UNIVERSITATEA DANUBIUS ,GALATI FACULTATEA DE DREPT

REFERAT DREPT ROMAN

Student: IORDAN IONUT Specializarea:DREPT Forma de invatamant: ZI An de studiu: I

2011 1

CAPACITATEA JURIDICA - PROCEDURA CIVILA ROMANA NOTIUNEA DE PERSOANA

In dreptul actual persoanele sunt subiectele raporturilor juridice. Oamenii apar ca subiecte ale raporturilor juridice fie individual, in calitatea de persoane fizice, fie organizati in anumite colective, in calitatea de persoane juridice. Ca si dreptul actual, dreptul roman a cunoscut conceptele de persoana fizica si de persoana juridica desi utiliza o alta terminologie. Potrivit dreptului roman, pentru ca fiinta umana sa poata participa la viata juridica, trebuia sa aiba capacitatea sau personalitate (capul). Dar capacitatea nu era considerata ca o calitate inerenta fiintei umane. Astfel, sclavii nu aveau capul si, drept urmare, nu puteau incheia acte juridice in nume proprii. Numai oamenii liberi aveau capacitate juridica, dar capacitatea lor nu era unitara, ci extrem de diferentiata in functie de apartenenta la o anumita categorie sociala, de origine etnica sau de atitudinea adoptata fata de expansionismul statului roman. Cu toate ca in dreptul clasic si posclasic s-a manifestat o tendinta de largire a sferei persoanelor, nici in ultimul moment al evolutiei sale, dreptul roman nu a admis generalizarea capacitatii juridice. Continutul personalitatii Numai cei ce aveau personalitate puteau sa dobandeasca drepturi si sa-si asume obligatii. Personalitatea insa era completa sau limitata. Se bucurau de personalitate completa numai cei care intruneau urmatoarele elemente: libertatea, cetatenia si calitatea e sefi ai unor familii civile. Prin urmare, se bucurau de personalitate completa numai cetatenii romani sefi de familie. Celelalte categorii de oameni liberi aveau capacitatea mai extinsa sau mai restransa, in functie de o serie de factori, asa cum vom vedea in randurile ce urmeaza. Inceputul si sfarsitul personalitatii Personalitatea incepe chiar inainte de nastere, potrivit principiului formulat pe baza unui text din Paul copilul conceput se considera nascut atunci cand e vorba de interesele sale . Gratie acestui principiu, copilul nascut dupa moartea tatalui sau nenea totusi la succesiune. Personalitatea inceteaza in momentul mortii, cu exceptia cazului mostenirii neacceptate cand personalitatea defunctului se prelungea. Intrucat in dreptul roman nu se admitea existenta unui patrimoniu fara titular, s-a considerat ca in intervalul de timp cuprins intre moartea unei persoane si acceptarea mostenirii sale, titularul patrimoniului este chiar defunctul a carui personalitate se prelungeste. Acest principiu se intemeiaza pe un text al lui Ulpian. Potrivit textelor din opera legislativa a lui Justinian, oamenii se impart in doua categorii: liberi si sclavi. In vreme ce conditia sclavilor era, in linii generale, uitara, oamenii liberi aveau un regim juridic neomogen fiind impartiti in numeroase categorii, in functie de factori extrem de diversi.

Capacitatea de folosint este aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligatii civile. Capacitatea de folosint ncepe la nasterea persoanei si nceteaz o dat cu moartea acesteia. Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, ns numai dac el se naste 2

viu.Dispozitiile art.329 referitoare la timpul legal al conceptiunii sunt aplicabile. Capacitatea de exercitiu este aptitudinea persoanei de a ncheia singur acte juridice civile.Capacitatea de exercitiu deplin ncepe la data cnd persoana devine major .Persoana devine major la mplinirea vrstei de 18 ani. Minorul dobndeste, prin c s torie, capacitatea deplin de exercitiu. n cazul n care c s toria este anulat , minorul care a fost de bun -credint la ncheierea c s toriei p streaz capacitatea deplin de exercitiu. Pentru motive temeinice, instanta tutelar poate recunoaste minorului care a mplinit vrsta de 16 ani capacitatea deplin de exercitiu. n acest scop, vor fi ascultati si p rintii sau tutorele minorului, lundu-se, cnd este cazul, si avizul consiliului de familie. Minorul care a mplinit vrsta de 14 ani are capacitatea de exercitiu restrns . Actele juridice ale minorului cu capacitate de exercitiu restrns se ncheie de c tre acesta, cu ncuviintarea p rintilor sau, dup caz, a tutorelui, iar n cazurile prev zute de lege, si cu ncuviintarea instantei tutelare. ncuviintarea poate fi dat , cel mai trziu, n momentul ncheierii actului. Cu toate acestea, minorul prev zut la alin.(1), poate face singur acte de conservare, acte de administrare care nu sunt p gubitoare, precum si acte de dispozitie de mic valoare, cu caracter curent si care se execut la data ncheierii lor. Minorul care a mplinit 15 ani poate s ncheie singur acte juridice referitoare la munca, la ndeletnicirile artistice sau sportive ori la profesia sa, f r a avea nevoie de ncuviintarea p rintilor sau a tutorelui. n acest caz, minorul exercit singur drepturile si execut tot astfel obligatiile izvorte din aceste acte si poate dispune singur de veniturile dobndite. Nu au capacitate de exercitiu: - minorul care nu a mplinit vrsta de 14 ani; - interzisul judec toresc. Pentru cei care nu au capacitate de exercitiu, actele juridice se fac de reprezentantii lor legali, n conditiile prev zute de lege. Cu toate acestea, persoana lipsit de capacitatea de exercitiu poate face singur acte de conservare, precum si acte de dispozitie de mic valoare, cu caracter curent si care se execut la momentul ncheierii lor. Nulitatea relativ a actelor juridice f cute cu nc lcarea dispozitiilor privitoare la capacitate Actele f cute de persoana lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrns , altele dect cele prev zute la art.27 alin.(3) si la art.29 alin.(3), precum si actele f cute de tutore f r ncuviintarea instantei tutelare, atunci cnd aceast autorizare este cerut de lege, sunt lovite de nulitate relativ , chiar f r dovedirea unui prejudiciu. Minorul sau interzisul judec toresc nu are dreptul la actiunea n anulare sau n reductiunea obligatiilor sale dac prejudiciul rezult dintr-un eveniment cazual si neasteptat. Minorul sau interzisul judec toresc nu se poate sustrage obligatiei extracontractuale de a repara prejudiciul cauzat altuia prin culpa sa. Simpla declaratie f cut de minor c este major nu-l lipseste de actiunea n anulare sau n reductiune a obligatiilor sale. Cel lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrns poate invoca singur, n ap rare, nulitatea actului pentru incapacitatea sa rezultat din minoritate sau din punerea sub interdictie judec toreasc .Persoanele capabile de a contracta nu pot opune minorului sau interzisului judec toresc incapacitatea acestora. 3

Persoana lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrns nu este obligat la restituire, dect n limita folosului realizat. Minorul devenit major poate confirma actul f cut singur n timpul minorit tii, atunci cnd el trebuia s fie reprezentat sau asistat. Dup desc rcarea tutorelui, el poate, de asemenea, s confirme actul f cut de tutorele s u f r respectarea tuturor formalit tilor cerute pentru ncheierea lui valabil .

Statutul femeii a variat considerabil de la o societate la alta. Uneori avem impresia ca eliberarea femeilor si feminismul sunt fenomene ale sfarsitului de secol XX, dar pana si in lumea antica au existat cateva femei care au reusit sa sparga barierele traditiei. In antichitate, majoritatea oamenilor isi castigau existenta din agricultura, care era de fapt o afacere de familie. Cel mai cunoscut loc de munca pentru femei era cel de menajera. Casatoria era o componenta importanta a sistemului economic si social al lumii antice. Cu exceptia barbatilor din Atena, care puteau amana casatoria pana la varsta de 30 de ani, restul atat femei cat si barbati se casatoreau putin dupa varsta pubertatii. O femeie singura isi putea gasi de lucru intr-un templu, sau ca servitoare intr-o casa. Un barbat singur putea sa-si procure hrana, dar nu prea avea timpul necesar sa si-o prepare sau sa-si confectioneze hainele. Viata era grea si moartea pandea la fiecare colt, si ca atare pentru supravietuirea societatii era necesara o rata ridicata a natalitatii. Familia era singura care avea grija de bolnavi si de batrani si asta datorita lipsei unei institutii publice specializate. Daca societatea moderna pune accentul pe individ, cea antica punea mare baza pe nevoile grupului care sunt mai presus decat drepturile individului. Istoria dreptului romanesc studiaza evolutia dreptului pe teritoriul tarii noastre. Cum dreptul este in corelatie cu statul, a fost necesar sa analizam si anumite probleme importante din existenta statului.Facand parte din categoria stiintelor despre societate, istoria dreptului romanesc prezinta interdependente cu stiintele istorice: istoria Romaniei, arheologia, paleografia, epigrafia, sigilografia, heraldica, numismatica, arhivistica, genealogia, etc. Istoria dreptului romanesc se foloseste de datele furnizate de alte stiinte care sunt considerate auxiliare din perspectiva disciplinei: geografia pentru ca mediul geografic este un factor important in dezvoltarea societatii; filologia intrucat etimologia si evolutia cuvintelor in timp ajuta la intelegerea transformarii conceptelor; etnografia deoarece se ocupa cu studiul vietii populatiilor. Studiul istoriei dreptului romanesc este important din mai multe puncte de vedere. Mai intai pentru ca se pune problema etnogenezei si a parcursului istoric al poporului roman, iar dreptul, ca fenomen de suprastructura, se impleteste organic cu viata social-economica si politica. Un al doilea motiv pentru care se impune studierea istoriei dreptului romanesc este acela ca alaturi de dreptul roman constituie alfabetul stiintei dreptului. Prin intermediul acestei discipline are loc familiarizarea cu terminologia juridica, realizand semnificatia aparte a unor concepte care au semnificatii diferite fata de vorbirea curenta. In al treilea rand, fara a cunoaste evolutia istorica a institutiilor de drept, nu se pot intelege in toata plenitudinea lor. In fine, aceasta disciplina releva in buna masura specificul national al dreptului romanesc. Periodizarea istoriei dreptului poate constitui motiv de controverse. Aceasta cu atat mai mult cu cat in stiintele istorice exista discutii in ceea priveste calificarea si clasificarea timpului istoric. Utilitatea periodizarii nu este numai didactica. 4

Limitele ,,timpurilor juridice se intrepatrund pana la epoca lui Cuza si conditioneaza etapele posterioare. In opinia noastra putem vorbi de urmatoarele perioade: Antica (preromaneasca) Dreptul dac Dualismul juridic din Dacia, provincie romana Dreptul feudal Ius valahicum (vechiul drept cutumiar-agrar) Legiuirile scrise Pravilele bisericesti Pravilele domnesti (secolulXVII) Inceputul reformarii dreptului (secolulXVIII XX) Dreptul modern (de la Cuza Voda la 1923) Dreptul contemporan capitalist (1923 1948) comunist (1948 1989) revenirea la dreptul democratic (1989 )