Sunteți pe pagina 1din 24

Functionarea protectiilor pasive

Meniul paginii Utilizarea nucilor Hex, Tricam si Big Bro Demontarea protectiilor Rack-ul de protectii pasive Verificarea protectiilor

Protectiile pasive preiau solicitarile prin blocarea lor pozitionala (impanarea) in zonele ingustate ale fisurilor sau intre proeminentele aflate pe peretii acestora. Eficienta unei asemenea protectii este conditionata de forma fisurii, de directia de solicitare, de marimea suprafetei de contact cu stanca si de rezistenta rocii si nu depinde de coeficientul de frecare cu stanca. Din aceasta cauza, protectiile pasive sunt folosite in general pentru asigurarea in fisurile cu forme neregulate, cu ingustari locale care ofera posibilitati pentru impiedicarea deplasarii lor pe directiile incarcarilor care pot aparea. Desi standardele UIAA-124 si EN-12270 impun pentru protectiile pasive o rezistenta minima de doar 2 kN, cele folosite in catararea libera au in general rezistente mai mari de 5-6 kN, iar rezistenta minima garantata a protectiilor de marimi medii si mari este de regula de cel putin 10 kN.

Ca exemplu, nucile Black Diamond Stoppers #6 - 13 sunt garantate la 10 kN, nucile DMM Wallnuts #3 - 11 rezista 12 kN, iar in cazul altor tipuri de protectii pasive, incarcarile suportate pot fi chiar si mai mari: 14 kN pentru hex-urile Wild Country Rockcentrics si 15 kN pentru Trango Big Bros.
Desi aceasta rezistenta este net inferioara celei a spiturilor (care este de 25 kN conform standardului UIAA-123/EN-959), practica arata ca o protectie cu rezistenta mai mare de 8-9 kN montata corect in roca sanatoasa rezista fara probleme la solicitarile care apar in conditiile reale din catarare. (Chris Harmston, responsabil cu asigurarea calitatii produselor firmei americane Black Diamond, afirma ca in cei opt ani in care a investigat cauzele accidentelor produse in catarare nu a vazut niciodata o nuca medie/mare distrusa in cazul unei caderi in coarda). Totusi, uneori protectiile cedeaza, dar cauzele principale sunt calitatea slaba a rocii, pozitionarea deficienta a protectiei in fisura sau aprecierea gresita a directiei solicitarilor, iar acestea nu depind de rezistenta echipamentului ci de competenta cataratorului in alegerea amplasamentului si in montarea corecta a protectiei.

Nucile - cele mai simple protectii pasive


La inceputurile catararii, unele dintre primele asigurari folosite au fost cele naturale, oferite de pietrele incastrate in fisuri, peste care se lega o bucla de cordelina. Imitand modelul naturii, unii cataratori au inceput sa ia cu ei in trasee pietre de diferite marimi pe care le fixau in fisuri pentru asigurare. Mai tarziu, pietrele au fost inlocuite cu piulite din otel, prin gaurile carora erau legate bucati de cordelina - probabil ca acestea au fost primele protectii refolosibile.

De la aceste piulite provine si numele folosit acum pentru unele protectii pasive care functioneaza dupa acelasi principiu: "nuts", care in engleza inseamna "piulite" dar si "nuci". In Romania este folosita traducerea gresita "nuci", care nu are nicio legatura cu sensul corect, dar aceasta denumire a devenit atat de uzitata, incat o voi adopta si eu in continuare. Tipuri de nuci
Pe parcursul dezvoltarii lor, nucile au suferit numeroase modificari si imbunatatiri, trecand de la piulitele hexagonale la forma de trunchi de piramida, care ulterior a fost rafinata prin curbarea fetzelor, optimizarea unghiurilor si eliminarea surplusului de metal pentru micsorarea greutatii. De asemenea, s-a trecut la folosirea aliajelor usoare si foarte rezistente, iar in locul buclei de cordelina se foloseste cablu metalic cu rezistente mecanice mari. Practic, singurul element care nu a fost schimbat pe parcursul evolutiei de la piulitele originare la nucile actuale este principiul de utilizare: pentru a fi folosite ca asigurari, nucile se intepenesc in fisurile care se ingusteaza in sensul de aplicare a incarcarii si transmit fortele spre peretii fisurii prin simpla rezemare pe proeminentele acestorea sau prin efectul de pana.

Cu toate aceste imbunatatiri, nucile au ramas totusi cele mai simple mijloace pasive de asigurare: o nuca este compusa dintr-un corp metalic a carui geometrie permite impanarea in fisurile cu forma adecvata si din cablul din otel folosit pentru asigurare, care poate fi sertizat sau la unele modele chiar lipit in corpul nucii, folosind aliaje pentru sudura. Pentru corpul nucii se folosesc aliaje usoare cu aluminiu, uneori bronz pentru marimile mici, sau chiar otel pentru marimile "micro". Pentru ca o anumita nuca poate fi montata doar in doua marimi de fisuri (cele corespunzatoare dimensiunilor ei longitudinale si transversale), fabricantii produc seturi de mai multe nuci de marimi diferite, care sunt numerotate si uneori sunt colorate diferit, pentru facilitarea identificarii marimilor dorite. In mod obisnuit, un asemenea set poate fi folosit pentru asigurarea in fisuri de la 3-5 mm pana la 35-40 mm.

Totusi, nucile "micro" care pot fi folosite in fisurile de 3-8 mm au rezistenta redusa, in mare parte datorita diametrelor mici ale cablurilor folosite. De regula, marimile cele mai mici sunt garantate doar pentru 2-3 kN si sunt folosite pentru inaintare in catararea artificiala, situatie in care sunt incarcate doar cu putin peste greutatea cataratorului. Chiar daca rezistenta acestor nuci ar fi mai mare, cum este cazul celor din imaginea din dreapta, care sunt garantate la 6-8 kN, distribuirea fortelor care apar in cazul unei caderi pe suprafata foarte mica de contact cu stanca a acestor nuci poate genera presiuni mari, care pot duce la sfaramarea locala a rocii sau la deformarea plastica a corpulul nucii, ceea ce ar compromite rezistenta asigurarii. Din aceasta cauza, nucile de dimensiuni mici sunt in general recomandate doar pentru asigurari pe distante scurte in zone cu factor de cadere mic sau pentru inglobarea in sistemele mai complicate de asigurare, in general marginale, in care incarcarile sunt distribuite intre mai multe protectii prin intermediul unei bucle de egalizare.

Gandirea in afara tiparelor a englezului Hugh Banner a dus la crearea unor forme neobisnuite de nuci, care pot fi montate in fisurile deschise sau cu forme foarte neregulate intalnite frecvent in trasee, pentru care nucile obisnuite nu sunt eficiente. Astfel au aparut pe piata nucile "offset", la care laturile opuse au dimensiuni diferite si care din aceasta cauza se adapteaza mai bine la forma fisurilor deschise (in imaginea alaturata este un set de DMM Alloy Offsets). Aceste nuci, desi pot fi foarte folositoare in anumite imprejurari, sunt totusi protectii specializate, care necesita o deosebita atentie si pricepere pentru folosirea lor in siguranta.

Montarea nucilor
In mod obisnuit, nucile se poarta pe ham grupate dupa marimi, mai multe pe cate o carabiniera mai larga. In acest fel, daca nu nimeresti nuca potrivita din prima incercare, vei avea la indemana si alte marimi pe care sa le incerci. Atunci cand vrei sa montezi o nuca, iei carabiniera respectiva, alegi marimea potrivita si o pozitionezi in fisura, apoi desfaci carabiniera cu restul de nuci si o pui la loc pe ham.

Un posibil mod de organizare a unui set de 10-12 nuci este gruparea marimilor mici-medii pe o carabiniera si a celor mari pe alta carabiniera. In acest caz poate fi util sa ai niste "dubluri", astfel incat marimile nucilor de pe cele doua carabiniere sa se suprapuna (de ex. #1 - #8 si #7 - #11), pentru cazul in care apuci de pe ham carabiniera "gresita".
Pentru montarea unei nuci, este nevoie ca fisura respectiva sa se ingusteze in sensul solicitarilor care pot aparea. Nuca se introduce in fisura printr-o portiune mai larga a acesteia si se deplaseaza pana la impanarea ei in zona ingustata. Dupa

pozitionarea in fisura, nucile se fixeaza printr-o smucitura usoara aplicata in bucla de asigurare, ceea ce le impaneaza suficient pentru a rezista la miscarile corzii. Daca ai dubii in privinta stabilitatii nucii (sau daca iti urasti secundul, care va trebui sa o recupereze...) poti fixa nuca prin smucituri mai energice. Datorita relativei rigiditati a cablului de asigurare, in general nucile sunt sensibile la miscarile corzii. Din aceasta cauza, pentru asigurarea lor se vor folosi bucle mai lungi, chiar si in cazul in care coarda are un traseu rectiliniu.

O nuca este montata corect atunci cand sunt indeplinite urmatoarele conditii:

Suprafetele de contact cu ambii pereti ai fisurii trebuie sa fie cat mai mari. Pentru obtinerea unei suprafete de contact maxime, forma nucii folosite trebuie aleasa astfel incat sa se adapteze cat mai bine la forma fisurii. Stanca din jurul amplasamentului trebuie sa fie solida, iar peretii fisurii trebuie sa fie uscati, fara pamant, licheni, straturi de roca dezagregata sau gheatza, care ar putea compromite rezistenta sau stabilitatea asigurarii. Se va evita rezemarea nucii pe rugozitatile de pe peretilor fisurii (cristale, pietricele, etc) care se pot sfarama din cauza presiunilor excesive care pot aparea in cazul opririi unei caderi in coarda. Pe cat posibil, se va cauta un amplasament care sa impiedice smulgerea in afara a protectiei, pentru ca nucile sunt destul de sensibile la solicitarile spre exteriorul fisurii . Cablul de asigurare trebuie sa fie orientat in directia incarcarilor anticipate.
Nucile pot fi montate in doua pozitii, pe latura lunga sau pe cea scurta, iar unele marimi de nuci au rezistente diferite pentru cele doua pozitii de montare. Atunci cand alegi o nuca pentru o anumita fisura, prima optiune trebuie sa fie montarea ei in pozitia normala, care ofera cea mai mare suprafata de contact cu stanca si implicit, cea mai mare rezistenta. Poti folosi totusi o nuca montata transversal atunci cand marimea respectiva nu mai este disponibila (de ex. a fost montata mai jos) sau in cazuri specifice,

cum ar fi atunci cand fisura nu este suficient de adanca. De asemenea, atunci cand fisura se largeste spre interior, nuca se poate introduce in fisura pe latura scurta, se roteste cu 90 de grade in jurul axului cablului, astfel incat sa se pozitioneze transversal, apoi se trage spre exterior pentru a se impana intre peretii fisurii. In fisurile orizontale, in general se introduce nuca printr-o zona mai larga a fisurii, dupa care se deplaseaza lateral pana intr-o zona in care se poate intepeni. In acest caz insa, cablul nucii va fi incarcat peste marginea fisurii, iar in cazul unei caderi ar putea fi deteriorat, asa ca este bine sa eviti pozitionarea cablului peste muchii ascutite.

In cazul nucilor de marimi mici, datorita dimensiunilor reduse ale fisurii care ingreuneaza inspectarea vizuala a amplasamentului si datorita suprafetei mici de metal aflate in contact cu stanca, pozitionarea in fisura trebuie facuta cu mare atentie. In principiu, in cazul unei asemenea nuci, daca amplasamentul nu este perfect, asigurarea respectiva este inutila. In imaginea alaturata se poate vedea o nuca de mici dimensiuni cu fete plane montata corect intr-o fisura. Se observa ca nuca reazema pe peretii fisurii pe intreaga suprafata, iar in partea dreapta a amplasamentului, o margine a fisurii impiedica smulgerea nucii spre exterior.

In general, toate modelele actuale de nuci (cu exceptia marimilor foarte mici) au fetze curbe, care se adapteaza mai bine la formele peretilor fisurii. In cazul in care fisura are o linie sinuoasa, nuca se orienteaza cu curbura orientata spre stanga sau spre dreapta, in pozitia care ofera suprafata maxima de contact.

In cazul nucii din imaginea din stanga se observa ca datorita curburii nucii, care se potriveste perfect cu forma fisurii, contactul cu stanca se realizeaza pe intreaga suprafata disponibila.

Pentru fisurile deschise spre exterior sau cu forme neregulate se pot folosi nucile "offset" care datorita formelor lor asimetrice se adapteaza bine la peretii acestor fisuri (de multe ori, acestea sunt singurele protectii care pot fi montate in aceste amplasamente). In imaginea din dreapta este o nuca DMM Alloy Offset montata intr-o fisura neregulata, care se largeste spre exterior. Se observa ca nuca se potriveste perfect in fisura, contactul cu peretii fisurii se realizeaza pe intreaga suprafata a fetzelor nucii si in plus, o margine a fisurii impiedica deplasarea nucii spre exterior.

E f e c t u l d e c a m a - H e x , Tr i c a m , B i g B r o
In anumite pozitii, unele tipuri de protectii functioneaza partial sau total datorita efectului de cama: datorita aplicarii excentrice a incarcarii, protectia are tendinta sa se roteasca, ceea ce are ca efect impanarea acesteia intre peretii fisurii. Cu toate ca principiul lor de functionare este diferit de cel al nucilor, camele sunt considerate tot protectii pasive. Dealtfel, standardul UIAA-124 care stabileste conditiile de testare si rezistentele minime pentru nuci are o sectiune si pentru came, care sunt clasificate in aceeasi categorie.

Hex-uri

In timp, forma hexagonala a piulitelor folosite pentru asigurare la sfarsitul anilor '20 a evoluat si in alta directie decat cea care a dus la aparitia nucilor actuale. Rezultatul este sectiunea folosita in prezent pentru protectiile pasive de dimensiuni mari numite hex-uri, care pot fi folosite in fisuri de pana la 70-75 mm. In imaginea alaturata sunt doua modele de hex-uri cu sectiuni diferite, dar cu dimensiuni similare: Wild Country Rockcentrics #8 cu bucla Dyneema si Metolius Curved Hex #9 cu cablu. Datorita imbunatatirilor functionale, asemanarile cu hexagonul initial au ajuns sa fie destul de vagi: fetele opuse sunt curbate si neparalele, iar sectiunea este asimetrica pentru a permite mai multe posibilitati de utilizare. In doua dintre pozitiile de montare, aceasta forma elaborata le ofera hex-urilor si avantajul efectului de cama obtinut prin aplicarea excentrica a incarcarilor, ceea ce permite fixarea lor in fisuri cu fetze aproape paralele.

Montarea hex-urilor
Hex-urile se dovedesc foarte eficiente in fisurile care sunt prea largi pentru nuci si prea neregulate pentru montarea friend-urilor (motiv pentru care eu le consider indispensabile in multe dintre traseele pe calcar si pe conglomerat). Mai mult, datorita efectului de cama, hex-urile pot fi montate chiar si in anumite fisuri cu pereti netezi si aproape paraleli, in care de multe ori pot inlocui cu succes friend-urile (daca acestea nu sunt disponibile sau trebuie "economisite" pentru continuarea traseului).

Datorita sectiunii lor asimetrice, hex-urile ofera patru pozitii diferite de montare. Pozitia din stanga imaginii de alaturi este mai putin folosita din cauza instabilitatii protectiei, dar este totusi utila in cazul fisurilor largi, care au o zona cu marginile exterioare foarte apropiate, caz in care impanarea hex-ului (introdus printr-o portiune mai larga a fisurii) nu mai este necesara. Urmatoarele doua pozitii sunt cele in care hex-ul se fixeaza prin efectul de cama pe una dintre cele doua dimensiuni diferite, iar ultima este pozitia

transversala, in care hex-ul functioneaza in mod pasiv, ca o nuca obisnuita de dimensiuni mari. Hex-urilor se monteaza in mod similar cu nucile, prin impanarea lor in fisuri care se ingusteaza in sensul incarcarilor anticipate, dar spre deosebire de acestea, pentru pozitiile care folosesc efectul de cama pentru blocarea pozitionala, ingustarea fisurii poate fi mult mai mica. Pozitiile de cama sunt folosite frecvent atunci cand hex-urile sunt montate in fisuri orizontale (imaginea nr. 1 de mai jos). In acest caz, de obicei bucla de asigurare se orienteaza spre partea de sus a fisurii, astfel incat solicitarile sa produca un efect de torsiune maxim. In urmatoarele imagini sunt doua amplasamente ale unui Metolus Curved Hex intr-o fisura larga. In ambele situatii contactul cu peretii fisurii este perfect, garantand o rezistenta maxima a asigurarii. In pozitia din imaginea nr. 2 apare si efectul de cama, care fixeaza si mai bine hex-ul in fisura atunci cand acesta este supus incarcarilor aplicate excentric, iar in imaginea nr. 3 hex-ul este montat transversal si lucreaza pasiv, la fel ca o nuca.

Hex-urile prevazute cu bucle din chinga (de ex. Wild Country Rockcentrics), care sunt destul de lungi si de flexibile, in multe cazuri pot fi asigurate doar cu o carabiniera simpla. Pentru cele echipate cu bucle din cablu, care sunt mai rigide

(de ex. Metolius Curved Hex), in general trebuie folosita o bucla de asigurare, pentru a limita influenta miscarilor corzii asupra stabilitatii protectiei.

Tricame

Pentru fisurile cu fetze paralele (dar nu lipsite de relief) au fost concepute protectii pasive care exploateaza "filonul" efectului de cama folosit prima data la hex-uri. Astfel de protectii sunt "Tricams", inventate de Greg Lowe in 1973, dar aparute pe piata abia in 1981. Acestea au mai multe moduri de utilizare, iar in multe cazuri (de exemplu in alveolele din conglomerat sau din calcar) sunt printre putinele protectii care pot fi folosite eficient. Actualmente, tricamele sunt fabricate de firma italiana CAMP in 13 marimi (de la 10 la 140 mm), dintre care cele mai folosite sunt cele patru marimi de la #0.5 la #2, care sunt vandute si ca un set separat (cel din imaginea alaturata). Marimile mari sunt in general evitate de cataratori de trad din cauza instabilitatii lor notorii in fisuri, dar acestea se dovedesc totusi utile in catararea alpina sau hivernala, unde de multe ori sunt folosite in locul friend-urilor, care nu pot fi montate in fisuri inghetate.

Montarea tricamelor
Tricamele ofera doua pozitii de montare, cama sau nuca, dar rezistentele specifice difera simtitor: daca in pozitia de cama axul de fixare a chingii reazema pe o sectiune mare de metal, in cea de nuca axul va solicita la intindere o sectiune mult mai mica, iar din aceasta cauza rezistenta in aceasta pozitie va fi redusa la jumatate (conform datelor furnizate de fabricant).

Pentru o fixare eficienta, tricamele au nevoie de trei puncte de contact: unul pe varful piramidal de sprijin (in jurul caruia pivoteaza corpul camei atunci cand se intepeneste in fisura) si doua puncte de contact pe cele doua muchii proeminente si paralele (sinele) aflate pe partea opusa. Pentru montarea in pozitia de cama, chinga de asigurare se aseaza in canalul dintre sinele camei, iar aceasta se introduce in fisura cu capatul in care se afla stiftul de fixare a chingii indreptat in sus. Se reazema varful camei pe o rugozitate sau adancitura de pe un perete al fisurii, iar sinele camei se sprijina pe peretele opus, in pozitia care ofera cea mai buna suprafata de contact, apoi se fixeaza cama pe pozitie printr-o smucitura puternica a buclei de asigurare. Cama din imaginea alaturata este montata corect, cu varful fixat intr-o alveola, iar sinele camei reazema pe o zona plana a peretelui opus al fisurii.

Datorita modului lor de rezemare in fisura, care necesita doar trei puncte de contact, tricamele pot fi montate in pozitia de nuca in fisuri cu forme neregulate, in care multe dintre nucile obisnuite nu ar putea fi pozitionate corect. Desi cele trei puncte de contact ofera stabilitate, la montarea in aceasta pozitie trebuie urmarita si realizarea unei suprafete de contact cat mai mare si o cat mai buna adaptare a tricamei la forma fisurii. In figura alaturata este o tricama pozitionata pasiv care indeplineste aceste conditii: forma neregulata a fisurii imbraca aprope perfect conturul camei oferind o suprafata mare de contact, iar marginea din stanga fisurii impiedica smulgerea spre exterior a protectiei. Totusi, pentru aceasta pozitie cama folosita, C.A.M.P. Tricam # 0.5, are o rezistenta maxima de doar 6kN, care poate fi insuficienta pentru oprirea unei caderi in coarda cu factor mare.

Probabil cel mai folositor mod de utilizare a tricamelor este asigurarea in fisuri orizontale sau in alveole, in care de multe ori acesta este singurul tip de protectie care poate fi folosit. Pentru astfel de asigurari, cama se va pozitiona cu varful pe partea de jos a fisurii sau alveolei, avand grija ca acesta sa sprijine pe o zona reliefata care sa-l fixeze pe pozitie, iar sinele camei se vor rezema de preferinta pe o zona plana in partea de sus. Cama se fixeaza printr-o smucitura a chingii de asigurare. Montarea in acest fel pozitioneaza chinga de asigurare astfel incat aceasta sa frece cat mai putin pe marginea de jos a fisurii sau a alveolei, care ar putea sa o deterioreze, dar in functie de conditiile amplasamentului tricama poate fi pozitionata si invers, cu chinga in partea de jos. In general, chinga de asigurare montata pe tricame este suficient de lunga si de flexibila pentru a permite asigurarea cu o singura carabiniera, fara ca miscarile corzii sa afecteze stabilitatea protectiei, dar la nevoie aceasta poate fi extinsa cu o bucla de asigurare.

Big Bro

Tot pentru fisuri cu fetze paralele, dar cu deschideri mari (pana la 47 cm !), in 1984 Craig Luebben a inventat "Big Bro", un dispozitiv compus din doua tuburi telescopice, actionate de un arc. In imaginea din dreapta sunt doua dintre cele 6 marimi fabricate de firma americana Trango: #1 (deschis) si #2 (comprimat). Capetele tuburilor sunt paralele si taiate in unghi fatza de axul lor longitudinal, ceea ce permite montarea dispozitivului in fisuri astfel incat capatul in care este legata bucla de asigurare sa fie mai sus, favorizand efectul de cama. Dupa expandarea tuburilor in fisura prin apasarea pe un buton, pozitia lor relativa este blocata cu ajutorul unui colier care se insurubeaza pe tubul interior, care este filetat.

Cu toate ca dispozitivul contine un arc si piese mobile, la fel ca protectiile active, acestea nu contribuie in mod activ la mentinerea dispozitivului in fisura sau la transmiterea incarcarilor asupra stancii. Dupa montarea in fisura, Big Bro se comporta in mod similar cu o protectie pasiva de tip cama: incarcarea aplicata

excentric pe capatul aflat mai sus incearca sa roteasca dispozitivul in fisura, provocand blocarea lui intre peretii acesteia. Big Bro este livrat fara bucla de asigurare necesara. Pentru aceasta, fabricantul recomanda cordelina de 5,5 mm cu rezistenta de 14-15 kN (Spectra, Dyneema, Technora, etc.), care trebuie cumparata separat si montata de catre utilizator. Echipat cu aceasta cordelina si montat corect, un Big Bro poate suporta incarcari de pana la 15 kN. Bucla de asigurare va avea cca. 30-35 cm lungime (pentru o bucla este nevoie de 120-130 cm de cordelina) si va fi legata cu nodul pescaresc triplu din imaginea alaturata, care este recomandat de fabricantii de asemenea cordelina. Din cauza ca acest tip de cordelina aluneca foarte usor, pentru siguranta capetele libere trebuie sa depaseasca nodul cu cel putin 7-8 cm.

Montarea protectiilor Big Bro

Pentru montarea optima a unui Big Bro, peretii fisurii trebuie sa fie paraleli si lipsiti de denivelari pronuntate, astfel incat capetele tuburilor sa rezeme complet pe stanca. In imagine este un Big Bro #2 montat corect intr-o fisura de cca. 12-13 cm deschidere. In acelasi loc s-ar fi putut monta un friend Black Diamond C4 #5 sau #6, care este mult mai greu, ocupa mai mult loc pe ham si costa mai mult.

Dispozitivul se introduce in fisura in pozitie inchisa, se reazema cu capatul tubului mobil (cel care este filetat) pe peretele fisurii, de preferat in jurul unei proeminente care sa-l fixeze pe pozitie, apoi se destinde apasand butonul de deblocare. Capatul tubului exterior, prin care este legata bucla de asigurare, se pozitioneaza pe peretele opus al fisurii astfel incat sa fie ceva mai sus decat celalalt capat si sa fie rezemat pe stanca pe intregul contur. Dupa pozitionare, se insurubeaza puternic colierul de blocare, iar dispozitivul se fixeaza printr-o smucitura aplicata in bucla de asigurare. La montare, este de preferat ca Big Bro sa fie rezemat mai intai pe peretele din dreapta fisurii, astfel incat frecarea corzii peste colierul de fixare sa nu produca desurubarea acestuia. In general, stabilitatea unui Big Bro montat corect nu este afectata de miscarile corzii, asadar acesta poate fi asigurat cu o carabiniera simpla, direct in bucla de cordelina cu care este echipat. Demontarea din fisura se face inversand operatiunile facute pentru montare: se desurubeaza complet colierul, apoi se comprima dispozitivul pana cand butonul de blocare intra in locasul sau din tubul exterior. O demonstratie a felului in care se monteaza Big Bro poate fi vazuta pe YouTube: Big Bro Video

Demontarea protectiilor pasive


Pentru a recupera o protectie, trebuie sa-ti dai seama cum a fost introdusa in fisura si sa incerci sa o scoti in sens invers. In timpul demontarii, protectia va ramane prinsa pe coarda cu bucla sau carabiniera de asigurare, pentru a elimina riscul scaparii ei, iar dupa ce a fost scoasa din fisura va fi mutata de pe coarda pe o bucla pentru echipament de pe ham. Uneori secundul trebuie sa scoata din fisura o protectie pasiva fixata prea energic de capul de coarda sau una care a tinut o cadere si s-a "sudat" in fisura. Incercarea de a scoate o nuca sau un hex prin smucirea cablului ar putea sa duca la deteriorare acestuia (indoituri ireversibile, fire rupte, etc.). In acest caz, unealta cu ajutorul careia se poate rezolva problema este extractorul (sau cheia) de nuci.

In forma lui cea mai simpla, extractorul este o lama din otel care la un capat este decupata in forma de carlig cu o adancitura in forma de V in partea frontala, iar la celalalt capat este prevazuta cu o gaura pentru carabiniera.

Pe piata exista multe modele mai simple, cum este cel fabricat de firma C.A.M.P. din centrul imaginii alaturate, sau mai complexe: modelul de sus, Trango Shark este prevazut cu un cutit scurt cu lama zimtata pentru taierea de chingi sau cordeline (bucle de rapel, asigurarea protectiilor naturale, etc.), iar cel de jos, Metolius Freenut are o carabiniera incorporata pentru prinderea pe ham si o protectie pentru palma. Totusi, principalele caracteristici pe care trebuie sa le urmaresti atunci cand cumperi o cheie de nuci sunt forma (ergonomica, eventual curbata si cu lungime suficienta pentru a ajunge si la protectiile montate mai adanc in fisuri) si rezistenta (materialul din care este confectionat trebuie sa reziste oricarui abuz fara sa se indoaie sau sa se rupa). Pentru a recupera o nuca, un hex sau o tri-cama, capatul extractorului se potriveste cu decupajul in forma de V pe muchia adecvata a protectiei, se orienteaza in sens opus celui din care aceasta a fost fixata in fisura si se impinge sau se loveste manerul cu cealalta mana. Daca protectia nu se disloca usor, se poate folosi o piatra sau o piesa mai grea de echipament (de ex. un hex mare) pe post de ciocan. De asemenea, se poate incerca folosirea extractorului ca parghie. Dupa ce protectia a fost dislocata, se foloseste carligul extractorului pentru a o trage intr-o zona mai larga a fisurii, pe unde se poate scoate. Extractorul poate fi folosit si pentru a incerca recuperarea friend-urilor care au ramas blocate in fisura pentru ca au fost introduse fortat, cu camele complet inchise. In acest caz, se poate incerca eliberarea fiecarei came in parte prin tractiune sau parghie cu extractorul, in timp ce se trage puternic manerul de retragere al camelor.

Pentru a preveni pierderea lui, extractorul poate fi legat cu o bucla de cordelina subtire care se trece peste mana in timpul utilizarii acestuia sau cu o bucata de elastic al carui capat ramane prins pe ham cu o carabiniera.
Desi se considera ca extractorul de nuci este necesar numai pentru secund, acesta n-ar trebui sa lipseasca nici de pe hamul capului de coarda, care il poate folosi pentru tragerea anourilor prin clepsidre sau prin spatele pietrelor incastrate, pentru curatarera fisurilor sau in cazurile in care nu este satisfacut de o protectie si vrea sa o scoata pentru repozitionarea sau inlocuirea ei.

Alcatuirea "rack-ului" de protectii pasive


Protectiile pasive sunt simple, robuste, au rezistenta mare si greutate mica si se monteaza cu usurinta. Aceste calitati le fac nelipsite de pe hamurile cataratorilor in ascensiunile cu mijloace de asigurare traditionale. In general, necesarul de echipament difera in functie de traseu, de zona de catarare sau de tipul de roca, dar atunci cand te pregatesti pentru o ascensiune este bine sa ai de unde alege. Pentru aceasta, trebuie sa-ti formezi un "rack" cat mai eficient, care sa-ti ofere toate posibilitatile de asigurare pe care le consideri necesare.

Pentru a defini intregul echipament folosit in catararea traditionala sau doar o anumita categorie de protectii, am pastrat termenul englezesc "rack" in lipsa unei traduceri suficient de concise in limba romana. Astfel, in continuare voi folosi "rack-ul de protectii pasive sau active", "rack-ul necesar intr-un traseu" sau "rack-ul unui catarator" pentru a ma referi la echipamentul respectiv luat in ansamblu.
Pentru alcatuirea rack-ului nu exista retete universal valabile. Fiecare catarator isi va alege tipul, marimea si numarul protectiilor in functie de preferintele personale, de specificul zonelor de catarare pe care le frecventeaza, de increderea pe care o are in protectiile respective, de greutatea echipamentului sau de alte criterii asemanatoare.

Pentru inceput, poti sa-ti alcatuiesti un rack format exclusiv din protectii pasive, pe care le vei alege astfel incat sa acopere posibilitatile de asigurare care apar cel mai frecvent in traseele pe care te cateri in mod obisnuit sau pe care intentionezi sa le cateri (in privinta asta, poate fi o idee buna sa contactezi cataratorii care au urcat traseele respective). Ulterior, pe masura ce capeti experienta, la acestea vei adauga protectiile active despre care vei crede ca ar fi fost utile in traseele pe care le-ai urcat. Nu trebuie sa-ti procuri tot echipamentul de la inceput. Porneste de la ceea ce consideri a fi minimumul necesar (de obicei unul sau doua seturi de nuci), iar atunci cand va deveni necesar, rack-ul poate fi completat cu hex-uri care sa acopere deschiderile mari de fisuri, nuci "micro" pentru cele inguste, sau modele specializate, cum sunt cele "offset". Pentru zonele in care sunt frecvente alveolele sau fisurile orizontale pot fi utile tri-camele, in timp ce pentru fisurile foarte largi, cu pereti netezi si paraleli, ai putea avea nevoie de Big Bro.

Orientativ, in imaginea alaturata este rack-ul meu de protectii pasive, care acopera marimile de fisuri de la 5 mm la 300 mm. Pentru deschiderile de fisuri cuprinse in intervalul 5 - 25 mm, acest rack imi ofera 3-4 optiuni de asigurare diferite, dar pentru fisurile mai largi numarul protectiilor pasive disponibile scade, pentru ca de multe ori in aceste fisuri se pot folosi si friend-uri. "Calul de bataie" este setul de nuci DMM Wallnuts (cu dubluri pentru marimile medii) pe care il impart pe doua carabiniere Black Diamond Oval Wire: marimile #.75 - #8 pe una si marimile #6 - #11 pe cealalta. In functie de cerintele traseului, la acestea adaug nuci mai mici (Rock Empire Brass, BD Micronuts) sau protectii specializate cum sunt nucile DMM Offset (Brass sau Alloy) iar pe conglomerat si pe anumite tipuri de calcar iau intotdeauna cu mine setul de CAMP Tricams (cele cinci marimi de la #0.5 la #2,5), care sunt printre putinele protectii care pot fi montate in mod eficient in alveole. Pentru fisurile mai largi (pana la 75 mm) dar cu forme neregulate, folosesc Wild Country Rocks #9 - #14 sau hex-urile DMM Torque Nuts (cele din coltul din stanga - jos al imaginii). Daca forma fisurii permite, pentru deschideri mai mari de 75 mm de multe ori prefer sa folosesc Big Bros, chiar daca se monteaza ceva mai greu decat friend-urile, pentru ca sunt mai usoare (si mai ieftine) decat acestea, iar stabilitatea lor nu este afectata de miscarile corzii, asa cum se intampla cu friend-urile de dimensiuni mari (oricum, pentru fisuri intre 90 si 300 mm nu am alte protectii in afara de cele cateva Big Bros, dar nici n-am simtit prea des nevoia de mai mult).

Ve r i f i c a r e a p e r i o d i c a a p r o t e c t i i l o r p a s i v e

In timpul catararii, echipamentul folosit poate suferi deteriorari care sa-i scada eficienta si siguranta. Din aceasta cauza este necesara verificarea periodica a protectiilor, urmata de inlocuirea partilor degradate, daca acest lucru este posibil, sau de scoaterea din uz a protectiilor care nu mai prezinta siguranta.

Orice protectie deteriorata, uzata excesiv sau in care nu ai incredere 100 % trebuie sa fie scoasa din uz. Siguranta ta si a echipei de coarda este mai pretioasa decat costul inlocuirii echipamentului deteriorat.
Atunci cand inspectezi starea protectiilor pasive trebuie sa verifici urmatoarele elemente:

Cablurile folosite pentru asigurare: fara indoituri sau zone strivite,


sa nu aiba fire rupte, sertizarile cablurilor trebuie sa fie intacte.

Chingile si cordelinele: sa nu prezinte rosaturi, taieturi sau


scamosari, iar cusaturile trebuie sa fie in stare buna. In caz contrar, daca este posibil, acestea se vor inlocui cu materiale de calitate similara. Trebuie sa fii totusi constient ca inlocuirea unei chingi cusute de fabricant cu una innodata poate produce o scadere a rezistentei protectiei respective. Eventualele noduri folosite pentru legarea buclelor de chinga sau de cordelina trebuie sa aiba capete suficient de lungi si sa fie bine stranse.

Componentele metalice ale protectiilor: fara fisuri, zone deformate


sau urme de coroziune. Daca in cazul nucilor aceste probleme sunt de obicei evidente, deteriorarile altor protectii pasive pot fi mai dificil de descoperit. Astfel, la tri-came trebuie sa acorzi atentie stiftului de fixare a chingii (care nu trebuie sa se miste in locasul lui) si zonei din jurul acestuia, cea mai susceptibila pentru aparitia fisurilor. Pentru inspectarea unui Big Bro, poate fi nevoie sa demontezi dispozitivul pentru a identifica eventualele deformari ale filetului tubului interior si ale colierului mobil si pentru a evalua starea arcului si a mecanismului butonului de destindere. De asemenea, Big

Bros, care contin piese mobile, trebuie sa fie curatate de pamant si de praf si trebuie sa fie unse periodic.