ATITUDINI PEDAGOGICE ADECVATE IN REZOLVAREA SITUATIILOR SPECIALE ALE PREADOLESCENTULUI Exista o criza juvenila?

Opiniile diversilor autori sunt impartite in aceasta privinta. Un lucru ni se pare a fi sigur: nu se poate discuta de o criza in sens patologic. Toate trasaturile caracteristice varstei pupertare trebuie socotite in limitele normalitatii fiziologice.Bruschetea aparitiei lor si formele radicale pe care le imbraca pot insa sa impresioneze si sa prinde pe picior nepregatit parintii nepreveniti. Adevarul este ca, intr-un climat educativ propice, constituit pe o baza de informatii pedagogice corecte, nu se poate vorbi despre o criza sau, altfel spus, se poate vorbi despre o criza normala. Pe de alta parte, daca schimbarile biofiziologice si psihice caracteristice acestei varste sunt intampinate gresit, atunci se poate vorbi despre o criza, dar despre una educativa, care poate avea consecinte grave in dezvoltarea personalitatii tanarului. In conduita pedagogica a parintilor , pusi acum in fata unor situatii neobisnuite, trebuie sa apara schimbari calitative si de atitudini noi, caci copilul de pana acum si-a schimbat pielea, nu mai este si nu mai vrea sa fie copil, intrand in antecamera maturitatii. Care sunt formele radicale ale comportamentului preadolescentin ? Nevoia de a-si dovedi identitatea si individualitatea face ca tanarul sa refuze normele parentale carora li se supusese pana acum. Cautandu-si drumul propiu, el vrea sa se smulga din anonimatul familial, dar nu o face intotdeauna pe o cale pasnica. Si nu pentru ca nu vrea, ci pentru ca nu stie cum. Pe de alta parte, este macinat de sentimente puternice de teama caci inca are nevoie de protectie si de culpabilitate intrucat nu ar vrea sa-i supere pe cei pe care ii respecta si de care se simte legat afectiv. Comportamentul educational inadecvat al parintilor determina aprope intotdeauna descarcari violente ale tensiunilor sale sau abandon in fata solicitarilor familiei ori ale scolii. Abia acum se poate vorbi despre o criza. Mai mult decat atat, exista parinti care se considera tradati in iubirea lor, accentuand, prin intoleranta sau autoritarism, criza deja declansata. Nici iubirea, revarsata acum in exces, nu va putea decat cel mult sa amane momentul emanciparii. Important este sa ii facem trecerea cat mai lina. Socotim ca aceasta este cea mai importanta proba de competenta in profesiunea de parinte si de dascal.

Copilul obraznic Acesta este nestapanit, turbulent, dezordonat, zgomotos, impulsiv, nervos, agresiv, artagos, recalcitrant, certaret, nonconformist, impertinent, bufon, grosolan, neascultator, dificil, sucit, agresig, indisciplinat. Cauze: a) tinand de cadrul familiei: prin comportamentul lor , parintii pierd respectul copilului; acesta simpe lipsa afectiunii, este lasat nesupravegheat, este rasfatat; i se aplica sanctiuni dure sau exagerate in raport cu gravitatea faptelor; urmeaza reguli de viata extrem de stricte constrangeri, interzicerea de a avea prieteni - ; il agaseaza cicaleala, suprasolicitarea sau subsolicitarea; urmeaza exemplul rau dat de unii membrii ai familiei; copilul este incitat catre un comportament agresiv in relatiile cu semenii; parintii arata indulgenta in fata unor fapte reprobabile ale copilului, pe care le trateaza drept pozne; ii aduc invinuiri nedrepte; emit pretentia de supunere oarba; discrediteaza profesorii in fata copilului; isi dau in vileag slabiciunea de a ceda mereu la rugamintile, cererile sau scenele copilului; ii aplica uneori tratamente umilitoare; devin comune tutelarea continua, acoperirea greselilor copilului de catre unul dintre soti, inclusiv in fata dirigintelui, liberalismul educativ etc. b) exogene(din afara familie): asocierea copilului cu indivizi sau cu grupuri rebele din scoala sau din afara ei; manifestari pedagogice gresite ale unor cadre didactice; influenta incitatoare exercitata de unele filme, spectacole etc. c) existente in personalitatea copilului: structura temperamentala; infantilism; frica de a fi socotit tradator de catre colegii sai culpabili; mobiluri psihologice razbunari, gelozie, dorinta de a poseda un anumit lucru, sentimenta de frustare, complexe de inferioritate; lipsa autocontrolului in cazuri de excitabilitate crescuta; tendinte innascute etc. Observatii Cercetatorii au ajuns la concluzia ca, genetic, factorii mosteniti au o contributie foarte mare asupre formarii caracterului. Deci genele isi pun amprenta si produc tendinta spre violenta sau timiditate. Mircea Brates A nu se confunda vioiciunea fireasca si strengariile varstei cu indisciplina; si nici aspiratia naturala a preadolescentinului catre independenta cu nesupunerea si incapatanarea. Tot obraznic este si copilul incapatanat, negativist, capricios. El se distinge de obraznicul obisnuit prin cateva trasaturi particulare pronuntate: nu respecta argumentele desi sunt juste si le recunoaste ca atare; pune in practica tot ce ii trece prin minte; isi considera comportamentul o manifestare de vointa, darzenie, fermitate; il deranjeaza cand nu este luat in seama; nu are spirit autocritic; de cele mai multe ori

este egoist si lenes; are reactii intempestive, pe un fond de labilitate emotionala; amana deliberat sau uita ceea ce i s-a spus sa faca; ii place sa ii chinuiasca pe cei din jur etc.

Rolul familiei in educatia copilului

Ce trebuie sa stie si sa faca parintii conditii necesare, conduita recomandabila. - sa aplice masuri disciplinare numai dupa o prealabila cunoastere si analiza a cauzelor, factorilor si imprejurarilor in care s-a produs abaterea si sa tine seama de particularitatile psihofizice ale copilului; - sa indrepte copilul catre indeletniciri interesanta si utile sau care il pasioneaza, controlandu-l, sfatuindu-l daca a gresit, recompensand progresele inregistrate; - sa-l obisnuiasca sa solicite un sfat, o parere, sa spuna unde merge, ce va face, cu cine si cat va sta; - sa aiba incredere in copil, insa, in cazul in care are dovezi sau suspiciuni, sa-l supravegheze discret si sa-l verifice; il pot preveni, avertizandu-l la ce se expune in cazul unor abateri; - orice prietenie daunatoare trebuie curmata, si in caz de nevoie se vor lua masuri speciale; - sa existe convergenta intre soti in demersurile lor educative; - admonestarile lipsite de fermitate sau lamentarile fara sfarsit nu au efect; o masura educativa, o data luata, trebuie pusa de indata in aplicare si dusa pana la capat de catre toti membrii familiei, fara compromisuri si ezitari; - climat familial favorabil bunavointa, incredere, toleranta, echilibru, obictivitate, respect, afectiune neconditionata etc - sa pastreze o legatura constanta cu dirigintele si cu alti factori educativi cu care copilul intra in contact; - sa-i dea sume mici de bani si, de regula, sa urmareasca felul in care ii cheltuieste; - sa evite aplicarea indelungata a acelorasi metode educative, indiferent de genul greselilor sau de variabilitatea conditiilor in care s-au produs; - sa-l faca sa inteleaga ca barbatia se poate doveni si in alte moduri decat cele zgomotoase si deranjante; - o greseala dintre cele mai pagubitoare: a veni la scoala si a-l batjocori sau de a-l bate in fata colegilor; nerecomandabil, la aceasta varsta, este a-l obliga sa-si ceara scuze,iertare in public; - energia excedentara a colericilor trebuie canalizata spre activitati fizice, in directia unor indeletniciri pentru care au inclinatii sau vocatie ori care ii obliga sa respecte reguli disciplinare ; tipurile excitabile presupun o atitudine ferma, uneori severitate tonul ridicat sau rastit ar intari rezistenta copilului si supraveghere mai atenta; - nu ordine, ci explicatii argumente si limbaj mobilizator; a nu se uita ca preadolescentul nu accepta sa fie sclavul nimanui; - nici o gresala, cat de mica, nu trebuie trecuta cu vederea;

- reprimarea brutala , mai ales prin bataie, rareori zdrobeste vointa copilului, de regula indarjindu-l, afectandu-i si mai mult caracterul; aceasta atitudine nu convinge, ci supune, nu educa , ci dreseaza; - exista numeroase situatii in care o atitudine, un gest o privire dezaprobatoare, o aluzie, o discutie sincera pot determina copilul sa-si recunoasca greseala si sa ofere chiar el solutii de indreptare; alteori e nevoie sa aplicam metode mai elaborate si aplicabile pe o perioada mai lunga de timp, cu sau fara apel la ajutoare din interorul ori din afara familiei; - numai parintii cu autoritate reala pot sa-si influenteze copiii intr-o maniera eficienta si durabila; - sa nu renunte nici o clipa la lamurirea unor notiuni morale; numai in felul acesta in mintea copilului se va forma treptat constiinta valorilor ce trebuie respectate, iar el va intelege de ce trebuie sa se conformeze acestora; - insolenta poate fi tolerata pana la un punct, ca si unele telibirisme minore; in orice caz, dialogul si lamuririle sunt de preferat confruntarile directe; - in situatii exceptionale , se admite si amsura schimbarii mediului de viata; - in cazul incapatanatului ,masurile educative se cer nuantate in functie de particularitatile sale psihotemperamentale si urmarite cu tenacitate; felul de a fi al elevului respectiv impune o conduita educativa particulara: fermitate sporita, evitarea sanctiunilor dure, folosirea recompenselor meritate, supraveghere mai atenta, aplicarea unor metode mai speciale, oferindu-i explicatii bine argumentate si bazate pe judecati obiective etc. Atitudinea dirigintelui fata de parintii care au copii obraznici sa prezinte intotdeauna faptele obiectiv; sa arate ce a inteprins scola pentru corectarea lor; sa nu faca reprosuri aspre, ci sa recomande cele mai potrivite masuri de corijare; sa le solicite opiniile cu privire la cauzele fenomenului constat si propuneri de masuri pe care ei le-ar socoti bine venite; sa nu piarda din vedere nici o clipa trasaturile pozitive ale personalitatii copilului; - sa le transmita un sentiment de incredere in polsibilitatile lor si ale copilului; - sa pastreze o statornica legatura cu parintii, pentru a oferi posibilitatea unei informari reciproce cu privire la evolutia copilului in urma demersurilor stabilite de comun acord; - sa-i faca sa inteleaga pe cei ... ramasi in trecut ca profesorul bun nu este cel care foloseste bataia si metodele militaresti, ci cel care dialogheaza, incurajeaza afirmarea opiniilor, respecta elevul-om din fata sa, fara ca toate acestea sa insemne slabiciune sau ingaduinta peste masura. Observatii

Parintii aflati pentru prima oara in fata unor abateri disciplinare ale copilului vor sa rezolve situatia rapid si radical. De multe ori insa, comportamentele deviate sau instalat lent, prin conjugarea unor deficiente educationale multiple, si s-au cronicizat. Tratamentul ce trebuie aplicat atat copilului, cat si parintilor sai cere timp si mobilizare prelungita, lucru care nu se poate face in cateva intalniri. Iata de ce dirigintele trebuie sa faca nu numai educatie preventiva, ci si una curativa, ceea ce nu se poate infaptui decat in cadrul unor strategii elaborate profesionist, in care intalnirile formative cu intregul colectiv de parinti al clasei (sau cu grupuri particularizate) pot avea un aport insemnat. Copilul unic Familiile cu un singur copil sunt din ce in ce mai numeroase. Copilul unic nu reprezinta aprioric o problema, dar riscul de a deveni astfel este mult mai mare (mai ales in mediul urban). Fiind unic, copilul sta mai mult in preajma parintilor, deci mai putin langa cei de varsta lui, si, in consecinta, poate deveni obiect de adoratie, dar si calul de bataie asupra caruia se revarsa nervii sau reprosurile parintilor. Sensibilitatea lui este mai crescuta. . Consecinte ale unor atitudini educative inadecvate: tulburari nervoase ( timiditate, emotivitate, nervozitate, anxietate), tulburari de sociabilitate ( integrare dificila in colectivitate, complexe de inferioritate, dependenta prelungita de parinti), tulburari de caracter ( infatuare, lene, opozitie, ingratitudine, egoism, incapatanare). Conduita parentala recomandabila: sa fie antrenat in munca si sa primeasca sarcini; sa fie obisnuit cu un regim de viata disciplinata: nici libertate nelimitata, nici viata de colivie; discernamant sporit in acordarea recompenselor si sanctiunilor; sa fie incurajate si favorizate contactele copilului cu mediul social; sa aiba multa grija la modelul pe care il reprezinta propriul comportament in fata copilului etc. Copulul nervos Nota: a nu se confunda nevroza ( stare patologica de dezechilibru neuropsihic) cu nervozitatea (stare comportamentala situata in limitele normalitatii, caracterizata prin manifestari exterioare de scurta durata: iritabilitate, neastampar, plans sau ras intempestive, ticuri verbale si motorii, ostilitate, mutism, sau logoreee incoerenta, astarim capricioase). Cauze: tulburari de alimentatie, tulburari de somn, stare de boala, oboseala, climat familial nefavorabil ( lipsa de afectiune; abandon; singuratate; rasfat; brutalizare; nu i se permite sa-si exteriorizeze nemultumirile sau mania, apostrofandu-l, batandu-l, ironizandu-l, tachinandu-l ). Consecinte: randament scolar in scadere, adaptare sociala dificila, incoerenta comportamentala ( este imprastiat, distrat, dezordonat, i deranjeaza pe cei din jur etc ).

Remedierea acestor stari de lucruri consta in restabilirea echilibrului intre factorii implicati: copil-parinti-conditii de viata si de munca-stare de sanatate. Reusita depinde de capacitatea educatorului de a sesiza corect factorii exteriori perturbatori, dar si elementele de finete ale personalitatii copilului. Energia unui asemenea copil poate fi orientata catre actiuni cu rol de supapa: exercitii fizice, discutii, activitati relaxante etc. In starile de criza este recomandabil sa asteptam sa-i treaca si, mai tarziu, intr-un moment prielni, sa-i atragem atentia ca tipetele si comportamentul violent nu rezolva mare lucru, ca autocontrolul si apelul la judecata calma sunt mai productive. Copilul timid Manifestari: inhibitii, stangacie, furie reprimataneputintei si inferioritatii, stari nevrotice, remuscari, modestie, exigenta fata de sine si fata de altii, stari melancolice, vointa slaba, lipsa de initiativa, teama, capacitate redusa de concentrare, slaba implicare in colectiv, inchidere in sine. Cauze: particularitati temperamentale; neincredere in propriile capacitati; severitatea exagerata a educatorului ( care inspira teama ) ; traume psihice generate de boala, neputinta de concura cu altii mai inzestrati din punct de vedere si intelectual, esecurile inregistrate in dorinta de emancipare pubertara si pe care nu le-a putut depasi; neincrederea parintilor in copil; grija excesiva pentru copil ( concretizata in tintuirea copilului in casa si indepartarea de prieteni ) ; pretentii exagerate din partea parintilor carora copilul nu le poate face fata; lipsa de tact a celor din jur; susceptibilitatea copilului, generata de proasta reputatie a familiei sale etc. Posibile remedii. Conduita parintilor va viza in principal trezirea si pastrarea increderii in sine si intarirea vointei copilului: sa-i incredinteze sarcini pe care le poate realiza , marind apoi treptat gradul de solicitare; sa-l laude pentru reusite in fata altora; sa-l inconjoare cu intelegere si blandete; sa-l convinga sa participe la activitati colective; sa incurajeze contactele copilului cu persoane si grupuri pozitive; sa-i vorbeasca despre timiditate nu ca despre o boala incurabila, ci ca despre o dispozitie temporara care se poate indrepta invocand in acest sens exemple convingatoare; sa-l pregateasca pentru incercarile care il asteapta; sa-i distraga atentia de la nereusite; sa-i ignore starea de timiditate; sa-l provoace mereu la discutii; sa-i propuna scopuri imediate pe care sa le indeplineasca in unitati de timp bine determinate etc. Redactat profesor diriginte Timofte Camelia