Drept civil-Drepturile reale

Dreptul de proprietate
(Art. 555) Dreptul de proprietate este posibilitatea titularului de a poseda, a folosi si a dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, insa in limitele determinate de legi.

Atribute: 1. Posesia consta in stapanirea materiala exercitata asupra unui bun 2. Folosirea consta in posibilitatea de a culege produsele bunului. Produsele sunt fructele si productele bunului. Fructele sunt bunuri produse in mod periodic si fara consumarea substantei de un alt bun. Ele sunt de trei feluri: naturale, industriale, civile. Fructele naturale si industriale se dobandesc de la data separatiei lor de bunul care le-a produs, iar cele civile se dobandesc zi cu zi. Productele sunt bunurile produse fie in mod neperiodic, fie prin consumarea substantei de un alt bun.

3. Dispozitia- este de doua feluri, materiala si juridica. Dispozitia materiala este posibilitatea proprietarului de a aduce modificari materiale bunului sau sau chiar de a-l distruge. Dispozitia juridica este posibilitatea proprietarului de a instraina bunul sau de a-l greva cu o sarcina.

Caracterele juridice ale dreptului de proprietate:

I. Caracterul exclusiv consta in: 1. faptul ca toate atributele dreptului de proprietate sunt exercitate de proprietar. De regula, asupra unui bun exista un singur proprietar proprietate exclusiva.

Prin exceptie, pot exista mai multi proprietari asupra unui bun proprietate comuna: -proprietate comuna pe cote parti: fiecare coproprietar detine o cota parte din dreptul de proprietate, fara ca bunul sa fie impartit material intre coproprietari. -proprietate comuna in indiviziune: are ca obiect o masa de bunuri( o universalitate juridica) si fiecare coproprietar are o cota parte din dreptul de proprietate asupra masei de bunuri, fara ca bunurile ce o compun sa fie impartite material. -proprietatea comuna in devalmasie: asupra unuia sau mai multor bunuri exista 2 sau mai multi proprietari fara ca ei sa cunoasca cota parte din dreptul de proprietate a fiecaruia, si nici bunurile nu sunt impartite material intre ei. 2. posibilitatea proprietarului de a-si dezmembra dreptul sau de proprietate. Prin vointa proprietarului se pot crea urmatoarele dezmembraminte: -Dreptul de uzufruct: posibilitatea uzufructuarului de a folosi si de a culege fructele bunului altuia. - Dreptul de uz: posibilitatea uzuarului de a folosi bunul altuia si de a-i culege fructele necesare lui si familiei lui. -Dreptul de abitatie: posibilitatea titularului dreptului de a locui in casa altuia ( dreptul sotului supravietuitor de a locui in casa defunctului) - Dreptul de superficie: posibilitatea superficiarului care a construit pe terenul altuia de a folosi terenul pe durata constructiei sau pe durata stabilita in contract. -Dreptul de servitute: posibilitatea titularului de a exercita anumite prerogative asupra bunului altuia (de regula, bun imobil).

II. Caracterul absolut : 1. Dreptul de proprietate este opozabil tuturor toate celelalte persoane au obligatia negativa de a nu savarsi nicio fapta de natura a incalca acel drept de proprietate.

Dreptul de proprietate este singurul drept real complet, in sensul ca proprietarul poate exercita toate atributele posibile.

2. In principiu, proprietarul poate face orice doreste cu bunul sau.

III. Caracterul perpetuu: Dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz, ci prin pieirea bunului.

Actiunea in revendicare

-mijloc specific de aparare a dreptului de proprietate, folosit de proprietarul care urmareste sa dobandeasca posesia bunului sau, detinut fara drept de alta persoana.

Conditiile de admitere a actiunii in revendicare sunt:

1. Reclamantul sa fie proprietarul bunului revendicat. O controversa referitoare la indeplinirea acestei conditii exista in privinta bunurilor proprietate comuna, in sensul ca este nevoie ca toti coproprietarii sa intenteze actiunea in revendicare sau este suficient ca unul dintre ei sa o faca. Unii autori au aratat ca actiunea in revendicare trebuie introdusa de toti proprietarii, fiindca: a) Introducerea ei este un act de dispozitie, guvernat de principiul unanimitatii. b) Admiterea actiunii ar duce la recunoasterea dreptului de proprietate al reclamantului, nu si al celorlalti proprietari.

Intr-o alta opinie, actiunea in revendicare poate fi intentata dar de un coproprietar fiindca acesta are dreptul de a folosi intregul bun si prin admiterea actiunii ii este protejat acest drept de folosinta. Aceasta a 2-a solutie este intemeiata deoarece: a) Introducerea actiunii in revendicare nu este un act de dispozitie ( actul de dispozitie este cel prin care se instraineaza sau se graveaza cu o sarcina un bun) b) Prin admiterea actiunii in revendicare nu se neaga dreptul de proprietate al celorlalti coproprietari care nu sunt reclamanti, ci doar se recunoaste calitatea de coproprietar a reclamantului si dreptul lui de a folosi intregul bun. c) Curtea Europeana a Drepturilor Omului a hotarat printr-o hotarare pronuntata, ca actiunea in revendicare poate fi intentata de un coproprietar, fiindca a-i impune acestuia obligatia de a-i aduce pe ceilalti coproprietari alaturi de el ca reclamanti ar fi o sarcina disproportionata, ce nu s-ar justifica prin ocrotirea unui interes public.

2. Paratul trebuie sa stapaneasca material bunul revendicat in calitate de posesor sau detentor. Posesorul este persoana care stapaneste material un bun cu intentia de a-l pastra pentru sine, iar detentia consta in stapanirea materiala a unui bun cu intentia de a-l pastra pentru alta persoana.

3. Detinerea bunului de catre parat trebuie sa fie nelegitima.

Actiunea in revendicare imobiliara: Obiectul acesteia este un bun imobil prin natura lui. 1. Proba dreptului de proprietate: (Art. 565) Proba dreptului de proprietate a imobilelor inscrise in cartea funciara se face cu extrasul de carte funciara.

Potrivit articolului 56 din Legea 71/2011, de punere in aplicare a Noului Cod Civil, dispozitia din art. 565 se aplica din momentul definitivarii lucrarilor de cadastru pentru unitatea administrativ-teritoriala respectiva si al inscrierii acelui imobil in cartea funciara. Exista 2 perioade, in functie de data definitivarii lucrarilor de cadastru: perioada anterioara si perioada ulterioara. Proba in perioada anterioara se face cu titlul de proprietate. In perioada ulterioara, proba se face cu extrasul de carte funciara. Potrivit art. 585 din Noul Cod Civil, inscrierea in cartea funciara produce efecte constitutive, in sensul ca o persoana nu poate dobandi un drept real imobiliar decat din momentul inscrierii lui in cartea funciara. Titlul de proprietate este un act translativ sau declarativ de proprietate. Actul declarativ de proprietate recunoaste sau confirma dreptul de proprietate al uneia dintre parti ( certificatul de mostenitor, hotararea de partaj)

2. Prescriptibilitatea actiunea in revendicare este imprescriptibila.

Actiunea in revendicare mobiliara - bunuri mobile prin natura lor. Distingem 2 situatii: 1. Revendicarea bunurilor mobile de la posesorul/detentorul de buna credinta. a) Posesorul a dobandit bunul de la un detentor precar. Detentor precar= cel care stapaneste material un bun pe durata determinata, urmand sa-l restituie. Aceasta situatie este reglementata de art.97 din Codul Civil. Potrivit acesteia, posesorul este considerat proprietarul acelui bun. Conditiile cerute cumulativ pentru ca posesorul de buna credinta sa fie recunoscut proprietar al bunului posedat sunt: -conditii referitoare la bun: 1. bunul sa fie mobil

2. bunul sa fie corporal. Prin exceptie, textul se aplica pt titlurile la purtator. 3.bunul sa fie individual determinat - conditii referitoare la persoane: 1.proprietarul sa fi incredintat bunul sau de bunavoie unui detentor precar. 2.detentorul precar sa fi instrainat fara drept acel bun 3.instrainarea sa fie cu titlu oneros -conditii referitoare la posesie: 1.posesia sa fie efectiva, reala 2.posesia sa fie de buna credinta. Posesia este de buna credinta cand posesorul nu cunoaste sau nici nu trebuia sa cunoasca ca bunul nu apartine celui de la care l-a dobandit. 3.posesia sa fie utila(neviciata) Daca sunt indeplinite aceste conditii, actiunea in revendicare introdusa de alta persoane se va respinge. b) Posesorul a dobandit bunul de la un hot sau gasitor. Daca hotul sau gasitorul a instrainat cu titlu oneros bunul unui dobanditor de buna credinta, adevaratul proprietar il poate revendica in termen de 3 ani de la data pierderii sau furtului bunului. Acest termen este un termen de decadere si nu de prescriptie extinctiva. Daca actiunea in revendicare este introdusa in termen de 3 ani, se a admite, iar dobanditorul va obtine despagubiri de la hot sau gasitor, in temeiul contractului incheiat cu acesta. Daca bunul furat sau pierdut a fost vandut intr-un loc in care se vand bunuri de acea natura sau a fost vandut de o persoana care in mod obisnuit vinde asemenea bunuri sau a fost dobandit in urma unei licitatii publice, proprietarul caruia i s-a admis actiunea in revendicare trebuie sa plateasca pretul pe care cumparatorul l-a platit la dobandirea bunurilor.

2. Revendicarea bunurilor mobile de la posesorul/detentorul de rea credinta. Actiunea in revendicare mobiliara de la posesor/detentor de rea ccredinta va fi admisa, aceasta este imprescriptibila.

Efectele admiterii actiunii in revendicare: 1. Restituirea in natura sau prin echivalent. Restituirea prin echivalent( plata unei sume de bani egala cu valoarea bunului din momentul respectiv) se aplica atunci cand bunul este distrus din culpa de parat sau este instrainat. 2. Restituirea produselor bunului revendicat. Posesorul de buna credinta are dreptul sa pastreze fructele bunului posedat. Este de buna credinta posesorul care care nu cunoaste ca alta persoana are dreptul de a poseda acel bun. Posesorul este obligat sa restituie productele bunului revendicat indiferent daca este de buna sau rea credinta. 3. Restituirea de catre reclamant a cheltuielilor facute de parat cu bunuri revendicate. Cheltuielile sunt: - necesare: impiedica distrugerea unui bun sau stingerea unui drept -utile: duc la cresterea valorii unui bun -voluptoare: facute de simpla placere de o persoane Se restituie doar cheltuielile necesare si utile. Cheltuielile utile se restituie doar in masura sporului de valoare adus bunului prin efectuarea lor.