Politica , o vocatie si o profesie

de Max Weber Max Weber (1864-1920) a fost unul din intemeitorii sociologiei moderne economist , sociolog si politician a predate la Universiltatile din Freiburg , Heidelberg si Munchen.In anul 1919 , discursul comunicarea orala-cu tema Politica , o vocatie si o profesie a fost prezentata la initiativa Uniunii studentesti libere din Munchen.Pe fondul unui razboi dar mai ales a consecintelor care au urmat din Primul Razboi Mondial , Weber face o analiza a sistemului politic , pur obiectiva si pastrandu-si mereu ideea ca politicienii domina masele pusa in perspective dostoienschiana , si anume aceea ca pentru afirmarea individualismului totul este permis.Incercand sa raspunda la intrearea Ce este politica? acesta se vede pus in dilema si noteaza formal ca politica ar fi o activitate de conducere autonoma care da nastere unei dominatii sub influenta conducatorilor uniti in uniuni politice care dau implicit notiunea de stat.Statul modern nu poate fi definit sociologic decat printr-un anume instrument ce-i este propriu si care constituie o prerogativa a sa si a tuturor uniunilor politice :constrangere fizica-Orice stat se intemeiaza pe constrangere fizica-Trotkii.Are in vedere ca aceasta constrangere nu constituie desigur instrumental normal sau unicul instrument al statului dar este instrumental sau specific.Sub aspectul aplicarii rationale a unei ipoteze in care fara constrangere nu ar exista dreptul statului la exercitarea constrangerii in acceptiunea lui Weber a face politica inseamna a te stradui sa participi la putere sau a te stradui sa influentezi impartirea puterii.Politica se face fie de dragul de a face politica fie datorita prestigiului pe care il da.Dominatorii vor conduce mereu clasa dominanta si astfel va exista mereu acest raport paradoxal chiar ca exista un raport de dominare o oamenilor de catre oameni.Cat despre motivatia acestei nevoi a omului de a domina alti oameni exista justificari interioare , in primul rand autoritatea eternului de alta dataca a unei traditiuni , datini consfintite.Dominatia traditionala este deci autoritatea data de neobisnuitul dar al unei personae (harisma)adica inzestrarea sa strict personala si mai ales de increderea celorlalti in calitatile sale , dar si dominatia in virtutea legalitatii in virtutea credintei in valabilitatea unui statut legal si a unei competente efective , asadar o dominatie bazata pe atitudinea de indeplinire a indatoririlor legale.Omul de stat in exercita astfel dominatia in cadrul unei legitimitati conferite pe care o numim pura.Dominatorul trece drept o persoana chemata sa-i conduca , drept o persoana cu vocatie de conducator oamenii supunandu-se nu in virtutea datinii sau a legilor ci in virtutea credintei in persoana lui(harisma).El isi exercita aceasta calitate in primul rand asupra discipolilor , decendentilor sau aderentilor politici acesta fiind deci primul strat influent de dominator.Acest termen de dominator fiindu-ne destul de abstract , destul de greu de dat unui sens pentru mase , Weber il inlocuieste cu termenul de conducator politic in persoana demagogului-facand de la inceput paranteza necesara cred ca acesti termeni desi destul de apropiati nu se confunda.Deci sa revenim , demagogul a aparut independent in contextual orasului stat specific civilizatiei apusene , indeosebi zona mediteraneeana.Dar nu este de ajuns ca ceva sa existe atat timp cat nu isi face simtita prezenta.Modul in care forta politica dominanta apeleaza bineinteles in interesul personal sunt in virtutea lui Weber : rasplata materiala si statutul social.In opera lui A.Schopenhauer , omul este impartit in trei entitati fundamentale: Ceea ce este?Ceea ce

are?Ceea ce reprezinta? si de aici putem face paralela ca Weber nu greseste cu nimic atunci cand vede si dominatorul in sensul larg prin prisma acestor distinctii filozofice facute A.Schopenhauer.Luam de exemplu cazul vasalilor care dadeau feuda , principelui pentru mentinerea unei dominatii bazate pe constrangere , mijloacele de administrare pot fi proprietatea acelei categorii de oameni.Stratificarea se produce dupa cum poate fi observat datorita mijloacelor de administrare , in acelasi context fiind pusa odata la nivelul separariiin cadrul inteprinderilor capitalisete angajatii si proletarii fiind separati de mijloacele de productie.Uniunea politica in care mijloacele materiale de administrare se afla total sau partial in stapanirea unui personal administrtiv dependent de stapan da asa zisaierarhie a starilor.Ca exemplu putem da legamantul de credinta al masonului fata de suzeran , dat bineinteles in conditiile de legitimitate.Ierarhia starilor presupune toate formele de dominatie patriarhala sau patrimoniala.Dezvoltarea statului modern presupune o expropriere a detinatorilor de bunurile lor proprii (de fonduri funciare si alte bunuri) avand o utilitate politica-nu utilitate publica.Intregul proces reprezinta un paralelism perfect cu dezvoltarea inteprinderii capitaliste prin exproprierea treptata a producatorilor autonomi.Justificarea acestor exproprieri cel putin pe plan conceptual-de formare a statului-daca nu legal este reprezentat de unitatea de dominatie care incearca sa isi exercite monopolul in cadrul unui anumit teritoriu , este ceea ce in ziua de azi corespunde suveranitatii.In ceea ce priveste clasificarea , modul de a face politica Weber afirma ca exista doua moduri:pentru politica si din politica.Din politica , traieste cel ce cauta sa faca din acestea o sursa permanenta de venituri , iar pentru politica cel in cazul caruia nu poate fi vorba de asa ceva.Conducerea unui stat , a gasirii oamenilor potriviti pentru a face politica presupune deci o recrutare plutocraticaa conducatorilor politici.Reciproca nu este valabila.Idealismul politic lipsit de fundamente si scrupule se regaseste la paturile care din cauza lipsei lor de mijloace nu au nici un interes in mentinerea oranduirii economice a unei societati date.Politica poate fi deci practicata doar de oameni independenti.La nivelul macro , luptele intre partide nu sunt doar lupte pentru promovarea unor partide politice ci mai cu seama lupte asupra controlului asupra repartizarii posturilor , pentru ca acesta ar fi castigul pe care il are partidul care a reunit prin mijlocul sau prin platforma electorala pe care a avut-o asupra maselor.Rezulta deci caracterul efemeric al faptului ca partidul politic nu are rolul primordial de a aduce la indeplinire platform sa electorala ci rolul subsidiar de a-si imparti in primul rand posturile pe care le-au castigat, ar putea rezulta din aceasta imparteala anumite dispute , anumite controverse la nivelul politicului , insa unitatea este foarte importanta si deci manifestarea politicii intrene in domeniul disputelor trebuie constatata odata cu aparitia statului constitutional.Constituind un cabinet in care sunt pusi oamenii de incredere si ca acestia ar fi indreptati la luarea deciziilor privind rezolutiile consiliului de stat.Parlamentul , mai exact aparitia lui a dat peste cap aceasta logica , aceste calcule facute si astfel aspiratiile sefior de partide au fost mutate in perspective in care , interesul era cu toate costurile acela de a conduce.Monarhul la randul lui avea interesul sa poata numi ministrii dupa bunul sau plac din randurile functionarilor devotati lui.Cresterea puterii parlamentului a dus si in mai mare masura la necesitatea unei unificari a conducerii tocmai in Anglia acolo unde parlamentul a devenit mai puternic decat monarhul.In America s-a constrapus un sistem total eterogen care il aduce pe conducatorul ales al partidului , castigator in alegerile generale directe in fruntea corpului admnistrativ numit de acesta neavand nevoie de consimtamantul parlamentului

decat in materie de buget si legislatie.Functonarii politicii se definesc prin faptul ca pot fi oricand transferati , destituiti sau suspendati ceea ce este opusul inamovibilitatii din magistratura.Sub raportul pregatirii , Weber face afirmatia ca ministrul prusac al culturii putea fi oricine fara a fi frecventat macar vreodata o institutie superioara de studii pe cand consilierii lui treceau prin examene si teste care ii facea de multe ori pe acestia din urma sa dea dovada o pregatire mai vasta.Weber se vede foarte interesat de particularitatile politicianului profesionist chiar daca acestea sau schimbat sub raportul timpului si ca astazi prezinta o mare diversitate.Lupta acestor politicieni profesionisti cu principiile si cu starile a dat astfel o impartire a lor ca si coloratura pe care autorul ne-o prezinta astfel.Clericii in special celibatarii formeaza prima categorie si prezentand interes din cauza ca erau in afara angrenajului normal al intereselor politice si economice.A doua patura o formeaza literatii de formatie umanista.A treia patura o formeaza nobilimea de curte si este de notat aici comportamentul principelui fata de acesti nobili care odata deposedati de puterea lor politica din cadrul ierarhiei starilor acestia erau folositi la curte pentru serviciul lor politic si diplomatic.A patra patura a fost pur englezeasca si era constituita din patricieni ingloband mica nobilime de la tara si rentieri citadini purtand numele de gentry.A cincea patura proprie de aceasta data Occidentului a fost formata din juristi de formatie universitara , folositi la dezvoltarea sistemului politic.Acestia se regasesc chiar in sec XVI- pana la 1789 sub forma avocatului modern pus in legatura cu democratia moderna lucruri inseparabile de altfel.Mecanismul politicii practicate de partide este , de fapt , un mecanism al intereselor-specialitatea avocatilor cu scoala.Intorcandu-ne la functionarul politic , Weber afirma despre acesta ca el trebuie sa isi indeplineasca functiile sale fara resentimente si fara prejudecati sa fie deci un om rece , rational care sa lase in urma orice indoiala privind considerentele personale asupra unei probleme ce s-ar ivi , lasand raspunderea in seama superiorilor rezultand de aici ca politicianul refuza sa isi asume orice responsabilitate pe actiunile sale atribuindu-si deci o mizerie morala.Lucrurile se simplifica in ceea ce priveste mecanismul sau mai exact modul in care demagogul aduce la urechea masei de oameni ideile sale.Ordinea este urmatoarea:demagogul treansmite idea unui publicist politic care are rolul general de a modifica aceasta informatie astfel incat ea sa fie intiparita in memoria masei fie prin imagini sau prin discursuri de promovare a politicii , a propagandei electorale.Nu oricine isi da seama ca munca unui ziarist bun presupune cel putin la fel de mult spirit ca munca unui savant , deoarece el trebuie sa intre in actiune in conditii ale creatiei cu totul durabile.Ce este un partid si cum este el organizat ar fi urmatoarea problema de pus in discutie.Functionarul de partid adica acel om direct interesat de viata politica , isi alcatuieste grupuri de aderenti voluntari , adica fondurile necesare si incep campania de obtinere a voturilor.Conducerea si aderentii sai ca elemente de actiune voluntare , precum si alegatorii pasivi care , datorita acestor din urma il voteaza pe conducator sunt componente vitale orcarui partid.Cotizatiile au devenit indispensabile si politica era evident de cele mai multe ori o ocupatie secundara.Din acest aspect toate reglementarile ministeriale si in primul rand toate angajamentele personale se faceau-in Franta-sub semnul influentei lor asupra sanselor electorale.Formele moderne de organizare a partidelor contastreaza puternic cu aceasta stare idilica a dominatiei notabilitatii si in special a parlamentarilor.Ei se asteapta inainte de toate ca efectul demagogic al personalitatii conducatoare sa aduca partidului in lupta electorala , voturi si mandate si deci putere si ca astfel sensul adeptilor lui de a-si capata recompensa sa sporeasca.Acest

element harismatic constituie intodeauna o parghie importanta a conducerii. La tara de exemplu , si in orasele mici alegatorii se orienteaza spre numele notabilitatilor si care au avut intodeauna incredere si sunt prevazatori si manifesta anumite retineri cu un om necunoscut.Dar totusi este de ajuns ca acesta sa invinga o singura data pentru ca ceilalti sa I se dezoteze total.Notabilitatile erau in continuare principalii exponenti ai mecanismului politic , deasupra acestora situandu-se parlamentul si partidele cu cabinetul si cu leader-ul care era presedintele consiliului de ministri sau al opzitiei dupa caz.Pentru a castiga masele erau necesare constituirea unui aparat urias cu asociatii , cu apartenenta democratica , formarea cate unui comitet electoral in fiecare cartier , mentinerea in stare de permanenta functionare a intregului angrenaj si birocratizarea stricta a tuturor mecanismelor.Rezultatul nu a incetat sa apara fiind o centralizare a intregii puteri in mainile celor putini si pana la urma in mana unei singure persoane care era in fruntea partidului.Care este efectul intregului sistem?Este ca astazi parlamentarii englezi cu exceptia catorva membrii ai cabinetului nu sunt altceva decat o turma foarte disciplinata de votanti.In Reichstag se obisnuia macar sa se creeze aparenta ca se lucreaza pentru binele tarii.Selectia conducatorilor acestui sistem se face dupa puterea de convingere a discursului demagogic , discurs ce se clasifica in cel al lui Cobden care apela la ratiune , a lui Gladstone care spunea sa lasi faptele sa vorbeasca si pana in zilele noastre cand discursurile sunt sentimentale de genul celor folosite de armata salvarii pentru a pune maselor in miscare. Masina plebiscitara a aparut atat de devreme in America deoarece acolo seful executivului si seful patronajului posturilor era un presedinte ales plebiscitar care conform modului de impartire a puterii era aproape independent de parlament.Aici apare si acest spoil system adica atribuirea posturilor federale aderentilor candidatului invingator.Tot in America apare ca figura marcanta a acestui spoil system si boss-ul un inteprinzator politic capitalist care pe socoteala sa propune si pe riscul sau propriu face rost de voturi.Rolul boss-ului este sa adune fonduri fie din cotizatii , din impozite sau taxe aplictate functionarilor care si-au castigat postul datorita castigulului partidului sau.Boss-ul nu are principii politice clare , complet amoral si se intreaba doar :ce anume poate aduce voturi?Bossi se opun orcarui outsider dar uneori de dragul alegatorilor ei il accepta.In Germania principalul aspect ale mecanismului politic este lipsa de putere a parlamentului care are ca efect principal ca nici un om cu calitati deosebite nu zabovea mult peacolo.Politicienii profesionisti germani nu aveau nici o raspundere , erau doar un fel de notabilitati de mana a doua.De prin 1880 partidele burgheze s-au transformat in simple clici ale notabilitatii , fiind obligate de multe ori sa faca apel de dragul propagandei la intelectuali din afara partidului spre a putea spune ca iata si cutare si cutare sunt cu noi.Discursurile sunt supuse unei cenzuri prealabile din partea partidului.Pe viitor , ne precizeaza Weber , nu este deloc clar cum va arata praticarea politicii cu profesia si cum li se vor deschide celor dotati caile politicii.Bucuriile intensive pe care le aduce cariera de om politc sunt:oferirea unui sentiment al puterii.Calitatile unui politician trebuie sa fie pasiunea , sentimentul responsabilitatii si intuitia.Pasiunea in sensul devotamentului pentru o cauza , responsabilitatea fiind steaua calauzitoare a acelei cauze , iar intuitia de a lasa capacitatea sa lucreze asupra sa.Politica se face cu capul nu cu sufletul , de aceea politicianul infrunta un dusman banal in ziua de azi cu vanitatea.Pacatele politicii ar fi absenta unei cauze si lipsa responsabilitatii.Cum trebuie sa arate cauza ea poate servi telurilor nationale sau umanitare si poate fi sustinuta de o credinta in progres , asa cum Kant afirma raul este

motorul progresului.Politicianul are indoctrinata mentalitatea principiului sa raspunzi cu forta raului astfel este raspunzator pentru extinderea lui conceptie total opusa in cazul iubirii universalecrestinul face binele si lasa succesul in seama lui Dumnezeu.Nici o etica din lume nu poate spune cat si in ce masura scopul corect din punct de vedere moral scuza mijloacele periculoase sau efectele secundare.In politica , principalul mijloc este constrangerea.Eticianul convingerilor(etica convingerii si a responsabilitatii)este un rationalist a eticii acosmice , ca si in cazul lui Dostoievski ,de scena cu marele inchizitor.Nu exista o succesiune in aceasta lume-in aceasta lume , binele nu succeda binelui.Politica este asociata de crestinii primitivi cu munca diavolului.Coruptia lumii prin pacatul originar a permis , relativ usor , includerea constrangerilor in etica , in vederea pedepsirii pacatelor si starpirii ereziilor.Conducatorul este asadar dependent de motivatiile aderentilor sai si nu de ale sale proprii.In cazul orcarui aparat condus de un sef , o conditie a sucesului este acea aplatizare si mecanizare , in interesul disciplinei.Cel ce vrea sa faca politica trebuie sa fie constient de paradoxurile etice , de ceea ce poate deveni el sub presiunea lor.Geniul sau demonul politicii este in continua tensiune interiora cu dumnezeul iubirii-asumarea rece a judecatii etice kantiene.Etica responsabilitatii si cea a convingerii nu se exclude reciproc ci se completeaza.Doar impreuna alcatuiesc omul adevarat care are vocatie politica.Politica inseamna alaturi de pasiune si intuitie si o tenace lenta cu imposibilul.Numai cel ce este sigur ca nu se va da batut daca lumea , din punctual lui de vedere , se va dovedi prea stupida sau prea josnica pentru ceea ce vrea el sa-i ofere , cel care e sigur ca va putea ,cu toate acestea , sa-i spuna:si totusi! numai acela are vocatie pentru politica.