Ministerul Educaiei, Cercetrii, Tineretului i Sportului

Universitatea de Nord Baia Mare, Facultatea de Litere, specializare: Asistenta sociala, anul I.

Lucrare seminar
Comunicarea i importana acesteia n consilierea de grup

Coordonator : Asist. univ. drd. Calauz Adriana

Realizator: Bianca Pop

Baia Mare 2011

Cuprins

Introducere ...............2 Evoluia i istoria comunicrii.3 Comunicarea - form fundamental a interaciunii interpersonale...........5

Formele comunicrii............................................................9 Elementele de baz ale procesului de comunicare..............11

Metode i tehnici folosite n consilierea de grup.....................................12 Concluzii........................ .............. .............. ...........................................16

Introducere
Cuvntul de origine latin comunicare nseamna a face comun. Dicionarul explicativ al limbii romne ofer urmatoarea definiie: a comunica, a face cunoscut; a da de tire; a informa; a nfiina, a spune.
(Dicionarul explicativ al limbii romne, Academia Romna, 1984, p.205).

Comunicm pentru a ne transmite ideiile, sentimentele , emotiile, parerile, pentru a influena, pentru a ne corela ntre noi rezultatele muncii, pentru a ne socializa.

n sens general, prin comunicare se nelege procesul interactiv de transmitere i recepionare a mesajelor, proces care implic un emitor, un mesaj, un canal de comunicare, un receptor i un rspuns.

Fenomenul comunicrii este o trstur central culturii ntruct prin procesele de comunicare se transmit valorile, atitudinile i percepiile sociale de la o generaie la alta. Privit istoric i funcional, acest proces constituie nsi chintesena umanizrii, a formrii i dezvoltrii psihologice a indivizilor, a manifestrii culturale i spirituale a oamenilor. Se poate spune astfel c procesele de comunicare se confund cu istoria i evoluia omului nsui. (referat Importana comunicrii n procesul educaional Horchidan
Luminita)

Evolutia si istoria comunicarii

Comunicarea nseamn talentul de a nelege c nu suntem la fel.

Octavian Paler

Din punct de vedere cronologic, comunicarea este primul instrument spiritual al omului n procesul socializarii sale.

nceputurile studiului procesului comunicarii dateaza nca dinaintea erei noastre. Acest studiu a fost impulsionat de contextul social al Greciei Antice n care functiona principiul ca fiecare sa-si fie propriul avocat; acest lucru nu facea altceva dect sa contribuie la dezvoltarea comunicarii ntre oameni deoarece cel care reusea sa se impuna prin modul de a vorbi, de a comunica n general, devenea lider politic si facea parte din conducerea societatii.

n secolul V i.e.n, Corax din Siracuza introduce primele elemente de teoria comunicarii n cartea Arta retoricii aparuta n aceea perioada. Studiul comunicarii este introdus in viata academica greaca alaturi de filozofie, de catre Platon si studentii sai, printre care si Aristotel. n anul 100 .e.n. filosofii romani, printre care si Cicero, elaboreaza primul model al sistemului de comunicare. Dupa anul 1600, problemele comunicarii reapar n centrul vietii sociale; aceasta pe de o parte, datorita diminuarii rolului bisericii, ca sursa unica de putere politica, iar pe de alta parte, datorita aparitiei statelor nationale, a regimurilor democratice si a universitatilor. Toate acestea contribuie la cresterea libertatii de exprimare, la dezvoltarea literaturii si sporirea numarului de publicatii.

In ceea ce priveste Romnia, pna n 1989 nu au existat preocupari legate n mod expres de comunicare, ca o disciplina academica de sine statatoare. Au existat nsa o multime de articole sau studii publicate n diverse reviste, n special de sociologie sau psihologie, precum si de management, care se ocupau de probleme legate de comportamentul sau stilul managerului sau de procesul decizional, n care se facea referire si la comportamentul de comunicare.

Comunicarea apare ntr-o situatie data, ntr-un anume context, care se deosebeste de altul. Aceasta nseamna ca elementele constitutive ale procesului de comunicare, participantii, difera in functie de situatii.Contextul n care apare comunicarea poate fi: interpersonal, n grupuri mici, organizational, public, de masa, intercultural, familial, n domeniul sanatatii sau politic. Natura comunicarii se schimba si este influentata de context. (Simona Iovanut
Comunicarea Editura Waldpress 2001, pp. 5-6)

Comunicarea forma a interactiunii interpersonale

Comunicarea interpersonala este cea mai important form de comunicare si cel mai des folosita. Oamenii nu pot evita acest tip de comunicare; existenta lor sociala depinde de abilitatea cu care pot angaja discutii cu altii. Viata de familie, relatiile cu prietenii, activitatea profesionala, toate depind de aceasta calitate.Comunicarea interpersonala se refera la comunicarea fata n fata. Acest tip de comunicare este important pentru a te ntelege pe tine si pentru a construi relatiile tale cu ceilalti. Pentru a realiza acest lucru trebuie dezvoltatacapacitatea de autoanaliza, autocunoastere, autoexpunere ct si cunoasterea barierelor si factorilor perturbatori care ngreuneaza procesul comunicarii.

Freud considera ca a te autocunoaste, a fi complet onest cu tine nsuti constituie un efort uman deosebit deoarece aceasta onestitate cu sine reclama cautare, descoperirea si acceptarea de informatie despre sine si o dorinta de autoperfectionare. (Ibidem)

Relaia interpersonal este un proces mediat de comunicare. Comunicarea este principala form de manifestare a interaciunii psihosociale, deoarece toate efectele interpersonale

(perceptive, simpatetice sau funcionale) sunt vehiculate prin comunicare. Elementul esenial al mesajului este atragerea ateniei receptorului asupra unui lucru oarecare, mai precis, asupra obiectului de referin i asupra caracteristicilor lui.

Principala proprietate formal a mesajului este caracterul simbolic. Condiia obligatorie a succesului aciunii de codificare/decodificare este corespondena direct a celor dou sisteme desimboluri.

Nu toate interaciunile interpersonale se bazeaz pe transmiterea unui mesaj codat i transmis anume ctre receptor (comunicare intenional); exist, deci ,i comunicare nonintenional. Sunt cazuri n care recepionarea mesajului se face doar prin perceperea celuilalt (caz n care avem comunicare non-verbal i non-intenional). Acest fel de comunicare nu implic n mod necesar producerea unui comportament de rspuns,i nici utilizarea premeditat a simbolurilor.

Precizia cu care sunt primite mesajele comunicate indirect (nonintenional) se datoreaz unui proces de nvare social. n interiorul grupului se

formeaz anumite norme cognitive, sub influena crora indivizii nva c anumite evenimente sunt indici ai anumitor stri de lucruri. Se nate osemanticcomun, care const n ansamblul semnificaiilor asemntoare pe care emitorul i receptorul le atribuie diferitelor simboluri (cuvinte, gesturi etc.). Codul comun permite ca mesajul s fie transmis/ receptat cu o anumit certitudine c este transmis/receptat cu exactitate. Transferul de semnificaie ntre doi indivizi depinde de gradul de asemnare dintre

structurile cognitive ale acestora. Cu ct asemnarea este mai mare, cu att transferul desemnificaie va fi mai rapid, mai completi mai exact.

Psihanalistii sustin ca prima lege a vietii nu este autoconservarea biologica ci conservarea imaginii de sine, aceasta fiind o nevoie de baza strict umana. Imaginea, parerea de sine, provenind din organizarea experientelor, perceptiilor, valorilor si obiectivelor noastre tine de realitatea noastra si ne determina comportamentul. Atunci cnd comunicam, ne adresam imaginii pe care noi o avem despre interlocutor, iar acesta va comunica cu noi conform versiunii sale despre noi i despre el nsusi.

Orice persoan are cel puin cinci imagini, fiecare interinfluentndu-se i schimbndu-se n permanenta, n urma procesului de comunicare. Armonia dintre aceste versiuni face comunicarea sa fie simpl, direct i nedistorsionat. Aceast armonie se poate realiza prin testarea imaginii de sine (autocunoastere) sau prin deschiderea spre altii, autoexpunerea, reflectarea noastra n altii. Suntem fiinte sociale, iar personalitatea noastra rezulta din asociere i nu din izolare. (Simona Iovanut Comunicarea Editura
Waldpress 2001, p. 9)

Fereastra lui Johari ne atrage atenia asupra existentei n spaiul personal a patru zone diferite, n continu schimbare, n care stocam informaia despre noi (sine ) si despre cei din jur (alii). Analiza interaciunii dintre cele doua surse de informaie: sine i alii i a proceselor comportamentale implicate.

Arena este zona din spaiul interpersonal n care informaia este cunoscuta att de sine ct si de alii , zona n care relaiile interpersonale pot sa nfloreasc. Cu ct aceasta zona este mai larga, cu att comunicarea este mai eficace .Un bun comunicator va tinde sa lrgeasc aceasta zona prin procesul de autoexpunere si feedback. Zona oarba contine informatie necunoscuta de sine dar cunoscuta de altii. Ea include att comportamentele si atitudinile proprii de care noi nu ne dam seama, ct si atitudinile si sentimentele altora legate de noi pe care noi nu le cunoastem, dar altii le cunosc. Aceasta zona de date constituie un handicap n comunicare deoarece nu putem sa ntelegem comportamentele, deciziile si potentialul altora daca nu avem informatiile privind originea acestora. Lipsa acestor informatii va nhiba eficacitatea relaiei interpersonale.

Fatada este o zona cunoscuta de sine dar necunoscuta de alii; cuprinde informaii despre sine pe care le consideram posibil prejudiciabile relatiei. Tansferarea de informaie din aceasta zona n zona n care are loc comunicarea deschisa se face prin autodezvaluire, autoexpunere. Avnd informaii despre noi, interlocutorul va putea ntelege mult mai precis ceea ce spunem sau facem, si n general relaia de comunicare este mai eficienta i are anse de dezvoltare.

Zona necunoscuta de sine si de altii din spatiul interpersonal se presupune ca exista in subconstient, si, uneori, atitudini aflate n aceasta zona ne influenteaza comportamentul de comunicare, fara sa ne dam seama. Ele se manifesta mai ales n situatii critice cnd nu ne mai recunoastem n propriile reactii, cuvinte, ideii: nu sunt eu acela care a fost n

stare sa spuna asa ceva. Zona necunoscuta contine date psiho-dinamice, potentiale si talente ascunse, informatii inconstiente si baza de date a creativitatii.

Formele comunicrii

Clasificarea fenomenelor de comunicare se poate face dup mai multe criterii: i. dup criteriul numrului persoanelor implicate: a - comunicare n mas (transmiterea mesajelor la mai multe persoane deodat); b - comunicare interpersonal (transmiterea mesajelor de la o persoan la alta, n cadrul unei relaii primare); c - comunicarea intrapersonal (deliberarea interioar). ii. dup criteriul instrumentului cu care se codific informaiai se transmite mesajul: a- comunicarea verbal; b- comunicarea non-verbal.

a. Comunicarea verbal (sau lingvistic) se realizeaz prin intermediul limbilor naturale, care constituie cel mai complex limbaj, deoarece ele ndeplinesc toate funciile posibile ale acestuia: cognitiv, comunicativ, reprezentativ, expresiv, persuasiv,

reglatorie, ludici dialectic. in punct de vedere psiho-social, limbajul verbal reprezint o activitate instituionalizat, are comport: - forme stabile i recunoscute

10

- ocazii corespunztoare - distribuia rolurilor n comunicare - situaii tematice b. Comunicarea non-verbal (sau pre-lingvistic) folosete ca instrumente aparena fizic, mimica sau gestul, care nuaneaz mesajul, ajut emitorul s se exprime: - aparena fizic (mbrcminte, aspect fizic etc.) transmite mesaje adevrate sau neltoare cu privire la statutul emitorului; - estul indic natura psihofiziologic, sociali cultural a persoaneiemitor, fiind o cale de cunoatere a inteniilor acesteia; - mimica expliciteaz inteniai nuaneaz mesajul verbal (atunci cnd nu-l nlocuiete cu altul).

Cele trei instrumente comunic mesajele pe calea percepiei interpersonale. Comunicarea devine percepie, iar percepia devine comunicare. Aceast form de comunicare depinde foartemult de ceea ce psihologii numesc relaii perceptive. (Lect. Univ. Dr. Dumitru Bortun,
curs Psihologia comunicarii)

c. Comunicarea paraverbal (sau paralingvistic), n care mesajul nu se transmite prin intermediul cuvintelor, dar nici nu s-ar putea transmite n absena vorbirii. Subsistemul paraverbal este format din urmtoarele elemente: - intonaia; - volumul vocii; - intensitatea vocii; 11

- ritmul vorbirii; - tonalitatea; - folosirea pauzelor;

Elementele de baza ale procesului de comunicare

Elementele de baza ale procesului de comunicare sunt transmitatorul sau sursa (persoana care initiaza comunicarea, transmite mesajul) si receptorul sau destinatia (persoana care primeste mesajul).

Intre cele doua puncte ale comunicarii se afla mesajul (informatia) care se codifica ntrun semnal. ntre transmitator si receptor se realizeaza astfel schimb de informatii, respectiv comunicari sau mesaje. Mesajele se pot transmite prin intermediul limbajului VERBAL (cu ajutorul cuvintelor), al limbajelor NEVERBALE (cu ajutorul limbajului corpului, al spatiului, al timpului, al lucrurilor) si al limbajului PARAVERBAL, care este o forma vocala de limbaj neverbal (de exemplu tonalitatea si inflexiunile vocii, ritmul de vorbire, modul de accentuare al cuvintelor, pauzele dintre cuvinte, ticurile verbale, etc). O comunicare (informatie sau mesaj) trebuie sa fie astfel transmisa nct receptorul sa o nteleaga, sa o poata receptiona, nregistra si accepta.

Caci: Ceva exprimat (spus) nu nseamna neaparat deja ceva auzit. Auzit nu nseamna neaparat deja ceva nteles. Inteles nu nseamna neaparat deja ceva cu care sa fi de acord. A fi de acord nu nseamna deja ceva ce se va aplica. Aplicat nu nseamna nici pe departe mentinut. De asemenea exista numeroase diferente ntre a spune si a comunica sau ntre a auzi si a asculta. A spune este un proces ntr-un singur sens, iar a

12

comunica presupune transfer de informatie n ambele sensuri. Canalul reprezinta mijlocul fizic de transmitere a mesajului, numit si drumul ipotetic sau calea urmata de mesaj. (Simona Iovanut Comunicarea Editura Waldpress 2001, p. 7)

Metode si tehnici folosite n consilierea de grup

Specificul grupului de consiliere const n faptul c interaciunea dintre participani este folosit n scopul de a facilita schimbarea comportamental. (Asist. univ. drd. Florian Sljeanu
curs Metode i Tehnici n asisten social)

Consilierea de grup presupune stabilirea unei relaii ntre consilier i un grup ai cror membrii au o problem comun. Din punctul de vedere al psihologiei sociale consilierea de grup se realizeaz n cadrul unui aa numit grup restrns. (Bianca
Mrgineanu, articol

Consilierea de grup, http://nutolera.com/2010/07/metode-si-tehnici-folosite-in-consilierea-de-grup/)

Grupul restrns are urmtoarele caracteristici : - Este alctuit din cel puin 5 persoane; - membrii grupului se adun efectiv n acelai timp i n acelai loc; - membrii au motive pentru a fi i a rmne mpreun (ceea ce nu nseamn c toi au acelai motiv de a fi n grup); - participanii mprtesc evenimente, experiene comune; - membrii au posibilitatea s se perceap, s comunice, s interacioneze, s se influeneze reciproc.

13

n asistena social se formeaz numeroase tipuri de grupuri, n funcie de scopul urmrit: grupuri de suport i de autoajutorare (de ex. Asociaia Alcoolicilor Anonimi, Asociaia Anti-SIDA), grupuri terapeutice, de socializare, recreative, educaionale, pentru rezolvarea de probleme etc. Activitatea de grup are numeroase funcii: n cadrul grupului participanii nva s-i exprime verbal i nonverbal problemele, contientizeaz c i alii au greuti asemntoare cu ale lor, i formeaz deprinderi de a comunica cu cei din jur, deprinderi de a acorda sprijin, ajutor altora etc.

Participanii la edinele de grup vor fi selectai de consilier n funcie de diferite criterii. Cel mai important criteriu este tocmai problema comun a participanilor (cutarea unui loc de munc, violena domestic, abandonul colar etc.), dar pot fi luate n considerare i alte criterii: sexul, vrsta etc. Grupurile pot fi nchise, deschise sau semi-deschise. Un grup este nchis dac la toate edinele particip aceleai persoane. Grupul este deschis dac n timp unii participani prsesc grupul i vin noi participani, n aa fel nct la ncheierea activitii nici unul dintre cei care au participat la primele edine nu mai face parte din grup. n practic cel mai frecvent se formeaz grupuri semi-deschise n care exist participani constani, care iau parte la aproape toate edinele, i pe lng ei exist i persoane care vin doar la cteva edine.

Prima parte a unei edine este consacrat nclzirii, adic unei discuii cu caracter introductiv. n continuare se precizeaz tema edinei, obiectivele urmrite, i se desfoar edina propriu-zis. Modul n care se desfoar activitatea n grup,

14

interveniile consilierului, tehnicile utilizate depind de concepiile teoretice ale consilierului.

Unii terapeui abordeaz problemele din punctul de vedere al psihanalizei. n aceste cazuri regula de baz a activitii este: Aici se poate vorbi despre orice. Terapeutul va interpreta din punct de vedere psihanalitic evenimentele din cadrul grupului. Astfel el va analiza relaiile afective care se stabilesc ntre membrii grupului ca fiind expresii ale unor identificri i ale transferului. (Vianu, 1975, p. 125)

Activitatea de grup este cu att mai eficient, cu ct se produc mai multe identificri i transferuri. n acest caz membrii grupului se exprim mai spontan, i exteriorizeaz mai intens strile afective i se produce catharsisul afectiv.

Consilierul este responsabil de alctuirea unui grup benefic tuturor; el trebuie s creeze, si s menin un climat productiv, s asigure condiiile pentru dezvoltarea personal, s identifice si s selecteze metodele adecvate scopului grupului si nevoilor membrilor si, ns toate acestea nu ar fi posibile fr procesul de comunicare.

Aceasta reprezint o parte important n consilierea de grup deoarece asigur formarea unui mediu sigur de socializare, astfel identificm urmtoarele metode i tehnici folosite n consilierea de grup:

15

Structurarea se refer la definirea scopurilor si comunicarea lor, stabilirea limitelor discuiilor n vederea realizrii obiectivelor propuse. Consilierul organizeaz munca n grup astfel nct membrii percep scopurile si evalueaz cstigurile n fiecare etap.

Universalizarea presupune a-l nva pe cel care exprim o preocupare c nu este singur. n cazul consilierii pentru munc, o activitate a consilierului poate fi de a grupa persoanele care au aptitudini pentru aceleasi tipuri de profesii.

Realizarea de legturi const n evidenierea similaritilor si diferenelorr n gndirea participanilor. Atunci cnd consilierul realizeaz legturi ntre idei si comportamente similare ntre membrii grupului, intervine si universalizarea ca mecanism de grup.

Interaciunea aici si acum urmreste diminuarea discuiilor despre trecut. Grupul urmreste rezolvarea problemelor prezente, lund din trecut numai elementele care pot facilita acest demers.

Feed-back-ul pozitiv const n evidenierea aspectelor pozitive ale unei situaii, n stimularea atitudinii de ncurajare ntre participanii din grupul de consiliere. n cazul persoanelor cu handicap care doresc ncadrarea ntr-un loc de munc, s-a observat existena unor complexe de inferioritate referitoare la handicapul lor, complexe care constituie una din principalele piedici n gsirea unui loc de munc. Consilierul mpreun cu psihologul stabilesc metodele de ncurajare a participanilor si metodele de generare n grupa unui comportament de ntrajutorare si susinere.

16

Formularea de interpretri ipotetice are scopul de a determina preocuparea participanilor ctre cauzele, scopurile sau rezultatul unui comportament. (Bianca Mrgineanu, articol Metode
si tehnici folosite n consilierea de grup, http://nutolera.com/2010/07/metode-si-tehnici-folosite-in-consilierea-degrup/)

Concluzii

Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care ne natem. Noi nvm s comunicm. De aceea trebuie s studiem ce nvm ca s putem folosi cunotinele noastre mai eficient. Orice comunicare implic creaie i schimb de nelesuri.

Aceste nelesuri sunt reprezentate prin semne i coduri. Se pare c oamenii au o adevrat nevoie s citeasc ntelesul tuturor aciunilor umane. Observarea i

ntelegerea acestui proces poate s ne fac s fim mai constieni referitor la ce se ntmpla cnd comunicm.

n concluzie oamenii traiesc n comunitate n virtutea lucrurilor pe care le au n comun, iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa dein n comun aceste lucruri. Comunicarea e un mod de a exist al comunitii. John Dewey

17

Anexa
1. Versiuni ale imaginii de sine: EU, CEL CARE CRED EU CA SUNT (versiunea mea despre mine) EU, CEL CARE CRED CA TU CREZI CA SUNT (versiunea mea despre versiunea ta despre mine) EU, CEL PE CARE NICI EU NICI TU NU-L STIM (versiunea ascunsa) EU, CEL CARE TU CREZI CA SUNT (versiunea ta despre mine) EU, CEL CARE TU CREZI CA EU CRED CA SUNT (versiunea ta despre versiunea mea despre mine).

2.

18

Bibliografie

1. Dicionarul explicativ al limbii romne, Academia Romn, Institutul de Lingvistic, Bucureti, 1984 2. Comunicarea Simona Iovanu, Editura Waldpress 2001 (Curs de specializare pentru lucrtori sociali n mediul rural) 3. Referat Importana comunicrii n procesul educaional Horchidan Luminita 4. Curs Psihologia comunicarii, Lect. Univ. Dr. Dumitru Bortun 5. Curs Metode i Tehnici n asisten social, Asist. univ. drd. Florian Sljeanu 6. Articol Consilierea de grup, Bianca Mrgineanu, internet: http://nutolera.com/2010/07/metode-si-tehnici-folosite-in-consilierea-de-grup 7. Internet: http://www.e-referate.ro/referate/Comunicarea_in_cadrul_grupului2005-0318.html

19