Teocrit,

Elogiu lui Ptolemeu

EGKOMION EIS PTOLEMAION
(XVII) S\ `ncepem cu Zeus [i termina]i cu Zeus, o, Muzelor, c^nd vrem s\ ridic\m `n sl\vi cu c^nt\rile noastre pe cel mai m\rit dintre Nemuritori; dar, dintre oameni, fie ca Ptolemeu s\ fie amintit primul [i cel din urm\ [i la mijloc; (5) c\ci, fa]\ de ceilal]i, el este cel mai cunoscut. Eroii n\scu]i `n vremurile de-alt\dat\, din semizei, dup\ ce au `ndeplinit fapte m\re]e, [i-au g\sit iscusi]i c^nt\re]i; la r^ndul meu, eu, care cunosc arta cuvintelor me[te[ugite, sunt gata s\ `i aduc laud\ lui Ptolemeu, `ntr-un imn; imnurile le fac cinste Nemuritorilor `n[i[i. Ajuns `n codrii ad^nci ai Idei, t\ietorul de lemne `l caut\ din priviri, printre at^]ia copaci, (10) pe cel cu care s\-[i `nceap\ munca. Despre ce s\ vorbesc, dar, mai `nt^i? Sunt mii de lucruri de spus, mii de daruri cu care zeii l-au binecuv^ntat pe cel mai mare dintre regi. Daruri dob^ndite din na[tere. Cu c^te calit\]i era `nzestrat, pentru a duce la bun sf^r[it o fapt\ m\rea]\, Ptolemeu, fiul lui Lagos, c^nd [i-a pus `n g^nd un astfel de scop, pe care (15) un altul n-ar fi fost `n stare s\ `l z\misleasc\ m\car! Tat\l preaputernic l-a ridicat la acelea[i onoruri ca [i pe preaferici]ii Nemuritori; un tron de aur s-a preg\tit pentru el `n palatul lui Zeus. L^ng\ el [ade Alexandru care `l iube[te, zeu temut de per[ii cei cu coifurile multicolore. (20) ~n fa]a lui e locul lui Heracles, ucig\torul de Centauri, f\urit din o]el. Pe el st\ Heracles la banchete, cu al]i urma[i ai lui Uranus, foarte mul]umit de soarta nepo]ilor nepo]ilor s\i, c\ci fiul lui Cronos i-a scutit (25) semin]ia de b\tr^ne]e [i sunt numi]i Nemuritori to]i cei ce din neamul s\u descind. {i unul, [i cel\lalt `l au drept str\mo[ pe viteazul Heraclid, [i unul, [i cel\lalt descind din Heracles. Astfel, atunci c^nd, `mb\tat de nectar parfumat, acesta las\

osp\]ul pentru iatacul iubitei sale so]ii, unuia `i d\ arcul (30) [i tolba legat\ la sub]ioar\, iar celuilalt m\ciuca ghintuit\ din care r\sar nodurile; ace[tia `i poart\ armele `n iatacul sacru al Hebei, cea cu dalbe glezne [i `l conduc `n\untru pe `nsu[i fiul b\rbos al lui Zeus. C^t de str\lucitoare era, printre alte femei `n]elepte, (35) ilustra Berenice, mare prilej de bucurie pentru p\rin]ii s\i! Pe s^nul parfumat al prin]esei [i-a trecut m^inile delicate `ns\[i zei]a ce st\p^ne[te Ciprul, nobila fiic\ a lui Dioneu; astfel, se spune, nici o alt\ femeie nu a fost mai pl\cut\ de b\rbatul s\u a[a cum a fost soa]a lui Ptolemeu iubit\. (40) {i, f\r\ `ndoial\, a fost [i el iubit de ea, [i `nc\ mai mult. Un om poate s\ `ncredin]eze f\r\ grij\ casa sa copiilor s\i, c^nd ajunge, plin de dragoste, `n patul unei soa]e iubitoare. Femeia care nu se bucur\ de dragoste se g^nde[te `ntotdeauna la b\rbatul str\in. Ea na[te copii cu u[urin]\, `ns\ ace[tia nu seam\n\ tat\lui lor. Zei]a (45) a c\rei frumuse]e nici o alt\ zei]\ nu o poate `ntrece, tu, adorat\ Afrodita, e[ti cea care o aveai `n `ngrijire; datorit\ ]ie Berenice nu a trecut Acheronul, r^ul pl^ngerii; ai luat-o `nainte de a cobor` `n sumbra corabie a mor]ilor, mereu `nfrico[\toare; (50) ai adus-o `ntr-un templu [i din cinstirile tale i-ai `mp\rt\[it. Binevoitoare, ea le insufl\ dragoste muritorilor [i celor ce suspin\ dulci suferin]e le `mparte. Argiana cu spr^ncene negre, unindu-te cu Tydeus, eroul din Calydon, i l-ai d\ruit drept fiu pe Ganymede, cel care a ucis at^]ia oameni; Thetis cea cu piept frumos i-a n\scut Eacidului Peleu (55) pe Ahile, cel ce cu m\iestrie suli]a arunc\; ]ie, r\zboinicule Ptolemeu, str\lucitoarea Berenice ]i l-a dat pe Ptolemeu, r\zboinicul; Cos te-a alintat, c^nd erai copil, te-a luat din bra]ele mamei tale c^nd ai v\zut primul r\s\rit de soare; c\ci `n Cos fiica Antigonei, sf^[iat\ de (60) durerile facerii, a invocat-o pe Ilithia, cea care rupe cing\torile; zei]a a ajutat-o cu bl^nde]e, u[ur^ndu-i suferin]a; [i, asem\n\tor tat\lui s\u, iubitul vl\star a venit pe lume. Cos, v\z^ndu-l, a scos un strig\t de bucurie [i a spus, m^ng^ind cu dragoste (65) copilul: Fie ca tu, copile, s\ fii fericit [i cinstiri s\ `mi aduci, tot a[a cum Phoebus Apollo a cinstit Delosul, cu piscurile `ntunecate; `n cinste s\ ]ii asemenea [i promontoriul Triops, [i `mparte din cinstirile tale [i dorienilor din vecin\tate; Apollo st\p^nul a iubit-o (70) pe Rhea cu aceea[i dragoste!. Astfel vorbi insula; [i din `naltul cerului, un vultur, pas\re ce bine

veste[te, de trei ori f\cu auzit al s\u ]ip\t. Iat\ f\r\ `ndoial\ un semn al lui Zeus; Zeus, fiul lui Cronos, se `ngrije[te de pream\ri]ii regi; [i e acesta unul f\r\ pereche, iubit de zeu chiar de la (75) na[tere; tr\ie[te-n mare bog\]ie, domne[te peste `ntinse ]inuturi [i pe m\ri largi, asemenea. Mii de ]\ri, locuite de mii de noroade, se hr\nesc din recoltele pe care ploaia lui Zeus le face mai bogate; dar nici una nu d\ at^ta road\ precum p\m^nturile egiptene, (80) c^nd apa Nilului, ]^[nind, se revars\ peste ]\r^na umed\. Nici una, de asemeni, nu are at^tea cet\]i locuite de harnici muritori; trei sute de ora[e sunt costruite aici, trei mii se adaug\ la alte zeci de mii, de dou\ ori (85) trei [i-nc\ de trei ori nou\; [i peste toate singur este rege Ptolemeu. Ba `nc\ mai mult, a lui e [i o parte din Fenicia, Arabia, Siria, Libia [i o parte din ]ara negrilor etiopieni; el porunce[te tuturor pamfilienilor, r\zboinicilor cilicieni, licienilor, carienilor prin[i `n (90) lupte [i insulelor Ciclade; c\ci are vase m^ndre care spintec\ valurile; marea `ntreag\ [i p\m^ntul [i tumultuoasele fluvii, toate ascult\ de Ptolemeu. ~n jurul lui se adun\ o mul]ime de c\l\re]i [i pedestra[i cu-armuri de bronz str\lucitor. (95) Cu bog\]ia sa, nu este rege pe care s\ nu-l poat\ zdrobi, at^ta aur curge din toate p\r]ile `n bogatul s\u palat. Iar popoarele `[i v\d de treburi f\r\ griji. Nici un du[man n-a reu[it, trec^nd Nilul ce mi[un\ de lighioane, s\ vin\ pe p\m^nt [i s\ `[i fac\ auzite strig\tele de r\zboi `n a[ez\ri ce nu-i apar]ineau; [i nici n-a s\rit pe mal, `narmat, (100) de pe cor\biile iu]i, pentru a le fura vacile egiptenilor. At^t este de puternic cel ce domne[te peste aceste c^mpii, Ptolemeu cel cu blonde plete, `ndem^natic `n m^nuirea l\ncii, ce, ca un rege bun ce este, are mare grij\ s\ p\streze `ntreag\ (105) mo[tenirea l\sat\ de p\rin]ii s\i, [i chiar s\ o sporeasc\. Dar, `n casa sa bogat\, aurul nu se adun\ f\r\ s\ fie folosit, precum comorile furnicilor care nu se g^ndesc dec^t la trud\. O mare parte din aceasta e dat\ `n dar m\re]elor temple ale zeilor, c\rora le ofer\ [i primele roade ale p\m^ntului, `mpreun\ cu alte ofrande; de asemenea, (110) o mare parte o d\ruie[te prin]ilor viteji, o alt\ parte cet\]ilor, [i o alta prietenilor credincio[i. {i nu se poate s\ vin\ la s\rb\torile sacre ale lui Dionysos vreun om cu har s\ [tie a c^nta, f\r\ ca regele s\ nu `i fac\ un dar pe m\sura m\iestriei sale. De asemenea, (115) c^nt\re]ii Muzelor `l ridic\ `n sl\vi

pe Ptolemeu, `n semn de recuno[tin]\ pentru binefacerile sale. {i ce poate fi mai frumos pentru un om care are bog\]ii, dec^t s\ se bucure de un bun renume `n lume? Este comoara care `i `nso]e[te, de pild\, pe Atrizi; [i asta, `n timp ce nenum\ratele bog\]ii pe care le-au c^[tigat cucerind palatul lui Priam sunt `ngropate (120) `n `ntunecimi de unde nu se poate face cale-ntoars\. Dintre oamenii care au tr\it p^n\ acum [i dintre cei care `nc\ [i acum `[i las\ urma cald\ a pa[ilor `ntip\rit\ `n praf, numai Ptolemeu a ridicat iubitei sale mame [i tat\lui s\u temple `nmiresmate cu t\m^ie; `n aceste temple, le-a `nchinat (125) minunate statui din aur [i filde[, `ndur\toare fa]\ de to]i cei ce tr\iesc pe p\m^nt; [i, c^nd schimbarea lunilor re`nsufle]e[te vremurile, el arde pe altarele `nro[ite de s^nge pulpele boilor `ngr\[a]i el [i nobila-i soa]\, cea mai bun\ dintre femeile care, `n iatacul lor, `nl\n]uie cu bra]ele-i un so] t^n\r; ea `l iube[te din toat\ inima pe cel care `i este frate [i so]; (130) astfel, `n r^ndul muritorilor, s-a `mplinit sf^nta c\s\torie a copiilor puternicei Rhea, st\p^nii Olimpului, Zeus [i Hera, pe care Iris, fecioara, cu m^inile cufundate `n vase cu parfum, `i preg\te[te spre a dormi `n acela[i pat. Salutare, ]ie, rege Ptolemeu. Te voi l\uda la fel precum `i laud pe (135) semizei; [i cuvintele pe care le voi face auzite nu vor fi, cred, dispre]uite de urma[i. C^t despre titlurile de glorie, Zeus ]i le va da!