Domeniul managementului se intersecteaza cu un mare numar de discipline stiinte sociale, logica, filozofie, matematica, tehnologie informatica, relatii internat

ionale, lingvistica si cultura. Pentru a fi bine pregatit, viitorul mana ger are nevoie de un bagaj bogat de cunostinte din domenii variate si de abilita ti care sa ii permita sa indeplineasca o serie de functii; toate acestea il vor ajuta sa isi imbunatateasca din punct de vedere calitativ deciziile si abilitati le. Capitolul va urmari dezvoltarea istorica a managementului modern de l a formele initiale de organizare sociala, politica si economica, spre aparitia s colilor de gandire manageriala. Vor fi prezentate scoala rationala, scoala stiin tifica, scoala relatiilor umane si modele contemporane de management, si vor fi discutate conceptele de baza ale fiecarui model in viziunea principalilor teoret icieni si cercetatori. Vor fi prezentate de asemenea diferitele roluri s i functii ale managementului modern, si vom stabili ca notiunea de management de semneaza atat proceduri rationale sistematice, cat si abilitatea de a lucra cu i ndivizii si cu grupurile. Orice societate sau cultura prezinta diverse fo rme de organizatii sociale, politice sau economice care necesita management si m anageri. La nivel national, rolul de manageri il indeplinesc presedintii, regii, cancelarii etc. Sociologul si economistul german Max Weber a urmarit ev olutia organizatiilor de la conducerea despotica pana la birocratiile moderne. O rganizatiile, administrate initial de catre clasele favorizate, ai caror membri se bucurau de legaturi familiale avantajoase, au ajuns sa fie conduse de un grup de oameni care se bazeaza pe competentele lor in rezolvarea problemelor. Majori tatea organizatiilor occidentale functionau, la inceputul secolului al XX-lea, c a birocratii rationale. Notiunile referitoare la management au inceput sa se dez volte si au devenit subiecte de cercetare abia in anii 1900. SCOLI MODERN E DE GANDIRE MANAGERIALA Complex si uneori divergent, actul de conducere est e definit de eforturile depuse in practica manageriala a mai multor decenii. Pe masura ce conditiile economice si sociale s-au schimbat, s-au modificat si modal itatile prin care managerii intelegeau sa ajute la atingerea obiectivelor organi zationale. Cea mai buna modalitate de a intelege dezvoltarea practicii manageria le actuale este analizarea scolilor de gandire manageriala aparute de la inceput ul secolului trecut. Scoala rationala de gandire manageriala a aparut in primele decenii ale secolului al XX-lea si a fost condusa de francezul Henri Fay ol, care in 1916 a publicat Managementul general si industrial. Fayol privea man agementul ca pe un sistem rational si considera ca in orice afacere este nevoie ca activitatile, fie ele tehnice, comerciale, financiare, contabile sau legate d e securitate, sa fie conduse pe baza unor principii elementare ale managementulu i. Cele 14 principii ale managementului enuntate de Fayol sunt: 1. Div iziunea muncii. Specializarea angajatilor (muncitori si membri ai conducerii), i n vederea cresterii eficientei si imbunatatirii rezultatelor. 2. Autoritate s i responsabilitate. Dreptul de a da ordine si puterea de a pretinde supunerea. 3. Disciplina. Gradul in care angajatii sunt supusi, isi dau silinta, isi cons uma energia si modul in care se comporta sunt influentate de cei care ii conduc. 4. Unitatea decizionala. Nici o persoana nu trebuie sa aiba mai mult de un s ef. 5. Unitatea directiei. O organizatie trebuie sa aiba un singur plan de at ingere a obiectivelor (dezvoltarea principiului unitatii decizonale). 6. Subordonarea intereselor individuale interesului general. Preocuparea fata de or ganizatie este mai importanta decat preocuparile individuale. 7. Plata. Asigu rarea compensatiilor corecte si satisfacatoare pentru toti, recompensarea compet entei. 8. Centralizare. Consolidarea functiilor manageriale in acord cu circu mstantele din mediul inconjurator al organizatiei. 9. Ierarhie. Liniile de au toritate trebuie sa fie clar definite dinspre varful catre baza organizatiei. 10. Ordine. Oamenii si materialele trebuie sa se afle in locul potrivit la mome ntul potrivit, iar oamenii trebuie sa ocupe postul care li se potriveste cel mai bine. 11. Echitate. Loialitatea angajatilor trebuie sa fie incurajata pr in tratamentul just, corect si prin bunatate. 12. Stabilitate. Parasirea orga nizatiei de catre un numar mare de angajati este deopotriva cauza si efectul ine ficientei; organizatiile bune sunt cele care au conduceri stabile. 13. Initia tiva. Necesitatea crearii unui plan si asigurarii succesului acestuia si oferire a oportunitatii subordonatilor de a-l realiza. 14. Esprit de corps. Comunicar

ea orala trebuie folosita pentru a asigura coeziunea echipelor.