Drama istorica "Despot-Voda" de Vasile Alecsandri (1818-1890) este scrisa tn versuri si ilustreaza, in maniera romantica, un episod din istoria

Moldovei, petrecut in secolul al XVIlea Piesa, subintitulata de dramaturg "Legenda istorica in versuri", este structurata in 5 acte si 2 tablouri si a avut premiera in octombrie 1879, pe scena Teatrului National din Bucuresti. Actiunea se petrece in Moldova, in timpul primei domnii a lui Alexandra Lapusneanu (1558-1561). Despot-Voda este protagonistul si personajul eponim al dramei (care da numele operei - n.n.), precum si personaj atestat istoric. Pe numele sau adevarat, Eraclid, eroul este un barbat grec cu mult farmec, fost mercenar in armatele de prin Apus si intrigant pe la curtile domnesti, venit in Moldova cu scopul de a ocupa tronul Moldovei. Bun cunoscator de oameni, exercita asupra tuturor boierilor o atractie speciala, cu exceptia lui Tomsa, care-l priveste cu ostilitate. Portretul moral este definit de puternice trasaturi reiesite indirect din faptele, vorbele si atitudinea protagonistului si in mod direct prin autocaracterizare si din opinia celorlalte personaje. Inteligent si amorez de profesie, el cucereste femeile, oferind, conform slabiciunilor fiecareia, ceea ce o putea face fericita. Doamnei Ruxanda, sotia lui Lapusneanu, ii aduce omagii si ii face daruri scumpe, cu care biata femeie, nefericita, nu era obisnuita, convingand-o chiar ca este ruda cu ea. Tinerei Ana, fiica lui Motoc, ii ofera un spectacol de vitejie, sarind pe un cal salbatic peste zidurile curtii. Faptele protagonistului contureaza, indirect, un personaj romantic, solutiile gasite de Alecsandri pentru supravietuirea lui Despot inscriindu-se in romantismul epocii. Intrevazand in barbatul energic si curajos un mijloc de a-si spori influenta si puterea, Motoc ii promite lui Despot ca, daca accepta sa-i fie ginere, el va unelti pentru inlaturarea lui Lapusneanu si il va inscauna pe tronul Moldovei. Motoc nu izbuteste si Despot este prins si inchis din ordinul lui Lapusneanu. Cu ajutorul unui nebun, Ciubar-Voda, care se credea domnitor si pe care il lasa in inchisoare in locul sau, Despot scapa travestit in hainele acestuia. Se refugiaza la curtea nobilului polon Laski, a carui sotie, Carmina, ii era amanta. Dupa ce mai inainte fusese otravit la ospatul lui Lapusneanu si scapase cu viata datorita unui antidot pe care il avea asupra lui, Despot se salveaza si dintr-un atac al trimisilor lui Lapusneanu, jucand farsa mortii. In eel mai pur stil romantic, solii domnitorului 1-au gasit in capeia, pe catafalc si, crezand ca e mort, s-au intors la curtea domneasca. In cele din urma, Despot il invinge pe Lapusneanu si ajunge domn cu ajutorul lui Laski, insa pentru scurta vreme, deoarece, lacom de imbogatire, mareste birurile si vrea sa faca din Moldova o tara luterana. El nu se mai casatoreste cu Ana, iar Carmina ii marturiseste lui Laski adulterul, asa ca Despot are doi dusmani puternici: pe Motoc si pe Laski. Intrepid si ager, voda dispune de forte boieresti pentru a lupta impotriva lui Motoc, precum si de aliante externe contra lui Laski, astfel ca Despot ar fi putut ramane domnitor inca multa vreme. Prabusirea lui este cauzata de faptul ca planurile sale sunt prea intelectuale pentru Moldova: el dorea sa infiinteze o Universitate la Cotnari si sa porneasca o cruciada impotriva Semilunei: "Sa stergem umilinta din fruntea crestineasca/ Sa liberam Bizanta si patria greceasca!". Idealurile utopice si trufia de a ignora poporul i traditia Moldovei ii aduc lui Despot declinul. El vinde tara lui Ferdinand germanul si lui Sigismund polonul, crescand astfel nemultumirile moldovenilor saraciti de biruri grele. Despot este osandit la moarte de catre boieri, in frunte cu Tomsa, fiind acuzat de tradarea tarii. Discursul pe care-l rosteste Despot in final contine, fara indoiala, conceptiile patriotice Inflacarate ale lui Alecsandri: "Vreti moartea mea?... Ucideti?... dar eu, trista victima,/ Istoria Moldovei vreu s-o scutesc de-o crima,/ Sa nu poarte stigmatul in ziua re-nvierii/ Ca a platit cu moartea pe Despot, domn al terii. (Scotdndu-si coroanadepe cap si aruncand-o): Mi-arunc din cap coroana!... din mana sceptru-mi scot.../ Mu mai sunt domn!... acuma ucideti pe Despot!". Tirada lui Despot i-a impresionat, pentru moment, pe boieri, care au inceput sa sovaie in hotararea de a-l ucide, dar Ciubar-Voda s-a repezit si l-a injunghiat pe neasteptate, fapta nebunului simbolizand destinul implacabil: "Ai vrut sa ucizi legea?... Mori! Legea te ucide!". Romantismul dramei istorice "Despot-Voda" se inscrie in directiile trasate de "Dacia literara", atat prin inspirarea din istoria tarii, cat si prin situatiile spectaculoase care compun subiectulpiesei: Despot scapa de otravire la ospatul lui Lapusneanu cu un antidot pe care-l avea mereu la el; apoi sare peste zidul curtii lui Motoc cu un cal salbatic, pe care nimeni nu-l putea incaleca si pe care i-l daruise Lapusneanu cu intentia de a-l ucide astfel; se salveaza din inchisoare, travestindu-se in hainele lui Ciubar si scapa de calaii trimisi de Lapusneanu asezandu-se pe catafalc si prefacandu-se mort. Antiteza dintre aventurierul Despot si

patriotul Tomsa ori dintre seducatorui cinic grec si puritatea Anei se inscrie tot in romantism.

Despot-Voda (drama in cinci acte) de Vasile Alecsandri Despot-Voda, personajul central al dramei cu acelasi nume (1879) face parte din familia marilor personaje romantice ale lite-raturii universale. El isi paraseste tara in cautarea gloriei. El insusi se defineste cu mandrie un pribeag din lume, un zvanturat strain Fiu de pescar din Creta, purtat in zborul meu / Prin Spania, Lehia, Germania si Franta / Cu-a mea sotie spada, cu sora mea speranta, el este un avernturier foarte cunoscut in secolul al XVI-lea. Despot e constient de firea-i aventuriera, dar si de un destin pe care trebuie sa-l urmeze si in care are incredere. Ca orice personaj romantic, Despot este construit din contraste, fiind o personalitate puternica, mai ales ambitia si setea de marire ii determina toate actiunile. Coplesit de propriu-i eu, pe care-l exalta (in adevarate monologuri), Despot manifesta o hotarare nestramutata in setea-i de putere. Ajuns in Moldova, el isi expune planurile grandioase, o vointa si o ambitie iesite din comun: Mariri, averi, putere / Aici sunt, partea celui ce stie a zice: Vreau! Eu vreau! E timpul / O! Moldovo, uniti noi amandoi, / Sa facem visuri, planuri si fapte de eroi. Planurile si ambitiile sale sunt nobile si cuceritoare, el se viseaza deschizator al luptei antiotomane: Sa stergem umilinta din fruntea crestineasca / Sa liberam Bizanta si patria greceasca. Afiseaza cu mandrie, in vazul tuturor, pretinsa lui descendenta nobiliara. De aceea, aduce documente bine intocmite in sprijinul convingerii: Priviti! Iata diploma lui insusi Carol Quint / Si gloriosu-i nume in litere de-argint! Ajuns in Moldova, se raspandeste repede zvonul Ca-i o odrasla de neam prea stralucit, / Ca-i domn de Samos, Paros si ca-i in legatura / Cu imparatii ca are intinsa-nvatatura. / Si limba mladioasa, o limba ce-n curand / Pe toti boierii tineri i-a fermecat pe rand. Inteligent si diplomat, bun orator, curajos, perseverent si viclean, frumos la chip, Despot ii seduce pe toti. El se foloseste de toate mijloacele pentru atingerea telului sau. Cu intuitie psiholo-gica sigura, el face promisiuni potrivite tuturor celor de care are nevoie in atingerea scopurilor sale. Cu daruri scumpe si vorbe alese, o convinge pe Ruxandra, sotia lui Lapusneanu, ca ii este ruda; castelanului Laski ii promite, in schimbul ostilor de ajutor pentru ocuparea tronului Moldovei, bogatii; o seduce pe Carmina, sotia acestuia, cu idea de-a o face doamna tarii; pe Motoc, lacom de averi, il ademeneste cu postul de prim sfetnic; pe Ana, fiica aces-tuia, o seduce cu o proba de curaj deosebita, pe nebunul Ciubar, cu himera coroanei. Promite reforme grandiose reusind sa-i cucereasca astfel chiar si pe cei mai neincrezatori; vrea sa intemeieze o Academie la Cotnari. Despot este un spirit cultivat, un om de lume. Trufas si despotic, ignora poporul, traditia. De o mare mobi-litate psihologica, el trece cu usurinta de la o stare psihica la alta, demnitatea si maretia fiind inlocuite cu josnicia si lasitatea. Rezistenta si ascensiunea lui Despot amintesc de aceea a lui Ruy Blas (Victor Hugo). Ajuns domn, el cade repede. Autorul ii subliniaza greselile. Despot incalca promisiunile facute, nu se mai casatoreste cu Ana, suparandu-l pe Motoc, si nici cu Carmina, care ii marturiseste lui Laski adulterul sau; mareste haraciul catre sultan, vrea sa schimbe religia tarii, introducand luteranismul; nemultumirea poporului creste pentru ca a pus biruri grele. Prin toate faptele sale Despot devine un monarh absolut: Eu port toata puterea, pe cap, pe brat, pe piept, / Puterea covarseste universalul drept. Despot cade prin chiar insusirile lui, prin idealurile lui utopice, irealizabile pentru Moldova acelui timp. El este infrant de randuielile stravechi ale tarii pe care nu le-a respectat. Dar Despot cu pacatul a dat mana frateasca, / El rade cu paganii de legea crestineasca, / Icoane si potire el le topeste-n bani / si vrea pe toti romanii sa-i faca luterani. Ramas singur, parasit de boieri, de cei pe care i-a tradat dupa ce l-au ajutat, este rasturnat de popor, caci, Conflictul fundamental, consacrat in teatrul istoric romanesc, este nu intre indivizi, ci intre ambitia voievodului de o parte si rezistenta traditiei si a corpurilor constituite pe de alta (G. Calinescu): Ce lege? Vrerea mea! Eu port toata puterea! Boierii, in frunte cu Tomsa, vad in Despot un spoliator si un papistas ce trebuie inlaturat prin moarte, dupa obiceiul pamantului. Tomsa il acuza pentru tradarea tarii: Aceasta tara te-a primit la piept / Tu, Despot, ai vandut-o lui Ferdinand germanul, lui Sigismund polonul, lui Soliman sultanul, / La toti dusmanii care ti-au fost de ajutor! Despot este ucis de fanaticul Ciubar, ca sub puterea unui destin implacabil. Dar el ramane demn in fata mortii, nu se teme, se simte coplesit de fatalitate, insa nu se umileste. Dicursul pe care-l tine este impresionant prin nobletea idealurilor pe care si le propusese: Visand neatarnarea, vroit-am prin romani / Sa dau loviri de moarte dusmanilor pagani. / Am vrut cu-al nostru palos, frangand soarta-ncruntata, / Sa scol crestinatatea pe-al ei mormant culcata. / De mi-ajuta norocul s-ating visu-mi din zbor, / As fi numit de lume erou, liberator; / Dar nu ne-a dus destinul Si timpul la izbanda. / si iata-ma, eu, Despot cazut azi la osanda! / Asa lumea-i deprinsa pe om a-l transporta: / Invingator, peOlimp!, invins, pe Golgota! / Vreti moartea mea? Sunt gata! Ucideti! Gestul scoaterii insemnelor domnesti este privit contradictoriu: de o autentica grandoare apreciaza Serban Cioculescu; Al. Sandulescu considera insa ca gestul lui Despot nu are acoperire psihologica, fiind pur teatral. Ciubar nebunul exprima esenta caderii lui Despot: Ai vrut sa ucizi legea? Mori! Legea te ucide! Prin Despot, spunea G. Calinescu, Alecsandri a creat un erou romantic, tipul uzurpatorului aventurier, in care pulseaza patosul romantic, surprins intr-o dramatica zbatere a firii lui contradictorii, intre inaltare si cadere. Privit in evolutia teatrului romanesc, personajul lui Alecsandri este o izbanda, el ramane un personaj viabil. Drama lui Alecsandri constituie un progres de adancire neasteptat. Pe langa maturitatea tehnica, apare facultatea creatiei de oameni.