Sunteți pe pagina 1din 8

Diverse paradoxuri

- nava lui Tezeu Este un paradox care ridica o intrebare interesanta: Un obiect ale carui componente au fost inlocuite in totalitate, ramane in esenta acelasi obiect? Conform legendelor grecesti care au fost transmise mai departe de Plutarh: Vasul cu care Tezeu si tineretul Atenei s-a intors [din Creta] avea 30 de vasle si a fost conservat de atenienipana in timpul lui Demetrius Phalereus, deoarece i-au inlocuit lemnaria pe masura ce putrezea, punand in locul ei lemn nou si puternic. In acest fel aceasta nava a devenit un exemplu de sine statator printre filozofi, datorita intrebarii logice a lucrurilor care cresc; o tabara sustinand ca nava a ramas aceeasi iar cealalta ca nu mai este aceeasi. Plutarh se intreaba daca nava ar fi aceeasi in cazul in care ar fi inlocuita in intregime, bucata cu bucata. Secole mai tarziu, filozoful Thomas Hobbes a introdus un alt element de dificultate in acest paradox. El s-a intrebat ce s-ar intampla daca lemnaria originala ar fi fost folosita pentru o a doua nava. Care nava ar fi, in acest caz, originala nava a lui Tezeu? Alte variante a acestui paradox mai pot fi considerate si urmatoarele: - raul lui Heraclit Filozoful grec Heraclit este cunoscut pentru punctul sau neobisnuit de vedere asupra identitatii. Arius Didymus il citeaza: Peste cei care intra in aceleasi rauri, curg ape diferite si diferite din nou. Plutarh ne informeaza si el despre afirmatia lui Heraclit legata de imbaiatul de 2 ori in acelasi rau, spunand ca este imposibil deoarece se imprastie si mai apoi se aduna, se apropie si se departeaza. carul lui Plato Alta variatie timpurie, in care Socrate si Platon schimba componentele carelor lor pana cand in final carul lui Socrate este facut din piesele carului lui Plato, si invers. Au facut ei schimb de caruri sau nu, si daca da, cand anume? sosetele lui Locke John Locke, scriitor englez din secolul al XVIIlea, propune un scenariu cu privire la una dontre sosetele lui favorite care s-a gaurit. Mediteaza asupra faptului daca soseta va mai fi aceeasi dupa ce va fi peticita. In caz afirmativ, ar mai fi aceeasi soseta si dupa un al doilea petic? Ar mai fi aceeasi soseta si dupa mai multi ani, dupa ce intreg materialul textil al sosetei originale a fost inlocuit cu petice? - paradoxul barbierului este derivar din paradoxul lui Russell. A fost folosit de Bertrand Russell pentru a-si ilustra paradoxul, desi este atribuit unei persoane necunoscute care i l-a sugerat. Ne arata ca un scenariu aparent plauzibil este imposibil din punct de vedere logic. Sa presupunem ca exista un oras in care exista un singur barbier si ca fiecare barbat din oras se barbiereste zilnic. Unii se barbieresc singuri, altii apeleaza la barbier. Este rezonabil sa credem ca barbierul respecta urmatoarea regula: ii barbiereste pe toti si numai pe acei barbati din oras

care nu se barbieresc singuri. Conforma acestui scenariu, putem sa ne punem urmatoare intrebare: barbierul se barbiereste singur? Odata ce am pus aceasta intrebare, descoperim ca situatia prezentata este imposibila: daca barbierul nu se barbiereste singur, trebuie sa respecte regula si sa se barbiereasca singur daca se barbiereste singur, conform regulii, el nu se va barbieri singur. - paradoxul lui Epimenide e o problema de logica. Este denumit asa dupa numele filozofului cretan Epimenide din Cnossos (600 i.H.). Nu exista o formulare unica a problemei, una din variatiile ei apare in cartea Godel, Escher, Bach scrisa de Douglas R. Hofstadter: Epimenide era un cretan care a facut o afirmatie nemuritoare: Toti cretanii sunt mincinosi. Paradoxul apare atunci cand cineva considera ca Epimenide spune adevarul, dar daca Epimenide ar cunoaste cel putin un singur cretan ce nu minte, afirmatia lui este o minciuna (pentru ca el precizeaza toti), desi descrie corect vorbitorul ca fiind un mincinos. Daca cineva defineste mincinosul ca fiind o persoana care nu spune adevarul niciodata, atunci afirmatia Toti cretanii sunt mincinosi, daca ii apartine unui cretan, Epimenide, duce in mod inevitabil la concluzia ca afirmatia vorbitorului nu este adevarata, adica unii cretani nu sunt mincinosi. Bineinteles, acesta nu ar mai fi un paradox daca am presupune ca cel care a facut afirmatia <Epimenide era un cretan care a facut o afirmatie nemuritoare: Toti cretanii sunt mincinosi>, era un mincinos. Inconsistenta logica a faptului ca un cretan afirma ca toti cretanii sunt mincinosi, nu i-a fost evidenta nici lui Epimenide, nici lui Callimachus. In contextul original, Epimenide a dorit sa spuna ca toti cretanii in afara de mine, pentru a evita sa faca referire la el insusi. In acest fel, nu exista nici o problema de logica. Nu este clar cand Epimenide a devenit asociat cu paradoxul, el nu dorea sau nu a intentionat sa fie vreo ironie sau vreun paradox in afirmatia sa, si nici Callimachus, si nici Clement. Contradictia logica exista in epistola Sfantului Paul catre Titus. In ea, il avertiza pe Titus despre cretanii care nu credeau in adevarul unic al crestinatatii deoarece toti cretanii sunt mincinosi. Pentru a justifica aceasta afirmatie, apostolul Paul l-a citat pe Epimenide. Aceasta este o contradictie deoarece foloseste cuvintele unui cretan intotdeauna mincinos pentru a demonstra ca toti cretanii sunt mincinosi, concluzionand de asemenea ca Epimenide (un cretan) in mod sigur a spus adevarul (ca toti cretanii sunt mincinosi). - paradoxul dublei minciuni Pe spatele unei bucati de hartie e scris Inscriptia de pe cealalta parte nu e adevarata, iar pe cealalta parte e scris Inscriptia de pe cealalta parte este adevarata.

- care din ele e mai buna o felie de paine sau fericire eterna? Ce poate fi mai bun decat fericirea eterna? Nimic. Dar o felie de paine e mai buna decat nimic, deci o felie de paine e mai buna decat fericirea eterna. - paradoxul vitezei luminii Ce se intampla daca masina ta merge cu viteza luminii si aprinzi farurile? - paradoxul vietii eterne Se poate inneca un om in fantana vietii vesnice? - paradoxul copacului din padure Daca intr-o padure, cade un copac fara ca acolo sa fie vreun observator, de nici o natura, acel copac in caderea lui face sau nu zgomot? Indiferent ca ziceti da sau nu, argumentati-va raspunsul si tineti in minte, ca evenimentul nu este observat de nimeni si de nimic. In absenta noastra, oare lucrurile se petrec in acelasi fel, in care se intampla, atunci cand suntem noi de fata? - paradoxul omnipotentei Dumnezeu poate face o piatra atat de mare incat sa nu poata s-o ridice nici El? Daca da, inseamna ca nu e Atotputernic, pentru ca nu o poate ridica. Daca nu, iar inseamna ca nu e Atotputernic pentru ca nu o poate crea. - paradoxul exceptiei: daca pentru orice regula exista o exceptie de la regula, atunci inseamna ca trebuie sa existe o exceptie de la regula ca orice regula are o exceptie. Din punct de vedere logic se poate considera ca propozitia orice regula are o exceptie este falsa un exemplu simplu al unei tehnici cunoscute ca reductio ad absurdo. Sau,mai formal: (1) Fiecare regula are o exceptie (premisa). (2) Fiecare regula are o exceptie are o exceptie. (3) Exista unele reguli R fara exceptie (conform 2). (4) Din moment ce R este o regula, conform primei afirmatii, trebuie sa aiba o exceptie. Dar, conform 3, nu are o exceptie contradictie. Sau, din alt punct de vedere: (1) Fiecare regula are o exceptie. (premisa) (2) Fiecare regula are o exceptie are o exceptie. (3) Exista unele reguli R fara exceptie (conform 2). (4) Din moment ce R este o regula, conform primei afirmatii, trebuie sa aiba o exceptie. Prin urmare, afirmatia ar trebui sa fie singura regula care nu are o exceptie, care ar putea fi numita contradictie. (5) Regula in sine reprezinta propria sa exceptie, deoarece ar trebui sa fie singura regula fara exceptie.

Conform acestui punct de vedere, nu exista o contradictie, ci o interpretare sistematica. Exista un motiv pentru care nu poate fi considerat un paradox real. Altfel, propozitia ar putea fi citita: Fiecare regula cu exceptia acesteia, are o exceptie. Aceasta este o regula hermeneutica ce salveaza semnificatia posibila si reprezinta o tehnica comuna aplicata normelor legale si constitutionale prin extragerea ei din diferite interpretari a afirmatiei. - paradoxul lui Curry Apare datorita logicii naive si permite derivarea unei propozitii arbitrare dintr-o alta propozitie care se refera la ea insasi si dintr-un set de reguli logice aparent inofensive. Acest paradox poarta numele fizicianului Haskell Curry. Afirmatiile de tipul daca A, atunci B se numesc afirmatii conditionate. Nu e necesar sa credem ca concluzia (B) e adevarata pentru a putea accepta declaratia conditionata (daca A, atunci B) ca find adevarata. Sa luam in considerare urmatorul exemplu: Daca un om care are reni zburatori livreaza cadourile copiilor cuminti din intreaga lume, intr-o singura noapte, atunci inseamna ca Mos Craciun exista. Sa ne imaginam ca un om impreuna cu renii sai zburatori, chiar au facut acest lucru. Exista Mos Craciun, in acest caz? Asa se pare. De aceea, fara a fi necesara credinta in existenta lui Mos Craciun sau ca aceasta situatie ar fi posibila, nu putem decat sa fim de acord cu faptul ca DACA un om si renii sai zburatori au impartit cadouri copiilor cuminti din toata lumea, pe durata unei singure nopti, ATUNCI Mos Craciun chiar exista, de aceea propozitia de mai sus e adevarata, in nici un caz paradoxala. Paradoxul lui Curry apare prin incercarea de a ne referi la adevarul al afirmatiei propriu-zise prin intermediul ipotezei declaratiei conditionale. Luati in considerare urmatorul exemplu: Daca aceasta propozitie e adevarata, atunci Mos Craciun exista. Ca si in cazul de mai inainte, sa ne imaginam ca antecedentul (prima jumatate a unei propozitii ipotetice) e adevarat in acest caz. aceasta propozitie e adevarata. Exista Mos Craciun, in acest caz? Daca propozitia e adevarata, atunci inseamna ca mesajul din ea e adevarat, mai exact daca propozitia e adevarata, atunci Mos Craciun exista. Si iarasi fara a fi nevoie sa credem in existenta lui Mos Craciun sau fara sa credem ca propozitia e adevarata, nu putem decat sa fim de acord cu faptul ca ca DACA propozitia e adevarata, ATUNCI Mos Craciun exista. Dar asta inseamna ca propozitia este adevarata, deci Mos Craciun exista. Putem inlocui

partea cu Mos Craciun exista din afirmatia originala cu orice altceva. Acesta e paradoxul lui Curry. Uneori termenul de paradox mai e folosit in situatii surprinzatoare. Paradoxul zilei de nastere, de exemplu, este neasteptat, dar perfect logic. - paradoxul zilei de nastere In teoria probabilistica (ramura a matematicii ce se ocupa de analiza fenomenelor aleatorii), paradoxul zilei de nastere are legatura cu probabilitatea faptului ca intrun grup de oameni alesi in mod aleatoriu, unii din ei vor avea aceeasi data de nastere. Intr-un grup de cel putin 23 de oameni, exista o probabilitate de cel putin 50% ca unii dintre ei sunt nascuti in aceeasi zi. Pentru grupurile de 57 de indivizi sau mai multi, probabilitatea e de 99% si ajunge la 100% atunci cand numarul de indivizi e de 366 (conform principiului cutiei lui Dirichlets, ignorand anii bisecti). Matematica din spatele acestei probleme a dus la un cunoscut atac criptografic, atacul zilei de nastere (este denumit asa deoarece exploateaza matematica din spatele problemei zilei de nastere din teoria probabilitatii). Logicianul Willard V.O. Quine face o distinctie intre paradoxurile false, care par demonstratii logice si valide a absurditatilor si paradoxurile veridice, cum ar fi cel al zilei de nastere, care par a fi absurde dar cu toate acestea sunt adevarate. Paradoxurile din economie tind sa fie veridice, de regula teoria economica avand rezultate contraintuitive. In literatura un paradox poate fi orice contradictie sau afirmatie despre care e evident ca nu e adevarata, si poate fi rezolvata in urma unei analize mai atente. -se pot ucide oameni, complet sanatosi, pentru a preleva organele lor? George e un barbat sanatos, fara familie sau apropiati. Ar fi O.K. sa il ucidem, fara dureri, daca stim ca organele sale, pot salva 5 oameni? Daca nu, de ce nu? Sa ne gandim la altceva, tu si inca alti sase oameni, sunteti rapiti. Rapitorii iti zic ca daca omori pe unul dintre ceilalti sase ostatici, ii vor elibera pe ceilalti cinci, dar daca alegi sa nu ucizi pe nimeni, ei ii vor ucide pe toti, oricum ar fi tu ramai in viata. Daca in acest caz, omori un om ca sa poti salva alti cinci, de ce nu faci asta si in cazul precedent? Daca inca sunteti confuzi, va mai prezentam o situatie. Sunteti in cabina unui tren scapat de sub control, la urmatoare intersectie, sunt 6 oameni legati, pe sinele de cale ferata. Daca alegeti dreapta, doar unul dintre ei va

muri, daca alegeti stanga, vor muri 5. In mod sigur, o sa alegeti dreapta, omorand un om ca sa salvati alti 5. Dar in acest caz, de ce nu si pe George? - paradoxul dilemei crocodilului E o problema imposibil de rezolvat pe cale logica. Un crocodil rapeste copilul unui om si ii zice ca il va inapoia numai daca omul va ghici corect ceea ce crocodilul are de gand sa faca cu copilul. Asa-zisa oferta pare logica daca cocodilul doreste sa ii inapoieze copilul, iar tatal ghiceste acest lucru. Problema apare atunci cand crocodilul nu are de gand sa ii inapoieze copilul, iar tatal copilului ghiceste acest lucru. In cazul in care crocodilul nu doreste sa inapoieze copilul, el va incalca intelegerea facuta: tatal copilului a ghicit corect, copilul ar trebui sa ii fie inapoiat. In cazul in care crocodilul doreste sa inapoieze copilul, el va incalca iarasi intelegerea facuta, chiar daca aceasta decizie e bazata pe rezultatele de mai devreme. Ceea ce crocodilul ar trebui sa faca constituie un paradox si nu are o solutie justificabila. - paradoxul paginii lasate alba in mod intentionat O pagina lasata alba in mod intentionat e o pagina lipsita de orice continut. Poate servi multor scopuri cum ar fi sa umple un spatiu gol, sa separe continutul unei carti, etc. De regula contin urmatorul mesaj Aceasta pagina a fost lasata goala in mod intentionat. Acest gen de pagini apar in materialele tiparite cum ar fi documente legale, manuale, fise de examinare si tot asa. In acele materiale in care s-ar putea crede ca pagina alba e rezultatul unei erori de tiparire sau in care lipsa unor pagini ar putea avea consecinte serioase. Acest gen de pagini sunt rezultatul unor conventii si tehnici de tiparire. Capitolele incep de regula cu o pagina cu numar par, de aceea daca capitolul anterior se termina pe o pagina cu numar par, la sfarsitul sau e inserata o pagina alba. - paradoxul Zilei Opusurilor. E un joc de cuvinte in care limbajul este modificat in asa fel incat intelesul cuvintelor este inversat. Odata ce ziua a fost declarata ca fiind Ziua Opusurilor, toate cuvintele vor avea semnificatiile inversate. Ziua Opusurilor poate fi declarata si retroactiv pentru a indica faptul ca opusul semnificatiei a ceea ce tocmai s-a zis ar trebui sa fie subinteles. - paradoxul Curtii de Judecata. E o problema veche de logica ce provine din Grecia Antica. Protagoras din Abdera avea un discipol, pe Euatlos, pe care o data cu avocatura l-a invatat si mestesugul logicii, dar si pe acela al sofismelor. Pentru lectiile pe care i le-a dat, Protagoras i-a propus lui Euatlos o intelegere

convenabila: la primul proces pe care il va cistiga, tinarul isi va plati datoria fata de maestru. Au batut palma, dar ce te faci ca timpul trecea, lectiile se terminasera de mult si Euatlos nu se grabea sa intre in avocatura. A rabdat Protagoras cit a rabdat, pina cind s-a saturat si l-a dat pe Euatlos in judecata, cerindu-i plata pentru lectii. Protagoras era foarte sigur ca, oricum, isi va capata banii; rationamentul sau era urmatorul, i l-a si spus in fata lui Euatlos: -Daca cistig procesul impotriva ta, primesc banii pentru ca am cistigat, conform sentintei. Daca pierd procesul, inseamna ca il cistigi tu, si atunci tot primesc banii, conform intelegerii noastre ca, la primul proces pe care-l cistigi, iti achiti datoria. Asa ca, mai bine da-mi banii de pe-acum, sa nu mai pierdem vremea in tribunale, pentru ca, dupa cum vezi, ori cistigi, ori pierzi, e tot una, oricum trebuie sa-mi platesti! Euatlos l-a ascultat linistit, dupa care l-a luat pe marele sau profesor, cum se zice, in coarne si i-a replicat asa: -Imi pare rau, iubite Protagoras, sa vad ca zeii nu au lasat fortelor mintii tale intreaga prospetime din care am supt intelepciune. Lucrurile stau, draga profesore, exact pe dos, si-ti voi deslusi pe data de ce: Daca eu, Euatlos, pierd procesul, atunci, conform intelegerii noastre, nu ti-s dator nimic, fiindc-am pierdut. Iar daca eu cistig procesul, inseamna ca impartialul tribunal nuti da dreptate, asa ca iarasi nu sunt dator sa-ti platesc nici un ban. Prin urmare, mai bine mergi si te odihneste, dragul meu dascal Protagoras, si nu mai prapadi vremea in tribunal, pentru ca, dupa cum vezi, ori pierzi, ori cistigi, e tot una, in nici unul din cazuri nu trebuie sa-ti dau nici o letcaie, psihi mu!. Cine este cel care are dreptate? - paradoxul lui Petronius. Fiti moderati in toate lucrurile, inclusiv in moderatie. - paradoxul socratic se poate referi la doua lucruri separate. Cel mai des e folosit pentru a vorbi despre un obiect sau o idee a carui existenta sau recunoastere reprezinta un paradox. Aceasta denumire e derivata dintr-un citata din Republica, in care el zice Stiu ca nu stiu nimic. Cum se poate sa stie ca nu stie nimic? O alta variatie pe aceasta tema e si Nu exista nici un adevar. Desi se vrea o negatie, e de fapt o afirmatie. Exista un singur adevar, faptul ca nu exista nici un adevar. - paradoxul Abilene. E un paradox in care un grup de persoane iau o decizie colectiva care e contrara tuturor preferintelor si intereselor individuale a membrilor grupului. Apare din cauza unei presupuneri gresite, fiecare membru crede ca interesele sale sunt contrare intereselor grupului si de aceea nu obiecteaza.

Fenomenul poate fi o forma de gandire de grup si poate fi explicat usor de teoriile conformarii si influentelor sociale conform carora indivizii ezita sa actioneze contrar intereselor grupului. - paradoxul magarului lui Buridan. E un paradox filosofic. Se refera la o situatie ipotetica in cadrul careia un magar, care e plasat exact in mijlocul a doua gramezi de fan de aceeasi marime si calitate, va muri de foame deoarece nu poate lua o decizie rationala in privinta carei gramezi trebuie mancata mai intai. Paradoxul e numit dupa filozoful francez Jean Buridan. Desi poarta numele sau, Buridan nu e autorul. Paradoxul a fost gasit in De Caelo a lui Aristotel, in care se mentioneaza un om care ramane nemiscat, deoarece e infometat si insetata si e pozitionat exact intre bautura si mancare. Alti scriitori au satirizat aceasta idee cu ajutorul faimosului magar, care confruntat cu doua gramezi de fan, la fel de accesibile si de dorite, ajunge sa moara de foame pentru ca nu poate o lua o decizie. - paradoxul argumentului din vis. Reprezinta postulatul conform caruia starea de visare ofera dovezi preliminare care ne arata ca simturile pe care le folosim si in care avem incredere pentru a separa iluzia de realitate, nu sunt chiar asa de vrednice de incredere. Prin urmare orice stare care e dependenta de simturile noastre ar trebui sa fie examinata cu atentie si testat riguros pentru afla daca e reala sau nu. In timp ce oamenii viseaza, ei nu sunt de obicei constienti de acest lucru. Acest fapt i-a facut pe filozofi sa se intrebe daca nu cumva e posibil ca cineva sa viseze la nesfarsit, in loc sa fie treaz asa cum crede el sau cel putin sa fie sigur ca viseaza sau nu. - paradoxul pisicii unse cu unt. Acest paradox e un paradox-gluma si se bazeaza pe combinarea a doua adagii: pisicile aterizeaza intotdeauna in picioare. o felie de paine unsa cu unt atinge intotdeauna podeaua cu partea unsa in jos. Paradoxul apare atunci cand cineva se gandeste la o combinatie a celor doua adagii, atasarea unei felii de paine unsa cu unt pe spatele unei pisici care va fi lasata sa cada de la inaltime. Unii spun in gluma ca rezultatul experimentului ar putea fi anti-gravitatia.

S-ar putea să vă placă și