Sunteți pe pagina 1din 5

Vitamina D (calciferolul, vitamina antirahitica)

In componenta vitaminei D intra, ca provitamine, ergosterolul si 7-dihidrocolesterolul. Ergosterol se gaseste indeosebi in ciuperci si in drojdii, din acestea obtinandu-se vitamina D2 farmaceutica (ergocalciferolul). 7-dihidrocolesterol se gaseste in sebum si, prin expunere la razele ultraviolete, se transforma in vitamina D3, naturala si animala, denumita colecalciferol. Vitamina D3, ca atare, se gaseste in unele alimente de origine animala. Productia cutanata de vitamina D3 depinde, printre altele, si de concentratia in ozon a aerului; ea scade o data cu inaintarea in varsta a omului, astfel incat, in jurul varstei de 70 de ani, aceasta este cu cea 50% mai redusa decat la 20 de ani. De aici deriva si necesitatea, suplimentarii aportului respectiv, prin consumul unor produse alimentare de origine animala. Productia de vitamina D3 pe cale cutanata reprezinta, in mod normal, principala sursa de vitamina antirahitica. Nivelul acestei vitamine in corp este diminuat sau chiar anulat in cazul in care expunerea la razele solare ultraviolete are loc foarte rar, fie datorita smogului din marile orase, fie datorita umbrei constructiilor sau petrecerii timpului in incaperi intunecoase, fie datorita purtarii unei imbracaminti care nu lasa corpul sa respire etc.

Vitamina antirahitica
(D2 si D3) are rol in asimilarea calciului si a fosforului - la nivelul intestinului subtire, precum si in fixarea acestora in oase si in dinti. Aceasta vitamina previne instalarea rahitismului, de unde si denumirea care i s-a dat. Ea are rol benefic si in metabolismul magneziului, a fierului si a hidrocarburilor, precum si in mentinerea unui raport normal intre calciu si fosfor, in sange si in lichidul interstitial. Prezenta acestei vitamine in organism este benefica tn sensul ca:

evita carierea severa a dintilor; previne instalarea osteomalaciei si a osteoporozei senile ; previne aparitia unor tulburari nervoase, slabiciunea generala, ca si sensibilitatea la contractarea unor boli infectioase; contribuie la buna functionare a tiroidei, paratiroidei si hipofizei.

Trebuie mentionat si faptul ca eficacitatea acestei vitamine este optimizata de prezenta vitaminelor A, C si a colinei, precum si a calciului si fosforului. Impreuna cu vitaminele A si C, actioneaza preventiv in cazul racelii. Vitamina D este solubila in grasimi, insolubila in apa, stabila la caldura si foarte sensibila la lumina si oxidanti. Vitamina D este indicata in rahitism la copii, in reumatism, tetanie, graviditate si alaptare, intarzierea consolidarii fracturilor, acnee si eczeme, diferite supuratii, stres, oboseala, dureri de spate, hipercolesterolemie, alergii, raceala, fragilitate a oaselor si a dintilor, epuizare, iritabilitate, sensibilitate la dureri, crampe musculare, bronsita, hemoragii nazale, cicatrizari dificile etc.

Necesarul zilnic in vitamina D


este de cca 100 U.I. sau de 2,5 mcg si este asigurat, in mod normal, printr-o alimentatie echilibrata si prin expunere la lumina solara. La femei, in timpul sarcinii si a alaptarii, cantitatea de vitamina D

necesara zilnic se situeaza intre 600 si 800 U.I. Cand aportul de vitamina D este insuficient, se recomanda administrarea de vitamina D farmaceutica sau de untura de peste. Pentru copii, in functie de varsta, necesarul zilnic de vitamina D este de 400-1.000 U.I. Necesarul de vitamina D creste in caz de rahitism, tetanie, spasmofilie, osteomalacie si osteoporoza, carii dentare, fracturi, boli infectioase si tuberculoza cutanata. Prevenirea hipovitaminozei D se realizeaza printrun aport suficient de alimente bogate in aceasta vitamina, consumul sporit de uleiuri vegetale in detrimentul grasimilor animale, aport corespunzator de lactate, precum si prin expuneri la razele solare ultraviolete si efectuarea de cure heliomarine, indeosebi de catre copii. S-a stabilit ca, dupa ce pielea s-a bronzat, sintetizarea de vitamina D prin piele inceteaza. Hipervitaminoza D produce hipercalcemie si se manifesta prin : agitatie, anorexie, sete, greata, mancarimi, diaree, nevoia de a urina des etc. In situatii limita, se poate ajunge la calcinarea ficatului, a vaselor sanguine si a inimii, precum si a plamanilor, rinichilor si stomacului. Dupa cum se vede, sunt suficiente motive ca administrarea acestei vitamine, indeosebi la copii, sa se faca putin mai prudent si numai cu recomandare si supraveghere medicala. Vitamina D este contraindicata in nefrite, litiaza renala, procese degenerative cardiovasculare si ateroscleroza. Ar mai trebui aratat faptul ca ficatul omului este capabil sa acumuleze o cantitateconsiderabila de vitamina D, suficienta pentru a satisface cerintele organismului timp de aproximativ un an.

Vitamina D, numita si antirahitica, este liposolubila (adica este absorbita de grasimi) si esentiala pentru asimilarea calciului, a carui depunere in oase o asigura. Istoricul vitaminei D este legat de rahitism, o boala ce decalcifiaza oasele si le deformeaza. Pentru a pastra calitatile nutritive ale vitaminei D trebuie sa tinem cont de anumiti factori exteriori precum caldura, lumina, mediul acid, oxigenul. Calciferolul - componenta a vitaminei D - poate fi clasificat in ergocalciferol sau vitamina D2 si colecalciferol sau vitamina D3. Doza zilnica recomandata: 10-20 mg. Ratia zilnica a femeilor insarcinate sau care alapteaza trebuie marita (20 mg). Surse Vitamina D este continuta de pestele gras - hering, sardina, somon - si untura de peste (morun, ton, calcan), galbenus de ou, unt, lapte integral si lactate nedegresate. Vegetalele nu contin aceasta vitamina. Spre deosebire de celelalte, vitamina D poate fi produsa de organism. De fapt, procesul de sinteza al vitaminei D existenta in epiderma este declansat de razele ultraviolete, fiind absorbita imediat de vasele sangvine. Roluri si caracteristici - asigura transportul calciului si fosforului in zonele corpului care au nevoie de ele pentru a sprijini cresterea osaturii infantile si remineralizarea osaturii adulte; permite absorbtia acestor minerale in intestin, apoi transportul calciului in sange si reabsorbtia fosforului in rinichi; - intareste sistemul imunitar; - regularizeaza ritmul cardiac. Tulburari atribuite deficitului de vitami-na D Decalcifierea oaselor este un pericol pentru cei care nu detin in organism o cantitate suficienta de vitamina D. Bolile ce pot aparea sunt: osteoporoza, osteomalacia, scaderea tonusului muscular, rahitismul la copii. Persoanele ce depasesc o anumita varsta, la cea mai neinsemnata cazatura sau lovitura, pot suferi fracturi grave. Capacitatea organismului lor de a produce vitamina D sau de a o asimila din alimente este foarte scazuta. Tulburari atribuite consumului excesiv de vitamina D Dozele ce depasesc 250 mg/zi pot provoca intoxicatii: cantitatile mari de calciu depozitate in plamani, rinichi, inima, vasele sangvine genereaza situatii grave. O ratie de 50 mg este suficienta pentru a declansa senzatia de oboseala, de sete, nevoia de a urina, voma, constipatie, anorexie. Note utile - Anumiti specialisti afirma ca deficitul de vitamina D agraveaza starea unei persoane ce sufera de osteoporoza. - Stocul de vitamina D se afla in special in ficat, dar si in masa musculara si in celulele adipoase. - Rezerve de vitamina D se pot face intrun mod simplu in timpul verii, prin expunere la soare (aproximativ 10 minute). - Vitamina D este recomandata femeilor in varsta de peste 50 de ani. - Persoanele care locuiesc in orasele poluate sau care lucreaza in timpul noptii, populatia tarilor nordice, trebuie sa satisfaca cerintele organismului luand suplimente de vitamina D.

VITAMINA D sau antirahitica (liposolubila) Vitamina D, aceasta importanta vitamina se gaseste in germenul griului, in uleiurile vegetale, in numeroase vegetale proaspete. De asemenea, in laptele integral, in unt, in galbenusul de ou, in ficatul pestilor (ulei de ficat de morun), in pestii grasi (heringi, sardele s.a.), in polen. In realitate, distingem sub denumirea de vitamina D: - Vitamina D2, extrasa din uleiul de ficat de peste si, pe de alta parte, rezultind din iradierea provitaminei D3, continuta in piele; - Vitamina D3 sau calciferol produs al iradierii provitaminei D2(sau ergosterol), continuta in vegetale (drojdii). Exista diversi omologi, de formula chimica invecinata, care prezinta de asemenea proprietati antirahitice. Aceste elemente au importanta in alimentatie, insa in terapeutica nu se folosesc decit vitaminele D3 si D2. Circa 10 g de ulei de ficat de morun contin circa 2 mg de vitamina D2, 10 g de ulei de fleton (specie de cambula) 0,510 mg, 100 g de unt, 2 miimi 2 sutimi de mg. Vitamina D actioneaza formarea oaselor, a dintilor, prin asimilarea calciului (echilibrul fosfo-calcic) si fixarea lui pe matricea osului. Absenta vitaminei D provoaca rahitismul, constind in demineralizare, in tulburari in formarea scheletului si a dintilor, tulburari de crestere, ingrosarea articulatiilor, anemie, tuberculoza. Copiii sint obositi, prezinta un torace in forma de carena, tibii in "lama de sabie" si un abdomen voluminos. Doza zilnica preventiva variaza de la 400 U.I. la 1 200 sau 1 500. De cele mai multe ori, dozele exagerate se arata nocive. Tratamentul cu vitamina D2 nu este eficace decit asociat cu un regim corect, comportind cantitati suficiente de protide si de vitamine C, B si A. Indicatiile vitaminei D sint rahitismul, anumite tulburari osoase ale adultului (osteomalacie...), anumite cazuri de tuberculoza (mai ales de lupus, manifestari cutanate ale acestei boli), afectiunile reumatismale, tetania, graviditatea, alaptarea, intirzierea consolidarii fracturilor. In marile centre urbane, se pot observa numeroase cazuri de rahitism latent, chiar la copii vadit bine hraniti, pentru ca vitamina D provine in buna parte, din sterolii pielii sub influenta razelor ultraviolete ale soarelui. Astfel, lipsa de aer si de lumina atrage aceste leziuni de pre-rahitism, frecvente in zilele noastre. Hipervitaminoza D se traduce prin tulburari digestive (nerabdare, greturi, constipatie), tulburari renale (eliminarea exagerata de calciu, albuminurie, nefrita), oboseala fizica si intelectuala, slabire, deshidratare, tulburari nervoase.