Sunteți pe pagina 1din 4

PSIHIATRIE In traducerea etimologic, cuvantul psihiatrie inseamn tratamentul sufletului.

Ramur a tiinelor medicale psihiatria are drept obiectiv studiul totalitii manifestrrilor patologice ale activitii psihice, al condiiilor in care apar, al cauzelor ce le determin, al mecanismelor i msurilor de tratament curativo-profilactic ce se impun, pentru a le evita sau combate. Considerm psihicul ca fiind rezultatul activitii materiei superior organizate - creierul -, iar acesta, in strans interdependen cu funcionalitatea intregului organism. Mai mult influena lui se extinde negativ i asupra relaiior interumane. De aceea, psihicul are caracterul unei tiine pluridimensionale, cu stranse legturi cu celelalte tiine medicale i sociale: neurologia, medicina intern, endocrinologia etc., precum i psihologia i sociologia. Semiologia psihiatric studiaz tulburrile care se pot produce in psihism. Pentru studiul didactic vom urmri separat tulburrile produse in sfera cognitiv, a afectivitii i in cea a voinei i activitii (motivaional), neuitand nici un moment c psihicul constituie un tot armonios. I. Sfera cunoaterii. Din punct de vedere psihologic, cogniia este luat in sens larg, ca proces de extragere i prelucrare a informaiei despre "strile" lumii exterioare i ale propriului nostru eu. Senzaia st la baza proceselor de cunoatere. Ea reprezint reflectarea unei insuiri a realitii obiective (form, greutate, culoare, gust, miros) in psihicul uman i se realizeaz prin analizori. Percepia reprezint o funcie complex a cunoaterii realitii obiective, la care contribuie i experiena anterioar, pstrat in memorie. Ea reprezint o reflectare sub form de imagini (copie) a insuirilor obiectelor i fenomenelor luate in totalitatea lor. Tulburrile de percepie se refer la scderea, creterea, deformarea acesteia sau perceperea fr obiect. Hiperestezia const in exagerarea perceperii excitaiilor dinafar (de exemplu la surmenai, convalsceni, nevrotici, zgomote obinuite, ca scaraitul unei ui, chiar muzica, devin neplcute). Hipoestezia este scderea excitabilitii, care determin o neclaritate in perceperea lumii exterioare (de exemplu, in obnubilarea contiinei). Iluziile sunt percepii deformate ale obiectelor. Ele pot fi vizuale (false recunoateri), auditive, olfactive etc. (un tufi poate fi perceput ca un animal fioros). Halucinaiile sunt percepii fr obiect. Cand obiectul perceput de bolnav se afl in campul de aciune normal al analizorului, respectiv, vorbim despre percepii adevrate (perceperea in faa ochilor a unei persoane, a anumitor obiecte sau a unor voci care vorbesc la o ureche sau alta). Se intalnesc in schizofrenie sau in diverse psihoze. Pseudohalucinaiile sunt lipsite de estezie i spaialitate. Sunt numite i halucinaii psihice. Bolnavii "aud" cu creierul, "vd" cu ochii minii. Halucinozele sun halucinaii adevrate, ins fa de care bolnavii au o atitudine critic. Existena halucinaiilor este uneori greu de recunoscut, fie c pacientul nu colaboreaz, fie c le ascunde, disimuleaz. De un real ajutor ne este observarea atent a bolnavului, care in timpul tririlor halucinatorii ia atitudini particulare (este atent, privete, intr-o direcie de unde aude vocile sau vede imaginile; alteori inchide ochii, ii astup urechile cand vocile sau imaginile sunt neplcute, gesticuleaz, se ferete sau vorbete cu ele). Atenia const in orientarea i concentrarea activitii psihice asupra unor obiecte sau fenomene care, datorit acestui fapt, sunt reflectate mai clar i mai deplin in contiin. Dac am percepe tot in jurul nostru, s-ar produce un haos. Exist o triere spontan, care elimin elementele nesemnificative. Aceasta este atenie spontan. Ea poate fi uneori diminuat - ca in oligofrenie, in stri de atenia spontan. Ea poate fi uneori diminuat -ca in oligofrenie, in stri delirante - sau exagerat - ca in manie, cand bolnavul percepe o serie de elemente in

exces. Atenia voluntar intr in joc atunci cand avem o preocupare, o idee. La bolnavii delirani, melancolici, atenia voluntar este exagerat. Atenia voluntar este sczut in nevroze, in sindromele de excitaie psihic etc. Memoria este un proces de intiprire, pstrare, recunoatere i reproducere a ceea ce omul a perceput, a trit, a fcut sau a gandit in trecut. Hipermnezia este o tulburare a memoriei care const intr-o exagerare patologic a proceselor de fixare i conservare. Poate fi global - in episoadele maniacale - sau parial, cu o tematic selectiv, legat uneori de unele amnunte - in delirul sistematizat. Hipomnezia inseamn o scdere a memoriei i reprezint un sindrom frecvent intalnit in strile de surmenaj, neurastenie, depresive. Amnezia se manifest prin abolirea proceselor de fixare, conservare, recunoatere i reproducere ale memoriei, fie separat, fie in totalitatea lor. Exist o amnezie de fixare sau anterograd, in care bolnavul este incapabil s pstreze amintiri ale faptelor foarte recente, care sunt totui bine percepute. El ii poate aminti cu uurin evenimente din tineree, dar nu i pe cele petrecute cu o zi inainte (in strile de demen senil, postencefalitice, stri toxiinfecioase, paralizia general progresiv -P.G.P.). In amnezia de conservare sau retrograd gsim o tergere a amintirilor fixate inaintea debutului bolii (in traumatisme cranio-cerebrale, de exemplu). Amnezia lacunar se refer la o perioad limitat i relativ scurt din timpul trecut i este caracteristic strilor confuzive. In amneziile sau dismneziile de evocare bolnavul este incapabil de a evoca atunci cand are nevoie. De cele mai multe ori aceasta se intampl cu numele proprii. Atunci cand procesul recunoaterii sufer, se produc amnezii sau dismnezii de recunoatere. Pseudoreminiscenele sunt reproduceri ale unor evenimente din trecut, dar incadrate parial sau total in evenimente prezente. Relatarea unor fapte imaginare i cu care in general sunt acoperite golurile de memorie se numete confabulaie. Tulburrile de gandire. Gandirea este reflectarea generalizat i mijlocit a fenomenelor i a obiectelor lumii obiective i a legturilor interioare dintre ele. Ca proces de cunoatere, gandirea nu mai are un caracter senzorial, luand natere in procesul de generalizare i abstractizare. Gandirea opereaz prin noiuni care exprim simbolic fapte, fenomene, relaii, aciuni. Simbolurile acestea sunt cuvintele. Deci, intre gandire i limbaj exist o legtur indisolubil. Cu cat limbajul i noiunile unui individ sunt mai evoluate, acesta va desfura un act de gandire cu mai mult succes. Vorbim despre tulburrile formale sau dinamice ale gandirii atunci cand se modific ritmul procesului gandirii. Astfel citm: accelerarea procesului de gandire, incetinirea, suprimarea sau bararea lui. a) Exagerarea ritmului ideativ este denumit fug de idei. Aceast gandire este superficial, instabil i poate da concluzii eronate. Uneori, excitaia fiind excesiv, rapiditatea asociaiilor este aa de crescut, incat se desluesc doar cuvinte izolate, fr legtur intre ele (sindroamele maniacale). b) Diminuarea ritmului gandirii (bradipsihism) se caracterizeaz printr-o incetinire a procesului de gandire. Exist tulburri de coeziune ale gandirii de diferite grade, de la incoeren (bolnavii vorbesc absurditi, exprimandu-se corect), la verbigeraie (un debit verbal mrit, ritm ideator accelerat, dar fr legtur intre noiuni) i pan la "salata de cuvinte" in care destrmarea este avansat, cuvintele nemaiavand nici un sens. Tulburrile de fond (coninut) ale gandirii:

a) Ideile prevalente apar ca o reacie aparent logic la o situaie real i care, ulterior, printrun exagerat potenial afectiv, ocup o poziie dominant, intens i de durat, in gandirea bolnavului, dei deseori nu mai sunt conforme cu tririle corespunztoare momentului. La bolnavii psihici, ideile prevalente sunt reprezentate in mare msur de preocuprile morbide, indreptate spre funcionalitatea organelor proprii sau de preocupri cu caracter persecutiv. Ele se intalnesc la nevrotici, psihopai, encefalopai, post-traumatici i epileptici. b) Ideile obsesive apar impotriva voinei individului, care le recunoate caracterul parazitar, lupt impotriva lor, pentru a le inltura. Avand un caracter de constrangere impotriva bolnavului, ele creeaz o stare de tensiune, de anxietate. Dup coninutul lor, strile obsesive se pot impri in cateva grupe, ce se combin intre ele: amintirile obsedante, aciunile obsedante, ideile obsesive i fobiile. Ideile obsesive sunt caracteristice pentru nevroza obsesivo-fobic, dar se pot intalni i in psihopatia psihastenic, in unele stri depresive i in debutul schizofreniei. c) Ideile delirante formeaz o categorie important de tulburri ale gandirii. Prin idei delirante inelegem orice reflectare greit a realitii care domin contiina bolnavului. Ele sunt impenetrabile la contraargumentare, bolnavul neavand o atitudine critic i neputand sesiza caracterul lor patologic. Coninutul ideilor delirante poate fi extrem de divers - de la idei ce pot fi plauzibile, pan la unele cu un coninut neverosimil, absurd, fantastic. Dup persistena lor, ideile delirante pot fi mobile, oscilante, polimorfe, schimbandu-se la intervale scurte de timp (zile, chiar ore), sau pot fi stabile, inerte, cu tendin la fixare i sistematizare. Prin sistematizarea unui delir inelegem gruparea ideilor delirante in jurul unei teme delirante uneori cu aparen logic. Exist foarte multe clasificri ale delirurilor. Mai simplu, re-ferindu-ne la fondul afectiv care le insoete, pot fi imprite in: - delirul cu caracter depresiv; - delirul cu caracter expansiv. in prima grup predomin fondul depresiv, iar tematica ideilor are un colorit afectiv, trist, dureros, ca in ideile delirante de vinovie, de autoacuzare, de ruin material i fizic. Delirul poate culmina, aa cum se intampl in melancolia de involuie uneori, cu idei de negaie (bolnavul afirm c nu mai are organe). Acest delir asociat cu idei de enormitate i imortalitate realizeaz sindromul Cotard. Uneori fondul depresiv este mai estompat, predominand ins anexietatea, ca in delirul de persecuie, de urmrire, de otrvire, de gelozie, de influen. Delirurile expansive apar pe un fond de euforie, de bun dispoziie, de filiaie, de invenie etc., ca in paranoia, P.G.P., demenele senile. Tulburrile de vorbire. in bolile psihice se pot observa modificri importante in felul de a vorbi al bolnavilor. Logoreea desemneaz un flux de cuvinte rapid i incoerent (se observ in strile maniacale). Strigtele, vociferrile sunt semne ale agitaiei (manie, confuzie, schizofrenie, demen). Mutismul unor bolnavi duce la suspendarea comunicrii verbale. Acesta poate imbrca mai multe aspecte: mutismul prin inhibiie, ca in strile de stupoare melancolic, mutismul catatonic din schizofrenie, afonia isteric sau mutismul protestar al deliranilor persecutai sau revendicativi. Pentru c limbajul este expresia gandirii, vorbirea desigur c va reflecta coninutul gandirii prin modificri ale stilului, ale sintaxei. S notm tulburrile de semantic, caracterizate prin alterarea sensului cuvintelor. intalnim la schizofreni neologisme, metafore ermetice. Alteori se ajunge la incoeren verbal, care poate merge in schizofrenie pan la un limbaj indescifrabil. Uneori, bolnavul ii creeaz o veritabil limb personal (glosolalie). Tulburrile de scris se intalnesc frecvent in schizofrenie sau la deliranii cronici, exprimate prin alterri ale grafismului, manierism sau sterotipii. Tulburrile de contient variaz de la ingustarea campului contientei pan la pierderea acesteia (com). in stri infecioase, onirice, intalnim ingustarea campului contientei,

torpoare, obnubilare. Stupoarea este o stare mai accentuat de tulburare a contientei, in care bolnavul reacioneaz numai la stimuli puternici. Starea comatoas corespunde suspendrii totale a strii de contient. II. Afectivitatea cuprinde totalitatea tririlor noastre, plcute sau neplcute, mai intense sau mai puin intense, fugitive sau durabile. Formele afective sunt: dispoziia, emoiile, sentimentele i pasiunile. Dispoziia (tonusul afectiv) poate fi bun, sczut, sau crescut, corespunzandu-i calmul,- tristeea sau veselia. Emoiile sunt stri afective scurte, ocazionate de excitani diveri care influeneaz toat viaa psihic i se insoesc de reacii vegetative: fric, panic, bucurie. Sentimentele sunt stri afective de lung durat, mai complexe, la care contribuie i gandirea i judecata: prietenie, dragoste. Tulburrile dispoziiei pot fi negative - depresiunea psihic intalnit in melancolie, unde are intensitatea unei dureri morale; dispoziia poate fi exagerat crescut - euforia, o stare de dispoziie pozitiv, care apare in excitaia maniacal. Emoiile puternice se reflect patologic prin panic, extaz. Se vorbete de o labilitate emoional, cu treceri repezi de la ras la plans, ca in demena arterosclerotic: rasul sau plansul nemotivate se intalnesc in schizofrenie. Anxietatea este o stare de ateptare dureroas. Sentimentele se pot modifica in bolile psihice, mai ales in schizofrenie, unde se intalnesc inversiunea sentimentelor (ur pentru prini, copiii, frai, surori), dragoste pentru persoane necunoscute sau fictive; ambivalen afectiv, care cuprinde in acelai timp sentimente de dragoste i ur pentru aceeai persoan; indiferentismul, care include lipsa oricrui sentiment. Tot in schizofrenie se intalnete afectivitatea paradoxal, manifestandu-se prin rspunsuri emoionale pozitive de veselie, plcere, la traume psihice negative (moarte, boal) i emoii negative (plans) la auzirea unei veti pozitive. III. Tulburrile de activitate. Activitatea supus voinei se exprim normal prin executarea dinamic a unui plan anterior stabilit, cu un scop util. Hiperbulia este o activitate multipl, neconcordant, nedus la bun sfarit, fr randament. Se intalnete in excitaia maniacal. Abulia este lipsa oricrei activiti, ca in melancolia stuporoas, demen, oligofre-niile grave. Catatonia const in pstrarea indelungat a unei poziii incomode (intr-un picior, cu o man ridicat in sus), ca in schizofrenia catatonic, sau repetarea unor gesturi, cuvinte, reprezentand sterotipiile. Catalepsia sau flexibilitatea ceroas const in posibilitatea de a pstra o atitudine a corpului, a membrelor, impus. Se intalnete tot in schizofrenia catatonic. Negativismul este refuzul de a indeplini solicitri impuse. Negativismul motor, alimentar, verbal sau sfincterian se intalnete in schizofrenie. Impulsiunile, ca piromania (necesitatea imperioas de a da foc), intalnit la psihastenie, cleptomania (necesitatea de a-i insui lucruri strine), mitomania (necesitatea imperioas de a spune minciuni) din psihopatie i raptusurile din melancolie sunt activiti ieite de sub controlul voinei. Sugestibilitatea este o slbire a proceselor voliionale, sub influena altor persoane. Se intalnete in schizofrenie, oligofrenie, demen.