Concluzionand, ne consideram normali pentru cand suntem liberi de anomalii mintale si/sau fizice, si ne inscriem ntr-o medie, in care

ne indeplinim scopul existen ial. Despre no iunea de normal, Dic ionarul Explicativ al Limbii Romne define te: "care este a a cum trebuie s fie, potrivit cu starea fireasc , obi nuit, firesc, natural", "s n tos", "care este conform cu o norm ". La fel, Random Hause Webstrers Dictionary, define te starea de normalitate ca: "starea conform cu standardul sau cu tipul comun, uzual, natural", "s n tos", "liber de anomalii mentale", "liber de boal sau malforma ii" sau ca stare conform cu o norm egal cu "media caracteristicilor umane".

n ceea ce prive te omul, a a cum am mai afirmat, normalul se refer att la sine ct i la rela iile lui cu semenii, rela ii din care iau na tere toate domeniile socialului, economicului, politicului etc. Dac privim numai omul n sine, normalul privit din latura static ar nsemna s n tate, libertate fa de boli mintale i fizice, nscrierea ntr-o sum de caracteristici medii precum i atingerea finalismul urm rit, iar din latura dinamic , normalul mbrac ntreaga palet a gndirii filozofice legate de scopul pentru care exist omul, la sensul final al vie ii. Astfel dac ar fi s privim din prisma economiei, sub aspect static este normal ca aceasta s func ioneze n conformitate cu legile ei. Sub aspectul dinamic cunoa tem o multitudine de legi i sisteme economice. Astfel n economia de pia normal este s func ioneze legea cererii i a ofertei, n economia de stat normal este func ionarea plus valorii etc. Din prisma politicului este normal ca acesta s reprezinte interesele electorilor, aceasta sub aspectul static iar sub aspectul dinamic avem ntregul evantai al intereselor de grup considerate normale pe care trebuie s le reprezinte sfera politicului. Din prisma socialului este normal fundamentarea acestuia pe structurile vie ii comunitare ca: familie, etnie, neam, aceasta sub aspect static iar sub aspect dinamic avem totalitatea formelor sociale pe care le-a cunoscut omenirea n decursul istoriei. i exemplele ar putea continua n toate domeniile umanului. Concluzionnd, no iunea de normal mbrac n sine att o latur obiectiv ct i una subiectiv fiind o caracteristic a conceptului uman de finalitate.

Normal inseamna echilibru, nu este nici pozitiv, nici negativ, o egalitate. Putem aplica aceste definitii la orice situatie din viata noastra fara nici o exceptie, inclusiv sanatate. ,,Normal ar fi fost ca el sa .., ,,normal ar fi ca parlamentarii sa vina la serviciu la fel ca noi toti, ,,normal ar fi fost ca el sa castige. Cuvantul normalitate provine de la ,,norma, ceea ce semnifica regula, regula ce trebuie respectata. Aceste reguli sunt instituite pentru a ordona totul in jurul nostru, caci in caz contrar totul s-ar transforma intr-un haos, dezechilibru. Indiferent cat de buna ar fi considerata aceasta norma, lasa loc interpretarilor si nu va fi acceptata de toata lumea. Aceste norme, reguli sunt instituite din dorinta de a face ordine, iar daca aceasta normalitate instituita nu ar exista,.

Normalitatea este subiectiva

Dar normele, regulile, legile cine le creeaza? Omul. Si cum orice om este subiectiv in tot ceea ce face, rezulta ca si normele sunt subiective. Ca urmare omul, fiinta subiectiva, creeaza o normalitate subiectiva. Este firesc sa fie asa intrucat noi, oamenii, traim intr-o realitate materialista si privim existenta doar din prisma lucrurilor materiale, de aici derivand si subiectivitatea. Normele acestea vor fi obiective doar acelor lucruri care nu fac parte din materia pe care noi o percepem zilnic, si care este supusa legilor naturale, iar materia inseamna vibratie joasa. Normalitatea impune ceva ce altii nu vor sa accepte si se opun.

Aplicand teoriile stabilite de ilustrii filosofi si psihologi la realitatea romaneasca, am constata ca orice afirmatie facuta de ei, noua nu ni se potriveste ca popor. Cum putem oare percepe realitatea din tara noastra in care sunt aplicate normele si legile parlamentarilor nostri? Normala sau anormala? Iata un subiect de studiu foarte interesant.

Abaterea de la normal, neaplicarea si nerespectarea acestor norme, se inscrie in ceea ce denumim anormalitate.

Anormalitatea reprezinta abaterea de la normal, contrar oricaror reguli si norme obi nuite. Acest termen se opune oricarei regularitati, este ceva care diferentiaza calitativ. Nu trebuie confundata anormalitatea cu anomalia. Priviti in jurul dv. si incercati sa descoperiti diferenta dintre normalitate si anormalitate. In acest sens, principala distinc ie ce ar trebui re inut este cea dintre handicap i dizabilitate, n sensul c nu exist persoan cu handicap, ci doar persoan care are o incapacitate, aceast incapacitate i produce o dizabilitate, adic persoana respectiv este incapabil s fac anumite lucruri sau le face cu ajutor. Handicapul l reprezint tocmai aceast distan ntre capacita ile personale (sau incapacit ile personale) i mediul n care tr iesc. Dac tr iesc ntrun mediu adaptat, sunt o persoan integrat , dac tr iesc ntr-un mediu neadaptat, atunci cnd o persoan care are acest handicap fa de ceilal i oameni, n acela i context. Spre exemplu: avem o persoan care a f cut o meningit . Ca urmare a acestei boli a r mas cu o incapacitate de a auzi, deci are o deficien auditiv . Dac ea va purta un aparat auditiv, ea nu va avea niciun handicap fa de celelalte persoan n via a de zi cu zi. Ins , dac ea nu- i va permite s - i fac un dispozitiv auditiv, atunci ea va avea un handicap fa de celelalte persoane. Sper ca prin acest exemplu s se n eleag o dat n plus c ntre cele dou no iuni, dizabilitate i handicap, exist o rela ie de determinare, nu de suprapunere