Sunteți pe pagina 1din 14

1. Ce sunt actiunile?

Actiunile se prezinta sub forma de valori mobiliare emise de catre societati comerciale care reprezinta o cota parte din capitalul social si incorporeaza drepturi patrimoniale si sociale. 2. Clasificarea actiunilor Clasificarea actiunilor se realizeaza dupa mai multe criterii astfel: 1) Dupa drepturile pe care le genereaza: - actiuni ordinare - actiuni preferentiale: actiuni preferentiale cumulative actiuni preferentiale necumulative actiuni preferentiale participative 2) Dupa forma de prezentare: - actiuni nominale - actiuni la purtator 3) Dupa rolul atins in stadiul de autofinantare: - actiuni autorizate - actiuni neemise - actiuni emise - actiuni puse in vanzare - actiuni aflate pe piata - actiuni de trezorerie 4) Dupa forma de materializare: - actiuni materializate - actiuni dematerializate

3. Principalele deosebiri intre actiunile ordinare si actiunile preferentiale ca obiect al plasamentelor de capital ACTIUNI ORDINARE - valoarea dividendelor variaza in functie de profitului obtinut anterior - detinatorul are drept de vot in Adunarea Generala a Actionarilor - detinatorul poate primi dividend - in cazul lichidarii societatii numai dupa despagubirea actionarilor detinatori de actiuni preferentiale ACTIUNI PREFERENTIALE - valoarea dividendelor este fixa indiferent de nivelul profitului anterior sau daca societatea a inregistrat pierdere - detinatorul nu are drept de vot in Adunarea Generala a Actionarilor - detinatorul are prioritate - in cazul lichidarii societatii - in fata actionarilor detinatori de actiuni ordinare

4. Indicatorii de evaluare a actiunilor ca obiect al plasamentelor de capital Un investitor in actiuni pe piata de capital trebuie sa realizeze o evaluare a acestor titluri inainte de a lua decizia de plasament. Evaluarea se bazeaza pe o serie de indicatori, dintre care cei mai importanti sunt urmatorii: 1) Valoarea nominala a actiunii - sintetizeaza corelatia dintre capitalul social si numarul de actiuni emise. Relatia de calcul: QNA = Ks/N QNA - volumul nominal al actiunii Ks - capitalul social N - numarul de actiuni

2) Valoarea contabila - sintetizeaza corelatia dintre activul net si numarul de actiuni emise. Relatia de calcul: QCA = An/N An = AT - DT QCA - valoarea contabila a actiunii An - activul net N - numarul de actiuni AT - activul total DT - datoriile totale 3) Valoarea de rentabilitate - se bazeaza pe urmatorii 2 indicatori: - Valoarea financiara - sintetizeaza corelatia dintre dividend si rata medie a dobanzii existenta pe piata. Relatia de calcul: QFA = D/Rd QFA - valoarea financiara a actiunii D - dividendul Rd - rata medie a dobanzii pe piata - Valoarea de randament - sintetizeaza corelatia dintre profitul net pe actiune si rata medie a dobanzii pe piata. Relatia de calcul: QRA = Pnet/A/Rd QRA - valoarea de randament a actiunii Pnet/A - profitul net pe actiune Rd - rata medie a dobanzii pe piata 4) Valoarea de emisiune - reprezinta insumarea valorii nominale a actiunii cu prima de emisiune. Relatia de calcul: QEA = QNA + Pe QEA - valoarea de emisiune a actiunii QNA - valoarea nominala a actiunii

Pe - prima de emisiune 5) Valoarea de piata - pretul la care se efectueaza schimbul de actiuni. 6) Profitul pe actiune - sintetizeaza corelatia dintre profitul net si numarul de actiuni emise. Relatia de calcul: PR/A = PRN/N PR/A - profitul pe actiune PRN - profitul net N - numarul de actiuni 7) Rata de distributie a dividendului - sintetizeaza corelatia dintre dividendul net si profitul net. Relatia de calcul: d=Dn/ PRN 100 d - rata de distributie a dividendului Dn - dividendul net PRN - profitul net 8) Dividendul pe actiune - sintetizeaza corelatia dintre profitul net repartizat si numarul de actiuni emise. Relatia de calcul: D/A = PRNR/N 100 D/A - dividendul pe actiune PRNR - profitul net repartizat N - numarul de actiuni 9) Randamentul actiunii - se exprima prin doua cai: prin dividendele produse de actiune si prin diferenta de curs favorabila intre momentul vanzarii actiunii si momentul achizitionarii actiunii. Relatia de calcul: RA = (D + Cv - Cc)/Cc 100 RA - randamentul actiunii D - dividendul

Cv - cursul actiunilor la vanzare Cc - cursul actiunilor la cumparare 10) Price earning ratio (P.E.R.) Relatia de calcul: PER = C(mediu)/Pnet/A PER - price earning ratio C(mediu) - cursul mediu bancar Pnet/A - profitul net pe actiune 11) Volumul dividendelor actualizate - arata efectul produs de actiunea achizitionata la momentul prezent. Relatia de calcul: D=E(suma de la h=1 la n din) Dh/(1+a)h D - volumul dividendelor actualizate Dh - dividendul din anul h h = 1, 2, , n a rentabilitatea solicitata 5. Consecintele emisiunii de actiuni pentru vechii actionari cu ocazia majorarii capitalului social al emitentului (dilutia de capital, dilutia profitului, dilutia dreptului de vot) Cu ocazia emisiunii de noi actiuni (ca parte a procesului de majorare a capitalului social al emitentului), apare ca si consecinta negativa -pentru vechii actionari - fenomenul de dilutie. Fenomenul de dilutie se manifesta pe 3 planuri astfel: 1) dilutia capitalului - scaderea valorii actiunii si a intregului portofoliu de actiuni detinut de vechii actionari. 2) dilutia profitului - scaderea profitului pe actiune si a profitului aferent intregului portofoliu de actiuni detinut de vechii actionari. 3) dilutia dreptului de vot - scaderea ponderii actiunilor detinute de vechii actionari in numarul total de actiuni emise de companie.

6. Ce este dreptul de subscriere? Dreptul de subscriere este un drept patrimonial de care se bucura vechii actionari si care poate contracara fenomenul de dilutie. Acest drept confera actionarului posibilitatea de a cumpara actiuni ordinare dintr-o emisiune noua, proportional cu numarul de actiuni pe care le detine, la pretul de subscriere, inainte de oferta publica. 7. Mecanismul de contracarare a efectului de dilutie prin intermediul dreptului de subscriere Dreptul de subscriere este un drept patrimonial de care se bucura vechii actionari si care poate contracara fenomenul de dilutie. Acest drept confera actionarului posibilitatea de a cumpara actiuni ordinare dintr-o emisiune noua, proportional cu numarul de actiuni pe care le detine, la pretul de subscriere, inainte de oferta publica. La baza calculului dreptului de subscriere sta raportul de subscriptie. Raportul de subscriptie se bazeaza pe 2 elemente: numarul de actiuni emise la infiintare si numarul de actiuni emise la majorare. Relatia de calcul: RS= N0/ N1 RS raportul de subscriptie N0 - numarul de actiuni emise initial N1 - numarul de actiuni emise la majorare Rezultatul acestui raport indica numarul minim de actiuni pe care trebuie sa le detina un actionar vechi pentru a putea cumpara o actiune noua. Dreptul de subscriere - din punct de vedere valoric - reprezinta diferenta de valoare dintre cursul bursier al actiunilor in ziua anterioara majorarii si cursul bursier teoretic al actiunilor. Relatia de calcul: Ds= QBA - QBT QBA - cursul bursier al actiunilor in ziua anterioara majorarii QBT - cursul bursier teoretic al actiunilor QBT=(N0QBA+N1QEA)/(N0+N1)

N0 - numarul de actiuni emise initial N1 - numarul de actiuni emise la majorare QBA - cursul bursier al actiunilor in ziua anterioara majorarii QEA - valoarea de emisiune a actiunilor emise la majorare Prin prelucrare relatia de mai sus se transforma in relatia urmatoare: Ds=N1(QBA QEA)/(N0+N1) Ds - valoarea dreptului de subscriere N0 - numarul de actiuni emise initial N1 - numarul de actiuni emise la majorare QBA - cursul bursier al actiunilor in ziua anterioara majorarii QEA - valoarea de emisiune a actiunilor emise la majorare N0+N1 - numarul total de actiuni emise Un actionar vechi poate alege sa se foloseasca de drepturile de subscriere, in acest caz el alegand sa cumpere un numar de actiuni noi - proportional cu numarul sau initial de actiuni - la cursul bursier teoretic pentru aceste actiuni. Actionarii vechi care nu doresc sa sa se foloseasca de drepturile de subscriere vor putea sa le vanda ulterior pe piata. Valoarea de vanzare pentru drepturile de subscriere va fi valoarea de piata a acestora, care poate fi mai mare sau mai mica decat valoarea nominala a lor. 8. Valorizarea actiunilor prin politica de dividende Fiecare actionar - in calitate de proprietar al societatii - are dreptul de a primi dividend. Detinatorii de actiuni preferentiale primesc dividend fix si este platit inaintea dividendului aferent actiunilor ordinare. Detinatorii de actiuni ordinare primesc dividend variabil. In contextul platii de dividende apare o contradictie intre interesele societatii - care doreste o parte cat mai mare din profit pentru autofinantare - si actionari - care doresc dividende cat mai mari

pentru a-si valorifica mai bine capitalul plasat in actiunile la societatea respectiva. Marimea dividendului aferent actiunilor ordinare depinde de mai multi factori, dintre care urmatorii 2 sunt cei mai importanti: 1) marimea profitului anual realizat 2) politica de repartizare a dividendului Fiecare societate hotaraste anual - in cadrul Adunarii Generale a Actionarilor - modul de distributie a profitului. Hotararea depinde de urmatoarele 2 elemente: 1) marimea profitului anual realizat 2) rata de crestere a dividendelor Relatia de calcul: rdd=D/ PRN rdd - rata de distributie a dividendului D - dividendul PRN - profitul net Sunt cunoscute mai multe politici de dividend astfel: 1) Politica reziduala - emitentul trateaza dividendul ca pe o parte rezultanta ceea ce inseamna ca atunci cand profitul annual este mare, resursele de trezorerie vor fi mari, iar dividendele acordate vor fi si ele mai mari. 2) Politica ratelor - dividendele se dimensioneaza anual in functie de cel putin 2 factori printre care: profitul realizat in anul respectiv si politica de dividend promovata de societate. 3) Politica stabilizata - prin care se urmareste ca variatiile profitului (in special cele negative) sa fie ajustate astfel incat acestea sa nu se rasfranga asupra volumului dividendelor acordat.

9. Ce este dividendul? Dividendul apare ca un rezultat al investitiei realizate printr-un anumit plasament de capital. Acesta ia forma unei distribuiri in bani sau natura, efectuata de societate participantului la capitalul acesteia, ca si consecinta a detinerii de titluri de participare la aceasta. 10. Principalele forme de distribuire a dividendului Principalele forme sub care se pot distribui dividendele sunt urmatoarele: 1) Dividend anual - distribuit actionarilor detinatori de actiuni ordinare. Dividendul se dimensioneaza pe baza profitului anual realizat si a politicii de repartitie a profitului. 2) Dividend fix - se acorda actionarilor detinatori de actiuni preferentiale. 3) Dividend provizoriu - se distribuie in timpul anului, urmand ca acesta sa fie reglat la incheierea exercitiului financiar curent. 4) Dividend sub forma de actiuni se distribuie in urma unei hotarari a emitentului de a distribui dividendul sub forma de noi actiuni. 11. Ce sunt obligatiunile? Obligatiunile sunt titluri reprezentative ale unei creante a detinatorului lor asupra emitentului acestora (care poate fi statul, un organism public sau o societate comerciala). Ele dau detinatorului dreptul la incasarea unei dobanzi si vor fi rascumparate la scadenta de catre emitent, investitorul recuperandu-si astfel capitalul avansat in schimbul obligatiunilor. 12. Indicatori de evaluare ai obligatiunilor - Valoarea nominala - Valoarea de subscriere - Cuponul de dobanda

- Rata dobanzii - Cursul - Costul rambursarii - Rata nominala a dobanzii - Rata curenta a dobanzii - Rentabilitatea la scadenta 13. Principalele deosebiri intre actiuni si obligatiuni ca obiect al plasamentelor de capital Definitie Rol in gestiunea emitentului Veniturile titularului titlului ACTIUNE(ordinara) Parte din capitalul social al emitentului. OBLIGATIUNE Fractiune dintr-un imprumut realizat de catre emitent Drept de vot in Fara rol in gestiunea Adunarea Generala a emitentului. Actionarilor. Dividende (in functie Dobanzi a caror suma de nivelul profitului si este obligatoriu politica de distributie varsata de catre a dividendelor). emitent detinatorului titlului. Riscuri mai mari: Riscuri mai mici: - in cazul unui nivel - risc de redus al profitului nerambursare (nu si titularul primeste in cazul garantiilor de dividende diminuate stat) sau deloc - la lichidare - in cazul lichidarii detinatorii de titluri de societatii titularul obligatiuni au risca sa piarda prioritate fata de cei fondurile investite ce detin titluri de actiuni Nelimitata Limitata, la scadenta

Riscurile asumate de proprietarul titlului

Durata de viata 16. Ce sunt optiunile?

Optiunile sunt contracte intre un vanzator si un cumparator, care dau acestuia din urma dreptul, dar nu si obligatia, de a vinde sau a cumpara un anumit activ (marfa, titlu financiar sau instrument

monetar) pana/la o anumita data viitoare, drept obtinut in schimbul platii catre vanzator a unei prime. 17. Clasificarea optiunilor Dupa natura dreptului pe care il confera, optiunile pot fi: - optiuni de cumparare - CALL - (cumparatorul dobandeste dreptul de a vinde activul): cumparare de CALL vanzare de CALL - optiuni de vanzare - PUT - (cumparatorul dobandeste dreptul de a cumpara activul): cumparare de PUT vanzare de PUT 21. Eficienta comparata a unor plasamente de capital direct in actiuni Situatia se prezinta astfel: Un investitor achizitioneaza la un moment dat un numar de actiuni de pe piata de capital la pretul de achizitie din momentul respectiv. Urmarind evolutia cursului actiunilor mentionate, la un moment dat acesta va atinge un nivel superior celul la care au fost cumparate, moment in care investitorul va lua decizia sa le revanda. Pentru a calcula eficienta in vanzarii actiunilor, investitorul va folosi indicatorul rata castigului. Relatia de calcul: Rc=PRP/KIP 100 PRP=(Pv-PC) NA KIP= PC NA Rc - rata castigului PRP - profitul/portofoliu obtinut din diferenta de curs KIP - capitalul imobilizat/portofoliu PV - pretul de vanzare PC - pretul de cumparare

NA - numarul de actiuni detinute 22. Eficienta comparata a unor plasamente de capital indirect in contracte de actiuni Situatia se prezinta astfel: Un investitor pe piata de capital va incheia un contract de optiuni pentru un anumit numar de actiuni, in conditiile unui pret si a unei prime stabilite anterior. Astfel investitorul cumpara o optiune de cumparare (CALL). Pentru a iesi in castig, cursul actiunilor achizitionate prin contract trebuie sa creasca, moment in care investitorul executa contractul de optiuni, pretul de cumparare fiind cel stabilit. Ulterior investitorul va dori sa revanda actiunile la noul curs aflat la un nivel mai ridicat. Pentru a calcula eficienta in vanzarii actiunilor, investitorul va folosi indicatorul rata castigului. Relatia de calcul: Rc=PRP/KIP 100 PRP=(Pv-Pex) NA KIP=NA PRO Rc - rata castigului PRP - profitul/portofoliu obtinut din diferenta de curs KIP - capitalul imobilizat/portofoliu Pv - pretul de vanzare Pex - pretul de executie NA - numarul de actiuni detinute PRO - prima de optiune 23. Eficienta comparata a unor plasamente de capital indirect prin contracte de optiuni cu castiguri rezultate din diferenta de prima Perceptia investitorilor pe piata de capital este diferita, motiv pentru care in legatura cu actiunile se orienteaza spre castiguri din

revanzarea contractelor de optiuni in conditii de prime de optiune mai mari si nu din achizitia si revanzarea actiunilor. Situatia se prezinta astfel: Un investitor pe piata de capital achizitioneaza un anumit numar de actiuni prin intermediul unui contract de optiuni, la un pret de achizitie si o prima de optiune stabilite. Ulterior investitorul va revinde contractul de optiune, dar cu o prima de optiune mai mare. Pentru a calcula eficienta in vanzarii actiunilor, investitorul va folosi indicatorul rata castigului. Relatia de calcul: Rc=PRP/KIP 100 PRP=(PROVz-PROC) NA KIP= PROC NA Rc - rata castigului PRP - profitul/portofoliu obtinut din diferenta de curs KIP - capitalul imobilizat/portofoliu PROVz - valoarea primei de optiune la vanzare PROC - valoarea primei de optiune la cumparare NA - numarul de actiuni detinute 38. Clasificarea ordinelor de bursa Din punctul de vedere al pretului/cursului pentru produsul bursier, ordinele de bursa pot fi: 1) Ordin la tinta - este un ordin de vanzare/cumparare la cel mai bun pret oferit de piata. Acest tip de ordin impune obtinerea celui mai scazut pret existent pe bursa la momentul primirii instructiunii de executare a ordinului. 2) Ordin limita - este ordinul in care clientul precizeaza pretul maxim pe care intelege sa il plateasca in calitate de cumparator, respectiv pretul minim pe care il accepta in calitate de vanzator. Unui astfel de ordin i se asociaza clauza pretului cel mai bun. Astfel titlurile

pot fi cumparate/vandute la un pret mai mic/mare, atunci brokerul este obiligat sa realizeze acest lucru. 3) Ordin de stop (limitare a pierderii) este un ordin care actioneaza oarecum in sens contrar ordinului cu limita de pret. Acesta devine ordin de vanzare la piata atunci cand pretul titlului evolueaza contrar asteptarii clientului (creste/scade la nivelul specificat).