Definirea conceptului de lecţie- caracteristici

Termenul „lecţie” vine din latinescul „lectio”, derivat din „legere” şi înseamnă a citi cu glas tare un manuscris, a audia, a lectura, a medita. Lecţia reprezintă un demers didactic unitar care derivă către o serie de obiective specifice, către un anumit specific al conţinutului de transmis, către modalitatea principală de interacţiune a actorilor, către temporalitatea rezervată acţiunilor, către cadrul metodologic dominant, către instrumentalizarea adecvată cu mijloace de învăţământ. 1 Dacă în sensul tradiţional, lecţia era abordată ca o expunere, o lectură a educatorului, care favoriza învăţarea prin memorare, receptare şi reproducere a conţinuturilor de către elev, în învăţământul modern lecţia este concepută sub forma unei activităţi în care predomină, fie dialogul dintre cadrul didactic şi elevi, fie acţiuni de investigare, de descoperire de noi adevăruri, învăţarea fiind una de tip participativ, de cercetare, de rezolvare de situaţii problematice, prin studiul independent, mai ales prin cooperare. În opinia lui Ioan Cerghit lecţia este o entitate de învăţământ, care este ceva mai mult decât o formă sau un cadru de organizare a instrucţiei, căci presupune, mecanisme şi legităţi de structurare şi funcţionare ce trebuie cunoscute.2 Lecţia captează toate elementele universului didactic: conţinuturi, strategii, metodologii, modalităţi de organizare, forme de evaluare, specificări relaţionale, conformaţii psihosociale. Ca şi la celelalte obiecte de învăţământ, forma principală a organizării procesului instructiv – educativ la ştiinţe ale naturii este lecţia. De felul cum învăţătorul/ educatorul îşi desfăşoară lecţia, depinde înarmarea elevilor cu cunoştinţe, priceperi şi deprinderi,precum şi contribuţia cunoştinţelor la dezvoltarea capacităţilor lor intelectuale. În procesul de învăţământ, verificarea şi aprecierea cunoştinţelor sunt importante atât pentru elevi, cât şi pentru cadru didactic. Ponderea acestui tip de lecţii în cadrul sistemului de lecţii trebuie să se stabilească în raport cu nivelul de pregătire al elevilor. Scopul verificării este să se stabilească dacă elevii şi-au însuşit noţiunile şi termenii şi să verifice deprinderile practice şi gradul lor de automatizare. Aşa cum precizează didactica generală, există o verificare curentă la fiecare lecţie şi o formă de verificare prin lecţii organizate în mod special.
Constantin Cucoş, 2006, Pedagogie,Ed. a II-a revăzută şi adăugită, Editura Polirom, Iaşi p. 305. 2 Ioan Cerghit, 1983, Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă, E.D.P., Bucureşti, p. 14
1

2

text la imagine. pe lângă cantitatea cunoştinţelor. Problemele care vizează cantitatea cunoştinţelor se vor aprecia cu o notă mai mică decât acela care vizează calitatea lor.independenţa fenomenelor în natură. Lecţiile de verificare şi apreciere a cunoştinţelor contribuie pe lângă consolidarea cunoştinţelor elevilor şi la formarea unor deprinderi de activitate sistematică şi a unor deprinderi de muncă. integrându-le în sistem. în raport cu nivelul de pregătire al elevilor şi complexitatea conţinutului capitolului. individual. cauzele care le-au generat şi să întreprindă acţiunile necesare pentru evitarea rămânerii în urmă la învăţătură şi eliminarea repetenţiei. Verificarea pe baza lucrărilor scrise se poate realiza prin probe de cunoştinţe pe care învăţătorul trebuie să le elaboreze din timp şi să le pună la dispoziţia elevilor la începutul orei. care trebuie să se desfăşoare pe baza unei tematici stabilite de către acesta. Verificarea orală se mai poate realiza prin organizarea unui dialog între elevi. Lecţiile de verificare şi apreciere trebuie să vizeze în toate cazurile. 3 . prin solicitarea unor elevi sau într-o formă combinată. prin întrebări adresate întregii clase. Verificarea orală se poate realiza frontal. Pentru aceasta se impune o apreciere riguroasă în raport cu dificultăţile pe care le implică probele. Probele de cunoştinţe care se utilizează pot fi de mai multe feluri: propoziţii lacunare. De asemenea ele dau posibilitatea cadrului didactic să depisteze lacunele din cunoştinţele elevilor. răspunsuri la alegere.să se planifice. Răspunsurile elevilor vor fi apreciate după capacitatea de redare a cunoştinţelor despre fenomenul studiat şi capacitatea de a opera cu noţiunile formate. dirijat de cadrul didactic. Ea poate consta într-un dialog între învăţător şi clasă realizat pe baza unor întrebări care trebuie să vizeze întotdeauna aspecte esenţiale ale fenomenului studiat. imagine la text.Lecţiile de verificare şi apreciere se pot organiza în două modalităţi: verificare orală şi verificare pe baza unor lucrări scrise. Notarea răspunsurilor trebuie să reflecte nivelul real de pregătire al elevilor. Pentru ca notarea să aibă caracter stimulator este necesar ca verificarea să fie însoţită de o analiză în care să se arate aspectele pozitive şi negative. în special nivelul gândirii elevilor. Verificarea pe baza lucrărilor scrise dă posibilitatea elevilor să lucreze în ritm propriu. răspunsuri construite. greşelile din răspunsurile elevilor şi cauzele care le-au produs. În vederea eficienţei lecţiilor de verificare şi apreciere a cunoştinţelor este necesar să se repete următoarele condiţii: . cauzele care le-au generat. Aceasta se poate aprecia sub aspectul capacităţii elevilor de a sesiza esenţa fenomenelor studiate. etapa în care trebuie să se desfăşoare (la fiecare lecţie sau la sfârşitul capitolului).

precum şi criteriile de apreciere. Din această cauză ei se folosesc pentru………………………………………. a) b) c) 3. şi din ………………………… 4. B. Verificarea scrisă prin intermediul propoziţiilor lacunare: 1. Scoarţa pământului este alcătuită din ……………………………………… şi din………………………………………………………………………… . învelişul solid de la suprafaţa pământului se numeşte ………………………… ………………………… ………………………… 2.Solul este alcătuit din ……………………. a) b) c) 2. Din ce este alcătuit solul? 4 .să se încheie cu analiza rezultatelor obţinute de către elevi. 5. Verificarea scrisă prin intermediul unor răspunsuri construite: 1. Din ce învelişuri este alcătuit pământul? 2. Cărbunii de pe pământ au proprietatea de a ………………………………. a) b) c) Învelişul solid de la suprafaţa pământului este: apa vieţuitoarele scoarţa pământului Aerul din sol este important pentru: viaţa plantelor pentru om şi animale pentru roci Sarea şi cărbunii de pe pământ se găsesc în scoarţa Pământului în stare lichidă în stare solidă în stare gazoasă C. 3. cărbunii de pământ. Verificarea prin intermediul unor răspunsuri la alegere: 1.să se stabilească din timp modalităţile de organizare (orală sau scrisă).. petrolul şi sarea se găsesc în ………………………… ………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………… Ele se numesc…………………………………………………………………. Iată cum se poate realiza verificarea şi aprecierea cunoştinţelor în cadrul capitolului „Scoarţa pământului” de la clasa a IV-a pe baza unor lucrări scrise: A. . ...să se elaboreze din timp probele de evaluare a randamentului şcolar.

Completează pe desen părţile care lipsesc. Prin ce se aseamănă petrolul cu cărbunii de pământ? D. 5 .3. acestea urmând să fie completate de către elevi: Completează pe desen. denumirea fiecărei părţi. E. Ce importanţă au componentele solului pentru viaţa plantelor? 4. Verificarea scrisă prin intermediul unor desene fără legendă. Completează pe un alt desen părţile care lipsesc. la locul corespunzător. Verificarea scrisă prin intermediul unor desene pe care trebuie să le realizeze elevii: 1. 2. Ce proprietăţi ale cărbunilor de pământ fac ca aceştia să aibă importanţă pentru om? 5.

Burtea. 2006. Ionescu. E. 1983. 1981. Cluj-Napoca 4. a II-a revăzută şi adăugită. Didactica modernă. Bucureşti 2. M.1.D. Todor. I.D. Bucureşti 6 . Iaşi 3.P. Editura Polirom. C. Metodica predării cunoştinţelor despre natură şi om la clasele I-IV. Elisabeta. Radu. Ed..P. Cerghit. Editura Dacia.. E. Cucoş. Bărbuleanu. Reasilvia. Virginia. Pedagogie. I. Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă.