MARIN PREDA IMPOSIBILA NTOARCERE Editia a ll-a revazuta si adaugita r-o EDITURA CARTEA ROMNEASCA Coperta de O/jufiev Andrei

REFLECTII ASUPRA PREZENTULUI

n zilele noastre o tara n care locuitorul ei cstiga mai putin de o suta de dolari p e luna este numita cu dispret tara subdesvoltata. Cum ai spune despre un om a ca rui inteligenta nu raspunde la un anumit test ca e ntrziat mintal ! Cine a hotart sa fie numite astfel majoritatea popoarelor lumii ? Si cine a decis ca suta asta de dolari sa devina, pentru un imens numar de oameni, o obsesie ? Oare nainte de ap aritia acestei sute de dolari oamenii nu traiau fericiti ? Un poet spaniol din generatia mea, pe care l-am cunoscut fugitiv aici la noi, av ea fruntea ncretita de o neliniste si indignare care i se ntiparisera pe figura pa rca pentru totdeauna. Sedea la masa si abia se atingea de feluri, n timp ce colegi i sai romni, spre a nu-si desminti latinitatea, erau sau pareau veseli nevoie mar e, ca si cnd ar fi vrut sa spuna ca altii au motivele lor sa-si ncreteasca fruntil e, n timp ce noi, le aranjam" noi pe toate si n-avem de ce sa ne ngrijoram. Recunosc ca filozofia asta nu e lipsita de temei, desi ar trebui putin reconsiderata. Aran jarea" asta ne costa, n momentele de rascruce, vieti omenesti. Asta nu mai e aranj ament", ci tragedie. Mi se poate raspunde, prin-tr-un eseu filozofic, ca e o tra satura specifica a poporului nostru sa ocoleasca denumirea dezastrelor si sa faca haz de necaz. Da, asa este. Numai ca pe spinarea acestei filozofii unii dintre noi am prins obiceiul sa facem haz si cnd nu e cazul, si atunci cnd treburile ne a steapta si gunoiul s-a adunat maldar la usa si nu mai putem iesi din casa. Ce ma i e de rs ntr-o asemenea situatie ? Sa revin nsa la spaniol. Domnule, a nceput el cu o grimasa parca de disperare, dupa ce i-am pus o ntrebare pe care o pun adesea strainilor : care e situatia taranilor din tara lor ? Domnule, eu snt taran de origine si vara asta am petrecut-o la ai mei. Snt indignat: nu-i mai recunosc. si pierd demnitatea. Mndria lor... si pierd mn dria ! Nu mai muncesc ca sa-si cstige existenta, ci ca sa-i ntretina pe straini... Sa cstige dolari ! Citesc n presa ca si ofera la cele mai scazute preturi din lume camerele lor, peisajele lor, potecile si mormintele lor. si darma frumoasele lor ca se si construiesc paste ele altele, care seamana cu hanuri... infame hoteluri... birturi si industrii, pentru ca posesorii de dolari din ntreaga lume sa vina la e i, sa se simta n largul lor si sa mai vina si la anu... Snt revoltat, domnule... Sn t gonit din propria mea tara... Snt un om fara tara, n-am unde sa ma mai duc..." Si poetul spaniol se opri din vorbit si expresia chipului sau deveni tragica. O s impatie adnca ma napadi pentru el, cu toate ca-mi dadeam seama ca n starea sa de s pirit era si ceva din exagerarea donchisoteasca a vestitului hidalgo. ncercai dec i sa-l aduc pe terenul realitatilor. Domnule, i spusei, nteleg ca o mare rusine s-a abatut asupra plaiurilor dumneavoastra natale. Dar n schimb puteti fi mndri ca ati scapat n felul acesta de o alta rusine, poate mai mare : nu mai snteti subdesvolt ati. Am citit recent ca Spania a depasit nivelul fatal si a intrat n rndul tarilor ai caror locuitori cstiga mai mult de o suta de dolari pe luna. Gata ! lAti cstiga t! Snteti desvoltati! Victorie! Rusinea a Fost spalata. Mndria spaniola"... 1 Dar tragicul poet, dupa ce ma ascultase cteva clipe sl pesemne dndu-si seama ca i se cnta acelasi cntec pe care l auzise si rasauzise pna la saturatie, si ntoarse pr virea n sine si nceta sa mai fie atent la spusele Jele. REFLECTII ASUPRA VIITORULUI Astazi, fiul meu (sase luni !) a vrut sa mannce globul pamntesc. Cititorul sa fie l inistit, nu voi divulga cu ajutorul literaturii viata intima a baiatului, scriin -du-i rnduri pentru adormit", sau, n vreun roman, sfaturi pentru fiul meu", etetera. nti, pentru ca ignoranta e o stare care trebuie traita la vrsta necesara, ca o prot

ectie mpotriva a tot ce o poate lua naintea experientei, adica a inteligentei preco ce. Si apoi, libertatea, acel sentiment divin de triumf care ne stapneste cnd priv im cerul si padurile, numai n anonimat tsneste parca att de coplesitor din fiinta n oastra. Asta nu nseamna, fireste, ca neanonimii snt nlantuiti, ci doar ca ei au, vor bind n jargon stiintific, o gena de adaptare n plus la o anumita activitate publica . Daca fiul dumneavoastra n-o are, de ce sa-l nenorociti atentnd la anonimatul lu i, n care el e stapn fericit pe un avion, pe o locomotiva sau pe un transatlantic ? Un baiat, calare pe un excavator pasitor, care nfige n moloz cu zgomot si manevr e julverniene dintii cupei uriase de metal pe care o manevreaza de sus, sau un tn ar inginer monteur, care asteapta un tren cu piese mpachetate, fara viata, carora el urmeaza sa le gaseasca subtilele ghivente, sa le mbuce si sa faca astfel sa ap ara, stralucitoare de frumusete si de putere, turbina si generatorul de curent care va lumina orasul ce-si poate dori mai mult un parinte pentru fiul sau ? Asa gndim, noi, parintii! Dar ce vor gndi ei, copiii, cnd vor fi n stare de a gndi ? m-am ntrebat va-zndu-l cum se uita, cu o expresie de ncnt re extrema, spre globul pamntesc de pe biroul meu. Culorile lui frumoase l atragea u si a ntins minile spre el. Cred si eu, am gndit, e frumos pamntul nostru, culorile lui snt adevarate, nu e nici o iluzie, ne place si noua, nu numai tie. Si i l-am dat sa vad ce face cu el. L-a apucat foarte strns n brate si, o data luat n posesie , dupa cteva clipe n care uimirea lui s-a ntors napoi de unde iesise, l-a dus la gur a si a vrut sa muste din el. Ei bine, i-am spus, asta sa n-o faci, chiar daca so arta te ra mpinge sa ajungi un cuceritor. Pamntul nostru nu e nici de luat n posesi e de o singura persoana si nici de nfipt dintii n el si mncat. Mai trebuie si la al tii, nu e numai al tau ! Si i-am luat, enervat, globul nostru terestru din brate. Da, mi-am zis, dar cnd v a fi cu adevarat pe mna lor, ce vor face din el ? Unii se mndresc n mod stupid vaznd u-i pe copii jucndu-se de-a rachetele si de-a cos-modroamele, zicnd ca vor face si vor drege cu ele prin cosmos, ca asta e o mare isprava, ca si cnd isprava asta nam fi nceput-o noi, si ca si cnd nu ne-ar trebui un secol de aici nainte sa ne gndim daca drumul pe care am apucat este sau nu cel bun, si daca nu e, sa lasam acest mare semn de ntrebare copiilor nostri, sa raspunda la el si sa opreasca energic, d aca asta va fi concluzia la care vor ajunge, cursa care se impune omenirii nu st im de catre cine si ne turbura mintile. Degeaba citeste un posesor de automobil ca, n frumoasa dimineata n care el se prega teste sa plece si sa-si petreaca week-end-ul la iarba verde, o suta dintre cei c a el au deja certificatul de deces n buzunar, iar pe cteva mii i asteapta deja roti lele n care si vor petrece restul zilelor, sau crjele care le vor nlocui picioarele. imeni, citind acest adevar al statisticilor, nu se va duce speriat la C.E.C si v a da ailta destinatie banilor pe care i strnge pentru masina. Desi ardeleanul, mai ntelept parca, are o vorba : daca vrei sa more cumpara-ti motore... Si nimeni, avnd deja acest motore, nu se va duce sa dea un anunt la mica publicit ate : vnd Fiat 1300, stare exceptionala, duca-se pe pustii! Nici semnatarului aces tor rnduri nu-i trece prin cap sa faca asa ceva. Acei o suta de morti saptamnal si acele cteva mii de grav raniti snt- altii, nu noi. Snt persoane abstracte, fiinte fara chip si forma, care numai lor o sa li se ntmple astfel de pocinoage, pe-acolo , prin Franta, nu noua, aici, n Romnia. Ce legatura are asta cu cosmosul ? ar putea sa ma ntrebe cineva. Cucerirea spatiu lui extraterestru si a planetelor este visul milenar al omenirii. Cum o sa ne op rim de a o mai face ? Are legatura, fiindca face parte din acelasi sistem tehnic care a creat si automobilul. Si daca, asa cum ne arata studiile, acesta din urm a ne face mai agresivi la volan, unde e progresul ? Faptul ca un individ poate fi n vestit brusc, din chiar clipa demararii, cu o putere materiala si cu o forta dis proportionata fata de mijloacele naturale de care dispune fara efort apreciabil, constituie o sursa posibila de abuz", scrie cercetatorul. Dar cei care dispun de mijloace mult mai mari ? Are omul destula minte ca sa stapneasca forta colosala pe care inteligenta lui iscoditoare a descoperit-o ? Am citit si am recitit n acesti ani de cteva ori admirabila carte de o mie cinci su te de pagini a ziaristului american William Shirer despre Cel de-al treile a Reich, de la origini tina la cadere, ntr-o traducere franceza, care mi-

a placut asa de mult, nct simt un regret ca divulg aici aceasta lectura parc a numai a mea. Am avut sentimentul, si am fost gelos sa citesc parca un al doi lea razboi si pace" al timpurilor noastre, scris pe baza de documente, cazute n mini le armatei americane, vrte n cutii si lasate sa zaca undeva n arhivele secrete ale st atului american. Bravul ziarist, care traise multi ani la Berlin, adus de meseri a lui, le-a cercetat cu pasiune si a avut talentul de sinteza necesar sa scrie n u cincisprezece mii de pagini, ct ar fi putut fi tentat, ci de zece ori mai putin , avnd deci, asemeni unui mare romancier, intuitia att a limitelor curiozitatii si atentiei cititorului, ct si a limitei interesului pe care l poate strni un astfel d e subiect despre care s-a scris att de mult. Expunerea este simpla si autorul poseda puterea de a se abtine de la comentariile la care ar fi fost un european ispitit. Format la scoala faptului" la care fusesera formati scrii tori straluciti ai generatiei sale, W. Shirer se multumeste cu o singura idee p e care studiul documentelor i-a inspirat-o : avea n fata arhivele unor cu ceritori. Att. Sa povesteasca deci lugubrele lor fapte (fiindca vor fi lugubre, d ocumentele o dovedesc), urmarind aceasta idee simpla si purtat de experienta sa directa pe care i-a prilejuit-o sederea chiar n acei ani n Germania... Iar noua sa ne dea posibilitatea sa meditam liber asupra lor. E greu de nteles. De ce, dupa primele anexari, a Austriei si a regiunii sudete , care limitau cuceririle germane la teritorii locuite de germani, si acceptate n ; mod las de catre celelalte puteri, Hitler nu s-a oprit ? Atacul asupra Poloni ei a declansat de facto nceputul celui de-al doilea razboi mondial. De ce a ataca t Hitler Polonia ? De ce adica a declansat el razboiul ? Odinioara Tolstoi, respi ngnd explicatiile istoricilor si militarilor, se ntreba ce a cautat Napoleon n Rusia si nu gasea un raspuns n afara determinismului la care e supusa fiinta umana ndat a ce pe locul unde ea traieste apare un mit si un mecanism care l propaga si l tra nsforma n forta care supune vointele si influenteaza constiintele. I se reproseaz a lui Napoleon executarea ducelui d'Enghien ! Ce gluma ! Cititi cum s-a purtat H itler nu cu un om, ci cu popoare ntregi sub ochii unei omeniri care se uita la njo sirile la care erau supuse aceste popoare ca si cnd n-ar fi privit-o nicidecum !S-a ntmplat ceva care ne pune o grava dilema n fata. Acest cuib de cuceritori, care re usisera sa puna mna pe natiunea germana, deodata se prabuseste n constiinta noastr a citindu-le faptele, n clipa cnd aflam ca la ideea lor de cucerire s-a adaugat, s au a fost nsotita n planurile lor, de ideea de exterminare a celor cuceriti sau tra nsformarea lor n sclavi, n sensul pe care l avea n antichitate acest cuvnt. Idee care a fost pusa n practica. Istoria nsasi parca sta la ndoiala : sa-i treaca pe acesti posedati n filele ei ? Intra si ast-> fel de fapte n istorie ? Dar pe ce s-au bizuit ei totusi pornind la neagra lor aventura ? Nu putem sa evi tam sa ne gndim ca s-au bizuit pe puterea armelor, a armamentului modern n general . Masinile, ingenioasele masini... Motoarele, ingenioasele si puternicele lor mo toare au duduit pe pamntul Europei si au ngrozit populatiile cu sinistrele sirene care urlau, nsotind avioanele, stukasurile lor n picaj. Goring a fost personal un bun aviator si un bun organizator al acestei arme. Cutare alt bandit ca si el a f ost un mare financiar care a facut ordine n finante si a redresat marca prabusita . Un altul a redresat industria, care a nceput sa lucreze ca un ceasornic de preci zie ntors bine la timp... Nici nu-ti vine sa-ti crezi ochilor citind ! ti cade car tea din mna ! Fiecare secol si are dilemele si temerile lui n ce priveste viitorul. Citim, rznd cu ironie, de ce se temea omul din secolul cutare ca va fi n secolul urmator ! n seco lul urmator, nsa, nu s-a ntmplat nimic ! Si nici n cele urmatoare acestuia. n secolul nostru nsa s-a ntmplat. Revolutia franceza e un poem idilic fata de ceea ce s-a petrecut cu noi n numai cincizeci de ani. Si copiii sau nepotii generatiilor actuale nu mai au dreptul sa ia cunostinta cu ironie de temerile si nelinistile noastre. Si sa zica : ia uite de ce se speriau saracii bunici ! Nu sntem saraci ! Si daca vor sa nu li se ntmple lor ceva si mai rau, sa se gndeasca bine : din mostenirea pe care le-o lasam, acest cult pentru masini este el bun s au nu ?! Deturnarea atentiei are consecinte enorme : Cultul soarelui, de pilda, n-ar fi m ai bun, n timp ce am continua sa ne perfectionam utilele noastre masini cu care sa zburam si n Sirius, daca avem chef ? Sau al apei, misterioasa apa din care am ie

sit, mama noastra, si care nconjoara cu albastrul ei stralucitor globul pamntesc ? DESPRE EVAZIONISM, LITERAR Sl SOCIAL Mi-aduc aminte ca ma indignam odata mpotriva facatorilor de cuvinte care, spre de osebire de scriitorii preocupati de o problematica veritabila, se multumesc sa i nunde hrtia cu torente de imagini si cuvinte care nu spun nimic. Astazi mi se par e ca am gasit pentru ei o noua denumire : scriitori evazionisti. Nu voi face imprudenta sa concretizez scriitori evazionisti si carti evazioniste, deoarece nimeni nu poate sa ne asigure ca n evazionistul de azi nu zace scriitoru l angajat de mine. Maladia nsa, n sine, merita sa fie discutata. n ce consta ea ? As a cum spune si numele, ea consta n ocolirea premeditata, programatica a problemelo r reale si obsedante ale timpului si societatii noastre contemporane, si n evadare a, cu ajutorul unor torente de cuvinte si imagini, ntr-un univers al nchipuirii, c are nu reprezinta nimic din ceea ce fra-mnta nici macar constiinta scriitorului e vazionist, necum constiinta contemporanilor sai. Un prozator care a scris o carte, nu chiar foarte legata de o problematica reali sta, a primit din partea unui critic preocupat numai de probleme estetice un ras puns cam de felul acesta : am deschis cartea ta si am dat acolo peste cuvntul tova rase". Nu ma intereseaza o asemenea carte, a spus criticul nostru. Ce l-o fi interesnd deci ? Si ntruct un indiciu de fixare n timp si n spatiu a unei c arti contravine idealului sau estetic ? Ce s-a ntmplat de s-a ajuns la asemenea pozitii puerile ? Putem oare presupune ca acesti scriitori si critici, adepti ai evazionismului n l iteratura, nu cunosc sau nu nteleg istoria ? Greu de crezut. Ion Baiesu are o nuvela intitulata Acceleratorul, n care eroul sau, un om slab, d eci un om mai mult sau mai putin obisnuit, sufera un traumatism care nici macar n u e foarte grav. La dimensiunile lui, nsa, experienta e decisiva. Omului nu-i mai place ceea ce se ntmpla n jurul sau si nu mai are nu att ncredere n mediul care l-a s pus la un asemenea traumatism, ci forta spirituala ca sa lupte cu acest mediu, c u unele din ideile si credintele lui. Eroul, cu mica lui umanitate, simte ca i se nchide un drum pe care el nu are puterea sa-l deschida, si atunci el inventeaza un timp al sau pe care-l accelereaza si-l ncetineste, dupa dorinta, refuznd sa part icipe chiar la propria-i viata, mbolnavindu-se, ntr-un cuvnt, de ceea ce mai nainte noi spuneam ca se numeste evazionism. Excelenta aceasta povestire care pune dege tul pe una dintre problemele reale ale timpului nostru. ntr-adevar, e cazul sa ne ntrebam: evazionismul literar nu este oare expresia unui evazionism social ? Nu cumva fenomenul exista n realitate, ntr-o anume parte a so cietatii noastre ? Parasind domeniul abstract al discutiei despre literatura, mi vine n minte o ntmplare care m-a socat tot att de puternic ca si nuvela lui Ion Baiesu. Stateam la coada, cu ani n urma, sa-i cumpar mamei o pereche de sosoni. Erau sosoni buni, ieftini, si n cantitate nendestulatoare, asa cum se ntmpla la noi adesea, sa apara pe piata m rfuri bune, ieftine, dar insuficiente. Se facuse ora noua dimineata, era iarna, s i stateam toti o coada lunga asteptnd sa vina vnzatorul si sa deschida magazinul. Pe la orele noua si jumatate, n fine, soseste, bine dispus, bine mbracat, ; nu ca tadicseste sa ne arunce o privire, ne face doar un semn cu mna, ntr-un gest caruia i-a exprimat el nsusi sensul, prin viu grai : Ehe, stati, mai stati ! Nu nseamna c a daca am venit o sa va dau marfa. Mai am treaba. Si ntr-adevar a deschis magazinul pe dinafara si l-a ncuiat pe dinauntru. La acest ea am iesit din rnd, am nceput sa zglti usa si sa lovesc cu picioarele n ea. El a rev enit foarte calm, si n momentul acela un val de proteste s-a auzit n multimea care statea la coada.' Dar, spre stupoarea mea, nu erau adresate vnzatoru-lui, ci mie . De ce ? N-am nteles n primele clipe. Pe urma mi-am dat seama ca aveam n spatele m eu un sir de cetateni care, prin nu stiu ce mister, refuzau sa ia cunostinta cu realitatea n care traiau si considerau firesc ceea ce facea vnzatorul si nefiresc c eea ce faceam eu. De aceea protestau. Ma aflam deci n fata unui evazionism activ. Care este mecanismul acestui fenomen ? Ce se petrece, cnd ar fi fost att de simplu, att de usor, sa zici nu ntr-o anumita mp rejurare, si lucrurile sa ia o alta ntorsatura, sau sa zici da, si anumite lucruri sa se petreaca, sa se schimbe n lumea n care traieste, scriitorul, fascinat de ceea ce vede, poate lansa o sonda

si, n, seninatatea constiintei sale, poate sa studieze datele acestei lumi si sa ne dea, poate nu chiar un raspuns, asta, uneori, e att de usor, ci posibilitatea de a contempla noi nsine propria noastra viata, cu toate enigmele si problemele ei insolubile. Si atunci poate fi sigur ca urmarile gestului sau ' creator vor fi imprevizibile. FATALITATEA RELATIEI Nu e usor sa-ti nchipui replica unui adversar. Cine s-ar recunoaste drept purtato r al unei maladii, asa cum am ncercat s-o descriu eu ? Un scriitor care s-ar simt i vizat nti ar nega ca e vorba de o maladie, si, al doilea, ar respinge descrierea fenomenului. Nimeni n-ar accepta o discutie pe acest teren. Ba chiar, n felul n care am pus pro blema, n-ar accepta nici un fel de discutie. De ce ? Pentru ca mie mi este la ndemn a sa pun problema n acest fel, iar scriitorului evazionist nu-i este. nct, pentru fo losul discutiei noastre, sa ne propunem sa parasim avantajele pe care noi nsine n i le-am creat si sa ncercam sa ntelegem care ar fi gndirea intima, filozofica si es tetica, a scriitorului care respinge tipul de literatura pe care noi ii aparam. Ma gndesc deci. Cobor n forul meu interior. Simt o pace indestructibila si o mare desfatare spirituala, re-flectnd cum sa scrii o carte despre un om pur care si vra cele doua degete groase ale minilor sub vesta si, stiind perfect n ce epoca istori ca traieste, se detaseaza de orice fel de probleme si de orice fel de adevar. El este un om n sine, fara viata de relatie, nu numai sociala asta nici macar nu int ra pe departe n discutie ! (stiti, odinioara, cnd un editor trebuia sa publice un romn de tip Zola, cu mineri n revolta, scria dedesubt, n semn de scuza si ca sa nu triseze fata de cititorii sai, roman social, adica o specie aparte c are si are curiosii respectivi, care trebuiesc anuntati n felul acesta ca le-a sos it si lor marfa pe piata), no, nu e vorba de relatia sociala, ci de relatia simp la, sa-i zicem eterna, dintre un individ si nca unul, sau si mai putin, de relati a dintre un individ si obiectele care-l nconjoara sau soarele care-l ncalzeste. Ba , de ce sa ne oprim aici ? Un individ fara nici un fel de relatie. Nu este o pla cere ? n lumea noastra literara a aparut o prejudecata foarte nradacinata, ca lite ratura trebuie negresit sa desbata probleme de constiinta. E adevarat ca le desb ate, dar de ce trebuie negresit ? Cine a ho-tart chestia asta ? Si, mai ales, cin e a hotart ca singurul mod de a o face este cel de relatie, asadar cel care ar exp lica drama sau fericirea omului prin fatalitatea relatiei dintre un individ si al tul sau dintre individ si societate ? E o prejudecata de care tot mai multi scrii tori vor sa se dezbare. Trebuie sa atacam problemele omului dintr-un punct de ved ere inedit !!! Facem abstractie de fatalitatea relatiei si-l lasam pe erou sa se uite n sine, sa descopere, sa vada ce-i mai ramne. Ei bine, nu e interesant de st iut ce-i mai ramne omului daca face aceasta abstractie ? Si daca-i ramne ceva, ace st ceva n-ar fi un teritoriu al sau, absolut liber, n timp ce teritoriul de relat ie e conditionat ? Ei, chiar nu credeti ca merita sa exploram acest teritoriu al libertatii absolute ? Si nu va ncalzeste inima ideea ca trebuie sa ne convingem pr in scriitura, negnd cu fiecare fraza pe precedenta, daca acest teritoriu exista, iar daca exista, sa-l cultivam ? Si la urma urmei ce-i ofera omului fatalitatea r elatiei ? Vesnice conflicte ntre individ si iubita sa, ntre el si familie, ntre el si un grup de indivizi, ntre el si societate ! Care i macina viata si, asemeni reg elui Lear, l face sa rataceasca n cumplite erori, nedreptati comise de el nsusi si pentru care nu-l iarta nimeni ! Care au constituit obiectul literaturii de cnd ex ista ea, creind opere n care s-a spus aproape tot! Cu ce a fost ncoronata viata un ui om ca personajul dumitale, Ilie Moromete, victima a relatiei, care la sfrsitul vietii sale este dus cu roaba acasa, el, care iubise att de mult aceasta lume, cu caii si pamntul lui, care aveau pentru el o dimensiune metafizica ? La ce bun sa creezi astfel de eroi, cu un astfel de sfrsit ? Nu, hotart, trebuie sa ferim lite ratura sa intre n asemenea impasuri, fiindca, sa fie clar ! literatura de relatie s e afla ntr-un impas, si nu literatura noastra pe nedrept numita evazionista. Ma opresc aici, nelinistit. Dar de unde-mi vine nelinistea ? Au existat parca pe lume niste teritorii n care nu numai literatii, ci ntreaga populatie, de multe mil ioane, a unor imperii, traia n felul acesta... Aurul l aruncau, rznd, unor straini ca re pusesera pentru prima oara piciorul pe pamntul lor. Conflicte nu existau ntre ei , le alungasera, reusisera sa descopere teritoriul absolut din fiinta lor. Iar a

cei straini au patruns cu usurinta pna la mparatul lor, l-au luat prizonier (erau putini acesti straini, cteva sute !), au cerut toate bogatiile si, dupa ce le-au o btinut, l-au ucis pe mparat si au nceput sa macelareasca ngereasca populatie de ctev a milioane, care nu cunostea fatalitatea relatiei si care cine stie de cnd traia astfel... N-a fost macelarita n ntregime, pentru ca mai era aur de scos din pamnt. A u fost trimisi misionari cu biblia care, studiind obiceiurile ciudate ale acestor oameni, au ajuns la concluzia ca att de dusi erau n absolut acesti bastinasi, nct era nevoie ca ei, misionarii, sa traga clopotele n sat, la orele douasprez ece noaptea, ca sa le reaminteasca barbatilor ca e timpul sa-si ndeplineasca dato riile lor conjugale. Este opinia unui specialist care a cercetat aceste imperii, si nu o fantezie de scriitor. E vorba de cunoscutele imperii distruse de conchistadori. n ceea ce ne p riveste pe noi, romnii, am cunoscut odata un gnditor care mi-a spus urmatoarele : badea Gheorghe a boicotat totdeauna istoria. Sa presupunem ca exista un astfel de badea Gheorghe. E nevoie doar sa presupunem, pentru ca, n realitate, unde a boicotat badea Gheorghe istoria ? La Rovine ? La P odul-nalt ? La Calugareni ? La Plevna ? n Muntii Tatra ? Mai degraba putem spune ca istoria l-a dus de nas pe badea Gheorghe si ca el a nv atat, din vicleniile ei, viclenii si mai mari si a stiut n felul acesta sa i le d ejoace, uimind pe foarte multi din acest continent, care nu o data se trezesc ntr ebndu-se : cum existam noi, romnii ? Cine sntem ? Ce e cu noi ? Ce este asta, Romnia ? Dar sa ne oprim putin asupra unui ipotetic badea Gheorghe, mare sabotor al istor iei. Ei bine, ce i-a facut el acestei istorii ? Ce dureri i-a provocat ? Ce tulb urari n mersul ei i apartin lui badea Gheorghe prin faptul ca i-a ntors el spatele ? Daca si istoria l-ar fi imitat, si badea Gheorghe si istoria ar fi stat suparat i spate n spate, atunci am fi avut motive sa ne bucuram ca, ia uite, cum a reusit el sa determine aceasta zeita sa produca ravagii n alte parti, n timp ce plaiuril e lui badea Gheorghe au ramas neatinse si din ele nu s-au auzit secole ntregi dect fluierul doinitor si cntecele lui senine, estompate doar din cnd n cnd de zgomotul ierbii fragede rupta de la radacina de boturile umede ale boilor . n realitate, peste aceste plaiuri a curs snge, iar acel badea Gheorghe nici n-a existat. Cineva s-ar putea ntreba : e chiar att de importanta literatura, nct sa intr e n interiorul ei astfel de avertismente ? Dupa parerea noastra este. Chiar daca exista dorinta, proTocata de dezamagiri, de a o ndeparta de la aceasta misiune. Nu micsornd n gndirea noastra forta de influentare a constiintelor pe care o are arta rezolvam dezamagirile noastre. Dezamagirile nu snt, fireste, de ordin literar. D e ce, atunci, sa suporte ideea de literatura aceste consecinte ? Nu arta de relatie s-a depreciat, ci acei scriitori care au falsificat-o. Desigu r (si asta am mai spus-o cu alta ocazie) e foarte adevarat ca sarcinile prea mar i nabusa literatura, exilnd-o n domeniul abstractiilor. Dupa cum sarcinile prea mic i, sau prea periferice, o coboara n anecdotic sau n amorf. Putem noi scoate literatura din dialectica implacabila a existentei ? Sigur ca d a. Dar atunci cei care snt nsetati sa o faca trebuie sa prevada si posibilitatea ca , la ora douasprezece noaptea, peste somnul lor, populat de jocuri frumoase sau grotesti, cineva sa vina sa le bata foarte tare clopotul fatalitatii relatiei. IATA TARANUL! M-a vizitat fratele meu vitreg, Gheorghe, om de cincizeci si cinci de ani, pe de plin constient de rolul sau n societate, familia lui fiind la tara, n Silistea-Nou a. Stiindu-l taran, l-am ntrebat. Zic : Ce faci tu, aici, la Bucuresti ?" La care el mi-a dat un raspuns pe care mi rezerv dreptul de a-l folosi n noul meu roman : Cu m, zice, eu, ma ? Construiesc societatea. Jumate am si construit-o ! A mai ramas jumatea ailalta." S-ar parea ca nici el nu e pe de-a-ntregul convins de gravitatea efortului pe ca re-l depune, desi nici acolo n sat nu mai vrea sa stea. si angajeaza forta de munc a la ntmplare si uneori se si califica. Pna una-alta, doarme ntr-o baraca, pe nenuma ratele santiere ale Bucurestiului sau ale altor orase, si nu da prin satul lui c u lunile. ntrebndu-l ce face, de fapt, pe santier, el mi-a raspuns ca este sef, si comanda lui nsusi cte caramizi sa urce, cte sa coboare, sef veritabil.

ntr-o vreme am aflat ca la Carul cu bere" merg multi silisteni. De unde presupun c a fiecare comuna are preferintele ei n ceea ce priveste restaurantele capitalei. C urat tarani! Totusi, eu am scris despre ultimii dintre ei, Morometii (volumul doi). Critica s-a cam ferit sa puna publictil n deplina cunostinta de cauza despre drama care se petrecea. Dar sa intram putin n fondul problemei. E usor sa ne linistim spunnd ca nu exista alt drum pentru taranime dect cel al cooperativizar ii. Pe scriitor l intereseaza nsa ce se petrece cu oamenii. Istoria se impune ca o idee, ca o necesitate. Asta nu e un lucru att de abisal si cu asta nu ne putem multumi. Este foarte lesnicios pentru omul de litere sa se a daposteasca n spatele necesitatii istorice si sa se eschiveze, n felul acesta, de a se ntreba nu cta necesitate contine istoria, ci care e soarta fiecarui om n parte, stiind ca omul nu are dect o singura viata de trait, n timp ce istoria este nceata si nepasatoare. Nu e greu de sustinut ca, de pilda, Dostoievski nu ntelegea necesitatea progresul ui social. Dar el a descoperit, ignornd pentru moment istoria, ca scena este ocupa ta de demoni, care, nsusindu-si ideile necesitatii istorice, danseaza calcnd peste vieti omenesti. In alte mprejurari, un american povestea cum satele erau distruse cu tractorul si taranii erau alungati, pusi ntr-un camion care costa saptezeci s i cinci de dolari si trimisi ntr-o tara a sperantei, California, unde fructele pu trezeau pe jos, neculese, si nici nu era voie sa fie culese, din ratiuni cu neput inta de nteles. Natura si revarsa roadele asupra pamntului n timp ce un taran, amenin tat sa moara de foame, era salvat de o taranca, de snul careia era atrnat ca un su gar. Imagine literara fortata, specifica prozei americane, dar care nu exprima ma i putin realitatea cumplita a disparitiei clasei taranesti, pe o planeta pe care progresul tehnic n-ar trebui sa traiasca din destramarea unei structuri de viat a veche de mii de ani. Cine ne impune aceasta cursa, ale carei consecinte nu snt pe deplin previzibile ? nainte de a lasa n suspensie aceasta ntrebare, e cazul sa privim realitatile n fata . Tarile cele mai puternic industrializate, si care au eliminat clasa taraneasca din arena sociala, furnizeaza cantitati fantastice de alimente (carne si cereale) tarilor care poseda, nca, o clasa taraneasca, dupa care ni se rupe inima. Revenind la literatura mi amintesc de un erou considerat de Moromete cu ngaduinta, si pe care-l cheama Nastase Besensac. Era un om nevoias din toate punctele de ved ere. Asta se petrecea acum treizeci de ani, cnd Nastase trebuia sa se nsoare. Cum s-a nsurat si cum a trait acest erou nu e interesant. Astazi, nsa, Nastase Besensa c, care e un personaj real, are televizor, n fata acestei realitati brutale, mi tr ebuie timp sa reflectez nainte de a mai scrie ceva despre ei : Pentru ca, iata, as ta e taranul din zilele noastre, daca mai poate fi numit astfel... CARTILE DEASUPRA APEI Ca oricaruia dintre noi, stirea nu mi-a venit dintr-o data ca sa arate amploarea catastrofei, ci ntr-un mod rasfrnt si treptat. Pentru un om care traieste n sfera nchipuirii cum este scriitorul, astfel de catas trofe, de cele mai multe ori, prin brutalitatea lor, l readuc la realitatea reala si l pun n situatia sa-si dea seama de limitele artei sale. ntr-adevar, la ce mai folosesc cartile cnd ele plutesc pe apa ? Cel care le scrie se poate simti micsora t si se poate ntreba cum sa-si ajute semenii, ce sa faca pentru ei, cnd el nu stiu se dect sa scrie. Si aici, deodata, n ciuda acestor adevaruri, putem ntelege valoarea incalculabila a artei. Cartile, n mod fizic, se distrug. Bibliotecile pot fi luat e de vltori. Dar n acele clipe, n constiinta oamenilor, opera de arta si arata conse cintele fara gres : ea a cultivat n oameni curajul, spiritul de sacrificiu, solid aritatea, abnegatia, bravura, eroismul si nfruntarea barbateasca a mortii. Exista totusi o arta care s-ar putea simti umilita n astfel de mprejurari ? Este o are adevarat ca muzele trebuie sa taca ? Pentru a raspunde la aceasta ntrebare e c azul sa ne imaginam urmatorul tablou pe care nici nu stiu daca nu cumva l-am vaz ut: este vorba de apa, de foc sau de cutremur. Un privitor, plasat la o anumita naltime, vede imediat ce ar trebui sa faca acei oameni care racnesc n chin panica urile cataclismului sau alearga care ncotro, nici macar cuprinsi de panica poate fi justificata ! , ci de dezordine, nentelegere, risipire a fortelor, neputi nta generala, prin dislocarea nucleului solidaritatii umane. Iata niste oameni cu totul nepregatiti n fata surprizei! zice privitorul. Cum e posibil acest lucru ?

zice tot el. Cum au trait acesti oameni nainte ? Cum de nu-si dau seama ca daca a r fi uniti si organizati, cei care nu snt loviti n-ar sta cu minile n buzunare, pe ideea ca la ei n-a venit ? n ce consta civilizatia acestei colectivitati ? zice p rivitorul mai departe. Colectivitatea din tabloul n discutie, i-am putea noi raspunde, este una dintre a cele colectivitati n care artele ori au disparut, ori au fost nlocuite cu jocuri abs tracte ale imaginatiei. E frumoasa imaginatia n arta ? Este splendida. Poate ea l ipsi ? Daca lipseste, arta a murit. Dar arta nu e numai att. Ea este deplina si m isterioasa cnd cumuleaza puterea imaginativa a sufletului uman si aspiratia omului spre perfectiune morala. Cine n-a fost cutremurat pentru totdeauna citind o scena n care o fetita, chinuit a de niste oameni straini care o cresteau, era trimisa n miez de noapte ntr-o padu re sa aduca apa, sa adape un cal ? n clipa n care se lupta cu imensa galeata, o mna apuca toarta si fetita simte cum galeata devine usoara, si ridica privirile si ved e un barbat blnd care i spune cuvinte linistitoare. Milioane de oameni care au citi t aceasta scena, chiar daca au uitat concretul ei, au pastrat n schimb sentimentu l nascut n ei, n clipa n care au citit, si care i va face ca aproape totdeauna sa fi e alaturi de un copil aflat n primejdie. Puterea sentimentelor o data nascute nu va fi stearsa de nici un dezastru. Arta care a dat nastere unor simtaminte att de adinei nu se va simti umilita niciodata. Astfel mi spuneam n timp ce vizitam la Sighisoara distrusa strada a Clujului si n t imp ce vasul-amfibie ma ducea pe deasupra satului necat Vadeni, de lnga Braila. Ma aflu pe cheiul portului Galati. Apa este la doi pasi. Digul format din nisip, crengi de copaci si saci cu pamnt mi da sentimentul ca totul s-a aranjat. Forfota din gara fluviala este cea obisnuita. Aproape de intrare mi atrage atentia o feme ie cu un copil n brate. Este bine mbracata, iar copilul arata sanatos. Numai fata femeii seamana cu a celor care s-au ridicat dupa o mare febra. Buzele arse, nari le spuzite, ochii putin albiti. Fara cuvinte multe, spune ca e din Baldovinesti sau, mai bine zis, ca a fost din Baldovinesti, unde se dusese sa scape de inunda tiile frecvente din satul Pisica si-si facuse o casa. Acum, aceasta casa din Bal dovinesti, cu sat cu tot, e stearsa de ape. Nu a salvat nimic, dect copiii. Toate acestea spuse fara cel mai mic tremur n glas, ca si cnd ar fi ntmplari dintre cele mai obisnuite. A fost, a facut, a dres. Ma asteptam sa ma ndepartez de ea, avnd si eu aceeasi stare de spirit. Si cu toate acestea, si nu numai pe mine, dupa ctiva pasi, m-a lovit emotia cumplita. Apropi erea a fost brusca. Distantele au pierit, fiinta pe care ai avut-o n fata parca t i-e sora sau mama. Dar oare nu asa ar trebui sa se ntmple tot timpul ? Trebuie oare sa vina o nenorocire ca sa ne simtim att de apropiati si sa avem vie n minte idee a ca, nainte de a fi orice-am fi, sntem oameni ? Aceste surori ale noastre ti spun fara cuvinte ca-si vor aduna copiii mprastiati, ca o vor lua de la capat, cu aceeasi liniste pe care le-o da instinctul vietii, care la ele, femeile necaj ite ale acestui popor, s-a transformat n datorie morala, n care ele nteleg ca trebui e sa traiesti nu numai pentru ca ti place, ci si pentru ca trebuie sa traiesti. La fel de nepregatit m-a gasit si imaginea de ansamblu a Brailei si Galatiului, u nde viata se desfasoara normal si unde am aflat ca n acele zile, cele mai grele, cn d nu numai apa ameninta, ci si vntul, care, pe lnga valurile distrugatoare, i mpiedi ca pe oameni sa lucreze spulberndu-le pamntul din lopata, oamenii au tinut, n apa pn a la bru, concret, cu spatele lor, digul care se sparsese. Au stat n aceasta pozitie atta timp ct a fost nevoie ca sa fie refacut. Pentru mine aceasta imagine constitu ie simbolul rezistentei noastre. De ce ? Pentru ca ne asuma si pe noi, si ne rec unoastem astfel n el, ca indivizi si ca natiune ; pentru ca, poate, asa, va face d in noi niste oameni totdeauna treji, cu puterea de a raspunde fara panica oricare i surprize. NEOBOSITA INVENTIVITATE A TIPULUI INFECT mi vine n minte o ntmplare pe care n-am s-o folosesc niciodata n literatura de fictiu ne, pentru simplul motiv ca face parte din acele incidente de viata pe care oricu m ai ncerca sa le filtrezi, sensul lor, pe care l stii numai tu, scapa cititorului , si nu ramne pe hrtie dect un fapt brut si inestetic. De aceea am s-o povestesc ai ci cu sentimentul riscului: ntmplarea mea s-ar putea sa nu placa.n grupul nostru, p

e cmp, era un baiat care tot timpul i trntea pe ceilalti. Eu mi dadeam seama ca alti i erau mult mai tari dect el, si chiar eu nsumi, dar nu ntelegeam de ce se lasau. C hiar si eu ma feream de el si refuzam lupta. Pna ntr-o zi, cnd prea de tot am fost provocat si n-am mai putut evita ciocnirea. Lupta a nceput, si toti ceilalti s-au strns n jurul nostru, mi dadeam seama ca era adevarat tot ceea ce stiam eu. Din mis carile si felul n care se lupta adversarul meu, simteam ca n curnd l voi trnti la pam . Am vazut nsa deodata, chiar n momentul ii care ma pregateam sa-l dobor, ca miscar ile lui nu mai erau ale unui om care lupta. De pilda, nu ma mai tinea dect cu o mn a, ca sa arate celorlalti, ce ? Ca daca-l dobor sa poata spune ca n-a luptat dect cu o mna ! Iar chipul sau capatase o expresie de paiata. Ce vroia sa spuna ? Vroia sa-i fac a pe ceilalti sa rda n toiul luptei. Iar daca l-as fi pus jos, ce adica, sa se con sidere ca, din moment ce el se strmba asa, rezultatul luptei nu mai avea valoare ? Mi-am dat seama ntr-o clipa de toate acestea, dar m-am hotart sa merg pna la capat. Atunci, nsa, asemeni unei lighioane care nu stia sa se apere dect ntr-un singur fel, eliminndu-si, de pilda, continutul intestinal, adversarul meu a mputit aerul. Cei lalti au izbucnit n hohote de rs. Lupta a ncetat. nversunarea mea s-a transformat n s la si rusine. Dar mai cu seama n uimire : cum a putut el inventa un asemenea proc edeu infect, ntr-un moment n care ar fi fost cu neputinta sa mai evite nfrngerea ? ...Era o lupta de copii, pe un cmp plin de verdeata, idilic. Dar de atunci mi-a r amas un reflex : nu mai pot intra ntr-o lupta n care adversarul, la un moment dat, n cepe sa dea semne ca inventivitatea lui n a evita nfrngerea nu va ocoli nici maimut areala si, n ultima instanta (chiar daca nu n aer, ci pe hrtie !), nici crearea une i atmosfere pestilentiale. SPIRITUL PRIMAR AGRESIV Sl SPIRITUL REVOLUTIONAR Niciodata, poate, spiritul primar agresiv n-a avut o baza de idei mai solida ca n aceasta jumatate de secol. Numesc spirit primar agresiv, n acceptia pe care o ca pata pentru mine n contextul contemporan aceasta notiune, acea mentalitate sau ac ea stihie care apare n timpul unor intense framntari sociale si care tinde sa cont este valorile spiritului. Sa le nlocuiasca cu ce ? Cu nimic ! Se poate trai mai b ine si mai linistit si fara ele. Din partea unei culturi occidentale trecute de apogeu, spiritul primar a fost ser vit de catre grosul acelor intelectuali numiti de stnga" (dar care n-au aderat nici odata la partidul comunist), n fond nihi-listi, printr-un tir nentrerupt mpotriva t uturor valorilor zise burgheze, a tuturor notiunilor care consacrau o viziune des pre lumea stabila si o morala nezdruncinata. Pozitia a fost denumita nti cu un ntele s existentialist angajare", si n numele ei chemat la judecata Flaubert, care a fos t facut responsr ii de represiunea Comunei din Paris fiindca n-a luar atitudine n timpul acelor evenimente. Astazi pozitia se numeste mai simplu si mai modest: con testare". Gesturile care o ilustreaza nu snt nsa mai putin spectaculoase chemarii n judecata a lui Flaubert (care,n treacat fie spus, a mai aparut o data n fa ta unei instante, de asta data una adevarata, ca sa dea socoteala de conceptia sa morala n crearea Doamnei Bo-vary). Acelasi Jean-Paul Sartre, caruia i place sa se creada revolutionar", ridica n slavi ntr-o enorma prefata care atinge proportiile unui ntreg volum de aproape cinci sute de pagini un scriitor foarte cunoscut acum n Franta, Jean Genet, numindu-l fara gluma sfnt si martir. In ce consta martirajul acestui talentat scriitor ? n hotie, care l duce la nchisoare, la care aspira ca l a un rai fiindca numai acolo gasesti exemplarele cele mai splendide", mai sfinte" de criminali pe care i poti iubi si admira. i plac lui Sartre toate acestea ? Judecn d dupa neuitatul sau personaj Autodidactul din La nausee, nu ne vine sa credem. Da r insistnd n lectura prefetei sale, altfel destul de indigesta, aflam explicatia e xaltarii sale nemasurate, revolutionare", fata de opera lui Jean Genet : cica, chi purile, aceasta lume a pegrei celei mai abjecte, cu care se confunda ca ntr-o bet ie, fara posibilitate de iluzionare din partea cititorului ca ar fi vorba de vreo parabola, liricul ei creator, si fata de care imprecatia si viziunea neagra a l ui Celine par de un inocent si roz sentimentalism, ar fi, dupa domnul Sartre, o contestare. Contestare a cui ? A lumii burgheze, fireste, a cui altcuiva ? Am citit n aceste recente luari de atitudine practice n sprijinul studentilor n gre va din Franta, n care se afirma de dragul de a fi purtat pe brate de katan-ghezii" de la Sorbona, nici mai mult, nici mai putin ca nimic nu se poate nvata dect cont

estnd si autocon-testndu-te. Cohn-Bendit, un tnar fantast si fascinat de ideea de a vedea fluturnd peste toate edificiile din lume, n locul drapelelor nationale, care snt facute ca sa fie sfsiate", drapelul negru al anarhiei, devine astfel eroul ace stor timpuri, adulat si ridicat n slavi de catre niste intelectuali exasperati ntr -un fel straniu de apasarea propriilor lor traditii de cultura si civilizatie. Acestea snt izbucniri. Apoi apele se retrag si apare un fel de nauceala, si multi se ntreaba : am facut-o din entuziasm sau din prostie ? Este ntr-adevar responsabi l Flaubert de represiunea Comunei din Paris, sau nu mai stim ce sa mai spunem si ce sa mai facem pentru a ne detasa de secolul al XlX-lea din ale carui idei nca ne hranim ? Fenomenul l-am cunoscut si noi, n alte conditii si cu alta coloratura, ntr-o cultu ra nca departe de a-si fi atins apogeul. Valorile au fost, de asemenea, supuse un ui tir neslabit, timp de un deceniu, si adusi la judecata scriitori clasici si co ntemporani care n-au nteles cutare ridicare a taranilor, sau cutare manifest munc itoresc care se produsese n timpul existentei lor, spu-nndu-se chiar si atunci cnd r ealitati biografice si de istorie literara constituiau o dovada ca acel clasic s au contemporan nu avusese cum sa devina partizan al ideilor lui Karl Marx : cu a tt mai rau pentru el, l vom scoate din manualele scolare si l vom rade din constiin ta publica. Nu erau excluse nici atitudini marcate de un comic imens cnd se facea din opozitia de idei cu un mare clasic o chestie personala. Un scriitor, de pild a, pe vremea cnd era critic, se exprima n felul urmator : Snt foarte suparat pe Titu Maiorescu si n-o sa-i iert niciodata ca..." Urmau niste idei care i se atribuia u marelui om de cultura. Daca e sa ne gndim ca valorile traiesc n carti si n consti inte, asta nseamna ca fostul critic era suparat nu pe Maiorescu, caruia putin i pas a de el, ci pe cartile lui si pe cei care le pretuiau, sustinnd astfel, fara voie , curentul de opinie al spiritului primar agresiv care cerea smulgerea lui Titu Maiorescu din spiritualitatea noastra. Era adusa creatia pe terenul gndirii celei mai vulgare, atribuindu-i-se literaturi i, din oficiu, un caracter popular si un romantism menit sa mpiedice, n numele une i viziuni a viitorului, explorarea prezentului, a carui descriptie era proclamat a doar n teorie. Toti doream sa cream o literatura revolutionara, sa profitam de stiinta relatiilor sociale, asa cum a folosit-o Marx n studiile sale, si sa ne fo rmam propria noastra gndire. Si atunci: Cum ?! Propria noastra gndire ?! Cum propri e ? Si pentru ca o astfel de erezie dusmanoasa" sa nu prinda radacini, se intensi fica si mai tare, cu toate mijloacele presei, radioului si ale editurilor, tirul asupra valorilor. Nu era vorba nici pe departe de o necesara si mereu actuala con fruntare a vechilor valori cu spiritul revolutionar al timpurilor noastre (confr untare care nu le micsoreaza puterea de atractie n constiinta prezentului, daca sn t adevarate valori, si confruntarea, una adevarata, care nu falsifica ntelesurile operei confruntate, dimpotriva, le sporeste stralucirea, prin lumina puternica n care o conceptie noua despre lume le pune), ci o actiune de discreditare a valor ilor prin aducerea lor la spiritul comun al ntelegerii vulgare, anulatoare. Cine se ngrasa n acest timp si din toate acestea ? Spiritul revolutionar ? Nu, spiritul re volutionar traia din alte surse, fara intermediari. Se ngrasa spiritul primar agre siv caruia i place sa afle ca nu mai exista valori, ca creatia literara e o excro cherie, iar inspiratia o postura ridicola. Lui Gorki, parintele" realismului socialist, care vazuse si traise multe n viata lu i, i-a fost dat sa cunoasca, ntr-o ntmplare memorabila, spre ce limite extre me poate ajunge spiritul primar daca l lasi sa nfloreasca. Se organizase n 1924 sau 1928 la Nijni-Novgorod o demascare religioasa prin aratarea reala a productiei de moaste la care se dedau n secret calugarii. Avusese loc totul la un blci tradit ional si se luasera si oarecare masuri de pastrare a ordinii, autoritatile cre-zn d ca vor fi tulburari, ca adica acei pravoslavnici care mai cred n moaste se vor scandaliza de faptul ca s-a ndraznit sa se mearga cam departe. n loc de asta, popu latia se uita foarte curioasa si se minuna n cea mai deplina liniste de ceea ce i se dezvaluia. Ia uite, domnule, ziceau, va sa zica asa, cu oase pisate amestecat e cu untdelemn fabricau preotii sfintele moaste, si nu ca erau ele adevarate, al e Sfntului Antosa sau ale Sfntului Pantelei ! Ttttt ! Gorki, nedumerit de aceasta reactie, s-a apropiat de unul si l-a ntrebat: Ei, ce credea, era bine sau era rau ce se facuse ? Foarte bine, i-a raspuns acela, bine ati facut ca ati aratat cum e

cu popii. Acuma stiti ce ar fi bine ?" Si aici marele scriitor, autorul Spovedan iei, si-a ascutit atentia sa nu-i scape nici o nuanta adevarata, autentica, veni nd de la izvorul nesecat al intuitiei primare, despre ce ar fi bine de facut de aici nainte pentru a mpinge si mai departe spiritul revolutionar : Sa-i luati acuma, a zis acel ins, la rnd si pe medici, si pe ingineri si sa aratati cum e si cu ei ..." Iata de ce i trebuie atta timp spiritului revolutionar ca sa nvinga si de ce sn tem supusi attor erori ncer-cnd sa ni-l nsusim: spiritul primar agresiv si apoi spir itul anarhic, de negatie, nfloresc si ele pe terenul liber al marilor rasturnari, si nu o data, n istorie, asistam la stingerea temporara a spiritului revolutiona r si la nflorirea, nu chiar efemera, a celor doua din urma. Si nu o data ne trezi m, creznd ca sntem revolutionari, sustinnd cu exaltare tezele spiritului primar a ca rui grosolanie si agresivitate le confundam cu ardoarea si fermitatea altitudinii . Iar intoleranta obtuza si amenintarea brutala le contemplam cu stupoare, dar s i cu o secreta convingere ca spiritului filistin mic-burghez, care ne nsoteste n r evolutia socialista, si spiritului reactionar burghez, mpotriva caruia luptam sa-l eliminam, nu li se cuvine ceva mai bun, asta merita, fara sa ne dam seama ca nu spiritul filistin mic-burghez si nici spiritul reactionar burghez cad victime, ci marile va-lori clasice si contemporane, si pna la urma noi nsine, cnd e prea trzi u sa ne mai putem apara si trebuie sa ne degradam n triste, sumbre si isterice pa linodii. Falsa ardoare a dat nastere la scene mari, demne de o mare literatura. Daca cei care le-au trait ar fi tinut fie si un jurnal, sau pur si simplu si lear rememora astazi, scriind amintiri sau facnd marturisiri literare, am putea astf el ntelege multe din enigmele timpului. De ce, de pilda, cutare scriitor se ridic a mpotriva chiar a celui care l apara n sedinta publica de atacurile spiritului pri mar agresiv, zicnd : Tovarase... pe ce drum vrei sa ma mpingi ?" Cu alte cuvinte, c um de ndraznea aparatorul sa-l abata de pe drumul sanatos" pe care se afla n tovaras ia spiritului primar agresiv, care strnea n el nehanuite porniri masochiste ? Luar ea unei atitudini era deci n primul rnd blamata chiar de victima. Scena a avut loc aievea si risca sa se nece n uitare daca eroii ei nu-i vor scoate la suprafata cad rul, ambianta, stihia care i statea n spate. Fenomenul nsa nu se produce, vreau sa spun, nu apare nimic. Asta nseamna ca terenul nu e nca cu totul degajat n constiinta noastra. Fiindca abia iesiti dintr-un deceniu n care ne-am afirmat luptnd uneori lipsiti de cele mai elementare arme mpotriva spiritului primar si demagogic, care se lafaia agresiv si pusese stapnire pe multe pozitii cheie, de unde pndea rn jind cu cinism manifestarea creatoare, am intrat n altul, n care pe lnga continuitat ea pe care o aduceam cu literatura dintre cele doua razboaie si nu e cazul sa ci tez aici reusitele reveniri ale unui Arghezi, Camil Petrescu, M. Sado-veanu (nu Mitrea Cocor si nu nca altele, dar desigur Nicoara Potcoava), George Calinescu, Z . Stancu, Geo Bogza, E. Jebeleanu, fara sa mai vorbim de generatia mea, zisa de mijloc, care a debutat si apoi s-a manifestat din plin n acelasi deceniu mai aduce am cu noi, pe lnga creatia propriu-zisa, si victoria mpotriva spiritului primar agr esiv, ale carui cetati, aparate adesea cu arme inexpugnabile, a trebuit sa le cuc erim rnd pe rnd si nu fara victime. Ce-au nteles din acest proces si din aceste vict orii nduiosatii admiratori ai lui Radu Gyr, care au tresarit la un moment dat ? Sn t gata s-o ia la goana cu calciele sfrind la cea mai mica adiere agresiva a spiritu lui primar si sa se transforme rapid n si mai tristi comedianti ai principialitati i ca cei din deceniul trecut. Spectacolul ar merita pnze epice. mi amintesc ca prin anii 50 presa literara si paginile de literatura si arta din ziare se luptau din greu cu teoria asteptarii", care, chipurile, i mpiedica pe scrii tori sa scrie despre contemporaneitate. Se zicea ca marii scriitori s-au bagat t otdeauna n miezul evenimentelor si ca zadarnic asteapta unii sub vraja acelei teor ii, fiindca muncitorii nu asteapta". Sugestia era ca n cele din urma timpurile ist orice pe care le traiam vor sfrsi prin a se dispensa de acei ncapatnati care stau s i asteapta si ca vor pieri mpreuna cu teoria lor, i acea pretinsa distanta" fara de care, vezi, draga doamne, nu puteau ei sa scrie. Si asa cum au aratat irenimentele, dispensarea aceea a si venit, si era ne-prosimil si tragic sa-l vezi pe Mihail Sorbul, autorul ztimei rosii si al Dezertorului, asociindu-s e cu un oarecare redactor narmat ideologic", ca sa scrie o noua piesa : bietul Miha il Sorbul venea adica cu talentul? ilr luminatul redactor venea cu orientarea. O

amenii din realitatea reala snt ghidati de ntmplari implacabile si pline de substan ta, nu snt eroi de romane fade, produse ale unei imaginatii excitate. nchipuiti-va : Mihail Sorbul, la vrsta lui, era si el convins de necesitatea unei literaturi r evolutionare si voia s-o faca. A scris chiar o nuvela, Meeting, care mi-aduc ami nte ca a si placut. Au trecut de atunci aproape douazeci de ani, n acest timp am fost, vrnd-nevrnd, n mi ezul evenimentelor, am cunoscut personaje si ntmplari memorabile. Am fost eroi, si nu spectatori. Stim multe. Si s-a creat si distanta" aceea necesara pentru a put ea descifra n liniste sensul tuturor rasturnarilor. Iar ideile care domina perioad a noastra de acum nu mai alimenteaza spiritul primar agresiv si intolerant de alt adata. A pierit stihia care alimenta falsele mituri att de dragi spiritului primar si cu ajutorul carora si facea jocul. SCRIITORUL Sl MARILE SEISME Exista putini scriitori care sa presimta marile seisme imediate care i asteapta p e oameni. Cnd snt, istoria ne spune pe urma ca ei le-ar fi pregatit prin opere. Es te explicatia pe care totdeauna o dau istoricii despre evenimentele petrecute. n realitate, lucrurile nu pot avea mereu, la baza, acest determinism. Cum l-am pute a explica ? Fiindca analiza raporturilor sociale n care traieste scriitorul nu ne da totdeauna cheia gn-dirii sale artistice si nici filozofice. Asa ntelegem de ce nu se poate dect n mod cu totul exceptional ca gndirea unui filozof sa fie pusa n p ractica de el nsusi. Rareori cel ce-a gndit ntelege pe cel ce pune n practica aceasta gndire. Rousseau i-a nflamat, prin ideile sale, spiritul tnarului Robespierre. Dar nu e exclus ca, daca Rousseau ar fi apucat zilele revolutiei, elevul sau sa-l f i ghilotinat. Pentru ca, parasind cazul de exceptie al literaturii franceze prerevolutionare, n ce masura, de pilda, scriitorii romni dintre cele doua razboaie au gndit sau au pr esimtit marile seisme care urmau ? Sigur ca, astazi, istoricii pot sa ne explice ca n cutare curent literar, ntretinut n cutare revista, deslusim o ideologie care avea sa fie cauza seismelor. Asta poate sa para chiar evident. Este nsa discutabi l ca vreun curent literar a presimtit caracterul dezastruos al celui de-al doile a razboi mondial. Sa ne referim la marii scriitori: Sadoveanu cu pri-sacile lui nu presimte nimic, desi cartile lui aveau sa fie arse, la un moment dat, n piata publica. Sntem ' mi rati sa aflam astazi acest lucru. ntruct povestirile de la Hanul Ancutei" puteau str ni ura salbatica a legionarilor ? Explicatia trebuie cautata n atitudinea omului, nu n creatia lui. Dar Liviu Rebreanu ? Adam si Eva, Ciuleandra, Amndoi, Gorila et c. contin ele nelinistea prevestitoare de cataclism ? Abia Blestemele lui Arghezi ne pot da un mare fior. Descoperim azi n ele un sentiment al apocalipsului. E o lume care se strmba, se destrama si putrezeste. Efectul se obtine prin aglomerare, care exprima probabil teroarea resimtita de poet la apropierea cutremurului. Da r asta e interpretarea noastra de acum. Mai degraba oamenii de rnd au avut presentimentul viitorului dezastru. Prin ce? Prin nelinistea morala provocata, poate, de sentimentul pacatului, al insuficientei credinte, al culpei : nu traim bine, viata noastra) nu e curat a, nu e frumoasa, o sa platim pentru asta. Multi, judecnd strict rational, au con damnat fenomenul Petrache Lupu" pe motiv ca a fost organizat de preoti, ca sa expl oateze credinta naiva a maselor. Iar prin faptul ca, astazi, Petrache Lupu e un cooperator obisnuit, unii vor sa spuna ca totul a fost o farsa. O fi fost ! Dar ceea ce am vazut eu, acolo, nu era nici o farsa, chiar daca documentele ne pot d emonstra ca specularea ntmplarii a fost organizata de sus, fie pentru ntarirea autor itatii bisericii, fie, pur si simplu, ca o diversiune. Am plecat din Silistea-Gurnesti, cu caruta, cu parintii mei, sa-l vedem pe sfnt. E ra n 1937, cred. Nu voi spune ce am vazut, n-arn acum paleta pregatita ca sa desc riu terifiantul spectacol oferit de bjbiala orbilor, bestecaitul ciungilor si al pa raliticilor, care singuri prin numarul lor ofereau o imagine infernala ; mi-a ra mas nsa n minte multimea de mii de oameni, adunata pe o cmpie lnga Dunare sa-l astept e pe vestitul cioban. Un fapt era nendoielnic : tnarul om fusese mut si povestea c a n urma unei vedenii, a aparitiei unui mos" n singuratatea sa de pastor, si recapat ase graiul. Ca i s-a sugerat ca acest mos" era Dumnezeu n-are acum nici o importa

nta. Multi au avut astfel de viziuni si cu toate acestea n-au ajuns celebri ca ac est modest cioban. De ce ? Pentru ca multimea, pe care am vazut-o asteptndu-l, ave a nevoie de o solutie. Multimea, n acei ani, n 1937, avea sentimentul apocalipsului care se apropia, al sfrsitului lumii, cnd razboiul, cu crimele lui nemaivazute si abominabile, avea sa se rostogoleasca si peste pamntul nostru. Acest sentiment obs cur trebuia ntr-un fel sau altul sa fie canalizat. Si Petrache Lupu, l-am vazut cu ochii mei, s-a urcat ntr-un fel de prepeleag si a zis asa : Fratilor, l-am vazut pe mosul ! Si mi-a spus ca o sa trimeata pe pamnt o stea cu patru colturi care sa aiba la un colt apa, la altul foc, la altul cenusa si la altul ntuneric. Focul a re sa va arda sa va faca cenusa, sa vie pe urma apa sa spele pamntul si apoi sa c ada ntunericul. Fratilor, snteti pacatosi ! Mai faceti ?" Multimea care statea n genunchi a raspuns ntr-un murmur plin de groaza : Nu mai f acem !" Mai faceti ?" a repetat profetul. Nu mai facem !" : Mai faceti ?" i-a biciuit din nou ciobanul CU glasul lui, a carui ssiala deveni se suieratoare. '" * Nu mai facem, aaaa!" i s-a raspuns iarasi, dupa care tnarul pastor s-a dat jos din prepeleag, ne-a zis sa stam toti pe doua rnduri si a trecut printre noi, punndu-n e fiecaruia mna pe cap. Astfel de fapte exista mereu n popor. Dar nu totdeauna capata dimensiuni n constiin ta colectiva. La noi n sat, mi-aduc aminte ca ntr-o zi, sa fi fost prin 1930, ne-a m pomenit ntr-o dimineata n casa cu o muiere care ne-a anuntat : Nea Tudore, tata J oito, ati auzit ?" Ce ?" Peste trei zile se rastoarna pamntul ! Pusei de mamaliga, z ice, si venii sa va spun." Ce vorbesti, zice tata, vreti sa muriti satui ?!Era o viziune apocaliptica pura, aparuta ca expresie a unei terori fara nume. S-a raspn dit n tot satul, a tinut trei zile, si cum a treia zi pamntul nu s-a rasturnat, lum ea si-a vazut mai departe de vite si de copii. Asta nu nseamna ca scriitorul trebuie sa se transforme ntr-un soi de Casandra (prev estitoare de reie). Dar sa dea glas nelinistii morale a maselor, asta este, ntre altele (n ciuda gratuitatii artei!), pe deplin posibil. Este, pe lnga cautarea sens ului existentei, o conditie a marii literaturi, a universalitatii ei. OAMENI CUNOASTEM ? Trebuie sa marturisesc ca nu vad n Bucuresti n dteva luni atta lume cta vad n cteva z le ori de dte ori ma duc pe la mine prin sat. E cazul sa exprim aici o ndoiala cu privire la formula de existenta a oraseanului comparata cu aceea a omului care traieste ntr-un sat. Trebuie sa te saturi de oras ca sa ncepi sa reflectezi la mod ul de viata n comunitati mici, n care individualismul e moderat de privirea vecinu lui sau de ochii ulitei, care te vede cnd pleci de-acasa si cnd te ntorci. Daca nu esti atent, ti se aud si soaptele, fara sa mai vorbim ca toata lumea stie cum ti cresti copiii, cum te porti cu parintii si cum ti iubesti nevasta. Asta e foarte rau, ar zice cineva nspaimntat de ideea ca viata sa personala s-ar desfasura ca pe o scena, ca pe un podium imens, n care fiecare ar fi si spectator si actor. Ia sa vedem, ce rau e aici ? n primul rnd ca marile spaime ale individualistului se diminueaza si caracterul devine mai ferm. N-ai sa vezi dect foarte rar un om cu f ata schimonosita, n timp ce la Bucuresti mi-e dat sa ntlnesc zilnic oameni dominati de o psihologie obscura, care si schimba o hotarre luata de trei ori pe zi, iar c uloarea fetei de trei ori pe minut. Acest chip schimonosit nu este expresia unei complexitati de constiinta, cum credea Lovinescu sau Camil Petrescu, ci, asa cu m am spus, a unui individualism iremediabil, mascat cel mai adesea, dar care n ce le din urma tot iese la iveala cu o violenta cu att mai mare cu ct a fost mai mult comprimat. Calomnia si intriga, care l nsotesc, abile si rafinate, dar cel mai ad esea grosolane, l mping pe omul chinuit de obsesia propriei sale personalitati pe u n drum faira ntoarcere, agravat de faptul ca aproapele sau cu care intra n conflic t nu e pe aceeasi strada cu el si nu iese n aceeasi piata. Omul e silit sa-si sup orte mai singur aici ntreaga povara a deciziilor sale, dect acolo, unde ceilalti ti corecteaza pasii prin simpla existenta colectiva. In al doilea rnd, cimitirul e mai aproape de vederea omului, si perspectiva lui l f ace pe om mai senin, fiindca stie ce-l asteapta. Cu alte cuvinte, omul mi pare ntr -o astfel de colectivitate mai liber, n timp ce n marile aglomerari se crede nemur itor. Or, cine nu-si cunoaste conditia e mai robit de ea, mai captiv, prins cum e ntr-un program de ucidere a timpului care l abate fara gres de la reflectie si cs

tigarea unui echilibru biruitor. Ma feresc sa vr n toate acestea soarele si spatiul , zapezile si alte elemente, n mijlocul carora copiii nostri ar creste apropiati de natura si bine adaptati pentru lupta cu mediul. Argumentatia mea tinteste numa i individualismul feroce, care se hraneste nestingherit din inimile unora dintre noi, n singuratatea blocurilor confortabile sau nu, n care ne refugiem zilnic, si d in care zadarnic navalim tot zilnic deambulnd pe strazi si bulevarde, n cautarea, cine stie, a unei fraternitati, dupa care tnjim ! Acolo, omul e acasa pe orice uli ta, l gasesti peste tot: ce faci, Ilie, ce faci, Gheorghe ? Si nu se poate sa nu simti o cumplita invidie cnd te uiti si le vezi privirile licarind de o mare si me reu proaspata ncntare, intensa si aproape inexplicabila, secret, poate, al dezvalui rii sufletului, al deschiderii usilor lui ascunse, elibernd spiritul de patimi si oferindu-i satisfactia contemplarii. Asa-zisa disimulare, de care s-a vorbit, e o observatie adevarata, dar dinafara. Ei ntre ei nu cunosc aceste ziduri ale incomunicabilitatii. Omul se uita la om si se bucura, iata o descoperire pe care uit asem s-oTnl fac ! Si sa nu credeti ca n acest sentiment nu intra sau se ignora cee a ce a cucerit omul care traieste n marile aglomerari, gravitatea pe care o da lu pta pentru existenta, ironia n observarea moravurilor, conversatia sclipitoare, c uriozitatea avida pentru viata planetei. Au televizoare si aparate de radio. mi vine n minte ideea sa fac o statistica simpla si sa ntreb pe unul de-acolo si pe unul de-aici, cti oameni cunoaste fiecare. Cti oameni cunoaste", si nu cte cunostint " are. Ma tem ca lista omului marilor aglomerari va fi mai mica n oameni pe care i-ar cunoaste si s-ar bucura sa-i vada zilnic, si lunga de tot felul de cunostint e pe care nu doreste sa le vada dect din cnd n cnd. Si dimpotriva la cel de acolo, a carui lista ma tem ca ar fi mai bogata n oameni pe care chiar daca nu doreste sa -i vada zilnic i vede totusi prin forta lucrurilor si reuseste sa faca din aceast a conditie, de care multi fug ngroziti, o mare victorie. Iar lista cunostintelor ar fi alba. PERSPECTIVA DE A DEVENI MORALIST Vad cu groaza perspectiva de a deveni moralist. Nici macar lui Tolstoi nu-i sta bine cnd spune ca o pereche de cizme bine facute de un bun cizmar snt mai utile om ului dect un roman, sau ca Simfonia a IX-a de Beethoven nu e buna fiindca nu cont ine nici un mesaj crestin. Morala,1 constituie pentru arta o primejdie pe,, .care multi o subestimeaza, art a se apropie mai mult de natura prin cruzimea ei infantila dect morala, care e cre atia spiritului uman matur, mpins de nevoia de a pune ordine n viata afectiva si a tine n fru instinctele. Uneori ea devine necrutatoare, tinznd la suprimarea totala a instinctelor, ca si cnd fara ele fiinta umana ar putea supravietui. Un crestinism fara iesire" a nelinistit gndirea noastra europeana ajunsa n fata desc operirii existentei, a carei autonomie fata de morala trebuia pusa n acord cu div initatea. Asta i-a determinat pe unii sa afirme ca omul e un animal cu constiinta bolnava, dominat de un sentiment tragic al existentei. Mai nainte danezul Kirkegaard a sc ris un tratat al disperarii, a carui lectura ntr-adevar te poate ngrozi pentru tot deauna. Fiindca, se spune n el, crestinismul a descoperit o nenorocire pe care omu l n-o cunoaste, ca om, existenta : si asta e maladia mortala". Iar faptul ca nu s tim ca sntem disperati, ca adica sntem niste sanatosi nchipuiti, nu nseamna ca nu snt em bolnavi de aceasta boala care se aplica eternitatii noastre, chiar daca murim fara sa fi descoperit vreodata acest lucru. Iar cei superiori n constiinta snt sup eriori si n disperare, stiu adica de ea mai mult dect ceilalti si nu mai pot si ni ci nu e bine sa dea napoi. De ce ? Pentru ca disperarea ar trebui s-o consideram un avantaj enorm. A suferi de acest rau al existentei ne aseaza deasupra animalel or, progres care ne distinge de ele altfel dect numai pe verticala si este un semn al verticalitatii noastre infinite, sau ,al sublimului spiritualitatii noastre. .." Eroii lui Tolstoi si Dostoievski porneau deci zadarnic n cautarea inocentei pierdu te. Nu voiau sa accepte maladia mortala, turmentati de banuiala ca daca renuntam la divinitate atunci vom ajunge sa gndim ca totul ne este permis. Nu s-ar putea spune ca omul secolului nostru n-a gndiit si astfel, dovada atrocit atile si ignominiile pe care le-a comis, creznd deci ca poate nfaptui orice nelegiu ire, fara sa dea socoteala. Totusi, din calau a ajuns repede victima, si astfel

a expiat, si sa speram ca am tras cu totii din asta destule nvataminte ca sa ne t reaca cheful de a le mai comite cel putin pentru o lunga perioada de timp. Findca a gndi ca totul ne e permis, n absenta unei divinitati care ne-ar pedepsi, nu nseam na ca scapam de pedeapsa. Pierim prin propriile noastre fapte, care declanseaza n lume, fara a le mai putea opri, dezordini colosale, care navalesc apoi asupra no astra cu forta implacabila a catastrofelor naturale. Sa ne purtam deci bine ca sa nu zdruncinam un echilibru (creat cu truda de civilizatia noastra), ntre instinc te si ratiune. Si sa nu exaltam puterea nici a instinctelor, nici a ratiunii, sau sa le negam pe rnd. Arta nu ne plaseaza n afara luptei pentru obtinerea acestei armonii la care aspir am si care clipa de clipa este pusa n dezechilibru de expansiunea eului nostru, c are foloseste, cu viclenie, cnd instinctele, cnd ratiunea. Opera de arta e seductie , si cnd contine n ea , elemente prea vizibile ale unei morale orict de fascinante, aceasta seductie se micsoreaza. Scriitorii obsedati de mari aspiratii morale sacr ifica o parte din seductia naturala a artei, pndind nsa tot timpul sa nu ucida n ei pe artist, fara de care nici moralistul n-ar mai avea nici o putere de convinger e. De obicei vrsta ne mpinge spre tot felul de rataciri, semn al slabirii puterii cre atoare. Naiv, scriitorul ajuns la batrnete si nchipuie ca daca trece el, de pilda, la brahmanism, brahmanismul lui va fi la fel de seducator ca si opera sa de dina intea convertirii. As dori sa am prieteni necrutatori care sa-si rda de mine fara mila daca, apucnd s a mbatrnesc, asi deveni un moralist scitor, sau m-asi apuca, Doamne fereste, sa mbrat isez cine stie ce doctrina sau credinta care m-ar rupe de viata mea trecuta si d e eforturile mele care mi-au iluminat tineretea. ** COMPROMISUL CU PRIETENII Cum se face, cum reuseste un romn sa ntoarca pe dos manusa tragica si s-o arunce n fata destinului ? Dintr-un dusman potential si face un prieten pe viata. Devenind bucurestean si debutnd n literatura, eram invitat la cenacluri, la reveli oane. Asistam la veselia generala crunt si plin de orgoliul raspunderii universa le pe care o simteam ca mi apasa umerii si paraseam aceste petreceri insuMndu-i p e toti. Cum se puteau sclifosi att de inconstienti, ma ntrebam eu, cnd stiau totusi foarte b ine n sinea lor ca ntr-o zi vor muri ? Ce ntelegeau sa faca din viata lor ? Cum cre deau ei ca poate fi nvinsa aceasta fatalitate ? Prin jocuri de cuvinte care i facea u tot pe ei sa rda de idiotenia propriei lor gndiri ? Jucau mici scenete, improviz au sau cntau acompaniati de pian, reclame (eram uluit de memoria colosala pe care o aveau n acest sens), si, pentru ca nimic sa nu le turbure ctusi de putin senina tatea sufleteasca, inventau, inspi-rndu-se din Urmuz, jocuri numite, de pilda, Is mai-luri, cu ajutorul carora luau n tarbaca oameni si idei ale timpului, scriind fiecare, pe o tema data, lucruri grotesti si aberante, care constituiau razbunar ea inteligentei lor sclipitoare fata de obtuzitatea sau demagogia unora dintre co ntemporanii lor intelectuali care urcau cu energie si fara scrupule pe scena soc iala si care, daca ar fi aflat, i-ar fi privat pe acesti urmuzieni de libertate p entru multa vreme. Aveau nsa grija sa distruga acele hrtiute. Ma mir cum ma suport au ntre ei, fiindca dupa fiecare scandal plecam trntind usa si aveam sentimentul ca am rupt cu grupul lor pentru totdeauna. Nu, dupa un anumit timp ma invitau din cum nimic nu s-ar fi ntmplat. Iar eu ma duceam cre-znd de fiecare da nou, ca si ta ca o sa-i gasesc schimbati. De unde ! Peste ani, si asta mi se parea formidabil, dadeam peste aceiasi oameni parca i-asi fi vazut ieri. E bine, am sfrs it prin a ramne prieteni, vreau sa spun ca n-a devenit nici unul dusmanul meu nver sunat, dupa cte figuri le-am facut la toti. Dar fiindca cititorul asteapta de la noi marturisiri" literare, e cazul sa povest esc ca unul din ei era critic literar si ca, n clipa cnd i-am dat sa citeasca acea versiune a primului volum din Morometii, pe care ma hotarsem eu n iarna anului 19 55 s-o dau la tipar, i-a trecut prin cap ca, n sfrsit, a venit momentul sa-mi plat easca si mie pentru aceste nenumarate figuri pe care i le facusem, si iata cum a procedat. Mi-a citit cartea si, cnd ne-am rentlnit, s-a uitat senin n ochii mei si mi-a spus foarte linistit si cu multa grija sa fie clar n expunere si sa nteleg ex

act ceea ce dorea sa-mi comunice : Impresia generala cu care rami dupa lectura romanului dumitale, mi-a zis el, este, nti, ca eroul, acest Moromete, e cam nebun. ncercnd sa cauti explicatia n ce consta nebunia lui, nu prea reusesti. E foarte autentic descrisa si pare foarte adevarat a. Si atunci ti vine n minte ca o singura explicatie poate fi : ca si autorul e ca m nebun. Acuma, asta n-ar fi o piedica n calea publicarii romanului n revista noas tra, dimpotriva, dar, judecat ca roman, nu prea tine, ti-as propune sa faci din el niste nuvele. Ar avea mare succes si ai fi perfect pe linia ntlnirii din pamntur i, dar cu un registru mai bogat si mai profund... O sa gasesc oare altul mai bun ca asta care sa se priceapa la literatura ?" m-am n trebat eu, trecnd fara sa fi nregistrat prea bine peste prima parte a spuselor lui . Fiindca a doua ma interesa. De ce crezi dumneata ca romanul meu nu tine ca roman si mi propui sa fac din el niste nuvele ? Pai, uite de ce, mi-a raspuns el ricannd. Si m-am pregatit sa-l ascult cu o curiozitate limpede : avea ceva sa-mi spuna ? E ra critic literar, sau un simplu veleitar ? Era un foarte bun critic literar ! D ar avantajul creat de mine prin neacceptarea unei prietenii n stilul pe care mi-l propunea mediul literar a fost decisiv, pentru ca omul din fata mea nu m-a crut at nici el si mi-a spus crude adevaruri, cnd existau suficiente motive sa ma copl eseasca cu elogii, cum tacusera altii. Sa stii, i-am spus eu la urma, ca mi-ai dat, rn-jind, pretioase sfaturi. P astreaza-ti rinjetele pentru amicii dumitale, carora snt sigur ca o sa le pov estesti cu lux de amanunte cum a decurs ntlnirea, iar eu o sa-mi pastrez sfaturile , care n-ar fi stricat sa fi iesit din alt cap. Dar ce sa facem ! Luam si noi ce gasim ! N-a nteles ce i-am spus si a citit nencrezator prima parte a versiunii refacute, f inale, pe care i-am prezentat-o spre publicare. I-a dat drumul, dar a si scris un articol mic si reticent n Gazeta literara, ca sa poata sa scrie pe urma unul mai mare, n care sa-si arate nemultumirea ca n-am facut totusi din romanul meu niste nuvele. Ce frumoase ar fi fost! Interesante ! Era, ca orice critic dotat, tirani c n opiniile lui si abia la urma, cnd a citit romanul n ntregime, s-a convins ca eu st nu el avusesem dreptate n oe priveste ideea daca trebuia sau nu sa fac un roman . Iar eu nu mai trebuia sa fiu convins, din moment ce-i ascultasem judicioasele sfaturi, ca nu fusese crud cu mine, ci drept. A scris apoi un articol plin de entuziasm si am de-venit prieteni. Si-a pastrat pozitia initiala, dispozitia de a nu-mi trece cu vederea scaderile literare. Cu cele umane, nsa, am ajuns amndoi la un compromis, si n cincisprezece ani nu ne-am c ertat n mod serios niciodata. Am ajuns chiar sa cred ca faptul a devenit imposibil, cum imposibila e pentru unii mpacarea, trecerea peste ura care ni se injecteaza l a un moment dat n inima. Sansa e sa fim n acel moment greu al ciocnirii umane obsed ati de ceva care sa ne acapareze ntreaga fiinta. Injectia de ura se varsa atunci p e undeva pe lnga noi. COMPROMISUL CU IDEILE Ideile snt viata noastra ! Ne facem despre noi nsine si despre lume o idee, sau un sistem de idei, si nu renuntam la ele nici atunci cnd vedem ca din pricina lor ni se destrama caminul, ne pierdem prietenii si, uneori, n conditii exceptionale, d e convulsie sociala, ne pierdem chiar libertatea si viata. Compromisul cu ideile e un lucru tragic, fiindca omul simte instinctiv ca ideea aceea e chiar el, n tim p ce un om, un lucru, un obiect nu e dect ceea ce a dat el n afara, o investitie, dintre care cea amoroasa angajeaza mai mult sau mai putin din fiinta sa, ca si l umea care l poate dezamagi si pe care o poate dispretui suveran. Dar ideea despre sine ? Asta e ceva cumplit. Eu, ma ?! face omul ducndu-si mna la piept ca pentru a-ti atrage atentia asupra fiintei sale, ca si cnd ai putea fi orb si nu l-ai ved ea. Eu sa fac chestia asta ? se holbeaza la tine cu ochii n flacari. Daca aceasta identificare a noastra cu o idee nu ne-ar duce adesea si la o nease muita trufie, ar trebui sa ne admiram de dimineata si pna seara. Dar curnd aceasta identificare devine intolerabila. ncepem sa pretindem ca toti ceilalti sa adopte ideea noastra si devenim cu att mai agresivi cu ct ni se sugereaza de ici, de col o un compromis cu alte idei, ale altor oameni. Compromis ? He, he ! Si cu ct sntem

mai necunoscuti n pro fesiunea sau n cercul nostru, cu att sntem mai vanitosi si cu constiinta de sine mai exacerbata. Tin minte o istorie petrecuta pe malul marii, cu un grup de barbati care asteptau autobuzul sa-i duca de la Eforie la Constant a. Unul dintre ei, cautndu-se prin buzunare, zice : Ma duc pna colea la chiosc, sa-mi cumpar un pachet de tigari. Si n-a adaugat : Asteptati-ma, daca vine autobuzul. Era de la sine nteles, erau mp reuna si pe deasupra erau si prieteni. Autobuzul vine, si astia, facndu-si cu och iul unii altora, se urca n el, nu-l asteapta pe celalalt. Acesta revine n statie si vede. Asteapta, se urca n autobuzul urmator si ct pune piciorul pe prima treapta scoate un briceag din buzunar si repede l spala n primii pasageri pe care-i gasest e pe platforma. Este arestat si condamnat. La proces, dupa ce se face de catre p rocuror proba ca acuzatul este perfect normal, este ntrebat, binenteles, ce-a avut cu cei trei pe care i-a taiat ? La care el le-a dat, mormaind flegmatic, urmator ul raspuns : ...Sa-mi faca ei mie asa o figura !" Pai nu ti-au facut-o ei, astia pe care i-ai taiat, i s-a spus, ci ceilalti, care plecasera !" Ei si !?Va sa zica asta era! I se facuse Luminatiei-Sale, Galbejira Gheorghe, o figura c are nu se putea nghiti! i cadea rangul ! Si pentru asta nu era absolut necesar sa plateasca cei care i-au facut figura, ci oricare altii, deoarece erau tot oameni si purtau raspunderea n aceasta calitate pentru faptul ca n-au avut grija ca Alt eta-Sa Serenisima Sfrintila Vasile sa nu ndure asemenea afront Nu e nici o exagerare. Am n sat un prieten din copilarie pe care l-am vizitat de curnd. A fost exclus din partid pentru motivul (l redau. aici asa cu l-am citit n A pelul pe care l-a facut el catre forurile superioare fata de hotarrea de excludere ) ca s-a crezut el ca e Alfa si Omega. E nempacat. A citit enorm, si cu anii a ca patat, datorita acestor lecturi, un vocabular criptic si sumbru, n timp ce suflet ul lui l vezi parca zbatndu-se sa iasa la lumina prin aceasta platosa de fier a id eilor. Abia deschide buzele, se uita drept nainte necrutator, iar imaginea lui e obsedanta, descult cum sta pe prispa casei, pamntiu la fata si patat de o batr-net e care ncepe sa-i ia din violenta gndirii, dar fara sa-i aduca mpacarea. Are o fata care e chiar el, dar cuminte, cu greu spune un cuvnt. A terminat cu bine liceul. Secretul vietii acestui om nu-i mai apartine lui, tot satul l cunoaste. Munceste ca un cal una sau doua saptamni, apoi cu jumatate din cstig se duce si bea, cnd pr ofera teribile amenintari si smulge n acelasi timp si admiratia celorlati prin cun ostintele sale haotice. l caineaza, asta ar fi trebuit sa ajunga mare. Dau vina p e bautura. Odata mi-a facut la Bucuresti o vizita si mi-a cerut sa-l mprumut cu niste bani. L-am mprumutat. Abia peste ani am aflat ce se ntmplase. Fusese trimis de conducerea gospodariei lor agricole cu niste oi la o expozitie n capitala. Ce-a facut ? naint e sa le expuna sau dupa ce le-a expus, nu se stie precis cnd, el le-a vndut aceste oi si a baut banii. Asa povestesc oamenii din sat, n-as vrea sa-l jignesc afirmn d ca eu cred acest lucru. Si ca de-aia umbla pe la unul si pe la altul sa se mpru mute, ca sa puna banii la loc. Binenteles, chipul lui nu e tot timpul ntunecat, ar e si umor, care e nsa totdeauna nascut din situatiile n care e pus. Au vrut odata unii care nuni supontau ironiile muscatoare sa-l bata, au spart becul din ncaper ea MAT-ului si au taba-rt pe el. L-au umplut de snge, l-au taiat pe obraji. Asa cr edeau ei. Cnd au aprins nsa lumina, furia lor n-a mai cunoscut margini. l batusera si-l schilodisera pe altul, pe' unul dintre ei, n timp ce el, prietenul meu, se s mulsese de sub gramada si reusise sa fuga. Cel care fusese luat-... drept el l-a dat pe urma n judecata fiindca n-a vrut sa stea sa fie batut, nvinuit adica att pe ntru ca a fugit, ct si mai ales pentru faptul ca a fost cioprtit altul n lo-cu lui. Ar fi trebuit, pesemne, sa dea un chiot ca sa-si anunte astfel dusmanii ! Ba, nu mai dati, ca eu am fugit!" Mare nerod si ala ! Altadata, cica, tot la MAT, s-a repezit n trei pe care i-a trritit pe sub mese, pe semne erau beti toti... Si dupa ce i-a vazut pe jos pe sub scaune cica s-ar fi nt ors spre un prieten care era cu el si i-ar fi strigat indignat : Ce faci, ba Ilie ! Ma lasi singur cu trei ?!" Adica, erau aia pe jos, dar cine putea sa-i garant eze ca n-aveau sa se ridice n cele din urma si sa-l nvete minte ? Si era alarmat c

u o clipa mai devreme ca prietenul sau Ilie l lasa singur... A citit tot ce-am scris. Despre prima carte a zis ca am stiut si eu ce s-a petre cut n sat pe ulita noastra si am scris ce-am stiut. Adica nu mai mult. Nu e, adic a, mare lucru, sa scrii ce stii. Si ca mai mult de atta n-o sa mai pot. La a doua , care nu mai avea drept subiect lumea satului, a zis : Asta e ceva stiintifico-f antastic !" n sfrsit, la a doua carte de mari proportii despre tarani a refuzat sa spuna ce crede, dar si-a exprimat n schimb parerea despre autorul ei, ca e cel ma i mare speculant al scrisului romnesc". " Stau cu el de vorba pe prispa casei lui si parca nici nu ma vede. E zi de dumini ca, dar el a lucrat de dimineata la padure, la niste puieti. Ma uit la el si-mi d au seama ca ideea care a pus stapnire pe el acum douazeci de ani nu s-a domolit s i ca nu-l va parasi pna n-o sa-l devoreze n ntregime. ...Asta e, l aud mestecnd parca printre masele, ar trebui aici n sat la noi un Feli x Edmundovici Dzerjinsky, sa bage groaza-n ticalosi si-n contrarevolutionari... Si mi dau seama ca acest Felix Edmundovici visat ar fi vrut sa fie el, dar nu l-a u lasat... Ma grabesc sa-mi scurtez vizita. Nu-mi place sa-mi pierd prietenii di n copilarie, suportndu-le tirania constiintei lor de sine. OBSTACOLE N CALEA LECTURII Autorii mei preferati au nceput sa fie doar cei care ma feresc de senzatia, care mi se furiseaza adesea, cnd citesc, n inima, ca n loc sa ies afara si sa traiesc, s tau nchis n casa si pierd timpul. Altadata nici un scriitor care purta acest nume nu ma facea sa pretuiesc, att de avar, propriul meu timp, al existentei mele. O p agina buna ma rasplatea, mi era suficienta ; acum toata cartea trebuie sa fie buna ! Tot felul de obstacole stau n calea lecturilor mele. Iata, de pilda, am cumpar at recent Sadoveanu, Anii de ucenicie, Ion Barbu, Versuri si pioza, si fiindca er a vorba de un scriitor din judetul meu, Galaction, Chipuri si popasuri. Sa vad, z ic, cum au scris ei, dupa ce am vazut, mai demult, si am admirat, coplesit, cum se pot scrie confesiuni spunnd tot adevarul n felul cum a facut-o, de pilda, Rouss cau. Stiam, aveam adica n minte ideea ca la scriitorul romn marea confesiune e ope ra sa, si ca adevarul crud despre existenta pe care el a dus-o, ca om si ca scri itor, i cam displace. Lumina n care s-ar pune respectnd adevarul nu-i convine, desi , asa cum s-a spus, adesea viata si firea sa snt mai spectaculoase dect opera. Totu si, mi-am spus, sa citesc, oricum, voi gasi ceva revelator. . Marturia literara" a parintelui Galaction nu ma surprinde nsa cu nimic fata de ceea ce opera sa desva-luie. Vreau sa spun ca n-o lumineaza ctusi de putin din vreun unghi nebanuit si nici n-o ntuneca. Ceea ce e stralucit la acest povestitor ramne, asa cum se cuvine, inexplicabil, iar ceea ce e slab se explica din gros prin eta larea intentiilor morale. Parintele cade" n greseala trufiei cnd ne arata cu degetu l ideile crestine care i-au calauzit existenta si creatia. Asa cum se n-tmpla cu or isicine care a cutezat sa turbure pe contemporani cu visurile si cu scrisul lui, am casunat si eu discutii, controverse si schisme, declara el. Unii nu se pot mpa ca cu limba mea literara ; altii ma gasesc prea bigot si moralizam ; altii cu ma i multa devotiune si mai putina jertfa desartelor frumuseti pamn-testi... i rog pe toti sa citeasca si sa reciteasca bucata mea Trandajir'u. Bucata aceasta rezuma, lamureste si simbolizeaza surprinzator toata simtirea si toata literatura mea." Daca e asa, mi zic, hai sa citesc aceasta bucata. Si caut la pagina 59. A scris-o n 1910, adica la treizeci si unu de ani, n plina putere, iar recomandarea s-o cit im ne-o face n 1942, cu nouasprezece ani nainte de moarte, deci la vrsta cnd spiritu l e mai putin sovaielnic si poate gresi mai greu. Asta n viata morala si n viata pr actica, sau n stiinta despre viata si despre moarte dar nu despre arta. Eliberare a spiritului de vitalitatea biologica nu duce pe artist n mod obligatoriu spre ilu minari estetice. Tolstoi era chinuit la saizeci de ani de povara dorintelor trupu lui sau, fara sa ne spuna nsa, el, care stia parca totul, ca o data scapat de acea sta povara si creatia artistica, n cazul lui, esueaza n didacticism. Maturitatea a rtistica nu coincide obligatoriu cu maturitatea biologica si uneori nici chiar c u a spiritului. Este arta o categorie a spiritului, ca fenomen obiectiv, subiect iv nsa forta creatoare a artistului n-are vrsta si se manifesta printr-o independen ta turburatoare att fata de stadiul biologic al vietii creatorului, ct si fata de s tadiul spiritualitatii lui.

Parintele Galaction povesteste cum o fata l-a placut la vrsta de doisprezece ani si i-a dat un buchet de trandafiri. Turburat, baiatul gaseste apoi n sine un impu ls religios care nvinge dorinta sexuala care crestea n el asemeni unui fir de iarb a otravita si depune acesti trandafiri sub o troita. Aici sa depui florile tale> a m auzit clar n mintea mea... Cuvinte minunate, cuvinte simbolice !ntr-adevar ! Deaici avea sa iasa povestirea De la noi la Cladova, cu care parintele s-a mndrit m ult. n ea, un preot are puterea de a mpartasi cu grijanie si nu cu altceva o femei e care murea dupa el. Cnd am citit demult aceasta nuvela nu-mi venea sa-mi cred o chilor. Cum e posibil, mi ziceam, ca conceapa cineva o asemenea mistificare a suf letului unui biet preot, care traia destul de pasnic n Gladova lui si nu era cine stie ce cautator al inocentei pierdute, care sa lupte, asemeni unui parinte Ser giu, cu nsasi Ispita, aparuta fara veste n chilia lui si dorind sa-l piarda ? Biat a Borivoica l iubea pe dunareanul nostru din tot sufletul, l dorea ca barbat, dar n u-l ispitea pe credincios, nu-i pasa de credinta lui, nu voia sa-i corupa suflet ul, sa-l rupa din armonia unei aspiratii catre care, eventual, s-ar fi chinuit. D e aceea si bietul preot nici nu e silit sa-si taie, ca n Tolstoi, vreun madular c a sa reziste. Ma uit la sfrsitul cartii cu chipuri si popasuri. Ce sa mai citesc ? Acest obstac ol, istoria cu trandafirii, ma mpiedica sa merg mai departe. Cine i-a strecurat c opilului ideea ca... ce e cu viata ideilor si viata oamenilor ?... Hotart, viata p arintelui Galaction trebuie sa fie foarte interesanta. Dar el nu vrea s-o spuna. .. Citesc mai departe n sumar : Cum l-am suparat pe Caragiale. Nu cred ! Cum sa-l fi suparat parintele Galaction pe Caragiale ? nchid cartea si ies afara. Si atunci mi aduc aminte ca Gala Galaction ne-a lasat, pe lnga aceste articole care nu ni-l dezvaluie, un Jurnal de mii de pagini. Nu st iu : a aparut oare acest Jurnal ? Si mi spun ca trebuie negresit sa-l citesc si sa aflu : ntr-adevar, asa a facut acest mare povestitor cu trandafirii aceia pe car e i-a dat fata ? OBSTACOLE lN CALEA LECTURII n legatura cu viata adevarata a scriitorului iata un exemplu n care ruptura dintre realitatile brutale ale existentei lui si opera pare definitiva si nu constitui e nici un fel de obstacol n calea lecturii. Scriitorul (ma gndesc la Mateiu I. Car agiale dupa lectura n Romnia literara a nca a unui interesant articol al lui Serban Cioculescu despre viata iui) si-a confectionat ntr-att o alta biografie, nct, ident ificndu-se cu ea, ncepe apoi sa creada el nsusi n ceea ce a imaginat si sa-si descri e aceasta falsa viata cu o att de mare autenticitate nct ceea ce aflam apoi despre adevarata lui existenta ni se pare ireal, vulgar, strain de el... Aceasta bizara dualitate n-are un ecou profund n constiinta lui ca n cazul unui erou dostoievskia n. Scriitorul ne minte n fata, fara sa clipeasca, zicnd ca n-a avut parinti si ca se trage dintr-un neam umilit care n-a ajuns nca, pna la el, la lumina. Pentru noi se pune ntr-adevar problema daca sa acceptam sau nu aceste fumuri, si c red ca Serban Cioculescu, pe buna dreptate, e suparat pe cei care iau aceste fumu ri drept adevaruri, ncercnd sa creeze deci astfel pentru cititori o biografie spir ituala idilica a scriitorului, buna doar, si nici atunci, pentru uzul scolar. Cac i scriitorii snt constiinte ale colectivitatii nationale, si nu sfinti. Si constiinta colectivitatii nationale e suma virtutilor si scad erilor noastre, si nu suma unor concepte frumoase, dar moarte. Si aici aju ngem La aspectul dramatic pentru o cultura mijlocie ca a noastra, care e amenint ata sa devina mica daca nu are taria sa se uite tn oglinda, sa-si vada adevaratu l chip, sa nu ntoarca nasul strmbndu-se cu falsa pudoare cnd si vede urteniile, ci s e corecteze ntr-o lupta nclestata cu destinul, fara teama nfrngerilor. Fiindca asta e spectrul care sperie adesea pe omul nostru de cultura : daca punem viat a noastra sub lumina totala a adevarului, nu se vor gasi oameni slabi, care, pri vindu-l, vor dezarma, si coeziunea colectivitatii noastre nationale va sla bi ? Desigur, nu e o teama fara rost, revelarea fara pregatire ntr-un moment ne potrivit a unui adevar poate dauna. Si aici putem cadea de acord ca pr egatirea e necesara. Dar falsificarea n prealabil a adevarului J une i opere sau a unei vieti (deci a unei constiinte) nu este justificata cu nimic , precum nu este justificata nici; invocarea absentei momentului prielnic pent ru revela-,' rea unor fapte de mare interes, n cazul nostru cultural, j cnd anal

iza acelui moment ne arata dimpotriva ca ni-' mic nu ne mpiedica sa discutam despre scriitori asa; cum snt ei si nu asa cum vor ei sau noi sa fie. Asta nu ns eamna ca defaimatorii sau babele literare, dornice de a scormoni n cenusa din vat ra scriitorului, trebuie sa vada n rndurile mele o ncurajare de a o face. Dupa cum nici sincerii pazitori care venereaza si apara mormintele sfinte ale oamenilor no stri de valoare nu trebuie sa vada n ndemnul de a nu ne teme sa ne uitam n oglinda, un sacrilegiu. Revenind la Mateiu I. Caragiale, putem sa fim pe deplin linistiti. Cartea sa Cra ii de Curtea-Veche, fara sa zicem ca el ca este realmente magnifica", expresie ca re s-ar potrivi doar unor creatii ca Mizerabilii, Razboi si pace, sau, la noi, Sc risorilor" eminesciene, care, pe lnga puterea si profunzimea inspiratiei, ne fac sa simtim incendiul nalt al constiintei nelinistite a creatorilor lor, este o frum oasa carte fara cusur, datorita careia putem sa-i iertam autorului ei toate paca tele, fara sa-i inventam nsa virtuti pe care nu le-a avut. Ba chiar putem sa ne p unem ntrebarea daca nu cumva unele scene de familie, al caror erou a fost Mateiu, nu contin mai multa putere de evocare, prin rautatea care le anima, dect cuminte nia celorlalti copii ai lui Ca-ragiale. Istoria cu pusul ndelungat al manusilor c a sa nu-i altereze gingasa mna frigul clantei cnd rebegitul tata batea n geam n visc ol sa i se deschida usa mai repede ne face parca sa-! vedem aievea pe marele Ian cu cu mustata zbrlita de furie, navalind pe usa si strignd : imbecilule ! Iar fiul rnjind. Aici d. Serban Cioculescu nu trebuie sa fie indignat, daca a fost, fiind ca amintirea e de pret. Cumintenia lui Luca Ion nu ne-a lasat o amintire ca acea sta att de vie despre tatal sau. Nu, viata lui Mateiu I. Caragiale, n ciuda crudelor si inavuabilelor ei aspecte, nu constituie pentru mine un obstacol n calea lecturii operei sale. Desigur, el t rebuia sa spuna despre ea ca este realmente magnifica". Constiinta estetica aflata la baza acestei creatii l ndreptatea. Putini mai au azi curajul sa slefuiasca att d e ndelung o carte. Iar dintre cei ce o fac, putini reusesc sa nchida n aceasta carte o lume cu care s-air identifica. N-are importanta daca aceasta lume e reala sau a trait doar n imaginatia lui. Dupa cum n-are importanta daca aceasta lume ne place sau nu. Ne place scriitura", cum ar zice azi un adept al noului roman" francez. Si cred ca umbra marelui Mateiu" va tremura auzind ct de la moda pot fi cra ii" sai la attea decenii, cnd altii dispar sau intra, clasicizati, n manualele scola re si nu mai discuta nimeni despre ei. OBSTACOLE IN CALEA LECTURII Consumul de literatura, la radio, n presa, la televiziune precum si aparitia scrii torilor n scrierile memorialistilor, rudelor, prietenilor sau admiratorilor sincer i creeaza adesea scriitorului o imagine cu efecte rele, greu reparabile, asupra curiozitatii cititorului, curiozitate care e un lucru tot att de misterios, sau n orice caz fragil, ca si intentia artistica nainte de a se produce. Asaltati aceas ta curiozitate pe toate canalele, oferindu-i o imagine robot a scriitorului si a operei, si ati distrus pentru multa vreme atractia naturala ntre cei doi poli (cre atie, curiozitate), ntretinuta cu atta truda si prudenta de artist n cursul vietii s ale, dar pe care moartea l mpiedica sa mai poata interveni. Toata viata somnul sau a fost populat de obsesii si nelinisti ca nu cumva operele lui sa plictiseasca, interesul pentru rodul imaginatiei si simtirii lui sa nceteze, obstacole imprevizi bile sa apara n calea lecturii cartilor sale. Ei bine, ceea ce a reusit el, strica altii. Opera de arta poate plictisi. Ascult ati o emisiune, sa zicem, despre Rebreanu. Cosbuc cica i-ar fi spus : munca, rab date si ncredere. Daca nu ai astea, n-ai facut nimic ! Si apoi : un sfert de tale nt, trei sferturi munca, daca n-ai astea, iar n-ai facut nimic ! Cuvintele lui C osbuc !Va sa zica, opera de arta nu se datoreaza prectim-panitor talentului, ci muncii. E o idee pe care nsisi scriitorii, imprudenti si din dorinta de a alunga dintre ei pe lenesi si pe misticii inspiratiei, au lansat-o pe piata, micsorndu-s e inutil, fara sa-si dea seama, n fata gn-dirii comune care a tresarit: Aha ! Asad ar munca! Talentul nu e asa de important! Pai daca e vorba de asa ceva, ce mare isprava, si noi stim sa muncim... Drept care, cei mai ndrazneti dintre ei si-au s uflecat pna sus mnecile si s-au si pus cu brncile pe treaba. Carti voluminoase si m ulte la numar au nceput sa asalteze editurile din ntreaga lume. Editorii nu le pot respinge pe toate. Iar ceilalti dintre ei, mai putin ambitiosi, au nceput sa declar

e ca n-au ei timp sa scrie, ca i-ar vr n buzunar pe toti acesti scriitori ale caror nume apar mereu prin reviste si ziare de au ajuns s-i plictiseasca. Pe urma manuscrisul lui Ion... care era sa se piarda... Si cum se ajunge apoi la ntrebarea : pe cine parafrazeaza Rebreanu n scena n care vechiul prim-ministru si n oul prim-ministru se saruta n parlament n romanul Rascoala * Pe Caragiale, fireste, pupat piata endepedenti". Va sa zica, doi mari scriitori redusi la rolul de mici propagandisti pusi n fata unui public amestecat ntr-o sala n care dupa conferinta urmeaza film. Este efectul negativ al popularizarii operei de arta, popularizare la care nsa nu putem renunta cu nici un chip, dar pe care trebuie totusi s-o con trolam cu o severitate cu att mai mare cu ct alcatuitorii acestor emisiuni, sau au torii de memorii" ne pot riposta ca tot ceea ce spun ei snt lucruri riguros adevar ate. Da, rupte din contextul vietii si operei, puse cap la cap si confectionata astfe l o biografie si o opera pe gustul comun. E posibil asa ceva ? ar ntreba cineva incredul. Un mare scriitor ramne un mare scriitor, orice i-ai face ! Ba nicidecum, puteti ncerca dumneavoastra nsiva si veti vedea ca nu e att de greu p e ct pare la prima vedere. Faceti o editie Caragiale n care sa puneti n frunte si n cantitate mare bucati ca Arendasul romn, Romnii verzi, Rrromnul, Rrromnca, Savantul romn, 1907 Din primavara pna-n toamna s-c.L, scrieti o prefata n care sa aratati ca valoarea piesei O scrisoare pierduta sta n faptul ca demasca moravurile electorale si ale asa-zisei libertati" burgheze si veti diminua cu treizeci la suta interesu l pentru opera al tna-rului cititor neavizat si care aude pentru ntia oara din acea sta editie ca I. L. Caragiale e un mare clasic romn de valoare universala. Cine s a mai observe n acest caz ca fascinatia operei literare asupra cititorului nu se exercita prin ideile ei de suprafata, prin aparenta ideologiei ei comune, ci pri n ideile ei adnci, oare o fac rezistenta n fata timpului si care depasesc cadrul s trmt al decorului istoric ? Altfel ce interes ar prezenta pentru noi niste alegeri ntr-un regim care practic nu mai exista ? Si apoi, creatia n sine ? De ce trebuie bruiata cu astfel de scrieri, al caror rol de moment s-a epuizat ? Nu este crea tia un lucru care atrage pe scriitor n aceeasi masura cu ideile care i dau coeziun ea secreta ? De ce n-am alege atunci, n primul rnd si poate chiar exclusiv, n editia noastra, numai acele lucrari care snt si desavrsite din acest punct de vedere al creatiei ? Nu asa a gndit si autorul nsusi cnd le-a tinut departe de volumele edita te de el n timpul vietii ? Sa nu uitam ca toate acestea, memorii, amintiri, editii, intra n bibilioteci si s tau acolo, si cititorul naiv (si nu snt toti cititorii, la nceput, naivi ?) da de ele, nu le mai poate scoate nimeni chiar daca toata breasla noastra ar protesta. Dupa ce criterii sa le mai scoti din moment ce au fost publicate ? Ti se poate dovedi, cu scrisorile" n mna, ale scriitorului, ca nimic nu e inventat. Nu exista dect o singura cale sigura pentru scriitor de a se apara de acele aminti ri" si editii" ale contemporanilor care i-ar vulgariza viata si opera. Sa spuna el nsusi despre sine si creatia sa astfel de adevaruri dure nct nimeni sa nu mai poata trece peste ele. Putem sa mai trecem peste Jurnalul intim al lui Maiorescu ? El exista si e complicat sa-i rastalmacesti sensurile. Titu Maiorescu l-a scris nca de mic. ntr-adevar, nu la batrnete trebuie nceputa aceasta ntreprindere, ci nca la erete si terminata la maturitate. Fiindca scriitorul romn, ajuns venerabil, se ir ita prea adesea de ndraznelile sale de odinioara si penita sa nu mai aluneca pe hr tie dect ca sa istoriseasca frumoase fabule poetice, menite sa-i creeze o figura a ureolata de ntelepciune. Da, dar dupa ce el nu va mai fi n viata, se vor gasi tiner i talentati si cinici care vor sfsia aceasta masca. Si acestia nu vor fi cei mai rai, fiindca nu-l vor nega, ci i vor stabili doar (e drept, adaugnd si hohotele lo r de rs) statuia lui vie si plina de interes pe un soclu verosimil. Cei mai rai v or fi insii duiosi, care vor varsa lacrimi cu veneratie pe fabulele lui si vor p roduce, stergndu-se cu mna la ochi, emisiuni pentru ilustrarea ideilor si necesitat ilor curente ale timpului, la radio, televiziune si n manualele didactice. Mi se face frig cnd ma gndesc ! Hotart, trebuie sa iau masuri, sa-mi scriu eu nsumi n ca de pe acum amintirile", marturisirile" etetera. Nu e nici o gluma ! UN SEMN DE NTREBARE n viata noastra, dincolo de fapta mai e ceva, si e aproape totdeauna prea trziu, cn d ne dam seama, sa mai realizam, pentru mplinirea noastra, acest ceva pierdut...

Nu ne-am nascut doar sa scriem o carte, sau sa construim un pod, sau o frumoasa cladire si pe urma sa murim, cum de fapt ni se si ntmpla. Dar pentru mai ce ? as p utea fi ntrebat. Nu stiu nca sa raspund la o astfel de ntrebare. Nu cunosc deloc viata Hortensiei Papadat-Bengescu. Am vazut-o pe scriitoare prim a oara n 1943, la putin timp dupa ce ncepusem sa frecventez cenaclul lui Eugen Lovi nescu, frecventare care n-a durat mai mult de cteva luni, fiindca n aprilie am fos t luat eu militar, si n iulie, cnd eram ntr-un concediu, marele critic murea, si am mers n urma cortegiului sau funerar mpreuna cu Constant Tonegaru. Citisem n cenaclu o bucata intitulata Calul, scrisa cu o duritate pe care ulterior am pierdut-o. Lui Lovinescu nu i-a placut, dar avusesem noroc sa-i citesc la alta sedinta o nu vela mai traditionala, intitulata De capul ei, si pe care Geo Du-mitrescu o reti nuse s-o publice n efemera sa revista Albatros, dar pe care n-a mai avut timp s-o publice, preferndu-l n numarul acela auzi dumneata ! pe Nic. Smeureanu ! Lovin escu a exclamat de cteva ori n timpul lecturii, cu vocea lui subtire si senina : Ar e talent!... Are talent!" Ei, mi-am zis eu atunci plin de trufie, pai daca am ta lent, stati sa va citesc una care sa justifice mai bine aceasta apreciere. Si am venit cu Calul. Hm ! a exclamat criticul la urma, n tacerea plina de nesiguranta care se lasase. Descriptiv, descriptiv..." n cursul saptamnii urmatoare cineva ma anunta ca Eugen Lovinescu vrea sa ma vada i mediat. M-arn dus si l-am gasit n acelasi birou : avea un musafir, o doamna n vrsta . Ia loc, domnule, ma invita criticul. Uite (mi spuse n treacat cu o mica emfaza), d oamna Hortensia Papadat-Bengescu !... Cea mai mare scriitoare romna. M-am uitat la doamna din fata mea si n-am recunoscut deloc n figura ei mbatrnita si obosita pe femeia din fata oglinzii", n plina frumusete matura, asa cum o arata, n I storia literaturii, G. Calinescu. O fi ea cea mai mare scriitoare romna, am gndit e u, dar daca nu mai ma pot ndragosti de ea si ea de mine, ce folos ?" Aveam douaze ci de ani, cum puteam gndi altfel ? II admir abia acum pe Sadoveanu, care n alt tim p istoric la vrsta mea de atunci se stabileste la Falticeni si se casatoreste cu E caterina Balu", cum spune, n tabelul sau cronologic", prefatatorul. A avut apoi ti mpul sa tot stea de vorba cu tot felul de mosi uitati de Dumnezeu, care nu lipse sc din literatura lui, cum nu lipsesc nici din viata. Nu ma intereseaza persoana d umitale", i-arn spus eu n gnd batrnei din fata mea si mi-am ntors privirea spre crit ic, sa aflu de 72 ce ma chemase. Un domn, mi-a spus el atunci, al carui nume nu trebuie sa-l stii, ti ofera zece m ii de lei n schimbul nuvelei dumitale Calul, pe care te roaga sa i-o trimiti prin mine, n original, asa cum ai scris-o, si copie sa-ti faci dumneata dupa ea. E un admirator al dumitale din' cenaclu. Ca sa vezi, a mai adaugat criticul cu o blnd a filozofie, nici n-ai apucat sa te afirmi, si ti-ai si gasit, admiratori. Tin-t e bine ! Am luat banii ncntat, reprezentau cam doua salarii de-ale mele de proaspat secreta r de redactie la un jurnal de dupa-amiaza la care am putut intra tot prin recoman darea criticului, catre Ion Vinea, care era director, patron fiind celebrul, pe atunci, Pamfil Seicaru. M-am grabit sa copiez manuscrisul si sa trimit bizarului admirator originalul. Am aflat abia trziu de la Zaharia Stancu ca trebuia sa fi f ost Dinu Nicodin, prieten bun cu criticul, scriitor ncifrat, ilizibil, om foarte bogat si de o cruzime rafinata cunoscuta numai de putini, care explica pesemne p lacerea pe care i-o facusem eu cu uciderea minutioasa si cruda a calului" meu. Prin 1952, ma aflam la Tusnad ntr-un prim concediu adevarat din viata mea. Un prie ten foarte nelinistit n constiinta lui, neliniste pe care n-o nteleg nici azi, ma a vertizase prin luna mai a aceluiasi an ca daca nu scriu imediat ceva prin care s a fac sa dispara norii unei maladii literare inventate de care mi se legase numel e (naturalism !) si n care nepasator pluteam, voi fi exclus din Uniunea Scriitori lor si maladia literara se va transforma n una politica. Atunci va fi grav. N-am acuma chef sa scriu, i-am spus. Nu vreau sa fiu scriitor. Esti scriitor, mi-a spus el. Tot trebuie sa scrii. Scrie acum Ce sa scriu ? Du-te pe la tara, vezi ce e, si scrie. Reusise sa ma nelinisteasca si pe mine. M-am dus pe la tara, dar nu la mine n sat, ci undeva prin Moldova,

n regiunea Husi, si acolo la primarie am vazut o scena : un tnar taran rau mbracat si cu o biata palarie n mna este strigat sa vie si sa semneze actul prin care adera si el la o agricultura cooperatista. Semneaza si pe urma are o clipa de deruta cu tocul n aer ; parca s-ar fi abatut deodata asupra lui toate ntrebarile : cum traise nu fusese bine... Prin iscalitura asta, prin care el dadea tot, o sa duca si el alta viata ? Hai, ba, scoala-te de-acolo, s-a auzit atunci o voce poruncitoare. Ce faci, ai ntepenit acolo ?" Tnarul om s-a ridicat brusc, s-a lovit cu genunchiul de masa si fruntea lui mare si alba ca hrtia nti s-a mpurpurat, apoi s-a facut de o paloare mortala. Ce descarcari afective se petreceau n el ? Ce prabusiri ? Chipul i s-a lungit, s-a tras n jos; s-a dat la o parte, a mai stat printre oameni cteva minute. Nimeni nu-i adresa un cuvnt. A luat-o tacut pe lnga garduri si s-a dus ncet fara sa se uite ndarat. N-a fost singurul lucru pe care l-am vazut atunci, dar ntors la Bucuresti si plecn d spre Sinaia, am scris aceasta schita, care avea vreo douazeci de pagini si se mimea Desfasurarea. E buna, mi-a spus prietenul meu, criticul, dar n-a spus tot. Cine era cel care i -a adresat cuvintele acelea dure ? Cine stie ce tmpit! n cazul asta sentimentul dureros pe care l descrii tu si diminueaza semnificatia. , Ai dreptate. E un nesimtit, probabil un individ care vedea n afacerea care se nch eia ceva foarte avantajos pentru el, dar fara vreo semnificatie mai nalta. Pai tocmai de-aia nici n-a nteles ce sens pro' fund avea pentru cel alalt tot ceea ce se ntmpla n sat. Sau a nteles, dar a vrut sa-l umileasca. Asa e. Am sa insist asupra acestui personaj negativ.-.*. Si trebuie sa spui si cine e, a continuat prietenul meu, criticul. Ce pozitie s ociala ocupa, e n partid, sau .-, nu e ? Pe urma n-ai descris cum au ajuns aces ti tarani, deocamdata putini, la convingerea ca trebuie sa-si faca alta viata ! Aici m-am nfuriat. I-am raspuns ca intentia mea a fost sa descriu numai att ct am d escris si nimic mai mult. Da, dar nu e suficient, mi-a raspuns el, n-o sa apara. De ce ? Nu se ntelege cine e individul care i adreseaza acele cuvinte dure. Trebuie sa ar ati satul cu tot ce se ntmpla n el. Si ce mai ramne din ce am vrut eu sa spun ? Tot. Si e interesant. Si nuvela va aparea. Si alungi si norii care s-au strns de asupra capului tau, mi-a mai spus acest prieten cu o stranie pasiune, care a fos t mai convingatoare dect argumentele lui. Tinea foarte tare la mine, eram de aceeasi vrsta, stia pe atunci mai multe dect st iam eu si voia sa ma apere de o primejdie de care eu nu eram constient. Eram sin guri, noi doi, n camera mea frumoasa de pe strada Ana Davilla si se facuse dimine ata... Generatiile afirmate taceau. Se afirmasera. Mihail Sadoveanu scrisese sau se pre gatea sa scrie Mitrea Cocor,care avea sa-i aduca pe plan international o medalie de aur, dar nu Premiul Nobel, pe care l merita pentru opera sa anterioara, premi u pe care srbul Ivo Andrici avea sa-l primeasca. Omul pe care l admiram de mult, G . Calinescu, se tinea departe de generatia mea, si, cnd l-am vizitat o data, a cr ezut de cuviinta ca trebuie sa-mi spuna din cinci n cinci minute, fara nici o leg atura cu discutia de care de altfel marele om n-avea nici un chef : Stii, nu se m ai ntorc vremurile... roata istoriei... socialismul va fi nvingator..." Am nteles ca avea probabil multi musafiri reactionari pe care i da afara n felul acesta. nti m-a m simtit jignit, dar apoi am nceput sa rd : Si de-aia snteti dumneavoastra saptamnal optimist ?" Am publicat nuvela ngrosata considerabil n august si am plecat sa ma odihnesc la T

usnad, unde Uniunea Scriitorilor avea o vila. Am gasit acolo printre alti scriito ri si o doamna nu att foarte batrna, ct foarte retrasa si foarte absenta. Cine e ? a m ntrebat. Mi s-a raspuns ca e Hortensia Papadat-Bengescu. O nsotea aproape tot ti mpul Claudia Milian, stateau de vorba amndoua, dar nu prea mult. Nu mi-era mie at unci gndul la viata celei mai mari scriitoare romne, cu problemele grave care se p uneau generatiei mele. Si pe lnga asta aveam treizeci de ani, si scriitorul, desi se stabilise evident n Bucuresti, nu se casatorise nca cu nimeni si n-avea stiinta de a se apropia de colegii sai ajunsi la capatul unei vieti si al unei opere", cum ar putea scrie n viitor un autor de tabele cronologice" de vieti. N-a stat mult acolo Horestina Papadat-Bengescu. Nu se simtea bine, ne-a explicat Claudia Milian. Daca ar fi murit atunci, gndul la destinul ei nu mi-ar fi turbura t cu nimic astazi amintirea acestor efemere ntlniri. Dar am auzit ca a mai trait ctiva ani, si un alt prieten al meu, tot critic, a vizitat-o ntr-o iarna acasa. Lo cuia n conditii nspaimntatoare, si acest prieten nu mi-a spus si mie atunci sa ma d uc s-o vad si eu. Mi-a spus mai trziu (cnd era prea trziu !), ntr-o zi cnd marea scri itoare nu mai era pe aceasta lume ca sa ne mai puna noua, generatiilor mai tiner e (si, la urma urmei, si propriei ei generatii stralucite), un tacut si neluat n seama de nimeni semn de ntrebare. DESPRE ACTUALITATEA LUI I. L. CARAGJALE Oferindu-mi-se prilejul de a scoate la Editura Cartea Romneasca o noua editie a op erei lui I. L. Ca-ragiale, am citit din curiozitate, desi le banuiam n general co ntinutul, studiile si prefetele care au nsotit editiile precedente din ultimii do uazeci de ani. Fireste, orice ntocmitor de editie are dreptul sa judece critic li psurile celorlalte, pe care sa nu le mai repete si binenteles sa se fereasca sa nu faca la rndul sau alte greseli. Asadar, voi cauta sa profit de acest drept si sa spun cteva cuvinte despre predecesorii mei, desi pretentiile mele nu merg pna acolo nct sa numesc editia mea stiintifica". Scopul meu e sa ntocmesc una artistica", si urmatorul editor sa nu puna cuvntul arti stica n ghilimele. Ma voi stradui ceva mai jos sa arat ce nteles are pentru mine, n cazul de fata, aceasta notiune. Sa ne oprim nsa putin asupra interpretarii care s -a dat operei lui Caragiale pna mai acum ctiva ani, interpretare al carei ecou per sista nca ici-colo, si care justifica o interventie, fie ea si din partea unui om care nu e specializat n probleme de critica si estetica literara, dar care e inter esat ca arta literara, creatia artistica n general sa nu fie coplesita de interpr etari si speculatii 78 excesive si sa nu fie sufocata de abstractiun i, fiind, acest am, el nsusi scriitor. Eu stiu ca snt pe deplin constient de zadarnicia inte rventiei mele : critica si estetica literara, de toate nuantele si de toate orie ntarile, se hraneste si se va hrani mereu din corpul viu al operei de arta, si nu e nimic de facut cu acesti canibali care dantuiesc n jurul cazanului filozofic si socio-logic n care au aruncat opera", asteptnd sa fiarba, pentru ca apoi s-o degust e" n liniste, plescaind din limba de satisfactie si placere. Totusi, am sa ncerc s a le stric fie macar si pentru cteva clipe apetitul. nti Zarifopol si d-l Cioculescu, care au adunat toata productia literara si public istica a marelui clasic, n prefata sa, Zarifopol cere ca tot ceea ce a scris I. L. Caragiale sa fie preluat, nimeni neavnd dreptul sa faca o selectie. ntr-adevar, a sa e, cnd e vorba de opere complete. Dar sa nu uitam dupa aceea, n editiile urmatoa re, ca a existat cineva care a avut totusi acest drept, si anume Caragiale nsusi, care a avut timp sa-si publice n volume ceea ce a considerat el ca merita sa fie strns ntre doua coperti si a ignorat ceea ce risipise prin ziare, adica tot felul de articole, si mai ales o mare cantitate de caragrriozlcuri", miticisme" sau gogosi ". E un semn de ntrebare daca unui scriitor i convine sa i se intre n laboratorul sau s ecret, chiar daca n acest laborator scriitorul, nebanuind nici el ce-o sa-i iasa, experimenteaza inocent n vazul tuturor. Din cutare notita aflam, de pilda, ca un cetatean, Ghita Calup, se comporta ntocmai ca Jupn Dumi-trache din O noapte furtu noasa. Si nenumarate alte detalii, care constituie parca sfarmaturile marii opere , si, am zice, ramasitele ei, daca n ele n-am vedea si idei de tipuri embrionare, fraze si ticuri care aveau sa capete ulterior o putere de sugestie n ebanuita la simpla lor lectura. Scriitorul nsa nu le publica cu premeditarea ex

perimentului, ci din pasiune jurnalistica. Se pare ca snt totusi foarte gustate" as tazi aceste aparente de sfarmaturi, si editorii straini au mers si mai departe, s i la unele carti au nceput sa publice asa-numitele dosare" ale cartii sau, daca dos arul era ncheiat si opera necontroversata, asa-numitele ^carnete". Consumul de li teratura cere noi amanunte, noi revelatii, noi interpretari bazate pe texte aute ntice, pna cnd din scriitor si din opera nu mai ramne nimic nescos la lumina cruda a zilei, si sa mai reziste dupa aceea cine mai poate n fata curiozitatii devorant e a cititorului, care e nesatisfacut si iritat daca i spui ca exista ntr-o opera s ecrete care nu pot fi desfacute sau taine care nu pot fi sfsiate. Ce secrete ? Car e secrete ? Unde vezi dumneata taina ? Iata proba: Cetateanul Ghita Calup ! Jupn Dumitrache a fost copiat dupa natura. Iar Balzac n-a spus el nsusi ca vrea sa fie secretarul epocii lui ? Va sa zica secretar ! Ce e misteros aici ? n editiile urmatoare, intram nsa nu ntr-o interpretare literara a operei caragialest i, ci ntr-una pur sociologic vulgara, fata de care dosarele" si carnetele" pe care l e-am ironizat mai sus snt adevarate elemente ideale de ntretinere a curiozitatii v ii pentru creatia artistica. Cine e Caragiale din studiile care nsotesc aceste ed itii ? Caragiale e un mare realist", un scriitor pe care burghezo-mosierimea, dup a ce n timpul vietii l-a constrns" sa-si petreaca ultimii opt ani din viata la Berl in (iar el n-a nteles ca aceasta plecare nsemna o nsuficienta ncredere n clasa muncit oare, o izolare individualista!), i-a deformat apoi opera, aruncnd-o n domeniul com icului pur", ncercnd astfel sa acopere 0 trasatura ei de baza : satira. Interpr etnd abuziv anumite articole ale sale, a creat despre el imaginea scriitorului sceptic, care a rs de toate si n-a crezut n nimic, uitndu-se voit un fapt nsemnat, ca n toata opera sa nu exista vreun taran sau muncitor ridiculizat"... O trasatura a ntregii opere a lu i Caragiale, plina < de semnificatie si pentru excepitonala forta a reali s-mului sau si pentru pozitia scriitorului, este felul cum se mparte ea, dupa cum zugraveste pe exploatati sau * pe exploatatori" etc, etc. Ma opresc aici cu citatele, care, departe de a fi rupte din context, reprezinta palid contextul plin de lozinci cu care e ntesat si potrivit caruia Caragiale ' p arca anume s-ar fi nascut n secolul trecut ca sa satisfaca apetitul sociologistilo r vulgarii din deceniul 50 60 al secolului nostru. Cineva ar putea sa-mi reproseze ca abuzez de perspectiva pe care ne-o da timpul care a trecut, citnd aici idei si propozitii ri-dicule, la care desigur ca semnatarii n cauza au renuntat si ei de m ult... Da, dar aceste editii snt n biblioteci, si nu n cteva mii, ci n zeci de mii de exemplare n care s-au tras si pus la dispozitia cititorului de toate vrstele. Dar, ntr-adevar, e mai bine sa parasim aceste studii si prefete si sa ne punem ma i degraba ntrebarea : n ce consta, n cadrul literaturii romne originalitatea lui I. L. Caragiale ? Ce a descoperit el ? Fiindca un scriitor de ce ar fi el mare daca nu e original si n-a descoperit nimic ? Satira a facut si Vasile Alecsandri, ia r despre mediile micilor functionari sau comersanti au mai scris si altii- Nu si mpla fixare sociologista a mediului descris si stabilirea genului literar practi cat de un scriitor ne da cheia originalitatii unei opere. Fireste, descrierea ob iectiva a conditiilor sociale si istorice e necesara, si, binenteles, condition eaza orice analiza ct de ct serioasa a problematicii unui mare scriitor. Da r daca ne marginim doar la aceasta descriptie si mai adaugam ca opera contine for ta artistica", n-am spus mare lucru. Fiindca la ntrebarea ce nseamna for ta artistica nu putem raspunde, sau sntem tentati sa raspundem ca prez enta ei nu ne releva nimic. In ultima instanta, toate operele de valoare creeaza n cititor acelasi sentiment ca se afla n fata unei forte artistice , si dificultatea e cum sa descoperim, prin eliminarea a tot ceea ce e comun tut uror valorilor, ceea ce e propriu sau dominant numai n opera unui anumit scri itor. Trebuie sa -marturisesc ca, de pilda, povestiri de Caragiale, cum ar fi Pa cat, sau O faclie de Paste, sau In vreme de razboi, sau chiar Calul dracului, a u valoare doar pentru ca fac parte dintr-o opera mare, dar nu mi se par definitor ii pentru originalitatea lui I. L. Caragiale. In schimb, oricare din nuvelele s au schitele sale, numite Canuta om sucit sau Situatiunea, sau Atmosfera ncarcata , chiar luate separat, strnesc deodata n noi uimire extrema, pe care o simtim totd eauna n fata capodoperelor si n care e amestecata admiratia, ncntarea si chiar si cea att de ironizata de unii si de nsusi Caragiale emotiune impersonala" a lui Maior

escu, care nu se mai sterge niciodata din sufletul nostru si se repeta cu aceeas i intensitate la fiecare lectura, desi stim totul pe dinafara. Satirizarea n sine a unei anumite lumi sau ordini sociale de mult ne lasa indifer enti, cu att mai mult cu ct, n cazul nostru, acea lume sau ordine sociala a si disp arut. nseamna ca avea dreptate E. Lovinescu sa afirme ca materialul din care e co nstruita opera lui Caragiale e perisabil ? Cu toate acestea, nimic mai durabil ~ ca~ aceasta opera, cu materialul ei cu tot. E o 82 realitate care ni se impu ne, si atunci n ce consta secretul acestei eternitati" a unui material att de peris abil ? De ce ne place Iliada, desi a trecut de la crearea ei att de mult timp ? M ai traim astazi ntr-o societate gen-tilica ? Nu, dar ni se cnta mnia ce-aprinse pe A hil Peleianul", si care aduce alor sai mari nenorociri. Mnie, nenorociri ! Astea nu le traim si noi si individual si extinse la popoare ntregi ? I. L. Caragiale n e marturi- t seste el nsusi n opera lui, nu o data, carei muze si cum i se adresea za : Cnta-^mi, zeita, parca zice el su-rznd sardonic, prostia ce zace n onorabilul Ca tavencu si ce festa i juca Agamita Dandanache !" Dar sa ievin la greaua ntrebare pe care noi nsine ne-am pus-o ntr-un mod att de dire ct. Ce a descoperit Caragiale la eroii sai ? Un lucru dupa ct ni se pare nu prea i zbitor, dar cu consecinte pe planul creatiei spectaculoase. Sa examinam, sau mai bine sa citam un text la ntmplare : un functionar are niste bilete csti-gatoare, m otiv pentru care si da demisia. Dupa zece minute omul care a scuturat n fine jugul nesuferitei robii intra la banch erul unde au fost depuse biletele en gros. Ma rog, unde se-ncaseaza cstigurile de la loteriile care s-au tras alaltaieri ? Fondul e depus la casa de depuneri, dar poate cineva sa le-ncaseze si prin n oi. Aveti vreun bilet csti-gator ? Am... doua cstigatoare, raspunse fara afectare d. Popescu, si arata de departe doua bilete, tinndu-le gratios ntre doua degete. Sunt cstiguri mari ? Maricele... Am amndoua cstigurile mari! Bancherul deschide niste ochi plini de admiratie si zice, dnd sa ia biletele : Dati-mi voie, ma rog. Dar d. Lefter retrage ncetinel mna, dezdoieste biletele si ntreaba : N-aveti listele oficiale ? Ba da. Iata-le. Ma rog, zice d. Lefter cu vorba raspicata, avem o data zero-sapte-zeci-si-sasede-mii-trei-sute-opt-zeci-si-patru la Universitate-Constanta. Nu, raspunde bancherul ! una-suta-si-noua-mii-cinci-sute-doua-zeci. Da-mi voie, nu ma-ncurca : una-suta-si-noua-mii-cinci-sute-doua-zeci BucurestiAstronomie. Ba pardon, zice bancherul. Bucuresti-Astronomie zero-sapte-zeci-si-sase-de-miitrei-sute-opt-zeci-si-patru. D. Lefter nu-si da bine seama de ce, dar simte o sfrseala si cade, alb ca portela nul, pe un scaun lnga contor, ntinznd machinal mna cu biletele. Bancherul le ia ; se uita bine la liste, la bilete, la posesorul lor, si, zmbind si el fara afectare, zice d-lui Lefter, care asculta stupid : Uite ce e, stimabile : v-ati nselat... si iaca de unde provine... Dumnea ta ai... Ciudat lucru, ce-i drept... Cum s-a ntmplat!... Al dracului !... Dumneata ai la una tocmai numarul care a cstigat la cealalta si... Si... ce ? ...si viceversa. Cum aude cuvntul viceversa, d. Lefter se face vnat ca ficatul si se ridica izbucni nd cu o volubilitate suprema : Viceversa ! Nu se poate, domnule, peste poate ! Viceversa! Asta-i sarlatanie, ma-ntelegi ? Va-nvat eu minte pe dv. sa umblati d-acu-ncolo cu infamii si sa va bateti joc de oameni, fiindca este o exploatare si nu va mai saturati, ca va mpirii, pierznd toata sudoarea fiecare om onest, deoarece se-ncrede orbeste-n mofturile d-voastra si cu tripotajuri ovreiesti de bursa, care suntem noi prosti si n

u ne nvatam odata minte ca sa venim, ma-ntelegi, si sa ne revoltam... da ! sa ne revoltam ! Asa sa stiti : prosti! prosti ! prosti!" E clar, judecind fondul chestiunii, ca ne aflam n plina drama. Si totusi, ramnem s tupefiati : nu e o drama, ci o comedie. n plina nefericire, eroul o ia razna, dus de cuvinte. Torentul de vorbe scoate la iveala o tcneala care zacea n creierul in dividului nestiuta pna atunci nici de el nsusi, compusa din expresii si idei inaute ntice, dar care dau la iveala viata adevarata a constiintei lui falsificata de cu vinte. In loc de o comedie umana avem deodata de-a face cu o comedie a cuvntului. n cazul de fata, ne sta nainte un functionar oarecare, si intentia satirica lipsest e. Caragiale, fascinat de acest fenomen, l studiaza aici, ntr-o situatie dramatica pentru erou, n timp ce n alta parte, satiriznd, scoate la iveala, dar parca n al doi lea plan, prostia, venalitatea sau necinstea (Scrisoarea pierduta). Descoperirea acestei comedii a cuvntului l aduce pe Caragiale spre constiinte ador mite sau buimacite (Caldura mare), sau crapuloase (Groaznica sinucidere din strad a Fidelitatii), sau de-o lipsa de gravitate angelica, precum la Costica Panaite, care, tot ntrziind prin bodegi, uita ca are n buzunar o petitiune iscalita de mai m ulti cultivatori de prune, pe care trebuie s-o dea unui deputat s-o prezinte n Cam era, ca sa opreasca votarea impozitului pe grad : Bine, Costica, acuma vii ?... ai venit cam trziu. Ei! asi !... S-a votat legea. Parol? Camerele s-a nchis de smbata trecut*. ! Alteori comedia cuvntului care se joaca e mai putin originala, n schimb stupiditat ea care ni se dezvaluie la erou e att de perfecta, nct ni se pare neverosimila si r ecitim de mai multe ori bucata (Petitiune) pna ntelegem ca ne aflam nu n fata unui M itica, cum afirma G. Calinescu, care scie autoritatile cu cereri vagi si nimereste la Regia Monopolurilor n loc sa se duca la Pensii, ci n fata tmpeniei umane rotund e si inventive (cere nti apa la gheata nainte de-a spune ce vrea si batista impiega tului sa se stearga la gura), si care n-are nici o explicatie si parca nici un r emediu. Aceasta tm-penie umana nu e asadar privilegiul doar al mosierului Trahanac he sau avocatului Farfuridi, cum ar parea la prima vedere, desi la ei apare mai agravata. Pedagogul de scoala noua, Marius Chicos Rostogan, politaiul Pristanda sa u pensionarul Leonida, fara sa fie n societate pe treapta de sus, snt la fel de im becili ca si Dandanache, deputat, fara sa fie nsa asemanatori cu el n alte trasatu ri. Toate aceste referiri cu privire la originalitatea lui I. L. Caragiale desigur c a s-au mai facut. Ele nu cuprind si nu epuizeaza totalitatea lumii caragiales.ti, dar frumoase nuvele curn ar fi La Hanul Im Mnjoala ar putea sa le scrie si altii , cum le-a si scris (M. Sado-veanu), sau chiar multe din momente", n care transcrip tia limbajului pestrit de mahala nu trece ntr-adevar dincolo de comicul pur" (D-al e carnavalului, Articolul 214 etc). Asta nu nseamna ca gheara leului nu e prezenta si n ele, ca peste tot n ceea ce a scris, si ca nu-i apartin, mpreuna cu teritoriu l pe care si l-a descoperit si al carui unic proprietar universal este, dupa expr esia fericita a unui scriitor american, W Faulkner. n ceea ce priveste editia pe care am pregatit-o, am eliminat cantitatea prea mare de publicistica, existenta n editiile mai mari anterioare, pornind de la ideea c a, desi interesante, aceste articole cu o semnificatie legata de evenimente ale t impului ar putea sa ntunece o perceptie mai legata de creatia propriu-zisa a crea torului lui Conul Leonida. E ceea ce am numit la nceput . o editie artistica". E vo rba adica de o editie care cuprinde aproape tot ceea ce a scris I. L. Caragiale nt r-o zodie a seninatatii artistice, care i-a permis sa dea la iveala tot ceea ce exista n opera lui fara cusur sau l reprezinta. Dupa cum se va convinge cititorul n data ce va parcurge sumarul. CE NE SPUNE ORION? Un poet ne atragea de curnd atentia ca peste capetele noastre aluneca pe cerurile s ticloase de iarna o catedrala de lumina". E vorba de o stea sau de o constelatie si ne ndeamna s-o descoperim pe cer. ntr-adevar, asta e menirea poetilor, sa atraga atentia oamenilor asupra lucrurilo r frumoase si sa-i smulga din grijile si obsesiile lor prea de tot terestre. ntr-

adevar, contemplarea ne face sa descoperim n noi nsine eternitatea. Iesim din blest emul activitatii, care ne mannca zilele, si redevenim ceea ce fusesem nainte de iz gonirea din rai : adica inactivi si nemuritori. Asta nseamna ca gestui poetului d e ridicare a bratelor spre a arata ce e pe cer se adreseaza doar oamenilor activ i, celor truditi de cele opt ore petrecute n zgomotul uzinelor, sau celor care pe trec alte ore pe la cozi, nghesuiti n magazinele supraaglomerate, si nu se adreseaz a celor inactivi, care, neavnd ce face, pot sa se uite pe cer si fara ndemnul poetu lui. Sau se adreseaza si acesora ? Tuturor oamenilor", banuiesc ca ar protesta el cu un gest larg si afectat citind rndurile de fata. n acest caz ce le-ar spune celor lenesi contemplarea, sa zicem, a constelatiei Ori on ? Ca sm si ei eterni ca si cerul nstelat ? Si la ce ar folosi sa se simta eter n un lenes sau un hot care fura munca si sudoarea altuia ? Adica cum, sa nu put em scapa de ei niciodata si sa trebuiasca vesnic sa munceasca al tii pentru ei, iar ei sa stea si sa se uite prin locurile cele mai frumoase ale tarii, fara griji, n timp ce altii sa trudeasca de dimineata pna seara ? Si sa nu-si gaseasca macar cteva clipe sa contemple si ei o conste-latie cer easca au sa iasa sa vada macar cum e cmpul. care dupa mine e mai frumos dect cerul ? Dar mai exista printre noi, romnii, o categorie de oameni care snt chiar asa cum i vrea poetul, contemplativi... Tatal meu era un astfel de om. Ar fi putut sa stea pe prispa scaldata de soare, daca nu s-ar fi lasat noaptea, nu ore, ci zile ntreg i, spectacolul lumii, att ct se vedea de pe prispa lui, fiindu-i absolut suficient ca sa-l uimeasca si isa-l ncnte fara slabire. Mama era disperata, fiindca stia ca nu e un lenes si ca si crescuse copiii cu ciomagul, sa munceasca, sa se araneasca ". Da, i spunea el mamei, dar asta nu nseamna ca munca era valabila si pentru el s i ca statul l merita toti prostii. Nu orice nerod are dreptul sa stea si sa caste gura. La munca ! Si avea dreptate, fiindca din contemplarea lui s-a nascut gndirea lui originala, care atragea si fermeca lumea, descretind fruntile, si facndu-i nu o data pe unii dintre ei sa simta ca valoarea omului nu sta n cumularea de bunuri, care era sing ura care conta pentru cei mai multi, ci n minte, adica n spirit, valoare care i deo sebea cu adevarat de boii pe care i njugau. Da, dar tatal meu avea si dusmani. Existau oameni care se simteau iritati numai la simpla lui vedere, si nu o data unii dintre acestia ne njurau pe noi, copiii, cnd ne vedeau rau mbracati sau galbejiti de boli. Ba, cutare (asa si pe dincolo), ta c-tu ala ce tot face de dimineata si pna seara si nu pune mna sa va tina ? Are doua loturi de pamnt, ar trebui sa aveti haine croite pe voi si pantofi n picioare, nu sa umblati desculti si trentarosi. O sa ajungeti voi oameni, daca va luati dupa el !... La Chitila o sa ajungeti"... Adica dintre cei care n-o sa-si poata cstiga existenta dect adunnd oase de pe cmp si vnzndu-le la Chitila, unde se colectau pentru fabricile de zahar. Era o trimitere obisnuita. Dar nu era adevarat, tata avea cultul muncii si stia ca nimic nu ajun ge cel care nu pune mna si nu trudeste din greu. Cu cti copii avea si spunea nsa ca era acum rndul lor sa ajunga oameni si sa munceasca si sa-si faca. El considera, n sinea lui, ca si cstigase acest drept suveran : sa stea adica si sa se uite, dupa attia ani ct se trudise. Aici ajungem nsa la fondul dramatic al chestiunii, ca daca el cu adevarat si cstiga se acest drept, si unul din fiii lui depune marturie ca asa a fost, absolvindu-l , ce se-ntmpla cu multi dintre noi, iubitori de spectacole ale naturii sau ale cuvn tului, pe care nimeni nu ne absolva cnd copiii si noi nsine traim prost din vina n oastra ? Acest gnd m-a obsedat totdeauna si niciodata n-am avut sentimentul ca am timp (desi am avut berechet) sa ma uit pe cer si sa observ mersul constelatiilo r. Ce-am facut cu acel timp, cnd l-am avut, de n-am descoperit pna acum unde se af la cutare stea ? Nimic n-am facut. Am fost obsedat. Att. CIUDATELE OBICEIURI ALE BUCURESTENILOR Pna acum cteva zile am crezut ca obiceiul de a mnca mamaliga la masa l au doar taran ii si nu mi-asi fi putut nchipui ca bucurestenii ar putea sa stea ntr-o zi n siruri lungi, la cozi, sa obtina malai. Ei bine, am vazut fenomenul cu ochii mei : buc urestenii au devenit mamaligari. Vrnd eu nsumi sa cumpar de la casa de comenzi Mercu r" cinci kilograme, mi s-a raspuns :

Nu, numai doua. Cum asa ? am ntrebat. Dar de ce ? Asa! Cum, am exclamat eu, toamna, nu e malai ? Cerere mare ! mi-a raspuns functionara cu un glas filozofic. - Colosal ! Cnd eram copil aveam un nvatator n sat, care cnd intra n clasa, dupa ce ne ridicam n icioare si-i raspundeam la buna dimineata n cor, ne spunea sa ne asezam adresndu-nise astfel: Stati jos, mamaligarilor. Adica el era un mncator de pine, dupa cum se sl cuvenea, fiindca taica-sau era foa rte bogat si nu trebuia sa-si vnda grul pna la ultimul bob, n timp ce noua ne ramnea doar porumbul si mncam numai mamaliga. Pe primavara, asa, ncepea nsa si porumbul sa se cam mputineze tn podul casei. Atunci omul ncepea sa bata pe la portile altora s i, pna gasea, se mai ntmpla sa si rabde, fiindca n astfel de mprejurari el nu mai ave a de vnzare dect puterea lui de munca si trebuia sa dea o lupta sa nu se lase chia r de tot nhamat pentru ctiva saci de porumb. O data am fost martorul unei dezvaluir i n acest sens, cnd am nteles ce s-a petrecut acasa n ziua precedenta unui coleg deal nostru, pe care l chema Ion M. Ion. Frate-sau mai mic a dat totul pe fata, ca u n prost, iesind fuga din curte si apropiindu-se de colegul nostru cu o expresie radioasa ca-i poate da o veste mare : Nene, nene ! Ce e, ma ? l-a ntrebat frati-sau. Nene, mai e mamaliga ! Ceea ce nsemna ca, cu o zi nainte, cnd venise frati-sau de la scoala, tot asa ca acu ma, ei, cei mici, de acasa, mncasera toata mamaliga si nu mai ramasese si pentru el. Acuma mai era ! Colegul nostru s-a facut rosu, l-a apucat pe pusti de mna, ia tras un picior n spate si l-a gonit nfuriat : Du-te, ba, de-aici ! n general am nu o data impresia ca viata bucu-restenilor e prea putin cunoscuta s i nu snt deloc convins ca literatura abisala care se scrie desipre ei corespunde vreunei realitati obiective sau subiective. Desi o ntm-plare povestita de mine nsum i despre niste cetateni eva-zionisti care s-au comportat exact ca ntr-o nuvela ev azionista, ma face sa fiu mai prudent cu afirmarea taioasa de adevaruri. Totusi, nu vad cum, n mod abisal, se ntoarce bucuresteanul cu punga cu malai acasa, pune o ala de tuci pe foc si se apuca sa faca mamaliga ! nainte sa ma mut n noua locuinta am primit un telefon de la persoana careia i se d aduse o alta casa n locul celei n care urma sa ma mut. Voia sa-si exprime recunost inta ca, n sfrsit, avea sa locuiasca singura cu familia ei ntr-un apartament, fara sa fie silita sa se ntlneasca zilnic la baie, la bucatarie si peste tot, cu persoa ne care, orice ai zice, tot straine snt... Tocmai vazuse casa si era entuziasmata . Am ntrebat-o cum era. Splendida, mi-a raspuns. Intrare directa din curte, separ ata, trei odai, o suta de metri patrati de gradina, gaze, constructie stil vila, pereti grosi cu ornamentatii s.c.l. Un vis ! I-am urat, cu ocazia schimbarii ca sei, sa i se schimbe si norocul si apoi am uitat de aceasta fericita persoana. As ta fusese, sa zicem, azi. A doua zi, din nou un telefon. O voce jalnica ma ntmpina la celalalt capat al firului. Nenorocire. Dezastru. Ceva inimaginabil. Ea, care e o persoana maniaca n materie de curatenie, sa i se ntmple... S-o ajut... Sa inte rvin la autoritatea care ne-a dat repartitiile, sa... Ce s-a n-tmplat, ntrerup eu a cest torent de lamentari. Podul... Podul... Un miros infernal, tone de gunoi zac acolo de la razboi ncoace... Animalele care s-au refugiat n el... paisprezece pis ici moarte a numarat... si cini uscati... si plosnite care ti cad n cap ziua n amiaz a mare de pe plafon. Si n plina vara caloriferele ard, si instalatia electrica co mplet deteriorata, clantele de la usi, ferestrele, storurile, putrezite, parchetu l, o cocina... ntrerup suvoiul de cuvinte. Cum se poate, cine a locuit acolo ? I s -a repartizat o casa parasita, pustie ? Nu, nu, nu ! Un director de la cutare mi nister a locuit n apartamentul principal, n restul odailor niste oameni... niste o ameni... foarte cumsecade, dar... dar... acest director era un zbir, i ameninta pe toti... tinea cheia de la apa la el si nu le dadea apa dect la anumite ore... Vr eti sa spuneti, apa calda ? am ntrerupt-o din nou.

Nu, nu, apa, apa de baut... apa necesara, trei ore pe zi... Nimeni nu ndraznea sa se ridice contra lui ! Va nchipuiti ce murdarie... insecte... Da' cine erau astia care spuneti ca nu ndrazneau sa... Niste oameni foarte cumsecade... Cnd m-au vazu t ca am venit... Da' ce pot sa fac, totul e o ruina... Dar, zic, parca spuneati ieri ca... vila, ornamentatii... Pe dinafara, pe dinafara, ncepe aceasta persoana din nou sa se vaiete. Cum au putut trai... Tocmai mie sa mi se ntmple asta, care sn t o maniaca a... Ei, mi-am zis, ce sa-i faci, asta e situatia ! n aceeasi zi am facut si eu o vizi ta n apartamentul care mi se repartizase si din care aceasta persoana tocmai si ca rase lazile cu cfteva zile nainte. La intrare ma astepta, parca ar fi stiut ca vi n chiar la ora aceea, fostul proprietar al casei (cazuta n ntregime sub legea nation alizarii). Nu voia nimic de la mine, dar tinea sa-mi declare ca i va urmari n just itie pe toti cei care au locuit si au plecat din fosta lui casa. De ce ? Fiindca i-au furat lucruri care nu erau ale lor, ci ale lui personale, galeriile de la f erestre din lemn de nuc, niste aplice, plafoniere, etetera. De unde stia, l-am nt rebat. Se vede din strada, prin geam. Am intrat nauntru. Plafonul, ntr-un loc parca era din paianta din chirpici. Fusese construit un zid despar-tilor care taia holul, sa separe familiile n trecere, ap oi zidul fusese darmat, dar cum Ferestrele cu feroneria distrusa... jumate din cel e zece storuri, rupte, instalatiile sanitare deteriorate, nefunctionnd sau scotnd b olboroseli groaznice si mproscnd cu apa pe peretii sordizi, ntesati cu fire electri ce de culori diferite, care duceau fiecare la alt bec. n baie, de pilda, fiecare locatar si avea becul lui, dar si la bucatarie, unde nimeni nu facea curat fiindca nu era a nimanui, dar o foloseau toti. Nu trebuia sa primesc sa intru n casa ast fel, mi sopteste fostul proprietar. Sa fi dres nti toti, toate stricaciunile, sa zu graveasca, sa curete parchetul si abia pe urma sa-i fi lasat sa plece. i raspund ca m-am gndit la asta, dar ca tot ar fi trebuit sa iau totui de la capat. Nu-ti lasa nimeni n urma o casa pe placul tau... Daca ai sti dumneata ce-a patit una din persoanele care a locuit aici, o man iaca a curateniei, peste ce-a dat... Si i povestesc ntmplarea. Ma bucur ! l aud pe omul meu exclamnd cu satisfactie grasa, neacoperita. E prea putin cte i s-au ntmplat, dupa cte merita. Ct despre mania curateniei sa nu m ai vorbim ! Se vede ct de maniaca era. Pornesc spre iesire uitndu-ma prin odai, criticnd Trecutul si vaznd prezentul cu oc hii viitorului. Pe cutia tabloului electric un caiet soios de marimea unui dosar , l iau si ma uit n el. E cartea de imobil". ncep sa citesc numele celor care au loc uit n decursul anilor n odaile acestui apartament. Dobre cutare, Cutarescu Ilie, I liescu cutare, Ionescu Gheorghe, Georgescu Petre, Pe-trescu George, profesori, a vocati, cizmari, frizeri, contabili, plecati, mutati, dusi... Pe unde or fi ? Num arul lor mare sugereaza instabilitatea modului lor de viata, trecerea lor pe aic i ca printr-o gara... Unul venea din Pociovaliste, Gorj, altul din Cujmir, altul din Bora, Slobozia, altul din Jegalia, Fetesti, dar altul si din Hamburg, altul din Mihalt, Alba, altul din Greabanul, R.-Sarat etetera, etetera. Te pomenesti ca astia snt mamaligarii bucuresteni care stau la coada la malai ! SADOVEANU, SAU PLACEREA DE A SCRIE Revista Viata romneasca i dedica lui Mihail Sado- j veanu n ntregime numarul 9, un o magiu cu prilejul mplinirii a nouazeci de ani de la nasterea scriitorului. Aceste numere, dupa parerea mea, pot avea un cusur : cauta sa suplineasca un anumit go l, real sau presupus, dnd deodata prea mult cnd ar fi trebuit sa dea permanent, asa cum se cuvine sa se dea despre tot ceea ce e valoare, fireste cu masura cuvenit a, ca sa nu provoace n cititor reactia de respingere. Trebuie sa avem grija de asta. Cultul nostru pentru valori trebuie sa aiba n vede re sensibilitatea noilor generatii, care nu poate fi cstigata de la sine, doar pri n superlativele celor striviti de scriitorul n discutie. Sa-doveanu exclama acest ia cu placere" e scriitorul national al romnilor ! Sadoveanu e ca un fluviu spre c are merg toti afluentii! Conu Mihai era un om bun, foarte, foarte bun, si asa ma i departe. Astfel de admiratori totali pot opri un cititor sa intre n universul un ei mari creatii pentru simplul motiv ca o opera literara nu seamana cu una ciopli ta sau zidita, pe care o poti privi n cteva ore si sa-ti dai seama de maretia ei.

Trebuie s-o citesti si, daca e compusa din mii de pagini, cum e cazul lui Sadovea nu, ti trebuie timp ca s-o 96 parcurgi, sa zicem patru-cinci luni. Nu e usor sa convingi pe cineva s-o faca fara o privire mai detasata, si trufia omului de cultura si scriitorul din zilele noastre au afuns pna acolo nct nu o data uita ca a patrunde n marea masa a cititorilor nu nseamna a ignora limitele atentiei si curioz itatii acestora, solicitate n zi-lele noastre de numeroase si interesante fenomen e, ci dimpotriva, se cere sa studiezi si sa stabilesti permanent cota acestei ate ntii si curiozitati, ca o fascinanta bursa a valorilor spiritului unde surprizel e pot fi pen-tru unii scriitori catastrofale. G. Calinescu, socotit de admirator ii sai un geniu, se plngea, intuind aceasta realitate, ca nu e un scriitor popula r. Si nu se nsela. Nici vorba, Sadoveanu a patruns adnc n constiinta noastra, si el este un scriitor popular, asemeni lui Creanga, Eminescu si Caragiale. Opera sa nsa nu este, pentru cititori, cum este pentru admiratorii sai, pe deplin reusita pe toata ntinderea e i. Fireste, mi se poate raspunde, nici un scriitor nu ndeplineste aceasta conditie , poti citi n Comedia umana a lui Balzac nu putine romane n care dialogul este inte rminabil, abuzul de detalii ucigator, iar placerea de a scrie a autorului o ia a tt de des naintea faptelor, nct, daca n urmatorul roman nu l-ai regasi tinnd din nou bine n mini firele actiunii, ai renunta definitiv la lectura fara grija, care ar putea sa te retina, ca ai fi singurul care ar face-o. Asa este. Recunosc eu nsumi. La fel e si Sadoveanu. Volume ntregi ti trec prin mna pn a ce dai peste cteva sute de pagini n care motivele doar anuntate mai nainte prind relieful misterios al marilor creatii. Apoi din nou urmeaza o depresiune, si din nou urcam. Dar asta nu nseamna ca aceste sute si sute de pagini, care preced reu sitele, au pentru cititor vreo justificare. Au avut-o pentru Mihail Sadoveanu, ca o conditie a cresterii ascendente a inspir atiei sale, pe drept cuvnt una din cele mai lungi si mai fertile. Este nsa un semn de ntrebare daca e o conditie si pentru lectura. Riscul ar fi ndepartarea de oper a, pe care nimeni n-ar contesta-o, dar pe care putini ar citi-o de la primul pna l a ultimul volum. Mi s-a ntmplat mie nsumi sa fiu tinut multi ani departe de Sadovea nu din pricina entuziasmului nediferentiat al unui prieten, pe atunci critic liter ar, care ma irita cu sentintele si speculatiile lui filozofice despre carti ale marelui povestitor pe care le citisem izolat si nu-mi placusera absolut deloc, c um ar fi, de pilda, Ostrovul lupilor. ntr-adevar, ntelepciunea aceasta asiatica, att de profunda n ochii unora si prezenta din plin n aceasta carte, nu m-a cstigat nic i dupa ce l-am citit pe M. Sadoveanu n ntregime, cnd am descoperit ca aveam ce admi ra n vasta lui opera, ca sa trec usor peste scepticismul si tristetea fatalista ca re pluteste ici-colo pe deasupra ntinsului sau teritoriu inventat. Acesti nori de melancolie pot fi desigur emanatia mormintelor stramosilor nostri, spulberate de vnturile istoriei, care le-au mprastiat oasele peste tot cuprinsul tarii, si scrii torul putea deci imagina, uimindu-se, un om care cu o simpla creanga sa descopere n pamnt, acolo unde erau duse de lupte si ploi, prezenta acestor oase. Pentru pop ularea, n constiinte, a trecutului unei colectivitati nationale, efortul artistic al lui Mihail Sadoveanu este ntr-adevar cel mai mare si mai mplinit din cte avem si acopera, cum am mai spus si altadata, cel putin un secol de literatura culta, p e care cronicarii nu ni l-au putut da pe deplin. Pnza contemporana a fost nsa pict ata, cu mai mare succes, de catre altii, si a atribui palidelor sale povestiri de spre trgurile moldovenesti calitati care stralucesc n literatura unui Camil Petres cu, a Hortensiei Papadat-Bengescu sau a unui Liviu Rebreanu (din Padurea spnzurati lor, dar chiar si din Ion, unde viata nvatatorului si a preotului, stlpii spiritua li ai satului, stearsa la Sadoveanu, e plina de tragism si de culoare la autorul Rascoalei) nseamna sa pui n mod arbitrar peste literatura romna moderna palaria un ui singur scriitor, dintr-o admiratie care dovedeste nentelegerea chiar a operei acestuia. Fiindca iata ce citim n articolul care deschide numarul omagial al Viet ii romnesti: Mihail Eminescu a rvnit o epopee aromneasca, dar, fulgerat nainte de vre me, n-a reusit sa nalte constructia ; visul sau l-a realizat Sadoveanu : n cartile acestuia snt fragmente ale acestui tot, epopee mitica si arhetipala". Asadar, si Eminescu este estompat! Terminologia aceasta cu preluarea sarcinilor, ce a rvnit" un scriitor si cine a venit pe urma si a realizat, miroase a sociologi sm vulgar.

Dar poate ca ma nsel, poate ca nu trebuie stingherita critica sa oficieze n templul unei opere, mai ales ca multi dintre critici se apropie de ea fara prejudecatile amintite aici. Si, cine stie ? Poate ca cititorul nu asista ca noi la aceste ce remonii cu o stare de spirit la pnda, ci el ntelege poate doar att, ca trebuie sa c iteasca din moment ce atta lume s-a strns acolo si cnta. La urma urmei, Sadoveanu ns usi a avut o mare ntelegere pentru ceremonii, ca o expresie a rn-duielii care nu t rebuie turburata. Placerea lui de a scrie, care nu l-a parasit nici cnd natura ia retras cuvntul, cnd, nemaiputnd vorbi, se apucase sa nvete din nou limba, a fo st o rnduiala de ale carei consecinte era pe deplin constient. Fiind, n tiner ete, contestat cu violenta de un critic, i-a raspuns, dar pe urma a regretat, si -a ridicat privirea peste zari si nu s-a mai uitat niciodata la cei care au scri s despre el, nici de bine, nici de rau. E un exemplu demn de urmat. UN COSMAR Un prieten mi-a povestit azi, foarte vesel, un cosmar care l-a chinuit toata noa ptea. Se facea ca ajunsese pe masa de operatie si ca chirurgul i taia o bucata de intestin si i-o vra sub nas cu o expresie sardonica : Uita-te, parca i spunea, si n vata-te minte de-aici nainte sa mai crezi cnd te doare ceva ca nu e cancer". Si s-a dat apoi jos de pe masa cu moartea n suflet si s-a ntors la ai lui. Era limp ede : va muri curnd. Da, si-a spus, ii faut foutre le cmp, cum a exclamat Tolstoi cnd si-a dat si el seama ca totul s-a sfrsit, ca, adica, trebuie sa ne caram de pe suprafata pamntului, sa spalam putina. Nu mai era chiar foarte tnar, avea si copii , situatia lui nu era chiar asa de disperata, totusi, a muri fiind o idee totdeau na ndepartata si cu data nesigura, cnd ndepartarea se micsoreaza vertiginos si data nu mai e deloc incerta, tot ceea ce stim noi despre moarte deodata nu ne mai aju ta dect foarte putin, mi-a povestit mai departe acest prieten. De pilda, a adaugat el, gndi-rea : moartea e un vis, domeniul imaginatiei. O fi pentru cel neamenint at, dar pentru cel aflat sub gheara ei nu e deloc un vis. Chiar n vis, cum eram e u, nu era un vis! Era un chin al existentei condamnata sa nu mai fie. O zvrcolire!" Dar spiritul ?" l-am ntrebat. O, spiritul suferea si el fiind ca stia ca o sa fie gonit din casa, si sa moara si el fa-cnd sa tresara o secunda marele spirit din care facea parte si care guverneaza universul." Numai o secunda ?" l-am ntrebat eu nelinistit. O, da! mi-a raspuns, si asta chiar daca unii dintr e noi reusim sa prelungim aceasta secunda prin urlete de sirene care sa se auda pe o mare parte a pamntului sau daca ne ridicam statui curnd dupa aceea ciocanele cu aer comprimat ncep sa prie la baza acestor statui si le vor dobor fiindca au fost ridicate datorita stiintei noastre de a specula ceea ce au n ei imbecil, oamenii , dar care si revin totusi repede ndata ce murim." Si pe urma ? Cum te-ai trezit ?" l-am ntrebat. S-a trezit inundat de o imensa fericire. Asadar, nu fusese dect un vis ! Si s-a c ulcat la loc. Cosmarul nsa a revenit. Se facea ca se afla la o masa, la o petrece re, la care era prezent si chirurgul cu echipa lui, care i-a adresat cu degetul asa, un fel de amenintare ca n-a fost cuminte. N-aveti cancer!" i-a spus acesta ca si cnd bolnavul i-ar fi jucat o festa si el nchidea ochii, iertndu-l, asa cum treb uie iertat cel care iese viu dupa ce salva plutonului de executie a trecut peste el. Dar vrfurile negre ale filamentelor celulare ?!" a zis atunci unul din ajutoar ele lui, ca pentru a-l feri pe Marele Macelar de o eroare care l-ar discredita. Nu, vrfurile negre ale filamentelor au alta semnificatie !" i-a raspuns ace la, si fi-fi-fi, si ti-ti-ti, a nceput sa-i explice cauza fenomenului. Ajutorul s au nsa pastra mai departe pe chip o expresie de ncapatnare, nu se lasa convins si si rezerva mai departe dreptul de a nu mai reveni asupra verdictului initial. ntr-ad evar, nimic nu mai e sigur cnd pare o astfel de suspiciune si chinul a pus iar st ap-nire pe el si pe urma iar s-a trezit. Ce porcarie ! a exclamat prietenul meu i ndignat si a renuntat la somn, s-a mbracat si a iesit afara. Macar la el fusese doar un vis. Dar odata m-am, dus la un spital dupa un rezulta t si l-am gasit pe ^-medic stnd de vorba cu cineva mbracat n uniforma bolnavilor. E rau amndoi pe treptele de afara ale spitalului, la soare, tacuti, rezemati de zid . Bolnavul, n halat rosu-nchis, un barbat tnar, negricios, cu vinele de la mini si de la picioare subtiri si fine. Avea un semn de boala la gt, un mic pansament, dar foarte mic, n forma de cruce. l aud ca rupe tacerea. Si la vara, zice, mergem mpreuna n Moldova, sa facem mnastirile si sa dormim la Varatic."

A urmat o noua tacere, apoi medicul i-a raspuns, nu ntru totul impenetrabil, totu si acoperit: Fa-te dumneata mai nti sanatos, sa iesi de-aici, si pe urma, la vara nc olo, vedem noi unde mergem". Am crezut ca erau prieteni cnd am auzit de invitatia cu masinile. Dupa ce am ramas singur cu medicul, acesta mi-a spus ca nu erau. Are cancer", mi-a dezvaluit el de odata, n soapta. Ce fel ? l-am ntrebat. Unde ?" A facut doar cu mna un gest cu sensul ca n-avea importanta unde, ca adica acolo unde l avea era bine plasat. La gt ?" lam mai ntrebat eu, facnd aluzie la pansament. Ei, la gt! Daca ar fi acolo, ar scapa! " Si el stie ?" Nu stie!" Si de-aia ti-a facut invitatia cu masinile ?" Doctorul mi-a raspuns nsotindu-si cuvintele prin-tr-o miscare a corpului sau voin ic, dnd din umeri n semn parca de indignare ca medicului i e dat sa vada si sa ntele aga attea, desi nu e si el dect tot un om, care ntr-o buna zi va intra, mai devreme sau mai trziu, ntr-o categorie sau alta de pacienti/ condamnati. Ce sa faca si el ! a exclamat. Are banuieli si crede ca o sa i le spulber eu. Cum sa i le spulber ? Parca daca i raspundeam ca mergem n-ar fi fost tot un drac ?" Si s-a uitat scrbit n zare si abia ntru trziu si-a adus aminte ca venisem si eu la e l tot pentru ca sa-mi infirme o banuiala. M-a luat de brat, asa ca ntre oameni sa natoti, si m-a dus spre laborator. N-ai nimic, zice, colesterol crescut apare la t oata lumea." Si ce sa fac ?" zic, asteptnd sa-l aud ca mi prescrie un tratament (fii ndca, dupa articolele de popularizare si avertisment care apar n presa si la radio , colesterolul crescut nu e un semn bun)- n loc de asta l aud ca mi raspunde: Nimic, apoi amintindu-si ca e medic si ca trebuie sa spuna si el ceva, mannca, zice, ma i putine oua". N-aveam obiceiul sa mannc multe oua, totusi l-am ntrebat : Cte ?" Ei, cte, zice el cu acelasi glas cu care i raspunsese si celui care i facuse propunerea cu mnastirile. N-o sa te apuci acuma, zice, sa mannci dintx-o data o omleta de op t oua l" Asta nu, i-am raspuns si eu atunci, daca numai de asta depinde totul..." Dar de ce sa depinda ?" a dat el iar din umeri, iar eu am izbucnit triumfator n h ohote de rs si l-am parasit acolo, lnga acelasi zid de care se rezemase si contemp la, flegmatic, cerul albastru de primavara... BATRNUL NVATATOR Mi-a intrat n casa batrnul nvatator. A dat buna ziua si mi-a spus ca s-a invitat si ngur, lucru care nu mai era necesar de constatat. Asa era, nimeni nu-l invitase si nici prieteni nu eram. N-a fost nvatatorul meu. I-am facut nsa un portret nesti ut de el n cteva capitole si si-a recunoscut numele ntr-o nuvela n care apareau deta lii cu totul ntmplatoare legate de persoana lui. A citit-o si el. Asta a fost demul t. Cica ar fi exclamat pe ulita satului : Cnd mama dracului m-a vazut pe mine cineva ca am belit o iapa ? Ba, Stane, cica m-am dus la Vagauni si i-am dat la un cal cu paru-n cap ! Fir-ar al dracului de c al! Hai, ba nea Floreo, ca nu esti dumneata ala, cica i-ar fi raspuns a cest Stan, care, desi era taran si nu intelectual, ntelegea, se pare, sau auzise, ca numele si ntmplarile dintr-o povestire nu coincid obligatoriu cu ceva real. Batrnul nvatator, nsa, devenise din acest punct de vedere mai rau dect un taran. Cur iozitatea lui pentru idei abstracte se tocise prin lectura ziarelor, iar amintire a unei instructiuni capatate n scoala normala i se sterse cu desavrsire din minte. Nu fusese un nvatator cu vocatie si nici macar cu instinct, copiii n,u-i spuneau nimic, dar fusese un om energic si hotart si se straduise sa umple, cu aceste mer ite, lipsa de talent pedagogic, ntr-adevar, copiii din clasele lui nvatau prost, d ar veneau la scoala de frica amenzilor, iar drumul din fata scolii si drumul de p atru kilometri care ducea la gara, daca este marginit astazi de pomi, se datores te lui. A facut ce-a putut, a scos chiar copiii la sapa pe propriile sale pamntur i! Dar i-a scos si pe acele dealuri ale comunei care se surpau si n care a pus de asemenea pomi. Ca acei pomi au fost smulsi, nu era vina lui. N-o sa stea acuma s a-i si pazeaisca. N-o fi mosia lui ! Ideea de nvatator, n sat, o ntrupa el, cel mai putin nvatator dintre ceilalti, prin initiativele lui culturale, prin sarbatorile pe care le organiza, prin discursur ile pe care le tinea cu aceasta ocazie, folosind acelasi limbaj verde, pe care l folosea si n viata zilnica si n relatiile cu taranii si care daca facea sa se asoc ieze greu n mintea consatenilor sai ideea de nvatatura, care nseamna ceva nalt, cu vo cabularul acesta grosolan, n schimb cstiga teren si consideratie o alta idee care,

nu va strica niciodata sa se asocieze cu aceea de intelectual romn, si anume : i deea de activitate practica, de efort util, rennoit consecvent. ntr-adevar, noua, muntenilor, ne place sa stam de vorba pna ne dor falcile, capacitatea speculativa ne e bogata, placerea de a privi n sinea noastra caracterul celorlalti si a face din asta apoi o adevarata sarbatoare, e fara limite ! Dar drumurile noastre erau pline toamna si primavara de noroaie adnci si balti n ca re puteai sa-ti rupi, caznd, picioarele de la sold. Si cu toate astea era satul n ostru, desi aveam curti bine ngradite, si ai fi crezut ca putin ne pasa de ceea c e era dincolo de podisca fiecaruia. Dar nu treceam totusi prin el, si nu suiam pe 106 dealul lui cnd ieseam la cmp ? Cine punea umarul jos la roata carutei si biciuind caii scotea un urlet de ti se zbrlea parul, lund n bra te capatna rotii s-o salte din cirmoaca ? Urlet nu e cuvntul care se potriveste cu ceea ce mi-a ramas n amintire. Nu era att sonor acest racnet, ct nspaimntat, ca ntrceata de vis n care groaza e nsotita si de ndoiala : adica nu se poate ^jf-sa-mi r amna caruta aici, sa ma scoata altul si sa rda de caii mei si de mine. Mai bine i o mor cu biciul. Si ncordatele animale, simtind arsurile cumplite ca niste fulgere pe spinarile lor, se opinteau, gfind ca de apropierea mortii, cadeau deodata n genun chi si n clipa urmatoare scoteau afara caruta aceea la care erau nhamati, si care e ra nfundata n ghearele pamntului. Cine sa iasa cu lopetile si sa umple drumurile de gradate ? Pai cine sa iasa ? Nimeni! Dar nu ne smulgea noroiul cnd ieseam dupa-ami ezile n sat, devale, n zilele de lucru si de sarbatoare, talpile opincilor si ale bocancilor ? Ei, si ce daca ni le smulgea ? Nu le pingeleam la loc ? Neputndu-se a dapta la acest joc complicat al pierderilor si al compensatiilor pe care l cunostea u att de bine concetatenii mei, acest nvatator, care venise n satul nostru de pe un deva de la munte, capatase cu timpul n felul lui de a fi un soi de n-drjire fara ob iect, care i nveselea foarte tare nu numai pe tarani, dar si pe ceilalti intelectu ali ai satului, preotul, inginerul agronom, notarul... ndrjire nsa nefasta n activita tea lui pedagogica dupa cum se va vedea. Dracuia. Fir-ar al dracului! Si pe urma a nceput sa si njure. njura : pe ma-sa si p e tat-sau. Pe urma vocabularul i s-a nuantat cu adjective care priveau prostia, n apoierea, tigania, dar totdeauna la altii si mult prea trziu, abia la batrnete, le -a descoperit si la el. Prostu ala de da n gropi ! Chioru ala care am auzit ca, d a tmpit ce e, se bate singur, creznd c-o bate pe muierea-aia a lui ! Mamelucu-ala care... Cuvntul mameluci aparea des n conversatia lui. Nu-l simpatiza propriu-zis nimeni, sau foarte putini, dar intrnd fara sa-si dea seama n viziunea de comedie u mana, pe care taranii stiau ca o joaca si care era propria lor viata, era si el prezent n constiinta si n discutiile lor. Si-l nsusisera. Cu vrsta ncepusera sa nu-i mai spuna domnul, ci nea, iar el, bai, nea Vasile. Tui mama ma-sii, zicea, ce... m a-sii e cu vremea asta, ct o sa ne mai ploua n cap ? Murim dracu necati, ne ia grla la vale, ca pe purcei." Hai, ma, nea Floreo, ca purceii noata, nu se neaca ei", zic ea celalalt. Crezi ca noata ? zicea batrnul nvatator. Eu am auzit ca chiar la Academ ie, un academician a pus ntrebarea asta : Domnilor ! Porcul noata ? Si n-au stiut s a raspunda." Hai, ma, nea Floreo, ca noata !" Astea erau dilemele intelectuale ale batrnului nvatator, care, de fapt, nu era batrn deloc, era verde, mergea drept si apasat si nu-l durea nimic. Are, binenteles, te levizor, dar are si trei nepoate. N-am venit cu mna goala, zice, si scoate o sticla ; din buzunar. Am venit neinvitat. Nu zic nimic, fiindca nu s-a purtat frumos cu un copil pe vremuri, l-a batut deg eaba, acum treizeci de ani. mi dau seama ca e o durata de timp mai mult dect sufic ienta ca sa prescrie orice pacat. l consider prescris. De-atunci s-au ntmplat multe , au trecut peste destinele noastre un razboi si o revolutie. Bine ca traim. Sa uitam. Batrnul nvatator a avut de ndurat, numai cerbicia lui l-a salvat. Ar trebui sa am un sentiment ij de siguranta, stiind ca printre noi traiesc astfel de oame ni cu vna tare. Si totusi... Nu zic ca acel elev n-o 108 fi fost vinovat, dar l -a batut prea tare si razbunator, jignit, el, om mare, de faptul ca un copil a pretins ca stie el sa rezolve mai b ine dect nvatatoarea cutare problema. nvatatoarea s-a dus la director, el era direct or, si l-a reclamat pe baiat, nepregatita si fara intuitie pedagogica. Ce i-o fi spus, ca batrnul nvatator > din fata mea, pe atunci n plina putere, a intrat n clasa

si l-a batut pe baiat cu pumnii si picioarele ca pe hotii de cai. Ma ntreb cum s e pricep englejii sa transforme aceste amintiri despre dascalii care i-au batut odinioara n ncntatoare si pline de umor revederi. Pesemne ca '* .-elevii nu pacatui esc n fata lor prin laudarosenie si n-vatatorii lor prin nepregatire. Or fi avnd al te cusururi sau poate elevii or fi mai sportivi si or fi ncasnd loviturile'-ca la u n fel de meci, n care regula e sa stii sa rabzi, si dupa ce te dai jos de pe calu l de lemn, sa spui o vorba de spirit de care apoi, peste treizeci de ani, sa-ti amintesti cu ncntare. Dar ce vorba de spirit sa spui cnd omul din fata ta ti da la f alci scrsnind din dinti bestial ? Elevul acela l-a iertat demult. L-a invitat la n unta, unde s-au mpacat. Nu cred n aceasta mpacare, fiindca mie cnd mi s-a povestit a cest fapt (multa vreme s-a vorbit despre aceasta istorie) mi-a ramas n minte o ntr ebare. Ce-a avut cu baiatul ? De ce l-a batut att de njositor, tavalindu-l pe jos n fata clasei cu lovituri de picioare ? Ma uit la parul lui alb si la ntreaga lui figura tabacita de attea decenii de viata prin care a trecut, cu aceste caderi si poate cu naltam, dar care nu i-au fost cunoscute si pretuite, si nu gasesc raspu ns la ntrebarea mea. mi spune pe nume si ciocnim paharele. l ntreb ce-i fac cele trei mici nepoate. - Fir-ar al dracului sa fie, zice. Ma ntlnesc alaltaieri cu alde baiatul asta care m i-a fost elev si care stii si tu ca e director al scolii.

Si spune numele acestui fost elev, ajuns cu chiu, cu vai nvatator si apoi directo r. Sa-i zicem Ghita. Ba, Ghita, zice, ce facem noi cu pinea asta, cu alde Pantazi, am si eu cteodata ne voie stringenta de pine, ca am trei nepoate ! Si asta face pe-al dracu ! De, ma, n ea Filoreo, zice, daca si dumneata iai cte patru pini odata !" Si mi-a ntors spatel e si s-a urcat n masina. Are o Dacia mica, nu-i pasa, se urca n ea, ntr-o ora e la Rosiori si vine acasa cu de toate. Ma rasucesc pe calcie si ma ntorc la alde Panta zi. l gasesc acolo cu al lui Necsulescu, contabilul, cu Ilie, tr-covnicul, cu Nicol ae al lui Pintur. Beau niste vin. Ba Necsulescu", zic. Ce e, ma, nea Floreo ?" Cta pi ne iau eu, ma, pe zi de-aici ?" Pai ct sa iai ? O pine !" Ba, Ilie, cta pine iau eu, a, de-aici ?" Pai ct sa iai, n-auzisi, o pine, o pine jumate." Ba, Niculae, cu cta p m-ai vazut tu ca plec eu de-aici acasa ?!" Ai, ba, nea Floreo, ce mai ntrebi ? O pine..." Ma, Pantazi, cta pine mi dai tu mie !?" Ei, zice Pantazi, ba ti dau, ba nudau..." Dar ct mi dai ?" O pine, ct sa-ti dau !" Pai bine, ma, fir-ar el atunci al d ului de om, cu hainele negre de pe el, cu cravata de la gt, cu palarie, cu cheile lui din buzunar pe care sa le vre mai bine n... ma-sii dect n usa masinii, atunci d e ce spune el, ba, ca iau patru pini deodata ?" Ma uit si ramn uimit n fata indignarii batrnului nvatator. Nu zic nimic. Pe seara veneam de la alde Geaca, ma ntlnesc pe drum cu Trafulica, relua el cu ace a voce hotarta si plina, nalta si egala, fara urcusuri sau coborsuri chiar si n indi gnare, si pe care i-o cunosteam att de bine. Avea un sac n spinare, abia l ducea. Ce -ai, ba, Trafulica, n sacul ala ?" Pai niste pine", zice. Cine ti-o dete ?" Pai, Pan tazi." Pai mie mi spune ca n-are." Pai de, i-am dat si lui zece lei." Si ce dracu faci cu atta pine ?" Pai de , o nmoi, zice, si o dau la vaca." Merg eu mai ncolo, ma ntlnesc cu al Mizdri. Venea si asta cu un sac n spinare. Ce-ai, ba, acolo n sacu-ala ? l ntreb. Te pomenesti ca ai si tu pine." Am", zice. De unde, de la Bucuresti ?" Care Bucu- ^f" resti, zice, d e la asta, alde Pantazi." Si cum ti-a dat-o ? Pe ce baza ? Esti salariat, sau ce dracu esti ?" Nu snt, dar i-am dat si lui cinspe lei, ca am nevoie, de, ; ce sa fa c ?" Parca numai tu ai nevoie ?" Intru la Mat sa beau ceva, l gasesc pe Costica al lui Nae, sta de vorba cu al lui Nafliu. Costica, zic, am auzit ca ti da Pantazi s i tie pine." Era sa zic eu ceva, zice Costica, l-am chemat la mine pe nenorocitu-a sta de Pantazi, ca sa fie asa cum zici tu, si i-am dat un chil de tuica (mai mul t nu i-am dat, ca un chil de tuica face mai mult ca zece lei) si-i spun muierii : Fa, acuma s-a aranjat, o sa avem si noi pine ct o sa vrem de la Pantazi, gata, sa aranjat... Si cnd ma duc sa-mi dea, n-am, ba, l auz ca striga la mine, de unde sati dau, trebuie sa dau la salariati. Lasa, zic eu n gnd, a zis el asa de forma, sal auza ailalti, si peste un ceas ma ntorc iar. Iesi, ba, afara, l auz ca urla iar l a mine, nu ti-am spus ca n-am ? Ce tot cauti tu p-aici ? Zic eu s-o trimit pe mui ere, ca nu se uita nimeni la ea. Asa o fi smecheria. Se duce muierea, si ala, cnd

o vede, iesi, fa, afara, zice, nu veni barbat-tau de doua ori, si i-am spus ca n u-i dau ? L-am lasat n pace. Peste trei zile mi trimite vorba sa-l astept seara aca sa, ca vine cu patru pini si sa pregatesc niste bautura, sa mncam ceva. I-am trimi s si eu vorba ca l bag n aia a ma-sii. Va sa zica, sa-mi bea iar tuica, sa-i dau s a si mannce, si sa ma puna sa-i platesc si pinea !" Ba, zic, pe Trafulica l-am vazu t cu un sac plin, i-a dat zece lei. Tuica ta costa mai mult!" Pai eu ce-ti spusei , zice Costica ! Ar mai fi vrut nca una. Si sa mannce pinea la mine !" Si sa te mai puna s-o si platesti zic si eu. Batrnul nvatator se opri cteva clipe fara nici-o expresie asupra acestei enigme : d e ce Pantazi acela le-a dat alora saci ntregi, si astuolalt care l cinstise cu mai mult nu i-a dat nimic... De dimineata, izbucni el apoi, ma ntlnesc cu Ghita n fata scolii, directorul de car e ti pomenii. Ba Ghita, zic, ce facem noi cu Pantazi asta ?" Ce e cu Pantazi ?" zic e. Pai cu pinea asta!" De unde sa stiu eu, zice, ce sa facem cu pinea !" Si si-a bag at cheile n masina si mi-a ntors c... Si batrnul nvatator si nalta fruntea, si ntre noi, pe raspunsul acelui Ghita, directo r de scoala, se lasa tacerea. Mi se paru apoi ca ridica din umeri, dar ntelesei im ediat ca ma nselasem. A da din umeri nseamna a ntelege si a ncerca sa te debarasezi. Ori din tacerea care se prelungea nu se confirma cu nimic ca pe umerii batrnului n vatator ar apasa vreo tristete nenteleasa, vreo melancolie turburatoare sau vreo nt rebare insolubila. Era secretul lui. Sa nu fii trist, ci sa actionezi mpotriva mo tivelor care te-ar ndemna sa fii. Sa nu-ti pui ntrebari care sa te apese, ca doar nu esti buricul pamntului, si sa nu fii melancolic, ca nu esti poet, fir-ar al dr acului sa fie !... SERPI PE HiRTIE Cnta-mi, zeita, mnia ce-aprinse pe doi fii ai Ardealului cnd auzira ca tatal lor sia desfacut casa din satul natal si s-a mutat n satul mamei lor vitrege... Pline d e serpi erau scrisorile pe care vntul le aducea si le arunca n noua batatura a tri stului tata... Dragii mei parinti, n primele mele rnduri de scrisoare pe care vi l e pot comunica, ne gasim sanatosi, care sanatate va dorim si dumneavoastra, asa c um ati facut cu procedeul cnd ati plecat din sat, sa stiti, viata de trait nu mai aveti cu mine, ca snteti un fel de oameni escroci, n fata lumii plecati din sat s i nu-mi lasati din partea mamei nimica sa va fie rusine, n-am fost eu acasa ca n u duceati voi nimica, ca ati dus voi mai nainte, nu va temeti ca va bate Dumnezeu , ca snteti oameni ba-trni, dupa fapitele ce le faceti, ca mie din partea mamei ni mi-ati lasat nimica, nici macar o lingura, si mai scriti sa iam cheile la piche ru, sa bage hainele acolo, va arat eu picher, si la fratele Gheorghia, mnca-i-as eu dumnezxal lui de frate, ca mai face el promisiuni, ca merge pe ^a toti fratii si le da la fiecare cte o suta de lei parte din casa, el pna acuma si-a batut joc de cineva, sau acuma, vrea sa-si bata ? Sa vie el aici la mine sa-mi dea mie e Jsuta de lei si om vedea noi cum o fi. Si ne scrieti ca sa avem grija de capre, sa stiti ca nici grija nu avem de ele, ca pe una am omort-o si la celelalte le vine rndul. Si mai scrieti si de pari, ca i-ati numarat, sa stiti ca pe toti i ard eu, pe toti i-am dus acas a si i ard, si daca nu va place sa scrieti mai departe, ca nu v-a fost rusine, va condamna tot publicul care aude. Sa stiti ca va urez din partea mea ca nici la moartea voastra sa nu aveti pe cine sa va tie luminarea la cap, asa dupa cum ati facut, va dau pe mna tribunalului, escrocilor... Tatal citeste si geme (nascut n 1898) si si aduce aminte cum s-a chinuit cu fiecar e ca orisice tata si cum s-au mprastiat toti, s-au calificat si si-au ntemeiat fam ilii proprii. Un singur baiat i-a mai ramas din cei cinci, iar despre cele doua fete nu stie aproape nimic fiindca nu-i scrie nici una macar o scrisoare. Stie d oar att, ca snt foarte bine maritate, una cu un director, iar cealalta la fel de b ine, si nu le-a mai vazut la fata de cnd au plecat. Furtuna care s-a abatut peste capul lui de invalid din primul razboi mondial nu l-a dobort nsa pna ntr-att nct sa spuna mie ntreg adevarul. Sta si se tnguie nspaimntat de violenta nen-frnata cu car judecat nefericitul lui gest de a fi luat-o de la capat la batrnete si de a fi c autat, ca orice muritor, un strop de fericire pna n ultima clipa... Celalalt fiu p are mai ponderat n exprimare, are judecati despre inteligenta tatalui si a mamei vitrege, s-ar parea ca se tine la distanta, e ironic, vrea sa fie muscator... ci

titi nsa... ...Tata, nu va prea suparati ca nu v-am scris acum aici unde v-ati mutat, eu v-am scris acolo unde v-ati nascut, dar nu am primit nici un raspuns, dar nu-i nimic, tata, caci noi nu sntem ai dumitale, nici eu nici Mariuca, nici Suzan ea, pe noi ne-a facut altcineva. Asta n-am stiut-o, ca daca o stiam, stam de vorba n alt fel. Nu am stiut ca vei a junge vreodata sa-ti lasi casa si sa te duci unde te-ai dus, ca dupa aceea sa vi i si sa duci si gardurile si cosara aia de nuiele. Despre, gard si vrasnita pot sa-ti spun, tata, ca au fost facute de -; mine si de Letitia, noi am adus n uiele, nu proasta aia cu care ai venit sa le iai si sa le duci n Oltenia. Daca ^ a putut sa te prosteasca o proasta cu care ai trait, si a carat tot la fetele ei, acuma am auzit ca ati fost acasa cu unii prosti de pe-acolo, dintre care unu l este Teodor care n curtea noastra nu a taiat un lemn, el si-a primit din casa d e la rpa dupa cum ne-ati povestit cnd am mai fost pe-acasa... Ori, si acest nenoro cit care era ct un dop cnd l stiu eu, a ajuns sa comande n casa n care m-am nascut eu si ceilalti frati ai mei. Ati avut noroc ca n-am fost eu pe-acasa n timpul cnd ati plecat si cnd ati venit, ca nu mai plecati de-acolo, ac olo va nmormntam, si dupa aceea ma prezentam singur la procuratura si faceam pu scarie, ca altceva nu meritati toti dect sa va omor. Nu ti-e rusine, tata , de ceea ce ai facut si ce vrei sa mai faci, sa-ti strici tot ce-ai muncit ? D aca stateai la o margine de sat, si nu n centrul satului, nici atunci nu tre buia sa faci ceea ce ai facut. Dar te-a prostit proasta aia pe care ai adus-o n c asa mamei, cu doi prunci. Eu si ceilalti frati nu prea am avut loc pe acasa, dar ai ei au avut sa-i cresti si acuma vad ca ati avut un prunc mpreuna si noi v-am lasat n pace sa-l cresteti, dar, tata, daca as fi fost acasa cnd am aflat ce-ati f acut, va legam pe toti unul de altul si va duceam n spate sau cu caii colectivului pna la vadut si acolo va aruncam, sa nu mai traiti, ca nu meritati sa traiti, ca snteti prea prosti. Daca ati plecat si acuma cnd v-ati ntors dupa garduri, de ce vati dus la Nastasia si v-ati certat cu Irina ? Ati profitat ca nu a fost ea acasa cu unchiul Micula sa puie mna pe voi sa va suc easca gtul ? Asculta, tata, eu pot sa-ti spun ca cel mai mare prunc al tau ca puteai s-o lasi pe proasta aia sa plece la fetele ei si puteai sta cu Nastasia s a mannci numa o zama, dar erai la tine n sat si mureai acolo unde te-ai nascut si ai crescut, dar asa te-ai facut de rusine n tot satul, ca te-a putut prosti o fem eie. Nu i-a fost de ajuns ca a dus tot la fetele ei ? Daca stiam ca asa stau luc rurile, va dadeam foc si ardeati toti ca soarecii. Te mai ntreb de ce ai stricat casa care ai facut-o cu mama ? Ct traiai, te tinea, nu se darma si cui i trebuia a lta sa-si fi facut mai departe, dar ti-am mai spus, i-a fost frica la proasta aia cu care ai trait, ca daca mori o strngem de gt. Daca stiam ca te prosteste chiar asa, o strn-geam eu de atunci de cnd am fost pe acasa cu nevasta-m ea dar n-am vrut sa ma fac de rusine n sat, sa va bat... Dar eu cred ca ne vom ntln i si vom vorbi. n luna asta am si eu concediu si viu acasa n sat, la cine am, ca t ata nu am, si as vrea sa veniti ca sa stam de vorba si sa veniti ct mai multi, nu cti ati fost dupa ' garduri, veniti cti vreti si sa vedem cti plecati napoi. Spunei lui Gheorghia si nevesti-tii ca daca mori naintea lor, pe mine sa nu ma anunte, ca nu viu. Cnd am vazut ce faceti, cum fugiti ca hotii dintr-un loc n altul, am vr ut sa fiu om, ca snt cu un ceas mai destept dect voi, dar vad ca nu am cu cine, ne norocitilor... UN NOU SCRIITOR Nu s-ar cuveni ca n preajma unui nou an sa salutam un nou scriitor ? Despre toti cei cunoscuti s-a tot scris, n-ar fi rndul lui acum sa-i apara numele n paginile c ronicilor literare, al emisiunilor de radio si televiziune si al presei de mare tiraj ? De ce nu ? El exista ! Betia succesului l asteapta, i se cuvine, fiindca debutul lui l afirma ca pe un scriitor adevarat, desi n-a trecut de douazeci si c inci de ani. A mers drept la tinta scriind nu povestiri sau nuvele, ci direct un roman de doua sute de pagini, care va aparea n cteva zile la Editura Cartea Romnea sca si pe care si l-a intitulat Dihorul. Numele acestui nou scriitor este Alexan dru Papilian, nepot al lui Victor Papilian. Totusi numele e un pseudonim ales de el la insistentele noastre. ntr-adevar, prea multi tineri scriitori debutanti cre

d ca pot razbi cu nume ca Niculae Vasile, Ion Ilie, Gheorghe Petre, Dumitru Nicu lae, Stan Dumitru etc. Nu am vocatia de a descoperi talente. Viitorul scriitor, mi sptin, s-ar putea sati dea, sa citesti la nceput o simpla nerozie, n care semnele vocatiei sa fie cu de savrsire absente. Si atunci ce faci ? Rezulta ca trebuie sa-i spui n mod obligator iu tnarului din fata ta ca are talent, chiar daca nu-l are, ca sa te pui la adapo st de surpriza care te-ar astepta mai trziu. Dar s-ar putea ca necunoscutul care t i calca pragul editurii sau revistei, sau chiar al casei proprii, sa-ti aduca o carte pe deplin reusita, si atunci cu att mai mult trebuie sa bati toba si sa sp ui ca ai descoperit un mare talent sau geniu. Ei bine, si daca dupa aceea el nu mai scrie nimic reusit ? Ce-i faci ? Gorki a spus pe vremuri despre Leonov cnd l -a descoperit ca are talent pentru toata viata. Citind azi aceasta aprecier e stam pe gnduri. Drumul spre ocean e o carte greu de citit acum, din pricina pre judecatilor literare fundamentale care stau la baza ei, dintre care cea mai iritanta este maniheismul, iar Padurea Rusa e un roman prolix n care zace o btna istorie de o suta de pagini, dar pe care autorul a necat-o si compromis-o prin solutii sablon, nceputurile lui snt nsa stralucite, romanul Soti si H otul (pe care am banuiala ca autorul l-a stricat la batrnete, scriindu-l din nou si triplndu-i volumul) snt lucrari echilibrate si profunde. E greu de crezut ca Gorki nu stia ca talentul nu ne e dat n mod sigur pe toata viata si c a nflorirea lui depinde n mod hota-rtor de felul n care l cultivam. Dar descoperitoru l de talente n-are ncotro, el trebuie sa spuna astfel de fraze, fiindca ncepatorul n-are nevoie nici de ndoielile, nici de rezervele lui. Plina de umor a fost reacti a lui Sherwood Anderson, autorul admirabilului Winesburg n Obio, care avea un tnar prieten la care tinea foarte mult, fiindca era o personalitate interesanta. Era obisnuit ca acest tnar sa-l caute zilnic si sa faca mpreuna p limbari, dar deodata aceste vizite ncetara, si dupa cteva saptamni, cunoscutul romancier baga de seama absenta si se duse intrigat si batu cu bastonul n geamul tn arului. Ce e cu dumneata ? i striga de jos. De ce n-ai mai venit pe la mine ?" Am scris un roman", i raspunse atunci tnarul. Sfinte Dumnezeule", exclama Anderson si i ntoarse spatele si pleaca. Indepartndu-se n sa se razgndi. Cum sa piarda un tnar prieten att de interesant ? Sa vi i, i zise, sa-ti dau o recomandare catre o editura, dar sa nu-mi ceri sa ti-l c itesc." Si se tinu de cuvnt ' si romanul aparu si ntr-adevar nu avu nici un s ucces. Era o carte cam plicticoasa. Autorul de pe co- , 4 perta seama Wil liam Faulkner, viitorul laureat al Premiului Nobel. Noul scriitor romn a aparut n birourile Editurii Cartea Romneasca prin primav ara. Romanul lui placuse foarte tare unui redactor, dar displacuse profund altu ia, care chiar scrisese pe toata coperta manuscrisului, parca indignat, Re spins. L-am lasat pe tnarul debutant sa discute cu ambii redactori si ntr e timp am citit si eu romanul. Era bun, dar era plin nu numai de cuvinte si expr esii cu care cititorul romn nu e obisnuit si care exprimau n mod inutil anumite lat uri ale eroului (cruditati, cuvinte obscene, trivialitati din domeniul fiziol ogiei), ci si idei care dezvaluiau prea violent o gndire si o constiin ta maculata. De cine ? Nu voi dezvalui substanta romanului, fapt e ca exista n el suficient material inacceptabil pentru a displace. De pild a : eroul vorbeste n treacat despre copii. Urmeaza un epitet scabros ext ras din activitatea digestiva a micilor fiinte. Ce nevoie ai, i-am spu s tnarului romancier, sa-l faci pe cititorul care are copii sa t e dispretuiasca si sa arunce cartea din mini ?" De ce sa ma dipretuiasca ?" m-a ntrebat. Fiindca, i-am raspuns, sufletele pure nu pot fi atinse de nici un fel de murdarie. Omul din curte din Moartea lui Ivan llici, de Tolstoi, car e ngrijeste n toate amanuntele pe stapnul sau muribund si neputincios, ra-m com plet senin n timpul acelor ndeletniciri si are aerul sa spuna : Ce sa facem ! E un om ! Toti vom ajunge la fel !." Dar, a protestat viitorul scriitor, nu eu, c i eroul meu are o gndire care vede ceea ce e murdar. Ce sa fac ? Eroul meu e cont rariu celui la care va referiti!" Avea dreptate. Operele unor scriitori moderni ca Joyce, Celine, Genet si chiar S artre abunda de trivialitati, n La nausee, de pilda, eroul are mania de a cauta pe jos ziare murdare de excremente si de a le rupe cu placere, autorul vrnd, adica,

sa sugereze infantilismul eroului, care, asemeni copiilor, nu distinge, n fazele prin care trece materia, ceea ce e degradat, iar n momentul cnd aceasta placere l p araseste, apare raul de existenta, greata adica, si nu cum crede cititorul obisn uit ca ar trebui sa apara aceasta greata cnd sfsie acele ziare. Foarte subtil ! Ce ilalti macar urmaresc si alte efecte pe care le obtin din plin, de pilda, umorul negru, scatologic. Sartre ia nsa lucru-' rile cu totul n serios, filozofic ! Mon cher Alexandru Papilian, i-am spus viitorului romancier, parerea mea e ca la n oi cititorul romn sta mai bucuros de partea lui Tolstoi dect de a lui Joyce, pe ca re nca nu-l cunoaste. Eroii dumitale fac parte din galeria demonilor meschini si nebuni, bine descrisi, n descendenta dostoievskiana, de F. Sologub si L. Andreev. Celebrul roman al lui Sologub are o expunere epurata de trivialitati, pe alocur i chiar-' plina de lirism, desi eroul e nsasi trivialitatea. Nu-ti pune probleme metafizice, taie cuvintele urte si tempereaza acele idei murdare pe care cititorul ar putea, confundndu-te cu eroul, sa ti le atribuie." Ceea ce ai si facut. Recitesc acum cartea tiparita, si impresia initiala 120 ca ma aflu n fata unui nou scriitor mi se ntareste. Viitorul romancier are prezente toate instinctele necesare creatiei. Nu-i scapa c uvintele pe hrtie fara sa fie constient ca ele alcatuiesc propozitii, care o data materializate snt departe de a fi inocente, cum cred unii debutanti si chiar con sacrati. O fraza n plus, si deodata puterea celor anterioare e diminuata. Una n mi nus, si sensul e ciuntit. Limpiditatea si transparenta stilului si absenta unei g esticulatii haotice a gn-dirii (care dau la un moment cititorului senzatia ca nu mai citeste o carte, ci mesteca n gura clti amestecati cu sacz, cum se ntmpla cu mult romane analitice care apar) snt pentru mine dovada incontestabila a talentului la Alexandru Papilian. Iar intriga e prezenta, una adevarata, al carei deznodamnt vi olent, anuntat curajos nca din primele cincizeci de pagini, ne ntareste convingere a ca viitorul romancier poate scrie si carti bune si care sa si plac a unui public larg. Nu voi spune n ncheierea acestor nsemnari ca Alexandru Papilian are talent pentru t oata viata. O sa vedem. S-ar putea sa nceapa sa scrie versuri. Asta ar fi culmea ! Sau s-ar putea sa nceapa sa faca critica si teorie literara ! Cine stie ce-ar pu tea sa mai faca ! Germenele surprizei poate fi descoperit chiar n finalul acestui debut, unde scena pe care el ne-o descrie minutios ne aminteste de o cunoscuta exemplificare a lui Caragiale cu privire la o anumita halba ridicata n aer si care urmeaza sa se spa rga n capul cuiva. Alexandru Papilian o cunoaste, este absolvent al Facultatii de filologie, totusi se preface ca n-o ntelege. Sau chiar n-o ntelege ! De unde ar re iesi ca sfaturile maestrilor nu snt luate n seama de generatiile urmatoare, care vo r sa ia totul de la capat pe cont propriu. Si ca, prin urmare, esteticeste vorbi nd, nu exista n arta progres !... FARMECUL UITAT AL TEATRULUI Publicul a uitat oare de farmecul teatrului, teatrul de totdeauna care se stradu ia sa aduca pe scena un rege cu coroana pe cap, sau un general n mijlocul statulu i sau major, sau un revolutionar n mijlocul maselor al caror exponent era ? Se si mte oare publicul despartit de esenta teatrului din pricina decorului ? l supara oare semnele care sugereaza ierarhiile si structurile de viata n mijlocul carora se petrece drama sau comedia ? Iluzia vietii autentice despre care se vorbea ca trebuie sa ne-o ofere scena a ncetat oare sa-'l mai intereseze pe spectatorul din zilele noastre ? Se petrece un fenomen curios. Teatrul, despuiat de faldurile lui de odinioara, care i ngreuiau miscarile, a revenit la sursa sa initiala, cnd regiz orul juca mpreuna cu actorii si spectacolul se pregatea n vazul publicului : asa n e apare Regele Lear pe scena Teatrului National ntr-un spectacol care a fost apoi dus si peste hotare, unde cica ar fi strnit entuziasmul cronicarilor teatrali, sp re satisfactia naiva a regizorului si directorului teatrului. Actorii snt mbracati ca acasa, n moda timpului nostru, chiar daca e vorba de m parati sau misei (miseii apar desculti, ca sa li se vada miselia din ca p 122 pna n picioare), iar un tnar nobil e mbracat n pantalon de vacar american cu o camasa neagra stravezie, care sa sugereze toata t icalosia neagra a personajului. Va sa zica nu renuntam nici la decor, nici la cos tumatie, ci le dam alt nteles. Care ? Nu se ntelege bine. Raspunsul ar fi, jucam to

tul n stilul n care au fost probabil jucate piesele pe vremea lui Shakespeare, adi ca, ncropit cu ce avem. Da, sntem regizori saraci, teatrul n-are cu ce sa ne plate asca decorurile scumpe, nu vine lumea, abia putem sa platim lefurile actorilor, lu mina, caloriferul, si alte mizerii care ne strica viziunea regizorala... Asta mi aminteste de un spectacol pe care l-am vazut la Hanoi cu o piesa de Molie re. Mizantropul si femeia pe care el o iubea att de tare erau mbracati n costume vie tnameze, cu umbrelute deasupra capului si evantaiuri n mna, pe care le agitau perma nent. De ce nu ? Altceva poate fi suparator ntr-o punere n scena n care regizorul e att de dornic sa se afirme. ncarcarea spectacolului tocmai cu elemente de care el a vrut sa se desc arce. Chiar acel putin decor si acele sumare costume care au ramas. Chiar ideea sa regizorala, a carei prezenta n-ar trebui s-o simt, dar pe care o simt mereu si care pna la urma oboseste. Prin ce ? Prin neclaritatea ei. Nu se poate ca pe vre mea lui Shakespeare, fiindca se poate ca pe vremea noastra. Se regizeaza ca pe vr emea noastra, dar cu idei de demult. Dar nu chiar. Tot felul de zgomote si de al ergaturi si zdupaituri bruiaza aproape permanent textul, si n loc sa uit de decor , cum ar vrea regizorul, ma uit nedumerit la mantilele de nylon ale regelui Lear si ale fiicelor sale, care de altfel n scena respectiva joaca admirabil. Dar asta si pentru ca n acele momente regizorul are buna inspiratie sa nceteze cu misc area acolo n fund, pe schelele acelea metalice care mi amintesc de cele care mi sau pus n vara asta n jurul casei ca s-o zugraveasca. Nimic nu e inocent ntr-un spectacol dupa cum nu e nici n text, si gestul, care nu e o consecinta a gndirii dramatice, cu alte cuvinte a celei din text, devine o co nsecinta a gndirii particulare a regizorului, care construieste un spectacol al sa u ignorndu-l total pe autor, care are totusi si el idei regizorale, incluse n text si n armonie cu viziunea sa proprie despre pasiunile oamenilor si care ar trebui r espectata. Altfel ce facem cu mostenirea unei culturi ? Schelele acelea n orice c az mi atrag mereu privirea, materialitatea lor fara sens mi deturneaza atentia si p lec de Ia spectacol cu ele n minte, nsotind n mod stupid fiorul tragediei. Tot asa p icioarele desculte ale acelui ticalos. Asta nseamna naturalism n teatru. Iar ister ia celor doua surori ne propune de asemenea ! o viziune viscerala, zolista, asup ra pasiunilor. Exista si un astfel de teatru, nu trebuie amestecat cu cel shakes pearean. Nici vorba, spontaneitatea, miscarea mai larga, libertatea gestului, ca re nu se mai mpiedica de o scara de palat, de un fald de mantila, de un palos imen s agatat la sold, snt lucruri menite sa fascineze publicul, si multi se simt pe d rept cuvnt foarte atrasi de aceste tendinte de primenire a artei regizorale. Am f ost pe punctul sa fiu eu nsumi fascinat de experimentul de la Teatrul National, si ar fi foarte trist daca felul de a vedea al celor care, ca si mie, nu le-a plac ut n ntregime spectacolul ar putea constitui un argument ca astfel de experimente sa nu fie ncurajate. Binenteles, sa nu aiba loc chiar pe prima noastra scena, chia r daca directorul Teatru-f24 lui National si-ar fi descoperit, n ultima instanta , un 1 suflet de hippie. Si, desigur, regizorul sa nu exagereze si sa doreasca att de ta re sa acopere complet ceea ce avea frumos si dadea totusi atta farmec clipelor cnd n vechile interpretari aparitia regelui era anuntata de salve de tunuri si cntec d e trompeti, iar pasiunile se dezlantuiau sub acoperirea unor acte de cruzime zgud uitoare, si nu prin hohote dubioase. Ori-.* cum, Lear e un rege, nu un batrn care s-a smintit tavalindu-se pe jos n mijlocul unei cete de hippies, .-. ci s-a scrnt it n spiritul sau, prin devitalizare, fiind un biet mosneag, si nu un barbat n put erea vrstei plesnind de sanatate. N-are sens ! Ce-ar face atunci regizorul n cazul n care ar avea de pus n scena o piesa cu hippies ? Te pomenesti ca le-ar pune la toti coroane de regi pe cap ! Lucru care n-ar fi absurd n sine. Dar noi nu judeca m aici lucrurile n sine, ci n raport cu o opera pe care n-o putem mprumuta altora, cn d ea apartine unui anumit tip de civilizatie care a dat pasiunilor ideale si njos irilor umane o anumita maretie. Daca miscarea hippie are pretentia Ia existenta, n-are dect sa-si creeze ea valorile ei. De ce trebuie sa i le dam noi pe ale noa stre sa ni le poceasca ! AGRESIVITATEA LA VOLAN Am crezut multa vreme ca tot ceea ce se spune despre psihologia omului de la vola

n nu snt dect simple speculatii menite sa sperie pe conducatorii auto si sa-i faca prudenti ca sa se micsoreze numarul accidentelor. Omul de la volan, se spune, si nsuseste psihologic o parte din puterea motorului s au si devine agresiv. Ce idee pur literara ! Cum sa-si nsuseasca o astfel de pute re ? De ce ? i lipseste cumva o doaga ? Ce sa faca el cu puterea aceea dect tot sa mearga pe drum si sa ajunga cu bine la destinatie ? Si cu toate acestea mi s-a ntmplat mie nsumi sa descopar ca faptul e adevarat, si c hiar n clipa aceasta cnd mi-aduc aminte si vreau sa ncep sa povestesc, vad rosu nain tea... Dar sa nu anticipez. Veneam prin urmare cu Fiatul meu pe Bulevardul Ana I patescu spre Piata Minai Eminescu. De departe am vazut stopul, am ncetinit, si la trei metri distanta am frnat si am oprit. Mergeam pe culoarul unu. Era nainte ca acest bulevard sa fie modificat si sa aiba pe-o singura parte trei culoare. Apare verdele si pornesc drept nainte. n clipa aceea vad cum o Dacia 1100, din 126 sp atele meu, executa o manevra curioasa. Trece de pe culoarul unu pe culoarul doi, manevra care n fata unei piete constituie o ncalc are a regulilor de circulatie, ma depaseste taindu-mi periculos drumul si vi-rnd l a dreapta n sens giratoriu, ceea ce constituie o alta, de asta data grava, ncalcar e a regulilor de cir-.^-culatie, fiindca puteam accelera si intra n el. N-am avut timp sa-mi dau seama ce e cu aceasta masina smintita, ca o vad ca-mi iese nainte n plin bulevard, mi se pune de-a curmezisul si din ea coboara repede un individ care se apropie de mine si-mi cere actele. Da' cine esti dumneata ? l ntreb. De la Militie, mi raspunde. Sa vad legitimatia ! zic, parndu-mi-se bizar sa fiu controlat de un militian de la circulatie n civil. Mi se ntmpla pentru ntia oara. mi vra sub ochi un carton. Da. Era ceva care dovedea ca individul avea legatura cu militia, dar n-am nteles de ce natura. Dar ce e ? zic. Actele, cere el imperios. Formula militienilor de la circulatie : nti actele si pe urma stam de vorba. Cu ac tele n mna se sta de vorba ntr-un fel, fara ele putin altfel, desi interesul cetatea nului e sa dea el nsusi actele daca a sa-vrsit vreo greseala si sa plateasca pe lo c amenda, dect sa se mai trambaleze pe la sectorul 4, care e greu de gasit chiar d aca ai mai fost o data pe acolo. Am avut o clipa de ezitare, dar tocmai acest de taliu m-a determinat sa i le dau totusi: mi ia numarul si pierd pe urma o groaza de timp sa ma duc la circa sectorului 4. 127 128 Ma urmati pna la primul stop, zice individul plin de sine si trufas se nd eparteaza cu actele mele n mna silindu-ma sa-l urmez. Trebuia, altfel, cum am spus, sa umblu eu pe urma pe la militie sa-mi caut actele , daca nu lamuream atunci incidentul. Ne oprim la militianul care regla, pe atunci, circulatia n apropierea Cinematograf ului Patria, ne dam jos si ne ducem la el. C456720 (numarul acesta e fictiv, n-am putut sa-l memorez pe cel ad evarat), zice individul si scoate acelasi carton si-l vra sub nasul militianului. Am un caz. L-am prins la Piata Romana angajat pe culoarul unu si n loc s-o ia la dreapta si sa faca sens giratoriu a mers drept nainte. Ascultam stupefiat. Stiam bine ca acel culoar, ca si la alte intersectii, sageat a alba poate indica si drept nainte si viraj la dreapta sau la stinga. Aveam nsa o ndoiala : n-oi fi vazut bine ! Poate ca acolo sageata drept nainte o fi fost desf iintata. Pe aceasta ndoiala individul preda actele mele militianului, se ntoarce s i, aratndu-mi un spate insolent si un balans tfnos al fundului, o ia spre masina, se urca si demareaza n tromba mare. Ramn cu militianul, care schimba imperturbabil culorile semaforului. -. Bine, zic, dar eu stiam ca la Piata Eminescu indicatorul arata doua sageti : nai nte si la dreapta. l vad ca tace. Schimba iar, neturburat, culorile. Dumneavoastra, mi spune el cam tare, asa cum faci cnd trebuie sa dascalest i parinteste pe cineva, trebuia s-o luati pe directia pe care v-ati angaja

t. Serios ? Si daca sageata alba e dubla si ti arata doua directii, dupa cum ai pof ta ? \ l vad ca iar tace. Pune mna pe telefon. I Vasile, zice, la Piata Eminescu... Si spune acelui Vasile despre ce e vorba. l vad ca nchide telefonul. Nu prea era e ntuziasmat. Acel Vasile l contrazisese, aveam dreptate eu, conducatorul auto. l vad ca schimba iar culorile, imperturbabil. Iar eu aveam treaba si simt eam cum ceva nou, o agresiv*r vitate mpinsa pna la limite ncepea sa -mi turbure. : mintea. Dar nu mpotriva lui, ci a celuilalt, civilul, c are disparuse. Poftiti actele, zise militianul binevoitor. Bine, zic, dar cine era ala ? Spuneti-mi cine e ! Nu putem ! De ce ? Lucreaza pentru noi... Benevol ? Iar vad ca tace, confirmnd. Adica cum, zic, si n-am dreptul sa stiu cine, n numele militiei, ma opreste ca un imbecil pe drum, mi ia actele, se ftie ca un cretin trndu-ma dupa el, dispunnd nepedepsit de timpul meu ? De ce nu l-ai oprit aici pna se lamurea ca nu cunoaste legile circulatiei, dar i sfrie sufletul sa dea si el ordine altora, sa le tulbure viata, sa-si satisfaca apetitul de putere, apetit care i s-a ca m taiat de vreo cinci ani ncoace, dar zace n el una din acele bestii care ar fi ga ta ori-cnd sa mnjeasca umanitatea cu balele ei otravite si puturoase. Da ca aveam un pistol i trageam sase gloante n fundul lui abject, si nici odata n-as fi dormit apoi mai bine ca n noaptea care ar fi urmat. Ce e cu dumneavoastra ? zise militianul att de nedumerit, ca uita sa mai schimb e culorile, si masinile se ngramadisera de-o parte si de alta a bulevardului. 129 M-am trezit ca dintr-o betie. Am luat-o spre masina mea, m-am urcat si am pornit si eu n tromba. A trebuit sa merg nsa pe urma ncet, stnd cuminte n spatele troleibuze lor. Simteam, stiam ca devenisem periculos de agresiv si ca era un sentiment sta bil care nu voia sa ma paraseasca si mi-era frica sa nu patesc ceva. CITITORUL NElNFRlNT

Sa dai o carte buna unui cititor bun si cartea sa-i placa, iata un lucru firesc si reconfortant, asupra caruia n-avem ce gndi. Cititorul bun cade n capcana de la primele capitole si se preda. Spiritul sau critic, atins de primele imagini reus ite, lasa loc entuziasmului, si e cu neputinta ca apoi, pe parcurs, sa nu izbucn easca de mai multe ori n hohote de rs sau de plns. Fiindca el nu va considera nicio data o carte buna drept o carte ratata, care l-a ncntat de la nceput pna la sfrsit ie indu-i perfect n ntmpinare si dndu-i toate satisfactiile : certitudinea ca a citit o carte mare, mndria ca a nteles totul, orgoliul ca solutiile autorului raspund pe de plin celor ale lui n cazul1 dat. nchide voios cartea si vorbeste despre ea n societ ate cel putin doi-trei ani. Am descoperit nsa un cititor care nu se da niciodata batut, sau foarte rar. E un bun cititor, iubitor de literatura, om cultivat, de profesiune medic. El ridica d oar din sprnceana la primele capitole. E bun, ti place ?" l ntrebi. Sa vedem, zice. D ocamdata snt la nceput, abia se face introducerea n viata personajelor. Sa vedem !" Dupa o saptamna mi-aduce cartea napoi. Nu e multumit, dar nici nu face vreo remarc a. Ei, zic, ti-a placut ?" Hm ! raspunde. E un caz clinic, care 131 n-are valoare pentru toata lumea, un dement..." Bine, zic, dar scena aceea cnd ero ul se ntoarce acasa si ca sa-i faca n necaz proprietaresei ncepe sa scuipe pe peret i si sa-si stearga picioarele de ei ? Si discutia lui despre Puskin ?" Da, zice, da..." Dar se vede ca lectura nu i-a spus nimic si genul acesta de literatura care scoa te la iveala sau descrie noroiul vietii oamenilor i e profund dezagreabila. Bine,

zic n sinea mea, lundu-i cartea din mna si punnd-o n raft, o sa-i dau acum ceva n ca e prin pasiunile oamenilor trece fiorul tragediei, dar purificat de betia care i m pinge pe autori spre efecte tari, fortate, spre socuri psihologice care inai mul t ti smulg dect ti obtin adeziunea. Iata, zic, o carte n care autorul, spre a te feri de vulgaritati, purifica descrip tia att de bine, ndt ai impresia ca esti n plin fantastic. Asta trebuie sa-ti placa ..." Da, zice el dupa o saptamna, e bine descris, dar nu e convingator. Chiar asa, procesele astea se tineau fara sa stii de ce erai acuzat ?" Si se strmba profund nemultumit. Adica cum e, zic si eu si mai nemultumit d ect el. Nu ti-a placut scena cnd cei doi politisti intra la erou n casa sa-l areste ze si-i mannca n prealabil micul dejun ? Chiar nu ti-a placut, sau n-ai nteles-o ?" Ba da, am nteles-o, ca nu e mare filozofie, dar asta e asa, o gluma, sa-ti bea ce i care vin sa te aresteze cafeaua cu lapte. Eu stiu altele mult mai rele." B ine, atunci ce sa-ti dau ? Ia, de curiozitate, cel mai tare lucru care se poat e citi, de acelasi autor, e vorba de o colonie penitenciara, n care celor care se fac vinovati de ncalcarea regulamentului li se aplica pe spinare o pedeapsa pe ca re o executa o masina cu ace, care scrie n carnea lui chiar 132 cuvintele care n seamna denumirea pedepsei. Dupa ore de tortura victima citeste prin suferinta sa ceea ce i s-a scris pe spinare si a tunci fata lui capata o iluminare care... Dar citeste !" A citit si nu i-a placut. Bine, zic, dar nu te-a impresionat deloc suferinta ofite rului, care deplngea noile moravuri, cnd nu mai puteai vedea o condamnare ca lumea , masina e prost ngrijita, nu i se aduc piese de schimb, nu mai asista nimeni la executie. Si cnd exclama : Ce timpuri, camarade !" Cititorul meu surde. Parca i-a placut ceva! Da, zice, si cum trebuia sa iei calusu l n gura si-ti venea sa versi si daca voiai sa ridici capul sa-l eviti, ti intra u n cui n crestet. Ce imaginatie anormala !" Crezi ! zic. Chiar att de anormala ? mi s puneai altadata ca stii tu altele n privinta asta mult mai rele." Da, da, zice, da r ce cauta lucrurile astea n literatura !?" Si, ma rog, l ntreb, ce-ai vrea tu sa ga sesti n literatura ?" Tacea, uitndu-se cu privirile sticlind de curiozitate prin r afturile bibliotecii. Oi fi vrnd, zic, romane politiste ? Astea nu ridica nici un f el de probleme !" Nu, zice, snt plicticoase, dupa ce citesti doua-trei, vezi ca pe urma toate seamana ntre ele." Am nceput sa rd... Te las, zic, sa-ti alegi ce vrei. Snt curios sa vad daca exista vreun autor n fata caruia sa capitulezi." A capitulat n zece ani de doua sau trei ori. O data n fata unui roman american int itulat A Vest d'Eden de John Steinbeck si n alte doua dati citind carti de import anta mai mica, dar bune. Sa fii curios attia ani si sa-ti placa att de putine cart i ! Am reusit sa aflu care era si ce sens avea rezistenta sa n fata seductiilor s crisului si de ce cadea el att de rar prizonier. L-am ntrebat. Vechile valori, vech ile creatii literare, mi-a raspuns, snt frumoase, dar nu mai corespund epocii 133 noastre. Iar n epoca noastra literatura care se face nu-ti mai vorbeste des pre nimic frumos"... Att! Asta a fost tot ce mi-a spus. Si degeaba am ncercat eu sa aflu pe urma ce ntel ege el prin cuvntul frumos. Nu-l obsedau aceste probleme, ci cele ale profesiunii lui, si deci nu putea sa-mi spuna mai mult dect att, si nici sa raspunda obiecti ilor mele : nu e adevarat ca vechile valori nu mai corespund epocii noastre si nu e adevarat ca literatura care se face acum nu-ti mai vorbeste despre nimic f rumos, desi e adevarat ca a aparut n culturile Occidentului, care au dat mar i valori n secolul trecut, un lirism al ocnelor si al viciilor de tot felul, asa-z isii sfinti" si martiri" ai raului, care pot ndreptati sentimentul ca stam prost da ca s-a ajuns sa se cada n genunchi n fata creatiei literare care nu cauta, n mod pr emeditat, nici o raza de lumina ntr-o lume n care consumul de lumina fizica al ase zarilor umane de pe pamnt face sa paleasca, n noptile senine, luna de pe ce$... Da, da. Da, da .'" mormaia cititorul meu, care era un vechi prieten, cercetnd raft urile, nu prea atent la spusele mele, da, da ! Si si alegea de ici, de colo cte-o carte. Da, da, te ascult." Dar nu ma asculta deloc. Am tacut si pe urma i-am spus si eu suparat: La urma urmei, de ce mai alegi tu cartile ? Ia-le la rnd, de la un raft pna le termini, pe urma ncepi si raftul celalalt si asa mai departe." Nu, de c e, mi-a raspuns el senin, le aleg. Ce, ai impresia ca mi-e indiferent ce citesc

?" SOCIETATEA AGRARA Sl UMANISMUL Eseistul francez Jean Onimus m-a facut sa tresar citind ntr-un extras din Realite s ce parere nalta are el despre tarani. Iata ce scrie: Cultura traditionala pe car e noi o transmitem copiilor nostri, ndeosebi prin intermediul scolii, apara umani smul, cu alte cuvinte un anumit numar de valori idealiste, care nu mai au nici o legatura cu viata practica si care snt chiar contrazise de aceasta. Ea s-a forma t ntr-o societate agrara cu o economie saraca : aceasta societate era, n acel timp , o societate a penuriei. Cultura exalta deci un anumit numar de valori, cum ar fi spiritul de sacrificiu, renuntarea, sublimarea pasiunilor, eroismul, care erau justificate de contextul vietii. Astazi, noi am iesit din societatea agrara, trai m ntr-o societate industriala si tehnicista, care este n tot mai mare masura o soci etate a abundentei. Ea se fundamenteaza pe cu totul alte valori, cum ar fi efica citatea, randamentul, utilitarismul, reusita materiala, consumul etc, care mping c ultura umanista spre margine, n timp ce triumfa cultura stiintifica si tehnica, car e e bazata nu pe concepte ideale, ci pe obiectivitate si care implica o noua viz iune a lucrurilor." Este greu sa ne reprimam un sentiment de alarma citind toate acestea, mai ales ca eseistul ne explica 135 136 linistit, ba chiar cu simpatie, cum reactia la aceasta cultura e de tip irationa l si se manifesta n rndul unei anumite categorii a tineretului mpotriva societatii tehniciste si a culturii ei. El povesteste cum a asistat la Stanford n S.U.A. la u n spectacol uimitor. Niste studenti au strns bani ca sa cumpere un frumos automobi l american, simbol al reusitei. Apoi au sapat o groapa adnca n care au ngropat auto mobilul, cu un ntreg ceremonial nsotit de cntece funebre. O data cu acest automobil ei ngropau gustul pentru reusita materiala, al carei simbol era masina, aceasta reusita fiind sursa poluarii planetei, pacatul omului modern. ntr-adevar, s-ar parea ca traim ntr-o lume n care solutia care ni se ofera nu poate fi acceptabila, pentru ca orict de stiintifica poate fi aceasta cultura tehnicist a bazata pe obiectivitate, ea nu este deci capabila sa ne satisfaca nevoia noast ra de valori ideale. Fiindca orict de turburat as fi eu de ideea ca societatea ag rara, din care am venit, a generat prin penuria ei economica valori spirituale i dealiste care au format o cultura cu caracter universal, n-o sa cred ca o sa put em si ca va trebui sa renuntam de-aici nainte la spiritul de sacrificiu, la eroism , la sublimarea pasiunilor, fiindca nu mai corespund sau snt chiar contrazise de contextul vietii. Chiar asa, nu mai corespund ? Cu alte cuvinte, randamentul, eficacitatea, utilita rismul, reusita materiala, consumul pot tine n fru instinctele noastre ? Prin ce ? Fiindca satisfacerea din abundenta a unor nevoi materiale nu mblnzeste, prin faptu l ca atare, fiinta umana, care pe lnga marile ei virtuti, capacitatea de a aspira spre eternitate, dorinta ei mistuitoare de a o realiza, ese n acelasi timp o spet a vicleana si plina de rautate, care nu se multumeste mult timp cu ceva. i dai un automobil, dupa un timp vrea doua si asa mai departe. E nsa adevarat (si a ici meditatia care ni se propune nu poate fi ocolita) ca despovarat de conflictel e si umilintele generate de lupta pentru existenta, omul, asemeni unui animal ha mesit care a descoperit n sfrsit n natura sursa unei prazi abundente, se mai potole ste n pornirile lui. Consuma ! Si, inteligent cum e, nu renunta la mijloacele car e l-au ajutat sa ajunga aici, adica la stiinta, ci dimpotriva, si creeaza valori spirituale pornind de la ea. Care ar fi aceste valori ? Nu vad, nu nteleg si nu p ot sa-mi imaginez ca ar fi altele dect cele care i-au adus pna acum attea victorii n spirit: nobletea atitudinii, detasarea, compasiunea, generozitatea simtirii, lup ta eterna cu trufia, lupta cu teama de moarte. Si totusi, nelinistea nu ma paraseste. Stiu ca omul si poate modifica ntr-un mod a metitor felul de a vedea nct nu-l mai recunosti. Optica lui poate fi rasturnata. Dr amele de ieri snt nu att uitate, ct rastalmacite, diminuate cu buna-stiinta, ntelese gresit, sau pur si simplu nentelese deloc, ca si cnd o nversunare stranie l-ar apuca mpotriva ntelepciunii. Din suferintele ndurate nu trage nimeni nici o concluzie, ra zboaiele, despre care am proorocit ca le vom desfiinta, nu le desfiintam. Pe lnga interese economice, care ar justifica ciocnirile si antagonismele, descifram si

pozitii irationale, adoptate de state si guverne, consecinte ale pasiunilor oarb e, nesublimate. n acest context, pentru a ne linisti, ca sa gndini ? Cultura nascuta ca o proiecti e a unei societati tehniciste poate modifica psihologia umana ntr-o directie care n-ar contrazice n mod obligatoriu vechiul umanism al societatii agrare, a penuri ei. Fiindca nu e obligatoriu sa gndim neaparat ceea ce facem, sntem destul de suci ti 137 sa realizam de pilda acest paradox : construim masini, dar le dispretuim. Produc em multe alimente, dar mncam putin, tinem dieta. Ne umplem garderoba cu haine, da r ne mbracam modest. In felul acesta viata noastra si noi nsine am avea poate si m ai mult haz... Iar singurul lucru care sa ne tulbure somnul sa nu mai fie dect urm atorul : ne distrugem planeta, o poluam, ce anume sa mai inventam ca sa-i protej am aerul si apele izvoarelor si marilor, ce lege sa facem ca sa-i mpiedicam pe vnat ori si mai ales pe obsedatii randamentului n dauna naturii sa ne distruga speciil e rare, ierburile care fac sa straluceasca pamntul, animalele si pasarile ? ClTI OAMENI NE VOR HRANI A nceput sa-mi fie frica de stiinta si de statistica, i spuneam unui prieten mai d eunazi, ia uite ce scrie aici n legatura cu ziua de miine, o vrajitoare te-ar sper ia mai putin, fiindca n-ai crede, dar aici sntem n domeniul cifrelor si al calcule lor electronice, care nu dau gres, ti arata toate variantele posibile si n-ai cum sa te nseli. ...Desigur (citez doar acest pasaj care ma intereseaza n mod deosebit), tarile care au nca o buna parte din populatia lor activa folosita n agricultura (Japonia, Ita lia, Franta, Austria, Suedia, Norvegia) dispun de rezerve de productivitate spor ite n raport cu celelalte. n masura n care scaderea accelerata a minii de lucru agri cole (specialistii O.C.D.E. considera ca la o anumita data mna de lucru agricola nu va reprezenta nici macar 5% din populatia activa n tarile organizatiei : aceast a cifra, care se apropie de situatiile existente as-stazi n S.U.A. si Belgia, est e prevazuta sa se realizeze peste douazeci de ani) se traduce printr-un cstig imp ortant de randament n agricultura, degajndu-se n acelasi timp bratele suplimentare p entru dezvoltarea industriei si serviciilor." Pun ziarul jos (Le Monde) si ma frec la ochi. Care va sa zica taranii vor dispar ea, iar agricultura va avea 139 140 un cstig de randament. Cu alte cuvinte, taranii au devenit o piedica n calea randa mentului n agricultura ! Colosal ! Si acest lucru aiuritor s-a si realizat n S.U.A. si Belgia. Cum adica, doar 5% din populatia unei tari sa asigure restului alimentele de tot felul, hrana vitala, fructele, verdeturile, laptele, carnea, ouale ? Dar albinele ? Prin ce fel de flori si pomi fructiferi or sa alerge sa-si caute polenul si c ine o sa aiba grija de ele n toate anotimpurile anului ? Dar omizile ? Cine o sa m ai curete pomii de ele ? Dar caii ? Unde snt caii ? Ce-au facut cu caii ? Si f rantujii, care ar trebui sa ridice caprei, de la care obtin cele mai bune brnzeturi din lume, ar trebui, zic, sa-i ridice, lnga obeliscul din Place de la Co ncorde, o statuie, ce-or sa faca, cine o sa mai aiba grija de ele ? Ca doar n-o sa se poata face toate astea cu cei 5% din populatia tarii ! Cnd stiut este ca da ca nu ai om nu poti ridica recolta de pe cmp, si nici sfecla, varza, poftim, tutu nul, acest produs cancerigen, care stiu de mic cta truda si cti frati lucram la e l pna l nsamntam si l culegeam. Culesul asta era o istorie ntreaga, se facea pe etap . nti foile de jos, calitate inferioara, pe urma cele de mijloc, galbene ca lamia, tutun fin, si n sfrsit cele de la vrf. Trageam lipanele pe-o sfoara si faceam sirur i, puneam aceste siruri la soare pe un soi de suporti de lemn, construiti special , umpleam toata batatura cu ei, ba chiar le n-tindeam si prin gradina, si apoi, d upa ce se scorojeau, luam sirurile si le urcam n pod, unde se nmuiau la loc de fri g si atunci ne apucam de papusit. Papusitu-asta era d?jidana mare, nu se mai ter mina, intram :h iarna cu el... Pe urma venea tata de-acolo de unde se ducea sa-l predea n baloturi mari, njurnd. Nu numai ca nu lua un leu pe tot ceea ce pr odusese, dar mai iesea

si dator, fiindca fumau toti, si el si fratii mei mai mari, ca niste turci, si l piteau, nu-l predau tot, fiindca trebuia sa le ramna si lor pna la anu. Ei ce sa f umeze ? Tata credea ca de obicei ca o sa-i pacaleasca el pe-aia pe-acolo ! Regia C.A.M. i cam urmarea si individual, i amenda si de aceea nu prea ieseau la drum cu tigara n gura n vazul lumii. Asadar acesti producatori, daca nu li s-ar mai ncredinta lor producerea acestor pr oduse fara de care nu putem trai deloc, produsele s-ar produce mai multe, fara c a vechii producatori care consumau ei nainte aproape tot ce produceau sa nceteze, prin parasirea de catre ei a pamnturilor, sa mai consume. Se presupune dimpotriva ca ar consuma mai mult, datorita productivitatii crescute. Asta e totusi curata vrajitorie, nu mai e stiinta. Fiindca nu e posibil! Avea dr eptate acel taran care a vazut ntr-o zi, ntr-o gradina zoologica, o girafa. A stat si s-a uitat la ea o zi ntreaga, ncremenit, si nu se mai satura vaznd-o cum ajunge ea cu botul prin vrfurile copacilor. Lasndu-se seara, si-a luat n cele din urma oc hii de la ea si plecnd a clatinat din cap si a exclamat : Asta e ceva care nu exis ta !" UTOPIE MODERNA Un cunoscut economist american, domnul Galbraith, propune lumii capitaliste dezv oltate un ritm mai lent de crestere economica, pornind de la ideea ca principiul societatilor de consum este un principiu artificial, care mpiedica pe om sa se bu cure cu adevarat de bogatia vietii. Sfntul Petru, la poarta raiului, cica nu l-ar mai ntreba pe om ce fapta buna sau pe cine a facut fericit pe pamnt, ci numai ce a facut pentru a spori produsul national brut. Sporirea consumului nu constituie o garantie a fericirii maxime, pentru simplul motiv ca omul nu consuma din necesi tate, ci fiindca e mpins de o publicitate aiuritoare. Lucrurile n-ar fi att de com plicate daca s-ar limita numai la att, fiindca ar fi suficient sa suprimam excesu l de publicitate, dar consumul reprezinta pentru imensa majoritate a oamenilor ma sura realizarii, cu_ct_ cineva poseda si consuma mai multe produse, cu att mai mul t e cineva. Fireste, snt exclusi din aceasta categorie oamenii saraci. Asta mi ami nteste de un mic sef de la noi dintr-un judet, care la o petrecere organizata de el cu mijloacele puse la dispozitie de cei n subordine, adica ale satului, dupa ce s-a ghiftuit bine, ca sa arate el ct e de grozav, a nceput sa joace fotbal cu p ui fripti. Binenteles ca a fost dat afara, dar asta pentru ca a gasit el un mod 1 42 prea original de manifestare a satisfactiei consumului, altii nsa o fac pe tacute, cunoscnd n secret tot ceea ce poseda ceilalti. Asta e de cnd lumea ! Se vede ca acest economist american, cu ideile lui, traieste ntr-o lume a carei vechime nici n-are bine cteva sute de ani! Fi indca ce vrea el ? O schimbare de optica n psihologia omului de asa maniera nct, de pilda, un automobil Cadillac sa devina comic ! Cu alte cuvinte, sa rzi de el cum ai rde daca cineva ti-ar propune sa te duci la serviciu sau sa iesi dumineca la Baneasa, cu nevasta sau iubita, ntr-o cotiga trasa de un magar. Si nu fiindca a cest Cadillac ar fi demodat, ci asa, pur si simplu, ca am descoperit noi ce stup id e sa fii aservit dorintei de a-l poseda. Stupid ar fi ntr-o prima faza, comic n cele din urma, prin amintirea a ceea ce idolul fusese odinioara n ochii nostri. Mi se pare tonica aceasta viziune a acestui gnditor idealist care imagineaza o as emenea utopie, care e n felul ei sublima. Dar e utopie fiindca niciodata omul nu si-a mbunatatit conditia prin renuntare voluntara la ceva, prin virtute, ci prin epuizarea unei experiente, chiar daca cu rezultate previzibil tragice. Numai ast a l convinge, sau mai exact numai asta l-ar trezi, n cazul de fata, din beti a posesiunii. Telul, n aceasta lume, zice gnditorul, nu este consumul, ci folosirea vietii. Ei bine, bucuria asta a vietii este sa ai un Cadillac, sau ch iar o Dacia 1300, fiindca atta timp ct nu definim exact si concret n ce poate const a aceasta bucurie a vietii, dorintele noastre se vor mula pe ceea ce exista si n e vom face din ndeplinirea lor un tel, chiar daca asta se va solda cu un adnc deze chilibru dintre munca si satisfactii, cu alte cuvinte chiar daca vom descoperi c a satisfactiile nu izvorasc din tot mai multa munca, pentru a consuma tot mai mu lt. Da, vom 143 raspunde, asa este, dar ce sa facem ? Nu sntem nte- f lepti, nu putem, de pilda, n oi, care constituim colectivul unei uzine, sau unui minister, sa ne strngem trimest rial sau anual si sa constatam cu satisfactie ca nu ne-am de2voltat deloc, ca ri

tmul de crestere a productiei a ramas neschimbat, ca numarul functionarilor a ram as acelasi, promovarile au fost cu totul neglijabile, sporirile de salarii nu sau produs, iar valorile uzinei noastre n-au contribuit cu nimic la sporirea valo rilor nationale. Dimpotriva, pornim de la ideea ca nu vom deveni niciodata liber i si fericiti pna nu ne vom elibera complet de obseseia nevoilor materiale, care d aca prezinta si forme aberante n sensul ca unii dintre noi, scapati de aceasta ob sesie, nu mai stiu ce sa faca si joaca fotbal cu pui fripti, nu nseamna ca toti o amenii s-au si eliberat de aceasta obsesie si ca omenirea are destule paturi de spital, destule medicamente, ngrijirea medicala gratuita, pinea gratuita, cartile si n general bunurile spirituale gratuite. Da, aceasta lume n care o parte a socie tatii se zbate nca n lipsuri si griji, n timp ce alta vrea sa ngroape automobilul cu ipocrite cntece funebre, n timp ce n alta parte a lumii o mama si pierde copilul fi indca n-are cu ce sa-l tras-porte pna la spitalul cel mai apropiat, este clar ca nu e o lume bine ntocmita. Si n aceasta privinta, chiar daca nu este eficienta, gnd irea idealista a economistului american, .prin apelul ei indirect la decenta, la lupta pentru ntoarcerea la sursa primordiala a vietii, este macar frumoasa, mai ales ca aspectul ei de utopie nu-l mpiedica sa constate lucid ca majoritatea road elor cresterii economice a tarilor capitaliste au luat drumul bogatului si ca o redistribuire rationala a bunurilor se impune. Ar fi, zicem noi, o solutie revol utionara si singura urgenta. ORA DESPARTIRII DE UN PRIETEN Cnd scriu aceste rnduri e ora patru dimineata si pe masa mea cnta n soapta un mic tr anzistor. Ascult si vad n adncul fiintei mele: pentru el, prietenul meu care a mur it, nimic nu va mai cnta. Lumea n care ma misc s-a micsorat. El nu mai e acolo und e mi placea sa stiu ca traieste, scrie si si creste copilul. Niculae Iorga, care a trait n acelasi oras n care se stabilise n cele din urma si M iron Radu Paraschivescu, ,. spunea despre cineva ca ...locul ramas gol e asa de m are net oricine-si poate da seama ca numai printr-o apropiere a tuturora el poate fi ntructva umplut". Desigur, pentru literatura romna contemporana asa se va ntmpla, ei pe care Miron Radu Paraschivescu i-a descoperit si le-a pus condeiul n mna vor duce mai departe flacara poeziei, si n privinta asta el va putea raspunde linisti t n Cmpiile Elizee, cnd va fi ntrebat: Miron Paraschivescu, ti-ai cultivat talentul, sau l-ai ngropat ?" Nu, nu l-am ngropat si m-am straduit toata viata sa-l cultiv si pe-al altora, si nu numai pe-al poetilor, ci si pe-al prozatorilor !" Ti-a ramas vreo dorinta nemplinita ?" Da, mi-a placut de cnd ma Stiu sa am o revista ca sa pr imesc tinerele talente n ea." Si n-ai avut-o ?" Ba da, n tinerete, prin 1947, 145 dar de atunci sanatatea si mprejurarile vietii mele care nu m-au crutat m-au mpied icat sa mai am una !" ntr-adevar, la el o revista literara era ca o fiinta vie. Traia din pasiunea mist uitoare pe care el i-o insufla, si nu e de mirare ca viitorul scriitor gasea n pagi nile si n atmosfera ei zilnica ambianta ideala fara de care, daca unul sau altul dintre noi se poate lipsi, o literatura sufera. Fiindca lipsita de idealismul de butului, personalitatea literara creste asemeni copiilor la orfelinat, unde ngriji rea chiar fara cusur nu poate suplini caldura si dragostea materna. Talentul e ns otit de cinism, moravurile se naspresc, virtutile au revers, poezia si farmecul t uturor nceputurilor vor fi luate n derdere. Dupa Eugen Lovinescu, nimeni n-a iubit mai mult la noi profesiunea de scriitor si nimeni n-a luptat mai mult sa-i pastr eze ntreaga noblete ca Miron Paraschivescu. Avea pentru asta tot ceea ce trebuia, entuziasm si capacitatea de a-l transmite si credinta statornica n viitorul arte lor, ntr-o epoca n care multe ntrebari si ndoieli nsotesc aceasta ncapatnata activi a spiritului uman care este creatia artistica, ntr-adevar, creatia artistica nu e ste oare unul din raspunsurile cele mai energice pe care le da omul blestematei pr obleme insolubile ?" Nu admiram noi oare n ea victoria noastra asupra mortii ? Nu opreste artistul clipa, imortaliznd-o si dndu-ne noua, care o contemplam materializ ata, fiorul nemuririi, trait nti de el ? Miron Paraschivescu, mi amintesc, a fost s i el ctva timp nelinistit de patima oamenilor pentru stadioane, pentru istoriile pe pnza, din ce n ce mai fascinante, si care i placeau si lui, pentru micul ecran s i pentru muzica usoara, adusa n preajma noastra aproape permanent prin tehnica min iaturizarii aparatelor de radio. 146 Ce facem ? ma ntreba. Ce se va ntmpla cu a rta

cuvntului ?" Am uitat ce raspuns i-am dat atunci, dar el avea si acest dar pe car e vanitosii mu4 au, de a retine un raspuns dat, de a se gndi la el, de a-l confrun ta cu propriul sau raspuns si de a-ti aminti apoi peste ani : Mai tii minte ce mi -ai spus atunci ?" Nu mai tin minte, Miroane, i raspundeam, despre ce era vorba ?" Ai zis ca..." Si ncepea sa-mi spuna lucruri att de surprinzatoare pe care eu le-as i fi exprimat nct ma miram singur ca le-asi fi spus. Binenteles, erau ale lui, dar gndirea sa generoasa ti le atribuia, fiindca erau legate de o ntlnire cu el, de un ceas petrecut mpreuna, de un gnd sau o neliniste mpartasite. Nu, Miroane, cica i-asi fi spus, arta cuvntului nu se va deprecia atta vreme ct oamenilor le va face o imen sa bucurie si placere sa te vada ntre ei, sa se duca unii pe la casele altora si sa stea de vorba ceasuri nesfrsite. Ce este oare o carte buna daca nu un prieten cu care poti sta de vorba oricnd n singuratatea odaii tale ? Si atunci crezi oare ca ne vom putea vreodata lipsi de carti ?" Nu, dar va trebui sa mpartim cu filmul, ou televizorul, cu toti ceilalti !" Nu mpartim cu nimeni nimic", cica i-asi fi ra spuns, si Miron Paraschivescu a nceput atunci sa rda n felul lui, parca necndu-se de delectare, cum facea totdeauna cnd ceea ce i se spunea i placea. Cum sa nu iubesti un astfel de om ? Cum sa nu doresti, tnar scriitor fiind, sa scr ii bine, stiind ca el te va citi ? Iar acum el nu mai este si, orict ne-am apropia noi unii de altii, nu vom putea deloc umple golul pe care el l lasa... UN CETATEAN CARE SCRIE Din literatura americana am aflat ca alaturi de gradini ncarcate de fructe ca ntrun paradis pot muri de inanitie oameni care n-au voie sa le culeaga si sa fie pl atiti pentru asta fiindca proprietarii nu snt interesati de o cantitate asa de mar e de fructe pe piata, care ar strica un anumit echilibru al preturilor. Din lite ratura R. F. a Germaniei aflam ca exista scriitori deceptionati de succesele eco nomice ale tarii lor, si asta nu pentru ca ar exista carente fundamentale n distr ibutia bunurilor, ci pentru ca, vedeti, prosperitatea nu aduce un remediu conditi ei umane actuale si ca genul de fericire n care cred concetatenii lor e artificia l, nu are un caracter universal si ca atare e efemer. Asta e, binenteles, adevarat! Nu stim de azi pna mine ! Pe urma, morala crestina nu ne spune de mult ca bogatia e un rau ? Tolstoi credea cu simplitate ca fericire a apare n sufletul nostru n momentul n care din munca pe care o depunem ne putem hr ani si adaposti. Restul e de la diavol. Ei bine, restul acela, ce facem cu el ? C e sa faca oamenii de afaceri cu sumele lor uriase de bani nghesuiti n seifuri ? Am auzit ca acesti posesori de valuta se kitlnesc din cnd n cnd 148 n adunari ultrase rete si hotarasc sa arda o anumita cota din ceea ce a strns fiecare pentru a nu lua toti foc de cta bogatie au nchis n casele lor de bani... n ceea ce l priveste pe Giinther Grass, scriitor din R. F. a Germaniei care pe tim pul lui Hider (cnd acesta se casatorise nainte de a se sinucide) avea douazeci de a ni, el preconizeaza tocmai o astfel de ntoarcere tolstoiana la simpla satisfacere a necesitatilor, re-fuznd, de pilda, nlesnirile oferite de o societate a abundente i, fumnd nu tigari prezentate luxos, ci lund direct diatsr-o tabachere taraneasca tutunul cu doua degete si rasuokidu-l ntr-o foita. Asta m-a impresionat mult cnd lam vazut. Iata, mi-am zis, un om natural, care ntelege sa-si puna si n practica te oriile, nu numai sa propovaduiasca altora simplitatea, iar el sa se lafaie n toat e bunurile. ntr-o revista am dat de el n fruntea unor tineri care manifestau. Giinther Grass e isockl-democrat convins si reproseaza societatii Statelor Unite ca nnau produs o social-demooratie oare ar fi salvat-o de nelinistile si tensiun ea prin care trece n prezent. Scriitorul e prietenul actualului cancelar de oare s na legat destinul politic si care n-a mtrziat sa se mplineasca. Dar eu zic scriitor cnd lui nu-i place acest cuvnt, prea adesea legat de multe compromisuri si succese materiale, tipice ntr-o societate n care un tiraj de cteva sute de mii de exemplare poate mbogati pentru totdeauna pe autorul unei carti. Scriitor, deci, nu-i place sa fie numit, ci cum ? Cetatean care scrie! Iata! Cum ar fi, de pilda, oa n loc d e electrician sa zicem cetatean care se ocupa cu electricitatea. Se nnobileaza cu vntul cetatean, terfelit, ce4 drept, ntr-o perioada sinistra n tara sa. 149 Aceste naivitati nu au nsa limita, cum s-ar parea, ele snit totale, si scriitorul nu pastreaza n mod egoist nici un fel de secrete n fiinta sa. Lui nu-i pasa de ast

a, chiar diaca e vorba ide lucruri dintre cele mai intime. Nu exista intimitate. Omul e o faptura egala n tot ceea ce are si n tot ceea ce face, n casa sau n strada : cum putem darma barierele si zidurile care ne mpiedica sa comunicam ? Pur si si mplu comuni-cnd, spunnd totul. Nu era nimeni prieten cu el din cei care ne aflam l a o masa, mpreuna, totusi el ne-a povestit, la o ntrebare ntr-un gol de conversatie , ca da, are copii, patru, dintre care doi gemeni. Cu gemenii astia a fost o isto rie. Doctorul i-ar fi spus, spe-riindu-l, ca pipaie doua capete si opt membre, d ar un singur corp ! Adica ce sa nsemne asta ? E posibil sa fie un monstru, i-a ra spuns mamosul. La prima nastere a sotiei lui a cerut voie sa fie lasat sa se uite . Un alt doctor dect un neamt nu l-ar fi lasat. Mamosului aceluia, nsa, nu i s-a p arut nimic neobisnuit n asta. Ei, l-am ntrebat eu fara ironie, si oe-ati vazut ? C a sotia lui, dndu-si seama de ce venise si ce face el acolo, ar fi strigat la el scoasa din sarite : Treci ncoace si tine-mi capul, idiotule !" n cartea sa cea mai buna, Tobosarul, apar astfel de scene descrise minutios. Aces t tobosar e un pitic a carui mama nu l-a conceput cu sotul, ci cu amantul. Sotul, un viitor S.S., avnd banuieli, l-a lasat pe copil sa cada pe scara unei pivnite, uitnd intentionat chepengul deschis. Copilul pateste ceva la spinare si nu mai p oate depasi n crestere un metru naltime. Parea apoi si putin arierat, i placea, la o vrsta nepotrivita, sa bata n continuare toba lui de copil si mai ales sa sparga g eamurile si vitrinele orasului cu 150 tipatul sau care era att de patrunzator si de o att de nalta frecventa nct urechile obisnuite nu-l percepeau. Mama, cu amorul ei adulter in, are un sfrsit tragic, si aici interesul cartii devine maxim. Sotul a inventat pentru ea suferinte inumane. De pilda s-o faca sa asiste la un pescuit de tipar i folosind drept momeala capete moarte de cal, pline cu viermi. Femeia moare. Apoi cnd armatele sovietice patrund n regiune, copilul se razbuna, si o razbuna si pe m ama lui, scotnd de unde fusese ascunsa insigna S.S. a tatalui si dndu-i-o sub ochi i soldatilor, simulnd sau poate chiar nestiind la ce pericol l expune prin acest g est. Tatal o nghite fulgerator, dar convulsiile l apuca imediat si par suspecte ost asilor cu nfatisare mongola sau turcmena, care l lichideaza imediat. Asta ar fi tr ebuit sa fie epilogul, daca autorul n-ar fi avut reaua inspiratie sa caute dinco lo de aceasta naratiune, cam posomorita, dar foarte solida, si memorabila, alte semnificatii, ur-marindu-si piticul sau si n perioada postbelica. Snt foarte livre sti si deloc serioase evenimentele care urmeaza, si autorul abia gaseste cu greu o idee de ncheiere, care nu se retine. Nu citisem aceasta carte si poate ca nici n-as fi citit-o vreodata, daca o recla ma exceptional de eficienta nu m-ar fi nfuriat si nu m-ar fi determinat n acest fel s-o citesc. Eram la Viena, invitat la o asa-zisa masa rotunda, cincisprezece-do uazeci de scriitori europeni, sa ne spunem parerea despre relatiile noastre cu pu blicul si cu lumea n care traim. Interventiile erau scrise dinainte si multiplicat e, pentru ca ndata dupa ce luai cuvntul, n pauza, toata lumea sa le poata reciti. C hiar din primele ore a luat cuvntul un critic literar, cunoscut sub numele, daca n u ma nsel, de doctorul Mayer. A vorbit si a intervenit de nenumarate ori n discuti i, ca un ciocan, cuvintele 151 lui te izbeau parca n cap, fortndu-ti atentia si sco-tndu-te literalmente din sarit e prin vointa pe care o avea sa-ti acapareze atentia cu ideile lui. n pauza i-am luat textul tradus n frantuzeste si l-am recitit; era intitulat decis si agresiv (sau asa mi se parea din pricina vocii care nca ma urmarea) : Connaissez-vous Gii nther Grass f M-am trezit exclamnd : Nu-l cunosc si nici nu vreau sa-l cunosc". Am citit totusi textul : era delirant. Ulterior, dupa lectura romanului, am gndit cu sila : iata ce ne lipseste noua, scriitorilor romni, un doctor Mayer, ncapatnat, ndrit, agresiv si entuziast, care sa puna pe unde se duce, si sa se duca, astfel de ntrebari-ciocan, cu care sa nu nceteze sa izbeasca n capetele indiferente ale opin iei europene pna ce efectul nu se va fi produs chiar si pe aceasta cale strmba : n u, nu cunoastem literatura romna ! Si sa sfrseasca prin a o cunoaste. Dar sa nu ma ndepartez de subiect si sa nchei aceste nsemnari care mi-au fost prilejuite de o c ronica ntr-o revista literara pariziana n care se spune ca ultimul roman al scriito rului, intitulat Anestezie locala, e cam dezamagitor. N-am citit romanul, ca sami dau seama direct daca are sau nu valoare, dar subiectul si ideea lui (un elev contestatar, care vrea sa-si arda n piata publica dinele, ca sa sensibilizeze op

inia orasului fata de razboiul din Vietnam) m-au nveselit si mi-au evocat figura scriitorului mustacios pe care mi l-am nchipuit agitndu-se n continuare pe scena lu mii lui, atragnd atentia, strnind discutii si n cele din urma, pe la saizeci de ani , lund Premiul Nobel. Daca va fi consecvent si daca cei patru copii pe care i are nu-si vor impune mpreuna cu energica 152 lor mama punctul lor de vedere (o mama e mai atenta la bani dect un tata cu gargauni), Giinther Grass va refuza acest premiu. Un sing ur lucru nsa e necesar ca acest eveniment sa aiba loc. Giinther Grass sa nu mai s crie romane de valoare ndoielnica (Tobosarul i ajunge) si miracolul economic al ta rii sale sa nu se stinga. Fiindca atunci din ce s-ar mai alimenta dezamagirea sa si a colegilor sai, cetateni care scriu ? Ar fi atunci siliti sa devina cetateni care rabda, motiv care a aruncat de cteva ori Germania n cele mai grave convulsii pe care le-a cunoscut istoria moderna. SPERIETORI DE CIORI Am vazut zilele astea ceva foarte vesel n saloanele de ana Apolo" de pe Calea Victo riei. Sculptura pop-art, daca nu cumva ma nsel asupra denumirii. Era prezent mult tineret. Nu stiu daca aceste sperietori de ciori (fiindca asa mi pareau acele pro ductiuni plastice expuse n salonul de jos, se puteau vedea si din strada) erau sa u nu pe placul cuiva, dar mie mi-au descretit fruntea. Grotesti, copilaresc sini stre, aceste ntruchipari caraghioase, compuse din fier forjat, masti de gaze si al te elemente constituind parca probe ale unei civilizatii arse de incendii uriase , ne nveselesc prin prezenta imaginatiei care contribuie la alcatuirea lor si car e pe aceasta cale au, deci, ceva legatura cu arta cea mare, asa cum a avut totde auna caricatura n formele ei cele mai diverse. Cine nu e convins de aceasta aprop iere poate rasfoi si gasi asemenea viziuni ntr-un album de reproduceri de Bosch, B ruegel sau chiar Goya. Cum poti sa afirmi asa ceva ? mi spune n clipa aceea un cunoscut care parca mi ghic ise gn-durile. Nu merita apropierea de arta cea mare nimic care poate fi facut cu usurinta de oricine, chiar daca istoria civilizatiei artistice ar fi creat de m ult tipare 154 si pentru astfel de elucubratii. Stam prost, mon cher, continua el ntr-un autentic si nesimulat stil caragia-lesc, daca am ajuns sa ne mp acam cu ideea ca nu mai avem ce spune si am nceput sa-i imitam pe copii, ^ caznd n mintea lor, care orice-ai zice nu pot crea nimic, lipsindu-le, fiindca snt prea m ici, Ideea, sin- '-* gura capabila sa coaguleze ntr-o viziune originala ceea ce ne aduc simturile. Arta abstracta are, fara ndoiala, un sens : e o arta decorativa ! Pus pe pereti, un tablou de Kandinsky sau de Vasarely nu arata deloc rau. Dar u nde sa pui nazdravaniile astea, n ce loc ? n parcuri, sa sperie noaptea pe ndragost iti ? In holurile caselor de cultura, sa nedumereasca pe tinerii muncitori, sau nu cumva crezi ca si au locul n muzee ? Cum ? ! Lnga Paciurea, autorul genialelor H imere ? Blasfemie ! Ai sa zici ca n acest caz ar trebui scoase si aruncate la guno i si acele opere de arta primitiva ale negrilor, compuse din simple bucati de le mn n care un mar de metal n burta nchipuie buricul, si niste cuie nfipte n cap, parul din cap. Ei bine, ce-i fi gasind dumneata interesant chiar si n asemenea asa-zise opere n care deformarea si monstruosul nu snt dect expresia nestiintei de a crea, c a si la copii, si care si au o justificare n muzee doar fiindca reprezinta copilar ia autentica a artei, si nu arta copilareasca facuta cu premeditare ? Ei bine, m ie nu-mi plac si faic vinovata de decaderea artei acea tendinta din arta plastic a contemporana care mpinge creatia artistilor spre disparitia formelor coerente. Eu nu concep ca din tragedia unui oras distrus de bombardament domnul Picasso sa faca arta abstracta. Moartea si suferinta nu snt abstracte, iar tipatul unei feme i nu-mi apare n constiinta sub forma unor mini diforme ridicate n sus si a unui chi p scalmbaiat cu ochii pusi de-a curmezisul figurii. Nu trebuie intitulat 155 un asemenea tablou Guernica. Si nca Picasso nu e un exemplu convingator, fiindca el a pictat admirabile pnze cu femei si copii n care membrele corpului stau la loc ul lor ntr-o armonie care ne aminteste de cei mari... Arta nseamna, ntre altele, si memorie. Admiram pe regina Nefertiti nu numai pentru ca e o frumoasa persoana, c i si pentru ca prin ea imaginatia noastra reconstituie vechiul Egipt, vechea sa civilizatie, vrsta noastra, dndu-ne fiorul eternitatii ! Or, ce fior pot da aceste dracovenii din fata noastra omului din anul 10.000, presupunnd ca ele s-ar pastr a pna atunci printr-o ntmplare ? Ei, ce fior ? !

Si fiindca eu continuam sa fiu vesel si sa surd, omul meu tacu, ma privi piezis ct va timp, asteptnd, si pentru ca probabil vazu ca n-aveam de gnd sa renunt la veseli a mea si sa-i raspund, mi ntoarse spatele si iesi furios din expozitie. CONFESIUNI un nvatator ciudat Aventura constiintei mele a nceput ntr-o zi de iarna cnd o anumita ntmplare m-a facut sa nteleg deodata ca exist. Era multa lume n casa, fiinte mari asezate n cerc pe s caune mici si care se uitau la mine fara prietenie, daca nu chiar cu ostilitate. Atunci am auzit o voce : Lasati-l n pace ! Na, ma, si pe asta !" Si cel ce rostise aceste cuvinte a luat de undeva de pe soba o pine mare si rotunda si mi-a ntins-o. Atunci mi-am dat seama sa tinem strns ceva n brate, tot o pine, si ca asta era cau za privirilor rele ndreptate asupra mea. Pusesem mna pe pinea de pe masa care era a tuturor si nu mai vroiam sa dau la nimeni din ea. Iar tatal meu, n loc sa mi-o i a cu forta, cum, furiosi, se pare ca vroiau ceilalti, facndu-ma sa scot racnete, m i mai daduse una : Ia-o, ma, si pe-asta !" Parca m-am trezit dintr-un somn. M-am uitat la toti linistit si am pus ncet si cuminte pinea din brate pe masa. Nimeni n u mai m-a luat dupa aceea n seama, au nceput sa rupa din ea si sa mannce. Din aceasta ntmplare ar reiesi ca instinctele de acaparare m-au dus departe n viata , ceea ce nu s-a dovedit. Totusi aventurile vietii noastre snt ale constiintei, de si viata ei adevarata nu e niciodata libera de 159 instincte si nu o data e neputincioasa n fata lor, n rau, dar si n bine. N-as putea sa spun azi cui datorez faptul ca desi am fost dat la scoala la opt a ni, cu scopul marturisit de tatal meu sa nvat doar sa ma iscalesc si pe urma, ase meni fratilor mei mai mari, sa ar pamntul si sa cresc vite, totusi ntreaga familie a renuntat mai pe urma la aceasta idee. Fiindca n primul an abia am trecut clasa , n-aveam ochii chiar buni si nu vedeam bine ce se scria la tabla. Atunci de ce m-au dat mai departe sa urmez si clasa a doua pe care abia am trecut-o ? Ulterior toti au spus ca nvatam bine. Dar asta nu era adevarat. Numai eu stiu ce-am putut trai n anul urmator, la ce tortura am fost supus si cum soarta mea s-a decis parc a ignorndu-ma pe mine. De la nceputul anului nu putusem nvata nimic, nu aveam carti . Mama mi facuse rost de cinci lei, mi-i daduse si-mi spusese sa-mi cumpar cu ei m acar Citirea". M-am dus acasa la nvatator, pe care l-am gasit n curte cu altii, be au cafele si jucau tabinet, si l-am strigat. A venit la gard. I-am spus ce vroia m, si el a ntins mna si i-am pus n palma mica moneda galbena. Ce sa-ti iau eu, zice, cu cinci lei ? O Citire costa vreo douazeci si cinci de lei. Dom' nvatator, i-am spus eu atunci, care ma gndisem o clipa ca ar putea da de la el restul, dar mi spusesem n acelasi timp ca nu putea sa faca asa ceva, ca nu eram fi-sau, luati-mi un maculator sa am macar pe ce scrie, ca de nvatat pot sa mai ma mprumut, dar de scris nu pot sa scriu n caietele altora. Asa e, zice, bine, end o sa ma duc pe la Rosiori, o sa-ti cumpar un maculator. D a' tac-tau de ce nu-ti da 160 bani de carti, ca nu e om sarac ? Ma mir ca ma lasa sa viu si asa, darmite sa-mi mai cumpere si carti. Asa e, a zis nvatatorul senin si a dat creanga de mar pe sub care venise la mi ne la o parte si s-a ntors la masa sa-si continue jocul ntrerupt. n iarna aceea hotarrea tatalui meu de a nu ma mai 4 lasa sa ma duc la scoala a dev enit, practic, un fapt, desi din gura nu ma oprise : nu aveam cu ce ma n- '*** ca ita. M-am dus doar cnd am putut merge descult, si atunci am trait acele ore de sp aima despre care am po- menit al carei motiv daca s-ar fi dezvaluit s-ar fi petre cut o catastrofa. Constiinta masura proportiile dezastrului care ar fi urmat, iar instinctele tremurau : nu se stie ce-asi fi ajuns n viata daca jocul ntmplarii, al carei erou eram, s-ar fi destramat si eu asi fi aparut n ochii nvatatorului asa c um eram si nu cum, prin nu stiu ce mister, credea el ca snt. Adica cel mai bun el ev din clasa. Se apropia sfrsitul anului si dascalul examina toata clasa, sa vada pe care trece, pe cine premiaza si pe cine lasa repetent. Scotea cte cinci sau s ase la tabla si i asculta. Jumatate din ei parca nvatasera ceva, cealalta jumatate n sa parca nici nu trecusera pe la scoala si atunci nvatatorul ncepea sa-i bata la pa lma cu o nuia de corn foarte agera, de care tot unul dintre noi facuse rost. Era att de furios nct uneori i batea la palma pe toti cei care eraiu scosi odata, desi u

nii dintre ei protestau indignati ca ar fi raspuns bine la ntrebarile puse. Astep tam tremurnd sa-mi vie rndul. Nu stiam nimic si ascultam nfiorat plnsetele care umpl eau clasa. Baietii suportau bine loviturile n clipele cnd le primeau, dar n banci n u mai puteau, fluturau minile nrosite n aer, sau si le vrau deznadajduiti ntre genunc i. Plngeau cu nversunare, si obida nedefinita fiindca nici unul nu stia sa urasca, 161 durerea lor era pura si n ea puteai ghici cel mult protestul mpotriva ei, a durerii n sine, fiindca durea, si nu a nvatatorului sau a scolii, cu cartile si istoriile ei care trebuiau nvatate cu sila. Prima zi a trecut fara sa fiu scos si eu la examen. A doua zi, vaznd cum stau luc rurile, n loc sa fug si ndarat sa nu ma mai uit, am venit totusi la scoala, desi s tiam ce ar putea sa mi se ntmple. Nu m-a scos nici n acea zi si nici n cele urmatoar e. Si pentru ca aceasta ntmplare sa fie dusa pna la capat, n nefirescul ei, la sfrsit ul anului m-am pomenit printre premianti. Faptul uimi pe ai mei si tata nu mai zise nimic cnd n toamna i spusei ca vreau sa u rmez si pe-a patra. Dar tot nu-mi lua carti. ncetul cu ncetul nsa se ras-pndi nti pri tre copii, apoi si printre vecini ideea ca eu asi sti atta carte nck era clar ca d upa terminarea cursului primar trebuia sa fiu dat sa urmez mai departe, la liceu sau la scoala normala de nvatatori. ncepui si eu sa cred acest lucru, cu att mai m ult cu ct viata de taran, n ciuda faptului ca se petrecea ntr-un spatiu liber, mie mi se parea ca se petrece ntr-un tarc. Dar eu nu vreau sa povestesc aici amintiri" , ci doar lucruri pe care le contemplu si azi fara sa le nteleg, straine parca de mine, cu un sentiment de neliniste ca s-ar fi putut totusi sa nu aiba loc, si a tunci nici lumina ciudata care le nsoteste azi n amintire si pe care o sa ncerc n ace ste nsemnari s-o scot la iveala, sa nu fi existat... MAREA CALATORIE II Nicaieri nu a fost timp n cele o mie de pagini ale Morometilor sa descriu calator ia pe care a facut-o Niculae cu tatal sau, la vrsta de doisprezece ani, la Cmpu-Lu ng, unde dorinta lui de a evada din familie si din sat trebuia sa devina un fapt . n realitate aceasta calatorie avea sa se termine cu un esec din care nsa soarta ma ferea de o prabusire. Nu exista fiinta care sa nu fie nzestrata cu instinctul primejdiei. La oameni el a gita presentimentele cu att mai mult cu ct ratiunea nu-si da seama de nimic. Tatal meu era posomort si nu scotea un cuvnt mergnd pe lnga cai. Nu se uita la mine, se f erea de ochii mei, a caror expresie l mpiedica, pesemne, sa nteleaga avertismentele turburi pe care le simtea zdruncinndu-i credinta n steaua mea. Ce eram eu ? Ce pu tea sa-i spuna lui ncrederea naiva a unui copil ca ntr-acolo unde mergeam ne asite pta toata lumea cu bratele deschise, sa confirme adevarul nzestrarii baiatului di n caruta, de care n sat nimeni nu se mai ndoia demult ? Si daca toata lumea se nsel a ? nvatatorul acela care ma premiase fara sa stiu nimic murise demult si luase c u el n mormnt secretul comportarii lui ciudate. El, tatal, nu fusese niciodata con vins ca nu se petrecuse atunci ceva nefiresc. Ai mei toti stiau bine ca snt un bl eg, totusi 164 de ce mi s-ar fi pus pe cap o coroana pe care n-asi fi meritat-o ? Asemenea gest uri le pot face oamenii obisnuiti din prostie sau din partinire, dar ce l-ar fi p utut ndemna pe un nvatator care nu era mai bun dect altii, ba chiar era mai rau, su ferind de piept, si folosind foarte des nuiaua sa ma scoata din blegia mea vizib ila si sa ma mpinga de la spate n fata satului ? Patul sau de moarte pe lnga care a m trecut toata clasa si i-am sarutat mna, acestui om slabut, stins n floarea vrstei , cu o mica mustata neagra si cu o expresie ca de icoana pe chipul sau supt de s uferinta, nu-mi apare niciodata n amintire fara un adnc fior : e pentru mine semnu l ca pe aceasta lume, destinul orb nu e atotputernic, ca hotarrile lui pot fi smu lse, ca fulgerul intuitiei noastre l poate abate din mersul lui implacabil. Si ca , o data nfrnt, el cedeaza mereu netezindu-ti drumul nu fara a-ti lasa n constiinta de fiecare data o spaima, semn ca nu te va proteja la infinit. Aceasta spaima o traia pe drum tatal meu, naintea mea. El se apropie la un moment dat de botul cailor si trase caruta la marginea drumului. Alaturi era o poiana si o fntha. O fata desculta si spala picioarele, aparitie parca de vis pe aceste ti

nuturi necunoscute cu vai adnci si dealuri uriase. Se sui apoi lnga mine. Ramase ct va timp tacut fara sa ma priveasca. mi puse nsa mna lui mare pe picior si ma mngia cu o mila nesfrsita pe care a trebuit sa treaca douazeci de ani ca s-o nteleg. Apoi m i spuse cu o duiosie pe care i-o dadea numai tristetea pricinuita de hartuiala l a care l supunea de la o vreme familia noastra cu trei soiri de copii, si pe care numai eu si mama i-o cunosteam. Unde ne ducem noi acum, Marine ! ? Am nteles fara sa ma turbur ce vrea sa-mi spuna : era oare asta drumul nostru ? Ne duceam bine acolo unde ne duceam ? Cine ne spunea noua ca din zecile de carute care se ndreptau ca si a noastra spre orasul de munte cu renumita lui scoala, a noastra nu va face p arte din cele care se vor ntoarce cu sperantele pierdute ? ti pun aceasta ntrebare, a continuat el ca si cum mi-ar fi spus pentru ntia oara ce ea ce avea sa urmeze, cnd de fapt totul fusese demult rasucit pe toate fetele, ca sa stii ca n-ajunge sa reusesti sa treci din trei sute, cti am auzit ca snt nscris i, printre cei patruzeci admisi. Trebuie sa fii printre cei sapte-opt ou bursa. F ara bursa nu pot sa te tin ! Mi-am dat capul pe spate : Heeee ! Si de-aia ai tras tu caruta la marginea drumului !! Din mers nu puteai sa-mi spui, heeee ! Si l-am aratat cu mna ca sa-l mai vada si altii si am continuat fa behai. Nu, ca putem sa ntoarcem caii si sa ne ducem acasa ! a zis el atunci cu simplit ate, vrnd parca cu o ultima sfortare sa ramna n mijlocul acestei simplitati care ne -ar fi izbavit de toate grijile si de toate temerile. Spunem ca n-au mai fost loc uri s gata. Altfel ti nchipui ce rau o sa fie. Ce-o sa te faci tu, cum o sa te ar anesti ? Lasnd la o parte faptul ca n-o sa se poata sa nu-ti pese de toti prostii care or sa rda de tine. Ma uitam la el si ca totdeauna glasul cu care mi spunea aceste cuvinte ma facu sa n teleg mai putin ceea ce spunea. Cum o spunea, asta era uimitor. O vesnica surpri za. Reiesea n acele clipe ca lumea n-ar fi att de greu de suportat, daca n-ar fi mp anata cu prosti. Ei, ce-o sa fac ? Snt eu n stare, asa ca el, sa nu-mi pese de ei ? N-o sa fiu, cum o sa fiu ? Snt un copil, putini snt cei care cu adevarat se pric ep sa le faca fata. Si atunci ? 165 Si ce vreai tu acum de la mine ? Te ntreb. Stii ?! Ce sa stiu ? ' > ? Cum ce sa stii ? Pai despre ce vorbim noi aicea ? .;," Stii tu carte ? Am tacut. Cum puteam sa-i alung ndoielile ? Sa-i spun ca stiu sa rezolv ecuatii d e gradul nti, sau ca stiu toata istoria evului mediu asa cum se preda ea n clasa a doua de liceu ? Ia spune-mi tu mie, aici, a zis el atunci tresarind parca el nsusi ca aceasta id ee nu-i venise mai demult n minte, care snt bogatiile tarii ? Vroia sa ma examineze el, sa auda cu urechile lui ca stiu si sa se linisteasca. Care snt bogatiile tarii ? Eeee ! Heeee ! Si l-am aratat iar cu mna, sa fie martori si altii, si sa rda si ei de ntrebarea lu i. A nceput sa rda el nsusi, redevenind senin si a pus mna pe haturi. Convingerea me a l subjugase. La Cmpu-Lung am ajuns pe seara si am tras sub soproanele unui han. Era frig, am nc eput sa tremur, m-am nvelit cu cerga, care nu tinea nsa deloc de cald. Ce e cu tine ? m-a ntrebat tata. Tu nu vezi ? i-am raspuns eu cu dintii clantanind. Mi-e frig, pune dulama pe mi ne si ia cerga asta de-aici. Mi-a adus sa mannc doi mici si mi-a pus o ceasca n mna. Bea si tu, zice, mi-o dadu mocanu asta de-alaturi. A tras si el cu caruta ca no i, e de prin Rachitele. Are si el un copil sa-l dea la scoala. A venit cu ei n ca ruta si cu un butoi, eu zic ca are o suta de chile. Ei, adauga 166 el, pot eu sa fac fata ? Se duce si da la unul si la altul si tuica si bani si admitem cazul ca si baiatul e bun. fntre tine si el nu-l ale

ge pe el ?! N-am putut nici sa mannc, nici sa beau si nici nu mai auzeam bine ce spunea. Dimi neata m-am trezit mirat ca nu prea mi simteam greutatea corpului. Stiam ce e> dar aceasta boala, frigurile, mi trecuse demult si niciodata nu ma apucasera toamna, ci totdeauna n iunie. Nu i-am spus tatalui meu nimic, nici nu prea credeam, de as ta data am mncat bine si starea aceea de slabiciune mi-a trecut. Am plecat la scoala. Curtea era imensa, plina de copii si de parintii lor. Vedere a mocanilor cu palariutele acelea ca niste ceaunuri si cu pantalonii de aba alba strnsi pe picioare m-a nveselit si am uitat ca fusesem aseara bolnav. Tatal meu ns a era din nou ngrijorat : se adeverea ceea ce auzise, n timp ce el mai crezuse poa te ca n-o fi adevarat, si ca n-or fi avut toti ambitia sa-si dea copiii aici si nu n alta parte : pareau nu trei sute, ci parca o mie. Programul din ziua aceea, dupa cum citiram pe un afis, era apelul si vizita medi cala. Nu trecu mult si iesi un ins care ceru foarte autoritar sa se faca liniste , dupa care ncepu sa ne citeasca numele dupa o lista. Erau ntr-adevar foarte multi , nu se mai terminau. Ct timp sa fi trecut ? O jumatate de ceas ? Poate mai mult ? Cu-tarescu Ilie, prezent, Pantirescu Toader, prezent, toaderii astia erau foar te numerosi. Tocmai ma miram de ce mocanii si spun Toader, si nu Tudor, cnd deodat a peste curtea marginita de ziduri nalte cu ferestre mari si cu copaci batrni cu f runza de un verde bogat si negru se lasa linistea. Se strigase un nume si nu rasp undea nimeni. n clipa urmatoare insul care citea de pe lista repeta ridicnd vocea : Preda Marin ! .,.. " ' '' ' 167 Tacerea reveni n timp ce ma miram de ce-o fi lip-/ sind cel strigat. O fi renun tat de bunavoie sau n-or/ mai fi putut ai lui sa-d dea. Atunci de ce s-o mai fi ns cris ? n clipa urmatoare o voce dramatica se auz naintnd din spate de unde s e retrasesera parintii si ( mna brutala mi se nfipse n umar. [ Raspunde, ma, prezent! Marine ! A ! Da, eu eram ala ! Cum de uitasem ? Omul care facea apelul ridica fruntea din hrtii si mi spuse ceva neplacut. Refuzai sa nteleg ce anume, gasind n sinea mea, cum aveam sa fac totdeauna gata pregatita nepasarea si justificarea ei : am stiut eu de ce nu mi-am nteles numele. Iar pe ala... si n-o sa-i dau eu lui explicatii de ce l-am facut sa ma strige de doua ori. Asa, un eori trebuie sa strigi pe cineva de mai multe ori, nu toti oamenii seamana unii cu altii. N-am auzit, fara sa fiu surd. Ei si ? ndata dupa aceea am intrat la vizita medicala care s-a terminat pe la orele trei. Dezbracati, eram cercetati fugar de doi doctori, dintre care unul care purta oc helari grosi, ne punea o carte n fata din care trebuia sa citim la o anumita dista nta. N-am putut citi de la distanta vruta de el si atunci ma apuca de ceafa, spunn -du-mi sa nu ma aplec. Cum puteam sa nu ma aplec, daca nu vedeam bine !? Revenind dupa cteva ceasuri n aceeasi curte, acelasi ins care ne facuse apelul cit i apoi o lista cu nouasprezece candidati respinsi la vizita medicala. Ma aflam pr intre ei. De asta data mi auzii clar numele. Cum ? De ce ? facu tata ntrerupndu-l. Ce-a avut copilul meu ? Copilul duxnitale, zise insul, sufera de miopie. N-are ochi buni! Poate sa si-i strice si mai tare daca 168 intra la scoala. N-avem dreptul sa ne luam raspunderea. Va sa zica medicul cu ochelari nu admitea ca si altii sa mai poarte ochelari si sa nvete carte. N-am nteles de ce s-a purtat astfel cu mine. Tata parea sa fi ntele s, dar eu nu eram curios sa aflu. Ne-am luat actele, ne-am ' ntors la han si a m plecat. ,s De unde au stiut ei ca n-ai ochi buni ? m-a ntrebat tatal meu ntru trziu. ; ' Acum arata linistit. Parca era mai bine ca s-a ntin-plat asa ! Nimeni n-are ce sa zica ! Ochii snt asa cum te nasti cu ei, ce poti sa faci ! M-au pus sa citesc, zic. Ei, si tu n-ai vazut ?

Ba da, dar nu asa bine ! n fine, ce facem ? zise el imperios. Ce facem ?! Ca acasa, asa, nu ne putem ntoar ce. Ce-i facem ?!! t y J FALSUL LIBRAR III Ce puteam face ? Nu vedeam nimic naintea ochilor dar nici nu-mi dadeam seama ca d rumul spre care crezusem attia ani ca aveam dreptul sa pornesc este nchis acum pentr u mine. Si daca ne ducem noi la Mirosi ? zise tata cu un glas din care ntelesei ca ez itase ndelung pna sa-mi spuna acest trist lucru. La Mirosi, era o scoala numita de arte si meserii", cu o durata de patru ani, nvat ai n ea tmplarie, tinichi-gerie, croitorie, cizmarie, fierarie (da, fierarie, sa f aci roti, potcoave, sa dai zimti la seceri, sa ascuti cazmale si otice, sa faci carute, gabriolete ! Ce mai ncoace si ncolo, ca Iocan !). Acolo, continua el, ai sa iai bursa fara doar si poate, fiindca cine vine ? D e-aia cu capetele mari ct dovlecii, care nu snt n stare de altceva si snt si bogati, platesc ntretinerea, aduc de-acasa alimente, plus sapte mii de lei taxele de in ternat. Trebuie sa-si cumpere si carti ! Se informase, deci, din timp, prevaznd ceea ce avea sa se ntmple la Cmpu-Lung, sau auzise toate astea din fritmplare si socotea acum ca acest drum era totusi 170 mai bun dect ntoarcerea acasa ? I-am raspuns ca mergem si la Mirosi, gndind n ace: lasi timp ca o sa vad eu ce-o s a fac pe urma la anu, desi mi dadeam seama ca voi avea atunci saisprezece ani si ce liceu sau scoala normala m-ar fi putut primi att de trziu ? Aveam sa aflu curnd ca tata gndea la fel, ca nu se mpaca nici el cu ideea aceasta c a dupa ce atta vreme toata lumea crezuse ca rostul meu era ntr-o parte, acuma sa a fle ca nimerisem n alta parte. Totul e ca gndirea noastra sa nu slabeasca deloc si sa nu ocoleasca nimic, sa bat a cu degetul chiar si ntr-un gard. Dincolo de el s-ar putea sa se gaseasca un om c are sa fie tocmai cel care ti trebuie. Aflaram la Mirosi ndata ce sosiram ca nscrierile nu s-au ncheiat si ca chiar a doua zi ncepeau examenele. Hotarram sa nu ne ducem acasa, desi satul nostru era la ctiv a kilometri. Trebuia sa facem o cerere si sa predam actele si intraram ntr-o libr arie care se afla pe-aproape. Un domn ne ntmpina cu o voce subtire si energica : Buna ziua, ce doriti ? Un caiet, o coala de hrtie ? Ce e cu baiatul ? Vrei sa-l ns crii aici la scoala, mosule !? Tata nu era mos deloc, iar acest domn att de perspicace si de elegant nu era nici el mai tnar de patru-zeci de ani, cum aveam sa aflu mult mai trziu. n propria lui li brarie statea cu palaria pe cap si purta un costum gri-deschis, cu o cravata tip atoare. De ce esti necajit, mosule, continua el fara gres, ia spune, ce ti s-a ntmplat ? Tata avea privirea rotunda si i jucau ochii n cap ca si cnd ar fi fost fascinat de vocea ascutita si atragatoare a acestui om, de siguranta lui, si de felul decis si protector cu care pusese el degetul pe rana care ne durea. Cum ! exclama n sfrsit tatal meu indignat, necajit arat eu ? Necajit esti azi si mi ne nu mai esti! Ori eu, ce sa fac ? Adica el se simtea, lovit pentru toata viata si niciodata n-avea sa-i mai treaca rana pe care o primise. Si ncepu sa-i povesteasca acestui librar care nu parea s a fie ceea ce este tot ceea ce ni se ntmplase la Qmpu-Lung. Mosule, zise el cnd tata termina, ti bag eu baiatul ntr-o scoala normala de nvatato i, dar trebuie sa-mi dai bani! ti dau, domnule, zise tatal meu parasind orice prudenta si si si duse mna la bru, unde avea banii, prima rata pe caxe ar fi trebuit s-o platesc la CmpuLung. mi dai o mie de lei acum si o mie de lei dupa ce primesti scrisoarea de la scoal a ca fiul dumitale a fost admis, zise falsul librar. Mosule, eu snt profesor la Bucuresti si stiu unde sa ma duc la minister ca sa aflu j la ce scoala din ta

ra snt locuri libere. O sa intre chiar " fara examen de admitere, numai pentru bu rsa va trebui sa candideze. E bun baiatul ? Cum te cheama ? mi se adresa... I a scrie tu, Marinica, sezi colea... Si mi dicta una din acele obisnuite fraze din care se putea vedea daca stiai sau nu sa desparti un verb de un pronume prescurtat. Dar Stefan cel Mare la ce an sa urcat pe tron si ce batalii a dat ? E bun, mosule, o sa ia si bursa, eu chiar mine plec la Bucuresti si ma ntorc cu ap robarea n buzunar,! daca nu, ti dau banii napoi. Tata scoase o mie de lei si i-o dadu. Falsul librar (mai trziu aveam sa aflu ca e ra si fals profesor) mi; 172 dadu o cutie pe care o deschise tot el si lua din ea un fel de alvita moale si alba ndemnndu-ne si pe noi sa mncam. Mine baiatul sa se prezinte aici la examen si sa-l dea, ca n caz ca nu reusesc eu sa obtin un loc undeva ?* (si trebuie sa te astepti, mosule, sa fie cine st ie pe unde, dar ce-ti pasa ; daca costa scump trenul n vacante n-are dect sa stea si el pe la un coleg mai bogat) sa nu piarda anul si sa nvete aici, unde trebuie sa stiti ca predau si eu si profesorii snt foarte severi. Nu se nvata numai meserie, se nvata f oarte multa carte ! Studiile de-aici snt egale cu cele secundare, daca se da o ech ivalenta. Asa ca fii fara grija, o sa fie bine oricum, daca nu acum, la anul. Sa ia aici medie mare, fiindca s-ar putea sa am nevoie sa-i spun ministrului : domnu le ministru, are zece ! Va rog respectuos sa aprobati !" Am mas noaptea n caruta la marginea satului si a doua zi am intrat la examene. N-aveau deloc capete de d ovleci concurentii. Dupa probele scrise, a doua zi am intrat la cele orale. Ne-a m ntors acasa spunndu-mi-se ca vom primi rezultatul prin posta. n acest timp falsul librar se ntoarse si el de la Bucuresti si veni dupa noi. Mosule, striga el din poarta, am reusit. Baiatul dumitale va pleca cu mi ne chiar acum la Abrud la scoala normala, am repartizarea n buzunar. Trebu ie sa4 duc eu fiindca nu stiu ce e acolo si e necesar sa fiu de fata, sa insist daca va fi cazul. Trebuie sa-mi dai bani de tren ! Ia vin ncoace, Marinica ! Si ma lua de brat si ma duse mai ncolo, zicnd ca are sa-mi spuna ceva secret. mi so pti : Bine ca n-ai intrat la examene la Cmpu-Lung. Examenul de-aici de la Mirosi n-a f ost greu si cu toate astea abia ai luat sapte la matematica si opt la romna, iar la oral sapte. Ti-am vazut tezele. Snt rele. Sapte 173 e nota de admitere, dar pentru bursa aveai nevoie de noua. La Cmpu-Lung ti-ar fi dat patru. O nedumerire grea se abatu ca o negura asupra mea. Cum adica, nu stiam ? Conving erea mea fusese deci o iluzie ? Sau nu cumva stiam ce nu trebuie, lucruri foarte grele care nu eram obligat sa le stiu si n schimb nu stiam, sau stiam prost acei le lucruri care se cer la exa- _ mene, si care trebuiesc foarte bine stiute ? ntr -adevar, J salvarea mea a fost acel medic cu ochelari. Daca nu m-ar fi respi ns el, nimic nu s-ar mai fi putut drege pentru mine. Si nu fiindca m-a r fi asteptat imediat acasa taiatul cocenilor, apoi aratul, si tot timpul ngri -jitul cailor, tesalatul lor, rnitul la grajd, ci faptul ca n-asi mai fi avut cum sa iau dupa aceea o carte n mna, chiar daca toate aceste treburi ar fi fost fac ute bine si fara sila. Lnga noi era unul Crstea al lui Ion Dumitrache care avea acest obicei de a citi. Avea si un cufar plin cu carti. Ei si ? Tot Crstache er a, nu-i folosea la nimic acel cufar. Si cel putin el nu cazuse la nici un exa men, si ndeletnicirea aceasta a lui nu era considerata ca o trista zadarnicie, d ca o placere a lui, asa cum altora le place sa creasca porumbei sau sa cnte din c impoi. Se presupunea ca el ntelege ce citeste. Despre mine s-ar fi spus de aici nai nte ca nu, nu nteleg ce citesc, dovada ca am fost pus acolo la exame n si n-am stiut, iar ncercarea mea de a le dovedi ca se n-sala ar fi fost primit a cu rnjete batjocoritoare, sau cu mila, asa cum facem cnd avem n fata noas tra un ratacit sau un nebun inofensiv. FUSESERA AC&LO EXAMENELE MAI GRELE? IV

N-am plecat direct spre Abrud, ci nti spre Bucuresti, falsul librar cu trenul iar e u cu autobuzul, cu chioara", care trecea prin sat totdeauna seara, dar nu oprea, avea statie la Rca. I se spunea asa fiindca de cnd o stiam masina asta n-avea dect un far. n Bucuresti am tras la falsul librar si au trecut doua saptamni pna ce am plecat sp re Abrud, timp n care am ratacit de dimineata pna seara prin marele oras fara sa-l cunosc si nedorind sa-l cunosc, traind doar sub fascinatia vitrinelor lui, a cl adirilor sale nalte, a marilor lui bulevarde, a vietii lui secrete din care veneau spre mine doar stralucirea si miscarea vie a reclamelor orbitoare si frumusetea fetelor si femeilor. Ne-am urcat ntr-un accelerat si falsul librar mi-a spus ca mi-a facut rost de u n carnet de elev care mi da dreptul sa platesc numai cincizeci la suta din bilet. Mi se pare ca l-a prins un conductei1, caruia a trebuit sa-l dea ceva. Nu mi-er a gndul la viata lui, ci la a mea. Abia am observat cum a cucerit n cteva ceasu ri o eleva n tren. Ulterior am aflat ca avea doua neveste, una la Bucuresti si a lta la Mirosi, cu copii si o multime de alti copii prin toata tara si ca era tot usi institutor, si din cnd n cnd profesor suplinitor la liceul Mi17S hai Viteazul". I-am scris mai pe urma din dorinta de a avea un mentor, dar n afar a de muieri si de astfel de aranjamente pe care le facea folosindu-se de informa tii de la minister, cum mi facuse mie, nu se pricepea la nimic. Era nsa un om inim os si daca n-ar fi avut reaua inspiratie sa se bage n politica, fanatizat de idei care n fond i erau straine, nu si-ar fi pierdut crma dupa razboi si ar fi mbatrnit c cerind mai departe fete si muieri. Era noapte cnd ne-am dat jos ntr-o statie de munte, ca sa schimbam trenul. Gara fr umoasa, asezata la poa-lale unor dealuri ncarcate cu brazi, era la ora aceea pusti e si trebuia sa asteptam cteva ore. M-am asezat pe ;j banca de lemn din fata per onului si am stat asa tot timpul coplesit de o emotie puternica n timp ce o cadere de apa de undeva departe mi nsotea, intensificnd-o, aceasta stare de singuratate si fericire, care venea din sentimentul ca evadarea mea se nfaptuieste si ca e f ara ntoarcere. Am continuat apoi lunga calatorie. Stateam la geam, rotile pacaneau, orase si sa te, si vai adinei sau brazi nalti mi ieseau gonind nainte izbindu-mi ochiul, re-pez indu-se uneori cu violenta asupra ferestrei mele si facndu-ma sa ma trag napoi nspa imntat. La Turda ne-am dat jos si ne-am urcat ntr-un tren 1 mic care oprea foarte des si mergea foarte ncet. Era plin de moti, cu muierile si fetele lor, urcau si coborau nencetat. Ai fi zis ca e trenul lor, facut de ei, anume asa de mic ca sa urci si sa te dai jos din el din mers, cum se si ntmpla. Seara, pe la orele noua, aceasta mocanita" si-a terminat drumul si s-a oprit la Abrud. Peste oras cadea o ploaie marunta. Am gasit usor cla-l76 direa scolii, care er a pe >un deal la marginea orasului si portarul ne-a aratat care era locuinta subdirectorului scolii, profesorul M ayer. Cine e acolo ? ne-a ntrebat el. Cineva din Bucuresti, i-a raspuns falsul librar si a adaugat : snt profesorul... Ne-a primit nauntru si n cteva minute am devenit elevul acelei scoli. A doua zi fal sul librar a plecat, iar eu am aflat ca era adevarat ce spusese el, la aceasta s coala nici macar nu se dadeau examene de admitere, fiindca locurile nu erau comp lecte. n clasa ntia aveam patruzeci de locuri si elevi abia douazeci si sapte. Se d adeau nsa examene de bursa si binenteles m-am nscris si eu. Profesorul de matematici pe care l chema Lokspeiser vorbea prost romneste, punea totdeauna viitorul naintea oricarei actiuni n care ne implica. Unui elev care a declarat ca el nu poate rezo lva tema si renunta la examen si ca ar vrea sa iasa afara i-a raspuns : Veti rezolva tema si veti tacea. Veti fi disciplinat si veti statea pna la sfrsit ul orei. Examenul de istorie cu profesorul Mayer a fost nsa foarte obositor. Ma saturasem sa-i tot raspund. Mai pe urma am aflat ca el nu dadea niciodata nota zece si ca mie a trebuit sa-mi dea fiindca i-am raspuns la toate ntrebarile. Am iesit din clasa mpleticindu-ma si seara n dormitor am simtit iar ca de fapt nu a dorm, ci mi pierd cunostinta, asa cum mi se ntmplase la Cmpu-Lung. M-am trezit trziu

cu o senzatie apasatoare de chin. Nu stiam unde snt si am luat-o spre fereastra p e care am deschis-o si am sarit jos n strada. Am cazut pe brnci si mi-a clantanit barbia de pavaj. Asta parca mai m-a racorit. Am intrat ndarat pe poarta si m-am nt ors n pat. Dimineata m-am uitat sa vad de la ce distanta sa-risem. Mi s-a parut c a am visat desi aveam barbia v177 i&V.t nata si ma dureau coatele si genunchii. Nu nteleg cum de n-am murit sau nu mi-am rupt picioarele. Spre prnz s-a afisat n hol lista celor reusiti la examenul pentru bursa. Eram n capu l ei, pe toata scoala, cu media generala zece. M-am ndepartat nedumerit: atunci d e ce a iesit asa de prost la Mirosi ?! Fusesera acolo examenele mai grele ? Si d aca si la Cmpu-Lung asi fi iesit ca aici ? Mai poate cineva sa spuna ca n-ar fi f ost tot asa !? Si n minte mi veni, o data cu un surs si nainte ca toate acestea sa ramna definitiv n urma, o scena care se petrecuse acolo n curtea scolii din Mirosi. Ctiva din cei ve chi iesisera afara din ateliere sa-i vada si sa stea de vorba cu cei noi. Ca de pe unde snteti, c-o fi, c-o pati. n acest timp un domn" corect mbracat, dar nu prea ngrijit, nu prea tnar si parca neras, cu pantalonii burlan, putin adus de sale, s e apropie tiptil iesind de undeva si cnd ajunse n spatele celor care parasisera lu crul i crpi naprasnic dupa ceafa si facu acelasi lucru cu picioarele trntind vreo do i-trei din ei la pamnt, care se dusera de-amboua, imprimndu-le parca n acelasi timp si miscarea de ridicare, care i retrimise glont prin usile atelierelor. Si mi amintesc expresiile lor. Pareau, n orice caz, veseli! Cine stie ? Poate ca nt r-adevar era vesela viata lor acolo, cu acest sistem mostenit de la romani, n car e nvatatura severa de carte sau de meserie era nsotita de pumni cumpliti dupa ceaf a si picioare ndesate n spate. STLPUL DE FOC IMAGINAR Ceea ce pasioneaza un elev n scoala si e revelator pentru nzestrarea pe care o dem onstreaza el mai trziu e un simplu accident, alteori e o bizarerie. n scoala prima ra, la cererea de asemenea ciudata a celui de-a! doilea nvatator al meu, d. Georg escu din Balaci (pe primul despre care am vorbit mai nainte l chema Ionel Teodoresc u si era originar din sat) am scris vreo optsprezece pagini despre istoria inven tiilor. Toata scoala a ramas uluita. Domnul Georgescu m-a pus sa-mi copiez lucra rea, s-o publice el undeva. Ar reiesi ca ar fi trebuit sa ajung fie inventator, fie, n orice caz, un specialist n aceasta materie. N-am ajuns ! n ceea ce priveste literatura, colegul meu Ion M. Ion, cel caruia fratele sau i-a iesit ntr-o zi nainte sa-l anunte cu o extrema ncntare ca acasa mai e mamaliga", a s ris tot sub tema data, cea mai buna povestire neobisnuita" din toata clasa. Dupa c e a citk-o, mi-aduc aminte ca au intrat la noi si ceilalti nvatatori, chemati de d omnul Georgescu, sa asculte si ei. Rdeau toti afara de mine, care nu ntelegeam de ce : tot ceea ce citea colegul meu mi se pareau minciuni, lucruri incredibile, s i ma miram ca nimeni nu baga de seama. Cum s-a luat dupa un cocos care a zburat peste cosar, cum l-a apucat un cal cu dintii de fund si 179 180 l-a aruncat afara din grajd, cum a cazut ntr-o fntna si a iesit de-acolo deselat si rascracarat... Abia acum ctiva ani mi s-a dezvaluit misterul acestui personaj, cnd i-am facut o vi zita la Rosiori, unde e maestru mecanic. M-a invitat la el acasa si la ntrebarea m ea de ce instalatia electrica nu e ngropata, mi-a raspuns ca n-o avea, a instalat -o el personal si n-a vrut sa mai sparga zidul. A nceput dupa aceea sa-mi povestea sca, desi nu mai vedeam oe se mai putea adauga, n acest timp privirile i se aprin sera de o luminita intensa, care ma subjuga : ...Sa vezi ce s-a petrecut n ziua cnd am terminat cu montatul tuburilor si racordu l la retea. Lucram la instalarea contorului si a sigurantelor. Afara ploua si tr asnea, uite-asa alergau fulgerele n jurul casei, ca niste serpi de foc. Eu lucra m pe viu, fara manusi si fara cizme de cauciuc. Trece curentul prin mine si eu nu simt nimic. La scoala de maistri demontam ntrerupatorul de lnga usa, puneam dou a degete pe fire si cnd intra cineva, hai noroc, ma, i spuneam, si i n-tindeam mna si

ala mi-o strngea si fleasc ! cadea jos btind. Nevasta-mea, zice, Ioane, vezi sa nu patesti ceva si n-apuc sa-i raspund, ca o data bum ! un st"lp de foc trasneste n mijlocul casei, si intra n pamnt si lasa n urma fum, flacari si miros de pucioasa.. . Si privirea lui se largi n acea clipa si se uita la mine dnd putin capul napoi, dar nu prin ndoire, ci prin recul, ca n fata unei realitati invizibile profanilor, as a cum fac dansatorii indieni cnd mimeaza lucruri obisnuite dar care prin spirit de vin misterioase. Luminita stranie din privire i se marise si ea si ardea incandes cent. .( ; . .' Si nu ti-a luat casa foc ? zic eifa A ':.>'. ,' Nu! : :?:. -r. .:,-, .. Si nici tu n-ai patit nimic ? A clatinat din cap si a negat mut si parca autofas-cinat de viziunea care parca i traia nca naintea ochi-lor si i dilata nu numai pupilele, ci si sufletul sau turbur at de aceasta predispozitie care nu-l parasise cu trecerea anilor : pornirea irez istibila si inconstienta de a iesi din real si de a intra n lumea nchipuirii n care nsa ncepi sa crezi si tu ca e tot reala. Dar oare nu asta e si predispozitia artistilor ? M-am simtit, uitndu-ma n ochii lu i, parca exclus din aceasta lume aleasa. Imaginatia mea nu s-a nfierbntat niciodata n felul acesta. Nu eu trebuia sa ajung scriitor, ci el. Abia astazi aflu ca alev fiind, scriam si eu scrisori prin sat fostilor colegi nt r-un stil nu prea obisnuit. Voi ce mai beti, ce mai mncati ? Soarele tot de la ras arit rasare ? Popa Alexandru tot cu ata alba si coase izmenele ?" Ar trebui sa le vad aceste scrisori, ca sa cred ca nu snt inventate de altii. ' t PROFESORII VI ' Din ciocnirile sau prieteniile mele cu profesorii descopar cel mult ca se nvata bine cu profesorul care inspira simpatie, dar se nvata n cele din urma bine si cu c el rau, de frica. n nici una din ciocnirile sau prieteniile de care mi amintesc nu descopar un conflict sau o afinitate ntre aspiratiile nca n fasa ale viitorului rom ancier, cu obtuzitatea sau, dimpotriva, ntelegerea protectoare a cutarui profesor . Mie mi placeau de pilda istoria si matematicile, dar amndoi profesorii de la acest e materii erau personalitati lipsite de har, cel dinti era urt, cu capul mare, buze le groase rasfrnte si cu o expresie parca de ': grajdar care petrece, desi se straduia sa zmbeasca si sa ne atraga. Avea pe deasup ra doua cusururi, unul ca i placea prea mult materia pe care o preda si nu mai ra rnnea n mintea lui nici un pic de loc ca sa-i mai placa si de noi si al doilea, av ea mania sa ne arate pe harta locurile pe unde se petreceau evenimentele istorice , amestecnd deci istoria cu geografia, lucru care ne plictisea pentru ca geografi a o nvatam cu alt profesor. Cel de matematica era un ngmfat si pe deasupra de o sol emnitate deplasata, de parca ai fi zis ca a intrat 182 ntr-o biserica. Si lui i placea prea mult materia. Ne vorbea mereu cu admiratie de marii matematicieni ai antichitatii, dar si de ai n ostri, de pilda despre Ser-ban Titeica, pe care l diviniza dndu-ne sa ntelegem ca p e un om mare nu-l poate admira unul mic. ntr-adevar facea acest lucru strivindu-ne n acelasi timp prin ironii muscatoare si calificative care ne njoseau ; ca, de pi lda, niciodata vreunul dintre noi nu va ajunge nici un Euclid, nici un Serban Ti teica. Bine ca ai ajuns tu !" i raspundeam eu n gnd si nu nvatam nimic. O sa te lase origent!" mi spuneau ceilalti speriati. Ei si ? O sa nvat pe trimestrul III si o sa fie silit sa-mi dea zece si mi iese media de trecere. Si n-o sa-i fac eu lui pe plac..." Si l trimeteam la origine sa predea acolo matematica si geografia. Asa s-a ntmplat. n primele doua trimestre mi-a dat trei. De ce nu nveti, urtule ? m-a ntrebat fara mirare. O sa te las corigent. N-o sa fiu nici primul, nici ultimul corigent din lume. Niu m-a auzit bine (rasfoia catalogul), ma necam de furie ca ma facuse urt si cred eam binenteles ca i dadusem un raspuns ucigator. Ar fi trebuit sa-i spun, ca sa exp

rim exact ceea ce simteam, ca mi-e att de neplacuta vederea lui nct as fi n stare sa ramn repetent de attea ori pna s-ar cara el din scoala noastra. Pe trimestrul trei am nceput nsa sa nvat. Groaza de corigenta era mai mare dect repu lsia fata de antipaticul profesor. Ramneam seara singur n clasa si nvatam elementel e lui Euclid si teorema lui Pitagora, care n-aveau nici o logica : suma patratul ui catetelor este egala cu patratul ipotenuzei ! Perfect! Daca s-a aflat chestia asta si a ramais litera de lege ca asa e, atunci la ce bun sa mai faci vreo dem onstratie ? Era exact ceea 183 184 ce nu stia si nu gasea ca trebuie sa ne explice profesorul nostru cu nfatisarea l ui de tigan distins. Pe aceasta truda a mea, ne-am pomenit ca ne anunta sa ne pr egatim pentru teza. Cnd n ziua respectiva ne-a dictat cele trei probleme pe care tr ebuia sa le rezolvam, o tacere ngrozita s-a asternut asupra clasei. Unul din putin ii lui simpatizanti s-a ridicat atunci n picioare si i-a spus ca teza e prea grea , n-o sa poata nimeni sa rezolve toate problemele. Atunci o sa ia toata clasa nota trei, a spus profesorul cu un glas din care reie sea att de clar n evidenta ca dintr-o asemenea premisa nu putea sa decurga dect o a semenea consecinta, nct pentru ntia oara am uitat ca l detest si am chicotit. Exprimarea spontana a unei gndiri care tsneste pura ca un izvor mi-a placut totdea una la oricine, chiar si la ticalosi. S-a ntors spre mine surprins. Rzi ! n templul matematicii si al geometriei nu se rde chiar daca esti un profan ! Si m-a ntrebat cum ma cheama, s-a dus la catedra, s-a uitat n catalog si a facut u n mic semn cu creionul, dupa care si-a reluat plimbarea printre rnduri, domi-nnd s i speriind cu statura lui mare orice intentie de a copia ceva de la vecin. Am te rminat cu o jumatate de ora mai nainte, am nchis caietul si m-am rezemat de banca uitndu-ma ntr-adevar provocator la profesor. Pe urma, m-am ridicat, am depus caietu l pe catedra si am iesit. Dupa teza, nimeni nu ma lua n seama, nimeni nu discuta c u mine ce facusem. Toti aratau jalnic, foarte putini rezolvasera una sau doua pr obleme si nu erau siguri ca le-au rezolvat bine nici pe-alea si nici unul pe toa te trei. Eu, le-am spus, eu le-am rezolvat. Sa va arat cum. Dar nici unul nu ave a ncredere si nu era atent la spusele mele. Mi-am dat atunci bine seama de umilintele pe care trebuie sa le ndure cel care este pe nedrept printre ultimii ntr-o profesiune sau pe scar a ierarhiei sociale. El nu are cuvnt, chiar daca si-, da seama ca se afla n posesia adevarului. El nu e auzit chiar daca se exprima. Nu-l crede nimeni, sau zice ca a auzit si el asta de undeva. El nu exista, e un simplu figurant, condamnat sa asiste neputincios, strivit de mprejurari sau de demonul sau interior, la spectac olul afirmarii celorlalti. n centrul atentiei era colegul nostru Nasea, cel care protestase ca teza e prea g rea. Arata foarte posomort: era un baiat ambitios si parea deprimat ca nu-i iesis era bine toate solutiile. Dumneata ai copiat, mi-a spus apoi la ora urmatoare profesorul cu obisnuitul sau ssit dispretuitor, oprindu-mi teza. De la cine, domnule profesor ? l-am ntrebat eu n sfrsit cu o ironie la care nu mi se mai putea raspunde. Cum de la cine ? De la vecini! Vecinii mei au patru ! O sa vedem. Daca ai copiat o sa-ti dau trei, sa ai media generala anuala trei. Ce puteam copia de la ei ? Vreti cumva sa spuneti, dom' profesor, ca am copiat d in manual ? Sau de pe vreo fituica ? A tacut. Singur ne spunea ca la tezele lui (si avea dreptate) temele erau n asa f el concepute de el nct nici daca ai fi stat liber cu manualul pe banca si tot nii ti-ar fi folosit la ceva. n acest timp priviri nedumerite, dar nu admirative se ri dicau spre mine. Stateam mai n spate si cei din fata se rasucisera si se uitau incr eduli, nu prea curiosi, strmbi ca n fata oricarei 185 ntmplari care iese din albia obisnuintei : daca putusem nvata de zece (fiindca, mrind de neplacere, profesorul ma anunta ca mi da zece, dar ca ma va verifica ndata prin

tr-un examen oral) atunci de ce luasem n doua trimestre, trei ? Oamenilor nu le plac astfel de deturnari. Trei ai luat, cu trei sa rami! Si multi au continuat sa creada, chiar si dupa ce am dovedit ca stiam, ca eu cel adevara t eram cel din primele trimestre si nu cel din ultimul, si cea mai mare furie pe care o puteam strni n sufletul lor era sa determin marturisirile de recunoastere ale altora, n satul meu natal s-a ntmplat acelasi lucru, multi continua sa creada si acum ca cel adevarat era blegu-ala pe care l stiau ei de-acasa si orict m-asi pref ace n-o sa-i pacalesc eu pe ei, desi recunosteau ca altii se lasau pacaliti. Da, o fi, dar... si aici acesti detractori pe care aveam sa-i descopar curnd si n ora sul lumina faceau asa un semn cu degetele desfacute la tmpla, ca adica ceva n-ar fi n regula cu gndirea mea. Considerati de toata lumea normali, acesti insi au aces t obicei curios sa ne arate pe noi, cei normali, cu degetul la tmpla. Tocmai ei, despre care afli, azi despre unul, mine despre altul, ca si-a omort nevasta, ca a fost internat pentru reale turburam de comportament pricinuite de sifilis, ca a nf undat puscaria, sau a ajuns pe cea mai umila treapta n profesiune din pricina bet iei sau a vreunei muieri oarecare... O ORA DE ISTORIE VII De ce mi placea istoria ? Fiindca aveam sentimentul ca traiesc de atunci, de pe v remea egiptenilor si asiri-enilor. Aveam cincisprezece ani, dar mi simteam gndirea milenara (sentiment miraculos, care se micsoreaza pe masura ce ncepem sa traim) s i mi dadeam seama ca la capatul viu al acestui fluviu care nainta spre necunoscut eram eu. Asta era nendoielnic : nu eu eram punctul la care ajunsese pna atunci ist oria ? Cine altcineva ? Cei dinaintea mea erau batrni si vedeam pna unde o aduseser a. Era acum rndul meu. Stateam rezemat de banca si ma uitam, n timpul orelor, la profesori fara sa-i vad si adesea fara sa-i aud, coplesit de acest sentiment divin care ne face att de ba trni fiind att de tineri si din care ni se formeaza pentru totdeauna idealurile si visurile. Totul e posibil pentru noi. De ce nu ? Si una din cele mai frumoase o re din cei patru ani de scoala normaJa pe care i-am urmat nu se poate reda, fiin dca relief au numai lucrurile negative, iar lumina din sufletul nostru, cu ct e ma i puternica, cu att mai mult subtiaza toate contururile din amintire si ne descura jeaza sa le reconstituim. Profesorul nostru de istorie de la Cristur-Odorhei, un de fusesem transferat n urma desfiintarii scolii normale din Abrud, era un om mic de statura, chiar foarte mic, '1 la limita dintre un pitic si un om normal, cu toate aces-- tea nu se ntmpla nimic rau ntre el si noi, reusi sa ne impuna respect fara sa fie silit sa ne determine sa ne fie frica de puterea pe care o avea, ca orice profesor, de a ne da note pe depsitoare sau subiecte grele la teze. Pentru un om pndit de complexul staturii s ale, desigur ca asta era o victorie pe care o apreciam doar cu instinctul, tinnd l a ei n mod nejustificat, desi n privinta notelor era la fel de sever ca orice profe sor care nu doreste sa aiba n clasa lui corigenti. Nici macar nu-mi amintesc sa-m i fi dat seama ca pna la ora aceea ar fi stiut atta istorie nct sa ne faca la orele lui sa-l ascultam cu rasuflarea taiata. Si ntr-o zi intra n clasa noastra un necunoscut nsotit de directorul scolii, un domn ale carui picioare pareau mai nalte deet profesorul nostru ntreg. Directorul s-a ret ras si acest necunoscut s-a urcat la catedra si a nceput sa urmareasca tacut desf asurarea orei. Era, desigur, un inspector. Micul nostru profesor ncepu sa se plim be linistit printre banci, desi de obicei se ferea, fruntea lui abia se zarea di ntre noi. Cu un glas al carui timbru ma atinsese ca o surpriza niciodata traita d e mine, mi rosti n tacerea care se lasase numele. Glasul sau era aproape fratesc, parea sa-mi spuna : uite, tot ce gndesti si simti tu eu stiu de mult, dar te-am l asat si nu ti-am dat note mari fiindca mi-am dat seama ca daca te turbur poate c a nu vei mai iubi att de mult istoria, care e secretul lecturilor tale, dar acum am nevoie de tine si trebuie sa-mi spui ce stii. M-am ridicat n picioare si n clipa aceea toate culorile pe care le mbracau lucrurile si chipurile celorlalti parca s-au intensificat brusc, lumina geamurilor nalte a devenit parca violeta, cotoare le albastre ale manualelor de pe 188 banci au prins dungi rosii... __ Pe cine, a rostit micul nostru profesor punctndu-si

ntrebarea prin apasari cu pumnul n podul palmei, a chemat Ludovic al XlV-lea sa redreseze finantele si ,^, cnd, n ce moment al domniei sale ? Mi-am dat seama ca nu trebuie sa ma laud cu stiinta'" mea si raspunsul sa nu fac a p demonstratie, dar nici sec sa nu fie. Trebuia sa aratam ca stim si nu ca am n vatat. Ludovic al XlV-lea, am nceput eu, a anuntat n consiliul de ministri, n 1661, ca ar e intentia sa domneasca de-atunci ncolo prin el nsusi si una dintre primele lui m asuri a fost sa-l destituie de ndata pe Fouquet, care era un jefuitor, si sa-l numeasca n locul lui la finante pe Colbert. Cine era Colbert ? Cum sa nu stiu cine era acest om care, dupa ce facuse attea pentru Franta si rege le sau, murise n dizgratie, fiindca ncercase (de altfel zadarnic) sa-l mpiedice pe monarhul cheltuitor sa nu ruineze regatul ? Abila manevra a profesorului, care pr in raspunsurile mele remprospata memoria celorlalti si obtinea apoi de la ei ceea ce dorea si fara sa insiste n mod deosebit ca si cnd toata clasa era pasionata de materia lui... Dupa care a nceput sa vorbeasca el nsusi, intrnd n materia lectiei ur matoare, n timp ce, cu un mormait gros, de satisfactie nedefinita, omul cu picioa re nalte de la catedra se ridica si o lua spre iesire. Nici un semn de complicitate nu s-a schitat ntre noi dupa plecarea lui, micul nos tru profesor si-a continuat lectia si la sfrsit si-a luat catalogul prea mare pen tru el, si-a pus palaria pe cap si a iesit, n timp ce noi toti ne-am ridicat n pic ioare. O data usa nchisa si ramasi singuri, ne-a apucat pe toti deodata o smintea la, am racnit literalmente de entuziasm si am nceput sa ne ncaieram azvrlind unii n capetele altora cu ce ne ve189 nea n mna, manuale, caiete... A intrat pedagogul, care ne-a ntrebat foarte nedumeri t din usa ce era cu noi nnebunisem ? Cteva luni mai trziu, micul nostru profesor deodata a lipsit. Si atunci am aflat c u tristete ca a fost chemat n concentrare. Nu s-a mai ntors la noi pna la sfrsi-tul anului si nu stiu nici azi daca s-a mai ntors vreodata undeva, din razboiul care a vea sa nceapa curnd... VIOLENTA vni Nimeni nu scapa de__violenta altora, dupa cum nimeni nu scapa ocazia, cel putin pn a la vrsta n care devenim morali, de a fi violenti cu altii. Dupa aceasta vrsta, vi olenta e o slabiciune. M-a impresionat totdeauna acest fenomen. ntr-o zi profesorul nostru de geografie ma scoate la lectie numai pe mine singur. N-arn nteles de ce, avea obiceiul sa asculte cte trei-patru odata. Era un domn tr ecut de patruzeci de ani, mai degraba blnd si cu maniere alese. Geografia mie nu prea mi placea, dar nu eram singurul care repudia acest obiect de studiu. Mai trzi u a nceput sa-mi placa si rasfoiam ore ntregi atlasuri bogate ncercnd sa-mi imaginez existenta reala a uriaselor fluvii si orase despre care, singura, geografia nu n e spune mare lucru. La Hanoi, unde nu credeam ca am sa ajung vreodata, cnd am int rat n oras am ramas timp de aproape un ceas fascinat de ceea ce oferea ochiului vi ata strazii, cu toate ca ceea ce vedeam nu avea n sine nimic senzational : erau b arbati si femei pe biciclete. Da. Dar asta trebuie vazut, fiindca barbatii erau mici si pareau toti tineri, iar femeile, datorita halatelor lor multicolore, pare au toate fete. Cuvntul halat suna nsa nepotrivit, trebuie precizat ca era vorba de un vestmnt nchis sever pna sub barbie si despicat 191 n doua parti n asa fel nct pantalonul, violet sau alb, care nlocuieste la ele fusta s au rochia, sa se vada de la sold n jos. Acest vestmnt usor flutura n urma bicicletei , fara sa jeneze pedalarea. Nici o urma de masina, nici un zdranganit de camion de mare tonaj, nici un autobuz al carui motor Diesel ti zgltie creierii nu se vedea si nu se auzea pe strazile acestui oras. Cnd se ntmpla sa treaca, o data la o ora, de pilda, un Gaz, aparitia si disparitia lui ti amintea de un bondar care a nimer it ntr-un stup de albine, de unde repede este alungat. Cine poate sa-si imagineze , nvatnd geografia, sute de ochi oblici, frumosi n limpiditatea lor expresiva privin du-te ntr-o trecere continua n care mersul bicicletei fsie doar att ca sa-ti dea senz atia de vis, de ireal ? Trebuie mers acolo, n orasul sau pe fluviul aratat pe har ta pentru ca geografia sa ne pasioneze.

Nu stiu daca batrnul domn care ma scosese lnga uriasa harta agatata ntr-un cui alat uri de catedra fusese vreodata macar pna colea n Grecia, leaganul civilizatiei noast re, dar era clar pentru mine ca undeva pe pamnt tot dorise el sa se duca, altfel de ce si-ar fi ales, ca profesor, chiar geografia ? S-o fi dus, nu s-o fi dus ? n cepu sa ma scie cu ntrebarile. Stiam att ct era necesar sa fiu lasat n pace. Dar nu m lasa si sciala deveni chin. Ca pe fluviul acela ce orase se mai gasesc ? Le spuses em pe toate. Si n orasele acelea ce fel de locuitori mai traiesc ? i spusesem pe t oti. Mai erau nsa orase si locuitori pe care nu-i spusesem, sa ma mai gndesc. Se l asa o tacere nefireasca n marea ncapere de clasa. Timpul trecea, profesorul statea neclintit la catedra si astepta. Totul parca ncremenise. Ce vroia de la mine ? A tta stiam, atta spusesem, n-aveam la ce 192 ma gndi. v__ Gndeste-te ! ma soma batrnul domn ca si cnd mi-ar fi ghicit gndurile. Si deodata racni : gndeste-te. , . , . Si se dadu jos, se repezi la mine, ma lovi cu pumnii n cap, nghesuindu-ma n uriasa harta la care nu vroiam sa ma gndesc, apoi facndu-si din degete gheare mi le nfipse n abdomen horcaind bestial : __ ti scot matele din tine ! Vroia ntr-adevar sa mi le scoata, fiindca, dupa ce ma ndoii si mi ferii burta, se r etrase la catedra si-si relua, gfind, interogatoriul : ce orase se mai aflau nca pe fluviul acela ? Si n orasele acelea ce fel de locuitori mai traiesc ? Sa spun. C lopotelul sunase, dar el continua sa ma tortureze. Acolo pe harta, la marea coti tura a uriasului fluviu, se gasesc niste asezari omenesti si niste locuitori. Ce stiu despre ele ? Degeaba ma uit ca a sunat sfrsitiul orei, pna nu spun nu scap... Apoi, deodata, si-a luat catalogul si a iesit din clasa. M-am dus n banca mea si m-am asezat si abia atunci un val de ura mi s-a urcat nav alnic n inima mpotriva batrnului domn. Ce-avusese cu mine ? Ce rau i facusem ? Adica de ce sa-mi scoata el mie matele din mine ? Ma facuse el, mi platea el taxele, mu ncea el din greu sa-mi cumpere haine si carti ? Numai tata avea acest drept, fii ndca numai pe el putea sa-l exaspereze ceva si sa ma ameninte, dar nu acest stra in, care daca nu stiam n-avea dect sa-mi dea nota proasta, dar sa nu se atinga de mine. n jurul meu se str&iisesera sapte-opt baieti cu care eram prieten si taceau toti turburati de strania ntm-plare. Cnd, intra monitorul, un elev dintr-a opta, si spus e din prag ca elevul cutare, adica eu, sa pofteasca n biblioteca profesorului de geografie, care ma chema. Avea o astfel de biblioteca speciala plina cu carti de 193 calatorii, harti si atlase si globuri pamntesti de muzeu. I-am raspuns monitorulu i ca nu ma duc. Acesta iesi si 1 reveni dupa ctva timp. Domnul profesor, zise el, te roaga sa poftesti numai cteva minute. Simtind ca se petrece ceva neobisnuit, m-am sculat din banca, am iesit pe cor idor si am intrat fara sa bat n usa n mica biblioteca geografica. Batrnul domn ma J ntmpina n picioare, dar ntors n profil, cu fata spre rafturi, si asa ramase n timp c rosti : ...N-am vrut sa-ti fac nici un rau... dar mi dau seama ca ti-am facut... nici eu nu stiu ce mi-a venit mpotriva dumitale... te rog, dragul meu, sa ma ierti... 1 Si vocea i se sparse si din ochii batrnului domn ts-nira lacrimi si i inundara prof ilul sau blnd si distins ndreptat teapan spre cotoarele cartilor. Nu stiam, pe atu nci, nici sa acuz si nici sa iert, nct am tacut ctva timp, apoi fiindca nici batrnul domn nu mai spunea nimic m-am rasucit spre usa si am iesit. Nu-l mai uram, dar nici nu-l iubeam. DESPARTIREA NESTIUTA IX ...Si ntr-o zi, fara sa-mi spuna, tata lua hotarrea sa se desparta de mine. Era n s eptembrie 1940... nainte sa ajung s-o fac eu, istoria, turbure si amenintatoare, dadea buzna peste noi : scoala normala unde nvatasem, din Cristur-Odorhei, nu mai exista, mpreuna cu jumatate din Ardeal... Primisem o hrtie n care eram anuntat ca snt nscris la Bucuresti... Plecasem cu caruta spre gara si tata lasase caii la pas

foarte ncet... Nu ntelegeam nici de ce plecasem asa devreme... Marine, ncepu el, te duci la Bucuresti... Si tacu vreme ndelungata. Nu eram atent la el, dar nu eram nici nelinistit. Nu cr edeam n adevarul evenimentelor care se petreceau, asa cum nu credeam n lucrurile nef iresti. Acest sentiment de nencredere care mi se nastea n constiinta n acea toamna era adnc si cu anii a devenit foarte stabil si m-a eliberat pentru multa vreme de presiunea timpului tragic... Rasturnari nefiresti... puteau avea o durata... nu puteau avea viitor... Te duci la Bucuresti, relua tata... Si cu o insistenta cu care vocea sa groasa se ferea sa ma sperie, dar nu sovaia sa ma faca totusi sa nteleg ca mcepnd din clipele acelea ma aflam pe un drum pe c* re urma sa merg singur, ncepu sa-mi spuna ca mai mult dect facuse pentru mine pna a tunci nu mai putea, 195 ca el bani nu mai avea cum sa faca rost, ca chiar atunci cnd ma nsotea sa ma urc n tren nu avea sa-mi dea nici un leu, nu avea, ntelegeam sau nu ntelegeam ?! Ba, t u auzi ce spun eu aicea ?! Nu auzeam. Adica auzeam, dar nu ntelegeam. Nu mi se p area ca nu mai auzisem ceea ce mi spune el. Nu avea bani ! Ce mai noutate ! Parca avusese vreodata !? Parca l auzise cineva spunnd, chiar daca avea brul plin (si s e ntmplase sa-l aiba) ca are ? N-am ! Asta parca chiar si gndea n clipa cnd mna lui pipaia miile fosnitoare n chimir. Ca sa ma duc si eu la noroc, continua el, i ntru n scoala si spun ca n-am acuma bani de taxe si de internat, dar ca voi avea, o sa primesc de-acasa si sa stau si eu ct m-or tine... Si daca n-o sa mai pot sa mai stau, si or sa ma dea afara din scoala, ei, era asa rau ? Nu era, cum sa fi e ? Un om cu patru clase secundare nu se aseamana cu unul care n-a nvatat nimic si nu stie sa care dect caramizi cu spatele, ca bietul Nila, care pe urma a avut no roc la blocul Algiu, de pe Cheia Rosetti, l-a luat proprietarul la el, l-a facut portar... Adimitnd cazul ca o sa pot si eu, trsi, grapisi, sa termin si pe-a patra dupa sistemul lui cu fonciirea, prin amnari si promisiuni... Ea, nu se schi mba ? Cu patru clase am capacitatea, daca vin si intru undeva functionar, d imineata ma duc la slujba, dupa masa ma ntorc n odaita mea cu cartile mele si ma a puc sa nvat... Ce treaba am ? Si cu capacitatea luata pot sa dau liceul n particula r, sa trec pe-a cincea, n particular nu snt attea taxe si din leafa pe care o so cstig, ei ?! N-o sa-mi ramna acolo cteva mii de lei ntr-un an si sa rezolv daravel a ? Numai daca n-o sa capat daruil betiei, ca alde frati-meu Uie, ca atunci binent eles ca nu numai ca n-o sa am cu ce plati lasnd la o parte faptul 196 ca nici d e nvatatura n-o sa-mi arda, dar nici n-o sa-mi ajunga sa-mi duc zilele si o sa-mi curga hainele dupa mine jurabii... Dar nu snt eu ala, ei si ce ? Strica daca mi spune ?! Macar daca n-are bani sa-mi dea, el ce sa zica ?! Snt baiat mare, pot sa nteleg ce-au patit altii si sa nu patesc si eu. .. nteleg ?... __ Ba, tu ntelegi ce spun eu aicea ?! Sau tu nici n-asculti ? Ascultam, dar cuvintele lui mi treceau pe de laturi, fiindca nu erau destinate pe ntru clipa de fata si nici pentru viitorul apropiat. Cum sa nteleg eu chiar imedia t ca el, tatal meu, si lua n acea ora mna de pe mine si ca ma trimetea n lume cu gndu l nemarturisit ca ndarat n-aveam ce mai cauta ? Sigur ca mai devreme sau mai trziu un lucru ca acela trebuia sa se petreaca, dar, chiar asa, venise ntr-adevar acea clipa ? Ma uitam la marea de porumburi printre care trecea soseaua spre gara, s i n nici un fel n-aveam sentimentul ca lucrul pe care-l dorisem att de mult, adica ruperea de familie, se petrecea definitiv chiar n acea ora si ca multi ani de-at unci ncolo n-aveam sa-l mai vad pe tatal meu si nici stnd cu el astfel n caruta, si mtindu-ma adica tot mic, desi nu eram, n-aveam sa mai stau. De ce adica, continua tatal meu, sa nu pot si eu sa izbutesc, chit ca prea bun l a treaba n-am fost eu, dar de aia au cheltuit toti si au muncit pentru mine, si el, si mama si Mita si Ilinca si pna si baiatu-ala mai mic, Sae, a avut saracu gr ija de vite, ba chiar a dat si la secere si la sapa, ca sa pot eu sa nvat, sa nu t rebuiasca sa ma ntorc dupa ce toti au rabdat de pe urma mea, si sa umblu prin nor oi n opinci. Ce adica, a izbutit bietul Nila, care abia stie sa se iscaleasca, si n-o sa izbutesc eu ? De ce adica sa nu izbutesc ?! De ce sa nu izbutesti, ma, Marine ?! Sau tu nici nu asculti ce balmajesc eu aice

a ?!! 197

Auzindu-i cum se ia singur peste picior, tresarii, ma uitai la el si vazndu-i chi piul l apucai de umeri si veselia mi-o auzii singur printr-un fel de strigate pe c are le scosei si care speriara caii parca adormiti... Asta, da, ntelegeam, iata, sa stai sa-ti dai singur seama ca balmajesti de pomana si ca n nici un fel nu poti face pe cineva sa nteleaga prin cuvinte ceea ce i se ntm-pla... Tu i vorbesti si el se uita nainte si nu vede de-ct soarele si cerul si fundul cailor batuti de cozil e lor n ritmul pasilor si al carutei... Tata se mira, cu o expresie de deznadejde vesela pe chip, dnd din umeri, vrnd parca sa spuna ca el si-a facut datoria, dar d aca astuia i arde de rs... cine sa-l mai nteleaga... Dumnezeu stie ce s-o mai alege si de asta... Eu stiu, zisie el, la ce te gmdesm tu ! Ei, la ce ma gndesc ?! raspunsei eu batjocoritor. Si el se intimida si tacu. Mai vazuse si el elevi prin sat, dar nici unul nu facea ca mine... Umblau n grupuri, rznd, sclifasindu-se... org anizau baluri, serate... E drept ca nici n-aveam cu ce sa ma mbrac si sa ma ncalt ca sa ma duc si eu, dar chiar de-asi fi avut si chiar de m-asi fi dus, credea el , nestiind ca de fapt asta era suferinta mea ascunsa, nu acolo mi-era mie gndul.. . Dar unde ?... Cum adica, exclamase el odata uluit, sa faci treizeci de kilometr i pe jos, pna la Recea, dupa o carte, domnule ?! Dar ce, e aurita ? Si sa-l fi pu s la o treaba mai mica dect asta, ar fi iesit galagie mare..." Facusem ntr-adevar acel drum, dupa tata cel putin bizar, si nu era aurita acea carte n patru volume, cu care ma ntorsesem, dimpotriva, avea un titlu pe care el l silabisise absolut ne dumerit: Victor... Victor... Da, asta mai ntelegea, Victor, cum sa nu, pe multi i chema asa, dar Hugo... si pe urma, Mi-ze-ra-bi-lii... Se strm- j 198 base foart e suparat si-si vazuse de caii lui. Si el vroia acuma sa-mi spuna mie ca istie la ce ma gndesc eu ! De fapt nu stia ! Dibuia, si ar fi vrut sa afle macar n ultima ora de la mine daca era sau nu ceva n capul sau n sufletul meu, un gnd sau o tarie ca sa-i faca despartirea usoara. Cum puteam sai spun ?! Marile secrete nu se dezvaluiesc nimanui... Ne purtam chiar cu ^. cei m ai apropiati, ca si cnd nu le-am avea, chiar cu riscul de a fi luati n derdere, bat jocoriti sau umiliti... '-* Ma rog, zise el atunci n fata tacerii mele : Eu sper (si ti-o spun asta ca sa ma tii minte), ca m-ai nteles !... Ca daca nu m-ai nteles, exclama el cu totul detasat de asta data, o sa fie vai de capul tau... ntre timp ne apropiasem de gara, dar mai era un ceas pna la sosirea trenului. Tata deshama, dadu cailor sa mannce niste mohor si iesiram pe peron. Bani de bilet av ea, scosei biletul si ne asezaram n fata pe o banca. Peronul era plin de elevi si eleve, care, ca si mine, terminasera vacanta si plecau spre orasele n care nvatau, la licee sau scoli normale... Veselia care anima altadata peroanele, la sfrsit d e vacanta, era acum umbrita de o melancolie grava care abatea privirile n laturi sau n pamnt... Stiam toti... Clujul nu mai era al nostru si toti aflasem ca-l pier dusem fara sa tragem un foc de arma... Ca ministrul nostru la Viena, unde forte mai puternice dect noi ne dictasera conditiile lor, lesinase vaznd harta cu trupul cioprtit al tarii. Ca soldatii, retragndu-se, plngeau si se rugau de ofiteri sa-i lase sa lupte... Trenul sosi. Urcndu-ma n el cu graba sa nu se puna n miscare si sa-l pierd, cu geam antanul meu de lemn, vopsit n negru, n mna, uitai de tata, cnd l auzii ca nu striga. Lasai geamantanul pe culoar si iesii pe platforma. Trenul se urni si ncepu, lin, s a paraseasca gara. Tata mi spuse cu un glas mpiedicat, parca nesigur, pe 199 nume, ca si cnd nu m-ar fi recunoscut, urcat cum eram, ca snt copilul lui. si duse bratele n sus, tot cu o miscare frnta. Pornire trzie de mbratisare care nu avusese lo , nu se gndise din timp... Marine, repeta el, si facu ctiva pasi cu mine n timp ce miscarea lina a trenului se accelera. N-am schitat nici un gest si nu i-am adresat n prima clipa nici un cuvnt. Nu-l rec unosteam nici eu... Nu stiam ca poarta cu el, pentru mine, astfel de ngrijorari f ara nume, care sa-i smulga un astfel de strigat sugrumat nsotit de o astfel de mis

care neconvinsa a bratelor, care ar fi vrut sa ma apuce de-acolo de pe platforma si sa ma traga ndarat... Ei, i-am raspuns strignd, ce este ? Marine... Trenul... Att l-am auzit ca zice si l-am pierdut din vedere pe dupa coroana bogata a salcmul ui care strajuia peronul... REFLECTII RISIPITE TEMA POVESTITORULUI Daca mprejurarile nu m-ar fi silit sa devin scriitor profesionist, poate ca tot c eea ce am scris ar fi stat n sertar, si ar fi suferit attea modificari si transfor mari de teme si subiecte de la o carte la alta, nct pna la urma nu s-ar mai fi ntele s nimic si m-asi fi trezit la cincizeci de ani fara sa fi avut ceva gata. Poate ca asi fi ratat totul, dar poate ca asi fi pus ntr-o singura carte totul, si acea carte ar fi... Dar mai bine sa nu ma mai gndesc cum ar fi iesit acea carte. Ar ns emna sa nvinuiesc conditia scriitorului care trebuie sa traiasca din scrisul sau c hiar daca nu are talent de profesionist, ceea ce ar fi prea comod. Ori cum nici p e mine n-am chef sa ma nvinuiesc (fiindca la noi, daca faci astfel de lucruri, ce ilalti zic aha, va sa zica tu esti de vina, si te nfunda si ei si mai tare), mai bine sa-mi rasfoiesc, vesel, nainte de a le arunca la cos, aceste manuscrise din care s-a extras tot... Iata, ntr-unui e topit Moromete nsusi. Se numeste Matei Dimir si apare n 1950, ntr-o situatie specifica, ntr-un conflict n care protagonistii sfrsesc unul ucis, altul spnzurat, altul executat pentru ucidere. Iata altul, cu scene nchegate. E descrisa o masa taraneasca, o discutie cu percep torul satului, o scena a iesirii la seceris, alta n care era implicat cel mai mic dintre Morometi, si cteva portrete (portretul Guicai si al lui Traian Pisica). R estul, adica mai bine de jumatate din ceea ce este azi primul volum al Morometilo r, precum si tema timpului care are cu oamenii nesfrsita rabdare lipseste. Cum mi s-a impus aceasta tema care m-a ajutat sa ncheg aceste scene ? ntr-un mod foarte firesc. Era tema lor, a taranilor. Dar si cu aceasta tema cartea a zacut multi a ni aruncata prin dulapuri. Dupa ce am scris-o m-am simtit att de epuizat, fnct miar fi parut bine daca as fi murit. Cartea fusese scrisa, si din viata mea propri e nu razbatuse nimic n ea. Ce valoare mai avea ? Unde era tema mea, a povestitorul ui, de mii de ori mai interesanta dect a taranilor care snt att de plini de ei nct si chipuiesc ca lumea e o lume de tarani si orasele snt asezari izolate, care nu le aduc dect chemari la razboi, impozite de platit si nenumarate alte constrngeri ? P lecnd dintre ei, traisem caderi din care nu nteleg cum m-am naltat si naltari despre care deprimarea mi soptea ca nu le voi mai atinge niciodata. De ce nu s-a strecu rat nimic din ceea ce snt eu n aceasta compozitie ? N-am gasit raspunsul, dar a ap arut ideea ca s-ar putea ca acest raspuns nici sa nu existe. Nu scrii ceea ce vre i, ci ceea ce poti. Si mi-am zis atunci ca nu face nimic, exista o tema a tarani lor si merge si fara tema mea. O sa vedem mai trziu daca exista sau nu o tema a p ovestitorului ; si n cazul ca exista si o poate nsoti pe cea a taranilor, voi adau ga si voi sterge zece sau cincizeci de pagini si voi introduce astfel tema mea. n cazul n care se va dovedi ca e necesar sa adaug ou zece pagini si nici cincizeci , ci unul sau mai multe volume, care sa preceada sau sa urmeze acest volum, atun ci chiar ca publicarea primei carti nu-mi va aduce nici un prejudiciu. Au trecut de atunci cincisprezece ani, am scris n acest timp povestiri si noi romane, am s cris volumul doi al Morometilor, si tema mea, pe care o asteptam si la care refl ectez si acum ori de cte ori termin o carte, nu vrea sa se lase ntrezarita. Visez n sa la ea, mi place sa ma plimb gn-dindu-ma cum va fi. Si nu o data un gnd ca o arsu ra ma trezeste si ma face sa-mi dau seama ca anii trec,ca scriu putin n asteptare a acelei revelatii si ca ar trebui sa renunt la acest vis si sa-mi vad, dupa exem plul lui Balzac, de profesiunea mea de scriitor, si sa scriu >' romane macar cte u nul pe an. Nu i-a venit lui ideea cea mare abia la urma ? Comedia umana ? Care i -a salvat jumatate din tot ceea ce a scris, carti multe la numar, care, fara ace asta idee, care le-a strns la un loc, s-ar fi risipit ca o lume fara nucleu ? Ma tem nsa ca e prea trziu pentru mine sa mai nvat sa muncesc att de mult ca el. Ma tem ca zarurile snt aruncate : mai am de scris doar o singura carte, nrudita cu cea a lui Moromete, si careia nu-i lipseste dect prima fraza ! Sa iesim si sa ne gndim

le ea... IMPOSIBILA NTOARCERE Ce se ntmpla astazi cu poiana fierariei lui Iocan n care taranii din Morometii se s trngeau sa faca politica ? Cine snt, ce snt, unde snt ei acum ? As putea sa spun ca a ceasta poiana exista nca si ca liberalii" mei care mi-au ncntat copilaria traiesc si astazi si snt cooperatori. Multi dintre ei chiar traiesc si snt chiar cooperatori . Dar pentru mine ei toti nu mai snt si nici nu-i mai recunosc atunci cnd i caiut si n cerc sa stau de vorba cu ei. Poiana este un loc care parca si-a micsorat dimensiu nile, polita fierariei lui Iocan a disparut, caii care erau adusi acolo sa fie p otcoviti au fost omorti cu ciomegele n curtea cooperativei, au fost dati la porci, deoarece, dupa cum mi s-a spus, consumau mult". Cu alte cuvinte, nu-si mai aveau rostul lor n lumea taraneasca, mncau fara sa munceasc a. Si cnd ma duc pe acolo, am impresia ca visez, parca as fi n Spania. Vad oameni cu magari, n cte o troaca pe doua roti. Iar la gara nu ma ntmpina nimeni, nici o caruta cu nici un taran cu caciula n cap care sa ma aduca n sat si de la care sa aflu pr imele stiri despre viata consatenilor mei. Si mai ciudat pentru mine este faptul ca liberalii" mei par sa-si fi pierdut memo ria de odinioara, si viata lor pare sa fi nceput de curnd, de vreo zece-cinri/spre -zece ani. Iar aceasta viata pare sa fie si ea fara amintiri. N-au nimic de spus, zadarnic ncerc sa le aduc aminte de tatal meu, de Iocan, de Cocosila... O viata foarte intensa au trait toti n deceniul 50 60. Cnd vrei sa le reamintesti cte un amanunt din aceasta viata, asculta ctva timp si pe urma ti raspund ca trebuie sa plece sa faca procente. Procente ? Nu stiu ce nseamna asta si nici nu ma inter eseaza. Ce sa nteleg eu din aceste procente ? Dar chiar si satul, cnd ajung la mar ginea lui, pe deal, si ma uit n jos, nu-l mai recunosc. Se vad casele cu acoperis urile lor, ulitele si deasupra cerul. Satul este complet descoperit n fata cerulu i. Au taiat salcmii, pe toti. Asta nu e satul meu. De ce au taiat ei salcmii ? As putea sa aflu. Dar ma retin. Ma uit prin curtile lor. Snt mari si pustii. Ce rost mai au asemenea curti ? Snt s imboluri fara sens : au disparut din ele vitele si uneltele agricole. Nu vreau s a ma gndesc la faptul ca un iscriitor din alta generatie sau chiar un orasean de astazi, ducndu-se n satul meu, n-ar ntelege nimic din ceea ce simt eu si nici n-ar fi de acord cu mine. Gndul ca ar avea dreptate el, si nu 206 eu, nu-mi produce nici o turburare. Snt oare att de batrn ? Este pozitia mea o reeditare a pozitiei s criitorului samanatorist care cauta cu mhnire o lume trecuta n cea prezenta pe care n-o mai recunoaste ? mi recitesc ultima proza despre tarani si nu con-* stat nici o alunecare spre sam anatorism. N-ar ramne dect sa cred ca am mbatrnit, la patruzeci si opt de ani. Pentr u unii dintre cea care au acum n Silistea douazeci de ani, nu e nici o ndoiala ca snt un om foarte batrn. Dar lumea nu e facuta din oameni de douazeci de ani, e dre tpt ca nici din oameni de patruzeci si opt-cincizeci. Dar si acestia care au cinc izeci de ani ma cred probabil mai batrn dect snt, fiindca prea mult le vorbesc desp re trecut. Fireste, eu ma cred mai tnar dect ei toti si nu din pricina vrstei ma uit si nu mai nteleg ce vad. Strm-tarea poienii nu s-a produs datorita compresiunii pa-mntului, ci pentru ca pe ea nu se mai aduna oameni. Eu stiu ca ei se aduna acum n alta parte si ca discutiile de-acolo snt mai putin gr atuite, snt chiar eficiente. Dar nu cred ca mai au naivitatea de-atunci, care dade a atta sens gndini lor ciudate si care pe mine ma arunca ntr-o lume miraculra-a. Erau foarte saraci, dar r.i: tareau doritori sa afle cauza saraciei lor, erau ma i caraba interesati sa puna n discutie situatia din Parr.".;r.t, ce a zis Iorga cel care-avea doi creieri", ce a zi; Madgearu, ce-a zis Bra-tianu. Daca aceste amintiri despre acea poiana ma stapnesc cu atta putere nu este pentru ca snt prizonierul copilariei mele, ci pentru ca abia acum, la maturitate, descopar n viata ei din amintire vocatia profund democratica a poporului nostru. Reprosul ca traiau, practic, ntr-o iluzie nu infirma adevarul ca aveau dreptate n spirit. 207 Din cnd n cnd mi se povestesc nsa si lucruri care mi reamintesc de umorul lor de atun

ci, care mi placea mie. Dupa vizionarea la scoala din sat a filmului Desfasurarea consateanul meu Ilie Barbu, care n-are, n afara de nume, nici o legatura cu Ilie Barbu din nuvela si din film, a fost chemat la sfatul popular de catre doi insi de la raion. Tovarase Ilie Barbu, i-au spus acestia, dumneata l-ai cunoscut pe Marin Preda. Ce poti sa ne spui despre el ? La care Ilie Barbu, ce s-o fi gndit el si ce socoteli si-o fi facut, s-o fi gndit si la soarta mea (n-a nteles ce rost are aceasta ntrebare si cine ar fi cei care i -o adreseaza), dar s-a gndit, binenteles, si la soarta lui, pe care trebuia negres it s-o puna la adapost pentru parerea pe care ar fi putut s-o aiba despre mine, si pe care trebuia s-o exprime fara ocol; le-a dat urmatorul raspuns : Tovarasi ! Marin Preda a fost un prapadit. Traiasca Partidul Comunist! Nu mai adaug ca eroul meu s-a contaminat de pofta de cstig a unora dintre conceta tenii sai si a nceput sa spuna n dreapta si-n stnga ca ar fi trebuit sa mpart cu el drepturile de autor si de la nuvela si de la film. Poate ca asi fi facut-o daca si el, n amintirea mea, ar fi ramas un participant l a discutiile din poiana fierariei... Dar el nu venea pe-acolo dect ca sa-si potcove asca din cnd n cnd caii. Ba nu, nici pentru asta nu venea, ca mai erau sase fierari n sat, unde nsa nu se discuta ca la buzatul fierar. Poiana acestuia era unica. CUM AM SCRIS RISIPITORII" Televiziunea mi-a pus ntrebarea de ce a treia editie Urcare tocmai a aparut a Risipitorilor a fost din nou refacuta. Acum, cnd acest roman a ajuns n sfrsit la * forma lui definitiva, ma gndesc daca cu efortul scrierii lui n-asi fi putu t sa scriu cel putin trei carti noi. ntrebarea care mi se pune nsa si care este p entru mine linistitoare este daca aceste carti noi ar fi putut fi F riguri, Morometii, voi. II, si Intrusul. Strat convins ca n-ar fi fost si iata d e ce. Prin 1953, adica dupa terminarea Morometilor, voi. I, dar care era nca la mine n s ertar, m-am apucat sa scriu volumul al doilea. M-am chinuit o iarna si o vara. Z ilnic luptam cu o neputinta de a scrie a carei explicatie mi scapa. Pur si simplu nu stiam sa scriu. Stateam n fata hrtiei si nu reuseam cel mult dect sa descriu sc ene iscrise deja n volumul anterior, reluate nsa ntr-o forma penibila si care mi se impuneau n mod bizar, desi imaginatia mi era ndreptata asupra altor subiecte. Ma s imteam stapnit de dorinta imperioasa de a vorbi eu, si nu personajele mele tarane sti, de a gndi cu mintea mea, si nu cu a lui Ilie Tabrgel (era unul care ma obseda ), sau mai stiu eu cu a carui alt taran care si scotea capul printre rndurile mele trudnice si vorbea tot el, dar fara sa-mi dea sentimentul ca spusele lui reprez inta sensul vietii lui pe acest pamnt (si pe acele timpuri) si ce soarta l astepta ! Exasperat, am abandonat totul si ma gndeam chiar cu seninatate sa ma las de sc ris. Nu-mi placea ideea ca nu pot sa fac altceva dect sa ma mpleticesc printre pic ioarele personajelor mele, descriind ntr-un mod naiv psihologii naive, desi ele er au expresia unei credinte si a unei sperante ca ntr-o nuveila pe care am publicat -o n acei ani si care s-a bucurat pe atunci de un mare succes. Inocenta trebuie sa apartina numai eroilor, nu si scriitorului. Din aceasta trufie nu m-a sc os dect ntm-plarea si, desigur, instinctul. O carte netiparita la timp rataceste apoi multa vreme pna si gaseste locul potrivit n constiinta publicului si a istor iei unei culturi. Din pacate pentru dorinta de atemporal a multor ncepatori de azi , romanul e legat de istorie si fara ea se asfixiaza. Trebuia sa tipare sc ceea ce scrisesem atunci si nu mai trziu, cu toate ca romanul acesta desp re taranimea antebelica era neterminat : nu ma interesa daca taranimea romna conti nua sa se ruineze n capitalism, asa cum spunea o fraza la sfrsitul volumulu i, pe care ulterior am scos-o, ci viata unei categorii umane pndita de vicleniile istoriei; ori, aceste viclenii erau abia anuntate. Cine poate nsa sa asigure un scriitor ca o obsesie a sa aflata n plina desbatere a constiintei va trece n mod sig ur si pragul expresiei artistice ? Sa pastram, mi-am zis, n rezerva marea ntrebare despre curgerea timpului si ce poate ea aduce oamenilor, si sa dam la o parte pnz a de pe tabloul gata terminat al unei epoci care s-a scurs. Pentru ceea ce va j urma, vom vedea. Si, astfel, m-am hotart sa dau drumul primului volum din Morome tii. Dupa aceea nsa reveni amintirea esecului, care se confirma curnd la o noua ncercare cnd vrui sa continui acest roman. Ma mbolnavii de exasp

erare, seninatatea ma parasi, zacui n spital, apoi ma nsanatosii. Si ntro zi mi veni urmatoarea idee : Foarte multi oameni din vremea noastra pate sc ce-am patit eu. Nu este oare exasperarea, provocata de neputinta de a-ti ating e un scop dorit, o realitate a lumii noastre moderne ? Socurile 210 la c are sntem supusi din pricina pierderii seninatatii si echilibrului sufletes c, seninatate si echilibru supuse unei continue agresiuni a mediului si d e care nici macar .*-nu sntem totdeauna constienti, nu snt ele oare cauza unor mar i tulburari n comportamentul omului de azi? Si asa am nceput sa scriu romanul Risi pitorii, amnnd si chiar renuntnd la continuarea Morometilor. Si deodata neputinta de a scrie a disparut. Eram att de entuziasmat nct socoteam acest roman, n sinea mea, m ai bun dect tot ceea ce scrisesem pna atunci. In doi ani l-am terminat si avea pes te opt sute de pagini. Urma sa apara. Profitnd nsa de o defectiune editoriala de u ltima ora, mi-am recitit romanul si nu l-am mai gasit bun. Din opt sute de pa gini l-am redus la trei sute cincizeci, pentru ca apoi, n spalturi, sa-i mai adaug o suta. n ciuda acestor contrarieri si reveniri istovitoare, nu si mteam nici o oboseala, ceea ce iesea mi placea, aveam sentimentul ca am biruit ceva, ca am capatat un stil al meu, al gndirii mele directe, si nu c um era cel din Morometii, n care gndirea mea se exprima indirect prin ace ea a taranilor. Era tocmai ceea ce mi daduse mai nainte sentimentul neputintei, fa ptul ca nu aveam format si un stil direct, fara de care continuarea chiar a tablo ului Morometilor nu era cu putinta, caci intram n plina contemporaneitate n care, fatal, scriitorul stia mai multe dect eroul sau taran si la al carui unic punct de vedere, sau viziune asupra lumii, nu putea ramne. Descoperind acest a devar al experientei mele, nu mai mi-a placut nici a doua editie a Risipitorilo r, care ea nsasi a fost rescrisa n ntregime. Fiindca ntre timp scrisesem povestirea F riguri si volumul al doilea al Morometilor. Desigur, structura Risipit orilor a ramas, n parte, neschimbata, stilul nsa, aceasta tesatura de cuvinte care ncheaga figuri si pasiuni umane, nu mai e aproape deloc acelasi. Simtind n mna un i nstrument din ce n ce mai aproape de scopul sau, format n aceste nesfrsite refaceri ale Risipitorilor, si curajul mnuitorului lui se schimba. Intrusul a fost scris ntr -o vara. Martin Bormann si Friguri n doua luni, Morometii, voi. II, n doi ani. Pen tru un scriitor care cu zece ani n urma se gndea cu toata seriozitatea sa se lase de scris, aceste performante, care nu trebuiesc comparate dect cu el nsusi, au des igur o semnificatie : sentimentul neputintei de a scrie, impasul, nu snt totdeauna reale. Dar ma opresc la timp si nu insist asupra acestui subiect. Astazi se scrie mult si n-am auzit pe nimeni plngn-du-se ca i-ar fi secat forta cr eatoare, ca sa ncurajez prin experienta mea pe altii. Detaliile si reflectiile pe care as putea sa le dau n continuare pe aceasta tema ar risca sa para neverosimi le. FACATORII DE CUVINTE Ce este un scriitor facator de cuvinte ?> Un astfel de scriitor este dupa parere a mea acel scriitor nzestrat cu talent literar care n-are nimic de spus si care f ace cuvinte pe toate temele date, cu predilectie nsa pentru natura si dragoste. Fi reste ca el spoieste cu cuvinte si restul realitatii, dar asta o face cam plicti sit si cu o dispozitie evidenta, pe care nu si-o ascunde, ca i displace aceasta nde letnicire de a face analiza", sau alte mofturi de acelasi gen, cu att mai mult cu ct asta l sileste sa constate ca oamenii snt greu de descris", snt cam agitati, nu st u pe loc, si ca se misca n societate dupa niste legi foarte complicate pe care n -are nici un rost sa stai sa-ti spargi capul sa le studiezi, (n aceasta privinta e i se aseamana cu o eroina dintr-o povestire antologizata de celebrul Hitchcock, care nu putea sa picteze ceva care se misca ; ca atare, daca era un arbust batut de vnt, l taia, sau daca era-un animal, l omora, pe urma voia sa-si omoare propriul nepot, dar i s-a nfundat.) ntr-adevar, omul sub imperiul naturii sau al dragostei , mai ales, daca e un mos htru cu barba alba sau o fata cu parul balai, nu-ti ofe ra nici o enigma a existentei lor de dezlegat, dupa conceptia facatorilor de cuv inte, ci numai aceea a unei deveniri vegetale si animale care are ca focare vizu ale prisacile, florile, butoaiele, cramele, padurile, frunzele galbene, tigancil e, haiducii, cusmele, flintele, gurile de rai, picioarele de plai, razoarele, vi roagele, luna, strigatele misterioase, cinii, pasarile, grajdurile, grul ca lan, g rul ca boabe (copt sau cu lapte n el), tufisurile, praiele, viteii cu botul crud, mn

jii, rastoacele, si toate acestea chiar si astazi, n ciuda necontenitei schimbari a peisajului nostru, care modifica toate aceste vaioage, sipote si cavalcade, nu numai ca viziuni ale unei imaginatii idilice, ci si ca psihologie a locuitorilor, fie ei mosnegi sau fete tinere. Facatorii de cuvinte cei mai numerosi s-au recrutat, cum lesne se poate deduce, din curentele samanatoriste si neosamanatoriste, dar si din cele moderniste, cei mai mari facatori de cuvinte n acest sens dndu-i de pilda suprarealistii ntrziati, sau chiar suprarealistii propriu-zisi (n paranteza fie spus, din acestia din urma s-au recrutat n mod surprinzator cei mai radicali proletcultisti, ei gasind n prol etcultism satisfactia ruperii de traditie, pe care oricare alt curent le-o refuz a). O categorie de facatori de cuvinte a fost desemnata prin denumirea de scriitor i pasunisti, asta ineluznd adica pe acel scriitor care sta nfipt cu ambele picioar e n pasune si sub vraja si seva care simte cum i se urca din adncuri la cap, face c uvinte, n special poezii. Facatorii de cuvinte nu s-au recrutat nsa numai de prin p asuni sau de pe plaiuri, adica de prin acele asezari n care psihologia si moravur ile oamenilor snt ntre sat si oras, prin urmare cu o cantitate deosebita de pitores c, forme tipatoare, vulgaritate groasa, forme de viata ale unei gndiri necate n alc ool si sexualitate, paralizate de spaima devenirii, spaima care nu se traduce si nu duce la o hotarre de a lupta cu mprejurarile vitrege, indiferent de soarta lupt ei, si sa capete astfel maretia cuvenita omului, ci se blbie si se grozaveste expr irnnd rudimente de notiuni, amenintari controlate de comisarul de politie sau de negustorul sau crsmarul din colt, unde-si are arvunite leafa lui nefericita si co nstiinta. Facatorii de cuvinte si nchipuie ca au de partea lor pe Sadoveanu si pe Matei Caragiale, mari scriitori, pe care i citez tocmai pentru opozitia lor, defi nind astfel cu doua nume o ntreaga geografie a valorilor stilistice majore. Dar fa catorii de cuvinte se scalda ntr-o dulce iluzie creznd ca stilul folosit de acesti mari scriitori ar avea vreo contingenta cu stilul lor. La marii scriitori, stilu l se ncadreaza perfect cu ntregul lor univers de substanta. Deci substanta exista. Ori, tocmai lipsa de substanta este aceea care i desemneaza pe facatorii de cuvi nte, si nu stilul. Stilul nsa e cultul lor. Incapacitatea exprimarii unei problem atici umane veritabile naste facatori de cuvinte si n peisajul urban, nu numai la tara si la mahala, si anume chiar n snul acelei categorii sociale care prin profes iunea ei ai zice ca e cea mai familiarizata si apropiata de specificul cultural s i literar : intelectualitatea. Facatorul de cuvinte nascut n mediul urban si inte lectual nu e mai putin facator de cuvinte dect cei la oare ne-arn referit mai sus. ba uneori a i fi tentat sa crezi, datorita"* usurintei cu care curg la ei notiunile abstract e, ca primii facatori de cuvinte importanti s-au recrutat din mediul urban. Ei d escriu la nesfrsit nu stiu ce obiect care a avut nu stiu ce semnificatie pentru b unicul, snt imitatori prin structura, proustieni sau hemingwayeni si de ctva timp s alingerieni, adesea fara sa-i fi citit pna la capat, sau foarte putin, pe cei pe care i imita (categoria contemporana a facatorilor de cuvinte urbani fiind mult nap oiata fata de predecesorii lor dintre cele doua razboaie mondiale, acestia rasfo ind totusi n limbi straine editii complete din maestrii pe care i imitau, spre deo sebire de cei din zilele noastre, care se multumesc cu traducerile incomplete ap arute la noi). Un facator de cuvinte (proustian obscur) se spune ca l-ar fi scos chiar si pe Eugen Lovinescu din zodia seninatatii lui imperturbabile, si la o a treia sedinta de cenaclu n care acela continua sa descrie minutios gn-durile eroulu i care statea cu un betisor n mna si pndea un soarece la un capat de burlan, i s-ar fi adresat astfel cu zmbetul lui ncurajator si lipsit de malitie (redam aceasta s cena cu toata rezerva pe care o impune aceasta amintire neverificata, celebrul c ritic fiind el nsusi mare iubitor de anecdote literare) : Daca nici de asta data, a zis el, n-o sa omori soarecele-ala, sa stii ca te dau pe mna domnului Mircea Da mian !" (Mircea Damian fiind bine cunoscut prin iesirile lui intempestive). Dar facatorul de cuvinte de acest gen nu era numai imitator prin structura, cum parea la prima vedere. Exista un gen de facatori de cuvinte posesori ai unei vas te experiente livresti, care au strabatut mari spatii ale culturii, asa cum pasu nistii au strabatut cu talpile lor goale pasunile si plaiurile descrise de ei. T ipul acesta e foarte rar si reprezinta pentru facatorul de cuvinte de pe plaiuri fascinatia inteligentei", dupa cum pentru facatorul de cuvinte livresc fascinatia

o reprezinta glasul frust", seva" celui de pe pasuni. Este lesne de nteles ca, pri n urmare, facatorii de cuvinte nu au nici cea mai vaga idee ca ei n-ar fi scriit ori veritabili, si avem astfel si explicatia fortei de atractie care i tine uniti n mari grupuri, instinctul soptindu-le ca numai astfel pot ei supravietui, ca sc riitori, eroziunii la care timpul supune operele lor pline de cuvinte. ADEVAR Sl NCHIPUIRE Cnd ntlnesc un scriitor, cititorii l ntreaba invariabil ce e adevar si ce e nchipuir ceea ce a scris el. Dupa ce primesc raspunsul ramn dezamagiti. Ei ar vrea, poate, sa afle cu ocazia asta daca exista sau nu mister al creatiei si daca scriitorul le raspunde ca nimic nu e inventat din tot ce-a scris el, aha, ar zice ei atunc i, va sa zica a auzit si el cutare si cutare ntm-plare si s-a apucat de scris, ast a nu e asa greu, sau daca totul e imaginat, aha, va sa zica scorneli. Eu nsa am c omplicat putin lucrurile, dndu-le urmatorul raspuns : adevarate snt_sentimentele, fictiuni snt mprejurarile. Se spune de obicei ca exista o nostalgie a paradisului pierdut, care este copila ria. n realitate copilaria este locul de refugiu al problemelor insolubile. Omu l matur sau chiar foarte tnar descopera, de pilda, conditia sa ca mai devreme sau mai trziu, fericit sau nu, bun sau rau, el trebuie sa moara. Si-si aduce aminte ca odinioara aceasta mare trecere se putea face surznd. Am descris o scena cnd unui copil, prins de friguri, i se pune tocmai atunci pe cap o coroana de flori. Nu sen- :> timentul copilariei paradisiace a stat la baza acestei sce ne, ci nostalgia identificarii finale cu elementele lumii. Exista ap oi o alta scena n care nelinistea str-nita de pierderea acestei seninatati ia o fo rma paroxistica. Eroul ntreaba patru preoti, care stiu multe despre viata si moart e, de_ ce ne. mai nasjem...daca trebuie sa murim. Ambele scene snt fictiu ni, sentimentele nsa au fost reale. n schimb urmatoarea scena reala mi vine abia acum n minte, dar cu tot att de putine sanse de a se asocia vreunui sen timent care sa-mi stmeasca imaginatia. Copilul zace n mijlocul bataturii, si tatal , cu sanitarul, discuta calm situatia, n timp ce bolnavul i aude si ntelege totul : N-o mai duce mult, zice sanitarul, fa-i ce-i trebuie ca nu mai e speranta". Crezi ?" zice tatal cu gndul la ceea ce reprezinta pentru familie eventuala pierdere a copilului, cum ar socoti moartea oricarei vietati aflata n strnsa legatura cu existenta sa. Da, da, zice sanitarul, n-ai ce sa-i faci, se duce..." Apoi cei doi se ndeparteaza si, dupa un timp, copilul aude masina de cusut turuind prin g eamul deschis, n mijlocul zilei de vara, n care el e zguduit de valuri de frig. Ce faci, tata Joito, i faci camasa ?" Tacere lunga, dupa care copilul aude vocea mamei : Cu ce sa-l duc, Aristito ?" Pentru ca fratii lui vitregi, pe urma, sa-i dea ghionturi prin coaste, ca are camasa noua, uitnd cu totii ca el si purta prop ria camasa de nmor-mntare, si nu fiindca i se nazarise maica-sii sa puna mna si sa cheltuie pentru el, si lor sa nu le ia... E o ntmplare adevarata, dar de prisos ca sa mai sublinieze marginirea lui Paraschiv, Nila si Achim, la care n realitate c opilul a tinut si scriitorul de mai trziu s-a ferit sa-i ponegreasca. n fond, abje ctia sau sublimul nu snt suficiente prin ele nsele ca sa puna n miscare imaginatia s i inspiratia unui scriitor. Scriind, totdeauna am admirat ceva, o creatie preexi stenta, care mi-a fermecat nu numai copilaria, ci si maturitatea : eroul prefera t, Moromete, care a existat n realitate, a fost tatal meu. Acest sentiment a rama s stabil si profund pentru toata viata, si de aceea cruzimea, ct si josnicia, omo rurile si spnzurarile ntlnite des la Rebreanu si Sadoveanu, si existente de altfel si n viata taranilor, nu si-au mai gasit loc si n lumea mea scaldata n lumina etern a a zilei de vara. n realitate, n amintire, mi zac fapte de violenta fara masura si chipuri ntunecoase, infernale, dar pna acum nu le-am gasit un sens... Poate ca ni ci nu-l au ! ? NSUSIRE PIERDUTA ...Am uitat sa mai povestesc. Odinioara, n ziua n care am scris O adunare linistit a, credeam ca voi ajunge povestitor. E o nsusire pe care am pierdut-o si ma ntreb d aca nu simt n mine niste regrete amare la aceasta amintire". Ia sa vedem! Sa ma gnd esc... Nu, nu simt nici un fel de regrete ! CUM SCRIEM Psihologia creatiei a interesat totdeauna pe cititor . cum scriem ? vrghez'i p ovesteste undeva ca Slavici, fiind la nchisoare, a cerut n clipa cnd temnicerul a

venit sa-I anunte ca e liber sa i se mai prelungeasca sederea cu cteva zile fiin dca avea de terminat _o_nuvela. Nu stiu cti ani avea clasicul ardelean pe atunci, mi se pare ca chiar saptezeci. nsa pe lnga aceasta performanta, isprava mea, de p ilda, ca la nouasprezece ani am putut sa scriu o povestire n plin vacarm pe lnga P iata Bal-cescu, unde e acum Teatrul National nou, pe atunci loc viran, mi se par e ca nici nu merita sa fie amintita. Scriitorul american Faulkner povesteste ca a scris romanul sau In timp ce trag sa mor pe dosul roabei cu care cara noaptea c arbuni ntr-o centrala electrica. n general relatarile sale despre meseria de scrii tor snt demne de cel mai mare interes. Cu ctiva ani nainte de a muri raspundea ntr-u n interviu n revista vest-ger-mana Merkur la ntrebarea despre documentare si spunea ca cel mai bun mod pentru un scriitor de a se documenta este cel pe care l-a ga sit el odata, cnd era tnar si foarte sarac : era angajat ntr-o casa de toleranta ca boy. Aducea petrecaretilor bauturi si statea si se uita la ei pna la ora doua noa ptea ; ziua era liber si putea sa scrie ct poftea, avnd deci existenta asigurata s i material uman sub forma celei mai veridice panorame la care poate visa un scri itor, societatea vazuta prin viciile ei, virtutile fiind etalate n vazul lumii si nemainecesitnd un efort special de a le cunoaste. Nu-l deranja si nu-l supara nim eni, statea linistit n odaita lui si scria ! Mai trziu, dupa ce scriitorul a facut rost de niste bani, si-a cumparat fireste o ferma si a scris acolo, n ferma lui. Dar e interesant de observat ca figurile pe care el le-a cunoscut pe vremea cnd era boy n acea casa, gangsterii si prostituatele mai ales apar n opera lui cu un r elief halucinant, aproape unic. n general, dupa ce ajung celebri si bogati, scrii torii si amintesc cu nostalgie sfsietoare de anii cnd erau necunoscuti si strmtorati (vezi amintirile despre Paris ale lui Hemingway). n acest sens cred ca Truman Capote, care a cstigat recent cu ultim a sa carte, intitulata Cm snge rece, doua milioane de dolari, va avea mult de suf erit, mai ales ca e si tnar, are abia n jurul a patruzeci si cinci de ani. Povestind despre altii ma feresc n felul acesta sa fac eu marturisiri. E adevarat ca ma feresc, nu cred ca e acuma timpul de confesiuni. Confesiunea sau marturisi rea nseamna linistire, adica privire napoi. Or, sentimentul meu e ca la ora actual a se asteapta de la scriitorul romn din generatia mea opere, si nu marturisiri". CND SCRIEM CEA MAI BUNA CARTE Nici un scriitor nu se opreste cu placere la o anumita treapta a creatiei lui dup a care sa coboare linistit scriind carti mai slabe. n realitate, nu se stie nicio data ce se mai poate ntmpla. Unii considera, de pilda, ca J. P. Sartre abia acum s i-a scris cea mai buna carte a sa, n jurul a saizeci de ani, e vorba de volumul C uvintele. Numele lui a fost nsa legat timp de peste douazeci de ani de opere care dadeau dreptul oricui sa considere cariera lui ncheiata, cum ar fi volumul de po vestiri Le mur, piesa Les mouches (pe care eu o pun alaturi de Fedra) si romanul La nausee, fara sa mai vorbim de anii 46, dupa razboi, cnd pentru ideile lui fil ozofice unii se bateau chiar n duel si erau fete care purtau bluze cu portretul l ui imprimat n fata si pe spate. Acum s-au dus timpurile de atunci, inutil sa le m ai rascolim, desi acum doi ani scriitorul-filozof a refuzat Premiul Nobel, ceea ce nu e putin lucru, mai ales ca printre argumentele lui era si acela ca de ce nu i s-a decernat acest premiu mai nainte lui Solohov ! Ei, acum i s-a dat si lui Solohov, si-a vazut domnul Sartre visul cu ochii. CONTRIBUTIE DE ISTORIE LITERARA Debutul meu e legat de nceputurile literaturii noastre postbelice. Lucrarile care au marcat profund o noua perioada au aparut n toamna anului 48, iar eu am debutat ceva mai nainte, n primavara. Gresesc D. Micu si N. Manolescu, ca si alti critici si istorici literari, cnd trec ca pe lnga ceva fragil pe lnga aceasta perioada de n mugurire a literaturii noastre noi, cnd n realitate efectul ei, n anii care au urma t, s-a dovedit viguros. Sigur e ca, dupa povestirea S-a spart satul de Gheorghe Cristea, aparuta n toamna anului 48, au urmat apoi rnd pe rnd povestirile Andrei Bu da merge la scoala de cadre si Ion Lascan s-a pus pe gnduri. n povestirea S-a spar t satul un tnar sarac spune ntr-o sedinta ca el nu iese nca la semanat fiindca nu e vremea potrivita, si atunci se ridica secretarul organizatiei, care l cunoaste s i stie ca e baiat sarac : Antoane, zice el, astea nu snt vorbele tale, snt vorbele lui Tanase Gherase". (Acest Tanase Gherase era un chiabur notoriu, dar si ruda a celui tnar naiv, chiabur care n modul acesta perfid voia sa saboteze campania de ns

amntare.) n ce consta spargerea satului ? n faptul ca nepotul acelui chiabur trece di ncolo de gradul sau de rudenie si-si demasca unchiul n fata organizatiei. Povesti rea aceasta, cu sensul ei att de profund, nu poate fi ocolita de nici un istoric literar. A doua povestire, Andrei Buda merge la scoala de cadre, nu are valoarea primei, dar si ea trebuie citata. Numele autorului este Petre Dragos. Acest nume nu mai spune nimic tnarului scriitor de azi, ntr-o zi nsa s-ar pute a sa reusesc sa-i evoc totusi figura. Pe vremea aceea tineam ceva mai multe sedin te dect acum, erau multe probleme noi care asediau turnul nostru de fildes si mult i se rataceau n ele, mai ales scriitorii din vechea generatie, care ncercau sa le rezolve dupa metodele lor perimate. Nu atparuse nca Mitrea Cocor de M ihail Sadoveanu, care sa nsemne un bun exemplu pentru ei. Si cnd lucrurile pareau ca se ncurca tot mai mult, se deschidea atunci usa si aparea Petre Dragos. Era un om cu o statura mai degraba nalta, cu ochelari negri, cu parul abundent de asemenea negru si putin mai batrn dect mine, sa fi avut vreo douazeci si opt s au treizeci de ani. Era totdeauna nsotit de o femeie de bratul careia se tinea fii ndca n urma unui accident voluntar scriitorul si pierduse vederea. Se aseza modest n rndul din fata si asculta ca oricare, dar noi ne dadeam atunci seama, datorita p rezentei lui, ca chestiunea care se dezbatea era deosebit de importanta. Ne aflam adunati ca de obicei ntr-o cladire de pe strada Romana nr. 64. Se ridica ntr-ad evar, nu dupa multa vreme, Petre Dragos, si se ndrepta spre prezidiu. Nu nteleg de ce scriitorii cu forta de evocare, cum era Eusebiu Camilar, sau altii la fel de nzestrati nu ne-au lasat nimic despre felul de neuitat cum vorbea Petre Dragos n aceste sedinte, ele nsele memorabile. De fapt nu era un orator, dar avea n el ceva de Pitie, care spune lucruri dincolo de sensul atribuit de noi cuvintelor. Stia n cuvinte putine, si chiar 322 sarace, sa-ti inculce n asa fel o idee nct sa-ti fi e rusine ca n-ai descoperit-o singur, sugerndu-ti totodata ca dezbaterea la care asista el de cteva minute de cnd a intrat are n ea ceva steril, prin vanitatea part icipantilor de a rezolva problemele literaturii n afara realitatii, care ne astept a de fapt afara, plina de simboluri mari. Ce discutam noi acolo ? ne ntreba el, si adauga : Chiar n ziua aceea ntre Agnita si Botorca se perforase ultimul metru de tunel care i mai despartea pe brigadieri sa se ntilneasca. Trebuia sa ne ducem acol o, erau clipe mari, pe care n-aveam sa le mai n-tlnim n istorie. Ce stam acolo nchis i ntre niste ziduri ?! Literatura trebuie sa descrie viata, si viata nu e printre fum de tigari si scaunele pe care le rodeam de atta stat... RISCUL SCRIITORULUI Sl AL CITITORULUI SAU Un cititor nu poate citi nimic dupa ce a murit, dar nu se poate spune ca un scri itor, dupa ce moare, nu va mai fi citit de nimeni. n acest sens nu este exclus ca unui scriitor, la nevoie, sa nu-i pese daca nu e citit de contemporani. Unii ci titori au ntr-adevar aerul ca daca nu le place lor un scriitor, cu asta relatia a celui scriitor cu cititorii n general prezenti si viitori s-a ncheiat si snt mirati cnd altii continua nu numai sa-l citeasca si sa-l discute, ci sa si ceara tipari rea lui. Pna mai anii trecuti, chiar se spunea, de pilda, n presa literara acest l ucru, ca daca nu placi cititorului din timpul tau, atunci zadarnic te consolezi cu ideea ca vei placea cititorului viitorului, cu alte cuvinte se pornea de la i deea existentei unui tip de cititor care s-a nascut n zilele noastre si ale carui gusturi si preferinte vor fi aceleasi si mine, ntepenite adica pe vecie. ntre cele doua prejudecati, a scriitorului, care nu e atent la cititorul timpului sau si spe ra sa fie mai bine nteles n viitor, si cititorul care da cu piciorul n scriitorul p e care nu-l ntelege, mai rea mi se pare prejudecata cititorului, fiindca a scriit orului nu face rau nimanui, pe cta vreme a cititorului e daunatoare. Fiindca idee a de creatie este legata n constiinta scriitorului de ideea de reusita, ca sa nu mai vorbim de glorie, si deci prin natura nsasi a relatiei dintre creator si cons umator dominatia consumatorului e asigurata n mod natural: artistul se verifica pr in publicul sau concret contemporan cu el. Riscul artistului e sa nu fie nteles s i sa fie aruncat n chinurile incertitudinii care nu-l scutesc orict ar fi el const ient de valoarea sa. Care e nsa riscul publicului ? Nici unul ! Si atunci cum pot i n relatia aceasta sa iei tot partea celui care nu risca ? NOUTATEA TIPURILOR UMANE Taranimea a ncetat de mult sa mai fie un mediu senzational pentru cititor, dar dac a stam sa ne gndim bine, nici orasul nu se poate lauda ca nu e un mediu explorat

pna la satietate. Avnd undeva n adncurile ei tendinta de a se constitui ntr-o lume nc isa, capabila sa se dispenseze de miscarea turbulenta si anexio-224 nista a ora selor, taranimea a putut, n aceasta ncercare a ei disperata, sa creeze valori morale si spirituale care au fost apoi preluate de ntregul popor. n zilele noastre studierea prin arta a umanului nu mai are nainte nici un fel de prejudecati care sa-i bareze drumul. Cutare erou al lui Becket e un batrn sordid sau un vagabond, si nu intra n interesul discutiilor despre arta op inia celor care cnd aud de romane cu subiecte din lumea taraneasca exclama : A, ia r tarani ? De ce iar tarani ? ntrebam la rndul nostru. E mai interesant cu cerseto ri, idioti, vagabonzi, estropiati sau dementi ? Nici asta nu mai e nou dupa Faul kner si Becket, si la urma urmei dupa Dostoievski si Gogol, care au tratat si ma i nainte aceste subiecte. Daca un scriitor ar tine seama de prejudecatile curente, ar ajunge sa nu mai scri e nimic. Fiindca n-a mai ramas categorie sau clasa sociala despre care sa nu se fi scris la fel de mult ca si despre tarani. E drept ca existenta unui Creanga, Slavici, Sadoveanu si Re-breanu ntr-o literatura poate da cititorului senzatia de satietate. n fata unor noi creatii, nsa, senzatia aceasta nu mai are importanta. Asupra scepticismului lui Lovi-nescu si Camil Petrescu merita nsa sa ne oprim. Fii ndca n ciuda literaturii despre tarani a unui Faulkner si Steinbeck, multi mpartas esc si astazi acest scepticism. Camil Petrescu l-a admirat pe Proust. Dar ce est e ntr-adevar superior, aici, este arta naratorului care se exercita cu aceeasi mag ie si cnd descrie tarani sau laptarese. Servitoarea Fransoise este poate, dupa Swa nn, cea mai reusita figura din opera sa. Nivelul de constiinta al baronului Charl us se reduce n ultima instanta la strategia complicata a unui salonard, iar gndire a sa nu este superioara celei unei mahalagioaice vorbarete. Ca n orice mare creat ie, si aici nu mediile sociale pe care le evoca amintirea scriitorului dau compl exitate si adncime, fiindca totul e egal pentru un scriitor, un lucru nefiind mai important dect altul. Oriunde e om arta care l exprima este superioara si egala p rin ideea naratorului, prin viziunea pe care ne-o ofera artistul despre conditia omului, si nu prin gradul de civilizatie tehnica si urbana a mediului social n c are el traieste. Taranul de pilda avea sentimentul ca singura sa speranta si iesi re este el nsusi cu tot ceea ce reprezinta. O grebla n ochii lui nu era o simpla g rebla, iar un cal, un simplu cal. Punerea sub semnul ntrebarii a plugului sau a v itei, a gardului si a bataturii sale, capata deodata un caracter tragic. ntruct ast a e mai putin tragic dect tristele peregrinari ale lui Swann si casatoria lui ned orita cu o demimondena ? DESPRE INTRUSUL" Intrusul a fost scris n vara anului 1967, imediat dupa Morometii, voi. II, si far a sa se fi nascut din vreun embrion mai vechi, cum mi s-a ntmplat ntotdeauna. L-am s cris zi de zi ntr-o progresie constanta si foarte sigura, ca si cum as fi redacta t o lucrare ndelung gndita nainte. E o carte scrisa cu un sentiment acut, si n cele d in urma inexplicabil pentru mine nsumi, cu att mai mult cu ct venea imediat dupa efo rtul considerabil depus pentru Morometii, volumul II. Ce este un intrus ? Un om c are se introduce fara sa ntrebe ntr-o adunare, ntr-o casa, sau ntr-un oras. Cum n caz ul nostru orasul e chiar al eroului, aici apare 226 jocul dialectic ntre existe nta si idee. Existenta eroului si a orasului, n relatia care se creeaza, este imp revizibila, iar n cazul nostru mpinsa la limita. Snt subiecte care atrag totdeauna p e scriitori. Descriptia vietii zilnice daca nu e mpinsa undeva n-are sens n literat ura. Un om care nu reuseste sa-si realizeze planurile lui n viata poate aparea drept u n nvins. Eroul meu vrea sa actioneze sa ajunga inginer electrician, dar esecul sa u vine din alta parte si l antreneaza si pe acest plan spre nereusita. Cu toate a stea, eu nu4 consider nici nvins si nici victima. Este un om care face o experient a tragica pentru timpul sau, si l consider n afara categoriilor adaptabil sau inad aptabil. Nu numai ca nu e inadaptabil, ci e un constructor al unei noi lumi. ntrun cuvnt, este un erou al timpurilor noastre moderne, n care notiunile nvingator si n vinis nu mai exprima exact o realitate de la cauza la efect, ci, adesea, una rast urnata. Eroul meu e un senin, care silit sa devina sumbru. Pastreaza n el aceasta stare, dar redevine n cele din urma senin. Cu ce pret ? Iata subiectul cartii. Fiinta cea mai apropiata de acest erou si de care viata sa se leaga strns, adica

sotia lui, pretinde ca n momentul savrsirii unui act de eroism, cel care l sa-vrsest e nu mai iubeste n clipa aceea pe nimeni, respectiv, n cazul nostru, sotia si fetit a. Cum putem afla daca aceasta femeie are sau nu dreptate ? Are! Dar are ? n lume a orasului ei nou, fara traditie, ce valoare pot avea astfel de justificari ? Si totusi ea a iubit un barbat care apoi nu mai era acelasi, chipul sau era desfig urat. Trebuia deci acuzat, chiar daca acuzatia era salbatica ! Fiindca mai nefer icita avea sa ramna ea, dupa cum eroul avea sa afle, si nefericirea ne da dreptul sa chemam la judecata pe oricine, fiindca la ea concureaza ntreg universul. Si to tusi, desi i lega un copil, si 227 era la al doilea esec, ea nu dadea nici un semn de ntoarcere. Am fost prins de ace st personaj, si nu de Calin, si mai mult pentru asta am putut scrie acest roman, n care nu snt nici macar sigur ca am reusit sa aflu despre ea mai multe dect eroul. Accidentul lui nu are o valoare existentiala, ci una simbolica. Am imaginat un a ccident care n existenta nseamna neprevazutul sau irationalul, nsa care are darul s a mpinga la limita existenta zilnica si sa evidentieze adevarata ei valoare. ntr-o tratare realista ar fi trebuit descrise mai ndelung suferintele eroului accidenta t. DESPRE TEATRU Exista piese de teatru si exista scenarii teatrale. De pilda, piesele lui Maiako vski. Citindu-le nu ntelegi mare lucru, vazute nsa la teatru (si n special jucate d e rusi) snt fascinante! Am vazut odata, la Kiev, Plosnita. Desi nu stiu limba, mam dus de doua ori la spectacol, att de tare m-a atras creatia regizorului, subte xtul creat de el pe scena, inexistent n piesa. ...Ar fi interesant de discutat de ce actorii romni sufera pe scena daca nu au po sibilitatea sa faca publicul sa rda. Cred ca avem de-a face cu o trasatura specifi ca actorului romn, care n materie de comedie detine primele locuri din Europa. Act orul romn are capacitatea de a rennoi comedia pe o experienta ce dateaza de aproape un secol si n care credeam ca nu se mai poate spune nimic nou ; totusi, am avut surpriza 228 sa descoperim un nou Caragiale n D-ale carnavalului, sau o noua manifestare a comicului cnd apare un nou autor de comedie. Actorii se adapteaza perfect, cu intuitii proaspete, la noua viziune a comicului. Dar din. aceste mari calitati de comedian rezulta si cusurul actorului romn. El ti cre^azajr npresia ca daca nu transforma n comedie chiar si un text de drama, nu are \ sentim entul ca joaca teatru. L-am ntrebat pe un autor dramatic cum s-a ajuns pna aici. A dat din umeri. Apoi mi-a povestit ce-a patit el la prima lui piesa. n text exist a de pilda o replica : Ce mai faci, Ilie, nu te-am mai vazut de mult". Pe scena a ctorul o spunea n felul urmator, spre uluirea tnarului dramaturg : Ia asculta, ma I lie, da' ce crezi tu, ca eu snt caraghiosul tau ? Te caut la telefon si tu umbli asa teleleu, nu te mai vede omul cu lunile !" Trebuie sa recunoastem ca ideea e aceeasi, dar... exprimata altfel, cu sublinieri grase pe cuvintele caraghiosul ta u", teleleu"... Actorul a ngrosat replica, sa poata palavragi n mod vulgar. Am fost tentat, dupa Martin Bormann, si aceasta, tentatie n-a disparut, sa scriu o piesa despre Vlad Tepes. Partea fascinanta din biografia lui Vlad Tepes este modul n ca re se grefeaza pe un temperament demential idei mari, inspirate dintr-o ideologi e antiotomana. Gestul sau, dnd cu o mna de luptatori patrunde n tabara sultanului s pre a-l ucide, egaleaza, daca nu chiar ntrece n maretie, gestul lui Mihai Viteazul la Calugareni. Ceea ce poate inflama, din viata acestui cumplit om, inspiratia unui scriitor, este acest amestec straniu de virtuti nalte, violenta mpinsa dincolo de limitele normalului si consecventa n apararea unor idei politice. POLEMICA Nu snt admiratorul celor care n discutiile de idei, n loc sa raspunda cu argumente, coboara dialogul n domeniul defectelor fiziologice si ncearca sa-si descalifice ad versarul mnjindu-l. ntr-o discutie polemica pe teme grave, preopinentul poate fi nv ins numai o data cu ideile pe care le sustine. Daca i descriem cu talent sau cu g eniu chelia, timiditatea, ticurile, eventualele josnicii comise cndva, avaritia, asemanarea lui cu un soarece, si asa mai departe, ce putem obtine n cel mai feric it caz ? Ca talentul nostru e o simpla secretie cerebrala, incapabil sa se mentin a n sfera ideilor, si ca trebuie sa puna pe hrtie doar venin ca sa se descarce o gl anda, dar nici o argumentatie capabila sa-l lipseasca pe preopinent de sustinato ri, si daca ideile lui snt gre-stie, sa-l izoleze, sa-l readuca la ei nsusi, la dim

ensiunile lui reale ! Fiindca numai atunci putem sa fim siguri ca s-a produs un p rogres real ntr-o chestiune n discutie. Cautarea unui adevar, ce sens are ? Am asis tat ntr-o seara la o scena ntr-un restaurant unde un baiat, ncoltit ntr-o discutie, a nceput deodata sa-i spuna adversarului sau niste adevaruri care nu se anuntau ctu si de putin placute. Am asteptat curios sa-l vad pe celalalt cum reactioneaza, c e mai poate zice. A fost o clipa de stupoare, apoi el a ntins palma n laturi, i-a acoperit celuilalt gura si i-a raspuns cu dispret : fara adevaruri". Adica eu nu agreez sportul asta, nu ma intereseaza nici sa-l practic si nici sa-i las pe alt ii sa-l practice. Am alt stil de viata, n care nu ma ntrece nimeni : Iau la misto ! Aici sa te vad. E terenul care mi convine! Si, umilit si dezorientat, cu un surs strmb, baiatul n-a mai zis nimic, n tmp ce adversarul sau l-a luat ntr-o noua serie ... CIRCUITUL UNIVERSAL Actiunea de difuzare ncheie si nu ncepe manifestarea universala a unei cultu ri nationale. Sa nu se nteleaga de aici ca problema unei bune difuzari, traduceri, circulatii peste hotare a unei literaturi ar fi lipsita de importanta. Aceasta problema este nsa legata de dificultatea cea mai mare pentru scriitorul ca re apartine unei culturi mici sau unei culturi medii, cum este a noastra. Trebuie sa fii tradus, o actiune care cere unei opere din patrimoniul unei asemenea cul turi sa ntruneasca calitati parca mult mai mari dect cele ale unei opere din cadrul unei culturi ntr-o limba de larga ras-pndire. Exista scriitori care ntemeiaza o li teratura si n care virtutile geniului expresiv national snt att de mult si cu atta a utenticitate si amploare puse n valoare, nct o traducere care sa fie n stare sa dea n eaga echivalenta a unui asemenea text este, practic, imposibila. Exista, de pi lda, traduceri din Rabelais sau Villon, sau Puskin, sau Dante, dar poate cineva sa spuna ca ele n-au saracit enorm savoarea unica a textului origin al ? Sa ne ntoarcem la literatura noastra. Pentru ca un scriitor romn sa poata f i tradus si sa circule peste hotare, literatura lui nu trebuie sa ridice obstac ole de nentrecut din punctul de vedere al limbii. Ni se dau asigurari ca Ion C reanga a avut mare succes n Anglia, dar este evident faptul ca nu putem fi con231 vinsi ca operatiunea de traducere nu s-a produs fara o saracire a expresiei, car e att la Creanga, ct si la alti scriitori romni este att de tare ncorporata n continu . Ia, de pilda, pe Dostoievski si da-l pe mna unui traducator care sa-l masacreze , tot rmne suficient ca sa-ti dai seama ca te afli n fata unui scriitor neobisnuit. La un scriitor de tipul Rabelais sau Creanga se produce fenomenul invers : da-l pe mna celui mai bun traducator si tot e aproape cu neputinta sa-ti dai seama ct d e mare e. Problema nu este nsa insolubila, si parerea mea este ca solutionarea ei de catre scriitorul romn contemporan nu presupune, cum ar parea la prima vedere, evadarea lui din solul national sau renuntarea la exprimarea specifica. Problema pna la urma este tot una de continut. Ramne deci sa traduci ceea ce se spune si m ai putin felul cum se spune. Care dintre noi nu va simti imediat n ce consta, de p ilda, farmecul de continut" al acestei fraze din Ion Creanga ? ...ta-va Dumnezeu sa va bata, privighetori". Urmeaza nsa sa traducem ntr-o limba straina aceasta expre sie. Si daca mi se va raspunde ca este intraductibila (ceea ce este cazul) mai r amne sa adaugam ca o mare parte din opera lui Creanga este compusa din expresii cu m e cea de mai sus. Problema traducerii literaturii romne n limbi straine, ma refe r la proza, ridica aproape aceleasi probleme pe care le ridica traducerea poeziei n general, pentru ca proza noastra, cnd nu ncalca domeniul poeziei, cum ar fi la Cr eanga si Sadoveanu, atunci se bizuie nu o data pe ideea inautenticitatii limbajul ui, a comediei cuvntului, cum este la Caragiale, si la alti scriitori contemporan i. Este necesara traducerea->creatie, care nsa, practic vorbind, nu poate fi dect un accident fericit. Noi nsa trebuie sa tindem sa ne expri-232 Tnam ntr-un limbaj care fara sa renunte la geniul national al expresiei sa ramna totusi comunicabil si dupa traducere. Si aici revenim la ceea ce spuneam mai nainte, la problema co ntinutului si la ceea ce se n-tmpla cu Dostoievski, a carui opera este cea mai puti n dependenta de limbaj din cte cunosc. Este, totusi, de presupus ca n cadrul limbi i si literaturii ruse el -ramne un scriitor care se exprima ruseste si mi-e greu sa presupun ca n-ar fi admirat de cititorii rusi si pentru felul cum se exprima. Marea forta creatoare a artei noastre ar trebui sa se reverse de aici nainte din

colo de formele de expresie, care nu-si dezvaluie secretul dect pentru noi, si sa gaseasca forme de expresie care, pastrndu-si mai departe farmecul specificului na tional, sa fie totusi covrsite de continut, si acest continut sa-si caute astfel n estingherit drumul spre universalitate. CREATIE Sl MORALA Unii oameni exclud din viata lor sentimentul prieteniei, pe care l sacrifica preme ditat pornind de la ideea ca acest sentiment mai mult i ncurca dect i ajuta n activit atea lor sociala. n general oamenii nu snt crutati n viata de suferinta. Suferinta nu e un lucru dorit, ea totusi vine. Am cunoscut oameni care aveau fata de acest fenomen o atitudine curioasa : ei ntmpina, de pilda, suferinta complet descoperit i. Ce nseamna acest lucru ? Ca suferinta care venea nu era pentru ei o surpriza, cu alte cuvinte, ca ntreaga lor fiinta era deja unita si ca mobilizarea fortelor s ufletesti, mobilizare care produce de obicei n constiinta o anumita pani ca, era deja nfaptuita, ntr-un cuvnt am avut revelatia unui anumit tip uman care a nc eput sa ma obsedeze si care n cele din urma mi s-a schitat sub forma unui persona j literar feminin. Critica numeste aceasta preocupare a unui scriitor pentru dezva luirea unei atitudini exemplare fata de un anumit fenomen sufletesc preocupare e tica. N-am avut aceasta intentie, ci doar sa creez si, daca reusesc, sa-i determ in pe cititor s-o admire pe eroina mea, morala nefiind pe primul, ci pe al doilea si chiar al treilea plan. Daca cititorul nu admira creatia, nu sesizeaza nici m orala. CE VOM CITI M1NE ? Ce vom citi mine ? ncotro se ndreapta romanul romnesc contemporan ? Pentru a raspund e la o astfel de ntrebare este necesar, n prealabil, sa raspundem la o alta. Care este destinul literaturii n lume la ora actuala ? Cu alte cuvinte, ce loc mai ocu pa ea n atentia publicului si ce semnificatie mai au valorile estetice n ochii oam enilor ? Mai e literatura tot att de suverana n sfera manifestarilor de constiinta ca n secolele trecute ? Mai poate cineva scrie ca Saint-Si-mon memorii" de zece m ii de pagini (ct opera lui Balzac) si sa mai aiba intacta constiinta ca revelatii le lui vor interesa publicul, n acest secol n care nimic nu scapa reporterului, ca merei de televiziune, jurnalului de actualitati si documentului revelator, care n u 234 mai sta ascuns n arhivele secrete ? Ce putere mai are un scriitor n fata dezvaluirilor senzationale pe care 0 presa bine organizata le face publicului cu o rapiditate perfecta ? Mai poate el conta ca psihologia cititorului a ramas intacta si ca acelasi cititor mai poat e parcurge sute de pagini de inventie cnd realitatea ntrece orice nchipuire? Fiindca ntr-o jumatate de secol ' s-au produs attea rasturnari si omul a asistat la attea t ragedii, si cnd n-a asistat si cnd n-a luat parte la ele 1 s-au relatat despre ele si continua sa i se relateze cu lux de amanunte, n r eviste cu fotografii de o frumusete si o claritate coloristica buimacitoare, sau n filme n care bubuitul tunului se aude aievea si explozia bombei dilata privirea aproape ca n fata faptului trait, nct ce mai poate face un roman, orict de ingenios construit, n fata acestei curiozitati avide prompt satisfacute ? Ce m ai poate spune literatura ? Si anume romanul ? n fata acestei realitati ce react ii snt posibile ? Prima care mi se pare evident verosimila e a scriitorului orgo lios care va ramne la conceptia secolului al XlX-lea si va declara pur si simplu ca toate acestea n-au legatura cu creatia artistica, si ca cel mai cuminte e sa -si vada de treaba linistit si sa puna mai departe pe hrtie rodul imaginatiei sal e ca si cnd nu s-ar fi ntmplat nimic. Dar oare nu s-a ntmplat chiar nimic ? Iata trebarea! Poti sa continui sa scrii, dar mai e sigur ca vei reusi n aceste conditii sa determini o miscare n constiinte ? O alta reactie este cea opusa ace steia. Nu mai e nimic de facut cu literatura legata de istorie si de eveniment! S coatem din plasmuirile noastre tot ce ar avea vreo legatura cu razboaiel e, cu miscarile de masa, cu relatiile sociale. Arta cuvntului e scrii tura", sa scriem deci si sa imaginam orice, care sa ne duca departe, o riunde si oricum, numai sa fie departe de batrnul realism. Chiar cnd vei fi tentat sa ncropes ti o istorie interesanta, dupa ce ai scris-o n mod normal, o iei si o ncurci ca sa se nteleaga din ea ct mai putin. Sa pofteasca atunci sa mai rivalizeze cineva cu noi, aceasta presa, acest cinematograf, acest televizor... Asa e, dar ntrebarea e

daca aceasta literatura este lizibila si nu ne face ntr-adevar sa cascam de plict iseala. O alta reactie posibila o vom gasi la scriitorul care nu va ignora nici puterea documentului care fascineaza pe cititor astazi, si nici imensa capacitate de inf ormatie pe care o reprezinta presa si care, ea, cea dinti, ia, ca sa zicem asa, pe ntru cititor, spuma evenimentelor. El va renunta sa mai conteze pe descrierea ace stor evenimente deja stiute, dar nu le va ntoarce spatele si va ncerca sa iasa nving ator folo-sindu-le altfel, dnd batalia si cstignd-o chiar cu armele adversarului. Cu m ? Prin cunoscuta putere de generalizare pe care documentul brut n-o poseda, si nici reportajul de actualitate, orict ar fi el de senzational. Exista oare docume nt cu o priza mai mare la cititor ca Procesul lui Kafka, sau Colonia penitenciara , sau Ciuma lui Carnus, sau Peretele lui Sartre ? E nevoie sa ne mai oprim sa ex plicam enormul succes al tuturor operelor de acest gen tocmai ntr-o epoca n care a m fi tentati sa vedem o ndepartare a publicului de literatura ? CARTI Sl EROI Nu trebuie sa gasim cu orice pret un numitor comun pentru toti marii scriitori. Poti sa sustii n acest caz, fara sa clipesti, cum de altfel s-a si sustinut(G. Calinescu), ca si Dostoievski e balzacian, fiindca si la el drame le snt declansate de existenta banilor ; Raskolnikov ucide ca sa prade o batrna ; n Fratii > Karamazov, faimoasele trei mii de ruble ale lui Fiodor Pavlovki provoa ca crima n jurul careia se ncheaga drama. Cine ne-ar mai opri nsa atunci sa spunem ca si Balzac e dostoievskian ? Vautrin nu e un erou demoniac, care vrea sa cucere asca Franta ramnnd n umbra, asemeni lui Piotr Verkovenski din Demonii ? (opera care nu datoreaza nimic nimanui). Si asa mai departe, poti sa sustii orice, fara sa depasesti nsa, asta e riscul, domeniul speculatiei gratuite. Am citit un excelent roman de Hans Fallada inspirat dintr-un caz real si senzatio nal descoperit n arhivele Gestapoului, n care eroul, un maistru care lucra la o uzi na din Berlin, se hotaraste sa actioneze mpotriva lui Hitler. In timp de ctiva ani, cu o grija a amanuntelor specific nemteasca, depune n diferite colturi ale orasu lui mici manifeste scrise de el nsusi n care cheama la lupta mpotriva lui Hitler. E ste n cele din urma prins de Gestapou si, nainte de a fi condamnat la decapitare, i se smulge ultima iluzie, ca actiunea lui ar fi folosit la ceva: i se arata pe o uriasa harta a Berlinului niste stegulete nfipte exact prin locurile unde el nsu si depunea de fiecare data manifestele ; ele erau aduse voluntar de oameni la Ge stapou si, cu ajutorul lor, care declarau strada unde au fost gasite, s-a putut nt ocmi o harta, si apoi, prin calcule si deductii tehnice, s-a putut stabili dupa un anumit timp exact strada unde locuia cel care le depunea. Franz Kafka, cu prob lematica lui att de specifica, este deci un scriitor german. Cosmarul pe care l-a trait el cu ochii deschisi a inspirat si pe autorul acestui roman la care reflec tnd dupa lectura simti ncetul cu ncetul cum te cuprinde groaza care nu l-a cuprins n sa pe erou nici cnd i s-a smuls ultima iluzie. Ceea ce traieste eroul traim noi m ai putin, fiindca asistam doar la un spectacol, n timp ce trecerea lui printr-un univers de groaza, pe care nu-l traieste, ne ngrozeste pe noi. Tolstoi admira pe Stendhal si l ndemna si pe Gorki sa-l citeasca, sa nvete cum se s crie un roman. Cine citeste pe Stendhal si pe Tolstoi vede ca ntr-adevar acesta d in urma a nvatat el nsusi multe de la scriitorul francez. n La Cbartreuse de Parme e xista un capitol de mare interes, celebru de altfe, n care Fabrice del Dongo ia part e la batalia de la Waterloo, vede toata acea nvalmaseala nemaipomenita de oameni si nu ntelege : este vorba de o victorie, de o nfrngere ? n orice caz, tabloul nu ar e n el nimic eroic, crend impresia ca razboaiele, bataliile nu pot fi fenomene gndi te, dezlantuite si dirijate de cineva, ci un fel de harababura generala. Cine ci teste Razboi si pace observa ca aceasta idee este preluata de Tolstoi si dusa la forme grandioase, extragnd de aici o ntreaga teorie ca, adica, generalii n-ar avea nici un rol n batalie, inclusiv un Napoleon, al carui rol poate fi asemuit doar cu o eticheta pe o sticla : arata denumirea continutului, dar n-ar avea nici o le gatura cu el. n general, determinismul acesta al lui Tolstoi lasa impresia ca si a re originea n lectura scriitorului francez, desi determinismul ca atare este stra in lui Stendhal. Scena despre care pomeneam se zice ca n-ar fi nici ea o descoper ire a lui Stendhal si ca i-a fost inspirata din lectura unor memorii ale unui so ldat englez participant si nvingator la batalia de la Waterloo, dar din ca

re n-a nteles nimic. Este o imagine cu totul inedita asupra razboiului.* De atunci aceasta ide e a cucerit tot mai mult teren, si astazi toata lumea recunoaste ca a fi modern n literatura nseamna a fi ct mai aproape de o viziune autentica asupra faptelor de ex istenta. Fiindca s-a descoperit ca nu poti cu un ton de explicatie sa spui ceva i nexplicabil. Pentru a adopta un tom potrivit trebuie sa schimbi nu numai tehnica si mijloacele de exprimare, ci si punctul de observatie. Cnd, de pilda, Remarque ncearca sa povesteasca despre lagarele de concentrare cu tonul si cu viziunea cel ui care a studiat aceste lagare dupa documente, nu putem afla nimic mai mult de la el dect spun documentele, ba chiar mai putin. Pentru a reda o istrie de cosmar trebuie o viziune de co;mar. Din acest punct de vedere iata cum deodata Kafka nu mai apare ca un scriitor, cum s-a spus, de admirat, dar de pus n dulap. Este, de ci, evident ca scriitorul care are de tratat teme specifice timpurilor noastre s i vrea sa faca o literatura credibila fara s-o repete pe cea cla sica trebuie sa nvete de la scriitorii mari ai secolului XX, care au excelat n des coperirea unor noi forme de exprimare si viziuni inedite asupra indiviz ilor si evenimentelor. Pentru ce oare acest Joseph K., de pilda, din Castelul, este att de fascinat de to ti acei functionari din satul n care este chemat de o stranie hrtie (un mesaj misti c ? !) si nu paraseste aceasta asezare populata de tarani molipsiti si ei de ace l birocratism de cosmar ? De ce se ndeiaza el nsusi cu doua femei de acolo si se mp otmoleste ca un melc n propria lui substanta 239 alunecoasa ? mi facuse impresia ca toti oamenii care populau acest univers semana u cu acele insecte despre care vorbeste Fabre ca snt prinse de altele mai puternic e, li se paralizeaza printr-o ntepatura care ra-mne un mister sistemul nervos motr ic, ramnnd vii, dar neputndu-se misca, si snt puse lnga larvele celor dinti pentru ca acestea sa le gaseasca proaspete n momentul n care se vor fi trezit sa mannce. Astf el omul kafkian nu se mai poate apara, cineva misterios paralizndu-i vointa de ac tiune. n Metamorfoza eroul e chiar vazut paralizat n actiunile sale de o astfel de metamorfoza ntr-un gndac, dnd o imagine att de nspaimntatoare asupra nstrainarii om i de natura sa, nct ntelegi n cele din urma, dupa ce trec multi ani de la lectura, c a acest autor nu numai ca a stiut sa vada esenta societatii timpului sau, dar a vazut prea mult si s-a speriat el nsusi att de tare, nct a fost sfsiat de ndoieli si ici nu si-a ncheiat opera, a ncercat chiar s-o distruga. ntr-o cultura mare, nsa, se fac toate experientele. naintea lui Kafka, Kleist a creat un erou caracterizat p rintr-o mare vointa de actiune (Michael Kohlhaas). Unui taran, crescator de cai, i se ia, tot de la un castel, un cal, la trecerea unei bariere arbitrare, este pus la munca si adus n stare de plns. Taranul navaleste cu argatii sai asupra caste lului, i da foc si cere apoi printului elector pedepsirea vinovatului si napoierea calului, dar pe care castelanul sa-l hraneasca el nsusi cu ovaz si cu apa, pna se va nzdraveni ca nainte. Cererea lui este respinsa, si atunci fostul crescator ataca orasele si le da foc, n cautarea castelanului. Pna la urma este atras ntr-o cursa : intervine Luther, care l asigura ca i se va face dreptate. I se face, dar, o data prins, eroul este condamnat sa i se taie capul pentru delictul de revolta mpotriva ierarhiei. Kleist nsusi, dupa ani de zbateri tragice, se sinucide... Desigur, daca tribulatiile bietului Ioanide ar fi fost descrise realist de catre creatorul lui, n-asi fi fost att de rau impresionat de acest roman (Scrinul negr u). n carte, lui Ioanide i se deschid toate usile, fara sa i se ceara altceva dect declaratii lozincarde despre socialism, i era usor sa le dea ? n realitate, n viata adica, dupa aparitia romanului Bietul Ioanide, G. Ca-linescu a fost scos cu bru talitate de la catedra sa de profesor, unde lasa amintiri si regrete de nesters generatiilor de studenti prin improvizatiile sale geniale si talentul sau oratori c att de rar la un gnditor de mare clasa. Multi nu cred ca trebuiesc judecate astfel erorile sau scaderile unei mari perso nalitati si ca trebuiesc trecute n mod decent cu vederea, mai ales ca toti avem as emenea scaderi, si rar meritul de a fi mari. E adevarat, dar din ce e formata atu nci o constiinta ? Nu din totalitatea actelor si gesturilor ei adevarate ? Puse n lumina adevarata a mprejurarilor n care s-au produs, si care l pot absolvi dar si a pasa ?

Nu toti marii scriitori snt si martiri ai unei cauze care adesea n-are nici o leg atura cu lumea pentru care s-au nascut ei s-o descrie sau s-o picteze. De pilda, Chagall, care a fost comisar, sau ceva n acest gen, n Vitebsk n timpul perioadei r evolutionare sovietice. Ce legatura are asta cu rabinii lui verzi din frumoasele sale tablouri, sau cu tinerii lui evrei care zboara prin aer sarutndu-se cu gturi le ndoite ? Splendidul Nud deasupra orasului, pe care l-am admirat ndelung ntr-o ret rospectiva Chagall la KSln, era tot ce putea fi mai demn de dispret pentru un Maiakovski care cu adevarat se nascuse sa cnte revolutia proletara din Rusia. Un culpabil a fost socotit de catre opinia franceza la sfrsitul celu i de-ad doilea razboi mondial L. F. Celine, un mare scriitor si ntr-adeva r o constiinta asaltata de ntuneric, care n primele sale doua romane (si cele mai bune), cutremura din punct de vedere moral mult mai tare pe cititor dect o constii nta luminoasa. Intransigenti nsa, francezii, care ndurasera attia ani r usinea nfrngerii si a ocupatiei, nu l-au iertat dect trziu, cnd spirite le s-au mai potolit si cnd vinele obiective ale scriitorului s-au doved it ca nu cad sub rigorile legii care condamna colaborarea cu ocupantul. Si cu toate astea unii din compatriotii sai nu uita nici azi tristele lui ratac iri, si nu-i acorda locul pe care l merita, de cel mai original scriitor francez a l secolului 20. La noi moravurile culturale snt mai blnde, datorita vicisitudinilor istoriei, care au dislocat n numai un secol, n attea directii disparate si de attea ori, constiinta omului de cultura nct l-au facut adesea fatalist si sceptic n forul sau i nterior si cu o filozofie a compromisului n viata exterioara. Blndetea ac easta a noastra pe care cteodata o ridicam la rang de virtute nu e totdeauna ce a mai buna arma cu care sa ne putem mndri, fiindca pe terenul ei lipsit de vigil enta si pe cultul ei fata de valori, ridicat adesea sus, pna la disparitia orica rui relief viu a unui om de cultura sau scriitor si transformarea l ui n icoana, apare intoleranta extrema, nti n idei si apoi n fapte n fata ca cu stupoare, vedem cum cedeaza chiaT si marele creator, desi o analiza a moment ului respectiv ne do-,242 vedeste ca adesea nu erau de pierdut dect oarecari po zitii sociale de favoare, dorite cu patima si care patima trebuia ferm suprimata . Iata ceea ce nu se vede n tri-bulatiile bietului Ioanide. A murit Hemingway, autorul crncenului Si soarele rasare si al unor mici dar splen dide povestiri, dintre care una (Batrnul si marea) i-a adus Premiul Nobel. Despre el Gorki zicea ca e un divers" ( Joyce, Proust, sau diversi Hemingway", scria el nt r-un articol, indignat ca literatura acestor autori nu se ocupa de proletariatul t arilor lor, modelul fiind, probabil, Mama). Se pare ca e vorba de o sinucidere, Hemingway ne-putnd sa se mpace cu ideea unei d egradari fatale a fiintei lui : era amenintat ca ficatul lui sa se usuce si sa s e macine. Cu cteva luni nainte parasise Cuba si se internase ntr-o clinica. Viata s a deci avea sa se curme peste ctva timp si, curajos, a ales el nsusi momentul si mo dul. Si-a oferit siesi si admiratorilor sai un final tragic, in locul unuia obis nuit, cu suferinta atroce si anonima. Nu vreau sa platesc, si-o fi zis el, bucuri ile vietii mele cu chinurile finale, nedrepte si njositoare. Un act de vointa ma poate scuti de acest tribut, si lasitatea de a nu accepta agonia fireasca va fi rascumparata prin curajul de a renunta la zilele pe care le-asi mai avea de trai t." Si n-a vrut sa mai scrie, sa arate ca i place omul care risca, omul care, desi za reste moartea dndu-i trcoale, nu renunta la ceea ce socoteste al ca trebuie sa nfap tuiasca. Sa arate ca bucuria care urmeaza dupa ce omul a riscat si a nvins e dint re cele mai mari si sa descrie aceasta bucurie, n stilul sau, cu luciri metalice, n maniera sa care ajunsese sa fie cunoscuta si pretuita de milioane de cititori. N-a vrut sa mai iasa la pescuit. N-a vrut sa mai iasa In larg. Avea dureri insuportabile, de la sira spinarii (cazuse cu avionul pe ca re si4 pilota singur n 54) si avea o fractura care atingea probabil maduva. A acc eptat sa i se faca edectrosoc. Durerea a ncetat, dar si-a pierdut memoria. S-a sinucis cu un glont de argint, cu aceeasi I arma cu care se sinucises e si tatal sau. Ma simt stapnit de o senzatie ciudata, ca si cnd asi fi comis ceva care m-a facut sa scad n propriii mei ochi: Am uitat parca tot ce-am citit, nu mai stiu exact ci

ne e Homer, Shakespeare, Dante, Corneille, Racine, Moliere, Stendhal, Voltaire, Rousseau, Balzac, Tolstoi, Dostoievski, Sadoveanu. Au trecut multi ani de cnd i-a m citit, si memoria mea seamana acum cu o fntna parasita : izvoarele snt parca astu pate, desi le presimt pe aproape, sub straturi de ani, de viata traita... ncep sa recitesc, si curnd sentimentul de vinovatie ncepe sa se atenueze : Da, desigur, mi reamintesc, iata cronicile istorice shakespeariene, snt ntr-adevar pasionante, comediile stralucitoare, Titus Andronicus, o oroare, dramel e, marete, impresia de ansamblu, sublima... Andromaca lui Racine, plina de vigoare si scrisa parca astazi, cu acel dublu conflict, Orest, Her-miona Andromaca, iar Britannicus probabil ca trebuie mai bine vazut la teatru, lectura fiind greoaie ; Neron, al lui Suetonius, e mult mai pasionan t. Fedra n schimb e o capodopera moderna, rezistenta la intemperii, ca o statu ie de bronz. La lectura Moliere mi se pare acum mai mare si n acelasi timp mai mi c dect l aveam n memorie. Harpagon, de pilda, e prea conventional dupa ce stim ca ex ista Gobseck si Grandet. Mizantropul nsa e o surpriza, ca si Fedra. n scoala (unde elevul e silit sa se familiarizeze cu marile creatii), 244 nu ntelegem bine ce citim. Les femmes savantes nu e att de buna cum se spune n manuale, probabil ca n aiva satira pe socoteala gustului literar al Armandei si mamei sale au, n scena, un efect mult mai mare > dect contine textul. Domnul Trisotin e mult prea nesarat ca sa ne smulga un zmbet. n schimb Les fourbe-ries de Scapin si Le malade imaginaire snt, asa cum stim, fermecatoare. Snt nsa uimit cum a putut un bolnav de piept, cum era Moliere, sa-si bata joc de medici cu atta seninatate nct ai crede ca a fost cel mai viguros om si a trait optzeci de ani, cnd n realitate a murit pe scena la cinc izeci, n urma unei hemoptizii. Probabil ca era un sanatos nchipuit ? N-am aici cuvi nte de admiratie pentru cel care, cu doua sute de ani n urma, scria Micromegas cu aceeasi naturalete cu care ar scrie astazi cineva despre o calatorie n luna : Vo ltaire ! Scrisorile filozofice snt o ndntare (cea despre Quakeri am citit-o rznd n ho ote), iar Candide e primul teritoriu modern al candorii cucerit de literatura noa stra europeana, naintea printului Mskin. G. Calinescu spunea ca spiritul voltairia n ar fi cam senil. Taci, ca spiritul calinescian e foarte viril n Cartea nuntii, p latitudine artificiala, sau n Bietul oanide, unde estetismul ucide totul, n ciuda f aptului ca eroul doarme pe frig cu geamurile deschise si cucereste la cincizeci si la saizeci de ani tinerele fete din anturajul sau : aceste cuceriri snt ridicu le, prin ideea de demonstratie care le anima. La cincizeci de ani, Stendhal, inspirndu-se din cronici italiene, si nsuseste naivit atea unui june nobil, Fabrice del Dongo, care pentru a atrage atentia iubitei lui tine predici n bisericile orasului cu patos disperat. Iar iubita lui, care a jur at sa nu-l mai vada, nu pentru ca nu l-ar iubi, ci pentru ca are sentimentul ca Dumnezeu nu ngaduie dragostea lor, l primeste totusi n 245 odaia ei, nsa pe ntuneric", cu alte cuvinte nu-si calca juramntul, fiindca nu-l vede ". Hm ! Admirabil! Cu att mai frumoasa ne apare dragostea lor, n cele din urma nef ericita, si cu att mai veridica creatia. Curioasa si fascinanta e si sursa nsasi d e inspiratie a lui Sten-dhal. Adevarata generozitate masculina, adevarata barbati e, transfigureaza date biografice urte si le proiecteaza n creatie, fara sa le modi fice legea secreta, dar capatnd, prin sufletul sau, sublimul fara de care arta ar cadea n pornografie. Angela Pietragrua l nseala pe Henry Beyle si i toarna, fiind v azuta goala n bratele amantului, o minciuna nerusinata, spunndu-i ca a facut-o pent ru tatal ei, care, chipurile, ar fi fost ruinat si bagat la puscarie daca ea, An gela, n-ar fi cedat dusmanului sau. Stendhal prefera sa creada n aceas ta desvinuire grosolana, si douazeci de ani mai trziu, distilnd aces t borhot, o creeaza pe Sanseverina, care si ea, ca si Angela, cedeaza printului de Parma ca sa-l salveze pe Fabrice de la moarte. Dar ce diferenta !... Recitat patru, cinci mii de pagini din Balzac. De unde o fi stiut acest scriito r grand comme Machiavel", cum spune despre el Stendhal, cum este, cum dev ine si ce este o fata batrna ? Fiindca a surprinde odata o psihologie originala nt r-un personaj, asta ne arata puterea talentului cuiva, dar a face acest lucru de mai multe ori si de fiecare data altfel, asta e puterea geniului. Sa zicem ca Bal zac a cunoscut o fata batrna. Dar la el snt mai multe, n variante uluitoare... Comed ia sa umana nu e perfecta si ar fi putut fi, daca autorul ei ar mai fi avu t timp sa-si revada linistit opera (si ar fi putut avea, fiindca scrisul l-

a ucis prea de timpuriu, la cincizeci de ani). Adesea Balzac e prea grabit, si, curios lucru, atunci e prolix, e prea vorbaret 246 (Peau de chagrin, Cesar Bir otteau, Les employes), al-teori e neconvingator mistic (Ursule Mirouet), alteori excesiv n descrierea unei femei virtuoase, devenind criptic (Le lys dans la vall ee). Curnd nsa urcam foarte sus: Pere Goriot, Eugenie Grandet, lllusions ? perdues etc. Balzac ramne, ca specie, cel mai mare dintre scriitori, cu toate ca el nu n e cutremura nicaieri ca n Moartea lui lvan Mei, a lui Tolstoi. E si firesc : creat ia trebuie admirata. Daca ne cutremura, curnd nu ne va mai cutremura. Dar daca o admiram, o vom admira din ce n ce mai mult... Si iata si un romn cu o viziune gran dioasa : omul, dupa el, este o fiinta care, traind pe lnga lacuri, n paduri si pe dumbravi, se amesteca mpreuna cu animalele si pasarile, fara sa le fie, pe planul unei mari finalitati biologice, superior sau inferior. Pe planul constiintei de sine omul sadovenian nu e stapnul naturii, nici nu vrea sa fie si e fericit sa se retraga n snul ei ori de cte ori e lovit sau urgisit de soarta printre semenii sai , lacomi de a pune stapnire si a distruge ct mai curnd lacurile pe care nu vor sa l e lase asa cum au fost ele odinioara, rurile si ostroavele, copacii si celelalte v ietuitoare, chiar si pe acelea care de mii de ani i-au ajutat sa traiasca. n cele peste douazeci de volume pe care le citesc n ntregime trziu gasesc multe variante c are ar fi putut lipsi. Nu-mi mai place, la aceasta lectura, sau nu mai mi spun att de mult ca ntia oara, lucrarile citite nainte, Baltagul, Divanul persian etc. n sch imb ramn n transa citind Tara de dincolo de negura si n general toate povestirile n care omul apare singur n mijlocul naturii, ca fiinta umila, sau cu pusca n mna, la vnatoare sau la pescuit... Sadoveanu ndeamna sa punem scriitorilor romni ntrebarea : e este omul ? Cum raspund ei la aceasta ntrebare ? Omul e o fiinta nsetata de iubi re si nemurire. Sfrsitul sau e totdeauna tragic. Ne vine acest raspuns gndindu -ne la Eminescu. Omul e un comediant al prostiei, cnd nu e demn de comp atimit, raspunde Caragiale. Iar Bacovia ni-l arata strivit de ploi putrede si amurguri violete, n timp ce Arghezi ni-l arata ncatusat n lupta cu sine, ncercnd sa se defineasca prin cuvnt. Nu gasim usor un raspuns n opera tacuta a l ui Rebreanu : omul ar fi, dupa el, o fiinta slaba, strivita de marile s tructuri n criza, n care traieste si pe care nu le poate nfrunta (Padurea spnzura tilor) sau la care se adapteaza, mntuindu-se de greseli printr-o credinta ( Ion, viata preotului si a nvatatorului). Nu am ndoieli : de la Creanga la Matei Caragiale gasim un raspuns la eterna ntrebare, n literatura noastra. N u avem o literatura mica, chiar daca scriem ntr-un limbaj greu traductibi l, care ne mpiedica nca sa fim, si pe planul difuziunii, universal i. SCRIITORUL Sl CUVNTUL Poate ca niciodata meditatia asupra conditiei scriitorului n-a fost mai actuala c a n zilele noastre. Desigur, cititorul vrea sa vada ideile n miscare, sa-i fie rela tate ct mai pe scurt si, daca e posibil, ntr-un montaj vizual n care imaginea sa fi e placuta, gndu-rile scriitorului atragatoare, iar aluziile la conditia vietii no astre sa fie eliminate ; omul stie si singur ca e pndit de boli, ca e adesea juca ria istoriei, indiferent daca traieste intr-o tara mai mare sau mai mica , si ca n cele din urma trebuie sa paraseasca fortat aceasta viata. Dar de ce ar fi mai actuala meditatia asupra conditiei scriitorului dect a omului n general ? Pentru ca scriitorul foloseste cuvntul, care e la ndemna tu-turor, n timp ce bisturiul nu e dect la ndemna medicului, iar rigla de calcul la aceea a speciali stului. Un muncitor poate exclama cu mndrie atunci cnd conditia lui n profesiune poa te fi amenintata : nimeni nu-mi poate lua ciocanul din mna ! n timp ce un scriitor poate el sa exclame cu aceeasi mndrie ca e stapn pe cuvnt ? Nu stapn absolut, fiind ca nimeni nu e stapn absolut pe nimic, ci doar att ct e necesar ca profesiunea sa sa -si pastreze prestigiul, si ncrederea lui n cuvnt sa nu se zdruncine. Ori, scriitoru l epocii noastre, mpreuna cu cititorul sau, au asistat uluiti cum cu ajutorul cuvn tului au fost create mituri colosale, primitive si barbare, care au produs tragedi i nemaivazute n lume, cu attea victime si attia calai nct numai o umanitate vindecata si gata de noi aventuri, cum n mod bizar arata umanitatea noastra n prezent, ne m ai poate linisti. Torente de minciuni s-au varsat ani de zile n lume, la radio, p rin presa~s~n"carti dovedind prin efectele care au avut Ioc forta teribila a cuyntuI

uL Rarrine un miracol ca scriitorii nu au aparut cu totii n acest secol ca niste t risti dezmosteniti, asa cum multi dintre ei au ajuns adevarati martiri, pierind n lagarele de concentrare sau n fata plutoanelor de executie. Arta lor n-a ramas nsa neatinsa. Prestigiul cuvntului s-a clatinat si generatiile actuale au de luptat cu restabilirea acestuia n propriii lor ochi si n ai cititorului. Ca urmare a acestei situatii si n mod paradoxal, unii cred ca un drum de ales n acest sens este acela al negarii ntelesului consacrat pe care l are pentru noi c uvntul. Cuvntul n-ar mai fi pentru ei instrumentul marilor constructii epice sau po etice n care eroul sau sufletul poetului, calarind naprasnic, ar disparea n marele incendiu al evenimentului. Eroul trebuie sa fie un antierou, o figura de carton s au de cauciuc, o figura n orice caz deliberat moarta, autorul declarnd cu mndrie ca el nu cunoaste dect un singur fel de a crea oamenii vii, si anume, n pat... n cel ma i fericit caz avem de-a face cu jocuri de cuvinte care abia daca exprima un joc al imaginatiei, dar fara o relatie solida cu viata omului, asa cum o traieste el n viata cea adevarata. E o forma de protest fata de diminuarea puterii cuvntului ? O ncercare de-al rennoi prin devalorizare ? Ar fi justificarea superioara a acest ei pozitii, si desigur viitorul ne va spune repede daca ei au sau nu dreptate. Altii, dimpotriva, pastreaza o naiva ncredere n cuvnt si construiesc linistiti pove stiri si romane moraliste, ferm convinsi ca au cititorii lor si ca rosturile arte i si conditia scriitorului au ramas neatinse de traumele secolului. Confortabila lor pozitie este nsa o iluzie care repede se destrama la cel dinti soc cu realitate a ; ei nu raspund la nici o ntrebare si nici nu pun vreuna, si nu au nici macar i nstinctul sa faca n asa fel nct morala lor sa ramna macar ngropata n fapte. Nu vad ca instrumentul pe care ei l folosesc senini si creduli, ca sa emotioneze cititorul p rin descriptia dramei puiului de pasare care e parasit de ai sai fiindtca nu poa te sa zboare, este, n acelasi timp, instrumentul marilor cinici care l ncurajeaza c u batai pe umar sa-si vada linistit de descriptiile sale nduiosatoare si sa nu-si ridice privirea asupra lumii timpu-250 lui sau ; o lacrima smulsa cititorului, i se spune, face mai mult dect o tragedie, care mai mult sperie dect convinge. Care e rostul cuvntului si conditia scriitorului ntre ' aceste extreme ? Nu e nici o ndoiala ca oricare i-ar fi conditia si oricare situatia cuvntului, scriitorul nu' trebuie sa paraseasca omul, chiar daca omul, satul de propriile sale fap te, n-ar dori sa i se puna n fata o oglinda si sa-si vada n ea chipul. N^jode auna e placuta sa te vezi asa cum esti. Dar nu poti urca nici un fel de culmi mo rale si ale constiintei daca nu stii cum arati. n deceniul 50 60 aceasta gndire, pe care o mostenim de la cei vechi, era considerata o grava erezie; omul nu tre buia aratat asa cum e, ci asa cum ar trebui sa fie, punnd astfel arta sub tutela unui cod abstract de morala bizantina care, asa cum era si usor de prevazut, nu putea dect sa condamne creatia la uscaciune si dulcegarie. S i asta tocmai ntr-o perioada de mari convulsii sociale si de ra sturnari spectaculoase. ntarirea prestigiului artei nu e posibila dect prin crearea de opere durabile, n ca re cuvntul, asemeni unor pietre cioplite, sa se aseze unul lnga altul pna ce edific iul se va ridica trainic si impunator. Nu exista alta cale pentru destinul creat or al cuvntului. Arta creeaza n inamicul ei retinere. Opera de arta da nastere la o temere superst itioasa, ca n fata unei zeitati, despre care dusmanul ed stie ca o data creata nu mai poate fi distrusa. Trebuie sa stim sa profitam de acest efect magic al artei, sa cautam sa-l obtinem, si atunci forta cuvntului va spori, si conditia scriitorului va fi mai buna. Cine altul sa creada mai adnc si mai patimas n etern itatea artei daca nu scriitorul nsusi ?