Vorbirea direct vorbirea indirect Vorbirea direct: 1.

. Vorbirea direct presupune transpunerea ntocmai a cuvintelor celui care vorbete, aducnd n prim-plan pe vorbitor i rednd exact vorbirea acestuia. 2. n vorbirea direct, pentru reproducerea vorbirii unui personaj, ne folosim de verbe de declaraie: a zice, a spune, a ipa, a murmura, a striga. 3. Dup verbele de declaraie se utilizeaz dou puncte [:] 4. naintea textului reprodus se utilizeaz linia de dialog [ ] 5. Verbul de declaraie se poate afla i la sfritul sau n interiorul unei propoziii din comunicarea reprodus. 6. Uneori, ntreaga replic este pus ntre ghilimele, fr linia de dialog. 7. n alte situaii, verbele de declaraie lipsesc, acest procedeu dinamiznd aciunea. 8. n comunicare, verbele i pronumele sunt folosite la toate persoanele. Mam, nu e aa c o s m fac bine? Nu e aa c-o s merg i eu s-mi ari ceti mari i ruri i marea? Da, mam, rspundea prepelia, silindu-se s nu plng. (Ioan Al.Brtescu-Voineti) Vorbirea indirect: 1. Vorbirea indirect presupune reproducerea sub forma povestirii a celor exprimate de cineva. 2. n vorbirea indirect nu exist posibilitatea dialogului i a citrii. 3. Este acceptat doar folosirea persoanei a III-a. 4. Nu sunt admise propoziiile dup care utilizm semnul ntrebrii i nici verbele care arat o porunc. 5. i n vorbirea indirect apar verbele de declaraie urmate, de obicei, de cuvintele c, s i o propoziie secundar. 6. Sunt folosite doar propoziii enuniative (la sfritul crora se pune punctul). 7. Exist posibilitatea utilizrii tuturor modurilor verbului. i a pus printele pravil i a zis c n toat smbta s se prociteasc bieii i fetele, adic s asculte dasclul pe fiecare de tot ce-a nvat peste sptmn. (Ion Creang)