Mihai Marginean, SS, an I Introducere Pirateria este o actiune prin care membrii echipajului unui vas, prin amenintari

i violent , preiau controlul altui vas, ori r pesc bunurile sau persoanele aflate la bordul acestuia. Termenul provine din limbajul navigatorilor, insemnnd talharii sau jafuri pe mare. Cei care aveau aceasta indeletnicire erau numiti pirati, hoti de mare. Pirateria a fost legata de evolutia constructiilor navale, a strategiilor navale si a comertului maritim. In unele perioade istorice, ea a influentat constructiile navale si tehnica luptelor pe mare, dandu-le impuls . Uneori a paralizat complet comertul maritim, provocand mari crize in regiunile bazinului mediteranean. Secolele V-XI In primele secole ale erei noastre au avut loc modificari spectaculoase in configuratia militara si politica a zonei ce cuprindea Europa , Africa de Nord si Asia Mica. A fost momentul prielnic pentru reaparitia temutilor jefuitori ai apei in Mediterana. Piratii au revenit in forta pe vechiile lor teritorii, existand insa modificari in structurile lor, acestea fiind datorate evenimentelor istorice cat si religioase. In aceeasi perioada, dezvoltarea economica si tehnica din Orientul Indepartat duce la existenta unui transport comercial de amploare. Existau operatiuni pirateresti de amploare in Oceanul Indian si Marea Chinei. Chinezii au cunoscut fenomenul pirateriei timp de peste 15 secole, fenomen care a depasit orice alta manifestatie de acest gen din lume. Sefii acestor violenti jefuitori au dat dovada de forta politica si militara si au luat parte la puternice infruntari armate, deseori dand dovada de patriotism. Astfel , in secolul V, piratul vrajitor Sun En a condus rascoala impotriva dinastiei Jin. Prada vizata era diversificata : de la transporturile de aur, perle si argint pana la matase ori stofe gasite pe vasele care faceau comert. Chiar si barcile pescaresti si vasele mici erau atacate si jefuite si oamenii ucisi. Datorita influentei pe care piratii o exercitau la curtea Chinei si a nepasarii pe care Fiul Soarelui o manifesta pentru zona maritima, interventia imperiala s-a dovedit ineficienta , lucru ce a dus la dezvoltarea si extinderea pirateriei. Desi aparent centralizata, China era un stat care nu putea fi controlat de catre o singura persoana. Mandarinii1 si conducatorii provincilor aveau legaturi cu capeteniile piratilor, care erau printi sau nobili de seama. Acest lucru explica durata si intensitatea fenomenului pirateriei din Extremul Orient.
1

mandarin functionar public, de grad inalt, din China feudala 1

Normanzii Acesti razboinici si negustori din nordul Europei erau cunoscuti pentru raidurile lor salbatice. Razboinicii purtau costume de zale, coifuri metalice cu aparatori pentru nas si uneori pentru gura. Topoarele lor uirase, ca si sabiile cu doua taisuri,erau arme de temut. Norvegienii se dovedeau arcasi foarte buni, utilizandu-si intotdeauna sagetile cand atacau localitati izolate sau ferme pe care le pradau. (Dan Starcu, 1997) Oameni aspri, normanzii aveau o conceptie fatalista despre viata, exprimandu-si viziunea in versuri precum : Ia-ti armele, fiul meu, si arunca-te in valmasagul luptei. Cel nobil nu trebuie sa se gandeasca decat cum sa manuiasca spada si cum sa despice valurile cu nava lui. ( Horia Matei, 1996) Dupa credinta lor, cei care mureau cu arma in mana pe campul de lupta aveau sa se bucure vesnic in palatul Walhallei, care apartine zeului suprem Odin. In acest loc veselia si petrecerea se opreau o data cu apusul soarelui si reincepeau la rasarit . Cele 540 de porti ale palatului erau pazite de catre un lup fioros, care nu permitea decat celor curajosi si temerari sa intre. Trupurile celor morti erau arse pe rug sau ingropate in morminte sapate in forma de nava. Legendele nordice consemneaza numele unor razboinici batrani, care negasandu-si moartea pe campul de lupta s-au sinucis: dupa un ultim ospat, in care petrecea impreuna cu familia si prietenii , cel hotarat sa se desparta de viata se arunca din inaltul stancilor in mare. (Horia Matei, 1996) Nava juca un rol foarte important in viata normanzilor. Acestea erau adaptate perfect jafurilor : lungi de 20-25 de metri, dotate cu un singur catarg si cu un rand de vasle, se deplasau cu mare viteza. (Dan Starcu, 1997) Corabia purta scuturile razboincilor nordici prinse pe partile laterale ale bordului, deasupra vaslelor. Aceste nave reprezentau o revolutie a tehnicii constructilor vamale de la acea vreme si erau numite drakkar2. In timpul expeditilor, razboinicii trebuiau sa asculte orbeste de capetenie. Sefii erau alesi dintre cei mai viteji luptatori, care trebuiau sa cunoasca semnele scrierii. Dupa finalizarea expeditiei toti erau egali , petrecand impreuna pentru a sarbatori victoria. Problema orientarii normanzilor a reprezentat multa vreme subiectul unor controverse. Unii istorici sustineau ca ar fi fost dotati cu calitati extradordinale, avand un simt al orientarii extrem de dezvoltat, asemenea pasarilor migratoare. Altii sustineau ca vikingii ar fi cunoscut proprietatile acului magnetic sau se orientau cu ajutorul constelatilor solare. De asemenea , normanzii cunosteau directia vanturilor si a curentilor marini, precum si directia de migrare a pasarilor calatoare. Aceste cunostinte ii ajutau la orientare si ii calauzeau pe intinderile nesfarsite ale oceanului.
2

drakkar in germana Drache: zmeu, balaur

In ceea ce priveste lupta pe uscat, tactica lor era bazata pe atacul prin surprindere . Cand aveau posibilitatea luau caii din localitatile de coasta, cu ajutorul carora patrundeau in interiorul regiunii pentru a o jefui. Aceste metode i-au facut cunoscuti ca cei mai primejdiosi jefuitori ai vremii. Egil Skallagrimson, un vechi poet nordic, relata o intamplare din care reiese caracteristica mentalitatii si moralitatatii vikingilor. Impreuna cu alti vikingi, poetul pirat a plecat spre tarmul german pentru a-l prada. Nava lor a fost surprinsa in larg de barcile pescarilor , care erau mai numerosi. Vikingii au fost invinsi si capturati apoi intr-un sat pescaresc, unde urmau sa fie judecati si condamnati. Noptea, au fost inchisi intr-un hambar, de unde au reusit sa evadeze. In timp ce se indreptau spre tarm, au luat cu ei tot ce au putut din hambarele localnicilor: grau, vite, unelte.Ajunsi pe vas , Egil le-a spus : Ceea ce am faptuit noi nu este vrednic de un luptator. Fiindca am furat pe ascuns ca niste lasi. Sa mergem sa spunem acelui om ce anume am luat de la dansul si, daca va fi nevoie, sa ne batem. Spusele sale nu au avut nici un efect asupra celorlalti 12 vikingi, insa poetul s-a intors singur la casa celui pagubit. Cum toti cei dinauntru dormeau, si-a anuntat sosirea dand foc acoperisului casei. Apoi i-a asteptat sa iasa, in fata usii, unde i-a ucis pe toti. Apoi s-a intors la vikingii lui cu constiinta impacata spunandu-si Am infruntat dusmanul in fata si l-am lovit cu curaj.... Doar omorul ascuns era considerat ca fiind un pacat si era pedepsit tot prin sange: atat ucigasul, cat si cel care a tainuit omorul erau ucisi. Omorul pe fata nu era considerat a fi o crima si se putea rascumpara prin bani. Dupa ce era platita amenda, faptasul era absolvit de orice vina. In perioada medievala timpurie , tinta principala a vikingilor erau castelele si manastirile , deoarece aici gaseau hambare pline si obiecte pretioase. Cum apareau primele semne ale primaverii, vasele lor se indreptau spre tarmurile bogate din apusul Europei. Piratii normanzi adunau fara efort roadele holdelor, furau animalele si tot ce le putea fi util, omorau locuitorii sau ii luau in robie. Aceasta era secerisul de vara al normanzilor. Strandhugul era o mica expeditie piratereasca indreptata impotriva unei asezari de coasta caracterizata prin: aparitia brusca a piratilor, debarcarea, macelarirea populatiei, incarcarea drakkarului cu provizii si alte bunuri jefuite, apoi incendierea asezarii si imbarcarea (Horia Matei, 1996) . Aceasta se efectua cu putine nave, uneori cu un singur drakkar , iar populatia atacata era surprinsa, neavand timp sa-si organizeze apararea. Expeditiile pirateresti ale normanzilor au insemnat un dezastru pentru viata economica si sociala a numeroase regiuni, precum coastele Belgiei si Olandei de astazi. Zone infloritoare la inceputul erei noastre , acestea au disparut pentru vreme indelungata in urma atacurilor normande si s-au ridicat tarziu , catre inceputurile epocii moderne. Contemporanii aveau o vorba Pe unde trec normanzii, nici latrat de caine nu se mai aude, care pare sa fii fost adevarata .

Piratii din Mediterana respectau in general anumite locuri sacre, cum ar fi insulele Delos si Samos . Insa vikingii nu faceau acest lucru. In anul 793 ei au distrus Lindisfarne , numita si Holy Island (Insula Sfanta), unde se afla o manastire benedictina infiintata in anul 635 de regele Oswald si sfantul Aidan. Aceiasi soarta au avut-o si manastirea si scoala de pe insula Iona , din largul coastei Scotiei, infiintate de sfantul Columban in 563. Urmele atacurilor vikinge se vad si astazi in orase precum Dunkeld, Melrose si Tweed si numeroase alte localitati vechi engleze si scotiene. Turistilor li se arata ruinele manastirilor distruse de piratii nordici. Exista si orase care au fost intemeiate de navigatorii scandinavi, precum Dublin, Wexford si Cork. Acesti blonzi cu chipuri de ingeri(cum i-a numit un papa italian) au fost cei mai fiorosi pirati, jefuiotori si ucigasi, au depopulat regiuni intinse ale Europei si aduceau jertfe omenesti zeilor. In urma lor, in bisericile de pe tarm din Anglia, Irlanda si Finlanda, in cadrul slujbei era rostit si mantuieste-ne pe noi, Doamne, de mania normanzilor! Regii normanzi din Suedia, Norvegia si Danemarca au incurajat expeditiile pe alte continente. Eric cel Rosu a descoperit si cucerit Groenlanda. Fiul acestuia, Leif a ajuns in America, insa descoperirea sa din sec. IX-X nu a avut ecoul descoperirii lui Columb. Normanzii au cucerit Sicilia si sudul Italiei, invingand fortele bizantine la Bari. Au reusit sa patrunda si in Europa de Est pe fluviile Volga si Don, ajungand pana la Marea Neagra si Marea Carspica. In aceste zone erau cunoscuti ca si pirati si negustori. Ajunsi la Constantinopol, multi dintre ei s-au angajat ca si razboinici in slujba imparatului , fiind platiti foarte bine si ridicati in ranguri inalte. Secolele XII XIV La sfarsitul primului mileniu, cruciadele au antrenat importante forte militare, comerciale si politice , intensificandu-se transportul pe mare. Navele franceze, venetiene, genoveze si bizantine asigurau legaturile dintre vestul feudal al Europei si Orient. Acesta crestere a transporturilor maritime a reprezentat un adevarat magnet pentru pirati, care si-au intensificat activitatea. Dezorganizarea , conflictele militare, inexistenta unui control ferm pe Mediterana, precum si numeroasele bogatii in aur, argint, pietre pretioase si mirodenii au favorizat activitatea piratilor, atat pe mare, cat si pe uscat. Pirateria s-a revigorat odata cu declansarea razboiului de o suta de ani, cand navele de comert erau atacate de francezi si de englezi. Pirati precum Mathieu de Cargaret si Jean de Coetauleur au obtinut averi fabuloase. Eustache le Moine a luptat pe Canalul Manecii si l-a ajutat pe regele Frantei. A fost capturat de englezi in 1217, dupa care i-a fost taiat capul chiar pe vasul sau.
4

Nobilimea franceza dispretuia pirateria care se desfasura in jurul razboiului, vazandu-i pe pirati ca fiind adevarati adversari. Cavalerul Froissart priveste moartea unor luptatori care au luat partea regelui Frantei astfel : Nu am pierdut nimic prin masacrarea acestor ticalosi. Prin moartea lor, regele Frantei a castigat 200000 de florini. Tot astfel, marea a fost eliberata de o amenintare grea. Desi aliati ai unora dintre parti, piratii incepeau sa fie condamnati. Biserica ii considera blestemati . Insa atacurile lor nu au incetat pe parcursul razboiului de o suta de ani. In bazinul mediteranean, rivalitatea dintre orasele port Genova si Ventia a dus la numeroase acte de piraterie, care au slabit economic si militar ambele orase. In urma acestui lucru au profitat spaniolii si francezii, dar mai ales turcii, care au ocupat zone extinse ale Mediteranei. Pirateria era caracterizata prin forme de organizare extrem de diversificate, fiind practicata de catre pescari si agricultori ca o activitate colaterala. Barcile si vasele, de diferite forme sau marimi, erau atacate in Marea Adriatica si Egee de pirati , care erau, de obicei foarte saraci. Exista si o piraterie mai bine organizata , structurata pe diverse ierarhii, conduse de adevarati seniori ai marii. Bogata Genova se confrunta cu pirati catalani, din Monaco, Livorno, Piombino, Corsica si Sardinia. Orasul avea nevoie de o adevarata armata, formata din mercenari, pentru a putea face fata atacurilor acestor pirati, extrem de cruzi si amenintatori. Vasele comerciale erau dotate cu mai multe randuri de panze, avand o dotare militara deosebita, existand intre intre 20 si 30 de arbaletieri, cunoscatori ai artelor martiale. Pentru a evita confruntarile vasele se deplasau doar in timpul zilei, formand un convoi, pentru a se ajuta in cazul unui atac. In concluzie, pirateria a reprezentat un aspect important al Evului Mediu, influentand in mare masura viata economica, dezvoltarea si parcusul istoric al mai multor state.

BIBLIOGRAFIE

1. Horia Matei, Pirati si corsari, Ed Universal Dalsi, Bucuresti, 1996. 2. Dan Starcu, Istoria pirateriei, Ed. Coresi, Bucuresti, 1997.