SINGURA MEA AVERE Spuneti-mi, n-ati vazut cumva o tara?

Am fost plecat vreo patru ani pe-afara; Azi am venit si-o caut cu ardoare, Dar n-o gasesc si-n suflet rau ma doare. O caut peste tot, am fost si-n sate, Ogoare plng n buruieni lasate, nspre paduri, potecile uitate M-au ratacit ntr-un pustiu de cioate. Acasa poarta nu e Caci mama tot mai Atta dor i-a mai Feciorii sa-i mai Mosneagul "Vine? La La noi n Stiu ei zavorta, iese si se uita; ramas pe lume, strige iar pe nume.

iese-n cale si-o ntreaba: anul, cred! Acu-i la treaba, tara-i multa saracie. ca de-or veni, la ce sa vie?!"

Spuneti-mi, n-ati vazut cumva o tara Cntata de poeti odinioara, Cu ochi de cer si plina de verdeata? Am fost si-am cautat-o si la piata. Acolo nu era, de buna seama, Ca prea o njurau romni de mama; Harbuzul, patrunjelul, biata pruna, Erau culese, parca, de pe Luna! Chiar, voi nu ati vazut pe jos o tara, Calcata n picioare si murdara? Ce-aveti cu ea? Nimica nu va cere, Eu o declar singura mea avere!