Lipsa prejudiciului important, criteriu de inadmisibilitate a cererii

La 13 mai 2004 a fost adoptat Protocolul nr. 14, care a intrat in vigoare la 1 iunie 2010. Adoptarea acestui protocol a avut drept scop diminuarea , pe cit de posibil a numarului cererilor repetitive sau lipsite de importanta practica pentru reclamant. Astfel prin art. 12 al protocolului sus numit s-a modificat art. 35, paragraf 3 al Conventiei, prin introducerea unei noi conditii de admisibilitate: Art35, parag.3. Curtea declar inadmisibil orice cerere individual introdus n
virtutea art. 34, atunci cnd ea consider c : a. ea este incompatibil cu dispozi iile conven iei sau ale protocoalelor sale, n mod v dit nefondat sau abuziv ; sau b. reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu important, cu excep ia cazului n care respectarea drepturilor omului garantate prin conven ie i protocoalele sale impune o examinare a fondului cererii, i cu condi ia de a nu respinge din acest motiv nicio cauz care nu a fost examinat corespunz tor de o instan na ional . In Raportul explicativ al Protocolului num.14, s-a explicat ca scopul introducerii noii conditii de admisibilitate a fost acela de-a oferi instantei europene un mijloc suplimentar, de natura sa o ajute in activitatea de filtraj al cererilor si sa-i permita sa poata consacra mai mult timp cauzelor ce justifica un examen pe fond. Noua conditie de admisibilitate consta in aceea ca reclamantul urmeaza sa probeze ca, urmare a incalcarii dreptului garantat de Conventie sau de protocoalele sale aditionale pe care o invoca in cererea sa, el a suferit un prejudiciu important, altfel, in cazul in care nu a suferit un asemenea prejudiciu, cererea va fi declarata inadmisibila. In Raportul explicatif la Protocolul nr.14 se mentioneaza ca cererea reclamantului este vadit intemeiata, adica s-a produs incalcarea dreptului garantat de Conventie doar ca reclamantul, sa nu fi suferit un prejudiciu important, in caz ca cererea reclamantului este in mod vadit neintemeiata atunci ea va fi declarata inadmisibila ca atare. Drept situatii in care cererea va fi retinuta spre examinare chiar daca reclamantul nu a suferit un prejudiciu important pot fi: a) Incalcarea dreptului de proprietate sau a altui drept patrimonial ce intra in domeniul de aplicatie a art.1 din Protocolul nr.1 chiar daca valoarea in litigiu este in mod obiectiv neinsemnata b) In cazul in care retinerea reclamantului nu a fost dispusa de un magistrat independent in sensul art.5, paragraf 3 din Conventie, dar detentia provizorie pe care el o denunta in fata instantei europene a fost dedusa in intregime din pedeapsa finala pentru infractiunea ce i-a fost imputata, prejudiciul suferit pe fondul incalcarii dreptului garantat de Conventie poate fi considerat minor

In unele cazuri, inainte de a fi ratificat Protocolul 14, spre exemplu in cazul Block v/Germany in care reclamantul a suferit un prejudiciu neinsemnat, de numai 7,99 euro, avind un salariu de peste 4500 euro, Curtea deseori aprecia cererile drept abuzive, si ca urmare, inadmisibile, sa fi fost in vigoare parag.3 lit.b al art.35 Curtea era sa declare inadmisibila cererea in temeiul acestui text. De la 1 iunie 2010, Curtea a inceput din oficiu sa examineze admisibilitatea cererilor, in lumina noului criteriu de admisibilitate. Astefel prima cauza in care Curtea a aplicat acest criteriu a fost cauza Adrian Mihai Ionescu c/Romania. Ca explicatie Curtea a aratat ca principalul element al

acestui nou criteriu este problema de a se sti daca reclamantul a suferit un prejudiciu important, si ca pentru a se stabili daca se poate vorbi despre absenta unui asemenea prejudiciu urmeaza a se avea in vedere elemente precum impactul valoric al substantei litigiului ori al importantei acestuia pentru reclamant. In speta Curtea a constatat ca reclamantul a suferit un prejudiciu de numai 90 de euro, iar din dosarul cauzei nu reiesea ca reclamantul se afla intr-o situatie economica dificila, iar prin respingerea actiunii instantei nationale interne nu ar fi avut urmari importante asupra vietii personale, asa ca Curtea a considerat ca reclamantul nu a suferit un prejudiciu important in exercitarea dreptului sau de acces la un tribunal in sensul art.6 parag.1. din Conventie. Al doilea caz in care Curtea a facut aplicatia aceluiasi criteriu cu referire la dispozitiile art.1 din Protocolul nr.1 a fost cauza Vladimir Petrovich Korolev v/Russia, ea a aratat ca insistenta reclamantului in a pretinde plata de catre autoritatile nationale a sumei de 22,50 ruble, poate fi determinata de perceptia sa subiectiva in sensul ca aceasta ar reprezenta o importanta problema de principiu, la care Curtea a mai spus ca acest element nu este suficient pentru a se ajunge la concluzia ca reclamantul ar fi suferit un prejudiciu important, deoarece este necesar ca aprecierea subiectiva a consecintelor procedurei incalcarii unui drept garantat de Conventie sa se sprijine pe justificari obiective, ceea ce nu era cazul in speta. Privitor la incercarea de a stabili un domeniu de aplicatie a acestei noi conditii, un lucru este sigur, ca nu se poate sustine ca reclamantul nu a suferit un prejudiciu important in ipoteza existentei unei incalcari a drepturilor pentru care art. 15 din Conventie interzice posibilitatea vreunei derogari, si anume:dreptul la viata-art.2, dreptul de a nu fi supus la tortura sau la tratamente inumane ori degradante-art.3, dreptul de a nu fi supus la sclavie sau conditiei de aservire art.4 parag.1, dreptul de a nu fi judecat si pedepsit pentru o fapta neincriminata de legea penala-art.7. Noua conditie de admisibilitate ce consta in probarea producerii unui prejudiciu important de catre reclamant nu ar fi operationala cu privire la incalcarea acestor drepturi garantate de Conventie. Limitele noii conditii. Nu poate fi declarata inadmisibila o cerere in care, desi reclamantul nu a suferit un prejudiciu important, totusi: 1. Respectarea drepturilor omului garantate de Conventie si de Protocoalele aditionale a acesteea, impune examinarea pe fond a cauzei 2. O asemenea cauza nu a fost examinata corespunzator de o instanta nationala. Conform primei limite, prin aceasta se intelege situatia in care desi reclamantul nu a suferit un prejudiciu important prin incalcarea dreptului garantat de Conventie, pe care instanta europeana o o retine, in principiu, inca la stadiul examinarii indeplinirei conditiilor de admisibilitate a cerererii, Curtea apreciaza ca problema pusa in discutie in cauza depaseste interesul reclamantului, ea putitnd fi de interes general sau de o importanta deosebita pentru jurisprudenta sa, asa ca decide ca este necesara cercetarea acestei cererI PE FOND. Spre exemplu cazul cu bataile elevilor de pe Insula Man teritoriu ce tine de Marea Britanie, legislatie ce permitea aplicarea de pedepse corporale in scoli, ceea ce era de natura sa constituie o incalcare a dispozitiilor articolului 3 din

Conventie. Examinind cererea instanta europeana a decis incalcarea, in privinta reclamantului a dreptului sau de a nu fi supus la asemenea tratamente. Cea de a doua limita la a declara o cerere referitoare la o pretinsa incalcare a unui drept garantat de Conventie, ce nu s-a concretizat intr-un prejudiciu important incercat de reclamant are in vedere ipoteza in care situatia litigioasa denuntata in fata instantei europene nu a facut obiectul unui examen al temeiniciei in fata instantelor nationale, se incearca asadar urmind ca jurisprudenta instantei europene sa precizeze termenii aplicarii acestei conditii- sa se puna in valoare, o data in plus caracterul subsidiar al sistemului garantarii protectiei europene a dreptului omului instituit de Cnventie. Oricit de neinsemnat ar fi prejudiciul reclamantului ce apare ca rezultat al incalcarii unui drept garantat de Conventie, instantele nationale sunt primele chemate a examina pretinsa incalcare si a-i inlatura consecintele, chiar daca intr-o asemenea situatie, acestea apar mai putin evidente. In definitiv se poate spune ca impunerea acestei limite de catre partea finala a articolului 35, alin.3, parag.b, introdus prin Protocolul nr.14, are ca scop sa asigure examinarea concludenta a cauzei pe plan intern, chiar si in ipoteza in care pretinsa incalcare a dreptului garantat de Conventie nu s-ar concretiza intr-un prejudiciu important pentru reclamant.