Curs 5 I. STAREA LICHIDA, FENOMENE SUPERFICIALE II.

TRANSFORMARI DE FAZA

I. Starea Lichida
Starea lichida ocupa o pozitie intermediara intre starea gazoasa si cea solida. Prezinta caracteristici comune atat cu starea gazoasa cat si cea solida (ex. are volum propriu dar nu are forma proprie). Existenta volumului propriu in cazul lichidelor explica valoarea mare a densitatii lichidelor (acelasi ordin de marime ca si in cazul solidelor) comparativ cu a gazelor. Existenta unui volum propriu si absenta formei proprii in cazul lichidelor sugereaza existenta unor forte de interactiune moleculara (forte intermoleculare) mai mari decat in cazul gazelor dar mai mici decat in cazul solidelor. Existenta fortelor intermoleculare pe de o parte ingradeste libertatea de miscare a moleculelor iar pe de alta parte, avand intensitati prea mici, nu favorizeaza formarea unor configuratii moleculare spatiale stabile. Au o structura cvasicristalina caracterizata printr-o ordine la mica distanta. Dimensiunile mici ale configuratiilor ordonate ce apar in lichide le confera acestora un timp de viata scurt (10-9 s). In interiorul lichidului exista goluri care permit moleculelor sa migreze intre unitatile ordonate. Datorita lipsei ordinii la mare distanta, lichidele nu prezinta proprietati anizotrope (exceptie fac doar cristalele lichide). Miscarea termica este prezenta in lichide dar moleculele se misca relativ lent in interiorul lichidului.

Fortele de interactiune dintre moleculele de lichid sunt de natura electrostatica. r2 r0 r1 La distante r2<d<r1distributia de sarcina a moleculelor favorizeaza aparitia unor interactiuni de tip atractiv. La distante mici (d<r2) suprapunerea orbitalilor moleculari duce la aparitia unor forte repulsive.

Fig. 1 Variatia cu distanta a fortelor intermoleculare

Fenomene superficiale
Fenomenele legate de suprafata de separare dintre un lichid si mediul care-l inconjoara se numesc fenomene superficiale. Fenomenele legate de suprafata de separatie dintre un lichid si mediul gazos de deasupra acestuia se numesc fenomene de suprafata. Fenomenele legate de suprafata de separatie dintre un lichid si peretii vasului in care acesta se gaseste se numesc fenomene de adeziune si capilare.

Fig. 2

I.1 Fenomene de suprafata

Suprafata de separatie dintre un lichid si mediul gazos in care acesta este plasat, constituie suprafata libera a lichidului. In lichide fortele de interactiune intermoleculare devin neglijabile la o distanta egala cu raza de actiune moleculara (r10-9 m). Moleculele de lichid interactioneaza doar in cazul in care sunt situate in acceasi sfera de actiune moleculara.

r=raza de actiune moleculara R0 R0 R=0 Fig. 3

gaz<lichid => fortele de interactiune moleculara gaz-lichid sunt mai mici comparativ cu
fortele de interactiune moleculara lichid-lichid. Fiecare molecula de lichid aflata la d<r va fi supusa unei forte rezultante orientata perpendicular pe suprafata libera a lichidului si indreptata spre interiorul acestuia. Marimea fortei rezultante creste odata cu scaderea distantei dintre molecula si suprafata libera a lichidului. Moleculele siutuate la distanta d<r vor exercita o presiune asupra lichidului numita presiune interna. Totalitatea moleculelor care participa la realizarea presiunii interne formeaza patura superficiala a lichidului (stratul superficial). Presiunea exercitata de stratul superficial are valori foarte mari (11*108 N/m2). Valoarea mare a presiunii interne explica de ce lichidele sunt practic incompresibile, acestea fiind puternic comprimate de stratul superficial.

Trecerea unei molecule din lichid in stratul superficial presupune efectuarea unui lucru mecanic (consum de energie). La trecerea moleculei in stratul superficial energia cinetica iar energia potentiala a acesteia creste. La trecerea moleculei din stratul superficial in lichid, energia cinetica a moleculei va creste iar energia potentiala se va diminua. Moleculele din stratul superficial au un surplus de energie potentiala comparativ cu restul lichidului. Stratul superficial (ca intreg) are un surplus de energie comparativ cu restul lichidului. Energia potentiala a stratului superficial este proportionala cu aria suprafetei libere a lichidului:

E ps = S

(1)

=coeficientul de tensiune superficiala a lichidului

[ ]

SI

[E ]
[S ]

ps SI SI

=1

J N =1 m2 m

In starea de echilibru energia potentiala a stratului superficial este minima. Suprafata de separare lichid mediul extern se curbeaza tinzand sa devina sferica la echilibru. O suprafata se mentine curba daca asupra acesteia actioneaza forte tangente la suprafata si perpendiculare pe conturul acesteia (forte de tensiune superficiala). Stratul superficial al lichidului se comporta ca o membrana elastica care tinde sa micsoreze suprafata libera a lichidului.

Fig. 4

Lichid gliceric n interiorul unui cadru de srm cu latura CD mobil.(Lsat n poz. C1D1 se deplaseaz n sensul micorrii ariei suprafeei libere a peliculei). forele superficiale efectueaz lucru mecanic pe seama micorrii energiei poteniale LS = Fx LS = S Fx = S Fx = lx F = l (2) Fenomenele superficiale exprim evoluia unui sistem spre o stare de echilibru caracterizat printr-un minim energetic.

Fs Fig. 5 ac

Fs

Fig. 6

Lichid (H2O)

I.2 Legea lui Laplace

Fs = l = 2R
R

(3)

Fs 2R 2 p = = = 2 S R R

(4)

Fig. 7 P0 P0+p P0-p

Pierre-Simon, marquis de Laplace (1749 1827): astronom, matematician si fizician francez.

1 1 p = + R R 1 2

(5)

Reprezinta expresia generala a presiunii suplimentare exercitata sub o suprafata curba. R1 si R2 sunt razele de curbura ce definesc suprafata respectiva (valoarea maxima si respectiv minima a razelor de curbura) iar grosimea membranei este neglijabila. Obs: Curbura unei membrane trebuie mentinuta de o anumita diferenta de presiune!!!

Fig. 7 T

p =

p =

2 R

(6)

(membrana de forma sferica)

(7) (membrana de forma cilindrica)

pint Fig. 8 pext

(pentru un cilindru R1= => p=/R) pentru o suprafata plana R1=R2= => p=0
T=tensiunea in peretele vasului (forta tangentiala ce actioneaza pe unitatea de lungime)

p=diferenta de presiune (p=pint-pext) =grosimea peretelui vasului (membrana de grosime finita)

T=

p R

(8) (forma cilindrica)

p R T= 2

(9)

(forma sferica)

Consecinte: 1) Tensiunea parietala este proportionala cu presiunea sangelui si raza arerei. In cazul unui anevrism, cresterea razei arterei duce la cresterea tensiunii parietale iar cand aceasta depaseste capacitatea de tensionare a vasului apare ruptura. 2) In cazul alveolelor pulmonare: p=presiunea aerului alveolar
R=raza alveolei

2 p = R

p=12-24 torr pentru apa p scade datorita surfactantului pulmonar

prevenind colapsul alveolelor (catastrofa spatiilor alveolare este determinata de faptul ca raza alveolara este invers proportionala cu presiunea iar alveolele tind sa se autocolabeze)la sfarsitul expiratiei. Surfactantul pulmonar este un lichid cu proprietati tensioactive care acopera suprafata plamanilor. Creste complianta pulmonara si reduce travaliul respirator (complianta pulmonara-Vpulm/p) Previne colapsul alveolelor la sfarsitul expiratiei asigurand o valoare aproximativ constanta a presiunii Laplace prin modificarea concentratiei de surfactant in timpul procesului de respiratie.

Fig. 9

I.3 Surfactanti
Surfactantii sunt compusi chimici care au rolul de a reduce coeficientul de tensiune superficiala. Sunt molecule hidrocarbonate care prezinta o grupare ionica la unul din capete. Gruparea ionica este hidrofila iar radicalul hidrocarbonat este hidrofob. Proprietatile surfactantilor: Adsorbtia. Udarea suprafetelor. Fig. 10 In cazul detergentilor sau sapunului prin reducerea tesiunii superficiale a apei faciliteaza ca aceasta sa penetreze mai usor tesaturile. Penetreaza mizeria din tesaturi (in mare parte formata din uleiuri si grasimi) facilitand indepartarea acesteia.

Fig. 11

I.4 Tensiunea superficial a lichidelor i soluiilor

Scade odat cu creterea temperaturii ( 0 la tcritic).
(10-3 N/m) Fig. 12

Scade odat cu creterea concentraiei solvitului Depinde de natura substanei (solventului i solvitului) Tensiunea superficial a apei mare (datorit legturilor de hidrogen dintre moleculele de ap) n privina influenei solvitului 3 cazuri: - Nu modific tensiunea superficial (ex. zahr dizolv. n ap) - Mrete tensiunea superficial (cazul soluiilor apoase de electrolii) - Micoreaz tensiunea superficial (ex. soluii apoase de soluii organice polare) Substanele care prin adugarea lor scad considerabil tensiunea superficial a soluiei, se numesc TENSIOACTIVE.

 SUBSTANELE TENSIOACTIVE : acizi grai cu lanuri lungi de C, alcooli, sruri biliare,etc. Explicaie: La ntlnirea dipolilor apei, moleculele polare ale lichidelor organice se orienteaz cu grupele polare una n faa celeilalte ceea ce duce la o interaciune (desemnat prin termenul de hidrofilie) care se manifest printr-o bun solubilitate a acestor lichide n ap. Aceste molecule ptrund ntre dipolii apei, slbind forele intermoleculare n stratul superficial, ceea ce duce la micorarea tensiunii superficiale (n msur cu att mai mare cu ct este mai mare concentraia soluiei). Ptrund ntre dipolii apei din stratul superficial unde se aglomereaz adsorbie pozitiv. Concluzie: n contact cu apa, gruparea polar (hidrofil) se orienteaz n stratul superficial spre faza apoas, iar cea nepolar (hidrofob) spre partea opus.

Cantitatea de substan adsorbit n stratul superficial este o funcie dependent (cresctoare ) de concentraia soluiei. Madsorbit Tens. Sup. Dac: c Are loc pn cnd suprafaa liber este saturat. Astfel,T ajunge la o valoare minim. Coeficientul de adsorbie : a = - c/TR d/dc Relaia lui Gibbs

Fig. 13

Fenomenul invers, cnd substanele care mresc tensiunea superficial se ndeprteaz de suprafa spre profunzime adsorbie negativ.

I.5 Importana tensiunii superficiale n medicin:

Coeficientul de tensiune superficial a lichidelor biologice din organismul uman este n general mai mic dect al apei (ceea ce probeaz c moleculele de interes biologic sunt ageni tensioactivi). Organismul uman dispune de dou categorii mari de ageni tensioactivi: Substane care acioneaz n mod secundar ca ageni tensioactivi. n aceast categorie intr majoritatea substanelor metabolizate de ctre organism ajunse n stadiul de acizi organici. Principii alimentari n special lipidele i glucidele pe msur ce sunt oxidate trec prin stadiul de catabolii acizi, substane care joac un rol tensioactiv. Astfel scad tensiunea superficial a mediilor n care se afl i favorizeaz procesele de permeabilitate. Substane care au ca rol principal n organism scderea tensiunii superficiale a lichidelor biologice. n aceast categorie intr acizii biliari, acidul glicocolic i taurocolic care formeaz cu ionii metalelor alcaline sruri solubile n ap (glicocolat de Na, taurocolat de Na), substane puternic tensioactive.

Acizii biliari care sunt eliminai prin coledoc n duoden ntlnesc bolul alimentar ( conine lipide aproape n totalitate nedigerate) i vor contribui la scderea tensiunii superficiale a grsimilor alimentare, ceea ce uureaz emulsionarea lor. Aceast emulsionare are ca efect transformarea grsimilor n particule cu volume foarte mici i cu suprafaa de contact cu mediul de arie foarte mare. Astfe, aria interfeelor grsimilor se mrete considerabil prin emulsionare iar acestea pot fi mai eficient metabolizate. Observaii: Tens. superf. condiioneaz permeabilitatea membranelor, schimbul dintre celule i mediul interstiial. Subst. tensioactive favorizeaz permeabilitatea membranelor, absorbia intestinal o serie de medicamente se administreaz cu subst. tensioactive. Anestezicele (subst. tensioact.) determin scderea tensiunii superficiale a sngelui. Lichidele din organism au tensiuni superficiale < dect a apei se modific n cazul strilor patologice. Ex. Urina normal are tens. sup ~ 7010-3 N/m. n cazul unor afeciuni (icter, leziuni hepatice) datorit apariiei unor acizi i sruri biliare 5010-3 N/m

I.6 Interfaa solid-lichid, Fenomene capilare

Fenomenele superficiale care au loc la contactul dintre lichide i solide fenomene de udare La contactul dintre solid i lichid apar fore de coeziune FC ntre moleculele lichidului i fore de adeziune FA ntre moleculele lichidului i ale solidului. n raport cu lichidele, o suprafa solid poate fi: Liofil (hidrofil) (FA> FC), ud pereii vasului (lichidul ader la suprafaa solidului) Indiferent (caz ideal) Liofob (hidrofob) (FA< FC), evit contactul cu pereii vasului (lichidul nu ader la solid). OBS. n imediata vecintate a pereilor vasului meniscul devine: concav (n raport cu aerul) la lichidele care ud pereii vasului convex la lichidele care nu ud pereii vasului.

h=

2 rg

(10)

(legea lui Jurain)

Fig. 14

Aplicaii: Exist unele substane numite ageni udani care introduse n lichide favorizeaz udarea unor solide. Macromoleculele mediilor biologice au o structur complex, asimetric grupri polare (ionizante): carboxil COOH , amino NH2+ , hidroxil OH , sunt hidrofile (atrag n jur molecule de ap). grupri nepolare: grupri hidrocarbonice CH sunt hidrofobe (interac. mai puternic ntre ele dect cu apa)

Efect hidrofob macromoleculele biologice n mediu apos tind s se plieze i s se plaseze astfel nct s expun spre mediu ct mai multe grupri hidrofile i s orienteze spre zone interioare grupri hidrofobe. Ex. Proteinele membranare intrinseci care expun spre mediile intern i extern apoase grupri hidrofile iar spre interiorul membranar grupri hidrofobe. OBS. Macromoleculele se organizeaz astfel nct mpreun cu solventul s ating o energie potenial termodinamic minim. interaciunile dintre mediul apos i macromolecule au loc pn la degajarea unei cantiti mari de energie cnd se formeaz un numr mare de legturi.

II. TRANSFORMARI DE FAZA II.1 Faze ale unui sistem termodinamic

O faza a unui sistem termodinamic este o regiune omogena a sistemului termodinamic in care proprietatile fizice sunt aceleasi. O faza materiala a unui sistem poate fi alcatuita dintr-o substanta pura sau un amestec de substante (ex. o solutie chimica omogena reprezinta o faza formata din doua s-au mai multe substante chimice iar un amestec de nisip si sare nu reprezinta o faza ci un amestec de doua faze). Exemple de faze: Solida, lichida si gazoasa (determinate de starea de agregare a sistemului considerat) (cele mai familiare). Plasma, superlichidele, supersolidele, starea paramagnetica si/sau feromagnetica a materialelor magnetice (exemple mai putin familiare). Intensitatea interactiunilor dintre particulele constituente ale sistemului termodinamic depinde de starea de agregare a sistemului termodinamic.

structura cristalina (solide cristaline)

Solidele
structura amorfa (solide amorfe)

Fig.11 Structura solida amorfa (stanga) si structura solida cristalina (dreapta)

Solide amorfe: nu au o simetrie de aranjare a particulelor, dispunere: haotic a particulelor componente n tot volumul corpului, ordine local, dispunerea este asemntoare cu cea a particulelor n lichide, dar n corpurile amorfe au o mobilitate mult mai mic (sticla).

Solide cristaline: simetrie de aranjare a atomilor, dispunere: regulat, continu i periodic a particulelor n cristale (dat. forelor de inter. foarte puternice), particulele se aranjeaz a.. Epot = min (cristalul este stabil) proprieti: - anizotropie punct de topire bine determinat.

Fig. 16 Structura cristalina a clorurii de sodiu (NaCl)

Polimorfismul reprezinta capacitatea solidelor cristaline de a avea doua sau mai multe structuri cristaline. Polimorfismul este important in procesul de fabricare a componentelor farmaceutice (numeroase medicamente primesc aprobare doar pentru o anumita forma cristalina) Alotropia este proprietatea unor elemente chimice de a avea doua sau mai multe structuri (cristaline sau amorfe). Alotropia reprezinta un caz particular al polimorfismului.

Fig.17 Formele alotrope ale structurii cristaline ale carbonului

Diamantul si grafitul sunt forme alotrope ale carbonului. Proprietatile fizice ale acestora sunt determinate de structura lor cristalina. Exemplu: Diamantul este mineralul cu cea mai mare duritate in timp ce grafitul are o duritate foarte mica. Diamantul este un bun izolator electric in timp ce grafitul este un bun conductor electric. Diamantul este transparent, grafitul este opac. Diamantul este un bun abraziv in timp ce grafitul este un bun lubrefiant. In conditii normale de presiune si temperatura grafitul este stabil iar diamantul este instabil trecand in grafit (procesul de transformare suferit de diamant in conditii normale de presiune si temperatura este extrem de lent). In structura de tip diamant fiecare atom de carbon este inconjurat de alti patru atomi de carbon formand cu acestia legaturi covalente puternice (C-C). In gazul grafitului fiecare atom de carbon este inconjurat doar de trei atomi de carbon formandu-se doua legaturi C-C si o legatura C=C. In acest caz atomii de carbon sunt asezti in plane suprapuse care pot aluneca usor unele peste altele.

II.2 Transformari de faza

Q=U+W
(12)

Schimbul de caldura dintre un sistem termodinamic si mediul exterior duce in general la modificarea parametrilor de stare a sistemului termodinamic (ex. temperatura) Schimbul de caldura (energie) cu exteriorul poate determina si trecerea sistemului termodinamic dintr-o faza in alta (ex. modificarea starii de agregare).

Fig. 18 Variatia in timp a temperaturii in procesul de topire a ghetii In procesul de topire temperatura ramane constanta Procesul de topire nu este instantaneu.

topire SOLID sublimare desublimare GAZ Fig. 19 Transformari de faza intre starile de agregare solida, lichida si gazoasa Toate transformarile de faza ale sistemului termodinamic determina o modificare a energiei interne in sistem. Energia necesara pentru a produce o transformare de stare = caldura latenta de transformare. Caldura latenta a unei tranzitii (transformari de faza) depinde de: - masa sistemului, - natura substantei din care este alcatuit sistemul, - natura transformarii. Q=m (13) solidificare LICHID vaporizare condensare

II.2.1 Topirea si solidificarea

Fenomenul de topire si procesul invers de solidificare au loc la temperatura constanta in cazul solidelor cristaline. Ttopire=Tsolidificare=constant (P=constant) La T=Ttopire starea solida si cea lichida sunt in echilibru Punctul de topire depinde de valoarea presiunii.

t ( s )

Q = m

(14)

Temperatura de topire scade usor odata cu cresterea presiunii.

Fig. 20 Curba de topire pentru apa pura in absenta aerului

(a)

(b)

Fig. 21 Variatia in timp a temperaturii pentru un solid cristalin (a) si respectiv amorf (b) Corpuri amorfe: tranzitia n starea lichida se realizeaza treptat, la ncalzire se nmoaie treptat si n final devin lichide, n timpul topirii corpurile amorfe Tt crete astfel nct Tt constant, la solidificare, temperatura scade constant. Eutectice Tt a unei substante depinde de puritatea ei. Definitie: Compozitia aliajului sau amestecului care corespunde punctului valorii minime Tt, se numeste eutectic. n tehnica amestecurile eutectice foarte importante n special n cazul amestecurilor sub form de pulbere a caror temperatura corespunztoare eutecticului se gsete la temperatura camerei.

 Trecerea unei substane din stare lichid n stare de vapori cu abs. de cldur VAPORIZARE. Procesul invers: CONDENSARE.

II.2.2 Vaporizarea si condensarea

Vaporizarea la suprafaa lichidului EVAPORARE. Vapori saturani vaporii aflai n echilibrul dinamic cu lichidul din care provin (ps). Vaporii saturani sunt n contact cu lichidul i au o presiune maxim. Vapori nesaturani sunt acei vapori care nu sunt n contact cu lichidul propriu i au o presiune mai mic dect cea a vaporilor saturani. Pentru ca vaporizarea s aib loc la o temperatur constant, este necesar furnizarea unei energii calorice lichidului. Caldura latenta de vaporizare:

Q v = m

(15)

FIERBEREA procesul de vaporizare care are loc n toat masa lichidului. Temperatura la care fierbe lichidul este constant in conditii fizice date.

OBS: Dac presiunea deasupra lichidului este presiunea normal, adic de 1 atm, temperatura la care fierbe lichidul se numete temperatur normal de fierbere. Odat cu creterea presiunii exterioare temperatura de fierbere va crete de asemenea i invers. Spre deosebire de vaporizarea n vid, n atmosfer gazoas evaporarea se face mai lent. Dac se face ntr-un volum limitat, ea se produce la fel ca i n cazul n care s-ar face n vid, pn cnd presiunea vaporilor din incint devine egal cu presiunea vaporilor saturani.

Fig. 22 Curba de vaporizare pentru apa pura

APLICAIE: autoclave temperatura de fierbere a apei atinge 131C i permite sterilizarea mai bun, distrugnd i bacteriile rezistente la temperatura normal de fierbere a apei.

II.2.3 Sublimarea si desublimarea

faza solid faza gazoas SUBLIMARE faza solid faza gazoas DESUBLIMARE Substante care sublimeaza: naftalina (C10H8), gheaa carbonica (CO2), arsenicul (As).

II.3 Starea critica, punctul triplu al substantei

- Scaderea temperaturii + cresterea presiunii deasupra unui lichid favorizeaza transformarea din gaz n lichid. izoterma critic: deasupra ei poate fi numai gaz sub ea gazul poate fi lichefiat prin mrirea presiunii. Tcritic(H2O)= 647,4 K, Pcritic(H2O)=219.13 atm Fig. 23 Izotermele lui Andrews Gazele: - departe de izot. crit. gaze ideale - aproape de izot. crit. gaze reale

Punctul de pe diagrama de faza unde cele trei stari (lichida, solida si gazoasa) coexista in echilibru. P(H2O) = 4,579 mm Hg et T(H2O) = 0,0100 C.

Fig. 24 Punctul triplu al apei

Din diagram se observ c, la diferite presiuni i temperaturi, pot exista cte dou faze n echilibru: solidlichid, lichid-vapori sau solid-vapori. Exist un singur punct, punctul triplu, in care pot coexista cele 3 faze in echilibru.

Diagrama de faza a apei si a dioxidului de carbon

CO2
lichid
punctul triplu

P (atm)

H2O
lichid
punctul triplu

P (atm)

solid vapori

solid

vapori

(oC)

t (oC)

Fig.25 Diagramele de faza pentru H2O si CO2

La presiunea atmosferica apa se gaseste deasupra punctului triplu iar dioxidul de carbon sub punctul triplu. Valoarea mare a presiunii punctului triplu al dioxidului de carbon explica de ce aceasta substanta sublimeaza (tsublimare(CO2)=-80 oC) la presiuni egale cu presiunea atmosferica.

II.4 Gaze reale:

Volumul gazului real este mai mic decat al celui ideal: Vg.real < Vg.ideal Interactiunile dintre moleculele gazului sunt de tip Van de Waals 1. Datorita fortelor de interactiune intermoleculare presiunea gazului creste:

p+
pV = RT

(p+)V = RT

2. Volumul molecular nu poate fi neglijat:

V - b
(p+)(V - b) = RT (16) (ecuatia Van der Waals)

Intrebari test grila

1) Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte: Stratul superficial se comporta ca o membrana elastica. In stare de echilibru energia potentiala a stratului superficial este maxima. In stare de echilibru energia potentiala a stratului superficial este minima. Stratul superficial nu exercita nici o presiune asupra lichidului. 2) Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte: Lichidele sunt practic incompresibile datorita stratului superficial al acestora. Forma sferica a picaturilor de lichid este determinata de proprietatile stratului superficial al acestora. Coeficientul de tensiune superficiala al apei creste odata cu cresterea temperaturii. Coeficientul de tensiune superficiala scade odata cu scaderea temperaturii. 3) Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte: Coeficientul de tensiune superficiala a unei solutii depinde de natura solutului. Zaharul este o substanta tensioactiva. Alcoolul etilic este o substanta tensioinactiva. In cazul solutului tensioactiv, coeficientul de tensiune superficiala al solutiei depinde de concentratia acesteia.

4) Bifai rspunsurile corecte: Lichidele au o structura cvasicristalin caracterizate printr-o ordine la mic distan. Intensitatea micarii de agitaie termic in licide este mai mic dect in cazul gazelor. Stratul superficial exercit o presiune foarte mare asupra lichidului. Lichidele sunt practic incompresibile datorit stratului superficial al acestora. Stratul superficiual se comport ca o membran rigid. 5) Bifai rspunsurile corecte: In stare de echilibru energia potenial a stratului superficial este maxim. In stare de echilibru energia potenial a stratului superficial este minim. Fenomenele superficiale exprim evoluia unui sistem spre o stare de echilibru caracterizat printr-un minim energetic. Forele de tensiune superficial sunt normale la suprafaa liber a lichidului i tangente la conturul acesteia. Forma sferica a picaturilor de lichid este determinata de proprietatile stratului superficial al acestora. 6) Bifai rspunsurile corecte: Coeficientul de tensiune superficiala al apei creste odata cu cresterea temperaturii. Valoarea coeficientului de tensiune superficial al apei este determinat de legturile de hidrogen dintre moleculele de ap. Coeficientul de tensiune superficiala scade odata cu scaderea temperaturii Alcoolul etilic este o substanta tensioinactiva. In cazul solutului tensioactiv, coeficientul de tensiune superficiala al solutiei depinde de concentratia acesteia.

7) Bifai rspunsurile corecte: Tensiunea superficial nu influeneaz permeabilitatea membranelor. Anestezicile determin scderea tensiunii superficiale a sngelui. Suprafaa libera a lichidelor care ud pereii vasului este un menisc convex. Zaharul este o substanta tensioactiva. Vscozitatea sngelui este mai mic in vasele capilare dect in artere. 8) Bifai rspunsurile corecte: Polimorfismul reprezinta capacitatea solidelor cristaline de a avea doua sau mai multe structuri cristaline. Polimorfismul este un caz particular al alotropiei. Proprietile fizice ale formelor polimorfe sunt determinate de structurile cristaline ale acestora. Diamantul i grafitul sunt forme alotrope ale carbonului. Forele polimorfe reprezint faze distincte ale aceleiai substante. 9) Bifai rspunsurile corecte: Transformarile de faz presupun un schimb de energie cu exteriorul. In procesul de topire al unui solid cristalin temperatura acestuia ramne constant. In procesul de topire al unui solid amorf temperatura acestuia ramane constant. Temperatura de topire nu este influenat de parametrii de stare ai sistemului. Temperatura de topire a apei scade usor cu cresterea presiunii exercitate asupra acestuia.

10) Bifai rspunsurile corecte: Vaporii saturai sunt n contact cu lichidul i au o valoare maxima a presiunii. Fierberea este un proces de vaporizare. Temperatura de fierbere a apei depinde de valoarea presiunii atmosferice. Temperatura de fierbere a apei crete odat cu scaderea presiunii atmosferice. Transformarile de faza presupun un schimb de energie cu exteriorul. 11) Bifai rspunsurile corecte: In procesul de topire al unui metal acesta cedeaz caldur in exterior. Gheaa este o substanta care nu poate sublima. Procesul de sublimare necesit un transfer de caldur mai mare comparativ cu cel de topire sau solidificare. Caldura latent a unei tranziii de faz depinde doar de natura i propriettile substanei i respectiv natura transformrii suferite de aceasta. Vaporizarea n atmosfer gazoas se face mai rapid dect in vid. 12) Punctul triplu al unei substane: Este punctul de pe diagrama de faza unde cele trei faze ale unei substante (solida, lichida si gazoasa) coexista in echilibru.. Punctul triplu al apei este un punct de referinta pentru scara (de temperatura) Kelvin. Punctul triplu si punctul critic al unei substante sunt identice. Presiunea si temperatura corespunzatoare punctului triplu au valori unice. Valoarea punctului triplu al apei depinde de puritatea acesteia.

13) Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte: Procesul de sublimare necesita un transfer de caldura mai mare comparativ cu cel de topire si respectiv solidificare. Geaa este o substanta care nu poate sublima. Temperatura de topire nu este influentata de parametrii de stare ai materialului studiat. Temperatura de topire a unui material scade usor cu cresterea presiunii exercitate asupra acestuia.

Probleme
1) Determinati variatia de entropie la topirea a 300 g de plumb. Temperatura de topire a plumbului este de 327 oC si caldura latenta de topire este de 5.85 cal/g. 2) Doua kg de apa cu temperaturat t1=90 oC trebuie racite pana la temperatura t2=15 oC. Cata gheata cu temperatura t3=-20 oC este necesara pentru a face aceasta racire? (g=34*104 J/kg, cg=2090 J/kg grad) 3) Un tub capilar cu diametrul d=0.15 mm este scufundat vertical in alcool (dalcool=979 kg/m3). Inaltimea pana la care se ridica alcoolul in tub este h=7.6 cm. Sa se calculeze coeficientul de tensiune superficiala al alcoolului.