Deontologia medicala c1

Prof. Dr. Coralia Cotoraci

ETICA, MORALA, MORALITATE, MORAVURI

Etica este teoria, iar obiectul ei este MORALA, dei de multe ori, n mod curent, nu se face distincia ntre cele dou, considerandu-se c un comportament etic este automat i unul moral.
Trebuie ns s existe un acord ntre cele dou, ca ntre ,,fapt i ,,vorba (o reflecie etic trebuie s atrag dup sine o manifestare moral).

ETICA
Studiaz evaluarea conceptelor morale ale aciunilor umane, principiile fundamentale i conceptele de baz ale moralitii, distincia BINE / RU care trebuie s imprime un anumit comportament uman.

A fost abordat (ca disciplin de studiu chiar) de o multitudine de coli filozofice / sisteme filozofice la toi ganditorii antici. Ex. SOCRATES: pune la baz cunoaterea binelui i a virtuii conform devizei sale ,,Cunoate-te pe tine nsui. ARISTOTEL, unul dintre primii care descriu explicit ceea ce nseamn etica n lucrarea sa ,,Etica nihomanca.

MORALA
MORALA

reprezint atat un fenomen spiritual care se refer la contiina moral i care cuprinde idealuri, principii, norme i valori morale cat i un fenomen cu implicaii practice care determin conduita practic moral.

 Aproape

fiecare epoc a fost caracterizat de prezena unui tip ideal (,,erou) atat din punct de vedere al trsturilor fizice armonioase, intelectuale cat i morale; din GRECIA si ROMA antic ptrunde conceptul de ,,MENS SANA IN CORPORE SANO.

Principii morale
Principiile morale trateaz linii de conduit care, teoretic, imprim cerinele morale fundamentale ale unei societi constituindu-se ca paternuri (paradigme) culturale specifice societii respective. n funcie de aceste principii i de societatea / colectivitatea care le adopt, putem exemplifica:

principiul ,,renunrii specifice moralei budhiste (individul renun la toate bunurile sale i se retrage n solitudine i meditaie principiul ,,iubirii aproapelui specific moralei cretine principiul utilitarismului obinerea unui bine cat mai mare pentru un numr cat mai mare de oameni

 Principiile

etice medicale (principiul autonomiei persoanei / beneficiului / non-dunrii / echitii) sunt principii particulare care vor fi tratate separat.

Normele morale
Normele

morale sunt principii sau reguli de comportament care indic un standard comportamental specific unui anumit grup populaional.

Exist mai multe tipuri de norme: afirmative ex: s fii sincer, tolerant etc prohibitive ex: s nu furi, s nu mini etc condiionale ex: dac vrei s fii respectat atunci respect-i i tu pe ceilali

i mai multe categorii de norme: norme generale reflect tipul de comportament n cadrul unei colectiviti norme particulare pentru grupuri sau colectiviti determinate (familiale sau profesionale) norme speciale se adreseaz unor grupuri restranse militari, cluburi, societi secrete Aceste noiuni i principii etice, morale sunt reglementate nc din antichitate prin diverse CODURI.

Moralitatea

Reprezint gradul n care normele morale sunt respectate de ctre o colectivitate, un grup sau o persoan Reprezint calitatea moral a unei aciuni, a unei persoane sau a unei colectiviti Se face diferenierea de moravuri, care reprezint modele tradiionale, relativ stabile de comportament, specifice unui grup etnic sau cultural

Ramurile eticii
I

ETICA TEORETIC Cuprinde: metaetica etica normativ

ETICA TEORETIC - Metaetica

Se ocup de studiul regulilor logice, generale ale oricrei morale, indiferent de ce anume recomand, susine sau condamn morala respectiv Studiaz natura moralitii, limbajul etic, raionamentul etic, motivaia i decizia etic, enunurile etice, funcia practic a limbajului moral, respectiv prin capacitatea judecilor etice de a schimba opniile i atitudinile oamenilor, natura obiectiv sau subiectiv a judecilor morale, legatura dintre judecata etic i comportamentul uman

ETICA TEORETIC Etica normativ

Studiaz coninutul normelor, principiilor i valorilor specifice unor sisteme morale Justificarea i ierahizarea sistemelor morale Evaluarea aciunilor i comportamentelor morale (spre exemplu produce argumente cu privire la caracterul bun sau ru inerent unor aciuni morale cu consecinele lor)

ETICA TEORETIC Etica normativ

Cuprinde trei tipuri mari de teorii etice:

Etica deontologic - vizeaz obligaiile i datoriile etice, deciziile i judecile morale cu temei ntr-un principiu moral Etica finalist - vizeaz scopul final al deciziilor i aciunilor morale Etica virtuilor

i. Etica deontologic
Datoria este necesitatea de a ndeplini o aciune din respect pentru lege. Legea moral suprem ia forma imperativului categoric definit de Kant prin: acioneaz ca i cnd maxima aciunii tale ar trebui s devin, prin voina ta, lege universal a naturii i acioneaz astfel nct s foloseti umanitatea att n persoana ta ct i n persoana oricui altcuiva, totdeauna n acelai timp ca scop, niciodat numai ca mijloc

Deontologia

Provine din limba greac- deontos- ceea ce se cade, ceea ce este necesar, logos-tiin Desemneaz studiul datoriei morale, natura i forma acesteia n calitate de component a contiinei morale Este un ansamblu de norme morale specifice unei anumite profesiuni (medicin, drept, tiin), cuprinse ntr-un cod scris sau transmis prin tradiie i acceptat de toi practicanii acelei meserii Deontologia medical reprezint ansamblul normelor referitoare la conduit, drepturile i obligaiile medicului n raporturile sale cu ceilali medici, cu personalul paramedical i cu bolnavii

ii. Etica finalist sau teleologic

Promoveaz utilitarismul care reprezint o doctrin etic ce privete moralitatea aciunilor ca fiind total dependent de consecinele sau rezultatele lor benefice (spre exemplu faptele oamenilor n relaie cu normele sociale sau divine au un coninut intrinsec valoros nu prin faptul c sunt obligatorii, ci datorit binelui pe care l produc)

ii. Etica finalist sau teleologic

Utilitarismul

i are originea n Anglia sec XVII prin operele lui J.Bentham, J.S.Mill i H.Sidgwich care susin c o aciune este just sau injust dup utilitatea ei.

ii. Etica finalist sau teleologic

Criticile utilitarismului Dificultatea practic de a-l aplica greutatea determinrii scopului final al unei aciuni individuale Caracter inechitabil - de exemplu cnd fericirea majoritii se obine prin sacrificarea unei minoriti Unilateralitatea sa - moralitatea este analizat exclusiv prin prisma aciunilor i a consecinelor, niciodat prin cea a motivelor sau a inteniilor

iii. Etica virtuiilor

Se prezint sub dou forme: iii.1. un cod de virtui i vicii morale care fixeaz valorile etice i ofer un centru de referin vieii morale individuale i a colectivitii, fiind adaptat n funcie de modificrile sociale, culturale i religioase iii.2. tipologii sau caracterologii care descriu scheme tipice de comportament reprezentative pentru atitudinea i profilul moral al unui subiect dintr-o colectivitate

iii. Etica virtuiilor - Virtutea

Este o nsuire pozitiv a caracterului care const n urmrirea statornic a binelui moral, cu respectarea idealurilor etice, a principiilor i normelor morale

Este o trstur de caracter pozitiv i o calitate uman demn de admirat pentru c reprezint conformitatea dintre viaa sau comportamentul oamenilor i principiile sau valorile morale (nu orice calitate uman este i moral - de exemplu inteligena. adic nu putem preui inteligena clului care i execut victima)

iii. Etica virtuiilor - Viciul

Reprezint un deficit al conduitei morale prin alterarea unor trebuine Desemneaz acea nsuire a caracterului care se manifest prin pornirea statornic de a comite fapte imorale, duntoare, patimi, defecte, cusururi, nravuri Exist o competiie permanent ntre virtuile fundamentale ale sufletului i vicii, mediate de temperan (renunare la plceri excesive), curaj (suma pasiunilor superioare) i nelepciune (raiunea); dezordinea i confuzia acestor pri vor crea laitate, ignoran, intemperan Virtutea nu este nscut, ci se dobndete prin educaie i practic spiritual

iii. Etica virtuiilor 1. Codul de virtui

Exist dou tipuri de virtui virtui intelectuale sau dianoetice - care sunt n numr de cinci: arta, tiina, ntelepciunea practic, nelepciunea speculativ i intelectul intuitiv i virtuile etice sau morale- cu referire la caracterul propriu-zis care se definesc ca linie de mijloc ntre excesul i lipsa unei caliti

VIRTUI ETICE

Curajul - ntre laitate i temeritate Cumptarea ntre durere i desfru Generozitatea ntre risip i avariie Mrinimia ntre vulgaritate i mesachinrie Grandoarea sufleteasc ntre vanitate i micime sufleteasc Blndeea ntre irascibilitate i apatie Sinceritatea ntre ludroenie i disimulare Veselia - ntre bufonerie i grosolnie Amabilitatea - ntre linguitorie i ursuzenie Indignarea - ntre invidie i rutate Dreptatea - ntre ilegalitate i ilegalitate

iii. Etica virtuiilor 2. Tipologiile i caracterologiile

Se prezint sub forma unor tablouri succesive de atitudini, caliti i defecte morale. Exist mai multe lucrri care descriu diverse tipuri de caracter (Theofrast cu lucrarea sa Caracterele i Kalmar care descrie caracterologia homeopatic mult mai cunoscut care descrie urmtoarele tipuri: arogantul, brutalul, capriciosul, colericul, grosolanul, certreul, gelosul, maniacul, rutciosul, nencreztorul, morocnosul, neglijentul, orgoliosul, leneul, preteniosul, taciturnul, timidul i veleitarul).

Bioetica general
Bioetica

general, care se ocup de bazele etice, trateaz valorile i principiile originare ale eticii medicale i sursele documentaristice ale bioeticii (drept internaional, deontologie, legislaie). Practic, o adevrat filozofie moral n partea ei fundamental i instituional.

Bioetica special
Bioetica

special, care analizeaz marile probleme, abordate sub profil moral, att pe plan medical ct i pe plan biologic: inginerie genetic, avort, eutanasie, experimente clinice etc

Bioetica clinic sau decizional

Bioetica

clinic sau decizional examineaz, n mod concret n practica medical i n cazul clinic, care sunt valorile n joc sau care sunt cile corecte pentru a ajunge la o linie de conduit fr modificarea acestor valori

Principii ale eticii medicale

Principii

etice: autonomiei binefacerii non-dunrii echitii

Principiul Principiul Principiul Principiul

Hipocrate accentua principiul lui primum non nocere si pretindea elevilor sai sa slujeasca sanatatea atat cat ii vor ajuta puterile si mintea. Maimonide, in rugaciunea-juramant, cerea a se indeparta de la dansul gandul ca poate totul. Cand Jenner si Pasteur au facut descoperirile epocale cunoscute, desi nu au avut reguli bioetice, s-au condus dupa principiul major al interesului comunitar ce a justificat interesul stiintific.

 Reguli

extrase din Codul de Etica Universitara a UVVG ARAD

Art. 8. ONESTITATEA SI CORECTITUDINEA INTELECTUAL

Universitatea si corpul su academic sustin si promoveaz onestitatea si corectitudinea intelectual, n acceptia de integritate, cinste, corectitudine si incoruptibilitate intelectual, de respectare, exact si fidel, a regulilor universitare, de atitudine si comportament impartial. n mod particular, apr dreptul de proprietate intelectual, conservnd si protejnd beneficiile celor care se afl la originea propriettii intelectuale, sustinnd recunostinta si recunoasterea aportului tuturor celor care au participat, n diferite studii, la rezultatele cercetrii, expuse si recunoscute public. Per a contrario, interzice ferm orice form de fraud intelectual, de genul plagiatului total sau partial, copiatului la examene si concursuri, fabricrii rezultatelor cercetrii, substituirii lucrrilor sau a identittii persoanelor examinate, preluarea si fructificarea lucrrilor de la colegi, profesori sau studenti, ca si orice alt form de corupere sau de fraud ori de evaluare incorect a performantei studentilor, cadrelor didactice si altor categorii de angajati.

Pentru studenti: criteriile de evaluare a performantelor la cursuri, seminarii, lucrri practice si de laborator; performantele la Zilele Academice Ardene, la concursuri profesionale de alt natur; calitatea rspunsurilor la examene, a lucrrilor de licent, disertatiilor; gradul de implicare in viata asociativ, actiuni civice etc.

Interdictii: folosirea creatiilor personale ale corpului academic, fr nominalizarea autorilor reali, ai constructiilor teoretice si pragmatice, invocate; preluarea si valorificarea, in propriile constructii teoretice, de gen cursuri, ori de alt natur, comunicri si referate stiintifice, a productiilor subordonatilor, fr trimiteri la surse, inclusiv ale studentilor; plagiatul este si va rmane indezirabil si condamnabil; evaluarea meritului, dup promisiuni sau relatii personale.

Principiile care trebuie s guverneze activitatea de cercetare

a demonstra competent, creativitate, integritate si autoreglementare, inclusiv a te supune examinrii critice prealabile sustinerii sau publicrii unei lucrri; a mentine standardele profesionale, prin documentarea si chestionarea rezultatelor; a recunoaste, public, contributia profesional si/sau material a altor persoane sau institutii la rezultatele obtinute; a coopera in echipe de cercetare; a proteja siguranta datelor preliminare; a asigura informarea reciproc asupra dezvoltrilor relevante din domeniu si asupra metodologiilor de cercetare; a promova onestitatea si corectitudinea intelectual; a evita si/sau a declara eventualele conflicte de interese; a respecta consimtmantul informat al celor implicati in cercetare, precum si siguranta acestora; a respecta toate cerintele legale si morale in privinta cercetrii; a accepta dezbaterile critice asupra rezultatelor obtinute; a asuma, concomitent, in mod corect si just, atat beneficiile cercetrii, cat si costurile si riscurile acesteia.

Art. 10. ONESTITATEA SI CORECTITUDINEA INTELECTUAL

Universitatea si corpul su academic sustin si promoveaz onestitatea si corectitudinea intelectual, n acceptia de integritate, cinste, corectitudine si incoruptibilitate intelectual, de respectare, exact si fidel, a regulilor universitare, de atitudine si comportament impartial. n mod particular, apr dreptul de proprietate intelectual, conservnd si protejnd beneficiile celor care se afl la originea propriettii intelectuale, sustinnd recunostinta si recunoasterea aportului tuturor celor care au participat, n diferite studii, la rezultatele cercetrii, expuse si recunoscute public. Per a contrario, interzice ferm orice form de fraud intelectual, de genul plagiatului total sau partial, copiatului la examene si concursuri, fabricrii rezultatelor cercetrii, substituirii lucrrilor sau a identittii persoanelor examinate, preluarea si fructificarea lucrrilor de la colegi, profesori sau studenti, ca si orice alt form de corupere sau de fraud, ori de evaluare incorect a performantei studentilor, cadrelor didactice si altor categorii de angajati.

Interdictii:
nselciunea, ca fapt sau tentativ de a folosi, neautorizat, materiale de documentare interzise in timpul examinrii, ca si copiatul. Fabricarea datelor si utilizarea lor ilegal si imoral, de tipul improvizatiilor intr-o cercetare sau experiment, modificrii, intentionate, a unor asemenea date si informatii, citarea unor articole inventate etc. Predrii, aceleiasi lucrri, pentru mai multe discipline si examene (autoplagiat), indiferent de ciclul de instruire. Modificarea datelor dosarului personal, de concurs sau angajare, implicit includerea in C.V. personal a unor informatii false sau falsificate. Facilitarea nselciunii din partea persoanelor care acord ajutor cuiva, despre care stie sau ar fi trebuit s realizeze c intentioneaz s insele o comisie de examinare, de factura: oferirii unei lucrri gata fcute, indiferent de solicitarea sau nu a unor beneficii bnesti, de servicii etc. pentru aceasta; acceptarea substituirii unei persoane, care urmeaz a fi examinat.

Interdictii:
Plagiatul si/sau autoplagiatul minor sau major, voluntar si/sau involuntar, respectiv: compilatia de fragmente din mai multe surse/autori, fr referire clar la textele acestora; intreptrunderea dintre fragmentele de texte furate si munca proprie; preluarea unui text fr referinte clare, cu modificarea si chiar inlocuirea unor expresii si/sau inversarea relevrii unor termeni, paragrafe, propozitii sau capitole, care nu afecteaz, pe fond, dreptul de autor al primilor exprimanti; omiterea marcajelor clare de citare in text, si mentionrii lucrrii surs in bibliografia final; prezentarea aceleiasi lucrri la mai multe discipline (autoplagiatul), sub rezerva posibilittii prezentrii aceleiasi teme, nu si a continutului propriu-zis; plagiatul minor, in acceptiile de: utilizarea, din culp, a materialelor, citatelor, mai ales de ctre studentii din primul an;