Sunteți pe pagina 1din 3

NICHITA STANESCU - LECTIA DESPRE CUB

Aici puteti gasi date bibliografice:http://www.romanianvoice.com/poezii/biblio/bib_stanescu.php Aici, gasiti diverse poezii, inclusiv recitate!!! http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/stanescu.php Neomodernismul nichitastanescian Incepand cu 1960, lirica romaneasca abandoneaza subordonarea fata de politic revenind treptat la principiile estetice . In acest context apare o noua generatie de poeti ,ale caror versuri abordeaza o noua forma de modernism , in lipsa altor modele . Dintre acestia se pot mentiona nume remarcabile precum Nicolae Labis , Nichita Stanescu , Marin Sorescu . Dupa Mihai Eminescu si Tudor Arghezi , Nichita Stanescu este al treilea inovator al limbajului poetic in literatura romana . Etapele creatiei : 1) Prima etapa cuprinde volumele de tinerete Sensul iubirii si O viziune a sentimentelor . Versurile exprima exuberanta specifica adolescentei . Eul se afla in armonie cu sine si cu lumea,care devine treptat singura certitudine ; teme si motive folosite : trezirea din somn , lumina , rasaritul , zborul , transparenta . 2) A doua etapa: lirismul devine interiorizat si reflexiv : Dreptul la timp , 11 Elegii , Oul si sfera , Rosu vertical , Necuvintele , In dulcele stil clasic . Constiinta lirica se scindeaza , timpul este perceput in mod dureros . Se creaza un cuplu simbolic creator opera . Poetul incepe sa abordeze miturile, in versiuni originale . Eul incepe cautarea tragica a sinelui . Apare si tema necuvintelor considerate de poet ca unicul limbaj propriu creatiei lirice . 3) A treia etapa contine volumele Maretia frigului , Epica magna , Operele imperfecte , Noduri si semne . In aceasta etapa se poate vorbi despre afrimarea unei orientari lirice proprii (nichitastanescianismul) . Poezia devine profund metaforica si simbolica . Pentru poet, liricul este singura realitate acceptabila . Poezia nu se scrie cu cuvinte, ci cu sine insusi . Trasaturi generale ale lirismului nichitastanescian : versuri care contrariaza permanent cititorul ; eul liric se afla intr-o permanenta confruntare cu sinele ganditor si creator ; poeticul este redefinit , luand nastere un nou limbaj liric , necuvintele ; poezia este singurul mod de cunoastere deplina a lumii si de participare la creatie ; sunt abordate toare marile teme ale liricii in viziune filozofica ; deseori ofera o perspectiva ironica , ludica a realului ; elementele abstracte sunt exprimate foarte concret , disparand limita dintre cele doua , astfel ca poezia are mai multe nivele de semnificatie ; limbajul liric este ambiguu pana la nefiresc si ermetic .

Lec ia despre cub

Se ia o bucat de piatr , se ciople te cu o dalt de snge, se lustruie te cu ochiul lui Homer, se r zuie te cu raze pn cubul iese perfect. Dup aceea se s rut de num rate ori cubul cu gura ta, cu gura altora i mai ales cu gura infantei. Dup aceea se ia un ciocan i brusc se f rm un col de-al cubului. To i, dar absolut to i zice-vor: - Ce cub perfect ar fi fost acesta de n-ar fi avut un col sf rmat!

Introducere: vezi mai sus Cuprins: Versurile deschid volumul Operele imperfecte aparut in 1979 si reprezinta o arta poetica deoarece pun accentul pe relatia dintre creator opera si publicul receptor . Pe de alta parte, poezia este si o meditatie in stil neomodernist despre miracolul frumosului vazut ca forma de perfectiune . In acest sens poezia isi justifica pozitia initiala in cadrul volumului ,care are ca problematica esentiala drumul catre perfectiune . Nu intamplator, el se incheie in mod simetric cu Lectia despre cerc , o alta metafora a creatiei si receptarii absolutului prin arta . Tema poeziei este conceptia despre perfectiunea artistica dintr-o dubla perspectiva , cea a creatorului ( poet ) si cea a publicului receptor . Totodata este prezenta si tema creatiei surprinsa in procesul realizarii ei . De asemenea, poetul abordeaza tema moderna a imperfectiunii in arta vazuta ca o replica la estetica uratului . Titlul contine substantivul lectie , care alaturi de verbele impersonale din text ilustreaza un punct de vedere didactic prin care artistul considera ca poate sa dezvaluie celorlalti calea de urmat pentru atingerea perfectiunii . In acest fel, interesul autorului se concentreaza de la inceput pe creatie vazuta ca o relatie dintre creator si publicul sau ( lumea ) . Titlul mai contine si metafora centrala a poeziei cu valoare de simbol , cubul . Acesta este un corp geometric ce sugereaza perfectiunea, dar totodata si o creatie a omului , deci , imperfecta si artificiala . Prin el , poetul neomodernist surprinde paradoxul creatiei umane, perfecta si imperfecta totodata . La nivelul versificatiei, cele 13 versuri formeaza o singura strofa care nu respecta regulile prozodiei clasice ( vers liber ) . Totusi, ritmul interior sustinut si prin repetitii da versurilor o muzicalitate aparte, ce transmite intensitatea actului creator . Textul poetic este stucturat in 2 parti .  Prima parte este formata din versurile 1-9 si exprima figurat, prin metafore, etapele muncii artistului in incercarea de a obtine desavarsirea . Dintre gesturile necesare crearii obiectului perfect fac parte : participarea organica la actul creatiei ( se ciopleste cu o dalta de sange ) , atingerea magica a creatiei cu vederea interioara a esentei lucrurilor ( se lustruieste cu ochiul lui Homer ) , transmiterea scanteii divine , iluminarii necesare operei de arta ( se razuieste cu raze ). A doua etapa este manifestarea iubirii fata de creatie in toate formele ei , progresiv : iubirea creatorului fata de opera sa , iubirea celor din jur fata de aceasta dar si iubirea care inobileaza a infantei , care flateaza orgoliul artistului : dupa aceea se saruta de nenumarate ori cubul / cu gura ta , cu gura altora / si mai ales cu gura infantei .  In partea a doua a poeziei, perspectiva se schimba total si surprinzator , fapt exprimat si prin adverbul brusc . Gestul sfaramarii unui colt al cubului exprima printr-o metafora faptul paradoxal ca perfectiunea creatiei poate fi perceputa numai prin imaginea imperfectiunii: Dupa aceea se ia un ciocan/si brusc se sfarama un colt de-al cubului.

 In ultimele 3 versuri , poetul ironizeaza viziunea majoritatii care , la unison, apreciaza artificialul , imperfectul multumindu-se doar sa viseze la perfectiune :Toti, dar absolut toti, zice-vor: <- Ce cub perfect ar fi fost acesta,/de n-ar fi avut un colt sfaramat!> Repetitia pronumelui toti subliniaza antiteza dintre creator si ceilalti in ceea ce priveste receptarea creatiei . Expresivitatea textului provine in primul rand din metaforizarea limbajului simplu . Imaginile artistice devin semnificative prin asocierea neobisnuita de cuvinte (a se da exemple diverse !) In concluzie , in aceasta creatie de maturitate poetul modern Nichita Stanescu reuseste sa exprime foarte sugestiv problema creatiei artistului pe care o situeaza dilematic intre creator si publicul receptor . Note 1. Concluzia se poate dezvolta in functie de cerinta eseului 2. Introducerea trebuie sa contina: referiri la autor, la etapele creatiei, integrarea poeziei in etapa corespunzatoare, eventual chiar sublinierea unor trasaturi ale lirismului nichitastanescian.