Curs 1 ecotehnologie

Introducere in ecotehnologie
Ecotehnologiile reprezinta totalitatea tehnologiilor din activitatea socioeconomica, prin a caror utilizare se protejeaza mediul inconjurator. Conform legii mediului, protectia mediului inconjurator este ansamblul actiunilor de ocrotire si inbunatatire, de protejare si gospodarire a resurselor naturale, inclusiv aerul, apa,solul, fauna, flora si esantioanele representative de ecosystem natural. Ea este un concept intalnit in toate sectoarele de activitate: industrie, transporturi, agricultura, comert. Protectia mediului nu trebuie confundata cu ecologia, care este o stiinta biologica de sinteza ce ** conexiunile care apar intre organismele vii si mediul lor de viata, alcatuit din factorii de mediu, precum si structura, functia si productivitatea sistemelor biologice si supraindividuale ( populatii, biocenoze ) si a ecosistemelor. Factorii de mediu sunt : aerul, apa, solul, vegetatia, ale caror caracteristici fizice, chimice si biologice depind de altitudine, latitudine. Ecosistemul este un fragment mai mare sau mai mic al biosferei, alcatuit dintro componenta vie reprezentata de plante si animale ( biocenoza ) si una nevie ( biotopul ), formand un ansamblu integrat, in permanenta interactiune. Totalitatea ecosistemelor formeaza biosfera, alcatuita din atmosfera, hidrosfera, si biosfera. Legaturile dintre ecosistem, ca unitate si biosfera, ca intreg, se realizeaza prin ciclurile biogeoghimice, ce reprezinta fluxul de materie si energie in natura. Acestea se bazeaza pe procese de sinteza, corespunzatoare plantelor, transformare- animalele si descompunere- microorganismele. Plantele consuma CO2 si H2O si produc materie organica, prin procesul de fotosinteza, desfasurat in prezenta clorofilei si luminii. Procesul de fotosinteza asigura viata si se desfasoara 41% in ocean si 59% peu scat. Degradarea mediului inconjurator provoaca dezechilibre ale acestui proces. Speciile fitofage ( erbivore ) si cele zoofage ( carnivore ) consuma materie organica sintetizata de plante si o transforma intr-un alt tip de materie organica. Microorganismele sacrofage consuma materia organica moarta, o descompun si o transforma in materie anorganica rezultand un circuit continuu al materiei in natura. Modalitatile prin care organismele vii isi procura hrana se numesc lanturi trofice. Toti indivizii unei specii formeaza o populatie, iar biotopurile in care acestea pot trai, habitatul lor. Mai multe populatii formeaza o comunitate ecologica , a carei existenta este determinata de conditiile de mediu. Raportul stabil creat intr-o comunitate ecologica si conditiile de mediu in care traieste se numeste echilibru biologic. Deteriorarea echilibrului ecologic datorita modificarii conditiilor de mediu sub influenta directa a factorilor naturali sau a activitatii umane se numeste dezechilibru ecologic. Uneori, modificarile produse nu mai pot fi completate de factorii naturali determinand dezechilibre ecologice ireversibile, care au ca efect disparitia a cel putin unei specii. Aceasta disparitie creaza o nisa ecologica, ce va fi ocupata de specii care se pot adapta la noile conditii de mediu. Modificarile conditiilor de mediu reprezinta o perturbatie. Variatia in timp a numarului de indivizi ai unei specii datorita unei perturbatii este :

Capacitatea unor ecosisteme de a suporta perturbarile se numeste rezistenta a factorilor de mediu. Se calculeaza dupa relatia : rezistenta= P x Np / No ; Organismele inferioare sunt mai rezistente decat cele superioare, iar plantele mai rezistente decat animalele. Capacitatea unui ecosistem de a regenera si reveni la starea inititala se numeste rezilienta. = P / ( tr tp ) ; La o perturbatie, un ecosistem poate avea : 1) reactie negativa, cand o anihileaza si revine la starea inititala ; 2) reactie pozitiva, cand o absoarbe si apar schimbari in ecosistem, ce evolueaza imprevizibil, stabilindu-se intr-o alta forma. Impactul omului asupra mediului Intre om si mediu exista o unitate de neseparat, complexa si dinamica. Nerespectarea ei duce la aparitia dezechilibrelor, cu consecinte neprevazatoare. Omul actioneaza prin : cresterea demografica, dezvoltarea industriei, dezvoltarea transportului ; Cresterea demografica determina : a) sporirea cererii de resurse pentru procurarea hranei, energiilor, etc ; b) dezvoltarea agriculturii, deoarece necesita productii agricole mari. Aceasta se realizeaza prin obtinerea de suprafete arabile mari, defrisari, utilizarea irigatiilor, pesticidelor, insecticidelor, care reprezinta poluatia ; Dezvoltarea industriei conduce la : a) exploatarea intensiva a resurselor naturale care se gasesc intr-o cantitate liniara ; b) aparitia de materiale noi, artificiale ( mase plastice, pesticide, insecticide ) ; Dezvoltarea transporturilor determina : a) cresterea numarului de mijloace de transport si a cererii de combustibil, ca urmare a cresterii cantitatii de substante poluante eliminate in mediu ; b) cresterea suprafetei ocupate de caile de transport rutiersi feroviar, in detrimentul suprafetelor agricole si silvice ; Imbinarea si corelarea aspectelor economice si de protectie a mediului cu cele sociale, culturale, traditionale si conservare a patrimoniului istoric, combinate cu dezvoltarea unor mecanisme de productie similare celor ce domina ciclurile naurale, urmate de resursele regenerabile conduc la un model de dezvoltare durabila. Dezvoltarea durabila este dezvoltarea ce corespunde necesitatilor prezentului, fara a compromite posibilitatile generatiilor viitoare de a le satisface pe ale lor. Conceptul de dezvoltare durabila este legat de utilizarea durabila a resurselor naturale regenerabile.

Ciclurile apei si vegetatiei ce reprezinta resursele naturale regenerabile sunt permanente, pastrand cantitatea. La fel, dezvoltarea durabila incearca sa transpuna ciclurile inchise naturale in cadrul unor activitati umane, inclusiv in utilizarea durabila a resurselor naturale regenerabile. Prin utilizare durabila se intelege folosirea resurselor naturale regenerabile intr-un mod care sa nu conduca la declinul pe termen lung a acestora, mentinand potentialul lor in acord cu necesitatile si aspiratiile generatiilor prezente si viitoare. Surse de poluare Poluarea este acea stare a unei parti sau a intregului mediu inconjurator, in care sunt prezente substante cu concentratii peste nivelul lor normal astfel incat pot produce un efect advers detectabil asupra organismelor vii, vegetatiei si materialelor. Efectele adverse pot rezulta in urma unei expuneri imediate sau pe termen scurt, la concentratii mari sau a unei expuneri pe perioade mari la concentratii mici. Orice proces sau activitate ce genereaza substante care produc poluarea, reprezinta sursa de poluare. O sursa de poluare poate sa polueze fie o parte a mediului inconjurator ( apa, aer, sol ), fie intregul mediu. Sursele de poluare sunt de o mare varietate si se clasifica dupa : 1. origine naturale si artificiale ( antropice ) ; Cele naturale- procesele fiziologice ale omului si animalelor : solul, vantul, apa, plantele, descompunerea, cutremurele, incendiile maselor vegetale, descarcarile electrice, furtunile de praf si nisip, eruptii vulcanice ; Cele antropice se datoreaza activitaii omului : industria, transporturile, agricultura, zootehnia, spatiile rezidentiale, institutionale, si comerciale, deseuri ; 2. forma punctuale, liniare, de suprafata si de volum ; Cele punctuale- au dimensiuni mici in raport cu topografia, cele liniare au o dimensiune comparabila cu topografia locului, cele de suprafata au 2 dimensiuni comparabile cu topografia locului, iar cele de volum au toate cele 3 dimensiuni comparabile cu topografia locului ; 3. inaltime- la sol, joase, medii, inalte ; Cele la sol se gasesc in alcatuirea solului : orezarie, mijloace de transport, cele joase pana la 50 m, cele medii intre 50-100 m , iar cele inalte peste 150 m ; 4. mobilitate fixe si mobile ; 5. regim de functionare continue, intermitente, instantanee ; Resursele naturale din procesele fiziologice ale tuturor vietuitoarelor se elimina in mediu CO2, din procesele de digestie se emite metan ( animale rumegatoare ). In afara acestora se mai emit si substante organice. Solul polueaza prin substante minerale solide sub forma de pulbere datorita eroziunii, substante organice rezultate din descompunerea vegetatiei si animalelor moarte sau din existenta acestora, gaze emanate : CO2, H2S, NH3, CH4, substante odorante complexe, vantul alaturi de furtunile de praf si nisip participa prin eroziunea pe car eo produc asupra solului si transportul materiilor rezultate la distante mari. Plantele polueaza mediul cu polen si spori. Apa polueaza mediul prin inundatii, provocarea alunecarilor de teren, substante. Incendiile maselor vegetale polueaza cu CO2, fum , funingine, particule solide. Descarcarile electrice produc ionizarea atmosferei.

Eruptiile vulcanice polueaza cu gaze ( CO, CO2, H2S, NH3, SO2, CH4 ), vapori de apa, lava, materiale solide , care, in functie de intensitatea eruptiei, pot sa ajunga la cativa zeci de km. Cutremurele distrug solul si polueaza cu gaze si particule solide. Praful comic provine din dezintegrarea in atmosfera a corpurilor ceresti ( comete, meteoriti ), care pe planeta pot sa ajunga anual la sute de tone.