N.

CARTOJAN

Toate drepturüe rezervate Editurii Minerva

N. CARTOJAN • ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI

Coperta: Dumitru Verdes

ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI
Postfa{a $i bibliografii finale de DAN SIMONESCU Prefa{ä de DAN ZAMFIRESCU

EDITURA MINERVA

UN TRAT AT CL ASIC DE 1ST0RIA LITERATURI1 ROMÄNE VECHI Studitd literaturii romäne vechi s-a constituit ca disciplinä stiintificä inde-

Bucure$ti-1980

Coperta: Dumitru Verdes

pendentä, cu specialisli si catedre universitäre, abiainprimele decenii ale secolului nostru. Pinä atunci literatura veche a fäcut obiectul interesului unor sträluciti felologi si istofici cu o arie de preocupäri mult mai largä (Timotei Cipariu, B. P. Hasdeu, Al. Lambrior, M. Gaster, Ovid Densusianu, loan Bogdan, N. lorga), dupa ce valoarea documentarä si artisticä a cronicilor fusese descoperitä de generatia pasoptistä, aceea care a si initial editarea si valorificarea, pentni literatura modernd, a scrisidui vechi romdnesc. In invätämint, literatura veche a fost multä vreme inglobatä fie istoriei

generale a poporului roman, fie studiului, comun, al limbii si literaturii, pind ce, atit la Bucuresti, in 1901, ctt si la lap, in 1508, s-au diferentiat cele douä

Coperta: Dumitru Verdes

domenii, creindu-se catedre deosebite pentru fiecare. 1 Cursurile de istoria literaturii romäne an fost incredintate la Bucuresti lui Ion Bianu si la Iasi lui G. Ibräileanu. De aci inainte, pinä cind o nouä diferentiere, de data aceasta in insusi cuprinsul cmsului de istoria literaturii romäne, va duce la crearea de catedre dedicate in exclusivitate studierii literaturii vechi si altora rezervate studiului literaturii moderne (in 1919 la Cluj, in 1920 la Iasi si in 1930 la Bucuresti), obligatia de a infdtisa cele peste patru secole de cultura cuprinse in asa-numita „epocä veche“ a revenit unor profesori care, ca Ibräileanu, erau mai

familiarizati cu perioada moderna, sau, ca Ion Bianu, cu epoca veche, privitä insä din perspectiva und formatii de bibliograf si mai putin de istoric literar propriu-zis. Aceasta situatie s-a reflectat foarte clar in evolutia disciplinei insasi, care n-a mai dat, in decurs de patru decenii, aiicä pinä la tipXrirea priniului volum al Istoriei literaturii romäne vechi Ae N. Cartojan, nici o expunere de ansamblu asupra epocii vechi comparabilä, ca valoare, cu sintezele — unele fundamentale —- ale perioadei anterioare. 0 sumarä retrospectivä a evolutiei disciplinei, necesarä pentru a aprecia
1 Pentru vicisitudinile predirii

Coperta: Dumitru Verdes

locul major ocupat de lucrarea ce se retipäreste acum, dupa patru decenii, duce la constatarea cä, intre 185S, dxta cini Timotei Cipariu tipärea la Blaj Crestomatia sa—primz crestomztie a scrisiilui vechi rominesc — insotind-o de o „notitä literarä“ care este §i prima schitä de istoria literaturii noastre vechi, si 1901, cind apare monumentala Istorie a literaturii romäne in secolul al XVIII-lea de Nicolae lorga, se inregistreazä o etapä de remarcabile progrese in cunoasterea literaturii vechi. Apar excelente editii (Psaltirea Scheianä, editia Ion Bianu, Psaltirea lui Coresi, ed. Hasdeu, Codicele Voronetean, ed. I. G. Sbiera,
literaturii romlne la Universitatea din

Psaltirea in versuri a lui Dosoftei, ed. Bianu, Cronograful lui Moxa si cronica lui Zilot Romanul editate de Hasdeu p.a.), admirabile Crestomatii (Pumnul, Lambrior, Gaster), utilizabile si azi, monografii si studii de amänunt. Paralel cu acestea asistäm la un efort, din ce in ce mai fericit in rezultatele sale, de a sistematiza cunostintele dobindite in ample expuneri de ansamblu sau in manuale de uz scolar. ln centrul acestei activitäti stä, färä indoialä, personalitateasi opera genialului Hasdeu, de la care, pe lingä zeci de contributii mai märunte sau mai insemIasi inainte de Ibräileanu a se vedei

Coperta: Dumitru Verdes

nate, ne-au rämas douä lucräri fundamentale, indispensabile si azi cercetätorului literaturii vechi: Arhiva istoricä a Romäniei si Cuvente den betrani, ambele, mine inepuizäbile de informatii si sugestii. Opera lui Hasdeu este sträbätutä de patosul unei aprinse admiratii pentru vechea.culturä romäneascä, in care el vedea o dovadä a aptitudinilor creatoare ale popomlui römän in trecutul sau si o certi- tudine a realizärilor sale in viitor. Hasdeu este nu numai un dascäl, ci si un per- petuu emul si exemplu pentru o nouä generatie de cercetätori, care-l continuä, incercind sä-l depäseascä si sä-l corecteze acolo
studiul lui G. A^avriloiie in Contributii

unde fantezia romanticä a unui geniu universal inträ in coliziune cu rigorile unor metode mai severe. Metode deprinse in frecventarea centrelor ilustre si maestrilor de talie europeand ai diferi- telor. discipline pe care noii venipi le reprezintä. M. Gaster, Ion Bianu, loan Bogdan, Ovid Densusianu, N. Iorga sint numele care se vor säpa cel mai adinc in istoria studiilor asupra vechii culturi romänesti, si toti sint marcati, in diferite feluri, de prezenta fecundä, desi uneori negeneroasä, a genialului bätrin. M. Gaster devine continuatorul lui Hasdeu in studierea asa-numitelor „cärti
la istoria dezvoltarii Universi- tätii din

Coperta: Dumitru Verdes

populäre", domeniu in care este veritabilul fondator al unei ramuri speciale de cercetare, prin temeinica monografie Literatura popularä romänä (Bucuresti, 1883). Crestomatia romänä, tipäritä in 1891, cu introducere si explicatii in romänä si francezä, rämine incä nedepäsitä si este utilizatä pinä azi de romanistii de pretutindeni. Introducerea este o excelentä schitä de istoria literaturii romäne, prima de acest fei, accesibilä si cititorilor de peste hotare. Ea va fi apoi prelucratä si amplificatä de autor in limba germanä pentru Gröber’s Grundriss der romanischen Philologie, , vol. II, 1898, si va reprezenta, multä
Iasi, 1860—1960, vol. II, Bucuresti,

vreme, principala sttrsä de informare a sträinätätii asupra literaturii romäne. Ion Bianu se consacrä comasärii si descrierii tezaurului national de tipärituri si manuscrise, din care va scoate, cu concursul unor harnici si bine alesi colaboratori, Bibliografia romäneascä veche, al cärei prim volum apare äbia in 1903, dar al cärei material putea fi consultat, in, bunä rinduialä, incä din 1900, de cätre N. Iorga pentru cartea sa. Acelasi I. Bianu pune bazele Catalogului manuscriselor romänesti, din care apar trei volume in timpul vietii sale (1— 111,1907—1931). ’ ’
1950, p. 263 — 275.

fie si intr-o limbä universalä de culturä a evului mediu. cu incä un secol. ca slavona. editeazä si studiazä istoriografia romänä dinainte de Ureche. postulatä de Hasdeu. lärgind astfei. aria scrisului romänesc original. Tot el demonstreazä utilitatea cercetärilor slavo-romäne pentru a .Coperta: Dumitru Verdes loan Bogdan descoperä.

precum si faptul cä dädea curs unor idei si unei mentalitäti curente in epocä si chiar dupä aceea. apärea la Ia§i Istoria limbii si a literaturii romäne de Aron Densusianu. Abia in 1885 el tipäri. care se opreste la sfirsitul veacidui al XV 11-lea (partea a Il-a ce urma sä o continue n-a mai apärut niciodatä) ala. scheme pe cit de false pe atit de indärätnice in persistenta lor pinä tirziu (ecouri räzbat in mai toate sintezele ulterioare) se intilnesc aici pentru prima oarä formulate in „sistem" §i aplicate evolutiei culturii noastre. pe care. cel ce urmäreste istoria ideilor care vit . In 1858. si plinä de aprecieri veninoase la adresa scriitorilor mai noi (ceea ce l-a fäcut pe Maiorescu sä o intimpine cu celebrul In läturi!). cartea lui Densusianu detine un loc aparte. ln acelasi an 1885.turä istoria limbii de a literaturii. Este de fapt unica sintezä de istoria literaturii romäne pe care a produs-o acest curent. se va impune ca autor al unor studii fundamentale de istorie socialä si al primelor studii stiintifice asupra traditiei manuscrise a croni. in 1894. dupa ce publicase citeva prelegeri in Ateneul roman din Ia§i (n-rele din 15 sept. destinatä elevilor scolilor secundare: Schite de istoria literaturii romäne. dar care a suplinit si cursul de limba si literatura romänä al lui Andrei Vizanti. ele isi sporesc valoarea in progresie geometricä. iar istoria literaturii nationale nu se desprinsese incä din istoria generalä. Elevul säu. 1861.. Lectia II: „Literatura romänä de la 1830 pinä la 1840“ .cilor romänesti.. cartea sa nu mai este decit un document de epocä. A. o „reductie" a acestui curs universitär.petenia incontestabilä a autorului in epocile mai vechi. Urechia. la Bucuresti. cä tot ceea ce aprecedat desteptärii nationale prin „Scoala Ardeleanä" a fost negurä si barbarie. C. Urechia atestä insä un spirit viu. oricit de gre§itä. in evolutia istoriografiei noastre liter are . . echivalentul celebrului dictionar al lui Laurian si Massim. Expunerea materiei. Vigoarea tonului si a limbii. Cum era firesc. l. in care se tipäreau la Bucuresti Schitele. A. Carte didacticä secundarä. Lectia I: „Literatura romänä de la 1800 pinä la 1830".a continuat la Bucuresti. profesor de limba si literatura latinä la Universitatea localä. Dacä astäzi nici specialistul §i nici omul de cultura in genere nu mai au ceva de retinut din aceastä carte. este cea mai completä si mai vehementä expresie a latinismului in acest domeniu.Intel ege contextul in care s-a dezvoltdt cultura romänä veche §i a-i aprecia valoarea in comparatie cu produsele popoarelor vecine de traditie culturalä bizantinä. pe cind functiona la Iasi ca prof esor la „Academia Mihäileanä“. Desi astäzi inveshitä cu desävirsire in privinta informatiei. de o nulitate absolutä. Giurescu. cum era incä obiceiul. capabil de observatii interesante. desi coplesit de carentele pregätirii. Credinta cä adoptarea alfabetului chirilic si frecventarea izvoarelor culturale bizantino. Azi. si aici se pot depista. o anumitä unitate a perspectivei. o Serie de idei ce n-au rämas consemnate doar in filele ei. a asigurat cärtii o nouä edifie.slave a constituit o calamitate pentru cultura romänä. paralel cu progresul cercetärii. pe care poza eruditä nu face decit sä le scoatä si mai mult in evidentä. din 1864. tntiiele incercäri de a face bilantul cuno§tintelor acestei epoci rodnice sint legate direct de nevoile invätämintului. com. reväzutä. Lectia I I I : „Literatura romänä de la 1840 pinä in zilele noastre"). un politician absenteist. lui V. Partea I-a. 1860 — dec. cartea lui V. U re chi a crease intiiul curs de istoria literaturii romäne. A. V. in forma lor cea mai acuzatä si ca Stil. Lipsitä de valoare stiintificä incä de la aparitie.

in vreme ce." de care vorbea Iorga. I. Popu da aici si prima notitä biograficä despre mar eie poet. Autorul cärtii. cea mai completä si mai exactä sistematizare a cunostintelor bibliograficesi biografice asupra epocii vechi si mai noi (pinä la Heliade) a literaturii noastre. l o a n G . färä a porni de la aceasta lucrare. in 1901. Aron Densusianu si Anghel Demetriescu il repudiau vehement. mai exact. numindu-l „unul din cele mai frumoase talente si am putea zice chiar cel mai imposant talent ivit pe sccna noilor miscäri a literaturii noastre". punirtdu-si pecetea pe diferite discipline. astäzi. din 1875. S b i e r a . Inainte de a deveni. despre care Nicolae Iorga putea scrie. (V.putind stirni azi curiozitatea omului de culturä sau a studentului.litate tipärite dupä o viatä de cercetare si profesare de la catedrä. P o p u din Bucuresti tip är este al säu Conspect asupra literaturii romäne si literatilor ei de la tnceput si pinä astäzi in ordine cronologicä. titularul celei dintii catedre defilologie romänä din invätämintul nostru superior. Din päcate.au circulat in cultura noasträ modernä. o Introducere in istoria limbii si literaturii romäne. fiind de fapt intiia istorie tipäritä a literaturii romäne. ea nemai. Ale x a n d r u P h i l i p p i d e a publicat. isi insusea la 1876 (cind apare partea a doua a Conspectului. G. nu este cu putintä a face istoria diferitelor ipoteze. Carto. V a s i l e G r . Dar nu se stie in de ajuns citä muncä stäruitoare si cinstitä. tipärindu-l la capätul a 35 de ani de experientä pedagogicä si de investigatii personale. Pinä acum. Absenta oricärei tentative de valorificare esteticä si chiar de analizä a continutului acordä insä. Si nu färä bucurie constatäm cä acest modest autor. aceasta se stie. totusi. care este. la data aparitiei. ln 1897 vede lumina tiparului intiia sintezä de literaturä romänä veche demnä de atentia cercetätorului pinä a z i : Miscäri culturale si literare la romänii din stinga Dunärii in restimpul de la 1504—1714. ridicase cursul la nivelul nmilui auditoriu si-l tinuse la curent cu ultimele cercetäri. cu privire la o serie intreagä de „probleme deschise" ale literaturii vechi. in 1888. ceea ce explicä temeinicia acestei cärti. Gr. rezervä aceastä carte pentru lectura restrinsä a specialistilor. Sbiera a inaugurat o nobilä traditie: a sintezelor de specia. aceste cuvinte de omagiu: „Cä forma d-lui Sbiera nu atrage totdeauna pe cititor. Intr-adevär. si in genere fiecärui romän de a-si cunoa§te scriitorii säi". infirmate sau veri. Tabloul perioadei de pionierat n-ar fi complet dacä am omite manualele scolare alcätuite de neuniversitari. nu trebuie sä o ocoleascä. midt mai tirziu. „forma. absenta oricärei aptitudini si chiar preocupäri pentru valorificarea scrisului nostru vechi ca literaturä. numai douä scrieri similare se mai pot incadra in aceastä traditie: a lui N. la Universitatea localä. la last.ficate. Astfel. acestui sever repertoriu de informatii. Sä retinem. incepuse lectiile sale de literaturä romänä la gimnaziul din Bucovina in 1861 si avusese printre ascultätori pe insusi Miliai Eminescu.) XVI . dar care si-au avut rostul la vremea lor. Ciim aceastä carte devanseazä cu un deceniu manualele lui Urechea si Densusianu. faptul cä. in 1875. mult sporite de atunci. subintitulatä „Frinturi din cursul manuscris asupra istoriei limbii si literaturii romänesti“. citä precizie in date. „servind junimei studioase de a poseda in rezumat idce de miscarea noasträ literarä. rezervatä scriitorilor noi) judecata lui Maiorescu asupra lui Eminescu. o importantä numai istoricä. de mult bun simt. ea a devenit „cap de bibliografie“ in materie.jan si Stefan Ciobanu. citä pätrundere in dezbaterea amänuntelor se gäseste in lucrarea de care vorbim“. Transferal. admiräbil informatä si dovedind un deosebit discernänunt.

dintre care nici unul nu implinise 30 de ani. Ovid Densusianu. Gr. nutrit cu Sainte-Beuve. ln uzul tinerimei studioase. Este de fapt prima sintezä de istoria literaturii romane alcätuitä in spiritul si cu metodele la care ajunsese istorio. influentä ce se poate inregistra pinä in monumentala sintezä cälinescianä. D. G. Taine si ideile literare de ultimä orä aleFrantei vremii. Rolul de a umple acest gol revine celor doi tineri profesori universitari de la Bucuresti. poate. vol. precum si pe un curs manuscris al „profesorului Dr.care de a aborda domeniul literaturii vechi cu o formatie de critic literar modern. De la el incepe obiceiul de a rezuma alert si detasat continutul „cärtilor !■ .rilor exemplul unei adevärate analize si aprecieri a scrierilor vechi ca produse apartinind literaturii. 18 ani dupä Istoria literaturii germane de Wilhelm Scherer. isi iau locul intr-o istorie a mannalelor de istoria literaturii romäne pentru scolile secundare. toate mijloacele pentru a revolutiona disciplina. care. tipärit la Iasi in 1886. acolo unde domnise in mod absolut filologia singurä si bibliografia. Veacul se apropia insä de sfirsit färä sä fi produs o lucrare de ansamblu asupra literaturii romäne la nivelul dezvoltärii literelor nationale. si adeväratele istorii ale literaturii romäne incepeau sä-si facä aparitia. in 1942). Este prima incer. Istoria literaturei romäne. adicä 28 de ani dupä Istoria literaturii italiene a lui De Sanctis. II. datoritä lui A. a disciplinei. Cursul säu creeazä de fapt perspectiva esteticä. Litografiat imediat — epoca veche. 1921. pentru aceasta. numai dupä notitele studentului Filip Drugescu — acest curs s-a tipärit mult mai tirziu si numai pentru epoca modernä. 1920. isi däduse marea sintezä reprezentaiivä. Xenopol. in total. pe lucrärile lui Cipariu si pe Conspectul lui V. intr-un singur volum. §i a fäcut-o. incheiat. Iorga. ale cärei prelegeri fuseserä Stenografiate ^Literatura romänä modernä. Densusianu poseda. din päcate. o influentä enormä asupra evolutiei ulterioare a istoriografiei noastre literare. Cursul despre epoca veche (pinä la 1 7 8 0 ) . Iosif Hodosiu. Pipin. incepea cursul säu de istoria literaturii romäne. singurul care ne intereseazä aici. Cälinescu a caracterizat pe bunä dreptate acest curs „intiia organizare documentatä §i cu criterii strict artistice de istorie literarä modernä". Pop. ardeleanul Ion Läzäriciu publica la Sibiu. Ovid Densusianu si N.Pe temeiul bibliografiei särace de care dispunea atunci si bazmdu-se mai ales pe Lepturariul lui Pumnul. 1933. Cu acest curs. in 1S01. Silasi“. deci. patru ani dupä Istoria literaturii franceze a lui Lanson si in acelasi an in care tncepea sä aparä intiia mare sintezä de Istoria literaturii ruse (de la origini pinä la Gogol) a lui A. cu scriitorii epocii celti mai noi.nului. probabil din cauza inconvenientelor create de modul cum a fosi consemnat. apoi editii succesive dintre care a IV-a. ln toamna lui 1838. dar si inzestrat cu o solidä pregätire de filolog in acceptia cea mai strictä a terme. faza arhaicä. sau al istoriografiei care. si de excelentul manual-crestomatie al lui loan Nädejde.halä. patriar. aläturi de manualul similar al altui ardelean.grafia si critica literarä pe plan european. Cartojan. in 1884. lua sfirsit. N. n-a fost tipärit. mai putin prezent in formatia viitorilor cercetätori ai literaturii vechi.intre care si N. O v i d D e n s u s i a n u este intnul istorie al acestei epoci din cultura noasträ care a oferit studentilor si citito. El n-a fost. pe atunci in virstä de 25 de ani. El a exercitat hisä. de care nu s-a mai stiut in alt fei. profi tabilä noilor autori de asemenea lucräri. I. istorie ce ar fi. I I I .

Panaitescu. „slavonä".populäre“. rezeruindu-si tn schimb consideratii strict filologice pentru primele tipärituri neentuziasmindu-se decit „cultural" in fata unui Molitvelnic. si-a dobin. Dimensiunile exigui rezervate aceleiasiperioade in sintezä cälinescianä urmeazä schema lui Densusianu. . 1971. in volumul al doilea. Cälinescu va relua examenul estetic al literaturii vechi. este drept. forta de innoire a subiectului. de fapt. cind ea a fost tradusä in r&mäne$te (desi nu-i contestä paternitatea !). fie si intr-o limba de imprumut. „occidentalä" (un ecou se intil. la prima realizare de dimensiuni cu adevärat monumentale — prin vastitatea eruditiei. douä „Excursuri" asupra perioadei neincluse in cerintele premiului academic: despre Cronicile moldovene inainte de 1688 si Cronicile muntene inainte de 1688. vechi de aproape trei sferturi de secol. opere si epoci —. nu le mentioneazä pe primele decit in calitate de izvoare ale lui Ureche. Minerva. iar despre ultima operä vorbeste in capitolul despre literatura veacului al XVII-lea. adicä.neste in subtitlurile celor douä volume ale marii momgrafii a lui Cartojan despre Cärtile populäre in literatura romäneascä) si tot el exclude din literatura romänä textete originale scrise in limba slavonä. etapei literare numite de el „suflet romänesc in limba slavä“. stimulat de un premiu academic (pe care. pentru a decreta apoi cä in secolul XVI caracterul national nu este bine conturat. „greaeä“. nu cu viguroasele creatii nationale. a istoriografiei literare romänesti. care. de la sfirsitul secolului al XV-lea si din primele decenii ale seco. reunite In volumul Contributii la istoria culturii romänesti. P. nu rämine färä folos specialistului care vrea sä ia contact cu unul din spiritele cele mai alese din eite s-au aplecat vreodatä asupra domeniului literaturii vechi. in 1S01. desi cunostea la data cind redacta cursul cronicile slavone si faptul cä Invätäturile lui Neagoe se scriseserä in slavoneste.cedase dealtfel fi Gaster). Istoria literaturii romäne in secolul al XVIII-lea s-a tipärit in douä volume. 1 Exact in momentul in care Ovid Densusianu continua cursul säu la Universitate. si cä literatura romänä incepe cu primele traduceri de texte biblice. N i c o l a e I o r g a lucra. Tot el introduce metoda lungilor citate üustrative alese pentru a-si intemeia descrierile operelor si judecätile de valoare. lucra. El tmparte etapele dezvoltärii literaturii noastre dupä influentele externe (la fei pro. Evident. Este dealtfel interesant de constatat si faptul cä Densusianu a reusit sä introdueä unele idei gresite. geniul caracterizärilor lapidare de oameni. Va fi meritul lui Nicolae Cartojan — Iorga msusi a privit färä simpatie „epoca slavonä“ — de a face locul ce i se cuvine intr-o expunere de ansamblu asupra evolutiei ctdturii noastre.rea de precursor a strälucitului tinär din 18i 8. dar cu viatä lungä. Asadar. profesorul säu de peste citeva decenii.Itüui X V I . Ea mai continea. Ed. nu l-a luat). cu mijloacele superioare ale momentului fi ale geniului. dar frecventarea acestui curs.dit maxima strälucire si fortä de influentare odatä cu Istoria literaturii romäne de la origini pinä in prezent. 1 Pentru marea importantä. cu intentia de a relief a pitorescul si culoarea de epocä naivä si credulä fi de a le urmäri ecourile in folclor. el va reface. din cauza opozifiei lui Hasdeu. aici trebuie cäutatä originea unei directii care. caracterul romänesc si valoarea infäptuirilor acestei asanuniite „epoci slavone" a se vedea studiile lui P. El este primul care incearcä sä depisteze valori literare si de stil in cronici si in celelalte scrieri vechi ce pot fi considerate literaturä. infirmate si contestabile in lümina cercetärilor ulterioare si a orizonturilor actuate. Cind G. sint multe lucruri depäsite.

1925. citeva decenii dupä aceea. pinä la 1821. asa nUmita „literaturä religioasä“ — tipärituri. de la origini pinä in momentul in'care incepea expunerea manuscrisului prezentat Academiei. in felul acesta. primele decenii ale secolului XX. intradevär. toate insuflate cu acel duh de matä care fäcea sä reträiascä vremurile fi oamenii. mai insemnatä laturä a creatiei originale vechi. sirbä. tot ce se fäcuse pinä la dinsul. comparäbilä cu cele mai celebre creatii ale genului. dar numai secolul al XVIII-lea. Iorga in a doua editie a sintezei sale. Bucurestii vol. care va duce. Codicele de la Ieud. .tecile din tarä si sträinätate si dind intregului forta demiurgicä a spiritului säu. Iorga. Datoritä lui Constantin Giurescu. mäcar sä pästreze ritmul cu progresele cercetärii. räscolind totodatä arhivele si biblio. hibliografia disciplinei imbogätindu-se substantial si inregistrind chiar noi descoperiri (Letopisetul lui Azarie. ■. publicat de loan Bogdan in 1909. Nicolae Dräganu. de Barbu Theodorescu la Editura didacticä si pedagogicä. este o simplä reeditare a celei din 1901—1904 (N. vol. Vasile Grecu. N. Dacä sub aspectul formal aceastä epocalä sintezä1 poate sä deruteze pecei gräbiti si neobisnuiti cu maniera de a scrie a marelui istorie. ii mai räminea autorului sä completeze expunerea cu. Ill. Toate aceste progrese sint numai pe alocuri asimilate de N. Ilie Bärbulescu. Oricit de curios ar pärea. Stefan Ciobanu. Al. vol. . XIX . datoritä cäreia cultura romänä ifi are capodopera sa.despre cea. la sintezä cälinescianä. Din amindouä aceste monumente ce incheie secolul al XIX-lea fi deschid pe al nostru se impletefte o traditie. II. I. in cea mai mare parte. ce räsar in mijlocul intregii productii istoriografice a epocii asemeni unui munte urias creat de eruptia unui vulcan. traduceri si citeva scrieri originale — de pinä la 1688 si sä ne dea. Ceea ce realizase Ovid Densusianu fusese — pentru epoca veche — un bilant la zi al cunostintelor dobindite si un inventar de valori literare descoperite pentru prima oarä ca atare. 1 Reeditatä m 1969. Ilie Minea. maghiarä — sint puse intr-o luminä nouä de cunoscätori specializati ai limbilor slave sau de cercetätori cu bunä cunoastere a limbii maghiare. Acest cd treilea „excurs" s-a tipärit intr-o carte apartei trei ani mai tirziu. 1933). o viziune asupra trecutidui nostru cultural si un simt al acestui trecut. informatia este mereu impinsä mai departe fi perspectivele se adincesc. Rosetti fi multi altii. care asistä la o continuare färä hiatusuri a progresului cercetärii in sectorul literaturii vechi. dacä nu sä egaleze pe Densusianu sau Iorga. rusä. relatiile culturii noastre vechi cu alte culturi — bulgarä. Ceea ce infäptuieste Nicolae Iorga este proiectarea fenomenului cultural fi literar pe fundalul intregii existente nationale multiseculare si o ingrämädire colosalä de date noi. o personalitate distinctä a istoriografiei literare romänefti in cadrul istoriografiei europene. 1926. . editia a doua reväzutä fi larg intregitä.mului tipärit la Brafov.P. Panaitescu. pentru destinele ulterioare ale istoriografiei literare romänesti ea a fost masivul central din care au izvorit toate apele. multä vreme nu mai vedem apärind sinteze capabile. evolutia esteticä a limbii). si astfei disciplina numitä „istoria literaturii romäne vechi“ & dobindit o temelie documentarä. Cartojan. Istoria literaturii romänesti. care confirmä intuitia lui Hasdeu cu privire la existenta catehis. Densusianu nu se mat ocupä de literatura veche in cursurile sale decit in fimctie de problemele lingvistice (istoria limbii. care. Iorga a absorbit. Demostene Russo. polonä. o istorie completä a literaturii vechi si a epocii „Scolii Ardelene". P. Cronica moldo-germanä descoperitä de Olgierd Görka la München in 1911 fi tipäritä de acelafi la Cracovia in 1931).

a Ill-a „neschimbatä“. Douä exemple pe care N. a cunoscut frei editii in timpul vietii autorului ( e d . Studentii. la Iasi. o dozare a informatiei si o agrementare a ei prin bogata ilustratie. 1£30 . Era prima istorie a literaturii romäne editatä in conditii grafice superioare. 1926. nu aveau nici o altä sursä. o or don are a materiei. in %20.tate sau fortä de expresie. volumele celei dintii istorii literare iesite din nevoile acestei catedre. 1924. bogat si frumos ilustratä. adusä insä la nivelul de accesibilitate cerut de publicul cäruia se adresa. Ref er ir He lui Ibräileanu la scrierile vechi sint exclusiv de ordin lingvistic. 1136). la Sibiu.Singura aparitie notabilä(lucräri de popidarizare ca aceea a lui Gh. legäturä de carte). Bucuresti. este o lucrare paradoxalä. Istoriea literaturii $i limbii romäne din secolul XVI. convingere combätutä mai tirziu de G. Ibräileanu n-atinut. ed. nici un curs de literaturä veche. titularal catedrei de literatura veche si dialectologie. Citprivestepe Ion Bianu. iar opi. Al Rosetti — infati§area unui veritabil monument al artei tipogra/ice nationale. el n-a läsat decit unsingur curs litografiat in intreaga sa carierä didacticä de aproape trei decenii si acest curs. Cartojan le va urma. care a cistigat imediat pe cititori. dar si a penuriei ce domnea la data aceea. Faptul cä aceastä Istorie a literaturii romäne subintitulatä. completatä cu o bibliografie criticä si un indice. Sibiu. a Il-a. Ca informatie. la cea veche. preocupinduse la rindu-i de evolutia paralelä a artelor prin care se defineste fizionomia intreagä a unei epoci.niile sale despre aceastä epocä din dezvoltarea noasträ literarä dovedesc o defcctuoasä percepere a devenirii spiritului romanesc §i a literaturii prin care s-a exprimat msecoleleXV—X V I I I . Cantemir. din 1L08 si pinä m H20 cind seinfiinteazä catedra de literaturä veche din Iasi. miniaturi. Cälinescu. in prefata marii sale istorii. acest excelent instrument de initiere nu aducea nimic non. Eie apar in volum abia dupä räzboi. la prima editie. tipäritä la Bucuresti in 1921. Fatä de caracterul stuf os si — cel putin la inceput — greu accesibil. cu 82 de ilustratii dintre care sase planse in culori in afarä de text". insotite de o utilä bibliografie sistematizatä si de numeroase ilustratii. elevii din clasele superiore si oamenii culti. si tot. I. iar analizele literare nu sträluceau prin originali. si profesa convingerea cä „noiputem studia literatura modernä färä a ne raporta. nu se remarcä jyrin calitäti speciale. dornici sä se informeze asupra epocii vechi a literaturii romäne de altundeva decit din manualul elementar al lui Adamescu. dar pentru publicul larg s-ar putea sä nu-si fi pierdut cu totul forta de atracfie. ceea ce la alte popoarc nu se poate face“. elabora. din H 2 5 . specialistul nu mai are nimic de cules dintr-insa. picturi. unui dupä altul.odatä prima care incearcä sä arunce priviri in domeniul celorlalte manifestäri de artä ale culturii vechi (arhitecturä. ln vreme ce se succedau editiile cärtii de popularizare a lui Sextil Puscariu (singura care a cunoscut un asemenea succes). al sintezei lui N. Astäzi. prelegerile lui Puscariu aduceau o limpezime. Sibiu. urmatä de Istoriea literaturii romäne din secolul XVIII. Iorga. Iorga. Bucuresti. si dind cartii sale — cu sprijinul directorului editurii. completatä cu Viata si operele lui D. broderie.bilei competence a autorului si a perspicacitätii sale in solutionarea unor Probleme de amänunt— pentru modid cum reuseste sä dea impresia cä nici Ovid Densusianu XX . este o märturie a calitätilor ei. la temelie stind — cum avertizeazä insusi autorul— marea sintezä a lui N. Cronicarii moldoveni fi munteni. Adamescu nu pot fi luate in consideratie) este ciclul de prelegeri cu destinati-e popularä pe care S e x t i l P u s c a r i u il tine in 1911 la universitatea undeprofesase Sbiera. „Cursuri populäre“. G i o r g e P a s c u . „reväzutä si intregitä. ce uimeste—in ciuda inconiesta.

con. Pe de altä parte. cind apare primul volum din Istoria literaturii romäne vechi de N i c o l a e C a r t o j a n .teazä. 1974. peste patru decenii. aceastä carte. iar stralucita „Introducere sinteticä" din 1929. decantatä si analizatä in lumina ultimelor rezultate toatä agonisita unei stiinte ce avea deja in urma ei aproape un secol de existentä. Ea pästreazä intocmai si reedi. Din partea noasträ nu vrem sä insistäm in aceastä notä lämuritoare. Philippide. ea rezultä in primul rind din insäsi conditia acestei opere care este produsul unei familiarizäri indelungate si desävir§ite cu problemele de ansamblu si de amänunt ale disciplinei — marca evidentä a specialistului -—■ precum si rodul unei minti cumpänite. decit asupra unui singur aspect: utilitatea si valoarea actualä a sintezei pe care Editura Minerva a hotärit sä o readucä in circuitul larg al culturii de azi. docent Dan Simonescu1. in a cärei consultare numai specialism. Iatä de cein constiinta urmasilor „literatura veche“ si-a ingemänat numele. Literalmente ilizibilä si nu o data gresitä. cariera didacticä si opera stiintificä de reputatie si räsunet international a lui Nicolae Cartojan sint evocate. Acest fapt 1 Noi insine am fäcut-o in prefata la Cärtile populäre in literatura romäneascä. se pot aventura. XXI . Personalitatea. Dupä cum n era strain orice exclusivism si impuls subiectiv. de autoritate incontestabilä si totodatä de largä accesibilitate..sitatea din Bucuresti. cu sporul de informatie intervenit intre timp. lui AI. sinteza lui Iorga reprezenta. cu al ilustrului profesor de la Univer. orice contribute. cercetätorul. mai este si presärata uneori cu izbucniri polemice de o violentä oarbä. ca si a lui Densusianu. profesorul dr.se in 7 din cele 14 prelegeri de epoca veche. dar cu egalä solicitudine. sintezä si bilant al unui moment si totodatä model si lectie de metodä din care sä se desprindä invätämintele pentru viitor. Rämasä in cea mai mare parte la forma sa initialä. de cätre cel mai apropiat elev si colaborator al säu. Nicolae Cartojan a fost omul chemat sä dea unei discipline ce-si cistigase deacum un Statut onorabil in sistemul de invätämint si in constiinta puUicä opera reprezentativä. momentul 1901. stilul de repertoriu sec al Introducerii. ceea ce l-a fäcut sä imbräti§eze cu spirit critic. edrfie ingrijitä de Al. cäreia orice exagerare si opinie hazardatä. chiar in noua editie. färä a intra in amänunte cu privire la raportul dintre lucrarea lui N. Cartajan si progresele ulterioare ale cercetärilor si interpretärii stiintifice a literaturii vechi. Istoria literaturii romäne vechi. care se ocupa. vrem sä prevenim pe cititor fatä de unele confuzii la care s-ar preta o lecturä mai putin atentä a textului. studentul sau omul de culturä nu dispmieau.. practic. pentru totdeauna. In 1940. care explicä in felul lor afilierea finalä a autorului ei la cele mai negre miscäri politice ale vremii.si nici Iorga n-au existat vreodatä. indiferent cine o semna si in ce raporturi se afla cu semnatarul. Editura Enciclopedicä Romänä. dispretuind sistematic orice analizä literarä chiar si in cazul unui scriitor atit de artist ca Ion Neculce. adunatä si sistematizatä. In ceea ce priveste actualitatea pe care si-o pästreazä.strinsi de obligatia informafiei exhaustive. in postfata editiei de fatä. De la inceput sinteza sa a dobindit prestigiul la care o menea exemplara iinutä stiintificä si eticä a celui ce inchinase o viatä acestei literaturi vechi. necontrolatä sau rezultind dintr-o impresie de momentan erau sträine. de nici un tratat in care sä se afle. nu putuse face altceva decit sä arunce deasupra materiei citeva fulgere revelatorii ce-si asteptau pe acela in stare sä le capteze si sä le confere o finalitate mai aproape de nevoile imediate. Chiriacescu.

aceste erori de apreciere au fost suplinite de cercetärile unor alti repidati specialisti ca loan Bogdan. Unele ne pot apärea astäzi stingace sau prea de suprafatä. din care nimeni si nimic nu lipseste. el s-a putut informa din lucräri traduse in limbi ce-i erau accesibile. ci si una care dä prilejul de a medita asupra unei aproape jumätäti de mileniu de cultura romäneascä. ca o cäläuzä demnä de incredere. sinteza lui Cartojan este cäutatä in continuare de toti cei ce se initiazä in disciplina literaturii vechi. C.aproape continutul operelor respective si de a-l face accesibil din unghiid cel mai favorabil unei vizionäri nedeformante. I. Tocmai de aceea. eit at mai sus. sau sä redifice erori de situare si judecare. coleg o vreme la aceeasi catedrä. calitatea de a urmäriinde. Emil Petrovici. considerable sale in legäturä cu asezarea culturii romäne la räscruce de civilizatii si originalitatea ei in contextul culturilor sud-estulai european. Cititorul de azi. dupä cum se stie. Stefan Ciobanu. St. in aceasta carte. care intre timp au fost päräsite. dar dacä n-a putut consulta curent bogata bibliografie slavä. rectificind erorile de fond sau de perspectivä. In sfirsit nu trebuie sä trecem cu vederea privirile de ansamblu. Panaitescu. foarte mult. Este adevärat cä domeniul slav i-a rämas in parte sträin. cuceritoare in aceastä carte este prezenta XXII .P. De aceea Istoria literaturii romäne vechi nu este numai o carte de informare.f matie. astfel incit sä poatä aseza dezvoltarea culturii noastre si in contextul Europei sud-estice. Ciobanu. care aici apare in formularea unui maestru al acestei discipline. Pe lingä modul cum a stiut sä adune si sä ordoneze o extrem de bogatä infor. G. sä deschidä capitole pe mäsura realei importante unor personalitäti trecute pinä atunci in fugä. trebuie sä intregeascä deci opiniile lui N. Dan Simonescu. Vrem sä spuneni din nou cä aceste erori se relevä mai ales in eludarea sau numai in diminuarea factor ului slav in geneza sintezei spirituale romänesti.l-a ajutat pe N. Existä o problematicä a unei sinteze de literaturä veche. Dar.. si chiar atunci cind räspunsurile sale ne par insuficiente sau chiar gresite. Cartojan cu cele rezidtate din cercetärile paraleie sau ulterioare. P. aceastä laturä mai putin consolidatä a viziunii sale asupra evolutiei culturii noastre vechi a fost suplinitä de activitatea celuilalt eminent specialist in literatura veche. nu o datä. Dealtfel. Dacä n-au sclipirile de geniu ale unui Iorga sau Cälinescu. Cartojan sä stabileascä o kartä amänuntitä si exactä a cunostintelor despre literatura veche la data respectivä. Apariiia unor sinteze ulterioare. bibliografia sa fiind unicä prin bogätia si varietatea informatiei. in care se aratä solidar cu o mentalitate mai veche. rämtne enunttd §i indemnul de a continua si corecta. Mihäilä si altii. admira. nu au impins in afara interesului aceastä cartej si oricine poate constata cä noile sinteze. in schimb. Emil Turdeanu. a cärui Istorie a literaturii romäne vechi speräm cä se va reedita in viitor. eie prezintä. care doreste sä aibä o imagine cuprinzätoare asupra formidei spirituale romänesti.bile rämin. Acest constituent a indeplinit o functie importantä si a-l desconsidera prin sintagma „picla slavonismidui" ni se pare o solutie nestiintificä in idtimä instantä. Poate mai mult decit orice. imbogätind informatia fi aplicind metode noi de interpretare. in anii nostri. färä a-l urma servil. Valoroase rämin temele de meditatie in sine. §i care se cer reluate. ii datoresc. ca si predecesorilor säi. anälizele de opere. de care am vorbit. sint si erori vädite de judecatä. Chitimia.

Si dacä nimeni nu se contamineazä de misticism citind Divina Comedie. Nimic mai putin inte. aceasä identificare simpateticä cu vremurile fi oamenii altor mentalitäti. Jndrägostit de trecutul de glorie al poporului nostru. XXIII .ticienii — atit de numerofi in epocä —• ai unui misticism pe cit de nesincer pe atit de gälägios. rämasä din . rezerva sa fatä de climatul imbicsit de misticism al epocii rämine un indiciu care nu se poate trece cu vederea. 1 N. E ceea ce ne-a fi determinat sä ridicäm aceastä problemä. mai caldä. sau zimbetul ironic al lui Al. Dacä la Cartojan nu gäsim manifestäri clare de ateism. läsindu-se incintat fi el — ca fi Eminescu sau Iorga •— de „eresurile" bätrinilor. pentru care nu existä nici o indreptätire. eine ar fi expus la acest pericol ascultind pe Cartojan povestind continutul „Zapisului lui Adam“ ? Evident. Cartojan. nu mai credea. om al veacului säu. care continuä sä serveascä drept manual generatiilor de studenti ce o consultä in biblioteci. el se induiofeazä deopotrivä fi contemplind modestele inceputuri ale culturii. nu fac decit sä-i creeze acestei opere.ciuni ca artist.. Nicolae Cartojan a rämas un savant profund rational fi rationalist cäruia inclinatiile mistice nu i-au fost proprii fi nici nu räzbat in vreun fei in scrisul säu. a creat opinia curioasä dupä care Istoria literaturii romäne vechi ar fi o carte impregnatä pe alocuri de. fiind unui dintre putinii creatori de scoalä..tifeazä cercetärii. ci fiindcä temperamental era inclinat spre o altä manierä.rate din Biblie sau din istoria minunatä a lui Alexandru Machedon. dar nu fiindcä ar fi vrut sä transforme opera sa intr-o pre. Cartojan nu are detafarea rece a unui Densusianu. care citeau in loc de romane vieti de sfinti („nuvela si romanul evului mediu". cum si-a iubit profesia de dascäl de literaturä veche fi elevii. departe de a sublinia o realitate. o reputatie dubioasä. Nicolae Cartojan si-a iubit obiectul. Piru atunci cind povestefte continutul cutärui apocrif sau cutärei vieti de sfint.riile gmdirismului ortodoxist.. ca om al veacului modern.umanä ce o impregneazä fi cäldura cu care autorul ei se apropie de tot ceea ce i se infä. sintern in fata unor päreri care.■meiat. Si nicäieri cartea sa nu ia aspectul unei pledoarii pentru teo. ca om a fost si a rämas pinä la capät un sceptic. cum le numea Iorga) fi credeau in minunile sfintului Sisinie.dicä. operä a unui credincios fervent. vibrind cu cronicarii la amintirea faptelor de vitejie ale strämofilor. ll simtim coborindu-se pinä la naivitatea cititorului de basme fantastice. in mänästiri pierdute prin sälbäticii fi expuse jafurilor nävälitorilor. pasionat si generos educator de urmasi in meserie. misticism. evident. II. 1974.vremurile naive de infläcärat misticism ale evului mediu“1. atit de läturalnicä marii valori stiintifice si didactice a unei sinteze clasice de literaturä romänä veche. Bucuresti. Cärtile populäre in literatura romäneascä. inspi. mai liricä fi mai ingäduitoare. Este drept cä N. Dar tocmai aceastä participare afectivä. Nimeni nu l-a intilnit insä pe Cartojan intre teore. in care. Eminescu a putut scrie citeva emotionante rugä. vol.

in trei volume. ne sträduim sä stabilim drumul parcurs de cultura romänä de-a lungul veacurilor. Acolo unde observa^iile marginale nu se incadrau perfect. ori de cite ori a lost nevoie. intre Tisa fi Nistru. acordate cu o mare solieitudine. Familia profesonahai Cartojan a avot amabilitatea sä ne punä la dispozitie aceste exemplare. pentru finisarea acestei edi^ii. univ. au prefäcut in ruine si cenusä asezärile romane si au dezorganizat viata de culturä in Dacia fi Moesia. atit de asteptate intr-o disciplinä in care numärul celor ce i se dedicä in mod consecvent este foarte mic. Editura Minerva va contribtii la reactivarea unei strälucite traditii de cercetare. dupä care am fäcut corectärile de rigoare. revizniri (mai cu seamä la vol. completäri. cu atit mai necesarä in acest moment. Am adäugat un Indice de nime alcätnit de Gabriela Dnda. intre Balcani si Carpatii nordici.cul Constantin Cantacuzino.Publicmd o noua editie a celei mai importante sinteze de literaturä romänä veche alcätuite vreodatä de un specialist ce si-a consacrat viata si cariera acestui domeniu. txperientele si indemnurile ce se desprind pentru creatia prezenta si viitoare. cnprinzind literatura romänä veche pinä la Stolni. cind. N. de ambele {ärmuri ale Dunärii. Editera exprimä gratitudine. va dobindi o nouä certitudine in valoarea unui trecut de cultura ce indreptäte§te fi sprijinä cele mai legitime aspiratii de viitor. plämädit din romanizarea triburilor trace. Textul prezentei edrfü a Jost ingrijit In redacfie de Rodica Rotaru si Andrei RUSH. s-a format in primele veacuri ale erei creatine. de pe pozitiile noi ale unei metode stiintifice superioare. Pe de altä parte. prof. Era astfei ca o prelungire a latinitätii pinä la pragul Europei orientale. Roma si Bizantul. dar n-au putut distruge structura etnicä a noii nafionalitäfi in . fäcind adnotäri. publicul larg va descoperi in aceastä carte unui din monumentele perene inchinate literaturii noastre. cu aceastä indicate. Exemplul lui Nicolae Cartojan este menit sä cistige si sä cäläuzeascä vocatii noi. le-am transcris in subsolnl paginii. Dan Simonescu pentru ajutorul $1 sfatul competent. DAN ZAMFIRESCU NOTÄ Prima editie a aeestei lucrärl a apärut. suma valorilor ei. pi pe aceastä cale. Cartojan si-a reväzut textul tipärit al primelor douä volume. „Tabla de materii“ este analiticä si se reproduce ca in original. Sn contextul paginii respective. REBACTIA DE LA ORIGINI PlNÄ LA EPOCA LUI MATEI BASARAB SI VASILE LUPU LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV LITERATURILE ROMANICE PlNÄ IN VEACUL AL XIII-LEA Poporul romänesc. in strinsä legäturä teritorialä cu lumea romänä din apus. intre anii 1940— 1945. Volumul al treilea al lncrärii a apärnt insä dupä moartea autorului. Invaziile popoarelor nomade din stepele Asiei si ale räsäritului european cätre cele douä centre de civilizafie din epoca de agonie a lumii antice. si in perspectivä constiintei de sine pe care ne-a dat-o istoria contemporanä a poporului nostru. X). ca sens.

care au mifcat adinc in evul mediu sufletul mase.‘ lor populäre. de altä parte lumea Räsäritului ortodox de culturä bizantinä. acele minunate catedrale gotice. Mai tirziu asezarea ungurilor in Panonia — pe urmele mai vechi ale hunilor si avarilor — a ridicat un alt stävilar cätre apus fi a incheiat izolarea noasträ de lumea romänä. pästrate pinä atunci in limba latinä.tanta a doi factori puternici. cucerit de ideile noi ale Reformei. mänästirile erau pline de cälugäri piosi. fi cea mai insemnatä prin valoarea ei intrinsecä fi prin . cind bulgarii inträ in zona religioasä a Bizanfului ortodox. in care intraserä fi vecinii nostri unguri si poloni. ■ La data cind. prin munca inchinatä Domnului a unor generatii intregi de artifti anonimi. Pentru a ne da seama mai bine si de imprejurärile istorice in care poporul romänesc. cind ungurii sint cuprinfi in sfera catolicismului latin. in cuprinsurile muntoase ale Maramuresului. fi chiar pinä in secolul al XI-lea. Dar aceastä nouä fazä in cultura popoarelor occidentale fusese pregätitä indelung printr-o viatä literarä de mai multe secole. intinderea croatilor peste cuprinsurile romanice ale Dalmatiei a rupt legäturile romanitätii orientale cu latinitatea occidentalä. in timp ce vecinii nostri de rasä finicä ori slavä — ungurii si polonii — au intrat in sfera culturii romäne. dupä strämutarea lor in sud. desi crestinat din epoca romänä. care se intinsese pinä la Dunäre. sä vedem ce era la epoca intemeierii principatelor noastre cultura romanicä din apus ajunsä pinä la hotarele noastre fi ce era cultura bizantino-slavä din sudul dunärean. sentimentul acesta era o puternicä realitate. . Astfel. ln acest mediu de adinc misticism au inceput sä se ridice. In evul mediu. pentru „la sainte plebe de Dieu“. De altä parte. influenta ei asupra celorlalte literaturi romanice este literatura francezä. Dar strämutarea slavilor — fi mai tirziu a bulgarilor — in dreapta Dunärii. transpunea in limba ' neamului säu invätäturile Sfintelor Scripturi. f i tot pe atunci clericii au versificat in limba nationalä. s-a alipit la zona de culturä bizantino-slavä. Revärsarea slavi. Intiia. in timp. in acelasi timp. träiefte inconjurat de popoare pägine. Abia in veacul al XIII-lea apar in lumina istoriei primele injghebäri de state romänefti. cucerirea tinuturilor romanice din nordul Peninsulei Balcanice si intemeierea statelor slave sud-dunärene a sfärimat. Europa occidentalä se afla pe pragul unei noi epoci literare: Renafterea. intre douä tipuri de culturä diferitä: de o parte lumea Occidentului catolic de culturä latinä. cumanilor fi tätarilor au impiedicat infiriparea organizatiilor politice romänefti. poporul romänesc. Nici dupä secolul al XIlea nu se insenineazä zärile la Dunäre pentru o temeinicä asezare romäneascä. Primul este sentimentul religiös. din secolul al VII-lea pinä la mijlocul secolului al IX-lea. Dar la aceastä datä noi ne gäseam cuprinsi intre douä lumi. despärtindu-1 in douä grupe mari: dacoromänii in nordul Dunärii. macedoromänii in regiunea Pindului. si de caracterele distinctive ale culturii vechi romänesti. Expansiunea ungurilor in Ardeal si valurile ultimelor invazii barbare ale pecenegilor. miraculoasele legende hagiografice. procesul de formatie al poporului romänesc. cu toatä factura lui romanicä.lor peste tinuturile dunärene contopirea lor in masa romanicä din nordul Dunärii a desävirsit. iar drumurile care duceau cätre centrele in care se gäseau sanctuarele ridicate in cinstea sfintilor erau impinzite de convoiuri nesfirsite de pelerini.devenire. unitatea geograficä a poporului romänesc. un preot sau cälugär romän. Aceastä timpurie si bogatä dezvoltare a literaturii franceze este rezul.

Al doilea factor care a gräbit apari^ia literaturii franceze este instinctul national. Mila pentru cei näpästuiti. in jurul mänästirilor fi bisericilor de la räspin.. in afa-numitele chansons de geste. au modificat si sufletul clase.rilor sociale fi mai multä delicatete: fi rafinare in sentimente. sint prinfi fi ei in jocul fanteziei creatoare a truverilor. care a extins hotarele imperiului säu peste Germania. Acestia. in pietele publice. in Ierusalim si ajunsese sä impunä o dinastie francezä in Portügalia. Eroii centrali ai acestor poeme sint Carol cel Mare fi nepotul säu Roland le Preux. impotriva päginismului amenintätor: gesta Dei per Francos. äu inceput sä evoce in acordurile viorilor vitejia vremurilor apuse. Figura fi vitejia lui Carol cel Mare au rämas in amintirea poporului. Si atunci.j moasä si mai bogatä produc^ie epicä a evului mediu occidental.lor conducätoare si au impus un nou ideal de artä.lor lor de a-fi ciftiga si ei un loc de cinste in istoria legen da rä a Frantei. fiindcä era o adeväratä pletorä. j crescind necontenit in propor$ii legendäre. Puternicä personalitate a lui Carol cel Mare. a j trezit in sufletul popular virtu£ile räzboinice si dragostea pentru „la dulce j France“. incälziserä imaginatia. nate de-a lungul drumurilor de pelerini. Cu timpul insä prefacerile aduse in structura societätii prin instituirea cavalerismului fi prin främintärile cruciatelor.. jongleurii. cind Franca. j ln secolul al XI-lea. adusese o indulcire a raportu. care a durat in Franta mai multe veacuri. ifi intinsese dominatia in Anglia. De altä parte. idealizati de mai multe generatii de clerici. defteptaserä gustul pentru aventuri fi miraculos. in sudul j Italiei. povestirile miraculoase fi descrierile despre frumusetea feericä a Orientului indepärtat. unde-si aveau morminte märete ce defteptau curiozita. Aceftia s-au sträduit sä transpunä in literaturä näzuintele cätre o nouä viatä literarä a lumii elegante din . j sufletul popular francez nu se mai putea multumi numai cu vieti de sfinti. atitaserä curiozitatea. i ci simtea nevoia unor noi orizonturi literare. cätre Aeneida lui Virgiliu si Thebaida lui Statiu. puse in circulatie de cruciati fi de pelerini. Din imbinarea acestor douä sentimente avea sä creascä cea mai fru. Astfel se formeazä. In sfirfit. Baronii lui Carol cel Mare. ctitori de mänästiri. ajunsä intr-o epocä de prosperitate economicä fi de inflorire culturalä. respectul fi cultul femeii.tiile marilor drumuri de pelerini. cicluri intregi de poeme care cintä vitejiile baronilor lui Carol cel Mare in luptele cu sarazinii fi nobila ambitie a urmasi. j Spre a satisface aceste noi cerinte sufletefti ale societätii. peste Italia fi peste o parte din Spania. un curent de inviorare a studiilor clasice. din rindurile tineretului iesit din aceste fcoli fi care nu-fi mai gäsea loc in der.tea credulä a maselor populäre. deveniserä prototipul eroismului francez pus in serviciul luptei pentru creftinätate. Simburele acestor poeme se dezvoltä in imaginatia jongleurilor si da naftere unei bogate eflorescente epice. cätre Ars Amandi fi Metamorfozele lui Ovidiu. s-a recrutat o nouä generatie de truveri. pornit din fcolile clericale ale Frantei — cu deosebire din Orleans — indrepta atentia cätre lirica lui Horatiu. care j träiau pe atunci in toväräfia acroba^ilor fi a muzicantilor fi care desfätau mult im ea in castele. in popasurile de la mänästirile jalo. pe care cavalerismul le pusese pe primul plan al preocupärilor sale.

In Spania. O intreagä galerie de tipuri luate din toate clasele sociale ale Frantei medievale — cavaleri. lirica provensalä a trecut in nordul Frantei. cu deosebire in sudul Frantei. cu atmosfera de mister fi misticism a sfintului Graal. „Les Fran. spunea Lanson. s-a intrebuintat limba latinä pinä tirziu in plinul ev mediu. rafinatä. cu subiecte din lumea anticä. imbolduri fi modele pentru literatura in limba nationalä s-au räspindit in toate celelalte $äri romanice. Aceastä poezie a ajuns totufi la frumoase realizäri in sud. Din Franta. in genere. Les Chevaliers de la Table ronde. care exalta sentimentul de vitejie cavalereascä fi cultul pentru femeie. o societate aristocraticä. Sint asa-numitele fableux sau fabliaux. sau joglarii — le cintau in sälile somptuoaselor castele. menite sä scoatä in luminä aspectele ridicole ale unor situa$ii sau tipuri reprezentative din societatea timpului. in care femeia ocupa primul plan al interesului. Vechile poeme epice ale Fran|ei au fost aduse in Spania prin jongleurii ce inso^eau convoiurile de pelerini francezi care veneau in fiecare an sä se inchine la mormintul sfintului Iacob din Com. sau Parceval. acea bizarä figurä din a cärei viatä de cabareturi si de temnitä. Tema acestor romane era. a fifnit poezia cea mai miscätoare prin sinceritatea si duiosia ei. evul mediu francez a mai cunoscut si un alt gen de poeme versificate. curatä. cu deosebire in sä viclenia femeilor necredincioase. de unde a radiat apoi in toate tärile romanice ale Occidentului. potrivit cu gustul timpuri. in asteptarea spinzurätorii. sub influenta epicei franceze. scäldatä in lumina feeriei fi imbinatä cu o dragoste sincerä. Acest cult pentru femeie al societätii cava.lele feudale: idealul cavalerismulüi. ln mijlocul haosului produs de societatea feudalä. cälugäri. Tema acestor cintece este dragostea curatä conceputä ca un omagiu pe care indrägostitul il inchinä adoratei. iubitoare de viatä frumoasä. poezia liricä s-a räsfirat in toate tärile invecinate.ditä din fuziunea latinei cu idiomele iberice fi germanice se furiseazä incä din veacul al VI-lea in gramatici latine. intovärä.postella. totusi limba spaniolä nu incepe sä fie scrisä in literaturä decit abia in veacul al VIIlea.caste. unde a dobindit o notä realistä cu Rutbeuf fi mai ales cu Villon. In contrast cu aceastä literaturä. Din Provence.$ais n’ont pas la tete lyrique". tärani. cunoscute sub numele de rotHans courtois. aSemänä. din Orientul fantastic sau din tara legendarä a Bretaniei. trubaduri — trobaiori. Defi elementele din noua limba plämä. in cartulare fi titluri de proprietäti ale mänästirilor fi ale vechilor familii feudale. burghezi. Astfel fi-a luat naftere un alt ciclu de poeme. o actiune de vitejie cavalereascä. care infätifau farse picante. Poezia liricä este mai slab reprezentatä in Franca medievalä. in timpul cruciadelor. . in compilatiuni juridice. cu o malitiozitate finä fi cu un rar simt al efectelor comice. in Provence. clerici — sint expuse cu o jovialitate robustä.lercsti din Provence isi gäsefte expresiunea sa cea mai aleasä in domeniul poeziei lirice pe care autorii infifi. ca in toate provinciile romanizate. plinä de loialitate si curtoazie.tor cu acela pe care cavaierul il datora seniorului säu.si^i de instrumente muzicaje.lor nouä. de serbäri fastuoase fi de petreceri intelectuale. cum se numeau in provensalä. cavalerismul crease. ca bunäoarä: regele Artur fi cavalerii mesei rotunde. Prin cäsätoria Eleonorei de Aquitania cu Ludovic al VII-lea si prin numeroasele relatii care uneau sudul de nordul Frantei.

sau Libro de Apolonio. Totufi din aceasta produc^ie popularä a räzbätut pinä la noi in intre. In sfir. limba.bole. numite „mozarabe" fi „mudejare". ca. poema Fernän Gonzales. Ei aduseserä in Europa strälucitoarea civiliza. Aceste nouä productii epice. printr-o compozitie mai savantä fi printr-un stil mai personal. Sub aceste influente au inceput fi in Spania cintäretii populari — juglares — sä recite fi ei. filozofia fi poezia. intermediari intre creftini si musulmani. totufi prin mijlocirea mozara. sau fapte de senzatie care au zguduit imaginatia maselor populäre. Aceastä literaturä cu caracter didactic fi romantic. o altä influentä de un caracter cu totul deosebit s-a exercitat asupra literaturii spaniole din sud. care venea din nord. a trecut fi in celelalte literaturi ale Europei occidentale. sau din vechiul fond al traditiilor nationale fi creftine.tie arabä: impinziserä pämintul Spaniei cu canale de irigatie. clädite in stilul lor propriu fi infiintaserä fcoli infloritoare in Cordoba fi Toledo. O mare parte din aceasta materie epicä a pierit din amintirea poporului. care a dat un puternic imbold culturii. alte poeme clericale ne transpun pe tärimul fabulos al antichitätii. Paralel cu influenta literaturii franceze. exaltind patrio. tradusä in limba latinä fi spaniolä de cätre evreii converti|i la creftinism.bilor — crestinii care primiserä de bunävoie stäpinirea arabä — a maurilor rämafi in provinciile recucerite de spanioli si a evreilor. cäsätoria lui cu Ximena —. Lara —■ o vendetä de familie din vechea Castilie. in care se studiau. in cele din urmä.tismul castilian. cel ce ifi pierde si. pe lingä Coran.gime Poema sau Cantar del Cid. Era influenza arabä. isprävile räzboinice ale regilor spanioli in lupta contra maurilor. care se afla sub stäpinirea regilor vizigoti. Cu toatä diferenta de rasa fi religie. Ea a avut o influentä puternicä asupra literaturii spaniole din vremea regelui Alfons al X-lea. fi intemeiaserä acolo califatul de Cordoba. iar literatura s-a imbogätit cu o sumedenie de para. Arabii cuceriserä Spania. ridicaserä moschei fi palate märete. Räsunetul mare pe care 1-au avut in societatea spaniolä aceste „cantares de gesta" ale juglarilor a a^i^at ambifia clericilor.prin numeroasele mänästiri intemeiate de cälugärii benedictini in regatele creftine ale Spaniei fi prin seniorii francezi atrafi de cruciatele des. al cärui erou principal. in bogätia fi finetea ornamentatiei.fit. ca de pildä povestea celor fapte copii ai lui. limba spaniolä pästreazä pinä astäzi o multime de cuvinte maure. care se disting prin elemente mistice si romänesti. ca poema lui Alexandru cel Mare. precum si poema inruditä El Rodrigo. Rodrigo Diaz de Bivar — zis El Cid Campeador — este invingätorul maurilor si cuceritorul Valenciei. arta si literatura spaniolä au suferit o puternicä influentä arabä. Din aceastä epocä. scrisä la 1236. care povesteste vitejiile din tinerete ale Cidului. medicina. ca de exemplu din virtutile ascetice — inväluite in aureola miracolelor — ale legendelor hagio. de pildä. trecuti la creftinism in anul 711. aduseserä fi sädiserä pomi roditori din tärile calde ale Asiei. regäsefte sotia fi fiica. se resimt de influenta stilului arab in constructia lor.chise impotriva musuhnanilor. de povefti fi de proverbe orientale. . inspiratä din izvoarele latine fi franceze. al cärui miez este luat din romanul grecesc al printului sirian Apollonius de Tyr. luind el insufi parte activä la promovarea ei.grafice. in sunetul instrumentelor muzicale. stiintele. se inspirä din izvoare variate. cunoscute in istoria literaturii spaniole sub numele de „mester de clerecia“—opera clericilor. regele intelept. monumentele spaniole.tema dramatizatä mai tirziu in literatura spaniolä de Guilen de Castro si reluatä in literatura francezä de Corneille. care au fost initiatorii unui nou gen de poeme.

in sufletul serafic al sfintului. trecind dintr-o curte seniorialä intr-alta. au scris opere in limba francezä. in sunetele vioarelor. Italiemi. pe cind nordul Italiei stätea sub influenta epicei franceze. la curtea strälucitoare din Palermo a lui Frederic al II-lea. farmecul poetic al cantilenelor. pe jumätate francezä—asa-numitele texte franco-venetiene. sudul primea impulsiunile si mriuririle liricii provensale. crescut de papä.ceptul dragostei idealizat printr-un fior de misticism. era un adevärat poliglot. Aceastä dragoste adincä fi curatä. Dealtfel clasele superioare citeau roamanele franceze cavaleresti si in original fi unii scriitori. infloreste prima scoalä poeticä in literatura italianä. Truverii provensali gäsi. Brunetto Latini.zelli transformä conceptia poeticä a dragostei.serä o primire generoasä in regatul pitoresc al Siciliei. unde Guido Guini. dar gusta din plin si fastul särbätorilor de curte: luptele I de tournoi. neintinatä prin nici un gind pämintesc. unde. transformä sufletul poetului.lianä intrun secol fi ceva se emancipeazä de influentele latine. In acest mediu asa de prielnic. care träiau pe atunci incä sub stäpinirea literaturii latine medievale. sub influenta liricii provensale. Prin numeroasele legäturi politice fi comerciale care uneau Sicilia cu restul peninsulei. dar a creat in acelafi timp fi nouä forme poetice pline de gingäfie fi el fi-a gäsit cea mai desävirfitä expresiune in lirica dantescä din Vita nuova si din Convivium si in evoca. oprindu-se mai indelung acolo unde erau primiti cu mai multä cäldurä fi generozitate. evlavia pentru creator se contopefte cu dragostea fräteascä pentru natura. pe care-i cäuta. cintate de trovatorii provensali cu i care el insusi se lua la intrecere. „II dolce stil nuovo“ a introdus in literatura italianä nu numai un nou concept de dragoste. franceze fi provensale fi ifi croiefte un drum propriu. fi apoi in Florenta.tati. fcoala sicilianä se ramificä fi in celelalte curti cavalerefti < fi episcopale din Italia nordicä. in locurile unde multimile poposeau ca sä se odihneascä. Ei insoteau convoiurile de cre. totufi literatura ita. dintr-un oraf intr-altul. cü Guido Cavalcanti. incep sä prindä si ei gust pentru astfei de distractii fi incä din secolul al XII-lea se citeazä comune care pläteau truveri francezi pentru a desfäta poporul in pietele publice cu cintecele lor. asemenea Sfintei Fecioare fi ingerilor. incep sä traducä. Acesta. cu deosebire in Bologna. cunoscutä sub numele de scoala sicilianä. sä prelucreze si compunä poeme.dinciofi pe drumurile lor de pelerinaj cätre Spania fi Roma fi. De la acel Cantico di frate sole al lui San-Francesco d’Assisi. utilizind materialul epic francez. Dar. fi care nu poate incolti — dupä conceptia lor — decit in inimi nobile fi delicate. ca bunäoarä profesorul lui Dante. incit se ivesc poeti italieni care. Defi ivitä cea din urmä intre literaturile romanice. ci si socrul säu si copiii säi. pe care o considerau superioarä limbii italiene. si nu numai el.rea Beatricei din Divina Commedia. care-i va asigura un loc de cinste intre literaturile occidentale. Este con. in care icoana femeii adorate apare inväluitä ca intr-un nimb divin. in care. le desfätau recitind. care se compläcea nu numai in discutiuni stiintifice cu oameni invä. ajunge la deplinä inflorire „il dolce stil nuovo“. il innobileazä fi-1 ridicä pe un plan superior intre divin fi uman. Trubadurii fi truverii duceau o viafä de vagabondaj.f Literatura francezä a trecut de timpuriu fi granitele Alpilor. poemele epice. de la acest psalm mifcätor prin simplitatea lui plinä de gingäfie fi prin adincimea lui misticä — „le . Epica francezä se räspindefte in felul acesta in nordul Italiei fi ea pune atita stäpinire pe spirite. in toatä splendoarea fi armonia ei intimä. intr-o limba pe jumätate italianä.

dupä välmäfagul produs de invazii.plus beau morceau de poesie refigieuse depuis les Evangiles“.cani. ci fi viata intreagä a Italiei medievale. din Apus ajunseserä. Pe aceastä cale s-a pregätit pätrunderea Renafterii italiene in epoca fi la curtea strälucitoare a lui Matei Corvinul fi in perioada urmätoare. Prin creftinarea Ungariei in formä catolicä. A trebuie sä treacä vreme de citeva veacuri pinä ce popoarele germanice cuceritoare sä fie convertite la creftinism fi pinä sä se facä fuziunea deplinä intre cuceritori fi cuceriti. granitele imperiului roman au fost inva. totufi cref. apar scrise abia din secolul al VIII-lea. Cäsätoria lui Sigismund I (1506—1548) cu Bona Sforza fi solicitudinea acordatä culturii si artei de Sigismund August (1548—-1572) fi de §tefan Bäthory (1575— 1585) au inlesnit trimiterea tineretului polon la Universitatea din Padova fi venirea eruditilor fi artiftilor italieni la curtea regilor poloni. raze de luminä. dupä cäderea Romei. ORIENTUL BIZANTINO-SLAV . in secolul al XIII-lea. Nicolae Olahus. este cu mult anterioarä literaturilor romanice din Occident. imperiul de räsärit ' LITERATURA BIZANTINÄ . firefte. in anul 966. care au intärit cultura latinä in aceastä tarä slavä. Pätrunderea germanilor. benedictini fi dominicani se afazä in tarä fi aduc cu ei preocupärile erudite ale umaniftilor si atita cunoftintä de limba latinä. Literatura bizantinä. inainte de aceste vremuri. din ce in cemai palide. fi de un vlästar din vitä domneascä a Järii Romänefti. ordine de cälugäri francis. care va fi ilustratä.naserä la inceputul secolului al XI-lea. Limbile neolatine. pe plaiurile noastre. in care se räsfringe in ceea ce are mai adinc nu numai sufletul lui Dante. iar cele dintii manifestäri literare apar in Franta secolului al X-lea. printr-o främintare de aproape un veac.date de barbari. Polonia a intrat in zona culturii latine dupä crestinarea ei sub regele Mieschka. sub urmasii lui Teodosiu cel Mare. in imprejuräri pe care le vom vedea indatä. In secolul al XV-lea. Cu totul altfel se mfätiseazä lucrurile in Bizant. abia se limpezeau zärile si se iveau cele dintii injghebäri de stat romänesc. Dar. dupä un mileniu de zbuciumäri. Dar la data cind apare in Italia Divina Commedia. pinäla hotarele noastre. corespondentul lui Erasm.turile economice cu Italia deschid drumul Renafterii in Polonia. la anul 395. Inainte insä de intemeierea statelor noastre. Dupä impärtirea imperiului roman in doua. care s-au afezat fi au luat in stäpinire provinciile imperiului de apus. incit din secolul al XII-lea incep sä se scrie in Ungaria cronici latinefti — intre care fi aceea a „notarului" regelui Bela al V-lea (f 1196).unile de stat romänesc din Ardeal. cu primele ftiri despre formati. in {inuturile polone fi colonizarea orafelor au atras dupä eie clerici fi scoli.Tegä. intre altii. cum l-a caracterizat Renan — s-a ajuns.tinismul in forma catolicä se inrädäcineazä tot mai adinc la curtea regilor ungur i. Cu toate cä masele populäre stäruiau incä mültä vreme intr-o dirzä impotrivire fatä de noua credintä. cind regele §tefan cel Sfint primise de la papä coroana de rege apostolic. mult mai interesante erau perspectivele pe care ni le deschidea Sudul dunärean bizantino-slav. ale cäror urme se väd timid in documentele latine din secolul al VI-lea. din veacul al XII-lea. Ungurii se cresti. la minunata poemä alegoricä a lui Dante. Se ftie cä. fatä de cultura latinä pe care ne-o ofereau vecinii unguri fi poloni. cäci ungurii fi polonii intraserä fi ei in sfera de culturä a Occidentului. in zona cäreia am fost cuprinfi de la inceputurile organizärii noastre in stat.

vecinätateä imperiului cu vechile culturi ale Orientului fi ramificatiile lumii elenice in Asia Micä si Egipt au inlesnit pätrunderea ele. Alexandria. dupä secolul al VII-lea. devenise farul celei mai strälucitoare civilizatii care a luminat evul mediu european intre veacurile al V-lea si al XI-lea. In marile centre din Siria. superioarä culturilor autohtone. G r e g o i r e . de multe ori färä sä-si dea seama. De altä parte. s-a impus in Asia apuseanä si in nordul Africii. dftigati la elenism. dupä cum vom vedea indatä. in care se comentau Platon si Aristotel si in care se ingrämädea la studii. majoritatea. organizatia armatei si a marinei. sirieni. Masele populäre ale imperiului erau din punctul de vedere al rasei foarte amestecate. 336. prin fuziunea literaturii fi a filozofiei grecesti cu traditii literare latine. copti. cind partea de nord a Peninsulei Balcanice este cuceritä de slavi. administratia. literatura erau toate grecesti la pätura culta a tuturor raselor. dar civilizatia. scriau in limba Bizantului. Antiohia. ln acest rästimp literatura bizantinä s-a manifestat cu deosebire pe trei tärimuri: istorie. legislatia. inaltii demnitari. Este lesne de inteles cä orientalii grecizati. un Origen. Bizantul. Byzantion. pe cind in Occidentul romanic popoarele iesite din contopirea elementului barbar cuceritor cu cel latin autohton abia isi cäutau in traditia X romänä si creftinä simburii unei culturi proprii. care. fi prin aceasta populafia romanicä a imperiului este scäzutä. fireste. incit a format. De aceea. . sint greci din Orient sau orientali gre. religiös fi beletristic. in Antiohia. X (1935). copiate frumos fi ingrijit in manuscrise pretioase. introduceau in operele lor. una din träsäturile caracteristice ale culturii bizantine. intreaga structurä a statului era romanä. cu un cuvint. cu atit mai mult cu cit Bizantul reunea in granifele sale toate metropolele lumii vechi in care inflorise elenismul: Atena. cei mai de seamä scriitori. H. elemente din cultura si limba lor maternä. persani.cu capitala sa Constantinopolul si-a continuat existenta de sine stätätoare incä un mileniu dupä cäderea Romei sub barbari. Incä de pe timpul cind Alexandru cel Mare cucerise Asia Micä si Egiptul. chiar si marea epopee popularä Digenis Akritas Astfel. cu crestinismul si cu literaturile vechiului Orient. aläturi de greci. Alexandria. In epoca de tran. p. erau scoale superioare grecesti. In sfirfit. aläturi de Sfinta Scripturä fi de sfintii pärinti. Aceasta a contribuit ca legätura cu cultura clasicä elinä sä fie neintreruptä in Bizant. evrei.cizati. dupä cum s-a observat in timpurile din urmä. care au atins. relatiile politice si economice ale Bizantului cu curtile strälucitoare din Bagdad si Damasc au adus in civilizatia bizantinä si influente arabe. Edesa. Pinä in secolul al VII-lea imperiul de räsärit avea un caracter roman: imparatul era roman.mentelor asiatice fi africane in civilizatia bizantinä. un loan Hrisostomul. Dupä secolul al VII-lea. care a pätruns asa de adinc in sufletul poporului. Bibliotecile bizantine cuprindeau toate comorile scriitorilor antici. Pe acest fond strävechi de culturä elenicä s-a suprapus apoi creftinismul. numai Biblioteca imperialä din Constantinopol continea peste 30 000 de volume. cultura greacä. un Plotin. un loan Damasceanul. tineretul neelenic. limba. cultura. statul pierde repede caracterul roman. Asia Micä si Egipt. Grecii nu aveau. intemeietorul neoplatonismului. Literatura greacä era. Limba de stat vorbitä in toatä intsnderea imperiului de räsärit rämine greaca. armeni. un Romanos. Mai intii in istorie. baza educatiei tineretului in scoalele Bizantului.zitie de la cultura greceascä la cea bizantinä. imperiul se grecizeazä repede.

Nikifor Vrie. Ana. dupä märturiile celor ce au insotit pe tatäl säu in räzboaie si dupä acte oficiale din arhivele statului. femeie de o rarä culturä. sotia lui Vrienios. pe care-1 va folosi la noi Constantin Cäpitanul Filipescu.tarul generalului Belisarie. dar care au condus chiar . fi variatä.lui säu. precum si tragediile din jurul scaunului imperial au oferit unor scriitori de real talent cele mai interesante subiecte din cite a cunoscut istoria omenirii. in sfirfit.lui säu. istoria Bizantului a avut norocul sä fie scrisä de oameni care nu numai cä au fost pärtasi la evenimente. educatorul lui Mihail al VII-lea Parapinakes fi a devenit prim-ministru fi arbitru al politicii imperiale in domnia mai multor impärati.tudini. Astfel Procop era secre.a apärat crestinismul impotriva ereziilor care veneau sä-i surpe mereu temeliile si a apärat civilizatia europeanä impotriva necontenitelor asalturi date de popoarele barbare din nordul Dunärii si de musulmanii din Asia Micä. a^ezat la granitele de räsärit ale civilizatiei europene fi in punctul ei cel mai primejduit. a fost secretarul impäratului Mihail Calafatul. sub Mihail al VHI-lea. a fost secretarul lui Manuel al II-lea fi mare logofät la curtea lui loan al VHI-lea. aceste necontenite conflicte de rase. care. a renuntat la militärie. sarcina de a conduce räzboiul impotriva despo. el a päräsit patria fugind in Italia dupä cäderea Constanti.gindu-se intr-o mänästire din Muntele Athos. Dupä liberarea sa.nopolului sub turci.nios. cu un simt firesc de pietate. §i ceea ce nu trebuie pierdut din vedere e cä mai toti acesti istoriei au väzut desfäsurindu-se sub ochii lor evenimentele pe care le-au povestit fi la care au luat parte activä ei infifi. Africa fi Italia. reträ. a avut o viatä dramaticä plinä de zbuciumäri. pentru valoarea lui militarä si pentru abilitatea lui oratoricä. ultimul cronicar bizantin. pentru care avea o profundä admiratie si pe care l-a insotit pe cimpurile de luptä din Asia. impäratul Teodoros. Mihail Psellos.tului de Epir si a cäzut prizonier in miinile dufmanilor. Ana insäsi. El a indeplinit in istoria omenirii o dublä menire: . a fost ales de impäratul Alexie Comnenul ca sot al fiieei sale. Acest mozaic pitoresc de popoare diferite. dupä o domnie zbuciumatä de necontenite lupte. George Frantzes.Bizantul. George Akropolites a primit din partea elevu. de civilizatii. domnia tatä. fi. Acest rol milenar in apärarea crestinismului fi a culturii europene a fost cu atit mai greu de indeplinit cu cit xmpäratii bizantini au avut de cirmuit popoare de rasa si civilizatie diferite peste care se suprapunea tot mai mult cultura greceascä. a renuntat la tron. Un alt istorie de seamä a fost impäratul loan Cantacuzino. profesor la Academia din Constantinopol. de religii. un om de o culturä vastä. si a ocupat un loc de frunte in diplomatia imperiului. Cum se poate vedea din aceastä simplä infirare a citorva din cei mai de seamä cronicari. a completat opera sotului säu. pentru care nu prea avea apti. reconstituind.

„Dacä se comparä — spune unui din ei — marii istoriei din secolul al VI-lea bizantini: Procop. Chiar dacä obiectivitatea si sinceritatea este la unii pe planul al doilea. 1 C h a r l e s D i e h l . au constituit ceea ce se numeste in istoria bisericii ereziile. pasionat pentru probleme de ordin mistic. Ciril de Alexandria. cu marii istoriei ai Occidentului latin. 271. mii de scrieri apocrife: Apocalipsul lui Adam.serä in circulatie. incepind de la creatiunea lumii si mergind pinä in vremea lor. a cärui operä a intrat de timpuriu in literatura romäneascä. Vasile cel Mare. principiile fundamentale ale credintei. Gheorghe Amartolos (amartolos = päcätosul. Una din grijile constante ale marilor teologi bizantini a fost lupta contra ereziilor. pretinzind cä detin o revelatie specialä de la apostoli. Petre etc. luptä inversunatä impotriva ereziei si au fixat. Elementele eterogene care se infiltrau pe aceastä cale in crestinism in epoca formatiunii sale erau in unele tinuturi asa de importante. Atanasie. socotite apoi de urmasi ca fiind de o autoritate indiscutabilä.tuire si de admiratie celor mai de seamä bizantinologi ai vremurilor noastre. Evanghelia Evei. pe gustul maselor populäre. Byzance. . prin talentul stilului" 1. care amenintau crestinismul in forma lui orto. sf. Cea mai räspinditä erezie a fost gnosticismul. expusä intr-un stil format dupä modelul istoriografiei clasice grecesti.zitiei. vaste repertorii de istorie universalä. Tadeu. Grandeur et decadence. Epifaniu. incit il deviau necontenit de la linia statornicitä prin traditia evan.destinele imperiului. Gnosticii. loan Hrisostomul. prin scrierile lor polemice. deci de nesträmutat. Agathias. dupä cum se stie.ghelicä. prin simtul compo. Menandru si mai tirziu un Psellos. incontestabil cä grecii se asazä la un nivel intelectual cu mult superior.turilor Mintuitorului. povestirea lor msufletita de episoade caracteristice si de situatiuni dramatice. a lui Bartolomei.temporanii lor. sf. Ei au dus. un Cinnamus. sub numele persoanelor biblice. Aceste devieri de la traditia fixatä. care furä con. a fost teologia. prin finetea psihologiei. Paris.doxä. din incercärile de a fuziona crestinismul cu filozofia si dialectica elinä si cu credintele religioase ale po. Dupä istoriografie. au intoemit. prin priceperea politicä. puse. Grigore de Nissa. Evanghelia lui Andrei.ticei grecesti: sf. Flammarion. au smuls accente de pre.poarelor convertite. atribut de umilintä purtat de cälugäri) din secolul al IX-lea sau Constantin Manasses din secolul al XII-lea. un alt domeniu literar in care s-a manifestat in chip strälucit eugetarea si sufletul bizantin. prin scrierile lor dogmatice. sf. Ereziile s-au 'näscut. näscut in primele trei veacuri in mediul imbibat de sincretism religioas al ultimelor curente de filozofie elinä ce cäutau in mitologiile vechiului Orient alegorii si simboluri. p. totusi intelegerea evenimentelor. Nici mäcar nu incepuse in Occident istoriografia in limba nationalä cind in Bizant cronografi ca loan Malalas din Antiohia in secolele VI—VII. compilind Sfintele Scripturi cu textele apocrife. un Nicetas. care stricau puritatea invätä. Grigore de Nazianz. Impotriva acestei literaturi eretice luaserä pozitie marii pärinti ai bisericii din secolul al IV-lea si al V-lea care au constituit epoca de aur a patris. Filip. cu istoria anticä si legendele bizantine.

Fruntaful poeziei sacre din Bizant. a cäror melodie era insä asa de stingace. contemporanul lui Alexe Comnenul. Palamas.ln epoca bizantinä biserica a continuat sä fie zguduitä necontenit de forme nouä ale ereziilor: monofizism. la noi.maticä. in care s-au distins teologi de frunte. in limba greacä. sä ascultäm cu transport toate aceste cintece. la 1711. a cärui operä. Iatä ce spune in aceastä privintä un cälugär francez. Maxim Confesorul in secolul al VII-lea. cea divinä fi cea umanä . 347. ci fi al Intregii lumi medievale — era evreu din Siria trecut la creftinism fi stabilit apoi ca diacon in Constanti. ca Leontius din Bizant in secolul al VI-lea. Trebuie sä salutäm toate aceste nume. Orientul pästreazä in rezervä. in Grecia bizantinä. o erezie näscutä din fuziunea dualismului persan cu crestinismul. in Tirgovifte. efuziunile sufletului in rugäciune.. Edmond Bouvy 1: „Occidentul nostru are nevoie de poezie. incit a stirnit admiratia chiar a adversarilor bisericii ortodoxe. in secolul al VIIIlea: Ion Damasceanul si Teodor Studitul. Boeme Presse. 2 De la el 1 Stades preparatoires au pelerinage eucharistique de Jerusalem. iconoclasm. Lirismul religiös bizantin este atit de bogat. vezi Poetes et melodes. Panoplia dogmaticä. 2 Legenda povesteste cä von in d din Siria in Constantinopol ca diacon in biserica Sfinta Näscätoare. in secolul al IX-lea: Euthimie Zigabene. acest lirism care ne lipseste. a fost tipäritä pentru intiiasi datä. Paris.nopol. desi admitea in el douä naturi. fi corifeul lor. care se inte. nu numai al Bizantului. incit 34 .." Productia imnograficä bizantinä se leagä in obirfia ei de poezia religioasä siriacä fi prin aceasta de poezia semiticä. care nu recunostea in Mintuitorul decit o singurä vointä. Ori. sfintul Romanos. sä aplaudäm toate aceste glorii. care sustinea cä Domnul nostru Isus a avut o singurä naturä. monotelism. o ceatä nenumä. au continuat lupta impotriva acestor noi erezii pinä la deplina lor exterminare. Teologii bizantini. bogomilismul. menitä sä insoteascä serviciul divin: imnografia. El a adoptat pentru imnul sacru versificatia popularä. 1893. in special de psalmii ebraici.ratä de melozi. in secolul al XIV-lea. ftiinta sacrä este ea insäsi amenintatä prin pozitivismul nävälitor. p. Cantacuzino fi Caba. din opera lui avem traduceri in literatura noasträ incä din secolul al XVII-lea. fi. in cärtile sale liturgice. Romanos —■ despre care a fost vorba fi pe care toti bizantinologii fi chiar teologii catolici il considerä ca pe cel mai mare poet sacru. Nimes. 1886. Insä genul in care literatura bizantinä s-a ridicat pe culmile cele mai inalte e poezia religioasä. cea divinä. atit de variat fi afa de frumos. a inceput sä compunä imnuri sacre. cu principele lor..silas. patriarhul Fotios. care nu admitea cultul Sfintei Fecioare si al icoanelor. considerate ca idolatrie. 226. Trebuie sä cäutäm undeva intr-o literaturä incä necunoscutä elanurile inimii. lumea profanä este foarte imbätrinitä. in sfirfit. intemeindu-se pe scrierile patristice. p. cel mai mare dintre poetii noftri creftini. Lupta aceasta impotriva ereziilor fi pentru fixarea punctului de vedere ortodox in chestiunile atacate a dat naftere unei bogate literaturi de polemicä fi dog.meia nu pe cantitatea silabelor — lungi sau scurte — ci pe ritmul silabic care se obtine cäutind efectul muzical in numärul egal al silabelor din aceeafi strofä si in succesiunea regulatä a silabelor accentuate si a celor neaccentuate. care formeazä un cor. foarte dezamägitä (desenchante) pentru a ne mai da poeti lirici.

in aceastä muncä de slävire a Mintuitorului au adus contributia lor chiar impäratii bizantini. contimporanul lui Antim Ivireanu. ca Constantin Porfiro. Si pe tärimul literaturii de imaginatie bizantinii au produs opere de seamä. alcätuitorul canoanelor pentru fiecare zi a säptäminii. in cazaniile noastre. dupä toate probabilitätile. peste veacuri. inträ in bisericä si urcindu-se in amvon cintä celebrul imn ' HjiapGevoi. lavsaicurile sau limonariile. Intr-o noapte din ajunul Cräciunului. cu o melodie unicä —■ si apoi cu continuatorii acestuia: loan Damasceanul. märginite numai la viata si gindurile marilor asceti. si multi altii au ilustrat am. in idila din perioada alexandrinä. il inghite si des. pentru a expune in forma piäcutä a fictiunii o doc. din Vinerea Patimilor si din Duminica Pastilor. ii apare dintr-o datä in vis Sfinta Fecioarä. Grigore de la Nisa. Si in omileticä bizantinii stau pe o treaptä mai inaltä decit occidentalii. intre altele. dar il pierdu din pricina unui räspuhs mindru pe care-1 dädu impäratului ce-i oferea. a cärui operä stä la baza Evangheliei cu vnväiäturä a lui Coresi. alcätuit. din Duminica Floriilor. precum si al cintärilor de inmormintare.vonul bisericii ortodoxe si ne-au läsat predici de o rarä frumusete. In secolul al XII-lea rapsozii bizantini ai maselor populäre au alcätuit o mare epopee. sub stäpinirea unei puternice emotii mistice. alcätuitä din nouä ode modelate dupä strofe tipice numite irmoase. Mihail Peloponesianul. ar\\lEpov (—Astäzi. silindu-1 sä-l inghitä. Opera lui a fost continuatä de alti melozi. autorul canonului din Duminica Floriilor. care se räsfring. romanul nu s-a constituit decit la inceputul erei crestine. loan Caleca.teptindu-se.ne-a rämas. Teodor Studitul. care este si azi in uzul ritualului ortodox. Desi in germene era cuprins in unele episoade din poemele homerice. din care insa nu ni s-a pästrat decit un fragment. care a compus cea mai mare parte din cintärile prohodului. bizantinii au pläsmuit legendele inväluite in nimbul miraculosului crestin ale sfin. Iosif Imnograful. in care se cintä viata de aventuri si eroism a comandantilor de la granitele imperiului. Ilie Miniat.ramida. Ba. loan Hrisostomul. despre care legenda spune cä era gata sä se urce pe tronul Bizantului. Cel mai vechi. care-i intinde un sul de hirtie. totusi. Digenis Akritas. Cosma Damasceanul. este romanul istorie al lui Ninus si Semi. 35 . Casia. ceea ce este semnificativ. cu märul de aur> mina sa. Poezia religioasä bizantinä capätä un nou avint cu Andrei de Creta. loan Damasceanul. colec^ionate in mineele care se citesc azi in bisericile noastre sau patericurile schitice. Romanul si-a luat nastere in epoca de decadentä a culturii clasice grecesti. in povestile milesiane sau in miturile alegerice pläsmuite de filozofii greci. intocmitorul octoihului. Astfel. condacele si icoasele de la Nasterea Mintui.tilor martiri si asceti. prin darul divin — dupä legenda — a alcätuit el mii de imnuri care au pätruns in liturghia ortodoxä si i-au asigurat un loc intre sfinti. au pus in luminä inältimea dogmei fi moralei crestine cu o vervä care. pe cind dormea. Poezia epicä si-a gäsit insä expresiunea ei cea mai nimeritä in roman. dar inspirati de puritatea invätäturilor evangelice. crescuti in filozofia si retorica elenicä. ca gen literar de sine stätätor. a avut si are incä o rezonantä puternicä in sufletul lumii ortodoxe.trinä metafizicä sau moralä.genetul si Leon Inteleptul. constituind toate laolaltä un grup organic. Sfintä Fecioarä).torului. dupä cum se va vedea. alcätuitorul canonului —■ formä complexä a cintecului religiös. Vasile cel Mare. Cel stirnea risul. Pentru a stimula virtutile crestinesti in sufletul maselor populäre. la jumätatea secolului I al erei noastre. Efrem Sirul. Marii lor oratori bisericesti.

in sfirsit. precum: 'O npsaßüitjQ mnörtiQ. Milano. incheiate. O lucrare sumarä.4ala imperialä.morä. Scriitori ca Teodor Prodromos. vestita Augusteon — un fei de San Marco a vechiului Bizant — toatä acea bogätie de marmorä. altii in prozä — imitind pe Heliodor. pietele largi ca. sau. au scris peripetiile incurcate ale perechilor de indragostiti. prelucrarea libera si prescurtata a romanului francez de la sfirsitul secolului al XII-lea Gyron le courtois sau Florio si Plaziaflora. 1916. planul operei sale Istoria ieroglificä. dupä izvoare latine. . In secolul al XIII-lea. II.fleure sau Imberie si Margarona. care. Bä. a jung sclavi si in cele din urmä dobindesc libertatea. Elemente din arta bizantinä au pätruns de timpuriu prin Venetia si prin stäpinirile bizantine din Italia.grafie. BIBLIOGRAFIE Pentru istoria literaturii bizantine cea mai bunä operä este pinä acum tot K r u m b a • e h e r . o reelaborare a legendei provensale Floire et Blanche. in arta evului mediu occidental. prin tendinta de a incorda atentia in desfäsurarea unor situatiuni senzatio. traducerea in versuri a Romanului Troiei. o altä prelucrare in versuri a celebrului roman cavaleresc de la sfirsitul evului mediu Pierre de Provence et la belle Maguelonne. cind Constantinopolul cade sub latinii cruciatei a IV-a si cind Imperiul bizantin este impartit intre cuceritori. se regäsesc si se cäsätoresc. care a sugerat lui Dimitrie Cantemir.resti decoruri.mai izbutit. a fost mult gustat si a gäsit imitatori in literatura bizantinä.trinul cavaler.. Iar mai tirziu. cad in mma piratilor. impreuna cu cultura si obiceiurile popoarelor romanice din Occident incep sä pätrundä in limanurile bizantine si influente literare. Aufl. Si in artä Bizantul era la aceastä epocä superior Occidentului. cind latinii cruci. Estatiu Macrembolites si altii — unii in versuri. Cupolele aurite ale bisericilor. Geschichte der byzantinischen Litteratur. 1897. Ulrico Hoepli. Märetia si frumusetea Constantinopolului erau cintate in romanele courtois ale Frantei medievale si in bilinele rusesti. Acest roman de dragoste. printr-un deznodamint fericit.lucrate si traduse in versuri bizantine. In aceste imprejuräri. galeriile si arcadele palatelor de mar. dupä cum insusi o spune. cronicarul francez Villehardouin. aur si mozaicuri ne face sä intelegem prestigiul de care se bucura pe timpul säu civilizatia bizantinä. alcätuit in Franta in secolul al XII-lea de truverul normand Benoist de Sainte-Maure. scrie: „Rien de pareil ne se peut trouver en un autre pays". asezatä intr-unul din cele mai pito. sur. capitala imperiului.atei a IV-a cuceresc Constantinopolul. cu cavalerii mesei rotunde (les chevaliers de la table ronde). prin inläntuirea de incidente multiple si variate. intrat si in limba romänä. in secolul al XIII-lea. cu tärmul Asiei in fatä. De altä parte. spre satisfactia cititorilor. era cea mai frumoasä cetate a evului mediu. O 36 . de pildä. dupä pastorala Daphnis si Chloe.nale si a unor conflicte neasteptate. este Aethiopica lui Heliodor sau Teagen si Haricleea. unui dintre aceftia. Nicetas Eugenianos. care are pentru fiecare capitol o bogatä biblio. romane cavaleresti franceze ajung sä fie pre.prinsi pe mare de furtunä. Storia della letteratura bizantinä (324—1453). Anterioarä cu cinci veacuri literaturilor romanice din Occident. rämin uimifi de cele ce väd in capi. mai nouä: G i o v a n n i M o n t e l a t i c i . literatura bizantinä ajunsese deci la o inflorire mai bogatä. si cel care a avut un räsunet mai puternic in literatura bizantinä si chiar in literaturile moderne. un roman din ciclul legendelor arturiene. cu splendide grädini pe tärmul Märii de Marmara. München.

Byzance apris Byzance. abia in secolul al X-lea. Paris.. Pentru imnografie Sn legäturä cu ritualul nostru: preotul prof.4 i 1 e s c u.fi in cel istorie — culmi mai inalte decit literaturile Occidentului. Byzance. 1933. cind in Italia fi in Spania abia se furifau in documente latine urmele noilor limbi romanice. Despre poezia imnograficä din cärtile de ritual si cintarea bisericeascä. D i e h 1. Creftinismul dobindefte insä un puternic avint in Bulgaria sub fiul lui Boris. In 864 principele Boris al Bulgariei. de exemplu. Grandeur et dicadence. Si ln ceea ce priveste epica literatura bizantinä putea sta ou cinste aläturi •de literaturile romanice. care incep sä se e^aloneze incä din veacul al V-lea. Dacä la aceastä strälucire culturalä adäugäm frumusetea pitoreascä a Constantinopolului. p. Opere postume. ci chiar fi teologii catolici il soco. Pinä la aceastä epocä Bizantul insä. R u s s o . Fundafia pentru literaturä $i artä „Regele Carol II".tesc ca pe cel mai mare poet al creftinätätii din toate vremurile. Cel dintii dintre popoarele slave din sudul Dunärii care au imbrätifat creftinismul oficial au fost bul. reprodus ?i in Studii istorice greco-rotnane. atunci intelegem farmecul pe care Bizantul il exercita asupra popoarelor pägine de la granitele imperiului.latia slavä se intindea pinä sub 37 . Hippomedon et Protesüaus ale lui Huon de Rotelande.vechile culturi ale Orientului. care i§i plämädise o civilizatie proprie din fuziunea clasicismului grec cu crestinismul fi cu strä. p.teau probabil limba slavä din copilärie. nu-i mai putin adevärat cä fi literatura bizantinä a transmis epicei franceze medievale o serie de motive in opere ca: Cliges a lui Chretien de Troyes. II. Cunof. Athis et Prophilias a lui Alexandre. 1935. In secolul al VI-lea. pe care nu numai bizantinologii. 271. Florimont al lui Aimon de Varenne fi acel celebru in evul mediu Roman de sept-sages — Sin. LITERATURA SLAVILOR SUD-DUNÄRENI Din cele expuse in capitolele precedente s-a putut vedea cä literaturile romanice. fiindcä in veacul al IX-lea popu. 487 —541. Bucarest.dipa al nostru — care a colindat prin toate literaturile Occidentului» Privitä astfei in intregul säu. 1937.§i a romanelor courtois din Franta medievalä s-a räsfirat in toate literaturile Occidentului neolatin. 1912. Pinä in veacul al XIII-lea. Bizantul se putea mindri cu melozi ca Romanos. in cel religiös. N.garii. $i dacä dupä cäderea Constantinopolului sub latinii cruciadei a IV-a pätrund in literatura bizantinä citeva teme din ciclul romanelor courtois. folosindu-se de incheierea päcii cu bizantinii. avusese o evolu^ie literarä de cinci veacuri. apar tirziu. P e t r e V i a . Bucuresti. s-a dezvoltat pe o linie de evolutie ascendentä fi atinsese in evul mediu in unele domenii — ca. precum fi o serie de romane imitate dupä Ethiopica lui Heliodor. Bizantul in schimb produsese marea epopee popularä Digenis Akritas. se boteazä avind ca nas pe insufi impäratul bizantin Mihail. cind in Occidentul romanic apar primii cronicari — in Spania Alfons al X-lea cu cronica generalä a Spaniei> in Franca cronicarii cruciadei a IV-a cu Villehardouin in frunte — istoriografia bizantinä däduse pe cei mai de seamä reprezentanti ai säi. Bucuresti. Flammarion. emancipindu-se de sub tutela limbii latine. I o r g a . Partenopeu. Foarte prefioase date privitoare la important Bizantului pentru noi ?i la legäturile literaturii noastre cu cultura bizantinä se gäsesc la D.sintezä asupra •civiliza'tiei bizantine: C h. anterioarä cu cinci veacuri literaturilor romanice. Cleomades a lui Adenet le Roi. Bucuresti. literatura bizantinä. sub tarul Simion. cäci dacä bogata eflorescentä a chanson-elor de geste . Fratii Chiril si Metodiu erau fiii unui inalt functionar grec din Salonic. Elenismul in Romänia. prin munca de culturä a discipolilor lui Chiril fi Metodiu.

toriserä apoi pe la mänästirile din Asia Micä. Munca desfäsuratä in aceastä privintä este uriasä pe toate tärimurile literaturii religioase. Frafii Chiril fi Metodiu petrecuserä vreo trei ani pentru a traduce Sfin. dar. reunite sub numele de Zlatostruj (Valul de aur). cuprinzmd discutiuni dogmatice ca de pildä disputa lui Chiril cu sarazinii. dupä ce moare Rostislav. obstacole in expansiunea lui. zidefte biserici fi palate.tele Scripturi in limba slavä. in anul 860. care se urcase pe tronul Bulgariei dupä Boris in 893. ne spune cä bizantinii il socoteau pe jumätate grec. Incurajati de tar in munca lor de culturä. pe care un panegirist bulgar contemporan il numefte „noul Ptolomeu". unde se initiaserä in viata asce. limba slavä. El a läsat o serie de discursuri si biografia apostolilor Chiril si Metodiu.zidurile Salonicului. dar intilnea. ln aceeasi epocä a lui Simion träieste si loan Exarhul. Luitprand. Dobindiserä la Constan. In fruntea acestor discipoli stä Climent. un fei de patriarh al Bulgariei. Ei aveau astfei reputatia unor adevärati apostoli cind. cere din Bizant misionari creftini care sä cunoascä. incit un sol contemporan german al regelui Otto I. incit toti slavistii o numesc epoca de aur a literaturii bulgare. pompa fi ceremonialul bizantin. care a dat fiintä slavä in Macedonia episcopatului din Ohrida. De la el a rämas in literatura bulgarä traducerea a 135 de discursuri ale sf. punindu-se el insufi la muncä. discipolii lui Metodiu se refugiazä in Macedonia fi apoi in Bulgaria. Hotärit sä ridice starea culturalä a poporului säu.ticä fi incercaserä sä adueä la creftinism pe cazarii de la nordul Märii Negre. nu numai din pricinä cä moravii pägini erau in lupte continue cu germanii. se deprinsese din copilärie cu operele lui Aristotel fi cu discursurile lui Demostene fi dobindise atita culturä greceascä. Rostislav. in afarä de cärtile fundamentale ale 38 . principele Moraviei. inaltä arhiepiscopatul bulgar la rangul de patriarhie. Ei gäsesc aci. dar fi din pricinä cä misionarii germani nu cunofteau limba poporului pe care voiau sä-l evanghelizeze. care toemai fusese ciftigatä la creftinism.tinopol o solidä educatie religioasä sub cäläuza marelui patriarh Fotie. Persecutafi fi izgoniti din Moravia. ei dau atita strälucire domniei lui Simion. capitala tärii. in zbuciumärile politice care urmeazä. de origine longobardä. cu cazarii. loan Hrisostomul. organizeazä biblioteci fi stimuleazä cu avint opera de transplantare a literaturii bizantine. discipolii lui Metodiu sint bine primiti. Biserica bulgarä recunoscätoare pentru munca lor ii cinsteste in frunte cu cei doi apostoli Chiril si Metodiu sub numele de „svetii sedmipocetni" (grupul celor 7 sfinti). fi in 863 plecarä in Moravia. Sub acest principe in^elept. inventind pentru aceasta alfabetul glagolitic. sub domnia lui Simion. tärimul prielnic pentru o spornicä activitate culturalä. cälä. Astfel. el introduce la curtea din Preslav. Era firesc ca in epoca de crestinare a poporului bulgar toatä strädania cärturarilor sä fie pusä cu deosebire in serviciul operei de tälmäcire a tot cea ce putea intäri noua credintä. care a transpus in literatura bulgarä partea care interesa mai mult poporul säu din opera fundamentalä de dogmaticä a sfintului loan Damasceanul. Propaganda lor avu un succes strälucit. alcätuite cu elemente legendäre dupä modelul hagiografiei bizantine. cu clerul latin din Venetia. Simion ifi fäcuse educatia in Bizant. Creftinismul pätrunsese in Moravia din tärile germanice. liturghia slavä incepe sä fie atacatä din ce in ce mai inverfunat de cätre clerul german catolic. proclamind autocefalia bisericii bulgare (917).

ale lui loan Klimax (a cärui scriere Lestvica. ale lui Grigore de Nazianz. a profetilor. ca de pildä opera sfintului loan Damascean. sau Evanghelia copiläriei. falsä. Evanghelia lui Nicodim. in sfirsit. si. termenul apocrif are douä note caracteristice: literatura care ar fi stat ascunsä. in care se aratä pribegia familiei sfinte spre Egipt prin pustiu. a unui profet. fie din nevoia de a ridica moralul deprimat al poporului. moartea lui si scoborirea in infern pentru liberarea celor drepti. Cumntul lui Melodie al patarilor. Aceastä literaturä s-a näscut in vremurile de decadentä ale poporului evreu si in primele veacuri ale crestinismului. inspiratä de dogma conceptiunii imaculate a Mintuitorului. De aceea literatura aceasta a fost numitä apocrifä (de la gr. fie din näzuinta de a lämuri unele puncte läsate in intuneric de Biblie din viata patriarhilor. de a dezvälui enigmele privitoare la creatiunea si sfirsitul lumii.rul sf. foarte räspinditä si la noi). Athanasie din Alexandria. ca de pildä operele lui Efrem Sirul. Ciclul acestor legende apocrife se incheie apoi cu o serie de viziuni apocaliptice privitoare la sfirsitul lumii fi la contrastul dintre rai si iad. in sfirsit. De aceea din bogata si variata materie religioasä a Bizantului. aceea care s-a bucurat de mai multä trecere in literatura bulgäreascä a fost literatura apocrifä. o bogatä literaturä omi. ca un fei de operä postumä. precum si copiläria Mintuitorului in Nazaret. fratele cel mic al Domnului. in sfirsit. Vasile cel Mare.Bibliei. Cälätoria Maicii Domnului la iad. sint infätisate cu elemente de miraculos intr-o adeväratä apoteozä si. era mai bucuros dupä povesti fi legende in legäturä cu noua lui Credintä si cu lumea inocnjurätoare. ascund.leticä culeasä din operele sf. ca de pildä Protoevanghelia lui Iacob. fie. scara posturilor pe care trebuie sä le urce omul pentru a ajunge la desävirsire moralä. ale lui loan Moshos [Limonarion. care.l XVII-lea de mitropolitul Varlaam). a Mintuitorului sau a unuia din apostoli. «XTCÖXPUTCTO? = ascuns). falsä. care vor trece apoi si in literatura 39 . dar in acelasi timp o literaturä neautenticä. la viata de dincolo de moarte. in care se povestesc chinurile Mintuitorului. cu pretentia cä a stat multä vreme ascunsä ca o literaturä postumä.rut sub numele unui patriarh. ale lui Teodor Studitul. Dar asemenea discutiuni dogmatice fi speculatiuni teologice nu puteau multumi imaginatia naivä a poporului. Apoealipsul sfintului Pavel. comentarii privitoare la textele biblice. a fost tradusä la noi in secolul ?. literaturä asceticä fi misticä. de textele liturgice. ca: Apocalipsul sfintului loan Bogoslovul. sau comentarul lui Hippolit asupra cärtii lui Daniil. pinä ce imprejuräri fericite au scos-o la luminä. copiläria si tineretea Sfintei Fecioare. regeneratorul vietii monahale bizantine din veacul al IX-lea. Ascensiunea lui Isaia la cer. Literatura aceasta este alcätuitä dintr-o vastä materie de legende tesute de imaginatia naivä a poporului in jurul Mintuitorului si a familiei sfinte: asa-numitele evanghelii apocrife. s-au tradus de cätre scriitori anonimi numeroase cärti de dogmaticä. atribuitä apostolului Toma. dTtoxpünxco = acopär. inväluie intr-un nimb de castitate si sfintenie nasterea. pseudoepigraficä. literatura apocrifä a Noului Testament a fost alcätuitä mai toatä din legende populäre formate in comunitätile primitive ale crestinismului — fiindcä cea pläsmuitä de sectele eretice a fost distrusä — si a apä. in faza de copilärie a culturii sale. ca de exemplu comenta.a. Si fiindcä pretentia acestei noi literaturi cä ea este opera marilor personalitäti ale Bibliei este neintemeiata. care. Läsind la o parte legendele privitoare la Vechiul Testament. ea fiind o literatura neautenticä. mostenite din vechiul iudaism. loan Hrisostomul s. a apostolilor. a Mintuitorului.

nici sä poatä pretui floarea poeziei bizantine. Dimpotrivä. Cärturarii bul. in primul rind romanele populäre. o versiune din vestita carte de fabule indiene. tradusä in literatura arabä sub numele de Kaliiah si Dimnah. Astfel sa tradus. citeva fragmente din xpovoypx<pixov Zuvzopov a patriarhului Nikifor si cronograful lui Manasses incärcat de podoabe stilistice. care povesteau. toatä viata zbuciumatä a imperiului si a curtii din Constantinopol. traditii populäre privitoare la impärati si alte multe elemente de folclor bizantin. Din bogata literaturä de cronografe bizantine au trecut in literatura bulgarä: hronograful lui loan Malalas.noasträ. eleniskii letopisec (Malalas). Cronicile bizantine. care duce povestirea pinä la moartea impäratului Teofil.gur asa de ridicat incit sä poatä gusta frumusetea capodoperelor literaturii clasice grecesti. care incepeau povestirea de la creatiune si care intretesau in urzeala biblicä si istoricä legende apocrife. care apoi a fost incorporatä in Rusia in asa-numitele cronici grecesti. cronica lui Gheorghe Monahul Amartolos (— päcätosul). dar care in slavä este tradus in prozä si care va avea. romanul lui Varlaam si Ioasaf o prelucrare bizantinä a legendei lui Buda. iar in literatura bizantinä si slavä sub numele 40 . acestia gustau mai mult cronografele scrise de cälugärii bizantini. in afarä de ceea ce putea intäri credintä. care povesteste istoria lumii pinä la anul 574. nu au interesat pe cärturarii de la inceputul literaturii bulgare. cumnatul lui Matei Basarab. dupä cum vom vedea. „cel mai bun roman spiritual al evului mediu". La inceputurile crestinärii sale. tradus la noi de Udriste Nästurel.gari — si in primul rind clericii care stäteau in fruntea activitätii de transplantare a culturii bizantine — au ales din comoara literarä a Bizantului. o mare influentä asupra cälugärilor cronicari ai Moldovei Macarie si Azarie. incä din secolul al XIII-lea: o versiune a romanului lui Alexandru cel Mare. Asadar. dupä modelele clasice. un siriac grecizat. unele chiar din secolul al XVI-lea. numai acele opere cu caracter estetic care puteau fi pe placul maselor naive ale poporului. nivelul cultural al poporului nu era desi. care in originalul bizantin era scris in versuri.

Cätre sfirsitul secolului al XII-lea literatura sud-slavä ifi strämutä punc. profesorul Murko. uniti laolaltä intr-un fei de republicä. fi impreunä cu aceasta fi literatura tradusä. inchegindu-se intr-o unitate politicä. a cärui formä. au introdus ln textele ce copiau limba tärii fi a vremii lor. sub conducerea celui mai destoinic din soborul egumenilor: protul Muntelui Athos. s-a retras in Muntele Athos. care a circulat fi in literaturile medievale ale Apusului sub numele de Solomon si Marcolf fi care stä la baza prelucrärii lui Croce. eroi ai romanului). care träiesc in umilin^ä o viatä de adeväratä frätietate crestineascä.rea sirbeascä Hilandarul.360 cu ajutorul Anei. de domni romäni fi de tari rufi. 41 . de tari bulgari.logicä germanä pe o insulä de la cataractele Nilului. venind cu sufletul umilit pe urmele fiului säu. cea mai veche. cäci ea era nu numai inima din care pulsa viata religioasä din Räsärit. dar fi un fei de bibliotecä centralä a popoarelor ortodoxe. legende fi povesti bulgare. Din acelafi ciclu de povesti venite din vechiul Orient in literatura bizantinä. devine. activitatea culturalä renafte in Bulgaria sub al doilea imperiu romäno-bulgar. ifi cautä un loc de odihnä intre cälugärii Muntelui Athos sub numele de Simion. päräsind strälucirea de la curtea domneascä a tatälui säu.de Stefanites si Ihnilates (numele a doi sacali. intitulatä Solomon fi Kitovras. bulgarii au mai transpus in literatura lor romanul mtesat de proverbe. probabil in tinuturile Macedoniei. sotia tarului fi fiica lui Basaraba al nostru. cum spune unui din cei mai buni cunoscätori ai literaturii sud-slave. Bertoldo. Literatura bulgäreascä venea in Serbia prin mijlocirea mänästirilor din Muntele Athos. fabule fi enigme al lui Archirie fi Anadan. Stefan Nemanja. Romanul a fost tradus in slavo. renuntä fi el la tron fi. copiind texte religioase. Ratko. prin munca neobositä a marilor patriarhi Theodosie si mai ales Efthimie. apoi o povestire cu elemente enigmatice. dar -copistii sirbi. aceasta tatäl säu. Aceastä republicä de mänästiri a jucat un rol important in viata Räsäritului ortodox. din Bulgaria. Serbia a imprumutat limba bisericeascä. Simion fi Sava au intemeiat in Muntele Athos mänästi. care a innodat viata religioasä a poporului sirb cu viata asceticä fi culturalä a Muntelui Athos. intr-un papirus scris cu 5 veacuri inainte de Hristos in limba armeanä. Bulgaria insäfi inträ in sfera de influentä a culturii sirbefti. cäci documentele scrise in Bulgaria la aceastä epocä se resimt de influenza sirbeascä. dar hazlii in acelasi timp. imbräcind haina monahalä sub numele de Sava.nefte in secolul al XI-lea sau al XII-lea. Aceste mänästiri adäpostesc in eie cälugäri de neamuri •diferite. care. de cnezi sirbi. Inäbusitä prin cucerirea bizantinä. din cercul legendelor solomonice. unui din statele cele mai puternice ale Peninsulei Balcanice. la curtea tarilor din Tirnova. La curtea din Vidin a tarului bulgäresc Sracimir se intrebuinteazä in documente limba sirbo-slavä fi in aceastä limbä •este scris fi sbornicul copiat la anul 1. Acesta. Trezitä mai tirziu la viata literarä proprie.tul de greutate in Serbia. Muntele Athos este o peninsula stincoasä fi abruptä. Citiva ani dupä. sub conducerea lui §tefan Nemanja. Legäturile vietii de culturä a sirbilor cu Muntele Athos au fost innodate in secolul al XII-lea prin fiul lui §tefan Nemanja. acoperitä numai de mänästiri ridicate de impärati bizantini. a fost descoperitä in zilele noastre de o misiune arheo.

italienilor. fusese ocupat de croati cu citiva ani mai inainte de strämutarea sirbilor in sudul Dunärii. leagänul literaturii bulgäresti din epoca de aur. regele croatilor. Pe de altä parte. In 1102 croatii.talä care pätrundea dinspre |ärmurile Märii Adriatice. Legäturile politice si economice ale Venetiei cu Ragusa au inlesnit in cetatea dalmatinä afezarea. Petru al II-lea Urseolo. Ragusa a fost cu deosebire poarta prin care influentele occidentale au pätruns in literatura fi in arta sirbeascä. multe elemente din arta si literatura Occidentului medieval au pätrüns in literatura croatä. Era un curent de culturä occiden. afezatä pe virful unei insule stincoase inconjuratä de päduri de pini. care au adus cu ei in societatea slavä obiceiuri rafinate. pe care cu mici intreruperi a izbutit sä o pästreze pinä in 1815 (congresul din Viena). ln afarä de curentul acesta ortodox fi bizantin care se revärsa in Serbia din mänästirile Muntelui Athos. dupä o serie de zbuciumäri interne.. Ilja Crejevic. un alt curent. recunoscu in cele din urmä. Branimir. precum fi prin numeroase legäturi politice. sau Sancta Maria de Mljet (Meleda). La inceputul secolului al XI-lea dogele Venetiei. gustul pentru artele frumoase fi literaturä. veacul al XI-lea chiar. unde cu timpul republicä Sf. croatii sint cistigati la creftinism prin misionari trimifi din Roma. episcopate catolice de care depindeau numeroase biserici fi mänästiri. autoritatea bisericii papale. ca de exemplu: Sancta Maria de Retego. se intinde fi influenta bisericii. slavii dalmatini. Un tinär dalmat. Spalato. Prin aceste mänästiri in care cälugärii croafi träiau sub ascultarea Romei fi oficiau serviciul religiös in limba latinä. dupä cererea impäratului bizantin Heraclie. totufi ea a rämas sub influenza venetianä fi limba oficialä a republicii dalmatine a fost multä vreme limba latinä. cind a fost cedatä o datä cu Venezia Austriei. venea sä invioreze literatura sirbeascä. lingä Ragusa. Cu un veac mai inainte tinuturile croate din jurul Dubrovnikului de azi — Ragusa de altädatä — cäzuserä sub influenta Italiei. cucerefte o parte a tärmului adriatic al Croatiei.bit. comerciale fi culturale. Incä de la inceputul afezärii lor pe coastele dalmatine. din. Defi Ragusa fi-a redobindit libertatea. de farmecul Venetiei. se due in Italia pentru completarea studiilor la Univer. fi versurile lui latine sint socotite ca cele mai frumoase dintre ale scriitorilor contemporani.. Litoralul adriatic. prikazanje sau skazanje. in 879.sitatea din Padova. Lagosta fi citva timp Ragusa. Paralel cu influenta politicä fi culturalä a Venetiei pe tärmurile dalmatine. Un popas in drumul lor 1-au format mänästirile din Macedonia. se alipesc la Ungaria fi inträ in acest fei tot mai mult in sfera de influentä a Ungariei fi a bisericii catolice. Veglia. Ragusanii incep sä serie chiar in limba latinä fi italianä.Din Muntele Athos au plecat textele fi misionarii culturii cätre ^ärile slave. In Antivari fi in Ragusa se intemeiaserä. coroana de poet. sau mai exact un dialect italian. cum le numeau occidentalii. vechea Ilirie fi o parte din Panonia. de un caracter cu totul deose. Dupä o perioadä de ezitäri intre Roma fi Bizant. cum le . Din räsadurile bizantine aduse din Athos a crescut pe pämint sirbesc o literaturä originalä de hagiografie fi cronici nationale. unde populafia bulgäreascä se incrucisa cu popula^ia sirbeascä. Marco izbutefte sä stäpineascä centre insemnate ca Zara. la Roma. Astfel croatii au cunoscut de timpuriu acele drame liturgice ale evului mediu —■ — misterele. atrafi. primefte in 1478.

1926. 1913.numeau croatii — au avut poeti care s-au inspirat din lirica lui Petrarca si au cunoscut de timpuriu binefacerile Renasterii. HcTopaa EMrapcxaTa jiHTepaiypa. Dimbovita (de la = stejar). 1934. 19 H. Beograd. s-ar fi scris in tärile noastre. la inceputul secolului al XI-lea. este incä util. i G e n o v . ed. Copii de pe aceste texte au trecut desigur si in nordul Dunärii si eie vor fi servit la oficierea cultului divin intr-o vreme cind pätura de populatie romäneascä era sträpunsä de numeroase infiltratii slave. erau pägini. dupä cum s-a dedus din particularitätile fonetice. a Il-a. desigur. sävirsi in toatä plinätatea lui färä evanghelii si färä texte liturgice. Sofia. in Revue de litterature comparee. deci in secolul al IX-lea. Dolj (Jiul de cimpie). si de imperiul bizantin prin slavii de la sudul Dunärii. revizuite in Bulgaria in epoca de aur a tarului Simion. Aceastä liturghie fusese infiintatä de cätre fratii Chiril si Metodiu. Limba in care ei traduseserä Sfintele Scripturi era insä. care din secolul al IX-lea erau ortodocsi. Sofia. Crapl BtJiraprca jlaTepaxypa (IXXVIII B). fiindcä are la sfirsit pentru fiecare capitol o bibliografie bogatä. XVI. Belgrad. Codex Suprasliensis. intr-o vreme cind 43 . deci „riul cu pesti"). care nu fuseserä incä asimilate si care au läsat urme puternice in limba si chiar in toponimia noasträ: Gorj (Jiul de munte). in colecfia „Die Literaturen des Ostens in Einzeldarstellungen“. M. Zagreb. Era deci firesc ca texte slavonesti religioase din sudul Dunärii sä fi trecut in nord si chiar sä se fi copiat pe pämintul nostru. 1922. in jurul Salonicului. care pinä tirziu. altele de origine germanä. de la ryba = pe^te. Hasdeu si I. Pentru literatura croala: Dr. Das kroatisch-serbische Schrifttum in Bosnien und dir Herzegowina. romänii au trebuit sä primeascä in bisericä liturghia slavä. Organizarea bisericii bulgare si extensiunea ei in nordul Dunärii. M u r k o. limba bulgäreascä vorbitä pe timpul lor. Bärbulescu cred chiar cä unui din cele mai vechi monumente ale literaturii bulgare. dar care cunosteau incä din ca-sa pärinteascä limba slavä si care convertiserä la crestinism pe moravii principelui Rostislav. Traducerile fratilor Chiril si Metodiu. INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ BIBLIOGRAFIE Pentru literaturile sud-slave in general o bunä operä de sintezä este tot D r. D r a g u t i n P r o h a s k a . H3 crape cpncice khmokcbhocth. Prin legäturile cu Serbia. pp. greci din Salonic. 30 — 52. Bistrita (apä repede) etc. 1933. a Ill-a. M i l i v a j e B a g i 6. Pentru literatura sirbeascä manualul lui P a v 1 e P o p o v i c. Les influences italiennes sur V ancienne litterature ycngoslave. 1908. Geschichte der älteren sudslavischen Litteraturen. Bucovina (tara fagilor). o parte din aceste elemente de artä si literatura occidentals a pätruns in literatura sirbeascä. Informitis si bibliografie si la A n g e l o v . Izolati de romanitatea occidentalä prin unguri. Ilpsritefl cpncse KaHMteBHOCTH. Dar cum eimpul lor de activitate apostolicä se intindea peste tinuturile slavilor occidentali (strämo§ii slovenilor actuali). ed. venind astfel sä sporeascä tezaurul cultural al slavilor sud-dunareni. Rimnic (din Ribnic. au fost curätate de elementele sträine si de tot ce pärea poporului de neinteles. dintre care unele de origine latinä. ei au trebuit sä introducä in traducerile lor si elemente slave occidentale. Pentru literatura bulgäreascä: B o i a n P e n e v . Oficierea ritualului crestin nu se putea. Leipzig. Pentru influentele italiene asupra literaturii iugoslave un bun articol de sintezä: M i r k o D e a n o v i c .

In anul cind.tar necesar pentru a lumina aceastä epocä intunecatä din istoria poporului romänesc.noi incä nu eram consolidate a contribuit si ea sä innoade viata noasträ religioasä cu a slavilor sud-dunäreni. Vasile al II-lea reorganizeazä ierarhia bisericeascä in Bulgaria cuceritä. tinuturile vlahilor . Ne lipseste materialul documen. dupä distrugerea Jaratului bulgar.

riile regilor unguri. ia in stäpinire tara lui Sas. Inglobarea noasträ in zona religioasä slavä de nuantä bizantinä este apoi intäritä de imprejurärile politice in care s-a desfä^urat find vietii noastre istorice pinä la epoca näruirii statelor balcanice. regele Sirbiei. cumnatul domnului romän. Basaraba. räzvrätindu-se impotriva ungurilor. In acele vremuri de mari zbuciumäri. curätind sesurile Dunärii de stäpinirea tätärascä §i distrugind in 1330. Abia dupä o jumätate de veac. precum fi comunitatea de credintä care unea popoarele lor au fäcut ca romanii sä ia parte aläturi de popoarele slave in luptele comune contra turcilor la riul Marita (1371). trece cu credincio?ii säi peste munti in Moldova. reiese cä in secolul al XIII-lea se gäseau pe meleagurile noastre formatiuni märunte de state. care. fi Vidinul. Din putinele stiri.torit-o cu §tefan Uros. ostirea lui Carol Robert. dinastul din Vidin. din care aveau sä se inchege cu timpul. cind. a avut o fiicä pe care a cäsä. ca stat de sine stätätor. Legäturile dinastice dintre voievozii romäni fi conducätorii statelor slave din Balcani. atacä orasele de granifä din Ardeal. . la Cosovo. se intemeiazä.nul cneaz al Serbiei. in cele din urmä. Nicolae Alexandru. este. fiindcä ne lipsesc stiri documentare— voievodatele märunte sub sceptrul säu. intervine o impäcare intre unguri fi romäni. care ridicau pretentiuni de suzeranitate asupra tinuturilor din sudul si räsäritul Carpatilor. publicat de Geizer. Litovoi. Fiul-§i urma^ul lui Basarab. luind in captivitate si pe Sracimir. pinä cind. dupä moartea lui Alexandru Basarab. si o alta. in urma stingerii dinastiei arpadiene. acesta. Ungaria era zguduitä de mari främintäri §i cind stäpinirea tätarilor la Dunäre se clatinä. unind — in ce imprejuräri nu stim. Anca. Cel dintii voievod care ridicä steagul independentei pe plaiurile noastre este voievodul de la Jiu. prin contopirea lor. prin alungarea tätarilor care invadaserä sesurile si prin inläturarea ungurilor care aveau pretenfie de suzeranitate asupra tinuturilor din nordul Dunärii. Principatele romänesti apar in lumina Räsäritului european abia cu citeva decenii inainte ca turcii sä punä piciorul in Europa. trece Dunärea $i cucereste Vidinul. ca sä-l räzbune. pe care a cäsätorit-o cu Sracimir. cäzut pe cimpul de luptä. intärite prin inrudiri dinastice. principatul Tärii Romänesti si al Moldovei. Aceste legäturi de familie incheiate pe temeiul comunitätii de credintä au consolidat si relatiile politice. liberat din temnita ungureascä. voievodul romänilor din Maramures. in väile de la Posada. El cucereste pärti din Banatul unguresc al Severinului. Cam in acelafi timp se intemeiazä si Moldova prin Bogdan. cu drept cuvint. nu se poate §ti dacä este vorba si de vlahii din nordul Dunärii. se constatä intre conducätorii Järii Romänesti si ai statelor slave sud-dunärene strinse legäturi politice. unde a cäzut pe cimpul de lupta bätrf. cucerit de romäni. atrage de partea lui pe moldoveni si distruge ostirile unguresti trimise impotriva lui. dar plätefte cu viata aceastä incercare. principatul muntean. cind principatele romäne erau in necontenite lupte cu regii catolici ai Ungariei si ai Poloniei pentru salvgardarea independentei lor. Principatul Järii Romänesti si al Moldovei nu s-au putut deci inchega ca state independente decit prin lupte cu regii Ungariei. murind pe cimpul de lupta in anul 1279. Lipsa de märturii documentare inväluie viata poporului nostru din evul mediu intr-o negurä deasä. Cind. dar din actul imparatului bizantin. Ludovic. socotit ca ctitorul Tärii Romänesti.sint men|ionate ca aflindu-se sub jurisdictiunea bisericeascä a episcopatului de Vidin. pe care le culegem din documentele ie^ite din cancela. regele Ungariei. este redat lui Sracimir. refuzä sä pläteascä tributul cuvenit regelui Ladislau Cumanul.

mai tirziu. cind procesul de asimilare a elementelor slave din tinuturile noastre se incheiase si cind din haosul evului mediu fi-a fäcut aparitia in lumina istoriei principatele noastre. räspindirea umanismului fi a Renafterii. pinä la jumätatea veacului al XVII-lea. Intrarea tärilor noastre in zona culturii sud-slave este un fapt capital in istoria romäneascä. Dar dacä din punctul de vedere al integritätii etnice ortodoxismul ne-a adus 46 . inchis in formulele invechite ale culturii bizantino-slave. Cäci dacä noi. in care vibreazä sufletul Italiei medievale in ceea ce are el mai adinc §i mai etern omenesc. am fi avut in bisericä si in viata de stat aceeasi limba ca si ungurii. s-a pierdut in nobilimea maghiarä si a fest deznationalizatä — tot astfel nu ar fi fost exclus ca in aceleasi imprejuräri si o parte din pätura popu.^ite ineäpute sub stäpiniri diferite. intr-o vreme in care credintä religioasä era o puternicä realitate sufle. atunci este probabil cä precum o parte din pätura conducätoare a poporului nostru din Ardeal — care. se iveau zärile Renafterii.larä sä fi fost pierdutä pentru romänism. o literaturä bogatä fi variatä. in chiliile lor sä inceapä munca de copiere a manuscriselor de evanghelii slave. In secolul al XIV-lea. totusi slavismul — oricit s-ar pärea de paradoxal la prima vedere — a contribuit intr-o mäsurä oarecare la pästrarea intactä a unitätii noastre etnice. de rasä finicä sau slavä.Lazär. Aceste strinse legäturi religioase. au adoptat in bisericä fi in cancelaria de stat limba latinä. cu toatä latinitatea fiintei noastre etnice. Dar cu toate neajunsurile ce au decurs pentru noi din aceastä situate fi pe care le vom vedea indatä. Alte popoare din jurul nostru. Noi. ungurii. polonii. cäci a avut consecinte din cele mai insemnate pentru destinele viitoare ale neamului. cimentul care a tinut strins legate sufleteste ramurile neamului räzle. in epoca de asezare a vietii noastre romänesti. ducind cu el in mormint independenta farii sale. Ortodoxia si slavismul nostru au format. care a deschis perspectivele unei strälucite culturi antice fi care a inlesnit. Ea a fost fatalä pentru toatä cultura noasträ veche. primind fi stind in legäturä cu creftinismul din Roma. in Occident se incheia faza medievalä a marilor literaturi europene fi. limba in care se oficia serviciul divin a fost introdusä la noi fi in cancelaria domneascä. Occidentul sträbätuse timp de patru veacuri un drum destul de lung si de bogat in literaturä fi se ridicase pinä la Divina Commedie a lui Dante. prin reluarea traditiilor cu antichitatea greco-latinä. am intrat in sfera de culturä a popoarelor sud-dunärene. dupä cäderea statelor slave. difuzatä prin inventia tipografiei. pe temeliile Renafterii. rämine sträinä sufletului romänesc. abia iefi^i din haosul invaziilor. Mai tirziu. sub presiunea statului. cind noi. cehii. Ortodoxia fi slavismul ne-au izolat in bunä parte de marile främintäri culturale ale Apusului. despärtiti de romanitatea occidentalä prin unguri. pentru ca. politice si dinastice au sfirsit prin a ne alipi si mai strins de lumea ortodoxä a sudului dunarean bizantino-slav. care pinä la inceputul secolului al XI-lea erau incä pagini. Am väzut mai sus imprejurärile in care a pätruns la noi cultul divin in limba slavä incä din secolul al IX-lea probabil. cind pe plaiurile noastre cälugärul sirb Nicodim fi tovaräfii säi clädeau cele dintii mänästiri de piaträ. in luptele de la Nicopole si de la Varna. primind catolicismul si mai tirziu calvi. incepem sä ne organizäm viata de stat. cind se deschide prin Polonia o fereasträ cätre Occident.nismul.celariilor princiare: in Apus latina. ca dealtfel in tot cursul evului mediu. Era pe timpul acela. Literatura care se dezvoltä mai departe in Occident. o strinsä corelatie intre limba de bisericä si limba de stat: limba in care se oficia serviciul divin era in acelafi timp fi limba in care se redactau actele oficiale ale can. si mai tirziu. in Räsärit greaca fi slava.teascä. Un veac mai tirziu.

cultura slavä care stätea la dispozitia clerului nostru era ea insäsi säraeä. invechitä. romane populäre bizantine si occidentale. clerul. Literatura religioasä canonicä si apocrifä. citeva colectii de florilegii si citeva cronici sirbesti originale. literatura slavilor sud-dunäreni se imbogätise cu citeva cärti de florilegii. In locul cronicilor bizantine. cu o versiune a romanelor bretone Tristan si Isolda. incepind povestea lumii de la crea. de aceea singura clasä cultä era la noi. la care adäugaserä citeva cärti de dogmaticä si de misticä. slavii sud-dunäreni transpuseserä in limba lor in primul rfnd Sfinta Scripturä si cärtile necesare serviciului liturgic. din cultura Italiei. Mai intii. asceticä. menite sä intäreascä credintä cea nouä in masele populäre. si in sfirsit cu citeva mistere religjoase. ca dealtfel si la inceputul evului mediu occidental.servicii incontestable.tiune. Prin legäturile coastelor adriatice ale Serbiei cu Venetia si cu cel eialte cetäti italiene. alimentatä. o cunoascä se sträduiau sä o invete. care-1 deschidea poporului nostru adoptarea limbii slavone cä limbä de culturä. Din capodoperele literaturii clasice grecesti nu a pätruns nimic in literatura slavilor de sud. care zugräveau in colori vii antagonismul dintre cele douä tärmuri spre care se due sufletele oamenilor dupä moarte: iadul si raiul.doniei. pe acele timpuri. De o deosebitä trecere s-au bucurat apoi la popoarele slave legendele apocrife privitoare la materia Vechiului si a Noului Testament si mai ales legendele apoca. Numai cei care erau tinut>. alipirea noasträ la cultura slavilor sud-dunäreni a restrins insä in chip simtitor orizontul vietii noastre literare. o limbä moartä. acesta era orizontul literar pe. pe de altä parte. amestecau continuu elementul biblic cu cel apocrif si istoria veridicä cu fondul legendär al folclorului bizantin.liptice. Lancelot. In al doilea rind. care. limba slavä in care preotii nostri sävirseau slujba bisericeascä era o limbä vorbitä in veacul al IX-lea in jurul Salonicului si in tinuturile Mace. cu romanul lui Alexandru cel Mare. care nu prezentau mult interes pentru ei. sä. din cultura Bizantului. iar din literatura de imaginatie a Bizantului au trecut numai citeva romane cu caracter popular. prin profesiunea lor. cronografe cu elemente apocrife si folclorice. prin mijlocirea croatilor. pe de o parte. Am väzut intr-un capitol precedent in ce consta literatura slavilor suddunäreni. dar care in epoca mtemeierii principatelor noastre ajunsese o limbä. s-au multumit cu citeva cronografe. In patru veacuri de influente bizantine si de legäturi cu tärmurile italiene. .

Munte. Haritcn." ■ Dupä Vlaicu-vodä.. a zidit biserica. dar marele binefäcätor. adaugä: „§i fu ctitor mare a toatä Sfetagora . El sträbätuse drumul pinä acolo — dupä cum afläm din gramata patriarhului Antonie — ca sä inchine ctitoria familiei lui. Printr-un instinct superior de culturä. fiul lui Sas. mänästirea Sf. §i-i dä ca scaun de resedintä capitala de atunci a Tärii Romänesti. — cum s-a väzut mai sus — a cerut patriarhului din Constantinopol un mitropolit. dincolo de lumea slavä din sudul Dunärii si intr-o vreme in care nu se putea prevedea präbusirea Peninsulei Balcanice sub turci.preunä ctitori: „saßev 01 Svo %ax iüou %TT|Top3. alta dupä Stefan Uros. multi cälugäri romäni. In anul 1391 I se afla la Constantinopol Drag.rilor din sfintul Munte. Athos in frunte cu protul Gavril. ci §i al lntrcgului Munte Athos a fost insä Xeagoe Basarab. descälecätorul Moldovei.. Basarab däduse „nu putin". i-a fäcut castru de apärare. iar fiul säu. despotul bulgäresc din Vidin. nu numai al mänästirii Cutlumus. I Vestea despre sfintenia vietii ascetice din Muntele Athos ajunsese chiar ’ pinä in tinuturile nord-vestice ale Ardealului. patriarhiei din Constantinopol.rea . propune domnului sä fie im. in frunte cu mitropolitul Mihail si ieromonahul Iacob. Curtea de Arges.. cäci urmasul säu. Radu cel Mare are si el o parte insemnatä in rezidirea mänästirii. Vlaicu-vodä. ctitorii principatelor noastre au cäutat. ale cärui fiice erau märitate. trapezäria si chiliile si a däruit-o cu mosii din Tara Romäneascä. regele Serbiei. Vestea despre märetia Bizantului ajunsese pinä la curtile domnilor noftri §i avem märturii contemporane din izvoare bizantine cä inainte de cäde. i-a Inältat turnuri de priveghere.‘‘. Era cetatea imperialä a Constantinopolului a cärei frumusete si ale cärei comori de artä uimise intr-atita lumea incit era cintatä in bilinele rusesti si in romanele courtois ale Frantei medievale.. este si el tot bizantin. iar succesorul lui Hariton.Dar dincolo de granitele lumii slave sud-dunärene era acel Bizant a cärui strälucitoare civilizatie luminase evul mediu intr-o vreme in care focarele de culturä ale Romei vechi fuseserä stinse prin invazia barbarilor. Gavril. legäturi directe cu Bizantul. din Ierusalim si din Sinai. a rezidit din temelie mänästirea. fusese egumen al mänästirii Cutlumus si protos al Muntelui Athos. Legäturile religioase cu Bizantul se continuarä si dupä moartea lui Iachint. patriarhul ridicä in 1359 la rangul de mitropolit pe episcopul bizantin Iachint din Vicina. pe douä cäi: religioase si politice. una dupä Sracimir. Docmentele descoperite recent la Muntele Athos ne dezväluie sprijinul acordat de domnii romäni pentru refacerea mänästirilor din sf. si in toate laturile de la räsärit pinä la apus §i de la amiazäzi pinä la amiazänoapte . dupä ce insirä toate daniile fäcute de voievodul romän mänästirilor din tärile balcanice. Paralel cu aceste legäturi religioase merg $i legäturile politice. Pentru a satisface aceastä cerere a domnului valah. Astfel Alexandru Basarab. Mihail din Peri. Acesti mitropoliti bizantini ai Tärii Romänesti innoadä si mai strins legäturile noului stat cu mänästirile Muntelui Athos. prädate si arse de pirati in acele vremuri de agonie ale imperiului bizantin. Recunoscätor pentru aceste daruri frumoase. Afluxul cälugärilor romäni devine din ce in ce mai numeros si mänästirea incepe a fi recunoscutä in documentele postericare cu numele de „lavra Tärii Romänesti. Antim. pentru a se rezidi din temelie mänästirea Cutlumus. viitorul mitropolit al tärii. protosul mänästi. se due in noua mänästire pentru a deprinde aco^p tipicul de viatä athonitä. egumenul Hariton. in Maramures. si toate sfintele biserici le hränia“. spune documentul. Dupä zidirea mänästirii. astäzi dispärut. ^ La sfintirea mänästirii Curtea de Arges au fost de fatä toti egumenii Muntelui f. un oräsel in Dobrogea.

find cu anul 1498. Cu aceasta se pune capät culturii strälucitoare a Bizantului. si aceasta se stinse sub apäsarea turceascä. care s-a luptat cu atita vitejie. Incepind cu anul 1393. la curtea impäratului bizantin loan al VIII-lea. in acelasi timp. ca of it er in garda imperialä. a luat parte $i un nepot al lui Mircea. Dar. in toväräfia unor tineri compatrioti. De aci caracterul atit de deosebit fatä de literaturile Apusului si. Izolati de latinitatea catolicä a Occidentului prin ortodoxismul nostru. Bizantul mort nu mai putea inviora literaturile sud-slave la care noi ne adäpaseräm si care. incit impäratul i-a pus la fndemina una din cele mai mari coräbii ca sä se intoarcä in patrie. aceste frumoase perspective care se deschideau pentru cultura noasträ sub Mircea cel Mare sint in curind rupte prin invazia turceascä si prin cucerirea Constantinopolului. ultimul colt de stäpinire cre^tina. Cronicarul bizantin Duca ne spune cä unul din fiii lui Mircea cel Bätrin isi fäcea ucenicia armelor. si sfir. cind Zeta. 49 . atit de medieval al literaturii noastre pinä in pragul secolului al XIX-lea. toatä Peninsula Balcanicä ajunge sub dominatie musulmanä. care puseserä piciorul in Europa. domnii no^tri i$i trimiteau copiii in marea cetate de culturä. Acela^i cronicar bizantin adaugä mai departe cä in luptele pe care bizantinii le-au purtat cu turcii. Abia intraseräm in zona culturii bizantine. eie insele. intraserä in agonie. din nenorocire. lipsite de sprijinul statului. Präbusirea Constantinopolului a hotärit definitiv asezarea turcilor in räsäritul Europei.Constantinopolului sub turci. Dan. aceste legäturi directe cu Bizantul. isi pierde inde.pendenta. cind Bulgaria inträ in stäpinire turceascä. noi continuäm sä vietuim timp de citeva veacuri din färimiturile unei culturi formate in plin evul mediu si care la inceputurile culturii moderne se stinsese.

A. A. a avut consecinte catastrofale pentru cultura popoarelor creatine din Peninsula Balcanicä. cei mai multi s-au indreptat insä cätre tärmurile Italiei. care se gäseau incä sub stäpinirea latinilor din cruciada a IVa. 1932. Dimitrie Halcondylos. trad. barbarä. sedus de eleganta aristo. cu spiritul ei de maturitate. Aceste curente aduse de principalii reprezentanti ai culturii bizantine. „In aceste zile fatale multe capodopere ale spiritului omenesc furä pierdute pentru civilizatie".rire a umanismului. ca Leonardo da Vinci. II.cratice curentele de idei care inviorau. V a s i l i ev. Bourguina. incä inainte de cäderea Constantinopolului. din secolul al Xll-lea. Theodor Gaza loan fi Constantin Lascaris. Paris. spune unui din istoricii imperiului bizantin. loan Arghyropulos. pätura intelectualä a Bizantului a apucat drumul exilului.craticä a societätii italiene. 344. 50 . incit modelele pentru literature nu mai sint cäutate in productiile anterioare ale evului mediu. cu carac. Unii cärturari bizantini s-au refugiat in insula Creta si cätre celelalte insule ale Arhipelagului. in epoca de inflo. odatä cu näruirea imperiului roman sub 1 A. intärind umanismul. cultura bizan. p. pun capät in Occident filozofiei scolastice insuflatä prea mult de spiritul teologic si. ci in literatura cla. du russe par P. Visarion de Niceea fi multi altii s-au asezat astfel in principalele centre de culturä ale Italiei. Picard. de echilibru si de armonie. Acefti eruditi bizantini au adus cu ei in Occidentul Europei manuscrisele pretioase ale literaturii clasice grecesti §i le-au räspindit cu ajutorul tipogra. inlesnesc aparitia epocii cunoscutä in literaturile Occidentului sub numele de Renastere. unde. greaca §i ebraica.rile cetä^ii a ultimului impärat bizantin. erau cäutafi ca profesori in universitätile italiene. A^ezarea turcilor pe tärmurile Bosforului. profesorul savantului Pic de la Mirandola. icoanele sfinte au fost aruncate in foc pentru ca turcii sä-si fiarbä pe rugul lor carne. Impresionatä de aceste sacrilegii. unde Francisc I. O parte din ei tree in Franca. H istoire de l’empire byzantin. ca preceptori in familiile nobile. arhitecti fi pictori. Ei au introdus in universitätile si in clasele aristo. A.terul lor romanesc si cu nota lor de frägezime copiläreascä. a adus la curtea sa din Paris poeti. dupä cäderea eroicä sub zidu.CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE Cäderea imperiului bizantin §i a statelor sud-dunärene sub turci a pus capät literaturii bizantine din care se alimentau culturile slave ortodoxe a schimbat cu totul fata Räsäritului european. Studiul scriitorilor antici pasioneazä intr-atit societatea acelui timp.sicismului greco-latin.fiilor de curind mtemeiate. de gustul ei pentru clasicismul grec si latin. O falangä intreagä de eruditi ca Marc Musurus. 1 Cärtile au fost arse. cäci.. ca editori fi corectori de texte grecesti pe lingä tipografiile de curind intemeiate. Atit de mare era entuziasmul epocii pentru clasicismul greco-latin incit reprezentantii noului curent considerau literatura evului mediu ca o literatura necioplitä. si a pus la cale inteme. de strälucirea artelor §i literaturii in cetätile italiene.ierea unui colegiu de profesori pentru aprofundarea limbilor vechi: latina.tinä: aprofundareä clasicismUlui elin si idealismul filozofiei platonice. evangheliile ferecate in aur §i argint au fost rupte pentru ca sä scoatä aurul. dominatä de näzuinta intoarcerii cätre antichitatea cla.sicä. Brodia. pretindeau ei. incrucismdu-se cu preocupärile de intoarcere cat re clasicismul latin al veacului al XIV-lea.

bisericile transformate in geamii sau in grajduri — asemenea represiuni singeroase au ingrozit populatia si au introdus panica in rindurile ei. Dar. limba bizantinä. au reprezentat in literatura timpului o adevä. despina Elena. incepe sä se schimbe tot mai mult si ia aspectul unei limbi deosebite: este greäca modernä. unde erau cäutati. stabilite dupä cruciada a IV-a prin stäpinirea francezä si venetianä in imperiul bizantin. Tot atit de fatalä a fost invazia turceascä si pentru literatura statelor slave suddunärene. Si cum singurele state ortodoxe din vecinätate care mai pästrau incä autonomialor erau principatele romäne. in limanurile bizantine. precum si comunitatea de credintä religioasä a cultului divin in formele limbii slavone erau imprejuräri prielnice pentru aceastä migratiune. tineretul despärtit cu sila de pärinti si strämutat in Asia-Micä. Astfel cärturarii Bizantului. pierzindu-si coeziunea ei. Inspirindu-se din modele latine si eline. o parte din ea a trecut la mohamedanism.tä si märitatä in Moldova cu Petru Rares. parasite de luminile acestora si inundate de puhoiul turcesc. Cu deosebire pätura conducätoare. Orase ca Trapezica. fruntasii orasului mäceläriti in b'isericä. care erau pirghiile de sus. sint rupte. Stefan cel Mare insusi se inrudea prin una din sotiile sale. era cu totul deosebitä de cultura crestinä a Bizantului si a Occidentului. Viata poporului grec. Dupä cäderea Peninsulei Balcanice sub turci. cultura se stinge. cu manuscrisele in care se aflau comorile de cultura ale strämosilor lor.tinere ale statului. ln ^ärile noastre pribegii au fost primiti cu generoasä ospitalitate. . cultura si literatura bizantinä se incheie. Emigrarea päturii conducätoare a popoarelor slave — nobilimea si mai ales clerul . pe cind Occidentul se folosea de munca si cultura cärturarilor greci.ratä renastere. Ca sä scape de urgia turceascä.loviturile barbarilor. concentratä de aci inainte in jurul patriar. precum: despina Milita. cu timpul. altä parte a renuntat la bunurile strämosesti si a luat drumul exilului. sub stäpinirea musulmanä. sotia lui Neagoe Basarab. Maria de. au fost nevoite sä-si caute altä patrie. Cu cäderea Constantinopolului. Nimicirea independentei politice a pus capät si acestei evolutii abia incepute. intemeiatä pe culturile asiatice si in bunä parte pe cea persanä si arabä. cultura adusä de turci in Europa. vechile legäturi culturale si literare dintre Occident si Orient. emigrati in Occident. Inrudirea voievozilor nostri cu ultimele dinastii sirbesti si bulgäresti. deosebindu-se fundamental de predecesorii lor si prin subiectele tratate si prin. cu ultima dinastie sirbeascä.triva päginilor. des. urmärite de turci. arse pinä in temelie. Cruzimea cu care turcii au inäbusit näzuintele de libertate ale popoarelor slave a räscolit adinc sufletul maselor populäre. fiindcä sustinuserä räzboiul sfint impo. au avut partea lor de muncä in asezarea temeliilor Renasterii. se desfäsura de acum pe o linie nouä.arta compozitiei. Numai in insulele rämase sub stäpinirea francezä si venetianä mai pilpiia incä o viatä literarä proprie. crescu. o rudä mai tinärä sau chiar sora despinei Milita.hului. nobilimea si clerul. dar si acestea au cäzut. In aceste noi conditii politice si sociale. De altä parte. Cucerirea turceascä s-a infäptuit pe cind se desfäsura faza initialä din procesul de formatie si evolutie al organizärii lor sociale si culturale. Pe tronurile principatelor noastre s-au urcat ca sotii ale voievozilor romäni si citeva reprezentante din aceste ultime vlästare ale familiilor domnitoare din Serbia. ei reluarä firul tra.ditiei clasice si. fuseserä inmormintate in ruinele lumii antice si artele frumoase.teptind si tinind treaz interesul pentru vechea literatura greceascä. Mangop. cäruia turcii ii concedascrä o parte din drepturile impäratilor bizantini asupra credinciosilor lor. la noi si-au gäsit limanul de adäpost.

comorile lor de culturä: manuscripte. s-a stabilit in Tara Romäneascä fi a zidit. Mai tirziu a intervenit chiar intr-un moment critic al vietii religioase a poporului sirb.MÄNÄSTIRILE. el imbräcase de timpuriu rasa monahalä in Muntele Athos. Cälugärii slavi.. In acela^i document domnul mai rinduieste ca nimeni dintre urmasii sai sä nu se amestece in administratia interioarä a mänästirii. brodatä cu fir. Nicodim era originär din Macedonia sirbeascä.Vodä (1364—1374). cu silistea Bahnei". Cel dintii dintre aceftia a fost Nicodim. Näscut la Prelep dintr-un tatä grec din Castoria fi dintr-o mamä sirbä. Pentru ca munca lor de culturä sä se poatä sävirfi nestingheritä. precum §i burdufuri de brinzä. care ifi fäcuse probabil ucenicia la mänästirea Hilandar din Muntele Athos. la hramul mänästirii. el mai däruieste.. ascultind pre cinstitul intru cälugäri Nicodim .. §i Dunärea de la povirniful Orehova. care fusese lucrat de „cälugärita Eufemia. refugiati pe plaiurile noastre. spre a scäpa de dezastru. ci cälugärii insisi. cu livezile si cu Terovätul. Iacimirskij. dupä cum vom vedea mai pe larg in capitolul urmätor. pe lingä odäjdiile fi ©doarele necesare. cite 1 000 de perperi. casuri. a ridicat mänästirea Vodita. la intärirea culturii in forma slavonä in tärile noastre. cu a lui < a domnului) cheltuialä fi däruire . Nicodim. ce duce la podul cel mai de sus la Ru$ava. Siliti sä se expatrieze. au reorganizat viata monahalä la noi. maje de cearä. care. mofii: „satul Jidoviftita fi eite gälete vor fi de la satul lui Costea Topolnita. si pe Dunäre de la 8 värfii venitul domnesc si toatä viltoarea din mijloc cu toate. domnul le däruiefte. impäräteasa Serbiei si de fiica acesteia. §i Vodita cea mare pe amindouä laturile cu nucii. dupä chibzuinta lor. incä inainte de dezastrul din Cimpia Mierlei (1389). sä-si aleagä staretul. Nicodim isi cäutase impreunä cu ucenicii säi un adäpost la noi fi aci. intr-o vreme in care limba de culturä a neamului era o limbä sträinä. care isi fäcuserä ucenicia in atmosfera de misticism fi de culturä a Muntelui Athos. Ni s-a pästrat actul de danie al lui Vlaicu-Vodä — cel mai vechi document intern — cätre mänästire. pribegii slavi au luat cu ei. ajutind sä se impace conflictul dintre patriarhie fi bisericä sirbeascä. cu sprijinul lui Vlaicu-Vodä.. icoane. Aceasta grijä deosebitä pe care domnul o pune la intemeierea si consolidarea mänästirii se explicä prin faptul cä. mänästirile Vodita fi Tismana. pe fiecare an.. a introdus la noi normele de viatä monahalä fi tradi^iile de culturä ale cälugärilor athoniti. ln 52 . pe care o intelegea numai clerul si pisarii din cancelariile domnesti.. incit patriarhia aruncase anatema asupra bisericii sirbefti. intemeind mänästiri trainice de piaträ. din casa domneascä. Astfel se explicä acele manuscrise slave din veacul al XIII-lea pe care le-a aflat in vechile noastre mänästiri si pe care le-a descris in catalogul säu de manuscrise slavonefti din bibliotecile romänesti un invä^at rus. iar cu munca lui Kyr Nicodim fi a fratilor lui a zidit fi a zugrävit mänästirea“. imbracäminte si 12 päturi. FOCARE DE CULTURÄ — va contribui. care au devenit adevärate focare de culturä ale trecutului nostru. care in cälugärie se numea Eupraxia". aere. §i tot pe aceastä cale a ajuns la mänästirea Putna un aer vechi cu inscrip^ie greceascä. prin care ni se spune cä domnul romän „dupä indemnare dumnezeiascä . odäjdii scumpe. conflict care ajunsese afa de departe. mänästirile erau singurele institutiuni de cärturärie. sub Vlaicu. Deosebit de aceasta.

miniaturi si initiale colorate frumos in bronz. impodobitä cu miniaturi §i viniete. se incepe in Moldova opera pioasä de copiere a manuscriselor religioase. caligraf protopop Ion Sirbul". Un rol important pare sä fi jucat aci cälugärul bulgar Grig ore Tamblac. munca de artä sävirsitä pe pämint romänesc de anonimi cälugäri „robi ai lui Dumnezeu“ reprezintä o treaptä superioarä si ea a servit in secolele al XV—lea si al XVI-lea de model vecinilor nostri ortodocsi de la räsärit. De aceea multi dintre cei ce s-au muncit sä. CALIGRAFI §i MINIATURISTI. In evolutia miniatu. cälügäri harnici copiau cu räbda.lealä nu intra nici un gind de desertäciune omeneascä.arhalä a läca^urilor de reculegere sufleteascä. verde. negru si albastru. Arta caligrafiei capätä astfei si la noi. in mänästiri se aflau §coli in care se putea inväta limba slavä si.copieze si sä ilustreze cu miniaturi si frontispicii colorate manuscrisele nici nu si-au semnat numele.re.risticei din marea slavoneascä a Räsäritului ortodox care ne inconjura. scriitor de seamä. Nicodim insusi. „Am scris eu päcätosul si cel din urmä intre preoti. In linistea patri. infelegeau sä indeplineascä o faptä crestineascä. pentru slava lui Dumnezeu si pentru mintuirea sufletului lor. din porunca robului lui Dumnezeu ieromonah Ieremia egumen“. Sub imboldul primit. iar cei ce au cutezat sa-^i insemne numele au fäcut-o cu multä umilintä: „Prea päcätosul si netrebnicul si umilitul si blestematul caligraf. care. pergament. Aceste opere mchinate sfintelor altare reprezintä in cultura si arta romäneascä a secolelor XV—XVII aportul cel mai pretios. prin ucenicii lui Nicodim. predicator la curtea lui Alexandru cel Bun si egumen al mänästirii Neamtului. in a doua jumätate a secolului al XVI-lea. in sfirsit. ori. din fabrica de hirtie a lui Hans Benkner. Caligrafii erau in mare vazä. monah Silion.. in aceste timpuri premergätoare tiparului. Munte au fost introduse apoi si in Moldova. „ln a doua jumätate a secolului al XV-lea si la mceputul secolului al XVI-lea — spune Iacimirskij — stilul moldovenesc . fiindcä se indeletniceau cu copierea si räspindirea manuscriselor necesare cultului divin intr-o epocä in care tiparul nu era incä cunoscut. De la el ne-a rämas o frumoasä evanghelie. in al §aselea an al perse. in mänästiri se inväta ?i arta caligrafiei. de origine din Tirnova. cu o notä de „Popa Nicodim . era in acelasi timp =i un caligraf de mare talent. care era un cälugär de o culturä aleasä pentru timpul lui. mai tirziu. El a fost mare dascäl al bisericii moldovenesti. textele Sfintelor Scripturi. un puternic avint. N-o spunem numai noi aceasta. care aduseserä si acolo traditiile de muncä ale monahismului athonit.. In sufletul celui care plätea cheltuielile si in al artistului care indeplinea munca de migä. de la Brasov — erau suportate de domni §i de mitropoliti. ci totul se sävirsea pentru slava lui Dumnezeu.cutiunii sale. sau hirtie adusä din fabricile Venetiei. colori. scrisä pe pergament. de episcopi si de egumeni. ci o recunosc insisi invätatii rusi. rosu. de boieri §i de negustori. iar socotit de la inceputul lumii 6913 < = 1405 Normele si traditiile vietii culturale din sf. impodobindu-le cu viniete. Cheltuielile pentru procurarea materialului — chinovar. a scris acesf sfint tetraevanghel in sfintul locas Deal.manästiri se aflau bibliotecile de manuscrise slave aduse de fugarii sud-dunäreni. ale Sileziei. trimis de patriarhia din Constantinopol la Suceava ca sä refere asupra cererii lui Alexandru cel Bun de a se intemeia o mitropolie in Moldova. asociindu-se astfei la o operä necesarä sfintelor altare. Erau florile evlaviei crestine pe care sufletele romänesti ale veacurilor trecute le-au adus ca prinos Domnului.

d-nei Piscupescu).dobesc cele mai bune biblioteci de manuscrise“ (trad. se pot reduce la trei tipuri principale: unele erau geometrice. aspide s.tuia decorarea. lei. alcätuite din flori stilizate: lujere. Nicolae din Chilia si scrisä in 1593 si ferecatä in 1644 de Matei Basarab. multe zoomorfice. ursi. päuni. garoafe. de acele manuscrise luxoase moldovenesti. Eie infätisam —.tirii. incheindu-se sus cu o cruce päzitä de lei sau de aspide. dar aci totul iese oarecum tipätor si mizgälit si ornamentatiile rusesti stau foarte departe de modelele lor. imbräcat in 54 . pasäri sau animale reale sau fantastice: vulturi.a. protectoarea mänäs. dar toatä frumusetea manuscriselor o alcä. Intr-un manuscris in care se aflä o evanghelie scrisä in Craiova la 1583 de protopopul caligraf loan Sirbul.listilor sau al marilor liturgisti. corbi cu crucea in gurä (stema Tärii Romänesti). Textul era copiat cu panä de giscä cu rosu si cu negru intr-o caligrafie care era ea insäsi o operä de artä. si o alta de la biserica Sf. de cercuri. foarte variate ca desen si colorit. ori umbritä de flori si de päuni. Paginile care deschideau un capitol erau impodobite cu frontispicii. Acestea. se gäseste pe o paginä portretul domnului in picioare. chipul evanghe. alcätuite totusi din linii fine care se impletesc in formä de romburi.predominä si in manuscrisele rusesti. de dreptunghiuri. ochi albastri.adesea pe un fond bronzat sau pe un rosu de purpurä — in chenare de portaluri impodobite cu flori. De multe ori aceste trei tipuri de frontispicii se combinä armonios intre eie. däruitä de marele armas Danciul si de Radul Postelnicul mänästirii Gura Motrului. lalele. Un deosebit farmec il dädeau manuscriselor miniaturile care deschideau textul si care erau imprästiate in cuprinsul marilor diviziuni ale scripturilor biblice si liturgice. altele botanice. Evanghelia scrisä in 1473 din porunca lui Stefan cel Mare pentru mänästirea Humor —■ pästratä azi in mitropolia din Cer. cu pletele si barba albä. miosotis. oferind in genunchi evanghelia copiatä Maicii Domnului. scene din viata Mintuitorului sau chiar chipul voievozilor sau al boierilor. care la timpul lor au fost däruite vechilor mänästiri de domnitori si ierarhi si care acum impo. balauri inaripati.näuti — infätiseazä pe marele domnitor. uneori si al mitropolitilor care porunciserä copierea si iluminarea manuscrisului. crini. cu plete blonde.

de pildä. care. care ne-a läsat intre altele un frumos evangheliar slavon. ori cuprindeau intre liniile ei pasäri si animale reale sau fantastice: päuni.boiului la Moscova. rosu sau bronzat. ursi. imbräcatä ca si sotul cu aceeasi manta blänitä cu fir. In mänästirea Humor afläm lucrind in 1473 un alt caligraf. Modelele pentru ornamentarea manuscriselor veniserä din Bizant. a copiat in 1610. Dintre mitropolitii ulteriori ai Moldovei. copia un evangheliar slavon pentru mänästirea Zografu din Muntele Athos. Astfel in mänästirea Putna gäsim pe Palade monahul de la care ne-a rämas un evangheliar care se pästreazä in biblioteca mänästirii. in marile mänästiri atunci intemeiate. Viteazul domn a tinut sä vesniceascä numele säu nu numai prin strälucirea armelor si prin tenacitatea cu care a apärat pämintul. pe un fond albastru. pe Teodor M[i]ri§escul. ajunsä acum in mänästirea Sfintul Sava. si pe Filip ieromonahul. ln Moldova. dar si prin impulsul dat culturii. ca de exemplu Melania din Leontopol. märitä mult. pe Spiridon iero. care ne-a läsat o cronicä in versuri grecesti a evenimentelor petrecute in Tara Romäneascä intre anii 1602—1618.mantie imblänitä de brocard cu fir de aur peste costumul inflorat cu fir de argint. in 1429. Cel mai vechi caligraf miniaturist in Tara Romäneascä a fost cälugärul sirb Nicodim. linii si spirale care se intretes in forme de vrejuri sau de petale. Prima scoalä de caligrafi miniaturisti pare sä fi inflorit in mänästirea Neamtu. era aleätuitä din. cälugärul Gavril Urikovici — in care N. Intre cälugärii greci pripäsiti la curtile domnilor nostri unii erau adevä. care a lucrat in 1493 o evanghelie. aflat acum la Moscova. care suferise in aceastä privintä influenta artei asiatice. Litera. pästratä acum in Biblioteca din München. lucrau numerosi artisti ai scrisului. lei. meritä sä fie amintit aci ca un •caligraf de mare talent Atanasie Crimea sau Crimcovici. unde. cu cheltuiala Cätälinei. in 1502. iar pe altä paginä. Moldovei. de unde nu ne-a mai fost restituit. ctitorul mänästirii Tismana. cel mai vechi caligraf si miniaturist pare sä fi fost Grigore Tamblac. pripäsiti in tärile noastre. dar manuscrisele atribuite lui de Iatimirskij sint de fapt ale lui Gavril Urikovici.tire de la Neamtu gäsim in 1493 un caligraf de talent. mai ales a celei persane si a celei armene. De o deosebitä varietate era ornamentarea literei initiale cu care se incepea un capitol. pästrat acum in mitropolia din Cernäuti. portretul doamnei Elina purtind peste invelisul alb al capului cununa domneascä.. care ne-a läsat un evangheliar.monahul de la care se cunoaste un evangheliar slavon. sub care se vede rochia argintie cu flori si riuri verzi si cu dungi aurii pe poale. O deosebitä inflorire a avut arta miniaturii in vremea lui Stefan cel Mare. evangheliar greco-slavon. imaginea Mintuitorului din Fisiolog. dar transportat in zilele de restriste ale räz. o evanghelie greceascä. Matei Mitropolitul Mirelor. copiat si ornamentat in 1405. Iorga vede un reprezentant al familiei Ureche. Nicodim. Asa. sau aspide — motiv imprumutat din acelasi Fisiolog — serpi uriasi care numai cu privirea inveninatä pot ucide vietätile de la distantä. care a impodobit ctitoria lui de la Dragomima cu citeva din cele mai frumoase produse ale 55« . pästrat inainte de räzboi in Muzeul de antichitäti. pelicanul care isi sfisie pieptul pentru ca din sing eie lui sä-fi hräneascä puii. mare bäneasä a Craiovei. Intre caligrafii si miniaturistii sträini care au lucrat in tärile sau pentru tärile noastre se gäsesc si femei. care si-ar fi transcris numele in formä slavonä ■— copia din porunca lui Alexandru cel Bun si a sotiei sale Marina un. Eie fuseserä aduse din Muntele Athos prin cälugärii slavi si greci. Pe timpul säu si din porunca lui.rati artisti in mestesugul impodobirii manuscriselor. Si in vechea mänäs. de sepale si de flori.

sau Popa Ion Sirbu. la Milesevo. Astfel de donatiuni au fost numeroase. un cälugär moldovean. altele de la diferiti domni se gäsesc :in mänästirea Krusedol (din vremea lui Mihai Viteazul). Se intimpla uneori chiar ca unul din iscusitii caligrafi ai tärilor noastre.voltärii frumoase pe care o luase arta caligrafiei si a miniaturii la noi. fiul lui Ursu dintr-un neam de hatmani. in 1502.teau in dar. cu chipul donatorilor. Totusi ■ea reinvie in epocile domniilor. Fiica lui Petru Rares. Asa. de ieromonahul Filip. care ln tot cursul atit de dramatic al istoriei sale a compätimit cu suferintele vecinilor— gindul cre^tinesc al domnilor.■caligrafiei si miniaturii romänesti. din porunca ieromonahu- :56 . la Remetea. care luase sub ocrotirea sa mänästirea Zograful din Muntele Athos. din Ierusalim.si altii. ale lui Matei Basarab si Vasile Lupu §i mai ales in vremea lui Brincoveanu. din Siria. impreunä cu ajutoare de bani. cind gustul pentru migalä si frumos se vädeste si in hrisoavele scrise in cancelaria domneascä. §i sotul ei. däruind-o cu mosii din Basarabia. trimi. Unul dintre cei mai generosi domni in aceastä privintä a fost xnsu^i Stefan cel Mare. care lucreazä la Craiova din porunca lui Mihnea-vodä. mitropolitilor si boierilor no§tri de a trimite. incheia in mänästirea Zografu. sau mitropolitul Anania de pe vremea lui Matei Basarab . Un minunat evangheliar copiat si impodobit cu miniaturi din porunca lui. Merita sä fie subliniat fi aci — ca o träsäturä a poporului romänesc. Studenica fi multe altele. Chiril Hluboceanu. Petru Rares. care copiazä in 1574 un evangheliar pentru Petru Schiopu si fiul säu Marcu. urmind pilda tatälui säu. Studii intreprinse de d-1 Em. doamna Chiajna. $i manuscripte copiate frumos mänästirilor obidite sub apäsare turceascä din sud-räsäritul Europei. a fost däruit mänästirii Zografu din Muntele Athos si se pästreazä acum in Biblioteca Na^ionalä din Viena. din arhipelagul grecesc. pe vremea lui Vasile Lupu. ca: Radu Dräghici din Mänicestii judetului Teleorman. Mircea Ciobanul. mänästirii Dionisiu din Muntele Athos un evangheliar ferecat in aur §i argint. Si in Tara Romäneascä au fost caligrafi iscusiti de la care ne-au rämas manuscrise impodobite frumos cu miniaturi. Turdeanu in Serbia au invederat cit de intinsä a fost generozitatea romäneascä §i in aceasta directie. Hopovo. a däruit si el o frumoasä evanghelie mänästirii Xeropotamul si o alta mänästirii Vatopedi. la Sisatovac. Introducerea tiparului in tärile noastre a dat o loviturä puternicä dez. amindoua in sfintul Munte. in ajunul Cräciunului din anul 1639. mutindu-si rosturile vietii monahale in Muntele Athos. de exemplu. Cälätoriile fäcute in anii din urmä de d-1 Marcu Beza au scos la ivealä un pretios material de manuscrise cu miniaturi imprästiate pe aceasta cale in tot Orientul grecesc: in mänästirile din Muntele Athos. la 1545. sä continue acolo munca de glorificare a domnului prin arta scrisului. relativ linistite. Manuscripte romänesti cu miniaturi din vremea lui Stefan cel Mare se gäsesc pinä in Cetinje din Muntenegru.

lui Paisie. chipul mitropolitului Crimea $i al domnului tärii. de pildä. aceea. pe alta. care sint prin migala lor o minune de artä. pe dosul unei evanghelii copiatä de mitropolitul Ungrovlahiei Luca in 1516. Pe prima copertä e säpatä in aur scena coboririi Mintui. ^i pe aceea a lui §tefan Rares. erau legate in scoarte de lemn.torului in infern pentru a sfärima lanturile robiei §i a mintui din impärätia. lata. a cärui „minä de tarinä“ a ferecat in argint pentru Gheorghe Izlozeanu. un altul copiat in 1492 a ajuns in Biblioteca din München. p. ambele la Ierusalim1. mi^carea personal elor. desenul dau fiecärui exemplar o indi. un apostol. iar la sfirfitul anului 1640. totusi e probabil cä si in mänästiri se gäseau cälugäri legätori de cärti.pozitia grupului. pot sta cu cinste aläturi de cele mai frumoase exemplare ale Occidentului. a evangheliei däruitä in 1519 mänästirii Bistrita de marele jupin Marcea si de sotia sa Marga. De§i scena este aceeasi. dis. zlätarul din Suceava". pe care Brincoveanu o däruia in 1697 mänästirii din insula Patmos. un evangheliar. Manuscrisele. LEGÄTORI DE MANUSCRISE §1 CÄRTI. ve^nicului intuneric pe primii oameni. lucratä cu cheltuiala domnului Iere. Urme romänesti in räsäritul ortodox. copiat din porunca lui §tefan cel Mare pentru mänästirea Zografu. Meritä apoi o mentiune specialä legäturile care imbracä splendidele manuscrise cu miniaturi ale mitropolitului Crimea. apar in coltul de jos din dreapta sau din stinga si chipurile donatorilor.mia Movilä ^i a sotiei sale Elisaveta.neascä ale trecutului. una din cele mai vechi legäturi din cite cunoastem pinä acum. pe coperta unei evanghelii a doamnei Elena. in vara anului urmätor un mineiu pe luna mai. so|ia lui Petru Rares. In legäturä cu arta miniaturii a inflorit in umbra mänästirilor noastre si arta legätoriei. Unele ne dau. aflatä acum la mänästirea Sinai din Siria. aflatä acum la Ierusalim. Citeva din capodoperele miniaturii romänesti impodobesc azi marile biblioteci ale Apusului. Evangheliarul copiat in 1429 de Gavril Urikovici se aflä tocmai in Biblioteca Bodleiana din Oxford. In Biblioteca Academiei Romane se gäsesc cärti din epoca lui Coresi legate in aur si argint. Citeodatä. in coltul din dreapta si din stinga al scenei cu coborirea Mintuitorului in iad. se gäse^te in Biblioteca Imperiala din Viena. 3T . in care se amestecä adesea motive apocrife. säpate in piele sau in metal pretios. Ieremia Movilä. caligrafiate frumos si impodobite cu splendide miniaturi. totusi chenarele in care este incadratä.vidualitate aparte. 1 V. ori ferecate in aur sau argint. evanghelia pe care acesta a däruit-o bisericii din cetatea sa. in scenele biblice. ca bunäoarä pe legätura unei evanghelii grecesti din 1598. Chenarele omamentelor. imbracate in piele sau in atlas. iar scenele biblice. o psaltire. sint de o rarä frumusete §i finete. pircalabul din Hotin.nirii — „cu moartea pre moarte cälcind“ — se gäseste imprimatä foarte adesea in aurul sau argintul copertelor de evanghelii. ca acel „Ioachim. scenä inspiratä din evanghelia lui Nicodim. 7* 20„ 119. Desi e sigur cä mesteri iscusi^i in legätura cärtilor se aflau in marile centre de viatä romä. Aceastä scenä simbolicä a jertfei lui Hristos pentru mintuirea ome.. M a r c u B e z a.

BIBLIOTECI. In mänästirile noastre se aflau pe timpuri biblioteci bo- gate, care insä, in viltoarea vremurilor, s-au imprästiat si pierdut. Numai citeva mänästiri, ca Neamtu, bunioarä, mai pästreazä ceva din zestrea culturalä de altädatä. Multe rämäsite din aceasta viatä de cultura mänästireascä au trecut granita, chiar sub ochii nostri — e destul sä amintim cazul crono- grafului lui Moxa, pe care profesorul rus Grigorov l-a cumpärat in Bucuresti si l-a dus la Moscova, sau evangheliarul cu miniaturi al lui Nicodim, trimis in timpul räzboiului la Moscova si rämas acolo. In mijlocul indiferentei generale, Academia Romänä, pretuind importanta manuscriselor slavonesti pentru luminarea unei epoci destul de interesantä din cultura veche romäneascä, dar, din nenorocire, prea putin cunoscutä, a inceput sä le adune. Depozitul ei numärä pinä acum 650 de manuscripte, inventariate sumar de regretatul slavist I. Bogdan si copiate intrun catalog scris de d-1 Iuliu Tuducescu. Cercetarea aprofundatä a acestor texte -ridica probleme din cele mai inte- resante. In primul rind eie ne ajutä sä determinäm curentele slave care s-au inerucisat in cultura romäneascä din veacurile al XVr-lea si al XVT-lea. Färä sä anticipäm o concluzie pe care numai un studiu aprofundat ar putea-o da, observäm totusi, dupä datele inventarului, cä pinä in secolul al XVI-lea textele slave din tärile noastre sint de redactie mediobulgarä si paleosirbä, in Moldova predominind influenta mediobulgarä, in Muntenia cea paleosirbä. In nordul Ardealului apar si texte de redactie ruseascä, probabil ucraineanä. De la sfirsitul secolului al XVI-lea, adicä dupä cäsätoria lui Stefan cel Mare cu Eudoxia, sora cneazului Simeon Olelkovici din Kiev, si mai ales din epoca lui Vasile JLupu si Matei Basarab, cind se intinde in principatele romänesti influenta kievianä a lui Petru Moghilä, incep sä aparä in Muntenia si Moldova ?i texte de redactie ruseascä. Un in teres deosebit il infatiseazä apoi, prin vechimea ei, psaltirea in slava bisericeascä, copiatä pe pergament din porunca lui Branko Mladeno- vici in 1346, cunoscutä in lumea slavistilor prin descrierea lui Fr. Miklosic si folositä de Iagic in editia data de el Psaltirii din Bologna (nr. 205)1; dar mai ales o serie de texte in redactie paleosirbä copiate pa pergament incä din veacul al XIII-lea, precum; o evanghelie (nr. 4), un apostol (nr. 20) si douä foi in interiorul scoartelor unui manuscript adus de la mänästirea Neamtu. Prezenta unor asemenea texte, anterioare intemeierii principatelor, in mänästirile romänesti nu poate fi un fapt banal, fiindcä dacä unele pot fi si achi- zitiuni tirzii, altele au fost aduse de valul cälugärilor slavi sud-dunäreni care si-’au päräsit patria in fata invaziei turcesti. Aceste manuscrise slavone aduse din sudul dunärean constituiesc primul fond al vechilor biblioteci mänästi- resti din tärile noastre. Citeva exemplare deschid o perspectivä interesantä asupra circulatiunii textelor si copistilor in cuprinsurile romänesti. Un manuscript de evanghelie (nr. 204) in mediobulgarä a fost copiat in 1651 de „Vasile Bosie, dascälul din Tara Moldovei'', din porunca boierului Radu, marele comis, care l-a däruit apoi mänästirii Cozia. Un molitvenic (nr. 32) copiat in Moldova, proprietate a unei biserici cu hramul Sfintul Nicolae, a fost gäsit tocmai in comuna Sin- giorgiu din Ardeal. . Alte manuscripte dezväluie un colt din viata dramaticä a culturii romänesti: un minei pentru särbätori, cäzut in miinile turcilor, a fost cumpärat la 25 noiembrie 1620 de uricariul Lucaci si däruit mänästirii Vizantia din Moldova (nr. 49). . Cit priveste cuprinsul, textele sint foarte variate. Mai intii, cum e firesc, multe evanghelii si texte liturgice; apoi scrieri patristice si opere ascetice; vieti 1 Vezi si descrierea lui A 1. O d o b e s c u , in Revisti roynänä, I, 1861, p. 709 — 725. 38

de sfmti — mineie — si patericuri schitice, adicä vieti de asceti, unele de origine bizantina, ca Lavsaicul lui Paladie din secolul al IV-lea, sau Limo- nariul lui loan Moshos din Sinai (secolul al VIII-lea) — altele de origine ruseascä, precum Prologul lui Dimitrie, mitropolitul Rostovului (1689—1705). Aläturi de texte religioase sc- gäsesc si colectii de legi, precum Pravila mare- sau Nomocanonul lui Mihail Vlastaris, in redactie mediobulgarä, copiat de monahul Ghervasie pe timpul lui Stefan cel Mare, la 1472 (nr. 131); o colectie de legi cu caracter monahal, al cärui text stä la baza Pravilei de la Govora a lui Moxa, colectia copiatä din porunca mitropolitului Theofan al Moldovei la 1618. 0 altä serie de texte din Biblioteca Academiei apartin istoriografiei, precum: Amartolos din secolul al XVI-lea (nr. 320); Manasses si Vrienios (nr. 147) $i, in sfirsit, citeva romane populäre, ca Varlaam si Ioasaf in redactie mediobulgarä din secolul al XIV-lea, la care e de adäogat si cea mai veche versiune a Alexandriei copiatä in mänästirea Neamtu. Pe linga aceasta zestre a culturii slavone räsäditä pe pämint romänesc, mai gäsim in colectia Academiei Romäne si creatiuni romänesti in limbä slava, ca: analele de la Putna; o copie de pe cel mai vechi pomelnic romänesc — de la Bistrita — inceput in 1407, cu numele domnilor Moldovei si al doamnelor lor, cu al familiilor domnitoare inrudite din Tara Romäneascä, cu al mitropolitilor, episcopilor...; imnuri religioase create de Filothei monahul, fost logofät al lui Mircea cel Batrin (nr. 209); in sfirsit, citeva opere ale mitropolitului kievian Petru Moghilä, vlästar de domni moldoveni, si o viata a sfintului loan cel Nou de la Suceava, opera a lui Grigore Tamblac. Ceea ce avem azi este o slabä rämäsitä din ceea ce a lost odinioarä cultura slavä in mänästirile noastre. Vestea despre bogätia bibliotecilor noastre trecuse inca din timpurile vechi granita. In 1556 tarul Ivan cel Groaznic, avind nevoie de o sintagmä cu materia asezatä dupä ordinea literelor chirilice, trimitea dupä exemplare in Moldova lui Alexandru Läpusneanu.1 Si marele mitropolit al Kievului, Petru Moghilä, cäuta manuscrise pentru tipäriturile sale in mänästirile romänesti. . scolile. Din numeroase notite pästrate pe filele manuscriselor vechi rezultä cä cei mai de seamä cärturari si copisti ai veacurilor trecute s-au format in scolile din mänästiri: Bistrita, Neamtu, Putna, Voronet, Slatina, Sucevita din Moldova; Tismana, Cozia, Bistrita din Oltenia; Dealul, Govora s.a. in Muntenia. Mänästirile erau depozitarele de culturä slavonä si, intr-o vreme in care serviciul divin si actele de cancelarie domneascä se redactau intr-o limbä sträinä — moartä — era firesc ca viitorii clerici fi dieci sau pisari sä deprindä rudimentele de instructie slavonä in scolile mänästiresti. Din aceste fcoli au iefit in bunä parte vechii dieci de cancelarie — care poartä nume romä- nefti, ca: Otel, Oantä, Lupul, Vulpas, Buzdugan, Cätelean, Ion Marjire — pisarii lui Petru Rares, Musat si Cräciun, pisarii lui Mihai Viteazul. Instructia in mänästiri avea desigur un caracter religiös si ea se va fi märginit la scris fi citit, la deprinderea limbii slavone pe textele Sfintelor Scripturi fi la cintärile bisericesti. La aceste scoli veneau, pe vremea lui Alexandru Läpufneanu, in Moldova, sä invete cintärile, dascäli si dieci ruteni din Przemysl fi din Lwow2, intr-o vreme cind biserica ortodoxä era amenin- tatä in Galitia de propaganda iezuitä. Pentru uzul copiilor care invätau o limbä sträinä si pentru nevoile celor ce tälmäceau din limba slavonä in limba romänä, s-au alcätuit cu vremea si dictionare slavo-romäne, cum este dictionarul lui Mardarie de la mänästirea Cozia, alcätuit pe la anul 1649, sau al lui Mihail Logofätul din Tirgoviste, scris pe
1 I a c i m i r s k i j , CjiaBflHCKHH H pyCCKHfl pyKOnHCH PyMbIHCKHXT> BHÖJIHOTeKt, p. 288.

2 H u r m u z a c h i , Documente, I, p. 209.

39

la 1678.

. mänästiri erau si ateliere de broderie reli- gioasä, din care a iesit o intreagä artä minorä de o rarä frumusete dar care, din nenorocire, nu ne este cunoscutä in toate detaliile ei. Un studiu recent al d-lui Emil Turdeanu despre epitafele moldovenefti in secolele al XV-lea si al XVI-lea aruncä o luminä vie asupra acestei laturi din viata artisticä a vechilor noastre mänästiri. §i aici modelele veneau din Bizant, prin mijlo- cirea slavilor din sudul Dunärii. Cel mai vechi exemplar de epitaf gäsit pe pämint romänesc este cel pästrat azi in mänästirea Putna si care a fost lucrat de regina Euthimia, sofia despotului sirb loan Ugliesa, fratele lui Vukasin, si de fiica ei, Eupraxia. Dupä moartea sotului, regina väduvä si cu fiica ei fi-au cäutat linistea sufle- tului in pacea unei mänästiri sirbesti. Aci, cu gindul la jertfa Mintuitorului [fi dupä] gustul lor artistic, au migälit cu acul, dupä un model bizantin, un splendid epitaf, pe care, cind valul invaziei turcefti a näpädit tinuturile sir- besti, cälugärii fugari ai mänästirii 1-au adus in Moldova, la inceputul secolului al XV-lea. Epitaful a servit apoi ca model pentru o intreagä serie de exemplare. Motivul este de o simplitate miscätoare: pe cimpul instelat al cerului, trupul mort al Mintuitorului, cu capul nimbat de o aureolä de pietre pretioase, este inconjurat de ingeri indurerati. Acest motiv de origine bizantinä, transplantat in Moldova fi contaminat cu alte motive, a servit apoi ca punct de plecare pentru o intreagä inflorire, care se poate desface in douä ramuri principale, in douä scoli. Una, arhai- zantä, reprezintä vechiul model sirbesc, reprodus, fireste, cu Variante, intr-un epitaf lucrat pe vremea lui Alexandru cel Bun, la 1428, prin stäruinta mitro- politului grec Macarie. A doua scoalä pare sä fi pornit de la mänästirea Putna, ctitoria lui §tefan cel Mare, care a fost in acela^i timp fi unul din atelierele cele mai active ale miniaturii moldovenesti. Exemplarul creat la Putna Uma- nizeazä drama Mintuitorului, cäci aduce la cäpätiiul lui fiintele de care i-a fost legatä viata päminteascä: de o parte Maica Preacuratä fi Maria Magdalena, de alta sfintul Iosif, Nicodim, mironositele si, in sfirsit, detaliu interesant, sfintul loan, stringind mina Mintuitorului. In jurul scenei: ingerii; iar in unghiuri: simbolurile evangheliftilor. Modelul a trecut apoi la alte ctitorii ale lui §tefan cel Mare, la mänästirea Dobrovätul (epitaful din 1504—1506) fi la mänästirea Voronet. Dupä moartea lui ijtefan cel Mare, evolutia broderiei religioase se con- tinuä in trei etape succesive sub domniile lui Petru Rares, Alexandru Lapuf- neanu fi Ieremia Movilä. Ca o inovatie, in compozitia epitafelor din timpul lui Petru Rares apare in planul superior crucea bizantinä incinsä de cununa de spini. Epitafe fi patrafire lucrate in mänästirile moldovenefti au fost tri- mise in dar de Petru Rares la mänästirile Muntelui Athos fi, un detaliu interesant, pictura capelei din mänästirea Dionisiat, recläditä de Petru Raref, reproduce, ca compozitie fi colorit, intocmai scena epitafelor din epoca lui Raref. In inscriptiile slave publicate de Emil Turdeanu (Cercetäri literare, IV, p, 203 —214) sint amintite urmätoarele domnite si jupinite: Marina lui Alexandru cel Bun (epitaf din 1428), Maria lui Stefan cel Mare (1490), Elena Raref cu ficele ei Chiajna fi Ruxanda (epitaf din 1445 däruit mänästirii Dionisiat din Athos), Ruxanda Läpufneanu (epitaf däruit mänästirii Milesevo, 1567), Elisabeta lui Ieremia Movilä (epitaful mänästirii Sucevi^a, 1597), Mitrofana, mama cronicarului Ureche, Secul 1608. Pe un tetravanghel slav, frumos oma- mentat, s-a pästrat o notitä de mitropolitul Macarie cronicarul lui Raref, care spune cä jupineasa Frosina a logofätului Grigorie Fierie a tesut un patra- fir in 1553 si l-a däruit mänästirii Neamtul. (Emil Turdeanu, Buletinul Instit. Sofia, I, 1941, p. 55). Arta aceasta a broderiilor religioase tesute din fire de aur fi impodobite cu perle fi märgäritare era destul de dezvoltatä in trecutul nostru. O mul- $ime de
BRODERIA RELIGIOASÄ.

in

40

alte obiecte, acopereminte pentru mormintele voievozilor cu chipurile lor, patrafire, zavese, odäjdii pentru preoti, prapore, dovedesc pe lingä o migalä de albine fi un deosebit simt artistic. Eie formeazä bogätia muzeelor noastre mänästirefti. PICTURA. E probabil cä cei dintii zugravi de biserici ai noftri sä fi fost sträini, poate slavi sud-dunäreni sau greci, care-fi invätaserä meftefugul in Muntele Athos. Paul de Alep, vorbind de mänstirea Curtea de Arges, ne spune cä a fost zugrävitä de artifti cretani. Modeleie dupä care mefterii zugräveau bisericile noastre veneau firefte din Bizant. Ei lucrau dupä tradi- tiile transmise prin manualele de picturä religioasä, cunoscute sub numele de Erminii fi alcätuite in atelierele muntelui Athos. Din acestea, douä tipuri au circulat in lumea zugravilor noftri — fi in traduceri romänefti: unui pre- lucrat de Frangos Cattelanos dupä manualul lui Panselinos, pictorul legendär al Muntelui Athos; altul prelucrat de ieromonahul Dionisie din Fuma, care invätase meftefugul din copilärie in Muntele Athos. De aceea pictura noasträ veche, urmind normele statornicite, este dominatä de o conceptie diametral opusä aceleia care a insufletit arta Renafterii. Pe cind in pictura religioasä a Occidentului este o concepfie gratioasä, plinä de viatä a grupurilor, de mif- care, de cadru pitoresc al naturii inconjurätoare, de tot ceea ce putea sä

41

apropie sfintul de omenesc, in arta ortodoxä este o conceptie asceticä: sfintii sint desprinsi de tot ceea ce este pämmtesc, cu trupul mortificat de ascezä, cu chipul invaluit in nimbul divinitatii. Numai flacära misticä licäreste in lumina ochilor. Dar desi tehnica bizantinä era predomnitoare, totusi influente occiden- tale nu se pot tägädui. Se stie cä Alexandru Läpusneanu cerea zugravi pentru bisericile sale din Italia. Mesterul Mina, care a zugrävit mänästirea Cäluiul a Buzestilor si pe care Mihai Viteazul 1-a trimis in Venetia ca sä cumpere vopscle, nu se va fi intors din cetatea dogilor numai cu culori. Din incruci^a- rea acestor curente si influente sträine $i din selcctarea armonicä a elemente- lor lor esentiale recreate prin geniul poporului s-a format cu timpul pe pamint romänesc o arta originalä, cu caracterele ei distinctive, ce se vädeste ca atare nu numai in picturile de pe zidurile bisericilor, ci §i in zugräveala icoanelor. Aceasta arta romäneascä a atras atentia specialistilor sträini. Cunoscutul iconograf rus N. Kondakov, amintind de breslele de zugravi ai Moldovei din veacul al XVI-lea, care au pictat icoane si fresce de biserici, vorbeste de scoala moldo-valahä din secolul al XVI-lea si aratä influenta pe care a avut-o aceasta scoalä asupra iconografiei din Rusia meridionalä. f'rescele de pe zidurile exterioare ale mänästirilor Voronetul, Vatra Moldovitei, Sucevita, Humorul, zugrävite in strälucita epocä de la Stefan cel Mare la Petru Rares, stirnesc azi admiratia celor mai de seamä cunoscätori ai artei bizantine. Cunoscutul profesor de istoria artelor de la Universitatea din Viena dinaintea marelui räzboi, Josef Sztrygowski, intr-un articol din ziarul Zeit pe august 1913, vorbind de o cälätorie in muntii Bucovinei ca de „una din pläcerile cele mai inviorätoare ale Europei“, se intreba: „Dar ce este ceea ce ar trebui sä atragä in aceste mdepärtate väi chiar pe cel mai umblat cunoscätor al artei vechi? Sint — räspunde el — tezaure ce el nu le poate vedea nicäieri in altä parte.“1 D-1 Henri Focillon, profesor de istoria artelor la Sorbona, märturiseste: „Cine le-a väzut o datä aceste delicioase biserici ale Bucovinei nu le va putea uita niciodatä. Intr-o tarä de verdeatä si de päduri, sub un cer luminos si potolit, eie sint florile primäverii eterne a imaginilor. Sub vechiul decor de arcaturi, iatä distribuite (in fresce) ierarhiile ceresti: judecata din urmä, geneza, maes- trii intelepciunii antice... marea dramä a istoriei crestinätätii orientale, asediul Constantinopolului... Voronet, Moldavita, Humor, in finele dimineti din tara fagilor, in mijlocul pajistilor lor inverzite, atitea capodopere de poezie arhaicä... in care se afirmä poezia vietii romänesti intinerind form ule antice.“2 Si nu sint desigur simple flori retorice, ci cuprind si un simbure de adevär aceste cuvinte ale lui Sztrygowski: „Cine se osteneste sä pätrundä in ac-ste cicluri de icoane care se pot compara iaräsi numai cu mozaicurile din San Marco sau, considerind numai interiorul, cu bisericile Muntelui Athos, acela recunoaste numaidecit marea gresealä ce a sävirsit pinä acum investigatia stiintifica, neväzind in aceste fresce decit numai si numai un räsad al artei athonice. Altfel insä judecä acela care tine seamä de inriurirea cea grozav de mare ce au avut asupra artei din Athos voievozii moldo-valahi cu ale lor asezä- minte, ctitorii si danii, si nu uitä a socoti, pe de altä parte, belsugul de idei proprii teologice, precum ele se rostesc cu deosebire in manuscrisele si pic- turile murale ale mänästirilor Dragomirna si Sucevita; dacä e obi^nuit din lungä experientä sä prindä cu privirea raporturile generale, el va fi silit sä admitä cä nu atit Athosul asupra Moldovei, pe cit marea cultura din mänäs- ■ tirile
1V. traducerea lui G. Mur n u din Buletinul Comisümü monumentelcr istorice, 1913, p. 129. 2Revue de l'art, Paris, mai 1925, p. 26. 42

Bucovinei a trebuit sä se repercuteze asupra sfintului Munte.“1 Mänästirile au fost astfei in trecutul romänesc, prin neintrerupta acti- vitate de culturä si de artä, centrele din care pulsa viata spiritualä in toate cuprinsurile neamului. Textele tälmäcite si modelele de artä religioasä create in chiliile mänästirilor erau copiate de preotii de mir si de cärturarii si artistii laici si räspindite mai departe in lumea satelor si a oraselor. Astfel s-a creat acea atmosferä de misticism in care a vietuit poporul nostru mai multe veacuri. In aceasta atmosferä in care invafamintul, pornit din cur tea mänästirilor, era dat de cler, s-a format sufletul romänesc cu o puternicä notä de religio- zitate, pe care o gäsim vibrind pinä si in filele vechilor cronici. Prestigiul pe care-1 dobindiserä mänästirile era a§a de mare, incit domni si boieri se intre- ceau sä le inzestreze cu sate si mosii, cu mori si prisäci si cu sälase de robi1. Intre zidurile acestor läcasuri de asistentä si rugä, de culturä si de artä, si-au cäutat, in anii bätrinetii, pacea, in pregätirea pentru viata viitoare, membri ai familiilor domnitoare si frunta.si ai marii boierimi, precum: marele logofät al lui Mircea cel Batrin, Filos; mama lui Stefan cel Mare, Oltea Doamna ; mama lui Mihai Viteazul, Theofana; Nistor si sotia sa Mitrofäna, pärintii marelui cronicar Grigore Ureche; marele logofät al lui Xicolae Mavrocordat, cronicarul Radu Popescu, si multi altii. Comorile de culturä si artä pe care le pästiau mänästirile ascunse departe de pinza drumurilor bätätorite, in plaiurile muntilor, explicä in parte si grija pe care au pus-o domnii de a le intäri cu ziduri si cu metereze, ca pe niste adevärate cetäti. .

BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istoric al chestiunilor tratate aici: C. C. G i u r e s c u , Istoria romänilcr , vol. I, Bucurasti, 193.‘), si N. I o r g a, Istoria romänilor, vol. III: Ctitorii, Bucuresti, 1937; N. I o r g a, Histoire des Etats balkaniques ä l’epoque moderne, Bucuresti, 1914, in special p. 1 — 58. Pentru cultura slavonä cf. si I. B o g d a n , Cultura veche romänä, Bucuresti, 1898 (cu bibliografie), si I l i e B ä r b u l e s c u , Curentelc literare la romäni in perioada slavo- nismului cultural, Bucuresti, 1928; A. P r o c o p o v i c i , Introducere in studiul literaturii vechi, Cernäuti, 1922. Documentele privitoare la legäturile ^ärilor noastre cu Muntele Athos au fost publicate de: G r i g o r e N a n d r i s , Documente romänesti in limba slavä din mänästirile Muntelui Athos, 1372—1658, publicate dupä fotografiile si notele lui Gabriel Millet, Bucu- re$ti, Fundatia Regele Carol II, 1937. Raporturile au fost studiate de d. N. I o r g a , Muntele Athos in legäturä cu tärile noastre, extras din Analele Acad. Rom., Mem. sec}, ist., Seria III, tom. XXXVI (1913), si in alte memorii academice, pentru care vezi bibliografia datä de noi in Cärtile populäre in literatura romäneascä, II, 1938, p. 12. Pentru detalii vezi si G. C i o r a n, Execreis töjv Pounavi/öo x<*>P®v xoQ "A8co %ai 8f| tiSv noufflv KouxXounoucriou, Aaüpag, Aoxsiapiou /ai 'Aytou name? erinovoc f| TC&V POXJOCSU, Atena, 1938. Actul de danie al lui Vladislav pentru mänästirea Tismana, la A 1. S t e f u l e s c u , Mänästirea Tismana, si la P. P. P a n a i t e s c u, Doc. Tärii Romänesti, Bucuresti, 1938, p. 35-38. Biblioteci de mänästiri. O listä a cataloagelor de biblioteci din mänästirile romänesti la N. C a r t o j a n , Cärtile populäre in literatura romäneascä, II, p. 21, priveste mai mult manuscriptele romänesti. Manuscrisele slavonesti din bibliotecile romänesti au fost descrise de A. I a c i m i r s k i j , OiaBflHCKH h PyccicHH PyKOiiHCH PyMbiHCKHX3 BHÖJUOTeKi, S. Petersburg, 1 Aprecierea autorului este aici vädit eronatä. Cä mänästirile au fost, in veacurile evului de mijloc, adesea, singurele läcasuri de culturä este perfect adevärat. Dar a afirma cä de pe orrna acestor fenömene culturale durate in mänästiri s-a imprimat sufletului romänesc o puternicä undä de religiozitate este o prea puternicä exagerare, contrazisä de realitate. De iapt, cum se stie, cultura romänä are un profund caracter laic, iar sufletul romänesc, inteles ca spiritualitate si mentalitate, prezintä —cum au demonstrat-o filozofi ai culturii romäni de orien- Utre rationalistä — o notä de ireligiozitate acuzatä. Sufletului romänesc, nici in perioada la care se referä N. Cartojan, nici in devenirea sa, nu-i este caracteristic misticismul de care se vorbeste aici. (N. red.) 43

1905. Manuscriptele din Biblioteca Academiei Romäne au fost inventariate de Iuliu Tuducescu äntr-un inventar pästrat la Academie in secfia manuscriptelor. Damian P. Bogdan, Pomelnicul mänästirii Bistrita, Fundatii, 1941; Despre manuscrisele slave din Biblioteca Academiei Romäne, extras din Arhiva romäneascä, tom. IV, 1940; acelasi Despre daniile romänesti la Athos, Bucuresti, 194 1. Un studiu asupra lor a dat E c a t e r i n a S t . P i s c u p e s c u , Literatura slavä din principatele romane in veacul al XV-lea, Bucuresti, 1939. Vezi insä si recenzia d-lui P. P. P a n a i t e s c u , in Revista istoricä romänä, IX (1939), p. 327—335. Despre manuscriptele slavonesti de pravile: I. P e r e t z , Istoria dreptului romän, Bucuresti, vol. II, p. 185 — 278. Pomelnicul de la mänästirea Bistrita a fost publicat si studiat de I. M i n e a, in Cercetäri istorice, V—VII (19291931), Iasi, 1932, p. 344-348, ?i VIII-IX (1932- 1933), Iasi, 1933, p. 30-88, intr-o tälmäcire romäneascä din 1750, dupä o copie trimisä de Academia Romänä mänästirei Bistrita. Fragmente din textul slavonesc a dat M i l e t i d s i A g u r a.BtJiiacKH on eflHO Haymo m> Tyrone bi> PoMtima, in cf>opanKi> HapoflHH iMOTBopeHHH, IX, p. 172— 173; S t. N i c o l a e s c n , in Documente slavo-romäne, Bucuresti, 1905, p. 87. O editie criticä pregäteste Damian P. Bogdan. fjcoli. N. I o r g a , Istoria invätämintului romänesc, Editura Casei $coalelor, Bucuresti, 1928, p. 5—18. Pentru dictionare: G h. C r e t u , Dictionarul lui Mardarie Cozianul, editat de Academia Romänä, Bucuresti, 1900; $ t. C i o b a n u, QiaBHHO-pyMtiHCKHÄ CJiOBapb 6H6jraoTeicn oömecTBa MoCKOBCKaro hctophh h ape.B. PoccaäCKHXb, nr. 240, Varsovia, 1914. Miniaturi. I. B o g d a n , Manuscripte slavo-romäne in Chiev, Convorbiri literare, XXV (1891), p. 503 — 511; I. B o g d a n , Citeva manuscripte slavo-romäne din Biblioteca Imperialä din Viena, in Analele Academiei Romäne, s. II, ist., tom. XI (1888—89); I. B o g d a n, Evangheliile de la Homor si Voronet, facsimile si frontispicii din evangheliare slavone de la Neamtu, in albumul editat de Comisia monumentelor istorice dupä fotografii luate de S t e l i a n P e t r e s c u , Odoarele de la Neamtu si Secu, Buc., 1912; Ion B i a n u , Documente de artä romäneascä din manuscripte vechi, fasc. I. Evanghelia slavo-greacä scrisä in Minästirea Neamtului din Moldova de Gavriil Monahul la 1429, Bucuresti, 1922; C. K a r a d j a, Notitä despre unele miniaturi injätisind pe Matei-vodä Basarab si pe Doamna Elena, in Buletinul Comisiunii monumentelor istorice, 1926, p. 54—57; M a g d a l e n a I o r g a , Initiale, liters ornate, chenare si inflorituri din documentele munten e si moldovene din veacul al XVII-lea si al XVIII-lea,

44

Craiova, 1928; N. I o r g a, Miniaturi romänesti in secolul al XV II-lea, in Buletinul comisiunii monumentelor istorice, Bucuresti, 1931, p. 145— 153; a c e I a s i, LeS arts mineurs'en Roumanie, III, Miniatures, Bucuresti, 1934; S. der N e r s e s s i a n , Une nouvelle riplique slavone du Paris, gr. 74 et les manuscrits d’Athanase Krimcovici, in Melanges, N. Iorga, Paris, 1933; E m. T u r d e a n u , Din vechile schimburi culturale dintre romäni si jugoslavi, in Cercetäri literate, III, 1939, p. 192—206, Bucuresti, 1939; V i c t o r B r ä t u l e s c u , Miniaturi ,si manuscrise din Muzeul de artä religioasä, Bucuresti, 1939, cu o introducere generalä, descrierea manu- scriselor si 71 de plante colorate; M a r c o B e z a , Urme romänesti in räsäritul ortodox, edrfia a Il-a märitä 24 — 29, Bucuresti, 1937, p. 6 —7, 10, 14— 15, 16, 18— 19, 22—23, 32—33, 36-37, 46-47, 48, 49, 56, 57, 65, 66, 84, 102- 103, 108- 110, 130- 131, 135, 137, 138- 139, 150— 151, 163, 190— 191. Informatiuni interesante se mai gäsesc in A. I a c i m i r s k i j, opera citatä mai sus, si la M i 1 e t i 6 si A g u r a, in C6ophhkt> 3a HapoflHH yMOTBopemw din Sofia, 1893, vol. IX; St. B e r e c h e t , Comori slavo-romäne rispindite, publicat in Biserica ortodoxä romdnä, seria II, vol. XL f 1922), p. 618 — 628. Jesäturi. O. T a f r a 1 i, Le trisor byzantin et roumain du Monastere de Poutna, Paris, 1925; N. I o r g a , Histoire de I'art roumain ancien; N . I o r g a , Les arts mineurs en Roumanie, II, Les tissus, 1936; I. D. § t e f ä n e s c ti, Un chef d‘oeuvre de Vart roumain: le voile de' calice brode du monastere de Vatra Moldavitei, in L’art byzantin chez les Slaves des Balkans (Milanges Ouspensky, Orient et Byzance), IV, Paris, Geuthner, 1930, p. 303 — 309; O. T a fr a 1 i, Le monastere Sucevita et son tresor, in Melanges Charles Diehl, II, p. 213 ?i urm.; E m i l T u r d e a n u , La broderie religieuse en Roumanie. Les epitaphioi moldaves aux XV et XVI siecles, in Cercetäri literare, IV, 1940, p. 164 —214; a c e l a s i , La broderie religieuse en Roumanie, Les Holes des XVe et XVI siecles, in Bulet. Instit. romän din Sofia, I, 1941, p. 5—62. Pictura religioasä. N. I o r g a et G. B a 1 s, Histoire de I’art roumain ancien, Paris, Boccard, 1922; a c e 1 a s i, Portretele domnitorilor romäni, Sibiu, 1930; St. M e t e ? , Zugravii bisericilor romäne, in Anuarul comisiunii monumentelor istorice, Sectiunea pentru Transilvania, 1926— 1928, Cluj, 1929, p. 1—168; P. H e n r y , De Voriginalite des peintures bucdviniennes dans Vapplication des principes byzantins, in Byzantion, I, 1924, p. 292 — 303; I. D. § t e- f än e s e n , L‘evolution de la peinture religieuse en Bucovine et en Moldavie depuis les origines jusqu’au XlX-e siecle, Paris (cu 96 plante), Geuthner, 1928; a c e 1 a ? i, La peinture religieuse en Valachie et en Transylvanie depuis les origines jusqu’au XlX-e siecle, Paris, 1930— 1932, 2 vol. Despre erminii. V. G r e c u, Cärti de picturä bisericeascä bizantinä; introducere si editie criticä a versiunilor romänesti, Cernäu^i, 1936; a c e 1 a 5 i, Darstellungen altheidnischer Denker und Schriftsteller in der Kirchenmalerei des Morgenlandes, in Bulletin de la section historique d» VAcadimie Roumaine, tome XI, 1924.

CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE. SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ LITERATURA RELIGIOASÄ in urma präbusirii statelor slave sub turci, cälugäri ca Nicodim si altii, despre care vom vorbi in curind, in näzuinta lor de a scäpa de dezastru comorile de cultura ale poporului lor si de a continua in limanuri mai adäpostite munca lor mchinatä Domnului, au adus in tärile noastre vechile manuscrise slavone si au pus temeliile vietii monahale dupä normele statornicite in Muntele Athos. In mänästirile mtemeiate de ei si sporite prin grija pentru bunurile sufletesti ale voievozilor nostri, s-a inceput o spornicä activitate culturalä in limba slavä, care era pe atunci la noi limba de cultura a neamului, precum ifi Occidentul evului mediu fusese, cu citeva veacuri mai inainte, limba latinä. In mänästirile acestea se aflau scolile de slavonie, bibliotecile si cälugärii cali- grafi, care au copiat cu un remarcabil simt de artä manuscrisele slave ale Sfintelor Scripturi, atit de pretioase intr-o vreme in care tipografiile nu-si fäcuserä aparitia la noi. In afarä de textele Sfintelor

Scripturi si in afarä de cärtile necesare serviciului divin, s-au mai copiat in mänästirile noastre literatura dogmaticä si asceticä, care contribuia la intarirea credintei, literatura apocrifä, care satisfäcea curiozitatea cälugärilor pentru atitea chestiuni pe care Biblia le lasä in intuneric, precum si o buna parte din literatura distrac- tivä a slavilor sud-dunäreni, ca bunioarä o versiune a romanului lui Alexandru cel Mare, copiatä in 1562 din porunca mitropolitului Grigore al Moldovei si care se pästra in biblioteca mänästirii Neamtul. Dar in aceste manuscrise copiate dupä originale venite din sudul Dunärii, in afarä de arta caligraficä si miniaturisticä, nu se poate gäsi nici un alt adaus al sufletului romänesc la noi. In schimb insä gäsim in veacurile al XIV-lea, al XV-lea si al XVI-lea, cind cultura slavä de la noi, intäritä continuu prin focarele din sudul Dunärii, era in floare, un inceput de literatura romäneascä in limba slavä. Precum in Occidentul medieval cärturarii din toate tärile dädeau expresie conceptiei lor in limba latinä, tot astfei gäsim si in tärile noastre cärturari care, sub influenta modelelor sud-dunärene, si-au invesmin- tat gindirea si simtirea in formele limbii slavone. Avem astfel in primele veacuri ale statelor noastre un suflet romänesc in formä slavonä. Cel mai vechi dintre acesti cärturari este un mare logofät al lui Mircea cel Mare. Acesta, in asfintitul vietii sale, renuntind la märirile desarte, si-a cäutat un loc de liniste si reculegere in lumea cälugärilor, sub numele de Filotheiu. De la el ne-a rämas un polieleu, adicä un fei de imn religiös destinat sä fie cintat. Originalul s-a pierdut, dar se pästreazä mai multe cöpii maruiscrise din Jara Romäneascä, Moldova si Rusia, dintre care cea mai veche dateazä din veacul al XV-lea. In aceste copii se spune doar cä autorul cmtecului este „monahul Filotheiu, care a fost logofät mare al lui Mircea cel Mare". Cum se numea insä mai inainte nu ni se spune, dar dacä tineam seama — dupä cum observä d-1 P. P. Panaitescu —■ cä cei ce imbracä rasa monahalä sint tinuti sä-si schimbe numele pe care 1-au purtat in viata lumeascä si sä ia in sihästrie un altul, care insä sä inceapä cu aceeasi literä cu care incepea si numele laic, atunci e probabil cä sihastrul Filotheiu trebuie identificat cu marele logofät Files, pe care-1 gäsim semnind in actele divanului domnesc al lui Mircea cel Mare prin 1394. Cam in acelasi timp se desfä^oarä in Moldova activitatea lui Grigore Tamblac. Desi acesta era bulgar, trimis de patriarhia din Constantinopol in Moldova ca sä reiere asupra cererii lui Alexandru cel Bun de a se da Moldovei o mitropolie, desi el a plecat apoi din Moldova in Rusia, unde a ajuns mitropolit si apoi s-a intors in Bulgaria, totusi, pe timpul cit a fost in Moldova ca egumen la mänästirea Neamtu si ca predicator la curtea lui Alexandru cel Bun, a tinut un ciclu de 17 cuvintäri, unele cu caracter panegiric, in cinstea sfintilor särbä- toriti, precum: cuvint de laudä sf. Gheorghe, cuvint de lauda sfintilor apostoli Petru si Pavel, cuvint de lauda profetului Ilie; altele la comemorarea marilor evenimente din viata Mintuitorului: la Duminica Floriilor, la Joia mare, la Vinerea mare, la Inältarea Maicii Domnului; sau in sfirsit alte citeva tratind Probleme de dogmaticä, de ascezä sau de moralä crestinä, precum: despre misterele Domnului, despre viata cälugäreascä, despre milostenie si säraci. Dupä cererea domnului, Tamblac a scris pentru biserica moldoveneascä, in medio-bulgarä, viata §i slujba sfintului loan cel Nou, care fusese martirizat de tätari la Cetatea-Albä prin anul 1300 fiindcä nu primise sä-si lepede cre- dinta crestineascä, si ale cärui moaste fuseserä
:46

transportate in 1402 de la Cetatea-Albä la Suceava. In urma acestei strämutäri a moastelor in cetatea de scaun a Moldovei, sfintul a fost venerat de moldoveni ca protectorul si apä- rätorul tärii lor. Sub pana lui Tamblac, potrivit cu cerintele genului, viata sfintului este seäldatä in culoarea miraculosului hagiografic (la moartea sfin- tului coloane de foc ce se inaltä spre cer vestesc harul Mintuitorului, coborin- du-se asupra celui ce a primit cununa de martir). Un veac mai tirziu, un succesor romän al lui Gr. Tamblac in egumenia de la mänästirea Neamtului, arhimandritul Teodosie, inspirindu-se din opera inaintasului säu, a scris pe la 1534, in limba slavä, un Cuvint panegiric al sfintului si cinstitului mare mucenic loan cel Nou
(Pohvalnoe slovo svetomu i slavnomu veliko mucenikomu Iovaanny Novomy),

care in tipäriturile moldovenesti se gäseste pinä tirziu in veacul al XVII-lea. ’ Pe timpul lui Stefan cel Mare cultura religioasä in formä slavä era asa de satisfäcätoare pentru Moldova, incit in 1484 episcopul de Roman, Vasilie, se incumetä sä intervie in problema de ordin teologic care iscase conflictul dintre mitropolitul Moscovei, Gheronte, si principele Moscovei, Ivan al III-lea Vasilievici. Trei decenii mai tirziu intilnim in mänästirea Putna un protopsalt» Eustratie, care alcätuiefte fi el citeva cintece religioase, pästrate intr-un manu- scris semnalat de invätatul rus Iacimirskij. ;; ,.L'
■ • BIBLIOGRAFIE :: - . i ! : .1. , Pentru literatura scrisä de romäni in limba slavä: P. P. P a n a i t e s c u , la Litterd- ture slavo-roumaine (XV-e—XVII-e siecle) et son importance pour Vhistoire des litteratures slaves, comunicare fäcutä la I-iul congres al filologilor slavi din Praga (1931). Despre Nicodim: I l a r i o n R u v a r a c , Pop Nikodim der erste Klostergründer in der Walachei, in Archiv für slavische Philologie, XI, 1888, p. 354—363. Despre Grigore famblac se gäsesc $tiri mai noi in M a r k o , Geschichte der älteren südslav Litteratur, p. 127 si 161, §i A. I a c i m i r s k i j.rpHTopniö I]aM6jiaKT>, St. Petersburg, 1904; (in ruseste). Un alt studiu mai bun: S. K i e v s k i i , MHTponoJlHTi TpHropifi I|aM6jiaKi>, in Bogoslovskii Vestnik, Moscova, IV, 1895. Studiul lui M e l c h i s e d e c , Mitropolitul Grigors famblac, publicat in Revista pentru istorie, arheologie si filologie, an III (1884) este azi invechit.

ISTORIOGRAFIA SLAVONÄ IN MOLDOVA
.
VERSIUNEA GERMANÄ.

Domeniul literar slav in care cugetarea romäneascä s-a manifestat mai activ fi mai continuu a fost in Moldova istoriografia.1 inceputurile ei trebuiesc afezate, cred, in timpul fi la curtea lui Stefan cel Mare. Zic cred, fiindcä nu este in Europa o literaturä mai zbuciumatä in dezvol- tare fi mai näpästuitä in soarta ei decit literatura romäneascä. Nu ftiu sä mai fie multe popoare care sä-fi fi pierdut atitea monumente de culturä ale trecutului säu de cum am pierdut noi. Originalele primelor traduceri romä- nefti s-au pierdut; prototipul primelor noastre legende religioase apocrife nu se cunoafte; primele traduceri ale romanelor populäre au dispärut; Invä- täturile lui Neagoe nu le cunoaftem decit din cöpii tirzii fi defectuoase; cronica scrisä pe timpul si la curtea lui Mihai Viteazul nu ni s-a pästrat decit intr-o traducere latinä; cronica lui Grigore
1 Cea mai veche cronicä interna a noasträ este cronica „ruseascä" a lui Vlad fePeS care, dupä concluziile lui Sedelnikov in Izvestia Academiei sovietice de $tiinfe pentru limba §i literatura rusä, Leningrad, II, 1929, p. 621—659, e scrisä in limba slavonä intrebuin^atä pe atunci in Jara Romäneascä. (V. P. P. Panaitescu, Convorbiri literare, mai—iunie 1943, LXXVI, p. 339.) (Text adäugat marginal — n. red.) .. .

CRONICA LUI $TEFAN CEL MARE

.-

47

Ureche n-a ajuns pinä la noi decit in compi- latia lui Simion Dascälul; De neamul moldovenilar fi cronica lui Miron Costin le avem in cöpii posterioare, dintre care cea mai veche copie a cronicii dateazä din 1720. §i atitea si atitea altele! In marile främintäri petrecute pe pämintul romänesc, cu incursiuni de annate unguresti si polone, cu numeroase invazii de ostiri turcesti si tätäresti, cu atitea vechi mänästiri fi cetä^i de scaun arse din temelie si apoi reconstruite, ca sä fie din nou arse, atitea din monumentele literaturii noastre vechi au fost distruse sau räpite, pentru a fi apoi aruncate in cine stie ce colt de biblioteca. Numai norocul ne ajutä sä mai däm peste ele. O intimplare neasteptatä uneori ne scoate totusi la ivealä cite unul din aceste monumente care astepta de veacuri inchis m cine stie ce colt de bibliotecä si care ne infätiseazä munca de culturä a sträbunilor iritr-o luminä cu totul nebänuitä. Una din cele mai importante descoperiri fäcute in timpul din urmä este aceea a profesorului universitär Görka de la Universitatea din Lwow. Cercetind in Biblioteca de stat din München (Bayerische Staatsbibliothek) manuscrise privitoare la istoria Poloniei fi a Ungariei, Olgierd Görka a dat, in primävara anului 1911, peste cea mai veche cronicä romäneascä din cite se cunosc pinä azi. Cronica se pästreazä intr-un codice in quarto, cu signatura Codex Latina- rum 952, intr-o traducere germanä, care incepe: „Ab Jesu Maria 1502 Jar, a<d> di<em> 28 Appril ist geschryben dy Cronycke des Stephan Voyvoda aus der Wallachey“ (o gresealä evidentä: Wallachey in loc de Moldau). Titlul cronicii este: Cronica bremter scripta Stephan(i) Dei gracia voyvoda Jen arum Moldaviens(iuni) necnon Valachyens(iuni). 1 Dupä pärerea lui Görka, cronica ar fi fost adusä in Germania de solia moldoveneascä din 1502. La aceastä data ßtefan cel Mare, care era bolnav de diabet fi care era chinuit de rämäfi^ele ränii primite la Chilia, simtinduse din ce in ce mai räu, trimisese dupä medici specialisti in centrele ftiintifice din Italia (Venetia) fi Germania. Misiunea trimisä in Germania fi compusä din Ulrich fi Antonius soseste in Nürnberg la sfirsitul lui februarie, cu o scrisoare de recomandare din partea regelui Ungariei, Wladislav Iagello. Solia moldoveneascä a avut in Germania räsunetul cuvenit. Dintr-o scrisoare in limba latinä adresatä lui §tefan cel Mare fi dintr-alta germanä, cätre Wladislav Iagello, amindouä trimise de cätre primarul orafului Nürnberg — al cärui nume n-a putut fi identificat de cätre d-1 Görka — reiese cä s-a gäsit un medic capabil, doctorul loan Klingesporn, care, rugat insistent, a primit sä vinä cu trimisii lui §tefan cel Mare in Moldova. Despre doctorul Klingesporn fi despre solia moldoveneascä nu se mai pomenefte apoi nimic, nici in documentele moldovenesti fi nici in cele germane. La curtea din Suceava nu avem ftiri sä fi sosit doctorul Klingesporn; dimpo- trivä, la 7 decembrie 1502 gäsim la patul domnului pe doctorul Venetian Mathias Muriano. Intr-o listä de opt-nouä medici iluftri din Nürnberg, intoc- mitä ulterior, iaräsi nu se gäseste trecut Klingesporn, desi a fost un medic distins. Ce s-a intim plat, prin ce peripetii a trecut pe drumurile pe care le-a sträbätut misiunea moldoveneascä fi doctorul german, nu ftim. Görka presu- pune cä au pierit ucifi pe drum, in nifte tinuturi unde domnea dreptul pumnului.
1Am admis lectura corectatä a Ini Ion C o n s t . C h i ^ i m i a , Cronica lui Stefan cel Mare, in Cercetäri Hterare, III (1939), publicate de N. Cartojan, p. 228. :48

In Nürnberg, crainicii marelui domn au trebuit sä intre in legäturi cu fizicianul Hartmann Schedel. Schedel isi fäcuse studiile la Universitatea din Leipzig si la virsta de 20 de ani plecase in Italia sä-si desavir§easca cultura la celebra Universitate din Padova, intr-o vreme cind umanismul era acolo in plinä inflorire. In 1466 isi luase doctoratul si, dupä un popas prin Venetia, se reintoarce in Germania, unde din 1484 se stabilise in Nürnberg ca medic. 1 In afarä de profesiunea sa de medic, Schedel a fost in acelasi timp un pasionat geograf si istoric, care a adunat stiri privitoare la Räsäritul Europei. In biblioteca lui s-a gäsit si un exemplar din cunoscuta narafiune alcätuitä de un sas ardelean intre 1477—-1491, Geschichte Dracole Waide. Schedel publicase in 1493 o cronicä, Liber Chronicarum— numitä si Chronicum mundi — care a fost bine primitä de contemporanii säi, fiindcä a fost retipäritä intr-o editie nouä in 1497 si fiindcä traducerea germanä a cunoscut repede trei edifii (1493, 1496 si 1500). A avut un mare räsunet intre cärturarii din Apus. Intre altele, pasaje intregi din ea au fost incorporate in editia din 1494 a operei lui Vincent de Bauvais, Speculum historiale. In aceasta operä, neobositul cercetätor, im- prumutind pe de-a intregul informatiile din (Papa Pius II) Enea Silvio Piccolomini, Historia rerum ubyque gestarum locorumque descriptio, vorbeste de lup- tele dintre Dänesti si Dräculesti, de origina latinä a neamului, si se plinge cä „difficillimum esse provinciarum (Walachiae) descriptionem" din pricina stiri- lor contradictorii a izvoarelor. 2 Acest umanist german a primit solia moldoveneascä si, dornic de a smulge de la ea informatii pentru a intregi stirile despre tärile noastre, ar fi profitat de acest prilej pentru a-si scoate o copie de pe cronica lui Stefan cel Mare. Aceasta copie a trecut apoi, impreunä cu intreaga lui bibliotecä, in mostenirea nepotului säu Melchior, si, in cele din urmä, a ajuns in biblioteca pincipelui Bavariei, Albrecht V (1550—1579). Biblioteca acestuia din urmä, un pasionat colectionar de manuscrise, a format temelia bibliotecii curtii bavareze, care dupä revolutie a devenit bibliotecä de stat. Copia lui Schedel, scrisä intr-unul din dialectele Germaniei de nord, apropiat de „hochdeutsch“ de azi, contine 22 de file manuscrise, de hirtie veche, de pe la sfirsitul veacului al XV-lea. Ea insirä evenimentele petrecute in Moldova in ordine cronologicä, incepind cu rästurnarea lui Petru AronVodä si urcarea pe tron a lui Stefan cel Mare in anul 1457 si sfirsind cu anul 1499, infringerea lui Malcoci. Textul lui Schedel cuprinde, mai ales in transcrierea numelor proprii, o serie de greseli, ca, de pildä, Bognes in loc de Bogdan, Braut in loc de Prut („Zwischen den Nester und der Braut“), sau Warsarab ori Waserab in loc de Basarab, ceea ce dovedeste cä el nu este un original ci o copie defectuoasä. Cronica contine o inultime de stiri pe care nu le gäsim in nici o altä cronicä interna; ea pomeneste si de un ostas Purice, despre care ne vorbeste si Neculce in 0 samä de cuvinte si care se constatä pe aceastä cale cä a fost o figurä istoricä si nu legendarä. .Stirile nouä pe care le aduce cronica sint foarte interesante §i
1 G r a u e r t, Neue Danteforschungen, 111 Historische Jahresberichte, XVIII (1897), p. 76; C h i ^ i m i a , op. cit., p. 267. 2V. si datele biograttce date de I. C h i ^ i m i a , op. cit., p. 225 —227.

SO

ele pun intr-o luminä vie — chipä cum märturiseste d-1 Görka intr-o comuni- care fäcutä Academiei noastre in 1930 — „forta puternicä a caracterului lui §tefan cel Mare, marele säu geniu militar", care in momente grele pentru tara sa nu-fi pierdea cumpätul, ftia sä se ridice deasupra situatiei si sä foloseascä cu o rarä abilitate imprejurärile cele mai critice spre a-si duce ostirile la bi ruintä Cronica infätifeazä insä o väditä pärtinire pentru Polonia; ea nu pomeneste nimic de pätrunderea lui Stefan cel Mare pinä in inima Poloniei la Lemberg fi despre celelalte ostilitäti ale lui Stefan cel Mare cu polonii. In schimb, ea dä informatii inedite cu privire la ajutorul atribuit polonilor in 1499, la räzbunarea lui Stefan cel Mare impotriva turcilor pentru incälcarea Poloniei. Aceste tendinte ale cronicii il fac pe d-lGörka sä admitä cä cel ce a alcätuit cronica in limba germanä a fost Herman, pircälabul Cetätii-Albe, care, mai tirziu, apare la curtea din Suceava a lui Stefan cel Mare ca jucind un rol important in tratativele cu polonii din aprilie 1499, si pe care d-1 Görka ilsoco- tefte cä era de originä sas. 1 El ar fi scris cronica cu intentia de a informa pe regele loan Albert (1492—1501) despre lucrurile moldovenesti. O copie de pe aceastä cronicä germanä a intrat apoi in mina lui Ulrich, solul trimis de §tefan cel Mare la Nürnberg ca sä-i aducä un doctor si care probabil ar fi fost rudä cu Herman. Argumentele aduse de d-1 Görka pentru a sustine paternitatea pircälabului Herman asupra versiunii germane a cronicii nu-mi par convingätoare. Din documentele contemporane nu reiese in mod cert cä Herman — pe care documentele noastre interne il transcriu Hräman — era sas si cä ar fi cunoscut limba germanä. Numele nu poate da in aceastä privintä o indicatie concludentä cäci il gäsim purtat de persoane a cäror origine nu poate fi germanä (Herman frate cu Iatcu sau chiar Herman iiganul).2 De altä parte, tendinta polonofilä a cronicii mai poate avea, chiar admitind datele d-lui Görka, si altä explicatie. Din moment ce ftim cä solia moldoveneascä aducea cu sine si o scrisoare a regelui de neam polon Wladislav Iagello, din moment ce Stefan cel Mare recursese la ajutorul acestuia pentru a obtine un medic din Germania, este de admis cä, printr-un elementar simt de prudentä, solia lui, alcätuitä, dupä eite se pare, din sasi, nu putea duce cu sine prin Polonia o cronicä in care suscepti- bilitätile polone nu erau menajate. Fäcind aceste rezerve intr-o lectie tmutä la citeva säptämini dupä comunicarea d-lui Görka la Academia Romänä, incheiam cu aceste cuvinte: „Oricine ar fi insä traducätorul german al cronicii, un lucru este sigur, cä acesta a tradus-o dupä cronica oficialä scrisä la curtea lui §tefan cel Mare. Aceastä cronicä a fost scrisä dupä toate probabilitätile in limba slavonä si ea infätifeazä o mare asemänare cu cronica de la Bistrita." In timpul din urmä, vechiul nostru elev, d-1 I. C. Chitimia, pornind pe drumurile noastre, a verificat punct cu punct dupä copii fotografice ale cronicii, procurate de noi, datele d-lui Görka fi, rectificind unele lecturi grefite, a ajuns la concluzii cu totul diferite de ale istoricului polon. Cronica
1A se vedea si 6. C. G i u r e s o u, Istoria romänilor, II, Bucuresti, 1937, p. 596: „un militar sas in serviciul lui Stefan“. 2P. P. P a n a i t e s c u, in Revista istoricä romänä, I (1931), p. 158. 51

care nu erau favorabile polonilor. Chitimia^ un polon. a crezut cä trebuie sä fie vorba de un piriu fi va fi tradus in latineste „ad rivum qui nominatur Potok". nu adusä de solia moldoveneascä. Czessuy. dar. Chitimia nu sint toate deopotrivä de convingätoare. asa cum o gäsim si in versiunile interne slavonefti ale cronicii. in versiunea slavoneascä a cronicii de la Bistrita e: „na mesto naricaemoe IIOTOKI.. Din nenorocire.riei sale in Polonia. Polonul. icoana exactä a cronicii scrise la curtea lui §tefan cel Mare.a fost scrisä intr-adevär in limba slavonä. creacionibus in loc de creationibus. precum aratä d. Intr-alt loc gäsim in textul german: „bey einem Bache der heyst Po. scrisä cu doi ani inainte de moartea marelui domnitor. „in dem mond Julij“. des Radulli voyvodess dochterr <Tochter) am dem tag sand Dyonisij Dymyttry Dar asemenea expresii fi nume proprii declinate latinefte se gäsesc adesea.. inainte de a intra in Moldova pentru a fi zdrobitä in Codrii Cosminului. porecla data starostelui din Buczacz . unde un polon 1-a tradus in limba latinä. totufi ipoteza pusä in discutie de d-sa are meritul de a indrepta cercetärile pe o nouä pistä. P. aceastä versiune nu este o traducere completä fi fidelä a cronicii de Ta curtea lui §tefan cel Mare. VERSIUNILE SLAVONE^TI. gäsind in textul slavon vodna. oraf ul Rimnic este transcris in versiunea germanä sub forma Rybnyg. BOOTa" — la localitatea ce se numeste Cursul Apei. Versiunea germanä nu ne poate da. care la rindul ei transcrie exact forma slavonä PM>HHKB>. Vylcza pentru Vilcea. „de apä“. In aceastä formä cronica a ajuns in miinile lui Schedel. . Acest original slavon.. totufi nume proprii in forma polonä ca Colaczijn. Tot el a inläturat altele din originalul slavon. dupä strälucita victorie a domnului moldovean impo. „an dem 7 tag Decenibris". „in dem mond Nouembris“. ci cerutä fi obtinutä de acesta poate in timpul cäläto. zice d. precum se vede din urmele latine rämase in traducerea germanä („in monde Aprilis". trebuiesc sä fie luate in considerare. ceea ce traducätorul german a reprodus apoi intocmai in limba sa. P. Traducätorul latin al cronicii slavone a fost. fiindcä in numele proprii din textul german se pästreazä urmele unui original slavon.togk" = la un piriu ce se numeste Potok. Va trebui. cäci defi se Intimpinä in documentele latine ale evului mediu din Ungaria. in operele umaniftilor germani din veacurile al XV-lea fi al XVI-lea. de ex. Germania fonetisme ca gracia in loc de gratia. crede d-1 Chitimia. Repka—in textul german Rebge — din rzepka = ridiche. Mikoley (forma polonä a numelui Nicolae Halytzky). ajunsese probabil in Ucraina. Traducätorul polon a modificat fi a amplificat insä datele originalului slavon cu ftiri privitoare la imprejurärile polone. Cronica lui Schedel infätifeazä in forma germanä copia cea mai veche a cronicilor moldovenesti..triva turcilor. do saczt Stephan voyvoda Ysayam <acuzativul latin> seinen Schwoger . ca de pildä itinerariul armatei regelui Albert pe teritoriul polon. Panaitescu. Defi argumentele aduse de d. Franta. sä incercäm reconstituirea ei pe baza izvoarelor interne scrise in limba slavä. deci. „am 17 tag Octobris in dem menet Octobry primodie .

Versiunea acestui letopiset este deci copiatä de cälugärul Isaia din mänästirea Slatina a Moldovei. Letopisetul de la Putna. extrase din nomocanoane. dupä o serie de texte apocrife si poporane. 53 I . sunä: A cesta e letopisetul de cind cu voia lui Dumnezeu s-a inceput J~ara moldoveneascä. Despre structura acestei cronici. un singur letopiset. 319. sä reconstituim inceputurile istorio. alcätuind cu ea un singur trup. care. profesor pe atunci la gimnaziul din Tulcea. A u g u s t i n Z . tradusä in romäneste. Este un manuscris in 8°. tratate gramati. in care Bogdan distingea trei pärti. care incepe de la descälecatul lui Dragos (1359) fi merge pinä la urcarea in domnie a lui Stefan cel Mare. P o p . 193—197). si despre caracterul ei particular vom reveni mai jos.cale si materiale istorice. p. tradus in romäneste. inseamnä: „Aceastä scriere a scris-o Isaia din Slatina“. cu titlul care. N . Originalul a fost gäsit in Biblioteca Academiei teologice din Kiev. de regretatul I. fiindcä lipsesc ultimele pagini. a §asea parte din intreg. din cea dintii cronicä bulgäreascä §i dintr-o versiune a cronicii moldovenesti — singura care ne intereseazä aci. „carele au fost protopop in Iasi. La 1861. Bogdan in Biblioteca clubului bulgar din Tulcea. in Biserica crtodoxä romänä. domnul Munteniei (1507). Bogdan in Vechile cronici moldovenesti pinä la Urechia (p.Care sint aceste izvoare? In afarä de aceastä versiune germanä care a stat inchisä in bibMoteci sträine pinä in timpurile noastre. Are o notitä pretioasä: Ctg imcaHTe imcax Icaia cot CjiaTHHa. hagiografice. Djudjov. Cronica lui §tefan cel Mare — intr-o versiune apropiatä de versiunea germanä a lui Schedel pinä la anul 1484 — este precedatä de o altä cronicä de intindere mai micä. Originalul 1V. i-a dat-o ca sä le hie pomanä in veci". din neamul mitropolitului Varlaam 1. cronica lui Manases in traducere slavä. Letopisetul acesta nu este insä complet. copiat la sfirsitul veacului al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea. A fost studiat $i publicat. cu traducere romäneascä. intre manuscrisele aduse de la lavra Pofaevb (azi in Polonia).grafiei moldovenesti. 23—41. Materialele istorice sint alcätuite din cele mai vechi anale sirbe§ti. un bulgar. Cronica moldoveneascä cu care se inch eie sbornicul este scrisä in mediobulgarä si poartä titlul: Povestire in scurt despre domnii moldovenesti. 143—148. urmatä de letopisetul moldovenesc. apocrife. intr-un sbomic de texte cu cuprins foarte variat: ascetice. cind vom incerca. In forma in care il avem el se intinde si dincolo de domnia lui §tefan cel Mare. 1939. pe baza tuturor versiunilor. care a fost descoperit de I. Cronica marelui domn al Moldovei se infäti^eazä deci aci ca o continuare a acesteia din urmä. Codicele cuprinde. El spune cä i-a „dat aceasta carte preutiasa räposatului preotului Ursului". a cumpärat manuscrisul cu 5 ruble de la un lipovean si 1-a transmis apoi Bibliotecii bulgäresti din Tulcea. Cea mai veche notitä de pe filele manuscrisului este din 1710. a lui Ierei Gheorghe din Bäiceni. pinä la räzboiul lui Bogdan cel Orb cu Radu. dupä indicatiile date de Alexandra Pop. cronica domniei lui §tefan cel Mare ni s-a mai pästrat in urmätoarele cinci cöpii tirzii in limba slavonä: Letopisetul de la Bistrifa.

deoarece. : Putna .. De acolo. veni Dragos Voevod din in anul 6867. cred. Manuscrisul nu are nici o indicatie de datä si nume privitoare la original.pare sä fi venit din mänästirea Putna. decit admitind cä din intermediarele dupä care derivä letopisetul de la Putna se pierdu.lele de la Bistrita. 63). cäci din versiunea putneanä lipsesc numeroase ftiri si pasaje intregi. cele de la anul 7015 (1507). a ajuns in Rusia. autor sau copist. urmatä de letopisetele lui Macarie fi Azarie. Are insä fi citeva ftiri pe care nu 1latä citeva pasaje paralele pe care le däm in traducerea romäneascä a lui Bogdan. dupä indicatiile lui Iacimirskij. si au domnit 2 ani. precum a arätat d. folosind notite fi insemnäri contemporane“ nu poate fi primitä. Ea derivä deci dintr-un arhetip intermediär intre versiunea de la Bistrita si cea de la Putna. fiindcä in cuprinsul textului se gäsesc numeroase amänunte privitoare la mänästirea Putna Pärerea lui Bogdan cä letopisetul de la Putna este . 2A se vedea ds ex. Dacä unele omi. Intr-unul din acestea lipseau ftirile care se gäsesc in analele de la Putna.o prescurtare fi o prelucrare a analelor de la Bistrita'' nu se poate sustine. Dupä el. Dupä el. domni fiul säu Sas Voevod 4 ani. care se infätifeazä compact fi cuprind pasaje intinse.. Prima parte. cuprinzind istoria Moldovei de la descälecat pinä la moartea lui Stefan cel Mare. Versiunea din letopisetul lui Azaiie a fost descoperitä de regretatul Bogdan. I. intrucit ambele descind dintr-un prototip coman. de cineva cu admiratie pentru Stefan cel Mare. venit-au Dragos Voevod fara Ungureascä de la Maramures la vinat din Maramures de la fara ungureascä la dupä un zimbru. b) letopisetul moldovenesc. de care ne vom ocupa in capitolul urmätor (vezi p. Partea istoricä a codicelui confine: a) o scurtä cronicä universalä. alt ele. a fost scris pe la sfirsitul secolului al XVI-lea sau inceputul celui de la XVII-lea fi cuprinde o serie de texte religioase apocrife fi istorice. si au murit. Intre acest prototip fi intre analele de la Bistrita si cele de la Putna trebuie sä admitem insä mai multe intermediäre. In anul 6867. Dar nici pärerea d-lui Vlädescu cä nu existä „nici @ inrudire cit de micä intre letopisetul de la Putna si cel de la Bistrita fi cä letopisetul de la Putna ar fi fost redactat.. cele de la anul 7005 (lupta din Codrul Cosminului). nu se pot explica.. Vlädescu. Dupä acesta. in format de 8°. Codicele. vinat dupä un zimbru. urmatä de nifte anale sirbesti cu note de istorie romäneascä. Dupä acela au fost copiate analele de la Bistrita. . purtind in slavoneste acelafi titlu ca si versiunea de la Putna: Povestire in scurt despre domnii Moldovei. in letopisetul putnean se gäsesc numeroase ftiri care lipsesc din analele de la Bistrita. si au domnit 2' ani. din citeva notite posterioare fi incomplete reiese cä pe la 1639 se afla la Iafi fi cä la 1749 a fost trecut in zestrea mänästirii Nicoritä. se apropie mult de versiunea de la Putna — de aceea Bogdan o si numeste Analele Putnene — dar are fi pärti comune cu ana. care ne intereseazä deci. domni fiul säu Latcu Voevod Fiul säu La£cu Voevod au domnit 8 ani 8 ani. Intre textele originale slave asemänarea este si mai mare. Identitatea de redactie a ftirilor in ambele letopise^e 1 dovedeste in chip neindoielnic cä intre ele este o filiatie. Dar fi intermediarul dupä care a fost copiat letopisetul de la Putna avea lacune insemnate.. nu prescurtat. domni fiul säu Sas Voevod 4 ani. in irnpre. Bistritz . :54 .serä citeva pagini 2.. intr-un codice din Biblioteca Imperialä din St.siuni se pot explica printr-o tendintä de prescurtare.juräri necunoscute. Petersburg. lacunele dintre anii 6907 (1399) si 6952 (1444)..

la miezul noptii". poartä. Aceastä ftearsä prezentare a domniei lui Stefan cel Mare. Astfel afläm din acest letopiset cä al doi. care „era nepot de Irate lui Sava. lupta din codrul Cosminului. iulie 23. Bogdan. dupä vechea cronicä a Moldovei care mergea pinä la moartea lui $tefan cel Mare. Prima. o ciudatä fuziune de anacronisme istorice fi de näscociri fanteziste. aprilie 22 a murit Bogdan-voievod. „La anul 6867 <=1359)" — incepe cronica anonimä— doi frati de legea crestineascä. au ajuns la Rimul vechi si fi-au zidit o cetate. dovedefte cä partea de istorie romäneascä a intrat in compilatia ruseascä intr-o vreme cind interesul mosco. a räposat egumenul Paisie. ca si versiunea de la Putna. ales de Stefan cel Mare in 1486. cä in luna urmätoare. cu care dealtfel. Noul Rim. care fusese cuscrul lui Ivan al IIIlea.nicul Antonie Bolsun si cä.scutä in istoriografia ruseascä sub numele de Voskresenskaja letopisi. Cronica anonimä —• numitä asa de regretatul I. in afarä de data urcarii pe tron a marelui voievod. Inregistrarea urcarii pe tron a lui Bogdan ne confirmä fi ea ipoteza cä originalul moldovenesc care se aflä la baza acestei cronici nu a fost adus in Rusia pe timpul lui §tefan cel Mare. cronica este mult prescurtatä. pe care au numit-o dupä numele lor. care a studiato fi publicat-o in Vechile cronici moldovenesti (p. Alexandru fi doi Bogdani. priveste originea romänä a romänilor. Paisie. fi se incheie cu cuvintele: „Dupä el incepu a domni fiul säu Bogdan". smulgerea Chiliei fi Ce. dupä cum am väzut. moartea lui §tefan.vitilor pentru personalitatea marelui domn moldovean scäzuse. luarea Chiliei de la unguri. si 1504.piatä de versiunea cronicii de la Putna. arhiepiscopul sirbesc“ si de care 55 . nu ne mai da decit patru date: 1465. de cind s-a inceput Tara Moldoveneascä. in sfirfit.le gäsim nici in versiunea de la Bistrita. „in biserica mare de partea stinga". Ivan Ivanovici. in 1517. domnita Elena.tuitä in imperiul moscovit pe la sfirsitul secolului al XVI-lea. se aseamänä fi in titlu. fi cä a fost ingropat in mänästirea de la Putna. Partea romäneascä. prescurtatä in partea finalä. titlul care in romänefte sunä: Povestire in scurt despre domnii moldovenesti. si au inceput lupta impotriva frafilor lor rämafi ortodocsi. se mai numea fi Scurtul. Spre deosebire de toate celelalte versiuni slavonesti. probabil de unul din solii lui Ivan al IIIlea.tätii-Albe de la moldoveni de cätre turci. cuno. 1484. cronica anonimä da lista domnilor Moldovei de la decscalecatul lui Dragos. dupä moartea lui. alcä. Atunci rimlenii. cronica incepe cu douä legende eponime. trecuti la legea catolicä. De la Stefan inainte. poate la inceputul domniei lui Bogdan. 1497. intr-o forma föatte apro. Dupä data mortii lui Sptefan cel Mare. cä in 1503. 62—68. „August in 4 marti. scrisä in mediobulgarä cu numeroase rusisme.lea egumen al mänästirii Putna. Cronica este o transcriere. fugiiid din Venetia de prigonirile „ereticilor“ . luase in cäsätorie pe fiica lui Stefan cel Mare. Pinä la Stefan cel Mare. nici in cea de la Putna — toate insä referitoare la viata interna a mänästirii Putna. a decedat si duhov. cronica anonimä pomenefte cä Stefan a avut patru feciori: Petru. 185—192 si 243—290) — se gäseste incorporatä intr-o colectie de cronici rusesti. ci mai tirziu. Roman. al cärui fiu. Bogdan credea cä originalul fusese adus din Moldova. fi-au fundat altä cetate. fiul lui Stefan cel Mare. cäci. marele cneaz al Moscovei. Acolo au stat cu neamul lor pinä ce papa Formos a trecut de la credinta pravoslavnicä (ortodoxie) la legea latinä (catolicä). Luptele au durat pinä in vremea craiului unguresc Vladislav.

pornind la vinätoare de fiare sälbatice fi luindu-se cu tovaräsii säi pe urmele unui zimbru. ca sä scape de ei. iar dacä totusi nu vor pieri in luptä. Acesta fusese trimis in 1566 de regele polon la Poartä cu plingeri impotriva lui Alexandru Läpusneanu. vechii rimleni s-au purtat vitejeste fi au infrint pe tätari. Vladislav le-a däruit atunci pämint „in Maramuref. dupä cum vom vedea mai tirziu. 1 nein tat i de frumusetea locurilor. de bucurie. Dupä aceastä legendä eponimä — pläsmuitä. Vladislav a cerut atunci ajutor de la impäratul Rimului fi de la papä. din anacronisme (zidirea Romei de doi frati creftini din Venetia. cind a fost liberat de doi soli poloni fi un trimis al sultanului Soliman. „au täiat pädurile“. Publicind aceastä cronicä in originalul polon fi in traducerea romäneascä. locul ce sä cheamä Cr if". Cronica anonimä povesteste mai departe cum dintre rimlenii afezati de Vladislav in Maramuref s-a ridicat „un bärbat cu minte fi viteaz cu numele Dragof“. ceea ce ei au primit cu conditia ca sä li se ingäduie a-si pästra credinta ortodoxä. Vladislav. cerindu-i sä aseze in primele rinduri de bätaie pe vechii rimleni. Ea a fost adusä in Polonia de Nicolae Brzeski. tätarii de la apa Prutului si de la apa Moldovei. s-au näpustit asupra Ardealului fi au ajuns pinä la Mures. intre apele Murefului fi Tisei. Cronica Moldo-Polonä este o cronicä tradusä in limba polonä dupä vechile cronici slavonesti ale Moldovei. aflat in Biblioteca Imperialä din Petersburg. legendä lui Dragof cu zimbrul. pe care l-a completat cu ftiri culese de el la Iafi. credea I. Läpufneanu simtise intentiile solului polon. decit cäutind sä-fi satisfacä curiozitatea de a cunoafte trecutul poporului moldovenesc“ si astfel a fost adus sä traducä un letopiset moidovenesc. care.fusese chiar „botezat". luptele dintre rimlenii vechi fi rimlenii noi. craiul Vladislav nepot de frate al arhiepiscopului sirb Sava etc. a stäruit de ei sä räminä in tara lui. ceea ce ar fi constituit desigur o mare primejdie fi pentru regatul vecin. fi cu totii — cu femei. era astfei formatä pe vremea lui Stefan cel Mare. fiindcä sultanul ameninta cä dacä polonii se mai amestecä in viata intemä a Moldovei o transformä in pasalic turcesc. l-a retinut intr-o dulce captivitate 14 säptämini. spre a räzbuna sprijinul acordat de Polonia lui Despot. unde au ucis zimbrul pe tärmul unei ape. Rimlenii. Brzeski „n-a gäsit cu ce petrece mai bine vremea. dupä un manuscris din secolul al XVI-lea. s-au mtors in Maramuref. din august pinä la inceputul lui decembrie. „au inceput a-fi lua femei unguroaice de legea latineascä fi a le intoarce la legea lor crestineascä". sä-i opreascä in tara lui. fuga regelui. träind acolo. i-a cinstit bine fi. care va trece apoi fi in cronica lui Ureche. au trecut muntii in nifte tinuturi frumoase. au cerut invoire de la craiul Vladislav. cäci. Bogdan. ajutorul dat de romäni In luptele cu tätarii) — urmeazä apoi cunoscuta legendä menitä sä explice originea fi stema Moldovei. pustiise Pocutia fi intefise pe tätari sä invadeze in acelafi timp Podolia. Impäratul Rimului i-a trimis ajutor de oaste. aratindu-le scrisoarea noUor rimleni. secretarul regelui polon Sigismund August. cu copii — au trecut muntii. la sosirea acestuia in Iasi. ln arestul lui de la Iasi. dar noii rimleni au scris craiului Vladislav. au desfelinat locurile fi au intemeiat Moldova. intr-un mediu unguresc. In lupta incinsä cu tätarii pe apele Tisei. :56 . In vremea lui Vladislav. care. Momentul era critic. Mentionatä deci in cronica anonimä. trecind Carpatii.) fi din vagi fi confuze reminiscente istorice (invazia tätarilor.

Manuscrisul Zaluski. ne dä numai domnia lui Stefan cel Mare. Panaitescu. p. douä legende eponime care s-au räsfrint fi in istoriografia in limba nationalä din veacul al XVItlea. D-1 P. nu este autograful lui Brzeski fi acesta nu este nici traducätorul cronicii. RAPORTURILE DINTRE VERSXUNI. parte culese de la boierii cu care a fost in legäturä. cu interesante date privitoare fi la |ärile noastre. pe cind copia germanä a lui Schedel. pe care a cäpälat-o nobilul Nicolae Brzeski. in Cronici inedite (p. ci traducätorul trebuie sä fi fost un polonez de la curtea lui Alexandru Läpufneanu cü care solul intrase in legäturi. cu toate lacunele ei. 1931. care in traducere romäneascä sunä: „Cronica turceascä scrisä de Mihail Constantinovici din Ostravita. este intermediarä intre versiunea de la Putna si cea de la Bistrita. sirb care a fost luat de turci intre ieniceri. a arätat cä aceste päreri sint neintemeiate.“ Din aceastä notä se vede cä Brzeski a cäpätat numai cronica. Cronica moldo-polonä cuprinde vechile anale ale Moldovei pinä la anul 1527 urmate de cronica lui Macarie pinä la anul 1552. Cronicile slavonefti incep istoria Moldovei de la descälecatul lui Dragos. cronica cea mai exactä in date fi mai bogatä in ftiri. cä acest manuscris este chiar autograful lui Brzeski. singurä.fondul bibliotecii Zaluski (azi trecut la Universitatea din Varfovia). interpolate. dar care are fi citeva ftiri comune cu cronica de la Bistrita. In intregul lor. publicat de Bogdan. Cronica anonimä. Dupä cum s-a putut vedea mai sus. Cronica moldo-polonä se mintuie cu citeva informatii despre „tinuturile din toatä tara Moldovei“ fi despre „diregätorii voievodului moldovenesc“. dar se deosebesc unele de altele prin omisiuni. De aci inainte traducätorul polon a innädit citeva ftiri privitoare la prima fi a doua domnie a lui Alexandru Läpufneanu. traduce vechea cronicä a Moldovei intr-o versiune intermediarä intre analele de la Putna fi cele de la Bistrita. DATA COMPUNERII ORIGINALULUI. adaose fi date schimbate. Dar intre versiunea germanä fi intre versiunile slavone — toate laolaltä inclusiv Bistrita — existä o deosebire fundamental!. la rindul ei. Ea este in acelafi timp fi cea care se apropie mai mult de versiunea germanä a lui Schedel. P. versiunile slavonefti derivä toate dintr-un prototip comun. Cronica moldo-polonä. Bogdan credea. scrisä de ienicerul s’irb Mihail Constantinovici din Ostravita. cronicile slavonefti sint alcätuite din pärti inegale ca 57 . Totufi. intr-un articol publicat in Revista istoricä romänä (I. 113—123). cronica moldo-polonä este precedatä de traducerea polonä a unei cronici sirbef ti. In manuscrisul Rusiecki textele au o notä interesantä. la domnia lui Despot fi a lui Tomfa—parte din propria lui ftiintä. cind a fost sol in anul 1566. mcepind de la descälecatul Moldovei pinä la Petru Raref. este cea de la Bistrita. Nici una deci nu poate fi considerate ca o copie fidelä a prototipului pierdut. In douä manuscrise (colectia Zaluski fi colectia Iosif Rusiecki). 119—143). dar are fi ea elemente proprii. fi deci cea mai apropiatä de prototipul pierdut. De asemenea fi un fragment al cronicii moldovenefti. ne-a pästrat singurä. secretar fi curtean al majestätii-sale regelui. care se apropie mai mult de cronica de la Putna. dar n-a tradus-o el. Cronica de la Putna are prescurtäri fi omisiuni insemnate fa^ä de cronica de la Bistrita. care la rfndul ei are fi ea lipsuri ce nu se gäsesc in cronica de la Putna. Partea mai veche a cronicii.

ce pare a fi fost intocmitä dupä pomelnice pästrate in mänästiri fi dupä notite scrise de contemporani pe scoartele manuscriselor de ceasloave ori de psaltiri. cronica incepe sä ia un caracter nou. Din timpul acestui domn ni se dau mai multe date: anul fi ziua urcarii pe tron. Dupä ce se pomenefte moartea fi ingroparea lui Alexandru cel Bun la mänästirea Bistrita. Este greu de admis ca un contemporan care ar fi fäcut insemnäri anuale de evenimentele la care ar fi luat parte sä interverteascä in afa fel or. povestefte repezile schimbäri de domnie. Dupä acesta. Analiza atentä a cuprinsului distinge. fiul lui Ilie. incit sä noteze in primul rind anul fi ziua cind domnul a murit fi apoi sä insemneze anii fi zilele in care i s-au näscut copiii.dinea cronologicä a faptelor. care singurä se räsfringe in versiunea germanä — ne infätiseazä domnia lui §tefan cel Mare. februarie 1. De la Alexandru cel Bun inainte. Letopisetul ne da in aceastä parte stiri bogate §i pretioase. cäci nu sint pomenite domnia lui Roman. lucru curios la prima vedere. Dar. Dar in aceastä parte se constatä confuzii de date privitoare la lupta de la Podraga. intervertiri in succesiunea cronologicä a faptelor §i lacune in in^irarea domniilor. joia pe la miezid nopfii. o expunere sumarä si seacä a domniilor moldovenefti de la descälecat fi pinä la Alexandru cel Bun. domni fiul säu Latco Voevod 8 ani. locul inmormintärii. Partea cea mai importantä a letopisetului — a treia. de la Maramuref. iar :58 . precum observase de mult I. cä partea aceasta de letopiset n-a fost scrisä de contemporanii faptelor. Se vede bine cä in aceastä parte a cronicii avem de-a face cu insemnäri ale oamenilor care au fost martori la evenimente. inträ Stefan Voevod in Chilia §i impresurä cetatea si petrecu acolo joia. Bogdan. luna lui ianuarie in 23.valoare istoricä fi ca bogätie de informatie. Aceastä perioadä de 23 de ani din analele slavonefti poartä — prin mul^imea amänuntelor fi prih precizia faptelor („Al doilea räzboiu a fost la Därmänefti in anul 6942 <=1434>. domni fiul säu Sas Voevod 4 ani. la vinat dupä un zimbru fi domni doi ani. räzboiul civil care s-a desfäfurat singeros intre urmafii lui Alexandru cel Bun fi care era cit pe aci sä nimiceascä Moldova. ci numai la incheierea cä eä n-a fost scrisä de contemporani simultan cu desfäsurarea evenimentelor — si se va vedea indatä mai dar interpretarea pe care o dam faptelor. Nimic care sä trädeze ceva din fiorul contemporaneitätii in aceasta insirare seacä de nume si de ani de domnie. dacä nu s-ar fi ridicat geniala personalitate a lui §tefan cel Mare. fratele lui Ilie. Dupä el. lunia in säptämina albä“)—timbrul contemporaneitätii. la omorirea lui Bogdan. a lui Petru.“ §i astfei se continuä lista domnilor moldoveni pinä la Alexandru cel Bun. pe o perioadä de 40 de ani. Partea care urmeazä dupä Alexandru cel Bun. se infirä apoi nafterea fiilor lui Alexandru cel Bun. a doua. Asexnenea confuzii due nu la concluzia la care se opreste Vlädescu. anul fi ziua mor^ii. omorirea lui §tefan. Aceastä parte are infatifarea unei simple liste de domni. sectiuni diferite: Prima parte cuprinde. fratele lui Ilie. timpul cit a domnit. cu amänunte ^i precizäri de date pe care nu le putea sti decit un martor ocular: „In anul 6971 <==1456). Ea formeazä miezul cronicii si are o intindere de 6 ori mai mare decit restul ei. „In anul 6867 <= 1359) veni Dragos Voevod din Tara Ungureascä.

pun cuvint de cuvint.. venitä intr-o vreme de mari zbuciumäri. precum si alt eie ca acestea: „Intr-acelasi an. purtind in miini sf. august in 29. totusi din paginile letopisetului transpirä adesea sentimentalitatea lui de moldovean si crestin...“. aläturi de admiratia pentru figura eroicä a domnului. cätre republicä Venetiei fi cätre scaunul papal din Roma. strins legate de personalitatea domnului. Letopisetul de la Bistrita are. noi cu capul nostru". pentru cä biruise domnul limbile pägine cu mina robului säu loan Stefan Voevod. cum o numefte el insufi — sä nu fie pierdutä.“ Vibreazä in aceste laconice cuvinte bucuria Moldovei intregi. Solii lui bäteau drumurile nu numai la curtile regilor din Polonia fi Ungaria. si le puse acolo pär.. a oprit in loc Moldova de pe povirniful präbusirii. multe puncte de contact cu cronica germanä a lui Schedel.cälabi pe Isaia si pe Buftea. in ordine cronologicä si intr-o limbä sträinä. precum fi transpunerea acestuia intr-o limbä sträinä. pentru ca Moldova — „aceastä poartä a creftinätätii"..vinerea de dimineata lovirä si incepurä a därima cetatea. iar Stefan Voevod fäcu mare ospä| mitropolitilor §i vitejilor säi si tuturor boierilor säi. si cu voia lui Dumnezeu inträ Stefan Voevod in cetate §i rämase acolo trei zile. letopisetul de la Bistrita. in mijlocul unor singeroase fi neintrerupte räzboaie pentru domnie. Nu incape nici o indoialä cä amindouä versiunile decurg din acelasi prototip. care a fost o cronicä scrisä la curtea lui Stefan cel Mare. 47 de ani. Aceasta genialä personalitate istoricä. fost-au un mare cutremur peste tot pä. dupä cum s-a spus.“ „Fost-au atunci mare bucurie intre oameni intre toti domnii vecini ^i intre toti crestinii cu adevärat credincio^i. sau cind ne infätiseazä intoarcerea triumfalä a lui Stefan cel Mare dupä strälucita victorie de la Rahova: „Stefan Voevod se intoarse cu toti o^tenii säi ca un biruitor in scaunul säu de la Suceava. impotriva competitiunii vecinilor.mintul. Desi faptele sint povestite laconic. 59 . in partea privitoare la domnia lui Stefan. Cu toate divergentele pe care le-a atras dupä sine näzuinta tradueätorului german de a prescurta textul originalului. pe vremea cind domnul sedea la prtnz. care s-a väzut mintuitä de groaza de a nu cädea sub jugul päginilor trimisi de cuceritorul Constantinopolului. cerind o aliantä a popoarelor creftine impotriva turcilor. ca de pildä cind ne poveste^te cä „ungurii s-au intors rusinati pe altä cale si nu s-a intimplat cum credeau aceia.. si multe daruri impärti atunci o^tirii sale intregi. n-au putut fi scrise decit de cineva care se afla in imediata lui apropiere. si därimarä toatä ziua si o bäturä pinä searä. si-i ie^irä spre intimpinare mitropolitii si preotii.. cäci atunci „toatä creftinätatea va fi in mare primejdie“. si uneori textele se supra. simbätä se inchinä cetatea. ci s-a intimplat cum a fost voia lui Dumnezeu“.“ Toate aceste amänunte de precizie pinä la zi. toate amänuntele acestea bogate. stäpinind-o cu minä de fier. de la mare pinä la mic.. totusi versiunea germanä urmeazä in structura ei. dar fi in Occident.. in succesiunea evenimentelor. Evanghelie si slujind si läudind pe Domnul pentru darul cel de sus si binecuvintind pe voevod ca sä träiascä voevodul.. fi fägäduind cä el fi ai säi „vor sta in picioare“ fi „ne vom lupta pinä la moarte pentru legea creftineascä.

cu afirmarea principiului monarhiei de drept divin — aratä mai curind titlul unei cronici independente." Iar Wapowski. marele voievod care-fi intorcea cu pietate gindul cätre strämosii säi pentru a le restaura lespezile pe morminte va fi dat porunca sä se completeze cronica cu istoria Moldovei de la intemeiere. Este foarte probabil ca aceasta cronica. spune: „A fost inzestrat cu virtuti de erou Stefan.Vitejia. Astfel a putut lua nastere o a doua versiune care se räs. cel dintii dintre principii lumii.fringe in cronicile slavonesti. cu sfatul. de vreme ce ceilalti regi si principi catolici ifi petrec timpul numai in trindävii fi räzboaie civile. poate sä fi fost cleric •— sä scrie in limba oficialä a statului.. bärbat minunat — spune cronicarul polon Ivan Dlugosz — cu nimic mai prejos decit comandantii eroi de care atit ne miräm! In zilele noastre. in cei 23 de ani care s-au scurs de la moartea lui Alexandru cel Bun fi pinä la biruinta de la Doljesti (1434—1457). dacä il admitem. decit continuarea unor anale mai vechi. Este greu de admis ca Schedel. incit meritä sä fie socotit printre bärbatii vestiti in arta räzboaielor". inceputä atunci. istoricul de largä culturä umanistä. el este cel mai vrednic sä i se incredinteze conducerea fi stäpinirea lumii si mai ales cinstea de comandant impotriva turcilor. Cronicarii unguri fi poloni nu contenesc in laude: „0. cronica tärii. extraordinarele lui insufiri militare au stirnit admiratia vecinilor. El a insärcinat un cärturar de la curte — care. scrisä la curtea domneascä. sä reprezinte prima versiune a cronicii oficiale. märginitä numai la domnia lui §tefan. fi chiar traducätorul polon. limba slavonä. De altä parte. intelegerea fi hotärirea tuturor crestinilor. . ceea ce punea si mai viu in luminä insemnä. avea' tot dreptul sä se gindeascä a läsa urmafilor amintirea strälucitelor lui fapte si a neostenitelor lui sträduinte. cu voia lui Dumnezeu dornn al Tärii Moldovei). (Cronica lui Stefan. cfftigä el. dupä ce povesteste infringerile suferite de regii poloni din partea lui Stefan cel Mare. sä fi fost inceputä de-a dreptul cu urcarea in domnie a lui Stefan cel Mare.tatea domniei lui. O personalitate eroicä asa de mare. mai ales cä aceastä parte este mult mai redusä decit partea care cuprinde domnia lui §tefan cel Mare (a 6-a parte). cind in viltoarea vremurilor nestatornice noua domnie s-a consolidat admc. E posibil astfei ca cronica lui Schedel. tinind seamä fi de unele accente religioase ale cronicii. a cärei faimä a trecut peste hotarele inguste ale tärii sale fi care se ingrijea cu rivnä fi de cultura poporului. sub ochii domnitorului. care se plingea — dupä Enea Silvio Piccolomini — de säräcia fi contradictia izvoarelor cu privire la istoria romänilor. o strälucitä biruintä asupra turcilor. Din ce elemente a fost reconstituitä istoria Moldovei pinä la domnia lui §tefan cel Mare? Evenimentele petrecute inainte de urcarea lui §tefan cel Mare pe tron. venind la moartea lui. erau in bunä parte cunoscute de boierii bätrini care träiau incä la curtea din Suceava a lui §tefan cel Mare. sä fi täiat la copiere toemai prima parte Cu inceputul tärii Moldovei. in care se strävede formula obifnuitä in cancelariile domnesti.. Mai tirziu. Unele :60 . titlul pe care-1 poartä versiunea germanä —singura contemporanä cu marele voievod: Cronica Stephani Dei graciä vayvoda Terrarum Moldaviensium. Dupä a mea pärere. tenacitatea lui.

alte exemplare. 32 coräbii mari. iar dincolo de aceastä domnie. Tot din versiunea germanä mai afläm cä. dacä Isaia. sub anul 1467. reprezentind a doua versiune. nici un ungur nu ar fi scäpat cu viatä. nu se mai cunostea decit numele domnilor si in mod vag anii de domnie fi succesiunea lor. Acest letopiset. De aceea el. dupä miezul noptii. cum crede d-1 Chitimia. in Moldova. Ceva mai jos. cronica germanä ne mai insirä incä una din cauzele care au dezläntuit campania sultanului Mahomet al II-lea. care nu se gäsesc in nici una din versiunile slavone ale cronicii lui §tefan cel Mare. Astfel s-au näscut diferite ver. cum ar fi de exemplu pomelnicul de la Bistrita. apoi. cum observä d-1 C h i t i m i a. are. .date se mai gäseau notate fi pe scoartele vechilor ceasloave. Dar läsind la o parte elementele acestea care se gäscsc in letopisetul de la Bistrita. intimpinmd vitejeste pe dusmani. de la Putna). La 9 februarie turcii luaserä Caffa §i incärcaserä cu comori multe. cu multi altii. inceput in anul 1407. aflä cä acesta se fntoarce cu oastea turceascä. care cädea cu vreo 74 de ani inainte de ijtefan cel Mare. Despre domnia lui Alexandru cel Bun nu se ftia decit foarte putin. pe cind turcii 1 In original va fi fost. unul. impreunä cu comorile lui Radu cel Frumos. reprezentind prima versiune. pe sotia si pe unica lui fiicä.“ Sub anul 1472. cunoscutä sub numele de letopisetul de la Bistrita. jefuite din cetate. cä Radu-vodä fi norodul säu credeau cä moldovenii sint putini la numär. dupä ce Stefan cel Mare a intrat victorios in Bucuresti si a luat. „ar fi fost credincios fi dacä s-ar fi dus cälare unde i-a fost poruncit. se aflä la baza traducerii germane a lui Schedel. a plecat in intimpinarea dufmanului numai cu 12 steaguri. marele vomic al lui §tefan cel Mare. Foarte interesante sint deosebirile dintre versiunea copiatä sau tradusä de Schedel in Germania si versiunea cea mai veche a cöpiilor slavonefti. Intre aceste versiuni sint desigur mici deosebiri. Stefan se rerrage lingä o pädure pinä ce ii vine ajutor din Moldova si. dar cä in toiul noptii oastea lui §tefan s-a strins toatä laolaltä. i-a bätut si a tras in teapä vreo 2 300 dintre ei. o serie de fapte care nu se gäsesc in versiunea lui Schedel. au fost date spre copiere in vechile mänästiri. unde cälugärii au mai adäugat ftiri privitoate fi la mänästirea lor. dupä cum era de asteptat. pinä la descälecat. fie cä o copie de pe originalul latin a fost adusä in Polonia. OOTOKB BOflHa = Cursul Apei. fie cä a fost dusä de solia moldoveneascä din 1502 in Nürnberg. cuceritorul Constantinopolului. sub anul 1474. in lupta cu Radu cel Frumos de la Cursul Apei. dar scheletul faptelor este acelasi. In ultima corabie se aflau 12 copii de cetäeni cu 4 turci. versiunea germanä ne spune cä in lupta de la Baia. Cronica oficialä intocmitä astfei la curtea lui Stefan cel Mare a fost copiatä in mai multe exemplare. afläm din versiunea germanä mijlocul de care s-a folosit §tefan cel Mare ca sä-1 surprindä pe domnul muntean: cä din cele 48 de steaguri de oftire eite avea. pe care le trimiseserä spre Constantinopol. Astfel. cum 61 dealtfel are si letopisetul de la Bistrita. lingä un piriu care se numeste — zice cronicarul — Potoc 1. versiunea germanä a lui Schedel cuprinde fi ea o serie de fapte foarte interesante.siuni (de la Bistrita. trebuia sä-fi dea capul. Tinerii se sfätuiesc intre ei si. reconstituiti poate fi dupä pomelnicele pästrate in vechile biserici fi mänästiri domnesti.

Din nenorocire. nu ne este cunoscutä pinä acum in original. Aceastä cronica ni s-a pästrat in traducerea germanä si in versiuni slavonesti. ci a le preda istoriei". marele episcop al Tärii de Jos din vremea lui Stefan cel Mare. Eftimie fi Azarie. sau.dormeau. cerind. Primind aceastä insärcinare din partea lui Petru Raref fi a marelui logofät al Moldovei. care este ea insäsi o prescurtare. dar nici una din ele nu reproduce intocmai. unde se incheia cu moartea lui Petru. scrisä cu doi ani inainte de moartea marelui domn. feciorul lui Stefan Voevod cel Viteaz. adicä ale slävitului fi pentru dufmani infricofatului Petru. cu rugämintea ca sä dea drumul copiilor. precum si din copia germanä. dupä cum insufi spune. Bogdan cel Orb. poate. cronica aceasta. ii ucid. dupä toate probabilitätile. un doctor pentru marele domn moldovean. s-au bucurat si i-au trimis multi bani. Macarie serie. Aci. Sultanul trimite si el soli la Stefan cel Mare. la Nürnberg. scrisä la curtea lui Stefan cel Mare. A murit in 1558. de solia lui §tefan cel Mare. poate. din porunca lui Petru Raref: „spre a implini poruneile domnefti. in zadar. fi ale marelui säu logofät Kir Teodor. aflind despre copiii lor cä stnt la §tefan. nu este o copie fidelä a letopisetului tärii scris la curtea moldoveneascä. Un vint norocos intoarce coräbiile spre Chilia. • Acest Ietopiset. Stefan cel Mare incarcä bogätiile in 400 de care si le trimite impreunä cu tinerii la Suceava. el incepe prin a copia o versiune prescurtatä scrisä la mänästirea Putna (cäci cuprinde multe date referitoare la aceastä mänästire) a letopisetului inceput. la 1531 a fost inältat de Petru Raref in scaunul episcopal de Roman.coperitä in arhivele din München si dusä in Germania. Macarie fusese initiat fi crescut in tradi|iile ascetismului de Teoctist. fi a ajuns egumen la mänästirea Neamtului in 1523. a nu läsa faptele intimplate in vremurile fi domniile trecute sä räminä inväluite in mormintul uitärii. au putut fi adäugate unele de traducätor. Acestea din urmä constituie o dovadä evidentä cä acest prototip era mai bogat in §tiri decit putem deduce din versiunile slavone. MACARIE. läsind in urma sa reputatia unui om invätat. ceea ce Stefan a si fäcut. a fost continuat apoi de trei cälugäri moldoveni: Macarie. Asemenea stiri si multe altele care se gäsesc numai in versiunea germanä. smeritului Macarie. Locuitorii din Caffa si venetienii. cäci ei mi-au poruncit nemerniciei mele celui mai de pe urmä dintre ieromonahi. Aceastä versiune pe care a avut-o in fatä Macarie mergea pinä la anul 1525. Se va gäsi vreodatä in cine stie ce colt de bibliotecä sträinä sau a pierit de mult in volbura vremurilor? Nu putem sti. septembrie 25. fiul lui Bogdan cel Orb. care cäuta in 1502. sä-i trimitä comorile si copiii. altele se gäseau poate in originalul alcätuit la curtea lui Stefan cel Mare. despärtitä de :62 . la curtea lui §tefan cel Mare. Dupä aceastä datä incepe partea personalä a lui Macarie. gäsitä de insusi Schedel in timpul cälätoriei sale in Polonia. CRONICARII CÄLUGÄRI ln ultimul capitol am urmärit istoriografia moldoveneascä inceputä in vremea si la curtea lui Stefan cel Mare §i ne-am ocupat pe larg de cronica des. la care s-au mai adäugat ftiri contemporane sub urmasul lui §tefan cel Mare.

Macarie nu se mul|umea insä cu ftirile prea sumare pe care le gäsise in letopisetul inaintafilor säi pentru perioada de timp care s-a scurs de la moarta lui Stefan cel Mare pinä la urcarea pe tron a lui Petru Raref. ori ii silea sä-si caute adäpost in täri sträine si. ca de pildä: impäcarea celor douä tabere vräjmafe. probabil cä unele foi s-au pierdut deoarece intr-o altä versiune — dintr-un sbornic. expeditia lui Soliman al II-lea in Moldova. moldoveni fi munteni. la domnia lui Ilia?. jefuind averile episcopilor si ale mänästirilor. päräsi „domnia. pätrunderea lui in Ardeal. impäcarea lui cu turcii ?i reintoarcerea in a doua domnie. Este interesantä aceastä notitä. despre luptele cu muntenii fi despre moartea precipitatä a lui §tefäni|ä la Hotin. in cele din urmä. se vede insä oameni iubitori de Dumnezeu". prin interventia mitropolitului. Domnia lui Petru Raref. Intr-o primä versiune. cäci om era si el“ — la Suceava si inmormintarea lui la mänästirea Pobrata. scriitorii dinainte de noi. punea sä li se taie nasul. ducindu-se la Constantinopol. despre urcarea in domnie a lui §tefan cel Tinär fi luptele lui cu tätarii. Trece. cäci ii orbea. se noteazä apoi moartea lui Petru Rares — de „boalä rea. despre räzvrä. despre expeditia lui Bogdan in Polonia. cronica lui Macarie se incheie la anul 1541. publicat de I. nu ne poate spune. se turci. inaintatä pinä sub zidurile Lwöwului. era crunt cu boierii. plecarea lui Rares la Constantinopol. despre räscoala— repede inäbufitä — a lui Trifailä. din traditia cälugärilor. mama ?i fratii" si. Bogdan in Cronicele moldovenesti inainte de Vreche. despre täierea capului lui Luca Arbore. la un sfert de veac dupä moartea lui §tefan cel Mare.versiune are o lacunä aci. despre invazia polonilor fi a tätarilor in Moldova. care cuprinde domniile lui Bogdan cel Orb fi §tefänitä.tirea boierilor. din ordinul cäruia a scris cronica. eine anume a scris cronica tärii inaintea lui. ■ In timpul acestui domn dezechilibrat. ce stäteau fatä in fatä. se inconjurase de turci cu care-si petre.cea ziua §i-si pierdea vremea prinzind päsäri in lat. a prädat tara.restul analelor prin urmätoarele cuvinte: „Cele de pinä aci le-au adunat fi cu meftefug le-au intocmit fi ni le-au läsat nouä. päräsit ■de ai sai. prin munti. De aceea el reia povestirea acestei epoci. luptele cu polonii. care intru nimic nu s-au arätat asemänätor tatälui säu ca si cum nu 1-ar fi crescut ca fiu“. copiilor lor. pe care ni-1 infätiseazä in colorile cele mai negre: „moale si mic la suflet“. In aceastä a doua versiune se povesteste sumar ultimii ani ai domniei lui Petru Rare?. dar desigur cä aceastä . amintind doar campania acestuia in Ardeal impotriva lui Mailat. nu ftim eine anume. gata sä se incaiere. pästratä intr-un codice din Bibilioteca Academiei teologice din Kiev. pästrat inainte de räzboi in Biblioteca imperialä din Petersburg — cronica lui Macarie se continuä pinä la anul 1551.rea lui Petru Raref ca domn la Hirläu. fuga lui Rares. spre scumpä moftenire. amplificind expunerea cu ftiri nouä. Macarie.tifatä in träsäturi vagi fi färä amänunte precise. fiindcä ea ne aratä cä. pinä ce a dat peste niste pescari care 1-au dus la cetatea Ciceiului. in sfirsit. crescut de episcopul Tärii de Jos din ultimii ani de domnie ai marelui voievod. un egumen cärturar de la mänästirea Neamtu. care se gäsea episcop 63 . Maxim. Macarie povestefte alege. este infä. de origine sirbeascä.

intr-un vechi manuscris din Biblioteca Vaticanului.“ Dar aceastä urgie n-a durat mult.. „1-au pätruns cu multe rane". in loc sä fie infätisatä in lumina adeväratä. Ea a pläcut asa de mult egumenului Macarie. cäci era milos. fu restaurat in scaunul episcopal : „ Intorcind —■ spune el despre Stefan — puternica sa minä. Zugrävind.. pentru a le intretese in povestirea sa. de exemplu. §i täind sforile cortului asupra lui §tefan-vodä. si pe toti ii intärea in nädejdile lor de bine. care incepe povestirea evenimentelor de la creatiune si o duce pinä la moartea impäratului bizantin Nichifor Botniates. Träind intr-o epocä de eruditie si rafinament literar. in urma unor intrigi tesute pe lingä doamna Elena si pe lingä domn. mtimplatä la 1081. in cuvinte ca acestea: „Si dupä ce luä domnia. Macarie inchise ochii curind dupä reinscäunare. fratele lui Ilia?. in mänästirile noastre fi a stat la baza prelucrärii lui Moxa. ln alcätuirea cronicii sale. Ureche ne spune cä era un domn desträbälat si cä boierii si locuitorii. cälugärul bizantin a cäutat sä dea o operä care sä se impunä prin stilul ei cäutat. Lipsa de obiectivitate este astfel unul din defectele principale 1 ale operei lui Macarie. lasä impresia a ceva artificial'§i uneori chiar ridicol. intre altele. intr-o mare operä in versuri. prin bombasticitatea lor. Imaginea pe care Macarie ne-a läsat-o despre Stefan Rares este falsä... un cälugär care prelucrase motive din cronografele anterioare. Macarie si-a luat ca model un cronograf bizantin foarte popular in lumea slavä. imprumutä din ea pasaje §i epitete bombastice.“ Cu iluzia acestei icoane. imbogätindu-le cu apocrife biblice si cu legende populäre bizantine. si cu grele ispite m-am luptat. care. Despoiat am fost de scaun.. ?i iaräsi strälucirä zorile binefacerii si toti deopotrivä läudau pe voevod si toti cu osirdie iubeau pe domnul Stefan. Aceastä operä a cälugär ului bizantin a fost tradusä in Bulgaria si ni s-a pästrat. cu boierii si domnul ei. dupä cum s-a spus mai sus. care trimbita peste tot locul credinta lui in ziditor. pe cind se aflau la podul de la Jut ora. O copie a fost apoi adusä. primind de la Petru Rare§ sarcina de a scrie istoria tärii. un mort intre vii. §i se auzi de la o margine a pämintului la alta trimbita cea mare si in aur ferecatä. prin refugiatii slavi. este imbräcatä in anacronice zorzoane de stil bizantin. incit acesta. pe mine surghiunitul. .de Roman incä din anul 1530.De aceea si Macarie isi aratä recunostinta in cronica sa fatä de noul domn. s-au ridicat intr-un rind. luptele lui Petru Rares cu polonii. fu alungat din scaunul säu in 1549—1550. intelegindu-se intre ei. cäci dupä un an sau doi. Astfel viata Moldovei cu zbuciumul ei. el imprumutä din Manases podoabele stilistice cu care acesta descrie räzboiul troian. nimbatä de glorie. si :64 .. mä chiamä si cu mina domniei sale imi incredinteazä iaräsi cirja“. al lui Manases. Si iaräsi strälucirä razele dreptei credinte.tiv si iubitor de cälugäri ?i hränitor de säraci. impodobit cu imagini indräznete. copiat in anul 1345. Alt defect este forma stilisticä. „Oameni priceputi la viclesuguri — spune el in graiul lui inflorit — tesurä minciuni pline de clevetiri ?i le spuse doamnei Elenei si fiului ei Ilias si am cäzut cu stra?nicä cädere. de la intiii pa?i se arätä cä n-au inselat nädejdile celor ce 1-au ales. Manases fusese. in primele zile ale domniei lui §tefan Rare?. in care pare sä fi avut un rol sfetnicii Mitrofan si Nour.

Eftimie. deasupra unei clädiri“. la zidirea mänästirii Slatina.dina de la Husi. dar. Primind din partea lui Alexandru Läpufneanu porunca de a continua cronica lui Macarie.. el recurge la arsenalul stilistic al lui Manases: „O zavistie. intocmai ca o lebädä cu penele aurite. Ne infätiseazä cu amänunte interesante.titä decit toate. dupä cum se zvonise. a iesit din tarä. dupä modelul bizantin: „In anul ce se capätä dacä numeri de sapte ori eite o mie si de cinci ori cite cinci si eite cinci de cinci ori si a opta rotatie de la facerea lumii" (7058 = 1550). sulitä mai ascu. Descriind mai departe fuga lui Petru Rares dinaintea lui Soliman al II-lea prin muntii Moldovei.. Ilias. pe care-1 numefte „Iliaf Mahomet“. spre a scoate in relief nelegiuirea lui. incheie cu urmätoarea frazä enigmaticä: „Iar domnul Petru Voevod ifi hräneste cinstitele bätrinete cu bäi si bäuturi si mxncäri. despre haremul de turcoaice pe care le adusese din Constantinopol. Voind sä ne arate starea de multumire sufleteascä in care se afla Petru Rares in a doua domnie. despre chipul cum a amägit poporul.. „Pinä aici —incepe noua cronicä — s-au scris cu osteneala preasfintitului pärinte al nostru Macarie. A trecut mai tirziu in Ardeal. EFTIMIE. Cronica lui Macarie este continuatä de Eftimie. ajuns la 65 . episcopul de Roman. Dupä ce povestefte ultimii ani ai domniei lui Petru Rares. cum a jurat cu mma pe cruce inaintea poporului intreg cä se tine de legea crestineascä fi cä n-are gind sä se turceascä. ca si cum Petru Rares ar fi impäratul bizantin si Carpatii identici cu Balcanii." Domnul Alexandruvoievod este Alexandru Läpu$neanu. cätre Ardeal. unde a devenit episcop. a le scrie pe scurt. incit ii adusese cu sine in Moldova. tigru mmcätor de oameni. el ia din Manases frazele cu care acesta descrie vinätoarea impäratului bizantin Martian in muntii Balcani. pentru a-1 vesti cä se duce la Poartä ca sä stäruiascä pentru micforarea tributului." In sfirsit. incärcat de haraciu fi de bogätii — „de vase de aur si de argint. a sfärimat crucea.epitetele pe care cälugärul bizantin le dä lui Achile.. ca de pildä cind a fost rästurnat din scaunul episcopal. Eftimie incepe prin a repovesti vremurile pline de främintäri ale Moldovei de sub urmafii lui Petru Raref fi se oprefte brusc la al doilea an al domniei lui Alexandru Läpufneanu. el se oprefte indelung asupra urmafului acestuia. dar. cind segäseste pomenit intr-o evanghelie. ieromonahului Eftimie. celui din urmä dintre egumeni. Macarie scrie. cum fiul lui Petru Rares fi nepotul lui Stefan cel Mare. a fost egumen la mänästirea Nearn^u prin 1553. Macarie le potriveste pentru Rares.. ’ . se imprietenise acolo cu citiva tineri turci de care se legase afa de mult. in aceeasi noapte. fiindcä l-a scäpat de influenta nefastä a stilului manasian. Autorul cronicii. Iar cele ce s-au intimplat de aici inainte. sägeatä färä de fier. fiarä crudä. chemind sfatul boieresc in grä. „stricat la näravuri“. pe care nu le gäsim in alte izvoare. evlaviosul loan Alexandru Voevod mi-au poruncit mie. in loc de a zice: in anul 7058. trimis de tatäl säu la 1541 la Constantinopol. ■ .gärilor. de ura lui impotriva preotilor fi a cälu. Chiar atunci cind este vorba de propriile lui dureri. si cum apoi. pomeneste de discufiile religioase pe care Ilias le avea cu prietenul säu turc Hadäru.. Eftimie nu pare sä fi fost un cälugär afa de erudit ca Macarie fi aceasta a fost un noroc pentru el. rämase de la domnii cei bätrini ai Moldovei" — fi intoväräsit de boieri si de ostasi.• .

. i s-a impiedicat calul fi a cäzut in apä. pe care le repovestefte cu totul diferit de Eftimie. ca si predecesorii säi. cronica se incheie cu zidirea mänästirii Slatina. cu binecuvintarea mitropolitului Anastasie fi cu mijlocirea marelui logofät loan Golia. Este pesibil sä fi fost cälugär chiar in mänästirea intemeiatä de familia logofätului Golia. AZARiE. pe cind cälärea intre satele Corlätesti si Todirefti. de bunätatea. s-a turcit fi nu s-a mai intors in Moldova. Alexandru Läpufneanu n-are nimic din träsäturile fioroase cu care ne este cunoscutä personalitatea lui din alte :66 . In toatä lumea se läti vestea inaripatä despre evlavia. dimpotrivä. el incepe cronica de la domniile fiilor lui Petru Rares. Azarie si-a scris cronica intre anii 1574—1577. vechiul letopiset al Moldovei. cä scrie din porunca lui Petru Schiopul. pentru a-1 intoarce din gindul cel bun: anume. care imbrätiseazä istoria Moldovei de la 1550 pinä la urcarea in domnie a lui Petru §chiopul (1574). fi care a iertat pe cei alungati din tarä: „Deci veneau din toate pärtile fi din toate locurile oamenii. El nu pomenefte nimic in cronica sa de trädarea Goläestilor. Dupä uciderea „ticälosului" de Joldea. descric in colorile cele mai antipatice domnia lui Ioan-vodä cel Cumplit fi cautä sä fnfätiseze intr-o luminä simpaticä figura lui Ieremia Golia." De altä parte. Cronica lui Eftimie se pare cä i-a rämas necunoscutä. Despre el nu se ftic decit ceea ce el insufi spune in cronica sa. osirdia fi iubirea lui de Dumnezeu fi de sfin. fiindcä era vorba de cursa pe care „vräjmaful neamului omenesc". copiind. continued cronica lui Macarie. din dragestea pentru tarä. fi se uitau la chipul voevodului ca la chipul lui Hristos. cind crede necesar sä povesteascä un episod färä nici o insemnätate pentru noi. sä impiedice pe loan vodä cel Cumplit de la räzboiul cu turcii“.Constantinopol.. ca sä se indulceascä de vederea fetei lui. sub conducerea vornicului Nädäbaicu. Domnia lui Stefan Rares este infätisatä in colori antipatice. Sä incep dar fi eu fostul si nemernicul lui ucenic Azarie. el incepe firul anilor de la descälecat. ca mäcelul färä milä al unui miel. In contrast cu fii lui Petru Rares. Ultimul cronicar al Moldovei care scric in limba slavä este Azarie.tele biserid. Uciderea lui §tefan Rares de cätre boieri este infätifatä cu groazä. asa cum o cunoastem din Ureche. pentru a pune in libertate pe cei inchifi. el introduce partea sa personalä cu urmätoarele cuvinte: ■ „Pinä aci au mers alcätuirile ritoricefti ale pärintelui Macarie. Alexandru Läpusneanu este infätisat in colorile cele mai simpatice. deoarece. cu care cälugärul cronicar se obifnuise din lectura vietilor de sfinti. dupä care urmcazä partea sa proprie. la care adaugä apoi cronica lui Macarie pinä la 1551. cronica se incheie. cäci li se pärea a fi in vis. iar nu aievea. a intins-o „iubitorului de Dumnezeu domn". de mare importantä pentru el. el este Impäciuitorul care deschide temnitele. pentru instaurarea lui Pätrafcu. in alt spirit fi cu alte amänunte. diavolul. Cu povestirea ridicärii mänästirii Slatina fi a inzesträrii ei cu sate si mitoace. Inainte de a povesti vremea sa. care nu s-a sfiit. „boier mare. de blindetea fi de frumusetea lui. intrind in riul Moldovei. Dar si aici iese in relief sentimentalitatea naivä a cälugärului. Dupä ce pomenefte expeditia moldoveneascä trimisä in Muntenia.“ Este in aceste rinduri acea notä panegiricä.

. e pentru el „un adevärat izvor de adevär ce se varsä asupra inimilor noastre fi le adapä cu apa mintii. ianuarie in 23. cäci inainte de mine tu ai pierit fi ai murit“. singerat sub pumnalele boierilor: „Vai de tine. chiar Azarie. inconjurä Stefan Voevod cetatea Chiliei/ iar vincrea dimineata incepurä a surpa cetatea. in gura lui Palamed. Mänästirile fi cälugärii s-au adäpat din undele räcoroase ale binefacerilor lui. are pentru „alcätuirile retoricefti". in care se pun cele mai frumoase nädejdi: „Bärbat de neam bun.“. Opera lui Macarie. sint imprumutate din Manases.. despre care el vorbefte cu adinc respect. in urma insinuäri. ca bun ttcenic. condifii esentiale oricärei opere istorice. Ca fi acesta.. Azarie imprumutä din bogatul arsenal de amänunte dramatice si epitete stilistice ale lui Manases.. dar simpatia pentru Tomfa scade dinaintea lui Alexandru Läpufneanu. Din aceasta cauzä. Aceleasi cuvinte le pusese cronicarul bizantin." etc. pentru a le potrivi la situatiile si figurile istorice moldovenesti pe care le infätisa. pentru cä „tinea pe lingä sine sfetnici de altä lege. joia pe la miazänoapte. De aceea aparitia lui Tomfa.izvoade istorice. viata tuturor a inceput sä curgä lin fi toti petreceau: in linifte fi neturburati. cu toate cä o gustäm. Cronica se incheie cu rästurnarea fi pieirea lui Ioan-vodä cel Cumplit fi cu urcarea pe tron a lui Petru Schiopul." Azarie este. cind era sä fie ucis cu pietre. pe tine te pling si dupä tine •oftez. • i Cronicile acestea scrise dupä moartea lui §tefan cel Mare sint lipsite de precizie fi obiectivitate. „Dar nu mult dupä aceea. cu suflet luminat. nu ne säturäm de ea". a cäror fnvätäturä o impärtäsia fi dinsul“. pe care. Despot Eraclidul este urit.. milostiv din fire.. Azarie.. fäcind sä infloreascä primävara. trebuie utilizatä cu multä bägare de seamä. adicä— explicä el — bunästarea bisericilor“. dreptate. Citä dejsebire in aceastä privintä intre eie fi cronica scrisä la curtea lui §tefan cel Mare. Lucrurile ifi au explicatia lor.. ca si aceea a dascälului säu Macarie. El. Citä grijä de precizie avea aceasta din urmä: „ln anul 6973. „frumos la infätisare. viteaz. ucenicul lui Macarie. etc. se sträduiefte sä imite toatä arta retoricä a lui Macarie. darnic. faptele sint inecate in podoabe stilistice. „a stins täciunele ce räspindea fumul credintei cele rele fi a ascuns iarna intunecatä a necuratilor luterani.. cäpätmd iaräfi cinstea domniei de la Poartä." In cronicile lui Macarie. Eftimie. in istoriografie. „nemernicul ucenic al lui Macarie“ — cum se numefte insufi —. luterani uriti de Dumnezeu.. cind cade la Tutora. cu miini puternice fi piept virtos" este salutatä cu bucurie.. Nici o grijä •de cronologie: „In aceeafi vreme.. in clipe de cumpänä. a cärui faimä tre- 67 . care. evlavios. la episodul räzboiului troian. De exemplu. in cronicile cälugärilor nu sint pomenite nici mäcar numele erorilor care au cäzut pe cimpul de luptä pentru märirea Moldovei. cuvintele pe care Azarie le pune in gura lui §tefan Rares. pentru „cuvintele frumoase fi meftefugite" ale dascälului säu o adlncä admira^ie. cronica lui Azarie.lor viclene ale lui Odiseus. frumos.. $tefan cel Mare. In cronica lui Stefan cel Mare toti boierii care s-au invrednicit. de increderea domnitorului fi au dus la capät misiunea ce li s-a incredintat sint pomeniti cu cinste. dimpotrivä.

Ei nu au luat parte la eie. de stil. in loc sä citim in paginile lor toate främintärile timpului. Toate eveni. De aceea nu trebuie sä ne surprindä faptul cä. deprins a privi viata aceasta päminteascä. nu le-au väzut petrecindu-se sub ochii lor. träind intr-o atmosferä de misticism. de efect. sint in cliip firesc deformate. fiindcä vedeau in el cursa intinsä de dia. cälugäri retrasi departe de curtea domneascä. pentru a imprumuta din el podoabe retorice. in drumul spre mänästirea Slatina. Pentru ei cäderea lui Alexandru Läpusneanu de pe cal. intilnim mai mult preocuparea de formä. e un fapt de senzatie. in loc sä povesteascä simplu fi precis cele ce aflau. S-a väzut in capitolul precedent paginile pline de admiratie pe care i le-au consacrat cronicarii poloni. :68 . trecind prin prisma mentalitätii lor ascetice. Realitätile istorice. ca un scurt popas cätre viata cea vefnicä viitoare. nu putea vibra puternic pentru zbuciumul contemporanilor lor. nu le-au träit ca sä le poatä intelege. plinä de ispite si de desertäciuni. era o personalitate care intra in istorie. . al cäror ecou ajunge intre zidurile mänästirii stins. Cu totul altfel se infätifeazä cronicile scrise dupä moartea lui. Sufletul lor.vol — un eveniment mai important decit o luptä cu dusmanii pentru apärarea Moldovei. apar pentru ei pe acelafi plan. Orice mifcare a lui era astfel ö paginä de istorie fi el tinea ca istoria sä fie scrisä afa cum el a fäcut-o. Autorii acestora. recurgeau la cronograful lui Manases. nu aveau nici chemarea fi äiici posibilitatea de a scrie istoria in lumina ei adeväratä. cä.mentele.cuse peste hotarele inguste ale Moldovei. La curtea lui din Suceava se abäteau trimifii sahului persan fisolii venetieni. unde se plämädea istoria tärii.

absolventä a seminarului de istoria literaturii vechi. intr-o nouä comunicare. defi sint lipsite de valoare literarä. in care eroul este infätisat intr-o aureolä de miraculos fi misticism. crede cä opera este a unui sas. BIBLIOGRAFIE Cronica din München. IV (1934). S-a publicat si aparte in Biblioteca Revistei istorice romäne. Kronika czas&w Stefana Wielkiego Moldawskiego Nieznane najstarsze zridlo rumutiskiej historjografi (La chronique de l’epoque d’Etienne le Grand de Moldavie. p. totufi trebuie sä tinem seamä fi de ele. Görka a dat detalii mai precise si mai interesante. Dacä la cele de mai sus adäugäm fi faptul cä aceste cronici erau scrise intr-o limbä sträinä. un memoriu. probabil de la Baia. cu textul german al cronicii $i cu o traducere in limba romänä fäcutä de domnisoara I r m e r t r a u d B r i e b r e c h e r .tinesti. neaccesibilä päturilor largi ale poporului. Dar. la curte.serä din legendele hagiografice. 1939. p. Bayerische Staatsbibliothek. nr. in sedinja din 17 iunie 1929. In sfirsit. o scurtä dare de seamä datoritä d-lui I. Un alt studiu aprofundat asupra cronicii. un prototip ideal de virtuti cres. VI. 6» . afa cum se obifnui.tithil: O. nestiutori despre cele ce se petrec departe. ?i V—VI (1935— 1936). III. cu titlul: Ol. 1930. atunci este ufor de inteles pentru ce nu le putem considera ca un instrument al defteptärii constiintei nationale. 160 p. si edrfie separatä. Despre ea Görka a prezentat Academiei Poloneze. N. N i s t o r. sub . cälugärii cronicari. a se vedea ?i recenzia lui P. sint inclinati sä vadä in domnul. ca izvoare. P a n a i t e s c u in Revista istoricä romänä. Cronica epocei lui Stefan cel Mare (1457—1499). in Buletinul Comisiei istorice a Romaniei. in Revista istoricä romänä. 484 — 485. Despre aceastä comunicare. in sedinta din 8 noiembrie 1930. p. Cracovie. in Codrul Cosminului. 1929. de unde apoi a adäugat cele ce stia el personal. p. in Cercetäri literare. 156 — 160. fäcutä de data aceasta Academiei Romäne. textul cronicii a fost publicat. Studiul a fost tradus in limba romänä de Dr. I (1931). dar aceastä comunicare nu a apärut pinä acum. E m i l B i e d r z y c k i ? i a fost publicat. 1930. I. Kronika czasöw Stefana Wielkiego Moldawskiego (1457—1499) z trzema podobiznami w tek&cie. in anul 1931. Cernäuti. I o r g a . cu o introducere interesantä. care ajunge la concluziuni diferite: Ion C o n s t . P. tom. defi sint scrise intr-o limbä sträinä. fiindcä ele ne-au pästrat istoria Moldovei de la 1504—1574 fi pentru cä — dupä cum vom vedea mai tirziu — au intrat. O l g i e r d G ö r k a . 1931. in alcätuirea cronicii lui Grigore Ureche. Krakovia. 187— 195. care mergea pinä la 1475. Buletinul Institutalui de istorie si limbä. care a fost publicat in Extrait du Bulletin de l'Acaddmie Polonaise des Sciences et des Lettres. 29 — 31. p. Görka. care a utilizat un izvor intern de mänästire in limba slavonä sau romänä. in edifia Academiei Polone din Cracovia (A rchiwuntkomisji historycznej). Cronica lui Stefan cel Mare. soit la source la plus ancienne. 219—293. scrisä in 1502 si descoperitä de d-1 Olgierd Görka. p. 119 p. IX. Cronica germanä a domniei lui $tefan cel Mare. III. 6 (iunie). G ö r k a . Bucuresti. De aceea cronicile lor au un caracter panegiric. mais jusqu’ici inconnue de VHistoriographie roumaine). + II planfe-facsimile. p.Hräniti mai mult cu apocrife biblice si cu legende hagiografice. 1937. 215 — 279. 1—85. se pästreazä in manuscrisul Codex Latinarum 952 din Biblioteca de stat din München. C h i t i m i a. a cärui viatä o scriu din poruncä. seria II.

N. : l o a n B o g d a n . cronicile pästrate in ms. Mem. I. si 2. p. al XVIII-lea a analelor putnene. Vechile anale slavonesti ale Moldovei. care cuprinde: 1.veneascä (sirbeascä amestecatä cu anale moldovenesti) de la mänästirea Neamtu. 62 — 68. 139 — 204. 81—102. 4.. a fost semnalatä de filologul polon I. Textele publicate de I. 5— 15. fondul bibliotecii Zaluski (azi trecut la Universitatea din Varsovia). 648 si urm. O cronicä universalä insotitä de analele sirbesti de la 1355 pinä la 1490 cu jtiri privitoare la tärile noastre (p. descoperitä de I. Cartojan. 62 — 66. Cronice inedite atingätoare de istoria romänilor. in studiul säu Pamiitniki Ianczara (Amintirile ienicerului). tom XXXI. c) Cronica lui Azarie (p. 84—98. publicat de N. insofite de studii detaliate si de note: a) Cronica si analele putnene — Povestire in scurt despre domnii moldovenesti (p. Codicele de la Tulcea — numit astfei fiindcä se afla in biblioteca clubului bulgar de la Tulcea. Publica^ia cuprinde in original si traducere romäneascä urmätoarele texte. 121—145). Studii. descoperit si copiat de Al. p. Ches:70 .a fost publicatä in Cronice inedite atingätoare de istoria rominilor. sect. dupä un ms. Cronica moldo-polonä de N. Pärerea lui Bogdan cä analele Moldovei au fost scrise in vechile mänästiri de la Bistrita (originalul versiunii pästratä in codicele de la Tulcea) yi de la Putna (originalul versiunii pästratä in codicele de la Petersburg) a fost pusä la indoialä pentru intiiaji datä de d-1 I. 173— 183. in Analele Academiei Romäne.teca Academiei Romäne. 280—283). cu urmätoarele pärti: a) Analele putnene — Povestire in scurt despre domnii Moldovei (p. p. de Isaia din mänästirea Slatina. Petersburg. Maiorescu din Giurgiu pe anul 1919—1920. Cronica moldo-polonä a fost publicatä pentru intiia datä de istoricul polon W o j c i c k i — dupä o copie fäcutä in secolul al XVII-lea de istoricul polon Adam Naruszewicz. a arätat cä letopisetul a fost scris la curtea lui Stefan cel Mare. 2. II (in edijia a II-a textul privitor la analele slave a fost prescurtat). 23 — 41. Sntr-o notitä publicatä in Anuarul liceului I. 5 1 — 67. nr. p. 1891. p. Brzeski. pästrat in Biblioteca Academiei teologice din Kiev. Istoria literaturii romänesti in secolul al XVIII-lea (1688—1821). din Muzeul Czartoryski (Cracovia) — in 1844. B o g d a n — care credea cä o „publicä intiia? datä“ — in Vechile cronici moldovenesti pinä la Urechea. c) Cronica lui Eftimie (p. VI.1895. 212—222. in Convorbiri literare. p. Bogdan sint insotite de studii aprofundate. 202—214). 38-40. 198 — 212. aflatä in colectia lui Iosif Rusiecki din Trojanka. Cronica anonimä (p. Letopisetul de la Bistrita. O.. Letopisetul lui Azarie. 152— 168. P. L o s . Codicele miscellaneu de la Kiew■ Este un manuscris de 504 file in 8°. Ea a fost apoi reprodusä de B.Cronicile slavonefti. textul polon la p. 90— 103. 107—119). . 168—181. 69— 76. La acestea se adaugä cronica moldo-polonä (p. b) Cronica lui Macarie (p. B o g d a n in Biblioteca Imperialä din Petersburg. ed. Bucuresti. in veacul al XVI-lea. Contributii interesante la studiile lui Bogdan au adus: $ t e f a n O r ä j a n u . 1909. 69 — 89. 513 ?i arm. 223 — 233). 268 — 279). 13 al Bibliotecii Tmperiale din St. 103— 137. Lapedatu (p. vol. 42—61. La aceste texte se mai adaugä o versiune romäneascä din sec. Grupul de cronici slavonesti ale Moldovei au lost publicate de profesorul de slavisticä de la Universitatea din Bucuresti. azi e trecut in Biblio. 119— 137. Vechile cronici moldovenesti pinä la Ureche. Var^ovia. Bucuresti.. O cronicä sirbo-moldo. ist. seria Il-a. Letopisetul lui Azarie (p. p. si anume: 1. 76 — 84. 146—152. in urmätoarele trei lucräri importante: l o a n B o g d a n . III. 243 — 267). b) Cronica lui Macarie (p. 235 — 239). 2. 3. 66—98). 193— 198. Cronica Tärii Moldovei si a Munteniei de Miron Costin. din Biblioteca Academiei Romäne. O a treia copie de la inceputul secolului al XVII-lea. M i n e a . 649. in 8°. 187— 202). $i de I. scris pe hirtie lucie. O a doua versiune din secolul al XVI-lea. Cracovia. care. H a s d e u in Archiva istoricä. 223—233. XXXI. loan Bogdan. p. 181— 187). 1867. l o a n B o g d a n . in Biblioteka starozytna pisarzy polskich. nr. XVII. cuprinde urmätoarele patru texte insotite de studii aprofundate: 1. 1912. I o r g a . 173— 183 si traducerea romäneascä la p.

p 44.tiunea a fost reluatä si documentatä pe larg de I. ne indicä totusi cä si in Tara Romäneascä istoriografia trebuie sä fi inceput de timpuriu. in Südost-deutsche Forschungen. in tipografia colegiului Sf. In 1894 invätatul rus Lavrov. 1938. unde se studiazä si raporturile dintre versiunile slavonesti intre ele si dintre toate laolaltä si Ureche de altä parte) si de I.123. V. descoperind insä in 71 . a alcätuit un polieleu in limba slavä. Iasi. Despre letopisetele slavonesti si raporturile lor cu Ureche a se vedea si G i or g e P a s c u. Revista istoricä romänä. I. p. „ctitor mare a toatä. nu ni s-a pästrat nimic si pinä acum nu s-a descoperit si nici nu avem din alte izvoare stiintä de vreo cronicä slavoneascä pentru Tara Romäneascä. M i n e a. Acest pretios monument este legat de numele domnului care a ridicat minunata mänästire de la Curtea de Arge§ si mitropolia din Tirgoviste si care a fost protectorul cälugärului sirb Macarie. 1939. V 1 ä d e s c u. Al. mai sus. Cind s-a inceput insä. in ce imprejuräri §i in ce limbä nu putem sti precis. utilizat de Gligorie Ureache in legäturä cu toate letopisetele moldovenesti in slavoneste. deoarece. Bucuresti. fi multä vreme mai tirziu. istoriografia munteanä nu ne-a fost pästratä decit in compilatii tirzii din veacul al XVII-lea. al crestinätätii din fntreg Räsäritul ortodox. P. 217 — 223. p. oprimat sub apäsarea päginä. Cronica lui Stefan cel Mare scrisä de dieci la Curte. de§i confuze si lacunare. p. G r e c u. Originea cronicelor romänesti. Izvoarele istoriei romänilor: letopisetul de la Bistrifa si letopisetul de la Putna. Letopisetul cel moldovenesc. 1926. Dacoromania X.. se credea cä aceste invätäturi au fost scrise de evlaviosul domn al Munteniei in limba tärii. patronind imprimarea primelor cärti de slujbä bisericeascä pe pämint romänesc. P a n a i t e s c u . I. a c e l a s i . §i fuseserä publicate pentru intiiasi datä cu un an mai inainte. INVÄTÄTURILE LUI NEAGOE BASARAB CÄTRE FIUL SÄU TEODOSIE Nu cunoastem imprejurärile in care si-au luat nastere cronicile muntene. prin darurile trimise. deoarece. Invataturile lu€ Neagoe au fost utilizate si de N.lui Neagoe cätre fiul säu Teodosie. Bälcescu in studiul säu despre Puterea armata si arta militarä la romäni. 192 si urm. era tot atit de infloritoare in Muntenia ca si in Moldova. ini^iatä de Nicodim si ucenicii säi. Sava. cum il numeste Gavril. protul Muntelui Athos. 113 . Pentru Pomelnicul de la Bistrita. Bianu. La epoca aparitiei. Am amintit mai sus de unul din marii logofeti ai lui Mircea cel Mare. Bucuresti. ln afarä de Viata patriarhului Nifon si de o cronicä scrisä in limba romänä in vremea lui Mihai Viteazul si pästratä intr-o traducere latinä. 1941. retras mai tirziu din valurile lumii in linistea mänästirilor. 1927. 90-91. §tirile pe care le gäsim insä in aceste compilatii tree dincolo de epoca lui Mihai Viteazul si a lui Neagoe Basarab. apärut in 1844 in revista Propäsirea de la Iasi. Cultura in limba slavä. Letopisetele moldovenesti scrise slavoneste. Pentru cronica moldo-polonä: P. in Omagiu lui /. Ele se referä la primii voievozi si. Die Anfänge der rumänischen Geschichtsschreibung. P r o c o p o v i c i . dincolo de epoca lui Neagoe Basarab. Un adevärat voievod al culturii romänesti si un mare sprijinitor. p. p. 1931. 1925 (Extras din Cercetäri istorice. care. Ia?i. din partea colegilor $i fostilor säi elevi. Cel mai de seamä monument al eugetärii si simtirii romänesti in limba slavä il formeazä insä Inväläturüe. v. Sfetagora". I.

dupä care urmeazä alte capitole biblice: Avesalom si lupta lui impotriva lui David fi. capitol care atrage dupä sine citeva pagini din romanul lui Var. Pornind de la aceastä temä. despre Solomon. despre care ne vom ocupa mai tirziu fi pe care 1-a tradus Nicolae Costin dupä un original ce venea. fi a fiilor säi Petru.cä Inväläturile au fost redactate in limba slavonä. tocmai din Spania. chipurile pentru exemplificare. sfaturi de cum sä facä judecätile si sä :72 . Partea a doua. Opera este impärtitä in unsprezece pärti. a inchis discutia. to|i istoricii noftri literari sint astäzi de acord. chiar dacä s-ar ridica impäratii lumii cu toatä puterea lor sä-i vinä in ajutor. CUPRINSUL. reguli de bunä-purtare la masä. Dupä aceste capitole in legäturä cu suferintele lui Neagoe. Neagoe sfätuiefte in citeva pagini pe fiul säu sä päzeascä intotdeauna cu sfintenie poruncile lui Dumnezeu. •. despre David. despre leze. Constantin si Elena fi aflarea sfintei cruci. cum sä-fi aseze boierii fi slujitorii in locurile de cinste la curtea sa. precum si pildele despre farpe. Dupä aceasta.Biblioteca Nationalä din Sofia o redactiune slavoneascä a Invätäturilor. imitate fi in literaturile slave fi cunoscute fi in Apus. deoarece.toare cu cele cunoscute in literaturile bizantine sub numele de Oglinzile domnitorilor. cä dacä le calcä. fiindcä mai inainte se spusese cä domnul trebuie sä fie credincios lui Dumnezeu cum a fost sfintul Constantin. Dumnezeu il va ajuta. asemänä.iaam si Ioasaf fi din Fisiolog: pilda pentru nimicnicia vietii acesteia pämin. altul din invätäturi fi sfaturi cu caracter politic. ln «tructura ei se intret es insä douä elemente distincte: unul alcätuit din material mai mult de ordin religiös. incepe cu douä capitole care se leagä prin cuprinsul lor de materia primei pärti: unul privitor la cinstirea icoanelor. despre Ahia prorocul fi Ierovoam. a celor trei prieteni. despre Ahav impäratul. in sfirfit. aceastä primä parte se incheie cu citeva parabole din Varlaam §i Ioasaf: a celor douä cosciuge. o operä pareneticä. Dupä aceasta urmeazä. despre lue impäratul care a sägetat pe Ioaram feciorul lui Ahav fi pe impäräteasa Isavela. feciorul lui Solomon.teascä pentru domnie pe vlästarul domnesc. norme privitoare la primirea solilor sträini. consacratä mai mult sfaturilor privitoare la guvernämint.chia impäratul. in urma acestei descoperiri. Este ca un tratat menit sä indrumeze cätre viata creftineascä fi mai ales sä pregä. urmeazä. un capitol de o rarä frumusete liricä: cartea lui Neagoe Basarab cind fi-a transferat moaftele mamei sale. se in.tefti. Neaga. ln prima parte. nimic nu-i folosefte. porumbel fi strutocamil. despre Senaherib impäratul Asiriei. despre Saul. chestiuni de tactica militarä pe cimpurile de luptä. loan fi Anghelina in ctitoria de la Argef. un bogat material biblic imprumutat din Cartea regilor. färä o legäturä strinsä cu precedentele. pe cind dacä le päzefte. O astfei de operä este fi Ceasornicul domnilor. prin intermediär latin. dezvoltatä frumos din punct de vedere al moralei creftine. oriciti vräjmafi s-ar stirni impotriva lui. a privighitoarei. altul privitor la dragostea fi frica de Dumnezeu.tercaleazä brusc Viata sf. urmeazä o serie de sfaturi practice privitoare la opera de guvernare: „cum si in ce chip sä cinsteascä boierii fi slugile“ ce-1 vor servi „cu dreptate".

de inläturarea pizmei fi a g in du lui de räzbunare fi. dar sä-fi pästreze firea fi cuviinta domneas.. dupä cum mänincä rugina pe fieri •afa mänincä fi pe om slava cea omeneascä si cum infäfoarä volbura sau curpe.impartä dreptätile. Chiar dacä nu-i va aduce 73 cuvinte pläcute. Simburele acestor invätäturi este ideea monarhiei absolute de drept divin. sä nu räspundä nimic. sä se impodobeascä bine jiltul si divanul. Deoarece partea aceasta pareneticä este miezul intregii lucräri. in sfirfit. pinä ce vor sosi la scaunul. domnul sa asculte cu luare-aminte. Un capitol din cele mai interesante. dupä un capitol referitor la „pecetluirea cärtii aceftia“. Inaintea lor sä. Omul sä nu-fi alipeascä cugetul de lucrurile amägitoare fi deferte ale acestei lumi trecätoare. iar nu sä cunoascä mintea slugilor pe mintea ta".rilor lumii acesteia deslipeste gindul fi cugetul de la Dumnezeu". si cätre boierii säi cei mari fi cei mici fi cätre alte slugi ale sale cätre toate“. este cel privitor la primirea solilor.dacä ar fi autentic. fi sä cunoascä mintea ta pe mintile slugilor tale. Dacä se intimplä ca vreun boier sä grefeascä. atunci—sfätuiefte el cu multä intelepciune fi discretie —■ „in minä-ti este sä faci cum iti este voia. iar nu sä biruiascä vinul pe minte. sä ia parte cu sufletul la veselia tuturor. adica cu „cuvintul de iertare“ pe care domnul in ceasul mortii il indreaptä cätre „coconii säi fi cätre cocoane. ca sä fii tuturor cu dreptate“. ci sä cumpäneascä bine fi sä ispiteascä vrednicia fiecäruia. cum am fost si eu> atunci cum cugetau ei sä-si verse singele si sä-si puie capetele lor pentru mine. voievodul recomandä pe boieri in paza fiului säu: „Sä fii gard grädinii mele fi sa o päzefti cum am päzit-o fi eu. . „ca sä poatä birui mintea pe vin. fiindcä. iar cel care cearcä slava ifi pierde sufletul. sä sape gunoiul de la rädäcinä“.cä: sä bea cu mäsurä. Ajunfi aci. fiindcä — zice Neagoe — „nu te-au ales. ne oprim putin asupra ei. ci. fätul meu. subordonatä insä crezului crestin. intocmai ca grädinarul priceput. opera se incheie cu rugäciunea. sä nu se ia dupä sfatul uneltirilor viclene fi sä nu se pripeascä cu pedeapsa. se trimeatä boieri cu mincare si bäutürä din destul. sä aleagä oameni vrednici dintre curtenii lui si sä-i trimeatä sä aducä solul. sa nu se ia dupä cei interesati. ln domnia lui sä fie cumpätat. Domnul fi curtea sä se imbrace in haine de galä. cä dacä o vei päzi fi-i vei fi gard ca zidul de piaträ." Cind va fi sä-fi punä boierii in dregätoriile publice. Cu o adeväratä grijä pärinteascä. „sä incerce mai intii sä curete crengile cele uscate. atunci sä nu tinä seamä de rudenii: „Domnul nu trebuie sä aibä rudenii. ci numai slugi drepte". „fiindcä. asa. afa ifi vor värsa singele fi-fi vor pune capetele pentru tine". §i cind trimisul va da solia.nul vita fi-i pierde roada ei. Inainte de a impärti functiunile. ne-ar introduce in intimitatea ceremonialului de la curtea lui Neagoe. ca sä nu piardä nimic din vorbele lui. ci Dumnezeu. sä fie orinduiti la gazdä bunä. fi numai „dacä nu se va intoarce sä dea roadä". Solii veniti de la domnii crestini sä fie primiti cu cinste. Cind se afeazä lä masä cu boierii. nici te-au uns ei. pierd trufia si mindretele roada impäratului si a domnului". povete de milostivire si de indurare. iar in jurul voievodului sä se stringä sfetnicii cei bätrini si boierii cei tineri. Dupä ce solul s-a odihnit douä-trei zile. cäci „iubirea lucru. domnesc. intocmai ca pe pomul cel sterp. deoarece „cuvintul este ca vintul: .

care sä nu se dezlipeascä. multe insä sint stingaci introduse in versiunea romäneascä publicatä fi nu se leagä armonic nici cu capitolele precedente fi nici cu cele urmätoare. atunci sä se retragä cu boierii in. Conceptia organicä a operei este turburatä prin multimea •elementelor sträine. sä se roage la sfintele biserici in numele poporului intreg. fi. vitejia fi vrednicia doveditä. In ce priveste chestiunea paternita^ii lui Neagoe. in „toiul taberei". sä-fi imbrace platofa fi sä porneascä voios la luptä. atunci sä-fi däruiascä ostafii dupä. stau fa£ä in fatä douä päreri: teza d-lui Iorga cä tnväfäturile sint opera lui Neagoe. din omiliile lui loan Hrisostomul. pentru slävirea eroilor fi pentru apärarea pämintului strämosesc. ci sä cheme pe Domnul in ajutor. care s-a suprapus peste redactia prima. Dacä unele din aceste elemente imprumutate de aiurea sint bine tesute in urzeala invätäturilor. dupä ce va alege pe cel mai bun. Sä nu se teamä de ostile cele multe ale dufmanilor. de moralä creftinä. complicä si rezolvarea problemei privitoare la autenticitatea operei.dacä iese din gurä. pentru ca astfel toatä suflarea tärii sä se ridice. ca un singur gind. unde are boieri credinciofi fi sä aftepte acolo sor^i mai norocofi. Domnul sä nu stea unde va fi temeiul oftirii. Dacä va iefi biruitor din räzboi. iar pentru cei care au rämas pe cimpurile de luptä. Bucätile din care este alcätuit mozaicul nu sint dar nici de aceeasi dimensiune si nici nu se imbinä toate intre ele astfel incit sä formeze un intreg unitar. sä se roage si Mintuitorului fi Maicii sale ca sä-i lumineze mintea. niciodatä de lingä el. reträgindu-se in iatac. atunci sä nu pribegeascä peste hotare. Numai dupä ce va impärtäfi sfetnicilor gindul säu sä dea räspuns solului. cä mai bunä este moartea cu cinste decit viata cu amar fi cu ocarä. pilde din Fisiolog fi din romanul Varlaam si Ioasaf. atunci sä-fi adune boierii. Sä nu fie insä prea depärtate. sä-fi cheme din nou boierii in divan. cäci — zice el — „eu am fost pribeag fi de aceea vä spui ce trai fi hranä cu nevoi este pribegia. Miezul invätäturilor il formeazä. Dupä ce sfatul se va risipi.“ Urmeazä apoi sfaturi privitoare la tactica de luptä. fiindcä intr-acolo isi vor indrepta oftile sträine tunurile. ci sä stea intre a doua fi a treia oaste. „tabära cea mare". nici chiar atunci cind steagurile lui sint biruitoare. PATERNITATEA. sä asculte sfatul fiecäruia fi sä cintäreascä bine spusele tuturora. sä nu se risipeascä fi sä producä panicä. am mai putea spune. Materialul acesta strain. la rindul ei. locuri de tainä ale tärii. pentru cä dacä straja va fi biruitä. inconjurat de 60 de voinici devotati. nici intr-un chip nu-1 mai poti opri. apoi sä vinä a doua armatä fi numai dupä aceea sä urmeze grosul. Dacä vräjmafii vor näpädi in tarä. sfaturile acestea politice. mäcar de te-ai cäi ziua fi noaptca". teza regretatului •coleg D. Dupä ce solul pleacä. domnul. Dacä s-ar mtimpla din nenorocire sä fie biruit. dar aceste precepte sint inecate in multimea elementelor eterogene: capitole intregi din Biblie (Cartea regilor). Russo cä sint opera unui cälugär admirator al lui Neagoe de la ince:74 . Pentru aceea sä nu faci afa. pär|i din Umilinfa (Katdvu^iq) lui Simion Monahul. Oastea sä fie impärtitä in trei corpuri: inainte sträjile. adesea räu asezate la locurile unde se gäsesc. Nu hireti ca pasärea aceea ce se cheamä cuc. ci fiti ca foimul fi vä päziti cuibul vostru. cum am spus. ci sä se poatä retrage fi amesteca in armata a doua. care-fi dä ouäle de le clocesc alte pasäri si-i scot puii. sä cumpäneascä sfaturile fi. iar cu aceasta.

publicatä in Convorbiri lüerare si reprodusä apoi in Studii si critice." In al doilea rind. iinpä. fiul meu.. D. ln capitolul in care se vorbeste de transportarea moa^telor mamei sale in ctitoria de la Arges —■ unde insä nu se gäseste mormintul ei —. un suflu räzboinic care oglindeste intreaga epocä de lupte cu turcii de la inceputul veacului al XVI-lea. presupunindu-se pe patul mortii. ln accente pline de duiosie. se stie cä Neagoe a avut trei fii: Petre. cum sä meargä la räzboi— lucruri care nu puteau porni din mintea prea putin stiutoare de chestiuni de protocol a unui cälugär. pasajul in care Neagoe plinge moartea fiului säu Petru este inspirat dintr-o omilie atribuita lui loan Hrisostomul. dar uitatä figurä de domn. 75 dar uitä tocmai pe Despina.putul secolului al XVII-lea. omilie din care ia pagini intregi pe care le traduce fi le intercaleazä in altä parte a operei sale. Russo. iubitul meu Peire. Russo pleacä de la constatarea cä in miezul operei —■ in partea care cuprinde plingerile lui Neagoe pentru pierderea mamei sale si a fiilor lui. date privitoare la ceremonialul curtii: cum sä se primeascä solii. amintirea lui Neagoe se stersese din mintea cärturarilor nostri si ar fi de mirare cum un om de schit sau de mänästire sä desfunde din trecut aceastä frumoasä. domni. „In acest moment. Este.jit fi s-au scuturat si ochii mei au rämas arsi si pirliti de jalea mfloririi tale. ce atitudine sä aibä fatä de turci. Iar acum. in cuvintul in care Neagoe in ceasul mortii ifi ia iertare de la cei pe care-i lasä in viatä. sotia lui Neagoe. loan si Teodosie. deci cu 23 de ani in urma lui. de care pururea se umbriau se räcoriau ochii mei.. Este o inadvertent ce nu putea veni de la Neagoe.rati. fii fi fiice. De altä parte. D-l Iorga pleacä in considerable sale de la acele parti lirice in care Neagoe. fiul meu Petru. cum sä se poarte cu boierii. patriarhi. Neagoe pomeneste cu adincä durere moartea prematurä a fiilor säi Petru si loan. Si totusi. Chemati pe iubitii mei coconi".1 Inadvertent ele fi contrazicerile sint numeroase in textul publicat in 1843. citeva pagini mai departe. Petru si loan —• sint o serie de inadvertente si de contraziceri care nu se pot explica admitind cä Neagoe este autorul Invätäiurilor. Iar acum stilparea mea s-a uscat si florile ei s-au veste. slugi. cu toate amänuntele vietii sale si cu atitea träsäturi care nu puteau fi surprinse decit de un contemporan. preoti. De pildä. o mingiiere: pentru pustnici.. judecätori. pe Teodosie. cälugäri. cind el nu mai avea decit un singur fiu.. boieri. isi ia rämas bun de la cei din jurul säu. spune: „Chemati pe iubitii mei coconi. säraci. intr-un articol publicat in Studii bizantino-romäne si mai tirziu intr-o polemicä cu profesorul bulgar Stojan Romansky. te väz zäcind sub pämint. atit de duios fi de solemn — . in clipa in care Neagoe. Se ftie cä Despina. iatä cä-ti trimit surguciul si diademele pentru cä tu-mi erai stilparea <= ramura) mea cea infloritä. eu credeam si cugetam sä fii domn si sä veselesti bätrinetele mele oarecind cu tineretele tale si sä fii biruitor pämintului. mai ales in sfaturile privitoare la tactica militarä. a räposat in 1554. d-l Iorga spune cä sfaturile cu caracter politic cuprind norme de domnie caracteristice veacului al XVI-lea romänesc. in secolul al XVII-lea. Paternitatea lui Neagoe a fost pentru intiiasi datä contestatä de regretatul D. nutrit cu lecturi ascetice. fi totufi. Apoi. plinge durerile care-i singereazä sufletul pentru moartea prematura a fiului säu Petru: „0. el gäsefte pentru toti un cuvint bun. cum sä seazä la masä. O.

dupä cum imi sint fi mie fi pe care Domnul Dumnezeu i-a luat in cämara sa cea cereascä„In cämara sa cea cereascä" este o figurä stilisticä. Va sä zicä. fi care. ce rost ar mai fi avut Invätäturile cätre el? :76 . care „a redactat sub auspiciile lui“. fi pe dragele mele fiice: Stana. intr-o operä de sfaturi politice cätre o odraslä princiarä pregätitä pentru a se urca pe tron. ci sä urascä lumea aceasta cu totul fi toate ale ei. : : Sau: '■ „Sä cade sä n-aibä grije de nici un lucru. argumentele impotriva paternitätii lui Neagoe nu s-au epuizat.'' Iatä acum altele care trädeazä mai curind preocupärile fi näzuintele unui cälugär decit ale unui domn povätuindu-fi fiul pentru viitoarea cirmuire a statului: „Cind fezi in chilia ta de aceste trei lucruri te ingrijeste: de rugä. Iatä de pildä unui nou. Introducere sinteticä. numai pentru nenoro. admite fi dinsul cä Neagoe a avut un colaborator cleric. un rämas bun.. Dar aceasta este inexact din punct de vedere istorie» fiindcä Teodosie a murit mai tirziu la Constantinopol.cita Despina nu. Russo — acest sot are pentru toti o povatä. ca incai sä se sature ei de dorul oaselor tale. 56). recomandäri ascetice fi sfaturi cätre cälugäri? Nu pot pleca de la Neagoe asemenea contradictii. intr-un curs tinut in 1929 (Istoria literaturii romänesti.zia cä si Teodosie era mort. Petru fi loan. D-nul Iorga. Desigur cä in stadiul in care avem azi textul. de rucodenie“ (lucru manual). de invä$äturä. obifnuitä in Invätäturile lui Neagoe. o mingiiere. care se intemeiazä tocmai pe ideea pre£uirii bunurilor omenesti fi pe principiul ereditätii tronului? §i ce rost au. Argumentele sint puternice. Luxandra fi Angheltna..zice D. fi apoi dacä Teodosie ar fi fost mort. Dar dacä-ti este voia sä aibi avutii si mofii fi vii pentru cäci nu te-ai insurat sä-ti fi luat muiere?". un domn povätuind pe viitorul säu urmaf sä urascä bunurile pämintefti! Si eine nu vede cä ideea ascetismului fi a renuntärii la cäsätorie este in contradictie flagrantä cu principiul monarhic. pe care il putem scoate dintr-o altä contrazicere izbitoare din pasajul in care Neagoe plinge moartea copiilor säi: „ci am trimes in locul meu pe iubitii mei fii: Teodosie. p. dar cä „sunt färä indoialä fi pärti dictate de dinsul". duce la conclu. privitä in intreg contextul. pentru cä ei iti sint fii fi tie.

Am subliniat inadins fi aceasta inadvertent pentru ca sä se vadä cä itextele de care ne folosim — fi pasajul l am luat din editia de la 1843 — nu pot sta la baza unor studii care sä adinceascä probleme afa de spinoase ca aceea A paternitätii. astäzi in Biblioteca din Blaj. copiat dupä nr. Ea pare sä fi fost fäcutä de Matei din Pogoniana. 161— 162. se gäsesc in manuscrisul 3488 notite marginale ca acestea: „De la acest .tatä de invätatul rus Lavrov in 1904. Prin urmare. fi anume: intr-o versiune slavoneascä fragmentarä. Care sint acestea? VERSIUNILE si RAPORTURILE DINTRE ELE. in care s-a respectat intocmai indicatiile scrise pe margine privitoare la omisiuni. Pentru a dezbate aceasta problemä trebuie sä ne intemeiem pe toate versiunile cunoscute fi nu numai pe cele romänefti. dupä gustul fi näzuintele copiftilor fi ale posesorilor. care a träit la curtea lui Radu Serban fi a fost multä vreme egumen al mänästirii Dealul . Russo. dupä un manuscris. li stricä unitatea. acele lungi bucäji «din Vechiul Testament. fi lipsesc in sfirfit unele inadvertente. ceea ce este fi mai interesant. rämasä din nenorocire neterminatä. Invataturile lui Neagoe ni . publicatä in 1843 in caractere chirilice :si reprodusä de d-1 Iorga in caractere latine. Stidii istorice greco-romäne. 3488 din Biblioteca Academiei Romäne sint numeroase omisiuni. Constantin. care. pästratä in Biblioteca Nationalä din Sofia si edi. semnalatä de Invätatul grec Spyridon Lampros fi copiatä de regretatul D. Si mai mari sint divergentele dintre versiunea greacä fi versiunile romänefti. Iorga fi intre manuscrisul nr.semn pinä la sfirfitul capätului sä nu se scrie fi in locul celor ce rämin nescrise sä se scrie cele din hirtioarä". precum a arätat D. crezut din 1654. pästrate in Biblioteca Academiei Romäne. Intre aceste diferite versiuni sint divergente care ridicä probleme din cele :mai interesante. mitropolit al Mirelor. prefaceri sau adäugiri in text. precum a arätat Russo. intr-o versiune romäneascä. Ca sä dau citeva exemple: intre versiunea publicatä in 1843 fi reprodusä mai tirziu de d-1 N. ci fi pe cele slave fi grecesti. alcätuitä de patriarhul bulgar Eftimie si introdusä in versiunile romänesti färä sä fie pusä in armonie cu subiectul. :si.1 §i mai interesantä pare versiunea slavonä. In arborele genea. lipsefte de asemenea Viata sf. neavind nici o legäturä cu textul Invätäturilor. in sfirfit. traducerea greceascä reprezintä o ramurä importantä. fiindcä ne indicä originea acestor divergente fi ne aratä in acelafi timp cum copiftii nostri vechi. preschimbäri de text fi •adaose care se intind adesea pe pagini intregi. 2714. la care se adaugä fapte manuscrise mai nouä. nr.logic al textelor. Russo. chiar dupä ce a fost tradus in limba romänä. pästratä in biblioteca mänästirii Dionisiat din Muntele Athos. 1 D.s-au pästrat in versiuni scrise in trei limbi diferite. textul Invätäturilor a fost necontenit interpolat si prelucrat. prelucrau textul pe care-1 •copiau. Ba. §i avem. sau: „De la acest semn sä nu se scrie pinä la sfirfitul tratatului". un manuscris in Biblioteca Academiei Romäne. p. T7 . de multe ori in mod conftient. 3488. Din versiunea greacä lipsesc. I. R u s s o . in vederea unei edi^ii critice. intr-o versiune greceascä din secolul al XVII-lea.

O editie popularä fragmentarä: D. p. Petersburg. . 120— 132.din Bucuresti. I. Bucuresti. 2. Invätäturile lui Neagoe Basarab. Asupra manuscriptului lui Neagoe Vodä din 1654 in Analele Academiei Romäne. 207 — 228. intrucit avea sigiliul domnului imprimat pe fiecare foaie. p. 111— 116. prin interpoläri succesive. sub titlul Invätäturile bunului si credinciosului domn al Tärii Romänesti. Bucuresti. cotate cu numerele: 3488: (din prima jumätate a veacului al XVIII-lea). seria II. p. p. § t e f a n M a n c i u l e a . publicat in Manoriile Academiei de Stiinte. acum in urmä. Numai o editie criticä* care va inlesni desprinderea redactiunii originäre din ^esätura numeroaselor interpoläri. El fusese semnalat de L u p e a n u . Neagoe Basarab Voevod cätre fiul säu Teodosie. Blaj. 48) se gäseste azi in Biblioteca centralä din Blaj. f. V.. 4 (Funda^ia culturalä „Principele Carol") reproduce numai patru capitole din partea I-a. S i r k u in articolul säu despre originalul Invätäturilor lui Neagoe. Blajul si biblioteca lui. 115) si a fost identificat. Bucuresti. Välenii de Munte. Blaj.scrisul considerat pierdut din 1654 (vezi V. 1. in Archiva istoricä (1865). U r e c h i a. Cantacuzino Voevod". cu o ortografie latinä si cu o prefafä de N. 1900. Extras din volumul Omagiu profesorului loan Lupas. 183 v. • BIBLIOGRAFIE . C iu r e z u. textul Invafäturilor afa cum il avem astäzi m cöpii relativ recente. 53 (nr. de d. oct —dec. . . 1879— 1880. 1289 si urm. trecut azi in Biblioteca Academiei Romäne §i inregistrat la fond Gaster nr. Manuscrisul a fäcut parte din biblioteca domnului $tefan Cantacuzino (1714— 1716) cäci pe fiecare filä poartä pecetea cu inscriptia „loan Stefan. 1938. cum sä fie mie milos. 1843. nr. care s-a pierdut apoi. se gäseste insä intr-O' notitä de pe o. t. Cf. Manu.tivi si odihnitori. Ambele au fost descrise de P. aflat atunci in Biblioteca Centralä. filä greceascä scrisä de altä minä si legatä la un loc cu textul Invätäturilor. 9. Textul acesta a fost republicat intr-o nouä editie. 1943. p. LXXII (1939).In fata acestui material asa de haotic este greu sä hotärim care a fost simburele primitiv din care a crescut. Manuscrise romänesti inedite in Biblioteca Academiei Romäne. 1865. 3572 (din 1781.. P. si Buletinul Instructiunü publice. p. I o r g a . de Daniil Popovici de la Räsinari) si 2714 (copiat in 18 16). care dupä Hasdeu ar fi fäcut parte din biblioteca lui Stefan Cantacuzino. Dupä ms. p. 1910. A. 1851— 1865. domnul Tärii Romänesti in chip de povätuire cätre fiul säu Teodosiü. Biblioteca centralä din Blaj. d e d . de cätre Gheorghe :78 . 1932. II. 8. 194 1. 111). 0 versiune a unei invätäturi a lui Neagoe Basarab. a publicat B. atribuitä de Hasdeu manuscrisului. V a s i l e G r e c u in Convorbiri literare. Textul a fost publicat intfiasi data in anul 1843 dupä un manuscris din 1654.. H a s d e u un capitol: Tractat despre purtarea ce trebuie sä tinä un domn in timpul ospetelor scris romäneste de Neagoe Basarabä. si continuare p. dat la luminä de loan Eclesiarhul Curtii. ms. Este vorba de prelucrarea unei omilii — in greaca popularä din Invätäturile lui Neagoe. alte douä manuscrise se aflä in biblioteca lui Gaster: unui copiat la „leatul 1726 mai 14 de Radu logofe^el de divan“. decembrie 16. ms. 1939. V a s i l e G r e c u . Biblioteca Albina.räzboaie). 76 — 80 (capitolul privitor la.. trecut astäzi in Biblioteca Academiei Romäne §i inregistrat la fond Gaster sub nr. Sectiunea limbii si literaturii ruse. Bucuresti. din 1654. Data de 1654. nr. altul la „1817 iuli 29“ (f. Cum säsazä la masä. p. va putea pune la punct problemele controversate pe care le ridica acest monument literar romänesc in limbä slavä. copiat de Popa Savva Popovici de la Räsinari). 3580 (1809. tomul V.

Studii. ed. veche romänä. Bucuresti. B. Istoria. p. 79—83. p. p. P.. p. Un stidiu critic asupra versiunii slavone pregätejte d.lului cätre „jupan Hanäs Begner" din Brasov. schimbäri de proprietäti. A. XVII.fia fi in aceastä limbä s-au scris si Invataturile lui Neagoe Basarab cätre fiu. Cernäuti. Elenizmul in Romänia. in Revista istoricä romänä. Introducere in studiul literaturii vechi. p.. XXVI (1940). Leipzig. p. A se vedea aspecte noi ale chestiunii si la $ t e f a n G l i x e l l i . si ed. 163— 172. Iorga. p. L a v r o v in IlaMHTHHKH flpeBHefl nucfaMeHHOCTH H HCKycCTBa CLII. 1910. 1— 16 (räspuns lui Romansky). 1933. in Studii istorice greco-romdne. p. Studii admitind paternitatea lui Neagoe: N. 1904. si Istoria literaturii romänesti. 149— 157). a Il-a. Emil Turdeanu. III. N. Ion Eclesiarhul. 1912. Versiunea greceascä din mänästirea Dionisiat a Muntelui Athos (nr. p. 1843. i n G . 13—14. 1905. Regulele de purtare la masä. St. R u s s o . 1922. Istoria literaturii romänesti.. Mahnreden des walächischen Wojwoden Neagoe Basarab an seinen Sohn Theodosios. 1940. 79 — 82. N. . Bucuresti. Bucuresti. 140 — 150. I. p. 113—194. 1930. 3755) a fost descrisä» de S p y r. Istoria literaturii religioase. p. 78. A. Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos. Introducere sinteticä. L a m b r o s. 41 si urm. Sibiu. 1904. P. cu ftiri privitoare la Ritorul $i poate si profesorul mitropoliei grecesti din Enos (oras pe tärmul Märii Egee. 1912. zur Erlangung der Doktorwürde. säu Teodosie. Bucuresti. a cel a si. Prelucrarea s-a pästrat intr-o copie fäcutä in 1666 de Nicolae Anagnostul. St. mai ales: invoielile dintre pärti. XIII (1908). Iohann Ambrosius. Cea mai veche dovadä de scriere romäneascä din cite a ajuns pinä la noi dateazä din 1521. 50 si urm. p. p. I. 38—44. 439—445. Versiunea slavä a fost publicatä de prof. Viata in curgerea ei fäcea insä simtitä nevoia de a consemna in scris in limba maternä — fiindcä lipsea adesea diacul de slavoneste — raporturil« juridice. P a s c u . 22 si urm. Cuvente den bätrini. p.. 1925. Buc. cu Invätäturile lui Neagoe Basarab. H a s d e u. I o r g a . R o m a n s k y . Ritorul a träit pe la mijlocul sau jumätatea a doua a secolului al XVI-lea. p. P r o c o p o v i c i . Inaug. editia Fundatiei Regale Carol II. in Studii bizantine-romäne. p.ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI In secolul al XVI-lea. la rev&rsarea riului Marita). 52 — 58 j. vinzäri. Critica textelor si tehnica editiilor. deci interesantä pentru datarea originalului lui Neagoe. literaturii romäne. Jahresbericht des Instituts für rumänische Sprache. Petersburg. 1907. cärturarii noftri si-au manifestat simtirea si cugetarea in formele limbi: slavone. Bucuresti. II. 1922. Studii si critice. Cambridge.. 30. p. cind limba slavonä era pentru poporul nostru ceea ce fusese limba latinä pentru popoarele din Occident la inceputurile evulu: mediu. Gh. Bucuresti. Pärerea lui Russo este impärt&sitä si de G. — Diss. Contestä paternitatea lui Neagoe: D. S e x t i l P u s c a r i u . cumpäräri. Este prelucrarea lui. W e i g a n d . Este o scrisoare a lui Neacfu din Cimpulungul Musce. 204— 226: Scrisoarea lui Neagoe cätre oasele mamei sale Neaga si fiii säi Petru si loan fi fiica sa Anghelina. nemteleasä de masele adinci ale poporului. B o g d a n . Se publicä textul grecesc ?i traducerea (comp. Nu se poate fixa precis data cind s-a inceput a se scrie in limba nationalä.. editia a II-a. Cultura. Barth. In aceasta limbä s-a inceput la curtea lui §tefan cel Mare istoriogra. Revista istoricä. Buc. Ia?i. p. Bucuresti. Istoria literaturii romäne din sec. 1929. Dar aceastä limbä era o limbä sträinä. 327 — 376. I o r g a .

Alfabetul chirilic era dar adaptat la nevoile limbii romäne cind incepe la noi traducerea Sfintelor Scripturi. miezui limbii romäne se infätifeazä curat fi limpede: „Ipac sä ftii cumu se-au prinsü nefte mesteri den Tarigrad cum vorn trece acele coräbii la locul cela strimtu] ce ftii fi domnia-ta. din nenorocire. defi s-au intrebuintat toate cheile cunoscute in scrierea slavä. cäci de la el avem cele dintii acte romanefti de cancelarie in Muntenia. nu s-a ajuns la descifrarea lor. fäcute tirziu. iarä elü sä treaeä. 1 Este probabil cä copiftii care ne-au transmis textul au alterat pozitia literelor sau forma lor. in Psaltirea Voroneteanä fi in Psaltirea Hurmuzachi se gäsesc citeva rinduri in criptografie — adicä scriere ascunsä — dar pinä acum. dupä cum n-au ajuns nici alte scrisori. unde] i va fi voia prer 'feara Rumäneascä. limba romänä pätrunde fi in cancelariile domnefti. Dar acestea n-au ajuns pinä la noi.miseärile fi pregätirile turcilor de a ataca Ardealul fi Brafovul. Se vorbefte astfei de un salvconduct dat in 1484 de sultanul Baiazid unor negustori poloni. „idiomate valachico scriptus". pe la jumätatea secolului al XVI-lea. fi de jurämintul omagial al lui Stefan cel Mare cätre regele Cazimir al Poloniei la Colomea. sau incheierea: h exook te keceaht (fi Dumnezeu sä te veseleascä). Dar. rindul 5—8 de sus.\\EHHTo<w8 h mhctomS H AOPOBiHOMS VtcSndH YdHhUJ KErHEjj WT EpaillOE MHOra 3AP<1KK WT H’fcKUjS: Inteleptului fi de neam fi cinstitului fi de Dumnezeu däruitului jupin Hanef Begner din Brafov multä sänätate de la Neacfu din Dlägopole < numele slavonesc al Cimpulungului». Dar din a doua jumätate a secolului al XVI-lea. chiar si din Maramuref. necum data sau localitatea unde au fost traduse sau copiate textele. Aceste cöpii fragmentare nu cuprind nici o notitä clarä care sä ne indice pe traducätor sau mäcar pe copist. scrisorile romänesti apar din toate tinuturile: din Muntenia. In timpul domniei de izbinzi räsunätoare fi de infäptuiri repezi ale lui Mihai Viteazul. Ipac sä ftii domniia ta cä are fricä mare fi Bäsärabä de acel lotru de Mahamet beg. mai virtos de domniele voastre fi aceste cuvinte sä {ii domniia-ta la tine. afa incit numai norocul mai poate duce la descifrare. Cele dintii licäriri ale literaturii in limba romäneascä se ivesc in tinuturile muntoase ale Maramurefului. ca o rämäfitä de limbä slavä. colo. Formulele initiale fi finale ale scrisorii sint in limba slavonä: mSapomS h rME. Dar desfäcindu-se de aceste coji ale formei slavone. originalele primelor traduceri ale textelor sfinte s-au pierdut fi nu avem decit cöpii. ultimele trei lit ere de pe foaia 242 recto. cuir amü auzit de boiari ce säntü megiiafi fi de genere-miu Negre: cumu i-au dal impäratul slobozie lu Mahamet beg. §i tot astfei in legätura sintacticä a frazei s-a mai pästrat ici. din Moldova. sä nu ftie umini multi. conjunctia ipac (iaräfi) sau prepozitia za (despre): „ipac dau ftire domniei-tale za lucrul turcilor cum amü auzit eu". Sint textele Sfintelor Scripturi. Ipac spun domniei-tale de lucrul lu Mahamet beg. pre io [<ubi. ar ascunde o datä. Se pare cä in Psaltirea Scheianä. pästrat cu aceastä notä: „haec inscriptio ex valachico in latinum versa est“. Totufi. In Moldova. dar asupra interpretärii ei pärerile wt A^'^ronoAEi' :80 ." E sigur cä fi inainte de 1520 s-a scris romänefte. din care porniserä fi descälicätorii Moldovei. in Psallirea Scheianä. ele incep cu Petru §chiopu.

81 J. care.M = 6690 de la crea^iunea lumii). Praga era in veacul al XlV-lea un important centru de cultura in Europa centralä. §esan sustin cä traducerile s-ar fi fäout in secolul al XV-lea (I. 1929. p. nota. Richard. cä textele au lost traduse in secolul äl XV-lea in Maramuref fi cä ele stau in l'ega. prin stäruintele lui Despot-vodä (1561—1563). XIII. Psaltirea Scheianä fi Voroneteanä). 471. iar O. care venise din Paris cu idei noi. 0 serie de predicated de seamä. G a s t e r in Arhivio glottologico italiano. Macurek au propus anul 1482 (SU. iar pe de alta.sebire impotriva clerului catolic. Regretatul Sbiera.turä cu marea mifcare religioasä pornitä din Cehoslovacia: husitismul. Bucuresti. Bärbu. 197. AI. M. pentru care vroia sä aducä eruditi capabili sä traducä in limba romänä. cu regele Angliei. Intr-un ultim articol. s-a cäutat sä se scoatä luminile necesare din studiul limbii. pe de o parte. mai ales dupä cäsätoria surorii regelui boem.tui text a fost tradus tocmai in veacul al XIII-lea. zugräveau deeäderea bisericii si cereau inlaturarea fastului fi reintoarcerea la simplitatea primilor crestini prin reforma interioarä a sufletelor. 3—4. in cap cu Matei de Janov.licismului. 1889. a crezut cä originalul aces. regretatul N. Cei mai multi istoriei fi filologi ai noftri admit pinä acum insä pärerea <ilui Iorga. 1585 (31jr = 7093). 64—65. care a publicat in 1885 Codicele Voronetean. I. argumentatä din punct de vedere filologic de d. . si absenta celor germane. pusese la cale o academie la Cotnari si o imprimerie.sint impart ite: Ion Bianu fi F. p. Densusianu si d. ideile filozofice si religioase 1 I. III. nu ne indrituiesc a primi aceastä ipotezä. la sudul Dunärii. M a c u r e k in Revue Historique. Dräganu. prezenta numeroaselor elemente maghiare. 1515 (3Kr = = 6023). nr. I. In aceastä främintare de idei se räspindesc in Praga. In aceastä vreme. fi punea inceputurile literaturii noastre in legäturä cu mifcarea bogomilicä. Gaster. Bälan sint de p&rere cä textele sint traduse sub influenta cato.lescu si dr. 2 in lipsa unor notice clare care sä ne destäinuie data fi ceva din imprejurärile in care au fost traduse aceste monumente de limbä fi literaturä romäneascä. precursori ai lui Hus. I. crede cä prototipul ambelor texte s-ar fi tradus in Moldova. prin sasii din Moldova s-ar fi fäcut traducerea Apostolului si a Psaltirii. A. Regretatul I. dupä vechile tipärituri ale lui Goresi. se scobora uneori pinä la crimc. Sextil Puscariu. Bianu si acum in urmä d. I. Universitatea ii era imbibatä de idei revolutionäre indreptate cu deo. Bianu: sub impulsul necesitätilor nationale pentru instructia teologicä a viitorilor preoti). cä textele au fost traduse la inceputul secolului al XVI-lea sub influenta luteranä. Gaster credea cä textele rotacizante sint cöpii fäcute intr-o regiune dialectalä. Rosetti sustin. Despot. care era prietenul lui Melanchthon si care intentiona sä introducä luteranismul in Moldova. sub impulsul domnului moldovean. Venceslas al IV-lea. organizat ca un fei de castä privilegiatä !n mijlocul societätii boeine.lului si ai Psaltirii ar fi fost sasi. pe de altä parte in tipäriturile coresiene. S e x t i l P u s c a r i u in Dacoromania. plecind de la ideea cä traducätorii Aposto. nu färä temei. p. Candrea. care se räsfring pe de o parte in versiunile rotacizante (Codicele Voronetean. Dar timpul prea scurt pentru ca textele sä ajungä din Moldova lui Despot-vodä pinä in Brasovul lui Coresi. unele neviabile chiar atunci. B i a n u in titlul edijlei: Psaltirea Scheianä (1482).

in urma conflictului ivit la Universitatea din Praga intre profesorii germani fi cei cehi. sprijinit de toti colegii säi de universitate fi :82 . pe care episcopul din Praga poruncise sä le ardä in anul 1410. crezul ideilor celor noi. incit toate clasele societätii. In acest rästimp. intrucit au creat limba literarä cehä pe temelia graiului vorbit in Praga. loan Hus. numitä Bethleem. in frunte cu regina Sofia. care gäsesc un puternic räsunet in sufletul lui loan Hus. In calitatea aceasta. Paralel cu activitatea de predicator.ale lui Wiclef. el incepe sä räspindeascä ideile cele noi fi prin scris. el ia apärarea scrierilor lui Wiclef. Hus este ales rector. fi tot in aceastä calitate. El devine afa de popular. a inceput sä propäväduiascä in catedrala din Praga. imbogätind literatura nationalä cu o serie de opere care ocupä un loc de frunte. inzestrat cu un puternic talent de predicator si insufletit de un nobil idealism. se grämädesc la catedralä ca sä-i asculte cuvintul. in deplinä concordantä cu viata lui intimä.

il cheamä la consiliul din Constanta. in sfirsit. de rivalitäti interne. dupä ce fusese mai inainte demis din demnitatea sacerdotalä. cruciata impotriva cehilor. unde in prezenta lui fu proclamatä. regele Ungariei. mi^carea reformatä a intrat pe calea revolutiei. Revolta cehilor se accentueazä mai ales cind. Dar aceastä mäsurä de represalii a produs o adincä indirjire in Boemia. intärit cu un salvconduct din partea regelui Sigismund. pentru nationalizarea serviciului divin. Prin aceasta.. Consiliul incearcä sä inäbuse si aceastä revoltä.mai ales de studenti. in urma instigatiilor vräjmasilor säi din Boemia. ineit regele dä poruncä sä fie cu desävirsire opritä orice incercare de criticä a bulei. Incepe apoi o pe. si. convins cä adevärul si dreptatea sint de: partea sa. el se ridicä impotriva bulei indulgentelor pe care © lansase papa loan al XXII-lea. plecind din Buda. a fost ars pe rüg. Poporul se inarmeazä. se duce la Breslau. Hus. pätrund cu armele biruitori in Ungaria si Germania. Trei tineri care au incercat sä fringä porunca regelui au fost executati. invinuind consiliul cä a judecat cu pärtinire §i au declarat cä intreaga natiune cehä este solidarä cu Hus. In zorii zilei de 6 iulie 1415. contra cultului sfintilor. Hus. care si-a pierdut ochii pe cimpul de luptä. dupä moartea regelui Venceslas. dar si cu victorii strälucite. pe Ieronim din Praga. unde cade greu bolnav. Interventia lui Hus provoacä atita fierbere in Praga. Cehii. este aruncat in inchisoare. insitigat de partidul taboritilor — numit astfel fiindcä isi avea cuibul intr-un oras din Boemia meridionalä. In rästimp. de Procop cel Mare si altii. urmind dupä ritul catolic. condusi de 2izka. Consiliul ii cerea o retrac. Astfel se incepe in Boemia lupta contra averilor adunate de clerul catolic. pleacä in octombrie 1414. pe care natiunea cehä il fäcea räspunzätor de omorirea lui Hus. Tabor — se räzvräteste.si arzind pe rüg si pe amicul devotat al lui Hus. Conflictul dintre Hus si consiliu nu putea fi aplanat. Sigismund. dar abia ajuns. refuzau sä dea impärtäsania in cele douä forme: cu azimä si vin. Sigismund. Nobilimea si clericii cehi care veniserä cu el la consiliu s-au revoltat. cerea sä se discute si sä se dovedeascä punct cu punct acuzatiile ce i se aduceau. Hus. poporul izgoneijte din biserici preotii.tarii protestului . bägind pretutindeni . cu infringeri. in urma intervenfiei lui Sigismund. prin care i se garanta siguranta la ducere §i la intoarcere. Poporul. regele Ungariei. contra pompei si imbräcämintei somptuoase a preotilor si. din ordinul papei Martin al IV-lea. Intreaga natiune cehä a rupt atunci legäturile cu papalitatea si n-a vrut sä recunoascä altä autoritate in domeniul vietii religioase decit Universitatea din Praga. de lupte neintrerupte.tare categoricä a ideilor sale. se urcä pe tronul Boemiei fratele lui Venceslas. Papa excomunicä pe Hus si. nimiceste armata lui Sigismund la portile Pragäi» curind dupä ce acesta fusese incöronat ca rege al Boemiei. sub comanda lui 2izka. chemind la judecatä pe semna. care.rioadä lungä de zbuciumäri. Aceasta a indirjit si mai mult poporul si Sigismund este socotit ca un vräjma^ „mare ^i crud al regatului Boemiei si al limbii cehe“.

ceea ce ducea la surparea puterii temporare a episcopilor. la inläturarea fastuiui la confiscarea bunurilor mänästiresti.ff1- spaima. care au putut aduce cu ei in patrie ideile lui Hus. husitii tree in Moldova. s-a räspindit din Cehoslovacia in tärile invecinate $i. sub amindouä formele: cu azimä si cu vin. dupä moartea regelui Venceslas. loan Capistrano invitä pe nobilii ardeleni sä pustiascä bisericile vlahilor schismatici. Husitismul se pare cä se räspindise simtitor si in Ardeal. care colinda satele Moldovei propoväduind ideile de reforma ale lui Hus. ale sirbilor si ale husitilor eretici.lui. in nordul Ardealului. totusi documentele externe vorbesc de nn cälugär franciscan Constantin. i se oferise coroana Boemiei. O stire contemporanä ne aratä cä in Saros si Zips. in aceste imprejuräri. in multe biserici catolice. intre altele. cäruia. cäci avem o interesantä scrisoare a lui Wladislav Iagello cätre Alexandru cel Bun. unde domnea regele Wladislav Iagello. Lep^a se plinge. venite din Moldova. venind dinspre Zips in Bihor. pe picior de egalitate. cä „i-au infectat turma caprele riioase din Moldova". care tintea in primul rind la oficierea cuminecäturi: sub ambele forme. propoväduise in Buda ideile noi de reformare a bisericii. sä fie tratati la fei. prin caie se hotäri ca cele douä partide. husitismul a trecut in Polonia. au inceput lupta pentru stirpirea propagandei husite si au stäruit pe lingä rege sä renunte la coroana Boemiei. intr-o scrisoare a sa. ideile husite. Astfel. cum aratä in mod neindoios stricäciunea Boemiei.“ Din Moldova. cäci la 6 ianuarie 1456. s-au incrucisat cu cele aduse prin studentii unguri din Boemia si. utraquistii — cum se numeau adeptii reformei. pe vremea cind Hus incepuse lupta contra coruptiei clerului si pentru purificarea moralä a sufletului prin reintoarcerea la simplitatea vietii din primele secole ale crestinismu. acum in stare de plins. este probabil ca eie sä fi cuprins si o parte din romänime. De aceea episcopii. Din Ungai'ia. prin curajul lor neinfrint $i printr-o tacticä de luptä proprie— cu carele. Se pare cä husitismul se intinsese destul de simtitor in Moldova. fiindcä sustineau cuminecätura sub ambele forme: cu azims §i cu vin — si catolicii. in primul rind. Desi izvoarele interne nu rie dau nici o stire in aceastä privintä. inainte chiar dt martiriul lui Hus. la inläturarea pompei din bisericä si ma: ales la oficierea serviciului divin in limba poporului. cuminecätura se fäcea. Din Boemia. de unde a putut pätrunde apoi in Maramuref. Aci. in Ungaria. se gäseau inscrisi la Universitatea din Praga o seamä de studenti unguri si sa§i. care erau recrutati din mijlocul nobilimii polone si deci sprijiniti de ea. Aceste främintäri si lupte. odinioarä glorioasä. 84 . husitismul a trecut in Ardeal. Reforma husitä tindea insä.dureazä pinä in 1485. cind se potoli si se semnä tratatul de pace de la Kutnat Hora. dupä cerintele reformei husite. Ieronim din Praga. cu azimä si vin. Reforma lui Hus. propagandistii husiti au trecut in Ardealul vecin. intimul säu prieten. prin care regele polon indeamnä pe domnul moldovean sä stirpeascä erezia din tara sa. fiindcä episcopul Gh. „Nu vrem altceva — scrie el — decit sä prevenim primejdia si pustiirea care ne amenintä dacä nu vom intrebuinta in grabä leac impotriva boalei molipsitoare. De altä parte. Persecutati in Polonia.

85 . societatea studentilor romäni din Viena. Cu toatä urgia dezläntuitä de inchizitorul Iacob de Marcia. cum era firesc. ln acele vremuri de cumpanä.rile Maramurefului. Psaltirea Scheianä. o indirjitä rezistentä in clerul catolic. Focarele reformei husite nu erau poate incä stinse in Ardeal. totufi multi adep^i ai noii reforme rämin neclin. caracterizate prin particularitatea rotacismului — de aci fi numirea de texte rotacizante — sint urmätoarele: CODICELE VORONETEAN a fost descoperit de räposatul profesor de la liceul „Matei Basarab“ din Bucurefti. dar cöpii fäcute cu mult mai tirziu. sustinutä de regretatul Ovid Densusianu fi de d-1 AI. potrivit cu ideea fundamental a reformei. in päduri.niacä. Rosetti.titi in credintä lor. de unde apoi au fost aduse in nordul Ardealului. In aceste noi imprejuräri. care se vedea atacat in ceea ce fäcea puterea si märirea sa: averile mänästiresti.mate de aristocratie si de clerul inalt. s-ar fi fäcut primele incercäri de traducere a cärtilor sfinte in limba romänä. opri. Textele prime ale acestor traduceri s-au pierdut. In aceste vremuri de adeväratä renaftere religioasä. ideile de reformä ale miseärii pornite de Hus au gäsit. sä asculte cuvintul mintuirii divine. Tinuturi intregi din Ungaria sint astfel cistigate la reformä. incit se zvonea cä ereticii se pregätesc sä ridice armele contra clerului inalt. strämutä cu citeva decenii mai tirziu aparitia primelor texte romänefti. ni s-au pästrat insä cöpii fäcute mult mai tirziu. fi textele principale ale Sfintei Scripturi: Evanghelia fi Psaltirea. clerul catolic se adreseazä papei Eugeniu al IV-lea. au gäsit un puternic räsunet in masele populäre. „Junimea“. La aceastä data. cu toatä rezistentä clerului inalt. Teoria influentei luterane. in Ardeal. Aceste texte. incit a fost celebrat in versuri de preotii unguri. cind din Germania. care contine fragmente din Evanghelie.\ In Ungaria. Ascunzindu-se cu grija de delatori. care tindeau sä refaeä viata moralä a societätii pe temelii evanghelice. El a pornit lupta impotriva ereti. prin safii care se duceau dupä märfuri la tirgul din Leipzig fi mai ales prin studentii care urmaserä cursurile Universitätii din Wittenberg. la mänästirea Vor on et. sprijinit cu cäldurä de mtregul cler catolic. pe care le vom vedea mai de aproape intr-un capitol urmä. in mori parasite. pentru ca acolo. s-au pästrat in textele rotacizante. nu cunoftea nici o limitä: ii judeca sumar fi ii ardea pe rug.tor (p. fi indirjirea era afa de mare. In indirjirea cu care urmärea fi descoperea pe reformat. ideile husite. un cälugär franciscan dintr-o provincie bos. Acesta era un om de o vastä cultura. Dar. undeva in cuprinsu. care trimite in ajutorul lui pe inchizitorul Iacob de Marcia. la lumina fäcliilor. 95—100). in Maramures. un preot sau cälugär va fi tradus — cred partizanii teoriei husite — in limba romänä. pe la jumätatea veacului al XVI-lea. Psaltirea Voroneteanä fi Psaltirea Hurmuzachi. ei continuä sä se a dune noaptea in locuri täinuite. ' TEXTELE ROTACIZANTE . in anul 1871. Grigore Cretu.i Originalele acestor prime traduceri s-au pierdut in främintärile vremurilor.cilor cu o extraordinarä energie fi cu un curaj atit de neinfrint. pe la jumätatea veacu-. au fost aduse peste munti ideile marelui reformator Luther. lui al XVI-lea. cunoscute sub numele de Codicele Voronetean.

ff1- al cärei secretar era pe atunci Mihai Eminescu. pusese 86 .

Sturdza Scheianu a daruit-o in 1884. Din acest codice s-au pierdut inceputul fi sfirfitul.lilor opera acestora de a converti popoarele la creftinism — de la capitolul 18. Ea a fost copiatä. Manuscrisul e fragmentar. in colectia de publicatii a „Comisiunii istorice a Romäniei". al doilea 20—196. ln mänästirea Voronet. 693. Manuscrisul a fost däruit apoi Academiei Romäne. In aceasta •editie insä d-1 Candrea a incercat sä inläture fonetismul copiftilor fi sä reconsti. precum fi citeva pagini din mijloc.lului Iacob (cap. Aci se pästreazä in sectia manuscriptelor. ca si primele 18 capitole din Faptele apostolilor. In forma in care-1 avem azi. tra. printre alte texte vechi. G. versetul al 14—lea. a fost apoi cumpäratä de Dimitrie Sturdza fi däruitä Academiei Romäne. unde se aflau mormintele vechi ale domnilor Moldovei. I. de trei copifti diferiti (primul a copiat paginile 1—20.tarea sfintei Fecioare etc. Asachi.) fi se incheie cu simbolul atanasian. in 1885. Psaltirea Scheianä a fost publicatä pentru intiia data in 1889. mama lui Samuil. care ne-a läsat © importantä colectie de documente privitoare la chestia täräneascä. precum fi 3 epistole: una a aposto. impreunä cu intreaga lui biblioteca. tn comparatie cu celelalte Psaltiri din secolul al XVI-lea fi al XVII-lea. fi publicatä intr-o editie criticä de cätre d-11. de räposatul profesor de la Universitatea din Cernäuti I. cälätorind pe la mänästirile bucovinene. Textul. rugäciunea Anei. cin. de 530 de pagini. al treilea 197— 530). Ea a fost studiatä pe larg. in facsimile fi in transcriere latinä pe pagina aläturatä. Bianu. dar acest procedeu al scolii franceze <3inainte de räzboi lasä in chip firesc joc liber arbitrarului. a descoperit in podul mänästirii Voronet. Marian in 1882. 449. unde se pästreazä sub cota nr.duse din slavonefte. A. precum si citeva foi din mijloc (cam 194 pagini) s-au pierdut. unde se pästreazä fi azi. Restul epistolelor. 1—5) fi douä ale apostolului Petru (a doua necompletä).tuie forma arhaicä a prototipului pierdut. dupä locul unde a fost gäsit. Sbiera. la 1916. in caractere cursive pe marginea paginii transcrisä in caractere latine. Dupä mum el e donatorului a fost numitä de Bianu Psaltirea Scheianä. textul cuprinde partea de la sfirfitul Evangheliei: Faptele aposto. Ea ocupä . de regretatul prof. Codicele Voronetean. sub cota nr. Academiei Romäne. insotit de glosar fi studiu. FI. cäci s-au pierdut primele 58 de foi.la cale comemorarea a 400 de ani de la sfintirea mänästirii Putna. PSALTIREA SCHEIANÄ. PSALTIREA VORONEJEANÄ a fost gäsitä de Sim. fusese intr-o vreme proprietatea lui G. cu versiunea respectivä din Noul Testament al lui Simion §tefan si din Bibilia lui Serban Cantacuzino. Textul cuprinde Psalmii lui David si cintärile adäugate de obicei in urma Psalmilor (cintarea lui Moise. care. fi codicele care s-a numit apoi. un manuscript in 8° mic. dupä cum se poate vedea din grafia fi fonetismul textului. a fost publicat in chirilicä fi in transcriere latinä. Candrea. La serbare luase parte si profesorul Cretu. un mare bibliofil. pinä la sfirsit. cu indicarea variantelor din Psaltirea lui Coresi (1577). de unde a trecut apoi in biblioteca de la Scheia a lui Sturdza Scheianu.

Hirtia textelor care au ca filigranä o coroanä pe un trunchi cu rädäcini. hirtia. dupä toate probabilitätile. apare ca filigranä a hirtiei din fabricile venetiene la inceputul secolului al XVI-lea. fiindcä ea reprezintä o traducere deosebitä. si. dupä concluziile d-lui Candrea. care sä ne adueä oarecare luminä in aceastä privintä. incä din 1491. In lipsa unor notite clare care sä ne lämureascä acest lucru. dar aceste criptograme pinä acum n-au putut fi descifrate. Marca orasului a fost imprimatä ca filigranä si in hirtia fabricatä acolo. de Hans Benkner si Johan Fuchs. dupä care urmeazä apoi traducerea romäneascä. Si aceastä Psaltire infä. cu versiunea slavä si textul romänesc. ea „nu este copia unui manuscris anterior. Ancora. Scrisä cu ingrijire. ci insusi autograful tradueätorului din slavoneste". arheologie si filo. in al doilea rind. Notite clare. ridicä prin aceasta o problemä interesantä de istorie literarä: in ce imprejuräri s-a fäcut aceastä nouä traducere? Datarea. din fabrica de hirtie a orasului Schweidnitz din Silezia. in primele trei pätrimi ale secolului al XVI-lea si ea provenea. Dupä cum spuneam mai sus. in anul 1913: Slavischrumänisches Psalter-Bruchstück. care se gäse^te ca marcä de fabricä in unele coale de hirtie pe care a fost copiat Codicele Voronetean. de C. fiindcä.in familia Psaltirilor rotacizante un loc important. Stemele 8? . fi textul slavonesc. Si cum ea este tradusä in aceeafi epoeä si in aceeasi regiune maramureseanä ca si celelalte douä. ca text. o coroana pusä pe un trunchi cu rädäcini. marele patriot si istorie bucovinean Eudoxiu Hurmuzachi. initiatorul cunos. in 1546.cutei colectii de documente a Academiei Romäne. sau o stemä cu coroanä §i cu o cruce este hirtia iesitä din prima fabricä de hirtie infiintatä la Brasov.näri in criptografie.tiseaza o importantä deosebitä din douä puncte de vedere: intiiul. PSALTIREA HURMUZACHI se numeste astfel dupä numele donatorului. ea ne dä intii fraza slavoneascä. un mistret. de celelalte douä Psaltiri despre care am vorbit: Psaltirea Scheianä si Voroneteanä. nu ne rämme alt criteriu de datare decit analiza hirtiei si a caracterelor paleografice si lingvistice ale textelor.logie. El a fost apoi studiat si publicat din nou. Unele dintre eie au intr-adevär insem. de asemeni nu se gäsesc in paginile lor. intr-o tezä de doctorat germanä sustinutä la Universitatea din Halle. Filigranele — adicä märcile de fabricä imprimate pe hirtia pe care au fost copiate textele — ne infätiseazä o ancorä. Psaltirea Voronefeanä a fost descrisä si colationatä cu Psaltirea Scheiana de cätre regretatul Ov. tmpreunä cu traducerea romäneascä. filigranele. Textul romänesc a fost apoi publicat in caractere chirilice de G. fiindcä ne-a conservat. Gäluscä. in 1911. Densusianu in Anuarul seminarului de istoria l-imbei si literaturei romäne pe anul 18L8. o vulpe si douä sägeti incrucisate. Giuglea in Revisla pentru istorie. o stemä cu o coroanä si cu o cruce. nici un document intern sau extern nu ne destäinuie imprejurärile in care au fost traduse aceste texte. care oras avea ca marcä a sa un porc mistret. Hirtia care avea ca filigranä un mistret se gäseste folositä pentru documente si pentru manuscrise din Moldova.

si proprietarii fabricii de hirtie au adoptat. ca si cei din Silezia. dupä cum se stie. marca orasului ca filigranä 8? .cu coroane sint. märcile orasului Brasov.

reotate. de unde era copistul. ea infätifeazä douä straturi diferite. vulponiu. De exemplu: substan:88 . gios.tul paleografic al textelor sint confirmate prin studiul limbii. Aläturi de rotacism apar fi celelalte particularitäti dialectale ale Maramurefului — dar care atunci ca fi azi se extind fi asupra tinuturilor invecinate: Bucovina fi Moldova — precum: pronuntarea lui j ca g in cuvintele de origine latinä. dimpotrivä. Vulpea. morte etc. precedat de r. in cuvintele de originä latinä. pentru a fixa caracterele pe care le-a avut limba noasträ literarä in prima ei fazä. caracterizeaza fi azi Maramureful. intregul Maramures.: gioc. pe care ogäsim imprimatä ca marcä in unele coli ale Psaltirii Scheiene. Concluziile pe care le scoatem din studiul filigranelor si din aspec. cäderea lui n intervocalic urmat de i: intnu. reci.). Al doilea strat de limbä apartine tinutului in care au fost traduse prototipele acestor texte fi el are un vädit caracter dialectal fi arhaic. Scrisul. morfologice fi lexicale care vädesc un stadiu al limbii mai apropiat de prototipul latin fi asupra cäruia se cade sä ne oprim putin. exceptind rotacismul. fonetismul dz in loc de z: Dzeu. Rosetti. Graiul acesta reprezenta in structura generalä a limbii romänefti de atunci o fazä mai evoluatä (lipsa rotacismului. Cea mai interesantä particularitate foneticä din acest strat de limbä este rotacismul. färä sä fie separate intre ele prin nici un spatiu. dupä cum dealtfel se poate deduce din scrisorile maramurefene ale secolului al XVI-lea fi al XVII-lea pästrate in arhivele cetätii Bistrita. particularitate care se gäsefte fi azi in Maramuref fi in nord-vestul Ardealului: nopte. Caracterele paleografice ale manuscriselor rotacizante infätifeazä de asemeni un aspect arhaic al scrisului romänesc. Schweidnitz si Brasov. Iorga fi republicate acum in facsimile fi riguroasä transcriere filologicä de d-1 Al. care astäzi abia se mai aude la motii din Muntii Apuseni si din sudul Maramurefului. gerure < genune. diftongul oa } o. Ea apare ca filigranä pe hirtia fabricatä la Brasov incepind cu anul 1549. . in afa-numita Tara Oafului. n urmat de i in hiat s-a pästrat fi se pronunta ca n muiat: mtiniu. este imaginea numelui unuia dintre fabri. §i in morfologia textelor gäsim forme vechi de limbä care se apropie mai mult de prototipul latin decit cele evoluate de azi. desi aci pro. tire < tine. Limba. Filigranele textelor rotacizante ne indicä dar cä hirtia pe care au fost copiate aceste texte fusese fabricatä in veacul al XVI-lea in ora f ele Venetia. E.canjii brafoveni: Fuchs. Este asa-numita scriptio continua. spuniu. j in loc de g : jos etc.blema este ceva mai complexä. fiindcä limba acestor texte nu este uniformä . se mai gäsesc in textele rotacizante unele träsäturi fonetice. pästrat: rebda. descoperite fi publicate pentru intiiafi datä de d-1 N. la r: lumirä (luminä. Primul strat de limbä reprezintä graiul vorbit in secolul al XVI-lea in sudestul Ardealului. Rotacismul. in care cuvintele sint copiate unele dupä altele. rugäciure < rugäciune etc. caracteriza in secolul al XV-lea fi al XVI-lea graiul de nord-est al Transilvaniei. ln afarä de aceste particularitäti dialectale care. i dupä r pästrat fi el: uri. giude. totä.pentru hirtia iefitä din fabrica lor. adicä trecerea lui n intervocalic.

ogodi: a pläcea. au dispärut. „sfirfit" (cumplitul pämintului —■ sfirfitul pämintului). Afläm apoi o forma de conditional mostenitä de la perfectu] subjonctivului latin: intrare. täroasä: insar. iniie: brumä. sau altele pe care traducätorii nu le-au inteles ori cärora nu le-au gasit cu ufurintä corespondentul romänesc. -erit. -erimus. celui: a insela. schimen: cätel. vasilisc: balaur fantastic care ucide cu privirea. urä. -um si care astäzi se terminä in consoanä. zisu (Aixi (azi: zisei). intrare (cu intelesul de as intra) (intraverim intraveris. amägi.a-si spune pe nume". venremu (venimus (azi: veniräm). se gäsesc numeroase elemente ungurefti. precum: aslamü: camatä. pamente: amintire. cäci ne oferä o bogätie nebänuitä de cuvinte mostenite din patrimoniul latin. Conjugarea infätiseazä fi ea forme interesante: gäsim numeroase urme din vechiul perfect simplu: feciu <feci (azi: fäcui). bincotä: viclefug. intrari.ciure <orationem „urare. Din originalul slavon au rämas netraduse. viptu <victus „griu. säruta (salutare: „saluta“. gudet: „judecatä“. dar care. strat: „asternut". -erint. precum: adamä: cämatä. desidera <desiderare „a dori". lege cälcätoriu. auä (itvam „strugure“. bintätui: a pedepsi. -eritis.. in curgerea vremurilor.cinatä. gintu <gentem „neam". Alte cuvinte sint importante din punct de vedere al evolutiei sensului. märitu (maritum „mire“. intraretu. apoi pluralul substantivelor latine neutre in -ora se termina in -ure: fapture etc. si numeroase cuvinte care träiau atunci in limba tinutului. cadilä: tämiie. onagru: asin sälbatic. prä. venetu (venitis (azi: veniräti). pädure: „munte". dodei: a supära. care au dispärut din circula^ia limbii de azi sau vietuiesc in agonie in cine stie ce colt indepärtat de tarä: agru {agrum „tarinä“. tar: sarcinä. gilälui: uri. zäblcalä: fereasträ. cumplit'. cäci pästreazä incä un inteles mai apropiat de prototipul din care derivä: codru cu intelesul de „munte“. codere. fuste <fustem „toiag". opu iaste (opus est „trebuie". cu desinenta in limba latinä in -us. bärat: prieten. genitivele si dativele se formau cu prepozitii. plural: färäJundere. intrare. intraremu. tirnat: prispä. värgurä <'virgulam (virgo „fecioarä“. fämeaie: „familie“. imparatu. neintelese in tinuturile romänefti libere de dincoace de munti. im pärti: „despärti". Mai interesant insä este lexicul. färämente. a se numära <nominare . La persoana I-a a imperfectului apäreau formele färä m: eu auziia. aläturi de care apare si omonimul päsa <pensare „a apäsa“ (azi pästrat numai in expresii ca: nu-mi pasä). omugoditori. plod purtä. Cum era firesc intr-un text tradus in cuprinsurile romänesti aflate sub stäpinire maghiarä. dar traducätorul a 89 . färä fundu. pe lingä titluri de capitole. gerure <gironetn „adincime. arira <arenam „nisip". celosag: infeläciune. bäsädui: a plinge. se gäsesc in textele rotacizante terminate in -u. bucate“. greu animoso päcate. dar calchiatä dupä tipicul cuvintelor slave corespunzätoare: dulce vrere <blagovolenie. binecuvintare".tivele declinärii a doua. fiindcä aceasta vocalä nu amutise in limbä atunci: domnu. murgiu : a cirti. päsa <passare „a merge“ (azi pästrat in expresii ca: pas de fä ceva). prilästi . gune <juvenis „tinär". a amägi.pastie".tori si färä de crutat ke3*w\aie (de la maao = copil. 0 forma cu totul curioasä este compunerea cuvintelor intr-o structurä nefireascä limbii romäne. aspidä: farpe cu privirea veninoasä. bezaconie cu intelesul de färädelege. stepenä: treaptä.

precum genitivul construit cu prepozitia de (casa de domnul). care in veacul al XVI-lea intr-o privintä stagnase intro formä mai conservatoare. Prima fazä a limbii noastre literare a fost astfel o fazä maramuresanä. 474. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri din secolul XVI si XVII. vol. un dialect nord-vestic. p. dintre care unele au dispärut cu timpul din circulatia limbii. (1883). peste trei veacuri de främintare. Un alt dialect era menit sä-i ia locul. anul VI (1886). aceste prime si timide zäri de luminä in picla slavismului aduc inceputul unei munci grele si lungi de trei veacuri. lege cälcätoriu» premiezare : injum&tätire. B i a n u .nalizarea serviciului divin. II textul si glosarul). Codicele Voronetean. A. 77 — 88. Textele rotacizante. traduse din slavoneste (vol. sub influenta originalului slav. 155. apare färä prepozitia pre. au fost puse in tipar de cätre diaconul t5rgovistean Coresi. 514. care va duce insä la natio. archeologie st filologie (a lui Tocilesc. p. capabilä sä exprime in versuri. 178. dativul cu prepozitia a (sufletele a tot omul). Bucuresti. tomul I. care. 132. :90 . BIBLIOGRAFIE ' Publicatii de texte. Textele rotacizante au trecut din minä in minä si prin cöpii s-au räspindit din sat in sat si din tinut in tinut pinä ce. cäci eie ii dezväluie pe de o parte forme de limbä in care se poate surprinde tranzitia de la latina vulgarä la limba de azi. ceea ce aduce confuzia intre subiect si obiect. Ideile erc* nate ale lui Sbiera au fost combätute de: Gr. cu deosebire cele in care viata romäneascä se desfäsoarä mai liber in state oarecum autonome. 1885. 1886.cr=zut cä substantivul derivä de la verbul ijjdAdTi). textele maramure^ene imitä adesea intorsäturile de frazä ale originalului slavon. lege dätätoriu. Acuzativul insä. N ä d e j d e in Contemporanul. eie mai au un aspect. in a doua jumätate a secolului ai XVI-lea. ed. totusi eie sint pentru istoria literaturii de o irnportantä deosebitä. Era greu ca in lupta cu celelalte dialecte graiul maramuresan sä se mentinä biruitor pe tärimul vietii literare. cu Eminescu. avea sä ajungä la starea de azi. cele mai inalte nuante ale cugetärii filozofice. iar altele se zbat azi in agonie intr-un colt restrins de pämint romänesc. sint pentru filologul care vrea sä reconstituie originea si evolutia limbii romänesti comori de pret. pe care valurile vremurilor le-au adus pinä la noi cu file pierdute sau rupte. cu particularitäti arhaice si dialectale. 1889. Codicele Voronetean a fost publicat cu un studiu si vocabular de Ion al lui Gh. I. Academiei Romäne. pentru cä constituiesc inceputurile. Desi textele rotacizante sint scrise intr-o limbä greoaie. anul III. cuprinde studiul. tmpremtdza : injumätäti. punctul de plecare al limbii noastre literare. 526. S b i e r a. In slirjit. iar pe de altä parte o sumedenie de cuvinte din vechea zestre latinä. Gäsim insä si urme din sintaxa latinei vulgare. B o g d a n in Convorbiri literare. Psaltirea Scheianä a fost publicatä in facsimile si transcriere latinä cu Variante din Coresi de I.u). In ce priveste sintaxa. O edi^ie criticä insotitä de un studiu aprofundat a dat d-1 I. de I.mul de exemplu — pe care nu le cunosteau celelalte dialecte. si de I. 230. C r e t u i n Revista pentru istorie. in sudul Ardealului. Cernäuti. cu multe elemente sträine. iar in alte privinte evoluase cätre forme — rotacis. p. C a n d r e a. Psaltirea Scheianä. Intr-o vreme in care traditia si prejudecata nu admiteau in biserica Räsuritului ortodox alte limbi liturgice decit slava si greaca.

ed. 1927. si Al. II. Sibiiu. Romane. 6. op. nr. XXVIII. Studenten aus Ungarn und Siebenbürgen an der Prager Universität im XIV—XV. tom. in Despre nazalizare si rotacism. Bucuresti. 4. II. D e n s u s i a n u . p. 194 — 209 si 475 — 487. credea cä traducerile s-au fäcut pe la sfirfitul veacului al XVI-lea in mänästirile moldovenesti.. Incercarea asupra evolutiei literaturii vechi romänesti. R o s e 11 i. L a c e a . 475 — 508 si 914 —929. B i a n u . C a n d r e a. I. 1914.. XI (1910). I. 333. au dovedit cä sint trei. I o r g a . ed. 187— 188. p. M e t r o n i u. p. in Revista istoricä. §i mai ales: Limba romänä in secolul al XVI-lea. credea cä acestea sint „prelucräri ulterioare ale operelor lui Coresi" (p. vol. texe tipärite si manuscrise (secolul XVI—XIX). XII. 2. editura Cartea romäneascä. 156. C a n d r e a. I. Despre copistii Psaltirii Scheiene: I. tn Korrespondenzblatt. p. Etude sur le rhotacisme en roumain. I. Suceava. Istoria literaturii romäne. insä si Al. Istoria literaturii religioase a romäni lor pinä 1a 1688. 40 1. 914— 937.tipul husit al catehismelor noastre luterane. T. R o s e t t i. fase. 1925— 1926. I. I o s e f l l a c u r e k . 29. Diseurs de recepfie in Academia Romänä. Jahrhundert. III. cit. in Convorbiri literare. Studii. Philologie.Bucuresti „Comisia istoricä a Romäniei". B o g r e a. p. G ä l u s c ä in Slavischrumänisches Psalterbruchstück. Despre ea o recenzie a lui V. si I. B i a n u . 1908. p. p. Dacoromania. 1910. p. P r o c o p o v i c i . N. Paris. 91 . p. T h o t Z s a b ö P a l . Sustin teoria husitä: N. XIX — X X . 1932. 1925. p. N. a c e 1 a s i. I. C. p. Cf. 64. R o s e 11 i. 1928. Husitismul in Romania. 497 —508. Mem. in Grai si suflet. 1883. Iasi. dar dupä o intrerupere cam indelungatä". 631. p. Epoca veche. XLVIII. Despre studen^ii din Ungaria si Sibiu (intre 1373— 1411) la Praga . XLVII (1913). si A. P r o c o p o v i c i . Bucuresti. primele traduceri au fost fäcute de un sas din regiunea Bistritei „care a urmat ca student la Universitatea din Praga" unde a primit invätäturile lui Hus. inceputurile literaturii noastre sint puse in legäturä cu propaganda catolicä de I l i e B ä r b u l e s c u . C a n d r e a. Cind s-a scris intii romäneste (extras din Arhiva VII). Halle. Istoria literaturii romänesti. 1121—1123. sect. O v. Psaltirea Voroneteanü a fost publicatä in caractere chirilice de G. A.. IV. Despre husitism in Ungaria: Dr. Romania. p. Husitstvi v rumunsckych zemich. Academiei Romane. Dacoromania. 19 — 20. 1930. G i n g l e a in Revista pentru istorie. cit. 13. ln Beiheft zur Zeitschrift für rom. iti Dacoromania. III. in Chrestomatie romänä. Buc. p. A cseh huszita mozgalmak es uralom törtenete Magyar. Al. I. p. p. 1926. M. in Introducerea limbii romänesti in bisericä. 1904. D r ä g a n u . II. Bucuresti. p. admite cä sint sasi. 461—471. S e x t i l P u s c a r i u . 527. I o r g a . p.. 153. 1914. Arhe. Textul a fost republicat cu versiunea slavä si cea romänä de G. G a s t e r . 1916.. . D r ä g a n u . archeologie si filologie. Psaltirea Hurmuzachi n-a fost incä publicatä pinä acum. Halle. I. p. 1916. 1913 (tezä de doctorat). Analele Acad. I. P a l a d e . CI si CII). Zur Rekonstruktion des Urrumänischen. lit. 1927. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri din secolul XV si XVI. L —LVII. XXVI. in Drum drept. III. „pentru a da elementele instructiunii teologice cälugärilor romäni". p. Buc. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri. A 1. Brno. dialectale fi populäre. traduse din slavoneste. Histoire de la langue roumaine. t. Budapesta. presupunea doi copisti sau „aceea?i minä. Limba romänä in secolul al XVI-lea. si XII (1911). Curentele literare la romäni in perioada slavonismului cultural. Pentru propaganda husitä in tärile romäne a se vedea si. Paris. Douä manuscripte vechi: Codicele Todorescu si Codicele Martian. in care reproduce texte rotacizante. A. X . Cf. 45—102. A. p. 1914. Bucuresti. dar despre ea se gäsesc informatiuiü in studiul citat mai sus al d-lui I. op. Al. 1917. XXX. 475 —508. 1916. 103—110. S e x t i l P u s c a r i u . editia „Comisiei istorice a Romäniei". p. observind cä sint douä scrisuri. p. vol. si Recherches sur la Phonetique du roumain au XVI-e siecle. vol. XIV. Bucuresti. 41 — 44. 444 — 467.orszägon. seria II. Atribuiesc inceputurile literaturii romäne reformei luterane. editura Casei ? coale]or. p. 1891. Bucuresti. Paris. a II-a. VI. 1924.

Pentru explicarea rotacismului: Al. Bucuresti. in Institutul de filologie fifolklor. tom. p. St. Hautes-Alpes). Textele publicate in transliterate sint insotite de 21 facsimile si de studii paleografice ?i filologice. Pärerea lui Dräganu privitoare la traducerea in Moldova pe vremea lui Despot-vodä in Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie. Edouard Champion. in Documentele Hurmuzaki. Bucuresti. Slatina. Suciul de Sus (Solnoc-Dobica). XXVI. 1926. Originea fi timpul primelor traduceri romänesti ale Sf. sect. p. Über die kirchenslavische Vorlage des Codice Voronetean. prin stäruinta juzilor sasi ai orasului Brasov. Fägäras. Mem. Säliste-Mara. apoi d e d . Din istoria amutirii lui „u“ final in limba romänä. Aci. Cernäuti. t. Tirgu-Neamt. 1927. 1914. Bucuresti. Cernäu$i. Fac. Sintaxa propozitiunii in Psaltirea Scheianä. Pentru u final: O. C a n d r e a . pinä in tinuturile din sud-estul Ardealului. din minä in minä. 1938— 1939.mures. Bucuresti. INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI TIPAR SLAVONESC IN TARA ROMÄNEASCÄ Textele Sfintelor Scriptiiri traduse in veacul al XV-lea in Maramures. Tiparul fusese adus in tärile noastre din Venetia. $i Formarea verbelorin Psaltirea Scheianä. C i o b a n u . £tude sur le rhotacisme en Roumain. prin mesteri tipografi sirbi. A. s-au räspindit prin cöpii. indeosebi p. p. in W. Documentele din arhivele Bistri^ei au fost publicate intiiasi datä de d. 1924. Rotacismul era in secolul al XVI-lea o particularitate foneticä. Ei il pästreazä si azi. Heidelberg. Analele Academiei Romäne. Despre nazalizare si rotacism. D r. Doubs. Lettres roumaines de la fin du XVI-e et du debut du XVII-e siecle tirdes des Archives de Bistritza (Transylvanie). Fenomenul este cunoscut si pe domeniul Romaniei occidentale in dialectele nord-vestice ale Italiei si in franco-provansalä (departamentele Isere. Bucuresti.. mänästirea Moldavita. extras din La Transylvanie. 3738. 1932. lit. traducerea a fost fäcutä de un cälugär romän care stia si slavoneste. 263 — 278. p. de indice de nume proprii si de vocabular. R p s e 11 i. Pentru prototipele paleoslave ale traducerilor. sect. p. Al. partea 1 si a 2-a. 27. sub influenza husitä. LucaväJ:. Boh us T e n o r a. editura „Cartea romäneascä". Curs litogr. Mitteilungen des rumänischen Instituts an der Universität Wien. de cätre diaconul Coresi venit din Tirgoviste. M i l a n P. P r o c o p o v i c i . Limba romänä in secolul al XVI-lea. 449 si urm. Bucuresti. 1938. 145 — 221. XV. Cuprinde 50 descrisori dintre 1592 si 1638 din urmätoarele localitä^i: Cimpulung. 1899. Tipärirea cärtilor necesare cultului divin corespundea atunci in tärile :92 . Scripturi. Bucuresti. A l e x a n d r u R o s e t t i . V. care il pästreazä si azi si care au emigrat probabil intre secolii X—XIII din pärfile vestice ale Transilvaniei. in a doua jumätate a secolului al XVI-lea. D e n s u s i a n u . M. — L ü b k e. lit. s. D e n s u s i a n u . tn Analele Academiei Romäne. A l e x a n d r u R o s e 1 1 i. Paris. II. 219 — 231. Cluj. 1939. in colectia Bibliotheque de l'Ecole des Hautes Ütudes. lit. 89. Suceava si din urmätoarele ale Transilvaniei: Bistrrfa. t. in Codrul Cosminului. Histoire de la langue roumaine. I. Roman. S e s a n. XXX. nordul Maramuresului. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri din secolul XVI si XVII traduse din slavoneste'.p. s. Textele au fost studiate din punctul de vedere al limbii de: I. II.. a c e l a s i . 1908. 1911— 1913. II. in Revista filologicä. eie sint puse sub teascul tiparului. Documente romänesti din archivele Bistritei. partea a II-a. Mem. mänästirea Rädäuti. M o r a r i u. care distingea net graiurile din nord-estul Transilvaniei de cele din sud. 110). 1904. I o r g a . cunosteau rotacismul la despärfirea lor de trunchiul romänismului. N.. O v . Istroromänii. IV —V. poate in mänästirea Moldavi^a (p.

aci la noi. In Muntenia se afla pe atunci in mare vazä la curtea lui Radu cel Mare mitropolitul sirb Maxim. incearcä sä ridice steagul independent ei. Aci. Maxim era. si de-acolo. ln acele zbuciumate vremuri. gata sä se incaiere. si un Evangheliar in 1512. pe vremea cind domnea Radu cel Mare. se intoarce in patrie. Citiva ani mai tirziu. au apärut numai trei cärti bisericesti: Liturghierul. 1939. apoi. 544 — Maxim va fi intilnit in cetatea dogilor pe nepotul säu Solomon. cu o tipografie cumpäratä de Radu cel Mare. in Biserica ortodoxä. care se rätäciserä — fi-a inceput cälugärul Macarie noua sa activitate.negrului distruge aceste inceputuri culturale. si pe cälugärul Macarie. sub domnia lui Neagoe Basarab. deoarece invazia turcilor nimicise si impräftiase vechile manuscrise copiate cu multä muncä in mänästiri de cätre cälugäri caligrafi. Acolo. pe care o instalase in Gracanica. inceput sub Radu cel Mare si incheiat sub Mihnea cel Räu. la 10 noiembrie 1508. travestit in haine de cälugär. pe care i-a adus in Tara Romäneascä. in Munte. de acolo la Ra vena. intre 1508—1512. apar trei cärti religioase: un Molitvenic. dupä mamä. fiindcä singurele täri ortodoxe peste care nu se intinsese stäpinirea turceascä erau principatele romäne. p.nia.slave din Balcani unei necesitä^i adinc simtite. dar in cele din urmä. Crnojevic. Acolo se presupune cä a trebuit sä primeascä islamismul pentru a-si mintui via^a. care adusese in Serbia o tipografie. in mänästirea intemeiatä de tatäl säu. G. un Octoih in 1494 si o Psaltire in 1495. apoi. unde este internat. cälugärul Macarie. poate din Venetia — si nu cu vechile buchii de tipar din Cetinje. in imprejuräri care nu ne sint cunoscute. in domnia lui Vlad-vodä. in 1496. Cit de tragicä a fost soarta culturii crestine in aceastä epocä a invaziunii turcesti se vede si din peripe. Din tipografia lui Macarie. P. nepotul vestitului erou albanez Skander-beg si värul lui Gheorghe Cr no je vie. tocmai cind ostile se aflau fatä in fatä. intemeietorul tipografiei. aduce tiparul din Venetia §i-l instaleazä in preajma Cetiniei. Incä din 1483. inceteazä. cälugärul Macarie. un Octoih in 1510. Panaitescu. sub supravegherea cälugärului Macarie. in urma stäruintii turcilor. izgonit de turci. pe timpul lui Radu cel Mare si al urmasilor säi. In 1503 Maxim se afla la Venetia. care il exilarä in Asia Mica. nepotul lui Gheorghe Crnojevic. tiparul incepe sä functioneze din nou in Jar a Romäneascä. care väzuse inflorirea culturalä a Italiei §i care era cäsätorit cu o nobilä venetianä. urcindu-se pe tronul tatälui säu si dorind sä räspindeascä lumina culturii ln tara sa. rämas färä protectori fi Urmärit de turci. care a izbutit sä impace cu cuvinte crestinesti pe Radu cel Mare cu Bogdan al III-lea. Elisabeta. supraveghea la Venetia tipärirea unui liturghier slav. fuge in Venetia. in 1545. care insotea in Italia pe tinärul principe muntenegrean Gheorghe Crnojevic. dar. Tipografia functioneazä deci patru ani. cu protectorii säi. Initiatorul acestei noi tipografii a fost tot un sirb. din cauza imprejurärilor vitrege in 93 . logofätul Dimitrie Liubavici. mai tirziu. Gheorghe Crnojevic.£iile dramatice ale vietii celor doi initiatori ai tiparului. scäpind din inchisoare. In aceste imprejuräri ■— crede d-1 P. a aluat si el drumul pribegiei spre Venezia. Abia peste 33 de ani. domnul Moldovei. pätrunderea turcilor in muntii Munte. dar este infrint si silit sä se predea turcilor. si-a gäsit adäpost pentru munca lui culturalä. fiica lui Antonio Erizzo.

volumul XXXII) — contine un ppilog. se citeazä in prefetele sau epilogurile cärtilor: cälugärul Moise fi ucenicii säi Oprea fi Petre. la Tirgoviste. pribeagul sirb. cum se numeste el insufi in epilog. a fost pus de mult — de Alexandru Odobescu chiar — in legäturä cu familia Coressios din Chios. care a dat medici ca loan Coressios din Chios din a doua jumätate a secolului al XVI-lea.care se zbätea viata literarä a slavilor sud-dunäreni sub stäpinire turceascä. scriitori de seamä ca Gheorghe :94 . tatäl lui Mihai Viteazul — si in tara Moldovei blagoslovitul Alexandru Voievod". au adus in ^ärile noastre buchiile de tipar lucrate in Venetia. Tipografia lui Dimitrie Liubavici functioneazä la Tirgoviste vreo cinci ani. se expatriazä cu tipar cu tot. care sunä azi afa de exotic in onomastica romäneascä. care intemeiase cu zece ani mai inainte prima fabricä de hirtie. Astfel se stabileste in chip documentar cä diaconul Coresi fi-a invätat meftefugul tiparului de la ucenicii — poate chiar de la cälugärii sirbi — care. pentru ca sä reaparä mai tirziu la Brafov in 1556. articole fi polemici. Benkner. intre 12 iunie 1556 fi 14 ianuarie 1557. Prefata pe care a reprodus-o d-l Mazilu intr-un articol critic despre Coresi invedereazä oarecum aceastä intentie. Ultimul fiind citat in al doilea rind — „eu. despre care ne-a dat lämuriri interesante regretatul Bianu. diaconul Coresi tipärefte cu porunca lui Hanäf Benkner. „suflet deznädäjduit. CORESI Figura diaconului Coresi. precum spuneam si dupä cum se constatä si din epilogul Apostolului slavonesc tipärit la Tirgovifte in 1547. care. EPOCA LUI CORESI Dupä aceasta tiparul romänesc inceteazä in Tirgovifte. dind la luminä. un Apostol in 1547. in näzuinta de a-si desface marfa. „cu porunca" cäruia ne spune cä tipäreste cartea. defi a fost in timpul din urmä obiectui a numeroase studii. nenorocit fi päcätos". robul lui Hristos Oprea logofätul. dupä cite stim pinä acum. intr-o notitä publicatä in Analele Academiei Romäne (1909—1910. Numele lui. Probabil cä Hanäf Benkner. in care ni se spune cä a fost tipäritä din porunca lui Hanäs Benkner de cätre Oprea Logofätul si diaconul Coresi. ucenicul lui Oprea Logofätul. cäci aläturi de H. Intre tovaräfii care ajutä pe mefterul sirb in tipärirea textelor slave necesare serviciului divin. una pentru Mircea Ciobanu fi alta pentru Iliaf-vodä al Moldovei. il adusese pe Coresi cu tipografia lui acolo. cind. era la riridul lui discipolul lui Dimitrie Liubavici. patru cärti slavone: un Molitvenic. incepätorul cärtii romänefti tipärite. expatriati in imprejuräri vitrege. un Evangheliar. fi un Triod-Penticostar. pe timpul lui Pätrafcu cel Bun. Aceastä carte — prima tipäriturä coresianä la Brasov. La 1550 il gäsim in cetatea de scaun a Tärii Romänesti. Cum a ajuns Coresi la Brafov nu putem fti. fi diaconul Coresi ne-am trudit pentru aceasta fi am scos aceastä carte" — este. pentru ca sä inceapä publicarea cärtilor de slujbä necesare bisericilor romänesti din principate. dupä cit se pare. pomcneste fi pe domnii principatelor noastre: „in Tara Romäneascä blagoslovitul Pätrascu Voievod — e vorba de Pätrascu cel Bun. ne este incä putin cunoscutä. lucrind pe timpul lui Mircea Ciobanul (1544—1554). care a apärut in douä editii. judele Brafovului. un Octoih slavonesc.

chiar dacä ar fi fost la origine sträini. care identificä pe diaconul Coresi cu logofätul Coresi. Il gäsim mai tirziu. Din citeva acte afläm cä avea un naf cu numele de Barbu. un Triod-Penticostar. logofätul Coresi nu este nicäieri pomenit ca diacon si nici nu se face aluzie la activitatea lui tipograficä desfäsuratä pe acel timp in Transilvania (intre 1559— 1583). 269). „fiul lui Coresi logofätul“. intr-o prefatä la Molitvelnicul lui Coresi. in vara anului urmätor. Bräniftor. intr-un act de la mänästirea Tismana. In actul din 1572. sau Coresi „diacul". negustori ca Anton. 1 iulie 1558. scriind acte la Bucuresti. Amintesc aceste date intr-adins. 1 Nu putem accepta spifa intocmitä de d-nul St. Urlati. in „minunata cetate numitä Bucuresti". intraserä in rindul pämintenilor. cäci Alexandru-vodä. Ce legäturi au fost — dacä exista vreuna — intre Coresi al nostru fi omonimii säi. El a avut un fiu. Nicolaescu (Revista pentru istorie. Fapt este cä in actele si documentele romänefti din secolul al XVI-lea apar mai mullti Coresi. Popesti. Se pare cä era un om instarit. a incercat sä reconstituie — desigur in mod ipotetic — astfel spita familiei Coresi din Tara Romäneascä1: Coresi grämaticul (logofätul) Diaconul Coresi (1560. pärti de pämint in Rusi. nu putem fti. pe logofätul Bunea. p. Regretatul Nerva Hodof. Nicolaescu. originari din Chios. pentru cä din ele se poate vedea cä acefti Coresi. fiul lui Mircea Ciobanu. Coresi apare la Tirgovifte. ii mtärefte in 1572. in satul Bärcänefti.1582) I Bunea Logofätul Coresi (1606) O jumätate de an dupä tipärirea Octoihului slavonesc la Brafov. greci. Alte documente posterioare vorbesc de Coresi logofätul in Miroslävesti. sub Mircea Ciobanul.1583) i Serban (1588) Logofätul Coresi (1560. nu reiese clar din documente. care aveau afaceri comerciale cu Lwöwul polon. fiindcä documentele timpului nu ne ingäduie sä facem nici. prin cäsätorii fi inrudiri. cetätile de scaun ale Tärii Romänefti. arheologie si filozofie. totufi. pe care il mintuie insä de tipärit tocmai dupä moartea lui Pätrafcu. Dobra fi Maria. X. Ce legäturä existä pe de o parte intre Coresi grämaticul de pe la 1527—1544 fi. in timpul domniei lui Pä traf cu cel Bun. care scrie o serie de acte intre 1527 si 1538 in Bucuresti si Tirgoviste. sub impulsiunea noului curent de reformä pornit de Luther. cä tinea in cäsätorie pe Diica. unde incepe la 8 iulie 1557. 1909.Coressios de la inceputul secolului al XVII-lea. Astfel intre anii 1527—1544 se pomenefte de un Coresi „grämaticul“. fi intre diaconul Coresi. el tipärefte in limba romänä cärtile fundamentale ale bisericii.o conjecturä. in 1568. fiica lui Bunea fi sora lui Stoica Jeleaza. in decurs de mai bine de 20 de ani. ale cäror pärti de mofie le cumpärase pe la 1567. pe de altä parte. 95 . fi cä avea mai multe cumnate: Stana Neacfa. intre logofätul Coresi de pe la 1560—1582. Apoi Coresi se strämutä din nou la Brafov. sau Coresi „pisetul". mobile Bärcänesti si Vladulesti. Leontesti fi Brofteni. a cärui activitate tipograficä se desfäfoarä intre anii 1556 si 1583. unde il gäsim in 1559 fi unde. Gheorghe si loan (Dziani) Coressi. care apare pentru intiiafi datä pe la 1560. pe care se intemeiazä d-1 St.

a adoptat reforma luteranä. 0 conditiune prealabilä pentru räspindirea luteranismului printre romäni era traducerea fi tipärirea cär^ilor romänefti sub influenta curentelor de reformä. pästrätorul sigiliului statului. in vremurile de dupä nenorocita luptä de la Mohaci„ cind o parte din Ungaria cäzuse sub stäpinirea turceascä. In 1522 mai multi tineri safi. in cele din urmä. Viena. 1940. cäsätorirea preotilor fi introducerea serviciului divin in formä luteranä. In 1542 Honterus publicä in limba latinä fi germanä cartea reformatiunii. Brafov fi Oräftie. fi Gaspar Bekes. Wittenberg fi. 2V. stäpinind partea vesticä a Ungariei. Aceastä activitate. Archivum Europae Centrc-Orientalis. ini^iatä fi patronatä de safi fi unguri. incepe printre concetätenii säi propaganda pentru reforma luteranä. in Basel. Principele loan Sigismund Zzäpolyai (Zäpolya). alimentatä cu hirtie pusä in circulatie din fabrica ridicatä de prietenii fi concetätenii säi. urmind liniile politice — trase de mama sa pe timpul regentei — de a organiza in Ardeal fi pe tärim religiös o opozitie puternicä impotriva catolicului Ferdinand. ln fruntea miscärii a stat insä apostolul reformatiunii din Brasov. Juhasz.titi la reformä. In 1533 Honterus. cel mai tinär dintre sfetnici. unde s-a initiat fi in arta tipografiei. un umanist de seamä. 1941. care fusese preceptorul lui. in care fixeazä punctele fundamentale ale noii biserici •—■ intre altele fi nevoia de a propovädui Evanghelia Domnului in limba nationalä.Influenta luteranä fi activitatea lui Coresi. care studiaserä la Universitatea din Wittenberg fi audiaserä prelegerile lui Luther. räspindesc intre concetätenii lor ideile marelui reformator german2. care erau elementul cel mai numeros in Ardeal fi carei dädeau. Predicile lui inspirate gäsesc. I. Pentru a da mai multä extensiune ideilor reformei. si E. :96 . loan Sigismund era poliglot. Honterus. cancelarul tärii. s-a desfäfurat in trei centre diferite: Sibiu. prin negustorii safi care luaserä parte la tirguldin Leipzig fi care aduseserä cu ei la intoarcere cärtile lui Luther. ftia binifor fi romänefte. care. preotimea din tara Birsei. A reformdciö az erdüyi romcmok között (Reformä printre romanii trnsilväneni). La Reforme et les roumains de Transylvanie. ca toate mäsurile luate de autoritätile maghiare pentru convertirea romänilor la reformä sä se fi fäcut cu sfatul fi cu initiativa acestor curteni. Locul de frunte intre sfetnicii de la curtea sa il aveau doi romäni: bätrinul Mihail Csaki. Barcensis provinciae. este posibil. Iohann Fuchs fi Hannes Benkner. dupä ce si-a terminat mvätätura in oraful natal. care invätase in Elvetia arta tiparului. fi urmärea sä atragä la noua reformä fi pe romäni. näzuia sä cuprindä fi Ardealul. rupti de neamul lor fi conver. intorcinidu-se in oraful natal cu o largä culturä umanistä fi cu un infläcärat zel pentru noul crez al reformei. intemeiazä in Brafov o tipografie. Reforma luteranä pätrunsese in Ardeal in anul 1519. un adinc räsunet in sufletul contemporanilor säi safi. Honterus. Curind dupä aceasta. dupä cum o afirmä Giovanandrea Gromo. näscut in 1498 in Brasov. convocatä intr-un congres. Honterus. Cluj. „ostafii cei mai buni". care lua adesea masa cu principele fi care dormea in aceeafi camerä cu el. Budapest. ba chiar probabil. Rev&z. primarii Brasovului. hotäräfte inlocuirea limbii latine din bisericä cu limba germanä. In aceste imprejuräri. In acelafi timp cu safii imbrätifarä luteranismul fi ungurii. si-a continuat studiile in scolile superioare din Cracovia. Reformatio ecclesiae Coronensis ac totius.

. ln chiar anul alegerii lui Petrus Haller. am avut jelanie pentru sfintele cärti crestinesti. 1880. sä pätrundä mai adinc in masele romänesti.2 Centrul in care sträduintele de a capta pe romäni la ideile reformei s-au manifestat cu mai multä tärie si mai consecvent a fost insä Brasovul. care convertise la reformä preotiniea sasä din 'I'ara Birsei. spune cä s-a tradus in limba valahä un Catehism. p . De aceea cea dintii publicatie romäneascä apärutä la Brasov este un Catehism menit a fi predat copiilor din scolile romänefti. sä fie popilor romänesti sä inteleagä.. „Cu zisa <fi cu cheltuiala) jupinului Hanes Beagner. p. sau „eu jupinul Hanäs Beagner. I. I . ln Brasov se intilnesc in aceastä vreme douä persoane care au jucat un xol de seamä in inceputurile cärtii romänesti: diaconul Coresi. unde pätrunsese mai devreme ideile de reformä. la Sibiu. sä invete rumänii cine-s creftini“.. fi a pastorului Mathias Ramser. Dar aparitia lui in 1544 este in afarä de orice discutie. prin stäruinta lui Petrus Haller. ln aceastä atmosferä de idei adusä de Honterus.sitä poporului nefalsificatä si ca tineretul cä citeascä Catehism ul".nefte cä s-au dat doi florini unui oarecare „magister Philippus" —■ Filip Maler —■ pentru munca lui de tipärire a Catehismului valah. H o d o s . ales jude (primär) al Sibiului in 1543. 195. si am scris aceste sfinte cärti de invätäturä. scris-am eu Diacon Coresi. care erä in acelafi timp psalt si profesor „miasteriu — cum spune el — fcoalei rumä. 97 . cäruia Melanchthon. Bibliograf ia veche romäneascä. Hans Benkner. universitatea säseascä hotäräste ca toti clti n-aü primit cuvintul lui Dumnezeu in noua forma sä fie indemnati fräteste a-1 adopta. prima carte coresianä.. in care se pome. prima carte romäneascä —■ un Catehism — din care insä pinä acum nu s-a descoperit nici un exemplar. ii -SCriä sä „mgrijeascä inainte de toate ca invätätura mintuirii sä fie impärtä. Adalbert Wurmloch..ricä ortodoxä a Scheilor din Brasov. Wurmloch mai adaogä informatia pretioasä cä multi preoti romäni il primesc ca sacrosanct. Este märturia diacului Oprea. proprietarul primei fabrici de hirtie din Ardeal. un preot sas din Bistrita. Dar spiritul lui träia incä intre sasii luterani. primarul orasului Brasov. In 1Rechnungen aus dem Archiv von Hermannstadt und der sächsichen Kation. cum era in primul rind aceea care functiona pe lingä vechea bise. fiindcä ni s-a pästrat o notitä contemporanä in socotelile orasului Sibiu 1. intr-o scrisoare din 1546 cätre preotul loan Hessus din Breslau. 2 2 . care s-a tipärit la Sibiu in caractere sirbesti (chirilice). care intemeiase prima tipografie in Ardeal si reformase scoala. Honterus. 1544. Sibiu. murise de la 23 ianuarie 1549. care venea din Tirgoviste cu materialul de tipar chirilic. Dar pentru ca ideea nationalizärii serviciului divin. sasii imbrätisarä reforma.Ea a inceput la Sibiu. Avem in aceastä privintä un pretios document contemporan. pusä in circulatie de reformä..“. ea trebuia inculcatä tinerelor generatii din scoala. In aceste imprejuräri s-a tipärit in 1544. Coresi se puns in serviciul ideii de tipärire a cärtilor sfinte in limba romänä. prietenul lui Luther. care dezväluie ceva din imprejurärile si intentiile cu care a fost publicat Catehismul. ln anul urmätor. prin stäruinta fi pe cheltuiala primarului Benkner. De altä parte. dar cä si multi il condamnä.nesti de lingä beseareca Scheailor“ fi „dascäl mai mare ucenicilor eine invatä däseälie". 2Vezi textul reprodus la B i a n u .

" Sirul tipäriturilor romänesti ale lui Coresi incepe deci. p. amintind pe toti cei ce au contribuit la publicarea Cate. totusi nu este o traducere dupä acesta. 80). Originalul unguresc era un Catehism sumar. Catehismul. unele pärti comune cu Micul Catehism al lui Luther (editia din 1529: Decalogul. care sint o decalcare dupä sintaxa ungureascä. acesta spune räspicat cä vlädica Pavel „au porincit in scoalä mearsterii fi dascälii sä inveate rumineaste den cärtile ce le deaderä boiarii cinstitului sfat de mainte si ce va da sfintiia lui. Din aceastä operä a lui Melanchthon au sträbätut pinä in Catehismul romänesc din 1559 ideile dogmatice despre mileuiturä fi datul de har. iudex Coronensis. in forma catolicä. Catehismul romänesc se apropie ca fond — si in unele privinte fi ca formä — de Catehismul unguresc al lui Batizi. Botezul. :98 . 2. Numai astfel. N. asa mai virtos cuvintul lu Dumnedzeu tre. Tatäl nostru. Tatäl nostru. la 12 martie 1559. IV. dupä cum ne incredinteazä d. publicatä in 1521 sub titlul Loci communes rerum theologicarum.nefti". O data Catehismul unguresc tradus in limba romänä. SimboluL apostolilor.. adicä rugäciunea) fi datul de har „cind iti aduci aminte de binefacerile lui Dumnezeu". cu Catehismul. Milcuitura („cind chemi pe Dumnezeu in ajutor“. Cronicarii safi Simon Massa fi Marcus Fuchs ne instiinteazä. asa de obscur prezentate in Catehismul romänesc. impreunä cu alalti crestini buni. 7. fi indreptind simbolul credintei dupä normele bisericii ortodoxe. oare diiac.. Botezul. el putea spune in prefatä Catehismului: „.buiaste sä inteleagä feciorii. 1903. Coresi l-a revizuit. darä cumu sä inteleagä deacä invatä in limbä striinä de nu inteleage nimea! Iarä sirbeaste si letineaste sä stie numai eine iaste om cärtulariu. oare preut. cum reliquis senatoribus reformavit Valachorum ecclesiam et praecepta catecheseos discenda illis proposuit“ (Quellen zur Geschichte der Stadt Brassö. defi are.. tradus din porunca episcopului Pavel Tordas cu intentia de a fi tipärit si copiat de „miasteriu scoalei rumä.Nefte crestini buni socotirä fi scoaserä cartea den limbä särbeascä pre limba romäneascä. Iohannes Benknerus. 4. deoarece numai in timpul vietii autorului a apärut in 50 de editii.. Cuminecätura. oare dascäl. 1 Catehismul lui Coresi este alcätuit din urmätoarele pärti: 1. cu ftirea märiei lui Crai < adicä loan Sigismund Zapolia) fi cu ftirea Episcopului Savei täräei ungurefti. O scurtä prefatä. cä Iohannes Benknerus. in afarä de pärtile cuprinse in Micul Catehism. 5. die 12 Martii. al lui Luther. Decalogul („zeace porincele ale lu Dumnezeu"). Simbolul credintei ortodoxe niceoconstantinopolitan (credintä crestineascä). Bra^ov. in 1559. insä nici cu acesta nu corespunde intoemai. 6. iarä miselamia n-are lipsä de-a ftirea. care. mai continea fi citeva intregiri imprumutate din marea lucrare de sintezä a lui Filip Melanchthon. Sulicä.). Rosetti.epilogul unui Octoih romänesc. dupä cum a arätat d-1 Al.hismului. refäcind textul din Tatäl nostru fi citatele dupä textul Evangheliei. 3. Limba textului aratä o multime de termeni specifici fi constructii neromänefti. Si scoasem sfinta Evanghelie si zeace cuvinte fi Tatäl nostru fi credintä apostolilor sä inteleagä toti 1„ 1559. cu ceilalti senatori au reformat bisericä valahilor fi cä a propus Catehismul spre citire si invätare. cä in scoala„ cumu trebuiaste si in besearecä. pe care o avea sub presä. fi care a avut un mare räsunet. primarul Brafovului.

............ 43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE..............66 I.. patrimoniul sacru al invätä- ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI..... in rästimp de 22 de ani se tipäresc in romäneste toate cärtile care alcätuiesc..... ...........161 STOICA LUDESCU... activitatea de tipärire a cärtilor sfinte in limba romänä se continuä.... ................128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ..........150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ.... dupä conceptia reformatilor.................... ............ FOCARE DE CULTURÄ.............207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU.................................... .... ..119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU ........... TEXTELE POPULÄRE.180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’.....170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA................................50 MÄNÄSTIRILE...............92 EPOCA POST-CORESIANÄ.......... ." Dupä Cafehism..........132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..213 CRONOGRAFELE..............................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.............190 99 ..... SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ.....2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV........79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI......... ............. EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO..............110 LITERATURA RELIGIOASÄ.oamenii cine-su rumäni creftini........11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN........... .............155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB.241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ...... ............159 CULTURA IN TRANSILVANIA.................45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI............24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ.......... .52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE.......................

." Era deci o colectie de predici inspirate din textul Evangheliei pe care cäutau sä-1 lämureascä fi care se citeau in bisericä...... Ideea de a se amesteca in credinta intimä a poporului romän... 1577 ............... dupä cum märturisefte Coresi in introducerea Catehismului: „neste crestini buni socotirä si scoaserä cartea den limbä sir..... scoase de in scriptura prorocilor fi apostolilor fi celor sfinti pärinti................ cautä sä impunä cu sila.............................. afarä doar de ideea nationalizärii serviciului divin —■ unul din postulatele fundamentale ale curentelor de reformä — fi de o micä aluzie la darul milcuiturii din Catehism.....242 Literatura modernä...........34 Conferinte rostite la Radio.......33 Recenzii si rapoarte.. :100 ...... Exceptind prefata Cazaniei si Molitvenicul din 1564..... se strecoarä ideile reformei..rirea unei traduceri anterioare....... pe de altä parte.. nu se introduce nici o inovatie care sä devieze biserica romänilor de la traditia ortodoxä moftenitä din strämosi...... cum il numefte el in predoslovie — o Evanghelie cu invätäturä.. poate fi Tetraevangheliarul este retipä..... Influenta calvinä........35 Lucräri postume *. Sub aceastä influenta............... ..... cu ajutorul nobilului ungur Forrö Miklös de Haporton — Foro Micläufu. Coresi ne lämurefte asupra scopului acest ei publicatii astfei: „Dacä amu väzutu jelania la multi preuti de tilcul Evangheliilor.............................tite mai sus................ in textele amin...... despärtindu-se de safi.......beascä pre limba romäneascä“.... apare dupä 1564.. cum sä poatä fi ei propovädui fi a spune oamenilor invätäturä dupe cetitul Evangheliei....35 Istoria literaturii romane vechi.. Ungurii se sträduiesc sä atragä fi pe romäni la reformä lui Calvin fi in acest scop ei luptä pe douä fronturi: pe de o parte ajutä tipärirea cärtilor bisericefti in limba romänä................. adicä textul Evangheliilor comentat fi explicat..... de a transforma cu totul cultul lui strämosesc dupä normele statornicite de ideile reformei..... imbrätifeazä reformä calvinä..... organizarea bisericii dupä normele calvine.... pe cale oficialä............ Pravilä (nu se poate data exact) . Editii de texte..32 Comemoräri... Evanghelie cu tilc (Cazanie).. ...................30 Didactice.... Coresi tipärefte in 1564................. Psaltire slavo-romänä . ........... 1581 ' Lucrul apostolesc — Faptele apostolilor — si Psaltirile reproduc o copie de pe vechile traduceri maramuresane........... . ln prefata cu care insotefte textul Cazaniei............................. Diverse........... cind ungurii....32 Publicatii conduse........ ln epilog. si un Molitvenic.........37 . ........1570— 1580 .......219 (1942 -1979)... Necroloage. Celelalte sint traduceri fäcute in vremea lui Coresi........ asa am aflatu aceste tilcuire a Evangheliilor pre Duminici presre anu...CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU..

pe care-1 comparä cu Antichrist. care trebuie sä fie atributia impäratilor. cäci pe cultul sfintilor sint intemeiate acatistele. E. Acest Molitvenic infätifeazä un interes deosebit prin inovatiile introduse in ritual. La cununie se introduce jurämintul. preotul reforma^ilor din Cluj pe acele vremuri fi proprietarul unei tipografii. luminarea. ocrotit. Däianu a arätat apoi cu citate paralele depen..." §i in aceastä ordine de idei. considerate de calvini ca idolatria et superstitionum fomenta. Astfel la botez se suprimä „mirul. Activitatea de traducere a cärtilor sfinte sub influenta reformei calvine. dupä cum am väzut mai sus. lata ce spune. iar cuminecätura se prevede numai in extremis. cultul sfintilor fi al Sf. voievozilor fi dregätorilor acestei lumi. cuvinte care nu se aud nicäieri in limba romänilor din Ardeal. prefata Cazaniei: „Aceia nu cred carei sä roagä sfintilor morti: lu Sfintu Pätru fi lu Sfintu Vasile sau Sfintului Nicolae sau Sfintei Mariei.denta Molitvenicului lui Coresi de Molitvenicul lui Gaspar Heltai. In aceste tinuturi. potrivit reformei calvine. care-1 atinsese. in aceastä privintä. nici pre pämintu. eu incä am pe el botezat f. care insä este in biserica ortodoxä o piaträ de temelie. care a studiat fi a republicat in 1903. nebintetuit = nepedepsit s. sfinta Evanghelie in limba pre care gräescu oamenii.. autoritatea ungureascä impusese organizatiunii religioase a romänilor conducätori alefi. Nerva Hodof. se desfäfoarä insä mai intins in regiunea Clujului fi a Oräftiei. in caractere chirilice fi transcriptie latinä. „Oamenilor de bisericä ■—■ spune el — n-au läsat Dumnezeu domnia sä domneascä in chipul Domnilor fi Voevozilor. cu numele de 101 . in care a tipärit un ciclu de cärti care i-au asigurat un loc in istoria literaturii maghiare. cä numai unulu Iisus Hristos iaste imblätoriu dreptu noi fi rugätoriul: nimea altu.. fi alte adäosäturi". el se ridicä cu inverfunare impotriva papei. precum fi dupä unele constructii proprii limbii maghiare. dedusese cä Molitvenicul a fost tradus din ungurefte. Hodos a fost confirmatä in 1S08 de dr. E. care a descoperit originalul Molitvenicidui lui Coresi in Agenda sau actele bisericesti pe care le sävirsesc de obiceiu ministrii si pästorii sufletesti crestini a lui Heltai Gaspar. fiindcä „s-a ridicat peste toatä lumea fi calca suptu picioare toti impära£ii fi craii fi domnii despre pämint" fi tot astfel se ridicä si contra patriarhului loan din Constantinopol. acest Molitvenic.a. de intreaga obste.. orientindu-se dupä unele cuvinte ungurefti pästrate in textul romänesc: täroasä = gravida. nici in ceriu.. apa sfintitä. Fecioare. „care s-au sfädit cu Papa pentru domnia fi prea mai märia lumii". ca: derep ce trebuiaste sä se boteze oamenilor . Pärerea lui N. ocä cu sensu 1 de „cauzä“.a. care se cuvine oamenilor bisericii." La sfirfitul acestei Cazanii se aflä un Molitvenic — adicä o carte de rugäciuni (de la slav. Intr-alt loc el condamnä. otlämäzuit = scutit. molitviti = a se ruga). de puterea materials. si pe Coresi. Activitatea lui Coresi se desfäfoarä mai departe cu tipärirea unei Psaltiri in 1577. Sau ideea separärii puterii spirituale. dupä moda calvinä. Däianu. Dr.precum fi ideea nationalizärii serviciului divin: „Acolo in bisericä sä se spue. sä putem intelege noi miselame". Cä sfinti morfi nu audu rugäciunea noasträ.

“ Dintre aceste douä cärti. din care s-au descoperit citeva foi in Jegätura unei cärti din 1601. fi cu acest prilej dieta ardeleanä a luat o hotärire care ne aratä . hotäräfte— in unanimitate. bineinteles. Liturghia a fost descoperitä in anii trecuti de N. fiindcä ne da stiri pretioase privitoare la miscarea literarä a timpului. inainte de traducerea romäneascä din 1570.cä reforma se räspindise simtitor printre romäni. intr-o scrisoare din 9 decembrie 1570. El cuprinde zece cintece. am hotärit ca fi ei isä-fi aleagä dintre dinfii un om invätat fi drept. care s-a intemeiat. Aceastä traducere pare sä se fi bucurat de multä cinste intre romänii calvinifti. fiind intrebuintatä in biserici si fcoli. El moare in 1576—1577. murind superintendentul lor de pinä acum. ungureascä. cind in locul lui Gheorghe de Singeordz este ales Pavel Tordaf. altä carte Liturghia. spune documentul unguresc — inläturarea din ceremonial a tuturor lucrurilor privitoare la credintä care nu-si au temeiul in Sfinta Scripturä. fi mai ales pe Cartea de cintece alcätuitä de Szegedi Gergely. sub prezidentia noului ales. se intruneste un sinod. desi documentele unguresti contemporane ne spun cä hotärirea aceasta a fost luatä cu unanimitate.:102 . care sä o pläteascä cu un florin. iar Psaltirea este textul tipärit de Coresi in 1570. crescuti in traditia ortodoxä fi urmind instinctul maselor populäre. dupä cum s-a arätat. fiindcä pentru sinodul care urma sä se tinä in anul urmätor la Cluj. rugind-o. Doi ani dupä aceasta. o tra. luminati de Domnul Dumnezeu. Dar. In 1567. O altä carte importantä apärutä in aceastä epocä sub influenta calvinä este o carte de psalmi versificati.jrefti. dupä alegerea lui Gheorghe de Singeordz ca episcop al romänilor. Sulicä. totusi preotii romäni. cu intelegere adeväratä. „Mai <lau de stire preotilor romäni — spune el — ca sä-fi aducä fi bani de cheltuialä ca -sä cumpere cärti romänefti: Psaltirea. Textul — reprodus in facsimile fi transcriere latinä cu un studiu de Stripszky Hiador fi dr. renuntarea la cultul sfintilor si indepärtarea din bisericä a tuturor preotilor care nu vor inväta poporul in limba romänä despre sfintele taine. „Deoarece — zice actul — fi in obstea romäneascä sint multi cari. Alexici — ocupä in ciclul tipäriturilor romänefti din veacul al XVI-lea un loc aparte. Cartea avusese. pentru ca predicarea cuvintului lui Dumnezeu cel viu sä nu conteneascä intre dinfii fi sä meargä inainte. Scrisoarea aceasta a lui Pavel Tordas infätifeazä un interes deosebit din punctul nostru de vedere. sä punä in vedere preotilor romäni cä vor fi aspru pedepsiti dacä vor lipsi de la sinod. la rindul säu.ducere dupä o veche carte de cintece pentru calviniftii unguri intocmitä de Francisc David.superintendenti fi cu sarcina de a contribui la räspindirea reformei. G. obftea romäneascä. avind fiecare titlu unguresc fi este. superintendentul intervine pe lingä municipalitatea din Bistrita. sinodul intrunit la Aiud. s-au rupt de märturisirea greceascä fi ascultä cuvintul lui Dumnezeu in limba lor proprie. adunindu-se in sobor. al cärei prim obiectiv era: introducerea limbii nationale in bisericä. in ortografie. trei editii ungu. erau refractari ideilor de reformä. deoarece este cel dintii text romänesc publicat cu caractere latine. Alte ftiri despre activitatea lui Pavel Tordaf nu mai avem.“ Pe temeiul acestei hotäriri a dietei. care hotäräfte introducerea limbii romane si scoaterea din parohie a popilor orbi care vor pästra prejudecata limbii slavone. pe un Graduale tipärit in Oradea la 1566. a ales ca superintendent pe Mihail Tordaf.

103 .cm frate sau o rudä a lui Pavel.

in 1579 un Evangheliar.telor obraze. fi imboldul clerului din tärile libere. Mänäilä.voltatä decit in Moldova. in 1568 un sbomic. in 1574—1575 un Octoih. in urma organizärii vietii religioase. si primescu posturele si zilele de postu: mercuri fi vineri fi asa mä jur inaintea lu Dumnezeu“. in atmosfera aceasta de vrajbä. despre care ne vom ocupa mai jos. Cärtile acestea slavonefti aveau o räspindire mai mare decit cele romänefti.tiile stäruiesc tocmai asupra punctelor care fuseserä atacate in prefata Cazaniei lui Coresi din 1564: „Iar el au ia sä zicä: leapädu-mä fi proclitescu fi crezu intru svintoa Troitä dupä voia lu Dumnezeu fi mä inchin fi Preacinstii de Dumnezeu Näscätoare de pururea fata Mariia fi tuturor svintilor fi svin.. incepind din 1568. Astfel apar pe rind: in 1562 un Evangheliar. la anul 1569. Alexandru. Lipsa cärtilor de ritual era simtitä mai ales in Muntenia. Nu numai cä unele au apärut in douä fi chiar in trei editii (Evanghelia. ultima carte tipäritä de Coresi. trezitä la conftiinta religioasä ortodoxä.nesti fi preotimea ardeleanä. in 1583 un Evangheliar. publicat de Coresi in toväräfie cu un alt mester tipograf.. cumpärat de popa Dobre de la un oarecare Bratul cu 55 de aspri si däruit bisericii Scheiu din Brasov. unde arta caligrafiei fusese mai putin dez. Dupä Evangheliarul slavon tipärit in 1562.mofeascä. tiparul lui Coresi este ocupat cu publicarea cärtilor de ritual in limba slavä. „Pentru säräcia fi imputinarea svintelor cärti in tara Domniei-mele am dorit fi m-am sfätuit cu Pärintele nostru Preosfintitul Mitropolit. unde. fi mitropolitii säi. Atacurile fätise impotriva dogmelor fundamentale ale ortodoxiei.niserä insuficiente pentru nevoile locafurilor de rugä. in Molitvenic si poate in urgia dezläntuitä de autoritäti pentru a impune cu sila reforma calvinä au indirj. intr-un Molitvenic slavon contemporan. De aceea domnul tärii. incepe —■ acolo unde alune. fi.“ gräiesc epilogurile acestor cärti — fi mai departe lämuresc cä s-au tipärit „ca sä fie in dar fi in cinste fi spre lauda sfintelor biserici si intru pomenirea fi iertarea päcatelor sträbunilor fi pärintilor noftri fi nouä päcätofilor“. cuprinzind culegeri din vietile de sfinti. E probabil ca in aceastä intoarcere la matca credintei strämosefti sä fi avut un rol. in sfirsit. cuprinzind cintärile din postul mare. slujba se fäcea dupä manuscrise. cäci revirimentului conftiintei ortodoxe a romänilor ardeleni ii corespunde in Tara Romäneascä o sträduintä de a intäri ortodoxia in forma slavä. 10S . in 1580 un Sbornic la Sebeful säsesc. populatia romäneascä. timp de aproape 15 ani. in principate. comandä tipografiei coresiene cärtile de slujbä religioasä. strecurate in introducerea Cazaniei din 1564.Acesta este episcopul care a patronat traducerea fi publicarea Paliei de la Orästie. Eftimie fi Serafim. §i instruc. Intoarcerea spre ortodoxie. bisericile se mmultiserä. in 1577 o Psaltire.it si mai puternic in rezistenta lor masele populäre roma. in 1578 un Triod. care se copiau anevoie fi deve. ni s-au pästrat instruc|iile „cind vrea cineva sä vie cäträ a noasträ credintä“ fi sä se lepede „de toatä legea latineascä si de a lu Martin Ereticul fi de toate eresele lor fi de toate hulele lor cu carele hulescu pre duhul svxntu fi pre preacesta si pre svintii lui Dumnezeu si pre svintele icoane".case in apele reformei — sä se lepede de ea fi sä se intoarcä la credinta strä. pe lingä instinctul firesc al maselor.

un Octoih. invätase carte slavoneascä in tara sirbeascä si care se bucura de multä trecere intre contemporanii säi. dar n-au ajuns pinä la noi. la Alba Iulia. apoi in 1570 un Evangheliar. Acesta a ajuns patriarh al Constantinopolului. din al cärei epilog afläm cä el obtinuse un privilegiu de la principele Ardealului. in 1579. Grecu. care. 1926. in sfirsit. ce era mesterü invätatü intr-acestü lucru. o Evanghelie. printr-un intermediär slavon — pinä acum neaflat — al omiliiior grecefti ale lui loan Caleca. Un loc aparte in familia textelor coresiene il are Pravila. ci unele par a reproduce predici mai vechi. dupä cum afläm din alte izvoare. impreunä Si cu preotii de la biseareca Scheailorü de lingä cetatea Brafovului. Este o carte de care clerul simtea mare nevoie la taina 1Cf. Hräjitu Lucaci — Luca Hirscher — deci o intreprindere comercialä. 190—194. E probabil cä el a mai tipärit fi alte cärti. intre 20 ianuarie si 20 iunie 1567. Sigismund Bathory. p. K o r n e e v . Din aceastä tipäriturä — singura care a räzbätut pinä la noi din activitatea lui Cälin — se cufioafte pinä acum un singur exemplar. fiindcä. dar aläturi de Coresi mai lucrau in Ardeal si alti tipografi la imprimare de cärti slavonefti pentru romänii ortodocfi. pe vremea paleologilor. pästrat in Muzeul de artä ucraineanä din Harcov. de la 25 februarie pinä la mai. :104 . este Cälin.natä carte". Cartea s-a publicat cu cheltuiala judelui Brafovului fi a tot tinutului Birsei. cäci ni se spune in prefatä cä judele. prin care se interzicea retipärirea textului de altcmeva timp de 30 de ani. Cartea venea intr-adevär dintr-un izvor ortodox autentic. cind era in plinä mflorire literatura omileticä. cä apoi. ea este o traducere. necunoscut pinä deunäzi. care. cu prilejul unei expozitii din Sighetul Marmatiei. 1579 fi 1583). unde a fost adus in timpul revolutiei rusefti dintr-o bibliotecä din Volinsk. retipärefte la Brafov. Dintre acestia rolul important in traducere pare sä-1 fi avut popa Mihai. Nu sint insä toate omiliile opera personalä a lui loan Caleca. care se leagä de literatura dreptului canonic fi din care s-a descoperit un fragment de 12 foi intr-un codex al muzeului din satul Ieud. a trimis ■—• poate pe popa Mihai de la bisericä §cheilor din Brasov. un diac Lorint tipäreste la Brafov. care „cu foarte inimä fierbinte fi cu jale aprinsä de mult jeluia la aceastä lumi. 1 ln aceastä atmosferä de intoarcere spre ortodoxie a apärut in 1581 ultima publicatie romäneascä a lui Coresi. dar cu toate garantiile de autenticitate ortodoxä. care era des intrebuintat in relatiile sasilor brasoveni cu Tara Romäneascä — la „Arhimitropolitul" "Jarii Romänefti Serafim. a dat-o „lui Coresi diaconulü. un Evangheliar — dupä tipäritura coresianä din 1561. fi. dupä cum a dovedit-o de curind d-l V. pästrat azi in Biblioteca Universitätii din Cluj. Cartea cu invätäturä — Cazania • — ca un fei de reactie impotriva vilvei pe care a stirnit-o intre romänii ortodocfi Cazania insotitä de Molitvelnicul cu t endinte reformiste din 1564. impreunä cu patru ucenici ai säi. in Slavia. in Tirgoviste. Un al treilea tipograf romän in Ardeal. de o scoase de in carte särbeascä pre limba rumäneascä. din partea safilor. intrucit el a purtat. descrierea lui de M. sub numele de patriarhul loan al XVI-lea (1334—1347). intre 19 decembrie fi 2 septembrie 1566. sfätuindu-se fi cu mitropolitul Ardealului Ghenadie fi cu clerul säu.1562. tratativele cu Mihai Viteazul pentru a mintui de pirjol cetatea Brafovului. anume Popa Iane fi Popa Mihai". din care s-a gäsit un exemplar. Astfel. V. dupä originalul cärtii.

numai noi. ca si in traducerile slavonesti. in 1610. vorbitä de un numär mai mare de romäni.“ Dupä d. fratii miei preutilor. a fost semnalatä de d. O asemenea versiune slavo.tatul I. V. raporturile sintactice mai precise (obiectul e totdeauna legat de verb prin prepozitia pre). in care se evocä viziunea raiului fi a iadului.. le-a inlocuit cu altele de o mai largä circu. sä fie de intelegätura". excluderi din comunitatea crestinä. din satul Sinpetru. din vechile noastre mänästiri — poate de la mänästirea Neamtu — a fost descoperitä de regre. 332. cä trecu iarna si primävara inceape-se. derept aceaia.. In manuscrisele grecesti. sä fie proclet < blestemat). 195). p. gintu. Coresi spusese cä . ci au atins chiar structura sintacticä fi lexicul. sau chiar din mostenirea latinä. nr. fi pomii influrindü fi toate leamnele <pomii> dumbrävilorü fi pämintului räsärindu-i iarbä fi päsärile toate 105 . In epilogul Psaltirii din 1577. arirä au fost inlocuite prin corespondentele lor: räspunsu. cind preotii erau intr-adevar cirmuitorii sufletelor. Ea cuprinde o serie de penalitäti pentru diferitele grade de päcate omenesti: anateme. . rumänii. copiat in anul 1620 de popa Ion Romänul. O altä versiune. Coresi nu este tra.dictii de la taina impärtäsaniei. de-1 vinde. gotovi. Intorsätura frazei e mai fireascä la Coresi. Bogdan si descrisä in Convorbiri literare. Cela ce bagä apa in vin.. 39). a se opri. Compararea duce insä la o altä concluzie interesantä. punind sub teascul tiparului manuscrisele ce veneau din regiunea Maramurefului. iar ritmul se desfäfoarä mai vioi fi mai armonios: „Iatä amu fratilorü.latie in limbä. Si vedemü toate fäpturile de pre lume intregindu-se. izeclean.spovedaniei in acele vremuri de religiozitate. näsip f. din judetul Hunedoarei. Totufi. cu note marginale romänesti. Coresi.a. care nu erau intelese in pärtile din care el venise fi in cele in care ifi implinea munca lui de tipograf.neascä din secolul al XV-lea. inchinäciuni: intr-o zi 100. AI.. deaca väzuiu cä mai toate limbile au cuvintul lui Dumnezeu in limba <lor>. p. p. Acad. n-aväm. Nomocanonul lui loan Nesteutul se gäseste adäo. trebuintä este. in Grai si suflet (I. Pravila coresianä este o traducere dupä Nomocanonul atribuit lui loan Nesteutul. copiatä la Ripa-de-jos de un anume popa Toader. canonisirea trupului prin post fi metanii: „Cela ce ia mana. C. fi pästratä in Arhivele Bistritei.. pristoi. opu iaste. XXIV. legäturä.gat la sfirsitul Sintagmei lui Mihail Vlastaris. se gäsefte copiatä in Codex Sturdzanus fi in Codex Todorescu. inter. näroade. post 7 leat. 727 (v. de-am scos den Psältirea sirbeascä pre limba rumäneascä. Textul Pravilei circula in manuscris inainte de a fi fost tipärit de Coresi.locuit particularitätile arhaice fi dialectale ale acelor texte cu particularitatile graiului vorbit in sud-estul Ardealului fi in Tara Romäneascä. particularitäti care reprezentau o limbä mai evoluatä. patriarhul Constantinopolului intre 580—619. Rosetti. 3821). dupä cum s-a putut constata de cätre cei ce au comparat aceastä Psaltire cu Psaltirea Scheianä. si mai sus.eu diacon Coresi. gäti. p.. Multe cuvinte de obirfie sträinä. a in. . Spulber. fuglu. iute. Cuvinte ca: feleleat. tnnoirile aduse de Coresi vechilor traduceri maramurefene nu s-au marginit numai la fonetism fi morfologie.ducätor —■ cum dealtfel nu este nici in celelalte. Rom. scrisu-v-am aceaste Psältiri cu otveat. O copie de pe prototipul pierdut se gäseste in Codex Neagoeanus (Bibl. Partea de la sfirsit a Pravilei.

Texte de limbä din secolul al XVI-lea reproduse in facsimile. B i a n u s i N e r v a H o d o s . Din textele coresiene au fost reproduse in edi-|ii moderne pinä acum.. bibliografia cunoscutä pinä atunci. de dr. B i a n u s i N e r v a H o d o s . 1924. p. 4— S 2. p. 1939. folosind graiul din sud-estul Ardealului si din Tara Romäneascä. I. lit. §i de acestea bucurämu-ne si ne veselimü. v. in Analele Academiei Romäne. Octoihul lui Macarie (1510) si originele tipograjiei in Tara Romäneascä. Bucuresti. p. prin boierii bäjenari fi. p. Iorga in Välenii-de-Munte din Prahova. 3. din Suceava. unde se da si toatä bibliografia sirbeascä. ed. Mem. prefe^e si epiloguri. 87).. frontispicii si viniete. Cärtile tipärite de Coresi au fost inventariate si descrise de I. Bucuresti. Sextil Pufcariu-Al. Texte de limbä din veacul a. Bucuresti. T u r d e a n u . B i a n u . Un exemplar din Psaltirea slavoromänä a fost descoperit de Alexandru Odobescu la mänästirea Bistrita din Oltenia. 525 — 550. Tipografia cärtilor bisericesti. Tipäriturile coresiene. fi alalte toate moindu-se. completind-o cu lucrärile apärute dupä publicarea ei. unde fusese adus. publicate de N. in I. 1939. 224—225. Bibliografia rcmäneascä veche. III. v. in bunä toväräsie cu tipäriturile slavonefti contimporane. räspindindu-se in toate tinuturile romänefti. exemplare iefite din teascurile primei tipografii romänefti din Brafov. o Evanghelie a fost gäsitä de N. Apostolul: I. fratele lui Vasile Lupu. Ce. In toate tinuturile romänefti s-au gäsit. 1 BIBLIOGRAFIE Despre Macarie si Maxim. 1 — 43. :106 . sec*. cärtile coresiene au trecut muntii. afa fi noi. Sibiu. prin cuceririle lui Mihai Viteazul. I. cu o prefa^ä de C o n s t a n t i n E r b i c e a n u . a indeplinit. Liubavici. o operä de o importantä deosebitä in culturä noasträ: a pus primele pietre solide la temeliile limbii literare de azi. cela ce adauge fi intoarce toatä lumea spre noire. Prin legäturile comerciale cu Brafovul. p. 1930. edi^ia a II-a. facsimile de litere. 1889. Textul fusese publicat mai inainte in transcriere latinä. mai tirziu.cintindü. La descrierea fiecärei cärfi. E m. Bucuresti. Lucrul apostolesc.1 XVIlea. Karadja. B i a n u. Despre cärtile tipärite de Macarie si D. P a n a i t e s c u . Astfel Coresi. seria III. a hatmanului Gavril. Procopovici. pagini. färä sä bänuiascä. si mai ales P. G h e r a s i m T i m u ? P i t e j t e a n u . pinä in vremurile noastre. cu reproduceri de titluri. Cärtile coresiene au avut o circulatie mult mai intinsä decit avuseserä traducerile maramurefene. poartä o notä din Iafi. Const. pinä vreame avämü.conului Cored. Bibliografia romäneascä veche. au dus cu eie pretutindeni graiul muntean. Istoria literaturii romäne. 150. Procopovici in satul Liteni din Bucovina. Intrebare crestineascä (Catehismul). Catchismul fi Pravila au fost descoperite la Ieud. cu greseli. 1925 (editia facsimilatä). Cartojan. urmätoarele: 1. Si sä slävimü si märimü fi ne mirämü prea bunului si mefterului Dumnezeu. cumü vedemü acestea toate inoindu-se. Ne folosim de aceastä bibliografie. Tetravanghelul Dia. pe care 1-au impus cu autoritatea cärtilor sfinte. Evanghelia. p. in Cercetäri literare. un exemplar din Evanghelia cu invätäturä a fost gäsit de d-1 Al. Catehismul luteran rotnänesc. däruit Academiei Romäne de C.232 p. a noasträ viatä sä o noimü" (Evanghelia cu invätäturä. care se copiau anevoie cu mina. I. Bucuresti. Lucrul Apostolesc — Apostolul — tipärit de Diaconul Coresi In Brasov la anul 1563. probabil. in Maramures. P. IV. Academia Romänä. in Biserica ortodoxä romänä. O bunä bibliografie asupra lui Coresi se gäseste la S e x t i l P u s c a r i u . tomul I. de la 3 martie 1563. Epoca veche. 54 — 93 si 516 — 529. XII -). p. de A n d r e i B i r s e a n u .

ghierul diaconului Coresi. I. in Grai si suflct. 1901. publicat in Prinos lui D. N. Precizäri cu privire la izvoarele lor. Texte de limbä din secolul al XVI-lea reproduse in facsimile. IV. Catechismele romänesti din 1544 {Sibiu) si 1599 (Brasov). LII (1921). Gobi. D r ä g a n u. Cf. R o s e 11 i. Diaconul Coresi. H a n e s. Textul. Psaltirea piiblicatä romäneste la 1577 de Diaconul Coresi. Bucuresti. Bucuresti. C a n d r e a. seria III. a c e I a s i. Un fragment din Molitvenicul Diaconului Coresi (1564). sectiunea literarä. Despre Lucrul apostolesc al lui Coresi. Cazania din 1581: S e x t i l P u s c a r i u s i A l e x i e P r o c o p o v i c i . in Dacoromania. 321—334. R o s e 11 i. Bucuresti. 347. Despre Evangheliar: M a r i o R o q u e s . 429 — 434 (despre un exemplar complet din Biblioteca din Budapesta). p. Cea mai veche Pravilä romäneascä. Extras din Anuarul liceuhd Al. p. Cluj. p. Pentru prototipul bizantin al Cazaniei lui Coresi din 1581: Prof. 6. Academia Romänä. II. 100—106. Bucuresti. II. Dr. III. Bucuresti. 1924. sectiunea literarä. p. Bucuresti. in Grai si suflet. IV. 349—352. P. H o d o s . Bucuresti. Academia Romänä. 1930. p. p. D r ä . N . in Dacoromania. Papiu Ilarian din Tirgu-Mures. p. ci tipärea dupä texte mai vechi). p. Editie criticä cu Variante din Evangheliarul lui Coresi de la 1561. sectia literarä. Cea mai veche Pravila romäneascä.g a n u. 254 si. Cernäuti 1930. in Grai si suflet. vol. IV. A 1. D r ä g a n u . Carte cu invätäturä (1581). 166— 167. Text -Transcriere. Despre Apostol: A 1. in Convorbiri literare. in Dacoromania. C. 900 — 901. N. V. Bucuresti. 251 — 260. Catehismul Martian. N. p. 1113. Bucuresti. S p u 1 b e r. p. si Transilvania. 1903. XXXVI (1907). E. 1881. I. 193 1— 1932. 72 — 80 si 104— 111. 15 — 49. in Romania. Brasov. Evangheliarul romänesc din 1561 in comparatie cu cel slavcnesc. 1930. 4. Gaster. Sturdza. O editie popularä a acestui text a fost publicatä in colectia „Autorii romäni vechi si contim. II (1927). D ä i a n u . tomul I. 1939. Psaltirea'. in Analele Academiei Romäne. Tirgu-Mures. Bucuresti. XI. din Tilcul Evangheliilor de ia 1564 si din Evangheliarul de la 1574. Studiul si glosarul n-au mai apärut. ia Romania. S u 1 i c ä. Socec. p. 913 — 915. p. Profesor N i c o 1 a e S u l i c ä : I. 5. 14 — 24. XLVII (1913). seria III. Kara d j a. p. II. Coresi. p. Omiliile Patriarhului loan XIV Caleca (1334—1347). S e x t i l P u s c a r i u . AI. XLVIII (1922). B. Despre Catehism: A n d r e i B i r s e a n u . in Dacoromania. 7.porani". mem. 7 1—85. XXXV. A. p. 1927. P o p o v i c i . reprodusä cu un studiu bibliografic si un glosar comparativ (in caractere chirilice si transcriere latinä). Despre Pravila: C. p. H a s d e u . 194— 198. cu un studiu interesant. copiat de Radu din Mänicesti pentru Petru Cercel. A. 929 — 937. Arhetipul husit al catehisnielor ■noastre luterane. Studii. 1923— 1924. B i a n u . p. Studii si cercetäri. 107 Pentru chestiuni mai generale: N. 1936. tipärit la Brasov In 1570. 58 I. I (1923). 1896. Molitvenicul'. Lexicul Apostolului lui Coresi comparat cu al Codicelui Voronetean. 1914. Studiu. 1926. in Rävasul din Cluj. Textul. D r ä g a n u . in Analele Academiei Romäne. in Nona revistä romänä. S u l i c ä . 1924. Despre ce Psaltire si Liturghie vorbe$te Pavel Tordasi la 1570. Izvorul principal bizantin pentru Cartea cu invätäturä a Diaconului Coresi din 1581. p. p. 1901. 6. in revista Fät-Frumos. I. P r o c o p o v i c i . I. Textul reprodus in transcriere latinä cu versiunile din Codex Sturdzanus si Codex Neagoeanus (acesta si in facsimile) de C. Bucuresti. urm. Cernäuti. Documente romänesti din colectia Sölyom Fekete. in Dacorotflania. Academia Romänä. V. N. Pravila sfintilor apnstoli. Despre Psaltire si Liturghierul din 1570: I. 235 — 276 (in caractere chirilice si transcriere latinä). tomul I. P. O nouä publicatie romäneascä din secolul al XVI-lea: Litur. 168—181. 533 — 541. dupä reproducerea lui M. 684 —690. si recenzia lui A 1. tomul 3. p. 1925. a cel a . M a n g r a . R o s e 11 i. Bucuresti (1912). secfiunea literarä. 3 — 1 0 . Despre Molitvenic: in afarä de studiul publicat de N . Pravila: I. in Noua revistä romänä III. 545 —555. S p u 1 b e r. 1107. A. 988— 1007 (dovedeste cä Coresi nu traducea. Cercetäri literare-istorice. A. p. V. I. Comisia istoricä a Romäniei. V a s i l e G r e c u . VI (1908). T. H o d o s ca introducere la text si amintit mai sus. p. 1894.Academia Romänä. 1091. p. N . scriitor sau tipograf.

“ Peftifel Moisi. cum il numeau ei. numai Noul Testament. 1933. Bianu. Faptele (fi Scrisorile) apostolilor. arheologie si filologie. bitia — creatiune) si Ishodul (slav. dar pentru lucrarea aceasta a se vedea si rectificärile ce i s-au fäcut in urmä. Die Honteruspresse in 400 Jahren. Mem. Mihail Tordaf. O incercare de sintezä a fäcut d-1 L u c i a n P r e d e s c u . cu cheltuiala lui Francisc Geszty — Gesti Frenti. Ploie$ti. cum spun traducätorii cu cuvintele slavone: Bitia ‘(slav. Al. avea ca refedintä Deva. fi fusese trimis in ajutorul lui Aron-vodä. Cea din urmä din firul acestor tipärituri este Palia. . hcxoahth = a ie. Asezarea definitivä a lui Coresi la Brasov. 1933. P r o c o p o v i c i . Cartea intitulatä Palia. de la gr.. Diaconul Coresi. Diaconul Coresi. Un capitol din activitatea diaconului Coresi. Despre diacul Lorin-j:: N. S t o i c a N i c o l a e s c u . s-a ocupat totufi cu interes de viata religioasä fi culturalä a supufilor säi: a zidit fcoalä fi internat in Deva. la opt ani dupä moartea lui. C. 1930. 354 — 358. Bucuresti. Coresi tipärise. Brasov.fi). Note pe inarginea unei cärti: Lucian Predescu. 6hth = a fi. p. Octoihul Diacului Lorint.jinit. XI. Al. p. dupä cum s-a väzut. Brasov. Der Humanist und Reformator Iohannes Honter.räful acestuia. 7. sau. „ales piscopul rumänilor in Ardeal". in aceastä intreprindere. recenzie in Dacoromania. Sarcina de a patrona traducerea fi tipärirea Veohiului Testament fi-a luat-o superintendentul Mihail Tordaf — cel ales in 1577 — spri. Geszty. cuprinde de fapt numai primele douä cärti: Creatiunea si Ie§irea sau. „propoväduitorul Evangheliei lui Hristos in oraful Caviran Sebefului (Caransebef). sect. p. Diaconul Coresi. 1933 (Tipografia „Cartea romäneascä“). Johann Götts lohn. 1927. Bucuresti.. I o r g a . PALIA DE LA ORħTIE (1582) S-au väzut in capitolul precedent mäsurile luate de autoritätile maghiare pentru a converti la calvinism bisericile romänefti din Ardeal fi sträduintele depuse de superintendentii romäni pentru a traduce in limba poporului cärtile necesare cultului fi propagandei. München. Era un comandant violent. de comandantul Hunedoarei. perseverare diabolicum (Räspuns d-lui Lucian Predescu). Bucuresti. alcätuind impreunä un intreg: Biblia. Errare humanum.. Diaconul Coresi pi familia sa. Cernäuti.si. publicatä la Oräftie in 1582. D. E un personaj cunoscut in istorie: era comandantul militar al Hunedoarei fi tinuturilor invecinate cu teritoriul unguresc cäzut in stäpinire turceascä. a construit casä pentru preot fi a suportat cheltuielile pentru tipärirea Paliei. mem. ricdsa (= vechi). seria III. cu bogatul ei teritoriu.toarele critici si recenzii: Dan S i m o n e s c u . 336—338. P r o c o p o v i c i . 1935 (Schriften der Deutschen Akademie. cum il numesc ai noftri — „ales hotnogiu Ardealului fi Järii Ungurefti. Ea s-a tipärit. „dascälul de däscälie a Sebefului. fi tova. M a z i 1 u. läcuitoriu in Deva". Festschrift der Buchdruckerei. urit de soldatii säi. care formeazä fundamentul pe care se sprijinä Noul Testament. Academia Romänä. Märian diacul. domnul Moldovei. cele patru Evanghelii. Heft 22). a c e 1 a § i. 1933. VII. 1902. dupä cum se spune in prefata. II (1929). De la Coresi Diaconul la Teofil Mitropolitul lui Mateiu Basarab. 1933. Dar cu tot caracterul lui aspru fi impulsiv. in Revista filologicä. Bucuresti. Bucuresti. Zacan Efrem. adicä Vechiul Testament. i-au distrus mormintul. X (1909). a restaurat bisericä reformatä. care. 265 si urm. L a c e a . Era firesc ca atentia cärtura. tom. :108 . istorice. Diaconul Coresi — Contributii. Traducätorii au in frunte pe episcopul. fi sint in numär de patru: Stefan Herce. de cätre fiul diaconului Coresi. Tipografia Bucovina. Despre Honterus: K a r l K u r t K l e i n . 289 — 302.rilor romäni ai vremii sä se indrepte fi cätre Vechiul Testament. §erban. H e r m a n n T o n t s c h . p. in Omagiu lui I. in Revista pentru istorie.

In prefatä ni se spune cä traducätorii.tatea din Cluj. XXXIII. verb.„propoväduitorul Evangheliei in oraful Lugojului". pastor la Cluj. ung. fi Archirie. Anamimot (Anamim -f ot). fi mai tirziu in Palia d’Orästie (1581—1582). sucuit = obifnuit.licä + terminatiunea -ot.ot. asemänätoare cu aceea pe care a publicat-o in 1573 Luca Osiander la Tübingen. ocä = cauzä. independent de dinsul. tipograf fi autor de cärti — intre care fi originalul Molitvenicului lui Coresi — care i-au asigurat un loc de seamä in istoria literaturii ungurefti. ok.chiului Testament. Ludimot (Ludim -j.ot. Emile Picot. precum fi in numele proprii cu terminatiuni flexionare proprii numai limbii ungurefti (ca de exemplu: Calahot din Calah. ung. „protopopul varmegiei Huniedoarei". I. in afarä de textul unguresc. nume de localitate bib. eles. fost profesor de slavisticä la Universi. väzind cum „toate limbile inflo. Leabimot (Leabim -f. Textul unguresc care stä la baza traducerii romänefti se strävede in numeroasele elemente lexicale din cuprinsul Paliei. tradus fi tipärit in 1551 de un elev al lui Melanchthon. szokni. intr-o editie corectatä.mina partea care revine fiecäruia in aceastä utilizare de izvoare in limbi sträine. d-1 Mario Roques in Melanges offerts ä M. S-a crezut intr-o vreme la noi cä asertiunile traducätorilor sint intemeiate fi s-a cäutat chiar a se deter. tirnat = piata din fata templului. 109 . ung. ilis = merinde. precum: span = supraveghetor. ung. Paris. dar regretatul Iosif Popovici. vol. ung. Dar. traducätorii au mai avut — dupä cum aratä d-1 Mario Roques — dinainte fi un text latinesc al Vulgatei.resc intru cuvintele sfinte ale lui Dumnezeu" fi cä „numai noi romänii nu le avem pre limba noasträ. in Analele Academiei Romäne. 1925. fi. torndcz. ispän . pe 1911. care in ungurefte indicä acuzativul. Paris (1913). cu mare muncä scoasem den limbä jidovescä fi grecascä fi särbeascä pre limbä romäneascä". Gaspar Heltai. au dovedit cä avem de-a face cu o traducere fäcutä dupä textul unguresc al Ve.

singurii cärturari ai timpului. si mai ales de N. 10/23 aprilie. Despre originalul unguresc al Paliei de la Orästie: I. scris pe pergament fi pästrat in Biblioteca Nationalä din Belgrad. B i t a y. marile schimbäri fi räzboaiele dezläntuite in toate cuprinsurile romänefti. si in Dacoromania. 1913. indemnati de rivna cu care poporul primise cartea in limba lui. legende religioase cu caracter popular. a fost publicat in text chirilic. Fragmentul de Levitic. p. in Analele Academiei Romäne. 1911. parte din traducerea care sta la baza Paliei de la Orästie. szdzadbeli romdn forditdsban. pästrat in douä foi de pergament in Biblioteca Nationalä din Belgrad. 1924. Traducätorii au stiut sä foloseascä främintärile unui veac de muncä literarä pentru a nimeri cuvinte expresive. Un fragment din Palia de la Orästie. Originalul Psaltirii Calvine se aflä in Budapesta. clericii. 213 si mm. prin limba ei vioaie. S i a d b e i. p. IV. 5—17. pe care .. care desteaptä imaginatia si miscä simtirea. dincoace de Carpati. Ea se reia abia peste o jumä.färul. nr. Budapesta. R o q u e s amintitä mai sus.tate de veac. p. Pentru neamul nostru. M e t e s in Tribuna. Cernäuti. Iuliu Teodorescu. BIBLIOGRAFIE •. 87-88 (nota 5) si 915. au pus capät activitätii tipografice. Palia ocupä in ciclul traducerilor romänesti din veacul al XVI-lea un loc aparte prin frumusetea traducerii. anul 1912. 1925. in timpul domniilor lui Matei Basarab fi Vasile Lupu. Preface et livre de la Genese. ducind pretutindeni cuvintul lui Dumnezeu in limba poporului. aceste traduceri au fost cele dintii zäri de luminä. S z t r i p s z k y s i G . 1878.t. de M a r i o R o q u e s . H. P o p o v i c i . I (1928). 283. L’original de la Palia d’Orästie (Extras din Melanges offerts ä M. TEXTELE POPULÄRE LITERATURA APOCRIFÄ Textele Sfintelor Scripturi traduse in Maramures si tipärite de Coresi in a doua jumätate a veacului al XVI-lea s-au raspindit peste tot pamintul romänesc. care folosise pinä atunci ca limbä de cultura o limbä sträinä. 1911. Budapesta. Szegedi Gergely enekes könyvre. M a t e i u in Lucea. Protestdns hatäsok a hazai romdnsdgra. 195 si I. Bucuresti. D r ä g a n u in Transilvania. ci este o tälmäcire independentä. Paris. S z t r i p s z k y H i a d o r s i d r .' . fäcutä in Ardeal la inceputul secolului al XVII-lea si copiatä in Tara Romäneascä. precum si A. 1911. Curind dupä aceasta. pe care l-a publicat Hasdeu in Cuvente den bätrini. T. Paris. Erdely Irodalmi szemle.1926. cuprinzind cartea I „Creatiunea".. cu o pretioasä introducere.Fragmentul Leviticului (cartea a III-a din Biblie). 19 — 20. a fost publicat de H a s d e u in Cuvente den bätrini. 276^283 Fragmentul Leviticului romänesc de la Belgrad. p. Paliia de la Orästie. Textul a fost publicat cu un studiu introductiv dedr. O copie in fototipie se gäseste in Biblioteca Academiei Romäne. p. p. A l e x i c s G y ö r g y . pe care se profileazä epopeea militarä a lui Mihai Viteazul. M a r i o R o q u e s . Szegedy Gergely finekes kSnyve. nr. III (1926). EPOCA POST-CORESIANÄ. Emile Picot). biblioteca dr. Exagerärile din introducere au fost puse la punct de dr. cum s-a crezut. Les premieres traductions roumaines de VAnden Testament. § t. 557 si urm. pitoreascä si armonioasä. s-au apucat sä traducä din multimea textelor slave ale vechilor mänästiri. Despre acesta vezi si introducerea Tui M. in Revista filologicä. XVI. 1911. nu face. p. XXXIII (1911). an. Palia d’Orästie (1581 — 1582). Cu Palia de la Orästie se incheie seria tipäriturilor romänesti in Ardeal. A l e x i c s ..

pe de o parte. tainele lumii de dincolo de moarte. in primul rind.tele morale.nului cei ce si-au träit viata in päcate. Intr-o vreme in care singura clasä de culturä era clerul — si era clerul fiindcä acum patru veacuri cultura era legatä la noi de cunoasterea unei limbi moarte —• traducätorii au fost preotii si cälugärii.istoricii literaturilor crestine le numesc legende apocrife. vesnica fericire care asteaptä in grädinile inflorite ale raiului pe cei ce si-au incheiat viata Ul . Legendele acestea naive. Aceste legende au circulat din minä in minä in toate tinuturile ronia. pe de altä parte. si alte centre de culturä religioasä — poate mänästirile din principate — au contribuit la traducerea si räspindirea literaturii apocrife. dar care zugrävesc in culori vii. Ceea ce a indemnat clerul nostru sä impärtäseascä poporului. in cuvinte pline de simboluri menite a spori impresia de mister. Interesant este faptul cä din bogata literaturä apocrifä slavä. Dupä criteriile de limbä — si. a fost färä indoialä näzuinta de a intäri in sufletul maselor populäre instinc. clericii au ales.nesti. din multimea legendelor slave cu care isi desfäta imaginatia. contrastul dintre chinurile pe care le indurä in fläcärile nestinse ale infer. iar. mai intii apocalipsele apocrife. rotacismul — legendele religioase apocrife au inceput a fi traduse cam in aceeasi vreme de inviorare religioasä si in aceeasi regiune in care au apärut si primele texte ale Sfintelor Scripturi in limba romänä. Cu timpul. pentru a transpune in limba poporului. pe care le-ar fi aflat prin miracolul unei viziuni ceresti. in care pretinsul autor — un apostol sau un patriarh — dezväluie. mai intii legendele apocalip. indreptindu-le gindul dincolo de bunurile trecätoare ale acestei lumi pämintesti.tice.

Cugetäri in ora mortii. si dupä el Gaster si toti cei ce s-au ocupat de istoria literaturii noastre vechi au pus in legäturä literatura apocrifä cu o miscare ereticä apärutä in Bulgaria si imperiul bizantin in veacul al X-lea: bogomilismul. in Ardeal. Apocalipsul apostolului Pavel. Din aceste centre curentul s-a intins in imperiul bizantin si mai ales in Bulgaria. Acestea din urmä au fost copiate inainte de 1580 de un anonim si cusute intr-un volum cu textele mähäcene de popa Grigore. Kaöapö^ = = curat.tatea preotului. cunoscute si pästrate in Biblioteca Academiei Romäne. tot in Ardeal.perit de Andrei Birseanu. in Mähaciu pe Mures. mai vädesc si preocuparea de a inälta in ochii poporului autori. Vineri. fiindcä pretindeau cä ei detin invätäturä curatä a Mintuitorului) in Germania si Italia — de aci vine si germanul Ketzer. Codex Todorescu. in colindele religioase si in arta popularä. in regiunea Adrianopolului si Filipopolului. Codicele de la Kohalm. copiat intre 1580—1620. adusi de impäratii bizantini si asezati la granitele de nord ale Bizantului. care a träit in secolul al X-lea. intitulate de Hasdeu texte mähäcene: Legenda Düminicii. Legenda Sf. in satul Mähaciu. in Ardeal. care 1-a imprumutat marelui istoric si filolog pentru studiu si care apoi 1-a däruit Academiei Romäne. pe care Hasdeu il credea o creatiune originalä romäneascä cu caracter bogomilic. la Ieud. Sisinie. Cälätoria Maicii Domnului la iad.). se infäti. El a fost studiat si publicat de Hasdeu in text chirilic si cu o bunä transcriere latinä. in Maramures. Bosnia si Hertegovina si s-a räsfirat in Occident. Prima parte cuprinde o serie de legende. sub tarul Petru. copiat in secolul al XVI-lea. unde a dobindit o mare putere de expansiune prin propaganda popii Ieremia Bogomil. cäci numai astfei ne explicäm urmele pe care aceste legende le-au läsat pinä azi in traditiile. a doua parte cuprinde o altä serie de legende: Legenda Sf. intre muncile pe care le indurä cei päcätosi. Epoca care se intinde de la Coresi pinä la Matei Basarab este bogatä in colectii manuscrise cuprinzind asemenea legende: Codex Sturdzanus. Codex Martianus. Iorga. cu versiune slavo-romänä si rotacism x. citetrele copiate de Popa Grigore. Legenda lui Avradm. numite de Hasdeu texte bogomilice.päminteascä in cinste si dreptate. de N. copiat in secolul al XVII-lea. cathari (de la gr. altul in Ardeal. mai sus de Turda. BOGOMILII Bogomilismul a fost o sectä ereticä näscutä in Asia Mica din fuziunea cre^tinismului cu dualismul persan.carea lor. boemul Kacir — eretic :112 .seazä. si chinurile celor ce n-au venit duminica la bisericä sau nu s-au ridicat dinaintea preotului cind a iesit din bisericä (sint osinditi sä stea pe scaune inrosite in foc. cäci mai toate manuscrisele vechi sau noi ale acestor legende. Cel mai vechi este Codex Sturdzanus. precum si un text. de pildä. intre 1580—1619. Codex Sturdzanus este alcätuit din douä pärti. fiindcä aceste legende apocaliptice. in volumul al doilea din Cuvente den bätrini. numit asa de Hasdeu dupä numele lui Dimitrie Sturdza. descoperit de Ilie Bärbulescu. Hasdeu. Din Bulgaria secta a trecut mai departe in Serbia. in Cälätoria Maicii Domnului la iad. Colportorii zelosi ai acestui gen de literaturä au fost preotii. Aceste legende räspindite prin copii manuscrise au fost adunate si cusute la un loc de timpuriu in sbornice sau codice. Asa. Lucrurile i$i au expli. trebuie sä fi zguduit adinc sufletul poporului. un altul desco. pe lingä tendinta de a ridica nivelul moral. sint copiate de ei. Din Asia erezia a pätruns in Europa prin colonistii greci si armeni. sub diferite numiri: patarini in Italia nordicä.

ratul bizantin Alexe Comnenul deschide lupta. atunci cind literatura apocrifä era putin cunoscutä. pe care o considerau ca o unealtä cu care diavolul a chinuit pe Mintuitor. care era opera si proprietatea Satanei. Hasdeu si dupä el Gaster au impärtäsit pärerea slavistilor si aceastä pärere a fost admisä färä nici o rezervä de toti istoricii noftri literari. ca principiu al binelui. era si ea o indepärtatä ramurä a bogomililor din Balcani. Primul este legenda lui Adam si Eva. sä incheie cu 113 el un zapis prin care i-a cedat sufletul lui si al celor ce se vor naste din el. pinä tirziu in secolul al XVIIlea. Vidin si Filipopol. Cind Mintuitorul a . la Cioplea. ca principiu al räului. care credea cä prototipul Codicelui Voronetean a fost tradus in secolul al XIII-lea. Erezia bogomilicä a fost in crestere in Peninsula Balcanicä pinä in secolul al XII-lea. Satana a ascuns zapisul.tiei cu piine si vin. el a stä. Citva timp dupä aceasta. in care apare tema zapisului cu Satana. in sudu] Dunärii. dupä eite ftim pinä acum. incepind din anul 1688. Aci. Dumnezeu i-a dat sufletul. Invazia turceascä a impiedicat insä extirparea bogomilismului din tara vecinä. insirate intre Nicopole. in Serbia. nu admiteau taina euharis. impotriva cäreia papa Inocentiu al III-lea a dezläntuit cruciata de exterminare. Doctrina bogomililor pleacä de la anatagonismul dintre Dumnezeu. scris pe o cärämidä. in apele Iordanului. De aceea bogomilii respingeau Vechiul Testament. Adam. respingeau crucea. pe care le con. Satana a creat trupul omului. si nu admiteau decit Noul Testament. In veacul al XVIII-lea aceste resturi bogomilice au fost convertite la catolicism de cätre misionari franciscani veniti din Bosnia.tului cel räu. emigranti bulgaropavlichieni. Satana este creatorul lumii materiale.cindu-i in exil. combäteau cultul sfintilor si al icoanelor. au intrat in literatura noasträ veche. pe medicul Vasilie. ln anul 1111 impä. invizibile si eterne.siderau ca rämäsite de idolatrie. care s-au asezat in jurul Craiovei. pentru a putea lucra pämintul. care povesteste rätäcirea omenirii sub influenta spiri. nu admiteau Vechiul Testament. cind s-a pornit lupta pentru distrugerea ei. Celebra sectä a albigensilor. jupanul Stefan Nemania incepe o groaznicä prigoanä impotriva ereticilor. creatiunea lui Dumnezeu. punea in legäturä cu erezia bogomilicä insesi inceputurile literaturii noastre. Satana a pus la cale cäderea omului si izgonirea lui din rai. a Rimnicului. In vremurile de inflorire ale panslavismului. si pe cei 12 apostoli ai säi. a fost silit. arzindu-i pe rüg sau arun. si Satana. ba räposatul Sbiera. tarii bulgari Boril si Alexandru se sträduiesc si ei sä inäbuse erezia in Bulgaria. izgonit din rai. dispre. si considerind viata aceasta de pe pämint ca un popas cätre viata cea vesnicä viitoare. s-a mentinut o fisie intinsä de 14 sate. Pornind de la antiteza dintre suflet. Din aceste tinuturi au venit la noi. In secolul al XII-lea si al XIII-lea. arzind pe rüg in hipodromul din Constantinopol pe conducätorul sectei. care rämäseserä credincioase vechii erezii si refuzau crucea.tuiau bunurile pämintesti. creatiunea Satanei. savantii slavi atribuiau bogomililor un rol important in creatia si räspxndirea literaturii apocrife. duceau o viatä sobrä. LITERATURA BOGOMILICÄ Din literatura bogomilicä.— si au ajuns pinä in sudul Frantei. desi aveau biserici. trei cicluri de legende. vizibile si trecätoare. in judetul Ylasca si in jurul Bucurestilor. Dumnezeu este creatorul lumii spirituale. care povesteste epoca in care omenirea a fost sub stäpinirea Satanei. bogomilii predicau asceza. si dintre trup.pinit lumea pinä la venirea Mintuitorului.

Ne-a venit din literatura bul. revarsindu-se peste ea. s-a afezat cu scaunul de deasupra norilor. prefäcinduse pocäit. IV. Satana. in agonie. Cärtile pop. s-a asezat peste cärämidä. bulgarii 1-au primit din Bizant. Legenda luptei lui Satanail cu trimifii Domnului pentru podoabele cerului este sursa unuia din cele mai frumoase cicluri de colinde populäre. despre lemnul crucii. Adam. Satana. Satana creator al celor rele (viespea. miscarea dramaticä fi frumusetea imaginilor (v. cu toate straduintele sale. Din cununä a crescut un arbore. In cele din urmä. Cärtile pop. culese de Voronca fi altii (v. nu izbuteste sä izgoneascä pe Mintuitor de pe pämint. care o primeste pentru a implini Scripturile si a mintui omenirea. al cärei prototip bulgäresc este publicat de profe. O altä legenda isi propune.tirii. Singele Domnului. este iertat. intr-o serie de manuscrise din prima jumätate a secolului al XVII-lea. La atit se reduce literatura cu nuantä bogomilicä in literatura scrisä romäneascä. Domnul inväluie muntele intr-un nour negru. Dar. povesteste cum Satanail. loan si a intrat in apele riului ca sä primeascä botezul. ajuns pe pämint. 37). fi cum Dumnezeu a trimis pe arhanghelul Mihail. p. 1282. in care se povesteste disputa Min.tuitorului cu Satana in pustie. sarpele). boul. care ni s-a pästrat intr-un manuscript din secolul al XVIII-lea al Bibliotecii Academiei Romäne (nr. trimite pe Sit fi pe Eva sä-i adueä din rai o ramurä din pomul cunostintei binelui fi räului.. unde textul era cunoscut din secolul al XIV-lea.. versetul 1—12). Aceastä legenda. unde apare incä din veacul al XII-lea. Dumnezeu trimite pe arhanghelul Mihail sau pe sf. antagonism ul dintre cele douä mari puteri: Dumnezeu si Satana — Dumnezeu creator al vietätilor bune (calul. f. ingerii prind pe Satana si-1 spinzurä de toarta cerului. invidios de creatiunea omului. La rindul lor. Exceptind una singurä — in care cei doi creatori apar aläturi ca urzitori ai omului. printr-un proces de interpretare simbolicä.venit la sf. A treia legenda bogomilicä este o detaliere a unui fragment din Evanghelia lui Matei (cap. a räscumpärat-o din päcate. ai säi ii impletesc o cununä pe care i-o pun pe cap in ceasul mortii. In literatura noasträ veche se mai cunosc incä douä cicluri de legende cu vädit caracter bogomilic. II. a prins rädäcini adinci in folclorul nostru. inträ in inima Caiafei si provoacä rästignirea Domnului. se retrage pe un munte vecin si se pregäteste de luptä. Din aceastä ramurä. In unele versiuni populäre tema aceasta s-a contaminat cu zapisul lui Adam. cäci in aceste versiuni.sorul Iordan Ivanov de la Sofia. Ilie sä reia de la Satan zapisul incheiat cu primul om. furind veftmintul. care prin vitejia fi iscusinta lui a izbutit sä redobindeascä podoabele raiului. albina). . a atras de partea sa o ceatä de ingeri fi. Unui. p. II. Textul se pästreazä intr-un manuscris al Academiei Romäne din secolul al XVIII-lea. oaia. 164—177). In literatura oralä a poporului circulä azi un ciclu insemnat de legende in care se vede conceptia dualistä a lumii. 55). iar a doua. liliacul. väzind cä. sä arate cum crucea Domnului a fost ridicatä pe locul unde zäcea cäpätina lui Adam fi de aceea in icoanele pe care se zugrävefte rästignirea Mintuitorului se aflä sub cruce o cäpätinä.garä. „prada in rai". Satana :114 . stema fi steagurile Domnului. Legenda lui Adam fi Eva se pästreazä in mai multe manuscrise din primul pätrar al secolului al XVII-lea. din care apoi s-a fäcut crucea pe care a fost rästignit Mintuitorul. in care se intilnesc laolaltä gradatia poves. sfärimind-o. Acest motiv este impletit cu tema arborelui crucii.

deosebindu-se in aceasta privintä de bisericä ortodoxä. dar ea este admisä chiar pentru preoti. ci si din Iran.terul ei. si Epistolia Domnului nostru Iisus Christos sau Legenda Duminicii. 43—48 si mai ales 68. vom impärti scrierile din Codex Sturdzanus. A’pocalipsul apostolului Pavel a fost pläsmuit prin veacul al IV-lea d. de pildä. in legendele din Codex Sturdzanus sint pasaje din care reiese veneratia pentru crucea pe care a fost rästignit Mintuitorul. sufletele vor invia in trupurile pe care le-au päräsit. Dumnezeu häräzindu-i sufletul. am arätat in 1929. ca si albigensii.duiau dogma celibatului. Russo a arätat cä textul numit de Hasdeu Cugetäri in ora mortii si in care el vedea o creatiune originalä romäneascä. pe care o considerau ca un sacrificiu adus demonilor. pe care il considerau ca opera a Satanei. Bogomilii dispretuiau crucea. asa cum o cunoastem din expunerea cälugärului bizantin contimporan £u. 73—75. care crede cä in ziua judecätii dir urmä. Bogomilii respingeau impärtäsania cu piine si vin. In Apocalipsui lui Pavel este un pasaj in care. nu admiteai invierea trupului. La acestea s-ar putea adäuga. bizantinä si coptä —■ cu patru-cinci secole inainte de ivirea bogomilismului in Balcani. p. dupä cuprinsul lor. si 2. Renuntind dar la clasarea fäcutä de Hasdeu in texte bogomilice si mähäeene. Bogomilii propovä. Textele apocrife din Codex Sturdzanus apar in literaturile creatine — siriacä. cunoaste-ti trupul täi: de unde ai iesit. in care 115 1 Cärtile populäre. ne dezväluie intr-o formä plinä de simboluri tainele lumii de dincolo de moarte. dupä ce se povesteste cä ingerii iau sufletul omului drept din trup. CODEX STURDZANUS Textele din Codex Sturdzanus insä nu au niinic comun cu bogomilismul. .thimie Zygabenos. in numele apostolilor sau al Sf. 35 — -42. si al 2-lea. Ch. ci este o intretesere de fragmente luate din Dioptra lui Filip Solitariul. Ciclul legendelor apocaliptice este reprezentat in Codicele Sturdzan prin urmätoarele trei texte: Apocalipsui apostolului Pavel. I. in Cälätorie nu numai cä nu este combätutä cäsä. se intorc si-i spun: „Suflete. prin carac. care. cä iarä te vei intoarce in trupul täu la ziua de in viere“. precum am arätat in altä parte 1.plämädind trupul din lut. in Cälätoria Maicii Domnului la iad. Euthimie Zygabenos. cä eie cuprind idei ce vin in contradictie flagrantä cu doctrina bogomililor. din Evhologiu si din Viata Sf. multe din celelalte au putut pätrunde la noi. intr-o luminä de miracol. aceasta tainä a euharistiei este inväluitä intr-o aureola divinä. de caracter bogomilic. legende hagiografice : acestea. nu numai din sudul Dunärii. Vasile cel Nou. in Studii bizantino-romäne. contimporan cu secta. in douä grupe: 1. literaturä apocrifä apocalipticä. Pentru intiiasi datä. Cälätoria Maicii Ddm. prin coloniile iraniene din sudul Rusiei. p. Mergind pe drum ul deschis de Russo.mtlui la iad si Moartea lui Avraam. cu intentia de a lämuri pasajul obscur din scrisoarea a Il-a a apostolului. I. legendä care ne este atestatä ca autentic bogomilicä de cätre cälugärul bizantin. in Cärtile populäre in literatura romäneascä. 94—97. precum si marilor asceti care si-au mortificat trupul pentru a-si mintui sufletul.toria. cä nu se poate stabili nici o legäturä nici intre celelalte legende religioase din Codex Sturdzanus. Fecioare. nu este originalä. D. ne povestesc viata supraomeneascä a marilor iluminati care si-au sacrificat viata pentru triumful crestinismului. pentru douä motive destul de simple: 1. Asa. bogomilii. Codex Martianus si Codex Todorescu si intre miscarea bogomilicä.

unde diferitele grupe de päcätosi se zbat. De fapt. dupä cum credea Dräganu. a mai circulat in vechea literaturä romäneascä un al patrulea apocalips. care nu era altul decit ingerul Domnului.sone — oraf in sudul Frantei — unde fusese pe vremuri un important centru al ereziei albigense. Textul povesteste. unde se muncesc in riuri de foe cei päcätosi. nu se mai indurä sä se despartä de ai säi. Intr-o luminä orbitoare. se roagä Domnului sä destäinuie cele ce vor fi in ziua judeeätii din urmä. Dräganu intr-un codice din veacul al XVI-lea. in chinuri din ce in ce mai grele. :116 . povestind celebra viziune pe care a avut-o in Valea Damascu. Textul nu se poate identifica insä. Acest apocalips a avut mai putinä räspindire in literatura veche romäneascä. Dimpotrivä. urcindu-se in muntele Tavorului. cum apostolul. spune textual cä a fost räpit la al treilea cer si a auzit si väzut lucruri pe care nici un om nu le-a auzit si nu le-a väzut. si dintre vesnicul intuneric al infernului. la ziua judeeätii din urmä. A treia legenda. Dumnezeu trimite atunci moartea. care nu se asazä niciodatä la masä färä oaspeti. Mintuitorul. Versiunea din Codex Sturdzanus se incheie aci.lui si care 1-a convertit din cel mai inversunat vräjmas al crestinilor in cel mai zelos apostol. stäruieste asupra chinurilor din infern. la sfirsitul secolului al XVII-lea sau inceputul secolului al XVIII-lea. ten. dupä ce ne descrie bunätatea lui Avraam. si pe care 1-am gäsit apoi si intr-o serie de manuscrise din Biblioteca Academiei Romäne. Fecioarä inträ mai adinc in impärätia intunericului. cind va veni Antihrist pe pämint sä amägeascä omenirea. oamenii vor invia cu trupul. care dindu-i sä bea din paharul ei. calea ingustä care duce spre rai. care fusese tipärit la inceputul secolului al XVI-lea la Venetia. dupä cum aratä titlul. cu contrastul dintre paradis si infern.pf. In afarä de aceste trei apocalipse. de altä parte. Avraam isi dä sufletul. Dupä cererea stäruitoare a lui Avraam.dinta apocalipsului este sä punä in relief contrastul dintre grädinile raiului cu cetatea de pietre scumpe si märgäritare. care destäinuia maselor populäre tainele judeeätii din urmä. scoborit pe pämint. ca si in infernul lui Dante. Peste noapte. se destai. de tipograful sirb Bozidar Vukovic. traduse din greceste. copiatä in Codicele Sturdzan pe la 1580. de o parte. pe care un cor de ingeri il due spre cer.acesta. ingerul. nepovestesc cum patriarhul. Cälätoria Maicii Domnului la iad. Moartea lui Avraam. el are conceptii ortodoxe: venerarea profetilor. ingäduindu-i sä mai träiascä incä. Este Apocaiipsul Sfintului loan Bogo. ideea cä. Isac are un vis reve. masa de judecatä a lui Sit. adorarea crucii. spunindu-i cä e trimis de Domnul sä-i ridice sufletul. lator. intilnesc sub poalele unui munte un : ' cälätor obosit pe care il aduc in casa lor. in pragul raiului. dar alte versiuni. cind ingerii vor aprinde pämintul si cind toate cele treeätoare se vor mistui. il ridicä pe un car de foe la cer. in fo ma in care il avem in literatura noasträ. si atunci sträinul. Iesind o data cu fiul säu __ Isac sä caute un oaspe pentru masä.slovul. cu cit Sf. deschizind cerul. care dezväluie tainele lumii de dincolo de moarte. deoarece versiunea lui derivä dupä un text sirbesc mutilat.'* nuie lui Avraam. cu textul bogomilic descoperit in arhivele inchizitiei din Carcas. descoperit de regretatul N. calea largä care duce spre iad si alte taine divine. unde patriarhul vede. ne povesteste imprejurärile in care patriarhul a väzut tainele ceresti. ii aratä lucrurile simbolice — o carte pecetluitä cu sapte peceti — si ii destäinuie sensul lor si zilele de agonie ale lumii.

dar asa de grea cä nimeni nu o putea ridica. de noroc fi päzitoare de primejdii.La literatura apocalipselor apocrife se poate adäuga si Legenda Duminicii sau Epistolia Domnului nostru Isus Christos. Casa Scoalelor. Petersburg. pentru a stabil! normele credintei pravoslavnice. Seena muncilor din iad din pridvorurile multor biserici de sate este zugrävitä adesea cu elemente care amintesc Cälätoria. Textul grecesc a fost publicat pentru intiiasi datä la Tirgoviste in 1710 (de frica turcilor s-a scos capitolul privitor la sarasini). E vorba de o piaträ cäzutä din cer.biterului Cosma indreptate impotriva ereticilor. Biografia a fost publicatä de E. intr-o biografie a episcopului Ilarion din Moglena (o diecezä din Bulgaria. in ceea ce priveste influenta asupra poporului. piatra s-a deschis si in ea s-a gäsit scrisoarea Domnului. cuprinde adaose interesante.Este o operä de dogmaticä in care se expun doctrinele sectelor care minau crestinismul. Bucuresti. vol. cu lupta lui pentru a amägi omenirea. pentru caapoi sä fie ccmbätute punct cu punct. care. eontemporan cu Alexe Comnenul. . E u t h i m i e Z y g a b e n o s . Sinodicul a fost publicat si el in CnHoflHHK iiapa Eopmia. O traducere in limba romänä a dat A l e x . Bucuresti. I. Lämuriri suficiente §i o bibliografie bogatä la N. aceastä literaturä. din Bibi. Capitolul despre bogomili republicat de G. Die Phundagiaten. El pretinde cä a ascultat. Aceste cuvintäri au fost editate in timpul din urmä de un invätat rus M. Doctrina bogomililor a fost expusä de un cälugär invätat. a inserat si 117 discutiile pe care episcopul Ilarion le-a avut cu ereticii. sfätuind omenirea sä serbeze duminica si amenintind cu cele mai grele pedepse ceresti pe cei care vor nesocoti duminica si vor eälea legea Domnului. Series gradeca posterior. Isvoare bogomilice. Abia dupä ce patriarhul Ierusalimului si soborul de preoti s-au rugat trei zile.. 1938. in Patologiae cwsus comfletus. cäpetenia bogomililor. micä la vedere. 1928. cu focul care va mistui pämintul. 22 — 23. . au imprumutat materiale pentru ciclul colindelor religioase. Sofia. Pentru bogomilii din Bulgaria avem un izvor eontemporan in cele 13 cuvintäri ale prez. care a inceput persecutia bogomililor in Bulgaria. p. Cu deosebire Cälätoria Maicii Domnului la iad si Legenda Duminicii. Un sinodic al tarului Boril. convorbirea dintre impäratul bizantin si medicul Vasilie. intratä mai tirziu in literatura noasträ din literatura ruseascä. 1908. tradus din greceste in anul 1211 .rcWa Aoypmixfl). a fost ars pe rüg. 1929. 1907. pleacä de la acest apocrif si de la o altä carte. care se citesc si azi cu evlavie in lumea satelor si sint socotite ca amulete. Acesta. BIBLIOGRAFIE Despre literatura apocrifä s-a scris foarte mult in timpurile din urmä. Opera lui Zygabenos se numeste Panoplia Dogmatica (Ilavo. adueä. ed. pe la jumätatea secolului al XVIIIlea: Semnele venirii lui Antihrist. unde erau numerosi bogomili). P o p r u 2 e n k o . Nu mai putin norocos a fost. dupä ce secta a fost distrusä. dintre care unele priveste erezia bogomilicä. C a r t o j a n. F i c k e r . Textul grecesc intreg a fost publicat de M i g n e. ascuns in spatele tronului.toare. Cärtile populäre in literatura romäneascä. Cum era de asteptat. cu mitul lui Antihrist. a avut un adinc räsunet in päturile populäre. Un al patrulea izvor ni-1 procurä patriarhul Eftimie din secolul al XIV-lea. in ur ma acestei convorbiri. Cb ko3mm npecßHTepa cjiobo Ha epeTHKH. Leipzig. cu victoria asupra lui Enoh si Ilie. . Apocalipsul apocrif al sfintului loan Bogoslovul. Universitätii din Utrecht. care se pästreazä in Codex Sturdzanus. impäratul care a dezläntuit prigoana impotriva ereziei din Bizant. tom CXXX. Predica presbiterului Cosma. I o r d a n . räspinditä de preoti in masele credinciosilor de pe vremuri. Mai tot ciclul credintelor populäre despre sfirfitul lumii. impreunä cu cei 12 apostoli ai säi. dupä un ms.

27-58. pentru a fi apoi combätute din punct de vedere catolic. I o r. p. in care se enumera 15 puncte ale ereziei maniheice. Wien. Zagreb. in sfirsit.K a l u z n i a c k i . ln acest scop. un alt izvor pentru cunoasterea bogomilismului este o operä a episcopului loan Torquemada. si urm. XIV (1882 .dan I v a n o v . p. • ' :118 . el a intccmit in anul 146 1 un Symbchim veritatum fidei romanae ecclesiae. Acesta fusese insärcinat de popa Sixt sä converteascä la catolicism resturile bogomililor din Bosnia. Werke des Patriarchen von Bulgarien Euthymius. 1901. Un studiu important pe baza tuturor izvoarelor in literatura bulgarä este al prof. publicat de Academia Bulgarä in 1925. R a c k i. Simbolul a fost publicat de Fr. EoroMHJiCKH KHHrn h jiereHfln (Cärti si legende bcgcmilice). in Starine. Sofia..

vol. in Revista pentru istorie. unde este studiatä si intreaga literaturä apocrifä. C a n d r e a. si N. care alcätuiesc un capitol inte. Legenda lui Adam si Eva a fost publicatä de dr. G a s t e r dupä un manuscris de la inceputul secolului al XVII-lea (circa 1600— 1625). Iarba fiarelor. in literatura oralä a poporului nostru se gäsesc insä numeroase legende cu caracter bogo. O expunere detaliatä pentru domeniul romänesc.milic. 24-34. M. p. Moartea lui A vraam. vol. vol. Douä manuscripte vechi ■ Codicele Todorescu si Codicele Martian. Cärtile populäre in literatura romäneascä. 55 si urm.rilor . A. 1928. vezi pelarg N.fuite din admci depärtäri. Legenda Sf. N. Porfiriev si altii. p. precum si legenda hagiograficä a Sf. care pleca. cu o biografie mai completä.tim de prefata Cazaniei lui Coresi: „sfintii mor£i nu ascultä rugäciunea noas. Pentru Lupta arhanghelului Mihail cu Satanail si Disputa lui Isus cu Satana. Cärtile populäre in literatura romäneascä. Tihonravov.trä" — totusi preotii romäni din pärtile ardelenesti au tradus de timpuriu fi au pus in circulatie fi citeva vieti de sfin^i. Vineri au fost publicate de B. vol. I. 34—37. vol. pentru care vezi mai pe larg I. p. Cavalerii. 59 — 67. p. 219-224. Sisinie ). G a s t e r in The Transactions of the Society of Biblical Archaeology. 78 — 80. p. D r ä g a n u. de la povestirile marto. 200 si urm. autorii lor s-au servit de materialul pus119 la indemina de traditia popularä. la capitolele respective. D r ä g a n u Dacoromania IX. A. p. 1929. care veniserä pe drumuri prä. p.Texte. incit drumurile care duceau cätre centrele in care se pästrau moastele sfintilor — numite in documentele timpului strata publica peregrinorum — erau intesate de alaiuri lungi de pelerini porniti din toate pärtile lumii crestine. Cultura National». Bucuresti. ln pläsmuirea acestor legende. 63—65. Bucuresti.resant in literatura noasträ veche: legendele hagiografice. O altä versiune cu rotacism (reprodusä in facsimil). Textul Apocalipsului lui loan Bogoslovul a fost publicat de N. N. Istoria romänilor. text romänesc si traducere englezä dupä un manuscris din 1750. Cälätoria Maicii Domnului la iad. Academia Romänä. Douä manuscripte : Codicele Todorescu si Codicele Martian. I. 35 — 42. Fundatiunea pentru literaturä si artä „Regele Carol II“. si reprodus in Chrestomatie romänä. Cärtile populäre in literatura romäneascä. 114—115. I Epoca influentei sud-slave. 1936-1938. 1938. M. C a r t o j a n . IV. Apocaiipsul Maicii Domnului au fost publicate de N. 85—87. D r ä g a n u . ' Studii. Textele apocrife din Codex Sturdzanus (Apocaiipsul Apostolului Pavel. Nu este insä din secolul XV. I. §i pentru prototipe grecesti a sc vedea Cärtile populäre in literatura romäneascä. p. p. LITERATURA HAGIOGRAFICÄ Desi curentele reformiste erau impotriva cultului sfintilor —ne reamin. arheologie si filologie. p. I (1883). cärturarii din jurul sanctuarului in care se pästrau moastele lor au alcätuit legendele hagiografice. Pentru a satisface curiozitatea pioasä a multimilor. p. II. II. O versiune dezvoltatä din Moartea lui Avraam a fost publicatä de dr. se gäseste in studiul men. Alte versiuni din Apocaiipsul Apostolului Pavel. I o r g a . I. C a r t o j a n . Legenda Diiminicii. 229. Pypin. Literatura aceasta fusese alcätuitä in vremurile de adinc misticism ale evului mediu. avide de a cunoaste viata si minunile sfintilor al cäror sprijin il cereau. cind cultul sfintilor luase un avint asa de puternic. Bucuresti. fireste. Pentru alte manuscrise inedite din colectia Academiei Romäne precum si pentru texte slave publicate de N. I. In legäturä cu aceastä legendä stä si textul versificat: Cintecul lui Adam. 195— 199. P. Cf. p. IX (1887). pentru care vezi mai pe larg Cärtile populäre in literatura rotndneascä. H a s d e u in Cuvente den bätrini. Bucuresti.

cind se scoboarä in arenä. cum a fost mintuitä de un inger. unde se dau drumul fiarelor sälba. sufletul omului se poate desprinde de materialitatea trupului si cä. :120 . transmise din generatie in generate. hagiografii au fost influentati de curentele filozofice ale timpului si. fost profesor la Universitatea din Iasi. ei se confunda in sufletul lor cu Mintuitorul. Admirind credinta lor infläcäratä. se lepadau de toate bunurile vietii pämintesti si. iar in locul lui fan. in primul rind. In elaborarea elementului miraculos din legendele populäre. dar acestea. Din literatura secolului al XVI-lea §i inceputul celui de al XVII-lea au ajuns pinä la noi §i trei legende hagiografice: legenda Sfintei Vineri. Se stie cä in veacul al IV-lea. acel in care se prosläveste viata marilor asceti. bisericä i-a trecut si pe ei in rindul sfintilor. un impärat pägin i-a täiat capul. Torturile cele mai groaznice nu-si mai pot produce efectul. departe de valurile zgomo.contemporani cu sfintul. Pentru hagiograf. in care latura miraculoasä a vietii fusese accentuatä §i subordonatä unei conceptii aparte. este imun: sägetile nu-1 sträpung. pentru a obtine harul mintuirii divine. cea de-a treia intr-un codice gäsit la Cohalm de d-l Ilie Bärbulescu. literatura hagiograficä mai cuprinde un alt ciclu mare de legende.tezia creatoare a poporului. in afarä de ciclul acesta al marilor martiri care si-au dat viata pentru izbinda ideii creatine.toase ale lumii. sfintul este campionul lui Dumnezeu pe pämint in lupta contra päginismului si a ispitelor acestei lumi trecätoare. pornind in lume sä propoväduiascä invätäturile Evangheliei. Joi sara de douä ori. a Sfintului Sisinie si a Sfintului Alexie — primele douä in Codex Sturdzanus. cum apoi a scäpat neatinsä dintr-un cazan cu smoalä clocotindä si cum.tice. a creat tipul generic al sfintului. duceau o viatä asprä de abstinentä.zibilä care destramä puterea legilor fizice ale naturii si inaltä sufletul si trupul celui prigonit de vräjmasii Mintuitorului dincolo de granitele naturii materiale. pe care le infruntä. ln cele din urmä. Legenda Sfintei Vineri este o legenda de martirä in care ni se povesteste cum sfinta. otrava nu-1 distruge. Admiratia lumii crestine incepe sä fie atrasä atunci cätre o altä formä a eroismului mistic: ascetii. cu care duhul räului cautä sä primejduiascä mintuirea omenirii. fuseserä in mod constient prelucrate — cum dealtfel se petrec lucrurile si azi sub ochii nostri— de imaginatia popularä: cadrul istoric si geografic in care se desfäsurase viata realä a sfintului fusese sters. De aceea. acestea nu se reped la ei. care radiazä in jurul lor nimbul sfinteniei. in vägäunile muntilor sau in pustiuri. Acestia —oameni simpli ori cärturari versati in filo. de mistica neoplatonicianä. stä mai presus de legile naturii. ocrotit prin harul divin. Aceasta sustinea cä in timpul extazului religiös. a fost legatä pe cruce si osinditä sä fie arsä de vie.zofia timpului sau chiar mari impärati bizantini — in misticismul lor fanatic. folosindu-se de strävechile legende populäre. si cu aceasta s-a incheiat si epoca martirilor. In ceasurile de torturä. fläcärile nu1 mistuie. mortificindu-si trupul. oferindu-i cununa de martir. prigonirea crestinilor a incetat. pätruns de divinitate. Acest nimb al sfinteniei creeazä in jurul mucenicilor un fei de paväzä invi. dupä ce Constantin cel Mare a admis crestinismul in imperiul säu. Legenda aceasta s-a räsfrint in colindele religioase si in descintece: Cine poate spune povestea Sfintei Vineri S-o zica . pinä in clipa cind Mintuitorul ii primeste sufletul. fiindcä trupul sfintului.

.................... Cä 1-oi scoate din läcuri...........43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE...219 ..167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU......207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU................Vineri dimineaja de trii ori..................................119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä.2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV.. .....45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI.......66 I...155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB ................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t......11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN....159 CULTURA IN TRANSILVANIA......... SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ...........................139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU.......128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ...52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE... TEXTELE POPULÄRE...................................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI.. EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO.....................................190 CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN 121 BRINCOVEANU...50 MÄNÄSTIRILE.......110 LITERATURA RELIGIOASÄ............... ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI..........................24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ...................... FOCARE DE CULTURÄ...............................................................................180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’..........................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ....213 CRONOGRAFELE.................................................... Din päcuri...............................92 EPOCA POST-CORESIANÄ...150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ............................161 STOICA LUDESCU...170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA.

..... Partea finalä a legendei. mai ales in satele din Bucovina si Moldova.. Dacä nu se ia aceasta precautie.. Aci. atunci se poate mtimpla ca copilul sä se imbolnäveascä de samcä (un nume pe care-1 poartä diavolul in aceastä legendä) si atunci... dupä spusele mäslinului pe care-1 binecuvinteazä........ I....... nici se toarce...... Servitorii tatälui säu... care a fost prelucrat in legendä hagiograficä in Egiptul elenistic — unde s-a descoperit acum 30 de ani... in care sfinta se roagä lui Dumnezeu sä ia in paza lui pe cei ce-i cinstesc ziua si sä blesteme pe cei ce nu i-o cinstesc..... la usa bisericii. Diverse.. isi petrece vremea in umilin^ä $i rugä. devenit mai särac decit cel mai särac cerse.. pentru a-1 tämädui. Se stie cä.... intr-o noapte.... pinä cind..35 Istoria literaturii romane vechi... De aceea legenda scrisä se intrebuinteazä si azi. Cine cunoaste numele si-1 pronuntä sau il scrie are pe diavol in puterea lui..242 Literatura modernä..i. fiindcä räpise din leagän copiii surorii sale.... pe care Mintuitorul o trimisese lui Avgar. Sf........ Este o poveste sumbrä despre sfintul care... Alexie..... fiul unui nobil roman... Bärcäcilä... p.35 Lucräri postume *..... Tree astfei 17 ani...(1942 -1979)..... il bate cu buzduganul ca sä-si spunä numele si formele in care se preface cind rap este copiii...... Sotia §i pärintii rämin deznädäjduij.. Editii de texte.. scris pe foi de plumb in limba slavä. duhul räu se poate preface in tot felul de vietäti ......cintece numite „de samcä"..tor. :122 .33 Recenzii si rapoarte. a fost descoperit la noi in niste säpäturi fäcute la Turnu-Severin de d-l C.... este obirsia unui intins cerc de superstitii populäre privitoare la interdictia de a munci vinerea: — „Vinerea nu se face lesie....... trimisi in lume pe urmele lui..... \6\) gräieste un descintec din Hunedoara............. cea mai veche forma a legendei.. Cea mai interesantä legenda hagiograficä este insä a Sflntului Alexie...si cä in fiecare din aceste metamorfoze ale sale el poartä cite un nume special.. Un descintec asemänätor. unde se pästra icoana nefäcutä de miini omene§ti..... Legenda Sfintului Sisinie este un vechi descintec desprins din ciclul formulelor magice ale vechei Asirii.. se recurge la des. tree pe lingä el färä sä-1 recunoascä. isi päräseste sotia in noaptea nuntii si.. Sf.37 (Cärtile populäre.. dupä ce-1 sileste sä restituie copiii.... ducindu-se la färmul märii. il gäseste. pleacä spre Edesa..|ei nefaste a diavolului. cu particularitäti fonetice sirbesti din secolul al XIII-lea... Isi imparte averea saracilor §i....30 Didactice..... zugrävitä pe frescele unei mänästiri crestine de pe la anii 400..34 Conferinte rostite la Radio. cä e räu de pätit" — si la o multime de pätanii ale celor ce n-au respectat ziua sfintei.. se imbarcä pe o corabie care-1 duce in limanurile Capadochiei.. dupä conceptiile populäre... nici se coasä...... a cärui duiosie a ispitit din veacul al XI-lea $i condeiul unui truver francez.. ca amulet de cätre lehuze si noii-näscuti impotriva influen......32 Publicatii conduse............. de cätre un arheolog francez.. nici cämäsi se spalä... in tovärä^ia unui sihastru. Necroloage.. in fundul märii si. luindu-se pe urmele diavolului....32 Comemoräri..

intilrieste pe tatäl säu. dcoarece literatura didacticä de la inceputul culturii noastre era alcätuitä din texte in care maximele. p. surprinsä de furtunä. Versiunea din Codex Sturdzanus a fost retipäritä ->'i de dr. imprumutate din ciclul lui Päcalä. in afarä de Invätäturile lui Neagoe Basarab cätre fiul säu Teodosie. H a s d e u . p. vol. pe care il credea pierdut. pre. in josul paginii. • Studii. Dar el se face neväzut. dar care. C a r. BIBLIOGRAFIE . N. fragment aflat in scoartele unei Psaltiri coresiene. aläturi de o versiune din 1779. 210-234 (cu studiu). Casa §coalelor). LITERATURA DIDACTICÄ Trecerea de la literatura apocrifä la cea didacticä era usor de fäcut. p. romänefti si izvoare. Viata Sfintului Aiexie: K u f r o s i n a S i m i o n e s c u . Acolo träieste 17 ani. cf. Cuvente den bätrini. prelucratä in Bizanf §i mai tirziu in Roma. in Revista istoricä romänä. 1929 (ed. I. cap. 284—291. 137—171. p. Sisinie din Codex Sturdzanus a fost publicatä de B. Alexe este astfei descoperit. opera citatä. p. 163. 53—54. pleacä spre tärmul märii si se imbarcä pe o corabie. 170-171. sub . Aceastä legendä al cärui simbure il formeazä o poveste siriaeä din secolul al V-lea. arheologie si filologie. 1938. 342— 352. care-i rämäsese credincioasä. altul venit din literatura Italiei medievale: Fiore di virtu. altele chiar burlesti. tust. cerindu-i sä adueä in bisericä pe „omul lui Dumnezeu". I. il aduce in limanurile copiläriei sale. II. säpatä pe citeva foi de plumb din secolul al XIII-lea si gäsitä la TurnuSeverin.t o j a 11 . II. M. 123 fisiologul. M. H a s d e u in Cuvente den bätrini.cum si cele narative. legende si istorioare. G a s t e r . 6 — 7. I o r g a . 1884. alcätuitä — dupä cum conchide Max Wellman intr-un studiu recent — in secolul al IV-lea. XVII. färä sä se destäinuie nimänui. N. Rätäcind pe sträzile Romei. Sisinie. din secolul al XVIII-lea si dupä versiunea mitropolitului Dosoftei din Vietile sfintilor. p. despre care ne-am ocupat la locul säu. C i o m u. 1924. Bucuresti. se dezväluie misterul care-i acoperise viata. L a z ä r I. 56 — 57. Literatura didacticä este reprezentatä in secolul al XVI-lea si inceputul celui de al XVII-lea. Legenda Sf. nici sotiei sale. p. P. XIII (1906). dupä »n ms. nici mamei. Legenda S/intet Vineri: B. Pentru o formula de descintec slav in care e citat Sf. Pentru mai multe amänunte bibliogralice de tipäriturl. ms. sint subordonate unor idei morale fi religioase. II. care nu-1 recunoa^te. vestea despre sfintenia lui se räspinde§te in toatä tara. Florea Marian a cules un ciclu de legende in care viata Sfintului Alexie a fost prelucratä de imagina|ia popularä cu elemente felurite — unele venite din romanul lui Varlaam §i Ioasaf. poate in Egipt. Revista pentru istorie. dr. Sim. p. 153155. C a r t o j a n . care. . Legende hagiografice. nici pärintelui. a pätruns in literatura noasträ de la sfirfitul secolului al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea si a avut un räsunet deosebit in sufletul popular. elementele rudimentäre de ftiinte naturale. Cärtile populäre in literatura romäneascä. prin douä texte: unui venit din Egiptul elenistic prin vechiul Bizan£: Fisiologul. Codicele de la Cohalm. 145—156. dupä versiunea lui popa Grigore din Mähaciu din Codex Sturdzanus: o copie derivind din acelasi prototip ca versiunea lui popa Grigore. Abia la sfirfitul vietii lui. ii dä adäpost in casa sa. P. sub scara tatälui.Fecioarä se aratä in vis unuia dintre preoti. G a s t e r in Chrestomatie. tipäritä la Bucuresti Sn 1878. la N.*t Texte. Fisiologul este o interesantä carte. cu textul slavonesc in paralelä si cu o redac^iune modernä. printr-o minune dumnezeiascä. p. VIII. Studii si documente cu privire la istoria romänilor. in amintirea fiului säu.

care ar fi cerut sfintului sä se roage pentru el lui Dumnezeu. iatä. fiindcä. scobind lemnul. cercind cu viclesugul säu. care ar fi träit pe lingä cetatea Heliopol. Este. se afeza pe jertfelnic fi se aprindea. descrierea päsärii este urmatä de interpretarea simbolicä. Ieronim. sint dati ca pildä crestinilor care trebuie sä se adune in cete la bisericä spre a se feri de diavol. sub numele de Bestiarii. Alte animale mitice din Fisiolog sint vasi. a fost tradus si prelucrat in toate limbile romanice si germanice. nu trebuie sä ne miräm cä elementele din Fisiolog au pätruns in romanele courtois ale Frantei medievale. auzind toaca preotului din cetate. insusi Sf. pentru ca prin singele lui sä mintuie omenirea de päcatul primitiv. sau gorgonia. Asa si diavolul: umblä din om in om. in Occidentul latin. de pildä. iar dacä-1 gäseste postind si rugin. iar unde aflä lemn slab fi gäunos. ea tot scobefte fi sä säläfluiefte intr-insul. care ucide de la distantä. pentru ca sä se fereascä de soim. avantajele magice fi simbolurile lor religioase. care cäutau sä descopere calitäfile oculte ale lucrurilor. porumbeii. sau in operele truverilor.du-se sau fäcind milostenie. mistuindu-se in cenusä. de fapt. el fuge cä nu-i place. Cind asemenea naivitäti se gäseau pinä si in scrierile sfintilor pärinti. unde se incrucisa cultura elenisticä cu cea iudaicä si orientalä si cu crestinismul. fi ascultä cu urechea fi dacä aflä lemnul tare fi virtos. fi acolo scoate fi puii säi. unde. Elementele fantastice pe care le continea nu au izbit mentalitatea naivä a lumii medievale. lipsitä de spiritul critic pe care ni-1 dä astäzi progresul stiintelor exacte. dupä cum s-a spus. ea fuge de la dinsul. ne spune textul.a. §i dacä gäseste om slab sä säläsluieste intr-insul. era hränit de Duhul sfint. un fei de balaur cu privirea inveninata.liscul. ori in ale istoricilor si riaturalistilor. care umblä totdeauna in stoluri. contele Champagnei si regele Navariei. in care animalele fi päsärile. ca de pildä finixul. poate din veacul al V-lea. sint interpretate apoi ca simboluri ale unor idei morale fi religioase. Dealtfel. un monstru cu chip de femeie fi cu perii capului de balaur. care-si sfisie pieptul pentru ca din singele lui sä-si hräneascä puii. ca Thibaud. ne povesteste intr-una din scrisorile sale scena intilnirii in pustiu a sfintului Antoniu cu un satir. preotul sä o gäseascä renäscutä fi intineritä. care s-a rästignit pe cruce. In felul acesta sint descrise si interpretate in sensul unui simbol moral o multime de animale si päsäri: pelicanul. a doua zi. Acolo sta nouä ani pe cedrii Livanului. ca de pildä in Floire et Blanchefleur. este interpretat ca un simbol al Mintuitorului. cu capul de aur. ca Jacques de Vitry s. in Egipt.influenta curentelor neopitagoriciene fi a altor curente mistice din Orient. un fei de tratat de Zoologie fi de moralä in acelafi timp. . färä sä se hräneascä.“ Dupä cum se vede. Bestiariile s-au bucurat astfel :124 . cum este descrisä gheonoaia sau ciocänitoarea: „Gheonoaia zboarä din copaciu in copaciu. traducätorul Bibliei in latin este. Pentru a ne face o idee de structura acestei curioase cär^i. In ciclul animalelor descrise de Fisiolog se gäsesc fi animalele fantastice din miturile popoarelor vechi. fi läcuiefte intr-insul. dupä ce sint descrise cu obiceiurile reale sau inchipuite. Dupä nouä ani i se umpleau aripüe de mireasmä fi. Din Egipt a pätruns in Bizant si a intrat de timpuriu. Fisiologul a fost alcätuit. intra cu el in bisericä. o pasäre ca päunul. pentru ca apoi .

utilizat adesea ca motiv decorativ in miniaturile manuscriselor din mänästiri si pomenit de multe ori de scriitorii noftri vechi. pentru fatade. altä data mai tirziu. venit la noi intr-o tipäriturä venetianä sau in manuscris. Te luptä cu Ananga. precum si ornamentatii pentru vinietele si initialele manuscriselor.rioarä despre pasärea care. p. se cunosc pinä acum vreo §ase manuscrise. „sopirla care-si schimbä coloarea pielii. al lui Damaschin Studitul. descrie astfel belsugul din casa lui Dinu Päturicä: „Vutcele si cafeleie cele mai bune. a fost culeasä in mai multe Variante din gura poporului in Muntenia si Bucovina si a fost literalizatä la inceputul secolului trecut de Enächitä Väcärescu (dupä liricul grec Psalidas) si de Asachi (Päsäruica stingherä). In sus pe calea strimtä. Nicolae Filimon. poate din secolul al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea — ■ tradus la rindul säu dupä o versiune sirbeascä. in romanul säu Ciocoii vechi si noi.. pentru portaluri. este vasiliscul. cum comentau intr-o vreme autorii nostri de cärti125 didactice. dintre care cel mai vechi a fost copiat in 1693. vorbind in Istoria Tärii Romänesti de impäratii romani din epoca decadent ei.reni. Fisiologul se pare cä a pätruns de timpuriu. La noi. cu filii.. spune cä erau „mai räi si mai cruzi decit fiarele .in evul mediu de o largä popularitate. copiat in anul 1774 de dascälul Duma si publicat de C. du corpul dupä tine. De la bizantini. arhiepiscopul Naupactei. 85). in facsimile si transcriere latinä. ciubucele si narghilelele cele umplute cu parfumatul tutun al Siriei. rämasä färä sot. cameleonul". Au inspirat pinä si arta. El a imbogätit comoara traditiilor populäre cu legende despre animale si päsäri." El a intrat si in creatiunea poeticä a lui Eliade Rädulescu. Iorga. Fisiologul a cälätorit mai departe la slavii sud-duna. Un alt animal fantastic din Fisiolog. acea duioasä isto. Versiunea aceasta tradusä din slavoneste este insä sumarä. dar versiunea cea mai veche se pästreazä intr-un manuscris. Stolnicul Constantin Cantacuzino. de Costea Dascälul. din biserica Scheilor din Brasov. in epoca de Suprematie a literaturii sirbesti. ci balaurul . nici nu mai bea apä limpede. Fisiologul a fost destul de räspindit in literatura noasträ veche. Toate aceste sase manuscrise descind din acelasi prototip — mult mai vechi. o... cäreia i-au imprumutat motive decorative pentru turnuri. amvoane si vitraliurile domurilor. de aceea in epoca influentei grecesti s-a fäcut o nouä traducere dupä un text mult mai complet.. si decit aspi. invätätoare de la Dealu. Nu mai putin räspindit a fost Fisiologul in literaturile balcanice. dar in acelasi timp oträvitoare. si a fost republicat. unde a fost tradus in douä epoci diferite: o datä in epoca de aur a vechii literaturi bulgare.. Aceastä temä se gäseste in Invätäturile lui Neagoe. in Evanghelia. cu ochi de vasilisc. nu se mai a^azä pe lemn verde. cu aspra neavere.cätori decit ai vasiliscului. cu consoarte. ca de pildä despre pelican sau despre amärita turturicä. N. Cu limbile de sarpe. de doamna Margareta Mociornitä-Constantinescu. Vasiliscul nu este aci. balaurul cu privirea fermecatä. adus din Muntele Athos. Mateescu in Calendarul si revista Ion Creangä pe 1914 si 1915. suflet. care-1 pomeneste in oda sa La Schiller: Du sarcina. si femeile cele cu ochii mai ferme. cu un studiu. Nu stim cui se datoreste aceastä nouä traducere.dele si vasiliscii cei oträvitori si veninati“ (ed.

ca de pildä din romanele celebre ale timpului (ca. Amintesc aci legenda ingerului si a sihastrului. si a avut. romänä. bärbätia sufletului cu soimul. Fiecare capitol la rfndul säu e format din patru sectiuni de materiale diferite. dreptatea — strimbätatea. dar a colindat aproape prin toate literaturile Occidentului si a räzbätut si in Orient. Desi luate din izvoare disparate. minia cu ursul. care cäutau simboluri pentru ideile morale ale crestinismului in lumea materialä — comparatia virtutii sau a vitiului cu un animal. astfel incit fiecare virtute sä fie urmatä de vitiul contrar: dragostea — pizma. 1 :126 1A se vedea mai pe larg: N. iar el numai ce-i cu bänatul. Reamintesc de asemeni duioasa legenda a Casiei si a prietenei sale Theodora cu impäratul bizantin fi cu märul de aur — un reflex al folclorului bizantin. Este o legenda care a avut multä raspindire in evul mediu fi care ifi are sursa ei indepärtatä in Orientul semitic. Al doilea text cu caracter didactic al secolului al XVI-lea romänesc are o origine italianä. Nu numai cä a fost pus sub teascul tiparului in Italia curind dupä inventia tipo. ori pasärea calandrinon. precum fi a altora fantastice — ca de pildä vasiliscul sau leoncornul. Compararea cu animalele din Fisiolog se continue cu o serie de maxime. Dupä definite urmeazä in fiecare capitol — in conformitate cu gus. asa si scumpul nu da nimänui nimicä pinä nu-i iai cu sila. Cartea este alcätuitä din 34 de capitole referitoare la virtuti si vitii. bulgarä si armeanä. Pythagora: Scumpul <avarul) este ca mägariul ce poartä povarä altuia. plastice. pe care a folosit-o Voltaire in romanul säu Zadig fi pe care a prelucrat-o la noi M. cu puteri de tämäduire — toate cu obiceiurile lor. care a avut un puternic räsunet in literatura evului mediu. ca piesele unui mozaic. care sint in genere precise fi clare. in decurs de sase decenii. spirituale chiar. dar a^ezate simetric. C a r t o j a n . De pildä: „Casiodor: In ce chip buretele nu da apä pinä nu-1 storci. Fiore di virtii in literatura romäneascä. privitoare la virtujile fi vifiile corespunzätoare. concise. Descrierea acestor animale. dar reunite intre ele armonic. precum: frica cu iepurele. Prima sectiune o alcätuiesc defini^iile virtu^ilor sau ale vitiilor. adevärul — minciuna. ele sint totufi alese cu gust. culese din scrierile biblice sau din filozofii pagini. greacä. aleasä fi ea din izvoare foarte variate. . Sadoveanu in Povestiri pentru copii (Pustnicul Ieronim). incit ucide cu ea de la distantä. afa si scumpul stringe avu^ie altora.“ Partea cea mai atractivä a cärtii o alcätuieste sectiunea a IV-a. scurte.farea cu päunul. rusä. un mic tratat de moralä. Varos au zis: Albina $ine in gura mierea si in coadä acul cu fierea. Acest succes asa de frumos se datoreste bunului-simt cu care autorul. Este Fiore di virtü. Analele Acad.tul cititorilor din evul mediu. fiind tradus in limbile sirbä. Romanul lui Alexandru cel Mare). ultima. din Gesta Romanorum. tinind seamä de gustul epocii sale. FIORE Di VIRTÜ.fantastic din Fisiolog. inchipuite ori reale. care are privirea asa de inveninatä. peste 40 de editii. cälugärul benedictin Tomtnaso Gozzadini. au fost imprumutate de autorul acestui tratat de moralä al evului mediu din Fisiolog. din scrierile biblice sau din legendele hagiografice. a imbinat intr-un tot armonic materiale asa de disparate la prima vedere. ingim. care intregeste predica privitoare la intarirea virtutilor fi infrinarea vitiilor printr-o istorioarä moralä.grafiei (in 1474). din Bologna veacului al XII-lea. ori din scriitori medievali.

intr-o copie din veacul al XVIII-lea. in timpul pelerinajului säu.rile princiare romäne. unui din boierii lui 127 Rom. cätre sfirsitul secolului al XVII-lea.biei si de aci a fost adusä la noi. pe tärmurile Croatiei. o datä sigurä la care a fost fäcutä traducerea ruseascä: 1592. in asa-numitul Codex Neagoeanus. pästratä in Muzeul Rumjancov din Moscova §i studiatä de invätatul rus Istrin.tea lagunelor. cind clerul nostru a simtit nevoia de a pune in mina poporului cärti de edificare moralä. unde a gäsit-o. prin trei traduceri diferite. in 1529. Fiore di virtü circula deci in literatura noasträ. sub titlul ”Au0o<. atras de celebritatea cärtii. care incepe cu urmätorul titlu: „Cartea Floarea virtutilor si a vitiilor tradusä din limba italianä in valahä sau bogdäneascä <moldoveneascä> de cätre Gherman Valahul. care fusese la rindul säu tradus din italianä in secolul al XIII-lea. in satul Simpietru din Hunedoara. p. Aceastä traducere s-a pierdut dar ni s-a pästrat o copie fäcutä in 1620.Fiore di virtu a pätruns in literatura noasträ pe trei cäi. fiicele lui Petru §chiopul märitate in Venetia cu greco-italieni. Traducerea romäneascä. Inainte de aceastä datä. unde a fost tradusä in limba romäneascä. 192S. pe la jumätatea secolului al XVIlea. totusi lucrul nu este exclus. t. Prima traducere s-a fäcut in secolul al XVI-lea. ce stätea in mänästirea de cälugärite din Murano. 9— 13. sub ingrijirea mätusii sale Marioara Adorna Vallarga. lit. anii de studiu ai lui Mihnea in Venetia. Oricit de curios ar pärea la prima vedere un contact direct cu literatura italianä in secolul al XVI-lea. secf. dupä cum se vede. iar din valahä tradusä in slavä de Veniamin Iero. Traducerea ardeleanä era insä plinä de lacune. dacä ne gindim la legäturile ^ärilor noastre cu Italia si in primul rind cu Venetia. Aceastä a treia traducere a fost fäcutä dupä un text grecesc. tradusä direct din italianä de cätre Gherman Valahul. in care se oficia servicul divin in limba latinä si care avea legäturi cu tärmurile vecine ale Italiei—• si in primul rind cu Venetia — un cälugär croat a transpus in limba neamului säu celebra carte de moralä a evului mediu. la anul 1592“. pe care documentele ce se descoperä incä in zilele noastre ni le infätiseazä intr-o luminä din ce in ce mai interesantä: soliile lui Stefan cel Mare in ceta. . Una din aceste tipärituri grecesti a ajuns pinä in mänästirile grecesti din Muntele Athos.monahul Rusin. din nenorocire. mem. in Moldova. seria III. si retipäritä continuu in cursul veacuriloral XVI-lea si al XVII-lea. Mem. care deriva dupä o versiune publicatä in tipografiile grecesti din Venetia. in Ardeal. Aceastä traducere ruseascä. 2. de aceea. Intr-una din mänästirile croate din insulele sau de pe tärmurile adriatice. TW V /apixcov. fäcutä dupä cea romäneascä. aceastä carte a fost tradusä din nou. De pe tärmurile croate. in epoca de renastere a sentimentului religiös din vremea lui Antim Ivireanu si a lui Brincoveanu. traducerea lui a cälätorit mai departe in inima Ser. IV. Aceastä versiune fusese tradusä la rindul ei dupä un incunabil italian si publicatä pentru intiiasi datä la Venetia. A doua traducere s-a fäcut dupä un intermediär sirbesc. ne da.. dar se pästreazä traducerea ruseascä.. Bucurcfli. de popa loan Romänul. sä fi incercat transpunerea ei in limba neamului säu. direct din limba italianä. s-a pierdut. Nu este exclus ca in asemenea imprejuräri un cärturar roman din soliile sau din alaiu.

o tipar este din nou in tipografia fratilor Constantin si Ion Boghici. I. intr-o publicatie a Seminarului nostru. nici vul. nu putea dispare din circulatie inainte de a läsa in sufletul popular urmele ei. viitorul mare mitropolit. parohul bisericii din Bolgarseghiul Brasovului. multä gälägie face". o a patra editie la Bucuresti. . s-o traducä in limba romänä. 83—101. de cätre ieromonahul Antim Ivireanu. socotind cä din vechea carte de moralä „fiestecare dof. in 1814 se scoate a treia editie la Sibiu si. care. au fost culese din gura poporului de diferiti culegätori de material folcloric. dupä un exemplar tipärit la Snagov. p. Istorioare morale ca Fiul impäratului Theodosie sau Ingerul si Sihastru aceasta din urmä prelucratä de M. dupä cum dovedeste culegerea lui Sim. copiatä in toate tinuturile romänesti. iar in colectia manuscrisä a lui Iordache Golescu: „Gäina pentru un ou. Ierei loan §tefanovici. paharnicul Constantin Sarachini. Paharnicul Sarachini. ca albina care sboarä cu mare ostenealä si sänätoasä intelepciune peste cimpuri si livezi si grädini. cind. Ornitologia popularä romänä. Astfel maxima Sf. de M a r g a r e t a D . a fost publicat in facsimile si transcriere latinä. intimplätor. Cartea aceasta. sub forma: Gäina cind va oua Aude o mahala. Cartea a dat-o la luminä. fiul unui doctor grec din Creta ce se impämintise la noi. iar tezaurul proverbelor populäre romänefti datoreazä si el o parte din sentintele sale acestei vechi antologii morale a benedictinului italian din veacul al XIII-lea. in sfirsit. in 1807. Maxima lui Yaros: „Albina tine in gurä mierea si in coadä acul“ o gäsim In manuscrisele lui Iordache Golescu: „Albina tine in gurä mierea cea dulce si in coadä acul cel oträvitor". tradusä de cel putin trei ori. Dar el muste nu vineazä. a fost multiplicatä prin copii manuscrise. copiat in 1693 la Brasov de Costea Dascälul de la bisericä $cheailor. Traducerea a fost tipäritä la 1700. 1934. si interesul pentru ea era incä destul de viu la inceputul veacului al XIXlea.toria si nectarul poate suge. de tipograful Friederich Herfurt. M o c i o r n i t ä . care a fost cititä patru veacuri in literatura noasträ. se intorcea cu el in tarä. Manuscrisul cel mai veclii. Maxima atribuitä Sf. voind sä aducä si el un prinos de recunostintä noii lui patrii. dupä cum o spune insufi. Sadoveanu. FI.. Isidor: „Gäina pentru un ou face gälägie de o aude vulpea" (din capitolul despre inältare si ingimfare) se gäseste la Anton Pann. Cartea s-a räspindit repede in toate tinuturile romänesti. t ' BIBLIOGRAFIE Fisiologul. ducindu-se sä se inchine la Muntele Athos. in 1864. cu un studiu. pentru a-si agonisi hrana". Marian. 1808.Brincoveanu. a dat peste aceastä carte §i. se tipäreste a doua editie. Elemente din ciclul asemänärilor cu animalele se gäsesc imprästiate in traditiile populäre privitoare la obiceiurile animalelor si pasä. apärutä sub titlul Cercetäri literare. §i la Anton Pann in forma: Albina in gurä cu miere Si-n coadä acul cu fiere. Tipäritura aceasta a avut noroc. Augustin: „Leul nu se luptä cu furnicile. Bucuresti. :128 ..turul nu prinde muste" apare la Anton Pann sub forma: Vulturul stä-n loc si vegheazä.rilor. cäci in anul urm at or. a indemnat pe ieromonahul Filoftei. la mänästirea Snagovului. din floare in floare. tipäritä apoi de cinci ori. un cälugär romän atonit.

cu 129 timpul. unde se dä. vol. asupra unor texte care au avut in trecut o largä circulatie in toate päturile societätii romänesti si care formeazä si azi lectura favoritä a claselor populäre. in Annuaire de V Association pour V encouragement des etudes grecques in France. cind Roma ajunge o putere mondialä si-si intinde stäpinirea in Orient. C a r t o j a n . precizind dupä miscärile cosmice si dupä fenomenele naturii soarta omenirii. Pentru raporturile versiunilor romänesti a se vedea si M a r g a r e t a . p. 273 — 304. Memoriile sectiunii literare. 195 — 208. cu preziceri astrale. Se stie cä preotii Asiriei si Caldeei au aflat pe cer zodiile. M o c i o r n i t ä in studiul amintit mai sus. p. Cärtile populäre in literatura rcmä. in toate straturile sociale.LITERATURA DE PREVESTIRE Inainte de a trece la romanul popular. A se vedea si Cärtile populäre in literatura romäneascä. in special asupra neoplatonismului. pornind de la conceptia cä este o strinsä legäturä intre miscarea astrelor si tulburärile naturii pe fata pämintului. pe de altä parte. 188— 194. ne oprim putin. pentru a avea o icoanä completä a culturii romänesti din epoca de care ne ocupäm aci. tradusä din greceste sub titlul Oarecare cunostinte de la filosofii vechi pentru firea si obiceiurile näravurilor oarecäror jivini adunate de preainteleptul intru arhierei Damaschin Studitul. I. memoriul 2. pe ruinele vechii Ninive. VII (1914) si VIII (1915). Si o bibliografie completä. printr-o bogatä literaturä astralä. Un rezumat in limba francezä al acestui studiu am dat in Archivum romanicum. a fost publicat de dr. p. 501 — 514: Fiore di Virtü dans la litteratare roumaine. anul X (1886). IV. N. . XII (1928). Der Physiologus. in text romänesc cu caractere latine si in traducere talianä fäcutä de Pietro MerJo.nistic si de acolo a trecut in Bizant. p.pindirii lui in literatvirile balcanice si in cea romänä: N. 1930. Fiore di Virtü in literatura romäneascä. Fiore di Virtü. ca de pildä: „Cind constelatia ursei se intoarce. dupä o copie fäcutä in anul 1774 de dascälul Duma din Brasov. Bibliografia la p. au incercat. Phiiologus Supplementband. G a s t e r . mai pe larg N. nenorocire peste intreaga tarä“. asemenea literaturä s-a räspindit in Egiptul ele. i n Archivio glottologico italiano ( a l jUi Ascoli). au stabilit semnele zodiacale si.neascä. la care e de adäogat acum: Max W e l l m a n n. I. Studii pentru Fisiolog. VII. Aceastä literaturä isi are sursele ei indepärtate in credintele astrale ale vechilor caldeeni si asirieni. a fost publicatä. 157 si urm. pe care le considerau ca divinitäti. Leipzig. II Physiologus rumeno. Citeva capitole publicate in mod critic. unde a avut un rol important in elaborarea ultimelor curente ale filozofiei eline. D. in Analele Academiei Romäne. 1928. 193— 194. Credintele acestea superstitioase despre influenta astrelor asupra vietii Un alt manuscris din aceeasi familie. copiat in 1777 de Andronache Bercheceanul. pe de o parte. Mai tirziu. O altä versiune. Este un gen de literaturä care reprezintä prelungirea in crestinism a unor strävechi superstitii din lumea anticä: cärtile de prevestire. In säpäturile fäcute in vremurile noastre in Asia Micä. M. s-au descoperit o sumedenie de tablete cuneiforme. Pentru originalul grecesc a lui Damaschin Studitul vezi L e g r a n d . cu un studiu asupra originalului italian si asupra räs. de C. din Grecia si din Asia Micä astrologia se infiltreazä in Italia si se räs.pindeste. seria III» tom. Textul din Codex Negoeanus n-a fost publicat pinä acum in intregime. Heft 1. p. vol. Din Asiria si Caldeea. si intre desfäsurarea vietii omenesti. M a t e e s c u in Calendarul revistei Ion Creangti pe 1914 si in revista de fo-lclor Ion Creangä. Eine religionsgeschichtlich naturwissenschaftliche Untersuchung. sä descopere aceste raporturi. scrise multe din porunca regelui Sagon I. Bucuresti. XXII. C a r t o j a n .

Textul cel mai vechi a fost copiat in 1620 de popa Ion Romänul din Simpietru in ArdesÄ si se pästreazä la un loc cu Alexandria si Fiore di virtü in asa-numitul Codex Neagoeanus din Biblioteca Academiei Romäne. Aceastä literaturä a fost mult cäutatä odinioarä. care nu trebuie confundat cu popa Ion Romanul din Simpietru. poruncind arde. dispozitiile impotriva cärtilor astro. judecind dupä marele numär de copii ce ni s-au pästrat. omilie care a fost tradusä in limba romäneascä de Radu Greceanu. cum dealtfel erau si la curtile princiare si regale din Occident. De exemplu. s-au ridicat marii pärinti ai bisericii. clipirea genelor.. desi pravilele bisericesti opreau citirea lor. spune: „Ce crestini sunt aceia care päzesc basmele jidovesti si eline^ti si ursitorile si vräjile §i astrologiile si obriciri de zile si de luni side ani si Trepetnice". gromb = tunet): dupä cum va tuna ziua sau noaptea. precum: bätaia ochilor. Chiar si la curtile marilor nostri voievozi cärtile astrologice erau fo^rte mult pretuite. Brincoveanu insusi avea la curtea lui un astrolog. de la Matei Basarab. intr-o omilie intitu. instalatä in 1639 cu material adus din Tara Romäneascä. . ' Gromovnicul este o altä carte astrologicä. aläturi de literatura apocrifä. asijderea ceia ce-si socotesc zua intru care s-au näs. precum a fost cazul cu mitropolia din Alba-Iulia sau din Iasi. si literatura astrologicä. tipärit la un loc cu Paraclisnl Maicii Dom. in Pravila tradusä de Eustratie Logofätul §i tipäritä pe vremea lui Vasile Lupu in 1644. dupa cum spune el insusi intr-o prefatä. si este reprezentatä la inceputul secolului al XVII-lea prin urmätoarele texte: Rojdanicul sau Zodiacul este un text care prezice viitorul copilului dupä luna sau zodia in care s-a näscut. totusi eie se publicau chiar in tipografiile mitropoliilor noastre.rea cärtilor de astrologie. deoarece cea dintii carte iesitä din tipografia mitropoliei de la Alba-Iulia. Lupta deschisä de bisericä a contribuit ca in indicele de cärti oprite de a fi citite de credinciosi. in evul mediu. care. care pretinde sä dezväluie soarta omenirii si starea sämänäturilor dupä zodia in care va cädea tunetul (slav.logice au trecut in pravilele de legi. precum si dupä faptul cä. el prelucra in :130 .nuliii. care au fost traduse §i in literatura noasträ. Aläturi de impärati. se spune intr-un loc: „Cei ce cautä in stele sau fac alte meste^uguri sä cunoascä miscarea lucrurilor nestiute. el insusi copistul unui rojdanic. dintre care cel mai vechi cunoscut pinä azi dateazä din anul 1639. „obicinuita pe an datorie“ de „a se inchina Domnului“ cu „tilmäcirea almanacelor“.. este un Gromovnic. sä se treacä de timpuriu. si se gäseste intr-o sumedenie de manuscrise.omenesti prinsese rädäcini atit de adinci in imperiul roman. La noi aceastä literaturä a venit din Bizant. Din indice. cronicarul lui Constantin Brincoveanu. prin mijlocirea slavilor meridionali. de la apus sau de la räsärit. trepetnics = tremor) prezice viitorul omului dupä diferitele miscäri ale trupului. A fost se pare mult cäutatä in lumea romäneascä a veacului al XVII-lea. Credincios acestei sarcini. ca de exemplu Sfintul loan Hrisostomul. Trepetnicul (slav. Astrologul lui Brincoveanu avea. incit imparatii crestini au deschis lupta impotriva acestui gen de literaturä. Molitvenice si alte texte religioase.cutü si zicü c-au fostü bunä sau ria si acestia sä aibä canon cinci ani“.latä Pentru mincinosii prooroci si cei färä Dumnezeu eretici. anume Ion Romanul sau loan Frincul..

dupä ce a suferit insä influenta versiunilor din Occidentul latin medieval. texte tipärite. Cel mai vechi roman popular. grecesc si slavonesc. ALEXANDRIA. p. ale romanelor populäre.cii culturale si a vietii religioase. In secolul al XVI-lea. Desi aceste douä din urmä depäsesc epoca pe care o studiem. le tratäm totusi aci. ROMANUL POPULAR Literatura religioasä apocrifä si literatura didacticä cu caracter profan.fiecare an almanacele dupä izvoare italiene — Foglieti Novelli. Udriste Nästurel-. . a pätruns totusi in literatura noasträ prin intermediul sirbilor. 694). 686 . urme pe care le intilnim pinä in creatiile lui poetice. pentru a avea o privire mai clarä asupra romanului popular in epoca influentei slavone. In basmele noastre populäre. Foletul Novel. Se stie cä romanul lui Alexandru cel Mare a fost alcatuit in Egiptul elenistic 131 in veacul al III-lea. lupte ce culmineazä in epopeea fulgerätoare a lui Mihai Viteazul. desi de origine greacä. apare un alt roman cu caracter moral. 1929. C a r t o j a n . a läsat urme adinci in sufletul popular. cind luptele cad pe planul al doilea si cind tree pe primul plan preocupärile pentru organizarea mun. sau: „s-a näscut intr-un ceas bun (intr-o zodie bunä)“. romanele acestea sint reprezentate In secolul al XVI-lea si al XVII-lea prin trei specimene: Alexandria. 1940 (studiu fi texte). texte grecesti.rea zodie a mai avut“. ln bibliografia de la sfirsitul capitolului se indicä: manuscrise romänesti vechi editate.pänä si nevoie. in ceasurile de mare cum. studii asupra materialului romänesc. Tot din aceste cärti vine §i zicätoarea: . 172— 187.cintece si vräji: Tu stea logostea Toate stelele sä stea Numai steaua lui X sä nu stea. intretesut cu maxime. 685. cu intriga mai complicatä. maxime si istorioare sint subordonate tendintei de a inäbusi vitiile si de a intäri virtutile crestinesti. ' (Tocilescu. invätatul cumnat al domnului Matei Basarab. texte slave. sä nu recurgä la cunostintele unui vraci sau cititor de stele. Stilizate de cärturari in vremuri si täri diferite din material imprumutat din literatura oralä a maselor populäre. I. enigme si fabule: Archirie si Anadan. adaugä E m i l V i r t o s u . urme numeroase se gäsesc in des. Varlaam si Joasaf si Archirie si Anadan. calea pentru povestirile mai intinse. de un autor anonim care s-a folosit de traditiuni scrise si de legende populäre. p. Iar dupä ce sfortärile pentru intarirea vietii religioase devin si ele mai pu^in intense. calendarul lui Constantin Vodä Brincoveanu. BIBLIOGRAFIE N. Citeva decenii mai tirziu. Pentru calendarele lui Brincoveanu. nu este impärat si impäräteasä care. 180— 182. traduce romanul de apologie a vietii crestine: Varlaam si Ioasaf. care träieste si azi si este cititä cu aviditate in lumea satelor. la noi. Materialuri folcloristice. p. manuscripte inedite din Biblioteca Academiei Romane.Bucuresti. Cärtile populäre in literatura ro mäneascä. se traduce romanul de äventuri räzboinice a lui Alexandru cel Mare.. in care legende de animale si pasäri. Alexandria. au pregätit. Bucuresti. cind tärile noastre se främintau in necontenite lupte pentru apärarea pämintului romänesc. aceastä literaturä. Prin caracterul ei fatidic. de pildä. ibidem. 1693—1704. care corespund fiecare unei faze deosebite a sufletului romänesc din trecut.

in tärile care fäcuserä odatä parte din imperiul lui Alexandru cel Mare. prin douä traduceri: una fäcutä in epoca lui Carol cel Mare. Strabo s. adusä in secolul al X-lea de un napolitan. Nu trebuie dar. care insotise pe marele cuceritor in expeditiile lui. de aceea in literatura bizantinä romanul e cunoscut si sub numele de Pseudo-Callisthenes. adunind elemente din traditia scrisä si din cea oralä. Statuia lui Callisthenes chiar impodobea grädinile serviliene pe vremea lui Pliniu. incit chiar istoricii pe care el ii luase in expeditiile sale. care a trecut apoi in toate literaturile lumii. profesorul lui Alexandru cel Mare. nepotul de sorä al lui Aristotel. totusi. Cä patria romanului este Egiptul se vede chiar din primele pagini. Paralel cu aceste traditiuni scrise. Aristobul. cunoscutä sub numele de Historia Alexandri Magni regis Macedoniae de proeliis. pe numele lui Callisthenes.iuri. care fusese trimis in solie la impäratii Bizantului. Acolo. transmise din generatie in generatie. Din Egipt romanul a cälätorit apoi in Räsärit..tilor. un autor necunoscut. Onesecrit. pentru cä si-a ingäduit sä critice fastul oriental pe care-1 adoptase genialul cuceritor. Arrian. si s-a rasplndit cu deose. in Egiptul stäpinit de urmasii lui Alexandru cel Mare. Aceastä nouä traducere. Aceastä moarte tragicä i-a atras insä simpatia scriitorilor vechi: Curtius il numeste „vindex publicae libertatis".lului säu. cu vremea. Chr. arhipresbiterul Leo. Nearh) s-au pierdut.a. sä ne surprindä faptul cä romanul fantastic al lui Alexandru cel Mare a fost pus.bire in imperiul bizantin. in veacul al III-lea a. Callisthenes. toate aceste elemente au izbit intr-atita imaginatia contemporanilor. In Bizant unele copii ale romanului indicau ca autor pe istoricul Callisthenes. mai bogatä in elemente fantastice. se recunoaste germenul unor episoade care au alcatuit mai tirziu o parte din urzeala romanului (ca de pildä: intilnirea lui Alexandru cu amazoanele sau cu gymnosofistii). isprävi de vitejie ale eroilor din alte timpuri. a povestit aceste expeditii. precum si sfirsitul lui tragic. in fragmentele din acesti istoriografi. istoricul lui Alexandru cel Mare. intr-un mediu de :132 . au umplut lumea anticä cu faima expeditiilor intreprinse. primind intre altele un colorit crestin. exotismul tärilor cucerite. Din imperiul bizantin romanul lui Alexandru a trecut in Occident. a trecut in Franta. intorsi la casele lor. costume <>i vegetatie necunoscutä. Aceste amintiri. spre a-i da mai multä autoritate. pe care le citeazä scri. iar Cicero laudä arta si strälucirea sti.itorii posteriori (Polybiu. au muiat pana in coloarea mitului. care in nouä ani numai a cucerit in Asia si Africa mai mult pämint decit cunoscuserä grecii temeinic in toatä desfäsurarea vietii lor istorice.). intr-o vreme cind truverii colindau din castel in castel pentru a evoca in sälile somptuoase ale oaspe. sau amestecat cu fondul strävechi de mituri si legende si in felul acesta s-a creat in jurul cuceritorului macedonean o atmosferä de supranatural. atit de pretuit de cei vechi. alta. a alcatuit romanul. dar a fost ucis din porunca lui Alexandru. Constantin si Romanes.Victoriile strälucite ale lui Alexandru cel Mare. unde a fost cu timpul prelucrat. in asemenea imprejuräri. in sunetul violelor. cind au inceput sä scrie viata si räzboaiele lui. cu obice. amintirea despre marele cuceritor si izbinzile lui strälucite s-au pästrat si prin ostasii care sträbätuserä cu el cäile pinä la Indus si care. Desi operele acestor istorici contemporani cu Alexandru (Callisthenes. unde marele cuceritor macedonean este infätisat ca fiul natural al ultimului faraon egiptean (Nectaneb-Nehtinav) —■ o notä menitä sä satisfaeä mindria vechiului Egipt.

iubire §i moarte tragicä al marelui cuceritor: „Adecä eu mult grefit si ticälos Popa Ion din Simpetru scrif aceastä carte ce se cheamä Alixandrie . devenitä apoi o carte popularä. s-a raspindit in numeroase copii. in orasele de pe tärmurile croate. scris la anul 1620 de popa Ion Romänul. in zorile redesteptärii nationale. Acum mai bine de 50 de ani.dentul si a ajuns in Italia. Originalul traducerii romänefti s-a pierdut. s-a fäcut o traducere in limba sirbä. iar pe vremea lui Brincoveanu ajunsese atit de mult cäutatä. apropiatä de traducerea latinä a napoli. Mai tirziu. tre. ma detta Storia e veramente curiosa per le molte favole che in essa vedonsi frammischiate".denie de copii. din porunca mitropolitului Grigore. emigrati la noi din pricinä apäsärii turcesti. Desi nu s-a gäsit pinä acum nici un exemplar din aceastä tipäriturä brincoveneascä. Aceastä traducere. s-a reper'cutat in redactiunile bizantine care circulau intre colonistii greci din Venetia. Din Franta materialul epic despre Alexandru s-a räspindit in tot Occi. in satul Simpietru din judetul Hunedoarei. 3821 din Biblioteca Academiei Romäne). originalul occidental nu s-a descoperit incä. pomeneste la anul 1713. nr. cind intelectualii Ardealului. interesantä pentru cä ne dezväluie ceva din psihologia clerului de pe acele vremuri.fermentatie epicä.cind de la atmosfera legendelor religioase apocrife la literatura beletristicä. dar ni se pästreazä o sume. printre tipäriturile romänesti. Alberic de Besangon — sau mai probabil Briangon — apoi de trei truveri intr-o lungä epopee de 20. ln cuprinsul manuscrisului se aflä urmätoarea notitä. din cauzä cä au fost intrebuintate in acest roman. Alexandria vede iaräsi lumina tiparului. dar care suferise in partea finalä influenta poemelor franceze. apärutä la Venetia in 1718.000 de versuri. Acesta.si mä usteniiu cit putuiu si o scris sä ceteascä si sä socoteascä bine ce este impärätie cestii lumi desarte si mingänoasä". A fost publicatä la 133 Sibiu. in veacul al XVI-lea. dintre care cea mai veche se gäseste in asa-numitul Codex Neagoeanus (ms. unde s-a incrucisat din nou cu traducerea arhipres.biterului Leo. ai cäror locuitori träiau in strinse legäturi politice si economice cu Venetia. fäcutä. cu toate incercärile fäcute. Una din cele mai vechi versiuni slavonesti care a räzbätut prin vicisitudinile vremurilor pinä la noi s-a gäsit in mänästirea Neamtu. numite de atunci versuri alexandrine. in näzuinta de a ridica nivelul cultural al poporului. dese. Apostol Manu.ori tipärita in Venetia. de eite 12 silabe. O versiune in prozä. in 1794. Dupä aceastä versiune greacä. se gindesc sä-i punä in minä cärtile lui favorite. stampata in lingua valaca. romanul lui Alexandru a fost preformat in versuri intii de un cleric. in tipografia lui Petru Bart. dupä toate probabilitätile. incit a fost singura carte profanä care a fost pusä sub tipar. De atunci s-a retipärit continuu fi este . dar. Traducerea sirbeascä s-a räspindit repede la toti slavii ortodocsi si a fost adusä in tärile noastre de cätre cärturarii sirbi. ine er ca sä speculeze tema moralä in romanul de vitejie. istoricul literar rus Veselovskij a arätat cä forma numelor proprii din versiunea neogreaeä si sirbeascä a romanului presupune la baza lor prototipe de origine latinä sau romanicä. totusi existenta ei este in afarä de orice indoialä.tanului. cu cheltuiala unui negutätor. si a fost copiatä in 1562. O copie de pe aceastä versiune a fost tradusä pe la jumätatea veacului al XVI-lea in Ardeal. Anton Maria del Chiaro. o Alexandrie: „o sia Storia di Alessandro il Macedone. fiindcä este atestatä de cätre secretarul de limbi occidentale al lui Brincoveanu. care. in opera sa Istoria delle moderne rivoluzione della Valachia.

sau a lui Ducipal pe peretii unor biserici de sat din Oltenia) — toate sint dovezi incontestabile de intensitatea cu care a räzbätut fi träieste incä in sufletul popular de azi romanul de vitejie si de miraculos al celui mai mare cuceritor din lumea anticä. iesind din palat pe poarta dinspre räsärit. dupä cum am arätat pe larg intr-un vechi studiu1. In sfirfit. Pentru a preintimpina o asemenea nenorocire. isi au. o sursä in episodul intilnirii lui Alexandru cu brahmanii gymnosofisti 2. au dob'ndit aripi fi s-au prefäcut in iele. Cleofila. ascetii intelepti care träiesc o viata de privatiuni. pentru a märi dispozitia de umor si voie buna. Lalitavistara. • ' In revärsatul zorilor. si oO(pr)crrri<.. alcätuitä cu fapte decenii inainte de ivirea creftinismului. in scena infemului. p. verile fi iernile. 1910. Candachia). iese cu invoirea tatälui säu din palat. regele din Kapilavastu. ' Cu fetele lui Alexandru impärat in cale s-a intimpinat. intilneste pentru intiiafi data un bolnav si atunci aflä de la vizitiul säu ce este boala. dar cä acestea au bäut apa si. O carte ca Alexandria.. a trebuit fire^te sä läse urme adinci in tradi^iile si literatura popularä. Ba chiar fi in cuprinsul oratiilor de nuntä apar reminiscente din Alexandria : Iar nunul cel mare Cälare p-un cal Ca un Ducipal. $iM*npi>= infelept. Intr-o zi insä. pe cind copilul. (Cutare) dimineata s-a sculat in cintarea cintärilor.burele acestui roman de apologie a vietii ascetice crestine este legenda lui Buda fi a tatälui säu. 2Nagomudrii din versiunea noasträ derivä din slav. ca de pildä Casa §coalelor. fi apoi da poruncä strafnicä ca orice suferintä fi orice necaz sä fie abätute din calea copilului. regele pune sä se zideascä trei palate märete in care copilul avea sä-fi petreacä primäverile. devenind nemuritoare. in mirosul florilor. Ruxanda. Credinte si legende ca de pildä cele despre blajini. uneori. pe präg de argint a cälcat. corespunzitor grec. care a circulat neintrerupt patru veacuri in toate straturile societä^ii noastre. ajuns in virsta adolescentei. yujivo? gol. ln ciclul descintecelor de „iele". curind dupä aceasta. numeroasele urme läsate in basme. = in^elept. fiindcä in unele manuscrise ale Alexandriei se povesteste cä marele cuceritor ar fi dat sticla cu pä vie. care a dat o editie ingrijitä de marele prozator Mihail Sadoveanu. pentru a se duce cätre una din grädinile incintätoare spre a-fi petrece vremea. Alexandru Machedon este invocat. pe care o veche carte indicä. intilnefte in cale un mofneag incovoiat sub povara bätrinetii fi atunci aflä cä tineretea se sfirseste cu bätrinetea. :134 . In sfirsit. däruitä de Evant impäratul gvmnosofi^tilor. _. Sim.azi räspmditä in masele populäre de cätre diferite edituri si institutii culturale. in toponimia si onomastica popularä (Darie. Al doilea roman este Varlaam si Ioasaf. •- ► ln colindele ce se cintä pe ulitele satelor ln zilele de iarnä. aceste divinitäti räufäcätoare sint adesea invocate ca slujitoarele lui Alexandru cel Mare. Trece putinä vreme la mijloc fi. care macinä sänätatea omeneascä. in pästrarea slujnuelor sale. Bucuresti. despre care se prezisese cä va renunta la tron fi cä se va face brahman. intr-un ostrov de la capätul pämintului. varlaam si ioasaf. 99— 100. ' Din pat de aur s-a sculat. ne-o infätifeazä astfel: Relegele din Kapilavastu dobindise la o virstä inaintatä un copil. in pictura bisericeascä (zugrävirea lui Alexandru aläturi de Por impärat fi de Darie. Harb = gol. intilnefte pe cale un convoi mortuar si atunci aflä pentru intiiafi datä marea tainä pe care i-o ascunseserä pinä atunci 1„Alexandria" in literatura romäneascä.

sub care a sträbätut in toate literaturile europene: romanice. In locul tinärului brahman insä. intors acasä. dindu-i o coloratura crestinä. Aci un cälugär loan — confundat mai tirziu cu Sf. isiiacalul si se face neväzut. a cälätorit mai departe in noua ei formä spre Siria. . Acesta träia in pustiul Senaridului.tismul si reculegerea in pustietate. cäci dincolo de lumea „in care unii vin §i din care altii se duc“. cum il caracterizeazä Krumbacher? S-au pästrat cadrul initial si cele trei intilniri fatale. din punct de vedere psihologic. impär. adormiserä. Tatäl convoacä capeteniile tribului. Instinctiv. intr-o tinutä de linifte desavirfita. Siddhärta intilnefte pe drum un tinär ascet care. pe cind sträjile care-1 pindeau. Siddhärta cade intro adincä meditare: „Nenorocitä sänätatea pe care boalele o distrug. intemeind budismul. Zguduit de aceste neafteptate intilniri.täfefte tatälui näzuinta lui de a se face si el brahman. unde prin meditare ajunge la cunostinta supremä. doreste sä-i „dea o piaträ pretioasä. reträgindu-se in pustie. spune el. obosite de prea multä priveghere. . tinärul print se strecoarä din palat si. toti hotäräsc sä-l impiedice cu sila de la aceastä nenorocire. sä devinä brahman. se imbräcä in haina de negustor si porni pe o corabie sä-i aducä mintuirea. Acest dar este transmis din generatie in generatie de la sfintii apostoli. se sträduia. in locul brahmanului. aflind prin revelatie divinä despre främintarea sufleteascä a fiului de impärat. Saba. legenda. unde. Ajuns la limanu. Dar cele douä taine nu le poate indeplini in crestinism decit cineva care are darul preotiei. de unde apoi a ajuns pinä in mänästirea Sf. cä moartea este limanul vietii omenefti. care si celor ce sunt cu inima oarbä le poate da lumina intelepciunii“. pe vremea regilor Sasanizi. cind crestinismul. care-i vädesc dintr-o datä nimicnicia vietii omenefti. ducindu-se la grajd. E rolul acordat cälugärului Varlaam. care nu era alta decit invätätura 135 Mintuitorului. se duse la palat si aci ceru sä fie dus inaintea lui Ioasaf — asa se numeste in romanul crestin fiul impäratului — cäci. cäci problema principalä a transpunerii legendei din forma budistä in formä crestinä era urmätoarea: Siddhärta putea prin propria-i meditare sä ajungä la cunoasterea supremä si la formularea sistemului säu religiös.torul legendei a introdus un cälugär. loan Damasceanul — i-a dat forma greceascä. inäbufind in sine germenul tuturor dorint elor si al ispitelor. De aceea adaptarea legendei lui Buda la crestinism nu se putea face decit prin introducerea in scenä a unui cälugär cu darul preotiei. slavice si germanice. prelucrä.toti. Varlaam oferä piatra pretioasä. pe cind Ioasaf nu putea pätrunde in crestinism färä initiere si färä sävirsirea celor douä taine care leagä pe om de Mintuitor: botezul si cuminecätura. dar intr-o noapte. erau necesarc pentru a pregäti sufletul unui tinär fiu de rege sä se despartä de märirile deserte ale vietii pämintesti si sä prefere asce.rile Indiei. el intelege cä numai in religie se poate gäsi adäpost pentru suferintele vietii omenesti fi. Aceastä legendä budistä a trecut din India in Persia. ' Ce modificäri a suferit legenda budistä pentru a deveni cel mai bun roman spiritual al evului mediu. Pe cind se intorcea spre palat in prada acestor ginduri triste. cind. care venea dinspre apus. Duh asupra lor. prin citirea Vedelor. un cälugär al noii religii a prelucrat-o. se incrucisa cu fondul mai vechi budist. nenorocitä tineretea pe care bätrinetea o nimiceste. care la rindul lor 1-au primit de la Mintuitor in ziua coboririi Sf. la douä leghe de Ierusalim. Intrat in palat. nenorocitä viata in care omul rämine afa de putin". care. Din Persia. tradusä in limba arabä.

ca de pildä la mänästirea Sucevita din Bucovina. nu domneste mult. care din literatura bizantinä s-a räspindit in toate literaturile evului mediu occidental. pe lingä puritatea seraficä a sufletului lui Varlaam. copacul este cursul vietii. Acest roman. cum o credea el. Al treilea roman apärut in acestä perioadä de timp. Räpit de frumusetea invätäturilor lui Varlaam. care merge pinä acolo incit pune la cale pieirea unchiului säu binefäcätor.ciuge — care a fost utilizatä si de Shakespeare in actul al II-lea din Negustorul din Venetia si care are paralele in basmele noastre. El circulä in literatura noasträ <iin veacul al XVII-lea. sprijinite de minunate parabole. care rodeau copacul de la rädäcinä. parabola celor patru cos. si care. de La Fontaine in fabulele sale. se porni sä' guste mierea. altul negru. unde se credea in afarä de primejdie. Cel mai vechi manuscris slavonesc al romanului lui Varlaam dateazä din secolul al XIV-lea si s-a gäsit de invätatul rus Iacimirskij in biblioteca mänästirii Neamtului. a fost versificatä de poetul I. „groaznic la vedere. se gäseste zugrävitä si in citeva din vechile noastre biserici. stäpinit tot mai mult de gindul vietii spirituale si al mintuirii sufletesti. a trecut si la slavii sud-dunäreni. este romanul lui Archirie si Anadan. cele patru aspide sint cele patru stihii ale trupului omenesc. soarecii — ziua si noaptea. Este o poveste in care se intret es douä teme principale: a nerecunostintei unui fiu adoptiv. in sfirsit. in sfirsit. de pildä. in sfirsit. Ea este räspinditä si in masele poporului nostru. de unde a fost culeasä in mai multe rinduri si de unde. dar väzind statornicia tinärului. Asa este. mare este! Minunatä cartea aceasta plinä di toate de invätäturile svinte". iar picätura de miere este dulceata acestei lumi treeätoare. mila ta.este o viatä vesnicä. fi a devotamentului vasalilor asirieni 1 Un om. si. In fundul präpastiei. ca de pildä in San-Marco din Venetia. viitoare. sint minunatele apologuri pline de adinc inteles al vietii omenesti. a notat la inceputul veacului al XVIII-lea pe filele ingälbenite ale manuscrisului aceste induiosate rinduri: „0. väzu picurind din ramurile acelui copac putinticä miere. care a inspirat lui Rückert balada Es war ein Mann in Syrerland. care a fost sculptatä in catedralele din Occident. care a ajuns mai tirziu si episcop de Roman. cäzu intr-o präpastie si apucindu-se cu miinile se sui intr-un copac. Tot asa anecdota cu care vräjitorul Tevda cäutä sä con. fiindcä. Generatii intregi de cälugäri nemteni si-au trecut din minä in minä acest edificator roman ascetic. adus la noi de valul emigrärilor stirnite de urgia dezastrului din Cimpia Mierlei.vingä pe impärat cä numai femeile pot smulge pe tinärul print din calea ascetismului. cäsca gura sä-1 inghitä. unui alb. fugind de inorog. balaurul — iadul . Impäratul. väzu patru capete de aspidä. un sarpe. a fost tradus de Udriste Nästurel. primind botezul si cuminecätura. Tilcul parabolei este urmätorul: präpastia este lumea. este pätruns si el de adevärurile eterne ale crestinismului $i se boteazä. Cätind in jos väzu doi soareci. suflind cu foe". urcindu-se pe tronul tatälui säu. cumnatul lui Matei Basarab. :136 . ARCHIRIE si ANADAN. Ioasaf simte coborindu-se in sufletul lui zbuciumat inseninare si se crestineazä. ochii in sus. a fost stilizat si tipärit de Anton Pann in 1850 si se tipäreste si azi pentru lectura copiilor si a maselor populäre. Aceastä anecdotä plinä de umor a fost reluatä de Boccacio in Decameronul säu. nu mai putin interesant prin marea lui vechime fi prin originea lui asirianä. sau parabola inorogului1. incearcä prin toate mijloacele sä-si smulgä copilul din aceastä nenorocire. Ridicind. Intr-adevär. aflind cä fiul säu a imbrätisat religia pe care el o prigonea. „Decipäräsindu-si grija si toate nevoile ce-1 cuprinsese". Ioasaf. Doamne. ceea ce formeazä frumusetea acestui roman. Soricu. se retrge in pustietate. U. „Cätind la ramura pe care-si intepenise picioarele“. sau la Bäjesti si Aninoasa din judetul Muscel. si unui din ei.

simtindu-se släbit de bätrinete. Impäratul isi adunä toti sfetnicii ca sä chibzuiascä.^tin^ä. se inspäimintä. Acesta. fi-1 crefte cu toatä grija pärinteascä pinä cind se face mare. a descoperit douä suluri mari de papirus din veacul al V-lea a Chr. Dar armasul insärcinat cu infäptuirea osindei se lasä convins pe drum de Archirie si taie capul unui sclav. nici chiar Anadan. ca sä-ti zideascä cetatea". un intelept si zelos scriitor. infäti§indu-se din nou la curtea regelui.nic ca armasul sä scoatä din hruba lui pe Archirie. dupä obiceiul timpului. Archirie. adresindu-se impäratului. färä a avea rägazul sä lämureascä ceva. Archirie cere ca räsplatä pe nepotul säu Anadan. voieste sä se retragä la tarä.. ln rästimp. iese in intimpinarea bätrinului $i-l decide sä vinä singur la curte. copilului ii dä in minä o frigare cu carne in virf. Sinagrip in versiunea noasträ. iar Archirie. In acelasi timp. Anadan. Ducindu-se cu el la tarä. dezleagä enigmele ce i se pun. aseazä apoi un copil intr-o ladä de care leagä la cele patru capete eite un vultur. Regele. isi povesteste necazurile cu nepotul säu. solie lui Sinagrip. trimite. pe care o tine astfel ca sä atite pofta vulturilor. este condamnat la moarte. isi ia asupra-si sarcina de a descurca lucrurile. fäcind säpäturi intr-o insulä de lingä cataractele Nilului. ace^tia. faraonul Egiptului. infätiseazä regelui pe unchiul säu ca pe un räzvrätit. acoperitä de palmieri. multumit cu aceastä dezlegare a enigmei. dacä nu. dati-ne var. si-a dat sufletul. continind romanul lui Archirie cu titlul: Acestea sint maximele lui Ahikar. nimeni nu este in stare sä dezlege enigma. zburind sä prindä carnea. sä-i pläteascä tribut. dar pe care se afla odinioarä orasul Elefantina. si atunci regretä cu totii pieirea lui Archirie. rugindu-1 sä-l primeascä in locul lui. Copilul strigä din inältime: „Dati-ne cärämidä. Archirie insusi care se 137 da ca purtätor al pecetilor regale sub regii asirieni Sanherib (705—681) si Asarhadon (681—668). sau. Intrat in sala palatului. ln acest scop plänuieste niste scrisori ca din partea lui Sinagrip. care semäna aidoma cu Archirie. impärate. orfan de pärinti. deoarece el. care se oferise sä amägeascä pe unchiul säu. ii spune: „Iatä-ti mesterii. se hotäräfte sä-l räpunä. Anadan. Intors la curtea lui Sinagrip. Archirie in fiecare zi ii dädea eite o bätaie si eite o invätäturä privitoare la recuno. adoptä pe nepotul säu Anadan. cä sed me§terii färä lucru“. Archirie. care si-a strins oastea si vine sä-l detroneze. Este acum momentul priel. in timp ce acesta este ascuns intr-o hrubä. incarcä pe Archirie cu daruri si-1 trimite inapoi cu cinste.fatä de regii lor. . pinä cind in cele din urmä. o misiune arheologicä germanä. Atunci il duce la curte §i-l infätiseazä. intrat in slujba regelui si dorind sä mosteneascä mai curind averea unchiului säu. Chestiunea originii acestui roman a fost multä vreme obiect dediscufie intre orientalisti. El pleacä in Egipt. in urma unei discutii violente cu acesta. ca sä-i desavirseascä invätätura. cerindu-i ca sau sä-i trimeatä mesteri iscusiti care sä-i zideascä o cetate in väzduh si sä-i dezlege enigme. Faraonul Egiptului. inaltä lada in sus. pe care le pecetluieste cu pecetea regalä si-1 face pe Archirie sä-si adune oastea §i sä vinä spre cetatea de scaun. aflind de pieirea iscusitului Archirie. väzind din turnul palatului oastea lui Archirie. trimite-le cärämidä $i var. Bätrinul sfetnic al impäratului. pinä cind in anul 1506—1907. de remuscare. prin care a invätat pe fiul säu. neavind copii. Peripetiile sint expuse aci la persoana intiia. Anadan. regelui. Actiunea se petrece in timpul regelui asirian Senaherib.

C a r t o j a n . Bucuresti. Textul complet a fost publicat de N. dupä un manuscris din 1784. Casa Scoalelor. Bucuresti. C a r t o j a n. se pästreazä in Biblioteca Academiei Romäne. al doilea logofät. in tipografia lui Anton Pann. I. 301 — 319. la Blaj. la 1S50 (cu litere chirilice). dupä unü. 1900. simplificatä si prelucratä de V. Alexandria in literatura romäneascä. 1910. copiat de un cärturar. l o a n M i h ä l . Schmid: P r e o t u l E c o n o m A l . p. Bucuresti.A. si in „Pagini alese din scriitorii romäni“. Iatä din ce adincime de vremuri —• peste 25 de veacuri — ne-a venit acest roman. Alexandria in lite.c e s c u . cäci Cipariu. ed. au fost folosite si de marele prozator de la inceputurile literaturii noastre moderne. Socec. Elementul didactic din acest roman. Povestea lui Archirie. Bucuresti. S a d o v e a n u s i D .ratwa romäneascä. Noui contributii. in Principii de limbä. unde a fost tradus in secolul al XI-lea sau al XII-lea. Sfintele amintiri. :138 . Bucuresti. 1883. cu deosebire proverbele. precum si enig. B i a n u in Columna lui Traian. 213 — 231. in mänästirea Aninoasa. 1929. 1910 Prelucräri moderne in literatura noasträ: M. O versiune dupä un manuscris din anul 1773 a fost publicatä de A. Bucu. o istorisire din timpurile de glorie ale crestinismului. un substrat istorie. in schita sa Päcalä si Tindalä. orientalistii au cäzut de acord: romanul a fost stilizat in Asiria. dupä altii. un alt manuscris din anul 1717. la a c e 1 a s i. circulä si azi in popor si si-a gäsit adäpost in cärtile de §coalä. Studii. cu un studiu. in veacul al YI-lea anterior erei crestine si are. Vieata Sfintilor Varlaam si Ioasaf. O traducere modernä din limba germanä dupä Chr. Bucuresti. p. Craiova. 1926. a publicat G a s t e r in Journal of the Royal Asiatic Society. P ä t r ä s c a n u . Aceastä edi^ie este reprodusä si azi in „Biblioteca pentru toti“ nr. Varlaam si Ioasaf. Archirie si Anadan: Textul romanului a fost publicat sub titlul Inteleptul Archir cu nepotul säu Anadan. 65— 139.neazä un manuscris din veacul al XVII-lea. Pentru Alexandria: N. a fost publicat de d-1 I. 14. Afirmatia generalului cä romanul este tradus din limba elinä este eronatä. p. Alexandria: Un fragment din Codex Neagoeanus. La noi romanul a venit de la slavi.refti.mele. N ä s t u r e l . v. tipärit intiia oarä de A n t o n P a n n . mentio. Ureche in legenda fara färä bätrini. in 1922. o traditie popularä. 1921.In urma acestei descoperiri. Din Viefile Sfintilor. Noui contributii. la 1620. Biblioteca pentru popor. P e t r e s c u . in Simpetni. 1922. Bucuresti. 26 (Cartea romäneascä). 79 (Alcalay). nr. iar altele. 1904. V. care se citefte si azi la noi cu interes de copii si lumea de la sate. Alexandria in literatura romäneascä. tradus din limha elenä la anul 1648 de Udriste Nästurel din Fieresti. 1922. 322 $i trm. D . Completäri privitoare la problema datärii si localizärii traducerii. nr. losafat. Lu. traducere din limba germanä. Cärf ile populäre in literatura romäneascä. se gäsesc imprästiate in literatura oralä a poporului. -455 si urm. Costache Negruzzi.. Studiu si text. Varlaam si Ioasaf: General P. a c e 1 a s i. copiat de popa Ion Romänul. BIBLIOGRAFIE Texte. in perioada macedoneanä a literaturii bulgare. A fost tradus de timpuriu in literatura noasträ. care semneazä Reate. O altä versiune. p. Studiu si text.p e a au.

p. p. in linii mari si nu totdeauna sigure. Varlaam si Ioasaf. 1934. s-ar pärea cä ei au avut la indeminä izvoare scrise chiar pentru primii domni — ctitorii principatului muntean. 20. Ce sä fie lucrat el in domnia lui nimeni nit. Cärtile populäre in literatura romäneascä. VIATA §1 TRAIUL SFINTULUI NIFON Se $tie cä Radu cel Mare. ca si in Moldova. Pentru tema Tara färä bätrini: J. a adus in tarä pe fostul patriarh al Constantinopolului. carele zie sä fi fost de feliul lui Cimpulungean. 25 — 29. la locurile respective. fratele lui Mircea: „Acesta au stätut domn in Tara Romäneascä . in Drägus. Iatä. C ar t o j a n. de räposatul Giurescu lui Radu Popescu: „Dupä ce au pierit Dan Vodä. III. II. färä cit sä ziee cä au pierit de sabie in Tirsor. dar pentru ce si cum nu se stie“. fasc. Tot acolo. serie. P o 1 i v k a. D. 1940. in Byzantion. Bucuresti. S i m o n e s c u . citeva exemple culese din cronica atribuitä de d-1 Iorga lui Cäpitanul Filipescu. La domnia lui Vladislav — desi aci e o confuzie: „Dupä ce au domnit Vlad Vodä 15 ani — e vorba de Vlad Tepes — au luat domnia Vladislav Vodä de carele nici o istorie nu se aflä scrisä de cinevasi. in räzboiu de au avut cu cineva sau de vreun vräjmas al lui. de stiinte sociale. I. 251— 262. Cercetäri literare. I. in näzuinta de a reorganiza bisericä Tärii Romänefti. p. p. ci numai zice cä au pierit de sabie in Tirsor. I. n-a ajuns pinä la noi. C a r t o j a n. Nimic insä din ce s-a insemnat in scris. INCEPUTUL ISTORIOGRAFIEI IN TARA ROMÄNEASCÄ Inceputurile istoriografiei muntenesti sint incä inväluite in ceatä. fiindcä nu ni s-a pästrat nici un fragment. Este posibil ca si in Muntenia. Nifon. C a z a n . Dupä aceasta se cunoaste ce fei de oameni au fost rumänii nostri. au stätut la domnie Alixandru Voda.. Date nouä privitoare la circulatia romanului la noi: E m i l T u r d e a n u . insä ce sä fie fäcut in 23 de ani ai domniei lui nu sä pomeneste. Cimpu. iar nu serie. Numai printr-o minutioasä analizä cri. istoriografia sä fi inceput in limba slavonä — limba statului si a bisericii —■ dar nu avem nici o dovadä documentarä. p. nici o urmä despre aceastä istoriografie slavonä. färä numai serie cä 1-au ucis §usman voivodul sirbilor. de pildä. Un sat din tara Oltului. Pentru Archirie si Anadan: N. Incercäri istorico-literare. Cärtile populäre in literatura romäneascä. care nici un lucru deplin n-au scris“. apärutä sub titlul Facultatea de litere din Bucuresti. in Zeitschrift des Vereins für Volkskunde. cu interesante elemente de istorie munteneasca.. S t e f ä n e s c u . deoarece elementele care au intrat mai tirziu in compilatiile de cronici in a doua jumätate a veacului al XVII-lea s-au pierdut. si la noi I. nr. 1 — 46. I. pe . Berlin. istoricul si filiatiunea redactiunilor romänesti. 1932. VIII (1898). 232 — 250. 2. in publicatia Semitiarului nostru. evolutia istoriografiei muntene. Abia din epoca domniei lui Neagoe Basarab avem o biografie a patriarhului Nifon. 27 —56. N.lung-Muscel. sau de nescareva oameni de ai casei lui (dupä cum de multe ori se intimplä). I. Seminarul de istoria literaturii romäne (Epoca veche). privitor la istoria Tärii Romänesti inainte de Neagoe Basarab. bibliografia complete a chestiunilor. Bucuresti.“ Dar la domnia lui Dan-voievod. Inst.ticä a acestor compilatii se poate reconstitui. 1926.Pentru Varlaam si Ioasaf: Dan I. Din unele citate si aluzii pe care le gäsim la compilatorii de cronici din secolul al XVII-lea.

trimite la Muntele Athos sä i se adueä in tarä o parte din moaste (capul si o minä). si cerea ca Bogdan sä se impace cu sotia lui. Incepind sä scrie viata Sf. care era. Vlädu^ (1510—1512) fi Neagoe Basarab (1512—1521). convocä un sinod la care iau parte domnul. In acest rästimp. impotriva pravilelor bisericesti.tul apäsat de stäpinirea päginä.tecat in viata realä a sfintului si elemente supranaturale.esti. se despärtise de sotia lui si luase in cäsätorie pe sora domnului. intrucit era in joe insäsi sora sa. ridicat pe scaunul mitropolitan din Tirgovi^te. deci il cunoscuse de aproape. preo|ii si boierii tärii ^i in care se pun noile temelii ale vietii biscric. Nifon. Neagoe Basarab a fost un domn pios. protul Muntelui Athos — protul era un fei de presedinte al republicii de mänästiri din Athos —• sä scrie viata patriarhului Nifon. Nifon. scrisä de Gavril Protul. Cind. Unui dintre boierii de divan ai lui Radu cel Mare. impäciuitorul. dupä modelul literaturii hagiografice. deoarece biserica nu admite divortul sotilor — asa cum dealtfel a rämas pinä astäzi traditia in biserica latinä. patriarhul Nifon murise in mänästirea Dionisiat din Muntele Athos si fusese trecut in rindul sfintilor. care justificau aureola de sfint pe care i-a creat-o biserica. Patriarhul insä nu voia sä incuviinteze aceastä cäsätorie. Protul Gavril fusese cälugär in aceeasi mänästire Dionisiat din Athos. Aceastä viata a sfintului. sprijinind credinta ortodoxä in tot Räsäri. Neagoe Basarab. a ames. Dar cu toatä ascendenta pe care mitropolitul o avea asupra domnului si boierilor. intemeindu-se. in prezenta unui numeros sobor de cälugäri si mitropoliti din toate centrele Räsäritului ortodox. care in tinerete träise pe lingä marele patriarh si-i ascultase invätäturile. a fost tradusä apoi in limba romänä si se pästreazä in patru manuscrise din veacurile al XVIIIlea si al XIX-lea din Biblioteca Academiei Romäne. acuzä pe mitropolit „cä stricä obiceiurile tärii" si-1 silente sä piece din tarä. apärutä in 1928 sub titlul Contributii privitoare la istoria literaturii romäne. Maxim. sint intretesute insä si date istorice interesante petrecute in Tara Romäneascä pe timpul a patru domni: Radu cel Mare (1496—1508). in care isi petrecuse ultimii säi ani patriarhul. in care este infätisatä istoria tulbure a Tärii Romänesti de la Radu cel Mare pinä la Neagoe Basarab.care turcii il scoseserä din scaun si-1 tineau sub pazä. Aceasta parte din Viata lui Nifon este de fapt o cronica plinä de amänunte dramatice. si de D. si au fost studiate temeinic de diaconul N. o nouä episcopie la Buzäu. se urcä pe scaunul Tärii Romänesti Neagoe Basarab. ale cärui moaste fuseserä aduse in tarä. Radu cel Mare nu admitea punctul acesta de vedere si. in Athos. Bogdan. Neagoe insärcinä pe cälugärul Gavril. aducindu-si aminte cu pietate de fostul säu dascäl. Popescu in Analele Academiei Romäne. El a reparat si clädit biserici in Constan. redactatä in limba greaeä. pentru o mai bunä rinduialä religioasä. Gavril. totusi un conflict se ivi intre ei. care furä asezate in mänästirea de curind intemeiatä la Curtea de Arges. in 15 august 1517. Citiva ani mai tirziu. In aceastä viatä a Sfintului Nifon. se sävir^i sfintirea mänästirii Curtea de Arge§. in Siria si Egipt.tinopol. aducind in locul lui pe fiul unui fost despot sirb. dupä el. :140 . Mazilu intr-o lucrare publicatä intr-o colectie de studii a Seminarului nostru de istoria literaturii romäne vechi. Mihnea cel Räu (1508— 1510).

ror fi-i därui cu daruri mari si sä duserä cari-si pre la locurile sale. §i alte metohuri cu de toate au zidit si au fäcut. de räzbunäri de complo. de largä obläduire a crestinä. care de opfte sä chiamä Cotlomuz. Vlädut era nerecunoscätor fi sperjur. pe care vroia sä-i distrugä. de princiarä därnicie pinä in cele mai indepärtate unghiuri ale ortodoxiei. jitnitä fi vistirie fi alte case de toatä treaba. Lista milosteniilor impärtite de el la Muntele Athos se insirä bogat. descinfi fi färä islice". grädina si poartä micä fi mare. Pe acest fond intunecat de domnii nestatornice. care o au inceput a o zidi den temelie Radu Vodä. feciorul lui Dracea Armaful. maghemita. ca de exemplu: scena complotului urzit de Mihnea cu logo. sä fie de coräbieri si o corabie mare. cumnatul lui Radu cel Mare. aducea ln ascuns hranä patriarhului Nifon. bolnitä fi ospätärie fi dohirie. §i au pus numele ei: Lavra cea mare a Täräi Muntenesti. Mihnea. strfns legate de persoana domnului si a familiei sale. a cäutat sä punä la cale pieirea Basarabilor. in beciurile palatului domnesc. Nu mai putin interesantä prin dramatismul ei este scena cind Neagoe a incoltit cu pilcul de ostafi. pe care protul Muntelui Athos nu le-a putut afla decit de la cineva din intimii domnului. mai mare peste vinätorii de la curtea lui Radu cel Mare. dacä nu de la domnul insufi. intre butiile de vin. crud si dufman neimpäcat al Basarabilor. cumare bucurie multämind lui Dumnezeu. chilii fi trapezarie.fätul Stoican. impreunä cu feciorul lui Stoica.Domnii anteriori lui Neagoe — cu exceptia lui Radu cel Mare. „pe o fereasträ. de frica domnului. desculti. se intretes detalii interesante care ne redau coloritul vremii. 141 Iarä Lavra a lui sveatii Atanasie toatä bisericä cea mare cu oltariul fi cu . de pribegii fi de räzvrätiri. intetit de Bogdan. Si o au fäcut bisericä Sfintului Nicolae fäcätoriul de minuni cu turle. concentreazä de la inceput interesul cititorului asupra personalitätii lui Neagoe. iar impre. Si fäcu cinste mare tutu. dupä ce a cäpätat tronul cu sprijinul boierilor Basarabi fi dupä ce s-a legat prin jurämint inaintea pafei de la Dunäre cä „dacä va face vreun räu“ neamului basarabesc. Afijdirea fäcu o pristaniste in Ascalun la mare. lacom. sau scena cu feciorul de casä — din neamul Basarabilor — care.tätii din Räsäritul musulman. in toiul noptii. iar bisericä si tinda o au acoperit tot cu plumb si au pus pe la ferestri cu stiele si o au si tirnosit cu blagosloveniia arhiereului fi a protului si a altor egumeni de la alte mänästiri. sabia pafei „sä-i taie capul cu mare rufine fi sä-i piarzä neamul din tarä“. care a fäcut totusi päcatul de a izgoni pe Nifon din tarä — au fost räi si lacomi fi au adus zarvä fi sfisieri interne. si bine le-a tocmit. in zilele de grea urgie ale acestuia. in mänästirea Cotmeana. Iar bisericä fi chiliile le-au umplut de främseti fi li-au sävirfit de acoperemint. fiindcä. dupä ce au dat afarä pivnicerii.jur'o au ingrädit cu zid. Domnia lui apare ca o erä de impäciuire fi linifte in tarä. den care are mänästirea mult venit. pe fiul lui Mihnea. si au fäcut o culä cu arme fi cu turnuri. Aceste detalii de senzatie ale vremii. era desfrinat. cu toate amänuntele: „Iarä mänästirea lui Ariton. totusi. se ascunde intr-o butie goalä si descoperä complotul — ambele utilizate de Odobescu in nuvela Mihnea cel Räu. pimnita fi magupiia. care scapä. Neagoe Vodä o au sävirfit fi cu toate främsetile si podoabele o au podobit den läuntru fi dinafarä. alta micä cu tot ce trebuieste fi o au zidit cu zid imprejur. sä le fie de pazä. sau scena cind Neagoe.turi.

la care au luat parte. fi au pus pre fäcätoarea de minuni icoana a Preacistii un mär de aur cu märgäritar fi cu pietri scumpe. Viata patriarhuliii Nifon nu este numai o biografie cu :142 .. cusutä tot sirmä de aur fi prea infrämsetatä. in mägura Misiei. in Machidonia. incit ne intrebäm dacä intentia lui Gavril Protul a fost de a preamäri viata lui Nifon sau domnia lui Neagoe» Cronica se incheie cu arätarea innoirilor si ctitoriilor din tarä: la mänästirea Tismana. fäcätorul de minuni". cä au fäcut o trapezärie din temelie fi pimnitä.000 de talere de an. care sä chiamä Portärifä. in Evlava. in Ahiia. cu sate fi dobitoace incä le-au dat fi multe ziduri au fäcut. spargerea mitropoliei din Arges si zidirea din temelie a mänästirii Curtea de Arge§. ' Ea se incheie cu tirnosirea mänästirii. In Lavra cea mare a Hilandarului iarä au adus apä.si netezitä si säpatä cu flori". asemuindu-se Domnului celui ceresc. sä fie de strajä. si toatä clisemita o au zidit din temeliej fi au fäcut vase de treaba bisericii de aur si de argint fi zevese cusute cu sirmä de aur prea infrämsetate au dat. in Misia. la mänästirea Oreiscului. in Elispont. sä o puie inaintea sfintei fi fäcätoarei de minuni icoanei. toti egumenii de la Muntele Athos cu protul in frunte §i patriarhii Räsäritului. Ce vom mai inmulti cuvintele. in Tetuliia. Iar cinstita a lui doamnä. aläturi de clerul $i cälugärii din tarä. la Nucetul. „unde sint moaftele sfintului Grigorie.. in Machedonia la mänästirea Cuceina fi in alte multe locuri: „Ce vom mai spune deosebi lucrurile fi minästirile carele le-au miluit? Sä zicem depreunä toate eite sunt in Evrota. care au venit pre mare la acea minästire cu mare minune. fi fu tuturor tatä milostiv. fi zidi fi pimnitä mare din temelie. in Lugdonie. fi cu multä bogätie o au inbogätit. ce si päginilor. §i fu ctitor mare a toatä Sfetagora. §i au impodobit fi marea minästire Xeropotam. a lui sveatii Evtemie facätoriul de minuni. la Ierusalim. dat-au o zävase. Prin structura ei. tot ca la Iver.tinzile le-au innoit. la muntele Sinai.' in Sermie. in Trachiia. Iar la sveati Pavel au zidit o culä den temelie. Iar in Lavra Iverului. Iar la minästirea Pantocrator au fäcut mari zidiri ca fi la Ivera fi au däruit multe daruri." Detaliile despre multimea binefacerilor fi strälucirea domnitorului Neagoe in tot Räsäritul sint asa de multe. in Petlagoniia. in Iliric. in Dalmatia fi in toate laturile de la räsärit pinä la apus fi de la amiazäzi pinä la amiazänoapte . Iar in läudata minästire Vatoped toemi sä se dea milä pre an. §i au impreunat plumbul cel vechiu cu altul nou fi o au acoperit toatä de iznoavä. cum sä aflä scris de dinsa. in Elada. §i nu numai creftinilor fu bun. care strälucefte soarele säu fi ploa fi pre cei buni si pre cei räi. in Cambania." Se infirä apoi binefacerile fäcute la mänästirea cea mare din Tarigrad. ca de 2 mile de loc de departe. si au fäcut fi mertic mare eite 90. „tot din piaträ cioplitä . ca fi la Lavra lui sveatii Atanasie. pre sus pre ziduri au adus apä cu urloiul. in care este scris chipul Preacuratei Fecioarä fi Maicii lui Dumnezeu Mariia. spuind toate minästirile pe rind! ? Cä toate minästirile den sfint Muntele Atonului le-au imbogätit cu bani. Despina.

dupä uciderea miseleascä a . 231 — 272. din cauzä cä in Viata sa elementele biografice se intretes continuu cu viata istoricä a tärii. la Curtea de Arge$. in Analele Academiei Romäne. in prefatä se indicä si celelalte ms. istorice. cum se numeste el insusi. din pricina faptului cä moastele sale se pästreazä la noi. dupä acelasi ms. 1865. nu avea legäturä strinsä cu tara noasträ. 1857 si extras). 3 — 32. Din pricina importantei pe care Nifon a avut-o in reorganizarea vietii noastre religioase. Studii istorict greco-romäne. CRONICA LUI MIHAI VITEAZUL Se ftie cä strälucitele victorii ale lui Mihai Viteazul impotriva turcilor. Stoica Ludescu a läsat insä la o parte inceputul fi sfirsitul din viata sfintului. cea.caracter legendär a sfintului. ci este in acelasi timp si o cronica interna a tärii. p. copiat in schitul Trivalea din Pitesti. de ieromonahul loan ot Ristrita. Bucuresti. Dupä epoca lui Neagoe Basarab. care. Istoria Tärii Romänesti. P. Bucuresti. Studii. 133— 150. de cätre logofätul Stoica Ludescu. Seminarul de istorie a literaturii romäne — Epoca veche — Bucuresti. trebuie sä trecem tocmai in vremea lui Mihai Viteazul. adicä partea din viata acestuia care. pentru ca sä däm iaräsi de urme ale istoriografiei muntene. 2 1 si urm. p. 1859. 1939. R u s s o . mai veche. tom XXXVI. care a stat la baza editiei Naniescu. A doua oarä de I o s i f N a n i e s c u s i C o n s t a n t i n E r b i c e a n u . La ms. din Biblioteca Academiei Romane si se aratä criteriile de transcriere. p. 731—798 (tezä de doctorat la Universitatea din Viena). H a s d e o in Arhiva istoricä a Romäniei. I. de cind au descälecat pravoslavnicii crestini. pe vremea lui Serban Cantacuzino. mai ales. 2. din Biblioteca Academiei Romäne citate de Tit Simedrea este de adäogat si versiunea. Viata Sf. V. Versiunea Vietii Sf. p. care cuprinde si Invätäturile lui Neagoe. Mitropolitul Constantinopolului. Stavrinos. pästratä in ms. 4 —37. p. Nifon. seria II. Viata si traiul Sjintiei Sale Pärintelui nostru. Erlitia cea mai bunä este a lui Tit S i m e d r e a . petredndu-se pe pämmt strain. p. 1928): Contributiuni la studiu* vietii Sfintului Nifon. 1888. „bätrina slugä a Cantacuzenilor". Patriarhul Tarigradului. Primul a 143 fost chiar vistiernicul säu. Nifon a fost publicatä intiia datä de B. de la Blai. ed. p. 21-34. sub titlul Biograf ia Patriarhului Nifon in Turcia fitn Teara Romäneascä. Cf. dupä un ms. din anul 1682. Fundatia pentru literatura si artä „Regele Carol II“ I. si. Epopeea lui militarä cu tragicul ei sfirsit a fost cintatä in versuri de doi greci. D. I o a n i d. in Convorbiri literare. scrisä la curte si menitä sä infätiseze intr-o luminä de apoteozä domnia §i personalitatea lui Neagoe Basarab. Episcopul Hotinului: Vieata si traiul Sfintului Nifon. Bucuresti. si D. LVII. BIBLIOGRAFIE . In partea intercalatä in cronicä. . alcätuitä in a doua jumätate a veacului al XVII-lea. copiatä circa 1654 si care a apartinut domnului Stefan Cantacuzino (cf. IV. sect. Mem.. Despre patriarhul Nifon: D i a c o n u l N i c o l a e P o p e s c u . p. V a s i l e G r e c u. Patriarhul Constantinopolului. Ea prezintä din acest punct de vedere o importantä aparte si se situeazä pe acelasi plan cu Invätäturile lui Neagoe cätre fiul säu T eodosie. 1939. Nifon II Patriarhul Constantinopolului. in Contributiuni privitoare la istoria literaturii romäne (Facultatea de litere din Bucuresti. opera lui Gravril Protul a fost intercalatä in marea compilatie de cronici a Tärii Romänefti. scrisä de Gabriehi superiorulu Muntelui Athos. Bucuresti. incursiunile lui norocoase in sudul Dunärii au aprins nädejdile crestinilor din Balcani. Opere postume. M a z i l u . in infätisarea lui de protector al intregii crestinätäti ortodoxe. care vedeau in el un mintuitor de sub jugul paginilor. Nifon cuprinsä in compilatia lui Stoica Ludescu a fost publicatä in: Magazinul istorie pentru Dacia.

fiindcä a fost utilizatä de cronicarul lui Nicolae Mavrocordat. VI (1909). precum si numeroasele reminiscent e despre vitejia lui in baladele sirbesti si bulgä. luptau sub steagurile lui Mihai Viteazul — a ajuns vestea despre vitejiile romänefti.rie. In anii din urmä. Cronica lui Palamed nu a cunoscut insä popularitatea cronicii lui Stavrinos. cneazul Vasile". in afarä de detaliile interesante asupra luptei de la Cälugäreni. Panos Pepanös din Pogoniana Epirului. Eliat. V. ca cel auzit de Emile Legrand din gura unui cerfetor pe sträzile Rusciucului. ca interpret de limbä greacä la curtea „strälucitului duce de Ostrog. nu numai intre cärturari ci fi in masele adinci ale lumii balcanice pinä azi. pentru a cere ajutorul crestinätätii impotriva dusmanului comun. 2. n. Ea s-a bucurat de o mare popularitate.). Ba pinä si in indepärtata Spanie ajungeau trimisii lui. de unde a scos-o la luminä elenistul Emile Legrand. memo. ca Baba Novae. Palamed.domnului. Russ a in Nä6. in versuri romänefti. Poema lui Stavrinos a incäput in mina lui Panos Pepanös. compatriotul lui Matei al Mirelor. in 1871. Tot atit de celebru a fost Mihai Viteazul in Occident. Radu Popescu. cintate intr-un fragment rämas de pe urma cunoscutului poet ragusan Antun Sasin. totufi ea aduce incä o märturie a marilor nädejdi pe care creftinätatea din Orient le pusese in geniul politic al eroului romän. „care niciodatä n-a pus pret pe viata sa si in nici o luptä nu a crutat capul säu". care a publi. fiindcä. Solii lui bateau necontenit drumurile Vienei. publicatä „cu indemnul si cheltuiala arhiereului“ grec din Venetia. siD. Ea nu ne este cunoscutä pinä acum decit dintr-un singur manuscris.pärit in numeroase editii si a träit in lumea greacä pinä in vremurile noastre ca o adeväratä carte popularä. Despre editiile lui Stavrinos cf. de Teodor M. AI doilea eontemporan 'grec. 498. care träia intre ucrainienii din Polonia. In editia din 1672 ordinea a fost schimbatä: intii Stavrinos ji apoi Matei al Mirelor (cf.r| VOHVqf. a cintat in versuri populäre grecesti vitejia lui Mihai. A fost cunoscutä fi cititä fi la noi. Grecu. Ba pinä si pe coastele Adriatice ale Ragusei — ai cärei fii. 11. Dar defi n-a avut räspindire. a fost ispitit sä aftearnä fi el in versuri faptele de arme ale domnului roman.resti. pästrat in British Museum. p.’e>. unul din prietenii lui Mihai Viteazul. si cules de Teodor Burada in Macedonia. in 16381. :144 . ne-o dovedesc cintecele populäre grecefti. Entuziasmul care a cuprins atunci masele populäre a atitat si imaginatia 1 Primi editie este din 163S. de o deosebitä importantä. profesorul italian Angelo Pernice a descoperit in arhivele italiene un memoriu al lui Mihai Viteazul. s-a reti. EunntY«t.1 cav. Pragäi si Italiei. unde a fost prescurtatä fi pusä in versuri.14). In aceasta editie vine intli poema lui Matei al Mirelor si apoi poemi lui Stavrinos. colaboratorul lui Anton Pann. Cit de popularä a rämas figura lui Mihai Viteazul. pe la 1837.riile lui Mihai Viteazul si ale valahilor impotriva turcilor. Avizele italiene si plachetele franceze ■— un fei de ziare ale timpului care se desfäceau in pietele dinaintea catedralelor — aduceau la cunostinta publicului victo. 1940. la lumina stelelor".cat-o la Venetia. in cetatea Bistritei. Gh.riul da pe fatä si ceva din firea hotäritä si energicä a domnului. p. mai tirziu. unde se afla inchis in „noptile de 1 fi 2 februa. Poema lui Stavrinos a avut succes fi in lumea slavilor de räsärit. fi a fost tradusä. Articole märunte.

din nenorocire. Dar. Acesta era un oltean dirz si istet. Acestia. care cunostea intentiile precise si firea hotäritä a domnului säu. cäderea pasei in mocirlele de la Neajlov. din Silesia (Baldassar Waltherus Junior). dupä cum märturisefte el insufi: „La indemnul lor — este vorba de citiva bärbati prea luminati — fi prin generoasa mijlocire a märitului domn Andreiu Tarnow. p. infätisind in infern pe rivalul lui Mihai Viteazul la scaunul de judecatä al lui Minos. dar ale intregii crestinätäti apäsatä sub stäpinire päginä. Documente. cronica lui ni s-a pierdut in forma originalä. pe cind mä aflam la curtea din Tirgovifte. ln Italia. care tradusese in polonä cronica logofatului lui Mihai Viteazul. cunoscutul scriitor popular Giulio Casare Croce — un Anton Pann italian al secolului al XVII-lea ■— intr-o dramä care a avut mai multe editii. ciftigaiu in lunile iunie fi iulie 1597. sä läse viitorimii amintirea faptelor lui räzboinice si a sträduintelor sale.tanio di Turchi. Acolo. Andrei Tarnowski. veniserä sä stäruiascä pe lingä domnul romän ca sä renunte la campania lui in Moldova. descrie lupta de la Cälugäreni cu multe amänunte istorice: ruperea podului. Acest om energic si diplomat a fost cronicarul lui Mihai Viteazul. solul german se intilnefte cu un sol polon. care pinä acum s-a ilustrat in mai multe täri pre unde a fost trimis in mai bine de 15 solii. Baltasar Walter cel Tinär. temindu-se de complicatiile ce se puteau ivi. Mihai Viteazul se afla toemai la hotarele Moldovei cind sosirä in Ardeal comisari trimisi de impäratul Germaniei. atitea nädejdi. . Teodosie Rudeanu rämäsese in Ardeal. Pe vremea cind viteazul domn pornise in fruntea ostilor sä cucereascä Moldova. mina lui dreaptä in timpul campaniei intreprinsä impotriva lui Ieremia Movilä. Sotte. dupä cum se vede. Simburele ei ni s-a pästrat insä intr-o traducere latineascä. apoi i-a pus in libertate. Aceastä versiune polonä a fost apoi tradusä fi prelucratä in limba latinä de Baltasar Walter.scriitorilor. Chiar si la unguri s-au gäsit cronicari si poeti populari care au povestit cu tendinte diferite viata zbuciumatä si domnia plinä de fapte räsunätoare a lui Mihai-vodä. ca un fei de guvernator al provinciei de curind cuceritä. o scurtä descriere a acelor 145 1Hurmu?aki. unul din cei mai intimi amici ai domnului Mihai. desi lucrurile sint umbrite putin prin reclama fäcutä lui Sigismund Bathory. famoso capi. Era dar firesc ca Mihai Viteazul. In lunile de varä — iunie fi iulie— 1597. Teodosie Rudeanu. care si-a jertfit viata — cum spune insufi — ca „sä capete un loc in crestinätate“. cerindu-si scuze pentru neintelegerea iscatä fi pentru vexatiunea la care i-a supus 1. ln Spania. a pus sä se aresteze comisarii imperiali si i-a tinut inchisi pinä ce Mihai Viteazul a cucerit Moldova. nu numai ale poporului säu. care intrupa. 580 — 919. se afla la curtea din Tirgovifte a domnului roman un sol german. sä näzuiascä si el.ranea confusione o vera tragedia sopra la morte din Sindm Bassä. XII. „unul din cei mai buni prieteni“ ai domnului romän. Si el a gäsit astfel un cronicar al domniei intr-un logofät al säu: Teodosie Rudeanu. insufi Lope de Vega a evocat in drama El prodigioso capitdn tenacitatea caracterului lui Mihai si avintul räzboinic al ostasilor säi. ca si Stefan cel Mare.

la anul 1597. Defi in traducere latinä. stäteau de fatä in räzboaie si lupte. Stanislas Golscii. care insä a impodobit-o cu „cele mai alese circum. Fondul primitiv al cronicii a fost amplificat nu numai cu podoabe stilistice. eu. pre la Sf. cind aläturea de el. Aceasta nu trebuie sä ne surprindä. Ei se aflau mai cu seamä lingä cortul domnului . intorcindu-se din misiunile lui in Orient. adunate nu atit de la romäni. traducind-o in latinefte. pe care le-a adunat — zice el — . a tipärit traducerea latinä a cronicii la Gorliz. Dupä lupta de la Cälugäreni. nici fulgerele tunurilor nu-i inspäi. desi mai pre scurt".fapte. mergind curagios. cit de la ostafii cei mai alesi si mai demni de credintä“. Walter insufi ne spune cä. aflaräm cu cale de a insemna aci cum doi cerbi domesticiti insotirä pe Mihai in mai multe expeditiuni räzboinice. castelan de Haliciu si cäpitan de Bar. o imbräcai in cele mai alese circumstance. o cronica in limba romänä. de cätre logofatul lui.. a imbräcat-o . sfätuit de prietenii säi. Baltasar Walter a trimis apoi traducerea latinä a cronicii in Germania* printr-un delegat polon. Prin urm are. dar si cu stiri nouä pe care traducätorul ]e-a putut culege si cu lucruri despre care are uneori grija sä ni le precizeze. Baltasar Walter nu s-a märginit sä traducä exact in limba latinä textul transpus in polonä de Andrei Tarnowski. cit de la alti insemnafi fi demni de credintä osteni“.“ Din aceasta märturie a lui Baltasar Walter rezultä cä la curtea lui Mihai Viteazul se scria. traducind-o in limba latinä. Hoffmann de Hennersdorf si Bartolomeu Scultet. adunate nu atit de la romäni. Nici zgomotul bombelor.mintau. din nenorocire. Baltasar Walter adaugä: „Pre acest §tefan il väzuräm si noi de citeva ori la 15f. I a t bunäoarä. compusä de dumnealui cancelariul <= logofatul) in limba romäneascä si aprobatä de cätre insup domnul. care fi el s-a pierdut sau nu s-a descoperit incä. ea constituie totusi prin ideile ei un document de cel mai mare pret pentru cunoasterea mentalitätii romänefti din epoca marelui domn. opera lui nu este o traducere a cranicii de la curtea lui Mihai Viteazul. Doi ani mai tirziu. iar din limba polonä a fost transpusä apoi in limba latinä de Walter junior. avind capul acoperit cu un turban sau mvelitoare turceascä si din propriile lui cuvinte aflaräm acestea. consulii din Gorliz. in Silezia. deoarece din cancelaria lui Mihai Viteazul pornesc si hrisoave scrise tot in limba nationalä.nu atit de la romäni.cu cele mai alese circumstante". cind inaintea lui. sub ochii domnului. Dar. exemple: Psmenind de ordinele trimise de sultanul Murat al III-lea pasei din Silistra ca sä treacä Dunärea si sä aseze in scaunul Tärii Romänesti pe Stefan. la masa strälucitului delegat al Poloniei. citeva ä . ci auzind vuietul se ridicau in douä picioare fi :146 . el introduce de asemenea un episod duios.7. dacä cumva se mai pästreazä in cine ftie ce colt de bibliotecä. Walter. cules la curtea lui Mihai Viteazul: „Spre a odihni inima cititorului dupä atitea scene singeroase. Cronica aceasta se opreste la anul 1597. cit de la alti insemnati fi demni de credintä osteni. Mihail. dedicind opera patronilor säi. Aceasta descriere intoarsa pre limba polonä. Cronica aceasta scrisä in limba romänä a fost apoi tradusä in limba polonä de Andrei Tarnowski.stante. matematicul. ci este o prelucrare a acesteia..

E mai multä viatä. se simte mai bine timbrul contemporaneitätii in opera lui Walter. „bätrina slugä a Cantacuzenilor“.. . invazia lui Mustafa Pasa.. impotriva obiceiului acestor animale. 277): De aicea se incepe istoria lui Mihaiu Vodä. hotärirea domnului si a boierilor de a izbävi poporul de apäsarea turceascä. Desi Baltasar omite. vizirul. tomul IV. a fost incorporatä si o cronicä a domniei lui Mihai Viteazul. cu urmätorul titlu — pe care-1 dau dupä versiunea publicatä de N. retragerea de la Stoenefti. luptele ulterioare cu tätarii. celälalt de durere merse de se ascunse in pädure. respingerea turcilor peste Dunäre. atacarea si arderea Silistrei. din cronica romäneascä ce a avut-o la baza. ori accentele calde de admeä admiratie pentru domnul romän —' cronica lui incä nu se suprapune exact peste partea corespunzätoare din compilatia lui Stoica Ludescu.“ Dacä inläturäm acestea si altele asemenea. unele stiri care puteau fi nepläcute ungurilor —.rane. Ce raporturi se pot stabili intre aceastä cronicä fi intre traducerea si compilatia latinä a lui Baltasar Walter? Inläturind interpolärile vädite ale tradueätorului german — stirile noi pe care el fnsufi spune cä le-a cules de la diferiti martori. a Hirsovei si a Bräilei — care era pe atunci raia turceascä. sosirea ajutoarelor din Ardeal si Moldova si curätirea tärii de turci. la lupta purtatä cu Sinan Pasa la Cälugäreni. lupta de la Cälugäreni. se pare.stäteau putin privind. se pune intrebarea: avem posibilitatea de a reconstrui cronica pierdutä a lui Teodosie Rudeanul. cu pretendentul Bogdan de peste Dunäre fi a tätarilor. fiul lui Petrasco Vodä. Aci. se vede bine cä este aceeasi urzealä.“ Este dar cä in acest capitol — care in structura compilatiei este destul de intins fatä de celelalte -— avem de-a face cu copia unei cronici contempo. semnalul revolutiei prin uciderea turcilor din Bucuresti si atacarea raialei turcesti a Giurgiului. detalii mai precise la traducätorul german. si care povesteste istoria Tärii Romänefti de la mtemeiere. si cum? ln compilatia de cronici ale 'J'ärii Romänesti. mai multä miscare. impresiunile lui personale despre präpädul tinuturilor pustiite prin invazia oftirilor turcefti fi tätärefti. carele au fäcut multe räzboaie cu turcii pentru cre§tinätate. pe care a fäcut-o in epoca lui §erban Cantacuzino logofätul Stoica Ludescu.de exemplu atitudinea neloialä a lui Sigismund Bathori dupä victoriile lui Mihai Viteazul asupra tätarilor —• gäsim insä pentru momentele mai importante ale campaniei lui Mihai Viteazul impotriva turcilor ftiri mai bogate. §i cu toate acestea ambele cronici in schema lor se suprapun una peste alta. trecerea Dunärii si atacul de la Nicopole fi imprejurimi si. aceeasi impletire a evenimentelor in aceeasi succesiune: durerile pe care le indura tara sub cotropirea turceascä. p. alianta cu Sigismund Bathori. Ei stäturä astfel martori neclintiti. Acest fapt se adevereazä prin märturiile domnului Mihai si a multor alti ostasi demni de credintä. Bälcescu (in Magazinul istorie. incercarea turcilor147 de a se impäca cu Mihai Viteazul prin daruri pompoase fi prin fägäduieli s. unui dintr-insii pierind din intimplare. precum de aicea inainte se aratä. luptele victorioase ale Buzestilor cu tätarii la Putinei si la Serpätesti. in sfirsit.

E l i a t. aceeasi canava. pentru apärarea cresti. dupä cum a arätat d. ca de pildä: in uciderea turcilor la Bucuresti din 2 noiembrie 1594 — semnalul räscoalei — cronica ne spune cä „intr-acel räzboiu fu ränit Stroe Buzescul la mvna stingä“. si pre cealelalte sotii ale lui.nicul. Buzestii sint pomeniti pretutindeni: in luptele cu tätarii.r e s c u in Literatura si arta romänä. ei gräbirä si täiarä capul turcului. sä-l isbäveascä den peire. in soliile trimise la Sigismund Bathori. o serie de stiri interesante privitoare la vitejiile Buzef tilor si care se väd bine cä au fost adäugate de cineva care fäcea parte din familie. iefitä insä. cäci in genere manuscrisele de cronici nu prea se simplificau. I o r g a . in Vinetiia. precum a arätat d. el apucä sulita cu amindouä minile de fier fi cäuta in toate pärtile ca sä-i vinä cineva den boiari ajutoriu. dupä cum se pare. ca bunäoarä in lupta de la Nicopole: „0 ceatä de turci se intoarse cu mare hräborie asupra lui Mihaiu Vodä. 307 — 327. Iorga. deaca väzu cä piere. Si altii mai aproape nu se aflarä. BIBLIOGRAFIE Opera lui Stavrinos a apärut sub titlul: AvS jotya ©eiat? xoö EÜaEßeaxäxou yai ävSpetoxäxou Mtx<xr\X ßoeßöSa." Cronica domniei lui Mihai Viteazul. O fatalitate dramaticä a urmarit astfei sträduinta celor mai mari domni ai trecutului romänesc de a consemna in scris pentru viitorime izbinzile ciftigate de neamul nostru sub conducerea lor in lupta contra päginilor. Iar Mihaiu Vodä. de sme. Cum se explicä atunci faptul cä aceastä cronica nu ni s-a pästrat in intregul ei in compilatia lui Stoica Ludescu? Si ce reprezintä versiunea pe care a copiat-o „bätrina slugä" a Cantacuzenilor ? Faptul cä intre cronica logofätului lui Mihai Viteazul fi compilatia lui Stoica Ludescu s-a scurs mai bine de un veac si jumätate nu este suficient pentru a explica simplificärile si prescurtärile. in poezie. o copie alteratä dupä cronica scrisä la curtea lui Mihai Viteazul. Traducere in limba romänä: T e o d o r M .paticä. vitejiile lor sint totdeauna arätate intr-o luminä sim. la :148 . iarä acum inttieas datä tradusä din greceste in rumäneste de Teodor M. Vestiteie vitejii ale lui Mihai Vodä. §i atuncea se alese unui den turci cu sulita si o imponcisä asupra pintecului lui Mihai si o infipse in pintece. din cercul familiei Buzestilor. T e o d o . D e m . Traducerea lui T. N. 1897. intercalatä in compilatia lui Stoica Ludescu. care mai intii s-au tipärit in limba greceascä la anul 1806. care intr-o parte a fost amplificatä. färä doi boiari. Eliat a fost reprodusä de G. In versiunea lui Stoica Ludescu se gäsesc. Cronica scrisä din porunca domnului fi sub ochii lui s-a pierdut. Iorga. este dar. intr-alta simplificatä. 1638. Venezia. Eliat si date in tipiriu cu cheltuiala si cu indeminarea unor iubitori de inmultirea cärtilor in limba romäneascä.nätä^ii. cä se luptarä cu vräjmasii si isbävirä pre domnul lor de peire. dupä cum s-a pierdut si cronica scrisä la curtea lui Stefan cel Mare. II. ce au stäpinit Tara Rumäneascä si Ardealul de la anul 1588<sic>si pinä la 1601. Avem dar la baza ambelor cronici un fond comun.ritul ierommah Neofit.a. anume Preia Buzescu si cu frate-säu Stroe Stol. si de N. p. si multä bärbätie arätarä Bmestii inaintea lui Mihaiu Vodä. fi isbävirä pre Mihaiu Voäd din minile turcilor. canava care foarte probabil a trebuit sä fie cronica scrisä la curtea lui Mihai Viteazul.

IV. 251— 276.. scrisä si versificatä de Gheorghe Palamed. Bucarest.. Pentru Mihai Viteazul la cronicarii unguri: I o a c h i m C r & c i u n. 41 . 1905 (si extras). Rezumatul slavo-rus al poemei lui Stavrinos a fost descoperit de regretatul I u 1 i a n § t e f ä n e s c u intr-un ms. (1925). pinä in ziua mortii sale. Mihai Viteazul in folclorul balcanic. romäni. tom. I. lit. fev xfj xoö fex^^poxd xou Sooxo? xfi? 'Ooxpoßiac Xupiou xvs?n ßaaAeiou. de la Schottenkloster din Viena (codex 609 din sec. p. §tiri privitoare la Mihai Viteazul in Diarium Martini Crusii. Inst. E m i l e T u r d e a n u . Paris.. Pentru cintece populäre grecesti despre Mihai Viteazul v. 5573. I o r d a n . in Literatura si arta romänä. Bucuresti. nr. ibidem. vol. in anul 1607. p. cind se afla la curtea prea sräluciului duce de Ostrov. Cronicarul Szamosközy si insemnarile lui privitoare la romäni. C i o r ä n e s c u . 429—437 si C. 3. in 1910. 145—151 Poema lui Gh. R u s s o . R u s s o . Studii neogrece despre romäni. E m i l e L e g r a n d . Pentru raporturile lui Mihai Viteazul cu Spania si despre el in plachetele Occidentului si la fcroati v. p. in Studii istorice greco-romäne. aüöevm OöyypoßXaxta?. 11 $i 12 apärute ca mimär jubiliar) si D. p . x<*t äv8paya0ta<. p. al XVIII-lea). Stavrinos fi Matei al Mirelor imitati de Diacrusis. I. . MoXSaßiag. Stavrinos si Matei al Mirelor imitati de Ignatie Petrifis. 109—113. in Ostrov). p. Studii. Opere postume. Pcitna lui Gheorghe Palamide. E m i l e T u r d e a n u . Görög historids enek Mihäly vajddrol. Vistiernicul Stavrinos mitropolitul Matei al Mirelor. in Revista istoricä romänä. AI. domnul Domn Vasile Cneazul. 475 —487 si 564 —577. ei? xa? 15. Ill. 1938. Michel le Brave et la politique espagnole.via?. (1845). C h a r l e s G ö l l n e r . Etudes roumaines sous les auspices de I'Ecole Roumaine en France. Opere postume. R u s s o . p. 1934. G . 183—230. 361 — 381. 141—174 (si extras). al Transilvaniei si al Moldovei.. T e o d o r e s c u . Textul a fost tradus in limba romänä de O. Titlul este: ’foxopia JtspiBXOuaa näaaq xä? npäi. Studii istorice greco-romäne. Manuscrisul se pästreazä la British Museum din Londra. p. articolul mai sus-citat in Literatura si arta romänä. O altä traducere de M a x i m a fost publicatä de P a p i u I l a r i a n in Tezaur de monumente istorice. 1928. 1896. 263 — 264 (nr. Trois memoir es sur Michel le Brave presentes par AI. Budapesta. In literatura ungureascä: A n d r e i V e r e s s. 1). G ö l l n e r .„ p. A n d r e a s H o r v a t h . p. 1862. 18—21. p. Convorbiri literare. la D. T e o d o r e s c u . na-f. R u s s o . C i o r ä n e s c u . vitejiile si rälboaiele prea strälucitului Mihai Vodä. I. 361—381. D e m . Univ. &v ’Ocrtpoßia (Istoria cuprinzind toate faptele. II. 20 —40. 6v gxet 1607. Modeleie si imitatorii lui Stävrinos. 1939. afarä de noti^ele lui Legrand: G. 114— 144. 285 — 326. in Magazinul istoric pentru Dacia. E r b i c e a n u . Quelques plaquettes franfaises contemporaines sur Michel le 149 Brave. cit. p. G. 1939. I. in Memoriile Academiei Romäne. Cluj. ht|Vi Sexeußpi®. gm? xfju fjpgpau xfj? xeXeuxfj? aöxoö Jtapä rempyiou xou naXannSp. Bucuresti. Cintece istorice vechi unguresti despre. domnul Tärii Romänesti. XXV (1891— 1892). Quelques ragusains aupres de Michel le Brave. Gkeorghe Palamed. p. 1935. Studii istorice greco-romäne. tomul I. TpauauXßa. nouvelle serie. V—VI. I. 1566— 1608. Sect. 1935— 1936. E u g e n i e P r e d e s c u . vezi articolul acestuia in Revista istoricä romänä. p. Palamed. 280 — 291. E>. 15— 156. Textul a fost publicat de E m i l e L e g r a n d in Bibliotheque grecque vulgaire. 5 — 1 9 . 5—6 (1935— 1936). Ypatpsioa xai noir|0si5a xuyxävoio. 1896 — 97. sub nr. in Literatura si arta romänä. Recueil de chansons populaires grecques publiees et traduites pour la premiere fois (in Collection de monuments pour servir ä I’etude de la langue neohellenique. I.Välenii de Munte. p. p. 1881. De m. Stavrinos imitat de Spontis. Poema lui Stavrinos. I.ei<. p. de ist. T a f r a 1 i. Xai noXinoug toö Sxfamneo äxou MixafiX ßotßööa. 15 deeentbrie. op. Pentru Mihai Viteazul in folclorul balcanic: A 1. D. si T e o d of B u r a d a. seria III. Regele Ferdinand I Bibi. p. Studii.

. ia Analele Acad.—72. 1936. Brevis et vera descriptio rerum ab illust. 125— 136. XVI. 1862. a fost reprodus la noi de A. insotit de traducere romäneascä. Razboj od Turaka (Räzboiul contra turcilor). cf.Rom. P o p e s c u-T e 1 e g a.. Strälucirea pe tärimul cultural a acestor douä domnii a fost umbrita prin rivalitäti si lupte. Analele Acadz. Craiova. I o r g a. 9. Bticure^ti.. Exegeses sive narrationes historicae. XI. Rerum memorabilium. Cronica lui B a l t a s a r W a l t e r . Moldaviae Transalpinae sive Walachiae Palatino gestarum in eiusdem aula Tervisana fidelitcr collecta opera et studio Baldassaris Waltheri. pe de alta din ambianta politicä asemänätoare. 7 1 — 72. pub. O dramä popularä italianä a lui Giulio Cesare Croce despre Sinan-Papa si vitejiile romänesti. Mergind pe drumul bätätorit de la Alexandru Basaraba de toti domnii Tärii Romänefti. arheotogie si filologie. Primul aspect interesant al epocei lui Matei Basarab fi Vasile Lupu este rolul de protectori ai creftinätätii ortodoxe din Balcani. Istoriile domnilor Tärii Romänesti. 1599. CANTEMIR EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU PRIVIRI GENERALE Dupä tragedia asasinärii lui Mihai Viteazul in Cimpia Turdei. In evolutia culturii romänesti insä. ’ Mihai Viteazu. •. Dn. 224 —239.. Matei Basarab a revärsat fi el din plin darurile voievodale romänefti in toate :150 . . 1845. an. 1936. ampliss. DE LA MATEI BASARAB §1 VASILE LUPU PlNÄ LA § ERB AN CANTACUZINO SI D.. Sibiu. Pentru Mihai Viteazul in literatura spaniolä: A. P a p i n 1 1 a r i a n. vezi N. extras din Omagiul frafilcr Alexandru si Ion I. sect. Jun. fost publicat in Arhivio Storico Italiano. a fost publicatä d e T r e b o n i u L a u r ' i a n s i N i c o l a e B ä l c e s c u in Magasinul istori c pentru Dacia. defi acest rol incepe sä le fie disputat de tarii Rusiei. Textul latin. ist. C a r t o j a n . 52 —76. I o r g a. 193$. Mem. p. Typis Johannis Rhambae.9 Istorie a lui Mihai Vitgsuttl de el insusi. Studii despre cronicile muntene: N. Frankfurt. Bucuresti. XXI. i. „ctitorul a toatä Sfeta Gora". Bucuresti. christianae hostes duce ac Dn. . Ion Michaele. p. dar mai ales de Neagoe. ■■ Pentru cadrul istorie al domniei lui Mihai Viteazul §i pentru Stavrinos si Tarnowski. O altä versiune publicatä de S t o i c a N i c o l a e s c n . Ill. 1925 (LXXXIII).. I. Gorlicii. pe care au continuat sä-l joace. Mem. Douä drame de Lope de Vega interesind istoria si literatura romänilor.• Memorial lui Mihai Viteazul descoperit de A n g e l o P e r n i c e in arhivele din Florenta a. Despre poemul lui Antun Sasin. Luptele lui Mihai Viteazul povestite de el insusi. ca exponenti ai curentului national. ist. Istoria lui Mihai Viteazul. 2 vol. p. P. V. 249 — 297. I. in Revista pentru istorie. . Despre memoriu. p. nr. pinä cind zärile incep sä se insenineze cu urcarea pe tron a lui Matei Basarab si Vasile Lupu. s. . p. 1899. Läpedatu. . S. 1926. P a n a i t e s c n . Rom. Pentru Mihai Viteazul in literatura italianä: N. Versiunea romäneascä din compilatia atribuitä lui Constantin Cäpitanul Filipescu saw Radu Popescu. in Tesaurul de monument e istorice pentru Romania. I o r g a . sect. rezultate pe de o parte din identitatea de structurä a poporului. Bucuresti. 1935. o traducere in limba romänä a dat A u r e l D e c e i. .. 137. 1—51 ?i notele p.. urmeaza vremuri tulburi de lupte interne fi de räzboaie singeroase cu ungurii. Ramuri. ?i P. mem.. et fortis militiae contra patriae suae reiq. N. gäsim in aceasta epocä citeva träsäturi comune. -i. Biblioteca poporanä a Asociatiunii. 1603. Ea a fost apoi reprodusä in colectia: N i c o l a o s R e u s n e r .

mitropolitul de Kratovo. De altä parte.. care-si fäcuse studiile la Oxford si care a murit m Jar a Romäneascä. cäruia Vasile Lupu ii fägäduise sä-i pläteascä datoriile patriarhiei 2. bulgarilor.tretinut de conationalul Leo Allatio.polului 1.a. patriarhul Alexandriei. p. Aläturi de acestia se intilnesc numeroase fete biseri. in viata de culturä teologicä a Tärii Romänefti. in cärti si in manuscrise iluminate cu miniaturi. Cärtile iesite din tipografiile sale se adreseazä.eolturile ortodoxe ale tärilor balcanice. si cu deosebire. ca: Dionisie Comnen. sirbilor. in 1671^ patriarh al Constantino. in mänästirea Sf. 232. in sfirfit. afluxul cärturarilor ortodocsi in tärile noastre. III. de pe tärmul Arge. Nicolae fi de Cräciunul anului 1653 3. bibliotecarul Vaticanului. si a vietii religioase. la 1639.rigul si patriarhul arab Macarie. Trebinje s. 174. intr-o vreme cind credintä pravoslavnicä era amenintatä. cei ce si-au asumat rolul de protectori ai creftinätätii —• au atras la curtile din Tirgovifte si din Iafi cälugäri fi prelati din tot Orientul. in ziua de Sf. Azilul acordat marilor fete bisericefti din Räsäritul grecesc a deschis in tärile noastre o directie nouä: incepe sä se cunoascä fi sä se pretuiascä limba greacä. in. sau. §tirile culese in anii din urmä de Emil Turdeanu au pus in luminä daniile domnului muntean in Serbia (la mänästirile Milesevo. ca: mitropolitul de Inäu-Lipova.. precum fi delegatii de cälugäri ruteni din mänästirile Galitiei. Papratije. sau mitropolitul de Pec. p. 3E m i 1 T u r d e a n u . Bisericii rom. aduce o inviorare in viata literarä. Cälätoriile lui Marcu Beza in Orient au dat peste urmele generozitätii romänefti din epoca lui Matei Basarab in mänästirile din Grecia fi din insulele Arhipelagului. secretarul lui Matei Basarab. la masa mitropo1D. cälugäri rufi. Mila ereftineasca fi daniile voievozilor romäni — izvorite din cel mai curat sentiment religiös fi nepingärit de nici un gind viclean de cutropire. In aceasta epocä apar la noi primele traduceri fäcute direct dupä izvoadele grecefti. Ist. 151 . R u s s o . Meletie Si." Matei Basarab. Paisie Ligaridis. Gavril. Nicolae. Paisie. Mihail. care a ajuns mai tirziu. ci si neamurilor inrudite cu noi dupä credintä fi avind acelasi vestit dialect slavonesc ca limbä. Studenica. Longhin Brankovie. slujba in bisericä domneascä. Sint sugestive — pentru intelegerea fierberii pe care o adusese. mai tirziu.). care a stat in mänästirea Comanä. Mitrofan Kritopulos. precum o spun lämurit prefetele. I. care a stat la Galati doisprezece ani.sului. care-si fäcuse studiile la Roma. pentru a aduce manuscrise religioase — fi multi altii... 2 I o r g a . i n Cercetäri literare. trimis din Moscova in Orient. Cei mai numerosi sint cärturarii greci. ca si inaintafii säi. ca de exemplu Suhanov. Sopocani. I. impreunä cu patriarhul arab Macarie. 315—316. nu numai „evlaviosului neam al patriei noastre. p. a zidit peste Dunäre biserici —• ca de exemplu Sfinta Petka la Vidin—si a trimis daruri in bani. patriarhul lerusalimului. care a oficiat inaintea domnului. Atanasie Patellaros. aceastä intilnire a prelatilor ortodocsi din Räsärit — notele pe care ni le dä in ziarul säu de cälätorie cälugärul Suhanov despre discutiile dogmatice incinse in Tirgovifte. cum 1-au vadit.cesti venite din tärile slave sud-dunärene. Studii istorice greco-romäne.

ci mai mult decit sigur vor pune piedici. desi nu fusese pregätitä sufleteste si desi n-a däinuit decit citeva luni. infäptuitä prin spada lui Mihai Viteazul. Un superior instinct de rasä a impärtit in chip simetric rolurile intre Moldova fi Muntenia. In Transilvania. Vlasie si Meletie Sirigul — cu o incredere prezumtioasä in ftiinta lor. stätea de vorbä cu Udriste Nästurel despre necesitatea unirii cu Roma fi despre superioritatea doctrinei catolice. Asemenea discutiuni pasionau nu numai cercurile conducätoare ale clerului. care intimida pe bietul cälugär rus — aduceau in sprijinul pärerilor lor citate din opera Sfintului loan Damasceanul. mäcar cu ascunse intetiri“. apärutä de curind la Venetia. Se poate spune cu drept cuvint cä in acele vremuri. A doua träsäturä caracteristicä a epocei este aparitia in culturä romäneascä a ideii de unitate nationalä. cind in sudul Dunärii viata religioasä era inäbusitä sub stäpinirea päginä si in Ardeal de Calvinism. cuceritorul Constantinopolului. isi indoiserä sfortärile pentru a rupe legäturile de credintä religioasä care uneau de veacuri pe romänii supufi coroanei lor cu principatele vecine. Istrate a pus pe Ianache Misirliu. » Moldova lui Vasile Lupu. chemat de Matei Basarab ca sä ia directia tipografiei. Tärile noastre deveniserä astfei centrul ortodoxiei. dacä nu cu armele. unde grecii Paisie Ligaridis. Dupä cum ne aratä documentele pe care le vom analiza mai jos. fiul lui Stroe Leurdeanu. a luat pozitie fätisä. in principiile dogmatice. cäsätorit cu fiica lui Nicolae Pätrafcu — o nepoatä deci a lui Mihai Viteazu. care a fäcut multä opozitie principilor ardeleni. sä-i scoatä o copie de pe confesiunea pe care patriarhul Ghenadie II Scholarios a scris-o din insärcinarea lui Mohamed II. prin intimidäri. De aceea porneste din tärile noastre lupta impotriva calvinismului. ca de exemplu Istrate. Un punct fundamental in programul de :152 . ungurii. Zadarnic patriarhul Constantinopolului le atrage atentia asupra comunitätii de singe a romänilor fi ii previne cä „o prefacere de lege la cei dintii <adicä la ardeleni) n-ar fi ingäduit-o niciodatä domnii vecini din principate. incepind cu Gavril Bethlen. de origine moldoveanä.relor creatine ortodoxe. ei se zbat sä atragä pe transilväneni la confesiunea calvinä. participind la douä sinoade — unul pus la cale de mitropolitul Kievului. Si alti boieri de la curtea lui Matei Basarab se pasionau pentru problemele teologice. care avea legäturi de aliantä cu Gheorghe Räköczy I fi II. care „stia sä citeascä si sä serie limba turceascä“. a stat fi ea de-a curmeziful Reformei. Impotriva tendintei de calvinizare.litului Stefan. Rafael Levacovic. Cälugärul franciscan de origine croatä. altul de mitropolitul Varlaam al Moldovei — fi a atacat calvinismul in insäfi inima lui. totufi a läsat in sufletele romänefti urmele ei fi trebuia sä ducä cu timpul la exprimarea clarä a conftiintei unitätii nationale. care venea din Roma. prin silnicii. in aceastä luptä care nu se dädea numai pentru credintä. se ridicä — dupä cum fuseserä preveniti — romänii din principatele supuse suveranitätii turcesti. prin publicatii. ci se intinseserä mai departe si in lumea boierilor cärturari de la curtea lui Matei Basarab. Domnul insufi nu putea rämine sträin de aceste discutii. in vara anului 1638. ungurii nu dau indärät. venind in ajutorul romänilor transilväneni pe altä cale. Muntenia lui Matei Basarab. domnii nostrii luaserä sub ocrotirea lor viata spiritualä a popoa. Unirea celor trei täri surori. Petru Movilä.

care inväta intelepciunea si stiinta. in asa fel cä. neavind aproape alte ginduri in cugetul si inima mea. care. s-au ridicat pinä la obirsia comunä a intre. Prefata cärtilor sale o spune räspicat cä ele se adreseazä „drept credinciosului si evlaviosului neam al patriei noastre fi altor neamuri inrudite cu noi dupä credintä fi avind acelafi vestit dialect slavonesc ca limbä.tura romäneascä fi ideea unitätii nationale. care-si fäcuse instructia in Venetia. a binevoit sä adape setea inimei mele care ardea de dragostea pentru invätarea acestei limbi. aducind tipografii cu litere chirilice in tarä fi publicind cärtile de ritual in limba slavä. 8 3 . si din Teara Romäneascä fi din Teara Moldovei". in limba slavä. iar in Ardeal.. se scuzä dacä n-a izbutit sä se faeä inteles de toti: „nu-i de vina noasträ.. Dealtfel. inruditä in chip evident cu a noasträ. Experience vechi: impresiile aduse de soliile marilor domni in Occident.cätuitor de frumoase stihuri italiene. ungrovlahilor. Instinctul lor de rasä fi de culturä ii ducea uneori peste vicisitudinile vremurilor cätre marele izvor de apä X7ie al latinitätii. pretutindenea tuturor ce sä aflä in pärtile Ardealului“. moldovlahilor“. O cedare insä pe acest teren ar fi putut atrage dupä sine." 1 1P. fi admiterea celorlalte puncte de divergentä dintre calvinism fi ortodoxism. contactul intim cu cultura Apusului a unor domni ca Radu Mihnea. Mitropolitul Varlaam. „stringind sobor dintr-amindouä pärtile. in inima mea. in contact cu istoriografia polonä. Matei Basarab s-a sträduit sä intäreascä traditia ortodoxä in formä slavä la intreg neamul romänesc. ce-i de vina celui ce-au räsfirat rumänii printralte täri. era fi in aceasta epocä in cäutarea unor noi orizonturi. de sau mestecat cuvintele cu alte limbi". A mers asa pinä cind un profesor. sau a lui Petru Cercel. Mentinerea limbii slave in oficierea cultului era deci atunci o mäsurä impusä nu numai de traditia moftenitä din mofi-strämosi. prin gratia lui Dumnezeu. incercärile unui Despot Eraclidul de a infiinta cu profesori adufi din Apus scoli superioare — si atitea alte prilejuri ii fäceau pe ai noftri sä nu se simtä la larg in spatiul culturii orientale. accesul unor studenti din tärile romänefti — mai ales din Ardeal — in fcoli fi universitäti sträine. p . Sufletul romänesc. 153 . De la urcarea sa pe tronul Tärii Romänefti. in epoca aceasta ifi face drum in cul. pribeag la curtile italiene fi franceze. o mare si aprinsä dragoste pentru limba romänä sau latinä. „Cind am ajuns in virsta adolescentei —märturiseste Udrifte Nästurel — am dobindit in acelafi timp. spune mai dar cä serie Räspunsul la Catehismul ealvinese „pentru cei cu noi de un niam romäni. Ideea unitätii neamului o gäsim insä formulatä cu tot relieful cuvenit la marii cronicari moldoveni. zi fi noapte färä incetare eram aprins pentru limba latinä fi pentru invätarea ei. amintind cä „rumänii nu gräiesc in toate tärele intr-un chip". al. inchis multä vreme in hotarele inguste ale culturii sud-slave.gului neam despärtit 111 trei state diferite. ci si de necesitatea de a pästra intactä unitatea etnicä. in care erau tinuti prin puterea traditiei. Este clarä aci ideea solidaritätii nationale prin bisericä.luptä al reformatilor calvini era nationalizarea serviciului divin in biserica romäneascä din Ardeal. P. Simion Stefan. prin forta imprejurärilor de care s-a vorbit mai sus si prin suveranitatea turceascä.. L'influence de Voeuvre de Pierre Mogila. P a n a i t e s c u . mai curind sau mai tirziu..

de misionarul Venanzo Berardi da Mont’Ottone. vom infätisa intii evolutia literaturii religioase de la Matei Basarab si Vasile Lupu pinä la mitropolitul Dosoftei inclusiv. precum fi colegiile iezuite din Moldova au deschis. mitropolitul Dosoftei. In capitolele ce urmeazä. Contactul cu culturä latinä a fost insä mai rodnic in Moldova. unde se apropiase de iezuiti. Bucuresti. cu toate främintärile tim. Plecase cu domnul Tärii Romänefti la Constantinopol. §coala intemeiatä de Vasile Lupu in mänästirea Trei Ierarhi. care si-a fäcut fi el stu. In volbura vremurilor au pierit färä sä läse nici o urmä. au deschis un drum nou in culturä romäneascä. pinä cind a deprins putin limba italianä. din ordinul Minoritilor Conventuali.copil de casä in curtea domneaseä. care avea sä ducä la nationalizarea serviciului divin in bisericä. Fusese — pre. pentru a pästra un fir unitar in expunere.tindea el —. un veac fi jumätate mai tirziu. BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istorie al epocii: X.Avem dovezi documentare cä aceeafi näzuintä cätre noi zäri de cultura zäcea nu numai in clasele conducätoare. de Ureche a fost afa de puternic. in ciuda vitregiei vremurilor care au urmat. In cele din urmä. tineretul plecat din Ardealul suferintelor romänefti a adus ideea regenerärii nationale — nu stim. dar fi in masele mai adinci ale neamului. incit. Ce du uevenit acefti doi premergätori in colegiul de propaganda din Roma. Dar contactul binefäcätor cu culturä latinä sa produs mai intens in fcolile iezuite ale Poloniei. Ideea a fost apoi reluatä de fiul lui Miron. §i pe tärimul vietii religioase. o mica pirtie cätre culturä latinä. Opera de nationalizare a slujbei religioase este apoi reluatä fi continuatä in Muntenia de mitropolitul Antim Ivireanu. Istoria romänilor. activitatea literarä inceputä cu strälucire in epoca lui Matei Basarab fi Vasile Lupu a fost continuatä. la virsta de 12 ani. desfundind ideea originii romane fi ftiri privitoare la tara lor. Din contactul cu istoriografia polonä a primit imboldul de a alcätui cronica in limba nationalä Grigore Ureche. marele vornic de la curtea lui Vasile Lupu fi contemporanul mitropolitului Varlaam. vol.purilor nestatornice care au urmat dupä präbufirea lui Vasile Lupu. Din chiar epoca lui Matei Basarab avem stiri despre doi tineri romäni care ifi fäceau studiile in colegiul „De propaganda fide" din Roma. Al doilea era un adolescent a cärui viatä aventuroasä e un mic roman. In Moldova. unde vlästarele boierimii moldovene. im. Douä luni a bätut sträzile cetätii eterne. firul istoriei nationale a fost continuat de Miron Costin. a trecut dupä aceea la Dimitrie Cantemir si in Muntenia la stolnicul Constantin Cantacuzino. a fost admis in colegiu. VI — Monarhii. Imboldul dat. Fusese adus la Roma fi instalat acolo in colegiul „Urban“.diile in Polonia fi care a pus in plinä luminä ideea originii romane. dä aripä versului fi incepe munca grea de traducere a cärtilor de ritual in limba romänä. :154 . I o r g a . de mitropolitul Petru Movilä. dupä care vom infätifa literatura istoricä mai intii in Moldova fi apoi in Muntenia fi in Transilvania. Nicolae Costin. din Cimpulungul judetului Muscel. dupä cum se va vedea mai jos. unde se intilni cu cimpulungeanul. cu profesori trimisi de la Academia teologicä din Kiev. la rindul lui. Invatase acolo greaca vulgarä fi turceasca. Unui era Mihail. Plecase apoi in insula Chios. contemporanul lui Miron Costin. de unde. fiul lui Paul.brätifase catolicismul fi de-acolo plecase cu scrisorile de recomandare cätre secretarul colegiului din Roma.

I. 1925. Studii italiene. Histoire de la Dacie. dar pästrau serviciul divin in limba slavä). D. Istoria literaturii romäne. X e n o p o 1. a III-a ingrijitä de I. Iasi. Prin cultura.1938. Cartea romäneascä. Tragediile familiei sale 1-au impins mai mult spre studii fi meditatie. P. Versurile lui Petru Cercel — publicate de S t e f a n o G u a z z o . pentru ca. 1929. Din istoria culturii romänesti. Cartea romäneascä. N. cind visurile lui de a recuceri. Pentru raporturile religioase si culturale ale järilor romänesti cu Orientul ortodox. Petru Movilä. prin traditiile familiare. Sibiu. I. a rämas intre sträini si a ajuns mitropolit al Kievului. nota. Iorga.drit.a. 1837. a se vedea acum si preot Dm. 1930 (foarte utilä bibliografia de a sfirfit). vlästar de domni moldoveni si munteni — cäci tatäl säu a domnit si in Muntenia — care a rivnit si el sä fie domn. fratele lui Ieremia fi rivalul lui Mihai Viteazul. Iasi. VI. ed. vol. 1929. dar care. vol. fase ani mai tirziu. urcarea lui P. Istoria Ute. din Cluj. Anuarul Institutului de istorie nationals. N. I.. M a r cu. Il-a. Bucuresti. Pentru studenti romäni: N. si ed. Movilä pe scaunul mitropolitan a fost o adeväratä mmtuire. IV. a devenit una din figurile proeminente in istoria culturii ucrainene din secolul al XVII-lea. p. pe lingä studiile lui N. Aci ajunge repede arhiman. B o d o g a e. Cei dintii studenti romäni ardeleni la universitätile äpusene. 1929. a II*a reväzutä si intregitä. 1928. 155 Incä de pe cind era arhimandrit in lavra din Pecerska. de tatäl. 1590. ed. ed. Suru. 1922. el izbuti sä dobindeascä in jurul scaunului säu mitropolitan un prestigiu mtr-adevär princiar. Casa Scoalelor. XVII. Istoria romänilor. rupt dintre ai nostri. dupä indemnul mitropolitului Kievului. S e x t i l P u s c a r i u . I. tronul ocupat pe rind de unchiul säu. Buc. Bucuresti. UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ Istoria culturii romänesti din epoca lui Matei Basarab si Vasile Lupu nu ar putea fi inteleasä dacä nu ne-am opri aci si asupra unui mare cärturar. 244 — 246. dupä ce a väzut inchise drumurile inträrii in tara sa. p. a II-a. Emil Turdeanu s. sau Petru Movilä?“ Petru Movilä a fost fiul lui Simeon Movilä. D r ä g a n u. Viata romäneascä. Berlin. K o g a l n i c e a n u . de verii fi de fratii säi sint spulberate. VII. Istoria literaturii si limbii romane. vol. Bucuresti. Petru Movilä renuntä la purpura domneascä fi imbraeä rasa de monah in mänästirea Pecerska din Kiev. Pentru Mihail fiul lui Paul si Stefan Valahul in colegiul „De propaganda fide“: F r a n c i s c P a l l . dupä moartea lui Iov Boretki. sec.*aturii romänesti.. Invätatul rus Venelin spunea: „Se pune intrebarea care din cei doi bärbati cu numele de Petru este reformatorul indräznet al imperiului rusesc si cäruia prin urmare i se cuvine titlul istorie de mare: Petru I. I o r g a. Date inedite privitoare la legäturile culturale italo-romäne din mijlocul veacului al XVII-lea. I o r g a . M i n e a. Petru Movilä infiintä .. prin legäturile lui de rudenie fi prietenie cu nobilimea polonä. Venetia. 45 — 69. I o r g a . Vladescu. 1941. xmpäratul Rusiei. Marcu Beza. 1939. In 1627. 1604 — au fost reproduse pentru intiiasi datä la noi de M. Dialoghi piacevoli. Ajutoarele romänesti la mänästirile din sfintul Munte Athos. sä fie mitropolit. Pe atunci Ucraina se afla sub stäpinire polonä fi pentru biserica ortodoxä ruteanä. citate la p 43 — 45.ncsti si a vietii religioase a romänilor. cu ajutorul polonilor. N. T. Bucuresti. Dr. G i o r g e P a s c u . affienintatä in existenta ei de biserica catolicä a Poloniei. Istoria bisericii romä. Sibiu. la care se adäoga fi curentul uniatilor (care primiserä unirea cu Roma recunoscind pe papä. extras din. util incä: A. Istoria invätämintalui romänesc. epoca veche. la mänästirea cäruia isi petrecea adesea verile. Iov Boretki. in A.

la Golosvienski. Pecerska. din care avea sä porneascä tn curind un curent nou de primenire in cultura ruseascä. Totusi niciodatä nu si-a ascuns originea lui romäneascä. o face desigur pentru a se confunda in spiritul de umilintä al vietii cälugäresti. a acelor aprigi munci. patronul Moldovei sale. Movilä introdusese pe primul plan: latina. el a intemeiat in mänästirea Bratca —r Frätia — o. a bisericä. Stiinta timpului — zicea Petru Movilä— este pentru bisericä ortodoxä intocmai ca oglinzile lui Arhimede. cu studiul retoricei. el semneazä „fiul domnului Moldovei" si adaogä sterna celor douä principate romänefti.acolo o tipografie. In 1645 a venit la Iafi sä celebreze cäsätoria fiicei lui Vasile :156 . care. Cultura timpului insä nu putea fi cäutatä nici in cultura slavonä si nici in cea bizantinä.tori anonimi. rämasä in urmä sub raportul culturii.fcoalä vestitä. Elevii säi din academia teologicä i-au inchinat un volum de versuri omagiale. In primele cärti iesite din tipografia lui. care la inceputul timpurilor moderne se stinseserä. pe cind era numai arhimandrit. Dacä mai tirziu renuntä la aceste tra. premenitä prin Renastere.mofilor mei domni ai Moldovei pentru nevoile bisericii. dispretuitori de tot ceea ce era märire päminteascä. !i pune ca hram pe Sfintul loan cel Nou de la Suceava. dialecticei.ditii ale familiei fi la aceste reminiscente ale patriei sale. totusi mitropolitul Petru Movilä n-a rupt cu totul legäturile cu patria mumä. Din aceste tipografii au iefit o serie de tipärituri care au fost aduse in Tara Romäneascä de mefterii trimifi de Petru Movilä lui Matei Basarab fi care au servit mai tirziu de model tipäriturilor muntene. P. a desfäfurat o activitate din cele mai rodnice pentru biserica ortodoxä a rufilor. concentrind razele solare asupra coräbiilor dusmane care se apropiau de tärmurile Siracuzei. care semnau munca lor: „päcätosul robul lui Dumnezeu". In 1637 cumpära o Evanghelie cu miniaturi scrisä pe vremea lui §tefan cel Mare. poeziei si filozofiei. Dar cu toatä viata lui de munca aprigä inchinatä operei de ridicare a bisericii rutene. care. face in multe rinduri aluzie la strämosii lui romäni. De aceea. unde va fi ingropat trupul meu". In atmosfera mtimecatä fi greoaie de ignorantä in care lincezea clerul ortodox rutean. putea sävirsi minunea de a regenera viata intelectualä a clerului ortodox si de a-i imprumuta armele cu care sä poatä rezista atacurilor indreptate din taberele vräjmase. In alt rind. in programul de studii al academiei teologice. impreunä cu cea din Lwow. Petru Movilä se sträduieste sä introducä cele dintii raze de luminä ale culturii latine occidentale. ii pläsmuiesc o genealogie care-1 face sä se scoboare din eroul roman Mucius Scaevola. Nostalgia dupä tara fi neamul säu se vede continuu in cursul vietii lui. In scrisorile lui pastorale. fi. „Am cheltuit — spune el intr-un rind ortodocfilor din Minsk — avutiile strä. fäcind aluzie la originea lui romäneascä. pe care o däruia marei lavre Pecerska: sä fie acolo „pe veci neclintitä la hramul Prea Curatei Näscätoarei de Dumnezeu mänästirii Pecerska. inaltmd in Ucraina polonezä. Paralel cu tipografia. Numai cultura latinä a Occidentului. o adeväratä academie teologicä. le ardeau. nu putea rezista atacurilor indreptate din lagärul iezuitilor si uniatilor poloni decit premenindu-se si intärindu-se cu toatä armatura culturii moderne a timpului säu. El isi dädea bine seama cä bisericä ortodoxä ruteanä." Iar unui din adversarii säi il acuzä cä era inconjurat numai de servitori moldoveni.

Patriarhul a fost reprezentat fi el prin doi delegati: fostul mitropolit de Nicea.. Märturisirea ortodoxä si sinodul de la Iasi. Chiril Lucaris este de cinci ori depus de turci si tot de atitea ori readus in scaunul patriarhal prin sprijinul prietenilor säi. Lipsea pentru mtreaga ortodoxie insä o operä pozitivä de costructie normativä. care gäsise formula unirii cu Roma. Moartea tragicä a lui Chiril Lucaris nu poate pune capät agitatiei. Lupta dezlän| uitä este inversunatä. nu va fi fost determinatä si de amintirile copiläriei care-1 legau de oraful in care domniserä ai lui? . Moldovenii au fost reprezentati prin mitropolitul Varlaam. Rädäuti fi Hufi. dinaintea curentelor de reformä. o confesiune de credintä ortodoxä. in afarä de motive de tacticä. alegerea Iafilor ca locul cel mai nimerit pentru marele sinod al ortodocfilor in care avea sä se discute ideile normative ale ortodoxiei. ridicä lumea impotriva lui Lucaris. .hiei. Dusmanii patriarhului. unui in 1638 fi altul in 1642. Sinodul a inceput 157 la sfisitul lui august 1642 fi a durat trei luni. al cärui domnitor plätea pe atunci datoriile patriarhiilor. Aceastä sarcinä §i-a luat-o Petru Movilä. La aceastä grea räspintie din viata bisericii ortodoxe apare mitropolitul Petru Movilä. acuzindu-1 de erezie. martie 1629. Dar Constantinopolul. Pace cu atit mai necesarä. Maria.Lupu. cu principele lituan Ianusz Radziwill. Fu ales Iafii. . doctor in teologie fi egumenul mänastrii Nikolska. prin egumenul mänästirii Trei Sfetitele. fi marele predicator al patriar.mizat confesiunea lui Chiril Lucaris. Ambasadorul Frantei sustine curentul de agitatie impotriva patriarhului care se sprijinea pe cercurile reformate. indir. in frunte cu Chiril Contaris din Veria si Atanasie Pattelaros. . Meletie Syrigos. a convocat un sinod la Kiev in 1640. Dupä ce a lucrat mai multi ani la Märturisirea de credintä ortodoxä. in care s-a discutat si admis opera. Mitropolitul Kievului nu veni insä in perosanä.ritul Europei — in Ardeal.jiti.. unde s-au tinut fedintele sinodului. Trebuia insä ca Märturisirea sä fie intäritä intr-un sinod ecumenic. ci trimise o delegatie de trei teologi. n-au izbutit sä aducä lumii ortodoxe pacea de care avea nevoie. Opera a fost atribuitä patriarhului Chiril Lucaris. . prin episcopii de Roman. Astfel stind lucrurile. si in care se fäceau citeva concesii punctului de vedere al confesiunii caivine. Porfirie. fatä de Catehismul atribuit lui Chiril Lucaris. In jurul scaunului patriarhal din Constantinopol se dädeau lupte aprige in care patimile pamintesti se amestecau cu lucrurile divine. cu cit in centrul si räsä. pinä cind in cele din urmä turcii. Cele douä sinoade constantinopolitane fäcuserä o operä negativä: anatemizaserä confesiunea atribuitä lui Chiril Lucaris. in limba latinä. Muntenii s-au abtinut din pricina vrajbei iscate intre Vasile Lupu fi Matei Basarab. are aceeafi soartä. un fost profesor calvinist la Geneva si amba. nu era prielnic pentru dezbateri.sadorul Angliei. §edintele au fost secrete fi . In martie 1633 apäruse la Geneva. il ucid. Douä sinoade care au loc la Constantinopol. in Polonia fi in Ucraina — ortodoxia pierduse continuu terenul dinaintea catolicismului. fi in care s-a anate. cine ftie dacä. care se alla in legäturä cu cercurile reformate din mediul cosmopolit al Constantinopolului: consulul olandez Corneliu Haga. predicatorul ambasadei olandeze. in care erau incä vii luptele dintre partizanii fi adversarii lui Chiril Lucaris. datatä din Constantinopol. Chiril Contaris din Veria. Ortodoxia träia atunci o mare drama. in frunte cu Isaia Trofimovici. . Succesorul lui. .

BIBLIOGRAFIE . Kiev. despre invocarea sfintilor fi cultul icoanelor fi al moaftelor — a fost apoi aprobatä de patriarhul din Constantinopol ca operä normativä pentru intreaga bisericä ortodoxä. Märturisirea lui Petru Movilä a fost primitä. S. P a n a i t e s c u . Paris. 2. cäci avem editii tipärite la mänästirea Neamtu in 1844. p. XVI. Z. VII. ln 1662. credintä.prezidate de Vasile Lupu. Gamber. opera a fost tipäritä in limba greacä si latinä la Amsterdam. 1827. E m i l e P i c o t . in mänästirea de pe insula lacului Snagov. h'influence de Voeuvre de Pierre Mogila archeveque de Kiev dans les Principautes roumaines (extras din Melanges de l’Ecole Rottmaine en France. si in 1864. in Tinerimea romänä. mitropolitul Chievului. P. pinä in vremurile noastre. Opera — impärtitä in trei pärti: 1. Pierre Movilä (Mogilä). cuprinzind invataturile ortodoxe despre päcat. $i al doilea pentru cä invinuirea adusä lui Chiril Lucaris nu pärea destul de intemeiatä. si de apocrif Catehismul apärut la Geneva. Ar b o r e . p 180). de Scriban. 1883. Opt ani mai tirziu. speranta. la Sibiu. IV. i n E m i l e L e g r a n d . Bibliographie hellenique. $i VIII. din preajma Bucureftilor. 104 — 156. 1896. 1926. grecii au trebuit sä primeascä in urma interventiei lui Vasile Lupu fi a clerului moldovean. Patriarhul Ierusa. Ea a fost tradusä in rusefte la Kiev in 1645. cu ajutorul stolnicului Constantin Cantacuzino. care venise la Kiev ca sä sfinteascä pe mitropolitul Petru Movilä. atunci trebuie sä recunoastem cä Petru Movilä si delegatii säi aveau dreptate. Petru Movilä. pe care se sprijinea Petru Movilä.. 1926). au XVII-eme siecle. il numefte „promahos"—-prim luptätor ■ — f i „distrugätorul curagios al ereziei". De la inceput insä se ivesc neintelegeri. Cu deosebire la noi opera lui Petru Movilä s-a bucurat de o intinsä räspindire fi s-a retipärit fi retradus in nenumärate edi|ii. Dacä ne gindim la bärbätia cu care a apärat ortodoxia romänilor ardeleni impotriva injonctiunilor principelui Bethlen Gabor. Parthenie. care se sträduiau sä impace cele douä tabere. din porunca domnului Constantin Brincoveanu. despre decalog. I. Paris.limului Teofan. p. in cele din urmä. P. Intii pentru cä o condamnare a doctrinei calvine de cätre rusi ar fi indispus pe principii litvani din Polonia. pe care patriarhul Constantinopolului. 1Pentru douä motive. :158 . 1853. ceea ce. la Iafi. declarase de calomnii iezuite zvonurile dupä care Chiril Lucaris ar fi trecut la Calvinism. ieromonahul Antim Ivireanu scoate o nouä editie a textului grecesc. V. ultima la Sibiu in 1914. tradusä in romänefte de fratii Greceanu. chiar in anul in care era datatä confesiunea din Geneva. extras din revista Biserica ortodoxä romänä. vol. 1855. cu suprimäri fi corectäri fäcute de Meletie Syrigos.tarea tiparnitelor fi a Academiei teologice de la Iafi. Grecii voiau ca sinodul iefean sä-fi insufeascä hotäririle sinoadelor din Constantinopol impotriva lui Chiril Lucaris fi in special sä se adopte opera intocmitä de Meletie Sirigul. Marele sprijin pe care Petru Movilä 1-a adus culturii romänefti a fost Insä trimiterea de material tipografic fi de mefteri fi cärturari pentru infiin. 1745. G o l u b e v . 1874. 1884.damnarea lui Chiril Lucaris. tratatä pe baza simbolului Niceo-Constantinopolitan. s-a tipärit de episcopul Mitrofan in tipografia episcopiei din Buzäu. o penultimä editie a apärut in 1899 sub auspiciile sfintului sinod. Petru Movilä. Dupä indelungate dezbateri. 1 Ei cereau sä se discute in sinod numai Märturisirea de credintä a lui Petru Movilä. Kievskij mitropolit Petr Mogila sego spodviSniki. cu cheltuiala lui Panaiot Nicusi. Bucurefti. G h e n a d i e E n ä c e a n u . Rusii se opuneau la con. In 1691. lämurind rugäciunea dominicalä fi cele zece fericiri §i 3: mila. 94 si urm. Bucuresti. opera. 1629 (vezi mai jos.

Movilä. opera citatä mai sus. Les idees calvinistes du Patriarche Cyrille Lukaris. B i a n u . nu numai completind numärul logofetilor cunoscätori de limbi sträine. 1939). sau Evangheliarul lui Silion Rusu. Chiesa ortodossa e riforma nei secoli XVI e XVII (estratto da Religio. Bucarest. vol. ca de exemplu Slujbenicul. de sotia lui.n e s c u . p. dusä mai tirziu la Belgrad. p. IX. In aceasta muncä de culturä. I. I. 1931. 1844. IV. sau Evangheliarul scris de ieromonahul Porfirie in 1633. p. Despre Chiril Lucaris:Kupido? ö Aouxapi$. cu tiparnite si cu mesteri tipografi. Movilä la mänästirea Sucevi^a: I. Iasi. P a n a i t e s c u . Leipzig.. LTn portret al lui P. N e r v a H o d o s s i D a n S i m o . in 1934). La Theologie symbolique au point de vue de l'Eglise orthodoxe orientale. IV. J. Paris. 22— 122. M i h a l c e s c o . scrisä pentru mitropolia din Tirgoviste. 1927 (tomul X. in Revue d'Histoire ■et de Philosophie Religieuse. XI. p. J. La curtea din Tirgoviste a lui Matei Basarab. ©r|craupö? TfJ<. 414 — 430. 1904. sau Evanghelia mitropolitului Anania din 1651. p. Neamt. Cu toatä concurenta pe care o fäceau cärtile tipärite. cu o prefatä de mitropolitul Ghenadie privitoare la istoricul textului si editiile lui). . Un autograf al lui Petru Movilä pe un tetraevanghel . nr. 378. D. 506. p. II. P. XXXII (1929). 2 volume. Domnul s-a sträduit sä dea o viatä nouä si cancelariei domnesti. in rägazurile de liniste si pace pe care le läsau räzboaiele cu Vasile Lupu. p. A n t o i n e M a l v y e t M a r c e l V i l l e r . 224. öp9o8o^ia. In Biblioteca Academiei Romäne se gäsesc editii moderne tipärite la: Neamt. 1874. 1935). de emisari papali fi de mari patriarhi ai Räsäritului. Kiev si Iasi a se vedea si O r e s t e T a f r a 1 i. II. Bunuresti. nebst einleitenden Bemerkungen. p. 93 — 95: P. III. Matei Basarab era sustinut. S t e f ä n e s c u . 2. Hurmuzaki. La confession ortodoxe de Pierre Moghila. totufi arta caligrafiei si a miniaturii era inca in floare fi avem din aceasta epoeä vreo citeva exemplare de manuscrise cu miniaturi de o rarä frumusete. 1932. doamna Elina. Doc. vezi si recenzia lui M. Atena. in Revista istoricä romänä. sub nr. 1934. Texte latin inedit avec introduction et notes critiques. P. 1790. Despre Chiril Lucaris si sinoadele din Constantinopol. Bibliografia veche romäneascä. Sibiu. Metropolite de Kiev (1633—1646).al lui Stefan cel Mare (extras din Revista istoricä romänä. 553. J u g i e in Echos d’Orient. copiat in 1653 din porunca mitropolitului §tefan. care au dat o fcrma mai esteticä hrisoavelor sale. p. supl. Despre opera lui Petru Movilä in legäturä cu celelalte confesiuni ortodoxe: Textul grecesc •la Ion M i h a 1 c e s c o. M i h a l c e s c o . 1864. J. bibliografia ruseascä completä la P.1572 — 1638. P a n a i t e s c u . Die Bekentnisse und die wichtigsten ‘Glaubenszeugnisse der griechischen-orientalischen Kirche im Originaltext. monahul de la mänästirea Dealul. invätatul boier Udrifte Nästurel. 39. 75 — 79. Bucuresti. pästrat acum in Biblioteca Academiei Romäne. Roma. p. ci fi cäutind caligrafi iscusiti. Roma (Rezumatul a 14 lec^iuni tinute la Ecole des Hautes-Etudes din Paris. p. 688 siurm. necontenifc cercetatä de soli sträini. Pentru edijriile romänesti ale Märturisirii ortodoxe: I. era vesnic treaz gindul de a inzestra tara cu mänästiri si biserici—patruzeci la numär — cu mori de hirtie. 1895 (editia sfintului sinod. 1939. 1855. pe lingä mitropolitii Teofil si §tefan si pe lingä boierii din divan. p. unde se stäruie asupra izvoarelor catolice folosite de P. si de fratele ei. pästrat in Biblioteca patriarhiei din Constantinopol. LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB cultura. 1940.!S98. p. 321. Paris. approuvee par les Patriarches grecs du XVIl-e siede. din Orientalia Christiana). 71-75. Gamber.

mari fi mici. Pe patul mortii. le-a märturisit domniei mele dinaintea cinstitilor diregätori ai domniei mele. jupinita Maria. :160 . murise la o säptäminä dupä nastere. Neavind copii. pe Mateias. prezentatä la ziua aniversärii. cu mosii cu tot. dupä cum se vede din scrisorile ei.Udrifte Nästurel si sora lui. impärtindu-fi vremea intre grijile casei (cind cäutind. XX. fiul lui Udrifte Nästurel. ajuns in „virsta adolescentii. 50 — 51. in martie 1635.cu unul din acei misionari catolici pripäfi^i in tärile noastre. ne descrie in cartea sa minunatul palat de pe mosia pärinteascä — Fieresti — unde a fost primit de doamna Elina: „un palat care nu are egal in lume. care inväta intelepciunea <filozofia>." Ea a patronat si suportat spezele pentru imprimarea Trioiului sirbesc din 1649. DOAMNA ELINA a fost una din acele frumoase icoane feminine care se desprinde din trecutul romänesc intr-o luminä de aureolä. a binevoit sä-i adape setea inimei“. p. care provoacä admiratia privitorului. Fratele doamnei. si-a fäcut instructia in casä —■ cel putin pentru limba latinä —." Intärind aceastä ultimä dorintä. tu anul 1597. a doamnei domniei mele. Arhidiaconul Paul de Alep. Udrifte Nästurel.tru" de mesteri adusi din Ungaria. pe timpul lui Mihai Viteazul. in Arhivele Olteniei. 1862.“ „Cladirea are trei caturi fi e atit de frumoasä. Oda a fost publicatä de A. „izvoade de peteare fi mai mari fi mai mici". a Elinei. incit impräftie toate grijile sufletului. cerut de cälugäri sirbi din Muntele Athos. El ne spune cä. sint lucrate greu cu piaträ bunä. Copilul a crescut in casa domneascä pinä la virsta de 17 ani. Histoire de la Dacie. Vezi si M. pe care. la ceasul mortii lui. P a p i u I l a r i a n u . Ar fi zadar. doamna Elina. i s-a intimplat lui sä moarä. de care ne-am ocupat la p 147—151 El a fost preceptorul lui Nicoläe Pätra?cü. „Chiar boltile si pardoselile pivnitelor. ori „seminte de flori de tot feliul") si intre grijile domniei (cind tinind locul sotului säu in scaunul domnesc. a cärui mama. cind ajutind ränitii sositi de pe cimpul de luptä fi cerind sibienilor sä-i trimeatä. viteazul boier al lui Mihai Viteazul. cind „pe mina mätusei sale. p. traducätorul cronicii lui Teodosie Rudeanu. S-ar pärea dar cä el. doamna Elina si sotul ei au infiat. 2a Unul dintre acejtia. „färä zäbavä". 1“ udriste nästurel. cind. bätrinul domn spune: „Pentru cä insusi domnia mea am auzit cu urechile mele cuvintele lui. „un cherurgus bun". dupä moda 1 St. marmorä.nic sä incerc o descriere a interiorului admirabil aranjat in apartament. Nicolaescu.2 La aceastä pärere ne indeamnä faptul cä fi fratele säu §erban—-care a fost fi el logofät—■ intr-un document din 1623. p. a dobindit o mare dragoste pentru limba latinä fi cä un profesor. „fata din casa domneascä a lui Mihai Vodä Viteazul". K o g ä l n i c e a n u . näscutä Corbeanu. si-a iertat toate satele lui vecinicie. Tesauru de monumente istorice. cäruia ii inchinä o odä latinä in Tirgoviste. punind la cale cu un gust ales ctitorii mänästirefti fi locasuri de recreare sufleteascä). galeriile etc. era cel mai cärturar boier al timpului säu in Muntenia. I. 1941. „zidit pe dinafarä si pe dinläun. sint copiii lui Radu Postelnicuf Nästurel fi ai jupinesei Calea Calomfirescu. afarä numai poate in tara frincilor". sub frumoasa lui semnäturä in monogramä chirilicä. a fost Balthasar Walther. adusä din Turcia. in sfirfit. 247. Nu ftim unde si-a format culturä. cu „piaträ poleitä". nepot de fiicä al lui Radu Calomfirescu. 19 — 27 si 73 — 80. adaogä. care a insotit pe patriarhul arab Macarie in cälätoria lui la curtea lui Matei Basarab.

Prietenul säu. semneazä cu litere latine fi presarä. data de la Hristos in cifre arabe. tipäritä la Govora in 1642: „Scur. a gäsit intre alte cärti nouä fi „cärtulia mica in limba noasträ romäneascä tipäritä . traducind din latinefte. tratatul de aliantä (1648). In anul urmätor insä—1629— el semneazä pe un alt act. Era la largul säu in discutiile cu patriarhii Räsäritului.siuni de cea mai mare incredere: solii cätre impäratul german. pe care necontenit o imbo. „in satul säu pärintesc din Fierästi". cronicarul sirbocroat George Brancovici. functiune de mare incredere pe care o pästreazä pinä la capä. cäruia ii cerea o märturisire a credintei catolice. pe timpul cumnatului säu.tul vietii (1657). tinär scriitor. prefata la Antologhionul slavonesc din 1643. doamna Elina. aducind pentru al doilea fiu al säu. cätre principele Ardealului Gh. „Uriil Nästurel. Radu. Raköczy pentru a incheia cu el „legäturä“. ne spune despre el cä era un „boiarin cinstit si slovesnic si a toatä destoinicia si intelegerea harnic. am scris in oraful secular. in scrisorile ei chirilice. El a introdus in literatura slavä.mat-am cu timpä mintea mea si am scos acest izvor de apä dulce. un profesor din Kiev. Rafael Levakovic laudä „spiritul lui bärbätesc. Mitropolitul Varlaam al Moldovei. in Bucurefti". care a venit in 1644 la Tirgoviste. tipäritä cu cheltuiala doamnei. pururea curätoriu. ca de exemplu cu Levakovic.occiden. el conducea impreunä cu marele.. Avea o bibliotecä frumoasä. Radu a iefit fi el un cärturar de seamä. drept pravoslavnic crestin“. tot la Nästurel.Lupu pentru a aseza pacea cu Matei Basarab. intr-o frumoasä caligrafie. a alcätuit stihurile de dedicatie la stema tärii cu care se deschide Pravila de la Govora (1640). Cu grija pentru tara lui „säracä fi fär’ de invätäturä“. in 1628. In calitate de vtori-logofät. A tinut sä creeze in familia sa o atmosferä de frumoasä culturä. Si tot el a introdus in 161 .gätea cu cärti noi aduse de peste hotare. plinä de otravä sufleteascä" — e vorba de Catehismnl calvinesc din 1642. a ajutat la traducere si a scris prefata la Evanghelia invätätoare. Udrifte Nästurel se intilnefte pentru intiiafi datä in viata publicä a tärii la curtea lui Alexandru Iliaf. intre care fi o gramaticä apärutä in Polonia — probabil a lui Smotrijckij. cätre. prietenul lui Petru Movilä — iar mitropolitul Varlaam. marele logofät —• tatäl cronicarului Radu Popescu — un loc de casä in Bucurefti: „Eu Udrifte Nästurel. Cartea a avut ecou in lumea slavä. fi cä sora lui.tatio Christi. liber si indräznet".talä. la mänästirea Dealu. „acea floare de aur“ a misticismului catolic. Cälugärul rus Suhanov a väzut in biblioteca invä^atului boier multe cärti slave. Stätea de vorbä cu misionarii catolici in chestiuni de dogmä. in 1647. tradus de tatäl säu. ne incredinteazä cä vorbea limba slavä fi latinä. Imi. cum se mai zicea atunci. a intocmit.logofät cancelaria domneascä fi a indeplinit.dobitä cu frumoase gravuri in cupru. trimis de Vasile. cind scrie im act prin care se confirmä jupinului Hrizea. a pus la cale in Cimpulung „o fcoalä pentru invätäturä copiilor“. fraze latinefti. si lui i se datoresc primele copii ale romanului Varlaam si Ioasaf. la Viena. In 1704 a fost copiatä la Moscova fi impo. El primea si introducea solii la domn. adicä vtorilogofät. El a stäruit pentru introducerea tiparului in Muntenia fi a privegheat la imprimarea cärtilor. tainic". mi.regele Poloniei (1638).. adäpätoare de suflete omenefti“. Udriste Nästurel a avut o parte activä in opera de culturä a epocii.

vorbefte de jefuirea bisericilor si „de impu^inarea sfintelor cärti". dupä aceea. invätase tiparul in mänästirile lui Petru Movilä. Preda fi Radu Stanciovici. Tipografii ucraineni trimisi de Petru Movilä au adus cu ei. in frunte cu Timotei Alexandro. Pe timpul acela. Matei Basarab insufi. Matei Basarab. 13. Inceputurile culturale ah domniei lui Matei Basarab. 2Dan S i m o n e s c u s i D a m i a n P . 135. care fusese cäpetenia imprimeriei din lavra Pecerska pe timpul lui Iov Boretki fi care. ce se afla si ea sub ascultarea fi controlul lui Petru Movilä. in judetul Vilcea: Procopie. care träise in atmosfera de viatä spiritualä a mänästirii Zograful din Muntele Athos fi care. in prefata celei dintii cärti iefitä din tiparnita sa. ca sä cumpere o tipografie. Viltoarea luptelor singeroase dezläntuite pe pämintul Tärii Romänefti dupä räzboaiele incepute de Mihai Viteazul a fost fatalä pentru cultura romäneascä. In locul lui afläm. p. dupä cum spune insusi in graiul säu bätrinesc. prin mijlocirea mediului polon.$iei ortodoxe —• Bracka —■ din Lwow. Cäpeteniile tipografilor ucraineni tri. §colile slävonefti din mänästiri intraserä in cädere bisericile fuseserä jefuite. pricinuite «de desele näväliri si impresuräri ale diferitelor popoare ale necredinciosilor si chiar ale unor credinciosi" 1. :162 . La fcoala acestor tipografi ucraineni stabiliti in mänästirile noastre s-a format. Ivan Kunotovic. de care rie-am ocupat la p. In vara anului 1635. dindu-le scrisori cätre Petru Movilä fi cätre fruntafii cetätii Kievului. Dar Levakovic intirzia sä vinä.vici Verbicki.mifi de Petru Movilä in fara Romäneascä au adus cu ei din Kiev fi din Lwöw si tiparele gravurilor in lemn cu care ilustraserä 1A. influentatä. cu vremea. Varlaam si Ioasaf. se infätifeazä la curtea lui Matei Basarab cälugärul Meletie Macedoneanul. care urmau sä serveascä de model ciclului de tipärituri slave din Tara Romäneascä. pe lingä materialul tipografie fi cärtile de cult tipärite la Lwöw fi Kiev.dobeau cartea tipäritä. „miscat de rivna cätre Dumnezeu". s-a sträduit sä implineascä aceastä lipsä a cär.limba noasträ minunatul roman al ascetismului crestin. trecind apoi in Rusia Micä. manuscrisele fi cärtile de slujbä arse sau furate. din 1642. precum fi gravurile necesare pentru ilustrarea textelor. Verbicki a stat in Tara Romäneascä pinä in 1642. care conducea pe atunci o tipografie slavä la Roma. ajunsese la o inflorire deosebitä fi däduse lucruri de artä care impo. Tesauru de monumente istorice. de gravura :germanä. prin 1624. care condusese tipografia Frä. In aceste imprejuräri. extras din Biserica ortodoxä. domnitorul se adresase cunoscutului cälugär croat Rafael Levakovic. I (1862). impreunä cu ieromonahul Nectarie din Pelagonia fi cu „feciorul säu Stefan Byrzohodet (cel sprinten la mers)". B o g d a n . 2 Mitropolitul Kievului le trimite o „tiparnitä completä" cu o echipä de tipografi. ajunsese patron independent in Kiev. 370. propunindu-i sä vinä in Tara Romäneascä pentru a lua asuprä-si activitatea de tipärire si räspindire a cärtilor sfinte la popoarele care intrebuintau limba slavä in bisericä. precum miniaturile. o echipä de ucenici tipografi printre sirbii stabiliti la noi. un alt ucrainean. Matei Basarab l-a trimis atunci in solie. romänä. p. P a p i u I l a r i a n u . TIPOGRAFIILE.tilor necesare cultului divin. frontispiciile fi vinietele impodo.biserä vechile manuscrise caligrafice. si Teodor fi Lupin Dimitrievici. 1939. Bucuresti. gravura ucraineanä in lemn.

s-a oprit.. pe vremea lui Constantin Brincoveanu. fi väzindü iarä cum au creftinii tärii inputare. defi nu o intelegeau decit prea putini. cu timpul. Afluxul de cärturari. S-a crezut intr-o vreme si se mai sus. care prin imigrärile lor au inviorat inceputurile organizärii noastre bisericefti.* cunoafterea limbii slavone sä devinä tot mai anevoioasä. Lipsite de suportul puternic pe care il aducea contactul reconfortant cu Sudul slav. este sem. iar ilustratia titlului din Pravüa lui Matei Basarab. Chiar pe timpul lui Matei Basarab. atunci cind curentele de reformä.. fi preotii mai vrätos: de cäträ hulnicii dä lege. fiindcä nu erau incä traduse cärtile necesare cultului. in aceastä stare de lucruri. chipurile.tine incä in manuale de fcoala —• cu toatä documentarea convingätoare a regretatului Bianu — cä Matei Basarab si Vasile Lupu ar fi sävirfit marea reformä a introducerii limbii nationale in bisericä. Pe de o parte. :sint identice in toate detaliile cu scenele corespunzätoare din Cazania tipä. tipäritä la Tirgovifte in 1652. care preconizau eliminarea limbilor privilegiate din bisericä fi introducerea serviciului in limba nationalä.. o fcoala de gravori romäni. se pomeniserä ai noftri din mofi-strämofi sä audä slujba sfintä intr-o limbä pe care. pe vremea lui Matei Basarab. scolile noastre de slavonie au lincezit fi ele.pinä atunci cärtile tipärite in Ucraina. o socoteau aptä pentru serviciul divin. fi apoi — adäugäm noi — nici nu era incä vremea sä se infäptuiascä.natä cu un nume rutean: Theodor Tisevic. avind sä aleagä intre traditia slavonä fi realitatea care impunea nationalizarea serviciului divin. desi are stema fi armele Munteniei. Dar la fcoala acestor gravori sträini se formeazä.. apare semnat fi numele unui romän desigur ucenic al lui Tisevic: Petru Theodor. Era firesc deci. venite din Occident. obräsirile. inäbufite de valul stäpinirii turcesti. nemeririle fi toate rinduialele fi tipicurile sfintelor taine.. care vor ajunge mai tirziu. mitropolitul Stefan al Tärii Romänefti se credea indatorat sä preintimpine „inponcisarea" poporenilor säi cu aceste explicatii: „. culturä slavonä intrase in agonie. Focarele de culturä slavä din sudul Dunärii apusese rind pe rind.. ne-o caracterizeazä notita insemnatä de popa Constantin din Dorna pe una din foile Codicelui Voronetean: „Aceastä carte este scrisä pe rumänie fi nu-i bunä de nimic“. o schimbare care ar fi tins la inlocuirea limbii slavone li s-ar fi pärut o alunecare in apele ereziilor.ritä la Lwow in 1606. cä am uitat cinurile. ln urma acestor imprejuräri s-a ajuns. Avem dovezi elocvente cä. Gravurile din Evanghelia cu invätäturä. LITERATURA RELIGIOASÄ. sä-fi intreacä maeftrii fi sä imprime gravurilor lor un caracter propriu romänesc. incit crea prelatilor noftri o grea indoialä. cum pentru grosimea fi grubia nu stim sluji tainele sfintei beserici fi strigä toti. amenintau unitatea etnicä in Transilvania. in ilustratiile Pravilei din 1652. ln epoca lui Matei Basarab insä. ca. ca nici preotii sä nu mai inteleagä limba in care o traditie prea adinc inrädäcinatä ii silea totusi sä oficieze serviciul divin. Aceastä radicalä schim. pentra 163 . pe la jumätatea secolului al XVII-lea. pe de altä parte. tipäritä la Govora in 1642. aceastä situatie devenise atit de ingrijorätoare. socotelele. Tipärind citeva cärti de ritual cu textul in limba slavonä si lämuririle formelor exterioare ale cultului in limba romänä.bare nu se putea insä indeplini deodatä. Atitudinea credinciofilor noftri de pe vremuri in fata incercärilor de nationalizare aritualului fi a textelor de cult.

incercarea de nationalizare a serviciului divin. ci sä intäreascä.. cum am spus mai sus (p. spune mai departe.. o P saltire.. sirbilor. cu ereticii impreunindu-se. la Cimpulung.. in 1637 si 1638 la Govora. si ortodoxia in Ardeal." Se desprind din aceste citate motivele care 1-au determinat pe mitropolitul §tefan sä tipäreascä. in 1646. a tälmäcit tipicurile in limba romänä.. Triodul penticostar fi Triodul postului. reclamatä de starea preotimii.fitul domniei lui Matei Basarab. pentru cä vädesc aceeafi tendintä de a apära ortodoxia romänilor ardeleni impotriva tendintelor de calvinizare ale ungurilor. a cugetat.. Prima Cazanie. in sfirsit. si cu deosebire. sä fie propovedanie creftinätätiei noastre.. era firesc ca. Slujbenicul. sä parä totusi o indräznealä si mai mare.. In acelasi timp. ca sä poatä folosi nevoilor preotimii de pe atunci. fi cu proastä fi scurtä mintea lor räfluindu-se den credintä adeväratä protivnicä bisericii lui Dumnezeu. si. „izvoditä de eromonahul Silvestru" fi „premenitä de pe limba ruseascä pe limba romäneascä" de insufi Udrifte Nästurel —■ care a venit fi el la al „unsprezecilea ceas la lucrul Dom.“ Pentru a intoarce de la rätäcirea in valurile ereziei pe cei de un neam cu el. „Mila rudei meale crestinilor m-au indemnat spre aceasta — spune Udriste Nästurel — fiindcä väzuiu in neamul nostru multi oameni. Dar aceste cärti tipärite in limba slavonä nu erau menite numai sä acopere lipsa textelor de ritual din cuprinsurile romänesti. Ne explicäm prin urmare de ce cele dintii cärti iesite de sub teascurile tipografiei intemeiatä cu ajutorul lui Petru Movilä au fost slavone: un Moliivelnic.. a cärei independentä cäzuse in mina turcilor. a respectat textul slavon al Scripturilor :sfinte. carele nu le pot sti cinstitii si cuceritii preoti pentru nesebuiala lor . nu cum au fost pinä acum slavoneste.si astfel scos-am la luminä . §irul tipäriturilor inceput cu cärti slavone se continuä insä cu o serie de cärti romänesti. sä scoatä „aceastä sfintä carte ce se cheamä Evanghelie invätätoare tilcuitä. Dacä aceasta era situatia cätre sfir. aceste •cärti bilingve: ca sä impace traditia. toate trele la tipografia mitropoliei din Tirgoviste. domnul romän le häräzea ca danie spre folosul xntregii ortodoxii din Sudul dunärean. care nu mai •cunoftea limba slavonä. in 1649. in 1646. tipärit la 1635 in Cimpulung. a treia editie in 1650. pe la sfirfitul domniei lui Matei Basarab. bulgarilor.. Acest gind se lämurefte in prefata care deschide una ■din tipäriturile sale: „Drept credinciosului si evlaviosului neam al patriei noastre fi altor neamuri inrudite cu noi dupä credintä fi avind acelasi vestit dialect slavonesc ca limbä. la 1647... care prezintä un interes deosebit. carii pentru ne<sti>intä se depärtarä cu invätäturi striine. pentr-acea nu se cade vouä dreptilor mei fii ai Pravoslaviei sä vä inponcisati si sä vä scirbiti impotriva pastoriului vostru .nului" — ne infätiseazä intentiile cercurilor conducätoare la imprimarea acestei cärti.. . Liturghierul. fi Imitatia lui Hristos. .. De vreme ce am spart picla nestiintci si am dres rinduialele si le-am prepus rumäneaste. 159). dar in acelasi timp. a :164 . apärutä la Govora in 1642. in J 643 la Cimpulung. gindiiu sä iau inputarea batjocoririlor de asupra aceftii tärisoare . urmind vechea traditie a strämosilor säi Basarabi. ungrovlahilor si celorlalti"..aceia . ambele in mänästirea Dealul. la inceputul ei. apoi un Antologhion. tipicurile.

apärutä la mänästirea Dealul doi ani mai tirziu (1644).sfintei beseareci apostoleascä a Räsäritului“. milostenie.sat cind direptul judecätoriu va sedea pre scaunul slavei sale si va incepe a face judecata tuturor. la iubirea de argint. dupä cum ni se spune. Traducerea este insä vioaie si plastica. Botezul Domnului. domnii si impäratii pämintului si muncitorii cestui veac. pinä la pagina 404 — poate chiar cä se pästrau coalele tipärite — la care s-a adäogat apoi restul dupä Cazania lui Varlaam. Invätäluri preste toate zilele alese den multe dumnezäesti cärti de folosintä tuturor crestinilor prepuse de pre limbä greceascä. sint cele dintii tipärituri cu caracter juridic la noi. Originalul acestei Cazanii este.Sf. o omilie nouä pentru cinstirea „celor 40 de mucenici diin Sevastie". Iatä de pildä un pasaj. la „muzävirie". Dumitru etc. patronul Moldovei. dupä cum au observat de la Gaster incoace toti istoricii literari. ceea ce nu s-a observat pinä acum. Nicolae. la 9 martie.a. de 55 de foir privitor la dragoste. cele zece porunci. Aceste tipärituri sint: Pravila de la Govora. Atunce se vor aduna inaintea lui toate limbile s>i näroadele. Moxa sau Moxalie. din predica cititä in „Duminica läsatei de carne“. cum aleage pästoriul oile den capre. toti.o floare prea infrämsetatä fi dulce mirositoare. mai cuprindea si omilii destinate pentru marile särbätori ale crestinismului (precum: nasterca Sfintei Fecioare. pe lingä predicile care dezvoltä. cui-s dupä lucrul lui. adusä den raiul vederei ceriului". Cazania de la Dealul reproduce aceste douä sectiuni din urmä dupä Cazania moldoveneascä. Pe lingä aceste cärti de predici si invätäturi morale s-au tradus si tipärit alte douä texte. pe timpul egumenului Varlaam Arapul. viata Sfintului loan cel Nou. apärutä cu un an mai inainte la Iasi si care era mai completä.). In cadrul acelorasi preocupäri de edificare ar intra si Ceaslovul din Muzeul limbii romäne al Universität» din Cluj — azi la Sibiu — pe care d-1 Pasca il dateazä din aceastä epocä. dar pinä acum n-a fost incä identificat. cä-i va aleage sot de la sot. „Tatäl nostru". egumenul Melchisedec Meletie a publicat in 1642 la mänästirea Cimpulung. Este un mic tratat de moralä in 4°. care nu cad obisnuit intr-o duminica. apärutä la Tirgoviste in 1652. moartea omului. ispove. eine intru cinul säu vor sta inaintea lui: direptii den a dreapta slavei lui.“ A doua Cazanie. fiindcä.danie. la „räotate cum sä le räbdäm cu multimire eite ne virt asuprä". iarä päcätosii de-a stinga.). Pravila de la Govora a fost tradusä de un cälugär oltean. Bunavestire s. pocäintä. tradus din ruseste. asezatä in Cazania lui Varlaam la 23 aprilie. precum si predici la comemorarea marilor sfinti (Sf. PRAVILELE. Este vorba de adunarea näroadelor la judecata lui Dumnezeu: „Intru spaima sufletului mieu nu domnesc ca sä spui cuvint de cas infrico. este o retipärire a Cazaniei precedente. Aflarea sfintei cruci. ilustrat adesea pe peretii din tinda bisericilor si mänästirilor noastre. apärutä in 1640 si cunoscutä — din cauza formatului ei mic — si sub numele de Pravila cea micä. pe care o oferä ca . toti päcätosii si direptii. ln schimb introduce. Dar omite. dupä Pravila lui Coresi. si cuprinde elemente privitoare la dispozitiunile dreptului civil» 165 . textul pasaj elor din Evanghelii citite in duminicile dintr-un an. preotia. a cäror importantä deosebitä stä in faptul cä. §i Indreptarea legii. Tot pentru edificarea moralä a maselor adinci ale poporului..

cäci ne inlesneste sä intelegem ceva din mentalitatea romäneascä a veacurilor trecute. nice la mäscärici. Cu deosebire se vädeste in cuprinsul pravilei preocuparea constantä de a ridica prin mäsuri austere autoritatea moralä a preotului in mijlocul societätii laice. sä se :166 . sfintiilor voastre. Ea s-a tipärit in douä editiuni: una pentru Tara Romäneascä. in vremea veche puterea judecätoreascä alcä. cartea era menitä sä slujeascä numai preotilor si trebuia feritä de contactul cu lumea laicilor. dar textul nomocanoanelor diferä. O bunä parte din cuprinsul pravilei il alcätuiesc dispjzitiuni religioase privitoare la pedepsirea fi indreptarea feluritelor vitii. Regretatul Peretz a arätat insä cä originalul slavonesc al Pravilei de la Govora era o traducere dupä o compilatie de nomocanoane bizan. care sä fixeze penitentele si sanctiunile dupä gravitatea greselilor. pe vremea cind preotimea ajunsese sä nu mai inteleagä limba slavonä. „Popa ce va bea la cräcimä. sau va juca.tuia sub multe privinte un corolar al bisericii si preotul nu era numai pästorul credincio. Ea corespundea. Era dar neapäratä nevoie de o carte normativä. insä mai vrätos si cale la impärätiia ceriului. ci si din a preotilor si a cälugärilor. pe de o parte. care a tinut astfei sä aibä si el aceastä carte pentru nevoile bisericii sale. Carea are intru sine multe fealiuri de vindecäri sufletelor crestinesti. pre limba rumäneascä. imbinate cu canoanele stabilite de sinoadele bisericii. sau va cinta mireneste. avind prefata semnatä de mitropolitul Ghenadie al Ardealului. De aceea s-a tradus aceastä pravila in romäneste. celorü ce sintü ränite cu päcate. aveau nevoie de norme precise pentru impunerea penitentelor. acela sä aibä a o tinea in mare cinste si sä se invete dentru ia in tainä cum va vindeca sufletele oamenilor de päcate. Din acest motiv. exceptind citeva adaose si omisiuni. tipärit la Kiev in 1629. Iatä gindul pus la temelia acestei scrieri. sä nu fie tocmealele sfintilor apostoli si a sfintilor pärinti batjocurite Pravila contine o serie de dispozitiuni de drept vechi bizantin. Hs. Prefata pravilei este. Panaitescu. sä scotu ceastä carte. in implini. alta pentru Ardeal." Se vede bine. anume Pravila. din aceste rinduri.rea misiunii lor de duhovnic. P. „Insä mä rog sfintiilor voastre — zice mitropolitul Teofil — cu mare milä. identicä cu prefata pusä de mitropolitul Petru Movilä la inceputul nomocanonului säu. ci in sarcina lui cädea si o bunä parte din jurisdictiunea privitoare la dreptul civil. cu aceia cugetaiü si eu robul Domnului mieu Is. avind prefata semnatä de mitropolitul Teofil. si are importantä deosebitä. lämurit in prefata alcätuitä de mitropolitul Teofil: „Socotit-am cä mai toate limbile au carte pre limba lor. precum a arätat P. care träia sub jurisdictiunea acestor legiuiri.silor säi. la care minä va cädea aceastä sfintä carte. carii sinteti pästori oilor celor cuvintätoare a turmei lui Hs. unei necesitäti adinc simtite a preotilor. care. Iarä intru minä de mirean sä nu se dea.amestecate cu dispozitiuni apartinind dreptului religiös. nu numai din viata laicilor. pe de altä parte. frati duhovnici rumänesti. care era caracterul pravilei.tine —■ apropiatä prin cuprins si succesiunea multor capitole de compilatia fäcutä de Emanuel Malaxos de la jumätatea veacului al XVI-lea — si care incorporase si nomocanonul patriarhului loan Nesteutul.

§i asa sä roage Dumnezeu de dinsul si sä facä eite 12 metanii in zi. nice vreun vas oarecarele.. nice foc. Cea de-a doua tipäriturä juridicä. un an sä se pocäiascä. Cine ia mana griului. in sfirsit." Iatä.. ori dentr-altceva de se va läsa de acestea. si ale corbilor. cä ya eugeta cä iaste bine. sau de pildä urmätoarea anatemä a unei mode a timpului: „Muerea de-si va tunde pärul ei. Dirept aceia iatä pre amänuntul toemim si invätäm: cine are aceastia cu cercetare de aemu sä nu mai ia aminte unele ca aceastea. sä facä igumenul cu toti fratii post 40 de zile si pocäanie de fratele. pentru ce? Cä infricosat judet vor sä ia de aceasta. anatema sä fie. si altor glasuri. fiindcä prezintä o intretesere cu pravila tipäritä de Vasile Lupu.nuitä asupra vechiului folclor bizantino-slav si ne lämuresc multe puncte obscure din folclorul nostru actual. ca de pildä urmätoarea dispozitiune: „Muerea sau bärbatul ce va vrea sä joace si sä batä in palme si se va imbräca bärbatul in haine mueresti sau muerea intru haine bärbätesti. unuia ca acestuia gräim sä se cäiascä 3 ani si metanii in zi eite 24". ori den piine. sä-i ia igumenul sau un duhovnic bätrin si sä-i arunce pre dinfii intru groapa lui si sä gräiascä: argintul tau. si toti citi se tem de Dumnezeu sä nu ia nemica de la dinsul. sau vreo trebuintä oarecaria. si nu va fi spus de aceasta duhovnicu-säu sau igumenului. si va indräzni a facere acesta. metanie eite 100. iarä de va fi indemnatä asa de niscare dräcii. cä n-au invätat Dumnezeu sä-si tunzä muiarea pärul. insemnatä si ea . Socotesc si glasurile cocosilor. cä foc netrecutu si-au lor .goneascä din popie". 1652).." Aceste dispozitiuni au un interes deosebit. prin faptul cä e scrisä in romäneste. Indreptarea legii (Tirgoviste. si iarä igumenul sau acel staret bätrin sä-i aducä pre dinsii si asa de va fi fost in minästire. cu tine sä fie de perire. ce vor fi ascunsi de cäträ toti.. ^i cind sä vor imple 40 de zile. altceva dentr-acele ori den vin. iar averea lui sä o impartä la säraci. de vor fi in minästire..nirea lui. „cu indemnarea" mitropolitului Stefan. sä aibä pocäanie patru ani. si se vor afla dupä moartea lui. sä-$ tunzä pärul ei. altele bune si cäutaria soarelui si a lunei $i a stealelor si chemaria dobitoacelor. Textul acestei pravile a fost pregätit. sä-i facä toatä pome. si o serie de dispozitiuni luate impotriva vechilor rämäsite de päginism. care au continuat sä supravietuiascä sub formele vietii creatine: „Deci sunt oarecarii intru crestini ce tin lucru ereticesc. Alte dispozitiuni au de scop sä intäreascä asceza si sä rupä complet legä. sä fie opritä de bisearicä si de pricestanie . cind apune soarele nu dau nemica dentru casa lor. pentru Dumnezeu alegind numai de nu va lua chip cälugäresc. numai cind va veni la petreacerea cälugäreascä.." Mäsuri aspre vädesc sträduinta bisericii de a opri alunecarea unei societäti in descompunere pe povirnisul deeäderii. pezintä nu mai putin interes. deoarece aruncä o luminä nebä.turile de cele lumesti ale celor care si-au ales mänästirea ca liman al vietii lor pämint e^ti: „Cälugärul de va muri si va avea galbeni si talere. de cätre Daniil Andrian Panonianul —■ era deci originär din Tranilvania — care spune insufi cä „numai cit m-amispititalingepre dinafarä 167 . si ale vulpilor. Si intimpinä de gräiesc unele rele.

dupä ce fusese cerut patriarhului din Constantinopol.putintel Gramatica si Sintaxisul. precum aratä Spulber. a incercat o sistematizare. (Vasile. Traducerea romäneascä este stingace: nici romänii nu cunosteau bine limba greacä. aminodi de la Hio. urmeazä din pravila lui Vasile Lupu glavele 87—88 despre cei ce fac „bani räi" (falsi) sau umblä cu „bani räi". luatä din Malaxos. desi nu se spune. ce se zice pre boiari“ . 1400) care are intocmai aceeasi structurä (Malaxos + Aristines) —färä partea luatä din pravila lui Vasile Lupu — pe care a avut-o versiunea lui Gh. Timothei. tradusä din limba greacä „pe limba proastä romäneascä" de „Danil Andrian Panonianul". Ea reproduce un original grecesc care. privitor la clericul ce va „injura" pe arhiereu. cu titlul Cartea romäneascä. Caridi.. dupä glava 43—46 din textul Malaxos. al doilea vistier al tärii. Originalul grecesc dupä care s-a fäcut traducerea romäneascä s-a pierdut. precum si ale sfintilor pärinti. diacon. nici grecii limba romänä. Zlataust). cuviosului intru ieromonahi Kyr Ignatie Petriti si a lui Pantelimon Ligaridi." Dupä glava 47 din textul Malaxos. apärutä la Iasi in 1646. Nicolae. in secolul al XIII-lea. Nichita. Aceasta primä parte a fost apoi intretesutä. dar C. care trateazä despre „clerici si cälugäri de vor face sfat sau insotire asupra arhiereului". econom si nomofilax al marii biserici din Constantinopol. in limba latinä. pe popä. Spulber a gäsit in Biblioteca Universitätii din Atena un codice (nr. Daniil Panonianul. dascäli desävirsiti. compulsatä in secolul al XVIlea de Emanoil Malaxos. pe oamenii cei domnesti". urmeazä glavele 48—50 din pravila lui Vasile Lupu privitoare la cei ce vor sudui „pe judecätori.. :168 . Prima parte cuprinde 417 capitole incheiate cu o notitä in limba slavä. fratele parohului de la biserica greceascä San Giorgio din Venetia. firefte cu amplificärile si ornisiunile impuse de epocä si tarä. Caridi dupä care s-a tradus textul din Indreptarea legii. ... semnatä de mitropolitul lui Matei Basarab. grec originär din Tricala. combinind aceste douä izvoare diferite. dupä glava 86.. Prefata din Indreptarea legii. De pildä. Aceasta a doua pravila a lui Matei Basarab a fost tradusä de austriaci. privitoare la camätä. fusese aflat la Gh. o largä aplicare in Tara Romäneascä. Stefan. capitole din pravila lui Vasile Lupu. care se ocupä de penalitätile ce „se cuvin celor ce indeamnä sau ajutä cuiva sau il siätuesc spre räu sau cind trimet pe altul sä facä o räutate . este insä o traducere dupä prefata — itpoGscopla — lui Vlastaris. pe soli sau „pre mai marii lor. strämosul cronicarului Radu Popescu. intocmit din porunca impäratului loan Comnenul. de la Pravilele impärätesti si de la alte gudeate. vestiti si foarte iscusiti intru toatä dumnezeiasca scripturä". este o traducere dupä nomo. grupind laolaltä materia dupä afinitate de subiect. Textul grecesc era o prelucrare derivind din legislatia bizantinä a lui Justinian. urmeazä. Dupä un capitol sau douä din Malaxos. care spune: „Sfirsitul intiiei pärti a Pravilei". A doua parte a Indreptärii legii. pe diaccn sau mireanul care va injura pe preot".canonul lui Alexie Aristines. cuprinzind canoanele sfintilor apostoli ale sinoadelcr ecumenice fi ale celor nämestnice. Ea a avut. Indreptarea legii este alcätuitä din trei pärti distincte. pe timpul ocupatiunii Olteniei. dupä cum a arätat Peretz. urmeazä din pravila lui Vasile Lupu glavele 43—46. A. cu pravila lui Vasile Lupu..

XIII. 135 — 137 si p. p. 9 3 — 9 5 . Viata literarä si culturalä a mänästirii Cimpulung (Muscel) in trecut.. p. Rom. X. sect. S c o r p a n.inteina wcunoscutä din sec. tipäritä m:ii intii la 1640 in mänästirea Govora. p.. 1884. 46 — 90. Diseurs de recepfie. Bucuresti. de Udriste Nästurel de Fierästi al doilea logofät. P a n a i t e s c u . 1884. Despre preocupärile literare ale lui Radu Nästurel. 103 — 206. publicatä acum in transcriptiune cu litere latine de Academia Romänä. s. G e n e r a l u l P . se deschide o nouä epocä de activitate cärturäreascä. I. 1940. p. B i a n u : ? i N e r v a H o d o s . Lung. 1904. 1911. slavä). Bucuresti. l o a n M . 16—36. p. 1939. 1903. Dan S i m o n e s c u . p. Mem. a c e - 169 . Locul Cazaniei lui Varlaam in vechea noasträ literaturä omileticä. T u r d e a n u . XXXVI. Extras din Melanges de l'Ecole Roumzine en France. 139.. P. 34—35.. p. Bucurefti. L’influence de l’oeuvre de Pierre Mogila. Viata Sfintilor Varlaam si Ioasaf. H a n e s . 37-71. p. N . Varlaam. 1-25. v. 1939. Bucuresti. Rom. p. extras din Biserica ortodoxä romänä. Inceputurile culturale ale domniei lui Matei Basarab. Iasi. Despre Ceaslov: S t e f a n Pasca. 133— 161. XI. Indreptarea legii cu Dumnezeu. in Revista pentru istorie. XXV. cit. cu material tipografic trimis de domnul "ITärii Romänesti. V . XIII —XVI. B u j o r e a n u . arheologie si filologie. XII —XIII. P a n a i t e s c u . al XVII-lea: Cel mzi vechi ceaslov romänesc. cf. Doamna Elina a Tärii Romänesti ca patroanä literarä. 1932— 1933. P. Academia Romänä. Vechile noastre Cazanii. 45 — 47 si 83 — 84 (anexa I: predoslovia in traducere francezä). 1910. p. Paris. partea a 2-a. H o r i a O p r i s a n. Despre introducerea limbii romänesti in bisericä romänilor. X. in Analele. ist. care are toatä judecata arhiereascä si mireneascä pentru vinsle preotssti si mirenesti (färä datä si altä indicate). tipäritä la Tirgoviste ln anul 1652. Bucuresti. tipäritä la mänästirea de l:i Govora la anul 1640 si Pravila lui Matei Basarab cu cmoanele sfintilor apostoli. L a p e d a t u . 244 — 245. extras din Convorbiri literare XL. Cercetäri istorice. despre Elina doamna: a c e 1 a ? i. intitulatä: Indreptarea legii. 1939. B o g d a n . 1 1 — 1 3 . P . O tipiriturä m-. 1910. L’influence de l’oeuvre de Pierre Mogila. dans les Principautes roumaines. in „Tipografia Curtii. 1934. comparatia reluatä de Gr. Editii Pravila bisericeascä. Dan S i m o n e s c u ? i D a m i a n P . Pravilele. 1926. B i a n u . P. partea a 2-a. in Revista istoricä. Acad. C. Dim%schin episcopal si dascälul. ?i M. V .. XI. p. cit. p. P. 1931. bibliografia despre raporturile lor cu originalele ucrainene: P. 282 — 330.. Academia Romänä.. Bucuresti. (1912) I —II. 1909. Despre traducerea lui Udriste Nästurel. P a n a i t e s c u . I. 1909.. I. LX—LXVI. op. in I. p. P. V. la p. Bucuresti. 200-232. BIBLIOGRAFIE Udrifte Nästurel. 1904. Acad.. in Cercetäri literare. p. p . 3 6 — 4 8 . III: p. Despre Varlaam si Ioasaf tradus de Udrijte Nästurel a se vedea pe larg lucrarea de fa^ä. Coresi. 57 — 67. Despre tipografiile lui Matei Basarab $i legäturile cu Kievul:P. p. numitä cea micä. 7—43 (doamna Elina: 7—30). Ill. Pravila bisericeascä (numitä cea micä). 1906. I o r g a . N ä s t u r e l . Bibliografia romäneascä veche. Studii si cercetäri. 169— 175. 1926. Mänästirea Dealu. p. Despre tipäriturile din epoca lui Matei Basarab: I.. I. Lucrätorii asociati" . XXIV. Gamber. op. despre familia Nästurel. XL — L I X . P a n a i t e s c u .Miscarca culturalä invioratä in epoca lui Matei Basarab. M i n e a.. s-a propagat peste cuprinsul tärii fi a contribuit la reinvierea literarä din Ardeal. reprezentatä cu desebire prin personalitatea mitropolitului Simeon §tefan. P.. p . unde. I. Imitatio Christi (in 1. in Prietenii istoriei literare. p. t.

XII. fiarä neimblinzitä. Ill. 392-408. in Revista pentru istorie.duinte. sau mäcar sä „inchidä ochii si urechile". VI. ne vom ruga insä lui Dumnezeu sä reverse prea milostiv asupra särmanei natiuni duhul säu cel sfint in care säläsluieste intreg adevärul si toatä intelepciunea.n'cesc ortoZo*. p. are in secolul al XVIIlea un rol mai sters. pentru cä. p. Bucuresti. L u p a s. 1940. I. bunele moravuri si legea crestineascä se stricä din zi in zi. el cerea patriarhului sä ingäduie ca natiunea romänä din Ardeal sä primeascä unele puncte ale doctrinei calvine si sä incurajeze pe mitropolitul Ghenadie sä intre in vederile guvernului. 72-95. Cartea rom. Cernäuti 1886. Atrage apoi in chip discret atentiunea asupra nereusitei unei asemenea incercäri. Cernäuti 1930. p. ar trebui ruptä legäturä de singe si de simtiri care träieste in mod tainic. Etudes de droit byzantin. arheclogie si filclcgie. 178-193 si 467-474. ’ ’ Studii asupra pravilelor. pentru cä ar sävirsi un päcat pe care nu i 1-ar putea sterge toate chinurile pämintului". vol. Le code valaque de 1652. fiindcä activitatea culturalä este subordonatä aci sträduintei ungurilor de a desface legäturile religioase care-i uneau de veacuri pe romänii ardeleni de principatele dunärene. fiindcä nu apartine slujbei noastre sä ne luptäm cu arme pämintesti. P e r e t z. 117—179. 1885.I a s i . In 1 I. 314—342 (Pravila de la Govora). vol. 1928. Fintinele si ccdicii dreptului bise. inainte de toate. Pentru a remedia aceasta stare de lucruri. P o p o v i c i jun. si cä. S p u 1 b e r. 67. 3—471." 1 Curind dupä aceasta Gabor Bethlen moare si urmeazä Gheorghe Räköczy. Räspunsul patriarhului Chiril Lucaris — cel impotriva cäruia avea sä se ridice in curind furtuna — este plin de demnitate si de intelegere a realitätilor politice. 95. din aceasta cauzä. intre „romänii din tara Transilvaniei si intre locuitorii Tärii Muntenesti si Moldovei". a c e 1 a s i. Cea mai veche Pravila romäneascä.. A. El spune räspicat cä „nu poate sävirsi pe fatä sau in ascuns asemenea desertiune. II. Documente istorice transilvane. cu atit mai putin sä inteleagä si sä invete sfintele evanghelii. Cluj. XI. I. Indreptarea■ legei. care impreunä cu superintendentul calvin Stefan Geley intäresc sfortärile de a atrage pe romänii transilväneni la reforma calvinä. C o n s t . Curs de istoria dreptului rcm&n. p. Bucuresti. prin „scrisori cit se poate de secrete". \ CULTURA IN TRANSILVANIA Transilvania. incit nu sint in stare nici sä citeascä. si incheie scrisoarea cu aceste cuvinte de adevärat apostol: „Noi nu ne vom räzboi cu destinul.. p. Despre utilizarea nomocanonului lui loan Nesteutul in aceste pravile: C. care a dat neamului romänesc in veacul al XV-lea si al XVIlea inceputurile literaturii si temelia limbii literare. 369 — 440 (Indreptarea Legii). Incä din 2 septembrie 1629. Pravila de la Govora retipäritä cu textul slavon al Pravilei de la Bistrita si cu cel grecesc (Cotelerius si loan Portvricul) de Ion P e r e t z. . O serie de acte pun in luminä inversunarea acestor strä. aducindu-i la cunostintä cä romänii din Transilvania au decäzut asa de mult. 1938. p. 1910. dar cu atit mai puternic. sä le care in tara lui" — se adresa patriarhului din Constantinopol. Bucuresti. Gabor (Gavril) Bethlen — despre care mitropolitul grec Matei al Mirelor ne spune cä in invazia din 1629 in Tara Romäneascä chiar „vasele bisericilor si mänästirilor pusese. Colectiune de legiuirile Rcmäniei vechi si cele ncui. p.. Utilizarea pravilei lui Vasile Lupu In Indreptarea legii a fost semnalatä intii de T i m o t e i C i p a r i u i n Analecta.

aprilie 1638. propune ca la sedinta solemnä.198.tatea literarä romäneascä in Transilvania in prima jumätate a secolului al. fi. Raköczy confirmä scutirile preotilor romäni. sä asculte de episcopul ortodox maghiar. Era deci nevoie de o tipografie cu literele chirilice. superintendentul Stefan Geley. cu care erau obifnuiti romänii ardeleni. p. dar altele nicidecum". sä nu se invete cä ar fi mai multi solicitatori intre Dumnezeu si om. Acest punct al programului lui Geley era realizat prin cartea de rugäciuni apärutä in 1639. cerindu-i litere chirilice si mefteri tipografi. prin preoti. De aceea Gh. sä se impartä sfinta cuminecäturä: „separat piinea si vinul. XVII-lea. cu buchii däruite de domnul muntean. anuntind principelui Raköczy moartea mitropolitului romän Ghenadie. foarte necesarä 1Ibidem.tiunea insä ca mitropolitul lor sä atirne de superintendentul calvin.nile de dimineata fi seara — reproduse aproape neschimbate in mai toate ceasloavele fi acatistele publicate ulterior in Transilvania. prin mitropolitul ortodox Ghenadie. unele dintre conditiuni le-a tinut. 204 — 205. nu impreunä cu lingura“.amiazä. Iar propaganda trebuia fäcutä fi prin tipärirea in limba romänä a cärtilor de cult normative. si citeva notiuni de dogma in sens ortodox insä — Geley raporta lui Raköczy cä Ghenadie „ca un neputincios. p. molitvele sau rugäciu. Aceste conditii redactate de Stefan Geley si trimise lui Raköczy la 22 septembrie au pentru noi o importantä deosebitä. cu o carte derugäciuni. Ea cuprindea: Paraclisul Precistei. 171 . cele zece porunci. care-fi instalase tiparnite in Tara Romäneascä fi cu care dealtfel era aliat. 2Ibidem. a cärui activitate se deschide in 1639. ungerea cu untde. O Pascalie. invätäturile Reformei. cit mai larg in straturile poporului. sä se opreascä obstea. luate dupä Palia de la Orästie. sävirfind serviciul di’’in in „limba obftei täränesti". „sä se interzicä obftei neftiutoare arderea de luminäri in tintirim". afarä de unicul Hristos. sä se elimine la oficierea botezului: „lummärile. sä tradueä in romänefte „rugäciunea noasträ de toate zilele atit cea de dimineatä cit si cea de searä“ si sä porunceascä copiilor sä o invete. cu condi. Räcökzy a pus la cale. in fine. precum si o laturä din activitatea literarä a reactiunii moldovenesti contemporane. o solie la Matei Basarab. prin care sä se strecoare. Cu alte cuvinte. popa Dobre tipograful. de a ingenunchea fi a se mchina inaintea icoanelor si a troitelor. intimplatä „ieri dupä. se impunea intre altele: sä se renunte la cultul sfintilor morti si sfintilor ingeri. sä se suprime la inmormintäri: luminärile.lemn fi alte adausuri papistase“. ln afarä de serviciul divin in limba romänä. la patru ceasuri“. pentru cä ne lämuresc deplin intreaga atmosferä in care s-a desfäsurat activi.1 La 4 septembrie 1640. ' Una din conditiile pe care Stefan Geley o punea candidatilor la scaunul metropolitan din Alba-Iulia era ca. Astfel vine fi se stabilere la Alba-Iulia. 194. numai cu apä curatä. principele sä citeascä conditiile si — scrie mai departe Geley — „sä le dai poruncä cä eine nu le va respecta va fi redus la starea de täran" 2. botezind „dupä forma simplä rinduitä de Hristos“. tämiierea si „alte ceremonii superstitioase". la care vor fi chemati „protopopii romäni din toate pärtile". sä päräseascä ortodoxia si sä treaeä la calvinism! Dar pentru aceasta era nevoie de propagandä.

candidatul moldovean sustinut de Vasile Lupu. Meletie Macedoneanu n-a fost insä intärit de principele Gheorghe Raköczy. Gheorghe din Sec. Cum insä in bisericä noasträ opera de predicatiune este indeplinitä prin citirea Cazaniei. cu mila lui Dumnezeu. Sarcina de a continua imprimarea a revenit urmasului säu. . si mä socotiiu cu preo+ii miei..tele. Data aparitiei ei chiar era 1 I. A doua carte iesitä de sub teascul tipäii':urilor transilvane se leagä de realizarea unui alt punct din programul de calvinizare al lui Geley. Dar in rästimpul care s-a scurs pinä la ocuparea scaunului mitropolitan de Ilie Iorest. Din nenorocire..." 1 Opera in care se räsfringe mai puternic propaganda calvinä este insä Catehismt. intr-altul sase etc. eu loristu. Dar abia s-a inceput publicarea cärtii si Ghenadie a inchis ochii. nici un exemplar din aceasta publicatie nu s-a aflat in bibliotecile noastre. si foarte jäluia toti preotii de aceastä carte. Ion Caleca.l din 1640.preotilor.. era §i aceasta: „Sä tipä. mitropolitul Iorest. Trepetnicul si Gromovnicul. B i a n u si N e r v a H o d o s . si. Intii Ghenadie: „Cu mila lui Dumnezeu. I. p. iarä eu." Urmeazä apoi rindurile mitropolitului Iorest: „Dereptu aceia. fiindcä le indica ziua cind cade Pastele. sprijinit de Matei Basarab. ca sä se inmulteascä cuvintulü lu Dumnezeu pre in toate besericile. ce sä cheamä märgäritar. imputinmdu-se. candidatul recomandat lui Raköczy de Vasile Lupu. noao ni se timplä petrecere ceastä lume si amü läsatü la moartea noasträ pre cine va lumina milostivulü Dumnezeu pre scaunul mitropoliei Belgradului.sitü aceste sfinte cärti. intr-un loc lipsesc zece pagiri. mitropolitul Ghenadie. Iarä cind au inceputu a se tipäri aceste cärti. intr-altul opt. aceste sfinte cärti Evanghelie rumäneascä cu invätäturä. autoritätile maghiare calvine au si tipärit Catehismul cu ajutorul unui preot roman. sä le fie preotilor u de propovedanie. 0 altä conditie impusä de Stefan Geley lui Meletie Macedoneanu. Ea a provocat o adeväratä furtunä de protestare la romänii de dincoac. a pus sub tipar vechea Cazanie —■ Evanghelia cu invätäturä— a lui Coresi din 1581. de Carpati. väzindu .. care. anume ca preotii sä predice obstei in limba romäneascä. foarte mi sä indulci inima si mä bucuraiu. arhimitropolitul Ghenadie. väzindu acest lucru dumnezeiescü ce s-au fostü inceputü de acelü pärinte. in sfirsit. Deci ea nu cuprindea nimic din ceea ce ar fi putut abate credintä religioasä a romänilor de la linia traditiei ortodoxe.. arhimitropolitü. CATEHISMUL CALViNESC. sfätuindu-se cu preotii säi. douä cärti populäre. care este o colectie de predici in legäturä cu fragmentul evanghelie citat in ziua respectivä.dusä. eu.am sävir. cäci lipseau din el pagini intregi. sä nu päräseascä acest lucru bun. prin continutul lor de prevestire despre soarta omeneascä ori despre felul cum vor iesi primävara semänäturile care germinaserä sub stratul de zäpadä. Bibliografia. 115—118. Originalul coresian dupä care s-a fäcut tipäritura aceasta din 1641 era insä defcctuos. care. in ore anume precizate“. candidase la scaunul de mitropolit al Transilvaniei in septembrie 1640. Kirü Ghenadie. dupä un izvor ortodox: omiliile patriarhului din Constantinopol. Prefata cärtii este astfel scrisä in numele ambilor mitropoliti.reascä Catehismul tradus in romäneste si sä dispunä sä-l invete copiii si feti. interesau de aproape curiozitatea päturilor rurale romänesti. dupä cum am arätat.“ Cartea lui Coresi era tra. „färä a se tine seama de lipsa de sens a frazelor astfel trunchiate.

El cuprindea. Mitropolitul urcat in scaun dupä Ghenadie. pentru osinda cea vefnicä. Nu admite cultul icoa. dupä cum s-a spus. Intemeindu-se pe Evanghelie. cä omul a fost creat. pierzind. izvoarele ortodoxiei sint in limba slavä pe care o apucaserä in bisericä din mosi-strämosi.nelor. ot rojdestvo Hristovo 1640. Desi nu cunoaftem pinä acum nici un exemplar din acest Catehism. Nenumirea mitropolitului ortodox.nesigurä. pentru ei. pentru care nu existä nici trecut. de Mintuitor. unde s-a tradus si unde era scaunul mitropolitan. domnul Täriei Unguresti si säcwi. „dupä chipul fi asemänarea Domnului". Pentru interesantele informatii istorice pe care ni le da. Titlul complet cu data 1640 se aflä insä reprodus de mitropolitul Moldovei Varlaam. impreunä cu nemurirea. Dupä cum se vede din titlu. prin intrebäri si räspunsuri. Defi se pare cä promisese fi el afilierea la Calvinism. nu a avut räspindirea pe care o asteptau ungurii. reproducem aci in intregime titlul complet: Cartea ce se cheatnä „Catehismus“. pe cind pe altii i-a predestinat spre räu. pe ascuns. reproduce punct cu punct pasajele combätute. Cu scrisoare s-au ustenit popa Ghiorghi de Sec. in dezbaterea chestiunilor de dogmä si cult. dupä el. el nu este capabil sä se mintuiascä singur. pästorul sufletesc al curtei märiei sale. unde träise in traditia de carturärie fi viatä religioasä a 173 acestei strävechi mänästiri. Si s-au izvodit in cetate in Belgrad. confirmä ipoteza noasträ. Intelegerea lui este inväluitä in ceatä. Fk leat ot swzdamira 7150. care ar fi prezidat aceasta tipäriturä. Preotii romäni nu 1-au primit. care stia cä. dacä n-a fost iluminat de Dumnezeu prin gratie. dupä normele obisnuite in catehismele reformate: cele zece porunci. nu existä intre om fi Dumnezeu alt intermediator decit Isus Hristos. care. in cursul vremurilor. fi nici cultul sfintilor. 25 de zile. cu svatul si cu indemnätura si cu cheltuiala domniei lui Ciulai Gheorghi. reduce tainele la douä: botezul fi cuminecätura — singurele instituite. in Institution de la religion chrestienne. ci. cäci aceasta este idolatria pe care o combate Biblia: „Sä nu-ti faci tie chip cioplit“. participind la el. craiul Ardialului. in Räspunsul säu publicat la Iasi in 1645. a revärsat asupra unora gratia sa si i-a creat pentru viata cea vefnicä. fi desävirsirea spiritualä. Calvin. carea s-au intors din limba dieceascä si sloveneascä pe limba romäneascä. Afirmatia cä textul s-a tradus „din limba dieceascä si sloveneascä“ este o mistificare menitä sä amägeascä preotimea romäneascä si pätura popularä. in satul Prisac. rugäciunea datä de Mintuitor: Tatäl nostru fi Simbolul credintei —• toate comentate. desävirfit fi nemuritor. cartea s-a tipärit repede. Dumnezeu. Catehismul acesta. pentru cä. din punctul de vedere al doctrinei calvine. si s-au obirsit in luna iulie. a rämas o creaturä slabä. Si s-au inceput in luna lui iulie. Poate chiar cä. nici viitor. dupä el. si s-au tipärit in sat in Prisac. 5 zile. prin care putem dobindi in noi pe Mintuitor fi. Ilie Iorest. dar cä. Se stie cä reforma calvinä pornea de la principiul admis fi de ortodocfi si de catolici. Nu rämine decit o singurä mintuire: credintä.lor span. totusi ne putem face o idee de cuprinsul lui din Räspunsul mitropolitului Varlaam. nu in Alba-Iulia. care cu voia si cu porunca domnului crestinesc Racoti Gheorghi. tipärit. s-a Impotrivit—in scurta sa pästorie—räspindirii Reformei fi a Cate- . pe ascuns. 1-au ars — afa s-ar explica de ce nu s-a gäsit nici un exemplar pinä acum. fusese cälugär la mänästirea Neamtu. fi care este prezent in toatä eternitatea. Mesterul tipariului au fost popa Dobrea dim Tara Munteneascä. in 20 de zile. obtinem gratia divinä. dupä cäderea in päcatul primitiv.

. Noi derept aceea ne-am silit. Imprejurärile erau deci cu totul grele cind se ridica in scaunul mitropolitan Simeon Stefan. pentru cä alte limbi Incä le-au läsat afia". cu conditia de a pläti 1. inchis in temnitä fi bätut la tälpi cu toiegele. noi mcä le-am läsat greciafte. ceea ce a avut ca urmare inscenarea unui proces in care a fost tirit. incä neci lntr-o tarä toti mtr-un chip". iarä noi le-am läsat cum au fost ln izvodul grecesc. Numele lui a rämasin istoria literaturii noastre prin pro. intre romänii care imbrätiseazä Reforma..hismului.000 de taleri pe chezäfia a 24 de creditori.. cä vedem cä unele cuvinte unii le-au izvodit intr-un chip. ia na^tere. intelegem de ce nu putea vorbi mai räspicat urmasul säu. :174 . carele nu sä ftiu rumänefte ce sint: nume de oameni fi de leamne fi de vefmente fi altele multe. LIRICA RELIGIOASÄ DE NUANTÄ CALVINÄ. prigonit pentru indräzneala de a se fi impotrivit incercärii de dezmembrare a unitätii spirituale a romänilor. Pe cind masa cea mare a poporului ortodox din Ardeal se zbätea sä scape de cursele intinse de autoritätile maghiare si sä pästreze solidaritatea de credintä cu romänimea din principate... sirbesti si latine^ti: „ce mai virtos ne-am £inut de izvodul grecesc si am socotit si pre izvodul lui Eronim. dar avea un rar bun-simt. pe care avea s-o reia Hasdeu fi s-o dezvolte in Principiul circulatiunii cuvintelor: „. cuvintele trebuie sä fie ca banii: cä banii aceia sint buni carii Imblä ln toate täräle. ce-i de vina celuia ce-au räsfirat rumänii printr-alte täri.. Simeon §tefan. in Fägäras si Banat. de si-au mestecat cuvintele.." Ne lipseste un studiu precis in aceastä privintä. dmdu-i-se drumul. A fost umilit. carele nu sä ftiu rumänefte ce sint. tipärit la Alba-Iulia (Bälgrad) in 1648. de nu gräiesc toti Intr-un chip. Dar mai importantä decit aceastä chestiune este afirmarea necesitätii de a tipäri cärti pentru tot neamul romänesc — ceea ce vädefte constiinta unitätii neamului — fi in legäturä cu aceasta. nu-i de vina noasträ. Se pare insä cä traducätorii au refäcut vechea traducere coresianä. pentru care nu existau termeni in limba romänä: „Aciasta Incä vom sä ftiti. a plecat in Moldova sä stringä mijloacele pentru räscumpärarea libertätii. cumu-i: synagoga si poblicanu fi gangrena fi pietri scumpe. cä nu vor inteleage to^i. Nu era un om de culturä deosebitä. si am socotit si izvodul slovenesc carele-i izvodit sloveneste din greciascä si e tipärit in "fara Moscului. carele le inteleg toti. Urmeazä apoi acea cunoscutä comparatie a cuvintelor cu banii. unitatea neamului romänesc din toate tinuturile fi 2. o literaturä religioasä in versuri. insä de cea greceascä nu ne-am depärtat... afa fi cuvintele: acelea sint bune. In cele din urmä. sä izvodim afa cum se intäleagä toti.blemele cu privire la crearea limbii literare pe care le-a ridicat in prefata pusä in fruntea Noului Testament. väzlnd cä alte limbi Incä le tin asia. grecefti. altii intr-alt. nevoia de a crea o singurä limbä literarä pentru toate tinuturile romänesti: „Sä luati aminte cä rumänii nu gräiesc ln toate tärile intr-un chip. sub influenta maghiarä. cea greceascä iaste izvodul celorlalte. Simeon Stefan. sub ocara de imoralitate. §tiind cä. iarä. 1 Nu §tim cit pre'f se poate pune pe afirmarea cä preotii si cärturarii insärcinati cu traducerea au confruntat izvoarele grecesti. necesitatea alcätuirii unei singure limbi literare pentru romänii de pretutindeni ■—meritau sä fie spuse cu mai mult relief. Mai intii 1 este problema neologismelor pentru timpul acela — cuvinte sträine. Dar dacä ne gindim la soarta lui Ilie Iorest.." Firefte cä aceste douä idei importante—• 1. care 1-a cäläuzit cu chibzuin^ä in datoria grea pe care o avea de indeplinit. den cit am putut.

aläturi de psalmi versificati. construieste in Fägära§. Iare el va czinfi. laude pentru Pasti. fäcind el insufi pe cantorul sau ducind glasurile. prevedea la punctul 6: „Sä serie. o traducere integralä a Psaltirii in versuri. dar care. fäcutä dupä o versiune ungureascä mai veche a lui Albert Molnar de Szencz. soli. una lingä alta. Iatä un fragment din textul reprodus de N. Lafe bune v’ave Si en pofta a’allenisilor Nu-1 va da’n mena lor. indeosebi in duminici si särbätori.Incä de pe timpul lui Coresi. Traducerea scrisä in caractere latine. o carte de cintece tradusä in parte dupä o colectie de cintece unguresti adunate de Petre Melius si Szegedi. intre altele. datind din 1642 si pästratä in biblioteca colegiului reformat din Debrezin. In 1657. pe care il däm in ortografia 175 curentä. laude pentru Anul nou. n-a väzut lumina. väduva lui Gheorghe I Raköczy. apartinind secolului al XVII-lea. descris de regretatul N. o scoalä romäneascä si alta ungureascä. cu ortografie ungureascä. Probabil cä manuscrisul acesta fäcea parte din repertoriul muzical al profesorilor de la scolile reformate romänesti din Ardeal. dacä e poftit. laude pentru inaltarea lui Hristos si laude pentru Rusalii. Actul prin care principesa intäreste regulamentul scoalei romänefti pune in indatoririle profesorilor romäni. prezentat lui Raköczy. din motive pe care nu le cunoastem. cäpeteniile miscärii calviniste. apoi la Inmormintäri. 102 — poate la Oradea sau la Cluj. laude pentru patimile lui Hristos. ' Intentia de a atrage pe romäni la Reformä prin scoalä si cintec continuä. principesa Susanna Löräntffy. ke Domnul pre je enke. inainte si dupä rugäciunea predicei". alt vestit reformator al timpului.“ Sub imboldul acestor preocupäri s-a dezvoltat in Fägäras fi Banat o intreagä literatura versificatä. pentru a-1 face mai accesibil: .ne§ti. Gergely Sändor de Agyafalva. cu traducere romäneascä in versuri. este insä greoaie. Aceasta din urmä cuprinde. Dräganu. . la deprinderea celor sfinte. care se pot repartiza in urmätoarele grupe: laude de Cräciun. En nevoja sza si en czara sza. comunicind intre ele printr-o poartä comunä. sä tipäreascä $i sä facä sä se einte in fiecare zi cintärile noastre. dupä obiceiul din Caransebes si Lugoj. Iatä bunäoarä inceputul din psalmul 40: Ferikat jeszt’ kuj de sziromanul Si de nistotosul Ej milä. imitatä la rindul ei dupä Clement Marot si Theodore de Beze. de care se servesc caransebesenii si lugojenii. Dräganu. Ni s-a pästrat insä dupä ea trei cöpii: una fäcutä de un secui. Reimprimarea vechii cärti de cintece din epoca coresianä se impunea. „Sä se dueä —■ spune mai departe actul — sirguincios la bisericä romäneascä. pinä acum. spune ea. dar. Programul de calvinizare al lui Stefan Katona de Geley din 1640. ln organizatia bisericii reformate aceastä carte era necesarä. alta de tatäl lui Mihail Halici si a treia de loan Viski. fäcutä in 1697 in Boldogfalva si pästratä in colegiul reformat din Cluj. cuprinde. . in parte dupä citeva cintece pioase ale lui Francisc David. traduse in limba romänä. sä invete pe copii sä einte romäneste. cu intreaga scoalä si sä einte cintärile romänefti. adäogind cä versurile sä fie scrise cu litere romä. ne este putin cunoscutä. apäruse—dupä cum s-a arätat lap. Un manuscris din aceasta grupä.citatä. adäogatä la sfirsit. si un ciclu bogat de cintece unguresti. „$i de citiva romäni mai luminati".

11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN.....207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU..................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t...................... FOCARE DE CULTURÄ.....................................219 (1942 -1979)..................43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE..............92 EPOCA POST-CORESIANÄ...... SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ.....52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE.................110 LITERATURA RELIGIOASÄ.........79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI..................... TEXTELE POPULÄRE....................................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ.........................66 I...........213 CRONOGRAFELE.159 CULTURA IN TRANSILVANIA............128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ............................30 :176 ..50 MÄNÄSTIRILE....2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV........................150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ...................161 STOICA LUDESCU.........ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI.........................45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI.......190 CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU.............................. EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO.........170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA..........................119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä................242 Literatura modernä.................................180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’.......................................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU........................................24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ..139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU.......155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB .................

. sä fi pätruns motive si imagini in literatura colindelor populäre“ 1... o redäm in ortografia actualä: Cint sänätate.... Aläturi de aceste teme retorice de clasä..... II... de pildä.. de lingä Nürnberg. 1 Cärtile populäre in literatura roniäneascä. de Cäränsebes“.. fireste.. De la literatura religioasä la literatura prol’ana trecerea nu e grea. In 28 iunie 1665... Diverse. va aduce..32 Comemoräri. vol. scriind la voi... este in limba romänä.... Mihail Halici sä incerce a ciripi fi in limba romänä... dupä cum spuneam in alt loc. Oda lui Mihail Halici. In 1674 inchinä o odä prietenului säu. unde a fost coleg fi prieten cu cunoscutul poet sas Valentin Franck von Franckenstein. Romanus civis.. se gäsesc si citeva ode ocazionale inchinate de autor priete.. Lege derapte au dat frumoasa cetate Geneva: I|:i vine Franciscus. Editii de texte........ 177 .. Publicarea lor. din aceste cintece de slavä pentru särbätori. cäci svente-n impärä^ie sedefi! De unde cunostinfe asteptäm si stiinte: ferice De Amstelodam... firtati. cum a fost.. 209.. Era firesc ca.. . alcätuite pe cind se afla in liceul reformat din Sibiu... Textele n-au fost insä date la luminä.........32 Publicatii conduse.. sä minuiascä ode latinefti. Din fcolile reformate.. scrise. cu profesorii...... il gäsim... fi le-a incheiat in colegiul reformat din Aiud.37 Sä ne fii intr-ajutor nouä. Necroloage.... Oda s-a publicat in brosura omagiala cu versuri... Literatura aceasta poate sä aibäinsä o importantä mai mare decit o bänuim cäci. le-a continuat in liceul reformat din Sibiu. prin cärti si-n omenie tipar.. era fiul unui „jurat in senatul“ din Caransebef. De la el ne-a rämas un interesant caiet de versuri... inscriindu-se la Universitatea Altdorf...nu este exclus ca.ricä fi pe poeticä..33 Recenzii si rapoarte. in ortografie. 0 bucatä de vreme a fost rector al fcoalei reformate din Orästie.. Paris! Prindefi mina surori cu cest nou oaspe...34 Conferinte rostite la Radio.. dupä teme — „materia carminis“ — date de prof esori. Ifi fäcuse studiile in oraful natal. 1938. La tofi..Didactice....... impreunä cu prietenul säu Frank. de prietenii si profesorii noului doctor.. luminä si in aceasta chestiune.. p. Nainte.. Frafi... pe care o fägäduieste d-l Carlo Tagliavini... desigur.35 Lucräri postume *....... Mihail Halici.... scrisä cu caractere latine. näscut in 1643...nilor säi. Rumanus Apollo...35 Istoria literaturii romane vechi. intre care cunoscutii scriitori Franck von Franckenstein fi Petru Melas.. ■ Mihail halici.. in mai multe limbi.. fine-te Leyda... Francisc Päriz Papai — mai tirziu doctor la curtea lui Mihail Appafi fi scriitor — care tocmai isi luase atunci doctoratul la Basel.. ungureascä.. nimfele iasä curind..... mai ales ode latinesti fi unguresti..... care semneazä „Nob....... in care se preda latina fi greaca fi unde se punea pret pe reto.. au iefit citiva cärturari versificatori. Epoca influentei grecesti. deprinzind in fcoalä.... dupä datinele timpului.

De aci inainte i se pierde urma. unde vlädicii autoh. Valentin Franck von Franckenstein. tineretul dezrädäcinat de credintä strämoseascä si crescut in scolile luminate ale Apusului. unde romänimea era in luptä cu calvinismul maghiar. pe cind se gäsea la Turnu-Ro^u. intre care un Kentek Rumeneszk de dragoste skrisz: In parä de foc arde inima mea prin tine.toni si patriarhii greci. tärimul era mai prielnic pentru prozelitism. Fatä d-arbänas. Cu pace ii fifi. Cu mine dimpreunä fäcute multe ori. a avut mult de suferit de pe urma persecutiilor lui Gh. Dar in Ardeal. alcätuit pe la 1660. Sara. dascali si bunele doamne. Portul meu cel negru s-ar albi prin tine. INFLUENTA CATOLICÄ. aprinde in el dorul de a pleca in Apus. Sträduintele - - scaunului papal de a atrage pe romäni la catolicism nu puteau avea sanse in principate. Sä-^i pot fi cii fata ta cea mindrä dimpreunä. unguresti si latine. Din neno. Prietenul sas al lui Mihail Halici. Bathori. dupä cererea legatarilor säi. apar si versuri care vädes'c in chip evident influenta poeziei noastre populäre: Ci unde-ti cat in fa^ä. Dacä-mi aduc aminte de cuvintele tale. Trecind peste umanisti ca Nicolae Olahus din veacul al XV-lea. serie el. Succesul prietenului säu. peste savanti ca bänäteanul Gavril Ivul (1619—1678).Domni buni. De la mine trecuta viatä s-ar intoarce. cum a arätat N.zoficä in limba latinä. Dräganu si E. care si-a fäcut studiile la Viena si Roma si care. veniti la curtea domnilor dupä ajutoare. Este o „cantio de amore“ tradusä dupä un original unguresc. El a tradus in limba romänä Catehismul catolic al lui Canisius. profesor de filozofie fi teologie la Kosive si la Viena. pe lingä versuri nemtesti. la sfirsitul lui octombrie. si care a desfäsurat o frumoasä activitate filo. läsind o parte xnsemnatä fcolii din Orästie. chiar si dacä mi s-ar intimpla moartea in tarä streinä". apar la romänii bänäteni si primele urme de liricä romäneascä eroticä. 1674. rugäm. In acelasi an. ln atmosfera acestor preocupäri. in universitäti — chiar din veacul al XIV-lea. Dar aläturi de aceastä traducere din lirica ungureascä. dimineatä. ca comandant de garnizoanä. Cam din aceeasi vreme Nicolae Petrovay din Petrova copia intr-un codice — pästrat in biblioteca liceului reformat din Cluj—ocina$ele (Tatäl nostru) si o serie de versuri.rocire. publicä si 80 de versuri romänesti. de Barwinski — s-a rupt de tulpina neamului si a muncit pentru a creste culturä altor neamuri. in care. in 1636. vegheaude aproape la pästrarea ortodoxiei. intrat in ordinul iezuitilor din Casovia. intrind in clerul catolic. „sä-mi las lucrurile de-acasä in bunä rinduialä. pregätindu-se sä meargä „in Tärile de Sus“ si voind. cu piine si sare. Inima mä-nvatä Cum sä-fi fac viata. trebuie sä ne oprim aci putin asupra a doi cärturari trecuti la catolicism. el dispune prin testament cum sä i se impartä averea. Unul este Ghecrghe Buitul. din care nu s-a gäsit incä pinä acum nici un exemplar. i se deschide testamentul. dar :178 . mari doctori. care au insä legäturi si cu culturä romäneascä. tipärit la Bratislava. La 1712. a publicat Die Hecatombe Sententiarum Ovidianarum Germanice imitatarum. se pare.

Tot in aceste regiuni s-a scris si dictionarul latin-ungar-romän.. un dictionar valaho-latin. 188 — 206. Budapest. 161. 1— 117. XXXIV. cunoscut sub numele de Anonymus Caransebesiensis. in Dacoromania. de cintece religioase din biblioteca liceului reformat din Cluj cf. Despre Psaltirea lui Grigore Sandor de Agyagfalva si loan Viski cf. 1941. I. Rom. Sibiu. care cuprinde o serie de cintece lumesti. unde se dau §i extrase). 207. intre care si numeroase compozitii muzicale religioase. s. Acesta isi are importanta in faptul cä ne dä 5. vol. 1910. H. L u p a s. tome III. Pentru descrierea textelor publicate: I. Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des origines ä la fin du XVIII-e siecle. I o r g a . Cluj. in Archivum Europae Centro-Orientalis. N. 1879 (textul Catehismului). transcrisu cu litere latine dupä editiunea II tipäritä in anulu 1556. p. Despre Ilie Iorest si suferintele lui: S i l v i u D r a g o m i r . maghiarizat. Istoria romänilor din Ardeal si Ungaria. Pentru Cei dintii studenti romäni ardeleni la universitätile apusene cf. . Biblia lui Serban. BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istorie a se vedea. 1911. 328). Bibliografia veche romäneascä. .000 de cuvinte in dialect bänä.. La Reforme et les Roumains de Transylvanie. care a läsat o intinsä operä in limba latinä siungarä. M e l c h i s e d e c . pästrat acum in Biblioteca Universitätii din Bologna. Sibiu. Dosofteiu Mitropolitul Moldovei (1671 —1686) . intre manuscriptele conteluil Luigi Fernando Marsigli. 237 — 268. 107— 115. p. Bucuresti. Buc. D r ä g a n u . in Ion al lui G. a II-a. XII. s. I . 1940. B i a n u. despre ms. ed. Documente istorice transilvane. 270—277.care s-a retipärit. p. p. VIII. 160— 170. G e o r g i u B a r i t i u . N. N. Fragment din Noul Testament al lui Simion §tefan. Bucarest. I. S z t r i p s z k y ? i G . descoperit si studiat de profesorul Carlo Tagliavini. cäzutä in robia lui Gheorghe Stefan. 1940. Mem. Archivum Romanicum. Altul este franciscanul Joannes Kajoni Valachus de Kis-Kajon (1629—1687). ist. 537. N. Istoria bisericii si a vietii religioase a romänilor din Transilvania si Ungaria. vol. publicatä de pe manuscrisul original si de pe editiunea de la 1673 (in introducere. Un mtnuscris calvino-romän din veacul al XVII-lea. 184. 1911— 1912. Codicele Voronetean. In cercul unor asemenea cärturari s-a alcätuit in Caransebes. pe lingä izvoarele citate mai sus p. Sec|. Budapesta. p. IV. in Analele Academiei Romäne. in a doua editie. sect. 194— 198. De la el ne-arämas Codex Kajoni. IV. O expunere sumarä. 419 — 422. 1893. N. tom. 279 — 316. Biserica ortodoxä in luptä cu protes.. p. L o p a s. Catechismulu calvinescu impusu clerului si poporului romänescu sub domnia principiloru Georgiu Räköczy I si II. p. indeosebi p. 179 1937. cu caractere latine si ortografie maghiarä. A l e x i c s S z e g e d i. 1928. 1938 (extras din revistä La Transylvanie. t. 7. p. I. 1887. p. Ed. Cluj. 1938). traducerea romäneascä la I. J u h a s z . Budapesta. Cernäuti. 41—55. 1936. 117— 179. I. Cluj. 112—118. si: S t e f a n M e t e s . I. 19 15. I. Acad. ist. pus 111 paralelä cu textul respectiv din Codicele Voronetean. D r ä g a n u . 283 si urm. 204 — 209. Lafäiatu la implinirea virstei de 60 de ani. Relatiile bisericii romänesti cu Rusia. Documente istorice transilvane. Regulamentul Susanei Loräntffi privitor la ?coala romäneascä din Fägäras s-a publicat in Magyar Protestäns Egyhäztörteneti Adattär. S b i e r a . 1940. pe la jumätatea veacului al XVI-lea. 1885. Texte publicate. Bucuresti. in volumul Fratilor Alexandru si Ion I. indeosebi p. VIII. in 1703. Gergely enekeskönyve XVI roman forditäsban. p. I. T a g l i a v i n i (cf. tom. in Anuarul Institutului de istorie nationalä. A reformdciä az erdelyi romänok között. D r ä g a n u . in Analele Academiei Romäne. Cluj. B i a n u s i N e r v a H o d o s . 1912. D r ä g a n u . Psaltirea in versuri. p. intre care si douä „jocuri romänesti“ si „cintecul voivodesei Lupul". sotia lui Vasile Lupu. 1935.. 1077— 1079 si 1168— 1170. la Cluj. Bucuresti. II. O editie a versiunilor Psaltirilor calvine cu studiul necesar preparä C. II. 77— 168. p.tantismul. la I m r e R e v e s z .$ean si cä pentru intiia datä cuvinte romänesti vin aläturi de prototipele latine.

ajuns mare logofät. Bucarest. In Moldova lui Vasile Lupu. cäci mai tirziu. p. C. L a c e a. IV. Intr-o märturie pe care i-o dä Grigore Ureche pentru niste cumpäräturi de pämint si care a trecut neluatä in seamä de istoricii literari. Se pare cä era un dascäl iscusit. in afarä de cronicarul Grigore Ureche. marele logofät Todirasco — inlocuitorul lui Ghengea. „pentru cäci ne-au fost si de maintea vremea om al nostru. Si-a inscris numele in istoria culturii moldovenesti prin traducerea Pravilei lui Vasile Lupu si a dat minä de ajutor la traducerea Celor sapte taine. XI. consiliului municipal al Bistritei lui „Simon biräul si cu toti dcinnii märiei tale“. dar a re/enit in Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des origines ä la fin du XVIII-e siecle. ist. dupä cum afläm dintr-o notitä finalä. IV. VI. 30 — 31. 1 — 48. trimis la mänästire de Vasile Lupu—era un bun cunoscätor al limbii latine. IV. H a s d e u . B i t a y. 90. in Dacoromznia. 1925. I. 1928. A murit dupä 4 mai 1646. Despre cintecul voivodesei Lupu. Unui dintre acestia a fost Toader diiacul din satul Feldra. p. C r e t u . unde se reproduce cintecul in notatie modernä.r e s s . Intr-o cälätorie la Bistrita. VI. 203 si urm. B. 1898. in satul Calafendesti.. 102— 104 notä si 118— 121. vol. mem. in 1635. 6 — 8. Analele Academiei Romäne. 16 — 45. E g o n H a j e k. Intre ceilalti boieri. p. V. p. II Lexicon Marsilianum. Contributie la istoria culturalä romäneascä din secolul al XVII-lea. T a g l i a v i n i . Rom. 900 — 905. Patrasco Ciogolea. Noua revistä romänä. 121— 122.. printre care si citiva veniti de peste munti. Buitul Ivul si Kajoni cu bibliografia completä. D r ä g a n u lui M. Dictionarul a fost atribuit de N. pe Somes. Dacoromania. p. p. dar la 28 aprilie 1632 el este anuntat ca fost logofät. din Suceava. 789 — 792. Gr. cä avem cuconi sä ni-i invete".. 1930. de care ne vom ocupa pe larg intr-un capitol urmätor. Champion. L’influsso ungherese sull'antica lessicografia rumena. multi dascäli harnici. p. Cintece istorice unguresti despre romäni. 1923. III. {ia nepotilor säi. p. Apare pomenit intiia^i datä ca al treilea logofät intr-un document din 30 aprilie 1630. care l-a luat ca profesor pentru copiii säi.. Despre Anonymus Caransebesiensis. in apropiere de orasul Bistrita. 1912. si A. p. XIII. Mihail Halici. Franckenstein au fost retipärite de N. Die Ilecatombe Sententiarum Ovidianarum des Valentin Frank von Frankenstein. Despre Buitu cf. cf. Conducea cancelaria latinä a domnului si indeplinea solii in tabära polonä. p. Academia Romänä. studiul citat mai sus. Despre codicele cu versurile copiate de Nicolae Petrovay. In casele marilor boieri träiau. 406 — 429. a c e l a s i . Sibiu. arh. D r ä g a n u . ibidem. Toader diiacul a venit astfel din nou in Moldova. cäci cunostea bine limba latinä §i greacä. a dat peste el Patrasco Ciogolea. logofätul Eustratie Drago$ era si el un cärturar de seamä. 52. C.Despre Mihail Haüci: N.. in Tinerimea romänä. Mem. care incä din secolul al XV-lea era un loc de refugiu pentru boierii si negustorii moldoveni fugiti dinaintea invaziilor turcesti si tätäresti. X. Etudes et recherches. Dacoromania. Intre marii cärturari din divanul Moldovei. Dr. 320 — 380. LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA EPOCA LUI VASILE LUPU CÄRTURARII. Despre Lexicon Marsilianum. IV. in Dacoromania. p. t. 77— 168. Sect. Dr.. in Columna lui Traian. A. nota 1. Paris. P. I o r g a in Studii si documente. invätind copiii. noua serie. p. Bucuresti. Despre Gh. cf. marele cronicar il numeste „al nostru bun prieten ca un frate". lit. Analele Acad. Versurile romänesti ale lui Franck v. p. si Revistä pentru istorie. 1883. Halici.. V e. mosia lui Constantin :180 . IV. III. 1938. in Dacoromania. Al e x i c i. si fii. Bucuresti. „ciinele cel bätrin''. a c e l a s i . se aflau pe vremea aceasta mai multi cärturari decit in Muntenia lui Matei Basarab. D r ä g a n u . seria IIT. p. seria III. il cerea din nou. 7. Dizionari latino-rumeno-ungheresi del sec. extras din Revue des etudes hongroises. sect. de data aceasta pentru instruc-. 1929. XVII. N. acumu-1 pohtim de la märiile voastre sä ni-1 dati.

Intrevederea a avut loc in ziua de 3 august. In varä era la Kiev. trei cälugäri fi multe slugi — in Rusia. venind in mänästirea Pecerska Varlaam ieromonahul. MITROPOLITUL VARLAAM Fecior de räzesi din parole Balotestilor ale judetului Putna. in scrisoarea prin care Petru Movilä recomandä solia . Leastvita lui Ion Scärarul. ln sihästria de la Secu. Prima misiune avea ca tintä lavra Pecerska din Kiev. In iarna anului 1628. in notele sale. Cel mai neobosit cärturar al timpului este insä Varlaam. reziditä de curind din temelie (1602) de Nistor Ureche fi de sotia sa Mitrofana.ln anul 1629. inrudit cu domnitorul Miron Barnovski. unde se pästrau moastele atitor sfinti. Nu ftim ce au discu. se distinge prin rivna lui cätre culturä. in simbäta Sfintului Alexe. dupä cum afläm din chiar not ele lui Petru Movilä insufi: . i-a fost povestitä de ieromonahul 181 Varlaam. Intilnirea lui Varlaam cu Petru Movilä in marea lavrä de la Pecerska are pentru istoria culturii moldovenesti o importantä deosebitä. si fiind trimis la mine ca sä mä vadä de cätre Miron Barnovski Voevodul". pentru ctitoria de la Dragomirna. Solia moldoveneascä a plecat din Suceava in ziua de 13 decembrie 1628. din pammtul Moldovei. alti doi boieri cu nume rutene (cämäraful Larinov fi Ignatie Ponovitoi). in mänästirea din marea'pesterä a Kievului. Acesta trimitea deci in solie pe duhovnicul säu sä vadä pe arhimandrit fi sä-i duca manuscrisul unui Octoih slav din mänästirea Neamtu. spune el. citeva din acele frumoase icoane rusefti pe care Miron Barnovski le va fi väzut in mänästirile ucrainene din Polonia. in martie 17. «um era firesc. pentru cä ea marcheazä inceputurile unui curent nou: influenta ruteanä. mama lui Constantin. Teodor Ignatie. un act menit sä curme neintelegerile pentru hotare cu cälugärii din mänästirea Neamtu. Prin cunostintele lui de limbä slavä si greacä \ prin culturä religioasä fi prin viata lui curatä. la 1618 avea tradusä intäritoarea operä pentru viata asceticä. in schimb. Aci solia moldoveneascä trebuia sä se prezinte tarului Mihail Feodorovici pentru a-i aduce in dar moaftele sfintului mucenic Iacov din Persia. fi pentru a cere. Cu acest prilej a rostit un frumos cuvint de inmormintare. reproduce o minune sävirsitä in anul 1610 de moastele sfintului loan cel Nou din Suceava.nicerul Pavel Ureche. In 1610 era egumen al mänästiri. august 3 zile. viitorul logofät. care la acea datä au mintuit cetatea de invazia cazacilor . si asupra legendelor hagiografice. Miron Barnovski il trimite intr-o solie —din care mai fäcea parte medel.zaporoj eni —■ minune care. izbutise sä se faeä cunoscut in cercurile inalte din Suceava fi sä devinä duhovnicul domnului Miron Barnovski. Secu. a imbracat rasa monahalä — poate sub influenta lui Atanasie Crimea. A doua misiune avea ca tintä Moscova. mitropolitul care a läsat acele minunate capodopere de miniaturä si artä caligraficä — in mänästirea Secu. sotia marelui logofät. La aceasta datä semneazä. care se aflau in palatul domnesc din Suceava.Ciogolea. a alunecat. Acolo se afla ca arhimandrit Petru Movilä. Cäci Petru Movilä. El se afla incä in Calafendesti in 1639 cind. cel care mai tirziu a fost ucis din porunca lui Vasile Lupu pentru cä se amestecase in complotul urzit de Gheorghe Stefan..tat Intre ei cei doi moldoveni — unui reprezentind traditia mänästirilor romänesti. pärintii cronicarului. care in realitate este traducerea unui centom hrisostomic. De altä parte. celälalt pe a bisericii ucrainene —■ dar convorbirea acolo. a inchis ochii jupineasa Sofronia. care avea sä serveascä apoi la tipäritura kievianä din 1630. Eustratie. cu „tot soborul. de la mare pinä la mic".

Vasile Lupu zidise si un „märet" local de piaträ pentru colegiu. de iasomii si de crini" stirneau admiratia patriarhilor din Räsärit 1—lucräri de artä §i a^ezäminte de culturä care sä-i vesniceascä numele. colegiul si imprimeria lui Petru Movilä. asemä1Cf. cu brine de aur —• pe care patriarhul arab Macarie nu se mai sätura privind-o: „unicä in tot Räsäritul“. 55. a comandat icoanele. cu versuri latine fi polone. in ziarul cälätoriei2. impreunä cu 23 elevi ai clasei sale. din Mucius Scaevola — cä a introdus intre rusi Minerva. Cu acest1 prilej s-a citit la bisericä capitolul V din Evanghelia lui Luca. In 1639 el sfir. p. incit a putut fi propus pe lista celor trei candidati la scaunul vacant al patriarhiei din Constantinopol. el cere sä se ingäduie moldovenilor favoarea de a vedea „moastele sfintilor marilor fäcätori de minuni ai lui Dumnezeu si sä copieze jitiile <vietile> acelor sfinti. Colegiul si imprimeria. noteazä insotitorul säu. Präbusirea lui Vasile Lupu aduce insä si cäderea lui. 2Vezi P a u l d e A l e p m trad. Aproape de mänästire. fiind fulgerat la miini — probabil de o paralizie. Varlaam a ajuns si la Moscova. in care se multumefte mitropolitului de origine moldoveanä — a cärui spitä de familie este trasä. le-a plätit. pe care o päräsise.sise mänästirea Treisfetitele. I. a predat tarului moastele trimise in dar de domnul Moldovei. asemänätor cu cel din Kiev. pe malul „marelui lac. Autoritatea lui de drmuitor al sufletelor a crescut asa de mult in Orientul grecesc. färä sä fi fost trecut prin episcopie. tinea si el sä ridice in Ia^ii säi —. regina stiintelor. de garoafe. unde in ultimii ani ai vietii isi impärti päminturile intre neamuri. domnul Moldovei se gindi sä inzestreze fi el noua sa ctitorie cu aceste asezäminte culturale. retorica se preda in limba latinä. El se adresä deci lui Petru Movilä. Vasile Lupu. in prefata cärtii. lucru dealtfel ingäduit de canoane. care väzuse cu zece ani mai inainte inflorind. Calitätile sufletesti ale lui Varlaam si cultura lui deosebitä —• stia slavoneste si greceste — l-a impus in vaza contimporanilor säi. Au fost cuvinte profetice. Rutenii organizarä in Moldova o tipografie fi un colegiu teologic. care avea ca temeUe de studii limba latinä fi limba greacä.in care grädinile „pline de trandafiri. fiindcä patriarhul Moscovei le gäsea prea lumesti. 229. inchinase lui Petru Movilä o brofurä omagialä. poruncind a se trimite spre lauda si mingiierea dreptcredinciosului neam rusesc inaintea celorlalte neamuri". Il gäsim retras la mänästirea Secu.neascä tarului Mihail Feodorovici §i mitropolitului Filaret Nichitici. numit helesteu sau pescärie“. Emiliei Cioran. Studii istorice greco-romäne. cäci manualele manuscrise de retoricä ce ni s-au pästrat. lingä bäile construite dupä planul turcesc. cerindu-i sprijinul. Meletie Sirigul. iar marele dascal grec de la curtea lui Vasile Lupu. El era de prin 1632 profesor de retoricä la colegiul din Kiev fi. Rectorul colegiului. ziditä din marmurä sculptatä. in lavra din Pecerska. Cu sfatul boierilor säi cärturari si al mitropolitului Varlaam. este o figurä cunoscutä in istoria culturii ucrainene din aceasta epoca. i-a tinut o predicä cu tilc. cu ambitii mari. domn cult. In fcoala din Kiev. rectorul colegiului din Kiev. R u s s o. Sofronie Pocapski. :182 . Hirotonisirea lui s-a fäcut in duminica lui 23 septembrie 1632.moldove. in frunte cu Sofronie Pocapski. Acesta ii trimise material tipografic si o misiune de patru profesori ruteni. in care se povesteste pescuitul Mintuitorului: „Isus sta lingä lacul Ghenisaretului". dar nu le-a putut ridica. D. färä sä poatä subscrie. p. cäci noul mitropolit a implinit cu prisosintä asteptärile puse in el. care 1-au ridicat la inalta treaptä de mitropolit in 1632. Paul de Alep.

pe vremea lui Alexandru cel Bun — tradusä dupä versiunea scrisä de Grigore Tamblac. Raportul iezuitului Bandinus. care predau limba greacä.titele fi este prima tipografie a Moldovei. fi a sfintei mucenice Parascheva din Epivat. fi pe aceea de director al tipografiei. impreunä cu corpul de profesori. de infrätire si ajutorarea aproapelui. cerind materialul tipografic. pe care Vasile Lupu ii adusese ca sä instruiascä „tinerimea moldoveanä in litere si moravuri“ fi care „ifi fäcuserä studiile in fcolile noastre — deci in cele iezuite — din Polonia. evitind cu grijä concurenta cärtilor de ritual in limbä slavä. cärtile tipärite la Kiev si la Lwöw. in preajma sinodului din Iafi. ale cärei moaste . In primävara anului 1642. spune cä cei „patru tineri profesori de filozofie". dupä cererea lui Vasile Lupu. aduse tot prin Sofronie Pocapski. care predau limba latinä. Numele celorlalti ruteni nu se cunosc pinä acum. „Ilia" sau „Helias". care se gäsefte. fi materialul tipografic necesar pentru instalarea primei tipografii in Moldova. Era prieten fi purta corespondentä cu savantul grec Teofil Coridaleu. pe lingä sarcina de ieromonah al lavrei din Pecerska fi de rector al colegiului. profesor la Kiev si care in 1644 —1645 era in Moldova. sub cäläuza mitropolitului Varlaam. Vasile Lupu a completat •tipografia fi cu caractere grecefti. predau unii gramatica. Unui din ei pare sä fi fost Ignatiu Ievlevicz. din 1644. Tot din Ucraina au fost aduse fi gravurile comandate pentru ilustrarea Cazaniei lui Varlaam. Prima carte iesitä din aceastä tipografie a fost Cazania: Carte romäneascä de invätäturä Dumenecele preste an si la praznice impärätesti. erau si alti profesori. cu litere chirilice. domnul s-a adresat atunci lui Petru Movilä. si. El aducea cu sine in Moldova. Cazania lui Varlaam cuprinde 74 de predici pentru toate duminicile dintr-un an si pentru särbätorile mai insemnate ale bisericii. dar fiindcä stavropighia intirzia. Vasile Lupu se adresase stavropighiei din Lwow. de la stavropighia din Lwow. prin 1647. intre anii 1639—1670. Pocapski avea legäturi strinse fi cu lumea greacä din Constantinopol. elevul lui Pocapski. care reorganizase Academia greceascä din Constantinopol. lucrate sub influenta xilografiei germane.nätoare ca materie cu cele din scolile iezuite ale timpului. numai la tipärirea de cärti romänesti. Sofronie Pocapski. altii poetica si se incearcä fi lucruri mai inalte". sint redactate 111 limba latinä. Tipografia adusä din Kiev a fost instalatä in chiliile mänästirii Treisfe. in cursul lor vijelios. indeplinise la Kiev. Tipografia a fost instalatä in chiliile mänäs. ACTiviTATEA literarä. intre care fi douä legate de pämintul Moldovei: a sfintului loan cel Nou. Seful misiunii trimisä de mitropolitul Kievului. a sfintilor apostoli Petru fi Pavel). Cele mai multe pleacä de la explicarea pasajului de Evanghelie citit in ziua respectivä fi cuprind sfaturi de infrinarea vitiilor si a patimilor. Eie au fost lucrate de un celebru artist al artei grafice rutene a timpului. Cazania.tirii Treisfetitele. cäci incercarea anterioarä a lui Miron Barnovski fusese mäcinatä de valurile nestatornice ale domniilor moldovene. iesite din tipografiile muntene si rutene. Curind dupä suirea sa pe tron. a lucrat. altii sintaxa latinä. Sint insä si citeva legende hagiografice care povestesc viata marilor mucenici ai ortodoxiei (a sfintului Dimitrie. protectorul Moldovei —■ ale cärui moafte fuseserä aduse din Cetatea-Albä la 183 Suceava. Acesta fusese mai inainte ieromonah al lavrei din Pecerska fi a ilustrat cu gravuri in lemn. Aläturi de profesorii ruteni. a sfintului Gheorghe.

tvoret = creator. cind. la distant e mari. desvesti = dezbräca. diin limba sloveneascä“. desi au trecut peste el trei veacuri. scrisul lui Varlaam. ln textul lui Varlaam. Dar dacä nu putem delimita partea personalä a lui Varlaam in structura predicilor. intelese intr-o vrernc.ghelii. originalul sau originalele lui Varlaam. ele dau azi scrisului säu un u§or caracter arhaic 1. ci«<iesc= minuni. in firul tipäriturilor rutene. Dar credintä cä Varlaam a introdus. si in vremea de domult. mai ales cä ele se imperecheazä uneori cu elemente latine azi dispärute din circulatia limbii. mäcitelii = chinuitori.senie = inäl'jare.. Pinä cind nu se va identifica. Originalul Cazaniei venea probabil din Ucraina. dar aceasta nu trebuie sä ne amägeascä. despre care a fost vorba mai sus. färä sä putem fti pinä unde merge originalitatea ei. care incä incilceau urzeala limbii romäne din vechile texte religioase. ca si intr-o vreme de iarnä. Pinä acum izvoarele nu au fost incä precis determinate. fiindcä se poate intimpla ca multe din aceste prelucräri sä fi apartinut originalului dupä care a tradus Varlaam. „Diin multe scripturi tälmäcitä. Varlaam fi-a cules materialul din mai multe izvoade. varlä — inchisoare. cind cultul divin se sävirsea in limba slavä. . cäci iatä. Precbrajenie = Schimbarca la fatä. desfuitoriu= poruncitor.. iztehnie = viclenie. spune el in titlu. G. cäce c-au trecut iarna cu gerul si s-au ivit primävara cu caldul si cu seninul — asa. Aceasta nu treubie sä ne surprindä: in literatura omileticä sint multe locuri comune care au trecut de la un predicator la altul. de pildä. cuvintele si expresiunile slave se intilnesc rar. Se sustine in genere cä limba Cazaniei lui Varlaam este limba popularä. carii strica sfintele 1Iatä citeva dintre ele: liubcv= iubire. Intr-adevär. zlcba— räutate. ca monah. nusa = dinsa. in scrierile sale. dascali besericii noastre". precum: mai chiar = mai clar. mai limpede. veruia — crezul. tirani. tvorenie= creaturä. ei sä iusu. se citefte fi azi cu ufurintä si cu pläcere chiar. = cind. cum incepe predica la duminica intiia a postului celui mare: „Cumu-s iarna viscole si vinturi reci si vremi geroase de carile sä ingreueazä oamenii si sint supärati in vremea iernei. camene — piaträ. In Ucraina. U n d . de aistvui = a lucra. de unde au venit dealtfel si gravurile lucrate de cunoscutul artist Ilia. misei = säraci. Und. orice incercare de a determina partea lui de contribute personalä este prematurä. väzne. :184 . lämurefte in predoslovie.reazä de acelea de toate si sä veselesc. Fraza lui. Scorpan a semnalat pärti comune intre Cazania lui Varlaam fi intre Cazania tradusä din rusefte de Udrifte Nästurel si apärutä in acelafi an la mänästirea Govora. si chiar cu Cazania lui Coresi din 1581. „adunat-am din toti tilcovnicii Sventei Evan. ocinasi = mostenitori. Confruntind pärtile comune celor trei cazanii. in preajma mänästirii Secu. iarä dacä vine primävara. bogatä in comparatii pitoresti si expresii plastice. vä vesnihu — Sntru cei de sus.fuseserä aduse din Constatinopol de Vasile Lupu fi asezate in mänästirea Treisfetitele. pe care el a deprins-o din copilärie in muntii Putnei si mai tirziu. au fost viscole si vinturi de scirbe si de dosäzi pre oameni. graiul popular din preajma mänästirii Secu este numai in parte intemeiatä. si. tnmä= mamä. s e desfäsoarä in tipare sintactice care nu se prea deosebesc de cele de azi. literatura omileticä este in aceastä perioadä in plinä inflorire. Fiindcä limba lui se infätifeazä curätitä de acele numeroase expresiuni fi cuvinte slave rebarbative. Scorpan conchide cä textul lui Varlaam apare totdeauna prelucrat. in care vreme impäratii cei necredinciosi. putem totufi sä urmärim aportul lui in formarea limbii literare. . curserä cu sensul de alergarä.

aläturi de formele cu h initial scrie adesea: fireti. cäci c-au pierit ereticii si mäcitelii s-au inmultit sfintele soboarä de au intärit inchinäciunea sfintelor icoane. nu pre acestea nuori ce ploaä si intunecä soarele. A doua carte romäneascä iefitä din tipografia lui Vasile Lupu in 1645 a fost Cele sapte taine. giudete. fratele lui Vasile Lupu. cu simtul pentru limba literarä in devenire. prin natura cuprinsului ei — ca fi Pravila de la Govora — se adresa mai mult clerului..litä cu o jumätate de veac Inaintea lui de Coresi. Singele se varsä pre pämint ca piraele. care circulau incä pe vremea sa in Iasi. fi copacii cei inalti lumineazä. Dar tocmai aci stä marele lui merit: ca.treaga „semintie romäneascä“. Limba Cazaniei lui este limba romäneascä scrisä.venisme cu care era obisnuit . curätind-o de slavonisme fi apropiind-o de limba vie.aceastä zi de astäzi intru carea ne-am adunat si noi sä präznuim si sä däm laudä lui Dumnedzeu. din latinescul super. gios. in afarä de unele particularitäti. nu a rupt unitatea spiritualä a neamului fi nu s-a abätut de la traditia stabi. a lui j in g (giuruintä. scriind pentru in. in multe chipuri dosädia si muncia pre crestini. pästrat in Biblioteca Academiei Romäne.“ Iatä acum o scurtä descriere a unui cimp de luptä: „Ce easte frica räsboiului! Doauä osti stau impotrivä cu arme intr-armati. . deacii fesurile fi väile. Sabiile strälucesc. agiutä). pentru cäci n-au dat celor lipsiti §i celor neavuti. Era o carte privitoare la tainele instituite de bisericä „spre indreptarea sufletelor noastre celor päcätoase“. la tälmäcirea cäreia a lucrat fi Eustratie Logofätul. care de fapt pästraserä mai bine fonetismul latin al limbii romäne.. pentru sä nu se inchine sfintelor icoane. asa cum fusese statornicitä prin tipäriturile coresiene. Astfel munca lui de traducä. nu mai gäsim in textul lui Varlaam celelalte caracteristice ale graiului popular moldovenesc. ce pre acei de aur in toate feliurile de väpsele podobiti si frumo^i. hirea). domniia märii tale cu 1Din cazania la „Dumeneca mare". cu o§ti de ingeri nenumärati. Chiar sträduinta lui Varlaam de a se dezbära in scris de unele moldo. firea. in sfirsit. Trupurile voinicilor zac ca snopii in vremea secerei“ 1. Ea cuprinde lämurirea tainelor. o infätisare a judeeätii din urmä2 : „Atunce sä va aräta Domnul Isus Hristos spre3 nuori. Si inaintea lui se vor aduna toate limbile 4 si-i va giudeca cum spune Svinta Evanghelie. 46 Limbile are infelcsul de popoare." Dupä cum se vede bine din exemplele de mai sus. 185 . asa intr-acela chip.tor reprezintä in procesul de formare a limbii noastre literare un mare pas inainte. sägetile acopär soarele.siene formele muntenesti. normele dupä care se sävirfesc fi canoanele stabilite de soboarele ecumenice in cazurile de abatere de la rinduielile stabilite.icoane si le lepäda diin beserecä. Cele sapte taine. E o carte care. Si iatä. 2Din cazania la „Dumeneca läsatului cärnei“. 3spre. ca prefacerea lui / in h (hi. are aci intelesul deasupra. Ce iarä sträluci dulce primävarä si liniste mare intr. poartä nota si semnätura lui Gavril Hatnaanul. cäci exemplarul cel mai bun din Faptele apostolilor. in graiul lui inflorit. fiarä — dovedefte munca lui de a-si insusi din tipäriturile core. pronuntarea lui z cu dz (dzua. cä precum cind „räsare soarele.. dupä cum spune si mitropolitul in predoslovia inchinatä domnului. cu menirea — explicä mitropolitul Varlaam in predoslovie — „cum are fi un vas cu carele scoatem apa mintuintii dim fintina muncilorü fi a mortii Domnului nostru Iisus Hristos". Dumnedzäu). zaria .

trecea pe la curtea din Iafi fi primea de la Varlaam o caldä scrisoare de recomandare.. rämäsitä din adincul vremurilor preistorice. Si a adus märturii mincinoase. Si tot ce a avut au luat de la el. fi 1-au inchis in temnitä. Cel mortü in ce chipü sä omoarä pre cei vii.. dar fi pentru cä ea reprezintä chemarea inaltä la care se credea datoare sä räspundä bisericä celor douä täri surori. Cartea a pätruns fi in Ardeal. 20 de ai sä nu sä cumenece .. cind era ciuma cia mare". fi i-a fäcut mare nedrep.. fi stringü lemne fi pun foc de ardü acele oase de le pierdü de totü de pre pämintü". care se aflä in eresul luteran. Mitropolitul Varlaam cunoftea dintr-o imprejurare. Acesta lucru dzicü oamenii cei prosti. peste veacuri. de a mentine unitatea spiritualä a neamului fi sträduintele ei de a apära ortodoxia romänilor ardeleni. in 1645.. bunäoarä. cä nu sä apropie nemicä de dänfii". cumü vräjitoriulü fi cela ce sleiafte cara sau aruncä cu plumbi. pe popa cel mare al regelui. nu pentru altä vinä decit pentru credintä crestinä. Muntenia fi Moldova. Ardeal. adevärate documente de folclor.. fi eu dascälul Sturze incä am fugit in tara turcului. Ultima caite cu caracter religiös publicatä de mitropolitul Varlaam. la craiul Raköczy Gheorghe..“ Si se condamnä apoi in cuvinte aspre practica de sumbrä superstitie. cind mitropolitul Iorest.. O asemenea copie a fost fäcutä in 1708 de cunoscutul copist Vasile Sturze Moldovanul: „§i am scris in sat in Säntü Andreiaf. are o importantä deosebitä nu numai pentru. si intru diregatoriia cea lumascä. o altä copie. in vriamia cindü s-au rädicat curutii lui Rakoltii Fretii pre nimeti. intru arhierei fi in preoti de lumineadzä.. intii agiunge intru ceata cea inaltä sufleteascä.. care proiecteazä lumina lor interesantä peste unele superstitii. unde s-a räspindit fi prin copii manuscrise.. amenintatä de calvinismul maghiar. fäcind parte din . voind sä-i converteascä la luteranism. deacii si intru cei mai mici agunge lumina fi cäldura de lumineadzä". cä este o operä originalä. Aläturi de normele de ritual si de canoane... in Sväntü Andrias. Asa. au läsatü invätäturä. starea religioasä a romänilor ardeleni din 1644. scäpat din temnitä. in care sint fi craiul fi toti ungurii. lingä Temifvara. fiorul indignärii: „. anume Gheorghe Ciulai. in drum spre tarul Moscoviei. räspindite pinä azi in ma§ele populäre din sudul si räsäritul Europei. afijdere fi cela ce va lega nunta .. Altä copie circula pe la 1820. in Topa de Sus.. cumpäratä in Gepcf. Si 1-au clevetit pe Iorest. in care se simte incä. a fost däruitä popii Istoc din Lazuri. fi le aratä cä acelü trup mortü are singe fi unghi fi pärü fi cum vädü acesta lucru . Intr-un alt capitol este vorba de „omulü ce va fi mortü si vor dzice oamenii cä iaste värcolac . fiind izgonit fi cu el o multime de preoti creftini. si era räutate mare in. Räspunsul la catehism. al cärui dramatism 1-a impresionat adinc. nouä luni a pätimit. care uräfte cele bune.. fi 1-au legat.. intr-un loc este vorba de „vräji fi päntru ceia ce märgü la vräjitori": „In 65 de capete a Pravilei märelui Vasilie. in domni fi in boiari. unde mergea sä-fi stringä pretul räscumpärärii.tate. se gäsesc fi citeva note.:186 aceste Seapte Taine .. la 1720. iarä nice intr-un chipü nu poate sä fie acesta vircolac . arhiereul creftinilor romäni. sau fi alte meftefuguri ce vor face cu vräji. a sculat diavolul. pentru a scäpa de prigoana vircolacului: „Sä pornescü oamenii la mormäntü fi-i dezgroapä oasele aceluia." Dar imprejurarea care-1 aduce in luptä cu calvinismul i-o prilejuiefte pacea incheiatä in 1645 intre Vasile Lupu fi Matei Basarab." Se spune mai departe cä vräjitori sint si „aceia ce cautä in stele sau fäcü alte meftefuguri sä cunoascä niscare lucrure neftiute si ceia ce poartä la sine augare sau erbi. sä le vazä cum simtü . Atunci.

pentru cercetarea Catehismului. cäci ea leagä viata noasträ juridicä deopotrivä de vechiul drept . Eustratie Logofätul tradusese o Pravilä aleasä." Ca un adevärat pärinte sufletesc. pe ascuns. „Dumnealui Udrifte Nästurel. la cultul sfintilor si al icoanelor. Astfel s-a ajuns la 187 Pravila lui Vasile Lupu. reprezentind si el o traducere dupä o compilatie de legiuiri bizantine de tipul manualelor compilate in a doua jumätate a veacului al XVI-lea de Emanuel Malaxos. Incä din 1632. 3100). la semnul crucii.rilor. un räspuns vehement si grobian: Scutulü catichizmusului. temindu-se ca o parte a neamului nostru sä nu apuce pe „calea mortii sufletefti“. pentru fiecare afirmare. pe textele evanghelice. Ultima carte importantä iesitä din tipografia de la Trei-Ierarhi este o scriere cu caracter juridic. convingätor si intemeiat. tipärit in romänefte la 1640. Aceastä pravilä prezintä pentru noi o importantä deosebitä. Tonul discutiei este obiectiv dar cald. adusu-mi-au fi o cärtulie micä. in 1656. apärut in tipografia de la Bälgrad (Alba-Iulia). la cultul Mariei si la doctrina predestinärii. Este. se aflä fi vieata fi moartea“. de superintendentul ungu. el expune punctul de vedere ortodox in chestiunile fundamentale ale credintei. intrucit sint simboluri. färä scripturä svintä. cäci Räspunsul Catehismului — care era ca o armä de apärare pentru cei „cu noi de un niam romäni. furifase ideile dogmatice ale calvinismului. a primit din partea calvinä tocmai peste doisprezece ani.solia pe care Vasile Lupu o indruma cätre domnul Munteniei cu cuvint de pace fi bunä intelegere. pretutindirea tuturor ce sä aflä in partile Ardealului" — vine in numele „säborului a douä täri“. in mijlocul altor cärti noao ce mi-au arätat. S-a gäsit atunci necesar sä se publice o codificare mai completä de legiuiri.. impotriva räspunsului a doauä täri. la dreptul omului de a se mintui prin fapte bune. a fäcut probabil inutilä tipärirea traducerii lui Eustratie Logofätul. Actiunea lui ciftigä astfei in amploare. Mitropolitul Varlaam alege din Catehism pärtile in care superintendentul.. pästratä azi intr-un manuscris aflätor in biblioteca seminarului din Blaj si intr-o copie fäcutä pentru Biblioteca Academiei Romäne de regretatul Stoica Nicolaescu (ms. precum a arätat Peretz. Pravila. pentru ca. 182—184. Catehismul de propagandä calvinä. sä le combatä punct cu punct. care nu pot fi socotite ca idolatrie. in editii muntene si ardelene. Simbolul credintei). carele ca un iubitor de invätäturä fi socotitoriu credintei ceii direpte. scoasä si tocmitä. aflä in biblioteca boierului cu care se potrivea in cärturärie. privitoare la pacatul original si la curatirea lui prin botez. si dentru multe sinte scripturi cercatä si gäsitä. sub urmätorul titlu: Carte romäneascä de invätäturä de la pravilele impärätesti si de la alte giudete cu dzisa si cu toatä cheltuiala lui Vasile voivodul si domnul Tärii Moldovei den multe scripturi tälmäcitä den limba ileneascä pre limba romäneascä. Am arätat mai sus. p. asa de demn si documentat. Aparitia Pravilei de la Govora in 1640. Räspunsul mitropolitului Varlaam. care era caracterul Catehismului tipärit la Prisac. care o am aflat plinä de otravä de moarte sufleteascä. Udrifte Nästurel. apärutä in 1646. desigur cu sprijinul lui Udrifte Nästurel. cumnatul lui Matei Basarab. un nomocanon asemänätor cu cel de la Govora. intemeindu-se apoi pe pasaje din Evanghelie sau din Faptele fi Epistolele apostolilor. in limba noasträ romäneascä tipäritä . nr. Därimind punctul de vedere calvin. a pus la cale. cu räspunsu den scripturä svintä. Cele zece porunci. un sinod al clerului din cele douä täri surori. in explicarea rugäciunilor fundamentale (Tatäl nostru. care ftia din Scripturä cä „inaintea omului.

precum: omorul. se leagä. Longinescu. numerotate curent. din Digesta.. cunoscutä sub numele de leges agrariae: Nöjxoi yscopyiKoi. precum si prin severitatea cu care aplica pedepsele. falsificarea de bani. din psihologia vremii. compilatie alcätuitä in secolul al VHI-lea de impäratii Leon si Constantin Isauricul. sudalma. In aceastä calitate s-a distins prin abilitatea cu care descoperea vinovatii si descurca pricinile. prin cuprinsul diferit si —■ cum vom vedea — prin provenientä. cind se diguiesc apele pentru morärit etc. ifi fäcuse dreptul la celebra Universitate din Padova. Acest Prosper Farinaccius a fost cel mai vestit jurist de la sfirsitul secolului al XVI-lea si inceputul celui de-al XVII-lea. Unind astfel cunostinte profunde de drept cu o vastä experientä personalä Farinaccius a läsat o intinsä operä juridicä. Asijderea fi pre muieri. G. unde cistigase repede. . poartä-i pre ulite ... ajungind procuror general al camerei apostolice. Partea corespunzätoare a textului romänesc poartä titlul Praxis et Theorice criminalis. despre care traducätorul Pravilei insusi ne spune cä era „dascäl mare si toemitoriu de pravile. S.:188 bizantin si de jurisprudenta romanicä occidentalä. o mare vazä. ame'stecarea de singe (prin care se intelege cäsä. Se näscuse la Roma in 1544 . pre unii ca aceia cari iau douä muieri.. prin cunof tint eie sale juridice si talentul säu oratoric. fiindcä dezväluie colturi de viatä dispärutä. carele au strins toate pravilele cele impärätesti si incä se ispiti si se nevoi cu invätäturä ca aceea sä cunoascä care pravile si obiceaie se socotesc la oblastiile crestinesti in toatä lumea". diferite furturi care se pot ivi in viata cimpeneascä. din punct de vedere juridic. prin structura lor. Aceastä parte a Pravilei lui Vasile Lupu a fost tradusä dupä o colectie de legi bizantine. conditiunile care trebuiesc observate cind se construieste pe locul altuia. debutase ca avocat la Roma. din elemente extrase din marile codificäri legislative ale lui Justinian. infractiunile pästorilor. mai scurtä. intrase in magistratura papalä.. adicä din: Institutiones. Ea cuprinde 78 de capitole privitoare la diferitele delicte de drept penal. Pravila lui Vasile Lupu este alcätuitä din douä pärti bine distincte prin titlul diferit pe care-1 poartä. dupä cum a dovedit regretatul profesor de drept roman de la Universitatea din Bucuresti. opera lui Farinaccius era tradusä in limba romänä.“ Capitolele acestea au fost extrase si traduse din opera unui mare jurisconsult italian. Acest fapt evidentiazä cä. si-i tot bat cu douä furci ce tore muierile. totusi. pagube aduse pomilor si semänäturilor.iam sä ne apropiem de Occident. Este posibil ca traducerea sä se fi fäcut si dupä un intermediär grecesc. ca bunäoarä la § 24: «. din Codex si din Novellae. cuprinzind in total 252 „inceputuri" (paragrafe).. incälcäri de teritorii. de literatura juridicä a Italiei de la sfirsitul evului mediu. „Farinascu“. iar autorul. Prosper Farinaccius. desi din multe puncte de vedere cultura noasträ era inferioarä celei occidentale.. pretuit ca „dascäl mare si toemitoriu de pravile". impreunä cu toatä opera lui juridicä.toria intre rude) — avind un caracter foarte interesant. Cuprinde o serie de legi privitoare la raporturile juridice ale vietii agrare si pästoresti.. In 1646. sezind cälare pre mägariu. ne strädu. Prima parte este impärtitä in 16 „pricine“ (capitole). deci la 38 de ani dupä data primei publicäri. . Fusese tipäritä la Lyon in 1616 si retipäritä la Anvers in 1620. Partea a doua a Pravilei.

in Revista criticä literarä. ce sä poatä intelege toti“. Bucuresti. p. 919 — 946. 1934. Istoria romänilor. N . nr.rätilor de Räsärit in tutelarea patriarhiei de Constantinopole si a bisericei ortodoxe. 1935.. retipärit din Candela (IV. XXXIV. Athenaeum. S t o . 1904 (impreunä cu o a doua redactie mai completä dupä o copie din 1668). III. p. tom. seria a II-a. in Columna lui Traian. 8. XXXVIII. Bucuresti. Scrieri despre legäturile lui cu Rusia' S i l v i u D r a g o m i r . 212 (cu fragmente diu Pravila lui Eustratie logofätul. an. XLI. 1939. p. Iasi. Rom. in Studii istorice greco-romäne. Elenizmul in Romänia. P ä r v a n .. p. Mem sect. a c e 1 a ? i. 1632— 1653. XXXVI. de am scos aciaste pravile fi le-am tälmäcitü din scrisoare greceascä pre limbä romäneascä. I.i d e. Fund. VI. TI r e c h e.precum a observat regretatul Peretz fi precum spune insufi traducätorul in prefata cärtii: „S-au nevoit märia sa . 1—2. LXIII. sect. 695 si urm. Opere postume. Arhiva. rev. Pentru logofätul Eustratie: C. In orice caz. A u g u s t i n Z . 31 — 32. XIII —XVI. LVII. Eustratie biv logofetul. I. Analele Acad. pentru completarea biografiei lui. tom. Contributie la biografia lui Eustratie logofätul. P o p . si Studii istorice grecoromäne. 1938. II. data sfintirii lui ca mitropolit: I. 1939 (extras din revista Biserica ortodoxä romänä. p. Bucuresti. 1939. Biografii: S t e f a n D i n u l e s c u . vezi bibliografia citatä mai sus la pagina 161. 1930. Bucuresti. S a v a . a märiei sale rob. de au gäsit oameni ca aceia. nr. A. 1940. in Convorbiri literare. precum a arätat D. Autografele lui Varlaam mitropolitul. nr. Cercetäri istorice. Vasile lupu ca urmätor al impä.. 3 — 6. Neamul mitropolitului cärturar Varlaam al Moldovei. Stiri documentare despre familia lui: A r o n D e n s u s i a n u . a c e 1 a ? i. 979— 1000. Iaji. vol. 1632—1653. cf. 210 —217). p. Un vechi monument de limbä literarä romäneascä. p. cf.. in secolul trecut. nr. p. 1939. ist. _ BIBLIOGRAFIE Pentr-u cadrul istorie al epccii lui Vasile Lupu. daseäli fi filosofi. III-V. fapt care se desprinde lämurit fi din cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „Vasile Albanezul. 1145— 1172. Varlaam al Moldovei candidat la scaunul patriarhiei ecumenice (si cuvin. si extras. Bucuresti. Bucuresti. p. A. p.. Pentru cärturarii de la curtea lui Vasile Lupu si marele logofät Todirasco: N.). V. Socec. a poruncit ca toate pravilele si scrise si nescrise sa fie adunate la un loc de bärbati vrednici si competenti in legile nationale si din ele a fäcut un codice deosebit. 107— 137. Biografia mitropolitului cärturar Varlaam al Moldovei. Textul este insä un centom hrisostomic cu reminiscence din rinduiala inmormintärii.". 1911—1912. 229 —236. Pentru autografe: V.. Cluj. Cernäuti.. Surete si izvoade.. 1882. I o r g a . editia a II-a. 1885. s. domnul Moldovei. ist. in Studii si documente.. Contributiuni la istoria bisericei vrincene. XIX. Pentru Toader Diiacul si Cioglesti: V. 1912. 20. D R u s s o . p. Biblioteca enciclopedica. in Analele Academiei Romäne. 1940 (extras din rev. II. i n I . Opere postume. L u p a s. 1896. aceastä pravilä a realizat — cum observa prof. 2— 12. II. A u r e l V . R u s s o . p. 4). 1894. G h i b ä n e s c u . B i a n u . Mitropolitul Varlaam al Moldovei. L u c i a n P r e d e s c u . Notite despre viata si activitatea mitropolitului Moldovei Värlaamu. p. III. unitatea legislativä a celor douä principate. 1904. in Analele Academiei . Epoca bizantinä si fanariotä. si artä. Retipäritä in parte dupä fase ani in Indreptarea legii din Muntenia.tarea lui Meletie Sirigos la hirotonisirea lui Varlaam ca mitropolit in Iasi). 5 — 6). pentru lit. £i Convorbiri literare. N. 189 Bucuresti. I o r g a . 103— 108. p. M i n e a. de au scosü den cärti elinefti fi lätinesti toate tocmelile. Longinescu — cu douä veacuri mai inainte de unirea politicä. p. Dragos Eustratie logofätul. date documentare la: Gh. Ea a alcätuit fi baza jurisdictiunii din Moldova si Muntenia. 510. Bucuresti. opera a fost pusä sub tipar in 1646 fi e cea dintii carte juridicä ce ne-a venit din Occident.. Varlaam. 1896. 25 si urm. Mem. Milcovia. care si pinä astäzi este norma de a judeca drept in Moldova" (Descrierea Moldovei). 1913. I. „. 424 — 452. Contributiuni privitoare la relatiile bisericii romänesti cu Rusia in veacul al XVII-lea.

Istoria vechiului drept romänesc. p. p. I. latineste. 1942. 1914. III. Izvoarele (Seminarul de istoria vechiului drept romänesc). 1916). XIII —XVI. Göbl. XXV. Bucuresti. in I. 545—596. Bucuresti." 1 Prost — de neam de jos. Bucuresti. ne-a läsat despre el urmätorul portret: „Acest Dosofteiu mitropolitul nu era om prost1 de felul lui. deoarece in sudul dunärean. pe la jumätatea veacului al XVII-lea. care era copii pe vremea cind Dosoftei oficia serviciul divin in mitropolia Moldovei. p. L’injluence de l'oeuvre de Pierre Mogila archeveque de Kiev dans les Principautes roumaines (extras din Müanges de I'Ecoh roumaine en France. 21 si 22. I. 133— 161.". p. 1909. P. care totusi. p. Cluj. Iasi. adäpindu-se din izvoarele autentice ale ortodoxiei. 119—158. I. p. C a r t o j a n. Bucuresti. 1—82.tura facsimilatä si de Dan S i m o n e s c u. 3) de tälmäcirea sa in fran^uzeste de A. S c o r p a n . Gr. oficierea cultului divin se fäcea anevoie. Gr. Textul inso^it de studiu publicat de N. Iasi. romanistul italian. in tara noasträ pre aceste vremi nu se afla om ca acela. Bucuresti. 160—181. Casa Jjcoalelor. slavoneste fi altele. p. 1895. prin puterea traditiei. prea invätat. Mänästirea Dealu. 2) de varianta sa munteneascä intrupatä in Indreptarea legii a lui Matei Basarab. 341 — 349 (cu testamentul in facsimile). Introducerea a fost publicatä de N. p. L u p a s in Documente istorice transilvane. H a n e s . in rev. Lo ng i n e s c u. in Arhiva. incepe munca grea pentru introducerea limbii nationale in bisericä. Arad. p. Studii: S. D r ä g a n u . 1934. Bibliografia romäneascä veche. :190 . focarele de cärturärie slavä se stinseserä. multe limbi stia: elineste.. Istoria dreptului romänesc. in Autorii romäni vechi si contimporani. Semnä. p. V. Rom. 65— 107. 51. I. p. Iasi. Pentru tipärituri: I. XXVII. 1887— 1888. Mitropolitul Varlaam. P a n a i t e s c u . 1912. 1915. p. Paris. op. Räspunsul impotriva Catihismului calvinesc. G h i b ä n e s c u . 1875. 55 — 68. Patrognet. 281—312. ca anexä la studiul Codicele pribeagului Gheorghe Stefan. ed. S. Pravila lui Vasile Lupu a fost republicatä de I. Adinc din cärti gräia si deplin cälugär fi blind ca un miel. Vechile noastre Cazanii. G. Ion P e r e t z . care. G. XXV. apoi de Ion M. Carte romäneascä de invätäturä de la alte giudete. B e r e c h e t. M a n g r a. Legi vechi romänesti si izvoarele lor. Iasi. Pravila lui Vasile Lupu si izvoarele ei grecesti. P. 295. X. XXVI. insotitä de 1) izvoadele sale. Pärerile d-lor Iorga si Peret despre Pravila lui Vasile" Lupu. C. Bucuresti. Cercetäri istorice. Eustratie: 340 — 367. cit. II. 1931. B i a n u. Analiza lui la P. oprimat sub apäsarea turceascä. O nouä lucrare a mitropolitului Varlaam. V. 201 — 221. reprodusä si de I. M i n e a. S i o n . S. Pravila lui Vasile Lupu $i Prosper Farinaccius. in Anuarul Institutului de istorie nafionalä. B u j o r e a n u. Neculce. Extrase din Cazanie: Cazaniile lui Varlaam. 1940. P a n a i t e s c u . opera intreagä se editeazä acum de Fundatia regala. era neam de mazil. Gamber. p. däinuia in bisericile noastre si cä. I: Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu. Locul Cazaniei lui Varlaam in vechea noasträ literaturä omileticä. din aceastä cauzä. a c e 1 a 5 i. P. MITROPOLITUL DOSOFTEI Am väzut mai sus cä. cu acea prestantä pe care i-o admirau chiar regele fi nobilimea polonä. Cluj. mitropolitul Tärii Romänesti insusi constata cä clerul nu mai cunostca limba slavonä. L o n g i n e s c u . St. Collectiune de legiuirile Romäniei vechi si cele noui. IV. in revista Biserica si scoala. p. Arhiva.. nr. L o n g i n e s c u . Boto?ani. in colectia „Texte de literaturä veche rom. si I. Despre Leastvita lui Ion Scärariul: Gh. 1933. 1885. Bucuresti. 1914. B i a n u s i N e r v a H o d o s . in Analele Acad. Raporturile Cazaniei lui Varlaam cu Cazania lui Coresi si cea de la mänästirea Dealu P. 231—235. Opera. si la V. Despre Räspunsul la Catehismul calvinesc cf. Coresi. p. 1940. O inviorare a culturii slavone nu mai era cu putintä in ^ärile noastre. in Revista istoricä romänä. Varlaam. 1903. G.Romäne. 1903. La aceastä räspintie din viata bisericii noastre se iveste marele mitropolit Dosoftei. Socec. 245 — 249. 57 — 59. in Prietenii istoriei literare. III. Bucuresti.

in sfirfit. dupä cum se vede din numeroasele note fi comentarii de ordin teologic. de asemeni. care au studiat lexicul lui. sint chestiuni la care. Aceastä minte poliglotä avea fi o adincitä culturä teologicä fi profanä. pe care o gäsim intr-un rind. poartä numiri intr-adevär neobisnuite in celelalte tinuturi romänefti. din Ianina. Viata. nu se poate räspunde cu preciziune. in stihuri polone. curajul cu care a luat asuprä-fi opera de nationalizare a serviciului divin fi tot afa se explicä amestecul lui. el mai cunoftea bine limba greacä —• poate cä o deprinsese de copil in mediul familiei — dupä cum dovedesc utilizarea de izvoare grecesti in operele sale. in afarä de limba slavä veche in care oficia serviciul divin. intr-o vreme cind slavonismul era incä inrädäcinat la noi. aduc o probä cä el cunoftea si limba latinä. imprästiate in traducerile sale (mai ales la Psaltirea in versuri). Numele de familie Paparä se intilneste azi la romänii suddunäreni. Leontar. traduse apoi in stihuri romänefti. Cunoftintele lui in aceastä limbä erau. se pare. La cunoftinta limbilor vechi — slavä. De altä parte. in controversele liturgice fi dogmatice ale bisericilor rusefti. fiindcä nu avea literele respective. care intäreste drepturile lui Mihail Paparä si ale sotiei sale asupra „mosiilor strämosesti“. grupatä in jurul bisericii ortodoxe. pe de altä parte. Intr-adevär. una din mätufile sale purta numirea de Stanca. reproducerea in Parimii (1683) a unor versuri latine despre Sibila Eritreea. Tatäl se numea. precum si numeroase citate latine din operele sale. Unde s-a format sufleteste acest mare indrumätor al bisericii moldovenefti. impreunä cu intreaga comunitate. Gäzdaru. au semnalat unele cuvinte care nu se gäsesc decit la aromäni. sub epitropia rudei sale Kiriac Paparä. in actualul stadiu al cercetärilor istorice. afa de obifnuitä in onomastica noasträ. fiindcä intr-un rind — in Parimii — se incumetä chiar sä traducä. bunicul Barila. istoric. geografic si etnografic. dupä cum afläm dintr-o insemnare publicatä de Hasdeu in Arhiva istoricä.nizatä de Petru . transcrise — ca si cele grecefti — in caractere chirilice. versurile latine despre Sibila Eritreea. mama Misira. E probabil. Intr-o notitä din Psaltirea in versuri ne spune textual: „asa am cetit in Psaltirea cea lefascä". se pare. destul de inaintate. reorga. pe marginea unei cärti vechi. ca in exilul lui de la Strij sä fi invätat si limba ucraineanä. In aceastä scoalä. iar. altii au presupus cä era ucrainean: azi avem motive temeinice a crede cä era romän macedonean. S-a crezut de unii istorici cä era de origine grec. care a prezis nasterea Mintuitorului. Pärintii fi familia lui. intre care erau desigur trecuti §i moldovenii si romänii macedoneni.Din cercetarea mai atentä a operei lui Dosoftei se vede cit de indreptätitä este afirmatia lui Neculce: „multe limbi ftia". Lacea si D. Dintr-o scrisoare adresatä patriarhului Moscovei. ln Lemberg se afla pe vremea aceea. De altä parte. Asa se explicä. in ce imprejuräri a invätat el atitea limbi fi a ajuns la o culturä afa de aleasä. greacä fi latinä — trebuiefte adäugatä fi polona. afläm cä Dosoftei era inrudit cu familia Kiriac Paparä din Lemberg. adaugä lämuriri in limba polonä. o insemnatä colonie greceascä. Legäturile de rudenie strinsä ale lui Dosoftei cu familia Paparä din Lwöw lasä deschisä ipoteza cä Dosoftei isi va fi petrecut copiläria in Polonia si isi va fi asezat temelia studiilor sale poate in scoala Frätiei ortodoxe 191 din Lwöw. pe timpul exilului. Dealtfel o familie Paparä —■ poate o ramurä a celei stabilite in Lwöw —■ se intilnste in documentele moldovenesti incä din vremea lui §tefan cel Mare. originarä.

:192

Movilä, se predau pe lingä limba slavä bisericeascä si polona si limbile clasice: greacä si latinä; iar dintre disciplinele profane: retorica si poezia. Se näscuse la 1624, si in 1649 — deci la virsta de 25 de ani — il gäsim printre umilii monahi care isi inchinau vremea studiului, in linistea mänästirii Pobrata. De aici se inaltä repede: in 1658, la virsta de 34 de ani, este ales episcop de Husi; un an mai tirziu este strämutat ca episcop de Roman si in 1671, in a doua domnie a lui Duca-vodä, e ales mitropolit al Moldovei. Noul mitropolit avea in urma lui o muncä grea pe tärimul culturii si venea cu intentia de a reinvia activitatea cärturäreascä din epoca lui Vasile Lupu. Tipografia care fusese instalatä in mänästirea Treisfetitele de Vasile Lupu se ruinase, si Dosoftei, care tradusese Psaltirea in versuri, s-a väzut nevoit sä trimeatä manuscrisul in Polonia, la mänästirea ruteanä din Uniew, ca sä-l vadä tipärit. Vremurile nu erau insä atunci prielnice pentru activitatea cultu- * ralä. In lupta deschisä intre poloni si turci, in jurul cetätii Hotinului, Petricecuvodä, intelegindu-se cu domnul muntean, trece de partea polonilor. Turcii sint bätuti, iar Petriceicu e silit sä fugä in Polonia dinaintea lui Dumitrascu Cantacuzino, adus de turci. Cu Petriceicu pleacä in exil si mitropolitul Dosoftei, care se amestecase in politica tärii, tinind cu polonii. Intorcindu-se insä din Polonia la inceputul anului 1675, este inchis in mänästirea Sf. Sava din Iasi, de unde, liberindu-se curind, recapätä increderea domnului si este reinstalat in scaunul mitropolitan. De aci inainte mitropolitul Dosoftei renuntä la lupta politicä si-si inchinä toate puterile intereselor culturale ale tärii. El incearcä sä refacä tipografia lui Vasile Lupu, punind, dupä I. Bianu, sä se toarne din nou matrite, dupä P. Panaitescu, aducind material nou tipografie de la mänästirea din Uniew, impreunä cu tipograful Vasile Stadnicki, probabil o rudä a lui Simion Stadnicki, seful tipografiei din Uniew. In aceastä tipografie a apärut, la 1679, Liturghierul lui Dosoftei. Dar literele turnate erau greoaie si urite. Trebuia sä caute in altä parte materialul necesar pentru a se pune la punct tipografia ruinatä. Imprejurärile prielnice se ivirä curind. In 1679 turcii cuceriserä Ucraina §i oferiserä domnului moldovean Gheorghe Duca, — venit pentru a treia oarä in domnie — ■ sarcina de a o administra si de a le mijloci pacea cu rusii. In acest scop, Gheorghe Duca trimite o solie la Moscova, cäreia-i incredinteazä si Dosoftei douä scrisori: una cätre Nicolae Milescu; alta direct cätre patriarhul Ioachimj rugindu-1 sä-i trimitä —■ prin solul moldovean, cäpitanul Ionasco Bilevici —un teasc de tipografie si slovele necesare cu care sä poatä tipäri cärtile traduse de el din limba greacä si din cea slavonä. Rezultatul a intrecut asteptärile, fiindcä patriarhul ii trimite impreunä cu o tipografie completä — prin care putea sä-fi realizeze sträduinta de a inzestra bisericile tärii cu textele necesare serviciului divin •— si o scrisoare care vädeste stima de care se bucura Dosoftei intre contimporani: „A binevoit Domnul Dumnezeu a aseza ierarh intelept oamenilor säi... pe Prea Sfintia Ta, care-i pasti bine printr-o inteleaptä cirmuire, cä si mai departe de noi a pätruns obsteasca laudä pentru a Ta urmare in Hristos ... Am aflat strälucita Ta evlavie cätre Domnul Dumnezeu si rivna cea dumne- zeiascä fi fierbinte ce o ai in lucrurile Tale ortodoxe fi sincera Ta ingrijire pentru turma incredintatä Tie.“ Cu materialul adus din Moscova, mitropolitul Dosoftei reface tipografia lui Vasile Lupu fi, intr-un rästimp de relativä linifte fi pace, el se afazä pe lucru, punind sub tipar cärtile traduse, care afteptau de multä vreme sä vadä lumina.

Traducerea cärtilor liturgice. In epoca lui Matei Basarab fi Vasile Lupu, din ciclul cärtilor obifnuite in bisericä, abia se tipäriserä Cazaniile, care tineau locul predicilor fi care se citesc la sfirfitul serviciului divin. Dintre cärtile de ritual, numai in Muntenia se tipäriserä trei — Pogribania, Mystirio fi Tirno- sania bisericilor — cu indicatiile tipicului, adicä cu lämuririle ce se dau preotului cu privire la chipul cum trebuie sä slujeascä, in romänefte, dar cu rugäciunile in slavonefte. Din nencrocire fi acest pas timid inainte a fost impiedicat prin zbuciumul vremurilor ce au urmat fi in care tipografia lui Matei Basarab si cea a lui Vasile Lupu fuseserä ruinate. Urcindu-se pe scaunul mitropolitan al Moldovei, Dosoftei, cälugär de o largä culturä ortodoxä, intemeiat pe sensul intim al Sfintelor Scripturi, introduce cu curaj, douäzeci de ani mai tirziu, in bisericä Moldovei, marea reformä a nationalizärii serviciului divin. La doi ani abia dupä ce fusese ales mitropolit, el däruise — cum spune insusi — limbii romänesti Psaltirea tälmäcitä in versuri fi tipäritä la mänästirea Uniew din Polonia. In acelafi an 1673, tipärefte, tot in romänefte si tot la Uniew, Acatistul Näscätoarei de Dumnezeu. In 1679 tipärefte Dumnezeiasca liturghie, retipäritä fi in 1683, fi cuprinzind liturghia sfintului Vasile cel Mare fi a sfintului Grigore Dialogul, la care s-au mai adäugat slujbele obifnuite: la aducerea primelor fructe in bisericä, la aria cea de piine, la culesul viilor, la blagoslovenia vinului in cramä, la rinduiala daniilor, la blagoslovitul märtisoarelor in Duminica Floriilor. In 1681 Dosoftei tipärefte Molitvenicul dc-ntäles— adicä pe intelesul tuturor, deci in limba romänä — care cuprinde rugäciunile si slujba obifnuitä la logodnä, cununie, botez, maslu si inmormintare. In 1683 ne dä Octoihul, numit asa fiindcä cuprinde cele opt slujbe obisnuite duminica, fiecare pe eite un ton aparte. Este o operä imnograficä, alcätuitä in mare parte de sfintul loan Damasceanul pe la anul 735, in mänästirea Sf. Sava, la care s-au adäugat apoi compozitiile cälugärilor studiti si troparele impäratilor bizantini Leon al VI-lea cel intelept fi Constantin Porfirogenetul. Motivele care 1-au indemnat pe Dosoftei sä tradueä si sä tipäreascä aceste cärti se väd dar din prefetele lui: „Grädinä incuiatä fi fintinä pecetluitä de... ce folosu-i? precum scrie aceia marele si vestitul Potolomeiu, milostive fi luminate Doamne. Caria noi, citind erminiile fi tilcovaniile Sintei Scripturi, afläm cä o zice pentru inchisul intelesului, cäriiä o vedem in vremile noastre, cä si acia putinä sirbie ce o invätä de-ntelegia, tncä s-au päräsit in tarä ... Cela ce prorociafte, adecä spune de-ntäles oamenilor, gräiaste zidire fi mingäiare, indemnäturä fi dojanä. Cela ce gräieste in limbä (neinteleasä de popor) pre sine zideaste; iarä cela ce spune de-ntäles, besearicä zidiafte. Cä mai mare-i cela ce spune de-ntäles, decit cela ce gräiaste in limbä... Cä in bisericä mai voia mi-i cinci cuvinte cu mintia mia sä gräiescu, ca fi pre al$ii sä invät, decit ziace mii de cuvinte intr-altä limbä." Iar in alt loc, reproducind intrebarea adresatä de Marcu, patriarhul Alexandriei, lui Theodor Baisamon, patriarhul Antiohiei: „Cuvine-se oare ca preotii ortodocfi din Siria, din Armenia fi din alte täri ortodoxe sä liturgiseascä in limbile lor proprii?", aduce räspunsul lui Baisamon, intemeiat pe pasaje din scrisorile apostolului Pavel: „Ceea ce-s provoslavnici intru tot, de vor fi de 193 elineascä limbä nepartnici, pre limba <7or> sä slujeascä Sf. Liturghie“. Dupä cum reiese destul de limpede din textele de mai sus, mitropolitul

:194

Dosoftei era convins de necesitatea introducerii limbii nationale in bisericä. Este cel dintii mitropolit din principate care, incepind aceastä mare reformä de incetätenire a graiului strämofesc in altar, cautä sä convingä clerul din vremea sa cä oficierea cultului in limba inteleasä de masele adinci ale poporului, departe de a fi o rätäcire in apele ereziilor, e dimpotrivä in conformitate cu traditia Sfintelor Scripturi. Din traducerile lui Dosoftei, douä depäfesc problema introducerii limbii nationale in bisericä fi intereseazä in chip deosebit istoria literaturii noastre. Sint: Psaltirea in versuri si Vietile sfintilor. Psaltirea in versuri. Psaltirea tipäritä la Uniew in 1673 este, dupä cum o märturiseste insufi stihuitorul ei, rodul unei munci grele: a lucrat-o „cu multä trudä si vriame indelungatä", in „cinci ani foarte cu osirdie mare". O copie manuscrisä a textului —• pästratä in Biblioteca Academiei Romäne —■ poartä semnätura lui Dosoftei ca episcop de Roman, dar din märturia pe care ne-o dä prefata textului tipärit in 1673, cä s-a implinit cu foarte mare osirdie in cinci ani, rezultä cä Dosoftei a inceput sä lucreze la opera sa din 1668. Versiunea pästratä in manuscrisul din 1671 are o importantä aparte, fiindcä, pusä in paralelä cu textul tipärit in 1673, ne dä posibilitatea de a urmäri procesul de elaborare fi creatie al mitropolitului poet, care, nemultumit de prima redactie, revede necontenit textul, modificä uneori ritmul, corecteazä expresia, indreaptä mereu, vefnic in cäutarea unei forme mai clare fi mai expresive. Cum a ajuns Dosoftei la ideea de a traduce psalmii in versuri romänefti, cäci pinä la el nu se cunoafte nici un model tipärit in literatura ortodoxä, nici in cea slavä, nici in cea greacä, afarä doar de incercarea pästratä in manu- scris a lui Gh. Palamed. Se ftie cä ideea de a versifica psalmii fi de a-i afeza pe melodii, pentru a fi cintati in biserici, in reuniuni, in case, a pornit de la calviniftii francezi. Calvin insusi a versificat citiva psalmi, dar cele mai frumoase versuri le-a dat poetul francez Clement Marot (1495—1544), care a versificat 50 de psalmi. De la acestia s-au inspirat traducätori din toate tärile pe unde a pätruns reforma, pinä la marele poet polon loan Kochanowski, a cärui operä, publicatä in 1577 si retipäritä apoi in n enumerate editii — 15 pinä in vremea lui Dosoftei — a servit de imbold pentru traducere si de model pentru versificatie lui Dosoftei. loan Kochanowski fusese reprezentantul principal al poeziei culte din „epoca de aur" a literaturii polone si, cum il numesc istoricii literari, „pärintele poeziei polone". Vechi student al celebrei Universitäti din Padova, a cälätorit la Paris, unde a cunoscut pe Ronsard si pleiada. In traducerea psalmilor, Kochanowski, urmind exemplul lui Clement Marot, s-a sträduit sä dea poeziei nationale religioase, care exista inaintea lui dar care era mediocrä, o valoare artisticä superioarä si sä o inalte pe cele mai ridicate culmi ale artei. Opera nu era usor de indeplinit, cäci poetul nu putea sä dea curs liber inspiratiei sale: nu trebuia sä se läse furat de sugestiile cei le dädea textul originalului, care reprezenta o traditie sacrä, si in acelasi timp era nevoie sä pästreze si toatä frägezimea misticä a originalului si sä evite platitudinea. Pentru a pätrunde cit mai adinc in gindul intim al originalului ebraic, el a folosit mai toate traducerile anterioare. !n ce priveste stilul traducerii lui Kochanowski, e peste indoialä cä nu se putea cere pentru vremea aceea ca poetul polon sä respecte din poezia orientalä a psalmilor coloritul local, pe care l-a introdus, mult mai tiriziu, in literatura

europeanä, romantismul secolului al XIX-lea. Pentru a intelege coloritul specific ebraic al psalmilor, s-ar fi cerut o culturä cu mult superioarä aceleia pe care o aveau contimporanii lui Kochanowski. Dar renuntind la elementul exotic, Kochanowski a izbutit sä degaj eze din cintecele de durere si de umilintä inaintea divinitätii, ale regelui izraelit, sentimentele adinc omenesti si sä ni le transmitä intr-o formä ritmicä, plinä de noutate si varietate, imbogätind metrica polonä cu multe inovatii izbutite. I. Bianu, publicind in 1887 Psaltirea lui Dosoftei, a arätat cä structura versurilor mitropolitului moldovean este imitatä dupä tesätura versurilor lui Kochanowski. Gäsim la Dosoftei ritmica utilizatä de poetul polon, lungimile de versuri ale modelului si succesiunea rimelor — versuri perechi (1 cu 2, 3 cu 4) alcätuite totdeauna din eite doua silabe (rime feminine). Dosoftei a luat insä de la Kochanowski numai modelul, formele de versificatie in general, cäci in amänunte mäsura versurilor lui nu corespunde cu mäsura versurilor lui Kochanowski. Fondul traducerii a rämas neatins de influenta polonä. Iatä un exemplu desprins chiar din psalmul 1. Kochanowski spune, traducind ad litteram textul Psaltirii: „Sunt ca pleava care se murdäreste pe pämint si pe care vintul o aruncä unde vrea“. Dosoftei dezvoltä imaginea in felul urmätor:
Iarä voi necuratii ca pleava De sirg veti cunoaste-vä isprava Cind s-a vintura dintr-arie pravul, Vä veti duce, cum sä duce spravul; Si cu griul nu-ti cädea-n fätare. •

Dupä cum se vede, in marginile textului primitiv, el introduce o imagine nouä, imprumutata din cadrul vietii agricole: aria. Cei päcätosi vor fi spulberati in vint ca pleava ; ei nu vor cädea pe suprafata ariei (fätare), ca boabele de griu curat — imaginea sufletelor cinstite. Asemenea amplificäri ale textului biblic, care nu se gäsesc in Kochanowski , sint, dupä cum m-a convins o confruntare a textelor fäcutä cu ajutorul regretatului prieten Stefan Glixelli, fostul decan al Universität» polone din Wilno, destul de numeroase. De altä parte, spuneam cä Kochanowski a dezvoltat si el textul autentic al Psaltirii, folosinduse intre altele de versiunea lui Buchanan. Pe cit ne-am putut incre- dinta din compararea textelor, aceste amplificäri ale lui Kochanowski, fie cä sint proprii, fie cä sint luate din Buchanan, nu se gäsesc la Dosoftei. Pentru textul Psaltirii, Dosoftei, care era conducätorul ortodoxiei in Moldova, s-a servit de textele autorizate ale bisericii moldovenesti: psaltirile slavone. Din acestea a pästrat el si unele cuvinte, care nu par sä mai fi avut mare circulatie in limba vremii sale (rostul = gurä; sterevie = oxspeßta, pucioasä; mäzdä = mitä). Ca si Kochanowski, Dosoftei nu putea avea nici el simt pentru exotismul oriental al poeziei biblice. Dar Dosoftei a simtit si el adinc in sufletulsäu frumusetea eternä a cintecelor de adorare si umilintä ale poetului rege inaintea divinitätii, frumusete care a alinat in lungul veacurilor omenirea in ceasurile ei de durere, si, vroind sä o impärtäseascä contemporanilor säi moldoveni, a transpus-o in cadrul vietii sociale a timpului fi locului säu. Astfel, ca si in pictura primitivä a Renasterii, notele de coloare localä abundä in tema biblicä. Se vorbeste de „ocine", de „mosii ce se dau cu urice“, de „descalecarea mosii", de „boieria lui Iuda", de „caftane“, de „bucine de corn de bour“ (unde textul biblic 195 are: corn). Iatä bunäoarä citeva versuri care amintesc primirea trium- falä a voievozilor biruitori in cetatea de scaun a Moldovei:

Cintati Domnului in strune, In cobuz de versuri bune, Si, din ferecate surle, Versul de psalomi sä urle Cu bucium de corn de bour, Sä räsune pinä-n nour.

Pentru a aprecia drept opera lui Dosoftei —■ si acesta este rostul istoriei literare —■ trebuie sä tinem seamä de faptul cä el a luptat cu toate greutätile inceputurilor; limba literarä a timpului nu fusese incä mlädiatä la necesitätile ritmice ale versului, cäci desigur nu putem considera ca modele serioase de versificatie stihurile lui Varlaam si ale lui Udriste Nästurel la stema tärii din cärtile publicate. Incercärile de versificatie ale romänilor calvinizati din Ardeal nu ajunseserä la cunostinta lui. De altä parte, posibilitätile poetice ale limbii, imaginile si toate mijloacele de expresivitate nu fuseserä incä puse in valoare printr-o indelungatä traditie literarä 1 si, dacä la acestea mai adäugäm si faptul cä ideile originalului biblic trebuiau turnate in versuri pe care atunci pentru intiiasi datä le crea in limbä mitropolitul poet, e usor de.inteles pentru ce unele pasaj e pline de poezia misticä a vietii patriarhale sint redate in stihuri prolixe, naive, lipsite de farmecul originalului. Dar aläturi de aceste pasaje, se gäsesc in traducerea lui Dosoftei de multe ori imagini neafteptate fi sugestive, adäugate peste marginile textului biblicj adesea pentru nevoile constructiei metrice, care vädesc un suflet cu ochii deschisi fi spre frumusetile naturii. Acolo de pildä unde textul Psaltirii da numai: „Chiar pasärea fi-a aflat siefi casä“ (in traducerea pärintelui Gala Galaction), Dosoftei contureazä imaginea mai precis:
Ca o vräbiutä ce sä incuibeazä. In strasinä de casä dacä se-nsereazä. .7; . .

Iatä alte accente de lirism religiös cärora nu le lipseste vigoarea fi coloarea ca de exemplu:
In ce chip doreste cerbul de fintinä, Cindu-1 stringe setea de-1 arde-n pläminä, Sufletul meu, Doamne, asa te doreste. Fiara codrilor cea multä Toatä de mine ascultä; !->i de zimbri—am cirezi multe; Päsäri incä am cu cirduri De se ■fin de hranä-n cimpuri. Si cu urlete ploi mari värsa tare, De fierbeau undele-n beznä, ca-n cäldare, §i din nouri mergea freamät si sägete, Sä-ngrozeascä egiptenii. Glasul tunetului tau träznia-n roatä, De-^i lumina fulgerele lumea toatä; S-au strämutat de cutremur tot pämintul, ..

:196

1 Izvorul de apä vie al poeziei noastre populäre, care este tot atit de vechi ca si poporul nostru — ?i de care ne vom ocupa la locul säu, cind vom putea sä-1 cuprindem cu privirea 111 toatä complexitatea lui — nu ajunsese incä sä regenereze literatura cärturarilor. Desigur cä mitropolitul Dosoftei a cunoscut si el cintecele pe care le cintau, in sunetele cobuzelor, cintäretii la mesele domne§ti (vezi de ex. cronica lui Miron Costin, ed. Kogälniceanu, 1872, tom. I, p. 351). E probabil cä metrica poeziei populäre cu mäsura de 5 —6 silabe a influentat pe Dosoftei in versurile sale. Dar o influenza mai adincä a poeziei populäre asupra traducerii lui Dosoftei n-a fost incä documentatä.

Cind ai täiat cale-n mare cu cuvintul. Am mincat pine cu sgurä Si lacrämi in bätäturä De fafa miniei tale. ' Peste luciu cu genune Tree coräbii cu minune.

In sufletele pline degriji ale contimporanilor säi pentru furtunile timpului, psaimii lui Dosoftei, prietenul lui Miron Costin, au coborit o razä de alinare. Pärerea regretatului Bianu cä ei n-au avut räsunet la noi, intrucit in cultul ortodox traditiunea nu le permitea sä fie introdusi §i cintati in bisericä, trebuieste azi rectificatä. Citä mingiiere in clipe de suferinte ori in ceasuri de meditatie religioasä au adus psaimii lui Dosoftei se vede din faptul cä dascälii si cintaretii anonimi ai poporului au adaptat, pentru unele bucäti, melodie. In vechile manuscrise din Biblioteca Academiei Romane am gäsit numeroase exemplare din toate tinuturile romänesti — Moldova, Muntenia, Transilva- nia — in care psaimii sint copiati aläturi de alte cintece profane si religioase. Dintre psaimii lui Dosoftei, citiva, ca de pildä 46 („Limbile sä salte"), 48 („Veniti cu toti dimpreunä sä ne facem voie bunä"), 94 („Auziti acestea toate, neamuri, noroade si gloate"), 98 („Domnul stätu crai in tarä") au fost asa de bine modulati in spiritul poporan, incit, prin mijlocirea, probabil, a dascälilor de biserici, au pätruns in ciclul colindelor populäre «;i se cintä pinä ln vremurile noastre de copiii care poartä cu steaua, pe ulitele satelor si orase- lor, solia nasterii Mintuitorului. Din cintecele de stea, psaimii lui Dosoftei au fost introdusi mai departe in tesätura dramei religioase populäre a Viclei- mului — cu deosebire psaimii 94 si 98. Din nädejdea pusä de neobositul mitropolit moldovean de a da aripa versului romänesc poeziei vechi crestine, citiva psalmi au coborit astfel in sufletul poporului, amestecindu-se in cintärile si näzuintele lui. Vietile sfintilor. A doua operä importantä din activitatea literarä a mitropolitului Dosoftei, dupä Psaltirea in versuri, este colectia completä a vietilor de sfinti, care s-a imprimat la Iasi intre 1682—1686, cu tiparul adus din Moscova, de la patriarhul Ioachim. Din cercetärile intreprinse de regretatul Iulian Stefänescu intr-o bunä lucrare de doctorat, Legende despre Sf. Constantin in literatura romdnescä, precum si din sondajele fäcute de noi in diferite capitole ale operei, reiese cä märturia lui Dosoftei insusi, din prefata operei, cä „a tradus de pre greciaste si de pe sirbiaste pre limba romäneascä", se confirmä. Iulian §tefänescu a izbutit chiar sä precizeze izvorul principal din care §i-a scos traducerea sa Dosoftei. Aceasta este prelucrarea neogreacä a mineelor bizantine, fäcutä si tipäritä de Maximos Margunios, episcopul Citerei, care a träit intre 1549—1602. In afara de Margunios, s-a mai servit de originalele bizantine, editate si acestea in tipografia greceascä din Venetia a lui Glykys. Pe alocuri, unele amänunte istorice le-a scos din legendele hagiografice, care fuseserä incorporate in cronografele bizantine ale lui Dorotei de Monembasia si ale lui Matei Cigala. Si, in sfirsit, pentru unele nedumeriri in traducere, a urmat traditia textelor mediobulgare intrebuintate pe atunci in bisericile noastre. Colectia vietilor de sfinti a mitropolitului Dosoftei cuprinde mai multe . grupe de legende. O primä grupä — mai micä — e formatä de legende referitoare la Mintuitor, la familia sfinta si la apostoli, mai toate extrase din evangheliile apocrife. A doua grupä — mai mare — este formatä din legendele martirilor si ale 197 ascetilor. Se cunosc prigonirile groaznice pe care le-au avut de indurat crestinii

:198

primelor veacuri din partea romänilor, cind acestia au inceput sä-fi dea seama cä räspindirea noii religii surpä temeliile statului si ale autoritätii lor. Marele istorie al bisericii crestine, Eusebiu din Cesareea, care a apucat epoca de incheiere a persecutiilor, ne povesteste puterea misticä cu care indurau chinurile cei ce nu voiau sä päräseascä credintä in Mintuitorul: arsi peruguri, aruncati inaintea fiarelor in arenele circurilor, sfisiati cu cochilii si unghii de fier. In acele vremuri de urgie, cind crestinismul era abia la inceputurile sale, nu era cu putintä ca el sä nu inteleagä ce admirabile pilde de rezistentä in prigoniri putea aduce forta moralä a acestor eroice jertfiri de viatä pentru credintä cea nouä. Fanatizate de avintul cu care acesti iluminati primeau cununa de martiri, masele populäre vedeau in ei pe adeväratii alesi ai Mintuitorului in lupta cu päginismul. Dupä ce Constantin cel Mare pune capät persecutiilor, admitind liber- tatea cultului crestin, atentia bisericii este indreptatä cätre ascetism. Sfintul acestor noi vremuri este acum ascetul, care, retras de lume in codri sau pusti- uri, isi mortifica trupul pentru a dezrobi sufletul de ispitele cu care duhul intunericului cäuta sä-i primejduiascä mintuirea. In näzuinta de a expia päcatele lor si ale semenilor, ascetii isi impuneau asperitäti de viatä, chinuri trupesti, refuzind orice adäpost, stind färä nici un acoperis vara sub arsita soarelui, iarna in vifor, vinturi si ploi, pinä ce trupul li se topea de chinuri fi se acoperea de räni. Biserica fi contimporanii au privit cu admiratie si pietate pe asceti fi-i socoteau ca fiind inspirati de Dumnezeu. Un cronicar bizantin ne spune cä impäratul Isac Anghelos, intr-o vreme de mare cumpänä in istoria Bizantului, a chemat in palat pe „cälugärii care umblä cu picioarele goale, pe cei ce se culcä pe pämintul gol fi pe cei ce träiesc deasupra pämintului pe coloane“ fi le-a cerut sä se roage lui Dumnezeu ca sä indepärteze primejdiile care ame- nintau imperiul. Care sint elementele din care s-au alcätuit legendele hagiografice le-am arätatlap. 119—122 Conceptia hagiografului despre rolul fi misiunea sfintului pe pämint pare sä fi fost influentatä, in afarä de traditia literarä a apocrifelor, fi de curentele filozofice ale timpului fi cu deosebire de mistica neoplatonicianä. Conceptia misticei neoplatonice despre puterile supranaturale in extazul divin a influentat credintä creftinä despre sfinti, in sensul cä hagiograful, ca fi misticul neoplatonician, admitea cä martirul sau ascetul, care in extazul mistic se confunda in sufletul säu cu Mintuitorul pentru a duce lupta impotriva päginismului, in clipele hotäritoare era sprijinit de Domnul. Mintuitorul radia atunci in jurul lor aureola divinä — cu care dealtfel fi sint zugräviti in bisericile noastre — si cä acest nimb al sfinteniei ii susträgea de la influenta puterilor fizice ale naturii, ridicindu-i mai presus de ele. Aceastä conceptie care stä la temelia legendei hagiografice explicä caracterul supranatural al actiunii. Vietile de sfinti ne introduc astfel intr-o lume de miraculos crestin, in care torturile cele mai ingrozitoare nu pot distruge viata martirului. De exemplu sfintul Mamas fi Iulian sint condamnati de autoritätile romane sä fie sfisiati de fiare sälbatice, dar la ziua sorocitä, in arena circului, cind se dä drumul fiarelor inflämmzite, acestea, in loc sä se repeadä asupra lor, ifi domolesc furia si, ajungind in fata sfintilor, le ling picioarele. Sfintul Tirs, särbätorit la 14 decemvrie, este virit intr-un sac cu scorpii si vipere si aruncat in mare, departe de tärm; cu ajutorul ingerilor sacul se sfisie, sfintul iese nevätämat si se intoarce la tärm, cälcind pe valuri ca pe uscat. Cind Ermingheld, fiul unui rege got, este asasinat in temnita din porunca tatälui,

coruri de ingeri se scobor din cer, cu lumini, in cintece de slavä (1 noiemvrie). Tot prin minuni, de altä naturä insä, se caracterizeazä si viata sfintilor asceti. Sf. Marian nu are nevoie, in puterea noptii, de candelä ca sä serie, fiindcä degetele lui räspindeau lumina necesarä. La moartea sfintului Lazär stilpnicul (7 noiemvrie), coloana pe care träise sträluceste in täria noptii ca o coloanä de foc, pinä la mari depärtäri. Pentru a aleätui biografia sfintului, hagiograful, care n-a urmärit nicio- datä o reconstituire istoricä a vietii, ci numai o operä de edificare moralä dupä canonul stabilit prin datina hagiograficä, a imprumutat de multe ori elemente din traditiile si basmele populäre. Astfel, de pildä, tema cu lupta voinicului pe tärmul unei ape pentru mintuirea unei fecioare, care apare in vechiul mit al lui Perseu si Andromeda, in legenda celticä a lui Tristan si Iseult si in o multime de basme populäre, ca de exemplu in Balaurul cu saftte cafiete din colectia lui Ispirescu, a fost incorporatä din secolul al XII-lea si in viata sf. Gheorghe, aleätuind partea cea mai frumoasä si mai cunoscutä a legendei. Tema aceasta hagiograficä a luptei sfintului Gheorghe cu balaurul, transpusä in versuri, este foarte räspinditä la popoarele balcanice si are o paralelä interesantä in balada noasträ popularä Iovan Iorgovan.1 . Alte motive de folclor, ca de exemplu motivul inelului miraculos care sfärimindu-se anuntä moartea eroului, a copilului care vorbeste inainte de nastere, a cerbului care cäläuzeste pe calea mintuirii (sf. Plachida), au fost prinse si ele in tesätura legendelor hagiografice. Scrise de autori diferiti, in rästimpuri diferite, legendele hagiografice sint foarte inegale. Multe sint cli^ee banale, in altele miraculosul exagerat se apropie de grotesc, dar sint si citeva legende care, prin gratia lor naivä si prin pietatea lor duioasä, au miscat adinc sufletul cititorilor de pe vremuri. Iatä de pildä legenda lui Avgar, asupra cäreia ne oprim putin pentru a intelege mai bine caracterul unei astfel de legende hagiografice precum si mentalitatea celor ce se desfätau cu acest fei de literaturä, din care scoteau adesea indemnuri si pilde pentru viatä. Avgar, toparhul Edesei, fiind chinuit de o boalä grea — dupä unele izvoare, de leprä neagrä — auzind de minunile si tämäduirile sävirsite de Hristos, a trimis la el pe cancelarul säu, Anania, un zugrav iscusit, ca sä-i izvodeascä chipul si sä-i dueä o scrisoare cu rugä- mintea de a veni in Edesa pentru a-1 mintui. „Sä te afliacicumine — serie toparhul — cäci am inteles cä evreii murmurä impotriva ta si vor sä-ti facä räu. Eu am cetatea prea micä, dar indeajuns ammdurora pentru a petrece cu cinste.“ Anania, ajuns toemai cind Isus propoväduia poporului, incearcä sä-i prindä chipul, dar nu izbuteste sä fixeze nici o träsäturä, din pricinä aureolei divine care-i nimba fata. Dupä ce si-a incheiat predica, Mintuitorul, care si gindurile ascunse ale oamenilor le cunostea, a cerut solului sä-i dea scrisoarea. Dupä ce a citit-o, si-a spälat chipul cu apä, a cerut o näframä curatä de in, si-a pus-o pe fatä, si-a imprimat chipul in ea si a predat-o solului sä o ducä lui Avgar impreunä cu räspunsul: „Fericit esti, Avgare, de vreme ce ai crezut in mine färä sä mä fi väzut, cäci scris este despre mine, ca cei ce mä vor vedea sä nu creadä in mine si cei ce nu mä vor vedea aceia sä creadä. Iar cit despre cele ce-mi scrii, ca sä vin la tine, eu trebuie sä implinesc toate celea pentru care sunt trimes, iar dupä ce le voi implini, sä mä malt cätre Pärintele cel ce m-a trimes ..." 199
1 Cf. N. C a r t o j a n , Cärtile populäre in literatura romäneascä, II, p. 161—165.

:200

Avgar citeste scrisoarea si, inchinindu-se la icoana Domnului cea nefä- cutä de miini omenefti, deodatä se vede vindecat pe tot trupul de leprä, afarä doar de o rämäsitä pe fatä. Citiva ani mai tirziu, dupä ce Mintuitorul fusese rästignit, inviase si se inältase la cer, Avgar aflä cä a sosit in cetatea lui un evreu, cu numele Tadeu, care tämäduia pe cei bolnavi in numele lui Isus. Toparhul trimite sä-1 aducä la el si cind Tadeu inträ pe usa palatului, inväluit in nimbul strälucitor al sfinteniei, Avgar se scoalä de pe tron si il intreabä dacä intr-adevär el este ucenicul tagäduit prin scrisoarea Mintuitorului. „De vreme ce —■ räspunse apostolul — mare nädejde ai pus spre Domnul meu, Isus Hristos, pentru aceea, iatä, trimes fiind de Dinsul, am venit la tine si, dacä credintä ta se va spori intru tine, toate cele dorite de tine dupä credintä ta vor fi.“ „Atita am crezut intru Dinsul — räspunse Avgar — incit am vroit sä adun puterea ostirilor mele fi sä merg asupra iudeilor, celor ce 1-au rästignit pe El, ci stäpinirea romänä, subt care suntem, m-au oprit pe mine." Tadeu il linisteste, lämurindu-1 cä Mintuitorul n-avea nevoie de nici un sprijin, cä el a indeplinit pe pämint voia tatälui si cä, de-ar fi vrut, legiuni de ingeri ar fi adus in ajutorul lui. Avgar este adus la credintä cea dreaptä, primeste botezul si cu aceasta rämäsitä leprei de pe fatä dispare cu desävirfire. A doua zi, Tadeu, predicind norodului taina mintuirii, aduce la crestinism intreaga cetate a Edesei, care primeste botezul. Simburele acestei legende ifi are obirsia in crestinarea Siriei prin regele Abgar. Abgar al IX-lea, Bar Ma'nu (176—213), intorcindu-se din Roma, unde fusese primit cu fast de impäratul Severus, a trecut prin Asia Micä. Aci a imbrätisat crestinismul, pe care 1-a impus apoi in regatul säu. Mai tirziu, din näzuinta de a se invälui inceputurile crestinismului in Siria intr-o aureolä legendarä de glorie fi de sfintenie, evenimentul a fost transpus in epoca de apostolat a Mintuitorului fi pus in legäturä directä cu el. Legenda cäpätase, incä din secolul al III-lea, forma scrisä in limba siriacä fi se pästra in arhivele din Edesa, unde a gäsit-o marele istoric al bisericii creftine, Eusebiu, episco- pul Cesareei si prietenul lui Constantin cel Mare. Eusebiu a tradus-o in limba greacä fi a inserat-o in cartea I-a (cap. XIII) a istoriei sale bisericefti. Motivul cu näframa, icoana nefäcutä de miini omenefti, nu fäcea parte din structura primitivä a legendei; el apare pentru intiiafi datä in secolul al Y-lea. Din lumea siriacä, motivul a trecut apoi, in secolul al VI-lea, in Bizant si a dobindit o vitalitate afa de puternicä, incit a fost exploatat mai tirziu, in timpul luptelor iconoclaste, de cätre teologii bizantini in sprijinul tezei cä icoanele au fost instituite pe pämint de Mintuitorul insufi. In secolul al VIII-lea, scriitorii bizantini, cei sirieni fi pelerinii apuseni ne inftiinteazä cä icoana trimisä lui Abgar se gäsea intr-adevär la Edesa. Ea a fost adusä apoi in Constantinopol, pe timpul impäratului bizantin Romanos Lecapenos, care dezläntuise räzboiul impotriva arabilor pentru liberarea tinuturilor crestine de sub pägini. Aducerea icoanei in Constantinopol fi depunerea ei in biserica Vlaherne din palatul imperial s-a fäcut cu mare fast si, pentru comemorarea acestui eveniment in viata bisericii ortodoxe, s-a alcätuit chiar atunci slujba care se citeste si azi in biserica noasträ. Legenda aceasta pioasä, cu gratia ei naivä, care a instituit in biserica ortodoxä douä comemoräri — la 21 august präznuirea sfintului Tadeu si la 16 august aducerea icoanei din Edesa in Bizant — a läsat urme adinci in arta

religioasä si in folclor. ln zugräveala bisericilor noastre, „in amintirea lui Avgar si a icoanei Mintuitorului, se aplicä atit näframa sfintä cit si rosietica cärämidä sfintä, jos pe tamburul cupolei si anume vizavi una de alta: näframa la räsärit, cärämidä la apus“. Legenda a fost mult cititä fi a läsat urme in folclor. ln unele tinuturi — in pärtile Sighifoarei si in Banat — scrisorile lui Avgar cätre Mintuitorul fi a Mintuitorului cätre Avgar sint intrebuintate, dupä cum a arätat räposatul Bogrea, pinä azi ca talismane. „Eie sint in genere numite, dupä numele toparhului, avgare, prin coruptie advare sau argare, care inseamnä orice amulet in genere, salv-conduct mistic, cäruia superstitia popularä ii atribuie o putere profilacticä." Astfel numele regelui Edesei, care a introdus creftinismul in Siria, a ajuns in lexicul romänesc un nume comun, cu sensul de amulet — o curioasä evolutie semanticä in viata cuvintelor. ln colectia vietilor de sfinti a mitropolitului Dosoftei mai sint incä multe alte legende, tot atit de aträgätoare prin gratia lor naivä fi tot atit de inte- resante prin problemele pe care le ridicä cu privire la substratul istorie sau la legäturile cu folclorul. Afa sint, de pildä: legenda despre sfintul Alexie care fi-a päräsit pärintii fi sotia in noaptea nuntii ca sä urmeze chemarea Mintuitorului, de care ne-am ocupat; despre sfintul Eustatiu Plachida (20 sept.), care, luindu-se la o vintätoare pe urmele unui cerb miraculos, a fost convertit la crestinism; despre sfintä Tecla (24 sept.), care, ascultind de la fereastra casei pärintefti predica apostolului Pavel, fi-a päräsit mama fi logodnicul pentru a-si inchina viata Domnului; a celor fapte cuconi din Efes, care, urmä- riti de prigonitori, adorm 360 de ani intr-o pesterä, si multe altele. Colectia vietilor de sfinti a lui Dosoftei este aleätuitä din trei tomuri; ultimul a apärut in 1686, si cu el activitatea marelui mitropolit se incheie, deoarece in acest an Dosoftei a fost luat fi dus in captivitate de Sobieski. Dosoftei istorie. Pentru a intregi conspectul activitätii literare a mitropolitului Dosoftei, trebuie sä amintim aci fi preocupärile sale istorice, cäci in mijlocul muncii neobosite pentru nationalizarea serviciului divin, mitropolitul Dosoftei, prietenul lui Miron Costin, a gäsit timp sä-fi poarte gindul fi cätre studii istorice. Era un pasionat cititor de cronografe. Un exemplar din cronograful lui Cigala se pästreazä azi in Biblioteca Academiei Romäne cu sublinierile fi adnotärile marelui mitropolit. In Vietile sfintilor il vedem adesea innodind textul hagiografic cu informatii fi citate imprumutate din cronografe. Dar mai mult pare sä-1 fi interesat istoria nationalä. In prefata a douä cärti — Molitvenictä, apärut in 1681, si Paritniile, publicate in 1683 — el adaugä un rezumat de istorie moldoveneascä in versuri. Acest poem crono- logic incepe cu discrete aluzii la originea romanä. Vorbind de Dragos-vodä, care, descälecind tara, „au adus intr-insa rumäneasca limbä“, adaugä versuri ca acestea:
Se trage de pre singe rudä impäräteascä.

Insirä apoi pe rind domnii Moldovei, pomenind indeosebi ctitoriile lor de mänästiri si biserici, pinä la Duca-vodä, adicä pinä in vremea sa. Cu toatä ariditatea inerentä acestui gen literar, totusi imaginatia mitropolitului poet se aprinde la evocarea marilor domni, apärätori ai pämintului moldovenesc, ca bunäoarä la a lui Stefan cel Mare — „i se inältä vestea si peste ghotarä" — a cärui siluetä de mare ctitor ne-o infätiseazä astfei:
Prin tinuturi, prin toate sä vädu a lui siamne: Mänästiri si bisiarici ö-au faptü färä liane,

201

Cä nu numai prin sate ?i pre la ora?e, Ce si prin munti si-n codri lui Hristos sälase, C-au fäcut zugrävite, de dau strälucoare, , Sä-i träiascä pomana-n bun nume suptu soare...

Vremurile de atunci nu erau insä prielnice pentru munca de carte. Un nou räzboi se dezläntuise intre turci si crestini. Moldoveni fi munteni tre- buiserä sä urmeze ostirile turcesti si sä ia parte la asediul Vienei. Dar pe cind Duca-vodä cu oastea moldoveneascä lipsea din tarä, polonii cu pribegii moldoveni intraserä in Moldova, aducind ca domn pe Petriceicu-vodä. In zilele de Cräciun ale anului 1683, Duca-vodä este surprins la mosia sa Domnesti de un podgheaz polon si fäcut prizonier impreunä cu cronicarul Miron Costin, prietenul lui Dosoftei. In locul lui Duca-vodä fu instalat in scaun, cu ajutorul polon, Petriceicu-vodä. In aceste vremuri de restriste, noul domn fi boierii din divanul Moldovei, temindu-se de invazia turcilor fi tätarilor, hotäräsc sä trimitä dupä ajutor la tarii Rusiei, loan fi Petru Alexievici, pe mitropolitul Dosoftei fi pe cäminarul Lupu, oferind, in schimbul ajutorului, tribut. Mitropolitul Dosoftei n-a putut ajunge insä pinä la Moscova, fiindcä se räspindise zvonul cä pärtile de unde vine mitropolitul sint bintuite de ciumä. A fost oprit la Kiev de autoritätile rusefti, care au transmis la Moscova cererea moldovenilor fi lämuririle mitropolitului. Este de retinut din declaratiile lui Dosoftei lämuririle pe care le dä cu privire la neincrederea poporului säu in poloni, care, spune el, sint räutäciofi, „mincinofi“ fi „nestatornici“. Räspunsul tarilor la rugämintea moldovenilor nu ni s-a pästrat. Fapt e cä rufii nu s-au miscat sä vinä in ajutorul nostru. Peste citeva luni turcii intrau in Moldova fi puneau pe tron pe Dumitrafcu Cantacuzino, dar, dupä putin timp, si acesta avea sä fie inlocuit prin Constantin Cantemir. Pästorirea mitropolitului Dosoftei se apropia insä de sfirfit. In anul 1686 regele Poloniei, Ion Sobieski, pornind din nou cu räzboi impotriva turcilor, inträ cu oftirea in Moldova. Incercarea lui de a ciftiga de partea sa pe Constantin Cantemir nu izbuteste, intre altele fiindcä fiul cel mare al domnului era ostatec la Constantinopol si fiindcä turcii trecuserä Dunärea si, unin- du-se cu tätarii, afteptau la granitele tärii. Domnul moldovean läsase in Iasi proviziuni pentru armäta polonä si se reträsese spre sud. In rästimp, regele Sobieski inträ in Iasi si-1 tine in stäpinire douä säptämini, petrecind — zice Dimitrie Cantemir in Vita Constantini Cantemyri (ed. Iorga, p. 63—66, text romänesc) — „in oaspete lungi si bubuiri de tunuri", pentru ca sä „sperie de departe pe turci si pe tätari“. Sobieski, care prinsese de la ostasii moldoveni, incä de pe vremea cind era hatman al Poloniei, citeva cunostinte de limbä romäneascä, la un ospät, a rostit citeva cuvinte cätre boierii moldoveni in limba lor, ca sä le facä pläcere. Apoi, in clinchetul paharelor, a poruncit sä inceapä hora, dupä care a spus cä a alcätuit un cintec moldovenesc. Si täcind läutarii, Sobieski a inceput:
Constantine, Fugi bine, Nici ai casä, Nici ai masä, Nice dragä jupineasä. .

Dupä relatarea lui Dimitrie Cantemir, tatäl säu, instiintat de aceasta, nu s-a läsat dator cu räspunsul. Sobieski, päräsind Iasul, trece Prutul si se indreaptä
:202

cu armata spre Bugeac, unde-1 pindeau turcii si tätarii, care arse- serä iarba, oträviserä apa si prinseserä carele cu proviziuni ale polonilor. Pe cind regele polon se afla astfel in primejdie, Cantemir il instiinteazä, printr-un om sigur, de primejdia aceasta si il sfätuiefte, dupä cum ne spune fiul säu, ca sä treacä repede inapoi si sä iasä din Moldova, dupä care adaugä: „...cä-i foarte multumeste pentru cinstea pe care a binevoit sä i-o facä prin cintecul pe care i l-a alcätuit si l-a cintat. Doamnä, in adevär, din voia sortii nu are de mult, dar a läsat craiului casa, gazda si masa gätitä, iar, dacä nu s-a ajuns intru ceva, sä fie bun a nu o pune in sama vointii sale, ci numai in a ncputintii." Dosoftei in Polonia. Sobieski reträgindu-se peste Prut si sträbätind Iasii cu ostasii säi, aceftia au dat foc orasului si au prädat mänästirile. Cu acest prilej au ridicat fi pe mitropolitul Dosoftei. Unii istoriei sint de pärere cä Dosoftei a plecat de bunä voie. Trei contimporani care au insotit ostile regelui Sobieski — episcopul de Kamenica, Wojenski, francezul Philippe Dupont, ofiter si curtean, si un anonim intr-o scriere Les Anecdotes de Pologne ... —• povestesc cä mitropolitul Dosoftei a iesit inaintea regelui cu 200 de preoti §i cälugäri, cu prapore fi cruci, insotiti de fruntasii orasului. Si adaogä Dupont cä mitropolitul ar fi tinut un discurs lui Sobieski, in care l-a infätisat pe Constantin Cantemir in colorile cele mai negre.1 Se stie insä cä vlädicii nu trebuie sä-§i päräseascä niciodatä poporul. Primirea cu alai mare a lui Sobieski, care venea ca liberator de sub jugul turcesc, era deci fireaseä. Nü stim in ce mäsurä Dosoftei a indräznit sä-fi atace domnul. Dar D. Cantemir ne spune insä in aceastä privintä lämurit: „Polonii au prädat si vasele sfinte si moastele sfintului loan cel Nou, cu multe pietre scumpe. Si alte odoare de argint fi de aur le-au luat cu sine si impreunä cu eie pe insus mitropolitul care mustra fätis fapta nelegiuitä a osta§ilor §i se ruga de indurare."2 Tezaurul si odoarele mitropoliei din Suceava, pe care polonii le-au ridi- cat odatä cu mitropolitul Dosoftei, cuprindeau, dupä cum afläm din documente, lucruri pretioase, ca de exemplu: „Un aier mare impodobit cu pietre scumpe, cumpärat la 1427 de cätre domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun fi de fiul säu Ilie, pe vremea mitropolitului Macarie; mitra de aur a mitropolitului, impodobitä cu diamante fi cu smaralde; cruci de aur cu rubine fi turcoaze;"cirje pastoralä de argint; icoane cusute cu aur fi argint fi cu cercuri de märgäritare; o Evanghelie pe pergament cu scoarte de argint aurite; veftminte preotefti; invelituri pentru pristol, toate de stofä scumpä, impodobite cu pietre pretioase; sfesnice fi cädelnite de aur fi argint". Cu mitropolitul Dosoftei au mai fost ridicati din Suceava si citiva clerici care erau pe lingä el: ieromonahii Adrian, Ionaf, Ilarion si arhimandritul Sucevei, Nicolae. ln Polonia, li s-a impus captivilor sä locuiascä in oraful Stryi. Incep de aci inainte pentru marele mitropolit moldovean in pribegie zile grele de säräcie fi amäräciune. Constantin Cantemir il cheamä stäruitor sä se intoarcä in tarä cu moaftele sfintului loan cel Nou fi, fiindcä nu voia, sau nu putea sä vie, este anatemizat de patriarhul din Constantinopol, anatemä care a fost ridicatä, insä prea tirziu, dupä ce Dosoftei murise. Defi se pare cä i s-a ingäduit libertatea de 203
1 H o r i a O p r i § a n f in Arhiva, anul XLVII, 1940, nr. 1—2, p. 110—116. 2 D. C a n t e m i r , Vita Constantini Cantemyri, ed. Iorga, 1923, p. 65, text romänesc.

:204

a conduce colonia romäneascä din Polonia, defi il vedem intr-un rind sfintind pe episcopul romän Iosif Stoica din Maramures fi pe alti doi episcopi ruteni, totufi viata sa in exil este plinä de necazuri fi lipsuri. Abia afezat pe pämint sträin, se vede nevoit sä trimitä necontenit dupä ajutor fi milä in Rusia, la tarul Moscovei, la patriarhul Ioachim fi la toti creftinii ortodocfi. „Potoliti — scrie el — furtuna mizeriei noastre, astimpärati sufletul ce se chinuiefte fi adäpati sufletul insetosat, care pribegefte acum al patrulea an din eparhia mea. Pätimesc in mizerie cu servitorii cari sunt lingä racla sfintului loan cel Nou, nädäjduind mintuirea lui Dumnezeu, ca sä mä intorc fi sä mä infäti- fez inaintea fetei lui Dumnezeu, in mitropolia doritä a Sucevei..." In aceastä viatä de amäräciune petrecutä in exil, mitropolitul Dosoftei ifi gäsefte o mingiiere in munca de culturä, prinsä, prin forta imprejurärilor, in cursul curentelor kievene fi moscovite. Dezlipirea Ucrainei de la Polonia fi alipirea ei la imperiul moscovit adusese divergente in viata religioasä a Rusiei. Pe cind Moscova pästrase credincios traditia ortodoxä, Ucraina, care stätuse sub stäpinirea Poloniei catolice, primise, prin influenta literaturii religioase traduse din limba latinä a catolicismului polon, obiceiuri, rinduieli fi dogme sträine ortodoxismului. Una din aceste chestiuni, care a främintat societatea rusä timp de 15 ani, a fost chestiunea transubstantierii sfintelor daruri. ln dogmatica crestinä este o problemä importantä aceea de a se sti dacä la taina cuminecäturii este prezent sau nu spiritul Mintuitorului. Pe cind bisericä ortodoxä sustine cä este prezent, bisericile reformate sustin cä aceasta este simbolicä. Ucrainenii, desi ortodocsi, se alipiserä la punctul de vedere reformat. Patriarhul Ioachim, dupä sfaturile fratilor Lihudi si a altor cärturari din Moscova, someazä pe mitropolitul Kievului sä-si expunä lämurit punctul säu de vedere in aceasta privintä. In astfel de clipe hotäri- toare pentru bisericä rusä, cind patriarhul Moscovei se pregätea sä arunce anatema asupra bisericii din Kiev, intervine Dosoftei, care, din exilul säu, lämurind pe mitropolitul Kievului asupra punctului de vedere ortodox, inläturä ruptura. Din aceste preocupäri, prelatul nostru, solicitat de mitropolitul Kievului, a tradus in rusestc o serie de cärti care serefereau tocmai la dogma transubstantierii sfintelor daruri. Originalele grecesti ale unora din aceste cärti fuse- serä tipärite prin 1683, in tipografia din Iasi, dupä cererea marilor patriarhi greci ai räsäritului, pe vremea cind Dosoftei pästorea Moldova. Textele traduse de el —• precum din cartea sf. Simeon al Salonicului despre transubstan- tierea sfintelor daruri, Istoria bisericeascä si Vedenia tainicä a patriarhului Gherman, Orinduielile sf. apostoli — sint scrise intr-o foarte corectä limbä ruseascä si unele erau menite sä fie tipärite. Dar in mijlocul acestei activitäti, cu sufletul indurerat de nostalgia scaunului säu din Suceava fi strimtorat de multe lipsuri, mitropolitul Dosoftei inchide ochii la 13 decembrie 1693. 0 miscätoare scrisoare, adresatä hatmanului Mazepa de cätre unui dintre cälugärii care au stat la cäpätiiul lui in ceasul mortii, ne instiinteazä astfel despre sfirsitul mitropolitului moldovean: „Noi, särmanii cälugäri, cari ne afläm lingä sfintele moaste ale sfintului marelui mucenic loan cel Nou din Suceava, in localitatea Zolkiev, cu supunere cädem la picioarele märiei voastre domnesti, cäci nu avem unde sä ne plecäm capetele decit la Domnul Dumnezeu si la märia voasträ milostivul nostru domn. Si facem f

O scrisoare din 1679 a mitropolitului Dosoftei. cel dintii dintre vlädicii principatelor. a apärut in editia Academiei imperiale ruse de §tiin^e. Un manuscris al lui Dosoftei. marelui mucenic loan din Suceava si cu prea sfintitul Dosoftei din Suceava fi ne-au dus din Iafi in Polonia. Prin traducerea Psaltirii in versuri. Ia§i. de mitropolitul Antim Ivireanu. I. iar prin Vietile sfintilor a däruit sufletului romänesc din veacul al XVII-lea o bogatä literaturä de imaginatie. I B i a n u s i N . B i a n u . p. §i dacä imprejurärile nu 1-ar fi coplefit de atitea ori. $ t e f a n C i o b a n u . 1920. Mem. 21. in Analele Academiei Romäne. 1915. Bucuresti. Contributii privitoare la relatiile bisericii romänesti cu Rusia in veacul XVII. Contributiuni privitoare la originea ti moartea mitropolitului Dosoftei." §i iatä acum o frumoasä träsäturä de caracter a fetelor religioase din trecut s „Eu atunci. fi ne-au dat sä träim noi in cetatea aceea opt ani la porunca milosti. impletita cu elemente miraculoase.nuate mai tirziu. 1912. in Arhiva. I. VI (1872). El. Si. nr. 1912. 1887. Dosoftei mitropolitul Moldovei. in cetatea Iasilor. Experienta dureroasä pe care a incercat-o mitropolitul Dosoftei in härtuita sa viatä ii intärise personalitatea pentru o munca inaltä. Ed. Sträduintele lui vor fi conti.virei sale. au trecut fase ani. traducere din ruseste de §tefan Berechet. am fost obligat cu mare epitimie de preasfintitul mitropolit de fericitä memorie sä nu päräsesc sfintele moafte pinä la capatul vietii mele". Despre fuga in Polonia: H. Contributiune la istoria literaturii romänesti si a egäturilor romäno-ruse literare din secolul al XVII-lea. Academiei Romäne. $ t e I a n D i n u l e s c u . B o g d a n . 1940. originalul rusesc. milostive binefäcätor. p. Psaltirea in versuri publicatä dupä manuscrisul original si de pe editiunea de la 1673. Precizäri pe marginea exilului lui Dosoftei in Polonia. Opera. 157— 167. Dosoftei a asezat temeliile versificatiei in literatura noasträ cultä. 489 — 496. A. de cind a murit preasintitul mitropolit. Munca lui Dosoftei. pentru care Dosoftei simtea si chemarea si priceperea de a ne-o da. sectia pentru limba si literatura rusä. Kiev. 262—269. reprezintä in istoria culturii noastre vechi un mare pas inainte. Bucuresti. Bucuresti. 1885. unde se descriu cärfile lui. Si a träit pärintele mitropolit de fericitä memorie in mare lipsä fi necaz fi nu a avut unde sä se mifte. XXXIV. 1903. Documente biografice: S i l v i u D r a g o m i r . a tit cit o avem. activitatea sa ar fi inzestrat trecutul cultural romänesc cu o operä uriasä. in 13 decembrie. Prin destinul säu tragic. 110—116. in Analele Academiei Romane. 1671 — 1686. sectiunii istorice. Texte si studii. XLVII. § t e f a n C i o b a n u . O p r i 5 a n. 1918. S t u r d z a . Din Vietile sfintilor au fost 205 . BIBLIOGRAFIE ' Viata. p. p. Viata si scrierile lui Dositeiu mitropolitul Moldovei (extras din Candela. H o d o s . a deschis drumul limbii romänesti cätre altarul bisericii. plinä de pietate si uneori invioratä de gratie naivä. D. Bucuresti. rämine o figurä care sintetizeazä vitregia imprejurärilor in care s-au zbätut toti marii cärturari ai literaturii noastre vechi. Dosoftei mitropolitul Moldovei si activitatea lui literarä. continind anexe care n-au fost traduse. in Convorbiri literare. in Tara Romäneascä. Bibliografia romäneascä veche. Bucuresti. discurs de recep^iune la Academia Romänä. Cernäufi. inchinatä telului educativ pe care il impunea menirea sa de pastor al tärii. Iasi. de fericitä memorie. iurnal bisericesc literar). 209 — 240. I.tire märiei voastre cum a fost de la inceput: a venit milostivirea sa regele polon cu oasteintararomäneascä. si a luat moastele sf.

Dosoftei mitropolitul Moldovei (1671 — 1686). XXXVI. 4 (1885). L a c e a. W e i g a n d .. Studii. lit. II. Mem. M. I . in afarä de prefata lui I. p. s i N. D. edrfiune scolara". vol. p. Fragmente din Acatist. V.publicate fragmente de dr. Socec. p. 51—144. B i a n u . arheologie si filologie. Pentru limbä: C. Pentru versificatia lui Dosoftei. :206 . Constantin in literatura romänä. G a s t e r . 1895. p.. Molitvenic. I. seria a II-a. Bucuresti. 1915. in Analele Academiei Romäne. si in Chrestomatie romänä. Despre izvoarele lui Dosoftei in Vietile sfintilor: I u l i a n $ t e f ä n e s c u . Alte fragmente din Vietile sfintilor in colectia „Autorii romäni vechi si moderni. ibidem. Untersuchung der Sprache der „Viata si petrecerea svintilor" des Metropoliten Dosoftei. 1891. in G. I. c f . Sprachen zu Leipzig. Studiu asupra limbei. P u s c h i l ä . 1931. A p o s t o l e s c u . 251—259. I. p. in Revista istoricä romänä. Jahresbericht des Instituts für rum.. Molitvenicul lui Dosoftei. 1—114. in Revista pentru istorie. 214 — 215. Psaltirea in versuri. 251 — 297 (si extras). 1898. sect. 635 — 636 (Eustatie Plachida). Liturghie. Bucuresti. Legendele despre sf. Bucuresti. . p.

p. caracterul si importanta literaturii religioase romänesti pinä in secolul al XVIIlea. traduse in romäneste". p. Versuri poloneze necunoscute in opera mitropolitului Moldovei Dosoftei. 243-261. trubadurilor si scriitorilor profani. 44 — 49. CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’ Am ajuns cu expunerea noasträ asupra evolutiei literaturii romänefti la o räscruce. Limba literarä in Occident s-a slefuit deci in creatiile literare ale jongleurilor. De altä parte. sf. p. M a r i a n S o k o l o w s k i . 1940. Psaltirea in versuri intocmitä de Dosoftei mitropolitul Moldovei. p. Spadek po Metropolice Motdawskim Dosyteuszu. pentru a fixa aci. II. publicate si studiate pe larg de S t e f a n C i o b a n u.vitä azi de cei mai de seamä reprezentanti ai bisericii latine ca un virtual izvor de inviorare al liturghiei catolice. ibidem studii despre legendele sfintilor populari din Dosoftei. cä „aceastä asa-zisä literaturä nu cuprinde decit cärtile de ritual trebuitoare preotului in slujba sa. evolutia. II. 1927. vol. in linii mari. Bucuresti. D . B i a n u. Limba scrisä apare la noi intii in scripturile . Despre Avgar cf. Despre versurile poloneze din Parimiile lui Dosoftei vezi menfiune in I. in Arhiva. Vasilie cel Nou). 138— 178 (Avgar si Mintuitorul. Paris. 156— 171 (sf. 214—215. I. Contributii privitoare la originea. 1925. cu mitropolitul Antim Ivireanu. si Convorbiri literare. Alexie). In Occident. reprezintä culmile cele mai inalte ale poeziei sacre bizantine si este pri. nici unui dintre urmasii lui Dosoftei nu se mai ridicä prin culturä si muncä la inaltimea lui. 193— 194. in care perioadä a inflorit literatura profanä in limba nationalä. XXVIII. Vineri $i sf. este necesar sä facem un popas la aceasta räscruce de drum. p. Cärtile populäre in literatura romäneascä. C a r t o j a n. traducerea Bibliei si a cärtilor sfinte a fost precedatä de o perioadä lungä de trei-patru veacuri. Extras din Melanges Drouhet. Gheorghe. 1909. activitatea inceputä sub Matei Basarab continuä si a junge punctul ei culminant in vremea lui Brincoveanu. XXXIV. Se uitä insä cä liturgica ortodoxä. in schimb se ridicä pe treptele cele mai inalte ale culturii reprezentantii boierimii moldovene. Inainte de a urmäri opera cronicarilor moldoveni. Dar dacä literatura religioasä stagneazä in Moldova. Pentru psalmii lui Dosoftei in cintecele de stea si in Vicleim: N. 122—149. vol.L’ancienne versification roumaine (XVII-e et XVIII-e siecles). cu totul diferitä de cea catolicä. LVIII. Cei sapte cuconi din Efes. care inaugureazä un gen nou in cultura romäneascä: istoriografia nationalä. ’ In ultimul timp s-a fäcut incercarea de a se scoate literatura religioasä din istoria literaturii vechi pentru cuvintul cä „aceastä literaturä religioasä nu are legäturä cu creatia oricit de minima". Mitropolitul Dosoftei reprezintä punctul culminant al dezvoltärii literaturii religioase in Moldova. limba si influenta mitropolitului Dosoftei. literatura noasträ veche a evoluat in conditii cu totul deosebite de acelea in care s-au dezvoltat marile literaturi din Occident. In Moldova. G ä z d a r u . Eustatie Plachida. Cu totul altfel se prezintä lucrurile la noi. p. Ia$i. Bucuresti. 1938. In Muntenia.

a trebuit sä se petreacä mari främintäri in bisericile din Occident pinä cind. a fost o continuä elaborare a textelor sacre. ocupä in structura societätii romänefti un loc de frunte. Masele adinci ale poporului nu se ridicaserä nici pinä la notiunea scrisului. nu numai cuvintul cel mai expresiv fi cel mai precis. A trebuit sä treacä multä vreme. asociat la toate momentele solemne din viata familiei fi a neamului. cit a putut. particularitätile arhaice fi dialectale. si astfel de la Varlaam la Simeon §tefan. Textele maramurefene erau scrise intr-o limbä noduroasä. care era strins legatä. de cunoafterea unei limbi — nu numai sträinä. cind apare istoriografia moldoveneascä in limba nationalä. cu vremea. Traducerile lor. luminile pe lingä scaunele eparhiale fi pe lingä bisericile de orafe fi chiar de sate —■ pretutin.deni unde s-au gäsit vlädici ori preoti cärturari fi inimofi. maramurefenii au pus. Cronicile s-au räspindit pe o razä mai restrinsä si numai prin cöpii manuscrise. pentru cugetarea biblicä in formä nationalä. „cä romänii nu gräiesc in toate täräle intr-un chip". de la aceftia la mitropolitul Dosoftei fi in sfirfit pinä la Biblia lui Serban si pinä la Antim Ivireanu. ca limbä literarä. au fost tipärite de cätre diaconul tirgovistean Coresi in a doua jumätate a secolului al XVI-lea. cum o numesc filologii germani. iar :208 . un idiom vorbit in veacul al IX-lea in tinuturile Macedoniei. Literatura religioasä — canonicä fi apocrifä — a format astfel. Sub influenta ideilor puse in circulatie de reforme. trans. altkirchen slawische Sprache. leagänul literaturilor sud-slave. o continuä främintare de a gäsi. 32—45 cä mänästirile au fost cele dintii focare de culturä ale noastre. Textele lui Coresi au intrat la rindul lor in miinile mitropolitului Varlaam. Incepind din vremurile neguroase ale intemeierii principatelor. pentru gloria lui Dumnezeu. cu jertfa propriei lor vieti. cu caractere arhaice si dialectale. räspindite in copii manuscrise.sfinte si se formeazä. citiva iluminati sä porneascä eroic. paleoslava. Am arätat la p. ci fi moartä. pe acele vre. timp de douä veacuri fi jumätate. Astfel clerul a ajuns sä fie aproape singura clasä cultä. singura hranä intelectualä a intregii societäti. artiftii caligrafi fi minia. Dar chiar dupä aparitia cronicilor. clerul. De la aceste focare s-au aprins. cum au numit-o slavistii noftri.muri. mentinind unitatea credintei si a graiului. in primele veacuri.turifti. care se ridicä astfel la rangul de limbä literarä. in textele religioase pinä in a doua jumätate a secolului al XVII-lea.punind textele in graiul muntean. in secoleleal XV-lea fi al XVI-lea. tälmäcind Sfintele Scripturi in graiul strämofesc. sociale fi politice. sint textele sfinte. dar cuvintul care sä fie in acelafi timp inteles in toate tinuturile romänefti. Coresi a inläturat. in mänästiri lucrau de zor. singurele cärti care se tipäresc la noi si se räspindesc peste toate tinuturile romänesti. in secolul al XV-lea. Limba in care cälugäri fi preoti oficiau serviciul divin fi in care dieci fi pisari redactau actele din cancelariile domnefti era la inceput o veche limbä slavä. acolo se aflau atelierele de broderie fi picturä religioasä — fi tot acolo fcolile de cärturärie pentru cine vroia sä intre in tagma clerului sau a diecilor fi logofetilor. temeliile literaturii romänefti. ln mänästiri se aflau bibliotecile de texte slave din care s-a alimentat culturä noasträ veche. Ea a creat o mentalitate religioasä care se dezväluie in toate manifestärile poporului: artistice. lupta pentru introducerea graiului matern in serviciul divin.

in aflarea / unui ritm armonios la care sä poatä fi adaptatä melodia bizantinä acolo unde o cereau necesitätile liturgice. in pustiuri. s-a creat limba noasträ literarä. munca literarä a clerului s-a indreptat fi spre alte tärimuri. Cu aceastä muncä de tälmäciri s-a pregätit si drumul limbii nationale spre altar. in care icoanele sfintilor apäreau aureolate de un nimb divin. se reträgeau departe de chemärile ispititoare ale vietii. copia sa. formau pentru acele timpuri de naivä credintä admirabile modele de virtuti creftinefti. care zugräveau in colori vii antagonismul dintre cele douä limanuri cätre care sint indrumate sufle.tindä fi cu riurile de fläcäri. necesare cultului divin. In orele in care toaca mänästirii nu-i chema la umilintä fi la rugä. departe de valurile lumii. apoi la texte profane cu caracter moral. carii imblä in toate taräle. unde prin abstinentä ifi mortificau trupul. incä din secolul al XV-lea. de altä parte grädinile inflorite ale raiului. näzuind spre mintuirea sufletului. era dornic sä cunoascä. Cu deosebire cälugärii. Legendele hagiografice. träiau in mänästiri lipsiti de grija celor omenefti. fi cätre martirii bisericii. era exploatatä de der ca o temä de moralizare: „. Odatä cu legendele apocaliptice. incheiatä in chip brusc prin moartea tragicä a eroilor. „cä banii aceia sint buni. acefti vizionari lucrau pinä noaptea tirziu. traducind amindoi cärtile necesare ritualului crestin. s-a trecut la legendele pioase. din Sinpetru Ardealului. pentru ca sä se ajungä la romanul popular. cu o fireascä simpatie. In a doua jumätate a secolului al XVII-lea. chinuit de grija mintuirii. la lumina opaitului. pline de gratie naivä. pentru a prinde din filele vechilor manuscrise slavone tot ceea ce sufletul lor mistic. primii traducätori maramureseni ai textelor sfinte au pus in circulatie un ciclu de legende apocaliptice. fiindcä popoarele catolice nici azi nu ascultä slujba religioasä in limba nationalä. care. ca Fisiologul fi Albinusa.tele oamenilor dupä moarte: de o parte infernul cu valurile de smoalä cloco. intr-o atmosferä de miraculos. cu rezonantä in toate cuprinsurile romänefti. ifi incheia popa Ion Romänul. A fost aceasta un mare cistig pentru cultura religioasä a poporului nostru. carele le intäleg toti". care in vremurile marilor prigoniri si-au jertfit viata pentru triumful crestinismului.. De la acest gen de literaturä cu tendinte vädite de a edifica masele populäre. Astfel. gindul lor s-a indreptat.cuvintele trebuie sä fie ca banii.. mitropolitul Dosoftei in Moldova fi mai tirziu mitropolitul Antim Ivireanu in Muntenia se pun in fruntea marii reforme de a introduce graiul romänesc in altar. afa fi cuvintele acelea sint bune. Dar in afarä de traducerea scripturilor sfinte fi a textelor liturgice. cea mai veche redactiune romäneascä a vietii lui Alexandru Machedon din eite au ajuns 209 . privitoare la materia Vechiului fi Noului Testament. fi cätre marii asceti. fi-au consacrat viata activitätii de traducere a textelor din limba slavä. care. Dar ceea ce caracterizeazä spiritul si mentalitatea acestei epoci este cä chiar actiunea acestor romane de aventuri fi de dragoste cu colorit romänesc. Dar prin aceastä necontenitä främintare in cäutarea cuvintului expresiv. scris acasta carte ce se chiamä Alixandrie fi mä usteniiu citu putuiu fi o scrif sä ceteascä fi sä socotiascä bine ce este impärätia cestii lumi desarte fi mänginoasä“.

viziunile apocaliptice cu sumbrele lor colori — toate acestea au format vreme indelungatä literatura de predilectie a tuturor claselor noastre sociale. care purtau cuvintul Domnului invefmintat in forma unei majestäti plinä de simplitate. legendele pioase fi naive ale apocrifelor biblice.pinä la noi (1620). Aceste :210 . Timp de douä veacuri clerul a procurat neamului hrana intelectualä. vietile de sfinti cu inältätoarele pilde de credintä fi abnegatie. Evangheliile.

din romanele populäre chiar. Si el incheie cu un legämint solemn: „Fägäduim cu credintä noasträ crestineascä fi cu jurämintul domniei noastre. erau copiate de preotii de mir si räspindite mai departe in lumea satelor fi a oraselor. Peste un veac. dar mai ales lupta impotriva päginilor turci pentru crestinätate. Si iatä cum märturisefte el insufi motivele care 1211 auindemnat „sä nu •crate nici cheltuieli. pe troitele ridicate de miini pioase la räscrucea drumurilor de tarä. povestind ln zilele de restriste ale cäderii lui cum a ajuns de a pierdut „tot ce ciftigasem din zilele tineretii pinä la bätrinete.. §i dacä le-af fi pierdut din pricina dufmanilor. „pentru care lucru läudat sä fie Domnul Dumnezeul nostru". p. dupä lupta de la Räzboieni. oricit simt al colorilor fi al perspectivei. circulara trimisä de §tefan cel Mare la 28 ianuarie 1475. Cu citä satisfactie vestefte voievodul cä „a cälcat in picioare" fi „a trecut sub ascutiful säbiei" pe dusmanii creftinätätii. Mihai Viteazul. pe icoanele pästrate in vechile case boierefti. Dar urmele acestei mentalitäti le gäsim in infäptuirile fi in scrisorile marilor voievozi din trecut fi mai departe in filele ingälbenite ale cronicilor. 385. arta veche romäneascä poartä un puternic — af zice exclusiv — caracter religiös fi a suferit influenta pronuntatä a ciclului de legende apocrife fi al celor populäre. nici 1Cärtile populäre. cind progresul ftiintelor pozitive de o parte fi materialismul de altä parte au spulberat toate aceste iluzii transcendentale fi au mäcinat fi macinä din zi in zi temeliile credintei." In atmosfera de misticism a acestei literaturi fi strävechi arte religioase a vietuit sufletul romänesc mai multe veacuri. zugrävite dupä normele statornicite prin Erminii — tratate de pictura bisericeascä alcätuite in Muntele Athos —• fi o multime de scene imprumutate din legendele apocrife. icoane vii fi colorate de inchipuire ce si-o fäcea despre tärimurile de dincolo de moarte. Dumnezeu sä ne fereascä de afa ceva. acele minunate manuscrise cu miniaturi lucrate de artifti ai penei romänesti. Iatä... cit mä doare fiindcä au fost fäptuite de aceia de la care nädäjduiam si afteptam ajutor fi razim". bunäoarä. au introdus intre scenele biblice fi cele hagiografice. cärtile trimise din imprimeriile romänefti in Balcani. Arta fi literatura aceasta corespundea fi a creat o mentalitate specificä. dusä de domnii fi boierii noftri: daniile bänefti pentru ridicarea bisericilor fi mänästirilor ruinate. celälalt mare domn al nostru. „este poarta creftinätätii" fi „dacä aceastä poartä. noi cu capul nostru“. nu va pricepe niciodatä nimic din sensul intim al scenelor zugrävite. tälmäcite in chiliile mänästirilor. cä vom sta in picioare si ne vom lupta pinä la moarte pentru legea crestineascä. II. dacä nu cunoafte literatura care a inspirat aceastä artä.texte. impräftiate azi in tot Orientul ortodox. Zugravii acestei epoci. „Pretutindeni — scriam altä datä1 — pe zidurile dinafarä fi din tinda bisericilor fi ale mänästirilor. nici singe. . pe care abia ne-o putem inchipui in välmäfagul vremurilor turburi de astäzi. chemati sä impodobeascä zidurile mänästirilor fi ale bisericilor fi sä coloreze icoanele. Oricite cunoftinte tehnice ar avea cineva. In naivitatea ei adorabilä. in locul abstractiunilor teologice. spune el. mofiile inchinate Muntelui Athos.. nici ostenealä. societatea veche romäneascä credea in lumea de miracole care-i punea dinainte.. Si cerind ajutor de la principii creftini in insufi interesul lor — cäci Moldova. din viziunile apocaliptice. Aceastä mentalitate explicä politica de ocrotire a popoarelor creftine din Balcani. In strinsä legäturä cu literatura s-a dezvoltat si arta noasträ veche. nu m-ar durea atita. va fi pierdutä. fi täri fi averi fi sotie fi copii. atunci toatä crestinätatea va fi in mare primejdie". din mentalitatea celui care a lucrat.. vol.

Cind bätrinii acelor timpuri ajungeau in asfintitul vietii fi simteau cä li se apropie ceasul de trecere in lumea cealaltä. cätu se rästurnau lacrimile pre chipul icoanei de le vedeau toti oamenii fi picau intro tipsie ce era pusä supt icoanä"...propria viatä“: „Nu le-am fäcut indemnat de cineva. adaugä. la scaunul säu la Suceava. ca un viteaz fiind intrajutoriu lui Stefan Vodä fi dind vilhvä oftirii lui". a-1 cläti nime nu poate". cind cinci tipografii lucrau neintrerupt in tarä. incheie Neculce povestirea minunii amintitä mai sus. a se vedea nota de la p. imblind deasupra räzboiului cälare fi intr-armat. eforii si atitea institutii pe care noi.. cä de atunce.. gindurile milostive ale domnului romän si ale harnicilor säi prelati se indreptau pinä cätre arabii din Siria. cind se cintä canonul. in urma reformei de expropriere fortatä. Paginile cronicilor sint pline de citate biblice: „precum zice inteleptul Solomon. Neculce ne povestefte si el intr-un loc — la domnia a doua a lui Ducavodä cel Bätrin — „minunea mare". in pragul veacului al XVIII-lea. 43. cum este orinduit. ci spre a cäpäta fi eu un loc si un nume in cres. gräiefte fi prorocul David in al 7 psalm Iar preciziuni ca acestea: „Era tocmai in ziua cind se cintä in bisericä canonul sfintului Andrei de la Crit. Oricit de curioasä fi naivä ni s-ar pärea azi sentimentalitatea aceasta. prin care läsau o bunä parte din mosii si avere mänästirilor. sint orinduite dupä vointa lui Dumnezeu: „Ascuns giudetul lui Dumnezeu toate gindurile omenefti le strämutä. din an in an. red.tinätate“.tatea naivä a timpurilor trecute a inzestrat tara cu spitale. (N.) :212 . povestind lupta lui Stefan-vodä la Rimnic. fi incheie. „Adevärat semn de peire a multi creftini in teara lefascä fi incepätura durerii si stricärii tärii noastre. dupä traditia popularä: „Zic unii sä se fi arätat lui Stefan Vodä sfintul mucenic Procopie. la sat la Badeuti. .xizarea cu rinduielile bisericefti. chiar faptele märunte din viata omului. sorocul lui Dumnezeu.. dovedescnunumai familia. o invazie de läcuste. ea a fost totusi o puternicä realitate in lumea veche romäneascä fi pe ea sa sprijinit intreaga structurä socialä. oprimat sub stäpinire turceascä. „arätarea" la Hotin. cä dacä s-au intors Stefan Vodä cu toatä oastea sa .bila lui naivitate pioasä: „. Chiar dupä ce culturä trece din mina clerului in mina boierimii pämintene. ci este a fi credere acest cuvint. in adora. intilnim aceastä sentimentalitate religioasä vibrind in scrisul cronicarilor. De aceea nu trebuie sä ne mire cä insäfi conceptia lor despre lume fi viatä pleacä dintr-o mentalitate religioasä. Pe timpul lui Brincoveanu. cärora le trimiteau in dar cärti tipärite la 1 In legäturä cu aceasta problemä. la opt ceasuri de noapte". alegeau cu grijä partea care se cuvenea urmafilor de partea sufletului fi scriau. Religiozi. sä ajungä in pragul ruinei. cä mäcar citä nevointä pune omul. cu toate conceptiile noastre moderne despre organismul statului. focarele din care radia lumina culturii in tot Räsäritul ortodox. diata vietii lor. unde träiefte fi pinä astäzi".. „intr-o mänästire micä ce este supt cetate“: „au läcrämat icoana Maicii Preciste. Dupä ei toate evenimentele din care se tese pinza istoriei. o eclipsä de soare. . dar fi o träire a dramei liturgice din säptä. cu mina tremurindä de emotie. au zidit biserica pre numele sfintului mucenic Procopie. pentru opere de binefacere. Toate fenomenele cerefti sint socotite ca semne prevestitoare trimise de Dumnezeu: o cometä.mina patimilor. zice Isus Sirah. Ureche.. le-am läsat. spune Miron Costin.1 Prin munca necontenitä si plinä de trudä a clerului s-a ajuns ca tärile noastre sä devinä.. tot räu fi amar de creftini fi pustiuri au rämas locurile pre acolo“.

Apropierea de miscarea umanistä a Poloniei a inviorat viata literarä a Moldovei. ea era adesea silitä sä emigreze cätre adäposturile de culturä din centrul si Räsäritul european. dind nastere istoriografiei nationale. ln urma prefacerilor pe care le examinäm mai jos. totusi. care a ajutat-o sä ocupe un loc proeminent in viata politicä si culturalä a neamului. o fereasträ prin care a näpädit aerul proaspät al civilizatiei occidentale. a fost descoperit si a luat drumul pribegiei.xiei. in limba lor. inaintea lor. a cälätorit prin Occident pinä la curtea lui Ludovic al XIV-lea si in Orient pinä la meleagurile indepärtate ale Chinei. Prin aceste emigräri s-a deschis pentru cultura romäneascä. si.Snagov. UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU Pina in a doua jumätate a vea'cului al XVII-lea. Dar din pricina luptelor ce se dädeau in jurul tronului. Contactul acesta cultural s-a fäcut mai intens in Constantinopol si in Polonia. literatura romäneascä este in intregime opera clerului si poartä. cärora le trimiteau tipar si mesteri tipografi. A täia latura religioasä din istoria literaturii romänesti inseamnä a renunta la cunoasterea träsäturii celei mai caracteristice din cultura noasträ veche si la una din fetele ei de glorie. contimporanul lui Dosoftei si sprijinitorul moldovenilor la curtea tarilor. Nicolae Milescu este atit prin culturä si prin agerimea mintii. A inceput ca grämätic pe lingä curtea domnilor moldoveni. a aspirat intr-o vreme la tronul tärii. cit si prin viata sa bogatä in peripetii — un adevärat roman — una din figurile cele mai interesante ale trecutului nostru. Pe la jumätatea secolului al XVII-lea se petrece insä o schimbare in dezvoltarea culturii noastre. fiindcä prin latura activitätii sale de scriitor in limba romänä se apropie mai mult de literatura religioasä. Nicolae Milescu. in mediul cosmopolit al Constantinopolului s-au format scriitori ca Dimitrie Cantemir. o träsäturä adinc religioasä. stolnicul Constantin Cantacuzino si. inchisä pinä atunci in formele strimte si rigide ale slavonismului fi ortodo. VIAfA Desi din punct de vedere cronologic Nicolae Milescu urmeazä dupä Grigore Ureche. . in sfirsit. in alcätuirea ei. care stäteau in legäturä cu Apusul. boierimea a ajuns intr-o situatie materialä prosperä. ne vom ocupa de el inaintea cronicarilor. pinä la ivirii din muntii Caucazului.

fi ftia multe limbi: elineste. printre altii. Syi-a inceput instructiunea in Moldova. Sub urmasul lui Gheorghe §tefan. care copilärise fi-fi fäcuse si el educatia in scolile grecesti din Constantinopol. tot sirmä. in chestiuni de dogmä ortodoxä. fi imbla cu povodnici1 domnefti inainte. prezentat. si apoi. in scoala patriarhiei. de care avea sä se serveascä mai tirziu in operele sale si in discutiile cu reprezentantii diplomatic! ai Occidentului. in imprejuräri pe care nu le cunoas. ßtefänitä-vodä muri de lingoare. se alegea dintre cei mai buni cunoscätori ai limbilor sträine. Intors in Moldova. cäci imprejurärile erau turburi atunci in Moldova. slovinefte. §i lui Stefänitä Vodä ii era drag fi-1 tinea prea bine. cu o culturä neo." Dar de aceastä viatä fericitä nu s-a putut bucura multä vreme. Nicolae Milescu Spätaru. cind se intoarce in Moldova. sub Gheorghe Ghica. In mediul cosmopolit al Constantinopolului. Si era mindru fi bogat. S-a näscut in anul 1637. Milescu si-a desävirsit cunostintele in limba greacä si latinä. „ca un invätat care poate sä räspundä la orice chestiune religioasä". in calitate de capuchehaie. Atunci Milescu plecä in Muntenia. poate la scoala intemeiatä de Vasile Lupu. in 1660.gätoria. cu buzdugane fi cu palufe. Intre tinärul domn. fi intre Nicolae Milescu. originär din insula Corfu. de unde pleca spre tarul Rusiei. unde se afla ca domn Grigore Ghica. Acesta il trimite la Constantinopol. Domnia lui Gheorghe Stefan n-a tinut multä vreme. in scrisori date de Vasile Lupu. Grämaticul. Gheorghe Stefan s-a simtit. incit atunci cind acesta e strämutat in Tara Romäneascä el il urmeazä pästrindu-si dre. pe cind se gäsea la hotarul dinspre Nistru. ln Muntenia Milescu rämine pinä la mazilirea lui Gheorghe Ghica. cä era atunci grämätic la dinsul. pe timpul domniei lui Gheorghe Stefan. cu soltare. marilor ianscnisti de la Port-Royal. 22? . grecefte fi turcefte. a trecut la Constantinopol. un fei de secretar particular al domnului.a fost solicitat sä aducä luminile lui. Milescu are prilejul sä reinnoiascä vechile cunos. fiul lui Vasile Lupu.nise incä 25 de ani — se legä o prietenie afa de strinsä. Aici a avut ca profesor. Neculce: „Era un boier.bisnuitä pe acele vremuri in tara sa. i se incredinteazä sarcina de grämätic pe lingä curtea domneascä. tinär fi el —■ nu impli. care invätase in Italia si pe care il gäsim intr-o vreme la Iasi. si pe Gherman Vlasios. Milescu ajunge mare spätar si dobindeste atita incredere din partea domnului säu. in „cumpäna vietii" fi a preferat sä-si stringä averea si sä piece in exil. de la Vaslui. Iatä cum a cules-o. fi acolo. in capitala imperiului turcesc.tem bine. unde cäpätase domnia Jytefänitä. incit amintirea ei a rämas multä vreme in Moldova. cum spune cronicarul.tinte fi sä intre in legäturi cu lumea diplomaticä a Occidentului. 1Povodnic — cal de alai. la cai. fiul fostului säu protector (1660—-1664). Chemat de vizir la Poartä „ca sä särute — dupä obicei — poala sultanului". fi tot la masä il punea fi se giuca in cärti cu dinsul si la sfaturi. din traditia oralä.

ln Constantinopol rämine pinä in 1664, cind Grig ore Ghica este mazilit. Sub domnul urmätor, Milescu pleacä spre Occident, intr-o lungä cälätorie ale cärei date nu ne sint incä precis cunoscute. Il gäsim intr-o vreme la Berlin, pe lingä marele elector Frederic Wilhelm <le Brandenburg; apoi trece la Stettin, in Pomerania, unde se afla domnul Gheorghe Stefan, care, päräsind Moldova de frica turcilor, se stabilise aci cu tovaräsa vietii lui, Anastasia, si cu o suitä numeroasä de moldoveni. Milescu este bine primit la curtea domnului pribeag, care simtea nevoia unui bun cunoscätor de limbi sträine, ca sä-1 poatä intrebuinta in misiuni diplomatice. Este trimis cu scrisori la Stockholm, pe lingä regele Suediei, unde are prilejul sä cunoascä pe ambasadorul Frantei, Arnauld de Pomponne, om foarte cult, prieten al doamnei de Sevigne si care, mai tirziu, a ajuns ministru al afacerilor sträine. Marchizul de Pomponne este uimit — dupä cum märturiseste chiar el — de cultura vastä a boierului moldovean: „Un homme si voisin de la Tartarie, autant instruit aux langues et avec une connaissance aussi generale de toute chose". Intre moldoveanul cult, venit din tinuturile putin cunoscute pinä atunci in Occident, si intre marchizul, ambasador al lui Ludovic al XIV-lea, se leagä o prietenie afa de strinsä, incit in clima asprä fi friguroasä a Nordului, cei doi diplomati isi petrec zilele discutind la gura sobei si impär- täsindu-si impresiile si cunostintele. In acele imprejuräri a scris Milescu, pentru (ansenistii de la Port-Royal, una din operele sale. Dupä sfaturile ambasadorului francez, Milescu, inarmat cu scrisori din partea regelui Suediei si a lui Gheorghe Stefan, pleacä in misiune diplomaticä in Franta, pe lingä Ludovic al XIV-lea. Insä in momentul cind sosi in Paris (iulie 1667), regele Soare se afla prins in räzboiul impotriva Spaniei fi conducea ■el insufi operatiunile pe cimpul de luptä. In lipsa regelui, Milescu e primit de ministrul De Lionne, care, luind scrisorile aduse de spätar, le trimite prin- tr-un curier special pe frontul de luptä. Regele Soare dä ordin ambasadorului säu din Constantinopol sä sprijine pe Gheorghe §tefan pe lingä Poartä. Insä toate insistentele depuse de ambasadorul Frantei pentru restabilirea in domnie a lui Gheorghe Stefan rämin zadarnice. Spätarul se intorace la Stettin, aducind räspunsul lui Ludovic al XIVlea cätre Gheorghe Stefan. Dar peste citeva luni moare Gheorghe Stefan, fi Milescu e nevoit sä revinä in tarä. In Moldova domnea pe acea vreme Alexandru Iliaf, care träise, inainte de a fi domn, departe de tarä si ii uitase obiceiurile, astfel cä, revenind la domnie, intrase in conflict cu boierimea päminteanä. Un om mindru fi ambitiös ca spätarul Milescu, care cunoftea atitea limbi fi sträbätuse atxtea täri, care legase prietenie cu diplomati insemnati, era firesc sä caute a profita de neintelegerea iscatä intre domn si boieri fi sä aspire la tron. In aceastä epocä se va fi intimplat acea dramä pe care ne-o descrie Neculce in 0 samä de cuvinte. Cronicarul o afeazä insä in domnia lui Stefä- nitä-vodä. El ne povestefte cä Milescu „a scris nifte cärti viclene si le-au pus intr-un bat sfredelit, fi le-au trimes la Constantin Vodä cel Bätrin Basarab, in Tara Lefeascä, ca sä vie sä scoatä pre Sytefänitä Vodä din domnie". Constan- tin-vodä insä „au trimes bätul acel sfredelit, cu cärti cu tot, inapoi la Stefä- nitä Vodä". Acesta, väzind trädarea celui cäruia ii arätase atita incredere si prietenie, s-a miniat „si au adus pre Milescu inaintea lui, in casa cea
j * r

:228

mica,, si au pus pre cäläu de i-au täiat nasul“1. Desi nu trecuse mai mult de o jumätate de veac de la aceasta mtimplare,, totusi se pare cä cel putin o parte din liniile ei adevärate au fost sterse din. amintirea bätrinilor de la care cronicarul si-a cules stirile. Alte izvoare contim- porane ne spun cä episodul din viata lui Milescu a avut loc pe vremea lui Ilias. E mai probabil cä atunci s-au petrecut lucrurile, intrucit Ilias, care era sträin de tarä si stirnise nemultumiri impotriva sa, a putut destepta mai curind ambitiile spätarului, pe atunci capuchehaie la Poartä. Prin intrigile lui, Ilias este mazilit, dar, inainte de a pleca din Moldova, domnul pune mina pe Milescu si-i taie cartilajele dintre näri. Aceasta pedeapsä era o penalitate obisnuitä in Orient. Ea venea la noi din vechiul drept bizantin si se aplica acelora care aspirau la domnie. Cel insemnat astfel nu mai putea trage nädejdea de a se urea vreodatä pe tron. Drama aceasta a schimbat cu desävirsire cursul vietii spätarului Milescu. Amärit si deznädäjduit, el apuca pentru totdeauna drumul pribegiei, cäutin- du-fi aiurea norocul. . In ianuarie 1671 se afla pe tärmurile Bosforului, pe lingä vechiul säu prieten din timpurile de studii, ajuns acum patriarhul Dosoftei al Ierusali- mului. Dupä sfaturile acestuia, Milescu primeste invitatia de a se duce la curtea tarului din Moscova, unde se cerea cu stäruintä un cunoscätor de limbi sträine care sä serveascä de tälmaci pe lingä Ministerul de Externe si care sä poatä traduce, in acelasi timp, din greceste, si cärtile teologice necesare in acea epoeä de consolidare a bisericii rusesti. El pleacä spre Moscova preväzut cu o scrisoare de caldä recomandare a patriarhului: „Om foarte savant in latinä, in slavä, si mai ales in greacä; el va putea inväta repede fi rusa si sä faeä tot felul de traduceri. A sträbätut multe täri si impärätii ca sä se instruiascä si este ca un cronograf in care sint adunate toate lucrurile lumii. In zadar ati cäuta un alt om asemenea. Dumnezeu vi-1 trimite.“ Cu asemenea recomandäri, Nicolae Milescu este bine primit la Moscova. Este numit, in 1671, tradueätor pentru limbile greaca veche si modernä, latina si romäna, si ridicat la rangul de sei al corpului de tälmaci de la Consiliul diplomatic (Posolski Prikaz). Milescu isi indeplineste cu devotament sarcina si izbuteste sä cistige increderea, simpatia si prietenia sefului säu, Artemon Matveiev, unchiul tarinei si unul din principalii factori ai curentului de primenire a vietii sociale ruse, sub influenta culturii occidentale. Sprijinit astfel de Matveiev, Nicolae Milescu izbuteste sä fie admis in audientä la tar, care rämine asa de inemtat de el, incit ii incredinteazä sarcina de a traduce si actele diplomatice secrete ale imperiului moscovit. Patru ani mai tirziu, in 1675, Milescu primeste o misiune de mare incre- dere, aceea de a conduce o ambasadä ruseascä in China. A sträbätut, cu acest prilej, toatä Siberia, prin regiunea pe unde trece astäzi trenul transsiberian, si a ajuns, dupä nenumärate greutäti, la Pekin. Amänuntele, destul de senzationale, ale acestei cälätorii prin Siberia in China le vom vedea mai jos, cind ne vom ocupa de ziarul
1 Neculce continuä: „Dupä aceea, Nicolae Cirnu au fugit in fara Nemteascä, si au gäsit acolo un doftor de-i tot slobozia singele din obraz si-1 botia la nas; si asa din zi in zi, singele se inchega, de i-au crescut nasul la locu, de s-au tämäduit. Iar cind au venit aice in ^arä, la domnia lui Ilies Vodä, numai de-abia s-au fost cunoscind nasul cä-i täiat. Numai tot n-au- säzut 229 in tarä mult, de rusine, ce s-au dus la Moscu, la marele impärat Alecsii Mihailovici, la tatäl marelui Petru impärat.“

cälätoriei. Dupä trei ani de drum, Milescu se intoarce inapoi, insä, spre marea lui mirare, cäci lucrurile se schimbaserä in Rusia, este oprit la hotarele Siberiei Impreunä cu intreaga ambasadä. tn timp ce Nicolae Milescu se afla in China, murise tarul Alexei Mihailovici, care-1 trimisese in China, si in locul lui venise altul. Acela, ascultind de intrigile tesute impotriva lui Matveiev, l-a dizgra- tiat si l-a surghiunit la o mänästire. Odatä cu cäderea lui Matveiev in diz- gratie, trebuia sä cadä fi prietenul säu, spätarul Nicolae Milescu. Milescu mai era incä invinuit cä deschisese scrisorile tarului inainte de a ajunge la curtea din Pekin, cä luase o parte din darurile destinate impäratului Chinei si cä däduse chinezilor härtile rusesti. Insä un om ca Milescu, cu cunos- tinta atitor limbi fi cu inteligenta lui vioaie, nu putea sä fie lesne inlocuit in Rusia de atunci. De aceea nu i-a fost greu spätarului sä spulbere toate invi- nuirile aduse impotriva lui fi sä izbuteascä a fi repus in situatia pe care o avuse mai inainte. Curind dupä intoarcerea din China, Milescu ia parte la conflictul care impärtise lumea ruseascä in douä tabere: curentul greco-ortodox fi curentul latin-ortodox. Curentul latin-ortodox, care venea din Polonia prin Academia teologicä din Kiev a lui Petru Movilä, era bänuit in cercurile habotnice moscovite cä este infectat de catolicism fi atunci, pentru a i se pune o stavilä, s-a cäutat la Moscova sä se creeze un contra-curent, intemeiat pe traditia greacä-orto- doxä. Cu sprijinul patriarhiei din Constantinopol, se infiinljase in Moscova o Academie teologicä, avind ca bazä limba de instructie greacä, pentru care fuseserä adufi din Constantinopol citiva mari teologi ai timpului. Insä nici curentul latin nu se läsase mai prejos fi, sub tarul Teodosie, izbutise sä inte- meieze o Academie teologicä cu caracter latin. Intre aceste douä curente s-a incins o luptä aprigä, la care a luat parte fi spätarul Milescu cu o operä inti- tulatä Scurtä demonstrare cä stiinta si limba eleno-greacä sint mai necesare decit limba si stiinta latinä si care sint avantagiile pentru poporul slav. ln aceastä scriere Milescu aratä importanta cunoafterii limbii grecefti pentru ortodoxie, intrucit Sfinta Scripturä fi toatä literatura sfintilor pärinti — temelia ortodoxiei — sint scrise in grecefte. Limba greacä deschide apoi poarta cätre cea mai solidä culturä a antichitätii: filozofia fi literatura elinä. Totufi Milescu, care avea o solidä culturä latinä, ifi incheie opera cu consi- deratia cä, „dupä ce a invätat cineva limba greacä, nu mai e nici o primejdie sä invete fi latina". Aceastä operä a lui Milescu a adus ruptura dintre el fi prietenul säu din copilärie, patriarhul Dosoftei, care era principalul factor de räspindire a culturii grecefti in Räsäritul ortodox. Spätarul Milescu insä, adoptind atitudinea latinistä, era in deplinä concordantä cu curentul cel nou din Rusia, unde, in aceastä epocä, se urease pe tron Petru cel Mare. Nicolae Milescu, care cunoftea bine limba latinä, care cälätorise prin tärile de culturä latinä fi care intrase in legäturä cu multi eruditi din Occident, nu putea sä nu se asocieze la curentul de occidentalizare sustinut de Petru cel Mare. El n-a avut insä parte sä vadä desfäsurinduse mai departe roadele reformei sociale si culturale incepute de Petru cel Mare, cäci a murit la Moscova in anul 1708, in virstä de 72 de ani. Desi imprejuräri dramatice ale vietii sale il siliserä sä päräseascä Moldova si, desi mai bine din jumätatea vietii sale (37 ani) a petrecut-o in slujba tarilor, totusi Milescu n-a rupt legäturile cu neamul lui. In
:230

vremurile de cumpänä prin care trecea tara sa de bastinä, de cite ori domnul, boierii si mitropolitul ei i-au cerut sprijinul pe lingä tarii Moscovei, Milescu a stat intotdeauna in ajutorul lor. In 1673 polonii, infringind pe turci la Hotin, asazä ca domn in Moldova pe §tefan Petriceicu. Din cauza turburärilor produse in Polonia prin inter- regnul ce a urmat, polonii se väd nevoiti sä retragä garnizoanele din Moldova. Insä tocmai atunci vine vestea cä tätarii si turcii au strins armatä mare si cä se pregätesc sä intre in Moldova. Sub impresia acestor zvonuri, §tefan Petriceicu, mitropolitul Dosoftei si toatä boierimea trimit scrisori cätre Nicolae Milescu, cu rugämintea ca acesta sä intervinä pe lingä tar ca sä trimeatä ajutor moldovenilor. In ele domnul num.este pe Milescu „iubitorul nostru prieten", boierii il numesc „frate". Rusii se miscarä insä greu, in timp ce turcii pätrunseserä in Moldova si izgonirä pe Petriceicu. Dupä ce se intoarse din cälätoria in China, Milescu are prilejul sä vinä iar, intr-un moment greu, in ajutorul moldovenilor, pe vremea lui Gheorghe Duca. In 1679 Gheorghe Duca primise din partea turcilor sarcina deacirmui si Ucraina. Turcii vroiau insä atunci sä intre in negocieri de pace cu rusii si pentru aceasta recurg la ajutorul lui Gheorghe Duca. Acesta, trimitmd soli pe lingä tarul Rusiei, i-a indreptat intii cätre Nicolae Milescu. Dar mai importantä decit latura politicä a activitätii lui Nicolae Milescu este cea culturalä. Cu prilejul soliei moldovene care urmärea pacea intre rusi si turci, mitropolitul Dosoftei a trimis o scrisoare cätre Nicolae Milescu, rugin- du-1 sä intervie pe lingä patriarhul Moscovei ca sä trimitä in Moldova material tipografic. Scrisoarea mitropolitului invedereazä faima fi stima de care se bucura eruditul boier printre compatriotii säi. Ea incepe astfel: „Onoratului si bine pretuitului domn Nicolae Spätarul, nouä prea dori- tului, cerem de la Domnul Dumnezeu Atottiitorul pace, sänätate si mintuire in multi ani. Desi suntem de tine despärtiti prin spatiu, totusi suntem impre- unati prin Duhul Sfint, cäci te pomenim pe tine fi toatä casa voasträ, la sfintei e fi dumnezeiestile Taine ..." Dar faima lui Milescu nu s-a räspindit numai in Moldova fi in Rusia, unde a träit aproape patru decenii, ci ea a trecut pinä departe in Occident. Numele säu a räzbätut fi in cultura contimporanä a Frantei, cäci a scris, din mdemnul marchizului de Pomponne, o opera care a fost folositä de marii jansenifti de la Port-Royal in lupta deschisä de ei contra calvinilor. Un agent diplomatic francez, Foy de Neuville, surprins in Rusia de revo- lutie, spune despre Milescu cä este „homme d’esprit et d'une conversation agreable", fi intr-o carte a sa despre Rusia ii inchinä un intreg capitol: Recueil des conversations de Spatharus N. Milescu sur le voyage et le commerce de la Chine. Un invätat istorie fi geograf suedez, Sparwenfeld, care cälätorise prin toatä Europa si stia 14 limbi, ne spune despre Milescu, cu care stätuse in strinse legäturi in timpul unei cälätorii in Rusia, cä este „foarte erudit (pere- ruditus)". De la Milescu a cäpätat, pe lingä multe manuscrise — intre altele si o relatie a cälätoriei in China — si informatii interesante despre rämäsi- tele de triburi gotice aflätoare atunci in Crimeea. Numele lui Milescu a. ajuns pinä la marele filozof si savant al timpului, Leibniz. Celebrul filozof german, care propusese lui Petru cel 231 Mare planul unei academii rusesti menitä sä adueä servicii importante

culturii europene, prin explorarea vechilor civilizatii din Extremul Orient, dorind sä se informeze mai pe larg despre China, se adreseazä primarului din Amsterdam, care cälätorise in tineretea sa prin Rusia si care gäzduise pe Petru cel Mare in cälätoria de studii a acestuia in Occident. Primarul din Amsterdam ii vorbeste cu acest prilej de spätarul Milescu, al cärui spirit si cunostinte le laudä. Astfel moldoveanul Milescu, care a colindat o lume intreagä, de la tärmurile Senei pinä in Extremul Orient, a stat in relatii cu oamenii de seamä ai timpului si a izbutit sä-si creeze un nume care a trecut cu mult peste hotarele tärii sale. Care a fost activitatea lui, in ce directii s-a indreptat fi ce importantä are ea pentru culturä noasträ?
OPERA

Nicolae Milescu ifi desävirfise instructiunea in marea fcoalä a patriarhiei din Constantinopol, un fei de universitate in care, pe lingä culturä teologicä in forma bizantino-ortodoxä, sträbätuse un puternic curent de culturä occidental adus de cätre profesorii greci care-fi formaserä culturä in unversitä- tile Italiei. Aceastä fcoalä a patriarhiei prezenta lui Milescu, afadar, un intere- sant amestec de culturä occidentalä fi de culturä orientalä. Prin unele din scrierile sale cu caracter teologic, dogmatic, activitatea lui Milescu se apropie de culturä orientalä fi este o continuare a literaturii religioase; prin altele — fi in special prin discutia dacä culturä elinä este superioarä celei latine fi prin ziarul cälätoriei in China — Milescu se apropie de culturä occidentalä. In activitatea lui Milescu deosebim douä faze. In prima, activitatea lui s-a desfäfurat prin scrieri in limba maternä; dupä ce a trebuit sä päräseascä pentru totdeauna tinuturile noastre, Milescu, intrind in serviciul tarilor, a dezvoltat o activitate in limba slavonä. ACTIVITATEA !N LIMBA ROMÄNÄ. Operele lui Milescu in limba romänä sint urmätoarele: 1. Istoria despre sfinta icoanä a Prea Sfintei noastre stäpine Näscätoare de Dumnezeu Maria, 1655. S-a pästrat intr-o copie a mitropolitului Moldovei Ghedeon, din 1723, publicatä de Melchisedec in Cronica Romanului, II, p. 87. Aceastä operä cuprinde istoricul legendär al unei icoane ce se aflä in mänästirea Neamtu fi care ar fi fost däruitä, dupä Milescu, de Ion Paleo- logu lui Alexandru cel Bun. Pe timpul cind Moldova lui Alexandru cel Bun, spune legenda, trimisese solii säi la consiliul din Florenta, Ion Paleologu — pe atunci print de coroanä — a trecut prin Moldova, unde i-a iesit inainte voievodul moldovean cu clerul si boierii säi. Fiul impäratului a rämas incintat de frumusetea si bogätia tärii, de cumintenia si evlavia poporului si, citiva ani mai tirziu, urcindu-se pe tronul tatälui säu, trimite ca dar lui Alexandru o coroanä imperialä si o icoanä fäcätoare de minuni, ce se pästreazä la mänästirea Neamtu. 2. 0 altä operä in limba romänä, cu caracter teologic, este o serie de intrebäri si Räspunsuri traduse din limba greceascä, dupä opera patriarhului Atanasie al Alexanariei. Este un fei de catehism al confesiunii ortodoxe, in care, sub formä de intrebäri si räspunsuri, se trateazä despre problemele fundamentale ale dogmei, precum: natura lui Dumnezeu, trinitatea, Sfinta Fecioarä, angeologie si eshatologie: natura ingerilor si numärul lor, raiul, natura diavo- lilor, päcatele etc. Opera se pästreazä intr-un manuscris al Academiei Romäne, publicat de C. C. Giurescu. In aceastä scriere cu multe „intrebäri de folos" se aflä intre altele si urmätoarea frazä interesantä privitoare la originea limbii
:232

noastre: „Dumnezeu se zice pre limba greceascä theos, iar pre limba latineascä dens, iar rumäneste se chiamä Dumnezeu, care nume este luat de la latinie, in ce chip si mai jumätate de limbä romäneascä este luatä de la latini“. 3. Vechiul Testament. Opera de cäpetenie a lui Nicolae Milescu pe tärimul literaturii noastre religioase a fost traducerea de pe izvorul grecesc a Vechiu- lui Testament, care lipsea pinä atunci. Se ftie cä Psaltirea face parte din ciclul primelor traduceri romänesti; se mai stie cä romänii din pärtile Banatului, atrasi la calvinism, incercaserä pe vremea lui Coresi o traducere a Vechiului Testament, dar din toate strädaniile lor a apärut, in Palia de la Orästie, numai primele douä cärti: Crearea lumii si Iesirea evreilor din Egipt. 0 traducere integralä a Vechiului Testament nu aveam. Aceastä operä grea a intreprins-o la noi, pentru intiia datä, Nicolae Milescu. Din nenorocire, izvo- dul lui n-a ajuns pinä la noi — si nici mäcar o copie de pe el. Dar avem dovezi indiscutabile de existenta si circulatia lui. O traducere, munteanä dupä cum dovedefte analiza limbii1, fäcutä in a doua jumätate a veacului al XVII-lea si pästratä in colectia de manuscrise a Academiei Romäne sub cota 4389, spune in Cuvint inainte cätre cititori —- cä: „Am nevoit a prepune aceastä sfintä carte a Legii Vechi, carä se chiamä Biblia, toatä cu toti prorocii, cä Leagea Noaoä, adecä Evanghelia si cealelalte cärti ale Apostolilor toate se aflä multe pren bogate locuri fi cu mina scrise si in tipariu date pre limba noasträ rumäneascä, iar de aceastä cartia a Legii vechi noi rumänii foarte sintern lipsiti“. Si stäruind mai departe asupra faptului cä „toatä Cartea Legii vechi fi cu toti prorocii pre limba rumäneascä pinä acum... nu foarte s-au aflat prepusä“, adaogä imediat: „Iarä numai un izvod, scris cu mina, care l-au fost prepus Nicolae Späta- riul Moldovan, dascal fi invätat in limba elineascä, care 1-au izvodit de pre izvodul elinesc, ce se-au fost tipärit la Frangofort (Frankfurt); ci insä fi izvodul acesta pentru multa pripä a acelui prepuitoriu, care se-au gräbit curind a-fi tälmäci fi a-fi scrie, aflatu-sau ...2 fi prea mare inväluialä care era lucru foarte cu greu a in ... acum fi noi, nu doarä pentru vreo ftiintä a ... desävirsit a vrea unei limbi streine ..." Pagina insä esteruptä tocmai aci unde pasajul este mai interesant, dar, din ftirile pe care le gäsim pe verso, rezultä cä textul lui Milescu a stat continuu sub ochii noilor traducätori, care 1-au folosit, cäci iatä ce stä scris — reproducer» aci pasajul intreg, fiindcä nu a fost reprodus de nimeni din cei ce au semnalat manuscrisul: „Insä fi de aceasta-ti facem in ftire, o, iubite cetitoriu, ca sä ftii cä la elini, adecä la greci, cartea a treia a Ezdrei nu se aflä scrisä, ce numai ce sint 2 cärti. Pentr-aceaia nici in izvodul cel rumdnesc, care an fost prepus mai denainte de Nicolae Spätar nu fu scris, iar in izvodul cel slavonescü fi cel latinesc fiind si aceastä carte a treia a Ezdrei tipäritä, acum, fi noi o am prepus fi aceaia in stihuri3. Iarä cartea a treia, a macaveilor, in izvodul cel latinescu nu iaste, iar in cel slovenesc si in cel elinesc iaste, ce nie acasta ... de noi incä nu se-au läsat, ce se-au prepus. Iar aceftiia, stihuri pre margine la capete nu i se-au pus, ce afa se-au afezat, färä de stihuri, precum iaste la slovani fi la elini fi cum sä
1Interesantä este si nota scrisä cu cernealä rosie pe ultima scoartä a manuscrisului: „Ana Stirbeica, fiica dumnealui räposatului Golescului, biv-vel spätar am scris. Mai 31, 1765, fiind de 233 ani 45.“ 2Foaia ruptä. 3Este vorba de citatele de pe margine.

aflä fi in izvodul cel rumänesc cartea acasta toatä, tot färä de stihuri." Textul acestei traduceri muntene — pe care noi inclinäm a o atribui fratilor Greceanu —■ a fost utilizat, precum a observat si colegul St. Ciobanu, la noua retraducere a Bibliei din 1688. Dacä tinem seamä de faptul cä Biblia lui $erban a fost la noi continuu in circulare pinä la traducerea pärintelui Gala Galaction, atunci se va intelege mai bine insemnätatea operei lui Nicolae Milescu, din nenorocire pierdutä. Cu acestea fi cu traducerea unui mic Molitvelnic, continind rugäciuni de searä, traducere fäcutä pentru nevoile sufletefti ale domnitorului Gheorghe Stefan, pe cind acesta träia in exil la Stettin, se incheie activitatea lui Milescu in limba romänä. ENCHIRIDION. Dupä trecerea in Rusia, Milescu inträ in serviciul tarilor si activitatea lui se desfäsoarä de aci inainte in limbi sträine. Ca o punte de trecere intre activitatea lui in limba romänä si cea de mai tirziu in limba rusä, putem considera opera pe care a publicat-o la Stockholm: Enchiridion EyxsipiSiou sive Stella Orientalis Occidentali splendens, id

est sensus ecclesiae orientalis scilicet graecae, de transubstantione Domini aliisque controversiis, a Nicolao Spadario -Moldovalaccone <sic>, barone ac olim generali Wallachiae, conscriptum Holmiac (Stockholm) mense Februarii, sau pe romänefte: Manual Steaua Orientului strälucind in Occident, adicä felul cum intelege bisericä orientalä ortodoxä dogma transubstantierii Domnului si despre alte controverse, de Nicolae Milescu Spätarul moldo-valah si odinioarä general al Valahiei, scris in Stockholm in luna februarie.

Nicolae Milescu a scris aceasta operä dupä stäruinta agentului diplomatic al Frantei la Stockholm, Arnauld de Pomponne, cu care se impriete- nise. Arnauld de Pomponne era inrudit cu marele teolog si savant de la Port- JRoyal, Arnauld, una din figurile marcante ale culturii franceze din epoca lui Ludovic al XIV-lea. Arnauld scrisese, impreunä cu Nicole, celebra Logicä de la Port-Royal si a fost un apärätor fanatic al jansenismului impotriva protes- tantilor. El intrase intr-o polemicä aprinsä cu pastorul calvin Jean Claude, pe chestia interpretärii dogmei transubstantierii fi a altor puncte de diver- gentä intre catolici si calvini. Jean Claude sustinea cä, in privinta acestei dog me, protestantii sint aläturi de ortodocfi. Atunci Arnauld a scris rudei sale, ambasadorul Frantei la Stockholm, care s-a adresat pentru lämuriri lui Milescu. Din indemnul marchizului de Pomponne, Milescu a scris astfel opera sa Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens in limba latinä si greacä. Marchizul a trimis apoi aceastä operä, tipäritä la Stockholm, lui Arnauld si Nicole, care s-au folosit de ea, reproducind textul latin al lui Milescu in räspunsul pe care 1-au dat lui Jean Claude, prin scrierea lor intitulatä La perpetuite de la foy (cap. IV). activitatea teologic-istoricä din rusia. Dupä aceasta Milescu trece in Rusia, unde, pe lingä insärcinarea de a traduce corespon- denta diplomaticä de la Ministerul de Externe, e indemnat sä imbogäteascä literatura ruseascä cu lucräri teologice si istorice, menite, in bunä parte, sä prezinte pe rusi ca pe liberatorii popoarelor crestine de sub jugul turcilor. Sub imboldul sferelor conducätoare ale bisericii din Rusia, Nicolae Milescu traduce o bibliotecä intreagä de cärti cu caracter, in parte, teologic. Asa, de exemplu, traduce Aritmologhion, un curios tratat care cautä sä explice simbo- lica numerelor (3, 7, 9 etc.), fi Hresmologhion. 0 altä carte, cu titlul Culegeri de patru monarhii sau Profetiile lui Daniel, tradusä dupä un manuscris grecesc al lui Paisie Ligaridis, este o operä in care se expun profetiile fäcute de Daniel lui
:234

Nabucodonosor, asupra celor patru monarhii care aveau sä stäpineascä, succesiv, lumea (haldei, persi, romani, bizantini). Dar aceastä operä, intr-un manuscris copiat de Milescu insufi pentru Petru cel Mare, se incheie cu un epilog care dädea glas nädejdilor pe care ai säi fi creftinii din Balcani le puneau in ridicarea Rusiei: „Rugäm <pe Dumnezeu) sä ridice pe tarul nostru autocrat fi ales de Dumnezeu, Petru Alexievici... ca sä poatä cu mina sa puternicä fi bratul säu räzbunätor sä distrugä fi sä invingä mirfavul neam al lui Mahomet... fi sä ridice semnul credintei celei drepte ca odinioarä Constantin cel Mare". O altä operä, Sibilele, trateazä despre prorocirile Sibilelor privitoare la diferitele impärätii care vor stäpini, pe rind, lumea. Cartea cuprinde intere- sante aluzii la distrugerea impärätiei turcefti prin Rusia, ca de pildä: „Vai vouä saracinilor fi arabilor, cä vulturul cu douä capete de la nord — este vorba de stema ruseascä — va distruge puterea voasträ a musulmanilor prin arm eie crucii. Impärätia voasträ va fi nimicitä". Un alt manuscris, Vasilologhion, este un fei de istorie universalä, cuprin- zind biografiile impäratilor perfi, apoi asirieni, romani fi bizantini, un fei de cronograf, care dezvoltä ideea monarhiei de drept divin, idee foarte scumpä tarilor de atunci. Un dictionar grec-latin-rus, defi pierdut, a intrat totusi 111 compozitia lucrärilor lexicografice ae acest gen in Rusia. ln sfirsit, o altä operä se referä la constructia bisericii Sfinta Sofia din Constantinopol, dar aceastä carte nu este, cum ne-am fi asteptat, o scriere istoricä in care sä ni se mfätiseze imprejurärile 111 care a avut loc zidirea bisericii, ci ea cuprinde mai mult legende populäre despre minunile ce s-au arätat cu prilejul inältärii faimoasei biserici, scoase probabil dintr-un cronograf bizantin. Mai tirziu insa, Milescu se emancipeazä din cercul acestor idei cu caracter religiös si istoriografic tendentios si se ridicä, prin ziarul cälätoriei in China, pe culmi nemaiatinse pinä la el in cultura ruseascä. CÄLÄTORIA !N CHINA. Cea mai importantä dintre operele lui Nicolae Milescu, scrisä in timpul pribegiei sale in Rusia, este ziarul cälätoriei prin Siberia in China. Nu stim peripetiile drumului de la Moscova pinä la Tobolsk, deoarece ziarul lui Milescu incepe cu povestirea cälätoriei de la Tobolsk inainte. Ple- carea din Tobolsk se face in ziua de 2 mai 1675, intr-o duminicä seara, pe riul Irtici, in vase vislite cu lopeti. De la confluenta cu Obi se indreaptä spre räsärit, si, urmind linia riurilor, merge cätre lacul Baical. De acolo, trecind printre iurturi de mongoli, urcä munti, täind ape de-a curmezisul, sträbate cimpii aproape pustii. Iarna ii apucä pe cale, in regiunile lacului Baical. Vinturile se dezläntuie cu furie; ninsoarea si zloata ii biciuie aspru. Drumul prin aceste tinuturi necunoscute este din ce in ce mai anevoios. „Am stat — serie Milescu la 26 decemvrie — lingä riul Argun toatä ziua, ca sä se odih- neascä vitele, ca sä le mai adäpostim si sä le hränim, deoarece caii si cämilele stätuse in drum si ologise atit, incit a trebuit sä le facem papuci de papurä. Lemne n-am avut decit de sälcii uscate." Din pricina frigului fi a oboselii, cämilele fi caii mor pe drum. Merindele se gäseau anevoie. Populatia nomadä din acele tinuturi, cum ii zärea din depärtäri, o lua la fugä cu türme cu tot; in alte pärti se pomenesc impre- surati de tungufi imbräcati in zale fi inarmati cu arcuri. In sfirfit, cu multä greutate, izbutesc sä-fi croiascä drum si sä 235 repeadä inainte un sol, spre a da de veste autoritätilor chineze cä

sosefte ambasada rusä. Pe la inceputul lui ianuarie, pe coasta unui deal, Milescu intilnefte pe trimisul säu insotit de vreo faizeci de chinezi. „Slavä tie, Doamne!" noteazä el, usurat, in ziarul säu de drum. Autoritätile chineze de la granitä, dupä ce se intereseazä mai intii asupra intentiunilor cu care vin — dacä aduc pace sau räzboi — cer sä li se prezinte scrisorile pe care le aveau asupra lor. Este aci inceputul unei lungi contro- verse de protocol, care va dura tot timpul federii lui Milescu in China. Chinezii vroiau sä se convingä dacä intr-adevär Milescu este purtätorul unei scrisori a tarului fi, mai ales, dacä are la sine — precum anuntaserä solii — scrisoa- rea imparatului chinez cätre tarul Rusiei. In zadar incearcä Milescu sä le demonstreze cä el este ambasadorul tarului fi ca atare n-are sä predea scrisorile decit in miinile imparatului Chinei. Mandarinii nu se dau bätuti. Si numai dupä ce acesta le aratä scrisoarea impäratului lor, intr-o cutie acoperitä cu mätase galbenä, mandarinii, cuprinfi de evlavie, cad in genunchi, fiecare puindu-si-o la cap,, cum se obisnuieste la noi in biserica, in fata altarului, la sfintele daruri. Dar cu aceasta nu se curmä formalitätile chineze. Ambasada este opritä pe loc pina la sosirea din Pekin a lui askaniama, al patrulea in rang din impä- rätia chinezä, reprezentantul Ministerului de Externe. Pe la sfirsitul lui februarie, soseste si ashaniama si incepe o discutie lungä: care din ei trebuie sä facä vizitä mai intii celuilält ? Dupä gäsirea solutiunii care a salvat demnitatea ambilor demnifari, incepe o altä discutiune. Askaniama pretindea sä vadä scrisoarea tarului, ceea ce Milescu nu admitea nici in ruptul capului. Chinezul se vede nevoit sä comunice aceasta la Pekin. Pe la inceputul lui aprilie, askaniama primeste ordinul sä aducä in capitalä ambasada ruseascä. tn acest interval, rusii sär- bätoresc Pastele. Chinezii urmäresc cu interes obiceiurile ortodoxe. ale rusilor si, incetul cu incetul, se face o apropiere sufleteascä intre cele doua tabere. Chinezii trimit lui Milescu orez, fructe si legume. Milescu pune pe cazacii säi sä einte cintecul lor popular:
Dunäre, Dunäre.

La 26 aprilie, din ordinul impäratului Chinei, caravana se pune in mi$- care si, trecind prin pustiul Gobi, unde caii si cämilele se afundau in nisip pinä la genunchi, ajung, dupä multe alte greutäti, la zidul cel mare al Chinei, unde li se deschid portile de fier cätre Pekin. Aci din nou se reia discutia de protocol de la granitä. Este interesantä lupta aprigä si indelungatä — aproape o lunä de zile — pe care o duce, pe chestie de etichetä, Milescu al nostru, zelos de a apära demnitatea si prestigiul tarului, cu mandarinii, care tineau cu sfintenie sä nu se stirbeascä nimic din uzul consacrat din bätrini. Pentru ca pertraetärile sä poatä merge mai usor, mandarinii aduc un european, pe iezuitul Ferdinand Verbiest, originär din Olanda, care träise 28 de ani in China. Acesta incepe conversatia in limba chinezä, dar aflind cä solul cunoaste limba latinä, continuä discutia cu el direct in latineste, spre marea uimire a mandarinilor. tn sfirsit, dupä discutii prelungite o lunä de zile, se tine un mare consiliu de mandarini, in care se hotäräste sä se adopte o solutie intermediarä, menitä sä salveze onoarea celor doi impärati: Milescu trebuia sä dueä la palatul imperial din Pekin scrisorile de acreditare, pe care insä nu avea sä le dea in mina marelui han, ci sä le depunä in mina marelui kolai. Potrivit acestei intelegeri, in ziua de 4 iunie, din porunca impäratului, se pregäteste la palat locul de primire a ambasadei. Inainte de räsäritul soarelui, se trimit, la conacul unde fuseserä gäzduiti solii
:236

Rusiei, cai. Ambasada incalecä si Milescu depune scrisorile de acreditare inaintea marelui kolai, care era rudä apropiatä a impäratului si mandarinul care guverna intreaga China. Dupä aceasta ambasada rusä se retrage, färä a spune un cuvint. Tree apoi vreo 11 zile. Im par at ul astepta ca sä se aseze lunä plinä. ln ziua de 15 iunie, dupä ce se asezase luna plinä, impäratul cheamä din nou ambasada la palatul säu. Inainte de räsäritul soarelui, li se aduc cai, si solul cu suita sa porneste spre palat. Milescu descrie apoi tot pitorescul exotic si bogätia feericä a curtii si a tronului imperial din Pekin. Insotitä de un intreg alai, ambasada sträbate drumuri pavate cu marmorä, merge printre pavilioane inalte de cärämidä rosie, acoperite cu tigle galbene si cupole aurite, traverseazä piriiase cu podete fantastice de marmorä albä sculptatä, se strecoarä pe sub cinci rinduri de porti, trece prin grädini cu copaci mari si flori exotice si, in cele din urmä, ajunge in sala tronului. Aci, inaintea unei scäri de marmorä, ii asteptau oameni de serviciu imbräcati in haine rosii, arcasi imbräcati in aur si ostasi cu länci uriase si cu cozi de leoparzi. Milescu noteazä cu amänuntime ceremonialul primirii solilor la curtea din Pekin, ceremonial statornicit printr-o traditie secularä, in forme de o fixi- tate aproape hieraticä; el ne povesteste, cu vioiciune, si incercarea lui de a infringe, in cinstea tarului pe care il reprezenta, protocolul chinez ce i se pärea umilitor pentru un european si un ambasador. Impäratul era un tinär de 23 de ani. In jurul lui, stäteau fratii säi, imbräcati in blänuri albe, si nobilii, cu pene de päun pe cap. Se serveste ceai; impre- jur cintä muzica, pe cind in vase de bronz ard mirodenii. Receptia se sfir- seste färä ca ambasada sä spunä un singur cuvint. Impäratul insusi este minunat de persoana ambasadorului si trimite, dupä a doua receptie, un pictor sä-1 zugräveascä in portul lui de la receptie, cu blana pe el si cu lancea si buzduganul in minä. Acest portret, trecut apoi ambasadei chineze din Paris, se pästra incä la inceputul räzboiului mondial. Citeva zile mai tirziu, solia ruseascä este primitä la masä. Impäratul adreseazä abia acum, prin interpret, cuvintul solului, interesindu-se de virsta, talia si anii de domnie ai tarului. Dar cätre sfirsitul lui august, relatiile dintre ambasadä si curtea chinezä se räcesc, din cauzä cä Milescu nu voia sä primeascä, dupä datinä, darurile cätre tar in genunchi si pentru cä scrisoarea impäratului chinez cuprindea termeni de mindrie, care erau considerati de sol ca jignitori pentru demnitatea tarului. Din aceastä pricinä, ambasada, luind darurile, primeste ordinul sä päräseascä imediat Pekinul. La 1 septembrie spätarul Milescu pleacä, ducind cu el pentru tar un splendid rubin cumpärat de la un mandarin. Ambasada apucä pe acelasi drum pe care venise. La 7 iunie sosesc la Ienisei, dar aci ii astepta o surprizä nepläcutä. Sint opriti in cale din ordinul noului tar, Teodor Alexievici; sint perchezitionati; li se confiscä lucrurile de pret, intre altele un rubin mare, „diamantul cit un ou de porumb" de care vorbeste Neculce, cumpärat in China pentru tar; dar, in sfirsit, li se ingäduie drumul spre Moscova. Intimplärile acestei cälätorii au fost povestite de Milescu in forma de rapoarte oficiale in limba slavo-rusä. Opera este alcätuitä din trei cärti: despre traversarea Siberiei, a doua despre misiunea lui in China, si a 237 treia, o descriere generalä a Chinei. Aceastä ultimä carte este insä,

dupä cum a arätat John F. Baddeley, o compilatie, pe alocurea chiar traducere dupä opera scrisä in limba latinä a iezuitului Martini: Atlas sinensis. Era firesc ca Milescu, dupä ce a descris peripetiile drumului säu pinä la Pekin si misiunea lui la impäratul Chinei, pentru a satisface curiozitatea tarului, sä caute a-i prezenta si o infätisare generalä a Chinei din punct de vedere istoric si geografic. Dar cum el nu väzuse decit o parte restrinsä din teritoriul chinez, a recurs atunci la opera lui Martini, pe care a tradus-o in ruseste, intercalind si multe observatii personale. Exceptind deci aceastä parte de compilatie, opera lui Milescu nu este numai ziarul plin de peripetii al unei ambasade trimisä in misiune diplomaticä in China, ci este in acelasi timp si o carte modernä de explorare stiintificä a unor tinuturi pinä atunci putin cunoscute

:238

europenilor. Calätorind pe drumuri necunoscute, printre popoare de rase diferite, vislind pe riuri pe care nu mai vislise nici un european pinä la el, curiozitatea vesnic treazä a acestui moldovean din secolul al XVIIlea se opreste asupra configuratiei solului, descrie in amänuntimi riurile pe care le sträbate, noteazä aspectul particular al muntilor, face mäsurätori topografice, se opreste indelung ca sä observe tärmurile lacului Baical, „care nu s-a väzut nici de geografii vechi, nici de cei moderni. Au descris lacuri si bälti mult mai mici, iar despre Baicalsca, care este atit de mare, nu au pome- nit nimica". Pentru a-1 descrie, sträbate lacul, il inconjoarä, incearcä sä-i mäsoare adincimea; descrie tärmurile stincoase, vorbeste despre muntii cu fruntile acoperite vesnic de nea, despre gheata lacului groasä de un stinjen si care tine aproape o jumätate de an, despre pädurile de cedri. Dar pe Milescu nu-1 intereseazä numai aspectul geografic al tinuturilor, ci si cel etnografic. Privirea lui iscoditoare cautä sä prindä si viata specific omeneascä pe care o träiesc populatiile asa de variate ca infätisare, pe acele indepärtate meleaguri: ocupatia, arm ele, manifestärile religioase, supersti- tiile. De pildä, despre ostiaci ne spune cä: „Au meceturi in care sint idoli sculp- tati de argint, aramä si de lemn, de felurite forme“; cä „se inchinä stind jos; cad in extaze si däntuiesc: iar cind ucid in pädure un urs, il tiräsc in curte si in casä si, trägind cu arcurile, infig in el sägeti si-1 bat si sar si joacäzicind cä se roagä lui Seitan (diavolul), care, dupä cum cred ei, merge din curte in curte“. Tot materialul acesta vast de observatii variate este expus intr-un stil plin de sobrietate si coloare, din care nu lipsesc uneori si accente de duiosie. Pe tärmurile Ieniseiului, la 7.000 km depärtare de Moldova, incintat, intr-o zi de primävarä, de lanurile inverzite care luceau in bätaia soarelui, gindul lui inviorat se intoarce spre plaiurile copiläriei si atunci noteazä, miscat, in ziarul de cälätorie: „Partea locului este foarte mindrä, aducindu-mi aminte de Moldova, iar fluviul Ienisei de Dunäre“. Opera aceasta i-a cistigat pe drept lui Milescu un renume european. Un savant englez contimporan, vorbind despre el, il caracterizeazä astfel: „Situatia si faima lui este unicä. Nu poate fi mai]u§or de arätat cit de mare contrast era intre acest invätat romän si intre cazacii inculti, inaintasii lui, in cercetarea drumului spre China. Ce a scris formeazä un intreg bogat de informatiuni topografice asupra Asiei de nord, remarcabil prin intindere si preciziune. Pentru timpul cind a fost scris, nu are comparatie in istoria literaturii rusesti. Mai mult, dacä läsäm la o parte China, e färä comparatie in literatura lumii.“ Din nenorocire, aceastä operä a lui Milescu, scrisä intr-o limbä sträinä» a circulat mai mult in lumea slavä si greacä, a atitat curiozitatea unor savanti din Occident, dar nu a rodit cultura noasträ nationalä §i nici pinä astäzi nu avem incä in limba romänä o traducere completä si corectä a ziarului de cälätorie in China.
BIBLIOGRAFIE Ziarul cälätoriei in Siberia si China s-a pästrat in citeva copii ms. in Biblioteca publica imperialä din Petrograd, si o alta in Bibliotheque Nationale din Paris (nr. 35, fond slav), copiat in 1685, „prin grija bunului prieten loan Gav. Sparvenfeldt“, lingä Moscova. O versiune rusä,.

1

publicatä de I, A r s e n i e f f , in Zapiski Imperat. Russk. Geograf. Obdtestva, St. Petersburg, 1882, a fost tradusä de timpuriu in limba greacä de „tineri studiosi din Moscova“ si reväzutä de Hrisant Notara, nepotul patriarhului Dositei al Ierusalimului. In ms. grec din Bib'ioteca Academiei Romäne, nr. 154 (f. 180 v. si urm.) are o dedicatie cätre Constantin Brincoveanu din Moscova, 1694. Dupä un manuscris al versiunii grecesti incomplet si plin de erori — dupä cum observä el insusi — G. S i o n a tradus prima parte: De la Tobolsk pinä in China. Ncte de cälätorie de Spätaru. Nicolae Milescu, 1675, traduse dupä unü textü grecescii, in Analele Academiei Romäne, seria Il-a, tom. X, Memoriile sectiunii istorice, Bucuresti, 1888, p. 89—181. Traducerea lui Sion a fost reprodusä de M i r o n N i c o l e s c u , Primal cälätor ronian prin Siberia si China, Bucurefti, 1905 (extras din Buletinul Geografie, II, 1904). Fragmente din Descrierea Chinei (cap. 4 si 5) dupä codicele D. Russo in versiunea greceascä si traducerea romäneascä, la C. C. G i u r e s c u , Nicolae Milescu Spätaml, in Analele Academiei Romäne, s. Ill, tom. VII, mem. 4, Buc., 1927, p. 26 — 50. Textul intregii opere a lui Nicolae Milescu a fost publicat in traducere englezä de J o h n F . B a d d e l e y , Russia, Mongolia, China, 2 vol., Londra, 1919. O traducere in limba romänä dupä textul lui Baddeley, cu greseli si omisiuni, a dat E m. C. G r i g o r a s , Spätaml Nicclai Milescu in China, Bucuresti, 1926, Ed. Casa Scoalelor; ed. a II-a, 1941. Un manuscris grecesc necomplet, cuprinzind textul cälätoriei in China si pästrat in Biblioteca Universitätii din Iasi (sub nr. 163), a fost semnalat de L u c i a n P r e d e s c u in Ade- värul literar si artistic pe 1930 (IX, seria a II-a, nr. 476). O altä operä greceascä despre Pägimtl Mohamet si despre cele patru imperii dupä profetul Daniel, publicatä de N. I o r g a sub titlul Oeuvres inedites de Nicolas Milescu (Academie routnaine. Etudes et recherches, III), Bucarest, 1929, cu o prefatä in limba francezä despre opera lui Nicolae Milescu si un rezumat. Opera nu este insä a lui Milescu, ci a ieromonahului Anastasie Gordos, dupä cum a arätat D. R u s s o in Studii istorice greco-rcmäne. Opere postume, I, Bucuresti, 1939, p. 337—339. Istoria despre sfinta iccanä (care a fost tradusä si in limba rusä) a fost publicatä in Crcnica Romanului, Bucuresti, 1874, I, p. 87 — 90, de episcopul M e l c h i s e d e c . Un fragment c’in opera Carte cu multe intrebäri a fost publicat in anexa studiului : C. C. G i u r e s c u , Nicolae Milescu Spätarul. Contributiuni la epera sa literarä, Analele Academiei Rcmane, Mtmcriile sect, istorice, seria IH-a, tom. VII, Mem. 7, Bucuresti, 1927, p. 51 — 53. Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens, Stockholm, publicatä in Perpetuite de la foy de V Eglise catholique touchant V Eucharistie <par A. A r n a u l d e t P . N i c o ] e>, Paris, 1669, vol. 2, p. 50 — 54, si V. L e g r a n d , Bibliographie helleniqtte du XVII-e siecle, t. II, p. 248, III, 287. Studii asupra vietii yi operei lui N. Milescu. Lucrärile de cäpetenie asupra lui Milescu sint azi P. P. P a n a i t e s c u , Nicolas Spathar Milescu (1636—1708), Extrait des Melanges de l'Ecole Routnaine en France, 1925, I-ere partie, Paris, Gamber; C. C. G i u r e s c u , Nicolae Milescu Spätaml. Contributie la opera sa literarä, Analele Academiei Romäne, sect, ist., seria Ill-a, tom. VII, mem. 7 (in anexä se publicä si un fragment din Cärti cu multe intrebäri), Bucuresti, 1927. C. C. G i u r e s c u , pe lingä informatii noi, pune la punct si chestiunea privitoare la raporturile dintre ziarul cälätoriei lui Milescu in China $i opera iezuitului Martini, apärutä !a Amsterdam in 1655: Atlas Siniensis, insotit de Situs provinciarum imperii Sinici, pe care Milescu a cunoscut-o si a utilizat-o. Dintre lucrärile mai vechi mentionez: B. P. H a s d e u , Viata si faptele si ideile■ lui Nicolae Spätarul Milescu, in Traian, II, 1870, numerele 7 — 9, 11—12, 14, 16. Studiul este neterminat; E m i l e P i c o t , Notice biographique et bibliographique sur Nicolas Spathar Milescu, ambassadeur du tsar Alexias Mihajlovic en Chine, Paris, 1883 (Extrait des Melanges orientaux); I. H u d i t a, Arhiva, Iasi, 1929, p. 87— 103; I. G. D i m i t r i u , in Rev. fun- datiilor regale, VII, 1940. Despre viata si cälätoria in China: I. S i m i o n e s c u , Niculai Milescu hi China, Bucuresti, Cartea romäneascä, 1925. Despre Biblia lui Milescu: V. D r ä g h i c e a n u , in Convorbiri literare, 1915, p. 107-4; I . B i a n u , Analele Academiei Romäm, seria II, tom. XXXVIII, partea administrativä si dezbaterile, p. 5 — 6 ; N . I o r g a , ln legäturä cu Biblia de la 1688 si Biblia de la 1667 a lui :240

Bibliogradia completa a operelor rusesti ale lui Nicolae Milescu in studiul amintit mai sus al lui P. care a ajuns mai tirziu mitropolit. 1936— 1937. cronografele au fost mult räspindite si citite la noi. Biblia de la Bucuresti (1688). impinzitä cu legende apocrife. revenit de curind la Academie. 1932. p. C a r t o j a n. Brincoveanu.rului. II. curs litografiat tinut la Fac. Bucuresti. 347-356. 4389 B. K a r a d j a. prescurtate. si prin acestia. Contributiuni nouä istorico. P. egipteni. 1924. Contributii la viataluiNicolae Spätarul. tot acolo. 1872. P i c o t. ist. si reluänd o pärere mai veche a lui Hasdeu (Traian. in Analele Academiei Romäne. persilor. I. acele repertorii de istorie universalä care au fost alcatuite. romänilor. Cronograful lui Manasses.A. p. bizantinilor. dupä cum s-a väzut la p. ca Dosoftei fi Miron Costin. Ele au desteptat curiozitatea pentru lucrurile istorice si au stat pe masa de lucru a marilor cärturari din trecutul nostru. D r ä g a n u . XXXVIII.literare. C i o b a n u . si continuau apoi cu istoria evreilor. Intemeindu-se pe precuvintarea ms. p. rom. mergind pinä in vremea scriito. p. P a n a i t e s c u . 11 si 19. cel care a tradus pe vremea lui Matei Basarab si Pravila de la Govora. s. asirienilor.A. prin elementele de istorie universalä. prin anecdotele istorice interesante. in Dacoromania. Epoca lui Const. Nicolas Spathar Milescu. 220—234. sustine cä Milescu este traducätorul Bibliei lui Serban. prin bogatul strat folcloric si. ducind la concluzia cä Biblia lui §erban a utilizat versiunea ms. S o l o m o n . CRONOGRAFELE 1915. prin numeroasele legende apocrife. ducind povestirea evenimentelor pinä la moartea impäratului Nichifor Botniatul (1081). curs litografiat -finut la Facult.. O comparatie intre ms. in sfirsit. Notice biographique sur Nicolas Spatar Milescu. a fost räspindit in vechile noastre mänästiri si a influentat. sint amintite principalele studii rusesti asupra lui Nicolae Milescu. tom. 786 — 787. pe cälugärii cronicari din veacul al XVI-lea: Macarie si Azarie. nr. 175— 178. CRONOGRAFE DE ORIGINE SLAVÄ Cel mai vechi cronograf cunoscut in limba romäneascä a fost tradus in anul 1620 de cälugärul oltean Moxa Mihail. Despre Molitvelnic si alte lucräri: N. indirect pe Ureche. p. 418 si urm. C. tradus in limba slavä. 169— 174. El spune cä serie din indemnul episcopu. . in Bizant.ficate. continuate. vechi. p. Prin materialul biblic prescurtat. de lit. III. Ele incepeau povestirea evenimente. sect.. Tranzitia de la literatura religioasä la literatura istoriea o i’ormeaza cronografele. fi Biblia lui Serban. III (1921).. 181—254) Istoria lit. Paternitatea fraj-ilor Greceanu $i a stolnicului Const.Nicolae Milescu.iurii de lemn. citeva note ne destäinuie cä manuscrisul . ele au fost necontenit ampli. destul de intens. 1940-1941. imbräcatä in piele. I.lor odatä cu creatiunea lumii.R. Milescu. p. si N.lui Teofil de la Rimnic. Cel mai popular cronograf a fost al cälugärului Manasses. Bucuresti. Pe scoarta legä. pinä in secolul al XVII-lea la Dorotei al Monembaziei si la Cigala. care si-a scris opera in versuri pline de flori retorice si de inversiuni sintactice.lor. 32) primitä si de E. Despre Milescu si legäturile lui cu Rinhuber: A. 4389 din B. Codicele pribeagului Gheorghe Stefan Voiä (Extras din Anuarnl Institutului de istorie nationalä din Cluj. p. mem. St. Nouveaux details sur le Spathar N. Tecuci. incorporau toatä traditia biblicä. de lit. grecilor. dupä cum s-a väzut. chiar in perioada neogreaeä.bilitä de C o n s t .R. Cantacuzino asupra traducerii Bibliei lui Serban a fost resta. Incepute in secolul al VI-lea cu Malalas. din Bucuresti. in Revue histm'ique du Sud-Est europeen. B i t a y. 8.. II.

1 1 A se vedea mai pe larg despre aceastä legendä in literatura romäneascä. dar se regäsesc in alte cronografe bizantine". Theodora se cununä cu Theofil. Un asemenea adaos este. ce era semn de nuntä. Auzi impäratul si se mirä. gratioasa legendä a Casiei — un ecou al folclorului bizantin — povestitä concis." Casia. este cunoscuta poetä care a alcätuit cele mai frumoase condace ale literaturii ortodoxe. de au petrecut viata ingereascä. ca visla. a arätat cä in cronograful lui Moxa se gäsesc pasaj e intregi luate din Manasses. ca si zeitele din mitul troian. cronograful lui Manasses tradus in limba slavä. de profesorul rus V. aduce corabia la tärm. dupä cum nu poate nutnara „stealele ceriului. unde cälugärul compilator. Bogdan a identificat si publicat izvoarele slave din care si-a alcätuit Moxa a doua parte a compilatiei sale. „De-acum s-au scos dentr-alte izvoade. cum ai zice: Pentru Eva räul fi pentru Precista Maria binele ». copiatä adesea la inceputul analelor moldovenesti in limba slavä. Moxa cuprinde numeroase elemente care lipsesc din Manasses. in Bucuresti. „El väzu — ■ continuä apoi cronograful — o fatä prea frumoasä si inteleaptä. cäci. mCuvente den bätrini. 24» . unii feate. pe care o reproducem aci si ca o probä de limbä a timpului. Dupä o copie fäcutä de Gr. toate fecioarele frumoase si intelepte din impärätie. Gregorovici si se pästreazä acum in Muzeul Rumiantov din Moscova. studiul nostru. in palatul säu. pe lingä omisiuni insemnate si transpuneri de text.lui. Ea räspunse cätre dinsul: « Adevarü iaste. anume Theodora. Casia zise cäträ Theodora: « Dobindisi impärätia lumeascä si eu voi nevoi sä fiu impäräteasä ». in douä pärti. Hasdeu si Bogdan. Bogdan. de zise: « Eu mai inteleaptä muiare de mine nu voi lua ». Dupä izvoarele utilizate.sul care. cronograful lui Moxa se imparte. Am arätat insä in altä parte cä cronograful lui Moxa „nu este o simplä traducere sau prescurtare dupä Manasses. eroina din aceastä legendä. Este asa-numita Arätare tn scurt a celor intimplate de la Adam ptna in zilele noastre (Skazanije vu kratce ■■■). Domnisoara Margareta Stefänescu. Deci gräi cätre dinsa cu ispitä: « Pentru muiare au venit räul in lume». dar cä in genere el extrage ceea ce convenea punctului de vedere religiös §i moral. nice näsipul märiei“. A fost cumpärat. pune „odihnä condeiului". Hasdeu. care se gäseste anexatä ca introducere la analele sirbesti din veacul al XV-lea si al XVI-lea si care a circulat si in mänästirile noastre. ajuns in limanul märii. dindu-si seama cä nu poate „afla adincul scripturilor“. §i pentru muiare au in trat si binele in lume. Si dede märul cel de aur. cronograful a fost publicat in intregime. Moxa spune cä tälmäceste din „cärti slavonesti". de B. Tocilescu. pe vremuri. P. Prima parte §i cea mai intinsä are la baza ei. Cronograful incepe prin a povesti cä impäratul Theofil. De aciia au dobindit impärätia lu Hristos. vroind sä-si gäseascä o sotie. in caractere chirilice. precum au arätat Gregorovici. De acii se fäcu cälugäritä si s-au inchis intr-o chilie. Cea aleasä trebuia sä primeascä din mina impara." I. un mär de aur. intre altele. dupä cum a observat I.fusese cindva al mänästirii Bistrita. adunä. Prima parte merge pinä la Mihail. prin crainici. ignorind studiul anterior al lui Bogdan.

deci feacerä räu mare moldovenilor". platosele. si un portret de impärat desfrinat (Constantin. jucäri si cintece. nici chiote de gloate. Cedren. cu omisiuni in unele pärti. ce numai ce bea si minca cu mueri frumoase si cu fluere si aläute.1 Iatä acum fi descrierea plasticä a luptei lui Mircea cu turcii. scoase din mai multe cronografe bizantine fi sporitä. care a gäsit ecou $i in sufletul lui Eminescu.boiul lui Stefan cel Mare la Racova: „si perirä atunce turci multi färä numär“ . cunoscutä de bizantinologi sub numele de Cronica de la 1570. segeatele. nicie glas de oaste. precum s-a putut vedea si din extrasul de mai sus. intitulatä Istoria politicä. Cronograful versificat al lui Manasses a fost prelucrat in prozä fi amplificat cu fragmente imprumutate din Theofan. Gheorghe Monahul. O altä versiune de pe acest cronograf a fost adusä in Moldova de Ierotei. In Fiore di virtü in literatura romäneascä. In 1588 Ierotei insotea pe elevul säu. Astfel s-a format o cronicä in limba greacä popularä..44 . fratele lui Vasile): „Nu iubea sunete de sabii si bucine. in 1584. cu stiri luate din cronicile sirbesti. dupä cit se pare.a. intreprinsä cu scopul de a obtine mijloacele necesare pentru a scäpa de datorii scaunul patriarhiei. despre räz.. 5. de luptele lui „Iancul Voievod cu turcii in Tara Rumäneascä la Ialov. la Basel. fiul lui Roman): „Coifurele. CRONOGRAFE DE ORIGINE GREACÄ Cronograful lui Dorotei al Monembaziei. si in sfirsit despre luptele nefericite ale lui Stefan cel Mare la Chilia si la CetateaAlbä. fi mai pierdu Baiazid oastea lui cu totul. toate armele lui erau mai dragi decit mease tinse. Cuvente den bätrini. prin contrast. intr-o cälätorie prin Tara Romäneascä. patriarhul Constantinopolului Eremia al II-lea.“. Zonaräs f. Sunetul armelor si räsunul coardelor de arc. findcä pinä acum nu ne este cunoscut decit intr-un singur exemplar — fi acela la Moscova. pline de veselie si de vin dulce. despre Mircea cel Mare. cronograful cuprinde si stiri privitoare la istoria romänilor: despre Dan-voievod. despre invazia lui Mohamed in Moldova: „fi biruirä atunce turcii. sulitele.nitä“. Iatä de pildä infätisarea unui impärat räzboinic (Vasile. cäci o citeazä in evocarea luptei de la Rovine: „Si fu räzboiu mare citu se intuneca de nu se vedea väzduhul de multimea sägeatelor. in sfirsit. dintre care o versiune. e concis. 341. afa de se värsa singe mult cit era väile crunte. Mai multä räspindire au avut insä cronografele traduse din grecefte.graecia.Originalul — slav — al cronografului lui Moxa era deci traducerea unei prelucräri in prozä a lui Manasses. in partea finalä. räspindire. Stilul cronografului. 1 H a s d e u . dar traducerea e adesea plinä de vigoare si uneori pitoreascä. Acest cronograf grecesc s-a pästrat in peste 25 de manuscrise. despre „cind s-au inceput a se descaleca tara Moldovei". mitropolitul Monembaziei. a fost publicatä de Martin Crusius in a sa Ttirco. Moldova fi Rusia." Cronograful lui Moxa n-a avut insä. mai iubia decit glas de aläute“. I. Iarä pafii si voevozii pierirä toti. care ducea povestirea evenimentelor pinä la anul 1570. p. cu amplificäri in altele. seamne de räzboie. in Analele Academiei Romäne. Iatä.

44 .Moldova domnea atunci Petru Schiopu. 5.

grec originär din Ianina. dupä care urmeazä o serie de capitole disparate: o listä a impäratilor bizantini fi a patri. altul despre cele fapte sinoade ecumenice. la curtea lui Petru Schiopu. in 1637.arhilor pinä la invazia turcilor. (Carte istoricä cuprinzind pe scurt felurite si interesante istorii. dezvol. si este inchinatä lui Alexandru Cuconul. Cronograful lui Dorotei a fost cunoscut de timpuriu la noi si a fost tradus. greco-rom. Cronograful se incheie la anul 1624.ierea Venetiei fi despre dogii care au stäpinit-o. de cätre Gavril Diac ot Bältätefti „cu cheltuiala lui Ion Iorgachie Cantacuzino. Cartea s-a tipärit pe numele mitropolitului Dorotei al Monembaziei („adunatä — spune titlul mai departe — din' diferite adevärate istorii si tradusä in limba popularä de cätre prea sfin. dintre care cel mai vechi se aflä in Biblioteca Academiei Romäne sub cota nr...„Invätat desäviisit — cum ne incredinteazä Ierotei — care stie limba turcä. sub supravegherea lui Zotu Tigara. de Pätrasco Danovici. sub titlul: Biß?dou iaxopiKÖu TiEpisxov) ev Guvö'vj/st 8ia<p6pow. pasaje intregi din Dorotei al Monembaziei. ce a fost „supt vlästia domniei Moldovei logofät al treilea fi grämätic de scrisoare greceascä". copia fäcutä in Moldova a fost tipäritä la Venetia in 1631. Turcograecia lui Crusius. de Grigore Dascälul Buzä („scoasä dupä grecie pä limbä romäneascä de Grigore Dascälul Buzä“). un capitol in care se descrie activitatea mitropolitului Ierotei si petrecerea lui in Moldova.). CronogTaful lui Cigala. Maria Amirali. 87. 245 . Kai &£. R u s s o. I.tind. Mai tirziu. sinü Toader Eordachie vel vistiernic". Textul merge cu povestirea evenimentelor pinä la domnia sultanului Murat al III-lea. De la 1392 inainte. despre inteme. de Mathei Cigala din Cipru. Silvestru cu vräjitorul Zamvri". intre domnia lui Selim al II-lea si Murat al IIIlea. despre demnitätile curtii imperiale a Bizantului. Baza acestui cronograf este tot cronica de la 1570.. Cronograful lui Cigala a ajuns in Moldova fi a fost tradus.ö%ov>? iotopla?.. p. sub titlul: Nsa covo\|/i5 Siacpopcov urropiräv. Cronograful cuprinde. un capitol despre „dispotatia sf. greacä si romänä“ fi care tinuse in prima cäsätorie o grecoaicä din insula Rodos. domnul Tärii Romänesti (1623—1627). pe la jumätatea veacului al XVII-lea. fratele lui Zotu. Ni s-a pästrat intr-o multime de manuscrise. protectorul 1 Däm titlul (prescurtat) dupä traducerea lui D.. intr-o vreme cind nu exista notiunea de proprietate literarä. Al doilea cronograf grecesc care a circulat in literatura veche romäneascä a fost publicat fi el la Venetia. (Noul compendiu de diferite istorii.titul mitropolit al Monembaziei chir Dorotei"). Cigala intercaleazä. Prelatii sosesc la curtea din Iasi pe vremea cind domnul särbätorea asocierea la domnie a fiului säu Petru si cäsätoria fiicei sale Maria cu spätarul Zotu Tigara.. cind Zotu Tigara nu mai era in viatä. dupä datele pe care ni le dau citeva copii posterioare. Manuscrisul cronografului a fost copiat din porunca lui Petru Schiopu... incepind de la zidirea lumei si ajungind pinä in anul de fatä . 86 fi a fost copiat in anul 1669. Studii ist.. cu spezele lui Apostol Tigara. traduse in limba popularä de cätre Mathei Cigala din Cipru1). Autorul a luat insä. paroh al bisericii grecesti San-Giorgio din Venetia. in 1631.

lui Miron Costin. 246 .

in Cärtile populäre. care toate derivä dintrun prototip comun. cei sapte cuconi din Efes. numele lui Adam. Solomon. s-au revärsat asupra intregii lumi ortodoxe din Balcani si din Räsärit. Regretatul Iulian Stefänescu a arätat cä cele 25 de cöpii din aceastä clasä de manuscrise se pot grupa in cinci familii.ric. Textul romänesc este insä aci confuz. poate cel mai räs. Miron Costin. care. a fäcut pe om cu elemente luate de la toate punctele cardinale.pindit. aratä partea despre apus. Legenda se lumineazä insä prin originalul grecesc: prima literä din numele lui Adam vine de la ’AvaxoXf) (räsärit). si. iarä slova a doua iaste D. cäci nu se vede ce legäturä este intre literele care alcätuiesc numele lui Adam si punctele cardinale ale pämintului. materiale pentru legendele sale hagiografice. bogatul strat de legende apocrife al cronografelor privitor la: cäderea ingerilor. prin cärturarii märunti. Ambele cronografe au fost utilizate de timpuriu de cärturarii nostri. aratä partea despre miazäzi". Contimporanul lui Dosoftei. Melchisedec. pästrat mai bine in manuscrisul nr. era si el un cititor pasionat al cronografelor. Iosif si Asineta. pe cale oralä sau scrisä. a cuprins si ea pasaje din Dorotei si din Cigala. prorocul Eremia si cäderea Ierusalimului. Mitropolitul Dosoftei a imprumutat. Cain si Abel. in sfirsit. si din Cigala si din Dorotei. uriasii. 0 parte din acest material folcloric este alcätuitä din legende religioase apocrife. precum dealtfel o spune singur si precum a dovedit-o acum in urmä regretatul Iulian Stefänescu. iarä slova a patra iaste M. Cronografele bizantine cuprind in urzeala lor un bogat material folclo. Avgar si Mintuitorul. Din acest pasaj . omorirea lui Cain si originea ciinilor. cronografele lui Dorotei si Cigala ne explicä astfel numele lui Adam: „Acest nume al lui Adam se serie in patru slove: slova dintii A aratä partea despre räsärit.Din contaminarea cronografului lui Dorotei cu cronograful Cigala s-a format in literatura noasträ un al treilea tip de cronograf.tiilor si creatiilor populäre. a doua D din Auori«. Altä parte este alcätuitä din legende cu substrat istorie. atribuitä lui Radu Popescu. pläsmuite in vremurile de agonie ale antichitätii clasice. 3517 din Bibilioteca Academiei Romäne. citeva sint teme de folclor ce par sä fi intrat in Bizant din lumea Orientului arab. De exemplu. a treia A din ’ApKtog (= miazänoapte). in chip simbolic. in masele adinci ale poporului si au läsat in folclorul nostru urme care däinuiesc pinä astäzi. Cronica munteanä intitulatä Istoriile domnilor Tärii Romänefti. II. vol. Ceea ce este insä mai interesant: cronografele au pätruns. Am arätat cu acel priiej cit de intinse sint ramificatiile acestei literaturi apocrife in tezaurul tradi. Avraam. iarä slova a treia iaste A. (apus). Moise. aratä partea despre miazänoapte. a patra Mecnmßpia (= miazäzi) — aceasta pentru cä Dumnezeu. pentru ca pämintul sä-1 recunoascä ca al sau. ELEMENTE DIN CRONOGRAFE IN FOLCLOR Am analizat pe larg.

Aceasta. incorporat in cronografe la impärätia lui Tiberiu. care trebuie sä-si fi gäsit un mare numär de cititori. fiindcä le gäsim extrase si in copii aparte. Theodosie. din secolul al VI—VII-lea. introduc urmä. doi pre. Aceastä legendä. Impäratul. intrebä pe sotie ce a fäcut cu märul? Sotia se jurä cä 1-a mincat. ' S-a mai trimes Dumnezeu In patru unghiuri de lume. in oratiile de iertäciune rostite la nunti.tinsi martori la räzboiul troian. intrind in bänuieli. . ca de exemplu episodul. mai coloratä si mai completä — fiindcä cuprinde si tragedia eroilor greci dupä intoarcerea in patrie — si a circulat. admirindu-1. La amiazä si la asfintit. unde muri. altul din tabära troianä — originea si peripetiile luptelor la care au luat parte. in numeroase cöpii manuscrise. ea a fost extrasä din cronograful lui Cigala. dupä ce evocä creatiunea omului. Astfel este ciclul de legende privitoare la luptele de sub zidurile Troiei. care ar fi scris — unui din tabära greceascä. Si la miez de miazänoapte. Gäsim insä si material legendär care a pätruns in folclorul bizantin din Orientul arab. despre un bolnav cu o ranä plinä de puroi pe care se a^ezase mustele de-1 :248 . iar pe ea o izgoni. intr-o formä mai bine inchegatä. AI doilea strat de materiale populäre din cronografe este alcätuit din legende profane. se gäseste incorporatä in vestita colectie de basme arabe 0 mie si una de nopti si este probabil de origine indicä. Au trimes la räsärit. cuprind si eie multe elemente de folclor bizantin. Unele elemente anecdotice din cronografe. porunci sä se taie capul lui Pavlin. il därui nasului ei.al cronografelor s-au inspirat cärturarii märunti ai satelor. Localizäri. §i-au adunat patru slave De au fäcut un nume. arätindu-i märul. Si-a tälmäcit mtmele Strämosului nostru Adam. Aceste oratii sint rostite pretutindeni la nuntile täränesti. pe care-1 trimise sotiei sale. Femeia se duse la Ierusalim. ca de pildä episodul sotiei lui Theodosie cel Mic. Capitolele privitoare la Constantin cel Mare. grecesti sau bizantine. pe care cronografele ni-1 povestesc astfel: impäratul primise in dar un mär prea frumos. Folclor oriental. Pavlin. deoarece isi gäseste paralela cea mai veche intr-o colectie de povesti sanscrite. de cätre vornic* inainte de plecarea mirilor la biserica. care. Si adunarä patru slove din carte. Vetala panciavinsaii.torul episod: . Aceastä Istorie a Troadei a pläcut mult in lumea veche romäneascä. nestiind cä fusese in mina impäratului. Istoria Troadei. unde povestirea este mai vie. extrasä aparte. Izvorul acestor legende din cronografe sint douä pläsmuiri apocrife din veacul al II-lea al erei crestine: Dictys Cretanul si Dares Frigianul. care. il aduse acestuia. infatisate insä intr-o altä luminä decit aceea pe care o cunoastem din poemele homerice.

XIV. XVII. I. 25—44 (dupä un ms. Despre raporturile cu Manasses vezi si N.. Bianu. Republicat in caractere latine (dar cu pästrarea unor litere chirilice) de N. Mem. 535-556. in Archiv für slawische Philologie. p. Cronice inedite atingätoare de istoria romänilor^ Bucuresti. 481—536.. lit. I. 501 — 502. C a r t o j a n . 255 — 277. I. p. Legenda Troadei. si D. in Revista istoricä romänä. p. Phil. 528 — 552.. s.. in Convorbiri literare. 1925. Beiträge zur griechisch-slawischen Chrono. Cf. a c e l a s i. Letopisetul lui Azarie. I u l i a n i j t e f ä n e s c u . s. care trebuie pusä pe alte baze. o legendä asemänä. 519—546. Cuvente den bätr!ni. für si.. din 1748). Mem. 1939. 1894. iarä de vor incäpea niste fläminde. Turcograecia lui Crusius. IV. Cronografele grecesti (tip Dorotei si Cigala). Mem. op. sect. Sibiu. I. III. G a s t e r (dupä un cronograf) in traducere germanä. si adaosele lui Const. P e t r i c e i c u H a s d e u .toare a fost pusä pe seama boierului Calmutki. XL VIII. 36-38. 53— 100 (cronica de la 1570. p. p. Prefata confuzä nu rezolvä probleraa surselor. in Byzantinische Zeitschrift.graphic. 249 . p. Studii istorice greco-rcmäne. XIV. 3. Legendele Troadei in literatura veche romäneascä. p. in centrul legendei apare poetul Conachi. Cronica lui Manasses si literatura romäno-slavä si romänä veche. 99. Original der rumänischen Troia. mem.. 79—102. Bucuresti. tom. B o g d a n . II-III. I s t r i n . s.nesti de tipul Danovici (studiu neterminat. in Basarabia. Analele Acad. cronografele romänesti). D. Analele Acad. p. a fost localizat si la noi. sect. traducere mediobulgarä fäcutä pe la 1359 de I. 1942. XXXI. in Archiv für slawische Philologie. Codicele M. II. p. Iasi. p. Despre utilizarea cronografelor de Dosoftei. 1922. Buzäu. V o i l e a n u . 3. S i m a c h e § i T . lit. in Revista istoricä romänä. 1895. 1909. cu o prefata de prof. B o g d a n . 1914. Iasi.. in Codrul Cosminului. p. care condamnä un slujitor vinovat sä fie legat gol in lunca Birladului. p. III. Rem. XIII. p. C r i s t e s c u . 1—77. si de dr. Opere postume. p. Despre Dorotei: V. mem. p. Pentru Skazanije. sect. 1895. 255 si urm.f ä n e s c u.chinuiau. M a r g a r e t a S t e f a n e s c u . IX. BIBLIOGRAFIE Cronograful lui Moxa a fost publicat de B. Studii asupra legendei in legäturä cu cronografele: K a r l P r a e c h t e r . N. publicat dupä moartea autorului). Arch.. Jireöek. Rom. Legendele Troadei in literatura veche romäneascä. 1931. de Radu Popescu in Ist or ule domnilor Tärii Romänesti. 1939. Voileanu. in Cronica lui Constantin Manasses. de L e c a M o r a r i u . Despre izvoarele cronografului: Ion B o g d a n . 1927 (Extras din Arhiva. W. 1835. in Byzantinische Zeitschrift. Hronograful lui Mihail Moxa. cronografele lui Dorotei ?i Cigala. p. XIII. si care opres. cf. ist. 1924. 1927). 251—297. vezi I u l i a n § t e. numai ce ling. 416—429. R u s s o . R u s s o . 1085 — 1092.. p. p. la Al. III. cit. Ill. mai räu vor minca". Textul slav al cronografului lui Manasses. C a r t o j a n. 1891. Analele Acad. Räzboiul Troadei dupä Codicele Popovici (1796). G r e c u. a c e l a s i . M. 1878. Textul publicat: de M. Rem. V a s i 1 e s c u. in satul Tepu din judetul Tecuci.te pe un binefäcätor ce vroia sä le goneascä: „Lasä-le cä sunt sätule acestea de nu mänincä räu. In Moldova. t. 313 —443. Cronografele remä. Cernäuti. 6 — 1 9 si 65—89..

1925 (tot aci. in Revista criticä literarä. XXIX. adicä de la „vinzätorii de tarä“. 1931.Bucuresti. voievozii däruiau sfetnicilor lor de tainä ■ — boierilor de divan— precum si vitejilor care isi puseserä pe cimpurile de luptä viata in primejdie pentru apärarea domniei. trebuiau cultivate. Populatia de agricultori. si in Arkivele Olteniei. Si atunci. S t e f ä n e s c u . Extrase din cronografe. p . p. V a s i l e G r e c u . lanuri intinse. dar se invoiau. in Revista crit. si lit. O v i d D e n s u s i a n u . IV. G r i g o r a s . 1896. domnii pun stäpinire pe paminturile nemuncite si nelocuite. legenda celor sapte cuconi). din Paris. III. in Convorbiri literare. Satul intreg. versiunea occidentalä a lui Guido della Colonua in ms. 286 — 298 (dupä ms. 347-353. E. Studii ist. care aleätuiau domeniile coroanei. din citeva dccumente posterioare. II. era cea colectivä. ln acest scop. D. p. Legenda Maicii Domnului.). Legendele sfintului Constantin. care scobora dintr-un strämos comun. A r o n D e n s u s i a n u . prefaceri pe care vom incerca sä le schitäm in linii generale aci.). Aceste päminturi däruite trebuiau insä puse in valoare. Acad. 13 —73. D e m e t r e s c u .prietate. din täri sträine. forma obisnuitä de pro. 1931. 1923. I. precum si pe cele confiscate de la „vicleni". p. 1895. legenda sf. Bucuresti. 9 2 — 9 3 . I . p. pentru cä ea a avut o important deosebitä in cultura noasträ veche. 145— 148. p. R u s s o . p. sub obläduirea bätrinilor. in Revista istoriea romänä. stäpinul isi coloniza mosia cu tärani ■— fie cä ii aträ. C. räsfiratä in sate. desi nu singura. Rom. Järanii. Din aceste päminturi. I u l i a n M . In Glasul Bucovinei pe anul 1921. clasa socialä a boierimii dobindeste un loc preponderent in viata de cultura a neamului. p. greco-rom.stea vitele. 2183 din Bibl. 307—319) M. muncea in comun pämintul. fond valah nr. Cruci. 9 — 35. Acad. 1895. pädurea din care-si scotea lemnele trebuitoare pentru constructie si foe. 1433 din Bibl. Casa $coalelor (legenda sf. Dupä intemeierea principatelor. 4). Rom. si pentru destelenirea lor era nevoie de brate.gea din satele räzesesti invecinate. CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ ASCENSIUNEA BOIERIMII IN VIATA DE CULTURÄ A NEAMULUI ’ Din a doua jumätate a secolului al XVII-lea. unde cresterea populatiei imputina ratia de hranä. Pämintul era proprietatea colectivä a satului. p. inrudit deci prin legäturi de familie. in schimbul pogoanelor primite. stäpinea in devälmäsie pämintul pe care-1 lucra. din recolta cäruia apoi fiecare isi trägea partea lui si a alor säi. 251—297 (legenda aparte In ms. 657 — 663. imasurile pe care-si pä.. mai ales in Moldova. primeau de la acesta citeva pogoane de pämint pe care-1 munceau pentru hrana lor si a familiei lor. dar atit cit putem intrezäri in negura vremurilor. Povestiri din cronografe.. sä dea proprietarului o parte din recoltä • — dijma — si sä lucreze un numär de zile pe an pe pämintul pe care . Sofii. veniti astfel coloni pe mosia boierului. Nu avem acte din epoca intemeierii principatelor. trädätorii. rostul cultural al clerului incepe insä sä decadä. fie cä ii aducea din depärtäri. Aceastä ascensiune este rezultatul unor prefaceri adinci sävirsite in structura socialä a poporului romänesc. se pare cä incä din epoca de inchegare a principatelor noastre. pe la jumätatea secolului al XVII-lea.

bästinasi. ln chipul acesta a inceput sä se diferentieze clasa täranilor in douä: o clasä de tärani liberi. träind färä nici o constringere.proprietarul si-1 rezervase siesi. ca räze^i sau 2-JO .

pentru a primi investitura de la Poartä. Incepind de la sfirsitul veacului al XVI-lea. din mosi strämosi pe pämintul pe care-1 stäpineau ca proprietate colectivä. Conta ctul cu cercurile patriarhiei a trezit in ei rivna dupä 251 . in timp ce cremte din ce in ce clasa täranilor cläcasi. din care radia viata spiritualä a intregului popor grec. Venetia si Padova. sä fie atrasä numai de pitorescul si strälucirea acestei cetäti pe care o cintaserä truverii evului mediu francez. Era imposibil ca boierimea noasträ. care-si vinduse partea lui de mosie. boierul le ceda de cele mai multe ori pämintul vindut. care primeau pä mint ul anual din proprietatea boierului. o clasä de latifun. absorbind proprietatea räzesilor.turile Renasterii occidentale. la fiecare inceput de domnie. Conditiile economice din ce in ce mai grele — mai ales in epoca domniilor fanariote — vor sili cu timpul aproape toatä täränimea liberä sä-si vindä ocinele si sä intre in conditiile juridice ale cläcasilor. dar cu conditia ca. in schimbul dijmei si al cläcii. In Constantinopol veneau periodic domnii cu alaiurile de boieri. prin vinzare. täranul räzes sau mosnean. din pricinä tributului pe care domnii trebuiau sä-l verse anual la Poartä. si sä se oblige a munci un numär de zile pe an in mosia boiereascä. la dijmä si la clacä. dar in cursul veacurilor XVI—XVII. clasa täranilor räzesi incepe sä se ingusteze. Boierimea isi intinde necontenit hotarele mosiilor. täranul sä dea o parte din recoltä. Dar in aceastä metropolä de culturä a Orientului —■ in care se suprapusese trei civilizatii diferite: bizantinä. fiindcä. Rämas färä pämintul säu propriu. Spre a face fatä acestei fiscalitäti excesive. zic din punct de vedere juridic. de fapt. Centrele importante in care se punea la cale intronarea si rästurnarea domnilor nostri erau. in devälmäsie — si aläturi. birurile apäsau din ce in ce mai greu populatia ruralä. Din secolul al XVII-lea. se ridicä. vechii mosneni si räzesi incep sä-si vindä boierilor de pe mosiile invecinate sfoara de pämint ce li se cuvenea din proprietatea colectivä. care se vintura necontenit prin Constantinopol. in proprietatea boierului.domnii si boierii veneau in contact cu fruntasii plutocratiei grecesti. grupati in jurul patriarhiei. Constantinopolul si orasele Poloniei. Pe ruinele proprietätii colective täränesti. dar boierul ii läsase mai departe uzufructul pogoanelor vindute.cuse. in schimb ul pämintului cedat. Prin aceasta täranul räzes intra intr-o sferä juridicä nouä: pämintul lui tre. care colindä curtile sträine pentru a consolida sau a intriga impotriva domnilor. profesorii de la scoala patriarhiei. dijma. introduseserä un avint de viatä nouä din orizon. Aceste douä forme sociale au convietuit multä vreme. care formeazä divanul si joacä un rol important in ridicarea si ia surparea tronurilor. täranii räzesi rämin din punct de vedere juridic färä pämint.diari puternici. adicä sä facä claca. intra in rindurile täranilor cläcasi. In secolul al XVII-lea sintern tocmai in epoca in care procesul acesta social este in plinä desfäsurare. din secolul al XVI-lea si al XVIIlea. in secolul al XVII-lea. ca sä-l lucreze mai departe pentru hrana lor. prin bunä invoialä.mosneni. obligindu-se in schimb. Prin aceste vinzäri. care isi fäcuserä studiile la colegiile din Roma. o altä clasä de tärani cläcasi. latinä medievalä si turcoarabä —.

252 .orizönturile mai largi ale culturii occidentale.

52358). G i u r e s c u . Constatäri istorice cu privire la viata agrarä a romänilor. Analele Acad. 1916. Ambele chestiuni au fost reluate intr-un cadru mai larg in cursul pe care regretatul G i u r e s c u 1-a tinut la Facultatea de litere din Bucuresti. in anul scolar 1915— 1916. O expunere succintä a evolutiei claselor sociale la I. in imprejurärile pe care le vom vedea in capitolul urmä tor. cronica lui Stefan cel Mare. Analele Academiei Romäne. duminicä 25 ianuarie 1925).. F i l i t t i . Noi contributiuni la studiul marilcr dregätcri in secolele XIV si XV. extras din Convorbiri literare. XXXVIII. 1925.zätoare fi mai eruditä minte a trecutului nostru de culturä. o brosurä de 128 pagini. TINERETUL MOLDOVEAN LA STUDII lN_POLONIA Cälugärii. Pentru informatii privitoare la titlurile si functiunile boierilor. februarie si aprilie 1925 (23 pag. 1933. din colectia Studii si Documente cu privire la istoria romänilor). Bucuresti.). C. Contactul cu scolile Poloniei si cu lumea greacä din Constantinopol inlesneste boierimii noastre sä cistige un loc de frunte in cultura principatelor fi deschide in acelasi timp o erä nouä in istoria literaturii noastre. Insufletiti de recunoftintä fatä de voievozii care. Interesante contributii aduc studiile documentate ale mult regretatului istorie C. Bucuresti. 18. in Arhiva pentru stiinta si reforma socialä. 1. Mem. Clasele sociale in trecutul romänesc (Conferinfä finutä sub auspiciile Institutului social romän. stolnicul Constantin Cantacuzino si cea mai cuprin. seria a II-a. ist. 1908 (brosura alcätuieste volumul XVIII. Despre boieri. a c e l a s i . XV—XVII. infätifind vietile sfintilor intr-o bogatä inläntuire de incidente miraculoase fi in luminä 2*2 . G i n r e s c n . mem. BIBLIOGRAFIE Pentru urmärirea mai pe larg a prefacerilor sävirsite in via'fa socialä a poporului nostru. XIII. N. Bucuresti. 1920. domnul Constantin Duca. reprezintä in istoriografia Moldovei o deeädere. Oameni dependenti si cultivatori liberi in principatele romäne in sec. Dimitrie Cantemir. p. form. ei le-au zugrävit faptele intr-un stil exaltat de pietate. din indemnul domnilor si al boierilor.ln mediul cosmopolit al Constantinopolului si in marea fcoalä a patriar. in legäturä cu originea dregätoriilor ?i cu evolufia lor. care continuaserä in mänästiri. legendele hagiografice. tn legäturä cu cele expuse. a c e l a s i . Bucuresti. Bucuresti. Proprietatea solului in principatele romäne pinä la 1864. cu materialul documentar necesar. Despre rumäni. C. 1935. tom. Modeleie cu care erau deprinsi. I o r g a . le-au asigurat viata materialä. Bucuresti. Mcmoriile seefiunii istorice.hiei fi-au fäcut ucenicia stiintificä: acea bizarä figurä care e Nicolae Milescu. sub titlul Organizarea socialä in Tara Romäneascä (o copie litograficä din acest curs se pästreazä in Biblioteca Academiei Romäne sub cota II. prin daniile lor. an. „Fundatiunea Regele Ferdinand I“. F i l i t t i si tratatä mai pe larg. seria II. Rem. Un al doilea curent de culturä occidentalä a venit in Moldova din Polonia. a c e l a s i . 191—247. Socec. Chestiunea a fost reluatä de I. la Funda^ia Regalä. C. 1925. sect.

care.vonefti scrise de cälugäri fi intre cele aleätuite in limba romänä de cätre boierii moldoveni. s-a cäsätorit cu vara regelui. iar de cele rele sä se fereascä“. devenitä din ce in ce mai apäsätoare. Ca sä ne putem explica aceastä deosebire de nivel si de conceptie. De altä parte. a cäror ecou ajungea pinä intre zidurile mänästirii stins. ale cäror fapte sä serveascä drept norme pentru urmasi: „ca sä fie cele bune de invätäturä. fugeau in Polonia. cei alungati din domnie se refugiau in Polonia. pe de o parte.de apoteozä. Astfel fi-au gasit refugiu in tara vecinä Alexandru 253 . cea dintii näzuintä a lui trebuie sä fie adevärul. fi prin ele avea legäturi. fi a imprumutat coroana Poloniei cu 5. De aci acel spirit de obiectivitate si de discernämint critic pe care il gäsim la marii cronicari moldoveni. Ringala. luptele pentru apärarea Moldovei. ca säfi scape viata. iar pe de o alta. si-au amestecat singele cu pämintul tärii. cei ce se sprijineau pe ajutorul lesesc. prin ajutorul polonilor. Alexandru cel Bun. Este deci o mare deosebire. cu vremea. In cronicile moldovenesti scrise de cälugäri in limba slavä nu gäsim. relatiile politice fi culturale. i-au fäcut sä dea scrisului lor un pronuntat caracter panegiric. zbuciumärile interne. Boierii moldoveni. zarva de la curtea domneascä. si de conceptie si de nivel. tinea capätul marilor drumuri de comert care uneau cetäfile Poloniei cu cetätile de pe tärmurile Märii Negre. Pe aceste vechi legäturi comerciale s-au grefat. negutätorii poloni colindau drumurile Moldovei pentru a ajunge la porturile de pe coast ele Märii Negre. intrind in legäturi cu vecinii säi. invinfi de domnul adus de turci. ln a doua jumätate a veacului al XVII-lea se creeazä in Moldova douä partide: un partid care tinea cu turcii fi un altul care nädäjduia sä scuture. cu marile cäi maritime care duceau spre Orientul indepärtat. ci in limba nationalä. in räzboiul civil care se dezläntuie intre fiii fi urmasii lui Alexandru cel Bun. e necesar sä cäutäm a determina mai intii mediul cultural in care s-au format sufleteste primii boieri cronicari. Ei scriu ca sä afle „cap si incepäturä mosilor". intre cronicile sla. Din timpurile vechi. de aci si preocuparea lor de a serie istoria nu intr-o limbä pe care masele populäre nu o intelegeau.000 de ruble. Meritul de a face din istorie un instrument al constiintei nationale revine marilor cronicari moldoveni. Cind cineva este insufletit de asemenea idee. de la inceputul organizärii sale politice. pria urmare. pe care il spun räspicat in predosloviile lor. ca zälog. Moldova. färä coloare. grupati strins in jurul voievozilor lor. pentru care a primit in schimb. continuind letopisetele cälugärilor. Aceste legäturi politice continuä si sub urmasii säi si. lupte in care era prinsä toatä boierimea. sint infätisate sters. nici sentimentul national. Pribegi in Polonia. In luptele inverfunate dintre aceste douä partide. cu marile centre de negot ale Italiei medievale. au pornit sub impulsul unui sentiment patriotic. färä interes. nici simtul obiectivitätii. Pocutia. suzeranitatea musulmanä.

Tot la vecinii de la nord sa refugiat fi Miron Barnovski. domnita Maria.Läpufneanu si fiul säu Bogdan. atunci pribegii se intorceau. Zamoisky a fäcut domn in Moldova pe Ieremia Movilä si. boierii säi devo. secretari pentru limba polonä. din neamul Moviles. Vasile Lupu a märitat pe fiica sa. Afezindu-fi rostul vietii lor pe vreme indelungatä.tati s-au refugiat in Polonia. Astfel Nestor Ureche arendase o mofie in starostia Zolkiew. Nestor Ureche. o influentä polonä. venind din Polonia. trebuind de multe ori sä räminä acolo vreme indelungatä — nici ei nu stiau dacä se vor mai intoarce cindva — ca sä-fi poatä asigura o federe linistitä. hatmanul loan Costin. era moldovean de baftinä. era firesc ca pribegii moldoveni sä caute legäturi de inrudire cu nobilimea cu care convietuiau. pe Constantin Movilä. fi multi altii. Astfel fi-a märitat Ieremia Movilä cele patru fete ale sale. Cind Petru §chiopul a luat drumul exilului spre Tirol. tatäl lui Miron Costin. fi care semna in documente aläturi de chirilice si in caractere latine. cei mai multi arendau mofii din domeniile coroanei. Ieremia si Simeon. sprijiniti de osti polone. cind aceftia. ln räzboiul civil care a urmat intre veri. cu principele litvan Janusz Radziwill. O seamä de fiice ale marilor boieri moldoveni s-au cäsätorit cu tineri poloni. o sorä a lui era cäsätoritä si ea cu un polonez. era arendaf la Zahajpole. Incetäteniti in regatul vecin fi stiind cä drumurile de intoarcere in tarä le sint inchise.tilor. fratele cronicarului. boierii noftri trebuiau sä-si asigure un rest pentru viatä intre sträini fi. Rezultatul acestor numeroase legäturi a fost cä tinerimea moldoveanä a inceput sä frecventeze fcolile polone.tul polon. Ca urmare fireascä a acestor legäturi de rudenie. intruett surorile sale fuseserä märitate in Polonia. pcate pentru totdeauna. cu tot numele säu slav. Boierii aceftia care se refugiau in farä sträinä. tatäl lui Grigore Ureche. in Polonia. Documentele timpului ne indicä boieri de frunte ai Moldovei care cultivau in secolul al XVII-lea mofii in Polonia. dupä moartea acestuia. cind nemultumirile impotriva domnului adus de turci cresteau in tarä. cereau fi obtineau indigena. fugit la urcarea in a doua domnie a lui Aron-Vodä. Astfel. pe care ii intrebuintau in corespondenta diplcmaticä ce o aveau cu regatul de la nord. la care s-a aläturat apoi marele boier Nestor Ureche. care avea prieteni in nobilimea polonä. totdeauna infrintii isi gäseau adäpost pe pamintul polon. Pe de altä parte. Luca Stroici luase pe seama sa o mofie la Zwinigrad fi Vasile Ureche. fi el. adicä intre fiii lui Ieremia si ai lui Constantin. Faptul cä fi-a schimbat numele dovedefte. Miron Barnovski. Astfel se constatä documentar cä au dobindit cetätenia polonä Movileftii — Gheorghe. Luca Stroici — care ne-a läsat Tatäl nosiru scris cu caractere latine. dcmnii noftri aveau — pentru a face fatä imprejurärilcr politice ■— la curtea lor. care. cum erau deprinfi din tara lor cu agricultura. sub influenta polonä. se asazä in tron cu sprijinul oftilor polone. E posibil ca o bunä parte dintre tinerii noftri boieri care urmau scolile acestea sä fi fost :254 . o sumä de nobili inträ in serviciul domnilor moldoveni. Cind norocul le suridea. Acolo si-au gäsit atunci adäpostul familiile Stroici fi Movilestii.

fiindcä numai afa ne explicäm sprijinul material pe care i-1 acordä Iordache :255 . intre limbile de predare. in care trebuie sä fi urmat fi multi romäni.pregätiti chiar in Moldova. in fcolile intemeiate de iezuiti. dacä nu chiar ca materie principalä. ne este amintit colegiul iezuit din Iafi. Pe la jumätatea secolului al XVII-lea se gäsesc in Moldova citeva asemenea fcoli in care. Afa. figura fi limba latinä. de exemplu.

si-a fäcut studiile Grigore Ureche. Cultura latinä in Polonia. ln Polonia. Dar in afarä de aceastä culturä latinä.. in care isi scriseserä 2ö5 . iar trei decenii mai tirziu. Iezuitul Francesco Renzi. dacä fiii lor n-ar fi invätat in ea. el a adus ca profesori pe cei mai de seamä reprezentanti ai Academiei teologice din Kiev. tineretul nostru a cäutat sä-si imbogäteascä invätäturä mergind peste hotarele tärii. dupä cum s-a väzut. condus. care a fost mare logofät. este un elev al meu.putul veacului al XVII-lea. spune textual cä: „acum 15 ani am venit in Moldova si am fost repartizat la Iasi. atunci cind Vasile Lupu a infiintat in mänästirea Trei Ierarhi o scoalä superioarä teologicä. in virstä de 23 de ani. o remarcabilä afluentä a tineretului moldovean spre scolile din Polonia — unii veniti din Moldova. Miron Costin urma cursurile colegiului din Bar. räspinditä si prin aceste scoli. poate la Lwöw. pe la ince. Astäzi toatä floarea nobilimii vorbe^te latineste si multi dintre dinsii chiar sunt foarte invätati. Constantin Duca. Un alt seminar se afla la Galati. incit. trimis pe vremea lui Vasile Lupu sä cerceteze bisericile catolice din Moldova. care incepuse sä se räspindeascä in Moldova pe la jumätatea secolului al XVII-lea. Istoricul polon Eugen Barwinski. Profesorii din aceste §coli iezuite se pare cä predau si lectii particulare in casele marilor boieri. curios ca moldovenii sä fi sprijinit bäneste aceasta scoala. in care se pregäteau pentru cariera preoteascä cei ce voiau sä ocupe parohii catolice in Moldova. Aceastä limbä. pe la a doua jumätate a secolului al XVII-lea. serdarul (era loan Costin. altii stabiliti acolo cu pärintii. Dragostea pentru cultura latinä. unde a väzut acea invazie de lacuste pe care o povesteste asa de pitoresc in cronica lui. Se constatä dar. ne dä o listä de vreo 20 de tineri moldoveni care au urmat cursurile Universitätii din Cracovia intre anii 1405 si 1503. la särbä. pe la jumätatea secolului al XVII-lea. in aceastä epocä. care avea in organizarea sa. dupä cum ne märturiseste un misionar franciscan. fratele lui Nicolae) si secretarii dcmnesti pentru corespondenta cifratä sunt si ei elevii si fiii spiri. Actualul principe. a devenit cu vremea asa de insemnatä in Moldova.tuali ai mei. care a publicat cu citiva ani inaintea räzbciului o versiune latinä a cronicii lui Miron Costin. Care erau insä.torile Cräciunului. incit. Tot in acelasi timp se constatä un seminar catolic la Cotnari.Ruset sau Miron Costin. intr-adevär. hatmanul (era atunci Nicolae Costin). scolarii veneau la curtea domnului sä-l salute si sä recite versuri ocazionale in limba latinä." In aceste scoli se punea pe invätämintul limbii latine atita pret.. diiectivele culturii polone? Polonia era o tarä catolicä §i ca atare adoptase in bisericä si in cänceläriile regale limba latinä. in urma vicisitudinilor din patria lor. Ar fi. Marcu Bandini. intr-o scrisoare din 24 iulie 1693 cätre Congregatiunea „De Propaganda fide". de franciscanul Ressi. si in toatä tara pe atunci nu era altcineva ca sä vorbeascä sau sä stie limba latineascä afarä de Mironasco Costin. o bazä latinä. la studii superioare in Polonia.

incit un 2ö5 . era aci atit de inrädäcinatä.operele lor cei mai de seamä reprezentanti ai culturii polone.

lorsqu'ils sont hors de leurs pays et ils trouvent des personnes pour les cultiver et pour les instruire. citea fi gusta operele antichitätii clasice fi avea o profundä admiratie pentru ftiinte fi litere. Isi fäcuse studiile la Roma. Incepind insä din a doua jumätate a secolului al XVII-lea. Dupont. cäsätorit cu o italiancä. care au fost cunoscute si de cronicarii noftri. Polonia ajunsese deci la o frumoasä inflorire literarä cätre sfirfitul veacului al XV-lea. ce qu’ils font bien. Bona Sforza. sä-si caute norocul la curtea regilor si a nobililor poloni. incit spunea prietenilor säi: „Patavium virum me fecit“. originär din Verona. Alors ils reussissent tres bien dans toutes les sciences". a luat parte la expeditii räzboinice in Moldova si a scris o cronicä. adicä: „Padova m-a fäcut om". sä aren. Ifi fäcuse studiile la Padova fi pästra din timpurile copiläriei. cind boierimea moldoveanä. pomenit mai sus in legäturä cu activitatea mitropolitului Dosoftei. Memoires pour servir ä Vhistoire de la vie et des actions de Jean Scbieski. A fost of it er in armata polonezä. Un alt italian adäpostit in Polonia a fost Alessandro Guagnini.dat un sprijin asa de pretios artelor. care n-a fost numai un mare talent militar fi un insemnat bärbat politic. in aceastä epoca. loan Kochanowski. pätrund in Polonia. razele Renasterii. Tot in Italia a studiat cel mai de seamä scriitor al literaturii polone din epoca ei de aur. care a trait intre 1437 si 1496. intrucit a fost utilizatä si de cronicarii nostri. In secolul al XVI-lea. venind din Italia. Unul dintre aceftia a fost Filippo Buonacorsi. Bartolomeo della Scalla si cu Lorenzo dei Medici din Florenta. ci fi de tineretul polon care se ducea sä-si desävirseascä studiile in scolile fi universitätile Italiei. marele cancelar. amintiri afa de puternice. Seria cu ufurintä elegante versuri latinefti. venea sä se afeze in orafele ei. ideile umanistilor si ale principalilor reprezentanti ai Renasterii au fost transplantate in Polonia nu numai de italieni. incit a fost supranumit Magnificul.deze mofii din domeniile regale fi sä-fi trimitä copiii in fcolile umaniste. Ce impresie fäcea tineretul moldovean in aceste fcoli se vede dintr-o märturie contimporanä a unui francez. Cultul pentru latinitatea clasicä. legäturile culturale dintre Polonia si Italia se intensificä. Reprezentanti de seamä ai umanismului italian vin.istorie literar slav spune cä cei mai buni fii ai Poloniei aveau mai pronuntatä dorinta de cosmopolitism decit dragostea pentru culturä lor nationalä. cel care a acor. expatriatä. Sigismund al II-lea (1548—1572) si Stefan Bäthory (1575—1585). era membru al Academiei pomponiane si stätea in corespondents cu Polizziano. Sub influenza bisericii catolice fi a legäturilor culturale cu Italia. petrecute in Italia. decedat la Cracovia in 1614. sub regii Sigismund I (1506—1548). 1 1 D u p o n t . In limba latinä au fost scrise — dupä cum o sä vedem mai tirziu — o multime de cronici polone. In fruntea acestora stä loan Zamoiski. ci fi un om de o culturä vastä. despre care ne vom ocupa in capitolul urmätor. :19 . secretarul regelui loan Sobieski: „Ils ne manquent point d’esprit.

201. Varsovia.Dar. :20 . dintre toate disciplined pe care le invätau in fcolile polone. aceea care a avutoräsfringeremaiputernicä in sufletul tinerilor noftri cärturari a fost istoria. p. 1865.

fncepind din anul 966. Alexandru cel Bun si apucä anii de glorie ai lui Stefan cel Mare. Regele Cazimir al IV-lea 1-a ales ca profesor de limba latinä pentru fiul säu. pe lingä loan Huniade. Intrucit. Ea servea chiar ca manual istorie in scolile superioare. loan Albert.nicari isi fäceau cultura in Polonia. este consideratä. Sub influenta papalitätii au fost organizate scoli pe lingä mänästiri. cu Analele Roczniki. episcop. Libri XXX. folosind. care. al XIII-lea si al XIV-lea. ungare si germane. unde a urcat toate treptele ierarhiei. cronica lui Dlugosz contine o bogätie de stiri interesante din istoria Moldovei pinä la anul 1480. de cind principele Mieszko I. In 1364 ia fiintä Universitatea din Cracovia.fel in tot Occidentul medieval — in limba latinä. care träieste in asa-numita epocä de aur a literaturii polone. Marcin Kromer este contimporan cu Kochanowski si a petrecut o buna parte a vietii lui la curtea regelui Sigismund August. Jan Dlugosz (Johannes Longinus) (1415—1480) a studiat la Universitatea din Cracovia si a intrat in cler. intrucit nu contin §tiri privitoare la neamul nostru. ca senator fi. dupä modelul celor din Occidentul medieval. pe lingä Matei Corvin si pe lingä impäratul german. In limba latinä a evului mediu catolic s-a inceput literatura polonä. Opera lui.Care era stadiul istoriografiei polone atunci si. tipäritä la Basel in 1555. incä din secolul al X-lea. mai ales. cronicile polone. istoria Poloniei din epoca päginä pinä in anul care a precedat moartea sa. El a povestit. Informatiile lui Dlugosz privitoare la Moldova au fost imprumutate si amplificate de Marcin Kromer. de la canonic de Sandomir si Cracovia pinä la arhiepiscop de Lwöw. parohii si catedrale. Polonia sive de Origine et rebus gestis Polonorum. mai tirziu. prin spiritul critic de care e stäpinitä. ca sä gäsim date din trecutul Moldovei. s-a creftinat impreunä cu supusii säi. reorganizatä in 1400 de Vladislav Iagello. Stiri despre istoria Moldovei si latinitatea romänilor in istoriografia polonä. Polonia s-a despärtit de tulpina popoarelor slave si a intrat in zona de culturä a bisericii catolice. pentru al cärui geniu militar avea o sincerä si mare admiratie. si 1-a insärcinat cu misiuni diplomatice pe lingä scaunul papal. iatä chestiunile pe care le urmärim in capitolul urmätor. Trebuie sä trecem in secolul al XV-lea. ajunse in curind un puternic focar ce imprästia lumina culturii dincolo de hotarele Poloniei. precum si hrisoave si alte documente. in epoca in care viitorii nostri cro. care era intrebuintatä si in cancelaria de stat. avind ca model pe Titus Livius. intre 1512—1589. cäsätorit cu o principesä cehä. ca una din cele mai remarcabile scrieri ale timpului säu.rilor boieri moldoveni. Dlugosz träieste in epoca räzboaielor singeroase dintre fiii si urmasii lui. viata Moldovei se impleteste tot mai mult cu a Poloniei. eie nu prezintä interes pentru noi. care 1-a insarcinat cu diferite misiuni diplomatice. Dar cu toatä valoarea istoricä pe care o au cronicile polone din veacul al XII-lea (Anonimus Gallus). incepind cu Alexandru cel Bun. pentru aceasta. ce elemente din cronicile polone au trait mai adinc si au desteptat vocatiunea in sufletul tine. ?57 . Instructia se preda insä in scoli si in universitate ■— ca dealt. la Dlugosz.

Cronicile lui Dlugosz si Kromer sint continuate. cu bogate stiri privitoare la Moldova. care fi-a petrecut viata pe ?57 . de Marcin Bielski (1495—1575).

fiul säu. Cu acelasi lux de aniänunte e povestitä si domnia lui Bogdan. „din pri. un material bagat de informatie lui Miron Costin. numit secretar regal si insärcinat cu corespondenta diplomatic!. Contimporan cu Piasecki a fost Alexandru Guagnini (Aleksander :2 . era in plinä faimä pe vremea cind Grigore Ureche isi fäcea studiile in Polonia. incorporeazä apoi ceva din istoria popoarelor europene. la räzboaiele lui Mihai Viteazul. incepind de la creatiune pinä in vremea autorului. fiind. isi luase acolo doctoratul in drept si ajunsese protonotar apostolic. Cronica incepe deci cu povestirile biblice. un scriitor care s-a bucurat de mult renume pe vremea cind Miron Costin i$i petrecea tineretea in Polonia a fost Pawel Piase. A avut insä in patria sa o viatä zba:iuaiatä. luptele cu turcii. ameste. Scrierea aceasta a avut pentru timpul ei un mare räsunet. moartea lui Stefan cel Mare. Acesta studiase vreme indeluagatä la Roma. povestind evenimentele petrecute intre anii 154S—1597. a fost apoi resta. dupä märturia cronicarului.ki. unde. secretarul regelui §tefan Bathory. sau cu numele latin Piasecius (1578—1663). continuä cu istoria anticä. a II-a la 1554 si a III-a la 1564. Cronica lui Marcin Bielski a apärut in 1550. apärutä in 1597. Opera sa. la 22 de ani dupa moartea autorului. Cronica lui Piasecki a oferit. domnia lui Stefan cel Mare. imitate in toatä istoriografia medievalä.nare si acuzat de ambitie §i trädare. pe care. Ea a fost aleasä.chim Bielski se gäseste o neinchipuitä bogätie de stiri privitoare la istoria Moldovei: luptele fratricide dintre fiii si urmasii lui Alexandru cel Bun. la expeditia luiZamoiski in Tara Romäneascä. dupä modelul cronografelor bizantine. pe care o prelu. a fost atacat de acestia cu inversa. republicä din cronica tatälui säu partea privitoare la istoria Poloniei. Ei cuprinde povestirea evenimentelor petrecute in Europa intre anii 1587 si 1638.bilit si numit episcop de Chelm (1640) si Przemysl (1644). lalaptele lui Zjlkievvski de la la originea cazacilor si la räscoala lor contra polonilor. incheindu-se la anul 1548. Chronicx gestonim in Europa singulariorum. Aceastä cronicä. a pierit toatä sleahta polonä care a participat la luptä.cul polonilor in afacerilor interne ale Moldovei. cu pretioase stiri privitoare la Ieremia Movilä. Dupä Bielski. Ioachim. cu multe adausuri si schimbäri. dupä cum vom vedea la locul säu. trece la istoria bizantinä.creazä si o continuä. ln cronica astfel prelucratä de Ioa. moldovenii il socoteau ca sfint". si alti istoriografi poloni.du-si verva sa satiricä impotriva iesuitilor.lingä voievodul Cracoviei si a luat parte la räzboaiele din Moldova. In 1597. indreptin. Numai in rästimpul vietii autorului a apärut ln trei editii: I la 1550.cina vitejiei lui nemaiauzite. cind fu chemat in Polonia. drept cäläuzä principalä de cel dintii cronicar al Moldovei in limba nationalä cunoscut pinä acum. mentioneazä cronicarul. a fost mult admiratä pe timpul ei. un repertoriu al istoriei universale. si pe acest fond se desfäsoarä istoria Poloniei in legäturä cu tärile invecinate.a. sub titlul Kronika wszytkiego swiata (Cronica lumii intregi) si cuprinde. relatiile cu polonii. Dizgratiat un mament. dupä amintirile sale personale si dupä Reinhold Heidenstein. dupä cum vom vedea mai tirziu. infringerea din Codrii Cosminului.

El a scris in limba latinä o carte care cuprinde descrierea tärilor din räsäritul Europei si istoria Poloniei in legä- :3 . care a venit de tinär in Polonia. distingindu-se ca inginer militar.Gwagnin). italian de origine (näscut la Verona in 1538).

Cartea a fost publicatä la Cracovia.. Cind citeau de pildä in Dlugosz despre . intre altele si prin faptul cä.Stefan cel Mare rinduri ca acestea: „O. de Mar ein Paszkowski. a invinuit pe Guagnini de plagiat. Aceste relatäri pline de amänunte pitoresti sint cu atit mai pretioase cu cit Guagnini a fost martor ocular la evenimentele pe care le povesteste si a luat parte la ele. cel dintii dintre principii lumii. de vreme ce ceilalti regi si principi catolici isi petrec timpul numai in trindävii sau in räzboaie civile" — nu se putea sä nu-si simtä sufletul tresärind de inviorare. Danemarca. el este cel mai vrednic sä i se incredinteze conducerea si stäpi. populatiile care locuiau intre Marea Neagrä fi Marea Balticä — si a fäcut multä vilvä. sub titlul Sarmatiae Europae descriptio (Descrierea Sarmatiei Europene)—-prin sarmati se intelegea. dupä aparitia ei. cu sfatul. tärile slave. Tradusä dupä stäruinta autorul/ui. Problema nu este incä definitiv clarificatä in literatura polonä. aruncati de valurile imprejurärilor pe limanuri sträine. urmäreau in paginile cronici. sub urmätorul titlu (in traducere): Cronica Sarmatiei Europene in care se aflä regatul Poloniei cu toate tärile. precum si a regatelor. in vechime. Boemia. pe lingä multe adause referitoare la istoria Poloniei. Scotia etc.. Germania. la räscoala lui Tomsa si la luptele lui cu Laski si Dimitrie Wiszniowiecki. insulclor. de acelasi autor si impärtitä in 10 cärti. pretinzind cä i-ar fi furat manuscrisul Descrierü Sarmatiei. iar acum cu adausurile regilor care nu se aflä in editia intiia. Dupä a mea pärere. pinä la moartea lui Sigismund August (1572). la domnia acestuia. si o serie de informatii privitoare la Despot-vodä. la rela.lor polone zbuciumul strämosilor lor. Moldova. de Alexandru Guagnini. Departe de locurile pe care-si petrecuserä copiläria si de care le erau legate atitea amintiri. Stryikowski nu s-a märginit insä aci. nublicind a sa Cronica litvanilor.nirea lumii si mai ales cinstea de comandant impotriva turcilor. Aceastä editie polonä cuprinde.turä cu statele vecine. In 1611. Suedia. evocarea ^ärii si a neamului in cärtile 25') . in cunoscutä dramä istoricä a lui Vasile Alecsandri. fiind in ostirca lui Laski. Mai toate cronicile Poloniei cuprindeau astfel de stiri interesante sibogate despre relatiile cu Moldova si främintärile din principatul invecinat. din latineste in polonezä. istoricul polon Matei Stryikowski. a adus martori in sprijinul acuzärii sale si a obtinut un decret prin care i se recunostea dreptul de autor. o strälucitä biruintä asupra turcilor. in 1578. deoarece lipseste un studiu critic. E usor de inteles curiozitatea vie cu care tinerii feciori de boieri moldoveni. tärilor si provinciilor legale de aceastä Sarmatie. intelegerea si hotärirea tuturor crestinilor. ci s-a plins chiar regelui. cu nimic mai prejos decit comandantii eroici de cari atit ne miräm! In zilele noastre cistigä el. ca Grecia. apärutä intii in latineste la 1578. si. Panonia. Stirile lui privitoare la Despot-vodä au intrat in compilatia lui Simion Dascälul. la expeditia lui Laski in Moldova pentru intronarea lui Despot. mult amplificatä. prin aceasta. bärbat minunat.tiile lui cu Laski. statelor. cartea lui Guagnini a apärut intr-o traducere polonä. imprumutate din cronica lui Bielski — apärutä in urma editiei latine a operei lui Guagnini — pe lingä stiri pretioase despre räzboaiele polono-moscovite.

sat sufletul pribegilor si a trezit in ei vocatiunea istoricä.sträinilor a induio. 25') .

cätre sfirfitul secolului al XVI-lea. ii voi atita. qui de_'sanguine Romanorum se asserit descendisse. la 1507.. Este ideea originii latine. spune textual: „La sarmatii de nord este o colonie de la Traian. Cei dintii care le räspindesc prin scris fi-i dau tot relieful cuvenit sint cronicarii moldoveni care-fi fäcuserä studiile in Polonia. spunea: „In Ardeal mai mult de a treia parte sunt romäni cärora fägäduindu-le libertatea.fti3. impotriva ungurilor“2.1 Cu mult inainte. amintindu-le cä sint „creftini fi de acelasi neam". seria räs. in lumea Occidentului medieval. Ideea unitätii nationale trecuse fi pe planul politic. 1 5 ." :4 . fiul lui Stefan cel Mare. Inaintea lui. aceastä idee nu apare in literäiura’ istoricä sau geograficä italianä decit in secolul al XIV-lea.picat lui Gavril Bethlen despre „legäturä de singe fi de simtiri care träiefte.lui papal. precum s-a väzut. 669.. 2Documentele^Hurmuzaki. italianul De la Valle culegea traditia originii romane din gura cälugärilor de la mänästirea Dealu. p. 3„. vorbind despre noi. care chiar fi acum. patriarhul Chiril Lucaris. intre romänii din Tara Transil.. in 1629.. cu Radu. Marcu. O idee confuzä a originii romane a fost inregistratä.Dar in afarä de stirile privitoare la istoria Moldovei. Inainte de Chiril Lucaris. nr.vaniei fi intre locuitorii Tärii Munteniei fi ai Moldovei". 1. domnul Vasile Lupu. si in cronica anonimä aleätuitä in secolul al XVI-lea in Rusia (cf. originea romänä a neamului nostru a fost cunoscutä de timpuriu in cercurile scaunu. p. Istoria romänilor prin cälätori. cälugärul Maxim intervenise pe cimpul de luptä pentru a impäca pe Bogdan. DXCV. Disceptationes conviviales. Dar ideile acestea de unitate nationalä fi mai ales de origine romänä erau vagi. Ideea romanitätii neamului a fost pusä in circulatie. 76. IV. Prin misionarii catolici din Orient. scriind vizirului despre o eventualä campanie in Ardeal. Textul reprodus si la C l a u d i u I s o p e s c u . Nu se poate spune cä ideea unitätii neamului fi a originii romane erau inexistente inainte de Ureche. tineretul moldovean a mai gäsit in atmosfera istoricä a Poloniei o idee care a avut un räsunet putemic in literatura noasträ veche. färä zäbavä. 56). de umaniftii italieni. Cel dintii dintre umaniftii italieni care a vorbit in Italia de_latinitatea limbii noastre a fost toscanul Poggio Bracciolini (1380—‘1459). primul din triada cronicarilor moldoveni cu studii in Polonia. dupä cercetärile intreprinse de Al.populus terrae tuae. desi in mod tainic. Doar fi pe ea se intemeiase campaniile lui Mihai Viteazul pentru cucerirea Transilvaniei fi a Moldovei. p. p . 1N. Notizie intorno ai Romeni nella letteratura geografica. care la rindul lor o gäsiserä la scriitorii latini si la cronicarii bizantini. dar. domnul Munteniei. Chiar pe vremea lui Grigore Ureche. nu erau difuzate in masele populäre. I. Intr-o operä a sa publicatä in 1451. nu fuseserä fixate in scris. fi papa Inocentiu al III-lea o amintefte in scrisoarea cätre Asäne. dupä izvoare romänefti. dar cu atit mai puternic. I o r g a . dupä cum afläm din analele de la Bistrita. secretarul apostolic al papei Bonifaciu al IX-lea.

de§i in mare mäsurä schimbatä. care." In acest text al lui Aeneas Sylvius Piccolomini avem. el are prilejul sä vorbeascä adesea despre romäni. cä limba romänä face parte din familia limbilor romanice. secretar al multor principi italieni si al curtii papale. panem (piine).“ .“1 Dupä Bracciolini. §i 3.intru atita barbarie. si alti eruditi italieni din vremea aceasta amintesc originea romänä a neamului nostru.cina de secretar pe lingä diferiti cardinali si pe lingä impäratul Frederic al III-lea al Germaniei. care aminteste intr-un loc de loan Huniade. sä fie incoronat papä. ab Italis. 5 . care pe acel timp era „valah". digitum (deget). manasse eamque coloniam fuisse latino sermone u. notata. ca de pildä Flavio Biondo (1388— 1463). qui coloni ibidem relicti fuertint.. afirmind cä este de origine romänä. la virsta de 53 de ani. In aceasta operä. qüi eo profecti sunt. care au pus pe fugä rusinoasä si pe Darius. si acea colonie s-a folosit de limba latinä. manum (minä). cä romänii se trag din colon is tii adusi de romani in Dacia supusä. un mare erudit. In cele din urmä au fost supusi si nimiciti de armatele romane. un popor sälbatec si insemnat prin multe pagube aduse romänilor" —■ iar ceva mai jos: „Valachia este un tinut destul de intins. Cel mai interesant pentru noi este insä Aeneas Sylvius Piccolomini (1405—1464). si multe altele apar ca fiind de la acei latini. pe care 1-au locuit cindva dacii. Pe acest pämint au locuit odinioarä getii. cä numele etnic al romänilor. panem (piine).sam. vine de la numele unui comandant roman. dar acolo unde insistä mai pe larg asupra originii poporului roman este Hist or ia rerum tibique gestarum locorumque descriptio. vorbind despre tinuturile de la nordul Dunärii. Flaccus. dupä cum se vede. quaq nunc etiam inter tantam barbariem multa retinet latina vocabula. manum (minä). aproape toatä un ses intins si neapt pentru riuri. unde au rämas. care a infrint pe daci. 2. De unde a luat papa Pius al II-lea pe acest comandant de la care ar 1 „Apud superiores Sarmati colonia est ab Trajano ut aiunt derelicta. Limba este pinä acum de familie romana. incit s-a zis (Vlahia) Valahia. cuvintul s-a corupt. Aceastä ultimä idee — ca fi celelalte douä — a avut un puternic ecou in literatura istoricä a timpului fi a räzbätut pinä in istoriografia popoarelor catolice din preajma noasträ. Oculum (ochi) dicunt. de la care a fost numitä Flaccia. pästreazä multe cuvinte latine. multasque alia quibus apparet ab Latinis. a ajuns. Iar colonia romänilor care a infrint pe daci a fost condusä de un oarecare comandant Flaccus. care au fost läsati acolo ca colonisti. In multele si variatele sale opere. spune: „Este un tinut asezat dincolo de Dunäre.zindu-se pinä la Marea Neagrä.. digitum (deget). desi in mare parte schimbatä si putin inteligibilä unui italian. Si dupä o lungä trecere de vreme. un profund cunoscätor al istoriei romane. intrind in der. dupä ce a indeplinit sar. notate de cätre italienii care s-au dus pe acolo. iar pe regele Lisimah 1-au prins de viu in puterea lor si au coplesit Tracia cu multe nenorociri. incepind din Transilvania si intin. Zic oculum (ochi). sub numele de papa Pius al II-lea. afirmate trei idei principale: 1. fiul lui Histaspe.

..................92 EPOCA POST-CORESIANÄ............................. TEXTELE POPULÄRE.. EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO............119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ.......159 CULTURA IN TRANSILVANIA...........213 CRONOGRAFELE..170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA.....167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU......132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..161 STOICA LUDESCU.................. petrecute departe de ai säi.... .... ........... .... poetul roman Ovidiu..... 43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE..241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ....................... . ............... ........ ...207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU... pe tärmurile Märii Negre....128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ............79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI......45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI..................52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE.................. intre barbarii sciti........110 LITERATURA RELIGIOASÄ...............................180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’......................................2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV. FOCARE DE CULTURÄ.......190 veni numele poporului nostru ? Flaccus este amintit in elegiile pe care le-a scris in amarul zilelor de exil........... . ..... SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ.....24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ..................... ......66 I..... In cartea a IV-a din Ponticele :6 ........11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN..................50 MÄNÄSTIRILE....ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI......155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB.

... in limba latinä... Ei sunt urmasii legiunilor si coloniilor aduse in Dacia de Traian si de ceilalti impärati romani.. astfel: ' Ghetii tinea intr-o vreme.. deoarece... Diverse... care a publicat la Lyon... el singur cu sine. Bonfiniu era italian.... Necroloage.. Ripa scumpä a Dunärii.219 (1942 -1979).. lata.33 Recenzii si rapoarte. asezatä intre atitea limbi felurite ale barbarilor... intr-un loc.. C.... si profesa umanitätile la Recanati...... in De neamul moldovenilor (p. istoria Ungariei. in 1667.. Editii de texte.. Pre gheti i-au scos de aicea el cu biruintä... despre valahi... ... el spune textual: „Valahii se trag intr-adevar din romani. opera sa............. . intitulatä Origines et occasus Transylvanorum...... Decades rerum Hungaricarum. ... näscut la Ascoli....30 Didactice........." Aceasta idee a papei Pius al II-lea s-a räspindit apoi in toate tärile catolice si a fost utilizatä de cronicarii unguri si poloni.. ed.. cind a fost chemat la curtea regelui Matei Corvin pentru a scrie... In opera sa. dupä cum märturiseste pinä astäzi limba lor.34 Conferinte rostite la Radio........... odinioarä Flaccus comanda aceste locuri fi sub stäpinirea lui a fost intreg malul sälbatic al Dunärii.“ Aceeasi idee a trecut apoi la istoricii sasi........35 Istoria literaturii romane vechi.. 17.. de necesitätile ritmului si ale rimei...... pinä ce a ajuns la Laurentiu Toppeltin din Medias.... acum Flacus tine. el s-a indepärtat de sensul textului. Giurescu)..... El a tinut Misia in pace cu credintä... ... au fost traduse de Miron Costin........ scrisä dupä modelul lui Titus Livius. la inceputurile poeziei romänesti. El a tinut popoarele Misiei in pace statornicä si cu sabia i-a inspäimintat pe getii increzätori in arcul lor. Dar asupra lui Toppeltin.. vom reveni intrun capitol viitor. din ce tarä au iesit stramosii lor)............. Bonfiniu citeazä in fruntea izvoarelor de care s-a servit si opera papei Pius al II-lea...242 Literatura modernä.... .... care a fost unui din principalele izvoare ale lui Miron Costin in Cartea pentru intiiul descälecat (De neamul moldovenilor... In acest opuscul... Traducerea lui Miron Costin este liberä......... Silit...... in care Toppeltin se ocupä de obirsia tuturor natiunilor din Ungaria.... In Ungaria a fost introdusä de istoriograful Anton Bonfiniu (1427—1502).... cunoscute si de cronicarii nostri. se gäseste si un capitol privitor la romäni....35 Lucräri postume *.. pentru o intelegere mai clara. sensul versurilor ovidiene: „Grecine....... 7 ...32 Publicatii conduse..32 Comemoräri... n-a putut fi pinä acum extirpatä. Vorbind.37 Aceste versuri.CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU...

a fost pusä in cadrul ei firesc de N. rom. p. pluteau. ca intr-o oglindä si te priveste de unde esti. trebuieste insä urmäritä si la fiecare cronicar in parte). insä impar. vol I. si de R a m i r o O r t i z . Istoria literaturii romänesti in secolul al XVIII-lea (1688—1821). de neftiintä rätäciti. in opera sa despre care am vorbit. Ideile despre originea latinä a neamului si a limbii noastre la umanistii italieni au fost adunate de A l e x . cite unii au insemnat de tine.sesc de o limbä latinä. Ideile despre originea romänä a neamului si latinitatea limbii noastre. Problema influentei polone a fost reluatä si adincitä in legäturä cu opera lui Ureche. puse in circultaie de umanistii italieni si räspindite in istoriografia ungarä. 1916. polonii si slavii cuprind pe toti italienii.tit in doua state. 1925. in Ephemeris :8 . coruptä cu elemente barbare. Bucuresti. sect. altii de zävistie. I o r g a . In privinta numelui etnic de „valahi“.. de unde au izvorit in aceastä tarä“. Bucuresti. P a n a i t e s c u . in Rev. scrie Miron Costin in De neamul moldovenilor. Despre suzeranitatea polonä C. Chestiunea a fost tratatä. p. cu numele latinesc. lepädind de la tine toate celelalte basme . P. Aceastä constiintä a originii romane avea sä le lumineze mai bine rostul neamului lor ca unitate etnicä deosebitä. Influenta polonä in opera si personalitatea cronicarilor Grigore Ureche fi Miron Costin. BIBLIOGRAFIE Influenta polonä asupra cronicarilor. de P. Ba. in vremea in care cronicarii moldoveni isi fäceau ucenicia in scolile polone. Bucuresti.. „ex toto orbe romano". a IH-a. 1899.. Traian a adus o nouä populatie. D. Ideea aceasta se regäsefte apoi la Piasecki — sau. 19 — 25 (trateazä chestiunea in general. cä esti drept vlah. asadar. puse in circulatie de umanistii italieni.Ideile despre originea noasträ romänä. Studi e richerche. si cä din acesti colonifti amestecati cu barbarii au iesit romänii. 85 — 94 (la Ureche). Ea avea sä destepte in ei vocatia istoricä. cum spune cu atita duiosie. 237 —332. Analele Academiei Romane. semnalatä mai dinainte de $ t e f a n O r ä s a n u . in mijlocul atitor popoare de rasä diferitä. Mem. fiind secätuitä de bärbati prin räzboaie. ei se sträduiesc sä confrunte stirile culese din istoriografia polonä cu amintirile boierilor bätrini si cu mentiunile din vechile cronici slavonefti ale tärii. ist. merge ceva mai departe si afirmä cä muntenii si moldovenii sint un singur neam. t. citeazä si el pe Aeneas Sylvius. s. Bucuresti.in atmosfera timpului. pentru ca sä afle. 6—18. Le gäsim exprimate cu destulä claritate in secolul al XVI-lea la Marcin Kromer (1512—-1589). dar observä cä sub numele de „valahi“. Intorcindu-se in zorile tineretii in patria lor. Per la storia della culturä italiana in Rumania. el pomeneste de räzboiul lui Traian cu dacii si spune cum Dacia.turä mosilor. Acolo. 4. cu deosebire p. R a c o v i ^ ä . 1901. dupä ce-si träiserä anii copiläriei pe tärmuri sträine.. adicä italian si rimlean". 1940. M a r c u. p. ist. cetitoriule. in graiul lor bätrinesc. IV. I o r g a. Piasecius. care se folo. dupä N. care din lume intre neamuri n-au lipsit niciodatä. Simion Dascälul si Miron Costin. printre sträini. gindul cä neamul lor se trage dintr-o obirsie asa de glorioasä avea sä le incälzeascä sufletul si sä destepte in ei mindria de neam: „Cautä-te dar acum. Cronicarii moldoveni din aecolul al XVII-lea. Rif lessi di storia rumena in opere italiane dei secoli XIV e XV. mem. au pätruns si in Polonia. „cap si incepä. Citind pe Eutropius.

p. Nestor Ureche. a treia parte din Licin. cronicarul e fiul lui Nestor. El a jucät un rol asa de important in istoria epocii sale. Cam tot atitea mosii le-au venit si celorlalti doi moftenitori. Actul a fost incheiat la 9 martie 1643. a fost fiul lui Maxim Ureche si al sotiei sale Dumitra. 338 — 386. Näscut probabil in preajma anului 1550. Stroestii. capitolul Humanismus und Reformation. spätarului 1 loan Neculce. GRIGORE URECHE ' Cel dintii din sirul marilor cronicari moldoveni. O intimplare fericitä a fäcut sä räzbatä prin furtunile vremilor pinä la noi actul de impärtire a mosiilor rämase de pe urma lui Nestor Ureche si a sotiei sale. Rumänisch-Deutsche Literaturbeziehungen. a II-a. cäruia i s-a atribuit intr-o vreme fi cronica. Bibliografia editiilor si studiilor asupra cronicarilor poloni. din vremea lui Alexandru cel Bun. 1938. Heidelberg.Dacoromana (Annuario della Scuola Romena di Roma). fiindcä in 1572 il vedem incepindu-fi cariera politicä cu slujba de uricariu la logofetia cea mare. din Onesti si din Bältati si o bucatä din hotarul Tirgului Frumos. toate din tinutul Cirligäturii. citez numai mosiile care au venit de partea lui Grigore Ureche1: Dumbrävita. ln orice caz. din tinutul Sorocii. I. Notizie intorno ai Romeni nella letteratura geografica italiana del cinquecento. Iasi. 1926. deasupra Cotnariului. satul Goestii si silistea Mindrestii pe Bahlui. K a r l K l e i n . iar in tintul Orheiului: Avrameni. 1929 (indice). Buletinul Muzeului Municipiului Iasi. I. in Jinutul Läpusnii: Dräculestii. Ca sä se vadä la ce imense latifundii putea ajunge in Moldova veacului al XVII-lea un mare boier. a fost Grigore Ureche. jumätate din satul Sirbi. cu loc de moarä si helesteu pe Somuz. 1923. la G a b r i e l K o r b u t . I.torique de I’Academie Roumaine. 59 si urm. 6. Literatura Polska. Nestor. jupineasa Mitrofana. Nistur sau Nistor. pärtile din Lungani.1927. Schindestii si Scocul si pärtile din Colunesti. din Septicini. „cel stilpit si hotärit“ (hotärnicit). p. cum se gäseste in documente. asc. Warszawa. atestatä documentar incä de la 1407. v. ed. 1927. a fost unui din cei mai bogati si mai influenti boieri moldoveni de la sfirsitul veacului al XVI-lea si inceputul celui de-al XVII-lea. atit „cele cumpärate cit si cele de la strämosi". si M a r i n P o p e s c u-S p i n e n i. 1929. in cronica fiului se streväd amintirile tatälui. tinutul Romanului. inaintea divanului domnesc in frunte cu mitropolitul Varlaam. din Bänesti. Bulletin de la Section his. 271. incit unii istoriei ai nostri au fost ispititi intr-o vreme sä-i atribuie lui cronica scrisä de fiul säu. Bucuresti. la C l a u d i u I s o p e s c u . cu vad de moarä in Ricca din tinutul Sucevei. G h i b ä n e s c u . a cärui operä a asimilat indemnurile istoriografiei polone. din tinutul Tigheciului: Vlädeftii cu a treia parte de baltä din Giemeni. in tinutul Iasilor: Verdefänii pe Lavnic fi pärtile din Botefti fi din Bogdänefti. Despre Aeneas Sylvius si ^ärile romänesti v. ‘ 9 VI AfA ' . p. dr. in Revista geograficä romänä. $tirile posterioare secolului al XV-lea. sub forma Urecle. director Gh. 1929. in tinutul Vasluiului: Cäueftii. Scoboritor dintr-o veche familie moldoveneascä. din Räcariul fi din Päcicani. a opta parte din Ruguleni. tom. Pentru ideea originii romane la umanistii sasi. a treia parte din Soimäresti pe Moldova.

a fost adus sä-fi petreaeä copiläria in tarä sträinä fi sä vinä in contact cu culturä umanistä a Poloniei. De fapt. Era firesc cä un boier cum era Nestor Ureche. Ureche logofätul. toatä ziua“. in afteptarea unor vremi mai bune. trebuia sä joace un rol important fi in viata politicä a tärii sale. Aron-vodä. Simion. fratele säu. Astfel Lupu Stroici este mare logofät. In Polonia. prin Oprea armaful. pentru ce-s <pentru cä sint) de gilceavä. in vreme ce el „va oblici" gazdele pe unde se gäsesc boierii scrifi in „catastiful“ domnului si-i va inchide. de sä vor desbate si s-or aseza. fi cind domnul a fost silit sä päräseascä tara. iese din tarä in Polonia. sprijinit de boierii din tarä si ajutat cu oaste de guvernul polon. cäci :10 . loctiitor de domn a fost läsat Nestor Ureche. izbutefte sä ocupe tronul Moldovei. Aceste zile mai bune nu intirzie sä se iveascä fi. il gäsim in divan cu rangul de mare logofät. cu o avere asa de mare. ca sä punä mina pe o seamä de boieri ce-i erau potrivnici si sä-i £inä in inchisoare pinä va sosi fi el. porneste indatä si „gonind noaptea. se preface cä primefte porunca domneascä. aflind — cum spune fiul säu — „vreme fi cale deschisä de a se depärtare“. ba fi sfätuiefte pe armaf ul care-i adusese scrisoarea domnului sä pästreze mai departe taina fi sä stea ascuns tot timpul in casele darabani. luindu-si familia. din pricina pirilor. sä le impärtim in trei pärti“. Nestor Ureche se intilnefte cu ceilalti mari boieri. In 1592. primul cronicar moldovean.Neculai Ureche si lui Nistor Batiste. in 1595. se grupeazä cu totii in jurul lui Ieremia Movilä. Mihail si Constantin. Ieremia Movilä ifi incredinteazä functiile de cinste fi de räspundere ale curtii boierilor cu care petrecuse anii exilului fi care il ajutaserä in planurile sale. Dupä cum se vede.lor. in vremea lui Aron-vodä. minatä de lupte cu verii. El pästreazä vornicia mare fi sub fratele lui Ieremia. De aci inainte viata lui Nestor Ureche este legatä de a Movileftilor. Si incä nu avem trecute in acest document toate proprietätile lui Nestor. Ureche. cei trei mostenitori ai lui Nestor Ureche isi impärteau averea pärinteascä fi le venea la fiecare eite 23 de sate. care pribegiserä din Moldova impreunä cu Petru Schiopul. toatä noaptea. fi ziua. adicä era o avere de aproape 70 de mofii. mare vornic al tärii de jos. Ieremia Movilä. dupä o pribegie indelungatä. Ieremia Movilä vornicul cu fratele säu Simion paharnicul. vistiernic. Andrei hatmanul. fiindcä actul de impärtealä adaugä: asijdere si alti sati intregi si ocini cari nu-s pusä aicie. sä avem a li puni iar la mijloc. fi sä se dueä la Constantinopol. Intre pribegii moldoveni se leagä o prietenie strinsä fi. nevoind sä se faeä unealta domnului. care a fost oträvit de cumnata sa. sub Simeon Movilä. pe la Soroca. Pe cind Oprea armasul stätea ascuns in curtea domneascä. Acesta a fost un moment hotäritor in viata lui Nestor Ureche fi el ne lumineazä in acelafi timp imprejurärile in care fiul säu Grigore. E o domnie pafnicä si lungä de 12 ani. intre altii: Lupu Stroici logofätul si fratele säu Simion. Dar domnia lui Constantin Movilä. recäpätind tronul Moldovei de la turci. turburatä numai de räzboaiele cu Mihai Viteazul. n-a durat nici un an. care päzea scaunul domnesc. precum fi sub fiii lui Ieremia. Urcat in scaunul domnesc. scrie din Constantinopol lui Ureche. iar Nestor Ureche.

a seäpat cu viatä. a II-a. curind dupä aceasta. deoarece. publicate de dr. in a doua pribegie in Polonia.000 de galbeni poloni pe an starostia de Rohatin. ce apoi vin la primejdie fi ei fi casele lor" (Mircn Costin. care isi legase soarta de Movilesti.venii sunt din hire pururea la domnia lacomi.turcii. pe care-i stringea pentru a recuceri tronul Moldovei. 11 . Curind dupä aceasta. cum mai mult in lume sfaturi bune la domni nu se ascultä. apare in acte polone. Cronica. Se pare insä cä acest proces s-a stins repede fi cä lucrurile s-au impäcat. in imprejuräri pe care le vom vedea indatä. Era ginerele lui Nestor Ureche tinea in cäsätorie pe Anastasia. fi Grigore Ureche. impreunä cu ginerii säi fi sprijinitä de oaste polonä. „Divanurile toate erau prin Nistur Ureche“. Dar — adaugä Miron Costin — nu s-a ascultat sfatul lui Urechiä vornicul. ed. pleacä din nou in pribegie cu Constantin-vodä: „Apropiindu-se Stefan Tomsa de tarä — ne spune Miron Costin — Constantin Vodä cu mumä-sa si cu fratii au purees din Iasi. izbutefte sä afeze in domnia Moldovei pe cel mai mic dintre fiii säi. cä nu ar fi plätit haraciul tur. si cu citiva din boieri. stringe oaste din cetäti fi de la neamurile sale si se pregätefte. moldo. sora cronicarului. boierii care ii insoteau sint toti prinsi fi decapitati din porunca lui Stefan Tomsa. pe Bogdan. väduva lui leremia Movilä. se ineaeä amindoi in apele Nistrului. sä intre in Moldova. care-i fusese incredintatä de starostele Adam Zolkiewski. el sfätuia: „sä läse sä se mai invecheascä domnia lui Stefan Vodä. pe cind acesta il ducea hanului. ci a rämas la Camenita pe lingä doamna lui leremia Movilä. Elisabeta. din care se constatä cä.cesc fi cä ar fi oprit pentru sine banii ce i-ar fi strins ca administrator al Moldovei. . piräfte pe Nestor Ureche cä refuzä sä-i predea moftenirea lui Isaia Balica1. Kogälniceanu. Singur Nestor Ureche. care au scris Letopisetul tärii pinä la Aron Vodä". Din acest rästimp avem o serie de acte interesante. cu oardele lui tätäresti. In aceastä vreme. Nestor. singurul dintre boierii pribegi care se ridicä cu toatä täria impotriva acestei aventuri este Nestor Ureche. care n-a vroit sä vinä. Stefan Pototki. Ea era härtuitä toemai din partea acelora de la care ar fi fost indreptätitä sä se astepte la mai multä solicitudine. tatäl lui Grigore Ureche. Constantin Movilä cade in miinile unui tätar fi. p. care se dovedeste din acte cä ar fi fost o femeie rea fi lacomä de bani. Nestor Ureche este sufletul intregii domnii. Eugeniu Barwinski. si Pototki cad in miinile turcilor si sint dusi la Constantinopol. zice Miron Costin. fratele säu. sä-1 instaleze in scaun. intre carii erau si Nestor Ureche. cind Constantin Movilä cere ajutorul polonilor fi cind cumnatul säu. 263). Nestor Ureche luase cu arendä de 1. neavmd incredere in domnul adus si spriiinit de ostiri polone si care nici birul datorit nu-1 plätise. cind doamna lui leremia Movilä. Viata familiei Ureche pe pämmt strain nu era insä färä griji. impotriva vointei regelui. 1 Isaia Balica a fost pireälab de Suceava. cä acum fiind domnia nouä. Expeditia se incheie cu singeroasa infringere de la Cornul lui Sas. Cu experienta lui de om pätit. Alexandru Movilä. au dat steag lui §tefan Tomsa si au insärcinat pe Cantemir-bei.

Cu toatä rivna lui dupä avere si märire.330 de mäsuri poloneze. tiritä in captivitate si isi sfirseste viata intr-un harem turcesc. pentru intiia oarä. la 1597. printr-un :12 . doamna Elisabeta. imbracä rasa de cälugär si vine acum el insusi. pe lingä vie. Turcii inträ in Moldova. Din alte conjecturi. färä sä se precizeze virsta pe care o avea. ca sä fie de hranä cälugärilor ce vor cäuta in chiliile ei un liman de liniste fi rugäciune. un suflet adinc credincios. Il gäsim pomenit. noastre la 20 decembrie 1628. cum apare adesea in documente — departe de a putea fi reconstituitä in träsäturile ei caracteristice. in umilintä. Nestor avea. Mitrofana. Viata lui Grigore — sau Gligorafco Ureache. intr-o inscriptie de pe o bisericä. päfea imediat dupä domn. cu un coif bätut cu pietre scumpe si tinea aninatä de umär sabia. feful slujitorilor din spätärie. are pentru noi incä multe puncte obscure: nu stim nici mäcar data cind s-a näscut. Grigore Ureche era deci mare spätar al Moldovei cind sosirä. Miron Costin fi Dimitrie Cantemir — marele purtätor de säbii al domnului. cu o micä intrerupere in 1615. avea o avere insemnatä: o recoltä de 6. adus din Constantinopol fi däruit mänästirii Secul. aläturi de fratele säu Vasile. in timp ce acela asculta slujba sau stätea la masä. Grigore Urechs. In 1602. pare sä se fi näscut pe la 1590. Miron ne spune despre Grigore Ureche cä „a invätat literatura in fcolile polone“. este prinsä. il gäsim cu rangul mai mic de mare spätar. sau poate in scoala stavropighiei din Lwöw. De la ea a ajuns pinä la noi un splendid aer. Cu religiozitatea caracterului unea un gust delicat pentru lucruri frumoase. a fost si ea o figurä distinsä in galeria „jupäneselor“ romäne din veacul al XVII-lea.bätori. In zilele de sär. Marele spätar era —• dupä cum afläm de la cvasi-contimporanii lui Ureche. a ridicat mänästirea Secul. in Lwöw. in numele tatälui säu care nu se afla de fatä. imbräcat in hainä auritä. Nestor Ureche rämine. ca toti contimporanii säi. un proces cu un cea.sornicar. iar in divanele boierefti de la 1631 inainte. pe care a inzestrat-o bogat cu o multime de mosii si sate. pe cind tatäl säu se indeletnicea cu munca agricolä pe mofia Rohatin. pinä la inceputul anului 1617.Domnia lui Bogdan Movilä nu tine insä decit un an si se incheie cu o adeväratä tragedie. la aceastä datä se intoarce in Moldova fi este posibil ca odatä cu el sä fi intrat in tarä fi Grigore Ureche. iar mama sa. dupä cum reiese din documente contimporane. Ajuns in amurgul vietii si privind inapoi peste tot zbuciumul zadarnic al trecutului si cu gindul indreptat spre cele vesnice. sä caute un loc printre „rugätorii robi ai lui Dumnezeu“ din ctitoria sa. Numele cronicarului apare intii in documentele. dupä intoarcerea din pribegie. pescärii fi velnite. In Polonia. Nestor Ureche scapä din nenorocire si. aceasta s-a intimplat probabil intre anii 1612—-1617. cind purta. Grigore Ureche urma cursurile unei fcoli superioare in Camenita. migälite räbdätor cu acul. Il gäsim apoi mentionat in nifte documente polone din 1616. Sofia sa. ca tretilogofät. cä i-a ingäduit sä-si revadä mosiile pärintesti din Moldova. cu sufletul domic de liniste si de mintuire. unde. Bogdan cade in miinile lor. s-a retras in cucernicia ctitoriei sale de la Secul. in semn de multumire Domnului. dupä cum s-a väzut.

hotäri sä scape de o seamä de boieri. stäpinirea lui Vasile Lupu aduce in viata Moldovei o epocä de inseninare. incä din timpul lui Barnovski-vodä. Urcindu-se pe tronul Moldovei. xncit nu mai incäpea pe uliti fi umpluse dealurile Miroslavei. Miron Costin. el avea. In fruntea deputatiunii. cu judetele basarabene si Cetatea-Albä. „care fierbea de greutä^i fi netocmele". in cele din urmä. sä se plingä Portii de greul ce-1 trage poporul din partea domnilor necunoscätori ai rinduielilor tärii. Ca mare vornic. cu chihaia vizirului. sarcina de a administra Moldova de la Iafi pinä la hotarele Munteniei. in care. se aflau. cärti de mazilie lui Moise Movilä fi se räspindi in Iafi zvonul cä domnia s-a dat lui Alexandru Iliaf. la patriarhie.midatä si. sub paza boierimii care abia putea potoli furia multimii. fi Alexandru. in tainä. pune la cale. Intre aceftia era fi Grigore Ureche. o descrie astfel: „Fericitä domnia lui Vasile Vodä.ceauf. in timp de pace. care. iar in timp de räzboi conducea oftirea. uitindu-fi jurämintul. de vornic al Tärii de Jos. Dar abia fu instalat in domnie. aleg pe cei mai de frunte dintre ei fi ii trimit cu jalbä la I'arigrad. Cu acest titlu il gäsim pe Ureche semnind in hri. Dupä scurta fi tragica domnie a lui Barnovski-vodä. päräsi tara. cu mare fericire fi trägä. alcätuitä din 80 de boieri. la vestea cä el a cäpätat din nou domnia. o mare mihnire si indignare cuprinse tara. a luat scaunul Moldovei vornicul Vasile Lupu. cind este ridicat in rangul de cinste pe care-1 avuse fi tatäl säu Nestor. ifi reluase in divanul tärii locul de mare spätar. Aceftia insä prind de veste printr-un om de casä cä Ale. postelnicul loan Costin ■— tatäl lui Miron Costin — fi spätarul Grigore Ureche. unde isi fac reciproc jurämintul de credintä. care mai domnise in Moldova intre anii 1620—1621.tura fi. Alexandru. derutarea ei. läsase amintiri afa de nepläcute. care a fost silit apoi sä se expatrieze in Polonia. In zbuciumul acelor vremuri de singeroase lupte interne fi de necontenite schimbäri de domnie. care se intoarce in Moldova in ultimii ani ai acestei domnii. Prin aceastä stratagemä deputatiunea este inti. fi dupä domnia de citeva luni a lui Moise Movilä. silitä sä se impace cu domnul. era firesc ca Vasile Lupu sä caute a se inconjura de boieri care impärtäsiserä gindurile lui.natä pinä la 19 ani“. de au fost cindva aceastä tarä tot in bine cu bielfug fi plinä de toatä averea. Din toate pärtile se strinse atit norod. Boierii aflarä pe Alexandru-vodä incä nepurces din Constantinopol. Citiva din fruntafii boierilor sint prinfi si inchifi in temnitä. neputind abate din hotärirea ei delegatia moldoveanä. intre altii: vornicul Vasile Lupu. decapitat la Constantinopol. Vornicul Tärii de Jos era al doilea dintre dregätorii boieri. in Iafi. incit. Acesta primise investi.soavele domnefti pinä la 1642. Boierii.xandru-vodä vrea sä-i omoare in ziua de Paste fi atunci räscoalä in tainä tara. care luptaserä aläturi de el fi trecuserä prin aceleafi griji fi suferinte ca fi el. Ureche a luat parte la acel zbuciumat divan care trebuia sä hotärascä asupra cäsätoriei fiicei lui Vasile Lupu cu principele 13 . sfätuindu-se cu totii. Domnul se hotäri atunci sä renunte de bunä voie la tron fi. intre care de Vasile Lupu vornicul si de Grigore Ureche.

Doi boieri de seamä ai Moldovei. La 15 aprilie 1647 el apare pentru ultima datä in documentele care au ajuns pinä la noi. fusese trimis inapoi färä nici un ban. La 3 mai. de teamä cä polonii nu vor putea impinge peste Dunäre stäpinirea turceascä. incredintat de Poartä sä primeascä haraciul. publicat in anii din urmä de d-ra Eftimiu. Nunta sa fäcut in anul 1645 si a fost celebratä de cätre Petru Movilä. Si asa cu petrecanii trägänind. „fiica räposatului Ureche fost mare vornic. cä principele lit van trecuse la Calvinism — confesiune considerate in lumea noasträ. s-au veselit citeva säptämini. fase. curtea impodobitä toatä si strinsi boierii si cäpeteniile tärii. :14 . ca o lege spurcatä —■ si. cu podoabe si cu petiene la islice. argumentind: intii. Domnita Maria insäsi isi dä consimtämintul. n-a putut fi mentinuta. mai ales. II. dar ea intimpina mare impotrivire in unele cercuri din Iasi. Impotriva sfatului fratilor Toma si Iorgachi Cantacuzino *se ridicau logofätul Todirasco si. I. pe cneazul Radziwill. a däruit rudelor sale. intärit de Gheorghe Stefan. se impotriveau cu toatä hotärirea. slugerului Gavril Jora fi sotiei si copiilor lor. Un alt document. sä obtinä participarea Moldovei. zicäturi. satul 1 Documentele Hurmuzaki. mitropolitul Kievului. si au purees cneaz Ragivil cu doamna sa in Tara Leseascä. Sfatul lui Grigore Ureche a cäzut greu in cumpänä. care s-a aplecat cu simpatie peste nevoile sufletesti ale neamului din care vitregia vremurilor 1-au smuls färä voia lui.ziwill din 2 septembrie 16441. al doilea. dezväluie un colt interesant din viata familiei lui Grigore Ureche fi proiecteazä o luminä vie fi simpaticä asupra fiieei sale. regele Poloniei Vladislav. in acea epocä a vestitului Räspuns la Catehismul calvinesc al mitropolitului Varlaam. cä aceasta inrudire cu nobilimea polonä putea sä indispunä cercurile musulmane si sä atragä urgia turceascä asupra casei lui Vasile Lupu. Cäsätoria fusese pusä la cale de Petru Movilä. si aga. pe motivul cä nu s-a putut stringe birul din pricina säräciei oamenilor. 1900. printr-o scrisoare cätre principele Rad. giocuri si de tarä si sträine. oameni tineri. ca o mare rätäcire. Antimia. la alaiuri pre cai turcesti. vol. redactatä cu o simpaticä modestie. vornicul Grigore Ureche. Ill. Nunta a fost bogatä si frumoasä: „N-au lipsit nimicä din toate podoabele cite trebuiau la o veselie ca aceea — ne spune Miron Costin — cu atitia domni fi oameni mari din täri. cu zestre foarte bogatä. Antimia. vroind— spune. Multä vreme s-a främiritat in sfatul domnesc aceastä nuntä. Torna vornicul fi Iorgachi vistiernicul. fambelanul marelui ducat al Litvaniei. ca mare vornic in Tara de Jos. feciori de boieri. care erau in luptä cu turcii pentru insula Cretei. hotäritä de divan in frunte cu Ureche.Ianusz Radziwill. pune la cale o aliantä a principilor crestini din räsäritul Europei contra turcilor si trimite in acest scop pe ginerele lui Vasile Lupu. p. intetit de papa si de venetieni. Prin acel document. Douä säptämini mai tirziu el nu mai era in viatä. in polonä.“ In anul urmätor. Dar ruptura cu turcii. Demersul a fost primit. suplement. un hrisov aratä chipul cum s-a impärtit averea cronicarului intre urmasii säi. actul — sä-fi faeä pomenire ei fi pärintilor ei“. 9. Grigore Ureche n-a apucat zile sä vadä präbusirea domniei prietenului säu.

alcätuitä din texte religioase. ea fiind in cärti foarte invätatä“1. despre viata lui intimä si despre rolul ce l-a jucat in viata publica a Moldovei. Stefan Oräsanu fi N. P. din legende apocrife. cuprinde o mare dozä de arbitrar: elemente care apartin in chip evident lui Grigore Ureche au fost trecute pe seama lui Simion Dascälul si pärti din adausele interpola. p. 15 CRONICA LUI GRIGORE URECHE • . care. este a lui Grigore Ureche.torului au fost atribuite cronicarului. de Simion Dascälul si de Misail Cälugärul. Se pare dar. sint. Sbiera. P. in studiul Influenta polonä in opera si personalitatea cronicarilor Grigore Ureche si Miron Costin. adaugä actul—fi aci este träsä. G. II. ■ Cronica lui Grigore Ureche deschide pentru literatura noasträ veche. din analiza cronicii. in stadiul actual al materialului — träsä. foarte sumare ca sä ne putem face din ele o icoanä vie a personalitätii lui. cä era o frumoasä traditie de cärturärie in casa lui Grigore Ureche. mergind pe urmele regretatilor I. incit ar fi peste putintä sä se delimiteze precis ceea ce constituie fondul primitiv al cronicarului boier de ceea ce este suprapus de Simion Dascälul si de ceilalti.tura cea mai interesantä — „ea singurä cu minile sale le-a fäcut lor zapis. din romane populäre si din cronografe. de a publica aparte ceea e credea el cä a fost la inceput cronica lui Urechö de ceea ce presupunea cä a interpolat ulterior Simion Dascälul. Datele pe care le avem despre Grigore Ureche. fireste. Toate manuscrisele care au ajuns pinä la noi infätiseazä textul lui Ureche mtretcsut cu interpolärile adäugate ulterior de Eustratie Logofätul. Dupä pärerea räposatului Giurescu. Cronica lui Ureche in forma ei primitivä. incercarea fäcutä de Kogälniceanu in 1852. dar acest inceput al unui nou gen literar. o erä nouä. 370 — 372. Iorga. asa cum a incercat Kogälniceanu sä ne-o dea in colectia sa de Letopiscte. * Rezultatele la care s-a ajuns prin aceastä confruntare a surselor cu textul cronicii sint urmätoarele: Cronica incepe cu o „predoslovie a descälecärii". asa cum a ajuns ea pinä la noi. dupä numele „hatmanului rimlenesc“ Flaccus. aceste adause ale lui Simion Dascälul sint asa de numeroase si asa fei imbinate in urzeala lui Ureche. si apoi sä delimiteze izvoarele utilizate de Ureche de cele care au stat la indemina lui Simion Dascälul. sä stabileascä de aproape izvoarele polone intrebuintate in prima cronicä moldoveanä. pe care il dau letopisete latinesti Moldovei. dupä cum are grijä insusi Dascälul sä ne-o ateste. care a purtat räzboaie cu scitii si a fäcut primele cuceriri romane pe pämintul 1a Revistä arhivelor. in Letopisetele Moldovei. constituie incä astäzi o problemä complicata. fi 1-a subscris. in acest scurt capitol Ureche explicä numele de Flachia. D-sa a cäutat. dar nu avem nici mäcar o copie directä dupä ea. din acest act. „cu mori in fiintä fi cu iazuri“.Mindreftii din tinutul Cirligäturii. Sä vedem acum cum se pot limpezi — dacä se pot. singurul in care s-a afirmat originalitatea neamului nostru in veacurile trecute. Nu numai cä s-a pierdut originalul cronicii. a atacat problema pe altä cale. Si. nu existä.turile personalitätii lui literare. Panaitescu.

Ioachim o publicase sub numele tatälui säu. iar ce au scris „au scris mai mult din basne si din povefti ce au aflat unii de la altii". al nostru. mulier.zeazä analele slavonesti ale tärii. izvoarele cronicii sint citate dupä limba in care sint scrise: „letopisetul cel lefesc". la curtea lui §tefan cel Mare fi continuate de Macarie fi de Azarie. dupä textul tatälui säu. afa de pre scurt scrie.matia lui apare intr-o formä apropiatä de aceea a lui Poggio Bracciolini. dintrun sentiment de pietate. lucru interesant. „lipind". Ureche gäsefte in izvoarele polone ftiri din ce in ce mai numeroase privitoare la istoria Moldovei. De la rimleni. nu gäsefte nimic in cronicarii poloni. pentru a ne märgini. p. Lapedatu. sect. fi atunci com. carne. Dealtfel ni s-a pästrat din secolul al XVIII-lea in Biblioteca Academiei Romäne o versiune romäneascä a acestor anale. Izvorul polon pe care Ureche il urmeazä de aproape este cronica prelucratä fi continuatä de Ioachim Bielski. afir. credem.datä. rezultä cä acesta era scris in limba romänä. Intrind in istoria moldoveneascä cu capitolul De inceputul domnilor tärii Moldovei si de viata lor. Mem.'' Trecem peste adausele lui Simion Dascälul. Prototipul acestei cöpii este. ei zic caro. din felul cum sefac citatele: „letopisetul nostru cel moldovenesc“. femeie. sustinind cä e de descendentä latinä si. dar numeroasele greseli ar indica un prototip mult mai vechi. Dupä capitolul despre descälecarea Moldovei. Cartea apäruse in 1597. pe care nu le gäsefte in izvoarele interne. regretind cä „scriitorii dintii n-au aflat scrisori.. fiindcä.zati fi nemernici" fi cä „letopisetul nostru cel moldovenesc.scitic. Pe Eftimie nu 1-a cunoscut. ei zic panis. ln genere. femina. Aceste anale fuseserä traduse in limba romänä. pater . Bogdan1 dupä o copie descoperitä de d-1 Alex. ' :16 . muicre..de la Rim ne trägem. fi de am socoti pre amäruntul. Ureche e nevoit sä dea lista de domni intreagä afa cum o gäsefte in analele interne ale ^ärii. gäinä. deocam. noster fi altele multe din limba latineascä. o traducere fäcutä inainte de Ureche fi pe care a utilizat-o fi acesta.. Marcin Bielski. ce le zicem latini: piine. ea este in bunä parte opera sa personalä. ln aceastä redactie a lui Ioachim. prelucrat fi adäugit. Ureche se ocupä de limba moldoveneascä. De la Alexandru cel Bun inainte. informatiile din izvoarele sträine la ale noastre. „letopisetul cel moldovenesc". pärinte. Ultimele cuvinte ne indeamnä sä credem cä vechile anale fuseserä amplificate cu traditii populäre. fi defi. seria II. ei zic galina. De aci imprumutä Grigore Ureche ftirile privitoare la Moldova. 107— 119. de la primii domni ai Moldovei pinä la Alexandru cel Bun. Bogdan credea cä traducerea s-a fäcut la sfirjitul secolului al XVIII-lea. publicatä de I.re§ti. Bucu. cä nici de viata domnilor care au fost toatä cirma nu alege". Ureche utili. care au fost scrise. Analele Acad. Deoarece pentru partea de la inceput. cum spune el. ist. la redactia aproximativä a lui Ureche.pleteazä datele unele prin altele. textul a fost cu mult amplificat. sub titlul de Kronika Polska.. nu insä färä discernämint critic.. dupä cum spuneam. „letopisetul cel latinesc“. tom.. 1909.. Rom. ca de niste oameni neafe.. XXI. toate cuvintele le-am intelege. despre care ne-am ocupat mai sus: „. 1Letopisetul lui Azarie.

Ultimul capitol din cronica rämasä neterminatä expune imprejurärile pribegiei lui Nestor Ureche. Simion Dascälul. Panaitescu este de pärere cä Ureche a imprumutat aceste informatii dintr-o scriere istoricä fi geograficä asemänätoare cu aceea a lui Sebastian Münster. intr-un document1 din 1641. a in trat insä de timpuriu in mina lui Simion Dascälul. 192 1. „Scrisul romänesc". „fratelui si prietenului nostru. LIII. cum semneazä predoslovia. nu se ftie cum. Eustratie Logofätul a adäogat fi el citeva stiri fi apoi cronica a fost incredintatä lui Simion Dascälul. cu sotia Simiiana si copiii vind ocina si mosia lor cu helesteu. Ureche si-a scris cronica pinä la a doua domnie a lui Aron-vodä (1595). dupä cum aratä C. scrisä se pare intre 1642. care nu se gäsesc in Sebastian Münster. originalul lui Ureche a dispärut. incä neaflatä pinä acum. ed. p. Ureche introduce. färä sä läse 1 G h i b ä n e s c u . C. pentru o mai bunä clarificare a istoriei moldovenesti. cu atitea amänunte dramatice si in acelafi timp precise. lui pan Eustratie biv logofät“. care era al treilea logofät in divanul lui Vasile Lupu si cu care cronicarul era in strinse legäturi de prietenie — „frate fi prieten“.siunea interpolatorilor credem dar cä este aceasta: Eustratie Logofätul. in limba germanä. C. la Basel. citeva capitole privitoare la istoria popoarelor invecinate cu noi: poloni. tätari. inainte de a trece la urmafii säi. apoi in limba francezä. In 1550 a fost tradusä in limba latinä. Nu este exclus insä ca aceste stiri impreunä cu cele din Sebastian Münster sä se gäseascä impreunä intr-o geografie — sau. Am spus mai sus cä Ureche a murit färä sä vadä sfirfitul domniei lui Vasile Lupu. turci fi unguri: Povestea si tocmeala altor täri ce sint prin prejur. Cronica lui Grigore Ureche. cunoscutä sub numele de Cosmografia universalä si publicatä in 1544. ca s-o transcrie. incit nu incape indoiaiä cä scriitorul lor le cunoafte din amintirile bätrinului boier. LV—LVIII). G i ur e s c u. Antonius Maginus Pata. sä fi imprumutat cronica neterminatä incä lui Eustratie Logofätul. pe apa Crivdei. in hotarul satului Fetesti. p. Cimpul este aci deschis ipotezelor. data mortii. fi 1647. Cartea a avut un mare succes pe vremea sa. Succe. inainte de sosirea la Iafi a lui Aron-vodä. italianä fi cehä. in Convorbiri literare.vinus. Misail 17 . apärutä la Venetia in 1596. Sarete si izvoade. a amplificat-o fi apoi. Giurescu. data cind el ajunge vornic mare. 326 si in introducerea la Grigore Ureche vornicul si Simion Dascälul: Letopisetul tärii Moldovei. dar segäsesc. spaniolä. unde Marcin Bielski o ia ca model pentru cronica sa.2 A dispärut de timpuriu. Ea a fost foarte räspinditä in Polonia. Dar in aceste capitole Ureche dä stiri despre impärätia tätäreascä si neamurile ei. 2Ulterior. cum se numea atunci. Se poate ca putin timp inaintea mortii. cosmc-grafie — mai dezvoltatä. C. intr-o copie interpolate de Simion Dascälul. Aceastä versiune cu interpolärile lui Misail Cälugärul se pästreazä ln patru manuscrise din Biblioteca Academiei Romäne (cf. p. III. a mai adäogat interpoläri §i a mai fäcut citeva schimbäri un Misail Cälugärul. E o märturie din martie 164 1 prin care Gr. Ureche atestä cä a väzut cind Lupul din Hirläu. impreunä cu alti boieri din divan. In ce imprejuräri nu stim. cum il numefte. II. a apärut in o multime de editii — vreo 27.Dupä moartea lui §tefan cel Mare. intr-o geografie latinä a lui Io. Impletind stirile aflate in izvoarele interne cu informatiile pe care le gäsea in Bielski fi in cosmografia nedescoperitä incä. 3 10. Simion Dascälul a copiat-o.

. Din aceste letopisete interne.nici o urmä. nu are la indeminä decit tot compilatia interpolatorului. imprietenirea lui Despot cu Laski.“ :18 . dar acest izvod este tot compilatia lui Simion Dascälul. fuga lui Despot in Polonia. afa cum ne-o oferä editia regretatului Giurescu — cea mai bunä. totufi. douä perso. In cronica.cä mi se pare. el dobindeste o copie de pe cronica lui Ureche de la marele comis Ion Racovitä. intrele altele. bine nu stiu.. Defi il citeazä intr-un loc in expunerea lui Ureche. 0 primä personalitate se caracterizeazä printr-o caldä dragoste de tarä.“ Miron Costin nu väzuse insä letopisetul lui Eustratie Logofätul: . cum s-ar apuca de aceastä poveste cu basnele lor cele ce au scris.. cäci aceste fapte nu se gäsesc la el. Simion Dascälul a utilizat. intrucit este singura care respectä traditia unui text fi ne dä in acelafi timp variantele din celelalte manuscrise. Istratie Logofätul 1-au fätat cu basnele lui si Misail Cälugärul de la Simeon au näscut. El a avut la indeminä o versiune a leto. pe care le-a adaugat in textul lui Ureche stingaci. care serie la citeva decenii dupä Ureche. In 1670. Ea concordä si cu ceea ce afläm de la Miron Costin — care intrase in Moldova la vreo patru-cinci ani dupä moartea lui Gr... Simion Dascälul a mai introdus in cronica lui Grigore Ureche un capitol despre originea romänilor din tilharii de la Rim. Din aceastä operä a luat toate acele amänunte piine de colorit privitoare la domnia lui Despot: falsi. Giurescu): „Iarä cum am inteles de ci^iva boieri si mai ales din Neculai Buhus ce au fost logofät mare. pre acest Simeon Dascälul. cronica lui Ureche s-a räspindit in o multime de copii manuscrise. 5). in traducerea polonä a lui Paszkowski. cä n-am väzut letopisetul lui Istratie. printr-un spirit de mäsurä fi claritate fi printr-un fin discernämint critic.. printr-un deosebit simt de demnitate. izvoare diferite de acelea pe care le-a folosit Grigore Ureche. dupä cum märturiseste el insusi. necesare pentru a urmäri istoricul textului — se observä destul de dar douä firi. Sau „De ar fi acmu Istratie Logofätul si fiiu-säu un Simion Dascal si nepotu-säu un Misail Cälugärul. Neculai Buhus moare in 1667. cind stolnicul Constantin Cantacuzino insoteste la Iasi pe sotia si fiica lui Brincoveanu la cäsätoria acesteia cu Gheorghe Duca. dind naftere la contraziceri. din faptele pe care pretinde cä le ia din istoriograful polon. Izvoadele lui Simion Dascälul cuprindeau. cela fiu. Sarmatiae Europae Descriptio. asupra cäruia vom reveni in data. Dintre izvoarele polone.. Ureche — in De neamul moldovenilor. neindeminatic. A doua personalitate se caracterizeazä printr-o rivnä de a se face Cälugärul. Simion Dascälul nu a cunoscut pe Ioachim Bielski. prefacerea cä e mort. Simion Dascälul a avut la indeminä pentru compilatia sa numai opera lui Alexandru Guagnini. domnia acestuia. Dascälul a luat unele ftiri.ficarea genealogiei.nalitäti cu totul deosebite. cestälalt nepot“ (p. se vede bine cä nu l-a cunoscut. simulacrul de mmormintare. douä mentalitäti. din ce tarä au iesit strämosii lor (ed. C'rescutä astfel cu interpolärile lui Simion Dascälul.pise^elor moldovenefti deosebitä de aceea pe care a intrebuintat-o Ureche. incercarea lui Läpufneanu de a-1 oträvi. fi cronica lui Eftimie si mergeau pinä la domnia lui Vasile Lupu.. fiindcä nici Miron Costin. domnul Moldovei. rästurnarea lui Läpufneanu tocmai cind credea cä a seäpat de Despot. räscoala lui Tomfa. in interpolärile sale.

cind ai dori-o chiar. 19 . cind te-ai aftepta. nici chiar atunci cind ar fi indreptätit. Coexistenta acestor douä personalitäti atit de diferite in cuprinsul ace.leiafi cronici se relevä de la primele pagini. Grigore Ureche este. nici chiar atunci cind fäptafii sint persoane care i-au stat aproape de suflet. in ceea ce privefte persoana lui. printr-o tendintä constantä de „a tinde poveftile mai larg“. Pretutindeni el se identificä cu faptele povestite fi nicäieri nu iese la ivealä. cu riscul de a cädea in prolixitate fi incoerentä chiar. de o discretie plinä de demnitate.cunoscutä cu orice pret. nicäieri in cuprinsul cronicii nu vorbefte despre sine. printr-o totalä lipsä de mäsurä fi de simt critic.

dimpotrivä.“ „Ce aceastä poveste nu se aflä insemnata de Ureche vornicul. ceva din sufletul neamului intreg." „Ce aceastä poveste a lui Lasläu craiu.“ Ureche este un spirit critic.. färä discer. ca sä putem afla adevärul. Ureche o spune destul de limpede: „nu numai letopisetul nostru. viitorul domn al Moldovei.. Dupä aceia fi eu. impletind. Vorbeste. iar eu n-am vrut sä las nici aceasta sä nu pom en esc. Simion Dascälul se opreste asupra detaliului mortii nepotului in räzboi si face din aceastä imprejurare punctul de plecare pentru falsificarea genea. ca sä nu mä aflu scriitoriu de cuvinte desarte. de care nu vorbefte decit o singurä datä. care väzuse inflorirea istoricä a Poloniei. Ureche este apoi stäpinit de un suflu de patriotism. care. in aceste simple cuvinte ale bätrinului cronicar. El scrie impins de curiozitatea de a „afla cap si meepäturä mosilor. vibreazä totusi in paginile cronicii sale. Simion Dascälul apare continuu in cuprinsul povestirii.. mai ales cind este vorba sä-si asigure paternitatea adauselor sale: „Acestea cercmd cu nevointä vornicul Ureche scrie de zice. Ba ceva mai mult: modificä datele pe care le gäsefte in izvoarele sale. ce spune cä au gonit pre acefti tätari. la domnia lui Despot. sä poatä culege gräuntele de adevär pe care-1 cuprind. schimbä unele pasaje si adaugä de la sine lucruri care nu se gäsesc in izvodul säu. S74 . iarä de pe cele bune sä urmeze si sä invete si sä se inde. ea trebuie sä dea norme de invätäturä „feciorilor si nepotilor. fapte istorice consemnate in cronici cu materialul legendär care circula in masele populäre din vremea sa1 si care intrase in bunä parte in izvoadele pämintene. pentru ca. o fire imaginativä. ce de dereptate“.. Mai departe. ci eu.repteze“. ce si cärti sträine am cercat. Incolo nicäieri nu vorbeste despre sine si ai säi. despre cele rele sä se fereascä. de pildä. nu o au scos Ureche vornicul din letopisetul cel latinesc. Guagnini aminteste de un nepot al lui Despot..cum se intimplä cu tatäl säu Nestor.cretia.. Simion Dascälul. Grigore Ureche isi dä seama de aceasta si de aceea el confruntä continuu izvoarele pämintene cu cele sträine. Simion Dascälul este. Asa face. El are despre istorie o conceptie pragmaticä . tinea „sä nu se inece anii cei trecuti si sä ne asemänäm fiarelor si dobitoacelor mute“.a.. El. El e stäpinit mereu de preocuparea de a „tinde povestile" cit mai pe larg. interverteste.nämint critic.. de unde au izvorit in aceastä tarä si s-au inmultit". Intre istorie si folclor el nu face nici o demarcatie. apucatu-m-am si eu pre urma a tuturora a scrie aceste povesti.. cu o totalä Jipsä de simt critic. din noianul stirilor contradictorii. Simion Dascäl. cel al cärui nume 1-a uzurpat o slugä.vitate in restabilirea adevärului.. Dar cine are despre istorie o asemenea conceptie isi dä bine seama cä primele conditii pe care trebuie sä le indeplineascä sint: deplina obiecti. unde adaugä la textul lui Paszkowski cä Despot „s-a mutat la alt ostrov de la Roma“. care m acele 1 De exemplu: legenda lui Etco prisäcariul s. cu toatä dis. o am izvodit din letopisetul cel unguresc.logiei lui Despot-vodä. ordinea evenimentelor.

ajunsese sä-fi lämureascä fiinta sa etnicä deosebitä.vremuri turburi. Defi „cerca cu nevointä“ fi „cärti sträine“. ca sä poatä S74 .

milostiv fi afezä. 19 . Mai inainte. cä nu in betii. stricätori de lege fi de datini. iar noaptea cu turcoaice curvind. asa in toate pärtile sträjuia si priveghia fi nevoia sä läteascä ce au. sau pristävit in ceasul dintiiu al noptii. si mai ales.. cum zic unii cä au fost supus lesilor. ci de räzboae s-au apucat. de care ne vom ocupa pe larg mai jos. ci ca un strejar in toate pärtile priveghia. afa. cinädejdea pre toti i-au amägit. cu sulita la halca nu pre lesne avea protivnic. a sägeta din arc tare nu putea fi mai bine. cä dinafarä se vedea pom inflorit. nici in ospete petrecea. Sau. scena in care Ioachim Bielski ne povesteste cum Stefan cel Mare. in tirg in Husi. ci pentru ca sä-1 aibä prieten la nevoie fi la treabä ca aceea». tuturora aräta direptate. totusi el inläturä din cronica sa stirile din izvorul polon care i s& päreau exagerate si care. el stie sä incondeieze si pe domnii räi. la atita: Stefan-vodä a venit la Colomeea si „toate ce au avut mai de treabä au vorbit si apoi 1-au ospätat pe Stefan Vodä“.noascä suzeranitatea. jigneau mindria lui de moldovean. de se vedea cä nimica nu s-au depärtat de obiceiul tatine-säu.afla adevärul. al Im Stefan cel Mare. ca sä nu se stirbeascä tara. de-i va veni asuprä". sä depunä in cortul regal steagul Moldovei la picioarele regelui polon fi sä ingenunche inaintea lui. därimätori de tarä.toriu. la 1471. in acelasi timp. Numai ce era mai de treabä domniei lipsia. ce-i rämäsese de la tatä-säu". incoltit de turci si nevoit sä cearä ajutorul regelui polon. cu dumnezeire. gindindu-se cä va semäna tatine-säu. pe care „firea si fata il läuda sä fie blind. portretul doamnei Ruxanda: „Ferneie destoinicä. iar dinläuntru lac imputit. cä nimica dupä ce s-au afezat la domnie n-au zäbovit. milostivä si la toate bunätätile plecatä“. feciorul lui Stefan Vodä cel Bun (Mare). In contrast cu acesti mari inaintafi. cä avind lingä sine sfetnici tineri turci. in vedere se aräta crestin. fiul lui Petru Raref. Ureche explicä räspicat: „au trimis si lui craiu din dobinda sa. cu carii ziua petrecea si se desmierda. cronicarul polon spunea cä Stefan a trimis 28 de steaguri regelui polon. Suflul sentimentului patriotic se vede la Ureche si in lumina de calda duiosie pe care o proiecteazä peste figura domnilor apärätori de tarä si dätä. De pildä. lucrate cu artä in medalion. si la toate-i mergea cu noroc“. ca bunäoarä: „Bogdan Vodä cel Grozav. Sau portretul lui Petru-vodä Rares: „Ca un pästor bun ce sträjuefte turma sa. din obiceele creftinefti s-au depärtat. fiul doamnei Ruxanda. prestindu-i omagiul de credintä* in timp ce cortul se desfäcea pentru ca ostirea adunatä in Cimpia Colomeei sä vadä umilirea marelui erou moldovean. primefte sä-i recu. Nici de carte era prost. nu pentru cä doar au fost datoriu sä-i trimitä. Iatä de pildä pe Ilias-vodä. Sau chiar portretul lui Bogdan Läpufneanu. inteleaptä. nu cu putinä laudä pentru lucruri vitejesti ce fäcea. pe care ni-1 infätifeazä cu contrast eie lui: „Cumu-fi era blind si cucernic. ci de ]a cei tineri. apucat. La cälärie sprinten. este inläturatä de Ureche si redusa. in sfirsit. Sint adevärate portrete mici. cä nu cerca bätrinii la sfat. din casä lua sfat fi invätäturä. iarä noaptea in slobozie mahmeteascä se dedese“.tori de legi si datini.

sulita. cä el incä au fost om cu päcate." . falsä. de plingea toti ca dupä un pärinte al säu. de multe ori la ospete omora färä giudet. unde era nevoe insufi se vira. Iatä..deai. care era de dinsul ziditä. cä cunostea toti cä s-au seäpat de mult bine si de multä apäräturä. pare cä e säpat in piaträ. de exemplu." In acest exemplu — as putea cita intreaga predoslovie — se vede bine fraza lungä. sau cä doarä suntem neinvätat . nelenes. cä stiindu-se cäzut jos. minios si de grab a värsa singe nevinovat. de-i era fi de sfat si de a batere halca cu. Citez ca exemplu — fiindcä predoslovia este prea cunoscutä din liceu — portretul lui iStefan cel Mare: „Fost-au acest Stefan Vodä om nu mare de stat. plinä de repetitii. nu pentru suflet. tendentioasä. si pentru aceia rar räsboiu de nu biruia. o probä din predoslovie chiar: „Dupä aceia si eu care sint intre cei päcätosi Simion Dascäl. Amintrelea era om intreg la fire. Aceste douä temperamente atit de diferite pe care le intrezärim in corpul compilatiei se räsfring — cum dealtfel este si firesc — si in structura stilisticä a cronicii. Mai apoi lipi de sine lesi. Atita jale era. intunecatä. ca väzindu-1 ai säi sä nu indäräpteze. nu pierdea nädejdea. soco. s-au sävirsit. räsipind avutia cea domneascä. ci pentru lucrurile lui cele vitejesti. greoaie.. Zbucneste in aceste ultime portrete durerea unui mare patriot din divanul Moldovei.läresti. despre descendenta noasträ din tilharii scosi din temnitele Romei.tire in Putna. apucatum-am si eu pre urma a tuturor a a serie aceste povesti. Stilul lui Grigore Ureche se caracterizeazä dimpotrivä printr-o concizie si precizie intr-adevär clasice. väzind noi aceasta. este un stil lapidar. väzind si cunoscind cä scriitorii cei mai de demult. si unde nu gin. si lucru säu il stia a-1 acoperi.Iubia sä auzä glume fi mäscärii fi jocuri copi. neclar. plin de repetitii. ca o pisanie de bisericä. care vedea cum se risipeste tara läsatä de Stefan cel Mare si Stint: „scäderea care se vede cä au venit in zileie noastre".tit-am ca sä nu läsäm acest lucru nesävirsit <sä> nu se insemneze inainte. carele mai nainte de altii au fost inceput pre rind insemnat pinä la domnia lui Vasilie Vodä. Rivna de a „tinde povestile mai pe larg" este la el asa de puternicä. ca o urzealä in care firele neorinduite bine incep sä se incilceascä.. ce este in mina lui Dumnezeu. si unde-1 biruia altii. cä se päräseste aceastä insemnare. incärcatä de incidentale. ce intr-inse spune cursul anilor si viata domnilor. In adausele lui Simion Dascälul. care au fost insemnind aceste lucruri ce au trecut. si pre urma lor altii nu vor sä se apuce. ca sä nu ne zicä cronicarii altor limbi c-am murit si noi cu scriitorii cei din ceput. La lucruri de räzboae mester. Iarä pre Stefan Vodä 1-au ingropat tara cu multä jale si plingere in minäs. demnitatea sentimentului national este amortitä. carele nime :20 . Stilul lui Simion Dascälul este de multe ori intortocheat.. Ce dupä moartea lui pinä astäzi ii zic Sfintul Stefan Vodä. incit il orbeste si il face sä admitä si sä incorporeze pinä si o legendä ungureascä. acolo il aflai. se rädica deasupra biruitorilor .

sau din privelistea främintäriior naturii: „cum se ndicä o negurä intunecatä si se räsipeste a=a si Petru Rares se curäte^te de scirba ce-i zäcea la inimä"." Este cel mai clasic portret din literatura noasträ veche.logic. „le-au im pärfit hotare in tara sa". imagini din viata stupilor de albine: „Turcii ca un roiu de albine inconjoarä minästirea". „ostile s-au virtejit“. ca de pildä: „Tara Ardealului inconjuraiä cu munti cu päduri cum ar fi ingrädiiä“. Läsäm la o parte aspectul ei fonetic si morfologic — nu pentru cä. aläturi de marile calitäti ale domnului. acolo ara plugul“.. ci si din prelucrarea lui Simion Dascälul nu avem decit copii tirzii. Dar este o limbä plinä de vigoare. iar. sau. limba primei cronici moldovenesti — creatä de un popor de boieri si de tärani a cäror viatä se impletea intim cu a naturii — nu se ridicase incä pinä la concepte abstracte. De remarcat in acelasi timp cu citä obiectivitate Grigore Ureche. care avea un adevärat cult pentru Stefan cel Mare. „au descälecat orasc in tarä". „In vremea lui Petru Vodä Schiopu! au fost secetä mare si unde prindea mai inainte pe$te.. abia modelatä de cärturari. mai ales suflet esc. il socotim neinteresant din punctul de vedere al formärii limbii literare (dimpotrivä. si totusi nici un cuvint de prisos. care nu ne mai stau astäzi la indeminä. ce sä chiamä matca... carele nime din domni. Läsind deci la o parte aceastä laturä a ei. Dar aci stä marele lui mestesug de artist in ale scrisului cä. recunoaste. nici dupä aceia. ce este in mina lui Dumnezeu. care nu ne dau in aceastä privintä. cumu-i albina. degrab a värsa singe nevinovat. si cele de umbrä („mmios. „de sar inväta cei mari. in sfirsit. nici dupä aceia. nu pentru suflet. de altä parte. totusi limba cronicii nu este lipsitä de un pitoresc al ei particular. sau Petru Rares „ca un pästoriu bun grijia de oile sale“ . Aci insä nu se mai poate face distinctii nete intre Ureche §i Simion Dascälul.rar. care pästreazä frägezimea naivä a imaginilor suges. pentru a aseza apoi calitätile intr-o gradatie ascendentä care culmineazä in apoteozä („. „päginii. iarä domnul lor. textul autentic. carii in toate pärtile fulgerau si träsneau cu armele lor". 1-au ajuns. Desi stilul lui Ureche este de o precizie lapidarä. la ospete omora färä giude{"). nici mai nainte. cä toate-si apärä cäscioara si hrana lor cu acele si cu veninul säu. insirä repede defectele. ci pentru lucrurile lui cele vitejesti. si defectele. ori luate din viata pästoreascä: „ca ni§te lupi gata spre vinai ca sä inece oaia neslobivä“. limba lor e creatia colectivitätii moldovenesti de la jumätatea veacului al XVII-lea. nici mai nainte. Nimic nu se poate adäuga si nimic nu se poate suprima färä a-i distruge farmecul lite. al marelui voievod... 1-au ajuns'').tive formate in plin contact cu viata satului. dupä o scurtä träsäturä fizicä. fiindcä in unele pärti ammdoi au transcris aproape verbal izvoare interne.. pre 21 . „Petru Schicpu blind ca o matcä färä a c " .. ne-ar interesa sä stim si in ce mäsurä limba textelor coresiene a mlädiat scrisul marilor cronicari moldoveni) — dar pentru cä nu numai originalul lui Ureche s-a pierdut. Nu lipseste nimic din ceea ce trebuie pentru a ne evoca dinaintea ochilor portretul. fiind de esentä filo.din domni. cu precizia de care avem nevoie. Sfintul Stefan Vodä. aläturi de pärtile de luminä.

evocind aspecte de viatä plugäreascä. sau amintind interioare duioase de familie: „ales un om ca acela — hatmanul Arbore — ce au crescut Stefan Vodä pre palm. de albinärit. ci toate de invätäturä ei ascultä“. . o infloreazä cu un colorit dulce.nimenea nu vatämä. de luptä intre puterile naturii. stilizate in structura limbii.★‘ :22 . de interioare de viatä patriarhalä. Asemenea imagini si multe altele. de pästorit.ele lui“. ca altitele discrete de pe tesäturile täränesti.

Lasläu i-a fugärit intr-una pinä i-a trecut apa Siretului. U r e c h e . de le-au pirjolit pärul cu un hier inhierbintat. XIII. unde se si väd in douä locuri säpate in stinci semnele fäcute de Lasläu craiul. 130. tara Maramuresului si a Moldovei. s. Din pricina aceasta räufäcätorii s-au inmultit asa de mult in tara lui. s-a ridicat si s-a dus la impäratul Rimului. care. dupä ce s-a mintuit räzboiul. o am izvodit din letopisetul cel unguresc. cerindu-i oaste de ajutor impotriva vräjmasilor. inainte vreme..Dintre adausurile fäcute in cronica lui Ureche. franciscanul Marcus Bandinus. care poveste o am socotit pre semne ce aratä cä poate fi adeväratä". dupä cum pretinde autorul insusi. urcindu-se pe tron. Prin acesti tilhari cuprinsi in oastea lui Lasläu s-au descälecat apoi. Ca sä isi curete tara de ei. ajutorul cerut de regele ungur Vladislav de la Rim. trecindu-i muntii pe la Rodna. El incepe prin a povesti cä. cu toatä puterea sa. locuiau pe meleagurile Moldovei tätarii. infringerea tätarilor si colonizarea rimlenilor ortodocsi in pärtile Crisanei si ale Maramures ului). Este capitolul privitor la „ijderenia moldovenilor. nu o au scos Ureche vornicul din letopisetul cel latin esc. Capitolul ar fi fost tradus. dar cu o conditie: sä nu-i mai aducä inapoi. Lasläu a venit in Ungaria si.1894. trimis de scaunul apostolic sä cerceteze parohiile catolice din Moldova. Prin aceastä notä infamantä si prin alte amänunte. Simion Dascälul. interpolarea lui Simion Dascälul se apropie de legenda pe care a cules-o. pe la Cräciun. inmultindu-se si latindu-se. pinä acum nedescoperit. a jurat „sä nu pice om de sabia si de judetul lui". incit toate temnitele sint pline de ei si nu mai are ce le face. dintr-un letopiset unguresc. t.. In 1V. Codex Bandinus. Se incepe cu: „scrie letopisetul cel unguresc“ si sfirseste cu: „Ce aceasta poveste a lui Lasläu craiu. din mediul ciangäilor din Moldova. Analele Acad. II. :23 . p. care semn träieste fi pinä astäzi in tara Moldovei si la Maramures. Interpolarea are citeva träsäturi caracteristice care o apropie de legenda pästratä intr-o versiune a vechilor anale moldovenesti. unui a provocat o adeväratä furtunä de indignare in Moldova secolului al XVII-lea. ce spune cä au gonit pre acesti tätari. a pornit contra tätarilor. trimiterea unui ajutor alcätuit din rimlenii ortodocfi. Urmärindu-i dincoace de munti. A. chiar pe vremea lui Vasile Lupu.rul capului. de se cehluiesc pregiur cap". copiatä in Rusia si cuprinsä in colectia de cronici rusesti cunoscutä sub numele de Voskresenskaja letopisi (vezi p. Si atunci „de sirg i-a strxns pe toti de pretutinderea si i-a insemnat pre toti de i-au ars impreju. ist. s. 307. ci eu. pe care i-a bätut si i-a gonit. Lasläu —■ adicä Vladislav — craiul unguresc. Dacä a luat acest ajutor de tilhari de la impäratul Rimului. de unde sunt ei de au venit pre aceste locuri". 56: invazia tätarilor. ii däruieste craiului unguresc. E locul sä ne ocupäm aci si de acest curios adaus al lui Simion Dascälul. unde au impins pe unguri din ocinele lor. ln acea legendä insä lipseste nota infamantä a tilharilor din temnitele Romei. au trecut peste munti in Ardeal. Rom. Impäratul Rimului i-a räspuns cä el. 1893. Mem. 1 Personalitatea acestui ciudat adnotator nu ne este cunoscutä.

. stind in tärmurile apei. dupä cuvintul craiului. interpolatorul se vädeste a fi si un bun cunoscätor al obiceiurilor unguresti. Chiar in vremea lui Vasile Lupu si a lui Grigore Ureche. o am izvodit din letopisetul c-'l unguresc". cu prilejul inmormintärii jupinesei Sofronia. precum si Todorafcu Cantacuzin vel 24 . fi nici in documentele vremii. care ne-a läsat un frumos centom hrisostomic. carele au scris acestea.afarä de o notitä scurtä.rizat si cu obiceiurile unguresti din Maramures foarte vechi.du-se biruitor din räzboiul cu tätarii. ci si etimologiile cu caracter unguresc. Desi un letopiset unguresc cu astfel de elemente nu s-a descoperit pinä a’um.luiesc pregiur cap. continuä textual: „Acolo Lasläu craiu. nu e pomenit. atunci poate cä nu sintern departe de adevär cind pre. Stefan (. din regiunile ln care era cunoscutä limba ungarä. träia la curtea boierului Pätrascu Ciogolea din Calafendesti (sudul Bucovinei). eite au ajuns pinä la noi. asupra cäreia vom reveni indatä. Simion Dascälul. cäci iatä ce ne spune notita: „Acest Simeon Dascal. mai departe. a vesti cä e domn invätat fi intelept.. atestate in decre.. care obiceiu se tine la legea lor si pinä astäzi. a cerut voie de la vlädicii säi sä-l läse trei zile sä se veseleascä cu doamnä-sa fi cu boierii. place-mi.supunem cä acest romän ardelean era din pärtile Maramurefului. iar acesta fi neftiut si slab in minte.. Dintr-o notitä pe care ne-a pästrat-o un copist aproape contemporan. mai tinem seamä si de faptul cä interpolatorul era familia. ln acelasi timp. In legenda asupra cäreia ne-am oprit adineaori. ca dascäl de copii. pinä i-a trecut apa Siretului.. Mai apoi dacä s-au descälecat tara.tele Sf. Povestind. „ijderenia moldovenilor“. de exemplu. cum Lasläu craiul. se pare insä cä el nu se bucura de prea multä stimä intre boierii moldoveni. sotia nefericitului boier. ce se zice romäneste: place-mi. totusi faptul cä legenda e scoasä dintr-o cronicä ungureascä pare a il conliima nu numai caracterul ei tendentios (romänii se trag din tilhari). Din adnotärile sale se poate deduce cä venea de peste munti. Povestind. inceputurile literaturii. ce el se numefte aici. mai mult se vede cä au amestecat si au turburat istoria decit au lucrat cevasi pentru Ureche vornicul. adaugä: „Si asa 1-au blagoslovit de au läsat sec marti cu toatä curtea sa. au strigat ungureste: seretem. un asemenea cärturar maramuresean. ne-a trimis si mai tirziu cärturari. au pus numele apei Siretul". Dacä. de se ceh. el märturiseste cä „eu. nici unui din scriitorii nostri vechi nu ne dä lämuriri despre el. care ne-a dat. intorcin. seretem."). Printre cärturarii care treceau in Moldova se va fi aflat probabil fi acest dascäl Simion. ce au zis seretem. pästratä de BIBLIOGRAFIE un copist aproape contimporan. de lasä sec marti in säptämina postului celui mare dintiiu“. in secolul al XVI-lea.. in sfirsit. dupä ce aratä cä Lasläu a alungat cu ajutor primit de la Rim (Roma) pe tätari. „care semn träieste si pinä astäzi la Maramures. Maramuresul. in ziua de läsatul secului.

depuis le milieu du XIV-eme siecle jusqit’ä Van 1594. Kogälniceanu a incercat sä reconstituie. Colationarea manuscriselor nu-i putea ajuta lui Popovici in reconstituirea limbii lui Ureche. a inlocuit in textul publicat de el. mi-au märturisit cä de multä neftiintä fi de minte putinä era acel om. care-si fäcuse studiile in Germania.du-i-se cä forma curentä in secolul al XVII-lea a fost infintivul lung. Kogälniceanu. in multe locuri. este lncontestabil. Editiile cronicii. N. In acest scop s-a folosit de mai multe manuscrise si. Bucuresti.vist. 127—242. Apendix VII si Apendix IX). si cuprinde si cronicile muntene. I. Textul presupus al lui Ureche a fost publicat sub titlul Domnii terei Moldovei si viata lorn de Grigore Ureche. in 1894. nici manuscriptele din care le culege. in apendice (Apendix I. Adolf Töbler. Letcpisetelc tärii Moldovei. acolo unde bänuia cä trebuie sä fie o alterare datoritä copistilor.cind pe cel care i s-a pärut mai bun. Defectul unei asemenea metode s-a väzut atunci cind filologul Meyer Lübke. 1852. in „Autorii romäni vechi si contimporani". adecä ce au scris Ureche el zice cä au scris. intr-un studiu asupra infinitivului in limba romänä. dupä mijloacele de atunci. fiindcä toate manuscrisele decurg din copia defectuoasä a lui Simion Dascälul si räsfring. a luat de bunä editia lui Kogälniceanu si a clädit o intreagä teorie intemeiatä pe excmple care nu se gäseau in manuscrisele cronicii lui Ureche. par Gregoire Urechi. dupä o metodä care este si ea astäzi perimatä. Popovici a fäcut insä greseala de a incerca sä reconstituie si limba originalului pierdut. a fost publicat in Abhandlungen Herrn I Prof. Paris. Aceasta editie este tipäritä cu caractere chirilice. cu caractere latine. P o p o v i c i. vornic mare in Moldova. Cronica lui Ureche se aflä in tomul I. K o g ä l n i c e a n u . 93 — 209. lectiuni din celelalte manuscrise. tableaux genealogiques. A doua editie a apärut in 1872. Intre altele. Leroux. infinitivul scurt prin cel lung. Popovici a dat o incercare mai meticuloasä de a desface opera lui Grigore Ureche de interpolärile lui Simion Dascälul." Interpolarea lui Simion Dascälul privitoare la obirfia romänilor din tilharii Romei a stirnit o profundä indignare intre cärturarii moldoveni din a doua jumätate a secolului al XVII-lea.) Cu toate acestea. 1911. pentru timpul ei. Iasi. gäsind in cronici infinitivul lung aläturi de cel scurt si päriri. o editie criticä. al lui Ureche. Texte roumain avec traduction franfaise. in Moldova fi altii. Kogälniceanu a incercat sä corec. Cronique de Moldavie. Popovici incercä atunci alt drum. Neputind scoate nici o luminä pentru problema care il preocupa. prototipul pierdut al lui Grigore Ureche.teze uneori si limba. glossaire et table. Zur Geschichte des Infinitivs im Rumänischen. a fost publicatä in editura Soccc. Numele proprii imprumutate de Ureche din Bielski si alterate de copisti au fost restabilite cu ajutorul cronicii lui Bielski. cä ale altora le face ale lui. unde a avut ca profesor de istorie pe Ranke. Halle. Grigore Ureche — observä el — träieste pe vremea lui Vasile Lupu si este 25 . cuprinzind fragmente din Ureche. separindu-1 de adausele ulterioare. Textul cronicii lui Ureche din edrfialui Kogälniceanu a fost republicat de E m i l e P i c o t . M. O editie popularä.bine cunoscind pe aceia. (Studiul lui Meyer Liibke. prin urmare. pe cind interpolärile lui Simion Dascälui au fost aruncate la sfirsitul primului volum. I.. pubii. meritul publicatiei lui Kogälniceanu. precum iar el esä fi aici eä <ce> au fost se aratä si pe lingä altele face fi aceasta. 1895. Poartä titlul: Cronicele Romäniei sau letopisettle Moldaviei si Valahiei. cäci pe textele publicate de el s-a intemeiat progresul studiilor istorice la nci. Dr. färä sä indice insä nici lectiunile pe care le introduce. p. a introdus in textul lui. mai mult limba acestuia decit a lui Ureche. din compilatia lui Simion Dascälul. a incercat sä dea. In special la cronica lui Ureche. notes historiques. 1878. Chronique de Gligorie Ureche. avec un autographe d'Ureache et neuf facsimiles des manuscrits. p.

G i u r e s c u . p. cu cunoscutä lui constiinciozitate. 222 — 232 si 322 — 328. LIII. Textul cronicii se afla cules la intrarea noasträ in razboiul din 1916 — 1918. Textul pregätit de regretatul C. temin. Iasi. P.. 29 — 30 (nota). pe care Giurescu il pregätea räbdätor. IV. ea a apärut färä studiul premergätor. 1925. 26 . 1920. p. p.o intimplare nenorocitä. Bogdan. In aceastä editie. De aceea el renuntä la ideea de a reconstitui originalul pierdut al cronicii lui Ureche si. dupä ce a colationat.contimporan cu mitropolitul Varlaam si cu Eustratie Logofätul. G.. an. P. Craiova. C. Aceeasi problemä a fost reluatä de d-l I. Giurescu a fost reprodus intr-o editie popularä. presedintele Comisiei istorice. Bucuresti. Istratie Logofätul si altii. vol. Raporturile lui Ureche cu vechile cronici slavonesti au fost studiate de Io n B o g d a n in: Vechile cronice moldovenesti pinä la Urechia. lit. p. sub titlul Grigore Ureche si Simion Dascälul. P. Studiul este intemeiat pe analiza atentä a manuscriselor. se märgineste sä reproduce textul unei copii care a pästrat mai bine versiunea interpolate a lui Simion Dascälul. I. I. reprodusä si in Studii istorice grecoromäne. Studii asupra operei. Letopisetul Tärii Moldovei pinä la Aron Vodä (1359— 1595). Rom. Extras din . Ill. a hotärit sä publice edi^ia criticä pregätitä de Giurescu färä introducerea obi^nuitä. Cronicele lui Grigore Ureche. t. Bucuresti. 361 si urm. Bucuresti. Influenta polonä !n opera si personalitatea crcnicarilor Grigore Ureche si Miron Costin. sect. Citeva lämuriri sumare au fost date de fiul säu. 42 — 51. p. in Analele Academiei Romäne. Plecind de la acest fapt. Bucuresti. Critica textelor si tehnica editiilor. 1939. adäugind in josul paginii variantele din celelalte manuscrise. Letopisetele moldovenesti scrise slavoneste. färä Variante. de fiul säu. vezi insä criticä lui C. Simion Dascälul si Misail Cälugärul. Noui contributiuni la studiul cronicelor moldovene.. nr. R u s s o .Cercetäri istorice“. LIII.. C. M i n e a. pe care cu greu s-ar gäsi cineva s-o refacä". Metoda lui Popovici cuprinde in sine mult arbitrar. 93 si urm. C. 1912. 1934. Letopisetul Tärii Moldovei. Bucuresti. Din istoria culturii romänesti. Introducerea urma sä aparä intr-o brosurä separata. incit nu poate fi separat färä a cädea in arbitrar. 322 si urm. la D. tom. Cea mai buna editie se datoreste lui C o n s t . Analele Acad. XVII (1925). Intre päreri si ipoteze. si dec. Bucuresti. G i u r e s c u . Graiul lui trebuie sä fi fost BIBLIOGRAFIE asemänätor cu al acestora. p. Panaitescu stabilejte izvoarele polone care se afla atit la baza cronicii lui Grigore Ureche. Göbl.. Gligorie Ureache. p. pe sept. s. O criticä intemeiatä a acestui procedeu. P a s c u. VII. P. de Simion Dascälul. 1895. Popo /ici confruntä textul copiilor care neau pästrat cronica lui Ureche cu operele lui Varlaam si Eustratie Logofätul — in special cu Pravila aleasä — si inlocuieste toate formele moderne din manuscrisele cronicii lui Ureche cu formele arhaice corespunzätoare din Varlaam si Eustratie Logofätul. a clasat si a fixat filiera. p. 1891. Mem. C. C. Din nefericire. Minea pune ipoteza cä Ureche si-ar fi scris cronica in limba latinä. C. 28 — 32. Letopisetul lui Eustratie Logofätul si Letopisetul latinesc. in Letopisetul lui Azarie. 104—136. a c e l a s i .' a c e l a s i . intocmit dupä Grigore Ureche Vornicul. cit si la baza interpolärilor lui Simion Dascälul. 1925. in Convorbiri literare. in Viata romäneascä. 1921. P a n a i t e s c u . 245 si urm. Iasi. Pe atunci. manuscriselor. Giurescu a fost räpit pe neasteptate cercetärilor istorice. un neinsemnat episod al luptelor inversunate sä nu prefacä in cenusä munca grea si onestä. 568 (nota).du-se ca . s. oct. Iasi. p. 4.. m.. dar. Filiera manuscriselor. II. G i u r e s c u in Qonvorbiri literare. nov. 1932— 1933. in colectia „Clasicii romäni comentati“. XXXI. 55. 1916 (Comisia istoricä a Romäniei). Cercetäri istorice.. intocmitä de Giurescu-tatäl. Bucuresti. se poate vedea in studiul säu Noui contributiuni la studiul cronicelor moldovene. din nenorocire. regretatul Giurescu pleacä de la constatarea cä in toate manuscrisele textul lui Ureche este contopit in compilatia lui Simion Dascälul in asa fel. Cetind despre cronica lui Ureche. p. G i u r e s c u . 1908. Lucrarea lui Giurescu este prima editie criticä stiintificä. 1921.. G i u r e s c u . II. si in Cronice inedite atingätoare la istoria romänilor. p.

din punct de vedere al limbei. V. 65 — 68. O n c i u 1. 508. Originile principatelor romäne.G. VIII. 1901. 844 (si extras). XXXIII (1899). p. p. 1934. A. Papa Formosus in traditia noasträ istoricä. metodei si cugetärei. 595. O r ä s a n u in Convorbiri literare. 27 . a c e l a s i . i n Lui Titu Maiorescu. Urechiä. G i d e i. cf. in Revistä criticä. 256. an. Studiu asupra cronicarilor moldoveni din secolul al XVII-lea. Bucuresti. Bucuresti. 441. cu o prefatä de V. 1898. insä si recenzia interesantä pe care i-a fäcut-o St. 726. Dintre studiile mai vechi: A. Grigore Ureche si Miron Costin. P a s c u. Despre interpolarea lui Simion Dascälul: D.

1925. VII —IX. p. cuprinde informatii din arhivele polone privitoare la pribegia lui Nestor TJreche ?i a familiei sale. S b i e r a . C. Ureche. Bucuresti. pentru ca. T a n o v i c e a n u . an. 37 — 47. Iasi. sect. Barnovski. in Cercetäri istorice. il duce la patriarhie si acolo . Stiri nouä asupra familiei Ureche. 274. MIRON COSTIN VIAJA Miron Costin. Bucuresti. p. 1939. amintitä mai sus. In domnia lui Miron Barnovski. in Revista istoricä romänä. Contributiuni la biografiile unora din cronicarii moldoveni. p. 34 — 57. ridicind trupul lui Barnovski. 1881. 104— 112. Istoria literaturii romänesti. Surete si isvoade si in revista loan Neculcea). 1930. sä särute poala impärätiei si sä capete steag de domnie. sect. preoti si cälugäri la Constantinopol. Cronica a fost atribuitä lui Nestor Ureche de B. Iasi. 285 — 3 13. P. 381 — 385. Miron Barnovski este decapitat din porunca vizirului §i trupul lui stä atirnat inaintea curtii impärätesti o zi. an. datoritä legäturilor de rudenie. 234 si urm. p. s-au publicat in timpul din urmä o multime de stiri rlspindite'• in diferite colectfi de documente si reviste (cu deosebire in: G h i b ä n e s c u . In afarä de aceste studii si articole. 1900. S i a d b e i. Miron Costin a notat el insusi zilele de groazä pe care tatäl säu le-a petrecut la Constantinopol atunci. Biografia lui Ureche. cumnatul lui Grigore Ureche. 1872. Cercetäri asupra cronicelcr moldovene. C o s t ä c h e s c u M i h a i .Omagiu.pe scurt. 57 — 63. A. de L u c i a n P r e d e s c u . G ä z d a r u . continuatorul lui Grigore Ureche. p. cu ocazia unor stiri intr-un document de la Duca Vodä din 1671. III. V e r e s A n d r e i . III. V. p. 352 — 353. 184. cuprinde notite biografice in legäturä cu chestiunea paternitätii cronicii. 117. I. ist. cum au läsat :28 . 197 — 211. II. Genealogia familiei Ureche. O stire despre Gr. unde avea tirguri si sate. I. p. pe de altä parte nepoatä si lui Miron Barnovski. Biografia lui Nestor Ureche a fost reconstituitä de $ t e f a n O r ä s a n u . boieri. ia Analele Academiei Romäne. Mem. Despre neamul de boieri moldoveni Ureche. p. publicatä in colectia „Clasicii romani comentati“. p.. IX (1898). umplind de vilvä intregul Stambul. I. I. loan Costin este hatman al Moldovei si. potrivit cu ceremonialul obisnuit. I. D. p. era pe de o parte nepoatä lui Isaia Balica. H a s d e u . este fiul lui loan Costin. fusese chemat de boieri in domnie dupä detronarea lui Alexandru Ilias (1633). in Arhiva. p. Tot acolo paternitatea lui Grigore asupra cronicii. 1928. Mem. in Arhiva istoricä a Rom. XXVII. 1903. Cronicari moldoveni din secolul al XV II-lea. 1934. Contribuiri pentru o biografie a lui. G i u r e s c u la edifia cronicii. Sturdza. vizirul dä porunca ceausilor sä scoatä din temnitä pe chehaia neno. O stire despre Gligcrie Ureche. T a n o v i c e a n u . Bucuresti. t. 620 — 63 1. 1899. care. Iasi. Grigoriu Urechie. I.rocitului domn. Stirile astfel imprajtiate au fost culese in cea mai mare parte intr-un inventar. p. Note si interpretäri. in Cercetäri istorice. Not tie la amänuntele unguresti din Letopisetul Tärii Moldovenesti al lui Grigore Ureche si Simion Dascälul. 1904— 1905. 5. N. in Prinos lui D. Bucuresti. in Arhiva... Safta. E. Ducindu-se apoi cu alai de curteni. domnul Moldovei. an. si omul de incredere al domnului. p. in Analele Academiei Romane. p. XV februarie MCM.. Mama lui. 227—420. care träia ca pribeag in Polonia. este inchis impreunä cu toti boierii care veniserä cu el. Este scos tatäl lui Miron Costin. ist. Intre acestia se afla si postelnicul Costin. X. Spre searä. si introducerea d-lui C. ed. Bucuresti. p. I. t. 1932— 1933. de B a r w i n s k i. I o r g a . sept. Bucuresti. M i n e a. IV. 289—357 (si despre chestia paternitätii cronicii si de izvoarele ei). si Columna lui Traian. fiica lui Miron Sulgerul. I. 1933.

A treia zi. refugiindu-se in Polonia. pe care va ajunge sä o stäpineascä afa de bine. Domnia lui Moise Movilä (1633—1634) n-a fost norocoasä. Costin postelnicul e adus inaintea vizirului. tinind sfat. sä päräseascä pentru totdeauna Moldova si sä apuce calea exilului. pune la cale sä prindä a doua zi pe toti boierii moldoveni. postelnicul Costin. aducind vestea cea bunä celorlalti boieri. Fiul säu. si in al doilea an de domnie. in 1646 urma cursurile colegiului iezuit 1 Ingropä. Trecind Nistrul spre Iasi. se räspindeste in tabära turceascä zvonul* pus la cale de hatmanul Costin. cu sulletul „intors de spaimä". unde aflä porunca impäratului cä sint slobozi sä meargä sä-si aleagä domn pe eine vor voi. unde este bine primit. il astrucä“1 in patriarhie. Acest episod dramatic din viata postelnicului Costin a läsat o intipärire nestearsä in sufletul lui si el constituie motivul principal care il va determina. in 1638. „avind in vedere — zice actul dietei — insemnatele servicii aduse rege. un caic trimis din porunca vizirului la temnitä lidica pe Costin postelnicul. un inger imbräcat in armurä cavalereascä si tinind o spadä. Abaza-pasa prinde de veste cä a fost amägit si. cu ajutorul moldovenilor. in coroanä. se inapoiazä la temnitä. Abaza-pasa hotäräste retragerea peste Nistru si.vremurile atunci. . 29 . sä-i lege in obezi si sä-i dueä la impärätie. hatmanul Costin a cäutat sä-si facä si el un rost.§or — Studenica — a cärui garnizoanä militarä izbuteste peste noapte.treaca virsta copiläriei si sä-fi inceapä instructiunea in limba polonä. care simtise cu un an inainte fiorul mortii la Constantinopol. era abia in virstä de 5 ani la data cind i se acorda indigenatul polon. moare in exil. Liberati. in drum ataeä un tirgu. Copiläria in Polonia. Abaza-pa§a inträ in Moldova cu oaste turceascä si munteneascä. Novosiilca. si un blazon. Instiintat de aceasta printr-un prieten turc. Miron. Ca toti exilatii moldoveni care obtineau cetätenia polonä. aleg ca domn pe Meise Movilä. familia Costin si-a aleätuit. sä se strecoare din cetate. Aci. La asediul cetätii Camenita. fuge cu alti boieri la mänästirea Pobrata si de acolo päräseste pentru totdeauna Moldova. Miron si Potomir". Deasupra coifului. dieta polonä. cä vine dinspre pädurea Nadoborului o oaste cäzäceascä in ajutorul polonilor. dupä datinä. hatmanul Costin. peste un an. Astfel se lämuresc imprejurärile in care Miron Costin este adus sä pe. in toiul noptii. Abia instalat. primeste ca „indigen polon si ca nobil polon pe Iancu Costin cu fiii säi: Alexandru.lui si statului in diferite expeditii räzboinice". Dupä propria lui märturie. Costin. Tatäl. E prima datä cind cronicarul nostru apare mentionat in acte. se adunä cu totii si.Nova. in preajma mänästirii Balica. Spre groaza boierilor care credeau cä-1 due noaptea sä-1 inece ori sä-1 munceascä pentru averile lui Barnovski-vodä. Primitä in rindurile nobilimii. descälecind cu corturile in sesul Iasului. sileste pe domnul Moldovei si pe boierii säi sä i se aläturesi pornesc cu totii contra Poloniei. pe care un act contimporan polon ni-1 descrie astfel: in cimp albastru. o minä inarmatä cu o spadä. incit mai tirziu va serie o cronicä intreagä in elegante versuri polone. arendxnd o mosie in starostia de Bar.

fratele unuia din cei mai gloriosi hatmani ai Poloniei. care nu avea decit 17 ani. cu un important depozit pentru vinurile aduse de negustorii moldoveni. In 1651 se afla in oastea regelui polon. Toma fi lorgachi Cantacuzino vistiernicul1 — „cari capete ca acelea. intr-o casä de piaträ. :30 . Programul de studii trebuie sä fi fost acelafi ca si in celelalte colegii iezuite din Polonia.mefte in arendä mofia Novosiilca-Nova. in 1650. Miron Costin. cind. in drumul de la sat — adicä de la mofia pärinteascä — spre oraf. in marea räscoalä a cazacilor. de rectorii Stanislav Witwinski. Cursul complet era impärtit in cinci clase: trei de gramaticä fi douä de umanioare—-intre acestea era fi retorica. Aparitia acestui tinär invätat venit din Polonia trebuie sä fi fäcut senzatie intre rudele fi vechii prieteni ai tatälui säu. ne spune Miron Costin. de trei-patru magistri fi de citiva frati. P. marele boier al lui Matei Basarab si. un oräsel la granita Moldovei. care a durat citeva zile si pe care avea s-o descrie cu atita plasticitate. Vremurile in care Miron Costin se intoarce in Moldova sint dintre cele mai turburi. oftile hatma. rectorul colegiului. pri. In acest timp. Barul a cäzut in mina räzvrätitilor fi a fost in parte distrus. deci. in imprejuräri putin cunoscute. in cronica sa. Miron Costin se intoarce in Moldova. unchi ai fiilor acestuia. Doi ani mai tirziu.nului cäzäcesc Chmielnicki se apropiau de Bar. in 1646. fi de Francisc Czarniecki. tatäl lui Miron Costin moare. mai tirziu. In acest colegiu urma cursurile Miron Costin in vara anului 1647. Baza studiului era limba latinä. Curind dupä aceasta. Colegiul din Bar — dupä cum ne lämureste P. Nu ftim insä dacä fi Miron Costin a urmat mai departe fcoala la Camenita. luind parte la luptele contra cazacilor. Doi dintre cei mai de seamä boieri ai timpului. cind. Czarniecki.din Bar. a fost surprins de acea groaznicä nävalä a stolurilor de läcuste. Serban Cantacuzino domnul (1678— 1688) $i invätatul cronicar Constantin Cantacuzino stolnicul. Panaitescu — fusese deschis de iezuiti in 1636. In vara anului urmätor. se refugiazä cu profesorii fi cu toatä fcoala la Camenita. Rectorii erau ajutati in instructiunea fi educatia elevilor de opt-doisprezece preoti. Stefan Czarniecki. Toma tinea in cäsätorie pe sora mamei lui Miron Costin. pe vremea „secerei“. care servea ca limbä de conversatie intre elevi. afa cum in unele pensioane din vremea noasträ se intrebuinta ca limbä de conversatie franceza sau germana. Abia se incheiase nunta lui Timuf cu domnita Ruxandra fi dom- 1Erau frati cu postelnicul Constantin Cantacuzino din fara Romäneascä. pe vremea cind Miron Costin isi fäcea studiile acolo. Intoarcerea in Moldova. si era condus. cu grädinä imprejurul ei. abia de au avut cindva tara sau de va mai avea" — il imbrätifeazä cu multä simpatie.

era mai priceput la invätarea solilor si la räspunsul scri. in tabära lui Vasile Lupu. discutiunea urmatä intre cele douä cäpetenii cu privire la planul de atac al taberei lui Vasile Lupu. Gheorghe Stefan era dealtfel un domn invätat si intelept — la curtea lui se afla si Milescu — si. Sub Gheorghe Stefan. dincolo de Focsani.tia tinärului säu boier Gheorghe Stefan. de unde trimite dupä ajutor in Polonia. La intilnirea noului domn moldovean cu cele douä cäpetenii ale ostirilor sträine venite in ajutorul säu — Petki Istvan. cuvint cu cuvint. in urma sprijinului pe care i-1 däduse ca sä scape din robia tätä. la cuscrul säu Chmielnicki. sprijinitä de cazacii lui Timus. a trecut Nistrul. cu ajutorul ginerelui säu Timus—care avea sä cadä in transeele din jurul Sucevei. Desi pärintii cronicarului nostru päräsiserä pentru totdeauna Moldova din pricina lui Vasile Lupu.väluie complotul urzit de Gheorghe Stefan. „de la el multä milä am avut". Vasile Lupu se vede nevoit sä se retragä cu toatä casa si boierii de curte spre Hotin. Curind dupä intra.rea cronicarului in Moldova. In acest rästimp insä. la Roman. dupä märturiile boierilor mai bätrini. mäcinatä de ambi. Petru Pototki nu se afla insä in Camenita si solul a trebuit sä purceadä cale de trei zile mai sus. totusi el si-a implinit cu credintä misiunea. räpus de o srapnelä — Miron Costin se afla in tabära lui Gheorghe Stefan. fericitä si bogatä a lui Vasile Lupu (1634—1653). la niste ocine ale aceluia. si Condracki. La a doua incercare a lui Vasile Lupu de a-si recäpäta tronul. se räspindeste in Iasi zvonul cä ostiri unguresti si muntene au intrat in Moldova. frontul unguresc cu Gheorghe Stefan. Miron Costin ia parte la expeditia in Muntenia pentru potolirea seimenilor care se räzvrätiserä contra domnului si amenintau linistea tärii. fratii Torna si Iorgachi Cantacuzino. 2B5 . in Säptämina Patimilor. „särdarul lui Racoti". Vasile Lupu. läsind cetatea Flotinului in mina vräjmasului. de la care era Vasile Lupu in drept sä se astepte la recunostintä. si in Ucraina. trimisä in tainä printr-un cälugär. si-a läsat treburile si a pornit indatä spre Camenita sä sarä in ajutorul domnului moldovean. Domnia lui Gheorghe Stefan a fost norocoasä pentru Miron Costin. „polcovnicul" regelui polon—Miron Costin serveste ca tälmaci pentru limba polonä si are astfel prilejul sä repro. Gheorghe Stefan este mazilit de turci. In lupta deschisä atunci intre Vasile Lupu si Gheorghe Stefan.sorilor decit Vasile Lupu. la ginerii säi. Starostele. impins de armatele lui Gheorghe Stefan. Miron Costin este insärcinat cu misiunea delicatä de a cere ajutor starostelui de Camenita. O scrisoare a lui Ciogolea spätarul cätre Vasile Lupu. hatmanul cazacilor.nia lungä.rascä. Dupä o domnie de patru ani insä. spune insusi. Petru Pototki. deoarece n-a vroit sä se ducä la Constantinopol ca „sä särute — dupä ceremonialul obisnuit — poala impärätiei". Miron se afla impreunä cu protectorii säi. si cel muntenesc. Cind domnul si curtea ajung la limanurile Nistrului. Dar toate sint prea tirziu. incepe sä se näruie. dez. aflind cele intimplate. Ce s-a intimplat dupä aceasta nu stim precis.ducä. Surprins intre douä focuri.

In domnia urmätoare. a lui Ghica-vodä (1658). de-acolo 2B5 . Miron Costin are prilejul sä-si lärgeascä cunostintele despre neamul si pämintul romänesc. hotärit sä inläture din scaun pe Räköczi. unde se intilneste cu celelalte ofti fi. Vizirul Kiupruli. Ghica-vodä este astfel nevoit sä porneascä cu boierii si armata in Muntenia. porunceste domnilor romäni sä secondeze campania intreprinsä de el in Ardeal. inträ in Ardeal pe la Brasov. impreunindu-se cu tätarii.

plecind cu domnul säu. in jurul Hotinului. pusu-l-au vezirul de au fezut inaintea lui. ca sä se dezvinovä. care era pe atunci pircälab de Hotin. mai firet. cu atita cäldurä. pra.teascä. pe cind turcii atacaserä Camenita. el a avut in aceste cälätorii prilejul sä cunoascä fi sä simtä prin propria lui expe. pe la Sf. reincepe räzboiul intre turci si poloni. intelegmdu-se cu Grigore Ghica al Munteniei. fi de acolo la Constantinopol. vizirul care comanda oftirile turcesti a cerut lui Petriceicu-vodä (1672—1674) sä-i trimitä un boier cu care sä discute unele chestiuni in legäturä cu nevoile ostirii turcefti. $i i-au zis vezirul sä-i spuie drept: pare-le lor bine cä au luat impärätia Camenita. are din nou prilejul sä colinde meleaguri romänefti fi sä priveascä." Cu aceastä franchetä de caracter. „mai de treabä la voroavä". prin energia fi prin sufletul säu pasionat. prin cultura lui largä. Dabija-vodä. s-a impus in divanurile domnefti fi a fost msärcinat deseori cu misiuni diplomatice grele. Atunci Miron au zis: Sintern noi moldovenii bucurofi sä se läteascä impärätia in toate pärtile cit de mult.gurile podului lui Traian. Petriceicu-vodä. din august pinä tirziu in decembrie. dureazä cinci luni. Atunce vezirul iar au ris fi i-au zis: Drept ai gräit. Miron Costin a ciftigat inima vizirului si a fost mult de ajutor Moldovei intr-un ceas de cumpänä. Nicolae. dar cronicarul l-a convins cä ^ara este säraeä fi nu va putea birui oastea cu fin. mai tirziu. hotäräfte sä se duca spre Cernäuti cu toatä oastea moldoveneascä.rientä unitatea neamului romänesc. domnul Moldovei. fi cu oastea spre Ujvar. iar de altä parte trupele turcefti ar fi necontenit härtuite de podgheazurile polone. Petriceicu-vodä. Iatä cum povestefte Neculce convorbirea dintre vizir fi Miron Costin: „Si mergind Miron Costin la cortul vezirului. Patru ani mai tirziu. se ureä in sus spre inima Ardealului. 20 ani mai tirziu.iii §i muntenii. iar peste tara noasträ nu ne pare bine sä se läteascä. pe care avea sä o expuie. care se incheie cu alungarea lui Rakoczi de pe tronul Ardealului. unde izbuteste sä-fi intäreascä tronul. Astfel. in toiul luptelor dintre turci fi poloni. la Turnu-Severin. sint pentru activitatea lui literarä de o insemnätate deosebitä. amintirea lor träia incä puternic. sä nu se teamä. rämas credincios polonilor. Campania. Amlasul. pe Miron Costin. Vezirul au zimbit a ride fi i-au zis sä gräiascä. moldove. Miron Costin. väd cum tätarii dau foc si prefac in cenusä Alba-Iulia (Bälgradul) si cuceresc. sint siliti sä ia parte si la aceastä campanie. gräunte fi celelalte provizii. prin apa limpede a Dunärii. Grigore Ghica insä. :30 . in fine. prin inteligenta lui ascutitä.räzbat prin tara Birsei spre Sibiu. in räzboiul incins intre turci si germani. cLid moldovenii se intorc. Miron Costin. care due pe cärturarul moldovean prin Muntenia fi Ardeal. ln primävara urmätoare. Aceste campanii. dupä porunca vizirului. Petriceicu a ales atunci din toti boierii tärii. ori ba? Iarä Miron au räspuns cä se teme a spune drept. in Suceava. fi turcii sint mfrinti. se duce la Oblucita unde se afla vizirul. m cartea De neamul moldovenilor. tree de partea polonilor. Vizirul intentiona sä läse oastea turceascä sä ierneze in Moldova. Ce adinc räsunet au avut aceste ruine in sufletul vefnic curios fi iscoditor al cronicarului se vede din faptul cä.

unde s-au intilnit cu boierii rämasi credinciosi turcilor. tätarii astcptau porunca sä incalece si sä intre dupä jaf in Moldova. au trebuit sä päräseascä tara. Si au iesit afaiä“. care räspunde domnului aceste cuvinte mindre: „Ori sä fie voia märiei tale. Momentele erau critice pentru Moldova: armata turceascä era numeroasä fi bine organizatä. pe care Gninski le-a cules desigur de la Miron Costin. prinzind curaj. boierii si cäpitanii slujitorilor se sfätuiesc intre ei si se due la Petriceicu. lean Gninski. El cerea in numele domnului säu retragerea garnizoanelor polone din Moldova si oferea mediatiunea tärii sale pentru inche. la hotarele Nistrului. In Moldova domnea Antonie Ruset (1675—1678). Si dupä el.ierea päcii intre poloni si turci. cäruia ii va dedica. iar Petriceicu. care era mare logofät. iar solul trimite daruri cronicarului.jurärile vietii sä se refugieze in Polonia. ori sä nu fie. sä tinä solului o cuvintare in limba latinä. Polonii au fost invinsi. La plecare. Petriceicu le räspunde cu sumetie si-i opreste sä piece. la o milä depärtare de oras. In acele clipe de mari främintäri. au plecat in jos. pe lingä latura politicä.liare: Miron trimite pe fiul säu. Miron Costin a fost trimis. Pribegia in Polonia. Aceastä atitudine dirzä a lui Miron Costin si a celorlalti boieri moldoveni a mintuit Moldova de o mare nenorocire. cronica sa scrisä in limba polonä. legäturile dintre sol si marele logofät sint continui si fami.serä de partea turcilor. cälare.pentru ca sä iasä in intimpinarea unui corp de armatä polonä ce se aftepta sä vinä in tarä. mai tirziu. Legäturile cu Polonii. Ziarul soliei. toti ceilalti boieri si cäpitani. La 10 aprilie 1674 Miron era primit de Sobieski la mosia acestuia. Sapte ani mai tirziu. loan. Imediat dupä inseäunarea noului domn. Ni s-a pästrat. Era in 1683. Legäturile cu polonii continuarä si in anii urmätori. Miron Costin si fiii säi insotesc solia douä ore afarä din oras. din fericire. apoi. In locul lui Petriceicu este numit in domnie Dumitrascu Cantacuzino (1674). si s-au inchinat si au zis: sä fii märia ta sänätos. prin Ardeal si Maramures — fiindcä nordul Moldovei era incä teatrul luptelor turco-polone — in solie cätre marele hatman al Poloniei fi viitorul rege loan Sobieski. este trimjs la Poartä ca sä intäreascä pacea care pusese capät räzboiului turco-polon. cu mitropolitul Dosoftei si cu o parte din boierii päminteni rämasi credinciosi polonilor. Cu acest prilej Miron Costin inträ in strinse legäturi cu Marcu Matczinski. incälecind pe cai. la Pielaszkowce. rugindu-1 sä-i ingaduie a se duce pe la casele lor sä-si punä sotiile si copiii in sigurantä de invazia tätäraseä. muntenii trecu. Pe timpul cit este gäzduit in Iasi. la care moldovenii si muntenii luaserä parte 31 . din care se vede cä polonul era bucuros sä discute cu marele boier moldovean. In 1677 un fruntas al vietii politice polone. iese in intimpinarea solului cu toatä boierimea. au venit sä se inchine domnului si au iesit afarä. corespondenta solului cu Miron Costin. Miron Costin. Miion Costin este silit de impre. prietenul lui Sobieski. pentru binele crestinätätii. noi nu ne vom läsa casele sä le iee tätarii. dupä campania din jurul Vienei. confine si §tiri privitoare la istoria Moldovei. Atunci se ridicä din mijlocul tuturor Miron logofätul.

fiindcä in timpul acesta a pläsmuit el o poemä polonä. Miron Costin a trebuit sä aftepte insä douä luni pinä ce a obtinut consimtamintul regelui. O bunä parte din boierime si ostire se imprästiase pe la casele lor. dupä o campanie care tinuse mai bine de o jumätate de an. Safta. il numefte staroste de Putna. dar se pare cä. a fäcut o impresie afa de puternicä asupra regelui. cä pämintul acesta e främintat cu singele mosilor si al strämosilor nostri“. cäci domnul consimtise sä logodeascä pe fiica sa. hatmanul Andrei Potocki ii prezintä regelui Sobieski la Jaworow. cu fiul lui Miron Costin. ocupase Iasul si. Persona. Cantemir. se impä. _ Conflictul cu C.pafa. ceea ce a stirnit nemultumirea marilor boieri. ii spuse: „Ce putere au ei sä vie asupra märiei tale? Sä nu dam locul.caserä. Neculce ne spune ca intr-un rind. Nici Miron Costin nu 1-a crutat. vroind sä-1 indepärteze de granitele polone. care nu stia carte fi era bucuros sä se razime pe familiile boierefti mai märunte si pe mazili.toare de la Daszowa. La 21 martie.litatea lui Miron Costin. se intorsese cu oastea prin Ardeal si se afla la mosia sa. Cronicarul se intoarce in Moldova foarte scäpätat.. Regele avea atunci la inimä o expeditie impotriva turcilor. unde sint tinuti in captivitate. Familia Costineftilor se :32 . Cantemir-vodä era un domn batrin. Desi documentele contimporane nu fac mentiune de aceasta. La 17 septemvrie 1685 Miron Costin primeste de la fratele säu Velicico o scrisoare in care acesta ii povestea cä la scena intilnirii lui Constantin Cantemir cu seraskerul Soliman. Inrästi mp in Moldova se urease pe tron Constantin Cantemir. In rästimp. unde cronicarul se distinge prin energia cu care a distrus bandele de tilhari care näpädiserä fi jefuiau atunci sudul tärii. 1-a läsat liber si i-a däruit ca locuintä pavilionul regal de vinä. Curind dupä aceasta izbucnefte conflictul intre Cantemirefti fi Costinesti. Sfatul a fost insä fatal. in loc sä-1 trimeatä sub pazä cu Duca la Lwow. asa cä domnul se afla cu citiva boieri si cu un nuinär restrins de ostasi. in cele din urmä. unde Miron Costin s-a instalat in primävara anului 1684. sfatuit de hatmanul Buhusi.un foarte inteligent observator si cunoscätor al afacerilor turcesti". repede intr-acolo un podgheaz. de care ne vom ocupa intr-un capitol urmätor. Pätrascu. loan Sobieski. la ospät. Domnul si boierii sint prinsi si dusi in Polonia. i-ar fi zis: „Mai des cu paharele fi mai rar cu obläduirile. Domnesti. care stia bine limba polonä si care era . lingä Stryi. acesta stäruise de Velicico sä scrie fratelui säu sä se intoarcä cit mai curind in Moldova. Viena fusese despresuratä de regele Poloniei. dar Miron Costin. In atmosfera de hartä cu vechii boieri. voieste sä se retragä spre Focsani. Domnul. Duca-vodä. dupä cum ne incredinteazä Neculce. un vechi ofiter al lui loan Cazimir. Acest exil are o importantä deosebitä pentru activitatea literarä a cronicarului. infelindu-se asupra situatiei. afiind cä Duca-vodä se afla la Domnesti. Domnul. Velicico Costin 1-a intepat in citeva rinduri pentru nestiinta lui de carte.ca vasali ai turcilor. ajutat de cazaci fi poloni. cä-i vrea märia ta sä-ti dai sama fi n-ai putea I “ Acestea au adus o inäsprire a raporturilor dintre cronicar fi domn. incit acesta. cä nu va regreta. se pare totusi cä Miron Costin era si el din suita domnului prizonier. Moartea. care comandase oftirile poloneze in luptele contra suedezilor. Petriceicu-vodä. In Polonia Miron Costin a stat pinä in noiemvrie 1685. Domnul Moldovei.

Constantin Cantemir tace. Lupu Bogdan. Atunci — spune Neculce—Macri. 1-a lovit cu buzduganul in cap si 1-a inchis in pivnita palatului. care povestestc lucrurile la patru decenii dupä intimplarea lor si reprezintä astfel traditia opiniei publice de atunci.nul pentru aducerea in domnia Moldovei a lui Velicico Costin. Pe cind astepta preotii din satele invecinate ca sä sävirseascä prohodul inmormintärii. Atunci domnul a poruncit ca Velicico sä fie decapitat. Cantemir — ar fi declarat cä fusese trimis de Costinesti cu misiunea de a-i comunica lui Brincoveanu cä ei vor pune la cale uciderea lui Cantemir si a casei sale. Familia Cupärestilor. pe care le considerä de „copilärii“. Dimitrie Cantemir. Barbosi. nu recunoaste cele declarate. nemaiputindu-si stäpini minia. cäci ii murise sotia si era ocupat cu pregätirile de inmormintare. mtäritat. intinde o cursä boierilor bänuiti. Ilie Tifescu.credea prin aceastä legäturä cu domnul in deplinä fericire. a trimis si dupä Miron Costin. Dupä omorirea lui Velicico. cu porunca de a-1 ucide. cäci acesta nu i-ar ieita niciodatä uciderea fratelui säu. In timp ce era dus spre Iasi. La intoarcerea soliei. Neculce. si-i cereau spriji. chemat. Acesta. coplesit de o mare durere. Dimitrie Cantemir. pe care contimporanii 1-au poreclit FrigeVacä. ne spune cä Miron Costin nu era amestecat in complot. care era in rivalitate cu Costinestii. Atunci Cantemir. In timp ce acestea se petreceau la Iasi. chiar dacä vodä ii porunceste aceasta“. impreunä cu solul de la Bucuresti.tului. pe care insä 1-a dat in grija celorlalti ca sä-i urmäreascä de aproape toate miscärile in Bucuresti. a sfätuit pe domn sä omoare pe Velicico. Slujitorii trimisi in acest scop 11 sfätuiesc sä fugä spre munp. intelegindu-se cu ginerele säu. care romantcazä biografia tatälui säu. a amestecat inadins pe unul din conspiratori. cronicarul era la mosia sa. Cupärestii au sfätuit pe domn sä puie capät §i logofätului Miron. La scena cumplitei pedepse a asistat si fiul domnului. Unul din boierii care au luat parte la banchet. a dat poruncä 33 . sosesc iinputernicitii domnului ca sä1 ridice si sä-1 ducä la Iasi. Complotul a avut loc cu prilejul cäsätoriei unui cumnat al lui Velicico. el räspunde mindru cä nu poate „märturisi ceea ce nu stie. sä se dezvinoväteascä in fata domnului säu. cu prilejul logodnei ce urma sä aibä loc. unchiul lui Brincoveanu. care sint adusi pe rind la palat. cind se dezläntui tragedia ei. Neculce ne povesteste cä Velicico intrase intr-un complot pentru rästurnarea lui Cantemir. Dar intr-o searä. din moment ce 1-a bätut cu buzduganul in cap. La insistentele domnului. care „n-a voit sä se gindeascä la sufletul domnului säu care era trecut de 70 ani“. Imprejurärile nu ne sint bine lämurite. a dezväluit conspiratia. insä Miron Costin — si aceasta e incä o dovadä de nevinovätia lui — care se simtea cu cugetul curat. n-a vrut sä se salveze. Cantemir-vodä. ci a cerut sä fie dus la Iasi. Solul — dupä spusele lui D. Li se cere tuturor sä dea declaratie asupra conspiratiei. aflä cä cel banuit stätuse mai tot timpul in legäturä cu stolnicul Constantin Cantacuzino. ne povesteste cu amanunte dramatice imprejurärile in care tatäl säu ar fi prins firele complo. In solia trimisä la curtea lui Brincoveanu sub conducerea ginerelui säu. soseste vätaful de aprozi Macri.

corectind-o. carele au fost de Traian impäratul. din pricina cumplitelor vremi ce venirä asupra moldo. Deci primeste aceasta data atiia din truda noasträ. Dupä rästurnarea din domnie a lui Vasile Lupu. Primit cu multä simpatie de fratii Toma si Iorgachi Cantacuzino. care altfel a-ar fi iesit niciodatä din anonimat. capul cel mai luminat. Treizeci de ani mai tirziu. spre sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. amplificind-o. ducea istoria Moldovei de la al doilea descälecat pinä la domnia a doua a lui Arenvodä (1594). unde. Miron Costin povesteste evenimentele dupä izvoare polone si dupä traditii interne. de nu stäm de scrisoare. Pinä atunci Miron Costin se multumeste sä infätiseze contimporanilor säi cronica de unde o läsase Grigore Ureche: Letopisetul Tärii Moldovei de la Aron Vodä incoace.venilor — „de nu stäm de scrisoare"—adicä räzboiul turco-polon (1672— 1676). mintea cea mai cuprinzätoare pe care a avut-o Moldova pinä atunci a cäzut in zäpada drumului. si urzisem si incepätura letopisetului. vornicul tärii de gies. Miron a revenit asupra ei completind-o. asa cum väzuse in istoriografia polonä. Miron Costin avea doar citeva luni cind tatäl säu. sä j'ac letopisetul tärii noastre Moldovei din descälecatul ei cel dintnu. a servit mai tirziu ca temei pentru scrierea De neamul moldo. cind autorul ei a dat-o unui copist „s-o izvodeascä". cronicarul :34 . cronicarul povesteste faptele la care el insusi a fost martor si pärtas. ce de grije si suspinuri. de la a doua domnie a lui Aron-vodä (1595) pinä la urcarea in domnie a lui Dabija-vodä (1661). Si la acest fei de scrisoare gind slobod si färä valuri trebuiaste. adicä sä o copieze pe curat. adicä de la luptele lui Traian cu dacii si de la colonizare. este msärcinat cu misiuni de incredere. Ea imbrätiseazä istoria Moldovei pe un cuprins de 66 de ani. 1675. de la originile neamului pinä in zilele lui: „Fost-au in gi'ndul mieu. ce sosirä asupra noasträ cumplite aceste vremi de acmu. trecuse cu familia pentru totdeauna in Polonia. Ureche moare in 1647. dupä copiere. Cronica lui Grigore Ureche.“ Din acest pasaj se vede dar cä Miron Costin urzise incepätura unui Jetopiset de la descälecarea dintii. iubite cetitoriule. de care vorbeste in predoslovie. in timpul zilelor de restriste.sä fie Miron Costin decapitat (1691). din räutatea unui vätaf de aprozi. lui Isus Hristos. Aceastä parte a cronicii are mai mult infätisarea unor memorii. dar cä. Astfel. in compilatia lui Simion Dascälul. de unde este päräsit de Ureche vornicul de tara de gios. in oras in Iasi. „Incepätura letopisetului". a trebuit sä-l päräseaseä. scos de Miron Costin. iarä noi privim cumplite vremi si cumpänä mare pämintului nostru si nouä. de la sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. Evident cä. tinärul expatriat este de la inceput introdus la curtea domneascä. Miron Costin ia pana ca sä continue istoria Moldovei de unde o lasase Ureche. De la 1595 pinä cätre sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. El avusese la inceput intentia sä urzeascä istoria Moldovei pe un plan vast. iar de la nasterea Mintuitorului lumii. Cronica a fost deci conceputä inainte de anul 1675. ca sä nu se uite lucrurile si cursul tärii de unde au parasit a serie raposatul Ureche vornicul. hatmanul loan Costin. . Tatäl murise in exil si Miron Costin implinise 28 de ani cind. in anul de la zidirea lumii 7183.venilor. se intorsese in Moldova.

Cronica lui are de aci inainte date — nu zicem mai interesante fi mai bogate in amänunte colorate — dar in orice caz mai sigure: „Ce se vede cu ochii nu incape sä fie indoialä in cunoftintä. adicä pentru partea cea mai intinsä a cronicii. intitulatä Chronica gestorum in Europa singulariorum. paharnic. letopiset de moldovean scris nu se aflä“. quam gloriose et praeclare per eum gestas". n-a impärtäfit vederile fi dufmänia educatorilor säi. cäruia desigur nu i-a rämas necunoscutä aceastä luptä. cu mult mai lesne ne este o scriere de aceste vremi. Din Piasecki a imprumutat Miron Costin ftirile 35 . apärutä la Cracovia in 1648.“ Dar spatiul de timp din cronicä pe care el il reconstituie dupä amintirile lui cuprinde numai opt ani (1653—1661). pe care Miron Costin le-a trecut in cronica sa. in care mai la toate ne-am prilejuit singuri a fi. fiindcä. Sursa principalä a lui Miron Costin pentru cronica sa a fost cronicarul polon Piasecki — säu cu numele latin Piasecius. imbinindu-le adesea cu ftiri culese din alte izvoare polone —• pe care le vom vedea indatä— fi din traditia oralä. dupä cum märturisefte singur. Miron Costin este nevoit sä recurgä la traditia oralä fi la cronicarii sträini.cate de cronicä au supravietuit multä vreme. fi pinä la domnia lui Dabija-vodä. in Influenta polonä in opera.rämine in Moldova ^i. urcind repede treptele ierarhiei boieresti. Regele Vladislav al IV-lea spune despre el: „Res non minus docte scriptas. a putut astfel sä fie bine informat fi asupra celor ce se petreceau in tara vecinä. Cronica lui Piasecki a. Miron Costin este astfel necontenit pe cimpurile de luptä fi in sfatul intim al domnilor. Incepind deci de la sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. este intrebuintat continuu in räzboaie ca tälmaci pe lingä cäpeteniile ostirilor polone. Izvoarele sträine pe care le-a utilizat Miron Costin in urzeala cronicii sale au fost analizate pe larg de P. Cronica lui Piasecki continea o multime de ftiri interesante privitoare la istoria Moldovei. desi aversiunile ridi. care cuprinde 57 de ani (1595-—1652) din 61. iubite cetitoriule. unde se oprefte pana lui. totufi Miron Costin. fäcut de la inceput senzatie in Polonia fi a fost consideratä ca cea mai de seamä operä a timpului säu. pinä la Aron-vodä.rile boieriei sale (mare comis. mare logofät). Pentru partea anterioarä venirii lui in tarä. cu care Moldova era in strinsä legäturä. cuprinde istoria evenimentelor europene dintre anii 1587— 1638 si se incheie cu un scurt rezumat asupra evenimentelor dintre anii 1638—■ 1648. Prin rangu. precum si prin cultura lui latinä si polonä. si personalitaiea cronicarilor Grigore Ureche si Miron Costin. iar in timp de pace trimis in misiuni diplomatice la curtea regilor si hatmanilor poloni. Cronica lui. Panaitescu. unde se oprise letopisetul lui Ureche. Miron Costin povestefte evenimentele pe care el insusi lea träit. Ca episcop timp de 17 ani (1627 —1644) in oraful de granitä Camenita. si cuvintul lui are totdeauna greutate in divanurile care urzesc istoria Moldovei din a doua jumätate a veacului al XVII-lea.’ Desi lupta dintre episcopul de Camenita si iezuiti era in toiul ei pe vremea cind Miron Costin isi urma cursurile la colegiul din Bar. cind se intoarce in tarä si inträ in viata publicä. Asa fi nouä. vornic al tärii de jos. P.

Intetiti de papä si de venetieni. Costin este o epoeä de mari främintari in Orient. ci el pre. corectind unele erori si inläturind. spre deosebire de Ureche. In afarä de stirile pe care le culege din cronicile polone. pinä la 1621. a imprumutat Miron Costin multe stiri privitoare la luptele de la Arges.privitoare la urcarea pe tron a lui Stefan Radu-vodä. cu Moscova si apoi cu suedezii si ungurii. se sträduiau sä-si croiascä drum spre Orient. apärutä Sn 1650. Miron Costin se adreseazä si boierilor bätrini de tarä. la luptele fiilor si ginerilor lui Ieremia Movilä pentru recucerirea tronului Moldovei. a lui Samuel Twardowski: Räzboiul civil cu cazacii si tätarii. precum si evenimentele care au zguduit dupä aceea Polonia: räscoala cazacilor si a tätarilor din Bugeac. care a fost in acele imprejuräri de mare ajutor polonilor. Piasecki povesteste pe larg aceastä expeditie turceascä in Polonia si imprejurärile mortii lui Abaza-pasa. a ostirii m. sub domnia prealuminatului rege al Poloniei loan Casimir. crestinii. Epoca infätisatä de M. ajuns mai tirziu secretar regal si care a luat parte personal la campania pe care o descrie. De la 1621—1633 nu se mai gäsesc ^tiri interesante la Piasecki privitoare la Moldova. a lui Stefan Räzvan. la domnia lui Stefan Tomsa. La 1633 incepe expeditia lui Abazä-paja in Polonia. care pe vremea cind a apärut poemul lui Twardowski se pregätea sä se intoarcä in Moldova. dar fericitä. care. sub vizirul Kiupruli. datä de Paszkowski. nu imprumutä nicäieri si forma in care sint povestite evenimentele. Aceastä cronicä rimatä a lui Twardowski a fost mult gustatä de contemporani — a fost de patru ori prelucratä in limba ruteanä —■ si autorul ei este considerat pinä astäzi ca cel mai mare poet epic polon din veacul al XVII-lea. umpluturile ret orice. ia numai faptele. care. a luiat cunostintä si de aceastä operä. Pentru expeditia polonilor in Muntenia impotriva lui Mihai Viteazul. a lui leremia Movilä. A apärut la Cracovia in 1601 si a fost apoi reprodusä in intregime in editia polonä a cronicii lui Guagnini: Cronica Sarmatiei europene. <le lupte inversunate intre douä civilizatii cu totul diferite: turcii. la expeditia lui Zölkiewski la Tutora. precum fi cele privitoare: la cucerirea Moldovei de cätre Mihai Viteazul. Miron Costin s-a servit de o poemä polonä in versuri scrisä de Iarosz Otwinowski.s. La aceastä expeditie sint siliti sä ia parte si moldovenii. Miron Costin a mai avut si alte izvoare polone. care a turburat Polonia in ultimii ani ai sederii lui intre sträini. la luptele polonilor cu Mihai Viteazul pentru inscäunarea lui leremia Movilä. regelui. Miron Costin a utilizat o altä cronicä in versuri. Pentru räscoala cazacilor de la pragurile Nistrului si a tätarilor din Crimeea.lucreazä materialul istorie imprumutat. pe care-i aduce de mai multe ori ca märturie in cronica sa. Din aceastä editie polonä a lui Guagnini. care a tinu 12 ani. Poema poartä titlul pe care il redäm in traducerea romäneascä: Izbinda primejdioasä. a cäror oaste este condusä de tatäl lui Miron Costin. In afarä de Piasecki. cu bunsimt. condusä de starostele Camenitei in Muntenia. Trebuie sä subliniem insä faptul cä Miron Costin. se zbäteau sä alunge pe pägini dincolo de :36 . bätälia de la Hotin — cu un cuvint evenimentele moldovenesti in care au fost amestecati si polonii. pe care le redä lntr-o formä cu totul personalä. descriere adeväralä. Desigur cä Miron Costin. el se serveste dar si de traditia oralä.

rufi. nädäjduia sä scuture suzeranitatea turceascä prin ajutorul polonilor. palpitä incä pinä astäzi fiorul tragediilor care zguduiau viata turbure a Moldovei din a doua jumätate a veacului al XVII-lea. statele creftine amenintate: poloni. domnia singeroasä a lui Stefan Tomfa. prin dramele pe care le scotea la ivealä. sä piece in exil. Aceasta stare de lucruri imparte Moldova in douä tabere: una care. la fiecare domnie nouä. Vasile Lupu inchis in fioroasa temni^ä a celor fapte turnuri. ce de griji fi desuspine. de oameni. rämäsese credincioasä turcilor. Moldova si Muntenia sint silite si ele sä ia parte — dupä vechile capitulatiuni cu Poarta — dar pe cind domnii nostri se gäseau cu boierii si ostirea in tabära turceascä. pentru toate vremurile. care. „foarte de treabä de scrisoare". fi fläcärile acestui räzboi civil se intind curind fi in Moldova. epoca de agonie a ultimelor rämäfite de autonomie. insufletitä de efemerele succese ale crestinilor. campamente de trupe turcefti in tarä. ca in Moldova din vremea lui Miron Costin. o frescä istoricä plinä de viatä. Sint in cronica sa pagini in care. pe care cronicarul insufi o caracterizeazä „cumplite vremi. alta care. de pildä.sealä de evenimente..mani fi.