FACULATATEA DE LITERE SPECIALIZAREA : ROMANA-ENGLEZA

TOPOSURILE POEZIEI BACOVIENE

COORDONATOR:
PROF. DR. MIRCEA BARSILA ANDREEA

STUDENTA:
FLOAREA MARIA-

PITESTI
2011

TOPOSURILE POEZIEI BACOVIENE George Bacovia , pe numele adevarat George Vasiliu , s-a nascut la 4 septembrie 1881 , in Bacau.Era fiul comerciantului Dumitriu Vasiliu si al Zoei Langa. A absolvit liceul din orasul natal in 1903 , a studiat dreptul la Iasi si Bucuresti si a obtinut licenta in 1913. La 1 noiembrie 1946 era numit consilier in Ministerul Artelor , curand atacat cu violenta pentru insalubritatea poeziei sale. Azi i se recunoaste meritul fiind considerat unul dintre marii nostri poeti moderni. George Bacovia a murit la 22 mai 1957 .(1) George Bacovia a debutat in Literatorul la 30 martie 1899 cu poaezia intitulata Si toate. El prea o serie larga de motive si teme tipice simbolismului si a fost atent la cerintele canonice ale muzicalitatii simboliste. Ca expresie si sensibilitate insa, poezia bacoviana este o deplina ilustrare a modernismului in lirica romaneasca. In perceptia sa vizuala , pe ecranul interior , s-au selectat cu timpul la Bacovia cateva elemente care pot sugera proiectia perspectivica. In poezia lui multe fascicole pleaca adesea spre linia orizontului : strazi , sine de cale ferata , intinse carari , linia de zbor a pasarii s.a. Ele nu sunt ingropate definitiv in peisaj , intrucat , in poezia sa ele jaloneaza , in principiu , directia privirii. Odata perceput rolul lor , si celelalte elemente din poezie se vor organiza si vor migra spre un punct de fuga situat in departare , la orizont. Anumite corespondente romantice subintelese si de simbolisti sunt radical modificate in poeziile bacoviene. In mod obismnuit , plenitudinea spatiala avea , in romantism un corespondent intern de beatitudine. Modernitatea poeziei lui Bacovia are unfundament expresionist , descoperit de critica literara , tarziu , dup anii 80. Arta expresionista nu mai respecta paralelismele consacrate .Cu cat spatiul este mai imens , cu atat fiinta se poate simti mai coplesita. In expresionism natura este si ea torturata , spatiul se dilata si se contracta dupa legi imprevizibile , iar spectacolul vietii se degradeaza cu lentoare. (2) Spre deosebire de marii simboliti ( Verhaeren si Maeterlinck , spre exemplu ), George Bacovia este in primul rand , un poet al orasului de provincie , cu locurile lui specifice : parcul , spitalul , carciuma , abatorul. Provincialul oras bacovian este un hibrid , monstruos nu prin proportii , dar care din perspectiva omului strivit , pare enorm. In el se amesteca forme larvare de cadru urban cateva strazi , o piateta , cativa muguri de viata publica , cu expresii ale societatii moderne : fabrici , banci , institutii , iluminatie electrica , trafic . George Bacovia priveste orasul teatral si , in consecinta lumea orsului oscileaza de la tabloul inertiei , al unui pustiu dezolant , la tabloul unei pseudoanimatii care are valentele unui simulacru de miscare. Adesea orasul apare sinistru ca un lacas al figurilor de ceara , cum ar spune Adrian Maniu. Imaginea orasului bacovian este produsul amestecului dintre un peisaj familiar si altul halucinant . (3) Penetratia umezelei este peste tot , atmosfera cetoasa inabuse realitatea , in timp ce crasmele umede , murdare , zidurile vechi ce se darama , peretii uzi si frigul sau un mort

evreesc pe ploaie si o fata ingropata pe ploaie , sunt prezente ce sfarsesc prin a da nervi , prin a exaspera . Poetul zgaltaie nervos fereastra iubitei , ca sa-i arate cum ploua cu frunze : (4) La casa iubitei de-ajung, Eu zgudui fereastra nervos, Si-o chem ca sa vada cum ploua Frunzisul in targul ploios. (Spre toamna) Intre orizontul toposurilor bacoviene un loc aparte il are odaia : odaia sa si , respectiv odaia iubitei. Odaia sa este sinistra si simbolica. Prin ea canta in mii de fluiere toamna , in mijlocul ei pe masa arde o faclie , faclia tremura in oglinda , braul este negru si golul ei haotic e plin de ecouri. Odaia med ama inspaimanta Aici n-ar sta nici o iubita, Prin noapte , toamna despletita In mii de fluiere canta. (Singur)