Paunii sunt pasari care necesita multa liniste si spatiu mare in care sa se dezvolte armonios.

Afacerile de crestere a paunilor nu sunt cele mai simple, aceste pasari necesitand efort din partea antreprenorilor care se incumeta sa patrunda in acest domeniu. Cu putin ajutor din partea expertilor, speram sa facem lumina in acest subiect.
Paunii sunt crescuti cel mai bine in zone cu un climat mai cald si constant. In conditii de temperatura foarte scazuta paunii sunt expusi riscului imbolnavirilor, nu se vor hrani adecvat si nu se vor reproduce. De asemenea, adapostul paunilor trebuie ferit de umezeala, vant si pradatori. Va trebui sa puneti la dispozitia acestor pasari un spatiu mai mare decat in cazul altora. Un padoc spatios cu o pardoseala care sa mentina caldura lemnul este optim - se dovedeste a fi un adapost foarte bun pentru pauni.

Un spatiu de aproximativ 5 m patrati, acoperit cu voliera, poate fi de ajuns pentru un paun adult. Mai mult, este recomandat sa plantati trifoi, papadie sau lucerna in locurile in care se vor dezvolta paunii. Paunitele se maturizeaza din punct de vedere sexual in jurul varstei de doi ani, iar masculii la varsta de 3 ani. Pentru o buna productie de pui trebuie sa mentineti un raport de sexe de un mascul la 4-5 paunite. De asemenea, retineti ca nu este de preferat sa adapostiti in cadrul aceleiasi voliere mai multi masculi. Familiile de pauni trebuie separate. Hrana paunilor este reprezentata de graunte: porumb, orz, ovaz, floarea soarelui, canepa, mei. Se mai adauga si hrana verde:lucerna, salata verde, trifoi, frunze de telina, de patrunjel, varza, morcovi, sfecla furajera, mere, pere, dovlecel, bostan. In cazul puilor de pauni se mai administreaza si ou fiert si branza de vaci. Nou-nascutii sunt cunoscuti pentru fragilitatea lor si pentru rata ridicata a mortalitatii in primele saptamani de viata. Pentru a preveni aceste probleme trebuie adaugate in hrana lor si vitamine. Paunii sunt mari bautori de apa. Aveti grija sa aiba o cantitate generoasa de apa la dispozitie,

sa fie proaspata si din recipient dezinfectate zilnic. Curatenia trebuie asigurata in mod regulat in cadrul volierelor iar dezinfectarea spatiului trebuie facute inainte de aducerea pasarilor. Paunii se dezinfecteaza si se protejeaza singuri de boli si microbi prin scaldarea regulate in bai de nisip. In aceste spatii este recomandat sa se introduca si prafuri acaricide pentru o buna deparazitare exterioara. Daca li se permite, paunitele isi vor cloci singure ouale, fiind cunoscute drept closti extrem de bune. Alternativa pentru obtinerea de pui este incubarea oualelor cu o perioada de incubatie de 27-28 de zile. O paunita poate depune si 18 oua intr-un singur sezon. Carnea de paun este apreciata pentru gustul ei dulce iar penele sunt comercializate la preturi foarte piperate. Per total, afacerile cu pauni necesita mai mult efort, un capital mai mare de investitii si pasiune pentru aceasta activitate.

Cresterea si inmultirea paunului albastru Acest lucru implica abordarea mai multor aspecte si anume: adapostul si spatiul de viata, hrana si apa, igiena, profilaxia si prevenirea bolilor. a. Adapostul si spatiul de viata Sub acest aspect se deosebesc doua situatii. Prima este cea in care paunii sunt crescuti in spatii largi (parcuri, domenii, diferite zone verzi) fara padocuri sau adaposturi nocturne, in asa-zisul regim de semilibertate, caz in care, similar paunilor salbatici din India, isi vor alege locuri de dormit stabile mai mult sau mai putin dispersate in functie de structura grupului respectiv si vor fi fideli anumitor zone in care isi vor desfasura activitatea zilnica si sezoniera. In functie de regimul termic anual (in primul rand in functie de asprimea iernii) acestia pot fi lasati permanent in acest mediu sau in timpul sezonului rece pot fi inchisi in voliere cu padocuri pentru innoptare, pentru asigurarea unei protectii suplimentare impotriva vitregiilor iernii. Sunt regiuni cu ierni calde si scurte care nu implica acest lucru. Marile avantaje ale acestui caz (de semilibertate) sunt: pasarile au largime (fapt apreciat de toate galiformele), se pot dezvolta si manifesta in voie, penajul acestor pasari va fi impecabil, si au la dispozitie numeroase surse suplimentare de hrana inaccesibile in cazul traiului in voliere.

Dezavantajele sunt constituite de faptul ca pasarile vor fi supuse tuturor capriciilor vremii din regiunea respectiva (ploi reci, brume, ingheturi, ninsori, grindina), in cazul existentei mai multor varietati de culoare nu se poate urmari descendenta, in situatia cuibaririi naturale femelele sunt foarte expuse eventualilor pradatori (vulpi, caini hoinari) iar pierderile in randul puilor sunt destul de mari tocmai datorita capriciilor vremii, si de asemenea, fara obisnuirea acestor pasari sa intre intr-o voliera pentru a putea fi prinse, nu se pot realiza vaccinarile sau tratamentele corespunzatoare. A doua situatie este cea a cresterii paunilor in voliere speciale, de regula grupati pe haremuri (familii). In acest caz este recomandabila construirea unui padoc spatios (cotet) in care pasarile sa se poata refugia ori de cate ori conditiile meteorologice devin nefavorabile. Acest padoc poate fi inchis, avand in acest sens o poarta sau o usita de acces, ce poate fi inchisa mai ales in noptile de iarna; sau semideschis, avand un perete liber recomandabil opus fata de directia dominanta a vantului.

O dimensiune standard a padocului nu poate fi data, dar trebuie avute in vedere dimensiunea trenei masculilor (asta inseamna o inaltime minima a suportului pe care doarme de 1,4-1,5 m) si numarul de exemplare ce au acces in acest spatiu. Padocul poate fi realizat din zidarie tencuita, din scandura faltuita (pentru reducerea curentilor de aer din interior) sau din placi celulare din polipropilena, iar in cazul peretilor opaci se recomanda si construirea unui luminator (fereastra). Pe timp de iarna nu trebuie asigurata incalzirea acestui spatiu, in experienta mea de pana acum nu am avut cazuri de degeraturi sau alte probleme de acest fel pe timpul iernii. Iarna, nu temperatura scazuta e periculoasa ci curentii de aer rece, ninsorile, promoroaca sau perioadele cu ploi reci. Pardoseala padocului se recomanda a fi construita dintr-un material care sa tina cald (in limbaj popular) cum ar fi lemnul (scandura, diferite placi). In orice caz, mai ales atunci cand se foloseste betonul, recomand asternerea peste pardoseala a unui strat de talas, rumegus grosier sau nisip, si schimbarea acestuia periodica pentru asigurarea unei igiene corespunzatoare. In nici un caz nu recomand tinerea paunilor din aceasta specie pe timpul iernii in spatii incalzite, deoarece nu e cazul (exceptand seriile tarzii de pui din anul respectiv). Daca pasarile au unde sa se retraga pe timpul noptii sau in timpul vremii nefavorabile (viscol, geruri puternice) in padocuri sau adaposturi neincalzite dar lipsite de curentii reci atunci totul e in regula. Am vazut adesea pauni tinuti in grajduri, caz in care de cele mai multe ori se imbolnavesc de diferite afectiuni respiratorii, tocmai datorita aerului inchis, a vaporilor de amoniac si a marii incarcaturi microbiene a acestui mediu. Voliera se recomanda a fi cat mai spatioasa, atat ca largime cat si ca inaltime, totul depinde de spatiul disponibil si de investitia sub raport financiar pe care o poate realiza crescatorul. Suprafata minima in cazul unei voliere pentru o familie (un mascul si 3-4 femele) ar putea pleca de la 15-20 mp, cu o forma apropiata de cea a unui patrat sau a unui dreptunghi dar nu foarte alungit, si o inaltime de minim 2 m, pentru a permite paunului sa roteasca nestingherit. In cazul volierelor dezvoltate pe verticala, se recomanda montarea de suporturi (rigle, barne) la inaltimi cat mai mari, paunul fiind o pasare careia ii

place sa observe terenul de sus. Un lucru neglijat de unii crescatori este natura suportului pe care se odihneste sau doarme paunul. Cel mai bun material in acest sens este lemnul, care este "calduros". Am vazut situatii in care paunii dormeau pe tevi de fier sau alte materiale "reci", fapt foarte daunator mai ales in sezonul rece. Aceste pasari capata mai devreme sau mai tarziu diferite afectiuni ale picioarelor, uneori grave, ce pot duce la schiopatare permanenta sau chiar pierderea unor degete. Volierele pot fi neacoperite sau acoperite impotriva ploii, cu materiale usoare, transparente si rezistente, solutia optima fiind o acoperire partiala in acest sens. Construirea volierei trebuie astfel realizata incat sa nu permita accesul sobolanilor, dihorilor sau a altor daunatori, cu un minim de fundatie, cu plasa avand ochiuri corespunzatoare ca marime, etc. Pardoseala volierei poate fi din pamant batatorit sau beton, acoperite cu un strat corespunzator de pietris (sort), nisip grosier sau chiar balastru, pentru asigurarea unei drenari corespunzatoare. b. Hrana - Sub raportul hranei, la modul general pentru pasarile mature trebuie avute in vedere: semintele, masa verde, fructele, radacinoasele (vegetalele), hrana de origine animala, suplimentele alimentare. Semintele pot fi date ca atare sau macinate sub forma de crupe sau urluiala. Din prima categorie pot fi amintite boabele de porumb, floarea soarelui, ovaz, orz, canepa, semintele de bostan sau de dovleac, mei. Atunci cand se realizeaza diferite tipuri de furaje macinate, pot fi folosite toate cele de mai sus, alaturi de mazare si soia. Proportia intre diferite seminte difera de la crescator la crescator, dar orientativ pot fi recomandate proportiile: 40-50% boabe porumb, 25-35% floarea soarelui, 10-15% soia sau mazare, 20-30% ovaz sau orz, 2-5% canepa, etc. Masa verde poate fi constituita din: papadie, lucerna, trifoi rosu, trifoi alb tarator, rocoina (Stellaria media), busuioc cerbesc (Galinsoga parviflora), hrean, frunzele de sfecla, de conopida, de telina sau de patrunjel, varza, salata verde (Lactuca sativa), palamida (Cirsium arvense), susai (Sonchus arvensis), laptuca (Lactuca srriola), stevie de gradina (Rumex patientia), macrisul calului (Rumex obtusifolius), frunze de golomat (Dactylis glomerata) sau alte graminee. Iarna acest sortiment poate fi suplinit cu succes prin strohurile de fan (scuturatura de fan) sau prin lucerna sau trifoiul uscate dar tocate marunt. Ca fructe (si aici ma refer si la legumele care d.p.d.v. botanic sunt considerate tot fructe), foarte apreciate sunt merele, perele, pepenele rosu, patlagelele rosii, dovlecelul si bostanul (maruntite pentru a putea fi inghitite), ciresele, prunele si nu in ultimul rand boabele de struguri. Dintre radacinoase, mai ales in sezonul rece, apreciate sunt: sfecla furajera, sfecla rosie, morcovul date printr-o razatoare, precum si cartoful fiert. In categoria hranei de origine animala ce poate fi asigurata relativ usor in captivitate intra: oul fiert, branza de vaci, carnea fiarta si maruntita, larvele sau adultii de carabus, ramele, diverse alte insecte. Surprinzator, fapt constatat atat personal cat si de catre alti crescatori, cand au ocazia paunii consuma gandaci de Colorado, insecta ce nu cred sa aiba vre-un dusman in randul aripatelor de pe la noi. In categoria suplimentelor alimentare intra: vitaminele (solubile in apa sau amestecate cu furajul), numeroasele premixuri prezente in magazinele de specialitate, coaja de ou sfaramata, carbunele de lemn, nisipul si pietrisul fin, scoicile sfaramate. De asemenea, alimente precum painea, mamaliga sau diferite alte produse de patiserie sunt consumate cu placere de catre pauni. In cazul hranirii puilor problema poate fi mult simplificata folosindu-se cu succes diferitele furaje pentru cresterea puilor de curca, fazan, a puilor de gaina de carne (broiler) sau chiar cel pentru cresterea

prepelitelor, in magazinele de specialitate fiind prezenta o gama din ce in ce mai mare de sortimente, diferentiate pe varsta, specie, granulatie etc. Foarte important la alegerea unui furaj e si prezenta adausurilor medicamentoase (de exemplu coccidiostaticile), care scutesc crescatorul de numeroase probleme de ordin medical ce pot apare la puii de paun. Nelipsita din alimentatia puilor trebuie sa fie si masa verde sau hrana de origine animala (ou fiert, branza de vaci, carne fiarta si tocata). c. Apa: factor neglijat adesea de foarte multi oameni, reprezinta de fapt vectorul principal prin care intra in organismul pasarilor numerosii agenti patogeni (virusuri, bacterii, oua ale diferitilor paraziti). De aceea atentia asupra acestui element trebuie sa fie pe masura. Vasele pentru apa trebuie sa fie din materiale neutre (nedegradabile sub influenta apei sau a substantelor de curatare), din materiale plastice, sticla, ceramica arsa si smaltuita (portelan), aluminiu sau inox, sa poata fi usor curatate sau dezinfectate. Acestea trebuie astfel amplasate incat gainatul sau alte murdarii sa nu intre in contact cu apa. Personal recomand schimbarea apei zilnic (pe cat posibil) si realizarea unei dezinfectii la fiecare saptamana si chiar mai des in sezonul calduros. Pentru usurarea acestui proces, pentru fiecare voliera sau compartiment sa existe doua adapatori, una in functiune si una la dezinfectie. d. Igiena, dezinfectia, profilaxia si prevenirea bolilor: - trebuie luate impreuna. De la bun inceput trebuie spus ca o igiena exemplara a spatiilor de crestere scuteste crescatorul de numeroase probleme sanitare-veterinar. Curatarea volierelor si a padocului trebuie realizata ori de cate ori este nevoie, mai ales in timpul perioadelor de naparlire (sau dupa). Periodic, cel putin o data primavara si o data la inceputul toamnei, trebuie realizata o dezinfectie generala a spatiilor (cuibare, suporturi, padocuri, voliere) cu substante specifice ce se pot procura de la farmaciile veterinare, mai ales impotriva capuselor de adapost. O deparazitare exterioara a pasarilor se poate realiza in mai multe feluri: prin prinderea individuala a pasarilor si pulverizarea cu prafuri insecticide si acaricide pe sub aripi, pe partile laterale ale corpului, dupa gat si in regiunea tartitei, sau prin punerea in baia de nisip a unei astfel de pudre amestecate cu cenusa cernuta. In acest din urma caz paunii se vor deparazita singuri in momentul in care se vor "scalda" in nisip. Foarte importanta este si deparazitarea interna a pasarilor (de doua ori pe an), prin folosirea de substante antiparazitare solubile in apa de baut, sau pe cale bucala in functie de greutatea fiecarui individ, conform instructiunilor de dozaj. Bolile care apar la pauni sunt numeroase, in cei 8 ani de cand cresc aceste pasari m-am confruntat cu diferite situatii si m-am lovit in jurul meu de lipsa informatiei referitoare la bolile si tratamentele corespunzatoare la pauni. Adesea am apelat la internet, am corespondat cu medici veterinari din strainatate iar rezultatele pozitive nu au intarziat sa apara. Inmultirea Fiind o pasare poligama, familiile vor fi formate dintr-un singur mascul si mai multe femele. In situatia volierelor, matcile de reproductie vor fi formate dintr-un mascul si 2 pana la 5 femele (chiar 6), fiecare familie avand la dispozitie un spatiu corespunzator. In nici un caz, nu se recomanda tinerea a doi sau mai multi masculi in aceeasi voliera (in care se gasesc si femele) in perioada de reproducere. De regula masculii devin foarte agresivi intre ei in aceasta perioada, iar rezultatul e pe langa ranile (uneori grave) si obtinerea de foarte multe oua sterile.

In situatia cresterilor paunilor in semilibertate (spatii verzi largi), in functie de marimea si complexitatea acestui spatiu verde (suprafata vegetatia ierboasa, arbori, arbusti) trebuie avut in vedere si numarul acestora dar mai ales raportul dintre numarul de masculi maturi si cel de femele, pentru evitarea eventualelor conflicte ce pot apare, cu precadere in timpul paradei nuptiale. Paunii isi vor stabili propriile teritorii si locurile de rotit, in care isi vor etala evantaiul de pene cu scopul atragerii paunitelor pentru imperechere. Familiile formate in acest regim sunt destul de stabile, pana in momentul depunerii pontei, urmat de perioada clocitului (in cazul in care femelele sunt lasate sa cloceasca in locurile alese). Epoca de reproducere la aceasta specie se desfasoara primavara si inceputul verii, uneori putandu-se prelungi pana la sfarsitul verii. Parada nuptiala (rotitul) se declanseaza primavara timpuriu, in functie de mersul vremii (daca se incalzeste mai repede atunci si parada nuptiala va incepe mai repede). Maturitatea sexuala la pauni, contrar parerii multor crescatori, este atinsa la 2 ani, atat la masculi (chiar daca nu au trena definitiva dezvoltata) cat si la femele. Personal, ori de cate ori am folosit la reproductie masculi de 2 ani, la diferite varietati de culoare, am obtinut pui iar proportia de oua fertile nu a fost diferita fata de cele obtinute cu masculi mai mari ca varsta. Din toate paunitele pe care le-am folosit la reproducere doar una singura nu s-a ouat la varsta de doi ani. Ba mai mult, unele au avut doua serii de oua in anul respectiv. Am mai auzit si parerea cum ca unele paunite s-ar fi ouat la varsta de 1 an (1,5 ani) in vara, fapt ce nu pot sa-l neg dar nici nu pot sa-l aprob. Personal cu am avut astfel de cazuri. In orice situatie, atat pentru paunitele cu varsta 3 ani cat si pentru cele de 2 ani, conteaza foarte mult regimul de hrana de care de bucura, fapt ce se reflecta in calitatea oualor (marimea, forma, grosimea cojii) si chiar in numarul acestora. Ouale sunt depuse seara, foarte rar dimineata, unul la doua zile (uneori chiar la 3 zile). Ponta poate fi formata din 4-8 oua (11), dupa unii crescatori chiar mai multe. La sfarsitul perioadei de ouat, daca ouale sunt lasate in cuibar femela cade closca, paunitele fiind foarte bune mame. Incubarea se poate realiza artificial cu ajutorul incubatoarelor sau natural cu ajutorul gainilor, curcilor sau a paunitelor. Perioada de incubatie teoretica este de 28 de zile, dar din practica de pana acum am observat ca de cele mai multe ori puii eclozeaza dupa 27 de zile. Puii pot fi crescuti cu ajutorul clostilor sau fara, in incaperi corespunzatoare, la sol sau chiar in baterii speciale pe varste sau marimi. Puii cresc relativ repede in primele luni, ajungand ca la 1 an sau chiar mai repede sa aiba talia adultilor, urmand sa se dezvolte complet si sa ia in greutate pana la 18-20 luni.

Paunii (Pavo cristatus) fac parte din familia fazanilor. Cuvantul "paun" se refera la pasarea mascul, in timp ce femelele se numesc paunite, iar tinerii pui de paun. Un grup se numeste stol. Paunul este o pasare salbatica, in multe tari fiind domesticit.

Paunii pot fi vazuti in gradinile zoologice din toata tara, in multe dintre ele fiind lasati sa se plimbe in libertate. Sunt pasari linistite atunci cand cresc la o ferma, insa le place sa aiba mult spatiu la dispozitie. Atunci cand te gandesti la pauni, primul lucru care iti vine in minte este legat de minunatele culori ale penajului. Albastru, verde, auriu si imaginea asemanatoare unui ochi, care se afla chiar in centrul penelor, sunt semnele distinctive ale acestei pasari. Au si o creasta, in varful capului, facandu-i sa para si mai mareti. Ciocul unui paun adult are o lungime medie de 2,5 cm. Paunii ating inaltimi de peste un metru; coada unui paun adult poate avea o lungime de 1,5 m. Penajul nu este complet pana cand pasarea nu implineste trei ani. Penele pot fi vazute desenate pe orice, de la tricouri la cani de cafea, in timp ce penele propriuzise se gasesc in special in modele florale, bijuterii si accesorii, precum palariile.

Unde poti creste pauni?

Aproape oriunde, atata timp cat le pui la dispozitie un adapost potrivit pentru temperaturi extreme. Picioarele pasarilor sunt singura problema pentru cei care ii cresc in zone in care

temperatura este scazuta. Asigura-te ca acestea nu se uda, pentru ca dupa aceea ingheata. Nu tine pasarile in vant; fa-le un asternut din multe paie sau alte materiale si ofera-le o alimentatie corespunzatoare si apa. Este bine sa aiba la dispozitie si niste stinghii solide, pentru a se urca pe ele. Paunul poate avea anvergura aripilor de pana la 1,8 m, lucru de care trebuie sa tii cont atunci cand construiesti cusca si stinghiile.

Ce mananca paunii?

Paunii mananca aproape orice, asa ca impiedica-le accesul la gunoi sau la reziduuri cum este hartia. Se stie ca mananca si mancare pentru pisici si caini si, chiar daca nu le face rau, acest tip de hrana nu este recomandat. Daca poti sa-i lasi cateodata in curte in timpul verii, vor manca rame si iarba si te vor iubi pentru asta! Ai totusi grija de flori, deoarece vor secera rapid o gradina intreaga. Paunii sunt atrasi de culorile deschise, in special de alb, asa ca nu uita asta atunci cand ii lasi in curte sau in alt spatiu deschis. Incubarea se poate face fie pe cale naturala, lasand paunita sa stea in cuib, fie prin introducerea oualor intr-un incubator. Daca alegi a doua optiune, perioada de incubatie este de 28 de zile si temperatura trebuie sa fie constanta (37,5 grade). Femela poate face oua o singura data pe an sau de cateva ori. Incearca sa mentii atmosfera linistita, daca vrei ca aceasta sa isi cloceasca ouale. Va parasi cuibul daca simte prea multa agitatie. De asemenea, tine minte ca un cuib cu oua atrage animale ca ratonii si nevastuicile. Un raton poate distruge cuibul intr-un timp foarte scurt. Daca vrei sa cresti aceste pasari fascinante, ai mult de lucru, dar nu vei regreta nicio clipa!

Este primavara si ati hotarat sa reproduceti familia de pauni pe care o detineti. Sau poate doriti sa realizati din cresterea paunilor o afacere. Paunul este o pasarea speciala in multe aspecte, chiar si cand vine vorba de inmultit. Insa nu e nicio surpriza ca reproducerea paunilor ofera multe satisfactii si nu trebuie sa se transforme in stres. Parintii In general paunii sunt apti de procreare la varsta de 2 ani. Insa pentru a obtine rezultate cat mai bune se recomanda alte intervale de varsta, in functie de sexul pasarii. Femelele pot depunde primele oua la implinirea unui an de viata. Adica, o paunita care vara trecuta era pui, in urmatoarea vara deja va depune oua. Experienta spune ca puii eclozati primii din cuibul lor sunt cei care depun oua in primul an de viata. In mod normal o paunita nu ar trebui sa faca oua de atat de devreme. Si nici nu este recomandat sa folositi pentru clocit astfel de oua, sunt sanse mari sa nu fie fertile. In concluzie, o paunita este ideala pentru a fi mama abia din al doilea an de viata. Ca regula generala, masculii sunt pregatiti de inmultire atunci cand au trena complet formata. Acest fapt se petrece in al 3-lea an de viata. Exista situatii in care unii masculii apar complet dezvoltati inca din al 2lea an de viata. Ca si in cazul paunitelor, rateurile sunt mari la pasarile prea tinere. In cazul paunilor, cu cat pasarea este mai in varsta cu atat fertilitatea este mai crescuta. Un mascul de 5-6 ani este ideal pentru a fi tata. Trena joaca un rol foarte important in procesul de imperechere . Subliniem faptul ca un mascul este pregatit sa curteze doar atunci cand are trena complet formata. Femelele sunt cele care isi aleg partenerul, iar acest criteriu este eliminatoriu. In cazul in care aveti mai multi masculii care concureaza pentru aceleasi femele, castigator va iesi cel care are trena cea mai frumoasa si care stie sa faca spectacol mai bine. In cazul in care detineti doar un mascul sau femele detinute se afla la clocit, paunul isi va etala coada in fata celorlalte pasari de curte sau chiar a stapanului. Masculul isi pierde o parte din trena, toamna, cand sezonul de imperechere a luat sfarsit. Folositi pentru reproducere doar pasari sanatoase si viguroase. Alegeti-le pe cele cu material genetic de calitate (cu aspect fizic placut, pene frumoase). Pasarile bolnave sau subnutrite nu pot face fata stresului imperecherii si clocirii oualor. Daca porniti afacerea prin achizionarea oualor si incubarea lor de catre dumneavoastra, sau cumparati pui mici, alegeti un crescator specializat, pasionat de inmultirea paunilor, care sa va ofere produsi de calitate. Imperecherea si depunerea oualor

Regula spune ca un mascul se poate imperechea cu pana la 5 femele. Acesta este nucleul familial ideal. Daca aveti o crescatorie cu mai multi masculi, testati fertilitatea fiecaruia. Puteti constata ca vreaun mascul nu este capabil sa fertilizeze atat de multe femele. Atunci ori micsorati grupul, ori il scoateti de la reproductie. Evitati sa imperecheati tata cu fiica sau mama cu fiu. Consangvinizarile sunt daunatoare fertilitatii oualor si sanatatii puilor. Sezonul de imperechere debuteaza primavara, insa s-a observat ca majoritatea femelelor cad closti abia vara. Daca temperaturile sunt mari primavara atunci vor cloci mai devreme. Inchiderea sezonului se petrece toamna (septembrie- octombrie). Femele pot depune oua si in absenta masculului, insa bineinteles nu vor fi fertile. Daca intampinati o astfel de situatie, indepartati ouale. Altfel femela le va cloci in zadar, fara niciun rezultat. O femela va depune per serie intre 6 si 10 oua. O data la 2 zile un ou este lasat in cuib. Intre timp femela nu sta pe cuib, ea se deplaseaza, se hraneste si revine la cuib abia cand lasa oul. Cand toate ouale au fost depuse paunita va incepe sa le cloceasca. Ouale sunt maro deschis, de aceeasi marime cu cele de curca. Daca indepartati ouale unei paunite, ea va depune in continuare tot sezonul, pana la 30 de oua. Acest fapt este favorabil crescatorilor care vor primi constant material genetic si au posibilitatea sa isi mareasca efectivul de pasari. Primul ou va fi depus de paunita departe de cuib: ou- momeala. Nu va ingrijorati, multe femele procedeaza asa. Incubarea - In acest caz puteti opta pentru mai multe variante: - lasati paunita sa cloceasca - folositi un incubator - folositi o closca surogat (gaina, curca) Ideal ar fi sa lasati paunita sa isi cloceasca ouale si sa isi creasca puii. Insa in acest caz nu veti mai avea o sursa constanta de oua. Atentie insa, nu toate paunitele cad closti. Paunitele crescute libere isi vor construi cuibul pe sol, intr-o mica adancitura, captusita cu iarba si pene. Prefera zonele cu arbusti sau iarba inalta. In acest caz exista riscul ca femela si cuibul sa fie descoperit de o vulpe sau un caine, si sa fie mancata. Recomandam sa amenajati un cuib, intr-un tarc si sa lasati paunita sa cloceasca aici, ferita de pradatori. Perioada de incubatie dureaza 28 de zile. In cazul in care ouale nu sunt fertile si nu vor ecloza in acest interval, femela isi va prelungi sederea. De aceea este bine sa le indepartati, pentru ca ea sa aiba posibilitatea sa inceapa din nou sa oua si sa cloceasca. Dupa cum spuneam pentru incubat puteti folosi o closca gaina sau curca sau chiar un incubator electric. Aceste aparate ofera conditiile ideale de temperatura si umiditatea, insa trebuie supravegheate continuu. O pana de curent va poate compromite toate ouale. De aceea daca aveti posibilitatea alegeti o closca surogat. Puii de paun sunt asemanatori cu cei de curca, astfel curca ar fi alegerea ideala. Sub curca puteti aseza mai multe oua decat sub o gaina. O gaina poate acoperi 9- 11 oua, iar o curca 13- 15. Curcile sunt mame mai protective decat gainile. Pentru incubat nu se folosesc oua mai vechi de 10 zile. Dupa 10- 14 zile de incubatie ouale pot fi verificate daca sunt fertile. Expunerea la o sursa de lumina puternica va dezvalui reteaua de vase sanguine si embrionul. Ouale nefertile apare ca o masa omogena, relativ opaca. Aceste oua vor fi indepartate din incubator sau de sub closca. Paunita va astepta pana va ecloza si ultimul ou, iar daca acesta este infertil, asteptarea va fi in zadar. De aceea verificarea fertilitatii este obligatorie.

Puii Devin independenti la cateva ore dupa ce au eclozat, imediat ce puful s-a uscat. Daca ati optat pentru o closca, asteptati pana ies toti din oua si lasati mama sa isi faca datoria. Puii din incubator, dupa eclozare si uscare, vor fi dusi intr-o cresa. Aici veti instala un bec cu infrarosii, care sa le ofere o sursa constanta de caldura. Asemenea puilor de curca, cei de paun sunt destul de sensibili in primele saptamani. pentru a invata puii sa manance folositi o closca sau alti pui, mai mari (de paun, gaina, curca). Sau puteti plasa in vasul cu mancare si apa bile metalice, care nu pot fi inghitite. Curiozitatea ii va indemna sa dea cu ciocul acolo si sa prinda gustul mancarii. Ca si hrana puteti folosi furaj starter pentru pui de curca. Verdeturile tocate marunt sunt foarte apreciate si recomandate pentru o dezvoltare buna. Puii vor creste repede si devin apti de zbor din prima luna. Ei au penajul asemanator cu al mamei. Incepand cu luna a sasea penele de pe pieptul masculilor vor capata o nuanta albastruie, care se va intensifica o data cu inaintarea in varsta. Abia in al 3-lea an vor aparea penele cu ochi din trena.