Asa cum titlul postuleaza, cartea in cauza este un eseu despre societatea multietnica, un studiu al strainilor si a intelegerii a tot

ce este legat de acestia prin insusirea adecvata a notiunilor de pluralism si multiculturalism. Prefata are rolul de a contura intentia autorului precum si actualitatea temei abordate. Asadar, el nu-si vede cartea drept prilejul de a enunta idei la nivel teoretic, ci isi doreste ca glasul sau sa dobandeasca un ton coercitiv in ceea ce pribeste problematica propusa de carte care tinde sa capete o amploare, cum au putut sa demonstreze de altfel evenimentele din data de 11 septembrie 2001. Cartea este structurata in doua parti, Pluralism si societate libera, respectiv Multiculturalism si societate dezmembrata. Fiecare dintre aceste este urmata de o recapitulare, autorul insitind mult asupra fixarii unor concepte cu scopul de a evita confuziile. La sfarsitul cartii este un apendice mai mult decat interesant. Nu este in fond decat aplicarea conceptelor si notiunilor mentionate pe parcursul cartii in anumite situatii particulare, si anume tot ce implica islamicii in calitate de straini. Autorul opereaza incisiv cu notiuni precum pluralism si multiculturalism tocmai pentru a fi evitata confuzia in jurul acestor termeni. Pentru a fi relevant, in primul capitol reia conceptul de societate deschisa dezvoltat de Popper. In jurul teoriei societatii deschise, in concordanta cu vremurile noastre Sartori formuleaza o intrebare la crare ar trebui sa reflectam : Cat deschisa trebuie sa fie o societate deschisa ? In completare, o societate deschisa poate ajunge sa includa, de exemplu, o societate multiculturala si multietnica bazata pe cetatenie diferentiata ? De altfel isi exprima in mod vadit intentia de a demonstra ca atunci cand o saocietate este prea descisa, ea are la baza un cod genetic, si anume pluralismul. Ce anume este acest pluralism ? Sartori ne explica ca pluralism isi are radacini in ideea de toleranta. Toleranta a prins contur in urma razboaielor religioase. Pentru a nu le confunda, Sartori precizeaza ce raport exista intre aceste concepte, pluralism si toleranta. Lecgatura dintre acestea este intrinseaca, caci pluralismul implica toleranta , pe cale de consecinta nu poate exista un pluralism intolerant. Dar pentru a intelege mai bine acest raport, trebuie sa stim in ce consta diferenta dintre aceste notiuni consta in faptul ca toleranta respecta valorile celuilalt, in schimb pluralismul afirma o valoare proprie. De aici putem deduce ca in cadrul pluralismului diversitatea si deosebirea de pareri sunt valori ce-l imbunatatesc atat pe individ cat si comunitatea sa poltica. Sartori puncteaza faptul ca este gresit sa acordam credit puritanismului pentru pluralism. Intr-adevar, acestia au militat pentru libertatea de constiinta, dar nu intr-o maniera democratica. De altfel, pentru puritani notiuni precum democratie si libertate erau demne de dispret. Pana la urma, pentru ei libertatea de constiinta nu era decat calea de a-si impune parerile lor, nu de a accepta parerile celorlalti. Asadar, este reiterata esenta pluralismulului, si anume diversitatea. Ideea diversitatii nu a fost intodeauna considerata drept un lucru poziti, mai mult decat atat, s-a considerat ca ea da nastere conflictelor si de aceea un stat care se dorea sanatos trebuia sa respecte principiul unanimitatii. Totusi, treptat tocmai unanimitatea a inceput sa nu mai fie privita cu ochi buni, ceea pregatit nasterea societatii liberale, urmata de democratia liberala. Intre regimurile ce respecta principiul unanimitatii si cele democratice ce se bazeaza pe respectarea diversitatii se impune antinomia a doua tipuri de viziuni asupra societatii, monocroma si multicolora. Pentru a ilustra clar ce inseamna ideea de pluralism, Sartori scrie despre partide, pe care nu le vede altceva decat transpunerea in practica ideilor legate pluralism. Interesant este ca pentru a-si argumenta ideea face o incursiune istorica pana la intemeierea partidelor, subliniind temeiul acestora. Asa cum sugereaza si numele, comunitatii politice cracterizata prin disensiune si diversitate ii revine un corp poltic structurat in parti. Necesitatea existentei partidelor este exprimata clar pentru prima data de catre Edmund Burke. Sartori face referire la definitia acestuia, si anume : Partid inseamna un ansambliu de indivizi uniti in vederea promovarii, prin angajamentul lor comun, a intereselor nationale in baza unui anume principiu asupra caruia cad toti de acord. Abordand conceptul de partide, se impune diferentierea acestora de factiuni. Sartori il citeaza tot pe Edmund Burke. Asadar, factiunile sunt o lupta meschina si interesata pentru dobandirea unor posturi si remuneratii, spre deosebire de partdide care sunt trebuincioase pentru a ne achita pe deplin de datoria noastra publica. Partide sunt strans colerate de pluralism, maul mult decat atat ele sunt o consecinta fireasca a acestuia.

Sartori subliniaza faptul ca conceptul de pluralism nu este inteles cu tot ce implica acesta. Traiectoria sa istorica porneste de la intoleranta convertita in toleranta, de la toleranta la respectul disensiunii, respect care conduce la credinta in valoare diversitatii. Anumiti pluralisti mentionati de Sartori se fac vinovati de suprimarea conceptului de pluralism, intrucat acestia isi explica doctrina plecand de la lumea medievala a corporatiilor, rationamentul lor fiind continuat de o existenta a unei societatii fomate din grupuri multiple, menite sa diminueze din importanta statului. Sartori urmareste ca prin aceasta analiza a felului in care a fost insusit conceptul de pluralism sa conchida in mod limpede si categoric ca pluralismul nu inseamna existenta plurala. Pentru a intari acest lucru el enumera si dezvolta trei niveluri de analiza diferite in ceea ce priveste pluralismul : pluralismul ca credinta, pluralismul social, pluralismul politic. Nivelul de analiza ce priveste pluralismul drept credinta este prilejul interferarii pluralismului cu multiculturalismul. Acesta din urma ar trebui sa-si aibe baza intr-o cultura pluralista caracterizata de varietate si nu uniformitate, disensiune si nu unanimitate, schimbare si nu imobilism..Punctul divergent dintre pluralism si multiculturalism apare in momentul cand

multiculturalismul devine agresiv si intolerant, indepartandu-se de la ceea ce pluralismul inseamna. Intr-adevar, pluralismul este un principiu al respectarii culturilor, nu insa si un initiator al acestora caci pluralismul este valabil intr-o societate in care exista si se respecta ordine sociala, asa cum o vede Hayek la care face trimitere Sartori. Sintetizand, pluralismul are drept scop mentinerea pacii intre culturii, iar acel multiculturalism care nu are aceeasi ca si pluralismul este in mod clar anti-pluralist. Al doilea nivel de analiza, pluralismul social, are menirea de elimina connfuzia care ne face sa crede pluralismul nu ar fi altceva decat o structura sociala diversificata si ca toate societatile sunt pluraliste. Ultimul nivel de analiza propus de Sartori, pluralismul politic, atinge mai multe puncte. Unul dintre ele a fost dezbatut anterior, si anume raportul pluralism-partide. In continuare, Sartori arata ce relatie se dezvolta intre pluralism si consens, respectiv conflict. De precizat este faptul ca Sartori nu confera nici conflictului, nici consensului rolul prioritar intr-o societatea pluralista. El considera o societate pluralista are drept nota definitorie conlucrarea acestor notiuni, consens si conflict, care da nastere unei dezbateri care implica consens, dar are nevoie si de intensitatea unui conflict. Un alt raport pe care il analizeaza autorul este acela intre pluralism si regula majoritara. Facand referire la autori care au abordat in temele lor tirania majoritatii( Madison, Tocqueville si John Stuart Mill), ajunge sa declare ca tirania majoritatii este incompatibila cu pluralismul, cu precizarea ca acesta accepta principiul majoritar drept regulativ, dar acesta trebuie sa fie limitat si sa respecte primcipiul minoritatii. Din prisma pluralismului, politica are menirea de a mentine pacea. In virtutea acestui fapt sunt necesare separatii in diverse domenii ale vietii, religia, politica si economia. Ultima observatie vizata de analiza pluralismului politic se leaga de configuratia structurala a pluralismului. Asadar, este limpede ca nu orice societata care are mai multe parti este si una pluralista. Ceea ce face o societate a grupurilor multiple sa fie pluralista este faptul aceste grupuri nu sunt traditionale si daca evolutia lor este naturala. Rezultatul aceste analize multilaterale a pluralismului ne ofera un indicator al societatii pluraliste, si anume existenta sau absenta unor cross-cutting cleavages. Pluralismul este strans legat de urmatorii termeni : toleranta, consens , disensiune si conflict.. Sartori este foarte explicit in ceea ce priveste toleranta. Asadar, el ne explica ca toleranta implica relativism iar flexibilitatea acesteia este guvernata de trei principii: excluderea dogmatismului, principiul de a nu face rau si principiul reciprocitatii. Consensul il defineste, facand trimitere la Graham, drept o impartasire care intr-un fel sau altul angajeaza. Definirea acestor concepte constituie o etapa in abordarea comunitatii, pentru a o pune in interdependenta cu pluralismul.Comunitatea pluralista necesita in mod clar reciprocitate in virtutea faptului ca aceasta poate fi definita ca un angajament. Sartori scrie despre comunitatea caci nu se increde in faptul ca unitatea politica decurge in mod necesar din statul-natiune, acesta fiind un principiu modern. Abordand conceptul de comunitatea, Sartori se intreba, cum a facut-o si in cazul pluralismului, cat de flexibila poate fi si considera ca nu exista cetatenie gratuita.