P. 1
Baudelaire, Charles-Pierre - Florile rãului

Baudelaire, Charles-Pierre - Florile rãului

|Views: 538|Likes:
Published by Dany Saptelei

More info:

Published by: Dany Saptelei on Jan 05, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/18/2014

pdf

text

original

CHARLES BAUDELAIRE

FLORILE RÂULUI
alte boeme aşezate in limba română de RADU CÂRNECI

CÂTRE CITITOR Greşeala şi păcatul, minciuna şi prostia Ne bîntuie fiinţa cu aspre frămîntări Iar noi hrănim nevolnici domoale remuşcări Cum cerşetorii-n zdrenţe îşi cresc păducheria. Păcatele-s cît munţii, căinţele mărunte, Mărturisirea laşă ne-o răsplătim apoi, Ne reîntoarcem veseli greşelilor din noi Crezînd că biete lacrimi ne fac spre ceruri punte. în pernele pierzării, Satan înşelătorul Ne leagănă făptura de taină, ca un voal, Iar al voinţei noastre nepreţuit metal La voia-i se topeşte cum se destramă norul. Da, fără de oprire in jocul său ne leagă! In suflet ne pătrunde cu tot ce e mîrşav Şi scoborim cu clipa spre Iad in pas bolnav, Iar cloaca ne cuprinde cu-mpuţiciunea-i neagră. Cum desfrînatul muşcă, dorind împreunarea, îmbătrînita ţîţă a tirfei, hid trofeu, Plăcerile oprite le procurăm cu greu, Din stoarsa portocală ne-mai-zimbind licoarea. Foind ca milioane de viermi in răscolire, tn cap ne chefuieşte un ocean de draci Şi Moartea ne respiră şi-o respirăm buimaci întrind in negrul fluviu, gemind a neoprire. Pumnalul, siluirea, incendiul, otrava, De n-au ajuns a-şi pune blazonul de ponos Pe pinza ce ne-o ţese destinul ruşinos, E semn că-al nostru suflet încet işi stinge lava. Dar printre rîşi, pantere — rînjindu-şi bucuria — Şacali, maimuţe, scorpii şi vipere-aşteptind, Dihănii fioroase urlind, scrîşnind, muşcind Şi sufletului nostru sporind menajeria, E încă o jivină, şi poate cea mai rară! Şi chiar de nu se zbate iar chipu-i pare şters, Cu ce plăcere-ar sparge întregul Univers Şi lumea-ar inghiţi-o cu pofta lui barbară;

Dezgustul e! — Cu lacrimi din preajmă adunate, Visează eşafoduri fumîndu-şi pipa lin; Pe monstru-acesta gingaş tu il cunoşti deplin, — O, cititor făţarnic, — tu, semenul meu, — frate! […] — «Fii preamărit, o, Doamne, şi dă-ne suferinţa Ca un divin remediu eternelor căderi, Esenţă din esenţe ea-i pentru noi putinţa Ce ne călăuzeşte spre sfintele plăceri! Eu ştiu că lingă tine îşi are loc Poetul în rînd cu heruvimii, sortit la veşnicii, Şi-l chemi la sărbătoare să-şi mistuie regretul Tirziu de-a fi părtaş la atotputernicii, Şi ştiu că suferinţa este virtutea rară: Pămîntul n-o supune, nici veşnicul infern, Iar spre-a se împletire cununa mea stelară Tu birui Universul şi Timpul cel etern. Da, salbele pierdute de antica Palmiră, Nepreţuitul aur şi perlele din mări N-ar fi de-ajuns, chiar mîna-ţi divină de le-nfiră, Acestui nimb extatic ivit în aşteptări. El e urzit în taină din strălucire pură Pe care începutul o a creat cu dor Şi-n faţa lor chiar ochii, umană aventură, Doar palide oglinde-s în lacrimile lor !» SPLEEN ŞI IDEAL ALBATROSUL Adesea, marinarii, spre-a-şi alunga plictisul, Prind albatroşi, largi păsări pe mările de fum, Care-nsoţesc alene corăbiile pe-abisul Amarelor noianuri, lunecătorul drum. Abia aduşi pe punte, şi regii de azure Se-arată-a fi deodată stîngaci, fără de gînd, Mari aripile-şi lasă — o, albele armure! — Ca nişte visle triste alături atirnind. Cel călător de ceruri, el, nu de mult, stăpînul Superb al înălţimii, stă umilit şi-nvins! O pipă peste pliscu-i ii necăjeşte unul Maimuţărindu-1, altul, pe cel cu mersul stins. Poetul e asemeni acestui prinţ de noruri, De-o seamă cu furtuna, sfidindu-i pe arcaşi; Dar surghiunit pe ţărmuri, hulit şi fără zboruri, Cu aripile-i vaste se-mpiedică în paşi. ÎNĂLŢARE Deasupra: pesîe lacuri, deasupra: peste văi Şi peste munţi şi codri, deasupra peste mări, Mai sus de mindrul soare, de-albastre etherări,

De ceruri mai departe, de-a' stelelor văpăi, Te-nalţi acum măiestru, o, suflete al meu, Precum înotătorul ce-n unde se răsfaţă, Despici cu frenezie a neştiinţei ceaţă, In aspră bărbăţie cu-nsemnul tău de zeu. Mergi în purificare cu zboru-ţi preacurat, Ridică-te şi-nvinge miasmele morbide, Şi bea divinitatea licorilor limpide Din focul ce străbate cel Infinit visat. In urma ta untul şi vastele mîhniri Rămină-n a lor noapte, in ceaţa ei miloasă; Ah, fericit acela cu-arîpa viguroasă Mereu în căutarea prea-sfintei năluciri; El, ale cărui gînduri spre cer îşi iau avint Asemeni ciodrliei în zarea dimineţii, — El poate să-nţeleagă, plutind deasupra vieţii, j A' lucrurilor taină şi-al florilor cuvînt! LEGATURI TAINICE Natura e un templu cu stilpii trăitori Si auzim adesea cuvinte printre goluri, Cînd zi de zi străbatem pădurea de simboluri întimpinaţi de ochii săi proteguitori. Ca lungi, prelungi ecouri unite-n depărtare într-o întunecoasă şi-adîncă armonie, De necuprins, ca noaptea dorind lumina vie, Culori, parfume, sonuri se vor cu nerăbdare. Sunt proaspete miresme ca fragezii copii, Ori dulci precum oboiul, sau verzi cum e cimpia, — Iar altele viclene, trufaşe-n bogăţii, Purtînd in ele-avintul etern şi bucuria, Ca smirna, moscul, ambra, tămîia-mbătătoare, Dind simţurilor noapte şi spiritului soare. FARURILE Rîu al uitării, Rubens, grădină-n lenevire Si pernă ds trup fraged, lipsită de sărut, Dar unde viaţa curge cu fără-de-oprire, Ca aerul spre ceruri, ca apele spre sud; Da Vinci, dinspre sine, într-o oglindă sumbră, Ivind un cer de îngeri, fermecător şi blînd, Acoperit de taină în transparenta umbră: A gheţurilor ţară şi-a pinilor tăcînd; Rembrandt, spital durerii cu vaiete-n şuvoaie, Cu numai o podoabă: un crucifix de lemn; Acolo plînsul rugii se-nalţă din gunoaie Sub nemişcata rază cu-al neputinţii semn; Buonarroti, vagul nedesluşit în care Herculi cu Chrişti alături înalţă chip de zei, Şi-n înserarea goală năiuci de închinare

sub cer negru. copile despuiate. Durere mindră care din veac în veac învie Sîingîndu-se la sinu-ţi în reci eternităţi! MUZA BOLNAVA Vai. pestriţe sărbători. Iar pieptul să-ţi tresalte putere în putere. în ochii tăi vedenii mai bîntuie. Ca imnele scandate in meşter vers latin Slăvind pe Phoebus. tatăl cîntărilor totale. Extaze şi blesteme. ca valuri. In preajmă o pădure de brazi privind mîhnit Şi-alături. cu capul printre noruri. E ordinul ce trece de mii de ori mărit. Şi rind pe rînd. trecind. Şi-apoi pe Pan. stăpîn pe-aşa regat. Superbă nebunie pe care o iubesc. MUZA VENALA O. Un strigăt! şi-1 repetă mulţimi de santinele. cind bate Ianuar Cu nopţi de neagră veghe. cînd iubirea ţi-au răsturnat din urne? Coşmarul. Doamnă. pumn despotic. Debil şi palid. ţi se ivesc pe faţă Sminteala şi oroarea. eşti tristă în astă dimineaţă. Şi să-ţi ritmeze-n vene domn-singele creştin. Atleţi in încordare şi fauni în amoruri Şi încă: frumuseţe lichelelor a dat. mai revarsă. Decor al ameţelii luminilor din lustre. amară mărturie A demnităţii noastre ce-ar vrea seninătăţi. stăpînul pe-ntinderi pastorale. Delacroix: o baltă cu diavoli uzi de sînge. miresme de-nviere. Ce-nveninată iasmă ori ce strigoi de gheaţă Cînd groaza. In iarna viscolindă. E strigătul ce-1 scoate un vînător pierit! E pllosu-acesta. amanta palatelor bogate. Te-mpinse în adîncul străvechilor Minturne? Ah. Imens ecou adună din mii de labirinte Dumnezeiescul opiu al celor muritori. nocturne. insă. Te-Deum-uri de-a valma. un bal-minune de suflete ilustre Zburînd ca nişte fluturi In dans carnavalesc. Doamne. Cu prunci arzînd pe ruguri sub flăcările-n dans. vei izbuti măcar . fanfara plinge Ca un suspin din Weber dar neacoperit. Watteau. E farul ce s-aprinde pe inii de citadele. şi reci şi taciturne. noian de lacrimi sfinte.Cu degete de fildeş rup giulgiul de pe ei. Cu babe ia oglindă. Cu îngerii cei negri dorindu-le-n balans. parcă ivit din ceaţă. Puget cel melancolic. muza mea. Un vis de groază: Goya! cu hăuri mari căscate. muza mea.

Îşi mlădiau talentul sculptind prin cimitire 5i Moartea preamărind-o cu simple. vai. din ceruri înstelate Comori mai aduna-vei. ci fără sentiment. Darmite pentru-a multa oară! Ars longa vita brevis est. Dar cine ştie dacă acele fiori de ginduri Vor mai găsi in solul spălat ca aspre prunduri Dumnezeaiscă hrană spre-a le însufleţi? — Durere! O. tu. Cînd mulţi. temeinic zi de zi. blestemlndu-ţi viaţa. ce nu se mai ţin minte. Sisif. spre-a nu mă teme De gropile-mprminte ce-n fată se ivesc. Neputincios în toate.A-ţi încălzi la vatră picioarele-ngheţate? Marmoreeni-ţi umerii vor mai zîmbi cu har Sub luna de tristeţe ce-n casă-abia răzbate? Săracă şi flămîndă. vestiţi călugări. CĂLUGĂRUL NEVREDNIC Pe ziduri afumate. n-am curajul tău celest. Nevrednicul său schivnic îi sunt de-o veşnicie. — Mi-e sufletul asemeni unui adînc mormînt. Şi iată-mă in toamna ideilor supreme. cînd voi avea cuvînt Din trista-nchipuire să-nalţ o sărbătoare: A ochilor iubire şi-a miinilor lucrare? DUŞMANUL întreaga-mi tinereţe doar o furtună neagră A fost. Ca el ne-mpodobită sărmana mea chilie. bătrîna mînăstire înfăţişa icoane de Adevăruri sfinte. Sau intr-un circ. harnic aurar? Va trebui. si prin aceasta rar soarele de jind. Nicicum. alături. Pămintul dintre ape s-adun. Blînd austeritatea in fără de rostire Stingea acelor chipuri răceala dinainte. Cu sapa şi cu grebla va trebui. spre-a ciştiga o piine Să cinţi pe la biserici — trăind de azi pe miine — Te-Deum-uri ştiute. Cum singele ce-1 pierdem ii străluceşte nimbul! ZADARNICII Nu. vechi cuvinte. să port aşa povară. Era atunci cuvintul lui Christ In înflorire. ţie. Să faci să se amuze un public indecent. zeiesc. nu voi mormint celebru . Cu doar cfteva fructe abia se pirguind. Să rîzi cu plinsu-n suflet şi. făcînd-o pe paiaţa. durere! cum ne mănlncă Timpul. Duşman ascuns in inimi. Grădina mea sub tunet mincată-i de pelagră.

ce-i iubeşte. ŢIGANII PEREGRINI Profetic. covoare verzi le-aşterne. părăsindu-şi culcuşul de pămînt. Ei leagănă sub pleoape un cer de sărbători Năluci de fericire topindu-se. înconjurat de-azururi. spre un cimitir pustiu Inima. îmi bate-n ritm de marş funebru. Izvor le dă din stîncă şi-mbracă-n flori de vară Pustiul ce-i petrece spre jinduita ţară. mereu sîrguitor: Să-mi afle taina care mă subţia de dor. Cybela.Ci. sub falnice portice Şi splendid aurite de soarele marin. Şi o alinţi cu ochii. cu grotele antice. Şi te-adînceşti in unda-i ca-n propria-ţi icoană. Ea. OMUL ŞI MAREA Om liber. Cu armele la şolduri şi strălucind fiori. Da. Şi cîte flori cu-aleasă haină Parfumul straniu ca o taină îl dau tăcerilor adinei! O VIATA ANTERIOARA Am locuit. sub stînci. A' căror nalţi pilaştri se-asemănau din plin. de valuri înspumate. în suflet locuind-o visărilor eterne. ciudate. am trăit acolo plăcutul efemer. cîte rare nestemate Dorm. eternă legănare: Amaru-i fără margini în suflet îl păstrezi. Şi gindul lor acelaşi. — O. toboşar tîrziu. lungi zile. Cînd seara-şi umbrea faţa. Un greier. Bărbaţii merg alături de carele-ncărcate. propria-ţi oglindă! Si cugetul ţi-1 vezi In luciul de soartă. Iar inima îşi uită nefericita-i goană . Le cintă din vioară cu înrudit avînt. seminţia cu ochii arzători Din nou la drum porneşte spre alte zări visate. tn chip solemn şi mistic amestecau complice O muzică de ape în rezonări ferice Cu-amurgurile triste în ochiul meu declin. Talazuri cu răsfrîngeri din cerul opalin. de ei neştiutori. pururi fi-vei înamorat de Mare. cu imnuri o răsfeţi. Iar pruncii sug dulceaţa din ţîţele bogate Sau dorm la mame-n spate. Şi sclavii goi în juru-mi cu trupuri miresmate Mă răcoreau cu frunze de fraged palmier. pe vecie îngropate Singurătăţilor.

Un cerşetor cu ochiul trufaş. şi mîndri faţă-n faţă: Ai. la slava vie. un om de piatră. Omule. în voalul ei de doliu. amîndoi misterul nu vi-l lăsaţi privit. Pe căi necunoscute. nici milă. Părea a-i cere-un ultim surîs ca-ntîia dată Credinţă cînd jurase. întunecaţi şi vajnici. Lumina lui de soare c-un văl se adumbri. pe care o trăda. Sta-nalt la cîrma bărcii tăcut Inăintind. dezvăluindu-şi satanica-i sminteală: «Isuse mic. ca intr-o ceaţă. Muncindu-le adîncul cu-aleasă măiestrie — Şi după ce ajunse prea-sus. Eroul privea valul. îi pretindea simbria rizîndu-i Sganarel Lui Don Luis. . o. Ci. PEDEAPSA TRUFIEI În vremuri minunate. de nimeni cercetate. nimic nemaivăzînd. — Ce-nnobilase inimi supuse la păcat. în fire genuni fără sfîrşit. Isuse! prea-n ceruri te-am suit! O. Ruşine ai culege. Nalt în armura-i sumbră. preamare învăţat. îl arăta mulţimii de morţi pe fiul cel Care-i batjocorise bătrîna frunte. parcă. de parcă da porunci. de mii şi mii de ani Fără-ncetare. Ci. şi-acesta. Se spune că un doctor. cu sinii de tăcere. parcă. totuşi. Şi. lupta voastră-i mereu neostoită: Nici remuşcări. Lopeţile apucă vîslind spre-adincul gol. de Antistene. Ai fi de risul gloatei. ce-1 adora. nu gloria măreaţă. pe cînd Teologia Da flori nemaivăzute pulsindu-şi energia. -atunci. uitînd a morţii arcă. Mare. Sub cerul ca o noapte l-întîmpinau femei. ii năpădi gîndirea. sprijinit in spadă. Elvira. dacă slăbiciunea-ţi aş fi adeverit.Cînd marea-şi urlă dorul şi-adîncile-i tristeţi.-ascunzi in sînu-ţi comori. întregul haos. fraţi mereu duşmani! DON JUAN ÎN INFERN Cind Don Juan ajunse in zări subpămintene Şi i-a plătit lui Charon al trecerii obol. Precum o mare turmă împinsă la tăiere Şi rămînea in urmă un plînset către zei. Moartea vă duce în ispită: Beligeranţi de-a pururi. Pe unde Duhuri pure cîndva de-au fost umblate. Alături de perfidul ei soţ. o biată mogîldeaţă!» Nici nu-şi sfîrşise vorba şi mintea-1 părăsi. O. -nfiorată. Cu desfăcute rochii. Ca omul ce în piscuri cuprins e de-ameţeală Strigă.

Cu vitele asemeni. . care nicicînd apune. Era o biată zdreanţă în colţul unei vetre: îl huiduiau copiii şi-1 alungau cu pietre. Căci am. ce-ţi mlădii fiinţa.Odinioară templu boltit în strălucirea Ideilor de aur ce-şi rînduia. şi nu vedea nimic Pe cimpuri dacă-i vară sau iarnă pe colnic. Tronez în zări ca sfinxul. mereu neînţeleasă. pe cînd Natura se dăruia trufaşă. genune-ntunecată. Mi-ar fi plăcut fiinţa-i s-o văd cum înfloreşte Nesăţioasă-n jocuri cu sufletul avid. lumină întru eternizare! Nicicind vreo frumuseţe ca searbede vignete. Zidind copiii-monştri cu trupuri de titan. ca visul în piatră: o minune. URIAŞA Demult. ai semnul tău zeiesc: Surîsul pentru gura ne-nvinşilor Titani. Menit e să inspire poetului iubirea. Oglinzile în care mai mîndru totul pare: Mari ochii mei. ca-n poala blindei regine. Produse fără noimă-n secolul ateu — Picioare-n ghete nalte. FRUMUSEŢEA Frumoasă sunt. noapte-adîncă. Tu. destui. Şi inima ghicindu-i: un foc ce pîrjoleşte Din umeda-i privire ce mă voia avid. Lui Gavarni. Poeţii. îi las tăcuta ceată cu chipuri de spital. în mînă castagnete!— N-or incinta o clipă un cuget ca al meu. Nu rid. spre care toţi au aflat pierirea. un motan. De caut n-o să aflu în palidele-i roze Năucitoarea-mi floare in roşu ideal! Fiindcă-acestei inimi. Materiei asemeni. Primindu-mă-n plimbare magnificele-i forme. îşi vor petrece viaţa în studii austere. Ce uneori nimbează celebrele sfătui. în calea sa Trecea fără şă ştie. Mi-ar fi plăcut alături de-o fată uriaşă Să stau. cea-ndelung visată d'Eschil în antici ani Sau tu. Iar sinul meu. statuie-a Nopţii. spre-a-i fascinare pe-aceşti amanţi. acum Tăcerea. contemplîndu-mi adinciie mistere. nu pîîng vreodată: rămîn in veci mireasă. se-nstăpini precum într-un cavou cu cheia uitată undeva. Urăsc mişcarea care-i al armoniei chin. poetul învinselor cîoroze. Doar tu-i placi Lady Macbeth în crimă-mpurpurată. Tu. de-atunci. Leg inima-mi de gheaţă de-al lebedelor crin. vis michelangelesc.

la-ntîmplare. Destinul. obrazul Din ale cărei linii Îşi semeţeşte gînd: «Numele meu Plăcerea-i şi-ncununez Iubirea!» Iar faţa-i dăruită cu-ascunsul farmec rar. Iar capul. ca un fruct din văluri ivindu-se. cu tot ce-i omeneşte. mai in sus de umeri. Ai in priviri. Ca un sătuc in valea acelor munţi stăpîni. •■ Răsări din hăuri negre sau te cobori din astre? Vrăjit. Intinsă-i pe-o cimpie sub zările informe. o fiară bicefală! Ba nu! e doar o mască. închipuit decor: Obrazul de lumină-i schimonoseală blinda. Ce rău nefast o roade ameninţînd minunea? — Cum nu-njelegi! Ea plînge apusul timp ceresc! Şi traiul său de-acuma! Dar ce o îngrozeşte Şi-i scutură genunchii de piatră. amurgul şi aurora. şi poimîine. sculptor — Priviţi surîsul tainic şi-adinc voluptuos: Încrederea de sine i-a-ntipărit extazul Şi mindra sa privire şi galeşă sfîdind Şi. E c-o să dăinuiască. întruna! — ca şi noi! IMN FRUMUSEŢII Vii din supreme ceruri. Frumuseţe! ochiul divin şi infernal. miminile-n dezastre. Şi mîine.Să urc. celui puternic scut. blînzi şi goi. cel trup încintător E. Afurisită artă! surpriză infernală! Armonioasă formă. O. aievea-i luminii lui crescindă. oare? Ea-i doar perfecţiunea Şi poate să-ngenunche tot neamul omenesc. cu-amarul lor rotund. Priveşte-1 cum se strîmbă fără-a voi ceva. stind. din tainice abise. moleşită de-aprinşii sori păgîni. Minciuna ta mă-mbată precum o revărsare A apelor Durerii cu ochii săi pe prund! — Dar de ce plînge.-n urma ta. Sărmană mare artă! Precum un fluviu care în lacrimi se sfirşeşte. Să-adorm la adăpostul imenşilor săi sini. Şi răspîndeşti parfume: un uragan tăcut. merge — biet cîine. . Puterea ta ca vinu-i: în toate triumfal. abia. Cind. îmbelşugat revarsă şi crime dar şi vise. STATUIE ALEGORICA IN GUSTUL RENAŞTERII Lui Ernest Christopiie. Că vrăji răscolitoare ne-ngăduie pornirea! Ci să-i privim de-aproape ameţitorul har. Tu semeni. Sub falsa-nfăţişare părind a aştepta. versanţii la pulpele enorme. deodată. vara. Sărutul ţi-e licoarea iar buzele amfdra Dînd celui slab tărie.

al meu devine sol. Că vii dinspre azururi sau din infern. PARFUM EXOTIC Cînd. năframâ-a unui nor! Asia languroasă şi Africa-n dogoare. Un muribund îmi pare. Si calci. Văd ţărmuri de miragii cu ape împrejur Şi soarele din slavă curgînd cu-nflăcărare. iată In aer voi să-1 flutur. între podoabe. Frumuseţe! monstru măreţ. Spre glorie tind braţe. ca braţe de femeie . închizîndu-mi ochii. totuna! O. bucle! o. Cu steaguri şi catarge. Bărbaţii de zvelteţe şi proaspătă vigoare. Voi merge unde oameni şi arbori cu-a lor soarte Alene se răsfaţă sub arşiţe de cer. Neasemuito. Groaza o ţii la mare preţ. Pe pîntec îţi dansează mereu mai îndrăzneţ. parfume plutind stăruitor! Extaz! şi-i plin alcovul de tot ce-a fost odată: . cu bărci şi cu năieri: Un port sonor în care vrea sufletu-mi să beie Asemeni unei flote: culori. Si tot la fel Omorul — breloc făr' de rugină. Cînd navele de aur. în nările-mi. O insulă-i acolo de lene şi splendoare Cu arbori de minune şi fructe de azur. Pe unda-ţi miresinată. Femei cu ochi de vrajă şi trup fără cusur. Făpturii tale mindre mă dau pe totdeauna Intrind in Infinitul de taină şi avid. şi neştiind de moarte. candid. plete. stingîndu-se domol. O lume-ndepărtată. mare. PÂRUL O. în toamna cu-nserare. Respir parfumul tainic al sinului tău pur. vers. parfume. Slăvindu-te in clipa cind nu mai au cuvînt. plutind sub curcubee. Trăieşte în adîncu-}i. grădină Topindu-mi-se-n suflet cu-n cînt marinăresc. Spre flacăra-ţi divină s-azvîrl efemeride. pe morţi zîmbind senină. ca o turmă pe umeri revărsată! O. Păr minunat. fii valul ce lin o să mă poarte! De abanos eşti. pădure-aromitoare! Cum duhul altor oameni stă-n muzici de candoare. mormînîu-şi alintînd. Spre porturi cu corăbii şi-ngustele caice Sosite de din larguri in obosire lină. grozav. Parfumul tău mă-ndeamnă spre-acele zări ferice. Iubitul ce-n dorinţă aleasa işi cuprinde.Stăpînă eşti şi nimeni nu ţi-a-ndrăznit cîndva. Dulci amintiri in părul dormind. pe care. In timp ce tamarinii miresme răspindesc Infiorate-n aer.

Maşina oarbă. plete. prea meşteră la crime. desfrînato. şi încă. regină-n preacurvie? O. privindu-te. fiară mereu mai nemiloasă. ţi-o pierzi? Păcate mari.. TOŢI BĂRBAŢII. Şi-n mîngîieri nespuse plăceri a ne vrăji! Negre-n-albastru. Statornicind ironic o depărtare-adincă Ce braţele-mi desparte de-albastrul cer. Căci chipul tău de gheaţă te face mai frumoasă! (ŢI AR PLACE. în roiuri. fruntea doritoare de-acea beţie sfintă Voi scufunda-o-n blîndul ocean. Cum nu te prinde-oroarea. Nicicînd nu te făcură să dai napoi cu spaimă. pe care le-ai săvîrşit cu faimă. Cu cit îmi pari podoabă a nopţilor de ger. toţi bărbaţii în patul tău să vină. Cum de cadavrul proaspăt. Văzînd cum că natura. Femeie deşucheată. Spre-a-mi adăsta dorinţa in tainică veghere! Nu-mi eşti tu dulcea oază de vis şi de plăcere Şi vinul amintirii nu-1 beau aici cu jind? (MI-EŞTI SFÎNTA TOT LA FEL CU. Să plămădeasc'-un geniu din tine. măreaţă-n gind ascuns. puterea de diavolă. viermi se prind. cu-atit mai mult cind pieri. de catran.. — Din tine. splendidă mocirlă! cerească mirşăvie! SED NON SATIATA . Şi te-ndrăgesc. Şi te iubesc. lenea mea fecundă. spre-a-i păstrare acestui joc turbat. vas de întristare.) Ţi-ar place. pe zi. tu. punct negru în lumină! Iar dinţii. te-ai angajat. îmi dăruiţi înaltul de vis şi diafan! Pe ţărmul vostru iarăşi dorinţa mea răzbate Şi sorb cu-adinc nosaîiu arome amestecate De mosc. ulei de cocos şi. să roadă..Spre-un cer mai pur din care al vieţii frig s-a şters. care-ai supt de sînge atîta omenime. încă. Tu. minune. doamnă de tăcere. Căci legea frumuseţii nicicînd n-au cunoscut. Vreau să m-agăţ de tine spre nalturi năzuind.. tu. să vezi Că. tenebre ondulate. O inimă. Da. Şi-arzînd. Mereu! De-a pururi mîna-mi cu-aleasă mîngîiere In coama ta va pune podoabe strălucind. spre-a mi-1 ivi Pe cel ascuns. la sărbători In piaţă. a ajuns. surdă. Tu.-n mii de-oglinzi. iar gindul ce bine-te-cuvintă Va şti să te găsească. ca lampioane. Ferestre de dughene par ochii tăi în ceaţă. o.) Mi-eşti sfintă tot la fel cu cea boltă de-nstelare. Se folosesc obraznic de-o forţă de-mprumut.

Din aur.. Mireasmă îndoită. fachirul. Pare marea-n despletire. Ca-n patul tău — infernul — să fii o Proserpină! (ÎNVEŞMÎNTATÂ-N VALURI. Amestec de sfinx antic şi înger fără vini. Femeie majestoasă. ferestre firii tale. Ca o stea ce-a prins să joace în oglindă. dar rece şi sterilă. ciudată unduire. Ah.Ciudată zeitate cu trup misterios.. oţeluri şi lumini. Ea trece fără zgomot. diamante. Două perle reci. Simbolică natură. Ca tristele nisipuri şi cerurile seci. dă-mi flăcări mai domoale Din ochii mari şi negri. Fier şi aur. Nectarul gurii tale îl vreau in clipa vană. ce mult îmi place Trupul tău frumos. demon fără milă. Sublimă vrăjitoare cu şolduri de-abanos. doar. Ca o navă-n zori trezită. Ochii tăi nimic n-arată Dulce sau amar. Cu magica-i baghetă îi face-a dănţuire. şi opiu. străină. ce unduire în parfume-adînci. jos! Părul tău. . nu pot să te-nfăşor Şi nu pot. Metalică lucire în ochii săi vibrînd. în taină plămădită de-un Faust de savană.) înveşmintată-n văluri cu sclipăt de argint. furioaso. Trufia să ţi-o nărui în bărbăteşti strinsori. Privirea ta izvor e din care beau setos. Cînd poftele spre tine-s grăbită caravană. Sufletu-mi de dor palpită Năzuind spre sud. şi mersul tău îmi pare Proaspăt abandon. La suferinţa lumii total nepăsătoare. ca Styxul. în alint. superbă libertină. Ca valurile mării ritmîndu-se în veci. fără gînd. Las altora. De nouă ori. de mosc şi de havană. Valuri negre-n stinci. Ca şerpii lungi pe care. şi-al nopţii cer stelos. Ea îşi consumă clipa mereu netrecătoare. curate. Rămlne-n strălucirea-i ca steaua inutilă. Vînt uşor aud. O. ŞARPELE CARE JOACA Leneşo.

De-a lungu-acestui năclăit atol. Spre-a-napoia Naturii. şi-ameţeşti. Sălta-n cutremurare aprinsa viermuiala Cu opintiri şi zvicnete adinei. Ca vintul şi ca şopotu-n pirîu. iubito? Era o dimineaţă Tot proaspătă şi blinda ca şi-acum. Şi viermii negri unduiau ca-n ghiol. îşi desfăcea spre lume-n cinism şi nepăsare Puhavul pîntec aeru-mpuţind. De parcă trupu-acesta trezit din toropeala. Apa. . Şi făptura-ţi se mlădie. In sine zemuind pe-ngustul grind. Ca intr-o largă sită. . strînsă-n trupul viu. Dansau in roiuri muşte pe burta-n puroire. Nava mea de dor. Se topesc gheţari şi creşte Apa peste mal. că am simţit pe dată f"m se învirte totul. cînd se pornesc să rida In vînturare. incet. O muzică ciudată vuia in cloaca hidă. putreziciunea O răscocea in roşu-vineţiu. dulce. Pînzele de nor.Şi forma de fiinţă aproape dispăruse. ni s-a ivit in faţă Un hoit scîrbos la margine de drum. boabele de griu. albul val. Privea din slavă cerul la stirv cum se desfată O înflorire-n tainele-i drăceşti. Trăia multiplicindu-se. armonie. Parcă-aş bea un vin de grele Glorii. Pui de elefent să-1 culce înf taine cînt. minunea Cîndva. atunci. Dinţii.Ca un şarpe-n ondulare Pe-o nuia de somn. in grasa ei băltire. Cind pulpele deschise ca intr-o desfrnare. Sufletul e-un cer cu stele Scuturate-n dar! UN HOIT îţi aminteşti. Mişcindu-se-n scursoare. de-aceasta. Topindu-se ca-n vis in timpul vast. Cînd. la o cotitură. Legănîndu-şi.-amar. Şi soarele-n suişu-i. parcă-nsutit. Fruntea de copilă dulce Cum ţi-o legeni blind. gura-ji potopeşte. Şi-atit duhnea de tare.

Cea-mai-frumoasă. printre oase. jalnice-animale. Purificată-n tot ai să te-aşezi Acolo. strălucitoare-acu'! Da. nici păduri. Ah. amintindu-ţi al meu dor. Tu. — Şi totuşi. pictorul fantast. Stăpîne. spre-a mă libera . in care işi pierduse închipuirea. ca o fiară aştepta A-şi relua ospăţul la groaznica-i captură. ai năvălit flămîndă In cugetu-mi total învins Culcuş făcîndu-ţi. ce-ai pătruns ca un cuţit în biata-mi inimă plingîndă. blestemat-o. cu dreptate Să taie. şase luni un soare de gheaţă să înduri. o. ce-ţi vor muşca sărutul. Spre-a mucezi sub ierburi şi zăpezi. Şi alte şase noaptea cu vălu-i de pustie. nu-i oroare-n lumea de chinuri mai adîncă Decît un ochi de gheaţă plutind in cer şi incă Imensul întuneric precum bătrinul Haos. Cum somnul ne scufundă: stupidul elixir — Anevoios şi lung e al vremii searbăd fir. Dar. tu. Nemernico. ca un cird înnebunit De draci. Ca-ntinderea polară făr' o fiinţă vie — Mişcare nu. Le spune. Un ciine. singura-mi iubire. Cum viermii de cadavrul lor. nici ape. VAMPIRUL Tu. Cum prins de joc e-un cartofor Cum de pahar e beţivanul. steaua mea. după stinci. ca această imagine scabroasă Vei fi cîndva. Posomorită-i viaţa cu zarea plumbuită Şi-n ea înoată semnul: cel pururea blestem. Şi.-acum te chem Cu inima-n abisul de spaime prăbuşită. O. la care m-am adaos. O. îngere. regină a graţiior lumii. în sinul rece-al humii. A se-mbuiba cu fericirea sa. mi-eşti duşmanul! Rugat-am spada. Că ţi-am păstrat esenţa divină. uitată. Tu.O schiţă-a bia. loc de danturi. la pindă. şi tu. Da. absolutul Din taina descompusului amor DE PROFUNDIS CLAMAVI Tu. nici pajişti. privindu-ne cu ură. de care-s prins Precum ocnaşul e de lanţuri. Statuie a iubirii. chiar aşa. viermilor tăcerii. azi.

Mormîntul. In mausoleul negru din marmură tăiat. Mi-nchipuiam fiinţa-i semeaţă de femeie: Privirea de putere. ( PISICA Te-aştept. Comori desfăşurîndu-ţi. să mă scufund mereu tn ochii-ţi de metal şi de agată. acest corp vindut! "De-acea minune-naltă ce n-o să-mi fie zee. au spus: «Rămîi acolo. Neghiobule!— de ţi-am ucidt Vampirul. Cînd singele-ţi va tace de-a pururi îngheţat. care totul poate. pentru sfintul meu vis tăinuitor — El. pe spatele-alintos. mut. de alt cadavru. pururea supus. Nemaiputînd vreodată s-alergi ca o furtună. de ce în timpul vieţii N-ai vrut să ştii că morţii în tainiţa lor pling?» — Şi-n remuşcarea-ţi. Cind n-are să-ţi mai fie alintătonil pat Decît o criptă rece c-o veştedă cunună. vin' la pieptul meu — Dar gheara ţine-o-nmănuşată! Aş vrea. stirvul ai re-nsufleţi Cu sărutările-ţi avide!» (CUM STĂM IN NOAPTE LÎNGÂ. aşa. in mirşava Robie. ţi-aş fi prins tot corpul într-un sărut ateu Din talpa de răcoare la fruntea luminind. Un dor mă prinse iarăşi . REMUŞCARE POSTUMĂ Cind vei dormi-n vecie. viermii vor roade îndelung. frumoasa mea cea brună. Dar. privirea-ţi de lumină. biată curtezană. cu farmecul ciudat. care-ntotdeauna a înţeles poeţii — Va întreba-n adincuri cu glas sfîşietor: «Tu.ah. . un cadavru. Poate că într-o seară o lacrimă divină Va-nceţoşa.Ah. liber dacă-i fi. Regina mea temută! mă-ngenunchind mereu. spre mine.. Cind piatra-ţi va supune şi inima nebună Si coapsele ce-n viaţă atit s-au mlădiat. vai! şi spada şi otrava Dispreţuindu-mă..Şi-otrava. pisică. Al părului coif negru şi tainic miresmat.) Cum stăm In noapte lingă cea groaznică ebree. A căror amintire-mi dau vlagă şi idee. Alături. Să-i deie picătura sa. Cînd degetele-mi trec a mîngîiere Pe capul mic. Tu. . de singe şi de gind.

Iar carnea singerindă în ghimpi o floare cere. cindva trăite de rîşi ori de pantere. Ce splendide apusuri in ceruri colorate! Cind noaptea peste toate ţesea o ceaţă fină. Izvor al amintirii. Tu. DUELLUM Doi luptători potrivnici. Ce înfruntare mindră! insă nici-unul cade: E jocul tinereţii. O. Mireasma ta unică mă-nnobila cu nimb. De ce să vreau aiurea sublimele ispite Cind tu le ai in trupul şi-n sufletul curat? . bătrine inimi cuprinse-acum de ger! Prin ripi. al serilor văzduh. şi scapără scîntei. Mă retrăiesc aievea in poala ta culcat. Ci săbiile-s frînte! şi tinereţea moare. Îmi văd in gînd femeia. ochii ei Ca şi ai tăi. Cind noaptea peste toate ţesea o pinză fină. cruntă amazoană. Sunt reci şi-adînci. Eu ştiu să chem din umbre zeieştile clipite. Iar dulcea-ţi respirare cum ţi-o sorbeam venină! Şi-ţi mingiiam genunchii şi ne făceam fior. ce blinda inima! Şi ne-am şoptit atîtea minuni netrecătoare In seri abia ivite de-un foc ce se-ntrema. domestică felină. regină-ntre iubite. voi. în zăngănit de spade. făptura sa deplină O-nfăşură din creştet la picioare Miresmele-i adine ucigătoare. Şi aerul vibrează de singe şi scintei. Ce fraged ţi-era sinul. e rindul nostru-acum Să-nveşnicim o ură peste-al iubirii drum! BALCONUL Izvor al amintirii. pomul de plăcere! puterea mea de duh! Nu voi uita adlncul de mîngîieri vrăjite.Cind mina se îmbată de plăcere Pe trupul tău electrizînd lucios. înlănţuiţi. trandafiria boare. Şi ce adine văzduhul! în suflete ce timp! Plecindu-mă asupra-ţi. Căminul de blîndeţe. Şi-aţiţător. In hău' acesta jalnic ce mulţi s-aud gemînd! Hai. stăpina mea de soarte. eroii s-au prăbuşit curind. al dragostelor ei. Ce splendide apusuri in ceruri colorate. regină-ntre iubite! In seri abia ivite de-un foc ce se-ntrema Sau în amurg balconul. Iubito! insă dinţii şi unghiile cer A-nlocui pumnalul ori spada trădătoare. Ghiceam In întuneric privirile-ţi de dor.

în umbră te-nfăşoară. din teacă. Si unde rază nu pătrunde-n vis. pentru-a multa oară. Azvirle-te-n Plictisul acesta abisal. oh. Fumează. fii tristă şi. adincurilor noastre. te-ador!» I In văgăuna tristă şi adincă In care chiar Destinul m-a închis. înălţare. Precum sorbind mireasma alintată Din trupul Doamnei — neuitat amor! Din părul ei sorbind c-un val cea noapte — Jertfelnic de alcov ce te îmbie — . Doar Noaptea mi-este gazdă şi poruncă. Ca astrul din eclipsă ieşind. sărutări-noian. te înfioară. fii al luminii zor. cea-mai-frumoasă. Ţişneşte.Eu ştiu să chem din umbre zeieştile clipite! Parfume. II. întunecată. MIRESME O. Întreaga mea fiinţă-i spre tine cu-ncordare Sistrigă iar: «O. O zînă-aievea pare că-mi apare. scumpul meu Belzebut. Sunt meşterul pe care-un Zeu grotesc L-a pus. abia strălucitoare. Aşa te vreau! Dar astăzi. Din cind in cind. o! şi luminoasă. Fii noapte fără stele. este Ea. O recunosc in pasu-i triumfal Ştiu bine. Te-aşteaptă Nebunia precum odinioară. Sunt bucătarul ce-şi mănincă soarta Şi inima-n frigare mi-o gătesc. incîntător pumnal! Din lustre strălucinde i-aţi focul în priviri! $i vulgului deşîeaptă-i murdarele-i poftiri! Tot ce-i al tău îmi place: cădere. dormi. jurăminte. Cu aeru-i uşor oriental. Luna vieţii mele. ob. Spre-a fi al său egal Tu. oare. deci. cu-adincul tău vital. pe ceţuri. cititor! ai respirat vreodată Cu lăcomia celui poftitor Tămiia ascunzind un sfint fior Sau moscul din pernita-n scrin uitată? Ce farmec lin şi lung legănător Ne e trecutul clipă ce îmbată. sărutări-noian! POSEDATUL E soarele sub noruri. Ca soarele ce-şi spală tristeţea In ocean Şi-ntinerit iar urcă-n tăriile albastre? — Parfume. jurăminte. Mai răsări-veţi. să-şi fixeze arta.

ce eşti blestemată de din adincuri pînă-n Tăriile celeste.. Dindu-i acel ceva de împlinit Şi astfel o desprinde de natură. Din gura ta ce gura mi-a vrăjit. să se-mpreune tn tainice inele cu blîndele-i avânturi. ştie Că toate dimprejur o indrăgesc. fast desăvîrşit. Din alintări.. Adăugind la frumuseţea pură Un aer blînd şi tainic inedit. desfătarea. Chiar şi atunci cind meşteru-i vestit. Să-ţi fie amintirea precum a' mele cînturi. Ajunge-va cu bine acele noi păminturi Pe oameni fericindu-i c-un vis din altă lume.-abia şoptită in obosite strune Şi-n cititoru-acela. şi-acum. Corabie purtată de generoase vinturi. Atunci. Mereu. furios bătrin. PORTRETUL Se mistuie-n Durere şi în Moarte Văpaia care-atit ne-a mistuit. O-mprejmuie cu toată-a lor măsură. . IV. veşnicia mea! (PÂSTREAZA-ACESTE VERSURI. Şi din lumina ce ne-a-nvăluit Ce-a mai rămas iubirii? Ce mai are? Un palid chip ce-n sine-a asfinţit. atunci fremătătoare. îl spulberă cu-aripile-i deşarte. La fel: podoabe. — Ah! ucigaş al Vieţii şi al Artei. doar eu ţi-aud puterea..Miresmi păreau că se rotesc In şoapte. Uşoară. Parfum. Iar din veşminte. O. — Tu. Din sufletu-mi n-ai să mi-o ştergi pe Ea. tu. Gol. III.. intrînd. O. ca o veşnicie. simţeam. din blănuri. pe pura-i tinereţe Îmbibate. Din ochii ce-au ştiut ca să mă poarte. trupul îşi afundă-n bucurie Şi e o-nvăluire mătăsoasă Iar ea stă-n murmur proaspăt şi regesc De tinără maimuţă graţioasă.) Păstrează-aceste versuri. Treci peste gloata care te-au socotit ca fierea. iar dacă al meu nume. CADRA Cum rama completează o pictură. calină şi-ndrăzneaţă. Pe care Timpul. şi-n viitor stăpin. precum o umbră alunecînd stăpină. cum răzbate.

taci. Ce trupul tainic i-a sculptat. Suflarea-i: muzicile-n zbor! (TU. înger cu ochi negri. Din tot ce roz şi negru are Şi mindru o împodobesc. CE-I VEI SPUNE IARĂŞI. suflet fără pată! Mai mult decit Viaţa E Moartea. Dis-dimineaţă se ivi Satana. O. Ce are mai seducător: Ca Aurora mă-nnoieşte. nu lasă. Din ce-i întreg. preascumpe şi preabune. ni se pare C-a exista-i zadarnic. inimă plîngîndă.. tu chip de-nţelepţie! SEMPER EADEM Mi-ai zis: «De unde-ţi vine ciudata Întristare. neştiutoareo! Suris ca dimineaţa. cel mai mult ce-ţi place?» O. biet suflet solitar. cind chipu-i mă uimeşte.Privirea-ţi să destrame a proştilor tărie. Ca Noaptea e alintător. spre-a fi mereu frumoasă. Iar armonia-i prea aleasă. Ce adevăr cumplit! E o durere simplă. Răspunde. Urcind asemeni mării pe ţărmul dezvelit?» — Cînd inima-şi termină culesul. Şi ochii tăi mă-mbete: un vis ce-n ochi-mi sună. deseară ce-i vei spune Acelei preafrumoase. apoi să pier! ÎNTREAGA-I FRUMUSEŢE In camera de sus. mereu la ea acasă. de toţi visat. Tu. vocea sa e ca o roză. Sub genele-ţi de umbră s-adorm. E vocea ta minune cînd ştie a tăcea! Da. ce-i vei spune iarăşi. S-aleg ceva in stare nu-s. retrasă. Nu ştiu. Ce din privirea-i sfîntă iţi toarnă-n cuget har? . Ce vraja dulce-i întregesc. şi cu voce joasă.) Tu. mistică metamorfoză A simţurilor mele-n zbor! Da. suflete. şi i-ai răspuns: «Minune-i totul. Mai bine bietu-mi suflet să creadă-ntr-o minciună. Plăcută tuturora ca bucuria ta: Ci taci iscoditoareo. ce ne ţine în plasa-i de mister. Tu.. A neglija ceva. Tu. tot ce face. In felul său mă ispiti: «Din lucrurile-ncintătoare.

Fantoma ei în noapte ori in singurătate. de multele păcate. spaima. precum ei dragi slugile-aşteptate. David. iţi implora putere. Şi soarelui de-afară nemaigustînd paharul? înger al sănătăţii. Luminii lor. Voi aştri. . ruşinea sau uritul. cu îngerii de-o fire-i. stăpîn pe-a tainei ceaţa. Pe care. trecutul In inime pătrunde cu pas tăcut de gheaţă? înger al bucuriei. Precum făclii de ceară in plină zi pălind Ci fără a se stinge divina lor clipire. Sunt robul lor. Frumosul să-1 adunaţi averi! Sunt îngerul de pază. cînd pulsul vieţii bate. şi paşii tirşindu-şi-i plîngînd. In nopţi pustii. ştii tu ce e amarul? înger al frumuseţii. ce-ndemni spre fericire. ştii tu ce-i bătrineţea. Scăpindu-mă de pofte. Cunoşti tu. La dulcea ei asprime s-aducem preamărire. In riduri adincită şi-n zbuciumul hidos De-a mai privi in ochii ce ne-au băut frumos. voi ardeţi cu mistică lucire. poate. Dar ele cintă Moartea. cînd. Şi-n agonie. Înger al luminii. voi. Făptura-i miresmată. Ca flacăra pluteşte. a căror taină n-o stinge vreun soare! REVERSIBILITATE Înger al bucuriei. Ochi minunaţi. şi pumnii strinşi in umbră Cind iarăşi răzbunarea îşi bate toba sumbră.-n larma străzii. Călăuzindu-mi paşii spre zarea de Frumos. sunt Muză. Şi simţurile noastre-şi arată nebunia? înger al bunătăţii. stăpîn pe-a tainei ceaţă? înger al bunătăţii. Sau ziua. oare. ştii tu ce-i bătrineţea? Tu. revenind. In searbede ospicii bolnavii delirind Ca exilaţi. înăbuşind dureri Şi-adeseori cuvintă: «Puterea mea ordonă: Iubiţi-mă. Sunt fraţii mei purtindu-şi cereasca lor solie Şi risipind in ochi-mi trăiri de diamant. cunoşti ce e minia? înger al sănătăţii. Firea inviind. Dezgust ascuns credinţa. ştii tu ce e amarul. Si lacrima amară. sunt Madonă!» FĂCLIE VIE Merg Înaintea-mi Ochii plini de-o lumină vie. cunoşti ce e minia.— Vom pune-orgoliul nostru să-i legene cîntări. de groază. lumina-mi supune-se voios. şi-n preajmă tinereţea? înger al frumuseţii. Şi-n suflet imi pătrundeţi cu blinda adorare.— un Înger i-a fermecat savant. Cînd ochii-i ne-nveşmintă in limpezimi de zări.

Ci eu Iţi cer doar clipa de-a fi-n Dumnezeire. c-a fi frumoasă e-o aspră meserie Şi nu aşa un meşteşug banal Precum al dansatoarei ce moare şi învie într-un surîs ştiut şi maşinal. Cu sunetul din licăriri de val. Cind deodată-n miezul intimităţii noastre. De braţu-mi sprijinită. Biet înger! vocea-ţi blinda ce ţipător sunase: «Nimic ia lumea asta sigur nu-i Şi că întotdeauna. Tirziu de dor. Ivindu-se in daru-acela pal. De care-ai lui se leapădă-n regret. stăpine. ce-şi schingiuie menirea. abia. Din tine. Şi îl ascund de lume mereu. noaptea. bucuroasă de dor ca o fanfară In dimineaţa strălucind uşor. ce-ndemni spre fericire! CONFESIUNE O dată. Din tine. Ca nişte umbre ce ne-au îndrăgit. Furiş. sub fardurile-i groase. Şi-apoi. Plăplnd copil şi mirşav. din ceruri. mi-amintesc adesea de farmecul de lună. frumuseţi. Cu-auzul tot la pîndă ne urmăreau. Minunii se iveşte ticăloşitul gînd . cu pas şovăitor. Că toate pier: amoruri. Tu. solemnă şi bogată Plutea peste un adormit Paris. De-acea tăcere suspinînd frumos Şi de mărturisirea-ţi cumplită ce m-adună Şi inima mi-o stringe dureros. plăcută şi nobilă femeie. O lună plină lumina de vis. Pisici se strecurau abia zărit.Din trupul tău de vreme să-i dai acea avere. cea asemeni viorilor sihastre. doar. Se-ascunde egoismul omului. Scăpă. spre-a se topi-n eternităţi!» Da. Ca-ntr-un cavou un ruşinos secret. ZORI DE SPIRIT Cind iarăşi desfrinatul la geam simţeşte zorii Şi-n suflet Idealul e-un mugure arzind. O notă plingătoare. ne-am plimbat (Ah. pe lingă case şi pe sub porţi bătrine. Şi apă largă. Că inimii a-i crede e o prostie mare. şi-mi erai alături precum din cer o zee Şi sufletu-mi nici azi nu te-a uitat). inger al luminii. Stringîndu-se in pripă la coşul de Uitare Apoi. pustie şi bizară. medalie curată. ştiindu-i firea.

Reînviind culoarea şi aurul de soare. Parfum suav şi sunet In preajmă revărsind. Spirituale ceruri. da. Iar inima învinsă Ji-o-mpinge cu putere Spre-abisul de miasme ce pururea ne cere. Pe strunele viorii o inimă suspină Ca valsul melancolic în vîrtejire lină! Frumos şi trist e cerul ca un altar de gînd. parfume care pătrund adinc Chiar şi-n pereţii sticlei şi timpu-n ele strîng. Ca Moartea. abia cădelniţind. Cind soarele se-neacă in plasma-i asasină. Flori îşi topesc fiinţa. Aripile-şi ridică şi prind incet să zboare. De-un suflet ce. Ori căutind. in taina mea arzind! STICLUŢA Există. Genuni chemînd la ele pe-nMntul ce se teme. Pe strunele viorii o inimă suspină. prin casa cea veche. tot ce-a fost odată şi-adună-acum risipa. reameţindu-ţi clipa. Amirosind a vreme din mucegaiul fin. mereu să vii. un chip de ceară Mişcindu-se-a trezire. Iţi dănţui frumuseţea etern încintătoare Iar ochii mei te-aşteaptă s-apari. azur neîntinat. din nou. pe frageda tulpină. păleşte-n soare a luminării rază. Ca valsul melancolic in vîrtejire lină! Flori Îşi topesc fiinţa. Tot astfel tu. abia cădelniţind. Reimbătindu-ţi ochii. insă. Un chivot eşti. Căci deschizînd sipetul din Orient venit Si care-n balamale scinceşte răguşit. parcă. Abia fremătătoare se mişcă şi. mereu de sărbătoare Şi arde ca un astru şi-n sufletu-mi s-aşează! ARMONIE DE SEARĂ La ora de-nserare. într-un scrin.Şi-n bruta somnolentă un inger sparge norii. uşor. Da. Un suflet ce desfide neantu-n veci flămînd Trecutului aşează vestigii de lumină. dormind in taina lor. Pentru acel ce-n somnu-i se chinuie şi geme. da. Asemenea lui Lazăr. stind in moarte. Găseşti flaconu-acela ce-ţi aminteşte. Un suflet ce desfide neantu-n veci flămînd! Frumos şi trist e cerul ca un altar de gînd Cînd soarele se-neacă in plasma-i asasină. zeiţă cu chip neaşteptat. O. Fantoma ta e. rupindu-şi giulgiul greu: . Pe vatra-mi fumegîndâ a multelor orgii. Mii ginduri crisalide. de aur. genune seculară. duhnind. spre viaţă se încearcă.

cu aer dezolat. duioşi ori cruzi de dor: Ascunsă nepăsare a cerului sub nor. Să-nalţe nevăzute portaluri fastuos Din a paharului luciri fecunde. Pe el topindu-şi setea a razelor văpaie. Ca iazurile-n freamăt In care chipu-mi pierzi. Ca soarele ce-apune sub cerul neguros. In hohote işi ride de spiritul ce zace.O rincedă iubire pindindu-te mereu. crăpat. şi încă Otravă îngerească in străveziu amar. prăfuită. răscolită de-un rău care o coace. lntr-un dulap sinistru zvîrlit. Şi nu cunosc esenţă mai purificatoare Ca apa sfîntă-a gurii tale atunci Cind inima mi-o-mbată tăcutele porunci. Ce-mi chinui existenţa şi-al inimii hotar! OTRAVA E vinul cel ce poate. Eşti ca acele zile în piele albe prinse Cind singele-şi agită izvoarele încinse. El adinceşte timpul plăcerilor storcind Acea întunecată potolire Ce-ncearcă peste poate biet sufletul plăpind. Şi opiul măreşte tot ce-i nemărginire: De neoprit al spaţiilor gînd. Cind carnea. Mărturisire-a forţei. Ca o sticluţă veche. Eu iţi voi fi sicriul. speluncilor imunde Podoabă să le dea miraculos. Femeie a pierzării! seducătoare vreme! Iţi voi slăvi vreodată chiar viscolul ce geme? Şi voi putea eu stoarce. Da. atunci cind arde gerul. şi eu. a răului. Cîndva. cu dop cleios. uneori te-asemeni acelor zări frumoase Vibrind la blindul soare in toamnele umbroase. duhoarea mea adîncă. Plăceri mult mai tăioase ca gheaţa şi ca fierul? . Ci nu-i nici o putere precum otrava sfinta Cu tainice chemări din ochi-ţi verzi. asemeni. fără de ştire. pierdut din amintire. Iar ochii-n taină-adîncă (albaştri. Murdară. Şi strălucind lumina: un munte după ploaie. Iar visurile-mi bine-te-cuvîntă Că-n apele-ţi amare le-aduni şi le dezmierzi. Şi îndemnind-o fără remuşcare Către hotarul morţii cu imnele-i plelungi! CER TULBURE Ca într-un văl de ceaţă privirile iţi pierzi. gri sau verzi?) Pe rînd plini de visare.

Durerile să mi le-nmoaie. Da. Ci. Venind din zarea ingerină. stranie felină. E vocea-i ca-ntr-o taină-zee. o zină. Să-ţi zugrăvesc fiinţa în cuvinte: Tu. FRUMOASĂ I Prin creier mi se plimbă lin. Şi nu-i arcuş să mi se-ndoaie Pe suflet şi vibrind perfect. Şi miaună ca-ntr-un suspin. Mă judecă şi mă socoate. dimineaţă pură. Pisica gîndului. Ca versu-ascunselor algebre Cu alcoolu-i. Atlt de tandră-i vocea sa. vocea asta îmi pătrunde Mereu adincele tenebre. mereu să povestesc De harurile-ţi multe ce nu se istovesc. glasu-oricum ar fi. poate. Iese-un parfum insinuant (Ea m-a privit ca pe-un amant!) Ci n-am s-o mai mingii altdată. frumoasă. Mă dor pupilele ei pale Ce ard ca splendide opale. Pisică. clnd rotund e. Da. . amiaza mea fierbinte. E-al casei mele geniu bun. sunt in toate uluit.PISICA GINDULUI. Durerea mi-o adoarme-apoi Cu dulcile-i extaze fine.-un zeu. Nu-i trebuie cuvinte pline Spre-a-mi spune frazele puhoi. poate? Ca de-un magnet mereu atras Mă uit la ea ca spre-o iubire Şi-n mine-apoi cu-amănunţirc Spre-a şti ce-am fost şi ce-am rămas. Regină e şi-i mă supun: E. De parcă-ar fi la ea acasă. brun-roşcată. minune 'naltă. Aşa subtilă şi femeie! II Din blana-i moale. iveşte Profunde bogăţii şi creşte Dintr-un mister de undeva. Ca glasu-i In regal efect. FRUMOASA NAVA Aş vrea. Privindu-mă la nesfirşit.

INVITAŢIE LA CĂLĂTORIE Sora mea de dor. scuturi sfidătoare cu-mpunsuri de rubin! Tu. Copilă majestoasă desprinsă din poveşti. Să-ţi zugrăvesc fiinţa in cuvinte: Tu. amiaza mea fierbinte. Ce-mi răscolesc dorinţe. ca două scuturi. Uşor visind cu pinzele în vînt Şi leneş legănată. Cer desnegurînd. scrin cu dulci mistere la care-aş vrea să vin Parfume şi nectaruri să le sorb. Fiindcă sinii mîndri mătasea impingînd. dimineaţă pură. îmi pare Că eşti frumoasa navă înaintînd pe mare. Vis îmbietor. Aş vrea. ivindu-te. Marmoreenii umeri şi gitul tău sculptat Iţi poartă capul mindru de graţii alintat Şi-n taină treci fără să ne priveşti. îmi par un scrin ce-aşteaptă. . a poftelor privire. înnebunind in suflet şi-n cintecul meu orb! In rochia ta largă. Ah. ivindu-te. Copilă majestoasă desprinsă din poveşti. îmi pare Că eşti frumoasa navă inaintind pe mare. mereu să povestesc De harurile-ţi multe ce nu se istovesc.In rochia ta largă. Sufletului farmece iveşte Chiar cind mincinoşi Ochii tăi umbroşi Lacrimile-i strălucesc zeieşte. Iar braţele-ţi asemeni acelor boa-şerpi. minune naltă. iar singele uni fierbe Ca două vrăjitoare-s ce-au ajuns Să ardă ierburi negre-n vasu-adînc ascuns. departe de pămînt. Ce-ar frînge voinicia herculilor imberbi. Marmoreenii umeri şi gîtul tău sculptat Iţi poartă capul mîndru de graţii alintat Şi-n taină treci fără să ne priveşti. Primind. A-l adinei de-a pururi în dorul tău vrăjit. Să fugim departe împreună! Spre a ne iubi Spre a-nveşnici Ţara ce cu tine se-ncunună! Soarele curgînd. departe de pămint. cu daruri îndemnînd Spre uşile rotunde-n strălucire. Făcute-s a-1 cuprinde pe iubit. In unduirea fustei bat pulpele-ţi superbe. Uşor visînd cu pinzele in vînt Şi leneş legănată.

hai. icoane Fast oriental lucind agale. Frumoasă vrăjitoare. E linişte şi lux voluptuos. E linişte şi lux voluptuos. Soldatului zdrobit ce singerînd aşteaptă: . spune. Acolo. Stinge-ni-se larme Firea lin adoarme In lumina ce surîde caldă. totu-i rînduit.Acolo. Aurind. Navele visind. frumos. va da Tăinuirea sa Dulcea limbă-n unduiri natale. totu-i rînduit. totu-i rînduit. Podobi-vor locuinţa noastră. spune. Precum acela care strivit în bătălii Sub vuiet de copite-agonizează. frumos. plafoane Şi oglinzi. Soarele asfinţind Zări Învăluind Hiacint şi aur totul scaldă. Furnică răbdătoare în drumul său avan! In care băutură de moarte-aducătoare? Frumoasă vrăjitoare. Din adine de lume Au venit anume A-ţi plini şi ultima dorinţă. Ambră-n adierea ei sihastră. Iată-n port. Rarisime flori Miresmind culori. dacă ştii. Inimii. Mobile sclipite. Acolo. dacă ştii. ZĂDĂRNICIE Adinca Remuşcare o poţi închide-n lavre? Ea bîntuie in sufletul amar. Hoinărind in dulce năzuinţă. Murindului spre care flăminzii lupi se-ndreaptă. frumos. De ani poleite. Şi se rotesc deasupra-i corbi tehui. la rînd. Rozind în noi perpetuu. hai. Acestui suflet împietrit de groază. ca viermii în cadavre Sau ca omida-n falnicul stejar! Adinca Remuşcare n-o poţi inchide-n lavre? In care băutură de tihnă-aducătoare Vom îneca acest cumplit duşman? Precum o curtezană flămîndă-i de odoare. E linişte şi lux voluptuos.

Avea-va cruce pe mormîntul lui. iubeşti tu oslndiţii. sub un decor banal.. Murindului.. Eu am văzut o zlnă pe cerul infernal Din flăcări inălţlnd o Auroră Adesea. Ce adăpost mai poate fi găsit? Satan a stins lumina din geam la Hanul Zării! O. Într-un teatru. In care minunea n-o să vină. Poţi lumina deodată un cer inchis ca smoala Şi mocirloase neguri care tac. Cu zorii de-ndrăznealâ poţi tu să vindeci boala Cind stele nu-s iar fulgerele zac? Poţi lumina deodată un cer Închis ca smoala? Speranţa ce lucise in geam la Hanul Zării Pe totdeauna-i stinsă. — Ţi-aluneci mina-n sînu-mi cutremurat de jale. In mine însă plînge tristeţea-n flux pustiu. mi-au mîncat. Supravibrind c-orchestra-i prea sonoră. Ci inima-mi. Mi-e sufletul ca templul prea-pingărit de gloate: Se-mbată. Frumuseţe. scuipă.. Ce inima. a murit! Şi fără blinda lună ce-or face visătorii. CONVORBIRE INTIMA Tu eşti un cer de toamnă în dulce transparenţă. ţipă.. biciu-ţi in sîngele-mi placid Izbească cu văpaia-i atotmistuitoare Spre-a arde-aceste zdrenţe rămase de la fiare! CÎNTEC DE TOAMNA .... se năruie latent! Da. şi piatra temeliei De neoprit. Pe buzele-mi simţindu-i greoaia persistenţă A mitului tăcerii cu gustul vineţiu. aici e-un loc prădat De ghearele şi dinţii femeilor fatale. minunato. iubeşti tu oslndiţii? Da. O. Cei care din iertare n-au gustat? Cunoşti tu Remuşcarea ce-n inima fiinţii Săgeata-i de otravă-a aruncat? Prea-mindră vrăjitoare. sub un decor banal O zlnă cu făptura-i In aur de lumină Pe marele Satan pulverizlnd. O zlnă cu făptura-i In aur de lumină!.. Asemenea termitei. mindră vrăjitoare. dau foc şi se ucid!. ca bestii feroce. — Ci trupul tău e-n taina miresmelor curate!. Zadarnic. spre care flăminzii lupi se-ndreaptă. roade cu-ndlrjire acea Zădărnicie! — Adesea. E-un teatru şi zadarnic aşteptind. într-un teatru. roade cu-ndlrjire acea Zădărnicie In sufletul ce-i jalnic monument.

Dorinţelor ce-mi urcă şi cîntă coborind. cu jale. Ah. Se leagănă în vîrfuri. inima mea va fi. poate. O Mantie barbară iţi voi croi. Şi totuşi. Voi face pentru fruntea-ţi Cunună orbitoare. şi groază. in recile-i tenebre. Iubesc lumina verde din ochii tăi prelungi. in mine aspru zel Şi cugetu-mi e-asemeni cu turnul care cade Lovindu-1 cu-ndirjire berbecul de oţel. Din versuri împletite in cel mai pur metal Şi dornic podobite in rime de cristal. pe genunchi-ţi lasă iar fruntea-mi de învins Şi. câzind butucii.Ne afundam in toamnă. regretindu-mi vara. Şi soră şi amantă la tainele-ti mă cheamă Cind vremea intră-n sînge şi clipele mă vor Rămii aşa! Mormintul nerăbdător m-aşteaptă. Tu. in dulci văpăi. o. cu pocnete funebre. Ascult şi mă-nfioară. Şi-n cruda-mi Gelozie. uluită. strălucire pe-a verii scurtă cale! Şi cad arar. Dar nu ţesută-n perle. silnicii. Iar farmecele-ţi toate ascunse-atunci vor fi. iubeşte-mă! fii mamă Chiar dacă-s rău. chiar dacâ-s nerecunoscător. departe De-a' lumii veselie şi de priviri deşarte Voi măiestri o boltă de-azur şi aur: smalţ. In mine iarna-ntreagă va năvăli: minie Şi ură. mindră frumuseţe. Şi-i o plecare-adîncă spre zarea nimănui. Avind drept căptuşeală chiar Îndoiala. — oare-a cui?! Ieri era vară. Un eşafod se-nalţă. ce duhul mi-a cuprins! UNEI MADONE ex-voto In stil spaniol Madonă şi stăplnă. Din plopi uscate ramuri pe caldarim. Madonă muritoare. Să gust din duhul toamnei. ci-n Lacrimile-mi vii! Şi rochia. . Ca soarele-n infernul polar şi pe vede De gheaţă. bulgăr roşu. Cu cele ale tale tu nu mă mai ajungi Cum soarele pe mare. In hăul cel mai negru al inimii. Ritmat de şocu-acesta. mea. minune. se-aude. şi mustrare. minune. in loc lipsit de stele Iţi voi zidi altarul nemingîierii mele. şi grea. astăzi e toamnă peste ape. de care sunt flâmîndul. in sclipătul de gind. spre cer apusă treaptă. dar azi amar mi-e glndul. Adio. statuie să te-nalţ. îmi pare că pe-aproape S-ar ţintui în grabă o raclă. se odihnesc in văi Şi trupul ţi-1 sărută. In care. roz-alb.

ca-ntr-o-mbrăţişare. gură fragă Care şi pe morţi învie! Coapsele îndrăgostite Către sinii dulci se cer. Voi da iubirii mele întreagă barbaria: Din toate cele şapte Păcate capitale. spre cer. Sub tălpile-ţi l-oi pune spre a-1 strivi Întruna Pe-mbăloşatul monstru şi ura lui. ne-atingînd nisipul. jongleur in izbăvire Drept ţintă voi alege superba ta iubire. Străluminind cupola şi-azurul ei ceresc Mereu in adorare ştiind să te privesc. spre-a desăvirşire in tine pe Măria. Şi. Nimfă caldă. . Călău în remuşcare voi meşteri Pumnale Prea-bine ascuţite. Şi. mereu neistovit. Zvîrlindu-le pe toate în Inima-ţi plăplndă Cea pururea-n suspine şi pururi singerindă! CÎNTEC DE DUPĂ AMIAZĂ Arcul din sprîncene doare Şi-ţi aduce-un chip ciudat: Ca un înger In păcat. Şi mă farmeci cu-nserări. Gindirile-mi aprinse ca Luminări de ceara Vor înflori altaru-ţi. De n-am să pot cu arta ce mi se-adună-n fapta Din Luna ca argintul. Fiindu-mi virtejirea cea ultimă şi-ntîie. sărut. in Smirnă şi Tămîie Şi veşnic înspre tine. te-ador.Cu umilinţi voi face Pantofii din atlas Picioarele-ţi divine să-i poarte-n tainic pas. Trupul: candelă duioasă Parfumată-n dezmierdări. Uşurateco. să-ţi tai o Treaptă. Ochi imenşi de vrăjitoare. virf pur. Mă voi nălţa: Esenţă. nebuna. Crîngul şi pustiu-n jind Pletelor miresme-adună. Capul tău e o furtună Peste laine călărind. Cu puteri ca lenea-ţi vie Nu-s licori să o întreacă: O. Regină ce mă mîntui şi-mi preţuieşti risipa. o. Pe şarpele ce-mi roade rărunchii-n toata clipa. O. înzăpezit. Regină-a mea Fecioară.-ntunecoasă. Ca două scoici fidele să le păstreze chipul. nebună pasiune! Preot In devoţiune Spre păgînul său amor. In Mirt mă voi preface.

o. explozie şi rod In Siberia mea neagră! SISINA Mi-o-nchipui pe Oiana plecînd la vînătoare Şi dind năvală-n crînguri. Uneori. Cei demni şi-adapă ochii din lacrima-i ce doare! LAUDE FRANCISCĂI MELE Strune noi în cînt mi-adie. e toată numai soare Iar inima-i de pară: surîs cu mari averi. Iarăşi. O văd şi pe TheYoigne de slnge doritoare. o. Tu. Spre-a mă smulge din amare Naufragii. lumină de izvod. Cu fruntea de mînie. Tu. O. Strigările din goarne şi tobe-i dau puteri. Risul tău cu gheare dulci. Zeitate. Şi mă vindeci şi mi-eşti dragă. blinda. Sub pantofii-ţi de satin. întrecîndu-şi vitejii cavaleri. Ci. Ce greşelile-mi doboară! Ţi-oi sorbi. Pe cei desculţi chemindu-i la aspră răzbunare. ochiu-ţi culci Peste mine. pe-atit mîngiietoare. Moi săruturi să mă-mbete: Gura ta ca un magnet e. ca pe-o fecioară. Sub a paşilor avere. ca rîul Lethe. Apoi. Cu părul o furtună. nebună. Dai săruturi care pllng Muşcăturilor din slnge. stea şi zare: . La fel Sisina! Insă ce dulce luptătoare. in vuiet şi ardoare. ca o lună. Cu ghirlande te-nconjoară Dorul meu. joc ce-mi reînvie. Răzbind cu spada-n mină regeştile tăceri. inima pustie. pentru-a învinge Furia-ti vuind adine. tu. cu ochii ei severi. cind e implorată.Perne-n patul de mister Sunt răsfăţuri şi ispite. Mi-ai sosit. Cind furtuna de păcate îmi lua drumurile toate. Superbă. in codri austeri. Bucuria mea se cere Geniul şi-al meu destin. Pe dt de ucigaşă. Şi mă sfişii.

spune-mi dacă inima ta se-avîntă Departe de oceanul murdar al lumii noastre. Sare-a plinii pofta-mi iscă. Dă-mi tărie. Sub palmierii leneşi am cunoscut o dată O nobilă creolă cu chip fermecător. mă pătrunde. — De-ai poposi. Lac vrăjit al netristeţii. aristocrată. Dorind In taina serii făptura ta agavă. mi-ai dat har. Vin divin. Duh al florilor spre mine! Pune-mi trupu-n dulci oslnde. avlntată In liniştite firii cu somptuos decor. Minune. Trup-potir. Îmi eşti. Ţi-ar închina poeţii sonete noi de slavă.Inima-mi ţi-anin pe-alîare! Eşti izvor al tinereţii. Spre-un alt ocean In care splendoarea ne indnt Precum virginitatea cu tainele-i sihastre? Agata. să zbor zorind fregata! Departe. Francisca! UNEI CREOLE In ţara însorită şi veşnic miresmată. marea. Tu. La gitu-i fin alese bijuterii de dor. spune-mi dacă inima ta se-avintă? O. mai departe! Mi-s lacrimile-avere! — Cu inima-ntristată. Scăldătoare cu lumine. Mai robi ca robii negri din ţara ta de gind. vasta mare. Pe malurile Senei şi proaspetei Loare. Agata . gînduri pline. în ţara-mi de splendoare. Cuvîntului. alinul legănării! O. Aş podobi cu tine castele-aşteptind. Nopţii luminînd icoană. vasta mare ce chinurile-alină! Să-alerg cu diligenta. Glas de rouă-al dimineţii! Mi-ai ars tot ce-aveam murdar. Sîngelui cel tainic jar! Foamei mele adlncă hrană. marea. Părea o vrăjitoare vislnd. Unde aşteaptă arbori cu vlrful arzător. adeseori. MOESTA ET ERRABUNDA Agata. ce chipurile-alină! Un demon a-nzestrat-o cu-abisele cântării Şi-a vinturilor orgă ce urlă şi suspină îi dăruie. Vis al meu cu sfinte unde. sublimă. Subţire şi fierbinte Diană. Cale-a mea fără prihana. cea castă. de odaliscă.

de cine? Urăsc tăişul minţii şi-al patimilor val! Şă ne iubim In taină. Şi.Se tinguie: departe de crimă şi durere. Suntem două amurguri in toamna de fior. care-mi sperii somnul cu degetele-ţi line. Cu-acorduri de viole vibrind dinspre coline. Stă-n marea depărtare ca India şi China? Ţi-1 aminteşti plîngîndu-1 cu lacrimile toate Şi-I reinvii. să zbor zorind fregata! Tu. Cu ochi hain ţinteşte Amor spre-al nostru dor. plăpîndă şi rece Margaretă! . ce har găseşti in mine?» — Ah. palidă. — Ci raiul de iubire cu-nmuguriri depline Tărîm al frumuseţii cu dulci plăceri furate. Aşa cum le avuse străvechiul animai! Din cuget nu-ti descopăr secretul infernal. Cum alţii prin iubire-aşteaptă A-ţi stăpini şi gind şi faptă. Va fi mai singur ca o lună Şi-n alintări de reci eşarpe Te voi cuprinde ca un şarpe! Cind zorii palizi vor apare Voi fi de mult o depărtare Iar tu de chin şi rugăciune. Cu noaptea-n vălurile-i moi La sînu-ţi strecura-mă-voi. pură margaretă. Tu. seara. gustind vinul. suspinuri şi sărutări florale. paradis-mireasmă. Nici neagra lui poveste scrisă cu foc. rămii doar gînd şi zare: Acolo doar iubire-i sub cer de bucurie. rămii doar gînd şi zare! Ci raiul de iubire cu-nmuguriri depline. chemindu-1. Tărîm al frumuseţii cu dulci plăceri furate? STRIGOIUL Ca îngerul cu ochi hain In patul tău am să revin. precum in zori lumina. Tu. Cu zbenguieli. din pocale. paradis-mireasmă. frumoasă brună. Să-alerg cu diligenta. orori şi crime! — Tu. taci! în suflet iarăşi candorile-s depline. sub arbori. Sărutul meu. Tot ce-i frumos departe-i şi-i demn de-namorai Iar inima se-neacă in pura poezie! Tu. Cu dragoste ascetă. Si-i ştiu tot arsenalul acum Îngrozitor: Sminteli. Eu vreau prin groază-a te supune! SONET DE TOAMNA Privirea ta mă-ntreabă cu-adincu-i de cristal: «Iubitul meu prea-straniu.

de bucurii orfană. Prieteni ai ştiinţei şi-ai rarelor plăceri Ei caută alinul in tainice tenebre. Stau nemişcate pină ce Soseşte melancolic ceasul. Cind soarele-şi înclină pasul Si se ivesc tenebrele. Privirile stingîndu-şi pe-a viselor ispite Ce urcă-n înflorire împodobind azururi. Cînd. tăcută în tainică langoare. Peste pămlnt îşi pică o lacrimă ce doare. Meditînd. Pe blănuri moi de nouri uşor învălurite. A sinilor săi fragezi ivire diafană. Fărîme mici de aur ca un nisip topit In mistice pupile sclipesc abia zărite. Ca ei de singuratici şi dornici de căldură. BUFNITELE Sub tisele care le-ascund. PIPA Sunt pipa unui autor. tn perini alintoase. Îşi poartă pururi condamnarea De-a fi voit să-şi schimbe locul. . Ci omul..TRISTEŢEA LUNII In seara asta luna visează-n trindăvire. Stau bufniţele înşirate Pe crengi ca zeităţi ciudate.. tn cuibul palmei prinde cea picătură vie. In inimă-ascunzind-o de-a Soarelui dorinţă. uneori. Cu irizări opale şi gust de veşnicie. ca într-o părăsire. Visînd in nemişcare au nobile-atitudini De sfincşi lung^ tăcerii în vaste soiitudini. cînd li se-adună anii. Cei Înţelepţi de-aici invaţă Să nu le placă-n a lor viaţă Nici zgomotul şi nici mişcarea. Cu ochii roşii. C-o mînă mîngîindu-şi. Topeşte-se-n leşinuri cu dorul ei de-apururi. Pe şalele bogate au scînteieri vrăjite. MOTANII Foşti amorezi şi oameni cu-adlncă-nvăţătură Iubesc deopotrivă. I-ar fi-nhănjat Erebus la carele-i funebre. năzuind norocul. Şi stau în adormire visînd la nesfîrşit. A casei lor podoabă de linişte: motanii. De nu le-ar fi mindria supusă la poveri. Ne-adormit poetul crezînd In suferinţă.

pe frunte-ai devastată Purtind o diademă de bilei de altă dată. albind ca nişte crini Pe innoptate unde. Ca. pinză işi vor ţese Iar viperele vor pui. GRAVURA FANTASTICA Schelet grotesc şi sumbru. MUZICA Ca pe o mare-adincă in muzică plutesc! Spre-o stea ce mi s-ascunde. negru stol. furtuna amarelor stihii Pe-abisu-n rătăcire Mă leagănă. De-i chinuit şi gînditor. Aici. nechemate. Căci vîntul bun.-n umbră. lingă o ruină. Deasupra ţestei blestemate Vei auzi cum. cînd stelelc-or să-şi lese Pleoapele spre-a aţipi. Sparg valuri înspumate. I le alin şi-i vindec iar Al inimii zbătut hotar. Paingii. Şi vrăjitoare veninoase Şi babe-n zbenguieli hidoase Şi hoţi cu hoţii complotind. Vin haitele de lupi urlind. îi legăn sufletul domol In plasa-mi învăluitoare Urcînd din gura-mi arzătoare. . Cu pieptul inainte şi cu plăminii plini Ca velele rotunde. Şi simt vibrind in mine nebune vijelii Ca nava-n rătăcire. — Ci calme oglinzi fiind altdată Cu disperări mă-mbată! MORMtNT In noaptea care va fi sumbră Se va ivi un credincios. Sub încetată boltă sau claru-adinc ceresc Doar zborul meu pătrunde. Fumeg bogat ca vatra plină Unde se pregăteşte cină Celor Întorşi de pe ogor. Să-ngroape trupul tău fălos. Iar gîndurile-i.Privindu-mi afumata mină De cafră sau de abisină Veţi şti că-i mare fumător.

forfotitor gunoi. ca şi el. Cum amintiri sub pleoape încep uşor să cearnă. iar morţii. Ura. In lutul cu melci umezi şi alte tîritoare Aş vrea să-mi sap. Căci ea. tovarăşi sumbri. şi psalmi de-nmormîntare. Cind clopote. ca în atîtea ori. In care zac sub raze cu-abia lucire ternă Popoarele din vremea antică şi modernă. ce chinuri mai sunt in răul firii Pentru-acest corp ce-n viaţă-i mai mort decît cei morţi?! BUTOIUL URII Ura-i precum butoiul umplut de Danaide. Peste mulţime calcă. eu însumi. Găleţile cu lacrimi a' celor care pier. Şi lacrima lipită In mincinoasa pleoapă. maeştri-ai putrezirii. Străbate ca un rege tăcutele-i palate Şi cimitirul mare. Cu nara spumegindă şi cu vederea lipsă. mai degrabă. O. Ci spuneţi-mi.Ne-avînd pe el veşminte: un straniu spectru pal Şi. Urăsc şi testamente. In timp ce Ura-i tristă de soarta ce-o apasă: Ea ne-avind răgazul de-a adormi sub masă. cit mai adine o groapă. cu zările-ngheţate. Ferice de-acei clopot cu vuiet de izvoare Şi care-n ciuda vîrstei rămine tot bărbat. fantomă-i in zbor de-apocalipsă. Şi spaţiul despicîndu-1 se pierd fără-de-trup In goana lor nebună şi de real se rup. Şi a-mi dormi uitarea ca un rechin în apă. fără bici sau pinteni. dacă ar fi sa-şi vadă visul. Mi-ar place. creşte mai mult şi setea lui Reînnoindu-şi chipul ca Hydra de la Lerna. stind lingă focul ce pîlpiie-n cămin. ca valuri de ceaţă. . viermi. înalţă cavalerul o spadă cu dogoare. zdrobind-o in picioare. precum beţivul. Vechi filozofi ai vieţii. Şi totuşi băutorii cad pradă somnului. Căci Diavolul e-acela ce-a găurit abisul Prin care mii de veacuri de trudă şi sudori Se scurg. Spre-a termina ruina bîntuitoarei sorţi. Bătrînelor ciolane a-mi fi odihnitoare. CLOPOTUL DOGIT Amar şi totuşi dulce e-n serile de iarnă S-asculţi. a Îndrăgit taverna: Cu cit se-mbată. zorind grozav un cal Ce. Zadarnic Răzbunarea cu braţelei de fier Neostenit goleşte in hăuri mari. cei corbi rotind pe zare De viu să mă devore la aspra lor agapă. livide. Un mort voios şi liber soseşte-acum la voi. Le-ar stoarce viaţa. tainic vin.

E-n spasmele pieirii sub zările duşmane. şi bilanţe. ci glasu-i se stinge-năbuşit. Motanul meu cătîndu-şi culcuş se tot foieşte In Mana scămoşată pe trupul său slăbindBătrin poet odată. Ca geamătul agonic al unui biet rănit. Un vălmăşag de lucruri ca vremea: demodate. adine mausoleu Cu morţi fără de număr ca-n gropniţa comună. Un Sfinx bătrin ca timpul: uitare In uitare. Untul. şi-n soba aţipită Un aot murind. E-asemeni veşniciei mereu fără-ndurări. sufletul dogit mi-e şi desgustat de viaţă. Soptindu-şi rugăciunea doar soarelui-apune. mormane. în jur.El strigătu-şi lansează precum o rugă mare: Bătrîn soldat în veghe sub cortul său brumat! Ah. Vechi budoar. sub ninsori. şi poliţi. . un suflet rătăceşte Ca un strigoi pe streaşini m aiurit colind. totalei nepăsări. Care-ntr-un lac de singe. Si adormind in ceaţa unei adinei Sahare. Din urna-i plină varsă puhoaie reci. blestemat de lună. Si bucle lungi şi grele visind printre chitanţe) N-ascunde atitea taine ca bietu-mi creier-eeu: Imensă piramidă-i. sălbatic intre dune. ca valuri. ce plictis teribil aceste zile şchioape Cînd. &i-n cărţi de joc soioase. inglnă pendula răguşită. — De-acum eşti piatră rece. cu morţi. Lăsate moştenire de-o biată bătrinică.. Prin vlnt s-aude clopot. rod al tristei. Ah. materia mea vie Incercuită-n spaime. Cînd palide tablouri semnate de Boucher Sorb din sticluţe goale parfumul ce nu e. vuind in negre cimitire monninturi potopeşte Şi-n mahalăli stă moartea ca gheaţa peste grind. să roadă din morţii mei iubiţi. nefastă armonie. ne-mai-simţind fioruri. SPLEEN (I) Februarie-ndirjitul o lume îngrozeşte. In care viermi în hoarde se tiriie-ameţifi Ca remuşcări. in mine zac rozele uscate. Cind imnuri mai încearcă in aerul de gheaţă Al nopţilor. ce lumea vor s-o-ngroape. Valetul cel de tobă şi dama cea de pică Îşi povestesc sinistru apusele amoruri SPLEEN (II) Mai mult ca dintr-o mie de ani mi-aduc aminte! Un scrin cu-adînci sertare (păstrind acele sfinte Scrisori din tinereţe. — Sunt precum cimitirul trist.. Pierdut pe-o hartă veche.

voi. Cum te urăsc. păianjeni mişcîndu-se-n convoaie In creieri prind a ţese reţele de fiori. Savantul care-adesea chiar aur ii inventă. nici vinătoare. Năuc izbind cu capul plafonul putrezit. Nu ştiu ce trasparente veşminte să-şi croiască. In care urlă orga. vîscos. Ca sufletele fără de ţară şi tărie Gemind înverşunate. sar cîopote-n furie Spre cer lansînd un urlet prelung şi fioros. Şi cînd mişei. Dat pradă neputinţei. Deodată. ca nişte catedrale. Şi care bătrîneţii ar alunga fantoma. codri. la Roma. celebre. Nimic ne-mai-plăcindu-i: nici şoimi. ca un capac apasă. — Procesiuni funebre şi fără de fanfare îmi trec încet prin sînge: Speranţa mi-a pierit. OBSESIE Mă îngroziţi. Mormînt ii pare patul cu flori in podobire. atunci. Mare! tumultul tău. SPLEEN (IV) Cînd cerul greu. biet liliac spăimit Lovindu-se de ziduri cu-aripi şovăitoare. Nici băile de singe. Cind tot pămintul este o umedă-nchisoare. Şi ignorînd mulţimea ce-i piere la picioare. Iar damele de-onoare. Iar Spaima îşi împllntă — despotică-arătare — In ţeasta mea învinsă drapelul ei cernit. Bufonul său de suflet şi povestind gîngav Nu descreţeşte fruntea acestui crud bolnav.SPLEEN (III) Sunt ca bogatul rege al unei ţări ploioase. voind a-1 şi iubire. Acestui timp cadavru n-aduc ceva folos: In venele-i doar Lethe se scurge-ncet. gemînd in sfişieri Şi inchizindu-şi zarea. Ţinind in ea Speranţa. Cind ploaia îşi abate imensele-i şiroaie Asemeni unor gratii de pază la-nchisori. amarul. In sufletu-mi îl aflu! Şi rîsul de durere . îmbătrînit de tinăr. Spre-a-1 face pe-acest june schelet să le dorească. Dispreţuind pe-acei ce credinţă vor să-i joace. şi-n inimi blestemate. încercuire joasă. Chilii de veşnic doliu in gemete de jale. mii Ia număr. N-a dat de stricăciunea ce-1 mistuie latentă. cu-averi neputincioase. In preajmă-avînd doar ciini-i şi alte dobitoace. ci fără de folos. Ne dăruie-o zi sumbră şi azi la fel ca ieri. Vă recunosc ecoul în care moartea bate. o. pe lume.

Descopăr scumpele-mi cadavre Şi pe cereşti întinderi large Clădesc imense sarcofage. avalanşă. Privesc de sus Pămintul in rotunjimea sa: Pustiul se intinde in vrerea lui coruptă! Oh. Hermes prea-ascuns. altădată îndrăgostit de luptă. Dormi. din ochii mei s-au smult! GUSTUL NEANTULUI Trist suflet. ascunsul lui miraj! Dar nopţile-tenebre sunt pînze mari. O. Pe care-s mii de chipuri ce le-am iubit de mult Şi care. o scîrbă ne-ntreruptă. mi-e suptă Plăcerea: nu-s 'tentaţii să-mi frîngă inima! Ah. unul îţi aduce. Eu îl aud in tine icnind imensă fiere. Mîrţoagă costelivă avînd copita ruptă. de-acum te poţi culca. Adio zvon de trîmbiţi şi flaute. du-mă-n prăpastia abruptă! ALCHIMIA DURERII Lumină. suindu-le calvarul. Ca Midas iţi înalţ altare. ca-n lavre. Eu. om neînfrinat. Nu mă voi tingui pe cale. Au coborît într-ale tale?» — Spre tot ce-i tulbure-nclinat. inimă.-acum. jalea lui! Cînd unu-şi urcă greaua-i cruce. Un altu-i prinţul cintului! O. Ce gînduri. şi ele. GROAZĂ PLĂCUTA «Din cerul sumbru şi-aplecat. Natură! Altul. Te-a părăsit! Nevolnic. unde-i mireasma ta! Şi timpul mă devoră cum viespile o fruptă.Al omului sub vremuri. Şi ca destinu-ţi. Ce dragă mi-ai fi. ce c-un pinten ardoarea-ţi aduna. Noapte! dar fără mindre stele. care Cu sfaturile-ţi mă insişti. ce doare Şi-n giulgiul norilor. cuget frint şi searbăd! Tu nu mai poţi prăda. cel mai trist dîntre-alchimişti. mindră primăvară. Schimb aurul în fier. Precum zăpezi rod trupul pornit a degera. ce moare Şi raiul în infern. Fără de gust amoru-i. luminii. plin de jale. tu. Lucirea lor repetă un prea ştiut limbaj! Eu vreau abisul negru. Precum Ovidiu alungat . Speranţa. din tine uitarea doar se-nfruptă.

Şi inima o să ritmeze Suspinele-ţi în mine treze. Fără de ură sau minie. Să-noţi în apa frîngerii!. Cer sfîşiat. Şi spaima morţii îl cuprinde Ca un vîrtej fără măsură. — Sunt dintre marii părăsiţi.Din raiul Romei ancestrale. luciri de negre stele. Şi voi. F. în dorul tău de urîţenii Să cazi în mrejele gheenii. Şi voi porni în calea grea Plutind pe lacrima fiinţei Corabie fără de teamă. un Chip care gindeşte S-a aruncat dintru zenit Şi lacom Styxul 1-a primit — Vrun ochi din cer nu nîi-1 zăreşte — Ce imprudenţă. . Un sunet sumbru. Izvoare ale suferinţei Spre-a adăpa Sahara mea. Veniţi din Iad.'trupul frînt. Otravă neagră-mi pune-n singe Şi sunt oglinda ce răsfringe Al vrăjitoarei chip hidos. nor de nor. Sunt rana sărutînd cuţitul! Obrazul. Mîndria-n tine-mi stă sihastră! Voi. v-aştept cu dor! HEAUTONTIMORUMENOS Lui J. Ca toba ce la luptă cheamă! In simfonia ce-i divină Nu-s eu un glas dezacordat. şpaime-n doliu. La rîsul veşnic osindiţi. Ca un casap te voi lovi. Mari dricuri visurilor mele. ruină-albastră. sfişiat De ironia ce-nvenină? Ea ţipă-n viaţa-mi fioros.. Călăul sunt şi oslnditul! Vampir ce nu cunoaşte plinsul. îngere. palma aşteptind! Şi roata dură. G. Dar care nu cunosc surîsul! IREMEDIABILUL Un Gînd.. Ca Moise ştîncă din pustie! Şi ochii tăi se vor porni.

Corabie-ntre sloiuri prinsă. steaua din nemărginire. inchisă-i e lumina! Un blestemat fără de zare. Spre-abisul muced coborînd In putrede miasme. Oricind ciştigă jocul. secunda Şopteşte: Ia aminte! cu vocea sa de greier: Acum e Altădată. .. ca-ntr-o ţintă 'se vor izbi din zbor. imunda. Cu degetul ameninţi spunindu-mi: Ia aminte! Durerile vibrante în inima-ţi. Iar clipa te devoră. Esto memor! Remember! Ucigător de clipe (Gîtlejul meu metalic răsună-n orice grai) Minute-n dansul morţii. calma forţă Tu. Şi alinarea. abur dulce. Prin care Diavolul se plimbă Brav arhitect. Plăcerea. Ci vai. ca minereu: ce stai? Extrage-i strălucirea de aur din risipe! Şi iarăşi: Ia aminte că Timpul nu trişează. Minat de şuierul pierzănii. Şi-ţi suge-adînc viaţa cu trompa sa. De trei mii şase sute de ori pe ceas. Spre monştrii aşteptind băloşi Cu ochii lor de fosfor. Ei stlnd acolo veninoşi. te soarbe nemiloasă. cumplit nepăsător. aşa e legea lui. gînd Pe scara fără de scăpare. Tablou perfect! Nu pot să-ndur Cea soartă care nu se schimbă. Încă Făcîndu-i noaptea mai adincă. Ca intr-un cleşte de cristal. Ironic far şi blestemat. Precum In limpede izvor Vag. limpede-ntilnire. Cu desfătări deşarte pe scurtul vieţii drum. Degrabă. fără cusur! Ce tristă. conştiinţă în Păcat! CEASORNICUL Ceasornic! zeu sinistru. fierbinte. se va topi precum Pierind intre culise silfida vaporoasă. Stă ca-ntr-o închisoare ninsă. Cind dorul se-oglindeşte-n dor. A Iadului bătrînă torţă..Ce varsă neoprita-i ură Cind bezna beznele-şi aprinde: Un biet vrăjit ce-şi poartă vina Şi bîjbiie printre jigănii. şi-ţi sfredeleşte-n creier. In drumul ei spre-un vis fatal.

Eu. Ce viermilor dă viaţă şi-mbată trandafirii. o mulţime — catarge la cetăţi — Sub cerurile-nalte păstrind eternităţi. le piere către cer. De-acolo. Grădini. noaptea se lărgeşte in paşii-i nesătui. Norocul viu Şi soaţa ta Virtutea — rămasă tot vergină! — Şi-alături lor Căinţa (han ultim in lumină!) Vor zice: «Mori bătrîne mişel. e plăcut. ca abur. Curind va bate ora! iar el. SOARELE Prin vechile foburguri unde. Iar cind veni-va iarna cu albele-i osînde. Din inimă ivindu-mi. Mă-mpiedicînd in vorbe ca-n strada desfundată. Precum într-o idilă cu bucurii depline. Şi-o caldă atmosferă din glnduri arzătoare. El. spre-a scrie-n stilul idilic al eglo'gii. din mansardă. Să dorm cit mai aproape de cer. un soare. Viforniţa la geamuri s-o vînzoli zadarnic: La masa mea de lucru eu voi rămîne harnic. precum din cer. Adulmecind in aer o fericită rimă. Si primăveri vedea-voi. duşman al ofilirii. mereu visind. Cind soarele izbeşte cu suliţe-nmiite Peste oraşul sumbru şi pe cimpii rodite. Eu singur merg aflindu-mi fantastica mea scrimă. şi toamne blinde. genunea-i tot mai trează.Vezi. . Voi fantaza: departe un orizont alabastru. înotînd tăcerea cu voluptate rară. grijile. în dulce contemplare. Săruturi dulci şi păsări cintind in seri senine. să vezi cum la fereastră O lampă se aprinde şi-n boltă prima astră. ca astrologii. peste tot. Da. prin ceaţă. Desfriul se desfată in tainice cotloane. Părintele acesta. Îmi voi chema în preajmă o mindră Primăvară. fîntîni plingînde-n bazinuri de-alabastru. după obloane. Şi. voi trage obloane şi perdele Spre a-nti clădi cu noaptea feerice castele. Clepsidra se goleşte. e prea tîrziu!» IMAGINI PARIZIENE PEISAJ Aş vrea. Şi-alături de clopotniţi s-ascult. Şi fumul în largi ape urcînd spre firmament. Să văd atelierul cintînd in zarvă mare Şi hornuri. Şi luna ce revarsă un dor opalescent. şi veri. Lovindu-mă de versuri ce le-am visat odată. Solemnele lor imnuri călătorind pe vînt.

Divine perle-n străluciri. Şi are. Pe pulpa-ţi cu ciorap plesnit. precum poetul. Mulţi paji. Da. Un şnur. subţiri. In locul zdrenţelor ţi-aş vrea Un lung veşmint de catifea. spre a te dezbrăca. Şi-ncet. Dulceaţa lui. Inzdrăvenind ologii şi. cu păr roşcat. Sub rochia-ţi ruptă stau tristeţi Şi frumuseţi. Şi-ntrec saboţii tăi cei grei Pantofii ei. Pătrunde şi-n spitale. mulţi barzi. pentru mine. Un fin pumnal şi aurit Să strălucească-ar trebui Noapte şi zi. Imens belşug de roade iveşte-a lui poruncă In inima vieţii cea pururea adincă! Iar cind. Spre-al nostru văz plin de păcat Să-ţi dezvelească cei doi sini Ca ochi păgîni. in cugete-adevăr. C-o trenă-n urma ta curgînd Precum un gînd. Pasu-ţi frumos. De braţu-ţi braţu-mi s-ar ruga. Şi-n rime proaspete. Cu zîmbet rar. şi-n marile palate. Sonete de Belleau. Ci el s-ar apăra atent De-un insistent. de-ar fi mai slab legat. în înserări şi-n dimineţi Ar aştepta la scară. Mulţi seniori şi mulţi Ronsarzi Ar da tîrcoale pofticioşi . poet blind. Căci tu mai graţios păşeşti Decît regina din poveşti. fără de-alai in spate. jos. ca proaspete fecioare. Ii face iarăşi proaspeţi. UNEI CERŞETOARE ROŞCATE Copilă. visindu-te. Innobilind ideea de lucruri nevoiaşe.In stupi revarsă miere. Ţi s-ar trimite în extaz Făr' de răgaz. Suav e trupul tău plăpind. chip nevinovat. Asemeni unui rege. coboară in oraşe. dîndu-le mişcare. poeţi. chiar cu-atîţi pistrui.

pe asprul drum uscat. ploaie. Deja cerşeşti ceva mîncare La un biet birt de mina-a patra: Ah. fără de podoabe. Parfume care să te-nroabe. Ea. vezi. Cind Munca se trezise şi curăţind aleea Stirneau măturătorii tot praful Împrejur. s-anini Iubiri mai multe decit crini. tu. greoaie. insă. bălării. Mergi. mereu gîndesc la tine. mute zări. Aici era altdată menajeria-aceea. butoaie. Insă. sub fulgerul ce tună?» O văd mereu aievea. O lebădă scăpată din cuşca sa lichidă. Cu patimă-amintindu-şi de lacul ei natal: — «De ce nu-mi cazi tu. lacomă de bine nu-şi află izbăvirea Şi Domnului aduce tăcutele-i mustrări! Parisul se-nndieşte! Ci-n inima mea tristă De neschimbat e totul! Palate. Cu aripile-i albe lovea in strada brună. mit straniu şi fatal. clndva. Precum. işi înălţa privirea Spre bolta nepăsării cu-albastre. dară. Tirlndu-şi cu durere podoaba sa splendidă Şi deschizindu-şi ciocul spre-un iaz mereu visat. Revăd o dimineaţă sub cerul nalt şi pur. Ovidiu. Ucise capiteluri. Purtîndu-mă In taină prin noul Carrousel. Căci goliciunea-ţi e făclie: Poezie! LEBĂDA Lui Victor Hugo O. Se chinuia. oglindă in care ai Închis Durerea-ţi majeastoasă şi lacrimile-ţi pline Din care se ivise ceţosul Simotis. stătute ape-n care Luceau fără de viaţă şi pietre şi hirtii. sunt un mizer: Nu ţi-o ofer. tristă Andromaca.De ochi umbroşi! Ai şti. — Parisul vechi dispare (privesc la el cu milă: Chiar inimile noastre mai tinere-s ca el). .-n grabă mare. Ce mi-a hrănit adesea memoria umilă. Abia-mi aduc aminte: barăcile murdare. Deşi oricînd la el te-ar lua Un Valois! Acuma. Apoi furiş te uiţi şi vrei Chiar o brăţară de trei lei. de patul tău. Şi-n mari grămezi gunoaie. mari clădiri. La micul riu. cruntă-i soarta.

. cetate voibnrantă. Se sprijinea-n toiagu-i tirindu-se pe cale Cu pasul şovăielnic şi tremuraţi genunchi. li văd şi-acum aievea. cea pidă îmi murdărea privirea. Unde iţi ies naînte fantome-n plină zi! Pe-ngustele canale. Iar eu mergeam strunindu-mi cei nervi.Bătrînele foburguri in ceaţa ametistă Mi-apar ca-nchipuire. Puhoi de milostenii i-ar fi-ndulcit viaţa Oe n-ar fi fost veninul din ochiul său sticlos. De îngîmfatul Pyrus vîndută-n iarmaroc. un bătrin în zdrenţe. tu. se chinuia prin zloată:' . stingindu-se încet. fără de noroc. Tot discutînd cu mine spre-a-mi potoli pornirea: Foburgul era-n larma <te roţi. în gînd iar mi s-arată Cea lebădă regală in mersu-i dureros. purtată in robie. văduva lui Hector! lui Helenus soţie! Mormîntul gol plingîndu-1. sunt numai amintiri! Da. ti văd şi pe cei care chiar sufletu-şi pierdură.. Treceam în zori pe-o stradă ca tristă-nfăţişare Şi casele in ceaţă parcă pluteau uşor Spre cer ca două maluri de rîu în revărsare. fără merinde. Zbătîndu-se-n mizerii amarnice. Cind. şi-atiţia care plîng! CEI ŞAPTE BĂTRlNI Lui Victor Hugo Cetatea mea de visuri. flori sihastre. Tu. Străvechea amintire răsună: corn prelung! Şi-mi vin în gind luntraşii pe-un ţărm.. Sublimă Andromaca. vislnd Cocotieri de aur din Africa-ndrăgită. Astfel. şi privind la Luvru. ci parcă frint de şale: Picioarele şi trunchiul aduse drept în unghi. Durerea alăptlndu-i ca o lupoaică sură! Şi-orfanii. Mi se ivi {de unde?) sub cerul phrvios. cu inima-ncârcată De-un dor fără-de-moartc!. galbenă. Şi. parcă muiată-n fiere. Şi nu era doar girbov. Mistere curg puternic şi nu le poţi opri. Ca Iuda avea barba: o groaznică avere Căzind precum o spada In ascuţişul ei. Ne-mai-găsindu-şi chipul pe drumul de regret. ca-ntr-o pădure ce sufletu-mi cuprinde. ca sevele în plantă. Un trist decor asemeni cu-n suflet de actor. Acoperea-mprejurul cu ger şi cu polei. Ci-n faţa ei doar ziduri şi ceţuri mari tăcind. prelung ecou. Gîndesc şi la negresa de ftizie-ofiiită. Captivii şi învinşii!. Din suflet nu te-am scos.. Cu uitătură crudă. Ca exilaţii mîndri. ca un erou. s-asemuind cu ceaţa.

cuprins de friguri. Şi am fugit acasă. ca zurgălăi ce-i zbate Vrun demon. Un săculeţ de mină brodat de cineva. ironic şi fatal. Sau sunt sublimi ca ochii naivelor fecioare Care privesc la lume uimite şi cu jind. Mergeau de-acum alături spre-un ţel necunoscut. să se-amuze! Şi totuşi ce haini. Purtind aceleaşi zdrenţe. Stătute gropi cu apă sub stele licărind. Gîndiţi: cei şapte gemeni. trăindu-mi tulburarea. Stringînd la piept. cu-nduioşate gînduri. Chiar dacă nu vă-ndeamnă un sentiment fratern. cum vine. . la număr. Şi centenarii gemeni. Să-1 văd. Rănit adine în suflet de-absurdul stind în noi. Fiinţe de-altă dată c-un ce fermecător. pe uliţi sinuoase. Ivindu-se. Şi treapădă asemeni păpuşilor mişcate. Pindesc. bieţi strigoi. In van voia gîndirea-mi să mă aducă-n fire: Furtuna-n jocu-i sumbru mă azvîrlea in larg. burghii sfredelitoare. secundă de secundă. la fel cu ceilalţi. sălta. parcă. LaYs ori Eponina! Azi monştri. Zdrobind morminte. In chinul lor! au inimi: să le lăsăm să bată! In rochii destrămate sub pleasna recii ploi Se-apleacă biciuite de nemiloase vinturi. Acest bătrîn sinistru s-a înmulţit in drum! Nu rîdeţi de-acca spaimă. sub gheata lui netoată Total duşman al lumii şi nu un efemer. pe sine dintru sine? Ci m-am desprins cu groază de-alaiul infernal. Aş fi avut puterea. Asemenea lui altul! Ochi cruzi şi ninsă barbă. Iar sufletu-mi. Ce uneltiri obscure mă sorb in a lor undă Spre a mă umilire. Prin vuiet de-omnibuze. relicvă. in starea lor hidoasă De monştri fără nume. Şi se tirâsc asemeni rănitelor jivini. de-acelaşi iad născut. Pe unde chiar uritul are-un surîs uşor. aveau ceva etern. împins adesea de toane curioase. au fost femei odată. pe-al optulea. ca Phoenix. Bolnav. cu paşi simţiţi abia.Ebreu in trei picioare sau «patruped mizer. Necruţători Ii-s ochii. o luntre. care mă prinse-n plasă. sălta-n neştire Pe-o mare monstruoasă şi neavînd catarg! BATRlNELELE Lui Victor Hugo tn marile oraşe. aduşi de soarta oarbă. sau ce hazard si cum? De şapte ori. şi-am zăvorit intrarea. Aceste chipuri hide. Ori dănţuie in scirbă. Ca un beţiv ce-şi vede ochi patru-n loc de doi.

— N-aţi observat că multe sicrie de bătrine Sunt mici precum acela al unui biet copil? Prea înţeleaptă Moarte în aste racle pune Un simbol ce indică un gust bizar, subtil, Iar cînd zăresc, departe, o şubredă nălucă Trecind prin furnicarul Parisului amar, Mi-nchipui totdeauna că-ncearcă să se ducă Spre-un leagăn de iubire, să înflorească, iar; Şi totuşi, geometria îmi prinde-n sine gîndul Privind la vînzoleala acestor oase vii: De cite ori dulgherul işi va schimba orlndul Spre-a Ie putea cuprinde In micile cutii? — Ah, aceşti ochi sunt puţuri cu lacrime-n izvoare, Nepreţuite vase de fluturi îngheţaţi... Misterioşi sunt ochii tăcerii ce nu moare, Cu cei ursiţi durerii, ce-i alăptează, fraţi! Era-n Frascati.-atuncea, Vestală-ndrăgostită, Ori Thaliei slujindu-i, ci numele-i vestit Pieri cu regizorul; sau alta prea-iubită La Tivoli, in fastul grădinii, a-nflorit; Sunt Îmbătat de toate ce chiar supus-au clipa, Durerea transformînd-o in miere şi mister, Spunind jertfirii care le-a-ngenuncheat aripa: «Cal năzdrăvan, minune, hai, zboară-ne la cer!» In patria-i fu una de pătimiri ajunsă, Pe alta însuşi soţul durerii o a dat, A treia, ca Madona, de pruncul ei străpunsă: Din plinsul lor s-ar face un fluviu blestemat! Le-am urmărit adesea, pe-aceste bătrinele! Şi o revăd pe una la ceasul de amurg: Se-nsîngerase cerul cu purpurile-i grele; Pe-o bancă ea, tăcută la clipele ce curg, Şi asculta concertul de goarnă de departe, Cu care-ades soldaţii inundă peste-oraş; In serile acestea parcă uităm de moarte Şi-un eroism ne-naljă, pierindu-1 pe vrăjmaş. Sta mlndră bătrînica şi dreaptă-n ale sale, Trăind cu lăcomie cel cîntec glorios, Iar ochiu-i de acvilă desfăşura o cale De marmur fruntea-i lauri cerea majestuos! Aşa vă duceţi toate, răbdind, fără de pllngeri, Prin marile oraşe cu huiet răscolit, Voi, mame fără pată, voi, curtezane-ori Îngeri, Al căror nume-altdată era de toţi rostit. Voi: gloria Înaltă, voi: graţia gingaşă, Sunteţi de toţi uitate! Arar, cite-un beţiv Vă-ntreabă de iubire c-o vorbă ucigaşă, Sau vrun copil vă strimbă in mersu-i costeliv. Oe viaţă ruşinate, voi scorojite umbre, Vă aplecaţi fricoase pe lingă reci zidiri;

Nu vă salută nimeni, o, voi destine sumbre! Umane crengi uscate în veci sperind iubiri! Dar eu, eu de departe, veghez cu grijă caldă, Privind ades cu teamă cum vă mişcaţi de greu, De parcă v-aş fi tatăl, şi inima-mi se scaldă In taina bucuriei ce mi-o doresc mereu; Văd mugurirea-ntîia a dorurilor voastre, Şi zilele de aur sau negre ce-aţi avut, Şi viciile toate, alese flori sihastre, Virtuţile sublime smerit vi le sărut! Ruini! noi una suntem in cugete şi-n slnge! Şi-n fiecare seară eu vă, salut supus, O, Eve-octogenare! ci miine vă va stinge Ne-nduplecata mină a Celuia-de-Sus! ORBII O, suflete, priveşte-i pe-aceşti nefericiţi! Par nişte manechine absente, fără viaţă, Ca somnambulii, singuri şi pipăind in ceaţă, Văzind cu-auzul, parcă, mereu neistoviţi. Din ochii lor lucirea divină-a dispărut, Şi-acum ţintesc departe şi fără să clipească Numai spre-nalt; şi fruntea de umbră omenească Nu vor să şi-o indine spre răbdătorul lut. Şi merg aşa, prin bezna tăcerilor bogate, Purtîndu-şi împietrirea eternă. O, cetate, Tu, ce-mprejurul nostru benchetuind prosper Te-afunzi in lăcomia plăcerii desfrinate; Vezi, ca şi ei, mă tîrii, ci parcă mai mizer, Şi-ntreb: «Ce află orbii cătînd mereu spre cer?» UNEI TRECĂTOARE Nepotolită, strada in jurul meu vuia. înaltă şi subţire, in doliu majestos Trecu atunci femeia, şi-n gest melodios Veşmintul de mătase uşor işi unduia. Ce nobilă statură! iar pasul ca un lied e! Şi ii băui fiinţa ce-o risipea, regină, Din ochii săi, cer vînăt care furtuni înclină: Chemare fascinantă, plăcere ce ucide. Un fulger... apoi noaptea!... — Superbă zeitate Tu, care, c-o privire, mi-ai pus in suflet clipa, Ne-om revedea aievea, sau în eternitate? Te-ai dus şi niciodată îşi flutură aripa! Ah, nu ştiam nici unul ce zare ne-a ales; Te-aş fi iubit, minune! iar tu ai înţeles. ÎN INSERARE Coboarâ-amurgul, iată, prieten cu-asasinul; Ci fără să se-audă, cu pas de lup; seninul,

Ca un alcov deasupra, de patimă se-nnimbâ, Şi omul de nelinişti in fiară se preschimbă. O, seară, blinda seară, atit de mult dorită De miinile acelui ce-avu o zi muncită! Ce dulce-alinare, adevărate-averi Tu, cugetelor dărui: alin peste dureri, Savantului ce-şi simte, de gînduri, fruntea grea, Şi, după trudă, celui ce-şi mişcă trupu-abia. La ora asta, demoni, din rău făcindu-şi fală, Asemeni cu bancherii, din somn greoi se scoală, Izbesc acoperişuri şi-obloane-n strimbul zbor, Născind luciri ciudate şi-un aer duhnitor; Pe uliţi depravarea aprinde felinarul, In fundături şi ganguri deschis e lupanarul, Tăindu-şi peste toate o cale nevăzută, La fel ca şi duşmanul ce pentru el te-ajută; Ea colcăie-n cetate, mocirlă neagră,-adîncă: Un vierme care fură din Om tot ce mănîncă. Ici, colo,-auzi grătare şi plite sfiriind, Şi teatrele ce urlă, orchestre sforăind; La mesele de jocuri, ce-ar procura delicii, Vin curvele, escrocii, cu-alaiul lor de vicii, Şi hoţi de meserie nerăbdători aşteaptă Cea oră potrivită să intre iar in faptă: Să spargă uşi de taină, sertare să golească Şi-apoi cu ţiitoare un timp să beţivească. E-acum şi clipa gravă! o, suflete, mă cheamă Ca urletele-acestea să nu le iau in seamă. E vremea tind bolnavii dureri nu mai suportă, Şi nefiinţa Nopţii le suflă In aortă, Cind soarta se opreşte, topind orice speranţă; De agonii spitalul e plin. — Cu siguranţă Că mulţi acasă, seara, niciclnd n-or să revină lingă ai lor, in pace, să guste calda cină. Da, mulţi căminul dulce nu l-au avut in gînd, Şi n-au trăit in viaţă, şi vor sfirşi curînd! JOCUL In jilţuri ponosite, bătrine curtezane, Cu gene rimelate, cu-n leneş ochi fatal, S-alintă mofturoase, iar la urechi zorzoane Cu clinchete şoptite de piatră şi metal; La masa verde, toate, cu chipuri fără gură, Cu guri fără culoare şi fălci fără de dinţi, Cu degete febrile lipsite de căldură, Cătind in vechi poşete şi-n sini cindva fierbinţi; Şi lustre din tavanul murdar lăsau să cadă, Ca nişte lămpi enorme, lumină tristă-abia, Pe frunţile celebre — poeţi veniţi vreodată Pe-aici să-şi risipească tristeţea ce-i durea —

neant în vicleşug! Dar pentru unii fi-vei doar o caricatură: Amanţii beţi de carne. Funebrele-i podoabe. de arzătoare glume. Eu insumi stind in veghea de hrubă fără şoapte. Rizind pantoful-floare pe un picior uscat! Peste osoşii umeri dantelele-s ca spume frecîndu-se-n plăcere ca un pirîu de stinci. ca să tulburi. La care bal.. invoaltă ca o delta. oare. văzut-aţi o talie mai zveltă? Ce rochie minune in albul ei bogat Căzîndu-i peste glesne. Sabatului plăcerii te-mping în neopriri? (EU N-AM UITAT. batistă şi flori: ales buchet. Căsuţa noastră albă. cu meşteşug Se leagănă pe-naltul fragilelor vertebre.. In coate. Negustorind sub ochi-mi. într-o noapte Se etala in visu-mi. momelile-i adinei. fără de haz rinjind. cu ochi pizmuitor Spre hidele fiinţe in patimă nebună.— Acesta e tabloul ceţos. pe aurul ce sună. mut şi rece. A vieţii sărbătoare? Sau poate vechi porniri lmpintenind carcasa-ţi de pofte. Privirile-i făcute-s din goluri şi tenebre. cu nobila ţinută. Ea are nonşalanţă. — O. Nici soarele. Să apere. Spre tirfele bătrine. M-am îngrozit că insumi le-nvidiasem clipa Acestor rămăşiţe ce-aleargă spre abis Cu sîngele lor putred şi preferind risipa. cu-a ta schimonoseală. Precum o curtezană cu zîmbetul cochet. spre seară. tăcută şi senină. nu vor cerceta C-ascunzi cu eleganţă umana-ţi armătură. in curgerea-i superbă. Iar ţeasta-i. Părînd să ne contemple cel prînz misterios Şi răspindind ciudate reflexele-i făclii . Durerea-n locul morţii şi iadu-n loc de vis. mereu neabătută. DANS MACABRU Lui Ernest Christophe Pe cit se poate. oraşului vecină. în geamuri sfărămindu-şi neasemuita jerbă: Un ochi mereu la pindă în cerul curios. Încearcă. in văz interior. bestială. mîndră. coronală in flori. ce. Dar eu te vreau. Purtlnd mănuşi.) Eu n-am uitat vreodată. Trecuta frumuseţe sau rangu-acum pierind. Pomona sa de ipsos şi-o Venus învechită într-un boschet ferindu-şi făptura dezgolită. ei. cu nebunia ta! Vii. schelete. vrajă-a nebuniei.

De somn. Mă ţine-n vraja sa de vis. Sau dacă într-o noapte geroasă şi tirzie Aş da de ea în casă — o. Ei simt cum vin spre-adîncuri zăpezile topite. sunt trişti adeseori. Pe care promoroaca de mult s-a fost depus. lungi anotimpuri! ce dragi îmi sunteţi. Cum veacul se destramă. Iar vîntul pe morminte se tînguie pustiu. sfîntă bucurie!— Venită din adîncuri. Acestei sfinte inimi ce aş răspunde-atunci. roşi de negre visări. din patul său etern Oin nou să-mi privegheze cu ochiul ei matern. Fără vrun soţ alături şi nemişcaţi pe scinduri. vintul alungă veştezi foi Iar de pe case plinge morişca înspre noi. cum prieteni buni şi rude Nu schimbă zdreanţă veche a panglicilor ude. sărmanii. In timp ce. Cind. de viermi tenaci muncite. Cind focul cîntă-n sobă şi ora inserează. pereche. Cei morţi. VIS PARIZIAN Lui Constantin Guys Priveliştea ciudat-măreaţă. Ei cred că noi. bătuţi de ginduri. regine spre apus. De nevăzut de-un ochi deschis. (PREABUNEI SLUJITOARE. Şi care-şi doarme somnul total in taina joasă. De-aş mai zări-o. Schelete îngheţate. mai bine ca-n primăvara vie. peste timpuri. Cu-aripi de corb se-naljă şi intră în pustie..-n astă dimineaţă. Cind aş vedea în lacrimi orbitele-i adinei? CETUM ŞI PLOI Sfirşit de toamnă. palide-anotimpuri. O. nefiresc . S-ar cuveni să-i ducem la groapă nişte flori. Ah. voi! Mi-acoperiţi gindirea in ceaţă străvezie Şi inima mi-o prindeţi In giulgiu de sicrie. Nimic nu e mai dulce In inimile triste. uitărilor i-am dat. şi ei. de-afară. pe scaun cum s-aşează. blinda. joc tîrziu. plin e somnul de miracol! Dintr-un capriciu. iarnă şi primăveri cu ploi. Dormind fără de grijă în căldurosul pat.Peste frugala masă şi peste draperii. Cînd se-ndirjeşte toamna prin arbori. Vezi. Anume.) Preabunei slujitoare pe care-ai fost geloasă.. sufletu-mi. Decît lumina voastră de palide-ametiste — Afară numai dacă purtind durerea veche Pe-un pat de suferinţă ne-o adormim.

Perdele de cristal sever. Făceam s-alunece uşor Printr-un tunel numai opale Oceanu. Mizera mea realitate tn inimă mi-a implintat. Zidar de feerii astrale. Călătoreau spre zări sihastre. ape şi metal. Vărsînd averea lor de-a pururi Abiselor de diamant. erau Oglinzi imense. Unde gigantice naiade Păreau femei In val de-argint. Nu pentru-auz. necuprins. Cu ochii plini de-aşa bogate Minuni. Havuzuri strălucind uimire Cădeau pe aurul Învins. Şi nici un soare şi nici stele Nu s-arătau pe-un cer de gind Spre a ilumina acele Minuni prin ele luminînd! Peste tărîmul de himere Plutea (ce lucru nou. chiar culoarea neagră. . strălucitoare. Priveam tabloul genial: O tainică monotonie De marmuri. Nu arbori. Largi ape-n unduiri albastre. pentru vedere!) Tăcerea timpului oprit. ameţite De tot ce-n ele ameţeau! Gangi taciturni mişcînd azururi Urcau al cerului neant. mîndre colonade La ţărm de lacuri strălucind. Un Babilon in risipire De scări şi-arcade. -acum ascultător. Erau comori nemaigindite. pictor plin de nebunie. clnd vieţii m-am redat. într-ale lumilor vecii. Şi totul. Talazuri magice. Pe-nalte ziduri de mister. Mari cataracte-apăsătoare.Tăiasem din acest spectacol Tot vegetalul pămîntesc. Şi. Lucios era şi iriza Iar slava-şi incrusta întreagă Lumina ce cristaliza. Cu maluri verzi-trandafirii. Se suspendau. cumplit.

Butelia mă-nchide. funebre Se auzeau bătăi de ceas. Cum un obraz In lacrimi e-atins de-un vint hoinar. Uneltele-şi încearcă şi apoi intră-n faptă. Parisul se trezeşte. Ştiu bine cită muncă. E ceasu-n care frigul şi aspra sărăcie Durerea la lehuze o fac mai grea să fie. tn timp ce aurora pe cheiurile Senei in roz înveşmîntată se-nchipuie alene. Din hornuri. Suflă-n cărbuni şi suflă în degetele reci. Văzduhul se sărută cu duhuri ce dispar. Clnd trupul de putere şi sufletul de vis Se-ncaieră ca steaua cu zorii-n cer deschis. sigilată. Iar cele cerşetoare cu sini de viaţă seci. […] De la cazărmi s-aude a goarnei deşteptare Iar dimineaţa suflă cu vintu-n felinare. E ora clnd. SUFLETUL VINULUI Cinta din suflet vinul în seara încetată: «Biet om. ici şi colo. Dar chipul meu spre tine-i cu zîmbetul frăţesc. Adolescenţii-n vise aleargă după iele. Pe albul zilei lampa-i o pată singerie. ca un ochi rănit ce palpită-n agonie. Auzi in sărbătoare cum cîntecul răzbate . bătrin ce nu aşteaptă. Ca un oftat ce-1 curmă un val de singe roş E spintecată picla de-un strigăt de cocoş. Iar cerul sur vărsa tenebre Peste pămlntul fără glas. Fiindcă ce plăcere să fiu băut cu sete De lucrătorul zilnic în trudă istovit. Şi ceaţa ca o mare îneacă edificii Pe cind murinzii-n gheara adincilor ospicii Îşi horcăie suflarea din urmă ca pieriţi. Cind. o vorba. cuprinşi de pornirile acele. Femeile de stradă cu vinete pleoape In somn stau împietrite. S-alunec pe gltleju-i în desmierdări încete: In trupul său mai bine-i ca-n beciul amorţit. E frînt de scris poetul. Se-ntorc destrăbălaţii acasă istoviţi. amanta de amor.Cuţitul grijilor. lin izvor. mă chinui să-ţi şoptesc. ca împietrite ape. Ci fi-voi pentru toate din plin răsplătitor. sub ceară. ce rîuri de sudoare S-au dăruit colinei sub soarele-arzător Spre-a mă rodi tulpina ca tainică licoare. ies fumuri. iată.

Şi fiindcă nu-mi era uşor Să n-o mai văd ca mai nainte. Mă sfişie o Cwte-adîncă! Şi-atita vin mi-ar trebui Spre a o stinge. voi fi ca untdelemnul Ce oţeleşte muşchii la marii luptători. ambrozie cerească. De-o întîlnire m-am rugat. Precum un rege. Odraslei tale da-voi puteri ca-n proaspeţi zori Lui. Voi stărui în tine.-i cald şi bine. E cer albastru. mă voi preface-n gînd. Chiar dacă obosită! Eu Prea o iubisem.* Cind mă-ntorceam de la adăj>' O. VINUL ASASINULUI Da. c-a fost După atitea jurăminte Ce nu le poţi călca. cit ar fi Să-ncapă-n groapa ei. Femeia-ţi va fi mindră şi-avînd in ochi îndemnul.. şi cu greu I-am spus: Desparte-te de viaţă! Aice nimeni n-o să-mi placă: Beţivi stupizi ce n-au visat In nopţi bolnave de păcat Din vinul lor un giulgiu să facă! O hidă gloată-n nesimţire. La inserat pe-o stradă-obscură: Veni! nebună creatură! Nebuni toţi suntem. Ca din iubirea noastră poezia să-şi ivească Cea floare fără umbră urcind spre Creator. de legat! Era frumoasă ca o ceaţă. Ca-n vara ceea cind in fine De ea m-am fost îndrăgostit.-s fericit. şi încă! Am îmbrîncit-o-ntr-o fînîînă Şi pietre-am prăvălit pe ea Spre a o-nghite bezna grea — Aş vrea s-o uit. mi-a murit nevasta! ^j De-acum pot bea pină ce crăj. mic atlet al vieţii. de-amor. Săminţă aruncată de-Acel Semănător. moară parcă-i era gura.Şi susurînd speranţa in mine s-adunînd? Cu toţi ai tăi la masa cea plină de bucate Mă veţi sorbi cu poftă. Precum maşinile de fier! Nicicînd nu voi putea să-i cer Să inţeleagi o iubire .

sora mea. Spre raiul visurilor noastre! FLORILE RÂULUI . Bănuţii-n care încă mai speră jucătorul.Cu negrele-i dorinţi duioase. Mai scumpă-mi eşti. Ce ne pătrunde-n suflet. zăbală. butelie adîncă. Care ne-absoarbe. Al blîndei Adeline sărut răscolitor. De Drac şi Cuminecătură! VINUL SINGURATICULUI Privirea care cheamă a unei curtezane. în fire Făr' de răgaz mai către astre. — Comoară-n veci aprinsă celor în sărăcie. In inimi. Scăldindu-şi frumuseţea in ape diafane. Cu lacrimi-rîu şi cu otravă. adinei ca un fior. Îmbietoare rază De lună. In patimă îngemănaţi Zburăm. o lavă. cînd pe lacuri dalei scânteieri aşază. a multa oară Mă voi întinde pe pămînt Şi voi dormi precum un ciine! Ci poaie-un car Împovărat Ori un vagon neaşteptat Vor trece-n vuiet peste mine. Să-mi sfarme ţeasta-n plină ură Sau să mă rupă-n două. mindrie. de departe. o. ne reaprinde dorul. Uşor pe aripi legănaţi De mult dorita-nvîrtejire. speranţe-i dai. Făcindu-ne asemeni cu zeii-nvingători! BEŢIA ÎNDRĂGOSTIŢILOR Splendid văzduhul! iar noi sprinteni. sfînt voiaj Spre-adîncul zărilor miraj. Decit acestea toate. Nepăsător. Cu-alaiut ei drăcesc. Şi muzicile care. eu Mi-oi bate joc de Dumnezeu. viaţă. pinteni. tinereţe. Suntem ai marii aventuri. balsamu-ţi l-îmbogăţeşte încă Şi mîngîie visarea poetului în zori. Fără de frîu. Cu scrîştiete de lanţ si oase! — Acum sunt liber. Tu. singur sint Şi mort de beat voi fi diseară. Ne avîntăm călări pe vin Spre-un cer feeric şi divin! Iubindu-ne: doi îngeri puri.

pe perne. Bijuterii bogate-n adieri. O zare diamantică-n calvar. o amintire par. Cu-ntunecata-i coamă de păr şi făr' de şoaptă. Zace-un cadavru sumbru. Veşmintele-mi sunt zdrenţe in singerarea rănii. C-o uitătură pală spre un hotar noptatic. Singurătatea asta. cu puncte de aur. ciudata ei măsură.-n vaze. îl sorb şi-mi simt plăminii in flacăra-i amară. din ochii tulburii. Cu ochi sfidînd ca mîndra lui făptură. Dracul. Urîtu-i o cîmpie cu-nveninată dungă Iar paşii-s grei de trudă. Mi-apare-n chipul unei femei desăvîrşite. Şi. definitiv destin. Şi un portret înalt pătruns de vis. Printre statui. Iar jartiera strinsă. Ciorapii roz. ce-n umbră stau palide şi-aşteaptă Să intre in privire şi-n tăceri. mă vor Sub arma nemiloasă a veşnicei pierzănii! O MARTIRA Desenul unui pictor necunoscut Printre sticluţe. un dor secret ce doare. tablouri şi rochii parfumate în falduri dulci tăcerii dimprejur.PIERZANIA Fără de preget. Pluteşte imprejuru-mi ca boarea nevăzută. cu nepăsare. Abia mă port prin rele care mă-mpart. S-abandonînd acelei reci frumuseţi. pe picioare Perfect întinşi. şi zace într-un fatal. acum deschisă poartă. Umplindu-mi-i o poftă etern reîncepută. cu gindu-i mă-nconjoară. stofe şi horbote-nspumate La mobile tronînd in clar-obscur. jerbe lipsite de putere Abia simţit se tînguie şi mor. în aerul de seră din calda încăpere Cu-n iz de nemişcat apăsător. cunoscînd adinca-mi iubire pentru Artă. Pe pat. . decapitat. privirile mă dor. Şi unde. Vărsînd un abundent şi viu şuvoi Gilgiietor de singe ce-n pînze se aşterne Cum apa într-o pajişte de soi. gol. Obişnuindu-mi firea cu marile-i ispite. De-a Domnului privire departe mă alungă. In suflet îmi pătrunde. Pe masă tace capul! un trandafir sălbatic Din trupu-i rupt zvîrlit pentru vecii. trupul îşi desface Nestingherit misterele deplin. Tulburător. Ca năluciri.

in felul ei. Poţi odihni in pace. In ascultare. FEMEI OSlNDITE Lungite pe nisipuri. Cu dulce lîncezeală şi-amare-nfrigurări. Dormi In mormintul tău misterios. de neoprit? Bărbatul crud pe care ascunsa ta iubire Sâ-1 sature in viaţă n-a putut Şi-a împlinit pe trupul inert. gînd în stea. care.-ascunzîndu-şi sub glugă pocăinţa. etern le-o incununi. nebunia. cap cumplit. ci somnul i-1 veghează Eterna ta fiinţă.De-o dragoste vorbesc şi de-un abis. De vinovate jocuri şi de petreceri stranii: Săruturi in voluptuos păcat. Şi el. Păstrează-n dedesubturi un bici cu-ardoare strins. tentaţii ce doruri înfloresc. Alunecînd mereu. barbară. o. Bachus. ieşit din fire. Şi-n nopţile pădurii işi liniştesc fiinţa . hai. Fugar iţi umblă soţul. Ce bucurau tot roiul de îngeri în pierzanii Dansînd între perdele la-nserat. fără-ndoială. De pletele-ţi te-a prins şi. la murmur de izvor. spune. In scorburile mute. Şi totuşi. Căzut-au pradă haitei de pofte infernale. Chemindu-te. tremurînd. o turmă ce gindeşte. Şi sapă-n coaja verde un semn despre amor. cum ai trăit. de ritul lor încinse. spre tine-ngenunchează Şi pin' la moartea-i va îngenunchea. Şi coapsa mult subţire. şi talia-absolută Ca o reptilă-n clipa de avînt. Spre stîncile pe unde vedenii bîntuiesc Şi unde sfint Antoniu văzu acele-arşiţe De sini superbi.-n păgine văgăuni. De-orice judecător prea curios. hoit impudic! tu. Dorinţa-i arzătoare cum a vrut? Răspunde. privind forma firavă şi plăcută A umărului în conturul frint. Cutreieră prin crînguri. bizară. îşi aţintesc privirea spre zările de mări. Sau trec. Te-a ridicat de-odată spre a-şi lipi nebune Buzele lui de buzele-ţi tăcînd? — Departe-acum de lumea. Dorindu-se cu pulpe şi miini prea-omeneşte. Mărturisindu-şi taine. precum călugăriţe. Se vede frăgezimea-i! — Dar sufletul de jale. Iar altele. mereu Îndrăgostite. Ori merg in licărirea răşinilor aprinse. Tu. Îşi amintesc pruncia iubirilor ivite. Simţirea-i in plictisul otrăvit.

de-aleasă frumuseţe. şi omeneşte Vă plîng. Moarte. curtean fără destin. nu pot să dau de rană. L-aud cu limpezime izbind in clipa vană. Al căror pintec pururi virgin. alunecă livide. in ale lui demenţe Infernului promisul. iată. Cu Moartea nu discută. Ne dau. voi. In care-mi sorb paharul nesăţioase tîrfe! ALEGORIE E o femeie mîndră. Ce-şi moaie în pahare a pletelor mîndreţe. demoni. monştri ori martire.C-o spumă de plăcere. cu-al zbuciumului plins. cu sufletul durut. O. Am căutat uitarea în dragoste apoi: Ea insă-i pentru mine un pat de spini şi birfe. Pe mirţii săi de-o clipă. drapat în zdrenţe N-a cunoscut prin vreme al naşterilor chin. Dar în zadar mă pipăi. Alcovul şi coşciugul. Satirilor asemeni şi-avînd spre cer pornire. La toţi le stinge setea ce-i bintuie. îşi află în morminte şi-n lupanar esenţe. fără remuşcare. precum bronzul. Dar vinul face ochiul mai clar. Şi urnele iubirii ce-n inimi le-aţi umplut! CELE DOUA SURORI Orgia şi cu Moartea sunt blindele prezente Mult darnice-n săruturi. voi. Căci vă cunosc tristeţea şi-ardoarea ce vă creşte. pătrund. Imprumutind naturii culoarea lui umană. Cind mă îngropi. cînd veni-vei să-ti altoieşti. un pat neasasin. Otrăvuri amoroase de prin spelunci sordide Pe pielea-i. Ci-n jocul lor bezmetic şi-adinc primejdios . cu trup de taine plin. eternii chiparoşi? IZVORUL DE SÎNGE Adeseori Imi pare că sîngele in vine Ca un izvor se zbate în ritmice suspine. Orgieî vrea trupu-mi să te cheme! Tu. surori de chinuri. fecioare. iar de Orgie-şi ride: Doi monştri peste lume cu chipurile hîde. ca două prea-gemene surori Plăceri spăimîntătoare şi dulcile orori. Poetul rupt de lume. bogate in blesteme. Voi. voi chinuind un gînd. frumoşi. pe rînd. spirite alese natura infruntind. mai fin timpanul. prefăcînd pavajul în insule divine. în iadul vostru. duşmană. Şi. Şi uneori rugat-am un vin de nobil soi O zi măcar să-mi stingă durerilor noianul. Voi lăcrămind vieţii. El trece prin cetate ca prin cîmpii destine Şi.

Uitîndu-mi-se-n faţă cu scirbă-n ochiul hid Aşa cum trecătorii de vrun nebun îşi rid. Şi-a trupului splendoare cu cerul se străluce. cu ochiul repulsiv. Doamne. Piticilor asemeni. Corabia. voit iscoditori. O CĂLĂTORIE IN CYTHERA tnaripatu-mi suflet preafericit să zboare.N-au Îndrăznit să muşte din trupul majestos. Cu demonii rizîndu-şi de neagra-mi Întristare Şi mai şi dăruindu-i cu dezmierdări murdare. din furtună. spre mine rinjind cum nu se poate. cit muntele de plină. li domina pe demoni şi vorba lor venină — Să-ntorc în nepăsare iar fruntea suverană De nu zăream deodată în ceata lor golană — Şi soarele. pustii. cu sînii-n fericire Aşteaptă. Să-1 ascultăm strigindu-şi trăsnitele-i iznoave?» Aş fi putut — mindria-mi. Şi rătăceam bezmetic în al durerii val Pe inimă-ascuţindu-mi din gînduri cel pumnal. meşteri la astfel de braşoave. plutea in larg . Da. Plăcerilor se-nchină ca o mahomedană. Văzui în plină-amiază cum tunete s-adună. Schimbind intre ei semne apoi şi dindu-şi coate: — «Priviţi pe îndelete această pocitură Pe Hamlet imitindu-1 cu palida-i statură. E pasul ei de zee. bufon fără pereche Şi care-şi joacă rolul. o. de leneşă sultană. cum nu s-a prăbuşit! — Pe-a inimii regină. aşa. după ureche. Şi-n braţele-i deschise. Iar noi. Ce milă să-ţi inspire asemenea beţiv. BEATRICE Prin locuri de cenuşă. Cu păr de vrăjitoare. Cu aiureli anoste viind inima să-nmoaie La vulturi şi la greieri. pe care-o am iubit. Iar cînd va fi să intre pe-a Veşniciei poartă. Un nor purtînd o ceată de demoni bîrfitori. Nici Iad. nici Purgatoriu in inimă nu poartă. ea crede cu tărie Că pentru mersul vieţii e ca lumina vie. întreaga omenire. ii vedeam. cu privirea. Fecioară pururi stearpă. Rotea domol in preajma înaltului catarg. Şi stînd lingă păcate iertarea le-o aduce. O să primească Moartea şi negrele-i cîntări Ca pruncul: cu blindeţe şi fără remuşcări. Asupra-mi cum coboară de-odată. sub cerul senin. Zevzec de rasă mare. Cind mă plingeam naturii de amărita-mi viaţă. fără verdeaţă. chiar noi. la flori şi Ia pîraie.

ca-n stihii: Un chiparos ce urcă grav braţele-i sihastre.-n preajmă cu cei de o fiinţă. Tu sufereai acestea drept ispăşire grea A riturilor care şedeau sub neagră stea. Ca două găuri ochii. biet diavol în amintiri închis. Deşert stincos şi sumbru. Mari corbi. urcă greaţa oprindu-mi-se-n dinţi. Pe coapse. Sub rochia-i desfăcută de briza îndrăzneaţă. Spre care preoteasa zeiţei. de poftă tremurînd. Sau precum uguitul hulubului-iubire. Tărim cu mirţi in valuri şi ierburi înflorite. Şi pinzele-i umflate dlnd spaima-n păsări-mii. Şi totuşi ceva straniu lovi a mea privire! Dar nu era vrun templu in umbră şi verdeaţă. cu ţipete-n calvar. In mijloc cea mai mare. valuri.. — O. şi ciori. cu zarea-nvăluită. printre flori. ţărmul. o spinzurătoare văzurăm. care pretutindeni eşti adorat in veci De inimi in suspine. Rupeau cu-nverşunare din hoitul spînzurat. Sus. Simt iar mulţimi de pliscuri şi fălci de sfîşiere A' hulpavelor păsări şi-a' negrelor pantere Ce-mi bintuiră carnea. — Ce insulă-i aceasta. . Crud infigindu-şi pliscul ca pe-un cuţit spurcat In cea putreziciune de cărnuri sîngerînde. Un fluviu lung de fiere ce-n mine se descarcă. cind s-atingem cu prova navei noastre. Peste-ale tale ape. visul bătrinilor holtei. insulă de taine. din burta spintecată. Tu.Asemeni unui înger înamorat de soare. maţe-n valuri alunecau lucios. — Cythera nu mai este decit un chip amar. Fiu al Cytherei mindre ce n-a gustat frămintul. Un Eldorado. Şi ghiftuiţi. privindu-ţi hoitul sub razele fierbinţi. călăii. Tu. tristeţilor ursită? — Cythera e! faimoasă prin cîntecele ei. Părea un gide. un groaznic paradis. — Era un cer de vrajă şi-o mare azurie. Cum. Acum adine pustie. Căci. tu. Păcate care. ca harpiile îlămînde. durerile-ţi mă-ncearcă! Şi simt. In faţa ta. ţi-au interzis monnîntul. care nu te treci Ca fumul de tămiie peste grădini vrăjite. cu sărbători-minune. şi ulii. cu ciocul lor scirbos Castraseră scheletul de bărbăţia-i toată. superbul antic chip. se-adunase-o haită de fiare-n neputinţă: Priveau în sus cu bale. toate. arome-1 întruchip Şi ne pătrunde-n suflet spre-a nu a mai apune. A Venerei fantomă. spînzurat ridicol.. Se strecura cu trupul invîlvorînd fiori. se agitau urlînd. Jos.

Ca pe un tron. Ci ei doresc întruna cîntările-asasine! — O. în insula ta. Spărgîndu-şi sufletul subţire De aur visător. Cărora-n sîngerafe se-nchină cei ce pier.Dar pentru mine totul doar negru-sîngeriu. Christ. Venus. Si cînd apoi se frînse a trupului povară . în roşu se ivind Pe bolta frunţii-n care gîndiseşi Omenirea. Aud la orice glob cum ţeasta Se văietă gemînd: — «Ridicolul din joaca asta Sfîrşit va fi. Suflînd voios rotunde bule Uşor le-nalţă-n cer. O simfonie pare noianul de suspine. de chefuri prea îndelunge frînt. Cînd ai văzut că-ţi scuipă atunci dumnezeirea Străjerii şi rîndaşii. Şi inima ascunsă. Unde cu-nfrigurare rugai pe Cel-de-sus. Cel ce fără de milă la chinuri te-a supus Rîzînd la răstignirea-ţi de groaza morţii plină. şi rîsu-i straniu Răsună în cetăţi. Mereu îmbătătoare pentru acei din cer. — O. Trăia nefericită această-alegorie. şi cînd? Căci tot ce gura ta arzindă Distruge-n preajma sa E mintea mea de-nalt flămindă Şi singele-mi de stea!» RĂZVRĂTIRE LEPĂDAREA SFÎNTULUI PETRU Ce face Domnul. ca într-un văl pustiu. Plăpîndul glob cu strălucire Se-avîntă-n falnic zbor. reaminteşte-ţi a lacrimei Grădină. drept cunună. Ca alte lumi. neştirbit! AMORUL ŞI CRANIUL Amoru-i aşezat pe craniul Bietei umanităţi. $i spinii. Adoarme-n legănarea cumplitelor blesteme. Doamne! dă-mi puterea iubirii şi ardenta Să-mi pot privi şi cuget şi trupul. lumina-ţi pîngărind. la fel credule. un simbol mi-am ivit: Spinzurătoarea care îmi leagănă-aparenţa. Să-nchîpuie-n ether. oare. cu valul de-anateme La îngerii din preajmă-i urcînd dinspre pămînt? Ca un tiran.

te ghiftuieşte. Ai alungat zarafii din templul profanat. crezi. cale deschisă! Auru-ţi creşte şi mai bogat. iată-ţi ruşinea: Lancea o-nvinge parul plebeu! Stirpe-a lui Cain. i-aprob trădarea! ABEL ŞI CAIN Neam a' lui Abel. a ta jertfire Lung.. Stirpe-a lui Cain. Stirpe-a lui Cain. Neam a' lui Abel. inimă-aprinsă. Neam a' lui Abeî. Te înconjoară zările suri. Stirpe-a lui Cain. în fine? Şi-n pieptu-ţi a intrat Mustrarea mai nainte ca lancea să-1 sfîşie? — Din lumea-n care fapta nu-i soră cu visarea. plin de speranţe. a desfătat! Stirpe-a lui Cain. nalţă-ţi minunea: Din tronu-i zvîrle-l pe Dumnezeu! . Tremuri prin peşteri sărman şacal. Neam a1 lui Abel. în brava ta mînie. ie îmbată. hoitul tău va să Pururi îngraşe solu-aburind! Stirpe-a lui Cain. Cînd chipul tău sudoarea şi sîngele-1 brăzdau Fiind în faţa gloatei o ţintă de ocară. Domnul spre tine e zîmbitor. cînd spada mi-e călău! S-a lepădat şi Petru de Christ. Fiind stăpîn. Te mai gindeai tu. datoria nu s-a sfîrşit. Serafimii. Neam a' lui Abel. oare. nicicum la masă. Ah. negru ţi-e raiul. eu pleca-voi fără păreri de rău. Sau cînd. şi-mpodobit Cu flori îţi era drumul de paşnica ta oaste. veşnic damnată. Putea-voi trage spada. Rămii la pofte neîmpăcat. ticăloşeşte Şi mizerabil trăieşti şi mori. petreci în bine Precum o turmă-n pajişti de cer. Dulce căminul patriarhal. Stirpe-a lui Cain. Neam a' lui Abel. foamea in tine Cîine-i. Desigur.. neam a' lui Abel. ai fost venit Călare pe asinul cel blind. dulce ţi-e traiul. Nu. ce urlă prins de hingher. Ploşniţe grase-n mii de păduri! Stirpe-a lui Cain. spre-a-mplini Cuvîntul din veci. la cele zile faste Cînd. in chinuire Fără de capăt ai sîngerat! Neam a' lui Abel.Iar braţele-ţi întinse pe lemn se nemişcau.

Satan. ai milă de-a mea nefericire! Tu ce calmezi privirea celui pe eşafod. rămas nedreptăţit. dorm neamuri de metale. te rog. ai milă de-a mea nefericire! Tu care pe cel şubred îl scapi de suferinţă. ai milă de-a mea nefericire! Tu care iei leprosul. Unde-ai domnit o dată. ai milă de-a mea nefericire! Toiag celui ce fuge şi far născocitor. te rog. te rog. Ai izvodit Speranţa. de soartă şi laude trădat. ai milă de-a mea nefericire! Tată-adoptiv al celor ce Domnu-a vrut să fie Goniţi din raiul veşnic. ţie. ai milă de-a mea nefericire! Tu ce cu ochiu-ţi ager pătrunzi în arsenale Unde. in înălţimi. Satan. te rog. ai milă de-a mea nefericire! Tu care-ai pus pe fruntea lui Cresus cel mirşav Pecetea-ţi de putere şi-a aurului brav. hulitul şi proscrisul Şi cu a ta iubire le-nchipui paradisul. Satan. te rog. Satan. ai milă de-a mea nefericire! RUGĂ Mărire. in mari adîncuri. ai milă de-a mea nefericire! Tu care ştii acele tărimuri cu ispite. cel mereu al Morţii. Satan. te rog. Satan. Cînd e zobit beţivul tîrziu în nopţi ceţoase. precum şi-n adîncimi. Satan. Vindecător al lumii cu sufletul abrupt. Şi-i pui trăgaciul armei în mînă cu ştiinţă. ai milă de-a mea nefericire! Tu ce iveşti in ochii fecioarelor crescind Poftirea spre amorul de trupul lor flămînd. — nvins.LITANII CÂTRE SATAN O. slavă. ai milă de-a mea nefericire! Tu ce ştii totul. te rog. de-a pururi. Şi care. te rog. Dispreţuind tăcerea prostitului norod. rege al celor din-desubt. ai milă de-a mea nefericire! Tu ce ascunzi cu mina genuna pinditoare. Satan. Satan. nebuna fericită. te rog. te rog. in neagra lui minie. preamărea ta iubită. te rog. Satan. In care-ascunde Domnul comori nemaizărite. eşti cel mai învăţat Şi mai frumos. ce între îngeri. Satan. Unde visezi în tihnă şi nesupus Căinţii! . Satan. La sprînzuraţi duhovnic şi la uneltitori. ai milă de-a mea nefericire! Tu. Satan. Satan. Cînd somnambulul trece pe streşini fără soare. te rog. te rog. Satan. ai milă de-a mea nefericire! Tu care in mod magic mlădii bătrîne oase. Satan. ai milă de-a mea nefericire! Prinţ izgonit din ceruri. te rog. te rog. tu. te-nalţi mai oţetit.

Despre alte ceruri tainice cuvinte. să ochesc adincul din mistica-ţi natură Săgeţile-mi de suflet nerătăcind pe căi! Ne istovim din suflet acele ascunse văi Spre-a dărima minciunii greoaia armătură Şi-a contempla in voie sublima Creatură Al cărei dor ne arde: tăcute vîlvătăi! Ci sunt artişti ce-adună nemăsurat orgoliu: Clnd Idolul vreodată ei nu şi l-au ivit îşi bat cu pumnii pieptul de spaime bîntuit. Ultima căldură risipind. Vrînd să reînvie fostele iubiri. curate Inimile noastre. Ea-i Îngerul puterii şi-n mîini magnetic ţine A' somnului dorinţe. E poarta larg deschisă la cerurile noi. cu liniştea sa trează. Naltă fulgerare. MOARTEA SĂRMANILOR Doar Moartea ne alină şi. Şi adinei divane sugerind morminte.Ia-mi sufletul aproape sub Pomul Cunoştinţii. . a' visului ruine. unică spre astre Expirarea noastră plină de-amintiri. Ne-nalţă şi ne-mbată: grozavă băutură. vai. Din oglinzi tăcerea şi din noi cenuşa. spre înc-o zi. împărţi-vor dubla lor paliditate Sufletelor noastre năzuind fierbinte. MOARTEA ARTIŞTILOR Cit va mai fi nevoie să sun din zurgălăi Şi fruntea să ţi-o mingii mereu. Flori pe etajere murmurînd. caricatură? Ah. Fi-va roş amurgul in mistere-albastre. două facle sfinte. Ea-i calea prin furtună şi prin zăpezi: nimbează Lumina chemătoare cu fără de măsură: Vestitul han aşteaptă cu blinda lui căldură Cu cina şi odihna. ne-mbărbătează Ea singura nădejde in zarea vieţii dură. Dind aşternut spre pace acelor mulţi şi goi. Şi inima ne-o creşte. vitează. ciudate. Spre a te admirare şi-a aştepta o zi Cind fruntea-ţi ca un templu de ramuri va-nflori! MOARTEA MOARTEA ÎNDRĂGOSTIŢILOR Paturile noastre fi-vor parfumate. E-a zeilor izbindă şi misticul hambar e. Mai apoi un tnger va deschide uşa. Celor sărmani o ţarâ-i şi fără de hotare.

in ritmul talazurilor toate. dinspre zările-n declin Ca un alint soseşte seara Şi scade foamea potolit. Şterglnd ruşinea şi ocara. SFlRŞITUL ZILEI Sub palida lumină rară Viaţa-şi face dansul-chin. Ducînd spre zări.Nădăjduind s-ajungă în sumbrul Capitoliu! Doar Moartea. Cînd. Deodată. Eram precum copilul in sala de spectacol Urînd cortina scenei ca pe-un absurd obstacol. Doriţi odihna-n timpul stins. dulceaţa mierii Smulgindu-mă simţirii din lumea ce-am umblat.N. copilul. cu suflet ameţit. Ah! cît de mare-i lumea sub globul unei lampe! Şi-n ochii amintirii ce mică poate fi! Aşa plecăm. Cu inimi de răscoală... din răcori urzite. de-acele hărţi şi stampe. învins!» VISUL UNUI CURIOS Lui F. Cu cit fatalul ornic grăbea ca disperat. cu minţi învăpăiate.. cîţiva Magi înecaţi în ochii unei femei-satană. unii fug departe de-o patrie tirană. plăcerile durerii Le ştii. Iar alţii de un leagăn îngrozitor. Da. ce. Precum de-a morţii dulci ispite. parcă. Moartea e-atlta de puţin? Cortina se-nălţase. Iar groaza in dorinţă: chin dulce-mbrăţişat. Asemeni mie şi tu. barbară. Şi-n văluri. şi-auzi in preajmă şoptind: «Ce om ciudat!» — Parcă muream. Iubirea-mi s-amesteca tăcerii. Le va-nflori din creier ideile arzătoare!. deodată. Cu-atit avea tortura. fără preget. Măsoară Universul cu-avîntul său de-a şti. Tristeţea şi speranţa nerăzvrătind mizerii. M-aş da tenebrelor. adevărul se revelă deplin: Murisem fără veste şi-o Auroră-adincă Mă-nvăluia. — Cum. Poetu-şi zice: «în sfîrşit! Suflet şi oase obosite.. Pe spate m-aş lăsa întins. precum un proaspăt soare. Impudică ţipînd. încă? CĂLĂTORIA Lui Maxime du Câmp îndrăgostit. eu aşteptam. Nemărginirea noastră pe-oceanul mărginit. .

Iar gerul ce-i cuprinde şi arşiţa ce-i doare Şterg urmele lăsate de-acele sărutări. Curiozitatea. Pe sufletele noastre. Ci-n dimineaţă-apare reciful blestemat. îşi zic de-a pururi: Hai! Cei cu dorinţi asemeni cu norii în plutire.-n orice loc! Cînd Omul. Ne pare-un Eldorado de Soartă inventat. Ciudată soartă-n care o ţintă locu-şi schimbă. călători de vrajă! ce nobile istorii Citim în ochii voştri ca mările de-adinci! Deschideţi-vă scrinul bogatelor memorii. Care.. cu speranţa vorbind aceeaşi limbă. Amară plictiseală ni se ivea pe chip. strigă pe punte-un glas amar. plăceri. O. noi văzurăm astre Şi valuri. Ci se aude altul. Al căror nume nimeni nu 1-a ştiut vreodat'! Ne-asemuim. pictaţi! Ei! ce-aţi văzut. şi fără vele! Din inimile-temniţi urîîul ne-alungaţi. catarg al bucuriei: «Iubiri. spre-a nu-i preface din nou în aspre fiare. Ca îngerul sălbatic un soare biciuind. mari glorii!» Blestem! E-o stîncă. . Dar călători aievea sunt doar acei ce pleacă Spre a pleca! sunt inimi uşoare ca un pai. chiar loviţi de soartă. S-alungă-n neodihnă către al său noroc! Ni-e sufletul o navă spre ţărmul Icariei. şi. ca pînzele acele Cu zările drept ramă. Şi. Se-mbată în lumină. cum recrutul visează un asalt: Plăceri nemaiştiute. fără-a şti pricina. Vrem să plutim şi fără vapori. doar! Orice ostrov ce-n zare zimbind se întrevede. eroare! c-o bilă ori sfîrlează Ce se invîrt în cercuri.. Cum poţi să-1 pui în lanţuri ori să-1 arunci în val Pe-acest fără-de-seamăn izvoditor de-Americi. Visează. ceruri. şi chiar adine dormind. «Deschide ochii!». e. închipuirea-şi varsă orgia-n care crede. visînd. ne chinuie vitează. surprize ori dezastre. O. Si. poate. sporeşte amarul abisal? La fel şi vagabondul ce prin noroi grăbeşte. De-a lor fatalitate nu pot să se desfacă. Acum. biet îndrăgostitul de ţărmii lui himerici. Cu nasu-n vînt visează un rai strălucitor.-n devenire.. Privirea lui vrăjită o Capuă iveşte Oriunde-o candeluţă luceşte-ncetişor. Şi nefiind niciunde. Cu stranii juvaeruri de stele. stînci. Ea. ne spuneţi? «O.înmiresmata Circe ce i-a robit cîndva. lungi ţărmuri de nisip.. imense. din amintiri. văzduh şi înserări. de-asemeni.

Demenţei.» VII . deşi n-am cercetat. de-a pururea infamă.A soarelui splendoare pe mări violacee. Serbările-nsoţite de-al sîngelui parfum. Ne aprindeau în cuget acea dorinţă-zee De-a ne-afunda în cerul spre care toate curg. Cum scoarţa ta se-ngroaşă spre-a soarelui fiinţă. adoratori de vază. despot hulpav. Sfinţenia aflînd In cuie şi-n păr aspru voluptuoasa fală. şi proastă. măreţe peisaje Nu ne-au atras atîîa. Mai nalt decît cypreşii? — Ci iată. al meu seamăn. şi-n preacurvie. tu. Veşminte care pentru priviri sunt o minune. Aşa cum delicaţii pe-un pat de puf visind. fii blestemat mereu!» Şi ciţiva proşti. O. Ticăloşia-ntreagă a vechiului păcat: Femeia. Palate mari a căror neasemuită pompă Pe toţi bancherii voştri i-ar duce la ruini. Precum cetăţi de nouri in mişcătoare vraje. şi-n sclavie Se-adoră fără zîmbet nu-n patul conjugal. la fel. martirul care cade. Flecara Omenire. şi dur. Călăul ce rinjeşte. de geniul său beată. arbor. El însuşi sclav al sclavei. încă? «Sunteţi ca nişte prunci! Spre-a nu uita un lucru. deopotrivă cu-a noastră. nebună precum şi altă dată: «Stăpîne. arbor hrănit cu voluptăţi. Mulţimea-ndrăgostită de bice şi de scrum. Cum ramurile-ţi mîndre întind eternităţi! Vei creşte pururi. Fugind din marea turmă închisă de Destin. Căci peste tot văzut-am. Cetăţi sclipind bogate. Şi iarăşi mai departe. Oraşele-n lumina tăcutului amurg. ce-ngîmfată. Femei vopsindu-şi dinţii şi unghiile lungi. Religii. din toate mai de seamă. Otrăvile puterii tiranilor dind roade. dorinţă. noi am scos Cîteva schiţe pentru albumul vostru dornic. In opiul vast îşi află a veşniciei rază! Acesta este-al lumii prea-trainic buletin. Cu mintea-nceţoşată. strigînd la Dumnezeu Si azi. în tot ui-tot mai spornic. căci visuri noi ne cer! Dorinţa împlinită adaugă dorinţă. Savanţi-jongleri cu şerpii in alintări nebune. Fraţi ce găsiţi frumosul dincolo de frumos! Am salutat pe cale şi idolii cu trompă Şi tronuri podobite cu pietre de lumini. Bărbatul. scursoare în canal. dînd năvală Spre cerurile-nchise. chiar licărind mister.» Si mai departe. De sus în josul scării.

pe marea întinselor Tenebre Cu inimi bucuroase de tineri avîntaţi . în inimi arde dorul.. Moarte. bătrîne căpitan! De-i de cărbune cerul iar marea-şi umflă hora.Amare-nvăţăminte ne dă călătoria! Atît de mică lumea şi monotonă. nici vaporul. gustul lor. şi vina Va deveni speranţă. Chemind: «Veniţi. Cind pe grumaz. Explozie-n lumină. fără-a pleca la drum. «Te-aşteaptă iar Electra». deci. Nu auziţi. Fug unii ori s-ascund Spre-a-şi înşela duşmanul care mereu stăpîn e: Timpul! Dar iată alţii spre-al zărilor rotund Fugind fără oprire: Jidov-rătăcitorul. Din zări.. Pilazii. mă-nfiorind în oase.. holde şi izvoare Se prosternau sub ochiu-i. şi mîine. Nimic nu le ajunge: nici trenul. azi. tind braţe către noi. Şi-apostolii în groaza de-un retiar nebun. Spre-a-i prinde chiar şi raza piezişă care moare! Dar ffi-am grăbit zadarnic la Zeul ce pleca. De trebuie. chiar visul întrecind! îmi amintesc de toate!. Şi azi. cu pletele în vînt. glasuri vioaie şi funebre. pe toţi îmbrăfişind! — Ci fericit e cel ce cu dragostea Iui mare Apusul i-1 admiră. întunecat şi straniu. — Să alergăm spre zare. cei. este clipa! să ridicăm ancora! E-o ţară plicticoasă. . Precum odinioară cînd se pleca spre China. Soarele. să vă îmbete. alesul. ne strigă-aceea cărei Cîndva îi sărutasem genunchii amîndoi. Flori. i-1 vom simţi. s-ajungem mai curind. Noaptea imperiu-şi aşeza. ce mîndru-i şi proaspăt cind răsare. Alţii ucid acasă. care doriţi ca t mîncaţi Din parfumatul Lotus! Acum este culesul Fantasticelor fructe ce le-aţi dorit în vis. voi. Infern sau rai. Cu ochii largi spre larguri. totuna. piciorul. Pluti-vom. iată. VIII O. ca inima vibrind. Veniţi.-aievea ne e fotografia: întunecată oază-n deşertul de dureri! Să stai? Să pleci? Cum oare? Rămîi de poţi rămîne.. Această după-amiază-i un infinit deschis!» Ştiam al cui e glasul şi felul întrebării. cu-abisul lor ne cheamă! Vrem doar Necunoscutului şi-n miezu-i ceva nou! APUSUL SOARELUI ROMANTIC O. ieri. Cu neoprire. porni-vom cu avint. chiar pleacă. neprihănit elan! Otrava ta ne-o toarnă: o bem fără de teamă! In creier să ne ardă nestăvilit ecou.

Tu. Fecioare ce. cu săruturi legănătoare-n dor. de-o zare intr-o şoaptă Ca dinspre alte ceruri cu alte fericiri! Iertarea ta stă-n chinul ce ne-ntrerupt aşteaptă! Ce zeu din ceruri. care protegui lascivele Phrynee. Tu. Lesbos. LESBOS Rai de latine jocuri şi de plăceri eline. Regină pe-un imperiu ce-i fără frontieră Posesiuni subtile in fără de sfîrşiri.. cu faimă. Cind c-un clntar de aur ţi-ar măsura frămintul Şuvoaielor de lacrimi ce-n mare le-ai vărsat? Ce zeu din ceruri. in felul lor martiri Ademeniţi de-un zlmbet. aleargă ca tinere naiade. te-admiră şi seînteie. Eu. Ji-ar judeca avintul? Ce-i. Lesbos. cu săruturi ca asprele cascade Zvîrlindu-se-n plăcere spre hăurile adinei. Da. Rai de latine jocuri şi de plăceri eline. nedreptatea şi ce-i dreptatea noastră?. unde suspinul suspine dă-n ecou. Ca razele de soare în dăruiri depline împodobindu-ţi vremea cu nesfîrşirea lor. care protegui lascivele Phrynee. peste Iad şi Ceruri pe sine s-a zidit! Ce-i. fecioare se uimesc La fragedele trupuri cu fructe minunate Pe care-n dulce pîrgă le-alintă şi-ndrăgesc. eu am fost de Lesbos ales. Aici. şi ce-« dreptatea noastră. Iar Venus e geloasă pe Sapho. cu durere Călcînd pe melcii umezi şi broaştele rîioase. Lesbos. Lesbos. ţi-ar judeca avintul Spre-a-ţi umilire fruntea ce visului s-a dat. Lesbos cu nopţi de calde sfîrşeli în voluptate. Da. Lesbos. astrele. . oare. cu-a mea putere. Iertarea ta stă-n taina bogatelor iubiri. cu-a mea putere Frumoaselor fecioare iubirea să le-o cînt. cu ochi tainici. Prin timp încrunte-şi Platon sprinceana austeră. Sus. hohotind. care din pruncie ştiu negrele mistere In care rls şi plînset e un amestec sfînt. oare. cu Paphos. e sfintă aici iubirea voastră Ce. Şi. In care. Vijelioâse-n umbră. eu am fost de Lesbos ales. Prin timp încrunte-şi Platon sprinceana austeră.-n gîndul său! Lesbos. izbindu-se de stînci. Tu. aji înălţat un mit? Ca orice crez. Lesbos cu nopţi de calde sfirşeli în voluptate. nedreptatea.Duhoare de morminte plutea peste tăcere Iar eu treceam pe margini de mlaştini. Iertarea ta stă-n chinul ce ne-ntrerupt aşteaptă Pe cei cu inimi-flăcări. cu săruturi ca asprele cascade! Lesbos.

moartă in zi de blasfemie Cind. îndepărtat. ca-ntr-o înceţoşare. Sub soare ori sub stele sosind cu-albastre zări. Iar ţipătul durerii în noaptea pururi trează Spre ceruri îl aruncă din ţărmurile-i seci. voluptatea in adîncit fior. De bucurie plină. Ea caută cu ochii. Unuia ce păcatul i-a răsplătit cu-amar. Ce.Pe vîrful Leucate veghez de-atunci încoace. ca arme învinse. la poalele-i lungită. Cu ochii de văpaie. trista Sapho. mai intîi cu dinţii. Lesbos adine se lamentează. Oricîte imne lumea-i Înalţă pentru veci. îndepărtînd perdeaua candorilor de fum. îşi dăruise trupul: sublimă poezie. Şi braţele. cu ochii-i negri. cu palidu-i obraz ! Doar ea. trează santinelă. sorbind-o din priviri . Ca Venus. mai frumoasă. o sîngerase. De nu cumva aduce din aspra depărtare Pe adorata Sapho ce-n moarte a plecat — Să aflu dacă marea e binevoitoare ! Neasemuita Sapho. trista Sapho. Neasemuita Sapho. O. catargile-i buimace. poetă şi iubită! Mai mîndră decît Venus ce zboară peste lume Vărsînd întru vecie seninele-i culori In marea-ndrăgostită de fiica sa din spume Ce-şi străluceşte chipul de aur printre nori. ea. Acolo. Din clipa-aceea. Mai mîndră decît Venus ce zboară peste lume! — O. Pe vîrful Leucate veghez de-atunci încoace Să aflu dacă marea e binevoitoare Şi-n valuri. Stind. ce suspină la vreme de-nserat. moartă în zi de blasfemie! Din clipa-aceea. Pe genele-i răsfrînte dulci lacrimi lenevoase: Uimirea. de cearcăn şi ispită. insultindu-şi cultul şi-al ritului său har. Precum drumeţu-ntoarce privirea-n înserare Să vadă iar seninul sub care a umblat. Pe-albaştrii ochi supune — ai zeei in extaz. Firava-i frumuseţe se-mpodobea cu dor. Visează Ipolita la-mbrăţişări flămînde. Lesbos adine se lamentează! FEMEI BLESTEMATE: DELFI'IA Şl IPOLITA In palida lumină a lămpilor tînjite. poetă şi iubită. între perne scăldate în parfum. le lăsase. Delfina o pindea Ca fiara ce veghează la prada-i potolită. Vînjoasa frumuseţe sta in genunchi in faţa Aceleia fragile. cu ochii-n depărtări Spre-a desluşi fregata. Spre-al nevinovăţiei cer blînd.

vinul. insă sufăr. suflet. primul. făcut-am astăzi ceva nelegiuire? Explică-mi tulburarea şi spaima ce mă prind. frumoasă: — «Ah. vrea să unească Fierbintele cu umbra. El. Şi trece peste tine ca vite de povară: Bieţi cai şi boi trăgîndu-şi prin târnă drumul greu. Cu ochi fatal privind-o se auzi înceată: — «Cum. pieririi începutul. Ivită de sub pleoape. şi-o înălţă. O. Ţi-aş dezveli ascunse plăceri nemaiumblate. Bărbatul. tu vorbeşti de moarte. Tu. Intoarce-ţi către mine privirile-nstelate! Balsam divin surîsu-ţi. tu. printr-un mistic acord. ca sărutul. izbînzii. Cu-ntreaga sa făptură dorindu-şi mulţumiri. scumpă Ipolita! ai înţeles acuma De ce nu trebuieşte să dărui nimănui A frumuseţii floare şi s-o fereşti de bruma Şi vînturile toamnei ce ne izbesc tehui? Săruturile mele sunt dulci efemeride. Care alintă-n taină mari lacuri de azur. Delfino. şi-atit de fără rost. Să lege-onestitatea cu dragostea şi dorul. Ipolita. Şi carnea-ţi răscoleşte cu plugu-i bont şi dur. cum m-ai ferici. Nu-şi va-ncălzi vreodată povara lui trupească La soarele iubirii tronlnd peste grădini! . cînd sărută. Cînd îmi şopteşti: «O. Enigmă şi-azi sterilă. cînd ti-ofer? Ah. tăcerea ei. Tu. Şi-acea recunoştinţă în formele-i sublime. Izbind în trepiedul de-alăturea. e aspru şi avid e. Chiar de mi-ai fi o cursă. ca negre remuşcări. nu sunt o ingrată şi nu te osîndesc. care a vrut. iubirea. Îmi vei rămîne-n suflet.. gind şi-ntruchipare mă oglindind mereu. suspin în adieri: — «Oh. Şi caută in ochii prea-palidei victime Acea cîntare mută pornită din plăceri. scumpă Ipolita! Minune-n primăvară. şi bezne cu lumini.Precum. Privirea ta îmi arde privirea. Simţesc In mine cum s-adună tăcute spaime grele. parcă îmi ies din fire Şi totuşi îmi simt gura spre gura ta cu jind.. £i-n visul fără margini visind te-aş adormi. soră prea-aleasă. fruntea.» Ci. înger!». o. aşa precum a fost! Cel care. neliniştea m-apasă Ca după un teribil nocturn ospăţ. n-ai să pleci!» Delfina. Fantome negre-n cîrduri. Ce vor să mă alunge pe drumurile-acele Jur împrejur închise de sîngerînde zări. sever. Cumva. blestemat să fie de-a pururi visătorul. semeaţă. scuturîndu-şi întunecata pleată. te voi iubi în veci.

Mireasmă a iubirii fără nume. Care cu torţarn mînă îi arde trup şi gînd. tu plingi Arzînd precum vulcanul profund ca o genune: Nimic nu-1 potoleşte pe monstrul meu gemînd. monstru crud. alergaţi Şi vă-mpliniţi destinul. Fără suspin. Sterilitatea aspră a bucuriei voastre V-a scorojit fiinţa şi setea v-a-nteţit. Fugind de necuprinsul cc-n sînge îl purtaţi! LETHE Tu. Pe trupul tău cu-adinci luciri de-aramă. de-a vieţii frumuseţe. Iar vîntul desfrinării cu bicele-i sihastre Vă şerpuieşte-n carne ca-n steagul zdrenţuit. Să te respir ca pe-un buchet de dor. Duceţi-vă pe drumul bătrînului infern! Genunele v-aşteaptă cu guri posomorite Cu bice de văpaie păcatului etern. Chiar setea Eumenidei nu-1 poate-acum răpune. sărutul meu nebun. La sinul tău să-mi aflu mormîntul răcoros!» — Pieriţi fără de urmă. Care se zvîrcoleşte urlînd ca o furtună. voi victime urîte. dacă vrei. Şi-adincă oboseală ne fie pat duios: Vreau să-mi topesc sărutul pe gura-ţi de abise. In peşterile voastre n-a înflorit vreo rază. pîlpiind a groază. Poţi mulţumi pe jume doar un stăpin. adine şi fără teamă. suflet ticălos. în părul tău ca noaptea. A voastră vilvătaie cu moartea se-mpreună: Plăcerile sunt înseşi pedeapse ce vă-ncing. insă. spre pofte vă împing.Mergi. Fecioară pîngărită într-un amor banal. tigresă adorată. De lume să ne-ascundă perdelele închise. De tot ce-i viu departe. Care să-ţi muşte sinii. unei dureri adinei Strigă: — «Simt că abisul în mine îşi începe Nebuna-i prăbuşire: o. Vino ia mine. penibilă tristeţe. în remuşcare spre mine te grăbeşte. In trupurile voastre parfume grele-ascund. Ca lupii prin pustiuri. stupidul animal. în lume şi mire îţi găseşte. Să dorm. voi. Vreau mina să-mi desfăt. pricepe!» Copila pradă. Apoi. S-aprind ca felinare ce. Nebune umbre. aş vrea. înfiorată.. Doar prin spărturi de cremeni miasmele pătrund.. inimă. umbre. -acolo. în rochia-ţi în care zac parfume Vreau. fruntea-ndurerată să-mi cobor. . unduios. Un somn ca moartea-n care să-mi depun.

proaspătă lumină. Incit o floare-şi frînse viaţa Sub pasul meu batjocorit! Aşa. m-a sfîşiat Şi inima mi-a ofilit Cu primăvara şi verdeaţa. Şi-o rană. El. Pe întristaţi tu îi vrăjeşti Cu sănătatea ta prea plină Ce curge. Bogate. înalt din umerii regeşti. Comorile-ţi nemaiumblate Ca un tîlhar a-ţi jefui. Supliciului supus fiind mereu Voi asculta poruncile-i totale. fericire-n apogeu. Cind ora voluptăţii bate. proaspătă arsură. Poeţilor inspiratoare: Eşti toată un balet de flori. cu cerească ironie. Şi. O briză-n cer ce m-aştepta. Pe chipul tău surisul cîntă. pe cale Destinului de-acum. neştiutor. Răsunătoarele culori Veşmintelor văluitoare. par embleme Şi-i sufletul nebun şi geme Şi te urăsc şi te iubesc! Cîndva. aş dori. In care n-a fost suflet nici o clipă.-ntr-o noapte. deliciul meu. Martir docil. Spre-a m-adormi. gura ta Ca o privelişte mă-ncîntă. Să-ţi torn adinc veninul meu! . soarele. moi şi-ndrăgostite. A' cugetului tău lumesc Nebune rochii. sărutului izvoare.-n grădini mi-am preumblat Fiin{a-n blîndă trîndăvie. Dar. CELEI PREA VESELE Privirea. Prin buzele astfel croite. voi suge în risipă Otrăvile la care m-am supus Din sfîrcu-acestor sîni de nesupus. gestul.Spre-a-mi risipi durerile-mi odoare E patul tău abisul legănat. Ţi-aş pedepsi frumosul trup Şi sinii tăi de fată pură. Uimită-n carnea ta să rup. Pe gura ta uitarea a uitat Al Lethei duh.

pe divanu-i şi se lăsa iubită. cu clinchete barbare Metal şi pietre rare în străluciri se-mbină. şi fără voaluri. cu patimă mi-i gustă.-n timpu-acesta. şi sinii. Mi se păreau unile de-o linie ciudată Ale Antiopei coapse cu bustu-unui imberb. Sunt lună şi sunt soare. fierbinte Ştiu palmele-mi oriunde bărbaţii să-i alinte. pe bătrîni. Ca marea-n flux cind ţărmul îşi năruie fiinţa. sălbatic. şi stele peste valuri! Aşa-s de pricepută în voluptăţi. fragilă şi robustă. Asemeni unui şarpe dansînd peste jăratic Şi frărnîntîndu-şi sinii încorsetaţi. abia. iubindu-i cu furoare Acest amestec tainic de sunet şi lumină. ce picioare. deci. Mi-acaparau privirea precum o nălucire Şi pintecul. precum copiii. lucea un fard superb. Sub zveltul tors sta şoldul in curba lui bogată. cu încetul. Şi-i fac. Ce braţe. Şi doar din vatră jarul uşor mai clipocea. Căci. Tigroaica îmblinzită. A căror bogăţie i-arată semeţirea Ce-o au în zile faste a' maurilor roabe. Ca Îngerii pierzării mă îndemnau spre bine. lascivă. Lucind în unduirea de lebădă sub stea. cînd îumina-ntr-o doară Şi pielea-i ca arama în singe se-mbăta! METAMORFOZELE VAMPIRULUI Femeia. Extazul mă cuprinde. se îndură să moară.PODOABELE Iubita era goală şi. Zvînt lacrimile toate pe gurguiaţi-mi sîni. Şi-abandonîndu-mi sînii. Dînd farmec nou acestor străvechi metamorfoze. cu-mbietoare poze. Stingîndu-se-n suspinu-i. să rîdă. se zvîrcolea sălbatic. Surisu-i de plăcere ii înflorea dorinţa. Cind se aruncă-n dansu-i. Spre o prea-tulburare a sufletului meu. Lubricitate simplă. ciorchini din via mea. mă urmărea ca-n ceaţă. şi am acea ştiinţă De a topi-n plăcere bătrîna conştiinţă. candoare îndrăzneaţă. Ce se afla-n cristalul de rocă-n clipe line Unde se aşezase cu calmul lui de zeu. . pentru cei ce goală mă văd. ce coapse-n fericire. cunoscîndu-mi firea. Şi lampa. Pe chipu-i brun. Timidă sunt. Asupra sa păstrase sonorele podoabe. Era. îmi gifîia cuvinte într-o mireasmă grea: — «Am buze dulci ca fraga. Mereu mai visătoare. Iubirea mea adîncă o cuprindea-n ispită.

GALANTERII HAVUZUL Ţi-s ochii obosiţi. scăzînd ca înspre moarte. lumina m-a cuprins. tn scrişnet de morişcă. săltlnd înnebunite.încit în patu-n care se leşină-n plăceri. Un pîntec văzui. Tristeţi ce-n unduiri se sting. zi. O. Phoebe le prefiră Cu vii culori. plin-ghiol de murdărie! O spaimă ca de gheaţă privirile mi-a stins. Neprihăniţii îngeri ar năvăli din cer!» Cind oasele-mi sărmane de măduvă mi-a stors Şi. Cînd aplecat spre sinul tău Ascult cea undă mîngiioasă: Havuzul suspinind mereu! . Mi-adună-n suflet clipe sparte Pe panta timpului năting. Cad ca dintr-o liră Stropii sonori. doară. făr'de răgaz. Văzui frînturi de oase puţind mucegăite. Ca tabla ruginită izbită-amar de vînt In nopţile de iarnă cu monştri pe pămînt. chiar pe locul hidoasei întrupări De slnge îmbuibată şi fără-asemănări. Iar cerul vast n-o înspăimintă Cu neştiutele-i puteri. Jerba se desfiră In mii de flori. La fel şi inima-ţi se-avintă Incendiată de plăceri. Cad ca dintr-o liră Stropii sonori. o clipă-n urmă. spre dînsa iar chipul mi-am întors Şpre-ai da o sărutare de dragoste. iubită! Inchide-i şi rămii aşa De nepăsare.Iar cind. Cu taină-ţi mingiie auzul Continuîndu-mă-n extaz. Apoi. Afară murmură havuzul Şi noapte. tu atîta de frumoasă. vai. Jerba se desfiră In mii de flori. liniştită Plăcerea a ţi-o distila. vlăguit. Phoebe Ie prefiră Cu vii culori. Alături. mie.

ascunsă rană în miezul nemuririi mele! Preabunei. preafrumoasei care în sînge îmi străluminează. IMN Preascumpei. frumoasă brună. fără margini şi străl^nd ^ g^ Iubirea şi Credinţa arzînd. în sufletu-mi avid înoată Şi varsă gust etern cîntării. Salutul meu în peste-moarte! PROMISIUNILE UNUI CHIP Îmi plac. Salut a nemuririi rază! E răspîndită-n viaţa-mi toată Ca sarea în văzduhul mării. Icoana mea netrecătoare. Să-ţi cint minunile acele? Tu. voîuptuoasă. adîncă. tînj^sc în vagă licărire comorile unate! Privirea ta. Icoana mea netrecătoare. dragoste fără prihană. Ca Noaptea-i. aceeaşi ste3) Ce pîlpîie-n adincuri. OCHII BERTHEI Nu vă sfiiţi de ochii cei mai făloşi din lume. iubito. Vărsaţi asupra-mi bezne ţesute in parfume! Ochi mari ai dragei mele. printre umbre letargice. Cum. mistere adorate. Din care mari tenebre se ivesc. Voi. lună plină în vuiet ape. Phoebe le prefiră Cu vii culori. ochi ai mîndrei mele. Mireasmă proaspătă-n tăcerea Ungherului care ne-ascunde. vastă. din care se strecoară O nu-ştiu-ce minune ca Noaptea de uşoară. casta. preafrumoasei care Mi-e bucurie-n vîrf de soarte. tăcută. Jerba se desfiră în mii de flori. sprincenele-ţi arcate. bob de mosc. Cădelniţă arzîndu-şi mierea în taina nopţilor profunde. Cad ca dintr-o liră Stropii sonori.Şoptiri in arbori. . şi-mprejur Melancolia ta senină Oglindă-a dorului meu pur. Cu magicele peşteri mereu v-asemujesc Acolo.

sublimă goliciune. O. firea-ţi podobind. De bronz. Prefer ai Toamnei struguri dolofani Decit. Ochi tinjitori. nu mă obosesc trecuţii ani! Căci incă are haz scheletul tău. Urmează-ţi deci speranţa ce ţi-am ivit-o-n sînge Cu gusturile ce le profesezi. sigur. Umbrind la fruntea ta de luptătoare. ca-n vis. Da. nu te-asemeni.Iar ochi-ţi de tăciune îmi toarnă-n gînd păcate Ce nu-s funebre. Acestor plete mari ce le adori. încă are haz scheletul tău! Ridicolii amanţi mă tasă rece. Mă pipărează cu tăceri aparte. deasă. Pictat în tonul palid-indecis. El. scumpa mea. nici tardivă. două medalii largi. vei găsi în vîrful celor doi sîni-minune. Chiar dacă-amoruri. Ce nu gindeşte şi-încă ne-roşind . numai nori! MONSTRUL sau ÎNSOŢITORUL Unei nimfe macabre Tu. bătrînă căldăruşă! Se duce prospeţimea. Te fierb şi-acum. pajişte de lină bogată. scumpa mea. Dulce. cu o brinduşă. Şi vei putea de-ndată să ţi le poţi ajunge: De la buric la pulpe. Chiar Solomon îmi pare mai sărac E părul tău o cască albăstrind. spre ochi-mi luciră-aceste şoapte: «Amant al muzei plastice fiind. Şi sub un pîntec neted. Cum zice Veuillot. care in ea adună Cea Noapte fără stele. Ce încă sunt seducătoare. să le vezi.-ondulată. faimă rea. jocuri. ci mă fericesc. o floare costelivă! Nu. în Mai. Da. Fiindcă ei sunt asemeni cu părul tău de noapte. Copilă-mbătrînind cu anii! Iată. soră buna. Cu tot melonul lor ca un dovleac! Cind mina mea pe umeri-ţi petrece. Ca nişte caravane în tumult Ţi-au scris pe faţă lustrul fără pată A lucrurilor folosite mult. Orbitele-ţi. ca solniţe de hău. mai păstrindu-şi graţiile sparte. iată! Verdeaţa celor patruzeci de ani Nu-i monotonă încă. Ca o pădure.

de-a nu-ţi fi însoţitorul Acolo. cind bese cu pucioasă. Dar zboru-ţi cu aripile-i năuce Mă Inspăimîntă. Spre-a te vedea. cum merită stăpinii. te iubesc! VERSURI PENTRU PORTRETUL D-LUI HONORE DAUMIER . Ce muşchiulos piciorul tău îmbie! Dar pielea-ţi aspră-i şi ne-alintoasă. stricăciune. da! bătrîne monstru. Sunt ochii tăi asemeni cu noroiul. «Vai! vai de noi. Precum o are un jandarm bătrîn Ne-mai-ştiind sudoarea voluptoasă Cum făr'de lacrimi ochiu-ţi este spin (Şi totuşi ea mă cheamă alintoasă!) ii Tu. în concluziune.-n iad. Ah. cu tine. poţi fi judecătorul: Mă chinuiesc şi sunt prea-intristat. chin aprins! cit sunt de Întristat. deci! Şi. Deci. rărunchii şi plăminii Mă-mpiedică omagiu să închin Acestui zeu. Ci fardul gros acoperindu-ţi boiul Le dă deodat' un aer infernal! Sunt ochii tăi mai negri ca noroiul' Desfrîu total într-un total dispreţ E gura ta amară. Vreau. Cum ii săruţi sdrbavnicul organ! Oh! sincer. Chiar dacă o zăpadă subţirie Dansează-afurisitul ei cancan. Răului esenţa să-i găsesc: Fii tu. zău. şi provoacă. Această gură încă-i rai semeţ Şocîndu-ne cu vinovata-i joacă Desfrîu total într-un total dispreţ! E muşchiulos piciorul tău. pâcatu-i asasin!» Se tinguie genunchii şi plăminii. e prăpăstios. proasto. Oh! sincer. clipa greu m-apasă Că nu pot merge-acolo la Satan. scumpa mea. îmbie Cînd urcă pe-nălţimi. drept la Dracu te vei duce! Şi-aş merge. peste vulcan.Prin spate se salvează de pudoare Pe sub zulufii căştii albăstrind. singură la Dracu te vei duce! Genunchii mei. perfectul monstru. sufăr. că m-am concediat. E logic. clipa greu m-apasă! Tu. Ah. bucuros. Fiindcă de-atita vreme te iubesc. în ei lucind ceva ca de spital. sufăr. Cu torţa.

bolnav şi chinuit. Ah. şi spectre fioroase Involburate-n roiuri. Măsoară c-o privire aprinsă de teroare A ameţelii scară şi sufletul ii doare. şi dorinţa e-n permanent balans. E rîsul său de veselie. oroarea îi locuieşte gîndul. Biet visător. dar şi plînglndu-ne de milă. Prea-stranii şi absurde l'-invită la trezie. Nu-i rîsul lui grimasă din Melmoth Sau din Mefisto care se răsfaţă Sub torţa lui Alecto peste tot Vin pîrjolind. acolo Cenuşa latiniei şi pulberea elină Se-amestecau. IN ÎNCHISOARE. cititor! îţi prezentăm un tip De înţelept. Şi dăruirea cu care pictează Răul din jur cu numerosu-i cor A inimii frumseţe îi probează. Un glas de din adincuri şoptea cu viclenie: «Pămintul e o tortă zimbind îmbietor. E un satiric. Suflet. dar Nu e decît durere şi povară Averea sa. Un geniu sub tăcerea cu ziduri ticăloase. un zeflemitor. Şi ţipete-n adîncuri. Călcind pe manuscrise cu pas împleticit. . A LUI EUGENE DELACROIX Întemniţat poetul. vuind in puşcărie.O. ce-n arta lui subtilă Ne-nvaţă să privim al nostru chip Rlzind. In preajma-i Îndoiala şi Frica strălucesc Ridicol. îmbătătoare risuri. auzu-i ameţindu-1. Iată-ţi emblema. strălucitul fannec al Lolei de Valence. Prieteni. Bijuterie rară in negru-roş arzind! PE CEAŞCA. cu mersul nefiresc. prea hidoase. iar eu doar cît un in-folio. dar care ne îngheaţă. cu visurile-n ceji: Realul te-năbuşă cu groaznicii pereţi! PIESE DISPARATE GLASUL Pruncie-n dulce leagăn! biblioteca plină Sta-n juru-mi ca un Babei de tomuri. Stă semn în bunătatea lui amară! INSCRIPŢII LOLA DE VALENCE Atitea fete mîndre. oriunde şi oricînd. ce strălucind cu har.

Dincolo de-acest decor de viaţă. ce tainic însă! rostea a lui dorire Aleasă precum vintul într-un tărim avut: «Oh. fiind ce poate fi: Neputincios şi leneş: «Ah! m-aş dori o dată Un virtuos. şopteşte din tainiţa sa glasul. Iar gustu-mi pare dulce cind beau un vin amar. glasu-acesta. Ci i-am răspuns: «Să mergem!» De-atunci mi-e călăuzul. ce n-am să ţi-o măsor. Pustiul. ca un perete pînă li prăbuşesc insectele-n destin!» Şi apoi vine Cel ce cu toţi îl negară. cu voce joasă-ngînă: «E putred osînditul! Ce rost să-1 mai previn? Orb. Ii spune: «Unde-1 vezi tu pe Cel ce totul ştie. orologiul. fragil e omul.Şi pot să-ti dau plăcerea cu zarea aurie A poftei fără saţiu. mindru şi sarcastic cuvintă: «V-amintiţi Că-n liturghia neagră din fiecare seară Din vinu-mi aţi băut preafericiţi! In sufletele voastre mi-aţi înălţat altare . parcă. Inspăimîntindu-1 totuşi cu necuprinsul lui. vărs lacrimi sărbătorii. El cască pe-ndelete. mi-1 fac eu însumi dar. El. Pe Domnul cel de tine lăudat?» Dar. pentru sicriu destule sclnduri?» Şopteşte Celimena: «M-a izvodit frumoasă. vino să pătrundem in cea călătoare De vis fără de seamăn şi nemaicunoscut!» Da.» — Inima ei! Supusă-i la fumul de pucioasă în iad: jambon uscîndu-se mereu! Un scrib. Cu inima curată. N-au visuri de minune cum au acei nebuni!» NEPREVĂZUTUL Cînd tatăl său. pe care cu scrisu-i 1-a-necat. în sine. Şi iau ca fapte-aievea tot felul de minciuni. De-atunci precum profeţii ador asprimea mării. decît toţi mai bine un desfrinat se-arată. in chin se despărţea. E-a mea fatalitate. Harpagon. sta frămintat de ginduri Şi-ntrebător. Cind eu tirăsc aspide muşclndu-mă de paşi. e rana zborului. Şi rîd în zi de doliu. Tot căutind la ceruri ades îmi lunec pasul. un biet opaiţ dorindu-se făclie. surd. neliniştit zicea: «Avem. Ciudate lumi. Cum o numesc. Trist. Abis şi-ntunecare in zorii săi trufaşi. chiar bunul Dumnezeu.» Alt glas. distincte mi se rotesc în faţă. îmi alinta auzul. cu tandreţe. privindu-1. de viaţă. «Cei înţelepţi. dar nu ştiu-n care zi!» La rîndu-i. Sărmanului.

din paradis. să-1 înşelaţi la joc. Durerea ce ne-o dai! Stau sufletele noastre în mîinile-ţi preasfinte. Trudind să crească trandafirii Iar bobul trup să bage-n spic. Acelor ce cuvîntă cu inima: «Părinte. Căci e făcut din trupul păcatelor mulţimei: In el.Şi-aţi sărutat in taină chiar fundul meu murdar! Satana sunt! iar rîsu-mi învingător şi mare. Iubirea E celălalt. dar şi-n cer un loc? E dreptul la răsplată: bătrin e vlnătorul. regină. Plăcindu-vă preţ dublu pe viaţă să-ncasaţi. Noi stoarcem frunţii pic cu pic Sărată lacrima trăirii. Artiştii te admiră. tîrziu. E slut ca lumea-n chipul său hilar! Cum aţi putut deci crede. E Arta un ogor. Prin a' cenuşii voastre mormane drum tăind Spre un palat cit mine de-nalt şi fără teamă: Un bloc din piatră dură. Extazul ei pătrunde ca fumul de tămîie In cei ce cîntă Domnului ales. . Spre a-mblînzi dumnezeirea. pe-o albă-ar prinde-o bine. Şi-al trimbiţei clnt mindru legănător mingiie Amurgurile-acestea cu sfîntul lor cules. aur. UNEI MALABAREZE Picioarele-ţi sunt tot ca şi miinile de fine. orgolii şi glorii am închis!» In acest timp. RĂSCUMPĂRAREA Spre-a ne plăti vecia ceţei Ogoare două ni s-au dat. strălucind. Aicea. Cînd totul se va judeca. Prin marile desişuri din munţii fără seamă. prelunge. dureri. cindva. Şi-a stat atît la pindă să-i cadă prada-n la). Iar coapsele-îi. deasupra crimei Izbinda o suna. Slăvit să fie biciul. Maestrul să vi-1 rideţi. Şi le muncim neîncetat Cu fierul minţii îndrăzneţe. un tnger din cer. Va trebui s-avem prea-pline Hambare şi noian de flori Cu nestemate în culori Şi Îngerii ne vor susţine. In grija-ţi care pentru om o ai». făţarnici demascaţi. Prin marile desişuri vă voi purta în zborul. căci ochii tăi. Ciraci ai bucuriei fără saţ.

— Că aurul şi 1-a-ncuiat. Desculţă. ce Domnul ţi-a dat-o. Şi-n somnu-ţi se adună. ivite efemer. monstrul. Ah. pe bufniţă să rida. ziua-ntreagă. Ai grijă ca luleaua stăpînului să ardă. Le ştiu doar din Montagne-aux-Herbes-potageres!» Pictorul său minune-i şi ochiul clematită. Unde mulţimi de oameni işi chinuie speranţa. colibri. CARE SE CONSIDERĂ PRIETENUL SĂU Mi-a spus că e foarte bogat. Şi că holera-1 ocoleşte. . Iar cind coboară seara de purpură-n tăcere. tu umbli şi visezi Tot fredonind vrun cintec străvechi. In sticle apă rece să torni şi-arome dulci. BRUXELLES Amina zburdă. ah.Mai negri-s decit pielea de întuneric plină. De la bazar să cumperi banane şi-ananas. da. Delir ne toarnă-n suflet: Amina-i o ispită. Şi. pururi caldă. Privind cu-ndurerare topindu-se sub cer Fantoma tristă-a unui pierdut cocotier! BUFONERII LA DEBUTUL AMINEI BOSCHETTI LA TEATRUL DB LA MONNAIB. ar răspunde: «Mai mult mi-ar place-o bere!» DOMNULUI EUGENE FROMENTIN A PKOPOS DE UN NEPOFTIT. Ci Welche strigă: «Huideo!» cu limba lui cea hidă: Ca şi cind.» Ah. Prin glodurile noastre va trebui. vrei tu să mergi în Franţa. Şi-ncredinţîndu-ţi viaţa matrozilor străini Să-ţi laşi pe totdeauna roz-albii tamarini? Te văd: abia-mbrăcată în muselini uşoare. cînd frunzele dau glas. malabarez. floare adormită. Pe barză veselia. preafericito. Pe străzi întunecate sub ploaie şi ninsoare. în stoluri. Jar Welche: «Pentru mine.-i înveţi a înflori. Iar Welche: «Miocinoase-s deliciile şi pier! Nevastă-mea se poartă cu mult mai auster. Pe vechea rogojină odihna iar te cere. dacă Bachus bourgogne vrind să-i ofere. Şi dis-de-dimineaţă. De lingă pat ţînţarii sîcîitori s-alungi. voi nu ştiţi: silfida cu pasul triumfant E-n stare să-1 Înveţe chiar vals pe elefant. V crîngurilor nimfe. suride fericită. tn ţară ta. cîntă. cum vei plînge traiul de-aici — un tainic fum Şi prinsă in strlnsoarea corsetului de-acum. De ce. Pe-o pline amărită să vinzi splendoarea ta. parc-ar vorbi-n sanscrită. El.

Timp de trei ore şi jumate Ast vorbăreţ de prin Tournai Mi-a spus rapid viaţa-i toată. Unde nimic n-are măsură. — Că marmură şi cărămidă Şi grinzi în negru. Douăzeci-mii acţiuni la Nord. Visînd. Că soaţa nu şi-o mai iubeşte. şuvoi. la ce!?— ti voi mai intîlni pe cale Pe nătărăul din Tournai. — Că. Că s-ar fixa chiar in Luzarches. încă. cînd vrei. şi-n fabrica-i solidă Are trei meşteri decoraţi. Că. Nici mama. Asemeni domnului Corot. o preţuieşte. Şi mă gîndeam struhindu-mi ura: de-aş putea dormi un pic!» N-am îndrăznit măcar să miaun. In apă ineca-mă-voi. Dacă-n Parisul cu-ale sale — In care toţi se-ntorc. cel nebun după schelete Şi alte detestate-nsemne. — C-ar poseda. nu poţi. in ţeapă să-1 cocoţ. O doamnă cu aprinse şoapte. — Că e nebun după natură. Şi că In Piaţa Patriarhii A dat o mare lovitură. in Gascogne. Ar fi să-mi bat o lună gura De suferinţa mea să-ţi zic. Fugind de biciul meu. Că-n Roma. Ci-i va veni cu cai cu tot. nu avea trăsură. Opera. în plus de case. Că 1-a citit pe Niboyet! — Că-i pentru dragostea de-o noapte. şi e Un suflet ce se veşniceşte. Eu. pe un fleac. loc de plictiseli. işi procurase Rame cu marca Oppenord. Se-ndrăgostise grav de el. Bruxelles. 1865 UN CABARET VESEL PE DRUMUL DE LA BRUXELLES LA UCCLE Tu. Şi fundul mi-am frecat de scaun. stîlpi bronzaţi îi plac. — dar credea. să-mi aflu rostu. Cum nici să pleci. Bastogne se cheamă acest monstru.Că. . De parcă mintea-mi nu mai e.

i-am dat. Şi — parazit sugînd stăpinul — Un Cresus tîmp ne-a ghiftuit. între dumnezei preabunuî. totuşi. De n-a trecut. Satanei stînd cirac intim. Capcana stilului retoric De n-o cunoşti de la Satan. Această insolită firmă Din nou in gindu-mi te confirmă. spre-a mă iubi.-n zadar: — Astăzi.. care-ţi cauţi paradisul Şi-n suflet patimile-ţi gem Deplînge-mă!. cumva. Naiv şi sobru.Condimentînd plăceri..-ain binecuvîntat . da. Timpul de azi. O. Vineri. Iar celui slab călăi am fost. Scuiparăm peste ce iubim Şi-am lăudat urîtul nostru. Aşa robindu-ne trufiei. Sărutul. Tu. pesemne (Ce-au fost în fapt nişte omlete!). Citeşte-mă. în genunchi. Iţi voi părea nebun! E-n van! Azvîrle scrisu-mi alegoric! Dar dacă. cumva. Pe via}a noastră-am pus o pată. vei porni Tăcut a-mi pipăi abisul. Materiei cumplite. Sau te blestem! EXAMEN LA MIEZUL NOPŢII Cînd miezul nopţii bate iar. privind la ornic. ALTE FLORI ALE RÂULUI EPIGRAF PENTRU O CARTE BLESTEMATA Tu. încă. Şi imnuri am cintat Prostiei Cu fruntea ei de taur prost. o zi predestinată. Monselet. Apoi. bătrin hai-hui! «tn faţa cimitirului». Şi. Ne întrebăm. de ne-a fost spornic. El. în treisprezece. şi uman. Căci pe Isus l-am ponegrit. Azvirle-acest saturnian Scris orgiac şi melancolic. De ne mai amintim. bucolic. paşnic cititor. Pentru plăcerea ăstui monstru.

regină Înrobită Ce mă iubeşti cu spaimă. c-m te-mpresoară Dezgustul lumii. ca pe-un zeu. Descoperind urîtul peste tot. mai mult ţi-o îndrăgesc. preoţi vanitoşi ai Lirei. Sau cind dureri spre tine-şi vor stihia. mincind siliţi. Zvîcnind. Cind. . dumnezeiască voluptate. marele despot. Sfoi. Şi te mingii cu mina-n doruri arsă Cind spaimele te-nvăluie şi par să Ţi-agonizeze trupul poftitor. Iar lacrimile strălucind. Nu vei putea. săbii şi pumnale Cu ce iubire ţie se aştern. Visind otrăvuri. gemetele toate. cumplit. Iţi sorb. Cu frică deschizind celui de-afară. delicios şi rar. apa lor. de pe chip. suave. In fine. ştiu acum că inima ta geme.Putreziciunea ce ne-nghite.chef. Din sine alungind mai vechi iubiri Ce încă ard In forja lor poeme. orb. da. Zbătîndu-te acum şi-a multa oară Spre-a nu simţi. istoviţi Să ne ascundem în tenebre! MADRIGAL TRIST Nicicum nu-mi pasă dacă eşti cuminte! Fii tristă! fii frumoasă! Iăcrămînd Ţi-adaugi farmec celei dinainte Cum fluviul acelui şes fierbinte Şi cum furtuna florilor gemind. agate Iluminează-n inima-ţi de har! ii Da. Glorificaţi spre-a împlini Beţia-n tainele-i funebre. Să stingem lampe. Mi-eşti dragă. îngrozită. Mihnirea. In noaptea de orgie. Si ca într-un coşmar cu-adîncă vale. C-ascunzi 'n suflet — veşnice-anateme — Trufii ce izvorăsc nefericiri. Dar cită vreme visurile tale N-or oglindi in ele un infern. de-ţi cade bucuria. pentru-a-năbuşi Cea ameţeală în delire. Şi. da. Fără de. cind ochi-ţi mari revarsă Ca sîngele fierbinte. Ca imn de taină. trecutu-şi varsă nebunia Peste-acest azi ce vreau să ţi-1 sfinţesc.

Dar pururi osinditul răspunde: «Nu! nu vreau!» DEPARTE MULT DE-AICI Căsuţa parcă e sfinţită Şi-n ea o fată prea gătită în linişte. îl mîngiie şi încă. zeieşte. rănită. Săracii. cu pumnii. Pe-afurisit. . la Domnul genunchează: Sublimă Voluptate-i. Oe sus in jos cu grijă mare îşi unge trupul său zeiesc Cu miruri: sfîntă miresmare — Iar într-un colţ se stinge-o floare. cu-ntreaga ta fiinţă. şi doar cei buni o au!» Si îngerul certîndu-1 din dragoste adincă. schilozii — negru val!— Cu-a tale milostenii şi veşnica-ţi căinţă Pentru Isus aşterne covorul triumfal. De scrii poeme sau sculptezi. «Sunt eu stăpina ta. şi eu şi tu. proştii. Aceasta e Iubirea! Cit inima-ţi e trează. Purtăm o viperă ce creşte Şi stînd ca pe un tron. Stăpinul meu!» AVERTIZORUL In cugete. E Dorothea! şi-o găsesc Blînd imnul apelor din zare Şi-aripa vîntului ceresc Şi sufletul i-1 podobesc. cu sufletul ţipînd. RĂZVRĂTITUL Un înger ca un vultur din ceruri se avîntă. ea zice: «Nu!» Iar ochii de ţi-ai cufundat In al plăcerilor păcat. ori pomi plantezi. şi pregătită. îşi răcoreşte fragezi sinii Cu fluturarea blîndă-a mînii Şi-ascultă plinsetul fîntînii. Cînd spunem: «Vreau!». Pe păcătos îl prinde cu miinile de păr Si-1 scutură spunîndu-i: «Să crezi in legea sfîntă! Sunt îngeru-ţi de pază! Minune şi-adevăr! Vei îndrăgi de-acuma. Ea şuieră: «Ţi-ai dus povara?» De faci copii. răii. ori speri mereu Nu poţi petrece un moment: Fără-acel crud avertisment Al viperei din eul tău.Să-mi spui. Extazul reaprinde-ţi. Te-ntreabă: «Apuca-vei seara?» Fie că-ncerci.

adine. jos şi pretutindeni. Doreai să vină Seara. sătui. frumoasă. ocară Si remuşcări culege — serbare vicioasă — Durerea mea. ce pururi e chinuit de toate. priveşte-o cum coboară: Peste oraş. Şi ars de dorul meu zeiesc.. Nu voi avea onoarea sfîntă. în ochii mei de voi orbiţi Doar amintirea mai tresare. Sub nu ştiu care ochi de foc Aripa mi se nărui. o atmosferă joasă. ABISUL Pascal şi-avea abisul in propria-i trăire. Cu inţeleptu-i deget şi-a lui neprihănire îmi desemnează Domnul coşmaruri peste cint. — Vai! totul un abis e: dorinţă. — Ah! de-am ieşi o dată din Numere şi Forme! TÎNGUIREA UNUI ICAR Sunt fericiţi. Da. nebună-nvîlvorire. sori fără asemănare. Genunea care mă-nmormîntă Cu numele-mi s-o-nveşnicesc. . dă-mi mina şi să fugim. fii cuminte. Da. Rîvneşte-a nefiinţei insensibilitate. îngrozitorul spaţiu ce-i fără de oprire. Cind mie braţele mi-s rupte Fiindcă-am strîns cu ele nori. Care-n adine de cer luciţi. reintră-n calm. Dind unora odihnă. vis. la alţii grijă-amară. tăcută. draga mea. cuvint! Şi am simfit adesea al Groazei aspru vint Cum părul îmi ridică. Din ape-adînci Regretul. Amanţii fetelor pierdute. Voi. Sus. Chiar somnul mi se pare un puţ enorm ce-ascunde Orori nedefinite ducind spre nu ştiu unde. e noaptea sosindu-ne uşor Precum un lung linţoliu sosind din Orient. tn timp ce gloata lumii de vechi plăceri setoasă Se lasă biciuită ca de-un călău. fecioară. Şi oricare fereastră mă zvîrle-n zări enorme.RECULEGERE Durere. Zadarnic spaţiului voii Să-i aflu miezu-n tainic joc. sufletu-mi. Departe. surîs opalescent Şi Soarele se stinge sub arcul unui nor.. Iată anii cei morţi cum se arată Pridvoarelor de ceruri. peste pămint. in haină demodată. uşori.

O. Cynthie bătrînă dlnd farmec suferinţii. nebune. Acolo. să-i dai al tău suspin?. — «Pe maică-ta. Tortură scumpă. pribeag în veşnic mers. O văd stînd la oglindă.. precum in veacuri. într-un tărîm fierbinte. Tu. Cerul! Criptă cu-naltul strivitor. trudiţi. Topeşte-mi amorţitul vaier Şi-un imn de-aramă-ţi voi porni. cu pasul clandestin. alai. copile al unui veac de-orori. sau Cresus vestit in Univers. Şi fii mereu fantoma mea! LUNA JIGNITA O. spre-un bănuit advers. Pe om îl paşte pururi a tainelor teroare Şi cată-n sus cu spaimă. pe care te adorau părinţii. decor. Cu flăcări inima-mi străbate. amanţii în somnul lor de rai Cu gura-ntredeschisă uşor zimbindu-şi dinţii? Sau pe poet in veghe storcind puterea minţii? Ori cum se-mperechează năpirci sub ciumăfai? Sub dominoul galben. cer! capac ce-acoperi cazanul cu văpăi In care fierbe. Mai mergi. Speranţă pentru schivnici şi iad pentru cei răi. cu strălucit serai De stele-n podobire urmindu-te. Din sat sau din cetate. tu. ori mult-iscoditoare. C-o minte mai înceată. cu trupul gîrbovit. Sau dă-mi odihna cea deplină In vinuri mistice. Adincul spre-a mi-1 încălzi. Plafon cu luminaţii de operă. Fii. POEME DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ RUGA UNUI PÂGÎN Ah! nebunia nu-ţi opri. peste uscat sau mare. Ca slujitor al Crucii sau întru Desfrînare.-a mea regină! Şi-o* mască de sirenă-ţi pune De carne şi de catifea. Biet cerşetor. din seară pină-n zori. vastă. Mai vezi. Şi sîngerînd actorii dansează-a nesfîrşire. Voluptate! Diva supplicem exaudi! Zeiţă răspîndită-n aer. Voluptate. mărunta Omenire. Regină de azururi. ori sub un soare şters.CAPACUL Oriunde-1 poartă soarta. Privindu-şi jalnic sinul cu care te-a hrănitj». . Endymion aşteaptă. Lună..

care pururi în lupte-i încleştase Şi în străbunii vajnici ca flacăra dansase. pădurea ruginită. Peste cîmpii şi ape prin care taie gindul. semeţ. la sfatu-mi. Acolo. Gitche Manito. ca nisipuri împestriţaţi. în picioare. Cu mîna-i de-ndrăzneală. Creatorul Firii. spre fumul ca un glas. şi vast. unde Gitche Manito-a poruncit. Stăpînul mare-al Vieţii. luptători. Şi-acolo. Profeţii cuvintară: «Vedeţi această bandă De fum. Apoi albastru abur se arginta treptat Şi se mărea întruna urcind neîncetat De-ajunse să se spargă în bolta azurie. Fiind. Dintr-un buchet de trestii cu falnică statură A luat pe cea mai lungă spre-a face-o nalt burlan. Spre Camere Rouge. echipaţi de luptă cu indîrjite chipuri Înaintau prin verdea prerie. Şi coaja unei sălcii a rupt cu mina Sa El. . veniţi de orişiunde!» Prin patru părţi de zare prin care umblă vîntul. nordicele lacuri cu ţărmii viforoşi. Mari. ca-n toamnă. avan. Şi-a meşterit o pipă superbă pe măsură. ca blinda coloană miresmată. Toate şi toţi văzură imensul fum departe Urcind in dimineaţă cind zări se rumenesc. Pentru-a chema la sfatu-i popoare numeroase Precum nisipul mării şi ierburile joase. care-i asemeni cu mina ce comandă. Chiar valea Tawasentha ce-i raiul pămîntesc. luleaua a-ndopa. marele-i semnal. Tăcuţi se îndreptară in acel mare ceas. ca brazda cenuşie. La Rouge Camere. o stincă-a smuls. la începutu-i. In dimineaţa calmă se arătă pe dată. In lină înălţare şi soarele l-ascunde? Gitche Manito este pe toţi Stăpînitor. şi-ncrezător ia sine. pe-nalte stînci. Războinicii din triburi semnalul au zărit. şi mîndru. Şi fumul sfint. Abia ghicite virfuri a' Munţilor Stîncoşi. Şi stlnd în pisc stincos El a fumat. Prin acest fum de taină el spune tuturor: «Voi. lumina îl podobea frumos. Toţi.PIPA PĂCII DUPĂ LONGFEIXOWAtunci. deci. Şi codrii Tuscaloosa se-nmiresmind aparte. A coborît puternic din zarea dimineţii la verdea şi imensa cimpie cu coline. Şi ura. ca felinar astral Aprinse Pipa Păcii. Popoarele zăriră. Lumina dominind-o şi spaţiile-adinci Sta drept.

Fără vărsări de singe. Iar Spiritul. Şi spre-a le domolire minia grea. Pericolul stă-n toane şi-n veşnice-ndoieli. Puternic. ursul. cu păsări le-am populat din plin. Străvechea vinătoare v-o am făcut uşoară. Iar el. Prin poarta-ntredeschisă se înălţa la cer — Prin aburii-minune ai norilor de fum . bizonul ce vă-nfruntă. în dulce înfrăţire Fumaţi toţi Pipa Păcii. armele de luptă indată-şi aruncară. Vă lepădaţi dispreţul: e-un înţelept perfect. blindeţea se ivind. Şi-a frunţii fierbinţeală cu umbra palmei sale. O sărbătoare-a vieţii sunt vorbele-i şuvoi. Deci. Da. se-ncontrau prin ura străveche şi riătingă. De ce. pricepuţi la toate. Şi fără războire. Ci daţi-i ascultare spre-a nu pieri apoi! Spălaţi-vă în valuri culoarea de pierire. Şi ruga. şi care. Mai Mare peste Fire. de lei. Aici belşug de trestii şi piatră. mina dreaptă o-. Le spuse atunci cu vocea de ceruri majestuoase Asemeni unor ape venind tumultuoase Ce cad peste adincuri cu vuiete-abisale: ii «O. Gitche Manito. Curînd la voi veni-va din partea-mi un Profet. mă desgustă-amarnic războaiele-ntre fraţi. De ce nemulţumirea şi vorbele de-ocară? Bogaţi sunteţi şi totuşi furaţi de la vecin! Da. le mai şi înfloriră. v-a dat Castorul. dar. şi fiţi ai păcii regi!» III Ei. eşti plină de păcat! Voi.ntinse peste ei. Cind el. seminţie scumpă. Spre-a vă-nvăţa Iubirea şi-a suferi cu voi. Şi Marele Manito.. el.-copiii şi-i alinta zimbind! Cu sufletu-n lumină plecau spre calme zări. munţi întregi.Le-incendia privirea şi rămineâ cumplită. A sîngelui culoare in valuri îşi spălară. de-acuma o hotărîre sfîntă Vă dă Gitche Manito. faceţi-vă pipe. Ci numai în unire puteţi să vă salvaţi: Trăiţi de-acum în pace şi-n drepte rînduieli. vînătorul devine asasin? Iar bălţile. dar nu cu ochi despoţi. cel care vă cuvîntă. Din stincă şi din trestii lulele meşteriră Şi. renul. şi dorinţa ca simple întocmeli. părinte bun la toţi. fiii mei. Privindu-i cu asprime. Stăpin pe-ndepărtări. Gitche Manito. Ca un părinte cărui dezordinea nu-i place Dorind ca veşnic fiii săi să trăiască-n pace. ce nu ştia să plîngă. Pe chipurile crude.

Da. pletele Zeiţei le-ai înşfăcat c-o mină De duritate plină — ce-altdată te-a-nhăţat — Erai deplin stăpînul. Privirea-i. purpură şi hiacint. Parisul îl alunga mereu. Că inima-ţi nu-i pentru plăpinde sărbători Şi-această frumuseţe ca fierul in tenebre Va re-zidi Infernul cu nesecate febre. Acum. El: neirifrint ca fiara şi liber ca un zeu. ca la artişti Ce opera-şi mîngîie cu degetele. Noroi am frămîntat şi aur am iscat Avea in ochi puterea ce-n inimă-ascundea. acea precocitate Cu care te-nzestrase mindria de-arhitect: Zidirile în care ai îndrăznit corect Şi anunţau cu fală a ta maturitate. Care-i scimbase trupul in chinuri nesătule A fost de trei ori dată prin balele subtile Ale acelor multe şi groaznice reptile Pe care.umilelor făpturi. eu rid de trecătorii flămînzi. Ardea un foc in ochii-ţi. in pruncie. trişti. Deşert vivant.Atoateştiutorul urca sublimul drum — Prea-mulţumit de fapta-i: tărie şi mister! LUI THEODOR DE BANVILLE Tu. Ca fructe-n pîrguire a lor virginitate. Hercule! FÂRÂMITURI(VERSURI DESPERECHEATE) ORGOLIU Îngeri îmbrăcaţi in aur. . Ivindu-le-n oglindă. LACOMUL Rumegind. sterilă voluptate. Ca un obuz aş exploda De nu aş suge ca un cancer. nepăsător bărbat. Şi nări in fremătare drept griji. nici timidă şi nici nepăsătoare. Se răspindea in juru-i cu lăcomie mare. stăpina sorţii tirind-o prin ţarină. le-a strîns de git. Geniul şi dragostea sunt datoriile-mi uşoare. tinereţea fi-va-ţi bogată-n mari furtuni Ca Zodia Leoaicei cu ochii arzători Ce ne alintă fruntea şi braţele-n sudori. răscolitori. Spre a-mplini desfriul cu groaznicele-i guri Şi a-ntrista simţirea . Dar eu zăresc in ochii adinei. Poete!-al nostru sînge ne părăseşte — faur! — Şi nu din intîmplare cămaşa lui Centaur. Călătorind în spaţii şi respirind fugos Ea naşte-acele zine cu mersul amoros.

blînd ca un proscris. Templele tale vomitînt rugăciuni muzicale. încă-a noastre inimi se-aseamănă c-un han La care hămesiţii vislndu-şi masa. îngere puternic pe chipul mîndru-avînd A Iadului pecete sub care te-ai nălţat. Plăcerea ta fără oprire Ca peste tot.Da. in cuşcă mi-ai băgat Spectacol de ruşine cruzimii tale-oricind. Tu ce mă-mpingi spre hăul din mine chiar stind drept Purtînd veşminte sfinte sau barbă de-nţelept Spe-a-mi oferi otrava iubirii ce înşală BLESTEM Bancul de peşti nestăpinit şi dur Şi trecătbarea-ngustă. perdeaua Sub nici o adiere.. popa. o. patul şi vinul au insecte Pe oaspeţii aceia eu i-aş servi-n genunchi! SPLEEN SCHIŢA PENTRU UN EPILOG LA A DOUA EDIŢIE Liniştit ca un înţelept. Şi. De-o patimă nebună sta aeru-mpregnat. . E rece vatra... Bombele şi pumnalele. Imblîhzitor feroce. Hotelurile tale fastuoase. ochii de bătrînă nebună. preafrumoaso. Coşmar în miez de noapte. Şi pleacă fără-ntoarceri. dînd cerurilor rază.. tu încîntarea mea. se-arată fără-a se vedea. maelstromul vorace Agită mai domol nisipul sur Decît a' voastre inimi.. patul. o baie a iubirii Tu. dbborind sub sine molaticele perne Un trup superb ca noaptea odihnei se aşterne Şi somnul podobindu-şi cu un surîs total A spatelui său urmă de pofte chinuit. Ele-s o aruncare de nobilă putere Acolo unde farul vedeta luminează Dar care şi ucide moluştele-n tăcere. am zis Te iubesc. Ca spre o lampă fluturi se năvăleau. ce camere infecte: Război. izbînzile şi sărbătorile tale. e-ngust al nostru unghi. ţipâ-n van: Ci tac: studentul. iar sreaşina ca neaua. Mahalalele melancolice. Orgiile-ţi fără de saţiu şi fără suflet dragostea. în însuşi răul. tac: tîrfa şi soldatul. amoruri. Fără de-asemuire.. Disperările-ţi copilăreşti. Era o noapte caldă.. ştiinţă. Grădinile de intrigi pline şi de suspine. La cei ce-s înlăuntru se roagă. Sirenă-n totul goală.

Canalele cu sînge spre Iad tălăzuind. departe. Viciul tău. păduri in ascultare. dispreţuite legi.Descurajările tale. acum clnd mi te-asameni. rămîneţi martori de truda-mi împlinită: Perfect precum chimistul şi-n sufletul meu sfînt. orchestre asurzind Şi pietre fermecate zidite-n fortăreţe. Statuile trufaşe cu umerii in ceţuri Şi turnurile tale deasupra strălucind. Reginele-ţi din teatru cu vocile-ndrăzneţe Şi clopote. Şi pajiştile-alpine călcate-ncet de vite. pierindu-le izvorul. dacă rochia-i într-un tufiş se prinde. III Acolo sus. Şi oratorii care îţi predică amarul. Voi. Asemeni şopotirii amorurilor noi. Ce Dumnezeu le puse de la-nceput in noi? II ti place s-o zărească în fustele ei albe.. Şoptiri şi lungi ecouri parcă din altă viaţă. Cind saltă printre arbori cu înverzite salbe. Şi-asemeni cu-Orinocul. toţi. priveşte: l-am transformat în aur. POEME DIVERSE POEME DIVERSE Nu-i aşa câ-i plăcut. explozive bucurii Care fac să rîdă cerul peste morţi şi peste vii. la fel cu ceilalţi oameni. Principiile-ţi salvate. Iar dincolo de-acestea un Iac precum abisul înconjurat de piscuri. cu-auz de ceaţă.. Eu. lucrurilor. Stîngace-n graţii pure atunci cind işi ascunde Piciorul. Focurile-ţi de-artifiqi. dincolo de ele. bufoni în zdrenţe nouă: în purpură şi aur şi încă-n hiacint. costişe înverzite Şi. în lungă obosire. roş. mai sus de drumul mare Sunt ferme şi vilcele. pragul dimineţii Şi-naintînd întruna pe cruda noastră cale Să ascultăm ecouri din Încetată vale. departe. Şi îngerii tăi încă. E mohorît deşertul înalt. Să căutăm o clipă spre Răsăritul vieţii Spre-a revedea. şi tunuri. prea-venerabil în mătase îmbrăcat Şi rizibila-ţi virtute cu privirile spanchii In extaz spre luxul care îl depling cu-adevărat. Şi totuşi cîteodată se simt. sosind abia. stors-am esenţa ca un faur: Noroiul tău. Şi apa doarme-ntruna imbogaţindu-şi visul: Nimic nu-i întrerupe eterna neclintire. măreaţă-ncremenire. .

cu speranţele pierdute. din intimplare. Peste-aceşti munţi pe care doar viatul ii sărută. şi iată de tine n-au habar!» Căci obosit de lume. ades Odinioară-n clipe goale. iartă-mă. Sub paşii mei. iţi pare că visezi. să cate spre azur Şi să se adreseze Celui fără-contur Spre-a dărui iubirii. A unui suflet care. Aceste melodii umile Minuni sunt inimii sihastre Şi ele vin către febrile Şi grele simţurile noastre. îndurare. Iar cînd. Peste gheţarii veşnici în soare aurind. un nour rătăceşte Şi adumbreşte faţa acelui lac sever Ai crede că vezi umbra. cu ochii-i. mi-e inima de ciine! Toţi m-au corupt. Fu nevoit. . Ferestrele-au rămas închise. plutind dumnezeieşte. pătrunde-n cer. S-ar zice cum că cerul cu-a lui singurătate Se oglindeşte-n apă. Săracu-i trist şi e supus. Stăpîne. deasupra-mi. de zicerile amare. E ea. Cea veşnică tăcere şi muntele-n paterea Acelui aer tainic. prăpăstii stîod la pindă. Ingrat! dar cine poate şti Cit am visat la cele zise De bunul meu amic Henri! Vai! n-ai plins pentru altul nici pentru tine chiar? Nu te-ai rugat la Domnul: «Tu. Şi peste sîînci semeţe. din ceruri. chiar acuma o ascult Afară fredonînd uşor Precum un monoton tumult Pe care-n mtne-1 port cu dor.Ca un oftat de clopot din zare. Plimbîndu-ne în seara caldă: Că-i o plăcere de nescris Să-asculte-aşa o serenadă Cînd chiar plăcerile-s plictis. IV Ah. Nu mă iubeşte nimeni. încet. Şi-n iezerul in care mor serile pe tind. iar stincile străvechi Ascultă-n reculegeri a lor divinitate: Mister sublim spre care noi nu avem urechi. bâtrîna bocitoare Muză-a sărmanilor. d-undeva. Şi m-am gîndit atunci la clte Un bun prieten mi-a fost spus. Ne Incintă cu dulce vers! Dar. jur-împrejur: tăcerea! Tăcerea de din care ai vrea să te salvezi.

Să se-nconjoare acuma de taina cea profundă, Privirea să-şi închidă cind toate îl privesc, Vecinilor nu spună: «Doar cerul îl iubesc», Ci Domnului să zică: «Dă-mi pacea ta fecundă!» La fel, închis de preot, stă templu-n năzuinţă; Cind peste-acoperişuri coboară noaptea-ncet, Cind-gloata se desface de-al străzilor magnet, Se umple de tăcere şi capătă fiinţă. VI Ştiu, ai trecut, adesea, tu, suflet de poet, Prin cîte-un sat mai mare, gătit sărbătoreşte, Cînd cerul şi pămîntul se-mbrăţişau discret: O duminică-naltă, c-un soare ce-aureşte; Clopotniţa vibrează lansînd acel verset, Care pătrunde-n toate adine, dumnezeieşte, Cu elegantă pompă, bătrini şi tineret, Se-ndreaptă către slujba ce-acum se pregăteşte; Fiinţa ta mondenă mişcată-i in adine De sunete de orgă, de clopote ce plîng, Şi-n inimă, deodată, se-adună un suspin! Cucernicia, iată, în tine se ridică Desferecînd din vreme trecutul tău senin, Şi-n miezu-i, luminoasă, o zi de duminică! VII Eu nu am ca metresă ilustră o leoaică: Şi-mi dărui puritatea la o mahalagioaică.; Nesuportînd pe cei ce au ochiul furibund, In inima prea tristă odorul îmi ascund. Pantofi, spre-a-şi cumpărare, ea sufletul îşi vinde Şi Dumnezeu, prea-bunul, ar rlde de-aş cuprinde Ungă infama asta pe-acel modest Tartuf, Eu, care-mi vînd gindirea spre-a fi celebru,...uf! S-a viciat, trăznita, şi poartă, deci, perucă: Pe ceafa ei cea albă curg plete, buclă-n buclă; Ne-mpiedecînd, aceasta, săruturi amoroase Să plouă-acum pe fruntea cea cheală-ntre cheloase. Chiorîş la toţi se uită ciudata ei făptură Sub gene lungi, umbroase, cum îngerii avură; Ci ochii toţi, avizii, ce-o condamnară greu, Privirea sa ebree n-o vor uita, nici eu! Douăzeci de ani, atit, doar. obrajii i-au căzut De fiecare parte i-atîrnă peste gît, Şi totuşi noaptea-ntreagă mă trage peste ea Şi sunt ca pruncul proaspăt: o sug, o muşc, mă vrea, Şi-i bine că adesea nu are-o para chioară Ca umerii să-şi ungă şi-apoi o subsuoară: O ling eu pe tăcute cu şi mai multă-ardoare Decit Magdala-n patimi a' Domnului picioare. Sărmană creatură, plăcere-n gîflire, De-aşa sughiţuri aspre nu poate să respire,

Şi bănui din aceste scurte-opintiri brutale C-a ros, desigur, plinea cea veche prin spitale. Neliniştiţi sunt ochii-i de-a lungul nopţii crude, Crezind că văd alţi doi ochi in uliţele-afunde; Fiind prea primitoare cu falşii săi eroi, I-e frică de-ntuneric şi crede în strigoi. Ba chiar, plăcîndu-i seul, 1-a folosit mai mult Decit savantul, noaptea, pe-al cărţilor tumult, Şi i-a scăzut şi foamea, iar ochii-s brilianţi Cînd ii apar din noapte defuncţii săi amanţi. De o-ntîlniţi, bizară şi împopoţonită Pe-o mizeră stradelă, spre margini, rătăcită, In jos ţinlndu-şi capul de porumbel rănit Tirîndu-şi prin noroaie călciiul dezgolit, Să n-azvîrliţi, de scîrbă, înjurături spurcate Spre faţa prea fardată a bietei nespălate, Căreia chiar Famina, zeiţă şi iscoadă, I-a poruncit a-şi scoate juponu-n plină stradă. Ei, da! boema asta e tot ce am mai bun: E perla mea, regina la care mă supun, M-a legănat adesea pe sînu-nvingător Reincălzindu-mi firea cu mucedu-i amor. VIII Aicea zace cel ce prea mult iubit de dame, A coborît de tlnăr la ale lui infame. IX Tu, nobilă femeie cu timpu-n apogeu Fără-a gindi prea multe dormi sau visezi mereu, Şi imbrăcată-n antic strai grecesc, De zece ani încoace, care-au trecut alene Obişnuindu-mi gura cu sărutări viclene Tu îngrijeşti un dor călugăresc — Orgiei preoteasă ai fost, ţi-aduci aminte!? Iar astăzi, neplăcindu-ţi adincurile-ţi sfinte Să-nmugurească într-un pui de om, Alungi, prea-credincioaso, stigmatul alarmant Pe care chiar virtutea cu plugu-i 1-a-mplîntat In plntecul matroanelor, atom. Imberbi, atunci, cu toţii, în bănci mai învechite Decît acele lanţuri, cu mult mai lustruite, Ce-a oamenilor piele frecatu-le-a mereu, Noi ne tiram tristeţea ş-acel dezgust ateu, încovoiaţi sub cerul pătrat, privit cu ură, Bind, zece ani, un lapte de aspră-nvăţătură. E mult de-atunci dar vremea aceea ne-a marcat: Voiam să spargem sensuri la dasicu-nchistat; Profesorii ce nu se-mpăcau cu-a voastre rime, Se prăbuşeau ridicol sub ale noastre scrime, lăsîndu-1 pe şcolarul, de-acum învingător, Să-şi urle bucuria in grai latin, sonor. —

Care din noi atunci — ah, da, adolescenţa — Precum o oboseală nu i-a simţit prezenţa — Ochiul pierdut în zarea posomorîtă-a verii Sau in înmărmurirea zăpezii, — să nu-1 sperii, Auzu-avid şi sincer, — şi supt în hăituiala, Ecoul unei cărţi sau un strigăt de răscoală? Era mai ales vara, cînd plumbii se turnau, Precum aceste ziduri ce mari tristeţuri au, Cînd fierbinţeala zilei sau picla toamnei reci Iradiau spre ceruri trăirile lor seci, Făcînd să somnoleze-n balcoanele propice Adolescenţii care mai ieri jucau arşice; Sezon de reverie cînd Muza sta din şopot O-ntreagă zi s-audă bătaia unui clopot; Cînd chiar Melancolia, la prînz, cind totul tace, Stă cu bărbia-n palmă ne mai avînd ce face, — Cind ochiul e albastru şi nu religios Ştiindu-se oricine obscen de dureros, — Tirîndu-se abia şi precoce-n plictiseli, Cu fruntea transpirată-n ascunse lîncezeli. — Şi serile bolnave şi nopţile fierbinţi închipuite fete care te scot din minţi, Ivindu-se-n oglindă, — sterilă voluptate, — Ah, fructele lor coapte, a lor nubilitate, — Ce seri italiene, cînd moale~i neputinţa, — Ce de plăceri viclene descoperă ştiinţa, — Cînd mohorîta Venus, din jilţul ei de nori, Revarsă-n valuri moscul: cădelniţînd candori. — Aşa a fost conflictul, domoale circumstanţe; I-aţi dat drept sfat sonete, l-aţi pregătit cu stanţe, Cum unei cărţi deodată esenţa-i presimţii, Eu am purtat in suflet povestea cu-Amaury. Abisul mistic este de indoială-aproape — Beţia, infiltrată cu-ncetu-n mici etape în mine, ce-n cădere, prăpastia-mi place', Mi-a descifrat sublimul suspin al lui Rene, Şi setea ridicindu-şi mereu tot maţ* bizară, — Adincul meu muncindu-1 emoţia amară. — Am absorbit, prin zile, miasme şi parfume, Şi amintiri defuncte cu-nvăluiri molcume, Şi lunga împletire a frazelor-cabale, — Şi rugăciuni şoptite, mistice madrigale; — O carte voluptoasă, ce nu ştiu de-a rămas. — Apoi, fie-n adincul unui azil retras, Fie sub naltul soare al zonelor'alese, Eternă legănare a valurilor dese, Născinde orizonturi, mereu fără sfirşit, Readucind în inimi divinul dor vrăjit, — Fie-n răgazuri surde a' zilelor de foc, In trîndăvia rece cînd brumele se coc,—

A vrerii artă crudă. natura. cel mai cast amor. farmecul tău e chiar arhitectura: E. Se prăbuşeşte zilnic. poate-un compliment? Eu sunt în faţa voastră ca un amant. căci răul prin rău piere. fireşte! XIV MONSELET PAILLARD VERSURI PENTRU PORTRETUL SÂU Toţi îmi spun micul motan. imbrăţişind săgeata. puternice-amăgeli. Şi cum. — Să-njunghiem deci răul. comoară preţioasă. am perfectat. — Eu răsfoiesc misterul alene se ivind Din cartea asta scumpă mult celor renegaţi. mereu! Iar eu mai zic: — Spre-a-mi podobi cel rău. Eu te-nfloresc. Ca un flacon parfumul îşi goleşte Mereu. in timp ce eu. mereu însingerata. proscrişi. — ncolăcindu-se-n plăcere. ce-o mingiie şi-o doare. vreau să vă văd golite Mereu. Iar inima străpunsă. de-un demon dăruită: — Spre marea voluptate se trece prin durere. le bei cu ochii-nchişi. bruna mea stăpînă. — Toţi cei iubiţi. mereu! Da. ispită. Privindu-mă-n oglindă. şi mîndru sunt. columbe zburătoare Chemindu-se-n pădurea deasă. Răspunse el: — O. Se dăruie sărutului şi-l cere Mereu. Femeiuşte elegante Vin la mine apetisante: . Mereu. oricind. Şi-a nu uita durerile primite. Poet! o-njurătură-i. XI Cit va dura. XIII Da. Eliza. dulce hău. aş spune.Sub fumul de trabuce tavanu-acoperind. Păzindu-şi amintirea. Au farmece ascunse. Căci mîinile-i şi ochi-i. natura frumosu-1 podobeşte. Ca vasele cu fiere-s. ea frumuseţea. mereu! XII tn mijlocul mulţimii atit de schimbătoare. mereu! Cind totul doarme-n preajmă. sau. iubite. Carafe dulci. zău. Ea caută ecoul. Destinul lor: să fie de-aceleaşi boli marcaţi. Şi-ndrăgostitul ce se dăruieşte. minune. deci. A tristelor lui vorbe. atent Privind la o fantomă cu multele-i momeli. — amorul tău? Se alinta copila-n clar de lună.

ce mult îmi place Acelui domn zburdalnic. Plăteşte zel. Talentu-i. LA HERMITAJ Nu te-am găsit! Am fost la tine Spre-a auzi-un cuvint de bine. cel mai mare. citi vor fi. de-a mea vină. Stind bine-n ziduri încastrat. Cartier Ixelles. precum chiar eu aş face!) Să-i spui. Jeannei. încearcă-ţi toată elocinţa La scumpul Coco-Malperche.Sunt un paşă năzdrăvan. Căci. POEME DIVERSE Cer de-azur. proştilor. — La fel domnului Scriitoru Şi. Doar n-o salută vrun măgar!) Omagiul meu de cărturar.-n inălţime-i Cit piramida lui Keops! XVIII Domnului Auguste Malassis Strada Mercelis Trei-zeci-şi-cinci bis. Faimosului poet castrat. . ce-i duc doru'! XVII SONET. muşcaţi-mi coada! XV E chiar seducător ciudatul tău proiect — Dar din toţi. Cititori. cum zic unii! Duduiei Fanny. Bruxelles. Rops. El. Adică unui factor Versificator). Doar in ochii mei aflaţi. prefer nebunii: Eu. Voi sta. (Aşa. sigur. De vreţi să mă-nfricoşaţi. de-o fi. Intre sălbateci. te rog. cum e cascada. spune-i tu (Ea nu iţi va răspunde nu. Dacă-n vacanţă-ţi duci fiinţa Spre a gusta ce nu mai e. va-nvinge Bruandet! XVI VERSURI LĂSATE UNUI PRIETEN ABSENT ORAS. Cum cineva in Africa Atena veche-ar căuta. dar şi mincare. premiul Romei nu-1 deţine. SCUZ1NDU-SE DE A NU PUTEA INSOŢi UN PRIETEN LA NAMUR Fiindcă mergi spre-oraşul care. (Recomandată lui Anoste La poştă. însă. in carantină.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->