Importanta apei in organism

Apa este cel mai important constituent al organismului uman, o cantitate de pana la patru cincimi din greutatea corpului nostru fiind constituita din apa. Aceasta importanta este pusa in evidenta si de faptul ca un om nu poate supravietui mai mult de cateva zile fara apa, pe cand fara hrana se poate trai mai mult. Apa este solventul principal pentru produsii de digestie, fiind esentiala pentru eliminarea reziduurilor si toxinelor din organism. Desi nu exista o doza foarte exacta recomandata, sase pahare de apa zilnic sunt considerate suficiente pentru o buna sanatate a organismului. Femeile care alapteaza au nevoie crescuta de apa datorita cantitatii eliminate in procesul de lactatie. Rolul apei in organism: Asa cum am mai spus, apa reprezinta un dizolvant pentru multe substante si este mediul in care se desfasoara majoritatea reactiilor chimice care fac parte din procesul de metabolism. Rolul apei in organism este foarte important. In cele mai multe cazuri, pentru ca o reactie (bio)chimica sa poata avea loc, este nevoie ca substantele ce urmeaza sa interactioneze sa fie dizolvate in prealabil i;n apa. In organism au loc numeroase reactii chimice al caror rezultat sunt energia si caldura, reactii ce sustin metabolismul necesar vietii . Aceste reactii necesita un mediu apos ,in caz contrar substantele nu se pot desface in ioni iar reactiile nu pot avea loc. Mai mult decat atat, apa insasi este un electrolit slab , care se disociaza in ioni de hidrogen ( H+ ) si hidroxil ( OH- ). Acessi ioni pot avea rolul de catalizator, accelerand reactiile care in mod normal ar dura mult mai mult decat cateva secunde. O alta proprietate importanta a apei ar fi aceea de a disipa caldura prin evaporare. Aceasta insusire are un rol foarte important in fiziologia termoreglarii . La temperaturi atmosferice ridicate, organismul primeste mult mai multa caldura decat are nevoie. Daca aceasta caldura nu ar fi disipata, organismul ar avea de suferit. Din fericire, corpul uman dispune de serie de mecanisme de eliminare a caldurii. Unul dintre ele se bazeaza pe prezenta apei si presupune schimbarea acesteia din stare lichida in stare gazoasa cu o pierdere de caldura (transpiratie). Astfel, fiecare gram de apa evaporat de pe suprafata pielii la temperatura camerei faciliteaza pierdera a 580 de calorii. Apa ingerata este transportata prin sange in tot organismul si este retinuta in tesuturi in

functie de nevoi. Rezervele de apa ale corpului se gasec in special in muschi si in piele. Pe langa acestea, si alte organe contin o cantitate insemnata de apa care le faciliteaza functionarea: creierul , ficatul, plasma sanguina , plamanii, etc.

SARURILE MINERALE IN ORGANISM

Elementele minerale cele mai importante pentru organism sunt : calciul, fosforul, potasiul, sodiul, fierul, iodul, fluorul, magneziul i cuprul. Organismul i acoper n mod obinuit necesitile de elemente minerale pe seama celor care se gsesc sub form de combinaii organice i de sruri minerale n alimente, sub form de sruri n apa but i pe seama srii adugate n mancare. Sursele cele mai importante de elemente minerale sunt alimentele de origine vegetal, fiind bogate n sruri minerale. Calciul i fosforul au rol plastic i funcional. Intr n alctuirea oaselor i a dinilor. Fosforul intr i n alctuirea fosfolipidelor i fosfoprotidelor. Calciul reduce permeabilitatea membranelor i inhib excitabilitatea neuromuscular, par ticip la coagularea sangelui i activeaz tripsinogenul. Fosforul particip la procesele energetice din organism, intrand n compoziia acidului adenozintrifosforic i fosfocreatinei, i contribuie la meninerea echilibrului acido-bazic. Organismul i acoper, n general, necesitile n aceste elemente pe seama alimentelor de origine animal i vegetal. Cele mai bogate surse n calciu sunt: branza, laptele, smantana, fructele oleaginoase i leguminoasele uscate. Urmeaz petele, oule, legumele, derivatele de cereale i fructele. Carnea i painea alb sunt srace n calciu. Sursele cele mai bogate de fosfor sunt : branza, fructele oleaginoase, leguminoasele uscate, petele, carnea, produsele din cereale, oule, laptele i smantana. Mai srace n fosfor sunt legumele i fructele. Carena de calciu i de fosfor poate surveni ca urmare a unui aport alimentar deficitar (atunci cand se trece de la o alimentaie exclusiv lactat la un regim cu predominan finos), datorit resorbiei intestinale defectuoase (diarei prelungite, regimuri acide de lung durat care determin precipitarea i eliminarea calciului din tubul digestiv etc.) i mai ales datorit lipsei de vitamin D. Carena de calciu i de fosfor duce la rahitism i la carii dentare, prin tulburarea mineralizrii oaselor i a dinilor, i la tetame, prin scderea concentraiei de calciu n sange. 2

Potasiul i sodiul acioneaz contrar calciului i magneziului, mrind excitabilitatea neuromuscular, i contrar calciului, mrind permeabilitatea membranelor. Potasiu condiioneaz integritatea sistemelor coloidale citoplasmatice i astfel capacitatea funcional a esuturilor. Ambele elemente particip sub form de ioni la meninerea echilibrului osmotic i a celui acidobazic. Sodiul reprezint principala rezerv alcalin a organismului. Raia zilnic de potasiu necesar organismului este de 23 g la aduli i 12 g la copii, iar cea de sodiu, de 46g la aduli (1015 g clorur de sodiu) i proporional mai mic la copii. Sursele cele mai bogate n potasiu sunt : leguminoasele uscate, carnea, petele, produsele din cereale, legumele, fructele, laptele, produsele din lapte i oule. Cele mai bogate surse n sodiu sunt alimentele de origine animal (pete, carne, ou, lapte i produse lactate) i leguminoasele uscate. Produsele din cereale i legumele sunt srace n sodiu, iar fructele, foarte srace. Potasiul i sodiul se gsesc n alimente, n special, sub form de sruri minerale. Un regim alimentar echilibrat satisface nevoile de potasiu ale organismului, dar nu i pe cele de sodiu, de unde necesitatea adugrii srii de buctrie, n special, n alimentele de origine vegetal, acestea fiind mai srace n sodiu. Fierul are, n special, rol funcional, intrand n compoziia hemoglobinei, a citocromilor i citocromoxidazelor cu funcie respiratorie. Necesitile de fier ale organismului sunt, n general, satisfcute din alimentele de origine animal (ficat, rinichi, carne, ou) i vegetal (leguminoase uscate, ptrunjel, ciuperci, spanac, fructe oleaginoase, paine intermediar). Laptele, derivatele sale, painea alb, orezul i, n general, produsele din cereale i fructele sunt srace n fier. Carena de fier poate fi cauzat de o alimentaie srac n fier (de pild, regim lactofinos prelungit, subalimentaie), dar, n cele mai multe cazuri, se datorete tulburrilor de absorbie la nivelul tubului digestiv, fie c acesta este afectat cronic sau secreia de acid clorhidric din stomac este insuficient. Carena de fier determin scderea cantitii de hemoglobina din sange n a crei sintez acesta este necesar, ducand astfel la anemie hipocrom. Iodul intr n alctuirea hormonilor tiroidieni. Copiii au nevoie de raia zilnic de 40

100 micrograme pe care o obin n mod obinuit din apa but, din alimente (pete, legume, ficat, ou, lapte etc.) i din sarea de buctrie adugat n mancare. n unele regiuni, iodul se gsete n cantiti prea mici n apa but i n alimente, iar sarea de buctrie ca atare nu poate satisface necesitile organismului, astfel c la locuitorii acestor regiuni numite guogene apare carena de iod care duce la gua endemic. Profilaxia guei endemice const n ridicarea nivelului economic al rii respective, folosirea apei potabile care s conin iod, iar n regiunile endemice utilizarea srii iodate, coninand 20 mg iodur de potasiu la 1 kg. Fl u o r ul intr n alctuirea smalului care protejeaz dinii. n regiunile n care apa potabil conine peste 0,8 mg fluor la litru, organismul i satisface necesitile n acest element din ap i din alimente (ceai, leguminoase uscate, mlai, pete, ficat). n celelalte regiuni, cantitile de fluor din ap i din alimente nu satisfac necesitile organismului astfel c apare carena de fluor ce favorizeaz apariia cariei dentare. Magneziul este necesar la copii n cantitate de circa 13 mg zilnic pentru fiecare kilogram de greutate corporal. Sursele cele mai importante sunt alimentele de origine vegetal. Cuprul este necesar mai ales la hematopoez. Copiii au nevoie de 0,1 mg zilnic pentru fiecare kilogram de greutate corporal. Alimentele mai bogate n cupru sunt : ficatul, ceaiul, leguminoasele uscate i nucile. Carena de cupru este rar.

IMPORTANTA VITAMINELOR IN ORGANISM

Vitaminele ajuta la reglarea metabolismului, la conversia de grasimi si hidrati de carbon in energie, dar si la formarea sistemului osos si tesuturilor. Vitamina A joaca un rol important pentru vedere. Complexul de vitamina B imbunatateste rezistenta organismului la stres, ajuta procesul de digestie si este folositor pentru un tonus muscular bun si o piele sanatoasa. In

plus, reduce spasmele musculare, crampele, senzatiile de amorteala la nivelul membrelor si ajuta la reglarea tensiunii arteriale. Vitamina C ajuta la construirea tesuturilor si consolidarea sistemului imunitar. Vitamina D este folositoare pentru masa osoasa. Vitamina E este considerata cea mai eficienta deoarece mentine membrana organismului intracelular la un nivel optim si previne leziunile tisulare cauzate de oxidare. Vitamina K este importanta pentru coagularea sangelui si pentru metabolismul osos. Bioflavonoidele au proprietati antioxidante, antiinflamatoare, antialergenice, antivirale si anticancerigene. Supradozajul de vitamine poate produce unele efecte secundare. In aceste conditii este indicat ca inainte de a urma un tratament sa va consultati cu medicul de familie. Un aport excesiv de vitamina A poate fi daunator pentru oase si piele, provocand o senzatie de slabiciune si fragilitate. Dozele mari de niacina pot provoca leziuni hepatice, ulcer peptic si eruptii cutanate. Toxicitatea vitaminei B6 poate deteriora nervii senzoriali. Exista si un risc asociat cu consumul in exces a vitaminei D.