— Nu inteleg o vorbaé ! Nu cumva esti roman? Se lumina bruse la fata. Imi strinse mina si+mi grai, pe limba noastra : : 5 — Nu}... nu sunt roman... Sunt un biet evreu de prin Romania, Si dacd nu te jignesc, hai si pufaim cite-o narghilea ! — De ce sé ma jignesti ? Ma crezi oare un antisemit ? Hm ! nu urase pe nimeni. Paseam incet. Tinichigiul adauga, dus pe ginduri : — Nu urasti pe nimeni...'Cu atit mai bine peniru tine ! Asa-ceva e foarte rar, fiindecA oamenii, in majoritatea Jor, sunt niste bestii. Ei cred cé e mare scofald, daca zbieri: ,Jidan scirbos! grec parsiv! sau, ture impu- fit |...“ E drept, sunt batrin, nu stiu nici s& scriu, nici s& citese, dar cred cf nu e necesar sa-fi putrezesti ciolanele pe bancile scolilor, pentru ca apoi sd -urli ca va fi raiul pe pamint, in ziua cind vor dispare evreii, armenii sau mai‘ stiu eu care popor. Oh! dispretuiesc acestea, nv pentru cA as fi in cauzd. Probé: manine carne de porc desi ma opreste legea si nu ma rog in nici o limba, Sunt om, si asta-i totul ! TAcu o clipa si apoi relua : — Dar, ia spune-mi« cine esti gi de ce te protapisesi tn fata dughenci mele ? f — Sunt copilul din flori al_unei {aranci cumsecade, iubesc cu pasiune cirfile, prietenia si hoindreala si mA distram, auzindu-te cum iti mustruluiau oamenii. Dealt- fel, nu pari om rau. _ Ma lovi, cu palma-i grea, peste umar : — Bravo! Asa e! Nu sunt rautacios, nici mdcar cit un rafoi, dar vezi! badietii Astia prea ma siciie ! Meseria noastra e cu cifre si numai cind ele mi se brodesc, asa cum trebuie, afunci bag foarfecele in tabla si croiesc, dupa un model facut mai dinainte din hirtie sau carton. tn felul 4sta merg la sigur; in timp ce firoscosii Astia, pe care ii am, absolventi ai Scolii de meserii, isi bat joc de socoteala mea bijbeascéi si se omoarad o jumatate de zi cu cifre, socoteli, méasuratori si, cind e sa taie tabla, nimeresc ea Irimia cu oistea alaturi! Asa si-adineauri : gresisera iardsi calculele. Si asta se intimplA cam de cinci ori la zece croieli. Desigur, lor putin le pasa. Pe mine, 328