Organizarea de stat , legea tarii si institutiile sale in tara romaneasca si moldova in feudalismul dezvoltat

ORGANIZAREA DE STAT , LEGEA TARII SI INSTITUTIILE SALE IN TARA ROMANEASCA SI MOLDOVA IN FEUDALISMUL DEZVOLTAT 1. Organele centrale in tarile romane Organizarea de stat asemanatoare se regaseste si in sistemul Organelor centrale ale puterii si administratiei de stat; Prerogativele domnesti: seful statului se numeste domn sau domnitor; Pana la inceputul sec. XVIII ocupa aceasta demnitate suprema pe principiul ereditar-electiv, apoi fiind ales de catre boieri din randul lor, dintre cei fara copii, pentru a preintampina constituirea de dinastii; in calitate de sef al statului, domnitorul a avut dominium eminens (adica dreptul la stapanire al domnitorului asupra intregului fond funciar al tarii, drept care se suprapunea peste celelalte stapaniri funciare si in virtutea caruia domnul facea danii de mosi, intemeia sate si orase, confisca averile celor infideli si confirma dreptul de stapanire asupra pamantului ) dar nici cei mai puternici domnitori nu au instaurat in tarile romane monarhii domnitorul avea si exercita atributii legislative, administrative, militare si judecatoresti; el decidea in privinta organizarii teritoriale a tarii, a numirii dregatorilor statului, fixarea darilor, efectuarea prestatiilor datorate tarii, b 626b14g aterea monedei etc.; domnul incheia tratate sau conventii cu alte tari, declara starea de razboi sau de pace ; din sec.XV isi formeaza o armata proprie, condusa de el, cu ajutorul dregatorilor din meseria armelor; exercita functia de judecator suprem, impreuna cu sfatul domnesc, dar sentintele sale aveau putere de lucru judecat numai pe durata vietii sale. Activitatea de legiferare se realizeaza sub forma hotararilor domnesti, care cuprind norme juridice generale, adoptate cu concursul sfatului domnesc; dupa instaurarea dominatiei otomane, alegerea domului a devenit formala, pe primul plan trecand investitura (confirmarea) de catre Poarta, care chiar precede sau renunta la

alegere. Amestecul Portii in treburile interne devine tot mai grav, sprijinit de boierimea interesata in slabirea puterii centrale; Sfatul domnesc: este organ suprem al tarii ,dupa domn; este format din reprezentantii marii boierimi si ai clerului, cu importante prerogative in conducerea statului; el exercita un control asupra domnului, intarea actele de danii domnesti, de acordare a imunitatilor unor boieri; participa la procesul de legiferare si infaptuire a justitiei de catre domn ,ii acorda sfaturi domnului; in sec. XV, cand dregatorii devin subordonati domnului, prerogativele sfatului se restrang; numarul membrilor sfatului varia intre 12 si 25. El era convocat la date si in locuri fixe de catre domn; Dregatorii: -erau inalti demnitari ai statului, numiti de domn si exercitau atributii in cadrul curtii, ca si pe plan administrativ, judiciar si militar. pentru slujbele indeplinite erau recompensati prin donatii cu mosii si dobandirea unor venituri de la locuitorii tarii. Dupa importanta demnitatii, dregatorii erau: a)dregatorii aparatului central, cu activitate care viza interesele tarii (postelnicul-talmaciul domnului, coordona relatiile cu alte state si exercita jurisdictia pentru functionarii inferiori, vistiernicul -cu atributii financiare:strangerea veniturilor statului, intretinerea curtii, a armatei, evidentele visteriei, perceperea darilor, strangerea haraciului; vornicul-cu atributii judiciare si de aparare a granitelor, era conducatorul slujitorilor curtii. In Moldova erau doi vornici pentru Tara de Sus si Tara de Jos; b)dregatorii slujitori nemijlociti ai domnului (spatarul, purtator al spadei domnitorului, la nevoie prelua comanda armatei, in Moldova e numit hatman; stolnicul, administrator al gradinilor domnului; camararul -administrator al averii domnului; almasul executa sentintele; satrarul, clucerul cel care asigura granele, strugerul cel care asigura carnea;) c)dregatori teritoriali (banul Craiovei, marele vornic al Tarii de Jos, vornicii, parcalabii, starostii conducatori de judete, etc.)Pe plan militar seful statului era ajutat de vornic, spatar, hatman, banul Craiovei;

Organizarea si institutiile financiare:

in calitate de dominium eminens (stapan si proprietar al tarii), domnul avea dreptul de a percepe dari, fixate in natura, in munca si in bani; darile in natura sau dijmele erau numite zeciuiala in Tara Romaneasca si deseatina in Moldova si se percepeau din cereale, vite, produse animaliere, peste, albinarit. Aceste dari erau: oieritul, gostina, dijma stupilor, vinariciul. In sec. XVI multe din ele au fost transformate in dari in bani; prestarile de munca, numite munci sau slujbe, se faceau la cetati, drumuri, poduri, mori, transporturi. Din sec. XIII muncile puteau fi rascumparate cu bani; darile in bani : constau in impozitul care inlocuia darile in natura, fixat de domn pe criterii economice, sociale, administrative, etc. Plata sumelor datorate de un grup fiscal se intemeia pe principiul raspunderii colective (solidare).Darile in bani cresc continuu, fiscalitatea este excesiva. Sunt numeroase cazuri de parasire a satului de catre taranii care nu puteau plati , urmand ca cei ramasi sa plateasca solidar. Fiscalitatea creste si datorita cresterii tributului; la inceput boierii au fost scutiti de bir, si doar din sec. XVI au fost impusi si ei. Exceptie vor face in continuare dregatorii sau alte categorii scutite; Greul il ducea taranimea, care, coplesita de fiscalitate se ruineaza si devine dependenta de boieri ; impunerea fiscala se facea prin sistemul cislei, stabilindu-se o suma pentru un grup fiscal, care apoi este impartita pe unitati impozabile dupa puterea economicanumarul de vite in doua categorii: unii care plateau biruri mari (tarani de stav) si altii care plateau biruri mici (saracii); practica haraciului si a peschesurilor a fost urmata de cea a cumpararii domniilor cu sume enorme care apasau greu pe starea financiara a tarii. 2. Legea tarii si institutiile sale in feudalismul dezvoltat

sintagma legea tarii , in acceptiunea medievala de lege nescrisa, dreptul cutumiar, sau obiceiul pamantului, denumea inca din feudalismul timpuriu normele juridice ale romanilor de pretutindeni, fara o determinare teritorial geografica, ceea ce dovedeste caracterul unitar al intregului sistem de drept romanesc din sec.IX pana in sec.XVII. Aparitia dreptului scris in sec.XVII a impus o schimbare, in sensul ca legea tarii e folosita pentru a desemna pamantescul obicei sau vechiul drept cutumiar romanesc nescris, continuand sa domine societatea romaneasca din feudalismul dezvoltat alaturi de statul feudal pentru a afirma ordinea de drept necesara progresului spre civilizatia moderna. a)Dreptul de proprietate : proprietatea este tot mai diversificata si devine o institutie fundamentala in tarile romane:

proprietatea devalmasa: continua sa existe in obstile satesti ,cu o tendinta de restrangere prin instrainarea loturilor de pamant; obstile satesti sunt libere si aservite in obstea libera se pastreaza stapanirea devalmasa asupra pasunii, padurii si apelor si se instituie stapanirea personala asupra unor terenuri amenajate prin munca proprie (araturi, vii, gradini de legume, fanete). in obstea aservita dreptul de proprietatea apartine stapanului feudal, iar taranul aservit avea in proprietate: casa, curtea, uneltele si vitele. proprietatea domneasca:-se dezvolta odata cu cresterea prerogativelor domniei ; are ca obiect mosiile, bunurile mobile si imobile avute de voievozi si cnezi si in feudalismul timpuriu, intarita si dezvoltata continuu; are un regim juridic privilegiat, diferit de al proprietatii taranesti sau chiar boieresti. Mosiile avute la urcarea pe tron nu-si pierd cu totul individualitatea si nu pot fi luate de succesori ,de regula. inca din prima jumatate a sec. XIV camara domnitorului se separa de visteria domneasca a tarii, adica se separa proprietatile domnesti de domeniul public al statului (cetati, mine, etc) proprietatea feudalilor, in continua extindere, putea fi dobandita originar, prin luarea in stapanire a bunurilor fara stapan si prin defrisare sau lazuire, si in mod derivat, prin mostenire, donatie domneasca, uzucapiune, acte intre vii (cumparare, donatie, schimb) si acte mortis (testamente); marea proprietate feudala s-a bucurat de protectia legii tarii ,iar prin functiile ei economice a contribuit la progresul societatii romanesti spre modernitate ; A.D.Xenopol, istoric si jurist, are studii remarcabile privind modul de formare a proprietatii boierilor, adesea fraudulos in dauna taranilor. Proprietatea bisericii ortodoxe romane: -S-a constituit prin donatii domnesti si particulare de bunuri mobile si imobile , formandu-se mari proprietati, cu un regim juridic asemanator proprietatii nobiliare. Este scutita de impozite, dar in situatii de criza, statul cerea bisericii un imprumut sau ajutor direct. pe mosiile bisericii se aflau numeroase comunitati satesti dar si institutiile subordonate mitropoliilor romane. mitropolitii, episcopii si egumenii aveau si privilegiul de judecata asupra satelor si oraselor aflate pe mosiile lor ;

Proprietatea urbana-era formata din vatra oraselor si targurilor, precum si din teritoriul apropiat acestora si provenea din obstea urbana si donatiile domnesti; se numea hotarul targului si cuprindea teren agricol, pasuni, fanete, prisaci, mori etc., dar si foste hotare domnesti cu sate aservite in oras proprietatea urbana viza casa de locuit, curtea, cladiri, pravalia sau atelierul, uneltele, produse agro-industriale. Domenium eminens se refera la dreptul de stapanire superioara asupra intregului teritoriu din granitele statului, al carui titular era domnitorul. Domnii puteau scoate din proprietatea statului paduri, terenuri si ape pustii si transformarea lor in proprietate personala. Deciziile erau supuse aprobarii sfatului tarii, iar hotararile erau aduse la cunostinta de un om al domnitorului. Spre sfarsitul feudalismului statul a preluat in stapanire si administratie padurile, terenurile apele pustiite sau ale nimanui , iar legislatia a inlaturat regimul numit domenium eminens . b) Regimul juridic al persoanelor: Conceptul de persoana fizica, potrivit legii tarii, se refera la orice om, subiect de drepturi si obligatii, caruia i se recunoaste dreptul la nume si domiciliu un progres fata de perioadele anterioare .

Boierii au capacitate juridica deplina, se bucura de plenitudinea drepturilor publice si private . In timp, se produc diferentieri in regimul drepturilor publice intre boierii mari si mici,boierii de curte si de tara , boierii cu si fara slujbe . calitatea de boier se dobandea prin nastere, prin achizitionarea unei mosii sau prin numirea intr-o dregatorie; Boierii se considerau mari sau mici dupa ascendenta lor boiereasca; boierii datorau domnului dreapta si credincioasa slujba ,adica fidelitate fata de tara si indatorirea ostaseasca -obligatii fundamentale asumate prin juramant si inchinare. Mosiile si satele sunt stapaniri conditionate de indeplinirea obligatiilor de credinta fata de tara si domn. Clerul: avea un regim juridic asemanator boierilor .Varfurile ecleziastice participau la conducerea tarii in sfatul domnesc si in congregatia nobililor, precum si dreptul de judecata potrivit dreptului canonic . clerul din parohii suporta alaturi de tarani toate poverile feudale in conducerea tarii, capul bisericii era a doua persoana dupa domn. Mitropolitii aveau misiunea de a-l unge pe domn , intocmeau anaforele, luau parte la promulgarea legilor, aveau atributii judecatoresti ; resedinta lor era in capitala .Domnul avea drepturi asupra mitropolitilor: de a-i mustra si pedepsi.

Interferenta dintre biserica si stat nu a generat conflicte politice , clerul si dregatorii contribuind la intarirea si progresul tarilor romane . Orasenii si taranii :prin dezvoltarea oraselor, creste prezenta orasenilor in viata publica ca titulari de drepturi politice si private .Ei beneficiaza de dreptul de vama, in sensul ca strainii puteau face comert in orase numai dupa ce plateau vama mare la aducerea marfurilor si vama mica la desfacerea lor . orasenii se bucurau de privilegii fiscale .Se percepea cisla, care se compunea din unitati fiscale : negustorii, ostasii, preotii si taranii din ocolul targului. In Transilvania statutul orasenimii prevedea: dreptul de targ, libertatea personala a oamenilor care nu puteau fi arestati fara judecata , dreptul de a poseda imobile , de a lasa mostenire averea lor, dreptul de incheia contracte in fata autoritatilor orasenesti .Starea de orasean echivala cu o stare de libertate. Un iobag dupa un an si o zi de locuire in oras devenea liber. Taranii :-populatia cea mai numeroasa ; taranii liberi (mosneni ,razesi) aveau un statut asemanator orasenilor ; dispuneau de o proprietate mostenita sau dobandita. taranii aserviti (rumani, vecini) aveau un regim juridic inferior , o libertate ingradita de dreptul feudalului ,care putea sa vanda sa daruiasca, sa dea zestre pe taranii aserviti impreuna cu domeniul pe care stateau. Robii si tiganii erau lipsiti de libertate, putand fi vanduti sau donati, dar nu se putea sa dispuna de viata lor; taranimea a reprezentat baza puterii militare romanesti, a aparat statul si vatra strabuna, fiinta poporului roman. c)Casatoria, familia, rudenia, mostenirea-aceste institutii juridice civilizatoare sunt la nivelul de dezvoltare al societatii feudale romanesti, poarta pecetea spiritualitatii romanesti traditionale si constituie premisele legiuirilor viitoare, incepand din sec.XV.

Casatoria :-institutie importanta, care naste drepturi si obligatii reciproce. are la baza consimtamantul liber al sotilor, concretizat in acte premergatoare : vederea in fiinta, urmarea de vorba, in scopul oficierii logodnei .Logodna se face cu ocazia petitului , cand se cade de acord asupra viitoarei casatorii si se schimba daruri intre tineri si parintii lor .Se face si o petrecere . Este considerata ca o promisiune solemna si produce efecte juridice in privinta tinerilor si a bunurilor avansate.

Casatoria in legea tarii, comporta niste obligatii prealabile, grija de a nu exista impedimente, obligatia casatoriei religioase . Nerespectarea conditiilor de fond putea duce la anularea casatoriei. Acestea erau: vointa tinerilor, varsta sotilor , interdictiile de rudenie naturala si spirituala. Varsta mirelui era de regula mai mare .O fata peste 24 de ani era considerata fata batrana. dreptul canonic interzicea casatoria intre credinciosi si necredinciosi . Biserica putea acorda dispense . Formalitatile casatoriei erau intarite prin ceremonialul nuntii si cununiei, care asigurau continutul religios dar si publicitatea necesara introducerii tinerilor in comunitatea locala. Familia avea ca baza de existenta parintii si copiii, se intemeia pe casatorie, ca element obligatoriu in ciclul vietii. Celor morti necasatoriti li se facea o nunta simbolica (nunta mortului) , cu hainele specifice, brad si adesea chiar cu muzica. se mentin trasaturile traditionale ale familiei vechi privind existenta consiliului de familie, exercitiul tutelei asupra copiilor etc. Rudenia :-era raportata la legatura biologica prin nastere si filiatie, dar se adauga si rudenia spirituala (nasi-fini) si rudenia prin alianta (cuscrie). Rudenia naturala se socoteste in linie directa (ascendenti si descendenti) si in linie colaterala, pana la gradul al saptelea (a saptea spita) . Ea era o piedica la realizarea casatoriei pentru a asigura dezvoltarea normala a fiintei umane si prevenirea degenerarii prin casatorii intre rude apropiate. Biserica ortodoxa a vegheat la respectarea acestor norme juridice, a incriminat incestul, casatoria intre rude etc. Tot ea a dat restrictii si pentru rudeniile spirituale . Apar si alte forme de rudenie derivate din infiere (luarea de suflet) si infratirea pe mosie sau fratia de cruce, cu efecte patrimoniale, ultima fiind si un impediment la incheierea casatoriei. Mostenirea :-mod de transmitere a proprietatii mortis causa, era legala si testamentara; Mostenirea legala revine mostenitorilor legitimi, copilului din afara casatoriei, in raport cu mama si rudele ei, sotului supravietuitor sau vaduvei sarace. Au coexistat sistemul egalitatii sexelor si privilegiul masculinitatii; Acesta consta in dreptul fiilor de a exclude pe fiice de la mostenirea parintilor . Ele primeau zestre in bani sau bunuri mobile, pamantul fiind mostenit de feciori, pentru a-l pastra in familie. Mostenirea testamentara se facea prin testament oral, cu limba de moarte; era solemn in fata martorilor, intre care si persoane de incredere;

(preoti ,calugari, dregatori).Se cerea ca testatorul sa fie capabil si vointa lui sa nu fie viciata. parintii puteau dezmosteni pe copiii rau facatori sau lipsiti de respect ; datoriile aflate la deschiderea succesiunii trec asupra mostenitorilor, daca se accepta succesiunea. d)Raspunderea civila in legea tarii: -obligatiile se nasteau din contracte, din lege si din raspunderea civila (delictuala).S-au mentinut si elemente din solidaritatea obstii satesti, in privinta raspunderii solidare a taranilor pentru cei fugiti din cauza birurilor sau pentru saracii care nu puteau plati darile ; Aceasta raspundere se numea cisla.

o forma de raspundere colectiva era si dusugubenia pentru omor, furt, etc., cand satul nu putea preda autoritatilor pe infractori. Infractorul descoperit acoperea prejudiciul din proprietatea sa ; cand erau mai multi plateau proportional. e)Regimul contactelor: Contractele reale :-principalul contract real era donatia .Donatori puteau fi domnul, particulari, episcopiile, manastirile ;

donatia domneasca pentru credincioasa slujba sau pentru manastiri are ca obiect proprietati funciare, bani, venituri, bunuri. Actul donatiei de bunuri imobiliare era confirmat de domn ,in virtutea acelui domenium eminens; Schimbul un contact real care putea sa aiba ca obiect loturi de pamant , constructii, bunuri, tarani aserviti sau robi; se facea prin zapis (act) intarit de domn cand era vorba de sate. Imprumutul -viza sume de bani, in economia de schimb, in targuri si orase. Prevedea obligatia debitorului de a restitui in termen suma. Cand restituirea nu era posibila se recurge la plata datoriei in natura -pamant, bunuri. Contractele consensuale erau de vanzare cumparare . functiona dreptul de preferinta la cumparare (protimisis) al rudelor , vecinilor si megiesilor. Daca se incalca, ei puteau cere anularea actului de vanzare . Contractul de vanzare cumparare avea obligatii :a) consimtamantul partilor, b)obiectul determinat -pamantul, satele. Pamantul in devalmasie se vindea doar in cota parte si se delimita ulterior . se vand si taranii odata cu satul devenind rumani sau vecini; c)Pretul era stabilit in bani si se platea integral , pe loc, sau la un termen convenit. d)conditii de formaverbal sau scris, cu martori, garanti si adalmas. Contractele scrise se incheiau in fata autoritatilor si se plateau taxe (darea calului).

contractul de inchiriere, de lucruri sau servicii, se practica mai tarziu; se mai utilizeaza contracte de arendare, contracte de suhat(de pasunare) intre boieri si tarani f)Dreptul penal :poarta pecetea epocii anterioare si apara valorile oranduirii feudale ;

cuprinde norme care consacra inegalitatea in fata legii dupa criterii sociale; pentru aceleasi fapte -pedepse diferite elementul definitoriu al conceptului infractiunii il constituie prejudiciul cauzat , insotit si de conceptia religioasa a pacatului. Infractiunile(numite fapte)sunt grupate in vini mari si vini mici ,iar gama pedepselor se intinde de la pedepse corporale pana la cele pecuniare, ultimele numindu-se gloabe sau dusugubine. pedepsele erau aspre si exista o gama larga de executare: pedeapsa cu moartea s-a executat prin tragere in teapa, decapitare, ingropare de viu, spanzurare etc.; pedepsele corporale schilodiri , torturi, batai etc.; pedepsele pecuniare : sume de bani ,vite etc. Sistemul legii tarii ingaduie o larga aplicare a rascumpararii vinei penale, chiar si la pedeapsa cu moartea. Tradarea (hiclenia) domnului era infractiunea cea mai grava (vina mare), calcare de juramant cand era vorba de un boier . Pedeapsa era moartea si confiscarea averii, data apoi boierilor credinciosi si manastirilor. Osluhul-neascultarea poruncilor domnului, pedepsita cu moartea sau amenda, dar si neascultarea taranilor aserviti, pedepsita cu amenda in vite (gloaba) sau bataie. Omorul (vina mare) pedepsit cu moartea ; Rapirea de persoane - pedepsita cu moartea sau cu amenda; mai erau incriminate ranirile corporale, lovirile si sudalma (insulta) pedepsite cu amenzi; Furtul, insusirea pe nedrept, daca era prins asupra faptei , vinovatul era spanzurat; cand era comis cu violenta, in bande , constituie talharie si se pedepseste cu moartea prin spanzurare la locul faptei. Furtul din biserica (erezie si ierasilie)sau fapte impotriva religiei erau considerate vini mari si se pedepseau cu asprime. g)Procedura de judecata dupa legea tarii

are un caracter unitar romanesc; judecarea procesului din sec. XIV se face in fata unei instante competente, la inceput in sfatul tarii, ca proces solemn. Hotararile lui

nu erau insa obligatorii pentru domn ,el putea rejudeca procesul si desfiinta hotararea . in sate continua sa judece oamenii buni si batrani, iar la orase soltuzii (juzii) cu cei 12 pargari , peste care apar dregatorii de la judet si tinuturi cu prerogative judiciare. Partile puteau sa-si aleaga ele boieri judecatori care sa solutioneze cauza ; nu exista apelul sau alte cai de atac, dar partea nemultumita putea cere redeschiderea procesului la aceeasi instanta sau la instante superioare (sfatul domnesc, domnitor). Nu era cunoscuta institutia lucrului judecat, situatie ce genera nesiguranta in viata judiciara. Adesea in hotarari se prevedea plata unei amenzi pentru redeschiderea procesului. functiona in procedura de judecata principiul stravechi dupa lege si dreptate(cei care l-au respectat pe deplin au ramas ca judecatori ilustri: Petru Rares, Mihai Viteazul, Stefan cel Mare). Domnii cereau boierilor ca la delimitarea hotarelor sa mearga cu dreptate, iar martorilor sa depuna marturie dreapta , cu suflet curat . ca sistem probator se uza de probe: orale, scrise urme materiale; probe oralemarturia se uzeaza de juratori, cunoscatori ai faptelor si adeveritori ai obiectului procesual respectiv . Inainte de proces se depunea un juramant in biserica ca vor proceda cu dreptate. In procesele penale ei jurau cu privire la reputatia persoanei invinuite, iar in procesele civile aratau de partea cui se afla legea . Probele scrise -inscrisuri oficiale, hrisoave si carti domnesti, zapisuri particulare ; mai erau probe preconstiutite, cum erau adalmasarii -martori la incheierea contractelor de vanzare-cumparare sau copii de tarani batuti cu ocazia delimitarii hotarelor, puteau fi utilizate alaturi de alte probe.

TARILE SI LEGEA TARII. INCEPUTURILE STATALITATII FEUDALE SI A DREPTULUI ROMANESC (sec.IX-XIV)

1.Premisele aparitiei formatiunilor statale romanesti In perioada de sfarsit a feudalismului timpuriu, poporul roman se afirma ca entitate etnica distincta in vatra stramoseasca dacica, evoluand in cadrul obstii satesti spre forme superioare. cresterea rolului familiei in societate, amplificat si de pozitia politica a unor capi de familie, conduce la aparitia unor inegalitati sociale, proces tot mai evident in sec.IX-XIII; se consolideaza relatiile sociale feudale, ceea ce impune necesitatea unei organizari superioare a societatii romanesti si creeaza conditiile intemeierii statelor feudale romanesti, dupa principiul national-teritorial;

un rol important l-au jucat unele capetenii politice ridicate din randul acelor oameni buni si batrani, viitori feudali romani, care au detinut si importante functii militare in cadrul obstilor. Ei vor conduce in continuare lupta de aparare in noile formatiuni statale. alaturi de proprietatea devalmasa, dominanta, se dezvolta proprietatea personala, prin desteleniri si defrisari, proprietate care confera titularilor o situatie materiala superioara ; perioada sec.IX-X poate fi considerata ca etapa aparitiei elementelor oranduirii feudale in spatiul romanesc si a primelor relatii de aservi 929f57j re feudala. Traind in Romania dunareana autohtonii au pastrat numele Romei; bizantinii i-au numit ,,romani spre a-i deosebi de barbari, dar ei au mai fost numiti vlahi sau cu derivarile: volochi, valachi, olahi etc. Romanii (vlahii), ca element etnic statornic si predominant, au asimilat pe migratorii ramasi in mijlocul lor: slavi, pecenegi, cumani; grupuri compacte de vlahi s-au mentinut si la sud de Dunare, in Thesalia, Epir, Athos, Find, Janina, ca si in sudul Poloniei, in Moravia sau in Serbia; romanii si-au afirmat romanitatea spre a se deosebi de popoarele barbare si la fel au procedat cu ortodoxismul in care s-au format ca popor, pentru a se deosebi de pagani si catolici. Papa Grigore al IX-lea se plangea la 1234 de succesele pseudo episcopilor ortodocsi ai vlahilor in dioceza cumanilor din Moldova .

2. Tara ca forma principala de organizare politica Odata cu afirmarea romanilor ca popor a avut loc si organizarea lor in formatiuni politice proprii, raspandite pe intreg teritoriul locuit de ei. Noile organisme se numesc: tara, voievodat, cnezat, campulung, camp etc. Tara este denumirea generica, predominanta, aplicata si altor formatiuni, purtand alte nume. Izvoarele istorice atesta existenta tarilor astfel: in spatiul transilvan: Tara Crisanei (Menumorut-dux Blacorum), Tara lui Glad -ducele Banatului, Tara Ultrasilvana (Gelu), Tara Barsei, Tara Fagarasului, Tara Hategului, a Zarandului, a Motilor, a Maramuresului etc. la rasarit de Carpati, in secolul al XIII-lea se cunosc: tarile Bolohovenilor, a Brodnicilor, a Vrancei, a Campulungului; la sud de Carpati: Vlasca cu codrul Vlasiei, Romanati etc., cnezatele conduse de loan si Farcas, voievodatele lui Litovoi si Seneslau; structuri prestatale similare existau si la romanii sud-dunareni in intreg spatiul balcanic.

Trasaturile caracteristice tarilor' romanesti: ele constituie nuclee statale de tip feudal, au caracteristici proprii statului, diferite de ale obstilor satesti; sunt structurate si functioneaza aproape identic, fara mari diferente intre ele, ceea ce confera unitate politico-administrativa intregului spatiu romanesc; fiecare tara se constituie intr-un teritoriu propriu, apartinand populatiei romanesti autohtone; Teritoriul nu mai este doar un element economic, capata prerogative politice si confera locuitorilor posibilitatea sa-si exercite drepturile si libertatile proclamate in tara, peste granitele obstii satesti careia ii apartineau locuitorii;

temelia tarilor o reprezinta obstile satesti, care unindu-se in uniuni de obsti, federatii etc., au cuprins teritorii tot mai intinse, vai ale raurilor, depresiuni montane intregi, campuri lungi, care apoi s-au constituit statal si au capatat numele de tara; forta publica, investita cu exercitiul functiilor proprii statului nou aparut, adica aparatul puterii si administratiei de stat, se caracterizeaza printr-o anumita disciplina, o ierarhie a functiilor publice, este dotat cu mijloace de coercitie statala pentru asigurarea ordinii publice; simultan se dezvolta si o baza materiala special constituita, prin impozite si alte surse, a statului; in acelasi context se creeaza legea tarii ca sistem unitar de norme necesare organizarii statului si reglementarii vietii sociale, diversitatea denumirilor noilor formatiuni politice provine de la utilizarea diferentiata in denumire a teritoriului(Barsa, Hateg, Vrancea); a caracterului etnic al locuitorilor (Vlasca, Romanati, Motilor) sau tinandu-se seama de persoana conducatorului (cnezat, voievodat). Diversitatea denumirilor nu implica insa si o diversitate calitativa; Explicatia denumirilor: Tari; latinescul - terra, a intrat in limba romana cu intelesul politic de organizare statala si nu pamant (pavimentum) ca in alte limbi romanice; mai tarziu a dobandit si intelesul de pamant dar referitor la teritoriul statal, sau o semnificatie sociala ca ,,in boier de tara, adica din provincie; motii, oameni de la munte numesc, zona de campie, tara; cnezat- o organizatie politica condusa de un cneaz, cuvant de origine vizigota (Kunig) (terra kenezatus Lytuoy - in diploma Ioanitilor, 1247). Dupa ce cnezatele au disparut, termenul de cneaz s-a mentinut cu intelesul de satean liber ; voievodat, de origine slava, care exprima tot o tara( terra Szeneslai Woievoda), condusa de un voievod; campulung -tot sinonim pentru tara si insemnand o uniune de obsti cu sateni liberi, camp insemnand in evul mediu obste; jupa sau jupanat, denumea o formatiune similara tarii, condusa de un jupan, termen provenit din tracul diurpaneus (jupan Dimitrie, 943, atestat in inscriptia de la

Mircea-Voda, Constanta; alti jupani sunt mentionati in zona Sanicolaul Mare sau Hunedoara); 3. Consideratii asupra legii tarilor romane Legea tarii, totalitatea normelor juridice ca sistem de drept, se intemeia pe norme de conduita ale obstilor satesti si pe normele juridice nou aparute dupa intemeierea tarilor romane; dreptul cutumiar (obisnuielnic) al obstilor este investit de catre stat cu putere de lege. Acest sistem juridic, al vechiului drept romanesc, se numeste legea tarii, cu intelesul din limba latina re-ligio, adica o lege dinauntru prin credinta si constiinta; dupa aparitia nomocanoanelor-legile bisericii ortodoxe -stramosii nostri numeau dreptul legea lui Dumnezeu sau legea dumnezeiasca; legea scrisa numeste doar codurile de legi aparute in secolul al XVII-lea, pana atunci functionand dreptul nescris, numit obisnuit legea tarii, drept cutumiar sau obiceiul pamantului; Lege si dreptate la romani: - civilizatia romaneasca are ca prima caracteristica permanenta, aptitudinea ei de a dura in timp pentru a se impune in universalitate; Intre elementele de permanenta se numara negresit legea si dreptatea, sintagma universala, materializata la romani in atitudinea statului fata de drepturile si libertatile omului, in justitia intemeiata pe lege, in caracterul statului, in capacitatea sa de democratizare a societatii. Formula dupa lege si dreptate, desi a aparut in civilizatia geto-dacicilor, cei mai viteji si mai drepti dintre traci, o intalnim curent abia in hrisoavele domnilor din feudalismul dezvoltat; conceptul de lege si dreptate este o alta constanta a permanentei si continuitatii civilizatiei romanesti; institutia oamenilor buni si batrani era materializarea conceptiei lui Celsus, cum ca dreptul este ars boni et aequi(arta binelui si echitatii), a binelui si dreptatii sociale. Oamenii buni si batrani erau cei care prin conduita lor exprimau binele si echitatea sociala, ei erau chemati sa infaptuiasca justitia sociala civilizatoare. In spiritualitatea romaneasca straveche ideea de dreptate inseamna si echitate sociala, ceea ce corespunde principiilor si normelor religiei ortodoxe, moralei crestine si dreptului romanesc; caracterul unitar al organizarii social-politice se regaseste si in sistemul unitar de drept romanesc, normele juridice din fiecare tara au continut asemanator si pretutindeni acest sistem de drept se cheama legea tarii; sistemul de drept al tarilor are in acelasi timp un caracter teritorial, iar nu personal ca la migratori; legea tarii este creatia gandirii juridice romanesti, nu este imprumutata sau adaptata;

se cunosc unele influente straine, care insa nu diminueaza originalitatea si caracterul pur romanesc al sistemului nostru de drept. Sistemul juridic Jus Valahicum: dreptul romanesc (valah) sau dreptul romanilor cuprinde normele obisnuielnice ale obstilor satesti pe care un stat feudal strain l-a receptionat, recunoscandu-i valabilitatea in randul populatiei romanesti (valahe) stabilita pe teritoriul acelei tari. E vorba de romanii existenti in Polonia, Ungaria, Croatia, Dalmatia, Moravia, zone numite valahii, al caror sistem juridic este jus Valahicum. La fel se numea dreptul romanilor in Transilvania si Banat; el avea continut asemanator cu legea tarii'. Prin receptarea lui de catre respectivele state s-a avut in vedere caracterul etnic al vlahilor si s-au admis normele lor juridice, ca un sistem de drept personal;

prezenta sistemului jus valahicum este izbitoare in istorie: 400 de sate supuse acestui drept romanesc in Polonia poarta numele de villa Valahica. In Croatia este foarte raspandit in organizarea asezarilor romanesti cat si in relatiile lor cu statul feudal. In Moravia , la fel. Acest drept este dreptul valah particularizat la populatia romaneasca din statul respectiv, populatie care a pastrat norme juridice asemanatoare legii tarii, atat cat au permis conditiile istorice; Institutiile juridice in legea tarii: seful statului (voievod, cneaz, jude etc.) era ales din randul celor mai destoinici conducatori politici si militari de catre adunarea tarii; mai tarziu, sistemul alegerii se inlocuieste cu sistemul electiv-ereditar; se dezvolta proprietatea privata (prin desteleniri si defrisari) a familiilor care au amenajat terenul si coexista, cu regimul devalmasiei; norma juridica prohibitiva privind instrainarea pamantului obstei e inlocuita cu regimul de protimis, pentru a impiedica vanzarea terenurilor in afara obstei satesti. Proprietarul era obligat sa acorde rudelor si membrilor obstei preferinta la cumparare; statutul juridic al persoanelor: - patura superioara (voievozi, cnezi, jupani etc.), investita cu exercitiul puterii, beneficiind de toate drepturile, dispunand de proprietati, constituie inceputul unei aristocratii feudale; urmeaza taranimea libera, care forma marea masa a societatii romanesti si se bucura de drepturile si libertatile conferite de legea tarii. Apar si taranii aserviti feudalului, care se vor inmulti continuu. O categorie aparte este populatia targurilor si centrelor orasenesti in formare. Robii provin din tatari si tigani, sunt lipsiti de drepturi si libertati; relatiile contractuale: se inmultesc contractele de vanzare-cumparare, de schimb, de imprumut etc; pe masura dezvoltarii economice .Se creeaza un inceput de drept comercial; Apare o mai ampla circulatie monetara, dovedita de acumularea unor sume mari de bani, cum este cea platita pentru rascumpararea voievodului Barbat dupa infrangerea lui Litovoi. Justitia

apare competenta de judecata acordata in stat voievozilor, cnezilor, juzilor etc. In obsti, in targuri sau orase se mentin prerogativele judiciare ale oamenilor buni si batrani, cat si regimul probator: juratori, juramantul, marturii etc.; de subliniat, originalitatea organizarii politice a societatii romanesti in forma tarilor romane, cat si faptul ca legea tarii reprezinta creatia spiritualitatii romanesti civilizate. Caracterul romanesc original al legii tarii: ea are un caracter unitar ,ca sistem de drept a unei societati organizata politic pe , tari cu norme identice sau asemanatoare; Ea este aceeasi in toate tarile chiar daca ele au denumiri diferite si isi pastreaza unitatea si mai tarziu in cadrul statelor feudale romanesti ;Ca si limba, legea tarii reflecta unitatea etnica a romanilor ; Legea tarii are un caracter teritorial, nu personal, este legata de un teritoriu locuit de o populatie organizata politic ;O dovedeste si felul in care reglementeaza proprietatea imobiliara (pamantul), precis hotarnicita, procedurile pentru stabilirea hotarelor; asta dovedeste caracterul sedentar al romanilor, cu proprietati stabile agrare, care se transmiteau; Este o creatie romaneasca din timpul obstilor si al tarilor , originala ca si obstea sateasca , ca si institutiile cnezatului si voievodatului la romani; Legea tarii are influente straine:-de terminologie din limbile latina, slava; la venirea slavilor institutiile juridice romanesti erau formate , ceea ce nu justifica tezele scolii slaviste de la inceputul sec XX ;nici ale scolii latiniste din secolul XVIII ; O influenta germana s-a semnalat in organizarea oraselor in formare, venita prin filiera poloneza si maghiara; o influenta bizantina direct si prin slavii de sud .