Sunteți pe pagina 1din 121

Dfam1

Titlul I FAMILIA , DREPTUL FAMILIEI, STAREA CIVIL~

I. Familia [i dreptul familiei


I.1. Conceptul [i caracteristicile familiei a) Privire istoric` asupra familiei \n societate Fenomen social, familia este o form` de rela]ii sociale dintre oameni lega]i \ntre ei prin c`s`torie sau rudenie. Din familie fac parte so]ii, p`rin]ii [i copiii, precum [i alte persoane \ntre care exist` rela]ii de rudenie; [i so]ii singuri (f`r` copii) formeaz` o familie. b) Definirea conceptului de familie Definirea no]iunii de familie poate fi f`cut` din punct de vedere sociologic [i juridic. |n sens sociologic, familia ca form` specific` de comunitate uman` desemneaz` grupul de persoane unite prin c`s`torie, filia]ie sau rudenie, care se caracterizeaz` prin comunitate de via]`, interese [i \ntrajutorare. |n cadrul rela]iilor de familie apar aspecte morale, psihologice, fiziologice [i economice \ntre cei care formeaz` comunitatea de via]` [i interese. Familia \ncepe prin a fi format` din so]i. Familia tipic` este aceea format` din p`rin]i [i copii. Familia d` na[tere urm`toarelor raporturi: de c`s`torie baza familiei; cele dintre so]i efectele c`s`toriei; cele dintre p`rin]i [i copii rezultatul raporturilor dintre so]i; cele dintre alte persoane care mai fac parte din familie. Sociologii disting familia simpl` sau nuclear` format` din p`rin]i [i copiii lor nec`s`tori]i [i familia extins` sau larg` format` [i din alte persoane dec\t \n primul caz. |n sens juridic, familia desemneaz` grupul de persoane \ntre care exist` drepturi [i obliga]ii care izvor`sc din c`s`torie, rudenie (inclusiv adop]ia), precum [i din alte raporturi asimilate rela]iilor de familie. |n acest \n]eles, familia este o realitate juridic` prin reglementarea ei de c`tre lege. No]iunea sociologic` [i cea juridic` de familie, de regul`, coincid, se suprapun. S\nt \ns` [i situa]ii c\nd aceast` coresponden]` nu exist`, sau \n unele cazuri raporturile juridice de familie exist` \n afara familiei considerat` din punct de vedere sociologic. c) Func]iile [i rolul familiei \n societate 1) Func]ia de procreere (reproducerea popula]iei, perpetuarea speciei umane) Aceast` func]ie asigur` reproducerea popula]iei, deoarece f`r` perpetuarea speciei umane societatea este de neconceput. Despre func]ia biologic` a familiei s-a spus c` familia este o realitate biologic` prin uniunea dintre b`rbat [i femeie [i prin procrea]ie. Copiii constituie, \n familie, un factor de coeziune, de echilibru moral [i juridic, de bucurie [i de \ncredere \n viitor; viitorul na]iunii. Func]ia biologic` poate fi influen]at`, \ntr-o oarecare m`sur`, de societate, depinz\nd de structura economic` a societ`]ii, a diferitelor organisme sociale [i de politic` de stimulare a natalit`]ii sau de fr\nare

Dfam2 a sporului popula]iei. Sprijinirea [i stimularea cre[terii natalit`]ii se realizeaz` \n bun` m`sur` prin mijloace juridice. 2) Func]ia economic` Func]ia economic` a familiei \[i g`se[te expresia \n ducerea \n comun a gospod`riei casnice [i comunitatea de bunuri a so]ilor, precum [i \n ajutorul acordat membrilor ei afla]i \n nevoie din cauza incapacit`]ii de a munci. Func]ia economic` a familiei se exprim` [i \n caracterul de unitate de produc]ie pe care-l are aceasta (de exemplu familia din mediul rural, familia me[te[ugarilor, a \ntreprinz`torilor economici). 3) Func]ia educativ` Familia a avut dintotdeauna un rol important \n educa]ia copiilor. Educa]ia \n familie are ca scop formarea unui om cu o dezvoltare multilateral` [i armonioas`. P`rin]ii s\nt datori s` creasc` copilul, \ngrijind de s`n`tatea [i dezvoltarea lui fizic`, de educarea, \nv`]`tura [i preg`tirea profesional` a acestuia, potrivit \nsu[irilor lui, spre a-l face folositor colectivit`]ii (art. 101 al. 2 Codul familiei). Func]ia educativ` a familiei a suferit schimb`ri determinate de evolu]ia societ`]ii. Exist` o unitate \ntre educa]ia \n familie [i educa]ia \n societate. Statul edicteaz` norme juridice [i stabile[te atribu]ii anumitor organe de stat, \n vederea asigur`rii desf`[ur`rii corespunz`toare a procesului educativ \n familie. I.2. Dreptul familiei defini]ie [i principii Dreptul familiei reprezint` totalitatea normelor juridice care reglementeaz` raporturile personale [i patrimoniale ce izvor`sc din c`s`torie, rudenie, adop]ie [i raporturi asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familie, \n scopul ocrotirii [i \nt`ririi familiei. Obiectul dreptului familiei Obiectul de reglementare al normelor dreptului familiei \l formeaz` raporturile de familie: a) Raporturile de c`s`torie Familia are la baz` c`s`toria liber consim]it` \ntre so]i (art. 44 pct. 1 Constitu]ie [i art. 1 al. 2 Codul familiei). Normele dreptului familiei reglementeaz` o serie de probleme referitoare la c`s`torie: \ncheierea c`s`toriei, desfiin]area [i desfacerea acesteia, raporturile personale [i patrimoniale dintre so]i; b) Raporturile care rezult` din rudenie Prin rudenie se \n]elege leg`tura dintre mai multe persoane care coboar` unele din altele sau care au un ascendent comun. |n primul caz rudenia este \n linie direct`, iar \n al doilea \n linie colateral`. c) Raporturile care rezult` din adop]ie efectele adop]iei difer`; d) Unele raporturi care s\nt asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familie Apar]in dreptului familiei: rela]ii rezult\nd din luarea spre cre[tere a unui copil, f`r` perfectarea adop]iei; raporturi dintre so]i [i copiii celuilalt so]; unele rela]ii \ntre fo[tii so]i [.a. a) Dreptul familiei ramur` autonom` \n sistemul dreptului rom#n |n sistemul nostru de drept, dreptul familiei a fost precedat de o serie de acte normative care, \n succesiunea lor, au marcat desprinderea dreptului familiei din dreptul civil. |nceputul acestei dezvolt`ri \l constituie Constitu]ia din 13 aprilie 1948, care cuprinde prevederi [i \n domeniul rela]iilor de familie; art. 105 dispunea expres revizuirea codurilor [i, \n general, a legilor, pentru punerea lor \n concordan]` cu Constitu]ia, preciz\nd c` de la intrarea sa \n vigoare

Dfam3 s\nt abrogate toate dispozi]iile Codului civil potrivnice principiului egalit`]ii \ntre b`rbat [i femeie fa]` de copiii lor. |nlocuirea vechilor texte incompatibile cu principiul egalit`]ii copiilor din afara c`s`toriei cu cei din c`s`torie [i cu principiul ocrotirii copiilor minori s-a realizat prin acte normative de sine st`t`toare (Decretul nr. 130.1949, Decretul nr. 131/1951). Constitu]ia din 1952 cuprinde prevederi interes\nd rela]ii de familie [i a dat posibilitatea consacr`rii dreptului familiei ca ramur` de sine st`t`toare prin adoptarea [i punerea \n aplicare a Codului familiei. Acesta se completeaz` cu o serie de acte normative. Constitu]ia din 1965, cu modific`rile ulterioare, a avut dispozi]ii [i de dreptul familiei. {i Constitu]ia din 1991 cuprinde dispozi]ii interes\nd dreptul familiei. b) Izvoarele dreptului familiei 1) Constitu]ia Romniei Din prevederile Constitu]iei rezult` c` familia, ca celul` de baz` a societ`]ii, este o institu]ie care se bucur` de protec]ie constitu]ional`. Mai multe constitu]ii ale statelor europene au prev`zut protec]ia familiei ca un obiectiv important al ordinii constitu]ionale. 2) Codul familiei Rela]iile de familie desemneaz` raporturile juridice care izvor`sc din c`s`torie, rudenie, adop]ie, precum [i cele asimilate rela]iilor de familie (raporturile juridice de familie). Codul familiei se refer` [i la familia restr\ns`, format` numai din so]i sau din ace[tia [i copii. 3) Codul civil Potrivit legisla]iei civile, cercul mo[tenitorilor legali este foarte mare, cuprinz\nd pe descenden]i [i ascenden]i, rudele \n linie colateral` p\n` la gradul IV inclusiv [i so]ul supravie]uitor. 4) Alte izvoare Familia formeaz` obiect de reglementare \n domeniul de aplicare a unor legi speciale: Legea nr. 114/1996, modificat` [i completat` prin O.U.G. nr. 40/1997 din aceea[i familie fac parte so]ii, copiii lor mionori [i majori, precum [i p`rin]ii so]ilor care locuiesc [i gospod`resc \mpreun`; Legea fondului funciar nr. 18/1991 art. 8 al.ult. prin familie se \n]eleg so]ii [i copiii nec`s`tori]i, dac` gospod`resc \mpreun` cu p`rin]ii lor; Legea nr. 67/1995 privind ajutorul social desemneaz`, de asemenea, familia. c) Leg`tura dreptului familiei cu alte ramuri ale dreptului Raporturile juridice cuprind caracteristici proprii multor ramuri de drept. Diferitele ramuri de drept nu se exclud reciproc, ci se aplic` separat sau concomitent, potrivit cu materia reglementat`. Este problema corela]iei ramurilor de drept. Deci [i dreptul familiei prezint` o leg`tur` cu celelalte ramuri de drept. 1) Leg`tura cu dreptul constitu]ional Vezi la izvoare 2) Leg`tura cu dreptul administrativ ??? 3) Leg`tura cu dreptul civil Vezi la izvoare 4) Leg`tura cu dreptul procesual civil [i dreptul procesual penal ??? 5) Leg`tura cu dreptul muncii Principiul egalit`]ii \n drepturi dintre femeie [i b`rbat 6) Leg`tura cu dreptul penal prevede infrac]iuni privind: abandonul de familie, rela]iile de familie cuprind \n condi]iile incriminate de

Dfam4 Codul penal pe to]i cei \ntre care exist` obliga]ia legal` de \ntre]inere (art. 305). d) Principiile fundamentale ale dreptului familiei Ajut` la darea solu]iei \n acele materii \n care legisla]ia nu este suficient de explicit` sau nu con]ine nici o reglementare [i la determinarea m`surii \n care dreptul familiei se completeaz` cu legisla]ia civil`. 1) Principiul libert`]ii consim]`m\ntului la \ncheierea c`s`toriei Art. 1 al. 3 Codul familiei prevede c` familia are la baz` c`s`toria liber consim]it` \ntre so]i (art. 44 al. 1 Constitu]ie). Oamenii trebuie s` se \ndrepte spre c`s`torie numai datorit` afec]iunii [i \nclina]iei lor reciproce. Art. 44 pct. 2 Constitu]ie prevede: c`s`toria religioas` se \ncheie dup` \ncheierea c`s`toriei civile. 2) Principiul egalit`]ii \n drepturi a so]ilor Acest principiu dep`[e[te limitele rela]iilor de familie, aplic\ndu-se \ntregului domeniu de rela]ii sociale, respectiv egalitatea \n drepturi dintre b`rbat [i femeie. Codul familiei se refer` expres la egalitatea femeii cu b`rbatul (art. 1 al. 4, art. 25, art. 97 al. 1), astfel rela]iile personale [i patrimoniale dintre so]i [i cele dintre p`rin]i [i copii s\nt reglementate \n lumina acestui principiu. {i Constitu]ia (art. 44 pct. 1) prevede c` familia se \ntemeiaz` pe egalitatea so]ilor. 3) Principiul monogamiei Codul familiei (art. 6) interzice c`s`toria b`rbatului c`s`torit sau femeii c`s`torite. Monogamia este o consecin]` fireasc` a dragostei, ca fundament al c`s`toriei. 4) Principiul ocrotirii familiei de c`tre stat Statul ocrote[te c`s`toria [i familia. Art. 1 pct. 1 Codul familiei prevede c` statul sprijin` dezvoltarea [i consolidarea familiei, prin m`suri economice [i sociale. Pentru a asigura stabilitatea familiei, Codul familiei reglementeaz` riguros condi]iile de fond [i cele de form` ale c`s`toriei, drepturile [i obliga]iile personale [i patrimoniale ale so]ilor, precum [i desfacerea acesteia prin divor]. Prin Constitu]ie (art. 44 pct. 2) prevede c` prin lege se reglementeaz` condi]iile de \ncheiere, de desfacere [i de nulitate a c`s`toriei. O importan]` deosebit` \n ocrotirea familiei au dispozi]iile Codului familiei privitoare la drepturile [i \ndatoririle p`rin]ilor fa]` de copiii lor minori. 5) Principiul ocrotirii intereselor mamei [i copilului Conform art. 1 al. 2 Codul familiei, se realizeaz` \n cadrul m`surilor dispuse de Codul familiei [i prin alte norme juridice. Prin H.G. nr. 103/1993 s-a \nfiin]at Comitetul Na]ional pentru Protec]ia Copilului, ca organ guvernamental. 6) Principiul exercit`rii drepturilor [i al \ndeplinirii \ndatoririlor p`rinte[ti \n interesul copiilor Conform art. 1 al. 4 [i art. 97 al.ult. Codul familiei, copii din afara c`s`toriei s\nt egali \n fa]a legii cu cei din c`s`torie (art. 44 pct. 3 Constitu]ie). 7) Principiul potrivit c`ruia membrii familiei s\nt datori s`-[i acorde unul altuia sprijin moral [i material Art. 2 Codul familiei.

Dfam5

II. Dreptul familiei [i starea civil`


II.1. No]iunea de stare civil` [i importan]a ei pentru statutul persoanei

a) No]iune Starea civil` este starea juridic` a persoanei, ce exprim` calitatea sa de subiect de drept [i este determinat` de apartenen]a acesteia la o anumit` uniune familial` sau conjugal`. Ea individualizeaz` persoana \n raport cu restul persoanelor, c\t [i \ntr-o comunitate familial`. b) Importan]a st`rii civile pentru statutul persoanei Via]a juridic`, \n general, este imposibil s` se desf`[oare f`r` existen]a unei modalit`]i de a diferen]ia fiecare persoan` de celelalte, f`r` posibilitatea individualiz`rii persoanei fizice. Elementele de individualizare a unei persoane s\nt considerate ca atribute ale persoanei [i se refer` la numele, domiciliul [i starea juridic` a persoanei. Starea juridic` sau statutul persoanei constituie acele calit`]i (elemente) de care legea leag` producerea unor efecte juridice [i care stabilesc identitatea juridic` a persoanei. Aceasta poate fi privit` din mai multe puncte de vedere: a) \n raport cu rela]iile persoanei fizice fa]` de societate, starea juridic` a acesteia exprim` statutul s`u \n func]ie de calitatea de cet`]ean al statului sau de str`in; b) din punct de vedere al situa]iei strict personale, starea juridic` reflect` statutul persoanei sub aspectul capacit`]ii sale; capacitatea civil` \nsumeaz` dou` componente: capacitatea de folosin]` capacitatea de a avea drepturi [i obliga]ii Na[terea atribuie de drept persoanei capacitate de folosin]`: \nregistrarea \n registrele de stare civil` pentru na[teri stabile[te data exact` de la care persoana \[i poate exercita capacitatea de folosin]`. capacitatea de exerci]iu posibilitatea de exercitare a drepturilor [i obliga]iilor, \ncheind personal [i f`r` ocrotitor acte juridice. |n raport de data na[terii se stabile[te [i capacitatea de exerci]iu, care este deplin` la \mplinirea v\rstei de 18 ani sau c\nd printr-o c`s`torie valabil`, \ncheiat` \nainte de aceast` dat`, a dob\ndit depline capacit`]i de exerci]iu. |ntre 1418 ani, minorul are o capacitate de exerci]iu restr\ns`. |nregistrarea decesului marcheaz` sf\r[itul capacit`]ii juridice (de folosin]` [i de exerci]iu) a unei persoane fizice. Ca efect al acestui fapt iau na[tere numeroase raporturi juridice: se transmite succesiunea patrimoniului persoanei fizice decedate asupra uneia sau mai multor persoane \n via]`; se deschide problema tutelei pentru eventualii copii minori; se desface c`s`toria etc. La data \nregistr`rii c`s`toriei, \ntre so]i iau na[tere raporturi patrimoniale. c) \n raport de rela]iile fa]` de familia din care face parte, starea juridic` a persoanei exprim` statutul s`u \n func]ie de rela]iile de filia]ie, rudenie sau afinitate. Astfel, apar o serie de calit`]i (atribute) ale persoanei fizice de care depinde na[terea sau stingerea unor drepturi [i obliga]ii, care

Dfam6 precizeaz` \nceputul personalit`]ii juridice (na[terea) [i rela]iile de familie ale persoanei. Atributele persoanei s\nt eviden]iate prin producerea unor acte sau fapte juridice, \n care sens distingem: acte (c`s`toria, divor]ul, adop]ia etc.) care precizeaz` pozi]ia persoanei fizice \n raporturile cu ceilal]i membri ai comunit`]ii familiale; fapte (na[terea [i moartea) care precizeaz` \nceputul [i sf\r[itul capacit`]ii juridice a unei persoane. II.2. a) ??? b) Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civil` Actul de stare civil` reprezint` instrumentul probator prin care se face dovada st`rii civile. Este un act autentic ce consemneaz` evenimentele de stare civil`, care pot caracteriza o persoan` (na[terea, decesul, c`s`toria). Conform art. 13 din Legea nr. 119/1996, starea civil` se dovede[te cu actele \ntocmite \n registrele de stare civil`, precum [i cu certificatele de stare civil` eliberate pe baza acestora. Deci actele de stare civil` s\nt dovezi autentice care confirm` producerea unor evenimente de stare civil` [i care reflect` starea civil` a unei persoane privind pozi]ia sa \ntr-o anumit` comunitate familial`. Actele de stare civil` cuprind \n con]inutul lor urm`toarele elemente: cel care individualizeaz` pozi]ia persoanei fizice ca subiect de drepturi \n raport de evenimentul de stare civil` ce se produce \n via]a acesteia; actul care precizeaz` pozi]ia juridic` a persoanei fizice \n familie, privind regulile de filia]ie. Actul de stare civil` este \nscrisul care se \ntocme[te \n registrul de stare civil`, de c`tre ofi]erul de stare civil`, semnat de c`tre acesta [i declarant. S\nt trei categorii de acte de stare civil`: de na[tere, de c`s`torie [i de deces. Aceste acte de stare civil` se \ntocmesc \n registre de stare civil`, \n dou` exemplare, ambele originale, [i se completeaz` manual, cu cerneal` special` de culoare neagr`, conform art. 2 din Legea nr. 119/1996. Conform Legii nr. 119/1996, actele de stare civil` se \ntocmesc \n interesul statului [i al persoanei [i servesc la cunoa[terea num`rului [i structurii popula]iei, a situa]iei demografice, la ap`rarea drepturilor [i libert`]ilor fundamentale ale cet`]enilor. II.3. Atribu]iile de stare civil` ale organelor administra]iei publice locale Cadrul legal de reglementare a st`rii civile Privire istoric`

a) Administra]ia public` [i actele de stare civil` Atribu]iile de stare civil` se \ndeplinesc de c`tre consiliile jude]ene [i de c`tre autorit`]ile administra]iei publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucure[ti, ora[elor [i comunelor prin ofi]erii de stare civil`, care s\nt: primarii municipiilor, sectoarelor, ora[elor, [i comunelor; [efii misiunilor diplomatice [i ai oficiilor consulare de carier` ale Romniei; comandan]ii de nave [i aeronave.

Dfam7 Ace[tia pot delega exercitarea atribu]iilor de ofi]er de stare civil` viceprimarului, secretarului sau altor func]ionari din aparatul propriu, respectiv unuia dintre agen]ii diplomatici sau func]ionarii consulari. Ofi]erul de stare civil` nu poate \ntocmi acte de stare civil` c\nd este parte sau declarant, caz \n care va delega o alt` persoan`. Competen]a ofi]erului de stare civil` este material` [i teritorial`. Ace[tia \[i exercit` atribu]iile numai \n limita unit`]ii administrativteritoriale determinat` de lege. Ofi]erii de stare civil` s\nt obliga]i s` \ntocmeasc` actele de stare civil` pentru cet`]enii rom#ni sau pentru persoanele f`r` cet`]enie [i \nregistreaz`, la cerere, actele sau faptele de stare civil` ale cet`]enilor str`ini care au domiciliul sau se afl` temporar pe teritoriul Rom#niei, \n acelea[i condi]ii ca [i pentru cet`]enii rom#ni. DAPL [i Ministerul de interne, prin Direc]ia de eviden]` a popula]iei, \ndrum` [i controleaz`, \n condi]iile legii, autorit`]ile administra]iei publice locale \n domeniul st`rii civile. Direc]ia de eviden]a popula]iei asigur` tip`rirea certificatelor de stare civil` [i a extraselor pentru transmiterea de men]iuni \n str`in`tate. Pe acestea se va imprima tenta de culoare corespunz`toare, av\nd la mijloc stema Rom#niei. Conform Metodologiei pentru aplicarea unitar` a dispozi]iilor Legii nr. 119/1996, prefec]ii, prin aparatul tehnic de specialitate, verific` legalitatea actelor adoptate de consiliul jude]ean [i de ofi]erii de stare civil` \n realizarea atribu]iilor conferite de prevederile Legii nr. 119/1996 [i aprob` comunicarea datelor \nscrise \n actele de stare civil`, \n cazuri temeinic justificate, la cererea autorit`]ilor publice, altele dec\t cele cu atribu]ii legale \n materie. Pre[edin]ii consiliilor jude]ene [i primarul general al municipiului Bucure[ti, secretarii consiliilor jude]ene [i secretarul general al municipiului Bucure[ti organizeaz`, prin servicii de specialitate, \ndrumarea [i controlul activit`]ii de stare civil` desf`[urat` de autorit`]ile administra]ei publice locale. Prim`riile municipale, ale sectoarelor municipiului Bucure[ti, or`[ene[ti [i comunale, prin serviciile de specialitate sau prin ofi]erii de stare civil`, \ndeplinesc urm`toarele atribu]ii de stare civil`: \ntocmesc la cerere sau din oficiu acte de na[tere, de c`s`torie [i de deces [i elibereaz` certificate doveditoare; \nscriu men]iuni pe marginea actelor de stare civil` aflate \n p`strare [i transmit comunic`ri de men]iuni pentru \nscriere \n registre, exemplarul I sau II, dup` caz; elibereaz` extrase de pe actele de stare civil`, precum [i dovezi privind \ntregistrarea unui act de stare civil`, la cererea persoanelor fizice; transmit forma]iunilor de eviden]` a popula]iei, p\n` la 5 ale lunii urm`toare, comunic`rile nominale pentru n`scu]ii vii, cet`]eni rom#ni, actele de identitate ale persoanelor decedate etc.; \ntocmesc buletine statistice de na[tere, de c`s`torie [i de deces conform Comisiei Na]ionale pentru Statistic`; atribuie codul numeric personal, pe baza listelor de coduri precalculate, pe care le arhiveaz` [i le p`streaz` \n condi]ii depline de securitate; propun anual necesarul de registre, certificate de stare civil`, formulare, imprimate auxiliare [i cerneal` special`, pentru anul urm`tor [i \l comunic` serviciului de specialitate din cadrul consiliului jude]ean etc Serviciile jude]ene de eviden]a popula]iei au atribu]ii de \ndrumare [i control a activit`]ii de stare civil`.

Dfam8 Forma]iunile teritoriale de eviden]` a popula]iei au, de asemenea, atribu]ii de control pe linie de stare civil`. b) Atribu]iile de stare civil` ale agen]ilor diplomatici [i consulari Misiunile diplomatice [i oficiile consulare de carier` ale Rom#niei \nregistreaz` actele [i faptele de stare civil` privind cet`]enii rom#ni, produse \n str`in`tate, \n condi]iile prev`zute de Legea nr. 119/1996 [i Metodologia de aplicare a Legii nr. 119/1996, [i elibereaz` certificate de stare civil`. II.4. Opera]iuni legale pentru stabilirea st`rii civile a persoanei

a) |ntocmirea actelor de stare civil` |nregistrarea actelor [i faptelor de stare civil` [i \nscrierea men]iunilor se fac la cerere, pe baza declara]iei persoanei obligate la aceasta, sau din oficiu, conform legii. Numele de familie [i prenumele se \nscriu a[a cum rezult` din actele de identitate, din certificatele de stare civil` [i din alte \nscrisuri prezentate de declarant sau primite de la autorit`]ile prev`zute de lege. |ntocmirea actelor sau faptelor de stare civil`, precum [i \nscrierea men]iunilor, se fac \n limba rom#n`, folosindu-se alfabetul latin. Ofi]erul de stare civil` este obligat s` verifice realitatea con]inutului declara]iei [i concordan]a acesteia cu actele de identitate, certificatele de stare civil` sau celelalte \nscrisuri prezentate de declarant. Actul de stare civil`, \ntocmit \n temeiul declara]iei, se semneaz` de ofi]erul de stare civil` [i de declarant. C\nd declarantul nu poate semna, ofi]erul de stare civil` men]ioneaz` aceasta pe act [i \l semneaz`. Este interzis s` se fac` [ters`turi, r`z`turi, prescurt`ri [i ad`ugiri \n actele de stare civil`. Actele de stare civil` \ntocmite de o persoan` care a exercitat \n mod public atribu]iile de ofi]er de stare civil`, conform legii, s\nt valabile, chir dac` acea persoan` nu avea aceast` calitate. Dac` na[terea sau decesul au loc \n tren, pe o nav` sau aeronav` ori alt mijloc de transport \n timpul c`l`toriei pe teritoriul Rom#niei, \ntocmirea actului de stare civil` se va face de autoritatea administra]iei publice locale a locului de cobor\re sau de debarcare. Dac` na[terea, c`s`toria sau decesul au lor pe o nav`, \n timpul unei c`l`torii \n afara apelor teritoriale rom#ne, evenimentul se \nregistreaz` \n jurnalul de bord de c`tre comandantul navei. Dac` na[terea sau decesul au loc pe o aeronav`, \n acelea[i condi]ii anterioare, evenimentul se \nregistreaz` \n carnetul de drum de c`tre comandantul aeronavei. |nregistr`rile f`cute \n jurnalul de bord sau \n carnetul de drum trebuie s` cuprind` toate datele necesare \ntocmirii actului de stare civil`, precum [i semn`turile prev`zute de lege, ele f`c\nd dovada evenimentului p\n` la \ntocmirea actului \n condi]iile al. 6 din Legea nr. 119/1996. Comandantul navei sau aeronavei elibereaz` o dovad` privind \nregistr`rile f`cute, iar la sosirea \n ]ar` \nainteaz` prin c`pit`nia portului, respectiv comandantul aeroportului, un extras de pe jurnalul de bord sau carnetul de drum, la autoritatea administra]iei publice locale a sectorului 1 al municipiului Bucure[ti, care va \ntocmi actul de stare civil`. |n caz de mobilizare, r`zboi, participare la misiuni de men]inere a p`cii, \n scop umanitar, MAN desemneaz` cadrele militare care \nregistreaz` actele [i faptele de stare civil` ale militarilor [i

Dfam9 personalului civil [i le comunic` autorit`]ilor administra]iei publice competente. Dac` oficiul de stare civil` refuz` s` \ntocmeasc` un act sau s` \nscrie o men]iune ce intr` \n atribu]iile sale, persoana nemul]umit` poate sesiza judec`toria \n raza c`reia domiciliaz`. Pe baza actelor de stare civil` se elibereaz` certificate de na[tere [i de c`s`torie titularilor sau reprezentan]ilor legali ai acestora, iar certificatele de deces membrilor familiei sau altor persoane \ndrept`]ite. |n certificatele de stare civil` nu vor fi preluate titlurile de noble]e, chiar dac` au fost \nscrise \n unele acte de stare civil`. Dac` certificatul de stare civil` nu a fost eliberat la data \ntocmirii actului, eliberarea acestuia se face la cererea scris` a persoanei \ndrept`]ite, care se depune la autoritatea administra]iei publice locale care are \n p`strare registrul de stare civil` sau a domiciliului sau a re[edin]ei peti]ionarului. b) Men]iuni pe actele de stare civil` |n actele de na[tere [i, c\nd e cazul, \n cele de c`s`torie sau de deces, se \nscriu men]iuni cu privire la modific`rile intervenite \n starea civil` a persoanei, \n urm`toarele cazuri: stabilirea filia]iei prin recunoa[tere sau hot`r\re judec`toreasc` definitiv` [i irevocabil` [i \ncuviin]area purt`rii numelui; contestarea recunoa[terii sau t`g`duirea paternit`]ii; c`s`torie, desfacerea, \ncetarea sau anularea c`s`toriei; adop]ie, desfacerea, \ncetarea sau anularea adop]iei; pierderea sau dob\ndirea cet`]eniei rom#ne; schimbarea numelui; deces; rectificare, completare sau anulare a actelor de stare civil` ori a men]iunilor \nscrise pe ele; schimbarea sexului, dup` r`m\nerea definitiv` [i irevocabil` a hot`r\rii judec`tore[ti, la cererea celui interesat, pe baza actului de recunoa[tere \ntocmit conform legii sau hot`r\rii judec`tore[ti definitive [i irevocabil`. |n cazul stabilirii filia]iei, men]iunile se fac pe actul de na[tere [i, dup` caz, de c`s`torie sau deces. |n cazul adop]iei cu efecte restr\nse se face pe actul de na[tere al celui adoptat, iar dac` este cazul, pe cel de c`s`torie. |n cazul anul`rii sau desfacerii adop]iei se \nscrie prin men]iune pe actul de na[tere ini]ial sau \n cel \ntocmit \n urma adop]iei, ori pe cel de c`s`torie. |ncetarea c`s`toriei prin deces sau prin declararea judec`toreasc` a mor]ii unuia dintre so]i, anularea sau desfacerea c`s`toriei se \nscriu prin men]iune pe actul de c`s`torie [i pe cele de na[tere ale fo[tilor so]i. Men]iunea se \nscrie din oficiu, pe baza comunic`rii primite de la ofi]erul st`rii civile care a \ntocmit actul de deces, a hot`r\rii judec`tore[ti definitive [i irevocabile, ori la cererea persoanei interesate. Men]iunile privind schimbarea numelui se \nscriu pe actele de stare civil`. Men]iunile privind acordarea sau pierderea cet`]eniei rom#ne se \nscriu pe actul de na[tere [i pe cel de c`s`torie. La cerere, se pot elibera (art. 11 din Legea nr. 119/1996) certificate de stare civil` cu men]iunile \nscrise; certificatele de stare civil` eliberate anterior se retrag [i se anuleaz`. c) Reconstituirea \n \ntocmirea ulterioar` a actelor de stare civil` Reconstituirea actelor de stare civil` se face la cerere, dac`:

Dfam10 a) Registrele de stare civil` au fost pierdute sau distruse, \n totalitate sau \n parte. b) Actul de stare civil` a fost \ntocmit \n str`in`tate [i nu poate fi procurat certificatul sau extrasul de pe acest act. |ntocmirea ulterioar` a actelor de stare civil` se poate cere dac` \ntocmirea actului de stare civil` a fost omis`, de[i au fost depuse actele necesare sau de[i a fost luat consim]`m\ntul so]ilor de ofi]erul de stare civil`. Cererea de reconstituire sau de \ntocmire ulterioar` a unui act de stare civil`, \nso]it` de actele doveditoare, se depune la autoritatea administra]iei publice locale competent` sau a locului de domiciliu al persoanei interesate. Cererea se solu]ioneaz` \n termen de 30 zile prin dispozi]ie a primarului, care se comunic` solicitantului \n termen de 10 zile de la emitere. Dispozi]ia poate fi contestat` la instan]a judec`toreasc` \n a c`rei raz` teritorial` \[i are sediul autoritatea emitent`. d) Anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civil` [i a men]iunilor Se pot face numai \n temeiul unei hot`r\ri judec`tore[ti definitive [i irevocabile. Sesizarea instan]ei judec`tore[ti se face de c`tre persoana interesat`, de c`tre autoritatea administra]iei publice locale, de c`tre consiliul jude]ean sau de parchet. Cererea se solu]ioneaz` de judec`toria \n a c`rei raz` teritorial` se afl` domiciliul sau sediul acestora, pe baza cercet`rilor efectuate de poli]ie [i a concluziilor procurorului. Actele de stare civil` reconstituite nu pot fi rectificate sau completate. Anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civil` [i a men]iunilor \nscrise pe acestea se \nscriu numai prin men]iune pe actul de stare civil` corespunz`tor. II.5. Persoanele care fac declara]ii \n vederea \ntocmirii actelor de stare civil`

a) Declara]ia pentru \ntocmirea actului de na[tere Declara]ia na[terii se face \n termen de 15 zile pentru copilul n`scut viu [i \n termen de 3 zile pentru copilul n`scut mort. Termenele se socotesc de la data na[terii. Dac` copilul n`scut viu a decedat \nl`untrul temenului de 15 zile, declararea na[terii se face \n termen de 24 ore de la data decesului. Pentru copilul n`scut mort se \ntocme[te numai actul de na[tere. Au obliga]ia de a face declara]ia de na[tere oricare dintre p`rin]i, iar dac` ace[tia nu pot, obliga]ia declar`rii revine medicului, persoanelor care au fost de fa]` la na[tere sau personalului din unitatea \n care a avut loc na[terea, rudelor sau vecinilor care au luat cuno[tin]` despre na[terea unui copil. Dac` declara]ia a fost f`cut` dup` expirarea termenului, dar \nl`untrul termenului de un an de la na[tere, \ntocmirea actului de na[tere se face cu aprobarea primarului sau a celor competen]i. Dac` declara]ia a fost f`cut` dup` trecerea unui an de la data na[terii, \ntocmirea actului se face \n baza hot`r\rii judec`tore[ti definitive [i irevocabile. Ac]iunea se introduce la judec`toria \n a c`rei raz` teritorial` are domiciliul persoana interesat` sau unde are sediul institu]ia de ocrotire a copilului. Pentru solu]ionare, instan]a solicit` poli]iei

Dfam11 verific`ri pentru stabilirea identit`]ii, precum [i avizul medicului legist cu privire la v\rsta [i sexul persoanei al c`rei act de na[tere se cere a fi \ntocmit. Judecarea cauzei se face cu participarea procurorului. Identic se procedeaz` [i \n cazul \n care na[terea unui cet`]ean rom#n s-a produs \n str`in`tate, iar declara]ia de na[tere se face \n ] ar`. |ntocmirea actului de na[tere al copilului g`sit se face \n termen de 30 zile de la data g`sirii copilului, la autoritatea administra]iei publice locale \n raza administrativ-teritorial` \n care a fost g`sit, pe baza procesului-verbal \ntocmit de poli]ie, de medic [i de reprezentantul autorit`]ii administra]iei publice locale, c`ruia \i revine [i obliga]ia de a face declara]ia de \nregistrare a na[terii. Persoana care a g`sit copilul este obligat` s` anun]e poli]ia \n termen de 24 ore [i s` prezinte copilul cu toate obiectele [i \nscrisurile aflate asupra lui. Procesulverbal trebuie s` con]in` data, locul [i \mprejur`rile \n care a fost g`sit copilul, sexul, data presupus` a na[terii (an, lun`, zi) stabilit` de medic, de institu]ia sau de persoana c`reia i-a fost \ncredin]at copilul. Reprezentantul autorit`]ii administra]iei publice locale va lua m`suri de ocrotire a minorului conform legii. Privind copilul abandonat de c`tre mam` \n spital, conduc`torul unit`]ii sanitare are obliga]ia s` sesizeze poli]ia \n termen de 24 ore de la constatarea acestui fapt. Dac` \n termen de 30 zile nu a fost stabilit` identitatea mamei, \ntocmirea actului de na[tere se va face pe baza certificatului medical constatator al na[terii [i a procesuluiverbal \ncheiat de poli]ie, de conduc`torul unit`]ii sanitare [i de reprezentantul autorit`]ii administra]iei publice locale care are [i obliga]ia de a face declara]ia de \nregistrare a na[terii. |n cazurile c\nd nu se cunosc numele de familie [i prenumele copilului, acestea se stabilesc prin dispozi]ie de c`tre primarul localit`]ii unde se \nregistreaz` na[terea. b) |ntocmirea actului de c`s`torie C`s`toria se \ncheie de c`tre ofi]erul de stare civil`, la sediul autoritatea administra]iei publice locale a municpiului, ora[ului sau comunei \n a c`rei raz` administrativ-teritorial` \[i are domiciliul sau re[edin]a unul dintre viitorii so]i. Declara]ia de c`s`torie se face personal de c`tre viitorii so]i, \n scris, la autoritatea local` unde urmeaz` a se \ncheia c`s`toria. Ofi]erul de stare civil` solicit` viitorilor so]i s` prezinte actele de identitate, certificatele de na[tere, certificatele medicale privind starea s`n`t`]ii acestora, iar c\nd e cazul, dovezi privind desfacerea sau \ncetarea c`s`toriei. C`s`toria se \ncheie \n termen de 10 zile, \n care se cuprind at\t ziua c\nd a fost f`cut` declara]ia de c`s`torie, c\t [i ziua \n care se oficiaz` c`s`toria. Ofi]erul de stare civil` nu \ncheie c`s`toria dac` constat` c` nu s\nt \ndeplinite cerin]ele legii, consemn\nd refuzul \ntr-un procesverbal. La \ncheierea c`s`toriei, ofi]erul de stare civil` ia consim]`m\ntul viitorilor so]i, \i declar` c`s`tori]i, dup` care le cite[te dispozi]iile din Codul familiei privitoare la drepturile [i \ndatoririle so]ilor [i \ntocme[te actul de c`s`torie. Actul de c`s`torie se semneaz` de c`tre so]i, cu numele de familie stabilit s`-l poarte \n timpul c`s`toriei, [i de c`tre ofi]erul de stare civil`. c) |ntocmirea actului de deces |ntocmirea actului de deces se face de autoritatea administra]iei publice locale \n a c`rei raz` administrativ-teritorial` s-a produs

Dfam12 decesul, pe baza declara]iei verbale f`cute de membrii familiei decedatului, iar \n lipsa acestora de c`tre colocatari, vecini, medicul sau altcineva, [i a certificatului medical constatator al decesului. Declarantul va depune certificatul medical constatator al decesului [i actul de identitate. Declararea decesului se face \n termen de 3 zile de la data \ncet`rii din via]` a persoanei. C\nd decesul nu a fost declarat \n termen, \ntocmirea actului de deces se face cu aprobarea parchetului. Dac` decesul se datoreaz` unei sinucideri, accident sau altor cauze violente, ca [i \n cazul g`sirii unui cadavru, declararea se face \n termen de 48 de ore, socotit din momentul decesului sau al g`sirii cadavrului. Dup` \ntocmirea actului de deces, ofi]erul de stare civil` elibereaz` declarantului o adeverin]` de \nhumare sau de incinerare a cadavrului. |ntocmirea actului de deces \n baza unei hot`r\ri judec`tore[ti definitive declarative de moarte se face din oficiu sau la cererea persoanei interesate, dup` caz, la autoritatea administra]iei publice locale de la: locul de na[tere al celui declarat mort; domiciliul celui declarat mort, \n cazul c\nd actul de na[tere a fost \ntocmit la autorit`]ile locale din str`in`tate; domiciliul persoanei care a solicitat declararea jduec`toreasc` a mor]ii, \n situa]ia \n care locul na[terii [i domiciliul declarantului nu s\nt cunoscute. Rolul instan]elor judec`tore[ti \n stabilirea corect` a st`rii civile a persoanei Tratat mai sus. II.7. Dovada st`rii civile a) Considera]ii generale Starea civil` se dovede[te cu acte \ntocmite \n registrele de stare civil`, precum [i cu certificatele de stare civil` eliberate pe baza acestora. Actele de stare civil` fac dovada p\n` la constatarea falsului prin hot`r\re judec`toreasc` definitiv`, iar pentru celelalte \nscrieri p\n` la proba contrar`. b) For]a probant` a actelor de stare civil` |ntocmirea, anularea, rectificarea sau completarea ori reconstituirea actelor de stare civil`, precum [i orice \nscrieri f`cute pe actele de stare civil`, s\nt opozabile oric`rei persoane p\n` la proba contrar`. Starea civil` se poate dovedi prin orice mijloc de prob` \n fa]a instan]ei judec`tore[ti [i \n fa]a autorit`]ilor administra]iei publice locale c\nd se solicit` reconstituirea actelor de stare civil`, \n urm`toarele situa]ii: nu au existat registre de stare civil`; registrele de stare civil` au fost pierdute sau distruse \n totalitate sau \n parte; nu este posibil` procurarea din str`in`tate a certificatelor de stare civil` sau a extraselor dup` actele de stare civil`; \ntocmirea actelor de stare civil` a fost omis`. II.6.

Dfam13 Contraven]ii reglementate de prevederile Legii nr. 119/1996 \n regimul actelor de stare civil` Conform legii penale, nu s\nt considerate infrac]iuni: a) de]inerea f`r` drept a certificatului de stare civil` al altei persoane; b) nedeclararea na[terii sau decesului \n condi]iile [i termenele prev`zute; c) neasigurarea conserv`rii [i securit`]ii registrelor [i a certificatelor de stare civil` conform normelor; d) necomunicarea la autorit`]ile administra]iei publice locale competente, de ofi]erul de stare civil`, a men]iunilor, a copiilor de pe deciziile de admitere a schimb`rii numelui, ne\nscrierea men]iunilor pe actele de stare civil` ori netransmiterea celui de-al doilea exemplar al registrelor de stare civil` la consiliul jude]ean \n termen de 30 zile de la data c\nd filele au fost completate; e) neprezentarea certificatelor de stare civil` sau a extraselor eliberate de autorit`]ile str`ine, ofi]erului de stare civil` de la locul de domiciliu; f) omiterea declar`rii, \n fa]a ofi]erului de stare civil`, a unor date referitoare la starea civil` a persoanelor sau declararea lor \n mod inexact; g) neverificarea de ofi]erul de stare civil` a realit`]ii con]inutului declara]iei [i a concordan]ei acesteia cu actele de identitate; h) comunicarea datelor \nscrise \n actele de stare civil` \n alte condi]ii dec\t cele prev`zute de art. 69 din Legea nr. 119/1996; i) neeliberarea de c`tre personalul medico-sanitar competent, \n termenele legale de declarare a na[terii [i a decesului, a certificatelor medicale constatatoare ale acestor fapte; j) pierderea sau deteriorarea certificatelor de stare civil`; k) oficierea de c`tre deserven]ii cultelor a serviciului religios, f`r` a li se fi prezentat certificatul emis de autorit`]ile locale; l) \nregistrarea unui act de stare civil` cu \nc`lcarea comepten]ei teritoriale; m) efectuarea de r`zuiri, [ters`turi \n cuprinsul actelor de stare civil`; n) netransmiterea comunic`rilor privind \nregistrarea na[terii cet`]enilor rom#ni cu domiciliul \n Romnia ori a modific`rilor intervenite \n statutul civil al persoanei; o) nerespectarea termenului prev`zut de lege privind sesizarea poli]iei despre g`sirea unui copil sau abandonarea acestuia \ntr-o unitate sanitar`; p) \nhumarea sau incinerarea cadavrului f`r` prezentarea documentului prev`zut la art. 40 din Legea nr. 119/1996. Contraven]iile men]ionate se sanc]ioneaz` cu amend`. Constatarea contraven]iilor [i aplicarea sanc]iunilor se fac de c`tre primari, de persoanele \mputernicite prin dispozi]ia pre[edintelui consiliului jude]ean sau prin ordin al prefectului, precum [i de c`tre poli]i[tii cu atribu]ii \n acest domeniu. II.8.

Titlul II C~S~TORIA

Dfam14

I. |ncheierea c`s`toriei
I.1. No]iunea [i caracterele c`s`toriei a) No]iunea [i scopul c`s`toriei Legea folose[te termenul de c`s`torie \n dou` sensuri: actul juridic pe care \l \ncheie cei ce vor s` se c`s`toreasc`; situa]ia juridic` \n principiu permanent` a celor c`s`tori]i. Tr`s`turile principale ale ambelor sensuri ale c`s`toriei s\nt cuprinse \n defini]ia acesteia: C`s`toria este uniunea liber consim]it` \ntre un b`rbat [i o femeie \ncheiat` potrivit prevederilor legale, cu scopul de a \ntemeia o familie, [i reglementat` de normele imperative ale legii. Termenul de c`s`torie poate avea \n]elesul de institu]ie juridic` (adic` ansamblul normelor juridice care reglementeaz` c`s`toria), act juridic [i situa]ie juridic`. Termenul de uniune din defini]ie poate sugera at\t ideea de act juridic, c\t [i ideea unor raporturi juridice statornicite \ntre so]i. |n cazul c`s`toriei, scopul urm`rit de ambele p`r]i este comun, [i anume acela de a \ntemeia o familie. Efectele c`s`toriei s\nt prestabilite de lege, voin]a p`r]ilor neav\nd dec\t rolul de a determina aplicarea statutului legal al c`s`toriei, f`r` posibilitatea de a-l modifica \n vreun fel de c`tre cei ce se c`s`toresc. C`s`toria nu poate fi afectat` de modalit`]i (condi]ia [i termenul). De asemenea, ea nu poate lua sf\r[it prin acordul de voin]` al so]ilor, ci poate fi desf`cut` prin divor], \n condi]iile stabilite de lege. b) Caracterele c`s`toriei Din defini]ia c`s`toriei rezult` c` aceasta are mai multe caractere: 1. este o uniune dintre un b`rbat [i o femeie se \ncheie \ntre b`rbat [i femeie; 2. este liber consim]it` exprimarea consim]`m\ntului liber al celor ce se c`s`toresc este garantat` prin dispozi]iile legale, ce permit \ncheierea acesteia bazat` pe afec]iunea reciproc` a viitorilor so]i; 3. este monogam` caracterul exclusivist al dragostei implic` monogamia; dispozi]iile legale asigur` caracterul monogam al c`s`toriei; 4. se \ncheie \n formele cerute de lege are un caracter solemn, exprimat prin aceea c` se \ncheie \ntr-un anumit loc, \n fa]a unei autorit`]i de stat, \ntr-o zi dinainte fixat`, \n prezen]a ambilor so]i etc.; 5. are un caracter civil \ncheierea [i \nregistrarea c`s`toriei s\nt de competen]a exclusiv` a autorit`]ii de stat; 6. se \ncheie pe via]` \n principiu, leg`tura c`s`toriei este menit` s` d`inuiasc` \ntre so]i pe tot timpul vie]ii lor, \ns` se poate desface prin divor]; 7. se \ntemeiaz` pe deplina egalitate \n drepturi dintre b`rbat [i femeie egalitatea se refer` at\t la condi]iile \n care se \ncheie c`s`toria, c\t [i la rela]iile dintre so]i sau dintre ace[tia [i copiii lor; 8. se \ncheie \n scopul \ntemeierii unei familii c`s`toria este ocrotit` de lege, deoarece constituie baza familiei; \ntemeierea rela]iilor de familie constituie con]inutul c`s`toriei, cauza necesar` [i determinant` a acesteia. I.2. Condi]iile de fond ale c`s`toriei |n \n]eles restr\ns, condi]iile de fond ale c`s`toriei s\nt: \nf`]i[ate sub form` pozitiv` (adic` trebuie s` existe pentru a putea \ncheia c`s`toria): diferen]a de sex, v\rsta legal` pentru

Dfam15 c`s`torie, consim]`m\ntul la c`s`torie, comunicarea reciproc` a st`rii s`n`t`]ii viitorilor so]i; condi]ii de fond negative sau impedimente la c`s`torie (\mprejur`ri de fapt sau de drept a c`ror existen]` \mpiedic` \ncheierea c`s`toriei): existen]a unei c`s`torii nedesf`cute a unuia dintre so]i, rudenia, adop]ia, tutela, aliena]ia [i debilitatea mintal`. a) Diferen]a de sex Condi]ie evident`, astfel \nc\t legea nu o consacr` expres. |n principiu, sexul fiec`ruia dintre viitorii so]i se stabile[te cu ajutorul certificatului de na[tere, care are o rubric` \n acest sens. Din reglementarea rela]ilor de familie (Codul familiei) rezult` c` se poate \ncheia c`s`toria numai \ntre persoane de sex diferit. b) V\rsta legal` pentru c`s`torie 1) V\rsta minim` Legea stabile[te v\rsta minim` pentru \ncheierea c`s`toriei. Cerin]a legal` are la baz` urm`toarele ra]iuni: de ordin biologic [i eugenic viitorii so]i trebuie s` aib` aptitudinea fizic` de a se c`s`tori, adic` s` fi ajuns la v\rsta pubert`]ii; de ordin psihic [i moral viitorii so]i s` aib` aptitudinea moral` de a \ncheia c`s`toria; consim]`m\ntul con[tient, liber [i personal al viitorilor so]i implic` cel pu]in o anumit` v\rst`. V\rsta minim` pentru c`s`torie este de 18 ani \mplini]i pentru b`rbat [i de 16 ani \mplini]i pentru femeie (art. 4 Codul familiei). Dispensa de v\rst`, \n anumite \mprejur`ri, pentru femeia ce nu a \mplinit v\rsta de 16 ani, se acord` de primarul general al municipiului Bucure[ti sau de pre[edintele consiliului jude]ean, dup` \ndeplinirea urm`toarelor condi]ii: femeia a \mplinit 15 ani; exist` motive temeinice care justific` dispensa (de exemplu graviditatea, boala); exist` un aviz dat de un medic oficial. 2) Lipsa v\rstei maxime matrimoniale Legea nu stabile[te o v\rst` maxim` p\n` la care se poate \ncheia c`s`toria, de aceea se poate \ncheia chiar la extrem` b`tr\ne]e. 3) Diferen]a de v\rst` maxim` Legea nu stabile[te o asemenea diferen]` \ntre viitorii so]i. c) Consim]`m\ntul la c`s`torie 1) Necesitatea consim]`m\ntului liber Constitu]ia Rom#niei (art. 44 pct. 1) [i Codul familiei (art. 1 al. 3, art. 16 [i 17) prev`d: c`s`toria se \ncheie prin consim]`m\ntul liber al viitorilor so]i. Acest consim]`m\nt este de esen]a c`s`toriei. |n sens juridic, consim]`m\ntul liber la c`s`torie \nseamn` lipsa viciilor de consim]`m\nt (eroare, dol [i violen]`). 2) Lipsa consim]`m\ntului la c`s`torie Se \nt\lne[te rar; teoretic pot ap`rea urm`toarele situa]ii \n practic`: eroarea \n constatarea \ncheierii c`s`toriei, c\nd unul dintre so]i r`spunde nu sau tace la \ntrebarea ofi]erului de stare civil` privind \ncheierea c`s`toriei, iar ofi]erul a declarat totu[i c`s`toria \ncheiat`; lipsa vremelnic` a facult`]ilor mintale ale unuia dintre so]i, cazuri de aliena]ie sau debilitate mintal` (lipsa discern`m\ntului); c`s`toria fictiv` \ncheiat` cu alt scop dec\t cel de a \ntemeia o familie.

Dfam16 3) Viciile de consim]`m\nt |n materia c`s`toriei reglementarea viciilor de consim]`m\nt prezint` unele particularit`]i fa]` de dreptul comun, neg`sindu-[i aplicarea leziunea. Viciile de consim]`m\nt ale c`s`toriei s\nt: eroarea este viciu de consim]`m\nt numai dac` poart` asupra identit`]ii fizice a celuilalt so] (art. 21 Codul familiei); eroarea asupra identit`]ii civile (adic` asupra st`rii civile) a celuilalt viitor so] nu constituie viciu de consim]`m\nt la c`s`torie; dolul (viclenia) viciaz` consim]`m\ntul viitorului so] prin eroarea provocat` ca urmare a mijloacelor viclene folosite \mpotriva sa; fiind o eroare provocat`, dolul cuprinde un element subiectiv (eroarea) [i un element obiectiv (mijloacele viclene folosite pentru a provoca eroarea; reticen]a). |n materia c`s`toriei este viciu de consim]`m\nt numai dolul principal, nu [i dolul incipient (regimul c`s`toriei fiind prestabilit de lege). Dolul poate purta asupra unor elemente de identitate fizic` a celuillt so], asupra unor calit`]i ale viitorului so] etc. violen]a viciaz` consim]`m\ntul viitorului so] prin teama ce i-a fost provocat` ca urmare a constr\ngerii fizice sau morale exercitate \mpotriva sa; cuprinde un element obiectiv (constr\ngerea) [i un element subiectiv (teama insuflat` care determin` lipsa de libertate a consim]`m\ntului). Privind c\mpul de aplicare al violen]ei, se apic` regulile dreptului comun, dar \n condi]iile specifice c`s`toriei. 4) Consim]`m\ntul este actual Consim]`m\ntul la c`s`torie trebuie s` existe chiar \n momentul \ncheierii acesteia, adic` el este actual. Din caracterul actual rezult` c` acesta se exprim` personal de c`tre fiecare so] [i \n mod simultan. d) Comunicarea reciproc` a st`rii s`n`t`]ii Pentru \ncheierea c`s`toriei, viitorii so]i s\nt obliga]i s` declare c` [i-au comunicat reciproc starea s`n`t`]ii lor. Aceast` comunicare se realizeaz` prin certificate medicale privind pe viitorii so]i, care se anexeaz` la declara]ia de c`s`torie. Scopul acestei cerin]e legale este ca fiecare dintre viitorii so]i s` cunoasc` starea s`n`t`]ii celuilalt [i din considerente de ordin medical, eugenic. I.3. Impedimente la c`s`torie a) Bigamia Conform art. 4 Codul familiei, nu se poate c`s`tori persoana care este c`s`torit` principiul monogamiei, care st` la baza c`s`toriei. | nc`lcarea monogamiei se nume[te bigamie (poligamie), care este sanc]ionat` at\t civil (art. 5 [i 19 Codul familiei), c\t [i penal (art. 303 Cod penal). Dac` s-a \ncheiat o nou` c`s`torie, iar prima se desface prin divor], este bigamie dac` data desfacerii primei c`s`torii este ulterioar` datei \ncheierii celei de-a doua. |n cazul \n care so]ul celui declarat mort prin hot`r\re judec`toreasc` se rec`s`tore[te, iar ulterior cel declarat mort reapare, anul\ndu-se hot`r\rea declarativ` de moarte, c`s`toria nou` este valabil`, prima c`s`torie consider\ndu-se desf`cut` la data \ncheierii celei de-a doua. Pentru so]ul rec`s`torit nu exist` bigamie. b) Aliena]ia [i debilitatea mintal` Art. 9 Codul familiei dispune c` este oprit s` se c`s`toreasc` alienatul [i debilul mintal, precum [i cel care este lipsit vremelnic de

Dfam17 facult`]ile mintale, c\t timp nu are discern`m\ntul faptelor sale. Deci reglementeaz` dou` situa]ii: privind alienatul [i debilul mintal; privind pe cel lipsit vremelnic de facult`]ile mintale. Pentru alienatul mintal legea nu distinge, deci nu se pot c`s`tori, f`r` a deosebi dac` se g`sesc ori nu \n momente de luciditate; \ns` cel lipsit vremelnic de facult`]ile mintale nu se poate c`s`tori c\t timp nu are discern`m\ntul faptelor sale; \n momentele de luciditate, el poate \ncheia c`s`toria. Finalitatea urm`rit` de lege, \n spe]`, este aceea de a asigura raporturi normale \n cadrul c`s`toriei, at\t \ntre so]i, c\t [i \ntre ace[tia [i copii, precum [i de a \nl`tura posibilitatea procre`rii unor copii cu deficien]e psihice, finalitate ce nu se poate realiza dac` alienatul sau debilul mintal se pot c`s`tori. c) Rudenia C`s`toria este oprit` \ntre rudele apropiate. Acest impediment la c`s`torie se \ntemeiaz` pe urm`toarele considera]ii: de ordin biologic, medical pentru c` uniunile dintre rude apropiate nu asigur` descenden]i s`n`to[i; de ordin moral deoarece uniunile dintre rude apropiate ar avea o influen]` nefavorabil` asupra vie]ii de familie. |nc`lcarea impedimentului rezult\nd din rudenie se nume[te incest. Art. 6 al. 1 Codul familiei prevede: c`s`toria este oprit`: \ntre rudele \n linie direct`, indiferent de grad de rudenie (nu se pot c`s`tori: tat`l cu fiica, mama cu fiul, bunicul cu nepoata, bunica cu nepotul etc.); \ntre rudele \n linie colateral` p\n` la gradul IV inclusiv (nu se pot c`s`tori: fratele cu sora, unchiul cu nepoata, m`tu[a cu nepotul, v`rul cu vara lui etc.). Rudenia din afara c`s`toriei constituie impediment la c`s`torie, fie c` a fost fie c` nu a fost legal constatat`. |n cazul adop]iei, \nceteaz` leg`turile de rudenie \ntre cel adoptat [i rudele sale fire[ti, \ns` c`s`toria este oprit` \ntre adoptat [i rudele sale fire[ti. |ntre rude \n linie colateral` de gradul IV c`s`toria poate fi \ncuviin]at` de c`tre primarul municipiului Bucure[ti sau pre[edintele consiliului jude]ean respectiv. d) Adop]ia Rela]iile rezult\nd din adop]ie s\nt un impediment la c`s`torie. Conform art. 7 Codul familiei, este oprit` c`s`toria: \ntre adoptator [i ascenden]ii lui [i \ntre adoptat [i descenden]ii lui; \ntre copiii adoptatorului, pe de o parte, [i adoptat [i copiii acestuia, pe de alt` parte; \ntre adopta]ii de c`tre aceea[i persoan`. |n cazul adop]iei impedimentul la c`s`torie se \ntemeiaz` pe rudenia civil` la care d` na[tere adop]ia \ntre persoanele respective. e) Tutela |n timpul tutelei este oprit` c`s`toria \ntre tutore [i persoana minor` aflat` sub tutela sa (art. 8 Codul familiei). Impedimentul rezultat din tutel` se \ntemeiaz` pe considera]ii de ordin moral, c`ci tutorele are datoria de a ocroti pe minor, de a se \ngriji de cre[terea lui, \nlocuind astfel atribu]iile p`rinte[ti, deci aceste rela]ii nu trebuie influen]ate defavorabil de posibilitatea existen]ei unor rela]ii conjugale \ntre tutore [i persoana aflat` sub tutela sa. I.4. Condi]iile de form` ale c`s`toriei Condi]iile de form` ale c`s`toriei constituie:

Dfam18 mijloc de asigurare a \ndeplinirii condi]iilor de fond [i lipsa impedimentelor la c`s`torie; form` a recunoa[terii publice a c`s`toriei; asigurarea mijlocului de prob` a c`s`toriei. Condi]iile de form` ale c`s`toriei se \mpart \n: formalit`]i premerg`toare sau anterioare; formalit`]i privind \ns`[i \ncheierea c`s`toriei. a) Faza prealabil` a c`s`toriei 1) Declara]ia de c`s`torie [i \nregistrarea ei Prima formalitate anterioar` c`s`toriei este declara]ia de c`s`torie, prin care viitorii so]i \[i manifest` voin]a \n vederea \ncheierii c`s`toriei. Declara]ia se face personal de c`tre viitorii so]i, la serviciul de stare civil` la care urmeaz` s` se \ncheie c`s`toria. Declara]ia de c`s`torie trebuie s` cuprind`: voin]a ne\ndoielnic` a viitorilor so]i de a se c`s`tori; declara]ia acestora c` au luat cuno[tin]` reciproc de starea s`n`t`]ii lor; declara]ia viitorilor so]i c` \ndeplinesc cerin]ele prev`zute de art. 410 Codul familiei (condi]iile de fond [i lipsa impedimentelor); declara]ia acestora privind numele pe care s-au \n]eles a-l purta \n timpul c`s`toriei. Declara]ia de c`s`torie f`cut` \n scris se semneaz` de c`tre declarant [i de c`tre delegatul de stare civil`. Odat` cu declara]ia se vor prezenta actele de identitate, certificatele de na[tere [i dovezile prev`zute de Codul familiei necesare \ncheierii c`s`toriei (art. 410 Codul familiei). Delegatul de stare civil` este obligat s` verifice \ndat` dup` primirea declara]iei dac` viitorii so]i au v\rsta legal` pentru c`s`torie, va citi acestora prevederile art. 410 Codul familiei, art. 27 Codul familiei privind numele ce va fi purtat [i va atrage aten]ia viitorilor so]i c` legea penal` pedepse[te pe cei ce fac declara]ii false (art. 299 Cod penal). Dup` \ndeplinirea acestor formalit`]i, declara]ia de c`s`torie se \nregistreaz`, iar pe declara]ie, la rubrica acte de identitate prezentate se face men]iune despre actele aduse de declaran]i. C`s`toria se \ncheie \n termenul staiblit de lege, calculat de la data declara]iei de c`s`torie. 2) Afi[area declara]iei de c`s`torie Declara]ia de c`s`torie, \n extras, se public` \ntr-un anumit loc stabilit. Extrasul trebuie s` cuprind` men]iunile anume prev`zute de lege. 3) Opozi]ii la c`s`torie Conform art 29 din Legea nr. 119/1996, c`s`toria se \ncheie \n 10 zile, \n care se cuprind data c\nd s-a f`cut declara]ia de c`s`torie [i ziua \ncheierii c`s`toriei. Opozi]ia la c`s`torie este actul prin care o persoan` aduce la cuno[tin]a delegatului de stare civil` existen]a unei \mprejur`ri de fapt sau de drept care nu permite \ncheierea c`s`toriei. Opozi]ia la c`s`torie poate fi f`cut` cu respectarea urm`toarelor cerin]e (art. 14 Codul familiei): \n foma scris`; s` arate \mprejurarea de fapt sau de drept pentru care nu se poate \ncheia c`s`toria; s` arate dovezi pe care se \ntemeiaz`.

Dfam19 Conform art. 15 Codul familiei, delegatul de stare civil` este obligat s` verifice informa]iile pe care le are cu privire la viitorii so]i. Opozi]ia la c`s`torie poate fi f`cut` de orice persoan` [i de c`tre delegatul de stare civil` c\nd constat` c` exist` temei. |n ultimul caz opozi]ia se face prin \ntocmirea unui proces-verbal \n care se consemneaz` cauzele care opresc \ncheierea c`s`toriei. Opozi]ia se poate face \n perioada de timp cuprins` \ntre data depunerii declara]iei de c`s`torie [i momentul \ncheierii c`s`toriei. Primind opozi]ia, delegatul de stare civil` procedeaz` astfel: 1. dac` este \ntemeiat`, va refuza \ncheierea c`s`toriei, \ntocmind un proces-verbal constatator; 2. dac` necesit` timp pentru verificare, mai mult dec\t a r`mas p\n` la data c\nd urmeaz` s` se \ncheie c`s`toria, va am\na aceast` dat` p\n` c\nd \n urma verific`rilor va hot`r\ \n mod corespunz`tor; 3. dac` opozi]ia este considerat` ne\ntemeiat`, nu va ]ine seama de ea [i va instrumenta \ncheierea c`s`toriei. Dac` delegatul de stare civil` refuz` \ncheierea c`s`toriei, se aplic` prevederile art. 10 din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civil`; la cererea p`r]ii, se \nainteaz` de \ndat` lucr`rile judec`toriei, care va hot`r\ de urgen]` asupra refuzului de a \ncheia c`s`toria. b) Faza \ncheierii c`s`toriei Conform art. 11 Codul familiei, c`s`toria se poate \ncheia \n localitatea \n care fiecare dintre viitorii so]i \[i are domiciliul sau re[edin]a, dovedite cu buletinul de identitate sau cu vize de flotant. C`s`toria se poate \ncheia la sediul serviciului de stare civil` respectiv (art. 16 al. 1 Codul familiei), iar \n cazuri excep]ionale [i \n afara sediului acestui serviciu, dar cu respectarea tuturor dispozi]iilor legale (art. 16 al. 2 Codul familiei). Privind competen]a delegatului de stare civil`, deosebim: competen]a material` determinat` de calitatea pe care o are cel ce instrumenteaz` [i de atribu]iile ce i-au fost delegate (numai o asemenea c`s`torie se bucur` de protec]ia legii art. 3 Codul familiei); competen]a personal` determinat` de domiciliul sau re[edin]a viitorilor so]i; competen]a teritorial` determinat` de limitele teritoriului comunei, ora[ului, municipiului sau sectorului. 1) |ncheierea c`s`toriei |n ziua fixat` pentru \ncheierea c`s`toriei, delegatul de stare civil` procedeaz` astfel: 1. identific` viitorii so]i; 2. constat` c` s\nt \ndeplinite condi]iile de fond [i nu exist` impedimente la \ncheierea c`s`toriei; 3. constat` c` nu exist` opozi]ii \ntemeiate la c`s`torie; 4. ia consim]`m\ntul viitorilor so]i \n vederea \ncheierii c`s`toriei; 5. declar` c`s`toria \ncheiat` pe baza consim]`m\ntului viitorilor so]i; 6. \ntocme[te actul de c`s`torie \n registrul respectiv, care se semneaz` de ofi]erul de stare civil`, de so]i [i de martori; 7. elibereaz` so]ilor certificatul de c`s`torie. 4) Solemnitatea \ncheierii c`s`toriei Conform art. 16 Codul familiei, const` \n urm`toarele: 1. C`s`toria se \ncheie \n fa]a autorit`]ii (ofi]erul de stare civil`) [i a doi martori. 2. C`s`toria se \ncheie \ntr-un anumit loc. 3. C`s`toria se \ncheie \n prezen]a efectiv` [i concomitent` a viitorilor so]i, care trebuie s`-[i exprime personal consim]`m\ntul.

Dfam20 4. C`s`toria trebuie \ncheiat` \n astfel de condi]ii \nc\t s` permit` oric`rei persoane s` asiste (publicitatea \ncheierii c`s`toriei). Actul de c`s`torie se semneaz` de c`tre so]i, cu numele de familie pe care s-au \nvoit s`-l poarte \n timpul c`s`toriei [i de c`tre ofi]erul de stare civil`. I.5. Proba c`s`toriei Potrivit art. 18 Codul familiei, c`s`toria nu poate fi dovedit` dec\t prin certificatul de c`s`torie eliberat pe baza actului \ntocmit \n registrul actelor de stare civil`. Conform art. 13 din Legea nr. 119/1996, starea civil` se dovede[te cu actele \ntocmite \n registrele de stare civil`, precum [i cu certificatele de stare civil` eliberate pe baza acestora. Starea civil` se poate dovedi \n justi]ie [i cu alte probe dec\t certificatul de stare civil`; astfel de cazuri s\nt: un act de stare civil` a fost \ntocmit \n registrul de stare civil`, dar procurarea lui ar fi fost cu neputin]` din alte cauze dec\t \ntocmirea lui \n ]ar` str`in`; so]ii [i-au declarat consim]`m\ntul la c`s`torie \n condi]iile legii, dar \ntocmirea actului de c`s`torie a fost omis` din alte cauze dec\t din vina delegatului de stare civil` (caz fortuit sau for]` major`).

II. Efectele c`s`toriei asupra rela]iilor dintre so]i


|ntre so]i, c`s`toria d` na[tere la efecte cu privire la: rela]iile personale, capacitatea de exerci]iu [i rela]iile patrimoniale dintre so]i. II.1. Efectele c`s`toriei asupra rela]iilor personale dintre so]i

a) Generalit`]i Importan]a rela]iilor personale dintre so]i reiese din faptul c` aceste rela]ii constituie principalul con]inut al rela]iilor dintre so]i. Normele dreptului familiei reglementeaz` numai o parte din aceste rela]ii, care dob\ndesc astfel un caracter juridic, celelalte rela]ii personale au un caracter moral. Conform art. 44 pct. 1 din Constitu]ie [i art. 1 al. 4 Codul familiei, so]ii au drepturi [i obliga]ii egale \n ceea ce prive[te rela]iile dintre ei [i \n exerci]iul drepturilor p`rinte[ti. Art. 25 Codul familiei dispune c` b`rbatul [i femeia au drepturi [i obliga]ii egale \n c`s`torie. Consecin]a principiului egalit`]ii dintre so]i este aceea c`, \n tot ceea ce prive[te c`s`toria, ei hot`r`sc de comun acord (art. 26 Codul familiei). b) Drepturile [i obliga]iile personale ale so]ilor 1) Obliga]ia de sprijin moral Conform art. 2 Codul familiei, so]ii \[i datoreaz` unul altuia sprijin moral. Aceasta este o consecin]` a prieteniei [i a afec]iunii pe care se \ntemeiaz` raporturile de c`s`torie. Obliga]ia const` \n sprijinul pe care un so] trebuie s`-l acorde celuilalt pentru a-[i ridica nivelul intelectual sau pentru starea de s`n`tatea, infirmitate. Obiectul obliga]iei \l constituie sprijinul moral reciproc. 2) Obliga]ia de fidelitate Codul familiei nu prevede expres obliga]ia de fidelitate, \ns` nu exist` nici o \ndoial` asupra existen]ei acesteia pentru fiecare dintre so]i fa]` de cel`lalt (obliga]ie a c`rei \nc`lcare constituie adulterul infrac]iune exist` [i pentru b`rbat [i pentru femeie).

Dfam21 |nc`lcarea obliga]iei de fidelitate poate constitui un element de care s` se ]in` seama \n cadrul motivelor de divor] (adulter). 3) Obliga]ia de sprijin material Codul penal prevede \n art. 305 lit. a c` s`v\r[e[te infrac]iunea de abandon de familie [i acela care alung` o persoan` fa]` de care are obliga]ia de \ntre]inere, expun\nd-o la suferin]e fizice [i morale. Legea nr. 61.1991 prevede (art. 2 pct. 23) c` este contraven]ie, dac` conform legii penale nu constituie infrac]iune, alungarea din locuin]a comun` a so]ului sau a so]iei, a copiilor, precum [i a oric`ror alte persoane aflate \n \ntre]inere. Conform art. 2 Codul familiei, so]ii au obliga]ia de a-[i acorda unul altuia sprijin material. Aceast` oblga]ie se realizeaz` prin suportarea cheltuielilor c`s`toriei, dar care nu cuprind obliga]ia de \ntre]inere fa]` de copiii minori, [i prin diferite alte forme de asisten]` material` \ntre so]i. Obliga]ia de sprijin material prezint`, deci, particularit`]i fa]` de celelalte obliga]ii cu caracter patrimonial ce revin so]ilor. 4) Contribu]ia so]ilor la cheltuielile familiei Conform art. 29 Codul familiei, so]ii s\nt obliga]i s` contribuie \n raport cu mijloacele fiec`ruia la cheltuielile c`s`toriei. Aceast` obliga]ie se realizeaz` prin ducerea gospod`riei [i vie]ii \n comun de c`tre so]i. Dac` unul dintre so]i nu [i-ar \ndeplini obliga]ia de a contribui la cheltuielile c`s`toriei, atunci cel`lalt so] se poate adresa instan]ei de judecat`. Legea se refer` la cheltuielile c`s`toriei, care nu pot fi numai pentru interesele so]ilor, ci [i ale copiilor. Obliga]ia de a suporta chletuielile c`s`toriei cuprinde cheltuielile pentru ducerea gospod`riei comune, obliga]ia p`rin]ilor de a \ntre]ine copiii minori [i obliga]ia de \ntre]inere \ntre so]i. Obliga]ia de a contribui la cheltuielile c`s`toriei prezint` unele deosebiri fa]` de obliga]ia de \ntre]inere care poate s` existe [i \ntre alte persoane care nu fac parte din familie (de exemplu fra]i, surori, bunici, nepo]i). 5) Domiciliul so]ilor Obliga]ia de a locui \mpreun` este impus` de finalitatea rela]iilor dintre so]i. Ei decid de comun acord (art. 26 Codul familiei) [i pentru motive temeinice se pot \n]elege s` aib` domicilii separate. S\nt dou` situa]ii: c\nd exist` motive temeinice privind domiciliile separate; c\nd nu exist` asemenea motive ne\n]elegerea dintre so]i poate constitui un element \n cadrul motivelor de divor]. Astfel, refuzul nejustificat al unuia dintre so]i de a locui \mpreun` cu cel`lalt so] conduce la concluzia c` nu mai este cu putin]` continuarea c`s`toriei [i ar putea constitui un motiv de divor]. Pe de alt` parte, comportarea necorespunz`toare \n rela]iile de familie const\nd \n privarea de locuin]` de c`tre un so] a celuilalt, prin izgonirea din domiciliul comun, prin refuzul de a-l reprimi sau \n orice alt mod este sanc]ionat` penal sau contraven]ional. 6) Numele so]ilor [i al copiilor Art. 27 Codul familiei acord` viitorilor so]i urm`toare posibilit`]i: s`-[i p`streze fiecare numele avut \nainte de c`s`torie; s` poarte am\ndoi, dup` \ncheierea c`s`toriei, ca nume comun, numele unuia dintre ei; s` poarte am\ndoi, dup` \ncheierea c`s`toriei, ca nume comun, numele lor reunite. So]ul supravie]uitor care se c`s`tore[te poate s` convin` cu cel`lalt so] s` aib` ca nume comun pe acela cu care a r`mas dup` \ncetarea

Dfam22 primei c`s`torii dup` deces sau oricare dintre posibilit`]ile oferite de art. 27. |n aceea[i situa]ie se afl` [i so]ul divor]at. Privind numele so]ilor nu s\nt permise alte posibilit`]i dec\t cele prev`zute de art. 27 Codul familiei. Indiferent la care posibilitate permis` de lege se opresc viitorii so]i, ei trebuie s` declare aceasta delegatului de stare civil` p\n` \n momentul \ncheierii c`s`toriei, iar \n timpul c`s`toriei s\nt datori s` poarte numele declarat, at\t timp c\t nu l-au schimbat \n condi]iile prev`zute de lege. Nu se poate schimba numele comun al unuia dintre so]i f`r` consim]`m\ntul celuilalt so], pe calea unei ac]iuni \n rectificare a actului de c`s`torie. 7) |ndatoririle conjugale Este o obliga]ie distinct` de aceea referitoare la locuin]a comun` [i exist` fie c` so]ii au locuin]` comun`, fie c` locuiesc separat. | ntreruperea \n fapt a vie]ii conjugale, dac` so]ii tr`iesc desp`r]i]i, prezint` interes sub aspect penal, \n sensul c` urm`rirea penal` nu poate \ncepe pentru adulterul so]ului s`v\r[it \n asemenea condi]ii (art. 304 al. 6 Cod penal). 8) Alte rela]ii personale dintre so]i a) Coresponden]a [i rela]iile sociale ale so]ilor Nici unul dintre so]i nu este \ndrept`]it s` exercite controlul asupra coresponden]ei [i rela]iilor sociale ale celuilalt so]. Ne\n]elegerea dintre so]i privind aceste aspecte poate constitui motiv de divor] \n condi]iile art. 38 Codul familiei. b) Profesia so]ilor Fiecare dintre so]i \[i poate alege profesia sau ocupa]ia pe care le dore[te, f`r` a avea nevoie de vreo \ncuviin]are din partea celuilalt. Desigur, so]ii se vor consulta \n privin]a alegerii profesiei sau ocupa]iei lor. 9) Efectele c`s`toriei cu privire la capacitatea de exerci]iu Femeia se poate c`s`tori la \mplinirea v\rstei de 16 ani, iar \n anumite condi]ii [i de la \mplinirea v\rstei de 15 ani. Minorul care se c`s`tore[te (respectiv femeia) dob\nde[te capacitatea deplin` de exerci]iu (art. 8 al. 3 din Decretul nr. 31/1954). 10) Cet`]enia so]ilor C`s`toria nu are nici un efect \n ce prive[te cet`]enia so]ilor. Cet`]enia nu se dob\nde[te [i nici un se pierde prin c`s`torie (art. 3 din Legea nr. 21/1991 privind cet`]enia rom#n`). II.2. Efectele c`s`toriei privind rela]iile patrimoniale dintre so]i

a) Regimul matrimonial Totalitatea normelor juridice care reglementeaz` rela]iile sociale dintre so]i cu privire la bunurile lor [i pe cele care se stabilesc \ntre so]i [i ter]ele persoane privind bunurile so]ilor constituie regimul juridic al bunurilor so]ilor, adic` regimul matrimonial. 1) Actele permise so]ilor So]ii pot \ncheia \ntre ei acte juridice cu privire la bunurile comune [i cele proprii, cu anumite \ngr`diri. Astfel, so]ii pot \ncheia conven]ii privind bunurile comune, prin care s` se concretizeze modul de administrare [i de folosin]` al acestora, ori pot dispune \mpreun` de bunurile comune. So]ii pot face o \mp`r]eal` de ascendent privind bunurile comune \n forma dona]iei, conjuctiv`, \n folosul copiilor minori comuni, dar nu [i o \mp`r]eal` de ascendent testamentar`, conjunctiv`, oprit` de art. 857 Cod civil. Un so] nu poate dispune de

Dfam23 bunurile comune, f`c\nd o \mp`r]eal` de ascendent, prin act \ntre vii (dona]ie), pentru c` el nu poate dispune de imobilele bunuri comune dec\t cu consim]`m\ntul expres al celuilalt so], [i nici de mobilele comune prin titlu gratuit, c\nd nu se mai presupune mandatul tacit reciproc \ntre ei. Ascendentul dispun`tor nu poate cuprinde \n \mp`r]eala de ascendent bunuri asupra c`rora are numai un drept de dev`lm`[ie, chiar dac` \mbrac` forma dona]iei. Un so] poate dispune de partea sa din bunurile comune prin testament, deoarece acesta produce efecte la decesul testatorului, c\nd \nceteaz` comunitatea de bunuri. So]ii \[i pot face dona]ii din bunurile proprii, acestea fiind revocabile conform art. 937 Cod civil. Un so] poate dona celuilalt bunuri proprii, cu clauza intr`rii acestora \n comunitate, ceea ce \nseamn` prefacerea dreptului de proprietate exclusiv` al so]ului donator \ntr-un drept de proprietate dev`lma[e al ambilor so]i. Fiecare so] poate dispune \mp`r]irea bunurilor proprii, fie \n forma dona]iei, fie prin testament. Pentru \mp`r]eala de ascendent privind bunurile proprii, so]ii trebuie s` \ntocmeasc` dou` testamente. Dimpotriv`, so]ii pot face \mp`r]eala de ascendent, prin act \ntre vii, privind bunurile propii \ntocmind un singur act de dona]ie. 2) Regimurile matrimoniale \n dreptul comparat |n dreptul comparat, regimurile matrimoniale se clasific` dup` mai multe criterii: Dup` izvorul lor, regimurile matrimoniale s\nt: legale stabilite prin lege; conven]ionale prin conven]ie. Prin conven]ie se \n]elege conven]ia matrimonial` sau de c`s`torie, acea conven]ie prin care viitorii so]i stabilesc regimul matrimonial c`ruia se supun. Aceasta se \ncheie \nainte de c`s`torie, iar \n cazul regimurilor modificabile, conven]ia matrimonial` se poate \ncheia [i \n timpul c`s`toriei. Dup` structura lor, regimurile matrimoniale s\nt: comunitate; universale sau par]iale; de separa]ie. Exist` [i regimuri matrimoniale eclectice care \mbin` separa]ia de bunuri \n timpul c`s`toriei cu principiul comunitar ce se manifest` la desfacerea acesteia. Regimurile matrimoniale s\nt: imutabile nu se pot modifica \n timpul c`s`toriei; mutabile se pot modifica \n timpul c`s`toriei. 3) Regimul matrimonial reglementat de Codul civil |n sistemul Codului civil din 1864, regimul matrimonial legal era cel al separa]iei de bunuri (art. 1283). Regimul matrimonial conven]ional se \ncheia conven]ia \nainte de celebrarea c`s`toriei. Conform regimului separa]iei de bunuri, fiecare din so]i \[i p`stra administrarea, folosin]a [i libera dispozi]ie asupra averii sale. B`rbatul era obligat s`-[i \ntre]in` so]ia, care era \n pensiune la b`rbat (art. 196), iar femeia trebuia s` contribuie la sarcinile c`s`toriei, v`rs\nd b`rbatului o parte din veniturile ei, cca. 1/3 (art. 1284). Codul civil din 1864 reglementa regimul dotal. Conven]ia dotal` era valabil` numai dac` nu aducea atingere puterii p`trinte[ti asupra copiilor \ncredin]a]i de lege b`rbatului [i drepturilor acestuia \n calitate de cap de familie. B`rbatul era uzufructuarul bunurilor femeii constituite dot`, pe care le administra singur, av\nd puteri deosebit de largi.

Dfam24 Bunurile dotale mobile puteau fi \nstr`inate de so]ie cu autoriza]ia b`rbatului. Imobilele dotale erau inalienabile. Bunurile care nu constituiau dot` se numeau parafernale, femeia exercit\nd dreptul de administrare, folosin]` [i dispozi]ie. Intrarea \n vigoare a Constitu]iei din 1948 a abrogat tacit dispozi]iile Codului civil de la 1864 privind regimul dotal. Regimul legal al separa]iei de bunuri a r`mas \n vigoare p\n` la punerea \n aplicare a Codului familiei. b) Regimul matrimonial actual al comunit`]ii de bunuri Este un regim matrimonial legal [i obligatoriu. Conform art. 30 Codul familiei, regula este cea a comunit`]ii de bunuri (excep]ia art. 31). Tr`s`turile regimului matrimonial s\nt: legal; unic; obligatoriu (orice derogare implic` nulitate absolut`). Norma ce reglementeaz` (art. 30) are caracter imperativ. Obligativitatea regimului comunit`]ii de bunuri constituie o m`sur` legal` de ocrotire a intereselor comune ale so]ilor, deci ale familiei \ns`[i, \mpotriva propriilor [i eventualelor sl`biciuni ale so]ilor, \mpotriva lipsei de chibzuin]`, a inexperien]ei ori a tendin]ei de risip` a oric`ruia dintre ei. De asemenea, sub regimul comunit`]ii de bunuri, nici unul dintre so]i nu poate dispune de bunurile comune imobile f`r` consim]`m\ntul expres al celuilalt. c) Caracterele regimului juridic al comunit`]ii de bunuri Nulitatea prev`zut` de art. 30 Codul familiei este absolut`, deoarece regimul juridic al bunurilor so]ilor are un caracter imperativ. |n consecin]`, nulitatea poate fi invocat` oric\nd, de oricine are interes, chiar din oficiu, [i nu poate fi confirmat`. So]ii nu pot \nl`tura, pe cale conven]ional`, caracterul dev`lma[ al bunurilor comune. De asemenea, so]ii nu pot aduce, pe cale conven]ional`, atingere drepturilor lor egale privind actele de administrare, folosin]` [i dispozi]ie asupra bunurilor comune. d) Natura juridic` a dreptului de proprietate al so]ilor 1) Proprietatea comun` \n dev`lm`[ie [i proprietatea comun` pe cote-p`r]i Caracterul dev`lma[ al bunurilor comune ale so]ilor nu poate fi \nl`turat pe cale conven]ional`, prestabilimd drepturile lor asupra unor anumite bunuri din cele care s\nt comune sau cote-p`r]i \n care s` se \mpart` aceste bunuri. Astfel, ac]iunea \n constatare a \ntinderii drepturilor so]ilor asupra bunurilor comune \n timpul c`s`toriei nu este posibil`, deoarece ar \nsemna transformarea caracterului dev`lma[ al bunurilor comune ale so]ilor \n proprietate comun` pe cote-p`r]i. Este vorba de constatarea cotelor-p`r]i cuvenite so]ilor, neurmat` de atribuirea bunurilor respective acestora, \n limita cotelor-p`r]i stabilite. 4) Proba bunurilor comune Prezum]ia de comunitate. |n temeiul acestei prezum]ii, orice bun dob\ndit \n timpul c`s`toriei, de oricare dintre so]i, se consider` comun c\t` vreme nu se face dovada c` este propriu, respectiv c` se \ncadreaz` \ntr-una din categoriile prev`zute de art. 31 Codul

Dfam25 familiei. Calitatea de bun comun nu trebuie dovedit`, \ns` calitatea de bun propriu trebuie dovedit`. II.3. Bunurile comune ale so]ilor a) Comunitatea de bunuri a so]ilor |n temeiul art. 30 [i 31 Codul familiei, un bun este comun dac` s\nt \ndeplinite, cumulativ, urm`toarele condi]ii: este dob\ndit de oricare dintre so]i \n timpul c`s`toriei; nu face parte din categoriile de bunuri pe care legea le consider` bunuri proprii. 1) No]iunea de bunuri ale so]ilor Codul familiei utilizeaz` no]iunea de bunuri dob\ndite \n timpul c`s`toriei. Sensul ei juridic desemneaz` at\t lucrurile care pot fi obiect de drepturi [i obliga]ii patrimoniale, c\t [i drepturile patrimoniale [i ac]iunile privind lucrurile [i drepturile patrimoniale. Drepturile patrimoniale s\nt drepturi reale principale sau accesorii privind imobilele sau mobilele, precum [i drepturile de crean]`, iar ac]iunile s\nt cele privind drepturile reale [i cele privind drepturile de crean]`. | n consecin]`, no]iunea de bunuri desemneaz` at\t bunurile corporale (mobile [i imobile), c\t [i bunurile incorporale (drepturile reale, drepturile de crean]` [i ac]iunile privind drepturile patrimoniale). Bunurile pot deveni comune f`r` a distinge dac` s\nt mobile sau imobile, corporale sau incorporale. Astfel, prin no]iunea de bunuri dob\ndite \n timpul c`s`toriei se \n]eleg toate drepturile patrimoniale, deci [i drepturile de crean]`. 2) No]iunea de dob\ndire Art. 30 Codul familiei dispune c` bunurile devin comune dac` s\nt dob\ndite \n timpul c`s`toriei. Astfel, a dob\ndi \nseamn` a devenit titularul unui drept real sau de crean]` prin intermediul unor acte sau fapte juridice ori \n puterea legii. |n cazul drepturilor reale, bunul devine comun, fie c` a fost dob\ndit printr-un mod de dob\ndire originar (accesiunea, uzucapiunea, dob\ndirea fructelor de c`tre posesorul de bun` credin]`), fie printr-un mod de dob\ndire derivat (contractul, dona]ia, succesiunea testamentar`) (art. 31 lit. b, c Codul familiei). Bunurile devin comune f`r` a deosebi modurile de dob\ndire, cu excep]ia bunurilor dob\ndite prin acte cu titlu gratuit, care devin comune numai dac` dispun`torul a prev`zut \n mod expres sau tacit (\ns` ne\ndoielnic) c` vor fi comune (art. 31 Codul familiei). Bunul devine comun f`r` a deosebi dac` \n actul de achizi]ie au fost trecu]i ambii so]i sau unul dintre ei. De asemenea, bunul devine comun dac` a fost dob\ndit prin munca ambilor so]i sau numai prin munca unuia dintre ace[tia, ori dac` bunul a fost dob\ndit cu \mprumutul f`cut de unul dintre so]i. {i fructele provenite de la bunurile comune s\nt bunuri comune. 3) Bunuri dob\ndite \n timpul c`s`toriei Bunurile devin comune dac` s\nt dob\ndite \n timpul c`s`toriei, ceea ce \nseamn` c` dob\nditorul are calitatea de so]. |n consecin]`, calitatea dob\nditorului este o condi]ie pentru ca bunul s` devin` comun. S\nt comune bunurile dob\ndite separat de unul dintre so]i [i cele dob\ndite de so]i \mpreun`, deci nu prezint` importan]` dac` \n actul de dob\ndire figureaz` numai unul dintre so]i sau am\ndoi. Bunurile dob\ndite \nainte de \ncheierea c`s`toriei [i cele dob\ndite dup` data \ncet`rii sau desfacerii acesteia nu s\nt comune. Crean]ele dob\ndite \n timpul c`s`toriei s\nt bunuri comune.

Dfam26 C`satoria dureaz` \ntre momentul \ncheierii sale [i data desfacerii sau \ncet`rii c`s`toriei. Momentul c`s`toriei este acela \n care delegatul de stare civil` constat` existen]a consim]`m\ntului viitorilor so]i [i \i declar` c`s`tori]i (art. 15, 16, 17 Codul familiei). Privind data desfacerii sau \ncet`rii c`s`toriei, deosebim: a) Prin decesul unuia dintre so]i, fizic constatat bunurile dob\ndite de so]ul supravie]uitor vor fi proprii; b) Prin moartea unuia dintre so]i, declarat` judec`tore[te bunurile dob\ndite dup` data fixat` prin hot`r\re ca fiind aceea a mor]ii vor fi proprii. |n cazul \n care cel declarat mort este \n via]` [i ob]ine anularea hot`r\rii judec`tore[ti declarative de moarte, comunitatea de bunuri nu a \ncetat s` existe, de[i aparent c`s`toria a \ncetat la data hot`r\rii judec`tore[ti. Deci bunurile dob\ndite dup` data astfel stabilit` a mor]ii s\nt comune, deoarece data dob\ndirii se afl` \n timpul c`s`toriei. |n astfel de situa]ii bunurile pot deveni, retroactiv, comune [i invers, bunurile comune pot deveni proprii, dup` cum ele au fost dob\ndite sau nu \n timpul c`s`toriei, \n raport cu noua situa]ie juridic`. c) C`s`toria se desface, \n mod excep]ional, prin divor] bunurile s\nt comune dac` s\nt dob\ndite p\n` la data c\nd hot`r\rea de divor] r`m\ne definitiv`, deoarece c`s`toria se consider` desf`cut` la aceast` dat`. Bunurile dob\ndite \n intervalul dintre data pronun]`rii hot`r\rii [i data r`m\nerii ei definitive s\nt comune. d) C`s`toria \nceteaz` prin nulitate sau anulare c`s`toria este desfiin]at` cu efect retroactiv, astfel se consider` c` so]ii nu au fost c`s`tori]i \ntre ei, de aceea ei nu au putut avea nici bunuri comune. 4) Data dob\ndirii bunurilor comune Aceast` dat` trebuie s` fie \n timpul c`s`toriei, pentru ca bunul s` devin` comun. Legea nu prevede dispozi]ii derogatorii; data dob\ndirii bunurilor este aceea c\nd unul dintre so]i devine titularul dreptului respectiv, chiar dac` ar intra \n cazul drepturilor reale \n posesia bunului mai t\rziu sau \n cazul drepturilor de crean]` acestea s-ar realiza efectiv mai t\rziu. Deci momentul dob\ndirii este acela \n care dreptul intr` \n patrimoniul unuia dintre so]i sau al ambilor. |n acest sens, crean]ele n`scute \nainte de c`s`torie \n patrimoniul unui so], dar realizate \n timpul c`s`toriei, nu s\nt bunuri comune; iar cele n`scute \n timpul c`s`toriei, dar realizate dup` c`s`torie s\nt bunuri comune. |n cazul \n care un so] dob\nde[te o crean]` care-l \ndrept`]e[te s` pretind` transmiterea dreptului de proprietate asupra unui lucru, s-a pus problema de a se [ti care este momentul dob\ndirii bunului. |n aceast` privin]` s-au exprimat mai multe p`reri, \ns` toate opiniile duc la aceea[i solu]ie: |n cazul \n care ambele momente cel al na[terii dreptului de crean]` [i cel a dob\ndirii pe baza acestuia a dreptului de proprietate se situeaz` \n timpul c`s`toriei, ambele categorii de bunuri s\nt comune, iar dac` se situeaz` \n afara c`s`toriei s\nt bunuri proprii. O situa]ie distinct` este, \ns`, \n cazul c\nd dreptul de crean]` care \ndrept`]e[te s` se pretind` transmiterea dreptului de proprietate asupra unui lucru este dob\ndit de unul dintre so]i \nainte de \ncheierea c`s`toriei, iar dreptul de proprietate asupra

Dfam27 lucrului se dob\nde[te \n timpul c`s`toriei, sau invers, dreptul de crean]` se na[te \n timpul c`s`toriei, iar dreptul de proprietate se dob\nde[te dup` desfacerea sau \ncetarea c`s`toriei. Pentru astfel de situa]ii, dup` caz, dreptul de crean]` sau dreptul de proprietate este dob\ndit \n timpul c`s`toriei [i, respectiv, invers, adic` \naintea c`s`toriei sau dup` c`s`torie, se dob\nde[te de cel`lalt so]. Deci s\ntem \n prezen]a a dou` drepturi care se dob\ndesc succesiv, dar unul \n timpul c`s`toriei, iar cel`lalt \naintea c`s`toriei sau dup` aceasta. Dreptul dob\ndit \n timpul c`s`toriei este bun comun, dac` nu face parte din categoriile de bunuri pe care art. 31 Codul familiei le consider` ca fiind proprii. 5) Regimul juridic al bunurilor comune A. Actele juridice ale so]ilor asupra bunurilor comune Actele de administrare, de folosin]` [i de dispozi]ie. Conform principiului egalit`]ii sexelor, so]ii administreaz` [i folosesc \mpreun` bunurile comune [i dispun tot astfel de ele (art. 35 al. 1 Codul familiei). So]ii se pot \n]elege asupra modului de administrare, folosin]` [i dispozi]ie a bunurilor comune, cu condi]ia ca prin aceasta s` nu aduc` vreo atingere drepturilor pe care fiecare dintre ei le are asupra bunurilor comune, \n virtutea art. 35 Codul familiei. Actele de administrare s\nt opuse celor de dispozi]ie. Actele de administrare s\nt acelea prin care se \ntre]in [i se pun \n valoare bunurile (de exemplu contractul de \nchiriere p\n` la un anumit termen, contractul privind repara]iile unui imobil). |n acest sens, actul de administrare este caracterizat ca atare prin natura lui, este privitor la un bun izolat. Deci actul de administrare, \n sens larg, cuprinde actul de administrare propriu-zis (prin natura sa) [i actul de administrare prin scopul lui. Actele de folosin]` (art. 35 Codul familiei) cuprind at\t pe cele privind utilizarea material` a bunurilor comune, adic` uzajul lor (usus), c\t [i cele de \nsu[ire a fructelor (inclusiv a veniturilor), adic` folosin]a propriu-zis` (fructus). Actele de dispozi]ie s\nt (art. 120 al. 2 Codul familiei) actele de \nstr`inare, cele privind gajarea bunurilor, renun]area la drepturile patrimoniale [i orice alte acte care dep`[esc dreptul de a administra, adic` actul de administrare propriu-zis [i actul de dispozi]ie asimilat actului de administrare, adic` actul de administrare prin scopul s`u. (i) Mandatul casnic tacit Pentru a \nlesni efectuarea diferitelor acte [i opera]ii ce s\nt necesare a fi \ndeplinite \n timpul c`s`toriei de c`tre so]i [i pentru a da certitudine circuitului juridic civil, \n interesul ter]ilor de bun` credin]` care ar trata cu so]ii, legea prevede existen]a unui mandat tacit reciproc. Potrivit acestui mandat, oricare dintre so]i, exercit\nd singur drepturile de administrare, folosin]` [i dispozi]ie asupra bunurilor comune, este prezumat c` are [i consim]`m\ntul celuilalt so] (art. 35 al. 2 Codul familiei). Exercit\nd aceste drepturi, fiecare so] ac]ioneaz` at\t \n nume propriu, c\t [i ca reprezentant al celuilalt so]. Fiecare dintre so]i nu poate exercita numai \n nume propriu, pentru partea sa din bunurile comune, drepturile de administrare, de folosin]` [i de dispozi]ie, deoarece aceast` parte nu este determinat`, nu este o cot`-parte. Dreptul de reprezentare pe care \l au so]ii \n mod reciproc izvor`[te dintr-un mandat tacit, pe care legea presupune c` ei [i l-au dat unul altuia pentru actele de administrare, de folosin]` [i de dispozi]ie

Dfam28 privind bunurile comune. Deci dreptul de reprezentare are un caracter conven]ional; legea prezum` numai existen]a mandatului reciproc \ntre so]i. Fiind vorba de un mandat, se vor aplica regulile de drept comun din materia mandatului, \n m`sura \n care s\nt compatibile cu dispozi]iile Codului familiei. (ii) For]a prezum]iei mandatului casnic tacit Conform art. 1202 al. 2 Cod civil, nici o dovad` nu este primit` \mpotriva prezum]iei legale c\nd legea, \n puterea unei asemenea prezum]ii, anuleaz` un act sau nu d` drept de a se reclama \n justi]ie. Prezum]ia mandatului tacit reciproc al so]ilor are un caracter relativ, deoarece legea, \n temeiul ei, nici nu anuleaz` un act, nici nu stinge dreptul de ac]iune \n justi]ie. |n consecin]`, ea poate fi r`sturnat` prin dovada contrar`; oricare dintre so]i va putea face dovada c` n-a dat mandat celuilalt so] [i c` s-a opus la s`v\r[irea unui anumit act. |n acest sens, s-a ar`tat c` prezum]ia de mandat tacit ale celuilalt so] nu are caracter absolut, astfel \nc\t instan]a este \n drept s` verifice dac` nu cumva so]ul care nu a participat la \nstr`inarea unui bun determinat [i-a manifestat dezacordul, contrazic\nd neechivoc, prin comportarea sa, ideea de mandat tacit. Cu toate acestea, drepturile celor care au contractat \n astfel de condi]ii cu unul dintre so]i [i care au fost de bun` credin]` nu pot fi nesocotite, ceea ce \nseamn` c` refuzul unuia dintre so] de a da mandat celuilalt so] sau opunerea sa la s`v\r[irea unui anumit act nu produc efecte fa]` de ter]ul care a contractat cu bun` credin]`. Se consider` c` actul juridic s`v\r[it de c`tre un singur so], \n cadrul mandatului prezumat, dar \mpotriva voin]ei celuilalt so], care s-a opus la \ncheierea actului juridic, iar aceast` \mpotrivire a fost cunoscut` ori trebuia s` fie cunoscut` de cel cu care s-a \ncheiat acel act, este lovit de nulitate. Instan]a este obligat` s`-[i exercite rolul activ [i s` pun` \n vedere reclamantului s` propun` probe pentru dovedirea relei credin]e a cump`r`torului, deoarece \n favoarea acestuia opereaz` prezum]ia de bun` credin]` (art. 1899 al. 2 Cod civil). Buna credin]` se presupune, c\t` vreme nu s-a f`cut dovada relei credin]e a ter]ului \n cauz`. (iii) Literatura juridic` referitoare la interpretarea excep]iei de la regula mandatului casnic tacit al so]ilor |n cazul izgonirii copilului [i so]iei, f`r` a li se asigura \ntre]inerea necesar`, fiind expu[i mizeriei, v\nzarea bunurilor comune mobile de c`tre so]ie, chiar f`r` autorizarea so]ului, corespunde unei st`ri de necesitate. Ac]iunea \n constatare privind bunurile comune este admisibil` dac` se sprijin` pe un interes legitim, dup` cum este admisibil` ac]iunea \n constatare a bunurilor proprii, solu]ie care nu contravine art. 111 Cod procedur` civil`. Actele de conservare s\nt acelea care s\nt necesare dob\ndirii sau p`str`rii unui drept (de exemplu transcrierea unui act de dob\ndire sau intabulare a unui drept, \ntreruperea unei prescrip]ii, notificarea unei cesiuni de crean]`). Aceste acte pot fi \ndeplinite de oricare dintre so]i, chiar dac` cel`lalt s-ar opune, deoarece profit` \ntregii comunit`]i de bunuri. De altfel, potrivit dreptului comun, actele de conservare pot fi f`cute [i de c`tre persoanele lipsite de capacitate de exerci]iu, f`r` \ncuviin]area prealabil` a ocrotitorului lor legal.

Dfam29 So]ul \ncheie actul de conservare nu \n virtutea mandatului prezmutiv de reprezentare reciproc`, ci \n numele s`u propriu. (iv) Practica judiciar` \n aceast` problem` Practica judiciar` a consacrat punctul de vedere conform c`ruia oricare dintre so]i poate \ncheia singur un act de conservare. Consider\ndu-se ac]iunea \n revendicare a unui bun comun ca fiind un act de conservare, s-a decis c` poate fi introdus` numai de c`tre unul dintre so]i. Tot astfel, s-a admis c`, pe cale de ordonan]` pre[eden]ial`, se poate dispune inventarierea bunurilor comune, la cererea oric`ruia dintre so]i, dac` este primejdie ca ele s` fie \nstr`inate de cel`lalt so], mai \nainte de solu]ionarea ac]iunii de divor] sau de \mp`r]irea bunurilor comune. De asemenea, s-a considerat c` ac]iunea posesorie, fiind o m`sur` de conservare, oricare dintre so]i o poate porni \mpotriva unei ter]e persoane. B. Limitele mandatului casnic tacit al so]ilor Mandatul tacit reciproc al so]ilor nu exist` \n anumite situa]ii: (i) Actele de dispozi]ie cu privire la imobile Nici unul dintre so]i nu poate \nstr`ina [i nici nu poate greva un teren sau o construc]ie bunuri comune dac` nu are consim]`m\ntul expres al celuilalt so] (art. 35 al. 2 Codul familiei). Aceast` dispozi]ie se justific` prin importan]a actelor de dispozi]ie amintite [i prin efectul prejudiciabil ce-l produce asupra bunurilor comune. Consim]`m\ntul expres poate fi dat personal sau prin existen]a unui mandat special prin care se autorizeaz` efectuarea actului de dispozi]ie de c`tre unul dintre so]i. S-a decis c` refuzul unuia dintre so]i de a \nstr`ina o construc]ie bun comun nu poate fi considerat c` ar constitui abuz de drept [i nu poate fi sanc]ionat. |mp`r]eala nu are un caracter constitutiv, ci declarativ. Aceasta nu constituie o \nstr`inare; totu[i, s-a decis c` la ac]iunea \n \mp`r]eal` a bunurilor comune imobile trebuie s` participe ambii so]i, asemenea ac]iune fiind asimilat` din acest punct de vedere, din cauza consecin]elor ei grave, cu actele de \nstr`inare a imobilelor bunuri comune. De asemenea, este nul actul prin care unul dintre so]i, f`r` a avea consim]`m\ntul celuilalt so], a grevat cu o servitute un teren ce f`cea parte din bunurile comune. Tot astfel, dreptul de uzufruct, bun comun, nu se poate \nstr`ina dec\t cu consim]`m\ntul expres al ambilor so]i. |n literatura juridic` s-a exprimat [i p`rerea c` textul men]ionat este aplicabil numai imobilelor prin natura lor, iar nu [i celor prin destina]ie sau prin obiectul la care se refer`. Prevederile art. 35 al. 2 Codul familiei nu se apic` \n caz de achizi]ionare de c`tre un so], \n timpul c`s`toriei, a unui imobil, de[i constituie un act de dispozi]ie, deoarece textul \ngr`de[te numai \nstr`inarea [i grevarea terenurilor [i construc]iilor ce fac parte din bunurile comune. Aceast` dispozi]ie are un caracter de excep]ie [i nu poate fi extins` la dob\ndirea de bunuri. (ii) Actele cu titlu gratuit \ntre vii Indiferent dac` se refer` la bunuri mobile sau imobile, acestea trebuie f`cute cu consim]`m\ntul expres al ambilor so]i deoarece, pe de o parte, ra]iunile ce stau la baza prezum]iei de mandat tacit reciproc nu se g`sesc \n cazul actelor cu titlu gratuit \ntre vii. S-a decis c` \n cazul \n care un so] dispune \n mod gratuit de un bun comun, existen]a consim]`m\ntului celuilalt so] nu se presupune, deoarece \n acest mod se ajunge la mic[orarea comunit`]ii de bunuri. Cu toate acestea, darurile obi[nuite care se fac (anivers`ri [.a.) se pot

Dfam30 face de c`tre un singur so], cu consim]`m\ntul prezumat al celuilalt so]. Aceea[i solu]ie se aplic` [i \n ceea ce prive[te actele de binefacere. 6) Bunurile dob\ndite \n perioada separa]iei \n fapt a so]ilor Bunurile devin comune [i \n cazul \n care s\nt dob\ndite \n perioada de timp \n care so]ii s\nt desp`r]i]i \n fap. Aceast` solu]ie se impune pentru urm`toarele motive: separa]ia \n fapt a so]ilor nu atrage dup` sine \ncetarea sau desfacerea c`s`toriei, astfel \nc\t bunul achizi]ionat \n perioada separa]iei \n fapt a so]ilor este dob\ndit \n timpul c`s`toriei; \n privin]a acestor bunuri, legea nu face nici o derogare; legea nu distinge \n cazul c\nd so]ii s\nt \mpreun` [i cel c\nd locuiesc separat, de unde rezult` c` bunul dob\ndit \n ambele cazuri este comun; dac` nu s-ar da aceast` solu]ie, ar \nsemna c` so]ii ar avea posibilitatea s` r`stoarne normele legale privind bunurile comune, separ\ndu-se \n fapt \nainte de dob\ndirea unor bunuri. Traiul separat al so]ilor are, \ns`, importan]` pentru determinarea \ntinderii p`r]ii care se cuvine fiec`ruia dintre ace[tia asupra bunurilor comune. Astfel, s-a decis c` bunul dob\ndit \n timpul separa]iei \n fapt a so]ilor este bun comun, dar c` aceast` \mprejurare trebuie avut` \n vedere la stabilirea contribu]iei fiec`rui so] la dob\ndirea bunurilor comune, \n sensul c` unele bunuri s-au achizi]ionat f`r` aportul unuia dintre so]i. 7) Bunurile dob\ndite de concubini Regimul comunit`]ii de bunuri nu folose[te concubinilor, deoarece concubinajul este \n afar` de lege, iar statul ocrote[te numai c`s`toria (art. 1 al. 1 [i art. 3 Codul familiei). |n rela]iile patrimoniale dintre concubini s\nt aplicabile dispozi]iile din dreptul comun care reglementeaz` proprietatea pe cote-p`r]i, \n m`sura \n care este dovedit` existen]a unei asemenea propriet`]i. |n cazul concubinilor nimic nu \mpiedic` s` se constate existen]a unui drept de proprietate comun` pe cote-p`r]i al concubinilor asupra bunurilor dob\ndite de ei, \n raport de contribu]ia fiec`ruia la dob\ndirea lor, stabilit` prin probe. Contribu]ia concubinilor la dob\ndirea bunurilor \n timpul convie]uirii lor este o chestiune de fapt [i poate fi l`murit` pe baza probelor ce se administreaz`. |n cazul concubinajului dovada propriet`]ii indivize trebuie f`cut` \n raport de fiecare bun, nu \n raport de totalitatea bunurilor. |n condi]iile concubinajului urmat de c`s`torie, pot exista at\t bunuri proprii, c\t [i bunuri care s` constituie proprietatea comun` pe cote-p`r]i, bunurile dob\ndite anterior c`s`toriei, inclusiv cota-parte, fiind proprii. Practica judiciar` s-a ocupat [i de regimul juridic al construc]iilor ridicate de concubini. Astfel, dac` unul dintre ace[tia a ridicat o construc]ie pe terenul proprietatea celuilalt concubin, f`r` a fi avut consim]`m\ntul proprietarului terenului, construc]ia devine proprietatea concubinului proprietar al terenului, cel`lalt av\nd numai dreptul la o indemniza]ie egal` cu valoarea contribu]iei sale, aplic\ndu-se dispozi]iile art. 494 Cod civil.

Dfam31 Situa]ii speciale privitoare la comunitatea de bunuri 1) Efectele anul`rii c`s`toriei asupra comunit`]ii de bunuri |n acest caz, c`s`toria este desfiin]at` cu efect retroactiv, astfel c` so]ii se consider` c` nu au fost c`s`tori]i \ntre ei; de aceea ei nu au putut avea nici bunuri comune. O situa]ie particular` exist` \n cazul c`s`toriei putative. Dac` am\ndoi so]ii au fost de bun` credin]` la \ncheierea c`s`toriei, comunitatea de bunuri a existat, deoarece bunurile au fost dob\ndite \n timpul c`s`toriei. Dac` numai un so] a fost de bun` credin]`, acesta beneficiaz` de comunitatea de bunuri. |n ceea ce prive[te situa]ia so]ului de rea credin]`, s-au exprimat mai multe p`reri: a) Beneficiaz` de comunitatea de bunuri [i so]ul de rea credin]`, pentru urm`toarele motive: Art. 24 al. 1 Codul familiei dispune c` beneficiaz` de dispozi]iile privitoare la divor], \n ceea ce prive[te pensia de \ntre]inere, numai so]ul de bun` credin]`, pe c\nd \n privin]a raporturilor patrimoniale dintre b`rbat [i femeie, textul nu mai precizeaz` c` beneficiaz` de acelea[i dispozi]ii numai so]ul de bun` credin]`, deci rezult` c` beneficiaz` am\ndoi. |n fapt nu poate exista un regim juridic privind raporturile dintre b`rbat [i femeie pentru un so], iar pentru cel`lalt un alt regim juridic, ceea ce \nseamn` c` odat` ce s-a invocat comunitatea de bunuri de c`tre un so], aceasta se va r`sfr\nge [i asupra celuilalt. Rezult` c` lichidarea bunurilor so]ilor se va face dup` regimul comunit`]ii bunurilor [i \n cazul \n care numai unul dintre so]i este de bun` credin]`. b) Beneficiaz` de comunitatea de bunuri numai so]ul de bun` credin]`, iar nu cel de rea credin]`, deoarece fa]` de acesta nulitatea c`s`toriei produce efecte retroactive. Aceast` p`rere nu poate fi acceptat`, deoarece efectele c`s`toriei putative s\nt reglementate nu numai de art. 23 al. 1 Codul familiei, ci [i de art. 24 al. 1 Codul familiei. c) Numai so]ul de bun` credin]` se poate prevala de existen]a comunit`]ii de bunuri, ca efect al c`s`toriei putative, dar \n felul urm`tor: pentru bunurile pe care so]ul de rea credin]` le-a dob\ndit \n timpul c`s`toriei va fi suficient ca so]ul de bun` credin]` s` invoce beneficiul putativit`]ii, ca acele bunuri s` fie prezumate a fi comune (art. 30 Codul familiei); comunitatea de bunuri care exist` numai pentru so]ul de bun` credin]` este alc`tuit` din bunurile dob\ndite \n timpul c`s`toriei de so]ul de rea credin]`; acest din urm` so] av\nd calitatea de concubin, nu poate beneficia de dispozi]iile Codului familiei privind \mp`r]irea bunurilor comune: dac` so]ul de rea credin]` pretinde c` a contribuit la dob\ndirea bunurilor celuilalt so], atunci el trebuie s` fac` dovada dreptului s`u, care va fi, dup` \mprejur`ri, o proprietate comun` pe cote-p`r]i sau o crean]` \mpotriva celuilalt so], \n m`sura \n care cu mijloacele sale a sporit patrimoniul acestuia; a[adar, comunitatea de bunuri este alc`tuit` numai din bunurile dob\ndite \n timpul c`s`toriei de cel care a \ncheiat c`s`toria nul` sau anulat` fiind de rea credin]`. Din punct de vedere al proba]iunii, se distinge \ntre situa]ia so]ului de bun` credin]` [i aceea a so]ului de rea credin]`, ultimul trebuind s` b)

Dfam32 fac` dovada fiec`rui bun dob\ndit \n timpul c`s`torieie desfiin]ate (putative). 8) Efectele declar`rii judec`tore[ti a dispari]iei sau mor]ii unuia dintre so]i Bunurile dob\ndite p\n` la data fixat` prin hot`r\re ca fiind aceea a mor]ii vor fi comune, iar cele dob\ndite dup` aceast` dat` vor fi proprii. |n cazul \n care data mor]ii, stabilit` prin hot`r\rea judec`toreasc` declarativ` de moarte, este apoi rectificat`, bunul este comun dac` este dob\ndit p\n` la noua dat` a mor]ii, care dup` caz poate fi anterioar` sau posterioar` fa]` de prima. |n cazul \n care cel declarat mort este \n realitate \n via]` [i ob]ine anularea hot`r\rii declarative de moarte, comunitatea de bunuri nu a \ncetat s` existe, de[i aparent c`s`toria a \ncetat la data fixat` prin hot`r\rea declarativ` ca fiind aceea a mor]ii. Deci bunurile dob\ndite dup` data mor]ii astfel stabilit` s\nt comune, deoarece data dob\ndirii se afl` \n timpul c`s`toriei. Hot`r\rea declarativ` de moarte poate fi anulat` [i \n cazul \n care s-ar dovedi cu certificat de deces data real` a mor]ii celui care a fost declarat mort; astfel bunul dob\ndit p\n` la data decesului stabilit` prin certificatul de deces este comun. Dac` cel declarat mort se re\ntoarce [i, \ntre timp, fostul so] s-a rec`s`torit, comunitatea de bunuri ca rezultat al primei c`s`torii exist` p\n` \n momentul \ncheierii noii c`s`torii. Aceast` solu]ie presupune c` so]ii din noua c`s`torie au fost de bun` credin]` la \ncheierea ei. |n cazul \n care au fost de rea credin]`, noua c`s`torie este lovit` de nulitate, deoarece a fost \ncheiat` \n frauda legii. |n consecin]`, comunitatea de bunuri ca efect al primei c`s`torii nu a \ncetat s` aib` fiin]`, iar pentru a doua c`s`torie nu se poate vorbi de comunitate de bunuri. |n toate aceste situa]ii, bunuri proprii pot deveni, retroactiv, comune, [i invers, bunuri comune pot deveni proprii, dup` cum ele au fost dob\ndite sau nu \n timpul c`s`toriei, \n raport cu noua situa]ie juridic`. 9) Efectele punerii sub interdic]ie a unuia dintre so]i Dac` unul dintre so]i este pus sub interdic]ie, drepturile sale cu privire la bunurile comune se exercit` prin tutorele acestuia. Dac` unul dintre so]i este disp`rut sau pus sub interdic]ie, cel`lalt so], afar` de cazul \n care el \nsu[i este curatorul disp`rutului sau tutorele celui interzis, exercit` administrarea, folosin]a [i dispozi]ia asupra bunurilor comune \mpreun` cu reprezentantul so]ului s`u. Aceast` solu]ie rezult` din art. 26 [i 98 Codul familiei. Primul text dispune c` so]ii hot`r`sc de comun acord \n tot ceea ce prive[te c`s`toria. Cel de-al doilea text prevede c` m`surile privind persoana [i bunurile copilului minor se iau de c`tre p`rin]i de comun acord, iar dac` unul dintre ace[tia este mort, dec`zut din drepturile p`rinte[ti sau pus sub interdic]ie sau, din orice \mprejurare, se afl` \n neputin]a de a-[i manifesta voin]a, cel`lalt p`rinte exercit` singur drepturile p`rinte[ti. O astfel de dispozi]ie nu exist` cu privire la dreptul de administrare, folosin]` [i dispozi]ie asupra bunurilor comune. Rezult`, per a contrario, c` \n situa]iile men]ionate un so] nu poate exercita singur drepturile prev`zute de art. 35 Codul familiei. 10) Categorii de bunuri [i natura lor de bunuri proprii sau comune |n privin]a unor bunuri exist` dificult`]i sau discu]ii \n literatura juridic`, dac` s\nt comune sau proprii.

Dfam33 Veniturile realizate prin munc` (i) Retribu]ia celor \ncadra]i \n munc`, \n temeiul contractului de munc` Prin \ncheierea contractului de munc` ia na[tere raportul juridic de munc`. Retribu]ia este un element esen]ial al contractului de munc`, al`turi de felul muncii [i locul muncii. Dreptul de retribu]ie se na[te \n temeiul muncii prestate sub forma dreptului de crean]` (retribu]ie ne\ncasat`), drept care se stinge prin plat`, iar obiectul lui suma datorat` devine prin \ncasare obiectul unui nou drept dreptul de proprietate (retribu]ia \ncasat`). Deci \n cazul retribu]iei s\ntem \n prezen]a succesiv` a dou` categorii juridice, \n care dreptul respectiv se \ncadreaz`, [i anume dreptul de crean]` (retribu]ia ne\ncasat`) [i dreptul real de proprietate (retribu]ia \ncasat`). |n leg`tur` cu determinarea categoriei de bun comun sau propriu a retribu]iei s-au purtat unele discu]ii \n literatura juridic`, exprim\ndu-se mai multe p`reri. S-a precizat c` solu]ia care s` \mbine dispozi]iile dreptului familiei cu cele ale dreptului muncii ar fi aceea c` retribu]ia ne\ncasat` (drept de crean]`) s` fie bun propriu [i retribu]ia \ncasat` (drept real sub forma unei sume de bani) s` fie bun comun, solu]ia fiind binevenit` de lege ferenda. Aceast` solu]ie este adoptat` [i de practica judiciar`, care consider` retribu]ia \ncasat` ca bun comun. O particularitate, veniturile din munc` s\nt bunuri comune, \ns` o parte din acestea se pot folosi pentru dob\ndirea unor bunuri proprii ori pentru satisfacerea unor interese personale, f`r` ca aceast` parte s` se considere c` se include, juridic, \n bunurile comune, iar apoi s` se diminueze prin imputare ceea ce se atribuie so]ului respectiv din bunurile comune supuse \mp`r]elii. (ii) Alte venituri asimilate retribu]iei |n sensul privind natura juridic` a retribu]iei \ncasate, s-a decis c` s\nt bunuri comune: sumele de bani dob\ndite \n timpul c`s`toriei, depuse la CEC; sumele de bani primite de unul dintre so]i cu titlu de pensie \n cadrul asigur`rilor sociale, pentru munca desf`[urat` \n trecut; bursa primit` de unul dintre so]i, \n str`in`tate, pe baza unei conven]ii de colaborare [tiin]ific`. (iii) P`r]ile sociale Pentru stabilirea caracterului de bun comun sau bun propriu al acestora urmeaz` a se avea \n vedere dispozi]iile legale privind p`r]ile sociale [i dispozi]iile Codului familiei privind rela]iile patrimoniale dintre so]i. (iv) Remunera]ia autorilor Opera sau crea]ia intelectual` d` na[tere unui complex de drepturi de autor morale [i patrimoniale, din acestea din urm` f`c\nd parte [i remunera]ia autorului. De[i aceast` remunera]ie se cuvine autorului, pentru crea]ia sa intelectual`, ea se deosebe[te de celelalte categorii de venituri dn munc`. Remunera]ia autorului se acord` \n raport de rezultatul activit`]ii sale de crea]ie, de valoarea acestei crea]ii, [i nu de activitatea de munc` cheltuit` pentru elaborarea operei. |n literatura juridic` determinarea naturii juridice a remunera]iei autorului se face corespunz`tor cu aceea a retribu]iei din munc`. Problema care se pune este aceea a determin`rii momentului \n care se consider` dob\ndit` remunera]ia autorilor, pentru a [ti dac` este sau nu bun achizi]ionat \n timpul c`s`toriei. A.

Dfam34 B. Sumele economisite [i depuse la CEC Depunerile la CEC s\nt supuse unui regim juridic special. Proba existen]ei depunerilor se face cu libretul eliberat de CEC. Practica judiciar` a stabilit c` sumele depuse de c`tre un so] pe numele lui r`m\n bunuri comune sau proprii, a[a cum au fost \nainte de depunerea la CEC, deoarece aceast` depunere nu schimb` natura lor juridic`. Regimul juridic special privind depunerile la CEC nu \nl`tur` normele Codului familiei privind comunitatea de bunuri. |n acela[i sens, s-a decis c` sumele depuse la CEC provenind din pensia de asigur`ri sociale (care este bun comun) au acela[i caracter de bunuri comune, [i nu bunuri proprii. Tot astfel, sumele reprezent\nd remunera]ia \ncasat` pentru realizarea unor opere literare, artistice, [tiin]ifice [i a oric`ror altor opere de crea]ie intelectual`, depuse la CEC, s\nt bunuri comune deoarece remunera]ia \ncasat` este bun comun. Regimul special instituit cu privire la asemenea depuneri intereseaz` numai raporturile dintre depun`tor [i CEC. |n concluzie, sumele de bani depuse de un so] la CEC pe numele lui r`m\n bun comun sau propriu, a[a cum erau \nainte de depunere. C. Construc]iile efectuate de c`tre so]i Pentru determinarea regimului juridic al construc]iilor efectuate [i cel al terenurilor pe care s-a construit, urmeaz` s` se ]in` seama de dispozi]iile Codului familiei privind comunitatea de bunuri [i cele ale Codului civil (art. 492) privind prezum]ia potrivit c`reia proprietarul terenului devine, prin accesiune, [i proprietarul construc]iilor edificate asupra acestuia, cu condi]ia ca \ntre proprietar [i constructor s` nu existe o conven]ie ori situa]ie legal` din care s` rezulte un drept de superficie asupra cl`dirii \n favoarea celui care a construit-o. De asemenea, trebuie s` se ]in` seama de dispozi]iile legilor speciale care au intervenit privind regimul juridic al terenurilor II.4. a) Bunurile proprii ale so]ilor Considera]ii generale 1) No]iunea de bun propriu al so]ilor Art. 31 Codul familiei determin` categoriile de bunuri proprii ale so]ilor. Bunurile proprii constituie o excep]ie de la comunitatea de bunuri. Prin derogare de la regula c` bunurile dob\ndite \n timpul c`s`toriei s\nt bunuri comune, art. 31 Codul familiei prevede c` anumite categorii de bunuri s\nt proprii, chiar dac` s\nt dob\ndite \n timpul c`s`toriei. 2) Clasificarea bunurilor proprii Exist` mai multe criterii dup` care se determin` bunurile proprii. |n primul r\nd, aceste criterii pot fi considerate c` s\nt corespunz`toare enumer`rii categoriilor de bunuri proprii din art. 31 Codul familiei. |n al doilea r\nd, criteriile care stau la baza determin`rii categoriilor de bunuri pot fi considerate: data dob\ndirii lor care este anterioar` \ncheierii c`s`toriei; leg`tura cu persoana so]ului dob\nditor, leg`tur` care poate rezulta din caracterul dob\ndirii, al calit`]ii de rud` a unuia dintre so]i, din caracterul personal al dreptului dob\ndit sau din natura ori destina]ia economic` a bunului; subroga]ia real`. |n unele formul`ri, afecta]iunea bunului este considerat` un criteriu distinct.

Dfam35 b) Categorii de bunuri proprii 1. Bunuri dob\ndite \nainte de \ncheierea c`s`toriei (art. 31 lit. a Codul familiei) Bunurile dob\ndite \nainte de \ncheierea c`s`toriei s\nt proprii deoarece acestea nu reprezint` rezultatul efortului comun al ambilor so]i. S\nt bunuri proprii [i cele dob\ndite dup` \ncetarea sau desfacerea c`s`toriei, de[i art. 31 lit. i Codul familiei nu le men]ioneaz`, solu]ia impun\ndu-se potrivit art. 30 al. 1 Codul familiei. Dac` so]ii au dob\ndit un bun \mpreun` \nainte de c`s`torie, acesta nu devine bun comun, so]ii fiind coproprietari asupra lui, ceea ce \nseamn` c` el este bun propriu. 2. Bunurile dob\ndite prin mo[tenire, legat sau dona]ie, afar` numai dac` dispun`torul a prev`zut c` ele vor fi comune (art. 31 lit. b Codul familiei) Aceste bunuri devin proprii, de[i s\nt dob\ndite \n timpul c`s`toriei, datorit` caracterului personal al dob\ndirii lor (voca]ia succesoral` are un caracter strict personal). Dona]iile \ntre so]i se pot face numai din bunurile proprii, nu [i din bunurile comune, c`ci ar \nsemna s` se diminueze comunitatea de bunuri, ceea ce art. 30 Codul familiei opre[te. |n literatura juridic` s-a exprimat p`rerea c`, \n m`sura obliga]iei rezult\nd din condi]ia potestativ` ori sarcin` \n folosul unui ter] ori al dispun`torului, actul este cu titlu oneros [i deci bunul primit prin asemenea dona]ie este comun, iar pentru rest bunul este propriu (contractul de dona]ie cu sarcin` este un contract gratuit [i par]ial cu titlu oneros, \n m`sura sarcinii). |n practica judiciar` s-a decis c` bunurile primite de unul dintre so]i prin testament s\nt [i r`m\n bunuri proprii ale acestuia, chiar dac` mobilul testatorului exprimat prin testament a fost \ngrijirea sa p\n` la sf\r[itul vie]ii [i suportarea cheltuielilor de \nmorm\ntare de c`tre so]ul legatar; \mprejurarea c` cel`lalt so] a contribuit la \ntre]inerea testatorului, precum [i la cheltuielile de \nmorm\ntare, ca [i faptul c` so]ul legatar a \ncetat activitatea sa retribuit` pentru a se dedica \ngrijirii autorului, pot genera \n favoarea celuilalt so] numai dreptul de a se prevala de ele cu ocazia determin`rii cotelor de contribu]ie ale ambilor so]i la dob\ndirea bunurilor comune; testamentul nu se asimileaz` cu un contract de \nstr`inare cu clauz` de \ntre]inere. |n literatura juridic` s-a exprimat p`rerea c`, \n cazul dona]iei f`cut` prin \nscris autentic sau a legatului f`cut prin testament, proba voin]ei dispun`torului ca bunul s` devin` comun trebuie s` rezulte din cuprinsul intelectual sau material al actului de dona]ie sau al testamentului, dat fiind caracterul solemn al liberalit`]ii. 3. Bunurile de uz personal [i cele destinate exercit`rii profesiei unuia dintre so]i (art. 31 lit. c Codul familiei) Aceste bunuri devin proprii \n temeiul destina]iei lor. Textul se refer` la dou` categorii de bunuri: Bunuri de uz personal Pentru a fi proprii trebuie s` \ndeplineasc` urm`toarele condi]ii: bunul s` apar]in` unuia dintre so]i, adic` acesta s`-l fi dob\ndit; bunul devine propriu so]ului care-l folose[te, f`r` a deosebi \ntre modurile de dob\ndire, afar` de cazul \n care bunul devine propriu \n temeiul altei dispozi]ii a art. 31 Codul familiei dec\t cea privitoare la bunurile de uz personal;

Dfam36 bunul trebuie s` fie afectat \n mod efectiv uzului exclusiv [i personal al unuia dintre so]i (de exemplu \mbr`c`mintea, \nc`l]`mintea); Bunurile destinate exercit`rii profesiei unuia dintre so]i Bunul este propriu dac` a fost dob\ndit de c`tre un so] [i dac` este destinat exercit`rii profesiei de c`tre so]ul dob\nditor al bunului. Bunul este propriu dac` este afectat exercit`rii unei \ndeletniciri cu titlu profesional, nu unei activit`]i vremelnice [i \nt\mpl`toare. C\nd ambii so]i au aceea[i profesie, bunurile pe care le folosesc pentru exercitarea ei nu s\nt comune, ci se g`sesc \n coproprietatea acestora, deoarece \[i p`streaz` caracterul de bunuri proprii. 4. Bunurile dob\ndite cu titlu de premiu sau recompens`, manuscrisele [tiin]ifice, schi]ele [i proiectele artistice, proiectele de inven]ii, precum [i alte asemenea bunuri (art. 31 lit. d Codul familiei) Se deosebesc dou` categorii de bunuri: premiile [i recompensele bunuri proprii ale acelui so] care a adus un aport excep]ional \n munca pe care o presteaz` datorit` priceperii [i calit`]ii sale personale, ceea ce a justificat acordarea distinc]iei; privind bunurile legate de crea]ia intelectual`. 5. Indemnizarea de asigurare sau desp`gubirile pl`tite pentru pagubele pricinuite persoanei (art. 31 lit. e Codul familiei) Acestea s\nt bunuri proprii deoarece s\nt destinate s` repare o pagub` exclusiv personal`, s` contribuie la refacerea s`n`t`]ii [i la redob\ndirea capacit`]ii de a munci ori la asigurarea existen]ei persoanei, dac` refacerea capacit`]ii sale de a munci nu mai este posibil`. 6. Valoarea care reprezint` [i \nlocuie[te un bun propriu sau bunul \n care a trecut aceast` valoare (art. 31 lit. f Codul familiei) |n acest caz bunul dob\ndit devine propriu \n temeiul subroga]iei reale cu titlu universal, care are scopul de a evita confuzia \ntre grupa bunurilor comune [i aceea a bunurilor proprii apar]in\nd fiec`ruia dintre so]i. c) Regimul juridic al bunurilor proprii Bunurile proprii s\nt limitativ prev`zute de lege. So]ii nu pot, prin act juridic, s` prevad` c` anumite bunuri, care nu intr` \n categoria celor ar`tate \n art. 31 Codul familiei, s\nt proprii, deoarece ar \nsemna s` se restr\ng` comunitatea de bunuri, ceea ce art. 30 al. 2 Codul familiei nu permite. Comunitatea de bunuri nu se poate restr\nge sau suprima nici prin act juridic \ncheiat \ntre so]i [i ter]i. II.5. R`spunderea so]ilor pentru datorii. Condi]iile \n care se pot urm`ri bunurile comune

a) Generalit`]i Dup` cum so]ii au dou` categorii de bunuri, tot a[a ei au dou` feluri de datorii: personale [i comune. Datoriile comune s\nt determinate limitativ de lege. Toate celelalte datorii s\nt personale fiec`ruia dintre so]i. Legea prezum` c` datoriile so]ilor s\nt personale c\t` vreme nu se dovede[te c` fac parte din categoria celor comune. Corespunz`tor celor dou` feluri de datorii, so]ii au dou` categorii de creditori: personali [i comuni.

Dfam37 Obliga]ii n`scute \n timpul c`s`toriei [i pentru care r`spund so]ii 1) Cheltuieli f`cute cu administrarea oric`ruia dintre bunurile comune (art. 32 lit. a Codul familiei) Ra]iunea pentru care aceste cheltuieli s\nt considerate o datorie comun` const` \n faptul c` administrarea bunurilor comune reprezint` un interes al c`s`toriei. Conform art. 32 lit. a Codul familiei, pentru ca o datorie s` fie comun` trebuie \ndeplinite mai multe cerin]e: a) S` fie vorba de o cheltuial` de administrare. Aceast` no]iune este folosit` de lege \n sensul cel mai larg, cuprinz\nd toate obliga]iile asumate \n leg`tur` cu bunurile comune. S\nt cheltuieli de administrare: acelea f`cute cu \ntre]inerea [i punerea \n valoare a bunurilor comune; plata primelor asiguratorii obligatorii sau \n temeiul unui contract de asigurare; pl`]ile impozitelor, taxelor [i altor presta]ii periodice stabilite potrivit legii; cheltuielile pentru conservarea bunurilor, cum ar fi cele pentru \ntreruperea prescrip]iei sau pentru \nscrierea unei ipoteci. b) Cheltuiala s` fie \n leg`tur` cu un bun comun , iar nu cu unul propriu, deoarece astfel cheltuiala corespunde unui interes comun al c`s`toriei. c) Cheltuiala s` fie f`cut` cu administrarea bunurilor comune. Textul vorbe[te de cheltuielile f`cute \n leg`tur` cu bunurile comune. |n literatura juridic` s-a exprimat p`rerea c` nu este necesar s` se fac` dovada c` sumele respective au fost efectiv cheltuite pentru scopurile prev`zute de art. 32 lit. a Codul familiei [i de art. 35 Codul familiei, fiind suficient numai s` rezulte c` obliga]ia asumat` este \n leg`tur` cu bunurile comune. d) Obliga]ia s` fie asumat` prin act juridic de c`tre un singur so], [i nu de c`tre ambii so]i, deoarece nu s-ar mai aplica art. 32 lit. a ci art. 32. Lit. b Codul familiei. So]ul care apare \n actul \ncheiat cu privire la administrarea bunurilor comune figureaz` \n nume propriu [i \n numele celuilalt so], \n temeiul prezum]iei legale de mandat tacit reciproc \ntre so]i. 2) Obliga]iile contractate de so]i \mpreun` (art. 32 lit. b Codul familiei) Aceste obliga]ii s\nt comune deoarece legea prezum` c` reprezint` un interes al c`sniciei. |n sensul textului, datoria este comun` dac` s\nt \ndeplinite urm`toarele condi]ii: a) Obliga]ia s` fie asumat` de c`tre so]i. Textul vorbe[te de contractare, \ns` so]ii pot s`-[i asume \mpreun` obliga]ia [i prin act juridic unilateral, nu numai prin contract. b) Obliga]ia s` fie asumat` \mpreun` de so]i. Textul permite ca obliga]iile ambilor so]i s` fie principale sau accesorii, ori ca obliga]ia unuia dintre ei s` fie principal`, iar a celuilalt s` fie accesorie, fiind suficient s` fie asumat` de am\ndoi so]ii. c) So]ii pot s`-[i asume obliga]ia fie particip\nd \n persoan` la \ncheierea actului juridic, fie particip\nd prin reprezentare. Cel care reprezint` poate fi chiar cel`lalt so] (mandat expres). d) Cauza obliga]iei este indiferent`, deoarece legea nu distinge; obliga]ia este comun` chiar dac` nu ar avea leg`tur` cu nevoile c`s`toriei. e) Obliga]ia asumat` de so]i \mpreun` este comun`, f`r` a deosebi dup` cum este indivizibil`, prin natura ei sau prin voin]a p`r]ilor, solidar` sau conjunct`. b)

Dfam38 3) Obliga]iile contractate de fiecare dintre so]i pentru \ndeplinirea nevoilor obi[nuite ale c`s`toriei (art. 32 lit. c Codul familiei) |n temeiul acestui text, obliga]ia este comun` dac` s\nt \ndeplinite urm`toarele cerin]e: a) Obliga]ia s` izvorasc` dintr-un act juridic, chiar unilateral, nu numai contract. b) Obliga]ia s` fie asumat` de c`tre un singur so] , c`ci dac` ar fi asumat` de c`tre am\ndoi, atunci ea ar fi comun`, conform art. 32 lit. b Codul familiei. So]ul \ncheie actul juridic \n dubl` calitate, \n temeiul prezum]iei de mandat tacit reciproc \ntre so]i. c) Obliga]ia s` fi fost asumat` pentru \mplinirea nevoilor obi[nuite ale c`sniciei care \n sensul textului \nseamn` nevoia normal` pentru c`s`toria respectiv`. Obliga]ia este comun` prin cauza ei. 4) Obliga]ia de a repara prejudiciul cauzat prin \nsu[irea ilicit` a unor bunuri proprietate public` (art. 32 lit. d Codul familiei) Aceast` obliga]ie este declarat` comun` \n interesul ap`r`rii avutului public. Art. 32 lit. d Codul familiei trebuie \n]eles c` se refer` numai la proprietatea public`, nu [i la proprietatea cooperatist`. Domeniul de aplicare se refer`, \n prezent, la proprietatea public`, dar numai dac` este vorba de domeniul public, nu [i domeniul privat, deoarece textul nu distinge, deosebirea se impune potrivit art. 31 pct. 2 din Constitu]ie. Pentru ca aceast` obliga]ie s` fie o datorie comun` a so]ilor trebuie \ndeplinite mai multe cerin]e: a) S` se fi produs un prejudiciu de natur` patrimonial`. b) Prejudiciul s` fie cauzat prin \nsu[irea unui bun, obiect al dreptului de proprietate public`. Textul este aplicabil [i \n cazul \n care ar fi vorba de un drept de folosin]` sau un alt drept real \n sensul preciz`rilor f`cute. Prin \nsu[ire se poate \n]elege at\t activitatea cu caracter infrac]ional, c\t [i delictul civil. |nsu[irea trebuie s` fie rezultatul unei fapte ilicite, element al r`spunderii civile, dar care ar putea s` fie, totodat`, [i infrac]iune. c) Faptul \nsu[irii s` fie s`v\r[it de c`tre unul dintre so]i. d) Bunurile comune s` fi \nregistrat o sporire. Aceast` sporire trebuie \n]eleas` at\t \n sensul de achizi]ionare de noi bunuri sau m`rirea valorii celor existente, c\t [i de evitare a sc`derii valorii bunurilor comune. e) Existen]a leg`turii de cauzalitate \ntre sporirea valorii bunurilor comune [i \nsu[irea s`v\r[it` de c`tre unul dintre so]i. Textul precizeaz` c` obliga]ia exist` dac` prin \nsu[irea bunurilor proprietate public` au sporit bunurile comune. Dac` s\nt \ndeplinite aceste cerin]e, datoria personal` a so]ului care a s`v\r[it \nsu[irea se transform` \ntr-o datorie comun` a so]ilor. Aceast` obliga]ie \ncepe prin a fi personal` [i numai apoi devine comun`, dac` bunurile comune au realizat un spor de pe urma \nsu[irii. Cei doi so]i r`spund din cauze [i limite diferite. So]ul care [i-a \nsu[it \n mod ilicit bunuri proprietate public` are o obliga]ie personal` care rezult` dintr-un delict civil. So]ului celui care a s`v\r[it faptul \i revine r`spunderea numai \n m`sura sporului pe care l-a avut partea sa din comunitate. Bunurile comune ale so]ilor pot fi urm`rite numai \n m`sura sporului de valoare realizat. Aceast` sporire este deci nu numai

Dfam39 condi]ia, ci [i limita p\n` la care se poate urm`ri comunitatea de bunuri a so]ilor. c) Datoriile personale ale so]ilor. Regimul juridic Creditorii personali ai so]ilor pot urm`ri numai bunurle proprii ale so]ului debitor (art. 33 Codul familiei). |n cazul \n care bunurile proprii ale so]ului debitor nu s\nt suficiente pentru acoperirea integral` a crean]elor creditorilor personali, ace[tia pot cere \mp`r]irea bunurilor comune, prin hot`r\re judec`toreasc`, \ns` numai \n m`sura \n care crean]a a r`mas nesatisf`cut`. Deci \mp`r]irea bunurilor comune poate fi cerut` numai dup` epuizarea bunurilor proprii ale so]ului debitor. Prin \mp`r]ire, bunurile comune devin bunuri proprii [i pot fi urm`rite de creditorii personali, deoarece \n urma \mp`r]irii cerute de ace[ti creditori, devenind proprii, creditorii personali urm`resc aceste bunuri, iar nu pe cele comune. Ordinea \n care se face aceast` urm`rire are un caracter imperativ [i trebuie observat` de instan]` din oficiu, ea put\nd fi invocat` de orice interesat. Art. 33 Codul familiei opre[te numai urm`rirea bunurilor comune de c`tre creditorii personali ai so]ilor, nu [i indisponibilizarea lor provizorie; ace[ti creditori pot cere luarea m`surilor asiguratorii (sechestru asigurator, poprire) asupra bunurilor comune. II.6. Partajarea bunurilor comune \n timpul c`s`toriei (excep]ii)

a) Considera]ii generale C`s`toria reprezint` o comunitate de interese mai larg` dec\t comunitatea intereselor patrimoniale. De aceea, ]in\nd seama caracterul accesoriu al raporturilor patrimoniale \ntre so]i, fa]` de raporturile personal-nepatrimoniale \ntre ei, legea admite c` bunurile comune, \n interesul men]inerii \ns`[i a c`s`toriei, s` fie \mp`r]ite \n timpul acesteia. Aceast` \mp`r]ire are un caracter excep]ional. b) |ncetarea comunit`]ii de bunuri. Partajarea bunurilor comune ale so]ilor |mp`r]irea bunurilor comune \n timpul c`s`toriei se poate face numai \n urm`toarele cazuri: a) la cererea oric`ruia dintre so]i; b) la cererea creditorilor personali ai oric`ruia dintre so]i; c) \n cazul confisc`rii bunurilor anume determinate sau a unei cotep`r]i dintr-un bun al so]ilor. c) Excep]ia \mp`r]irii bunurilor comune \n timpul c`s`toriei 1) |mp`r]irea bunurilor comune la cererea so]ilor Conform art. 36 al.ult. Codul familiei, bunurile comune pot fi \mp`r]ite \n timpul c`s`toriei la cererea oric`ruia dintre so]i. Aceast` \mp`r]ire este supus` urm`toarelor condi]ii: a) Se poate face numai pentru motive temeinice. Legea nu arat` \n ce constau motivele temeinice care pot justifica \mp`r]irea bunurilor comune, aprecierea acestor motive se face de c`tre instan]ele judec`tore[ti. Instan]a nu poate lua act de tranzac]ia p`r]ilor [i s` dispun` \mp`r]irea bunurilor comune f`r` s` se examineze \n prealabil existen]a [i temeinicia motivelor invocate. b) |mp`r]irea bunurilor comune se face \n timpul c`s`toriei. Formula \n timpul c`s`toriei \nseamn` \n timpul cuprins \ntre momentul \ncheierii c`s`toriei [i momentul \n care oricare dintre so]i a introdus o ac]iune de divor].

Dfam40 c) |mp`r]irea bunurilor comune nu se poate face pe cale conven]ional`, ci numai prin hot`r\re judec`toreasc`. Conven]iile prin care so]ii \mpart bunurile comune \n timpul c`s`toriei s\nt lovite de nulitate absolut`. Dreptul de ac]iune al so]ilor pentru \mp`r]irea bunurilor comune are caracter personal, deci poate fi exercitat numai de c`tre ace[tia. Un so] nu poate vinde sau dona celuilalt so] partea sa din comunitatea de bunuri. d) Se pot \mp`r]i, \n \ntregime sau \n parte, numai bunurile comune existente \n momentul \n care se face \mp`r]irea. Bunurile a c`ror \mp`r]ire nu s-a cerut au calitatea de bunuri comune; rezult` c` aceast` \mp`r]ire nu afecteaz` regimul comunit`]ii de bunuri. e) La efectuarea partajului bunurilor comune ale so]ilor trebuie luat` \n considerare valoarea pe care o au aceste bunuri la data c\nd s-a introdus ac]iunea de \mp`r]ire, iar nu valoarea lor de la data la care au luat na[tere starea de dev`lm`[ie. Privind apartamentele construite cu sprijinul statului, se procedeaz` astfel: evaluarea se face potrivit actelor normative \n vigoare la data \mp`r]elii, nu la data contract`rii; se totalizeaz` pl`]ile f`cute (avans, rate, dob\nzi), care se raporteaz` la pre]ul; contracului (f`r` dob\nzi), iar procentul ob]inut se aplic` la valoarea actualizat` a apartamentului, rezult\nd valoarea contribu]iei comune care se include \n partaj; la stabilirea cotelor de contribu]ie se ]ine seama [i de pl`]ile f`cute unmai de c`tre un so], dup` desp`r]irea \n fapt [i p\n` la \mp`r]ire. f) La \mp`r]irea bunurilor comune ale so]ilor nu pot participa [i copiii, neexist\nd nici un text de lege care s` autorizeze o atare m`sur`. S-a decis c` partajul de folosin]` a bunurilor comune ale so]ilor este inadmisibil, deoarece at\ta timp c\t exist` comunitatea de bunuri [i c`s`toria, so]ii administreaz` [i folosesc \mpreun` bunurile comune [i dispun tot astfel de ele. Prin efectul \mp`r]elii, bunurile comune respective devin proprii (art. 36 al.ult. Codul familiei). |mp`r]irea bunurilor comune \n timpul c`s`toriei are caracter definitiv, [i nu provizoriu p\n` la lichidarea definitiv` ce va interveni la \ncetarea sau desfacerea prin divor] a c`s`toriei. 2) |mp`r]irea bunurilor comune la cererea creditorilor personali ai oric`ruia dintre so]i So]ii pot avea dou` feluri de datorii: personale [i comune. |n consecin]`, vor exista creditori personali [i creditori comuni. Conform art. 33 al. 1 Codul familiei, creditorii personali nu pot urm`ri pentru realizarea crean]ei lor bunurile comune, ace[ti pot urm`ri numai bunurile proprii ale so]ului debitor. Dac` bunurile proprii ale so]ului debitor nu s\nt suficiente pentru acoperirea crean]elor creditorilor personali, ace[tia pot cere \mp`r]irea bunurilor comune, prin hot`r\re judec`toreasc`, \ns` numai \n m`sura necesar` acoperirii crean]ei (art. 33 al. 2 Codul familiei). Deci ac]iunea creditorilor personali pentru \mp`r]irea bunurilor comune are caracter subsidiar. Ordinea \n care bunurile proprii [i comune pot fi urm`rite este imperativ`. De aceea, dac` un creditor personal introduce ac]iunea pentru \mp`r]irea bunurilor comune [i nici unul din so]i nu invoc` beneficiul de discu]ie, atunci acesta va trebui ridicat din oficiu.

Dfam41 Ac]iunea \n justi]ie se introduce \mpotriva ambilor so]i, pentru ca hot`r\rea ce se va da s` le fie opozabil`. |mp`r]irea prive[te numai bunurile prezente ale so]ilor, nu [i bunurile viitoare. |mp`r]irea bunurilor comune la cererea creditorilor personali se poate face pe cale principal`, c\nd ace[tia introduc cererea de chemare \n judecat`, sau pe cale incidental`, \n cadrul constesta]iei la executarea silit`. Pentru realizarea crean]elor sale, creditorul personal poate cere luarea m`surilor asiguratorii (sechestru asigurator, poprire) asupra bunurilor comune. 3) |mp`r]irea bunurilor comune \n cazul confisc`rii averii unuia dintre so]i sau a unei cote-p`r]i dintr-un bun al so]ilor Aceast` pedeaps` love[te partea codev`lma[` a so]ului condamnat, devenind proprietar comun cu cel`lalt so] (necondamnat) asupra bunurilor comune anume determinate. La \ncetarea propriet`]ii comune, \n cazul confisc`rii averii unui so], se aplic` prin asem`nare principiile de la ie[irea din indiviziune. |n aceast` situa]ie at\t so]ul celui condamnat, c\t [i statul, care ac]ioneaz` nu \n calitate de creditor, ci de proprietar, pot s` cear` \ncetarea propriet`]ii comune prin \mp`r]irea bunurilor comune. |n situa]ia condamn`rii unuia dintre so]i la confiscarea unui bun determinat, \n procesul de \mp`r]ire care poate fi pornit fie pe cale principal`, fie pe cale incidental`, \n cadrul contesta]iei la executare nu va mai figura so]ul condamnat, ci \n locul s`u va figura statul \n calitate de proprietar. |n prezent exist`: confiscarea special` ca m`sur` de siguran]`; confiscarea contraven]ional` \n cazul anumitor contraven]ii; confiscarea \n condi]iile Legii nr. 115/1996 privind declararea [i controlul averii demnitarilor, magistra]ilor, func]ionarilor publici [i a unor persoane cu func]ii de conducere.

III. Desfiin]area c`s`toriei


Distinc]ia \ntre \ncetarea, desfiin]area [i desfacerea c`s`toriei Potrivit art. 37 al. 1 [i 2 Codul familiei, se distinge \ntre \ncetarea c`s`toriei [i desfacerea c`s`toriei. C`s`toria \nceteaz` prin: moartea unuia dintre so]i; rec`s`torirea so]ului celui ce fusese declarat mort; declararea judec`toreasc` a mor]ii unuia dintre so]i. C`s`toria se poate desface prin divor]. III.2. Nulitatea c`s`toriei Nulitatea c`s`toriei poate fi absolut` sau relativ`, \ns` \n ce prive[te distinc]ia \ntre aceste feluri de nulit`]i exist` unele deosebiri fa]` de dreptul comun. C`s`toria este inexistent`, iar nu nul`, \n cazul identit`]ii de sex, a lipsei totale de celebrare [i a lipsei totale de consim]`m\nt. a) Nulitatea absolut` |n anumite cazuri, nerespectarea dispozi]iilor legale la \ncheierea c`s`toriei este sanc]ionat` cu nulitatea absolut`: c`s`toria a fost \ncheiat` cu \nc`lcarea dispozi]iilor legale privind v\rsta matrimonial` (art. 19 [i 4 Codul familiei); III.1.

Dfam42 c`s`toria a fost \ncheiat` de o persoan` care este deja c`s`torit` (art. 19 [i 5 Codul familiei) nulitatea are ca scop ap`rarea principiului monogamiei; c`s`toria este \ncheiat` \ntre persoane care s\nt rude \n gradul prohibit de lege (art. 19 [i 6 Codul familiei); c`s`toria este \ncheiat` \ntre cel care adopt` sau rudele lui [i cel adoptat sau rudele acestuia (art. 19 Codul familiei [i art. 1 din O.U.G. nr. 25/1997); c`s`toria este \ncheiat` de alienatul sau debilul mintal (art. 19 [i 9 Codul familiei); c`s`toria este \ncheiat` f`r` respectarea prevederilor art. 16 Codul familiei (art. 19 Codul familiei) lipse[te consim]`m\ntul viitorilor so]i sau nu s-au respectat condi]iile de form` necesare pentru \ncheierea c`s`toriei; incompeten]a delegatului de stare civil`; c`s`toria fictiv` \ncheiat` de form`, cu scopul sau inten]ia de a ob]ine unele efecte secundare c`s`toriei; c`s`toria \ntre persoane de acela[i sex. Ac]iunea \n declararea nulit`]ii absolute poate fi introdus` de orice persoan` interesat`. Pot avea interes so]ii, rudele lor, creditorii so]ilor. Procurorul poate introduce ac]iune \n nulitate absolut`, dar numai \n timpul vie]ii so]ilor. Ac]iunea \n nulitatea absolut` a c`s`toriei nu se poate prescrie, \ns` \n anumite cazuri nulitatea absolut` se poate acoperi (de exemplu c`s`toria minorilor care au un copil; \n interesul copilului, c`s`toria se p`streaz`). b) Nulitatea relativ` Intervine \n cazul viciilor de consim]`m\nt (eroarea, dolul [i violen]a): eroarea doar asupra identit`]ii fizice a celuilalt so]; dolul prin reticen]`: un so] a ascuns celuilalt, cu bun` [tiin]`, boala de care suferea; violen]a trebuie s` aib` un anumit grad de intensitate [i gravitate, care s`-l pun` pe cel \n cauz` \n situa]ia obiectiv` de a nu se putea opune c`s`toriei). Ac]iunea \n declararea nulit`]ii relative poate fi introdus` numai de so]ul al c`rui consim]`m\nt a fost viciat; este o ac]iune personal`. Ac]iunea \n nulitate relativ` ca [i cea \n nulitate absolut` este de competen]a instan]elor determinat` dup` dreptul comun. III.3. Efectele nulit`]ii c`s`toriei Nulitatea c`s`toriei produce efecte nu numai pentru viitor, ci [i pentru trecut (retroactiveaz`). C`s`toria se consider` ca [i cum nu s-ar fi \ncheiat. a) Efectele nulit`]ii c`s`toriei cu privire la rela]iile dintre so]i Efectele nulit`]ii c`s`toriei privind rela]iile personale dintre so]i: So]ii s\nt considera]i c` nu au fost niciodat` c`s`tori]i \ntre ei. b) Efectele nulit`]ii c`s`toriei privind capacitatea de exerci]iu Dac` unul dintre so]i nu a \mplinit v\rsta de 18 ani [i desfiin]area c`s`toriei are loc \nainte ca acesta s` devin` major, el nu poate beneficia de art. 8 al. 3 din Decretul nr. 31/1954, deci nu are capacitate de exerci]iu, pentru c` se consider` c` nu a fost c`s`torit. Efectele nulit`]ii c`s`toriei privind rela]iile patrimoniale dintre so]i:

Dfam43 Regimul comunit`]ii de bunuri nu a putut avea loc, pentru c` nulitatea c`s`toriei opereaz` retroactiv. Obliga]ia de \ntre]inere nu a putut exista \ntre so]i, iar dreptul de mo[tenire al so]ului supravie]uitor nu poate opera (calitatea de so] se consider` c` nu a existat niciodat`). c) Efectele nulit`]ii c`s`toriei privind rela]iile dintre p`rin]i [i copii 1) Interesul declar`rii nulit`]ii c`s`toriei Rela]iile personale [i cele patrimoniale dintre p`rin]i [i copii s\nt reglementate, prin asem`nare, de dispozi]iile prev`zute \n materia divor]ului (art. 24 al. 2 Codul familiei). Drepturile succesorale \ntre p`rin]i [i copii r`m\n neatinse. Conform art. 23 al. 2 Codul familiei, desfiin]area c`s`toriei nu are nici o urmare \n privin]a copiilor, care \[i p`streaz` situa]ia de copii din c`s`torie. 2) Autoritatea hot`r\rilor judec`tore[ti \n materia nulit`]ilor c`s`toriei Hot`r\rile judec`tore[ti s\nt: declarative constat` o situa]ie juridic` existent`, pe care instan]a o verific` [i declar` ca atare, [i care produce efecte numai \ntre p`r]ile din proces (efect relativ); constitutive creaz` situa]ii juridice noi [i confer` p`r]ilor calit`]i noi. Aceste hot`r\ri s\nt opozabile tuturor (efect absolut). III.4. C`s`toria putativ` a) No]iunea c`s`toriei putative C`s`toria putativ` este aceea care, de[i nul` sau anulat`, produce totu[i unele efecte fa]` de so]ul care a fost de bun` credin]` la \ncheierea ei. b) Condi]iile c`s`toriei putative Conform art. 23 Codul familiei, c`s`toria nul` se consider` putativ` dac`, la \ncheierea ei, a existat buna credin]` a ambilor so]i sau numai a unuia dintre ei. |n aceast` materie, buna credin]` \nseamn` faptul de a nu fi cunoscut cauza nulit`]ii c`s`toriei, adic` eroarea \n care au fost so]ii sau numai unul dintre ei privind cauza nulit`]ii c`s`toriei. Eroarea poate fi de drept (de exemplu so]ii sau unul dintre ei nu au cunoscut c` legea opre[te \ncheierea c`s`toriei \ntre rude de gradul \n care se g`sesc ei) ori de fapt (de exemplu so]ii sau unul dintre ei nu au cunoscut c` s\nt rude \ntre ei). Buna credin]` trebuie s` existe \n momentul \ncheierii c`s`toriei, deoarece \n acest moment se apreciaz` condi]iile de validitate ale c`s`toriei (art. 23 Codul familiei). Reaua credin]` survenit` dup` aceea nu are influen]` asupra putativit`]ii c`s`toriei. Potrivit dreptului comun (art. 1899 al. 2 Cod civil) buna credin]` se prezum`; cel ce pretinde reaua credin]` are obliga]ia de a o proba. Reaua credin]` fiind un fapt, dovada ei se poate face prin orice mijloc de prob`. Beneficiul putativit`]ii c`s`toriei se invoc` de c`tre so]ul de bun` credin]` \n cadrul procesului declarat pentru desfiin]area c`s`toriei. Dac` acesta nu pretinde s` i se aplice efectele c`s`toriei putative, instan]a trebuie, \n temeiul rolului ei activ, s` pun` p`r]ile \n situa]ia de a putea beneficia de dispozi]iile legale \n materie. S-a statuat c`, \n cazul \n care instan]a declar` nul` sau anuleaz` c`s`toria, ea este obligat` s` stabileasc`, prin aceea[i hot`r\re, buna sau reaua credin]` a so]ilor la \ncheierea c`s`toriei.

Dfam44 Efectele c`s`toriei putative (art. 23 al. 1, art. 24 al. 1 Codul familiei) Conform art. 23 al. 1 Codul familiei, so]ul de bun` credin]`, de[i c`s`toria este nul` sau anulat`, p`streaz` p\n` la data c\nd hot`r\rea instan]ei judec`tore[ti r`m\ne definitiv` situa]ia unui so] dintr-o c`s`torie valabil`. Conform art. 24 al. 1 Codul familiei, cererea de \ntre]inere a so]ului de bun` credin]` [i raporturile patrimoniale dintre so]i s\nt supuse, prin asem`nare, dispozi]iilor privitoare la divor]. 1) Efectele cu privire la rela]iile personale dintre so]i C\nd am\ndoi so]ii s\nt de bun` credin]`, hot`r\rea prin care se declar` nulitatea c`s`toriei produce efecte numai pentru viitor, iar nu [i pentru trecut. Astfel, p\n` la data c\nd hot`r\rea judec`toreasc` prin care s-a declarat nulitatea c`s`toriei a r`mas definitiv`, so]ii au avut aceast` calitate (de so]i), conform art. 23 al. 1 Codul familiei. C\nd numai unul dintre so]i este de bun` credin]`, numai acest so] beneficiaz` de efectele c`s`toriei putative. Astfel, so]ul de bun` credin]` are calitatea de so] p\n` la data desfiin]`rii c`s`toriei. 2) Efectele cu privire la capacitatea de exerci]iu C\nd am\ndoi so]ii s\nt de bun` credin]`: So]ul care la data \ncheierii c`s`toriei nu a avut v\rsta de 18 ani a beneficiat de prevederile art. 8 al. 3 din Decretul nr. 31/1954, deci a dob\ndit capacitatea deplin` de exerci]iu. Dac` declararea nulit`]ii c`s`toriei se face \nainte ca acest so] s` fi \mplinit v\rsta de 18 ani, el \[i men]ine capacitatea de exerci]iu deplin`, deoarece aceast` capacitate nu se pierde dec\t \n cazurile [i condi]iile stabilite de lege, iar legea nu prevede c` minorul care a beneficiat un timp de capacitatea de exerci]iu, \n aceste condi]ii, o pierde dup` aceea. C\nd numai unul dintre so]i este de bun` credin]` ca urmare a c`s`toriei, acesta a dob\ndit capacitatea deplin` de exerci]iu, iar dup` desfiin]area c`s`toriei, chiar \nainte ca acest so] s` fi \mplinit v\rsta de 18 ani, el \[i men]ine capacitatea dob\ndit`. 3) Efectele cu privire la rela]iile patrimoniale dintre so]i C\nd am\ndoi so]ii s\nt de bun` credin]`, aceste efecte s\nt supuse, prin asem`nare, regulilor de la divor]. C\nd numai unul dintre so]i este de bun` credin]`, se aplic` fa]` de acesta, ptrin asem`nare, regulile din materia divor]ului. So]ul de rea credin]` av\nd calitatea de concubin (deoarece fa]` de acesta nulitatea c`s`toriei produce efecte retroactive) nu poate beneficia de dispozi]iile Codului familiei privind \mp`r]irea bunurilor comune. El trebuie s` fac` dovada dreptului s`u, care va fi, dup` caz, o proprietate comun` pe cote-p`r]i sau o crean]` \mpotriva celuilalt so], \n m`sura \n care cu mijloacele sale a sporit patrimoniul acestuia. So]ul de rea credin]` nu beneficiaz` deloc de \ntre]inere. Dreptul de mo[tenire nu profit` so]ului de rea credin]`, pentru c` nulitatea c`s`toriei, pentru acesta, produce efecte retroactive. 4) Lipsa efectelor c`s`toriei putative cu privire la rela]iile dintre p`rin]i [i copii Din acest punct de vedere, c`s`toria putativ` nu prezint` interes. Desfiin]area c`s`toriei nu produce efecte cu privire la situa]ia legal` a copilului. |ntre p`rin]i [i copii exist` dreptul de mo[tenire. c)

IV. Desfacerea c`s`toriei [i \ncetarea ei


Potrivit art. 37 al. 1 [i 2 Codul familiei, se distinge \ntre \ncetarea c`s`toriei [i desfacerea c`s`toriei.

Dfam45 C`s`toria \nceteaz` prin: moartea unuia dintre so]i; rec`s`torirea so]ului celui ce fusese declarat mort; declararea judec`toreasc` a mor]ii unuia dintre so]i. C`s`toria se poate desface prin divor]. Desfacerea c`s`toriei poate avea loc prin hot`r\re judec`toreasc`. Unele efecte ale c`s`toriei continu` s` existe [i dup` \ncetarea acesteia. Efectele \ncet`rii c`s`toriei se produc numai pentru viitor, nu [i pentru trecut, \n timp ce desfacerea c`s`toriei produce efecte numai pentru viitor. IV.1. |ncetarea c`s`toriei C`s`toria este, \n principiu, \ncheiat` pe timpul vie]ii. |n consecin]`, moartea unuia dintre so]i sau declararea judec`toreasc` a mor]ii au ca efect \ncetarea c`s`toriei lor. Art. 16 al. 1 din Decretul nr. 31/1954 stabile[te c` la r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii declarative de moarte, persoana disp`rut` este considerat` c` a murit la data stabilit` prin hot`r\re ca fiind aceea a mor]ii. Dac` so]ul unei persoane care prin hot`r\re judec`toreasc` a fost declarat mort s-a rec`s`torit, iar so]ul declarat mort reapare [i anuleaz` hot`r\rea declarativ` de moarte, c`s`toria cea nou` r`m\ne valabil`. Din analiza dispozi]iilor legale \n materie, rezult`, evident, c`: a) La \ncetarea c`s`toriei ca urmare a mor]ii unuia dintre so]i, cel`lalt so] men]ine \n mare parte drepturile care au fost dob\ndite de c`tre el \n timpul vie]ii: Comunitatea de bunuri, \n aceast` situa]ie, \nceteaz`, ca de altfel [i c`s`toria, dar so]ul supravie]uitor are calitatea de mo[tenitor legal al so]ului mort (Legea nr. 319/1944); ca atare, vine \n concurs la mo[tenire cu ceilal]i mo[tenitori, av\nd cota succesoral` indicat` \n art. 1 din Legea nr. 319/1944. So]ul supravie]uitor care a luat prin c`s`torie numele celuilalt so] \l men]ine [i dup` \ncetarea c`s`toriei. Aceast` situa]ie este expres prev`zut` de art. 28 Codul familiei \n redactarea avut` p\n` \n 1956, c\nd a intervenit Legea nr. 4 prin care s-a dat actuala formulare a art. 28 Codul familiei. Prin aceast` formulare s-a urm`rit \nl`turarea restric]iei so]ului supravie]uitor de a purta numele so]ului avut \n c`s`torie [i dac` se va rec`s`tori. So]ul supravie]uitor care nu a \mplinit v\rsta de 18 ani \[i men]ine capacitatea de exerci]iu dob\ndit` prin c`s`torie. b) |ncetarea c`s`toriei prin declararea mor]ii unuia dintre so]i este reglementat` expres \n art. 37 al. 1 Codul familiei, iar consecin]ele s\nt prev`zute \n art. 18 din Decretul nr. 31/1954 [i art. 22 Codul familiei: Aceast` declarare produce acelea[i efecte ca [i moartea fizic` constatat` (prin examinarea cadavrului). Data mor]ii va fi data indicat` \n hot`r\rea r`mas` definitiv`, moment de la care [i c`s`toria a \ncetat. Despre aceast` situa]ie se vor face men]iuni corespunz`toare \n registrele [i actele de stare civil`. IV.2. Desfacerea c`s`toriei prin divor] Divor]ul \nseamn` desfacerea legal` a unei c`s`torii. Termenul provine din latinescul divortium sau din limba francez` divorce. Conform art. 37 al. 2 Codul familiei modificat prin Legea nr. 59/1993, divor]ul se pronun]` prin hot`r\re r`mas` definitiv`.

Dfam46 Unul dintre so]i poate cere divor]ul sau, \n condi]iile ar`tate de art. 38 al. 2 Codul familiei, pe baza acordului ambilor so]i, dac` s\nt \ndeplinite condi]iile legale, se poate desface c`s`toria lor. Importan]a c`s`toriei [i efectele ei determin` ocrotirea sa de c`tre stat [i existen]a unui semnificativ cod legal de ocrotire. |n redactarea sa ini]ial`, art. 37 Codul familiei avea urm`torul cuprins: C`s`toria se desface prin moartea unuia dintre so]i, prin declararea judec`toreasc` a mor]ii unuia dintre so]i sau prin divor]. Prin Decretul nr. 779/1966, textul a fost modificat astfel: C`s`toria \nceteaz` prin moartea unuia dintre so]i sau prin declararea judec`toreasc` a mor]ii unuia dintre ei. C`s`toria se poate desface, \n cazuri excep]ionale, prin divor]. Se observ` c` se face distinc]ie \ntre \ncetarea c`s`toriei [i desfacerea c`s`toriei, denumire rezervat` pentru disolubilitatea c`s`toriei prin divor]. Desfacerea c`s`toriei are un caracter excep]ional. P\n` la apari]ia Legii nr. 59/1993, Codul familiei dispunea c` se poate desface c`s`toria \n cazuri excep]ionale prin divor]. Acest caracter excep]ional a fost admis [i de autori, \ns` noua reglementare nu mai face precizarea men]ionat`. Actualul art. 38 Codul familiei este deosebit ca redactare fa]` de cel anterior, din care s-ar putea deduce c` desfacerea c`s`toriei nu mai intervine \n cazuri excep]ionale, [i anume: a) Redactarea anterioar` este \n forma negativ`, \n sensul c` instan]a nu poate desface c`s`toria prin divor] dec\t atunci c\nd (), determin\ndu-se acele condi]ii. Reglementarea actual` este \n forma afirmativ`, instan]a judec`toreasc` put\nd desface c`s`toria prin divor] atunci c\nd (), determin\nd condi]iile. b) Condi]iile pentru desfacerea c`s`toriei s\nt stabilite \ntr-un mod care nu mai are \n vedere caracterul excep]ional al divor]uui. |n redactarea sa anterioar` textul spune c` divor]ul nu se putea pronun]a dec\t atunci c\nd, datorit` unor motive temeinice, raporturile dintre so]i s\nt at\t de grav [i iremediabil v`t`mate \nc\t continuarea c`s`toriei este v`dit imposibil` pentru cel care cere desfacerea c`s`toriei. Actualmente textul este \n sensul c` desfacerea c`s`toriei se poate dispune c\nd datorit` unor motive temeinice, raporturile dintre so]i s\nt grav v`t`mate [i continuarea c`s`toriei nu mai este posibil`. Deosebirea const` \n intensitatea v`t`m`rii at\t de grav [i grav v`t`mate [i nu se mai cere ca v`t`marea raporturilor dintre so]i s` fie iremediabil`. Redactarea anterioar` era \n sensul imposibilit`]ii continu`rii c`s`toriei pentru cel care cere desfacerea ei, iar redactarea actual` nu mai face aceast` precizare, divor]ul put\ndu-se pronun]a \n cazul \n care continuarea c`s`toriei nu mai este posibil`. c) |n condi]iile actuale divor]ul se poate pronun]a [i numai pe baza acordului so]ilor, cu \ndeplinirea unor anumite condi]ii prev`zute de lege, ceea ce redactarea anterioar` nu permitea, consider\ndu-se c` divor]ul prin consim]`m\ntul mutual al so]ilor nu este posibil. d) |n reglementarea anterioar`, pentru pronun]area unei hot`r\ri \n ceea ce prive[te desfacerea c`s`toriei pe motiv de imposibilitate de continuare a c`s`toriei se lua \n calcul durata c`s`toriei [i interesele copiilor minori, ceea ce putea \nsemna c` prezen]a copiilor \n proces era un obstacol \n pronun]area divor]ului, iar

Dfam47 uneori divor]ul era respins pe motivul intereselor copiilor minori. Actuala reglementare este \n sensul c` se ]ine seama de interesele copiilor minori, nu [i de durata c`s`toriei, ci doar pentru solu]ionarea cererilor accesorii divor]ului referitoare la \ncredin]area copiilor minori, obliga]ia de \ntre]inere [i folosin]a locuin]ei. e) Legea actual` permite ca oricare din so]i s` poat` cere divor]ul atunci c\nd starea s`n`t`]ii face imposibil` continuarea c`s`toriei. Sub imperiul vechii reglement`ri s-a decis c` doar aliena]ia mintal` cronic` [i debilitatea mintal` cronic` au putut fi invocate ca motive temeinice de divor], [i numai de so]ul lezat de consecin]ele maladiei ce afecteaz` mariajul, nu [i de cel`lalt so] care este bolnav. Constituie motiv de divor] [i faptul c` unul dintre so]i sufer` de o boal` grav`, incurabil`, pe care i-a ascuns-o celuilalt so] \n momentul c`s`toriei. Acesta din urm` poate cere desfacerea c`s`toriei pe motiv c` nu poate coabita cu so]ul s`u datorit` manifest`rilor ulterioare ale bolii. Dac` boala nu ar fi fost ascuns` celuilalt so], dar este curabil`, nu poate constituie motiv de divor]. Concluzia este c` divor]ul nu mai are un caracter excep]ional, ci este un mijloc de desfacere a c`s`toriei singurul. IV.3. Divor]ul prin acordul so]ilor a) Condi]ii legale |n unele situa]ii, divor]ul poate fi pronun]at numai pe baza acordului ambilor so]i, dac` s\nt \ndeplinite urm`toarele condi]ii (rezultate din prevederile art. 38 al. 2 pct. a [i b Codul familiei): a) p\n` la data cererii de divor] a trecut cel pu]in un an de la data \ncheierii c`s`toriei; b) s` nu existe copii minori rezulta]i din c`s`torie. Referitor la prima condi]ie, se ridic` o problem` de interpretare, [i anume: dac` acordul \ntre cei doi so]i trebuie s` intervin` numai dup` ce a trecut un an de la data \ncheierii c`s`toriei, sau [i \nainte de \mplinirea unui an de la ea. Cei doi so]i pot oric\nd s` se pun` de acord dac` s` continue c`s`toria sau s` divor]eze, numai c` cererea de divor] nu poate fi \naintat` c`tre instan]` mai \nainte de \mplinirea termenului de un an de la data \ncheierii c`s`toriei. b) Motivele de divor] Literatura juridic` [i practica judiciar` au eviden]iat numeroase aspecte ale divor]ului [i efectelor sale. Un loc important a ocupat problema motivelor de divor] invocate de p`r]i [i pe baza c`rora instan]a judec`toreasc` \l pronun]` [i desface c`s`toria. Dispozi]iile legale \nscrise \n art. 3744 Codul familiei din Cap. IV, Titlul I Desfacerea c`s`toriei nu fac o enumerare a motivelor, ceea ce ar fi imposibil dac` avem \n vedere multitudinea [i diversitatea lor. Temeinicia motivelor de divor] se apreciaz` de la caz la caz de c`tre instan]a de judecat`. |n redactarea anterioar` a art. 613 [i 613 bis din Codul de procedur` civil` erau prev`zute 3 situa]ii cu consecin]e [i din punct de vedere procedural \n ceea ce prive[te motivele de divor]: 1. Nu se acorda nici un termen de conciliere, nici termen de g\ndire. | n momentul \n care pre[edintele primea cererea de divor], fixa termen de judecat`, \n cazurile \n care divor]ul era cerut pentru motivul c` so]ul p\r\t: sufer` de aliena]ie mintal` cronic` sau de debilitate mintal` cronic`;

Dfam48 era declarat disp`rut prin hot`r\re judec`toreasc`; [i-a p`r`sit so]ia, stabilindu-se \n str`in`tate. 2. Se acord` termen de conciliere, \n camera de consiliu, dar nu [i de g\ndire. Pre[edintele instan]ei d` reclamantului sfaturi de \mp`care, fixa termen de consiliere a so]ilor, iar dac` nu realiza aceasta, fixa direct termenul de judecat`, f`r` acordarea termenului de g\ndire, \n cazurile \n care divor]ul era cerut pentru c` so]ul p\r\t a fost condamnat pentru tentativ` de omor \mpotriva so]ului reclamant, nedenun]area acestor fapte ori favorizarea acelora care le-au s`v\r[it sau a fost condamnat pentru s`v\r[irea unei infrac]iuni privitoare la via]a sexual`. Cele mai frecvente motive de divor] s\nt: p`r`sirea domiciliului conjugal de c`tre unul din so]i sau refuzul nejustificat al unuia dintre so]i de a locui \mpreun` cu cel`lalt so]; infidelitatea conjugal`; actele de violen]` [i injurii grave; viciul be]iei; starea s`n`t`]ii ce face imposibil` continuarea c`s`toriei; existen]a unor nepotriviri de ordin fiziologic, care afecteaz` raporturile conjugale. Art. 38 Codul familiei face diferen]a sub raportul modului \n care pot divor]a so]ii \ntre divor]ul so]ilor care au \mpreun` copii [i cei care nu au copii. |n primul caz, pentru a pronun]a divor]ul, instan]a trebuie s` examineze temeinicia motivelor invocate de so]i \n raport de rela]iile dintre ei, care s\nt grav v`t`mate [i continuarea c`s`toriei nu mai este posibil`. |n cel de-al doilea caz, divor]ul este pronun]at pe baza acordului so]ilor, \n condi]iile enumerate \n art. 38 al. 2 pct. a [i b Codul familiei, \ntr-o procedur` simplificat` \n compara]ie cu primul caz. Dispozi]iile art. 38 al.ult. Codul familiei arat` c`: La solu]ionarea cererilor accesorii divor]ului, referitor la \ncredin]area copiilor minori, obliga]ia de \ntre]inere [i folosirea locuin]ei, instan]a va ]ine seama [i de interesele minorilor [i nu de durata c`sniciei, care \n reglementarea anterioar` constituia un criteriu important de apreciere a motivelor de divor]. La aprecierea temeiurilor ac]iunii de divor] [i a imposibilit`]ii continu`rii c`s`toriei, instan]a de judecat` trebuie s` ]in` seama [i de durata c`s`toriei. Divor]ul \n cazul so]ului bolnav (divor]ul remediu) Noua procedur` de divor] a dat posibilitatea ambilor so]i fie cel bolnav, fie cel s`n`tos s` cear` divor]ul conform art. 38 al 3 Codul familiei. Pentru a justifica motivele de divor], literatura de specialitate a conceput mai multe sisteme sau concep]ii privind divor]ul: a) Divor]ul remediu pronun]area divor]ului nu este condi]ionat` de culpa vreunuia dintre so]i, ci de imposibilitatea continu`rii c`s`toriei cel pu]in pentru unul dintre so]i (de exemplu dac` unul dintre so]i este bolnav [i s-a creat o situa]ie care nu se mai poate continua). |n reglementarea anterioar` Legii nr. 59/1993, numai so]ul s`n`tos putea cere divor]ul remediu pe motiv de boal` (el fiind \mpiedicat \ntr-o via]` normal` de familie de c`tre cel`lalt so] bolnav). IV.4.

Dfam49 Divor]ul remediu era admis pentru alienta]ie sau debilitate mintal` cronic` ori pentru o boal` grav` [i incurabil`. b) Divor]ul sanc]iune se pronun]` ca o sanc]iune pentru culp` \mpotriva so]ului vinovat, la cererea so]ului inocent, chiar dac` continuarea c`s`toriei nu a devenit imposibil` datorit` faptei s`v\r[ite. c) Concep]ia mixt` rezult` din combinarea primelor dou` concep]ii. Divor]ul se va pronun]a dac` un so] a s`v\r[it o fapt` culpabil`, datorit` c`reia continuarea c`s`toriei a devenit cu neputin]`. Aceast` imposibilitate poate fi apreciat` mai sever [i mai pu]in sever. IV.5. Procedura de divor] Reglementarea procedurii divor]ului, ca de altfel a tuturor cazurilor de \ncetare a c`s`toriei, este determinat` de interesul social deosebit prezentat de c`s`torie [i rela]iile de familie at\t pentru so]i, c\t [i pentru societate. Oricare dintre so]i poate intenta ac]iune de divor], dar odat` ce a fost introdus` de c`tre unul din ei, atunci cel`lalt so] (p\r\tul) poate face o cerere de divor] reconven]ional`. Ac]iunea de divor] are un caracter strict personal, ca atare nimeni altcineva \n afar` de so]i nu o poate intenta. Creditorii nu pot iterveni prin intermediul ac]iunii oblice (art. 974 Cod civil), oricare ar fi interesul pecuniar pe care ar putea s`-l aib`, [i nici m`car nu pot continua o procedur` \nceput` de unul din ei. So]ul alienat sau debil mintal interzis poate figura \n proces ca p\r\t, prin tutorele s`u (art. 42 Cod procedur` civil`). |n cazul so]ului interzis legal, acesta poate intenta proces, deoarece interdic]ia legal` \l lipse[te doar de capacitatea de a dispune de bunurile sale prin acte \ntre vii sau de a le administra, av\nd posibilitatea \n caz de divor] de a ac]iona personal sau prin mandatar anume \mputernicit. Sub aspect procedural, trebuie avut \n vedere [i competen]a instan]ei \n a solu]iona un proces de divor]. Instan]a judec`toreasc` competent` este circumscrip]ia \n care se afl` ultimul domiciliu comun al so]ilor, neav\nd relevan]` dac` so]ii aveau f`cut` muta]ia \n eviden]a poli]iei din localitatea respectiv`. Dac` reclamantul [i-a schimbat domiciliul dup` introducerea ac]iunii de divor], aceasta nu este de natur` a atrage necompeten]a instan]ei sesizate. Dac` so]ii nu au avut acela[i domiciliu comun sau dac` nici unul dintre so]i nu mai locuie[te \n circumscrip]ia instan]ei jduec`tore[ti a celui din urm` domiciliu comun, instan]a competent` este aceea \n a c`rei circumscrip]ie se afl` domiciliul p\r\tului. Dac` p\r\tul nu are domiciliul \n ]ar` sau nu este cunoscut, atunci instan]a competent` va fi cea \n raza c`reia se afl` domiciliul reclamantului. Dac` p\r\tul vrea s` cear` [i el desfacerea c`s`toriei, atunci el poate s` fac` o cerere reconven]ional`, cer\nd ca divor]ul s` se pronun]e din vina reclamantului. Cererea reconven]ional` se poate intenta cel mai t\rziu p\n` la prima zi de \nf`]i[are, \n [edin]` public`, pentru fapte petrecute \nainte de acea dat`, iar pentru faptele petrecute dup` acea dat`, p\n` la \nceperea dezbaterilor.

Dfam50 Nerespectarea termenului cu privire la introducerea cererii reconven]ionale atrage sanc]iunea dec`derii, so]ul p\r\t nemaiput\nd cere divor]ul pentru motivele proprii avute p\n` atunci. Cererea reconven]ional` va fi judecat` \mpreun` cu cererea reclamantului, ea nu va putea fi \n nici un caz s` fie disjuns`, a[a cum se face \n dreptul comun. Aceste m`suri s-au impus pentru a pune cap`t unei practici t`r`g`nate, care consta \n introducerea cererii reconven]ionale de c`tre p\r\t \n ultimul moment, pentru ca astfel judecarea ac]iunii reclamantului s` se suspende p\n` c\nd cererea p\r\tului ajungea \n aceea[i faz` de judecat`. IV.6. |ncredin]area minorilor la divor] Problema \ncredin]`rii copiilor minori trebuie solu]ionat` prin chiar hot`r\rea judec`toreasc` prin care se pronun]` divor]ul, pentru a se evita introducerea ulterioar` a unei noi ac]iuni, ceea ce nu ar fi \n interesul copiilor minori, care nu pot fi l`sa]i f`r` \ngrijire [i \ntre]inere. De aceea, potrivit art. 42 Codul familiei, instan]a judec`toreasc` va hot`r\, odat` cu pronun]area divor]ului, c`ruia dintre p`rin]i vor fi \ncredin]a]i copiii minori, stabilind pentru fiecare dintre ei dac` va fi \ncredin]at tat`lui sau mamei. a) Criterii Criteriul dup` care se va c`l`uzi instan]a cu privire la \ncredin]are este interesul copiilor minori. |n decizia asupra \ncredin]`rii copiilor minori pot s` influen]eze mai mul]i factori, f`r` ca vreunul dintre ace[tia s` fie considerat precump`nitor. Astfel, ar putea fi luate \n considerare: v\rsta copilului (de exemplu, copilul fiind mic, are nevoie neap`rat de \ngrijirea mamei; astfel, copilul va fi \ncredin]at mamei, chiar dac` divor]ul a fost pronun]at din vina ei); afec]iunea mai mare a copilului fa]` de unul din p`rin]i; unul din so]i fiind vinovat de divor], nu ar \ntruni din aceast` cauz` condi]iile morale corespunz`toare; profesia p`rin]ilor (de exemplu serviciul unuia dintre p`rin]i \l oblig` s` mearg` mult timp pe teren, \nc\t nu are posibilitatea s` se ocupe de copii); profilul lor socio-moral; starea s`n`t`]ii copilului; sexul copilului; condi]iile materiale mai bune pe care unul din p`rin]i le poate oferi copilului pentru a-i asigura o bun` dezvoltare fizic` [i intelectual`. |n aceast` privin]`, practica judiciar` s-a pronun]at c` Pentru a hot`r\ \n leg`tur` cu \ncredin]area unui copil c`tre unul din p`rin]i, instan]a de fond trebuie s` se c`l`uzeasc` dup` interesele copilului. Aceste interese nu se limiteaz` \ns` la asigurarea bunei st`ri materiale [i a unei \ngrijiri corespunz`toare, ci trebuie apreciate \n acela[i timp [i din punct de vedere al modului cum se poate presupune c` va fi tratat copilul, al moralit`]ii [i al afec]iunii pe care ar putea-o g`si \ntr-o m`sur` mai mare la unul dintre p`rin]i. Ascultarea autorit`]ii tutelare, a p`rin]ilor [i a copilului care a \mplinit 10 ani, potrivit dispozi]iilor art. 42 al. 1 Codul familiei, pentru a decide c`ruia dintre p`rin]i vor fi \ncredin]a]i copiii minori, este obligatorie pentru instan]`, care va putea ob]ine cu aceast` ocazie unele informa]ii cu privire la rela]iile dintre p`rin]i [i copii, precum [i la posibilit`]ile materiale [i morale ale p`rin]ilor pentru cre[terea [i educarea acestora. Dar, pentru ca instan]a s` poat` avea informa]ii

Dfam51 mai ample asupra rela]iilor dintre so]i [i a rela]iilor dintre ace[tia [i copii, trebuie s` recurg` la sprijinul autorit`]ii tutelare, care va fi citat` \n cadrul procesului de dicor]. Lipsa referatului autorit`]ii tutelare sau a concluziilor delegatului acesteia are drept consecin]` nelegalitatea hot`r\rii judec`tore[ti cu privire la \ncredin]area minorilor, dar acest organ este chemat s` dea un aviz cu privire la \ncredin]area minorului, f`r` ca instan]a s` fie obligat` s` i se conformeze. Voin]a exprimat` de minorul care a \mplinit 10 ani la \ncredin]area lui \n caz de divor] trebuie analizat` cu mult` grij` de c`tre instan]`, ] in\nd seama de infleun]area psihic` a copiilor, \n special la v\rste fragede. b) |nvoiala p`rin]ilor cu privire la \ncredin]area copiilor minori So]ii au dreptul de a se \nvoi cu privire la \ncredin]area copiilor minori, \n caz de divor]. Cu toate acestea, cre[terea [i educarea copiilor nu poate fi l`sat` la discre]ia p`rin]ilor, \n situa]iile \n care c`s`toria acestora s-a destr`mat din motive temeinice. Legea dispune c` \nvoiala p`rin]ilor cu privire la \ncredin]area copiilor va produce efecte numai dac` a fost \ncuviin]at` de instan]a judec`toreasc` ce va trebui s` verifice dac` \nvoiala corespunde intereselor minorilor (art. 42 al.ult. Codul familiei). |nvoiala p`rin]ilor cu privire la \ncredin]area copiilor minori poate s` intervin` \n orice faz` a procesului, chiar \n recurs. c) |ncredin]area copiilor minori unei rude ori altor persoane sau unor institu]ii de ocrotire |n mod firesc, copiii trebuie s` fie \ncredin]a]i spre cre[tere [i educare unuia dintre p`rin]i, deoarece este \n interesul copiilor ca ei s` continue a se bucura de \ngrijirea p`rin]ilor, chiar [i \n aceast` situa]ie \n care p`rin]ii tr`iesc desp`r]i]i. Se poate, \ns`, ca tocmai interesul copiilor minori s` impun` solu]ia ca ei s` nu fie \ncredin]a]i nici unuia dintre p`rin]i. |n cazul existen]ei unor motive temeinice, datorate de cele mai multe ori comportamentului imoral al p`rin]ilor, copiii minori pot fi \ncredin]a]i unor rude sau altor persoane, dar numai cu consim]`m\ntul acestora, ori unor institu]ii de ocrotire. Vorbind de rude sau alte persoane, legea arat` ordine de preferin]` sub aceast` form` de enumerare, dat fiind c` este de presupus c` la o rud` copilul va g`si mai u[or dec\t la alte persoane \ngrijirea [i aten]ia de care are nevoie. Cu ocazia solu]ion`rii acestei probleme se va invedera o dat` mai mult utilitatea interven]iei autorit`]ii tutelare [i rolul activ al judec`torului, care trebuie s` analizeze bine situa]ia \nainte de a ajunge la o solu]ie at\t de grav`.

Titlul III RUDENIA

I. Generalit`]i
De la civil succesiuni mo[tenitorii legali

Dfam52

II. Filia]ia fa]` de mam`


II.1. Considera]ii generale privind filia]ia a) No]iunea de filia]ie Cercetarea raporturilor de familie a condus mai \nt\i la studierea c`s`toriei, care este uniunea dintre dou` persoane de sex diferit, primul stadiu al cre`rii unei familii noi. Filia]ia este o rezultant` natural` a c`s`toriei \n privin]a copiilor n`scu]i din uniunea so]ilor. Filia]ia deriv\nd din c`s`torie se nume[te legitim`, iar copiii n`scu]i dintr-o c`s`torie contractat` dup` regulile prescrise de lege s\nt numi]i copii legitimi. Filia]ia poate avea [i alt` origine: se nume[te natural` c\nd copilul este n`scut dintr-o uniune care nu este consacrat` prin c`s`torie, iar \n acest caz copilul se nume[te copil natural. No]iunea de filia]ie are un \n]eles mai larg, de [ir al na[terilor care leag` o persoan` de str`mo[ul ei, [i un \n]eles restr\ns, de leg`tur` direct` [i imediat` dintre un copil [i fiecare dintre p`rin]ii s`i. Filia]ia desemneaz` \n sensul restr\ns raportul dintre copil [i fiecare dintre p`rin]ii s`i. De asemenea, raportul de rudenie dintre p`ri]i [i copii este \ntemeiat pe leg`tura de s\nge care rezult` \ntre ei din faptul procrea]iei [i al na[terii. |n sensul strict al cuv\ntului, filia]ia este raportul care leag` pe copil de p`rin]i s`i; acest raport este imediat, c`ci el une[te \n mod direct pe copil de tat`l [i mama sa. |ntr-un \n]eles mai general, filia]ia este sinonim` cu desceden]a; ea une[te \n mod succesiv pe toate persoanele care coboar` dintr-un autor comun. Filia]ia se \nf`]i[eaz` ca un element important al st`rii civile care contribuie la determinarea personalit`]ii juridice a unei persoane. Din filia]ie izvor`sc numeroase efecte juridice. Invocarea acestor efecte presupune c` leg`tura de filia]ie este legal stabilit`, c` existen]a acestui raport juridic poate fi dovedit` \n condi]iile statornicite de lege. Din filia]ie deriv` rudenia, care une[te \ntre ele persoanele f`c\nd parte din aceea[i familie, acest cuv\nt fiind luat \n \n]elesul cel mai larg, adic` cuprinz\nd toate persoanele care se trag dintr-un autor comun. Filia]ia este raportul de descenden]` a unei persoane din p`rin]ii s`i. Este o leg`tur` de s\nge, o leg`tur` biologic` ce rezult` din procreare [i na[tere. De altfel, filia]ia desemneaz` un [ir ne\ntrerupt de na[teri care leag` o persoan` de un str`mo[ al ei, un [ir ne\ntrerupt de persoane \ntre care faptul na[terii a stabilit leg`tura de la p`rinte la copil. b) Sorgintea no]iunii de filia]ie [i evolu]ia ei din timpuri istorice 1) Filia]ia legitim` Filia]ia legitim` este o no]iune complex` care se compune din mai multe elemente: existen]a unei c`s`torii valabile \ntre b`rbatul [i femeia din a c`ror uniune se pretinde n`scut copilul condi]ie prealabil` [i esen]ial`; se poate descompune \ntr-o dubl` leg`tur` care une[te pe copil pe de o parte cu tat`l s`u, iar pe de alt` parte cu mama sa. Deci pentru dovedirea filia]iei, copilul va trebui s` fac` o tripl` dovad`: a) s` stabileasc` c` p`rin]ii s`i au fost c`s`tori]i;

Dfam53 b) c` el s-a n`scut dintr-o femeie c`s`torit` [i care pretinde c` \i este mam`; c) c` tat`l s`u a fost so]ul pretinsei mame. 2) Filia]ia natural` Spre deosebirea de cea legitim`, filia]ia natural` este raportul care leag` pe un copil cu p`rin]ii \n ipoteza c` ace[tia nu s\nt c`s`tori]i. Filia]ia natural` ridic` probleme foarte complexe, greu de dezlegat din punct de vedere legislativ. Aceast` problem` are numeroase laturi discordante, produse prin suprapunerea ideilor noi pe t`r\mul social [i filosofic asupra tradi]iei vechilor legisla]ii. 3) No]iunea de filia]ie [i felurile filia]iei Raportul de filia]ie, \n linie direct` [i \n \n]elesul strict al cuv\ntului, se mai nume[te paternitate sau maternitate, dup` cum se consider` leg`tura copilului cu unul sau altul dintre p`rin]i. Acest raport \ntre tat` sau mam`, pe de o parte, [i copil, pe de alt` parte, este urmarea direct` a faptului material al procrea]iei care nu este deloc \n leg`tur` cu existen]a familiei. Filia]ia are drept consecin]` rudenia, dar cu condi]ia s` existe c`s`torie; rudenia este deci un raport legal \ntre dou` persoane, pe c\nd filia]ia este o leg`tur` natural`. Privit` din punctul de vedere al copilului, filia]ia exprim` calitatea de copil al unor anumi]i p`rin]i, iar cum p`rin]ii pot fi c`s`tori]i sau nec`s`tori]i, \nseamn` c` [i filia]ia poate fi din c`s`torie sau din afara c`s`toriei. Privit` din punctul de vedere al p`rin]ilor, filia]ia exprim` calit`]ile corespunz`toare de mam` [i de tat`, adic` filia]ia dintre copil [i mama sa se nume[te maternitate, iar filia]ia dintre copil [i tat`l s`u se nume[te paternitate. Filia]ia poate rezulta [i din \nfiere. Spre deosebire de filia]ia fireasc` ce decurge din comunitatea de s\nge, filia]ia din \nfiere rezult`, \n temeiul legii, din actul de voin]` al p`rin]ilor \ncuviin]at de autoritatea tutelar`. 4) Stabilirea filia]iei A stabili fialia]ia unei persoane \nseamn` a dovedi faptul sau actul juridic din care aceasta rezult`. a) Pentru a stabili filia]ia unei persoane fa]` de mam` este necesar s` se dovedeasc` faptul na[terii acelei persoane de c`tre o anumit` femeie, ceea ce implic` at\t dovada faptului na[terii, c\t [i dovada identit`]ii persoanei respective cu copilul n`scut de c`tre mam` fapte materiale, relativ u[or de dovedit. b) Pentru stabilirea filia]iei fa]` de tat` este necesar s` se dovedeasc` faptul procrea]iei copilului din rela]iile sexuale ale mamei cu un anumit b`rbat. |n actualul stadiu de dezvoltare a [tiin]ei, acest fapt nu poate fi dovedit cu certitudine \n mod direct. Se poate uneori stabili prin mijloace [tiin]ifice faptul negativ c` un copil nu rezult` din rela]iile sexuale ale unei femei cu un anumit b`rbat, dar nu se poate dovedi faptul pozitiv c` el a fost procreat de c`tre un anumit b`rbat. c) |n cazul filia]iei din c`s`torie, stabilirea paternit`]ii este u[urat` de prezum]iile referitoare la paternitate prev`zute de lege, potrivit c`rora tat`l copilului n`scut \n timpul c`s`toriei este so]ul mamei (art. 53 al. 1 Codul familiei), iar tat`l copilului n`scut dup` \ncetarea, desfacerea sau desfiin]area c`s`toriei este fostul so] al mamei, dac` copilul a fost conceput \n timpul c`s`toriei [i s-a n`scut \nainte de rec`s`torirea mamei (art. 53 al. 2 Codul familiei).

Dfam54 Pentru a se putea stabili dac` copilul a fost conceput \n timpul c`s`toriei, legiuitorul prevede o a treia prezum]ie absolut` potrivit` c`reia timpul legal al concep]iei este perioada cuprins` \ntre a 300-a [i a 180-a zi dinaintea na[terii copilului (art. 61 Codul familiei). Astfel, filia]ia din c`s`torie fa]` de tat` este u[or de stabilit, c`ci odat` maternitatea dovedit`, aceasta antreneaz` pe cale de consecin]` stabilirea paternit`]ii, datorit` prezum]iilor legale men]ionate care nu pot fi \nl`turate dec\t prin t`gada paternit`]ii. Filia]ia din c`s`torie este indivizibil` fa]` de mam` [i tat`. C\nd p`rin]ii unei persoane n-au fost c`s`tori]i la data na[terii sau \n perioada concep]iei acesteia, filia]ia nu poate fi indivizibil` fa]` de ambii p`rin]i, c`ci nu mai exist` temeiul care s` justifice \n ochii legiuitorului prevederea unor prezum]ii de paternitate. De aceea maternitatea [i paternitatea din afara c`s`toriei r`m\n distincte; \n consecin]`, ele trebuie stabilite spearat, independent. Maternitatea se stabile[te \n acela[i fel ca [i \n cazul filia]iei din c`s`torie, prin dovada faptului na[terii [i a idetit`]ii copilului. |n schimb, stabilirea paternit`]ii copilului din afara c`s`toriei reclam` dovedirea faptului procrea]iei copilului din rela]iile sexuale ale mamei cu un anumit b`rbat, \n vederea c`reia legiuitorul admite \n mod liber orice fel de probe. d) Spre deosebire de stabilirea filia]iei fire[ti, care necesit` dovada unor fapte (na[terea, identitatea copilului, rela]iile sexuale ale mamei cu un anumit` b`rbat), stabilirea filia]iei din adop]ie reclam` dovedirea actelor juridice pe care ea le implic`: actul de voin]` al p`rin]ilor (adoptator, so]ul adoptatorului, p`rin]ii fire[ti ai adoptatului, adoptatul dac` a \mplinit 10 ani); decizia autorit`]ii tutelare de \ncuviin]are a adop]iei. 5) Efectele filia]iei Filia]ia este izvorul rudeniei, care produce numeroase [i variate efecte, unele \n domeniul rela]iilor juridice reglementate de Codul familiei (drepturile [i \ndatoririle p`rin]ilor fa]` de copiii lor minori; obliga]ia de \ntre]inere; \mpiedic`rile la c`s`torie), iar altele \n domeniul rela]iilor juridice reglementate de alte coduri sau legi (voca]ia reciproc` la succesiune; drepturile la aloca]iile familiale, la pensia de urma[, la presta]iile de securitate social` etc.; anumite drepturi [i interdic]ii de ordin procedural bazate pe rudenie). Efectele filia]iei fire[ti s\nt acelea[i, indiferent dac` ea rezult` dn c`s`torie sau din afara c`s`toriei, spre deosebire de dreptul burghez, \n care \ntre cele dou` feluri de filia]ie fireasc` existau discrimin`ri at\t \n ce prive[te stabilirea filia]iei [i, mai cu seam`, cu privire la efectele ei. Astfel, de exemplu, potrivit Codului civil de la 1864, cercetarea \n justi]ie a paternit`]ii din afara c`s`toriei era interzis`, cu singura excep]ie a cazului r`pirii mamei copilului de c`tre pretinsul tat` \n timpul perioadei de concep]ie, iar paternitatea din afara c`s`toriei stabilit` prin recunoa[terea tat`lui nu producea nici unul din efectele juridice pozitive ale rudeniei. Se urm`rea astfel ap`rarea familiei legitime \mpotriva p`trunderii \n s\nul ei a copiilor naturali, considera]i nedemni de a continua pozi]ia economic`, social` [i politic` a tat`lui lor. Codul familiei a statornicit principiul potrivit c`ruia copilul din afara c`s`toriei, a c`rui filia]ie este stabilit` conform legii, are fa]` de p`rintele [i rudele acestuia aceea[i situa]ie ca [i situa]ia legal` a unui

Dfam55 copil din c`s`torie (art. 63 Codul familiei), \nl`tur\ndu-se astfel toate discrimin`rile anterioare. Este ra]ional [i just ca filia]ia din afara c`s`toriei s` produc` acelea[i efecte ca [i filia]ia din c`s`torie, c`ci fiind o leg`tur` de s\nge filia]ia exist` independent de \mprejurarea c` p`rin]ii unei persoane erau sau nu c`s`tori]i la data concep]iei sau na[terii acesteia. Av\nd \n vedere instabilitatea care caracterizeaz`, \n general, rela]iile dintre b`rbatul [i femeia care nu s\nt c`s`tori]i, deosebiri pot s` existe [i ele exist` numai \n ce prive[te dovada paternit`]ii din afara c`s`toriei, dar nu [i \n ce prive[te efectele acesteia. Efectele filia]iei din adop]ie s\nt acelea[i ca [i efectele filia]iei fire[ti, cu unele excep]ii prev`zute de lege. |n cazul adop]iei cu efecte depline care face s` \nceteze raporturile de filia]ie [i rudenie fireasc` ale \nfiatului raporturile de filia]ie [i rudenie din adop]ie se \ntind la toate rudele adoptatorului. II.2. No]iuni introductive privind filia]ia fa]` de mam`

a) No]iunea de filia]ie fa]` de mam` Filia]ia fa]` de mam` se mai nume[te maternitate [i rezult` din \nsu[i faptul na[terii (art. 47 Codul familiei). De aceea pentru stabilirea filia]iei fa]` de mam` trebuie s` se dovedeasc` faptul na[terii copilului, precum [i identitatea dintre copilul n`scut [i cel ce vrea s`-[i stabileasc` filia]ia. Numai prin coroborarea acestor dou` elemente se poate determina raportul de filia]ie fa]` de mam`. Stabilirea maternit`]ii reclam` deci dovedirea faptului material al na[terii, a faptului c` o anumit` femeie a n`scut un anumit copil. |n cazul ipotetic \n care s-ar afirma c` \n locul copilului n`scut de c`tre mam` s-ar fi substituit un alt copil, se pune problema dovedirii identit`]ii copilului pretins a fi al mamei respective cu copilul n`scut realmente de aceasta. Filia]ia fa]` de mam` se poate stabili astfel: a) Art. 47 Codul familiei prevede c` Filia]ia fa]` de mam` rezult` din faptul na[terii. Ea se dovede[te prin certificatul constatator al na[terii. b) Filia]ia fa]` de mam` poate fi stabilit` [i ca urmare a recunoa[terii mamei. Cazurile \n care se poate face aceast` recunoa[tere s\nt ar`tate de art. 48 Codul familiei: Dac` na[terea nu a fost \nregistrat` \n registrul de stare civil` ori dac` copilul a fost trecut \n registrul de stare civil` ca n`scut din p`rin]i necunoscu]i, mama poate recunoa[te pe copil. Recunoa[terea se poate face prin declara]ie la serviciul de stare civil`, fie printr-un \nscris autentic, fie prin testament. Recunoa[terea chiar f`cut` prin testament nu se poate revoca. c) Stabilirea filia]iei fa]` de mam` se poate face [i prin ac]iunea \n justi]ie (art. 52 Codul familiei) \n cazurile prev`zute de art. 50 Codul familiei, [i anume: c\nd din orice \mprejurare, dovada maternit`]ii nu se poate face prin certificatul constatator al na[terii; c\nd se contest` realitatea celor cuprinse \n acest certificat. d) Ac]iunea pentru stabilirea maternit`]ii trebuie privit` [i \n leg`tur` cu adop]ia cu efecte depline a copilului n`scut din p`rin]i necunoscu]i. |n acest caz se \ntocme[te un nou act de na[tere al adoptatului \n care adoptatorii s\nt trecu]i ca p`rin]i fire[ti (art. 79 al.ult. Codul familiei).

Dfam56 b) Certitudinea maternit`]ii Filia]ia rezult` din faptul material [i evident al na[terii, ceea ce face ca dovada maternit`]ii s` fie direct` [i ne\ndoielnic`. De aici [i adagiul mater in iure semper certa est. |n ce prive[te raportul de filia]ie a copilului natural fa]` de mam`, recunoa[terea formal` din partea acesteia, fie prin actul de na[tere, fie prin act autentic posterior na[terii, unit` chiar cu o posesiune de stat constant`, nu ap`r` pe copil \mpotriva unei contesta]ii din partea mamei, respectiv a succesorilor ei [i a oric`rei persoane interesate, contesta]ie menit` a stabili c` declara]ia din actul de na[tere sau din actul de recunoa[tere nu este conform` cu adev`rul [i c` \n realitate copilul este n`scut de o alt` femeie dec\t aceea care l-a recunoscut [i crescut. Copilul este \n principiu \n drept s` introduc` o reclama]ie de stat \mpotriva mamei de care pretinde c` a fost n`scut (respectiv \mpotriva succesorilor mamei). |n aceast` ac]iune actul de na[tere care con]ine o declara]ie \n privin]a femeii care a n`scut face dovada, dar numai de u[urare a femeii [i numai p\n` la dovada contrarie, tinz\nd a stabili c` declara]ia din act, privitoare la numele femeii care a n`scut, nu corespunde cu realitatea, dovada contrarie care se va putea face prin orice mijloc. Dar chiar \n cazul c\nd aceast` dovad` contrarie nu se invoc` sau nu reu[e[te, copilul care-[i reclam` starea de filia]ie natural` va trebui, pe l\ng` na[terea copilului, s` mai dovedeasc` identitatea sa cu copilul n`scut. C\nd este vorba de a determina filia]ia unui copil, dovada maternit`]ii trebuie f`cut` \naintea oric`rei alte dovezi. Chestiunea paternit`]ii nu se poate pune dec\t dup` ce s-a aflat cine este mama copilului; odat` mama cunoscut`, se poate pune \ntrebarea cine este tat`l. Dovada maternit`]ii legitime se descompune \n elemente deosebite: 1. |mprejurarea c` femeia m`ritat`, pe care copilul o arat` ca fiindu-i mam`, a n`scut. 2. Identitatea copilului n`scut cu persoana care pretinde a fi \nsu[i acel copil. |n caz de contesta]ie, va fi dovedit` prin orice mijloc de prob`, fiind vorba de dovada unui fapt material. |n literatura juridic` se observ` c` aceast` solu]ie poate da loc la abuzuri; reclama]ia de stat se produce uneori dup` ani de zile de la na[tere, dup` moartea pretin[ilor p`rin]i [i a persoanelor care ar fi putut s` aib` cuno[tin]` despre faptul na[terii; \n asemenea \mprejur`ri, partea interesat` va putea s` dob\ndeasc` o filia]ie uzurpat` cu ajutorul unor martori suspec]i care vor da declara]ii de complezen]`. Dubla dovad` a na[terii [i a identit`]ii fiind f`cut`, [i sub rezerva s` nu se fi comis vreo substituire de copil, existen]a leg`turii de maternitate legitim` nu mai poate fi t`g`duit`. Legea prevede mai multe moduri de dovad` a filia]iei legitime, [i anume: actul de na[tere, posesia de stat [i proba testimonial`. c) Reglementarea maternit`]ii. Lipsa de diferen]iere dintre maternitatea copilului din c`s`torie [i a celui din afara c`s`toriei Codul familiei reglementeaz` filia]ia fa]` de mam` prin art. 4752, f`r` a face deosebire dup` cum mama este c`s`torit` sau nec`s`torit`, adic` dup` cum copilul este din c`s`torie sau din afara acesteia, identitate de reglementare explicat` prin aceea c` filia]ia fa]` de mam` rezult` din faptul na[terii. Statutul mamei de femeie c`s`torit` sau nec`s`torit` prezint` interes \n ce prive[te stabilirea paternit`]ii,

Dfam57 care difer` dup` cum copilul este din c`s`torie (art. 53 Codul familiei) sau din afara c`s`toriei (art. 56 Codul familiei). Stabilirea filia]iei fa]` de mam` cunoa[te aceea[i reglementare juridic`, fie c` este din c`s`torie sau din afara c`s`toriei. |n primul caz, c`s`toria trebuie s` fie dovedit` deosebit. Dimpotriv`, stabilirea filia]iei fa]` de tat`l din c`s`torie difer` de cea fa]` de tat`l din afara c`s`toriei. |mprejurarea c` mama era sau nu c`s`torit` la data na[terii sau la data concep]iei copilului nu joac` nici un rol \n ce prive[te stabilirea maternit`]ii, faptele de dovedit fiind, \n ansamblul ambelor \mprejur`ri, acelea[i: na[terea copilului [i identitatea acestuia. De aceea Codul familiei admite acelea[i mijloace pentru stabilirea maternit`]ii copilului din c`s`torie sau din afara c`s`toriei, f`r` nici o discriminare, spre deosebire de trecut c\nd maternitatea copilului din afara c`s`toriei nu putea fi stabilit` prin actul de na[tere, mijloc de prob` rezervat pentru dovada maternit`]ii copilului din c`s`torie, ci numai prin recunoa[terea mamei [i prin hot`r\re judec`toreasc`. |n aceast` situa]ie apare no]iunea de filia]ie natural` care spre deosebire de cea legitim` este raportul care leag` pe copil de p`rin]i, \n ipoteza c\nd ace[tia nu s\nt c`s`tori]i. Din aceast` simpl` defini]ie se vede c` situa]ia copiilor naturali este cu totul deosebit` de a copiilor legitimi. C`s`toria este baza familiei [i creaz` rudenia. Copiii naturali s\nt \n afar` de familie, c`ci ei s\nt n`scu]i fie din concubinaj, fie din adulter. |n prima ipotez` ei s\nt copii naturali simpli, iar \n a doua s\nt copii adulterini. Filia]ia natural` se poate determina \n dou` moduri deosebite: prin recunoa[tere voluntar` care presupune o declara]ie benevol` a p`rintelui care-[i recunoa[te copilul sau prin recunoa[tere for]at` care necesit` o instan]` de cercetare a filia]iei cu privire la maternitate sau paternitate. Legea d` copilului natural posibilitatea de a stabili singur filia]ia sa, dac` nu a fost recunoscut \n mod benevol. |ns` asupra acestui mod de recunoa[tere trebuie subliniat c` recunoa[terea filia]iei naturale urm`rit` de copil nu poate fi \ndreptat` dec\t asupra raporturilor de filia]ie matern`. d) Elemente de stabilire a maternit`]ii Conform art. 47 Codul familiei, filia]ia fa]` de mam` rezult` din faptul na[terii. Acest este primul element pentru stabilirea maternit`]ii. Al doilea element este identitatea copilului, care trebuie s` fie aceea a copilului pe care femeia respectiv` l-a n`scut. Deci stabilirea maternit`]ii const` din stabilirea faptului c` o anumit` femeie a n`scut un copil [i a faptului c` copilul este acela pe care ea l-a n`scut. De aceea oricare ar fi modul de stabilire a maternit`]ii (certificatul de na[tere, recunoa[terea mamei sau hot`r\rea judec`toreasc`), elementele sau faptele materiale \n temeiul c`rora se face stabilirea s\nt \ntotdeauna na[terea copilului [i identitatea sa. |n ce prive[te stabilirea filia]iei fa]` de p`rin]i, trebuie stabilit` filia]ia fa]` de mam`, [i numai dup` aceea filia]ia fa]` de tat`. De altfel, numai \n raport cu data na[terii se poate determina data concep]iei. |ntruc\t filia]ia fa]` de mam` rezult` din faptul na[terii, \n timp ce filia]ia fa]` de tat` \[i are izvorul \n faptul concep]iei, aceasta duce la consecin]a c` \ntre aceste dou` filia]ii exist` o mare deosebire, c\t prive[te stabilirea lor. Din faptul c` fiecare dintre aceste aspecte ale filia]iei maternitatea [i paternitatea au izvor diferit, rezult` c` [i proba lor se va efectua \n mod diferit. Exist` mai pu]ine dificult`]i \n privin]a

Dfam58 stabilirii filia]iei fa]` de mam`, deoarece aceasta rezult` din faptul cert [i relativ u[or de dovedit al na[terii, \n timp ce filia]ia fa]` de tat` rezult` din faptul concep]iei, care nu poate fi dovedit \n mod direct [i nemijlocit, ci numai \n mod indirect, prin prezum]ii, pe baza c`rora se va determina paternitatea sau, mai exact, probitatea paternit`]ii. Stabilirea filia]iei fa]` de mam` implic` dovedirea nu numai a na[terii, adic` a faptului c` femeia a n`scut \ntr-adev`r un copil, ci trebuie s` se dovedeasc` totodat` identitatea acestui copil cu acela a c`rui filia]ie se caut` a se stabili. Deci dac` o persoan` vrea s`-[i stabileasc` filia]ia fa]` de o anumit` femeie, el trebuie s` dovedeasc` mai \nt\i c` acea femeie a n`scut un copil, [i numai dup` aceea s` probeze identitatea sa cu acel copil. Dovada acestor elemente ale filia]iei se face \n mai multe moduri: prin certificatul de na[tere, prin recunoa[terea voluntar` de c`tre mam` sau prin ac]iune \n justi]ie. Conform art. 47 Codul familiei, filia]ia fa]` de mam` rezult` din faptul na[terii. Ea se dovede[te prin certificatul constatator al na[terii. Prin dezvoltarea acestui articol rezult`: 1. Pentru stabilirea filia]iei fa]` de mam`, trebuie s` se dovedeasc` faptul na[terii copilului, precum [i identitatea dintr copilul n`scut [i cel ce solicit` stabilirea filia]iei. Faptul na[terii nu se poate dovedi dec\t cu certificatul constatator al na[terii. Un astfel de act prezint` toate garan]iile asupra adev`rului pe care-l con]ine, deoarece se bazeaz` pe \nregistr`rile f`cute \n registrele de stare civil`, care se fac \n interesul statului [i al ap`r`rii drepturilor personale ale cet`]enilor. Pentru dovedirea faptului na[terii nici o alt` prob` nu poate fi primit` \n afar` de prezentarea certificatului de na[tere. |n privin]a stabilirii identit`]ii copilului, aceasta se face prin orice mijloc de prob`, deoarece este vorba de constatarea unui fapt material, \ns` certificatul de na[tere, prin modul \n care este \ntocmit, face dovada at\t a na[terii copilului, c\t [i a identit`]ii lui. 2. |n cazul copiilor n`scu]i \nainte de intrarea \n vigoare a Codului familiei, stabilirea filia]iei este supus` dispozi]iilor Codului familiei [i produce efectele prev`zute \n acest cod. e) Modurile de stabilire a maternit`]ii. Regula [i excep]iile De regul`, filia]ia fa]` de mam` se stabile[te [i se dovede[te potrivit art. 47 Codul familiei, adic` prin certificatul constatator al na[terii. Prin excep]ie, \n \mprejur`ri deosebite, anume prev`zute de lege, ea se stabile[te, dup` caz, fie potrivit art. 48 Codul familiei prin recunoa[terea mamei fie potrivit art 50 Codul familiei prin hot`r\re judec`toreasc`. Filia]ia fa]` de mam` rezult` din faptul na[terii. Stabilirea maternit`]ii reclam` deci dovedirea faptului material al na[terii, a faptului c` o anumit` femeie a n`scut un anumit copil. |n cazul ipotetic \n care s-ar afirma c` \n locul copilului n`scut de c`tre mam` s-ar fi substituit un alt copil, se pune problema dovedirii identit`]ii copilului pretins a fi al mamei respective cu copilul n`scut realmente de c`tre aceasta. |mprejurarea c` mama era sau nu c`s`torit` la na[terii sau concep]iei copilului deosebit de important` \n cazul copilului din c`s`torie pentru aplicarea prezum]iilor legale de paternitate nu joac` nici un rol \n ce prive[te stabilirea maternit`]ii, faptele de dovedit fiind, \n ambele \mprejur`ri, acelea[i: na[terea copilului [i identitatea acestuia.

Dfam59 Codul familiei admite acelea[i mijloace pentru stabilirea maternit`]ii copilului din c`s`torie [i a copilului din afara c`s`toriei, f`r` nici o discriminare, spre deosebire de trecut c\nd maternitatea copilului din afara c`s`toriei nu putea fi stabilit` prin actul de na[tere, mijloc de prob` rezervat pentru dovada maternit`]ii copilului din c`s`torie, ci numai prin recunoa[terea mamei [i prin hot`r\re judec`toreasc`. f) Enumerarea mijloacelor de stabilire a maternit`]ii Mijlocul normal de stabilire a filia]iei fa]` de mam` este certificatul constatator al na[terii, \nt`rit de cele mai multe ori de folosirea st`rii civile conforme cu acest certificat (art. 47 al. 2, art. 52 Codul familiei). |n cazurile c\nd maternitatea nu rezult` din registrul de stare civil`, fiindc` na[terea nu a fost \nregistrat` sau copilul a fost trecut \n registru ca n`scut din p`rin]i necunoscu]i, maternitatea se poate stabili prin recunoa[terea mamei, f`cut` \n formele prev`zute de lege (art. 48 Codul familiei). |n cazul \n care, din pricina oric`ror \mprejur`ri, dovada maternit`]ii nu se poate face prin certificatul de constatator al na[terii se contest`, dovada filia]iei fa]` de mam` se poate face \n mod liber, \n fa]a instan]ei judec`tore[ti, prin orice fel de probe (art. 50 Codul familiei). Deci, de[i este vorba de stabilirea unui fapt material na[terea care, potrivit dreptului comun, s-ar putea face prin orice fel de probe, legiuitorul consider\nd importan]a deosebit` a faptului na[terii [i necesitatea asigur`rii contest`rii sale cu maximum de certitudine, at\t \n interesul persoanelor fizice, c\t [i \n interesul statului a statornicit regula special` potrivit c`reia stabilirea maternit`]ii se face prin certificatul constatator al na[terii, \nt`rit de cele mai multe ori de folosirea st`rii civile conforme cu acest certificat, celelalte mijloace recunoa[terea benevol` [i dovada liber` a maternit`]ii \n justi]ie prin orice fel de probe nefiind admise dec\t \n cazuri excep]ionale prev`zute de art. 48 [i 50 Codul familiei. |nregistrarea acestui eveniment are loc, de regul`, \n baza unei declara]ii f`cut` personal, \n scris sau verbal, de cei interesa]i ori de cei care potrivit legii au obliga]ia de a cere \nregistrarea na[terii, indic\nd persoana care este mama copilului. Delegatul de stare civil` are obliga]ia de a controla exactitatea declara]iei, orice declara]ie inexact` fiind sanc]ionat` de lege. Potrivit prevederilor \n vigoare, \nregistrarea na[terii trebuie f`cut` \n termen de 15 zile de la data c\nd aceasta a avut loc. Dup` expirarea acestui termen, ea va putea fi f`cut`, dar numai cu aprobarea primarului, \n termen de un an de la aceast` dat`. |n cazul \n care \nregistrarea nu a avut loc nici \n acest termen, ea nu va fi f`cut` dec\t pe baza unei hot`r\ri judec`tore[ti definitive. II.3. Stabilirea maternit`]ii prin certificatul constatator al na[terii. Rolul folosirii st`rii civile conforme cu acest certificat

Condi]ii \n care se dovede[te filia]ia fa]` de mam` prin certificatul de na[tere Filia]ia fa]` de mam` rezult` din faptul na[terii (art. 47 Codul familiei). De aceea, pentru stabilirea filia]iei fa]` de mam` trebuie s` se dovedeasc` faptul na[terii copilului, precum [i identitatea dintre copilul n`scut [i cel ce vrea s`-[i stabileasc` filia]ia. Potrivit regulilor de drept comun, dovada acestor elemente ale filia]iei fa]` de mam` ar urma s` se fac` prin orice mijloc de prob`, deoarece este vorba de fapte materiale. Cu toate acestea, art. 47

a)

Dfam60 Codul familiei prevede c` dovada filia]iei fa]` de mam` se face prin certificatul constatator al na[terii. |n literatura juridic` s-a pus problema interpret`rii, a sensului acestui text. |ntr-o p`rere, s-a spus c` certificatul constatator al na[terii face dovada at\t a faptului na[terii, c\t [i a identit`]ii copilului, adic` a filia]iei fa]` de mam`. |ns` dac` se contest` realitatea celor cuprinse \n certificatul constatator al na[terii, dovada na[terii [i a identit`]ii se poate face prin orice mijloc de prob`, \n fa]a instan]ei judec`tore[ti. Dup` alt` opinie, certificatul constatator al na[terii dovede[te numai faptul c` mama la care se refer` a n`scut un copil, precum [i data c\nd s-a \nt\mplat acest fapt; certificatul nu poate dovedi faptul c` este cel a c`rui filia]ie urmeaz` s` fie stabilit`, adic` identitatea. |n acest sens, se adaug` c`, dac` s-ar contesta identitatea copilului care invoc` certificatul cu cel la care se refer` certificatul invocat, va trebui s` fie interzis`, pentru a fi complet`, cu stabilirea identit`]ii contestate, cu orice mijloc de prob`. Adoptarea uneia sau alteia din cele dou` solu]ii prezint` o mare importan]` teoretic` [i practic`. Starea civil` a unei persoane, deci filia]ia fa]` de mam`, nu poate fi supus` discu]iei \n cazul \n care certificatul de na[tere este conform cu folosirea st`rii civile, adic` ambele arat` ca mam` a copilului pe aceea[i femeie. Rezult` c` folosirea st`rii civile dovede[te at\t faptul na[terii, c\t [i faptul identit`]ii. Dac` se consider` c` certificatul na[terii dovede[te numai faptul na[terii, nu s-ar mai putea realiza concordan]a de care vorbe[te art. 51 Codul familiei, deoarece ea s-a referit numai la unul dintre elementele filia]iei fa]` de mam`, adic` la na[tere. Ar \nsemna c` numai acest element al filia]iei fa]` de mam` s` nu mai poat` fi discutat. |n privin]a identit`]ii, dac` certificatul de na[tere nu dovede[te nimic, atunci s-ar realiza concordan]a de care vorbe[te textul, identitatea fiind dovedit` numai de folosirea st`rii civile. Deci ar urma c` acest element al filia]iei fa]` de mam` ar putea fi supus discu]iei. Solu]ia este diferit` dac` se consider` c` certificatul de na[tere face dovada \n sensul prev`zut, a ambelor elemente ale filia]iei fa]` de mam`. |n acest caz se poate realiza concordan]a dintre certificatul de na[tere [i folosirea st`rii civile, at\t \n privin]a na[terii, c\t [i a identit`]ii. Fiind \ndeplinite cerin]ele art. 51 Codul familiei, starea civil` a persoanei \n cauz` nu mai poate fi discutat`. Deci concordan]a sau conformitatea art. 51 Codul familiei \nt`re[te interpretarea art. 47 Codul familiei \n sensul c` certificatul de na[tere dovede[te cele dou` elemente ale filia]iei fa]` de mam`. b) Temeiul eliber`rii certificatului constatator al na[terii [i men]iunile sale privind maternitatea copilului Certificatul constatator al na[terii se elibereaz` \n temeiul actului de na[tere \ntocmit de delegatul de stare civil` \n registrul de na[tere al st`rii civile de la locul na[terii, pe baza declara]iei f`cute \n scris sau verbal, \n ce prive[te realitatea cuprinsului ei, de c`tre delegatul de stare civil`. Pentru a constitui dovada maternit`]ii, certificatul de na[tere trebuie s` cuprind` men]iuni referitoare la: faptul na[terii; numele mamei care a n`scut; numele [i sexul copilului; data na[terii (an, lun`, zi).

Dfam61 De[i aceste men]iuni se \ntemeiaz` pe relatarea persoanei care a f`cut declara]ia de na[tere, ele constituie o garan]ie de veridicitate deoarece, pe de o parte, declara]ia necorespunz`toare adev`rului se pedepse[te (3 luni la 2 ani art. 292 Cod penal), iar pe de alt` parte, delegatul de stare civil` are obliga]ia de a controla realitatea con]inutului declara]iei, \nainte de a proceda la \ntocmirea actului de na[tere. c) Situa]ia copilului a c`rui na[tere nu a fost \nregistrat` \n registrul de stare civil` sau a copilului \nregistrat ca n`scut din p`rin]i necunoscu]i Codul familiei reglementeaz` c`ile prin care se stabile[te fa]` de mam` filia]ia copilului a c`rui na[tere nu a fost \nregistrat` \n registrul de stare civil` sau a copilului \nregistrat ca fiind n`scut din p`rin]i necunoscu]i (art. 48 [i 52). Dreptul copilului, \n situa]iile vizate, face parte din categoria drepturilor personale, astfel c` el nu se prescrie prin trecerea timpului. Potrivit art. 48 Codul familiei, dac` na[terea nu a fost \nregistrat` \n registrul de stare civil`, ca n`scut din p`rin]i necunoscu]i, mama poate recunoa[te pe copil. Recunoa[terea se poate face fie prin declara]ie la serviciul de stare civil`, fie printr-un \nscris autentic, fie prin testament. Mama are posibilitatea de a recunoa[te pe copilul s`u, \n situa]ia c\nd s-a omis ca na[terea s` fie \nregistrat` \n registrul de stare civil` ori copilul a fost trecut \n registru ca av\nd p`rin]i necunoscu]i. Cazurile prev`zute de acest text s\nt limitative, nemaiput\ndu-se proceda la recunoa[terea voluntar` [i \n alte situa]ii dec\t acelea men]ionate \n acest articol. Copilul conceput nu poate fi recunoscut mai \nainte de a se na[te, \ntruc\t nu exist` o dispozi]ie legal` \n acest sens. d) Puterea doveditoare a certificatului constatator al na[terii [i \nt`rirea acestuia prin folosirea st`rii civile conforme cu acest certificat Cu toate m`surile prev`zute de lege pentru a asigura veridicitatea celor cuprinse \n declara]ia de na[tere, pe care se \ntemeiaz` \nregistrarea na[terii \n registrul de stare civil`, excep]ional se poate \nt\mpla ca certificatul de na[tere s` nu corespund` realit`]ii. Iat` de ce, av\nd \n vedere importan]a deosebit de mare a na[terii pentru persoana \n cauz`, familie [i stat, certificatul constatator al na[terii dovede[te maternitatea copilului dac` cuprinde numele mamei numai p\n` la administrarea cu succes a probei contrare \n fa]a instan]ei judec`tore[ti, \ntr-un litigiu de contestare a maternit`]ii. Puterea doveditoare a certificatului constatator al na[terii se \nt`re[te, \ns`, considerabil pentru a dovedi o problem` ce nu mai poate fi comb`tut`, dac` cuprinsul este confirmat de folosirea st`rii civile conforme cu acest certificat (art. 51 Codul familiei). e) Folosirea st`rii civle conforme cu certificatul constatator al na[terii Prin folosirea st`rii civile conform cu certificatul constatator al na[terii se \n]elege un ansamblu de elemente care indic`, fiecare \n parte [i toate \mpreun`, realitatea cuprinsului certificatului de na[tere. Legea nu indic` aceste elemente, dar din no]iunea de folosire a st`rii civile reiese c` ele s\nt: faptul purt`rii numelui mamei de c`tre copil;

Dfam62 faptul \ntre]inerii, cre[terii [i educ`rii copilului de c`tre mam` ca fiind propriul ei copil; faptul c` copilul este tratat \n familie ca fiind al mamei respective; faptul c` el este considerat ca atare \n societate, \n cercul cunoscu]ilor [i al persoanelor pe care le frecventeaz`. Pentru a constitui o folosire de stare civil`, aceste elemente trebuie s` aib` un caracter de continuitate [i s` nu fie izolate, \nt\mpl`toare, distante \n timp nefiresc [i s` existe \n mod concordant fa]` de mam`, familie [i societate. Elementele folosirii st`rii civile, fiind fapte materiale, pot fi dovedite \n mod liber, prin orice mijloace de prob`, [i tot astfel caracterele lor de continuitate [i de concordan]`. Folosirea st`rii civile are o mare putere doveditoare, deoarece ea constituie din partea mamei o m`rturisire de maternitate tacit`, dar deosebit de gr`itoare, de zi cu zi, [i totodat` o confirmare a acestei m`rturisiri din partea familiei [i a societ`]ii. Iat` de ce folosirea st`rii civile conforme cu certificatul de na[tere \nt`re[te considerabil puterea doveditoare a certificatului de na[tere [i, \mpreun`, constituie o prob` absolut` de maternitate care nu mai poate fi contestat` de nimeni [i \mpotriva c`reia nici copilul nu mai poate reclama o alt` maternitate. Este ceea ce prevede expres art. 51 Codul familiei: Copilul nu poate reclama o stare civil` contrar` celei care rezult` din certificatul de na[tere [i folosirea st`rii civile conforme cu acest certificat. De asemenea nimeni nu poate contesta starea civil` a copilului care are folosirea unei st`ri civile conform cu certificatul de na[tere. Dac` copilul are numai certificat de na[tere ori numai folosirea de stare civil`, sau dac` are ambele dovezi, dar \ntre ele exist` contradic]ii, maternitatea copilului poate fi contestat` [i, de asemenea, copilul poate reclama o alt` maternitate. Existen]a concordant` a certificatului de na[tere [i a folosirii st`rii civile creaz` prezum]ia absolut` c` starea civil` ar`tat` \n acest mod corespunde realit`]ii. Astfel, s-a deci c` nu se poate dovedi cu martori \n contra posesiei de stat, de fiii din c`s`torie, conform cu certificatul de na[tere, a st`rii civile de fiii din afara c`s`toriei. De asemenea, s-a decis c` se poate dovedi cu martori calitatea de copil din c`s`torie dac` nu se contrazice starea civil` care rezult` din certificatul de na[tere al copilului [i folosirea st`rii copilului conform cu acest certificat. Cazurile \n care prezum]ia rezult\nd din certificatul de na[tere conform cu folosirea st`rii civile nu ar corespunde cu realitatea s\nt rare. Astfel, \n ipoteza \n care mama \[i \nsu[e[te un copil c`ruia \i constituie, \n mod fals, prin declara]ia [i puterea sa, certificat de na[tere [i folosirea st`rii civile conforme \ntre ele, dar care nu corespund cu realitatea. Tot astfel, ar fi \n situa]ia \n care se substituie un copil sau se declar` c` este n`scut de o femeie care, \n realitate, nu l-a n`scut (de exemplu schimbarea copiilor \ntr-o maternitate \ntre ei, n`scu]i de mame diferite). Se are \n vedere substituirea copilului intervenit` \nainte de \ntocmirea certificatului de na[tere, c`ci \n cazul contrar, adic` atunci c\nd substituirea s-a f`cut dup` \ntocmirea certificatului de na[tere, aceasta se refer` la un alt copil [i nu s\nt \ndeplinite cerin]ele art. 51 Codul familiei. Atunci c\nd substituirea s-a f`cut \nainte de \ntocmirea certificatului de na[tere, s-ar putea ob]ine nulitatea certificatului de na[tere, deoarece nu se refer` la copilul \n cauz`, \nl`tur\ndu-se astfel unul dintre cele dou` elemente ale prezum]iei stabilite de art. 51

Dfam63 Codul familiei, ceea ce \nseamn` c` se poate pune \napoi \n discu]ie starea civil` a copilului. Sau se poate considera c` nu exist` conformitatea la care se refer` art. 51 Codul familiei, deoarece acel certificat de na[tere nu se refer` la acel copil, ci la cel cu care a fost substituit, astfel c` se poate pune \n discu]ie starea civil` a copilului respectiv. |n acest fel, \n cazul schimb`rii unor copii \ntre ei, n`scu]i de mame diferite, s-ar putea restabili adev`rata stare civil` a copiilor. Solu]ia este fireasc` deoarece, \ntr-o atare situa]ie, copilul are o anumit` posesie de stat, dar aceasta nu este conform` cu certificatul s`u de na[tere, ci corespunde certificatului de na[tere al copilului c`ruia i-a fost substituit dup` declararea na[terii. |n acela[i sens, substituirea copiilor f`c\ndu-se din eroare sau prin fraud` dup` ce actele de stare civil` au fost \ntocmite, deci c\nd posesia de stat nu mai este conform` actelor de na[tere, ac]iunea prin care se contest` identitatea copiilor respectivi [i stabilirea situa]iei reale este admis`. De asemenea s-a decis c` dispozi]iile art. 51 al. 1 Codul familiei, \n sensul c` se poate reclama o stare civil` contra celei care rezult` din certificatul de na[tere, nu s\nt aplicabile \n cazul \n care a avut loc o substituire de copii, deoarece \n asemenea situa]ie folosirea st`rii civile nu mai este conform` cu certificatul de na[tere. Folosirea st`rii civile presupune urm`toarele trei elemente: nomen, tractus, fama. Dac` unul dintre aceste elemente nu exist` (de exemplu cunoscu]ii mamei nu [tiu c` a n`scut copilul) nu se poate vorbi de folosirea st`rii civile. f) Folosirea st`rii civile Folosirea st`rii civile (posesia de stat) este starea de fapt din care rezult` c` un copil este al unei anumite femei. Aceast` stare de fapt rezult` \n principal din \ntrunirea urm`toarelor elemente: a) acel copil poart` \n mod constant numele mamei (nomen); b) acel copil este considerat ca atare de c`tre mama lui [i familia acesteia (tractus); c) acel copil este considerat \n aceast` calitate [i de alte persoane (fama). Dovada acestor elemente se poate face prin orice mijloc de prob`, dup` cum tot astfel pot fi [i comb`tute. Pentru o folosire de stare civil`, aceste elemente trebuie s` aib` un caracter de continuitate, s` nu fie izolate, \nt\mp`toare, distante \n timp \n mod nefiresc [i s` existe \n mod concordant fa]` de mam`, familie, societate. Adeseori, folosirea st`rii civile denumit` [i posesie de stare civil` sau posesie de stat este desemnat` prin \ntrunirea urm`toarelor elemente principale: a) nomen const\nd din \mprejurarea c` copilul a purtat tot timpul numele mamei, fiind cunoscut sub acest nume at\t \n familie, c\t [i \n societate; b) tractus care corespunde cu situa]ia c` acesta a fost tratat ca atare de c`tre mam`, precum [i de c`tre rudele acesteia sau de c`tre persoanele cu care a venit \n contact; c) fama care const` \n faptul c` a fost considerat ca atare de c`tre toat` lumea [i \n special de c`tre familie. |n toate cazurile, faptul c` o femeie se comport` \n mod constant fa]` de un copil ca [i cum ar fi al ei constituie o recunoa[tere tacit` c` acest copil este \ntr-adev`r copilul ei. Iar dac` aceast` recunoa[tere este cumulat` cu dovada care rezult` din certificatul constatator al na[terii, atunci \ntrunirea acestor dou` mijloace care dovedesc

Dfam64 deopotriv` at\t na[terea, c\t [i identitatea copilului, este socotit` suficient` pentru a dovedi, cu putere absolut`, filia]ia fa]` de mam`. Prezum]ia stabilit` de lege \n aceast` privin]` este at\t de puternic` deoarece ea este menit` s` apere interesele mamei [i ale copilului, sarcin` de seam` a legisla]iei noastre asupra familiei. Cazurile \n care prezum]ia absolut` a maternit`]ii astfel stabilit` nu ar corespunde realit`]ii s\nt extrem de rare. Aceasta s-ar putea realiza \n cazul \n care mama [i-ar \nsu[i un copil str`in [i ar constitui \n mod fals un certificat constatator al na[terii, iar apoi ar crea o folosire a st`rii civile, conform` cu certificatul de na[tere, dar tot at\t de fals`. g) Cazurile \n care se poate pune \n discu]ie starea civil` a copilului Starea civil` a unei persoane poate fi pus` \n discu]ie \n urm`toarele situa]ii: a) Copilul are certificat de na[tere [i folosirea st`rii civile, dar acestea nu s\nt concordante |n aceast` situa]ie, copilul poate introduce ac]iune \n justi]ie pentru stabilirea adev`ratei filia]ii, dup` cum orice interesat poate contesta filia]ia ar`tat` de certificatul constatator al na[terii sau de folosirea st`rii civile. b) Copilul nu are nici certificat de na[tere, nici folosirea st`rii civile Copilul poate porni o ac]iune \n justi]ie \n stabilirea filia]iei fa]` de mam`, dup` cum [i aceasta poate s`-l recunoasc` pe copil. Este evident` c` o ac]iune \n contestare de stare civil` nu poate interveni de vreme ce copilul n-are nici certificat de na[tere, nici folosirea st`rii civile. c) Copilul are certificat de na[tere, dar nu are folosirea st`rii civile Copilul poate intenta o ac]iune \n justi]ie pentru stabilirea adev`ratei filia]ii fa]` de mam`, dup` cum orice persoan` interesat` poate contesta starea civil` ar`tat` de certificatul de na[tere. h) Dovada na[terii \n cazul adop]iei |n asemenea situa]ie se \ntocme[te un nou act de na[tere pentru cel adoptat, \n care adoptatorii s\nt trecu]i ca p`rin]i fire[ti. De aceea, noul act de na[tere nu face dovada faptului na[terii fa]` de mama fireasc` a copilului adoptat. Legea prevede c` vechiul act de na[tere se p`streaz` [i se face men]iune pe el despre \ntocmirea celui nou. Rezult` c`, la nevoie, dovada na[terii se face cu acest act vechi de na[tere. Se poate face dovada na[terii \n acest fel, de exemplu, pentru a se stabili impedimente la c`s`torie, care se men]in \ntre rudele fire[ti chiar dup` \ncuviin]area adop]iei, pentru a justifica dreptul de a cere desfacerea adop]iei sau redob\ndirea drepturilor p`rinte[ti. II.4. Recunoa[terea filia]iei fa]` de mam` a) Defini]ia [i natura juridic` a recunoa[terii Prin recunoa[terea filia]iei fa]` de mam` se \n]elege actul prin care o femeie declar` leg`tura de filia]ie dintre ea [i un copil despre care pretinde c` este al s`u. Recunoa[terea maternit`]ii este declara]ia f`cut` de bun` voie de c`tre o femeie, \n una din formele prev`zute de lege, prin care aceasta m`rturise[te c` este mama unui anumit copil. Natura juridic` a recunoa[terii maternit`]ii este mixt`, astfel \nc\t, prin m`rturisirea de maternitate pe care o cuprinde, ea este un mijloc de prob`, iar prin forma \n care este cuprins` ea este un act juridic. Aspectul s`u precump`nitor este, \ns`, ne\ndoios acela de mijloc de prob`, actul juridic nefiind dec\t forma de exprimare a m`rturisirii.

Dfam65 b) Capacitatea cerut` pentru s`v\r[irea recunoa[terii Ca act juridic, recunoa[terea de filia]ie face parte din categoria de excep]ie, fa]` de dreptul comun, a actelor care pot fi s`v\r[ite valabil [i de c`tre o persoan` lipsit` de capacitate sau cu capacitate de exerci]iu restr\ns`, f`r` a fi necesar` reprezentarea legal` ori \ncuviin]area prealabil` a reprezentantului legal, adic` a actelor juridice \n privin]a c`rora persoana minor` ac]ioneaz` ca [i c\nd ar fi major`. Capacitatea de recunoa[tere rezult` din natura juridic` a recunoa[terii. At\t ca m`rturisire, c\t [i ca ct juridic, recunoa[terea de maternitate necesit` numai manifestarea de voin]` con[tient`, adic` s` fie f`cut` cu discern`m\nt. Singura condi]ie cerut` este ca declara]ia s` reprezinte ne\ndoielnic manifestarea de voin]` a recunoa[terii. Aceast` solu]ie era expres consacrat` \n cadrul dispozi]iilor Decretului nr. 130/1949 pentru reglementarea condi]iei juridice a copilului natural, care prevedea c` minorii pot recunoa[te singuri pe copiii lor naturali dac` \n fapt au discern`m\nt la epoca recunoa[terii. Dar chiar \n lipsa unei preciz`ri legale, sub condi]ia unei voin]e con[tiente, mama minor` sau pus` sub interdic]ie poate recunoa[te personal pe copilul s`u, f`r` s` aib` nevoie pentru aceasta de \ncuviin]area prealabil` a p`rin]ilor sau a tutorelui ei. c) Caracterele juridice ale recunoa[terii maternit`]ii Caracterele juridice ale recunoa[terii maternit`]ii reflect` dubla sa natur` juridic`. Cele mai multe dintre ele decurg din aspectul s`u precump`nitor de mijloc de prob`; celelalte decurg din aspectul s`u de act juridic. a) Ca orice mijloc de prob`, recunoa[terea maternit`]ii este irevocabil`, caracter pe care Codul familiei \l enun]` expres c\nd dispune c` Recunoa[terea chiar f`cut` prin testament nu se poate revoca (art. 48 al. 3). Recunoa[terea este un act irevocabil, adic` nu se poate reveni asupra acesteia dup` ce a fost f`cut`. Faptul c` mama poate contesta recunoa[terea nu \i schimb` caracterul irevocabil, deoarece a contesta \nseamn` altceva dec\t a revoca. Recunoa[terea nu poate fi revocat` \n mod arbitrar, pentru c` s-ar \nfr\nge principiul m`rturisirii, iar starea civil` a persoanelor intereseaz`, \n ultim` instan]`, \ntreaga colectivitate, deci \ns`[i ordinea de drept a statului, \n care nu poate fi \ndeplinit` atribuirea unei filia]ii false, existen]a unui statut civil \ntemeiat pe minciun`. b) Recunoa[terea este un act declarativ de filia]ie, iar nu atributiv de filia]ie, adic` nu creaz` o stare de lucruri noi, nu modific` nimic, nu creaz` o filia]ie nou`. De aceea recunoa[terea produce efecte \n mod retroactiv, copilul respectiv fiind considerat al mamei care a f`cut-o, nu din momentul recunoa[terii, ci din momentul na[terii, chiar al concep]iunii acelui copil. c) Fiind un mod de stabilire a maternit`]ii, recunoa[terea produce efecte fa]` de toat` lumea. Copilul o poate invoca fa]` de orice persoan`: mo[tenitori legali, donatori, legatari. Tot astfel, orice persoane pot s-o opun` copilului. Este ceea ce reiese [i din art. 49 Codul familiei, care dispune c` orice persoan` interesat` poate contesta recunoa[terea care nu corespunde adev`rului, ceea ce implic` c` recunoa[terea maternit`]ii este opozabil` erga omnes. d) Recunoa[terea este un act personal, care nu poate fi \ndeplinit dec\t de c`tre mam`; nu poate fi f`cut` de c`tre mo[tenitori (dup` moartea mamei), de c`tre rude sau de c`tre reprezentantul legal al

Dfam66 mamei (c\nd este incapabil`). Acest caracter nu exclude posibilitatea ca recunoa[terea s` fie f`cut`, \n numele mamei, de c`tre un mandatar cu procur` special` [i autentic`. e) Recunoa[terea este un act unilateral, deoarece se realizeaz` numai prin voin]a exprimat` de mam`, f`r` a fi necesar consim]`m\ntul persoanei \n favoarea c`reia recunoa[terea este f`cut`. f) Recunoa[terea nu poate fi f`cut` sub condi]ie sau pe termen. Filia]ia fa]` de mam` exist` sau nu exist`, dar existen]a ei nu poate fi afectat` de condi]ii sau de termene. Deci recunoa[terea este un act juridic pur [i simplu, nesusceptibil de modalit`]i. g) Cuprinz\nd o manifestare de voin]`, recunoa[terea implic` \ndeplinirea condi]iilor de validitate a manifest`rilor de voin]`. h) Fiind, \n temeiul legii, un act juridic solemn, recunoa[terea de maternitate trebuie f`cut` \n una din formele prev`zute de lege (declara]ie la serviciul de stare civil`, \nscris autentic, testament). d) Cazurile \n care este admis` recunoa[terea maternit`]ii Aceste cazuri s\nt prev`zute limitativ de art. 48 al. 1 Codul familiei. |n regula general`, maternitatea se dovede[te prin certificatul de na[tere, mijlocul normal de stabilire a filia]iei fa]` de mam`. |n mod excep]ional, legea admite stabilirea maternit`]ii prin recunoa[terea mamei numai \n dou` cazuri: c\nd na[terea nu a fost \nregistrat` \n registrul de stare civil`; c\nd copilul a fost trecut \n registrul de stare civil` ca n`scut din p`rin]i necunoscu]i. 1) Cazul \n care mama poate recunoa[te pe copil dac` na[terea nu a fost \nregistrat` \n registrul de stare civil` Acest caz se refer` la inexisten]a registrelor de stare civil` \n locul unde a avut loc na[terea sau indiferent de motive la omisiunea \nregistr`rii. Ne\nregistrarea se poate datora faptului c` nu au fost registre de stare civil`; \n acest caz mama poate face recunoa[terea copilului. E posibil ca \nregistrarea na[terii s` fi fost omis`, de[i au existat registre de stare civil`. Intereseaz` s` se [tie cauza pentru care s-a f`cut omisiunea: Dac` na[terea a fost \nregistrat`, dar ulterior registrul de na[tere a fost pierdut sau distrus, maternitatea nu va putea fi recunoscut`, ci se va proceda la reconstituirea registrului (cu procedura prev`zut` de art. 32 [i urm. Din Decretul nr. 277/1960). Dac` omisiunea este din vina delegatului de stare civil`, declara]ia de na[tere fiind f`cut`, atunci s\ntem \n prezen]a unui caz de \ntocmire ulterioar` a actului de na[tere, conform art. 53 din Legea nr. 119/1996, f`r` a fi necesar` recunoa[terea, deoarece ea s-a f`cut prin declara]ia de na[tere. Posibilitatea procur`rii certificatului de na[tere exist`, dup` \ntocmirea ulterioar`. Dac` omisiunea \nregistr`rii este din cauz` c` nu s-a f`cut declara]ia de na[tere, atunci mama poate recunoa[te pe copil. 2) Cazul \n care recunoa[terea filia]iei fa]` de mam` se poate face atunci c\nd copilul a fost trecut \n registrul de stare civil` ca fiind n`scut din p`rin]i necunoscu]i Textul se aplic` copilului g`sit, a c`rui na[tere a fost \nregistrat` potrivit art. 22 din Legea nr. 119/1996. Numele acestui copil se atribuie de c`tre autoritatea tutelar`.

Dfam67 Se pot ivi, \ns`, unele situa]ii \n care na[terea copilului este \nregistrat` \n mod legal, dar dup` aceea mama re]ine certificatul de na[tere [i p`r`se[te copilul care, fiind g`sit, i se \nregistreaz` din nou na[terea potrivit art. 22 din Legea nr. 119/1996. Dac` ulterior apare mama [i prezint` certificatul de na[tere al copilului, nu este vorba de o recunoa[tere a filia]iei fa]` de mam`, deoarece aceasta avut loc o dat`. Al doilea act de na[tere urmeaz` a se anula, f`c\ndu-se men]iune despre primul act de na[tere. Solu]ia prezint` interes mai ales c\nd, dup` ce copilul a fost adoptat, apare mama copilului care prezint` certificatul de na[tere. Aceast` situa]ie este distinct` de aceea \n care copilul g`sit este adoptat, se \ntocme[te copilului un nou act de na[tere, iar dup` aceea apare mama copilului; \n acest caz se poate face recunoa[terea unui asemenea copil, deoarece dispozi]iile legale nu o opresc.
* * *

O alt` situa]ie este aceea c\nd copilul g`sit a fost recunoscut de alt` femeie dec\t mama lui [i apoi aceasta din urm` apare. Mama copilului nu-l va putea recunoa[te dec\t dac` va putea contesta prima recunoa[tere. Solu]ia este diferit` dac` mama copilului prezint` certificatul de na[tere al acestuia. |n asemenea situa]ii nu mai s\ntem \n prezen]a unei recunoa[teri. Cu toate acestea, recunoa[terea f`cut` trebuie \nl`turat`. Actul de recunoa[tere al copilului, \n care el figureaz` ca n`scut din p`rin]i necunoscu]i [i pe marginea c`ruia se g`se[te men]iunea recunoa[terii f`cute va trebui anulat, \nscriindu-se totodat` men]iunea despre primul act de na[tere, care este [i cel adev`rat, \ntocmit pe baza declara]iei de na[tere a mamei copilului, p`r`sit dup` aceea de ea. Se poate pune problema dac` un copil trecut \n registrul de stare civil` ca n`scut din p`rin]i necunoscu]i, dar apoi adoptat de propria mam`, poate fi recunoscut de mama adoptatoare. Dificultatea provine din faptul c` acelui copil, fiind adoptat, i s-a \ntocmit un nou act de na[tere, \n care adoptatoarea apre ca mama sa, deci nu ar fi \ndeplinite cerin]ele art. 48 Codul familiei \n ceea ce prive[te cazurile \n care se poate face recunoa[terea. Totu[i, este posibil` recunoa[terea de c`tre adoptatoare, dar care este mama fireasc` a copilului. Solu]ia se \ntemeiaz`, \n primul r\nd, pe interesul de a \nl`tura adop]ia \ncheiat` cu \nc`lcarea impedimentului la adop]ie rezult\nd din rudenie (adop]ia nu este permis` \ntre p`rintele firesc [i copilul s`u). |n al doilea r\nd, interesul poate consta \n faptul c` adop]ia produce efecte de la data \ncheierii ei pentru viitor, pe c\nd recunoa[terea produce efecte [i pentru trecut, p\n` la na[terea [i chiar concep]ia copilului. Astfel fiind, leg`tura de rudenie fireasc` se stabile[te [i pentru perioada de timp anterioar` adop]iei; \n acea vreme s-ar fi putut na[te anumite drepturi succesorale \n favoarea copilului. De asemenea, stabilirea leg`turii de rudenie anterioar` adop]iei este de natur` s` pemit` aplicarea dispozi]iilor legale privitoare la \mpiedicarea c`s`toriei sau desfiin]area ei dac` a fost \ncheiat` \ntre rude oprite a se c`s`tori. Art. 48 Codul familiei prevede c` se poate recunoa[te copilul n`scut din p`rin]i necunoscu]i. Deci ar urma c` nu s\nt \ndeplinite condi]iile cerute de text dac` tat`l ar fi recunoscut \n prealabil pe copil sau dac` acesta [i-ar fi stabilit filia]ia prin ac]iune \n justi]ie fa]` de tat`, de asemenea \nainte. |n acest sens, mama poate recunoa[te pe copil, deoarece sensul legii este c` recunoa[terea filia]iei fa]` de mam`

Dfam68 poate avea loc dac` nu se cunoa[te mama copilului. Un argument \n sprijinul acestei interpret`ri este art. 64 Codul familiei, potrivit c`ruia copilul \[i poate stabili mai \nt\i filia]ia fa]` de oricare din p`rin]ii s`i. Dac` nu s-ar da interpretarea de mai sus, ar \nsemna c` nu se poate stabili, ulterior, filia]ia fa]` de mam` dec\t pe calea ac]iunii \n justi]ie; dar o asemenea solu]ie nu corespunde art. 64 Codul familiei; \n plus, nu se vede de ce copilul ar putea s`-[i stabileasc` filia]ia fa]` de mam` pe calea ac]iunii \n justi]ie [i nu ar putea face acela[i lucru pe calea recunoa[terii. Este de preferat a se stabili filia]ia fa]` de mam` sau filia]ia fa]` de tat` pe calea recunoa[terii, f`r` a se recurge la interven]ia justi]iei. Dovada recunoa[terii s-ar putea face, la nevoie, cu hot`r\re judec`toreasc` [i declara]ia de na[tere tardiv`. |n realitate, dispozi]ia codului instituie condi]ia ca numai mama s` fie recunoscut`, cu toate c` formularea textului se refer` la ambii p`rin]i, ceea ce se explic` prin faptul c` \n cele mai multe cazuri aceasta este situa]ia care se ive[te \n practic`. Deci recunoa[terea tat`lui nu poate constitui opinie de neprimire pentru exercitarea aceluia[i drept de c`tre mam`; astfel ar \nsemna c` stabilirea maternit`]ii s` nu se poat` face \n acest caz dec\t pe calea ac]iunii judec`tore[ti. |n condi]ii asem`n`toare se \nf`]i[eaz` problema dac` mama poate recunoa[te copilul drept al s`u, dup` ce acesta a fost \nfiat de c`tre o alt` persoan`, cu toate efectele unei filia]ii fire[ti (art. 79 Codul familiei). Copilul care, ini]ial, era trecut \n registrul de stare civil` ca n`scut din p`rin]i necunoscu]i este \nregistrat, \n momentul c\nd se s`v\r[e[te recunoa[terea, drept copilul firesc al \nfietorului, iar prin efectul unei asemenea \nfieri nu mai pot avea fiin]` drepturile [i \ndatoririle care izvor`sc din leg`tura de rudenie fireasc`. Totu[i, recunoa[terea nu ar fi potrivnic` dispozi]iilor legale; \nregistrarea filia]iei din \nfiere nu poate suprima, retroactiv, efectele faptului c`, anterior, copilul a fost trecut \n registrul de stare civil` ca n`scut din p`rin]i necunoscu]i, ceea ce constituie condi]ia legii pentru s`v\r[irea recunoa[terii de c`tre mam`. e) Copiii care pot fi recunoscu]i |n leg`tur` cu aceste cazuri, limitativ determinate de lege, \n care poate interveni recunoa[terea de maternitate, se pot ridica urm`toarele probleme: 1) Dac` un copil numai conceput poate fi recunoscut (\nainte de a se na[te)? Problema se pune deoarece, potrivit art. 47 al. 2 din Decretul nr. 31/1954, drepturile copilului s\nt recunoscute de la concep]iune, \ns` numai dac` se na[te viu. Pornindu-se de la principiul c` excep]iile s\nt de strict` interpretare, s-a emis \n literatura de specialitate opinia potrivit c`reia copilul conceput nu poate fi recunoscut mai \nainte de a se na[te, \ntruc\t nu exist` o dispozi]ie legal` \n acest sens. De[i, potrivit art. 7 din Decretul nr. 31/1954, drepturile copilului s\nt recunoscute de la concep]iune, dispozi]ia art. 48 Codul familiei trebuie considerat` de strict` interpretare, ne\ngr`dind recunoa[terea dec\t \n cazurile pe care le prevede anume [i care s\nt incompatibile, prin natura lor, cu situa]ia copilului care nu s-a n`scut \nc`. |ntr-o alt` p`rere, s-a sus]inut c` este posibil` recunoa[terea de c`tre mam` a copilului conceput, dar \nc` nen`scut, \n cazurile \n care mama ar deceda imediat dup` na[tere. Pentru justificare, s-a sus]inut c` recunoa[terea copilului ar trebui s` fie considerat` ca fiind f`cut` sub condi]ia suspensiv` ca la na[tere copilul s` se afle \n una din cele

Dfam69 dou` situa]ii prev`zute de art. 48 al. 1 Codul familiei; ipoteza pare mai mult teoretic`, deoarece dac` copilul conceput a fost recunoscut de mam`, este greu de \nchipuit c` na[terea sa nu va fi \nregistrat` \n registrul de stare civil` sau c` \nregistrarea se va face cu men]iunea n`scut din p`rin]i necunoscu]i. Pe de alt` parte, o recunoa[tere de maternitate nu poate fi considerat` suspensiv`, c`ci m`rturisirea adev`rului nu poate fi f`cut` dec\t pur [i simplu. Se consider` c` din art. 2 al. 1 din Decretul nr. 31/1954 [i din art. 48 al. 1 Codul familiei rezult` c` un copil neconceput poate fi recunoscut mai \nainte de a se na[te, dar aceast` recunoa[tere \[i produce efectele dac` la na[tere copilul se g`se[te \ntr-una din cele dou` situa]ii \n care se poate face recunoa[terea de maternitate. Problema este rar \nt\lnit` \n practic`. Solu]ia pare mai mult teoretic` deoarece, dac` copilul a fost recunoscut de mam`, este greu de \nchipuit c` na[terea nu va fi \nregistrat` \n registrul de stare civil` sau c` \nregistrarea se va face cu men]iunea n`scut din p`rin]i necunoscu]i. Ipoteza nu este \ns` aceasta, ci aceea \n care \n momentul \nregistr`rii na[terii copilului (recunoscut c\nd era numai conceput) nu se cuno[tea recunoa[terea f`cut`, aceast` recunoa[tere afl\ndu-se ulterior. Se admite valabilitatea recunoa[terii copilului conceput, \n temeiul art. 7 al. 2 din Decretul nr. 31/1954, potrivit c`ruia drepturile copilului s\nt recunoscute de la concep]ie, iar unul din drepturile elementare ale copilului este acela de a-[i cunoa[te p`rin]ii, [i \n special mama. Trebuie observat c` acest drept exist` [i pentru copilul n`scut, dar numai \n condi]iile art. 48 Codul familiei. Pentru copilul conceput, acest drept exist` \n alte condi]ii. Problema recunoa[terii copilului conceput se rezolv` oare numai \n condi]iile art. 7 al. 2 din Decretul nr. 31/1954, f`r` a se ]ine seam [i de art. 48 Codul familiei? R`spunsul la aceast` problem` trebuie dat \n lumina ambelor texte, de unde rezult` c` poate fi recunoscut copilul conceput, dar recunoa[terea produce efecte dac` la na[tere copilul se g`se[te \n una din cele dou` situa]ii prev`zute de art. 48 Codul familiei. 3) Dac` un copil poate fi recunoscut dup` ce a murit? Legea nu spune nimic \n aceast` privin]`, a[a cum face \n cazul filia]iei fa]` de tat`, c\nd copilul poate fi recunoscut [i dup` moarte, dac` a l`sat descenden]i fire[ti. Fa]` de aceast` situa]ie, recunoa[terea copilului se poate face [i dup` moartea lui, chiar dac` nu a l`sat descenden]i fire[ti, mai ales c`, fiind vorba despre un act unilateral, nu se cere consim]`m\ntul celui care ar urma s` fie recunoscut. Iar recunoa[terea, odat` f`cut`, va avea efect retroactiv, nu numai din momentul na[terii, dar chiar din momentul concep]iei copilului respectiv. Codul familiei nu prevede cazul \n leg`tur` cu recunoa[terea maternit`]ii, dar \l ia \n considerare \n art. 57 \n care reglementeaz` recunoa[terea paternit`]ii, pentru a preciza c`, dup` moartea copilului, acesta poate fi recunoscut de tat`l s`u numai dac` a l`sat descenden]i fire[ti. Prin aceast` dispozi]ie restrictiv` legiuitorul a urm`rit s` \mpiedice recunoa[terile f`cute de tat` \n scopul de a veni la mo[tenirea copilului decedat (fapt imposibil dac` acesta a l`sat descenden]i fire[ti). Dup` alt` opinie, s-a subliniat c` dispozi]iile art. 57 Codul familiei privind recunoa[terea filia]iei fa]` de tat` pot fi aplicate, prin analogie, [i \n cazul recunoa[terii filia]iei fa]` de mam`, dat` fiind identitatea de motive care justific` adoptarea unei solu]ii unitare \n ambele situa]ii

Dfam70 juridice, c`ci altfel s-ar face loc recunoa[terii interesate sub aspect patrimonial. |n cazul \n care copilul a murit f`r` a l`sa descenden]i, recunoa[terea ar putea fi determinat` numai de satisfacerea unor interese patrimoniale (dob\ndirea bunurilor succesorale de c`tre mam`, \n mod exclusiv sau \n concurs cu fra]ii copilului decedat; stabilirea dreptului la pensie de urma[); \ns` \ntreaga reglementare a Codului familiei este c`l`uzit` prin excelen]` de principiul ocrotirii intereselor copilului. Examin\nd din alt punct de vedere problema recunoa[terii maternit`]ii, trebuie ar`tat c` nu poate fi nici o \ndoial` cu privire la facultatea mamei de a proceda la recunoa[terea copilului, at\t \n timpul minorit`]ii acestuia, c\t [i dup` dob\ndirea deplinei capacit`]i. Numai \n cazul legiuirii anterioare Codului familiei, recunoa[terea copilului major din afara c`s`toriei nu producea efecte dec\t dac` acesta consim]ea la recunoa[tere. 4) Dac` un copil poate fi recunoscut, \n mod succesiv, de c`tre dou` femei care ar pretinde, fiecare, c` este copilul ei? Din moment ce prima recunoa[tere se \nregistreaz` \n registrele de stare civil`, \nseamn` c` nu mai s\nt \ndeplinite cerin]ele art. 48 Codul familiei \n care poate interveni recunoa[terea de maternitate. Persoana care vrea s` recunoasc` acela[i copil drept al s`u va fi obligat` s` conteste, \n prealabil, adev`rul recunoa[terii anterior s`v\r[ite. Chiar dac` prima recunoa[tere nu ar fi fost \nregistrat`, o alt` recunoa[tere a maternit`]ii cu privire la acela[i copil tot nu s-ar putea concepe; stabilirea filia]iei copilului fa]` de persoana cese pretinde mama lui este de natur` s` \nl`ture posibilitatea oric`rei noi recunoa[teri care ar fi lipsit` de obiect at\ta vreme c\t nu s-a dovedit nesinceritatea cele dint\i. Sanc]iunea aplicabil` atunci c\nd recunoa[terea maternit`]ii s-a f`cut \n alte cazuri dec\t acelea \n care ea este permis` de lege este nulitatea, de[i legea nu o prevede \n mod expres. Cazurile \n care recunoa[terea este permis` s\nt limitativ enumerate de Codul familiei, iar condi]iile de fond s\nt stabilite de lege cu caracter imperativ; acest mod de reglementare implic` nulitatea virtual` a actelor juridice s`v\r[ite cu \nc`lcarea dispozi]iilor legale. f) Copilul major poate fi recunoscut? Deoarece Codul familiei nu distinge \ntre copilul minor [i cel major, exist` posibilitatea recunoa[terii copilului major. g) Formele recunoa[terii Potrivit art. 48 al. 2 Codul familiei, recunoa[terea filia]iei fa]` de mam` se poate face prin: declara]ie la serviciul de stare civil`, \nscris autentic sau testament. Recunoa[terea s`v\r[it` f`r` respectarea condi]iilor de form` prescrise de Codul familiei este nul`, de[i legea nu o prevede \n mod expres; formele prev`zute constituie condi]ii cerute pentru \ns`[i validitatea actului juridic. 1) Recunoa[terea prin declara]ia la serviciul de stare civil` Recunoa[terea prin declara]ie se poate face la orice serviciu de stare civil` (legea nu limiteaz` competen]a \n aceast` privin]`), urm\nd ca \nscrierea recunoa[terii s` fie s`v\r[it` \n condi]iile prev`zute de art. 18 din Decretul nr. 278/1960 (abrogat prin Legea nr. 119/1996). Tot astfel se va urma cu privire la \nscrierea recunoa[terii f`cute prin \nscris autentic sau testament.

Dfam71 |n cazul \n care na[terea nu a fost \nregistrat` \n registrele de stare civil`, \nscrirea se poate face numai \n registrele de stare civil` ale locului unde s-a produs na[terea copilului. Pentru ca aceast` opera]ie s` fie posibil`, este necesar s` se procedeze mai \nt\i la \nregistrarea faptului \nsu[i al na[terii, ceea ce nu s-ar putea face dec\t \n condi]iile prev`zute de Legea nr. 119/1996. |n acest scop, actul recunoa[terii trebuie considerat, \n acela[i timp, ca o declara]ie tardiv` a na[terii care poate servi pentru \nregistrarea ei, pe baza aprob`rii primarului din localitatea unde s-a produs na[terea. Dac` recunoa[terea a intervenit la mai mult de un an de la na[terea copilului, atunci pentru \nregistrarea na[terii mama va trebui s` ob]in` o hot`r\re judec`toreasc`. Dar at\t \nregistrarea \n baza aprob`rii primarului, c\t [i pronun]area hot`r\rii judec`tore[ti pot fi cerute nu numai de c`tre mam`, ci [i de c`tre orice alte persoane, inclusiv procurorul. S\nt singurele ipoteze \n care recunoa[terea copilului se poate s`v\r[i concomitent cu \nregistrarea na[terii. Pentru c` \n cel`lalt caz \n care recunoa[terea este \ng`duit` c\nd copilul a fost trecut \n registrul de stare civil` ca n`scut din p`rin]i necunoscu]i recunoa[terea nu se poate face, dat` fiind \ns`[i natura acestei condi]ii, dec\t dup` data \nregistr`rii na[terii. 5) Recunoa[terea prin \nscris autentic Conform art. 171 Cod civil, actul autentic este acela ce s-a f`cut cu solemnit`]ile cerute de lege, de un func]ionar public, care are dreptul de a func]iona \n locul unde actul s-a f`cut. Nu ar putea fi considerat` c` intr` \n aceast` categorie declara]ia dat` de un militar \n fa]a comandantului unit`]ii militare \n care este \ncadrat [i prin care se recunoa[te c` este tat`l minorei. Astfel, recunoa[terea se poate face prin act autentic \ntocmit de notariatul de stat sau de prim`riile comunale sau or`[ene[ti (acolo unde nu exist` notariat de stat). Recunoa[terea ar putea rezulta [i din m`rturisirea f`cut` de m\n` \naintea unei instan]e judec`tore[ti, care constituie de asemenea o recunoa[tere s`v\r[it` prin act autentic. M`rturisirea inculpatului, \n cadrul procesului penal cu privire la stabilirea filia]iei victimei, nu poate fi echivalent` cu o recunoa[tere a filia]iei din punct de vedere al efectelor pe care Codul familiei le recunoa[te acestui act juridic de[i este f`cut` \n fa]a unei instan]e judec`tore[ti; dat fiind c`, pe c\nd \n procesul civil prin recunoa[tere se urm`re[te schimbarea statutului civil al copilului, \n procesul penal, prin administrarea probelor legale inclusiv m`rturisirea inculpatului se tinde la stabilirea unor fapte generatoare de r`spundere penal` [i a caracteristicilor lor, determinante pentru conturarea limitelor acestei r`spunderi. Dac` \n procesul penal s-ar considera c` simpla declara]ie de recunoa[tere a unui copil din afara c`s`toriei are efectele unei recunoa[teri \n sensul Codului familiei, s-ar putea ajunge la situa]ii cu totul injuste. 6) Recunoa[terea prin testament Recunoa[terea se poate face prin orice fel de testament, \n formele obi[nuite (olograf, mistic sau autentic) sau \n formele speciale prev`zute de Codul civil (art. 868886) pentru cazurile excep]ionale pe care le prezint` starea de r`zboi, izolarea impus` de \mprejur`ri deosebite sau c`l`toria pe mare. Din acest punct de vedere, nu pot fi socotite drept testament dispozi]iile testamentare pe care le-ar institui titularul unor depuneri indic\nd CEC-ului din Romnia persoanele c`rora urmeaz` s` li se

Dfam72 elibereze sumele depuse \n caz de moarte. Dispozi]iile testamentare astfel f`cute nu se pot referi valabil dec\t la depozitul de economii pe care titularul l-a constituit la CEC. Dispozi]iile testamentare ce pot fi f`cute \n acest mod nu alc`tuiesc o form` testamentar` de aplicare general`, care s` cuprind` \n \ntregime dispozi]iile de ultim` voin]` ale defunctului. C\mpul de aplicare al acestei forme testamentare este m`rginit prin scopul \n vederea c`ruia a fost admis`, prin specialitatea singurelor prevederi ce pot forma obiectul dispozi]iilor cuprinse. Normele art. 48 Codul familiei \ng`duie recunoa[terea copilului prin testament, dar nu prin asemenea forme testamentare, care nu s\nt susceptibile s` cuprind` alte acte juridice dec\t dispozi]iile testamentare ce alc`tuiesc obiectul, limitativ reglementat, al con]inutului lor. Recunoa[terea filia]iei, de[i cuprins` printre dispozi]iile unui testament, constituie din punct de vedere juridic un act distinct; ca atare, nu este supus` \ntru totul regulilor care c\rmuiesc soarta celorlalte dispozi]ii testamentare. |n m`sura \n care este practic posibil, recunoa[terea \[i produce efectele de la facerea testamentului, iar nu de la moartea mamei, precum se \nt\mpl` cu toate celelalte manifest`ri de ultim` voin]` ale defunctei. Solu]ia se impune [i pentru c` se poate \nt\mpla ca recunoa[terea s` alc`tuiasc` singura dispozi]ie a testamentului, \ntocmit numai spre sf\r[it; este solu]ia determinat` de interesul copilului. |ntruc\t legea permite recunoa[terea prin testament f`r` nici o rezerv`, nu se pot institui distinc]ii pe cale de interpretare, deoarece testament \nseamn` actul \ntocmit cu respectarea formelor testamentare [i av\nd drept obiect dispozi]ii \ng`duite de lege. Recunoa[terea poate forma obiectul licit al testamentului, chiar dac` testamentul nu cuprinde, \n nici o m`sur`, alte dispozi]ii. Prezen]a sau lipsa legatelor din cuprinseul testamentului nu poate \nr\uri validitatea recunoa[terii s`v\r[ite. Legea permite recunoa[terea prin testament \n vederea garan]iei pe care o reprezint` formele testamentare care, chiar \n cazul testamentului olograf, deosebesc acest act de simplul \nscris sub semn`tur` privat` , iar nu \n considera]ia coexiten]ei legatelor care nu pot fi dec\t indiferente pentru validitatea recunoa[terii copilului. Este interpretarea care corespunde cel mai bine intereselor copilului. De[i testamentul este esen]ialmente revocabil, recunoa[terea f`cut` prin testament \[i men]ine caracterul s`u irevocabil (art. 48 al.ult. Codul familiei). Revocarea testamentului prin care s-a f`cut o recunoa[tere nu are nici o influen]` asupra acesteia. h) |nscrierea recunoa[terii Conform Legii nr. 119/1996, recunoa[terea se \nscrie prin men]iune pe marginea actului de na[tere al persoanei a c`rei maternitate a fost recunoscut`. Pe l\ng` cazurile ar`tate mai sus, se mai pot avea \n vedere urm`toarele: 1) Recunoa[terea a intervenit \n cazul \n care \nregistrarea na[terii copilului nu a avut loc Neexist\nd actul de na[tere, ar urma ca acesta s` fie \ntocmit pe baza recunoa[terii, iar pe marginea lui s` fie \nscris` men]iunea. O alt` posibilitate ar fi ca recunoa[terea s` se considere ca fiind o declara]ie de na[tere tardiv` care, dac` s-a f`cut \nl`untrul termenului de un an de la na[tere, dup` aprobarea organului administrativ competent, va servi la \ntocmirea actului de na[tere, f`r` a se face men]iunea pe marginea lui. Dovada recunoa[terii ar urma s` se fac`,

Dfam73 la nevoie, cu declara]ia de na[tere tardiv`, care se va p`stra \n arhiva organului administrativ. |n cazul \n care declara]ia de na[tere tardiv` se face dup` trecerea unui an de la na[terea copilului, \nregistrarea are loc numai pe baza hot`r\rii judec`tore[ti r`mas` definitiv`. Instan]a dispune \nregistrarea na[terii copilului ca fiind din p`rin]i necunoscu]i, apoi pe marginea actului de na[tere s` se \nscrie men]iunea recunoa[terii. Se poate admite [i solu]ia ca instan]a s` dispun` \nregistrarea na[terii pe baza recunoa[terii f`cute, f`r` a mai fi necesar` \nscrierea men]iunii pe marginea actului de na[tere, care ar avea \n cuprinsul s`u indica]ii privind filia]ia fa]` de mam`. Dovada recunoa[terii s-ar putea face la nevoie cu hot`r\rea judec`toreasc` [i declara]ia tardiv` de na[tere. 7) Recunoa[terea copiilor trecu]i \n registrul de stare civil` ca n`scu]i din p`rin]i necunoscu]i Dac` un copil g`sit a fost adoptat [i apoi recunoscut prin declara]ie \n fa]a serviciului de stare civil`, \n cazul adop]iei se face men]iune pe actul de na[tere al celui adoptat [i, dac` este cazul, [i pe cel de c`s`torie, pe baza hot`r\rii judec`tore[ti definitive [i irevocabile, din oficiu sau la cererea oric`rei persoane interesate (art. 46 din Legea nr. 119/1996). Dar anularea sau desfacerea adop]iei, dispus` prin hot`r\re judec`toreasc` definitiv` [i irevocabil`, se \nscrie prin men]iune pe actul de na[tere ini]ial [i, dup` caz, pe cel \ntocmit \n urma adop]iei, pe actul de c`s`torie [i pe actele de na[tere ale copiilor minori ai celui adoptat, iar \n cazul copiilor majori numai la cererea acestora. Solu]ia este [i mai dificil` \n cazul c\nd copilul are [i act de na[tere, despre care nu s-a [tiut atunci c\nd el a fost g`sit (s-ar putea da mai multe solu]ii). i) Contestarea recunoa[terii Interesul copilului impune ca recunoa[terea care nu corespunde adev`rului s` poat` fi oric\nd contestat`, de[i a fost s`v\r[it` cu respectarea formelor legale, at\t de copil, c\t [i de orice alt` persoan` interesat` inclusiv mama care a f`cut recunoa[terea. Nimic nu se opune ca mama, c`reia nu \i este permis` revocarea recunoa[terii, s` poat` contesta realitatea ei. Pe de o parte, acela care contest` propria lui recunoa[tere nu pretinde s` o revoce \n mod arbitrar [i s` \nfr\ng` astfel principiul m`rturisirii, iar pe de alt` parte, pentru ca starea civil` a persoanelor intereseaz` \ntreaga colectivitate [i \ns`[i ordinea de drept a statului, \n care nu poate fi admis` atribuirea unei maternit`]i false, existen]a unui statut civil \ntemeiat pe minciun`. C\t prive[te contestarea de c`tre mam`, solu]ia art. 49 Codul familiei se \ntemeiaz` pe natura juridic` a recunoa[terii astfel cum aceasta a fost anterior precizat`. Recunoa[terea nu este un simplu act juridic chemat s`-[i produc` efectele de \ndat` ce a fost valabil` s`v\r[it, chiar dac` aceste efecte ar reprezenta stabilirea unei filia]ii care nu corespunde realit`]ii. Fiind \n primul r\nd o m`rturisire, legea admite, pe calea contesta]iei, dovada contrar` pentru stabilirea adev`rului. Fiind vorba despre stabilirea adev`rului, deci despre restabilirea exactei situa]ii de fapt, exercitarea dreptului de contestare nu este m`rginit` \nl`untrul vreunui termen de prescrip]ie sau de dec`dere. Recunoa[terea este chemat` s`-[i produc` efectele numai sub condi]ia de a corespunde adev`rului, [i \n interesul stabilirii lui legea nu aduce nici o \ngr`dire cu privire la admisibilitatea dovezilor \n cadrul contest`rii.

Dfam74 Dovada se poate face prin orice mijloc de prob`, chiar [i cu ajutorul simplelor prezum]ii pe care judec`torul le-ar \ntemeia pe fapte ce \nvedereaz` net`g`duit lipsa de sinceritate a recunoa[terii (de exemplu v\rsta sau diferen]a de v\rst` incompatibil` cu maternitatea dintre pretinsa mam` [i copil). Dispozi]ia art. 49 Codul familiei, care reglementeaz` dreptul la contestare, nu constituie \n privin]a mamei contestatare dec\t consacrarea ([i extensiunea) \n aceast` materie special` a solu]iei dreptului comun privitoare la m`rturisirea judiciar`. Art. 1206 al. 2 Cod civil dispune expres c` m`rturisirea judiciar` nu poate fi revocat` de partea prigonitoare, afar` numai dac` se va proba c` a f`cut o eroare de fapt. Dreptul de a revoca m`rturisirea f`cut` sub imperiul unei erori nu poate avea o alt` semnifica]ie dec\t dreptul de a contesta recunoa[terea care nu corespunde adev`rului. Termenul de revocare este folosit \n acest caz pentru a desemna rectificarea m`rturisirii f`cute de c\te ori partea, d\ndu-[i seama c` s-a \n[elat asupra realit`]ii faptelor m`rturisite, este \n m`sur` s` dovedeasc` acest lucru. Dreptul mamei de a contesta realitatea m`rturisirii f`cute exist` nu numai \n cazurile dreptului comun, nu numai atunci c\nd s-a \n[elat \n privin]a acestei realit`]i, ci deopotriv` chiar atunci c\nd a fost de rea credin]`, c\nd a [tiut c` recunoa[terea pe care o s`v\r[e[te nu corespunde adev`rului. Decisiv este principiul c` starea civil` nu se poate \ntemeia pe minciun` [i, fa]` de aplicarea riguroas` a acestui principiu, devine f`r` importan]` faptul c` autorul recunoa[terii cunoa[te de la \nceput caracterul mincinos al m`rturisirii sale, pe care propune s`-l dovedeasc` \n justi]ie. Dreptul de a contesta adev`rul recunoa[terii ridic` o problem` de interpretare a dispozi]iilor legale corespunz`toare care nu s-a ivit \nc` \n fa]a tribunalelor \n cazul c\nd \mpotriva exercit`rii unui asemenea drept s-ar invoca prevederile art. 51 Codul familiei. Potrivit acestui text, nimeni nu poate contesta starea civil` a copilului care are folosirea unei st`ri conforme cu certificatul s`u de na[tere, dup` cum nici copilul nu este \ndrept`]it s` reclame o alt` stare civil` atunci c\nd aceea a c`rei folosire o are corespunde certificatului de na[tere. |nregistrarea recunoa[terii s`v\r[ite de mam` determin` \nlocuirea certificatului de na[tere anterior printr-un nou certificat constatator al filia]iei stabilit` \n acest mod. Dac` mai t\rziu copilul dob\nde[te ca urmare a recunoa[terii folosirea unei st`ri civile \n concordan]` cu aceea care rezult` din noul act de na[tere, este necesar s` se precizeze dac` dispozi]iile art. 51 Codul familiei au un c\mp de aplicare general` sau, dimpotriv`, sufer` excep]ii \n cazul c\nd actul de na[tere a fost eliberat drept consecin]` a recunoa[terii s`v\r[ite de c`tre p`rin]i. S-a sus]inut c` dispozi]iile art. 51 Codul familiei, av\nd o formularea general`, urmeaz` a fi respectate \n cazul recunoa[terii paternit`]ii din afara c`s`toriei solu]ie valabil` pentru situa]ia \n care starea civil` rezult` din recunoa[terea copilului de c`tre mam`. Ra]iunile care stau la baz art. 51 Codul familiei s\nt acelea[i, indiferent dac` starea civil` a copilului rezult` din cuprinsul certificatului de na[tere, astfel cum a fost el de la \nceput \ntocmit, sau numai din certificatul care a fost eliberat ulterior ca urmare a recunoa[terii maternit`]ii. Dispozi]iile art. 51 Codul familiei s\nt chemate s` asigure certitudinea de drept a st`rii civile, element \nsemnat al personalit`]ii. Aplicarea lor \n toate cazurile, f`r` excep]ie, constituie interpretarea care corespunde cel mai mult scopului urm`rit prin statornicirea acestor reguli. Nu se pot crea, pe cale de interpretare, distinc]ii pe

Dfam75 care textul legii nu le consacr`, cu at\t mai mult cu c\t generalitatea c\mpului de aplicare a dispozi]iilor art. 51 Codul familiei rezult` nu numai din modul de formulare a textului, ci deopotriv` [i din a[ezarea lui fa]` de dispozi]iile anterioare art. 49 [i 50 care consacr` dreptul de contestare a recunoa[terii [i a realit`]ii celor cuprinse \n actul de na[tere. Interesul copilului nu poate fi folosit ca \ndreptar \n dezlegarea problemei ridicate, de vreme ce dispozi]iile art. 51 Codul familiei pot fi invocate nu numai de copil \n ap`rarea st`rii sale civile dar, deopotriv`, [i \mpotriva lui, atunci c\nd ar voi s` reclame o nou` stare civil`. Constituind un mijloc pentru stabilirea adev`rului, a exactei situa]ii de fapt, dreptul de contestare \nf`]i[eaz` ne\ndoielnic unul din cazurile \n care procurorul poate s` introduc` cererea de chemare \n judecat` \ntruc\t, potrivit caracterului s`u, acest drept la cau]iune se \ncadreaz` \n prevederile art. 47 din Decretul nr. 32/1954, care statornice[te atribu]iile procurorului cu privire la exercitarea drepturilor consfin]ite \n Codul familiei. Dreptul de contestarea nu are un caracter strict personal, el nu este nici m`car recunoscut de Codul familiei \n interesul exclusiv al unei singure persoane, ci apar]ine celor interesa]i s` stabileasc` adev`rata stare civil`; stabilirea realit`]ii st`rii civile corespunde \n primul r\nd interesului statului, care nu-[i poate g`si o ap`rare mai eficient` dec\t prin recunoa[terea dreptului procurorului la ac]iune. Dreptul de a contesta sinceritatea recunoa[terii nu trebuie confundat cu dreptul care apar]ine oric`rei persoane interesate de a t`g`dui identitatea dintre copilul care invoc` recunoa[terea [i acela la care se refer` actul respectiv. Recunoa[terea, ca [i certificatul constatator al na[terii, nu poate s` fac` prin ea \ns`[i dovada identit`]ii contestate. |n asemenea cazuri, de \ndat` ce identitatea i-ar fi contestat`, va reveni copilului \n cauz` sarcina de a dovedi prin orice mijloc de prob` identitatea sa cu copilul recunoscut, de vreme ce el este acela care se prevaleaz` de recunoa[tere. j) Nulitatea recunoa[terii |n cazul \n care recunoa[terea se face cu nerespectarea condi]iilor de fond sau de form` prev`zute de lege, intervine, dup` caz, nulitatea absolut` sau relativ`. 1) |n anumite situa]ii, recunoa[terea de maternitate poate fi lovit` de nulitate absolut` Aceast` sanc]iune intervine: c\nd recunoa[terea este f`cut` de altcineva dec\t mama, prin mandatar cu procur` special` [i autentic`; c\nd recunoa[terea nu este f`cut` cu respectarea condi]iilor de fond prev`zute de art. 48 Codul familiei (nu este f`cut` prin declara]ie la oficiul de stare civil`, act autentic sau testament); recunoa[terea f`cut` \n \nscris sub semn`tur` privat`, f`r` ca acesta s` fie testament, este nul` absolut. 8) Recunoa[terea de maternitate f`cut` de o persoan` al c`rei consim]`m\nt a fost viciat poate fi sanc]ionat` cu nulitatea relativ` |n aceast` privin]` s-au exprimat mai multe p`reri: a) Recunoa[terea de maternitate poate fi anulat` pentru vicii de consim]`m\nt. Argumente: recunoa[terea este nu numai un mod de prob`, care \n caz c` nu corespunde adev`rului trebuie contestat`, ci [i un act juridic care creaz` leg`tura de filia]ie dintre mam` [i copil;

Dfam76 legea nu interzice anularea recunoa[terii pentru vicii de consim]`m\nt; recunoa[terea este un act unilateral de voin]`, iar toate actele juridice s\nt susceptibile de desfiin]are pentru motive de ordin general, deriv\nd din regulile de principiu ale nulit`]ilor actelor juridice. |n consecin]`, dolul sau violen]a atrag nulitatea relativ` a recunoa[terii de maternitate. |n ce prive[te eroarea, dac` aceasta poart` asupra identit`]ii persoanei recunoscute, ac]iunea \n nulitate relativ` va fi admis`; \ns` dac` eroarea prive[te filia]ia, ac]iunea \n nulitate relativ` se poate confunda cu ac]iunea \n contestarea recunoa[terii, deoarece se urm`re[te \nl`turarea recunoa[terii nereale [i stabilirea adev`ratei filia]ii. b) Recunoa[terea maternit`]ii nu poate fi anulat` pentru vicii de consim]`m\nt. Argumente: recunoa[terea confirm` leg`tura de filia]ie dintre dou` persoane, leg`tur` care are o existen]` independent` de orice manifestare de voin]`; admiterea anul`rii recunoa[terii de maternitate pentru vicii de consim]`m\nt, recunoa[tere ce corespunde adev`rului, nu este \n interesul copilului, iar dreptul familiei cunoa[te, dimpotriv`, principiul ocrotirii intereselor copilului; persoana care cere anularea recunoa[terii se poate g`si \n una din urm`toarele situa]ii: recunoa[terea corespunde adev`rului ceea ce \nseamn` c` reclamantul ar trebui s` afirme \n fa]a instan]ei c` a recunoscut un copil, care este al s`u, dar c` aceast` recunoa[tere, de[i conform` cu realitatea, nu a f`cut-o dec\t din eroare ori sub imperiul constr\ngerii ori datorit` dolului exercitat \mpotriva sa deci o nou` recunoa[tere f`cut` prin act autentic; recunoa[terea nu corespunde adev`rului \n acest caz nu este nevoie de ajutorul ac]iunii \n anulare a recunoa[terii, deoarece se poate ajunge la acela[i rezultat prin ac]iunea \n contestare a recunoa[terii prev`zut` de art. 49 Codul familiei. |n privin]a acestei probleme, se poate face urm`toarea distinc]ie: recunoa[terea f`cut` corespunde adev`rului deci nu exist` interes pentru introducerea ac]iunii \n anularea recunoa[terii, deoarece \n cursul procesului ar urma s` se fac` o nou` recunoa[tere; recunoa[terea f`cut` nu corespunde adev`rului deci ac]iunea \n anularea recunoa[terii pentru vicii de consim]`m\nt nu trebuie refuzat` pe motivul c` autorul recunoa[terii are la \ndem\n` ac]iunea \n contestare (legea nu prevede neadmiterea ac]iunii \n anularea recunoa[terii). Nu \nseamn` c` se nesocote[te interesul copilului, c`ci acest interes urmeaz` a fi privit \n marginile legii. |n mod practic, \n cursul procesului declan[at prin ac]iunea \n anularea recunoa[terii, de vreme ce avem \n vedere cele dou` situa]ii men]ionate, \nseamn` c` se va pune \n discu]ie [i problema conformit`]ii recunoa[terii cu realitatea. Ar trebui admis` ac]iunea \n nulitatea recunoa[terii [i \n cazul \n care femeia ce a f`cut recunoa[terea nu a avut o voin]` con[tient`.

Dfam77 II.5. Ac]iunea \n justi]ie pentru stabilirea filia]iei fa]` de mam`

a) No]iunea ac]iunii \n justi]ie Ac]iunea pentru stabilirea fa]` de mam` are caracterul unei ac]iuni \n reclama]ie de stare civil` al c`rei obiect este limitat la stabilirea maternit`]ii. |n cazurile \n care filia]ia fa]` de mam` nu poate fi dovedit` prin actul de na[tere, aceasta poate fi stabilit` fie prin recunoa[terea voluntar` a mamei, fie prin ac]iune \n justi]ie. Stabilirea filia]iei pe cale de ac]iune \n justi]ie se mai nume[te uneori recunoa[tere for]at`, prin opozi]ie cu recunoa[terea voluntar` (totu[i, aceast` denumire nu este corect`). Ac]iunea \n justi]ie cu privire la filia]ia fa]` de mam` poate s` se prezinte sub dou` aspecte: o ac]iune prin care se tinde la stabilirea filia]iei fa]` de mam`; o ac]iune prin care se contest` filia]ia fa]` de mam`. |n general, ac]iunile \n justi]ie cuprivire la filia]ie se pot \mp`r]i \n dou` categorii: a) ac]iuni cu privire la stabilirea unei st`ri civile numite ac]iuni \n reclamare de stare civil`; b) ac]iuni prin care se contest` o stare civil` numite ac]iuni \n contesta]ie de stare civil`. Fiecare dintre aceste ac]iuni se poate referi la \ntreaga filia]ie a persoanei respective sau numai la o parte din elementele acesteia; \n ultimul caz, ele se denumesc dup` elementul filia]iei la care se refer` (de exemplu ac]iunea \n t`g`duirea paternit`]ii \[i are obictivul limitat la leg`tura copilului respectiv fa]` de tat`). Ac]iunea \n stabilirea maternit`]ii este singura modalitate recunoscut` copilului de a i se stabili existen]a unui raport de filia]ie fa]` de o anumit` femeie pe care o consider` a fi mama sa. Ea face parte din categoria ac]iunilor de stare civil` cunoscute sub denumirea de ac]iuni \n reclama]ie de stat sau de statut civil. Datorit` finalit`]ii sale, ac]iunea \n stabilirea maternit`]ii are un caracter strict personal, neput\nd fi introdus` dec\t de copil (art. 52 Codul familiei). Deci nici o alt` persoan`, nici chiar procurorul \n cadrul ac]iunilor pe care le poate introduce (art. 45 Cod procedur` civil`), nu este \n m`sur` s` o promoveze. Exercitarea dreptului la aceast` ac]iune nu este \ngr`dit` de nici un termen, av\nd caracter imprescriptibil (art. 52 al. 3 Codul familiei); \ns` ea nu va putea fi pornit` dec\t pe timpul vie]ii copilului. b) Cazurile \n care maternitatea se poate stabili \n justi]ie Dup` regula general`, ac]iunea pentru stabilirea filia]iei fa]` de mam` poate fi pornit` \n toate cazurile \n care din orice \mprejurare dovada filia]iei fa]` de mam` nu se poate face prin certificatul constatator al na[terii (art. 50 Codul familiei). Formula din orice \mprejurare este atotcuprinz`toare; ea ar putea s` cuprind` orice situa]ie \n care dovada acestei filia]ii nu se poate face prin certificatul de na[tere. Potrivit art. 50 Codul familiei, ac]iunea pentru stabilirea maternit`]ii se poate introduce \n urm`toarele cazuri: a) C\nd, din orice \mprejurare, dovada filia]iei fa]` de mam` nu se poate face prin certificatul constatator al na[terii; b) C\nd se contest` realitatea celor cuprinse \n certificatul constatator al na[terii;

Dfam78 c) Copilul este \ndrept`]it s` porneasc` ac]iunea pentru stabilirea filia]iei sale fa]` de pretinsa mam` \n primul r\nd c\nd dovada maternit`]ii nu se poate face prin certificatul constatator al na[terii. Privind \mprejur`rile \n care dovada maternit`]ii nu se poate face prin certificatul constatator al na[terii, nu s\nt suficiente dispozi]iile art. 50 Codul familiei; este necesar s` se cerceteze [i dispozi]iile Legii nr. 119/1996, care reglementeaz` at\t reconstituirea, c\t [i \ntocmirea actelor de na[tere. Reconstituirea actelor de na[tere se va putea cere dac`: registrele de stare civil` au fost distruse sau pierdute; dac` actul a fost \ntocmit \n str`in`tate [i nu poate fi procurat. |ntocmirea actelor de na[tere poate fi cerut` prin derogare de la regulile generale care c\rmuiesc aceast` materie \n cazul \n care: nu au existat registre de stare civil`; c\nd \ntocmirea actului de na[tere a fost omis` din vina delegatului de stare civil`, de[i a fost f`cut` declara]ia prev`zut` de lege. |n toate aceste cazuri, dovada maternit`]ii nu se poate face prin certificatul constatator al na[terii, dar aceast` dovad` devine totdeauna posibil` prin reconstituirea sau \ntocmirea actelor de ne[tere respective, cu \ndeplinirea procedurii prev`zute \n aceast` privin]` de Legea nr. 119/1996. Exist` [i situa]ii reglementate numai de art. 24 din Decretul nr. 31/1954 [i art. 16 din Legea nr. 119/1996, neput\ndu-se face reconstituirea sau \ntocmirea ulterioar`: c\nd procurarea certificatului de stare civil` este cu neputin]` din alte cauze dec\t \ntocmirea lui \n str`in`tate (de exemplu c\nd nu se cunoa[te locul na[terii); c\nd \ntocmirea actului de stare civil` a fost omis` din alte cauze dec\t vina delegatului de stare civil`. |n aceste situa]ii se poate introduce ac]iunea \n stabilirea filia]iei fa]` de mam`, c`ci \n cazurile de reconstituire sau de \ntocmire ulterioar` exist` posibilitatea procur`rii certificatului de na[tere. Cele mai multe dintre cazurile stabilite prin art. 24 formeaz` obiectul reglement`rii Legii nr. 119/1996; conform art. 24, starea civil` se va putea dovedi, \naintea instan]ei judec`tore[ti, prin orice mijloc de prob` admis de lege dac`: nu a existat registru de stare civil`; registrul de stare civil` s-a pierdut ori este distrus \n tot sau \n parte; \ntocmirea certificatului de stare civil` a fost omis`; procurarea certificatului de stare civil` este cu neputin]`. Dac` \ntocmirea actului de na[tere nu a avut loc deoarece nu s-a f`cut declara]ia de na[tere, deci nu din vina delegatului de stare civil`, atunci, f`r` a fi vorba despre o situa]ie prev`zut` de art. 52 54 din Legea nr. 119/1996, urmeaz` a se face \nregistrarea \n condi]iile stabilite de art. 20 din Legea nr. 119/1996, adic` atunci c\nd declara]ia de na[tere se face dup` mai mult de 15 zile de la na[tere, \ns` \nl`untrul termenului de un an de la na[tere, sau dup` acest termen (de un an). Deci dac` art. 50 Codul familiei este interpretat \n leg`tur` cu art. 24 din Decretul nr. 31/1954, art. 16 din Legea nr. 119/1996 [i art.

Dfam79 5254 din Legea nr. 119/1996, se ajunge la solu]ia c` se poate introduce ac]iunea \n stabilirea filia]iei fa]` de mam` numai \n acele cazuri \n care nu este vorba de reconstituirea sau \ntocmirea ulterioar` ori nu s\nt \ndeplinite condi]iile pentru a se face declara]ia de na[tere tardiv`, adic` atunci c\nd exist` o imposibilitate absolut` de a proba filia]ia fa]` de mam` cu ajutorul certificatului de na[tere (de exemplu \n cazul \n care copilul a fost trecut \n registrul de stare civil` ca n`scut din p`rin]i necunoscu]i sau c\nd copilul nu cunoa[te justificat locul \nregistr`rii na[terii sale ori nu s-a \nregistrat numele adev`ra]ilor p`rin]i). Dac` exist` numai o imposibilitate vremelnic` de a proba filia]ia fa]` de mam` (p\n` c\nd se va putea procura certificatul de na[tere), atunci nu se poate introduce ac]iunea \n stabilirea filia]iei fa]` de mam`. d) Privind al doilea caz prev`zut de art. 50 Codul familiei \n care se poate introduce ac]iune \n stabilirea filia]iei fa]` de mam`, trebuie precizat: nu este suficient s` se contreste realitatea celor cuprinse \n certificatul de na[tere pentru a se putea introduce ac]iunea \n stabilirea filia]iei fa]` de mam`, ci trebuie [i s` se poat` face acea contestare; deci, dac` s\nt aplicabile dispozi]iile art. 51 Codul familiei, nu se poate contesta filia]ia ar`tat` de certificatul de na[tere [i de folosirea st`rii civile, ambele fiind concordante, deci nu se poate introduce ac]iunea \n stabilirea filia]iei fa]` de mam`; contestarea realit`]ii celor cuprinse \n certificatul de na[tere trebuie f`cut` \nainte de introducerea ac]iunii \n stabilirea filia]iei fa]` de mam`, put\ndu-se reclama o alt` stare civil` prin combaterea celor cuprinse \n certificatul de na[tere \n cadrul aceleia[i ac]iuni. Dispozi]ia art. 50 Codul familiei reglementeaz` ac]iunea \n reclamarea de c`tre copil a unei st`ri civile prin contestarea realit`]ii celor cuprinse \n actul de na[tere; copilul nu poate fi obligat s` conteste aceast` realitate \n prealabil \n cadrul unei ac]iuni speciale ci este \ndrept`]it s` o fac` direct, reclam\nd o alt` stare civil` dec\t aceea care rezult` din actul s`u de na[tere. Adop]ia copilului nu poate constituie o fine de neprimire \n privin]a stabilirii filia]iei sale fire[ti fa]` de mam` lucru evident \n cazul adop]iei cu efecte restr\nse, de vreme ce copilul este \ndrept`]it s` se bucure cumulativ (\n m`sura prev`zut` de lege) at\t de efectele rudeniei fire[ti, c\t [i de cele care izvor`sc din adop]ie. Solu]ia este identic` \n cazul adop]iei cu efecte depline, de[i \n acest caz \nceteaz` drepturile [i \ndatoririle rezult\nd din filia]ie \ntre cel adoptat [i p`rin]ii s`i fire[ti, iar serviciul de stare civil` este obligat s` \ntocmeasc` \n registru un nou act de na[tere al celui adoptat, \n care adoptatorii s\nt trecu]i ca p`rin]i fire[ti (art. 79 Codul familiei). Interesul legitim al copilului de a stabili filia]ia sa fa]` de mam` persist` [i \n acest caz, dat fiind c` \nfierea \[i produce efectele numai de la data c\nd a fost \ncuviin]at`; \n favoarea copilului s-au putut na[te drepturi succesorale, \nainte de aceast` dat`, prin moartea rudelor sale fire[ti. |n cazul desfacerii adop]iei (totdeauna posibil dac` este \n interesul adoptatului), copilul poate dob\ndi numele de familie al p`rin]ilor fire[ti, iar ace[tia drepturile lor p`rinte[ti; tot astfel, asemenea

Dfam80 drepturi pot fi atribuite p`rin]ilor fire[ti [i \n cazul dec`derii adoptatorilor din drepturile p`rinte[ti. De asemenea, \n m`sura \n care cet`]enia rom#n` nu s-ar dob\ndi prin adop]ie cu efecte depline, stabilirea maternit`]ii ar putea avea ca efect s` atribuie copilului cet`]enia mamei sale fire[ti. Dac`, dup` data adop]iei, filia]ia fireasc` ar urma s` fie stabilit` fa]` de \ns`[i persoana care a adoptat, atunci aceea[i persoan` ar urma s` cumuleze calitatea de p`rinte firesc cu cea de adoptator. Perspectiva unei astfel de situa]ii juridice nu poate \mpiedica stabilirea filia]iei fire[ti, deoarece aceast` stabilire ar avea ca efect s` determine \nl`turarea leg`turii izvor\t` din adop]ie \n m`sura \n care ar rezulta prin dovada filia]iei fire[ti c` a fost \ncuviin]at` \ntre rude \n linie dreapt` de gradul I (incompatibilitatea celor dou` feluri de \nrudire). c) Situa]ii speciale \n care se poate introduce ac]iunea \n stabilirea maternit`]ii 1. |n cazul adop]iei se \ntocme[te un nou act de na[tere al adoptatului, \n care adoptatorii s\nt trecu]i ca p`rin]i fire[ti (art. 79 al.ult. Codul familiei). |n aceste condi]ii, exist\nd certificat de na[tere, se pune \ntrebarea dac` adoptatul poate porni ac]iunea pentru stabilirea filia]iei fa]` de mam`. Deosebim dou` situa]ii: C\nd pretinsa mam` este altcineva dec\t adoptatoarea Adoptatul poate introduce ac]iunea \n stabilirea filia]iei fa]` de mam`, dac` se \ndeplinesc cerin]ele art. 50 Codul familiei: - dac` adoptatul se g`se[te \n imposibilitatea absolut` de a-[i putea dovedi cu certificatul de na[tere maternitatea sa fireasc` (na[terea adoptatului nu a fost \nregistrat` sau el a fost \nregistrat ca fiind n`scut din p`rin]i necunoscu]i ori nu se cunoa[te locul \nregistr`rii na[terii); - dac` se contest` realitatea celor cuprinse \n certificatul de na[tere (copilul are certificat de na[tere, dar se contest` realitatea celor cuprinse). |n acest caz s\nt invocate urm`toarele argumente: - Interesul celui adoptat adop]ia produce efecte de la data \ncheierii ei, pentru viitor. Adoptatul are interesul de a-[i stabili filia]ia [i pentru trecut, c\nd \n favoarea lui s-ar fi putut na[te unele drepturi, sau pentru cazul \n care s-ar desface sau desfiin]a adop]ia ori adoptatorii ar fi dec`zu]i din drepturile p`rinte[ti. - Interesul general ob[tesc C`s`toria este oprit` \ntre rudele fire[ti apropiate (art. 6 Codul familiei). |n cazul adop]iei se men]ine impedimentul la c`s`toria dintre adoptat [i rudele sale fire[ti (art. 21 al. 3 O.U.G. nr. 25/1997). Acest impediment este prev`zut nu numai \n interesul celor care s\nt opri]i s` se c`s`toreasc`, ci [i \n interesul general al asigur`rii unor descenden]i s`n`to[i, iar regulile moralei opresc \ncheierea de c`s`torii \ntre rude apropiate. C\nd pretinsa mam` este \ns`[i adoptatoarea Ac]iunea \n stabilirea filia]iei fa]` de mam` poate fi pornit` \n condi]iile art. 50 Codul familiei, pe de o parte, deoarece adoptatul are interesul de a-[i stabili filia]ia [i pentru trecut; pe de alt` parte, dac` se stabile[te filia]ia fireasc` fa]` de mam`, adop]ia este lovit` de nulitate (p`rintele nu poate adopta propriul s`u copil art. 23 al. 3 O.U.G. nr. 25/1997).

Dfam81 2. Se pune \ntrebarea dac`, \n cazul \n care filia]ia fa]` de mam` s-a stabilit pe calea recunoa[terii, \nscris` pe actul de stare civil`, [i s-a eliberat celui \n cauz` certificatul de na[tere, este posibil` ac]iunea \n stabilirea filia]iei fa]` de mam`, prin contestarea realit`]ii celor ar`tate de certificatul de na[tere, conform art. 50 Codul familiei? (se poate contesta realitatea celor cuprinse \n certificatul de na[tere \n cazul \n care filia]ia fa]` de mam` este stabilit` prin recunoa[tere, iar nu prin certificatul constatator al na[terii?) Recunoa[terea de maternitate care nu corespunde adev`rului poate fi contestat` de orice persoan` interesat` (art. 49 Codul familiei). Primul interesat este copilul recunoscut. Contestarea recunoa[terii \nseamn` implicit contestarea celor ar`tate \n certificatul de na[tere; dac` se reu[e[te \n contestarea recunoa[terii \nseamn` c` se reu[e[te [i \n contestarea realit`]ii celor ar`tate \n certificatul de na[tere, deci cel \n cauz` se g`se[te \n situa]ia de a nu avea filia]ia fa]` de mam` stabilit`, de a nu [i-o putea dovedi cu certificatul de na[tere. Astfel fiind, el poate introduce ac]iune \n stabilirea filia]iei fa]` de mam`. Aceast` ac]iune presupune c` s-a admis contestarea recunoa[terii de maternitate. Ac]iunea \n contestarea recunoa[terii [i ac]iunea \n stabilirea filia]iei fa]` de mam` s\nt distincte. 3. Pe baza hot`r\rii judec`tore[ti r`mas` definitiv` [i irevocabil` de stabilire a filia]iei fa]` de mam` [i \nregistrat` \n registrul de stare civil`, s-a eliberat certificatul de na[tere. Se mai poate contesta realitatea celor ar`tate de acest certificat; \n sensul art. 50 Codul familiei? Trebuie s` deosebim: \ntre p`r]i hot`r\rea judec`toreasc` definitiv` [i irevocabil` se bucur` de autoritate de lucru judecat \ntre p`r]i. Deci filia]ia stabilit` astfel nu mai poate fi supus` discu]iei [i nu se mai poate contesta realitatea celor ar`tate de certificatul de na[tere, dac` aceast` contestare ar putea \nsemna nesocotirea puterii de lucru judecat a hot`r\rii judec`tore[ti. fa]` de ter]i |n materie de stare civil`, hot`r\rile judec`tore[ti produc efecte [i fa]` de ter]i deoarece starea civil` este indivizibil` (aceea[i fa]` de toat` lumea). Ter]ii au posibilitatea s` \nl`ture efectele hot`r\rii judec`tore[ti dac` reu[esc s` fac` dovada contrar` \n justi]ie; dar \nl`turarea acestor efecte \nseamn` implicit [i combaterea realit`]ii celor cuprinse \n certificatul de na[tere, \n sensul art. 50 Codul familiei (adic` cel \n cauz` nu mai poate face dovada filia]iei sale fa]` de mam` prin certificatul de na[tere). De aceea se poate introduce ac]iune \n justi]ie \n stabilirea filia]iei fa]` de mam`. 4. Dac` s\nt \ndeplinite condi]iile art. 51 Codul familiei certificatul de na[tere conform cu folosirea st`rii civile se mai poate pune \n cazul precedent \n discu]ie de c`tre ter]i filia]ia fa]` de mam`? (se mai poate pune \n discu]ie filia]ia fa]` de mam` a unei persoane care are certificat de na[tere eliberat pe baza \nregistr`rii \n actul de stare civil` a hot`r\rii judec`tore[ti de stabilire a filia]iei fa]` de mam`, certificat care este conform cu folosirea st`rii civile, f`c\ndu-se de c`tre ter] dovada contrar` a celor stabilite prin hot`r\rea judec`toreasc`?) |n literatura juridic` s-a pus problema dac` art. 51 Codul familiei \[i g`se[te aplicare numai \n cazul \n care filia]ia fa]` de mam` s-a

Dfam82 stabilit prin certificatul constatator, eliberat pe baza \nregistr`rii recunoa[terii de maternitate \n registrul de stare civil`; s-a r`spuns afirmativ. |ntrebarea se poate pune [i pentru cazul c\nd filia]ia fa]` de mam` s-a stabilit pe calea ac]iunii \n justi]ie. Dac` certificatul de na[tere astfel ob]inut este conform cu folosirea st`rii civile (arat` drept mam` aceea[i persoan`), nu se mai poate pune \n discu]ie filia]ia fa]` de mam`, fiind aplicabil art. 51 Codul familiei. Dar, dac` se aplic` acest text, \nseamn` c` nu se mai poate contesta realitatea celor ar`tate de certificatul de na[tere, \n sensul art. 50 Codul familiei, ceea ce presupune c` nici ter]ul nu mai poate face dovada contrar` a celor ar`tate prin hot`r\rea judec`toreasc` de stabilire a filia]iei fa]` de mam`, r`mas` definitiv` [i irevocabil`. |n acest caz hot`r\rea judec`toreasc` nu mai poate fi pus` \n discu]ie nici de ter]ele persoane care nu au participat \n procesul de stabilire a filia]iei fa]` de mam`. |n anumite condi]ii se poate admite discutarea st`rii civile, care rezult` din certificatul constatator al na[terii conform cu folosirea st`rii civile. Ar urma ca, \n mod corespunz`tor, s` se poat` contesta realitatea celor ar`tate de certificatul de na[tere eliberat \n temeiul recunoa[terii sau al hot`r\rii judec`tore[ti prin care s-a admis ac]iunea \n stabilirea maternit`]ii, chiar dac` acest certificat este conform cu folosirea st`rii civile. Se are \n vedere cazul \n care certificatul de na[tere, de[i conform cu folosirea st`rii civile, este necorespunz`tor cu realitatea. |n sensul acestei solu]ii se mai pot invoca urm`toarele argumente: art. 49 Codul familiei permite contestarea recunoa[terii care nu corespunde realit`]ii, f`r` a deosebi dup` cum certificatul de na[tere eliberat \n temeiul ei este sau nu concordant cu folosirea st`rii civile, distinc]ia f`c\nd-o art. 51 Codul familiei, dar care se refer` la certificatul constatator al na[terii; ter]ul, care nu a participat la procesul \n care s-a dat hot`r\rea judec`toreasc` de stabilire a maternit`]ii poate face dovada contrar`, de asemenea f`r` a se distinge \ntre cazul \n care certificatul de na[tere eliberat \n temeiul acestei hot`r\ri este sau nu conform cu folosirea st`rii civile; \ns` dovada contrar` o poate face numai ter]ul, spre deosebire de contestarea recunoa[terii, pe care o poate face orice persoan` interesat`. d) Caracterul personal al dreptului la ac]iune Ac]iunea pentru stabilirea maternit`]ii are un caracter strict personal; ea apr]ine numai copilului (art. 52 al. 1 Codul familiei). Art. 50 Codul familiei instituie deplina libertate de dovad` \n cadrul judec`rii acestei ac]iuni, acord\nd astfel o larg` ocrotire intereselor copilului care presupun \ntotdeauna stabilirea acestui element esen]ial al personalit`]ii care este filia]ia adv`rat`. Nici chiar mama nu are dreptul la ac]iunea \n stabilirea maternit`]ii sale. Un asemenea drept i-ar fi de prisos \n cazurile \n care este deschis` calea recunoa[terii copilului pentru stabilirea filia]iei acestuia. C\nd copilul a fost trecut \n registrul de stare civil` ca fiind n`scut de o alt` femeie, pretinsa mam` va fi obligat` s` conteste realitatea filia]iei care rezult` din actul de na[tere, pentru ca, \ncadr\ndu-se astfel \n prevederile art. 48 Codul familiei, s` poat` recunoa[te copilul.

Dfam83 Dreptul la ac]iune nu ar putea apar]ine acelui care s-ar pretinde tat`l copilului \n cazul c\nd acesta a fost trecut \n actul de na[tere ca fiind n`scut din p`rin]i necunoscu]i; pretinsul tat` nu poate fi \ndrept`]it s` porneasc` ac]iunea pentru stabilirea filia]iei copilului fa]` de mam` pentru a-[i dovedi astfel paternitatea, \n temeiul calit`]ii sale de so] al mamei la data na[terii copilului. Caracterul personal al dreptului la c]iune \n stabilirea filia]iei \nseamn` \ndeosebi c` acest drept nu este \n circuitul juridic, c` el nu poate forma obiectul unei conven]ii [i mai ales c` acest drept nu poate fi exercitat de creditori \n cazul inac]iunii copilului. e) Titularul dreptului la c]iune Aceast` ac]iune apar]ine numai copilului. |n ce prive[te introducerea ac]iunii, deosebim urm`toarele situa]ii: 1) C\nd copilul are capacitate deplin` de exerci]iu Ac]iunea se poate introduce numai de copil. Dat fiind caracterul personal al dreptului la c]iune, introducerea acesteia nu se poate face de c`tre creditorii copilului, potrivit art. 974 Cod civil, \n cazul inac]iunii lui. 2) C\nd copilul are capcitate de exerci]iu restr\ns` Ac]iunea se poate introduce de copil, f`r` a avea nevoie de \ncuviin]area prealabil` a ocrotitorului legal, deoarece ac]iunea are caracter personal, \n timp ce \ncuviin]area prealabil` prive[te interesele patrimoniale, nu personale. Deci nici procurorul nu va putea intenta aceast` ac]iune deoarece, \n virtutea dispozi]iilor art. 45 Cod procedur` civil`, el poate s` introduc` orice ac]iune civil` \n afar` de cele strict personale. 3) C\nd copilul este lipsit de capacitatea de exerci]iu (minor sub 14 ani sau pus sub interdic]ie) Potrivit art. 52 al. 2 Codul familiei, ac]iunea poate fi pornit` de reprezentantul legal al copilului. Art. 52 are o formularea: ea (ac]iunea) poate fi pornit` de reprezentantul legal, \n cazul \n care copilul este minor sau pus sub interdic]ie. Dar minorul poate fi sau lipsit de capacitatea de exerci]iu sau cu capacitate de exerci]iu restr\ns` (art. 8 [i 9 din Decretul nr. 31/1954); deci ar urma c`, \n aceast` ac]iune, minorul cu capacitate de exerci]iu restr\ns` este reprezentat; or, minorul cu capacitate de exerci]iu restr\ns` particip` singur la activitatea procesual` privind interese patrimoniale, dar asistat de ocrotitorul s`u legal. |n aceste situa]ii juridice, dac` reprezentantul legal nu ar fi chemat s` exercite dreptul la ac]iune, nimeni nu ar fi \ndrept`]it s` o fac`, iar astfel s-ar ajunge la o adev`rat` incapacitate de folosin]`; or, o asemenea solu]ie nu poate fi admis` dac` nu apare astfel din cuprinsul legii. |n cazurile ar`tate, reprezentantul legal va putea s` intenteze ac]iunea, dar nu ar fi \ndrept`]it s` renun]e la ac]iune dup` ce a intentat-o. 4) Alte cazuri \n care copilul este \n imposibilitatea de a introduce ac]iunea |n anumite situa]ii, legea (art. 152 Codul familiei) prevede posibilitatea instituirii curatelei (boala, lipsa \ndelungat` sau dispri]ia copilului). Curatorul numit copilului nu poate porni ac]iune pentru stabilirea filia]iei fa]` de mam` deoarece, pe de o parte, el are dreptul s` reprezinte pe copil numai \n leg`tur` cu interesele sale patrimoniale [i, pe de alt` parte, instituirea curatelei nu aduce nici o atingere capcit`]ii celui \n favoarea c`ruia se dispune aceast` m`sur` de ocrotire. Curatorul numit, \n cazul existen]ei unor interese contrare \ntre copil [i reprezentatul s`u legal cu privire la stabilirea maternit`]ii

Dfam84 (art. 132 Codul familiei), poate porni ac]iunea, \n locul reprezentantului legal. 5) C\nd copilul a decedat Fiind un drept exclusiv, dreptul de a porni ac]iunea pentru stabilirea filia]iei fa]` de mam` nu trece asupra mo[tenitorilor; ace[tia (mo[tenitorii legali sau testamentari) nu au dreptul de a porni \n staiblirea filia]iei fa]` de mam`, dar o pot continua dac` fusese introdus` de copil, care a decedat \nainte de terminarea procesului. Cu toate acestea, mo[tenitorii nu pot continua ac]iunea: dac` \nsu[i copilul a renun]at la c]iune (art. 246 Cod procedur` civil`); dac` ac]iunea s-a perimat (art. 248 Cod procedur` civil`). Procesul ar putea fi continuat [i de procuror, constituind o garan]ie \n plus pentru ocrotirea mo[tenitorilor incapabili. f) Dreptul procurorului la ac]iune Caracterul personal al dreptului la ac]iune \nseamn` c` nici procurorul nu este \ndrept`]it, \n virtutea rt. 47 din Decretul nr. 32/1954, s` porneasc` ac]iunea \n stabilirea maternit`]ii. Art. 47 prevede c` procurorul va putea introduce cereri de chemare \n judecat`, dar numai \n cazurile \n care aceasta este cu putin]`, potrivit caracterului drepturilor prev`zute de Codul familiei. Problema este dac` exercitarea de c`tre procuror a dreptului la ac]iune pentru stabilirea maternit`]ii poate fi socotit` compatibil` cu caracterul acestui drept. Formularea art. 52 Codul familiei ar p`rea favorabil` modului restrictiv de interpretare, sus]inut \n genere de literatura juridic`; textul precizeaz` c` ac]iunea pentru stabilirea filia]iei fa]` de mam` apar]ine numai copilului, iar dreptul de a porni ac]iunea nu trece asupra mo[tenitorilor. Solu]ia nu este \ntemeiat`: de[i dreptul la ac]iune \n stabilirea maternit`]ii este legat nedesp`r]it de persoana copilului, nu exist` incompatibilitate \ntre natura acestui drept [i competen]a recunoscut` procurorului de a introduce cereri de chemare \n judecat`; \n acest caz este vorba despre stabilirea faptului material al na[terii, [i nu exist` motiv pentru care dreptul la ac]iune \n stabilirea cestui fapt nu ar putea fi exercitat [i de c`tre procuror, dat` fiind larga competen]` pe care i-o atribuie dispozi]iile art. 47 tot astfel cum este exercitat de copil. Recunoa[terea unei asemenea competen]e este nu numai posibil`, dar chiar un imperativ al regulilor de convie]uire; de c\te ori stabilirea filia]iei este necesar` pentru \mpiedicarea unei c`s`torii oprite de lege sau pentru declararea nulit`]ii ei, \n cazul c\nd a fost \ncheiat` \mpotriva procedurilor legale. g) Persoanele \mpotriva c`rora poate fi intentat` ac]iunea \n stabilirea maternit`]ii Potrivit art. 52 al. 2 Codul familiei, ac]iunea \n stabilirea filia]iei fa]` de mam` se introduce \mpotriva pretinsei mame, iar dup` moartea acesteia \mpotriva mo[tenitorilor pretinsei mame. Dreptul la ac]iune este str\ns legat numai de persoana copilului, sting\ndu-se la moartea lui, dac` nu a fost exercitat mai \nainte. Intentarea cestei ac]iuni nu este \ns` condi]ionat` \n nici o m`sur` de existen]a mamei; ac]iunea poate fi pornit` de copil fie \mpotriva pretinsei mame chiar dac` este disp`rut` fie \mpotriva mo[tenitorilor ei (legali sau testamentari) care au acceptat mo[tenirea la care au fost chema]i. Dac` pretinsa mam` nu a l`sat mo[tenitori (so] supravie]uitor, rude cu voca]ie succesoral` sau legatari), c\nd mo[tenitorii acesteia au renun]at la mo[tenire ori dac` aceasta nu a l`sat bunuri succesorale,

Dfam85 atunci dreptul la ac]iune \n stabilirea maternit`]ii nu poate fi socotit c` se stinge c\nd nu exist` mo[tenitori \mpotriva c`rora s` fie exercitat, astfel cum prevede legea. Interesul copilului impune o interpretare c\t mai larg` a termenilor folosi]i \n cadrul dispozi]iilor legale: Dac` textul legii se refer` la mo[tenitori, aceasta se explic` prin faptul c` legiuitorul a vut \n vedere situa]iile juridice care se \nt\lnesc \n mod obi[nuit; nu se impune o interpretare strict`, cu caracter formalist, a calit`]ii de mo[tenitori prev`zut` de lege. Dac` nu exist` mo[tenitori, termenul de mo[tenitori din cuprinsul legii trebuie interpretat c` se refer` la persoanele care ar fi avut voca]ie succesoral` la eventuala mo[tenire a pretinsei mame. Dac` aceasta nu a l`sat so] supravie]uitor sau rude \n grad succesibil, trebuie s` se admit` c` ac]iunea va putea fi intentat` [i \mpotriva rudelor \ndep`rtate care, potrivit legii, nu ar fi chemate niciodat` la mo[tenire. Orice alt` interpretare ar atribui o \nsemn`tate precump`nitoare caracterului patrimonial al rela]iilor de familie pe care \l presupune calitatea de mo[tenitor ceea ce nu ar fi \n concordan]` cu principiile Codului familiei, \n temeiul c`ruia rela]iile de familie se bazeaz` pe prietenie [i afec]iune reciproc` \ntre membrii ei. |n cazurile \n care nu exist` mo[tenitori, dar au r`mas bunuri succesorale, se ridic` problema dac` ac]iunea \n stabilirea maternit`]ii ar putea fi pornit` \mpotriva statului, pentru c` \n lips` de mo[tenitori legali sau testamentari, bunurile r`mase de la defunct trec \n proprietatea statului (art. 680 Cod civil). Or, stabilirea filia]iei este chemat` s` determine voca]ia succesoral` a copilului cu privire la bunurile r`mase. Problema se rezolv` diferit, dup` cum se recunoa[te sau nu statului calitatea de mo[tenitor ca titlu al dob\ndirii bunurilor l`sate de defunct. Dac` statul nu ar fi considerat mo[tenitor, ac]iunea \n stabilirea filia]iei se va putea \ndrepta \mpotriva rudelor, \ntruc\t nu exist` mo[tenitori, urm\nd ca statul s` fie introdus [i el \n proces pentru ca astfel s` nu mai fie \ndrept`]it s` administreze ulterior dovada contrar` \mpotriva st`rii civile stabilite prin hot`r\rea judec`toreasc`. h) Imprescriptibilitatea dreptului la ac]iune Ocrotirea pe care art. 50 Codul familiei urm`re[te s` o acorde intereselor copilului nu ar fi realizat` \n \ntregime dac` dreptul la ac]iune al copilului ar fi m`rginit \n timp prin efectele prescrip]iei. De aceea art. 52 Codul familiei dispune, consacr\nd regula aproape general` a imprescriptibilit`]ii drepturilor la ac]iune care nu au caracter patrimonial, c` ac]iunea nu se prescrie \n timpul vie]ii copilului. i) Nu se poate renun]a la ac]iunea \n stabilirea filia]iei fa]` de mam` Dreptul la aceast` ac]iune nu se afl` \n circuitul juridic; de aceea nu poate face obiectul unei conven]ii. Dac` copilul renun]` la o ac]iune \n stabilirea filia]iei fa]` de mam`, \ntreprins` cu ocazia deschiderii succesiunii celei al c`rei fiu se pretinde c` este, aceasta valoreaz` renun]are la succesiunea acelei femei, dar nu-l \mpiedic` pe copil s`-[i caute mai t\rziu filia]ia printr-o nou` ac]iune. j) |nregistrarea hot`r\rii Pe baza hot`r\rii judec`tore[ti r`mas` definitiv` [i irevocabil` se face men]iune pe marginea actului de na[tere al persoanei respective (art. 44 [i 45 din Legea nr. 119/1996).

Dfam86 Potrivit art. 23 din Decretul nr. 31/1954 [i art. 44 [i 45 din Legea nr. 119/1996, hot`r\rile judec`tore[ti privind \ntocmirea, reconstituirea, anularea, rectificarea sau completarea actelor de stare civil` s\nt opozabile [i ter]ilor, care pot face \ns` dovada contrar` \n justi]ie. De aceea, nici o filia]ie fa]` de mam` contrar` aceleia stabilit` prin hot`r\re judec`toreasc` nu poate fi recunoscut` dup` ce hot`r\rea judec`toreasc` a r`mas definitiv` [i irevocabil` f`r` ca, \n prealabil, s` se fi stabilit inexactitatea filia]iei stabilite prin hot`r\re judec`toreasc`. II.6. a) Contestarea \n justi]ie a filia]iei fa]` de mam`

Cazurile \n care ac]iunea este primit` conform art. 50 Codul familiei Potrivit art. 51 Codul familiei, nimeni nu poate contesta starea civil` a copilului rezult\nd din certificatul de na[tere [i folosirea st`rii civile conforme cu certificatul de na[tere. Rezult` c` \n situa]iile \n care aceste dou` elemente (certificatul de na[tere [i folosirea st`rii civile) nu s\nt \ntrunite, contesta]iile s\nt posibile. Nu poate fi vorba de ac]iune \n contesta]ie \n cazul \n care copilul respectiv nu are certifcat de na[tere, deoarece contesta]ia nu ar avea obiect. Deci contesta]ia filia]iei fa]` de mam` este posibil` \n urm`toarele situa]ii: c\nd copilul are certificat de na[tere, dar nu are folosirea st`rii civile; c\nd copilul are [i certificat de na[tere [i folosirea st`rii civile, dar acestea s\nt contradictorii. |n sistemul Codului familiei, dovada maternit`]ii nu face deplina credin]` dec\t \n cazul \n care este deopotriv` stabilit` at\t prin certificatul constatator al na[terii, c\t [i prin folosirea de c`tre copil a unei st`ri civile conforme cu acest certificat. Numai \n acest caz legea, interzic\nd administrarea dovezilor contrare, instituie prezum]ia absolut` c` filia]ia astfel dovedit` constituie expresia realit`]ii raportului juridic. |n toate celelalte cazuri, maternitatea stabilit` numai prin certificatul constatator al na[terii poate fi contestat` de orice persoan` interesat`. Oricare ar fi grija cu care se constituie aceast` dovad`, oric\t de cuprinz`tor ar fi controlul pe care delegatul de stare civil` \l exercit` \n privin]a realit`]ii con]inutului declara]iei primite, certificatul constatator al na[terii nu poate \nl`tura singur admiterea probei contra filia]iei pe care o \nvedereaz`. Ac]iunea \n contestare poate fi pornit`, \n primul r\nd, de c`tre copilul sau mama la care certificatul se refer`, iar aceasta f`r` ca exercitarea dreptului s` fie m`rginit` \nl`untrul vreunui termen de prescrip]ie. Procurorul \nsu[i ar putea fi \ndrept`]it s` porneasc` o asemenea ac]iune, care se \ncadreaz` \n prevederile art. 47 din Decretul nr. 32/1954, dispozi]ii care recunosc procurorului dreptul la ac]iune \n cazurile \n care aceasta este cu putin]` potrivit caracterului drepturilor prev`zute de Codul familiei. Creditorii nu pot s` exercite ac]iunile \n contestarea st`rii civile care ar apar]ine debitorilor lor, pentru c` asemenea ac]iuni s\nt exclusiv personale, deci nu intr` \n categoria acelora pe care creditorii s\nt chema]i s` le exercite \n numele debitorilor (art. 974 Cod civil). b) Libertatea probelor Dovada contrar` filia]iei care rezult` din certificatul constatator al na[terii poate fi administrat` f`r` nici o \ngr`dire, prin orice mijloace

Dfam87 de prob`, f`r` nici o deosebire dup` cum maternitatea este contestat` de c`tre copil sau de c`tre o alt` persoan` interesat`. Libertatea des`v\r[it` a mijloacelor de dovad` admis` de lege (art. 50 Codul familiei) se justific`, pe de o parte, pentru c` urmeaz` s` se stabileasc` realitatea faptului material al na[terii, din care rezult` filia]ia, iar dovedirea faptelor materiale nu este compatibil` cu \ngr`diri \n ce prive[te admisibilitatea probelor; pe de alt` parte, pentru stabilirea filia]iei reale, interes\nd nu numai p`r]ile, ci deopotriv` or\nduirea familiei [i a \ntregii societ`]i, judec`torii trebuie s` aib` deplin` posibilitate de a st`rui prin toate mijloacele de prob` \n aflarea adev`rului. Dat fiind caracterul autentic al actelor de stare civil`, libertatea probelor nu poate fi \ng`duit` \mpotriva celor cuprinse \n certificatul constatator al na[terii dec\t \n m`sura \n care nu se contest` realitatea constat`rilor proprii trecute \n acte \nsu[i de delegatul st`rii civile, pentru ca adev`rul unor asemenea men]iuni nu ar putea fi contestat dec\t pe calea procedurii privitoare la \nscrierea \n fals. c) Tipuri de ac]iuni \n justi]ie prin care se contest` maternitatea Se poate contesta \n justi]ie maternitatea \n mai multe situa]ii, dar care nu trebuie confundate, deoarece regimul juridic este diferit \n fiecare dintre aceste situa]ii. Deci exist` mai multe ac]iuni \n justi]ie prin care se contest` maternitatea, [i anume: a) contestarea \n justi]ie a maternit`]ii care rezult` din certificatul de na[tere eliberat pe baza \nregistr`rii na[terii; b) contestarea \n justi]ie a maternit`]ii care rezult` din certificatul de na[tere eliberat pe baza recunoa[terii maternit`]ii; c) contestarea \n justi]ie a maternit`]ii care rezult` din certificatul de na[tere eliberat pe baza hot`r\rii judec`tore[ti; d) contestarea \n justi]ie a maternit`]ii care rezult` din certificatul de na[tere eliberat pe baza recunoa[terii de maternitate ori pe baza hot`r\rii judec`tore[ti de stabilire a maternit`]ii, certificat conform cu folosirea st`rii civile. d) Contestarea \n justi]ie a maternit`]ii care rezult` din certificatul de na[tere eliberat pe baza \nregistr`rii na[terii De[i certificatul de na[tere are la baz` declara]ia de na[tere, controlat` de delegatul de stare civil` \n ce prive[te realitatea con]inutului ei, se poate \nt\mpla ca certificatul de na[tere s` nu corespund` realit`]ii. De aceea, pentru a asigura stabilirea adev`rului, legea permite oricui s` conteste \n justi]ie maternitatea rezult\nd din certificatul de na[tere, afar` de cazul foarte frecvent \n care \ntre con]inutul certificatului de na[tere [i folosirea st`rii civile exist` deplin` concordan]` (\n acest caz maternitatea rezult\nd din certificatul de na[tere este confirmat` zi de zi de m`rturisirea tacit` a mamei, de familie [i de societate). Conform art. 51 Codul familiei, contestarea se poate face dac` certificatul de na[tere nu este conform cu folosirea st`rii civile. Deci contestarea maternit`]ii se poate face atunci c\nd certificatul de na[tere [i folosirea st`rii civile s\nt neconcordante, precum [i atunci c\nd copilul are certificat de na[tere, dar nu are folosirea st`rii civile. | n prima situa]ie se poate contesta maternitatea ar`tat` de certificatul de na[tere ori aceea ar`tat` de folosirea st`rii civile; \n cea de-a doua se poate contesta maternitatea indicat` de certificatul de na[tere. Ac]iunea \n contestarea maternit`]ii se poate introduce de copil sau de c`tre orice alt` persoan` interesat`, inclusiv mama copilului

Dfam88 care rezult`, dup` caz, din certificatul de na[tere sau folosirea st`rii civile. |n condi]iile art. 50 Codul familiei, ac]iunea introdus` de copil are un caracter dublu: de contestare a maternit`]ii; de stabilire a adv`ratei filia]ii fa]` de mam`. Copilul poate introduce ac]iunea \n contestarea maternit`]ii \mpotriva mamei ar`tate de certificatul de na[tere sau de folosirea st`rii civile, iar dup` moartea mamei \mpotriva mo[tenitorilor ei. Dac` se cere [i stabilirea filia]iei fa]` de mam` (deci un al doilea cap`t de cerere), acesta din urm` se introduce \mpotriva pretinsei mame, iar dup` moartea ei \mpotriva mo[tenitorilor pretinsei mame. Ter]ul introduce ac]iune \n contestarea maternit`]ii \mpotriva copilului [i a mamei indicate de certificatul de na[tere sau folosirea st`rii civile. Ac]iunea este imprescriptibil`. e) Contestarea \n justi]ie a maternit`]ii care rezult` din certificatul de na[tere eliberat pe baza recunoa[terii maternit`]ii Conform art. 49 Codul familiei, recunoa[terea maternit`]ii care nu corespunde realit`]ii poate fi contestat` de orice persoan` interesat`, inclusiv de femeia care a f`cut-o. Drept urmare, certificatul de na[tere eliberat pe baza recunoa[terii maternit`]ii va putea fi atacat oric\nd de orice persoan` interesat`, orice mijloace de prob` fiind admise \n acest scop. |n aceast` situa]ie se contest` realitatea celor cuprinse \n certificatul de na[tere \ntocmit pe baza recunoa[terii de filia]ie fa]` de mam`, [i nu din certificatul constatator al na[terii. Contestarea realit`]ii din certificatul de na[tere implic` contestarea recunoa[terii de maternitate. |n cazul admiterii contest`rii se poate introduce ac]iunea \n stabilirea maternit`]ii. Cele dou` ac]iuni s\nt distincte. Ac]iunea este imprescriptibil`. f) Contestarea \n justi]ie a maternit`]ii care rezult` din certificatul de na[tere eliberat pe baza hot`r\rii judec`tore[ti Dac` certificatul de na[tere a fost eliberat pe baza hot`r\rii judec`tore[ti care a stabilit maternitatea \n condi]iile art. 50 Codul familiei, maternitatea rezult\nd din certificatul de na[tere va putea fi contestat` de persoanele interesate, cu excep]ia celor care au fost p`r]i \n procesul de stabilire a maternit`]ii [i care s\nt legate de autoritatea de lucru judecat a hot`r\rii judec`tore[ti respective. Potrivit art. 23 din Decretul nr. 31/1954, \ntocmirea actelor de stare civil` f`cut` \n temeiul unei hot`r\ri judec`tore[ti este opozabil` ter]ilor, \ns` ace[tia s\nt \n drept s` fac` dovada contrar`. Deci persoanele care n-au fost p`r]i \n procesul de stabilire a maternit`]ii pot contesta oric\nd [i prin orice mijloace de prob` maternitatea rezult\nd din certificatul de na[tere eliberat pe baza hot`r\rii judec`tore[ti de stabilire a maternit`]ii. g) Contestarea \n justi]ie a maternit`]ii care rezult` din certificatul eliberat pe baza recunoa[terii de maternitate ori pe baza hot`r\rii judec`tore[ti de stabilire a maternit`]ii, certificat de na[tere conform cu folosirea st`rii civile Aceste dou` situa]ii s\nt distincte de aceea la care se refer` art. 51 Codul familiei. |n aceste cazuri, contestarea maternit`]ii implic` contestarea recunoa[terii de maternitate sau dovada contrar` hot`r\rii judec`tore[ti de stabilire a maternit`]ii.

Dfam89 Ac]iunile men]ionate se pot formula, fiecare separat (de exemplu aceea \n contestarea realit`]ii certificatului constatator al na[terii [i apoi ac]iunea \n stabilirea filia]iei fa]` de mam`; ac]iunea \n contestarea recunoa[terii de maternitate ori aceea pentru a se face dovada contrar` hot`r\rii de stabilire a maternit`]ii [i apoi ac]iunea \n contestarea realit`]ii din certificatul de na[tere \ntocmit pe baza recunoa[terii sau hot`r\rii judec`tore[ti). |n aceste situa]ii, ac]iunile pot fi cuprinse \n aceea[i cerere \n justi]ie, cuprinz\nd mai multe capete de cerere (de exemplu ac]iunea \n contestarea realit`]ii din certificatul constatator al na[terii [i ac]iunea \n stabilirea filia]iei fa]` de mam`, ultima presupun\nd admiterea primeia). |n consecin]`, aspectele de dreptul familiei (ac]iunile men]ionate) nu trebuie confundate cu modalit`]ile practice folosite pentru formularea [i introducerea cererilor \n justi]ie \n aceast` materie. De altfel, dreptul la ac]iune are dou` \n]elesuri: material [i procesual. Aceast` clasificare nu se confund` cu aceea din art. 246 [i 247 Cod procedur` civil` (renun]are la judecat`, renun]are la drept). Pe de alt` parte, nu trebuie confundat` ac]iunea de stat cu ac]iunea pentru anularea, rectificarea sau completarea unei \nregistr`ri \n registrul de stare civil`. Dup` alt` opinie, dreptul la ac]iune nu este dreptul de a recurge la for]a de constr\ngere a statului. Ac]iunea civil` \nseamn` ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigur` protec]ia dreptului subiectiv civil.

III. Filia]ia fa]` de tat`


???

IV. Situa]ia legal` a copilului


IV.1. Considera]ii introductive a) No]iune Prin situa]ia legal` a copilului se \n]elege ansamblul de efecte juridice sale filia]iei const\nd \n: ocrotirea p`rinteasc`, numele, domiciliul [i locuin]a copilului, dreptul s`u la \ntre]inere, la pensia de urma[, voca]ia succesoral` fa]` de p`rin]i [i celelalte rude ale sale. b) Reglementare Codul familiei reglementeaz` sub titlul situa]ia legal` a copilului probleme privind: numele copilului din c`s`torie (art. 62); numele copilului din afara c`s`toriei (art. 64); principiul asimil`rii copilului din c`s`torie cu cel din afara c`s`toriei (art. 63); modul de exercitare a ocrotirii p`rinte[ti \n privin]a copilului din afara c`s`toriei (art. 65). Aceste dispozi]ii nu s\nt singurele care contureaz` situa]ia legal` a copilului; ele se completeaz` cu alte dispozi]ii din Codul familiei [i din alte legi apar]in\nd altor ramuri de drept (de exemplu dispozi]iile Codului civil referitoare la succesiunea legal` sau dispozi]iile legii pensiilor privitoare la pensia de urma[). c) Principii c`l`uzitoare Situa]ia legal` a copilului este guvernat` de principiile specifice ocrotirii p`rinte[ti, [i anume: a) principiul asimil`rii depline a situa]iei copilului din afara c`s`toriei cu situa]ia copilului din c`s`torie;

Dfam90 b) c) d) e) principiul egalit`]ii p`rin]ilor \n exercitarea ocrotirii p`rinte[ti; principiul independen]ei patrimoniale dintre copil [i p`rin]ii s`i; principiul exercit`rii ocrotirii p`rinte[ti numai \n interesul copilului; principiul exercit`rii ocrotirii p`rinte[ti sub supravegherea [i controlul autorit`]ii tutelare. IV.2. Situa]ia legal` a copilului din c`s`torie

a) Numele Potrivit legii, numele cuprinde numele de familie [i prenumele (art. 12 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice [i cele juridice; art. 1 din Decretul nr. 975/1968 privind numele). Numele de familie determin` leg`tura unei persoane cu o anumit` familie [i poate fi comun tuturor membrilor acelei famili. Prenumele identific` persoana \n raport cu ceilal]i membri ai aceleia[i familii sau cu membrii altor familii cu acela[i nume de familie. Reglementarea numelui copilului difer` dup` cum este vorba de copilul din c`s`torie sau din afara c`s`toriei ori de copilul n`scut din p`rin]i necunoscu]i. |n ce prive[te numele de familie al copilului din c`s`torie, se disting urm`toarele situa]ii: a) C\nd p`rin]ii au nume de familie comun Conform art. 22 Codul familiei, p`rin]ii au nume de familie comun fie atunci c\nd unul dintre ei a luat prin c`s`torie numele celuilalt, fie atunci c\nd so]ii au dob\ndit prin c`s`torie un nume format prin reuniunea numelor celor doi so]i. |n oricare din aceste situa]ii, copilul din c`s`torie ia la na[tere numele comun al p`rin]ilor s`i (art. 62 al. 1 Codul familiei). b) C\nd p`rin]ii nu au nume de familie comun Copilul dob\nde[te numele de familie al unuia dintre p`rin]i sau numele lor reunite, dup` cum se \nvoiesc p`rin]ii. Numele stabilit astfel se declar`, odat` cu na[terea copilului, la serviciul de stare civil`. Dac` p`rin]ii nu se \nvoiesc cu privire la numele copilului, atunci decide autoritatea tutelar` de la domiciliul copilului, dup` ce ascult` pe p`rin]i, a[a cum cere interesul copilului. Autoritatea tutelar` poate decide ca acel copil s` ia numele unuia dintre p`rin]i sau numele lor reunite. S-a decis c` un copil din c`s`torie care poart` numele de familie al tat`lui s`u nu poate cere rectificarea acelui nume pe motivul c` p`rin]ii s`i tr`iau desp`r]i]i \n fapt la data na[terii sale, iar mama lui avea rela]ii intime cu un alt b`rbat. c) C\nd copilul este g`sit sau n`scut din p`rin]i necunoscu]i Numele de familie al copilului se stabile[te prin decizie, de c`tre prim`ria localit`]ii unde a fost g`sit copilul (art. 2 al. 3 din Decretul nr. 975/1968 privind numele). 1) Schimbarea numelui p`rin]ilor Numele copiilor se poate schimba ca o consecin]` a faptului c` p`rin]ii \[i schimb` numele \n condi]iile dispozi]iilor Decretului nr. 273/1950 referitor la schimbarea numelui sau prenumelui. |n aceast` privin]` pot fi deosebite dou` situa]ii: a) Ambii p`rin]i \[i schimb` numele de familie Se schimb` \n acela[i timp [i numele copiilor minori (art. 6 din Decretul nr. 273/1950 dispune: numele copiilor minori se schimb` odat` cu schimbarea numelui aprobat ambilor p`rin]i). b) Numai unul din p`rin]i \[i schimb` numele de familie

Dfam91 Schimbarea numelui copiilor minori se poate face numai prin \n]elegerea p`rin]ilor (art. 6 din Decretul nr. 273/1950). Dac` p`rin]ii nu se \n]eleg \n aceast` privin]`, va decide autoritatea tutelar`. Schimbarea numelui de familie al minorului se poate cere odat` cu schimbarea numelui de familie al p`rin]ilor. Schimbarea numelui de familie se \nscrie prin men]iune pe marginea actului de na[tere [i, dup` caz, de c`s`torie (art. 4 al. 1 din Decretul nr. 975/1968). Starea civil` a p`rin]ilor se poate schimba prin desfacerea sau desfiin]area c`s`toriei. Desfacerea c`s`toriei nu are nici un efect asupra numelui de familie al copilului, care continu` s` poarte numele de familie avut mai \nainte. De asemenea, copilul r`m\ne cu acela[i nume \n cazul desfiin]`rii c`s`toriei, deoarece art. 23 al. 2 Codul familiei prevede c` declararea nulit`]ii c`s`toriei nu are nici o urmare \n privin]a copiilor. 2) Schimbarea numelui copiilor ca urmare a schimb`rii st`rii lor civile Se pot distinge dou` situa]ii: a) Starea civil` a copilului poate fi schimbat` ca rezultat al unei hot`r\ri judec`tore[ti care a admis ac]iunea \n t`g`duirea paternit`]ii, intentat` de c`tre so]ul mamei sale. Copilul este considerat c` a fost, \nc` de la na[tere, copil din afara c`s`toriei. Drept urmare, copilul va avea \n viitor numele de familie al mamei de dinainte de c`s`torie (art. 64 Codul familiei). b) Dac` un copil \[i are stabilit` filia]ia prin recunoa[tere, iar dac` aceast` recunoa[tere (fie c` provine din partea tat`lui sau din partea mamei) este contestat`. Astfel numele copilului se va modifica a[a \nc\t nu va mai purta numele de familie al p`rintelui a c`rui recunoa[tere a fost contestat`, ci va purta numele pe care \l avea \nainte de recunoa[tere. b) Cet`]enia 1) Dob\ndirea cet`]eniei Conform Legii nr. 21/1991 a cet`]eniei rom#ne, aceasta se poate dob\ndi prin na[tere, repatriere, adop]ie [i prin acordare la cerere. a) Dob\ndirea cet`]eniei rom#ne prin na[tere (art. 5 din Legea nr. 21/1991) Na[terea atrage dup` sine cet`]enia rom#n`, at\t \n cazul \n care ambii p`rin]i s\nt de cet`]enie rom#n`, c\t [i \n cazul \n care numai unul din p`rin]i este cet`]ean rom#n, indiferent dac` e vorba de un copil n`scut \n ]ar` sau \n str`in`tate. |n cazul \n care copilul a fost g`sit pe teritoriul Rom#niei, av\nd p`rin]i necunoscu]i, va fi considerat cet`]ean rom#n, prezum\ndu-se c` s-a n`scut din p`rin]i care au cet`]enie rom#n` (principiul ius sanguinis). b) Dob\ndirea cet`]eniei rom#ne prin repatriere (art. 8 din Legea nr. 21/1991) Repatrierea p`rin]ilor sau a p`rintelui copilului atrage dob\ndirea cet`]eniei rom#ne pentru copil, odat` cu redob\ndirea cet`]eniei rom#ne de c`tre p`rin]i. Face excep]ie cazul \n care copilul locuie[te la unul dintre p`rin]i \n str`in`tate. c) Dob\ndirea cet`]eniei rom#ne prin adop]ie (art. 6 din Legea nr. 21/1991) Adop]ia atrage dob\ndirea cet`]eniei rom#ne, dac` cel care adopt` este cet`]ean rom#n, cu condi]ia ca cel adoptat s` fie minor. d) Dob\ndirea cet`]eniei rom#ne la cerere (art. 911 din Legea nr. 21/1991)

Dfam92 Cet`]enia rom#n` se dob\nde[te la cerere atuncic\nd copilul are sub 18 ani [i locuie[te pe teritoriul statului rom#n cu cel pu]in unul din p`rin]i, care el \nsu[i dob\nde[te cet`]enia rom#n`. 3) Pierderea cet`]eniei Cet`]enia rom#n` se poate pierde \n unul din urm`toarele cazuri: a) Prin retragere Retragerea cet`]eniei rom#ne nu produce nici un efect asupra cet`]eniei so]ului sau copiilor minori ai persoanei c`reia i s-a retras cet`]enia. Solu]ia este identic` dac` ambilor p`rin]i li se retrage cet`]enia. b) Prin aprobarea renun]`rii la cet`]enie Pierderea cet`]eniei rom#ne pe aceast` cale nu produce nici un efect asupra cet`]eniei so]ului sau copiilor minori. |n cazul \n care copilul minor are numai unul dintre p`rin]i \n via]` sau cunoscut, iar acesta pierde cet`]enia rom#n` prin aprobarea renun]`rii, copilul minor pierde cet`]enia rom#n` pe aceea[i dat` cu p`rintele s`u dac` se afl` cu el \n str`in`tate ori p`r`se[te ] ara \mpreun` cu el, sau pe data plec`rii dac` p`r`sirea s-a f`cut dup` ce p`rintele lui a pierdut cet`]enia rom#n`. c) Copilul g`sit pe teritoriul statului rom#n pierde cet`]enia rom#n` dac`, mai \nainte de a \mplini 18 ani [i-a stabilit filia]ia fa]` de ambii p`rin]i, iar ace[tia s\nt de cet`]enie str`in`, [i dac` potrivit legii na]ionale a p`rin]ilor copilul este considerat c` are aceea[i cet`]enie cu ei sau cel pu]in cu unul dintre p`rin]i. |n acelea[i condi]ii copilul g`sit pe teriroriul statului rom#n pierde cet`]enia rom#n` dac` [i-a stabilit filia]ia fa]` de un p`rinte, cet`]ean str`in, iar cel`lalt p`rinte a r`mas necunoscut. d) Copilul minor cet`]ean rom#n adoptat de un cet`]ean str`in pierde cet`]enia rom#n` dac` cel care adopt` solicit` aceasta \n mod expres [i dac` adoptatul este considerat, potrivit legii str`ine, c` a dob\ndit cet`]enia str`in`. |n cazul nulit`]ii sau anul`rii adop]iei, copilul care nu a \mplinit v\rsta de 18 ani este considerat c` nu a pierdut niciodat` cet`]enia rom#n`. e) Copilul cet`]ean str`in sau f`r` cet`]enie care a dob\ndit cet`]enia rom#n` prin adop]ie, adic` are sub 18 ani [i dac` adop]ia este nul` sau anulabil`, este considerat c` nu a fost niciodat` cet`]ean rom#n dac` domiciliaz` \n str`in`tate sau p`r`se[te ]ara. f) Dac` adop]ia a fost desf`cut`, copilul sub 18 ani pierde cet`]enia rom#n` dac` domiciliaz` \n str`in`tate sau p`r`se[te ]ara. c) Alte efecte Situa]ia legal` a copilului din c`s`torie poate fi privit` [i din alte puncte de vedere: domiciliul copilului minor; obliga]ia de \ntre]inere dintre p`rin]i [i copiii minori; dreptul reciproc de mo[tenire al p`rin]ilor [i copiilor; dreptul la pensia de urma[. Situa]ia legal` a copilului din afara c`s`toriei Principiul fundamental cu privire la efectele juridice ale filia]iei din afara c`s`toriei este acela al asimil`rii copiilor din afara c`s`toriei cu cei din c`s`torie; art. 63 Codul familiei dispune: Copilul din afara c`s`toriei a c`rui filia]ie a fost stabilit` prin recunoa[tere sau prin hot`r\re judec`toreasc` are fa]` de p`rintele [i rudele acestuia aceea[i situa]ie legal` ca [i situa]ia legal` a unui copil din c`s`torie. IV.3.

Dfam93 Deci din momentul \n care un copil din afara c`s`toriei [i-a sabilit filia]ia sa, \ntr-unul din modurile prev`zute de lege, el dob\nde[te prin aceasta, fa]` de p`rintele respectiv [i rudele acestuia, situa]ia legal` a unui copil n`scut din c`s`torie. |n mod corespunz`tor, p`rin]ii au fa]` de copil acelea[i drepturi [i \ndatoriri, indiferent c` este vorba de un copil din c`s`torie sau din afara acesteia (art. 97 al. 1 Codul familiei). a) Numele De[i Codul familiei consacr` prin art. 63 principiul asimili`rii depline a copilului din afara c`s`toriei cu cel din c`s`torie, \n privin]a numelui copilului din afara c`s`toriei exist` dispozi]ii speciale, \ntruc\t p`rin]ii s`i nu s\nt c`s`tori]i [i uneori nici cunoscu]i de la \nceput. a) Copilul \[i stabile[te filia]ia fa]` de un singur p`rinte (art. 64 al. 1 Codul familiei) copilul prime[te numele acestuia, indiferent c` este mama sau tat`l. b) Copilul \[i stabile[te filia]ia \n mod succesiv fa]` de ambii p`rin]i (art. 64 al. 2 Codul familiei). S\nt necesare urm`toarele preciz`ri: competen]a de a \ncuviin]a copilului s` poarte numele p`rintelui fa]` de care filia]ia s-a stabilit ulterior apar]ine instan]ei judec`tore[ti, indiferent c` filia]ia s-a stabilit prin recunoa[tere sau hot`r\re judec`toreasc` [i indiferent dac` se face odat` cu stabilirea filia]iei sau ulterior; instan]a de judecat` va analiza cererea de \ncuviin]are a purt`rii numelui p`rintelui fa]` de care filia]ia s-a stabilit ulterior prin prisma interesului copilului, put\nd s` resping` cererea dac` socote[te c` admiterea ei nu sluje[te acest interes; \ncuviin]area purt`rii numelui p`rintelui fa]` de care filia]ia s-a stabilit ulterior se face numai la cerere, nu [i din oficiu; \ns` dac` instan]a este sesizat` cu judecarea ac]iunii \n stabilirea paternit`]ii, ea poate ridica aceast` problem`, \n sensul de a verifica pozi]ia copilului (dac` el cere sau nu \ncuviin]area purt`rii acestui nume); instan]a poate \ncuviin]a purtarea acestui nume de c`tre copil f`r` acordul autorit`]ii tutelare [i chiar \n prezen]a opozi]iei p`rintelui; dac` p`rintele fa]` de care filia]ia s-a stabilit mai \n urm` dob\nde[te prin c`s`torie alt nume, copilul nu poate cere \ncuviin]area de a primi [i acest nume; \n mod firesc el trebuie s` poarte numele pe care p`rintele s`u l-a avut la na[terea sa. Ac]iunea pentru \ncuviin]area purt`rii numelui este imprescriptibil` deoarece are un caracter personal, nepatrimonial, iar legea nu prevede un termen \n acest sens. c) Copilul \[i stabile[te filia]ia \n acela[i timp fa]` de ambii p`rin]i (art. 64 al. 3 Codul familiei) se aplic`, prin analogie, prevederile art. 62 al. 2 Codul familiei privitoare la numele copilului din c`s`torie. P`rin]ii vor decide, de comun acord, dac` acel copil va lua numele de familie al unuia dintre ei sau numele lor reunite. Dac` p`rin]ii nu se \nvoiesc cu privire la nume, va decide autoritatea tutelar` de la domiciliul copilului, dup` ce va asculta pe p`rin]i. Numele de familie al copilului din afara c`s`toriei se poate modifica, \n condi]iile legii, dac` se schimb` starea civil` (de exemplu numele copilului din afara c`s`toriei se modific` \n cazul \n care se admite ac]iunea \n contestarea recunoa[terii de maternitate [i de paternitate).

Dfam94 b) Cet`]enia rom#n` Aceasta se dob\nde[te [i se pierde, \n mod corespunz`tor, ca [i pentru copilul din c`s`torie. Trebuie ]inut seama de faptul c`, obi[nuit, filia]ia copilului se stabile[te succesiv fa]` de ambii p`rin]i. c) Alte aspecte |n privin]a \ncredin]`rii copilului din afara c`s`toriei care [i-a stabilit filia]ia fa]` de ambii p`rin]i, precum [i \n privin]a contribu]iei p`rin]ilor la cheltuielile de cre[tere, educare, \nv`]`tur` [i preg`tire profesional` a unui asemenea copil se aplic`, prin asem`nare, prevederile art. 42 44 Codul familiei. Din principiul asimil`rii copilului din afara c`s`toriei cu cel din c`s`torie rezult` voca]ia succesoral` reciproc` \ntre copilul din afara c`s`toriei, pe de o parte, [i p`rintele fa]` de care [i-a stabilit filia]ia, pe de alt` parte. Celelalte efecte ale filia]iei copilului din afara c`s`toriei se determin` potrivit principiului egalit`]ii \n drepturi ale copilului din afara c`s`toriei cu cel din c`s`torie (art. 63 Codul familiei). Situa]ia juridic` a copilului din c`s`torie sau din afara c`s`toriei asigur` o ocrotire efectiv` a intereselor acestuia, ocrotire care dep`[e[te cu mult prevederile actelor interna]ionale \n materie.

V. Adop]ia
V.1. No]iuni introductive a) Defini]ia adop]iei Adop]ia este o m`sur` special` de protec]ie a drepturilor copilului, prin care se stabile[te filia]ia \ntre cel care adopt` (adoptator) [i copil (adoptat) [i rudele celui dint\i (art. 1 al. 1 O.U.G. nr. 25/1997). |n literatura juridic` no]iunea de adop]ie are un triplu \n]eles: act juridic, raport juridic [i institu]ie juridic`; de aici mai multe defini]ii: Adop]ia este o institu]ie juridic` prin care \ntre o persoan` numit` \nfietor [i o alta numit` \nfiat se stabilesc raporturi de rudenie asemenea celor dintre p`rin]i [i copii. Adop]ia este actul juridic \n virtutea c`ruia iau na[tere, \n afara filia]iei fire[ti, raporturi de rudeni de \ntindere variabil` [i care coexist` sau nu cu rudenia fireasc`, potrivit cu felul rudeniei s`v\r[ite. Adop]ia este opera]iunea juridic` realizat` prin juxtapunerea unor acte juridice unilaterale care dau na[tere raporturilor de rudenie civil`, \n condi]iile legii, \ntre persoanele prev`zute de lege. Raporturile dintre adoptator [i adoptat s\nt asem`n`toare cu cele stabilite \ntre p`rin]i [i copil, care urmeaz` a fi crescut ca un copil firesc al celor ce \[i asum`, prin \ncheierea adop]iei, r`spunderea ce revine p`rintelui. Filia]ia prin adop]ie se poate numi filia]ie adoptiv`, spre a o deosebi de filia]ia fireasc`, [i ar putea fi numit` \n grani]ele [i normele echivalente acelora existente \n cazul unei adop]ii na]ionale. b) |nregistrarea adop]iei |n conformitate cu hot`r\rea irevocabil` de \ncuviin]are a adop]iei, serviciul de stare civil` competent va \ntocmi, \n condi]iile legii, un nou act de na[tere a copilului, \n care adoptatorii vor fi trecu]i ca fiind p`rin]ii fire[ti; vechiul act de na[tere se va p`stra, men]ion\ndu-se pe marginea acestuia \ntocmirea noului act. |n noul act de na[tere al copilului, ca loc al na[terii se trece denumirea autorit`]ii tutelare unde \[i are sediul autoritatea administra]iei publice locale care \ntocme[te actul.

Dfam95 Se constat` o neconcordan]` \n leg`tur` cu serviciul de stare civil` competent pentru \ntocmirea noului act de na[tere al copilului \n condi]iile \n care instan]a competent` teritorial pentru \ncuviin]area adop]iei este aceea de la domiciliul copilului, iar Legea nr. 119/1996 prevede c` serviciul de stare civil` competent este cel \n a c`rui raz` teritorial` se g`se[te domiciliul adoptatorului sau unde \[i are sediul instan]a de ocrotire \n cazul copiilor afla]i \n \ngrijirea cesteia. C\nd adoptatorul este str`in sau cet`]ean rom#n cu domiciliul \n str`in`tate, serviciul competent este \n raport cu domiciliul adoptatului sau de sediul institu]iei de ocrotire a copilului. c) Natura juridic` a adop]iei La \ntrebarea din ce se na[te adop]ia?, literatura juridic` exprim` trei teze: teza adop]iei ca act complex, ca act de drept administrativ [i ca act de dreptul familiei. Adop]ia este un act de dreptul familiei, alc`tuit din consim]`m\ntul p`r]ilor la adop]ie, act fa]` de care decizia de \ncuviin]are a adop]iei apare ca o condi]ie legal` de care depinde \ns`[i eficacitatea actului juridic al adop]iei. Deci actul adop]iei este considerat un act juridic de dreptul familiei, supus \ncuviin]`rii instan]ei judec`tore[ti, \n condi]iile stabilite prin noua lege a adop]iei (O.U.G. nr. 25/1997, aprobat` prin Legea nr. 87/1997). V.2. a) Caracterele juridice ale adop]iei Adop]ia se face numai \n interesul superior al adoptatului Principiul fundamental care domin` \ntreaga institu]ie a adop]iei este acela al protec]iei intereselor copiilor [i, corespunz`tor principiilor prev`zute de art. 1 al. 1 Codul familiei, potrivit c`ruia statul ocrote[te c`s`toria [i familia [i ap`r` interesele mamei [i ale copilului. Acest interes nu poate exclude interesul moral al adoptatorului, dar interesul copilului trebuie avut \n vedere at\t la \ncheierea adop]iei, c\t [i la desfacerea ei. Principiul potrivit c`ruia adop]ia se face numai \n interesul superior al adoptatului trebuie \n]eles \n sensul scopului adop]iei de a oferi posibilitatea copiilor care nu se pot bucura de ocrotirea p`rinteasc` s` fie crescu]i [i educa]i de familia adoptatorului. |ntre interesul adoptatului [i cel al adoptatorului nu poate exista opozi]ie, deoarece \ntre membrii familiei nu exist` conflicte de interese. Orice copil care este lipsit temporar sau definitiv de mediul familial sau care, \n propriul interes, nu poate fi l`sat \n acest mediu, are dreptul la protec]ie [i ajutor social din partea statului, care poate fi acordat (printre altele) [i sub form` de adop]ie. |n scopul adopt`rii de c`tre str`ini, se va vea \n vedere ca minorii s` beneficieze de garan]iile [i normele asigurate pe plan na]ional de statul care accept` astfel de adop]ii. Instan]a este obligat` s` verifice \ndeplinirea tuturor condi]iilor de fond [i de form` prev`zute de O.U.G. nr. 25/1997, pentru a putea stabili dac` adop]ia se face sau nu \n interesul superior al copilului. b) Adop]ia este un act solemn Adop]ia are la baz` manifestarea de voin]` a unor persoane, prev`zute de lege, [i produce efecte numai dac` este \ncuviin]at` de instan]a de judecat` competent` [i de la data acestei \ncuviin]`ri. Caracterul solemn al adop]iei rezult` din urm`toarele \mprejur`ri: consim]`m\ntul necesar \n vederea adop]iei se poate da numai \n form` autentic`;

Dfam96 adop]ia se \ncuviin]eaz` numai de instan]a judec`toreasc` competent`; persoana sau familia care urmeaz` s` adopte se propune de Comisia pentru protec]ia copilului [i ea trebuie s` prezinte garan]iile morale [i condi]iile materiale necesare asigur`rii dezvolt`rii armonioase a copilului; \ndeplinirea acestor cerin]e se constat` printr-un atestat eliberat de Comisie, care trebuie s` confirme c` persoana sau familia este apt` s` adopte.

V.3. Condi]ii cerute la \ncheierea adop]iei Pot adopta b`rba]ii [i femeile, indiferent c` s\nt sau nu c`s`tori]i ori dac` au sau nu copii fire[ti din c`s`torie sau din afara ei ori copii adopta]i; pot fi adopta]i copii de ambele sexe, f`r` discriminare, de c\te ori adop]ia este \n interesul lor. Cerin]ele prev`zute de lege la adop]ie \n persoana adoptatului [i \n persoana adoptatorului pot fi privite: fie \n totalitatea lor (ca cerin]e la adop]ie), fie diferen]ial; condi]ii care se exprim` pozitiv [i impedimente la adop]ie (care se exprim` negativ). Al`turi de ele s\nt condi]iile de form` la adop]ie. Condi]iile de fond la adop]ie cuprind: condi]iile legale \n ce prive[te pe adoptat; condi]iile \n ce prive[te pe adoptatori; lipsa impedimentelor la adop]ie. a) Condi]ii de fond 1) Condi]ii legale \n ce prive[te pe adoptat Conform O.U.G. nr. 25/1997, regula este c` copilul poate fi adoptat p\n` la dob\ndirea capacit`]ii depline de exerci]iu. Actuala lege privind adop]ia men]ine excep]ia din vechea reglementare. Aceast` condi]ie la adop]ie, pe care legea o cere \n persoana adoptatului, eviden]iaz` scopul adop]iei de a asigura copiilor minori lipsi]i de ocrotire o protec]ie similar` cu cea p`rinteasc`. Astfel, adop]iei \i s\nt recunoscute anumite efecte, deoarece adoptatul are nevoie de ocrotire p`rinteasc` p\n` la dob\ndirea capacit`]ii depline de exerci]iu. Dob\ndirea capacit`]ii depline de exerci]iu, de regul`, este condi]ionat` de \mplinirea v\rstei de 18 ani, c\nd persoana devine major`. V\rsta minim` pentru c`s`torie este de 18 ani \mplini]i pentru b`rbat [i de 16 ani \mplini]i pentru femeie; cu dispens`, femeia se poate c`s`tori la \mplinirea v\rstei de 15 ani. Minora care se c`s`tore[te dob\nde[te capacitatea deplin` de exerci]iu, care se men]ine chiar dac` se desface c`s`toria prin divor] ori \nceteaz` prin decesul so]ului. Deci b`rbatul care nu a \mplinit 18 ani [i femeia nec`s`torit` p\n` la \mplinirea v\rstei de 18 ani, precum [i minora p\n` la data \ncheierii c`s`toriei, nu au capacitate deplin` de exerci]iu [i pot fi adopta]i dac` \ndeplinesc [i celelalte condi]ii pentru adop]ie. Excep]ia prive[te persoana care a dob\ndit capacitatea deplin` de exerci]iu [i poate fi adoptat` numai de c`tre persoan sau familia care a crescut-o. Ea se justific` prin rela]iile ce s-au creat \ntre persoanele respective \n timpul minorit`]ii, dar nu trebuie confundat` cre[terea unei persoane cu \ntre]inerea acesteia. Cre[terea unei persoane presupune o preocupare permanent` pentru ocrotirea intereselor acesteia [i prezint` importan]` \n stabilirea unor leg`turi afective \ntre cel ce a crescut [i cel ce l-a crescut [i creaz` premisele necesare pentru a se putea p`[i la adop]ie. Astfel, a cre[te o persoan` \nseamn` mai mult dec\t a acorda \ntre]inere acesteia. No]iunea de a cre[te copilul trebuie \n]eleas` \n sensul art. 101 Codul familiei, fiind

Dfam97 complex`, incluz\nd \ntre]inerea, dar trebuind s` fie mai mult dec\t aceasta. Deci prin no]iunea de cre[tere trebuie s` se \n]eleag` nu numai acordarea \ntre]inerii pe timpul minorit`]ii, ci [i existen]a unor raporturi \ntre adoptator [i adoptat asem`n`toare celor existente \ntre p`rinte [i copil. Cre[terea \n timpul minorit`]ii de c`tre cel ce vrea s` adopte trebuie s` fie pe o durat` de timp suficient de lung` [i cu caracter de continuitate, care s` exclud` ideea unei \ngrijiri ocazionale. |n practic` s-a decis c` persoana major` poate fi adoptat` cu condi]ia s` fi fost crescut` pe timpul minorit`]ii de c`tre adoptatori, iar durata de timp suficient de lung` [i cu caracter de continuitate, s` exclud` urm`rirea altui scop dec\t cel al adop]iei. |n aceast` situa]ie se pot afla: copiii lua]i spre cre[tere f`r` \ntocmirea formelor cerute pentru adop]ie; copiii \ncredin]a]i unor rude sau altor persoane, de c`tre instan]a judec`toreasc`, fie \n cazul divor]ului, fie de c`tre Comisia pentru protec]ia copilului, \n cazul \n care dezvoltarea sau s`n`tatea copilului este primejduit` \n casa p`rinteasc`; copiii crescu]i de c`tre tutore. |ntr-o situa]ie similar` se g`se[te copilul so]iei adoptatorului sau al so]ului adoptatoarei, cresc\nd vreme \ndelungat`, apoi adoptat dup` decesul mamei sau al tat`lui s`u, care devine astfel dup` caz, adoptator sau adoptatoare. 2) Cerin]e pentru adoptator A. Persoana sau familia care adopt` s` aib` capacitate deplin` de exerci]iu Aceast` condi]ie mai rezult`, pe de o parte, din prevederea care cere un consim]`m\nt, ce se exprim` de cel cu capacitate deplin` de exerci]iu, pentru a fi valabil, [i pe de alt` parte, din prevederea potrivit c`reia la desfacerea adop]iei p`rin]ii fire[ti redob\ndesc drepturile [i \ndatoririle p`rinte[ti care s-au exercitat de persoana sau familia adoptatoare, ceea ce presupune existen]a capacit`]ii depline de exerci]iu, pentru c` drepturile [i \ndatoririle p`rinte[ti au trecut de la p`rintele firesc la p`rintele adoptator. Persoana cu capacitate deplin` de exerci]iu poate adopta f`r` deosebire de sex, na]ionalitate, ras` sau religie; \mprejurarea c` aceasta are un copil nu constituie un impediment la \ncheierea adop]iei, dup` cum persoana poate adopta fie c` este sau nu c`s`torit`. V\rsta minim` a adoptatorului este nelimitat` [i nu poate conduce la refuzul \ncuviin]`rii adop]iei dec\t \n condi]iile excep]ionale c\nd nu se poate realiza scopul adop]iei. Condi]ia legii este ca adoptatorul s` aib` capacitatea deplin` de exerci]iu este impus` de scopul adop]iei, de necesitatea ca adoptatul s` g`seasc` la adoptator o situa]ie material` care s`-i asigure cele necesare traiului [i un climat afectiv [i spiritual propice pentru cre[terea, educarea, \nv`]area [i preg`tirea sa profesional`, adic` un ansamblu de cerin]e pe care numai persoanele mature le pot satisface. Aceast` condi]ie este par]ial cuprins` [i \n condi]ia diferen]ei de v\rst` \ntre adoptator [i adoptat, c\t [i \n condi]ia ca adoptatorul s` \ndeplineasc` cerin]ele prev`zute de lege pentru a fi tutore. Condi]ia ca adoptatorul s` fie major este diferen]iat` de condi]ia diferen]ei de v\rst` prin aceea c` nu este suficient ca doptatorul s` fie major, el trebuind s` aib` [i capacitatea deplin` de exerci]iu pentru a-[i putea \ndeplini \ndatoririle [i exercita drepturile \n calitate de

Dfam98 adoptator. Cum prin adop]ie ocrotirea p`rinteasc` trece de la p`rin]ii fire[ti ai adoptatului la adoptator, \nseamn` c` adoptatorul trebuie s`-l reprezinte pe minor \n actele juridice civile p\n` c\nd acesta \mpline[te 14 ani, iar dup` aceast` v\rst` s`-i \ncuviin]eze \n prealabil actele juridice pe care adoptatul poate s` le \ncheie singur, ceea ce adoptatorul nu o poate face dec\t dac` el \nsu[i are exerci]iul deplin al capcit`]ii sale civile. B. Diferen]a de v\rst` \ntre adoptator [i adoptat s` fie de cel pu]in 18 ani Aceast` condi]i se justific` prin faptul c` \ntre adoptator [i adoptat trebuie s` existe o diferen]` de v\rst` asem`n`toare cu aceea care, de obicei, exist` \ntre p`rintele firesc [i copilul s`u. Pentru motive temeinice, instan]a judec`toreasc` poate \ncuviin]a adop]ia chiar dac` diferen]a de v\rst` este mai mic` \n situa]ia \n care o femeie c`s`torit` cu v\rsta sub 18 ani ar vrea s` adopte \mpreun` cu so]ul ei un copil. Motivul care satisface cerin]a de a fi temeinic ar putea reprezenta faptul c` o persoan` a fost crescut` de c`tre o alt` persoan`. Deci nu se cere ca adoptatorul s` aib` o anumit` v\rst`, ci numai ca \ntre adoptator [i adoptat s` existe diferen]a de v\rst` men]ionat`. Adoptatorul trebuie s` poat` asigura adoptatului o dezvoltare fizic` [i spiritual` normal`. Cum ocrotirea p`rinteasc` trece prin adop]ie de la p`rin]ii fire[ti la adoptator, \nseamn` c` acesta trebuie s`-l ocroteasc` pe copil ca [i p`rintele firesc [i s` \ngrijeasc` de s`n`tatea [i dezvoltarea sa fizic`, de educarea, \nv`]`tura [i preg`tirea profesional`, potrivit cu \nsu[irile lui, spre a-l face folositor societ`]ii. Instan]a judec`toreasc` trebuie s` constate prin mijloacele pe care le are la \ndem\n`, neput\nd \ncuviin]a adop]ia dec\t dac` aceast` cerin]` a legii a fost \ndeplinit`. Legea nu prevede p\n` unde se poate merge cu excep]ia diferen]ei de v\rst`, dar nu se va putea \ncuviin]a adop]ia \n cazul persoanelor de aceea[i v\rst` sau cu v\rste foarte apropiate. O diferen]` de v\rst` prea mic` \ntre adoptator [i adoptat poate constitui temei pentru ne\ncuviin]area adop]iei; instan]a va precia de la caz la caz atestatul Comisiei pentru protec]ia copilului, avizul favorabil al Comisiei, \ncuviin]area copilului \n vederea adop]iei, persoanei sau familie care dore[te s`-l adopte, condi]ii speciale pentru str`ini [i alte condi]ii. C. Adop]ia s` fie \n interesul superior al adoptatului Instan]a judec`toreasc` poate \ncuviin]a adop]ia numai dac` este \n interesul superior al adoptatului. |n acest scop, se va verifica \ndeplinirea tuturor cerin]elor legale pentru \ncheierea adop]iei, inclusiv a termenelor [i procedurilor prev`zute de lege, [i se va recurge la ancheta social` pentru a verifica scopurile reale care se urm`resc prin adop]ia ce se solicit` a fi \ncuviin]at`. Instan]a va solicita raportul referitor la ancheta psiho-social` a copilului, care se prezint` de c`tre Comisia pentru protec]ia copilului ce a avizat favorabil adop]ia copilului [i cuprinde date privind personalitatea, starea fizic` [i mental` a copilului, antecedentele acestuia, condi]iile \n care a fost crescut [i \n care a tr`it, orice alte date referitoare la cre[terea [i educarea copilului, precum [i opinia copilului cu privire la adop]ia propus`, ceea ce presupune o anumit` v\rst` a acestuia. |n practica judiciar` s-a decis c` instan]a trebuie s` verifice dac` adop]ia se face \n interesul adoptatului. |n toate cazurile interesul superior al copilului trebuie \n]eles \n sensul c` adoptatorul s` prezinte condi]iile materiale [i garan]iile morale necesare asigur`rii cre[terii armonioase a copilului. Deci trebuie avute \n vedere satisfacerea

Dfam99 intereselor patrimoniale ale acestuia, \nc\t el trebuie s` g`seasc` \n familia adoptatorului o atmosfer` de familie prielnic` dezvolt`rii sale fizice [i morale. Interesul adoptatului trebuie s` existe \n momentul \ncheierii adop]iei, \n timpul existen]ei acesteia [i la data desfacerii ei. Adop]ia nu se poate \ncheia f`r` \ncredin]area prealabil` a copilului, \n afar` de cazul c\nd nu a fost posibil` asemenea \ncredin]are [i \n urm`toarele cazuri: persoana sau familia care dore[te s` adopte a crescut copilul ce urmeaz` a fi adoptat; un so] adopt` copilul celuilalt so]; adoptatorii s\nt rude p\n` la gradul IV inclusiv cu unul din p`rin]ii copilului. |n toate cele trei cazuri se poate face adop]ia copiilor care nu s\nt \n eviden]a Comitetului Rom#n pentru Adop]ii, spre deosebire de regula general` dup` care este interzis` adop]ia copiilor care nu se afl` \n eviden]a acestui comitet. |ncuviin]area adop]iei r`m\ne de competen]a instan]ei. Dovada care s` confirme \ncredin]area copilului \n vederea adop]iei se face cu o copie conform` cu originalul de pe hot`r\rea de \ncredin]are. |n situa]ia \ncredin]`rii \n vederea adop]iei [i \n situa]iile de excep]ie c\nd adop]ia se poate \ncuviin]a f`r` \ncredin]area copilului, cererea pentru \ncuviin]area adop]iei va fi \nso]it` de confirmarea Comitetului Rom#n pentru Adop]ii, din care s` rezulte c` procedurile [i termenele prev`zute au fost respectate ([i excep]ia de la regul` c` adop]ia este precedat` de \ncredin]area prealabil` \n vederea adop]iei). |ncredin]area copilului \n vederea adop]iei vizeaz` urm`toarele aspecte: \ncredin]area copilului se poate face persoanei sau familiei care beneficiaz` de atestatul din care s` rezulte condi]iile materiale [i garan]iile morale necesare asigur`rii dezvolt`rii armonioase a copilului; \ncredin]area se poate face numai unei persoane sau familii cu cet`]enie rom#n` sau care nu are cet`]enie rom#n`, dar care are re[edin]a \n Romnia de cel pu]in 6 luni; \ncredin]area copilului pentru adop]ie dureaz` minim 3 luni, \n care sens Comisia pentru protec]ia copilului stabile[te, odat` cu \ncredin]area copilului \n vederea adop]iei, durata \ncredin]`rii. |ncredin]area este o condi]ie pentru \ncheirea acesteia, [i nu o simpl` facultate pentru Comisie, care s` fie folosit` \n unele cazuri, iar \n alte nu. Argumente: Comisia pentru protec]ia copilului hot`r`[te asupra eliber`rii avizului favorabil adop]iei la sf\r[itul perioadei de \ncredin]are a copilului, iar eliberarea avizului prelunge[te de drept perioada \ncredin]`rii copilului; \n lipsa \ncredin]`rii nu ar fi posibil nici unul din efectele men]ionate de lege; Comitetul Rom#n pentru Adop]ii este obligat s` comunice tuturor comisiilor pentru protec]ia copilului datele de identitate [i toate informa]iile pertinente referitoare la copii, care au fost communicate comitetului de c`tre fiecare comisie \n leg`tur` cu copiii a c`ror adop]ie s\nt competente s` o realizeze. Datele [i informa]iile se comunic` de fiecare comisie privind copiii din circumscrip]ia respectiv`, c`tre comitet, iar acesta le face cunoscute tuturor comisiilor care, pe baza datelor [i informa]iilor primite, transmit cererile persoanelor sau familiilor atestate

Dfam100 corespunz`tor [i care doresc s` le fie \ncredin]a]i acei copii \n vederea adop]iei. Dac` comisia de la domiciliul copilului nu a comunicat hot`r\rea de \ncredin]are a acestuia unei persoane sau familii, comitetul va repartiza sarcina \ncredin]`rii copilului comisiei care a transmis cele mai multe cereri \n acest sens. C\nd nu exist` cereri privind \ncredin]area sau dac` cererea de \ncredin]are nu a fost aprobat`, comitetul va repartiza sarcina identific`rii unei persoane sau familii potrivite pentru copil unui serviciu public specializat pentru protec]ia copilului sau unui organism rom#n privat autorizat. |n termenul stabilit de comitet, serviciul public specializat sau organismul autorizat va prezenta acestuia propunerea privind \ncuviin]area adop]iei copilului, acord\nd prioritate personelor sau familiilor cu cet`]enie rom#n`. propunerile vor fi \nso]ite de anumite acte, \ntre care avizul favorabil al comisiei. D. Atestatul Comisiei pentru protec]ia copilului Acest atestat se refer` la \ndeplinirea condi]iilor materiale [i morale, de c`tre persoana sau familia ce dore[te s` adopte, necesare asigur`rii dezvolt`rii armonioase a copilului (atestatul trebuie s` constate c` persoana sau familia este apt` s` adopte). Atestatul se elibereaz` la cererea persoanei sau familiei interesate, \n termen de 90 zile de la depunerea cererii, pe baza rapoartelor [i a propunerilor serviciului public specializat pentru protec]ia copilului din jude] sau ale unui organism privat autorizat. El nu se confund` cu avizul favorabil al Comisiei pentru protec]ia copilului; \ntocmai ca [i acesta, intervine la momente deosebite [i produce efecte specifice. Atestatul se elibereaz` la cerere, \n 90 zile, pe baza avizului favorabil al Comisiei [i a consim]`m\ntului persoanei sau familiei ce dore[te s` adopte [i a consim]`m\ntului p`rin]ilor celui ce urmeaz` a fi adoptat, exprimate \n condi]iile legii. Comisia poate \ncredin]a copilul \n vederea adop]iei persoanei sau familiei care a primit atestatul. Cererea persoanei sau familiei se transmite Comitetului Rom#n pentru Adop]ii, dup` eliberarea atestatului. Avizul Comisiei se elibereaz` dup` terminarea perioadei de \ncredin]are, stabilit` de Comitet odat` cu \ncredin]area copilului; avizul are ca efect prelungirea de drept a perioadei de \ncredin]are p\n` la \ncuviiin]area sau respingerea cererii de c`tre instan]a de judecat`. At\t atesatatul, c\t [i avizul eliberat de Comitet, s\nt condi]ii pentru \ncheierea adop]iei. E. Avizul favorabil al Comisiei pentru protec]ia copilului de la domiciliul acestuia De[i s\nt eliberate de acela[i organ, avizul nu se confund` cu atestatul. La sf\r[itul perioadei de \ncredin]are a copilului \n vederea adop]iei, Comisia hot`r`[te asupra eliber`rii avizului favorabil, iar eliberarea avizului prelunge[te de drept perioada de \ncredin]are p\n` la solu]ionarea cererii de c`tre instan]`. Eliberarea avizului favorabil este ulterioar` hot`r\rii de eliberare, dar efectul juridic \l produce eliberarea vizului care, practic, \nseamn` comunicarea lui c`tre cel interesat. F. |ncredin]area copilului \n vederea adop]iei persoanei sau familiei care dore[te s`-l adopte Adop]ia copilului este precedat` de \ncredin]area acestuia persoanei sau familiei ce dore[te s`-l adopte. |n cazul \n care exist` atestatul [i consim]`m\ntul p`rin]ilor fire[ti ai copilului [i al persoanei sau familiei care dore[te s` adopte copilul, Comisia poate \ncredin]a

Dfam101 copilul \n vederea adop]iei; nu este vorba de o facultate sau posibilitate pe care o are Comisia, ci de o atribu]ie sau competen]` a sa care premerge adop]ia, fiind o condi]ie pentru adop]ia unui copil, constituind mijlocul ce permite organului competent s` verifice [i s` aprecieze raporturile ce se vor stabili \ntre adoptator [i viitorul adoptat [i dac` se poate acorda avizul favorabil pentru adop]ie [i \ncuviin]area ei de c`tre instan]`. |n perioada \ncredin]`rii, persoana sau familia c`reia i s-a \ncredin]at copilul se afl` sub supravegherea serviciului specializat pentru protec]ia copilului din subordinea Comisiei; acest serviciu public sau organism privat autorizat trebuie s` prezinte comisiei rapoarte bilunare referitoare la evolu]ia copilului [i a rela]iilor dintre acesta [i persoana sau familia c`reia i-a fost \ncredin]at. La sf\r[itul perioadei de \ncredin]are, comisia hot`r`[tre asupra eliber`rii avizului favorabil adop]iei, apoi elibereaz` avizul favorabil, care prelunge[te de drept \ncredin]area p\n` la solu]ionarea cererii de c`tre instan]`. Dac`, \n termen de 30 zile de la data \nscrisului autentic prin care consim]`m\ntul p`rin]ilor a fost exprimat (care \ntre timp poate fi revocat), o rud` a copilului p\n` la gradul IV inclusiv cere ca minorul s`-i fie \ncredin]at \n vederea adop]iei, comisia va lua \n considerare la expirarea acestui termen, c\nd consim]`m\ntul devine irevocabil cu prioritate posibilitatea \ncredin]`rii copilului acelei rude. |n acest caz, termenul \n care se elibereaz` atestatul este de 30 zile de la data cererii, pe baza rapoartelor [i a propunerilor serviciului public specializat sau organului privat autorizat. C\nd cererea apar]ine unei persoane sau familii cu cet`]enie rom#n` [i unei persoane sau familii cu cet`]enie str`in`, posibilitatea \ncredin]`rii copilului persoanei sau familiei cu cet`]enie rom#n` va fi luat` \n considerare cu prioritate de c`tre comisie. Opinia exprimat` de copilul cu discern`m\nt va fi determinant` \n luarea hot`r\rii, iar serviciul public specializat va prezenta Comitetului Rom#n pentru Adop]ii propunerea privind \ncuviin]area adop]iei copilului, acord\nd prioritate persoanelor sau familiilor cu cet`]enie rom#n` (prioritate at\t pentru \ncredin]area copilului, c\t [i pentru propunerea \ncuviin]`rii adop]iei). G. Copiii care se afl` \n eviden]a Comitetului Rom#n pentru Adop]ii se pot adopta Ca excep]ie, se pot adopta [i copiii care nu s\nt \n eviden]a CRA \n urm`toarele cazuri: un so] adopt` copilul celuilalt so]; adoptatorii s\nt rude p\n` la gradul IV inclusiv cu unul din p`rin]ii copilului [i trebuie subliniat` diferen]a dintre acest text [i art. 9 al. 7 din O.U.G.nr. 25/1997, care se refer` la prioritatea rudelor p\n` la gradul IV inclusiv cu copilul (nu cu unul din p`rin]ii lui) la \ncredin]area copilului \n vederea adop]iei (rudenia poate fi de grad diferit \n cele dou` situa]ii); persoana care a dob\ndit capacitate deplin` de exerci]iu se adopt` de persoana sau familia care a crescut-o. Situa]iile \n care se pot adopta copiii care nu s\nt \n eviden]a CRA s\nt cazuri \n care se poate face adop]ia unui copil f`r` s` fi fost \n prealabil \ncredin]at persoanei sau familiei care \l adopt`. Nu se cere condi]ia \ncredin]`rii nici \n cazurile \n care aceasta nu ar fi fost posibil`, dar asemenea copil poate fi \ncredin]at numai dac` se afl` \n eviden]a CRA.

Dfam102 H. Consim]`m\ntul la adop]ie |ncheierea adop]iei necesit` manifestarea de voin]` a anumitor persoane, [i anume: (i) Consim]`m\ntul celui care adopt` Conform O.U.G.nr. 25/1997, este posibil` adop]ia de c`tre o persoan` sau de doi so]i (familie). Persoana cre adopt` poate fi c`s`torit` sau nu; \n ultimul caz poate fi un so] care adopt` copilul celuilalt so] rezultat dintr-o c`s`torie precedent` sau din afara c`s`toriei. Consim]`m\ntul trebuie s` provin` de la o persoan` cu capacitate deplin` de exerci]iu [i s` nu fie viciat. Nu pot exprima consim]`m\ntul \n vederea adop]iei minorul nec`s`torit [i cel pus sub interdic]ie. Alienatul [i debilul mintal care au fost pu[i sub interdic]ie nu pot consim]i la adop]ie \n perioadele de luciditate pasager` deoarece o asemenea adop]ie nu este \n interesul adoptatului. Nu pot adopta dec\t persoanele [i familiile care prezint` condi]iile materiale [i garan]iile morale necesare asigur`rii dezvolt`rii armonioase a copilului, [i care s\nt apte pentru acest scop. Alienatul sau debilul mintal nepu[i sub interdic]ie nu prezint` aceste garan]ii, nu au aptitudinea de a exprima un consim]`m\nt valabil, deci nu pot consim]i \n calitate de adoptator. (ii) Consim]`m\ntul so]ului celui care adopt` Dac` cel care vrea s` adopte este c`s`torit, se cere pentru \ncheierea adop]iei consim]`m\ntul celuilalt so], cerin]` justificat` pe considera]ia c` adop]ia nu trebuie s` creeze rela]ii incompatibile cu o via]` normal` de familie. Cel ce urmeaz` a fi adoptat va locui la domiciliul celui care adopt`, unde trebuie s` g`seasc` o atmoesfer` de familie favorabil` dezvolt`rii fizice [i intelectuale, iar aceasta nu poate fi creat` dac` unul din so]i se opune la adop]ie. Consim]`m\ntul so]ului celui care adopt` nu poate fi \nlocuit cu autoriza]ia autorit`]ii tutelare sau instan]ei judec`tore[ti ori a altui organ. Nu se cere consim]`m\ntul so]ului \n cazul \n care acesta este \n imposiblitatea de a-[i manifesta voin]a (pus sub interdic]ie; dec`zut din drepturile p`rinte[ti; alte \mprejur`ri care pun \n imposibilitate absolut` pe so] s`-[i manifeste voin]a, de exemplu so]ul disp`rut, chiar dac` nu exist` o hot`r\re judec`toreasc` \n acest sens); se exclud cazurile de imposibilitate temporar`. So]ul celui care dore[te s` adopte nu devine, prin manifestarea consim]`m\ntului, adoptator al`turi de cel`lalt so]; este numai o condi]ie de fond pentru ca cel`lalt so] s` poat` adopta situa]ie diferit` de cazul \n care ambii so]i devin adoptatori, c\nd ei trebuie s`-[i manifeste dorin]a \n acest sens, iar consim]`m\ntul se exprim` de fiecare \n form` autentic`. (iii) Consim]`m\ntul p`rin]ilor fire[ti ai celui adoptat Am\ndoi p`rin]ii fire[ti trebuie s` consimt` la adop]ia copilului care nu a dob\ndit capacitate deplin` de exerci]iu. Acest consim]`m\nt se cere chiar dac` p`rin]ii fire[ti s\nt divor]a]i sau cel ce urmeaz` a fi adoptat este \ncredin]at unei ter]e persoane sau unei familii. Adop]ia nu poate avea loc \n cazul \n care unul din p`rin]ii fire[ti consimte, iar cel`lalt nu. Dezacordul nu poate fi solu]ionat de instan]` (nu exist` o dispozi]ie legal` \n acest sens) [i nici de autoritatea tutelar`. |n cazul \n care p`rintele firesc \[i revoc` consim]`m\ntul dup` trecerea termenului de 30 zile, c\nd acesta devine irevocabil, instan]a poate s` aprecieze motivele revoc`rii sau alte \mprejur`ri \n leg`tur`

Dfam103 cu revocarea [i, dac` le consider` \ntemeiate, s` resping` \ncuviin]area adop]iei. (iv) Consim]`m\ntul copilului lipsit de ocrotire p`rinteasc` Copilul se poate afla sub tutel`. Tutorele exercit` drepturile [i \ndatoririle p`rinte[ti, deci el ar urma s` consimt` la adop]ia copilului. O.U.G.nr. 25/1997 nu men]ioneaz` consim]`m\ntul tutorelui ca o condi]ie de fond a adop]iei copilului. Instan]a poate administra orice prob` admis` de lege [i poate cere consim]`m\ntul tutorelui (care poate consim]i la \ncheierea adop]iei sau \mpotriva acesteia), de[i nu este o condi]ie a adop]iei. Copilul poate s` nu fie pus sub tutel`, de[i se g`se[te \n situa]ia de a se institui tutela. Se poate \ncuviin]a adop]ia f`r` a se institui tutela (O.U.G.nr. 25/1997 nu reglementeaz` aceast` situa]ie). (v) Consim]`m\ntul copilului care va fi adoptat Dac` cel ce urmeaz` a fi adoptat a \mplinit v\rsta de 10 ani, se cere pentru adop]ie [i consim]`m\ntul s`u, \n fa]a instan]ei de judecat` sau \ntr-un \nscris anterior sesiz`rii instan]ei de judecat`. (vi) Condi]ii pentru exprimarea consim]`m\ntului la adop]ie Consim]`m\ntul la adop]ie se exprim` \n form` autentic`. Noua lege prevede o anumit` procedur` ce se desf`[oar` \n timp [i implic` un anumit rol al CRA [i Comisiei pentru protec]ia copilului, iar cererea persoanei sau familiei care dore[te s` adopte este transmis` instan]ei de judecat` de c`tre CRA. Exprimarea consim]`m\ntului pentru adop]ie de c`tre cel ce dore[te s` adopte trebuie s` fie \n form` autentic` \nc` \nainte de a fi sesizat` instan]a, iar \n proces familia sau persoana respectiv` poate fi reprezentat` numai de serviciul public specializat pentru protec]ia copilului sau de organismul privat autorizat. Persoana sau familia care adopt` este propus` de Comisia pentru protec]ia copilului. Consim]`m\ntul se exprim` separat de fiecare persoan` chemat` s` consimt` la adop]ie, personal sau prin mandatar cu procur` autentic` [i special`. Consim]`m\ntul p`rin]ilor fire[ti ai celui ce urmeaz` a fi adoptat se exprim` \n form` autentic` [i se poate da numai dup` trecerea unui termen de 45 zile de la na[terea copilului. El se cere [i pentru tat` [i pentru mam` (legea nu face nici o deosebire), fiind revocabil \n termen de 30 zile de la data \nscrisului autentic prin care a fost exprimat, dup` care devine irevocabil. Deci p`rin]ii adoptatului nu pot s`-[i exprime consim]`m\ntul direct \n fa]a instan]ei chemate s` \ncuviin]eze adop]ia. Consim]`m\ntul la adop]ie se poate exprima numai \n form` autentic` \n fa]a notarului public. Declara]ia de adop]ie dat` \n fa]a instan]ei de judecat` competente s` \ncuviin]eze adop]ia nu ar fi \n spiritul O.U.G.nr. 25/1997, care prevede numai consim]`m\ntul copilului care a \mplinit 10 ani. Copilul nu ar putea s`-[i exprime consim]`m\ntul \n fa]a notarului public, \n form` autentic`, el neav\nd capacitatea deplin` de exerci]iu. 3) Alte cerin]e [i acte necesare Consim]`mintele persoanelor men]ionate, exprimate \n forma ar`tat`, nu s\nt suficiente pentru adop]ie, fiind necesar` [i \ndeplinirea celorlalte condi]ii de fond [i de form`. Ele produc totu[i efecte prealabile adop]iei, \n cadrul procedurii ei, cum ar fi eliberarea atestatului care constat` aptitudinea de a adopta sau permit \ncredin]area copilului \n vederea adop]iei.

Dfam104 Alte acte necesare \n cadrul procedurii adop]iei s\nt: certificatul de na[tere al copilului \n copie legalizat`; certificat de na[tere [i, dup` caz, de c`s`torie sau de deces ale p`rin]ilor fire[ti ai minorului, \n copie legalizat`; certificatul medical privind starea de s`n`tate a copilului eliberat de policlinica de domiciliu a acestuia; declara]ia autentificat` de consim]`m\nt la adop]ie dat` de p`rin]ii fire[ti ai copilului; dovada \ncredin]`rii copilului \n vederea adop]iei. Instan]a poate \ncuviin]a adop]ia numai dac` este \n interesul superior al adoptatului; \n acest scop va verifica \ndeplinirea tuturor cerin]elor legale pentru \ncheierea adop]iei, inclusiv a termenelor [i procedurilor prev`zute de lege, [i se va recurge la ancheta social` pentru a verifica pe teren scopurile reale urm`rite prin adop]ia solicitat`. Raportul referitor la ancheta psiho-social` a copilului, cerut de instan]`, este prezentat de Comisia pentru protec]ia copilului care a avizat favorabil adop]ia copilului. Raportul trebuie s` cuprind` date privind personalitatea, starea fizic` [i mental` a copilului, antecedentele acestuia, condi]iile \n care a fost crescut [i a tr`it, orice alte date referitoare la cre[terea [i educarea copilului, precum [i opinia acestuia cu privire la adop]ia propus` (ceea ce presupune o anumit` v\rst` a copilului). P`rin]ii adoptivi au obliga]ia de a informa copilul c` este adoptat de \ndat` ce v\rsta [i gradul de maturitate al acestuia o permit. Acest lucru va fi notificat Comisiei pentru protec]ia copilului. Serviciile publice specializate pentru protec]ia copilului s\nt obligate s` acorde p`rin]ilor adoptivi sprijinul necesar pentru \ndeplinirea corespunz`toare a acestei obliga]ii, re]in\nd c` minorul care a \mplinit v\rsta de 10 ani consimte la adop]ie. Instan]ele au decis c` adop]ia se face \n interesul copilului dac` adoptatorul prezint` condi]iile materiale [i garan]iile morale necesare asigur`rii dezvolt`rii armonioase a copilului. S\nt avute \n vedere satisfacerea intereselor personale, nepatrimoniale [i a celor patrimoniale ale adoptatului, care trebuie s` g`seasc` \n familia doptatorului o atmosfer` de familie prielnic` dezvolt`rii sale fizice [i morale, de la \ncheierea adop]iei [i p\n` la data desfacerii ei. b) Lipsa impedimentelor la \ncheierea adop]iei Adop]ia se poate \ncheia \n absen]a urm`toarelor impedimente: 1) Lipsa imepdimentului rezult\nd din rudenie Adop]ia \ntre fra]i este interzis`; \n caz contrar s-ar crea rela]ii de familie imcompatibile cu raporturile de rudenie dintre fra]i. Nu intereseaz` dac` este vorba de fra]i din c`s`torie sau din afara c`s`toriei, de fra]i buni sau de fra]i numai dup` mam` sau numai dup` tat`; impedimentul este de strict` interpretare. Deci \n celelalte cazuri de rudenie este permis` adop]ia (de exemplu adop]ia nepo]ilor de c`tre unchi). Rudenia adoptatorului p\n` la gradul IV inclusiv cu unul din p`rin]ii copilului sau cu copilul constituie un criteriu de prioritate pentru adop]ia copilului sau pentru \ncredin]area \n vederea adop]iei. Adop]ia \ntre rude este posibil`, chiar de dorit, cu excep]ia fra]ilor (\ntre care este oprit`) [i a celei \ntre p`rintele firesc [i copilul s`u. Ultimul impediment rezult` din art. 77 O.U.G.nr. 25/1997, care prevede c` pentru \ncheierea adop]iei se cere consim]`m\ntul celui care adopt` [i cel al p`rin]ilor celui ce urmeaz` a fi adoptat; rezult` c` adoptatorul este o alt` persoan` dec\t p`rintele firesc al adoptatului.

Dfam105 Practic, problema unui atare impediment se pune \n cazul \n care, ulterior \ncuviin]`rii adop]iei, se stabile[te filia]ia adoptatului fa]` de adoptator, respectiv \n cazul \n care adop]ia a intervenit \ntre fra]i din afara c`s`toriei, mai \nainte ca filia]ia din afara c`s`toriei s` fi fost stabilit`. 2) Lipsa impedimentului rezult\nd din calitatea de so] Adop]ia \ntre so]i este oprit`; calitatea de so] este incompatibil` cu rela]iile dintre p`rin]i [i copii (nu se poate admite ca o persoan` s` fie \n acela[i timp [i p`rinte sau so], [i copil). Adop]ia nu ar putea interveni \ntre doi fo[ti so]i deoarece ace[tia av\nd capacitate deplin` de exerci]iu ar fi \nsemnat ca unul s`-l fi crescut pe cel`lalt \n timpul minorit`]ii sale. Doi fo[ti so]i nu pot fi adopta]i de aceea[i persoan`; ar fi \nsemnat s` fi fost crescu]i \n timpul minorit`]ii de c`tre cel ce vrea s`-i adopte, iar situa]ia ce s-ar crea prin adop]ie ar fi incompatibil` cu finalitatea adop]iei [i cu familia. 3) Adop]ia a doi so]i de c`tre aceea[i persoan` sau familie este interzis` Incompatibilitatea situa]iei ce s-ar crea prin adop]ie [i a aceleia existente \ntre so]i rezult` din faptul c` ei ar deveni fra]i [i ar fi totodat` so]i. Calitatea de so] este incompatibil` cu aceea de frate, astfel c` un so] nu poate avea aceast` calitate [i pe aceea de adoptator sau adoptat; tot a[a un so] nu poate avea aceast` calitate [i pe cea de frate sau sor`. 4) Lipsa impedimentului rezult\nd dintr-o adop]ie anterioar` Este oprit` adoptarea unui copil de c`tre mai multe persoane. Ra]iunea acestei prohibi]ii se g`se[te \n finalitatea adop]iei. Ca efect al acesteia, drepturile [i \ndatoririle p`rinte[ti trec asupra adoptatorului. |ntre acesta [i adoptat se creaz` rela]ii asem`n`toare acelora dintre p`rin]i [i copii. Dac` s-ar admite adop]ia unui copil de c`tre mai multe persoane, ar \nsemna s` se creeze situa]ii \n care rela]iile dintre adoptator [i adoptat s` nu fie asem`n`toare acelora dintre p`rin]i [i copii. Ar \nsemna ca mai multe persoane s` exercite drepturile [i \ndatoririle p`rinte[ti asupra aceluia[i copil, ceea ce ar fi \n detrimentul lui. Legea permite [i este chiar de dorit ca adop]ia s` se fac` de c`tre so] [i so]ie (fie deodat`, fie succesiv). Impedimentul de mai sus trebuie \n]eles \n sensul c` mai multe persoane nu pot adoptat acela[i copil (cu excep]ia so]ilor), fie deodat`, fie succesiv, c\t` vreme adop]ia precedent` nu a fost desf`cut`. Adop]iile succesive ale aceluia[i copil s\nt permise dac` adop]ia are loc dup` ce precedenta a fost desf`cut`. La noua adop]ie nu consimte adoptatorul precedent, ci, dup` caz, p`rin]ii fire[ti ai copilului (care au redob\ndit exerci]iul drepturilor [i \ndatoririlor p`rinte[ti la desfacerea adop]iei precedente, dac` instan]a nu a decis s` ia o alt` m`sur` de protec]ie a copilului). Impedimentul rezult\nd din adop]ie exist` [i \n cazul \n care adoptatorul a decedat deoarece, prin decesul acestuia, adop]ia nu s-a desf`cut; o nou` adop]ie ar putea avea loc numai dup` desfacerea adop]iei anterioare. c) Aspecte procedurale Cererea persoanei sau familiei care dore[te s` adopte un copil aflat \n eviden]a CRA este transmis` instan]ei judec`tore[ti competente prin intermediul serviciului public specializat pentru protec]ia copilului

Dfam106 sau al organismului privat autorizat. Pot fi adopta]i [i copii care nu s\nt \n eviden]a CRA, \n cazurile prev`zute de art. 13 O.U.G.nr. 25/1997 (cererile pentru adop]ia copiilor care nu s\nt \n eviden]a CRA s\nt supuse aceleia[i proceduri). Cererea de adop]ie trebuie \nso]it` de actele prev`zute de art. 11 al. 3, art. 12 al. 5 O.U.G.nr. 25/1997 (datele de identitate [i toate informa]iile pertinente referitoare la copil [i propunerea serviciului public specializat sau organismului privat autorizat pentru \ncuviin]area adop]iei). Cererea persoanei sau familiei cu domiciliul sau re[edin]a \n Romnia trebuie \nso]it` de atestatul privind aptitudinea de a adopta; dac` s-a dispus \ncredin]area copilului \n vederea adop]iei, se va anexa o copie certificat` conform` cu originalul de pe hot`r\rea de \ncredin]are, m`sur` dispus` de Comisia pentru protec]ia copilului. |n toate cazurile, cererea de adop]ie trebuie \nso]it` de confirmarea CRA din care s` rezulte c` s-au respectat procedurile [i termenele prev`zute de art. 1113 O.U.G.nr. 25/1997. Ac]iunile [i cererile privind \ncuviin]area adop]iei s\nt scutite de taxa de timbru [i se solu]ioneaz` \n camera de Consiliu, \n complet constituit din doi judec`tori desemna]i de ministrul justi]iei. Judecarea cererii pentru \ncuviin]area adop]iei se face cu citarea: Comisiei pentru protec]ia copilului care a avizat favorabil adop]ia [i care, dup` caz, reprezint` sau asist` pe copil; persoanei sau familiei care dore[te s` adopte (care poate fi reprezentat` numai de serviciul public pentru protec]ia copilului sau de organismul privat autorizat); CRA; procurorului. Instan]a poate admite orice prob` admis` de lege. Consim]`m\ntul copilului care a \mplinit v\rsta de 10 ani va fi cerut \n instan]`, care va cere raportul referitor la ancheta psihosocial` a copilului. Acesta se prezint` de Comisia pentru protec]ia copilului care a avizat favorabil adop]ia copilului. Raportul cuprinde: date privind personalitatea copilului, starea fizic` [i mental` a acestuia; antecedentele copilului; condi]iile \n care a fost crescut [i a tr`it, orice date referitoare la cre[terea [i educarea copilului; opinia copilului cu privire la adop]ia propus`. Se poate solicita un raport referitor la ancheta social` privind persoana sau familia care dore[te s` adopte; ancheta ar viza: personalitatea, starea s`n`t`]ii [i situa]ia economic` a adoptatorului, via]a sa familial`, condi]iile de locuit, aptitudinea sa de educare a copilului; motivele pentru care dore[te s` adopte copilul; \n cazul \n care numai unul dintre so]i dore[te s` adopte copilul, motivele pentru care cel`lalt so] nu se asociaz` la cerere; potrivirea reciproc` \ntre copil [i adoptator; durata perioadei \n care copilul i-a fost \ncredin]at; religia adoptatorului [i a copilului (dac` este cazul). Comisia pentru protec]ia copilului de la domiciliul persoanei sau familiei care dore[te s` adopte elibereaz` atestatul care constat` aptitudinea sa de a adopta. Efectuarea anchetei sociale este obligatorie \n cererile referitoare la adop]ie. Normele dreptului procesual comun se aplic`, \n m`sura \n care s\nt compatibile cu reglementarea O.U.G.nr. 25/1997.

Dfam107 Hot`r\rile date \n cauzele av\nd ca obiect \ncuviin]area adop]iei nu s\nt supuse apelului, ci doar recursului, dup` care devin irevocabile. Ele pot fi supuse [i celorlalte c`i de atac, \n m`sura \n care nu exist` incompatibilitate cu reglementarea special` \n materie de adop]ie. d) Condi]ii de form` la \ncheierea adop]iei Aceste cerin]e s\nt prev`zute de lege pentru asigurarea \ndeplinirii condi]iilor de fond [i a lipsei impedimentelor la dop]ie. Condi]iile de form` se refer` la actele juridice ale p`r]ilor exprimate \n forma prev`zute de lege [i la procedura adop]iei. 1) Forma actelor juridice ale p`r]ilor Adop]ia necesit` \n primul r\nd consim]`m\ntul anumitor persoane prev`zute de lege. Actul juridic principal, substan]ial, care formeaz` fundamentul adop]iei, \n interesul superior al adoptatului, este consim]`m\ntul celui care dore[te s` adopte, dar care nu este suficient pentru adop]ie. Consim]`m\ntul persoanei sau familiei care dore[te s` adopte se d` \n forma unei declara]ii autentificate de consim]`m\nt la adop]ie. Consim]`m\ntul se exprim` \n vederea adop]iei [i trebuie s` mai cuprind` declara]ia c` s-a luat la cuno[tin]` de starea de s`n`tate a copilului, potrivit certificatului medical al acestuia, eliberat de policlinica de la domiciliul copilului. Prin expresia declara]ia autentificat` se \n]elege c` autentificarea se face de c`tre notarul public. |n situa]ia persoanelor sau familiilor care au domiciliul pe teritoriul altui stat s\nt necesare anumite acte: actul eliberat de autorit`]ile str`ine competente prev`zute de art. 11 al. 2 O.U.G.nr. 25/1997 din care s` rezulte c` exist` garan]ii pentru ca minorul s` intre [i s` locuiasc` \n statul str`in respectiv \n cazul \ncuviin]`rii adop]iei, c\t [i urm`rirea evolu]iei lui dup` adop]ie; un act eliberat de autorit`]ile str`ine men]ionate din care s` rezulte c` persoana sau familia \n cauz` este apt` s` adopte, \n conformitate cu prevederile legii lor na]ionale; raportul asupra anchetei psiho-sociale, efectuat` de autorit`]ile str`ine competente sau de organisme private autorizate de c`tre acestea la domiciliul persoanei sau familiei \n cauz`, \n care s` se arate opinia acestora cu privire la adop]ie; certificatele de na[tere [i de c`s`torie ale persoanei sau familiei \n cauz`, \n copie legalizat`; certificatele privind starea de s`n`tate [i antecedentele penale ale persoanei sau ale familiei respective; declara]ia autentificat` privind consim]`m\ntul, dat` de persoana sau familia care dore[te s` adopte, \n care s` se arate c` s-a luat la cuno[tin]` de starea de s`n`tate a copilului; atestatul care s` constate aptitudinea de a adopta, exist\nd garan]iile materiale [i morale necesare asigur`rii [i dezvolt`rii armonioase a copilului; actul din care s` rezulte gradul de rudenie \ntre cel care dore[te s` adopte [i cel ce urmeaz` s` fie adoptat; certificatul de deces sau hot`r\rea judec`toreasc` din care s` rezulte c` unul din p`rin]ii celui ce urmeaz` a fi adoptat a decedat; hot`r\rea judec`toreasc` din care s` rezulte c` unul din p`rin]ii celui ce urmeaz` a fi adoptat se g`se[te \ntr-una din situa]iile \n care consim]`m\ntul nu este necesar pentru adop]ie; dac` este cazul, declara]ia de adop]ie privind consim]`m\ntul so]ului celui care dore[te s` adopte; alte acte din care s` rezulte \ndeplinirea unor cerin]e legale.

Dfam108 Actele men]ionate mai sus trebuie \nso]ite de traducerea autentificat` \n limba rom#n`. 2) Procedura adop]iei Distingem dou` faze \n procedura adop]iei \n fa]a organelor administra]iei publice [i a instan]ei de judecat` motiv pentru care ele s\nt denumite faza subsidiar` \n primul caz [i faza judec`toreasc` \n cel de-al doilea. A. Faza administrativ` [i cadrul institu]ional creat pentru realizarea ei |ncheierea adop]iei presupune interven]ia unor organe ale administra]iei publice care au anumite atribu]ii \n scopul de a asigura realizarea interesului superior al copilului adoptat. Rolul acestor organe a crescut potrivit reglement`rii date prin O.U.G.nr. 25/1997, \n raport cu reglementarea antrerioar`. (i) Serviciul public specializat pentru protec]ia copilului Organizrea [i func]ionarea acestui organ este reglementat` prin O.U.G. nr. 26/1997 privind protec]ia copilului aflat \n dificultate. Serviciul public specializat pentru protec]ia copilului se \nfiin]eaz` prin hot`r\rea consiliului jude]ean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucure[ti, [i func]ioneaz` ca institu]ie public` de interes jude]ean, respectiv local, cu personalitate juridic`. Serviciul public specializat pentru protec]ia copilului aflat \n dificultate propune Comisiei pentru protec]ia copilului m`surile de protec]ie a copilului [i aplicarea lor. Acest serviciu public se afl` \n subordinea consiliului jude]ean, iar activitatea lui este coordonat` de secretarul consiliului jude]ean. Serviciile publice de specialitate din subordinea consiliilor locale desf`[oar` activit`]i \n domeniul autorit`]ii tutelare [i a protec]iei drepturilor copilului. Acesta sprijin` serviciul public jude]ean specializat pentru protec]ia copilului \n realizarea atribu]iilor ce-i revin. Conform art. 24 O.U.G.nr. 25/1997, au obliga]ia de a informa copilul c` este adoptat, \n care caz serviciul public specializat pentru protec]ia copilului trebuie s` acorde ajutorul necesar adoptatorului. Instan]a are obliga]ia de a verifica dac` adop]ia care urmeaz` a fi \ncuviin]at` este \n interesul copilului, iar practica judiciar` a prev`zut c` aceast` cerin]` legal` trebuie interpretat` \n sensul asigur`rii de c`tre adoptatori a condi]iilor materiale [i garan]iilor morale necesare dezvolt`rii armonioase a adoptatului. Acest interes trebuie urm`rit at\t la momentul \ncuviin]`rii adop]iei, c\t [i pe toat` durata ei. Serviciul public specializat sare urm`toarele atribu]ii: \ntocme[te rapoarte [i face propuneri Comisiei pentru protec]ia copilului din jude] sau sector, de unde rezult` c` persoana sau familia \n cauz` prezint` garan]iile morale necesare asigur`rii dezvolt`rii armonioase a copilului [i condi]iile materiale pentru acela[i scop; \n cazul \ncredin]`rii copilului, ca o condi]ie prealabil` a \ncuviin]`rii adop]iei, serviciile publice specializate s\nt obligate s` prezinte Comisiei care a dispus m`sura \ncredin]`rii copilului rapoarte bilunare referitoare la evolu]ia copilului [i a rela]iilor dintre acesta [i persoana sau familia c`reia i-a fost \ncredin]at; cererile persoanelor sau familiilor cu domiciliul sau re[edin]a \n Romnia, care doresc s` adopte, se transmit CRA, dup` eliberarea atestatului, numai prin intermediul serviciilor publice specializate;

Dfam109 \n cazul \n care nu exist` cereri privind \ncredin]area sau dac` cererea de \ncredin]are nu a fost aprobat`, CRA va determina serviciul public specializat ce va avea sarcina identific`rii unei persoane sau familii potrivite pentru copil; \n termenul stabilit de CRA, serviciul public va prezenta Comitetului propunerea privind \ncuviin]area adop]iei copilului, acord\nd prioritate persoanelor sau familiilor cu cet`]enie rom#n`, proprunerile fiind \nso]ite de actele prev`zute de art. 12 al. 5 O.U.G.nr. 25/1997; cererea persoanei sau familiei care dore[te s` adopte un copil aflat \n eviden]a CRA este transmis` de acest comitet institu]iei judec`tore[ti competente, prin intermediul serviciului public specializat pentru protec]ia copilului; persoana sau familia care dore[te s` adopte un copil este reprezentat` \n instan]` de serviciul public specializat sau de organismul privat autorizat; p`rin]ii adoptivi au obliga]ia de a informa copilul c` este adoptat de \ndat` ce v\rsta [i gradul de maturitate al acestuia o permit; serviciile publice specializate s\nt obligate s` acorde p`rin]ilor adoptivi sprijin pentru \ndeplinirea corespunz`toare a obliga]iilor; alte obliga]ii prev`zute de lege. (ii) Comisia pentru protec]ia copilului |n subordinea consiliului jude]ean, respectiv sectoarelor, se organizeaz` [i func]ioneaz` Comisia pentru protec]ia copilului, ca organ de specialitate a consiliului jude]ean, respectiv sectorului; aceasta coordoneaz` activitatea autorit`]ilor administra]iei publice locale de pe teritoriul jude]ului sau sectorului \n domeniul autorit`]ii tutelare [i al protec]iei drepturilor copilului; organizarea [i func]ionarea ei s\nt reglementate prin O.U.G.nr. 26/1997. Comisia pentru protec]ia copilului are urm`toarele atribu]ii: constat` existen]a condi]iilor materiale [i garan]iilor morale necesare dezvolt`rii armonioase a copilului [i atest` faptul c` persoana sau familia care dore[te s` adopte este apt` s` adopte; la cererea persoanei sau familiei \n cauz`, elibereaz` atestatul care constat` aptitudinea de a adopta, \n termen de 90 zile, respectiv 30 zile de la data cererii; propune persoana sau familia care poate s` adopte; acord` avizul favorabil pentru \ncuviin]area adop]iei copilului; \n cazul existen]ei condi]iilor prev`zute de art. 6, art. 7 al. 1 lit. a [i d, art. 8, pentru ca adop]ia s` poat` fi \ncuviin]at`, \ncredin]eaz` copilul \n vederea adop]iei persoanei sau familiei care beneficiaz` de atestatul pentru aptitidunea de a adopta; \n anumite cazuri, adop]ia poate fi \ncuviin]at` f`r` a se cere \ncredin]area copilului \n vederea adop]iei; \ncredin]area copilului se poate face de c`tre Comisie [i unei persoane sau familii f`r` cet`]enie rom#n`, dar care are re[edin]a \n Romnia de cel pu]in 6 luni, odat` cu \ncredin]area stabilindu-se [i durata acesteia (minim 3 luni); prime[te rapoartele bilunare de la serviciile publice specializate pentru protec]ia copilului referitoare la evolu]ia copilului [i a rela]iilor dintre acesta [i persoana sau familia c`reia i-a fost \ncredin]at; \n cazul \n care o persoan` sau familie cu cet`]enie rom#n` [i o persoan` sau familie cu cet`]enie str`in` cer \ncuviin]area adop]iei aceluia[i copil, se ia \n considerare cu prioritate posibilitatea \ncredin]`rii copilului la persoana sau familia cu cet`]enie rom#n`; opinia exprimat` de copilul cu discern`m\nt va fi determinant` \n luare hot`r\rii;

Dfam110 judecarea cererii pentru \ncuviin]area adop]iei de c`tre instan]` se face cu citarea Comisiei care a avizat favorabil \ncuviin]area adop]iei, iar aceasta reprezint` sau asist` pe copil; prime[te notificarea despre informarea copilului c` este adoptat; informarea este f`cut` de p`rin]ii adoptivi, iar notificarea este \ndeplinit` tot de c`tre p`rin]i adoptivi; poate cere desfacerea adop]iei dac` este \n interesul superior al copilului; alte atribu]ii prev`zute de lege, conform art. 20, 21 O.U.G.nr. 26/1997. (iii) Comitetul Rom#n pentru Adop]ii Este un organism \n subordinea guvernului, \nfiin]at \n scopul supravegherii [i sprijinirii ac]iunilor de protec]ie a drepturilor copilului prin adop]ie [i a realiz`rii cooper`rii interna]ionale \n acest domeniu. CRA este autoritatea central` rom#n` \ns`rcinat` s` duc` la \ndeplinire obliga]iile prev`zute de Conven]ia asupra protec]iei [i cooper`rii \n materia adop]iei interna]ionale (Haga, 1993, ratificat` prin Legea nr. 8/1994). Activitatea CRA este coordonat` de Departamentul pentru Protec]ia Copilului din cadrul aparatului de lucru al guvernului [i colaboreaz` cu autorit`]ile publice rom#ne [i str`ine, cu serviciile publice specializate pentru protec]ia copilului, cu organismele private rom#ne [i str`ine autorizate [i cu organiza]ii interna]ionale, \n orice probleme de interes reciproc \n domeniul adop]iei. CRA are urm`toarele atribu]ii: cererile persoanelor sau familiilor cu re[edin]` \n Romnia care doresc s` adopte se transmit CRA, dup` eliberarea atestatului de c`tre Comisia pentru protec]ia copilului, prin intermediul serviciilor publice specializate sau organismelor private rom#ne autorizate; cererile persoanelor sau familiilor cu domiciliul sau re[edin]a \n str`in`tate [i care doresc s` adopte se transmit CRA numai prin intermediul autorit`]ii centrale care ac]ioneaz` \n acel stat \n domeniul protec]iei copilului [i cooper`rii \n materia adop]iei interna]ionale sau al organismelor private autorizate de c`tre acestea [i de c`tre CRA; \n lipsa unei autorit`]i centrale \n domeniu, cererile se transmit CRA numai prin intermediul autorit`]ii publice din statul respectiv cu atribu]ii \n domeniu; cererile persoanelor sau familiilor cu domiciliul sau re[edin]a pe teritoriul altui stat trebuie \nso]ite de actele prev`zute de art. 11 al. 3 O.U.G.nr. 25/1997; at\t cererile c\t [i actele trebuie \nso]ite de traducerea autentificat` \n limba rom#n`; comisiile pentru protec]ia copilului din fiecare jude], respectiv sector, s\nt obligate s` transmit` CRA datele de identitate [i toate informa]iile pertinente referitoare la copiii a c`ror obliga]ii s\nt competente s` le avizeze; CRA este obligat s` transmit` datele primite men]ionate tuturor comisiilor \n termen de 5 zile de la primire; \n termen de 60 zile de la comunicarea datelor c`tre CRA, comisiile vor transmite cererile persoanelor sau familiilor atestate corespunz`tor [i care doresc s` le fie \ncredin]a]i acei copii \n vederea adop]iei; la expirarea termenului, dac` comisia nu a comunicat hot`r\rea de \ncredin]are, CRA va repartiza sarcina \ncredin]`rii copilului comisiei care a transmis cele mai multe cereri \n acest sens; dac` nu exist` cereri privind \ncredin]area copilului sau dac` cererea nu a fost aprobat`, CRA va repartiza sarcina identific`rii

Dfam111 unei persoane sau familii potrivite pentru copil unui serviciu publice specializat sau unui organism privat rom#n autorizat; stabile[te termenul \n care serviciul public specializat sau organismul privat autorizat va prezenta acestuia propuneri privind \ncuviin]area adop]iei copilului, acord\ndu-se prioritate persoanelor sau familiilor cu cet`]enie rom#n`; ]ine eviden]a copiilor care urmeaz` s` fie adopta]i, cu excep]ia cazurilor \n care se pot adopta copii care nu s\nt \n eviden]a CRA; transmite instan]ei judec`tore[ti, prin intermediul serviciului public specializat, cererea de adop]ie a persoanei sau familiei care dore[te s` adopte un copil aflat \n eviden]a CRA; confirm` \ndeplinirea procedurilor [i termenelor legale \n cazul adop]iilor cerute de persoane sau familii cu domiciliul sau re[edin]a \n str`in`tate, \ndeplinirea m`surilor pentru identificarea unei persoane sau familii pentru \ncredin]area copilului \n vederea adop]iei; confirm` c` acel copil se afl` \n eviden]a CRA; judecarea cererii de adop]ie se face cu citarea CRA; elibereaz` un certificat \n cazul adop]iei copilului de c`tre o persoan` sau familie cu domiciliul sau re[edin]a \n str`in`tate, care atest` c` este conform` cu normele impuse de Conven]ia asupra protec]iei copilului [i cooper`rii \n materia adop]iei interna]ionale (Haga, 1993); cu sprijinul reprezentan]elor diplomatice [i consulare [i pe alte c`i admise de normele interna]ionale, depune diligen]ele necesare pe l\ng` autorit`]ile sau organismele statului al c`rui cet`]ean a adoptat un copil rom#n, pentru ca acesta s` beneficieze de garan]iile [i normele echivalente celor existente \n cazul unei adop]ii na]ionale; are datoria s` urm`reasc` evolu]ia copilului [i a rela]iilor dintre acesta [i p`rin]ii s`i adoptivi cel pu]in 2 ani dup` \ncuviin]area adop]iei, \n care scop prime[te rapoarte periodice din partea serviciilor publice specializate [i organismelor private autorizate; acord` autorizarea organismelor private care ac]ioneaz` \n domeniul protec]iei drepturilor copilului prin adop]ie; autorizarea oric`rui organism privat str`in este posibil` numai dac` acesta este reprezentat de un organism privat rom#n specializat. (iv) Organismele private autorizate S\nt persoane juridice de drept privat, cu scop nelucrativ, constituite \n condi]iile legii [i care au urm`toarele atribu]ii \n materie de adop]ii: \ntocmesc rapoarte [i fac propuneri Comisiei pentru protec]ia copilului \n ce prive[te eliberarea atestatului care constat` aptitudinea de a adopta; propune comisiei \ncredin]area copilului \n vederea adop]iei unei persoane sau familii; colaboreaz` cu CRA \n orice problem` \n domeniul adop]iei; cererile persoanelor sau familiilor cu domiciliul sau re[edin]a \n Romnia se transmit CRA, dup` eliberarea atestatului, [i prin organisme private rom#ne autorizate; poate primi de la CRA sarcina de a identifica o persoan` sau familie potrivit` pentru copilul pentru care nu exist` cereri privind \ncredin]area; cererea persoanei sau familiei care dore[te s` adopte se transmite, de c`tre CRA, instan]ei judec`tore[ti competente prin intermediul serviciului public specializat sau organismului privat autorizat;

Dfam112 persoana sau familia care dore[te s` adopte poate fi reprezentat` \n fa]a instan]ei de un organism privat autorizat; au obliga]ia de a prezenta CRA rapoarte periodice privind evolu]ia copilului [i a rela]iilor dintre acesta [i p`rin]ii s`i adoptivi, cel pu]in doi ani \n cazul copilului rom#n adoptat de un cet`]ean str`in. (v) Serviciul de stare civil` Are urm`toarele atribu]ii \n domeniul protec]iei copilului: \n conformitate cu hot`r\rea judec`toreasc` de \ncuviin]are a adop]iei r`mas` definitiv` [i irevocabil`, \ntocme[te un nou act de na[tere al copilului, \n cuprinsul c`ruia adoptatorii s\nt trecu]i ca p`rin]i fire[ti, iar vechiul act de stare civil` se p`streaz` [i pe marginea lui se fac men]iuni despre \ntocmirea noului act; \n actele de stare civil`, ofi]erul de stare civil` \nscrie men]iunile referitoare la modific`rile survenite \n starea civil` a persoanei, \n unele situa]ii ar`tate de lege ca: \ncetarea, anularea sau desfacerea adop]iei, conform Legii nr. 119/1996. |n cele dou` faze (administrativ` [i judec`toreasc`) privind adop]ia, unele atribu]ii nu mai revin organelor de stare civil` [i ele reprezint` unele aspecte sub care statul intervine \n procedura legal` a adop]iei. |n afara lor, consim]`m\ntul persoanelor la adop]ie ar fi insuficient pentru a produce efectele juridice ale adop]iei. Adop]ia presupune aportul privat, dar [i controlul statului, acestea exprimate \n dou` opera]iuni juridice distincte: actul p`rin]ilor pentru realizarea adop]iei; \ncuviin]area adop]iei de c`tre instan]a judec`toreasc`. B. Faza judec`toreasc` Conform art. 14 O.U.G.nr. 25/1997, \ncuviin]area adop]iei este de competen]a instan]ei judec`tore[ti. (i) Competen]a jurisdic]ional` material` pentru \ncuviin]area adop]iei Litigiile ce au drept obiect \ncuviin]area adop]iei se judec` \n prim` instan]` de c`tre tribunale, cre\ndu-se astfel posibilit`]i mai mari pentru informarea judec`torilor asupra aspectelor pe care acestea le implic` \n interesul superior al copilului adoptat. (ii) Competen]a teritorial` Cauzele privind \ncuviin]area adop]iei s\nt \n competen]a tribunalelor \n a c`ror raz` teritorial` se g`se[te domiciliul copilului ce urmeaz` a fi adoptat. Instan]a teritorial` competent` este determinat` dup` domiciliul copilului ce urmeaz` a fi adoptat (competen]` teritorial` \n raport de domiciliul adoptatului), afar` de cazul \n care nu se poate stabili instan]a competent` dup` domiciliul adoptatului, situa]ie \n care este competent Tribunalul Municipiului Bucure[ti. (iii) Atribu]iile instan]ei de judecat` Instan]a competent` are urm`toarele atribu]ii cu privire la \ncuviin]area adop]iei: verific` \ndeplinirea condi]iilor de fond [i de form`, precum [i lipsa impedimentelor la adop]ie; constat` existen]a consim]`mintelor necesare pentru adop]ie; \n unele situa]ii instan]a poate lua consim]`m\ntul (de exemplu \n cazul copilului care a \mplinit 10 ani); p`rintele adoptiv poate s`-[i exprime consim]`m\ntul fie prin declara]ie \n fa]a instan]ei care \ncuviin]eaz` adop]ia, fie prin \nscris autentic, personal sau prin procur` special` [i autentic`. Verificarea \ndeplinirii cerin]elor legale pentru adop]ie se face cu ajutorul actelor depuse de p`r]i, celorlalte acte ale dosarului \ntocmite

Dfam113 \n faza prealabil` judec`]ii [i anchetei psiho-sociale a copilului care se cere de instan]`, aceasta put\nd administra orice prob` admis` de lege. Instan]a este abilitat` s` aprecieze asupra urm`toarelor \mprejur`ri: dac` adop]ia se face \n interesul superior al copilului; dac` persoana sau familia ce dore[te s` adopte prezint` condi]iile materiale [i garan]iile morale necesare dezvolt`rii armonioase a copilului; dac` exist` motive temeinice pentru \ncuviin]area adop]iei, de[i diferen]a de v\rst` dintre adoptator [i adoptat este mai mic` de 18 ani; dac` \n cazul \ncredin]`rii prealabile adop]iei copilul evolueaz` favorabil [i s-au statornicit rela]ii favorabile \ntre copil [i viitorul adoptator care s` justifice \ncuviin]area adop]iei; \n cazul adop]iei copilului de c`tre o persoan` sau familie cu domiciliul \n str`in`tate, instan]a se va pronun]a asupra cererii de \ncuviin]are a adop]iei av\nd \n vedere ca adoptatul s` poat` beneficia \n ]ara respectiv` de garan]iile [i normele echivalente celor existente \n cazul unei adop]ii na]ionale; \n aceast` situa]ie, pe baza hot`r\rii judec`tore[ti irevocabile, CRA va elibera un certificat \n care atest` c` adop]ia este conform` cu normele Conven]iei de la Haga (1993); dup` ce verific` \ndeplinirea cerin]elor legale pentru adop]ie, instan]a este obligat` s` se pronun]e prin hot`r\rea de \ncuviin]are sau de respingere a adop]iei. V.4. Efectele adop]iei Consecin]ele juridice produse \n urma adop]iei, prin care se creaz` drepturi [i \ndatoriri patrimoniale [i nepatrimoniale, care le \nlocuiesc pe cele n`scute pentru adoptat \n temeiul rudeniei fire[ti, s\nt efectele adop]iei care se produc de la data r`m\nerii irevocabile a hot`r\rii judec`tore[ti. a) Filia]ia [i rudenia civil` Adop]ia stabile[te filia]ia \ntre cel care adopt` [i copil, precum [i rudenia dintre copil [i rudele adoptatorului (art. 1 al. 1 O.U.G.nr. 25/1997). S\nt necesare urm`toarele preciz`ri: Textul nu prevede expres c` descenden]ii adoptatului s\nt \n raporturi de rudenie cu adoptatorul sau de rudenie cu acesta. Solu]ia afirmativ` se impune pentru c`, \n sens larg, filia]ia desemneaz` un [ir ne\ntrerupt de persoane care leag` o persoan` de un str`mo[ al ei, un [ir ne\ntrerupt de persoane \ntre care faptul na[terii a stabilit leg`tura de la p`rinte la copil; \n sens restr\ns, filia]ia este raportul dintre un copil [i fiecare din p`rin]ii lui. Rudenia \n linie direct` este aceea dintre persoane care coboar` unele din altele, fie \n mod nemijlocit (o persoan` este copilul celeilalte), fie \n mod mijlocit, indirect (persoanele respective nu s\nt n`scut una din alta, dar \ntre ele exist` un [ir ne\ntrerupt de persoane \ntre care s-a stabilit prin faptul na[terii leg`tura de la p`rinte la copil). Dac` textul folose[te no]iunea de filia]ie \n sens restr\ns, atunci descenden]ii adoptatului s\nt rude \n linie direct` cu adoptatorul. Textul nu prevede expres c` descenden]ii adoptatului devin rude cu rudele adoptatorului. Solu]ia afirmativ` se impune pentru c` numai astfel rudenia creat` prin adop]ie este asimilat` cu rudenia firesac`, iar o norm` care s` prevad` din acest punct de vedere

Dfam114 contrariul nu exist`. Deci descenden]ii adoptatului devin rude cu rudele adoptatorului, iar fa]` de ascenden]ii adoptatorului, descenden]ii adoptatului s\nt rude \n linie direct` descendent`. Legea prevede c` rudenia se stabile[te \ntre copil [i rudele adoptatorului; dac` termenul de filia]ie este folosit \n sens restr\ns, ea exist` \ntre adoptat [i descenden]ii lui, pe de o parte, [i rudele adoptatorului, pe de alt` parte. 1) Asimilarea filia]iei [i rudeniei din adop]ie cu filia]ia [i rudenia fireasc` Asimilarea filia]iei [i rudeniei din adop]ie cu filia]ia [i rudenia fireasc` exist`; exist` [i unele deosebiri: recunoa[terea unui copil din afara c`s`toriei, dup` ce acesta a decedat, de c`tre tat`l s`u, se poate face numai dac` acel copil a l`sat descenden]i fire[ti; recunoa[terea poate avea loc dac` acel copil are descenden]i prin adop]ie; so]ul care a contribuit la \ntre]inerea copilului celuilalt so] este obligat s` continue a acorda \ntre]inere copilului, c\t timp acesta este minor, \ns` numai dac` p`rin]ii lui fire[ti au murit, s\nt desp`r]i]i ori s\nt \n nevoie (situa]ie care nu exist` pentru adop]ie); cel care a luat un copil spre cre[tere, f`r` a \ntocmi formele cerute pentru adop]ie, are obliga]ia s`-l \ntre]in` c\t timp copilul este minor, \ns` numai dac` p`rin]ii fire[ti (nu [i cei adoptivi) au murit, s\nt disp`ru]i ori s\nt \n nevoie; dona]ia nu se revoc` \n condi]iile art. 836 Cod civil dac`, ulterior acesteia, donatorul a adoptat un copil deoarece aceast` categorie de copii nu se include \n enumerarea limitativ` a textului men]ionat (copii din c`s`torie, fie chiar postum). 2) Raporturile juridice dintre adoptat, p`rin]ii s`i fire[ti [i rudele acestora Conform art. 1 O.U.G.nr. 25/1997, \n momentul stabilirii filia]iei prin adop]ie, filia]ia dintre copil [i p`rin]ii s`i fire[ti \nceteaz`. S\nt necesare urm`toarele preciz`ri: data producerii sau stabilirii filia]iei prin adop]ie este data r`m\nerii irevocabile a hot`r\rii judec`tore[ti de \ncuviin]are a adop]iei, adic` aceea[i c\nd se stabile[te filia]ia prin adop]ie, deci cele dou` acte se suprapun (\nceteaz` o filia]ie [i \ncepe alta cea prin adop]ie); descenden]ii adoptatului nu se mai afl` \n raporturi de rudenie fireasc` cu p`rin]ii fire[ti ai adoptatului; pe aceea[i dat` cu \ncetarea filia]iei fire[ti a adoptatului, se \ntocme[te un nou act de na[tere adoptatului, \n care adoptatorii vor fi trecu]i ca fiind p`rin]ii s`i fire[ti; pe de alt` parte, potrivit principiului simetriei, \nceteaz` rudenia fireasc` \n linie direct` cu p`rintele firesc, fa]` de care \nceteaz` filia]ia adoptatului; descenden]ii adoptatului \nceteaz` a mai fi rude cu rudele p`rintelui s`u firesc, devenind rude cu rudele p`rintelui adoptiv. Drepturile [i \ndatoririle izvor\te din filia]ie \ntre cel adoptat ([i descenden]ii s`i) [i p`rin]ii fire[ti [i rudele acestora \nceteaz`, dar se men]ine impedimentul la c`s`torie rezult\nd din rudenie, iar serviciile publice specializate pentru protec]ia copilului, precum [i ofei]erii de stare civil` au obliga]ia de a urm`ri respectarea impedimentului la c`s`torie. Leg`turile de rudenie fireasc` \nceteaz` \ntre adoptat [i descenden]ii lui, pe de o parte, [i p`rin]ii fire[ti [i rudele acestora, pe de alt` parte. Adoptatorul are dreptul de a mo[teni pe adoptat, \ns` p`rintele firesc nu are acest drept.

Dfam115 Drepturile [i \ndatoririle p`rin]ilor adoptivi 1) Drepturile [i \ndatoririle p`rin]ilor adoptivi s\nt preluate de adoptatori Acest efect se produce \n cazul adop]iei unei persoane care nu a dob\ndit capacitatea deplin` de exerci]iu (de regul` minorul). Dac` o persoan` a adoptat f`r` [tiin]a [i voin]a so]ului s`u, \n lipsa acestuia de la domiciliu, iar ulterior adop]ia a fost anulat`, obliga]ia de \ntre]inere subzist` \n sarcina acelei persoane care a luat copilul pentru a-l cre[te, dar nu [i \n sarcina so]ului. Adoptatul intr` \n familia adoptatorului, locuie[te la acesta, care este dator s`-l creasc` [i s`-l educe pentru a se putea integra \n societate. Astfel, este normal ca drepturile [i \ndatoririle p`rinte[ti s` treac` de la p`rin]ii s`i fire[ti la cei adoptivi. La desfacerea adop]iei p`rin]ii fire[ti redob\ndesc drepturile [i \ndatoririle p`rinte[ti, dac` nu se decide o alt` m`sur` de protec]ie a copilului (ceea ce \nseamn` c` le-au pierdut prin efectul adop]iei). Conform art. 97 al. 1 Codul familiei, ambii p`rin]i au acelea[i drepturi [i \ndatoriri fa]` de copiii lor minori, f`r` a deosebi dup` cum ace[tia s\nt din c`s`torie, din afara c`s`torie sau din adop]ie; deci prevederile Codului familiei privind ocrotirea minorului s\nt aplicabile [i copilului adoptat. S-a decis c` adoptatul dob\nde[te un drept locativ propriu [i, devenind major, el nu poate fi evacuat, chiar dac` p`rintele adoptatului se mut` \n casa proprie sau ca urmare a c`s`toriei \ncheiat` ulterior. P`rin]ii fire[ti nu r`m\n dezinteresa]i de soarta copilului, deoarece se admite c` ei au dreptul de a cere desfacerea adop]iei, dac` aceasta este \n interesul minorului. 2) Situa]ia \n care copilul firesc al unuia dintre so]i este adoptat de c`tre cel`lalt so] Conform art. 13 O.U.G.nr. 25/1997, [i av\nd \n vedere rela]iile dintre so]i, \n scopul men]inerii unit`]ii familiei, drepturile [i \ndatoririle p`rinte[ti apar]in celui care adopt` [i p`rintelui firesc c`s`torit cu acesta, pe care le vor exercita conform art. 97 [i urm. Codul familiei. Aceasta \nseamn` c` leg`turile de rudenie dintre p`rintele firesc al c`rui so] adopt` [i copilul adoptat de c`tre cel`lalt so] se men]in. Pe cale de consecin]`, ar urma c` adoptatul continu` s` se afle \n raporturi de rudenie fireasc` cu rudele p`rintelui s`u. Deci, practic, leg`turile de rudenie fireasc` \nceteaz` \n cazul de fa]` numai fa]` de un singur p`rinte [i rudele acestuia. |n aceast` interpretare adoptatul are aceea[i situa]ie ca cea a copilului firesc, deoarece el este rud` cu rudele fiec`ruia dintre p`rin]ii s`i din care unul este firesc [i unul adoptator. Dac` se consider` c` r`m\ne rud` numai cu p`rintele s`u (al c`rui so] l-a adoptat), se ajunge la rezultatul c` adoptatul devine rud` cu toate rudele p`rintelui adoptator, dar nu este rud` cu nici una din rudele p`rintelui firesc al c`rui so] l-a adoptat. O situa]ie deosebit` este aceea \n care adoptatul are filia]ia stabilit` numai fa]` de un so] [i este adoptat de cel`lalt so], \ns` \n aceast` situa]ie nu se ridic` nici o problem`. 3) Dec`derea adoptatorului din drepturile p`rinte[ti P`rin]ii adoptatori sau numai unul dintre ei pot fi dec`zu]i din drepturile p`rinte[ti dac` s`n`tatea sau dezvoltarea fizic` a copilului adopat este primejduit` prin felul de exercitare a drepturilor p`rinte[ti, prin purtare abuziv` sau prin neglijarea grav` \n \ndeplinirea \ndatoririlor de p`rinte, ori dac` educarea, \nv`]`tura sau preg`tirea profesional` a copilului minor nu se fac \n spirit de devotament fa]` de Romnia (art. 109 Codul familiei). b)

Dfam116 Dec`derea ambilor adoptatori din drepturile p`rinte[ti sau dec`derea adoptatorului din acelea[i drepturi, \n cazul \n care exist` un singur adoptator, nu \nseamn` desfacerea adop]iei. Aceast` solu]ie este \n interesul adoptatului, c`ci dec`derea se poate ridica de c`tre instan]a judec`toreasc` \n condi]iile art. 112 Codul familiei; \n acest caz instan]a ce pronun]` dec`derea trebuie s` decid` cu privire la exerci]iul drepturilor p`rinte[ti pe timpul c\t dureaz` dec`derea solu]ie dat` prin asimilare cu aceea din art. 22 al. 4 O.U.G.nr. 25/1997 care prevede c` la desfacerea adop]iei p`rin]ii fire[ti redob\ndesc drepturile [i \ndatoririle p`rinte[ti numai dac` instan]a nu decide o alt` m`sur` de protec]ie a copilului, ceea ce \nseamn` c` instan]a poate decide o m`sur` de protec]ie a copilului [i \n cazul dec`derii adoptatorului din drepturile p`rinte[ti. |n situa]ia \n care numai unul dintre adoptatori este dec`zut din drepturile p`rinte[ti, cel`lalt adoptator va avea singur exerci]iul acestor drepturi. |n cazuri excep]ionale, dac` p`rin]ii sau unul dintre ace[tia pun \n pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea moral` a copilului prin exercitarea \n mod abuziv a drepturilor p`rinte[ti sau prin neglijarea grav` \n \ndeplinirea obliga]iilor de p`rinte, serviciul public specializat pentru protec]ia copilului poate decide plasamentul copilului \n regim de urgen]` \ntr-un centru de primire care este organizat [i func]ioneaz` \n subordinea sa sau a unui organism privat autorizat ori la o persoan` sau la o familie, atestate \n acest scop. Art. 109 Codul familiei prevede c` dac` s`n`tatea sau dezvoltarea fizic` a copilului este primejduit` prin felul de exercitare a drepturilor p`rinte[ti, prin purtare abuziv` sau prin neglijarea grav` \n \ndeplinirea \ndatoririlor de p`rinte, ori dac` educarea, \nv`]`tura sau preg`tirea profesional` a copilului nu se fac corespunz`tor, la cererea autorit`]ii tutelare, instan]a judec`toreasc` va pronun]a dec`derea p`rintelui din drepturile p`rinte[ti. Unele cauze s\nt formulate asem`n`tor, de[i sanc]iunile sau consecin]ele s\nt diferite. Purtarea abuziv` respectiv exercitarea \n mod abuziv a drepturilor p`rinte[ti ori neglijarea grav` \n \ndeplinirea \ndatoririlor de p`rinte ori dac` s`n`tatea sau dezvoltarea fizic` a copilului este primejduit` respectiv securitatea sau dezvoltarea fizic` a copilului este primejduit` toate acestea au o formulare asem`n`toare, dar consecin]ele s\nt diferite. Se instituie mai \nt\i plasamentul \n regim de urgen]`, care produce unele efecte, [i ulterior lu`rii acestei m`suri de protec]ie, se va cere [i dec`derea din drepturile p`rinte[ti. Acest plasament se deosebe[te de plasamentul la o persoan` sau familie ce se ia \n cazul \n care dezvoltarea sau integritatea moral` a copilului s\nt periclitate datorit` unor motive independente de voin]a p`r]ilor. 4) Cazul adoptatorilor divor]a]i Dac` so]ii adoptatori divor]eaz`, \n privin]a rela]iilor dintre ei [i minorul adoptat se aplic`, prin asem`nare, prevederile legale privind desfacerea c`s`toriei prin divor] pentru cazul c\nd exist` copii minori, astfel: Instan]a judec`toreasc` va hot`r\, odat` cu pronun]area divor]ului, c`ruia dintre p`rin]ii adoptatori va \ncredin]a minorii (decide o m`sur` de protec]ie a copilului [i \n cazul dec`derii adoptatorului din drepturile p`rinte[ti). |n cazul c\nd unul dintre adoptatori este dec`zut din drepturile p`rinte[ti, cel`lalt adoptator va avea singur exerci]iul acestor drepturi.

Dfam117 Pentru motive temeinice, copiii pot fi \ncredin]a]i de c`tre instan]` unor rude sau altor persoane (cu consim]`m\ntul acestora) sau unor institu]ii de protec]ie. Instan]a va stabili contribui]ia fiec`rui p`rinte adoptator la cheltuielile de cre[tere, educare, \nv`]`tur` [i preg`tire profesional` a copiilor, astfel c` \nvoiala p`rin]ilor adoptatori cu privire la \ncredin]area copiilor minori [i la contribu]ia fiec`ruia la cheltuielile men]ionate va produce efecte numai dac` a fost \ncuviin]at` de instan]`. P`rintele adoptator divor]at c`ruia i s-a \ncredin]at copilul exercit` toate drepturile p`rinte[ti; atunci c\nd copilul a fost \ncredin]at unei alte persoane sau unei institu]ii de ocrotire, instan]a va stabili care dintre p`rin]ii adoptivi va exercita dreptul de a-i administra bunurile [i de a-i \ncuviin]a actele; persoana sau institu]ia de ocrotire c`reia i s-a \ncredin]at minorul va avea fa]` de acesta numai drepturile [i \ndatoririle ce revin p`rin]ilor privitor la persoana copilului. P`rintele adoptator divor]at c`ruia i s-a \ncredin]at copilul p`streaz` dreptul de a avea leg`turi personale cu acesta, precum [i obliga]ia de a veghea la cre[terea, \nv`]`tura [i preg`tirea lui profesional`, pentru c` \n situa]ia schimb`rii \mprejur`rilor, la cererea oric`ruia dintre p`rin]ii adoptatori sau a copilului, dac` acesta a \mplinit 14 ani, la solicitarea autorit`]ii tutelare sau a unei institu]ii de ocrotire instan]a va putea modifica m`surile privitoare la obliga]iile personale sau patrimoniale \ntre p`rin]ii divor]a]i [i copii. 5) |ncredin]area copilului unei persoane sau familii, serviciului public specializat pentru protec]ia copilului sau unui organism privat autorizat Aceast` m`sur` se poate dispune de instan]` \n cazul divor]ului \n condi]iile art. 4244 Codul familiei sau de Comisia pentru protec]ia copilului \n condi]iile art. 710 O.U.G.nr. 26/1997. |ncredin]area copilului se poate face unei persoane, familii, serviciului public specializat pentru protec]ia copilului sau unui organism privat autorizat. M`sura \ncredin]`rii copilului se poate lua [i \n cazul \n care acesta este adoptat. Persoana fizic` sau juridic` la care a fost \ncredin]at copilul are fa]` de acesta drepturile [i obliga]iile ce revin p`rin]ilor cu privire la persoana copilului. Dac` \ncredin]area s-a f`cut conform dispozi]iilor din Codul familiei, drepturile [i \ndatoririle p`rinte[ti cu privire la bunurile copilului r`m\n adoptatorului, cu excep]ia cazului \n care s-a dispus dec`derea adoptatorului din drepturile p`rinte[ti, c\nd instan]a de judecat` este obligat` s` decid` cu privire la reprezentarea minorului ori la \ncuviin]area actelor sale, precum [i la administrarea bunurilor acestuia. c) Obliga]ia de \ntre]inere ca efect al adop]iei Conform Codul familiei, obliga]ia de \ntre]inere ia na[tere ca efect al c`s`toriei, rudeniei, adop]iei, precum [i al primirii spre cre[tere \ntr-o familie f`r` a realiza formele adop]iei. Obliga]ia de \ntre]inere constituie mijlocul procesual prin care persoana \ndrept`]it` solicit` instan]ei de judecat` obligarea persoanei p\r\te s`-i presteze \ntre]inerea, \n baza obliga]iei stabilite de lege. Printre persoanele \ndrept`]ite [i \ndatorate \n mod reciproc la \ntre]inere prev`zute de art. 86 Codul familiei se afl` adoptatorul [i adoptatul. Are drept la \ntre]inere numai acela care se afl` \n nevoie, neav\nd putin]a unui c\[tig din munc` din cauza incapacit`]ii de a munci.

Dfam118 Este \n nevoie persoana care nu are nici un fel de venituri sau cele realizate s\nt insuficiente pentru asigurarea existen]ei. C\t timp este minor, descendentul are drept la \ntre]inere, oricare ar fi pricina nevoii \n care el se afl`. Neputin]a de a munci trebuie s` aib` caracter obiectiv: b`tr\ne[te, boal`, accident, infirmitate, sarcin` etc. Pentru ca cel \ndatorat la \ntre]inere s` poat` fi obligat s` o presteze, acesta trebuie s` dispun` de mijloacele materiale necesare (veniturile cu caracter de continuitate de care dispune). |ntre]inerea se datoreaz` potrivit cu nevoia celui care o cere [i mijloacele celui ce urmeaz` a o pl`ti. C\nd \ntre]inerea este datorat` de p`rin]i sau de cel ce adopt`, ea se stabile[te p\n` la o p`trime din c\[tigul lui din munc` pentru un copil, o treime pentru doi copii [i o jum`tate pentru trei sau mai mul]i copii. Dac` mai multe persoane s\nt obligate s` \ntre]in` aceea[i persoan`, ele vor contribui la plata \ntre]inerii propor]ional cu mijloacele pe care le au. Astfel, c\nd un p`rinte are drept la \ntre]inere de la mai mul]i copii, \n caz de urgen]` el poate s` porneasc` ac]iunea numai \mpotriva unuia dintre ei; ulterior, cel care a pl`tit \ntre]inerea se poate \ntoarce \mpotriva celorlal]i obliga]i pentru partea fiec`ruia. Dac` cel obligat \n primul r\nd la \ntre]inere nu are mijloace pentru a acoperi nevoile celui ce o cere, instan]a va putea obliga pe celelalte persoane \ndatorate la \ntre]inere s` o completeze, \n ordinea stabilit` de art. 89 Codul familiei: so]ii \[i datoreaz` \ntre]inere \naintea celor obliga]i; descendentul este obligat la \ntre]inere \naintea ascendentului, iar dac` s\nt mai mul]i descenden]i sau mai mul]i ascenden]i, cel \n grad mai apropiat \naintea celui mai \ndep`rtat; cel care adopt` este obligat la \ntre]inere dup` p`rin]i, \ns` \naintea bunicilor; fra]ii [i surorile \[i datoreaz` \ntre]inere dup` p`rin]i, \ns` \naintea bunicilor. C\nd cel obligat nu poate presta, \n acela[i timp, \ntre]inerea tuturor celor care s\nt \n drept s` o cear`, instan]a judec`toreasc`, ] in\nd seama de nevoile fiec`reia dintre aceste persoane, poate hot`r\ fie ca \ntre]inerea s` se pl`teasc` numai uneia dintre ele, fie s` se \mpart` \ntre mai multe sau toate persoanele \ndrept`]ite s` o cear`. Modalit`]ile de \mp`r]ire a \ntre]inerii, \n acest caz, se hot`r`sc de instan]`. Obliga]ia de \ntre]inere se execut` \n natur` sau prin plata unei sume de bani, a[a cum va stabili instan]a, \n func]ie de \mprejur`ri. d) Voca]ia succesoral` legal` Adop]ia este o m`sur` special` prin care se stabile[te filia]ia \ntre cel care adopt` [i copil, precum [i rudenia dintre copil [i rudele adoptatorului. Legea cheam` reciproc la succesiune anumite rude, grupate \n patru clase de mo[tenitori legali, f`r` a deosebi dup` cum succesibilii s\nt rude fire[ti sau rude din adop]ie. |ntre aceste persoane cu voca]ie succesoral` legal` reciproc` s\nt, \n primul r\nd, adoptatul [i adoptatorul. Art. 97 Codul familiei prevede c` ambii p`rin]i au acelea[i drepturi [i \ndatoriri fa]` de copiii lor minori. |n aceste condi]ii, institu]ia adop]iei are ca efect [i dreptul la succesiune, ca [i \n cazul filia]iei fire[ti. Pentru ca o persoan` adoptat` s` poat` mo[teni, trebuie s` \ndeplineasc` unele condi]ii, \ntre care s` aib` voca]ie succesoral`.

Dfam119 Numele adoptatului 1) Numele dob\ndit de adoptat Ca efect al adop]iei, adoptatul dob\nde[te numele de familie al adoptatorului. C\nd adop]ia este f`cut` de so]i, iar ace[tia au nume comun, adoptatul dob\nde[te acest nume; la fel se procedeaz` \n cazul \n care un so] adopt` copilul celuilalt so] (ambii so]i av\nd nume comun). Dac` so]ii nu au nume de familie comun, adoptatorii vor stabili numele pe care adoptatul urmeaz` s`-l poarte: numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. Acest nume trebuie declarat la \ncuviin]area adop]iei. |n caz c` adoptatori nu cad la \nvoial` cu privire la acest nume, va decide instan]a. |n toate cazurile, hot`r\rea de \ncuviin]are a adop]iei trebuie s` arate numele de familie pe care urmeaz` s`-l poarte adoptatul. |n reglementarea anterioar`, \n cazul adop]iei cu efecte restr\nse nu se \ntocmea un nou act de stare civil`, dar se elibera adoptatorului un certificat menit a eviden]ia modificarea st`rii sale civile. |n consecin]`, era imposibil` cererea prin care se solicita rectificarea certificatului de na[tere, \n sensul de a trece numele adoptatorului la rubrica numele tat`lui. Chiar \n cazul adop]iei cu efectele filia]iei fire[ti, nu se putea ad`uga la prenumele vechi al adoptatului un alt prenume. |n cazul adop]iei nu se poate \ncuviin]a ca minorul adoptat s` poarte vechiul s`u nume ad`ugat la cel dob\ndit prin adop]ie. 2) Situa]ia \n care se schimb` numele de familie al adoptatului C\nd so]ii \[i schimb` numele de familie, adoptatul minor dob\nde[te [i el numele de familie schimbat al adoptatorilor, dac` so]ii s-au \n]eles \n acest sens [i s-a f`cut cerere de schimbare a numelui minorului. Pentru minor, cererea de schimbare a numelui se face, dup` caz, de c`tre p`rin]ii adoptatori sau, cu \ncuviin]area autorit`]ii tutelare, de c`tre tutore. Cererea se semneaz` [i de c`tre copil dac` a \mplinit 14 ani. |n cazul \n care p`rin]ii adoptatori nu se \n]eleg cu privire la schimbarea numelui copilului, decide autoritatea tutelar`. Schimbarea numelui de familie al minorului se poate cere odat` cu schimbarea numelui de familie al p`rin]ilor adoptivi sau, pentru motive temeinice, [i separat. Dac` unul dintre adoptatori \[i schimb` numele de familie, so]ii se pot \n]elege cu privire la numele de familie al minorului care urmeaz` a fi purtat, \n care scop se va face cerere de schimbare a numelui copilului. |n caz de ne\n]elegere a so]ilor \n aceast` privin]`, decide autoritatea tutelar`. |n toate situa]iile, organul competent va da o decizie motivat` de admitere sau de respingere a cererii de schimbare a numelui de familie. 3) Numele so]ului adoptat Fa]` de art. 28 Codul familiei, se pune \ntrebarea de a [ti ce nume va lua so]ul care are nume comun cu cel`lalt so], dar care este adoptat \n timpul c`s`toriei. So]ul adoptat r`m\ne cu numele comun; deci el nu dob\nde[te numele adoptatorului. |n cazul \n care cel`lalt so] consimte, so]ul adoptat poate dob\ndi numele de familie al adoptatorului. Dac` so]ul adoptat r`m\ne cu numele comun, iar c`s`toria se desface prin divor], acel so] nu va lua numele pe care l-a avut \nainte de c`s`torie, \n sensul art. 40 al. 3 Codul familiei, ci numele adoptatorului, deoarece trebuie s` dispar` toate urmele rudeniei fire[ti. Nimic nu se opune ca fostul so] adoptat s` poarte dup` divor], \n condi]iile art. 40 al. 1 [i 2 Codul familiei, numele comun din e)

Dfam120 timpul c`s`toriei deci nu numele adoptatorului iar so]ul supravie]uitor r`m\ne cu numele comun, nelu\nd numele adoptatorului dup` decesul celuilalt so]. f) Domiciliul adoptatului |n problema domiciliului se vor aplica, prin asem`nare, prevederile art. 100 [i 102 Codul familiei [i cele ale art. 14 din Decretul nr. 31/1954, art. 97 al. 1 Codul familiei, astfel c` domiciliul minorului adoptat este la p`rin]ii adoptatori sau la acela dintre adoptatori la care locuie[te. Minorul adoptat \ncredin]at de instan]a de judecat` unei ter]e persoane are domiciliul la adoptatori, iar dac` ace[tia au domicilii separate [i nu se \n]eleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul adoptat, decide instan]a judec`toreasc`. La stabilirea domiciliului copilului minor din c`s`torie, c\nd p`rin]ii s\nt separa]i \n fapt, se ]ine seam de interesul minorului. |n situa]ia mai multor copii, separarea lor trebuie s` constituie o m`sur` extrem`. |n cazul \n care numai unul dintre p`rin]ii adoptatori ??? \ncuviin]\ndu-se actele adoptatului sau reprezent\ndu-l pe acesta, domiciliul adoptatului este la cel p`rinte. |n cazul \ncredin]`rii copilului unei persoane fizice sau unei persoane juridice, \n condi]iile art. 9 O.U.G.nr. 26/1997, pe durata \ncredin]`rii domiciliul copilului este la persoanele c`rora le-a fost \ncredin]at. Solu]ia este aceea[i \n cazul plasamentului copilului la o persoan` fizic` sau juridic`, deci domiciliul copilului este la persoana la care a fost dat \n plasament, iar dac` ar fi vorba de un adoptat care s-ar \ncredin]a ori ar fi dat \n plasament \n condi]iile O.U.G.nr. 26/1997, domiciliul copilului este diferit fa]` de cazul \ncredin]`rii acestuia de c`tre instan]a de judecat`. g) Locuin]a adoptatului Locuin]a minorului adoptat este la p`rin]ii s`i, iar c\nd so]ii adoptatori nu locuiesc \mpreun`, ace[tia decid la care dintre ei va locui copilul. |n caz c` p`rin]ii adoptatori nu cad la \nvoial`, decide instan]a judec`toreasc`, ]in\nd seama de interesele copilului dup` ce ascult` pe p`rin]i [i pe copil, dac` acesta a \mplinit 10 ani. Autoritatea tutelar` poate da \ncuviin]are adoptatului minor, la cererea acestuia dup` \mplinirea v\rstei de 14 ani, s` aib` locuin]a pe care o cere des`v\r[irea \nv`]`turii sau preg`tirii profesionale (art. 102 Codul familiei). h) Cet`]enia adoptatorului 1) Dob\ndirea cet`]eniei rom#ne Conform art. 6 din Legea nr. 21/1991 privind cet`]enia rom#n`, minorul str`in sau f`r` cet`]enie adoptat de un cet`]ean rom#n sau de doi so]i cet`]eni rom#ni dob\nde[te cet`]enia rom#n`. Dac` numai unul dintre so]ii adoptatori este cet`]ean rom#n, cet`]enia adoptatului se decide de adoptatori, de comun acord, iar \n caz de ne\n]elegere, instan]a competent` s` \ncuviin]eze adop]ia decide asupra cet`]eniei adoptatului. 2) Pierderea cet`]eniei rom#ne prin adop]ie Minorul cet`]ean rom#n, adoptat de un cet`]ean str`in, pierde cet`]enia rom#n` dac`, dup` caz, adoptatorul sau adoptatorii solicit` aceasta \n mod expres [i dac` adoptatul este considerat, potrivit legii str`ine, c` a dob\ndit cet`]enia str`in`. 3) Schimbarea cet`]eniei adoptatorului Schimbarea cet`]eniei de c`tre adoptator produce asupra adoptatului acelea[i efecte ca [i \n cazul p`rin]ilor fire[ti. Dob\ndirea

Dfam121 cet`]eniei rom#ne de c`tre adoptator produce efecte asem`n`toare asupra cet`]eniei adoptatului, ca [i \n cazul filia]iei fire[ti. V.5. Desfiin]area [i desfacerea adop]iei a) Desfiin]area adop]iei Adop]ia \ncheiat` cu nerespectarea condi]iilor de fond [i form` prev`zute de O.U.G.nr. 25/1997 este lovit` de nulitate, ceea ce \nseamn` desfiin]area ei cu efect retroactiv, \nl`tur\ndu-se toate efectele pe care aceasta le-a produs at\t sub aspectul raporturilor de rudenie, c\t [i sub aspectul consecin]elor juridice derivate din aceasta. Legea adop]iei prevede (art. 22 al. 1) c` adop]ia este supus` nulit`]ii sau desfacerii, dar nu con]ine dispozi]ii speciale cu privire la ele. |n literatura juridic` s-a considerat c` adop]ia este supus` nulit`]ii \n conformitate cu regulile dreptului comun al nulit`]ii actelor juridice civile. Nulitatea \n materie de adop]ie poate fi absolut` sau relativ`, dup` cum interesul ocrotit prin norma juridic` \nc`lcat` cu ocazia \ncuviin]`rii adop]iei este de interes general sau dimpotriv`, ocrote[te un interes personal, individual. Cele dou` feluri de nulit`]i nu se deosebesc prin consecin]ele lor juridice, care s\nt identice, ci prin cauzele pe care le determin` [i prin regimul lor juridic care le este aplicabil. 1) Nulitatea absolut` a adop]iei Nulitatea absolut` a adop]iei poate fi declarat` dac` lipse[te vreuna din condi]iile de fond pentru \ncheierea acesteia [i poate fi invocat` de c`tre orice persoan` interesat`, \ntocmai ca \n dreptul comun. Persoanele interesate s\nt acelea care invoc` un interes \n leg`tur` cu cauza nulit`]ii [i care este ocrotit juridice[te. Dac` \n cursul unui proces instan]a va constata existen]a unor cauze de nulitate absolut` \n actul adop]iei, atunci ea le va putea invoca din oficiu. Cazurile \n care poate fi declarat` nulitatea absolut` a adop]iei s\nt urm`toarele: a) Adop]ia s-a f`cut f`r` consim]`m\ntul adoptatorului sau f`r` cel al adoptatului minor peste 10 ani. b) Adoptarea unei persoane cu capacitate deplin` de exerci]iu, f`r` ca aceasta s` fi fost crescut` pe timpul minorit`]ii sale de c`tre adoptator. *** (ar mai fi ceva ?!)