Sunteți pe pagina 1din 12

Nanomedicina

Pe masura ce ritmul de progres a noilor tehnologii din domeniul medical este din ce in ce mai alert, beneficiile scontate nu intarzie sa apara, iar domeniul nanotehnologiilor reprezinta unul dintre segmentele cu cele mai mari asteptari. In prezent, nanomedicina este considerata nu numai o posibila si promitatoare cale spre o diagnosticare de certitudine, precoce si un tratament eficace si eficient, dar si o cale probabila de preventie a acestor tipuri de boli. Nanomedicina un concept aflat la intersecia mai multor domenii medicin, fizic, biologie, matematic, tiine inginereti despre care se vorbete din ce n ce mai mult i de la care ateptm s aduc n anii urmtori din ce n ce mai multe soluii pe care acum abia le putem intui, dar care au potenialul de a schimba sperana de via i calitatea vieii pacienilor.

Nanomedicina poate fi definita ca reprezentand aplicatia nanotehnologiei in domeniul sanatatii, a ingrijirilor de sanatate, diagnosticului si tratamentului bolilor, in 1

scopul mentinerii si/sau imbunatatirii starii de sanatate a populatiei utilizand cunostinte despre organismul uman la nivel molecular. Aceast arie complex a nanotehnologiei implic utilizarea simultan a cunotinelor din mai multe domenii i discipline tiinifice: medicin, fizic, biologie, matematic, tiinele inginereti. Cercetrile n acest domeniu permit o nelegere mai aprofundat a funcionrii corpului uman la nivel molecular (care corespunde scrii nanometrice) i ofer posibilitatea de prevenire i diagnosticare n stadiul incipient al bolii, precum i mbuntirea metodelor de tratament. Apare astfel o speran legat de tratarea localizat i eficient a unor boli considerate pn n prezent incurabile. Prin exploatarea proprietilor fizice, chimice i biologice mbuntite ale materialelor la scar nanometric, nanomedicina ofer o perspectiv pozitiv pentru gsirea unor tratamente mai eficiente, mai puin distructive i mai puin costisitoare pentru pacieni. Consiliul Medical al Fundatiei Europene pentru Stiinta (CMFES) identifica cinci discipline principale ale nanomedicinei: instrumente analitice; nanoimagistica; nanomateriale si nanodispozitive; noi metode terapeutice (inclusiv farmaceutice); aspecte legate de clinica medicala, toxicologie, etica si reglementari ale domeniului specific de activitate. Conform Comisiei Europene, evolutiile potentiale ale cercetarii-dezvoltarii in domeniul nanotehnologiilor, pana in 2015, sunt urmatoarele: - jumatate dintre noile materiale care vor aparea vor fi obtinute cu ajutorul nanotehnologiilor, in sectoare ca: electronica, industria chimica, industria grea, industria farmaceutica si industria aeronautica; - reducerea suferintei in cazul unor boli cronice: prin cresterea capacitatii de a diagnostica si trata tumori in primul an de aparitie, circa jumatate dintre produsele farmaceutice vor utiliza nanotehnologia, va fi posibila modelarea interactiunilor neuron-neuron; - dezvoltarea stiintei si ingineriei nanobiosistemelor va permite o intelegere mai buna a sistemelor vii, dezvoltarea unor noi solutii in ingrijirea sanatatii si a unor materiale biocompatibile mai bune, intelegerea proceselor din interiorul celulei sau a sistemului nervos; - aplicarea si integrarea nanotehnologiei indomenii de activitate precum biologia, electronica, medicina etc, domenii care includ organele artificiale, prelungirea duratei de viata, creerea de noi sisteme prin utilizarea principiilor biologice, a legilor fizicii si a proprietatilor diferitelor materiale; - urmarirea biocompatibilitatii la crearea de noi produse; - invatarea si educatia, fundamentate la nivel de nanoscala. Nanomedicina cauta, deci, sa furnizeze, in viitorul apropiat, instrumentele si dispozitivele de cercetare si practica, utile in clinica medicala, fapt ce ar putea revolutiona modul actual de gandire (preventie si diagnosticare) si actiune (terapii aplicate) in domeniul medical, cu preponderenta in sfera de influenta a bolilor cronice degenerative. Cu toate ca aplicatiile nanotehnologiei in medicina par a fi relativ recente, o parte dintre structurile si dispozitivele nanometrice cu care opereaza nanomedicina clinica dateaza de cateva decenii. Astfel, lipozomii au fost descrisi in 1965, primul sistem polimeric de nanoparticule in 1994, nanocristalele quantum dot in 1998, primul nanosensor in 2001, iar noile nanoparticule utilizate ca agenti de contrast in patologia cardiovasculara la nivel celular si molecular ar putea reprezenta noile

frontiere pentru combinarea imagisticii nano cu transportul tintit de medicamente in scopul dezvoltarii terapiilor medicale personalizate. Cateva dintre structurile si dispozitivele utilizate de catre nanomedicina se pot descrie astfel: nanoparticulele, create in scopul imbunatatirii biodisponibilitatii in domeniul farmaceutic, stiut fiind faptul ca biodisponibilitatea diverselor forme medicamentoase a reprezentat pana acum o limitare majora in calea realizarii unor noi medicamente mai eficiente, comparativ cu cele existente la momentul actual; un bun exemplu il reprezinta biodisponibilitatea redusa in cazul terapiei de interferenta ARN. Datorita dimensiunilor foarte mici, nanoparticulele pot patrunde usor in celule reprezentand un vehicol pentru diferite medicamente si putand in acelasi timp sa fie dirijate catre anumite celule tinta; astfel este eliminat pericolul toxicitatii si creste eficacitatea terapiei medicamentoase; nanotuburile, pentru manipularea fizica a unor nanostructuri;

dendrimerii, nanostructuri sintetice utilizate in cadrul terapiei genice sau in imagistica (boli cardio- vasculare); liposomii, folositi in momentul actual in terapia tintita a cancerului;

nanocristale quantum dots, utilizate in medicina in scop diagnostic;

fullerene, utilizate ca antioxidanti in boli neuro- degenerative si cardiovasculare; nanodispozitivele precum nanorobotii, folositi in imagistica medicala sau in terapi genica pentru reconstructia unor structuri biologice moleculare afectate. Nanomedicina include mai multe domenii care se ntreptrund i se consolideaz reciproc, implicnd dispozitive analitice, imagistica la nivel nano, nanomateriale i nanodispozitive, sisteme inovative de administrare a medicamentelor, toxicologie, aspecte legale i etice. Au fost fcute descoperiri importante n toate cele 3 direcii principale ale nanomedicinei: 1. diagnosticarea cu ajutorul nanotehnologiilor (inclusiv imagistica medical); 2. administrarea i eliberarea controlat a medicamentelor; 3. medicina regenerativ. In sfera oncologica, nanomedicina se aplica in: preventia si controlul bolii, prin dezvoltarea de nano-dispozitive de transport a agentilor folositi in preventia bolii si crearea unor vaccinuri plurivalente anticancer; diagnostic precoce si proteomica, prin dezvoltarea de platforme inteligente de analiza in masa a markerilor tumorali; imagistica oncologica, prin imbunatatirea rezolutiei imaginilor obtinute prin utilizarea unor agenti speciali de contrast; terapie multifunctionala, prin intermediul unor dispozitive terapeutice cu eliberare controlata a chimioterapicelor antitumorale. Spectrul aplicatiilor nanomedicinei cuprinde o gama larga de interventii in specialitati precum: medicina interna; oncologia; medicina de urgenta prin noi metode de prim ajutor in cazul traumatismelor fizice, accidentelor, arsurilor si expunerii la radiatii; chirurgie; cardiologie si chirurgie cardio-vasculara prin metode rapide de interventie si reabilitare; neurologie si neuro-chirurgie prin noi metode neurografice de regenerare spinala si interventii reparatorii cerebrale; gastroenterologie si domeniul bolilor de nutritie vizand imbunatatirea nutritie si digestiei; sexologie-sfera a reproducerii umane; geriatrie; gerontologie strategii pentru biostasis si controlul fenomenului de imbatranire; genetica procesele de crestere a organismului uman; terapie genica; reconstructie si regenerare celulara. Expertii au identificat si problemeprivind gestionarea cerintelor interdisciplinare, reglementarea perioadei de validare, protectia proprietatii intelectuale etc. Evaluarea riscului nanotehnologiilor vizeaza, in principal, aspecte legate de toxicitate, carcinogeneza, stabilitate pe termen lung sau cai de 4

excretie pentru nanostructuri. Deseurile generate de nanodispozitive sau cele rezultate in urma procesului de fabricatie al nanomaterialelor pot fi deosebit de periculoase; din cauza dimensiunii lor, acestea pot pluti in aer si pot patrunde cu usurinta in celule animale sau vegetale producand efecte necunoscute. Fenomenul este generic cunoscut sub termenul de Nanopoluare. Intrucat cele mai multe nanoparticule nu se regasesc in natura, este posibil ca organismele vii sa nu aiba mijloacele adecvate pentru a le neutraliza sau a se debarasa de ele. Pericolul este amplificat de o mai mare reactivitate chimica si activitate biologica, cauzate de dimensiunile mici ale particulelor si suprafetei mari in raport cu volumul. Reactivitatea chimica mai mare a nanomaterialelor determina cresterea productiei de specii de oxigen reactive (ROS), inclusiv radicali liberi. Productia ROS s-a regasit intr-o gama diversa de nanomateriale, inclusiv in fullerene de carbon, nanotuburi de carbon si nanoparticule din oxizi metalici. ROS si producerea de radicali liberi este unul dintre mecanismele primare ale toxicitatii nanoparticulelor, aceasta putand conduce la stres oxidativ, inflamatie, precum si distructii consecutive a proteinelor, membranelor si ADN-ului. Alte proprietati care influenteaza toxicitatea includ: compozitia chimica, forma, structura de suprafata, suprafata de schimb, agregare si solubilitate, precum si prezenta sau absenta altor grupe functionale a altor substante chimice. Din punct de vedere al carcinogenezei, studiile demonstreaza potentialul nanomaterialelor de a cauza mutatii ale ADN-ului si de a induce deteriorari structurale majore la nivel mitocondrial, chiar conducand la moartea celulara. Dintre riscurile sociale legate de dezvoltarea nanotehnologiei se poate aminti posibilitatea dezvoltarii de aplicatii militare in domeniul armelor biologice sau chimice, dar si imbunatatirea capacitatii de supraveghere prin intermediul nanosenzorilor, ceea ce produce ingrijorare pentru dreptul la viata privata. Nanomedicina implica utilizare nanotechologiei in folosul sanatatii umane. Utilizare nanothnologiei in diferite domenii ale terapeuticii a revolutionat campul medicinei, unde nanoparticulele cu dimensiuni variind intre 1-100 nm sunt proiectate si folosite pentru diagnostice si documentari. Azi, este posibil sa se asigure terapia la nivel molecular cu ajutorul acestor unelte, tratand boala si asistand in studiul patogenezei si al bolii. Medicamentele conventionale sufera de la limitari majore la efecte adverse care apar ca rezultat al non specificitatii actiunii medicamentului si lipsa eficacitatii datorata dozajului necorespunzator (agenti antidiabetici, chimioterapie). Proiectarea medicamentelor cu grad mai mare al specificitatii celulei amelioreaza eficacitatea si minimalizeaza efectele adverse. Metodele diagnostice cu grad inalt de sensibilitate faciliteaza detectarea bolii si asigura prognoze mai bune.

La ora actuala, sistemele de sanatate, in special cele din tarile dezvoltate, se confrunta cu o serie de afectiuni cronice extreme de costisitoare si impovaratoare. Astfel, afectiuni precum cancerul, diabetul, bolile neurologice degenerative (Alzheimer si Parkinson), afectiunile cardiovasculare, bolile mintale sau maladiile inflamatorii si infectioase reprezinta probleme majore atat pentru pacient, cat si pentru societate. Nanotehnologia este intens aplicata pentru a oferi terapie prin medicamentele diagnostice, pentru a asigura regenerarea tesutului, biosenzorilor si a altor instrumente apartinand biologiei celulare. Platformele variate ale nanotehnologiei (fullerene, nanotuburi, nanoparticule quantum dots, nanopori, dendrimeri, lipozomi, nanoprobe magnetice, nanoparticule radio controlate) sunt descarcate. Modalitati diferite de diagnosticare si tratare a bolilor, in special, cancer, au mari limitari din punct de vedere al sensibilitatii, specificitatii si toxicitatii medicamentelor. Mai nou, metode de detectare a cancerului bazate pe nanoparticule sunt cercetate. Ele sunt utilizate ca agenti de contrast, materiale fluorescente, instrumente pentru documentare moleculara si medicamente cu anticorpi de directionare. Nanoparticulele paramagnetice, nanoparticulele quantum dots, nanozomii sunt doar cateva dintre nanoparticulele folosite pentru diagnosticare.

Medicamente cu potential toxic inalt ca medicamentele chimioterapeutice pot fi administrate cu o siguranta mai mare datorita nanotehnologiei. Nanotehnologistul James Baker, din Statele Unite ale Americii, a dezvoltat o alta alternativa bazata pe unele dintre moleculele artificiale, cunoscute ca dendrimere.

Este vorba de structuri tridimensionale ramificate ce se pot proiecta la scara nanometrica, cu o extraordinara precizie. Dendrimerele au anumite capete libere care se pot cupla si, datorita acestor cuplari pot fi transportate molecule de natura diferita, de la agenti terapeutici la molecule fluorescente. In studiul sau, Baker aplica o puternica medicina impotriva cancerului, medicina provenita din unele ramuri ale dendrimerilor. In alta ordine de idei, incorporeaza agenti fluorescenti, asa cum a procedat cu acidul folic, vitamina necesara functionarii celulare. Bolile infectioase sunt si ele, pe de alta parte, unul din marile obiective ale medicinei actuale. Din acest motiv, doamna profesor Alonso si echipa sa au dezvoltat nanoparticule ce se pot administra sub forma unor simple picaturi nazale, ele fiind pana acum disponibile doar sub forma de solutii injectabile. Eficacitatea de care a dat dovada s-a demonstrat, pana in prezent, asupra tuturor vaccinurilor anti-tetanos si antidifterie. Folosirea nanotehnologiei in sfera medicala poate revolutiona, in viitor, metodele actuale de diagnostic si tratament; posibilitatea diagnosticarii si tratarii afectiunilor, inca din faza lor moleculara, va permite clinicienilor sa trateze cauza/originea bolii si chiar sa inlocuiasca tesuturi afectate. Prin utilizarea nanoingineriei se pot obtine si utiliza tesuturi artificiale pentru a inlocui organe afectate (rinichi, ficat) sau pentru a regenera nervi sau a produce implanturi care sa redea simturi pierdute, precum vederea sau auzul. La fel de importanta este si lupta impotriva diabetului. Si in acest domeniu, nanotehnologia are foarte multe de spus. Nanoparticulele, din punctul de vedere al doamnei profesor Alonso, sunt utilizate in experimente din anumite clinici pentru a testa utilizarea lor ca vehicule in ceea ce priveste administrarea insulinei pe cale orala, nazala sau pulmonara. Insa, doctorul Tejal Desai, profesor de bioinginerie in Boston, a creat un dispozitiv ce poate injecta medicamentul in circulatia sanguina, actionand astfel ca un pancreas artificial, eliberandu-se insulina. Scopul medicinei regenerative este acela de a folosi propria capacitate de regenerare a organismului uman pentru preventia si tratamentul conditiilor cronice invalidante, precum: diabetul zaharat, osteoartrita, afectiunile degenerative ale 7

aparatului cardiovascular si sistemului nervos central, traumatismele/accidentele. Gratie nanotehnologiei, pacienti cu astfel de afectiuni pot beneficia de ajutor prin dezvoltarea unor terapii revolutionare de regenerare tisulara in situ cu ajutorul chirurgiei minim invazive. In locul medicinei actuale, care trateaza simptome si incearca doar o intarziere a progresului bolii, terapiile viitorului se preocupa de corectarea conditiilor patologice folosind mecanismele proprii de regenerare ale organismului. Exemple in acest sens pot fi: stimularea regenerarii cartilajului articular in cazul osteoartritei, restabilirea profilului de eliberare fiziologica a insulinei la nivelul insulelor pancreatice sau stimularea mecanismelor proprii de regenerare la nivelul sistemului nervos central si al inimii. Nanotehnologia este esentiala in dezvoltarea terapiilor cost-eficiente pentru regenerarea tisulara in situ, acest lucru implicand nu numai o intelegere profunda a biologiei celulare, dar si identificarea modalitatilor efective de a declansa si controla procesul regenerativ. Aceasta strategie nanobiomimetica depinde de trei elemente de baza: biomateriale inteligente, molecule de semnalizare bioactive si celule. Biomaterialele sunt concepute pentru a reactiona pozitiv la schimbarile din mediul de proximitate, stimuland evenimentele regenerative specifice la nivel molecular, dirijand proliferarea si apoi diferentierea celulara, precum si productia si organizarea matricei extracelulare. Moleculele de semnalizare bioactive, care declanseaza procesele regenerative la nivel celular sunt si ele necesare in regenerarea tisulara. Nanotehnologiile ar putea activa eliberarea secventiala a proteinelor, peptidelor si genelor mimand reactia naturala declansatoare, in cascada. Ca rezultat al acesteia sunt produse materialele bioactive ce elibereaza molecule semnalizatoare la valori/nivele controlate, care la randul lor activeaza celulele in contact cu stimulii. Nanotehnologiile vor fi utile in indeplinirea a doua obiective majore: identificarea sistemelor de semnalizare pentru controlul potentialului de autovindecare a celulelor stem adulte endogene si dezvoltarea unui sistem tintit, eficient pentru terapia cu celule stem. Un impact urias il va avea si capacitatea de a implanta celule, materiale bioactive inteligente, care sa declanseze procesul de autovindecare prin propriile celule stem ale pacientului Rolul nanodiagnosticului este acela de a identifica boala in stadiul cel mai incipient posibil, iar nanotehnologia poate oferi instrumente de diagnostic cu sensibilitate, specificitate si validitate superioare metodelor actuale, clasice. Progresul inregistrat in domeniul diagnosticarii in-vivo are la baza cercetari in domeniul tehnicilor de imagistica moleculara, metodelor minim invazive sau implantologiei de nanodispozitive . Scopul imagisticii moleculare consta in crearea de agenti de detectare cu sensibilitate inalta, care sa poata, de asemenea, sa transporte si sa monitorizeze tratamentul. Acesta reprezinta conceptul de theranostics find, fight and follow (gaseste, lupta si urmareste), focalizat pe diagnosticarea precoce, tratamentul bolii si controlul acestuia. Dupa diagnosticarea prin imagistica moleculara a afectiunii, prin intermediul nanostructurilor specifice de contrast, acestea se pot combina cu un agent farmacologic activ si, astfel, pot fi folosite in tratamentul tintit al bolii respective, iar in final se realizeaza monitorizarea in timp a rezultatelor tratamentului prin imagistica secventiala. Nanotehnologia aplicata si in domeniul dermatologiei reprezinta unul dintre cele mai dezvoltate ramuri, pentru care interesul economic si stiintific creste. Pielea este primul organ ce intra in contact cu o multime de nanomateriale, variind de la pregatiri de actualitate, articole de imbracaminte sau produse casnice, la obiecte sportive si obiecte fabricate industrial. Nanotehnologia este foarte importanta in

procesul de fabricatie al produselor cosmetice, in special cu aplicabilitate in domeniul cosmeticelor anti-imbatranire. Ele sunt concepute pentru a patrunde pe sub straturile de piele i de a stimula producerea de celule noi de piele, ce ofer o nou suprafata si un aspect cu mult intinerit ajutand foarte mult in procesul de vindecare si regenerare al tesutului. Lotiunile de protectie solara si cremele anti-imbatranire sunt principalele produse de pe piata ce folosesc astazi nanotehnologia.

Nanotehnologia nu este insa un concept nou, a fost folosit pentru prima data in 1959, cand au fost lansate primele idei teoretice; se refera la controlul materiei la nivel atomic si molecular, compusi foarte mici (nanometrul este a milioana parte dintr-un milimetru diametrul firului de par uman fiind de 500 000 de ori mai mare) folositi pentru a furniza rezultate mult mai rapide si eficiente, ce fac din produsele cosmetice de astazi produse puternice. Aplicatiile nanomedicinei in dermatologie implica noi directii in ceea ce priveste diagnosticul medical, monitorizand si comparand tratamentele. Nanoparticule de aur, nanoparticulele quantum dots si nanoparticule magnetice sunt utilizate la nivelul dermoscopului, microscopului, spectroscopului, oferind totodata diagnostice precise si nenumarate modalitati terapeutice de tratament. n ceea ce privete bolile cardiovasculare i sechelele sale, nanomedicina are potentialul de a detecta i trata unele dintre principalele cauze de deces si invaliditate in tarile dezvoltate, inclusiv ateroscleroza, tromboza, i infarctul miocardic. Sechelele de boli cardiovasculare se numr printre principalele cauze de deces si invaliditate in tarile dezvoltate. Astfel, multe cercetari au fost ntreprinse n scopul de a preveni si trata sindromurile bolilor cardiovasculare. Tromboza subliniaza o serie de sindroame cardiovasculare, inclusiv infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, i embolia pulmonar. Din punct de vedere clinic, regimul de diagnosticare, utilizat pentru detectarea trombozelor se compune din ecografia Doppler, raze X sau RMN. Acest tip de informaii ar putea ajuta cu uurin n definitivarea tratamentului i eficacitatea acestuia. Astfel, cateva strategii de imagistica moleculara au fost dezvoltate pentru a vizualiza formarea trombusului si includ liganzi radiomarcati direcionati ctre alte componente ale trombusului, inclusiv fibrina. Infarctul miocardic aduce un raspuns inflamator masiv caracterizat prin recrutarea de neutrofile si macrofage la puntea miocardului. Acest rspuns este secvenial. Leucocitele recrutate secreta o serie de proteinaze, cum ar fi metaloproteinazele matriceale, i proteaze, cum ar fi catepsina B, n scopul de a facilita compensarea de resturi necrotice. Repararea eficient a miocardului este

completat ulterior prin depunerea de noi esuturi i de remodelare. Dac aceast vindecare este inadecvat, se poate ajunge n cele din urma la infarct. Incidena bolilor respiratorii i infeciilor este n cretere n ntreaga lume. n general, bolile respiratorii sunt fiziologic clasificate ca obstructive sau restrictive. n prezent, interesul pentru utilizarea sistemelor bazate pe nanotehnologie a luat amploare. Nanotehnologia ofer o gam larg de oportuniti pentru mbuntirea terapiei pentru bolile respiratorii i infecii, in special a fibrozei chistice. Nanomedicina se implica si in oftalmologie. Printre numeroasele boli ale ochilor, una dintre cele mai grave este glaucomul. Potrivit unor studii, unul din trei oameni cu varste cuprinse intre 60 si 75 de ani vor prezenta semnele acestei boli. De aceea, orice tratament cercetat de nanomedicina este bine venit.Pacienii ar face orice pentru a evita orbirea i, ca atare, exist o pia de miliarde de dolari in dezvoltarea de medicamente pentru bolile oftalmologice. Prin urmare, industria farmaceutic va sprijini interveniile noi i studiile clinice ale acestora n domeniul oftelmologiei. Ochiul este un organ foarte important pentru dezvoltarea nanomedicinei. Descoperirile recente n tratamentul de degenerescenta maculara si distrofii ale retinei au demonstrat c noile tehnologii medicale pot fi rapide i cu succes transpuse n tratamente relevante clinice. Ochiul este un organ mic, care ofer acces uor pentru aplicarea unei nano-tratament, fie ca o picatura sau ca o injecie n camera anterioara sau posterioara a ochiului. Distrugerea celulelor nervului optic remarcat n glaucom este rezultatul de creterii presiunii intraoculare, cauzat in parte de o acumulare de dioxid de carbon n ochi. Obiective de natura administrativa, legislativa si logistica ale nanomedicinei: Imbunatatirea cooperarii dintre mediul stiintific, partenerii din industrie si zona clinica/medicala: - transfer rapid de cunostinte si rezultate ale cercetarilor pentru aplicatii concrete din industrie si sfera medicala - diminuarea timpului in care pacientii pot beneficia direct de rezultate Dezvoltarea resursei umane: - formarea de tineri specialisti prin dezvoltarea unor programe specializate de master, doctorat si post-doctorat - incurajarea formarii unor colective de cercetatori multidisciplinare - perfectionarea profesionala cu ajutorul programelor de formare postdoctorala si programe de cooperare care sa stimuleze schimbul de experienta la nivel national si international Riscuri de esesc in realizarea obiectivelor
Puncte tari o Resursa umana inalt calificata numar mare de specialisti indeosebi din institute de cercetare si universitati o Expertiza si colaborari in numeroase proiecte atat la nivel national, cat si international in domeniul nanomedicinei (FP7, ERA-NET, COST, acorduri bilaterale cu diverse tari) o Existenta publicatiilor, brevetelor si produselor in domeniu o Infrastructura in unele institute si universitati include echipamente noi si performante specifice domeniului Puncte slabe o Echipe de cercetare multidisciplinare relative reduse ca numar o Instabilitatea resursei umane migrarea cercetatorilor tineri catre strainatate

10

universitati, industrie, zona medicala Oportunitati o Posibilitatea crearii unor noi locuri de munca o Dezvoltarea unor IMM-uri o Transfer tehnologic catre companii private, cu efecte in dezvoltarea economica o Cresterea calitatii vietii (contributie majora in special in tratamentul unor tipuri de cancer, boli cardiovasculare boli cronice degenerative) obtinerea unor metode, sisteme, produse de diagnostic si tratamente noi, eficiente si la pret redus Amenintari o Resursa financiara o Lipsa normelor legislative specifice o Cresterea costurilor de cercetare pentru obtinerea si lansarea pe piata a unor produse bio-medicale

o Necesitatea unei cercetari translationale (from bench to bedside) o Cooperare restransa intre institutii de cercetare-dezvoltare,

In cadrul sistemelor de sanatate, centrate pe pacient si pe managementul eficient al pacientului si pe dezvoltarea de politici sanitare inovatoare, nanomedicina reprezinta un segment a carui dezvoltare si exploatare poate duce la obtinerea de noi solutii cost-eficace si cost-eficiente ce vor aduce beneficii mari la nivel individual, precum si la nivelul sistemului sanitar si a societatii in general. Numeroasele domenii de aplicatie ale nanomedicinei, in care cercetatorii obtin deja rezultate promitatoare pentru care medicii se arata foarte interesati, reprezinta premize pentru continuarea cercetarilor privind utilitatea si aplicabilitatea in medicina a nanotehnologiilor. Focalizarea pe aspecte precum evaluarea posibilitatii de implementare, evaluarea riscului, evaluarea cost-eficacitatii, evaluarea acceptabilitatii in randul populatiei, dar si aspecte de ordin financiar, etic si legislativ, trebuie sa reprezinte una dintre directiile de dezvoltare viitoare, completand si amplificand astfel beneficiile descoperirilor practice obtinute.

BIBLIOGRAFIE 1. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20090129 - Aplicatii noi ale

nanotehnologiei in medicina 2. http://www.portalciencia.net/nanotecno/nanomedicina.html - Nanotehnologia si medicina 3. http://www.revista-hipocrate.ro/index.php?section=content&view=art&id=36 - Revista Hipocrate, interviu cu academicianul Dan Dascalu : Nanomedicina tiina de astzi pentru medicina de mine"

11

4. http://www.scribd.com/doc/38585859/5-Nanomedicina-medicina-viitorului Nanomedicina - medicina viitorului 5. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22175818 - Aplicatii ale nanomedicinei in curs de


dezvoltare in dermatologie 6. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20369034 - Nanomedicina si bolile

cardiovasculare 7. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20049795 - Nanomedicina in bolile respiratorii 8. http://www.imt.ro/NANOPROSPECT/participanti/prezentari/Prez_propunere %20directie%20strategica_Nanomedicina.pdf - Directii prioritare de aplicare a
nanotehnologiilor - NANOMEDICINA

Universitatea de Medicina si Farmacie Gr. T. Popa, Iasi Zbarcea Miruna Costina Seria A, grupa 2, an I, Medicina Generala

12