Floricultura speciala studiaza particularitatile morfologice si biologice ale plantelor decorative, cerintele ecologice, thenologia de cultura si utilizarea acestora.

Obiectul de studi sunt plantele erbacee, lemnoase sau bulboase obtinute in culture normale, fortate sau dirijate. Plantele floricole se pot utiliza in exterior, pentru amenajari floricole cum sunt: ronduri sau masive de flori, platbande, bordure, grupuri de plante. Se pot folosi pentru amenajarea de gradini alpine, ziduri inflorite, se pot cultiva in jardiniere amplasate in spatii pavate sau in balcoane sau terase. In categoria plantelor perene sunt cuprinse plantele erbacee si plantele floricole cu organe subterane de tipul bulbi, rizomi, tuberobulbi, tuberculi, radacini tuberizate, impropriu numite plante bulboase . Plantele bulboase sunt prezentate in statistici de obicei separate de celelalte plante cultivate in camp, ocupa suprafete importante in toate marile tari producatoare de bulbi. Olanda este producatorul de flori numarul unu in Europa, suprafata ocupata de plantele bulboase fiind de 16500 ha, Anglia 4000 ha, Franta 600 ha, Italia 500 ha. Dintre plantele bulboase cel mai mult cultivate sunt Lalelele cu 7000ha in Olanda, in Franta lalelele ocupa 200 ha in cultura pentru bulbi si 100 ha in cultura pentru flori taiate. Plante floricole bulboase sunt o categorie importanta de plante perene decorative, care au particularitatea de a acumula reserve, in organe subtereane cu aspect diferit, care servesc si la inmultirea plantelor. Dupa structura morfologica aceste organe sunt: bulbi, tuberobulbi, tuberculi, rizomi si radacini metamorfozate.In floricultura practica sunt cuprinse sub numele generic de plante bulboase , iar cultura acestor plante se numeste bulbicultura Originea acestor plante este foarte diversa . O mare parte din cele mai cunoscute si cultivate bulboase au originea in Europa si Orient (Lilium, Tulipa Narcissus, Anemone). Din continental African provin o serie de Iridaceae bine cunoscute ( Gladiolus, Fressia, Ixia), in America de Nord au originea o serie de plante bulboase de mare efect, dar inca putin raspandite in Europa: Brodiaea,

Camassia, Tigtidia etc., iar America de Sud este patria unor Amaryllidaceae cu mare raspandire in culturile de sera si apartament: Hippeastrum,Hymenocallis, etc. Elemente decorative. Plantele bulboase au o inflorescenta bogata, cu flori de marimi diferite, in general viu colorate. Florile simple sau la unele specii, involte, sunt dispuse in inflorescente diferite: umbela ( Allium), calatidiu (Dahlia), spic (Canna), cima helicoidala (Gladiolus), cima in evantai (Iris) sau solitare : Tulipa Crocus. Marimea unei flori sau inflorescente este de asemena foarte diferita: florile pot fi mari (Lilium), medii (Tulipa), mici (Muscari), inflorescente cu lungimea de la 5 cm (Muscari) la 30 cm (Gladiolus) sau cu diametrul de la 2-3 cm la 30 cm (Dahlia Un alt element decorative foarte important, inaltimea plantelor si a tulpinilor florale este foarte diferita de la 10-15 cm la Muscari, 30-40 cm la Tulipa, Narcissus, pana la 70-80 cm la Gladiolus, Iris. Plante bulboase semirustice care infloresc vara si toamna sunt:        Anemone; Gladiolus, Montbretia; Polyanthes Tuberosa,; Dahlia; Canna; Ranuculus Ariaticus.

Cerintele ecologice sunt destul de diferite Dupa rezistenta la temperaturile scazute din timpul iernii ele se impart in  rustice, ale caror organe subterane raman iarna in teren deschis: Allium, Convallaria, Crocus, Iris, Lilium, Muscari, etc.  semirustice, ale caror organe subterane nu rezista la temperaturile scazute din iarna, se scot toamna din pamant si se pastreaza peste

iarna in anumite conditii de temperatura si umiditate: Anemone, Canna, Dahlia, Montbretia, Ranuculus Ariaticus, Polyanthes Tuberosa In privinta umiditatii, plantele bulboae sunt sensibile la apa stagnanta. In terenurile mai grele se recomanda ca, in santurile sau gropile in care se face plantarea sa se puna un start de nisip pentru a evita strangerea apei, fapt c ear determina putrezirea bulbilor