Sunteți pe pagina 1din 29

Sec XVII- XVIII XVIIprezentarea contextului cultural

Faza de maxima nflorire a culturii romane ti medievale acoper sec al XVIIlea si nceputul sec al XVIII-lea. Pe de alta parte scrierile originale si traduse consolideaz tradi ia existenta,iar pe de alta parte dezvolta noi variante si forme de expresie.

Din perspectiva istoriei religiilor, pentru omul religios sacrul si profanul sunt doua modalitati de a fi in Lume. Sacrul (timpul sacru, spatiul sacru) este singurul real, care exista cu adevarat si se manifesta prin hierofanie. Spatiul sacru reprezinta punctul fix (axis mundi), orientarea in haosul omogen. Dimpotriva experienta profana mentine omogenitatea si deci relativitatea spatiului. In ceea ce priveste timpul, cel sacru apare sub forma paradoxala a unui Timp circular, reversibil si recuperabil un soi de prezent mitic regasit periodic cu ajutorul riturilor, deosebit de timpul istoric al omului modern, nereligios, pentru care nu exista retrairea experientelor sacre sau eterna reintoarcere, pentru care timpul se scurge si se sfarseste prin moarte.

Textele originale se imbogatesc cu categoria lucr rilor istoriografice ale c rturarilor moldoveni(G. Ureche,I.Neculce) si munteni (C-tin Cantacuzino). Varlaam si, mai trziu, Antim Ivireanul scriu carti religioase originale.

De la mijlocul sec al XVIII-lea ,prin efortul mitropoli ilor Moldovei -Varlaam si Dosoftei,traducerea cartilor de cult si introducerea limbii romane in Biserica reflecta preocup ri sistematice,organiza te si chiar oficiale.

Adoptarea si fixarea definitiva a limbii materne ca limba liturgica in Biserica ortodoxa romana nsemna eliminarea ireversibila a slavonei din circuitul cultural na ional.

In sec al XVII-lea al XVIII-lea,in toate cele trei tari romane se poate vorbi despre un adev rat cult al cartii. Din perspectiva culturala,unele evenimente legate de circula ia textului scris in Evul Mediu par anecdotice:astfel,o carte robita de t tari este r scump rata de romani in 1630, iar un exemplar din Cazania lui Varlaam este pricina de judecata intre mo tenitorii unui preot si o ntreaga ob te s teasca.

In perspectiva istorica insa, simpla atestare documentara astfel de evenimente este o proba a importantei lor intr-o epoca de mare deschidere culturala.

Relatia Tarilor Romane cu Poarta Otomana In secolele XIV-XV toate pamanturile cunoscute de otomani se
subimparteau in doua categorii - cele incluse direct in imperiu, numite "Casa Islamului" si cele care urmau sa fie cucerite - "Casa razboiului" . Evolutia relatiilor romano-otomane in secolele XV-XVI a dus la recunoasterea de catre Tarile Romane a suzeranitatii otomane.

Pe masura ce s-a consolidat suzeranitatea otomana, Poarta si-a atribuit tot mai mult dreptul de a-i numi pe domni.Unii dintre domnitori guvernau sub protectia garzilor otomane.

Sustinand consolidarea puterii domnesti si a aparatului de stat al Tarilor Romane, Poarta a luat masuri pentru a-i impune pe domni la mai multe obligatii politice, economice, militare etc(iar capitalele au fost stramutate mai aproape de hotarele otomane).Sub presiunea suzeranitatii otomane Tarile Romane isi pierd tot mai mult libertatea de actiune pe plan extern. Pe langa tribut domnii la urcare pe tron dadeau peschesuri (cadouri) obligatorii conducatorului. Coruptia era la Poarta un instrument al puterii. Petru Rares a platit la 1541 100.000 de galbeni pentru a reveni la tronul Moldovei.

Din a doua jumatate a secolului al XVI-lea Imperiul otoman impune Tarilor Romane si un apasator sistem comercial, in baza caruia ele au devenit "camara" cu provizii destinate Istambulul si armatei In calitate de suzeran al Tarilor Romane, Imperiul otoman era obligat sa apere integritatea lor teritoriala,dar incalcandu-si aceasta obligatie Poarta a incorporat sub administratia directa a imperiului mai multe pamanturi romanesti. Astfel, regimul suzeranitatii otomane, desi a avut forme din ce in ce mai grave, nu a modificat organizarea institutionala interna a Tarilor Romane. Ele au continuat sa-si pastreze o autonomie reala, desigur cu indeplinirea obligatiilor mentionate catre puterea suzerana. Otomanii n-au atins faza finala a expansiunii lor in spatiul romanesc.

Rolul domnitorului in stat si rela ia acestuia cu poporul si boierii


Institu ia central evolueaz n condi iile raporturilor cu categoria privilegiat . Domnii puteau confisca proprietatea boierilor care unelteau s-au tr dau i puteau aplica pedeapsa cu moartea. Atunci cnd domina ia otoman se accentueaz ncepe s se restrng autoritatea domnilor, iar boierii ncep s exercite o tutel asupra domnului. Ace tia controleaz via a politic sus innd candidaturi la tron sau semnnd n elegeri cu suverani cre tin i chiar cu otomani.

E ecul restabilirii a autorit ii domne ti avea s anun e schimbarea raportului ntre domnie i boieri n favoarea boierilor. Profit otomanii care i impun controlul asupra domniei. Turcii instaureaz n secolul 18 regimul fanariot nlocuind domnul p mntean cu unul adus dintr-un cartier al Istambulului (fanar). n acest context domnia i pierde nu numai caracterul p mntean ci i pozi ia, c ci domnul este considerat un alt dreg tor al imperiului otoman putnd fi schimbat sau numit n func ie de interese. Durata domniei este scurt , este limitat accesul boierilor p mnteni n institu iile statului. Ace tia grupa i n partid na ional vor ac iona la revenirea domnilor p mnteni

MITROPOLITUL VARLAAM
In activitatea sa culturara Vasile Lupu fu secondat de catre mitropolitul Varlaam, un carturar distins din acea epoca. Ca scriitor , mitropolitul Varlaam se remarca prin claritatea si plasticitatea limbii pe care el si-o formeaza in regiunea Neamtului. Mitropolitul Varlaam, ca toti carturarii epocii, cunostea bine si limba slava bisericeasca si, probabil, si limba rusa.

Prin activitatea sa carturareasca, mitropolitul Varlaam deschide sirul traducerilor in limba romana a unui numar mare de carti religioase, care umplu sec al XVII-lea si, al XVIII-lea. Desigur, aceste carti astazi au un interes pur stiintific. Ele insa contribuie la dezvoltatrea limbii literare romanesti. Limba romana in aceste traduceri capata putere de expresivitate pe care noi n-o gasim in sec.

MITROPOLITUL DOSOFTEI
Alaturi de marile personalitati romanesti care au ilustrat viata noastra culturala din sec. al XVII-lea se asaza si figura mitropolitului Moldovei, Dosoftei. Acest Dosofteiu mitropolitul scrie Ion Neculce nu era om prost de felul lui; era neam de mazil, prea invatat; multe limbi stia: elineste, latineste, slovineste si alte. Adinc din carti stia; si deplin calugar, si cucernic, si blind, ca un miel; in tara noastra pre aceste vremi nu se afla om ca acesta.

Mitropolitul Dosoftei a lasat o urma adinca in viata religioasa a Moldovei, dindu-i acestei vieti un impuls nou. Prin reinfiintarea tipografiei, prin tiparirea de carti noi, in special de ritualul bisericesc, Dosoftei este continuatorul direct al operei culturale din epoca lui Vasile Lupu.

Antim Ivireanul (n. circa 1650, Iviria d. asasinat n 1716)

A fost un autor, tipograf, gravor, teolog, episcop i mitropolit romn de origine georgian . Mitropolit de Bucureti, autor al unor celebre Didahii, ce reprezint o colecie de predici folosite la Marile S rb tori de peste an, Antim Ivireanul a fost o personalitate cultural remarcabil a literaturii romne vechi. A fost cel care a nfiinat prima bibliotec public n Bucuretiul de ast zi, n secolul XVIII.

Tipograf, redactor, editor, creator de limbaj bisericesc n limba romn Prin cele 63 tip rituri, lucrate de el nsui, coordonate sau patronate, n limbi diferite i de o mare diversitate, prin numeroii ucenici pe care i-a format, este considerat al turi de Diaconul Coresi - cel mai mare tipograf din cultura medieval romneasc . A avut un rol nsemnat n introducerea complet i definitiv a limbii romne n slujb . Dei romna nu era limba sa nativ , a reuit s creeze o limb liturgic romneasc limpede, care a fost neleas de contemporanii s i i este folosit pn ast zi.

Varllam,Cazania Varllam,CazaniaIasi (1643)

Carte romaneasca de invatatura,tiparita la Iasi in 1643,contine parti din liturghie si hapiografii. Destinata serviciului divin,dar si lecturii lui Varlaam este expresia puternicei actiuni de transpunere in lb romana a tuturor categoriilor de carti bisericesti.

A avut o larga difuzare pe intregul teritoriu romanesc. Textul reprezinta,probabil o compilatie personala a mitropolitului moldovean si are caractere didactomoralizatoare. Importanta Cazaniei pt istoricii limbii si a literaturii romane vechi este deosebita.

Lingvinstic,textul poate fi considerat o sinteza a normelor limbii literare a epocii,fondate pe varianta de tip Nordic,moldovenesc. Stilistic,se distinge prin calitatea naratiei de factura popular,prin expresivitatea si bogatia limbajului retoric.

Miron Costin,Viata lumii(1671lumii(1671-1673)


Redactata,probabil,int re anii 1671 si 1731 Viata lumiieste cel dintai poem filozoficodidactic din literature romana.Textul dezvolta motivul poetic al zadarniciei,de inspiratie biblica,anuntat de altfel in motto desertarea desertarilor si toate sint desarte.

Este un valoros inceput de versificatie culta in limba romana,in care se asigura rima si masura,mai putin ritmul.Limbajul figurative este,de asemenea de sursa biblica :frecvent,comparatiile (trec zilele ca umbra) sau secventele metaforice (toate-s niste spume) nu sunt originale,ci prelungiri si prelucrari ale retoricii biblice.

Dosoftei,Psaltirea in versuri (1673) versuri


Psaltirea proorocului David,in talmacirea integrala si versificata a lui Dosoftei a fost tiparita in 1673,In Polonia,la o manastire. Psaltirea in versuri,carte de ritual bisericesc,este totodata document fundamental pt limba romana din a-2-a jumatate a sec XVIII.

Psaltirea nu este o simpla traducere:deseori Dosoftei amplifica sau restrange textul sacru,fara a se abate insa de la spiritual lui. Retorica psalmului prezinta si elemente de inovatie personala,Dosoftei extinzand uneori secvente in formulare figurate.

Antim Ivireanul,Didahii Ivireanul,Didahii (inceputul sec al XVIIIXVIII-lea ) Cartea lui Antim Ivireanu intitulata Didahii inseamna 28 de predici rostite la mari sarbatori crestine si cateva predici cu destinatie ocazionala (insemnare domneasca, inmormantare,spov edanie)

Independent de semnificatia si de eficienta lor ecleziastica,didahiile sunt antologice sub raport stlistic. De factura predominant lirica,predicile releva o tehnica superioara de prezentare a textului.Adresarea solemna,moralizatordidactic,este pusa in valoare de elegant si de fastul rhetoric al frazei.In acest sens,cu efecte convergente,functioneaza sintaxaprin multiplele constructii simetrice.

Proiect realizat de:


Chirila

Elena-Eliza Harpa Claudia Musteata Liviu Scutaru Alina Versanu Elena-Andreea

S-ar putea să vă placă și