Sunteți pe pagina 1din 5

EMINESCU TRECEREA IN ETERNITATE SI DESPARTIREA DE POET, DUPA O MARTURIE IGNORATA NOTA: Articolul descoperit de noi, cu surprinzatoare informatii inedite

despre calvarul Poetului si persoanele ce l-au insotit pe ultimul drum este o fila ingalbenita si roasa a ziarului "Adevarul" din 1933, ne-a fost pusa la dispozitie de Lucian Radu Stanciu, cercetator stiintific .principal la Academia Romana, autor al unor studii despre Eminescu si Brancusi Din acest text care, desi tiparit, a fost ignorat a fost ignorat pana acum de biografii Luceafarului, aflam pentru prima oara in ce a constat prezenta spirituala a criticului Titu .Maiorescu si a poetei Veronica Micle la desfasurarea funeraliilor Dl Stanciu ne-a adresat si o scrisoare despre articol in care reuseste sa identifice pe autorul articolului ascuns sub initialele <<C.A.N.>> si dezvolta comentarii si ipoteze in conses cu teoria noastra despre complotul politic caruia i-a cazut victima fizica Eminescu carora le vom .raspunde in cadrul estimarii proprii istorico-culturale pe care o dedicam Dl Stanciu poseda numeroase documente inedite privitoare la viata lui Eminescu, ceasul de argint al Poetului primit cu dedicatie de la Societatea <<Junimea>> in 1876, portretul in ulei al mamei Poetului, Raluca Eminovici pictat prin 1840 de pictorul italian Gritti (acelasi care a realizat portretul mamei publicat in Istoria.... lui George Calinescu); portretul poetei Veronica Micle realizat de Sava Hentia, dar mai ales, Capul monumental al lui Eminescu (originalul in ghips si cel in bronz), modelat de Constantin Brancusi pe care noi (N.G.) l-am reprodus pentru prima oara pe coperta editiei critice a poemului <<Luvceafarul>> pe care am publicat-o in 1999. Prof. Univ. Dr. Nicolae Georgescu

Domnule Dr. Nicolae Georgescu

Domnia Voastra fiind cel mai cunoscut eminescolog in viata, autor a .... carti despre viata lui Eminescu si a...... editii ale operei sale, imi face placere sa va pun la dispozitie spre publicare un articol de ziar, necunoscut, despre funeraliile lui Eminescu cu multe detalii ale .evenimentului nesemnalate pana acum de biografii Poetului Articolul este semnat cu initialele <<C.N.A.>> si se intituleaza: "Ultimele zile ale lui Eminescu. Moartea si inmormantarea (Insamnarile unui contemporan)" si a aparut in ziarul "Adevarul" din 16 ianuarie 1933, pag. 13, cu ocazia comemorariia 44 de ani de la disparitia Luceafarului. Practic este un text inedit, desi aparut intr-un ziar de circulatie din epoca din moment ce nu a intrat in vizorul niciunuia din biografii lui Eminescu. Nici Dvs care nu va scapa din atentie nimic din ceea ce s-a scris despre Eminescu nu ati avut cunostinta despre acest text plin de informatii, dupa cum mi-ati marturisit pe 11.01.2010. singura explicatie a omisiunii tot Dvs mi-ati dat-o: indivizi antiromani si anticulturali, urandu-l sincer pe reprezentantul cel mai nobil al poporului roman, pe Eminescu, pentru a-i falsifica istoria vietii, pentru a ascunde ca a fost asasinat si pentru a-i pieri nemurirea, au atacat colectiile de ziare vechi din colectiile publice si au decupat sau smuls din periodice articolele cu marturii despre Eminescu, separat de faptul cand au sustras in intregime numerele din asemenea publicatii dupa ce ati constatat personal dupa ce ati cautat zeci de ani in biblioteci referinte .despre poetul deplin al culturii romane, cum il numea Noica Veti constata ca articolul aduce dovezi directe si indirecte despre asasinarea Poetului si interese oculte, mai ales politice si legate de agenturi straine ca marele ziarist si patrior sa fie redus la tacere teorie pe care Dvs. ati construit-o, documentat-o pe larg si neindoios, transoformand-o intr-o dezbatere nationala despe destinul Poetului. Eminescu se pare ca pierit in imprejurari ca cele care au cauzat moartea tragica a poetului national al Rusiei. Puschin a fost strapuns de sabia strainului Dantes, dar cerccurile tariste au facilitat si dorit deznodamantul. Eminescu a fost suprimat fizic de piatra lui Petrache Poenaru dar cercuri politice si literare l-au claustrat intr-un azil psihiatric si l-au expus inerent pietrei actorului .ratat Petrache Poenaru Dvs. cu o stiinta mai adanca si mai sistemica decat a mea, care mi-a placut sa fiu un colaborator modest al cercetarilor Dvs., veti comenta si aprofunda trecutul si veti vedea in ce .masura Va starneste ipoteza despre sfarsitul Poetului :Poate va sunt utile si urmatoarele observatii si deductii ale mele Autorul semnat <<CA.N.>> cred ca este Constantin I.A. Nottara, amintit ca romancier si .1 autor de studii de drept. Din enciclopedia <<Cugetarea>> publicata in 1941 de Lucian Rudescu aflam ca acesta s-a nascut <<in Ploiesti, a dus o viata de mizerie, tatal fiindu-i sarac. Dupa licenta in drept, Bucuresti (1899), cu o bursa a continuat studiile la Paris. Fost .(magistrat. Decedat>> (vezi pag 607 Prin urmare, nu stim in ce an s-a nascut si cand a murit. Intrucat C.I.A.Nottara a publicat primul sau roman <<De vanzare>> in 1897, adica la 8 ani dupa moartea lui Eminescu putem presupune ca avea circa 20 de ani in 1869 si ca traia in 1933 cand a aparut articolul, avand .circa 64 de ani El trebuie sa fie autorul cel mai posibil al articolului deoarece in stilul acestuia se simt calitatile unui literat cu calitati de fin observator, buna memorie si critic social care stia unele detalii dspre sfarsitul povestii de iubire dintre Eminescu cu Veronica Micle, dar in stilul sau se simte si rigoarea si exactitatea unui magistrat obisnuit cu enumerarea tuturor persoanelor .care participa la un eveniment si cu datele si orele precise de desfasurare a acestuia Initiala <<I>> din numele <<C.I.A. Nottara>> este probabil a tatalui sau, incat mi se pare .<<firesc ca el sa fi semnat<<C.A.N Autorul este sigur ruda, daca nu chiar frate cu marele artist dramatic Constantin I. Nottara .(nasut in 1859 si cu compozitorul Constamtin C. Nottara (nascut in 1890

Familia de artisti cu numele Nottara cred ca era unica in societatea romaneasca a secolului al XIX lea si mi se pare firesc ca o asemenea famile de intelectuali, artisti sa fie apropiata si sa urmareasca cu interes cariera lui Eminescu, amplu admirat si chiar aorat de studenti inca din timpul vietii sale (A se vedea studiul nostru <<Divinizarea lui Eminescu de catre (<<generatia lui Brancusi, 2001 Articolul scris la 44 de ani de la moartea lui Eminescu este bazat aproape sigur pe .2 insemnari de jurnal ale autorului facute imediat dupa inmormantarea Poetului. Altfel nu se putea explica exactitatea numelor, a listei personajelor care au participat la funeralii, fiind indicati personalizat 64 de domni si doamne, la care se adauga si <<etc.etc.>>, semna ca .autorul poate da si alte nume Unele scene si cuvinte rostite cu ocazia procesiunii funerare sunt redate cu fidelitate, asa .3 cul le atesta si alti biografi: faptul ca Grigore Ventura si-a tinut cuvantarea de adio <<in fata Univesitatii>>, sau ca prietenul lui Eminescu, Dr. Neagoe, in lacrimi, l-a asigurat la marginea .<<gropii pe defunct:<<Adio Eminescule, o sa ne revedem in curand, te voi urma Detaliile reconfirmate ne dau certitudinea ca C.I.A. Nottara este exact in tot ceea ce relateaza, inclusiv importante momente petrecute, pe care nu le cunoastem din alte surse :biografice. Astfel Faptul necunoscut pana acum ca Titu Maiorescu a rostit o cuvantare in fata catafalcului in .4 biserica Sf. Gheorghe, acesta <<aratand cine a fost minescu pentru literatura romana si scotand in relief marele sau talen. Se stia ca Maiorescu aparticipat la inmormantare si s-a publiat in acea vreme chiar un desen infatisandu-l in cortegiu. Dar pana acum exista convingerea ca Maiorescu n-a tinut nici-o cuvantare, ceea ce parea cu totul inexplicabil. Probabil ca tinand cuvantarea in spatiul ingust al bisericii, si vorbind probabil laconic, presa vremii sa scapat din atentie acest aspect. Suspectat de obstructie si margibnalizare a Poetului in ultimii ani ai vietii acestuia, avocatul si politicianul abil Maiorescu nu putea sa nu fie dator .de a-si apara imaginea de mentor si protector al Poetului In articol se dezleaga partial misterul neparticiparii Veronicai Micle la funeralii, desi se .5 afla in Bucuresti. C.I.A.Nottara arata ca ea nu numai ca a fost cu gandul la Poet in acele clipe, dar si-a trimis emisari s-o reprezinte solemn. Astfel, autorul relateaza ca trei tineri in uniformele lor de elevi ai Scolii de Infanterie <<se apropiara de catafac si, intr-o concentrare pioasa, se aplecara peste el si rostira incet un cuvant si un nume:<<Veronica>>. C.I.A. Nottara a ramas cu convingerea ca acestia <<aveau sa se achite de o datorie imperativa (subl..), ce nu suferea nici o amanare, si ca trebuia onorata punctula, orice s-ar fi intamplat in .<<acea zi, cu orice sacrificii Se subintelege cla ca <<datoria imperativa>> careia dadeau curs cei trei tineri rostind numele <<Veronica>>la urechea poetului nu putea fi incredintata lor numai de catre iubita sa Veronica Micle. Intrucat Maiorescu in ultimii ani raspandise in protipendada ideea ca de suferinta si boala poetului era vinovata in mare masura Veronica Micle, intrucat de fata era si Caragiale care o jignise grav, intrucat risca nevinovata sa se expuna oprobiului publicului de acolo, desigur ca poeta a apreciat ca prezenta ei la funeralii este inoportuna si a decis sa nu apara, oricat de dureros ar fi pentru ea, tocmai ca sa nu tulbure cumva solemnitatea ultimelor clipe terestre ale poetului. Dar a impus categoric ca trei tineri militari (poate nu intamplator militari) sa-i aduca ultimul si cel mai adanc omagiu (rostirea numelui ei magic) nemuritorului Poet. Din ce mi-ai comunicat chiar tu, maestre Nicolae Georgescu, se pare ca Veronica Micle s-a lovit chiar de interdictia de a veni la inmormantare transmisa din partea fratelui poetului, .Matei Eminescu si a lui Titu Maiorescu Oricum, evocarea din articol confirma ultimul gest de profunda iubire al VeronicaiMicle care nu putea trece indiferenta peste evenimentul inmormantarii, fiind prezenta acolo macra printr-o reprezentare a ei decenta, discreta si innobilata de uniformele militare ale celor trei tineri. Articolul raspunde astfel, in mare masura, unei intrebari chinuitoare pe care si-au pus-

o toti biografii, cum de Veronica Micle s-a sinucis la cateva luni dupa disparitia Luceafarului, neputand concepe ca el nu mai este si, totusi, atunci de ce nu a participat la festivitatea din urma? Iubire, tandrete, discretie, respect delicat si total al solemnitatii pe care n-a vrut s-o tulbure, devotament pana la groapa acesta este raspunsul pe care il gasim in textul aproape .inedit Faptul relatat in articol ca disectia creierului lui Eminescu s-a facut chiar in ziua decesului .6 si ca trupul sau a fost expediat in sicriu tot in aceeasi zi pentru a fi expus in biserica, desi poetul <<a sucombat in dureri atroce, la ora 3 dipa amiaza, in ziua de 15 iunie 1889>> - arata a graba mai mult decat suspecta din partea organizatorilor funeraliilor. In primul rand se naste intrebarea de ce se ocupa Ministerul Instructiunii Publice de transportarea trupului lui Eminescu <<in aceeasi zi de la Casa de sanatate, la Biserica Sf. Gheorghe>>? Ce calitate avea acest minister ca sa dea o asemenea <<dispozitie>>, substituindu-se vointei familiei, a societatii <<Junimea>>, a redactiei ziarului <<Timpul>>, lui Titu Maiorescu care erau mai indrituiti sa stabileasca parcursul trupului poetului de la azil catre o destinatie adecvata. De ce aluat o asemenea initiativa si a pus-o in practica la cateva ore dupa deces Stefan C. Michailescu, fost secretar general al departamentului si cum a obtinut el ca cheltuielile de inmormantare sa le suporte <<Ministerul instructiunii publice>>. De unde atata viteza in aprobarea si disponibilizarea bunurilor (cateva ore dupa deces, si aceasta petrecandu-se dupa ?amiaza), din partea unui Ministru care il daduse afara pe Eminescu din invatamant Dar cine si de ce a dispus disectia creierului lui Eminescu si cantarirea lui la cateva ore dupa deces, desi o asemenea practica nu exista pntru cei decedati in stabilimentul doctorului ?Sutu, institutie care ne indoim ca avea sala specializata pentru practicarea disectiei Ce sa mai spunem despre distrugerea creierului lui Eminescu "mancat de pisici" prin ciudata neglijenta a unui mare viitor savant, dr. Ghe. Marinescu. Dar ce cauta acesta in stabilimentul dr-ului Sutu ca sa faca disectii si cu o asemenea viteza, de cateva ore de la ?sucombarea poetului Cum a fost posibil ca in cateva ore ale unei dupa amieze, sa se constate moartea poeului, sa se ancheteze cauzele ( dar nu faptul asasinarii acestuia , fie si din culpa!) sa se intocmeasca certificatul de deces (de catre niste analfabeti desi erau atatia doctri in stabilimentul lui Sutu), iar trupul sa fie transportat <<in aceeasi zi>>, de joi, 15 iunie, pe o arsita ingrozitoare oare la biserica nu era inchis in acea seara si s-au facut toate acestea intr-o graba aproape ?imposibila Toate aceste intrebari tulburatoare le ridica relatarile din articol corelate cu alte marturii biografice nimic nu se poate explica, totul este incredibil, daca nu se admite teza complotului politic impotriva Poetului si a asasinarii sale mai mult sau mai putin involuntar, sustinuta de dr. Nicoale Georgescu. De aceea eu il las pe el sa raspunda acestor tulburatoare .intrebari Asasinarea lui Eminescu prin actul unui nebun care l-a lovit cu piatra este dat ca sigur de .7 autor in articol, care indica cu precizei <<ora 3 dupa amiaza>> cand s-au petrecut faptele confirmandu-se astfel si alte surse, printre care sora poetului Henrietta care nu are nici un fel de dubii in aceasta privinta, in scrisoarea ei catre Cornel Emilian. Este drept ca C.I.A. Nottara sustine ca stie despre asasinat din ziare, circumstanta care din cate stim nu este semnalata in articolele aparute in 1889, nici macar in Constitutionalul care a scris cu .amanunte despre rezultatele disectiei creierului poetului, despre imprejurari din viata lui Eu cred ca Nottara stie amanuntit si din marturii directe despre uciderea poetului din moment ce cunoaste si diagnosticul cu care a fost internat atacatorul <delirium tremens>> si pretextul care a dus la cearta dintre poet si atacator: <<pentru o bucata de paine>. Poate ca si pretextul este doar metaforic creat si invocat de Nottara pentru a atrage atentia ca poetul a facut foamea in azil, evitand prin posibila metafora sa aduca acuzatii publice cuiva, dar relevand

mizeria in care era lasat sa traiasca poetul, desi ziaristi si literati il vizitau frecvent: << casa .<<de sanatate (...) ajunsese un loc de pelerinaj In partea a doua a paragrafului din articol despre cauza decesului lui Eminescu, Nottara uita, se pare, ca el <<stie din ziare>>, si afirma ca <<Eminescu a fost lovit cu un pietroi drept in frunte dupa care a sucombat in dureri atroce, la ora 3>> (subl.n.). Nu cunoastem nici un articol despre <<durerile atroce>> in care a murit poetul care sa fi aparut in acea reme, incat ni se intareste convingerea ca Nottara stie foarte bine , din marturii directe, cum a murit .poetul, de vreme ce stie exact si locul unde a lovit piatra Aceasta ciudatenie din articolul scris de un viitor magistrat, care nu se poate dezbara de obiceiul profesional de a da etalii exacte, mai ales in cazul unei crime, ne face sa credem cu convingere ca Nottara este foarte bine informat cu uciderea Poetului, dar se teme si isi ia masuri de precautie, cum ar fi eufemismul "stie din ziare", pentru ca sa nu-si atraga ostilitatea unor factori de putere implicati in disparitia poetului, dar isi face datoria de constiinta sa clameze cu certitudine deplina faptul suprimari poetului. Desi el citeaza in aticol 69 de personalitati care il cunosc si il insotesc pe ultimul drum pe poet, desi are o memorie infailibila, Nottara nu da numele atentatorului desi cunoaste pana si denumirea latina a (!diagnosticului cu care asasinul a fost internat in azil (sic Si modul cum se relateaza suprimarea poetului, aratat de noi mai sus, intareste mult ipoteza .dr. N. Georgescu despre complotul unor factori de putere, fatal poetului Este uluitor cat de bine ne descrie, cu amanunte, imbracamintea poetului in azil, cu detalii .8 necunoscute pana acum, faptul ca poetul purta o camasa de noapte romaneasca decorata <cu creculete si bibiluri de arniciu rosu>> si cu <<un halat de chembrica vinetie vargata>>. La fel de detaliat sunt descrise, aproape cum ar face-o un medic, starile succesive ale suferintei fiziologice a poetului, pe care nu le mai redam aici. Din lectura lor atenta reiese mai degraba ca poetul era drogat de catre medici decat cufundat intr-o vorbire de unul singur, dovada ca .el, desi robust la 39 de ani, aproape nu se putea tine pe picioare, dupa cum relateaza Nottara Nenumaratele amanunte date de Nottara in articol si datele atat de precise si variate ne fac sa credem ca insemnarile pentru articol au fost facute imediat, ca martor ocular, dupa ce l-a vizitat pe poet la azil si dupa ce a participat la funeraliile acestuia, tacand 44 de ani asupra circumstantelor mortii Poetului si dezvaluind cu precautie si fara a comenta faptele vazute in textul din 1933. Din uimitoarea redare a detaliilor in articolul scris in 1933 autorul sustinand ca se bazeaza pe : "dupa cat ne slujeste memoria" nu este, dupa parerea noastra, decat un pretext straveziu pentru ca sa tipareasca, usor revazute, insemnarile sale din 1889. Cert este ca autorul stie foarte bine despre imprejurarile uciderii Poetului, nu le ascunde in articolul sau, chiar le precizeaza in articolul sau optand aparent pentru teza omorului accidental si involuntar, dupa cum cert este ca nu a avut curajul sa publice pretioasele sale informatii decat dupa 44 de ani, ceea ce pare cel putin straniu tinand cont ca investigatiile despre viata lui Eminescu s-au desfasurat amplu si cu pasiune dupa 1900, de catre zeci de cercetatori, iar el, Nottara era un publicist, deci familiarizat cu presa, avand unde publice, era un literat care, daca nu avea motive strasnice si prudenta de jurist, nu ar fi avut motive sa taca despre sfarsitul celui <<mai profund poet al romaniei>> din ale carui poezii ii placea sa recite, .dovada ca reda din versurile acestuia pana si in aticolul sau de exceptie