Versiune imprimabila: Prslea cel Voinic si merele de aur

Page 1 of 11
Imprima povestea!

Prslea cel Voinic si merele de aur

A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cnd facea plop sorul pere si rachita mic sunele; de cnd se b ateau ursii n coade; de cnd se luau de gt lupii cu mieii de se sarutau, nfrat indu-se; de cnd se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si sarunca n slava cerului de ne aducea povesti; De cnd se scria musca pe parete, Mai mincinos cine nu crede. Era odata un mparat puternic si mare si avea pe lnga palaturile sale o gradina frumoasa, bogat a de flori si meste sugita nevoie mare! A sa gradina nu se mai vazuse pna atunci, p-acolo. n fundul gradinei avea si un mar care facea mere de aur si, de cnd l avea el, nu putuse s a mannce din pom mere coapte, caci, dupa ce le vedea nflorind, crescnd si prguindu-se, venea oarecine noaptea si le fura, tocmai cnd erau sa se coaca. Toti paznicii din toata mparat ia si cei mai alesi ostasi, pe care i pusese mparatul sa pndeasca, n-au putut sa prinza pe hoti. n cele mai de pe urma, veni fiul cel mai mare al mparatului si-i zise: - Tat a, am crescut n palaturile tale, m-am plimbat prin asta gradina de attea ori si am vazut roade foarte frumoase n pomul din fundul gradinei, dar n-am putut gusta niciodat a din ele; acum a dat n copt, da-mi voie ca noptile astea sa pazesc nsumi, si ma prinz ca voi pune mna pe acel tlhar care ne jefuieste. - Dragul meu, zise tat a-sau, att ia oameni voinici au pazit si n-au facut nici o isprava. Doresc prea mult sa vaz la masa mea macar un mar din acest pom care m-a tinut atta suma de bani si de aceea, iata, ma nduplec si te las ca sa

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=029.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Prslea cel Voinic si merele de aur

pndesti, macar ca nu-mi vine a crede ca o sa izbutesti. Atunci fiul mparatului se puse la pnda o saptamna ntreag a: noaptea pndea si ziua se odihnea; iara cnd fu ntr-o dimineata, se ntoarse trist la tata-sau si-i spuse cum priveghease pna la miezul noptii, cum mai pe urma l apucase o piroteala de nu se mai putea tinea pe picioare, cum, mai trziu, somnul l coplesi si cazu ca un mort, fara sa se poata destepta dect tocmai cnd soarele era radicat de doua sulite, si atuncea vazu ca merele lipsesc. Nepoftita fu mhnirea tatalui sau, cnd auzi spuindu-ise ast a ntmplare. De sila de mila, fu nevoit a mai astepta nca un an, ca sa fac a si voia fiului s au celui mijlociu, care cerea cu staruinta de la tata-sau ca sa-l lase si pe dnsul sa pndeasca, si se lega ca el va prinde pe hotii care i facea atta ntristare. Timpul veni, merele ncepura a se prgui; atunci fiul sau cel mijlociu pazi si el; dara pat i ca si frate-sau cel mare. Tata-sau, deznadajduit, pusese n gnd sa-l taie; dar fiul sau cel mic, Prslea, veni cu rugaciune catre tata-sau, sii zise: - Tata, at tia ani l-ai tinut, ai suferit attea necazuri dupa urma acestui pom, mai lasa-l, rogu-te, si anul acesta, sa-mi ncerc si eu norocul. - Fugi d-aci, nesocotitule, zise mparatul. Fratii tai cei mai mari, atti si att i oameni voinici si deprinsi cu nevoile n-au putut face nimic, si tocmai tu, un mucos ca tine, o sa izbuteasca? N-auzi tu ce prapastii spun fratii tai? Aici trebuie sa fie ceva vraji. - Eu nu m a ncumet, zise Prslea, a prinde pe hoti, ci zic ca o ncercare de voi face si eu, nu poate sa-ti aduca nici un rau. mparatul se ndupleca si mai lasa pomul netaiat nca un an. Sosi primavara: pomul nflori mai frumos si leg a mai mult dect altadat a. mparatul se veseli de frumusetea florilor si de multimea roadelor sale, dara cnd se gndea ca nici n anul acesta n-o sa aiba parte de merele lui cele aurite, se caia ca la lasat netaiat. Prslea se ducea adesea prin gradina, da ocol marului si tot planuia. n sfrsit, merele ncepura a se prgui. Atunci fiul cel mai mic al mparatului zise: - Tata, iata a sosit timpul; ma duc sa pndesc si eu. - Du-te, zise mparatul; dara negresit ca si tu ai sa te ntorci rusinat ca si fra tii tai cei mai mari. - Pentru mine n-are sa fie asa mare rusine, zise el; fiindca nu numai c a sunt mai mic, dara nici nu ma leg ca sa prinz pe tlhari, ci numai o cercare sa fac. Cum veni seara, se duse, si lua carti de cetit, doua

Page 2 of 11

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=029.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Prslea cel Voinic si merele de aur

tepuse, arcul si tolba cu sagetile. si alese un loc de pnda ntr-un colt pe lnga pom, batu tepusele n pamnt si se puse ntre ele, asa cum sa-i vina unul dinainte si altul la spate ca, daca i va veni somn si ar mota i, sa se loveasca cu barba n cel de dinaintea lui si daca ar da capul pe spate, sa se loveasca cu ceafa n cel de dinapoi. Astfel pndi pna cnd, ntr-una din nopti, cam dupa miezul noptii, simti c a-l atinge ncetisor boarea ziorilor care l mbata cu mirosul sau cel placut, o piroteala molesitoare se alega de ochii lui; dara loviturile ce suferi vrnd sa mota iasca l desteptara, si ramase priveghind pna cnd, pe la rev arsat de ziori, un usor fsit se auzi prin gradina. Atunci, cu ochii tinta la pom, lua arcul si sta gata; fsitul se auzi mai tare si un oarecine se apropie de pom si se apuca de ramurile lui; atunci el dete o sageata, dete doua si, cnd dete cu a treia, un geamat iesi de lnga pom si apoi o tacere de moarte se facu; iara el, cum se lumin a putin, culese cteva mere din pom, le puse pe o tipsie de aur si le duse la tatal sau. Niciodata n-a simtit mparatul mai mare bucurie dec t cnd a vazut la masa sa merele de aur din care nu gustase niciodata. - Acum, zise Prslea, s a cautam si pe hot. Dara mparatul, multumit ca pipaise merele cele aurite, nu mai voia sa stie de hoti. Fiul s au nsa nu se lasa cu una cu doua, ci, ar atnd mparatului dra de s nge ce lasase pe pamnt rana ce facuse hotului, i spuse ca se duse s a-l caute si sa-l aduca mparatului chiar din gaura de sarpe. S i chiar de a doua zi vorbi cu fratii lui ca sa mearga mpreuna pe urma hotului si sa-l prinz a. Fratii sai prinsera pizm a pe el pentru ca fusese mai vrednic dect dnsii si cautau prilej ca sa-l piarz a; de aceea si voira bucuros sa mearga. Ei se pregatira s i pornira. Se luara, deci, dupa dr a sngelui si merse, merse, pna ce iesira la pustietate, de acolo mai merse oleaca pna ce dete de o prapastie, unde se si pierdu dra. Ocolira mpregiurul prapastiei si vazura ca dra de snge nu mai nainta. Atunci pricepura ei ca n prapastia aceea trebuie sa locuiasca furul merelor. Dara cum sa se lase nauntru? Poruncira numaidect vrteje si funii groase, si ndata se si gatira. Le asezara, si se lasa fratele cel mare. - Dara, zise el, cnd voi scutura frnghia, sa ma scoateti afara. Asa si facur a. Dupa fratele cel mare se cobor cel mijlociu si facu si el ca cel dinti, atta numai c a se lasa ceva mai n jos. - Acum e rndul meu sa ma las n prapastie, zise Prslea, vaznd ca fratii cei mari se codesc; cnd voi misca frnghia, voi mai mult sa ma lasa ti n jos; si dupa ce veti vedea ca frnghia nu se mai duce la vale, s a pune ti paznici,

Page 3 of 11

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=029.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Prslea cel Voinic si merele de aur

sa pazeasc a si, cnd va vedea ca frnghia se misca de loveste marginile groapei, sa o trageti afara. Se lasa si cel mai mic din fra ti si, de ce misca frnghia d-aia l lasa mai jos, si-l lasara, si-l lasara, pna ce vazura ca frnghia nu mai sta ntinsa, cum este cnd are ceva atrnat de capatul ei. Atunci fratii tinura sfat si zisera: - Sa asteptam pna ce vom vedea daca face vreo izb nda, si atunci ori bine ori rau de va face, sa-l pierdem, ca sa ne curatim de unul ca dnsul care ne face de ru sine. Prslea ajunse pe tarmul cellalt, se uita cu sfiala n toate partile, si cu mare mirare v azu toate lucrurile schimbate; pamntul, florile, copacii, lighioni altfel faptuite erau p-acolo. Deocamdata i cam fu frica, dara, mbarbatndu-se, apuc a pe un drum si merse pna dete de niste palaturi cu totul si cu totul de arama. Nevaznd nici pui de om pe care sa-l ntrebe cte ceva, intra n palat, ca sa vaza cine locuia acolo. n pragul usei l ntmpina o fata frumusica, care zise: - Multumesc lui Dumnezeu ca ajunsei sa mai vaz om de pe tarmul nostru. Cum ai ajuns aice, frate, l ntreba ea; aici este mosia a trei fra ti zmei, care ne-a rapit de la parintii nostri, si suntem trei surori si fete de mparat de pe tarmul de unde esti tu. Atunci el povesti n scurt toata istoria cu merele, cum a ranit pe hot si cum a venit dupa dra sngelui pna la groapa pe unde s-a lasat n jos la ea. si o ntreba ce fel de oameni sunt zmeii aceia si daca sunt voinici. Ea i spuse apoi ca fiecare din zmei si-a ales cte una din ele si le tot sileste sa-i ia de barbati, iara ele se tot mpotrivesc cu fel de fel de vorbe, cerndu-le cte n luna si n soare, si ei se fac luntre si punte de le mplinesc toate voile. - Ei sunt n adevar voinici, adaoga ea, nsa cu vrerea lui Dumnezeu poate i vei birui. Dara pna una alta ascundete, vai de mine! undeva, sa nu dea zmeul peste tine n casa lui, ca e nabadaios si se face leu-paraleu. Acum e timpul cnd are sa vina la prnz, si are obicei de arunc a buzduganul cale de un conac si loveste n usa, n masa si se pune n cui. N-apuca sa ispraveasca vorba, si se auzi ceva ca suiera, ca loveste n usa , n masa, si buzduganul se arata si se asez a n cui. Dara Prslea lua buzduganul, l azvrli napoi mai departe dect l azv rlise zmeul; si, cnd era prin dreptul lui, l atinse pe umere. Zmeul, speriat, statu n loc, se uita dupa buzdugan, se duse de-l lua si se ntoarse acasa. Cnd era la poarta, ncepu sa strige: - Hm! hm! aici miroase a carne de om de pe tarmul cellalt; si, vaznd pe fiul de mparat ce-i iesise nainte, i zise: Ce vnt te-a adus pe aici, omule, ca sa-ti ramie oasele

Page 4 of 11

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=029.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Prslea cel Voinic si merele de aur

pe alt tarm? - Am venit ca s a prinz pe furii merelor de aur ale tatalui meu. - Noi suntem, i zise zmeul; cum vrei sa ne batem? n buzdugane sa ne lovim, n sabii sa ne taiem, ori n lupta sa ne luptam? - Ba n lupta, ca e mai dreapta, raspunse Prslea. Atunci se apucara la tr nta, si se luptara si se luptara, pna cnd zmeul baga pe Prslea n pamnt pna la glezne; iar Prslea se opinti o dat a, aduse pe zmeu si, trntindu-l, l baga n pamnt pna n genunchi si-i si taie capul. Fata, cu ochii plini de lacrami, i multumi ca a scapat-o de zmeu, si-l ruga sa-i fie mila s i de surorile ei. Dupa ce se odihni vreo doua zile, porni, dupa povata fetei, la sora-sa cea mijlocie care avea palaturile de argint. Acolo, ca si la cea mare, fu priimit cu bucurie; fata l ruga sa se ascunza; iar el nu voi; ci, cnd veni buzduganul sa se aseze n cui, pe care l aruncase zmeul ei cale de doua conace, el l arunca mult mai ndarat, izbind si pe zmeu n cap; iara zmeul veni turburat, se lupta cu Prslea ca si fratesau cel mare, si ramase si el mort. Fata, dupa ce i multumi, l povat ui cum sa fac a ca sa scape din robie si pe sora lor cea mai mica. - Desi e mai puternic, zise fata, dect fratii lui pe care i-ai omort, dar cu ajutorul lui Dumnezeu si mai ales ca e si cam bolnav din lovitura ce i-ai dat cu sageata cnd a vrut sa fure merele, nadajduiesc ca-i vei veni de hac. O saptamna ntreag a se desfatara mpreuna cu am ndoua fetele, si Prslea odihnindu -se de ostenelile ce ncercase, porni si catre zmeul de al treilea. Vaznd palaturile de aur n care locuia zmeul cel mic, ramase cam pe gnduri, dara, lundu-si inima n dinti, intra nauntru. Cum l vazu, fata l ruga ca pe Dumnezeu sa o scape de zmeu, care, zicea, ea e otart ca, ndata ce se va face sanatos bine, s a o sileasca oricum sa se nso teasca cu dnsul. Abia ispravise vorba si buzduganul, izbind n usa si n masa, se puse n cui. Prslea ntreba ce putere are zmeul si i spuse ca arunc a buzduganul cale de trei conace; atunci el arunca s i mai departe, lovindu-l n piept. Zmeul, turbat de mnie, se ntoarse numaidect acasa. - Cine este acela care -a cutezat sa calce hotarele mele si sa intre n casa mea? - Eu sunt, zise Prslea. - Daca esti tu, i raspunse zmeul, am sa te pedepsesc amar pentu nesocotinta ta. Cum ai vrut, venit-ai; dara nu te vei mai duce cum vei voi. - Cu ajutorul lui Dumnezeu, i raspunse Prslea, am eu ac si de cojocul tau.

Page 5 of 11

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=029.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Prslea cel Voinic si merele de aur

Atunci se nvoira sa se ia la lupta dreapta, si se luptara, si se luptara, zi de vara pna seara; iara cnd fu pe la namiez, se facura am ndoi doua focuri si asa se bateau; un corb nsa le tot da ocol, croncanind. Vazndu-l, zmeul i zise: - Corbule, corbule! ia seu n unghiile tale si pune peste mine, ca-ti voi da st rvul asta tie. -ECorbule, corbule! i zise si Prslea, daca vei pune peste mine seu, eu ti voi da trei strvuri. - Unde da Dumnezeu sa caza o asemenea tifla peste mine! Mi-as satura salasul ntreg. - Adevar graieste gura mea, i raspunse Prslea. Corbul, fara a mai ntrzia, aduse n unghiile sale seu, puse peste viteazul Prslea, si prinse mai multa putere. Catre seara zise zmeul c atre fata de mparat, care privea la dnsii cum se luptau, dupa ce se facusera iara oameni: - Frumusica mea, d a-mi nitica ap a sa ma racoresc, si-ti fagaduiesc sa ne cununam chiar mine. - Frumusica mea, i zise si Prslea, da-mi mie apa, si-ti fagaduiesc sa te duc pe t armul nostru si acolo sa ne cununam. - Sa-ti auz a Dumnezeu vorba, voinice, si s a-ti mplineasca gndul! i raspunse ea. Fata de mparat dete ap a lui Prslea de bau si prinse mai multa putere; atunci strnse pe zmeu n brate, l ridic a n sus si, cnd l lasa jos, l baga pna n genunchi n pamnt; se opinti si zmeul, ridica si el n sus pe Prslea si, lasndu-l jos, l baga pna n bru; puindu-si toate puterile, Prslea mai strnse o data pe zmeu de-i pri oasele si, aducndu-l, l trnti asa de grozav, de l baga pna n gt n pamnt si-i si taie capul; iara fetele, de bucurie, se adunara mpregiurul lui, l luau n bra te, l sarutau si i zisera: - De azi nainte frate sa ne fii. i spusera apoi ca fiecare din palaturile zmeilor are c te un bici, cu care loveste n cele patru colturi ale lor si se fac niste mere. Asa facura, si fiecare din fete avura cte un mar. Se pregatira, deci, sa se ntoarca pe tarmul nostru. Ajungnd la groapa, cletena frnghia de se lovi de toate marginile groapei. Paznicii de sus pricepura ca trebuie sa trag a frnghia. Se pusera la vrtejuri si scoasera pe fata cea mare cu marul ei de arama. Ea, cum ajunse sus, arata un ravasel ce -i dase Prslea, n care scria ca are sa ia de barbat pe frate-sau cel mai mare. Bucuria fetei fu nespusa cnd se vazu iara pe lumea unde se nascuse. Lasara din nou frnghia si scoase si pe fata cea mijlocie, cu marul ei cel de argint si cu o alta scrisoare, n care o hotara Prslea de sotie fratelui celui mijlociu.

Page 6 of 11

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=029.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Prslea cel Voinic si merele de aur

Mai lasara frnghia si scoase si pe fata cea mica: aceasta era logodnica lui Prslea; nsa marul ei cel de aur nu-l dete, ci l tinu la sine. El simtise de mai-nainte ca fratii sai i poarta smbetele si, cnd se mai lasa frnghia ca sa-l ridice si pe el, dnsul leg a o piatr a si puse caciula deasupra ei, ca sai cerce; iara fratii daca vazura caciula, socotind ca este fratele loc cel mic, slabira vrtejile si dete drumul frnghiei, care se lasa n jos cu mare iuteala, ceea ce facu pe frati sa creaza ca Prslea sa prapadit. Luara, deci, fetele, le dusera la mparatul, i spusera cu prefacuta mhnire ca fratele lor s-a prapadit, si se cununara cu fetele, dupa cum rnduise Prslea. Iara cea mica nu voia cu nici un chip sa se marite, nici sa ia pe altul. Prslea, care sedea doparte, vazu piatra care c azuse cu zgomot, multumi lui Dumnezeu ca i-a scapat zilele si se gndea ce sa fac a ca sa ias a afara. Pre cnd se gndea si se plngea dnsul, auzi un tipat si o vaietare care i mplu inima de jale; se uita mpregiur si vazu un balaur care se ncolacise pe un copaci si se urca sa mannce niste pui de zgripsor. Scoase palosul Prslea, se repezi la balaur si numaidect l facu n bucat ele. Puii, cum vazur a, i multumira s i-i zisera: - Vino ncoa, omule viteaz, sa te ascundem aici, ca, de te va vedea mama noastra, te nghite de bucurie. Trasera o pan a de la unul din pui si-l ascunsera n ea. Cnd veni zgripsoroaica si vazu gramada aia mare de bucatele de balaur, ntreba pe pui, cine le-a facut ast bine? - Mama, zisera ei, este un om de pe tarmul cel alalt si a apucat ncoa spre rasarit. - Ma duc, le zise ea, sa-i multumesc. Ea porni ca vntul nspre partea ncotro i spusese puii ca a apucat omul. Dupa cteva minute, se ntoarse: - Spuneti-mi drept, le zise, ncotro s -a dus. - Spre apus, mama. Si ntr-o bucata de vreme, ca de cnd ncepui sa va povestesc, strabatu cele patru parti ale tarmului de jos si se ntoarse cu desert. Ea ceru ca numaidect sa-i spuie. n cele mai de pe urma, i zisera puii: - Daca ti l-om arata, mama, ne fagaduiesti ca nu-i vei face nimic? - Va fagaduiesc, dragii mei. Atunci ei l scoasera din pana si l aratara; iara ea, de bucurie, l str nse n brate si ct p-aci era sa-l nghita , dac a nu l-ar fi acoperit puii. - Ce bine vrei sa-ti fac si eu, pentru ca mi-ai scapat puii de moarte? - Sa ma scoti pe tarmul celalalt, raspunse Prslea. - Greu lucru mi-ai cerut, i zise zgripsoroaica; dara pentru ca tie ti sunt datoare mntuirea puilor mei, ma

Page 7 of 11

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=029.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Prslea cel Voinic si merele de aur

nvoiesc la asta. Pregate ste 100 oca de carne facuta bucatele de c te o oca una, si 100 pini. Facu ce facu Prslea, gati pinile si carnea si le duse la gura groapei. Zgripsoroaica zise: - Pune-te dasupra mea cu merinde cu tot si, de cte ori oi ntoarce capul, sa-mi dai cte o pine si cte o bucata de carne. Se asezara si pornira, dndu-i, de cte ori cerea, pine si carne. Cnd era aproape, aproape sa iasa deasupra, pasarea uriasa mai ntoarse capul sa-i mai dea dem ncare; dara carnea se sfrsise. Atunci Prslea, fara sa-si piarda cumpatul, trase palosul si-si taie o bucata de carne moale din coapsa piciorului de sus si o dete zgripsoroaicei. Dupa ce ajunsera deasupra si vazu ca Pr slea nu putea sa mble, i zise zgripsoroaica: - Daca nu era binele ce mi-ai facut si rugaciunea puilor mei, mai ca te mncam. Eu am simtit ca carnea care mi-ai dat n urma era mai dulce dect cea de mai nainte, si n-am nghitit-o; rau ai facut de mi-ai dat -o. Apoi o dete afara dintr-nsa, i-o puse la loc, o unse cu scuipat de al sau, si se lipi. Atunci se mbratisara, si multumira unul alteia, si se desp artira; ea se duse n prapastia de unde iesisera si Prslea pleca catre mparat ia tatalui sau. Plecnd catre orasul n care locuia parintii si fratii sai, mbracat fiind n haine proaste ta ranesti, ntlni niste drumeti si afla de la dnsii ca fratii lui au luat de sotii pe fetele care le-a trimis el, dupa cum le hotarse nsu si, c a parintii lui erau foarte mhniti de pieirea fiului lor celui mai mic, ca fata cea mica e mbracata n negru sil jeleste si ca nu voieste a se marita nici n ruptul capului, macar ca a petit-o mai multi fii de mparat; ca acum, n cele din urma, fratii lui i-a adus un ginere prea frumos si ca o silesc cu to tii sa-l ia si ca nu se stie de va putea sc apa. Prslea, auzind de toate acestea, nu putin s-a ntristat n sufletul lui si, cu inima nfrnta, a intrat n ora s. Mai cercetnd n sus si n jos, afla ca fata a zis mparatului ca, daca voieste sa o marite cu t narul care i-l adusera, sa porunceasca a-i face si a -i aduce la odoare o furc a cu caierul si fusul cu totul de aur si sa toarca singura, fiindca asa i facuse si zmeul si asta l placea mult. Mai afla ca mparatul chemase pe starostea de argintari si-i poruncise zicndu-i: "Iata, de azi n trei saptamni sa-mi dai gata furca care o cere fata mea cea mica; ca de unde nu, unde-ti stau picioarele, ti va sta si capul"; si bietul argintar se ntoarse acasa trist si plngnd. Atunci Prslea se duse de se baga ucenic la argintar. Prslea, tot vaznd pe stapnu-sau v aitndu-se fiindca nu izbutise a face furca dupa porunceala, i zise: - Stapne, te vaz trist ca nu poti sa faci furca ce ti-a

Page 8 of 11

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=029.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Prslea cel Voinic si merele de aur

poruncit mparatul, iata, mai sunt trei zile pna sa se mplineasca sorocul ce ti-a dat; lasa-ma pe mine sa o fac. Argintarul l goni, zicndu-i: - Att i mesteri mari n-au putut sa o faca, si tocmai un trenteros ca tine sa o faca? - Daca nu-ti voi da furca de azi n trei zile, raspunse Prslea, sa-mi faci ce vei voi. Atunci se nvoira a-i da o odaie sa lucreze numai Prslea singur, si pe fiecare noapte sa-i dea cte o traistuta de alune si cte un pahar de vin bun. Argintarul i ducea grija, fiindca, ascultnd pe la use, nauzea alt dect cum spargea la alune pe nicovala! Iara cnd fu a treia zi, el iesi dis-de-dimineata din odaie cu furca pe tava, pe care o scosese din marul zmeului, ce era la dnsul, si o dete argintarului ca s a o duca fetei mparatului. Argintarul nu mai putea de bucurie, si-i facu un rnd de haine; iar pe la namiez, cnd venise slujitorii mparatului ca sa-l chele la palat, el se duse si i dete furca care torcea singura. Dupa ce mparatul se minuna de frumusetea ei, dete argintarului doi saci de bani. Fata, cum vazu furca, i trecu un fier ars prin inima; ea cunoscu furca si pricepu ca Prslea cel viteaz trebuie sa fi iesit deasupra pamntului. Atunci zise mparatului: - Tata, cine a facut furca poate sa-mi faca nca un lucru pe care mi l-a adus la odoare zmeul. Iara mparatul chem a ndata pe argintar si-i porunci sa-i faca o closca cu pui cu totul si cu totul de aur, si-i dete soroc de trei saptamni, si daca nu i-o face -o, unde i st a picioarele i va sta si capul. Argintarul, ca si de-lalt rnd, se ntoarse acas a trist; despretui ca si ntia oara pe Prslea, care l ntrebase si de asta dat a; iara daca se ntelesera la cuvinte, se nvoira si lucrul se si savrsi cu bine. Cnd vazu argintarul closca cloncanind si puii piuind, cu totul si cu totul de aur si ciugulind mei tot de aur, ntelese ca trebuie sa fie lucru maiestru. Argintarul lua closca, o duse la mparatul, iara mparatul, dupa ce se minun a ndestul de frumusetea si gingas ia lor, o duse fetei si-i zise: - Iat a, ti s-au mplinit toate voile; acum, fata mea, s a te gate sti de nunta. - Tata, i mai zise fata, cine a facut aste doua lucruri trebuie sa aiba si marul de aur al zmeului; porunceste, rogute, argintarului sa aduca pe mesterul care le-a facut. Primiind porunca asta, argintarul se nfatisa mparatului rugndu-l sa-l ierte si zic ndu-i: - Cum o sa aduc naintea mariei-tale pe mester, fiindca este un om prost si trentaros si nu este vrednic sa vaza luminata fata a mariei tale.

Page 9 of 11

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=029.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Prslea cel Voinic si merele de aur

mparatul porunci s a-l aduca oricum ar fi. Atunci argintarul, dupa ce puse de sp ala pe Prslea si-l curat i, l mbraca n niste haine noi si-l duse la mparatul; iara mparatul l nfat isa fetei. Cum l vazu fata, l si cunoscu. Ea nu putu sa-si tie lacramile care o podidiser a, de bucurie mare ce avu, si zise mparatului: - Tata, acesta este viteazul care ne-a scapat din mna zmeilor. Si, dnd n genunche, i saruta minile si pe fa ta si pe dos. Lundu-i seama bine mparatul, l cunoscu si dnsul, macar ca foarte mult se schimbase. l mbrat isa si-l saruta de sute de ori. Dar el tagaduia. n cele mai din urma, inima lui nduiosita de rugaciunile tatalui sau, ale mamei sale si ale fetei care ramasese n genunche rugndu-l marturisi ca n adevar el este fiul lor cel mai mic. Prslea le povesti apoi toata istoria sa, le spuse si cum a iesit dasupra pamntului si le arata si marul de aur al zmeului. Atunci mparatul, suparat, chem a pe feciorii lui cei mai mari; dar ei, cum vazura pe Prslea, o sfeclira. Iara mparatul ntreba pe Prslea cum sa-i pedepseasca. Viteazul nostru zise: - Tat a, eu i iert si pedeapsa sa o ia de la Dumnezeu. Noi vom iesi la scara palatului si vom arunca fiecare cte o sageata n sus si Dumnezeu, daca vom fi cineva gre siti, ne va pedepsi. Asa facura. Iesira cte trei fratii n curte, dinaintea palatului, aruncara sagetile n sus si, cnd cazur a, ale fra tilor celor mai mari le cazura drept n crestetul capului sii omorra, dar a celui mai mic i cazu dinainte. Iara dac a ngropara pe fratii cei mai mari, facura nunta mare si Prslea lua pe fata cea mica. Toata mparatia s-a bucurat ca le-a adus Dumnezeu sanatos pe fiul cel mai mic al mparatului si se mndrea, falindu-se, de vitejiile ce facuse el; iara dupa moartea t atne-sau se sui el n scaunul mparat iei, si mparati n pace de atunci si pna n ziua de astazi, de or fi traind. Trecui si eu pe acolo si st atui de ma veselii la nunta, de unde luai O bucata de batoc, S-un picior de iepure schiop, si ncalecai p-o sea, si v-o spusei dumneavoastr a asa.

Page 10 of 11

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=029.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Prslea cel Voinic si merele de aur

Page 11 of 11

nchide fereastra

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=029.php

7/12/2003