NOTIUNI DE GERIATRIE mbtrnirea aparatului locomotor mbtrnirea osteoarticular reprezint un proces involutiv normal, care nu trebuie confundat cu procesul

artrozic de degenerare a articulaiei si include totalitatea modificrilor considerate ca normale la care este supus individul de-a lungul vieii. mbtrnirea osteoarticular reprezint un proces de lung durat, mult timp fr expresie clinic,determinat genetic, peste care se suprapune aciunea factorilor de mediu, proces ireversibil, care prin mijloace specifice de profilaxie, tratament si recuperare, poate fi ncetinit. Funcionarea aparatului locomotor n timp si variate condiii de mediu ( temperatur, presiune. umiditate, ncrcare etc.) genereaz multiple alterri ale acestuia: fisuri osteocartilaginoase, reacii locale iritativ-inflamatorii, depuneri de calciu, pierderea supleii capsuloligamentare, a elasticitii tendinoligamentare, hipotrofii/retracturi musculare, toate acestea crend condiii propice instalrii procesului artrozic. mbtrnirea osoas. Pierderile osoase se nregistreaz ncepnd cu a doua decad de via, fiind invers proporionale cu capitalul osos condiionat genetic, geografic, alimentar si comportamental (activitatea fizic). La sexul masculin pierderile se realizeaz lent, regulat, la vrsta de 80 de ani prezentndu-se o pierdere de 27 % din capitalul prezent la 20 de ani. La femei pierderile sunt inegale, putnd fi raportate la trei etape: - ntre 20-50de ani, pierderi lente si constante - ntre 55-65 de ani, pierderi rapide, corelate cu activitatea endocrin - dup vrsta de 65 de ani, pierderile de esut osos devin mai lente comparativ cu etapa a II-a - la 90 de ani, femeia pierde circa 42% din capitalul osos nregistrat la 20 de ani. mbtrnirea lichidului sinovial si a capsulei articulare. Membrana sinovial sufer modificri odat cu naintarea n vrst, de tipul inflamaiei nespecifice, sinovit senil, iar capsula articular pierde din elasticitate, se fibrozeaz, reducnd gradul de mobilitate n articulaie. mbtrnirea cartilajului articular. Se traduce prin cresterea gradului de hidratare si formarea de legturi ncrucisate la nivelul colagenului de tip II, care determin reducerea proprietilor elastice ale cartilajului articular, crescnd astfel sensibilitatea acestuia la variaiile de presiune la care este supus. mbtrnirea sistemului muscular. Sistemul muscular ca si component efectoare a aparatului locomotor sufer si el o serie de modificri cantitative si calitative, multifactoriale. Se nregistreaz: diminuarea volumului corpului muscular; ngrosri ale septelor inter si intramusculare; reducerea patului capilar; reducerea glicogenului muscular; reducerea debitului circulator muscular; reducerea diferenei arteriovenoase musculare; cresterea datoriei de oxigen; alterri n captarea si eliberarea calciului n timpul contraciei musculare; scderea capacitii de lucru mecanic muscular;prag diminuat de oboseal muscular mbtrnirea sistemului nervos Din punct de vedere teoretic mbtrnirea sistemului nervos se poate explica printr-un proces de acumulare progresiv de erori, variabile cantitativ si calitativ, cu apariie n timp aleatorie si o distribuie cronologic de tipul unei curbe exponeniale (Poisson), la care se adaug o puternic determinare genetic.Procesul de mbtrnire normal a sistemului nervos prezint dou ci distincte: a.mbtrnirea celulei nervoase neuronul, care se stie c nu se divide n timpul vieii si nu se rennoieste, avnd vrsta organismului respectiv = mbtrnirea postmitotic. b.mbtrnirea sistemului ne-neuronal (celule gliale, conjunctive, epiteliale, menigiale, coroidiene) al nevraxului = mbtrnirea clonal (Cristea C., Lozinc I, 1999). Analizat cibernetic, mbtrnirea sistemului nervos prezint dou aspecte: - mbtrnirea structurilor informaionale nscrise n reelele neuronale senescena software-ului cerebral. - mbtrnirea structurilor de suport, aprare si reparaie ale sistemului nervos senescena hardware-ului nevraxului. mbtrnirea sistemului nervos este determinat genetic si condiionat de ansamblul factorilor de mediu: naturali, psihici si sociali. Dezadaptarea postural

Considerm deosebit de important menionarea acestui sindrom, dat fiind incidena sa crescut faptul c nu l-am gsit n literatura de specialitate din Romnia, cel puin nu n felul descris n cele ce urmeaz. Apare de obicei la btrnii cu polipatologii si este caracterizat de: dificulti ale mersului; pierderea aptitudinilor posturale; situaii de dependen. O alt caracteristic a dezadaptrii posturale este si sindromul regresiei psihomotrice care are ca sicaracteristic general dezechilibrarea spre napoi, lucru care poate fi observat n orice poziie. n diferite grade pot fi asociate bineneles dificulti de mers, semne neurologice cu diminuarea reaciilor posturale si a celor de protecie. Semnele comportamentale sunt dominate de bradifrenie. Pe plan fiziopatologic, acest sindrom poate fi considerat ca o decompensare a funciilor motrice complexe, care sunt sub dependena structurilor neuronale n mare parte subcorticale si responsabile de postur si miscare. Numeroase maladii cronice favorizeaz apariia sa. Evaluarea n vederea determinrii existenei sindromului de dezadaptare postural va cuprinde urmtoarele aspecte: reaciile de adaptare postural si de protecie (reflexul gata pentru sritur), prin intermediul unor mpingeri efectuate la nivelul toracelui, n poziie ortostatic; capacitatea de a menine o poziie unipodal cu sau fr ajutor si durata meninerii acestei posturi; calitatea musculaturii membrelor inferioare, mobilitatea articulaiilor tibio-tarsiene si integritatea piciorului; transferul din asezat n ortostatism si invers; echilibrul dinamic din timpul mersului. Principiile de reeducare n acest gen de afeciune se aplic dup cum urmeaz: evaluarea capacitilor restante; acionarea pe toate nivelele funcionale, solicitnd diferite surse de aferen,stimulnd activitatea sistemului nervos central si mbuntind performanele sistemului muscular si articular Tehnicile de lucru pot fi schematizate n trei categorii, n funcie de obiectivul urmrit: 1.polistimularea aferenial; 2. ameliorarea calitii efectorului; 3. stimularea global a funciei Particulariti ale capacitii de efort la vrstnici Marea majoritate a bolnavilor cardiovasculari cronici aparin vrstei a treia. Consumul maxim de oxigen (capacitatea maxim aerob), indicator principal al capacitii de efort, n special ca celui cu rezisten, scade n medie cu 5 ml O2 /min/kg corp ( cca. 10-11%) pe decad de vrst, ntre 25-65 de ani. Odat cu naintarea n vrst are loc o crestere a travaliului muschilor respiratori, o scdere a elasticitii pulmonare, precum si a peretelui toracic, o scdere a capacitii de transport a oxigenului, la care se adaug alterri n distribuia si utilizarea oxigenului celular. Vrsta naintat este caracterizat de scderea diferenei artero-venoase, de micsorarea indicelui de utilizare a oxigenului, de reducerea numrului de capilare si a capacitii funcionale ale enzimelor oxidative. Toate aceste date pot fi ameliorate printr-un program de antrenament fizic, ce poate fi practicat pn n decada VII-VIII. Odat cu naintarea n vrst scade capacitatea de efort muscular aerob local.Aceast capacitate de efort muscular aerob este condiionat de: aportul de oxigen; schimburile gazoase alveolo-capilare; vascularizaia intramuscular (ndeosebi capilarizarea); distribuia sangvin intramuscular; coninutul de mioglobin; activitatea enzimelor celulei musculare; coninutul n glicogen muscular; capacitatea metabolic celular; Cu ct este mai mare capacitatea de efort dinamic local, cu att diferena artero-venoas a oxigenului la efort este mai mare si necesarul de flux sangvin este mai mic. n aceasta rezid importana efortului fizic dozat, stiinific al antrenamentului, fie profilactic, recuperator sau de performan . Antrenamentul fizic bine dozat al persoanelor n vrst cu afeciuni cardio-vasculare reprezint un mijloc foarte important n recuperarea acestora, deoarece asigurarea unei capaciti oxidative crescute n segmentul muscular face ca necesitile de flux sangvin s fie mai reduse, realizndu-se o cruareeficient a activitii cardiace. . Clasificarea vrstnicilor n funcie de nivelul activitii fizice Conform tipologiei elaborate de ctre W. Spirduso, exist urmtoarele categorii de persoane vrstnice:a. Vrstnici aflai ntr-o excelent condiie fizic. Aceste persoane sunt adesea performante pe plan sportiv, practic activiti n timpul liber si sunt de multe ori un model demn de urmat.

b. Vrstnici aflai ntr-o bun condiie fizic. Au o capacitate fizic peste cea a multor persoane de vrst mai tnr care nu practic nicio activitate fizic. Graie acesteia pot fi n continuare angajai n activiti profesionale sau sociale si pot practica activiti fizice sau sportive. c. Vrstnici autonomi. Au obiceiuri de via variabile, acelasi lucru se poate spune si despre starea lor de sntate. Chiar dac nu au o condiie fizic bun si pot avea anumite limitri datorate patologiilor cronice, acest lucru nu le afecteaz major capacitatea funcional. Aceste persoane pot ndeplini toate activitile de baz si cea mai mare parte a activitilor utilitare ale vieii cotidiene, si uneori chiar activiti de nivel avansat. Sunt ns supusi stresului fizic, mai ales dac acesta apare ntr-o manier neasteptat. Odat cu naintarea n vrst au ns tendina de a deveni fragili sau dependeni ca urmare a unei boli, cderi, a unui soc emoional sau a propriei inactiviti. d. Vrstnici fragili. Pot efectua activitile de baz ale vieii cotidiene, dar sufer de o maladie limitativ creia trebuie s-i fac fa zilnic (hipertensiune arterial, infarct miocardic n antecedente,artrite, cancer, obezitate etc.). Capacitatea lor funcional este redus, nu sunt capabili de a efectua anumite activiti ale vieii cotidiene cum ar fi s se deplaseze pe distane medii sau s fac menajul. Pot fi ns autonomi, cu ajutor fie de natur uman, fie tehnologic. Expusi n mod deosebit cderilor, pot fi frecvent spitalizai, necesitnd ngrijiri medicale prelungite. e. Vrstnici dependeni. Nu sunt neaprat bolnavi, dar sufer de o incapacitate sau pierdere a autonomiei funcionale ca urmare a unui accident, a degenerescenei sau a unei boli. Aceast incapacitate nu le permite s-si ndeplineasc sarcinile de altdat, sunt incapabili de a efectua anumite sau chiar toate activitile de baz ale vieii de fiecare zi. Au nevoie de ngrijire de specialitate la domiciliu sau n instituii specializate. Exemple de activiti de baz, utilitare si de nivel avansat, dup W. Spirduso. Activiti de baz ale vieii cotidiene; Mncatul si butul; Baia sau dusul; Toaleta personal(ngrijirea minilor, picioarelor, prului, feei, dinilor); Necesiti fiziologice; Ridicarea de pe scaun; mbrcatul; Culcatul si sculatul din pat; Deplasarea prin cas; Urcarea si coborrea scrilor; Deplasarea nafara casei pe o suprafa plan; Activiti utilitare ale vieii cotidiene; Menajul; Prepararea hranei; Fcutul patului; Splatul si clcatul; Cumprturile; Folosirea telefonului; Scrisul; Descuierea si ncuierea usii cu cheia; Urcatul n autobuz sau taxi fr asisten; Activiti de nivel avansat; Voluntariatul sau chiaro slujb; Cltoriile n strintate; Activiti sportive si recreative (golf, pescuit, dans); Conducerea automobilului; Grdinritul; Tmplria Probleme ale asistenei kinetice la vrstnici Evaluarea vrstnicilor. Exist diferite scale de evaluare global a vrstnicilor, kinetoterapeutul fiind ns direct interesat n evaluarea fitnessului, a forei musculare, a mobilitii articulare, echilibrului, stabilitii si coordonrii. Testarea la efort pentru vrstnici Pentru orice persoan care ar putea prezenta un risc la testare devine imperios necesar un examen clinic atent si o monitorizare n timpul efortului, la aceste persoane testarea la efort mai este cunoscut si sub denumirea de testarea la stres (Sbenghe, T, 2002), cci poate deveni intens solicitant. Testarea pe paliere este cea mai corect, deoarece permite, pornind de la nivele joase de efort, tatonarea

toleranei,avnd tot timpul pacientul monitorizat. Apariia semnelor clinice nefavorabile (durere precardiac,ameeal, aritmii, dispnee etc.) alturi de valori ale pulsului si tensiunii arteriale care pot creste alarmant indic oprirea imediat a efortului indiferent pe ce palier ne aflm. Efortul pe primul palier va fi redus,durata unui palier fiind cuprins ntre 2-6 minute. n general, VO2 maxim se aproximeaz teoretic si se testeaz la eforturi ntre 40 si 80% (maximum 60% la vrstnici ) din VO2 maxim sau la 30-60% din rezerva maxim cardiac. Alte metode de testare pot fi utilizate n general n afara laboratoarelor de testare, pe baza aprecierii strii de sntate-boal a fiecrui caz n parte. Mersul este deseori utilizat ca modalitate de testare, exist astfel mersul de 6 minute, mersul pe o mil, mersul pe 2 km etc., dup cum si o serie de nomograme sau calcule teoretice care apreciaz mrimea consumului de oxigen prin mers. Iat de exemplu calculul testului lui Rockport (mers ct se poate de repede pe distana de o mil): Pentru femei: VO2 = 139,168 (0,388 x vrsta) (0,077 x greutatea n lb.) (3,265 x timpul realizat pe o mil) 0,1566 x ritm cardiac de final). Pentru brbai se adaug 6, 318 la ecuaia de mai sus. 1 lb = 1 livr = 1 pound = 435, 592 gr. Activitile fizice de munc, sport sau ale vieii zilnice pot constitui testri de efort pornindu-se de la valoarea echivalenilor metabolici consumai n aceste activiti si care pot fi consultai n tabelul descris anterior. Testele de for, mobilitate, echilibru si coordonare sunt cele clasice, motiv pentru care nu le mai amintim aici. Modaliti de antrenament aerob la vrstnici Scderea treptat a activitii fizice la persoanele n vrst determin apariia sindromului de decondiionare, care are la baz n diferite proporii vrsta n sine si totodat diversele boli cronice care se pot acumula odat cu trecerea anilor. Exist si posibilitatea ca inactivitatea fizic n sine s determine apariia unor boli la vrstnici. Chiar dac sindromul de decondiionare a aprut, programele de kinetoterapie pot duce la o mbuntire a parametrilor acestuia. n practic nu este simpl deloc ncercarea de a ridica nivelul de fitness la vrstnici. Pentru aceasta ar trebui rezolvate 3 aspecte importante (Caspersen C. J, Kriska A.M., si Dearwater S.R., 1994): 1. Trebuie ameliorat preferina vrstnicului pentru activitile fizice, pentru un nou stil de via. Pentru aceasta sunt necesare cercetri si studii serioase care s identifice si s ndeprteze impedimentele unei activiti fizice la vrstnici; 2. Muli vrstnici pot avea totusi boli care limiteaz abilitile fizice, motiv pentru care trebuie alese cu grij exerciiile aerobice care s influeneze pozitiv si deficitele funcionale ale respectivelor boli si tendina de decondiionare fizic de vrst; 3. Exist posibilitatea ca n anumite situaii programul de activitate fizic s determine accenturi ale unor perturbri organice si funcionale, din acest motiv programele de kinetoprofilaxie la btrni trebuie alctuite n cele mai multe cazuri numai cu avizul medicului. Programele de antrenament pot fi deosebit de variate, avnd intensiti si durate diferite, putnduse lucra pe grupuri musculare mari sau mici, pe membrele superioare sau inferioare, ori pe ntreg corpul.Nivelul condiiei fizice nu poate fi schimbat dect de un anumit tip de travaliu aerob. Antrenamentul la vrstnici se va face numai respectnd anumii parametri (Sbenghe, T., 2002). Acesti parametri sunt: - Alegerea exerciiilor are la baz o serie de criterii: ce muschi vor fi ntrii, ce abiliti fizice are individul, ce disponibiliti administrativ-organizatorice avem etc. - Ordinea n care se succed exerciiile: se ncepe cu grupele mari sau exerciiile mai complexe, cu membrele superioare, apoi cele inferioare. - Numrul de seturi. Se ncepe cu un set pentru fiecare exerciiu, apoi se va creste progresiv la 3 sau mai multe seturi, dar n general nu se vor depsi 6 seturi. - Repausul ntre seturi si exerciii este de 3 minute sau mai mult pentru rezistenele mari, 2-3 minute pentru cele medii si 1-2 minute pentru exerciiile mai usoare. - Repausul este obligatoriu, iar reducerea lui sub 2 minute se face numai dac subiectul tolereaz solicitrile metabolice. - Intensitatea este cel mai important parametru care trebuie avut n vedere atunci cnd se alctuieste un program de exerciii aerobice si are dou principii de baz si anume principiul suprancrcrii si principiul specificitii. - Variaia si periodizarea programului sunt deosebit de importante pentru o crestere optimal a

forei si rezistenei. Variaia se concretizeaz si asupra alternanei de intenditate, durat, volum, ordine a exerciiilor, tipurilor de exerciii, organizrii intervalelor de repaus. - Antrenarea aerobic a organismului se poate face n multe moduri, dintre care le amintim doar pe cele care considerm c ar fi cele mai potrivite pentru vrstnici: mersul (cu ritm rapid); alergarea(joggingul); covorul rulant (mers, alergare); mersul pe biciclet sau ergociclu; notul; echipamentul mecanic de for; exerciiile de tip calisthenics; greuti libere, arcuri, elastice etc.; exerciii pariale (urcatcobort scri, genuflexiuni, flotri, traciuni la bar etc.) Bibliografie 1. Cristea, C, Lozinc, I (1999) Principii de kinetoterapie recuperatorie la vrsta a treia, Editura Universitii din Oradea 2. De Lima, Joel A. (1988) Rehabilitation medicine. Principles and practice, J.B. Lippincot, Philadelphia 3. Derevenco P. (1976) Efortul si sistemul endocrin, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 4. Drimer D., Svulescu A., (1991) Speran pentru vrsta a treia, Editura Tehnic, Bucuresti 5. Duda R.(1983) Gerontologie medico-social, Editura Junimea, Iasi 6. Dumitru M. (1982) Geriatrie, Editura Medical, Bucuresti 7. Obrascu C. (1986) Recuperarea bolnavilor cardiovasculari prin exerciii fizice, Editura Medical, Bucuresti 8. Mogos T. V. (1990) Infarctul miocardic si efortul fizic, Editura Medical, Bucuresti 9. Sbenghe T. (1983) Recuperarea medical a bolnavilor respiratori, Editura Medical, Bucuresti, 10. Sbenghe T. (1982) Kinetologie profilactic, terapeutic si de recuperare, Editura Medical, Bucuresti 11. Sbenghe T. (1996) Recuperarea medical la domiciliul bolnavului, Editura Medical, Bucuresti 12. Vlaicu R., Olinic N. (1983) Reabilitarea precoce a bolnavilor de infarct miocardic, Editura Dacia, Cluj-Napoca