Schizofrenia Schizofrenia este o afectiune psihica invalidanta, cu implicatii atat in plan personal si familial, cat si in plan social.

Ea pune deasemenea probleme de terapie, medicamentele cunoscute pana in prezent nereusind sa controleze toate simptomele din aceasta afectiune si nici sa-i opreasca evolutia.

Epidemiologie Schizofrenia : -afecteaza 1% din populatia Globului -debuteaza la sfarsitul adolescentei sau la adultul tanar si apare rar inainte de adolescenta sau dupa varsta de 40 de ani -debuteaza mai timpuriu la barbati decat la femei

Tipuri si simptome Au fost descrise mai multe subtipuri de schizofrenie si anume : -schizofrenia simpla -paranoida -catatonica -dezorganizata -nediferentiata -reziduala -hebefrenia.etc. Simptomele schizofreniei pot fi :pozitive si negative. Simptomele pozitive includ in principal halucinatii auditive, deliruri care sunt adesea paranoice sau de natura bizara si dezordine in gandire evidentiata prin dezorganizare in vorbire sau lipsa asocierilor. Simptomele negative includ :apatie, lipsa logicii, izolarea sociala , lipsa motivatiei.

Organizarea schizofreniei Doua teorii explica aparitia schizofreniei : -defecte in dezvoltare, fiind semnalata dezvoltarii anormale si modele de migrare aberante in unele sisteme neuronale -procese degenerative intr-un creier sanatos, asociate cu o reducere a spatiilor ventriculare, pliere corticala si modificarea dimensiunilor anumitor structuri cerebrale.

Teorii moleculare si genetice ale schizofreniei Studii facute pe gemeni au aratat ca riscul de dezvolare a schizofreniei este de aproximativ 45-50% pentru gemenii monozigoti si numai 15-17% pentru gemenii dizigoti. Rudele de gradul intai au un risc de 6-17%, pec and rudele de gradul doi si trei au un risc de 2-6% si respectiv 2%. Ipoteza dopaminergica in schizofrenie indica ca exista atat o crestere a activitatii dopaminergice in mezolimbic(cauzand simptomele pozitive), cat si o hipoactivitate dopaminergica in mezocortica(cauzand simptome negative). Efectele antipsihoticelor sunt probabil datorate blocarii receptorilor D2 in regiunea mezolimbica , iar efectele extrapiramidale apar prin blocarea acestor receptori din ganglionii bazali. Studiile clinice si preclinice sugereaza ca stimularea receptorilor glutamat-ergici tip AMPA poate fi implicata in simptomele pozitive ale schizofreniei , in timp ce hipofunctionalitatea receptorilor glutamat-ergici tip NMDA poate fi implicata in simptomele negative si deficientele cognitive.

Tratamentul actual in schizofrenie foloseste doua mari grupe de neuroleptice : Neuroleptice tipice Neutoleptice atipice apartinand mai multor clase structurale : -fenotiazine , tioxantene , butirofenone, difenilbutilamine -dibenzodiazepine -dibenzoxapinebenzamide -indoli etc.

Terapia in schizofrenie impune si metode nefarmacologice cum ar fi ergoterapia, psihoterapia.etc.