P. 1
Istoria Literaturii Romane Vechi - Nicolae Cartojan

Istoria Literaturii Romane Vechi - Nicolae Cartojan

|Views: 3,408|Likes:

More info:

Published by: Deficienti De Vedere Buzau on Jan 13, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/13/2015

pdf

text

original

N.

CARTOJAN

Toate drepturüe rezervate Editurii Minerva

N. CARTOJAN • ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI

Coperta: Dumitru Verdes

ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI
Postfa{a $i bibliografii finale de DAN SIMONESCU Prefa{ä de DAN ZAMFIRESCU

EDITURA MINERVA

UN TRAT AT CL ASIC DE 1ST0RIA LITERATURI1 ROMÄNE VECHI Studitd literaturii romäne vechi s-a constituit ca disciplinä stiintificä inde-

Bucure$ti-1980

Coperta: Dumitru Verdes

pendentä, cu specialisli si catedre universitäre, abiainprimele decenii ale secolului nostru. Pinä atunci literatura veche a fäcut obiectul interesului unor sträluciti felologi si istofici cu o arie de preocupäri mult mai largä (Timotei Cipariu, B. P. Hasdeu, Al. Lambrior, M. Gaster, Ovid Densusianu, loan Bogdan, N. lorga), dupa ce valoarea documentarä si artisticä a cronicilor fusese descoperitä de generatia pasoptistä, aceea care a si initial editarea si valorificarea, pentni literatura modernd, a scrisidui vechi romdnesc. In invätämint, literatura veche a fost multä vreme inglobatä fie istoriei

generale a poporului roman, fie studiului, comun, al limbii si literaturii, pind ce, atit la Bucuresti, in 1901, ctt si la lap, in 1508, s-au diferentiat cele douä

Coperta: Dumitru Verdes

domenii, creindu-se catedre deosebite pentru fiecare. 1 Cursurile de istoria literaturii romäne an fost incredintate la Bucuresti lui Ion Bianu si la Iasi lui G. Ibräileanu. De aci inainte, pinä cind o nouä diferentiere, de data aceasta in insusi cuprinsul cmsului de istoria literaturii romäne, va duce la crearea de catedre dedicate in exclusivitate studierii literaturii vechi si altora rezervate studiului literaturii moderne (in 1919 la Cluj, in 1920 la Iasi si in 1930 la Bucuresti), obligatia de a infdtisa cele peste patru secole de cultura cuprinse in asa-numita „epocä veche“ a revenit unor profesori care, ca Ibräileanu, erau mai

familiarizati cu perioada moderna, sau, ca Ion Bianu, cu epoca veche, privitä insä din perspectiva und formatii de bibliograf si mai putin de istoric literar propriu-zis. Aceasta situatie s-a reflectat foarte clar in evolutia disciplinei insasi, care n-a mai dat, in decurs de patru decenii, aiicä pinä la tipXrirea priniului volum al Istoriei literaturii romäne vechi Ae N. Cartojan, nici o expunere de ansamblu asupra epocii vechi comparabilä, ca valoare, cu sintezele — unele fundamentale —- ale perioadei anterioare. 0 sumarä retrospectivä a evolutiei disciplinei, necesarä pentru a aprecia
1 Pentru vicisitudinile predirii

Coperta: Dumitru Verdes

locul major ocupat de lucrarea ce se retipäreste acum, dupa patru decenii, duce la constatarea cä, intre 185S, dxta cini Timotei Cipariu tipärea la Blaj Crestomatia sa—primz crestomztie a scrisiilui vechi rominesc — insotind-o de o „notitä literarä“ care este §i prima schitä de istoria literaturii noastre vechi, si 1901, cind apare monumentala Istorie a literaturii romäne in secolul al XVIII-lea de Nicolae lorga, se inregistreazä o etapä de remarcabile progrese in cunoasterea literaturii vechi. Apar excelente editii (Psaltirea Scheianä, editia Ion Bianu, Psaltirea lui Coresi, ed. Hasdeu, Codicele Voronetean, ed. I. G. Sbiera,
literaturii romlne la Universitatea din

Psaltirea in versuri a lui Dosoftei, ed. Bianu, Cronograful lui Moxa si cronica lui Zilot Romanul editate de Hasdeu p.a.), admirabile Crestomatii (Pumnul, Lambrior, Gaster), utilizabile si azi, monografii si studii de amänunt. Paralel cu acestea asistäm la un efort, din ce in ce mai fericit in rezultatele sale, de a sistematiza cunostintele dobindite in ample expuneri de ansamblu sau in manuale de uz scolar. ln centrul acestei activitäti stä, färä indoialä, personalitateasi opera genialului Hasdeu, de la care, pe lingä zeci de contributii mai märunte sau mai insemIasi inainte de Ibräileanu a se vedei

Coperta: Dumitru Verdes

nate, ne-au rämas douä lucräri fundamentale, indispensabile si azi cercetätorului literaturii vechi: Arhiva istoricä a Romäniei si Cuvente den betrani, ambele, mine inepuizäbile de informatii si sugestii. Opera lui Hasdeu este sträbätutä de patosul unei aprinse admiratii pentru vechea.culturä romäneascä, in care el vedea o dovadä a aptitudinilor creatoare ale popomlui römän in trecutul sau si o certi- tudine a realizärilor sale in viitor. Hasdeu este nu numai un dascäl, ci si un per- petuu emul si exemplu pentru o nouä generatie de cercetätori, care-l continuä, incercind sä-l depäseascä si sä-l corecteze acolo
studiul lui G. A^avriloiie in Contributii

unde fantezia romanticä a unui geniu universal inträ in coliziune cu rigorile unor metode mai severe. Metode deprinse in frecventarea centrelor ilustre si maestrilor de talie europeand ai diferi- telor. discipline pe care noii venipi le reprezintä. M. Gaster, Ion Bianu, loan Bogdan, Ovid Densusianu, N. Iorga sint numele care se vor säpa cel mai adinc in istoria studiilor asupra vechii culturi romänesti, si toti sint marcati, in diferite feluri, de prezenta fecundä, desi uneori negeneroasä, a genialului bätrin. M. Gaster devine continuatorul lui Hasdeu in studierea asa-numitelor „cärti
la istoria dezvoltarii Universi- tätii din

Coperta: Dumitru Verdes

populäre", domeniu in care este veritabilul fondator al unei ramuri speciale de cercetare, prin temeinica monografie Literatura popularä romänä (Bucuresti, 1883). Crestomatia romänä, tipäritä in 1891, cu introducere si explicatii in romänä si francezä, rämine incä nedepäsitä si este utilizatä pinä azi de romanistii de pretutindeni. Introducerea este o excelentä schitä de istoria literaturii romäne, prima de acest fei, accesibilä si cititorilor de peste hotare. Ea va fi apoi prelucratä si amplificatä de autor in limba germanä pentru Gröber’s Grundriss der romanischen Philologie, , vol. II, 1898, si va reprezenta, multä
Iasi, 1860—1960, vol. II, Bucuresti,

vreme, principala sttrsä de informare a sträinätätii asupra literaturii romäne. Ion Bianu se consacrä comasärii si descrierii tezaurului national de tipärituri si manuscrise, din care va scoate, cu concursul unor harnici si bine alesi colaboratori, Bibliografia romäneascä veche, al cärei prim volum apare äbia in 1903, dar al cärei material putea fi consultat, in, bunä rinduialä, incä din 1900, de cätre N. Iorga pentru cartea sa. Acelasi I. Bianu pune bazele Catalogului manuscriselor romänesti, din care apar trei volume in timpul vietii sale (1— 111,1907—1931). ’ ’
1950, p. 263 — 275.

Coperta: Dumitru Verdes loan Bogdan descoperä. fie si intr-o limbä universalä de culturä a evului mediu. editeazä si studiazä istoriografia romänä dinainte de Ureche. lärgind astfei. Tot el demonstreazä utilitatea cercetärilor slavo-romäne pentru a . ca slavona. postulatä de Hasdeu. cu incä un secol. aria scrisului romänesc original.

ln acelasi an 1885.. o Serie de idei ce n-au rämas consemnate doar in filele ei. Carte didacticä secundarä. Azi. pe care. o anumitä unitate a perspectivei. A. Partea I-a. pe cind functiona la Iasi ca prof esor la „Academia Mihäileanä“. este cea mai completä si mai vehementä expresie a latinismului in acest domeniu. dar care a suplinit si cursul de limba si literatura romänä al lui Andrei Vizanti. tntiiele incercäri de a face bilantul cuno§tintelor acestei epoci rodnice sint legate direct de nevoile invätämintului. 1860 — dec. Este de fapt unica sintezä de istoria literaturii romäne pe care a produs-o acest curent. in 1894. In 1858. .a continuat la Bucuresti. care se opreste la sfirsitul veacidui al XV 11-lea (partea a Il-a ce urma sä o continue n-a mai apärut niciodatä) ala. cartea lui V. apärea la Ia§i Istoria limbii si a literaturii romäne de Aron Densusianu. a asigurat cärtii o nouä edifie. Dacä astäzi nici specialistul §i nici omul de cultura in genere nu mai au ceva de retinut din aceastä carte. se va impune ca autor al unor studii fundamentale de istorie socialä si al primelor studii stiintifice asupra traditiei manuscrise a croni. in forma lor cea mai acuzatä si ca Stil. si plinä de aprecieri veninoase la adresa scriitorilor mai noi (ceea ce l-a fäcut pe Maiorescu sä o intimpine cu celebrul In läturi!). cä tot ceea ce aprecedat desteptärii nationale prin „Scoala Ardeleanä" a fost negurä si barbarie. o „reductie" a acestui curs universitär. pe care poza eruditä nu face decit sä le scoatä si mai mult in evidentä. A. in evolutia istoriografiei noastre liter are . 1861.cilor romänesti. U re chi a crease intiiul curs de istoria literaturii romäne. C. precum si faptul cä dädea curs unor idei si unei mentalitäti curente in epocä si chiar dupä aceea. Credinta cä adoptarea alfabetului chirilic si frecventarea izvoarelor culturale bizantino. iar istoria literaturii nationale nu se desprinsese incä din istoria generalä.turä istoria limbii de a literaturii. A.petenia incontestabilä a autorului in epocile mai vechi.. echivalentul celebrului dictionar al lui Laurian si Massim. Lectia I I I : „Literatura romänä de la 1840 pinä in zilele noastre"). ele isi sporesc valoarea in progresie geometricä. capabil de observatii interesante. lui V. Urechia atestä insä un spirit viu.Intel ege contextul in care s-a dezvoltdt cultura romänä veche §i a-i aprecia valoarea in comparatie cu produsele popoarelor vecine de traditie culturalä bizantinä. com. desi coplesit de carentele pregätirii. Lectia II: „Literatura romänä de la 1830 pinä la 1840“ . Elevul säu. de o nulitate absolutä. cum era incä obiceiul. Urechia. scheme pe cit de false pe atit de indärätnice in persistenta lor pinä tirziu (ecouri räzbat in mai toate sintezele ulterioare) se intilnesc aici pentru prima oarä formulate in „sistem" §i aplicate evolutiei culturii noastre. Lectia I: „Literatura romänä de la 1800 pinä la 1830". V. Abia in 1885 el tipäri. reväzutä. in care se tipäreau la Bucuresti Schitele. Expunerea materiei. din 1864. Vigoarea tonului si a limbii. destinatä elevilor scolilor secundare: Schite de istoria literaturii romäne. la Bucuresti. Desi astäzi inveshitä cu desävirsire in privinta informatiei.slave a constituit o calamitate pentru cultura romänä. l. dupa ce publicase citeva prelegeri in Ateneul roman din Ia§i (n-rele din 15 sept. profesor de limba si literatura latinä la Universitatea localä. Cum era firesc. oricit de gre§itä. Lipsitä de valoare stiintificä incä de la aparitie. un politician absenteist. cartea lui Densusianu detine un loc aparte. paralel cu progresul cercetärii. Giurescu. si aici se pot depista. cartea sa nu mai este decit un document de epocä. cel ce urmäreste istoria ideilor care vit .

absenta oricärei aptitudini si chiar preocupäri pentru valorificarea scrisului nostru vechi ca literaturä. Autorul cärtii. rezervä aceastä carte pentru lectura restrinsä a specialistilor. aceasta se stie. Popu da aici si prima notitä biograficä despre mar eie poet. Sbiera a inaugurat o nobilä traditie: a sintezelor de specia. in vreme ce.putind stirni azi curiozitatea omului de culturä sau a studentului. dar care si-au avut rostul la vremea lor. titularul celei dintii catedre defilologie romänä din invätämintul nostru superior. (V. incepuse lectiile sale de literaturä romänä la gimnaziul din Bucovina in 1861 si avusese printre ascultätori pe insusi Miliai Eminescu. admiräbil informatä si dovedind un deosebit discernänunt. citä precizie in date. si in genere fiecärui romän de a-si cunoa§te scriitorii säi"." de care vorbea Iorga. P o p u din Bucuresti tip är este al säu Conspect asupra literaturii romäne si literatilor ei de la tnceput si pinä astäzi in ordine cronologicä. tipärindu-l la capätul a 35 de ani de experientä pedagogicä si de investigatii personale. cu privire la o serie intreagä de „probleme deschise" ale literaturii vechi. la Universitatea localä. faptul cä. mult sporite de atunci. Tabloul perioadei de pionierat n-ar fi complet dacä am omite manualele scolare alcätuite de neuniversitari. „forma. Ale x a n d r u P h i l i p p i d e a publicat. Sä retinem. ea a devenit „cap de bibliografie“ in materie.litate tipärite dupä o viatä de cercetare si profesare de la catedrä. ea nemai. cea mai completä si mai exactä sistematizare a cunostintelor bibliograficesi biografice asupra epocii vechi si mai noi (pinä la Heliade) a literaturii noastre. Dar nu se stie in de ajuns citä muncä stäruitoare si cinstitä. mai exact. nu este cu putintä a face istoria diferitelor ipoteze. subintitulatä „Frinturi din cursul manuscris asupra istoriei limbii si literaturii romänesti“. o Introducere in istoria limbii si literaturii romäne. V a s i l e G r . infirmate sau veri.) XVI .jan si Stefan Ciobanu. astäzi. „servind junimei studioase de a poseda in rezumat idce de miscarea noasträ literarä. Astfel. G. nu trebuie sä o ocoleascä. Pinä acum. ceea ce explicä temeinicia acestei cärti. l o a n G . Absenta oricärei tentative de valorificare esteticä si chiar de analizä a continutului acordä insä. in 1901. despre care Nicolae Iorga putea scrie. ln 1897 vede lumina tiparului intiia sintezä de literaturä romänä veche demnä de atentia cercetätorului pinä a z i : Miscäri culturale si literare la romänii din stinga Dunärii in restimpul de la 1504—1714. din 1875. Transferal. Intr-adevär. numindu-l „unul din cele mai frumoase talente si am putea zice chiar cel mai imposant talent ivit pe sccna noilor miscäri a literaturii noastre". Gr. Din päcate. citä pätrundere in dezbaterea amänuntelor se gäseste in lucrarea de care vorbim“. ridicase cursul la nivelul nmilui auditoriu si-l tinuse la curent cu ultimele cercetäri. isi insusea la 1876 (cind apare partea a doua a Conspectului. Si nu färä bucurie constatäm cä acest modest autor. la last.au circulat in cultura noasträ modernä. Aron Densusianu si Anghel Demetriescu il repudiau vehement. färä a porni de la aceasta lucrare. Carto. Ciim aceastä carte devanseazä cu un deceniu manualele lui Urechea si Densusianu. de mult bun simt. o importantä numai istoricä. acestui sever repertoriu de informatii. in 1875.ficate. fiind de fapt intiia istorie tipäritä a literaturii romäne. care este. aceste cuvinte de omagiu: „Cä forma d-lui Sbiera nu atrage totdeauna pe cititor. punirtdu-si pecetea pe diferite discipline. midt mai tirziu. Inainte de a deveni. la data aparitiei. rezervatä scriitorilor noi) judecata lui Maiorescu asupra lui Eminescu. totusi. I. S b i e r a . in 1888. numai douä scrieri similare se mai pot incadra in aceastä traditie: a lui N.

Este de fapt prima sintezä de istoria literaturii romane alcätuitä in spiritul si cu metodele la care ajunsese istorio. patriar. istorie ce ar fi. Iosif Hodosiu. mai putin prezent in formatia viitorilor cercetätori ai literaturii vechi. 1933. 1920. El a exercitat hisä. singurul care ne intereseazä aici. Xenopol. Este prima incer. Taine si ideile literare de ultimä orä aleFrantei vremii. Pipin. Cursul despre epoca veche (pinä la 1 7 8 0 ) . 18 ani dupä Istoria literaturii germane de Wilhelm Scherer. isi däduse marea sintezä reprezentaiivä. si adeväratele istorii ale literaturii romäne incepeau sä-si facä aparitia. apoi editii succesive dintre care a IV-a. datoritä lui A. pentru aceasta. dintre care nici unul nu implinise 30 de ani. cu scriitorii epocii celti mai noi. adicä 28 de ani dupä Istoria literaturii italiene a lui De Sanctis. ln uzul tinerimei studioase. I I I . toate mijloacele pentru a revolutiona disciplina. isi iau locul intr-o istorie a mannalelor de istoria literaturii romäne pentru scolile secundare. a disciplinei.Pe temeiul bibliografiei särace de care dispunea atunci si bazmdu-se mai ales pe Lepturariul lui Pumnul. El n-a fost. si de excelentul manual-crestomatie al lui loan Nädejde. incepea cursul säu de istoria literaturii romäne. sau al istoriografiei care. dar si inzestrat cu o solidä pregätire de filolog in acceptia cea mai strictä a terme. precum si pe un curs manuscris al „profesorului Dr. care. influentä ce se poate inregistra pinä in monumentala sintezä cälinescianä. Cu acest curs. ardeleanul Ion Läzäriciu publica la Sibiu. aläturi de manualul similar al altui ardelean.intre care si N. vol. in 1942). tipärit la Iasi in 1886. Cälinescu a caracterizat pe bunä dreptate acest curs „intiia organizare documentatä §i cu criterii strict artistice de istorie literarä modernä". Silasi“. pe atunci in virstä de 25 de ani. in 1884. poate. Cursul säu creeazä de fapt perspectiva esteticä.rilor exemplul unei adevärate analize si aprecieri a scrierilor vechi ca produse apartinind literaturii. faza arhaicä. o influentä enormä asupra evolutiei ulterioare a istoriografiei noastre literare.grafia si critica literarä pe plan european. G. numai dupä notitele studentului Filip Drugescu — acest curs s-a tipärit mult mai tirziu si numai pentru epoca modernä.nului. Veacul se apropia insä de sfirsit färä sä fi produs o lucrare de ansamblu asupra literaturii romäne la nivelul dezvoltärii literelor nationale. din päcate. ale cärei prelegeri fuseserä Stenografiate ^Literatura romänä modernä. Densusianu poseda. nutrit cu Sainte-Beuve. D. pe lucrärile lui Cipariu si pe Conspectul lui V. Cartojan. Ovid Densusianu. intr-un singur volum. N. deci. lua sfirsit. §i a fäcut-o. 1921. II. De la el incepe obiceiul de a rezuma alert si detasat continutul „cärtilor !■ . Rolul de a umple acest gol revine celor doi tineri profesori universitari de la Bucuresti. Ovid Densusianu si N. incheiat. Gr. ln toamna lui 1838. I. profi tabilä noilor autori de asemenea lucräri. acolo unde domnise in mod absolut filologia singurä si bibliografia. de care nu s-a mai stiut in alt fei. Istoria literaturei romäne. patru ani dupä Istoria literaturii franceze a lui Lanson si in acelasi an in care tncepea sä aparä intiia mare sintezä de Istoria literaturii ruse (de la origini pinä la Gogol) a lui A.halä. Litografiat imediat — epoca veche. probabil din cauza inconvenientelor create de modul cum a fosi consemnat. Pop. in total. O v i d D e n s u s i a n u este intnul istorie al acestei epoci din cultura noasträ care a oferit studentilor si citito. n-a fost tipärit. in 1S01.care de a aborda domeniul literaturii vechi cu o formatie de critic literar modern. Iorga.

populäre“. forta de innoire a subiectului. Cind G. nu le mentioneazä pe primele decit in calitate de izvoare ale lui Ureche. P. opere si epoci —. a istoriografiei literare romänesti. si cä literatura romänä incepe cu primele traduceri de texte biblice. Istoria literaturii romäne in secolul al XVIII-lea s-a tipärit in douä volume. Dimensiunile exigui rezervate aceleiasiperioade in sintezä cälinescianä urmeazä schema lui Densusianu. profesorul säu de peste citeva decenii. vechi de aproape trei sferturi de secol. Cälinescu va relua examenul estetic al literaturii vechi. adicä.dit maxima strälucire si fortä de influentare odatä cu Istoria literaturii romäne de la origini pinä in prezent. cind ea a fost tradusä in r&mäne$te (desi nu-i contestä paternitatea !). dar cu viatä lungä. lucra. Panaitescu. care. Tot el introduce metoda lungilor citate üustrative alese pentru a-si intemeia descrierile operelor si judecätile de valoare. reunite In volumul Contributii la istoria culturii romänesti. el va reface. Este dealtfel interesant de constatat si faptul cä Densusianu a reusit sä introdueä unele idei gresite. de fapt. caracterul romänesc si valoarea infäptuirilor acestei asanuniite „epoci slavone" a se vedea studiile lui P. Asadar. si-a dobin. este drept. cu intentia de a relief a pitorescul si culoarea de epocä naivä si credulä fi de a le urmäri ecourile in folclor. „occidentalä" (un ecou se intil. Ea mai continea. El este primul care incearcä sä depisteze valori literare si de stil in cronici si in celelalte scrieri vechi ce pot fi considerate literaturä.Itüui X V I . dar frecventarea acestui curs. la prima realizare de dimensiuni cu adevärat monumentale — prin vastitatea eruditiei. El tmparte etapele dezvoltärii literaturii noastre dupä influentele externe (la fei pro. . Va fi meritul lui Nicolae Cartojan — Iorga msusi a privit färä simpatie „epoca slavonä“ — de a face locul ce i se cuvine intr-o expunere de ansamblu asupra evolutiei ctdturii noastre. in 1S01. stimulat de un premiu academic (pe care. fie si intr-o limba de imprumut. geniul caracterizärilor lapidare de oameni. etapei literare numite de el „suflet romänesc in limba slavä“. Evident. 1 Exact in momentul in care Ovid Densusianu continua cursul säu la Universitate.neste in subtitlurile celor douä volume ale marii momgrafii a lui Cartojan despre Cärtile populäre in literatura romäneascä) si tot el exclude din literatura romänä textete originale scrise in limba slavonä. 1 Pentru marea importantä. desi cunostea la data cind redacta cursul cronicile slavone si faptul cä Invätäturile lui Neagoe se scriseserä in slavoneste. rezeruindu-si tn schimb consideratii strict filologice pentru primele tipärituri neentuziasmindu-se decit „cultural" in fata unui Molitvelnic. cu mijloacele superioare ale momentului fi ale geniului. nu rämine färä folos specialistului care vrea sä ia contact cu unul din spiritele cele mai alese din eite s-au aplecat vreodatä asupra domeniului literaturii vechi. pentru a decreta apoi cä in secolul XVI caracterul national nu este bine conturat. nu l-a luat). Minerva. 1971. sint multe lucruri depäsite. infirmate si contestabile in lümina cercetärilor ulterioare si a orizonturilor actuate.rea de precursor a strälucitului tinär din 18i 8. douä „Excursuri" asupra perioadei neincluse in cerintele premiului academic: despre Cronicile moldovene inainte de 1688 si Cronicile muntene inainte de 1688. in volumul al doilea.cedase dealtfel fi Gaster). aici trebuie cäutatä originea unei directii care. din cauza opozifiei lui Hasdeu. „slavonä". Ed. N i c o l a e I o r g a lucra. nu cu viguroasele creatii nationale. iar despre ultima operä vorbeste in capitolul despre literatura veacului al XVII-lea. de la sfirsitul secolului al XV-lea si din primele decenii ale seco. „greaeä“.

. primele decenii ale secolului XX. mäcar sä pästreze ritmul cu progresele cercetärii. Cronica moldo-germanä descoperitä de Olgierd Görka la München in 1911 fi tipäritä de acelafi la Cracovia in 1931). . vol. ii mai räminea autorului sä completeze expunerea cu. XIX . I. in felul acesta. Rosetti fi multi altii. la sintezä cälinescianä. o personalitate distinctä a istoriografiei literare romänefti in cadrul istoriografiei europene. tot ce se fäcuse pinä la dinsul. toate insuflate cu acel duh de matä care fäcea sä reträiascä vremurile fi oamenii.tecile din tarä si sträinätate si dind intregului forta demiurgicä a spiritului säu. Ill.P. Cartojan. pentru destinele ulterioare ale istoriografiei literare romänesti ea a fost masivul central din care au izvorit toate apele. Panaitescu. Ilie Bärbulescu. intradevär. este o simplä reeditare a celei din 1901—1904 (N. traduceri si citeva scrieri originale — de pinä la 1688 si sä ne dea.despre cea. o istorie completä a literaturii vechi si a epocii „Scolii Ardelene". care va duce. 1933). in cea mai mare parte. Densusianu nu se mat ocupä de literatura veche in cursurile sale decit in fimctie de problemele lingvistice (istoria limbii. Ilie Minea. Vasile Grecu. ■. care. dacä nu sä egaleze pe Densusianu sau Iorga. Demostene Russo. ce räsar in mijlocul intregii productii istoriografice a epocii asemeni unui munte urias creat de eruptia unui vulcan. Codicele de la Ieud. Datoritä lui Constantin Giurescu. citeva decenii dupä aceea. editia a doua reväzutä fi larg intregitä. 1 Reeditatä m 1969. maghiarä — sint puse intr-o luminä nouä de cunoscätori specializati ai limbilor slave sau de cercetätori cu bunä cunoastere a limbii maghiare. o viziune asupra trecutidui nostru cultural si un simt al acestui trecut. Dacä sub aspectul formal aceastä epocalä sintezä1 poate sä deruteze pecei gräbiti si neobisnuiti cu maniera de a scrie a marelui istorie. P. vol. asa nUmita „literaturä religioasä“ — tipärituri. N. evolutia esteticä a limbii). 1925. polonä. multä vreme nu mai vedem apärind sinteze capabile. Bucurestii vol. Iorga a absorbit. dar numai secolul al XVIII-lea. mai insemnatä laturä a creatiei originale vechi. datoritä cäreia cultura romänä ifi are capodopera sa. Ceea ce realizase Ovid Densusianu fusese — pentru epoca veche — un bilant la zi al cunostintelor dobindite si un inventar de valori literare descoperite pentru prima oarä ca atare. de la origini pinä in momentul in'care incepea expunerea manuscrisului prezentat Academiei. hibliografia disciplinei imbogätindu-se substantial si inregistrind chiar noi descoperiri (Letopisetul lui Azarie. care asistä la o continuare färä hiatusuri a progresului cercetärii in sectorul literaturii vechi. Istoria literaturii romänesti. Ceea ce infäptuieste Nicolae Iorga este proiectarea fenomenului cultural fi literar pe fundalul intregii existente nationale multiseculare si o ingrämädire colosalä de date noi. Acest cd treilea „excurs" s-a tipärit intr-o carte apartei trei ani mai tirziu. rusä. . pinä la 1821. comparäbilä cu cele mai celebre creatii ale genului. Iorga in a doua editie a sintezei sale. Toate aceste progrese sint numai pe alocuri asimilate de N. si astfei disciplina numitä „istoria literaturii romäne vechi“ & dobindit o temelie documentarä. Oricit de curios ar pärea. räscolind totodatä arhivele si biblio.mului tipärit la Brafov. relatiile culturii noastre vechi cu alte culturi — bulgarä. Iorga. II. Nicolae Dräganu. informatia este mereu impinsä mai departe fi perspectivele se adincesc. sirbä. 1926. care confirmä intuitia lui Hasdeu cu privire la existenta catehis. de Barbu Theodorescu la Editura didacticä si pedagogicä. Stefan Ciobanu. Al. publicat de loan Bogdan in 1909. Din amindouä aceste monumente ce incheie secolul al XIX-lea fi deschid pe al nostru se impletefte o traditie.

1926. Ibräileanu n-atinut. insotite de o utilä bibliografie sistematizatä si de numeroase ilustratii. I. nu se remarcä jyrin calitäti speciale. cu 82 de ilustratii dintre care sase planse in culori in afarä de text". Sibiu. al sintezei lui N. Era prima istorie a literaturii romäne editatä in conditii grafice superioare. ln vreme ce se succedau editiile cärtii de popularizare a lui Sextil Puscariu (singura care a cunoscut un asemenea succes). prelegerile lui Puscariu aduceau o limpezime. Studentii. picturi. „Cursuri populäre“. volumele celei dintii istorii literare iesite din nevoile acestei catedre. completatä cu Viata si operele lui D. in prefata marii sale istorii. preocupinduse la rindu-i de evolutia paralelä a artelor prin care se defineste fizionomia intreagä a unei epoci. Faptul cä aceastä Istorie a literaturii romäne subintitulatä. din 1L08 si pinä m H20 cind seinfiinteazä catedra de literaturä veche din Iasi. completatä cu o bibliografie criticä si un indice. Cantemir. la prima editie.bilei competence a autorului si a perspicacitätii sale in solutionarea unor Probleme de amänunt— pentru modid cum reuseste sä dea impresia cä nici Ovid Densusianu XX . ce uimeste—in ciuda inconiesta. Cartojan le va urma. Al Rosetti — infati§area unui veritabil monument al artei tipogra/ice nationale. si dind cartii sale — cu sprijinul directorului editurii. si profesa convingerea cä „noiputem studia literatura modernä färä a ne raporta. la Sibiu. este o lucrare paradoxalä. la Iasi. specialistul nu mai are nimic de cules dintr-insa.odatä prima care incearcä sä arunce priviri in domeniul celorlalte manifestäri de artä ale culturii vechi (arhitecturä. Istoriea literaturii $i limbii romäne din secolul XVI. dar si a penuriei ce domnea la data aceea. titularal catedrei de literatura veche si dialectologie. Astäzi. Iorga. bogat si frumos ilustratä. iar opi. elevii din clasele superiore si oamenii culti. iar analizele literare nu sträluceau prin originali. nu aveau nici o altä sursä. Adamescu nu pot fi luate in consideratie) este ciclul de prelegeri cu destinati-e popularä pe care S e x t i l P u s c a r i u il tine in 1911 la universitatea undeprofesase Sbiera. Bucuresti. a Ill-a „neschimbatä“. 1136). Bucuresti. din H 2 5 . a cunoscut frei editii in timpul vietii autorului ( e d . broderie. 1924. Ca informatie. Cälinescu.Singura aparitie notabilä(lucräri de popidarizare ca aceea a lui Gh. Fatä de caracterul stuf os si — cel putin la inceput — greu accesibil. ed. care a cistigat imediat pe cititori. Citprivestepe Ion Bianu. o or don are a materiei. o dozare a informatiei si o agrementare a ei prin bogata ilustratie. el n-a läsat decit unsingur curs litografiat in intreaga sa carierä didacticä de aproape trei decenii si acest curs. acest excelent instrument de initiere nu aducea nimic non. tipäritä la Bucuresti in 1921. Cronicarii moldoveni fi munteni.niile sale despre aceastä epocä din dezvoltarea noasträ literarä dovedesc o defcctuoasä percepere a devenirii spiritului romanesc §i a literaturii prin care s-a exprimat msecoleleXV—X V I I I .tate sau fortä de expresie. Douä exemple pe care N. Ref er ir He lui Ibräileanu la scrierile vechi sint exclusiv de ordin lingvistic. si tot. la temelie stind — cum avertizeazä insusi autorul— marea sintezä a lui N. adusä insä la nivelul de accesibilitate cerut de publicul cäruia se adresa. urmatä de Istoriea literaturii romäne din secolul XVIII. „reväzutä si intregitä. miniaturi. Eie apar in volum abia dupä räzboi. este o märturie a calitätilor ei. Sibiu. a Il-a. la cea veche. ceea ce la alte popoarc nu se poate face“. convingere combätutä mai tirziu de G. Iorga. G i o r g e P a s c u . in %20. dornici sä se informeze asupra epocii vechi a literaturii romäne de altundeva decit din manualul elementar al lui Adamescu. legäturä de carte). 1£30 . dar pentru publicul larg s-ar putea sä nu-si fi pierdut cu totul forta de atracfie. elabora. nici un curs de literaturä veche. unui dupä altul.

sintezä si bilant al unui moment si totodatä model si lectie de metodä din care sä se desprindä invätämintele pentru viitor. de nici un tratat in care sä se afle. cind apare primul volum din Istoria literaturii romäne vechi de N i c o l a e C a r t o j a n . orice contribute. Personalitatea. Cartajan si progresele ulterioare ale cercetärilor si interpretärii stiintifice a literaturii vechi. decit asupra unui singur aspect: utilitatea si valoarea actualä a sintezei pe care Editura Minerva a hotärit sä o readucä in circuitul larg al culturii de azi. ea rezultä in primul rind din insäsi conditia acestei opere care este produsul unei familiarizäri indelungate si desävir§ite cu problemele de ansamblu si de amänunt ale disciplinei — marca evidentä a specialistului -—■ precum si rodul unei minti cumpänite. in a cärei consultare numai specialism. necontrolatä sau rezultind dintr-o impresie de momentan erau sträine. con. Pe de altä parte.. stilul de repertoriu sec al Introducerii. cariera didacticä si opera stiintificä de reputatie si räsunet international a lui Nicolae Cartojan sint evocate. Acest fapt 1 Noi insine am fäcut-o in prefata la Cärtile populäre in literatura romäneascä. edrfie ingrijitä de Al. momentul 1901. de cätre cel mai apropiat elev si colaborator al säu. ca si a lui Densusianu. Chiriacescu. nu putuse face altceva decit sä arunce deasupra materiei citeva fulgere revelatorii ce-si asteptau pe acela in stare sä le capteze si sä le confere o finalitate mai aproape de nevoile imediate. Istoria literaturii romäne vechi. cu al ilustrului profesor de la Univer. docent Dan Simonescu1. chiar in noua editie.teazä. decantatä si analizatä in lumina ultimelor rezultate toatä agonisita unei stiinte ce avea deja in urma ei aproape un secol de existentä. Philippide. indiferent cine o semna si in ce raporturi se afla cu semnatarul. profesorul dr. mai este si presärata uneori cu izbucniri polemice de o violentä oarbä. Dupä cum n era strain orice exclusivism si impuls subiectiv. Ea pästreazä intocmai si reedi. practic. In 1940. studentul sau omul de culturä nu dispmieau.si nici Iorga n-au existat vreodatä. 1974. care explicä in felul lor afilierea finalä a autorului ei la cele mai negre miscäri politice ale vremii. XXI . cu sporul de informatie intervenit intre timp. Nicolae Cartojan a fost omul chemat sä dea unei discipline ce-si cistigase deacum un Statut onorabil in sistemul de invätämint si in constiinta puUicä opera reprezentativä. Iatä de cein constiinta urmasilor „literatura veche“ si-a ingemänat numele.strinsi de obligatia informafiei exhaustive. färä a intra in amänunte cu privire la raportul dintre lucrarea lui N. iar stralucita „Introducere sinteticä" din 1929. de autoritate incontestabilä si totodatä de largä accesibilitate. Literalmente ilizibilä si nu o data gresitä. lui AI. peste patru decenii. cäreia orice exagerare si opinie hazardatä. vrem sä prevenim pe cititor fatä de unele confuzii la care s-ar preta o lecturä mai putin atentä a textului. care se ocupa. adunatä si sistematizatä. sinteza lui Iorga reprezenta. dispretuind sistematic orice analizä literarä chiar si in cazul unui scriitor atit de artist ca Ion Neculce. De la inceput sinteza sa a dobindit prestigiul la care o menea exemplara iinutä stiintificä si eticä a celui ce inchinase o viatä acestei literaturi vechi. Rämasä in cea mai mare parte la forma sa initialä. in postfata editiei de fatä. dar cu egalä solicitudine.. cercetätorul. ceea ce l-a fäcut sä imbräti§eze cu spirit critic. aceastä carte. Din partea noasträ nu vrem sä insistäm in aceastä notä lämuritoare. se pot aventura.se in 7 din cele 14 prelegeri de epoca veche. Editura Enciclopedicä Romänä.sitatea din Bucuresti. In ceea ce priveste actualitatea pe care si-o pästreazä. pentru totdeauna.

l-a ajutat pe N. admira.P. in anii nostri. C. eit at mai sus. in aceasta carte. el s-a putut informa din lucräri traduse in limbi ce-i erau accesibile. Tocmai de aceea. Ciobanu. Stefan Ciobanu. Cartojan cu cele rezidtate din cercetärile paraleie sau ulterioare. rectificind erorile de fond sau de perspectivä. Este adevärat cä domeniul slav i-a rämas in parte sträin. a cärui Istorie a literaturii romäne vechi speräm cä se va reedita in viitor. sinteza lui Cartojan este cäutatä in continuare de toti cei ce se initiazä in disciplina literaturii vechi.f matie. St. care aici apare in formularea unui maestru al acestei discipline. Unele ne pot apärea astäzi stingace sau prea de suprafatä. Emil Turdeanu. nu o datä. rämtne enunttd §i indemnul de a continua si corecta. foarte mult. sau sä redifice erori de situare si judecare.aproape continutul operelor respective si de a-l face accesibil din unghiid cel mai favorabil unei vizionäri nedeformante. Emil Petrovici. considerable sale in legäturä cu asezarea culturii romäne la räscruce de civilizatii si originalitatea ei in contextul culturilor sud-estulai european. ii datoresc. calitatea de a urmäriinde. ca o cäläuzä demnä de incredere. cuceritoare in aceastä carte este prezenta XXII . Panaitescu. In sfirsit nu trebuie sä trecem cu vederea privirile de ansamblu. I. nu au impins in afara interesului aceastä cartej si oricine poate constata cä noile sinteze. Dealtfel. P. De aceea Istoria literaturii romäne vechi nu este numai o carte de informare. färä a-l urma servil. in care se aratä solidar cu o mentalitate mai veche. Dar. ca si predecesorilor säi. Acest constituent a indeplinit o functie importantä si a-l desconsidera prin sintagma „picla slavonismidui" ni se pare o solutie nestiintificä in idtimä instantä. sä deschidä capitole pe mäsura realei importante unor personalitäti trecute pinä atunci in fugä. Mihäilä si altii. Cititorul de azi. de care am vorbit. care doreste sä aibä o imagine cuprinzätoare asupra formidei spirituale romänesti. Valoroase rämin temele de meditatie in sine. G. aceastä laturä mai putin consolidatä a viziunii sale asupra evolutiei culturii noastre vechi a fost suplinitä de activitatea celuilalt eminent specialist in literatura veche. §i care se cer reluate. Cartojan sä stabileascä o kartä amänuntitä si exactä a cunostintelor despre literatura veche la data respectivä. trebuie sä intregeascä deci opiniile lui N.bile rämin. Pe lingä modul cum a stiut sä adune si sä ordoneze o extrem de bogatä infor. care intre timp au fost päräsite. Vrem sä spuneni din nou cä aceste erori se relevä mai ales in eludarea sau numai in diminuarea factor ului slav in geneza sintezei spirituale romänesti. bibliografia sa fiind unicä prin bogätia si varietatea informatiei. aceste erori de apreciere au fost suplinite de cercetärile unor alti repidati specialisti ca loan Bogdan. si chiar atunci cind räspunsurile sale ne par insuficiente sau chiar gresite. in schimb. Poate mai mult decit orice. imbogätind informatia fi aplicind metode noi de interpretare. din care nimeni si nimic nu lipseste. Apariiia unor sinteze ulterioare. Existä o problematicä a unei sinteze de literaturä veche. dupä cum se stie. coleg o vreme la aceeasi catedrä. Dan Simonescu. sint si erori vädite de judecatä. anälizele de opere. Chitimia. eie prezintä. dar dacä n-a putut consulta curent bogata bibliografie slavä. ci si una care dä prilejul de a medita asupra unei aproape jumätäti de mileniu de cultura romäneascä.. Dacä n-au sclipirile de geniu ale unui Iorga sau Cälinescu. astfel incit sä poatä aseza dezvoltarea culturii noastre si in contextul Europei sud-estice.

operä a unui credincios fervent. nu fac decit sä-i creeze acestei opere. Dacä la Cartojan nu gäsim manifestäri clare de ateism. ca om a fost si a rämas pinä la capät un sceptic. Nimeni nu l-a intilnit insä pe Cartojan intre teore.umanä ce o impregneazä fi cäldura cu care autorul ei se apropie de tot ceea ce i se infä. Piru atunci cind povestefte continutul cutärui apocrif sau cutärei vieti de sfint. E ceea ce ne-a fi determinat sä ridicäm aceastä problemä. Eminescu a putut scrie citeva emotionante rugä. Nicolae Cartojan a rämas un savant profund rational fi rationalist cäruia inclinatiile mistice nu i-au fost proprii fi nici nu räzbat in vreun fei in scrisul säu.ticienii — atit de numerofi in epocä —• ai unui misticism pe cit de nesincer pe atit de gälägios. in mänästiri pierdute prin sälbäticii fi expuse jafurilor nävälitorilor. Si dacä nimeni nu se contamineazä de misticism citind Divina Comedie. rämasä din . ci fiindcä temperamental era inclinat spre o altä manierä..riile gmdirismului ortodoxist. fiind unui dintre putinii creatori de scoalä. Nicolae Cartojan si-a iubit obiectul. o reputatie dubioasä. Cartojan. evident. Este drept cä N.. II. in care. departe de a sublinia o realitate. pentru care nu existä nici o indreptätire. el se induiofeazä deopotrivä fi contemplind modestele inceputuri ale culturii.tifeazä cercetärii. a creat opinia curioasä dupä care Istoria literaturii romäne vechi ar fi o carte impregnatä pe alocuri de.ciuni ca artist. XXIII . mai caldä. care continuä sä serveascä drept manual generatiilor de studenti ce o consultä in biblioteci. sau zimbetul ironic al lui Al. atit de läturalnicä marii valori stiintifice si didactice a unei sinteze clasice de literaturä romänä veche. mai liricä fi mai ingäduitoare. Jndrägostit de trecutul de glorie al poporului nostru. cum le numea Iorga) fi credeau in minunile sfintului Sisinie. dar nu fiindcä ar fi vrut sä transforme opera sa intr-o pre. pasionat si generos educator de urmasi in meserie.rate din Biblie sau din istoria minunatä a lui Alexandru Machedon. vol. Bucuresti.■meiat. läsindu-se incintat fi el — ca fi Eminescu sau Iorga •— de „eresurile" bätrinilor. eine ar fi expus la acest pericol ascultind pe Cartojan povestind continutul „Zapisului lui Adam“ ? Evident. Cartojan nu are detafarea rece a unui Densusianu. om al veacului säu. misticism.vremurile naive de infläcärat misticism ale evului mediu“1. 1974. inspi. Si nicäieri cartea sa nu ia aspectul unei pledoarii pentru teo. cum si-a iubit profesia de dascäl de literaturä veche fi elevii. ll simtim coborindu-se pinä la naivitatea cititorului de basme fantastice. rezerva sa fatä de climatul imbicsit de misticism al epocii rämine un indiciu care nu se poate trece cu vederea. aceasä identificare simpateticä cu vremurile fi oamenii altor mentalitäti. vibrind cu cronicarii la amintirea faptelor de vitejie ale strämofilor. nu mai credea. 1 N. ca om al veacului modern.dicä. sintern in fata unor päreri care. care citeau in loc de romane vieti de sfinti („nuvela si romanul evului mediu". Nimic mai putin inte. Cärtile populäre in literatura romäneascä.. Dar tocmai aceastä participare afectivä.

univ. N. in strinsä legäturä teritorialä cu lumea romänä din apus. intre anii 1940— 1945. Volumul al treilea al lncrärii a apärnt insä dupä moartea autorului. Era astfei ca o prelungire a latinitätii pinä la pragul Europei orientale. prof. ne sträduim sä stabilim drumul parcurs de cultura romänä de-a lungul veacurilor. Invaziile popoarelor nomade din stepele Asiei si ale räsäritului european cätre cele douä centre de civilizafie din epoca de agonie a lumii antice. Am adäugat un Indice de nime alcätnit de Gabriela Dnda. „Tabla de materii“ este analiticä si se reproduce ca in original. cnprinzind literatura romänä veche pinä la Stolni. txperientele si indemnurile ce se desprind pentru creatia prezenta si viitoare. va dobindi o nouä certitudine in valoarea unui trecut de cultura ce indreptäte§te fi sprijinä cele mai legitime aspiratii de viitor. plämädit din romanizarea triburilor trace. ca sens. Editura Minerva va contribtii la reactivarea unei strälucite traditii de cercetare. s-a format in primele veacuri ale erei creatine. suma valorilor ei. in trei volume. acordate cu o mare solieitudine. cu aceastä indicate. Editera exprimä gratitudine. fäcind adnotäri. cu atit mai necesarä in acest moment. intre Tisa fi Nistru. publicul larg va descoperi in aceastä carte unui din monumentele perene inchinate literaturii noastre. completäri. Textul prezentei edrfü a Jost ingrijit In redacfie de Rodica Rotaru si Andrei RUSH. de pe pozitiile noi ale unei metode stiintifice superioare. cind. dupä care am fäcut corectärile de rigoare. Familia profesonahai Cartojan a avot amabilitatea sä ne punä la dispozitie aceste exemplare. Exemplul lui Nicolae Cartojan este menit sä cistige si sä cäläuzeascä vocatii noi. pi pe aceastä cale. Pe de altä parte. intre Balcani si Carpatii nordici. REBACTIA DE LA ORIGINI PlNÄ LA EPOCA LUI MATEI BASARAB SI VASILE LUPU LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV LITERATURILE ROMANICE PlNÄ IN VEACUL AL XIII-LEA Poporul romänesc. au prefäcut in ruine si cenusä asezärile romane si au dezorganizat viata de culturä in Dacia fi Moesia. le-am transcris in subsolnl paginii. atit de asteptate intr-o disciplinä in care numärul celor ce i se dedicä in mod consecvent este foarte mic. dar n-au putut distruge structura etnicä a noii nafionalitäfi in .Publicmd o noua editie a celei mai importante sinteze de literaturä romänä veche alcätuite vreodatä de un specialist ce si-a consacrat viata si cariera acestui domeniu. de ambele {ärmuri ale Dunärii. Roma si Bizantul. Dan Simonescu pentru ajutorul $1 sfatul competent. X). si in perspectivä constiintei de sine pe care ne-a dat-o istoria contemporanä a poporului nostru.cul Constantin Cantacuzino. DAN ZAMFIRESCU NOTÄ Prima editie a aeestei lucrärl a apärut. pentru finisarea acestei edi^ii. revizniri (mai cu seamä la vol. Sn contextul paginii respective. Acolo unde observa^iile marginale nu se incadrau perfect. Cartojan si-a reväzut textul tipärit al primelor douä volume. ori de cite ori a lost nevoie.

Aceastä timpurie si bogatä dezvoltare a literaturii franceze este rezul. Nici dupä secolul al XIlea nu se insenineazä zärile la Dunäre pentru o temeinicä asezare romäneascä. Pentru a ne da seama mai bine si de imprejurärile istorice in care poporul romänesc. prin munca inchinatä Domnului a unor generatii intregi de artifti anonimi. influenta ei asupra celorlalte literaturi romanice este literatura francezä. care se intinsese pinä la Dunäre. iar drumurile care duceau cätre centrele in care se gäseau sanctuarele ridicate in cinstea sfintilor erau impinzite de convoiuri nesfirsite de pelerini. dupä strämutarea lor in sud. din secolul al VII-lea pinä la mijlocul secolului al IX-lea. ■ La data cind. sä vedem ce era la epoca intemeierii principatelor noastre cultura romanicä din apus ajunsä pinä la hotarele noastre fi ce era cultura bizantino-slavä din sudul dunärean.lor peste tinuturile dunärene contopirea lor in masa romanicä din nordul Dunärii a desävirsit. de altä parte lumea Räsäritului ortodox de culturä bizantinä. Abia in veacul al XIII-lea apar in lumina istoriei primele injghebäri de state romänefti. In evul mediu. s-a alipit la zona de culturä bizantino-slavä. transpunea in limba ' neamului säu invätäturile Sfintelor Scripturi. Intiia. in care intraserä fi vecinii nostri unguri si poloni. Dar la aceastä datä noi ne gäseam cuprinsi intre douä lumi. cumanilor fi tätarilor au impiedicat infiriparea organizatiilor politice romänefti. in cuprinsurile muntoase ale Maramuresului. fi chiar pinä in secolul al XI-lea. Primul este sentimentul religiös. pästrate pinä atunci in limba latinä. cind ungurii sint cuprinfi in sfera catolicismului latin.devenire. desi crestinat din epoca romänä. fi cea mai insemnatä prin valoarea ei intrinsecä fi prin . macedoromänii in regiunea Pindului. in acelasi timp. cind bulgarii inträ in zona religioasä a Bizanfului ortodox. sentimentul acesta era o puternicä realitate. cucerit de ideile noi ale Reformei. Revärsarea slavi. träiefte inconjurat de popoare pägine. cucerirea tinuturilor romanice din nordul Peninsulei Balcanice si intemeierea statelor slave sud-dunärene a sfärimat. Europa occidentalä se afla pe pragul unei noi epoci literare: Renafterea. Mai tirziu asezarea ungurilor in Panonia — pe urmele mai vechi ale hunilor si avarilor — a ridicat un alt stävilar cätre apus fi a incheiat izolarea noasträ de lumea romänä. miraculoasele legende hagiografice. un preot sau cälugär romän. Astfel. f i tot pe atunci clericii au versificat in limba nationalä. procesul de formatie al poporului romänesc. acele minunate catedrale gotice. De altä parte. intinderea croatilor peste cuprinsurile romanice ale Dalmatiei a rupt legäturile romanitätii orientale cu latinitatea occidentalä. unitatea geograficä a poporului romänesc.‘ lor populäre.tanta a doi factori puternici. intre douä tipuri de culturä diferitä: de o parte lumea Occidentului catolic de culturä latinä. ln acest mediu de adinc misticism au inceput sä se ridice. care au mifcat adinc in evul mediu sufletul mase. despärtindu-1 in douä grupe mari: dacoromänii in nordul Dunärii. si de caracterele distinctive ale culturii vechi romänesti. in timp. Expansiunea ungurilor in Ardeal si valurile ultimelor invazii barbare ale pecenegilor. in timp ce vecinii nostri de rasä finicä ori slavä — ungurii si polonii — au intrat in sfera culturii romäne. Dar aceastä nouä fazä in cultura popoarelor occidentale fusese pregätitä indelung printr-o viatä literarä de mai multe secole. cu toatä factura lui romanicä. . mänästirile erau pline de cälugäri piosi. pentru „la sainte plebe de Dieu“. poporul romänesc. Dar strämutarea slavilor — fi mai tirziu a bulgarilor — in dreapta Dunärii.

Din imbinarea acestor douä sentimente avea sä creascä cea mai fru. in popasurile de la mänästirile jalo. defteptaserä gustul pentru aventuri fi miraculos. care a extins hotarele imperiului säu peste Germania. s-a recrutat o nouä generatie de truveri. Al doilea factor care a gräbit apari^ia literaturii franceze este instinctul national. in Ierusalim si ajunsese sä impunä o dinastie francezä in Portügalia. cind Franca. pornit din fcolile clericale ale Frantei — cu deosebire din Orleans — indrepta atentia cätre lirica lui Horatiu. Si atunci. De altä parte. idealizati de mai multe generatii de clerici. adusese o indulcire a raportu. in jurul mänästirilor fi bisericilor de la räspin. cätre Aeneida lui Virgiliu si Thebaida lui Statiu. äu inceput sä evoce in acordurile viorilor vitejia vremurilor apuse. care j träiau pe atunci in toväräfia acroba^ilor fi a muzicantilor fi care desfätau mult im ea in castele. care a durat in Franta mai multe veacuri. ctitori de mänästiri. Astfel se formeazä. impotriva päginismului amenintätor: gesta Dei per Francos.j moasä si mai bogatä produc^ie epicä a evului mediu occidental..rilor sociale fi mai multä delicatete: fi rafinare in sentimente. sint prinfi fi ei in jocul fanteziei creatoare a truverilor. a j trezit in sufletul popular virtu£ile räzboinice si dragostea pentru „la dulce j France“.. au modificat si sufletul clase. Mila pentru cei näpästuiti. j Spre a satisface aceste noi cerinte sufletefti ale societätii. deveniserä prototipul eroismului francez pus in serviciul luptei pentru creftinätate. Aceftia s-au sträduit sä transpunä in literaturä näzuintele cätre o nouä viatä literarä a lumii elegante din . povestirile miraculoase fi descrierile despre frumusetea feericä a Orientului indepärtat. fiindcä era o adeväratä pletorä. Puternicä personalitate a lui Carol cel Mare. in afa-numitele chansons de geste. respectul fi cultul femeii. Cu timpul insä prefacerile aduse in structura societätii prin instituirea cavalerismului fi prin främintärile cruciatelor. nate de-a lungul drumurilor de pelerini. Eroii centrali ai acestor poeme sint Carol cel Mare fi nepotul säu Roland le Preux. jongleurii. cicluri intregi de poeme care cintä vitejiile baronilor lui Carol cel Mare in luptele cu sarazinii fi nobila ambitie a urmasi. un curent de inviorare a studiilor clasice. puse in circulatie de cruciati fi de pelerini. cätre Ars Amandi fi Metamorfozele lui Ovidiu.tea credulä a maselor populäre. i ci simtea nevoia unor noi orizonturi literare. peste Italia fi peste o parte din Spania. j sufletul popular francez nu se mai putea multumi numai cu vieti de sfinti. unde-si aveau morminte märete ce defteptau curiozita. ajunsä intr-o epocä de prosperitate economicä fi de inflorire culturalä. incälziserä imaginatia.tiile marilor drumuri de pelerini. Acestia. pe care cavalerismul le pusese pe primul plan al preocupärilor sale. j ln secolul al XI-lea. Baronii lui Carol cel Mare. in pietele publice. Figura fi vitejia lui Carol cel Mare au rämas in amintirea poporului. In sfirfit.lor lor de a-fi ciftiga si ei un loc de cinste in istoria legen da rä a Frantei.lor conducätoare si au impus un nou ideal de artä. din rindurile tineretului iesit din aceste fcoli fi care nu-fi mai gäsea loc in der. atitaserä curiozitatea. Simburele acestor poeme se dezvoltä in imaginatia jongleurilor si da naftere unei bogate eflorescente epice. j crescind necontenit in propor$ii legendäre. in sudul j Italiei. ifi intinsese dominatia in Anglia.

cu deosebire in sudul Frantei. lirica provensalä a trecut in nordul Frantei. scäldatä in lumina feeriei fi imbinatä cu o dragoste sincerä. Prin cäsätoria Eleonorei de Aquitania cu Ludovic al VII-lea si prin numeroasele relatii care uneau sudul de nordul Frantei. intovärä. Vechile poeme epice ale Fran|ei au fost aduse in Spania prin jongleurii ce inso^eau convoiurile de pelerini francezi care veneau in fiecare an sä se inchine la mormintul sfintului Iacob din Com. burghezi. tärani. de serbäri fastuoase fi de petreceri intelectuale. menite sä scoatä in luminä aspectele ridicole ale unor situa$ii sau tipuri reprezentative din societatea timpului. de unde a radiat apoi in toate tärile romanice ale Occidentului. sub influenta epicei franceze. Tema acestor romane era. sau Parceval. ca in toate provinciile romanizate. cunoscute sub numele de rotHans courtois. Tema acestor cintece este dragostea curatä conceputä ca un omagiu pe care indrägostitul il inchinä adoratei. cu atmosfera de mister fi misticism a sfintului Graal. clerici — sint expuse cu o jovialitate robustä. Aceastä poezie a ajuns totufi la frumoase realizäri in sud. o actiune de vitejie cavalereascä. cavalerismul crease. o societate aristocraticä. . a fifnit poezia cea mai miscätoare prin sinceritatea si duiosia ei. trubaduri — trobaiori. sau joglarii — le cintau in sälile somptuoaselor castele. curatä. in cartulare fi titluri de proprietäti ale mänästirilor fi ale vechilor familii feudale. In contrast cu aceastä literaturä. In Spania. in genere. in timpul cruciadelor. in asteptarea spinzurätorii. acea bizarä figurä din a cärei viatä de cabareturi si de temnitä. potrivit cu gustul timpuri.si^i de instrumente muzicaje. care infätifau farse picante. ca bunäoarä: regele Artur fi cavalerii mesei rotunde. cälugäri. evul mediu francez a mai cunoscut si un alt gen de poeme versificate. in care femeia ocupa primul plan al interesului. iubitoare de viatä frumoasä. cu o malitiozitate finä fi cu un rar simt al efectelor comice. Astfel fi-a luat naftere un alt ciclu de poeme. cu deosebire in sä viclenia femeilor necredincioase. spunea Lanson.lele feudale: idealul cavalerismulüi. Les Chevaliers de la Table ronde.$ais n’ont pas la tete lyrique". cum se numeau in provensalä. „Les Fran. din Orientul fantastic sau din tara legendarä a Bretaniei. Acest cult pentru femeie al societätii cava. plinä de loialitate si curtoazie.tor cu acela pe care cavaierul il datora seniorului säu. s-a intrebuintat limba latinä pinä tirziu in plinul ev mediu. Din Provence. Poezia liricä este mai slab reprezentatä in Franca medievalä.lercsti din Provence isi gäsefte expresiunea sa cea mai aleasä in domeniul poeziei lirice pe care autorii infifi. care exalta sentimentul de vitejie cavalereascä fi cultul pentru femeie. ln mijlocul haosului produs de societatea feudalä. Sint asa-numitele fableux sau fabliaux. totusi limba spaniolä nu incepe sä fie scrisä in literaturä decit abia in veacul al VIIlea.lor nouä. rafinatä. Defi elementele din noua limba plämä. unde a dobindit o notä realistä cu Rutbeuf fi mai ales cu Villon. in Provence.postella. poezia liricä s-a räsfirat in toate tärile invecinate. Din Franta. O intreagä galerie de tipuri luate din toate clasele sociale ale Frantei medievale — cavaleri.ditä din fuziunea latinei cu idiomele iberice fi germanice se furiseazä incä din veacul al VI-lea in gramatici latine. imbolduri fi modele pentru literatura in limba nationalä s-au räspindit in toate celelalte $äri romanice. in compilatiuni juridice. aSemänä. cu subiecte din lumea anticä.caste.

gime Poema sau Cantar del Cid. ca. Räsunetul mare pe care 1-au avut in societatea spaniolä aceste „cantares de gesta" ale juglarilor a a^i^at ambifia clericilor. care venea din nord. exaltind patrio. fi intemeiaserä acolo califatul de Cordoba. filozofia fi poezia. limba. precum si poema inruditä El Rodrigo. care au fost initiatorii unui nou gen de poeme. ca de exemplu din virtutile ascetice — inväluite in aureola miracolelor — ale legendelor hagio. care se disting prin elemente mistice si romänesti. Ea a avut o influentä puternicä asupra literaturii spaniole din vremea regelui Alfons al X-lea.fit. Aceastä literaturä cu caracter didactic fi romantic.tismul castilian. de povefti fi de proverbe orientale. Cu toatä diferenta de rasa fi religie. clädite in stilul lor propriu fi infiintaserä fcoli infloritoare in Cordoba fi Toledo. Totufi din aceasta produc^ie popularä a räzbätut pinä la noi in intre.bole. O mare parte din aceasta materie epicä a pierit din amintirea poporului. numite „mozarabe" fi „mudejare". in sunetul instrumentelor muzicale. In sfir. in cele din urmä. sau fapte de senzatie care au zguduit imaginatia maselor populäre.tema dramatizatä mai tirziu in literatura spaniolä de Guilen de Castro si reluatä in literatura francezä de Corneille. Ei aduseserä in Europa strälucitoarea civiliza. de pildä.chise impotriva musuhnanilor. totufi prin mijlocirea mozara. al cärui erou principal. Din aceastä epocä. poema Fernän Gonzales. a trecut fi in celelalte literaturi ale Europei occidentale.prin numeroasele mänästiri intemeiate de cälugärii benedictini in regatele creftine ale Spaniei fi prin seniorii francezi atrafi de cruciatele des.bilor — crestinii care primiserä de bunävoie stäpinirea arabä — a maurilor rämafi in provinciile recucerite de spanioli si a evreilor. Sub aceste influente au inceput fi in Spania cintäretii populari — juglares — sä recite fi ei. arta si literatura spaniolä au suferit o puternicä influentä arabä. in bogätia fi finetea ornamentatiei. intermediari intre creftini si musulmani. Paralel cu influenta literaturii franceze. se inspirä din izvoare variate. inspiratä din izvoarele latine fi franceze. isprävile räzboinice ale regilor spanioli in lupta contra maurilor.grafice. luind el insufi parte activä la promovarea ei. se resimt de influenta stilului arab in constructia lor. limba spaniolä pästreazä pinä astäzi o multime de cuvinte maure. Rodrigo Diaz de Bivar — zis El Cid Campeador — este invingätorul maurilor si cuceritorul Valenciei. tradusä in limba latinä fi spaniolä de cätre evreii converti|i la creftinism. regele intelept. ridicaserä moschei fi palate märete.tie arabä: impinziserä pämintul Spaniei cu canale de irigatie. cäsätoria lui cu Ximena —. iar literatura s-a imbogätit cu o sumedenie de para. scrisä la 1236. regäsefte sotia fi fiica. cel ce ifi pierde si. alte poeme clericale ne transpun pe tärimul fabulos al antichitätii. Era influenza arabä. o altä influentä de un caracter cu totul deosebit s-a exercitat asupra literaturii spaniole din sud. printr-o compozitie mai savantä fi printr-un stil mai personal. trecuti la creftinism in anul 711. stiintele. cunoscute in istoria literaturii spaniole sub numele de „mester de clerecia“—opera clericilor. al cärui miez este luat din romanul grecesc al printului sirian Apollonius de Tyr. Lara —■ o vendetä de familie din vechea Castilie. aduseserä fi sädiserä pomi roditori din tärile calde ale Asiei. sau din vechiul fond al traditiilor nationale fi creftine. medicina. . care se afla sub stäpinirea regilor vizigoti. pe lingä Coran. care a dat un puternic imbold culturii. care povesteste vitejiile din tinerete ale Cidului. in care se studiau. monumentele spaniole. Arabii cuceriserä Spania. ca poema lui Alexandru cel Mare. ca de pildä povestea celor fapte copii ai lui. Aceste nouä productii epice. sau Libro de Apolonio.

care se compläcea nu numai in discutiuni stiintifice cu oameni invä. Defi ivitä cea din urmä intre literaturile romanice. au scris opere in limba francezä. Brunetto Latini. si nu numai el. dar gusta din plin si fastul särbätorilor de curte: luptele I de tournoi. il innobileazä fi-1 ridicä pe un plan superior intre divin fi uman. in toatä splendoarea fi armonia ei intimä.lianä intrun secol fi ceva se emancipeazä de influentele latine. transformä sufletul poetului. dintr-un oraf intr-altul. incep sä prindä si ei gust pentru astfei de distractii fi incä din secolul al XII-lea se citeazä comune care pläteau truveri francezi pentru a desfäta poporul in pietele publice cu cintecele lor. de la acest psalm mifcätor prin simplitatea lui plinä de gingäfie fi prin adincimea lui misticä — „le . pe jumätate francezä—asa-numitele texte franco-venetiene. Aceastä dragoste adincä fi curatä. totufi literatura ita. Prin numeroasele legäturi politice fi comerciale care uneau Sicilia cu restul peninsulei. evlavia pentru creator se contopefte cu dragostea fräteascä pentru natura. Este con. sudul primea impulsiunile si mriuririle liricii provensale.ceptul dragostei idealizat printr-un fior de misticism. incit se ivesc poeti italieni care. pe care o considerau superioarä limbii italiene. Acesta. oprindu-se mai indelung acolo unde erau primiti cu mai multä cäldurä fi generozitate. unde Guido Guini. ci si socrul säu si copiii säi. pe cind nordul Italiei stätea sub influenta epicei franceze. sub influenta liricii provensale. fi care nu poate incolti — dupä conceptia lor — decit in inimi nobile fi delicate.serä o primire generoasä in regatul pitoresc al Siciliei. De la acel Cantico di frate sole al lui San-Francesco d’Assisi. intr-o limba pe jumätate italianä. asemenea Sfintei Fecioare fi ingerilor. in care icoana femeii adorate apare inväluitä ca intr-un nimb divin. ca bunäoarä profesorul lui Dante.dinciofi pe drumurile lor de pelerinaj cätre Spania fi Roma fi. la curtea strälucitoare din Palermo a lui Frederic al II-lea. Trubadurii fi truverii duceau o viafä de vagabondaj. care-i va asigura un loc de cinste intre literaturile occidentale. le desfätau recitind.f Literatura francezä a trecut de timpuriu fi granitele Alpilor. Dar. Epica francezä se räspindefte in felul acesta in nordul Italiei fi ea pune atita stäpinire pe spirite. Ei insoteau convoiurile de cre. poemele epice. Truverii provensali gäsi. incep sä traducä. franceze fi provensale fi ifi croiefte un drum propriu. „II dolce stil nuovo“ a introdus in literatura italianä nu numai un nou concept de dragoste. neintinatä prin nici un gind pämintesc.tati. care träiau pe atunci incä sub stäpinirea literaturii latine medievale. unde. cintate de trovatorii provensali cu i care el insusi se lua la intrecere.zelli transformä conceptia poeticä a dragostei. ajunge la deplinä inflorire „il dolce stil nuovo“. cunoscutä sub numele de scoala sicilianä. cu deosebire in Bologna. fcoala sicilianä se ramificä fi in celelalte curti cavalerefti < fi episcopale din Italia nordicä.rea Beatricei din Divina Commedia. era un adevärat poliglot. farmecul poetic al cantilenelor. infloreste prima scoalä poeticä in literatura italianä. in care. sä prelucreze si compunä poeme. Dealtfel clasele superioare citeau roamanele franceze cavaleresti si in original fi unii scriitori. utilizind materialul epic francez. in sunetele vioarelor. cü Guido Cavalcanti. Italiemi. In acest mediu asa de prielnic. in sufletul serafic al sfintului. trecind dintr-o curte seniorialä intr-alta. pe care-i cäuta. dar a creat in acelafi timp fi nouä forme poetice pline de gingäfie fi el fi-a gäsit cea mai desävirfitä expresiune in lirica dantescä din Vita nuova si din Convivium si in evoca. in locurile unde multimile poposeau ca sä se odihneascä. fi apoi in Florenta. crescut de papä.

Pätrunderea germanilor. Cu totul altfel se mfätiseazä lucrurile in Bizant. din ce in cemai palide. la minunata poemä alegoricä a lui Dante. Nicolae Olahus. in {inuturile polone fi colonizarea orafelor au atras dupä eie clerici fi scoli. sub urmasii lui Teodosiu cel Mare. cum l-a caracterizat Renan — s-a ajuns. raze de luminä.unile de stat romänesc din Ardeal.turile economice cu Italia deschid drumul Renafterii in Polonia.tinismul in forma catolicä se inrädäcineazä tot mai adinc la curtea regilor ungur i. cu primele ftiri despre formati. fi de un vlästar din vitä domneascä a Järii Romänefti. in anul 966. Ungurii se cresti. dupä cäderea Romei. Dar la data cind apare in Italia Divina Commedia. Dar. dupä un mileniu de zbuciumäri. ale cäror urme se väd timid in documentele latine din secolul al VI-lea. in imprejuräri pe care le vom vedea indatä. Limbile neolatine. din veacul al XII-lea. care s-au afezat fi au luat in stäpinire provinciile imperiului de apus. inainte de aceste vremuri.date de barbari.naserä la inceputul secolului al XI-lea. Literatura bizantinä. abia se limpezeau zärile si se iveau cele dintii injghebäri de stat romänesc. Se ftie cä. care va fi ilustratä. care au intärit cultura latinä in aceastä tarä slavä. printr-o främintare de aproape un veac. la anul 395. cäci ungurii fi polonii intraserä fi ei in sfera de culturä a Occidentului. in secolul al XIII-lea. cind regele §tefan cel Sfint primise de la papä coroana de rege apostolic. corespondentul lui Erasm. A trebuie sä treacä vreme de citeva veacuri pinä ce popoarele germanice cuceritoare sä fie convertite la creftinism fi pinä sä se facä fuziunea deplinä intre cuceritori fi cuceriti. ci fi viata intreagä a Italiei medievale. Polonia a intrat in zona culturii latine dupä crestinarea ei sub regele Mieschka. Prin creftinarea Ungariei in formä catolicä.plus beau morceau de poesie refigieuse depuis les Evangiles“. mult mai interesante erau perspectivele pe care ni le deschidea Sudul dunärean bizantino-slav. din Apus ajunseserä. intre altii. ordine de cälugäri francis. totufi cref. Pe aceastä cale s-a pregätit pätrunderea Renafterii italiene in epoca fi la curtea strälucitoare a lui Matei Corvinul fi in perioada urmätoare. este cu mult anterioarä literaturilor romanice din Occident. dupä välmäfagul produs de invazii. in zona cäreia am fost cuprinfi de la inceputurile organizärii noastre in stat. iar cele dintii manifestäri literare apar in Franta secolului al X-lea.cani. fatä de cultura latinä pe care ne-o ofereau vecinii unguri fi poloni. incit din secolul al XII-lea incep sä se scrie in Ungaria cronici latinefti — intre care fi aceea a „notarului" regelui Bela al V-lea (f 1196). imperiul de räsärit ' LITERATURA BIZANTINÄ . firefte. apar scrise abia din secolul al VIII-lea.Tegä. pinäla hotarele noastre. Cu toate cä masele populäre stäruiau incä mültä vreme intr-o dirzä impotrivire fatä de noua credintä. Inainte insä de intemeierea statelor noastre. In secolul al XV-lea. ORIENTUL BIZANTINO-SLAV . benedictini fi dominicani se afazä in tarä fi aduc cu ei preocupärile erudite ale umaniftilor si atita cunoftintä de limba latinä. pe plaiurile noastre. Dupä impärtirea imperiului roman in doua. granitele imperiului roman au fost inva. Cäsätoria lui Sigismund I (1506—1548) cu Bona Sforza fi solicitudinea acordatä culturii si artei de Sigismund August (1548—-1572) fi de §tefan Bäthory (1575— 1585) au inlesnit trimiterea tineretului polon la Universitatea din Padova fi venirea eruditilor fi artiftilor italieni la curtea regilor poloni. in care se räsfringe in ceea ce are mai adinc nu numai sufletul lui Dante.

dupä cum s-a observat in timpurile din urmä. religiös fi beletristic. Literatura greacä era. 336. Pe acest fond strävechi de culturä elenicä s-a suprapus apoi creftinismul. Alexandria. erau scoale superioare grecesti. De aceea. copiate frumos fi ingrijit in manuscrise pretioase. statul pierde repede caracterul roman. un Romanos. Incä de pe timpul cind Alexandru cel Mare cucerise Asia Micä si Egiptul. Byzantion. Mai intii in istorie. cei mai de seamä scriitori. dupä cum vom vedea indatä. de multe ori färä sä-si dea seama. s-a impus in Asia apuseanä si in nordul Africii. Grecii nu aveau. Pinä in secolul al VII-lea imperiul de räsärit avea un caracter roman: imparatul era roman. un Plotin. aläturi de Sfinta Scripturä fi de sfintii pärinti. inaltii demnitari. Antiohia. Edesa. un Origen. intemeietorul neoplatonismului. Este lesne de inteles cä orientalii grecizati. tineretul neelenic. cu crestinismul si cu literaturile vechiului Orient.cu capitala sa Constantinopolul si-a continuat existenta de sine stätätoare incä un mileniu dupä cäderea Romei sub barbari. literatura erau toate grecesti la pätura culta a tuturor raselor. un loan Hrisostomul. evrei. In marile centre din Siria. vecinätateä imperiului cu vechile culturi ale Orientului fi ramificatiile lumii elenice in Asia Micä si Egipt au inlesnit pätrunderea ele. Masele populäre ale imperiului erau din punctul de vedere al rasei foarte amestecate. incit a format. dupä secolul al VII-lea. imperiul se grecizeazä repede. In epoca de tran. in Antiohia. G r e g o i r e . sirieni. scriau in limba Bizantului.zitie de la cultura greceascä la cea bizantinä. prin fuziunea literaturii fi a filozofiei grecesti cu traditii literare latine. cu atit mai mult cu cit Bizantul reunea in granifele sale toate metropolele lumii vechi in care inflorise elenismul: Atena. cultura greacä. H. De altä parte. administratia. majoritatea. dar civilizatia.mentelor asiatice fi africane in civilizatia bizantinä. Limba de stat vorbitä in toatä intsnderea imperiului de räsärit rämine greaca. fi prin aceasta populafia romanicä a imperiului este scäzutä. persani. elemente din cultura si limba lor maternä. Aceasta a contribuit ca legätura cu cultura clasicä elinä sä fie neintreruptä in Bizant. Alexandria. chiar si marea epopee popularä Digenis Akritas Astfel. copti. Bibliotecile bizantine cuprindeau toate comorile scriitorilor antici. intreaga structurä a statului era romanä. Asia Micä si Egipt. devenise farul celei mai strälucitoare civilizatii care a luminat evul mediu european intre veacurile al V-lea si al XI-lea. sint greci din Orient sau orientali gre. limba. fireste. Dupä secolul al VII-lea. pe cind in Occidentul romanic popoarele iesite din contopirea elementului barbar cuceritor cu cel latin autohton abia isi cäutau in traditia X romänä si creftinä simburii unei culturi proprii. cultura. X (1935). cu un cuvint. numai Biblioteca imperialä din Constantinopol continea peste 30 000 de volume. Bizantul. cind partea de nord a Peninsulei Balcanice este cuceritä de slavi. care a pätruns asa de adinc in sufletul poporului. care au atins. superioarä culturilor autohtone. care. ln acest rästimp literatura bizantinä s-a manifestat cu deosebire pe trei tärimuri: istorie. organizatia armatei si a marinei. In sfirfit. in care se comentau Platon si Aristotel si in care se ingrämädea la studii. aläturi de greci. un loan Damasceanul. dftigati la elenism.cizati. una din träsäturile caracteristice ale culturii bizantine. introduceau in operele lor. baza educatiei tineretului in scoalele Bizantului. relatiile politice si economice ale Bizantului cu curtile strälucitoare din Bagdad si Damasc au adus in civilizatia bizantinä si influente arabe. . p. armeni. legislatia.

tudini. sarcina de a conduce räzboiul impotriva despo. profesor la Academia din Constantinopol. ultimul cronicar bizantin. George Frantzes. aceste necontenite conflicte de rase. a renuntat la tron. de religii.lui säu. si a ocupat un loc de frunte in diplomatia imperiului. a completat opera sotului säu.a apärat crestinismul impotriva ereziilor care veneau sä-i surpe mereu temeliile si a apärat civilizatia europeanä impotriva necontenitelor asalturi date de popoarele barbare din nordul Dunärii si de musulmanii din Asia Micä.lui säu. in sfirfit. George Akropolites a primit din partea elevu.tarul generalului Belisarie. educatorul lui Mihail al VII-lea Parapinakes fi a devenit prim-ministru fi arbitru al politicii imperiale in domnia mai multor impärati. a fost secretarul impäratului Mihail Calafatul. Ana insäsi. a avut o viatä dramaticä plinä de zbuciumäri. a^ezat la granitele de räsärit ale civilizatiei europene fi in punctul ei cel mai primejduit. impäratul Teodoros. fi. Acest mozaic pitoresc de popoare diferite.Bizantul. Mihail Psellos. a fost secretarul lui Manuel al II-lea fi mare logofät la curtea lui loan al VHI-lea. pe care-1 va folosi la noi Constantin Cäpitanul Filipescu. sotia lui Vrienios. istoria Bizantului a avut norocul sä fie scrisä de oameni care nu numai cä au fost pärtasi la evenimente. sub Mihail al VHI-lea. Nikifor Vrie. a renuntat la militärie. reconstituind. dar care au condus chiar . Africa fi Italia. Dupä liberarea sa. §i ceea ce nu trebuie pierdut din vedere e cä mai toti acesti istoriei au väzut desfäsurindu-se sub ochii lor evenimentele pe care le-au povestit fi la care au luat parte activä ei infifi. femeie de o rarä culturä. pentru care nu prea avea apti. Acest rol milenar in apärarea crestinismului fi a culturii europene a fost cu atit mai greu de indeplinit cu cit xmpäratii bizantini au avut de cirmuit popoare de rasa si civilizatie diferite peste care se suprapunea tot mai mult cultura greceascä.gindu-se intr-o mänästire din Muntele Athos. a fost ales de impäratul Alexie Comnenul ca sot al fiieei sale. Ana. El a indeplinit in istoria omenirii o dublä menire: . care.nios. Cum se poate vedea din aceastä simplä infirare a citorva din cei mai de seamä cronicari.tului de Epir si a cäzut prizonier in miinile dufmanilor. pentru care avea o profundä admiratie si pe care l-a insotit pe cimpurile de luptä din Asia. el a päräsit patria fugind in Italia dupä cäderea Constanti.nopolului sub turci. Un alt istorie de seamä a fost impäratul loan Cantacuzino. fi variatä. reträ. pentru valoarea lui militarä si pentru abilitatea lui oratoricä. precum si tragediile din jurul scaunului imperial au oferit unor scriitori de real talent cele mai interesante subiecte din cite a cunoscut istoria omenirii. un om de o culturä vastä. Astfel Procop era secre. dupä märturiile celor ce au insotit pe tatäl säu in räzboaie si dupä acte oficiale din arhivele statului. de civilizatii. cu un simt firesc de pietate. domnia tatä. dupä o domnie zbuciumatä de necontenite lupte.

vaste repertorii de istorie universalä. 1 C h a r l e s D i e h l .zitiei. din incercärile de a fuziona crestinismul cu filozofia si dialectica elinä si cu credintele religioase ale po. prin talentul stilului" 1. care amenintau crestinismul in forma lui orto. au smuls accente de pre. Epifaniu. 271. cu istoria anticä si legendele bizantine. prin scrierile lor dogmatice. pretinzind cä detin o revelatie specialä de la apostoli. Gheorghe Amartolos (amartolos = päcätosul. Ereziile s-au 'näscut. Cea mai räspinditä erezie a fost gnosticismul. sf. sub numele persoanelor biblice. Gnosticii. dupä cum se stie. Filip. Chiar dacä obiectivitatea si sinceritatea este la unii pe planul al doilea. Elementele eterogene care se infiltrau pe aceastä cale in crestinism in epoca formatiunii sale erau in unele tinuturi asa de importante. prin scrierile lor polemice. Menandru si mai tirziu un Psellos. care stricau puritatea invätä. atribut de umilintä purtat de cälugäri) din secolul al IX-lea sau Constantin Manasses din secolul al XII-lea. deci de nesträmutat. povestirea lor msufletita de episoade caracteristice si de situatiuni dramatice. mii de scrieri apocrife: Apocalipsul lui Adam.serä in circulatie. incit il deviau necontenit de la linia statornicitä prin traditia evan.doxä. Tadeu. Atanasie. Paris. au constituit ceea ce se numeste in istoria bisericii ereziile. Aceste devieri de la traditia fixatä. Grigore de Nazianz. „Dacä se comparä — spune unui din ei — marii istoriei din secolul al VI-lea bizantini: Procop.tuire si de admiratie celor mai de seamä bizantinologi ai vremurilor noastre. p. Nici mäcar nu incepuse in Occident istoriografia in limba nationalä cind in Bizant cronografi ca loan Malalas din Antiohia in secolele VI—VII. Byzance.temporanii lor. un alt domeniu literar in care s-a manifestat in chip strälucit eugetarea si sufletul bizantin.ghelicä. Ei au dus. Agathias. luptä inversunatä impotriva ereziei si au fixat. totusi intelegerea evenimentelor.poarelor convertite. Ciril de Alexandria. Vasile cel Mare. prin finetea psihologiei.ticei grecesti: sf. . Flammarion. sf.destinele imperiului. care furä con. Impotriva acestei literaturi eretice luaserä pozitie marii pärinti ai bisericii din secolul al IV-lea si al V-lea care au constituit epoca de aur a patris. a fost teologia. Evanghelia Evei. Evanghelia lui Andrei. expusä intr-un stil format dupä modelul istoriografiei clasice grecesti. näscut in primele trei veacuri in mediul imbibat de sincretism religioas al ultimelor curente de filozofie elinä ce cäutau in mitologiile vechiului Orient alegorii si simboluri. prin priceperea politicä. incontestabil cä grecii se asazä la un nivel intelectual cu mult superior. un Cinnamus. Una din grijile constante ale marilor teologi bizantini a fost lupta contra ereziilor. au intoemit. prin simtul compo. Petre etc. Grigore de Nissa. pasionat pentru probleme de ordin mistic. loan Hrisostomul. socotite apoi de urmasi ca fiind de o autoritate indiscutabilä. principiile fundamentale ale credintei. puse. pe gustul maselor populäre. Dupä istoriografie. cu marii istoriei ai Occidentului latin.turilor Mintuitorului. sf. a cärui operä a intrat de timpuriu in literatura romäneascä. Grandeur et decadence. a lui Bartolomei. incepind de la creatiunea lumii si mergind pinä in vremea lor. compilind Sfintele Scripturi cu textele apocrife. un Nicetas.

iconoclasm.silas. 347. Edmond Bouvy 1: „Occidentul nostru are nevoie de poezie. sä ascultäm cu transport toate aceste cintece. fi. care nu admitea cultul Sfintei Fecioare si al icoanelor. a inceput sä compunä imnuri sacre. fi corifeul lor. Ori. care formeazä un cor. ci fi al Intregii lumi medievale — era evreu din Siria trecut la creftinism fi stabilit apoi ca diacon in Constanti. 1886. a cäror melodie era insä asa de stingace. care sustinea cä Domnul nostru Isus a avut o singurä naturä. Paris. p.ratä de melozi. bogomilismul. incit 34 . ca Leontius din Bizant in secolul al VI-lea.meia nu pe cantitatea silabelor — lungi sau scurte — ci pe ritmul silabic care se obtine cäutind efectul muzical in numärul egal al silabelor din aceeafi strofä si in succesiunea regulatä a silabelor accentuate si a celor neaccentuate. cea divinä fi cea umanä . din opera lui avem traduceri in literatura noasträ incä din secolul al XVII-lea. foarte dezamägitä (desenchante) pentru a ne mai da poeti lirici. la noi. cu principele lor. menitä sä insoteascä serviciul divin: imnografia. sfintul Romanos. a fost tipäritä pentru intiiasi datä. care nu recunostea in Mintuitorul decit o singurä vointä. Palamas. au continuat lupta impotriva acestor noi erezii pinä la deplina lor exterminare. nu numai al Bizantului.maticä. lumea profanä este foarte imbätrinitä. cel mai mare dintre poetii noftri creftini.ln epoca bizantinä biserica a continuat sä fie zguduitä necontenit de forme nouä ale ereziilor: monofizism. in cärtile sale liturgice. 226. El a adoptat pentru imnul sacru versificatia popularä. in secolul al VIIIlea: Ion Damasceanul si Teodor Studitul.. Teologii bizantini. monotelism. 1893. Boeme Presse. Panoplia dogmaticä. o ceatä nenumä. o erezie näscutä din fuziunea dualismului persan cu crestinismul. efuziunile sufletului in rugäciune. in care s-au distins teologi de frunte. in secolul al XIV-lea. Trebuie sä salutäm toate aceste nume. patriarhul Fotios. 2 De la el 1 Stades preparatoires au pelerinage eucharistique de Jerusalem. cea divinä. in special de psalmii ebraici. desi admitea in el douä naturi. care se inte.. acest lirism care ne lipseste. Maxim Confesorul in secolul al VII-lea. sä aplaudäm toate aceste glorii. Nimes. Fruntaful poeziei sacre din Bizant. a cärui operä.nopol. Insä genul in care literatura bizantinä s-a ridicat pe culmile cele mai inalte e poezia religioasä. Lirismul religiös bizantin este atit de bogat. intemeindu-se pe scrierile patristice." Productia imnograficä bizantinä se leagä in obirfia ei de poezia religioasä siriacä fi prin aceasta de poezia semiticä. in secolul al IX-lea: Euthimie Zigabene. Cantacuzino fi Caba. vezi Poetes et melodes. in Grecia bizantinä. ftiinta sacrä este ea insäsi amenintatä prin pozitivismul nävälitor. atit de variat fi afa de frumos. in Tirgovifte. Trebuie sä cäutäm undeva intr-o literaturä incä necunoscutä elanurile inimii. Iatä ce spune in aceastä privintä un cälugär francez. in limba greacä. in sfirfit. considerate ca idolatrie. 2 Legenda povesteste cä von in d din Siria in Constantinopol ca diacon in biserica Sfinta Näscätoare. la 1711.. incit a stirnit admiratia chiar a adversarilor bisericii ortodoxe. p. contemporanul lui Alexe Comnenul. Lupta aceasta impotriva ereziilor fi pentru fixarea punctului de vedere ortodox in chestiunile atacate a dat naftere unei bogate literaturi de polemicä fi dog. Orientul pästreazä in rezervä. Romanos —■ despre care a fost vorba fi pe care toti bizantinologii fi chiar teologii catolici il considerä ca pe cel mai mare poet sacru.

in cazaniile noastre. Cel mai vechi. Ilie Miniat. lavsaicurile sau limonariile. sub stäpinirea unei puternice emotii mistice.tilor martiri si asceti. Intr-o noapte din ajunul Cräciunului. Cel stirnea risul. Marii lor oratori bisericesti. alcätuitorul canonului —■ formä complexä a cintecului religiös. Casia. dupä cum se va vedea. in aceastä muncä de slävire a Mintuitorului au adus contributia lor chiar impäratii bizantini. cu märul de aur> mina sa. Poezia epicä si-a gäsit insä expresiunea ei cea mai nimeritä in roman. inträ in bisericä si urcindu-se in amvon cintä celebrul imn ' HjiapGevoi. alcätuitorul canoanelor pentru fiecare zi a säptäminii. a cärui operä stä la baza Evangheliei cu vnväiäturä a lui Coresi. ca Constantin Porfiro. prin darul divin — dupä legenda — a alcätuit el mii de imnuri care au pätruns in liturghia ortodoxä si i-au asigurat un loc intre sfinti. Romanul si-a luat nastere in epoca de decadentä a culturii clasice grecesti. Mihail Peloponesianul. dupä toate probabilitätile. märginite numai la viata si gindurile marilor asceti. contimporanul lui Antim Ivireanu. Iosif Imnograful. care-i intinde un sul de hirtie. dar il pierdu din pricina unui räspuhs mindru pe care-1 dädu impäratului ce-i oferea. intocmitorul octoihului. autorul canonului din Duminica Floriilor. il inghite si des. loan Caleca. Si pe tärimul literaturii de imaginatie bizantinii au produs opere de seamä. Grigore de la Nisa. in care se cintä viata de aventuri si eroism a comandantilor de la granitele imperiului.teptindu-se. crescuti in filozofia si retorica elenicä. Astfel. 35 . dar inspirati de puritatea invätäturilor evangelice. Desi in germene era cuprins in unele episoade din poemele homerice. bizantinii au pläsmuit legendele inväluite in nimbul miraculosului crestin ale sfin.ramida. care este si azi in uzul ritualului ortodox. Digenis Akritas.vonul bisericii ortodoxe si ne-au läsat predici de o rarä frumusete. cu o melodie unicä —■ si apoi cu continuatorii acestuia: loan Damasceanul. in povestile milesiane sau in miturile alegerice pläsmuite de filozofii greci. Poezia religioasä bizantinä capätä un nou avint cu Andrei de Creta. silindu-1 sä-l inghitä. alcätuitä din nouä ode modelate dupä strofe tipice numite irmoase. peste veacuri. ar\\lEpov (—Astäzi. In secolul al XII-lea rapsozii bizantini ai maselor populäre au alcätuit o mare epopee. Sfintä Fecioarä). din Duminica Floriilor. este romanul istorie al lui Ninus si Semi.torului. ca gen literar de sine stätätor. totusi. pentru a expune in forma piäcutä a fictiunii o doc. ceea ce este semnificativ. intre altele. Cosma Damasceanul. care se räsfring. Pentru a stimula virtutile crestinesti in sufletul maselor populäre. romanul nu s-a constituit decit la inceputul erei crestine. si multi altii au ilustrat am. Si in omileticä bizantinii stau pe o treaptä mai inaltä decit occidentalii. din care insa nu ni s-a pästrat decit un fragment. despre care legenda spune cä era gata sä se urce pe tronul Bizantului. in idila din perioada alexandrinä. ii apare dintr-o datä in vis Sfinta Fecioarä. constituind toate laolaltä un grup organic. Vasile cel Mare.genetul si Leon Inteleptul.ne-a rämas. loan Damasceanul. din Vinerea Patimilor si din Duminica Pastilor. Ba. alcätuit. la jumätatea secolului I al erei noastre. care a compus cea mai mare parte din cintärile prohodului. pe cind dormea. Efrem Sirul. loan Hrisostomul. precum si al cintärilor de inmormintare. condacele si icoasele de la Nasterea Mintui. au pus in luminä inältimea dogmei fi moralei crestine cu o vervä care. Opera lui a fost continuatä de alti melozi. colec^ionate in mineele care se citesc azi in bisericile noastre sau patericurile schitice. a avut si are incä o rezonantä puternicä in sufletul lumii ortodoxe.trinä metafizicä sau moralä. Teodor Studitul.

prin inläntuirea de incidente multiple si variate.trinul cavaler. rämin uimifi de cele ce väd in capi. a fost mult gustat si a gäsit imitatori in literatura bizantinä. Milano. . aur si mozaicuri ne face sä intelegem prestigiul de care se bucura pe timpul säu civilizatia bizantinä.mai izbutit. In aceste imprejuräri. care. a jung sclavi si in cele din urmä dobindesc libertatea. dupä cum insusi o spune. Geschichte der byzantinischen Litteratur.prinsi pe mare de furtunä. cu tärmul Asiei in fatä. Storia della letteratura bizantinä (324—1453). II. spre satisfactia cititorilor. o reelaborare a legendei provensale Floire et Blanche.lucrate si traduse in versuri bizantine. precum: 'O npsaßüitjQ mnörtiQ. impreuna cu cultura si obiceiurile popoarelor romanice din Occident incep sä pätrundä in limanurile bizantine si influente literare. intrat si in limba romänä.nale si a unor conflicte neasteptate. O lucrare sumarä. sur. 1916. Iar mai tirziu. sau. capitala imperiului. printr-un deznodamint fericit. unui dintre aceftia. de pildä. cad in mma piratilor. galeriile si arcadele palatelor de mar. incheiate. care are pentru fiecare capitol o bogatä biblio.fleure sau Imberie si Margarona. Aufl. Bä. in sfirsit. O 36 .4ala imperialä. Elemente din arta bizantinä au pätruns de timpuriu prin Venetia si prin stäpinirile bizantine din Italia. in secolul al XIII-lea. scrie: „Rien de pareil ne se peut trouver en un autre pays". cind Constantinopolul cade sub latinii cruciatei a IV-a si cind Imperiul bizantin este impartit intre cuceritori. mai nouä: G i o v a n n i M o n t e l a t i c i . vestita Augusteon — un fei de San Marco a vechiului Bizant — toatä acea bogätie de marmorä. cronicarul francez Villehardouin. Nicetas Eugenianos. 1897.atei a IV-a cuceresc Constantinopolul. cu splendide grädini pe tärmul Märii de Marmara. prin tendinta de a incorda atentia in desfäsurarea unor situatiuni senzatio. traducerea in versuri a Romanului Troiei. si cel care a avut un räsunet mai puternic in literatura bizantinä si chiar in literaturile moderne. In secolul al XIII-lea.morä. BIBLIOGRAFIE Pentru istoria literaturii bizantine cea mai bunä operä este pinä acum tot K r u m b a • e h e r .grafie. un roman din ciclul legendelor arturiene. planul operei sale Istoria ieroglificä.resti decoruri. De altä parte. se regäsesc si se cäsätoresc. romane cavaleresti franceze ajung sä fie pre. asezatä intr-unul din cele mai pito. este Aethiopica lui Heliodor sau Teagen si Haricleea. era cea mai frumoasä cetate a evului mediu. altii in prozä — imitind pe Heliodor. Ulrico Hoepli. literatura bizantinä ajunsese deci la o inflorire mai bogatä. care a sugerat lui Dimitrie Cantemir. München. Si in artä Bizantul era la aceastä epocä superior Occidentului. au scris peripetiile incurcate ale perechilor de indragostiti. alcätuit in Franta in secolul al XII-lea de truverul normand Benoist de Sainte-Maure. in arta evului mediu occidental. Märetia si frumusetea Constantinopolului erau cintate in romanele courtois ale Frantei medievale si in bilinele rusesti. cind latinii cruci. dupä pastorala Daphnis si Chloe. Estatiu Macrembolites si altii — unii in versuri. Cupolele aurite ale bisericilor.. prelucrarea libera si prescurtata a romanului francez de la sfirsitul secolului al XII-lea Gyron le courtois sau Florio si Plaziaflora. Scriitori ca Teodor Prodromos. Anterioarä cu cinci veacuri literaturilor romanice din Occident. pietele largi ca. dupä izvoare latine. Acest roman de dragoste. o altä prelucrare in versuri a celebrului roman cavaleresc de la sfirsitul evului mediu Pierre de Provence et la belle Maguelonne. cu cavalerii mesei rotunde (les chevaliers de la table ronde).

sub tarul Simion. avusese o evolu^ie literarä de cinci veacuri. 1937.teau probabil limba slavä din copilärie. In secolul al VI-lea. nu-i mai putin adevärat cä fi literatura bizantinä a transmis epicei franceze medievale o serie de motive in opere ca: Cliges a lui Chretien de Troyes. Bucuresti. Despre poezia imnograficä din cärtile de ritual si cintarea bisericeascä. Fratii Chiril si Metodiu erau fiii unui inalt functionar grec din Salonic. Partenopeu. Pinä la aceastä epocä Bizantul insä. ci chiar fi teologii catolici il soco. D i e h 1. Elenismul in Romänia. LITERATURA SLAVILOR SUD-DUNÄRENI Din cele expuse in capitolele precedente s-a putut vedea cä literaturile romanice. precum fi o serie de romane imitate dupä Ethiopica lui Heliodor. Dacä la aceastä strälucire culturalä adäugäm frumusetea pitoreascä a Constantinopolului. folosindu-se de incheierea päcii cu bizantinii.§i a romanelor courtois din Franta medievalä s-a räsfirat in toate literaturile Occidentului neolatin. I o r g a . P e t r e V i a . Hippomedon et Protesüaus ale lui Huon de Rotelande. 1912. $i dacä dupä cäderea Constantinopolului sub latinii cruciadei a IV-a pätrund in literatura bizantinä citeva teme din ciclul romanelor courtois. Florimont al lui Aimon de Varenne fi acel celebru in evul mediu Roman de sept-sages — Sin. 1933. p. literatura bizantinä.fi in cel istorie — culmi mai inalte decit literaturile Occidentului. pe care nu numai bizantinologii. Bizantul in schimb produsese marea epopee popularä Digenis Akritas. cäci dacä bogata eflorescentä a chanson-elor de geste . Byzance.sintezä asupra •civiliza'tiei bizantine: C h. 271. se boteazä avind ca nas pe insufi impäratul bizantin Mihail. Paris.vechile culturi ale Orientului.garii. Bucuresti. R u s s o . 1935. atunci intelegem farmecul pe care Bizantul il exercita asupra popoarelor pägine de la granitele imperiului. Cel dintii dintre popoarele slave din sudul Dunärii care au imbrätifat creftinismul oficial au fost bul. Creftinismul dobindefte insä un puternic avint in Bulgaria sub fiul lui Boris.dipa al nostru — care a colindat prin toate literaturile Occidentului» Privitä astfei in intregul säu. Fundafia pentru literaturä $i artä „Regele Carol II". cind in Italia fi in Spania abia se furifau in documente latine urmele noilor limbi romanice.tesc ca pe cel mai mare poet al creftinätätii din toate vremurile. Pentru imnografie Sn legäturä cu ritualul nostru: preotul prof. Cunof. de exemplu. Bucarest. Si ln ceea ce priveste epica literatura bizantinä putea sta ou cinste aläturi •de literaturile romanice. Grandeur et dicadence. II. in cel religiös. prin munca de culturä a discipolilor lui Chiril fi Metodiu.4 i 1 e s c u. care i§i plämädise o civilizatie proprie din fuziunea clasicismului grec cu crestinismul fi cu strä. Opere postume. care incep sä se e^aloneze incä din veacul al V-lea. Bucuresti. Pinä in veacul al XIII-lea. Bizantul se putea mindri cu melozi ca Romanos. fiindcä in veacul al IX-lea popu. p. Athis et Prophilias a lui Alexandre.latia slavä se intindea pinä sub 37 . In 864 principele Boris al Bulgariei. N. anterioarä cu cinci veacuri literaturilor romanice. reprodus ?i in Studii istorice greco-rotnane. Foarte prefioase date privitoare la important Bizantului pentru noi ?i la legäturile literaturii noastre cu cultura bizantinä se gäsesc la D. Flammarion. abia in secolul al X-lea. cind in Occidentul romanic apar primii cronicari — in Spania Alfons al X-lea cu cronica generalä a Spaniei> in Franca cronicarii cruciadei a IV-a cu Villehardouin in frunte — istoriografia bizantinä däduse pe cei mai de seamä reprezentanti ai säi. emancipindu-se de sub tutela limbii latine. Byzance apris Byzance. Cleomades a lui Adenet le Roi. 487 —541. s-a dezvoltat pe o linie de evolutie ascendentä fi atinsese in evul mediu in unele domenii — ca.. apar tirziu.

tinopol o solidä educatie religioasä sub cäläuza marelui patriarh Fotie. Astfel. proclamind autocefalia bisericii bulgare (917). liturghia slavä incepe sä fie atacatä din ce in ce mai inverfunat de cätre clerul german catolic. el introduce la curtea din Preslav. cuprinzmd discutiuni dogmatice ca de pildä disputa lui Chiril cu sarazinii. Frafii Chiril fi Metodiu petrecuserä vreo trei ani pentru a traduce Sfin. Simion ifi fäcuse educatia in Bizant. loan Hrisostomul. reunite sub numele de Zlatostruj (Valul de aur).toriserä apoi pe la mänästirile din Asia Micä. care a transpus in literatura bulgarä partea care interesa mai mult poporul säu din opera fundamentalä de dogmaticä a sfintului loan Damasceanul. punindu-se el insufi la muncä. discipolii lui Metodiu sint bine primiti. inaltä arhiepiscopatul bulgar la rangul de patriarhie. cälä. Biserica bulgarä recunoscätoare pentru munca lor ii cinsteste in frunte cu cei doi apostoli Chiril si Metodiu sub numele de „svetii sedmipocetni" (grupul celor 7 sfinti). alcätuite cu elemente legendäre dupä modelul hagiografiei bizantine. unde se initiaserä in viata asce. incit toti slavistii o numesc epoca de aur a literaturii bulgare. in anul 860. De la el a rämas in literatura bulgarä traducerea a 135 de discursuri ale sf.tele Scripturi in limba slavä. obstacole in expansiunea lui. fi in 863 plecarä in Moravia. Ei gäsesc aci. Munca desfäsuratä in aceastä privintä este uriasä pe toate tärimurile literaturii religioase. cu clerul latin din Venetia. organizeazä biblioteci fi stimuleazä cu avint opera de transplantare a literaturii bizantine. Dobindiserä la Constan. cere din Bizant misionari creftini care sä cunoascä. cu cazarii. capitala tärii. Persecutafi fi izgoniti din Moravia. in zbuciumärile politice care urmeazä. El a läsat o serie de discursuri si biografia apostolilor Chiril si Metodiu. Ei aveau astfei reputatia unor adevärati apostoli cind. dupä ce moare Rostislav. inventind pentru aceasta alfabetul glagolitic. dar fi din pricinä cä misionarii germani nu cunofteau limba poporului pe care voiau sä-l evanghelizeze. In fruntea acestor discipoli stä Climent. pe care un panegirist bulgar contemporan il numefte „noul Ptolomeu". un fei de patriarh al Bulgariei. de origine longobardä. dar intilnea. Propaganda lor avu un succes strälucit. Rostislav.zidurile Salonicului. limba slavä. principele Moraviei. Sub acest principe in^elept. ne spune cä bizantinii il socoteau pe jumätate grec. Incurajati de tar in munca lor de culturä. zidefte biserici fi palate. dar. care se urcase pe tronul Bulgariei dupä Boris in 893. Creftinismul pätrunsese in Moravia din tärile germanice. tärimul prielnic pentru o spornicä activitate culturalä. Era firesc ca in epoca de crestinare a poporului bulgar toatä strädania cärturarilor sä fie pusä cu deosebire in serviciul operei de tälmäcire a tot cea ce putea intäri noua credintä. in afarä de cärtile fundamentale ale 38 . Luitprand.ticä fi incercaserä sä adueä la creftinism pe cazarii de la nordul Märii Negre. care toemai fusese ciftigatä la creftinism. ei dau atita strälucire domniei lui Simion. pompa fi ceremonialul bizantin. care a dat fiintä slavä in Macedonia episcopatului din Ohrida. nu numai din pricinä cä moravii pägini erau in lupte continue cu germanii. Hotärit sä ridice starea culturalä a poporului säu. incit un sol contemporan german al regelui Otto I. discipolii lui Metodiu se refugiazä in Macedonia fi apoi in Bulgaria. se deprinsese din copilärie cu operele lui Aristotel fi cu discursurile lui Demostene fi dobindise atita culturä greceascä. ln aceeasi epocä a lui Simion träieste si loan Exarhul. sub domnia lui Simion.

Ascensiunea lui Isaia la cer. falsä.rut sub numele unui patriarh. Cälätoria Maicii Domnului la iad. dTtoxpünxco = acopär. de textele liturgice. ale lui Teodor Studitul. a Mintuitorului sau a unuia din apostoli. a fost tradusä la noi in secolul ?. Vasile cel Mare. a Mintuitorului. Apoealipsul sfintului Pavel. atribuitä apostolului Toma. inspiratä de dogma conceptiunii imaculate a Mintuitorului. a profetilor. ca de pildä opera sfintului loan Damascean. pinä ce imprejuräri fericite au scos-o la luminä. Ciclul acestor legende apocrife se incheie apoi cu o serie de viziuni apocaliptice privitoare la sfirsitul lumii fi la contrastul dintre rai si iad. Cumntul lui Melodie al patarilor. in care se povestesc chinurile Mintuitorului. sau comentarul lui Hippolit asupra cärtii lui Daniil. a unui profet. de a dezvälui enigmele privitoare la creatiunea si sfirsitul lumii. pseudoepigraficä. Dar asemenea discutiuni dogmatice fi speculatiuni teologice nu puteau multumi imaginatia naivä a poporului. ascund. literaturä asceticä fi misticä. ca de exemplu comenta. ca de pildä operele lui Efrem Sirul. mostenite din vechiul iudaism. ale lui loan Klimax (a cärui scriere Lestvica. dar in acelasi timp o literaturä neautenticä. fie din näzuinta de a lämuri unele puncte läsate in intuneric de Biblie din viata patriarhilor. si. a apostolilor. fratele cel mic al Domnului. era mai bucuros dupä povesti fi legende in legäturä cu noua lui Credintä si cu lumea inocnjurätoare. Aceastä literaturä s-a näscut in vremurile de decadentä ale poporului evreu si in primele veacuri ale crestinismului. in faza de copilärie a culturii sale. ca de pildä Protoevanghelia lui Iacob.l XVII-lea de mitropolitul Varlaam). care vor trece apoi si in literatura 39 . scara posturilor pe care trebuie sä le urce omul pentru a ajunge la desävirsire moralä. aceea care s-a bucurat de mai multä trecere in literatura bulgäreascä a fost literatura apocrifä. Literatura aceasta este alcätuitä dintr-o vastä materie de legende tesute de imaginatia naivä a poporului in jurul Mintuitorului si a familiei sfinte: asa-numitele evanghelii apocrife. o bogatä literaturä omi. inväluie intr-un nimb de castitate si sfintenie nasterea. falsä. loan Hrisostomul s. in sfirsit. s-au tradus de cätre scriitori anonimi numeroase cärti de dogmaticä.a. cu pretentia cä a stat multä vreme ascunsä ca o literaturä postumä. foarte räspinditä si la noi). comentarii privitoare la textele biblice. in care se aratä pribegia familiei sfinte spre Egipt prin pustiu. sau Evanghelia copiläriei. la viata de dincolo de moarte. fie.leticä culeasä din operele sf. termenul apocrif are douä note caracteristice: literatura care ar fi stat ascunsä. ea fiind o literatura neautenticä. copiläria si tineretea Sfintei Fecioare. Läsind la o parte legendele privitoare la Vechiul Testament. De aceea literatura aceasta a fost numitä apocrifä (de la gr. fie din nevoia de a ridica moralul deprimat al poporului. in sfirsit. Si fiindcä pretentia acestei noi literaturi cä ea este opera marilor personalitäti ale Bibliei este neintemeiata. regeneratorul vietii monahale bizantine din veacul al IX-lea. ale lui Grigore de Nazianz. ca un fei de operä postumä.rul sf. care.Bibliei. sint infätisate cu elemente de miraculos intr-o adeväratä apoteozä si. «XTCÖXPUTCTO? = ascuns). Athanasie din Alexandria. care. in sfirsit. ca: Apocalipsul sfintului loan Bogoslovul. Evanghelia lui Nicodim. De aceea din bogata si variata materie religioasä a Bizantului. moartea lui si scoborirea in infern pentru liberarea celor drepti. precum si copiläria Mintuitorului in Nazaret. ale lui loan Moshos [Limonarion. literatura apocrifä a Noului Testament a fost alcätuitä mai toatä din legende populäre formate in comunitätile primitive ale crestinismului — fiindcä cea pläsmuitä de sectele eretice a fost distrusä — si a apä.

romanul lui Varlaam si Ioasaf o prelucrare bizantinä a legendei lui Buda. toatä viata zbuciumatä a imperiului si a curtii din Constantinopol. citeva fragmente din xpovoypx<pixov Zuvzopov a patriarhului Nikifor si cronograful lui Manasses incärcat de podoabe stilistice. care duce povestirea pinä la moartea impäratului Teofil. unele chiar din secolul al XVI-lea.noasträ. Cärturarii bul. care incepeau povestirea de la creatiune si care intretesau in urzeala biblicä si istoricä legende apocrife. „cel mai bun roman spiritual al evului mediu". in afarä de ceea ce putea intäri credintä. Din bogata literaturä de cronografe bizantine au trecut in literatura bulgarä: hronograful lui loan Malalas. iar in literatura bizantinä si slavä sub numele 40 . nivelul cultural al poporului nu era desi. traditii populäre privitoare la impärati si alte multe elemente de folclor bizantin. care in originalul bizantin era scris in versuri. acestia gustau mai mult cronografele scrise de cälugärii bizantini.gari — si in primul rind clericii care stäteau in fruntea activitätii de transplantare a culturii bizantine — au ales din comoara literarä a Bizantului. o mare influentä asupra cälugärilor cronicari ai Moldovei Macarie si Azarie. dar care in slavä este tradus in prozä si care va avea. tradusä in literatura arabä sub numele de Kaliiah si Dimnah. numai acele opere cu caracter estetic care puteau fi pe placul maselor naive ale poporului. Dimpotrivä. Cronicile bizantine. o versiune din vestita carte de fabule indiene. eleniskii letopisec (Malalas). cumnatul lui Matei Basarab. dupä modelele clasice. dupä cum vom vedea. nu au interesat pe cärturarii de la inceputul literaturii bulgare.gur asa de ridicat incit sä poatä gusta frumusetea capodoperelor literaturii clasice grecesti. care apoi a fost incorporatä in Rusia in asa-numitele cronici grecesti. care povesteau. incä din secolul al XIII-lea: o versiune a romanului lui Alexandru cel Mare. cronica lui Gheorghe Monahul Amartolos (— päcätosul). Astfel sa tradus. un siriac grecizat. in primul rind romanele populäre. tradus la noi de Udriste Nästurel. La inceputurile crestinärii sale. care povesteste istoria lumii pinä la anul 574. nici sä poatä pretui floarea poeziei bizantine. Asadar.

eroi ai romanului). sotia tarului fi fiica lui Basaraba al nostru. Legäturile vietii de culturä a sirbilor cu Muntele Athos au fost innodate in secolul al XII-lea prin fiul lui §tefan Nemanja. Cätre sfirsitul secolului al XII-lea literatura sud-slavä ifi strämutä punc. Aceste mänästiri adäpostesc in eie cälugäri de neamuri •diferite. aceasta tatäl säu.nefte in secolul al XI-lea sau al XII-lea. fi impreunä cu aceasta fi literatura tradusä. cäci ea era nu numai inima din care pulsa viata religioasä din Räsärit.tul de greutate in Serbia. cea mai veche. profesorul Murko. Simion fi Sava au intemeiat in Muntele Athos mänästi. Literatura bulgäreascä venea in Serbia prin mijlocirea mänästirilor din Muntele Athos. apoi o povestire cu elemente enigmatice. 41 . imbräcind haina monahalä sub numele de Sava. a cärui formä. intr-un papirus scris cu 5 veacuri inainte de Hristos in limba armeanä. unui din statele cele mai puternice ale Peninsulei Balcanice. päräsind strälucirea de la curtea domneascä a tatälui säu. de cnezi sirbi. Bulgaria insäfi inträ in sfera de influentä a culturii sirbefti. Stefan Nemanja. copiind texte religioase. renuntä fi el la tron fi. de tari bulgari. de domni romäni fi de tari rufi. din cercul legendelor solomonice. sub conducerea lui §tefan Nemanja.de Stefanites si Ihnilates (numele a doi sacali. care a innodat viata religioasä a poporului sirb cu viata asceticä fi culturalä a Muntelui Athos.rea sirbeascä Hilandarul. acoperitä numai de mänästiri ridicate de impärati bizantini. s-a retras in Muntele Athos. dar -copistii sirbi. din Bulgaria. activitatea culturalä renafte in Bulgaria sub al doilea imperiu romäno-bulgar. sub conducerea celui mai destoinic din soborul egumenilor: protul Muntelui Athos. Trezitä mai tirziu la viata literarä proprie. Bertoldo. ifi cautä un loc de odihnä intre cälugärii Muntelui Athos sub numele de Simion. Serbia a imprumutat limba bisericeascä. Din acelafi ciclu de povesti venite din vechiul Orient in literatura bizantinä. cäci documentele scrise in Bulgaria la aceastä epocä se resimt de influenza sirbeascä. Inäbusitä prin cucerirea bizantinä. legende fi povesti bulgare. prin munca neobositä a marilor patriarhi Theodosie si mai ales Efthimie. au introdus ln textele ce copiau limba tärii fi a vremii lor. inchegindu-se intr-o unitate politicä. Muntele Athos este o peninsula stincoasä fi abruptä. care träiesc in umilin^ä o viatä de adeväratä frätietate crestineascä. intitulatä Solomon fi Kitovras. care. venind cu sufletul umilit pe urmele fiului säu. Acesta. cum spune unui din cei mai buni cunoscätori ai literaturii sud-slave. uniti laolaltä intr-un fei de republicä. Citiva ani dupä. La curtea din Vidin a tarului bulgäresc Sracimir se intrebuinteazä in documente limba sirbo-slavä fi in aceastä limbä •este scris fi sbornicul copiat la anul 1. la curtea tarilor din Tirnova.logicä germanä pe o insulä de la cataractele Nilului.360 cu ajutorul Anei. Ratko. care a circulat fi in literaturile medievale ale Apusului sub numele de Solomon si Marcolf fi care stä la baza prelucrärii lui Croce. probabil in tinuturile Macedoniei. devine. Aceastä republicä de mänästiri a jucat un rol important in viata Räsäritului ortodox. bulgarii au mai transpus in literatura lor romanul mtesat de proverbe. dar hazlii in acelasi timp. a fost descoperitä in zilele noastre de o misiune arheo. dar fi un fei de bibliotecä centralä a popoarelor ortodoxe. fabule fi enigme al lui Archirie fi Anadan. Romanul a fost tradus in slavo.

Dupä o perioadä de ezitäri intre Roma fi Bizant. Ragusa a fost cu deosebire poarta prin care influentele occidentale au pätruns in literatura fi in arta sirbeascä. episcopate catolice de care depindeau numeroase biserici fi mänästiri. Astfel croatii au cunoscut de timpuriu acele drame liturgice ale evului mediu —■ — misterele. Un tinär dalmat. Ragusanii incep sä serie chiar in limba latinä fi italianä. se due in Italia pentru completarea studiilor la Univer.sitatea din Padova. Spalato. Era un curent de culturä occiden. gustul pentru artele frumoase fi literaturä. prikazanje sau skazanje. comerciale fi culturale. primefte in 1478. Marco izbutefte sä stäpineascä centre insemnate ca Zara. cum le . La inceputul secolului al XI-lea dogele Venetiei. Lagosta fi citva timp Ragusa.bit. atrafi. In Antivari fi in Ragusa se intemeiaserä. unde cu timpul republicä Sf. Defi Ragusa fi-a redobindit libertatea. Branimir. Veglia.. sau Sancta Maria de Mljet (Meleda). croatii sint cistigati la creftinism prin misionari trimifi din Roma.Din Muntele Athos au plecat textele fi misionarii culturii cätre ^ärile slave. leagänul literaturii bulgäresti din epoca de aur. cum le numeau occidentalii. fi versurile lui latine sint socotite ca cele mai frumoase dintre ale scriitorilor contemporani. veacul al XI-lea chiar. lingä Ragusa. dupä cererea impäratului bizantin Heraclie. ln afarä de curentul acesta ortodox fi bizantin care se revärsa in Serbia din mänästirile Muntelui Athos. Un popas in drumul lor 1-au format mänästirile din Macedonia. ca de exemplu: Sancta Maria de Retego. in 879. recunoscu in cele din urmä. cind a fost cedatä o datä cu Venezia Austriei. la Roma. Litoralul adriatic. din. multe elemente din arta si literatura Occidentului medieval au pätrüns in literatura croatä. totufi ea a rämas sub influenza venetianä fi limba oficialä a republicii dalmatine a fost multä vreme limba latinä.. italienilor. sau mai exact un dialect italian.talä care pätrundea dinspre |ärmurile Märii Adriatice. precum fi prin numeroase legäturi politice. Paralel cu influenta politicä fi culturalä a Venetiei pe tärmurile dalmatine. venea sä invioreze literatura sirbeascä. se intinde fi influenta bisericii. Petru al II-lea Urseolo. Din räsadurile bizantine aduse din Athos a crescut pe pämint sirbesc o literaturä originalä de hagiografie fi cronici nationale. dupä o serie de zbuciumäri interne. afezatä pe virful unei insule stincoase inconjuratä de päduri de pini. de un caracter cu totul deose. slavii dalmatini. Legäturile politice si economice ale Venetiei cu Ragusa au inlesnit in cetatea dalmatinä afezarea. Ilja Crejevic. care au adus cu ei in societatea slavä obiceiuri rafinate. autoritatea bisericii papale. unde populafia bulgäreascä se incrucisa cu popula^ia sirbeascä. fusese ocupat de croati cu citiva ani mai inainte de strämutarea sirbilor in sudul Dunärii. Cu un veac mai inainte tinuturile croate din jurul Dubrovnikului de azi — Ragusa de altädatä — cäzuserä sub influenta Italiei. In 1102 croatii. Incä de la inceputul afezärii lor pe coastele dalmatine. coroana de poet. cucerefte o parte a tärmului adriatic al Croatiei. Prin aceste mänästiri in care cälugärii croafi träiau sub ascultarea Romei fi oficiau serviciul religiös in limba latinä. un alt curent. vechea Ilirie fi o parte din Panonia. regele croatilor. de farmecul Venetiei. se alipesc la Ungaria fi inträ in acest fei tot mai mult in sfera de influentä a Ungariei fi a bisericii catolice. Pe de altä parte. pe care cu mici intreruperi a izbutit sä o pästreze pinä in 1815 (congresul din Viena).

venind astfel sä sporeascä tezaurul cultural al slavilor sud-dunareni. Crapl BtJiraprca jlaTepaxypa (IXXVIII B). si de imperiul bizantin prin slavii de la sudul Dunärii. Informitis si bibliografie si la A n g e l o v . dar care cunosteau incä din ca-sa pärinteascä limba slavä si care convertiserä la crestinism pe moravii principelui Rostislav. Rimnic (din Ribnic. pp. greci din Salonic. ei au trebuit sä introducä in traducerile lor si elemente slave occidentale.numeau croatii — au avut poeti care s-au inspirat din lirica lui Petrarca si au cunoscut de timpuriu binefacerile Renasterii. la inceputul secolului al XI-lea. erau pägini. INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ BIBLIOGRAFIE Pentru literaturile sud-slave in general o bunä operä de sintezä este tot D r. Copii de pe aceste texte au trecut desigur si in nordul Dunärii si eie vor fi servit la oficierea cultului divin intr-o vreme cind pätura de populatie romäneascä era sträpunsä de numeroase infiltratii slave. D r a g u t i n P r o h a s k a . M u r k o. Pentru literatura croala: Dr. este incä util. dintre care unele de origine latinä. 19 H. Geschichte der älteren sudslavischen Litteraturen. 1933. 1926. Leipzig. Oficierea ritualului crestin nu se putea. Prin legäturile cu Serbia. dupä cum s-a dedus din particularitätile fonetice. Era deci firesc ca texte slavonesti religioase din sudul Dunärii sä fi trecut in nord si chiar sä se fi copiat pe pämintul nostru. Sofia. s-ar fi scris in tärile noastre. Das kroatisch-serbische Schrifttum in Bosnien und dir Herzegowina. Limba in care ei traduseserä Sfintele Scripturi era insä. Zagreb. in colecfia „Die Literaturen des Ostens in Einzeldarstellungen“. Ilpsritefl cpncse KaHMteBHOCTH. intr-o vreme cind 43 . Belgrad. Organizarea bisericii bulgare si extensiunea ei in nordul Dunärii. in jurul Salonicului. Hasdeu si I. H3 crape cpncice khmokcbhocth. i G e n o v . M i l i v a j e B a g i 6. Izolati de romanitatea occidentalä prin unguri. M. Pentru literatura sirbeascä manualul lui P a v 1 e P o p o v i c. Pentru influentele italiene asupra literaturii iugoslave un bun articol de sintezä: M i r k o D e a n o v i c . care pinä tirziu. Bucovina (tara fagilor). 1922. HcTopaa EMrapcxaTa jiHTepaiypa. Bärbulescu cred chiar cä unui din cele mai vechi monumente ale literaturii bulgare. 30 — 52. Dolj (Jiul de cimpie). Aceastä liturghie fusese infiintatä de cätre fratii Chiril si Metodiu. Codex Suprasliensis. in Revue de litterature comparee. limba bulgäreascä vorbitä pe timpul lor. 1934. Sofia. desigur. Pentru literatura bulgäreascä: B o i a n P e n e v . 1913. deci in secolul al IX-lea. revizuite in Bulgaria in epoca de aur a tarului Simion. XVI. fiindcä are la sfirsit pentru fiecare capitol o bibliografie bogatä. Dimbovita (de la = stejar). Traducerile fratilor Chiril si Metodiu. Dar cum eimpul lor de activitate apostolicä se intindea peste tinuturile slavilor occidentali (strämo§ii slovenilor actuali). sävirsi in toatä plinätatea lui färä evanghelii si färä texte liturgice. deci „riul cu pesti"). Beograd. a Ill-a. altele de origine germanä. ed. a Il-a. care nu fuseserä incä asimilate si care au läsat urme puternice in limba si chiar in toponimia noasträ: Gorj (Jiul de munte). Bistrita (apä repede) etc. ed. romänii au trebuit sä primeascä in bisericä liturghia slavä. Les influences italiennes sur V ancienne litterature ycngoslave. de la ryba = pe^te. o parte din aceste elemente de artä si literatura occidentals a pätruns in literatura sirbeascä. au fost curätate de elementele sträine si de tot ce pärea poporului de neinteles. care din secolul al IX-lea erau ortodocsi. 1908.

In anul cind. Vasile al II-lea reorganizeazä ierarhia bisericeascä in Bulgaria cuceritä.tar necesar pentru a lumina aceastä epocä intunecatä din istoria poporului romänesc. dupä distrugerea Jaratului bulgar. Ne lipseste materialul documen. tinuturile vlahilor .noi incä nu eram consolidate a contribuit si ea sä innoade viata noasträ religioasä cu a slavilor sud-dunäreni.

fiindcä ne lipsesc stiri documentare— voievodatele märunte sub sceptrul säu. ostirea lui Carol Robert. in väile de la Posada. murind pe cimpul de lupta in anul 1279. se constatä intre conducätorii Järii Romänesti si ai statelor slave sud-dunärene strinse legäturi politice. In acele vremuri de mari zbuciumäri. Litovoi. in urma stingerii dinastiei arpadiene. pinä cind. regele Ungariei. nu se poate §ti dacä este vorba si de vlahii din nordul Dunärii. cucerit de romäni. la Cosovo. Cam in acelafi timp se intemeiazä si Moldova prin Bogdan. Principatul Järii Romänesti si al Moldovei nu s-au putut deci inchega ca state independente decit prin lupte cu regii Ungariei. dar din actul imparatului bizantin. pe care le culegem din documentele ie^ite din cancela. intärite prin inrudiri dinastice. reiese cä in secolul al XIII-lea se gäseau pe meleagurile noastre formatiuni märunte de state. Nicolae Alexandru. liberat din temnita ungureascä. refuzä sä pläteascä tributul cuvenit regelui Ladislau Cumanul.nul cneaz al Serbiei. unde a cäzut pe cimpul de lupta bätrf. este. din care aveau sä se inchege cu timpul. care ridicau pretentiuni de suzeranitate asupra tinuturilor din sudul si räsäritul Carpatilor. dupä moartea lui Alexandru Basarab. trece Dunärea $i cucereste Vidinul. intervine o impäcare intre unguri fi romäni. Ungaria era zguduitä de mari främintäri §i cind stäpinirea tätarilor la Dunäre se clatinä. atacä orasele de granifä din Ardeal. ca sä-l räzbune. a avut o fiicä pe care a cäsä. Basaraba. luind in captivitate si pe Sracimir. si o alta. acesta. atrage de partea lui pe moldoveni si distruge ostirile unguresti trimise impotriva lui. este redat lui Sracimir. Lipsa de märturii documentare inväluie viata poporului nostru din evul mediu intr-o negurä deasä. socotit ca ctitorul Tärii Romänesti. cu drept cuvint. räzvrätindu-se impotriva ungurilor. Principatele romänesti apar in lumina Räsäritului european abia cu citeva decenii inainte ca turcii sä punä piciorul in Europa. curätind sesurile Dunärii de stäpinirea tätärascä §i distrugind in 1330. dinastul din Vidin. Inglobarea noasträ in zona religioasä slavä de nuantä bizantinä este apoi intäritä de imprejurärile politice in care s-a desfä^urat find vietii noastre istorice pinä la epoca näruirii statelor balcanice. Din putinele stiri. Anca. cumnatul domnului romän. voievodul romänilor din Maramures.riile regilor unguri. trece cu credincio?ii säi peste munti in Moldova. fi Vidinul. Legäturile dinastice dintre voievozii romäni fi conducätorii statelor slave din Balcani. cind. cäzut pe cimpul de luptä. Ludovic. pe care a cäsätorit-o cu Sracimir. . se intemeiazä. Abia dupä o jumätate de veac. ia in stäpinire tara lui Sas. principatul muntean. care. dar plätefte cu viata aceastä incercare.sint men|ionate ca aflindu-se sub jurisdictiunea bisericeascä a episcopatului de Vidin. unind — in ce imprejuräri nu stim. in cele din urmä. prin contopirea lor. precum fi comunitatea de credintä care unea popoarele lor au fäcut ca romanii sä ia parte aläturi de popoarele slave in luptele comune contra turcilor la riul Marita (1371). publicat de Geizer. principatul Tärii Romänesti si al Moldovei. Cel dintii voievod care ridicä steagul independentei pe plaiurile noastre este voievodul de la Jiu. Aceste legäturi de familie incheiate pe temeiul comunitätii de credintä au consolidat si relatiile politice. prin alungarea tätarilor care invadaserä sesurile si prin inläturarea ungurilor care aveau pretenfie de suzeranitate asupra tinuturilor din nordul Dunärii. ca stat de sine stätätor. Cind. regele Sirbiei. cind principatele romäne erau in necontenite lupte cu regii catolici ai Ungariei si ai Poloniei pentru salvgardarea independentei lor.torit-o cu §tefan Uros. Fiul-§i urma^ul lui Basarab. El cucereste pärti din Banatul unguresc al Severinului.

Intrarea tärilor noastre in zona culturii sud-slave este un fapt capital in istoria romäneascä. ca dealtfel in tot cursul evului mediu. de rasä finicä sau slavä.nismul. Dar dacä din punctul de vedere al integritätii etnice ortodoxismul ne-a adus 46 . Occidentul sträbätuse timp de patru veacuri un drum destul de lung si de bogat in literaturä fi se ridicase pinä la Divina Commedie a lui Dante. Cäci dacä noi.larä sä fi fost pierdutä pentru romänism. ungurii. Un veac mai tirziu. cehii. care a deschis perspectivele unei strälucite culturi antice fi care a inlesnit. difuzatä prin inventia tipografiei. cind noi. prin reluarea traditiilor cu antichitatea greco-latinä. Noi. am intrat in sfera de culturä a popoarelor sud-dunärene.celariilor princiare: in Apus latina. cäci a avut consecinte din cele mai insemnate pentru destinele viitoare ale neamului. cimentul care a tinut strins legate sufleteste ramurile neamului räzle. se iveau zärile Renafterii. mai tirziu. Literatura care se dezvoltä mai departe in Occident. abia iefi^i din haosul invaziilor. pinä la jumätatea veacului al XVII-lea. incepem sä ne organizäm viata de stat. cind procesul de asimilare a elementelor slave din tinuturile noastre se incheiase si cind din haosul evului mediu fi-a fäcut aparitia in lumina istoriei principatele noastre. Alte popoare din jurul nostru. au adoptat in bisericä fi in cancelaria de stat limba latinä. pe temeliile Renafterii. Ortodoxia fi slavismul ne-au izolat in bunä parte de marile främintäri culturale ale Apusului. cu toatä latinitatea fiintei noastre etnice. inchis in formulele invechite ale culturii bizantino-slave. am fi avut in bisericä si in viata de stat aceeasi limba ca si ungurii. in luptele de la Nicopole si de la Varna. Mai tirziu. in Occident se incheia faza medievalä a marilor literaturi europene fi. Era pe timpul acela.Lazär. limba in care se oficia serviciul divin a fost introdusä la noi fi in cancelaria domneascä. primind fi stind in legäturä cu creftinismul din Roma. Dar cu toate neajunsurile ce au decurs pentru noi din aceastä situate fi pe care le vom vedea indatä. cind pe plaiurile noastre cälugärul sirb Nicodim fi tovaräfii säi clädeau cele dintii mänästiri de piaträ. si mai tirziu.teascä. pentru ca. rämine sträinä sufletului romänesc. Ea a fost fatalä pentru toatä cultura noasträ veche. Ortodoxia si slavismul nostru au format. o literaturä bogatä fi variatä. in chiliile lor sä inceapä munca de copiere a manuscriselor de evanghelii slave.^ite ineäpute sub stäpiniri diferite. sub presiunea statului. cind se deschide prin Polonia o fereasträ cätre Occident. politice si dinastice au sfirsit prin a ne alipi si mai strins de lumea ortodoxä a sudului dunarean bizantino-slav. intr-o vreme in care credintä religioasä era o puternicä realitate sufle. care pinä la inceputul secolului al XI-lea erau incä pagini. in epoca de asezare a vietii noastre romänesti. In secolul al XIV-lea. in Räsärit greaca fi slava. s-a pierdut in nobilimea maghiarä si a fest deznationalizatä — tot astfel nu ar fi fost exclus ca in aceleasi imprejuräri si o parte din pätura popu. räspindirea umanismului fi a Renafterii. primind catolicismul si mai tirziu calvi. totusi slavismul — oricit s-ar pärea de paradoxal la prima vedere — a contribuit intr-o mäsurä oarecare la pästrarea intactä a unitätii noastre etnice. atunci este probabil cä precum o parte din pätura conducätoare a poporului nostru din Ardeal — care. o strinsä corelatie intre limba de bisericä si limba de stat: limba in care se oficia serviciul divin era in acelafi timp fi limba in care se redactau actele oficiale ale can. ducind cu el in mormint independenta farii sale. in care vibreazä sufletul Italiei medievale in ceea ce are el mai adinc §i mai etern omenesc. Am väzut mai sus imprejurärile in care a pätruns la noi cultul divin in limba slavä incä din secolul al IX-lea probabil. dupä cäderea statelor slave. polonii. despärtiti de romanitatea occidentalä prin unguri. Aceste strinse legäturi religioase.

pe acele timpuri. alimentatä. pe de o parte. . Din capodoperele literaturii clasice grecesti nu a pätruns nimic in literatura slavilor de sud. sä. invechitä. slavii sud-dunäreni transpuseserä in limba lor in primul rfnd Sfinta Scripturä si cärtile necesare serviciului liturgic. cronografe cu elemente apocrife si folclorice. o limbä moartä. Lancelot. citeva colectii de florilegii si citeva cronici sirbesti originale. Prin legäturile coastelor adriatice ale Serbiei cu Venetia si cu cel eialte cetäti italiene. menite sä intäreascä credintä cea nouä in masele populäre. incepind povestea lumii de la crea. din cultura Bizantului. Mai intii. prin mijlocirea croatilor. Literatura religioasä canonicä si apocrifä. care-1 deschidea poporului nostru adoptarea limbii slavone cä limbä de culturä. si in sfirsit cu citeva mistere religjoase. clerul. asceticä. o cunoascä se sträduiau sä o invete. romane populäre bizantine si occidentale.doniei. De o deosebitä trecere s-au bucurat apoi la popoarele slave legendele apocrife privitoare la materia Vechiului si a Noului Testament si mai ales legendele apoca. alipirea noasträ la cultura slavilor sud-dunäreni a restrins insä in chip simtitor orizontul vietii noastre literare.tiune. acesta era orizontul literar pe. care nu prezentau mult interes pentru ei. In al doilea rind. pe de altä parte. dar care in epoca mtemeierii principatelor noastre ajunsese o limbä. cultura slavä care stätea la dispozitia clerului nostru era ea insäsi säraeä. cu romanul lui Alexandru cel Mare. cu o versiune a romanelor bretone Tristan si Isolda. ca dealtfel si la inceputul evului mediu occidental. iar din literatura de imaginatie a Bizantului au trecut numai citeva romane cu caracter popular. s-au multumit cu citeva cronografe. Numai cei care erau tinut>. Am väzut intr-un capitol precedent in ce consta literatura slavilor suddunäreni. literatura slavilor sud-dunäreni se imbogätise cu citeva cärti de florilegii. limba slavä in care preotii nostri sävirseau slujba bisericeascä era o limbä vorbitä in veacul al IX-lea in jurul Salonicului si in tinuturile Mace. care. In patru veacuri de influente bizantine si de legäturi cu tärmurile italiene. In locul cronicilor bizantine. la care adäugaserä citeva cärti de dogmaticä si de misticä. din cultura Italiei. prin profesiunea lor.liptice. amestecau continuu elementul biblic cu cel apocrif si istoria veridicä cu fondul legendär al folclorului bizantin. care zugräveau in colori vii antagonismul dintre cele douä tärmuri spre care se due sufletele oamenilor dupä moarte: iadul si raiul. de aceea singura clasä cultä era la noi.servicii incontestable.

fiul lui Sas.. despotul bulgäresc din Vidin. Dupä zidirea mänästirii. Curtea de Arges. ci §i al lntrcgului Munte Athos a fost insä Xeagoe Basarab. pe douä cäi: religioase si politice. dupä ce insirä toate daniile fäcute de voievodul romän mänästirilor din tärile balcanice. regele Serbiei. i-a Inältat turnuri de priveghere. ctitorii principatelor noastre au cäutat. El sträbätuse drumul pinä acolo — dupä cum afläm din gramata patriarhului Antonie — ca sä inchine ctitoria familiei lui. egumenul Hariton. Docmentele descoperite recent la Muntele Athos ne dezväluie sprijinul acordat de domnii romäni pentru refacerea mänästirilor din sf.rilor din sfintul Munte. Vestea despre märetia Bizantului ajunsese pinä la curtile domnilor noftri §i avem märturii contemporane din izvoare bizantine cä inainte de cäde. Legäturile religioase cu Bizantul se continuarä si dupä moartea lui Iachint. Era cetatea imperialä a Constantinopolului a cärei frumusete si ale cärei comori de artä uimise intr-atita lumea incit era cintatä in bilinele rusesti si in romanele courtois ale Frantei medievale. in Maramures. viitorul mitropolit al tärii. Paralel cu aceste legäturi religioase merg $i legäturile politice.‘‘. Vlaicu-vodä. Basarab däduse „nu putin". nu numai al mänästirii Cutlumus. prädate si arse de pirati in acele vremuri de agonie ale imperiului bizantin." ■ Dupä Vlaicu-vodä. a rezidit din temelie mänästirea.. Recunoscätor pentru aceste daruri frumoase. patriarhul ridicä in 1359 la rangul de mitropolit pe episcopul bizantin Iachint din Vicina. ale cärui fiice erau märitate. descälecätorul Moldovei.. un oräsel in Dobrogea.rea . — cum s-a väzut mai sus — a cerut patriarhului din Constantinopol un mitropolit.Dar dincolo de granitele lumii slave sud-dunärene era acel Bizant a cärui strälucitoare civilizatie luminase evul mediu intr-o vreme in care focarele de culturä ale Romei vechi fuseserä stinse prin invazia barbarilor. Acesti mitropoliti bizantini ai Tärii Romänesti innoadä si mai strins legäturile noului stat cu mänästirile Muntelui Athos. trapezäria si chiliile si a däruit-o cu mosii din Tara Romäneascä. alta dupä Stefan Uros. ^ La sfintirea mänästirii Curtea de Arges au fost de fatä toti egumenii Muntelui f. a zidit biserica. dincolo de lumea slavä din sudul Dunärii si intr-o vreme in care nu se putea prevedea präbusirea Peninsulei Balcanice sub turci. I Vestea despre sfintenia vietii ascetice din Muntele Athos ajunsese chiar ’ pinä in tinuturile nord-vestice ale Ardealului. Radu cel Mare are si el o parte insemnatä in rezidirea mänästirii. spune documentul. si in toate laturile de la räsärit pinä la apus §i de la amiazäzi pinä la amiazänoapte . propune domnului sä fie im. patriarhiei din Constantinopol. Mihail din Peri. Haritcn. adaugä: „§i fu ctitor mare a toatä Sfetagora . astäzi dispärut. una dupä Sracimir. se due in noua mänästire pentru a deprinde aco^p tipicul de viatä athonitä. fusese egumen al mänästirii Cutlumus si protos al Muntelui Athos. legäturi directe cu Bizantul. mänästirea Sf.. Munte. dar marele binefäcätor. i-a fäcut castru de apärare. iar fiul säu. in frunte cu mitropolitul Mihail si ieromonahul Iacob. §i-i dä ca scaun de resedintä capitala de atunci a Tärii Romänesti. Athos in frunte cu protul Gavril.preunä ctitori: „saßev 01 Svo %ax iüou %TT|Top3. iar succesorul lui Hariton. Printr-un instinct superior de culturä. In anul 1391 I se afla la Constantinopol Drag. Pentru a satisface aceastä cerere a domnului valah. cäci urmasul säu. este si el tot bizantin. multi cälugäri romäni. si toate sfintele biserici le hränia“. Afluxul cälugärilor romäni devine din ce in ce mai numeros si mänästirea incepe a fi recunoscutä in documentele postericare cu numele de „lavra Tärii Romänesti. protosul mänästi. din Ierusalim si din Sinai. pentru a se rezidi din temelie mänästirea Cutlumus. Antim. Astfel Alexandru Basarab. Gavril.

a luat parte $i un nepot al lui Mircea. Incepind cu anul 1393. intraserä in agonie. Präbusirea Constantinopolului a hotärit definitiv asezarea turcilor in räsäritul Europei. care s-a luptat cu atita vitejie. Bizantul mort nu mai putea inviora literaturile sud-slave la care noi ne adäpaseräm si care. ca of it er in garda imperialä. si aceasta se stinse sub apäsarea turceascä. 49 . Cu aceasta se pune capät culturii strälucitoare a Bizantului. aceste frumoase perspective care se deschideau pentru cultura noasträ sub Mircea cel Mare sint in curind rupte prin invazia turceascä si prin cucerirea Constantinopolului. Dar. isi pierde inde. cind Bulgaria inträ in stäpinire turceascä. la curtea impäratului bizantin loan al VIII-lea. care puseserä piciorul in Europa. De aci caracterul atit de deosebit fatä de literaturile Apusului si. aceste legäturi directe cu Bizantul. cind Zeta.find cu anul 1498.Constantinopolului sub turci. in acelasi timp. Izolati de latinitatea catolicä a Occidentului prin ortodoxismul nostru. domnii no^tri i$i trimiteau copiii in marea cetate de culturä. lipsite de sprijinul statului. din nenorocire. Abia intraseräm in zona culturii bizantine. eie insele. si sfir. toatä Peninsula Balcanicä ajunge sub dominatie musulmanä. Cronicarul bizantin Duca ne spune cä unul din fiii lui Mircea cel Bätrin isi fäcea ucenicia armelor. Dan. Acela^i cronicar bizantin adaugä mai departe cä in luptele pe care bizantinii le-au purtat cu turcii. noi continuäm sä vietuim timp de citeva veacuri din färimiturile unei culturi formate in plin evul mediu si care la inceputurile culturii moderne se stinsese. incit impäratul i-a pus la fndemina una din cele mai mari coräbii ca sä se intoarcä in patrie. ultimul colt de stäpinire cre^tina.pendenta. atit de medieval al literaturii noastre pinä in pragul secolului al XIX-lea. in toväräfia unor tineri compatrioti.

a adus la curtea sa din Paris poeti. si a pus la cale inteme. unde. Bourguina. spune unui din istoricii imperiului bizantin.sicismului greco-latin. trad. de echilibru si de armonie. A.craticä a societätii italiene. du russe par P. Visarion de Niceea fi multi altii s-au asezat astfel in principalele centre de culturä ale Italiei.rile cetä^ii a ultimului impärat bizantin.sicä. in epoca de inflo. a avut consecinte catastrofale pentru cultura popoarelor creatine din Peninsula Balcanicä. icoanele sfinte au fost aruncate in foc pentru ca turcii sä-si fiarbä pe rugul lor carne. cu spiritul ei de maturitate. Picard. O falangä intreagä de eruditi ca Marc Musurus. Unii cärturari bizantini s-au refugiat in insula Creta si cätre celelalte insule ale Arhipelagului. A^ezarea turcilor pe tärmurile Bosforului. evangheliile ferecate in aur §i argint au fost rupte pentru ca sä scoatä aurul. de gustul ei pentru clasicismul grec si latin. odatä cu näruirea imperiului roman sub 1 A. H istoire de l’empire byzantin. loan Arghyropulos. incit modelele pentru literature nu mai sint cäutate in productiile anterioare ale evului mediu.ierea unui colegiu de profesori pentru aprofundarea limbilor vechi: latina. barbarä. de strälucirea artelor §i literaturii in cetätile italiene. 1 Cärtile au fost arse. incrucismdu-se cu preocupärile de intoarcere cat re clasicismul latin al veacului al XIV-lea. inlesnesc aparitia epocii cunoscutä in literaturile Occidentului sub numele de Renastere. cei mai multi s-au indreptat insä cätre tärmurile Italiei.cratice curentele de idei care inviorau. pätura intelectualä a Bizantului a apucat drumul exilului. A. Atit de mare era entuziasmul epocii pentru clasicismul greco-latin incit reprezentantii noului curent considerau literatura evului mediu ca o literatura necioplitä. cultura bizan. unde Francisc I.tinä: aprofundareä clasicismUlui elin si idealismul filozofiei platonice. V a s i l i ev. cu carac. dominatä de näzuinta intoarcerii cätre antichitatea cla. Impresionatä de aceste sacrilegii. p. arhitecti fi pictori. ci in literatura cla. „In aceste zile fatale multe capodopere ale spiritului omenesc furä pierdute pentru civilizatie". ca editori fi corectori de texte grecesti pe lingä tipografiile de curind intemeiate. profesorul savantului Pic de la Mirandola. erau cäutafi ca profesori in universitätile italiene. A. Aceste curente aduse de principalii reprezentanti ai culturii bizantine. 1932. din secolul al Xll-lea. Paris. 344. pretindeau ei. Acefti eruditi bizantini au adus cu ei in Occidentul Europei manuscrisele pretioase ale literaturii clasice grecesti §i le-au räspindit cu ajutorul tipogra. Studiul scriitorilor antici pasioneazä intr-atit societatea acelui timp. Theodor Gaza loan fi Constantin Lascaris. II.. cäci.rire a umanismului. Ei au introdus in universitätile si in clasele aristo. 50 .CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE Cäderea imperiului bizantin §i a statelor sud-dunärene sub turci a pus capät literaturii bizantine din care se alimentau culturile slave ortodoxe a schimbat cu totul fata Räsäritului european. dupä cäderea eroicä sub zidu. O parte din ei tree in Franca.fiilor de curind mtemeiate. ca Leonardo da Vinci. ca preceptori in familiile nobile. Brodia. sedus de eleganta aristo.terul lor romanesc si cu nota lor de frägezime copiläreascä. incä inainte de cäderea Constantinopolului. greaca §i ebraica. pun capät in Occident filozofiei scolastice insuflatä prea mult de spiritul teologic si. Dimitrie Halcondylos. care se gäseau incä sub stäpinirea latinilor din cruciada a IVa. intärind umanismul.

urmärite de turci. des.tinere ale statului. cultura adusä de turci in Europa. ei reluarä firul tra. fiindcä sustinuserä räzboiul sfint impo. arse pinä in temelie. pierzindu-si coeziunea ei. in limanurile bizantine. Maria de. precum: despina Milita. dar si acestea au cäzut. era cu totul deosebitä de cultura crestinä a Bizantului si a Occidentului. cultura si literatura bizantinä se incheie. pe cind Occidentul se folosea de munca si cultura cärturarilor greci. deosebindu-se fundamental de predecesorii lor si prin subiectele tratate si prin. care erau pirghiile de sus. cu ultima dinastie sirbeascä. ln ^ärile noastre pribegii au fost primiti cu generoasä ospitalitate. Stefan cel Mare insusi se inrudea prin una din sotiile sale. la noi si-au gäsit limanul de adäpost.ditiei clasice si.arta compozitiei. Inrudirea voievozilor nostri cu ultimele dinastii sirbesti si bulgäresti. o rudä mai tinärä sau chiar sora despinei Milita. unde erau cäutati. Cruzimea cu care turcii au inäbusit näzuintele de libertate ale popoarelor slave a räscolit adinc sufletul maselor populäre. au reprezentat in literatura timpului o adevä.triva päginilor. Tot atit de fatalä a fost invazia turceascä si pentru literatura statelor slave suddunärene. parasite de luminile acestora si inundate de puhoiul turcesc. fruntasii orasului mäceläriti in b'isericä. Si cum singurele state ortodoxe din vecinätate care mai pästrau incä autonomialor erau principatele romäne. despina Elena. Nimicirea independentei politice a pus capät si acestei evolutii abia incepute. Ca sä scape de urgia turceascä. crescu. Emigrarea päturii conducätoare a popoarelor slave — nobilimea si mai ales clerul . limba bizantinä. Orase ca Trapezica. De altä parte.tä si märitatä in Moldova cu Petru Rares. au avut partea lor de muncä in asezarea temeliilor Renasterii. Cucerirea turceascä s-a infäptuit pe cind se desfäsura faza initialä din procesul de formatie si evolutie al organizärii lor sociale si culturale. bisericile transformate in geamii sau in grajduri — asemenea represiuni singeroase au ingrozit populatia si au introdus panica in rindurile ei.loviturile barbarilor. se desfäsura de acum pe o linie nouä. cu manuscrisele in care se aflau comorile de cultura ale strämosilor lor. precum si comunitatea de credintä religioasä a cultului divin in formele limbii slavone erau imprejuräri prielnice pentru aceastä migratiune. intemeiatä pe culturile asiatice si in bunä parte pe cea persanä si arabä.teptind si tinind treaz interesul pentru vechea literatura greceascä. . Astfel cärturarii Bizantului. In aceste noi conditii politice si sociale. concentratä de aci inainte in jurul patriar. sotia lui Neagoe Basarab.ratä renastere. sub stäpinirea musulmanä. sint rupte. Pe tronurile principatelor noastre s-au urcat ca sotii ale voievozilor romäni si citeva reprezentante din aceste ultime vlästare ale familiilor domnitoare din Serbia. Dupä cäderea Peninsulei Balcanice sub turci. vechile legäturi culturale si literare dintre Occident si Orient. Mangop. nobilimea si clerul. Viata poporului grec. tineretul despärtit cu sila de pärinti si strämutat in Asia-Micä. Cu cäderea Constantinopolului. cäruia turcii ii concedascrä o parte din drepturile impäratilor bizantini asupra credinciosilor lor. incepe sä se schimbe tot mai mult si ia aspectul unei limbi deosebite: este greäca modernä. altä parte a renuntat la bunurile strämosesti si a luat drumul exilului. Inspirindu-se din modele latine si eline. fuseserä inmormintate in ruinele lumii antice si artele frumoase. emigrati in Occident. stabilite dupä cruciada a IV-a prin stäpinirea francezä si venetianä in imperiul bizantin. au fost nevoite sä-si caute altä patrie. Numai in insulele rämase sub stäpinirea francezä si venetianä mai pilpiia incä o viatä literarä proprie. cu timpul. cultura se stinge. o parte din ea a trecut la mohamedanism. Dar. Cu deosebire pätura conducätoare.hului.

pe lingä odäjdiile fi ©doarele necesare. imbracäminte si 12 päturi. pe fiecare an. dupä chibzuinta lor. Iacimirskij. cite 1 000 de perperi. Aceasta grijä deosebitä pe care domnul o pune la intemeierea si consolidarea mänästirii se explicä prin faptul cä.. Astfel se explicä acele manuscrise slave din veacul al XIII-lea pe care le-a aflat in vechile noastre mänästiri si pe care le-a descris in catalogul säu de manuscrise slavonefti din bibliotecile romänesti un invä^at rus. au reorganizat viata monahalä la noi. Nicodim isi cäutase impreunä cu ucenicii säi un adäpost la noi fi aci. cu sprijinul lui Vlaicu-Vodä. FOCARE DE CULTURÄ — va contribui. pe care o intelegea numai clerul si pisarii din cancelariile domnesti. si pe Dunäre de la 8 värfii venitul domnesc si toatä viltoarea din mijloc cu toate. cu silistea Bahnei". Nicodim. s-a stabilit in Tara Romäneascä fi a zidit. aere.. care isi fäcuserä ucenicia in atmosfera de misticism fi de culturä a Muntelui Athos. casuri. la intärirea culturii in forma slavonä in tärile noastre.Vodä (1364—1374). Ni s-a pästrat actul de danie al lui Vlaicu-Vodä — cel mai vechi document intern — cätre mänästire. din casa domneascä.. Mai tirziu a intervenit chiar intr-un moment critic al vietii religioase a poporului sirb. sub Vlaicu. ce duce la podul cel mai de sus la Ru$ava. comorile lor de culturä: manuscripte. iar cu munca lui Kyr Nicodim fi a fratilor lui a zidit fi a zugrävit mänästirea“. care au devenit adevärate focare de culturä ale trecutului nostru.. ajutind sä se impace conflictul dintre patriarhie fi bisericä sirbeascä. care ifi fäcuse probabil ucenicia la mänästirea Hilandar din Muntele Athos. cu livezile si cu Terovätul. brodatä cu fir. incit patriarhia aruncase anatema asupra bisericii sirbefti. intr-o vreme in care limba de culturä a neamului era o limbä sträinä. Siliti sä se expatrieze. a ridicat mänästirea Vodita. el mai däruieste. pribegii slavi au luat cu ei. icoane. conflict care ajunsese afa de departe. ascultind pre cinstitul intru cälugäri Nicodim . Cel dintii dintre aceftia a fost Nicodim. In acela^i document domnul mai rinduieste ca nimeni dintre urmasii sai sä nu se amestece in administratia interioarä a mänästirii. mänästirile Vodita fi Tismana. §i Vodita cea mare pe amindouä laturile cu nucii. care in cälugärie se numea Eupraxia". Deosebit de aceasta. prin care ni se spune cä domnul romän „dupä indemnare dumnezeiascä . maje de cearä. el imbräcase de timpuriu rasa monahalä in Muntele Athos. a introdus la noi normele de viatä monahalä fi tradi^iile de culturä ale cälugärilor athoniti. ln 52 . refugiati pe plaiurile noastre.MÄNÄSTIRILE. §i tot pe aceastä cale a ajuns la mänästirea Putna un aer vechi cu inscrip^ie greceascä. mänästirile erau singurele institutiuni de cärturärie. precum §i burdufuri de brinzä. spre a scäpa de dezastru. domnul le däruiefte. incä inainte de dezastrul din Cimpia Mierlei (1389).. la hramul mänästirii. Nicodim era originär din Macedonia sirbeascä. Cälugärii slavi. cu a lui < a domnului) cheltuialä fi däruire .. Näscut la Prelep dintr-un tatä grec din Castoria fi dintr-o mamä sirbä. sä-si aleagä staretul. odäjdii scumpe. care. ci cälugärii insisi. intemeind mänästiri trainice de piaträ. dupä cum vom vedea mai pe larg in capitolul urmätor. §i Dunärea de la povirniful Orehova. care fusese lucrat de „cälugärita Eufemia. impäräteasa Serbiei si de fiica acesteia. mofii: „satul Jidoviftita fi eite gälete vor fi de la satul lui Costea Topolnita. Pentru ca munca lor de culturä sä se poatä sävirfi nestingheritä.

pentru slava lui Dumnezeu si pentru mintuirea sufletului lor. Nicodim insusi. care aduseserä si acolo traditiile de muncä ale monahismului athonit. ci totul se sävirsea pentru slava lui Dumnezeu. predicator la curtea lui Alexandru cel Bun si egumen al mänästirii Neamtului. colori. se incepe in Moldova opera pioasä de copiere a manuscriselor religioase. Erau florile evlaviei crestine pe care sufletele romänesti ale veacurilor trecute le-au adus ca prinos Domnului. asociindu-se astfei la o operä necesarä sfintelor altare. de origine din Tirnova. munca de artä sävirsitä pe pämint romänesc de anonimi cälugäri „robi ai lui Dumnezeu“ reprezintä o treaptä superioarä si ea a servit in secolele al XV—lea si al XVI-lea de model vecinilor nostri ortodocsi de la räsärit. din fabrica de hirtie a lui Hans Benkner. impodobindu-le cu viniete. iar socotit de la inceputul lumii 6913 < = 1405 Normele si traditiile vietii culturale din sf. care. In linistea patri. Caligrafii erau in mare vazä. de episcopi si de egumeni. rosu. iar cei ce au cutezat sa-^i insemne numele au fäcut-o cu multä umilintä: „Prea päcätosul si netrebnicul si umilitul si blestematul caligraf. a scris acesf sfint tetraevanghel in sfintul locas Deal. CALIGRAFI §i MINIATURISTI.arhalä a läca^urilor de reculegere sufleteascä. de la Brasov — erau suportate de domni §i de mitropoliti. sau hirtie adusä din fabricile Venetiei. care era un cälugär de o culturä aleasä pentru timpul lui. In evolutia miniatu. in mänästiri se inväta ?i arta caligrafiei. caligraf protopop Ion Sirbul". trimis de patriarhia din Constantinopol la Suceava ca sä refere asupra cererii lui Alexandru cel Bun de a se intemeia o mitropolie in Moldova. In sufletul celui care plätea cheltuielile si in al artistului care indeplinea munca de migä. cu o notä de „Popa Nicodim .lealä nu intra nici un gind de desertäciune omeneascä. pergament. in sfirsit. cälügäri harnici copiau cu räbda. Sub imboldul primit.re. miniaturi si initiale colorate frumos in bronz. era in acelasi timp =i un caligraf de mare talent. monah Silion. N-o spunem numai noi aceasta. El a fost mare dascäl al bisericii moldovenesti. in aceste timpuri premergätoare tiparului.copieze si sä ilustreze cu miniaturi si frontispicii colorate manuscrisele nici nu si-au semnat numele. mai tirziu.. Arta caligrafiei capätä astfei si la noi.manästiri se aflau bibliotecile de manuscrise slave aduse de fugarii sud-dunäreni. „Am scris eu päcätosul si cel din urmä intre preoti. Cheltuielile pentru procurarea materialului — chinovar. scrisä pe pergament. Munte au fost introduse apoi si in Moldova. Un rol important pare sä fi jucat aci cälugärul bulgar Grig ore Tamblac. „ln a doua jumätate a secolului al XV-lea si la mceputul secolului al XVI-lea — spune Iacimirskij — stilul moldovenesc . din porunca robului lui Dumnezeu ieromonah Ieremia egumen“. scriitor de seamä. verde. ori. textele Sfintelor Scripturi. un puternic avint. ci o recunosc insisi invätatii rusi. ale Sileziei. De la el ne-a rämas o frumoasä evanghelie.risticei din marea slavoneascä a Räsäritului ortodox care ne inconjura. fiindcä se indeletniceau cu copierea si räspindirea manuscriselor necesare cultului divin intr-o epocä in care tiparul nu era incä cunoscut. De aceea multi dintre cei ce s-au muncit sä. de boieri §i de negustori. in mänästiri se aflau §coli in care se putea inväta limba slavä si.cutiunii sale. prin ucenicii lui Nicodim. negru si albastru. in al §aselea an al perse. Aceste opere mchinate sfintelor altare reprezintä in cultura si arta romäneascä a secolelor XV—XVII aportul cel mai pretios. infelegeau sä indeplineascä o faptä crestineascä. in a doua jumätate a secolului al XVI-lea. impodobitä cu miniaturi §i viniete..

aspide s. de acele manuscrise luxoase moldovenesti. Eie infätisam —. se gäseste pe o paginä portretul domnului in picioare. multe zoomorfice.tirii. foarte variate ca desen si colorit. Paginile care deschideau un capitol erau impodobite cu frontispicii. päuni. crini. lalele.näuti — infätiseazä pe marele domnitor. de dreptunghiuri. d-nei Piscupescu).predominä si in manuscrisele rusesti. care la timpul lor au fost däruite vechilor mänästiri de domnitori si ierarhi si care acum impo. ochi albastri. Acestea. cu pletele si barba albä.adesea pe un fond bronzat sau pe un rosu de purpurä — in chenare de portaluri impodobite cu flori.tuia decorarea. altele botanice. corbi cu crucea in gurä (stema Tärii Romänesti). scene din viata Mintuitorului sau chiar chipul voievozilor sau al boierilor. lei. Un deosebit farmec il dädeau manuscriselor miniaturile care deschideau textul si care erau imprästiate in cuprinsul marilor diviziuni ale scripturilor biblice si liturgice. Intr-un manuscris in care se aflä o evanghelie scrisä in Craiova la 1583 de protopopul caligraf loan Sirbul. miosotis. ursi. oferind in genunchi evanghelia copiatä Maicii Domnului. garoafe. dar toatä frumusetea manuscriselor o alcä. Textul era copiat cu panä de giscä cu rosu si cu negru intr-o caligrafie care era ea insäsi o operä de artä. balauri inaripati. incheindu-se sus cu o cruce päzitä de lei sau de aspide. däruitä de marele armas Danciul si de Radul Postelnicul mänästirii Gura Motrului. protectoarea mänäs. Evanghelia scrisä in 1473 din porunca lui Stefan cel Mare pentru mänästirea Humor —■ pästratä azi in mitropolia din Cer. alcätuite totusi din linii fine care se impletesc in formä de romburi. pasäri sau animale reale sau fantastice: vulturi. cu plete blonde. se pot reduce la trei tipuri principale: unele erau geometrice.listilor sau al marilor liturgisti. si o alta de la biserica Sf.dobesc cele mai bune biblioteci de manuscrise“ (trad. alcätuite din flori stilizate: lujere. De multe ori aceste trei tipuri de frontispicii se combinä armonios intre eie. imbräcat in 54 . chipul evanghe. Nicolae din Chilia si scrisä in 1593 si ferecatä in 1644 de Matei Basarab. uneori si al mitropolitilor care porunciserä copierea si iluminarea manuscrisului. dar aci totul iese oarecum tipätor si mizgälit si ornamentatiile rusesti stau foarte departe de modelele lor. de cercuri.a. ori umbritä de flori si de päuni.

linii si spirale care se intretes in forme de vrejuri sau de petale. dar manuscrisele atribuite lui de Iatimirskij sint de fapt ale lui Gavril Urikovici. pripäsiti in tärile noastre. evangheliar greco-slavon.boiului la Moscova. a copiat in 1610. ca de exemplu Melania din Leontopol. Intre cälugärii greci pripäsiti la curtile domnilor nostri unii erau adevä. care a lucrat in 1493 o evanghelie. lucrau numerosi artisti ai scrisului. Si in vechea mänäs.mantie imblänitä de brocard cu fir de aur peste costumul inflorat cu fir de argint. cel mai vechi caligraf si miniaturist pare sä fi fost Grigore Tamblac. Asa. pe Spiridon iero. mare bäneasä a Craiovei. portretul doamnei Elina purtind peste invelisul alb al capului cununa domneascä. mai ales a celei persane si a celei armene.. sau aspide — motiv imprumutat din acelasi Fisiolog — serpi uriasi care numai cu privirea inveninatä pot ucide vietätile de la distantä. In mänästirea Humor afläm lucrind in 1473 un alt caligraf. Prima scoalä de caligrafi miniaturisti pare sä fi inflorit in mänästirea Neamtu. De o deosebitä varietate era ornamentarea literei initiale cu care se incepea un capitol. copiat si ornamentat in 1405. cälugärul Gavril Urikovici — in care N. ln Moldova. de unde nu ne-a mai fost restituit. Litera. care ne-a läsat o cronicä in versuri grecesti a evenimentelor petrecute in Tara Romäneascä intre anii 1602—1618. pästratä acum in Biblioteca din München. sub care se vede rochia argintie cu flori si riuri verzi si cu dungi aurii pe poale. rosu sau bronzat. iar pe altä paginä. meritä sä fie amintit aci ca un •caligraf de mare talent Atanasie Crimea sau Crimcovici. care ne-a läsat un evangheliar. era aleätuitä din. Viteazul domn a tinut sä vesniceascä numele säu nu numai prin strälucirea armelor si prin tenacitatea cu care a apärat pämintul. imaginea Mintuitorului din Fisiolog. unde. care si-ar fi transcris numele in formä slavonä ■— copia din porunca lui Alexandru cel Bun si a sotiei sale Marina un. care ne-a läsat intre altele un frumos evangheliar slavon. ajunsä acum in mänästirea Sfintul Sava. Intre caligrafii si miniaturistii sträini care au lucrat in tärile sau pentru tärile noastre se gäsesc si femei. Eie fuseserä aduse din Muntele Athos prin cälugärii slavi si greci. pe Teodor M[i]ri§escul. Matei Mitropolitul Mirelor. Moldovei. Modelele pentru ornamentarea manuscriselor veniserä din Bizant. in 1429. ori cuprindeau intre liniile ei pasäri si animale reale sau fantastice: päuni.rati artisti in mestesugul impodobirii manuscriselor. Nicodim. care suferise in aceastä privintä influenta artei asiatice. Pe timpul säu si din porunca lui. si pe Filip ieromonahul. imbräcatä ca si sotul cu aceeasi manta blänitä cu fir. care a impodobit ctitoria lui de la Dragomima cu citeva din cele mai frumoase produse ale 55« . ursi. Dintre mitropolitii ulteriori ai Moldovei. cu cheltuiala Cätälinei. pästrat acum in mitropolia din Cernäuti. pe un fond albastru. Cel mai vechi caligraf miniaturist in Tara Romäneascä a fost cälugärul sirb Nicodim. copia un evangheliar slavon pentru mänästirea Zografu din Muntele Athos. Iorga vede un reprezentant al familiei Ureche. in marile mänästiri atunci intemeiate. O deosebitä inflorire a avut arta miniaturii in vremea lui Stefan cel Mare. aflat acum la Moscova. o evanghelie greceascä. care. märitä mult. pästrat inainte de räzboi in Muzeul de antichitäti. dar transportat in zilele de restriste ale räz.tire de la Neamtu gäsim in 1493 un caligraf de talent. pelicanul care isi sfisie pieptul pentru ca din sing eie lui sä-fi hräneascä puii.monahul de la care se cunoaste un evangheliar slavon. in 1502. dar si prin impulsul dat culturii. ctitorul mänästirii Tismana. de pildä. lei. Astfel in mänästirea Putna gäsim pe Palade monahul de la care ne-a rämas un evangheliar care se pästreazä in biblioteca mänästirii. de sepale si de flori.

Cälätoriile fäcute in anii din urmä de d-1 Marcu Beza au scos la ivealä un pretios material de manuscrise cu miniaturi imprästiate pe aceasta cale in tot Orientul grecesc: in mänästirile din Muntele Athos. la 1545. a däruit si el o frumoasä evanghelie mänästirii Xeropotamul si o alta mänästirii Vatopedi. de ieromonahul Filip. relativ linistite. din arhipelagul grecesc. la Sisatovac. care lucreazä la Craiova din porunca lui Mihnea-vodä. in ajunul Cräciunului din anul 1639. Si in Tara Romäneascä au fost caligrafi iscusiti de la care ne-au rämas manuscrise impodobite frumos cu miniaturi. mitropolitilor si boierilor no§tri de a trimite. din Ierusalim.teau in dar. Chiril Hluboceanu. $i manuscripte copiate frumos mänästirilor obidite sub apäsare turceascä din sud-räsäritul Europei. care ln tot cursul atit de dramatic al istoriei sale a compätimit cu suferintele vecinilor— gindul cre^tinesc al domnilor. din Siria. däruind-o cu mosii din Basarabia. Unul dintre cei mai generosi domni in aceastä privintä a fost xnsu^i Stefan cel Mare. in 1502. la Milesevo. ale lui Matei Basarab si Vasile Lupu §i mai ales in vremea lui Brincoveanu. Fiica lui Petru Rares. pe vremea lui Vasile Lupu. Studii intreprinse de d-1 Em. Astfel de donatiuni au fost numeroase. Totusi ■ea reinvie in epocile domniilor. Un minunat evangheliar copiat si impodobit cu miniaturi din porunca lui. Mircea Ciobanul.si altii. a fost däruit mänästirii Zografu din Muntele Athos si se pästreazä acum in Biblioteca Na^ionalä din Viena. altele de la diferiti domni se gäsesc :in mänästirea Krusedol (din vremea lui Mihai Viteazul). Petru Rares. §i sotul ei. sau mitropolitul Anania de pe vremea lui Matei Basarab . Se intimpla uneori chiar ca unul din iscusitii caligrafi ai tärilor noastre. cind gustul pentru migalä si frumos se vädeste si in hrisoavele scrise in cancelaria domneascä. Manuscripte romänesti cu miniaturi din vremea lui Stefan cel Mare se gäsesc pinä in Cetinje din Muntenegru. urmind pilda tatälui säu. un cälugär moldovean. doamna Chiajna. mänästirii Dionisiu din Muntele Athos un evangheliar ferecat in aur §i argint. ca: Radu Dräghici din Mänicestii judetului Teleorman. din porunca ieromonahu- :56 . Hopovo. de exemplu. Asa. Studenica fi multe altele.■caligrafiei si miniaturii romänesti. care copiazä in 1574 un evangheliar pentru Petru Schiopu si fiul säu Marcu. amindoua in sfintul Munte. incheia in mänästirea Zografu. Merita sä fie subliniat fi aci — ca o träsäturä a poporului romänesc. sä continue acolo munca de glorificare a domnului prin arta scrisului. mutindu-si rosturile vietii monahale in Muntele Athos. cu chipul donatorilor. fiul lui Ursu dintr-un neam de hatmani. impreunä cu ajutoare de bani. sau Popa Ion Sirbu. Introducerea tiparului in tärile noastre a dat o loviturä puternicä dez. la Remetea. care luase sub ocrotirea sa mänästirea Zograful din Muntele Athos. Turdeanu in Serbia au invederat cit de intinsä a fost generozitatea romäneascä §i in aceasta directie. trimi.voltärii frumoase pe care o luase arta caligrafiei si a miniaturii la noi.

vidualitate aparte. sint de o rarä frumusete §i finete. a cärui „minä de tarinä“ a ferecat in argint pentru Gheorghe Izlozeanu. in coltul din dreapta si din stinga al scenei cu coborirea Mintuitorului in iad. iar scenele biblice. M a r c u B e z a. In Biblioteca Academiei Romane se gäsesc cärti din epoca lui Coresi legate in aur si argint. desenul dau fiecärui exemplar o indi. chipul mitropolitului Crimea $i al domnului tärii. pe coperta unei evanghelii a doamnei Elena. Manuscrisele. a evangheliei däruitä in 1519 mänästirii Bistrita de marele jupin Marcea si de sotia sa Marga. p. Ieremia Movilä. pircalabul din Hotin. zlätarul din Suceava". pe dosul unei evanghelii copiatä de mitropolitul Ungrovlahiei Luca in 1516. ca bunäoarä pe legätura unei evanghelii grecesti din 1598. lucratä cu cheltuiala domnului Iere. 1 V. aflatä acum la Ierusalim. ^i pe aceea a lui §tefan Rares. Unele ne dau.nirii — „cu moartea pre moarte cälcind“ — se gäseste imprimatä foarte adesea in aurul sau argintul copertelor de evanghelii. Urme romänesti in räsäritul ortodox. so|ia lui Petru Rares. ambele la Ierusalim1. totusi chenarele in care este incadratä. Citeva din capodoperele miniaturii romänesti impodobesc azi marile biblioteci ale Apusului. Evangheliarul copiat in 1429 de Gavril Urikovici se aflä tocmai in Biblioteca Bodleiana din Oxford. care sint prin migala lor o minune de artä. Meritä apoi o mentiune specialä legäturile care imbracä splendidele manuscrise cu miniaturi ale mitropolitului Crimea. o psaltire. Aceastä scenä simbolicä a jertfei lui Hristos pentru mintuirea ome. scenä inspiratä din evanghelia lui Nicodim. Pe prima copertä e säpatä in aur scena coboririi Mintui. aceea.torului in infern pentru a sfärima lanturile robiei §i a mintui din impärätia. imbracate in piele sau in atlas. pe care Brincoveanu o däruia in 1697 mänästirii din insula Patmos. Desi e sigur cä mesteri iscusi^i in legätura cärtilor se aflau in marile centre de viatä romä. un altul copiat in 1492 a ajuns in Biblioteca din München. de pildä. pe alta. copiat din porunca lui §tefan cel Mare pentru mänästirea Zografu. Citeodatä.pozitia grupului. De§i scena este aceeasi. un evangheliar.mia Movilä ^i a sotiei sale Elisaveta. ve^nicului intuneric pe primii oameni. caligrafiate frumos si impodobite cu splendide miniaturi. dis. 3T .. 7* 20„ 119. erau legate in scoarte de lemn. LEGÄTORI DE MANUSCRISE §1 CÄRTI. In legäturä cu arta miniaturii a inflorit in umbra mänästirilor noastre si arta legätoriei. in vara anului urmätor un mineiu pe luna mai. ca acel „Ioachim.lui Paisie. pot sta cu cinste aläturi de cele mai frumoase exemplare ale Occidentului. in care se amestecä adesea motive apocrife. mi^carea personal elor. una din cele mai vechi legäturi din cite cunoastem pinä acum. se gäse^te in Biblioteca Imperiala din Viena. in scenele biblice.neascä ale trecutului. totusi e probabil cä si in mänästiri se gäseau cälugäri legätori de cärti. lata. apar in coltul de jos din dreapta sau din stinga si chipurile donatorilor. un apostol. aflatä acum la mänästirea Sinai din Siria. evanghelia pe care acesta a däruit-o bisericii din cetatea sa. Chenarele omamentelor. iar la sfirfitul anului 1640. säpate in piele sau in metal pretios. ori ferecate in aur sau argint.

BIBLIOTECI. In mänästirile noastre se aflau pe timpuri biblioteci bo- gate, care insä, in viltoarea vremurilor, s-au imprästiat si pierdut. Numai citeva mänästiri, ca Neamtu, bunioarä, mai pästreazä ceva din zestrea culturalä de altädatä. Multe rämäsite din aceasta viatä de cultura mänästireascä au trecut granita, chiar sub ochii nostri — e destul sä amintim cazul crono- grafului lui Moxa, pe care profesorul rus Grigorov l-a cumpärat in Bucuresti si l-a dus la Moscova, sau evangheliarul cu miniaturi al lui Nicodim, trimis in timpul räzboiului la Moscova si rämas acolo. In mijlocul indiferentei generale, Academia Romänä, pretuind importanta manuscriselor slavonesti pentru luminarea unei epoci destul de interesantä din cultura veche romäneascä, dar, din nenorocire, prea putin cunoscutä, a inceput sä le adune. Depozitul ei numärä pinä acum 650 de manuscripte, inventariate sumar de regretatul slavist I. Bogdan si copiate intrun catalog scris de d-1 Iuliu Tuducescu. Cercetarea aprofundatä a acestor texte -ridica probleme din cele mai inte- resante. In primul rind eie ne ajutä sä determinäm curentele slave care s-au inerucisat in cultura romäneascä din veacurile al XVr-lea si al XVT-lea. Färä sä anticipäm o concluzie pe care numai un studiu aprofundat ar putea-o da, observäm totusi, dupä datele inventarului, cä pinä in secolul al XVI-lea textele slave din tärile noastre sint de redactie mediobulgarä si paleosirbä, in Moldova predominind influenta mediobulgarä, in Muntenia cea paleosirbä. In nordul Ardealului apar si texte de redactie ruseascä, probabil ucraineanä. De la sfirsitul secolului al XVI-lea, adicä dupä cäsätoria lui Stefan cel Mare cu Eudoxia, sora cneazului Simeon Olelkovici din Kiev, si mai ales din epoca lui Vasile JLupu si Matei Basarab, cind se intinde in principatele romänesti influenta kievianä a lui Petru Moghilä, incep sä aparä in Muntenia si Moldova ?i texte de redactie ruseascä. Un in teres deosebit il infatiseazä apoi, prin vechimea ei, psaltirea in slava bisericeascä, copiatä pe pergament din porunca lui Branko Mladeno- vici in 1346, cunoscutä in lumea slavistilor prin descrierea lui Fr. Miklosic si folositä de Iagic in editia data de el Psaltirii din Bologna (nr. 205)1; dar mai ales o serie de texte in redactie paleosirbä copiate pa pergament incä din veacul al XIII-lea, precum; o evanghelie (nr. 4), un apostol (nr. 20) si douä foi in interiorul scoartelor unui manuscript adus de la mänästirea Neamtu. Prezenta unor asemenea texte, anterioare intemeierii principatelor, in mänästirile romänesti nu poate fi un fapt banal, fiindcä dacä unele pot fi si achi- zitiuni tirzii, altele au fost aduse de valul cälugärilor slavi sud-dunäreni care si-’au päräsit patria in fata invaziei turcesti. Aceste manuscrise slavone aduse din sudul dunärean constituiesc primul fond al vechilor biblioteci mänästi- resti din tärile noastre. Citeva exemplare deschid o perspectivä interesantä asupra circulatiunii textelor si copistilor in cuprinsurile romänesti. Un manuscript de evanghelie (nr. 204) in mediobulgarä a fost copiat in 1651 de „Vasile Bosie, dascälul din Tara Moldovei'', din porunca boierului Radu, marele comis, care l-a däruit apoi mänästirii Cozia. Un molitvenic (nr. 32) copiat in Moldova, proprietate a unei biserici cu hramul Sfintul Nicolae, a fost gäsit tocmai in comuna Sin- giorgiu din Ardeal. . Alte manuscripte dezväluie un colt din viata dramaticä a culturii romänesti: un minei pentru särbätori, cäzut in miinile turcilor, a fost cumpärat la 25 noiembrie 1620 de uricariul Lucaci si däruit mänästirii Vizantia din Moldova (nr. 49). . Cit priveste cuprinsul, textele sint foarte variate. Mai intii, cum e firesc, multe evanghelii si texte liturgice; apoi scrieri patristice si opere ascetice; vieti 1 Vezi si descrierea lui A 1. O d o b e s c u , in Revisti roynänä, I, 1861, p. 709 — 725. 38

de sfmti — mineie — si patericuri schitice, adicä vieti de asceti, unele de origine bizantina, ca Lavsaicul lui Paladie din secolul al IV-lea, sau Limo- nariul lui loan Moshos din Sinai (secolul al VIII-lea) — altele de origine ruseascä, precum Prologul lui Dimitrie, mitropolitul Rostovului (1689—1705). Aläturi de texte religioase sc- gäsesc si colectii de legi, precum Pravila mare- sau Nomocanonul lui Mihail Vlastaris, in redactie mediobulgarä, copiat de monahul Ghervasie pe timpul lui Stefan cel Mare, la 1472 (nr. 131); o colectie de legi cu caracter monahal, al cärui text stä la baza Pravilei de la Govora a lui Moxa, colectia copiatä din porunca mitropolitului Theofan al Moldovei la 1618. 0 altä serie de texte din Biblioteca Academiei apartin istoriografiei, precum: Amartolos din secolul al XVI-lea (nr. 320); Manasses si Vrienios (nr. 147) $i, in sfirsit, citeva romane populäre, ca Varlaam si Ioasaf in redactie mediobulgarä din secolul al XIV-lea, la care e de adäogat si cea mai veche versiune a Alexandriei copiatä in mänästirea Neamtu. Pe linga aceasta zestre a culturii slavone räsäditä pe pämint romänesc, mai gäsim in colectia Academiei Romäne si creatiuni romänesti in limbä slava, ca: analele de la Putna; o copie de pe cel mai vechi pomelnic romänesc — de la Bistrita — inceput in 1407, cu numele domnilor Moldovei si al doamnelor lor, cu al familiilor domnitoare inrudite din Tara Romäneascä, cu al mitropolitilor, episcopilor...; imnuri religioase create de Filothei monahul, fost logofät al lui Mircea cel Batrin (nr. 209); in sfirsit, citeva opere ale mitropolitului kievian Petru Moghilä, vlästar de domni moldoveni, si o viata a sfintului loan cel Nou de la Suceava, opera a lui Grigore Tamblac. Ceea ce avem azi este o slabä rämäsitä din ceea ce a lost odinioarä cultura slavä in mänästirile noastre. Vestea despre bogätia bibliotecilor noastre trecuse inca din timpurile vechi granita. In 1556 tarul Ivan cel Groaznic, avind nevoie de o sintagmä cu materia asezatä dupä ordinea literelor chirilice, trimitea dupä exemplare in Moldova lui Alexandru Läpusneanu.1 Si marele mitropolit al Kievului, Petru Moghilä, cäuta manuscrise pentru tipäriturile sale in mänästirile romänesti. . scolile. Din numeroase notite pästrate pe filele manuscriselor vechi rezultä cä cei mai de seamä cärturari si copisti ai veacurilor trecute s-au format in scolile din mänästiri: Bistrita, Neamtu, Putna, Voronet, Slatina, Sucevita din Moldova; Tismana, Cozia, Bistrita din Oltenia; Dealul, Govora s.a. in Muntenia. Mänästirile erau depozitarele de culturä slavonä si, intr-o vreme in care serviciul divin si actele de cancelarie domneascä se redactau intr-o limbä sträinä — moartä — era firesc ca viitorii clerici fi dieci sau pisari sä deprindä rudimentele de instructie slavonä in scolile mänästiresti. Din aceste fcoli au iefit in bunä parte vechii dieci de cancelarie — care poartä nume romä- nefti, ca: Otel, Oantä, Lupul, Vulpas, Buzdugan, Cätelean, Ion Marjire — pisarii lui Petru Rares, Musat si Cräciun, pisarii lui Mihai Viteazul. Instructia in mänästiri avea desigur un caracter religiös si ea se va fi märginit la scris fi citit, la deprinderea limbii slavone pe textele Sfintelor Scripturi fi la cintärile bisericesti. La aceste scoli veneau, pe vremea lui Alexandru Läpufneanu, in Moldova, sä invete cintärile, dascäli si dieci ruteni din Przemysl fi din Lwow2, intr-o vreme cind biserica ortodoxä era amenin- tatä in Galitia de propaganda iezuitä. Pentru uzul copiilor care invätau o limbä sträinä si pentru nevoile celor ce tälmäceau din limba slavonä in limba romänä, s-au alcätuit cu vremea si dictionare slavo-romäne, cum este dictionarul lui Mardarie de la mänästirea Cozia, alcätuit pe la anul 1649, sau al lui Mihail Logofätul din Tirgoviste, scris pe
1 I a c i m i r s k i j , CjiaBflHCKHH H pyCCKHfl pyKOnHCH PyMbIHCKHXT> BHÖJIHOTeKt, p. 288.

2 H u r m u z a c h i , Documente, I, p. 209.

39

la 1678.

. mänästiri erau si ateliere de broderie reli- gioasä, din care a iesit o intreagä artä minorä de o rarä frumusete dar care, din nenorocire, nu ne este cunoscutä in toate detaliile ei. Un studiu recent al d-lui Emil Turdeanu despre epitafele moldovenefti in secolele al XV-lea si al XVI-lea aruncä o luminä vie asupra acestei laturi din viata artisticä a vechilor noastre mänästiri. §i aici modelele veneau din Bizant, prin mijlo- cirea slavilor din sudul Dunärii. Cel mai vechi exemplar de epitaf gäsit pe pämint romänesc este cel pästrat azi in mänästirea Putna si care a fost lucrat de regina Euthimia, sofia despotului sirb loan Ugliesa, fratele lui Vukasin, si de fiica ei, Eupraxia. Dupä moartea sotului, regina väduvä si cu fiica ei fi-au cäutat linistea sufle- tului in pacea unei mänästiri sirbesti. Aci, cu gindul la jertfa Mintuitorului [fi dupä] gustul lor artistic, au migälit cu acul, dupä un model bizantin, un splendid epitaf, pe care, cind valul invaziei turcefti a näpädit tinuturile sir- besti, cälugärii fugari ai mänästirii 1-au adus in Moldova, la inceputul secolului al XV-lea. Epitaful a servit apoi ca model pentru o intreagä serie de exemplare. Motivul este de o simplitate miscätoare: pe cimpul instelat al cerului, trupul mort al Mintuitorului, cu capul nimbat de o aureolä de pietre pretioase, este inconjurat de ingeri indurerati. Acest motiv de origine bizantinä, transplantat in Moldova fi contaminat cu alte motive, a servit apoi ca punct de plecare pentru o intreagä inflorire, care se poate desface in douä ramuri principale, in douä scoli. Una, arhai- zantä, reprezintä vechiul model sirbesc, reprodus, fireste, cu Variante, intr-un epitaf lucrat pe vremea lui Alexandru cel Bun, la 1428, prin stäruinta mitro- politului grec Macarie. A doua scoalä pare sä fi pornit de la mänästirea Putna, ctitoria lui §tefan cel Mare, care a fost in acela^i timp fi unul din atelierele cele mai active ale miniaturii moldovenesti. Exemplarul creat la Putna Uma- nizeazä drama Mintuitorului, cäci aduce la cäpätiiul lui fiintele de care i-a fost legatä viata päminteascä: de o parte Maica Preacuratä fi Maria Magdalena, de alta sfintul Iosif, Nicodim, mironositele si, in sfirsit, detaliu interesant, sfintul loan, stringind mina Mintuitorului. In jurul scenei: ingerii; iar in unghiuri: simbolurile evangheliftilor. Modelul a trecut apoi la alte ctitorii ale lui §tefan cel Mare, la mänästirea Dobrovätul (epitaful din 1504—1506) fi la mänästirea Voronet. Dupä moartea lui ijtefan cel Mare, evolutia broderiei religioase se con- tinuä in trei etape succesive sub domniile lui Petru Rares, Alexandru Lapuf- neanu fi Ieremia Movilä. Ca o inovatie, in compozitia epitafelor din timpul lui Petru Rares apare in planul superior crucea bizantinä incinsä de cununa de spini. Epitafe fi patrafire lucrate in mänästirile moldovenefti au fost tri- mise in dar de Petru Rares la mänästirile Muntelui Athos fi, un detaliu interesant, pictura capelei din mänästirea Dionisiat, recläditä de Petru Raref, reproduce, ca compozitie fi colorit, intocmai scena epitafelor din epoca lui Raref. In inscriptiile slave publicate de Emil Turdeanu (Cercetäri literare, IV, p, 203 —214) sint amintite urmätoarele domnite si jupinite: Marina lui Alexandru cel Bun (epitaf din 1428), Maria lui Stefan cel Mare (1490), Elena Raref cu ficele ei Chiajna fi Ruxanda (epitaf din 1445 däruit mänästirii Dionisiat din Athos), Ruxanda Läpufneanu (epitaf däruit mänästirii Milesevo, 1567), Elisabeta lui Ieremia Movilä (epitaful mänästirii Sucevi^a, 1597), Mitrofana, mama cronicarului Ureche, Secul 1608. Pe un tetravanghel slav, frumos oma- mentat, s-a pästrat o notitä de mitropolitul Macarie cronicarul lui Raref, care spune cä jupineasa Frosina a logofätului Grigorie Fierie a tesut un patra- fir in 1553 si l-a däruit mänästirii Neamtul. (Emil Turdeanu, Buletinul Instit. Sofia, I, 1941, p. 55). Arta aceasta a broderiilor religioase tesute din fire de aur fi impodobite cu perle fi märgäritare era destul de dezvoltatä in trecutul nostru. O mul- $ime de
BRODERIA RELIGIOASÄ.

in

40

alte obiecte, acopereminte pentru mormintele voievozilor cu chipurile lor, patrafire, zavese, odäjdii pentru preoti, prapore, dovedesc pe lingä o migalä de albine fi un deosebit simt artistic. Eie formeazä bogätia muzeelor noastre mänästirefti. PICTURA. E probabil cä cei dintii zugravi de biserici ai noftri sä fi fost sträini, poate slavi sud-dunäreni sau greci, care-fi invätaserä meftefugul in Muntele Athos. Paul de Alep, vorbind de mänstirea Curtea de Arges, ne spune cä a fost zugrävitä de artifti cretani. Modeleie dupä care mefterii zugräveau bisericile noastre veneau firefte din Bizant. Ei lucrau dupä tradi- tiile transmise prin manualele de picturä religioasä, cunoscute sub numele de Erminii fi alcätuite in atelierele muntelui Athos. Din acestea, douä tipuri au circulat in lumea zugravilor noftri — fi in traduceri romänefti: unui pre- lucrat de Frangos Cattelanos dupä manualul lui Panselinos, pictorul legendär al Muntelui Athos; altul prelucrat de ieromonahul Dionisie din Fuma, care invätase meftefugul din copilärie in Muntele Athos. De aceea pictura noasträ veche, urmind normele statornicite, este dominatä de o conceptie diametral opusä aceleia care a insufletit arta Renafterii. Pe cind in pictura religioasä a Occidentului este o concepfie gratioasä, plinä de viatä a grupurilor, de mif- care, de cadru pitoresc al naturii inconjurätoare, de tot ceea ce putea sä

41

apropie sfintul de omenesc, in arta ortodoxä este o conceptie asceticä: sfintii sint desprinsi de tot ceea ce este pämmtesc, cu trupul mortificat de ascezä, cu chipul invaluit in nimbul divinitatii. Numai flacära misticä licäreste in lumina ochilor. Dar desi tehnica bizantinä era predomnitoare, totusi influente occiden- tale nu se pot tägädui. Se stie cä Alexandru Läpusneanu cerea zugravi pentru bisericile sale din Italia. Mesterul Mina, care a zugrävit mänästirea Cäluiul a Buzestilor si pe care Mihai Viteazul 1-a trimis in Venetia ca sä cumpere vopscle, nu se va fi intors din cetatea dogilor numai cu culori. Din incruci^a- rea acestor curente si influente sträine $i din selcctarea armonicä a elemente- lor lor esentiale recreate prin geniul poporului s-a format cu timpul pe pamint romänesc o arta originalä, cu caracterele ei distinctive, ce se vädeste ca atare nu numai in picturile de pe zidurile bisericilor, ci §i in zugräveala icoanelor. Aceasta arta romäneascä a atras atentia specialistilor sträini. Cunoscutul iconograf rus N. Kondakov, amintind de breslele de zugravi ai Moldovei din veacul al XVI-lea, care au pictat icoane si fresce de biserici, vorbeste de scoala moldo-valahä din secolul al XVI-lea si aratä influenta pe care a avut-o aceasta scoalä asupra iconografiei din Rusia meridionalä. f'rescele de pe zidurile exterioare ale mänästirilor Voronetul, Vatra Moldovitei, Sucevita, Humorul, zugrävite in strälucita epocä de la Stefan cel Mare la Petru Rares, stirnesc azi admiratia celor mai de seamä cunoscätori ai artei bizantine. Cunoscutul profesor de istoria artelor de la Universitatea din Viena dinaintea marelui räzboi, Josef Sztrygowski, intr-un articol din ziarul Zeit pe august 1913, vorbind de o cälätorie in muntii Bucovinei ca de „una din pläcerile cele mai inviorätoare ale Europei“, se intreba: „Dar ce este ceea ce ar trebui sä atragä in aceste mdepärtate väi chiar pe cel mai umblat cunoscätor al artei vechi? Sint — räspunde el — tezaure ce el nu le poate vedea nicäieri in altä parte.“1 D-1 Henri Focillon, profesor de istoria artelor la Sorbona, märturiseste: „Cine le-a väzut o datä aceste delicioase biserici ale Bucovinei nu le va putea uita niciodatä. Intr-o tarä de verdeatä si de päduri, sub un cer luminos si potolit, eie sint florile primäverii eterne a imaginilor. Sub vechiul decor de arcaturi, iatä distribuite (in fresce) ierarhiile ceresti: judecata din urmä, geneza, maes- trii intelepciunii antice... marea dramä a istoriei crestinätätii orientale, asediul Constantinopolului... Voronet, Moldavita, Humor, in finele dimineti din tara fagilor, in mijlocul pajistilor lor inverzite, atitea capodopere de poezie arhaicä... in care se afirmä poezia vietii romänesti intinerind form ule antice.“2 Si nu sint desigur simple flori retorice, ci cuprind si un simbure de adevär aceste cuvinte ale lui Sztrygowski: „Cine se osteneste sä pätrundä in ac-ste cicluri de icoane care se pot compara iaräsi numai cu mozaicurile din San Marco sau, considerind numai interiorul, cu bisericile Muntelui Athos, acela recunoaste numaidecit marea gresealä ce a sävirsit pinä acum investigatia stiintifica, neväzind in aceste fresce decit numai si numai un räsad al artei athonice. Altfel insä judecä acela care tine seamä de inriurirea cea grozav de mare ce au avut asupra artei din Athos voievozii moldo-valahi cu ale lor asezä- minte, ctitorii si danii, si nu uitä a socoti, pe de altä parte, belsugul de idei proprii teologice, precum ele se rostesc cu deosebire in manuscrisele si pic- turile murale ale mänästirilor Dragomirna si Sucevita; dacä e obi^nuit din lungä experientä sä prindä cu privirea raporturile generale, el va fi silit sä admitä cä nu atit Athosul asupra Moldovei, pe cit marea cultura din mänäs- ■ tirile
1V. traducerea lui G. Mur n u din Buletinul Comisümü monumentelcr istorice, 1913, p. 129. 2Revue de l'art, Paris, mai 1925, p. 26. 42

Bucovinei a trebuit sä se repercuteze asupra sfintului Munte.“1 Mänästirile au fost astfei in trecutul romänesc, prin neintrerupta acti- vitate de culturä si de artä, centrele din care pulsa viata spiritualä in toate cuprinsurile neamului. Textele tälmäcite si modelele de artä religioasä create in chiliile mänästirilor erau copiate de preotii de mir si de cärturarii si artistii laici si räspindite mai departe in lumea satelor si a oraselor. Astfel s-a creat acea atmosferä de misticism in care a vietuit poporul nostru mai multe veacuri. In aceasta atmosferä in care invafamintul, pornit din cur tea mänästirilor, era dat de cler, s-a format sufletul romänesc cu o puternicä notä de religio- zitate, pe care o gäsim vibrind pinä si in filele vechilor cronici. Prestigiul pe care-1 dobindiserä mänästirile era a§a de mare, incit domni si boieri se intre- ceau sä le inzestreze cu sate si mosii, cu mori si prisäci si cu sälase de robi1. Intre zidurile acestor läcasuri de asistentä si rugä, de culturä si de artä, si-au cäutat, in anii bätrinetii, pacea, in pregätirea pentru viata viitoare, membri ai familiilor domnitoare si frunta.si ai marii boierimi, precum: marele logofät al lui Mircea cel Batrin, Filos; mama lui Stefan cel Mare, Oltea Doamna ; mama lui Mihai Viteazul, Theofana; Nistor si sotia sa Mitrofäna, pärintii marelui cronicar Grigore Ureche; marele logofät al lui Xicolae Mavrocordat, cronicarul Radu Popescu, si multi altii. Comorile de culturä si artä pe care le pästiau mänästirile ascunse departe de pinza drumurilor bätätorite, in plaiurile muntilor, explicä in parte si grija pe care au pus-o domnii de a le intäri cu ziduri si cu metereze, ca pe niste adevärate cetäti. .

BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istoric al chestiunilor tratate aici: C. C. G i u r e s c u , Istoria romänilcr , vol. I, Bucurasti, 193.‘), si N. I o r g a, Istoria romänilor, vol. III: Ctitorii, Bucuresti, 1937; N. I o r g a, Histoire des Etats balkaniques ä l’epoque moderne, Bucuresti, 1914, in special p. 1 — 58. Pentru cultura slavonä cf. si I. B o g d a n , Cultura veche romänä, Bucuresti, 1898 (cu bibliografie), si I l i e B ä r b u l e s c u , Curentelc literare la romäni in perioada slavo- nismului cultural, Bucuresti, 1928; A. P r o c o p o v i c i , Introducere in studiul literaturii vechi, Cernäuti, 1922. Documentele privitoare la legäturile ^ärilor noastre cu Muntele Athos au fost publicate de: G r i g o r e N a n d r i s , Documente romänesti in limba slavä din mänästirile Muntelui Athos, 1372—1658, publicate dupä fotografiile si notele lui Gabriel Millet, Bucu- re$ti, Fundatia Regele Carol II, 1937. Raporturile au fost studiate de d. N. I o r g a , Muntele Athos in legäturä cu tärile noastre, extras din Analele Acad. Rom., Mem. sec}, ist., Seria III, tom. XXXVI (1913), si in alte memorii academice, pentru care vezi bibliografia datä de noi in Cärtile populäre in literatura romäneascä, II, 1938, p. 12. Pentru detalii vezi si G. C i o r a n, Execreis töjv Pounavi/öo x<*>P®v xoQ "A8co %ai 8f| tiSv noufflv KouxXounoucriou, Aaüpag, Aoxsiapiou /ai 'Aytou name? erinovoc f| TC&V POXJOCSU, Atena, 1938. Actul de danie al lui Vladislav pentru mänästirea Tismana, la A 1. S t e f u l e s c u , Mänästirea Tismana, si la P. P. P a n a i t e s c u, Doc. Tärii Romänesti, Bucuresti, 1938, p. 35-38. Biblioteci de mänästiri. O listä a cataloagelor de biblioteci din mänästirile romänesti la N. C a r t o j a n , Cärtile populäre in literatura romäneascä, II, p. 21, priveste mai mult manuscriptele romänesti. Manuscrisele slavonesti din bibliotecile romänesti au fost descrise de A. I a c i m i r s k i j , OiaBflHCKH h PyccicHH PyKOiiHCH PyMbiHCKHX3 BHÖJUOTeKi, S. Petersburg, 1 Aprecierea autorului este aici vädit eronatä. Cä mänästirile au fost, in veacurile evului de mijloc, adesea, singurele läcasuri de culturä este perfect adevärat. Dar a afirma cä de pe orrna acestor fenömene culturale durate in mänästiri s-a imprimat sufletului romänesc o puternicä undä de religiozitate este o prea puternicä exagerare, contrazisä de realitate. De iapt, cum se stie, cultura romänä are un profund caracter laic, iar sufletul romänesc, inteles ca spiritualitate si mentalitate, prezintä —cum au demonstrat-o filozofi ai culturii romäni de orien- Utre rationalistä — o notä de ireligiozitate acuzatä. Sufletului romänesc, nici in perioada la care se referä N. Cartojan, nici in devenirea sa, nu-i este caracteristic misticismul de care se vorbeste aici. (N. red.) 43

1905. Manuscriptele din Biblioteca Academiei Romäne au fost inventariate de Iuliu Tuducescu äntr-un inventar pästrat la Academie in secfia manuscriptelor. Damian P. Bogdan, Pomelnicul mänästirii Bistrita, Fundatii, 1941; Despre manuscrisele slave din Biblioteca Academiei Romäne, extras din Arhiva romäneascä, tom. IV, 1940; acelasi Despre daniile romänesti la Athos, Bucuresti, 194 1. Un studiu asupra lor a dat E c a t e r i n a S t . P i s c u p e s c u , Literatura slavä din principatele romane in veacul al XV-lea, Bucuresti, 1939. Vezi insä si recenzia d-lui P. P. P a n a i t e s c u , in Revista istoricä romänä, IX (1939), p. 327—335. Despre manuscriptele slavonesti de pravile: I. P e r e t z , Istoria dreptului romän, Bucuresti, vol. II, p. 185 — 278. Pomelnicul de la mänästirea Bistrita a fost publicat si studiat de I. M i n e a, in Cercetäri istorice, V—VII (19291931), Iasi, 1932, p. 344-348, ?i VIII-IX (1932- 1933), Iasi, 1933, p. 30-88, intr-o tälmäcire romäneascä din 1750, dupä o copie trimisä de Academia Romänä mänästirei Bistrita. Fragmente din textul slavonesc a dat M i l e t i d s i A g u r a.BtJiiacKH on eflHO Haymo m> Tyrone bi> PoMtima, in cf>opanKi> HapoflHH iMOTBopeHHH, IX, p. 172— 173; S t. N i c o l a e s c n , in Documente slavo-romäne, Bucuresti, 1905, p. 87. O editie criticä pregäteste Damian P. Bogdan. fjcoli. N. I o r g a , Istoria invätämintului romänesc, Editura Casei $coalelor, Bucuresti, 1928, p. 5—18. Pentru dictionare: G h. C r e t u , Dictionarul lui Mardarie Cozianul, editat de Academia Romänä, Bucuresti, 1900; $ t. C i o b a n u, QiaBHHO-pyMtiHCKHÄ CJiOBapb 6H6jraoTeicn oömecTBa MoCKOBCKaro hctophh h ape.B. PoccaäCKHXb, nr. 240, Varsovia, 1914. Miniaturi. I. B o g d a n , Manuscripte slavo-romäne in Chiev, Convorbiri literare, XXV (1891), p. 503 — 511; I. B o g d a n , Citeva manuscripte slavo-romäne din Biblioteca Imperialä din Viena, in Analele Academiei Romäne, s. II, ist., tom. XI (1888—89); I. B o g d a n, Evangheliile de la Homor si Voronet, facsimile si frontispicii din evangheliare slavone de la Neamtu, in albumul editat de Comisia monumentelor istorice dupä fotografii luate de S t e l i a n P e t r e s c u , Odoarele de la Neamtu si Secu, Buc., 1912; Ion B i a n u , Documente de artä romäneascä din manuscripte vechi, fasc. I. Evanghelia slavo-greacä scrisä in Minästirea Neamtului din Moldova de Gavriil Monahul la 1429, Bucuresti, 1922; C. K a r a d j a, Notitä despre unele miniaturi injätisind pe Matei-vodä Basarab si pe Doamna Elena, in Buletinul Comisiunii monumentelor istorice, 1926, p. 54—57; M a g d a l e n a I o r g a , Initiale, liters ornate, chenare si inflorituri din documentele munten e si moldovene din veacul al XVII-lea si al XVIII-lea,

44

Craiova, 1928; N. I o r g a, Miniaturi romänesti in secolul al XV II-lea, in Buletinul comisiunii monumentelor istorice, Bucuresti, 1931, p. 145— 153; a c e I a s i, LeS arts mineurs'en Roumanie, III, Miniatures, Bucuresti, 1934; S. der N e r s e s s i a n , Une nouvelle riplique slavone du Paris, gr. 74 et les manuscrits d’Athanase Krimcovici, in Melanges, N. Iorga, Paris, 1933; E m. T u r d e a n u , Din vechile schimburi culturale dintre romäni si jugoslavi, in Cercetäri literate, III, 1939, p. 192—206, Bucuresti, 1939; V i c t o r B r ä t u l e s c u , Miniaturi ,si manuscrise din Muzeul de artä religioasä, Bucuresti, 1939, cu o introducere generalä, descrierea manu- scriselor si 71 de plante colorate; M a r c o B e z a , Urme romänesti in räsäritul ortodox, edrfia a Il-a märitä 24 — 29, Bucuresti, 1937, p. 6 —7, 10, 14— 15, 16, 18— 19, 22—23, 32—33, 36-37, 46-47, 48, 49, 56, 57, 65, 66, 84, 102- 103, 108- 110, 130- 131, 135, 137, 138- 139, 150— 151, 163, 190— 191. Informatiuni interesante se mai gäsesc in A. I a c i m i r s k i j, opera citatä mai sus, si la M i 1 e t i 6 si A g u r a, in C6ophhkt> 3a HapoflHH yMOTBopemw din Sofia, 1893, vol. IX; St. B e r e c h e t , Comori slavo-romäne rispindite, publicat in Biserica ortodoxä romdnä, seria II, vol. XL f 1922), p. 618 — 628. Jesäturi. O. T a f r a 1 i, Le trisor byzantin et roumain du Monastere de Poutna, Paris, 1925; N. I o r g a , Histoire de I'art roumain ancien; N . I o r g a , Les arts mineurs en Roumanie, II, Les tissus, 1936; I. D. § t e f ä n e s c ti, Un chef d‘oeuvre de Vart roumain: le voile de' calice brode du monastere de Vatra Moldavitei, in L’art byzantin chez les Slaves des Balkans (Milanges Ouspensky, Orient et Byzance), IV, Paris, Geuthner, 1930, p. 303 — 309; O. T a fr a 1 i, Le monastere Sucevita et son tresor, in Melanges Charles Diehl, II, p. 213 ?i urm.; E m i l T u r d e a n u , La broderie religieuse en Roumanie. Les epitaphioi moldaves aux XV et XVI siecles, in Cercetäri literare, IV, 1940, p. 164 —214; a c e l a s i , La broderie religieuse en Roumanie, Les Holes des XVe et XVI siecles, in Bulet. Instit. romän din Sofia, I, 1941, p. 5—62. Pictura religioasä. N. I o r g a et G. B a 1 s, Histoire de I’art roumain ancien, Paris, Boccard, 1922; a c e 1 a s i, Portretele domnitorilor romäni, Sibiu, 1930; St. M e t e ? , Zugravii bisericilor romäne, in Anuarul comisiunii monumentelor istorice, Sectiunea pentru Transilvania, 1926— 1928, Cluj, 1929, p. 1—168; P. H e n r y , De Voriginalite des peintures bucdviniennes dans Vapplication des principes byzantins, in Byzantion, I, 1924, p. 292 — 303; I. D. § t e- f än e s e n , L‘evolution de la peinture religieuse en Bucovine et en Moldavie depuis les origines jusqu’au XlX-e siecle, Paris (cu 96 plante), Geuthner, 1928; a c e 1 a ? i, La peinture religieuse en Valachie et en Transylvanie depuis les origines jusqu’au XlX-e siecle, Paris, 1930— 1932, 2 vol. Despre erminii. V. G r e c u, Cärti de picturä bisericeascä bizantinä; introducere si editie criticä a versiunilor romänesti, Cernäu^i, 1936; a c e 1 a 5 i, Darstellungen altheidnischer Denker und Schriftsteller in der Kirchenmalerei des Morgenlandes, in Bulletin de la section historique d» VAcadimie Roumaine, tome XI, 1924.

CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE. SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ LITERATURA RELIGIOASÄ in urma präbusirii statelor slave sub turci, cälugäri ca Nicodim si altii, despre care vom vorbi in curind, in näzuinta lor de a scäpa de dezastru comorile de cultura ale poporului lor si de a continua in limanuri mai adäpostite munca lor mchinatä Domnului, au adus in tärile noastre vechile manuscrise slavone si au pus temeliile vietii monahale dupä normele statornicite in Muntele Athos. In mänästirile mtemeiate de ei si sporite prin grija pentru bunurile sufletesti ale voievozilor nostri, s-a inceput o spornicä activitate culturalä in limba slavä, care era pe atunci la noi limba de cultura a neamului, precum ifi Occidentul evului mediu fusese, cu citeva veacuri mai inainte, limba latinä. In mänästirile acestea se aflau scolile de slavonie, bibliotecile si cälugärii cali- grafi, care au copiat cu un remarcabil simt de artä manuscrisele slave ale Sfintelor Scripturi, atit de pretioase intr-o vreme in care tipografiile nu-si fäcuserä aparitia la noi. In afarä de textele Sfintelor

Scripturi si in afarä de cärtile necesare serviciului divin, s-au mai copiat in mänästirile noastre literatura dogmaticä si asceticä, care contribuia la intarirea credintei, literatura apocrifä, care satisfäcea curiozitatea cälugärilor pentru atitea chestiuni pe care Biblia le lasä in intuneric, precum si o buna parte din literatura distrac- tivä a slavilor sud-dunäreni, ca bunioarä o versiune a romanului lui Alexandru cel Mare, copiatä in 1562 din porunca mitropolitului Grigore al Moldovei si care se pästra in biblioteca mänästirii Neamtul. Dar in aceste manuscrise copiate dupä originale venite din sudul Dunärii, in afarä de arta caligraficä si miniaturisticä, nu se poate gäsi nici un alt adaus al sufletului romänesc la noi. In schimb insä gäsim in veacurile al XIV-lea, al XV-lea si al XVI-lea, cind cultura slavä de la noi, intäritä continuu prin focarele din sudul Dunärii, era in floare, un inceput de literatura romäneascä in limba slavä. Precum in Occidentul medieval cärturarii din toate tärile dädeau expresie conceptiei lor in limba latinä, tot astfei gäsim si in tärile noastre cärturari care, sub influenta modelelor sud-dunärene, si-au invesmin- tat gindirea si simtirea in formele limbii slavone. Avem astfel in primele veacuri ale statelor noastre un suflet romänesc in formä slavonä. Cel mai vechi dintre acesti cärturari este un mare logofät al lui Mircea cel Mare. Acesta, in asfintitul vietii sale, renuntind la märirile desarte, si-a cäutat un loc de liniste si reculegere in lumea cälugärilor, sub numele de Filotheiu. De la el ne-a rämas un polieleu, adicä un fei de imn religiös destinat sä fie cintat. Originalul s-a pierdut, dar se pästreazä mai multe cöpii maruiscrise din Jara Romäneascä, Moldova si Rusia, dintre care cea mai veche dateazä din veacul al XV-lea. In aceste copii se spune doar cä autorul cmtecului este „monahul Filotheiu, care a fost logofät mare al lui Mircea cel Mare". Cum se numea insä mai inainte nu ni se spune, dar dacä tineam seama — dupä cum observä d-1 P. P. Panaitescu —■ cä cei ce imbracä rasa monahalä sint tinuti sä-si schimbe numele pe care 1-au purtat in viata lumeascä si sä ia in sihästrie un altul, care insä sä inceapä cu aceeasi literä cu care incepea si numele laic, atunci e probabil cä sihastrul Filotheiu trebuie identificat cu marele logofät Files, pe care-1 gäsim semnind in actele divanului domnesc al lui Mircea cel Mare prin 1394. Cam in acelasi timp se desfä^oarä in Moldova activitatea lui Grigore Tamblac. Desi acesta era bulgar, trimis de patriarhia din Constantinopol in Moldova ca sä reiere asupra cererii lui Alexandru cel Bun de a se da Moldovei o mitropolie, desi el a plecat apoi din Moldova in Rusia, unde a ajuns mitropolit si apoi s-a intors in Bulgaria, totusi, pe timpul cit a fost in Moldova ca egumen la mänästirea Neamtu si ca predicator la curtea lui Alexandru cel Bun, a tinut un ciclu de 17 cuvintäri, unele cu caracter panegiric, in cinstea sfintilor särbä- toriti, precum: cuvint de laudä sf. Gheorghe, cuvint de lauda sfintilor apostoli Petru si Pavel, cuvint de lauda profetului Ilie; altele la comemorarea marilor evenimente din viata Mintuitorului: la Duminica Floriilor, la Joia mare, la Vinerea mare, la Inältarea Maicii Domnului; sau in sfirsit alte citeva tratind Probleme de dogmaticä, de ascezä sau de moralä crestinä, precum: despre misterele Domnului, despre viata cälugäreascä, despre milostenie si säraci. Dupä cererea domnului, Tamblac a scris pentru biserica moldoveneascä, in medio-bulgarä, viata §i slujba sfintului loan cel Nou, care fusese martirizat de tätari la Cetatea-Albä prin anul 1300 fiindcä nu primise sä-si lepede cre- dinta crestineascä, si ale cärui moaste fuseserä
:46

transportate in 1402 de la Cetatea-Albä la Suceava. In urma acestei strämutäri a moastelor in cetatea de scaun a Moldovei, sfintul a fost venerat de moldoveni ca protectorul si apä- rätorul tärii lor. Sub pana lui Tamblac, potrivit cu cerintele genului, viata sfintului este seäldatä in culoarea miraculosului hagiografic (la moartea sfin- tului coloane de foc ce se inaltä spre cer vestesc harul Mintuitorului, coborin- du-se asupra celui ce a primit cununa de martir). Un veac mai tirziu, un succesor romän al lui Gr. Tamblac in egumenia de la mänästirea Neamtului, arhimandritul Teodosie, inspirindu-se din opera inaintasului säu, a scris pe la 1534, in limba slavä, un Cuvint panegiric al sfintului si cinstitului mare mucenic loan cel Nou
(Pohvalnoe slovo svetomu i slavnomu veliko mucenikomu Iovaanny Novomy),

care in tipäriturile moldovenesti se gäseste pinä tirziu in veacul al XVII-lea. ’ Pe timpul lui Stefan cel Mare cultura religioasä in formä slavä era asa de satisfäcätoare pentru Moldova, incit in 1484 episcopul de Roman, Vasilie, se incumetä sä intervie in problema de ordin teologic care iscase conflictul dintre mitropolitul Moscovei, Gheronte, si principele Moscovei, Ivan al III-lea Vasilievici. Trei decenii mai tirziu intilnim in mänästirea Putna un protopsalt» Eustratie, care alcätuiefte fi el citeva cintece religioase, pästrate intr-un manu- scris semnalat de invätatul rus Iacimirskij. ;; ,.L'
■ • BIBLIOGRAFIE :: - . i ! : .1. , Pentru literatura scrisä de romäni in limba slavä: P. P. P a n a i t e s c u , la Litterd- ture slavo-roumaine (XV-e—XVII-e siecle) et son importance pour Vhistoire des litteratures slaves, comunicare fäcutä la I-iul congres al filologilor slavi din Praga (1931). Despre Nicodim: I l a r i o n R u v a r a c , Pop Nikodim der erste Klostergründer in der Walachei, in Archiv für slavische Philologie, XI, 1888, p. 354—363. Despre Grigore famblac se gäsesc $tiri mai noi in M a r k o , Geschichte der älteren südslav Litteratur, p. 127 si 161, §i A. I a c i m i r s k i j.rpHTopniö I]aM6jiaKT>, St. Petersburg, 1904; (in ruseste). Un alt studiu mai bun: S. K i e v s k i i , MHTponoJlHTi TpHropifi I|aM6jiaKi>, in Bogoslovskii Vestnik, Moscova, IV, 1895. Studiul lui M e l c h i s e d e c , Mitropolitul Grigors famblac, publicat in Revista pentru istorie, arheologie si filologie, an III (1884) este azi invechit.

ISTORIOGRAFIA SLAVONÄ IN MOLDOVA
.
VERSIUNEA GERMANÄ.

Domeniul literar slav in care cugetarea romäneascä s-a manifestat mai activ fi mai continuu a fost in Moldova istoriografia.1 inceputurile ei trebuiesc afezate, cred, in timpul fi la curtea lui Stefan cel Mare. Zic cred, fiindcä nu este in Europa o literaturä mai zbuciumatä in dezvol- tare fi mai näpästuitä in soarta ei decit literatura romäneascä. Nu ftiu sä mai fie multe popoare care sä-fi fi pierdut atitea monumente de culturä ale trecutului säu de cum am pierdut noi. Originalele primelor traduceri romä- nefti s-au pierdut; prototipul primelor noastre legende religioase apocrife nu se cunoafte; primele traduceri ale romanelor populäre au dispärut; Invä- täturile lui Neagoe nu le cunoaftem decit din cöpii tirzii fi defectuoase; cronica scrisä pe timpul si la curtea lui Mihai Viteazul nu ni s-a pästrat decit intr-o traducere latinä; cronica lui Grigore
1 Cea mai veche cronicä interna a noasträ este cronica „ruseascä" a lui Vlad fePeS care, dupä concluziile lui Sedelnikov in Izvestia Academiei sovietice de $tiinfe pentru limba §i literatura rusä, Leningrad, II, 1929, p. 621—659, e scrisä in limba slavonä intrebuin^atä pe atunci in Jara Romäneascä. (V. P. P. Panaitescu, Convorbiri literare, mai—iunie 1943, LXXVI, p. 339.) (Text adäugat marginal — n. red.) .. .

CRONICA LUI $TEFAN CEL MARE

.-

47

Ureche n-a ajuns pinä la noi decit in compi- latia lui Simion Dascälul; De neamul moldovenilar fi cronica lui Miron Costin le avem in cöpii posterioare, dintre care cea mai veche copie a cronicii dateazä din 1720. §i atitea si atitea altele! In marile främintäri petrecute pe pämintul romänesc, cu incursiuni de annate unguresti si polone, cu numeroase invazii de ostiri turcesti si tätäresti, cu atitea vechi mänästiri fi cetä^i de scaun arse din temelie si apoi reconstruite, ca sä fie din nou arse, atitea din monumentele literaturii noastre vechi au fost distruse sau räpite, pentru a fi apoi aruncate in cine stie ce colt de biblioteca. Numai norocul ne ajutä sä mai däm peste ele. O intimplare neasteptatä uneori ne scoate totusi la ivealä cite unul din aceste monumente care astepta de veacuri inchis m cine stie ce colt de bibliotecä si care ne infätiseazä munca de culturä a sträbunilor iritr-o luminä cu totul nebänuitä. Una din cele mai importante descoperiri fäcute in timpul din urmä este aceea a profesorului universitär Görka de la Universitatea din Lwow. Cercetind in Biblioteca de stat din München (Bayerische Staatsbibliothek) manuscrise privitoare la istoria Poloniei fi a Ungariei, Olgierd Görka a dat, in primävara anului 1911, peste cea mai veche cronicä romäneascä din cite se cunosc pinä azi. Cronica se pästreazä intr-un codice in quarto, cu signatura Codex Latina- rum 952, intr-o traducere germanä, care incepe: „Ab Jesu Maria 1502 Jar, a<d> di<em> 28 Appril ist geschryben dy Cronycke des Stephan Voyvoda aus der Wallachey“ (o gresealä evidentä: Wallachey in loc de Moldau). Titlul cronicii este: Cronica bremter scripta Stephan(i) Dei gracia voyvoda Jen arum Moldaviens(iuni) necnon Valachyens(iuni). 1 Dupä pärerea lui Görka, cronica ar fi fost adusä in Germania de solia moldoveneascä din 1502. La aceastä data ßtefan cel Mare, care era bolnav de diabet fi care era chinuit de rämäfi^ele ränii primite la Chilia, simtinduse din ce in ce mai räu, trimisese dupä medici specialisti in centrele ftiintifice din Italia (Venetia) fi Germania. Misiunea trimisä in Germania fi compusä din Ulrich fi Antonius soseste in Nürnberg la sfirsitul lui februarie, cu o scrisoare de recomandare din partea regelui Ungariei, Wladislav Iagello. Solia moldoveneascä a avut in Germania räsunetul cuvenit. Dintr-o scrisoare in limba latinä adresatä lui §tefan cel Mare fi dintr-alta germanä, cätre Wladislav Iagello, amindouä trimise de cätre primarul orafului Nürnberg — al cärui nume n-a putut fi identificat de cätre d-1 Görka — reiese cä s-a gäsit un medic capabil, doctorul loan Klingesporn, care, rugat insistent, a primit sä vinä cu trimisii lui §tefan cel Mare in Moldova. Despre doctorul Klingesporn fi despre solia moldoveneascä nu se mai pomenefte apoi nimic, nici in documentele moldovenesti fi nici in cele germane. La curtea din Suceava nu avem ftiri sä fi sosit doctorul Klingesporn; dimpo- trivä, la 7 decembrie 1502 gäsim la patul domnului pe doctorul Venetian Mathias Muriano. Intr-o listä de opt-nouä medici iluftri din Nürnberg, intoc- mitä ulterior, iaräsi nu se gäseste trecut Klingesporn, desi a fost un medic distins. Ce s-a intim plat, prin ce peripetii a trecut pe drumurile pe care le-a sträbätut misiunea moldoveneascä fi doctorul german, nu ftim. Görka presu- pune cä au pierit ucifi pe drum, in nifte tinuturi unde domnea dreptul pumnului.
1Am admis lectura corectatä a Ini Ion C o n s t . C h i ^ i m i a , Cronica lui Stefan cel Mare, in Cercetäri Hterare, III (1939), publicate de N. Cartojan, p. 228. :48

In Nürnberg, crainicii marelui domn au trebuit sä intre in legäturi cu fizicianul Hartmann Schedel. Schedel isi fäcuse studiile la Universitatea din Leipzig si la virsta de 20 de ani plecase in Italia sä-si desavir§easca cultura la celebra Universitate din Padova, intr-o vreme cind umanismul era acolo in plinä inflorire. In 1466 isi luase doctoratul si, dupä un popas prin Venetia, se reintoarce in Germania, unde din 1484 se stabilise in Nürnberg ca medic. 1 In afarä de profesiunea sa de medic, Schedel a fost in acelasi timp un pasionat geograf si istoric, care a adunat stiri privitoare la Räsäritul Europei. In biblioteca lui s-a gäsit si un exemplar din cunoscuta narafiune alcätuitä de un sas ardelean intre 1477—-1491, Geschichte Dracole Waide. Schedel publicase in 1493 o cronicä, Liber Chronicarum— numitä si Chronicum mundi — care a fost bine primitä de contemporanii säi, fiindcä a fost retipäritä intr-o editie nouä in 1497 si fiindcä traducerea germanä a cunoscut repede trei edifii (1493, 1496 si 1500). A avut un mare räsunet intre cärturarii din Apus. Intre altele, pasaje intregi din ea au fost incorporate in editia din 1494 a operei lui Vincent de Bauvais, Speculum historiale. In aceasta operä, neobositul cercetätor, im- prumutind pe de-a intregul informatiile din (Papa Pius II) Enea Silvio Piccolomini, Historia rerum ubyque gestarum locorumque descriptio, vorbeste de lup- tele dintre Dänesti si Dräculesti, de origina latinä a neamului, si se plinge cä „difficillimum esse provinciarum (Walachiae) descriptionem" din pricina stiri- lor contradictorii a izvoarelor. 2 Acest umanist german a primit solia moldoveneascä si, dornic de a smulge de la ea informatii pentru a intregi stirile despre tärile noastre, ar fi profitat de acest prilej pentru a-si scoate o copie de pe cronica lui Stefan cel Mare. Aceasta copie a trecut apoi, impreunä cu intreaga lui bibliotecä, in mostenirea nepotului säu Melchior, si, in cele din urmä, a ajuns in biblioteca pincipelui Bavariei, Albrecht V (1550—1579). Biblioteca acestuia din urmä, un pasionat colectionar de manuscrise, a format temelia bibliotecii curtii bavareze, care dupä revolutie a devenit bibliotecä de stat. Copia lui Schedel, scrisä intr-unul din dialectele Germaniei de nord, apropiat de „hochdeutsch“ de azi, contine 22 de file manuscrise, de hirtie veche, de pe la sfirsitul veacului al XV-lea. Ea insirä evenimentele petrecute in Moldova in ordine cronologicä, incepind cu rästurnarea lui Petru AronVodä si urcarea pe tron a lui Stefan cel Mare in anul 1457 si sfirsind cu anul 1499, infringerea lui Malcoci. Textul lui Schedel cuprinde, mai ales in transcrierea numelor proprii, o serie de greseli, ca, de pildä, Bognes in loc de Bogdan, Braut in loc de Prut („Zwischen den Nester und der Braut“), sau Warsarab ori Waserab in loc de Basarab, ceea ce dovedeste cä el nu este un original ci o copie defectuoasä. Cronica contine o inultime de stiri pe care nu le gäsim in nici o altä cronicä interna; ea pomeneste si de un ostas Purice, despre care ne vorbeste si Neculce in 0 samä de cuvinte si care se constatä pe aceastä cale cä a fost o figurä istoricä si nu legendarä. .Stirile nouä pe care le aduce cronica sint foarte interesante §i
1 G r a u e r t, Neue Danteforschungen, 111 Historische Jahresberichte, XVIII (1897), p. 76; C h i ^ i m i a , op. cit., p. 267. 2V. si datele biograttce date de I. C h i ^ i m i a , op. cit., p. 225 —227.

SO

ele pun intr-o luminä vie — chipä cum märturiseste d-1 Görka intr-o comuni- care fäcutä Academiei noastre in 1930 — „forta puternicä a caracterului lui §tefan cel Mare, marele säu geniu militar", care in momente grele pentru tara sa nu-fi pierdea cumpätul, ftia sä se ridice deasupra situatiei si sä foloseascä cu o rarä abilitate imprejurärile cele mai critice spre a-si duce ostirile la bi ruintä Cronica infätifeazä insä o väditä pärtinire pentru Polonia; ea nu pomeneste nimic de pätrunderea lui Stefan cel Mare pinä in inima Poloniei la Lemberg fi despre celelalte ostilitäti ale lui Stefan cel Mare cu polonii. In schimb, ea dä informatii inedite cu privire la ajutorul atribuit polonilor in 1499, la räzbunarea lui Stefan cel Mare impotriva turcilor pentru incälcarea Poloniei. Aceste tendinte ale cronicii il fac pe d-lGörka sä admitä cä cel ce a alcätuit cronica in limba germanä a fost Herman, pircälabul Cetätii-Albe, care, mai tirziu, apare la curtea din Suceava a lui Stefan cel Mare ca jucind un rol important in tratativele cu polonii din aprilie 1499, si pe care d-1 Görka ilsoco- tefte cä era de originä sas. 1 El ar fi scris cronica cu intentia de a informa pe regele loan Albert (1492—1501) despre lucrurile moldovenesti. O copie de pe aceastä cronicä germanä a intrat apoi in mina lui Ulrich, solul trimis de §tefan cel Mare la Nürnberg ca sä-i aducä un doctor si care probabil ar fi fost rudä cu Herman. Argumentele aduse de d-1 Görka pentru a sustine paternitatea pircälabului Herman asupra versiunii germane a cronicii nu-mi par convingätoare. Din documentele contemporane nu reiese in mod cert cä Herman — pe care documentele noastre interne il transcriu Hräman — era sas si cä ar fi cunoscut limba germanä. Numele nu poate da in aceastä privintä o indicatie concludentä cäci il gäsim purtat de persoane a cäror origine nu poate fi germanä (Herman frate cu Iatcu sau chiar Herman iiganul).2 De altä parte, tendinta polonofilä a cronicii mai poate avea, chiar admitind datele d-lui Görka, si altä explicatie. Din moment ce ftim cä solia moldoveneascä aducea cu sine si o scrisoare a regelui de neam polon Wladislav Iagello, din moment ce Stefan cel Mare recursese la ajutorul acestuia pentru a obtine un medic din Germania, este de admis cä, printr-un elementar simt de prudentä, solia lui, alcätuitä, dupä eite se pare, din sasi, nu putea duce cu sine prin Polonia o cronicä in care suscepti- bilitätile polone nu erau menajate. Fäcind aceste rezerve intr-o lectie tmutä la citeva säptämini dupä comunicarea d-lui Görka la Academia Romänä, incheiam cu aceste cuvinte: „Oricine ar fi insä traducätorul german al cronicii, un lucru este sigur, cä acesta a tradus-o dupä cronica oficialä scrisä la curtea lui §tefan cel Mare. Aceastä cronicä a fost scrisä dupä toate probabilitätile in limba slavonä si ea infätifeazä o mare asemänare cu cronica de la Bistrita." In timpul din urmä, vechiul nostru elev, d-1 I. C. Chitimia, pornind pe drumurile noastre, a verificat punct cu punct dupä copii fotografice ale cronicii, procurate de noi, datele d-lui Görka fi, rectificind unele lecturi grefite, a ajuns la concluzii cu totul diferite de ale istoricului polon. Cronica
1A se vedea si 6. C. G i u r e s o u, Istoria romänilor, II, Bucuresti, 1937, p. 596: „un militar sas in serviciul lui Stefan“. 2P. P. P a n a i t e s c u, in Revista istoricä romänä, I (1931), p. 158. 51

dupä strälucita victorie a domnului moldovean impo. Germania fonetisme ca gracia in loc de gratia. aceastä versiune nu este o traducere completä fi fidelä a cronicii de Ta curtea lui §tefan cel Mare. Franta. totufi nume proprii in forma polonä ca Colaczijn. zice d. care nu erau favorabile polonilor. Mikoley (forma polonä a numelui Nicolae Halytzky). Czessuy. precum se vede din urmele latine rämase in traducerea germanä („in monde Aprilis". cäci defi se Intimpinä in documentele latine ale evului mediu din Ungaria.triva turcilor. P. Traducätorul latin al cronicii slavone a fost. porecla data starostelui din Buczacz . Tot el a inläturat altele din originalul slavon. ajunsese probabil in Ucraina. Cronica lui Schedel infätifeazä in forma germanä copia cea mai veche a cronicilor moldovenesti. Din nenorocire. icoana exactä a cronicii scrise la curtea lui §tefan cel Mare. de ex. crede d-1 Chitimia. VERSIUNILE SLAVONE^TI. oraf ul Rimnic este transcris in versiunea germanä sub forma Rybnyg. Versiunea germanä nu ne poate da. a crezut cä trebuie sä fie vorba de un piriu fi va fi tradus in latineste „ad rivum qui nominatur Potok". precum aratä d. Vylcza pentru Vilcea.. ci cerutä fi obtinutä de acesta poate in timpul cäläto. care la rindul ei transcrie exact forma slavonä PM>HHKB>. scrisä cu doi ani inainte de moartea marelui domnitor. Repka—in textul german Rebge — din rzepka = ridiche. do saczt Stephan voyvoda Ysayam <acuzativul latin> seinen Schwoger . Acest original slavon. Chitimia nu sint toate deopotrivä de convingätoare. unde un polon 1-a tradus in limba latinä. deci.. „an dem 7 tag Decenibris". ca de pildä itinerariul armatei regelui Albert pe teritoriul polon.a fost scrisä intr-adevär in limba slavonä. des Radulli voyvodess dochterr <Tochter) am dem tag sand Dyonisij Dymyttry Dar asemenea expresii fi nume proprii declinate latinefte se gäsesc adesea. Va trebui. dar. totufi ipoteza pusä in discutie de d-sa are meritul de a indrepta cercetärile pe o nouä pistä. In aceastä formä cronica a ajuns in miinile lui Schedel. in versiunea slavoneascä a cronicii de la Bistrita e: „na mesto naricaemoe IIOTOKI. sä incercäm reconstituirea ei pe baza izvoarelor interne scrise in limba slavä. in operele umaniftilor germani din veacurile al XV-lea fi al XVI-lea. P. „in dem mond Nouembris“. Chitimia^ un polon. nu adusä de solia moldoveneascä.riei sale in Polonia.. „am 17 tag Octobris in dem menet Octobry primodie .. „de apä“. creacionibus in loc de creationibus. Intr-alt loc gäsim in textul german: „bey einem Bache der heyst Po. trebuiesc sä fie luate in considerare. Polonul. Traducätorul polon a modificat fi a amplificat insä datele originalului slavon cu ftiri privitoare la imprejurärile polone. Panaitescu. Defi argumentele aduse de d.togk" = la un piriu ce se numeste Potok. . inainte de a intra in Moldova pentru a fi zdrobitä in Codrii Cosminului. BOOTa" — la localitatea ce se numeste Cursul Apei. asa cum o gäsim si in versiunile interne slavonefti ale cronicii. „in dem mond Julij“. gäsind in textul slavon vodna. fiindcä in numele proprii din textul german se pästreazä urmele unui original slavon. ceea ce traducätorul german a reprodus apoi intocmai in limba sa.

pe baza tuturor versiunilor. un singur letopiset. 143—148. 319. care a fost descoperit de I. Bogdan in Biblioteca clubului bulgar din Tulcea. a §asea parte din intreg. inseamnä: „Aceastä scriere a scris-o Isaia din Slatina“. din neamul mitropolitului Varlaam 1. A u g u s t i n Z . care. intr-un sbomic de texte cu cuprins foarte variat: ascetice. In forma in care il avem el se intinde si dincolo de domnia lui §tefan cel Mare. A fost studiat $i publicat. Letopisetul acesta nu este insä complet. Djudjov. cu titlul care. cronica domniei lui §tefan cel Mare ni s-a mai pästrat in urmätoarele cinci cöpii tirzii in limba slavonä: Letopisetul de la Bistrifa. i-a dat-o ca sä le hie pomanä in veci".cale si materiale istorice. El spune cä i-a „dat aceasta carte preutiasa räposatului preotului Ursului". profesor pe atunci la gimnaziul din Tulcea. Cronica lui §tefan cel Mare — intr-o versiune apropiatä de versiunea germanä a lui Schedel pinä la anul 1484 — este precedatä de o altä cronicä de intindere mai micä. „carele au fost protopop in Iasi. domnul Munteniei (1507). copiat la sfirsitul veacului al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea. Este un manuscris in 8°. alcätuind cu ea un singur trup. Despre structura acestei cronici. din cea dintii cronicä bulgäreascä §i dintr-o versiune a cronicii moldovenesti — singura care ne intereseazä aci. Originalul a fost gäsit in Biblioteca Academiei teologice din Kiev. in care Bogdan distingea trei pärti. extrase din nomocanoane. fiindcä lipsesc ultimele pagini.Care sint aceste izvoare? In afarä de aceastä versiune germanä care a stat inchisä in bibMoteci sträine pinä in timpurile noastre. dupä indicatiile date de Alexandra Pop. de regretatul I. cu traducere romäneascä. Cronica moldoveneascä cu care se inch eie sbornicul este scrisä in mediobulgarä si poartä titlul: Povestire in scurt despre domnii moldovenesti. Materialele istorice sint alcätuite din cele mai vechi anale sirbe§ti. Codicele cuprinde. tradus in romäneste. urmatä de letopisetul moldovenesc. si despre caracterul ei particular vom reveni mai jos. care incepe de la descälecatul lui Dragos (1359) fi merge pinä la urcarea in domnie a lui Stefan cel Mare. 23—41. pinä la räzboiul lui Bogdan cel Orb cu Radu. P o p . dupä o serie de texte apocrife si poporane. 1939. Letopisetul de la Putna. 193—197). a lui Ierei Gheorghe din Bäiceni. a cumpärat manuscrisul cu 5 ruble de la un lipovean si 1-a transmis apoi Bibliotecii bulgäresti din Tulcea. N . Cronica marelui domn al Moldovei se infäti^eazä deci aci ca o continuare a acesteia din urmä. tratate gramati. tradusä in romäneste. Versiunea acestui letopiset este deci copiatä de cälugärul Isaia din mänästirea Slatina a Moldovei. Bogdan in Vechile cronici moldovenesti pinä la Urechia (p. apocrife. un bulgar. sä reconstituim inceputurile istorio. Cea mai veche notitä de pe filele manuscrisului este din 1710. La 1861. 53 I . hagiografice. intre manuscrisele aduse de la lavra Pofaevb (azi in Polonia). p. in Biserica crtodoxä romänä. Are o notitä pretioasä: Ctg imcaHTe imcax Icaia cot CjiaTHHa. cind vom incerca.grafiei moldovenesti. cronica lui Manases in traducere slavä. sunä: A cesta e letopisetul de cind cu voia lui Dumnezeu s-a inceput J~ara moldoveneascä. Originalul 1V.

Dacä unele omi.. Intr-unul din acestea lipseau ftirile care se gäsesc in analele de la Putna. . dupä indicatiile lui Iacimirskij.juräri necunoscute. intr-un codice din Biblioteca Imperialä din St. domni fiul säu Latcu Voevod Fiul säu La£cu Voevod au domnit 8 ani 8 ani. a ajuns in Rusia. Dar fi intermediarul dupä care a fost copiat letopisetul de la Putna avea lacune insemnate. Versiunea din letopisetul lui Azaiie a fost descoperitä de regretatul Bogdan. Bistritz . Identitatea de redactie a ftirilor in ambele letopise^e 1 dovedeste in chip neindoielnic cä intre ele este o filiatie.. Codicele. precum a arätat d. lacunele dintre anii 6907 (1399) si 6952 (1444). si au domnit 2 ani.lele de la Bistrita. purtind in slavoneste acelafi titlu ca si versiunea de la Putna: Povestire in scurt despre domnii Moldovei. cred. si au domnit 2' ani. : Putna . Dupä acela au fost copiate analele de la Bistrita.pare sä fi venit din mänästirea Putna. in irnpre. nu prescurtat. I. Dupä el. 2A se vedea ds ex.. de care ne vom ocupa in capitolul urmätor (vezi p. domni fiul säu Sas Voevod 4 ani. autor sau copist. de cineva cu admiratie pentru Stefan cel Mare. cele de la anul 7005 (lupta din Codrul Cosminului).serä citeva pagini 2. folosind notite fi insemnäri contemporane“ nu poate fi primitä. venit-au Dragos Voevod fara Ungureascä de la Maramures la vinat din Maramures de la fara ungureascä la dupä un zimbru. care se infätifeazä compact fi cuprind pasaje intinse.. In anul 6867. Intre acest prototip fi intre analele de la Bistrita si cele de la Putna trebuie sä admitem insä mai multe intermediäre. Dupä el.. b) letopisetul moldovenesc. si au murit. urmatä de nifte anale sirbesti cu note de istorie romäneascä. veni Dragos Voevod din in anul 6867. cele de la anul 7015 (1507). deoarece. Vlädescu. fiindcä in cuprinsul textului se gäsesc numeroase amänunte privitoare la mänästirea Putna Pärerea lui Bogdan cä letopisetul de la Putna este . intrucit ambele descind dintr-un prototip coman. in format de 8°. Dar nici pärerea d-lui Vlädescu cä nu existä „nici @ inrudire cit de micä intre letopisetul de la Putna si cel de la Bistrita fi cä letopisetul de la Putna ar fi fost redactat. urmatä de letopisetele lui Macarie fi Azarie. din citeva notite posterioare fi incomplete reiese cä pe la 1639 se afla la Iafi fi cä la 1749 a fost trecut in zestrea mänästirii Nicoritä.o prescurtare fi o prelucrare a analelor de la Bistrita'' nu se poate sustine. Manuscrisul nu are nici o indicatie de datä si nume privitoare la original. nu se pot explica. domni fiul säu Sas Voevod 4 ani.siuni se pot explica printr-o tendintä de prescurtare. Ea derivä deci dintr-un arhetip intermediär intre versiunea de la Bistrita si cea de la Putna. Petersburg.. Dupä acesta.. 63). :54 . se apropie mult de versiunea de la Putna — de aceea Bogdan o si numeste Analele Putnene — dar are fi pärti comune cu ana. in letopisetul putnean se gäsesc numeroase ftiri care lipsesc din analele de la Bistrita. De acolo. a fost scris pe la sfirsitul secolului al XVI-lea sau inceputul celui de la XVII-lea fi cuprinde o serie de texte religioase apocrife fi istorice. cuprinzind istoria Moldovei de la descälecat pinä la moartea lui Stefan cel Mare. vinat dupä un zimbru. cäci din versiunea putneanä lipsesc numeroase ftiri si pasaje intregi. care ne intereseazä deci. alt ele. Partea istoricä a codicelui confine: a) o scurtä cronicä universalä. decit admitind cä din intermediarele dupä care derivä letopisetul de la Putna se pierdu. Prima parte. Intre textele originale slave asemänarea este si mai mare. Are insä fi citeva ftiri pe care nu 1latä citeva pasaje paralele pe care le däm in traducerea romäneascä a lui Bogdan.

nu ne mai da decit patru date: 1465. cu care dealtfel. De la Stefan inainte. Paisie.le gäsim nici in versiunea de la Bistrita. iulie 23. in sfirfit. pe care au numit-o dupä numele lor. dupä vechea cronicä a Moldovei care mergea pinä la moartea lui $tefan cel Mare. fugiiid din Venetia de prigonirile „ereticilor“ . Ivan Ivanovici. alcä. cronica incepe cu douä legende eponime. arhiepiscopul sirbesc“ si de care 55 . marele cneaz al Moscovei.scutä in istoriografia ruseascä sub numele de Voskresenskaja letopisi. dupä moartea lui. „in biserica mare de partea stinga". Astfel afläm din acest letopiset cä al doi. se aseamänä fi in titlu. intr-o forma föatte apro. Prima. fi-au fundat altä cetate. Atunci rimlenii.tätii-Albe de la moldoveni de cätre turci. care a studiato fi publicat-o in Vechile cronici moldovenesti (p. poate la inceputul domniei lui Bogdan. Inregistrarea urcarii pe tron a lui Bogdan ne confirmä fi ea ipoteza cä originalul moldovenesc care se aflä la baza acestei cronici nu a fost adus in Rusia pe timpul lui §tefan cel Mare. in 1517.piatä de versiunea cronicii de la Putna. si au inceput lupta impotriva frafilor lor rämafi ortodocsi. Bogdan. Aceastä ftearsä prezentare a domniei lui Stefan cel Mare. au ajuns la Rimul vechi si fi-au zidit o cetate. ca si versiunea de la Putna. trecuti la legea catolicä.nicul Antonie Bolsun si cä. a decedat si duhov. 185—192 si 243—290) — se gäseste incorporatä intr-o colectie de cronici rusesti.lea egumen al mänästirii Putna. fi cä a fost ingropat in mänästirea de la Putna. luarea Chiliei de la unguri. prescurtatä in partea finalä. cronica este mult prescurtatä. probabil de unul din solii lui Ivan al IIIlea.tuitä in imperiul moscovit pe la sfirsitul secolului al XVI-lea. „August in 4 marti. Pinä la Stefan cel Mare. o ciudatä fuziune de anacronisme istorice fi de näscociri fanteziste.vitilor pentru personalitatea marelui domn moldovean scäzuse. cronica anonimä pomenefte cä Stefan a avut patru feciori: Petru. Luptele au durat pinä in vremea craiului unguresc Vladislav. cä in luna urmätoare. 1497. care fusese cuscrul lui Ivan al IIIlea. aprilie 22 a murit Bogdan-voievod. Roman. fi se incheie cu cuvintele: „Dupä el incepu a domni fiul säu Bogdan". Spre deosebire de toate celelalte versiuni slavonesti. dovedefte cä partea de istorie romäneascä a intrat in compilatia ruseascä intr-o vreme cind interesul mosco. Partea romäneascä. Dupä data mortii lui Sptefan cel Mare. de cind s-a inceput Tara Moldoveneascä. al cärui fiu. cronica anonimä da lista domnilor Moldovei de la decscalecatul lui Dragos. domnita Elena. smulgerea Chiliei fi Ce. nici in cea de la Putna — toate insä referitoare la viata interna a mänästirii Putna. dupä cum am väzut. Alexandru fi doi Bogdani. lupta din codrul Cosminului. moartea lui §tefan. in afarä de data urcarii pe tron a marelui voievod. Cronica anonimä —• numitä asa de regretatul I. fiul lui Stefan cel Mare. cä in 1503. 1484. „La anul 6867 <=1359)" — incepe cronica anonimä— doi frati de legea crestineascä. scrisä in mediobulgarä cu numeroase rusisme. cäci. care „era nepot de Irate lui Sava. Cronica este o transcriere. poartä. ales de Stefan cel Mare in 1486. titlul care in romänefte sunä: Povestire in scurt despre domnii moldovenesti. priveste originea romänä a romänilor. luase in cäsätorie pe fiica lui Stefan cel Mare. cuno. Noul Rim. la miezul noptii". 62—68. si 1504. se mai numea fi Scurtul. a räposat egumenul Paisie. Bogdan credea cä originalul fusese adus din Moldova. ci mai tirziu. Acolo au stat cu neamul lor pinä ce papa Formos a trecut de la credinta pravoslavnicä (ortodoxie) la legea latinä (catolicä).

) fi din vagi fi confuze reminiscente istorice (invazia tätarilor. vechii rimleni s-au purtat vitejeste fi au infrint pe tätari. ceea ce ar fi constituit desigur o mare primejdie fi pentru regatul vecin. secretarul regelui polon Sigismund August. iar dacä totusi nu vor pieri in luptä. care. l-a retinut intr-o dulce captivitate 14 säptämini. dar noii rimleni au scris craiului Vladislav. Vladislav a cerut atunci ajutor de la impäratul Rimului fi de la papä. din anacronisme (zidirea Romei de doi frati creftini din Venetia. Cronica anonimä povesteste mai departe cum dintre rimlenii afezati de Vladislav in Maramuref s-a ridicat „un bärbat cu minte fi viteaz cu numele Dragof“. sä-i opreascä in tara lui. ca sä scape de ei. cäci. au trecut muntii in nifte tinuturi frumoase. Mentionatä deci in cronica anonimä.fusese chiar „botezat". spre a räzbuna sprijinul acordat de Polonia lui Despot. Acesta fusese trimis in 1566 de regele polon la Poartä cu plingeri impotriva lui Alexandru Läpusneanu. intre apele Murefului fi Tisei. trecind Carpatii. i-a cinstit bine fi. de bucurie. credea I. Läpufneanu simtise intentiile solului polon. pustiise Pocutia fi intefise pe tätari sä invadeze in acelafi timp Podolia. träind acolo. s-au näpustit asupra Ardealului fi au ajuns pinä la Mures. ajutorul dat de romäni In luptele cu tätarii) — urmeazä apoi cunoscuta legendä menitä sä explice originea fi stema Moldovei. din august pinä la inceputul lui decembrie. decit cäutind sä-fi satisfacä curiozitatea de a cunoafte trecutul poporului moldovenesc“ si astfel a fost adus sä traducä un letopiset moidovenesc. Impäratul Rimului i-a trimis ajutor de oaste. dupä un manuscris din secolul al XVI-lea. care va trece apoi fi in cronica lui Ureche. care. pe care l-a completat cu ftiri culese de el la Iafi. fiindcä sultanul ameninta cä dacä polonii se mai amestecä in viata intemä a Moldovei o transformä in pasalic turcesc. aratindu-le scrisoarea noUor rimleni. 1 nein tat i de frumusetea locurilor. cu copii — au trecut muntii. cerindu-i sä aseze in primele rinduri de bätaie pe vechii rimleni. Vladislav. Cronica Moldo-Polonä este o cronicä tradusä in limba polonä dupä vechile cronici slavonesti ale Moldovei. a stäruit de ei sä räminä in tara lui. Vladislav le-a däruit atunci pämint „in Maramuref. Publicind aceastä cronicä in originalul polon fi in traducerea romäneascä. In lupta incinsä cu tätarii pe apele Tisei. tätarii de la apa Prutului si de la apa Moldovei. pornind la vinätoare de fiare sälbatice fi luindu-se cu tovaräsii säi pe urmele unui zimbru. dupä cum vom vedea mai tirziu. Momentul era critic. Rimlenii. unde au ucis zimbrul pe tärmul unei ape. intr-un mediu unguresc. fuga regelui. „au täiat pädurile“. :56 . cind a fost liberat de doi soli poloni fi un trimis al sultanului Soliman. ln arestul lui de la Iasi. aflat in Biblioteca Imperialä din Petersburg. locul ce sä cheamä Cr if". Ea a fost adusä in Polonia de Nicolae Brzeski. Bogdan. fi cu totii — cu femei. craiul Vladislav nepot de frate al arhiepiscopului sirb Sava etc. legendä lui Dragof cu zimbrul. au desfelinat locurile fi au intemeiat Moldova. ceea ce ei au primit cu conditia ca sä li se ingäduie a-si pästra credinta ortodoxä. era astfei formatä pe vremea lui Stefan cel Mare. luptele dintre rimlenii vechi fi rimlenii noi. au cerut invoire de la craiul Vladislav. s-au mtors in Maramuref. In vremea lui Vladislav. Brzeski „n-a gäsit cu ce petrece mai bine vremea. „au inceput a-fi lua femei unguroaice de legea latineascä fi a le intoarce la legea lor crestineascä". Dupä aceastä legendä eponimä — pläsmuitä. la sosirea acestuia in Iasi.

dar are fi ea elemente proprii. In douä manuscrise (colectia Zaluski fi colectia Iosif Rusiecki). ne-a pästrat singurä. Partea mai veche a cronicii. a arätat cä aceste päreri sint neintemeiate. ci traducätorul trebuie sä fi fost un polonez de la curtea lui Alexandru Läpufneanu cü care solul intrase in legäturi. douä legende eponime care s-au räsfrint fi in istoriografia in limba nationalä din veacul al XVItlea. scrisä de ienicerul s’irb Mihail Constantinovici din Ostravita. in Cronici inedite (p. fi deci cea mai apropiatä de prototipul pierdut. De asemenea fi un fragment al cronicii moldovenefti. nu este autograful lui Brzeski fi acesta nu este nici traducätorul cronicii. p. ne dä numai domnia lui Stefan cel Mare. Cronica moldo-polonä se mintuie cu citeva informatii despre „tinuturile din toatä tara Moldovei“ fi despre „diregätorii voievodului moldovenesc“. In manuscrisul Rusiecki textele au o notä interesantä. este cea de la Bistrita. la rindul ei. la domnia lui Despot fi a lui Tomfa—parte din propria lui ftiintä. parte culese de la boierii cu care a fost in legäturä. cu interesante date privitoare fi la |ärile noastre. Cronicile slavonefti incep istoria Moldovei de la descälecatul lui Dragos. care in traducere romäneascä sunä: „Cronica turceascä scrisä de Mihail Constantinovici din Ostravita. In intregul lor. Ea este in acelafi timp fi cea care se apropie mai mult de versiunea germanä a lui Schedel. cronicile slavonefti sint alcätuite din pärti inegale ca 57 . dar care are fi citeva ftiri comune cu cronica de la Bistrita. Cronica moldo-polonä cuprinde vechile anale ale Moldovei pinä la anul 1527 urmate de cronica lui Macarie pinä la anul 1552. Bogdan credea. interpolate. Cronica anonimä. pe care a cäpälat-o nobilul Nicolae Brzeski. intr-un articol publicat in Revista istoricä romänä (I. care se apropie mai mult de cronica de la Putna.fondul bibliotecii Zaluski (azi trecut la Universitatea din Varfovia). De aci inainte traducätorul polon a innädit citeva ftiri privitoare la prima fi a doua domnie a lui Alexandru Läpufneanu.“ Din aceastä notä se vede cä Brzeski a cäpätat numai cronica. dar se deosebesc unele de altele prin omisiuni. Dupä cum s-a putut vedea mai sus. traduce vechea cronicä a Moldovei intr-o versiune intermediarä intre analele de la Putna fi cele de la Bistrita. Cronica moldo-polonä. cä acest manuscris este chiar autograful lui Brzeski. D-1 P. RAPORTURILE DINTRE VERSXUNI. secretar fi curtean al majestätii-sale regelui. Dar intre versiunea germanä fi intre versiunile slavone — toate laolaltä inclusiv Bistrita — existä o deosebire fundamental!. care la rfndul ei are fi ea lipsuri ce nu se gäsesc in cronica de la Putna. cronica cea mai exactä in date fi mai bogatä in ftiri. Totufi. singurä. dar n-a tradus-o el. DATA COMPUNERII ORIGINALULUI. pe cind copia germanä a lui Schedel. cronica moldo-polonä este precedatä de traducerea polonä a unei cronici sirbef ti. Nici una deci nu poate fi considerate ca o copie fidelä a prototipului pierdut. mcepind de la descälecatul Moldovei pinä la Petru Raref. 113—123). cind a fost sol in anul 1566. Panaitescu. este intermediarä intre versiunea de la Putna si cea de la Bistrita. versiunile slavonefti derivä toate dintr-un prototip comun. Manuscrisul Zaluski. 119—143). P. publicat de Bogdan. 1931. cu toate lacunele ei. Cronica de la Putna are prescurtäri fi omisiuni insemnate fa^ä de cronica de la Bistrita. adaose fi date schimbate. sirb care a fost luat de turci intre ieniceri.

lucru curios la prima vedere. Nimic care sä trädeze ceva din fiorul contemporaneitätii in aceasta insirare seacä de nume si de ani de domnie. a doua. Asexnenea confuzii due nu la concluzia la care se opreste Vlädescu. fiul lui Ilie. incit sä noteze in primul rind anul fi ziua cind domnul a murit fi apoi sä insemneze anii fi zilele in care i s-au näscut copiii. anul fi ziua mor^ii. cä partea aceasta de letopiset n-a fost scrisä de contemporanii faptelor. Partea cea mai importantä a letopisetului — a treia. povestefte repezile schimbäri de domnie. o expunere sumarä si seacä a domniilor moldovenefti de la descälecat fi pinä la Alexandru cel Bun. a lui Petru. Analiza atentä a cuprinsului distinge.valoare istoricä fi ca bogätie de informatie. de la Maramuref. sectiuni diferite: Prima parte cuprinde. cronica incepe sä ia un caracter nou.dinea cronologicä a faptelor. care singurä se räsfringe in versiunea germanä — ne infätiseazä domnia lui §tefan cel Mare. Este greu de admis ca un contemporan care ar fi fäcut insemnäri anuale de evenimentele la care ar fi luat parte sä interverteascä in afa fel or. Dar. domni fiul säu Latco Voevod 8 ani. ce pare a fi fost intocmitä dupä pomelnice pästrate in mänästiri fi dupä notite scrise de contemporani pe scoartele manuscriselor de ceasloave ori de psaltiri. cu amänunte ^i precizäri de date pe care nu le putea sti decit un martor ocular: „In anul 6971 <==1456). Partea care urmeazä dupä Alexandru cel Bun. De la Alexandru cel Bun inainte. omorirea lui §tefan. Dupä el. luna lui ianuarie in 23. räzboiul civil care s-a desfäfurat singeros intre urmafii lui Alexandru cel Bun fi care era cit pe aci sä nimiceascä Moldova. locul inmormintärii. domni fiul säu Sas Voevod 4 ani. Bogdan. se infirä apoi nafterea fiilor lui Alexandru cel Bun. Aceastä parte are infatifarea unei simple liste de domni. Dupä acesta. la vinat dupä un zimbru fi domni doi ani. Se vede bine cä in aceastä parte a cronicii avem de-a face cu insemnäri ale oamenilor care au fost martori la evenimente. joia pe la miezid nopfii. Letopisetul ne da in aceastä parte stiri bogate §i pretioase. la omorirea lui Bogdan. iar :58 . ci numai la incheierea cä eä n-a fost scrisä de contemporani simultan cu desfäsurarea evenimentelor — si se va vedea indatä mai dar interpretarea pe care o dam faptelor. intervertiri in succesiunea cronologicä a faptelor §i lacune in in^irarea domniilor. precum observase de mult I. inträ Stefan Voevod in Chilia §i impresurä cetatea si petrecu acolo joia. cäci nu sint pomenite domnia lui Roman. timpul cit a domnit. Ea formeazä miezul cronicii si are o intindere de 6 ori mai mare decit restul ei. februarie 1. Dupä ce se pomenefte moartea fi ingroparea lui Alexandru cel Bun la mänästirea Bistrita. Aceastä perioadä de 23 de ani din analele slavonefti poartä — prin mul^imea amänuntelor fi prih precizia faptelor („Al doilea räzboiu a fost la Därmänefti in anul 6942 <=1434>. dacä nu s-ar fi ridicat geniala personalitate a lui §tefan cel Mare. fratele lui Ilie. „In anul 6867 <= 1359) veni Dragos Voevod din Tara Ungureascä.“ §i astfei se continuä lista domnilor moldoveni pinä la Alexandru cel Bun. lunia in säptämina albä“)—timbrul contemporaneitätii. Dar in aceastä parte se constatä confuzii de date privitoare la lupta de la Podraga. pe o perioadä de 40 de ani. Din timpul acestui domn ni se dau mai multe date: anul fi ziua urcarii pe tron. fratele lui Ilie.

totusi versiunea germanä urmeazä in structura ei. venitä intr-o vreme de mari zbuciumäri. toate amänuntele acestea bogate.“ Vibreazä in aceste laconice cuvinte bucuria Moldovei intregi. in partea privitoare la domnia lui Stefan. de la mare pinä la mic. Letopisetul de la Bistrita are. si multe daruri impärti atunci o^tirii sale intregi.. ci s-a intimplat cum a fost voia lui Dumnezeu“. si le puse acolo pär. precum fi transpunerea acestuia intr-o limbä sträinä.vinerea de dimineata lovirä si incepurä a därima cetatea. Evanghelie si slujind si läudind pe Domnul pentru darul cel de sus si binecuvintind pe voevod ca sä träiascä voevodul. august in 29. care s-a väzut mintuitä de groaza de a nu cädea sub jugul päginilor trimisi de cuceritorul Constantinopolului. purtind in miini sf. Desi faptele sint povestite laconic. sau cind ne infätiseazä intoarcerea triumfalä a lui Stefan cel Mare dupä strälucita victorie de la Rahova: „Stefan Voevod se intoarse cu toti o^tenii säi ca un biruitor in scaunul säu de la Suceava. a oprit in loc Moldova de pe povirniful präbusirii. impotriva competitiunii vecinilor. pentru cä biruise domnul limbile pägine cu mina robului säu loan Stefan Voevod. pentru ca Moldova — „aceastä poartä a creftinätätii". noi cu capul nostru".. si-i ie^irä spre intimpinare mitropolitii si preotii. Aceasta genialä personalitate istoricä.. cäci atunci „toatä creftinätatea va fi in mare primejdie“. fost-au un mare cutremur peste tot pä. si därimarä toatä ziua si o bäturä pinä searä. in succesiunea evenimentelor. cätre republicä Venetiei fi cätre scaunul papal din Roma. cerind o aliantä a popoarelor creftine impotriva turcilor. letopisetul de la Bistrita.“ „Fost-au atunci mare bucurie intre oameni intre toti domnii vecini ^i intre toti crestinii cu adevärat credincio^i.“ Toate aceste amänunte de precizie pinä la zi. Cu toate divergentele pe care le-a atras dupä sine näzuinta tradueätorului german de a prescurta textul originalului.. aläturi de admiratia pentru figura eroicä a domnului.. si uneori textele se supra. 47 de ani. strins legate de personalitatea domnului. Solii lui bäteau drumurile nu numai la curtile regilor din Polonia fi Ungaria. ca de pildä cind ne poveste^te cä „ungurii s-au intors rusinati pe altä cale si nu s-a intimplat cum credeau aceia. in ordine cronologicä si intr-o limbä sträinä.pun cuvint de cuvint. totusi din paginile letopisetului transpirä adesea sentimentalitatea lui de moldovean si crestin... dupä cum s-a spus..“. iar Stefan Voevod fäcu mare ospä| mitropolitilor §i vitejilor säi si tuturor boierilor säi. precum si alt eie ca acestea: „Intr-acelasi an. in mijlocul unor singeroase fi neintrerupte räzboaie pentru domnie.. 59 .cälabi pe Isaia si pe Buftea. pe vremea cind domnul sedea la prtnz.mintul. multe puncte de contact cu cronica germanä a lui Schedel. si cu voia lui Dumnezeu inträ Stefan Voevod in cetate §i rämase acolo trei zile. fi fägäduind cä el fi ai säi „vor sta in picioare“ fi „ne vom lupta pinä la moarte pentru legea creftineascä. simbätä se inchinä cetatea. n-au putut fi scrise decit de cineva care se afla in imediata lui apropiere. dar fi in Occident. care a fost o cronicä scrisä la curtea lui Stefan cel Mare. stäpinind-o cu minä de fier. cum o numefte el insufi — sä nu fie pierdutä. Nu incape nici o indoialä cä amindouä versiunile decurg din acelasi prototip..

istoricul de largä culturä umanistä. sä fi täiat la copiere toemai prima parte Cu inceputul tärii Moldovei. Astfel a putut lua nastere o a doua versiune care se räs. Este greu de admis ca Schedel. extraordinarele lui insufiri militare au stirnit admiratia vecinilor. El a insärcinat un cärturar de la curte — care. cind in viltoarea vremurilor nestatornice noua domnie s-a consolidat admc. cfftigä el. spune: „A fost inzestrat cu virtuti de erou Stefan. marele voievod care-fi intorcea cu pietate gindul cätre strämosii säi pentru a le restaura lespezile pe morminte va fi dat porunca sä se completeze cronica cu istoria Moldovei de la intemeiere. sä fi fost inceputä de-a dreptul cu urcarea in domnie a lui Stefan cel Mare. Dupä a mea pärere.. decit continuarea unor anale mai vechi. in care se strävede formula obifnuitä in cancelariile domnesti. cu voia lui Dumnezeu dornn al Tärii Moldovei). de vreme ce ceilalti regi si principi catolici ifi petrec timpul numai in trindävii fi räzboaie civile. cronica tärii. Cronicarii unguri fi poloni nu contenesc in laude: „0. venind la moartea lui. tinind seamä fi de unele accente religioase ale cronicii. o strälucitä biruintä asupra turcilor. poate sä fi fost cleric •— sä scrie in limba oficialä a statului. erau in bunä parte cunoscute de boierii bätrini care träiau incä la curtea din Suceava a lui §tefan cel Mare. Mai tirziu. bärbat minunat — spune cronicarul polon Ivan Dlugosz — cu nimic mai prejos decit comandantii eroi de care atit ne miräm! In zilele noastre. Unele :60 . dacä il admitem. avea' tot dreptul sä se gindeascä a läsa urmafilor amintirea strälucitelor lui fapte si a neostenitelor lui sträduinte. el este cel mai vrednic sä i se incredinteze conducerea fi stäpinirea lumii si mai ales cinstea de comandant impotriva turcilor. in cei 23 de ani care s-au scurs de la moartea lui Alexandru cel Bun fi pinä la biruinta de la Doljesti (1434—1457). incit meritä sä fie socotit printre bärbatii vestiti in arta räzboaielor". (Cronica lui Stefan. tenacitatea lui. care se plingea — dupä Enea Silvio Piccolomini — de säräcia fi contradictia izvoarelor cu privire la istoria romänilor.Vitejia. E posibil astfei ca cronica lui Schedel. O personalitate eroicä asa de mare. titlul pe care-1 poartä versiunea germanä —singura contemporanä cu marele voievod: Cronica Stephani Dei graciä vayvoda Terrarum Moldaviensium.tatea domniei lui. . sä reprezinte prima versiune a cronicii oficiale. cu afirmarea principiului monarhiei de drept divin — aratä mai curind titlul unei cronici independente. intelegerea fi hotärirea tuturor crestinilor." Iar Wapowski. dupä ce povesteste infringerile suferite de regii poloni din partea lui Stefan cel Mare. märginitä numai la domnia lui §tefan. ceea ce punea si mai viu in luminä insemnä. inceputä atunci. sub ochii domnitorului. mai ales cä aceastä parte este mult mai redusä decit partea care cuprinde domnia lui §tefan cel Mare (a 6-a parte). cel dintii dintre principii lumii. De altä parte. Din ce elemente a fost reconstituitä istoria Moldovei pinä la domnia lui §tefan cel Mare? Evenimentele petrecute inainte de urcarea lui §tefan cel Mare pe tron. fi chiar traducätorul polon. a cärei faimä a trecut peste hotarele inguste ale tärii sale fi care se ingrijea cu rivnä fi de cultura poporului.. limba slavonä. Este foarte probabil ca aceasta cronica. cu sfatul.fringe in cronicile slavonesti. scrisä la curtea domneascä.

intimpinmd vitejeste pe dusmani. dar scheletul faptelor este acelasi. „ar fi fost credincios fi dacä s-ar fi dus cälare unde i-a fost poruncit. dar cä in toiul noptii oastea lui §tefan s-a strins toatä laolaltä. in lupta cu Radu cel Frumos de la Cursul Apei. cum 61 dealtfel are si letopisetul de la Bistrita. au fost date spre copiere in vechile mänästiri. pe cind turcii 1 In original va fi fost. versiunea germanä a lui Schedel cuprinde fi ea o serie de fapte foarte interesante.siuni (de la Bistrita. fie cä a fost dusä de solia moldoveneascä din 1502 in Nürnberg. Ceva mai jos. cä Radu-vodä fi norodul säu credeau cä moldovenii sint putini la numär. lingä un piriu care se numeste — zice cronicarul — Potoc 1. a plecat in intimpinarea dufmanului numai cu 12 steaguri. Tinerii se sfätuiesc intre ei si. Astfel s-au näscut diferite ver. impreunä cu comorile lui Radu cel Frumos. pe sotia si pe unica lui fiicä. cronica germanä ne mai insirä incä una din cauzele care au dezläntuit campania sultanului Mahomet al II-lea. iar dincolo de aceastä domnie. in Moldova. Dar läsind la o parte elementele acestea care se gäscsc in letopisetul de la Bistrita. Stefan se rerrage lingä o pädure pinä ce ii vine ajutor din Moldova si. cum observä d-1 C h i t i m i a. care nu se gäsesc in nici una din versiunile slavone ale cronicii lui §tefan cel Mare. cum ar fi de exemplu pomelnicul de la Bistrita. cuceritorul Constantinopolului. dupä ce Stefan cel Mare a intrat victorios in Bucuresti si a luat. jefuite din cetate. reconstituiti poate fi dupä pomelnicele pästrate in vechile biserici fi mänästiri domnesti. trebuia sä-fi dea capul. Cronica oficialä intocmitä astfei la curtea lui Stefan cel Mare a fost copiatä in mai multe exemplare. Acest letopiset. apoi. Tot din versiunea germanä mai afläm cä. Intre aceste versiuni sint desigur mici deosebiri. unul. sub anul 1474. OOTOKB BOflHa = Cursul Apei. cum crede d-1 Chitimia. alte exemplare. aflä cä acesta se fntoarce cu oastea turceascä. unde cälugärii au mai adäugat ftiri privitoate fi la mänästirea lor. inceput in anul 1407. nici un ungur nu ar fi scäpat cu viatä.“ Sub anul 1472. se aflä la baza traducerii germane a lui Schedel. cu multi altii. Despre domnia lui Alexandru cel Bun nu se ftia decit foarte putin. cunoscutä sub numele de letopisetul de la Bistrita. dupä cum era de asteptat. reprezentind a doua versiune. . o serie de fapte care nu se gäsesc in versiunea lui Schedel. dacä Isaia. i-a bätut si a tras in teapä vreo 2 300 dintre ei. In ultima corabie se aflau 12 copii de cetäeni cu 4 turci. 32 coräbii mari. La 9 februarie turcii luaserä Caffa §i incärcaserä cu comori multe. de la Putna). versiunea germanä ne spune cä in lupta de la Baia. nu se mai cunostea decit numele domnilor si in mod vag anii de domnie fi succesiunea lor. Astfel. afläm din versiunea germanä mijlocul de care s-a folosit §tefan cel Mare ca sä-1 surprindä pe domnul muntean: cä din cele 48 de steaguri de oftire eite avea. care cädea cu vreo 74 de ani inainte de ijtefan cel Mare. marele vomic al lui §tefan cel Mare. Foarte interesante sint deosebirile dintre versiunea copiatä sau tradusä de Schedel in Germania si versiunea cea mai veche a cöpiilor slavonefti.date se mai gäseau notate fi pe scoartele vechilor ceasloave. sub anul 1467. reprezentind prima versiune. dupä miezul noptii. are. De aceea el. pe care le trimiseserä spre Constantinopol. pinä la descälecat. fie cä o copie de pe originalul latin a fost adusä in Polonia.

Dupä aceastä datä incepe partea personalä a lui Macarie. scrisä la curtea lui Stefan cel Mare. feciorul lui Stefan Voevod cel Viteaz. septembrie 25. au putut fi adäugate unele de traducätor. A murit in 1558. MACARIE. Aci. Eftimie fi Azarie. ci a le preda istoriei". la care s-au mai adäugat ftiri contemporane sub urmasul lui §tefan cel Mare. Sultanul trimite si el soli la Stefan cel Mare. el incepe prin a copia o versiune prescurtatä scrisä la mänästirea Putna (cäci cuprinde multe date referitoare la aceastä mänästire) a letopisetului inceput. precum si din copia germanä. cäci ei mi-au poruncit nemerniciei mele celui mai de pe urmä dintre ieromonahi. Macarie fusese initiat fi crescut in tradi|iile ascetismului de Teoctist. CRONICARII CÄLUGÄRI ln ultimul capitol am urmärit istoriografia moldoveneascä inceputä in vremea si la curtea lui Stefan cel Mare §i ne-am ocupat pe larg de cronica des. scrisä cu doi ani inainte de moartea marelui domn. nu este o copie fidelä a letopisetului tärii scris la curtea moldoveneascä. poate. • Acest Ietopiset. gäsitä de insusi Schedel in timpul cälätoriei sale in Polonia. adicä ale slävitului fi pentru dufmani infricofatului Petru. cerind. fi a ajuns egumen la mänästirea Neamtului in 1523. care este ea insäsi o prescurtare. fiul lui Bogdan cel Orb. a nu läsa faptele intimplate in vremurile fi domniile trecute sä räminä inväluite in mormintul uitärii. marele episcop al Tärii de Jos din vremea lui Stefan cel Mare. aflind despre copiii lor cä stnt la §tefan. fi ale marelui säu logofät Kir Teodor. a fost continuat apoi de trei cälugäri moldoveni: Macarie. din porunca lui Petru Raref: „spre a implini poruneile domnefti. altele se gäseau poate in originalul alcätuit la curtea lui Stefan cel Mare. la Nürnberg. Macarie serie. dar nici una din ele nu reproduce intocmai. despärtitä de :62 . smeritului Macarie. Locuitorii din Caffa si venetienii. poate. Asemenea stiri si multe altele care se gäsesc numai in versiunea germanä. s-au bucurat si i-au trimis multi bani. de solia lui §tefan cel Mare. cu rugämintea ca sä dea drumul copiilor. Primind aceastä insärcinare din partea lui Petru Raref fi a marelui logofät al Moldovei. Stefan cel Mare incarcä bogätiile in 400 de care si le trimite impreunä cu tinerii la Suceava. cronica aceasta. la 1531 a fost inältat de Petru Raref in scaunul episcopal de Roman. unde se incheia cu moartea lui Petru. nu ne este cunoscutä pinä acum in original. dupä cum insufi spune. la curtea lui §tefan cel Mare. dupä toate probabilitätile.dormeau. un doctor pentru marele domn moldovean. Un vint norocos intoarce coräbiile spre Chilia. sä-i trimitä comorile si copiii. Aceastä versiune pe care a avut-o in fatä Macarie mergea pinä la anul 1525. Bogdan cel Orb.coperitä in arhivele din München si dusä in Germania. in zadar. ii ucid. läsind in urma sa reputatia unui om invätat. Se va gäsi vreodatä in cine stie ce colt de bibliotecä sträinä sau a pierit de mult in volbura vremurilor? Nu putem sti. care cäuta in 1502. Din nenorocire. sau. ceea ce Stefan a si fäcut. Acestea din urmä constituie o dovadä evidentä cä acest prototip era mai bogat in §tiri decit putem deduce din versiunile slavone. Aceastä cronica ni s-a pästrat in traducerea germanä si in versiuni slavonesti.

se inconjurase de turci cu care-si petre.tirea boierilor. in cele din urmä. amplificind expunerea cu ftiri nouä. Maxim. Bogdan in Cronicele moldovenesti inainte de Vreche. prin munti. luptele cu polonii. a prädat tara. cäci om era si el“ — la Suceava si inmormintarea lui la mänästirea Pobrata. pästrat inainte de räzboi in Biblioteca imperialä din Petersburg — cronica lui Macarie se continuä pinä la anul 1551. Este interesantä aceastä notitä. la un sfert de veac dupä moartea lui §tefan cel Mare. publicat de I. despre expeditia lui Bogdan in Polonia. cäci ii orbea. fiindcä ea ne aratä cä. ce stäteau fatä in fatä. se turci.versiune are o lacunä aci. despre invazia polonilor fi a tätarilor in Moldova. De aceea el reia povestirea acestei epoci. inaintatä pinä sub zidurile Lwöwului. care cuprinde domniile lui Bogdan cel Orb fi §tefänitä. pästratä intr-un codice din Bibilioteca Academiei teologice din Kiev. cronica lui Macarie se incheie la anul 1541. din ordinul cäruia a scris cronica. plecarea lui Rares la Constantinopol. mama ?i fratii" si.cea ziua §i-si pierdea vremea prinzind päsäri in lat. despre räzvrä. ■ In timpul acestui domn dezechilibrat. despre luptele cu muntenii fi despre moartea precipitatä a lui §tefäni|ä la Hotin. fuga lui Rares. scriitorii dinainte de noi. gata sä se incaiere. care intru nimic nu s-au arätat asemänätor tatälui säu ca si cum nu 1-ar fi crescut ca fiu“. pätrunderea lui in Ardeal. se noteazä apoi moartea lui Petru Rares — de „boalä rea. pinä ce a dat peste niste pescari care 1-au dus la cetatea Ciceiului. copiilor lor. Macarie. probabil cä unele foi s-au pierdut deoarece intr-o altä versiune — dintr-un sbornic.tifatä in träsäturi vagi fi färä amänunte precise. moldoveni fi munteni. era crunt cu boierii. de origine sirbeascä. punea sä li se taie nasul. Macarie povestefte alege. nu ne poate spune. impäcarea lui cu turcii ?i reintoarcerea in a doua domnie. din traditia cälugärilor. despre urcarea in domnie a lui §tefan cel Tinär fi luptele lui cu tätarii. la domnia lui Ilia?. päräsi „domnia. un egumen cärturar de la mänästirea Neamtu. care se gäsea episcop 63 . crescut de episcopul Tärii de Jos din ultimii ani de domnie ai marelui voievod.rea lui Petru Raref ca domn la Hirläu. se vede insä oameni iubitori de Dumnezeu". despre räscoala— repede inäbufitä — a lui Trifailä. ca de pildä: impäcarea celor douä tabere vräjmafe. päräsit ■de ai sai. In aceastä a doua versiune se povesteste sumar ultimii ani ai domniei lui Petru Rare?. ori ii silea sä-si caute adäpost in täri sträine si. Domnia lui Petru Raref. Macarie nu se mul|umea insä cu ftirile prea sumare pe care le gäsise in letopisetul inaintafilor säi pentru perioada de timp care s-a scurs de la moarta lui Stefan cel Mare pinä la urcarea pe tron a lui Petru Raref. jefuind averile episcopilor si ale mänästirilor. despre täierea capului lui Luca Arbore. dar desigur cä aceastä . in sfirsit. pe care ni-1 infätiseazä in colorile cele mai negre: „moale si mic la suflet“. expeditia lui Soliman al II-lea in Moldova. este infä. prin interventia mitropolitului. amintind doar campania acestuia in Ardeal impotriva lui Mailat. ducindu-se la Constantinopol. Trece.restul analelor prin urmätoarele cuvinte: „Cele de pinä aci le-au adunat fi cu meftefug le-au intocmit fi ni le-au läsat nouä. eine anume a scris cronica tärii inaintea lui. nu ftim eine anume. spre scumpä moftenire. Intr-o primä versiune.

care. ln alcätuirea cronicii sale. intr-o mare operä in versuri. fu restaurat in scaunul episcopal : „ Intorcind —■ spune el despre Stefan — puternica sa minä. §i täind sforile cortului asupra lui §tefan-vodä. in urma unor intrigi tesute pe lingä doamna Elena si pe lingä domn.“ Cu iluzia acestei icoane. in loc sä fie infätisatä in lumina adeväratä.tiv si iubitor de cälugäri ?i hränitor de säraci. mtimplatä la 1081.. Despoiat am fost de scaun. dupä cum s-a spus mai sus. Ea a pläcut asa de mult egumenului Macarie. in care pare sä fi avut un rol sfetnicii Mitrofan si Nour. mä chiamä si cu mina domniei sale imi incredinteazä iaräsi cirja“. Träind intr-o epocä de eruditie si rafinament literar. Macarie inchise ochii curind dupä reinscäunare. Alt defect este forma stilisticä.. §i se auzi de la o margine a pämintului la alta trimbita cea mare si in aur ferecatä. prin bombasticitatea lor. Lipsa de obiectivitate este astfel unul din defectele principale 1 ale operei lui Macarie.. Astfel viata Moldovei cu zbuciumul ei.. care trimbita peste tot locul credinta lui in ziditor. in mänästirile noastre fi a stat la baza prelucrärii lui Moxa. imbogätindu-le cu apocrife biblice si cu legende populäre bizantine. care incepe povestirea evenimentelor de la creatiune si o duce pinä la moartea impäratului bizantin Nichifor Botniates. cäci dupä un an sau doi. intr-un vechi manuscris din Biblioteca Vaticanului. prin refugiatii slavi. Aceastä operä a cälugär ului bizantin a fost tradusä in Bulgaria si ni s-a pästrat. „Oameni priceputi la viclesuguri — spune el in graiul lui inflorit — tesurä minciuni pline de clevetiri ?i le spuse doamnei Elenei si fiului ei Ilias si am cäzut cu stra?nicä cädere. de la intiii pa?i se arätä cä n-au inselat nädejdile celor ce 1-au ales. si cu grele ispite m-am luptat. impodobit cu imagini indräznete. imprumutä din ea pasaje §i epitete bombastice. incit acesta. de exemplu. „1-au pätruns cu multe rane". fratele lui Ilia?. pe mine surghiunitul. . pentru a le intretese in povestirea sa. s-au ridicat intr-un rind. al lui Manases. si pe toti ii intärea in nädejdile lor de bine. O copie a fost apoi adusä.. Imaginea pe care Macarie ne-a läsat-o despre Stefan Rares este falsä. si :64 . intre altele. Si iaräsi strälucirä razele dreptei credinte. in primele zile ale domniei lui §tefan Rare?. Ureche ne spune cä era un domn desträbälat si cä boierii si locuitorii.De aceea si Macarie isi aratä recunostinta in cronica sa fatä de noul domn. ?i iaräsi strälucirä zorile binefacerii si toti deopotrivä läudau pe voevod si toti cu osirdie iubeau pe domnul Stefan. primind de la Petru Rare§ sarcina de a scrie istoria tärii. Zugrävind. fu alungat din scaunul säu in 1549—1550. cäci era milos. un cälugär care prelucrase motive din cronografele anterioare. un mort intre vii.de Roman incä din anul 1530. copiat in anul 1345. cu boierii si domnul ei.. luptele lui Petru Rares cu polonii. lasä impresia a ceva artificial'§i uneori chiar ridicol. nimbatä de glorie. Manases fusese. in cuvinte ca acestea: „Si dupä ce luä domnia.“ Dar aceastä urgie n-a durat mult. el imprumutä din Manases podoabele stilistice cu care acesta descrie räzboiul troian. este imbräcatä in anacronice zorzoane de stil bizantin. Macarie si-a luat ca model un cronograf bizantin foarte popular in lumea slavä. cälugärul bizantin a cäutat sä dea o operä care sä se impunä prin stilul ei cäutat. pe cind se aflau la podul de la Jut ora. intelegindu-se intre ei.

intocmai ca o lebädä cu penele aurite. Dupä ce povestefte ultimii ani ai domniei lui Petru Rares.gärilor. el ia din Manases frazele cu care acesta descrie vinätoarea impäratului bizantin Martian in muntii Balcani.epitetele pe care cälugärul bizantin le dä lui Achile. dar. unde a devenit episcop. si cum apoi. ca de pildä cind a fost rästurnat din scaunul episcopal. deasupra unei clädiri“. despre haremul de turcoaice pe care le adusese din Constantinopol. ■ . la zidirea mänästirii Slatina. Macarie scrie. Cronica lui Macarie este continuatä de Eftimie." In sfirsit. Iar cele ce s-au intimplat de aici inainte. Descriind mai departe fuga lui Petru Rares dinaintea lui Soliman al II-lea prin muntii Moldovei. Autorul cronicii. tigru mmcätor de oameni. evlaviosul loan Alexandru Voevod mi-au poruncit mie. ajuns la 65 . rämase de la domnii cei bätrini ai Moldovei" — fi intoväräsit de boieri si de ostasi. Primind din partea lui Alexandru Läpufneanu porunca de a continua cronica lui Macarie.dina de la Husi. sägeatä färä de fier. cind segäseste pomenit intr-o evanghelie. sulitä mai ascu. incheie cu urmätoarea frazä enigmaticä: „Iar domnul Petru Voevod ifi hräneste cinstitele bätrinete cu bäi si bäuturi si mxncäri. pentru a-1 vesti cä se duce la Poartä ca sä stäruiascä pentru micforarea tributului. Eftimie nu pare sä fi fost un cälugär afa de erudit ca Macarie fi aceasta a fost un noroc pentru el. chemind sfatul boieresc in grä." Domnul Alexandruvoievod este Alexandru Läpu$neanu. Chiar atunci cind este vorba de propriile lui dureri. Eftimie. el recurge la arsenalul stilistic al lui Manases: „O zavistie. a sfärimat crucea. dupä modelul bizantin: „In anul ce se capätä dacä numeri de sapte ori eite o mie si de cinci ori cite cinci si eite cinci de cinci ori si a opta rotatie de la facerea lumii" (7058 = 1550). in loc de a zice: in anul 7058.• .. EFTIMIE. cum a jurat cu mma pe cruce inaintea poporului intreg cä se tine de legea crestineascä fi cä n-are gind sä se turceascä. a iesit din tarä. fiindcä l-a scäpat de influenta nefastä a stilului manasian. trimis de tatäl säu la 1541 la Constantinopol.. ’ . Eftimie incepe prin a repovesti vremurile pline de främintäri ale Moldovei de sub urmafii lui Petru Raref fi se oprefte brusc la al doilea an al domniei lui Alexandru Läpufneanu. pomeneste de discufiile religioase pe care Ilias le avea cu prietenul säu turc Hadäru. de ura lui impotriva preotilor fi a cälu. episcopul de Roman. „stricat la näravuri“. ca si cum Petru Rares ar fi impäratul bizantin si Carpatii identici cu Balcanii. incärcat de haraciu fi de bogätii — „de vase de aur si de argint. cum fiul lui Petru Rares fi nepotul lui Stefan cel Mare. spre a scoate in relief nelegiuirea lui.. ieromonahului Eftimie.. celui din urmä dintre egumeni. incit ii adusese cu sine in Moldova. dar. Ne infätiseazä cu amänunte interesante. pe care nu le gäsim in alte izvoare. pe care-1 numefte „Iliaf Mahomet“. A trecut mai tirziu in Ardeal. „Pinä aici —incepe noua cronicä — s-au scris cu osteneala preasfintitului pärinte al nostru Macarie. despre chipul cum a amägit poporul. a le scrie pe scurt. dupä cum se zvonise. Ilias.titä decit toate.. se imprietenise acolo cu citiva tineri turci de care se legase afa de mult.. Macarie le potriveste pentru Rares. Voind sä ne arate starea de multumire sufleteascä in care se afla Petru Rares in a doua domnie. el se oprefte indelung asupra urmafului acestuia. in aceeasi noapte. cätre Ardeal. fiarä crudä. a fost egumen la mänästirea Nearn^u prin 1553.

el este Impäciuitorul care deschide temnitele. Azarie si-a scris cronica intre anii 1574—1577. pentru a pune in libertate pe cei inchifi. fi se uitau la chipul voevodului ca la chipul lui Hristos. ca mäcelul färä milä al unui miel. vechiul letopiset al Moldovei. iar nu aievea. sä impiedice pe loan vodä cel Cumplit de la räzboiul cu turcii“. Dar si aici iese in relief sentimentalitatea naivä a cälugärului.Constantinopol. Inainte de a povesti vremea sa. el incepe firul anilor de la descälecat.. pentru instaurarea lui Pätrafcu. ca si predecesorii säi. dimpotrivä. diavolul. care nu s-a sfiit. cu care cälugärul cronicar se obifnuise din lectura vietilor de sfinti." De altä parte. „boier mare. in alt spirit fi cu alte amänunte. Cronica lui Eftimie se pare cä i-a rämas necunoscutä. la care adaugä apoi cronica lui Macarie pinä la 1551. Alexandru Läpufneanu n-are nimic din träsäturile fioroase cu care ne este cunoscutä personalitatea lui din alte :66 . Uciderea lui §tefan Rares de cätre boieri este infätifatä cu groazä. sub conducerea vornicului Nädäbaicu. osirdia fi iubirea lui de Dumnezeu fi de sfin. de mare importantä pentru el. s-a turcit fi nu s-a mai intors in Moldova. In contrast cu fii lui Petru Rares.“ Este in aceste rinduri acea notä panegiricä. cind crede necesar sä povesteascä un episod färä nici o insemnätate pentru noi. Domnia lui Stefan Rares este infätisatä in colori antipatice. a intins-o „iubitorului de Dumnezeu domn". El nu pomenefte nimic in cronica sa de trädarea Goläestilor. Cu povestirea ridicärii mänästirii Slatina fi a inzesträrii ei cu sate si mitoace. cä scrie din porunca lui Petru Schiopul. In toatä lumea se läti vestea inaripatä despre evlavia. de bunätatea. cu binecuvintarea mitropolitului Anastasie fi cu mijlocirea marelui logofät loan Golia. pentru a-1 intoarce din gindul cel bun: anume. Alexandru Läpusneanu este infätisat in colorile cele mai simpatice. el introduce partea sa personalä cu urmätoarele cuvinte: ■ „Pinä aci au mers alcätuirile ritoricefti ale pärintelui Macarie. care imbrätiseazä istoria Moldovei de la 1550 pinä la urcarea in domnie a lui Petru §chiopul (1574).tele biserid. Despre el nu se ftic decit ceea ce el insufi spune in cronica sa. dupä care urmcazä partea sa proprie. descric in colorile cele mai antipatice domnia lui Ioan-vodä cel Cumplit fi cautä sä fnfätiseze intr-o luminä simpaticä figura lui Ieremia Golia. i s-a impiedicat calul fi a cäzut in apä.. cronica se incheie cu zidirea mänästirii Slatina. pe care le repovestefte cu totul diferit de Eftimie. pe cind cälärea intre satele Corlätesti si Todirefti. cronica se incheie. Ultimul cronicar al Moldovei care scric in limba slavä este Azarie. fi care a iertat pe cei alungati din tarä: „Deci veneau din toate pärtile fi din toate locurile oamenii. intrind in riul Moldovei. deoarece. Dupä ce pomenefte expeditia moldoveneascä trimisä in Muntenia. AZARiE. asa cum o cunoastem din Ureche. copiind. ca sä se indulceascä de vederea fetei lui. Sä incep dar fi eu fostul si nemernicul lui ucenic Azarie. de blindetea fi de frumusetea lui. continued cronica lui Macarie. fiindcä era vorba de cursa pe care „vräjmaful neamului omenesc". el incepe cronica de la domniile fiilor lui Petru Rares. cäci li se pärea a fi in vis. Este pesibil sä fi fost cälugär chiar in mänästirea intemeiatä de familia logofätului Golia. Dupä uciderea „ticälosului" de Joldea. din dragestea pentru tarä.

cu suflet luminat. cuvintele pe care Azarie le pune in gura lui §tefan Rares. pe tine te pling si dupä tine •oftez.lor viclene ale lui Odiseus. in urma insinuäri. Cronica se incheie cu rästurnarea fi pieirea lui Ioan-vodä cel Cumplit fi cu urcarea pe tron a lui Petru Schiopul. a cäror fnvätäturä o impärtäsia fi dinsul“. Din aceasta cauzä.. milostiv din fire. Lucrurile ifi au explicatia lor. dreptate. ianuarie in 23." In cronicile lui Macarie. pentru a le potrivi la situatiile si figurile istorice moldovenesti pe care le infätisa.izvoade istorice. fäcind sä infloreascä primävara. cind era sä fie ucis cu pietre. Despot Eraclidul este urit. Citä grijä de precizie avea aceasta din urmä: „ln anul 6973. in care se pun cele mai frumoase nädejdi: „Bärbat de neam bun." etc." Azarie este. cu miini puternice fi piept virtos" este salutatä cu bucurie. luterani uriti de Dumnezeu. darnic. Mänästirile fi cälugärii s-au adäpat din undele räcoroase ale binefacerilor lui. cronica lui Azarie. in cronicile cälugärilor nu sint pomenite nici mäcar numele erorilor care au cäzut pe cimpul de luptä pentru märirea Moldovei. pentru cä „tinea pe lingä sine sfetnici de altä lege. • i Cronicile acestea scrise dupä moartea lui §tefan cel Mare sint lipsite de precizie fi obiectivitate. etc... cu toate cä o gustäm. Aceleasi cuvinte le pusese cronicarul bizantin. despre care el vorbefte cu adinc respect.. viata tuturor a inceput sä curgä lin fi toti petreceau: in linifte fi neturburati. Azarie imprumutä din bogatul arsenal de amänunte dramatice si epitete stilistice ale lui Manases. pentru „cuvintele frumoase fi meftefugite" ale dascälului säu o adlncä admira^ie.. Opera lui Macarie. „frumos la infätisare. faptele sint inecate in podoabe stilistice... El. De aceea aparitia lui Tomfa. la episodul räzboiului troian. singerat sub pumnalele boierilor: „Vai de tine. Azarie. chiar Azarie. „nemernicul ucenic al lui Macarie“ — cum se numefte insufi —. ca bun ttcenic. a cärui faimä tre- 67 . trebuie utilizatä cu multä bägare de seamä. in clipe de cumpänä. $tefan cel Mare.. cäci inainte de mine tu ai pierit fi ai murit“. joia pe la miazänoapte.. in istoriografie. De exemplu. condifii esentiale oricärei opere istorice. evlavios. cäpätmd iaräfi cinstea domniei de la Poartä.. Ca fi acesta. Eftimie. dar simpatia pentru Tomfa scade dinaintea lui Alexandru Läpufneanu. cind cade la Tutora. in gura lui Palamed. nu ne säturäm de ea". care.. se sträduiefte sä imite toatä arta retoricä a lui Macarie. Citä dejsebire in aceastä privintä intre eie fi cronica scrisä la curtea lui §tefan cel Mare. pe care. e pentru el „un adevärat izvor de adevär ce se varsä asupra inimilor noastre fi le adapä cu apa mintii. dimpotrivä. are pentru „alcätuirile retoricefti". ucenicul lui Macarie. sint imprumutate din Manases. de increderea domnitorului fi au dus la capät misiunea ce li s-a incredintat sint pomeniti cu cinste. frumos.. „a stins täciunele ce räspindea fumul credintei cele rele fi a ascuns iarna intunecatä a necuratilor luterani.. In cronica lui Stefan cel Mare toti boierii care s-au invrednicit. ca si aceea a dascälului säu Macarie. adicä— explicä el — bunästarea bisericilor“.“. Nici o grijä •de cronologie: „In aceeafi vreme. inconjurä Stefan Voevod cetatea Chiliei/ iar vincrea dimineata incepurä a surpa cetatea. viteaz. „Dar nu mult dupä aceea.

de stil.mentele. ca un scurt popas cätre viata cea vefnicä viitoare. in drumul spre mänästirea Slatina. . Orice mifcare a lui era astfel ö paginä de istorie fi el tinea ca istoria sä fie scrisä afa cum el a fäcut-o. La curtea lui din Suceava se abäteau trimifii sahului persan fisolii venetieni. Autorii acestora. nu putea vibra puternic pentru zbuciumul contemporanilor lor. in loc sä citim in paginile lor toate främintärile timpului. al cäror ecou ajunge intre zidurile mänästirii stins. plinä de ispite si de desertäciuni. era o personalitate care intra in istorie. deprins a privi viata aceasta päminteascä.cuse peste hotarele inguste ale Moldovei.vol — un eveniment mai important decit o luptä cu dusmanii pentru apärarea Moldovei. apar pentru ei pe acelafi plan. :68 . Cu totul altfel se infätifeazä cronicile scrise dupä moartea lui. träind intr-o atmosferä de misticism. intilnim mai mult preocuparea de formä. nu le-au träit ca sä le poatä intelege. De aceea nu trebuie sä ne surprindä faptul cä. S-a väzut in capitolul precedent paginile pline de admiratie pe care i le-au consacrat cronicarii poloni. Realitätile istorice. cälugäri retrasi departe de curtea domneascä. in loc sä povesteascä simplu fi precis cele ce aflau. nu aveau nici chemarea fi äiici posibilitatea de a scrie istoria in lumina ei adeväratä. de efect. nu le-au väzut petrecindu-se sub ochii lor. recurgeau la cronograful lui Manases. Ei nu au luat parte la eie. pentru a imprumuta din el podoabe retorice. Pentru ei cäderea lui Alexandru Läpusneanu de pe cal. trecind prin prisma mentalitätii lor ascetice. fiindcä vedeau in el cursa intinsä de dia. Sufletul lor. cä. Toate eveni. e un fapt de senzatie. unde se plämädea istoria tärii. sint in cliip firesc deformate.

tinesti. N i s t o r. p. nestiutori despre cele ce se petrec departe. p. sub . In sfirsit. la curte. p. 187— 195. de unde apoi a adäugat cele ce stia el personal. IV (1934). O l g i e r d G ö r k a . 160 p. scrisä in 1502 si descoperitä de d-1 Olgierd Görka. defi sint lipsite de valoare literarä. care ajunge la concluziuni diferite: Ion C o n s t . ca izvoare. 156 — 160. cu o introducere interesantä. Dar. a se vedea ?i recenzia lui P. P a n a i t e s c u in Revista istoricä romänä. IX. ?i V—VI (1935— 1936). 1930. intr-o nouä comunicare. I (1931). VI. cu titlul: Ol. S-a publicat si aparte in Biblioteca Revistei istorice romäne. in sedinja din 17 iunie 1929. N. care a utilizat un izvor intern de mänästire in limba slavonä sau romänä. crede cä opera este a unui sas. p. in edifia Academiei Polone din Cracovia (A rchiwuntkomisji historycznej). defi sint scrise intr-o limbä sträinä. probabil de la Baia. De aceea cronicile lor au un caracter panegiric. care a fost publicat in Extrait du Bulletin de l'Acaddmie Polonaise des Sciences et des Lettres. III. Buletinul Institutalui de istorie si limbä.Hräniti mai mult cu apocrife biblice si cu legende hagiografice. a cärui viatä o scriu din poruncä. p. 215 — 279. se pästreazä in manuscrisul Codex Latinarum 952 din Biblioteca de stat din München. Krakovia. cu textul german al cronicii $i cu o traducere in limba romänä fäcutä de domnisoara I r m e r t r a u d B r i e b r e c h e r . Cronica lui Stefan cel Mare. Dacä la cele de mai sus adäugäm fi faptul cä aceste cronici erau scrise intr-o limbä sträinä. in Revista istoricä romänä. 29 — 31. Kronika czasöw Stefana Wielkiego Moldawskiego (1457—1499) z trzema podobiznami w tek&cie. Un alt studiu aprofundat asupra cronicii. BIBLIOGRAFIE Cronica din München. un memoriu. 484 — 485. E m i l B i e d r z y c k i ? i a fost publicat.tithil: O. fiindcä ele ne-au pästrat istoria Moldovei de la 1504—1574 fi pentru cä — dupä cum vom vedea mai tirziu — au intrat. 1930.serä din legendele hagiografice. 1931. P. 6» . 1939. in care eroul este infätisat intr-o aureolä de miraculos fi misticism. soit la source la plus ancienne. 1929. Despre aceastä comunicare. Cernäuti. 1—85. Bucuresti. p. C h i t i m i a. 119 p. Kronika czas&w Stefana Wielkiego Moldawskiego Nieznane najstarsze zridlo rumutiskiej historjografi (La chronique de l’epoque d’Etienne le Grand de Moldavie. 6 (iunie). care mergea pinä la 1475. cälugärii cronicari. absolventä a seminarului de istoria literaturii vechi. totufi trebuie sä tinem seamä fi de ele. 219—293. Cronica germanä a domniei lui $tefan cel Mare. un prototip ideal de virtuti cres. in alcätuirea cronicii lui Grigore Ureche. sint inclinati sä vadä in domnul. in sedinta din 8 noiembrie 1930. tom. fäcutä de data aceasta Academiei Romäne. Bayerische Staatsbibliothek. dar aceastä comunicare nu a apärut pinä acum. in Cercetäri literare. o scurtä dare de seamä datoritä d-lui I. Despre ea Görka a prezentat Academiei Poloneze. + II planfe-facsimile. afa cum se obifnui. p. in Codrul Cosminului. I. Cracovie. neaccesibilä päturilor largi ale poporului. Studiul a fost tradus in limba romänä de Dr. III. seria II. I o r g a . nr. 1937. textul cronicii a fost publicat. si edrfie separatä. Görka a dat detalii mai precise si mai interesante. in Buletinul Comisiei istorice a Romaniei. Görka. G ö r k a . mais jusqu’ici inconnue de VHistoriographie roumaine). in anul 1931. atunci este ufor de inteles pentru ce nu le putem considera ca un instrument al defteptärii constiintei nationale. Cronica epocei lui Stefan cel Mare (1457—1499).

in Biblioteka starozytna pisarzy polskich. b) Cronica lui Macarie (p. 146—152. Letopisetul de la Bistrita. 5— 15. Cronica moldo-polonä de N. Cronice inedite atingätoare de istoria romänilor. aflatä in colectia lui Iosif Rusiecki din Trojanka. 1891. Cronica moldo-polonä a fost publicatä pentru intiia datä de istoricul polon W o j c i c k i — dupä o copie fäcutä in secolul al XVII-lea de istoricul polon Adam Naruszewicz. 2. 1909. Studii. fondul bibliotecii Zaluski (azi trecut la Universitatea din Varsovia). in Convorbiri literare. VI. care. 4. 76 — 84. cu urmätoarele pärti: a) Analele putnene — Povestire in scurt despre domnii Moldovei (p. M i n e a . Cronica Tärii Moldovei si a Munteniei de Miron Costin. a fost semnalatä de filologul polon I. si anume: 1. L o s . P. Petersburg. sect. 513 ?i arm. H a s d e u in Archiva istoricä.teca Academiei Romäne. nr. p. 84—98. XVII. 649. nr. O cronicä sirbo-moldo. l o a n B o g d a n . pästrat in Biblioteca Academiei teologice din Kiev.a fost publicatä in Cronice inedite atingätoare de istoria rominilor. 202—214). XXXI. 69— 76.veneascä (sirbeascä amestecatä cu anale moldovenesti) de la mänästirea Neamtu. 90— 103. 198 — 212. La acestea se adaugä cronica moldo-polonä (p. 173— 183 si traducerea romäneascä la p. descoperitä de I. Sntr-o notitä publicatä in Anuarul liceului I. Vechile cronici moldovenesti pinä la Ureche. publicat de N. Ea a fost apoi reprodusä de B. III. azi e trecut in Biblio. cronicile pästrate in ms. I o r g a . I. p. O. Var^ovia. cuprinde urmätoarele patru texte insotite de studii aprofundate: 1. 193— 198. in 8°. in urmätoarele trei lucräri importante: l o a n B o g d a n . ed. Mem. 235 — 239). Cartojan. seria Il-a. in Analele Academiei Romäne. Grupul de cronici slavonesti ale Moldovei au lost publicate de profesorul de slavisticä de la Universitatea din Bucuresti. 66—98). 139 — 204. 168—181. Pärerea lui Bogdan cä analele Moldovei au fost scrise in vechile mänästiri de la Bistrita (originalul versiunii pästratä in codicele de la Tulcea) yi de la Putna (originalul versiunii pästratä in codicele de la Petersburg) a fost pusä la indoialä pentru intiiaji datä de d-1 I.. insofite de studii detaliate si de note: a) Cronica si analele putnene — Povestire in scurt despre domnii moldovenesti (p. textul polon la p. c) Cronica lui Eftimie (p. Cronica anonimä (p. 181— 187). scris pe hirtie lucie. Textele publicate de I. c) Cronica lui Azarie (p. p. Letopisetul lui Azarie (p. 81—102. loan Bogdan. Bucuresti. 223 — 233). Cracovia. 187— 202). O cronicä universalä insotitä de analele sirbesti de la 1355 pinä la 1490 cu jtiri privitoare la tärile noastre (p. Codicele de la Tulcea — numit astfei fiindcä se afla in biblioteca clubului bulgar de la Tulcea. 42—61. p. care cuprinde: 1. N. in veacul al XVI-lea. 1867. a arätat cä letopisetul a fost scris la curtea lui Stefan cel Mare. 121—145). B o g d a n — care credea cä o „publicä intiia? datä“ — in Vechile cronici moldovenesti pinä la Urechea. 3.1895. Istoria literaturii romänesti in secolul al XVIII-lea (1688—1821). Ches:70 . Publica^ia cuprinde in original si traducere romäneascä urmätoarele texte. Maiorescu din Giurgiu pe anul 1919—1920. 223—233. Codicele miscellaneu de la Kiew■ Este un manuscris de 504 file in 8°. O a treia copie de la inceputul secolului al XVII-lea.Cronicile slavonefti. si 2. $i de I. Contributii interesante la studiile lui Bogdan au adus: $ t e f a n O r ä j a n u . 13 al Bibliotecii Tmperiale din St. dupä un ms. 1912. B o g d a n in Biblioteca Imperialä din Petersburg. b) Cronica lui Macarie (p. Vechile anale slavonesti ale Moldovei. 5 1 — 67.. p. 62 — 66. Lapedatu (p. descoperit si copiat de Al. din Biblioteca Academiei Romäne. 2. 23 — 41. Bogdan sint insotite de studii aprofundate. 280—283). 119— 137. 38-40. La aceste texte se mai adaugä o versiune romäneascä din sec. p. 212—222. 103— 137. 648 si urm. : l o a n B o g d a n . 243 — 267). 62 — 68. Brzeski. p. in studiul säu Pamiitniki Ianczara (Amintirile ienicerului). 107—119). 69 — 89. ist. 173— 183. tom XXXI. 152— 168. al XVIII-lea a analelor putnene. O a doua versiune din secolul al XVI-lea. Bucuresti. II (in edijia a II-a textul privitor la analele slave a fost prescurtat).. vol. de Isaia din mänästirea Slatina. p. din Muzeul Czartoryski (Cracovia) — in 1844. 268 — 279). Letopisetul lui Azarie. .

Iasi. protul Muntelui Athos. mai sus. descoperind insä in 71 . Am amintit mai sus de unul din marii logofeti ai lui Mircea cel Mare. din partea colegilor $i fostilor säi elevi. V. Bucuresti. Cultura in limba slavä. retras mai tirziu din valurile lumii in linistea mänästirilor. 1927.tiunea a fost reluatä si documentatä pe larg de I. Invataturile lu€ Neagoe au fost utilizate si de N. 90-91. p 44. I. In 1894 invätatul rus Lavrov. INVÄTÄTURILE LUI NEAGOE BASARAB CÄTRE FIUL SÄU TEODOSIE Nu cunoastem imprejurärile in care si-au luat nastere cronicile muntene. p. 1939. La epoca aparitiei. 113 . Dacoromania X. Revista istoricä romänä.. V 1 ä d e s c u. dincolo de epoca lui Neagoe Basarab. in ce imprejuräri §i in ce limbä nu putem sti precis.123. de§i confuze si lacunare. Ia?i. 1941. deoarece. ne indicä totusi cä si in Tara Romäneascä istoriografia trebuie sä fi inceput de timpuriu. P a n a i t e s c u . se credea cä aceste invätäturi au fost scrise de evlaviosul domn al Munteniei in limba tärii. Letopisetul cel moldovenesc. nu ni s-a pästrat nimic si pinä acum nu s-a descoperit si nici nu avem din alte izvoare stiintä de vreo cronicä slavoneascä pentru Tara Romäneascä. §i fuseserä publicate pentru intiiasi datä cu un an mai inainte. §tirile pe care le gäsim insä in aceste compilatii tree dincolo de epoca lui Mihai Viteazul si a lui Neagoe Basarab. Cel mai de seamä monument al eugetärii si simtirii romänesti in limba slavä il formeazä insä Inväläturüe. al crestinätätii din fntreg Räsäritul ortodox. in Südost-deutsche Forschungen. care. 192 si urm. apärut in 1844 in revista Propäsirea de la Iasi. Bianu. prin darurile trimise. Un adevärat voievod al culturii romänesti si un mare sprijinitor. oprimat sub apäsarea päginä. deoarece. Bälcescu in studiul säu despre Puterea armata si arta militarä la romäni. 217 — 223. p. fi multä vreme mai tirziu. utilizat de Gligorie Ureache in legäturä cu toate letopisetele moldovenesti in slavoneste. Originea cronicelor romänesti. a alcätuit un polieleu in limba slavä. a c e l a s i . ln afarä de Viata patriarhului Nifon si de o cronicä scrisä in limba romänä in vremea lui Mihai Viteazul si pästratä intr-o traducere latinä. „ctitor mare a toatä. Al. I. patronind imprimarea primelor cärti de slujbä bisericeascä pe pämint romänesc.lui Neagoe cätre fiul säu Teodosie. ini^iatä de Nicodim si ucenicii säi. 1925 (Extras din Cercetäri istorice. Izvoarele istoriei romänilor: letopisetul de la Bistrifa si letopisetul de la Putna. Bucuresti. 1926. Sfetagora". era tot atit de infloritoare in Muntenia ca si in Moldova. p. Acest pretios monument este legat de numele domnului care a ridicat minunata mänästire de la Curtea de Arge§ si mitropolia din Tirgoviste si care a fost protectorul cälugärului sirb Macarie. in tipografia colegiului Sf. v. Cronica lui Stefan cel Mare scrisä de dieci la Curte. p. M i n e a. cum il numeste Gavril. Pentru cronica moldo-polonä: P. unde se studiazä si raporturile dintre versiunile slavonesti intre ele si dintre toate laolaltä si Ureche de altä parte) si de I. istoriografia munteanä nu ne-a fost pästratä decit in compilatii tirzii din veacul al XVII-lea. G r e c u. Ele se referä la primii voievozi si. Despre letopisetele slavonesti si raporturile lor cu Ureche a se vedea si G i or g e P a s c u. Letopisetele moldovenesti scrise slavoneste. Pentru Pomelnicul de la Bistrita. in Omagiu lui /. P. Die Anfänge der rumänischen Geschichtsschreibung. p. 1931. I. 1938. Sava. Cind s-a inceput insä. P r o c o p o v i c i .

a inchis discutia. chipurile pentru exemplificare. norme privitoare la primirea solilor sträini. imitate fi in literaturile slave fi cunoscute fi in Apus. O astfei de operä este fi Ceasornicul domnilor. pe cind dacä le päzefte. a celor trei prieteni.toare cu cele cunoscute in literaturile bizantine sub numele de Oglinzile domnitorilor. despre Ahia prorocul fi Ierovoam. aceastä primä parte se incheie cu citeva parabole din Varlaam §i Ioasaf: a celor douä cosciuge. despre Saul. un bogat material biblic imprumutat din Cartea regilor. •. asemänä.Biblioteca Nationalä din Sofia o redactiune slavoneascä a Invätäturilor. despre David. Dupä aceste capitole in legäturä cu suferintele lui Neagoe. dupä care urmeazä alte capitole biblice: Avesalom si lupta lui impotriva lui David fi. oriciti vräjmafi s-ar stirni impotriva lui. chiar dacä s-ar ridica impäratii lumii cu toatä puterea lor sä-i vinä in ajutor. färä o legäturä strinsä cu precedentele. a privighitoarei. in urma acestei descoperiri. despre care ne vom ocupa mai tirziu fi pe care 1-a tradus Nicolae Costin dupä un original ce venea. deoarece. cum sä-fi aseze boierii fi slujitorii in locurile de cinste la curtea sa. altul privitor la dragostea fi frica de Dumnezeu. despre lue impäratul care a sägetat pe Ioaram feciorul lui Ahav fi pe impäräteasa Isavela. o operä pareneticä. Este ca un tratat menit sä indrumeze cätre viata creftineascä fi mai ales sä pregä.cä Inväläturile au fost redactate in limba slavonä. precum si pildele despre farpe. fi a fiilor säi Petru. despre Solomon. reguli de bunä-purtare la masä. to|i istoricii noftri literari sint astäzi de acord. Dupä aceasta. se in. urmeazä. loan fi Anghelina in ctitoria de la Argef. Dumnezeu il va ajuta. fiindcä mai inainte se spusese cä domnul trebuie sä fie credincios lui Dumnezeu cum a fost sfintul Constantin. chestiuni de tactica militarä pe cimpurile de luptä.chia impäratul. sfaturi de cum sä facä judecätile si sä :72 .teascä pentru domnie pe vlästarul domnesc. CUPRINSUL.tefti. Opera este impärtitä in unsprezece pärti.iaam si Ioasaf fi din Fisiolog: pilda pentru nimicnicia vietii acesteia pämin. tocmai din Spania. feciorul lui Solomon. Dupä aceasta urmeazä. despre Senaherib impäratul Asiriei. ln «tructura ei se intret es insä douä elemente distincte: unul alcätuit din material mai mult de ordin religiös. Constantin si Elena fi aflarea sfintei cruci.tercaleazä brusc Viata sf. consacratä mai mult sfaturilor privitoare la guvernämint. in sfirfit. despre leze. incepe cu douä capitole care se leagä prin cuprinsul lor de materia primei pärti: unul privitor la cinstirea icoanelor. despre Ahav impäratul. prin intermediär latin. altul din invätäturi fi sfaturi cu caracter politic. ln prima parte. Partea a doua. un capitol de o rarä frumusete liricä: cartea lui Neagoe Basarab cind fi-a transferat moaftele mamei sale. capitol care atrage dupä sine citeva pagini din romanul lui Var. urmeazä o serie de sfaturi practice privitoare la opera de guvernare: „cum si in ce chip sä cinsteascä boierii fi slugile“ ce-1 vor servi „cu dreptate". porumbel fi strutocamil. Neagoe sfätuiefte in citeva pagini pe fiul säu sä päzeascä intotdeauna cu sfintenie poruncile lui Dumnezeu. cä dacä le calcä. nimic nu-i folosefte. dezvoltatä frumos din punct de vedere al moralei creftine. Neaga. Pornind de la aceastä temä.

atunci sä nu tinä seamä de rudenii: „Domnul nu trebuie sä aibä rudenii. este cel privitor la primirea solilor. Inaintea lor sä. ne-ar introduce in intimitatea ceremonialului de la curtea lui Neagoe. ci. Domnul fi curtea sä se imbrace in haine de galä. fätul meu. dar sä-fi pästreze firea fi cuviinta domneas. ci numai slugi drepte". atunci—sfätuiefte el cu multä intelepciune fi discretie —■ „in minä-ti este sä faci cum iti este voia. voievodul recomandä pe boieri in paza fiului säu: „Sä fii gard grädinii mele fi sa o päzefti cum am päzit-o fi eu. asa. ca sä nu piardä nimic din vorbele lui. domnesc. ca sä fii tuturor cu dreptate“.impartä dreptätile. Solii veniti de la domnii crestini sä fie primiti cu cinste. iar nu sä biruiascä vinul pe minte. Cu o adeväratä grijä pärinteascä. fi sä cunoascä mintea ta pe mintile slugilor tale. sä nu räspundä nimic. fi numai „dacä nu se va intoarce sä dea roadä". Un capitol din cele mai interesante. sä nu se ia dupä sfatul uneltirilor viclene fi sä nu se pripeascä cu pedeapsa.nul vita fi-i pierde roada ei. dupä un capitol referitor la „pecetluirea cärtii aceftia“. intocmai ca grädinarul priceput. Inainte de a impärti functiunile. sa nu se ia dupä cei interesati. nici te-au uns ei. deoarece „cuvintul este ca vintul: . de inläturarea pizmei fi a g in du lui de räzbunare fi. Cind se afeazä lä masä cu boierii. sä aleagä oameni vrednici dintre curtenii lui si sä-i trimeatä sä aducä solul. cum am fost si eu> atunci cum cugetau ei sä-si verse singele si sä-si puie capetele lor pentru mine.dacä ar fi autentic. . Chiar dacä nu-i va aduce 73 cuvinte pläcute. Dacä se intimplä ca vreun boier sä grefeascä. Ajunfi aci. „fiindcä. fiindcä — zice Neagoe — „nu te-au ales. „sä incerce mai intii sä curete crengile cele uscate. iar cel care cearcä slava ifi pierde sufletul. Deoarece partea aceasta pareneticä este miezul intregii lucräri. Dupä ce solul s-a odihnit douä-trei zile. sä sape gunoiul de la rädäcinä“. sä fie orinduiti la gazdä bunä. subordonatä insä crezului crestin. povete de milostivire si de indurare. cä dacä o vei päzi fi-i vei fi gard ca zidul de piaträ. ci sä cumpäneascä bine fi sä ispiteascä vrednicia fiecäruia. intocmai ca pe pomul cel sterp. Omul sä nu-fi alipeascä cugetul de lucrurile amägitoare fi deferte ale acestei lumi trecätoare." Cind va fi sä-fi punä boierii in dregätoriile publice. si cätre boierii säi cei mari fi cei mici fi cätre alte slugi ale sale cätre toate“. pierd trufia si mindretele roada impäratului si a domnului". iar nu sä cunoascä mintea slugilor pe mintea ta". §i cind trimisul va da solia.cä: sä bea cu mäsurä. fiindcä. sä ia parte cu sufletul la veselia tuturor. iar in jurul voievodului sä se stringä sfetnicii cei bätrini si boierii cei tineri. in sfirfit. sä se impodobeascä bine jiltul si divanul. se trimeatä boieri cu mincare si bäutürä din destul.. pinä ce vor sosi la scaunul. ln domnia lui sä fie cumpätat. „ca sä poatä birui mintea pe vin. ci Dumnezeu. afa ifi vor värsa singele fi-fi vor pune capetele pentru tine". dupä cum mänincä rugina pe fieri •afa mänincä fi pe om slava cea omeneascä si cum infäfoarä volbura sau curpe. cäci „iubirea lucru. ne oprim putin asupra ei. Simburele acestor invätäturi este ideea monarhiei absolute de drept divin.rilor lumii acesteia deslipeste gindul fi cugetul de la Dumnezeu". adica cu „cuvintul de iertare“ pe care domnul in ceasul mortii il indreaptä cätre „coconii säi fi cätre cocoane. opera se incheie cu rugäciunea. domnul sa asculte cu luare-aminte.

Russo cä sint opera unui cälugär admirator al lui Neagoe de la ince:74 . atunci sä se retragä cu boierii in. nici chiar atunci cind steagurile lui sint biruitoare. Miezul invätäturilor il formeazä. atunci sä nu pribegeascä peste hotare. pilde din Fisiolog fi din romanul Varlaam si Ioasaf.dacä iese din gurä. am mai putea spune. Oastea sä fie impärtitä in trei corpuri: inainte sträjile. sä nu se risipeascä fi sä producä panicä. sfaturile acestea politice. sä-fi imbrace platofa fi sä porneascä voios la luptä. nici intr-un chip nu-1 mai poti opri. In ce priveste chestiunea paternita^ii lui Neagoe. Conceptia organicä a operei este turburatä prin multimea •elementelor sträine. domnul. cum am spus. pentru ca astfel toatä suflarea tärii sä se ridice. Dupä ce sfatul se va risipi. sä-fi cheme din nou boierii in divan. inconjurat de 60 de voinici devotati. din omiliile lui loan Hrisostomul. Bucätile din care este alcätuit mozaicul nu sint dar nici de aceeasi dimensiune si nici nu se imbinä toate intre ele astfel incit sä formeze un intreg unitar. Dupä ce solul pleacä. sä se roage la sfintele biserici in numele poporului intreg. pär|i din Umilinfa (Katdvu^iq) lui Simion Monahul. dupä ce va alege pe cel mai bun. complicä si rezolvarea problemei privitoare la autenticitatea operei. Sä nu fie insä prea depärtate. de moralä creftinä. reträgindu-se in iatac. PATERNITATEA. sä se roage si Mintuitorului fi Maicii sale ca sä-i lumineze mintea. pentru cä dacä straja va fi biruitä. sä cumpäneascä sfaturile fi. cä mai bunä este moartea cu cinste decit viata cu amar fi cu ocarä. in „toiul taberei". mäcar de te-ai cäi ziua fi noaptca". apoi sä vinä a doua armatä fi numai dupä aceea sä urmeze grosul. ci sä cheme pe Domnul in ajutor. unde are boieri credinciofi fi sä aftepte acolo sor^i mai norocofi. cäci — zice el — „eu am fost pribeag fi de aceea vä spui ce trai fi hranä cu nevoi este pribegia. care-fi dä ouäle de le clocesc alte pasäri si-i scot puii. care sä nu se dezlipeascä. atunci sä-fi däruiascä ostafii dupä. Materialul acesta strain. ci sä stea intre a doua fi a treia oaste. ci fiti ca foimul fi vä päziti cuibul vostru. Numai dupä ce va impärtäfi sfetnicilor gindul säu sä dea räspuns solului. ca un singur gind. adesea räu asezate la locurile unde se gäsesc. Dacä va iefi biruitor din räzboi. Dacä vräjmafii vor näpädi in tarä. Pentru aceea sä nu faci afa. ci sä se poatä retrage fi amesteca in armata a doua. pentru slävirea eroilor fi pentru apärarea pämintului strämosesc. teza regretatului •coleg D. atunci sä-fi adune boierii. vitejia fi vrednicia doveditä. multe insä sint stingaci introduse in versiunea romäneascä publicatä fi nu se leagä armonic nici cu capitolele precedente fi nici cu cele urmätoare. la rindul ei. sä asculte sfatul fiecäruia fi sä cintäreascä bine spusele tuturora. iar pentru cei care au rämas pe cimpurile de luptä. Dacä s-ar mtimpla din nenorocire sä fie biruit. locuri de tainä ale tärii. stau fa£ä in fatä douä päreri: teza d-lui Iorga cä tnväfäturile sint opera lui Neagoe. fi. dar aceste precepte sint inecate in multimea elementelor eterogene: capitole intregi din Biblie (Cartea regilor). Dacä unele din aceste elemente imprumutate de aiurea sint bine tesute in urzeala invätäturilor. care s-a suprapus peste redactia prima. „tabära cea mare". Sä nu se teamä de ostile cele multe ale dufmanilor. Domnul sä nu stea unde va fi temeiul oftirii. fiindcä intr-acolo isi vor indrepta oftile sträine tunurile. Nu hireti ca pasärea aceea ce se cheamä cuc.“ Urmeazä apoi sfaturi privitoare la tactica de luptä. iar cu aceasta. niciodatä de lingä el.

patriarhi. mai ales in sfaturile privitoare la tactica militarä. amintirea lui Neagoe se stersese din mintea cärturarilor nostri si ar fi de mirare cum un om de schit sau de mänästire sä desfunde din trecut aceastä frumoasä. fii fi fiice. deci cu 23 de ani in urma lui. ln accente pline de duiosie. ce atitudine sä aibä fatä de turci. in secolul al XVII-lea. Neagoe pomeneste cu adincä durere moartea prematurä a fiilor säi Petru si loan. se stie cä Neagoe a avut trei fii: Petre. spune: „Chemati pe iubitii mei coconi. D.. Si totusi. säraci.jit fi s-au scuturat si ochii mei au rämas arsi si pirliti de jalea mfloririi tale. de care pururea se umbriau se räcoriau ochii mei. plinge durerile care-i singereazä sufletul pentru moartea prematura a fiului säu Petru: „0." In al doilea rind.. cu toate amänuntele vietii sale si cu atitea träsäturi care nu puteau fi surprinse decit de un contemporan. iinpä. iatä cä-ti trimit surguciul si diademele pentru cä tu-mi erai stilparea <= ramura) mea cea infloritä. o mingiiere: pentru pustnici. Russo. 75 dar uitä tocmai pe Despina. ln capitolul in care se vorbeste de transportarea moa^telor mamei sale in ctitoria de la Arges —■ unde insä nu se gäseste mormintul ei —. in clipa in care Neagoe. d-l Iorga spune cä sfaturile cu caracter politic cuprind norme de domnie caracteristice veacului al XVI-lea romänesc. Petru si loan —• sint o serie de inadvertente si de contraziceri care nu se pot explica admitind cä Neagoe este autorul Invätäiurilor. un suflu räzboinic care oglindeste intreaga epocä de lupte cu turcii de la inceputul veacului al XVI-lea. date privitoare la ceremonialul curtii: cum sä se primeascä solii. cum sä seazä la masä. isi ia rämas bun de la cei din jurul säu. domni. fiul meu Petru. Se ftie cä Despina. De altä parte. D-l Iorga pleacä in considerable sale de la acele parti lirice in care Neagoe. te väz zäcind sub pämint. cum sä se poarte cu boierii.1 Inadvertent ele fi contrazicerile sint numeroase in textul publicat in 1843. cälugäri. dar uitatä figurä de domn.. Iar acum stilparea mea s-a uscat si florile ei s-au veste. pasajul in care Neagoe plinge moartea fiului säu Petru este inspirat dintr-o omilie atribuita lui loan Hrisostomul. slugi.rati. intr-un articol publicat in Studii bizantino-romäne si mai tirziu intr-o polemicä cu profesorul bulgar Stojan Romansky. publicatä in Convorbiri lüerare si reprodusä apoi in Studii si critice. nutrit cu lecturi ascetice. Iar acum. Apoi. pe Teodosie. fi totufi. O. omilie din care ia pagini intregi pe care le traduce fi le intercaleazä in altä parte a operei sale.. boieri. Paternitatea lui Neagoe a fost pentru intiiasi datä contestatä de regretatul D. Russo pleacä de la constatarea cä in miezul operei —■ in partea care cuprinde plingerile lui Neagoe pentru pierderea mamei sale si a fiilor lui. fiul meu. Chemati pe iubitii mei coconi". iubitul meu Peire. eu credeam si cugetam sä fii domn si sä veselesti bätrinetele mele oarecind cu tineretele tale si sä fii biruitor pämintului. De pildä. cind el nu mai avea decit un singur fiu. judecätori. in cuvintul in care Neagoe in ceasul mortii ifi ia iertare de la cei pe care-i lasä in viatä.putul secolului al XVII-lea. cum sä meargä la räzboi— lucruri care nu puteau porni din mintea prea putin stiutoare de chestiuni de protocol a unui cälugär. citeva pagini mai departe. sotia lui Neagoe. el gäsefte pentru toti un cuvint bun. Este. „In acest moment. Este o inadvertent ce nu putea veni de la Neagoe. atit de duios fi de solemn — . preoti. a räposat in 1554. loan si Teodosie. presupunindu-se pe patul mortii.

D-nul Iorga. : : Sau: '■ „Sä cade sä n-aibä grije de nici un lucru. Desigur cä in stadiul in care avem azi textul. de invä$äturä..zice D. Petru fi loan.zia cä si Teodosie era mort. obifnuitä in Invätäturile lui Neagoe. dar cä „sunt färä indoialä fi pärti dictate de dinsul". Luxandra fi Angheltna. recomandäri ascetice fi sfaturi cätre cälugäri? Nu pot pleca de la Neagoe asemenea contradictii. ci sä urascä lumea aceasta cu totul fi toate ale ei. Russo — acest sot are pentru toti o povatä. ce rost ar mai fi avut Invätäturile cätre el? :76 .'' Iatä acum altele care trädeazä mai curind preocupärile fi näzuintele unui cälugär decit ale unui domn povätuindu-fi fiul pentru viitoarea cirmuire a statului: „Cind fezi in chilia ta de aceste trei lucruri te ingrijeste: de rugä. o mingiiere. duce la conclu. ca incai sä se sature ei de dorul oaselor tale. care se intemeiazä tocmai pe ideea pre£uirii bunurilor omenesti fi pe principiul ereditätii tronului? §i ce rost au. Dar aceasta este inexact din punct de vedere istorie» fiindcä Teodosie a murit mai tirziu la Constantinopol. intr-o operä de sfaturi politice cätre o odraslä princiarä pregätitä pentru a se urca pe tron. pe care il putem scoate dintr-o altä contrazicere izbitoare din pasajul in care Neagoe plinge moartea copiilor säi: „ci am trimes in locul meu pe iubitii mei fii: Teodosie. Iatä de pildä unui nou. de rucodenie“ (lucru manual).cita Despina nu. dupä cum imi sint fi mie fi pe care Domnul Dumnezeu i-a luat in cämara sa cea cereascä„In cämara sa cea cereascä" este o figurä stilisticä. pentru cä ei iti sint fii fi tie. admite fi dinsul cä Neagoe a avut un colaborator cleric. fi care. care „a redactat sub auspiciile lui“. 56). fi apoi dacä Teodosie ar fi fost mort. un rämas bun. intr-un curs tinut in 1929 (Istoria literaturii romänesti. privitä in intreg contextul. fi pe dragele mele fiice: Stana. Va sä zicä. p. numai pentru nenoro. Introducere sinteticä. Dar dacä-ti este voia sä aibi avutii si mofii fi vii pentru cäci nu te-ai insurat sä-ti fi luat muiere?". Argumentele sint puternice. un domn povätuind pe viitorul säu urmaf sä urascä bunurile pämintefti! Si eine nu vede cä ideea ascetismului fi a renuntärii la cäsätorie este in contradictie flagrantä cu principiul monarhic. argumentele impotriva paternitätii lui Neagoe nu s-au epuizat..

un manuscris in Biblioteca Academiei Romäne. dupä gustul fi näzuintele copiftilor fi ale posesorilor. Ea pare sä fi fost fäcutä de Matei din Pogoniana. chiar dupä ce a fost tradus in limba romänä. Prin urmare.1 §i mai interesantä pare versiunea slavonä. alcätuitä de patriarhul bulgar Eftimie si introdusä in versiunile romänesti färä sä fie pusä in armonie cu subiectul. intr-o versiune romäneascä. fi anume: intr-o versiune slavoneascä fragmentarä. dupä un manuscris. neavind nici o legäturä cu textul Invätäturilor. fiindcä ne indicä originea acestor divergente fi ne aratä in acelafi timp cum copiftii nostri vechi. Intre aceste diferite versiuni sint divergente care ridicä probleme din cele :mai interesante. 161— 162. nr. copiat dupä nr. 3488. in care s-a respectat intocmai indicatiile scrise pe margine privitoare la omisiuni. precum a arätat D. prelucrau textul pe care-1 •copiau. rämasä din nenorocire neterminatä. de multe ori in mod conftient. Ba.tatä de invätatul rus Lavrov in 1904. T7 . care a träit la curtea lui Radu Serban fi a fost multä vreme egumen al mänästirii Dealul . publicatä in 1843 in caractere chirilice :si reprodusä de d-1 Iorga in caractere latine. se gäsesc in manuscrisul 3488 notite marginale ca acestea: „De la acest . astäzi in Biblioteca din Blaj.Am subliniat inadins fi aceasta inadvertent pentru ca sä se vadä cä itextele de care ne folosim — fi pasajul l am luat din editia de la 1843 — nu pot sta la baza unor studii care sä adinceascä probleme afa de spinoase ca aceea A paternitätii. prefaceri sau adäugiri in text. mitropolit al Mirelor. preschimbäri de text fi •adaose care se intind adesea pe pagini intregi. Care sint acestea? VERSIUNILE si RAPORTURILE DINTRE ELE. ceea ce este fi mai interesant. care. Invataturile lui Neagoe ni . precum a arätat Russo. 1 D. 2714. p. I. crezut din 1654. ci fi pe cele slave fi grecesti. sau: „De la acest semn sä nu se scrie pinä la sfirfitul tratatului". fi lipsesc in sfirfit unele inadvertente. la care se adaugä fapte manuscrise mai nouä. Din versiunea greacä lipsesc. in vederea unei edi^ii critice. in sfirfit. intr-o versiune greceascä din secolul al XVII-lea. lipsefte de asemenea Viata sf. :si. pästratä in biblioteca mänästirii Dionisiat din Muntele Athos. li stricä unitatea. pästratä in Biblioteca Nationalä din Sofia si edi. In arborele genea. Russo. Constantin. pästrate in Biblioteca Academiei Romäne. Stidii istorice greco-romäne. textul Invätäturilor a fost necontenit interpolat si prelucrat. R u s s o . Pentru a dezbate aceasta problemä trebuie sä ne intemeiem pe toate versiunile cunoscute fi nu numai pe cele romänefti. §i avem. traducerea greceascä reprezintä o ramurä importantä. semnalatä de Invätatul grec Spyridon Lampros fi copiatä de regretatul D.logic al textelor. Iorga fi intre manuscrisul nr. 3488 din Biblioteca Academiei Romäne sint numeroase omisiuni.s-au pästrat in versiuni scrise in trei limbi diferite. Si mai mari sint divergentele dintre versiunea greacä fi versiunile romänefti.semn pinä la sfirfitul capätului sä nu se scrie fi in locul celor ce rämin nescrise sä se scrie cele din hirtioarä". acele lungi bucäji «din Vechiul Testament. Ca sä dau citeva exemple: intre versiunea publicatä in 1843 fi reprodusä mai tirziu de d-1 N. Russo.

p. Manuscrisul a fäcut parte din biblioteca domnului $tefan Cantacuzino (1714— 1716) cäci pe fiecare filä poartä pecetea cu inscriptia „loan Stefan. de cätre Gheorghe :78 . 1. 207 — 228. p. publicat in Manoriile Academiei de Stiinte. 9. .. si Buletinul Instructiunü publice. Välenii de Munte.. alte douä manuscrise se aflä in biblioteca lui Gaster: unui copiat la „leatul 1726 mai 14 de Radu logofe^el de divan“. 1932. de Daniil Popovici de la Räsinari) si 2714 (copiat in 18 16). cum sä fie mie milos. 115) si a fost identificat. El fusese semnalat de L u p e a n u . 1851— 1865. . I. • BIBLIOGRAFIE . nr. sub titlul Invätäturile bunului si credinciosului domn al Tärii Romänesti. din 1654. Blaj. p. copiat de Popa Savva Popovici de la Räsinari). § t e f a n M a n c i u l e a . 48) se gäseste azi in Biblioteca centralä din Blaj. ms. Cf. oct —dec. Extras din volumul Omagiu profesorului loan Lupas. O editie popularä fragmentarä: D. seria II. Manuscrise romänesti inedite in Biblioteca Academiei Romäne. 194 1. 183 v. Este vorba de prelucrarea unei omilii — in greaca popularä din Invätäturile lui Neagoe. 76 — 80 (capitolul privitor la. acum in urmä. tomul V. Manu. p. 0 versiune a unei invätäturi a lui Neagoe Basarab. V a s i l e G r e c u in Convorbiri literare. Biblioteca centralä din Blaj. 1865. trecut astäzi in Biblioteca Academiei Romäne §i inregistrat la fond Gaster sub nr. I o r g a . 3580 (1809. in Archiva istoricä (1865). 1939. P. 1910. p. filä greceascä scrisä de altä minä si legatä la un loc cu textul Invätäturilor. cu o ortografie latinä si cu o prefafä de N. 2. Petersburg. V. a publicat B. Asupra manuscriptului lui Neagoe Vodä din 1654 in Analele Academiei Romäne. 1943. intrucit avea sigiliul domnului imprimat pe fiecare foaie. aflat atunci in Biblioteca Centralä. 1938.din Bucuresti. prin interpoläri succesive. de d. A. ms. Invätäturile lui Neagoe Basarab. t. U r e c h i a. atribuitä de Hasdeu manuscrisului. 1879— 1880. 3572 (din 1781. care s-a pierdut apoi. care dupä Hasdeu ar fi fäcut parte din biblioteca lui Stefan Cantacuzino. Biblioteca Albina. 53 (nr. cotate cu numerele: 3488: (din prima jumätate a veacului al XVIII-lea). se gäseste insä intr-O' notitä de pe o. Data de 1654. Blajul si biblioteca lui. Blaj. 111). . Bucuresti. LXXII (1939). Dupä ms. Neagoe Basarab Voevod cätre fiul säu Teodosie. Sectiunea limbii si literaturii ruse.. domnul Tärii Romänesti in chip de povätuire cätre fiul säu Teodosiü. 4 (Funda^ia culturalä „Principele Carol") reproduce numai patru capitole din partea I-a. C iu r e z u. dat la luminä de loan Eclesiarhul Curtii. f. 120— 132. altul la „1817 iuli 29“ (f. Bucuresti. V a s i l e G r e c u . 1289 si urm. p. si continuare p. H a s d e u un capitol: Tractat despre purtarea ce trebuie sä tinä un domn in timpul ospetelor scris romäneste de Neagoe Basarabä. Ambele au fost descrise de P. nr. d e d . textul Invafäturilor afa cum il avem astäzi m cöpii relativ recente.scrisul considerat pierdut din 1654 (vezi V. Textul a fost publicat intfiasi data in anul 1843 dupä un manuscris din 1654.räzboaie). Bucuresti. 8. 1900. va putea pune la punct problemele controversate pe care le ridica acest monument literar romänesc in limbä slavä.In fata acestui material asa de haotic este greu sä hotärim care a fost simburele primitiv din care a crescut. 1843. Textul acesta a fost republicat intr-o nouä editie. Bucuresti. Cantacuzino Voevod". II. decembrie 16. 111— 116. Numai o editie criticä* care va inlesni desprinderea redactiunii originäre din ^esätura numeroaselor interpoläri. p. S i r k u in articolul säu despre originalul Invätäturilor lui Neagoe. p.tivi si odihnitori. trecut azi in Biblioteca Academiei Romäne §i inregistrat la fond Gaster nr.. Cum säsazä la masä.

1925. literaturii romäne. Inaug. Studii admitind paternitatea lui Neagoe: N. 1904. 204— 226: Scrisoarea lui Neagoe cätre oasele mamei sale Neaga si fiii säi Petru si loan fi fiica sa Anghelina. in Revista istoricä romänä. Ion Eclesiarhul.. A. zur Erlangung der Doktorwürde. schimbäri de proprietäti. R o m a n s k y . Buc. ed. Bucuresti. p. 1922. 1905. XXVI (1940). P. 1907. H a s d e u. Jahresbericht des Instituts für rumänische Sprache. 1922. — Diss. R u s s o . 41 si urm. B o g d a n . a cel a si. a Il-a. 38—44. 439—445. Petersburg. W e i g a n d . XVII. Un stidiu critic asupra versiunii slavone pregätejte d. Bucuresti. 50 si urm. Istoria literaturii romäne din sec. editia a II-a. Dar aceastä limbä era o limbä sträinä. in Studii bizantine-romäne. si Istoria literaturii romänesti. P r o c o p o v i c i . 1843. 1904. St. Buc. Versiunea greceascä din mänästirea Dionisiat a Muntelui Athos (nr. cumpäräri. 1912. In aceasta limbä s-a inceput la curtea lui §tefan cel Mare istoriogra. vinzäri. Revista istoricä. S e x t i l P u s c a r i u . II. Bucuresti. N. Ia?i. i n G . P.lului cätre „jupan Hanäs Begner" din Brasov. Emil Turdeanu. Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos. B. Bucuresti. deci interesantä pentru datarea originalului lui Neagoe. Elenizmul in Romänia. p. Gh. Se publicä textul grecesc ?i traducerea (comp. . p.. Cea mai veche dovadä de scriere romäneascä din cite a ajuns pinä la noi dateazä din 1521. p. 79—83. III. editia Fundatiei Regale Carol II. Cultura. Critica textelor si tehnica editiilor.fia fi in aceastä limbä s-au scris si Invataturile lui Neagoe Basarab cätre fiu. Barth. Nu se poate fixa precis data cind s-a inceput a se scrie in limba nationalä. in Studii istorice greco-romdne. Cambridge. p. Iorga. I. p. Cuvente den bätrini. 79 — 82. cu Invätäturile lui Neagoe Basarab. 30. P a s c u . 1929. 140 — 150. 22 si urm. Este prelucrarea lui. 327 — 376. A. Pärerea lui Russo este impärt&sitä si de G. Este o scrisoare a lui Neacfu din Cimpulungul Musce. p. Leipzig. Istoria literaturii religioase. Istoria literaturii romänesti..ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI In secolul al XVI-lea. p. Studii si critice. 3755) a fost descrisä» de S p y r. Regulele de purtare la masä. Prelucrarea s-a pästrat intr-o copie fäcutä in 1666 de Nicolae Anagnostul. 163— 172. 1— 16 (räspuns lui Romansky). 1910. Istoria. Contestä paternitatea lui Neagoe: D. nemteleasä de masele adinci ale poporului. veche romänä. I o r g a . Bucuresti.. p. Sibiu. XIII (1908). 149— 157). Viata in curgerea ei fäcea insä simtitä nevoia de a consemna in scris in limba maternä — fiindcä lipsea adesea diacul de slavoneste — raporturil« juridice. Studii. 1912. cärturarii noftri si-au manifestat simtirea si cugetarea in formele limbi: slavone. L a m b r o s. 1930. Bucuresti. St. Versiunea slavä a fost publicatä de prof. Ritorul a träit pe la mijlocul sau jumätatea a doua a secolului al XVI-lea. p. I o r g a . Cernäuti. mai ales: invoielile dintre pärti. si ed. I. p. la rev&rsarea riului Marita).. p. cind limba slavonä era pentru poporul nostru ceea ce fusese limba latinä pentru popoarele din Occident la inceputurile evulu: mediu. 78. cu ftiri privitoare la Ritorul $i poate si profesorul mitropoliei grecesti din Enos (oras pe tärmul Märii Egee. 113—194. p. L a v r o v in IlaMHTHHKH flpeBHefl nucfaMeHHOCTH H HCKycCTBa CLII. p. p. A se vedea aspecte noi ale chestiunii si la $ t e f a n G l i x e l l i . Introducere sinteticä. N. p.. Introducere in studiul literaturii vechi. 13—14. 1933. Mahnreden des walächischen Wojwoden Neagoe Basarab an seinen Sohn Theodosios. 1940. 52 — 58 j. Iohann Ambrosius. p. Bucuresti. p. säu Teodosie.

defi s-au intrebuintat toate cheile cunoscute in scrierea slavä. dupä cum n-au ajuns nici alte scrisori. pästrat cu aceastä notä: „haec inscriptio ex valachico in latinum versa est“. pre io [<ubi. fäcute tirziu. rindul 5—8 de sus.miseärile fi pregätirile turcilor de a ataca Ardealul fi Brafovul.\\EHHTo<w8 h mhctomS H AOPOBiHOMS VtcSndH YdHhUJ KErHEjj WT EpaillOE MHOra 3AP<1KK WT H’fcKUjS: Inteleptului fi de neam fi cinstitului fi de Dumnezeu däruitului jupin Hanef Begner din Brafov multä sänätate de la Neacfu din Dlägopole < numele slavonesc al Cimpulungului»." E sigur cä fi inainte de 1520 s-a scris romänefte. Ipac sä ftii domniia ta cä are fricä mare fi Bäsärabä de acel lotru de Mahamet beg. din nenorocire. Ipac spun domniei-tale de lucrul lu Mahamet beg. colo. pe la jumätatea secolului al XVI-lea. Dar desfäcindu-se de aceste coji ale formei slavone. ele incep cu Petru §chiopu. miezui limbii romäne se infätifeazä curat fi limpede: „Ipac sä ftii cumu se-au prinsü nefte mesteri den Tarigrad cum vorn trece acele coräbii la locul cela strimtu] ce ftii fi domnia-ta. Dar din a doua jumätate a secolului al XVI-lea. nu s-a ajuns la descifrarea lor. ca o rämäfitä de limbä slavä. ar ascunde o datä. originalele primelor traduceri ale textelor sfinte s-au pierdut fi nu avem decit cöpii. Sint textele Sfintelor Scripturi. cäci de la el avem cele dintii acte romanefti de cancelarie in Muntenia. unde] i va fi voia prer 'feara Rumäneascä. in Psaltirea Voroneteanä fi in Psaltirea Hurmuzachi se gäsesc citeva rinduri in criptografie — adicä scriere ascunsä — dar pinä acum. Cele dintii licäriri ale literaturii in limba romäneascä se ivesc in tinuturile muntoase ale Maramurefului. din Moldova. §i tot astfei in legätura sintacticä a frazei s-a mai pästrat ici. iarä elü sä treaeä. Aceste cöpii fragmentare nu cuprind nici o notitä clarä care sä ne indice pe traducätor sau mäcar pe copist. Se pare cä in Psaltirea Scheianä. conjunctia ipac (iaräfi) sau prepozitia za (despre): „ipac dau ftire domniei-tale za lucrul turcilor cum amü auzit eu". necum data sau localitatea unde au fost traduse sau copiate textele. 1 Este probabil cä copiftii care ne-au transmis textul au alterat pozitia literelor sau forma lor. fi de jurämintul omagial al lui Stefan cel Mare cätre regele Cazimir al Poloniei la Colomea. in Psallirea Scheianä. ultimele trei lit ere de pe foaia 242 recto. mai virtos de domniele voastre fi aceste cuvinte sä {ii domniia-ta la tine. dar asupra interpretärii ei pärerile wt A^'^ronoAEi' :80 . Dar acestea n-au ajuns pinä la noi. In Moldova. Dar. In timpul domniei de izbinzi räsunätoare fi de infäptuiri repezi ale lui Mihai Viteazul. sau incheierea: h exook te keceaht (fi Dumnezeu sä te veseleascä). scrisorile romänesti apar din toate tinuturile: din Muntenia. limba romänä pätrunde fi in cancelariile domnefti. din care porniserä fi descälicätorii Moldovei. afa incit numai norocul mai poate duce la descifrare. Alfabetul chirilic era dar adaptat la nevoile limbii romäne cind incepe la noi traducerea Sfintelor Scripturi. Totufi. Se vorbefte astfei de un salvconduct dat in 1484 de sultanul Baiazid unor negustori poloni. „idiomate valachico scriptus". cuir amü auzit de boiari ce säntü megiiafi fi de genere-miu Negre: cumu i-au dal impäratul slobozie lu Mahamet beg. Formulele initiale fi finale ale scrisorii sint in limba slavonä: mSapomS h rME. chiar si din Maramuref. sä nu ftie umini multi.

Universitatea ii era imbibatä de idei revolutionäre indreptate cu deo. in cap cu Matei de Janov. Candrea.lului si ai Psaltirii ar fi fost sasi. 1585 (31jr = 7093). S e x t i l P u s c a r i u in Dacoromania. Regretatul I. p. 64—65. prin stäruintele lui Despot-vodä (1561—1563). sub impulsul domnului moldovean. nu färä temei. regretatul N. zugräveau deeäderea bisericii si cereau inlaturarea fastului fi reintoarcerea la simplitatea primilor crestini prin reforma interioarä a sufletelor. nr. 1889. p. pentru care vroia sä aducä eruditi capabili sä traducä in limba romänä. Venceslas al IV-lea. I.tui text a fost tradus tocmai in veacul al XIII-lea.sint impart ite: Ion Bianu fi F. ideile filozofice si religioase 1 I. crede cä prototipul ambelor texte s-ar fi tradus in Moldova. Bianu si acum in urmä d. care era prietenul lui Melanchthon si care intentiona sä introducä luteranismul in Moldova. I. Regretatul Sbiera.sebire impotriva clerului catolic. mai ales dupä cäsätoria surorii regelui boem. . cä textele au fost traduse la inceputul secolului al XVI-lea sub influenta luteranä. Praga era in veacul al XlV-lea un important centru de cultura in Europa centralä. la sudul Dunärii. 3—4.turä cu marea mifcare religioasä pornitä din Cehoslovacia: husitismul. organizat ca un fei de castä privilegiatä !n mijlocul societätii boeine. p. Rosetti sustin. M a c u r e k in Revue Historique. care se räsfring pe de o parte in versiunile rotacizante (Codicele Voronetean. a crezut cä originalul aces. iar pe de alta.lescu si dr. prin sasii din Moldova s-ar fi fäcut traducerea Apostolului si a Psaltirii. G a s t e r in Arhivio glottologico italiano. pe de o parte. 1929. care venise din Paris cu idei noi. Bianu: sub impulsul necesitätilor nationale pentru instructia teologicä a viitorilor preoti). Psaltirea Scheianä fi Voroneteanä).licismului. pusese la cale o academie la Cotnari si o imprimerie. 471. 197. Dar timpul prea scurt pentru ca textele sä ajungä din Moldova lui Despot-vodä pinä in Brasovul lui Coresi. Intr-un ultim articol.81 J. 2 in lipsa unor notice clare care sä ne destäinuie data fi ceva din imprejurärile in care au fost traduse aceste monumente de limbä fi literaturä romäneascä. dupä vechile tipärituri ale lui Goresi. nu ne indrituiesc a primi aceastä ipotezä. Bucuresti. Gaster. iar O. Gaster credea cä textele rotacizante sint cöpii fäcute intr-o regiune dialectalä. fi punea inceputurile literaturii noastre in legäturä cu mifcarea bogomilicä. §esan sustin cä traducerile s-ar fi fäout in secolul al XV-lea (I. 0 serie de predicated de seamä. Dräganu. 1515 (3Kr = = 6023). se scobora uneori pinä la crimc. s-a cäutat sä se scoatä luminile necesare din studiul limbii. Macurek au propus anul 1482 (SU. Bälan sint de p&rere cä textele sint traduse sub influenta cato. care a publicat in 1885 Codicele Voronetean. Sextil Puscariu. Despot. In aceastä främintare de idei se räspindesc in Praga. argumentatä din punct de vedere filologic de d. plecind de la ideea cä traducätorii Aposto. cu regele Angliei. precursori ai lui Hus. nota. Richard. si absenta celor germane. unele neviabile chiar atunci. In aceastä vreme. III. pe de altä parte in tipäriturile coresiene. XIII. Cei mai multi istoriei fi filologi ai noftri admit pinä acum insä pärerea <ilui Iorga. care. cä textele au lost traduse in secolul äl XV-lea in Maramuref fi cä ele stau in l'ega. Bärbu. Densusianu si d. B i a n u in titlul edijlei: Psaltirea Scheianä (1482). prezenta numeroaselor elemente maghiare. I. AI. A. I.M = 6690 de la crea^iunea lumii). M.

crezul ideilor celor noi. El devine afa de popular. in deplinä concordantä cu viata lui intimä. in urma conflictului ivit la Universitatea din Praga intre profesorii germani fi cei cehi. el incepe sä räspindeascä ideile cele noi fi prin scris. Paralel cu activitatea de predicator. intrucit au creat limba literarä cehä pe temelia graiului vorbit in Praga. a inceput sä propäväduiascä in catedrala din Praga. fi tot in aceastä calitate. Hus este ales rector. se grämädesc la catedralä ca sä-i asculte cuvintul. care gäsesc un puternic räsunet in sufletul lui loan Hus. in frunte cu regina Sofia. sprijinit de toti colegii säi de universitate fi :82 . pe care episcopul din Praga poruncise sä le ardä in anul 1410. inzestrat cu un puternic talent de predicator si insufletit de un nobil idealism. numitä Bethleem. In calitatea aceasta. In acest rästimp. incit toate clasele societätii. loan Hus.ale lui Wiclef. el ia apärarea scrierilor lui Wiclef. imbogätind literatura nationalä cu o serie de opere care ocupä un loc de frunte.

Hus. Trei tineri care au incercat sä fringä porunca regelui au fost executati. plecind din Buda.tare categoricä a ideilor sale. de lupte neintrerupte. Prin aceasta.si arzind pe rüg si pe amicul devotat al lui Hus. intärit cu un salvconduct din partea regelui Sigismund.tarii protestului . Hus. Cehii. cruciata impotriva cehilor. pätrund cu armele biruitori in Ungaria si Germania. condusi de 2izka. sub comanda lui 2izka. care si-a pierdut ochii pe cimpul de luptä. Consiliul ii cerea o retrac. invinuind consiliul cä a judecat cu pärtinire §i au declarat cä intreaga natiune cehä este solidarä cu Hus. unde cade greu bolnav. insitigat de partidul taboritilor — numit astfel fiindcä isi avea cuibul intr-un oras din Boemia meridionalä. cerea sä se discute si sä se dovedeascä punct cu punct acuzatiile ce i se aduceau. din ordinul papei Martin al IV-lea.mai ales de studenti. si. de Procop cel Mare si altii. Interventia lui Hus provoacä atita fierbere in Praga. il cheamä la consiliul din Constanta. Nobilimea si clericii cehi care veniserä cu el la consiliu s-au revoltat. este aruncat in inchisoare. Poporul se inarmeazä. ineit regele dä poruncä sä fie cu desävirsire opritä orice incercare de criticä a bulei. se urcä pe tronul Boemiei fratele lui Venceslas. care. chemind la judecatä pe semna. pentru nationalizarea serviciului divin.. contra cultului sfintilor. Poporul. cu infringeri. Conflictul dintre Hus si consiliu nu putea fi aplanat. Revolta cehilor se accentueazä mai ales cind. unde in prezenta lui fu proclamatä. urmind dupä ritul catolic. pe care natiunea cehä il fäcea räspunzätor de omorirea lui Hus. Aceasta a indirjit si mai mult poporul si Sigismund este socotit ca un vräjma^ „mare ^i crud al regatului Boemiei si al limbii cehe“. dar si cu victorii strälucite. convins cä adevärul si dreptatea sint de: partea sa. In zorii zilei de 6 iulie 1415. dupä ce fusese mai inainte demis din demnitatea sacerdotalä. bägind pretutindeni . Incepe apoi o pe. Papa excomunicä pe Hus si. Astfel se incepe in Boemia lupta contra averilor adunate de clerul catolic. pleacä in octombrie 1414. mi^carea reformatä a intrat pe calea revolutiei. regele Ungariei. dar abia ajuns. refuzau sä dea impärtäsania in cele douä forme: cu azimä si vin. Tabor — se räzvräteste. pe Ieronim din Praga. Sigismund. de rivalitäti interne. nimiceste armata lui Sigismund la portile Pragäi» curind dupä ce acesta fusese incöronat ca rege al Boemiei. Hus. Intreaga natiune cehä a rupt atunci legäturile cu papalitatea si n-a vrut sä recunoascä altä autoritate in domeniul vietii religioase decit Universitatea din Praga. In rästimp. Dar aceastä mäsurä de represalii a produs o adincä indirjire in Boemia. regele Ungariei. in sfirsit. se duce la Breslau. Consiliul incearcä sä inäbuse si aceastä revoltä. a fost ars pe rüg. contra pompei si imbräcämintei somptuoase a preotilor si. Sigismund. dupä moartea regelui Venceslas. in urma intervenfiei lui Sigismund. el se ridicä impotriva bulei indulgentelor pe care © lansase papa loan al XXII-lea. prin care i se garanta siguranta la ducere §i la intoarcere. poporul izgoneijte din biserici preotii.rioadä lungä de zbuciumäri. in urma instigatiilor vräjmasilor säi din Boemia.

la inläturarea pompei din bisericä si ma: ales la oficierea serviciului divin in limba poporului. Aceste främintäri si lupte.“ Din Moldova. la inläturarea fastuiui la confiscarea bunurilor mänästiresti. totusi documentele externe vorbesc de nn cälugär franciscan Constantin. intr-o scrisoare a sa. s-a räspindit din Cehoslovacia in tärile invecinate $i. in Ungaria. venite din Moldova. pe picior de egalitate. care tintea in primul rind la oficierea cuminecäturi: sub ambele forme. Reforma husitä tindea insä. 84 .ff1- spaima. dupä moartea regelui Venceslas. este probabil ca eie sä fi cuprins si o parte din romänime. sä fie tratati la fei. cäci avem o interesantä scrisoare a lui Wladislav Iagello cätre Alexandru cel Bun. inainte chiar dt martiriul lui Hus. de unde a putut pätrunde apoi in Maramuref. Reforma lui Hus. cu azimä si vin. Ieronim din Praga. cuminecätura se fäcea. Aci. husitismul a trecut in Polonia. „Nu vrem altceva — scrie el — decit sä prevenim primejdia si pustiirea care ne amenintä dacä nu vom intrebuinta in grabä leac impotriva boalei molipsitoare. prin curajul lor neinfrint $i printr-o tacticä de luptä proprie— cu carele. O stire contemporanä ne aratä cä in Saros si Zips. fiindcä sustineau cuminecätura sub ambele forme: cu azims §i cu vin — si catolicii. loan Capistrano invitä pe nobilii ardeleni sä pustiascä bisericile vlahilor schismatici. cä „i-au infectat turma caprele riioase din Moldova". cäci la 6 ianuarie 1456. Desi izvoarele interne nu rie dau nici o stire in aceastä privintä. Astfel. Husitismul se pare cä se räspindise simtitor si in Ardeal. cäruia. intre altele. intimul säu prieten. care au putut aduce cu ei in patrie ideile lui Hus. in aceste imprejuräri. De aceea episcopii. ale sirbilor si ale husitilor eretici. cind se potoli si se semnä tratatul de pace de la Kutnat Hora. propoväduise in Buda ideile noi de reformare a bisericii. husitii tree in Moldova. fiindcä episcopul Gh. Lep^a se plinge. pe vremea cind Hus incepuse lupta contra coruptiei clerului si pentru purificarea moralä a sufletului prin reintoarcerea la simplitatea vietii din primele secole ale crestinismu. Se pare cä husitismul se intinsese destul de simtitor in Moldova. De altä parte. Din Ungai'ia. venind dinspre Zips in Bihor. in primul rind. utraquistii — cum se numeau adeptii reformei. Persecutati in Polonia. care erau recrutati din mijlocul nobilimii polone si deci sprijiniti de ea. s-au incrucisat cu cele aduse prin studentii unguri din Boemia si. acum in stare de plins. in multe biserici catolice. care colinda satele Moldovei propoväduind ideile de reforma ale lui Hus. ceea ce ducea la surparea puterii temporare a episcopilor. Din Boemia. odinioarä glorioasä. propagandistii husiti au trecut in Ardealul vecin. husitismul a trecut in Ardeal. sub amindouä formele: cu azimä si cu vin. dupä cerintele reformei husite.dureazä pinä in 1485. i se oferise coroana Boemiei. cum aratä in mod neindoios stricäciunea Boemiei. in nordul Ardealului. ideile husite. unde domnea regele Wladislav Iagello. au inceput lupta pentru stirpirea propagandei husite si au stäruit pe lingä rege sä renunte la coroana Boemiei.lui. se gäseau inscrisi la Universitatea din Praga o seamä de studenti unguri si sa§i. prin care regele polon indeamnä pe domnul moldovean sä stirpeascä erezia din tara sa. prin caie se hotäri ca cele douä partide.

85 . in päduri. la lumina fäcliilor. cum era firesc. dar cöpii fäcute cu mult mai tirziu. La aceastä data. sä asculte cuvintul mintuirii divine. cind din Germania. sprijinit cu cäldurä de mtregul cler catolic. opri. in Ardeal. ideile de reformä ale miseärii pornite de Hus au gäsit. Grigore Cretu. lui al XVI-lea. ' TEXTELE ROTACIZANTE . care trimite in ajutorul lui pe inchizitorul Iacob de Marcia. Dar. In indirjirea cu care urmärea fi descoperea pe reformat. Focarele reformei husite nu erau poate incä stinse in Ardeal.i Originalele acestor prime traduceri s-au pierdut in främintärile vremurilor. clerul catolic se adreseazä papei Eugeniu al IV-lea. Aceste texte. in mori parasite. incit se zvonea cä ereticii se pregätesc sä ridice armele contra clerului inalt. Textele prime ale acestor traduceri s-au pierdut. Acesta era un om de o vastä cultura. incit a fost celebrat in versuri de preotii unguri. fi textele principale ale Sfintei Scripturi: Evanghelia fi Psaltirea.rile Maramurefului. s-au pästrat in textele rotacizante.titi in credintä lor. totufi multi adep^i ai noii reforme rämin neclin. ni s-au pästrat insä cöpii fäcute mult mai tirziu. Psaltirea Voroneteanä fi Psaltirea Hurmuzachi. de unde apoi au fost aduse in nordul Ardealului. care tindeau sä refaeä viata moralä a societätii pe temelii evanghelice. Tinuturi intregi din Ungaria sint astfel cistigate la reformä. potrivit cu ideea fundamental a reformei. pe la jumätatea veacu-. nu cunoftea nici o limitä: ii judeca sumar fi ii ardea pe rug. strämutä cu citeva decenii mai tirziu aparitia primelor texte romänefti. Cu toatä urgia dezläntuitä de inchizitorul Iacob de Marcia. Ascunzindu-se cu grija de delatori. un preot sau cälugär va fi tradus — cred partizanii teoriei husite — in limba romänä. fi indirjirea era afa de mare.tor (p. societatea studentilor romäni din Viena. Teoria influentei luterane. care se vedea atacat in ceea ce fäcea puterea si märirea sa: averile mänästiresti. El a pornit lupta impotriva ereti. in anul 1871. caracterizate prin particularitatea rotacismului — de aci fi numirea de texte rotacizante — sint urmätoarele: CODICELE VORONETEAN a fost descoperit de räposatul profesor de la liceul „Matei Basarab“ din Bucurefti. pe care le vom vedea mai de aproape intr-un capitol urmä. Rosetti. cu toatä rezistentä clerului inalt. care contine fragmente din Evanghelie. sustinutä de regretatul Ovid Densusianu fi de d-1 AI. prin safii care se duceau dupä märfuri la tirgul din Leipzig fi mai ales prin studentii care urmaserä cursurile Universitätii din Wittenberg. ideile husite. ei continuä sä se a dune noaptea in locuri täinuite. la mänästirea Vor on et. un cälugär franciscan dintr-o provincie bos. cunoscute sub numele de Codicele Voronetean. undeva in cuprinsu. au fost aduse peste munti ideile marelui reformator Luther. au gäsit un puternic räsunet in masele populäre. in Maramures. In aceste vremuri de adeväratä renaftere religioasä. ln acele vremuri de cumpanä. 95—100). „Junimea“.mate de aristocratie si de clerul inalt. In aceste noi imprejuräri. pentru ca acolo.\ In Ungaria. pe la jumätatea veacului al XVI-lea.cilor cu o extraordinarä energie fi cu un curaj atit de neinfrint.niacä. o indirjitä rezistentä in clerul catolic. Psaltirea Scheianä. s-ar fi fäcut primele incercäri de traducere a cärtilor sfinte in limba romänä.

pusese 86 .ff1- al cärei secretar era pe atunci Mihai Eminescu.

dupä locul unde a fost gäsit. ca si primele 18 capitole din Faptele apostolilor. Textul cuprinde Psalmii lui David si cintärile adäugate de obicei in urma Psalmilor (cintarea lui Moise.duse din slavonefte. Sbiera. 449. rugäciunea Anei. In forma in care-1 avem azi. de räposatul profesor de la Universitatea din Cernäuti I. Sturdza Scheianu a daruit-o in 1884. Manuscrisul e fragmentar. Textul. Marian in 1882. In aceasta •editie insä d-1 Candrea a incercat sä inläture fonetismul copiftilor fi sä reconsti. dupä cum se poate vedea din grafia fi fonetismul textului. care ne-a läsat © importantä colectie de documente privitoare la chestia täräneascä. Academiei Romäne.lilor opera acestora de a converti popoarele la creftinism — de la capitolul 18. cäci s-au pierdut primele 58 de foi. tn comparatie cu celelalte Psaltiri din secolul al XVI-lea fi al XVII-lea.) fi se incheie cu simbolul atanasian.la cale comemorarea a 400 de ani de la sfintirea mänästirii Putna. a descoperit in podul mänästirii Voronet. precum si citeva foi din mijloc (cam 194 pagini) s-au pierdut. Din acest codice s-au pierdut inceputul fi sfirfitul. PSALTIREA VORONEJEANÄ a fost gäsitä de Sim. Ea ocupä . Candrea. in 1885. printre alte texte vechi. Ea a fost copiatä. G.tarea sfintei Fecioare etc. Restul epistolelor. in caractere cursive pe marginea paginii transcrisä in caractere latine. A. dar acest procedeu al scolii franceze <3inainte de räzboi lasä in chip firesc joc liber arbitrarului. Dupä mum el e donatorului a fost numitä de Bianu Psaltirea Scheianä. cälätorind pe la mänästirile bucovinene. Bianu. pinä la sfirsit. fi codicele care s-a numit apoi. La serbare luase parte si profesorul Cretu. Ea a fost studiatä pe larg. fi publicatä intr-o editie criticä de cätre d-11. 693. precum fi 3 epistole: una a aposto.tuie forma arhaicä a prototipului pierdut. Asachi. PSALTIREA SCHEIANÄ. un mare bibliofil. versetul al 14—lea. unde se pästreazä fi azi. cin. al doilea 20—196. la 1916. Psaltirea Scheianä a fost publicatä pentru intiia data in 1889. unde se pästreazä sub cota nr. 1—5) fi douä ale apostolului Petru (a doua necompletä). de 530 de pagini. fusese intr-o vreme proprietatea lui G. textul cuprinde partea de la sfirfitul Evangheliei: Faptele aposto. Manuscrisul a fost däruit apoi Academiei Romäne. in colectia de publicatii a „Comisiunii istorice a Romäniei". unde se aflau mormintele vechi ale domnilor Moldovei. care. precum fi citeva pagini din mijloc. cu indicarea variantelor din Psaltirea lui Coresi (1577). de regretatul prof. a fost publicat in chirilicä fi in transcriere latinä.lului Iacob (cap. insotit de glosar fi studiu. impreunä cu intreaga lui biblioteca. FI. sub cota nr. ln mänästirea Voronet. I. un manuscript in 8° mic. Codicele Voronetean. de trei copifti diferiti (primul a copiat paginile 1—20. Aci se pästreazä in sectia manuscriptelor. in facsimile fi in transcriere latinä pe pagina aläturatä. cu versiunea respectivä din Noul Testament al lui Simion §tefan si din Bibilia lui Serban Cantacuzino. de unde a trecut apoi in biblioteca de la Scheia a lui Sturdza Scheianu. a fost apoi cumpäratä de Dimitrie Sturdza fi däruitä Academiei Romäne. al treilea 197— 530). mama lui Samuil. tra.

Hirtia textelor care au ca filigranä o coroanä pe un trunchi cu rädäcini. Dupä cum spuneam mai sus. nici un document intern sau extern nu ne destäinuie imprejurärile in care au fost traduse aceste texte. In lipsa unor notite clare care sä ne lämureascä acest lucru. nu ne rämme alt criteriu de datare decit analiza hirtiei si a caracterelor paleografice si lingvistice ale textelor. in primele trei pätrimi ale secolului al XVI-lea si ea provenea. care sä ne adueä oarecare luminä in aceastä privintä. Filigranele — adicä märcile de fabricä imprimate pe hirtia pe care au fost copiate textele — ne infätiseazä o ancorä. incä din 1491. Scrisä cu ingrijire. ridicä prin aceasta o problemä interesantä de istorie literarä: in ce imprejuräri s-a fäcut aceastä nouä traducere? Datarea. tmpreunä cu traducerea romäneascä. ca text. PSALTIREA HURMUZACHI se numeste astfel dupä numele donatorului.näri in criptografie. care se gäse^te ca marcä de fabricä in unele coale de hirtie pe care a fost copiat Codicele Voronetean. Gäluscä. de C. Textul romänesc a fost apoi publicat in caractere chirilice de G.logie. in al doilea rind. de asemeni nu se gäsesc in paginile lor. dupä concluziile d-lui Candrea. in anul 1913: Slavischrumänisches Psalter-Bruchstück. sau o stemä cu coroanä §i cu o cruce este hirtia iesitä din prima fabricä de hirtie infiintatä la Brasov. o stemä cu o coroanä si cu o cruce. Giuglea in Revisla pentru istorie. fiindcä. fiindcä ea reprezintä o traducere deosebitä. Si aceastä Psaltire infä. un mistret. ci insusi autograful tradueätorului din slavoneste". Unele dintre eie au intr-adevär insem. o coroana pusä pe un trunchi cu rädäcini. dupä toate probabilitätile. ea „nu este copia unui manuscris anterior. apare ca filigranä a hirtiei din fabricile venetiene la inceputul secolului al XVI-lea. fi textul slavonesc. fiindcä ne-a conservat. initiatorul cunos. El a fost apoi studiat si publicat din nou. marele patriot si istorie bucovinean Eudoxiu Hurmuzachi. dupä care urmeazä apoi traducerea romäneascä. filigranele. dar aceste criptograme pinä acum n-au putut fi descifrate. in 1546.cutei colectii de documente a Academiei Romäne. Si cum ea este tradusä in aceeafi epoeä si in aceeasi regiune maramureseanä ca si celelalte douä. ea ne dä intii fraza slavoneascä. Stemele 8? . Ancora. cu versiunea slavä si textul romänesc. din fabrica de hirtie a orasului Schweidnitz din Silezia. Hirtia care avea ca filigranä un mistret se gäseste folositä pentru documente si pentru manuscrise din Moldova.tiseaza o importantä deosebitä din douä puncte de vedere: intiiul. de Hans Benkner si Johan Fuchs. Densusianu in Anuarul seminarului de istoria l-imbei si literaturei romäne pe anul 18L8. in 1911. Notite clare. arheologie si filo. intr-o tezä de doctorat germanä sustinutä la Universitatea din Halle. Psaltirea Voronefeanä a fost descrisä si colationatä cu Psaltirea Scheiana de cätre regretatul Ov. care oras avea ca marcä a sa un porc mistret.in familia Psaltirilor rotacizante un loc important. de celelalte douä Psaltiri despre care am vorbit: Psaltirea Scheianä si Voroneteanä. Marca orasului a fost imprimatä ca filigranä si in hirtia fabricatä acolo. o vulpe si douä sägeti incrucisate. hirtia. si.

si proprietarii fabricii de hirtie au adoptat.cu coroane sint. marca orasului ca filigranä 8? . märcile orasului Brasov. dupä cum se stie. ca si cei din Silezia.

de unde era copistul. in afa-numita Tara Oafului.). gios. exceptind rotacismul. Caracterele paleografice ale manuscriselor rotacizante infätifeazä de asemeni un aspect arhaic al scrisului romänesc. Primul strat de limbä reprezintä graiul vorbit in secolul al XVI-lea in sudestul Ardealului. totä. Vulpea.reotate. precedat de r. intregul Maramures. adicä trecerea lui n intervocalic. vulponiu. la r: lumirä (luminä. descoperite fi publicate pentru intiiafi datä de d-1 N. De exemplu: substan:88 . Rotacismul. E. dupä cum dealtfel se poate deduce din scrisorile maramurefene ale secolului al XVI-lea fi al XVII-lea pästrate in arhivele cetätii Bistrita. tire < tine. Este asa-numita scriptio continua. Concluziile pe care le scoatem din studiul filigranelor si din aspec. . giude. ea infätifeazä douä straturi diferite. Schweidnitz si Brasov. Cea mai interesantä particularitate foneticä din acest strat de limbä este rotacismul. care astäzi abia se mai aude la motii din Muntii Apuseni si din sudul Maramurefului. färä sä fie separate intre ele prin nici un spatiu. morfologice fi lexicale care vädesc un stadiu al limbii mai apropiat de prototipul latin fi asupra cäruia se cade sä ne oprim putin. Rosetti. particularitate care se gäsefte fi azi in Maramuref fi in nord-vestul Ardealului: nopte.pentru hirtia iefitä din fabrica lor. desi aci pro. j in loc de g : jos etc.canjii brafoveni: Fuchs. cäderea lui n intervocalic urmat de i: intnu. i dupä r pästrat fi el: uri. Scrisul. caracteriza in secolul al XV-lea fi al XVI-lea graiul de nord-est al Transilvaniei. dimpotrivä. pe care ogäsim imprimatä ca marcä in unele coli ale Psaltirii Scheiene. caracterizeaza fi azi Maramureful. gerure < genune. ln afarä de aceste particularitäti dialectale care. pästrat: rebda. Limba. n urmat de i in hiat s-a pästrat fi se pronunta ca n muiat: mtiniu. fonetismul dz in loc de z: Dzeu.blema este ceva mai complexä. §i in morfologia textelor gäsim forme vechi de limbä care se apropie mai mult de prototipul latin decit cele evoluate de azi. se mai gäsesc in textele rotacizante unele träsäturi fonetice. spuniu. Ea apare ca filigranä pe hirtia fabricatä la Brasov incepind cu anul 1549. Iorga fi republicate acum in facsimile fi riguroasä transcriere filologicä de d-1 Al. Aläturi de rotacism apar fi celelalte particularitäti dialectale ale Maramurefului — dar care atunci ca fi azi se extind fi asupra tinuturilor invecinate: Bucovina fi Moldova — precum: pronuntarea lui j ca g in cuvintele de origine latinä. Al doilea strat de limbä apartine tinutului in care au fost traduse prototipele acestor texte fi el are un vädit caracter dialectal fi arhaic. Graiul acesta reprezenta in structura generalä a limbii romänefti de atunci o fazä mai evoluatä (lipsa rotacismului. morte etc. in care cuvintele sint copiate unele dupä altele. in cuvintele de originä latinä.tul paleografic al textelor sint confirmate prin studiul limbii.: gioc. fiindcä limba acestor texte nu este uniformä . rugäciure < rugäciune etc. este imaginea numelui unuia dintre fabri. diftongul oa } o. reci. Filigranele textelor rotacizante ne indicä dar cä hirtia pe care au fost copiate aceste texte fusese fabricatä in veacul al XVI-lea in ora f ele Venetia. pentru a fixa caracterele pe care le-a avut limba noasträ literarä in prima ei fazä.

celosag: infeläciune. -erit. stepenä: treaptä. bärat: prieten. pe lingä titluri de capitole. onagru: asin sälbatic. pädure: „munte". intraretu. La persoana I-a a imperfectului apäreau formele färä m: eu auziia.tori si färä de crutat ke3*w\aie (de la maao = copil. cu desinenta in limba latinä in -us. opu iaste (opus est „trebuie". dodei: a supära. „sfirfit" (cumplitul pämintului —■ sfirfitul pämintului). si numeroase cuvinte care träiau atunci in limba tinutului.tivele declinärii a doua. intrare. bintätui: a pedepsi. fämeaie: „familie“. värgurä <'virgulam (virgo „fecioarä“. ogodi: a pläcea. zäblcalä: fereasträ. fuste <fustem „toiag". cäci ne oferä o bogätie nebänuitä de cuvinte mostenite din patrimoniul latin. dar care. greu animoso päcate. omugoditori. prilästi . fiindcä aceasta vocalä nu amutise in limbä atunci: domnu. märitu (maritum „mire“. lege cälcätoriu. intrari. a se numära <nominare . dar traducätorul a 89 . dar calchiatä dupä tipicul cuvintelor slave corespunzätoare: dulce vrere <blagovolenie. codere. genitivele si dativele se formau cu prepozitii. venremu (venimus (azi: veniräm). im pärti: „despärti". venetu (venitis (azi: veniräti). care au dispärut din circula^ia limbii de azi sau vietuiesc in agonie in cine stie ce colt indepärtat de tarä: agru {agrum „tarinä“. binecuvintare". schimen: cätel. färä fundu. sau altele pe care traducätorii nu le-au inteles ori cärora nu le-au gasit cu ufurintä corespondentul romänesc. se gäsesc numeroase elemente ungurefti. precum: adamä: cämatä. prä.. intrare (cu intelesul de as intra) (intraverim intraveris. gune <juvenis „tinär". gintu <gentem „neam". auä (itvam „strugure“. -erimus. bincotä: viclefug. säruta (salutare: „saluta“. 0 forma cu totul curioasä este compunerea cuvintelor intr-o structurä nefireascä limbii romäne. Alte cuvinte sint importante din punct de vedere al evolutiei sensului. strat: „asternut". pamente: amintire. Cum era firesc intr-un text tradus in cuprinsurile romänesti aflate sub stäpinire maghiarä. bezaconie cu intelesul de färädelege. färämente. tar: sarcinä. iniie: brumä. aspidä: farpe cu privirea veninoasä. in curgerea vremurilor.a-si spune pe nume". se gäsesc in textele rotacizante terminate in -u. plural: färäJundere. intraremu.ciure <orationem „urare. imparatu. bucate“. gerure <gironetn „adincime. viptu <victus „griu. precum: aslamü: camatä. tirnat: prispä. cumplit'. -um si care astäzi se terminä in consoanä. -eritis. päsa <passare „a merge“ (azi pästrat in expresii ca: pas de fä ceva). Conjugarea infätiseazä fi ea forme interesante: gäsim numeroase urme din vechiul perfect simplu: feciu <feci (azi: fäcui). Afläm apoi o forma de conditional mostenitä de la perfectu] subjonctivului latin: intrare. amägi. bäsädui: a plinge. celui: a insela. urä. aläturi de care apare si omonimul päsa <pensare „a apäsa“ (azi pästrat numai in expresii ca: nu-mi pasä). vasilisc: balaur fantastic care ucide cu privirea. täroasä: insar. cäci pästreazä incä un inteles mai apropiat de prototipul din care derivä: codru cu intelesul de „munte“. cadilä: tämiie. zisu (Aixi (azi: zisei). murgiu : a cirti. apoi pluralul substantivelor latine neutre in -ora se termina in -ure: fapture etc. gudet: „judecatä“. neintelese in tinuturile romänefti libere de dincoace de munti. desidera <desiderare „a dori". au dispärut.cinatä. plod purtä. arira <arenam „nisip". gilälui: uri. a amägi. Din originalul slavon au rämas netraduse. -erint. Mai interesant insä este lexicul.pastie".

cuprinde studiul. Textele rotacizante au trecut din minä in minä si prin cöpii s-au räspindit din sat in sat si din tinut in tinut pinä ce. lege cälcätoriu» premiezare : injum&tätire. dativul cu prepozitia a (sufletele a tot omul). 132. Textele rotacizante. 526. sub influenta originalului slav. Un alt dialect era menit sä-i ia locul. Psaltirea Scheianä. cu Eminescu. A. textele maramure^ene imitä adesea intorsäturile de frazä ale originalului slavon. Acuzativul insä. traduse din slavoneste (vol. care va duce insä la natio. au fost puse in tipar de cätre diaconul t5rgovistean Coresi. de I.u). avea sä ajungä la starea de azi. pentru cä constituiesc inceputurile. Codicele Voronetean. cäci eie ii dezväluie pe de o parte forme de limbä in care se poate surprinde tranzitia de la latina vulgarä la limba de azi. II textul si glosarul). dintre care unele au dispärut cu timpul din circulatia limbii. B i a n u . anul III. punctul de plecare al limbii noastre literare. Psaltirea Scheianä a fost publicatä in facsimile si transcriere latinä cu Variante din Coresi de I. archeologie st filologie (a lui Tocilesc. apare färä prepozitia pre. Intr-o vreme in care traditia si prejudecata nu admiteau in biserica Räsuritului ortodox alte limbi liturgice decit slava si greaca. cu deosebire cele in care viata romäneascä se desfäsoarä mai liber in state oarecum autonome. :90 . iar pe de altä parte o sumedenie de cuvinte din vechea zestre latinä. iar in alte privinte evoluase cätre forme — rotacis. Cernäuti. pe care valurile vremurilor le-au adus pinä la noi cu file pierdute sau rupte. Prima fazä a limbii noastre literare a fost astfel o fazä maramuresanä. precum genitivul construit cu prepozitia de (casa de domnul). Era greu ca in lupta cu celelalte dialecte graiul maramuresan sä se mentinä biruitor pe tärimul vietii literare. C r e t u i n Revista pentru istorie. capabilä sä exprime in versuri. (1883). 514. Bucuresti. 1886. In ce priveste sintaxa. Codicele Voronetean a fost publicat cu un studiu si vocabular de Ion al lui Gh. lege dätätoriu. 178. aceste prime si timide zäri de luminä in picla slavismului aduc inceputul unei munci grele si lungi de trei veacuri. p. Gäsim insä si urme din sintaxa latinei vulgare. tmpremtdza : injumätäti.nalizarea serviciului divin. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri din secolul XVI si XVII. cele mai inalte nuante ale cugetärii filozofice. un dialect nord-vestic. B o g d a n in Convorbiri literare. in sudul Ardealului. In slirjit. 77 — 88. N ä d e j d e in Contemporanul. 230. si de I. care in veacul al XVI-lea intr-o privintä stagnase intro formä mai conservatoare. 1889. totusi eie sint pentru istoria literaturii de o irnportantä deosebitä. Desi textele rotacizante sint scrise intr-o limbä greoaie.mul de exemplu — pe care nu le cunosteau celelalte dialecte. BIBLIOGRAFIE ' Publicatii de texte.cr=zut cä substantivul derivä de la verbul ijjdAdTi). vol. in a doua jumätate a secolului ai XVI-lea. O edi^ie criticä insotitä de un studiu aprofundat a dat d-1 I. Ideile erc* nate ale lui Sbiera au fost combätute de: Gr. anul VI (1886). iar altele se zbat azi in agonie intr-un colt restrins de pämint romänesc. cu multe elemente sträine. ed. C a n d r e a. Academiei Romäne. ceea ce aduce confuzia intre subiect si obiect. S b i e r a. peste trei veacuri de främintare. p. 1885. cu particularitäti arhaice si dialectale. eie mai au un aspect. I. tomul I. p. 155. sint pentru filologul care vrea sä reconstituie originea si evolutia limbii romänesti comori de pret. care. 474.

156.. Philologie. C a n d r e a. fase. editura Cartea romäneascä. I o r g a . Halle. Mem. editura Casei ? coale]or. Despre ea o recenzie a lui V. op. Limba romänä in secolul al XVI-lea. Psaltirea Hurmuzachi n-a fost incä publicatä pinä acum. texe tipärite si manuscrise (secolul XVI—XIX). D e n s u s i a n u . vol. 153. XXVI. Bucuresti. 1930.. III. G a s t e r . . Sibiiu. lit. Iasi. Suceava. Istoria literaturii religioase a romäni lor pinä 1a 1688. D r ä g a n u . I. 444 — 467. ed. 1917. presupunea doi copisti sau „aceea?i minä. Pentru propaganda husitä in tärile romäne a se vedea si. Arhe. Jahrhundert. 1904. Bucuresti. p.orszägon. 64. Diseurs de recepfie in Academia Romänä. II.. Douä manuscripte vechi: Codicele Todorescu si Codicele Martian. in Despre nazalizare si rotacism. I o r g a . S e x t i l P u s c a r i u . X . 29. L a c e a . nr. p. B i a n u . A. 631. Bucuresti. XXX. 1927. VI. p. p. CI si CII). 41 — 44. p. 19 — 20. XII. ln Beiheft zur Zeitschrift für rom. Dacoromania. 527. 1891. Cf. Histoire de la langue roumaine. p. primele traduceri au fost fäcute de un sas din regiunea Bistritei „care a urmat ca student la Universitatea din Praga" unde a primit invätäturile lui Hus. Paris. Romane. 1925. sect. ed. credea cä traducerile s-au fäcut pe la sfirfitul veacului al XVI-lea in mänästirile moldovenesti. Etude sur le rhotacisme en roumain. traduse din slavoneste. A 1. Despre husitism in Ungaria: Dr..tipul husit al catehismelor noastre luterane. I. I. D r ä g a n u . C a n d r e a. p. 1916. Cf. 1925— 1926. B i a n u . insä si Al. Atribuiesc inceputurile literaturii romäne reformei luterane. Buc. Psaltirea Voroneteanü a fost publicatä in caractere chirilice de G. Dacoromania. admite cä sint sasi. O v. 1914. S e x t i l P u s c a r i u . Istoria literaturii romäne. p. XIX — X X . in Introducerea limbii romänesti in bisericä. Zur Rekonstruktion des Urrumänischen. si I. 103—110. N. I. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri din secolul XV si XVI. P r o c o p o v i c i . tn Korrespondenzblatt. cit. 475 — 508 si 914 —929. 1928. Husitstvi v rumunsckych zemich. I o s e f l l a c u r e k . dialectale fi populäre. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri. Incercarea asupra evolutiei literaturii vechi romänesti. dar dupä o intrerupere cam indelungatä". Sustin teoria husitä: N. in Chrestomatie romänä. L —LVII. p. si A. 1908. p. C a n d r e a. 461—471.. Curentele literare la romäni in perioada slavonismului cultural. 1924. A. XXVIII. Halle. a II-a. Brno. Cind s-a scris intii romäneste (extras din Arhiva VII). XLVII (1913). Bucuresti. R o s e t t i. dar despre ea se gäsesc informatiuiü in studiul citat mai sus al d-lui I. cit. credea cä acestea sint „prelucräri ulterioare ale operelor lui Coresi" (p. seria II. editia „Comisiei istorice a Romäniei". vol. Studii. Bucuresti. p. Al. II. 333. Textul a fost republicat cu versiunea slavä si cea romänä de G. p. 40 1. I. §i mai ales: Limba romänä in secolul al XVI-lea. N. II. p. M e t r o n i u. B o g r e a. Buc. R o s e 11 i. iti Dacoromania. 1927. 1883. P a l a d e . in Drum drept. 1916. I. inceputurile literaturii noastre sint puse in legäturä cu propaganda catolicä de I l i e B ä r b u l e s c u . 194 — 209 si 475 — 487. 13. Paris. in Convorbiri literare. XI (1910). a c e 1 a s i. op. „pentru a da elementele instructiunii teologice cälugärilor romäni". p. 91 . Bucuresti. Husitismul in Romania. au dovedit cä sint trei. Analele Acad. 1914. C. P r o c o p o v i c i . t. in care reproduce texte rotacizante. in Grai si suflet. p. R o s e 11 i. 475 —508. 1121—1123. Despre copistii Psaltirii Scheiene: I. Budapesta. archeologie si filologie. p. III. p. observind cä sint douä scrisuri. tom. 1916. 6. 497 —508. Despre studen^ii din Ungaria si Sibiu (intre 1373— 1411) la Praga . p. Paris. I.Bucuresti „Comisia istoricä a Romäniei". si Al. p. G ä l u s c ä in Slavischrumänisches Psalterbruchstück. IV. Istoria literaturii romänesti. p. 1926. Epoca veche. III. T h o t Z s a b ö P a l . XIV. si XII (1911). vol. G i n g l e a in Revista pentru istorie. M. in Revista istoricä. A cseh huszita mozgalmak es uralom törtenete Magyar. 1914. si Recherches sur la Phonetique du roumain au XVI-e siecle. Studenten aus Ungarn und Siebenbürgen an der Prager Universität im XIV—XV. I. 914— 937. 1913 (tezä de doctorat). I. Al. Academiei Romane. T. 1910. p. 187— 188. A. p. XLVIII. 45—102. p. 4. 2. 1932. Romania. p.

Doubs. 1938. in Codrul Cosminului. Documentele din arhivele Bistri^ei au fost publicate intiiasi datä de d. tn Analele Academiei Romäne. S e s a n. Textele publicate in transliterate sint insotite de 21 facsimile si de studii paleografice ?i filologice. V. 1926. 219 — 231. p. Analele Academiei Romäne. Edouard Champion. 1927. Cuprinde 50 descrisori dintre 1592 si 1638 din urmätoarele localitä^i: Cimpulung. Bucuresti. Despre nazalizare si rotacism. D r. Mem.. 1899. din minä in minä. $i Formarea verbelorin Psaltirea Scheianä. Bucuresti. care distingea net graiurile din nord-estul Transilvaniei de cele din sud. partea a II-a. IV —V. Pentru explicarea rotacismului: Al. D e n s u s i a n u .. II. Bucuresti. apoi d e d . prin mesteri tipografi sirbi. in Documentele Hurmuzaki. 27. t. Bucuresti. in Institutul de filologie fifolklor. care il pästreazä si azi si care au emigrat probabil intre secolii X—XIII din pärfile vestice ale Transilvaniei. Documente romänesti din archivele Bistritei. INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI TIPAR SLAVONESC IN TARA ROMÄNEASCÄ Textele Sfintelor Scriptiiri traduse in veacul al XV-lea in Maramures. M o r a r i u. O v . Curs litogr. Bucuresti.. p. in colectia Bibliotheque de l'Ecole des Hautes Ütudes. sect. 1932. Roman. Al. Cernäu$i. pinä in tinuturile din sud-estul Ardealului. 3738. s-au räspindit prin cöpii. eie sint puse sub teascul tiparului. 145 — 221. 263 — 278. 110). p. Suceava si din urmätoarele ale Transilvaniei: Bistrrfa. editura „Cartea romäneascä". 1924. Pärerea lui Dräganu privitoare la traducerea in Moldova pe vremea lui Despot-vodä in Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie. tom. — L ü b k e. p. A l e x a n d r u R o s e 1 1 i. lit. 1904. Histoire de la langue roumaine. 1939. St. in Revista filologicä. extras din La Transylvanie. Bucuresti. Originea fi timpul primelor traduceri romänesti ale Sf. Istroromänii. XXVI. Aci. D e n s u s i a n u . Tiparul fusese adus in tärile noastre din Venetia. II. Säliste-Mara. mänästirea Moldavita. I. partea 1 si a 2-a. Sintaxa propozitiunii in Psaltirea Scheianä. Tirgu-Neamt. nordul Maramuresului. Tipärirea cärtilor necesare cultului divin corespundea atunci in tärile :92 . s. P r o c o p o v i c i . Paris. s. traducerea a fost fäcutä de un cälugär romän care stia si slavoneste. 1908. M i l a n P. Hautes-Alpes). Pentru u final: O. R p s e 11 i. Heidelberg. Textele au fost studiate din punctul de vedere al limbii de: I. C i o b a n u . 449 si urm. XXX. Cernäuti. £tude sur le rhotacisme en Roumain. in a doua jumätate a secolului al XVI-lea. C a n d r e a . A. cunosteau rotacismul la despärfirea lor de trunchiul romänismului. lit. prin stäruinta juzilor sasi ai orasului Brasov. Fägäras. Suciul de Sus (Solnoc-Dobica). t. Fac. Scripturi. a c e l a s i . Boh us T e n o r a. indeosebi p. 1938— 1939. N.mures. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri din secolul XVI si XVII traduse din slavoneste'. p.p. I o r g a . 1914. Pentru prototipele paleoslave ale traducerilor. Mitteilungen des rumänischen Instituts an der Universität Wien. Slatina. Bucuresti. XV. Lettres roumaines de la fin du XVI-e et du debut du XVII-e siecle tirdes des Archives de Bistritza (Transylvanie). sub influenza husitä. Mem. Din istoria amutirii lui „u“ final in limba romänä. in W. Fenomenul este cunoscut si pe domeniul Romaniei occidentale in dialectele nord-vestice ale Italiei si in franco-provansalä (departamentele Isere. 89. II. Rotacismul era in secolul al XVI-lea o particularitate foneticä. Limba romänä in secolul al XVI-lea. Über die kirchenslavische Vorlage des Codice Voronetean. Cluj. LucaväJ:. de cätre diaconul Coresi venit din Tirgoviste. sect. de indice de nume proprii si de vocabular. lit. mänästirea Rädäuti. M. 1911— 1913. Ei il pästreazä si azi. poate in mänästirea Moldavi^a (p. A l e x a n d r u R o s e t t i .

si de-acolo. din cauza imprejurärilor vitrege in 93 . care väzuse inflorirea culturalä a Italiei §i care era cäsätorit cu o nobilä venetianä. cälugärul Macarie. tiparul incepe sä functioneze din nou in Jar a Romäneascä. care se rätäciserä — fi-a inceput cälugärul Macarie noua sa activitate. aduce tiparul din Venetia §i-l instaleazä in preajma Cetiniei. au apärut numai trei cärti bisericesti: Liturghierul. pe care o instalase in Gracanica. dar este infrint si silit sä se predea turcilor. P. cu o tipografie cumpäratä de Radu cel Mare. dupä mamä. care il exilarä in Asia Mica. pätrunderea turcilor in muntii Munte. care adusese in Serbia o tipografie. fuge in Venetia. in 1545. pe care i-a adus in Tara Romäneascä. gata sä se incaiere. unde este internat. Din tipografia lui Macarie. logofätul Dimitrie Liubavici. intemeietorul tipografiei. supraveghea la Venetia tipärirea unui liturghier slav. In aceste imprejuräri ■— crede d-1 P. de acolo la Ra vena. Citiva ani mai tirziu. Acolo. incearcä sä ridice steagul independent ei. si un Evangheliar in 1512. dar. G. 1939. Crnojevic. izgonit de turci. in imprejuräri care nu ne sint cunoscute. mai tirziu.slave din Balcani unei necesitä^i adinc simtite. la 10 noiembrie 1508. in Munte. in mänästirea intemeiatä de tatäl säu. ln acele zbuciumate vremuri. si pe cälugärul Macarie. Aci. nepotul lui Gheorghe Crnojevic. un Octoih in 1510. pe vremea cind domnea Radu cel Mare.negrului distruge aceste inceputuri culturale. Maxim era. rämas färä protectori fi Urmärit de turci.£iile dramatice ale vietii celor doi initiatori ai tiparului. In 1503 Maxim se afla la Venetia. apar trei cärti religioase: un Molitvenic. deoarece invazia turcilor nimicise si impräftiase vechile manuscrise copiate cu multä muncä in mänästiri de cätre cälugäri caligrafi. in urma stäruintii turcilor. urcindu-se pe tronul tatälui säu si dorind sä räspindeascä lumina culturii ln tara sa. a aluat si el drumul pribegiei spre Venezia. apoi. cälugärul Macarie. dar in cele din urmä. aci la noi. Incä din 1483. Cit de tragicä a fost soarta culturii crestine in aceastä epocä a invaziunii turcesti se vede si din peripe. nepotul vestitului erou albanez Skander-beg si värul lui Gheorghe Cr no je vie. poate din Venetia — si nu cu vechile buchii de tipar din Cetinje. p. Acolo se presupune cä a trebuit sä primeascä islamismul pentru a-si mintui via^a. cu protectorii säi. Elisabeta. 544 — Maxim va fi intilnit in cetatea dogilor pe nepotul säu Solomon.nia. si-a gäsit adäpost pentru munca lui culturalä. inceput sub Radu cel Mare si incheiat sub Mihnea cel Räu. Initiatorul acestei noi tipografii a fost tot un sirb. fiica lui Antonio Erizzo. un Octoih in 1494 si o Psaltire in 1495. care a izbutit sä impace cu cuvinte crestinesti pe Radu cel Mare cu Bogdan al III-lea. sub domnia lui Neagoe Basarab. apoi. inceteazä. travestit in haine de cälugär. sub supravegherea cälugärului Macarie. in 1496. scäpind din inchisoare. in Biserica ortodoxä. pe timpul lui Radu cel Mare si al urmasilor säi. se intoarce in patrie. fiindcä singurele täri ortodoxe peste care nu se intinsese stäpinirea turceascä erau principatele romäne. domnul Moldovei. Tipografia functioneazä deci patru ani. Gheorghe Crnojevic. care insotea in Italia pe tinärul principe muntenegrean Gheorghe Crnojevic. in domnia lui Vlad-vodä. intre 1508—1512. Panaitescu. In Muntenia se afla pe atunci in mare vazä la curtea lui Radu cel Mare mitropolitul sirb Maxim. tocmai cind ostile se aflau fatä in fatä. Abia peste 33 de ani.

una pentru Mircea Ciobanu fi alta pentru Iliaf-vodä al Moldovei. Prefata pe care a reprodus-o d-l Mazilu intr-un articol critic despre Coresi invedereazä oarecum aceastä intentie. care sunä azi afa de exotic in onomastica romäneascä. EPOCA LUI CORESI Dupä aceasta tiparul romänesc inceteazä in Tirgovifte. Benkner. un Octoih slavonesc. defi a fost in timpul din urmä obiectui a numeroase studii. Ultimul fiind citat in al doilea rind — „eu. „suflet deznädäjduit. era la riridul lui discipolul lui Dimitrie Liubavici. se citeazä in prefetele sau epilogurile cärtilor: cälugärul Moise fi ucenicii säi Oprea fi Petre. CORESI Figura diaconului Coresi. expatriati in imprejuräri vitrege. pentru ca sä inceapä publicarea cärtilor de slujbä necesare bisericilor romänesti din principate. Numele lui. precum spuneam si dupä cum se constatä si din epilogul Apostolului slavonesc tipärit la Tirgovifte in 1547. dind la luminä. dupä cite stim pinä acum. cind. incepätorul cärtii romänefti tipärite. Astfel se stabileste in chip documentar cä diaconul Coresi fi-a invätat meftefugul tiparului de la ucenicii — poate chiar de la cälugärii sirbi — care. despre care ne-a dat lämuriri interesante regretatul Bianu. fi un Triod-Penticostar.care se zbätea viata literarä a slavilor sud-dunäreni sub stäpinire turceascä. pentru ca sä reaparä mai tirziu la Brafov in 1556. care. patru cärti slavone: un Molitvenic. intre 12 iunie 1556 fi 14 ianuarie 1557. diaconul Coresi tipärefte cu porunca lui Hanäf Benkner. „cu porunca" cäruia ne spune cä tipäreste cartea. pribeagul sirb. care a dat medici ca loan Coressios din Chios din a doua jumätate a secolului al XVI-lea. ucenicul lui Oprea Logofätul. Probabil cä Hanäf Benkner. pe timpul lui Pätrafcu cel Bun. pomcneste fi pe domnii principatelor noastre: „in Tara Romäneascä blagoslovitul Pätrascu Voievod — e vorba de Pätrascu cel Bun. un Evangheliar. dupä cit se pare. cum se numeste el insufi in epilog. care intemeiase cu zece ani mai inainte prima fabricä de hirtie. Cum a ajuns Coresi la Brafov nu putem fti. se expatriazä cu tipar cu tot. robul lui Hristos Oprea logofätul. nenorocit fi päcätos". fi diaconul Coresi ne-am trudit pentru aceasta fi am scos aceastä carte" — este. lucrind pe timpul lui Mircea Ciobanul (1544—1554). il adusese pe Coresi cu tipografia lui acolo. volumul XXXII) — contine un ppilog. care a apärut in douä editii. Tipografia lui Dimitrie Liubavici functioneazä la Tirgoviste vreo cinci ani. cäci aläturi de H. la Tirgoviste. articole fi polemici. Aceastä carte — prima tipäriturä coresianä la Brasov. ne este incä putin cunoscutä. La 1550 il gäsim in cetatea de scaun a Tärii Romänesti. in näzuinta de a-si desface marfa. scriitori de seamä ca Gheorghe :94 . Intre tovaräfii care ajutä pe mefterul sirb in tipärirea textelor slave necesare serviciului divin. un Apostol in 1547. a fost pus de mult — de Alexandru Odobescu chiar — in legäturä cu familia Coressios din Chios. au adus in ^ärile noastre buchiile de tipar lucrate in Venetia. judele Brafovului. intr-o notitä publicatä in Analele Academiei Romäne (1909—1910. in care ni se spune cä a fost tipäritä din porunca lui Hanäs Benkner de cätre Oprea Logofätul si diaconul Coresi. tatäl lui Mihai Viteazul — si in tara Moldovei blagoslovitul Alexandru Voievod".

Urlati. fiica lui Bunea fi sora lui Stoica Jeleaza. Coresi apare la Tirgovifte. pe care se intemeiazä d-1 St. care identificä pe diaconul Coresi cu logofätul Coresi. a cärui activitate tipograficä se desfäfoarä intre anii 1556 si 1583. 95 . El a avut un fiu. negustori ca Anton. intr-un act de la mänästirea Tismana. Din citeva acte afläm cä avea un naf cu numele de Barbu. p. intraserä in rindul pämintenilor. in „minunata cetate numitä Bucuresti". care aveau afaceri comerciale cu Lwöwul polon. logofätul Coresi nu este nicäieri pomenit ca diacon si nici nu se face aluzie la activitatea lui tipograficä desfäsuratä pe acel timp in Transilvania (intre 1559— 1583). in 1568. care apare pentru intiiafi datä pe la 1560. Amintesc aceste date intr-adins. fi cä avea mai multe cumnate: Stana Neacfa. sau Coresi „pisetul". Fapt este cä in actele si documentele romänefti din secolul al XVI-lea apar mai mullti Coresi. care scrie o serie de acte intre 1527 si 1538 in Bucuresti si Tirgoviste. 1 Nu putem accepta spifa intocmitä de d-nul St. pärti de pämint in Rusi. prin cäsätorii fi inrudiri. intre logofätul Coresi de pe la 1560—1582. sub Mircea Ciobanul. Nicolaescu. pentru cä din ele se poate vedea cä acefti Coresi. Bräniftor. 1 iulie 1558. pe de altä parte. greci. Popesti. fiul lui Mircea Ciobanu. in decurs de mai bine de 20 de ani. pe logofätul Bunea. Regretatul Nerva Hodof.1582) I Bunea Logofätul Coresi (1606) O jumätate de an dupä tipärirea Octoihului slavonesc la Brafov. un Triod-Penticostar. scriind acte la Bucuresti. nu reiese clar din documente. Alte documente posterioare vorbesc de Coresi logofätul in Miroslävesti. fi intre diaconul Coresi.1583) i Serban (1588) Logofätul Coresi (1560. pe care il mintuie insä de tipärit tocmai dupä moartea lui Pätrafcu. ale cäror pärti de mofie le cumpärase pe la 1567. originari din Chios. totufi. Ce legäturi au fost — dacä exista vreuna — intre Coresi al nostru fi omonimii säi. fiindcä documentele timpului nu ne ingäduie sä facem nici. in vara anului urmätor. unde il gäsim in 1559 fi unde. intr-o prefatä la Molitvelnicul lui Coresi. Ce legäturä existä pe de o parte intre Coresi grämaticul de pe la 1527—1544 fi. „fiul lui Coresi logofätul“.Coressios de la inceputul secolului al XVII-lea. Astfel intre anii 1527—1544 se pomenefte de un Coresi „grämaticul“. X. in satul Bärcänefti. a incercat sä reconstituie — desigur in mod ipotetic — astfel spita familiei Coresi din Tara Romäneascä1: Coresi grämaticul (logofätul) Diaconul Coresi (1560. In actul din 1572. Dobra fi Maria. unde incepe la 8 iulie 1557. cä tinea in cäsätorie pe Diica. Gheorghe si loan (Dziani) Coressi. Se pare cä era un om instarit. Leontesti fi Brofteni.o conjecturä. chiar dacä ar fi fost la origine sträini. sub impulsiunea noului curent de reformä pornit de Luther. arheologie si filozofie. Apoi Coresi se strämutä din nou la Brafov. Il gäsim mai tirziu. sau Coresi „diacul". 1909. nu putem fti. ii mtärefte in 1572. in timpul domniei lui Pä traf cu cel Bun. Nicolaescu (Revista pentru istorie. mobile Bärcänesti si Vladulesti. cetätile de scaun ale Tärii Romänefti. 269). el tipärefte in limba romänä cärtile fundamentale ale bisericii. cäci Alexandru-vodä.

care fusese preceptorul lui. :96 . Aceastä activitate. a adoptat reforma luteranä. 1940. alimentatä cu hirtie pusä in circulatie din fabrica ridicatä de prietenii fi concetätenii säi. fi Gaspar Bekes. un adinc räsunet in sufletul contemporanilor säi safi. A reformdciö az erdüyi romcmok között (Reformä printre romanii trnsilväneni). cancelarul tärii. rupti de neamul lor fi conver. stäpinind partea vesticä a Ungariei. Brafov fi Oräftie. si E. näscut in 1498 in Brasov. Locul de frunte intre sfetnicii de la curtea sa il aveau doi romäni: bätrinul Mihail Csaki. incepe printre concetätenii säi propaganda pentru reforma luteranä. convocatä intr-un congres. Honterus. 0 conditiune prealabilä pentru räspindirea luteranismului printre romäni era traducerea fi tipärirea cär^ilor romänefti sub influenta curentelor de reformä. urmind liniile politice — trase de mama sa pe timpul regentei — de a organiza in Ardeal fi pe tärim religiös o opozitie puternicä impotriva catolicului Ferdinand. dupä cum o afirmä Giovanandrea Gromo. in vremurile de dupä nenorocita luptä de la Mohaci„ cind o parte din Ungaria cäzuse sub stäpinirea turceascä. ca toate mäsurile luate de autoritätile maghiare pentru convertirea romänilor la reformä sä se fi fäcut cu sfatul fi cu initiativa acestor curteni. in cele din urmä. care erau elementul cel mai numeros in Ardeal fi carei dädeau. Budapest. dupä ce si-a terminat mvätätura in oraful natal. räspindesc intre concetätenii lor ideile marelui reformator german2. ftia binifor fi romänefte. Iohann Fuchs fi Hannes Benkner. Viena. cäsätorirea preotilor fi introducerea serviciului divin in formä luteranä. care. un umanist de seamä. 1941. In aceste imprejuräri. Cluj. Archivum Europae Centrc-Orientalis. in care fixeazä punctele fundamentale ale noii biserici •—■ intre altele fi nevoia de a propovädui Evanghelia Domnului in limba nationalä. ini^iatä fi patronatä de safi fi unguri.titi la reformä. intorcinidu-se in oraful natal cu o largä culturä umanistä fi cu un infläcärat zel pentru noul crez al reformei. Principele loan Sigismund Zzäpolyai (Zäpolya). 2V. In 1533 Honterus. este posibil. Predicile lui inspirate gäsesc. unde s-a initiat fi in arta tipografiei. Reformatio ecclesiae Coronensis ac totius. s-a desfäfurat in trei centre diferite: Sibiu. preotimea din tara Birsei. hotäräfte inlocuirea limbii latine din bisericä cu limba germanä. Juhasz. in Basel. Pentru a da mai multä extensiune ideilor reformei. fi urmärea sä atragä la noua reformä fi pe romäni. In acelafi timp cu safii imbrätifarä luteranismul fi ungurii. I. loan Sigismund era poliglot. cel mai tinär dintre sfetnici. näzuia sä cuprindä fi Ardealul. In 1542 Honterus publicä in limba latinä fi germanä cartea reformatiunii. primarii Brasovului. Honterus. care invätase in Elvetia arta tiparului. intemeiazä in Brafov o tipografie. ln fruntea miscärii a stat insä apostolul reformatiunii din Brasov. In 1522 mai multi tineri safi. pästrätorul sigiliului statului. si-a continuat studiile in scolile superioare din Cracovia. „ostafii cei mai buni". prin negustorii safi care luaserä parte la tirguldin Leipzig fi care aduseserä cu ei la intoarcere cärtile lui Luther.Influenta luteranä fi activitatea lui Coresi. care lua adesea masa cu principele fi care dormea in aceeafi camerä cu el. Reforma luteranä pätrunsese in Ardeal in anul 1519. Barcensis provinciae. Honterus. ba chiar probabil. Wittenberg fi. La Reforme et les roumains de Transylvanie. Curind dupä aceasta. care studiaserä la Universitatea din Wittenberg fi audiaserä prelegerile lui Luther. Rev&z.

ea trebuia inculcatä tinerelor generatii din scoala. sä pätrundä mai adinc in masele romänesti. p. sau „eu jupinul Hanäs Beagner. cum era in primul rind aceea care functiona pe lingä vechea bise.. Sibiu. „Cu zisa <fi cu cheltuiala) jupinului Hanes Beagner. universitatea säseascä hotäräste ca toti clti n-aü primit cuvintul lui Dumnezeu in noua forma sä fie indemnati fräteste a-1 adopta. 2Vezi textul reprodus la B i a n u . un preot sas din Bistrita.2 Centrul in care sträduintele de a capta pe romäni la ideile reformei s-au manifestat cu mai multä tärie si mai consecvent a fost insä Brasovul. ii -SCriä sä „mgrijeascä inainte de toate ca invätätura mintuirii sä fie impärtä. ales jude (primär) al Sibiului in 1543. prima carte romäneascä —■ un Catehism — din care insä pinä acum nu s-a descoperit nici un exemplar. cäruia Melanchthon. prin stäruinta lui Petrus Haller. In 1Rechnungen aus dem Archiv von Hermannstadt und der sächsichen Kation. murise de la 23 ianuarie 1549. De altä parte. H o d o s .Ea a inceput la Sibiu. ln chiar anul alegerii lui Petrus Haller. la Sibiu. care intemeiase prima tipografie in Ardeal si reformase scoala. p . care convertise la reformä preotiniea sasä din 'I'ara Birsei. sä invete rumänii cine-s creftini“.. Dar aparitia lui in 1544 este in afarä de orice discutie. I . care venea din Tirgoviste cu materialul de tipar chirilic. I. sä fie popilor romänesti sä inteleagä.. Dar pentru ca ideea nationalizärii serviciului divin. care s-a tipärit la Sibiu in caractere sirbesti (chirilice). intr-o scrisoare din 1546 cätre preotul loan Hessus din Breslau. care dezväluie ceva din imprejurärile si intentiile cu care a fost publicat Catehismul. 1544. in care se pome.ricä ortodoxä a Scheilor din Brasov. fiindcä ni s-a pästrat o notitä contemporanä in socotelile orasului Sibiu 1. De aceea cea dintii publicatie romäneascä apärutä la Brasov este un Catehism menit a fi predat copiilor din scolile romänefti. Bibliograf ia veche romäneascä. sasii imbrätisarä reforma. am avut jelanie pentru sfintele cärti crestinesti. Avem in aceastä privintä un pretios document contemporan. unde pätrunsese mai devreme ideile de reformä.. prietenul lui Luther. proprietarul primei fabrici de hirtie din Ardeal. prin stäruinta fi pe cheltuiala primarului Benkner. scris-am eu Diacon Coresi. Coresi se puns in serviciul ideii de tipärire a cärtilor sfinte in limba romänä. ln aceastä atmosferä de idei adusä de Honterus. 2 2 . Este märturia diacului Oprea. dar cä si multi il condamnä. primarul orasului Brasov. ln anul urmätor. 97 . fi a pastorului Mathias Ramser.. In aceste imprejuräri s-a tipärit in 1544.. 1880. Wurmloch mai adaogä informatia pretioasä cä multi preoti romäni il primesc ca sacrosanct. 195. si am scris aceste sfinte cärti de invätäturä. Honterus.“.nefte cä s-au dat doi florini unui oarecare „magister Philippus" —■ Filip Maler —■ pentru munca lui de tipärire a Catehismului valah. prima carte coresianä. spune cä s-a tradus in limba valahä un Catehism. care erä in acelafi timp psalt si profesor „miasteriu — cum spune el — fcoalei rumä.sitä poporului nefalsificatä si ca tineretul cä citeascä Catehism ul". Adalbert Wurmloch. pusä in circulatie de reformä. Hans Benkner. Dar spiritul lui träia incä intre sasii luterani.nesti de lingä beseareca Scheailor“ fi „dascäl mai mare ucenicilor eine invatä däseälie". ln Brasov se intilnesc in aceastä vreme douä persoane care au jucat un xol de seamä in inceputurile cärtii romänesti: diaconul Coresi.

6. Cuminecätura. Limba textului aratä o multime de termeni specifici fi constructii neromänefti. darä cumu sä inteleagä deacä invatä in limbä striinä de nu inteleage nimea! Iarä sirbeaste si letineaste sä stie numai eine iaste om cärtulariu.hismului. cu Catehismul. 80). Coresi l-a revizuit. refäcind textul din Tatäl nostru fi citatele dupä textul Evangheliei. in 1559.epilogul unui Octoih romänesc. :98 . insä nici cu acesta nu corespunde intoemai. adicä rugäciunea) fi datul de har „cind iti aduci aminte de binefacerile lui Dumnezeu". Botezul.. 1903. defi are. totusi nu este o traducere dupä acesta. oare dascäl. al lui Luther. dupä cum a arätat d-1 Al. amintind pe toti cei ce au contribuit la publicarea Cate. die 12 Martii. in afarä de pärtile cuprinse in Micul Catehism." Sirul tipäriturilor romänesti ale lui Coresi incepe deci. mai continea fi citeva intregiri imprumutate din marea lucrare de sintezä a lui Filip Melanchthon. asa de obscur prezentate in Catehismul romänesc.). cä in scoala„ cumu trebuiaste si in besearecä. asa mai virtos cuvintul lu Dumnedzeu tre. Si scoasem sfinta Evanghelie si zeace cuvinte fi Tatäl nostru fi credintä apostolilor sä inteleagä toti 1„ 1559.Nefte crestini buni socotirä fi scoaserä cartea den limbä särbeascä pre limba romäneascä. fi care a avut un mare räsunet. O scurtä prefatä. el putea spune in prefatä Catehismului: „. 5. la 12 martie 1559. cu ceilalti senatori au reformat bisericä valahilor fi cä a propus Catehismul spre citire si invätare. deoarece numai in timpul vietii autorului a apärut in 50 de editii. Botezul. oare diiac. iudex Coronensis. 3. iarä miselamia n-are lipsä de-a ftirea. N. p. 1 Catehismul lui Coresi este alcätuit din urmätoarele pärti: 1. Tatäl nostru. Milcuitura („cind chemi pe Dumnezeu in ajutor“. Originalul unguresc era un Catehism sumar. 4. publicatä in 1521 sub titlul Loci communes rerum theologicarum. O data Catehismul unguresc tradus in limba romänä. 2. unele pärti comune cu Micul Catehism al lui Luther (editia din 1529: Decalogul. Iohannes Benknerus. fi indreptind simbolul credintei dupä normele bisericii ortodoxe. 7. care sint o decalcare dupä sintaxa ungureascä.. care. Bra^ov. Tatäl nostru. Cronicarii safi Simon Massa fi Marcus Fuchs ne instiinteazä.buiaste sä inteleagä feciorii. Sulicä. impreunä cu alalti crestini buni. SimboluL apostolilor.nefti". Decalogul („zeace porincele ale lu Dumnezeu"). dupä cum ne incredinteazä d. cu ftirea märiei lui Crai < adicä loan Sigismund Zapolia) fi cu ftirea Episcopului Savei täräei ungurefti.. cum reliquis senatoribus reformavit Valachorum ecclesiam et praecepta catecheseos discenda illis proposuit“ (Quellen zur Geschichte der Stadt Brassö. IV. in forma catolicä. pe care o avea sub presä. tradus din porunca episcopului Pavel Tordas cu intentia de a fi tipärit si copiat de „miasteriu scoalei rumä. oare preut. Simbolul credintei ortodoxe niceoconstantinopolitan (credintä crestineascä). Rosetti. acesta spune räspicat cä vlädica Pavel „au porincit in scoalä mearsterii fi dascälii sä inveate rumineaste den cärtile ce le deaderä boiarii cinstitului sfat de mainte si ce va da sfintiia lui. cä Iohannes Benknerus. Numai astfel.. Din aceastä operä a lui Melanchthon au sträbätut pinä in Catehismul romänesc din 1559 ideile dogmatice despre mileuiturä fi datul de har. Catehismul. primarul Brafovului. Catehismul romänesc se apropie ca fond — si in unele privinte fi ca formä — de Catehismul unguresc al lui Batizi.

.119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU ...... TEXTELE POPULÄRE..... .66 I...........24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ. . ................155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB....oamenii cine-su rumäni creftini.......52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE.............241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ..................180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’..2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV...... patrimoniul sacru al invätä- ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI............150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ........ ......92 EPOCA POST-CORESIANÄ............. 43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE..........................190 99 .170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA...................... in rästimp de 22 de ani se tipäresc in romäneste toate cärtile care alcätuiesc......................................... ...............................11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN....79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI.." Dupä Cafehism.....110 LITERATURA RELIGIOASÄ.... ................... ........... ..... SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ.207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU.213 CRONOGRAFELE.... ..167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.......132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t...... dupä conceptia reformatilor.................. FOCARE DE CULTURÄ.........128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ.............45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI...... activitatea de tipärire a cärtilor sfinte in limba romänä se continuä.....................159 CULTURA IN TRANSILVANIA........................ .............161 STOICA LUDESCU..................... EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO......................50 MÄNÄSTIRILE..

nu se introduce nici o inovatie care sä devieze biserica romänilor de la traditia ortodoxä moftenitä din strämosi.. despärtindu-se de safi....... de a transforma cu totul cultul lui strämosesc dupä normele statornicite de ideile reformei..35 Lucräri postume *.................... :100 ......... Sub aceastä influenta... .............. Pravilä (nu se poate data exact) ........ cu ajutorul nobilului ungur Forrö Miklös de Haporton — Foro Micläufu.. ....tite mai sus............ Coresi ne lämurefte asupra scopului acest ei publicatii astfei: „Dacä amu väzutu jelania la multi preuti de tilcul Evangheliilor................... Evanghelie cu tilc (Cazanie).. cum sä poatä fi ei propovädui fi a spune oamenilor invätäturä dupe cetitul Evangheliei....... Necroloage.............CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU. afarä doar de ideea nationalizärii serviciului divin —■ unul din postulatele fundamentale ale curentelor de reformä — fi de o micä aluzie la darul milcuiturii din Catehism. apare dupä 1564.. ........................ Diverse........ ln epilog......... scoase de in scriptura prorocilor fi apostolilor fi celor sfinti pärinti.......... Editii de texte............ Ungurii se sträduiesc sä atragä fi pe romäni la reformä lui Calvin fi in acest scop ei luptä pe douä fronturi: pe de o parte ajutä tipärirea cärtilor bisericefti in limba romänä..............beascä pre limba romäneascä“................... Ideea de a se amesteca in credinta intimä a poporului romän.. ln prefata cu care insotefte textul Cazaniei...30 Didactice.............. Psaltire slavo-romänä .... poate fi Tetraevangheliarul este retipä............" Era deci o colectie de predici inspirate din textul Evangheliei pe care cäutau sä-1 lämureascä fi care se citeau in bisericä.............. pe de altä parte.... si un Molitvenic...33 Recenzii si rapoarte....37 ..32 Publicatii conduse..................... se strecoarä ideile reformei. Coresi tipärefte in 1564..219 (1942 -1979)... imbrätifeazä reformä calvinä....35 Istoria literaturii romane vechi.. 1581 ' Lucrul apostolesc — Faptele apostolilor — si Psaltirile reproduc o copie de pe vechile traduceri maramuresane...32 Comemoräri......... cind ungurii. .. Exceptind prefata Cazaniei si Molitvenicul din 1564................ ..... cautä sä impunä cu sila...... adicä textul Evangheliilor comentat fi explicat... 1577 ..... in textele amin.... organizarea bisericii dupä normele calvine.....1570— 1580 .. cum il numefte el in predoslovie — o Evanghelie cu invätäturä.............. dupä cum märturisefte Coresi in introducerea Catehismului: „neste crestini buni socotirä si scoaserä cartea den limbä sir......... Influenta calvinä.............. pe cale oficialä........ asa am aflatu aceste tilcuire a Evangheliilor pre Duminici presre anu..... Celelalte sint traduceri fäcute in vremea lui Coresi....242 Literatura modernä........34 Conferinte rostite la Radio......rirea unei traduceri anterioare...

cu numele de 101 . prefata Cazaniei: „Aceia nu cred carei sä roagä sfintilor morti: lu Sfintu Pätru fi lu Sfintu Vasile sau Sfintului Nicolae sau Sfintei Mariei. Nerva Hodof.. otlämäzuit = scutit. In aceste tinuturi. Activitatea de traducere a cärtilor sfinte sub influenta reformei calvine. Astfel la botez se suprimä „mirul. E.. iar cuminecätura se prevede numai in extremis. Sau ideea separärii puterii spirituale. care insä este in biserica ortodoxä o piaträ de temelie. nici in ceriu. el se ridicä cu inverfunare impotriva papei.. cuvinte care nu se aud nicäieri in limba romänilor din Ardeal. care-1 atinsese. ocä cu sensu 1 de „cauzä“. in caractere chirilice fi transcriptie latinä. in aceastä privintä. sfinta Evanghelie in limba pre care gräescu oamenii. de intreaga obste. orientindu-se dupä unele cuvinte ungurefti pästrate in textul romänesc: täroasä = gravida. nebintetuit = nepedepsit s. dupä moda calvinä. cultul sfintilor fi al Sf. sä putem intelege noi miselame".precum fi ideea nationalizärii serviciului divin: „Acolo in bisericä sä se spue. Intr-alt loc el condamnä. dedusese cä Molitvenicul a fost tradus din ungurefte. ocrotit. fi alte adäosäturi". Fecioare. potrivit reformei calvine. Hodos a fost confirmatä in 1S08 de dr." §i in aceastä ordine de idei. „Oamenilor de bisericä ■—■ spune el — n-au läsat Dumnezeu domnia sä domneascä in chipul Domnilor fi Voevozilor.denta Molitvenicului lui Coresi de Molitvenicul lui Gaspar Heltai. preotul reforma^ilor din Cluj pe acele vremuri fi proprietarul unei tipografii. cä numai unulu Iisus Hristos iaste imblätoriu dreptu noi fi rugätoriul: nimea altu. care trebuie sä fie atributia impäratilor. eu incä am pe el botezat f. Däianu.a. in care a tipärit un ciclu de cärti care i-au asigurat un loc in istoria literaturii maghiare. apa sfintitä. ca: derep ce trebuiaste sä se boteze oamenilor .. acest Molitvenic. Däianu a arätat apoi cu citate paralele depen. La cununie se introduce jurämintul. care a descoperit originalul Molitvenicidui lui Coresi in Agenda sau actele bisericesti pe care le sävirsesc de obiceiu ministrii si pästorii sufletesti crestini a lui Heltai Gaspar. molitviti = a se ruga). Cä sfinti morfi nu audu rugäciunea noasträ. de puterea materials. pe care-1 comparä cu Antichrist. precum fi dupä unele constructii proprii limbii maghiare. E. dupä cum am väzut mai sus. care se cuvine oamenilor bisericii. si pe Coresi. luminarea. autoritatea ungureascä impusese organizatiunii religioase a romänilor conducätori alefi. cäci pe cultul sfintilor sint intemeiate acatistele. Acest Molitvenic infätifeazä un interes deosebit prin inovatiile introduse in ritual. lata ce spune.. Dr. nici pre pämintu.. „care s-au sfädit cu Papa pentru domnia fi prea mai märia lumii". se desfäfoarä insä mai intins in regiunea Clujului fi a Oräftiei. voievozilor fi dregätorilor acestei lumi.a. considerate de calvini ca idolatria et superstitionum fomenta. Activitatea lui Coresi se desfäfoarä mai departe cu tipärirea unei Psaltiri in 1577. Pärerea lui N. fiindcä „s-a ridicat peste toatä lumea fi calca suptu picioare toti impära£ii fi craii fi domnii despre pämint" fi tot astfel se ridicä si contra patriarhului loan din Constantinopol." La sfirfitul acestei Cazanii se aflä un Molitvenic — adicä o carte de rugäciuni (de la slav. care a studiat fi a republicat in 1903.

Aceastä traducere pare sä se fi bucurat de multä cinste intre romänii calvinifti. Cartea avusese. care sä o pläteascä cu un florin. Dar. hotäräfte— in unanimitate. totusi preotii romäni. obftea romäneascä. Alte ftiri despre activitatea lui Pavel Tordaf nu mai avem. fiindcä pentru sinodul care urma sä se tinä in anul urmätor la Cluj. „Mai <lau de stire preotilor romäni — spune el — ca sä-fi aducä fi bani de cheltuialä ca -sä cumpere cärti romänefti: Psaltirea. murind superintendentul lor de pinä acum. desi documentele unguresti contemporane ne spun cä hotärirea aceasta a fost luatä cu unanimitate. dupä alegerea lui Gheorghe de Singeordz ca episcop al romänilor. luminati de Domnul Dumnezeu. El cuprinde zece cintece.:102 . „Deoarece — zice actul — fi in obstea romäneascä sint multi cari. avind fiecare titlu unguresc fi este. iar Psaltirea este textul tipärit de Coresi in 1570. sub prezidentia noului ales. pe un Graduale tipärit in Oradea la 1566.cä reforma se räspindise simtitor printre romäni. adunindu-se in sobor. la rindul säu. sinodul intrunit la Aiud. bineinteles. erau refractari ideilor de reformä. fiind intrebuintatä in biserici si fcoli. fi mai ales pe Cartea de cintece alcätuitä de Szegedi Gergely. fi cu acest prilej dieta ardeleanä a luat o hotärire care ne aratä . din care s-au descoperit citeva foi in Jegätura unei cärti din 1601. trei editii ungu. se intruneste un sinod. In 1567. deoarece este cel dintii text romänesc publicat cu caractere latine.“ Dintre aceste douä cärti. ungureascä. care hotäräfte introducerea limbii romane si scoaterea din parohie a popilor orbi care vor pästra prejudecata limbii slavone. inainte de traducerea romäneascä din 1570. am hotärit ca fi ei isä-fi aleagä dintre dinfii un om invätat fi drept. spune documentul unguresc — inläturarea din ceremonial a tuturor lucrurilor privitoare la credintä care nu-si au temeiul in Sfinta Scripturä. pentru ca predicarea cuvintului lui Dumnezeu cel viu sä nu conteneascä intre dinfii fi sä meargä inainte. Alexici — ocupä in ciclul tipäriturilor romänefti din veacul al XVI-lea un loc aparte. a ales ca superintendent pe Mihail Tordaf. o tra. Doi ani dupä aceasta. O altä carte importantä apärutä in aceastä epocä sub influenta calvinä este o carte de psalmi versificati. dupä cum s-a arätat. s-au rupt de märturisirea greceascä fi ascultä cuvintul lui Dumnezeu in limba lor proprie. Liturghia a fost descoperitä in anii trecuti de N. cind in locul lui Gheorghe de Singeordz este ales Pavel Tordaf. sä punä in vedere preotilor romäni cä vor fi aspru pedepsiti dacä vor lipsi de la sinod. Scrisoarea aceasta a lui Pavel Tordas infätifeazä un interes deosebit din punctul nostru de vedere. Textul — reprodus in facsimile fi transcriere latinä cu un studiu de Stripszky Hiador fi dr. El moare in 1576—1577. crescuti in traditia ortodoxä fi urmind instinctul maselor populäre. care s-a intemeiat. rugind-o. fiindcä ne da stiri pretioase privitoare la miscarea literarä a timpului. renuntarea la cultul sfintilor si indepärtarea din bisericä a tuturor preotilor care nu vor inväta poporul in limba romänä despre sfintele taine.“ Pe temeiul acestei hotäriri a dietei. superintendentul intervine pe lingä municipalitatea din Bistrita.ducere dupä o veche carte de cintece pentru calviniftii unguri intocmitä de Francisc David. G.superintendenti fi cu sarcina de a contribui la räspindirea reformei. altä carte Liturghia.jrefti. intr-o scrisoare din 9 decembrie 1570. in ortografie. cu intelegere adeväratä. al cärei prim obiectiv era: introducerea limbii nationale in bisericä. Sulicä.

cm frate sau o rudä a lui Pavel. 103 .

in urma organizärii vietii religioase. care se copiau anevoie fi deve. in 1583 un Evangheliar. Astfel apar pe rind: in 1562 un Evangheliar. in 1580 un Sbornic la Sebeful säsesc.. Nu numai cä unele au apärut in douä fi chiar in trei editii (Evanghelia. Atacurile fätise impotriva dogmelor fundamentale ale ortodoxiei. la anul 1569. Intoarcerea spre ortodoxie. in 1568 un sbomic. intr-un Molitvenic slavon contemporan. cuprinzind cintärile din postul mare. ni s-au pästrat instruc|iile „cind vrea cineva sä vie cäträ a noasträ credintä“ fi sä se lepede „de toatä legea latineascä si de a lu Martin Ereticul fi de toate eresele lor fi de toate hulele lor cu carele hulescu pre duhul svxntu fi pre preacesta si pre svintii lui Dumnezeu si pre svintele icoane". Alexandru. in 1574—1575 un Octoih.tiile stäruiesc tocmai asupra punctelor care fuseserä atacate in prefata Cazaniei lui Coresi din 1564: „Iar el au ia sä zicä: leapädu-mä fi proclitescu fi crezu intru svintoa Troitä dupä voia lu Dumnezeu fi mä inchin fi Preacinstii de Dumnezeu Näscätoare de pururea fata Mariia fi tuturor svintilor fi svin.“ gräiesc epilogurile acestor cärti — fi mai departe lämuresc cä s-au tipärit „ca sä fie in dar fi in cinste fi spre lauda sfintelor biserici si intru pomenirea fi iertarea päcatelor sträbunilor fi pärintilor noftri fi nouä päcätofilor“. bisericile se mmultiserä. in 1579 un Evangheliar. comandä tipografiei coresiene cärtile de slujbä religioasä. ultima carte tipäritä de Coresi. in 1577 o Psaltire. populatia romäneascä. strecurate in introducerea Cazaniei din 1564. cuprinzind culegeri din vietile de sfinti. tiparul lui Coresi este ocupat cu publicarea cärtilor de ritual in limba slavä.Acesta este episcopul care a patronat traducerea fi publicarea Paliei de la Orästie.it si mai puternic in rezistenta lor masele populäre roma. Lipsa cärtilor de ritual era simtitä mai ales in Muntenia. unde.case in apele reformei — sä se lepede de ea fi sä se intoarcä la credinta strä. cäci revirimentului conftiintei ortodoxe a romänilor ardeleni ii corespunde in Tara Romäneascä o sträduintä de a intäri ortodoxia in forma slavä. in 1578 un Triod. „Pentru säräcia fi imputinarea svintelor cärti in tara Domniei-mele am dorit fi m-am sfätuit cu Pärintele nostru Preosfintitul Mitropolit. timp de aproape 15 ani. in sfirsit. Cärtile acestea slavonefti aveau o räspindire mai mare decit cele romänefti. unde arta caligrafiei fusese mai putin dez.telor obraze. si primescu posturele si zilele de postu: mercuri fi vineri fi asa mä jur inaintea lu Dumnezeu“. fi mitropolitii säi. in atmosfera aceasta de vrajbä. E probabil ca in aceastä intoarcere la matca credintei strämosefti sä fi avut un rol. slujba se fäcea dupä manuscrise. Eftimie fi Serafim. fi. cumpärat de popa Dobre de la un oarecare Bratul cu 55 de aspri si däruit bisericii Scheiu din Brasov. publicat de Coresi in toväräfie cu un alt mester tipograf. in Molitvenic si poate in urgia dezläntuitä de autoritäti pentru a impune cu sila reforma calvinä au indirj.niserä insuficiente pentru nevoile locafurilor de rugä. pe lingä instinctul firesc al maselor.nesti fi preotimea ardeleanä. fi imboldul clerului din tärile libere. in principate.voltatä decit in Moldova. trezitä la conftiinta religioasä ortodoxä. despre care ne vom ocupa mai jos.. De aceea domnul tärii. Mänäilä.mofeascä. incepind din 1568. incepe —■ acolo unde alune. §i instruc. Dupä Evangheliarul slavon tipärit in 1562. 10S .

care se leagä de literatura dreptului canonic fi din care s-a descoperit un fragment de 12 foi intr-un codex al muzeului din satul Ieud. cu prilejul unei expozitii din Sighetul Marmatiei. cind era in plinä mflorire literatura omileticä. dupä cum a dovedit-o de curind d-l V. de o scoase de in carte särbeascä pre limba rumäneascä. in 1579. care. care era des intrebuintat in relatiile sasilor brasoveni cu Tara Romäneascä — la „Arhimitropolitul" "Jarii Romänefti Serafim. a trimis ■—• poate pe popa Mihai de la bisericä §cheilor din Brasov. Dintre acestia rolul important in traducere pare sä-1 fi avut popa Mihai. pästrat azi in Biblioteca Universitätii din Cluj. este Cälin. Grecu. a dat-o „lui Coresi diaconulü. Acesta a ajuns patriarh al Constantinopolului. cäci ni se spune in prefatä cä judele. pe vremea paleologilor. Cartea cu invätäturä — Cazania • — ca un fei de reactie impotriva vilvei pe care a stirnit-o intre romänii ortodocfi Cazania insotitä de Molitvelnicul cu t endinte reformiste din 1564. 1579 fi 1583). Din aceastä tipäriturä — singura care a räzbätut pinä la noi din activitatea lui Cälin — se cufioafte pinä acum un singur exemplar. apoi in 1570 un Evangheliar. Astfel. p. care „cu foarte inimä fierbinte fi cu jale aprinsä de mult jeluia la aceastä lumi. Nu sint insä toate omiliile opera personalä a lui loan Caleca. cä apoi. impreunä Si cu preotii de la biseareca Scheailorü de lingä cetatea Brafovului. intre 19 decembrie fi 2 septembrie 1566. K o r n e e v . fiindcä. dupä cum afläm din alte izvoare. intre 20 ianuarie si 20 iunie 1567. Hräjitu Lucaci — Luca Hirscher — deci o intreprindere comercialä. Un al treilea tipograf romän in Ardeal. sfätuindu-se fi cu mitropolitul Ardealului Ghenadie fi cu clerul säu. E probabil cä el a mai tipärit fi alte cärti. ci unele par a reproduce predici mai vechi.1562. in Tirgoviste. ea este o traducere. impreunä cu patru ucenici ai säi. intrucit el a purtat. anume Popa Iane fi Popa Mihai". 190—194. dar n-au ajuns pinä la noi. retipärefte la Brafov. de la 25 februarie pinä la mai. Cartea venea intr-adevär dintr-un izvor ortodox autentic. invätase carte slavoneascä in tara sirbeascä si care se bucura de multä trecere intre contemporanii säi. descrierea lui de M. un Octoih. necunoscut pinä deunäzi. dar cu toate garantiile de autenticitate ortodoxä. la Alba Iulia. dupä originalul cärtii. Este o carte de care clerul simtea mare nevoie la taina 1Cf. pästrat in Muzeul de artä ucraineanä din Harcov. dar aläturi de Coresi mai lucrau in Ardeal si alti tipografi la imprimare de cärti slavonefti pentru romänii ortodocfi. tratativele cu Mihai Viteazul pentru a mintui de pirjol cetatea Brafovului. sub numele de patriarhul loan al XVI-lea (1334—1347). din partea safilor. din al cärei epilog afläm cä el obtinuse un privilegiu de la principele Ardealului. care. 1 ln aceastä atmosferä de intoarcere spre ortodoxie a apärut in 1581 ultima publicatie romäneascä a lui Coresi. ce era mesterü invätatü intr-acestü lucru. Un loc aparte in familia textelor coresiene il are Pravila.natä carte". o Evanghelie. V. printr-un intermediär slavon — pinä acum neaflat — al omiliiior grecefti ale lui loan Caleca. prin care se interzicea retipärirea textului de altcmeva timp de 30 de ani. fi. un Evangheliar — dupä tipäritura coresianä din 1561. 1926. in Slavia. Cartea s-a publicat cu cheltuiala judelui Brafovului fi a tot tinutului Birsei. unde a fost adus in timpul revolutiei rusefti dintr-o bibliotecä din Volinsk. un diac Lorint tipäreste la Brafov. in sfirsit. Sigismund Bathory. :104 . din care s-a gäsit un exemplar.

inter. si mai sus. O asemenea versiune slavo. a se opri. p. patriarhul Constantinopolului intre 580—619. raporturile sintactice mai precise (obiectul e totdeauna legat de verb prin prepozitia pre). le-a inlocuit cu altele de o mai largä circu. a fost semnalatä de d. opu iaste. Spulber.ducätor —■ cum dealtfel nu este nici in celelalte.spovedaniei in acele vremuri de religiozitate. derept aceaia. 3821). pristoi.. fratii miei preutilor..latie in limbä. näsip f. Partea de la sfirsit a Pravilei. In epilogul Psaltirii din 1577. canonisirea trupului prin post fi metanii: „Cela ce ia mana.dictii de la taina impärtäsaniei. trebuintä este.a. arirä au fost inlocuite prin corespondentele lor: räspunsu. cä trecu iarna si primävara inceape-se. de-am scos den Psältirea sirbeascä pre limba rumäneascä. Intorsätura frazei e mai fireascä la Coresi. in care se evocä viziunea raiului fi a iadului. n-aväm. izeclean. nr. rumänii. sä fie proclet < blestemat). Textul Pravilei circula in manuscris inainte de a fi fost tipärit de Coresi. Totufi. copiat in anul 1620 de popa Ion Romänul. scrisu-v-am aceaste Psältiri cu otveat. ci au atins chiar structura sintacticä fi lexicul. näroade.. . sä fie de intelegätura". in 1610. Si vedemü toate fäpturile de pre lume intregindu-se. C. In manuscrisele grecesti. Pravila coresianä este o traducere dupä Nomocanonul atribuit lui loan Nesteutul.locuit particularitätile arhaice fi dialectale ale acelor texte cu particularitatile graiului vorbit in sud-estul Ardealului fi in Tara Romäneascä. Cuvinte ca: feleleat. cind preotii erau intr-adevar cirmuitorii sufletelor. Rom. post 7 leat. gintu.tatul I. Acad. Nomocanonul lui loan Nesteutul se gäseste adäo. O copie de pe prototipul pierdut se gäseste in Codex Neagoeanus (Bibl. sau chiar din mostenirea latinä. inchinäciuni: intr-o zi 100. p. 195).gat la sfirsitul Sintagmei lui Mihail Vlastaris. p. cu note marginale romänesti. din judetul Hunedoarei. gäti. ca si in traducerile slavonesti. care nu erau intelese in pärtile din care el venise fi in cele in care ifi implinea munca lui de tipograf.eu diacon Coresi. Rosetti. Multe cuvinte de obirfie sträinä. Ea cuprinde o serie de penalitäti pentru diferitele grade de päcate omenesti: anateme. punind sub teascul tiparului manuscrisele ce veneau din regiunea Maramurefului. iar ritmul se desfäfoarä mai vioi fi mai armonios: „Iatä amu fratilorü. Bogdan si descrisä in Convorbiri literare. deaca väzuiu cä mai toate limbile au cuvintul lui Dumnezeu in limba <lor>. Cela ce bagä apa in vin.. numai noi. in Grai si suflet (I. copiatä la Ripa-de-jos de un anume popa Toader. legäturä.“ Dupä d. dupä cum s-a putut constata de cätre cei ce au comparat aceastä Psaltire cu Psaltirea Scheianä.neascä din secolul al XV-lea. Coresi. 39). Coresi spusese cä . 727 (v. particularitäti care reprezentau o limbä mai evoluatä. . iute. AI. V. se gäsefte copiatä in Codex Sturdzanus fi in Codex Todorescu. Compararea duce insä la o altä concluzie interesantä. O altä versiune. fuglu. Coresi nu este tra. vorbitä de un numär mai mare de romäni. din satul Sinpetru.. din vechile noastre mänästiri — poate de la mänästirea Neamtu — a fost descoperitä de regre. excluderi din comunitatea crestinä. XXIV.. a in. fi pomii influrindü fi toate leamnele <pomii> dumbrävilorü fi pämintului räsärindu-i iarbä fi päsärile toate 105 . de-1 vinde. p. fi pästratä in Arhivele Bistritei. tnnoirile aduse de Coresi vechilor traduceri maramurefene nu s-au marginit numai la fonetism fi morfologie. gotovi. 332.

1939. Apostolul: I. §i de acestea bucurämu-ne si ne veselimü. B i a n u . a noasträ viatä sä o noimü" (Evanghelia cu invätäturä. 87). Sibiu. si mai ales P. ed. IV. Cärtile coresiene au avut o circulatie mult mai intinsä decit avuseserä traducerile maramurefene. Mem. care se copiau anevoie cu mina. 1925 (editia facsimilatä). de A n d r e i B i r s e a n u . cumü vedemü acestea toate inoindu-se. Tipäriturile coresiene. Texte de limbä din secolul al XVI-lea reproduse in facsimile. o Evanghelie a fost gäsitä de N. 1939. sec*. au dus cu eie pretutindeni graiul muntean. Un exemplar din Psaltirea slavoromänä a fost descoperit de Alexandru Odobescu la mänästirea Bistrita din Oltenia. unde se da si toatä bibliografia sirbeascä. urmätoarele: 1. fi alalte toate moindu-se.1 XVIlea. Istoria literaturii romäne. prin cuceririle lui Mihai Viteazul. Octoihul lui Macarie (1510) si originele tipograjiei in Tara Romäneascä. Lucrul Apostolesc — Apostolul — tipärit de Diaconul Coresi In Brasov la anul 1563. E m. O bunä bibliografie asupra lui Coresi se gäseste la S e x t i l P u s c a r i u . 224—225. Ce. färä sä bänuiascä. :106 .cintindü. Cartojan. cela ce adauge fi intoarce toatä lumea spre noire. p. 1 — 43. Intrebare crestineascä (Catehismul). Const. exemplare iefite din teascurile primei tipografii romänefti din Brafov. bibliografia cunoscutä pinä atunci. p. P. seria III. I. Textul fusese publicat mai inainte in transcriere latinä. G h e r a s i m T i m u ? P i t e j t e a n u . un exemplar din Evanghelia cu invätäturä a fost gäsit de d-1 Al. p. Cärtile tipärite de Coresi au fost inventariate si descrise de I. I. de la 3 martie 1563. 4— S 2. fratele lui Vasile Lupu. cu reproduceri de titluri. de dr. Liubavici. unde fusese adus.232 p. La descrierea fiecärei cärfi. din Suceava. Catehismul luteran rotnänesc. pinä vreame avämü. lit. in bunä toväräsie cu tipäriturile slavonefti contimporane. XII -). Bucuresti. Sextil Pufcariu-Al. p. P a n a i t e s c u . pinä in vremurile noastre. edi^ia a II-a.conului Cored. Despre cärtile tipärite de Macarie si D. a indeplinit. Academia Romänä. B i a n u s i N e r v a H o d o s . pagini. III. poartä o notä din Iafi. mai tirziu. completind-o cu lucrärile apärute dupä publicarea ei. 3. Prin legäturile comerciale cu Brafovul. probabil. 1 BIBLIOGRAFIE Despre Macarie si Maxim. Din textele coresiene au fost reproduse in edi-|ii moderne pinä acum. Evanghelia. 1930. Tetravanghelul Dia. v. Procopovici. däruit Academiei Romäne de C. in Analele Academiei Romäne. Si sä slävimü si märimü fi ne mirämü prea bunului si mefterului Dumnezeu. Ne folosim de aceastä bibliografie. publicate de N. folosind graiul din sud-estul Ardealului si din Tara Romäneascä. in Cercetäri literare. 54 — 93 si 516 — 529. in I. 1889. Procopovici in satul Liteni din Bucovina. In toate tinuturile romänefti s-au gäsit. a hatmanului Gavril. B i a n u s i N e r v a H o d o s . 525 — 550. prin boierii bäjenari fi. Iorga in Välenii-de-Munte din Prahova. Astfel Coresi. in Biserica ortodoxä romänä. o operä de o importantä deosebitä in culturä noasträ: a pus primele pietre solide la temeliile limbii literare de azi. I. Bucuresti. Bibliografia rcmäneascä veche. prefe^e si epiloguri. 150. cu greseli.. v. 1924. Catchismul fi Pravila au fost descoperite la Ieud. Bibliografia romäneascä veche. facsimile de litere. cu o prefa^ä de C o n s t a n t i n E r b i c e a n u . Epoca veche. Karadja. Texte de limbä din veacul a. Lucrul apostolesc. afa fi noi. Bucuresti. Bucuresti. tomul I. p. cärtile coresiene au trecut muntii. Bucuresti. pe care 1-au impus cu autoritatea cärtilor sfinte. Tipografia cärtilor bisericesti. räspindindu-se in toate tinuturile romänefti. frontispicii si viniete.. B i a n u. p. p. in Maramures. T u r d e a n u .

sectia literarä. 1914. VI (1908). 1903. p. B. III. 100—106. N. Textul. LII (1921). p. XXXVI (1907). p. Bucuresti. Bucuresti. 1926. Omiliile Patriarhului loan XIV Caleca (1334—1347). P r o c o p o v i c i . D r ä g a n u . 321—334. Brasov. Despre Psaltire si Liturghierul din 1570: I. Profesor N i c o 1 a e S u l i c ä : I. 7. I. p. 107 Pentru chestiuni mai generale: N. Despre Pravila: C. 429 — 434 (despre un exemplar complet din Biblioteca din Budapesta). p. p. Cea mai veche Pravila romäneascä. ia Romania. Cf. 1901. Documente romänesti din colectia Sölyom Fekete. 1930. 1924. 1936. si Transilvania. in Grai si suflct. O nouä publicatie romäneascä din secolul al XVI-lea: Litur. 251 — 260. R o s e 11 i. R o s e 11 i. Text -Transcriere. p. in Analele Academiei Romäne. p.Academia Romänä. 533 — 541. in Grai si suflet. A. p. 3 — 1 0 . Studii. II. a c e I a s i. 1113. IV. Catehismul Martian. in Dacoromania. P o p o v i c i . tipärit la Brasov In 1570. in Romania. S u l i c ä . I (1923). Studiu. XLVIII (1922). tomul I. Psaltirea piiblicatä romäneste la 1577 de Diaconul Coresi. 913 — 915. 194— 198. vol. 193 1— 1932. V. 254 si. Lexicul Apostolului lui Coresi comparat cu al Codicelui Voronetean. A. Editie criticä cu Variante din Evangheliarul lui Coresi de la 1561. N. tomul 3. Coresi. 4. Socec. II. publicat in Prinos lui D. H o d o s ca introducere la text si amintit mai sus. in revista Fät-Frumos. V.porani". A. Bucuresti. O editie popularä a acestui text a fost publicatä in colectia „Autorii romäni vechi si contim. Cernäuti. in Noua revistä romänä III. in Dacoromania. P. Despre Catehism: A n d r e i B i r s e a n u . p. 1107. 1925. in Dacorotflania. Bucuresti. N . 1896. in Convorbiri literare. Gaster. Bucuresti. Studii si cercetäri. sectiunea literarä. 1881. 15 — 49.g a n u. in Rävasul din Cluj. p. 1923— 1924. IV. 6. II (1927). copiat de Radu din Mänicesti pentru Petru Cercel. H o d o s . in Dacoromania. XLVII (1913). urm. Comisia istoricä a Romäniei. in Analele Academiei Romäne. p. D r ä g a n u . si recenzia lui A 1. Bucuresti. Studiul si glosarul n-au mai apärut. Bucuresti. V a s i l e G r e c u . 900 — 901. A 1. 58 I. p. Arhetipul husit al catehisnielor ■noastre luterane. p. XI. 988— 1007 (dovedeste cä Coresi nu traducea. 929 — 937. 1901. Despre Apostol: A 1. sectiunea literarä. 7 1—85. Extras din Anuarul liceuhd Al. scriitor sau tipograf. D r ä g a n u. 168—181. Papiu Ilarian din Tirgu-Mures. Catechismele romänesti din 1544 {Sibiu) si 1599 (Brasov).ghierul diaconului Coresi. p. D r ä . Cercetäri literare-istorice. Cazania din 1581: S e x t i l P u s c a r i u s i A l e x i e P r o c o p o v i c i . 5. 347. 1894. Tirgu-Mures. dupä reproducerea lui M. Kara d j a. Izvorul principal bizantin pentru Cartea cu invätäturä a Diaconului Coresi din 1581. 1924. 1939. 684 —690. 72 — 80 si 104— 111. C a n d r e a. ci tipärea dupä texte mai vechi). 166— 167. AI. IV. C. I. p. p. XXXV. Academia Romänä. N. Sturdza. H a n e s. p. p. p. mem. 14 — 24. tomul I. Precizäri cu privire la izvoarele lor. secfiunea literarä. II. T. Bucuresti. seria III. Psaltirea'. cu un studiu interesant. p. S p u 1 b e r. P. Despre Evangheliar: M a r i o R o q u e s . V. in Dacoromania. Despre Lucrul apostolesc al lui Coresi. S u 1 i c ä. E. Bucuresti. S e x t i l P u s c a r i u . in Grai si suflet. Pravila sfintilor apnstoli. N. 235 — 276 (in caractere chirilice si transcriere latinä). Evangheliarul romänesc din 1561 in comparatie cu cel slavcnesc. Despre ce Psaltire si Liturghie vorbe$te Pavel Tordasi la 1570. a cel a . Dr. Cernäuti 1930. 1927. N . Carte cu invätäturä (1581). Despre Molitvenic: in afarä de studiul publicat de N . I. D ä i a n u . I. Bucuresti. Texte de limbä din secolul al XVI-lea reproduse in facsimile. din Tilcul Evangheliilor de ia 1564 si din Evangheliarul de la 1574. Gobi. B i a n u . Textul reprodus in transcriere latinä cu versiunile din Codex Sturdzanus si Codex Neagoeanus (acesta si in facsimile) de C. Pravila: I. Textul. in Nona revistä romänä. p. p. Bucuresti. Un fragment din Molitvenicul Diaconului Coresi (1564). M a n g r a . Bucuresti (1912). Academia Romänä. Cluj. 6. 545 —555. A. 1930. 349—352. H a s d e u . Pentru prototipul bizantin al Cazaniei lui Coresi din 1581: Prof. 1091. seria III. Diaconul Coresi. Cea mai veche Pravilä romäneascä. Academia Romänä. Molitvenicul'. reprodusä cu un studiu bibliografic si un glosar comparativ (in caractere chirilice si transcriere latinä). R o s e 11 i. S p u 1 b e r. I.

Bucuresti. München. alcätuind impreunä un intreg: Biblia. urit de soldatii säi. L a c e a . Cea din urmä din firul acestor tipärituri este Palia. Al. Era un comandant violent. Dar cu tot caracterul lui aspru fi impulsiv. 1933. s-a ocupat totufi cu interes de viata religioasä fi culturalä a supufilor säi: a zidit fcoalä fi internat in Deva. Diaconul Coresi. D. dupä cum s-a väzut. 6hth = a fi. §erban. fi tova. Un capitol din activitatea diaconului Coresi. de cätre fiul diaconului Coresi. PALIA DE LA ORħTIE (1582) S-au väzut in capitolul precedent mäsurile luate de autoritätile maghiare pentru a converti la calvinism bisericile romänefti din Ardeal fi sträduintele depuse de superintendentii romäni pentru a traduce in limba poporului cärtile necesare cultului fi propagandei. in Omagiu lui I. Bucuresti. Cernäuti. 265 si urm. a construit casä pentru preot fi a suportat cheltuielile pentru tipärirea Paliei. fi fusese trimis in ajutorul lui Aron-vodä. Diaconul Coresi pi familia sa. I o r g a . Die Honteruspresse in 400 Jahren. Ploie$ti. „dascälul de däscälie a Sebefului. Heft 22). Octoihul Diacului Lorint. cele patru Evanghelii. Al. Errare humanum.jinit. numai Noul Testament. Sarcina de a patrona traducerea fi tipärirea Veohiului Testament fi-a luat-o superintendentul Mihail Tordaf — cel ales in 1577 — spri.“ Peftifel Moisi. 1902. Traducätorii au in frunte pe episcopul. Era firesc ca atentia cärtura. Asezarea definitivä a lui Coresi la Brasov. recenzie in Dacoromania. II (1929). bitia — creatiune) si Ishodul (slav. hcxoahth = a ie. publicatä la Oräftie in 1582. istorice. tom. Mihail Tordaf. Diaconul Coresi. cum il numeau ei. sect. .fi). O incercare de sintezä a fäcut d-1 L u c i a n P r e d e s c u . Cartea intitulatä Palia. care. p. 1930. cum spun traducätorii cu cuvintele slavone: Bitia ‘(slav. Der Humanist und Reformator Iohannes Honter. de comandantul Hunedoarei. Note pe inarginea unei cärti: Lucian Predescu. de la gr. 1933 (Tipografia „Cartea romäneascä“). domnul Moldovei. 1933. 1935 (Schriften der Deutschen Akademie. Festschrift der Buchdruckerei. Brasov. Academia Romänä. cu bogatul ei teritoriu. dupä cum se spune in prefata. :108 . perseverare diabolicum (Räspuns d-lui Lucian Predescu). Geszty. mem. ricdsa (= vechi). a c e 1 a § i. Bucuresti. 1927. seria III. dar pentru lucrarea aceasta a se vedea si rectificärile ce i s-au fäcut in urmä. Bucuresti. M a z i 1 u. a restaurat bisericä reformatä. in aceastä intreprindere. in Revista pentru istorie. 1933. Bianu. Bucuresti. p. avea ca refedintä Deva. Coresi tipärise. 7. S t o i c a N i c o l a e s c u . läcuitoriu in Deva". care formeazä fundamentul pe care se sprijinä Noul Testament. P r o c o p o v i c i ... p. E un personaj cunoscut in istorie: era comandantul militar al Hunedoarei fi tinuturilor invecinate cu teritoriul unguresc cäzut in stäpinire turceascä. 289 — 302. 354 — 358.. Zacan Efrem. Diaconul Coresi. De la Coresi Diaconul la Teofil Mitropolitul lui Mateiu Basarab. in Revista filologicä. cu cheltuiala lui Francisc Geszty — Gesti Frenti. „ales piscopul rumänilor in Ardeal". arheologie si filologie. Despre Honterus: K a r l K u r t K l e i n . Johann Götts lohn. X (1909).rilor romäni ai vremii sä se indrepte fi cätre Vechiul Testament. Faptele (fi Scrisorile) apostolilor. Despre diacul Lorin-j:: N.si. sau. 1933. Brasov. Mem. Märian diacul. cum il numesc ai noftri — „ales hotnogiu Ardealului fi Järii Ungurefti. P r o c o p o v i c i . Ea s-a tipärit. H e r m a n n T o n t s c h . p. adicä Vechiul Testament. C.räful acestuia. VII.toarele critici si recenzii: Dan S i m o n e s c u . cuprinde de fapt numai primele douä cärti: Creatiunea si Ie§irea sau. 336—338. la opt ani dupä moartea lui. fi sint in numär de patru: Stefan Herce. XI. i-au distrus mormintul. Diaconul Coresi — Contributii. Tipografia Bucovina. „propoväduitorul Evangheliei lui Hristos in oraful Caviran Sebefului (Caransebef).

ung. väzind cum „toate limbile inflo. In prefatä ni se spune cä traducätorii. torndcz.mina partea care revine fiecäruia in aceastä utilizare de izvoare in limbi sträine. ung. ok. Paris (1913). fi Archirie. tirnat = piata din fata templului. au dovedit cä avem de-a face cu o traducere fäcutä dupä textul unguresc al Ve. ilis = merinde. care in ungurefte indicä acuzativul. in afarä de textul unguresc. fost profesor de slavisticä la Universi. dar regretatul Iosif Popovici. ung. ung. fi mai tirziu in Palia d’Orästie (1581—1582). Dar. eles.licä + terminatiunea -ot. Leabimot (Leabim -f. S-a crezut intr-o vreme la noi cä asertiunile traducätorilor sint intemeiate fi s-a cäutat chiar a se deter. Gaspar Heltai. Textul unguresc care stä la baza traducerii romänefti se strävede in numeroasele elemente lexicale din cuprinsul Paliei. in Analele Academiei Romäne. XXXIII. independent de dinsul. vol. precum fi in numele proprii cu terminatiuni flexionare proprii numai limbii ungurefti (ca de exemplu: Calahot din Calah. intr-o editie corectatä. Paris. Ludimot (Ludim -j.tatea din Cluj. tradus fi tipärit in 1551 de un elev al lui Melanchthon. sucuit = obifnuit. 109 . ung. pastor la Cluj. tipograf fi autor de cärti — intre care fi originalul Molitvenicului lui Coresi — care i-au asigurat un loc de seamä in istoria literaturii ungurefti. I. ispän . szokni. pe 1911. „protopopul varmegiei Huniedoarei". 1925. traducätorii au mai avut — dupä cum aratä d-1 Mario Roques — dinainte fi un text latinesc al Vulgatei.ot. fi.chiului Testament. verb. Anamimot (Anamim -f ot).resc intru cuvintele sfinte ale lui Dumnezeu" fi cä „numai noi romänii nu le avem pre limba noasträ. nume de localitate bib.„propoväduitorul Evangheliei in oraful Lugojului". cu mare muncä scoasem den limbä jidovescä fi grecascä fi särbeascä pre limbä romäneascä". Emile Picot. precum: span = supraveghetor. ocä = cauzä. asemänätoare cu aceea pe care a publicat-o in 1573 Luca Osiander la Tübingen. d-1 Mario Roques in Melanges offerts ä M.ot.

Originalul Psaltirii Calvine se aflä in Budapesta. Emile Picot). Fragmentul de Levitic. 1925. P o p o v i c i . care desteaptä imaginatia si miscä simtirea. pe care . 1911. p. 213 si mm. biblioteca dr. Cu Palia de la Orästie se incheie seria tipäriturilor romänesti in Ardeal. S z t r i p s z k y s i G . Paris.. Erdely Irodalmi szemle. Protestdns hatäsok a hazai romdnsdgra. 1878. 5—17. IV. cuprinzind cartea I „Creatiunea". parte din traducerea care sta la baza Paliei de la Orästie. marile schimbäri fi räzboaiele dezläntuite in toate cuprinsurile romänefti. nr. precum si A. a fost publicat de H a s d e u in Cuvente den bätrini.. R o q u e s amintitä mai sus. ci este o tälmäcire independentä. 276^283 Fragmentul Leviticului romänesc de la Belgrad. 195 si I. B i t a y. 1911. 10/23 aprilie. XVI. fäcutä in Ardeal la inceputul secolului al XVII-lea si copiatä in Tara Romäneascä. s-au apucat sä traducä din multimea textelor slave ale vechilor mänästiri. 283. § t. S i a d b e i. in Revista filologicä. nr. 1913. XXXIII (1911). clericii. EPOCA POST-CORESIANÄ. M a r i o R o q u e s . legende religioase cu caracter popular. pe care se profileazä epopeea militarä a lui Mihai Viteazul. p. 19 — 20. ducind pretutindeni cuvintul lui Dumnezeu in limba poporului. Exagerärile din introducere au fost puse la punct de dr. TEXTELE POPULÄRE LITERATURA APOCRIFÄ Textele Sfintelor Scripturi traduse in Maramures si tipärite de Coresi in a doua jumätate a veacului al XVI-lea s-au raspindit peste tot pamintul romänesc. Despre acesta vezi si introducerea Tui M. I (1928). aceste traduceri au fost cele dintii zäri de luminä. Preface et livre de la Genese. p. au pus capät activitätii tipografice. Szegedi Gergely enekes könyvre. III (1926). nu face.Fragmentul Leviticului (cartea a III-a din Biblie). singurii cärturari ai timpului. Budapesta. Palia ocupä in ciclul traducerilor romänesti din veacul al XVI-lea un loc aparte prin frumusetea traducerii. H. p. p. anul 1912. BIBLIOGRAFIE •. cum s-a crezut. 557 si urm. szdzadbeli romdn forditdsban. indemnati de rivna cu care poporul primise cartea in limba lui. Cernäuti. pitoreascä si armonioasä. D r ä g a n u in Transilvania. an. si in Dacoromania.tate de veac. A l e x i c s . pe care l-a publicat Hasdeu in Cuvente den bätrini. Pentru neamul nostru. care folosise pinä atunci ca limbä de cultura o limbä sträinä. 1924. Ea se reia abia peste o jumä. prin limba ei vioaie. cu o pretioasä introducere. 1911. Paliia de la Orästie. Iuliu Teodorescu. M e t e s in Tribuna. scris pe pergament fi pästrat in Biblioteca Nationalä din Belgrad. dincoace de Carpati.. S z t r i p s z k y H i a d o r s i d r . a fost publicat in text chirilic. Budapesta. p.färul.' . Paris. Un fragment din Palia de la Orästie. de M a r i o R o q u e s . Curind dupä aceasta. Traducätorii au stiut sä foloseascä främintärile unui veac de muncä literarä pentru a nimeri cuvinte expresive. si mai ales de N. pästrat in douä foi de pergament in Biblioteca Nationalä din Belgrad. O copie in fototipie se gäseste in Biblioteca Academiei Romäne. M a t e i u in Lucea. Les premieres traductions roumaines de VAnden Testament. 87-88 (nota 5) si 915. T. in Analele Academiei Romäne. Bucuresti. A l e x i c s G y ö r g y . Textul a fost publicat cu un studiu introductiv dedr. Despre originalul unguresc al Paliei de la Orästie: I. p. Szegedy Gergely finekes kSnyve. 1911.1926. Palia d’Orästie (1581 — 1582). in timpul domniilor lui Matei Basarab fi Vasile Lupu. L’original de la Palia d’Orästie (Extras din Melanges offerts ä M.t.

tice. Intr-o vreme in care singura clasä de culturä era clerul — si era clerul fiindcä acum patru veacuri cultura era legatä la noi de cunoasterea unei limbi moarte —• traducätorii au fost preotii si cälugärii. si alte centre de culturä religioasä — poate mänästirile din principate — au contribuit la traducerea si räspindirea literaturii apocrife. dar care zugrävesc in culori vii. Cu timpul. mai intii apocalipsele apocrife. vesnica fericire care asteaptä in grädinile inflorite ale raiului pe cei ce si-au incheiat viata Ul .nului cei ce si-au träit viata in päcate. Dupä criteriile de limbä — si. pe care le-ar fi aflat prin miracolul unei viziuni ceresti. din multimea legendelor slave cu care isi desfäta imaginatia. tainele lumii de dincolo de moarte. Interesant este faptul cä din bogata literaturä apocrifä slavä. Aceste legende au circulat din minä in minä in toate tinuturile ronia. clericii au ales.istoricii literaturilor crestine le numesc legende apocrife. pentru a transpune in limba poporului. iar. in care pretinsul autor — un apostol sau un patriarh — dezväluie.nesti. contrastul dintre chinurile pe care le indurä in fläcärile nestinse ale infer. a fost färä indoialä näzuinta de a intäri in sufletul maselor populäre instinc. Legendele acestea naive. pe de o parte. rotacismul — legendele religioase apocrife au inceput a fi traduse cam in aceeasi vreme de inviorare religioasä si in aceeasi regiune in care au apärut si primele texte ale Sfintelor Scripturi in limba romänä.tele morale. Ceea ce a indemnat clerul nostru sä impärtäseascä poporului. indreptindu-le gindul dincolo de bunurile trecätoare ale acestei lumi pämintesti. mai intii legendele apocalip. pe de altä parte. in cuvinte pline de simboluri menite a spori impresia de mister. in primul rind.

BOGOMILII Bogomilismul a fost o sectä ereticä näscutä in Asia Mica din fuziunea cre^tinismului cu dualismul persan. si dupä el Gaster si toti cei ce s-au ocupat de istoria literaturii noastre vechi au pus in legäturä literatura apocrifä cu o miscare ereticä apärutä in Bulgaria si imperiul bizantin in veacul al X-lea: bogomilismul. pe care Hasdeu il credea o creatiune originalä romäneascä cu caracter bogomilic. Sisinie. mai sus de Turda. in Ardeal. Din aceste centre curentul s-a intins in imperiul bizantin si mai ales in Bulgaria. Legenda lui Avradm. in colindele religioase si in arta popularä. un altul desco. trebuie sä fi zguduit adinc sufletul poporului. intitulate de Hasdeu texte mähäcene: Legenda Düminicii. tot in Ardeal. cunoscute si pästrate in Biblioteca Academiei Romäne. intre muncile pe care le indurä cei päcätosi. sint copiate de ei. Epoca care se intinde de la Coresi pinä la Matei Basarab este bogatä in colectii manuscrise cuprinzind asemenea legende: Codex Sturdzanus. la Ieud. Din Asia erezia a pätruns in Europa prin colonistii greci si armeni. unde a dobindit o mare putere de expansiune prin propaganda popii Ieremia Bogomil. copiat in secolul al XVI-lea. Cälätoria Maicii Domnului la iad. Prima parte cuprinde o serie de legende. intre 1580—1619. Asa.seazä. numit asa de Hasdeu dupä numele lui Dimitrie Sturdza.).carea lor. de N. copiat in secolul al XVII-lea. Cel mai vechi este Codex Sturdzanus. in Mähaciu pe Mures. in volumul al doilea din Cuvente den bätrini. Legenda Sf. fiindcä pretindeau cä ei detin invätäturä curatä a Mintuitorului) in Germania si Italia — de aci vine si germanul Ketzer. adusi de impäratii bizantini si asezati la granitele de nord ale Bizantului. sub diferite numiri: patarini in Italia nordicä. si chinurile celor ce n-au venit duminica la bisericä sau nu s-au ridicat dinaintea preotului cind a iesit din bisericä (sint osinditi sä stea pe scaune inrosite in foc. in Cälätoria Maicii Domnului la iad. in Ardeal. copiat intre 1580—1620. Aceste legende räspindite prin copii manuscrise au fost adunate si cusute la un loc de timpuriu in sbornice sau codice. fiindcä aceste legende apocaliptice. Codex Martianus. pe lingä tendinta de a ridica nivelul moral. altul in Ardeal. Lucrurile i$i au expli. cäci mai toate manuscrisele vechi sau noi ale acestor legende. Bosnia si Hertegovina si s-a räsfirat in Occident. Codicele de la Kohalm. descoperit de Ilie Bärbulescu. cu versiune slavo-romänä si rotacism x. Acestea din urmä au fost copiate inainte de 1580 de un anonim si cusute intr-un volum cu textele mähäcene de popa Grigore. Hasdeu. cäci numai astfei ne explicäm urmele pe care aceste legende le-au läsat pinä azi in traditiile. Apocalipsul apostolului Pavel. care 1-a imprumutat marelui istoric si filolog pentru studiu si care apoi 1-a däruit Academiei Romäne. numite de Hasdeu texte bogomilice. El a fost studiat si publicat de Hasdeu in text chirilic si cu o bunä transcriere latinä.tatea preotului. sub tarul Petru. care a träit in secolul al X-lea.päminteascä in cinste si dreptate. Codex Todorescu. Codex Sturdzanus este alcätuit din douä pärti. Colportorii zelosi ai acestui gen de literaturä au fost preotii. Kaöapö^ = = curat. de pildä. Cugetäri in ora mortii. citetrele copiate de Popa Grigore.perit de Andrei Birseanu. a doua parte cuprinde o altä serie de legende: Legenda Sf. precum si un text. in Maramures. Iorga. mai vädesc si preocuparea de a inälta in ochii poporului autori. Vineri. Din Bulgaria secta a trecut mai departe in Serbia. in regiunea Adrianopolului si Filipopolului. in satul Mähaciu. cathari (de la gr. se infäti. boemul Kacir — eretic :112 .

era si ea o indepärtatä ramurä a bogomililor din Balcani. arzind pe rüg in hipodromul din Constantinopol pe conducätorul sectei.pinit lumea pinä la venirea Mintuitorului. Citva timp dupä aceasta. Erezia bogomilicä a fost in crestere in Peninsula Balcanicä pinä in secolul al XII-lea. bogomilii predicau asceza. la Cioplea. In secolul al XII-lea si al XIII-lea. in care apare tema zapisului cu Satana. cind s-a pornit lupta pentru distrugerea ei. in Serbia. Hasdeu si dupä el Gaster au impärtäsit pärerea slavistilor si aceastä pärere a fost admisä färä nici o rezervä de toti istoricii noftri literari. si pe cei 12 apostoli ai säi. Pornind de la antiteza dintre suflet.tuiau bunurile pämintesti. Satana a pus la cale cäderea omului si izgonirea lui din rai. in sudu] Dunärii. pe care le con.cindu-i in exil. el a stä. impotriva cäreia papa Inocentiu al III-lea a dezläntuit cruciata de exterminare. care era opera si proprietatea Satanei. ba räposatul Sbiera. jupanul Stefan Nemania incepe o groaznicä prigoanä impotriva ereticilor.— si au ajuns pinä in sudul Frantei. ln anul 1111 impä. pe care o considerau ca o unealtä cu care diavolul a chinuit pe Mintuitor. Primul este legenda lui Adam si Eva. Satana a creat trupul omului. a fost silit. trei cicluri de legende. in judetul Ylasca si in jurul Bucurestilor. emigranti bulgaropavlichieni. creatiunea lui Dumnezeu. Aci. si nu admiteau decit Noul Testament.tului cel räu. Invazia turceascä a impiedicat insä extirparea bogomilismului din tara vecinä. care credea cä prototipul Codicelui Voronetean a fost tradus in secolul al XIII-lea. si Satana. nu admiteau Vechiul Testament. creatiunea Satanei. scris pe o cärämidä. In veacul al XVIII-lea aceste resturi bogomilice au fost convertite la catolicism de cätre misionari franciscani veniti din Bosnia. au intrat in literatura noasträ veche. Dumnezeu i-a dat sufletul. care povesteste rätäcirea omenirii sub influenta spiri. care povesteste epoca in care omenirea a fost sub stäpinirea Satanei. ca principiu al räului. insirate intre Nicopole. Dumnezeu este creatorul lumii spirituale. care s-au asezat in jurul Craiovei. combäteau cultul sfintilor si al icoanelor. LITERATURA BOGOMILICÄ Din literatura bogomilicä.tiei cu piine si vin. Adam. dupä eite ftim pinä acum. si considerind viata aceasta de pe pämint ca un popas cätre viata cea vesnicä viitoare. invizibile si eterne. Celebra sectä a albigensilor. Satana este creatorul lumii materiale. duceau o viatä sobrä.siderau ca rämäsite de idolatrie. a Rimnicului. s-a mentinut o fisie intinsä de 14 sate. Vidin si Filipopol. desi aveau biserici. pentru a putea lucra pämintul. vizibile si trecätoare. Doctrina bogomililor pleacä de la anatagonismul dintre Dumnezeu.ratul bizantin Alexe Comnenul deschide lupta. respingeau crucea. in apele Iordanului. Satana a ascuns zapisul. si dintre trup. pe medicul Vasilie. Cind Mintuitorul a . In vremurile de inflorire ale panslavismului. arzindu-i pe rüg sau arun. punea in legäturä cu erezia bogomilicä insesi inceputurile literaturii noastre. atunci cind literatura apocrifä era putin cunoscutä. care rämäseserä credincioase vechii erezii si refuzau crucea. De aceea bogomilii respingeau Vechiul Testament. Din aceste tinuturi au venit la noi. dispre. savantii slavi atribuiau bogomililor un rol important in creatia si räspxndirea literaturii apocrife. izgonit din rai. ca principiu al binelui. incepind din anul 1688. tarii bulgari Boril si Alexandru se sträduiesc si ei sä inäbuse erezia in Bulgaria. sä incheie cu 113 el un zapis prin care i-a cedat sufletul lui si al celor ce se vor naste din el. nu admiteau taina euharis. pinä tirziu in secolul al XVIIlea.

in agonie. Satana :114 . In unele versiuni populäre tema aceasta s-a contaminat cu zapisul lui Adam. Dumnezeu trimite pe arhanghelul Mihail sau pe sf. Din cununä a crescut un arbore. versetul 1—12).. II. 164—177). loan si a intrat in apele riului ca sä primeascä botezul. stema fi steagurile Domnului. povesteste cum Satanail. invidios de creatiunea omului. 55). Aceastä legenda. revarsindu-se peste ea. p. a atras de partea sa o ceatä de ingeri fi. ajuns pe pämint. La rindul lor. f. care prin vitejia fi iscusinta lui a izbutit sä redobindeascä podoabele raiului.. La atit se reduce literatura cu nuantä bogomilicä in literatura scrisä romäneascä. Ne-a venit din literatura bul. Dar. II. Exceptind una singurä — in care cei doi creatori apar aläturi ca urzitori ai omului. trimite pe Sit fi pe Eva sä-i adueä din rai o ramurä din pomul cunostintei binelui fi räului. Din aceastä ramurä. sfärimind-o. In literatura noasträ veche se mai cunosc incä douä cicluri de legende cu vädit caracter bogomilic. sä arate cum crucea Domnului a fost ridicatä pe locul unde zäcea cäpätina lui Adam fi de aceea in icoanele pe care se zugrävefte rästignirea Mintuitorului se aflä sub cruce o cäpätinä. ai säi ii impletesc o cununä pe care i-o pun pe cap in ceasul mortii. Cärtile pop. in care se povesteste disputa Min. inträ in inima Caiafei si provoacä rästignirea Domnului. Unui. Satana. Satana.venit la sf. s-a asezat peste cärämidä. sarpele). Domnul inväluie muntele intr-un nour negru. In cele din urmä. a räscumpärat-o din päcate. care o primeste pentru a implini Scripturile si a mintui omenirea. unde apare incä din veacul al XII-lea.tuitorului cu Satana in pustie. cäci in aceste versiuni. . a prins rädäcini adinci in folclorul nostru. ingerii prind pe Satana si-1 spinzurä de toarta cerului. miscarea dramaticä fi frumusetea imaginilor (v. din care apoi s-a fäcut crucea pe care a fost rästignit Mintuitorul. iar a doua. care ni s-a pästrat intr-un manuscript din secolul al XVIII-lea al Bibliotecii Academiei Romäne (nr. prefäcinduse pocäit. Adam.sorul Iordan Ivanov de la Sofia. In literatura oralä a poporului circulä azi un ciclu insemnat de legende in care se vede conceptia dualistä a lumii. Cärtile pop.tirii. A treia legenda bogomilicä este o detaliere a unui fragment din Evanghelia lui Matei (cap. Ilie sä reia de la Satan zapisul incheiat cu primul om. O altä legenda isi propune. cu toate straduintele sale. 1282. s-a afezat cu scaunul de deasupra norilor. Acest motiv este impletit cu tema arborelui crucii. intr-o serie de manuscrise din prima jumätate a secolului al XVII-lea. Textul se pästreazä intr-un manuscris al Academiei Romäne din secolul al XVIII-lea. este iertat. oaia. Legenda luptei lui Satanail cu trimifii Domnului pentru podoabele cerului este sursa unuia din cele mai frumoase cicluri de colinde populäre. p. Singele Domnului. in care se intilnesc laolaltä gradatia poves. antagonism ul dintre cele douä mari puteri: Dumnezeu si Satana — Dumnezeu creator al vietätilor bune (calul. al cärei prototip bulgäresc este publicat de profe. culese de Voronca fi altii (v. unde textul era cunoscut din secolul al XIV-lea. furind veftmintul. IV. printr-un proces de interpretare simbolicä. se retrage pe un munte vecin si se pregäteste de luptä. 37). fi cum Dumnezeu a trimis pe arhanghelul Mihail. Legenda lui Adam fi Eva se pästreazä in mai multe manuscrise din primul pätrar al secolului al XVII-lea. väzind cä. „prada in rai". despre lemnul crucii. albina). boul. liliacul.garä. bulgarii 1-au primit din Bizant. Satana creator al celor rele (viespea. nu izbuteste sä izgoneascä pe Mintuitor de pe pämint.

prin coloniile iraniene din sudul Rusiei. contimporan cu secta. Vasile cel Nou. in Studii bizantino-romäne. si 2. cu intentia de a lämuri pasajul obscur din scrisoarea a Il-a a apostolului. legende hagiografice : acestea. 35 — -42. pentru douä motive destul de simple: 1. Pentru intiiasi datä. aceasta tainä a euharistiei este inväluitä intr-o aureola divinä. si al 2-lea. literaturä apocrifä apocalipticä. nu admiteai invierea trupului.mtlui la iad si Moartea lui Avraam. in numele apostolilor sau al Sf. ci si din Iran. asa cum o cunoastem din expunerea cälugärului bizantin contimporan £u. dupä ce se povesteste cä ingerii iau sufletul omului drept din trup. Ch. I. care. sufletele vor invia in trupurile pe care le-au päräsit. pe care o considerau ca un sacrificiu adus demonilor. Bogomilii propovä. cunoaste-ti trupul täi: de unde ai iesit. de pildä. Bogomilii respingeau impärtäsania cu piine si vin. Cälätoria Maicii Ddm. precum si marilor asceti care si-au mortificat trupul pentru a-si mintui sufletul. A’pocalipsul apostolului Pavel a fost pläsmuit prin veacul al IV-lea d. In Apocalipsui lui Pavel este un pasaj in care. nu este originalä. legendä care ne este atestatä ca autentic bogomilicä de cätre cälugärul bizantin. dupä cuprinsul lor. p. in Cärtile populäre in literatura romäneascä. cä iarä te vei intoarce in trupul täu la ziua de in viere“. in douä grupe: 1. Euthimie Zygabenos. vom impärti scrierile din Codex Sturdzanus. in Cälätorie nu numai cä nu este combätutä cäsä. Mergind pe drum ul deschis de Russo. Dumnezeu häräzindu-i sufletul.terul ei. . D. se intorc si-i spun: „Suflete. bogomilii. ne povestesc viata supraomeneascä a marilor iluminati care si-au sacrificat viata pentru triumful crestinismului. nu numai din sudul Dunärii. p. I. CODEX STURDZANUS Textele din Codex Sturdzanus insä nu au niinic comun cu bogomilismul. ne dezväluie intr-o formä plinä de simboluri tainele lumii de dincolo de moarte.thimie Zygabenos. bizantinä si coptä —■ cu patru-cinci secole inainte de ivirea bogomilismului in Balcani. ca si albigensii. care crede cä in ziua judecätii dir urmä.toria. ci este o intretesere de fragmente luate din Dioptra lui Filip Solitariul. am arätat in 1929. cä eie cuprind idei ce vin in contradictie flagrantä cu doctrina bogomililor. Ciclul legendelor apocaliptice este reprezentat in Codicele Sturdzan prin urmätoarele trei texte: Apocalipsui apostolului Pavel. prin carac.duiau dogma celibatului. 43—48 si mai ales 68. La acestea s-ar putea adäuga. in Cälätoria Maicii Domnului la iad. deosebindu-se in aceasta privintä de bisericä ortodoxä. dar ea este admisä chiar pentru preoti. in legendele din Codex Sturdzanus sint pasaje din care reiese veneratia pentru crucea pe care a fost rästignit Mintuitorul. Bogomilii dispretuiau crucea. Codex Martianus si Codex Todorescu si intre miscarea bogomilicä. 94—97. de caracter bogomilic. Fecioare. pe care il considerau ca opera a Satanei.plämädind trupul din lut. din Evhologiu si din Viata Sf. precum am arätat in altä parte 1. cä nu se poate stabili nici o legäturä nici intre celelalte legende religioase din Codex Sturdzanus. Russo a arätat cä textul numit de Hasdeu Cugetäri in ora mortii si in care el vedea o creatiune originalä romäneascä. multe din celelalte au putut pätrunde la noi. si Epistolia Domnului nostru Iisus Christos sau Legenda Duminicii. Asa. Textele apocrife din Codex Sturdzanus apar in literaturile creatine — siriacä. Renuntind dar la clasarea fäcutä de Hasdeu in texte bogomilice si mähäeene. intr-o luminä de miracol. in care 115 1 Cärtile populäre. 73—75.

de tipograful sirb Bozidar Vukovic. care dindu-i sä bea din paharul ei. ten. urcindu-se in muntele Tavorului. lator. ingerul. ingäduindu-i sä mai träiascä incä. cind va veni Antihrist pe pämint sä amägeascä omenirea.dinta apocalipsului este sä punä in relief contrastul dintre grädinile raiului cu cetatea de pietre scumpe si märgäritare.sone — oraf in sudul Frantei — unde fusese pe vremuri un important centru al ereziei albigense. Acest apocalips a avut mai putinä räspindire in literatura veche romäneascä. Versiunea din Codex Sturdzanus se incheie aci. Cälätoria Maicii Domnului la iad. povestind celebra viziune pe care a avut-o in Valea Damascu. dupä cum aratä titlul. dupä cum credea Dräganu. si pe care 1-am gäsit apoi si intr-o serie de manuscrise din Biblioteca Academiei Romäne. care dezväluie tainele lumii de dincolo de moarte. Fecioarä inträ mai adinc in impärätia intunericului. deschizind cerul. care fusese tipärit la inceputul secolului al XVI-lea la Venetia. stäruieste asupra chinurilor din infern. in pragul raiului. spunindu-i cä e trimis de Domnul sä-i ridice sufletul. Peste noapte.acesta. oamenii vor invia cu trupul. in chinuri din ce in ce mai grele. Intr-o luminä orbitoare. Avraam isi dä sufletul. deoarece versiunea lui derivä dupä un text sirbesc mutilat. de altä parte. in fo ma in care il avem in literatura noasträ. care nu se asazä niciodatä la masä färä oaspeti. unde diferitele grupe de päcätosi se zbat. scoborit pe pämint. descoperit de regretatul N. ideea cä. :116 . calea ingustä care duce spre rai. ne povesteste imprejurärile in care patriarhul a väzut tainele ceresti. care destäinuia maselor populäre tainele judeeätii din urmä. de o parte. si dintre vesnicul intuneric al infernului.slovul. il ridicä pe un car de foe la cer. el are conceptii ortodoxe: venerarea profetilor. spune textual cä a fost räpit la al treilea cer si a auzit si väzut lucruri pe care nici un om nu le-a auzit si nu le-a väzut. la ziua judeeätii din urmä. Textul nu se poate identifica insä. Textul povesteste.lui si care 1-a convertit din cel mai inversunat vräjmas al crestinilor in cel mai zelos apostol. adorarea crucii. pe care un cor de ingeri il due spre cer. De fapt. dar alte versiuni. Moartea lui Avraam. unde se muncesc in riuri de foe cei päcätosi. nu se mai indurä sä se despartä de ai säi. Isac are un vis reve. dupä ce ne descrie bunätatea lui Avraam. Dupä cererea stäruitoare a lui Avraam. se roagä Domnului sä destäinuie cele ce vor fi in ziua judeeätii din urmä.pf. masa de judecatä a lui Sit. Dräganu intr-un codice din veacul al XVI-lea. ca si in infernul lui Dante. nepovestesc cum patriarhul. cum apostolul. Dimpotrivä. traduse din greceste. si atunci sträinul. se destai. cind ingerii vor aprinde pämintul si cind toate cele treeätoare se vor mistui. Iesind o data cu fiul säu __ Isac sä caute un oaspe pentru masä. cu contrastul dintre paradis si infern. In afarä de aceste trei apocalipse. Dumnezeu trimite atunci moartea. care nu era altul decit ingerul Domnului. Este Apocaiipsul Sfintului loan Bogo. cu textul bogomilic descoperit in arhivele inchizitiei din Carcas. a mai circulat in vechea literaturä romäneascä un al patrulea apocalips. calea largä care duce spre iad si alte taine divine. Mintuitorul. ii aratä lucrurile simbolice — o carte pecetluitä cu sapte peceti — si ii destäinuie sensul lor si zilele de agonie ale lumii. unde patriarhul vede. la sfirsitul secolului al XVII-lea sau inceputul secolului al XVIII-lea. intilnesc sub poalele unui munte un : ' cälätor obosit pe care il aduc in casa lor.'* nuie lui Avraam. A treia legenda. cu cit Sf. copiatä in Codicele Sturdzan pe la 1580.

rcWa Aoypmixfl). P o p r u 2 e n k o . BIBLIOGRAFIE Despre literatura apocrifä s-a scris foarte mult in timpurile din urmä. Series gradeca posterior. Petersburg. tradus din greceste in anul 1211 . in ceea ce priveste influenta asupra poporului. Cärtile populäre in literatura romäneascä. Un al patrulea izvor ni-1 procurä patriarhul Eftimie din secolul al XIV-lea. Bucuresti. Mai tot ciclul credintelor populäre despre sfirfitul lumii. Lämuriri suficiente §i o bibliografie bogatä la N. care a inceput persecutia bogomililor in Bulgaria. 1938.toare. cu focul care va mistui pämintul. din Bibi. Pentru bogomilii din Bulgaria avem un izvor eontemporan in cele 13 cuvintäri ale prez. care se pästreazä in Codex Sturdzanus. p. Abia dupä ce patriarhul Ierusalimului si soborul de preoti s-au rugat trei zile. Isvoare bogomilice. Aceste cuvintäri au fost editate in timpul din urmä de un invätat rus M. tom CXXX. Apocalipsul apocrif al sfintului loan Bogoslovul. intr-o biografie a episcopului Ilarion din Moglena (o diecezä din Bulgaria. Sinodicul a fost publicat si el in CnHoflHHK iiapa Eopmia. care. Leipzig. Textul grecesc a fost publicat pentru intiiasi datä la Tirgoviste in 1710 (de frica turcilor s-a scos capitolul privitor la sarasini).Este o operä de dogmaticä in care se expun doctrinele sectelor care minau crestinismul. vol. cu lupta lui pentru a amägi omenirea. Acesta. Die Phundagiaten. care se citesc si azi cu evlavie in lumea satelor si sint socotite ca amulete. Un sinodic al tarului Boril. F i c k e r . pleacä de la acest apocrif si de la o altä carte. ascuns in spatele tronului.La literatura apocalipselor apocrife se poate adäuga si Legenda Duminicii sau Epistolia Domnului nostru Isus Christos. a avut un adinc räsunet in päturile populäre. dar asa de grea cä nimeni nu o putea ridica. pentru caapoi sä fie ccmbätute punct cu punct. in Patologiae cwsus comfletus. au imprumutat materiale pentru ciclul colindelor religioase. intratä mai tirziu in literatura noasträ din literatura ruseascä. I. O traducere in limba romänä a dat A l e x . . 1928. adueä. cäpetenia bogomililor. E vorba de o piaträ cäzutä din cer. Cb ko3mm npecßHTepa cjiobo Ha epeTHKH. de noroc fi päzitoare de primejdii. pentru a stabil! normele credintei pravoslavnice. piatra s-a deschis si in ea s-a gäsit scrisoarea Domnului. Universitätii din Utrecht. sfätuind omenirea sä serbeze duminica si amenintind cu cele mai grele pedepse ceresti pe cei care vor nesocoti duminica si vor eälea legea Domnului. Textul grecesc intreg a fost publicat de M i g n e. Opera lui Zygabenos se numeste Panoplia Dogmatica (Ilavo. dintre care unele priveste erezia bogomilicä. I o r d a n .biterului Cosma indreptate impotriva ereticilor. El pretinde cä a ascultat. impäratul care a dezläntuit prigoana impotriva ereziei din Bizant. E u t h i m i e Z y g a b e n o s . 1908. pe la jumätatea secolului al XVIIIlea: Semnele venirii lui Antihrist. Predica presbiterului Cosma. aceastä literaturä. Cu deosebire Cälätoria Maicii Domnului la iad si Legenda Duminicii. . Capitolul despre bogomili republicat de G. 1929. Seena muncilor din iad din pridvorurile multor biserici de sate este zugrävitä adesea cu elemente care amintesc Cälätoria. eontemporan cu Alexe Comnenul. micä la vedere. unde erau numerosi bogomili). Casa Scoalelor. cuprinde adaose interesante. in ur ma acestei convorbiri. Cum era de asteptat. ed. dupä ce secta a fost distrusä.. a inserat si 117 discutiile pe care episcopul Ilarion le-a avut cu ereticii. convorbirea dintre impäratul bizantin si medicul Vasilie. cu victoria asupra lui Enoh si Ilie. Sofia. cu mitul lui Antihrist. . Doctrina bogomililor a fost expusä de un cälugär invätat. räspinditä de preoti in masele credinciosilor de pe vremuri. C a r t o j a n. 22 — 23. dupä un ms. 1907. Biografia a fost publicatä de E. Nu mai putin norocos a fost. a fost ars pe rüg. impreunä cu cei 12 apostoli ai säi. Bucuresti.

publicat de Academia Bulgarä in 1925. ln acest scop. Sofia. 27-58. Simbolul a fost publicat de Fr. in care se enumera 15 puncte ale ereziei maniheice. Zagreb. pentru a fi apoi combätute din punct de vedere catolic. un alt izvor pentru cunoasterea bogomilismului este o operä a episcopului loan Torquemada. Un studiu important pe baza tuturor izvoarelor in literatura bulgarä este al prof. • ' :118 . 1901.dan I v a n o v . R a c k i. Wien.. I o r. in Starine. Werke des Patriarchen von Bulgarien Euthymius. p. si urm.K a l u z n i a c k i . EoroMHJiCKH KHHrn h jiereHfln (Cärti si legende bcgcmilice). el a intccmit in anul 146 1 un Symbchim veritatum fidei romanae ecclesiae. in sfirsit. XIV (1882 . p. Acesta fusese insärcinat de popa Sixt sä converteascä la catolicism resturile bogomililor din Bosnia.

in literatura oralä a poporului nostru se gäsesc insä numeroase legende cu caracter bogo. Alte versiuni din Apocaiipsul Apostolului Pavel. vol. Cärtile populäre in literatura romäneascä. p. O expunere detaliatä pentru domeniul romänesc. Porfiriev si altii. 34—37.Texte. O altä versiune cu rotacism (reprodusä in facsimil).trä" — totusi preotii romäni din pärtile ardelenesti au tradus de timpuriu fi au pus in circulatie fi citeva vieti de sfin^i. Cärtile populäre in literatura romäneascä. I. Istoria romänilor. II. ' Studii. Textul Apocalipsului lui loan Bogoslovul a fost publicat de N. Literatura aceasta fusese alcätuitä in vremurile de adinc misticism ale evului mediu. Cf. p. Iarba fiarelor. Vineri au fost publicate de B. Legenda lui Adam si Eva a fost publicatä de dr. 24-34. p. Cälätoria Maicii Domnului la iad. O versiune dezvoltatä din Moartea lui Avraam a fost publicatä de dr. H a s d e u in Cuvente den bätrini. care alcätuiesc un capitol inte. LITERATURA HAGIOGRAFICÄ Desi curentele reformiste erau impotriva cultului sfintilor —ne reamin. 229. Bucuresti. precum si legenda hagiograficä a Sf. D r ä g a n u Dacoromania IX. M. p. Tihonravov. Textele apocrife din Codex Sturdzanus (Apocaiipsul Apostolului Pavel. Apocaiipsul Maicii Domnului au fost publicate de N. p. N. unde este studiatä si intreaga literaturä apocrifä. Pentru Lupta arhanghelului Mihail cu Satanail si Disputa lui Isus cu Satana. D r ä g a n u. p. 219-224. 63—65.fuite din admci depärtäri. se gäseste in studiul men. I (1883). p. 55 si urm. Cärtile populäre in literatura romäneascä. 1938. arheologie si filologie.milic. Cultura National». 195— 199. Sisinie ). 200 si urm. I. 35 — 42. vezi pelarg N. text romänesc si traducere englezä dupä un manuscris din 1750. I. Fundatiunea pentru literaturä si artä „Regele Carol II“. 78 — 80. Legenda Sf. C a n d r e a. Moartea lui A vraam. P. 59 — 67. cärturarii din jurul sanctuarului in care se pästrau moastele lor au alcätuit legendele hagiografice. Pypin. cind cultul sfintilor luase un avint asa de puternic. C a r t o j a n . avide de a cunoaste viata si minunile sfintilor al cäror sprijin il cereau.rilor . In legäturä cu aceastä legendä stä si textul versificat: Cintecul lui Adam. II. D r ä g a n u .resant in literatura noasträ veche: legendele hagiografice. Douä manuscripte : Codicele Todorescu si Codicele Martian. si reprodus in Chrestomatie romänä. care pleca. Douä manuscripte vechi ■ Codicele Todorescu si Codicele Martian. Cavalerii. Pentru alte manuscrise inedite din colectia Academiei Romäne precum si pentru texte slave publicate de N. vol. I. G a s t e r in The Transactions of the Society of Biblical Archaeology. IX (1887). Bucuresti. I Epoca influentei sud-slave. p. p. cu o biografie mai completä. in Revista pentru istorie. incit drumurile care duceau cätre centrele in care se pästrau moastele sfintilor — numite in documentele timpului strata publica peregrinorum — erau intesate de alaiuri lungi de pelerini porniti din toate pärtile lumii crestine. ln pläsmuirea acestor legende. vol. Academia Romänä. A. IV. 1936-1938. Legenda Diiminicii. vol. autorii lor s-au servit de materialul pus119 la indemina de traditia popularä. Pentru a satisface curiozitatea pioasä a multimilor. I. I o r g a . p. 114—115. fireste. Bucuresti. care veniserä pe drumuri prä. C a r t o j a n . M. Bucuresti. 85—87. vol. G a s t e r dupä un manuscris de la inceputul secolului al XVII-lea (circa 1600— 1625). pentru care vezi mai pe larg Cärtile populäre in literatura rotndneascä. si N. Nu este insä din secolul XV. A. p. §i pentru prototipe grecesti a sc vedea Cärtile populäre in literatura romäneascä. p. pentru care vezi mai pe larg I. la capitolele respective. N. 1929. 1928.tim de prefata Cazaniei lui Coresi: „sfintii mor£i nu ascultä rugäciunea noas. de la povestirile marto.

pätruns de divinitate. Pentru hagiograf. fiindcä trupul sfintului. duceau o viatä asprä de abstinentä. stä mai presus de legile naturii. departe de valurile zgomo. folosindu-se de strävechile legende populäre. cum a fost mintuitä de un inger.tezia creatoare a poporului. fost profesor la Universitatea din Iasi. pornind in lume sä propoväduiascä invätäturile Evangheliei. oferindu-i cununa de martir. mortificindu-si trupul. Joi sara de douä ori. acel in care se prosläveste viata marilor asceti. Aceasta sustinea cä in timpul extazului religiös. dar acestea. Legenda Sfintei Vineri este o legenda de martirä in care ni se povesteste cum sfinta.contemporani cu sfintul. fläcärile nu1 mistuie. pentru a obtine harul mintuirii divine. un impärat pägin i-a täiat capul. otrava nu-1 distruge.toase ale lumii. dupä ce Constantin cel Mare a admis crestinismul in imperiul säu.zofia timpului sau chiar mari impärati bizantini — in misticismul lor fanatic. Torturile cele mai groaznice nu-si mai pot produce efectul. sufletul omului se poate desprinde de materialitatea trupului si cä.tice. a fost legatä pe cruce si osinditä sä fie arsä de vie. acestea nu se reped la ei. bisericä i-a trecut si pe ei in rindul sfintilor. in primul rind. pinä in clipa cind Mintuitorul ii primeste sufletul. literatura hagiograficä mai cuprinde un alt ciclu mare de legende. Admirind credinta lor infläcäratä. a Sfintului Sisinie si a Sfintului Alexie — primele douä in Codex Sturdzanus. pe care le infruntä. si cu aceasta s-a incheiat si epoca martirilor. :120 . transmise din generatie in generate.zibilä care destramä puterea legilor fizice ale naturii si inaltä sufletul si trupul celui prigonit de vräjmasii Mintuitorului dincolo de granitele naturii materiale. in care latura miraculoasä a vietii fusese accentuatä §i subordonatä unei conceptii aparte. ei se confunda in sufletul lor cu Mintuitorul. De aceea. cum apoi a scäpat neatinsä dintr-un cazan cu smoalä clocotindä si cum. In elaborarea elementului miraculos din legendele populäre. este imun: sägetile nu-1 sträpung. ocrotit prin harul divin. hagiografii au fost influentati de curentele filozofice ale timpului si. Acestia —oameni simpli ori cärturari versati in filo. sfintul este campionul lui Dumnezeu pe pämint in lupta contra päginismului si a ispitelor acestei lumi trecätoare. in afarä de ciclul acesta al marilor martiri care si-au dat viata pentru izbinda ideii creatine. Admiratia lumii crestine incepe sä fie atrasä atunci cätre o altä formä a eroismului mistic: ascetii. cu care duhul räului cautä sä primejduiascä mintuirea omenirii. iar in locul lui fan. ln cele din urmä. prigonirea crestinilor a incetat. Acest nimb al sfinteniei creeazä in jurul mucenicilor un fei de paväzä invi. de mistica neoplatonicianä. se lepadau de toate bunurile vietii pämintesti si. Din literatura secolului al XVI-lea §i inceputul celui de al XVII-lea au ajuns pinä la noi §i trei legende hagiografice: legenda Sfintei Vineri. unde se dau drumul fiarelor sälba. Se stie cä in veacul al IV-lea. cind se scoboarä in arenä. fuseserä in mod constient prelucrate — cum dealtfel se petrec lucrurile si azi sub ochii nostri— de imaginatia popularä: cadrul istoric si geografic in care se desfäsurase viata realä a sfintului fusese sters. a creat tipul generic al sfintului. Legenda aceasta s-a räsfrint in colindele religioase si in descintece: Cine poate spune povestea Sfintei Vineri S-o zica . cea de-a treia intr-un codice gäsit la Cohalm de d-l Ilie Bärbulescu. in vägäunile muntilor sau in pustiuri. care radiazä in jurul lor nimbul sfinteniei. In ceasurile de torturä.

....................66 I.......... ...........................52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE......219 .110 LITERATURA RELIGIOASÄ..........Vineri dimineaja de trii ori.....................................................180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’....159 CULTURA IN TRANSILVANIA........... ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI......45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI...........170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA........................................11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN................92 EPOCA POST-CORESIANÄ...........207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU............. EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO........79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI...............24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ....2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV...........150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ......132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t.............. TEXTELE POPULÄRE.......................... Din päcuri... Cä 1-oi scoate din läcuri...128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ....50 MÄNÄSTIRILE...... SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ..190 CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN 121 BRINCOVEANU.139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU..167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU........................................................................... FOCARE DE CULTURÄ..119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä.....................................161 STOICA LUDESCU....................43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE.........................155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB ...............................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ..................213 CRONOGRAFELE.......

De aceea legenda scrisä se intrebuinteazä si azi....... Alexie...32 Publicatii conduse.......... in fundul märii si. pleacä spre Edesa.... care a fost prelucrat in legendä hagiograficä in Egiptul elenistic — unde s-a descoperit acum 30 de ani...37 (Cärtile populäre.. \6\) gräieste un descintec din Hunedoara. scris pe foi de plumb in limba slavä.35 Istoria literaturii romane vechi... il bate cu buzduganul ca sä-si spunä numele si formele in care se preface cind rap este copiii...(1942 -1979)... a fost descoperit la noi in niste säpäturi fäcute la Turnu-Severin de d-l C... luindu-se pe urmele diavolului. Cine cunoaste numele si-1 pronuntä sau il scrie are pe diavol in puterea lui..32 Comemoräri.. Aci.... I.. dupä spusele mäslinului pe care-1 binecuvinteazä.. se imbarcä pe o corabie care-1 duce in limanurile Capadochiei.. este obirsia unui intins cerc de superstitii populäre privitoare la interdictia de a munci vinerea: — „Vinerea nu se face lesie.. cu particularitäti fonetice sirbesti din secolul al XIII-lea..cintece numite „de samcä"......... mai ales in satele din Bucovina si Moldova... zugrävitä pe frescele unei mänästiri crestine de pe la anii 400. nici cämäsi se spalä.... Dacä nu se ia aceasta precautie......... in tovärä^ia unui sihastru. se recurge la des. cä e räu de pätit" — si la o multime de pätanii ale celor ce n-au respectat ziua sfintei. dupä conceptiile populäre... la usa bisericii. cea mai veche forma a legendei. intr-o noapte......... :122 . Servitorii tatälui säu. in care sfinta se roagä lui Dumnezeu sä ia in paza lui pe cei ce-i cinstesc ziua si sä blesteme pe cei ce nu i-o cinstesc... p..... fiindcä räpise din leagän copiii surorii sale. pe care Mintuitorul o trimisese lui Avgar. duhul räu se poate preface in tot felul de vietäti . isi päräseste sotia in noaptea nuntii si.30 Didactice.. ca amulet de cätre lehuze si noii-näscuti impotriva influen... nici se coasä.34 Conferinte rostite la Radio....... fiul unui nobil roman.. Se stie cä........... Sf. Isi imparte averea saracilor §i. Bärcäcilä....35 Lucräri postume *.......tor... pinä cind......33 Recenzii si rapoarte... trimisi in lume pe urmele lui... atunci se poate mtimpla ca copilul sä se imbolnäveascä de samcä (un nume pe care-1 poartä diavolul in aceastä legendä) si atunci.... Necroloage.. ducindu-se la färmul märii............. isi petrece vremea in umilin^ä $i rugä.....i. de cätre un arheolog francez.. unde se pästra icoana nefäcutä de miini omene§ti.. dupä ce-1 sileste sä restituie copiii... il gäseste. devenit mai särac decit cel mai särac cerse...... Tree astfei 17 ani.. a cärui duiosie a ispitit din veacul al XI-lea $i condeiul unui truver francez. pentru a-1 tämädui. Sotia §i pärintii rämin deznädäjduij...si cä in fiecare din aceste metamorfoze ale sale el poartä cite un nume special... Este o poveste sumbrä despre sfintul care........ Editii de texte. Partea finalä a legendei.... tree pe lingä el färä sä-1 recunoascä... Diverse. Sf......242 Literatura modernä. Cea mai interesantä legenda hagiograficä este insä a Sflntului Alexie. Legenda Sfintului Sisinie este un vechi descintec desprins din ciclul formulelor magice ale vechei Asirii. nici se toarce.. Un descintec asemänätor...|ei nefaste a diavolului.....

Alexe este astfei descoperit. 53—54. dupä »n ms. Aceastä legendä al cärui simbure il formeazä o poveste siriaeä din secolul al V-lea. Viata Sfintului Aiexie: K u f r o s i n a S i m i o n e s c u . dar care. ii dä adäpost in casa sa. a pätruns in literatura noasträ de la sfirfitul secolului al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea si a avut un räsunet deosebit in sufletul popular. Legenda Sf. altele chiar burlesti. dcoarece literatura didacticä de la inceputul culturii noastre era alcätuitä din texte in care maximele. Sisinie. aläturi de o versiune din 1779. nici mamei. in josul paginii.cum si cele narative. care nu-1 recunoa^te. I. . XVII. cerindu-i sä adueä in bisericä pe „omul lui Dumnezeu". nici sotiei sale. pre. prelucratä in Bizanf §i mai tirziu in Roma. arheologie si filologie. vol. 56 — 57. la N. imprumutate din ciclul lui Päcalä. Dar el se face neväzut. fragment aflat in scoartele unei Psaltiri coresiene. C i o m u. • Studii. care. M. XIII (1906). se dezväluie misterul care-i acoperise viata. Codicele de la Cohalm. tipäritä la Bucuresti Sn 1878. in afarä de Invätäturile lui Neagoe Basarab cätre fiul säu Teodosie. P. Studii si documente cu privire la istoria romänilor. 170-171.Fecioarä se aratä in vis unuia dintre preoti. sub scara tatälui. Casa §coalelor). Pentru mai multe amänunte bibliogralice de tipäriturl. Versiunea din Codex Sturdzanus a fost retipäritä ->'i de dr. Pentru o formula de descintec slav in care e citat Sf. alcätuitä — dupä cum conchide Max Wellman intr-un studiu recent — in secolul al IV-lea. sub . tust. cu textul slavonesc in paralelä si cu o redac^iune modernä. il aduce in limanurile copiläriei sale. pe care il credea pierdut. säpatä pe citeva foi de plumb din secolul al XIII-lea si gäsitä la TurnuSeverin. 163. II. I o r g a . p. dr. elementele rudimentäre de ftiinte naturale. färä sä se destäinuie nimänui. I. 6 — 7.*t Texte. L a z ä r I. p. H a s d e u . despre care ne-am ocupat la locul säu. nici pärintelui. N. p. G a s t e r . II. in amintirea fiului säu. Cärtile populäre in literatura romäneascä. 153155. 1924. 210-234 (cu studiu). Cuvente den bätrini. Florea Marian a cules un ciclu de legende in care viata Sfintului Alexie a fost prelucratä de imagina|ia popularä cu elemente felurite — unele venite din romanul lui Varlaam §i Ioasaf. N. 137—171. opera citatä. Sim. P. Rätäcind pe sträzile Romei. p. cf. 1884. M. intilrieste pe tatäl säu. ms. Bucuresti. pleacä spre tärmul märii si se imbarcä pe o corabie. Fisiologul este o interesantä carte. p. sint subordonate unor idei morale fi religioase. Acolo träieste 17 ani. VIII. romänefti si izvoare. 284—291. Legende hagiografice. BIBLIOGRAFIE . 145—156. cap. II. G a s t e r in Chrestomatie. poate in Egipt. dupä versiunea lui popa Grigore din Mähaciu din Codex Sturdzanus: o copie derivind din acelasi prototip ca versiunea lui popa Grigore. p. Literatura didacticä este reprezentatä in secolul al XVI-lea si inceputul celui de al XVII-lea. care-i rämäsese credincioasä. p. Revista pentru istorie. H a s d e u in Cuvente den bätrini. C a r t o j a n . legende si istorioare. in Revista istoricä romänä. din secolul al XVIII-lea si dupä versiunea mitropolitului Dosoftei din Vietile sfintilor.t o j a 11 . printr-o minune dumnezeiascä. LITERATURA DIDACTICÄ Trecerea de la literatura apocrifä la cea didacticä era usor de fäcut. Abia la sfirfitul vietii lui. C a r. Legenda S/intet Vineri: B. Sisinie din Codex Sturdzanus a fost publicatä de B. altul venit din literatura Italiei medievale: Fiore di virtu. surprinsä de furtunä. prin douä texte: unui venit din Egiptul elenistic prin vechiul Bizan£: Fisiologul. p. vestea despre sfintenia lui se räspinde§te in toatä tara. p. 342— 352. 123 fisiologul. 1929 (ed. 1938.

care ar fi träit pe lingä cetatea Heliopol. intra cu el in bisericä. care ar fi cerut sfintului sä se roage pentru el lui Dumnezeu. un monstru cu chip de femeie fi cu perii capului de balaur. ne spune textul. de fapt. färä sä se hräneascä. care umblä totdeauna in stoluri. un fei de tratat de Zoologie fi de moralä in acelafi timp. a doua zi. un fei de balaur cu privirea inveninata. contele Champagnei si regele Navariei. Din Egipt a pätruns in Bizant si a intrat de timpuriu. ne povesteste intr-una din scrisorile sale scena intilnirii in pustiu a sfintului Antoniu cu un satir. era hränit de Duhul sfint. In ciclul animalelor descrise de Fisiolog se gäsesc fi animalele fantastice din miturile popoarelor vechi. Dealtfel. care-si sfisie pieptul pentru ca din singele lui sä-si hräneascä puii. pentru ca apoi . Cind asemenea naivitäti se gäseau pinä si in scrierile sfintilor pärinti. Alte animale mitice din Fisiolog sint vasi. Ieronim. Dupä nouä ani i se umpleau aripüe de mireasmä fi. Asa si diavolul: umblä din om in om. mistuindu-se in cenusä. fi ascultä cu urechea fi dacä aflä lemnul tare fi virtos. care ucide de la distantä. sint interpretate apoi ca simboluri ale unor idei morale fi religioase. sub numele de Bestiarii. Bestiariile s-au bucurat astfel :124 . Este. in Egipt. scobind lemnul. fi acolo scoate fi puii säi. ori in ale istoricilor si riaturalistilor. poate din veacul al V-lea. ca de pildä finixul. dupä ce sint descrise cu obiceiurile reale sau inchipuite. cu capul de aur. pentru ca prin singele lui sä mintuie omenirea de päcatul primitiv. el fuge cä nu-i place. in care animalele fi päsärile. iar unde aflä lemn slab fi gäunos. ca Jacques de Vitry s. traducätorul Bibliei in latin este. §i dacä gäseste om slab sä säläsluieste intr-insul. fi läcuiefte intr-insul. se afeza pe jertfelnic fi se aprindea. o pasäre ca päunul. sau gorgonia. insusi Sf. cum este descrisä gheonoaia sau ciocänitoarea: „Gheonoaia zboarä din copaciu in copaciu. nu trebuie sä ne miräm cä elementele din Fisiolog au pätruns in romanele courtois ale Frantei medievale. care s-a rästignit pe cruce. dupä cum s-a spus. Acolo sta nouä ani pe cedrii Livanului. fiindcä. iar dacä-1 gäseste postind si rugin. pentru ca sä se fereascä de soim. Pentru a ne face o idee de structura acestei curioase cär^i. sau in operele truverilor.liscul. in Occidentul latin. porumbeii. .a. avantajele magice fi simbolurile lor religioase. In felul acesta sint descrise si interpretate in sensul unui simbol moral o multime de animale si päsäri: pelicanul. unde. unde se incrucisa cultura elenisticä cu cea iudaicä si orientalä si cu crestinismul. a fost tradus si prelucrat in toate limbile romanice si germanice. ca de pildä in Floire et Blanchefleur.du-se sau fäcind milostenie. iatä. cercind cu viclesugul säu. care cäutau sä descopere calitäfile oculte ale lucrurilor.influenta curentelor neopitagoriciene fi a altor curente mistice din Orient. ea fuge de la dinsul. este interpretat ca un simbol al Mintuitorului. auzind toaca preotului din cetate. de pildä. preotul sä o gäseascä renäscutä fi intineritä. lipsitä de spiritul critic pe care ni-1 dä astäzi progresul stiintelor exacte. Fisiologul a fost alcätuit. ca Thibaud. sint dati ca pildä crestinilor care trebuie sä se adune in cete la bisericä spre a se feri de diavol. ea tot scobefte fi sä säläfluiefte intr-insul.“ Dupä cum se vede. descrierea päsärii este urmatä de interpretarea simbolicä. Elementele fantastice pe care le continea nu au izbit mentalitatea naivä a lumii medievale.

. acea duioasä isto. Nu stim cui se datoreste aceastä nouä traducere. Fisiologul se pare cä a pätruns de timpuriu. o. cu filii.. de aceea in epoca influentei grecesti s-a fäcut o nouä traducere dupä un text mult mai complet. balaurul cu privirea fermecatä. de doamna Margareta Mociornitä-Constantinescu. in romanul säu Ciocoii vechi si noi. spune cä erau „mai räi si mai cruzi decit fiarele . Iorga. si femeile cele cu ochii mai ferme.rioarä despre pasärea care.. din biserica Scheilor din Brasov. este vasiliscul. Versiunea aceasta tradusä din slavoneste este insä sumarä. Nu mai putin räspindit a fost Fisiologul in literaturile balcanice. in epoca de Suprematie a literaturii sirbesti. dar in acelasi timp oträvitoare. Toate aceste sase manuscrise descind din acelasi prototip — mult mai vechi. In sus pe calea strimtä.. du corpul dupä tine. Te luptä cu Ananga. Vasiliscul nu este aci. „sopirla care-si schimbä coloarea pielii. poate din secolul al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea — ■ tradus la rindul säu dupä o versiune sirbeascä. care-1 pomeneste in oda sa La Schiller: Du sarcina. La noi. 85). se cunosc pinä acum vreo §ase manuscrise. vorbind in Istoria Tärii Romänesti de impäratii romani din epoca decadent ei. suflet.in evul mediu de o largä popularitate. ci balaurul . Fisiologul a fost destul de räspindit in literatura noasträ veche. pentru portaluri. p. dar versiunea cea mai veche se pästreazä intr-un manuscris.cätori decit ai vasiliscului. ca de pildä despre pelican sau despre amärita turturicä. invätätoare de la Dealu. Fisiologul a cälätorit mai departe la slavii sud-duna. descrie astfel belsugul din casa lui Dinu Päturicä: „Vutcele si cafeleie cele mai bune. cu un studiu. N. nici nu mai bea apä limpede. dintre care cel mai vechi a fost copiat in 1693. Nicolae Filimon. pentru fatade. in Evanghelia. Stolnicul Constantin Cantacuzino.reni. cameleonul".. Un alt animal fantastic din Fisiolog.dele si vasiliscii cei oträvitori si veninati“ (ed. utilizat adesea ca motiv decorativ in miniaturile manuscriselor din mänästiri si pomenit de multe ori de scriitorii noftri vechi. venit la noi intr-o tipäriturä venetianä sau in manuscris. amvoane si vitraliurile domurilor. Aceastä temä se gäseste in Invätäturile lui Neagoe. cäreia i-au imprumutat motive decorative pentru turnuri. cu consoarte. cum comentau intr-o vreme autorii nostri de cärti125 didactice. El a imbogätit comoara traditiilor populäre cu legende despre animale si päsäri. adus din Muntele Athos. Au inspirat pinä si arta. precum si ornamentatii pentru vinietele si initialele manuscriselor. al lui Damaschin Studitul. rämasä färä sot. De la bizantini. nu se mai a^azä pe lemn verde. ciubucele si narghilelele cele umplute cu parfumatul tutun al Siriei." El a intrat si in creatiunea poeticä a lui Eliade Rädulescu.. in facsimile si transcriere latinä. de Costea Dascälul. Mateescu in Calendarul si revista Ion Creangä pe 1914 si 1915. si a fost republicat. altä data mai tirziu. a fost culeasä in mai multe Variante din gura poporului in Muntenia si Bucovina si a fost literalizatä la inceputul secolului trecut de Enächitä Väcärescu (dupä liricul grec Psalidas) si de Asachi (Päsäruica stingherä). cu aspra neavere. arhiepiscopul Naupactei. copiat in anul 1774 de dascälul Duma si publicat de C. cu ochi de vasilisc. Cu limbile de sarpe. unde a fost tradus in douä epoci diferite: o datä in epoca de aur a vechii literaturi bulgare. si decit aspi.

bärbätia sufletului cu soimul.“ Partea cea mai atractivä a cärtii o alcätuieste sectiunea a IV-a. si a avut. cu puteri de tämäduire — toate cu obiceiurile lor. De pildä: „Casiodor: In ce chip buretele nu da apä pinä nu-1 storci. plastice. Varos au zis: Albina $ine in gura mierea si in coadä acul cu fierea. cälugärul benedictin Tomtnaso Gozzadini. care cäutau simboluri pentru ideile morale ale crestinismului in lumea materialä — comparatia virtutii sau a vitiului cu un animal. ca de pildä din romanele celebre ale timpului (ca. fiind tradus in limbile sirbä. Romanul lui Alexandru cel Mare). minia cu ursul. inchipuite ori reale. a imbinat intr-un tot armonic materiale asa de disparate la prima vedere. din scrierile biblice sau din legendele hagiografice. Este Fiore di virtü. in decurs de sase decenii. care intregeste predica privitoare la intarirea virtutilor fi infrinarea vitiilor printr-o istorioarä moralä. Nu numai cä a fost pus sub teascul tiparului in Italia curind dupä inventia tipo. astfel incit fiecare virtute sä fie urmatä de vitiul contrar: dragostea — pizma. C a r t o j a n . scurte. rusä. bulgarä si armeanä. care are privirea asa de inveninatä. tinind seamä de gustul epocii sale. ingim. 1 :126 1A se vedea mai pe larg: N. Descrierea acestor animale. Fiecare capitol la rfndul säu e format din patru sectiuni de materiale diferite. asa si scumpul nu da nimänui nimicä pinä nu-i iai cu sila. Analele Acad. Desi luate din izvoare disparate. din Bologna veacului al XII-lea. dreptatea — strimbätatea. culese din scrierile biblice sau din filozofii pagini. spirituale chiar. Acest succes asa de frumos se datoreste bunului-simt cu care autorul.grafiei (in 1474). incit ucide cu ea de la distantä. dar a^ezate simetric.fantastic din Fisiolog. precum fi a altora fantastice — ca de pildä vasiliscul sau leoncornul. Pythagora: Scumpul <avarul) este ca mägariul ce poartä povarä altuia.farea cu päunul. adevärul — minciuna. concise. care sint in genere precise fi clare. au fost imprumutate de autorul acestui tratat de moralä al evului mediu din Fisiolog. Al doilea text cu caracter didactic al secolului al XVI-lea romänesc are o origine italianä. Este o legenda care a avut multä raspindire in evul mediu fi care ifi are sursa ei indepärtatä in Orientul semitic. aleasä fi ea din izvoare foarte variate. iar el numai ce-i cu bänatul. ori pasärea calandrinon. Dupä definite urmeazä in fiecare capitol — in conformitate cu gus. ori din scriitori medievali. greacä. Reamintesc de asemeni duioasa legenda a Casiei si a prietenei sale Theodora cu impäratul bizantin fi cu märul de aur — un reflex al folclorului bizantin. afa si scumpul stringe avu^ie altora. Sadoveanu in Povestiri pentru copii (Pustnicul Ieronim). pe care a folosit-o Voltaire in romanul säu Zadig fi pe care a prelucrat-o la noi M. ultima. Cartea este alcätuitä din 34 de capitole referitoare la virtuti si vitii. precum: frica cu iepurele. care a avut un puternic räsunet in literatura evului mediu. din Gesta Romanorum. peste 40 de editii. dar reunite intre ele armonic. un mic tratat de moralä. dar a colindat aproape prin toate literaturile Occidentului si a räzbätut si in Orient. Prima sectiune o alcätuiesc defini^iile virtu^ilor sau ale vitiilor. privitoare la virtujile fi vifiile corespunzätoare. Compararea cu animalele din Fisiolog se continue cu o serie de maxime. Amintesc aci legenda ingerului si a sihastrului. ele sint totufi alese cu gust. FIORE Di VIRTÜ.tul cititorilor din evul mediu. . ca piesele unui mozaic. Fiore di virtii in literatura romäneascä. romänä.

pästratä in Muzeul Rumjancov din Moscova §i studiatä de invätatul rus Istrin. in 1529.Fiore di virtu a pätruns in literatura noasträ pe trei cäi. unde a gäsit-o. fäcutä dupä cea romäneascä. sub titlul ”Au0o<. o datä sigurä la care a fost fäcutä traducerea ruseascä: 1592. 192S. anii de studiu ai lui Mihnea in Venetia.. totusi lucrul nu este exclus. cind clerul nostru a simtit nevoia de a pune in mina poporului cärti de edificare moralä. IV. TW V /apixcov. mem. ce stätea in mänästirea de cälugärite din Murano.biei si de aci a fost adusä la noi. tradusä direct din italianä de cätre Gherman Valahul. Mem. care deriva dupä o versiune publicatä in tipografiile grecesti din Venetia. . dacä ne gindim la legäturile ^ärilor noastre cu Italia si in primul rind cu Venetia. pe la jumätatea secolului al XVIlea. Nu este exclus ca in asemenea imprejuräri un cärturar roman din soliile sau din alaiu. pe care documentele ce se descoperä incä in zilele noastre ni le infätiseazä intr-o luminä din ce in ce mai interesantä: soliile lui Stefan cel Mare in ceta. t. in satul Simpietru din Hunedoara. De pe tärmurile croate. la anul 1592“.monahul Rusin. seria III. Aceastä traducere s-a pierdut dar ni s-a pästrat o copie fäcutä in 1620. Una din aceste tipärituri grecesti a ajuns pinä in mänästirile grecesti din Muntele Athos. Aceastä traducere ruseascä.rile princiare romäne. sä fi incercat transpunerea ei in limba neamului säu. Fiore di virtü circula deci in literatura noasträ. Inainte de aceastä datä.. in care se oficia servicul divin in limba latinä si care avea legäturi cu tärmurile vecine ale Italiei—• si in primul rind cu Venetia — un cälugär croat a transpus in limba neamului säu celebra carte de moralä a evului mediu. traducerea lui a cälätorit mai departe in inima Ser. Traducerea ardeleanä era insä plinä de lacune. in Moldova. in Ardeal. lit. in timpul pelerinajului säu. s-a pierdut. cätre sfirsitul secolului al XVII-lea. dupä cum se vede. Aceastä a treia traducere a fost fäcutä dupä un text grecesc. Prima traducere s-a fäcut in secolul al XVI-lea. care fusese la rindul säu tradus din italianä in secolul al XIII-lea.tea lagunelor. aceastä carte a fost tradusä din nou. in epoca de renastere a sentimentului religiös din vremea lui Antim Ivireanu si a lui Brincoveanu. 9— 13. direct din limba italianä. unde a fost tradusä in limba romäneascä. Intr-una din mänästirile croate din insulele sau de pe tärmurile adriatice. 2. ne da. atras de celebritatea cärtii. si retipäritä continuu in cursul veacuriloral XVI-lea si al XVII-lea. din nenorocire. de popa loan Romänul. Oricit de curios ar pärea la prima vedere un contact direct cu literatura italianä in secolul al XVI-lea. de aceea. Bucurcfli. Aceastä versiune fusese tradusä la rindul ei dupä un incunabil italian si publicatä pentru intiiasi datä la Venetia. in asa-numitul Codex Neagoeanus. care incepe cu urmätorul titlu: „Cartea Floarea virtutilor si a vitiilor tradusä din limba italianä in valahä sau bogdäneascä <moldoveneascä> de cätre Gherman Valahul. Traducerea romäneascä. unui din boierii lui 127 Rom. prin trei traduceri diferite. pe tärmurile Croatiei. secf. p. intr-o copie din veacul al XVIII-lea. iar din valahä tradusä in slavä de Veniamin Iero. fiicele lui Petru §chiopul märitate in Venetia cu greco-italieni. sub ingrijirea mätusii sale Marioara Adorna Vallarga. A doua traducere s-a fäcut dupä un intermediär sirbesc. dar se pästreazä traducerea ruseascä.

dupä cum o spune insufi. de M a r g a r e t a D . se tipäreste a doua editie. a dat peste aceastä carte §i. Ornitologia popularä romänä. 83—101. Isidor: „Gäina pentru un ou face gälägie de o aude vulpea" (din capitolul despre inältare si ingimfare) se gäseste la Anton Pann.turul nu prinde muste" apare la Anton Pann sub forma: Vulturul stä-n loc si vegheazä. s-o traducä in limba romänä. Maxima atribuitä Sf. de cätre ieromonahul Antim Ivireanu. parohul bisericii din Bolgarseghiul Brasovului. o a patra editie la Bucuresti. si interesul pentru ea era incä destul de viu la inceputul veacului al XIXlea. Maxima lui Yaros: „Albina tine in gurä mierea si in coadä acul“ o gäsim In manuscrisele lui Iordache Golescu: „Albina tine in gurä mierea cea dulce si in coadä acul cel oträvitor". Dar el muste nu vineazä. Manuscrisul cel mai veclii. :128 . dupä un exemplar tipärit la Snagov. a fost publicat in facsimile si transcriere latinä.. de tipograful Friederich Herfurt. intimplätor. copiatä in toate tinuturile romänesti. cu un studiu. cind. Cartea a dat-o la luminä. voind sä aducä si el un prinos de recunostintä noii lui patrii. paharnicul Constantin Sarachini. Astfel maxima Sf. Cartea aceasta. iar tezaurul proverbelor populäre romänefti datoreazä si el o parte din sentintele sale acestei vechi antologii morale a benedictinului italian din veacul al XIII-lea. au fost culese din gura poporului de diferiti culegätori de material folcloric. M o c i o r n i t ä . sub forma: Gäina cind va oua Aude o mahala. ca albina care sboarä cu mare ostenealä si sänätoasä intelepciune peste cimpuri si livezi si grädini. t ' BIBLIOGRAFIE Fisiologul. socotind cä din vechea carte de moralä „fiestecare dof. iar in colectia manuscrisä a lui Iordache Golescu: „Gäina pentru un ou. din floare in floare. Traducerea a fost tipäritä la 1700. dupä cum dovedeste culegerea lui Sim. care. ducindu-se sä se inchine la Muntele Athos. nici vul. Sadoveanu. se intorcea cu el in tarä. 1934. in sfirsit.rilor. a fost multiplicatä prin copii manuscrise. Tipäritura aceasta a avut noroc.. pentru a-si agonisi hrana". tradusä de cel putin trei ori. Cartea s-a räspindit repede in toate tinuturile romänesti. care a fost cititä patru veacuri in literatura noasträ. §i la Anton Pann in forma: Albina in gurä cu miere Si-n coadä acul cu fiere. Bucuresti. apärutä sub titlul Cercetäri literare. 1808. in 1807. fiul unui doctor grec din Creta ce se impämintise la noi. . tipäritä apoi de cinci ori. Ierei loan §tefanovici. Paharnicul Sarachini. a indemnat pe ieromonahul Filoftei. Elemente din ciclul asemänärilor cu animalele se gäsesc imprästiate in traditiile populäre privitoare la obiceiurile animalelor si pasä. in 1814 se scoate a treia editie la Sibiu si. FI.Brincoveanu. Augustin: „Leul nu se luptä cu furnicile. multä gälägie face". p. cäci in anul urm at or. intr-o publicatie a Seminarului nostru. in 1864. copiat in 1693 la Brasov de Costea Dascälul de la bisericä $cheailor. la mänästirea Snagovului. viitorul mare mitropolit. nu putea dispare din circulatie inainte de a läsa in sufletul popular urmele ei. o tipar este din nou in tipografia fratilor Constantin si Ion Boghici. I. Istorioare morale ca Fiul impäratului Theodosie sau Ingerul si Sihastru aceasta din urmä prelucratä de M. un cälugär romän atonit.toria si nectarul poate suge. Marian.

vol. vol. nenorocire peste intreaga tarä“. pentru a avea o icoanä completä a culturii romänesti din epoca de care ne ocupäm aci. mai pe larg N. in toate straturile sociale. a fost publicat de dr. O altä versiune. p. si intre desfäsurarea vietii omenesti.nistic si de acolo a trecut in Bizant. anul X (1886).pindirii lui in literatvirile balcanice si in cea romänä: N. 1928. Pentru originalul grecesc a lui Damaschin Studitul vezi L e g r a n d . precizind dupä miscärile cosmice si dupä fenomenele naturii soarta omenirii. asupra unor texte care au avut in trecut o largä circulatie in toate päturile societätii romänesti si care formeazä si azi lectura favoritä a claselor populäre. Citeva capitole publicate in mod critic. Din Asiria si Caldeea. cu 129 timpul. M. 273 — 304. i n Archivio glottologico italiano ( a l jUi Ascoli). 501 — 514: Fiore di Virtü dans la litteratare roumaine. Phiiologus Supplementband. scrise multe din porunca regelui Sagon I. printr-o bogatä literaturä astralä. seria III» tom. Se stie cä preotii Asiriei si Caldeei au aflat pe cer zodiile. Bibliografia la p. N. Textul din Codex Negoeanus n-a fost publicat pinä acum in intregime. ca de pildä: „Cind constelatia ursei se intoarce. Heft 1. dupä o copie fäcutä in anul 1774 de dascälul Duma din Brasov. cu un studiu asupra originalului italian si asupra räs. pornind de la conceptia cä este o strinsä legäturä intre miscarea astrelor si tulburärile naturii pe fata pämintului. Fiore di Virtü in literatura romäneascä. p. . 1930. C a r t o j a n . copiat in 1777 de Andronache Bercheceanul.pindeste. cu preziceri astrale. I. IV. Aceastä literaturä isi are sursele ei indepärtate in credintele astrale ale vechilor caldeeni si asirieni. pe ruinele vechii Ninive. Studii pentru Fisiolog. Si o bibliografie completä. In säpäturile fäcute in vremurile noastre in Asia Micä. M o c i o r n i t ä in studiul amintit mai sus. la care e de adäogat acum: Max W e l l m a n n. Credintele acestea superstitioase despre influenta astrelor asupra vietii Un alt manuscris din aceeasi familie. au stabilit semnele zodiacale si. 195 — 208. unde se dä. Leipzig. au incercat. XII (1928). de C. p. p. in Analele Academiei Romäne. a fost publicatä. asemenea literaturä s-a räspindit in Egiptul ele. Este un gen de literaturä care reprezintä prelungirea in crestinism a unor strävechi superstitii din lumea anticä: cärtile de prevestire. Der Physiologus. Memoriile sectiunii literare. 193— 194. 157 si urm. cind Roma ajunge o putere mondialä si-si intinde stäpinirea in Orient. unde a avut un rol important in elaborarea ultimelor curente ale filozofiei eline. M a t e e s c u in Calendarul revistei Ion Creangti pe 1914 si in revista de fo-lclor Ion Creangä. s-au descoperit o sumedenie de tablete cuneiforme.neascä. in Annuaire de V Association pour V encouragement des etudes grecques in France. Pentru raporturile versiunilor romänesti a se vedea si M a r g a r e t a . sä descopere aceste raporturi. Fiore di Virtü. tradusä din greceste sub titlul Oarecare cunostinte de la filosofii vechi pentru firea si obiceiurile näravurilor oarecäror jivini adunate de preainteleptul intru arhierei Damaschin Studitul. VII (1914) si VIII (1915). pe de altä parte. I. VII. II Physiologus rumeno.LITERATURA DE PREVESTIRE Inainte de a trece la romanul popular. din Grecia si din Asia Micä astrologia se infiltreazä in Italia si se räs. ne oprim putin. Eine religionsgeschichtlich naturwissenschaftliche Untersuchung. A se vedea si Cärtile populäre in literatura romäneascä. D. p. Mai tirziu. XXII. C a r t o j a n . in special asupra neoplatonismului. Bucuresti. in text romänesc cu caractere latine si in traducere talianä fäcutä de Pietro MerJo. pe care le considerau ca divinitäti. Un rezumat in limba francezä al acestui studiu am dat in Archivum romanicum. 188— 194. pe de o parte. G a s t e r . memoriul 2. Cärtile populäre in literatura rcmä.

si este reprezentatä la inceputul secolului al XVII-lea prin urmätoarele texte: Rojdanicul sau Zodiacul este un text care prezice viitorul copilului dupä luna sau zodia in care s-a näscut. cum dealtfel erau si la curtile princiare si regale din Occident. incit imparatii crestini au deschis lupta impotriva acestui gen de literaturä. aläturi de literatura apocrifä. Molitvenice si alte texte religioase. spune: „Ce crestini sunt aceia care päzesc basmele jidovesti si eline^ti si ursitorile si vräjile §i astrologiile si obriciri de zile si de luni side ani si Trepetnice".cutü si zicü c-au fostü bunä sau ria si acestia sä aibä canon cinci ani“. dispozitiile impotriva cärtilor astro.nuliii. clipirea genelor. La noi aceastä literaturä a venit din Bizant. Astrologul lui Brincoveanu avea. de la Matei Basarab. in Pravila tradusä de Eustratie Logofätul §i tipäritä pe vremea lui Vasile Lupu in 1644. Brincoveanu insusi avea la curtea lui un astrolog. s-au ridicat marii pärinti ai bisericii. trepetnics = tremor) prezice viitorul omului dupä diferitele miscäri ale trupului. A fost se pare mult cäutatä in lumea romäneascä a veacului al XVII-lea.. si literatura astrologicä.. prin mijlocirea slavilor meridionali. care au fost traduse §i in literatura noasträ. Lupta deschisä de bisericä a contribuit ca in indicele de cärti oprite de a fi citite de credinciosi. ' Gromovnicul este o altä carte astrologicä. precum si dupä faptul cä. Textul cel mai vechi a fost copiat in 1620 de popa Ion Romänul din Simpietru in ArdesÄ si se pästreazä la un loc cu Alexandria si Fiore di virtü in asa-numitul Codex Neagoeanus din Biblioteca Academiei Romäne. totusi eie se publicau chiar in tipografiile mitropoliilor noastre. omilie care a fost tradusä in limba romäneascä de Radu Greceanu. judecind dupä marele numär de copii ce ni s-au pästrat. poruncind arde. cronicarul lui Constantin Brincoveanu. Aceastä literaturä a fost mult cäutatä odinioarä. sä se treacä de timpuriu.omenesti prinsese rädäcini atit de adinci in imperiul roman. . dintre care cel mai vechi cunoscut pinä azi dateazä din anul 1639. precum a fost cazul cu mitropolia din Alba-Iulia sau din Iasi. Aläturi de impärati. in evul mediu. care pretinde sä dezväluie soarta omenirii si starea sämänäturilor dupä zodia in care va cädea tunetul (slav.logice au trecut in pravilele de legi. de la apus sau de la räsärit. ca de exemplu Sfintul loan Hrisostomul. Credincios acestei sarcini. anume Ion Romanul sau loan Frincul. tipärit la un loc cu Paraclisnl Maicii Dom.rea cärtilor de astrologie. este un Gromovnic. care. desi pravilele bisericesti opreau citirea lor. De exemplu. se spune intr-un loc: „Cei ce cautä in stele sau fac alte meste^uguri sä cunoascä miscarea lucrurilor nestiute.. Din indice. el prelucra in :130 . „obicinuita pe an datorie“ de „a se inchina Domnului“ cu „tilmäcirea almanacelor“. deoarece cea dintii carte iesitä din tipografia mitropoliei de la Alba-Iulia. intr-o omilie intitu. instalatä in 1639 cu material adus din Tara Romäneascä. Trepetnicul (slav. dupa cum spune el insusi intr-o prefatä.latä Pentru mincinosii prooroci si cei färä Dumnezeu eretici. gromb = tunet): dupä cum va tuna ziua sau noaptea. care nu trebuie confundat cu popa Ion Romanul din Simpietru. si se gäseste intr-o sumedenie de manuscrise. el insusi copistul unui rojdanic. asijderea ceia ce-si socotesc zua intru care s-au näs. Chiar si la curtile marilor nostri voievozi cärtile astrologice erau fo^rte mult pretuite. precum: bätaia ochilor.

fiecare an almanacele dupä izvoare italiene — Foglieti Novelli. 686 . calendarul lui Constantin Vodä Brincoveanu.pänä si nevoie. urme numeroase se gäsesc in des. calea pentru povestirile mai intinse. Stilizate de cärturari in vremuri si täri diferite din material imprumutat din literatura oralä a maselor populäre. se traduce romanul de äventuri räzboinice a lui Alexandru cel Mare. au pregätit. 1929. 685. texte slave. Varlaam si Joasaf si Archirie si Anadan. ale romanelor populäre. invätatul cumnat al domnului Matei Basarab. Tot din aceste cärti vine §i zicätoarea: . urme pe care le intilnim pinä in creatiile lui poetice. cind luptele cad pe planul al doilea si cind tree pe primul plan preocupärile pentru organizarea mun. intretesut cu maxime. apare un alt roman cu caracter moral. cu intriga mai complicatä. care corespund fiecare unei faze deosebite a sufletului romänesc din trecut. in care legende de animale si pasäri. manuscripte inedite din Biblioteca Academiei Romane. texte grecesti. ROMANUL POPULAR Literatura religioasä apocrifä si literatura didacticä cu caracter profan. Materialuri folcloristice. texte tipärite. a pätruns totusi in literatura noasträ prin intermediul sirbilor. Desi aceste douä din urmä depäsesc epoca pe care o studiem. ' (Tocilescu. I. ln bibliografia de la sfirsitul capitolului se indicä: manuscrise romänesti vechi editate. la noi. p. nu este impärat si impäräteasä care. . desi de origine greacä. Cel mai vechi roman popular. Prin caracterul ei fatidic. studii asupra materialului romänesc. p.cii culturale si a vietii religioase. Udriste Nästurel-.rea zodie a mai avut“. de pildä. 1693—1704. enigme si fabule: Archirie si Anadan. BIBLIOGRAFIE N. in ceasurile de mare cum. In secolul al XVI-lea. adaugä E m i l V i r t o s u . maxime si istorioare sint subordonate tendintei de a inäbusi vitiile si de a intäri virtutile crestinesti. dupä ce a suferit insä influenta versiunilor din Occidentul latin medieval. Pentru calendarele lui Brincoveanu. sä nu recurgä la cunostintele unui vraci sau cititor de stele. grecesc si slavonesc. lupte ce culmineazä in epopeea fulgerätoare a lui Mihai Viteazul.. In basmele noastre populäre. a läsat urme adinci in sufletul popular.cintece si vräji: Tu stea logostea Toate stelele sä stea Numai steaua lui X sä nu stea. pentru a avea o privire mai clarä asupra romanului popular in epoca influentei slavone. 172— 187. de un autor anonim care s-a folosit de traditiuni scrise si de legende populäre. Bucuresti. Cärtile populäre in literatura ro mäneascä. traduce romanul de apologie a vietii crestine: Varlaam si Ioasaf. ALEXANDRIA. 180— 182.Bucuresti. sau: „s-a näscut intr-un ceas bun (intr-o zodie bunä)“. 1940 (studiu fi texte). Foletul Novel. Alexandria. p. aceastä literaturä. 694). le tratäm totusi aci. Se stie cä romanul lui Alexandru cel Mare a fost alcatuit in Egiptul elenistic 131 in veacul al III-lea. ibidem. romanele acestea sint reprezentate In secolul al XVI-lea si al XVII-lea prin trei specimene: Alexandria. C a r t o j a n . Citeva decenii mai tirziu. cind tärile noastre se främintau in necontenite lupte pentru apärarea pämintului romänesc. care träieste si azi si este cititä cu aviditate in lumea satelor. Iar dupä ce sfortärile pentru intarirea vietii religioase devin si ele mai pu^in intense.

de aceea in literatura bizantinä romanul e cunoscut si sub numele de Pseudo-Callisthenes. In Bizant unele copii ale romanului indicau ca autor pe istoricul Callisthenes. alta.tilor.. Callisthenes. a povestit aceste expeditii. a trecut in Franta. intr-un mediu de :132 . a alcatuit romanul. totusi. au muiat pana in coloarea mitului. adusä in secolul al X-lea de un napolitan. pe care le citeazä scri. iar Cicero laudä arta si strälucirea sti. atit de pretuit de cei vechi. Desi operele acestor istorici contemporani cu Alexandru (Callisthenes. Statuia lui Callisthenes chiar impodobea grädinile serviliene pe vremea lui Pliniu. sä ne surprindä faptul cä romanul fantastic al lui Alexandru cel Mare a fost pus. adunind elemente din traditia scrisä si din cea oralä. isprävi de vitejie ale eroilor din alte timpuri. cind au inceput sä scrie viata si räzboaiele lui. Constantin si Romanes. in tärile care fäcuserä odatä parte din imperiul lui Alexandru cel Mare.bire in imperiul bizantin.Victoriile strälucite ale lui Alexandru cel Mare. transmise din generatie in generatie. costume <>i vegetatie necunoscutä.a. intorsi la casele lor. care fusese trimis in solie la impäratii Bizantului. Cä patria romanului este Egiptul se vede chiar din primele pagini. in fragmentele din acesti istoriografi. au umplut lumea anticä cu faima expeditiilor intreprinse. arhipresbiterul Leo. exotismul tärilor cucerite. Aristobul. se recunoaste germenul unor episoade care au alcatuit mai tirziu o parte din urzeala romanului (ca de pildä: intilnirea lui Alexandru cu amazoanele sau cu gymnosofistii). unde marele cuceritor macedonean este infätisat ca fiul natural al ultimului faraon egiptean (Nectaneb-Nehtinav) —■ o notä menitä sä satisfaeä mindria vechiului Egipt. prin douä traduceri: una fäcutä in epoca lui Carol cel Mare. Aceste amintiri. Onesecrit. care a trecut apoi in toate literaturile lumii. mai bogatä in elemente fantastice. Acolo. intr-o vreme cind truverii colindau din castel in castel pentru a evoca in sälile somptuoase ale oaspe. Nearh) s-au pierdut. pentru cä si-a ingäduit sä critice fastul oriental pe care-1 adoptase genialul cuceritor. nepotul de sorä al lui Aristotel.iuri. pe numele lui Callisthenes. cunoscutä sub numele de Historia Alexandri Magni regis Macedoniae de proeliis. si s-a rasplndit cu deose. Chr. Aceastä nouä traducere. cu obice. precum si sfirsitul lui tragic. Aceastä moarte tragicä i-a atras insä simpatia scriitorilor vechi: Curtius il numeste „vindex publicae libertatis". un autor necunoscut. care in nouä ani numai a cucerit in Asia si Africa mai mult pämint decit cunoscuserä grecii temeinic in toatä desfäsurarea vietii lor istorice.). Strabo s. in sunetul violelor. primind intre altele un colorit crestin. spre a-i da mai multä autoritate. in veacul al III-lea a. in Egiptul stäpinit de urmasii lui Alexandru cel Mare. Arrian. unde a fost cu timpul prelucrat.itorii posteriori (Polybiu. dar a fost ucis din porunca lui Alexandru. Paralel cu aceste traditiuni scrise. amintirea despre marele cuceritor si izbinzile lui strälucite s-au pästrat si prin ostasii care sträbätuserä cu el cäile pinä la Indus si care. istoricul lui Alexandru cel Mare. Din Egipt romanul a cälätorit apoi in Räsärit. profesorul lui Alexandru cel Mare.lului säu. in asemenea imprejuräri. care insotise pe marele cuceritor in expeditiile lui. incit chiar istoricii pe care el ii luase in expeditiile sale. cu vremea. sau amestecat cu fondul strävechi de mituri si legende si in felul acesta s-a creat in jurul cuceritorului macedonean o atmosferä de supranatural. Nu trebuie dar. toate aceste elemente au izbit intr-atita imaginatia contemporanilor. Din imperiul bizantin romanul lui Alexandru a trecut in Occident.

in veacul al XVI-lea.dentul si a ajuns in Italia. stampata in lingua valaca. De atunci s-a retipärit continuu fi este . dese.ori tipärita in Venetia. in satul Simpietru din judetul Hunedoarei. in näzuinta de a ridica nivelul cultural al poporului. Anton Maria del Chiaro. dintre care cea mai veche se gäseste in asa-numitul Codex Neagoeanus (ms. o Alexandrie: „o sia Storia di Alessandro il Macedone. numite de atunci versuri alexandrine. si a fost copiatä in 1562. printre tipäriturile romänesti. iubire §i moarte tragicä al marelui cuceritor: „Adecä eu mult grefit si ticälos Popa Ion din Simpetru scrif aceastä carte ce se cheamä Alixandrie . nr. in 1794. cu cheltuiala unui negutätor. din porunca mitropolitului Grigore. ma detta Storia e veramente curiosa per le molte favole che in essa vedonsi frammischiate". se gindesc sä-i punä in minä cärtile lui favorite. Aceastä traducere. dar. ln cuprinsul manuscrisului se aflä urmätoarea notitä. dupä toate probabilitätile. s-a fäcut o traducere in limba sirbä. fäcutä. care. Desi nu s-a gäsit pinä acum nici un exemplar din aceastä tipäriturä brincoveneascä. dar ni se pästreazä o sume.si mä usteniiu cit putuiu si o scris sä ceteascä si sä socoteascä bine ce este impärätie cestii lumi desarte si mingänoasä". apropiatä de traducerea latinä a napoli. A fost publicatä la 133 Sibiu. emigrati la noi din pricinä apäsärii turcesti. in opera sa Istoria delle moderne rivoluzione della Valachia. de eite 12 silabe. interesantä pentru cä ne dezväluie ceva din psihologia clerului de pe acele vremuri. in zorile redesteptärii nationale. ai cäror locuitori träiau in strinse legäturi politice si economice cu Venetia. Dupä aceastä versiune greacä. istoricul literar rus Veselovskij a arätat cä forma numelor proprii din versiunea neogreaeä si sirbeascä a romanului presupune la baza lor prototipe de origine latinä sau romanicä. romanul lui Alexandru a fost preformat in versuri intii de un cleric. cu toate incercärile fäcute. Alexandria vede iaräsi lumina tiparului. Acum mai bine de 50 de ani. O copie de pe aceastä versiune a fost tradusä pe la jumätatea veacului al XVI-lea in Ardeal. s-a raspindit in numeroase copii. O versiune in prozä. in orasele de pe tärmurile croate. in tipografia lui Petru Bart. dar care suferise in partea finalä influenta poemelor franceze. iar pe vremea lui Brincoveanu ajunsese atit de mult cäutatä.denie de copii. incit a fost singura carte profanä care a fost pusä sub tipar. Din Franta materialul epic despre Alexandru s-a räspindit in tot Occi. unde s-a incrucisat din nou cu traducerea arhipres. tre. din cauzä cä au fost intrebuintate in acest roman. s-a reper'cutat in redactiunile bizantine care circulau intre colonistii greci din Venetia. 3821 din Biblioteca Academiei Romäne). originalul occidental nu s-a descoperit incä. totusi existenta ei este in afarä de orice indoialä. apärutä la Venetia in 1718. Traducerea sirbeascä s-a räspindit repede la toti slavii ortodocsi si a fost adusä in tärile noastre de cätre cärturarii sirbi.tanului. Alberic de Besangon — sau mai probabil Briangon — apoi de trei truveri intr-o lungä epopee de 20.cind de la atmosfera legendelor religioase apocrife la literatura beletristicä. Apostol Manu. Originalul traducerii romänefti s-a pierdut. ine er ca sä speculeze tema moralä in romanul de vitejie.fermentatie epicä. Una din cele mai vechi versiuni slavonesti care a räzbätut prin vicisitudinile vremurilor pinä la noi s-a gäsit in mänästirea Neamtu.biterului Leo. cind intelectualii Ardealului. pomeneste la anul 1713. scris la anul 1620 de popa Ion Romänul.000 de versuri. devenitä apoi o carte popularä. Mai tirziu. Acesta. fiindcä este atestatä de cätre secretarul de limbi occidentale al lui Brincoveanu.

In sfirsit. pe care o veche carte indicä. Cleofila.azi räspmditä in masele populäre de cätre diferite edituri si institutii culturale. isi au. yujivo? gol. ascetii intelepti care träiesc o viata de privatiuni. _. dar cä acestea au bäut apa si.burele acestui roman de apologie a vietii ascetice crestine este legenda lui Buda fi a tatälui säu. ' Cu fetele lui Alexandru impärat in cale s-a intimpinat. devenind nemuritoare. Al doilea roman este Varlaam si Ioasaf. p.. si oO(pr)crrri<. intr-un ostrov de la capätul pämintului. care macinä sänätatea omeneascä. 1910. care a circulat neintrerupt patru veacuri in toate straturile societä^ii noastre. pentru a märi dispozitia de umor si voie buna. Pentru a preintimpina o asemenea nenorocire. dupä cum am arätat pe larg intr-un vechi studiu1. Lalitavistara. intilnefte pe cale un convoi mortuar si atunci aflä pentru intiiafi datä marea tainä pe care i-o ascunseserä pinä atunci 1„Alexandria" in literatura romäneascä. in toponimia si onomastica popularä (Darie. ca de pildä Casa §coalelor. curind dupä aceasta. in scena infemului. in mirosul florilor. Alexandru Machedon este invocat. • ' In revärsatul zorilor. ' Din pat de aur s-a sculat. 99— 100. $iM*npi>= infelept. Harb = gol. In sfirfit. fi apoi da poruncä strafnicä ca orice suferintä fi orice necaz sä fie abätute din calea copilului. O carte ca Alexandria.. däruitä de Evant impäratul gvmnosofi^tilor. verile fi iernile. Credinte si legende ca de pildä cele despre blajini. Candachia). Ba chiar fi in cuprinsul oratiilor de nuntä apar reminiscente din Alexandria : Iar nunul cel mare Cälare p-un cal Ca un Ducipal. 2Nagomudrii din versiunea noasträ derivä din slav. Sim. uneori. ne-o infätifeazä astfel: Relegele din Kapilavastu dobindise la o virstä inaintatä un copil. intilnefte in cale un mofneag incovoiat sub povara bätrinetii fi atunci aflä cä tineretea se sfirseste cu bätrinetea. ln ciclul descintecelor de „iele". despre care se prezisese cä va renunta la tron fi cä se va face brahman. care a dat o editie ingrijitä de marele prozator Mihail Sadoveanu. (Cutare) dimineata s-a sculat in cintarea cintärilor. sau a lui Ducipal pe peretii unor biserici de sat din Oltenia) — toate sint dovezi incontestabile de intensitatea cu care a räzbätut fi träieste incä in sufletul popular de azi romanul de vitejie si de miraculos al celui mai mare cuceritor din lumea anticä. o sursä in episodul intilnirii lui Alexandru cu brahmanii gymnosofisti 2. varlaam si ioasaf. = in^elept. pentru a se duce cätre una din grädinile incintätoare spre a-fi petrece vremea. pe cind copilul. fiindcä in unele manuscrise ale Alexandriei se povesteste cä marele cuceritor ar fi dat sticla cu pä vie. :134 . Trece putinä vreme la mijloc fi. in pästrarea slujnuelor sale. Ruxanda. a trebuit fire^te sä läse urme adinci in tradi^iile si literatura popularä. iesind din palat pe poarta dinspre räsärit. alcätuitä cu fapte decenii inainte de ivirea creftinismului. regele din Kapilavastu. corespunzitor grec. pe präg de argint a cälcat. aceste divinitäti räufäcätoare sint adesea invocate ca slujitoarele lui Alexandru cel Mare. au dob'ndit aripi fi s-au prefäcut in iele. in pictura bisericeascä (zugrävirea lui Alexandru aläturi de Por impärat fi de Darie. intilneste pentru intiiafi data un bolnav si atunci aflä de la vizitiul säu ce este boala. iese cu invoirea tatälui säu din palat. •- ► ln colindele ce se cintä pe ulitele satelor ln zilele de iarnä. ajuns in virsta adolescentei. numeroasele urme läsate in basme. Intr-o zi insä. regele pune sä se zideascä trei palate märete in care copilul avea sä-fi petreacä primäverile. Bucuresti.

legenda. nenorocitä tineretea pe care bätrinetea o nimiceste. care venea dinspre apus. isiiacalul si se face neväzut. Ajuns la limanu. obosite de prea multä priveghere. se duse la palat si aci ceru sä fie dus inaintea lui Ioasaf — asa se numeste in romanul crestin fiul impäratului — cäci. Pe cind se intorcea spre palat in prada acestor ginduri triste. Aceastä legendä budistä a trecut din India in Persia. aflind prin revelatie divinä despre främintarea sufleteascä a fiului de impärat. . Saba. sub care a sträbätut in toate literaturile europene: romanice. Acesta träia in pustiul Senaridului. care-i vädesc dintr-o datä nimicnicia vietii omenefti. dindu-i o coloratura crestinä. la douä leghe de Ierusalim.täfefte tatälui näzuinta lui de a se face si el brahman. reträgindu-se in pustie. pe vremea regilor Sasanizi. unde. impär. Varlaam oferä piatra pretioasä. dar intr-o noapte. se incrucisa cu fondul mai vechi budist. Siddhärta intilnefte pe drum un tinär ascet care. pe cind sträjile care-1 pindeau. Acest dar este transmis din generatie in generatie de la sfintii apostoli. spune el. doreste sä-i „dea o piaträ pretioasä.torul legendei a introdus un cälugär. cäci problema principalä a transpunerii legendei din forma budistä in formä crestinä era urmätoarea: Siddhärta putea prin propria-i meditare sä ajungä la cunoasterea supremä si la formularea sistemului säu religiös. care si celor ce sunt cu inima oarbä le poate da lumina intelepciunii“. inäbufind in sine germenul tuturor dorint elor si al ispitelor. prelucrä. de unde apoi a ajuns pinä in mänästirea Sf. adormiserä.rile Indiei. prin citirea Vedelor. erau necesarc pentru a pregäti sufletul unui tinär fiu de rege sä se despartä de märirile deserte ale vietii pämintesti si sä prefere asce. sä devinä brahman. care. se sträduia. Siddhärta cade intro adincä meditare: „Nenorocitä sänätatea pe care boalele o distrug.toti. nenorocitä viata in care omul rämine afa de putin". din punct de vedere psihologic. Intrat in palat. el intelege cä numai in religie se poate gäsi adäpost pentru suferintele vietii omenesti fi. ' Ce modificäri a suferit legenda budistä pentru a deveni cel mai bun roman spiritual al evului mediu. cind crestinismul. in locul brahmanului. slavice si germanice. toti hotäräsc sä-l impiedice cu sila de la aceastä nenorocire. tradusä in limba arabä. care la rindul lor 1-au primit de la Mintuitor in ziua coboririi Sf. Tatäl convoacä capeteniile tribului. Duh asupra lor. cä moartea este limanul vietii omenefti. care nu era alta decit invätätura 135 Mintuitorului. loan Damasceanul — i-a dat forma greceascä. cind. tinärul print se strecoarä din palat si. intemeind budismul. De aceea adaptarea legendei lui Buda la crestinism nu se putea face decit prin introducerea in scenä a unui cälugär cu darul preotiei. intors acasä. In locul tinärului brahman insä. pe cind Ioasaf nu putea pätrunde in crestinism färä initiere si färä sävirsirea celor douä taine care leagä pe om de Mintuitor: botezul si cuminecätura. un cälugär al noii religii a prelucrat-o. Aci un cälugär loan — confundat mai tirziu cu Sf. E rolul acordat cälugärului Varlaam. Dar cele douä taine nu le poate indeplini in crestinism decit cineva care are darul preotiei. cäci dincolo de lumea „in care unii vin §i din care altii se duc“.tismul si reculegerea in pustietate. Din Persia. unde prin meditare ajunge la cunostinta supremä. . se imbräcä in haina de negustor si porni pe o corabie sä-i aducä mintuirea. intr-o tinutä de linifte desavirfita. cum il caracterizeazä Krumbacher? S-au pästrat cadrul initial si cele trei intilniri fatale. Zguduit de aceste neafteptate intilniri. a cälätorit mai departe in noua ei formä spre Siria. Instinctiv. ducindu-se la grajd.

Aceastä anecdotä plinä de umor a fost reluatä de Boccacio in Decameronul säu.vingä pe impärat cä numai femeile pot smulge pe tinärul print din calea ascetismului. mila ta. Doamne. iar picätura de miere este dulceata acestei lumi treeätoare. „groaznic la vedere. fiindcä. Cel mai vechi manuscris slavonesc al romanului lui Varlaam dateazä din secolul al XIV-lea si s-a gäsit de invätatul rus Iacimirskij in biblioteca mänästirii Neamtului. urcindu-se pe tronul tatälui säu. altul negru.ciuge — care a fost utilizatä si de Shakespeare in actul al II-lea din Negustorul din Venetia si care are paralele in basmele noastre.este o viatä vesnicä. „Cätind la ramura pe care-si intepenise picioarele“. care a inspirat lui Rückert balada Es war ein Mann in Syrerland. cele patru aspide sint cele patru stihii ale trupului omenesc. care din literatura bizantinä s-a räspindit in toate literaturile evului mediu occidental. cumnatul lui Matei Basarab. fi a devotamentului vasalilor asirieni 1 Un om. ca de pildä in San-Marco din Venetia. ca de pildä la mänästirea Sucevita din Bucovina. care a fost sculptatä in catedralele din Occident. care merge pinä acolo incit pune la cale pieirea unchiului säu binefäcätor. este pätruns si el de adevärurile eterne ale crestinismului $i se boteazä. parabola celor patru cos. se gäseste zugrävitä si in citeva din vechile noastre biserici. aflind cä fiul säu a imbrätisat religia pe care el o prigonea. care a ajuns mai tirziu si episcop de Roman. Ridicind. stäpinit tot mai mult de gindul vietii spirituale si al mintuirii sufletesti. Ea este räspinditä si in masele poporului nostru. ceea ce formeazä frumusetea acestui roman. In fundul präpastiei. sau la Bäjesti si Aninoasa din judetul Muscel. sprijinite de minunate parabole. incearcä prin toate mijloacele sä-si smulgä copilul din aceastä nenorocire. cum o credea el. de unde a fost culeasä in mai multe rinduri si de unde. unde se credea in afarä de primejdie. Impäratul. care rodeau copacul de la rädäcinä. dar väzind statornicia tinärului. Tilcul parabolei este urmätorul: präpastia este lumea. nu mai putin interesant prin marea lui vechime fi prin originea lui asirianä. Generatii intregi de cälugäri nemteni si-au trecut din minä in minä acest edificator roman ascetic. väzu picurind din ramurile acelui copac putinticä miere. balaurul — iadul . copacul este cursul vietii. fugind de inorog. se porni sä' guste mierea. in sfirsit. in sfirsit. pe lingä puritatea seraficä a sufletului lui Varlaam. Este o poveste in care se intret es douä teme principale: a nerecunostintei unui fiu adoptiv. ochii in sus. Acest roman. Ioasaf. unui alb. a notat la inceputul veacului al XVIII-lea pe filele ingälbenite ale manuscrisului aceste induiosate rinduri: „0. cäzu intr-o präpastie si apucindu-se cu miinile se sui intr-un copac. ARCHIRIE si ANADAN. primind botezul si cuminecätura. väzu patru capete de aspidä. a trecut si la slavii sud-dunäreni. de pildä. Räpit de frumusetea invätäturilor lui Varlaam. a fost versificatä de poetul I. si care. a fost tradus de Udriste Nästurel. si unui din ei. nu domneste mult. Intr-adevär. Cätind in jos väzu doi soareci. Al treilea roman apärut in acestä perioadä de timp. in sfirsit. se retrge in pustietate. sint minunatele apologuri pline de adinc inteles al vietii omenesti. El circulä in literatura noasträ <iin veacul al XVII-lea. un sarpe. a fost stilizat si tipärit de Anton Pann in 1850 si se tipäreste si azi pentru lectura copiilor si a maselor populäre. sau parabola inorogului1. si. U. suflind cu foe". Soricu. mare este! Minunatä cartea aceasta plinä di toate de invätäturile svinte". Tot asa anecdota cu care vräjitorul Tevda cäutä sä con. Asa este. de La Fontaine in fabulele sale. cäsca gura sä-1 inghitä. este romanul lui Archirie si Anadan. Ioasaf simte coborindu-se in sufletul lui zbuciumat inseninare si se crestineazä. adus la noi de valul emigrärilor stirnite de urgia dezastrului din Cimpia Mierlei. „Decipäräsindu-si grija si toate nevoile ce-1 cuprinsese". soarecii — ziua si noaptea. :136 . viitoare.

impärate. adresindu-se impäratului. Bätrinul sfetnic al impäratului. care semäna aidoma cu Archirie. pe care o tine astfel ca sä atite pofta vulturilor. Copilul strigä din inältime: „Dati-ne cärämidä. ii spune: „Iatä-ti mesterii. ln rästimp. se inspäimintä. Archirie insusi care se 137 da ca purtätor al pecetilor regale sub regii asirieni Sanherib (705—681) si Asarhadon (681—668). Anadan. faraonul Egiptului. ca sä-ti zideascä cetatea". prin care a invätat pe fiul säu. deoarece el. Anadan. Faraonul Egiptului. iese in intimpinarea bätrinului $i-l decide sä vinä singur la curte. ln acest scop plänuieste niste scrisori ca din partea lui Sinagrip. aseazä apoi un copil intr-o ladä de care leagä la cele patru capete eite un vultur. Actiunea se petrece in timpul regelui asirian Senaherib. Archirie. este condamnat la moarte. cerindu-i ca sau sä-i trimeatä mesteri iscusiti care sä-i zideascä o cetate in väzduh si sä-i dezlege enigme. isi povesteste necazurile cu nepotul säu. aflind de pieirea iscusitului Archirie.^tin^ä. trimite. si-a dat sufletul. intrat in slujba regelui si dorind sä mosteneascä mai curind averea unchiului säu. de remuscare. El pleacä in Egipt. solie lui Sinagrip. pinä cind in anul 1506—1907. infätiseazä regelui pe unchiul säu ca pe un räzvrätit. zburind sä prindä carnea. care si-a strins oastea si vine sä-l detroneze.fatä de regii lor. Intors la curtea lui Sinagrip. rugindu-1 sä-l primeascä in locul lui. Peripetiile sint expuse aci la persoana intiia.nic ca armasul sä scoatä din hruba lui pe Archirie. Atunci il duce la curte §i-l infätiseazä. adoptä pe nepotul säu Anadan. fi-1 crefte cu toatä grija pärinteascä pinä cind se face mare. o misiune arheologicä germanä. Anadan. inaltä lada in sus. pe care le pecetluieste cu pecetea regalä si-1 face pe Archirie sä-si adune oastea §i sä vinä spre cetatea de scaun. infäti§indu-se din nou la curtea regelui. Archirie in fiecare zi ii dädea eite o bätaie si eite o invätäturä privitoare la recuno. pinä cind in cele din urmä. si atunci regretä cu totii pieirea lui Archirie. sau. continind romanul lui Archirie cu titlul: Acestea sint maximele lui Ahikar. multumit cu aceastä dezlegare a enigmei. Acesta. ca sä-i desavirseascä invätätura. ace^tia. dati-ne var. Este acum momentul priel. acoperitä de palmieri. cä sed me§terii färä lucru“. väzind din turnul palatului oastea lui Archirie. a descoperit douä suluri mari de papirus din veacul al V-lea a Chr. dupä obiceiul timpului. care se oferise sä amägeascä pe unchiul säu. Regele. iar Archirie. sä-i pläteascä tribut. Sinagrip in versiunea noasträ. Dar armasul insärcinat cu infäptuirea osindei se lasä convins pe drum de Archirie si taie capul unui sclav. Archirie cere ca räsplatä pe nepotul säu Anadan. Intrat in sala palatului.. isi ia asupra-si sarcina de a descurca lucrurile. in urma unei discutii violente cu acesta. Ducindu-se cu el la tarä. trimite-le cärämidä $i var. regelui. dar pe care se afla odinioarä orasul Elefantina. in timp ce acesta este ascuns intr-o hrubä. nimeni nu este in stare sä dezlege enigma. Archirie. se hotäräfte sä-l räpunä. färä a avea rägazul sä lämureascä ceva. Impäratul isi adunä toti sfetnicii ca sä chibzuiascä. copilului ii dä in minä o frigare cu carne in virf. dezleagä enigmele ce i se pun. Chestiunea originii acestui roman a fost multä vreme obiect dediscufie intre orientalisti. incarcä pe Archirie cu daruri si-1 trimite inapoi cu cinste. neavind copii. dacä nu. nici chiar Anadan. un intelept si zelos scriitor. In acelasi timp. orfan de pärinti. simtindu-se släbit de bätrinete. voieste sä se retragä la tarä. . fäcind säpäturi intr-o insulä de lingä cataractele Nilului.

Costache Negruzzi. p. Bucuresti. la 1620. O altä versiune. P e t r e s c u . v. 26 (Cartea romäneascä). cu un studiu. orientalistii au cäzut de acord: romanul a fost stilizat in Asiria. Varlaam si Ioasaf: General P. tipärit intiia oarä de A n t o n P a n n . l o a n M i h ä l . 1926. nr. 213 — 231. Socec. copiat de popa Ion Romänul.. La noi romanul a venit de la slavi. in Principii de limbä. in Simpetni. P ä t r ä s c a n u . Noui contributii. Alexandria in literatura romäneascä. 301 — 319. in tipografia lui Anton Pann. un substrat istorie. Bucuresti. dupä altii. Bucu. Bucuresti. care semneazä Reate. 1910. Studii. p. Iatä din ce adincime de vremuri —• peste 25 de veacuri — ne-a venit acest roman. dupä unü. Lu. traducere din limba germanä. a publicat G a s t e r in Journal of the Royal Asiatic Society. nr. losafat. 1900. si in „Pagini alese din scriitorii romäni“. circulä si azi in popor si si-a gäsit adäpost in cärtile de §coalä. ed. Pentru Alexandria: N. -455 si urm. I. Completäri privitoare la problema datärii si localizärii traducerii.ratwa romäneascä. copiat de un cärturar.mele. in perioada macedoneanä a literaturii bulgare. o traditie popularä. un alt manuscris din anul 1717. Bucuresti. 1904. Bucuresti. se gäsesc imprästiate in literatura oralä a poporului. Povestea lui Archirie. Noui contributii. 1922. la Blaj. Casa Scoalelor. O versiune dupä un manuscris din anul 1773 a fost publicatä de A. Bucuresti. 65— 139.In urma acestei descoperiri. iar altele. 1910 Prelucräri moderne in literatura noasträ: M. Cärf ile populäre in literatura romäneascä. unde a fost tradus in secolul al XI-lea sau al XII-lea. se pästreazä in Biblioteca Academiei Romäne.c e s c u . Vieata Sfintilor Varlaam si Ioasaf. a c e 1 a s i. Elementul didactic din acest roman. Ureche in legenda fara färä bätrini. O traducere modernä din limba germanä dupä Chr. la a c e 1 a s i. Varlaam si Ioasaf. D . o istorisire din timpurile de glorie ale crestinismului. au fost folosite si de marele prozator de la inceputurile literaturii noastre moderne. Din Viefile Sfintilor. simplificatä si prelucratä de V. la 1S50 (cu litere chirilice). Schmid: P r e o t u l E c o n o m A l . dupä un manuscris din 1784. Textul complet a fost publicat de N. N ä s t u r e l . A fost tradus de timpuriu in literatura noasträ. 14. Studiu si text. Bucuresti. a fost publicat de d-1 I. Studiu si text. 1883. Alexandria in literatura romäneascä. 1922. Archirie si Anadan: Textul romanului a fost publicat sub titlul Inteleptul Archir cu nepotul säu Anadan. in 1922. C a r t o j a n. S a d o v e a n u s i D . 1929. precum si enig. Aceastä edi^ie este reprodusä si azi in „Biblioteca pentru toti“ nr. in veacul al YI-lea anterior erei crestine si are. 1921. V. in mänästirea Aninoasa. BIBLIOGRAFIE Texte. p. in schita sa Päcalä si Tindalä.A. Craiova. Sfintele amintiri. p. tradus din limha elenä la anul 1648 de Udriste Nästurel din Fieresti. C a r t o j a n .neazä un manuscris din veacul al XVII-lea.p e a au. cu deosebire proverbele. Alexandria: Un fragment din Codex Neagoeanus. :138 . Alexandria in lite. Biblioteca pentru popor. mentio. B i a n u in Columna lui Traian. cäci Cipariu. Afirmatia generalului cä romanul este tradus din limba elinä este eronatä.refti. al doilea logofät. care se citefte si azi la noi cu interes de copii si lumea de la sate. 322 $i trm. 79 (Alcalay).

Nimic insä din ce s-a insemnat in scris. Dupä aceasta se cunoaste ce fei de oameni au fost rumänii nostri. C ar t o j a n. Iatä. färä cit sä ziee cä au pierit de sabie in Tirsor. evolutia istoriografiei muntene. fasc. in räzboiu de au avut cu cineva sau de vreun vräjmas al lui. 20. ci numai zice cä au pierit de sabie in Tirsor. 27 —56. D. Seminarul de istoria literaturii romäne (Epoca veche). 1926. de stiinte sociale. fratele lui Mircea: „Acesta au stätut domn in Tara Romäneascä . Cärtile populäre in literatura romäneascä. si la noi I. La domnia lui Vladislav — desi aci e o confuzie: „Dupä ce au domnit Vlad Vodä 15 ani — e vorba de Vlad Tepes — au luat domnia Vladislav Vodä de carele nici o istorie nu se aflä scrisä de cinevasi. in Drägus. Un sat din tara Oltului. carele zie sä fi fost de feliul lui Cimpulungean. Cärtile populäre in literatura romäneascä. Pentru Archirie si Anadan: N. 251— 262. Cimpu. p. dar pentru ce si cum nu se stie“. p. Tot acolo. pe .. p. 1932. apärutä sub titlul Facultatea de litere din Bucuresti. Pentru tema Tara färä bätrini: J. in Byzantion. in Zeitschrift des Vereins für Volkskunde. 232 — 250. Ce sä fie lucrat el in domnia lui nimeni nit. Abia din epoca domniei lui Neagoe Basarab avem o biografie a patriarhului Nifon.“ Dar la domnia lui Dan-voievod. 25 — 29. fiindcä nu ni s-a pästrat nici un fragment. istoriografia sä fi inceput in limba slavonä — limba statului si a bisericii —■ dar nu avem nici o dovadä documentarä. privitor la istoria Tärii Romänesti inainte de Neagoe Basarab.Pentru Varlaam si Ioasaf: Dan I. I. Bucuresti. in linii mari si nu totdeauna sigure. P o 1 i v k a.ticä a acestor compilatii se poate reconstitui. care nici un lucru deplin n-au scris“. ca si in Moldova. sau de nescareva oameni de ai casei lui (dupä cum de multe ori se intimplä). insä ce sä fie fäcut in 23 de ani ai domniei lui nu sä pomeneste. de pildä. au stätut la domnie Alixandru Voda. Bucuresti. la locurile respective. istoricul si filiatiunea redactiunilor romänesti. II. p. III. 1934. Berlin. färä numai serie cä 1-au ucis §usman voivodul sirbilor. 1 — 46. in näzuinta de a reorganiza bisericä Tärii Romänefti. INCEPUTUL ISTORIOGRAFIEI IN TARA ROMÄNEASCÄ Inceputurile istoriografiei muntenesti sint incä inväluite in ceatä. Cercetäri literare. C a r t o j a n. VIII (1898). S i m o n e s c u . serie. I. p. Este posibil ca si in Muntenia. cu interesante elemente de istorie munteneasca. citeva exemple culese din cronica atribuitä de d-1 Iorga lui Cäpitanul Filipescu. nici o urmä despre aceastä istoriografie slavonä. S t e f ä n e s c u . I. a adus in tarä pe fostul patriarh al Constantinopolului. 2. Din unele citate si aluzii pe care le gäsim la compilatorii de cronici din secolul al XVII-lea. bibliografia complete a chestiunilor. Numai printr-o minutioasä analizä cri. Date nouä privitoare la circulatia romanului la noi: E m i l T u r d e a n u . Incercäri istorico-literare. de räposatul Giurescu lui Radu Popescu: „Dupä ce au pierit Dan Vodä. Varlaam si Ioasaf. N. n-a ajuns pinä la noi. 1940. deoarece elementele care au intrat mai tirziu in compilatiile de cronici in a doua jumätate a veacului al XVII-lea s-au pierdut. in publicatia Semitiarului nostru. VIATA §1 TRAIUL SFINTULUI NIFON Se $tie cä Radu cel Mare. I.. iar nu serie. I. Nifon. s-ar pärea cä ei au avut la indeminä izvoare scrise chiar pentru primii domni — ctitorii principatului muntean. C a z a n . Inst.lung-Muscel. nr.

o nouä episcopie la Buzäu. aducindu-si aminte cu pietate de fostul säu dascäl. in prezenta unui numeros sobor de cälugäri si mitropoliti din toate centrele Räsäritului ortodox. intemeindu-se. Aceastä viata a sfintului. totusi un conflict se ivi intre ei. Neagoe insärcinä pe cälugärul Gavril. preo|ii si boierii tärii ^i in care se pun noile temelii ale vietii biscric. Citiva ani mai tirziu.tinopol. in Athos. impotriva pravilelor bisericesti. si au fost studiate temeinic de diaconul N. sprijinind credinta ortodoxä in tot Räsäri. care furä asezate in mänästirea de curind intemeiatä la Curtea de Arges.tul apäsat de stäpinirea päginä.esti. Incepind sä scrie viata Sf. dupä el. :140 . In acest rästimp. ridicat pe scaunul mitropolitan din Tirgovi^te. deci il cunoscuse de aproape. si de D. a fost tradusä apoi in limba romänä si se pästreazä in patru manuscrise din veacurile al XVIIIlea si al XIX-lea din Biblioteca Academiei Romäne. Bogdan. Nifon. patriarhul Nifon murise in mänästirea Dionisiat din Muntele Athos si fusese trecut in rindul sfintilor. El a reparat si clädit biserici in Constan. Mazilu intr-o lucrare publicatä intr-o colectie de studii a Seminarului nostru de istoria literaturii romäne vechi. care era. Neagoe Basarab. se despärtise de sotia lui si luase in cäsätorie pe sora domnului. Dar cu toatä ascendenta pe care mitropolitul o avea asupra domnului si boierilor.care turcii il scoseserä din scaun si-1 tineau sub pazä. in 15 august 1517. redactatä in limba greaeä. intrucit era in joe insäsi sora sa.tecat in viata realä a sfintului si elemente supranaturale. in care este infätisatä istoria tulbure a Tärii Romänesti de la Radu cel Mare pinä la Neagoe Basarab. scrisä de Gavril Protul. in Siria si Egipt. a ames. aducind in locul lui pe fiul unui fost despot sirb. care in tinerete träise pe lingä marele patriarh si-i ascultase invätäturile. Mihnea cel Räu (1508— 1510). protul Muntelui Athos — protul era un fei de presedinte al republicii de mänästiri din Athos —• sä scrie viata patriarhului Nifon. Patriarhul insä nu voia sä incuviinteze aceastä cäsätorie. Neagoe Basarab a fost un domn pios. impäciuitorul. si cerea ca Bogdan sä se impace cu sotia lui. deoarece biserica nu admite divortul sotilor — asa cum dealtfel a rämas pinä astäzi traditia in biserica latinä. ale cärui moaste fuseserä aduse in tarä. convocä un sinod la care iau parte domnul. trimite la Muntele Athos sä i se adueä in tarä o parte din moaste (capul si o minä). Protul Gavril fusese cälugär in aceeasi mänästire Dionisiat din Athos. Maxim. Popescu in Analele Academiei Romäne. In aceastä viatä a Sfintului Nifon. se sävir^i sfintirea mänästirii Curtea de Arge§. Gavril. Cind. sint intretesute insä si date istorice interesante petrecute in Tara Romäneascä pe timpul a patru domni: Radu cel Mare (1496—1508). dupä modelul literaturii hagiografice. apärutä in 1928 sub titlul Contributii privitoare la istoria literaturii romäne. Unui dintre boierii de divan ai lui Radu cel Mare. care justificau aureola de sfint pe care i-a creat-o biserica. acuzä pe mitropolit „cä stricä obiceiurile tärii" si-1 silente sä piece din tarä. Radu cel Mare nu admitea punctul acesta de vedere si. se urcä pe scaunul Tärii Romänesti Neagoe Basarab. Aceasta parte din Viata lui Nifon este de fapt o cronica plinä de amänunte dramatice. in care isi petrecuse ultimii säi ani patriarhul. Vlädu^ (1510—1512) fi Neagoe Basarab (1512—1521). pentru o mai bunä rinduialä religioasä. Nifon.

se intretes detalii interesante care ne redau coloritul vremii. iar bisericä si tinda o au acoperit tot cu plumb si au pus pe la ferestri cu stiele si o au si tirnosit cu blagosloveniia arhiereului fi a protului si a altor egumeni de la alte mänästiri. lacom. sä le fie de pazä. pimnita fi magupiia. grädina si poartä micä fi mare. in beciurile palatului domnesc. a cäutat sä punä la cale pieirea Basarabilor. jitnitä fi vistirie fi alte case de toatä treaba. sabia pafei „sä-i taie capul cu mare rufine fi sä-i piarzä neamul din tarä“. de largä obläduire a crestinä. care scapä. Mihnea. desculti. era desfrinat.fätul Stoican.ror fi-i därui cu daruri mari si sä duserä cari-si pre la locurile sale. Afijdirea fäcu o pristaniste in Ascalun la mare. 141 Iarä Lavra a lui sveatii Atanasie toatä bisericä cea mare cu oltariul fi cu . chilii fi trapezarie. Aceste detalii de senzatie ale vremii. sä fie de coräbieri si o corabie mare. Iar bisericä fi chiliile le-au umplut de främseti fi li-au sävirfit de acoperemint. Domnia lui apare ca o erä de impäciuire fi linifte in tarä. sau scena cind Neagoe. de princiarä därnicie pinä in cele mai indepärtate unghiuri ale ortodoxiei. descinfi fi färä islice". Si fäcu cinste mare tutu. in zilele de grea urgie ale acestuia. pe fiul lui Mihnea. in mänästirea Cotmeana. Nu mai putin interesantä prin dramatismul ei este scena cind Neagoe a incoltit cu pilcul de ostafi. intetit de Bogdan. §i au pus numele ei: Lavra cea mare a Täräi Muntenesti. pe care vroia sä-i distrugä. aducea ln ascuns hranä patriarhului Nifon. mai mare peste vinätorii de la curtea lui Radu cel Mare. Neagoe Vodä o au sävirfit fi cu toate främsetile si podoabele o au podobit den läuntru fi dinafarä. care a fäcut totusi päcatul de a izgoni pe Nifon din tarä — au fost räi si lacomi fi au adus zarvä fi sfisieri interne. den care are mänästirea mult venit. care de opfte sä chiamä Cotlomuz. crud si dufman neimpäcat al Basarabilor. se ascunde intr-o butie goalä si descoperä complotul — ambele utilizate de Odobescu in nuvela Mihnea cel Räu. de räzbunäri de complo.turi. totusi. de frica domnului. alta micä cu tot ce trebuieste fi o au zidit cu zid imprejur. ca de exemplu: scena complotului urzit de Mihnea cu logo. sau scena cu feciorul de casä — din neamul Basarabilor — care. maghemita. strfns legate de persoana domnului si a familiei sale. care o au inceput a o zidi den temelie Radu Vodä. cu toate amänuntele: „Iarä mänästirea lui Ariton. pe care protul Muntelui Athos nu le-a putut afla decit de la cineva din intimii domnului. §i alte metohuri cu de toate au zidit si au fäcut. Si o au fäcut bisericä Sfintului Nicolae fäcätoriul de minuni cu turle. „pe o fereasträ. Vlädut era nerecunoscätor fi sperjur.tätii din Räsäritul musulman. Lista milosteniilor impärtite de el la Muntele Athos se insirä bogat. Pe acest fond intunecat de domnii nestatornice.jur'o au ingrädit cu zid. impreunä cu feciorul lui Stoica. bolnitä fi ospätärie fi dohirie. cumnatul lui Radu cel Mare.Domnii anteriori lui Neagoe — cu exceptia lui Radu cel Mare. iar impre. si bine le-a tocmit. fiindcä. dupä ce au dat afarä pivnicerii. feciorul lui Dracea Armaful. cumare bucurie multämind lui Dumnezeu. dupä ce a cäpätat tronul cu sprijinul boierilor Basarabi fi dupä ce s-a legat prin jurämint inaintea pafei de la Dunäre cä „dacä va face vreun räu“ neamului basarabesc. in toiul noptii. dacä nu de la domnul insufi. intre butiile de vin. concentreazä de la inceput interesul cititorului asupra personalitätii lui Neagoe. si au fäcut o culä cu arme fi cu turnuri. de pribegii fi de räzvrätiri.

§i fu ctitor mare a toatä Sfetagora. la Ierusalim. la muntele Sinai. Iar la minästirea Pantocrator au fäcut mari zidiri ca fi la Ivera fi au däruit multe daruri. sä o puie inaintea sfintei fi fäcätoarei de minuni icoanei. la mänästirea Oreiscului. Ce vom mai inmulti cuvintele. ca de 2 mile de loc de departe. in Machidonia. in Ahiia. in Cambania. aläturi de clerul $i cälugärii din tarä. in care este scris chipul Preacuratei Fecioarä fi Maicii lui Dumnezeu Mariia.. tot ca la Iver. Prin structura ei. in Machedonia la mänästirea Cuceina fi in alte multe locuri: „Ce vom mai spune deosebi lucrurile fi minästirile carele le-au miluit? Sä zicem depreunä toate eite sunt in Evrota. In Lavra cea mare a Hilandarului iarä au adus apä. Despina. incit ne intrebäm dacä intentia lui Gavril Protul a fost de a preamäri viata lui Nifon sau domnia lui Neagoe» Cronica se incheie cu arätarea innoirilor si ctitoriilor din tarä: la mänästirea Tismana. si toatä clisemita o au zidit din temeliej fi au fäcut vase de treaba bisericii de aur si de argint fi zevese cusute cu sirmä de aur prea infrämsetate au dat. sä fie de strajä." Detaliile despre multimea binefacerilor fi strälucirea domnitorului Neagoe in tot Räsäritul sint asa de multe. cum sä aflä scris de dinsa. la Nucetul. in mägura Misiei.tinzile le-au innoit. spuind toate minästirile pe rind! ? Cä toate minästirile den sfint Muntele Atonului le-au imbogätit cu bani. pre sus pre ziduri au adus apä cu urloiul. in Elada. in Trachiia. asemuindu-se Domnului celui ceresc. la care au luat parte.' in Sermie. „unde sint moaftele sfintului Grigorie. spargerea mitropoliei din Arges si zidirea din temelie a mänästirii Curtea de Arge§. §i au impodobit fi marea minästire Xeropotam.000 de talere de an. ce si päginilor.. care au venit pre mare la acea minästire cu mare minune. a lui sveatii Evtemie facätoriul de minuni. in Petlagoniia. Iar in läudata minästire Vatoped toemi sä se dea milä pre an. fi zidi fi pimnitä mare din temelie. Iar la sveati Pavel au zidit o culä den temelie. fi cu multä bogätie o au inbogätit. in Tetuliia. care sä chiamä Portärifä. Iar in Lavra Iverului. §i au impreunat plumbul cel vechiu cu altul nou fi o au acoperit toatä de iznoavä. in Evlava. Iar cinstita a lui doamnä. ' Ea se incheie cu tirnosirea mänästirii. in Elispont.si netezitä si säpatä cu flori". fi fu tuturor tatä milostiv. Viata patriarhuliii Nifon nu este numai o biografie cu :142 . care strälucefte soarele säu fi ploa fi pre cei buni si pre cei räi. cusutä tot sirmä de aur fi prea infrämsetatä. cä au fäcut o trapezärie din temelie fi pimnitä. ca fi la Lavra lui sveatii Atanasie. toti egumenii de la Muntele Athos cu protul in frunte §i patriarhii Räsäritului. in Dalmatia fi in toate laturile de la räsärit pinä la apus fi de la amiazäzi pinä la amiazänoapte ." Se infirä apoi binefacerile fäcute la mänästirea cea mare din Tarigrad. si au fäcut fi mertic mare eite 90. dat-au o zävase. in Lugdonie. in Misia. „tot din piaträ cioplitä . §i nu numai creftinilor fu bun. fi au pus pre fäcätoarea de minuni icoana a Preacistii un mär de aur cu märgäritar fi cu pietri scumpe. in Iliric. fäcätorul de minuni". cu sate fi dobitoace incä le-au dat fi multe ziduri au fäcut.

Cf. dupä uciderea miseleascä a . in prefatä se indicä si celelalte ms. Seminarul de istorie a literaturii romäne — Epoca veche — Bucuresti. copiatä circa 1654 si care a apartinut domnului Stefan Cantacuzino (cf. 4 —37. 1857 si extras). Stavrinos. p. Erlitia cea mai bunä este a lui Tit S i m e d r e a . Bucuresti. p. Epopeea lui militarä cu tragicul ei sfirsit a fost cintatä in versuri de doi greci. istorice. p. p. Patriarhul Tarigradului. alcätuitä in a doua jumätate a veacului al XVII-lea. scrisä de Gabriehi superiorulu Muntelui Athos. care a stat la baza editiei Naniescu. IV. mai veche. Nifon. R u s s o . Despre patriarhul Nifon: D i a c o n u l N i c o l a e P o p e s c u . trebuie sä trecem tocmai in vremea lui Mihai Viteazul. 231 — 272. Opere postume. 2. Bucuresti. ci este in acelasi timp si o cronica interna a tärii. „bätrina slugä a Cantacuzenilor". in Convorbiri literare. de la Blai. Mitropolitul Constantinopolului. Viata si traiul Sjintiei Sale Pärintelui nostru. cea. Viata Sf. scrisä la curte si menitä sä infätiseze intr-o luminä de apoteozä domnia §i personalitatea lui Neagoe Basarab. Versiunea Vietii Sf. 1939. mai ales. V. din anul 1682. dupä acelasi ms. din Biblioteca Academiei Romäne citate de Tit Simedrea este de adäogat si versiunea. 3 — 32. Ea prezintä din acest punct de vedere o importantä aparte si se situeazä pe acelasi plan cu Invätäturile lui Neagoe cätre fiul säu T eodosie. copiat in schitul Trivalea din Pitesti. Patriarhul Constantinopolului. dupä un ms. la Curtea de Arge$. Fundatia pentru literatura si artä „Regele Carol II“ I. CRONICA LUI MIHAI VITEAZUL Se ftie cä strälucitele victorii ale lui Mihai Viteazul impotriva turcilor.. pentru ca sä däm iaräsi de urme ale istoriografiei muntene. I o a n i d. din pricina faptului cä moastele sale se pästreazä la noi. in Contributiuni privitoare la istoria literaturii romäne (Facultatea de litere din Bucuresti. din cauzä cä in Viata sa elementele biografice se intretes continuu cu viata istoricä a tärii. . 1859. Dupä epoca lui Neagoe Basarab. 2 1 si urm. tom XXXVI. BIBLIOGRAFIE . Din pricina importantei pe care Nifon a avut-o in reorganizarea vietii noastre religioase.caracter legendär a sfintului. 1939. Mem. La ms. p. In partea intercalatä in cronicä. care cuprinde si Invätäturile lui Neagoe. din Biblioteca Academiei Romane si se aratä criteriile de transcriere. si. 1928): Contributiuni la studiu* vietii Sfintului Nifon. p. Studii istorict greco-romäne. sect. P. 133— 150. in Analele Academiei Romäne. V a s i l e G r e c u. opera lui Gravril Protul a fost intercalatä in marea compilatie de cronici a Tärii Romänefti. petredndu-se pe pämmt strain. nu avea legäturä strinsä cu tara noasträ. Nifon cuprinsä in compilatia lui Stoica Ludescu a fost publicatä in: Magazinul istorie pentru Dacia. pe vremea lui Serban Cantacuzino. Nifon II Patriarhul Constantinopolului. de cind au descälecat pravoslavnicii crestini. p. Nifon a fost publicatä intiia datä de B. adicä partea din viata acestuia care. Bucuresti. Studii. pästratä in ms. 1888. seria II. Stoica Ludescu a läsat insä la o parte inceputul fi sfirsitul din viata sfintului. M a z i l u . Istoria Tärii Romänesti. Episcopul Hotinului: Vieata si traiul Sfintului Nifon. incursiunile lui norocoase in sudul Dunärii au aprins nädejdile crestinilor din Balcani. Bucuresti. 731—798 (tezä de doctorat la Universitatea din Viena). LVII. care. care vedeau in el un mintuitor de sub jugul paginilor. p. Primul a 143 fost chiar vistiernicul säu. sub titlul Biograf ia Patriarhului Nifon in Turcia fitn Teara Romäneascä. de cätre logofätul Stoica Ludescu. in infätisarea lui de protector al intregii crestinätäti ortodoxe. si D. ed. A doua oarä de I o s i f N a n i e s c u s i C o n s t a n t i n E r b i c e a n u . 1865. de ieromonahul loan ot Ristrita. H a s d e o in Arhiva istoricä a Romäniei. D. 21-34. I. cum se numeste el insusi.

in 1871.domnului. in versuri romänefti. Cit de popularä a rämas figura lui Mihai Viteazul. EunntY«t. si cules de Teodor Burada in Macedonia. luptau sub steagurile lui Mihai Viteazul — a ajuns vestea despre vitejiile romänefti. p. Radu Popescu.resti. :144 . Russ a in Nä6. 11. n. profesorul italian Angelo Pernice a descoperit in arhivele italiene un memoriu al lui Mihai Viteazul. In aceasta editie vine intli poema lui Matei al Mirelor si apoi poemi lui Stavrinos. Cronica lui Palamed nu a cunoscut insä popularitatea cronicii lui Stavrinos. nu numai intre cärturari ci fi in masele adinci ale lumii balcanice pinä azi. Solii lui bateau necontenit drumurile Vienei. „care niciodatä n-a pus pret pe viata sa si in nici o luptä nu a crutat capul säu". pästrat in British Museum. care a publi. pe la 1837.1 cav. in afarä de detaliile interesante asupra luptei de la Cälugäreni. p. pentru a cere ajutorul crestinätätii impotriva dusmanului comun. unde a fost prescurtatä fi pusä in versuri. colaboratorul lui Anton Pann. Eliat. In anii din urmä. a fost ispitit sä aftearnä fi el in versuri faptele de arme ale domnului roman. Dar defi n-a avut räspindire. Pragäi si Italiei. AI doilea eontemporan 'grec. Ba pinä si in indepärtata Spanie ajungeau trimisii lui.pärit in numeroase editii si a träit in lumea greacä pinä in vremurile noastre ca o adeväratä carte popularä. unul din prietenii lui Mihai Viteazul.riul da pe fatä si ceva din firea hotäritä si energicä a domnului. 1940. cneazul Vasile". fiindcä a fost utilizatä de cronicarul lui Nicolae Mavrocordat.). de o deosebitä importantä. 2. Ea nu ne este cunoscutä pinä acum decit dintr-un singur manuscris. 498. ca Baba Novae. in 16381. A fost cunoscutä fi cititä fi la noi. la lumina stelelor". Palamed. de Teodor M. s-a reti. Despre editiile lui Stavrinos cf. ca cel auzit de Emile Legrand din gura unui cerfetor pe sträzile Rusciucului. ne-o dovedesc cintecele populäre grecefti. mai tirziu. Ba pinä si pe coastele Adriatice ale Ragusei — ai cärei fii. fi a fost tradusä. VI (1909). publicatä „cu indemnul si cheltuiala arhiereului“ grec din Venetia. Avizele italiene si plachetele franceze ■— un fei de ziare ale timpului care se desfäceau in pietele dinaintea catedralelor — aduceau la cunostinta publicului victo.’e>.riile lui Mihai Viteazul si ale valahilor impotriva turcilor. de unde a scos-o la luminä elenistul Emile Legrand. siD. V. totufi ea aduce incä o märturie a marilor nädejdi pe care creftinätatea din Orient le pusese in geniul politic al eroului romän. Articole märunte. Poema lui Stavrinos a incäput in mina lui Panos Pepanös. Ea s-a bucurat de o mare popularitate.14). Grecu. unde se afla inchis in „noptile de 1 fi 2 februa.r| VOHVqf. Poema lui Stavrinos a avut succes fi in lumea slavilor de räsärit. Panos Pepanös din Pogoniana Epirului. Tot atit de celebru a fost Mihai Viteazul in Occident. Gh. in cetatea Bistritei. compatriotul lui Matei al Mirelor.cat-o la Venetia. precum si numeroasele reminiscent e despre vitejia lui in baladele sirbesti si bulgä. care träia intre ucrainienii din Polonia. ca interpret de limbä greacä la curtea „strälucitului duce de Ostrog. memo. Entuziasmul care a cuprins atunci masele populäre a atitat si imaginatia 1 Primi editie este din 163S. fiindcä.rie. In editia din 1672 ordinea a fost schimbatä: intii Stavrinos ji apoi Matei al Mirelor (cf. a cintat in versuri populäre grecesti vitejia lui Mihai. cintate intr-un fragment rämas de pe urma cunoscutului poet ragusan Antun Sasin.

scriitorilor. care si-a jertfit viata — cum spune insufi — ca „sä capete un loc in crestinätate“. veniserä sä stäruiascä pe lingä domnul romän ca sä renunte la campania lui in Moldova. care pinä acum s-a ilustrat in mai multe täri pre unde a fost trimis in mai bine de 15 solii. Andrei Tarnowski. din Silesia (Baldassar Waltherus Junior). Pe vremea cind viteazul domn pornise in fruntea ostilor sä cucereascä Moldova. . sä läse viitorimii amintirea faptelor lui räzboinice si a sträduintelor sale. apoi i-a pus in libertate. 580 — 919. Acolo. XII. infätisind in infern pe rivalul lui Mihai Viteazul la scaunul de judecatä al lui Minos. descrie lupta de la Cälugäreni cu multe amänunte istorice: ruperea podului. Acestia. famoso capi. cunoscutul scriitor popular Giulio Casare Croce — un Anton Pann italian al secolului al XVII-lea ■— intr-o dramä care a avut mai multe editii. desi lucrurile sint umbrite putin prin reclama fäcutä lui Sigismund Bathory. Era dar firesc ca Mihai Viteazul. atitea nädejdi. mina lui dreaptä in timpul campaniei intreprinsä impotriva lui Ieremia Movilä. dupä cum märturisefte el insufi: „La indemnul lor — este vorba de citiva bärbati prea luminati — fi prin generoasa mijlocire a märitului domn Andreiu Tarnow. Acesta era un oltean dirz si istet. dar ale intregii crestinätäti apäsatä sub stäpinire päginä. cronica lui ni s-a pierdut in forma originalä. insufi Lope de Vega a evocat in drama El prodigioso capitdn tenacitatea caracterului lui Mihai si avintul räzboinic al ostasilor säi. o scurtä descriere a acelor 145 1Hurmu?aki. se afla la curtea din Tirgovifte a domnului roman un sol german. care cunostea intentiile precise si firea hotäritä a domnului säu. ln Spania. Dar. Baltasar Walter cel Tinär. ciftigaiu in lunile iunie fi iulie 1597. Documente. cäderea pasei in mocirlele de la Neajlov. solul german se intilnefte cu un sol polon. Aceastä versiune polonä a fost apoi tradusä fi prelucratä in limba latinä de Baltasar Walter. dupä cum se vede.ranea confusione o vera tragedia sopra la morte din Sindm Bassä. Chiar si la unguri s-au gäsit cronicari si poeti populari care au povestit cu tendinte diferite viata zbuciumatä si domnia plinä de fapte räsunätoare a lui Mihai-vodä. Simburele ei ni s-a pästrat insä intr-o traducere latineascä. Acest om energic si diplomat a fost cronicarul lui Mihai Viteazul. ln Italia. unul din cei mai intimi amici ai domnului Mihai. p. cerindu-si scuze pentru neintelegerea iscatä fi pentru vexatiunea la care i-a supus 1.tanio di Turchi. sä näzuiascä si el. Mihai Viteazul se afla toemai la hotarele Moldovei cind sosirä in Ardeal comisari trimisi de impäratul Germaniei. In lunile de varä — iunie fi iulie— 1597. care tradusese in polonä cronica logofatului lui Mihai Viteazul. Si el a gäsit astfel un cronicar al domniei intr-un logofät al säu: Teodosie Rudeanu. care intrupa. Sotte. „unul din cei mai buni prieteni“ ai domnului romän. nu numai ale poporului säu. ca si Stefan cel Mare. din nenorocire. Teodosie Rudeanu. temindu-se de complicatiile ce se puteau ivi. ca un fei de guvernator al provinciei de curind cuceritä. pe cind mä aflam la curtea din Tirgovifte. a pus sä se aresteze comisarii imperiali si i-a tinut inchisi pinä ce Mihai Viteazul a cucerit Moldova. Teodosie Rudeanu rämäsese in Ardeal.

mintau. cit de la alti insemnati fi demni de credintä osteni. care fi el s-a pierdut sau nu s-a descoperit incä.. ci este o prelucrare a acesteia. mergind curagios. ea constituie totusi prin ideile ei un document de cel mai mare pret pentru cunoasterea mentalitätii romänefti din epoca marelui domn. consulii din Gorliz. sub ochii domnului. matematicul. dar si cu stiri nouä pe care traducätorul ]e-a putut culege si cu lucruri despre care are uneori grija sä ni le precizeze. Stanislas Golscii. sfätuit de prietenii säi. pe care le-a adunat — zice el — . nici fulgerele tunurilor nu-i inspäi. avind capul acoperit cu un turban sau mvelitoare turceascä si din propriile lui cuvinte aflaräm acestea. dedicind opera patronilor säi. citeva ä . stäteau de fatä in räzboaie si lupte.cu cele mai alese circumstante". Prin urm are. I a t bunäoarä. ci auzind vuietul se ridicau in douä picioare fi :146 . a tipärit traducerea latinä a cronicii la Gorliz.7. Aceasta nu trebuie sä ne surprindä. pre la Sf. opera lui nu este o traducere a cranicii de la curtea lui Mihai Viteazul. Mihail. la anul 1597. cind inaintea lui. eu. Baltasar Walter a trimis apoi traducerea latinä a cronicii in Germania* printr-un delegat polon. iar din limba polonä a fost transpusä apoi in limba latinä de Walter junior. Baltasar Walter nu s-a märginit sä traducä exact in limba latinä textul transpus in polonä de Andrei Tarnowski. Cronica aceasta scrisä in limba romänä a fost apoi tradusä in limba polonä de Andrei Tarnowski.fapte. Dupä lupta de la Cälugäreni. o cronica in limba romänä. din nenorocire. el introduce de asemenea un episod duios. care insä a impodobit-o cu „cele mai alese circum. compusä de dumnealui cancelariul <= logofatul) in limba romäneascä si aprobatä de cätre insup domnul. adunate nu atit de la romäni. adunate nu atit de la romäni. in Silezia. traducind-o in latinefte. Fondul primitiv al cronicii a fost amplificat nu numai cu podoabe stilistice. Defi in traducere latinä. cit de la ostafii cei mai alesi si mai demni de credintä“. dacä cumva se mai pästreazä in cine ftie ce colt de bibliotecä.stante. Walter. Walter insufi ne spune cä. castelan de Haliciu si cäpitan de Bar. Doi ani mai tirziu. Ei se aflau mai cu seamä lingä cortul domnului .. cind aläturea de el. Dar. a imbräcat-o . la masa strälucitului delegat al Poloniei. o imbräcai in cele mai alese circumstance.“ Din aceasta märturie a lui Baltasar Walter rezultä cä la curtea lui Mihai Viteazul se scria. cit de la alti insemnafi fi demni de credintä osteni“. Hoffmann de Hennersdorf si Bartolomeu Scultet. desi mai pre scurt". exemple: Psmenind de ordinele trimise de sultanul Murat al III-lea pasei din Silistra ca sä treacä Dunärea si sä aseze in scaunul Tärii Romänesti pe Stefan. Cronica aceasta se opreste la anul 1597. traducind-o in limba latinä. Nici zgomotul bombelor. de cätre logofatul lui. Baltasar Walter adaugä: „Pre acest §tefan il väzuräm si noi de citeva ori la 15f.nu atit de la romäni. intorcindu-se din misiunile lui in Orient. aflaräm cu cale de a insemna aci cum doi cerbi domesticiti insotirä pe Mihai in mai multe expeditiuni räzboinice. cules la curtea lui Mihai Viteazul: „Spre a odihni inima cititorului dupä atitea scene singeroase. deoarece din cancelaria lui Mihai Viteazul pornesc si hrisoave scrise tot in limba nationalä. Aceasta descriere intoarsa pre limba polonä.

luptele victorioase ale Buzestilor cu tätarii la Putinei si la Serpätesti. alianta cu Sigismund Bathori. Aci.“ Dacä inläturäm acestea si altele asemenea. sosirea ajutoarelor din Ardeal si Moldova si curätirea tärii de turci. . unui dintr-insii pierind din intimplare. se vede bine cä este aceeasi urzealä. cu pretendentul Bogdan de peste Dunäre fi a tätarilor. semnalul revolutiei prin uciderea turcilor din Bucuresti si atacarea raialei turcesti a Giurgiului. in sfirsit. p. luptele ulterioare cu tätarii. Ce raporturi se pot stabili intre aceastä cronicä fi intre traducerea si compilatia latinä a lui Baltasar Walter? Inläturind interpolärile vädite ale tradueätorului german — stirile noi pe care el fnsufi spune cä le-a cules de la diferiti martori. lupta de la Cälugäreni. se pune intrebarea: avem posibilitatea de a reconstrui cronica pierdutä a lui Teodosie Rudeanul. atacarea si arderea Silistrei. aceeasi impletire a evenimentelor in aceeasi succesiune: durerile pe care le indura tara sub cotropirea turceascä... Acest fapt se adevereazä prin märturiile domnului Mihai si a multor alti ostasi demni de credintä. E mai multä viatä. tomul IV. incercarea turcilor147 de a se impäca cu Mihai Viteazul prin daruri pompoase fi prin fägäduieli s. impotriva obiceiului acestor animale. respingerea turcilor peste Dunäre. Ei stäturä astfel martori neclintiti. Bälcescu (in Magazinul istorie. cu urmätorul titlu — pe care-1 dau dupä versiunea publicatä de N. 277): De aicea se incepe istoria lui Mihaiu Vodä. precum de aicea inainte se aratä. „bätrina slugä a Cantacuzenilor“. fiul lui Petrasco Vodä. si cum? ln compilatia de cronici ale 'J'ärii Romänesti. vizirul. detalii mai precise la traducätorul german. invazia lui Mustafa Pasa.stäteau putin privind. a fost incorporatä si o cronicä a domniei lui Mihai Viteazul. se pare. trecerea Dunärii si atacul de la Nicopole fi imprejurimi si. la lupta purtatä cu Sinan Pasa la Cälugäreni.de exemplu atitudinea neloialä a lui Sigismund Bathori dupä victoriile lui Mihai Viteazul asupra tätarilor —• gäsim insä pentru momentele mai importante ale campaniei lui Mihai Viteazul impotriva turcilor ftiri mai bogate. Desi Baltasar omite. si care povesteste istoria Tärii Romänefti de la mtemeiere. din cronica romäneascä ce a avut-o la baza.“ Este dar cä in acest capitol — care in structura compilatiei este destul de intins fatä de celelalte -— avem de-a face cu copia unei cronici contempo.rane. carele au fäcut multe räzboaie cu turcii pentru cre§tinätate. celälalt de durere merse de se ascunse in pädure. a Hirsovei si a Bräilei — care era pe atunci raia turceascä. se simte mai bine timbrul contemporaneitätii in opera lui Walter. ori accentele calde de admeä admiratie pentru domnul romän —' cronica lui incä nu se suprapune exact peste partea corespunzätoare din compilatia lui Stoica Ludescu. unele stiri care puteau fi nepläcute ungurilor —. retragerea de la Stoenefti. hotärirea domnului si a boierilor de a izbävi poporul de apäsarea turceascä. §i cu toate acestea ambele cronici in schema lor se suprapun una peste alta. impresiunile lui personale despre präpädul tinuturilor pustiite prin invazia oftirilor turcefti fi tätärefti. mai multä miscare. pe care a fäcut-o in epoca lui §erban Cantacuzino logofätul Stoica Ludescu.

fi isbävirä pre Mihaiu Voäd din minile turcilor. sä-l isbäveascä den peire. Venezia. In versiunea lui Stoica Ludescu se gäsesc. o serie de stiri interesante privitoare la vitejiile Buzef tilor si care se väd bine cä au fost adäugate de cineva care fäcea parte din familie. T e o d o . din cercul familiei Buzestilor. Traducerea lui T. Avem dar la baza ambelor cronici un fond comun. ca bunäoarä in lupta de la Nicopole: „0 ceatä de turci se intoarse cu mare hräborie asupra lui Mihaiu Vodä. N.a. II. §i atuncea se alese unui den turci cu sulita si o imponcisä asupra pintecului lui Mihai si o infipse in pintece. pentru apärarea cresti. iefitä insä. intr-alta simplificatä. Si altii mai aproape nu se aflarä. dupä cum s-a pierdut si cronica scrisä la curtea lui Stefan cel Mare. intercalatä in compilatia lui Stoica Ludescu. in Vinetiia. Cum se explicä atunci faptul cä aceastä cronica nu ni s-a pästrat in intregul ei in compilatia lui Stoica Ludescu? Si ce reprezintä versiunea pe care a copiat-o „bätrina slugä" a Cantacuzenilor ? Faptul cä intre cronica logofätului lui Mihai Viteazul fi compilatia lui Stoica Ludescu s-a scurs mai bine de un veac si jumätate nu este suficient pentru a explica simplificärile si prescurtärile.r e s c u in Literatura si arta romänä. si multä bärbätie arätarä Bmestii inaintea lui Mihaiu Vodä. Vestiteie vitejii ale lui Mihai Vodä. ei gräbirä si täiarä capul turcului. aceeasi canava. Iar Mihaiu Vodä.nätä^ii. care intr-o parte a fost amplificatä. 1897. D e m . 307 — 327. Cronica scrisä din porunca domnului fi sub ochii lui s-a pierdut. si pre cealelalte sotii ale lui. Buzestii sint pomeniti pretutindeni: in luptele cu tätarii. E l i a t. BIBLIOGRAFIE Opera lui Stavrinos a apärut sub titlul: AvS jotya ©eiat? xoö EÜaEßeaxäxou yai ävSpetoxäxou Mtx<xr\X ßoeßöSa. in soliile trimise la Sigismund Bathori. iarä acum inttieas datä tradusä din greceste in rumäneste de Teodor M. deaca väzu cä piere. Eliat si date in tipiriu cu cheltuiala si cu indeminarea unor iubitori de inmultirea cärtilor in limba romäneascä. Iorga.ritul ierommah Neofit. la :148 . este dar. vitejiile lor sint totdeauna arätate intr-o luminä sim.paticä. O fatalitate dramaticä a urmarit astfei sträduinta celor mai mari domni ai trecutului romänesc de a consemna in scris pentru viitorime izbinzile ciftigate de neamul nostru sub conducerea lor in lupta contra päginilor. färä doi boiari. precum a arätat d. de sme. Eliat a fost reprodusä de G. Traducere in limba romänä: T e o d o r M . anume Preia Buzescu si cu frate-säu Stroe Stol. el apucä sulita cu amindouä minile de fier fi cäuta in toate pärtile ca sä-i vinä cineva den boiari ajutoriu.nicul. I o r g a . dupä cum se pare. si de N. o copie alteratä dupä cronica scrisä la curtea lui Mihai Viteazul. 1638. dupä cum a arätat d. ca de pildä: in uciderea turcilor la Bucuresti din 2 noiembrie 1594 — semnalul räscoalei — cronica ne spune cä „intr-acel räzboiu fu ränit Stroe Buzescul la mvna stingä“. care mai intii s-au tipärit in limba greceascä la anul 1806. ce au stäpinit Tara Rumäneascä si Ardealul de la anul 1588<sic>si pinä la 1601. in poezie. p. canava care foarte probabil a trebuit sä fie cronica scrisä la curtea lui Mihai Viteazul. Iorga." Cronica domniei lui Mihai Viteazul. cä se luptarä cu vräjmasii si isbävirä pre domnul lor de peire. cäci in genere manuscrisele de cronici nu prea se simplificau.

Välenii de Munte. ht|Vi Sexeußpi®. 15 deeentbrie. Pentru Mihai Viteazul la cronicarii unguri: I o a c h i m C r & c i u n. in Studii istorice greco-romäne. R u s s o . C h a r l e s G ö l l n e r . (1925). In literatura ungureascä: A n d r e i V e r e s s. vitejiile si rälboaiele prea strälucitului Mihai Vodä. 1896 — 97. Cluj. de la Schottenkloster din Viena (codex 609 din sec. ei? xa? 15. vezi articolul acestuia in Revista istoricä romänä. Stavrinos si Matei al Mirelor imitati de Ignatie Petrifis. p. 1566— 1608. 6v gxet 1607. 475 —487 si 564 —577.. Cintece istorice vechi unguresti despre. p. 109—113. MoXSaßiag. D. 5 — 1 9 . Poema lui Stavrinos. tomul I. Inst. si T e o d of B u r a d a. Opere postume. R u s s o . 285 — 326. 1896. Sect. in Literatura si arta romänä. I o r d a n . 11 $i 12 apärute ca mimär jubiliar) si D.. Textul a fost publicat de E m i l e L e g r a n d in Bibliotheque grecque vulgaire. 429—437 si C. 1934. C i o r ä n e s c u . &v ’Ocrtpoßia (Istoria cuprinzind toate faptele. Trois memoir es sur Michel le Brave presentes par AI. cind se afla la curtea prea sräluciului duce de Ostrov. V—VI. Modeleie si imitatorii lui Stävrinos. §tiri privitoare la Mihai Viteazul in Diarium Martini Crusii. x<*t äv8paya0ta<. 141—174 (si extras). Cronicarul Szamosközy si insemnarile lui privitoare la romäni. Bucuresti. 1928. 183—230. in anul 1607. p. I. 41 . aüöevm OöyypoßXaxta?. I. XXV (1891— 1892). 1935. 5573. R u s s o . vol. 145—151 Poema lui Gh. p. domnul Domn Vasile Cneazul. D e m . 3. I. Etudes roumaines sous les auspices de I'Ecole Roumaine en France. Pentru cintece populäre grecesti despre Mihai Viteazul v. Recueil de chansons populaires grecques publiees et traduites pour la premiere fois (in Collection de monuments pour servir ä I’etude de la langue neohellenique. Bucarest. pinä in ziua mortii sale. TpauauXßa. Ypatpsioa xai noir|0si5a xuyxävoio. I. De m. . I. p. p. gm? xfju fjpgpau xfj? xeXeuxfj? aöxoö Jtapä rempyiou xou naXannSp. G. 361—381. Studii istorice greco-romäne. p. Bucuresti. Regele Ferdinand I Bibi. la D. p. Studii. fev xfj xoö fex^^poxd xou Sooxo? xfi? 'Ooxpoßiac Xupiou xvs?n ßaaAeiou. Palamed. 1939. G ö l l n e r . Vistiernicul Stavrinos mitropolitul Matei al Mirelor. romäni. Paris. cit. 251— 276. domnul Tärii Romänesti. Stavrinos fi Matei al Mirelor imitati de Diacrusis. C i o r ä n e s c u . Pentru raporturile lui Mihai Viteazul cu Spania si despre el in plachetele Occidentului si la fcroati v. Studii istorice greco-romäne. 361 — 381. p. 1862. sub nr. 1938. al Transilvaniei si al Moldovei. tom. Pentru Mihai Viteazul in folclorul balcanic: A 1.„ p. II. op. lit. E r b i c e a n u . nouvelle serie. ibidem. p. p . Studii. T e o d o r e s c u . G ..ei<. 1905 (si extras). Michel le Brave et la politique espagnole. al XVIII-lea). 15— 156. E u g e n i e P r e d e s c u . IV. Stavrinos imitat de Spontis. A n d r e a s H o r v a t h . 18—21. Convorbiri literare. Rezumatul slavo-rus al poemei lui Stavrinos a fost descoperit de regretatul I u 1 i a n § t e f ä n e s c u intr-un ms. 114— 144. Studii neogrece despre romäni. in 1910. Univ.via?. in Magazinul istoric pentru Dacia. 1935— 1936. I. T a f r a 1 i. Mihai Viteazul in folclorul balcanic. 1). E>. 1881. (1845). Textul a fost tradus in limba romänä de O. E m i l e T u r d e a n u . afarä de noti^ele lui Legrand: G. Xai noXinoug toö Sxfamneo äxou MixafiX ßotßööa. O altä traducere de M a x i m a fost publicatä de P a p i u I l a r i a n in Tezaur de monumente istorice. seria III. T e o d o r e s c u . in Revista istoricä romänä. 5—6 (1935— 1936). AI. 263 — 264 (nr. p. Ill. Gkeorghe Palamed. p. na-f. p. Quelques ragusains aupres de Michel le Brave. scrisä si versificatä de Gheorghe Palamed. 280 — 291. Pcitna lui Gheorghe Palamide. E m i l e L e g r a n d . de ist. p. Quelques plaquettes franfaises contemporaines sur Michel le 149 Brave. nr. Görög historids enek Mihäly vajddrol. Opere postume. E m i l e T u r d e a n u .. 1939. Budapesta. I. R u s s o . in Memoriile Academiei Romäne. in Ostrov). articolul mai sus-citat in Literatura si arta romänä. Titlul este: ’foxopia JtspiBXOuaa näaaq xä? npäi. p. Manuscrisul se pästreazä la British Museum din Londra. p. 20 —40. in Literatura si arta romänä.

1935. p. DE LA MATEI BASARAB §1 VASILE LUPU PlNÄ LA § ERB AN CANTACUZINO SI D.—72. 1—51 ?i notele p. cf. Studii despre cronicile muntene: N. 52 —76. . p. 224 —239. 193$. Biblioteca poporanä a Asociatiunii. arheotogie si filologie. in Revista pentru istorie. rezultate pe de o parte din identitatea de structurä a poporului. 1899. defi acest rol incepe sä le fie disputat de tarii Rusiei.. pe care au continuat sä-l joace. CANTEMIR EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU PRIVIRI GENERALE Dupä tragedia asasinärii lui Mihai Viteazul in Cimpia Turdei. •. Versiunea romäneascä din compilatia atribuitä lui Constantin Cäpitanul Filipescu saw Radu Popescu. Exegeses sive narrationes historicae. in Tesaurul de monument e istorice pentru Romania. . sect. I o r g a . 1603. O dramä popularä italianä a lui Giulio Cesare Croce despre Sinan-Papa si vitejiile romänesti. pe de alta din ambianta politicä asemänätoare. Pentru Mihai Viteazul in literatura spaniolä: A.. dar mai ales de Neagoe. ’ Mihai Viteazu. Bucuresti. Ion Michaele. Moldaviae Transalpinae sive Walachiae Palatino gestarum in eiusdem aula Tervisana fidelitcr collecta opera et studio Baldassaris Waltheri. Despre memoriu. ca exponenti ai curentului national. 249 — 297. Bucuresti. a fost reprodus la noi de A.. Pentru Mihai Viteazul in literatura italianä: N. Jun.. 9. V. 7 1 — 72. Cronica lui B a l t a s a r W a l t e r . Gorlicii. In evolutia culturii romänesti insä. C a r t o j a n . P. o traducere in limba romänä a dat A u r e l D e c e i. 1599.. 1926. pub. Typis Johannis Rhambae. Rerum memorabilium. I o r g a. gäsim in aceasta epocä citeva träsäturi comune.. 1936. 2 vol. urmeaza vremuri tulburi de lupte interne fi de räzboaie singeroase cu ungurii. p. fost publicat in Arhivio Storico Italiano. Matei Basarab a revärsat fi el din plin darurile voievodale romänefti in toate :150 . „ctitorul a toatä Sfeta Gora". an.. Luptele lui Mihai Viteazul povestite de el insusi. S. Brevis et vera descriptio rerum ab illust. mem. Mem. extras din Omagiul frafilcr Alexandru si Ion I. Ill. Istoriile domnilor Tärii Romänesti. Mem. I. nr. . a fost publicatä d e T r e b o n i u L a u r ' i a n s i N i c o l a e B ä l c e s c u in Magasinul istori c pentru Dacia. P o p e s c u-T e 1 e g a. Ea a fost apoi reprodusä in colectia: N i c o l a o s R e u s n e r . ist. Mergind pe drumul bätätorit de la Alexandru Basaraba de toti domnii Tärii Romänefti. . ist. P a p i n 1 1 a r i a n.. Douä drame de Lope de Vega interesind istoria si literatura romänilor. Textul latin. 137. O altä versiune publicatä de S t o i c a N i c o l a e s c n . Dn. P a n a i t e s c n . 1925 (LXXXIII). Analele Acadz. pinä cind zärile incep sä se insenineze cu urcarea pe tron a lui Matei Basarab si Vasile Lupu. p.9 Istorie a lui Mihai Vitgsuttl de el insusi. p. sect. Ramuri. Razboj od Turaka (Räzboiul contra turcilor). ■■ Pentru cadrul istorie al domniei lui Mihai Viteazul §i pentru Stavrinos si Tarnowski. -i. Rom. 1845. vezi N. XI. et fortis militiae contra patriae suae reiq. .• Memorial lui Mihai Viteazul descoperit de A n g e l o P e r n i c e in arhivele din Florenta a. 1862. Istoria lui Mihai Viteazul. Bticure^ti. 125— 136. . ?i P. Primul aspect interesant al epocei lui Matei Basarab fi Vasile Lupu este rolul de protectori ai creftinätätii ortodoxe din Balcani. i. Läpedatu. Despre poemul lui Antun Sasin.Rom. Frankfurt. Sibiu.. XXI. insotit de traducere romäneascä. I o r g a. N. Craiova. 1936. christianae hostes duce ac Dn. Strälucirea pe tärimul cultural a acestor douä domnii a fost umbrita prin rivalitäti si lupte. ampliss. XVI. I. s. ia Analele Acad. Bucuresti.

care a ajuns mai tirziu.. 315—316. slujba in bisericä domneascä. Mila ereftineasca fi daniile voievozilor romäni — izvorite din cel mai curat sentiment religiös fi nepingärit de nici un gind viclean de cutropire. pentru a aduce manuscrise religioase — fi multi altii. De altä parte. in ziua de Sf. R u s s o . precum o spun lämurit prefetele. I. Sopocani. Sint sugestive — pentru intelegerea fierberii pe care o adusese.tretinut de conationalul Leo Allatio. care a stat in mänästirea Comanä. care-si fäcuse studiile la Oxford si care a murit m Jar a Romäneascä. 151 . sau mitropolitul de Pec. patriarhul lerusalimului.a. bulgarilor. sirbilor. p. §tirile culese in anii din urmä de Emil Turdeanu au pus in luminä daniile domnului muntean in Serbia (la mänästirile Milesevo. Meletie Si. impreunä cu patriarhul arab Macarie. ci si neamurilor inrudite cu noi dupä credintä fi avind acelasi vestit dialect slavonesc ca limbä.polului 1. Aläturi de acestia se intilnesc numeroase fete biseri. Papratije. cei ce si-au asumat rolul de protectori ai creftinätätii —• au atras la curtile din Tirgovifte si din Iafi cälugäri fi prelati din tot Orientul. Bisericii rom.cesti venite din tärile slave sud-dunärene. patriarhul Alexandriei. Longhin Brankovie. I. In aceasta epocä apar la noi primele traduceri fäcute direct dupä izvoadele grecefti. trimis din Moscova in Orient. in mänästirea Sf. p. in viata de culturä teologicä a Tärii Romänefti. Cei mai numerosi sint cärturarii greci. la 1639. in 1671^ patriarh al Constantino. si cu deosebire." Matei Basarab. de pe tärmul Arge. 3E m i 1 T u r d e a n u . 2 I o r g a . a zidit peste Dunäre biserici —• ca de exemplu Sfinta Petka la Vidin—si a trimis daruri in bani. Studii istorice greco-romäne. ca: mitropolitul de Inäu-Lipova.).. mitropolitul de Kratovo. Mitrofan Kritopulos. afluxul cärturarilor ortodocsi in tärile noastre. intr-o vreme cind credintä pravoslavnicä era amenintatä. sau. bibliotecarul Vaticanului. 174.. Trebinje s. III. nu numai „evlaviosului neam al patriei noastre. in sfirfit. Nicolae. i n Cercetäri literare. Azilul acordat marilor fete bisericefti din Räsäritul grecesc a deschis in tärile noastre o directie nouä: incepe sä se cunoascä fi sä se pretuiascä limba greacä. 232. cum 1-au vadit. precum fi delegatii de cälugäri ruteni din mänästirile Galitiei.sului. in.eolturile ortodoxe ale tärilor balcanice.rigul si patriarhul arab Macarie. Paisie.. cäruia Vasile Lupu ii fägäduise sä-i pläteascä datoriile patriarhiei 2. la masa mitropo1D. Nicolae fi de Cräciunul anului 1653 3. aduce o inviorare in viata literarä. care-si fäcuse studiile la Roma. Ist. cälugäri rufi. care a oficiat inaintea domnului. Cärtile iesite din tipografiile sale se adreseazä. mai tirziu. Cälätoriile lui Marcu Beza in Orient au dat peste urmele generozitätii romänefti din epoca lui Matei Basarab in mänästirile din Grecia fi din insulele Arhipelagului. Mihail. ca de exemplu Suhanov. ca: Dionisie Comnen. ca si inaintafii säi. in cärti si in manuscrise iluminate cu miniaturi. care a stat la Galati doisprezece ani. aceastä intilnire a prelatilor ortodocsi din Räsärit — notele pe care ni le dä in ziarul säu de cälätorie cälugärul Suhanov despre discutiile dogmatice incinse in Tirgovifte. Gavril. Studenica. si a vietii religioase. secretarul lui Matei Basarab. Atanasie Patellaros. Paisie Ligaridis. p.

mäcar cu ascunse intetiri“. ci mai mult decit sigur vor pune piedici. care intimida pe bietul cälugär rus — aduceau in sprijinul pärerilor lor citate din opera Sfintului loan Damasceanul. A doua träsäturä caracteristicä a epocei este aparitia in culturä romäneascä a ideii de unitate nationalä. care venea din Roma. se ridicä — dupä cum fuseserä preveniti — romänii din principatele supuse suveranitätii turcesti. Tärile noastre deveniserä astfei centrul ortodoxiei. Vlasie si Meletie Sirigul — cu o incredere prezumtioasä in ftiinta lor. altul de mitropolitul Varlaam al Moldovei — fi a atacat calvinismul in insäfi inima lui. a stat fi ea de-a curmeziful Reformei. fiul lui Stroe Leurdeanu. Petru Movilä. chemat de Matei Basarab ca sä ia directia tipografiei. ci se intinseserä mai departe si in lumea boierilor cärturari de la curtea lui Matei Basarab. cäsätorit cu fiica lui Nicolae Pätrafcu — o nepoatä deci a lui Mihai Viteazu. a luat pozitie fätisä. prin publicatii. cuceritorul Constantinopolului. de origine moldoveanä. Se poate spune cu drept cuvint cä in acele vremuri. in aceastä luptä care nu se dädea numai pentru credintä. stätea de vorbä cu Udriste Nästurel despre necesitatea unirii cu Roma fi despre superioritatea doctrinei catolice. cind in sudul Dunärii viata religioasä era inäbusitä sub stäpinirea päginä si in Ardeal de Calvinism. isi indoiserä sfortärile pentru a rupe legäturile de credintä religioasä care uneau de veacuri pe romänii supufi coroanei lor cu principatele vecine. Asemenea discutiuni pasionau nu numai cercurile conducätoare ale clerului.litului Stefan. sä-i scoatä o copie de pe confesiunea pe care patriarhul Ghenadie II Scholarios a scris-o din insärcinarea lui Mohamed II. ungurii nu dau indärät. apärutä de curind la Venetia. domnii nostrii luaserä sub ocrotirea lor viata spiritualä a popoa. ca de exemplu Istrate. Muntenia lui Matei Basarab. Un punct fundamental in programul de :152 . in vara anului 1638. participind la douä sinoade — unul pus la cale de mitropolitul Kievului. prin silnicii. venind in ajutorul romänilor transilväneni pe altä cale. care a fäcut multä opozitie principilor ardeleni. Un superior instinct de rasä a impärtit in chip simetric rolurile intre Moldova fi Muntenia. Istrate a pus pe Ianache Misirliu. In Transilvania. Zadarnic patriarhul Constantinopolului le atrage atentia asupra comunitätii de singe a romänilor fi ii previne cä „o prefacere de lege la cei dintii <adicä la ardeleni) n-ar fi ingäduit-o niciodatä domnii vecini din principate. in principiile dogmatice. Si alti boieri de la curtea lui Matei Basarab se pasionau pentru problemele teologice. Dupä cum ne aratä documentele pe care le vom analiza mai jos. ei se zbat sä atragä pe transilväneni la confesiunea calvinä. infäptuitä prin spada lui Mihai Viteazul. desi nu fusese pregätitä sufleteste si desi n-a däinuit decit citeva luni. Cälugärul franciscan de origine croatä. care „stia sä citeascä si sä serie limba turceascä“. dacä nu cu armele. Rafael Levacovic. unde grecii Paisie Ligaridis. incepind cu Gavril Bethlen. care avea legäturi de aliantä cu Gheorghe Räköczy I fi II. Impotriva tendintei de calvinizare. totufi a läsat in sufletele romänefti urmele ei fi trebuia sä ducä cu timpul la exprimarea clarä a conftiintei unitätii nationale. » Moldova lui Vasile Lupu. De aceea porneste din tärile noastre lupta impotriva calvinismului. prin intimidäri. ungurii.relor creatine ortodoxe. Unirea celor trei täri surori. Domnul insufi nu putea rämine sträin de aceste discutii.

O cedare insä pe acest teren ar fi putut atrage dupä sine. aducind tipografii cu litere chirilice in tarä fi publicind cärtile de ritual in limba slavä. Este clarä aci ideea solidaritätii nationale prin bisericä. se scuzä dacä n-a izbutit sä se faeä inteles de toti: „nu-i de vina noasträ. „Cind am ajuns in virsta adolescentei —märturiseste Udrifte Nästurel — am dobindit in acelafi timp. ci si de necesitatea de a pästra intactä unitatea etnicä. 8 3 . Mentinerea limbii slave in oficierea cultului era deci atunci o mäsurä impusä nu numai de traditia moftenitä din mofi-strämosi.. si din Teara Romäneascä fi din Teara Moldovei". Mitropolitul Varlaam. accesul unor studenti din tärile romänefti — mai ales din Ardeal — in fcoli fi universitäti sträine. Matei Basarab s-a sträduit sä intäreascä traditia ortodoxä in formä slavä la intreg neamul romänesc. mai curind sau mai tirziu. 153 ." 1 1P. care-si fäcuse instructia in Venetia. p . „stringind sobor dintr-amindouä pärtile. Sufletul romänesc. in limba slavä. L'influence de Voeuvre de Pierre Mogila. De la urcarea sa pe tronul Tärii Romänefti. in care erau tinuti prin puterea traditiei. ce-i de vina celui ce-au räsfirat rumänii printralte täri. a binevoit sä adape setea inimei mele care ardea de dragostea pentru invätarea acestei limbi. moldovlahilor“. P a n a i t e s c u . pretutindenea tuturor ce sä aflä in pärtile Ardealului“. s-au ridicat pinä la obirsia comunä a intre. prin gratia lui Dumnezeu. in asa fel cä. fi admiterea celorlalte puncte de divergentä dintre calvinism fi ortodoxism. Ideea unitätii neamului o gäsim insä formulatä cu tot relieful cuvenit la marii cronicari moldoveni..gului neam despärtit 111 trei state diferite. prin forta imprejurärilor de care s-a vorbit mai sus si prin suveranitatea turceascä. o mare si aprinsä dragoste pentru limba romänä sau latinä. era fi in aceasta epocä in cäutarea unor noi orizonturi.. neavind aproape alte ginduri in cugetul si inima mea. pribeag la curtile italiene fi franceze. in contact cu istoriografia polonä. in epoca aceasta ifi face drum in cul. care inväta intelepciunea si stiinta. amintind cä „rumänii nu gräiesc in toate tärele intr-un chip". inchis multä vreme in hotarele inguste ale culturii sud-slave. al. in inima mea. incercärile unui Despot Eraclidul de a infiinta cu profesori adufi din Apus scoli superioare — si atitea alte prilejuri ii fäceau pe ai noftri sä nu se simtä la larg in spatiul culturii orientale. ungrovlahilor. de sau mestecat cuvintele cu alte limbi". spune mai dar cä serie Räspunsul la Catehismul ealvinese „pentru cei cu noi de un niam romäni.cätuitor de frumoase stihuri italiene. Prefata cärtilor sale o spune räspicat cä ele se adreseazä „drept credinciosului si evlaviosului neam al patriei noastre fi altor neamuri inrudite cu noi dupä credintä fi avind acelafi vestit dialect slavonesc ca limbä. P. zi fi noapte färä incetare eram aprins pentru limba latinä fi pentru invätarea ei. Experience vechi: impresiile aduse de soliile marilor domni in Occident.tura romäneascä fi ideea unitätii nationale.. Simion Stefan. inruditä in chip evident cu a noasträ. Dealtfel. care. iar in Ardeal. Instinctul lor de rasä fi de culturä ii ducea uneori peste vicisitudinile vremurilor cätre marele izvor de apä X7ie al latinitätii. A mers asa pinä cind un profesor. sau a lui Petru Cercel.luptä al reformatilor calvini era nationalizarea serviciului divin in biserica romäneascä din Ardeal. contactul intim cu cultura Apusului a unor domni ca Radu Mihnea.

au deschis un drum nou in culturä romäneascä. cu toate främintärile tim. Bucuresti. Plecase cu domnul Tärii Romänefti la Constantinopol. unde vlästarele boierimii moldovene. Fusese — pre. pentru a pästra un fir unitar in expunere. :154 . Imboldul dat. Al doilea era un adolescent a cärui viatä aventuroasä e un mic roman. o mica pirtie cätre culturä latinä. im. a trecut dupä aceea la Dimitrie Cantemir si in Muntenia la stolnicul Constantin Cantacuzino. In Moldova. a fost admis in colegiu. incit. dar fi in masele mai adinci ale neamului. §coala intemeiatä de Vasile Lupu in mänästirea Trei Ierarhi. care si-a fäcut fi el stu. de mitropolitul Petru Movilä. mitropolitul Dosoftei. Plecase apoi in insula Chios. Dar contactul binefäcätor cu culturä latinä sa produs mai intens in fcolile iezuite ale Poloniei. Nicolae Costin. unde se apropiase de iezuiti. de Ureche a fost afa de puternic. VI — Monarhii. Opera de nationalizare a slujbei religioase este apoi reluatä fi continuatä in Muntenia de mitropolitul Antim Ivireanu. Douä luni a bätut sträzile cetätii eterne. cu profesori trimisi de la Academia teologicä din Kiev. dupä care vom infätifa literatura istoricä mai intii in Moldova fi apoi in Muntenia fi in Transilvania. Ideea a fost apoi reluatä de fiul lui Miron.copil de casä in curtea domneaseä. in ciuda vitregiei vremurilor care au urmat. la virsta de 12 ani. din ordinul Minoritilor Conventuali. marele vornic de la curtea lui Vasile Lupu fi contemporanul mitropolitului Varlaam. BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istorie al epocii: X. I o r g a .brätifase catolicismul fi de-acolo plecase cu scrisorile de recomandare cätre secretarul colegiului din Roma. Fusese adus la Roma fi instalat acolo in colegiul „Urban“. Invatase acolo greaca vulgarä fi turceasca.purilor nestatornice care au urmat dupä präbufirea lui Vasile Lupu. de misionarul Venanzo Berardi da Mont’Ottone. la rindul lui. In volbura vremurilor au pierit färä sä läse nici o urmä. Din chiar epoca lui Matei Basarab avem stiri despre doi tineri romäni care ifi fäceau studiile in colegiul „De propaganda fide" din Roma. contemporanul lui Miron Costin. desfundind ideea originii romane fi ftiri privitoare la tara lor. de unde. dupä cum se va vedea mai jos. Ce du uevenit acefti doi premergätori in colegiul de propaganda din Roma. Unui era Mihail. Din contactul cu istoriografia polonä a primit imboldul de a alcätui cronica in limba nationalä Grigore Ureche. In capitolele ce urmeazä. un veac fi jumätate mai tirziu.tindea el —. §i pe tärimul vietii religioase. firul istoriei nationale a fost continuat de Miron Costin. unde se intilni cu cimpulungeanul. tineretul plecat din Ardealul suferintelor romänefti a adus ideea regenerärii nationale — nu stim. precum fi colegiile iezuite din Moldova au deschis. din Cimpulungul judetului Muscel. In cele din urmä. Istoria romänilor. care avea sä ducä la nationalizarea serviciului divin in bisericä.Avem dovezi documentare cä aceeafi näzuintä cätre noi zäri de cultura zäcea nu numai in clasele conducätoare. Contactul cu culturä latinä a fost insä mai rodnic in Moldova. activitatea literarä inceputä cu strälucire in epoca lui Matei Basarab fi Vasile Lupu a fost continuatä. dä aripä versului fi incepe munca grea de traducere a cärtilor de ritual in limba romänä.diile in Polonia fi care a pus in plinä luminä ideea originii romane. fiul lui Paul. vom infätisa intii evolutia literaturii religioase de la Matei Basarab si Vasile Lupu pinä la mitropolitul Dosoftei inclusiv. pinä cind a deprins putin limba italianä. vol.

prin legäturile lui de rudenie fi prietenie cu nobilimea polonä. Istoria romänilor. fase ani mai tirziu.1938. vol. Histoire de la Dacie. fratele lui Ieremia fi rivalul lui Mihai Viteazul. vol. la care se adäoga fi curentul uniatilor (care primiserä unirea cu Roma recunoscind pe papä. Istoria Ute. dupä ce a väzut inchise drumurile inträrii in tara sa. 1929. Sibiu. Pentru raporturile religioase si culturale ale järilor romänesti cu Orientul ortodox. a II-a. Cei dintii studenti romäni ardeleni la universitätile äpusene. util incä: A. Aci ajunge repede arhiman. 1928. VII... la mänästirea cäruia isi petrecea adesea verile. Petru Movilä renuntä la purpura domneascä fi imbraeä rasa de monah in mänästirea Pecerska din Kiev. Vladescu. pentru ca. Anuarul Institutului de istorie nationals. Sibiu. N. Iorga. G i o r g e P a s c u . I o r g a . 155 Incä de pe cind era arhimandrit in lavra din Pecerska. Date inedite privitoare la legäturile culturale italo-romäne din mijlocul veacului al XVII-lea. a devenit una din figurile proeminente in istoria culturii ucrainene din secolul al XVII-lea. Istoria invätämintalui romänesc. IV. 1929. Tragediile familiei sale 1-au impins mai mult spre studii fi meditatie. extras din. Iasi. rupt dintre ai nostri. VI. Marcu Beza. N. Casa Scoalelor. Petru Movilä. I o r g a . M a r cu. sau Petru Movilä?“ Petru Movilä a fost fiul lui Simeon Movilä. 1939. cind visurile lui de a recuceri. ed. 1922. N. Viata romäneascä. vlästar de domni moldoveni si munteni — cäci tatäl säu a domnit si in Muntenia — care a rivnit si el sä fie domn. a II*a reväzutä si intregitä. P.*aturii romänesti. Suru. xmpäratul Rusiei.a. 1604 — au fost reproduse pentru intiiasi datä la noi de M. de verii fi de fratii säi sint spulberate. p. cu ajutorul polonilor. K o g a l n i c e a n u . 244 — 246. I o r g a. tronul ocupat pe rind de unchiul säu. in A. 1837. XVII. Iov Boretki. Pe atunci Ucraina se afla sub stäpinire polonä fi pentru biserica ortodoxä ruteanä. UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ Istoria culturii romänesti din epoca lui Matei Basarab si Vasile Lupu nu ar putea fi inteleasä dacä nu ne-am opri aci si asupra unui mare cärturar. 1925. Studii italiene. a III-a ingrijitä de I. Prin cultura. I. 1590..drit. S e x t i l P u s c a r i u . X e n o p o 1. T. si ed. citate la p 43 — 45. Movilä pe scaunul mitropolitan a fost o adeväratä mmtuire. Cartea romäneascä. 1930 (foarte utilä bibliografia de a sfirfit). Bucuresti. Buc. I. a se vedea acum si preot Dm. dupä indemnul mitropolitului Kievului. Berlin. Cartea romäneascä. el izbuti sä dobindeascä in jurul scaunului säu mitropolitan un prestigiu mtr-adevär princiar. I. I. Pentru studenti romäni: N. Din istoria culturii romänesti. affienintatä in existenta ei de biserica catolicä a Poloniei. a rämas intre sträini si a ajuns mitropolit al Kievului. Dr. p. pe lingä studiile lui N. Dialoghi piacevoli. Istoria literaturii si limbii romane. Bucuresti. ed. urcarea lui P. Emil Turdeanu s.ncsti si a vietii religioase a romänilor. M i n e a. dupä moartea lui Iov Boretki. Istoria literaturii romäne. Istoria bisericii romä. Ajutoarele romänesti la mänästirile din sfintul Munte Athos. vol. ed. Bucuresti. D r ä g a n u. B o d o g a e. de tatäl. Invätatul rus Venelin spunea: „Se pune intrebarea care din cei doi bärbati cu numele de Petru este reformatorul indräznet al imperiului rusesc si cäruia prin urmare i se cuvine titlul istorie de mare: Petru I. In 1627. Bucuresti. Pentru Mihail fiul lui Paul si Stefan Valahul in colegiul „De propaganda fide“: F r a n c i s c P a l l . Petru Movilä infiintä . prin traditiile familiare. sec. Iasi. D. 1941. Il-a. Versurile lui Petru Cercel — publicate de S t e f a n o G u a z z o . epoca veche. 45 — 69. Venetia. nota. dar care. sä fie mitropolit. din Cluj. dar pästrau serviciul divin in limba slavä). 1929.

Elevii säi din academia teologicä i-au inchinat un volum de versuri omagiale. inaltmd in Ucraina polonezä. el semneazä „fiul domnului Moldovei" si adaogä sterna celor douä principate romänefti. In 1637 cumpära o Evanghelie cu miniaturi scrisä pe vremea lui §tefan cel Mare. El isi dädea bine seama cä bisericä ortodoxä ruteanä. le ardeau. Cultura timpului insä nu putea fi cäutatä nici in cultura slavonä si nici in cea bizantinä. Totusi niciodatä nu si-a ascuns originea lui romäneascä. Movilä introdusese pe primul plan: latina.acolo o tipografie. dispretuitori de tot ceea ce era märire päminteascä. poeziei si filozofiei. concentrind razele solare asupra coräbiilor dusmane care se apropiau de tärmurile Siracuzei. „Am cheltuit — spune el intr-un rind ortodocfilor din Minsk — avutiile strä. In primele cärti iesite din tipografia lui. Pecerska. premenitä prin Renastere. unde va fi ingropat trupul meu".mofilor mei domni ai Moldovei pentru nevoile bisericii. P. Din aceste tipografii au iefit o serie de tipärituri care au fost aduse in Tara Romäneascä de mefterii trimifi de Petru Movilä lui Matei Basarab fi care au servit mai tirziu de model tipäriturilor muntene. fäcind aluzie la originea lui romäneascä. a acelor aprigi munci. fi. In 1645 a venit la Iafi sä celebreze cäsätoria fiicei lui Vasile :156 . dialecticei. nu putea rezista atacurilor indreptate din lagärul iezuitilor si uniatilor poloni decit premenindu-se si intärindu-se cu toatä armatura culturii moderne a timpului säu. pe care o däruia marei lavre Pecerska: sä fie acolo „pe veci neclintitä la hramul Prea Curatei Näscätoarei de Dumnezeu mänästirii Pecerska. !i pune ca hram pe Sfintul loan cel Nou de la Suceava. Paralel cu tipografia. Dar cu toatä viata lui de munca aprigä inchinatä operei de ridicare a bisericii rutene.tori anonimi." Iar unui din adversarii säi il acuzä cä era inconjurat numai de servitori moldoveni. in programul de studii al academiei teologice. Petru Movilä se sträduieste sä introducä cele dintii raze de luminä ale culturii latine occidentale. patronul Moldovei sale. In alt rind. impreunä cu cea din Lwow. care. Numai cultura latinä a Occidentului. el a intemeiat in mänästirea Bratca —r Frätia — o. la Golosvienski.fcoalä vestitä. pe cind era numai arhimandrit. ii pläsmuiesc o genealogie care-1 face sä se scoboare din eroul roman Mucius Scaevola. a bisericä. De aceea. totusi mitropolitul Petru Movilä n-a rupt cu totul legäturile cu patria mumä. din care avea sä porneascä tn curind un curent nou de primenire in cultura ruseascä. Dacä mai tirziu renuntä la aceste tra. In atmosfera mtimecatä fi greoaie de ignorantä in care lincezea clerul ortodox rutean. o face desigur pentru a se confunda in spiritul de umilintä al vietii cälugäresti. rämasä in urmä sub raportul culturii.ditii ale familiei fi la aceste reminiscente ale patriei sale. a desfäfurat o activitate din cele mai rodnice pentru biserica ortodoxä a rufilor. In scrisorile lui pastorale. Nostalgia dupä tara fi neamul säu se vede continuu in cursul vietii lui. Stiinta timpului — zicea Petru Movilä— este pentru bisericä ortodoxä intocmai ca oglinzile lui Arhimede. care la inceputul timpurilor moderne se stinseserä. o adeväratä academie teologicä. care. care semnau munca lor: „päcätosul robul lui Dumnezeu". face in multe rinduri aluzie la strämosii lui romäni. cu studiul retoricei. putea sävirsi minunea de a regenera viata intelectualä a clerului ortodox si de a-i imprumuta armele cu care sä poatä rezista atacurilor indreptate din taberele vräjmase.

indir. Chiril Lucaris este de cinci ori depus de turci si tot de atitea ori readus in scaunul patriarhal prin sprijinul prietenilor säi. Pace cu atit mai necesarä. Sinodul a inceput 157 la sfisitul lui august 1642 fi a durat trei luni. Douä sinoade care au loc la Constantinopol. Maria.Lupu. fi marele predicator al patriar. . Dupä ce a lucrat mai multi ani la Märturisirea de credintä ortodoxä. Moldovenii au fost reprezentati prin mitropolitul Varlaam.. martie 1629. nu va fi fost determinatä si de amintirile copiläriei care-1 legau de oraful in care domniserä ai lui? . datatä din Constantinopol. Succesorul lui. Moartea tragicä a lui Chiril Lucaris nu poate pune capät agitatiei. Astfel stind lucrurile. Dar Constantinopolul. si in care se fäceau citeva concesii punctului de vedere al confesiunii caivine. fatä de Catehismul atribuit lui Chiril Lucaris. Fu ales Iafii. in care s-a discutat si admis opera. in afarä de motive de tacticä. In jurul scaunului patriarhal din Constantinopol se dädeau lupte aprige in care patimile pamintesti se amestecau cu lucrurile divine. Mitropolitul Kievului nu veni insä in perosanä. In martie 1633 apäruse la Geneva.hiei. Lupta dezlän| uitä este inversunatä. . . . unui in 1638 fi altul in 1642. Trebuia insä ca Märturisirea sä fie intäritä intr-un sinod ecumenic. Chiril Contaris din Veria. a convocat un sinod la Kiev in 1640. acuzindu-1 de erezie.. in frunte cu Chiril Contaris din Veria si Atanasie Pattelaros. o confesiune de credintä ortodoxä. Porfirie. . doctor in teologie fi egumenul mänastrii Nikolska. Rädäuti fi Hufi. un fost profesor calvinist la Geneva si amba.sadorul Angliei. dinaintea curentelor de reformä. al cärui domnitor plätea pe atunci datoriile patriarhiilor. alegerea Iafilor ca locul cel mai nimerit pentru marele sinod al ortodocfilor in care avea sä se discute ideile normative ale ortodoxiei. ci trimise o delegatie de trei teologi. Lipsea pentru mtreaga ortodoxie insä o operä pozitivä de costructie normativä. pinä cind in cele din urmä turcii. in Polonia fi in Ucraina — ortodoxia pierduse continuu terenul dinaintea catolicismului. Opera a fost atribuitä patriarhului Chiril Lucaris. La aceastä grea räspintie din viata bisericii ortodoxe apare mitropolitul Petru Movilä. Ortodoxia träia atunci o mare drama. prin egumenul mänästirii Trei Sfetitele. Meletie Syrigos. prin episcopii de Roman. cu principele lituan Ianusz Radziwill. Dusmanii patriarhului. Ambasadorul Frantei sustine curentul de agitatie impotriva patriarhului care se sprijinea pe cercurile reformate. cine ftie dacä.ritul Europei — in Ardeal. ridicä lumea impotriva lui Lucaris. §edintele au fost secrete fi . il ucid.mizat confesiunea lui Chiril Lucaris. fi in care s-a anate. cu cit in centrul si räsä. n-au izbutit sä aducä lumii ortodoxe pacea de care avea nevoie. care gäsise formula unirii cu Roma. care se alla in legäturä cu cercurile reformate din mediul cosmopolit al Constantinopolului: consulul olandez Corneliu Haga.jiti. Patriarhul a fost reprezentat fi el prin doi delegati: fostul mitropolit de Nicea. Aceastä sarcinä §i-a luat-o Petru Movilä. in care erau incä vii luptele dintre partizanii fi adversarii lui Chiril Lucaris. unde s-au tinut fedintele sinodului. Cele douä sinoade constantinopolitane fäcuserä o operä negativä: anatemizaserä confesiunea atribuitä lui Chiril Lucaris. nu era prielnic pentru dezbateri. . in frunte cu Isaia Trofimovici. Muntenii s-au abtinut din pricina vrajbei iscate intre Vasile Lupu fi Matei Basarab. are aceeafi soartä. Märturisirea ortodoxä si sinodul de la Iasi. predicatorul ambasadei olandeze. in limba latinä.

P.tarea tiparnitelor fi a Academiei teologice de la Iafi. Petru Movilä. in mänästirea de pe insula lacului Snagov. Intii pentru cä o condamnare a doctrinei calvine de cätre rusi ar fi indispus pe principii litvani din Polonia. Dupä indelungate dezbateri. P a n a i t e s c u . din porunca domnului Constantin Brincoveanu. pinä in vremurile noastre. extras din revista Biserica ortodoxä romänä. in Tinerimea romänä. la Iafi. BIBLIOGRAFIE . 94 si urm. Pierre Movilä (Mogilä). Märturisirea lui Petru Movilä a fost primitä. De la inceput insä se ivesc neintelegeri. 1926. Paris. 1884.. cäci avem editii tipärite la mänästirea Neamtu in 1844. Patriarhul Ierusa. i n E m i l e L e g r a n d . si in 1864. Kievskij mitropolit Petr Mogila sego spodviSniki. p 180). Z. G o l u b e v . Rusii se opuneau la con. credintä. in cele din urmä. 1Pentru douä motive. ieromonahul Antim Ivireanu scoate o nouä editie a textului grecesc. opera. 104 — 156. care se sträduiau sä impace cele douä tabere. XVI. Ar b o r e . despre invocarea sfintilor fi cultul icoanelor fi al moaftelor — a fost apoi aprobatä de patriarhul din Constantinopol ca operä normativä pentru intreaga bisericä ortodoxä. 1629 (vezi mai jos. speranta. Grecii voiau ca sinodul iefean sä-fi insufeascä hotäririle sinoadelor din Constantinopol impotriva lui Chiril Lucaris fi in special sä se adopte opera intocmitä de Meletie Sirigul. 1853. s-a tipärit de episcopul Mitrofan in tipografia episcopiei din Buzäu. cu suprimäri fi corectäri fäcute de Meletie Syrigos. pe care patriarhul Constantinopolului. 1874. G h e n a d i e E n ä c e a n u . p.prezidate de Vasile Lupu. din preajma Bucureftilor. declarase de calomnii iezuite zvonurile dupä care Chiril Lucaris ar fi trecut la Calvinism. 1 Ei cereau sä se discute in sinod numai Märturisirea de credintä a lui Petru Movilä. la Sibiu. :158 . VII. cu cheltuiala lui Panaiot Nicusi. Bibliographie hellenique. grecii au trebuit sä primeascä in urma interventiei lui Vasile Lupu fi a clerului moldovean. si de apocrif Catehismul apärut la Geneva. Parthenie. opera a fost tipäritä in limba greacä si latinä la Amsterdam. il numefte „promahos"—-prim luptätor ■ — f i „distrugätorul curagios al ereziei". Paris. ceea ce. atunci trebuie sä recunoastem cä Petru Movilä si delegatii säi aveau dreptate. $i al doilea pentru cä invinuirea adusä lui Chiril Lucaris nu pärea destul de intemeiatä. I. h'influence de Voeuvre de Pierre Mogila archeveque de Kiev dans les Principautes roumaines (extras din Melanges de l’Ecole Rottmaine en France. vol. Bucurefti. Ea a fost tradusä in rusefte la Kiev in 1645. tratatä pe baza simbolului Niceo-Constantinopolitan. ultima la Sibiu in 1914. Gamber. S.limului Teofan. Kiev. 1926). p. In 1691. P. Cu deosebire la noi opera lui Petru Movilä s-a bucurat de o intinsä räspindire fi s-a retipärit fi retradus in nenumärate edi|ii. $i VIII. o penultimä editie a apärut in 1899 sub auspiciile sfintului sinod. mitropolitul Chievului. Opt ani mai tirziu. cuprinzind invataturile ortodoxe despre päcat. Opera — impärtitä in trei pärti: 1. 1827. au XVII-eme siecle. de Scriban.damnarea lui Chiril Lucaris. pe care se sprijinea Petru Movilä. 1855. Petru Movilä. IV. Marele sprijin pe care Petru Movilä 1-a adus culturii romänefti a fost Insä trimiterea de material tipografic fi de mefteri fi cärturari pentru infiin. Bucuresti. ln 1662. 1896. tradusä in romänefte de fratii Greceanu. E m i l e P i c o t . 1883. 2. V. chiar in anul in care era datatä confesiunea din Geneva. despre decalog. Dacä ne gindim la bärbätia cu care a apärat ortodoxia romänilor ardeleni impotriva injonctiunilor principelui Bethlen Gabor. care venise la Kiev ca sä sfinteascä pe mitropolitul Petru Movilä. lämurind rugäciunea dominicalä fi cele zece fericiri §i 3: mila. 1745. cu ajutorul stolnicului Constantin Cantacuzino.

1864. p. Bucuresti. II. I. necontenifc cercetatä de soli sträini. monahul de la mänästirea Dealul. 22— 122.1572 — 1638. I.n e s c u . invätatul boier Udrifte Nästurel. Roma. nebst einleitenden Bemerkungen. unde se stäruie asupra izvoarelor catolice folosite de P. IV. 378. Matei Basarab era sustinut. 75 — 79. 553. 506. Pentru edijriile romänesti ale Märturisirii ortodoxe: I. P. Movilä. Un autograf al lui Petru Movilä pe un tetraevanghel . P a n a i t e s c u . p. XI. N e r v a H o d o s s i D a n S i m o . ©r|craupö? TfJ<. J. La confession ortodoxe de Pierre Moghila. B i a n u . Cu toatä concurenta pe care o fäceau cärtile tipärite. Despre Chiril Lucaris:Kupido? ö Aouxapi$. Doc. opera citatä mai sus. in Revue d'Histoire ■et de Philosophie Religieuse. . 71-75. II. ci fi cäutind caligrafi iscusiti. LTn portret al lui P. Neamt. p. P a n a i t e s c u . 39. 1855. doamna Elina. Leipzig. 1904. Les idees calvinistes du Patriarche Cyrille Lukaris. 1790. IX. 1844. Chiesa ortodossa e riforma nei secoli XVI e XVII (estratto da Religio. Hurmuzaki. 1895 (editia sfintului sinod. 1940. Sibiu. nr. A n t o i n e M a l v y e t M a r c e l V i l l e r . Metropolite de Kiev (1633—1646). sub nr. p. in rägazurile de liniste si pace pe care le läsau räzboaiele cu Vasile Lupu. 1939). Bucarest. LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB cultura. p. scrisä pentru mitropolia din Tirgoviste. 1932. pästrat acum in Biblioteca Academiei Romäne. In aceasta muncä de culturä. dusä mai tirziu la Belgrad. sau Evanghelia mitropolitului Anania din 1651. In Biblioteca Academiei Romäne se gäsesc editii moderne tipärite la: Neamt. J. 93 — 95: P. Paris. vol. Roma (Rezumatul a 14 lec^iuni tinute la Ecole des Hautes-Etudes din Paris. S t e f ä n e s c u . Iasi. 2. vezi si recenzia lui M. in Revista istoricä romänä. ca de exemplu Slujbenicul. La curtea din Tirgoviste a lui Matei Basarab. approuvee par les Patriarches grecs du XVIl-e siede. XXXII (1929). p. Gamber. era vesnic treaz gindul de a inzestra tara cu mänästiri si biserici—patruzeci la numär — cu mori de hirtie. p.!S98. p. Atena. öp9o8o^ia. p. p. J u g i e in Echos d’Orient. Domnul s-a sträduit sä dea o viatä nouä si cancelariei domnesti. 1939. p. IV. M i h a l c e s c o . pe lingä mitropolitii Teofil si §tefan si pe lingä boierii din divan. D. si de fratele ei. Bunuresti. 321. La Theologie symbolique au point de vue de l'Eglise orthodoxe orientale. J. sau Evangheliarul lui Silion Rusu. pästrat in Biblioteca patriarhiei din Constantinopol. sau Evangheliarul scris de ieromonahul Porfirie in 1633.al lui Stefan cel Mare (extras din Revista istoricä romänä. p. Kiev si Iasi a se vedea si O r e s t e T a f r a 1 i. copiat in 1653 din porunca mitropolitului §tefan. 2 volume. Paris. 224. 1934. cu tiparnite si cu mesteri tipografi. nu numai completind numärul logofetilor cunoscätori de limbi sträine. III.. 1935). 688 siurm. 1927 (tomul X. p. Movilä la mänästirea Sucevi^a: I. supl. Bibliografia veche romäneascä. Despre Chiril Lucaris si sinoadele din Constantinopol. care au dat o fcrma mai esteticä hrisoavelor sale. P. Despre opera lui Petru Movilä in legäturä cu celelalte confesiuni ortodoxe: Textul grecesc •la Ion M i h a 1 c e s c o. de emisari papali fi de mari patriarhi ai Räsäritului. din Orientalia Christiana). 414 — 430. totufi arta caligrafiei si a miniaturii era inca in floare fi avem din aceasta epoeä vreo citeva exemplare de manuscrise cu miniaturi de o rarä frumusete. 1874. de sotia lui. Die Bekentnisse und die wichtigsten ‘Glaubenszeugnisse der griechischen-orientalischen Kirche im Originaltext. in 1934). Texte latin inedit avec introduction et notes critiques. 1931. M i h a l c e s c o . bibliografia ruseascä completä la P. cu o prefatä de mitropolitul Ghenadie privitoare la istoricul textului si editiile lui).

cind ajutind ränitii sositi de pe cimpul de luptä fi cerind sibienilor sä-i trimeatä. ne descrie in cartea sa minunatul palat de pe mosia pärinteascä — Fieresti — unde a fost primit de doamna Elina: „un palat care nu are egal in lume. Tesauru de monumente istorice. Fratele doamnei. sub frumoasa lui semnäturä in monogramä chirilicä.cu unul din acei misionari catolici pripäfi^i in tärile noastre. a fost Balthasar Walther. prezentatä la ziua aniversärii. „zidit pe dinafarä si pe dinläun. adusä din Turcia. Copilul a crescut in casa domneascä pinä la virsta de 17 ani. Histoire de la Dacie. cäruia ii inchinä o odä latinä in Tirgoviste. ajuns in „virsta adolescentii. I. Neavind copii. in sfirfit. viteazul boier al lui Mihai Viteazul. Pe patul mortii. nepot de fiicä al lui Radu Calomfirescu. XX. sint lucrate greu cu piaträ bunä. impärtindu-fi vremea intre grijile casei (cind cäutind. care a insotit pe patriarhul arab Macarie in cälätoria lui la curtea lui Matei Basarab. cu mosii cu tot." Intärind aceastä ultimä dorintä. marmorä. punind la cale cu un gust ales ctitorii mänästirefti fi locasuri de recreare sufleteascä). Nu ftim unde si-a format culturä. galeriile etc. Vezi si M. era cel mai cärturar boier al timpului säu in Muntenia. p. a doamnei domniei mele.Udrifte Nästurel si sora lui. pe Mateias. cind. fiul lui Udrifte Nästurel. murise la o säptäminä dupä nastere. afarä numai poate in tara frincilor". Nicolaescu." Ea a patronat si suportat spezele pentru imprimarea Trioiului sirbesc din 1649. de care ne-am ocupat la p 147—151 El a fost preceptorul lui Nicoläe Pätra?cü. K o g ä l n i c e a n u . Arhidiaconul Paul de Alep. doamna Elina si sotul ei au infiat.“ „Cladirea are trei caturi fi e atit de frumoasä. El ne spune cä. dupä cum se vede din scrisorile ei. dupä moda 1 St. „un cherurgus bun". „färä zäbavä". cerut de cälugäri sirbi din Muntele Athos. incit impräftie toate grijile sufletului. care provoacä admiratia privitorului. 2a Unul dintre acejtia. ori „seminte de flori de tot feliul") si intre grijile domniei (cind tinind locul sotului säu in scaunul domnesc. mari fi mici. p. 247. Udrifte Nästurel. la ceasul mortii lui. P a p i u I l a r i a n u .tru" de mesteri adusi din Ungaria.nic sä incerc o descriere a interiorului admirabil aranjat in apartament. a binevoit sä-i adape setea inimei“. si-a fäcut instructia in casä —■ cel putin pentru limba latinä —. 50 — 51. pe care. 19 — 27 si 73 — 80. jupinita Maria. tu anul 1597. in Arhivele Olteniei. a Elinei. DOAMNA ELINA a fost una din acele frumoase icoane feminine care se desprinde din trecutul romänesc intr-o luminä de aureolä. care inväta intelepciunea <filozofia>. „fata din casa domneascä a lui Mihai Vodä Viteazul". :160 . „izvoade de peteare fi mai mari fi mai mici". traducätorul cronicii lui Teodosie Rudeanu. a dobindit o mare dragoste pentru limba latinä fi cä un profesor. Oda a fost publicatä de A. 1“ udriste nästurel. i s-a intimplat lui sä moarä. si-a iertat toate satele lui vecinicie. S-ar pärea dar cä el. pe timpul lui Mihai Viteazul. le-a märturisit domniei mele dinaintea cinstitilor diregätori ai domniei mele. p. cu „piaträ poleitä". in martie 1635. cind „pe mina mätusei sale.2 La aceastä pärere ne indeamnä faptul cä fi fratele säu §erban—-care a fost fi el logofät—■ intr-un document din 1623. bätrinul domn spune: „Pentru cä insusi domnia mea am auzit cu urechile mele cuvintele lui. doamna Elina. 1941. Ar fi zadar. adaogä. sint copiii lui Radu Postelnicuf Nästurel fi ai jupinesei Calea Calomfirescu. a cärui mama. „Chiar boltile si pardoselile pivnitelor. 1862. näscutä Corbeanu.

adäpätoare de suflete omenefti“. in scrisorile ei chirilice.tatio Christi. Si tot el a introdus in 161 .. cronicarul sirbocroat George Brancovici.mat-am cu timpä mintea mea si am scos acest izvor de apä dulce. Udrifte Nästurel se intilnefte pentru intiiafi datä in viata publicä a tärii la curtea lui Alexandru Iliaf. tipäritä la Govora in 1642: „Scur. Mitropolitul Varlaam al Moldovei. Raköczy pentru a incheia cu el „legäturä“. doamna Elina. cind scrie im act prin care se confirmä jupinului Hrizea. A tinut sä creeze in familia sa o atmosferä de frumoasä culturä.dobitä cu frumoase gravuri in cupru. pe care necontenit o imbo. si lui i se datoresc primele copii ale romanului Varlaam si Ioasaf. pe timpul cumnatului säu. care a venit in 1644 la Tirgoviste. Era la largul säu in discutiile cu patriarhii Räsäritului. fi cä sora lui. in Bucurefti". am scris in oraful secular.siuni de cea mai mare incredere: solii cätre impäratul german. la mänästirea Dealu. trimis de Vasile.gätea cu cärti noi aduse de peste hotare. Radu. fraze latinefti. In anul urmätor insä—1629— el semneazä pe un alt act. „acea floare de aur“ a misticismului catolic. tinär scriitor. intr-o frumoasä caligrafie. prefata la Antologhionul slavonesc din 1643. In calitate de vtori-logofät. Radu a iefit fi el un cärturar de seamä. a gäsit intre alte cärti nouä fi „cärtulia mica in limba noasträ romäneascä tipäritä . Cu grija pentru tara lui „säracä fi fär’ de invätäturä“.tul vietii (1657). Cälugärul rus Suhanov a väzut in biblioteca invä^atului boier multe cärti slave. adicä vtorilogofät. a ajutat la traducere si a scris prefata la Evanghelia invätätoare. traducind din latinefte. prietenul lui Petru Movilä — iar mitropolitul Varlaam. a pus la cale in Cimpulung „o fcoalä pentru invätäturä copiilor“. tot la Nästurel. in 1647. a intocmit. cum se mai zicea atunci. cätre principele Ardealului Gh. Udriste Nästurel a avut o parte activä in opera de culturä a epocii. El a stäruit pentru introducerea tiparului in Muntenia fi a privegheat la imprimarea cärtilor. cäruia ii cerea o märturisire a credintei catolice. pururea curätoriu. Stätea de vorbä cu misionarii catolici in chestiuni de dogmä.. in 1628.talä. In 1704 a fost copiatä la Moscova fi impo. cätre. tradus de tatäl säu.logofät cancelaria domneascä fi a indeplinit. la Viena. liber si indräznet". intre care fi o gramaticä apärutä in Polonia — probabil a lui Smotrijckij. a alcätuit stihurile de dedicatie la stema tärii cu care se deschide Pravila de la Govora (1640). semneazä cu litere latine fi presarä. mi. El a introdus in literatura slavä. drept pravoslavnic crestin“. Imi. Rafael Levakovic laudä „spiritul lui bärbätesc. Prietenul säu. tipäritä cu cheltuiala doamnei. tainic".occiden. Avea o bibliotecä frumoasä. plinä de otravä sufleteascä" — e vorba de Catehismnl calvinesc din 1642. data de la Hristos in cifre arabe. marele logofät —• tatäl cronicarului Radu Popescu — un loc de casä in Bucurefti: „Eu Udrifte Nästurel. „in satul säu pärintesc din Fierästi".regele Poloniei (1638). un profesor din Kiev. ne incredinteazä cä vorbea limba slavä fi latinä. „Uriil Nästurel. aducind pentru al doilea fiu al säu.Lupu pentru a aseza pacea cu Matei Basarab. el conducea impreunä cu marele. tratatul de aliantä (1648). ne spune despre el cä era un „boiarin cinstit si slovesnic si a toatä destoinicia si intelegerea harnic. Cartea a avut ecou in lumea slavä. El primea si introducea solii la domn. functiune de mare incredere pe care o pästreazä pinä la capä. ca de exemplu cu Levakovic.

Bucuresti. un alt ucrainean. B o g d a n . pricinuite «de desele näväliri si impresuräri ale diferitelor popoare ale necredinciosilor si chiar ale unor credinciosi" 1. P a p i u I l a r i a n u . §colile slävonefti din mänästiri intraserä in cädere bisericile fuseserä jefuite. se infätifeazä la curtea lui Matei Basarab cälugärul Meletie Macedoneanul. I (1862). Cäpeteniile tipografilor ucraineni tri. propunindu-i sä vinä in Tara Romäneascä pentru a lua asuprä-si activitatea de tipärire si räspindire a cärtilor sfinte la popoarele care intrebuintau limba slavä in bisericä. prin mijlocirea mediului polon. Pe timpul acela. si Teodor fi Lupin Dimitrievici.mifi de Petru Movilä in fara Romäneascä au adus cu ei din Kiev fi din Lwöw si tiparele gravurilor in lemn cu care ilustraserä 1A. romänä. Tesauru de monumente istorice. La fcoala acestor tipografi ucraineni stabiliti in mänästirile noastre s-a format. care fusese cäpetenia imprimeriei din lavra Pecerska pe timpul lui Iov Boretki fi care. 2Dan S i m o n e s c u s i D a m i a n P . :162 . dupä cum spune insusi in graiul säu bätrinesc. In locul lui afläm. dupä aceea. extras din Biserica ortodoxä. din 1642. precum fi gravurile necesare pentru ilustrarea textelor. ce se afla si ea sub ascultarea fi controlul lui Petru Movilä. influentatä. Inceputurile culturale ah domniei lui Matei Basarab. 13. 135. In vara anului 1635. domnitorul se adresase cunoscutului cälugär croat Rafael Levakovic. ca sä cumpere o tipografie. in judetul Vilcea: Procopie. impreunä cu ieromonahul Nectarie din Pelagonia fi cu „feciorul säu Stefan Byrzohodet (cel sprinten la mers)". Matei Basarab l-a trimis atunci in solie. p. care urmau sä serveascä de model ciclului de tipärituri slave din Tara Romäneascä. de gravura :germanä. vorbefte de jefuirea bisericilor si „de impu^inarea sfintelor cärti". Tipografii ucraineni trimisi de Petru Movilä au adus cu ei. s-a sträduit sä implineascä aceastä lipsä a cär.limba noasträ minunatul roman al ascetismului crestin. pe lingä materialul tipografie fi cärtile de cult tipärite la Lwöw fi Kiev. frontispiciile fi vinietele impodo.biserä vechile manuscrise caligrafice. manuscrisele fi cärtile de slujbä arse sau furate. dindu-le scrisori cätre Petru Movilä fi cätre fruntafii cetätii Kievului. Ivan Kunotovic. In aceste imprejuräri. Varlaam si Ioasaf. 370. de care rie-am ocupat la p. care conducea pe atunci o tipografie slavä la Roma. TIPOGRAFIILE. invätase tiparul in mänästirile lui Petru Movilä. Matei Basarab. 2 Mitropolitul Kievului le trimite o „tiparnitä completä" cu o echipä de tipografi. prin 1624. Matei Basarab insufi.vici Verbicki. o echipä de ucenici tipografi printre sirbii stabiliti la noi. Preda fi Radu Stanciovici. ajunsese la o inflorire deosebitä fi däduse lucruri de artä care impo. Dar Levakovic intirzia sä vinä.dobeau cartea tipäritä. Viltoarea luptelor singeroase dezläntuite pe pämintul Tärii Romänefti dupä räzboaiele incepute de Mihai Viteazul a fost fatalä pentru cultura romäneascä. precum miniaturile. 1939. care träise in atmosfera de viatä spiritualä a mänästirii Zograful din Muntele Athos fi care.tilor necesare cultului divin. „miscat de rivna cätre Dumnezeu". Verbicki a stat in Tara Romäneascä pinä in 1642. trecind apoi in Rusia Micä. gravura ucraineanä in lemn. cu vremea.$iei ortodoxe —• Bracka —■ din Lwow. p. in prefata celei dintii cärti iefitä din tiparnita sa. ajunsese patron independent in Kiev. in frunte cu Timotei Alexandro. care condusese tipografia Frä.

scolile noastre de slavonie au lincezit fi ele. Era firesc deci. Dar la fcoala acestor gravori sträini se formeazä. Aceastä radicalä schim. care vor ajunge mai tirziu. fi apoi — adäugäm noi — nici nu era incä vremea sä se infäptuiascä. cu timpul.pinä atunci cärtile tipärite in Ucraina. culturä slavonä intrase in agonie.. inäbufite de valul stäpinirii turcesti. Focarele de culturä slavä din sudul Dunärii apusese rind pe rind. Afluxul de cärturari. o fcoala de gravori romäni.. pe vremea lui Constantin Brincoveanu. atunci cind curentele de reformä. pentra 163 . se pomeniserä ai noftri din mofi-strämofi sä audä slujba sfintä intr-o limbä pe care.. Atitudinea credinciofilor noftri de pe vremuri in fata incercärilor de nationalizare aritualului fi a textelor de cult.bare nu se putea insä indeplini deodatä. fiindcä nu erau incä traduse cärtile necesare cultului. avind sä aleagä intre traditia slavonä fi realitatea care impunea nationalizarea serviciului divin. in ilustratiile Pravilei din 1652. S-a crezut intr-o vreme si se mai sus.ritä la Lwow in 1606. Gravurile din Evanghelia cu invätäturä. fi väzindü iarä cum au creftinii tärii inputare. tipäritä la Govora in 1642. chipurile. nemeririle fi toate rinduialele fi tipicurile sfintelor taine. Chiar pe timpul lui Matei Basarab. care preconizau eliminarea limbilor privilegiate din bisericä fi introducerea serviciului in limba nationalä. ln epoca lui Matei Basarab insä. defi nu o intelegeau decit prea putini. iar ilustratia titlului din Pravüa lui Matei Basarab. ln urma acestor imprejuräri s-a ajuns. ca nici preotii sä nu mai inteleagä limba in care o traditie prea adinc inrädäcinatä ii silea totusi sä oficieze serviciul divin. pe vremea lui Matei Basarab. incit crea prelatilor noftri o grea indoialä. in aceastä stare de lucruri. este sem. cä am uitat cinurile. pe de altä parte. venite din Occident. amenintau unitatea etnicä in Transilvania. Avem dovezi elocvente cä. fi preotii mai vrätos: de cäträ hulnicii dä lege.* cunoafterea limbii slavone sä devinä tot mai anevoioasä.natä cu un nume rutean: Theodor Tisevic. sä-fi intreacä maeftrii fi sä imprime gravurilor lor un caracter propriu romänesc.. tipäritä la Tirgovifte in 1652.. ne-o caracterizeazä notita insemnatä de popa Constantin din Dorna pe una din foile Codicelui Voronetean: „Aceastä carte este scrisä pe rumänie fi nu-i bunä de nimic“. Tipärind citeva cärti de ritual cu textul in limba slavonä si lämuririle formelor exterioare ale cultului in limba romänä. Lipsite de suportul puternic pe care il aducea contactul reconfortant cu Sudul slav. s-a oprit.tine incä in manuale de fcoala —• cu toatä documentarea convingätoare a regretatului Bianu — cä Matei Basarab si Vasile Lupu ar fi sävirfit marea reformä a introducerii limbii nationale in bisericä. socotelele. aceastä situatie devenise atit de ingrijorätoare. o socoteau aptä pentru serviciul divin.. apare semnat fi numele unui romän desigur ucenic al lui Tisevic: Petru Theodor. o schimbare care ar fi tins la inlocuirea limbii slavone li s-ar fi pärut o alunecare in apele ereziilor. Pe de o parte. care prin imigrärile lor au inviorat inceputurile organizärii noastre bisericefti. desi are stema fi armele Munteniei. obräsirile. pe la jumätatea secolului al XVII-lea. mitropolitul Stefan al Tärii Romänefti se credea indatorat sä preintimpine „inponcisarea" poporenilor säi cu aceste explicatii: „. LITERATURA RELIGIOASÄ. ca. :sint identice in toate detaliile cu scenele corespunzätoare din Cazania tipä. cum pentru grosimea fi grubia nu stim sluji tainele sfintei beserici fi strigä toti.

tipärit la 1635 in Cimpulung. apärutä la Govora in 1642.nului" — ne infätiseazä intentiile cercurilor conducätoare la imprimarea acestei cärti.. carii pentru ne<sti>intä se depärtarä cu invätäturi striine. cu ereticii impreunindu-se. ci sä intäreascä. dar in acelasi timp. Liturghierul.. nu cum au fost pinä acum slavoneste. care prezintä un interes deosebit. „izvoditä de eromonahul Silvestru" fi „premenitä de pe limba ruseascä pe limba romäneascä" de insufi Udrifte Nästurel —■ care a venit fi el la al „unsprezecilea ceas la lucrul Dom. tipicurile. fi cu proastä fi scurtä mintea lor räfluindu-se den credintä adeväratä protivnicä bisericii lui Dumnezeu... spune mai departe. si. in 1649. a treia editie in 1650.aceia . ca sä poatä folosi nevoilor preotimii de pe atunci. toate trele la tipografia mitropoliei din Tirgoviste.. Dar aceste cärti tipärite in limba slavonä nu erau menite numai sä acopere lipsa textelor de ritual din cuprinsurile romänesti. pentr-acea nu se cade vouä dreptilor mei fii ai Pravoslaviei sä vä inponcisati si sä vä scirbiti impotriva pastoriului vostru ." Se desprind din aceste citate motivele care 1-au determinat pe mitropolitul §tefan sä tipäreascä. fi Imitatia lui Hristos. si cu deosebire. Triodul penticostar fi Triodul postului.fitul domniei lui Matei Basarab. in sfirsit. reclamatä de starea preotimii. . „Mila rudei meale crestinilor m-au indemnat spre aceasta — spune Udriste Nästurel — fiindcä väzuiu in neamul nostru multi oameni. o P saltire. era firesc ca. 159). carele nu le pot sti cinstitii si cuceritii preoti pentru nesebuiala lor . Acest gind se lämurefte in prefata care deschide una ■din tipäriturile sale: „Drept credinciosului si evlaviosului neam al patriei noastre fi altor neamuri inrudite cu noi dupä credintä fi avind acelasi vestit dialect slavonesc ca limbä. Ne explicäm prin urmare de ce cele dintii cärti iesite de sub teascurile tipografiei intemeiatä cu ajutorul lui Petru Movilä au fost slavone: un Moliivelnic. a respectat textul slavon al Scripturilor :sfinte. a :164 . apoi un Antologhion. in 1646.. §irul tipäriturilor inceput cu cärti slavone se continuä insä cu o serie de cärti romänesti.. Slujbenicul.. domnul romän le häräzea ca danie spre folosul xntregii ortodoxii din Sudul dunärean. ungrovlahilor si celorlalti". la inceputul ei. care nu mai •cunoftea limba slavonä. cum am spus mai sus (p.. Dacä aceasta era situatia cätre sfir. ambele in mänästirea Dealul. in 1646.. la Cimpulung. in 1637 si 1638 la Govora.. bulgarilor. sä fie propovedanie creftinätätiei noastre. pe la sfirfitul domniei lui Matei Basarab. gindiiu sä iau inputarea batjocoririlor de asupra aceftii tärisoare .. Prima Cazanie. la 1647.. sä scoatä „aceastä sfintä carte ce se cheamä Evanghelie invätätoare tilcuitä. urmind vechea traditie a strämosilor säi Basarabi. a tälmäcit tipicurile in limba romänä. sirbilor.“ Pentru a intoarce de la rätäcirea in valurile ereziei pe cei de un neam cu el. De vreme ce am spart picla nestiintci si am dres rinduialele si le-am prepus rumäneaste. incercarea de nationalizare a serviciului divin. pentru cä vädesc aceeafi tendintä de a apära ortodoxia romänilor ardeleni impotriva tendintelor de calvinizare ale ungurilor.. a cärei independentä cäzuse in mina turcilor. . a cugetat. in J 643 la Cimpulung. sä parä totusi o indräznealä si mai mare. si ortodoxia in Ardeal. In acelasi timp. aceste •cärti bilingve: ca sä impace traditia..si astfel scos-am la luminä .

Este un mic tratat de moralä in 4°. textul pasaj elor din Evanghelii citite in duminicile dintr-un an. la „muzävirie". cui-s dupä lucrul lui. pe care o oferä ca . pocäintä. la iubirea de argint. pe timpul egumenului Varlaam Arapul. Este vorba de adunarea näroadelor la judecata lui Dumnezeu: „Intru spaima sufletului mieu nu domnesc ca sä spui cuvint de cas infrico. ceea ce nu s-a observat pinä acum. apärutä cu un an mai inainte la Iasi si care era mai completä. dupä Pravila lui Coresi. ilustrat adesea pe peretii din tinda bisericilor si mänästirilor noastre. Aflarea sfintei cruci. Pravila de la Govora a fost tradusä de un cälugär oltean. Atunce se vor aduna inaintea lui toate limbile s>i näroadele. ispove. Dumitru etc.danie. asezatä in Cazania lui Varlaam la 23 aprilie. de 55 de foir privitor la dragoste. „Tatäl nostru". Bunavestire s.sfintei beseareci apostoleascä a Räsäritului“. Tot pentru edificarea moralä a maselor adinci ale poporului. Traducerea este insä vioaie si plastica.“ A doua Cazanie. a cäror importantä deosebitä stä in faptul cä. pe lingä predicile care dezvoltä. §i Indreptarea legii. ln schimb introduce. Originalul acestei Cazanii este. la „räotate cum sä le räbdäm cu multimire eite ne virt asuprä". precum si predici la comemorarea marilor sfinti (Sf. egumenul Melchisedec Meletie a publicat in 1642 la mänästirea Cimpulung. domnii si impäratii pämintului si muncitorii cestui veac. dar pinä acum n-a fost incä identificat. cä-i va aleage sot de la sot. In cadrul acelorasi preocupäri de edificare ar intra si Ceaslovul din Muzeul limbii romäne al Universität» din Cluj — azi la Sibiu — pe care d-1 Pasca il dateazä din aceastä epocä. Invätäluri preste toate zilele alese den multe dumnezäesti cärti de folosintä tuturor crestinilor prepuse de pre limbä greceascä. sint cele dintii tipärituri cu caracter juridic la noi. Aceste tipärituri sint: Pravila de la Govora. Dar omite. si cuprinde elemente privitoare la dispozitiunile dreptului civil» 165 .. apärutä la mänästirea Dealul doi ani mai tirziu (1644). dupä cum au observat de la Gaster incoace toti istoricii literari. tradus din ruseste.). toti päcätosii si direptii.Sf. adusä den raiul vederei ceriului". preotia. este o retipärire a Cazaniei precedente. din predica cititä in „Duminica läsatei de carne“.sat cind direptul judecätoriu va sedea pre scaunul slavei sale si va incepe a face judecata tuturor. iarä päcätosii de-a stinga. toti.).a. milostenie. eine intru cinul säu vor sta inaintea lui: direptii den a dreapta slavei lui. PRAVILELE. Iatä de pildä un pasaj. Moxa sau Moxalie. o omilie nouä pentru cinstirea „celor 40 de mucenici diin Sevastie". fiindcä.o floare prea infrämsetatä fi dulce mirositoare. moartea omului. patronul Moldovei. dupä cum ni se spune. Cazania de la Dealul reproduce aceste douä sectiuni din urmä dupä Cazania moldoveneascä. cele zece porunci. pinä la pagina 404 — poate chiar cä se pästrau coalele tipärite — la care s-a adäogat apoi restul dupä Cazania lui Varlaam. care nu cad obisnuit intr-o duminica. Nicolae. la 9 martie. Botezul Domnului. Pe lingä aceste cärti de predici si invätäturi morale s-au tradus si tipärit alte douä texte. apärutä in 1640 si cunoscutä — din cauza formatului ei mic — si sub numele de Pravila cea micä. viata Sfintului loan cel Nou. mai cuprindea si omilii destinate pentru marile särbätori ale crestinismului (precum: nasterca Sfintei Fecioare. cum aleage pästoriul oile den capre. apärutä la Tirgoviste in 1652.

Ea corespundea. Carea are intru sine multe fealiuri de vindecäri sufletelor crestinesti. insä mai vrätos si cale la impärätiia ceriului.amestecate cu dispozitiuni apartinind dreptului religiös. Panaitescu. carii sinteti pästori oilor celor cuvintätoare a turmei lui Hs. pe de altä parte. cäci ne inlesneste sä intelegem ceva din mentalitatea romäneascä a veacurilor trecute. Hs. De aceea s-a tradus aceastä pravila in romäneste. imbinate cu canoanele stabilite de sinoadele bisericii. nice la mäscärici. avind prefata semnatä de mitropolitul Teofil. cu aceia cugetaiü si eu robul Domnului mieu Is. alta pentru Ardeal. frati duhovnici rumänesti. pe de o parte. Cu deosebire se vädeste in cuprinsul pravilei preocuparea constantä de a ridica prin mäsuri austere autoritatea moralä a preotului in mijlocul societätii laice. Era dar neapäratä nevoie de o carte normativä. pe vremea cind preotimea ajunsese sä nu mai inteleagä limba slavonä. din aceste rinduri. care. precum a arätat P. celorü ce sintü ränite cu päcate.tine —■ apropiatä prin cuprins si succesiunea multor capitole de compilatia fäcutä de Emanuel Malaxos de la jumätatea veacului al XVI-lea — si care incorporase si nomocanonul patriarhului loan Nesteutul. Din acest motiv. sä scotu ceastä carte. P. sau va cinta mireneste. sau va juca. exceptind citeva adaose si omisiuni. anume Pravila. ci si din a preotilor si a cälugärilor. acela sä aibä a o tinea in mare cinste si sä se invete dentru ia in tainä cum va vindeca sufletele oamenilor de päcate. O bunä parte din cuprinsul pravilei il alcätuiesc dispjzitiuni religioase privitoare la pedepsirea fi indreptarea feluritelor vitii. sä se :166 . in vremea veche puterea judecätoreascä alcä. sä nu fie tocmealele sfintilor apostoli si a sfintilor pärinti batjocurite Pravila contine o serie de dispozitiuni de drept vechi bizantin. sfintiilor voastre. Ea s-a tipärit in douä editiuni: una pentru Tara Romäneascä." Se vede bine. ci in sarcina lui cädea si o bunä parte din jurisdictiunea privitoare la dreptul civil. dar textul nomocanoanelor diferä. care a tinut astfei sä aibä si el aceastä carte pentru nevoile bisericii sale. la care minä va cädea aceastä sfintä carte. pre limba rumäneascä. Prefata pravilei este. in implini. Iarä intru minä de mirean sä nu se dea. „Popa ce va bea la cräcimä. nu numai din viata laicilor. si are importantä deosebitä. lämurit in prefata alcätuitä de mitropolitul Teofil: „Socotit-am cä mai toate limbile au carte pre limba lor.silor säi. unei necesitäti adinc simtite a preotilor. tipärit la Kiev in 1629.rea misiunii lor de duhovnic. cartea era menitä sä slujeascä numai preotilor si trebuia feritä de contactul cu lumea laicilor. „Insä mä rog sfintiilor voastre — zice mitropolitul Teofil — cu mare milä. identicä cu prefata pusä de mitropolitul Petru Movilä la inceputul nomocanonului säu. care sä fixeze penitentele si sanctiunile dupä gravitatea greselilor. aveau nevoie de norme precise pentru impunerea penitentelor. Iatä gindul pus la temelia acestei scrieri. avind prefata semnatä de mitropolitul Ghenadie al Ardealului. Regretatul Peretz a arätat insä cä originalul slavonesc al Pravilei de la Govora era o traducere dupä o compilatie de nomocanoane bizan.tuia sub multe privinte un corolar al bisericii si preotul nu era numai pästorul credincio. care era caracterul pravilei. care träia sub jurisdictiunea acestor legiuiri.

§i asa sä roage Dumnezeu de dinsul si sä facä eite 12 metanii in zi. sä fie opritä de bisearicä si de pricestanie .nuitä asupra vechiului folclor bizantino-slav si ne lämuresc multe puncte obscure din folclorul nostru actual. si va indräzni a facere acesta. Textul acestei pravile a fost pregätit. metanie eite 100. pezintä nu mai putin interes.nirea lui. cä foc netrecutu si-au lor . Si intimpinä de gräiesc unele rele. in sfirsit. Alte dispozitiuni au de scop sä intäreascä asceza si sä rupä complet legä. ca de pildä urmätoarea dispozitiune: „Muerea sau bärbatul ce va vrea sä joace si sä batä in palme si se va imbräca bärbatul in haine mueresti sau muerea intru haine bärbätesti.. nice vreun vas oarecarele.. sau vreo trebuintä oarecaria. prin faptul cä e scrisä in romäneste. cä n-au invätat Dumnezeu sä-si tunzä muiarea pärul. de vor fi in minästire. si ale corbilor. Cine ia mana griului. cu tine sä fie de perire. nice foc. sä-i ia igumenul sau un duhovnic bätrin si sä-i arunce pre dinfii intru groapa lui si sä gräiascä: argintul tau. pentru ce? Cä infricosat judet vor sä ia de aceasta. care au continuat sä supravietuiascä sub formele vietii creatine: „Deci sunt oarecarii intru crestini ce tin lucru ereticesc. altceva dentr-acele ori den vin.turile de cele lumesti ale celor care si-au ales mänästirea ca liman al vietii lor pämint e^ti: „Cälugärul de va muri si va avea galbeni si talere. ori den piine. si se vor afla dupä moartea lui... anatema sä fie. si toti citi se tem de Dumnezeu sä nu ia nemica de la dinsul.goneascä din popie". altele bune si cäutaria soarelui si a lunei $i a stealelor si chemaria dobitoacelor. unuia ca acestuia gräim sä se cäiascä 3 ani si metanii in zi eite 24". iar averea lui sä o impartä la säraci. fiindcä prezintä o intretesere cu pravila tipäritä de Vasile Lupu. si iarä igumenul sau acel staret bätrin sä-i aducä pre dinsii si asa de va fi fost in minästire. sau de pildä urmätoarea anatemä a unei mode a timpului: „Muerea de-si va tunde pärul ei. cä ya eugeta cä iaste bine. insemnatä si ea ." Iatä." Mäsuri aspre vädesc sträduinta bisericii de a opri alunecarea unei societäti in descompunere pe povirnisul deeäderii." Aceste dispozitiuni au un interes deosebit. Dirept aceia iatä pre amänuntul toemim si invätäm: cine are aceastia cu cercetare de aemu sä nu mai ia aminte unele ca aceastea. Indreptarea legii (Tirgoviste. de cätre Daniil Andrian Panonianul —■ era deci originär din Tranilvania — care spune insufi cä „numai cit m-amispititalingepre dinafarä 167 . sä aibä pocäanie patru ani. Socotesc si glasurile cocosilor. 1652). ori dentr-altceva de se va läsa de acestea. cind apune soarele nu dau nemica dentru casa lor. si ale vulpilor. iarä de va fi indemnatä asa de niscare dräcii. un an sä se pocäiascä. sä-i facä toatä pome. numai cind va veni la petreacerea cälugäreascä. ce vor fi ascunsi de cäträ toti. deoarece aruncä o luminä nebä. si o serie de dispozitiuni luate impotriva vechilor rämäsite de päginism. si nu va fi spus de aceasta duhovnicu-säu sau igumenului. „cu indemnarea" mitropolitului Stefan. sä-$ tunzä pärul ei. pentru Dumnezeu alegind numai de nu va lua chip cälugäresc. ^i cind sä vor imple 40 de zile.. si altor glasuri.. Cea de-a doua tipäriturä juridicä. sä facä igumenul cu toti fratii post 40 de zile si pocäanie de fratele.

privitoare la camätä. Prefata din Indreptarea legii. cu titlul Cartea romäneascä. Caridi dupä care s-a tradus textul din Indreptarea legii. :168 .. cuviosului intru ieromonahi Kyr Ignatie Petriti si a lui Pantelimon Ligaridi. Indreptarea legii este alcätuitä din trei pärti distincte." Dupä glava 47 din textul Malaxos. pe diaccn sau mireanul care va injura pe preot". Zlataust). Dupä un capitol sau douä din Malaxos. Nichita. A. este insä o traducere dupä prefata — itpoGscopla — lui Vlastaris. De pildä. Aceasta primä parte a fost apoi intretesutä. dupä cum a arätat Peretz. aminodi de la Hio. luatä din Malaxos.putintel Gramatica si Sintaxisul. grec originär din Tricala. urmeazä din pravila lui Vasile Lupu glavele 87—88 despre cei ce fac „bani räi" (falsi) sau umblä cu „bani räi". A doua parte a Indreptärii legii. . este o traducere dupä nomo. Daniil Panonianul. o largä aplicare in Tara Romäneascä. econom si nomofilax al marii biserici din Constantinopol. dascäli desävirsiti. pe timpul ocupatiunii Olteniei. diacon. apärutä la Iasi in 1646. grupind laolaltä materia dupä afinitate de subiect. Caridi. privitor la clericul ce va „injura" pe arhiereu. care spune: „Sfirsitul intiiei pärti a Pravilei". dar C. Prima parte cuprinde 417 capitole incheiate cu o notitä in limba slavä. cuprinzind canoanele sfintilor apostoli ale sinoadelcr ecumenice fi ale celor nämestnice. (Vasile. Aceasta a doua pravila a lui Matei Basarab a fost tradusä de austriaci. pe popä. care trateazä despre „clerici si cälugäri de vor face sfat sau insotire asupra arhiereului". vestiti si foarte iscusiti intru toatä dumnezeiasca scripturä". ce se zice pre boiari“ . Timothei. dupä glava 86. urmeazä glavele 48—50 din pravila lui Vasile Lupu privitoare la cei ce vor sudui „pe judecätori. Textul grecesc era o prelucrare derivind din legislatia bizantinä a lui Justinian. in secolul al XIII-lea. a incercat o sistematizare. cu pravila lui Vasile Lupu.. strämosul cronicarului Radu Popescu. firefte cu amplificärile si ornisiunile impuse de epocä si tarä. de la Pravilele impärätesti si de la alte gudeate. dupä ce fusese cerut patriarhului din Constantinopol. al doilea vistier al tärii. nici grecii limba romänä. precum aratä Spulber. pe soli sau „pre mai marii lor. Ea reproduce un original grecesc care. pe oamenii cei domnesti". urmeazä. desi nu se spune. Traducerea romäneascä este stingace: nici romänii nu cunosteau bine limba greacä. Spulber a gäsit in Biblioteca Universitätii din Atena un codice (nr. fratele parohului de la biserica greceascä San Giorgio din Venetia. capitole din pravila lui Vasile Lupu. combinind aceste douä izvoare diferite. tradusä din limba greacä „pe limba proastä romäneascä" de „Danil Andrian Panonianul". Ea a avut... Stefan. Originalul grecesc dupä care s-a fäcut traducerea romäneascä s-a pierdut. in limba latinä. intocmit din porunca impäratului loan Comnenul. semnatä de mitropolitul lui Matei Basarab. Nicolae.. fusese aflat la Gh. care se ocupä de penalitätile ce „se cuvin celor ce indeamnä sau ajutä cuiva sau il siätuesc spre räu sau cind trimet pe altul sä facä o räutate .canonul lui Alexie Aristines. compulsatä in secolul al XVIlea de Emanoil Malaxos. dupä glava 43—46 din textul Malaxos. urmeazä din pravila lui Vasile Lupu glavele 43—46. 1400) care are intocmai aceeasi structurä (Malaxos + Aristines) —färä partea luatä din pravila lui Vasile Lupu — pe care a avut-o versiunea lui Gh. precum si ale sfintilor pärinti..

X. 1909. H o r i a O p r i s a n. Despre introducerea limbii romänesti in bisericä romänilor. Bucuresti.. Bucuresti. P. Despre traducerea lui Udriste Nästurel. P. t. N . Indreptarea legii cu Dumnezeu. p. comparatia reluatä de Gr. 1939. Pravilele. partea a 2-a. P. III: p. p. in Revista pentru istorie. p. 7—43 (doamna Elina: 7—30).. XXXVI. Acad. publicatä acum in transcriptiune cu litere latine de Academia Romänä. despre Elina doamna: a c e 1 a ? i. tipäritä m:ii intii la 1640 in mänästirea Govora. P. in Revista istoricä. tipäritä la Tirgoviste ln anul 1652. L’influence de l’oeuvre de Pierre Mogila. ?i M. reprezentatä cu desebire prin personalitatea mitropolitului Simeon §tefan. Editii Pravila bisericeascä. P a n a i t e s c u . 1926. Locul Cazaniei lui Varlaam in vechea noasträ literaturä omileticä. p . 103 — 206. B i a n u . 1884. XIII. BIBLIOGRAFIE Udrifte Nästurel. slavä). C. bibliografia despre raporturile lor cu originalele ucrainene: P. P a n a i t e s c u . 1 1 — 1 3 . Extras din Melanges de l'Ecole Roumzine en France. 244 — 245. Ill. 1940. X. I. N ä s t u r e l . 37-71. Academia Romänä. in „Tipografia Curtii. XI. 139. al XVII-lea: Cel mzi vechi ceaslov romänesc.. se deschide o nouä epocä de activitate cärturäreascä. in I. 45 — 47 si 83 — 84 (anexa I: predoslovia in traducere francezä). 46 — 90. p. p. Despre tipografiile lui Matei Basarab $i legäturile cu Kievul:P. p. I. care are toatä judecata arhiereascä si mireneascä pentru vinsle preotssti si mirenesti (färä datä si altä indicate). L a p e d a t u . sect. Despre preocupärile literare ale lui Radu Nästurel. 1904. 1934. arheologie si filologie. p. Paris. Cercetäri istorice. M i n e a. Dan S i m o n e s c u .. G e n e r a l u l P . de Udriste Nästurel de Fierästi al doilea logofät. B i a n u : ? i N e r v a H o d o s . L’influence de l’oeuvre de Pierre Mogila. Bucurefti. s. XXV. XII —XIII. Gamber. Rom. Doamna Elina a Tärii Romänesti ca patroanä literarä. T u r d e a n u . p. Bucuresti. 57 — 67. Studii si cercetäri. a c e - 169 . 1-25. p. p. LX—LXVI. tipäritä la mänästirea de l:i Govora la anul 1640 si Pravila lui Matei Basarab cu cmoanele sfintilor apostoli. Academia Romänä. P. 1939. P . op. XL — L I X . 3 6 — 4 8 .. XI. numitä cea micä. I.. Mänästirea Dealu. 1926. I. Dan S i m o n e s c u ? i D a m i a n P . 1884.. ist. in Analele. Bucuresti. Despre Ceaslov: S t e f a n Pasca. Despre Varlaam si Ioasaf tradus de Udrijte Nästurel a se vedea pe larg lucrarea de fa^ä. p. intitulatä: Indreptarea legii. O tipiriturä m-. I o r g a . partea a 2-a. XIII —XVI.. Mem. Diseurs de recepfie. Bucuresti. Dim%schin episcopal si dascälul. V. B u j o r e a n u . 1904. 135 — 137 si p. Pravila bisericeascä (numitä cea micä). 1903. 34—35.. p. l o a n M . Coresi. cit. XXIV. Despre tipäriturile din epoca lui Matei Basarab: I. Acad. Viata Sfintilor Varlaam si Ioasaf. cit.. H a n e s . 133— 161. p. dans les Principautes roumaines. Inceputurile culturale ale domniei lui Matei Basarab. S c o r p a n. p . Iasi. 9 3 — 9 5 . Imitatio Christi (in 1. Bucuresti. Lucrätorii asociati" . V . 1910. in Cercetäri literare. 169— 175.Miscarca culturalä invioratä in epoca lui Matei Basarab. cu material tipografic trimis de domnul "ITärii Romänesti. Vechile noastre Cazanii. 1939. 1910. 1909. I. 200-232. Bibliografia romäneascä veche. 1932— 1933. 16—36. la p. extras din Convorbiri literare XL. unde. p. Lung.. Rom. s-a propagat peste cuprinsul tärii fi a contribuit la reinvierea literarä din Ardeal. cf. in Prietenii istoriei literare. Varlaam. V . P a n a i t e s c u . 1906. despre familia Nästurel. 1931. p. 282 — 330.inteina wcunoscutä din sec. Viata literarä si culturalä a mänästirii Cimpulung (Muscel) in trecut. p. v. 1911. B o g d a n . p. P a n a i t e s c u . op. (1912) I —II.. P. extras din Biserica ortodoxä romänä.

Räspunsul patriarhului Chiril Lucaris — cel impotriva cäruia avea sä se ridice in curind furtuna — este plin de demnitate si de intelegere a realitätilor politice. si incheie scrisoarea cu aceste cuvinte de adevärat apostol: „Noi nu ne vom räzboi cu destinul. P e r e t z. S p u 1 b e r. Bucuresti. ar trebui ruptä legäturä de singe si de simtiri care träieste in mod tainic. Fintinele si ccdicii dreptului bise. Incä din 2 septembrie 1629. care impreunä cu superintendentul calvin Stefan Geley intäresc sfortärile de a atrage pe romänii transilväneni la reforma calvinä. ne vom ruga insä lui Dumnezeu sä reverse prea milostiv asupra särmanei natiuni duhul säu cel sfint in care säläsluieste intreg adevärul si toatä intelepciunea. vol. intre „romänii din tara Transilvaniei si intre locuitorii Tärii Muntenesti si Moldovei". p. si cä. p. incit nu sint in stare nici sä citeascä. sau mäcar sä „inchidä ochii si urechile". aducindu-i la cunostintä cä romänii din Transilvania au decäzut asa de mult. p. are in secolul al XVIIlea un rol mai sters. Ill. cu atit mai putin sä inteleagä si sä invete sfintele evanghelii. Cartea rom. 1910. Le code valaque de 1652. prin „scrisori cit se poate de secrete". Cernäuti 1886. din aceasta cauzä. fiarä neimblinzitä. 1938. El spune räspicat cä „nu poate sävirsi pe fatä sau in ascuns asemenea desertiune. 392-408. II. Indreptarea■ legei. In 1 I. Utilizarea pravilei lui Vasile Lupu In Indreptarea legii a fost semnalatä intii de T i m o t e i C i p a r i u i n Analecta. Pentru a remedia aceasta stare de lucruri." 1 Curind dupä aceasta Gabor Bethlen moare si urmeazä Gheorghe Räköczy. I. inainte de toate. XII.. dar cu atit mai puternic. \ CULTURA IN TRANSILVANIA Transilvania. Documente istorice transilvane.duinte. Pravila de la Govora retipäritä cu textul slavon al Pravilei de la Bistrita si cu cel grecesc (Cotelerius si loan Portvricul) de Ion P e r e t z. fiindcä activitatea culturalä este subordonatä aci sträduintei ungurilor de a desface legäturile religioase care-i uneau de veacuri pe romänii ardeleni de principatele dunärene. pentru cä. XI. Cea mai veche Pravila romäneascä. Colectiune de legiuirile Rcmäniei vechi si cele ncui. 3—471. vol. L u p a s. p. A. arheclogie si filclcgie. ’ ’ Studii asupra pravilelor. 67. 95. 1928. Etudes de droit byzantin. Bucuresti. 369 — 440 (Indreptarea Legii). p. P o p o v i c i jun. a c e 1 a s i. Cernäuti 1930. 72-95.. I. Gabor (Gavril) Bethlen — despre care mitropolitul grec Matei al Mirelor ne spune cä in invazia din 1629 in Tara Romäneascä chiar „vasele bisericilor si mänästirilor pusese. 178-193 si 467-474. 314—342 (Pravila de la Govora). sä le care in tara lui" — se adresa patriarhului din Constantinopol. 117—179. p. VI.I a s i . . Bucuresti. bunele moravuri si legea crestineascä se stricä din zi in zi. care a dat neamului romänesc in veacul al XV-lea si al XVIlea inceputurile literaturii si temelia limbii literare. p. fiindcä nu apartine slujbei noastre sä ne luptäm cu arme pämintesti. C o n s t . el cerea patriarhului sä ingäduie ca natiunea romänä din Ardeal sä primeascä unele puncte ale doctrinei calvine si sä incurajeze pe mitropolitul Ghenadie sä intre in vederile guvernului. Atrage apoi in chip discret atentiunea asupra nereusitei unei asemenea incercäri. 1940. Curs de istoria dreptului rcm&n..n'cesc ortoZo*. 1885. Cluj. in Revista pentru istorie. Despre utilizarea nomocanonului lui loan Nesteutul in aceste pravile: C. O serie de acte pun in luminä inversunarea acestor strä. pentru cä ar sävirsi un päcat pe care nu i 1-ar putea sterge toate chinurile pämintului".

pentru cä ne lämuresc deplin intreaga atmosferä in care s-a desfäsurat activi. invätäturile Reformei.tiunea insä ca mitropolitul lor sä atirne de superintendentul calvin. sävirfind serviciul di’’in in „limba obftei täränesti". Raköczy confirmä scutirile preotilor romäni. dar altele nicidecum". 204 — 205. cerindu-i litere chirilice si mefteri tipografi. cu condi.amiazä. ungerea cu untde. p. de a ingenunchea fi a se mchina inaintea icoanelor si a troitelor. cu buchii däruite de domnul muntean. superintendentul Stefan Geley. Iar propaganda trebuia fäcutä fi prin tipärirea in limba romänä a cärtilor de cult normative. la patru ceasuri“. p. Räcökzy a pus la cale. popa Dobre tipograful.198. O Pascalie. sä se opreascä obstea. Astfel vine fi se stabilere la Alba-Iulia.tatea literarä romäneascä in Transilvania in prima jumätate a secolului al. De aceea Gh. se impunea intre altele: sä se renunte la cultul sfintilor morti si sfintilor ingeri. prin preoti. cu o carte derugäciuni. tämiierea si „alte ceremonii superstitioase". in fine. Cu alte cuvinte. precum si o laturä din activitatea literarä a reactiunii moldovenesti contemporane. propune ca la sedinta solemnä. cu care erau obifnuiti romänii ardeleni. sä asculte de episcopul ortodox maghiar. sä se suprime la inmormintäri: luminärile. „sä se interzicä obftei neftiutoare arderea de luminäri in tintirim". 171 . sä päräseascä ortodoxia si sä treaeä la calvinism! Dar pentru aceasta era nevoie de propagandä. sä se elimine la oficierea botezului: „lummärile.lemn fi alte adausuri papistase“. luate dupä Palia de la Orästie. molitvele sau rugäciu. intimplatä „ieri dupä. XVII-lea. cele zece porunci. Aceste conditii redactate de Stefan Geley si trimise lui Raköczy la 22 septembrie au pentru noi o importantä deosebitä.nile de dimineata fi seara — reproduse aproape neschimbate in mai toate ceasloavele fi acatistele publicate ulterior in Transilvania. Ea cuprindea: Paraclisul Precistei. 194. botezind „dupä forma simplä rinduitä de Hristos“. fi. la care vor fi chemati „protopopii romäni din toate pärtile". o solie la Matei Basarab. Era deci nevoie de o tipografie cu literele chirilice. sä tradueä in romänefte „rugäciunea noasträ de toate zilele atit cea de dimineatä cit si cea de searä“ si sä porunceascä copiilor sä o invete. 2Ibidem. sä nu se invete cä ar fi mai multi solicitatori intre Dumnezeu si om. nu impreunä cu lingura“. care-fi instalase tiparnite in Tara Romäneascä fi cu care dealtfel era aliat. anuntind principelui Raköczy moartea mitropolitului romän Ghenadie. unele dintre conditiuni le-a tinut. si citeva notiuni de dogma in sens ortodox insä — Geley raporta lui Raköczy cä Ghenadie „ca un neputincios. principele sä citeascä conditiile si — scrie mai departe Geley — „sä le dai poruncä cä eine nu le va respecta va fi redus la starea de täran" 2. cit mai larg in straturile poporului. numai cu apä curatä. a cärui activitate se deschide in 1639. ' Una din conditiile pe care Stefan Geley o punea candidatilor la scaunul metropolitan din Alba-Iulia era ca. Acest punct al programului lui Geley era realizat prin cartea de rugäciuni apärutä in 1639. ln afarä de serviciul divin in limba romänä.1 La 4 septembrie 1640. sä se impartä sfinta cuminecäturä: „separat piinea si vinul. foarte necesarä 1Ibidem. prin mitropolitul ortodox Ghenadie.aprilie 1638. afarä de unicul Hristos. prin care sä se strecoare.

interesau de aproape curiozitatea päturilor rurale romänesti. Originalul coresian dupä care s-a fäcut tipäritura aceasta din 1641 era insä defcctuos. eu loristu. care. Prefata cärtii este astfel scrisä in numele ambilor mitropoliti. in sfirsit. arhimitropolitul Ghenadie. Ea a provocat o adeväratä furtunä de protestare la romänii de dincoac. Meletie Macedoneanu n-a fost insä intärit de principele Gheorghe Raköczy.. 115—118. Sarcina de a continua imprimarea a revenit urmasului säu. care este o colectie de predici in legäturä cu fragmentul evanghelie citat in ziua respectivä." 1 Opera in care se räsfringe mai puternic propaganda calvinä este insä Catehismt.tele. Bibliografia. aceste sfinte cärti Evanghelie rumäneascä cu invätäturä. imputinmdu-se.. anume ca preotii sä predice obstei in limba romäneascä. 0 altä conditie impusä de Stefan Geley lui Meletie Macedoneanu. eu. ca sä se inmulteascä cuvintulü lu Dumnezeu pre in toate besericile. sfätuindu-se cu preotii säi.. Dar abia s-a inceput publicarea cärtii si Ghenadie a inchis ochii. fiindcä le indica ziua cind cade Pastele. B i a n u si N e r v a H o d o s . p.am sävir.preotilor. Trepetnicul si Gromovnicul. si mä socotiiu cu preo+ii miei. in ore anume precizate“. „färä a se tine seama de lipsa de sens a frazelor astfel trunchiate. Intii Ghenadie: „Cu mila lui Dumnezeu. cäci lipseau din el pagini intregi. arhimitropolitü. I. väzindu acest lucru dumnezeiescü ce s-au fostü inceputü de acelü pärinte. candidase la scaunul de mitropolit al Transilvaniei in septembrie 1640. väzindu . si foarte jäluia toti preotii de aceastä carte. candidatul moldovean sustinut de Vasile Lupu. a pus sub tipar vechea Cazanie —■ Evanghelia cu invätäturä— a lui Coresi din 1581. Iarä cind au inceputu a se tipäri aceste cärti.dusä. Din nenorocire. intr-un loc lipsesc zece pagiri.. sprijinit de Matei Basarab.“ Cartea lui Coresi era tra. nici un exemplar din aceasta publicatie nu s-a aflat in bibliotecile noastre. A doua carte iesitä de sub teascul tipäii':urilor transilvane se leagä de realizarea unui alt punct din programul de calvinizare al lui Geley. sä le fie preotilor u de propovedanie. mitropolitul Iorest. era §i aceasta: „Sä tipä. Cum insä in bisericä noasträ opera de predicatiune este indeplinitä prin citirea Cazaniei. prin continutul lor de prevestire despre soarta omeneascä ori despre felul cum vor iesi primävara semänäturile care germinaserä sub stratul de zäpadä.sitü aceste sfinte cärti. dupä un izvor ortodox: omiliile patriarhului din Constantinopol. candidatul recomandat lui Raköczy de Vasile Lupu. ce sä cheamä märgäritar. dupä cum am arätat. Data aparitiei ei chiar era 1 I.. Ion Caleca. douä cärti populäre. autoritätile maghiare calvine au si tipärit Catehismul cu ajutorul unui preot roman. Deci ea nu cuprindea nimic din ceea ce ar fi putut abate credintä religioasä a romänilor de la linia traditiei ortodoxe. de Carpati..reascä Catehismul tradus in romäneste si sä dispunä sä-l invete copiii si feti. mitropolitul Ghenadie. iarä eu. cu mila lui Dumnezeu. foarte mi sä indulci inima si mä bucuraiu. intr-altul sase etc. care." Urmeazä apoi rindurile mitropolitului Iorest: „Dereptu aceia. Kirü Ghenadie. sä nu päräseascä acest lucru bun. CATEHISMUL CALViNESC.l din 1640. Dar in rästimpul care s-a scurs pinä la ocuparea scaunului mitropolitan de Ilie Iorest. si. noao ni se timplä petrecere ceastä lume si amü läsatü la moartea noasträ pre cine va lumina milostivulü Dumnezeu pre scaunul mitropoliei Belgradului. . intr-altul opt. Gheorghe din Sec.

pentru osinda cea vefnicä. 5 zile. pe ascuns. El cuprindea. nu existä intre om fi Dumnezeu alt intermediator decit Isus Hristos. cartea s-a tipärit repede. Preotii romäni nu 1-au primit. unde s-a tradus si unde era scaunul mitropolitan. cu svatul si cu indemnätura si cu cheltuiala domniei lui Ciulai Gheorghi. Si s-au izvodit in cetate in Belgrad. in 20 de zile. Fk leat ot swzdamira 7150. Poate chiar cä. in satul Prisac. Catehismul acesta. desävirfit fi nemuritor. fi care este prezent in toatä eternitatea. pentru cä. unde träise in traditia de carturärie fi viatä religioasä a 173 acestei strävechi mänästiri. nu in Alba-Iulia. Nenumirea mitropolitului ortodox. Intemeindu-se pe Evanghelie. si s-au tipärit in sat in Prisac. dupä cäderea in päcatul primitiv. izvoarele ortodoxiei sint in limba slavä pe care o apucaserä in bisericä din mosi-strämosi. in Institution de la religion chrestienne. el nu este capabil sä se mintuiascä singur. Nu admite cultul icoa. in Räspunsul säu publicat la Iasi in 1645.lor span. ot rojdestvo Hristovo 1640. care. care ar fi prezidat aceasta tipäriturä. Si s-au inceput in luna lui iulie. fi nici cultul sfintilor. s-a Impotrivit—in scurta sa pästorie—räspindirii Reformei fi a Cate- . reproduce punct cu punct pasajele combätute. cäci aceasta este idolatria pe care o combate Biblia: „Sä nu-ti faci tie chip cioplit“. reproducem aci in intregime titlul complet: Cartea ce se cheatnä „Catehismus“. Defi se pare cä promisese fi el afilierea la Calvinism. Ilie Iorest. impreunä cu nemurirea. Dumnezeu. prin care putem dobindi in noi pe Mintuitor fi. fusese cälugär la mänästirea Neamtu. Se stie cä reforma calvinä pornea de la principiul admis fi de ortodocfi si de catolici. si s-au obirsit in luna iulie. dupä normele obisnuite in catehismele reformate: cele zece porunci. a rämas o creaturä slabä. pierzind. obtinem gratia divinä. tipärit. 25 de zile. reduce tainele la douä: botezul fi cuminecätura — singurele instituite. Cu scrisoare s-au ustenit popa Ghiorghi de Sec. de Mintuitor. prin intrebäri si räspunsuri. dupä el. Mesterul tipariului au fost popa Dobrea dim Tara Munteneascä. confirmä ipoteza noasträ. Dupä cum se vede din titlu.nesigurä. pästorul sufletesc al curtei märiei sale. dar cä. care cu voia si cu porunca domnului crestinesc Racoti Gheorghi. nici viitor. cä omul a fost creat. totusi ne putem face o idee de cuprinsul lui din Räspunsul mitropolitului Varlaam. carea s-au intors din limba dieceascä si sloveneascä pe limba romäneascä. Titlul complet cu data 1640 se aflä insä reprodus de mitropolitul Moldovei Varlaam. Mitropolitul urcat in scaun dupä Ghenadie. craiul Ardialului. Intelegerea lui este inväluitä in ceatä. dacä n-a fost iluminat de Dumnezeu prin gratie. Afirmatia cä textul s-a tradus „din limba dieceascä si sloveneascä“ este o mistificare menitä sä amägeascä preotimea romäneascä si pätura popularä.nelor. participind la el. 1-au ars — afa s-ar explica de ce nu s-a gäsit nici un exemplar pinä acum. nu a avut räspindirea pe care o asteptau ungurii. „dupä chipul fi asemänarea Domnului". pe ascuns. dupä cum s-a spus. rugäciunea datä de Mintuitor: Tatäl nostru fi Simbolul credintei —• toate comentate. Calvin. fi desävirsirea spiritualä. ci. pentru care nu existä nici trecut. Desi nu cunoaftem pinä acum nici un exemplar din acest Catehism. pentru ei. din punctul de vedere al doctrinei calvine. domnul Täriei Unguresti si säcwi. dupä el. care stia cä. in dezbaterea chestiunilor de dogmä si cult. Pentru interesantele informatii istorice pe care ni le da. in cursul vremurilor. a revärsat asupra unora gratia sa si i-a creat pentru viata cea vefnicä. pe cind pe altii i-a predestinat spre räu. Nu rämine decit o singurä mintuire: credintä.

In cele din urmä. altii intr-alt. incä neci lntr-o tarä toti mtr-un chip". §tiind cä. iarä. de nu gräiesc toti Intr-un chip. tipärit la Alba-Iulia (Bälgrad) in 1648. care 1-a cäläuzit cu chibzuin^ä in datoria grea pe care o avea de indeplinit.. a plecat in Moldova sä stringä mijloacele pentru räscumpärarea libertätii. carele nu sä ftiu rumänefte ce sint: nume de oameni fi de leamne fi de vefmente fi altele multe. ia na^tere. pe care avea s-o reia Hasdeu fi s-o dezvolte in Principiul circulatiunii cuvintelor: „.blemele cu privire la crearea limbii literare pe care le-a ridicat in prefata pusä in fruntea Noului Testament. väzlnd cä alte limbi Incä le tin asia. sä izvodim afa cum se intäleagä toti. 1 Nu §tim cit pre'f se poate pune pe afirmarea cä preotii si cärturarii insärcinati cu traducerea au confruntat izvoarele grecesti. carele le inteleg toti. si am socotit si izvodul slovenesc carele-i izvodit sloveneste din greciascä si e tipärit in "fara Moscului. cä vedem cä unele cuvinte unii le-au izvodit intr-un chip. dmdu-i-se drumul.000 de taleri pe chezäfia a 24 de creditori. cä nu vor inteleage to^i. iarä noi le-am läsat cum au fost ln izvodul grecesc. dar avea un rar bun-simt. den cit am putut. pentru cä alte limbi Incä le-au läsat afia". pentru care nu existau termeni in limba romänä: „Aciasta Incä vom sä ftiti. unitatea neamului romänesc din toate tinuturile fi 2. Urmeazä apoi acea cunoscutä comparatie a cuvintelor cu banii. A fost umilit." Firefte cä aceste douä idei importante—• 1. Pe cind masa cea mare a poporului ortodox din Ardeal se zbätea sä scape de cursele intinse de autoritätile maghiare si sä pästreze solidaritatea de credintä cu romänimea din principate.. ce-i de vina celuia ce-au räsfirat rumänii printr-alte täri. Numele lui a rämasin istoria literaturii noastre prin pro. nu-i de vina noasträ.. prigonit pentru indräzneala de a se fi impotrivit incercärii de dezmembrare a unitätii spirituale a romänilor. noi mcä le-am läsat greciafte. nevoia de a crea o singurä limbä literarä pentru toate tinuturile romänesti: „Sä luati aminte cä rumänii nu gräiesc ln toate tärile intr-un chip.. Dar dacä ne gindim la soarta lui Ilie Iorest. Nu era un om de culturä deosebitä. Simeon §tefan. Noi derept aceea ne-am silit. sub influenta maghiarä. sirbesti si latine^ti: „ce mai virtos ne-am £inut de izvodul grecesc si am socotit si pre izvodul lui Eronim. ceea ce a avut ca urmare inscenarea unui proces in care a fost tirit. de si-au mestecat cuvintele.. :174 . intre romänii care imbrätiseazä Reforma. cumu-i: synagoga si poblicanu fi gangrena fi pietri scumpe. carele nu sä ftiu rumänefte ce sint. cuvintele trebuie sä fie ca banii: cä banii aceia sint buni carii Imblä ln toate täräle.. LIRICA RELIGIOASÄ DE NUANTÄ CALVINÄ.. cea greceascä iaste izvodul celorlalte. necesitatea alcätuirii unei singure limbi literare pentru romänii de pretutindeni ■—meritau sä fie spuse cu mai mult relief. Imprejurärile erau deci cu totul grele cind se ridica in scaunul mitropolitan Simeon Stefan.. o literaturä religioasä in versuri. Simeon Stefan.. Mai intii 1 este problema neologismelor pentru timpul acela — cuvinte sträine. cu conditia de a pläti 1. grecefti.. in Fägäras si Banat. afa fi cuvintele: acelea sint bune. intelegem de ce nu putea vorbi mai räspicat urmasul säu. Se pare insä cä traducätorii au refäcut vechea traducere coresianä. inchis in temnitä fi bätut la tälpi cu toiegele. insä de cea greceascä nu ne-am depärtat." Ne lipseste un studiu precis in aceastä privintä. sub ocara de imoralitate.hismului. Dar mai importantä decit aceastä chestiune este afirmarea necesitätii de a tipäri cärti pentru tot neamul romänesc — ceea ce vädefte constiinta unitätii neamului — fi in legäturä cu aceasta.

fäcutä dupä o versiune ungureascä mai veche a lui Albert Molnar de Szencz. pe care il däm in ortografia 175 curentä. Aceasta din urmä cuprinde. aläturi de psalmi versificati. apoi la Inmormintäri. dar. intre altele. alt vestit reformator al timpului. „$i de citiva romäni mai luminati". o scoalä romäneascä si alta ungureascä. ln organizatia bisericii reformate aceastä carte era necesarä. cu ortografie ungureascä. care se pot repartiza in urmätoarele grupe: laude de Cräciun. ' Intentia de a atrage pe romäni la Reformä prin scoalä si cintec continuä. descris de regretatul N. laude pentru Pasti. cäpeteniile miscärii calviniste. . Lafe bune v’ave Si en pofta a’allenisilor Nu-1 va da’n mena lor. ne este putin cunoscutä. Dräganu. prezentat lui Raköczy. traduse in limba romänä. construieste in Fägära§. de care se servesc caransebesenii si lugojenii. Gergely Sändor de Agyafalva. sä invete pe copii sä einte romäneste. dar care. n-a väzut lumina. cu traducere romäneascä in versuri. adäogatä la sfirsit. Probabil cä manuscrisul acesta fäcea parte din repertoriul muzical al profesorilor de la scolile reformate romänesti din Ardeal. laude pentru Anul nou. datind din 1642 si pästratä in biblioteca colegiului reformat din Debrezin. din motive pe care nu le cunoastem. inainte si dupä rugäciunea predicei". adäogind cä versurile sä fie scrise cu litere romä.citatä. si un ciclu bogat de cintece unguresti. apäruse—dupä cum s-a arätat lap. cu intreaga scoalä si sä einte cintärile romänefti. En nevoja sza si en czara sza. laude pentru patimile lui Hristos. spune ea. Programul de calvinizare al lui Stefan Katona de Geley din 1640. 102 — poate la Oradea sau la Cluj. sä tipäreascä $i sä facä sä se einte in fiecare zi cintärile noastre. Reimprimarea vechii cärti de cintece din epoca coresianä se impunea.Incä de pe timpul lui Coresi. dupä obiceiul din Caransebes si Lugoj. in parte dupä citeva cintece pioase ale lui Francisc David. Un manuscris din aceasta grupä. imitatä la rindul ei dupä Clement Marot si Theodore de Beze. fäcind el insufi pe cantorul sau ducind glasurile. una lingä alta. Dräganu. ke Domnul pre je enke. Iatä un fragment din textul reprodus de N. soli. o traducere integralä a Psaltirii in versuri. Traducerea scrisä in caractere latine. Iare el va czinfi.ne§ti. la deprinderea celor sfinte. „Sä se dueä —■ spune mai departe actul — sirguincios la bisericä romäneascä. In 1657. indeosebi in duminici si särbätori. cuprinde. apartinind secolului al XVII-lea. pinä acum. dacä e poftit. prevedea la punctul 6: „Sä serie. Iatä bunäoarä inceputul din psalmul 40: Ferikat jeszt’ kuj de sziromanul Si de nistotosul Ej milä. Actul prin care principesa intäreste regulamentul scoalei romänefti pune in indatoririle profesorilor romäni. este insä greoaie. . Ni s-a pästrat insä dupä ea trei cöpii: una fäcutä de un secui. väduva lui Gheorghe I Raköczy. o carte de cintece tradusä in parte dupä o colectie de cintece unguresti adunate de Petre Melius si Szegedi. fäcutä in 1697 in Boldogfalva si pästratä in colegiul reformat din Cluj. laude pentru inaltarea lui Hristos si laude pentru Rusalii. pentru a-1 face mai accesibil: . alta de tatäl lui Mihail Halici si a treia de loan Viski. principesa Susanna Löräntffy.“ Sub imboldul acestor preocupäri s-a dezvoltat in Fägäras fi Banat o intreagä literatura versificatä. comunicind intre ele printr-o poartä comunä.

................... TEXTELE POPULÄRE......92 EPOCA POST-CORESIANÄ... EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO...............161 STOICA LUDESCU..................2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV................50 MÄNÄSTIRILE...............................................190 CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU....66 I.....................110 LITERATURA RELIGIOASÄ.................119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä.................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ...............207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU.................45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI.................155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB .......................43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE.........30 :176 .............ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI............180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’.................219 (1942 -1979)......................24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ..............139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU...............132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t....242 Literatura modernä......213 CRONOGRAFELE...............167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU..........................................128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ..........52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE.. FOCARE DE CULTURÄ.......150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ.....................................................170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA...........................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI.... SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ.............159 CULTURA IN TRANSILVANIA.........................11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN.............................................

.33 Recenzii si rapoarte... de Cäränsebes“....... ■ Mihail halici.. scrisä cu caractere latine.. Diverse. 209.... au iefit citiva cärturari versificatori. inscriindu-se la Universitatea Altdorf..nu este exclus ca. De la literatura religioasä la literatura prol’ana trecerea nu e grea...... cäci svente-n impärä^ie sedefi! De unde cunostinfe asteptäm si stiinte: ferice De Amstelodam.. Epoca influentei grecesti... din aceste cintece de slavä pentru särbätori... o redäm in ortografia actualä: Cint sänätate..37 Sä ne fii intr-ajutor nouä....... In 1674 inchinä o odä prietenului säu.. in ortografie.... . pe care o fägäduieste d-l Carlo Tagliavini.. scrise... Mihail Halici sä incerce a ciripi fi in limba romänä. luminä si in aceasta chestiune.. II.. in care se preda latina fi greaca fi unde se punea pret pe reto.. nimfele iasä curind... il gäsim. Paris! Prindefi mina surori cu cest nou oaspe... ungureascä. De la el ne-a rämas un interesant caiet de versuri. Textele n-au fost insä date la luminä.35 Lucräri postume *. fi le-a incheiat in colegiul reformat din Aiud.. cu profesorii...... Lege derapte au dat frumoasa cetate Geneva: I|:i vine Franciscus.. dupä datinele timpului... Era firesc ca. deprinzind in fcoalä. dupä cum spuneam in alt loc. Mihail Halici.. care semneazä „Nob...... La tofi.. Francisc Päriz Papai — mai tirziu doctor la curtea lui Mihail Appafi fi scriitor — care tocmai isi luase atunci doctoratul la Basel... Editii de texte... le-a continuat in liceul reformat din Sibiu..34 Conferinte rostite la Radio. in mai multe limbi.. desigur...... 1 Cärtile populäre in literatura roniäneascä.. 1938. 177 . Rumanus Apollo.. de lingä Nürnberg.. Ifi fäcuse studiile in oraful natal........ Romanus civis. prin cärti si-n omenie tipar.......Didactice. sä minuiascä ode latinefti.. intre care cunoscutii scriitori Franck von Franckenstein fi Petru Melas......35 Istoria literaturii romane vechi.. unde a fost coleg fi prieten cu cunoscutul poet sas Valentin Franck von Franckenstein. cum a fost. firtati.. se gäsesc si citeva ode ocazionale inchinate de autor priete. sä fi pätruns motive si imagini in literatura colindelor populäre“ 1...ricä fi pe poeticä..... Aläturi de aceste teme retorice de clasä.. Literatura aceasta poate sä aibäinsä o importantä mai mare decit o bänuim cäci.. Oda s-a publicat in brosura omagiala cu versuri.. mai ales ode latinesti fi unguresti. Nainte. Oda lui Mihail Halici. Necroloage. era fiul unui „jurat in senatul“ din Caransebef. 0 bucatä de vreme a fost rector al fcoalei reformate din Orästie. de prietenii si profesorii noului doctor. näscut in 1643. fireste..32 Publicatii conduse... p. vol. Publicarea lor. scriind la voi.... va aduce...... de pildä.. fine-te Leyda. Frafi.. Din fcolile reformate. alcätuite pe cind se afla in liceul reformat din Sibiu..32 Comemoräri. In 28 iunie 1665.. este in limba romänä. impreunä cu prietenul säu Frank. dupä teme — „materia carminis“ — date de prof esori......nilor säi.

Dacä-mi aduc aminte de cuvintele tale. intrat in ordinul iezuitilor din Casovia. De aci inainte i se pierde urma. dascali si bunele doamne.toni si patriarhii greci. chiar si dacä mi s-ar intimpla moartea in tarä streinä". Dräganu si E. aprinde in el dorul de a pleca in Apus. in 1636. Sä-^i pot fi cii fata ta cea mindrä dimpreunä. intrind in clerul catolic. in care. tärimul era mai prielnic pentru prozelitism. la sfirsitul lui octombrie. el dispune prin testament cum sä i se impartä averea. INFLUENTA CATOLICÄ. de Barwinski — s-a rupt de tulpina neamului si a muncit pentru a creste culturä altor neamuri. La 1712. apar la romänii bänäteni si primele urme de liricä romäneascä eroticä. care si-a fäcut studiile la Viena si Roma si care. De la mine trecuta viatä s-ar intoarce. Din neno. Dar aläturi de aceastä traducere din lirica ungureascä. Cu pace ii fifi. dar :178 . Prietenul sas al lui Mihail Halici. publicä si 80 de versuri romänesti. cum a arätat N.rocire. apar si versuri care vädes'c in chip evident influenta poeziei noastre populäre: Ci unde-ti cat in fa^ä.zoficä in limba latinä.Domni buni. si care a desfäsurat o frumoasä activitate filo. din care nu s-a gäsit incä pinä acum nici un exemplar. 1674. Sträduintele - - scaunului papal de a atrage pe romäni la catolicism nu puteau avea sanse in principate. Unul este Ghecrghe Buitul. Bathori. profesor de filozofie fi teologie la Kosive si la Viena. dupä cererea legatarilor säi. unguresti si latine. läsind o parte xnsemnatä fcolii din Orästie. In acelasi an. Fatä d-arbänas. Este o „cantio de amore“ tradusä dupä un original unguresc. Cam din aceeasi vreme Nicolae Petrovay din Petrova copia intr-un codice — pästrat in biblioteca liceului reformat din Cluj—ocina$ele (Tatäl nostru) si o serie de versuri. alcätuit pe la 1660. unde romänimea era in luptä cu calvinismul maghiar. intre care un Kentek Rumeneszk de dragoste skrisz: In parä de foc arde inima mea prin tine. Valentin Franck von Franckenstein. a publicat Die Hecatombe Sententiarum Ovidianarum Germanice imitatarum. „sä-mi las lucrurile de-acasä in bunä rinduialä. serie el. tipärit la Bratislava. trebuie sä ne oprim aci putin asupra a doi cärturari trecuti la catolicism. tineretul dezrädäcinat de credintä strämoseascä si crescut in scolile luminate ale Apusului. ln atmosfera acestor preocupäri. peste savanti ca bänäteanul Gavril Ivul (1619—1678). ca comandant de garnizoanä. cu piine si sare. mari doctori. veniti la curtea domnilor dupä ajutoare. Sara. Portul meu cel negru s-ar albi prin tine. El a tradus in limba romänä Catehismul catolic al lui Canisius. i se deschide testamentul. care au insä legäturi si cu culturä romäneascä. se pare. Dar in Ardeal. unde vlädicii autoh. Inima mä-nvatä Cum sä-fi fac viata. Trecind peste umanisti ca Nicolae Olahus din veacul al XV-lea. pe lingä versuri nemtesti. rugäm. dimineatä. Cu mine dimpreunä fäcute multe ori. pe cind se gäsea la Turnu-Ro^u. vegheaude aproape la pästrarea ortodoxiei. a avut mult de suferit de pe urma persecutiilor lui Gh. pregätindu-se sä meargä „in Tärile de Sus“ si voind. in universitäti — chiar din veacul al XIV-lea. Succesul prietenului säu.

328). despre ms. 1940. pästrat acum in Biblioteca Universitätii din Bologna. p.. Bucuresti. Bibliografia veche romäneascä. Ed. in Analele Academiei Romäne. I. D r ä g a n u . p. Documente istorice transilvane. N. unde se dau §i extrase). 107— 115. 279 — 316. BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istorie a se vedea. 1— 117. 1940. tom. p. Dosofteiu Mitropolitul Moldovei (1671 —1686) . VIII. Tot in aceste regiuni s-a scris si dictionarul latin-ungar-romän. Sibiu. ist. p. Documente istorice transilvane. 184. D r ä g a n u . 1912. Cluj. intre care si numeroase compozitii muzicale religioase. descoperit si studiat de profesorul Carlo Tagliavini. S z t r i p s z k y ? i G . Archivum Romanicum. Mem. Istoria bisericii si a vietii religioase a romänilor din Transilvania si Ungaria. t. si: S t e f a n M e t e s . p. XII. ist. 1928. A reformdciä az erdelyi romänok között. I. G e o r g i u B a r i t i u . 1887. 1936. I. Istoria romänilor din Ardeal si Ungaria. N. II. p. intre manuscriptele conteluil Luigi Fernando Marsigli.care s-a retipärit. p. L u p a s. D r ä g a n u . indeosebi p. Pentru descrierea textelor publicate: I. a II-a. maghiarizat. p.. L o p a s. I. publicatä de pe manuscrisul original si de pe editiunea de la 1673 (in introducere. 237 — 268. II. S b i e r a . de cintece religioase din biblioteca liceului reformat din Cluj cf. Sibiu. 537. Biserica ortodoxä in luptä cu protes. 1077— 1079 si 1168— 1170. Budapest. Catechismulu calvinescu impusu clerului si poporului romänescu sub domnia principiloru Georgiu Räköczy I si II. Budapesta. 194— 198. 207. XXXIV. De la el ne-arämas Codex Kajoni. 1879 (textul Catehismului). 19 15. O expunere sumarä. 1938). M e l c h i s e d e c . Acesta isi are importanta in faptul cä ne dä 5. N. Rom. 188 — 206. in 1703. s. Cluj.. Despre Ilie Iorest si suferintele lui: S i l v i u D r a g o m i r . 160— 170. indeosebi p. p. Bucuresti. Relatiile bisericii romänesti cu Rusia. 41—55. Un mtnuscris calvino-romän din veacul al XVII-lea. 179 1937. sect. 1941. 117— 179. s. Fragment din Noul Testament al lui Simion §tefan. I. Acad. traducerea romäneascä la I. 204 — 209. La Reforme et les Roumains de Transylvanie. J u h a s z . vol. 1938 (extras din revistä La Transylvanie. 1935. Lafäiatu la implinirea virstei de 60 de ani. vol. in a doua editie. pe la jumätatea veacului al XVI-lea. O editie a versiunilor Psaltirilor calvine cu studiul necesar preparä C. 1911. Bucuresti. Despre Psaltirea lui Grigore Sandor de Agyagfalva si loan Viski cf. T a g l i a v i n i (cf. in Ion al lui G. 77— 168.$ean si cä pentru intiia datä cuvinte romänesti vin aläturi de prototipele latine. B i a n u s i N e r v a H o d o s . 161.tantismul. Altul este franciscanul Joannes Kajoni Valachus de Kis-Kajon (1629—1687). Psaltirea in versuri. la I m r e R e v e s z . p. Cluj. care cuprinde o serie de cintece lumesti. Texte publicate. Bucarest. IV. p. p. 1911— 1912. Sec|. Pentru Cei dintii studenti romäni ardeleni la universitätile apusene cf. 1893. care a läsat o intinsä operä in limba latinä siungarä. I . tome III. ed. I o r g a . in Anuarul Institutului de istorie nationalä. Buc. . VIII. Cernäuti. transcrisu cu litere latine dupä editiunea II tipäritä in anulu 1556. in Analele Academiei Romäne. Gergely enekeskönyve XVI roman forditäsban. un dictionar valaho-latin. Regulamentul Susanei Loräntffi privitor la ?coala romäneascä din Fägäras s-a publicat in Magyar Protestäns Egyhäztörteneti Adattär. 1910. in volumul Fratilor Alexandru si Ion I. cäzutä in robia lui Gheorghe Stefan. in Dacoromania. in Archivum Europae Centro-Orientalis. cunoscut sub numele de Anonymus Caransebesiensis. 1940. 112—118. Cluj. 1885.000 de cuvinte in dialect bänä. cu caractere latine si ortografie maghiarä. 7. I. 419 — 422. intre care si douä „jocuri romänesti“ si „cintecul voivodesei Lupul". Biblia lui Serban. IV. A l e x i c s S z e g e d i. Codicele Voronetean. pe lingä izvoarele citate mai sus p. N. sotia lui Vasile Lupu. tom. B i a n u. Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des origines ä la fin du XVIII-e siecle. 283 si urm. D r ä g a n u . In cercul unor asemenea cärturari s-a alcätuit in Caransebes. 270—277. N. pus 111 paralelä cu textul respectiv din Codicele Voronetean.. . I. H. Budapesta. la Cluj.

XVII. A murit dupä 4 mai 1646.. Versurile romänesti ale lui Franck v. IV. Despre Buitu cf. care l-a luat ca profesor pentru copiii säi. Patrasco Ciogolea. 121— 122. Champion. IV. LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA EPOCA LUI VASILE LUPU CÄRTURARII. din Suceava. seria IIT. p. unde se reproduce cintecul in notatie modernä. Si-a inscris numele in istoria culturii moldovenesti prin traducerea Pravilei lui Vasile Lupu si a dat minä de ajutor la traducerea Celor sapte taine. I. 1929. 77— 168. de care ne vom ocupa pe larg intr-un capitol urmätor. 7. in Columna lui Traian. Dictionarul a fost atribuit de N. Despre Lexicon Marsilianum. IV. ibidem. 1925. Mem. Intre ceilalti boieri. ist. Contributie la istoria culturalä romäneascä din secolul al XVII-lea. 320 — 380.. D r ä g a n u lui M. Conducea cancelaria latinä a domnului si indeplinea solii in tabära polonä. Bucuresti. Dr. E g o n H a j e k. Despre Anonymus Caransebesiensis. Dr. noua serie. 203 si urm. arh. in Dacoromznia. si A. p. acumu-1 pohtim de la märiile voastre sä ni-1 dati. Halici. Sibiu.Despre Mihail Haüci: N. 16 — 45. Apare pomenit intiia^i datä ca al treilea logofät intr-un document din 30 aprilie 1630. studiul citat mai sus.. 1923. printre care si citiva veniti de peste munti. Gr. Die Ilecatombe Sententiarum Ovidianarum des Valentin Frank von Frankenstein. p. H a s d e u . D r ä g a n u . p.r e s s . D r ä g a n u . p. marele cronicar il numeste „al nostru bun prieten ca un frate". 1 — 48. „ciinele cel bätrin''. trimis la mänästire de Vasile Lupu—era un bun cunoscätor al limbii latine. in afarä de cronicarul Grigore Ureche. 1928.. cf. L’influsso ungherese sull'antica lessicografia rumena. V. 52. mem. In Moldova lui Vasile Lupu. pe Somes. se aflau pe vremea aceasta mai multi cärturari decit in Muntenia lui Matei Basarab. consiliului municipal al Bistritei lui „Simon biräul si cu toti dcinnii märiei tale“. Unui dintre acestia a fost Toader diiacul din satul Feldra. extras din Revue des etudes hongroises. Buitul Ivul si Kajoni cu bibliografia completä. Paris. in satul Calafendesti. si fii. Bucarest. vol. Rom. N. si Revistä pentru istorie. 789 — 792. p. sect. I o r g a in Studii si documente. 102— 104 notä si 118— 121. ajuns mare logofät. cf. a c e l a s i . p. dar a re/enit in Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des origines ä la fin du XVIII-e siecle. invätind copiii. 406 — 429. Noua revistä romänä. mosia lui Constantin :180 . de data aceasta pentru instruc-. T a g l i a v i n i . 1912. 1930. multi dascäli harnici. in 1635. P. Despre Gh. IV. Cintece istorice unguresti despre romäni. t. V e. IV. il cerea din nou. Dacoromania. a c e l a s i . Sect. Franckenstein au fost retipärite de N. XIII. 900 — 905. Toader diiacul a venit astfel din nou in Moldova. Analele Academiei Romäne. seria III. Despre cintecul voivodesei Lupu. care incä din secolul al XV-lea era un loc de refugiu pentru boierii si negustorii moldoveni fugiti dinaintea invaziilor turcesti si tätäresti. {ia nepotilor säi. p. p. Bucuresti. Al e x i c i. cä avem cuconi sä ni-i invete". L a c e a. II Lexicon Marsilianum. Etudes et recherches. Intr-o märturie pe care i-o dä Grigore Ureche pentru niste cumpäräturi de pämint si care a trecut neluatä in seamä de istoricii literari. In casele marilor boieri träiau. B i t a y. Intr-o cälätorie la Bistrita. p. a dat peste el Patrasco Ciogolea. Despre codicele cu versurile copiate de Nicolae Petrovay. cäci cunostea bine limba latinä §i greacä. C r e t u . dar la 28 aprilie 1632 el este anuntat ca fost logofät. „pentru cäci ne-au fost si de maintea vremea om al nostru. logofätul Eustratie Drago$ era si el un cärturar de seamä. in Dacoromania. cäci mai tirziu. Intre marii cärturari din divanul Moldovei. p. 6 — 8.. Mihail Halici. Academia Romänä. 30 — 31. XI. p. VI. C. in Dacoromania. 1898. p. Analele Acad.. X. dupä cum afläm dintr-o notitä finalä. C. 90. Dacoromania. 1883. VI. 1938. Se pare cä era un dascäl iscusit.. III. nota 1. A. marele logofät Todirasco — inlocuitorul lui Ghengea. B. p. in Tinerimea romänä. lit. Dizionari latino-rumeno-ungheresi del sec. III. in apropiere de orasul Bistrita.

in scrisoarea prin care Petru Movilä recomandä solia . spune el. la 1618 avea tradusä intäritoarea operä pentru viata asceticä. MITROPOLITUL VARLAAM Fecior de räzesi din parole Balotestilor ale judetului Putna. «um era firesc. Acesta trimitea deci in solie pe duhovnicul säu sä vadä pe arhimandrit fi sä-i duca manuscrisul unui Octoih slav din mänästirea Neamtu.ln anul 1629. si asupra legendelor hagiografice. un act menit sä curme neintelegerile pentru hotare cu cälugärii din mänästirea Neamtu. alti doi boieri cu nume rutene (cämäraful Larinov fi Ignatie Ponovitoi). Teodor Ignatie. venind in mänästirea Pecerska Varlaam ieromonahul. de la mare pinä la mic". Prin cunostintele lui de limbä slavä si greacä \ prin culturä religioasä fi prin viata lui curatä. august 3 zile. Acolo se afla ca arhimandrit Petru Movilä.nicerul Pavel Ureche. care in realitate este traducerea unui centom hrisostomic. a imbracat rasa monahalä — poate sub influenta lui Atanasie Crimea. Aci solia moldoveneascä trebuia sä se prezinte tarului Mihail Feodorovici pentru a-i aduce in dar moaftele sfintului mucenic Iacov din Persia. In 1610 era egumen al mänästiri. in notele sale. se distinge prin rivna lui cätre culturä. si fiind trimis la mine ca sä mä vadä de cätre Miron Barnovski Voevodul". El se afla incä in Calafendesti in 1639 cind. reziditä de curind din temelie (1602) de Nistor Ureche fi de sotia sa Mitrofana. a alunecat. mitropolitul care a läsat acele minunate capodopere de miniaturä si artä caligraficä — in mänästirea Secu. Cu acest prilej a rostit un frumos cuvint de inmormintare. reproduce o minune sävirsitä in anul 1610 de moastele sfintului loan cel Nou din Suceava. din pammtul Moldovei.. care avea sä serveascä apoi la tipäritura kievianä din 1630. citeva din acele frumoase icoane rusefti pe care Miron Barnovski le va fi väzut in mänästirile ucrainene din Polonia. cel care mai tirziu a fost ucis din porunca lui Vasile Lupu pentru cä se amestecase in complotul urzit de Gheorghe Stefan. Secu. pärintii cronicarului. pentru ctitoria de la Dragomirna. Cel mai neobosit cärturar al timpului este insä Varlaam. izbutise sä se faeä cunoscut in cercurile inalte din Suceava fi sä devinä duhovnicul domnului Miron Barnovski. fi pentru a cere. sotia marelui logofät. pentru cä ea marcheazä inceputurile unui curent nou: influenta ruteanä. Prima misiune avea ca tintä lavra Pecerska din Kiev. unde se pästrau moastele atitor sfinti. ln sihästria de la Secu. mama lui Constantin.zaporoj eni —■ minune care. A doua misiune avea ca tintä Moscova. Miron Barnovski il trimite intr-o solie —din care mai fäcea parte medel. in schimb. in mänästirea din marea'pesterä a Kievului. Cäci Petru Movilä. cu „tot soborul. care la acea datä au mintuit cetatea de invazia cazacilor . In varä era la Kiev. in simbäta Sfintului Alexe. Eustratie. viitorul logofät.tat Intre ei cei doi moldoveni — unui reprezentind traditia mänästirilor romänesti. a inchis ochii jupineasa Sofronia. Intrevederea a avut loc in ziua de 3 august. care se aflau in palatul domnesc din Suceava. in martie 17. inrudit cu domnitorul Miron Barnovski. Nu ftim ce au discu. Intilnirea lui Varlaam cu Petru Movilä in marea lavrä de la Pecerska are pentru istoria culturii moldovenesti o importantä deosebitä. La aceasta datä semneazä. trei cälugäri fi multe slugi — in Rusia. In iarna anului 1628. De altä parte. Leastvita lui Ion Scärarul. celälalt pe a bisericii ucrainene —■ dar convorbirea acolo. dupä cum afläm din chiar not ele lui Petru Movilä insufi: . i-a fost povestitä de ieromonahul 181 Varlaam. Solia moldoveneascä a plecat din Suceava in ziua de 13 decembrie 1628.Ciogolea.

färä sä fi fost trecut prin episcopie. el cere sä se ingäduie moldovenilor favoarea de a vedea „moastele sfintilor marilor fäcätori de minuni ai lui Dumnezeu si sä copieze jitiile <vietile> acelor sfinti. poruncind a se trimite spre lauda si mingiierea dreptcredinciosului neam rusesc inaintea celorlalte neamuri". iar marele dascal grec de la curtea lui Vasile Lupu. colegiul si imprimeria lui Petru Movilä. cäci manualele manuscrise de retoricä ce ni s-au pästrat. regina stiintelor. D. Emiliei Cioran.sise mänästirea Treisfetitele. a comandat icoanele. fiindcä patriarhul Moscovei le gäsea prea lumesti.moldove. 55. cu brine de aur —• pe care patriarhul arab Macarie nu se mai sätura privind-o: „unicä in tot Räsäritul“. in prefata cärtii. care avea ca temeUe de studii limba latinä fi limba greacä. El era de prin 1632 profesor de retoricä la colegiul din Kiev fi. unde in ultimii ani ai vietii isi impärti päminturile intre neamuri. Vasile Lupu zidise si un „märet" local de piaträ pentru colegiu. cäci noul mitropolit a implinit cu prisosintä asteptärile puse in el. Varlaam a ajuns si la Moscova. a predat tarului moastele trimise in dar de domnul Moldovei. domn cult. asemä1Cf. El se adresä deci lui Petru Movilä. dar nu le-a putut ridica. in care se multumefte mitropolitului de origine moldoveanä — a cärui spitä de familie este trasä. In fcoala din Kiev. inchinase lui Petru Movilä o brofurä omagialä. Meletie Sirigul. Il gäsim retras la mänästirea Secu. p. Rectorul colegiului. Hirotonisirea lui s-a fäcut in duminica lui 23 septembrie 1632. I. este o figurä cunoscutä in istoria culturii ucrainene din aceasta epoca. i-a tinut o predicä cu tilc. in frunte cu Sofronie Pocapski. Cu acest1 prilej s-a citit la bisericä capitolul V din Evanghelia lui Luca. Studii istorice greco-romäne. de garoafe. p. pe malul „marelui lac. in ziarul cälätoriei2. R u s s o. Colegiul si imprimeria.in care grädinile „pline de trandafiri. lucru dealtfel ingäduit de canoane. :182 . fiind fulgerat la miini — probabil de o paralizie. Acesta ii trimise material tipografic si o misiune de patru profesori ruteni. tinea si el sä ridice in Ia^ii säi —. retorica se preda in limba latinä. cerindu-i sprijinul. numit helesteu sau pescärie“. impreunä cu 23 elevi ai clasei sale. in care se povesteste pescuitul Mintuitorului: „Isus sta lingä lacul Ghenisaretului". Au fost cuvinte profetice. lingä bäile construite dupä planul turcesc. färä sä poatä subscrie. pe care o päräsise. Rutenii organizarä in Moldova o tipografie fi un colegiu teologic. Cu sfatul boierilor säi cärturari si al mitropolitului Varlaam. in lavra din Pecerska. noteazä insotitorul säu. le-a plätit. In 1639 el sfir. Aproape de mänästire. Sofronie Pocapski. rectorul colegiului din Kiev. 2Vezi P a u l d e A l e p m trad. din Mucius Scaevola — cä a introdus intre rusi Minerva. Calitätile sufletesti ale lui Varlaam si cultura lui deosebitä —• stia slavoneste si greceste — l-a impus in vaza contimporanilor säi. cu ambitii mari. care 1-au ridicat la inalta treaptä de mitropolit in 1632. cu versuri latine fi polone. domnul Moldovei se gindi sä inzestreze fi el noua sa ctitorie cu aceste asezäminte culturale. 229. Vasile Lupu. Präbusirea lui Vasile Lupu aduce insä si cäderea lui.neascä tarului Mihail Feodorovici §i mitropolitului Filaret Nichitici. Autoritatea lui de drmuitor al sufletelor a crescut asa de mult in Orientul grecesc. incit a putut fi propus pe lista celor trei candidati la scaunul vacant al patriarhiei din Constantinopol. ziditä din marmurä sculptatä. asemänätor cu cel din Kiev. care väzuse cu zece ani mai inainte inflorind. de iasomii si de crini" stirneau admiratia patriarhilor din Räsärit 1—lucräri de artä §i a^ezäminte de culturä care sä-i vesniceascä numele. Paul de Alep.

pe care Vasile Lupu ii adusese ca sä instruiascä „tinerimea moldoveanä in litere si moravuri“ fi care „ifi fäcuserä studiile in fcolile noastre — deci in cele iezuite — din Polonia. sub cäläuza mitropolitului Varlaam. sint redactate 111 limba latinä. Pocapski avea legäturi strinse fi cu lumea greacä din Constantinopol. Tot din Ucraina au fost aduse fi gravurile comandate pentru ilustrarea Cazaniei lui Varlaam. dar fiindcä stavropighia intirzia. indeplinise la Kiev. aduse tot prin Sofronie Pocapski. Numele celorlalti ruteni nu se cunosc pinä acum. Cazania. profesor la Kiev si care in 1644 —1645 era in Moldova. fi a sfintei mucenice Parascheva din Epivat. fi materialul tipografic necesar pentru instalarea primei tipografii in Moldova. Vasile Lupu a completat •tipografia fi cu caractere grecefti.titele fi este prima tipografie a Moldovei. iesite din tipografiile muntene si rutene.nätoare ca materie cu cele din scolile iezuite ale timpului. prin 1647. a sfintului Gheorghe. cerind materialul tipografic. erau si alti profesori. cu litere chirilice. „Ilia" sau „Helias". Aläturi de profesorii ruteni. fi pe aceea de director al tipografiei. de infrätire si ajutorarea aproapelui. In primävara anului 1642. in cursul lor vijelios. lucrate sub influenta xilografiei germane. cärtile tipärite la Kiev si la Lwöw. Seful misiunii trimisä de mitropolitul Kievului. Vasile Lupu se adresase stavropighiei din Lwow. dupä cererea lui Vasile Lupu. Raportul iezuitului Bandinus. in preajma sinodului din Iafi. a lucrat. care predau limba latinä. predau unii gramatica. pe vremea lui Alexandru cel Bun — tradusä dupä versiunea scrisä de Grigore Tamblac. de la stavropighia din Lwow. pe lingä sarcina de ieromonah al lavrei din Pecerska fi de rector al colegiului. intre anii 1639—1670. Prima carte iesitä din aceastä tipografie a fost Cazania: Carte romäneascä de invätäturä Dumenecele preste an si la praznice impärätesti. elevul lui Pocapski. Acesta fusese mai inainte ieromonah al lavrei din Pecerska fi a ilustrat cu gravuri in lemn. Era prieten fi purta corespondentä cu savantul grec Teofil Coridaleu. El aducea cu sine in Moldova. Tipografia adusä din Kiev a fost instalatä in chiliile mänästirii Treisfe. Cele mai multe pleacä de la explicarea pasajului de Evanghelie citit in ziua respectivä fi cuprind sfaturi de infrinarea vitiilor si a patimilor. impreunä cu corpul de profesori. altii sintaxa latinä. intre care fi douä legate de pämintul Moldovei: a sfintului loan cel Nou. ale cärei moaste . care predau limba greacä. Sint insä si citeva legende hagiografice care povestesc viata marilor mucenici ai ortodoxiei (a sfintului Dimitrie.tirii Treisfetitele. Unui din ei pare sä fi fost Ignatiu Ievlevicz. din 1644. protectorul Moldovei —■ ale cärui moafte fuseserä aduse din Cetatea-Albä la 183 Suceava. cäci incercarea anterioarä a lui Miron Barnovski fusese mäcinatä de valurile nestatornice ale domniilor moldovene. numai la tipärirea de cärti romänesti. domnul s-a adresat atunci lui Petru Movilä. care se gäsefte. Cazania lui Varlaam cuprinde 74 de predici pentru toate duminicile dintr-un an si pentru särbätorile mai insemnate ale bisericii. Curind dupä suirea sa pe tron. care reorganizase Academia greceascä din Constantinopol. Sofronie Pocapski. spune cä cei „patru tineri profesori de filozofie". evitind cu grijä concurenta cärtilor de ritual in limbä slavä. ACTiviTATEA literarä. Eie au fost lucrate de un celebru artist al artei grafice rutene a timpului. Tipografia a fost instalatä in chiliile mänäs. altii poetica si se incearcä fi lucruri mai inalte". si. a sfintilor apostoli Petru fi Pavel).

curserä cu sensul de alergarä. „adunat-am din toti tilcovnicii Sventei Evan. ele dau azi scrisului säu un u§or caracter arhaic 1.reazä de acelea de toate si sä veselesc. tvoret = creator. cum incepe predica la duminica intiia a postului celui mare: „Cumu-s iarna viscole si vinturi reci si vremi geroase de carile sä ingreueazä oamenii si sint supärati in vremea iernei. putem totufi sä urmärim aportul lui in formarea limbii literare. mai ales cä ele se imperecheazä uneori cu elemente latine azi dispärute din circulatia limbii. . precum: mai chiar = mai clar. Intr-adevär. desfuitoriu= poruncitor. desvesti = dezbräca. de pildä. bogatä in comparatii pitoresti si expresii plastice. ocinasi = mostenitori. ca monah. vä vesnihu — Sntru cei de sus. scrisul lui Varlaam. tvorenie= creaturä. tirani. = cind. Und. fiindcä se poate intimpla ca multe din aceste prelucräri sä fi apartinut originalului dupä care a tradus Varlaam. zlcba— räutate. Scorpan conchide cä textul lui Varlaam apare totdeauna prelucrat. cuvintele si expresiunile slave se intilnesc rar. si chiar cu Cazania lui Coresi din 1581. mäcitelii = chinuitori. desi au trecut peste el trei veacuri. se citefte fi azi cu ufurintä si cu pläcere chiar. Fraza lui. orice incercare de a determina partea lui de contribute personalä este prematurä. misei = säraci. camene — piaträ. si in vremea de domult. intelese intr-o vrernc. Precbrajenie = Schimbarca la fatä. ca si intr-o vreme de iarnä.. cind cultul divin se sävirsea in limba slavä. :184 . Dar dacä nu putem delimita partea personalä a lui Varlaam in structura predicilor. veruia — crezul. färä sä putem fti pinä unde merge originalitatea ei. iarä dacä vine primävara. literatura omileticä este in aceastä perioadä in plinä inflorire. originalul sau originalele lui Varlaam. pe care el a deprins-o din copilärie in muntii Putnei si mai tirziu..ghelii.fuseserä aduse din Constatinopol de Vasile Lupu fi asezate in mänästirea Treisfetitele. in firul tipäriturilor rutene. in preajma mänästirii Secu. Scorpan a semnalat pärti comune intre Cazania lui Varlaam fi intre Cazania tradusä din rusefte de Udrifte Nästurel si apärutä in acelafi an la mänästirea Govora. au fost viscole si vinturi de scirbe si de dosäzi pre oameni. dascali besericii noastre". lämurefte in predoslovie. spune el in titlu. cäci iatä. . dar aceasta nu trebuie sä ne amägeascä. Varlaam fi-a cules materialul din mai multe izvoade. la distant e mari. ei sä iusu. nusa = dinsa. „Diin multe scripturi tälmäcitä. Pinä cind nu se va identifica. Dar credintä cä Varlaam a introdus. Aceasta nu treubie sä ne surprindä: in literatura omileticä sint multe locuri comune care au trecut de la un predicator la altul. mai limpede. in scrierile sale. Confruntind pärtile comune celor trei cazanii. cäce c-au trecut iarna cu gerul si s-au ivit primävara cu caldul si cu seninul — asa. G. väzne. ci«<iesc= minuni. In Ucraina. de aistvui = a lucra. Se sustine in genere cä limba Cazaniei lui Varlaam este limba popularä. despre care a fost vorba mai sus. ln textul lui Varlaam. Pinä acum izvoarele nu au fost incä precis determinate. Originalul Cazaniei venea probabil din Ucraina. in care vreme impäratii cei necredinciosi. graiul popular din preajma mänästirii Secu este numai in parte intemeiatä. U n d . Fiindcä limba lui se infätifeazä curätitä de acele numeroase expresiuni fi cuvinte slave rebarbative.senie = inäl'jare. care incä incilceau urzeala limbii romäne din vechile texte religioase. varlä — inchisoare. iztehnie = viclenie. diin limba sloveneascä“. carii strica sfintele 1Iatä citeva dintre ele: liubcv= iubire. si. s e desfäsoarä in tipare sintactice care nu se prea deosebesc de cele de azi. cind. tnmä= mamä. de unde au venit dealtfel si gravurile lucrate de cunoscutul artist Ilia.

aläturi de formele cu h initial scrie adesea: fireti. Si inaintea lui se vor aduna toate limbile 4 si-i va giudeca cum spune Svinta Evanghelie. fratele lui Vasile Lupu. prin natura cuprinsului ei — ca fi Pravila de la Govora — se adresa mai mult clerului. Trupurile voinicilor zac ca snopii in vremea secerei“ 1. cu o§ti de ingeri nenumärati. pronuntarea lui z cu dz (dzua. fi copacii cei inalti lumineazä. dupä cum spune si mitropolitul in predoslovia inchinatä domnului. care de fapt pästraserä mai bine fonetismul latin al limbii romäne. Singele se varsä pre pämint ca piraele. care circulau incä pe vremea sa in Iasi.. Chiar sträduinta lui Varlaam de a se dezbära in scris de unele moldo. . Ea cuprinde lämurirea tainelor. hirea). cäci c-au pierit ereticii si mäcitelii s-au inmultit sfintele soboarä de au intärit inchinäciunea sfintelor icoane. 46 Limbile are infelcsul de popoare. sägetile acopär soarele. 3spre. Astfel munca lui de traducä. Ce iarä sträluci dulce primävarä si liniste mare intr. a lui j in g (giuruintä. in graiul lui inflorit. in afarä de unele particularitäti.aceastä zi de astäzi intru carea ne-am adunat si noi sä präznuim si sä däm laudä lui Dumnedzeu.treaga „semintie romäneascä“. are aci intelesul deasupra. in sfirsit. E o carte care. fiarä — dovedefte munca lui de a-si insusi din tipäriturile core. in multe chipuri dosädia si muncia pre crestini. pentru cäci n-au dat celor lipsiti §i celor neavuti. agiutä). nu mai gäsim in textul lui Varlaam celelalte caracteristice ale graiului popular moldovenesc. Dar tocmai aci stä marele lui merit: ca.icoane si le lepäda diin beserecä. deacii fesurile fi väile. 2Din cazania la „Dumeneca läsatului cärnei“. pästrat in Biblioteca Academiei Romäne.“ Iatä acum o scurtä descriere a unui cimp de luptä: „Ce easte frica räsboiului! Doauä osti stau impotrivä cu arme intr-armati.. la tälmäcirea cäreia a lucrat fi Eustratie Logofätul. Cele sapte taine. pentru sä nu se inchine sfintelor icoane. firea. scriind pentru in.tor reprezintä in procesul de formare a limbii noastre literare un mare pas inainte. Si iatä. giudete. asa intr-acela chip. cä precum cind „räsare soarele. asa cum fusese statornicitä prin tipäriturile coresiene. poartä nota si semnätura lui Gavril Hatnaanul.. Dumnedzäu). din latinescul super. cäci exemplarul cel mai bun din Faptele apostolilor." Dupä cum se vede bine din exemplele de mai sus.siene formele muntenesti. gios. domniia märii tale cu 1Din cazania la „Dumeneca mare". zaria . curätind-o de slavonisme fi apropiind-o de limba vie.litä cu o jumätate de veac Inaintea lui de Coresi. nu a rupt unitatea spiritualä a neamului fi nu s-a abätut de la traditia stabi. Limba Cazaniei lui este limba romäneascä scrisä. ce pre acei de aur in toate feliurile de väpsele podobiti si frumo^i. Sabiile strälucesc.venisme cu care era obisnuit . cu simtul pentru limba literarä in devenire. ca prefacerea lui / in h (hi. Era o carte privitoare la tainele instituite de bisericä „spre indreptarea sufletelor noastre celor päcätoase“. o infätisare a judeeätii din urmä2 : „Atunce sä va aräta Domnul Isus Hristos spre3 nuori. cu menirea — explicä mitropolitul Varlaam in predoslovie — „cum are fi un vas cu carele scoatem apa mintuintii dim fintina muncilorü fi a mortii Domnului nostru Iisus Hristos". 185 . normele dupä care se sävirfesc fi canoanele stabilite de soboarele ecumenice in cazurile de abatere de la rinduielile stabilite. A doua carte romäneascä iefitä din tipografia lui Vasile Lupu in 1645 a fost Cele sapte taine. nu pre acestea nuori ce ploaä si intunecä soarele.

Ardeal. sau fi alte meftefuguri ce vor face cu vräji. la craiul Raköczy Gheorghe. 20 de ai sä nu sä cumenece . cind mitropolitul Iorest. voind sä-i converteascä la luteranism. lingä Temifvara. in vriamia cindü s-au rädicat curutii lui Rakoltii Fretii pre nimeti. care uräfte cele bune. afijdere fi cela ce va lega nunta . in Sväntü Andrias. Aläturi de normele de ritual si de canoane... care proiecteazä lumina lor interesantä peste unele superstitii.. in domni fi in boiari... fi le aratä cä acelü trup mortü are singe fi unghi fi pärü fi cum vädü acesta lucru . are o importantä deosebitä nu numai pentru." Dar imprejurarea care-1 aduce in luptä cu calvinismul i-o prilejuiefte pacea incheiatä in 1645 intre Vasile Lupu fi Matei Basarab.. si intru diregatoriia cea lumascä. nu pentru altä vinä decit pentru credintä crestinä. in Topa de Sus. dar fi pentru cä ea reprezintä chemarea inaltä la care se credea datoare sä räspundä bisericä celor douä täri surori. a fost däruitä popii Istoc din Lazuri.. cä nu sä apropie nemicä de dänfii". si era räutate mare in. de a mentine unitatea spiritualä a neamului fi sträduintele ei de a apära ortodoxia romänilor ardeleni. deacii si intru cei mai mici agunge lumina fi cäldura de lumineadzä". sä le vazä cum simtü .. in drum spre tarul Moscoviei. care se aflä in eresul luteran. in 1645.. Cel mortü in ce chipü sä omoarä pre cei vii.. Mitropolitul Varlaam cunoftea dintr-o imprejurare. O asemenea copie a fost fäcutä in 1708 de cunoscutul copist Vasile Sturze Moldovanul: „§i am scris in sat in Säntü Andreiaf. fiorul indignärii: „.:186 aceste Seapte Taine .. fi i-a fäcut mare nedrep. cind era ciuma cia mare". Intr-un alt capitol este vorba de „omulü ce va fi mortü si vor dzice oamenii cä iaste värcolac . iarä nice intr-un chipü nu poate sä fie acesta vircolac . Cartea a pätruns fi in Ardeal. cumü vräjitoriulü fi cela ce sleiafte cara sau aruncä cu plumbi.. räspindite pinä azi in ma§ele populäre din sudul si räsäritul Europei. in care sint fi craiul fi toti ungurii... rämäsitä din adincul vremurilor preistorice.. adevärate documente de folclor. starea religioasä a romänilor ardeleni din 1644. Si 1-au clevetit pe Iorest. au läsatü invätäturä. intii agiunge intru ceata cea inaltä sufleteascä.“ Si se condamnä apoi in cuvinte aspre practica de sumbrä superstitie. fiind izgonit fi cu el o multime de preoti creftini. fi eu dascälul Sturze incä am fugit in tara turcului. fi stringü lemne fi pun foc de ardü acele oase de le pierdü de totü de pre pämintü". Altä copie circula pe la 1820. Muntenia fi Moldova. nouä luni a pätimit. a sculat diavolul. fi 1-au legat. pe popa cel mare al regelui.. se gäsesc fi citeva note. peste veacuri. pentru a scäpa de prigoana vircolacului: „Sä pornescü oamenii la mormäntü fi-i dezgroapä oasele aceluia. Atunci. cä este o operä originalä. Räspunsul la catehism.tate. la 1720. fi 1-au inchis in temnitä. intr-un loc este vorba de „vräji fi päntru ceia ce märgü la vräjitori": „In 65 de capete a Pravilei märelui Vasilie. scäpat din temnitä. Ultima caite cu caracter religiös publicatä de mitropolitul Varlaam. Si a adus märturii mincinoase.. intru arhierei fi in preoti de lumineadzä. Acesta lucru dzicü oamenii cei prosti. arhiereul creftinilor romäni. fäcind parte din . unde s-a räspindit fi prin copii manuscrise." Se spune mai departe cä vräjitori sint si „aceia ce cautä in stele sau fäcü alte meftefuguri sä cunoascä niscare lucrure neftiute si ceia ce poartä la sine augare sau erbi. al cärui dramatism 1-a impresionat adinc. Si tot ce a avut au luat de la el. o altä copie. unde mergea sä-fi stringä pretul räscumpärärii. bunäoarä. cumpäratä in Gepcf. trecea pe la curtea din Iafi fi primea de la Varlaam o caldä scrisoare de recomandare. Asa.. amenintatä de calvinismul maghiar. in care se simte incä. anume Gheorghe Ciulai.

la cultul sfintilor si al icoanelor. Därimind punctul de vedere calvin. Aparitia Pravilei de la Govora in 1640. pentru ca. Catehismul de propagandä calvinä. 182—184." Ca un adevärat pärinte sufletesc. färä scripturä svintä. carele ca un iubitor de invätäturä fi socotitoriu credintei ceii direpte. un nomocanon asemänätor cu cel de la Govora. Incä din 1632. pästratä azi intr-un manuscris aflätor in biblioteca seminarului din Blaj si intr-o copie fäcutä pentru Biblioteca Academiei Romäne de regretatul Stoica Nicolaescu (ms.. Este. se aflä fi vieata fi moartea“. pentru cercetarea Catehismului. convingätor si intemeiat. de superintendentul ungu. cäci Räspunsul Catehismului — care era ca o armä de apärare pentru cei „cu noi de un niam romäni. apärutä in 1646. apärut in tipografia de la Bälgrad (Alba-Iulia). impotriva räspunsului a doauä täri. Pravila. aflä in biblioteca boierului cu care se potrivea in cärturärie. Cele zece porunci. intemeindu-se apoi pe pasaje din Evanghelie sau din Faptele fi Epistolele apostolilor. precum a arätat Peretz. Räspunsul mitropolitului Varlaam. si dentru multe sinte scripturi cercatä si gäsitä.rilor. in mijlocul altor cärti noao ce mi-au arätat. el expune punctul de vedere ortodox in chestiunile fundamentale ale credintei. furifase ideile dogmatice ale calvinismului. Eustratie Logofätul tradusese o Pravilä aleasä. Simbolul credintei). pe ascuns. Am arätat mai sus. a fäcut probabil inutilä tipärirea traducerii lui Eustratie Logofätul. Actiunea lui ciftigä astfei in amploare. „Dumnealui Udrifte Nästurel. Astfel s-a ajuns la 187 Pravila lui Vasile Lupu. temindu-se ca o parte a neamului nostru sä nu apuce pe „calea mortii sufletefti“. a primit din partea calvinä tocmai peste doisprezece ani. Mitropolitul Varlaam alege din Catehism pärtile in care superintendentul. S-a gäsit atunci necesar sä se publice o codificare mai completä de legiuiri. Aceastä pravilä prezintä pentru noi o importantä deosebitä. in editii muntene si ardelene. care nu pot fi socotite ca idolatrie. reprezentind si el o traducere dupä o compilatie de legiuiri bizantine de tipul manualelor compilate in a doua jumätate a veacului al XVI-lea de Emanuel Malaxos. un sinod al clerului din cele douä täri surori. care o am aflat plinä de otravä de moarte sufleteascä. sä le combatä punct cu punct. cu räspunsu den scripturä svintä. adusu-mi-au fi o cärtulie micä. 3100). care era caracterul Catehismului tipärit la Prisac. pentru fiecare afirmare. a pus la cale. in limba noasträ romäneascä tipäritä . un räspuns vehement si grobian: Scutulü catichizmusului. desigur cu sprijinul lui Udrifte Nästurel. cäci ea leagä viata noasträ juridicä deopotrivä de vechiul drept . intrucit sint simboluri. privitoare la pacatul original si la curatirea lui prin botez.solia pe care Vasile Lupu o indruma cätre domnul Munteniei cu cuvint de pace fi bunä intelegere. la semnul crucii. pe textele evanghelice. p. tipärit in romänefte la 1640. care ftia din Scripturä cä „inaintea omului. scoasä si tocmitä. cumnatul lui Matei Basarab. in 1656. nr.. pretutindirea tuturor ce sä aflä in partile Ardealului" — vine in numele „säborului a douä täri“. Udrifte Nästurel. asa de demn si documentat. la cultul Mariei si la doctrina predestinärii. in explicarea rugäciunilor fundamentale (Tatäl nostru. Tonul discutiei este obiectiv dar cald. la dreptul omului de a se mintui prin fapte bune. Ultima carte importantä iesitä din tipografia de la Trei-Ierarhi este o scriere cu caracter juridic. sub urmätorul titlu: Carte romäneascä de invätäturä de la pravilele impärätesti si de la alte giudete cu dzisa si cu toatä cheltuiala lui Vasile voivodul si domnul Tärii Moldovei den multe scripturi tälmäcitä den limba ileneascä pre limba romäneascä.

din psihologia vremii. impreunä cu toatä opera lui juridicä. intrase in magistratura papalä. opera lui Farinaccius era tradusä in limba romänä. Ea cuprinde 78 de capitole privitoare la diferitele delicte de drept penal. mai scurtä.iam sä ne apropiem de Occident. Pravila lui Vasile Lupu este alcätuitä din douä pärti bine distincte prin titlul diferit pe care-1 poartä. ifi fäcuse dreptul la celebra Universitate din Padova. de literatura juridicä a Italiei de la sfirsitul evului mediu. precum si prin severitatea cu care aplica pedepsele. conditiunile care trebuiesc observate cind se construieste pe locul altuia. din elemente extrase din marile codificäri legislative ale lui Justinian. S. si-i tot bat cu douä furci ce tore muierile. Asijderea fi pre muieri. debutase ca avocat la Roma. Se näscuse la Roma in 1544 . diferite furturi care se pot ivi in viata cimpeneascä. prin structura lor. incälcäri de teritorii.. fiindcä dezväluie colturi de viatä dispärutä. din Codex si din Novellae. Partea corespunzätoare a textului romänesc poartä titlul Praxis et Theorice criminalis. sezind cälare pre mägariu. Prima parte este impärtitä in 16 „pricine“ (capitole). despre care traducätorul Pravilei insusi ne spune cä era „dascäl mare si toemitoriu de pravile. totusi..:188 bizantin si de jurisprudenta romanicä occidentalä.. cind se diguiesc apele pentru morärit etc. . ame'stecarea de singe (prin care se intelege cäsä. In 1646. dupä cum a dovedit regretatul profesor de drept roman de la Universitatea din Bucuresti. adicä din: Institutiones.. „Farinascu“. desi din multe puncte de vedere cultura noasträ era inferioarä celei occidentale. precum: omorul. se leagä. Longinescu. . sudalma. cunoscutä sub numele de leges agrariae: Nöjxoi yscopyiKoi.. falsificarea de bani. prin cunof tint eie sale juridice si talentul säu oratoric. Partea a doua a Pravilei.. ne strädu. pretuit ca „dascäl mare si toemitoriu de pravile". unde cistigase repede. compilatie alcätuitä in secolul al VHI-lea de impäratii Leon si Constantin Isauricul. Fusese tipäritä la Lyon in 1616 si retipäritä la Anvers in 1620. iar autorul. Acest Prosper Farinaccius a fost cel mai vestit jurist de la sfirsitul secolului al XVI-lea si inceputul celui de-al XVII-lea. numerotate curent. Acest fapt evidentiazä cä. deci la 38 de ani dupä data primei publicäri. o mare vazä. G. cuprinzind in total 252 „inceputuri" (paragrafe).“ Capitolele acestea au fost extrase si traduse din opera unui mare jurisconsult italian. pagube aduse pomilor si semänäturilor. prin cuprinsul diferit si —■ cum vom vedea — prin provenientä. In aceastä calitate s-a distins prin abilitatea cu care descoperea vinovatii si descurca pricinile. Cuprinde o serie de legi privitoare la raporturile juridice ale vietii agrare si pästoresti. Aceastä parte a Pravilei lui Vasile Lupu a fost tradusä dupä o colectie de legi bizantine. Este posibil ca traducerea sä se fi fäcut si dupä un intermediär grecesc. Prosper Farinaccius. pre unii ca aceia cari iau douä muieri.. din Digesta.. infractiunile pästorilor. ca bunäoarä la § 24: «.toria intre rude) — avind un caracter foarte interesant. din punct de vedere juridic. carele au strins toate pravilele cele impärätesti si incä se ispiti si se nevoi cu invätäturä ca aceea sä cunoascä care pravile si obiceaie se socotesc la oblastiile crestinesti in toatä lumea". poartä-i pre ulite . ajungind procuror general al camerei apostolice. Unind astfel cunostinte profunde de drept cu o vastä experientä personalä Farinaccius a läsat o intinsä operä juridicä.

Longinescu — cu douä veacuri mai inainte de unirea politicä. S t o . Scrieri despre legäturile lui cu Rusia' S i l v i u D r a g o m i r . Notite despre viata si activitatea mitropolitului Moldovei Värlaamu. TI r e c h e. II. rev. 1930. 695 si urm. p. 1145— 1172. 189 Bucuresti. p. 1896. p. p.. pentru completarea biografiei lui. Rom... de au gäsit oameni ca aceia. p. 2— 12. LXIII. a poruncit ca toate pravilele si scrise si nescrise sa fie adunate la un loc de bärbati vrednici si competenti in legile nationale si din ele a fäcut un codice deosebit. III-V. Fund. p. de au scosü den cärti elinefti fi lätinesti toate tocmelile. Cercetäri istorice. in secolul trecut. ist.. 1939. editia a II-a. L u p a s. Retipäritä in parte dupä fase ani in Indreptarea legii din Muntenia. 1939. p. P ä r v a n . Autografele lui Varlaam mitropolitul. V. A. „. Eustratie biv logofetul. £i Convorbiri literare. si extras. date documentare la: Gh. nr. si Studii istorice grecoromäne. XXXVIII. 510. R u s s o . Bucuresti. opera a fost pusä sub tipar in 1646 fi e cea dintii carte juridicä ce ne-a venit din Occident. In orice caz.i d e. II. Arhiva. 212 (cu fragmente diu Pravila lui Eustratie logofätul. Cernäuti. Biblioteca enciclopedica. Elenizmul in Romänia. Contributiuni la istoria bisericei vrincene. cf. 25 si urm. si artä. sect. seria a II-a.rätilor de Räsärit in tutelarea patriarhiei de Constantinopole si a bisericei ortodoxe. 1935. 1894. _ BIBLIOGRAFIE Pentr-u cadrul istorie al epccii lui Vasile Lupu. p. in Convorbiri literare. Stiri documentare despre familia lui: A r o n D e n s u s i a n u . pentru lit. Un vechi monument de limbä literarä romäneascä. retipärit din Candela (IV. Bucuresti. unitatea legislativä a celor douä principate. 103— 108. Varlaam. Bucuresti.. nr. Iasi. I o r g a . in Studii si documente. B i a n u . p. I. ist. 4). p. a c e 1 a ? i. 1913. Biografii: S t e f a n D i n u l e s c u . Mitropolitul Varlaam al Moldovei. fapt care se desprinde lämurit fi din cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „Vasile Albanezul. I. p. s. I o r g a .. 1632— 1653. XIX. p. Analele Acad. in Studii istorice greco-romäne.. p. Vasile lupu ca urmätor al impä. A u r e l V . Bucuresti. Bucuresti. D R u s s o . Textul este insä un centom hrisostomic cu reminiscence din rinduiala inmormintärii.tarea lui Meletie Sirigos la hirotonisirea lui Varlaam ca mitropolit in Iasi). VI. 5 — 6). an. de am scos aciaste pravile fi le-am tälmäcitü din scrisoare greceascä pre limbä romäneascä. Pentru logofätul Eustratie: C.. Istoria romänilor. 1—2. domnul Moldovei. Neamul mitropolitului cärturar Varlaam al Moldovei. Iaji. in Revista criticä literarä. p. Athenaeum. vol. in Columna lui Traian. 3 — 6. 31 — 32. 1896. 1882. ce sä poatä intelege toti“. aceastä pravilä a realizat — cum observa prof. care si pinä astäzi este norma de a judeca drept in Moldova" (Descrierea Moldovei). Dragos Eustratie logofätul. 210 —217). p. 424 — 452. Ea a alcätuit fi baza jurisdictiunii din Moldova si Muntenia. Biografia mitropolitului cärturar Varlaam al Moldovei. Cluj. N. Mem. 107— 137. daseäli fi filosofi. Socec. XIII —XVI. 919 — 946. 229 —236. A u g u s t i n Z . A. 1885. precum a arätat D. L u c i a n P r e d e s c u .. P o p . 8. 1940. Pentru Toader Diiacul si Cioglesti: V. Milcovia. II. Pentru autografe: V. XXXVI. a märiei sale rob. III. Opere postume. cf. I. 979— 1000. 1934. Epoca bizantinä si fanariotä. 1940 (extras din rev. M i n e a. in Analele Academiei Romäne. Opere postume. 1939. XXXIV. III.). 1632—1653. Contributie la biografia lui Eustratie logofätul. nr. G h i b ä n e s c u . N . Varlaam al Moldovei candidat la scaunul patriarhiei ecumenice (si cuvin. Pentru cärturarii de la curtea lui Vasile Lupu si marele logofät Todirasco: N. 1904 (impreunä cu o a doua redactie mai completä dupä o copie din 1668). Bucuresti.precum a observat regretatul Peretz fi precum spune insufi traducätorul in prefata cärtii: „S-au nevoit märia sa . LVII. vezi bibliografia citatä mai sus la pagina 161. 1911—1912. 20. Bucuresti. i n I . 1938. a c e 1 a ? i. data sfintirii lui ca mitropolit: I. 1912. XLI. Surete si izvoade. 1939 (extras din revista Biserica ortodoxä romänä. 1904.. tom.". nr. Contributiuni privitoare la relatiile bisericii romänesti cu Rusia in veacul al XVII-lea. tom. S a v a . in Analele Academiei . Mem sect.

p. B i a n u. Bucuresti. O nouä lucrare a mitropolitului Varlaam. XIII —XVI. romanistul italian.. Rom. Casa Jjcoalelor. slavoneste fi altele. Bucuresti. incepe munca grea pentru introducerea limbii nationale in bisericä. p. si I. 160—181. P. II.Romäne. XXVI. III. I: Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu. Istoria vechiului drept romänesc. La aceastä räspintie din viata bisericii noastre se iveste marele mitropolit Dosoftei. opera intreagä se editeazä acum de Fundatia regala. Bucuresti. S. latineste. care totusi. 1895. p. Studii: S. Arhiva. Bucuresti. G. 1909. 57 — 59. I.". prin puterea traditiei. Boto?ani. Pentru tipärituri: I. p. X. op. Socec. reprodusä si de I. I. apoi de Ion M. L u p a s in Documente istorice transilvane. Pravila lui Vasile Lupu a fost republicatä de I. P a n a i t e s c u . 133— 161. Varlaam. M a n g r a. 1903. Locul Cazaniei lui Varlaam in vechea noasträ literaturä omileticä. MITROPOLITUL DOSOFTEI Am väzut mai sus cä. cu acea prestantä pe care i-o admirau chiar regele fi nobilimea polonä. ne-a läsat despre el urmätorul portret: „Acest Dosofteiu mitropolitul nu era om prost1 de felul lui. P. in Analele Acad. Göbl. 201 — 221. G. L o n g i n e s c u . focarele de cärturärie slavä se stinseserä. 545—596. p. p. P. 1934. in Autorii romäni vechi si contimporani. Ion P e r e t z . Cluj. Bucuresti. L’injluence de l'oeuvre de Pierre Mogila archeveque de Kiev dans les Principautes roumaines (extras din Müanges de I'Ecoh roumaine en France. Opera. Semnä. Carte romäneascä de invätäturä de la alte giudete. Lo ng i n e s c u. 51. Paris. insotitä de 1) izvoadele sale. in I. oficierea cultului divin se fäcea anevoie. Bucuresti. B e r e c h e t. O inviorare a culturii slavone nu mai era cu putintä in ^ärile noastre. Extrase din Cazanie: Cazaniile lui Varlaam. Räspunsul impotriva Catihismului calvinesc. p. däinuia in bisericile noastre si cä. 1912. Arad. in revista Biserica si scoala. Despre Räspunsul la Catehismul calvinesc cf. XXV. D r ä g a n u . prea invätat. 1—82. V. 1885. 231—235. 1887— 1888. era neam de mazil. Gr. Textul inso^it de studiu publicat de N.. in Prietenii istoriei literare. Legi vechi romänesti si izvoarele lor. nr. Cluj. Despre Leastvita lui Ion Scärariul: Gh. Raporturile Cazaniei lui Varlaam cu Cazania lui Coresi si cea de la mänästirea Dealu P. C. Pravila lui Vasile Lupu si izvoarele ei grecesti. V. 119—158. 1875. P a n a i t e s c u . Bibliografia romäneascä veche. ed. S i o n . :190 . 1914. Gr. Pärerile d-lor Iorga si Peret despre Pravila lui Vasile" Lupu. Bucuresti. 1931. 1916). 295. si la V. 1914. B i a n u s i N e r v a H o d o s . Iasi. p. G. 341 — 349 (cu testamentul in facsimile). p. III. G h i b ä n e s c u . 1942. XXV. p. mitropolitul Tärii Romänesti insusi constata cä clerul nu mai cunostca limba slavonä. Mitropolitul Varlaam. 3) de tälmäcirea sa in fran^uzeste de A. Coresi. 1903. 1915. din aceastä cauzä. deoarece in sudul dunärean. care era copii pe vremea cind Dosoftei oficia serviciul divin in mitropolia Moldovei. p. Iasi." 1 Prost — de neam de jos. Cercetäri istorice. 21 si 22. Vechile noastre Cazanii. 245 — 249. 1933. Collectiune de legiuirile Romäniei vechi si cele noui. Patrognet. XXVII. adäpindu-se din izvoarele autentice ale ortodoxiei. St. 281—312. S c o r p a n . 2) de varianta sa munteneascä intrupatä in Indreptarea legii a lui Matei Basarab. cit. p. care. p. S. in rev. pe la jumätatea veacului al XVII-lea. Izvoarele (Seminarul de istoria vechiului drept romänesc). L o n g i n e s c u . p. in tara noasträ pre aceste vremi nu se afla om ca acela. Istoria dreptului romänesc. I. in colectia „Texte de literaturä veche rom. I. H a n e s . Pravila lui Vasile Lupu $i Prosper Farinaccius. 1940. Analiza lui la P. p. Mänästirea Dealu. 55 — 68. Iasi. Eustratie: 340 — 367. IV.tura facsimilatä si de Dan S i m o n e s c u. multe limbi stia: elineste. in Anuarul Institutului de istorie nafionalä. Introducerea a fost publicatä de N. B u j o r e a n u. a c e 1 a 5 i. 65— 107. C a r t o j a n. Adinc din cärti gräia si deplin cälugär fi blind ca un miel. Bucuresti. M i n e a. Iasi. Gamber. ca anexä la studiul Codicele pribeagului Gheorghe Stefan. oprimat sub apäsarea turceascä. in Revista istoricä romänä. Neculce. in Arhiva. 1940.

grupatä in jurul bisericii ortodoxe. imprästiate in traducerile sale (mai ales la Psaltirea in versuri). impreunä cu intreaga comunitate. Intr-adevär. Tatäl se numea. nu se poate räspunde cu preciziune. destul de inaintate. sub epitropia rudei sale Kiriac Paparä. poartä numiri intr-adevär neobisnuite in celelalte tinuturi romänefti. Aceastä minte poliglotä avea fi o adincitä culturä teologicä fi profanä. din Ianina. adaugä lämuriri in limba polonä. Unde s-a format sufleteste acest mare indrumätor al bisericii moldovenefti. La cunoftinta limbilor vechi — slavä. fiindcä intr-un rind — in Parimii — se incumetä chiar sä traducä. pe care o gäsim intr-un rind. afläm cä Dosoftei era inrudit cu familia Kiriac Paparä din Lemberg. originarä. intre care erau desigur trecuti §i moldovenii si romänii macedoneni. In aceastä scoalä. ca in exilul lui de la Strij sä fi invätat si limba ucraineanä. Gäzdaru. dupä cum afläm dintr-o insemnare publicatä de Hasdeu in Arhiva istoricä. Pärintii fi familia lui. una din mätufile sale purta numirea de Stanca. Cunoftintele lui in aceastä limbä erau. in stihuri polone. Viata. De altä parte. afa de obifnuitä in onomastica noasträ. Asa se explicä. iar. curajul cu care a luat asuprä-fi opera de nationalizare a serviciului divin fi tot afa se explicä amestecul lui. intr-o vreme cind slavonismul era incä inrädäcinat la noi. Intr-o notitä din Psaltirea in versuri ne spune textual: „asa am cetit in Psaltirea cea lefascä". mama Misira. in actualul stadiu al cercetärilor istorice. pe timpul exilului. in controversele liturgice fi dogmatice ale bisericilor rusefti. ln Lemberg se afla pe vremea aceea. Dealtfel o familie Paparä —■ poate o ramurä a celei stabilite in Lwöw —■ se intilnste in documentele moldovenesti incä din vremea lui §tefan cel Mare. aduc o probä cä el cunoftea si limba latinä. de asemeni. Numele de familie Paparä se intilneste azi la romänii suddunäreni. o insemnatä colonie greceascä. dupä cum se vede din numeroasele note fi comentarii de ordin teologic. altii au presupus cä era ucrainean: azi avem motive temeinice a crede cä era romän macedonean. au semnalat unele cuvinte care nu se gäsesc decit la aromäni. Legäturile de rudenie strinsä ale lui Dosoftei cu familia Paparä din Lwöw lasä deschisä ipoteza cä Dosoftei isi va fi petrecut copiläria in Polonia si isi va fi asezat temelia studiilor sale poate in scoala Frätiei ortodoxe 191 din Lwöw. istoric. transcrise — ca si cele grecefti — in caractere chirilice. De altä parte.Din cercetarea mai atentä a operei lui Dosoftei se vede cit de indreptätitä este afirmatia lui Neculce: „multe limbi ftia". Leontar. greacä fi latinä — trebuiefte adäugatä fi polona. care a prezis nasterea Mintuitorului. care intäreste drepturile lui Mihail Paparä si ale sotiei sale asupra „mosiilor strämosesti“. pe de altä parte. sint chestiuni la care. Dintr-o scrisoare adresatä patriarhului Moscovei. precum si numeroase citate latine din operele sale. Lacea si D. versurile latine despre Sibila Eritreea. se pare. pe marginea unei cärti vechi. geografic si etnografic. care au studiat lexicul lui. se pare. reorga. fiindcä nu avea literele respective. reproducerea in Parimii (1683) a unor versuri latine despre Sibila Eritreea. in sfirfit. S-a crezut de unii istorici cä era de origine grec. bunicul Barila.nizatä de Petru . in afarä de limba slavä veche in care oficia serviciul divin. in ce imprejuräri a invätat el atitea limbi fi a ajuns la o culturä afa de aleasä. traduse apoi in stihuri romänefti. E probabil. el mai cunoftea bine limba greacä —• poate cä o deprinsese de copil in mediul familiei — dupä cum dovedesc utilizarea de izvoare grecesti in operele sale.

:192

Movilä, se predau pe lingä limba slavä bisericeascä si polona si limbile clasice: greacä si latinä; iar dintre disciplinele profane: retorica si poezia. Se näscuse la 1624, si in 1649 — deci la virsta de 25 de ani — il gäsim printre umilii monahi care isi inchinau vremea studiului, in linistea mänästirii Pobrata. De aici se inaltä repede: in 1658, la virsta de 34 de ani, este ales episcop de Husi; un an mai tirziu este strämutat ca episcop de Roman si in 1671, in a doua domnie a lui Duca-vodä, e ales mitropolit al Moldovei. Noul mitropolit avea in urma lui o muncä grea pe tärimul culturii si venea cu intentia de a reinvia activitatea cärturäreascä din epoca lui Vasile Lupu. Tipografia care fusese instalatä in mänästirea Treisfetitele de Vasile Lupu se ruinase, si Dosoftei, care tradusese Psaltirea in versuri, s-a väzut nevoit sä trimeatä manuscrisul in Polonia, la mänästirea ruteanä din Uniew, ca sä-l vadä tipärit. Vremurile nu erau insä atunci prielnice pentru activitatea cultu- * ralä. In lupta deschisä intre poloni si turci, in jurul cetätii Hotinului, Petricecuvodä, intelegindu-se cu domnul muntean, trece de partea polonilor. Turcii sint bätuti, iar Petriceicu e silit sä fugä in Polonia dinaintea lui Dumitrascu Cantacuzino, adus de turci. Cu Petriceicu pleacä in exil si mitropolitul Dosoftei, care se amestecase in politica tärii, tinind cu polonii. Intorcindu-se insä din Polonia la inceputul anului 1675, este inchis in mänästirea Sf. Sava din Iasi, de unde, liberindu-se curind, recapätä increderea domnului si este reinstalat in scaunul mitropolitan. De aci inainte mitropolitul Dosoftei renuntä la lupta politicä si-si inchinä toate puterile intereselor culturale ale tärii. El incearcä sä refacä tipografia lui Vasile Lupu, punind, dupä I. Bianu, sä se toarne din nou matrite, dupä P. Panaitescu, aducind material nou tipografie de la mänästirea din Uniew, impreunä cu tipograful Vasile Stadnicki, probabil o rudä a lui Simion Stadnicki, seful tipografiei din Uniew. In aceastä tipografie a apärut, la 1679, Liturghierul lui Dosoftei. Dar literele turnate erau greoaie si urite. Trebuia sä caute in altä parte materialul necesar pentru a se pune la punct tipografia ruinatä. Imprejurärile prielnice se ivirä curind. In 1679 turcii cuceriserä Ucraina §i oferiserä domnului moldovean Gheorghe Duca, — venit pentru a treia oarä in domnie — ■ sarcina de a o administra si de a le mijloci pacea cu rusii. In acest scop, Gheorghe Duca trimite o solie la Moscova, cäreia-i incredinteazä si Dosoftei douä scrisori: una cätre Nicolae Milescu; alta direct cätre patriarhul Ioachimj rugindu-1 sä-i trimitä —■ prin solul moldovean, cäpitanul Ionasco Bilevici —un teasc de tipografie si slovele necesare cu care sä poatä tipäri cärtile traduse de el din limba greacä si din cea slavonä. Rezultatul a intrecut asteptärile, fiindcä patriarhul ii trimite impreunä cu o tipografie completä — prin care putea sä-fi realizeze sträduinta de a inzestra bisericile tärii cu textele necesare serviciului divin •— si o scrisoare care vädeste stima de care se bucura Dosoftei intre contimporani: „A binevoit Domnul Dumnezeu a aseza ierarh intelept oamenilor säi... pe Prea Sfintia Ta, care-i pasti bine printr-o inteleaptä cirmuire, cä si mai departe de noi a pätruns obsteasca laudä pentru a Ta urmare in Hristos ... Am aflat strälucita Ta evlavie cätre Domnul Dumnezeu si rivna cea dumne- zeiascä fi fierbinte ce o ai in lucrurile Tale ortodoxe fi sincera Ta ingrijire pentru turma incredintatä Tie.“ Cu materialul adus din Moscova, mitropolitul Dosoftei reface tipografia lui Vasile Lupu fi, intr-un rästimp de relativä linifte fi pace, el se afazä pe lucru, punind sub tipar cärtile traduse, care afteptau de multä vreme sä vadä lumina.

Traducerea cärtilor liturgice. In epoca lui Matei Basarab fi Vasile Lupu, din ciclul cärtilor obifnuite in bisericä, abia se tipäriserä Cazaniile, care tineau locul predicilor fi care se citesc la sfirfitul serviciului divin. Dintre cärtile de ritual, numai in Muntenia se tipäriserä trei — Pogribania, Mystirio fi Tirno- sania bisericilor — cu indicatiile tipicului, adicä cu lämuririle ce se dau preotului cu privire la chipul cum trebuie sä slujeascä, in romänefte, dar cu rugäciunile in slavonefte. Din nencrocire fi acest pas timid inainte a fost impiedicat prin zbuciumul vremurilor ce au urmat fi in care tipografia lui Matei Basarab si cea a lui Vasile Lupu fuseserä ruinate. Urcindu-se pe scaunul mitropolitan al Moldovei, Dosoftei, cälugär de o largä culturä ortodoxä, intemeiat pe sensul intim al Sfintelor Scripturi, introduce cu curaj, douäzeci de ani mai tirziu, in bisericä Moldovei, marea reformä a nationalizärii serviciului divin. La doi ani abia dupä ce fusese ales mitropolit, el däruise — cum spune insusi — limbii romänesti Psaltirea tälmäcitä in versuri fi tipäritä la mänästirea Uniew din Polonia. In acelafi an 1673, tipärefte, tot in romänefte si tot la Uniew, Acatistul Näscätoarei de Dumnezeu. In 1679 tipärefte Dumnezeiasca liturghie, retipäritä fi in 1683, fi cuprinzind liturghia sfintului Vasile cel Mare fi a sfintului Grigore Dialogul, la care s-au mai adäugat slujbele obifnuite: la aducerea primelor fructe in bisericä, la aria cea de piine, la culesul viilor, la blagoslovenia vinului in cramä, la rinduiala daniilor, la blagoslovitul märtisoarelor in Duminica Floriilor. In 1681 Dosoftei tipärefte Molitvenicul dc-ntäles— adicä pe intelesul tuturor, deci in limba romänä — care cuprinde rugäciunile si slujba obifnuitä la logodnä, cununie, botez, maslu si inmormintare. In 1683 ne dä Octoihul, numit asa fiindcä cuprinde cele opt slujbe obisnuite duminica, fiecare pe eite un ton aparte. Este o operä imnograficä, alcätuitä in mare parte de sfintul loan Damasceanul pe la anul 735, in mänästirea Sf. Sava, la care s-au adäugat apoi compozitiile cälugärilor studiti si troparele impäratilor bizantini Leon al VI-lea cel intelept fi Constantin Porfirogenetul. Motivele care 1-au indemnat pe Dosoftei sä tradueä si sä tipäreascä aceste cärti se väd dar din prefetele lui: „Grädinä incuiatä fi fintinä pecetluitä de... ce folosu-i? precum scrie aceia marele si vestitul Potolomeiu, milostive fi luminate Doamne. Caria noi, citind erminiile fi tilcovaniile Sintei Scripturi, afläm cä o zice pentru inchisul intelesului, cäriiä o vedem in vremile noastre, cä si acia putinä sirbie ce o invätä de-ntelegia, tncä s-au päräsit in tarä ... Cela ce prorociafte, adecä spune de-ntäles oamenilor, gräiaste zidire fi mingäiare, indemnäturä fi dojanä. Cela ce gräieste in limbä (neinteleasä de popor) pre sine zideaste; iarä cela ce spune de-ntäles, besearicä zidiafte. Cä mai mare-i cela ce spune de-ntäles, decit cela ce gräiaste in limbä... Cä in bisericä mai voia mi-i cinci cuvinte cu mintia mia sä gräiescu, ca fi pre al$ii sä invät, decit ziace mii de cuvinte intr-altä limbä." Iar in alt loc, reproducind intrebarea adresatä de Marcu, patriarhul Alexandriei, lui Theodor Baisamon, patriarhul Antiohiei: „Cuvine-se oare ca preotii ortodocfi din Siria, din Armenia fi din alte täri ortodoxe sä liturgiseascä in limbile lor proprii?", aduce räspunsul lui Baisamon, intemeiat pe pasaje din scrisorile apostolului Pavel: „Ceea ce-s provoslavnici intru tot, de vor fi de 193 elineascä limbä nepartnici, pre limba <7or> sä slujeascä Sf. Liturghie“. Dupä cum reiese destul de limpede din textele de mai sus, mitropolitul

:194

Dosoftei era convins de necesitatea introducerii limbii nationale in bisericä. Este cel dintii mitropolit din principate care, incepind aceastä mare reformä de incetätenire a graiului strämofesc in altar, cautä sä convingä clerul din vremea sa cä oficierea cultului in limba inteleasä de masele adinci ale poporului, departe de a fi o rätäcire in apele ereziilor, e dimpotrivä in conformitate cu traditia Sfintelor Scripturi. Din traducerile lui Dosoftei, douä depäfesc problema introducerii limbii nationale in bisericä fi intereseazä in chip deosebit istoria literaturii noastre. Sint: Psaltirea in versuri si Vietile sfintilor. Psaltirea in versuri. Psaltirea tipäritä la Uniew in 1673 este, dupä cum o märturiseste insufi stihuitorul ei, rodul unei munci grele: a lucrat-o „cu multä trudä si vriame indelungatä", in „cinci ani foarte cu osirdie mare". O copie manuscrisä a textului —• pästratä in Biblioteca Academiei Romäne —■ poartä semnätura lui Dosoftei ca episcop de Roman, dar din märturia pe care ne-o dä prefata textului tipärit in 1673, cä s-a implinit cu foarte mare osirdie in cinci ani, rezultä cä Dosoftei a inceput sä lucreze la opera sa din 1668. Versiunea pästratä in manuscrisul din 1671 are o importantä aparte, fiindcä, pusä in paralelä cu textul tipärit in 1673, ne dä posibilitatea de a urmäri procesul de elaborare fi creatie al mitropolitului poet, care, nemultumit de prima redactie, revede necontenit textul, modificä uneori ritmul, corecteazä expresia, indreaptä mereu, vefnic in cäutarea unei forme mai clare fi mai expresive. Cum a ajuns Dosoftei la ideea de a traduce psalmii in versuri romänefti, cäci pinä la el nu se cunoafte nici un model tipärit in literatura ortodoxä, nici in cea slavä, nici in cea greacä, afarä doar de incercarea pästratä in manu- scris a lui Gh. Palamed. Se ftie cä ideea de a versifica psalmii fi de a-i afeza pe melodii, pentru a fi cintati in biserici, in reuniuni, in case, a pornit de la calviniftii francezi. Calvin insusi a versificat citiva psalmi, dar cele mai frumoase versuri le-a dat poetul francez Clement Marot (1495—1544), care a versificat 50 de psalmi. De la acestia s-au inspirat traducätori din toate tärile pe unde a pätruns reforma, pinä la marele poet polon loan Kochanowski, a cärui operä, publicatä in 1577 si retipäritä apoi in n enumerate editii — 15 pinä in vremea lui Dosoftei — a servit de imbold pentru traducere si de model pentru versificatie lui Dosoftei. loan Kochanowski fusese reprezentantul principal al poeziei culte din „epoca de aur" a literaturii polone si, cum il numesc istoricii literari, „pärintele poeziei polone". Vechi student al celebrei Universitäti din Padova, a cälätorit la Paris, unde a cunoscut pe Ronsard si pleiada. In traducerea psalmilor, Kochanowski, urmind exemplul lui Clement Marot, s-a sträduit sä dea poeziei nationale religioase, care exista inaintea lui dar care era mediocrä, o valoare artisticä superioarä si sä o inalte pe cele mai ridicate culmi ale artei. Opera nu era usor de indeplinit, cäci poetul nu putea sä dea curs liber inspiratiei sale: nu trebuia sä se läse furat de sugestiile cei le dädea textul originalului, care reprezenta o traditie sacrä, si in acelasi timp era nevoie sä pästreze si toatä frägezimea misticä a originalului si sä evite platitudinea. Pentru a pätrunde cit mai adinc in gindul intim al originalului ebraic, el a folosit mai toate traducerile anterioare. !n ce priveste stilul traducerii lui Kochanowski, e peste indoialä cä nu se putea cere pentru vremea aceea ca poetul polon sä respecte din poezia orientalä a psalmilor coloritul local, pe care l-a introdus, mult mai tiriziu, in literatura

europeanä, romantismul secolului al XIX-lea. Pentru a intelege coloritul specific ebraic al psalmilor, s-ar fi cerut o culturä cu mult superioarä aceleia pe care o aveau contimporanii lui Kochanowski. Dar renuntind la elementul exotic, Kochanowski a izbutit sä degaj eze din cintecele de durere si de umilintä inaintea divinitätii, ale regelui izraelit, sentimentele adinc omenesti si sä ni le transmitä intr-o formä ritmicä, plinä de noutate si varietate, imbogätind metrica polonä cu multe inovatii izbutite. I. Bianu, publicind in 1887 Psaltirea lui Dosoftei, a arätat cä structura versurilor mitropolitului moldovean este imitatä dupä tesätura versurilor lui Kochanowski. Gäsim la Dosoftei ritmica utilizatä de poetul polon, lungimile de versuri ale modelului si succesiunea rimelor — versuri perechi (1 cu 2, 3 cu 4) alcätuite totdeauna din eite doua silabe (rime feminine). Dosoftei a luat insä de la Kochanowski numai modelul, formele de versificatie in general, cäci in amänunte mäsura versurilor lui nu corespunde cu mäsura versurilor lui Kochanowski. Fondul traducerii a rämas neatins de influenta polonä. Iatä un exemplu desprins chiar din psalmul 1. Kochanowski spune, traducind ad litteram textul Psaltirii: „Sunt ca pleava care se murdäreste pe pämint si pe care vintul o aruncä unde vrea“. Dosoftei dezvoltä imaginea in felul urmätor:
Iarä voi necuratii ca pleava De sirg veti cunoaste-vä isprava Cind s-a vintura dintr-arie pravul, Vä veti duce, cum sä duce spravul; Si cu griul nu-ti cädea-n fätare. •

Dupä cum se vede, in marginile textului primitiv, el introduce o imagine nouä, imprumutata din cadrul vietii agricole: aria. Cei päcätosi vor fi spulberati in vint ca pleava ; ei nu vor cädea pe suprafata ariei (fätare), ca boabele de griu curat — imaginea sufletelor cinstite. Asemenea amplificäri ale textului biblic, care nu se gäsesc in Kochanowski , sint, dupä cum m-a convins o confruntare a textelor fäcutä cu ajutorul regretatului prieten Stefan Glixelli, fostul decan al Universität» polone din Wilno, destul de numeroase. De altä parte, spuneam cä Kochanowski a dezvoltat si el textul autentic al Psaltirii, folosinduse intre altele de versiunea lui Buchanan. Pe cit ne-am putut incre- dinta din compararea textelor, aceste amplificäri ale lui Kochanowski, fie cä sint proprii, fie cä sint luate din Buchanan, nu se gäsesc la Dosoftei. Pentru textul Psaltirii, Dosoftei, care era conducätorul ortodoxiei in Moldova, s-a servit de textele autorizate ale bisericii moldovenesti: psaltirile slavone. Din acestea a pästrat el si unele cuvinte, care nu par sä mai fi avut mare circulatie in limba vremii sale (rostul = gurä; sterevie = oxspeßta, pucioasä; mäzdä = mitä). Ca si Kochanowski, Dosoftei nu putea avea nici el simt pentru exotismul oriental al poeziei biblice. Dar Dosoftei a simtit si el adinc in sufletulsäu frumusetea eternä a cintecelor de adorare si umilintä ale poetului rege inaintea divinitätii, frumusete care a alinat in lungul veacurilor omenirea in ceasurile ei de durere, si, vroind sä o impärtäseascä contemporanilor säi moldoveni, a transpus-o in cadrul vietii sociale a timpului fi locului säu. Astfel, ca si in pictura primitivä a Renasterii, notele de coloare localä abundä in tema biblicä. Se vorbeste de „ocine", de „mosii ce se dau cu urice“, de „descalecarea mosii", de „boieria lui Iuda", de „caftane“, de „bucine de corn de bour“ (unde textul biblic 195 are: corn). Iatä bunäoarä citeva versuri care amintesc primirea trium- falä a voievozilor biruitori in cetatea de scaun a Moldovei:

Cintati Domnului in strune, In cobuz de versuri bune, Si, din ferecate surle, Versul de psalomi sä urle Cu bucium de corn de bour, Sä räsune pinä-n nour.

Pentru a aprecia drept opera lui Dosoftei —■ si acesta este rostul istoriei literare —■ trebuie sä tinem seamä de faptul cä el a luptat cu toate greutätile inceputurilor; limba literarä a timpului nu fusese incä mlädiatä la necesitätile ritmice ale versului, cäci desigur nu putem considera ca modele serioase de versificatie stihurile lui Varlaam si ale lui Udriste Nästurel la stema tärii din cärtile publicate. Incercärile de versificatie ale romänilor calvinizati din Ardeal nu ajunseserä la cunostinta lui. De altä parte, posibilitätile poetice ale limbii, imaginile si toate mijloacele de expresivitate nu fuseserä incä puse in valoare printr-o indelungatä traditie literarä 1 si, dacä la acestea mai adäugäm si faptul cä ideile originalului biblic trebuiau turnate in versuri pe care atunci pentru intiiasi datä le crea in limbä mitropolitul poet, e usor de.inteles pentru ce unele pasaj e pline de poezia misticä a vietii patriarhale sint redate in stihuri prolixe, naive, lipsite de farmecul originalului. Dar aläturi de aceste pasaje, se gäsesc in traducerea lui Dosoftei de multe ori imagini neafteptate fi sugestive, adäugate peste marginile textului biblicj adesea pentru nevoile constructiei metrice, care vädesc un suflet cu ochii deschisi fi spre frumusetile naturii. Acolo de pildä unde textul Psaltirii da numai: „Chiar pasärea fi-a aflat siefi casä“ (in traducerea pärintelui Gala Galaction), Dosoftei contureazä imaginea mai precis:
Ca o vräbiutä ce sä incuibeazä. In strasinä de casä dacä se-nsereazä. .7; . .

Iatä alte accente de lirism religiös cärora nu le lipseste vigoarea fi coloarea ca de exemplu:
In ce chip doreste cerbul de fintinä, Cindu-1 stringe setea de-1 arde-n pläminä, Sufletul meu, Doamne, asa te doreste. Fiara codrilor cea multä Toatä de mine ascultä; !->i de zimbri—am cirezi multe; Päsäri incä am cu cirduri De se ■fin de hranä-n cimpuri. Si cu urlete ploi mari värsa tare, De fierbeau undele-n beznä, ca-n cäldare, §i din nouri mergea freamät si sägete, Sä-ngrozeascä egiptenii. Glasul tunetului tau träznia-n roatä, De-^i lumina fulgerele lumea toatä; S-au strämutat de cutremur tot pämintul, ..

:196

1 Izvorul de apä vie al poeziei noastre populäre, care este tot atit de vechi ca si poporul nostru — ?i de care ne vom ocupa la locul säu, cind vom putea sä-1 cuprindem cu privirea 111 toatä complexitatea lui — nu ajunsese incä sä regenereze literatura cärturarilor. Desigur cä mitropolitul Dosoftei a cunoscut si el cintecele pe care le cintau, in sunetele cobuzelor, cintäretii la mesele domne§ti (vezi de ex. cronica lui Miron Costin, ed. Kogälniceanu, 1872, tom. I, p. 351). E probabil cä metrica poeziei populäre cu mäsura de 5 —6 silabe a influentat pe Dosoftei in versurile sale. Dar o influenza mai adincä a poeziei populäre asupra traducerii lui Dosoftei n-a fost incä documentatä.

Cind ai täiat cale-n mare cu cuvintul. Am mincat pine cu sgurä Si lacrämi in bätäturä De fafa miniei tale. ' Peste luciu cu genune Tree coräbii cu minune.

In sufletele pline degriji ale contimporanilor säi pentru furtunile timpului, psaimii lui Dosoftei, prietenul lui Miron Costin, au coborit o razä de alinare. Pärerea regretatului Bianu cä ei n-au avut räsunet la noi, intrucit in cultul ortodox traditiunea nu le permitea sä fie introdusi §i cintati in bisericä, trebuieste azi rectificatä. Citä mingiiere in clipe de suferinte ori in ceasuri de meditatie religioasä au adus psaimii lui Dosoftei se vede din faptul cä dascälii si cintaretii anonimi ai poporului au adaptat, pentru unele bucäti, melodie. In vechile manuscrise din Biblioteca Academiei Romane am gäsit numeroase exemplare din toate tinuturile romänesti — Moldova, Muntenia, Transilva- nia — in care psaimii sint copiati aläturi de alte cintece profane si religioase. Dintre psaimii lui Dosoftei, citiva, ca de pildä 46 („Limbile sä salte"), 48 („Veniti cu toti dimpreunä sä ne facem voie bunä"), 94 („Auziti acestea toate, neamuri, noroade si gloate"), 98 („Domnul stätu crai in tarä") au fost asa de bine modulati in spiritul poporan, incit, prin mijlocirea, probabil, a dascälilor de biserici, au pätruns in ciclul colindelor populäre «;i se cintä pinä ln vremurile noastre de copiii care poartä cu steaua, pe ulitele satelor si orase- lor, solia nasterii Mintuitorului. Din cintecele de stea, psaimii lui Dosoftei au fost introdusi mai departe in tesätura dramei religioase populäre a Viclei- mului — cu deosebire psaimii 94 si 98. Din nädejdea pusä de neobositul mitropolit moldovean de a da aripa versului romänesc poeziei vechi crestine, citiva psalmi au coborit astfel in sufletul poporului, amestecindu-se in cintärile si näzuintele lui. Vietile sfintilor. A doua operä importantä din activitatea literarä a mitropolitului Dosoftei, dupä Psaltirea in versuri, este colectia completä a vietilor de sfinti, care s-a imprimat la Iasi intre 1682—1686, cu tiparul adus din Moscova, de la patriarhul Ioachim. Din cercetärile intreprinse de regretatul Iulian Stefänescu intr-o bunä lucrare de doctorat, Legende despre Sf. Constantin in literatura romdnescä, precum si din sondajele fäcute de noi in diferite capitole ale operei, reiese cä märturia lui Dosoftei insusi, din prefata operei, cä „a tradus de pre greciaste si de pe sirbiaste pre limba romäneascä", se confirmä. Iulian §tefänescu a izbutit chiar sä precizeze izvorul principal din care §i-a scos traducerea sa Dosoftei. Aceasta este prelucrarea neogreacä a mineelor bizantine, fäcutä si tipäritä de Maximos Margunios, episcopul Citerei, care a träit intre 1549—1602. In afara de Margunios, s-a mai servit de originalele bizantine, editate si acestea in tipografia greceascä din Venetia a lui Glykys. Pe alocuri, unele amänunte istorice le-a scos din legendele hagiografice, care fuseserä incorporate in cronografele bizantine ale lui Dorotei de Monembasia si ale lui Matei Cigala. Si, in sfirsit, pentru unele nedumeriri in traducere, a urmat traditia textelor mediobulgare intrebuintate pe atunci in bisericile noastre. Colectia vietilor de sfinti a mitropolitului Dosoftei cuprinde mai multe . grupe de legende. O primä grupä — mai micä — e formatä de legende referitoare la Mintuitor, la familia sfinta si la apostoli, mai toate extrase din evangheliile apocrife. A doua grupä — mai mare — este formatä din legendele martirilor si ale 197 ascetilor. Se cunosc prigonirile groaznice pe care le-au avut de indurat crestinii

:198

primelor veacuri din partea romänilor, cind acestia au inceput sä-fi dea seama cä räspindirea noii religii surpä temeliile statului si ale autoritätii lor. Marele istorie al bisericii crestine, Eusebiu din Cesareea, care a apucat epoca de incheiere a persecutiilor, ne povesteste puterea misticä cu care indurau chinurile cei ce nu voiau sä päräseascä credintä in Mintuitorul: arsi peruguri, aruncati inaintea fiarelor in arenele circurilor, sfisiati cu cochilii si unghii de fier. In acele vremuri de urgie, cind crestinismul era abia la inceputurile sale, nu era cu putintä ca el sä nu inteleagä ce admirabile pilde de rezistentä in prigoniri putea aduce forta moralä a acestor eroice jertfiri de viatä pentru credintä cea nouä. Fanatizate de avintul cu care acesti iluminati primeau cununa de martiri, masele populäre vedeau in ei pe adeväratii alesi ai Mintuitorului in lupta cu päginismul. Dupä ce Constantin cel Mare pune capät persecutiilor, admitind liber- tatea cultului crestin, atentia bisericii este indreptatä cätre ascetism. Sfintul acestor noi vremuri este acum ascetul, care, retras de lume in codri sau pusti- uri, isi mortifica trupul pentru a dezrobi sufletul de ispitele cu care duhul intunericului cäuta sä-i primejduiascä mintuirea. In näzuinta de a expia päcatele lor si ale semenilor, ascetii isi impuneau asperitäti de viatä, chinuri trupesti, refuzind orice adäpost, stind färä nici un acoperis vara sub arsita soarelui, iarna in vifor, vinturi si ploi, pinä ce trupul li se topea de chinuri fi se acoperea de räni. Biserica fi contimporanii au privit cu admiratie si pietate pe asceti fi-i socoteau ca fiind inspirati de Dumnezeu. Un cronicar bizantin ne spune cä impäratul Isac Anghelos, intr-o vreme de mare cumpänä in istoria Bizantului, a chemat in palat pe „cälugärii care umblä cu picioarele goale, pe cei ce se culcä pe pämintul gol fi pe cei ce träiesc deasupra pämintului pe coloane“ fi le-a cerut sä se roage lui Dumnezeu ca sä indepärteze primejdiile care ame- nintau imperiul. Care sint elementele din care s-au alcätuit legendele hagiografice le-am arätatlap. 119—122 Conceptia hagiografului despre rolul fi misiunea sfintului pe pämint pare sä fi fost influentatä, in afarä de traditia literarä a apocrifelor, fi de curentele filozofice ale timpului fi cu deosebire de mistica neoplatonicianä. Conceptia misticei neoplatonice despre puterile supranaturale in extazul divin a influentat credintä creftinä despre sfinti, in sensul cä hagiograful, ca fi misticul neoplatonician, admitea cä martirul sau ascetul, care in extazul mistic se confunda in sufletul säu cu Mintuitorul pentru a duce lupta impotriva päginismului, in clipele hotäritoare era sprijinit de Domnul. Mintuitorul radia atunci in jurul lor aureola divinä — cu care dealtfel fi sint zugräviti in bisericile noastre — si cä acest nimb al sfinteniei ii susträgea de la influenta puterilor fizice ale naturii, ridicindu-i mai presus de ele. Aceastä conceptie care stä la temelia legendei hagiografice explicä caracterul supranatural al actiunii. Vietile de sfinti ne introduc astfel intr-o lume de miraculos crestin, in care torturile cele mai ingrozitoare nu pot distruge viata martirului. De exemplu sfintul Mamas fi Iulian sint condamnati de autoritätile romane sä fie sfisiati de fiare sälbatice, dar la ziua sorocitä, in arena circului, cind se dä drumul fiarelor inflämmzite, acestea, in loc sä se repeadä asupra lor, ifi domolesc furia si, ajungind in fata sfintilor, le ling picioarele. Sfintul Tirs, särbätorit la 14 decemvrie, este virit intr-un sac cu scorpii si vipere si aruncat in mare, departe de tärm; cu ajutorul ingerilor sacul se sfisie, sfintul iese nevätämat si se intoarce la tärm, cälcind pe valuri ca pe uscat. Cind Ermingheld, fiul unui rege got, este asasinat in temnita din porunca tatälui,

coruri de ingeri se scobor din cer, cu lumini, in cintece de slavä (1 noiemvrie). Tot prin minuni, de altä naturä insä, se caracterizeazä si viata sfintilor asceti. Sf. Marian nu are nevoie, in puterea noptii, de candelä ca sä serie, fiindcä degetele lui räspindeau lumina necesarä. La moartea sfintului Lazär stilpnicul (7 noiemvrie), coloana pe care träise sträluceste in täria noptii ca o coloanä de foc, pinä la mari depärtäri. Pentru a aleätui biografia sfintului, hagiograful, care n-a urmärit nicio- datä o reconstituire istoricä a vietii, ci numai o operä de edificare moralä dupä canonul stabilit prin datina hagiograficä, a imprumutat de multe ori elemente din traditiile si basmele populäre. Astfel, de pildä, tema cu lupta voinicului pe tärmul unei ape pentru mintuirea unei fecioare, care apare in vechiul mit al lui Perseu si Andromeda, in legenda celticä a lui Tristan si Iseult si in o multime de basme populäre, ca de exemplu in Balaurul cu saftte cafiete din colectia lui Ispirescu, a fost incorporatä din secolul al XII-lea si in viata sf. Gheorghe, aleätuind partea cea mai frumoasä si mai cunoscutä a legendei. Tema aceasta hagiograficä a luptei sfintului Gheorghe cu balaurul, transpusä in versuri, este foarte räspinditä la popoarele balcanice si are o paralelä interesantä in balada noasträ popularä Iovan Iorgovan.1 . Alte motive de folclor, ca de exemplu motivul inelului miraculos care sfärimindu-se anuntä moartea eroului, a copilului care vorbeste inainte de nastere, a cerbului care cäläuzeste pe calea mintuirii (sf. Plachida), au fost prinse si ele in tesätura legendelor hagiografice. Scrise de autori diferiti, in rästimpuri diferite, legendele hagiografice sint foarte inegale. Multe sint cli^ee banale, in altele miraculosul exagerat se apropie de grotesc, dar sint si citeva legende care, prin gratia lor naivä si prin pietatea lor duioasä, au miscat adinc sufletul cititorilor de pe vremuri. Iatä de pildä legenda lui Avgar, asupra cäreia ne oprim putin pentru a intelege mai bine caracterul unei astfel de legende hagiografice precum si mentalitatea celor ce se desfätau cu acest fei de literaturä, din care scoteau adesea indemnuri si pilde pentru viatä. Avgar, toparhul Edesei, fiind chinuit de o boalä grea — dupä unele izvoare, de leprä neagrä — auzind de minunile si tämäduirile sävirsite de Hristos, a trimis la el pe cancelarul säu, Anania, un zugrav iscusit, ca sä-i izvodeascä chipul si sä-i dueä o scrisoare cu rugä- mintea de a veni in Edesa pentru a-1 mintui. „Sä te afliacicumine — serie toparhul — cäci am inteles cä evreii murmurä impotriva ta si vor sä-ti facä räu. Eu am cetatea prea micä, dar indeajuns ammdurora pentru a petrece cu cinste.“ Anania, ajuns toemai cind Isus propoväduia poporului, incearcä sä-i prindä chipul, dar nu izbuteste sä fixeze nici o träsäturä, din pricinä aureolei divine care-i nimba fata. Dupä ce si-a incheiat predica, Mintuitorul, care si gindurile ascunse ale oamenilor le cunostea, a cerut solului sä-i dea scrisoarea. Dupä ce a citit-o, si-a spälat chipul cu apä, a cerut o näframä curatä de in, si-a pus-o pe fatä, si-a imprimat chipul in ea si a predat-o solului sä o ducä lui Avgar impreunä cu räspunsul: „Fericit esti, Avgare, de vreme ce ai crezut in mine färä sä mä fi väzut, cäci scris este despre mine, ca cei ce mä vor vedea sä nu creadä in mine si cei ce nu mä vor vedea aceia sä creadä. Iar cit despre cele ce-mi scrii, ca sä vin la tine, eu trebuie sä implinesc toate celea pentru care sunt trimes, iar dupä ce le voi implini, sä mä malt cätre Pärintele cel ce m-a trimes ..." 199
1 Cf. N. C a r t o j a n , Cärtile populäre in literatura romäneascä, II, p. 161—165.

:200

Avgar citeste scrisoarea si, inchinindu-se la icoana Domnului cea nefä- cutä de miini omenefti, deodatä se vede vindecat pe tot trupul de leprä, afarä doar de o rämäsitä pe fatä. Citiva ani mai tirziu, dupä ce Mintuitorul fusese rästignit, inviase si se inältase la cer, Avgar aflä cä a sosit in cetatea lui un evreu, cu numele Tadeu, care tämäduia pe cei bolnavi in numele lui Isus. Toparhul trimite sä-1 aducä la el si cind Tadeu inträ pe usa palatului, inväluit in nimbul strälucitor al sfinteniei, Avgar se scoalä de pe tron si il intreabä dacä intr-adevär el este ucenicul tagäduit prin scrisoarea Mintuitorului. „De vreme ce —■ räspunse apostolul — mare nädejde ai pus spre Domnul meu, Isus Hristos, pentru aceea, iatä, trimes fiind de Dinsul, am venit la tine si, dacä credintä ta se va spori intru tine, toate cele dorite de tine dupä credintä ta vor fi.“ „Atita am crezut intru Dinsul — räspunse Avgar — incit am vroit sä adun puterea ostirilor mele fi sä merg asupra iudeilor, celor ce 1-au rästignit pe El, ci stäpinirea romänä, subt care suntem, m-au oprit pe mine." Tadeu il linisteste, lämurindu-1 cä Mintuitorul n-avea nevoie de nici un sprijin, cä el a indeplinit pe pämint voia tatälui si cä, de-ar fi vrut, legiuni de ingeri ar fi adus in ajutorul lui. Avgar este adus la credintä cea dreaptä, primeste botezul si cu aceasta rämäsitä leprei de pe fatä dispare cu desävirfire. A doua zi, Tadeu, predicind norodului taina mintuirii, aduce la crestinism intreaga cetate a Edesei, care primeste botezul. Simburele acestei legende ifi are obirsia in crestinarea Siriei prin regele Abgar. Abgar al IX-lea, Bar Ma'nu (176—213), intorcindu-se din Roma, unde fusese primit cu fast de impäratul Severus, a trecut prin Asia Micä. Aci a imbrätisat crestinismul, pe care 1-a impus apoi in regatul säu. Mai tirziu, din näzuinta de a se invälui inceputurile crestinismului in Siria intr-o aureolä legendarä de glorie fi de sfintenie, evenimentul a fost transpus in epoca de apostolat a Mintuitorului fi pus in legäturä directä cu el. Legenda cäpätase, incä din secolul al III-lea, forma scrisä in limba siriacä fi se pästra in arhivele din Edesa, unde a gäsit-o marele istoric al bisericii creftine, Eusebiu, episco- pul Cesareei si prietenul lui Constantin cel Mare. Eusebiu a tradus-o in limba greacä fi a inserat-o in cartea I-a (cap. XIII) a istoriei sale bisericefti. Motivul cu näframa, icoana nefäcutä de miini omenefti, nu fäcea parte din structura primitivä a legendei; el apare pentru intiiafi datä in secolul al Y-lea. Din lumea siriacä, motivul a trecut apoi, in secolul al VI-lea, in Bizant si a dobindit o vitalitate afa de puternicä, incit a fost exploatat mai tirziu, in timpul luptelor iconoclaste, de cätre teologii bizantini in sprijinul tezei cä icoanele au fost instituite pe pämint de Mintuitorul insufi. In secolul al VIII-lea, scriitorii bizantini, cei sirieni fi pelerinii apuseni ne inftiinteazä cä icoana trimisä lui Abgar se gäsea intr-adevär la Edesa. Ea a fost adusä apoi in Constantinopol, pe timpul impäratului bizantin Romanos Lecapenos, care dezläntuise räzboiul impotriva arabilor pentru liberarea tinuturilor crestine de sub pägini. Aducerea icoanei in Constantinopol fi depunerea ei in biserica Vlaherne din palatul imperial s-a fäcut cu mare fast si, pentru comemorarea acestui eveniment in viata bisericii ortodoxe, s-a alcätuit chiar atunci slujba care se citeste si azi in biserica noasträ. Legenda aceasta pioasä, cu gratia ei naivä, care a instituit in biserica ortodoxä douä comemoräri — la 21 august präznuirea sfintului Tadeu si la 16 august aducerea icoanei din Edesa in Bizant — a läsat urme adinci in arta

religioasä si in folclor. ln zugräveala bisericilor noastre, „in amintirea lui Avgar si a icoanei Mintuitorului, se aplicä atit näframa sfintä cit si rosietica cärämidä sfintä, jos pe tamburul cupolei si anume vizavi una de alta: näframa la räsärit, cärämidä la apus“. Legenda a fost mult cititä fi a läsat urme in folclor. ln unele tinuturi — in pärtile Sighifoarei si in Banat — scrisorile lui Avgar cätre Mintuitorul fi a Mintuitorului cätre Avgar sint intrebuintate, dupä cum a arätat räposatul Bogrea, pinä azi ca talismane. „Eie sint in genere numite, dupä numele toparhului, avgare, prin coruptie advare sau argare, care inseamnä orice amulet in genere, salv-conduct mistic, cäruia superstitia popularä ii atribuie o putere profilacticä." Astfel numele regelui Edesei, care a introdus creftinismul in Siria, a ajuns in lexicul romänesc un nume comun, cu sensul de amulet — o curioasä evolutie semanticä in viata cuvintelor. ln colectia vietilor de sfinti a mitropolitului Dosoftei mai sint incä multe alte legende, tot atit de aträgätoare prin gratia lor naivä fi tot atit de inte- resante prin problemele pe care le ridicä cu privire la substratul istorie sau la legäturile cu folclorul. Afa sint, de pildä: legenda despre sfintul Alexie care fi-a päräsit pärintii fi sotia in noaptea nuntii ca sä urmeze chemarea Mintuitorului, de care ne-am ocupat; despre sfintul Eustatiu Plachida (20 sept.), care, luindu-se la o vintätoare pe urmele unui cerb miraculos, a fost convertit la crestinism; despre sfintä Tecla (24 sept.), care, ascultind de la fereastra casei pärintefti predica apostolului Pavel, fi-a päräsit mama fi logodnicul pentru a-si inchina viata Domnului; a celor fapte cuconi din Efes, care, urmä- riti de prigonitori, adorm 360 de ani intr-o pesterä, si multe altele. Colectia vietilor de sfinti a lui Dosoftei este aleätuitä din trei tomuri; ultimul a apärut in 1686, si cu el activitatea marelui mitropolit se incheie, deoarece in acest an Dosoftei a fost luat fi dus in captivitate de Sobieski. Dosoftei istorie. Pentru a intregi conspectul activitätii literare a mitropolitului Dosoftei, trebuie sä amintim aci fi preocupärile sale istorice, cäci in mijlocul muncii neobosite pentru nationalizarea serviciului divin, mitropolitul Dosoftei, prietenul lui Miron Costin, a gäsit timp sä-fi poarte gindul fi cätre studii istorice. Era un pasionat cititor de cronografe. Un exemplar din cronograful lui Cigala se pästreazä azi in Biblioteca Academiei Romäne cu sublinierile fi adnotärile marelui mitropolit. In Vietile sfintilor il vedem adesea innodind textul hagiografic cu informatii fi citate imprumutate din cronografe. Dar mai mult pare sä-1 fi interesat istoria nationalä. In prefata a douä cärti — Molitvenictä, apärut in 1681, si Paritniile, publicate in 1683 — el adaugä un rezumat de istorie moldoveneascä in versuri. Acest poem crono- logic incepe cu discrete aluzii la originea romanä. Vorbind de Dragos-vodä, care, descälecind tara, „au adus intr-insa rumäneasca limbä“, adaugä versuri ca acestea:
Se trage de pre singe rudä impäräteascä.

Insirä apoi pe rind domnii Moldovei, pomenind indeosebi ctitoriile lor de mänästiri si biserici, pinä la Duca-vodä, adicä pinä in vremea sa. Cu toatä ariditatea inerentä acestui gen literar, totusi imaginatia mitropolitului poet se aprinde la evocarea marilor domni, apärätori ai pämintului moldovenesc, ca bunäoarä la a lui Stefan cel Mare — „i se inältä vestea si peste ghotarä" — a cärui siluetä de mare ctitor ne-o infätiseazä astfei:
Prin tinuturi, prin toate sä vädu a lui siamne: Mänästiri si bisiarici ö-au faptü färä liane,

201

Cä nu numai prin sate ?i pre la ora?e, Ce si prin munti si-n codri lui Hristos sälase, C-au fäcut zugrävite, de dau strälucoare, , Sä-i träiascä pomana-n bun nume suptu soare...

Vremurile de atunci nu erau insä prielnice pentru munca de carte. Un nou räzboi se dezläntuise intre turci si crestini. Moldoveni fi munteni tre- buiserä sä urmeze ostirile turcesti si sä ia parte la asediul Vienei. Dar pe cind Duca-vodä cu oastea moldoveneascä lipsea din tarä, polonii cu pribegii moldoveni intraserä in Moldova, aducind ca domn pe Petriceicu-vodä. In zilele de Cräciun ale anului 1683, Duca-vodä este surprins la mosia sa Domnesti de un podgheaz polon si fäcut prizonier impreunä cu cronicarul Miron Costin, prietenul lui Dosoftei. In locul lui Duca-vodä fu instalat in scaun, cu ajutorul polon, Petriceicu-vodä. In aceste vremuri de restriste, noul domn fi boierii din divanul Moldovei, temindu-se de invazia turcilor fi tätarilor, hotäräsc sä trimitä dupä ajutor la tarii Rusiei, loan fi Petru Alexievici, pe mitropolitul Dosoftei fi pe cäminarul Lupu, oferind, in schimbul ajutorului, tribut. Mitropolitul Dosoftei n-a putut ajunge insä pinä la Moscova, fiindcä se räspindise zvonul cä pärtile de unde vine mitropolitul sint bintuite de ciumä. A fost oprit la Kiev de autoritätile rusefti, care au transmis la Moscova cererea moldovenilor fi lämuririle mitropolitului. Este de retinut din declaratiile lui Dosoftei lämuririle pe care le dä cu privire la neincrederea poporului säu in poloni, care, spune el, sint räutäciofi, „mincinofi“ fi „nestatornici“. Räspunsul tarilor la rugämintea moldovenilor nu ni s-a pästrat. Fapt e cä rufii nu s-au miscat sä vinä in ajutorul nostru. Peste citeva luni turcii intrau in Moldova fi puneau pe tron pe Dumitrafcu Cantacuzino, dar, dupä putin timp, si acesta avea sä fie inlocuit prin Constantin Cantemir. Pästorirea mitropolitului Dosoftei se apropia insä de sfirfit. In anul 1686 regele Poloniei, Ion Sobieski, pornind din nou cu räzboi impotriva turcilor, inträ cu oftirea in Moldova. Incercarea lui de a ciftiga de partea sa pe Constantin Cantemir nu izbuteste, intre altele fiindcä fiul cel mare al domnului era ostatec la Constantinopol si fiindcä turcii trecuserä Dunärea si, unin- du-se cu tätarii, afteptau la granitele tärii. Domnul moldovean läsase in Iasi proviziuni pentru armäta polonä si se reträsese spre sud. In rästimp, regele Sobieski inträ in Iasi si-1 tine in stäpinire douä säptämini, petrecind — zice Dimitrie Cantemir in Vita Constantini Cantemyri (ed. Iorga, p. 63—66, text romänesc) — „in oaspete lungi si bubuiri de tunuri", pentru ca sä „sperie de departe pe turci si pe tätari“. Sobieski, care prinsese de la ostasii moldoveni, incä de pe vremea cind era hatman al Poloniei, citeva cunostinte de limbä romäneascä, la un ospät, a rostit citeva cuvinte cätre boierii moldoveni in limba lor, ca sä le facä pläcere. Apoi, in clinchetul paharelor, a poruncit sä inceapä hora, dupä care a spus cä a alcätuit un cintec moldovenesc. Si täcind läutarii, Sobieski a inceput:
Constantine, Fugi bine, Nici ai casä, Nici ai masä, Nice dragä jupineasä. .

Dupä relatarea lui Dimitrie Cantemir, tatäl säu, instiintat de aceasta, nu s-a läsat dator cu räspunsul. Sobieski, päräsind Iasul, trece Prutul si se indreaptä
:202

cu armata spre Bugeac, unde-1 pindeau turcii si tätarii, care arse- serä iarba, oträviserä apa si prinseserä carele cu proviziuni ale polonilor. Pe cind regele polon se afla astfel in primejdie, Cantemir il instiinteazä, printr-un om sigur, de primejdia aceasta si il sfätuiefte, dupä cum ne spune fiul säu, ca sä treacä repede inapoi si sä iasä din Moldova, dupä care adaugä: „...cä-i foarte multumeste pentru cinstea pe care a binevoit sä i-o facä prin cintecul pe care i l-a alcätuit si l-a cintat. Doamnä, in adevär, din voia sortii nu are de mult, dar a läsat craiului casa, gazda si masa gätitä, iar, dacä nu s-a ajuns intru ceva, sä fie bun a nu o pune in sama vointii sale, ci numai in a ncputintii." Dosoftei in Polonia. Sobieski reträgindu-se peste Prut si sträbätind Iasii cu ostasii säi, aceftia au dat foc orasului si au prädat mänästirile. Cu acest prilej au ridicat fi pe mitropolitul Dosoftei. Unii istoriei sint de pärere cä Dosoftei a plecat de bunä voie. Trei contimporani care au insotit ostile regelui Sobieski — episcopul de Kamenica, Wojenski, francezul Philippe Dupont, ofiter si curtean, si un anonim intr-o scriere Les Anecdotes de Pologne ... —• povestesc cä mitropolitul Dosoftei a iesit inaintea regelui cu 200 de preoti §i cälugäri, cu prapore fi cruci, insotiti de fruntasii orasului. Si adaogä Dupont cä mitropolitul ar fi tinut un discurs lui Sobieski, in care l-a infätisat pe Constantin Cantemir in colorile cele mai negre.1 Se stie insä cä vlädicii nu trebuie sä-§i päräseascä niciodatä poporul. Primirea cu alai mare a lui Sobieski, care venea ca liberator de sub jugul turcesc, era deci fireaseä. Nü stim in ce mäsurä Dosoftei a indräznit sä-fi atace domnul. Dar D. Cantemir ne spune insä in aceastä privintä lämurit: „Polonii au prädat si vasele sfinte si moastele sfintului loan cel Nou, cu multe pietre scumpe. Si alte odoare de argint fi de aur le-au luat cu sine si impreunä cu eie pe insus mitropolitul care mustra fätis fapta nelegiuitä a osta§ilor §i se ruga de indurare."2 Tezaurul si odoarele mitropoliei din Suceava, pe care polonii le-au ridi- cat odatä cu mitropolitul Dosoftei, cuprindeau, dupä cum afläm din documente, lucruri pretioase, ca de exemplu: „Un aier mare impodobit cu pietre scumpe, cumpärat la 1427 de cätre domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun fi de fiul säu Ilie, pe vremea mitropolitului Macarie; mitra de aur a mitropolitului, impodobitä cu diamante fi cu smaralde; cruci de aur cu rubine fi turcoaze;"cirje pastoralä de argint; icoane cusute cu aur fi argint fi cu cercuri de märgäritare; o Evanghelie pe pergament cu scoarte de argint aurite; veftminte preotefti; invelituri pentru pristol, toate de stofä scumpä, impodobite cu pietre pretioase; sfesnice fi cädelnite de aur fi argint". Cu mitropolitul Dosoftei au mai fost ridicati din Suceava si citiva clerici care erau pe lingä el: ieromonahii Adrian, Ionaf, Ilarion si arhimandritul Sucevei, Nicolae. ln Polonia, li s-a impus captivilor sä locuiascä in oraful Stryi. Incep de aci inainte pentru marele mitropolit moldovean in pribegie zile grele de säräcie fi amäräciune. Constantin Cantemir il cheamä stäruitor sä se intoarcä in tarä cu moaftele sfintului loan cel Nou fi, fiindcä nu voia, sau nu putea sä vie, este anatemizat de patriarhul din Constantinopol, anatemä care a fost ridicatä, insä prea tirziu, dupä ce Dosoftei murise. Defi se pare cä i s-a ingäduit libertatea de 203
1 H o r i a O p r i § a n f in Arhiva, anul XLVII, 1940, nr. 1—2, p. 110—116. 2 D. C a n t e m i r , Vita Constantini Cantemyri, ed. Iorga, 1923, p. 65, text romänesc.

:204

a conduce colonia romäneascä din Polonia, defi il vedem intr-un rind sfintind pe episcopul romän Iosif Stoica din Maramures fi pe alti doi episcopi ruteni, totufi viata sa in exil este plinä de necazuri fi lipsuri. Abia afezat pe pämint sträin, se vede nevoit sä trimitä necontenit dupä ajutor fi milä in Rusia, la tarul Moscovei, la patriarhul Ioachim fi la toti creftinii ortodocfi. „Potoliti — scrie el — furtuna mizeriei noastre, astimpärati sufletul ce se chinuiefte fi adäpati sufletul insetosat, care pribegefte acum al patrulea an din eparhia mea. Pätimesc in mizerie cu servitorii cari sunt lingä racla sfintului loan cel Nou, nädäjduind mintuirea lui Dumnezeu, ca sä mä intorc fi sä mä infäti- fez inaintea fetei lui Dumnezeu, in mitropolia doritä a Sucevei..." In aceastä viatä de amäräciune petrecutä in exil, mitropolitul Dosoftei ifi gäsefte o mingiiere in munca de culturä, prinsä, prin forta imprejurärilor, in cursul curentelor kievene fi moscovite. Dezlipirea Ucrainei de la Polonia fi alipirea ei la imperiul moscovit adusese divergente in viata religioasä a Rusiei. Pe cind Moscova pästrase credincios traditia ortodoxä, Ucraina, care stätuse sub stäpinirea Poloniei catolice, primise, prin influenta literaturii religioase traduse din limba latinä a catolicismului polon, obiceiuri, rinduieli fi dogme sträine ortodoxismului. Una din aceste chestiuni, care a främintat societatea rusä timp de 15 ani, a fost chestiunea transubstantierii sfintelor daruri. ln dogmatica crestinä este o problemä importantä aceea de a se sti dacä la taina cuminecäturii este prezent sau nu spiritul Mintuitorului. Pe cind bisericä ortodoxä sustine cä este prezent, bisericile reformate sustin cä aceasta este simbolicä. Ucrainenii, desi ortodocsi, se alipiserä la punctul de vedere reformat. Patriarhul Ioachim, dupä sfaturile fratilor Lihudi si a altor cärturari din Moscova, someazä pe mitropolitul Kievului sä-si expunä lämurit punctul säu de vedere in aceasta privintä. In astfel de clipe hotäri- toare pentru bisericä rusä, cind patriarhul Moscovei se pregätea sä arunce anatema asupra bisericii din Kiev, intervine Dosoftei, care, din exilul säu, lämurind pe mitropolitul Kievului asupra punctului de vedere ortodox, inläturä ruptura. Din aceste preocupäri, prelatul nostru, solicitat de mitropolitul Kievului, a tradus in rusestc o serie de cärti care serefereau tocmai la dogma transubstantierii sfintelor daruri. Originalele grecesti ale unora din aceste cärti fuse- serä tipärite prin 1683, in tipografia din Iasi, dupä cererea marilor patriarhi greci ai räsäritului, pe vremea cind Dosoftei pästorea Moldova. Textele traduse de el —• precum din cartea sf. Simeon al Salonicului despre transubstan- tierea sfintelor daruri, Istoria bisericeascä si Vedenia tainicä a patriarhului Gherman, Orinduielile sf. apostoli — sint scrise intr-o foarte corectä limbä ruseascä si unele erau menite sä fie tipärite. Dar in mijlocul acestei activitäti, cu sufletul indurerat de nostalgia scaunului säu din Suceava fi strimtorat de multe lipsuri, mitropolitul Dosoftei inchide ochii la 13 decembrie 1693. 0 miscätoare scrisoare, adresatä hatmanului Mazepa de cätre unui dintre cälugärii care au stat la cäpätiiul lui in ceasul mortii, ne instiinteazä astfel despre sfirsitul mitropolitului moldovean: „Noi, särmanii cälugäri, cari ne afläm lingä sfintele moaste ale sfintului marelui mucenic loan cel Nou din Suceava, in localitatea Zolkiev, cu supunere cädem la picioarele märiei voastre domnesti, cäci nu avem unde sä ne plecäm capetele decit la Domnul Dumnezeu si la märia voasträ milostivul nostru domn. Si facem f

Opera. 110—116. cel dintii dintre vlädicii principatelor. B i a n u . S t u r d z a .virei sale. iar prin Vietile sfintilor a däruit sufletului romänesc din veacul al XVII-lea o bogatä literaturä de imaginatie. Un manuscris al lui Dosoftei. 1918. Despre fuga in Polonia: H. unde se descriu cärfile lui. de fericitä memorie. sectiunii istorice. in Analele Academiei Romäne. in Analele Academiei Romane. XLVII. A. $ t e I a n D i n u l e s c u . Din Vietile sfintilor au fost 205 . in cetatea Iasilor. Prin destinul säu tragic. B o g d a n . D. discurs de recep^iune la Academia Romänä. a tit cit o avem. nr. Iasi. inchinatä telului educativ pe care il impunea menirea sa de pastor al tärii. 1885. § t e f a n C i o b a n u . pentru care Dosoftei simtea si chemarea si priceperea de a ne-o da. Experienta dureroasä pe care a incercat-o mitropolitul Dosoftei in härtuita sa viatä ii intärise personalitatea pentru o munca inaltä. $ t e f a n C i o b a n u . in Convorbiri literare." §i iatä acum o frumoasä träsäturä de caracter a fetelor religioase din trecut s „Eu atunci. au trecut fase ani. Dosoftei mitropolitul Moldovei. Bucuresti. Si. de cind a murit preasintitul mitropolit. impletita cu elemente miraculoase. Contributiune la istoria literaturii romänesti si a egäturilor romäno-ruse literare din secolul al XVII-lea. Si a träit pärintele mitropolit de fericitä memorie in mare lipsä fi necaz fi nu a avut unde sä se mifte. de mitropolitul Antim Ivireanu.nuate mai tirziu. Bibliografia romäneascä veche. in 13 decembrie. Bucuresti. in Tara Romäneascä. H o d o s . Bucuresti. p. iurnal bisericesc literar). El. Prin traducerea Psaltirii in versuri. 262—269. Texte si studii. reprezintä in istoria culturii noastre vechi un mare pas inainte. VI (1872). Bucuresti. in Arhiva. Contributii privitoare la relatiile bisericii romänesti cu Rusia in veacul XVII. Bucuresti. 489 — 496. si a luat moastele sf. Academiei Romäne. Psaltirea in versuri publicatä dupä manuscrisul original si de pe editiunea de la 1673. §i dacä imprejurärile nu 1-ar fi coplefit de atitea ori. 157— 167. fi ne-au dat sä träim noi in cetatea aceea opt ani la porunca milosti. I B i a n u s i N . a deschis drumul limbii romänesti cätre altarul bisericii.tire märiei voastre cum a fost de la inceput: a venit milostivirea sa regele polon cu oasteintararomäneascä. Sträduintele lui vor fi conti. XXXIV. 1887. Kiev. am fost obligat cu mare epitimie de preasfintitul mitropolit de fericitä memorie sä nu päräsesc sfintele moafte pinä la capatul vietii mele". plinä de pietate si uneori invioratä de gratie naivä. 21. p. Mem. I. originalul rusesc. Dosoftei a asezat temeliile versificatiei in literatura noasträ cultä. I. 1940. Ia§i. 1903. O scrisoare din 1679 a mitropolitului Dosoftei. Cernäufi. Contributiuni privitoare la originea ti moartea mitropolitului Dosoftei. Precizäri pe marginea exilului lui Dosoftei in Polonia. Viata si scrierile lui Dositeiu mitropolitul Moldovei (extras din Candela. a apärut in editia Academiei imperiale ruse de §tiin^e. 1912. 1912. traducere din ruseste de §tefan Berechet. p. Munca lui Dosoftei. activitatea sa ar fi inzestrat trecutul cultural romänesc cu o operä uriasä. Documente biografice: S i l v i u D r a g o m i r . BIBLIOGRAFIE ' Viata. p. 1920. Dosoftei mitropolitul Moldovei si activitatea lui literarä. O p r i 5 a n. 209 — 240. Ed. 1915. milostive binefäcätor. marelui mucenic loan din Suceava si cu prea sfintitul Dosoftei din Suceava fi ne-au dus din Iafi in Polonia. 1671 — 1686. rämine o figurä care sintetizeazä vitregia imprejurärilor in care s-au zbätut toti marii cärturari ai literaturii noastre vechi. continind anexe care n-au fost traduse. sectia pentru limba si literatura rusä. I.

Pentru versificatia lui Dosoftei. L a c e a. Jahresbericht des Instituts für rum. p. Psaltirea in versuri. Mem. Legendele despre sf. in G. Alte fragmente din Vietile sfintilor in colectia „Autorii romäni vechi si moderni. 4 (1885). 1898. I. 1915. Pentru limbä: C. seria a II-a. ibidem. p. M. arheologie si filologie. 1891.. si in Chrestomatie romänä. p. P u s c h i l ä . XXXVI. Fragmente din Acatist. in afarä de prefata lui I. Untersuchung der Sprache der „Viata si petrecerea svintilor" des Metropoliten Dosoftei. A p o s t o l e s c u . D. s i N. p. 251—259. Sprachen zu Leipzig. vol. p. Liturghie. 1931. c f . . sect. in Revista istoricä romänä. Constantin in literatura romänä. Molitvenicul lui Dosoftei. Dosoftei mitropolitul Moldovei (1671 — 1686).. Studii. Studiu asupra limbei..publicate fragmente de dr. G a s t e r . W e i g a n d . in Revista pentru istorie. II. 1895. 251 — 297 (si extras). edrfiune scolara". I. Bucuresti. Despre izvoarele lui Dosoftei in Vietile sfintilor: I u l i a n $ t e f ä n e s c u . Bucuresti. 51—144. 635 — 636 (Eustatie Plachida). V. in Analele Academiei Romäne. I. I . 1—114. Socec. B i a n u . 214 — 215. p. :206 . Molitvenic. lit. Bucuresti.

In Occident. ibidem studii despre legendele sfintilor populari din Dosoftei. Cärtile populäre in literatura romäneascä. sf. 243-261. Vineri $i sf. cu mitropolitul Antim Ivireanu. in Arhiva. 214—215.L’ancienne versification roumaine (XVII-e et XVIII-e siecles). Alexie). 1927. CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’ Am ajuns cu expunerea noasträ asupra evolutiei literaturii romänefti la o räscruce. p. limba si influenta mitropolitului Dosoftei. traducerea Bibliei si a cärtilor sfinte a fost precedatä de o perioadä lungä de trei-patru veacuri. Despre Avgar cf. D . 138— 178 (Avgar si Mintuitorul. si Convorbiri literare. Bucuresti. Limba scrisä apare la noi intii in scripturile . p. II. cu totul diferitä de cea catolicä. 44 — 49. C a r t o j a n. ’ In ultimul timp s-a fäcut incercarea de a se scoate literatura religioasä din istoria literaturii vechi pentru cuvintul cä „aceastä literaturä religioasä nu are legäturä cu creatia oricit de minima". 193— 194. p. Mitropolitul Dosoftei reprezintä punctul culminant al dezvoltärii literaturii religioase in Moldova. LVIII. activitatea inceputä sub Matei Basarab continuä si a junge punctul ei culminant in vremea lui Brincoveanu. Extras din Melanges Drouhet. in linii mari. Vasilie cel Nou). B i a n u. care inaugureazä un gen nou in cultura romäneascä: istoriografia nationalä. Bucuresti. Psaltirea in versuri intocmitä de Dosoftei mitropolitul Moldovei. este necesar sä facem un popas la aceasta räscruce de drum. 1938. In Muntenia. vol. in schimb se ridicä pe treptele cele mai inalte ale culturii reprezentantii boierimii moldovene. cä „aceastä asa-zisä literaturä nu cuprinde decit cärtile de ritual trebuitoare preotului in slujba sa. trubadurilor si scriitorilor profani. Contributii privitoare la originea. 1925. pentru a fixa aci. M a r i a n S o k o l o w s k i . Spadek po Metropolice Motdawskim Dosyteuszu. Ia$i. II. traduse in romäneste". 122—149. p. Despre versurile poloneze din Parimiile lui Dosoftei vezi menfiune in I. G ä z d a r u . Limba literarä in Occident s-a slefuit deci in creatiile literare ale jongleurilor. I. XXXIV. In Moldova. 1909. Inainte de a urmäri opera cronicarilor moldoveni. Paris. reprezintä culmile cele mai inalte ale poeziei sacre bizantine si este pri. 156— 171 (sf. Cu totul altfel se prezintä lucrurile la noi. Cei sapte cuconi din Efes. nici unui dintre urmasii lui Dosoftei nu se mai ridicä prin culturä si muncä la inaltimea lui. caracterul si importanta literaturii religioase romänesti pinä in secolul al XVIIlea. Se uitä insä cä liturgica ortodoxä. Pentru psalmii lui Dosoftei in cintecele de stea si in Vicleim: N. XXVIII. literatura noasträ veche a evoluat in conditii cu totul deosebite de acelea in care s-au dezvoltat marile literaturi din Occident. Eustatie Plachida. p. vol. in care perioadä a inflorit literatura profanä in limba nationalä.vitä azi de cei mai de seamä reprezentanti ai bisericii latine ca un virtual izvor de inviorare al liturghiei catolice. Dar dacä literatura religioasä stagneazä in Moldova. 1940. publicate si studiate pe larg de S t e f a n C i o b a n u. p. evolutia. Versuri poloneze necunoscute in opera mitropolitului Moldovei Dosoftei. Gheorghe. De altä parte.

punind textele in graiul muntean. mentinind unitatea credintei si a graiului. artiftii caligrafi fi minia. cu jertfa propriei lor vieti. Sub influenta ideilor puse in circulatie de reforme. paleoslava. clerul. pe acele vre. care se ridicä astfel la rangul de limbä literarä. Masele adinci ale poporului nu se ridicaserä nici pinä la notiunea scrisului. care era strins legatä. pentru cugetarea biblicä in formä nationalä. in secolul al XV-lea. in secoleleal XV-lea fi al XVI-lea. Traducerile lor. asociat la toate momentele solemne din viata familiei fi a neamului. A trebuit sä treacä multä vreme. acolo se aflau atelierele de broderie fi picturä religioasä — fi tot acolo fcolile de cärturärie pentru cine vroia sä intre in tagma clerului sau a diecilor fi logofetilor. o continuä främintare de a gäsi. lupta pentru introducerea graiului matern in serviciul divin. Coresi a inläturat. luminile pe lingä scaunele eparhiale fi pe lingä bisericile de orafe fi chiar de sate —■ pretutin. altkirchen slawische Sprache. Am arätat la p. Dar chiar dupä aparitia cronicilor. cu vremea. un idiom vorbit in veacul al IX-lea in tinuturile Macedoniei.sfinte si se formeazä. a fost o continuä elaborare a textelor sacre.deni unde s-au gäsit vlädici ori preoti cärturari fi inimofi. Ea a creat o mentalitate religioasä care se dezväluie in toate manifestärile poporului: artistice. in textele religioase pinä in a doua jumätate a secolului al XVII-lea. si astfel de la Varlaam la Simeon §tefan. Cronicile s-au räspindit pe o razä mai restrinsä si numai prin cöpii manuscrise. pentru gloria lui Dumnezeu. in primele veacuri. nu numai cuvintul cel mai expresiv fi cel mai precis. in mänästiri lucrau de zor. singura hranä intelectualä a intregii societäti. particularitätile arhaice fi dialectale. citiva iluminati sä porneascä eroic. iar :208 . ln mänästiri se aflau bibliotecile de texte slave din care s-a alimentat culturä noasträ veche. cit a putut. cum o numesc filologii germani. timp de douä veacuri fi jumätate. Textele maramurefene erau scrise intr-o limbä noduroasä. cind apare istoriografia moldoveneascä in limba nationalä. räspindite in copii manuscrise. trans. Incepind din vremurile neguroase ale intemeierii principatelor. sociale fi politice. dar cuvintul care sä fie in acelafi timp inteles in toate tinuturile romänefti. ci fi moartä. De la aceste focare s-au aprins. ocupä in structura societätii romänefti un loc de frunte. tälmäcind Sfintele Scripturi in graiul strämofesc. Literatura religioasä — canonicä fi apocrifä — a format astfel. ca limbä literarä. 32—45 cä mänästirile au fost cele dintii focare de culturä ale noastre.muri. leagänul literaturilor sud-slave. de cunoafterea unei limbi — nu numai sträinä. cum au numit-o slavistii noftri. Textele lui Coresi au intrat la rindul lor in miinile mitropolitului Varlaam. de la aceftia la mitropolitul Dosoftei fi in sfirfit pinä la Biblia lui Serban si pinä la Antim Ivireanu. Limba in care cälugäri fi preoti oficiau serviciul divin fi in care dieci fi pisari redactau actele din cancelariile domnefti era la inceput o veche limbä slavä. a trebuit sä se petreacä mari främintäri in bisericile din Occident pinä cind. sint textele sfinte. Astfel clerul a ajuns sä fie aproape singura clasä cultä.turifti. au fost tipärite de cätre diaconul tirgovistean Coresi in a doua jumätate a secolului al XVI-lea. „cä romänii nu gräiesc in toate täräle intr-un chip". temeliile literaturii romänefti. maramurefenii au pus. cu caractere arhaice si dialectale. singurele cärti care se tipäresc la noi si se räspindesc peste toate tinuturile romänesti.

fiindcä popoarele catolice nici azi nu ascultä slujba religioasä in limba nationalä. Legendele hagiografice. carele le intäleg toti". incheiatä in chip brusc prin moartea tragicä a eroilor. fi cätre marii asceti.. care in vremurile marilor prigoniri si-au jertfit viata pentru triumful crestinismului. pentru ca sä se ajungä la romanul popular. formau pentru acele timpuri de naivä credintä admirabile modele de virtuti creftinefti. fi cätre martirii bisericii. afa fi cuvintele acelea sint bune. in care icoanele sfintilor apäreau aureolate de un nimb divin. la lumina opaitului. Dar in afarä de traducerea scripturilor sfinte fi a textelor liturgice. in pustiuri.. ifi incheia popa Ion Romänul. unde prin abstinentä ifi mortificau trupul. Dar ceea ce caracterizeazä spiritul si mentalitatea acestei epoci este cä chiar actiunea acestor romane de aventuri fi de dragoste cu colorit romänesc. de altä parte grädinile inflorite ale raiului. s-a creat limba noasträ literarä. era exploatatä de der ca o temä de moralizare: „.tele oamenilor dupä moarte: de o parte infernul cu valurile de smoalä cloco. era dornic sä cunoascä. intr-o atmosferä de miraculos. In a doua jumätate a secolului al XVII-lea. s-a trecut la legendele pioase. chinuit de grija mintuirii. cu o fireascä simpatie. gindul lor s-a indreptat. departe de valurile lumii.tindä fi cu riurile de fläcäri. Dar prin aceastä necontenitä främintare in cäutarea cuvintului expresiv. care. scris acasta carte ce se chiamä Alixandrie fi mä usteniiu citu putuiu fi o scrif sä ceteascä fi sä socotiascä bine ce este impärätia cestii lumi desarte fi mänginoasä“. „cä banii aceia sint buni. Cu aceastä muncä de tälmäciri s-a pregätit si drumul limbii nationale spre altar. In orele in care toaca mänästirii nu-i chema la umilintä fi la rugä. copia sa. care zugräveau in colori vii antagonismul dintre cele douä limanuri cätre care sint indrumate sufle. din Sinpetru Ardealului. necesare cultului divin. pline de gratie naivä. munca literarä a clerului s-a indreptat fi spre alte tärimuri. incä din secolul al XV-lea. Cu deosebire cälugärii. A fost aceasta un mare cistig pentru cultura religioasä a poporului nostru.cuvintele trebuie sä fie ca banii. privitoare la materia Vechiului fi Noului Testament. pentru a prinde din filele vechilor manuscrise slavone tot ceea ce sufletul lor mistic. traducind amindoi cärtile necesare ritualului crestin. fi-au consacrat viata activitätii de traducere a textelor din limba slavä. acefti vizionari lucrau pinä noaptea tirziu. primii traducätori maramureseni ai textelor sfinte au pus in circulatie un ciclu de legende apocaliptice. mitropolitul Dosoftei in Moldova fi mai tirziu mitropolitul Antim Ivireanu in Muntenia se pun in fruntea marii reforme de a introduce graiul romänesc in altar. träiau in mänästiri lipsiti de grija celor omenefti. in aflarea / unui ritm armonios la care sä poatä fi adaptatä melodia bizantinä acolo unde o cereau necesitätile liturgice. apoi la texte profane cu caracter moral. carii imblä in toate taräle. Odatä cu legendele apocaliptice. De la acest gen de literaturä cu tendinte vädite de a edifica masele populäre. cea mai veche redactiune romäneascä a vietii lui Alexandru Machedon din eite au ajuns 209 . cu rezonantä in toate cuprinsurile romänefti. care. näzuind spre mintuirea sufletului. se reträgeau departe de chemärile ispititoare ale vietii. ca Fisiologul fi Albinusa. Astfel.

care purtau cuvintul Domnului invefmintat in forma unei majestäti plinä de simplitate. Aceste :210 . Evangheliile. vietile de sfinti cu inältätoarele pilde de credintä fi abnegatie. legendele pioase fi naive ale apocrifelor biblice.pinä la noi (1620). viziunile apocaliptice cu sumbrele lor colori — toate acestea au format vreme indelungatä literatura de predilectie a tuturor claselor noastre sociale. Timp de douä veacuri clerul a procurat neamului hrana intelectualä.

dusä de domnii fi boierii noftri: daniile bänefti pentru ridicarea bisericilor fi mänästirilor ruinate.texte. Dumnezeu sä ne fereascä de afa ceva. vol. Zugravii acestei epoci." In atmosfera de misticism a acestei literaturi fi strävechi arte religioase a vietuit sufletul romänesc mai multe veacuri. Si el incheie cu un legämint solemn: „Fägäduim cu credintä noasträ crestineascä fi cu jurämintul domniei noastre. Si iatä cum märturisefte el insufi motivele care 1211 auindemnat „sä nu •crate nici cheltuieli. dupä lupta de la Räzboieni. pe icoanele pästrate in vechile case boierefti.. in locul abstractiunilor teologice. povestind ln zilele de restriste ale cäderii lui cum a ajuns de a pierdut „tot ce ciftigasem din zilele tineretii pinä la bätrinete. Oricite cunoftinte tehnice ar avea cineva. erau copiate de preotii de mir si räspindite mai departe in lumea satelor fi a oraselor. din romanele populäre chiar. din viziunile apocaliptice. . cärtile trimise din imprimeriile romänefti in Balcani. dacä nu cunoafte literatura care a inspirat aceastä artä. icoane vii fi colorate de inchipuire ce si-o fäcea despre tärimurile de dincolo de moarte. bunäoarä. In naivitatea ei adorabilä.. impräftiate azi in tot Orientul ortodox.. „pentru care lucru läudat sä fie Domnul Dumnezeul nostru". nu m-ar durea atita. „este poarta creftinätätii" fi „dacä aceastä poartä. Cu citä satisfactie vestefte voievodul cä „a cälcat in picioare" fi „a trecut sub ascutiful säbiei" pe dusmanii creftinätätii. oricit simt al colorilor fi al perspectivei. nici 1Cärtile populäre. nici singe. au introdus intre scenele biblice fi cele hagiografice. din mentalitatea celui care a lucrat. Dar urmele acestei mentalitäti le gäsim in infäptuirile fi in scrisorile marilor voievozi din trecut fi mai departe in filele ingälbenite ale cronicilor. circulara trimisä de §tefan cel Mare la 28 ianuarie 1475. Si cerind ajutor de la principii creftini in insufi interesul lor — cäci Moldova. spune el. chemati sä impodobeascä zidurile mänästirilor fi ale bisericilor fi sä coloreze icoanele. II. Iatä. 385. acele minunate manuscrise cu miniaturi lucrate de artifti ai penei romänesti. pe care abia ne-o putem inchipui in välmäfagul vremurilor turburi de astäzi. noi cu capul nostru“. pe troitele ridicate de miini pioase la räscrucea drumurilor de tarä. mofiile inchinate Muntelui Athos. nici ostenealä.. In strinsä legäturä cu literatura s-a dezvoltat si arta noasträ veche.. cä vom sta in picioare si ne vom lupta pinä la moarte pentru legea crestineascä. Peste un veac. zugrävite dupä normele statornicite prin Erminii — tratate de pictura bisericeascä alcätuite in Muntele Athos —• fi o multime de scene imprumutate din legendele apocrife. nu va pricepe niciodatä nimic din sensul intim al scenelor zugrävite. atunci toatä crestinätatea va fi in mare primejdie". „Pretutindeni — scriam altä datä1 — pe zidurile dinafarä fi din tinda bisericilor fi ale mänästirilor. dar mai ales lupta impotriva päginilor turci pentru crestinätate. va fi pierdutä. p. arta veche romäneascä poartä un puternic — af zice exclusiv — caracter religiös fi a suferit influenta pronuntatä a ciclului de legende apocrife fi al celor populäre.. §i dacä le-af fi pierdut din pricina dufmanilor. Mihai Viteazul. fi täri fi averi fi sotie fi copii. Arta fi literatura aceasta corespundea fi a creat o mentalitate specificä. celälalt mare domn al nostru. cind progresul ftiintelor pozitive de o parte fi materialismul de altä parte au spulberat toate aceste iluzii transcendentale fi au mäcinat fi macinä din zi in zi temeliile credintei. societatea veche romäneascä credea in lumea de miracole care-i punea dinainte. tälmäcite in chiliile mänästirilor. Aceastä mentalitate explicä politica de ocrotire a popoarelor creftine din Balcani. cit mä doare fiindcä au fost fäptuite de aceia de la care nädäjduiam si afteptam ajutor fi razim".

in pragul veacului al XVIII-lea. Oricit de curioasä fi naivä ni s-ar pärea azi sentimentalitatea aceasta...1 Prin munca necontenitä si plinä de trudä a clerului s-a ajuns ca tärile noastre sä devinä. Chiar dupä ce culturä trece din mina clerului in mina boierimii pämintene. Cind bätrinii acelor timpuri ajungeau in asfintitul vietii fi simteau cä li se apropie ceasul de trecere in lumea cealaltä.. 43. povestind lupta lui Stefan-vodä la Rimnic. le-am läsat. unde träiefte fi pinä astäzi".xizarea cu rinduielile bisericefti. imblind deasupra räzboiului cälare fi intr-armat.. focarele din care radia lumina culturii in tot Räsäritul ortodox. o invazie de läcuste. tot räu fi amar de creftini fi pustiuri au rämas locurile pre acolo“. a se vedea nota de la p. alegeau cu grijä partea care se cuvenea urmafilor de partea sufletului fi scriau. adaugä. pentru opere de binefacere. prin care läsau o bunä parte din mosii si avere mänästirilor. . „Adevärat semn de peire a multi creftini in teara lefascä fi incepätura durerii si stricärii tärii noastre. diata vietii lor.. Religiozi. ea a fost totusi o puternicä realitate in lumea veche romäneascä fi pe ea sa sprijinit intreaga structurä socialä.) :212 . cu mina tremurindä de emotie. „intr-o mänästire micä ce este supt cetate“: „au läcrämat icoana Maicii Preciste. intilnim aceastä sentimentalitate religioasä vibrind in scrisul cronicarilor. Dupä ei toate evenimentele din care se tese pinza istoriei.. sä ajungä in pragul ruinei.bila lui naivitate pioasä: „. incheie Neculce povestirea minunii amintitä mai sus. gräiefte fi prorocul David in al 7 psalm Iar preciziuni ca acestea: „Era tocmai in ziua cind se cintä in bisericä canonul sfintului Andrei de la Crit. o eclipsä de soare. cärora le trimiteau in dar cärti tipärite la 1 In legäturä cu aceasta problemä. cä de atunce. Neculce ne povestefte si el intr-un loc — la domnia a doua a lui Ducavodä cel Bätrin — „minunea mare". au zidit biserica pre numele sfintului mucenic Procopie. cind cinci tipografii lucrau neintrerupt in tarä. cätu se rästurnau lacrimile pre chipul icoanei de le vedeau toti oamenii fi picau intro tipsie ce era pusä supt icoanä". din an in an. cä dacä s-au intors Stefan Vodä cu toatä oastea sa . red. dovedescnunumai familia.. cä mäcar citä nevointä pune omul. zice Isus Sirah.. dupä traditia popularä: „Zic unii sä se fi arätat lui Stefan Vodä sfintul mucenic Procopie. eforii si atitea institutii pe care noi. ci este a fi credere acest cuvint. gindurile milostive ale domnului romän si ale harnicilor säi prelati se indreptau pinä cätre arabii din Siria.mina patimilor. in adora. cu toate conceptiile noastre moderne despre organismul statului. Toate fenomenele cerefti sint socotite ca semne prevestitoare trimise de Dumnezeu: o cometä. spune Miron Costin.tinätate“. Ureche. la scaunul säu la Suceava. . la sat la Badeuti. De aceea nu trebuie sä ne mire cä insäfi conceptia lor despre lume fi viatä pleacä dintr-o mentalitate religioasä. (N. oprimat sub stäpinire turceascä. cind se cintä canonul. dar fi o träire a dramei liturgice din säptä. fi incheie. ci spre a cäpäta fi eu un loc si un nume in cres.tatea naivä a timpurilor trecute a inzestrat tara cu spitale. Paginile cronicilor sint pline de citate biblice: „precum zice inteleptul Solomon. Pe timpul lui Brincoveanu.propria viatä“: „Nu le-am fäcut indemnat de cineva. chiar faptele märunte din viata omului. cum este orinduit. ca un viteaz fiind intrajutoriu lui Stefan Vodä fi dind vilhvä oftirii lui". „arätarea" la Hotin. a-1 cläti nime nu poate". in urma reformei de expropriere fortatä. sorocul lui Dumnezeu. sint orinduite dupä vointa lui Dumnezeu: „Ascuns giudetul lui Dumnezeu toate gindurile omenefti le strämutä. la opt ceasuri de noapte".

boierimea a ajuns intr-o situatie materialä prosperä. VIAfA Desi din punct de vedere cronologic Nicolae Milescu urmeazä dupä Grigore Ureche. si. totusi. A inceput ca grämätic pe lingä curtea domnilor moldoveni. Dar din pricina luptelor ce se dädeau in jurul tronului. a cälätorit prin Occident pinä la curtea lui Ludovic al XIV-lea si in Orient pinä la meleagurile indepärtate ale Chinei. care stäteau in legäturä cu Apusul. ne vom ocupa de el inaintea cronicarilor. cit si prin viata sa bogatä in peripetii — un adevärat roman — una din figurile cele mai interesante ale trecutului nostru. . fiindcä prin latura activitätii sale de scriitor in limba romänä se apropie mai mult de literatura religioasä. in alcätuirea ei. Pe la jumätatea secolului al XVII-lea se petrece insä o schimbare in dezvoltarea culturii noastre. Nicolae Milescu este atit prin culturä si prin agerimea mintii. a aspirat intr-o vreme la tronul tärii. Apropierea de miscarea umanistä a Poloniei a inviorat viata literarä a Moldovei. stolnicul Constantin Cantacuzino si. Nicolae Milescu. ea era adesea silitä sä emigreze cätre adäposturile de culturä din centrul si Räsäritul european.Snagov. literatura romäneascä este in intregime opera clerului si poartä. care a ajutat-o sä ocupe un loc proeminent in viata politicä si culturalä a neamului. a fost descoperit si a luat drumul pribegiei. o fereasträ prin care a näpädit aerul proaspät al civilizatiei occidentale. dind nastere istoriografiei nationale.xiei. UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU Pina in a doua jumätate a vea'cului al XVII-lea. ln urma prefacerilor pe care le examinäm mai jos. cärora le trimiteau tipar si mesteri tipografi. contimporanul lui Dosoftei si sprijinitorul moldovenilor la curtea tarilor. inchisä pinä atunci in formele strimte si rigide ale slavonismului fi ortodo. inaintea lor. Contactul acesta cultural s-a fäcut mai intens in Constantinopol si in Polonia. o träsäturä adinc religioasä. A täia latura religioasä din istoria literaturii romänesti inseamnä a renunta la cunoasterea träsäturii celei mai caracteristice din cultura noasträ veche si la una din fetele ei de glorie. in sfirsit. in limba lor. Prin aceste emigräri s-a deschis pentru cultura romäneascä. pinä la ivirii din muntii Caucazului. in mediul cosmopolit al Constantinopolului s-au format scriitori ca Dimitrie Cantemir.

pe timpul domniei lui Gheorghe Stefan. fi tot la masä il punea fi se giuca in cärti cu dinsul si la sfaturi. cu buzdugane fi cu palufe. Milescu are prilejul sä reinnoiascä vechile cunos. si pe Gherman Vlasios. fi ftia multe limbi: elineste. fi acolo. in „cumpäna vietii" fi a preferat sä-si stringä averea si sä piece in exil. poate la scoala intemeiatä de Vasile Lupu. „ca un invätat care poate sä räspundä la orice chestiune religioasä". tot sirmä. grecefte fi turcefte. originär din insula Corfu.nise incä 25 de ani — se legä o prietenie afa de strinsä. prezentat. Si era mindru fi bogat. cä era atunci grämätic la dinsul. tinär fi el —■ nu impli. unde se afla ca domn Grigore Ghica. pe cind se gäsea la hotarul dinspre Nistru. de unde pleca spre tarul Rusiei. cind se intoarce in Moldova. in scrisori date de Vasile Lupu. Iatä cum a cules-o. in scoala patriarhiei. fi imbla cu povodnici1 domnefti inainte. Chemat de vizir la Poartä „ca sä särute — dupä obicei — poala sultanului". fiul fostului säu protector (1660—-1664). Acesta il trimite la Constantinopol. Aici a avut ca profesor. sub Gheorghe Ghica. un fei de secretar particular al domnului. §i lui Stefänitä Vodä ii era drag fi-1 tinea prea bine. a trecut la Constantinopol. in imprejuräri pe care nu le cunoas. in chestiuni de dogmä ortodoxä. Nicolae Milescu Spätaru. Intors in Moldova. Domnia lui Gheorghe Stefan n-a tinut multä vreme. de la Vaslui. in capitala imperiului turcesc.tem bine. Intre tinärul domn. In mediul cosmopolit al Constantinopolului. marilor ianscnisti de la Port-Royal. Milescu ajunge mare spätar si dobindeste atita incredere din partea domnului säu. care invätase in Italia si pe care il gäsim intr-o vreme la Iasi. cum spune cronicarul. in 1660. ßtefänitä-vodä muri de lingoare. din traditia oralä. Atunci Milescu plecä in Muntenia. Milescu si-a desävirsit cunostintele in limba greacä si latinä. unde cäpätase domnia Jytefänitä. Sub urmasul lui Gheorghe §tefan. S-a näscut in anul 1637. slovinefte. si apoi. 1Povodnic — cal de alai. printre altii.tinte fi sä intre in legäturi cu lumea diplomaticä a Occidentului. fiul lui Vasile Lupu. Syi-a inceput instructiunea in Moldova. de care avea sä se serveascä mai tirziu in operele sale si in discutiile cu reprezentantii diplomatic! ai Occidentului. Neculce: „Era un boier.gätoria. cäci imprejurärile erau turburi atunci in Moldova. 22? ." Dar de aceastä viatä fericitä nu s-a putut bucura multä vreme. care copilärise fi-fi fäcuse si el educatia in scolile grecesti din Constantinopol. incit atunci cind acesta e strämutat in Tara Romäneascä el il urmeazä pästrindu-si dre. se alegea dintre cei mai buni cunoscätori ai limbilor sträine. in calitate de capuchehaie. ln Muntenia Milescu rämine pinä la mazilirea lui Gheorghe Ghica. Grämaticul.a fost solicitat sä aducä luminile lui. la cai. cu soltare. Gheorghe Stefan s-a simtit. incit amintirea ei a rämas multä vreme in Moldova. cu o culturä neo. i se incredinteazä sarcina de grämätic pe lingä curtea domneascä.bisnuitä pe acele vremuri in tara sa. fi intre Nicolae Milescu.

ln Constantinopol rämine pinä in 1664, cind Grig ore Ghica este mazilit. Sub domnul urmätor, Milescu pleacä spre Occident, intr-o lungä cälätorie ale cärei date nu ne sint incä precis cunoscute. Il gäsim intr-o vreme la Berlin, pe lingä marele elector Frederic Wilhelm <le Brandenburg; apoi trece la Stettin, in Pomerania, unde se afla domnul Gheorghe Stefan, care, päräsind Moldova de frica turcilor, se stabilise aci cu tovaräsa vietii lui, Anastasia, si cu o suitä numeroasä de moldoveni. Milescu este bine primit la curtea domnului pribeag, care simtea nevoia unui bun cunoscätor de limbi sträine, ca sä-1 poatä intrebuinta in misiuni diplomatice. Este trimis cu scrisori la Stockholm, pe lingä regele Suediei, unde are prilejul sä cunoascä pe ambasadorul Frantei, Arnauld de Pomponne, om foarte cult, prieten al doamnei de Sevigne si care, mai tirziu, a ajuns ministru al afacerilor sträine. Marchizul de Pomponne este uimit — dupä cum märturiseste chiar el — de cultura vastä a boierului moldovean: „Un homme si voisin de la Tartarie, autant instruit aux langues et avec une connaissance aussi generale de toute chose". Intre moldoveanul cult, venit din tinuturile putin cunoscute pinä atunci in Occident, si intre marchizul, ambasador al lui Ludovic al XIV-lea, se leagä o prietenie afa de strinsä, incit in clima asprä fi friguroasä a Nordului, cei doi diplomati isi petrec zilele discutind la gura sobei si impär- täsindu-si impresiile si cunostintele. In acele imprejuräri a scris Milescu, pentru (ansenistii de la Port-Royal, una din operele sale. Dupä sfaturile ambasadorului francez, Milescu, inarmat cu scrisori din partea regelui Suediei si a lui Gheorghe Stefan, pleacä in misiune diplomaticä in Franta, pe lingä Ludovic al XIV-lea. Insä in momentul cind sosi in Paris (iulie 1667), regele Soare se afla prins in räzboiul impotriva Spaniei fi conducea ■el insufi operatiunile pe cimpul de luptä. In lipsa regelui, Milescu e primit de ministrul De Lionne, care, luind scrisorile aduse de spätar, le trimite prin- tr-un curier special pe frontul de luptä. Regele Soare dä ordin ambasadorului säu din Constantinopol sä sprijine pe Gheorghe §tefan pe lingä Poartä. Insä toate insistentele depuse de ambasadorul Frantei pentru restabilirea in domnie a lui Gheorghe Stefan rämin zadarnice. Spätarul se intorace la Stettin, aducind räspunsul lui Ludovic al XIVlea cätre Gheorghe Stefan. Dar peste citeva luni moare Gheorghe Stefan, fi Milescu e nevoit sä revinä in tarä. In Moldova domnea pe acea vreme Alexandru Iliaf, care träise, inainte de a fi domn, departe de tarä si ii uitase obiceiurile, astfel cä, revenind la domnie, intrase in conflict cu boierimea päminteanä. Un om mindru fi ambitiös ca spätarul Milescu, care cunoftea atitea limbi fi sträbätuse atxtea täri, care legase prietenie cu diplomati insemnati, era firesc sä caute a profita de neintelegerea iscatä intre domn si boieri fi sä aspire la tron. In aceastä epocä se va fi intimplat acea dramä pe care ne-o descrie Neculce in 0 samä de cuvinte. Cronicarul o afeazä insä in domnia lui Stefä- nitä-vodä. El ne povestefte cä Milescu „a scris nifte cärti viclene si le-au pus intr-un bat sfredelit, fi le-au trimes la Constantin Vodä cel Bätrin Basarab, in Tara Lefeascä, ca sä vie sä scoatä pre Sytefänitä Vodä din domnie". Constan- tin-vodä insä „au trimes bätul acel sfredelit, cu cärti cu tot, inapoi la Stefä- nitä Vodä". Acesta, väzind trädarea celui cäruia ii arätase atita incredere si prietenie, s-a miniat „si au adus pre Milescu inaintea lui, in casa cea
j * r

:228

mica,, si au pus pre cäläu de i-au täiat nasul“1. Desi nu trecuse mai mult de o jumätate de veac de la aceasta mtimplare,, totusi se pare cä cel putin o parte din liniile ei adevärate au fost sterse din. amintirea bätrinilor de la care cronicarul si-a cules stirile. Alte izvoare contim- porane ne spun cä episodul din viata lui Milescu a avut loc pe vremea lui Ilias. E mai probabil cä atunci s-au petrecut lucrurile, intrucit Ilias, care era sträin de tarä si stirnise nemultumiri impotriva sa, a putut destepta mai curind ambitiile spätarului, pe atunci capuchehaie la Poartä. Prin intrigile lui, Ilias este mazilit, dar, inainte de a pleca din Moldova, domnul pune mina pe Milescu si-i taie cartilajele dintre näri. Aceasta pedeapsä era o penalitate obisnuitä in Orient. Ea venea la noi din vechiul drept bizantin si se aplica acelora care aspirau la domnie. Cel insemnat astfel nu mai putea trage nädejdea de a se urea vreodatä pe tron. Drama aceasta a schimbat cu desävirsire cursul vietii spätarului Milescu. Amärit si deznädäjduit, el apuca pentru totdeauna drumul pribegiei, cäutin- du-fi aiurea norocul. . In ianuarie 1671 se afla pe tärmurile Bosforului, pe lingä vechiul säu prieten din timpurile de studii, ajuns acum patriarhul Dosoftei al Ierusali- mului. Dupä sfaturile acestuia, Milescu primeste invitatia de a se duce la curtea tarului din Moscova, unde se cerea cu stäruintä un cunoscätor de limbi sträine care sä serveascä de tälmaci pe lingä Ministerul de Externe si care sä poatä traduce, in acelasi timp, din greceste, si cärtile teologice necesare in acea epoeä de consolidare a bisericii rusesti. El pleacä spre Moscova preväzut cu o scrisoare de caldä recomandare a patriarhului: „Om foarte savant in latinä, in slavä, si mai ales in greacä; el va putea inväta repede fi rusa si sä faeä tot felul de traduceri. A sträbätut multe täri si impärätii ca sä se instruiascä si este ca un cronograf in care sint adunate toate lucrurile lumii. In zadar ati cäuta un alt om asemenea. Dumnezeu vi-1 trimite.“ Cu asemenea recomandäri, Nicolae Milescu este bine primit la Moscova. Este numit, in 1671, tradueätor pentru limbile greaca veche si modernä, latina si romäna, si ridicat la rangul de sei al corpului de tälmaci de la Consiliul diplomatic (Posolski Prikaz). Milescu isi indeplineste cu devotament sarcina si izbuteste sä cistige increderea, simpatia si prietenia sefului säu, Artemon Matveiev, unchiul tarinei si unul din principalii factori ai curentului de primenire a vietii sociale ruse, sub influenta culturii occidentale. Sprijinit astfel de Matveiev, Nicolae Milescu izbuteste sä fie admis in audientä la tar, care rämine asa de inemtat de el, incit ii incredinteazä sarcina de a traduce si actele diplomatice secrete ale imperiului moscovit. Patru ani mai tirziu, in 1675, Milescu primeste o misiune de mare incre- dere, aceea de a conduce o ambasadä ruseascä in China. A sträbätut, cu acest prilej, toatä Siberia, prin regiunea pe unde trece astäzi trenul transsiberian, si a ajuns, dupä nenumärate greutäti, la Pekin. Amänuntele, destul de senzationale, ale acestei cälätorii prin Siberia in China le vom vedea mai jos, cind ne vom ocupa de ziarul
1 Neculce continuä: „Dupä aceea, Nicolae Cirnu au fugit in fara Nemteascä, si au gäsit acolo un doftor de-i tot slobozia singele din obraz si-1 botia la nas; si asa din zi in zi, singele se inchega, de i-au crescut nasul la locu, de s-au tämäduit. Iar cind au venit aice in ^arä, la domnia lui Ilies Vodä, numai de-abia s-au fost cunoscind nasul cä-i täiat. Numai tot n-au- säzut 229 in tarä mult, de rusine, ce s-au dus la Moscu, la marele impärat Alecsii Mihailovici, la tatäl marelui Petru impärat.“

cälätoriei. Dupä trei ani de drum, Milescu se intoarce inapoi, insä, spre marea lui mirare, cäci lucrurile se schimbaserä in Rusia, este oprit la hotarele Siberiei Impreunä cu intreaga ambasadä. tn timp ce Nicolae Milescu se afla in China, murise tarul Alexei Mihailovici, care-1 trimisese in China, si in locul lui venise altul. Acela, ascultind de intrigile tesute impotriva lui Matveiev, l-a dizgra- tiat si l-a surghiunit la o mänästire. Odatä cu cäderea lui Matveiev in diz- gratie, trebuia sä cadä fi prietenul säu, spätarul Nicolae Milescu. Milescu mai era incä invinuit cä deschisese scrisorile tarului inainte de a ajunge la curtea din Pekin, cä luase o parte din darurile destinate impäratului Chinei si cä däduse chinezilor härtile rusesti. Insä un om ca Milescu, cu cunos- tinta atitor limbi fi cu inteligenta lui vioaie, nu putea sä fie lesne inlocuit in Rusia de atunci. De aceea nu i-a fost greu spätarului sä spulbere toate invi- nuirile aduse impotriva lui fi sä izbuteascä a fi repus in situatia pe care o avuse mai inainte. Curind dupä intoarcerea din China, Milescu ia parte la conflictul care impärtise lumea ruseascä in douä tabere: curentul greco-ortodox fi curentul latin-ortodox. Curentul latin-ortodox, care venea din Polonia prin Academia teologicä din Kiev a lui Petru Movilä, era bänuit in cercurile habotnice moscovite cä este infectat de catolicism fi atunci, pentru a i se pune o stavilä, s-a cäutat la Moscova sä se creeze un contra-curent, intemeiat pe traditia greacä-orto- doxä. Cu sprijinul patriarhiei din Constantinopol, se infiinljase in Moscova o Academie teologicä, avind ca bazä limba de instructie greacä, pentru care fuseserä adufi din Constantinopol citiva mari teologi ai timpului. Insä nici curentul latin nu se läsase mai prejos fi, sub tarul Teodosie, izbutise sä inte- meieze o Academie teologicä cu caracter latin. Intre aceste douä curente s-a incins o luptä aprigä, la care a luat parte fi spätarul Milescu cu o operä inti- tulatä Scurtä demonstrare cä stiinta si limba eleno-greacä sint mai necesare decit limba si stiinta latinä si care sint avantagiile pentru poporul slav. ln aceastä scriere Milescu aratä importanta cunoafterii limbii grecefti pentru ortodoxie, intrucit Sfinta Scripturä fi toatä literatura sfintilor pärinti — temelia ortodoxiei — sint scrise in grecefte. Limba greacä deschide apoi poarta cätre cea mai solidä culturä a antichitätii: filozofia fi literatura elinä. Totufi Milescu, care avea o solidä culturä latinä, ifi incheie opera cu consi- deratia cä, „dupä ce a invätat cineva limba greacä, nu mai e nici o primejdie sä invete fi latina". Aceastä operä a lui Milescu a adus ruptura dintre el fi prietenul säu din copilärie, patriarhul Dosoftei, care era principalul factor de räspindire a culturii grecefti in Räsäritul ortodox. Spätarul Milescu insä, adoptind atitudinea latinistä, era in deplinä concordantä cu curentul cel nou din Rusia, unde, in aceastä epocä, se urease pe tron Petru cel Mare. Nicolae Milescu, care cunoftea bine limba latinä, care cälätorise prin tärile de culturä latinä fi care intrase in legäturä cu multi eruditi din Occident, nu putea sä nu se asocieze la curentul de occidentalizare sustinut de Petru cel Mare. El n-a avut insä parte sä vadä desfäsurinduse mai departe roadele reformei sociale si culturale incepute de Petru cel Mare, cäci a murit la Moscova in anul 1708, in virstä de 72 de ani. Desi imprejuräri dramatice ale vietii sale il siliserä sä päräseascä Moldova si, desi mai bine din jumätatea vietii sale (37 ani) a petrecut-o in slujba tarilor, totusi Milescu n-a rupt legäturile cu neamul lui. In
:230

vremurile de cumpänä prin care trecea tara sa de bastinä, de cite ori domnul, boierii si mitropolitul ei i-au cerut sprijinul pe lingä tarii Moscovei, Milescu a stat intotdeauna in ajutorul lor. In 1673 polonii, infringind pe turci la Hotin, asazä ca domn in Moldova pe §tefan Petriceicu. Din cauza turburärilor produse in Polonia prin inter- regnul ce a urmat, polonii se väd nevoiti sä retragä garnizoanele din Moldova. Insä tocmai atunci vine vestea cä tätarii si turcii au strins armatä mare si cä se pregätesc sä intre in Moldova. Sub impresia acestor zvonuri, §tefan Petriceicu, mitropolitul Dosoftei si toatä boierimea trimit scrisori cätre Nicolae Milescu, cu rugämintea ca acesta sä intervinä pe lingä tar ca sä trimeatä ajutor moldovenilor. In ele domnul num.este pe Milescu „iubitorul nostru prieten", boierii il numesc „frate". Rusii se miscarä insä greu, in timp ce turcii pätrunseserä in Moldova si izgonirä pe Petriceicu. Dupä ce se intoarse din cälätoria in China, Milescu are prilejul sä vinä iar, intr-un moment greu, in ajutorul moldovenilor, pe vremea lui Gheorghe Duca. In 1679 Gheorghe Duca primise din partea turcilor sarcina deacirmui si Ucraina. Turcii vroiau insä atunci sä intre in negocieri de pace cu rusii si pentru aceasta recurg la ajutorul lui Gheorghe Duca. Acesta, trimitmd soli pe lingä tarul Rusiei, i-a indreptat intii cätre Nicolae Milescu. Dar mai importantä decit latura politicä a activitätii lui Nicolae Milescu este cea culturalä. Cu prilejul soliei moldovene care urmärea pacea intre rusi si turci, mitropolitul Dosoftei a trimis o scrisoare cätre Nicolae Milescu, rugin- du-1 sä intervie pe lingä patriarhul Moscovei ca sä trimitä in Moldova material tipografic. Scrisoarea mitropolitului invedereazä faima fi stima de care se bucura eruditul boier printre compatriotii säi. Ea incepe astfel: „Onoratului si bine pretuitului domn Nicolae Spätarul, nouä prea dori- tului, cerem de la Domnul Dumnezeu Atottiitorul pace, sänätate si mintuire in multi ani. Desi suntem de tine despärtiti prin spatiu, totusi suntem impre- unati prin Duhul Sfint, cäci te pomenim pe tine fi toatä casa voasträ, la sfintei e fi dumnezeiestile Taine ..." Dar faima lui Milescu nu s-a räspindit numai in Moldova fi in Rusia, unde a träit aproape patru decenii, ci ea a trecut pinä departe in Occident. Numele säu a räzbätut fi in cultura contimporanä a Frantei, cäci a scris, din mdemnul marchizului de Pomponne, o opera care a fost folositä de marii jansenifti de la Port-Royal in lupta deschisä de ei contra calvinilor. Un agent diplomatic francez, Foy de Neuville, surprins in Rusia de revo- lutie, spune despre Milescu cä este „homme d’esprit et d'une conversation agreable", fi intr-o carte a sa despre Rusia ii inchinä un intreg capitol: Recueil des conversations de Spatharus N. Milescu sur le voyage et le commerce de la Chine. Un invätat istorie fi geograf suedez, Sparwenfeld, care cälätorise prin toatä Europa si stia 14 limbi, ne spune despre Milescu, cu care stätuse in strinse legäturi in timpul unei cälätorii in Rusia, cä este „foarte erudit (pere- ruditus)". De la Milescu a cäpätat, pe lingä multe manuscrise — intre altele si o relatie a cälätoriei in China — si informatii interesante despre rämäsi- tele de triburi gotice aflätoare atunci in Crimeea. Numele lui Milescu a. ajuns pinä la marele filozof si savant al timpului, Leibniz. Celebrul filozof german, care propusese lui Petru cel 231 Mare planul unei academii rusesti menitä sä adueä servicii importante

culturii europene, prin explorarea vechilor civilizatii din Extremul Orient, dorind sä se informeze mai pe larg despre China, se adreseazä primarului din Amsterdam, care cälätorise in tineretea sa prin Rusia si care gäzduise pe Petru cel Mare in cälätoria de studii a acestuia in Occident. Primarul din Amsterdam ii vorbeste cu acest prilej de spätarul Milescu, al cärui spirit si cunostinte le laudä. Astfel moldoveanul Milescu, care a colindat o lume intreagä, de la tärmurile Senei pinä in Extremul Orient, a stat in relatii cu oamenii de seamä ai timpului si a izbutit sä-si creeze un nume care a trecut cu mult peste hotarele tärii sale. Care a fost activitatea lui, in ce directii s-a indreptat fi ce importantä are ea pentru culturä noasträ?
OPERA

Nicolae Milescu ifi desävirfise instructiunea in marea fcoalä a patriarhiei din Constantinopol, un fei de universitate in care, pe lingä culturä teologicä in forma bizantino-ortodoxä, sträbätuse un puternic curent de culturä occidental adus de cätre profesorii greci care-fi formaserä culturä in unversitä- tile Italiei. Aceastä fcoalä a patriarhiei prezenta lui Milescu, afadar, un intere- sant amestec de culturä occidentalä fi de culturä orientalä. Prin unele din scrierile sale cu caracter teologic, dogmatic, activitatea lui Milescu se apropie de culturä orientalä fi este o continuare a literaturii religioase; prin altele — fi in special prin discutia dacä culturä elinä este superioarä celei latine fi prin ziarul cälätoriei in China — Milescu se apropie de culturä occidentalä. In activitatea lui Milescu deosebim douä faze. In prima, activitatea lui s-a desfäfurat prin scrieri in limba maternä; dupä ce a trebuit sä päräseascä pentru totdeauna tinuturile noastre, Milescu, intrind in serviciul tarilor, a dezvoltat o activitate in limba slavonä. ACTIVITATEA !N LIMBA ROMÄNÄ. Operele lui Milescu in limba romänä sint urmätoarele: 1. Istoria despre sfinta icoanä a Prea Sfintei noastre stäpine Näscätoare de Dumnezeu Maria, 1655. S-a pästrat intr-o copie a mitropolitului Moldovei Ghedeon, din 1723, publicatä de Melchisedec in Cronica Romanului, II, p. 87. Aceastä operä cuprinde istoricul legendär al unei icoane ce se aflä in mänästirea Neamtu fi care ar fi fost däruitä, dupä Milescu, de Ion Paleo- logu lui Alexandru cel Bun. Pe timpul cind Moldova lui Alexandru cel Bun, spune legenda, trimisese solii säi la consiliul din Florenta, Ion Paleologu — pe atunci print de coroanä — a trecut prin Moldova, unde i-a iesit inainte voievodul moldovean cu clerul si boierii säi. Fiul impäratului a rämas incintat de frumusetea si bogätia tärii, de cumintenia si evlavia poporului si, citiva ani mai tirziu, urcindu-se pe tronul tatälui säu, trimite ca dar lui Alexandru o coroanä imperialä si o icoanä fäcätoare de minuni, ce se pästreazä la mänästirea Neamtu. 2. 0 altä operä in limba romänä, cu caracter teologic, este o serie de intrebäri si Räspunsuri traduse din limba greceascä, dupä opera patriarhului Atanasie al Alexanariei. Este un fei de catehism al confesiunii ortodoxe, in care, sub formä de intrebäri si räspunsuri, se trateazä despre problemele fundamentale ale dogmei, precum: natura lui Dumnezeu, trinitatea, Sfinta Fecioarä, angeologie si eshatologie: natura ingerilor si numärul lor, raiul, natura diavo- lilor, päcatele etc. Opera se pästreazä intr-un manuscris al Academiei Romäne, publicat de C. C. Giurescu. In aceastä scriere cu multe „intrebäri de folos" se aflä intre altele si urmätoarea frazä interesantä privitoare la originea limbii
:232

noastre: „Dumnezeu se zice pre limba greceascä theos, iar pre limba latineascä dens, iar rumäneste se chiamä Dumnezeu, care nume este luat de la latinie, in ce chip si mai jumätate de limbä romäneascä este luatä de la latini“. 3. Vechiul Testament. Opera de cäpetenie a lui Nicolae Milescu pe tärimul literaturii noastre religioase a fost traducerea de pe izvorul grecesc a Vechiu- lui Testament, care lipsea pinä atunci. Se ftie cä Psaltirea face parte din ciclul primelor traduceri romänesti; se mai stie cä romänii din pärtile Banatului, atrasi la calvinism, incercaserä pe vremea lui Coresi o traducere a Vechiului Testament, dar din toate strädaniile lor a apärut, in Palia de la Orästie, numai primele douä cärti: Crearea lumii si Iesirea evreilor din Egipt. 0 traducere integralä a Vechiului Testament nu aveam. Aceastä operä grea a intreprins-o la noi, pentru intiia datä, Nicolae Milescu. Din nenorocire, izvo- dul lui n-a ajuns pinä la noi — si nici mäcar o copie de pe el. Dar avem dovezi indiscutabile de existenta si circulatia lui. O traducere, munteanä dupä cum dovedefte analiza limbii1, fäcutä in a doua jumätate a veacului al XVII-lea si pästratä in colectia de manuscrise a Academiei Romäne sub cota 4389, spune in Cuvint inainte cätre cititori —- cä: „Am nevoit a prepune aceastä sfintä carte a Legii Vechi, carä se chiamä Biblia, toatä cu toti prorocii, cä Leagea Noaoä, adecä Evanghelia si cealelalte cärti ale Apostolilor toate se aflä multe pren bogate locuri fi cu mina scrise si in tipariu date pre limba noasträ rumäneascä, iar de aceastä cartia a Legii vechi noi rumänii foarte sintern lipsiti“. Si stäruind mai departe asupra faptului cä „toatä Cartea Legii vechi fi cu toti prorocii pre limba rumäneascä pinä acum... nu foarte s-au aflat prepusä“, adaogä imediat: „Iarä numai un izvod, scris cu mina, care l-au fost prepus Nicolae Späta- riul Moldovan, dascal fi invätat in limba elineascä, care 1-au izvodit de pre izvodul elinesc, ce se-au fost tipärit la Frangofort (Frankfurt); ci insä fi izvodul acesta pentru multa pripä a acelui prepuitoriu, care se-au gräbit curind a-fi tälmäci fi a-fi scrie, aflatu-sau ...2 fi prea mare inväluialä care era lucru foarte cu greu a in ... acum fi noi, nu doarä pentru vreo ftiintä a ... desävirsit a vrea unei limbi streine ..." Pagina insä esteruptä tocmai aci unde pasajul este mai interesant, dar, din ftirile pe care le gäsim pe verso, rezultä cä textul lui Milescu a stat continuu sub ochii noilor traducätori, care 1-au folosit, cäci iatä ce stä scris — reproducer» aci pasajul intreg, fiindcä nu a fost reprodus de nimeni din cei ce au semnalat manuscrisul: „Insä fi de aceasta-ti facem in ftire, o, iubite cetitoriu, ca sä ftii cä la elini, adecä la greci, cartea a treia a Ezdrei nu se aflä scrisä, ce numai ce sint 2 cärti. Pentr-aceaia nici in izvodul cel rumdnesc, care an fost prepus mai denainte de Nicolae Spätar nu fu scris, iar in izvodul cel slavonescü fi cel latinesc fiind si aceastä carte a treia a Ezdrei tipäritä, acum, fi noi o am prepus fi aceaia in stihuri3. Iarä cartea a treia, a macaveilor, in izvodul cel latinescu nu iaste, iar in cel slovenesc si in cel elinesc iaste, ce nie acasta ... de noi incä nu se-au läsat, ce se-au prepus. Iar aceftiia, stihuri pre margine la capete nu i se-au pus, ce afa se-au afezat, färä de stihuri, precum iaste la slovani fi la elini fi cum sä
1Interesantä este si nota scrisä cu cernealä rosie pe ultima scoartä a manuscrisului: „Ana Stirbeica, fiica dumnealui räposatului Golescului, biv-vel spätar am scris. Mai 31, 1765, fiind de 233 ani 45.“ 2Foaia ruptä. 3Este vorba de citatele de pe margine.

aflä fi in izvodul cel rumänesc cartea acasta toatä, tot färä de stihuri." Textul acestei traduceri muntene — pe care noi inclinäm a o atribui fratilor Greceanu —■ a fost utilizat, precum a observat si colegul St. Ciobanu, la noua retraducere a Bibliei din 1688. Dacä tinem seamä de faptul cä Biblia lui $erban a fost la noi continuu in circulare pinä la traducerea pärintelui Gala Galaction, atunci se va intelege mai bine insemnätatea operei lui Nicolae Milescu, din nenorocire pierdutä. Cu acestea fi cu traducerea unui mic Molitvelnic, continind rugäciuni de searä, traducere fäcutä pentru nevoile sufletefti ale domnitorului Gheorghe Stefan, pe cind acesta träia in exil la Stettin, se incheie activitatea lui Milescu in limba romänä. ENCHIRIDION. Dupä trecerea in Rusia, Milescu inträ in serviciul tarilor si activitatea lui se desfäsoarä de aci inainte in limbi sträine. Ca o punte de trecere intre activitatea lui in limba romänä si cea de mai tirziu in limba rusä, putem considera opera pe care a publicat-o la Stockholm: Enchiridion EyxsipiSiou sive Stella Orientalis Occidentali splendens, id

est sensus ecclesiae orientalis scilicet graecae, de transubstantione Domini aliisque controversiis, a Nicolao Spadario -Moldovalaccone <sic>, barone ac olim generali Wallachiae, conscriptum Holmiac (Stockholm) mense Februarii, sau pe romänefte: Manual Steaua Orientului strälucind in Occident, adicä felul cum intelege bisericä orientalä ortodoxä dogma transubstantierii Domnului si despre alte controverse, de Nicolae Milescu Spätarul moldo-valah si odinioarä general al Valahiei, scris in Stockholm in luna februarie.

Nicolae Milescu a scris aceasta operä dupä stäruinta agentului diplomatic al Frantei la Stockholm, Arnauld de Pomponne, cu care se impriete- nise. Arnauld de Pomponne era inrudit cu marele teolog si savant de la Port- JRoyal, Arnauld, una din figurile marcante ale culturii franceze din epoca lui Ludovic al XIV-lea. Arnauld scrisese, impreunä cu Nicole, celebra Logicä de la Port-Royal si a fost un apärätor fanatic al jansenismului impotriva protes- tantilor. El intrase intr-o polemicä aprinsä cu pastorul calvin Jean Claude, pe chestia interpretärii dogmei transubstantierii fi a altor puncte de diver- gentä intre catolici si calvini. Jean Claude sustinea cä, in privinta acestei dog me, protestantii sint aläturi de ortodocfi. Atunci Arnauld a scris rudei sale, ambasadorul Frantei la Stockholm, care s-a adresat pentru lämuriri lui Milescu. Din indemnul marchizului de Pomponne, Milescu a scris astfel opera sa Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens in limba latinä si greacä. Marchizul a trimis apoi aceastä operä, tipäritä la Stockholm, lui Arnauld si Nicole, care s-au folosit de ea, reproducind textul latin al lui Milescu in räspunsul pe care 1-au dat lui Jean Claude, prin scrierea lor intitulatä La perpetuite de la foy (cap. IV). activitatea teologic-istoricä din rusia. Dupä aceasta Milescu trece in Rusia, unde, pe lingä insärcinarea de a traduce corespon- denta diplomaticä de la Ministerul de Externe, e indemnat sä imbogäteascä literatura ruseascä cu lucräri teologice si istorice, menite, in bunä parte, sä prezinte pe rusi ca pe liberatorii popoarelor crestine de sub jugul turcilor. Sub imboldul sferelor conducätoare ale bisericii din Rusia, Nicolae Milescu traduce o bibliotecä intreagä de cärti cu caracter, in parte, teologic. Asa, de exemplu, traduce Aritmologhion, un curios tratat care cautä sä explice simbo- lica numerelor (3, 7, 9 etc.), fi Hresmologhion. 0 altä carte, cu titlul Culegeri de patru monarhii sau Profetiile lui Daniel, tradusä dupä un manuscris grecesc al lui Paisie Ligaridis, este o operä in care se expun profetiile fäcute de Daniel lui
:234

Nabucodonosor, asupra celor patru monarhii care aveau sä stäpineascä, succesiv, lumea (haldei, persi, romani, bizantini). Dar aceastä operä, intr-un manuscris copiat de Milescu insufi pentru Petru cel Mare, se incheie cu un epilog care dädea glas nädejdilor pe care ai säi fi creftinii din Balcani le puneau in ridicarea Rusiei: „Rugäm <pe Dumnezeu) sä ridice pe tarul nostru autocrat fi ales de Dumnezeu, Petru Alexievici... ca sä poatä cu mina sa puternicä fi bratul säu räzbunätor sä distrugä fi sä invingä mirfavul neam al lui Mahomet... fi sä ridice semnul credintei celei drepte ca odinioarä Constantin cel Mare". O altä operä, Sibilele, trateazä despre prorocirile Sibilelor privitoare la diferitele impärätii care vor stäpini, pe rind, lumea. Cartea cuprinde intere- sante aluzii la distrugerea impärätiei turcefti prin Rusia, ca de pildä: „Vai vouä saracinilor fi arabilor, cä vulturul cu douä capete de la nord — este vorba de stema ruseascä — va distruge puterea voasträ a musulmanilor prin arm eie crucii. Impärätia voasträ va fi nimicitä". Un alt manuscris, Vasilologhion, este un fei de istorie universalä, cuprin- zind biografiile impäratilor perfi, apoi asirieni, romani fi bizantini, un fei de cronograf, care dezvoltä ideea monarhiei de drept divin, idee foarte scumpä tarilor de atunci. Un dictionar grec-latin-rus, defi pierdut, a intrat totusi 111 compozitia lucrärilor lexicografice ae acest gen in Rusia. ln sfirsit, o altä operä se referä la constructia bisericii Sfinta Sofia din Constantinopol, dar aceastä carte nu este, cum ne-am fi asteptat, o scriere istoricä in care sä ni se mfätiseze imprejurärile 111 care a avut loc zidirea bisericii, ci ea cuprinde mai mult legende populäre despre minunile ce s-au arätat cu prilejul inältärii faimoasei biserici, scoase probabil dintr-un cronograf bizantin. Mai tirziu insa, Milescu se emancipeazä din cercul acestor idei cu caracter religiös si istoriografic tendentios si se ridicä, prin ziarul cälätoriei in China, pe culmi nemaiatinse pinä la el in cultura ruseascä. CÄLÄTORIA !N CHINA. Cea mai importantä dintre operele lui Nicolae Milescu, scrisä in timpul pribegiei sale in Rusia, este ziarul cälätoriei prin Siberia in China. Nu stim peripetiile drumului de la Moscova pinä la Tobolsk, deoarece ziarul lui Milescu incepe cu povestirea cälätoriei de la Tobolsk inainte. Ple- carea din Tobolsk se face in ziua de 2 mai 1675, intr-o duminicä seara, pe riul Irtici, in vase vislite cu lopeti. De la confluenta cu Obi se indreaptä spre räsärit, si, urmind linia riurilor, merge cätre lacul Baical. De acolo, trecind printre iurturi de mongoli, urcä munti, täind ape de-a curmezisul, sträbate cimpii aproape pustii. Iarna ii apucä pe cale, in regiunile lacului Baical. Vinturile se dezläntuie cu furie; ninsoarea si zloata ii biciuie aspru. Drumul prin aceste tinuturi necunoscute este din ce in ce mai anevoios. „Am stat — serie Milescu la 26 decemvrie — lingä riul Argun toatä ziua, ca sä se odih- neascä vitele, ca sä le mai adäpostim si sä le hränim, deoarece caii si cämilele stätuse in drum si ologise atit, incit a trebuit sä le facem papuci de papurä. Lemne n-am avut decit de sälcii uscate." Din pricina frigului fi a oboselii, cämilele fi caii mor pe drum. Merindele se gäseau anevoie. Populatia nomadä din acele tinuturi, cum ii zärea din depärtäri, o lua la fugä cu türme cu tot; in alte pärti se pomenesc impre- surati de tungufi imbräcati in zale fi inarmati cu arcuri. In sfirfit, cu multä greutate, izbutesc sä-fi croiascä drum si sä 235 repeadä inainte un sol, spre a da de veste autoritätilor chineze cä

sosefte ambasada rusä. Pe la inceputul lui ianuarie, pe coasta unui deal, Milescu intilnefte pe trimisul säu insotit de vreo faizeci de chinezi. „Slavä tie, Doamne!" noteazä el, usurat, in ziarul säu de drum. Autoritätile chineze de la granitä, dupä ce se intereseazä mai intii asupra intentiunilor cu care vin — dacä aduc pace sau räzboi — cer sä li se prezinte scrisorile pe care le aveau asupra lor. Este aci inceputul unei lungi contro- verse de protocol, care va dura tot timpul federii lui Milescu in China. Chinezii vroiau sä se convingä dacä intr-adevär Milescu este purtätorul unei scrisori a tarului fi, mai ales, dacä are la sine — precum anuntaserä solii — scrisoa- rea imparatului chinez cätre tarul Rusiei. In zadar incearcä Milescu sä le demonstreze cä el este ambasadorul tarului fi ca atare n-are sä predea scrisorile decit in miinile imparatului Chinei. Mandarinii nu se dau bätuti. Si numai dupä ce acesta le aratä scrisoarea impäratului lor, intr-o cutie acoperitä cu mätase galbenä, mandarinii, cuprinfi de evlavie, cad in genunchi, fiecare puindu-si-o la cap,, cum se obisnuieste la noi in biserica, in fata altarului, la sfintele daruri. Dar cu aceasta nu se curmä formalitätile chineze. Ambasada este opritä pe loc pina la sosirea din Pekin a lui askaniama, al patrulea in rang din impä- rätia chinezä, reprezentantul Ministerului de Externe. Pe la sfirsitul lui februarie, soseste si ashaniama si incepe o discutie lungä: care din ei trebuie sä facä vizitä mai intii celuilält ? Dupä gäsirea solutiunii care a salvat demnitatea ambilor demnifari, incepe o altä discutiune. Askaniama pretindea sä vadä scrisoarea tarului, ceea ce Milescu nu admitea nici in ruptul capului. Chinezul se vede nevoit sä comunice aceasta la Pekin. Pe la inceputul lui aprilie, askaniama primeste ordinul sä aducä in capitalä ambasada ruseascä. tn acest interval, rusii sär- bätoresc Pastele. Chinezii urmäresc cu interes obiceiurile ortodoxe. ale rusilor si, incetul cu incetul, se face o apropiere sufleteascä intre cele doua tabere. Chinezii trimit lui Milescu orez, fructe si legume. Milescu pune pe cazacii säi sä einte cintecul lor popular:
Dunäre, Dunäre.

La 26 aprilie, din ordinul impäratului Chinei, caravana se pune in mi$- care si, trecind prin pustiul Gobi, unde caii si cämilele se afundau in nisip pinä la genunchi, ajung, dupä multe alte greutäti, la zidul cel mare al Chinei, unde li se deschid portile de fier cätre Pekin. Aci din nou se reia discutia de protocol de la granitä. Este interesantä lupta aprigä si indelungatä — aproape o lunä de zile — pe care o duce, pe chestie de etichetä, Milescu al nostru, zelos de a apära demnitatea si prestigiul tarului, cu mandarinii, care tineau cu sfintenie sä nu se stirbeascä nimic din uzul consacrat din bätrini. Pentru ca pertraetärile sä poatä merge mai usor, mandarinii aduc un european, pe iezuitul Ferdinand Verbiest, originär din Olanda, care träise 28 de ani in China. Acesta incepe conversatia in limba chinezä, dar aflind cä solul cunoaste limba latinä, continuä discutia cu el direct in latineste, spre marea uimire a mandarinilor. tn sfirsit, dupä discutii prelungite o lunä de zile, se tine un mare consiliu de mandarini, in care se hotäräste sä se adopte o solutie intermediarä, menitä sä salveze onoarea celor doi impärati: Milescu trebuia sä dueä la palatul imperial din Pekin scrisorile de acreditare, pe care insä nu avea sä le dea in mina marelui han, ci sä le depunä in mina marelui kolai. Potrivit acestei intelegeri, in ziua de 4 iunie, din porunca impäratului, se pregäteste la palat locul de primire a ambasadei. Inainte de räsäritul soarelui, se trimit, la conacul unde fuseserä gäzduiti solii
:236

Rusiei, cai. Ambasada incalecä si Milescu depune scrisorile de acreditare inaintea marelui kolai, care era rudä apropiatä a impäratului si mandarinul care guverna intreaga China. Dupä aceasta ambasada rusä se retrage, färä a spune un cuvint. Tree apoi vreo 11 zile. Im par at ul astepta ca sä se aseze lunä plinä. ln ziua de 15 iunie, dupä ce se asezase luna plinä, impäratul cheamä din nou ambasada la palatul säu. Inainte de räsäritul soarelui, li se aduc cai, si solul cu suita sa porneste spre palat. Milescu descrie apoi tot pitorescul exotic si bogätia feericä a curtii si a tronului imperial din Pekin. Insotitä de un intreg alai, ambasada sträbate drumuri pavate cu marmorä, merge printre pavilioane inalte de cärämidä rosie, acoperite cu tigle galbene si cupole aurite, traverseazä piriiase cu podete fantastice de marmorä albä sculptatä, se strecoarä pe sub cinci rinduri de porti, trece prin grädini cu copaci mari si flori exotice si, in cele din urmä, ajunge in sala tronului. Aci, inaintea unei scäri de marmorä, ii asteptau oameni de serviciu imbräcati in haine rosii, arcasi imbräcati in aur si ostasi cu länci uriase si cu cozi de leoparzi. Milescu noteazä cu amänuntime ceremonialul primirii solilor la curtea din Pekin, ceremonial statornicit printr-o traditie secularä, in forme de o fixi- tate aproape hieraticä; el ne povesteste, cu vioiciune, si incercarea lui de a infringe, in cinstea tarului pe care il reprezenta, protocolul chinez ce i se pärea umilitor pentru un european si un ambasador. Impäratul era un tinär de 23 de ani. In jurul lui, stäteau fratii säi, imbräcati in blänuri albe, si nobilii, cu pene de päun pe cap. Se serveste ceai; impre- jur cintä muzica, pe cind in vase de bronz ard mirodenii. Receptia se sfir- seste färä ca ambasada sä spunä un singur cuvint. Impäratul insusi este minunat de persoana ambasadorului si trimite, dupä a doua receptie, un pictor sä-1 zugräveascä in portul lui de la receptie, cu blana pe el si cu lancea si buzduganul in minä. Acest portret, trecut apoi ambasadei chineze din Paris, se pästra incä la inceputul räzboiului mondial. Citeva zile mai tirziu, solia ruseascä este primitä la masä. Impäratul adreseazä abia acum, prin interpret, cuvintul solului, interesindu-se de virsta, talia si anii de domnie ai tarului. Dar cätre sfirsitul lui august, relatiile dintre ambasadä si curtea chinezä se räcesc, din cauzä cä Milescu nu voia sä primeascä, dupä datinä, darurile cätre tar in genunchi si pentru cä scrisoarea impäratului chinez cuprindea termeni de mindrie, care erau considerati de sol ca jignitori pentru demnitatea tarului. Din aceastä pricinä, ambasada, luind darurile, primeste ordinul sä päräseascä imediat Pekinul. La 1 septembrie spätarul Milescu pleacä, ducind cu el pentru tar un splendid rubin cumpärat de la un mandarin. Ambasada apucä pe acelasi drum pe care venise. La 7 iunie sosesc la Ienisei, dar aci ii astepta o surprizä nepläcutä. Sint opriti in cale din ordinul noului tar, Teodor Alexievici; sint perchezitionati; li se confiscä lucrurile de pret, intre altele un rubin mare, „diamantul cit un ou de porumb" de care vorbeste Neculce, cumpärat in China pentru tar; dar, in sfirsit, li se ingäduie drumul spre Moscova. Intimplärile acestei cälätorii au fost povestite de Milescu in forma de rapoarte oficiale in limba slavo-rusä. Opera este alcätuitä din trei cärti: despre traversarea Siberiei, a doua despre misiunea lui in China, si a 237 treia, o descriere generalä a Chinei. Aceastä ultimä carte este insä,

dupä cum a arätat John F. Baddeley, o compilatie, pe alocurea chiar traducere dupä opera scrisä in limba latinä a iezuitului Martini: Atlas sinensis. Era firesc ca Milescu, dupä ce a descris peripetiile drumului säu pinä la Pekin si misiunea lui la impäratul Chinei, pentru a satisface curiozitatea tarului, sä caute a-i prezenta si o infätisare generalä a Chinei din punct de vedere istoric si geografic. Dar cum el nu väzuse decit o parte restrinsä din teritoriul chinez, a recurs atunci la opera lui Martini, pe care a tradus-o in ruseste, intercalind si multe observatii personale. Exceptind deci aceastä parte de compilatie, opera lui Milescu nu este numai ziarul plin de peripetii al unei ambasade trimisä in misiune diplomaticä in China, ci este in acelasi timp si o carte modernä de explorare stiintificä a unor tinuturi pinä atunci putin cunoscute

:238

europenilor. Calätorind pe drumuri necunoscute, printre popoare de rase diferite, vislind pe riuri pe care nu mai vislise nici un european pinä la el, curiozitatea vesnic treazä a acestui moldovean din secolul al XVIIlea se opreste asupra configuratiei solului, descrie in amänuntimi riurile pe care le sträbate, noteazä aspectul particular al muntilor, face mäsurätori topografice, se opreste indelung ca sä observe tärmurile lacului Baical, „care nu s-a väzut nici de geografii vechi, nici de cei moderni. Au descris lacuri si bälti mult mai mici, iar despre Baicalsca, care este atit de mare, nu au pome- nit nimica". Pentru a-1 descrie, sträbate lacul, il inconjoarä, incearcä sä-i mäsoare adincimea; descrie tärmurile stincoase, vorbeste despre muntii cu fruntile acoperite vesnic de nea, despre gheata lacului groasä de un stinjen si care tine aproape o jumätate de an, despre pädurile de cedri. Dar pe Milescu nu-1 intereseazä numai aspectul geografic al tinuturilor, ci si cel etnografic. Privirea lui iscoditoare cautä sä prindä si viata specific omeneascä pe care o träiesc populatiile asa de variate ca infätisare, pe acele indepärtate meleaguri: ocupatia, arm ele, manifestärile religioase, supersti- tiile. De pildä, despre ostiaci ne spune cä: „Au meceturi in care sint idoli sculp- tati de argint, aramä si de lemn, de felurite forme“; cä „se inchinä stind jos; cad in extaze si däntuiesc: iar cind ucid in pädure un urs, il tiräsc in curte si in casä si, trägind cu arcurile, infig in el sägeti si-1 bat si sar si joacäzicind cä se roagä lui Seitan (diavolul), care, dupä cum cred ei, merge din curte in curte“. Tot materialul acesta vast de observatii variate este expus intr-un stil plin de sobrietate si coloare, din care nu lipsesc uneori si accente de duiosie. Pe tärmurile Ieniseiului, la 7.000 km depärtare de Moldova, incintat, intr-o zi de primävarä, de lanurile inverzite care luceau in bätaia soarelui, gindul lui inviorat se intoarce spre plaiurile copiläriei si atunci noteazä, miscat, in ziarul de cälätorie: „Partea locului este foarte mindrä, aducindu-mi aminte de Moldova, iar fluviul Ienisei de Dunäre“. Opera aceasta i-a cistigat pe drept lui Milescu un renume european. Un savant englez contimporan, vorbind despre el, il caracterizeazä astfel: „Situatia si faima lui este unicä. Nu poate fi mai]u§or de arätat cit de mare contrast era intre acest invätat romän si intre cazacii inculti, inaintasii lui, in cercetarea drumului spre China. Ce a scris formeazä un intreg bogat de informatiuni topografice asupra Asiei de nord, remarcabil prin intindere si preciziune. Pentru timpul cind a fost scris, nu are comparatie in istoria literaturii rusesti. Mai mult, dacä läsäm la o parte China, e färä comparatie in literatura lumii.“ Din nenorocire, aceastä operä a lui Milescu, scrisä intr-o limbä sträinä» a circulat mai mult in lumea slavä si greacä, a atitat curiozitatea unor savanti din Occident, dar nu a rodit cultura noasträ nationalä §i nici pinä astäzi nu avem incä in limba romänä o traducere completä si corectä a ziarului de cälätorie in China.
BIBLIOGRAFIE Ziarul cälätoriei in Siberia si China s-a pästrat in citeva copii ms. in Biblioteca publica imperialä din Petrograd, si o alta in Bibliotheque Nationale din Paris (nr. 35, fond slav), copiat in 1685, „prin grija bunului prieten loan Gav. Sparvenfeldt“, lingä Moscova. O versiune rusä,.

1

publicatä de I, A r s e n i e f f , in Zapiski Imperat. Russk. Geograf. Obdtestva, St. Petersburg, 1882, a fost tradusä de timpuriu in limba greacä de „tineri studiosi din Moscova“ si reväzutä de Hrisant Notara, nepotul patriarhului Dositei al Ierusalimului. In ms. grec din Bib'ioteca Academiei Romäne, nr. 154 (f. 180 v. si urm.) are o dedicatie cätre Constantin Brincoveanu din Moscova, 1694. Dupä un manuscris al versiunii grecesti incomplet si plin de erori — dupä cum observä el insusi — G. S i o n a tradus prima parte: De la Tobolsk pinä in China. Ncte de cälätorie de Spätaru. Nicolae Milescu, 1675, traduse dupä unü textü grecescii, in Analele Academiei Romäne, seria Il-a, tom. X, Memoriile sectiunii istorice, Bucuresti, 1888, p. 89—181. Traducerea lui Sion a fost reprodusä de M i r o n N i c o l e s c u , Primal cälätor ronian prin Siberia si China, Bucurefti, 1905 (extras din Buletinul Geografie, II, 1904). Fragmente din Descrierea Chinei (cap. 4 si 5) dupä codicele D. Russo in versiunea greceascä si traducerea romäneascä, la C. C. G i u r e s c u , Nicolae Milescu Spätaml, in Analele Academiei Romäne, s. Ill, tom. VII, mem. 4, Buc., 1927, p. 26 — 50. Textul intregii opere a lui Nicolae Milescu a fost publicat in traducere englezä de J o h n F . B a d d e l e y , Russia, Mongolia, China, 2 vol., Londra, 1919. O traducere in limba romänä dupä textul lui Baddeley, cu greseli si omisiuni, a dat E m. C. G r i g o r a s , Spätaml Nicclai Milescu in China, Bucuresti, 1926, Ed. Casa Scoalelor; ed. a II-a, 1941. Un manuscris grecesc necomplet, cuprinzind textul cälätoriei in China si pästrat in Biblioteca Universitätii din Iasi (sub nr. 163), a fost semnalat de L u c i a n P r e d e s c u in Ade- värul literar si artistic pe 1930 (IX, seria a II-a, nr. 476). O altä operä greceascä despre Pägimtl Mohamet si despre cele patru imperii dupä profetul Daniel, publicatä de N. I o r g a sub titlul Oeuvres inedites de Nicolas Milescu (Academie routnaine. Etudes et recherches, III), Bucarest, 1929, cu o prefatä in limba francezä despre opera lui Nicolae Milescu si un rezumat. Opera nu este insä a lui Milescu, ci a ieromonahului Anastasie Gordos, dupä cum a arätat D. R u s s o in Studii istorice greco-rcmäne. Opere postume, I, Bucuresti, 1939, p. 337—339. Istoria despre sfinta iccanä (care a fost tradusä si in limba rusä) a fost publicatä in Crcnica Romanului, Bucuresti, 1874, I, p. 87 — 90, de episcopul M e l c h i s e d e c . Un fragment c’in opera Carte cu multe intrebäri a fost publicat in anexa studiului : C. C. G i u r e s c u , Nicolae Milescu Spätarul. Contributiuni la epera sa literarä, Analele Academiei Rcmane, Mtmcriile sect, istorice, seria IH-a, tom. VII, Mem. 7, Bucuresti, 1927, p. 51 — 53. Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens, Stockholm, publicatä in Perpetuite de la foy de V Eglise catholique touchant V Eucharistie <par A. A r n a u l d e t P . N i c o ] e>, Paris, 1669, vol. 2, p. 50 — 54, si V. L e g r a n d , Bibliographie helleniqtte du XVII-e siecle, t. II, p. 248, III, 287. Studii asupra vietii yi operei lui N. Milescu. Lucrärile de cäpetenie asupra lui Milescu sint azi P. P. P a n a i t e s c u , Nicolas Spathar Milescu (1636—1708), Extrait des Melanges de l'Ecole Routnaine en France, 1925, I-ere partie, Paris, Gamber; C. C. G i u r e s c u , Nicolae Milescu Spätaml. Contributie la opera sa literarä, Analele Academiei Romäne, sect, ist., seria Ill-a, tom. VII, mem. 7 (in anexä se publicä si un fragment din Cärti cu multe intrebäri), Bucuresti, 1927. C. C. G i u r e s c u , pe lingä informatii noi, pune la punct si chestiunea privitoare la raporturile dintre ziarul cälätoriei lui Milescu in China $i opera iezuitului Martini, apärutä !a Amsterdam in 1655: Atlas Siniensis, insotit de Situs provinciarum imperii Sinici, pe care Milescu a cunoscut-o si a utilizat-o. Dintre lucrärile mai vechi mentionez: B. P. H a s d e u , Viata si faptele si ideile■ lui Nicolae Spätarul Milescu, in Traian, II, 1870, numerele 7 — 9, 11—12, 14, 16. Studiul este neterminat; E m i l e P i c o t , Notice biographique et bibliographique sur Nicolas Spathar Milescu, ambassadeur du tsar Alexias Mihajlovic en Chine, Paris, 1883 (Extrait des Melanges orientaux); I. H u d i t a, Arhiva, Iasi, 1929, p. 87— 103; I. G. D i m i t r i u , in Rev. fun- datiilor regale, VII, 1940. Despre viata si cälätoria in China: I. S i m i o n e s c u , Niculai Milescu hi China, Bucuresti, Cartea romäneascä, 1925. Despre Biblia lui Milescu: V. D r ä g h i c e a n u , in Convorbiri literare, 1915, p. 107-4; I . B i a n u , Analele Academiei Romäm, seria II, tom. XXXVIII, partea administrativä si dezbaterile, p. 5 — 6 ; N . I o r g a , ln legäturä cu Biblia de la 1688 si Biblia de la 1667 a lui :240

imbräcatä in piele. 347-356. in Revue histm'ique du Sud-Est europeen. 1932. 8. Paternitatea fraj-ilor Greceanu $i a stolnicului Const. 1924. Cantacuzino asupra traducerii Bibliei lui Serban a fost resta. bizantinilor.R. p. ca Dosoftei fi Miron Costin. prin anecdotele istorice interesante. dupä cum s-a väzut la p. ist.literare.R. O comparatie intre ms. a fost räspindit in vechile noastre mänästiri si a influentat. sustine cä Milescu este traducätorul Bibliei lui Serban. 175— 178. fi Biblia lui Serban. 418 si urm. 4389 din B. S o l o m o n . chiar in perioada neogreaeä. Ele au desteptat curiozitatea pentru lucrurile istorice si au stat pe masa de lucru a marilor cärturari din trecutul nostru. in Dacoromania. care a ajuns mai tirziu mitropolit. care si-a scris opera in versuri pline de flori retorice si de inversiuni sintactice. Incepute in secolul al VI-lea cu Malalas. citeva note ne destäinuie cä manuscrisul . nr. continuate. ele au fost necontenit ampli. C i o b a n u . XXXVIII. Bucuresti.lui Teofil de la Rimnic.lor. de lit. Milescu. 220—234. acele repertorii de istorie universalä care au fost alcatuite. CRONOGRAFE DE ORIGINE SLAVÄ Cel mai vechi cronograf cunoscut in limba romäneascä a fost tradus in anul 1620 de cälugärul oltean Moxa Mihail. s. mem. C a r t o j a n. Despre Molitvelnic si alte lucräri: N. Brincoveanu. Epoca lui Const. K a r a d j a. C. Codicele pribeagului Gheorghe Stefan Voiä (Extras din Anuarnl Institutului de istorie nationalä din Cluj.. D r ä g a n u . ducind la concluzia cä Biblia lui §erban a utilizat versiunea ms. incorporau toatä traditia biblicä.bilitä de C o n s t . vechi. revenit de curind la Academie. Pe scoarta legä. prin bogatul strat folcloric si. destul de intens. 32) primitä si de E. asirienilor.A. sect. curs litografiat -finut la Facult. si continuau apoi cu istoria evreilor. Bibliogradia completa a operelor rusesti ale lui Nicolae Milescu in studiul amintit mai sus al lui P. 1940-1941. P a n a i t e s c u . p. ducind povestirea evenimentelor pinä la moartea impäratului Nichifor Botniatul (1081). 786 — 787. 4389 B.ficate. si reluänd o pärere mai veche a lui Hasdeu (Traian. Tranzitia de la literatura religioasä la literatura istoriea o i’ormeaza cronografele. P i c o t. romänilor. din Bucuresti. in Analele Academiei Romäne. rom. prin numeroasele legende apocrife. p. CRONOGRAFELE 1915. p. I. egipteni. cronografele au fost mult räspindite si citite la noi. B i t a y.lor odatä cu creatiunea lumii.. III. si N. 11 si 19. tom. 181—254) Istoria lit. Bucuresti. El spune cä serie din indemnul episcopu. Cronograful lui Manasses. prescurtate. Tecuci. impinzitä cu legende apocrife. Cel mai popular cronograf a fost al cälugärului Manasses. Biblia de la Bucuresti (1688).iurii de lemn.A. II.Nicolae Milescu. 1936— 1937. III (1921). Prin materialul biblic prescurtat.. Notice biographique sur Nicolas Spatar Milescu. p. Intemeindu-se pe precuvintarea ms. 1872. P.. Ele incepeau povestirea evenimente. curs litografiat tinut la Fac. dupä cum s-a väzut. I. tot acolo. persilor. de lit. p. in sfirsit. Nicolas Spathar Milescu. indirect pe Ureche. tradus in limba slavä. Nouveaux details sur le Spathar N. . Despre Milescu si legäturile lui cu Rinhuber: A. in Bizant. St. si prin acestia. 169— 174. cel care a tradus pe vremea lui Matei Basarab si Pravila de la Govora. pe cälugärii cronicari din veacul al XVI-lea: Macarie si Azarie. grecilor. sint amintite principalele studii rusesti asupra lui Nicolae Milescu. II. p. Contributii la viataluiNicolae Spätarul.rului. prin elementele de istorie universalä. mergind pinä in vremea scriito. Contributiuni nouä istorico. pinä in secolul al XVII-lea la Dorotei al Monembaziei si la Cigala. p.

de au petrecut viata ingereascä. Domnisoara Margareta Stefänescu. dar se regäsesc in alte cronografe bizantine". ignorind studiul anterior al lui Bogdan. de zise: « Eu mai inteleaptä muiare de mine nu voi lua ».1 1 A se vedea mai pe larg despre aceastä legendä in literatura romäneascä. studiul nostru. Am arätat insä in altä parte cä cronograful lui Moxa „nu este o simplä traducere sau prescurtare dupä Manasses. Deci gräi cätre dinsa cu ispitä: « Pentru muiare au venit räul in lume». „El väzu — ■ continuä apoi cronograful — o fatä prea frumoasä si inteleaptä. ajuns in limanul märii. Este asa-numita Arätare tn scurt a celor intimplate de la Adam ptna in zilele noastre (Skazanije vu kratce ■■■). nice näsipul märiei“. Cronograful incepe prin a povesti cä impäratul Theofil. A fost cumpärat. aduce corabia la tärm. pune „odihnä condeiului". vroind sä-si gäseascä o sotie. in caractere chirilice. „De-acum s-au scos dentr-alte izvoade. ce era semn de nuntä. este cunoscuta poetä care a alcätuit cele mai frumoase condace ale literaturii ortodoxe. adunä. Dupä izvoarele utilizate. Cea aleasä trebuia sä primeascä din mina impara. dindu-si seama cä nu poate „afla adincul scripturilor“. Ea räspunse cätre dinsul: « Adevarü iaste. de B. De acii se fäcu cälugäritä si s-au inchis intr-o chilie. cäci. anume Theodora. Casia zise cäträ Theodora: « Dobindisi impärätia lumeascä si eu voi nevoi sä fiu impäräteasä ». Hasdeu si Bogdan. Si dede märul cel de aur. dupä cum a observat I. unde cälugärul compilator. Prima parte §i cea mai intinsä are la baza ei. Prima parte merge pinä la Mihail. intre altele. Auzi impäratul si se mirä. care se gäseste anexatä ca introducere la analele sirbesti din veacul al XV-lea si al XVI-lea si care a circulat si in mänästirile noastre. precum au arätat Gregorovici. copiatä adesea la inceputul analelor moldovenesti in limba slavä. unii feate.fusese cindva al mänästirii Bistrita. ca si zeitele din mitul troian." I. Theodora se cununä cu Theofil. cronograful lui Moxa se imparte. §i pentru muiare au in trat si binele in lume. Gregorovici si se pästreazä acum in Muzeul Rumiantov din Moscova. in Bucuresti. ca visla. Bogdan a identificat si publicat izvoarele slave din care si-a alcätuit Moxa a doua parte a compilatiei sale. Moxa spune cä tälmäceste din „cärti slavonesti". mCuvente den bätrini. Tocilescu. toate fecioarele frumoase si intelepte din impärätie. gratioasa legendä a Casiei — un ecou al folclorului bizantin — povestitä concis. Dupä o copie fäcutä de Gr. in douä pärti. 24» . a arätat cä in cronograful lui Moxa se gäsesc pasaj e intregi luate din Manasses. Moxa cuprinde numeroase elemente care lipsesc din Manasses. un mär de aur. Un asemenea adaos este. cronograful lui Manasses tradus in limba slavä." Casia. cronograful a fost publicat in intregime. pe vremuri. Bogdan.lui. dupä cum nu poate nutnara „stealele ceriului. prin crainici. P. De aciia au dobindit impärätia lu Hristos. pe care o reproducem aci si ca o probä de limbä a timpului.sul care. cum ai zice: Pentru Eva räul fi pentru Precista Maria binele ». Hasdeu. pe lingä omisiuni insemnate si transpuneri de text. de profesorul rus V. in palatul säu. dar cä in genere el extrage ceea ce convenea punctului de vedere religiös §i moral. eroina din aceastä legendä.

5. Moldova fi Rusia. Astfel s-a format o cronicä in limba greacä popularä. cäci o citeazä in evocarea luptei de la Rovine: „Si fu räzboiu mare citu se intuneca de nu se vedea väzduhul de multimea sägeatelor.graecia.boiul lui Stefan cel Mare la Racova: „si perirä atunce turci multi färä numär“ ." Cronograful lui Moxa n-a avut insä. In 1588 Ierotei insotea pe elevul säu. nici chiote de gloate. findcä pinä acum nu ne este cunoscut decit intr-un singur exemplar — fi acela la Moscova. jucäri si cintece. O altä versiune de pe acest cronograf a fost adusä in Moldova de Ierotei. in 1584. sulitele. toate armele lui erau mai dragi decit mease tinse. nicie glas de oaste. räspindire. in partea finalä.Originalul — slav — al cronografului lui Moxa era deci traducerea unei prelucräri in prozä a lui Manasses. cu omisiuni in unele pärti. Iarä pafii si voevozii pierirä toti. fiul lui Roman): „Coifurele.1 Iatä acum fi descrierea plasticä a luptei lui Mircea cu turcii.. mai iubia decit glas de aläute“. platosele. Sunetul armelor si räsunul coardelor de arc. patriarhul Constantinopolului Eremia al II-lea. Gheorghe Monahul. cunoscutä de bizantinologi sub numele de Cronica de la 1570. prin contrast. ce numai ce bea si minca cu mueri frumoase si cu fluere si aläute.nitä“. fi mai pierdu Baiazid oastea lui cu totul. despre räz. de luptele lui „Iancul Voievod cu turcii in Tara Rumäneascä la Ialov. deci feacerä räu mare moldovenilor". Stilul cronografului. si un portret de impärat desfrinat (Constantin. p. Mai multä räspindire au avut insä cronografele traduse din grecefte.. segeatele. dupä cit se pare. 341. Iatä de pildä infätisarea unui impärat räzboinic (Vasile. seamne de räzboie. Cuvente den bätrini. afa de se värsa singe mult cit era väile crunte. intreprinsä cu scopul de a obtine mijloacele necesare pentru a scäpa de datorii scaunul patriarhiei. pline de veselie si de vin dulce. despre invazia lui Mohamed in Moldova: „fi biruirä atunce turcii. despre Mircea cel Mare. Zonaräs f. Acest cronograf grecesc s-a pästrat in peste 25 de manuscrise. Iatä.a. intr-o cälätorie prin Tara Romäneascä. cronograful cuprinde si stiri privitoare la istoria romänilor: despre Dan-voievod. mitropolitul Monembaziei. si in sfirsit despre luptele nefericite ale lui Stefan cel Mare la Chilia si la CetateaAlbä. in Analele Academiei Romäne. scoase din mai multe cronografe bizantine fi sporitä. despre „cind s-au inceput a se descaleca tara Moldovei". Cronograful versificat al lui Manasses a fost prelucrat in prozä fi amplificat cu fragmente imprumutate din Theofan. la Basel. in sfirsit. In Fiore di virtü in literatura romäneascä. precum s-a putut vedea si din extrasul de mai sus. Cedren. intitulatä Istoria politicä. cu stiri luate din cronicile sirbesti. e concis. a fost publicatä de Martin Crusius in a sa Ttirco. cu amplificäri in altele. I. care a gäsit ecou $i in sufletul lui Eminescu.44 .“. 1 H a s d e u . dar traducerea e adesea plinä de vigoare si uneori pitoreascä. dintre care o versiune. fratele lui Vasile): „Nu iubea sunete de sabii si bucine. care ducea povestirea evenimentelor pinä la anul 1570. CRONOGRAFE DE ORIGINE GREACÄ Cronograful lui Dorotei al Monembaziei.

44 . 5.Moldova domnea atunci Petru Schiopu.

greacä si romänä“ fi care tinuse in prima cäsätorie o grecoaicä din insula Rodos. cu spezele lui Apostol Tigara.titul mitropolit al Monembaziei chir Dorotei"). sub supravegherea lui Zotu Tigara. domnul Tärii Romänesti (1623—1627). (Carte istoricä cuprinzind pe scurt felurite si interesante istorii. de Grigore Dascälul Buzä („scoasä dupä grecie pä limbä romäneascä de Grigore Dascälul Buzä“). Cronograful cuprinde. Cigala intercaleazä. un capitol despre „dispotatia sf. dezvol. intr-o vreme cind nu exista notiunea de proprietate literarä. (Noul compendiu de diferite istorii. Textul merge cu povestirea evenimentelor pinä la domnia sultanului Murat al III-lea. ce a fost „supt vlästia domniei Moldovei logofät al treilea fi grämätic de scrisoare greceascä". de cätre Gavril Diac ot Bältätefti „cu cheltuiala lui Ion Iorgachie Cantacuzino. Maria Amirali. dintre care cel mai vechi se aflä in Biblioteca Academiei Romäne sub cota nr. despre inteme. la curtea lui Petru Schiopu. Ni s-a pästrat intr-o multime de manuscrise. 86 fi a fost copiat in anul 1669.„Invätat desäviisit — cum ne incredinteazä Ierotei — care stie limba turcä. traduse in limba popularä de cätre Mathei Cigala din Cipru1). Mai tirziu. de Mathei Cigala din Cipru. dupä datele pe care ni le dau citeva copii posterioare. Cronograful lui Dorotei a fost cunoscut de timpuriu la noi si a fost tradus. pe la jumätatea veacului al XVII-lea. I. 245 . cind Zotu Tigara nu mai era in viatä... intre domnia lui Selim al II-lea si Murat al IIIlea.. un capitol in care se descrie activitatea mitropolitului Ierotei si petrecerea lui in Moldova. pasaje intregi din Dorotei al Monembaziei. paroh al bisericii grecesti San-Giorgio din Venetia. Al doilea cronograf grecesc care a circulat in literatura veche romäneascä a fost publicat fi el la Venetia... sub titlul: Nsa covo\|/i5 Siacpopcov urropiräv. 87.ierea Venetiei fi despre dogii care au stäpinit-o. Turcograecia lui Crusius. R u s s o. p. despre demnitätile curtii imperiale a Bizantului. de Pätrasco Danovici..ö%ov>? iotopla?. Baza acestui cronograf este tot cronica de la 1570. Prelatii sosesc la curtea din Iasi pe vremea cind domnul särbätorea asocierea la domnie a fiului säu Petru si cäsätoria fiicei sale Maria cu spätarul Zotu Tigara. Kai &£. dupä care urmeazä o serie de capitole disparate: o listä a impäratilor bizantini fi a patri. Manuscrisul cronografului a fost copiat din porunca lui Petru Schiopu.. De la 1392 inainte.. incepind de la zidirea lumei si ajungind pinä in anul de fatä . Cronograful lui Cigala a ajuns in Moldova fi a fost tradus. Cronograful se incheie la anul 1624. copia fäcutä in Moldova a fost tipäritä la Venetia in 1631. CronogTaful lui Cigala. greco-rom. protectorul 1 Däm titlul (prescurtat) dupä traducerea lui D.tind. si este inchinatä lui Alexandru Cuconul. Autorul a luat insä. grec originär din Ianina. in 1631.). sinü Toader Eordachie vel vistiernic". Studii ist. in 1637. sub titlul: Biß?dou iaxopiKÖu TiEpisxov) ev Guvö'vj/st 8ia<p6pow. fratele lui Zotu. Cartea s-a tipärit pe numele mitropolitului Dorotei al Monembaziei („adunatä — spune titlul mai departe — din' diferite adevärate istorii si tradusä in limba popularä de cätre prea sfin..arhilor pinä la invazia turcilor. Silvestru cu vräjitorul Zamvri". altul despre cele fapte sinoade ecumenice.

lui Miron Costin. 246 .

cronografele lui Dorotei si Cigala ne explicä astfel numele lui Adam: „Acest nume al lui Adam se serie in patru slove: slova dintii A aratä partea despre räsärit. uriasii. a fäcut pe om cu elemente luate de la toate punctele cardinale. a cuprins si ea pasaje din Dorotei si din Cigala. Legenda se lumineazä insä prin originalul grecesc: prima literä din numele lui Adam vine de la ’AvaxoXf) (räsärit). numele lui Adam. a doua D din Auori«. Avgar si Mintuitorul. materiale pentru legendele sale hagiografice. a treia A din ’ApKtog (= miazänoapte). ELEMENTE DIN CRONOGRAFE IN FOLCLOR Am analizat pe larg. pästrat mai bine in manuscrisul nr. Altä parte este alcätuitä din legende cu substrat istorie. era si el un cititor pasionat al cronografelor. cei sapte cuconi din Efes. Cronica munteanä intitulatä Istoriile domnilor Tärii Romänefti. iarä slova a doua iaste D. Melchisedec. omorirea lui Cain si originea ciinilor. 0 parte din acest material folcloric este alcätuitä din legende religioase apocrife. Avraam. in masele adinci ale poporului si au läsat in folclorul nostru urme care däinuiesc pinä astäzi. Ceea ce este insä mai interesant: cronografele au pätruns. care. a patra Mecnmßpia (= miazäzi) — aceasta pentru cä Dumnezeu. Am arätat cu acel priiej cit de intinse sint ramificatiile acestei literaturi apocrife in tezaurul tradi. Cronografele bizantine cuprind in urzeala lor un bogat material folclo. aratä partea despre miazänoapte. si din Cigala si din Dorotei. poate cel mai räs. in Cärtile populäre. Din acest pasaj .pindit. s-au revärsat asupra intregii lumi ortodoxe din Balcani si din Räsärit. pe cale oralä sau scrisä. Moise. pentru ca pämintul sä-1 recunoascä ca al sau. Textul romänesc este insä aci confuz. citeva sint teme de folclor ce par sä fi intrat in Bizant din lumea Orientului arab. iarä slova a treia iaste A. De exemplu. Solomon. Cain si Abel. Ambele cronografe au fost utilizate de timpuriu de cärturarii nostri. aratä partea despre apus. aratä partea despre miazäzi". in chip simbolic. bogatul strat de legende apocrife al cronografelor privitor la: cäderea ingerilor. precum dealtfel o spune singur si precum a dovedit-o acum in urmä regretatul Iulian Stefänescu. atribuitä lui Radu Popescu. vol. 3517 din Bibilioteca Academiei Romäne. pläsmuite in vremurile de agonie ale antichitätii clasice. prin cärturarii märunti. Contimporanul lui Dosoftei. in sfirsit. si. II.tiilor si creatiilor populäre.Din contaminarea cronografului lui Dorotei cu cronograful Cigala s-a format in literatura noasträ un al treilea tip de cronograf. prorocul Eremia si cäderea Ierusalimului. Regretatul Iulian Stefänescu a arätat cä cele 25 de cöpii din aceastä clasä de manuscrise se pot grupa in cinci familii. care toate derivä dintrun prototip comun. cäci nu se vede ce legäturä este intre literele care alcätuiesc numele lui Adam si punctele cardinale ale pämintului. (apus). Mitropolitul Dosoftei a imprumutat. Iosif si Asineta.ric. iarä slova a patra iaste M. Miron Costin.

La amiazä si la asfintit. . admirindu-1. ea a fost extrasä din cronograful lui Cigala. unde povestirea este mai vie. ca de pildä episodul sotiei lui Theodosie cel Mic. cuprind si eie multe elemente de folclor bizantin.tinsi martori la räzboiul troian.torul episod: . care. care trebuie sä-si fi gäsit un mare numär de cititori. unde muri. Vetala panciavinsaii. extrasä aparte.al cronografelor s-au inspirat cärturarii märunti ai satelor. in numeroase cöpii manuscrise. infatisate insä intr-o altä luminä decit aceea pe care o cunoastem din poemele homerice. din secolul al VI—VII-lea. iar pe ea o izgoni. Si-a tälmäcit mtmele Strämosului nostru Adam. Astfel este ciclul de legende privitoare la luptele de sub zidurile Troiei. care ar fi scris — unui din tabära greceascä. Aceastä Istorie a Troadei a pläcut mult in lumea veche romäneascä. de cätre vornic* inainte de plecarea mirilor la biserica. in oratiile de iertäciune rostite la nunti. Aceastä legendä. incorporat in cronografe la impärätia lui Tiberiu. Istoria Troadei. Au trimes la räsärit. Si la miez de miazänoapte. nestiind cä fusese in mina impäratului. despre un bolnav cu o ranä plinä de puroi pe care se a^ezase mustele de-1 :248 . deoarece isi gäseste paralela cea mai veche intr-o colectie de povesti sanscrite. pe care-1 trimise sotiei sale. Si adunarä patru slove din carte. mai coloratä si mai completä — fiindcä cuprinde si tragedia eroilor greci dupä intoarcerea in patrie — si a circulat. il aduse acestuia. §i-au adunat patru slave De au fäcut un nume. Aceste oratii sint rostite pretutindeni la nuntile täränesti. arätindu-i märul. Folclor oriental. Capitolele privitoare la Constantin cel Mare. ca de exemplu episodul. Aceasta. Impäratul. Femeia se duse la Ierusalim. dupä ce evocä creatiunea omului. se gäseste incorporatä in vestita colectie de basme arabe 0 mie si una de nopti si este probabil de origine indicä. fiindcä le gäsim extrase si in copii aparte. grecesti sau bizantine. Pavlin. introduc urmä. Unele elemente anecdotice din cronografe. care. intrebä pe sotie ce a fäcut cu märul? Sotia se jurä cä 1-a mincat. Izvorul acestor legende din cronografe sint douä pläsmuiri apocrife din veacul al II-lea al erei crestine: Dictys Cretanul si Dares Frigianul. porunci sä se taie capul lui Pavlin. intrind in bänuieli. Localizäri. ' S-a mai trimes Dumnezeu In patru unghiuri de lume. Gäsim insä si material legendär care a pätruns in folclorul bizantin din Orientul arab. AI doilea strat de materiale populäre din cronografe este alcätuit din legende profane. doi pre. pe care cronografele ni-1 povestesc astfel: impäratul primise in dar un mär prea frumos. intr-o formä mai bine inchegatä. Theodosie. il därui nasului ei. altul din tabära troianä — originea si peripetiile luptelor la care au luat parte.

Iasi. D. Pentru Skazanije. N. t. de Radu Popescu in Ist or ule domnilor Tärii Romänesti.chinuiau. 1085 — 1092. in Revista istoricä romänä. Cernäuti. Rem. Hronograful lui Mihail Moxa. II-III. s. I s t r i n . für si. Iasi. de L e c a M o r a r i u . in Revista istoricä romänä. 481—536. Textul slav al cronografului lui Manasses. p. Prefata confuzä nu rezolvä probleraa surselor. 3. 25—44 (dupä un ms. Textul publicat: de M. p.f ä n e s c u. M. Bucuresti. numai ce ling. 519—546. p. 1927). lit. R u s s o . 313 —443. 1939. 99. 1922. sect. in Convorbiri literare. Despre raporturile cu Manasses vezi si N.. 535-556. p. R u s s o . p.. Despre utilizarea cronografelor de Dosoftei. 255 — 277. In Moldova. p. I. cit. B o g d a n . C a r t o j a n. mem. in Basarabia. 1925. din 1748). 53— 100 (cronica de la 1570. in Byzantinische Zeitschrift. p. Räzboiul Troadei dupä Codicele Popovici (1796). Legendele Troadei in literatura veche romäneascä. vezi I u l i a n § t e. 416—429. Phil. Despre Dorotei: V. Cronografele remä. IX.. in centrul legendei apare poetul Conachi.nesti de tipul Danovici (studiu neterminat. p. III. G a s t e r (dupä un cronograf) in traducere germanä. Rem.. Ill. Cuvente den bätr!ni. 1939. C r i s t e s c u . si care opres. p. in Archiv für slawische Philologie.. IV. Arch. publicat dupä moartea autorului). 255 si urm. a c e l a s i. XIII. 249 . Analele Acad.. III. 1878. lit. I. si D. in Archiv für slawische Philologie. Mem. XIV. 1914. in satul Tepu din judetul Tecuci. cu o prefata de prof.. W. a c e l a s i . Legendele Troadei in literatura veche romäneascä. Original der rumänischen Troia. XL VIII. p. Jireöek. 79—102. s. a fost localizat si la noi. 1894. Buzäu. 3. p. cf. S i m a c h e § i T . iarä de vor incäpea niste fläminde. Analele Acad. V a s i 1 e s c u. cronografele lui Dorotei ?i Cigala. XXXI. Cronografele grecesti (tip Dorotei si Cigala). Turcograecia lui Crusius. in Codrul Cosminului. si de dr. Legenda Troadei. Republicat in caractere latine (dar cu pästrarea unor litere chirilice) de N. B o g d a n . p. sect. II. XIII. in Cronica lui Constantin Manasses. Codicele M. 1924. Opere postume. Sibiu. G r e c u. 1942. p. ist. Studii istorice greco-rcmäne. 501 — 502. mai räu vor minca". Cronice inedite atingätoare de istoria romänilor^ Bucuresti. Rom. cronografele romänesti).te pe un binefäcätor ce vroia sä le goneascä: „Lasä-le cä sunt sätule acestea de nu mänincä räu. M a r g a r e t a S t e f a n e s c u . in Byzantinische Zeitschrift. care trebuie pusä pe alte baze. BIBLIOGRAFIE Cronograful lui Moxa a fost publicat de B. s. op. si adaosele lui Const. 1895.toare a fost pusä pe seama boierului Calmutki. Letopisetul lui Azarie. Bianu. 1895. tom.. I. Voileanu. 1—77. 36-38. Cf. p. p.. 1835. p. Beiträge zur griechisch-slawischen Chrono. 6 — 1 9 si 65—89. I u l i a n i j t e f ä n e s c u . p. mem. P e t r i c e i c u H a s d e u .graphic. Cronica lui Manasses si literatura romäno-slavä si romänä veche. Studii asupra legendei in legäturä cu cronografele: K a r l P r a e c h t e r . 528 — 552. III. 1931. 1927 (Extras din Arhiva. p. C a r t o j a n . Mem. I. Analele Acad. V o i l e a n u . traducere mediobulgarä fäcutä pe la 1359 de I.. XIV. 1891. 251—297. la Al. sect. XVII. Mem. care condamnä un slujitor vinovat sä fie legat gol in lunca Birladului. 1909. Despre izvoarele cronografului: Ion B o g d a n . o legendä asemänä.

Bucuresti. Legendele sfintului Constantin. Populatia de agricultori.stea vitele. Casa $coalelor (legenda sf. primeau de la acesta citeva pogoane de pämint pe care-1 munceau pentru hrana lor si a familiei lor. din Paris. pädurea din care-si scotea lemnele trebuitoare pentru constructie si foe. III. 1433 din Bibl. versiunea occidentalä a lui Guido della Colonua in ms. voievozii däruiau sfetnicilor lor de tainä ■ — boierilor de divan— precum si vitejilor care isi puseserä pe cimpurile de luptä viata in primejdie pentru apärarea domniei. O v i d D e n s u s i a n u . p. p. 2183 din Bibl. stäpinul isi coloniza mosia cu tärani ■— fie cä ii aträ. Legenda Maicii Domnului. in Revista istoriea romänä.gea din satele räzesesti invecinate. precum si pe cele confiscate de la „vicleni". I. adicä de la „vinzätorii de tarä“. Nu avem acte din epoca intemeierii principatelor. p. fond valah nr. sub obläduirea bätrinilor. Din aceste päminturi. desi nu singura. trädätorii. p. 145— 148. E. clasa socialä a boierimii dobindeste un loc preponderent in viata de cultura a neamului. A r o n D e n s u s i a n u .). pe la jumätatea secolului al XVII-lea. domnii pun stäpinire pe paminturile nemuncite si nelocuite. p. 4). Cruci. p. sä dea proprietarului o parte din recoltä • — dijma — si sä lucreze un numär de zile pe an pe pämintul pe care . Aceastä ascensiune este rezultatul unor prefaceri adinci sävirsite in structura socialä a poporului romänesc. dar se invoiau. S t e f ä n e s c u . 9 — 35. lanuri intinse. 1925 (tot aci. era cea colectivä.. si pentru destelenirea lor era nevoie de brate. 1923. p . In Glasul Bucovinei pe anul 1921. IV. din recolta cäruia apoi fiecare isi trägea partea lui si a alor säi. in Convorbiri literare. in Revista crit. din citeva dccumente posterioare. II. 347-353. mai ales in Moldova. 1931. Aceste päminturi däruite trebuiau insä puse in valoare. I . din täri sträine. p. Dupä intemeierea principatelor. muncea in comun pämintul. imasurile pe care-si pä. V a s i l e G r e c u . Acad. C. D. 251—297 (legenda aparte In ms. 1896. prefaceri pe care vom incerca sä le schitäm in linii generale aci. fie cä ii aducea din depärtäri. R u s s o . rostul cultural al clerului incepe insä sä decadä. ln acest scop. 286 — 298 (dupä ms. Rom. p. in Revista criticä literarä. Sofii. 1931. veniti astfel coloni pe mosia boierului. XXIX. Järanii. D e m e t r e s c u . 307—319) M. forma obisnuitä de pro. se pare cä incä din epoca de inchegare a principatelor noastre. Bucuresti. si in Arkivele Olteniei. stäpinea in devälmäsie pämintul pe care-1 lucra. Si atunci.prietate. räsfiratä in sate. Extrase din cronografe. unde cresterea populatiei imputina ratia de hranä. Satul intreg. 1895. care scobora dintr-un strämos comun. si lit. CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ ASCENSIUNEA BOIERIMII IN VIATA DE CULTURÄ A NEAMULUI ’ Din a doua jumätate a secolului al XVII-lea. in schimbul pogoanelor primite. inrudit deci prin legäturi de familie. care aleätuiau domeniile coroanei. 9 2 — 9 3 . legenda celor sapte cuconi). trebuiau cultivate. G r i g o r a s . 13 —73.). Acad. Povestiri din cronografe. Pämintul era proprietatea colectivä a satului. pentru cä ea a avut o important deosebitä in cultura noasträ veche. Rom. I u l i a n M . 657 — 663. Studii ist.. dar atit cit putem intrezäri in negura vremurilor. greco-rom. 1895. legenda sf.

bästinasi. träind färä nici o constringere. ca räze^i sau 2-JO .proprietarul si-1 rezervase siesi. ln chipul acesta a inceput sä se diferentieze clasa täranilor in douä: o clasä de tärani liberi.

täranul räzes sau mosnean. Dar in aceastä metropolä de culturä a Orientului —■ in care se suprapusese trei civilizatii diferite: bizantinä. Prin aceasta täranul räzes intra intr-o sferä juridicä nouä: pämintul lui tre. Venetia si Padova. Conditiile economice din ce in ce mai grele — mai ales in epoca domniilor fanariote — vor sili cu timpul aproape toatä täränimea liberä sä-si vindä ocinele si sä intre in conditiile juridice ale cläcasilor. la dijmä si la clacä. in devälmäsie — si aläturi. care se vintura necontenit prin Constantinopol. In Constantinopol veneau periodic domnii cu alaiurile de boieri. dar cu conditia ca. la fiecare inceput de domnie. Incepind de la sfirsitul veacului al XVI-lea. Aceste douä forme sociale au convietuit multä vreme. care primeau pä mint ul anual din proprietatea boierului. introduseserä un avint de viatä nouä din orizon. in schimbul dijmei si al cläcii. Constantinopolul si orasele Poloniei. clasa täranilor räzesi incepe sä se ingusteze. dar in cursul veacurilor XVI—XVII. absorbind proprietatea räzesilor. care colindä curtile sträine pentru a consolida sau a intriga impotriva domnilor. ca sä-l lucreze mai departe pentru hrana lor. zic din punct de vedere juridic. in secolul al XVII-lea. grupati in jurul patriarhiei. Pe ruinele proprietätii colective täränesti. in timp ce cremte din ce in ce clasa täranilor cläcasi. din secolul al XVI-lea si al XVIIlea. täranul sä dea o parte din recoltä. o altä clasä de tärani cläcasi. prin vinzare. sä fie atrasä numai de pitorescul si strälucirea acestei cetäti pe care o cintaserä truverii evului mediu francez. boierul le ceda de cele mai multe ori pämintul vindut.domnii si boierii veneau in contact cu fruntasii plutocratiei grecesti. pentru a primi investitura de la Poartä. latinä medievalä si turcoarabä —. Boierimea isi intinde necontenit hotarele mosiilor. prin bunä invoialä. adicä sä facä claca.diari puternici. birurile apäsau din ce in ce mai greu populatia ruralä. de fapt. täranii räzesi rämin din punct de vedere juridic färä pämint. In secolul al XVII-lea sintern tocmai in epoca in care procesul acesta social este in plinä desfäsurare. in schimb ul pämintului cedat. Din secolul al XVII-lea. din pricinä tributului pe care domnii trebuiau sä-l verse anual la Poartä. din mosi strämosi pe pämintul pe care-1 stäpineau ca proprietate colectivä. Spre a face fatä acestei fiscalitäti excesive. si sä se oblige a munci un numär de zile pe an in mosia boiereascä. care formeazä divanul si joacä un rol important in ridicarea si ia surparea tronurilor. care-si vinduse partea lui de mosie. care isi fäcuserä studiile la colegiile din Roma. Rämas färä pämintul säu propriu. intra in rindurile täranilor cläcasi. dar boierul ii läsase mai departe uzufructul pogoanelor vindute. in proprietatea boierului.mosneni. fiindcä. dijma.cuse. obligindu-se in schimb. vechii mosneni si räzesi incep sä-si vindä boierilor de pe mosiile invecinate sfoara de pämint ce li se cuvenea din proprietatea colectivä. Era imposibil ca boierimea noasträ. Prin aceste vinzäri. profesorii de la scoala patriarhiei. se ridicä. din care radia viata spiritualä a intregului popor grec. Conta ctul cu cercurile patriarhiei a trezit in ei rivna dupä 251 . Centrele importante in care se punea la cale intronarea si rästurnarea domnilor nostri erau. o clasä de latifun.turile Renasterii occidentale.

252 .orizönturile mai largi ale culturii occidentale.

1935. Rem. cronica lui Stefan cel Mare. seria II. Contactul cu scolile Poloniei si cu lumea greacä din Constantinopol inlesneste boierimii noastre sä cistige un loc de frunte in cultura principatelor fi deschide in acelasi timp o erä nouä in istoria literaturii noastre. infätifind vietile sfintilor intr-o bogatä inläntuire de incidente miraculoase fi in luminä 2*2 . in anul scolar 1915— 1916. februarie si aprilie 1925 (23 pag. sub titlul Organizarea socialä in Tara Romäneascä (o copie litograficä din acest curs se pästreazä in Biblioteca Academiei Romäne sub cota II. „Fundatiunea Regele Ferdinand I“. Chestiunea a fost reluatä de I. Interesante contributii aduc studiile documentate ale mult regretatului istorie C. BIBLIOGRAFIE Pentru urmärirea mai pe larg a prefacerilor sävirsite in via'fa socialä a poporului nostru. TINERETUL MOLDOVEAN LA STUDII lN_POLONIA Cälugärii. ei le-au zugrävit faptele intr-un stil exaltat de pietate. 18. F i l i t t i si tratatä mai pe larg. I o r g a . cu materialul documentar necesar. Analele Acad. 1925. tom. a c e l a s i . G i u r e s c u . Analele Academiei Romäne. XIII..hiei fi-au fäcut ucenicia stiintificä: acea bizarä figurä care e Nicolae Milescu. 1920. domnul Constantin Duca. F i l i t t i . o brosurä de 128 pagini. din indemnul domnilor si al boierilor. 1933. 52358). Bucuresti. XV—XVII. Un al doilea curent de culturä occidentalä a venit in Moldova din Polonia. p. Modeleie cu care erau deprinsi. 191—247. XXXVIII.zätoare fi mai eruditä minte a trecutului nostru de culturä.). N. legendele hagiografice. Bucuresti. Proprietatea solului in principatele romäne pinä la 1864. Mem. ist. sect. C. in legäturä cu originea dregätoriilor ?i cu evolufia lor. Despre rumäni. seria a II-a. din colectia Studii si Documente cu privire la istoria romänilor). Mcmoriile seefiunii istorice. tn legäturä cu cele expuse. stolnicul Constantin Cantacuzino si cea mai cuprin. 1908 (brosura alcätuieste volumul XVIII. 1925. Bucuresti. C. G i n r e s c n . extras din Convorbiri literare. Socec. Insufletiti de recunoftintä fatä de voievozii care. care continuaserä in mänästiri. 1916. Bucuresti. duminicä 25 ianuarie 1925). a c e l a s i . a c e l a s i . prin daniile lor. Bucuresti. Noi contributiuni la studiul marilcr dregätcri in secolele XIV si XV. reprezintä in istoriografia Moldovei o deeädere. in Arhiva pentru stiinta si reforma socialä. Clasele sociale in trecutul romänesc (Conferinfä finutä sub auspiciile Institutului social romän. le-au asigurat viata materialä. an. O expunere succintä a evolutiei claselor sociale la I. Constatäri istorice cu privire la viata agrarä a romänilor. Oameni dependenti si cultivatori liberi in principatele romäne in sec. Despre boieri. 1. la Funda^ia Regalä. C. mem. in imprejurärile pe care le vom vedea in capitolul urmä tor. Bucuresti. Ambele chestiuni au fost reluate intr-un cadru mai larg in cursul pe care regretatul G i u r e s c u 1-a tinut la Facultatea de litere din Bucuresti.ln mediul cosmopolit al Constantinopolului si in marea fcoalä a patriar. Dimitrie Cantemir. form. Pentru informatii privitoare la titlurile si functiunile boierilor.

ca zälog. ln a doua jumätate a veacului al XVII-lea se creeazä in Moldova douä partide: un partid care tinea cu turcii fi un altul care nädäjduia sä scuture. cu marile centre de negot ale Italiei medievale. au pornit sub impulsul unui sentiment patriotic. Din timpurile vechi. si de conceptie si de nivel. care. De altä parte. cu vremea. Pribegi in Polonia. pria urmare. relatiile politice fi culturale. devenitä din ce in ce mai apäsätoare. nici simtul obiectivitätii. fi a imprumutat coroana Poloniei cu 5. e necesar sä cäutäm a determina mai intii mediul cultural in care s-au format sufleteste primii boieri cronicari. sint infätisate sters.000 de ruble. fugeau in Polonia. negutätorii poloni colindau drumurile Moldovei pentru a ajunge la porturile de pe coast ele Märii Negre. Este deci o mare deosebire. Ei scriu ca sä afle „cap si incepäturä mosilor". tinea capätul marilor drumuri de comert care uneau cetäfile Poloniei cu cetätile de pe tärmurile Märii Negre. prin ajutorul polonilor. Alexandru cel Bun. Moldova. Boierii moldoveni. Astfel fi-au gasit refugiu in tara vecinä Alexandru 253 . pe care il spun räspicat in predosloviile lor. zbuciumärile interne. iar pe de o alta. pentru care a primit in schimb. färä interes. cu marile cäi maritime care duceau spre Orientul indepärtat. cea dintii näzuintä a lui trebuie sä fie adevärul. si-au amestecat singele cu pämintul tärii.vonefti scrise de cälugäri fi intre cele aleätuite in limba romänä de cätre boierii moldoveni. luptele pentru apärarea Moldovei. continuind letopisetele cälugärilor. grupati strins in jurul voievozilor lor. färä coloare. lupte in care era prinsä toatä boierimea. invinfi de domnul adus de turci. de aci si preocuparea lor de a serie istoria nu intr-o limbä pe care masele populäre nu o intelegeau. suzeranitatea musulmanä.de apoteozä. nici sentimentul national. Ca sä ne putem explica aceastä deosebire de nivel si de conceptie. iar de cele rele sä se fereascä“. de la inceputul organizärii sale politice. Cind cineva este insufletit de asemenea idee. ale cäror fapte sä serveascä drept norme pentru urmasi: „ca sä fie cele bune de invätäturä. Ringala. pe de o parte. De aci acel spirit de obiectivitate si de discernämint critic pe care il gäsim la marii cronicari moldoveni. intrind in legäturi cu vecinii säi. In cronicile moldovenesti scrise de cälugäri in limba slavä nu gäsim. Pocutia. intre cronicile sla. s-a cäsätorit cu vara regelui. Aceste legäturi politice continuä si sub urmasii säi si. cei ce se sprijineau pe ajutorul lesesc. ca säfi scape viata. fi prin ele avea legäturi. in räzboiul civil care se dezläntuie intre fiii fi urmasii lui Alexandru cel Bun. Pe aceste vechi legäturi comerciale s-au grefat. zarva de la curtea domneascä. Meritul de a face din istorie un instrument al constiintei nationale revine marilor cronicari moldoveni. i-au fäcut sä dea scrisului lor un pronuntat caracter panegiric. ci in limba nationalä. In luptele inverfunate dintre aceste douä partide. a cäror ecou ajungea pinä intre zidurile mänästirii stins. cei alungati din domnie se refugiau in Polonia.

o influentä polonä. adicä intre fiii lui Ieremia si ai lui Constantin. Luca Stroici — care ne-a läsat Tatäl nosiru scris cu caractere latine. boierii noftri trebuiau sä-si asigure un rest pentru viatä intre sträini fi. pcate pentru totdeauna. era firesc ca pribegii moldoveni sä caute legäturi de inrudire cu nobilimea cu care convietuiau. Vasile Lupu a märitat pe fiica sa. Luca Stroici luase pe seama sa o mofie la Zwinigrad fi Vasile Ureche. se asazä in tron cu sprijinul oftilor polone. E posibil ca o bunä parte dintre tinerii noftri boieri care urmau scolile acestea sä fi fost :254 . Ca urmare fireascä a acestor legäturi de rudenie. Afezindu-fi rostul vietii lor pe vreme indelungatä.Läpufneanu si fiul säu Bogdan. sub influenta polonä. Zamoisky a fäcut domn in Moldova pe Ieremia Movilä si. sprijiniti de osti polone. tatäl lui Miron Costin. cum erau deprinfi din tara lor cu agricultura. intruett surorile sale fuseserä märitate in Polonia. Ieremia si Simeon. hatmanul loan Costin. Faptul cä fi-a schimbat numele dovedefte. Miron Barnovski. fi el. cei mai multi arendau mofii din domeniile coroanei. pe Constantin Movilä. Cind norocul le suridea. Astfel se constatä documentar cä au dobindit cetätenia polonä Movileftii — Gheorghe. Documentele timpului ne indicä boieri de frunte ai Moldovei care cultivau in secolul al XVII-lea mofii in Polonia. domnita Maria. Rezultatul acestor numeroase legäturi a fost cä tinerimea moldoveanä a inceput sä frecventeze fcolile polone. Astfel. care. totdeauna infrintii isi gäseau adäpost pe pamintul polon. la care s-a aläturat apoi marele boier Nestor Ureche.tilor. Acolo si-au gäsit atunci adäpostul familiile Stroici fi Movilestii. Boierii aceftia care se refugiau in farä sträinä.tati s-au refugiat in Polonia. cereau fi obtineau indigena. dcmnii noftri aveau — pentru a face fatä imprejurärilcr politice ■— la curtea lor. pe care ii intrebuintau in corespondenta diplcmaticä ce o aveau cu regatul de la nord. o sorä a lui era cäsätoritä si ea cu un polonez. Tot la vecinii de la nord sa refugiat fi Miron Barnovski. fugit la urcarea in a doua domnie a lui Aron-Vodä. fi multi altii. Nestor Ureche. atunci pribegii se intorceau. cu tot numele säu slav. cind nemultumirile impotriva domnului adus de turci cresteau in tarä. care avea prieteni in nobilimea polonä. Astfel Nestor Ureche arendase o mofie in starostia Zolkiew. secretari pentru limba polonä. trebuind de multe ori sä räminä acolo vreme indelungatä — nici ei nu stiau dacä se vor mai intoarce cindva — ca sä-fi poatä asigura o federe linistitä. boierii säi devo. cu principele litvan Janusz Radziwill. Pe de altä parte. fi care semna in documente aläturi de chirilice si in caractere latine. fratele cronicarului. o sumä de nobili inträ in serviciul domnilor moldoveni. Incetäteniti in regatul vecin fi stiind cä drumurile de intoarcere in tarä le sint inchise. venind din Polonia. dupä moartea acestuia. Cind Petru §chiopul a luat drumul exilului spre Tirol. era arendaf la Zahajpole. cind aceftia. Astfel fi-a märitat Ieremia Movilä cele patru fete ale sale. ln räzboiul civil care a urmat intre veri. din neamul Moviles.tul polon. tatäl lui Grigore Ureche. in Polonia. O seamä de fiice ale marilor boieri moldoveni s-au cäsätorit cu tineri poloni. era moldovean de baftinä.

de exemplu. dacä nu chiar ca materie principalä. ne este amintit colegiul iezuit din Iafi. intre limbile de predare. in care trebuie sä fi urmat fi multi romäni. in fcolile intemeiate de iezuiti. Pe la jumätatea secolului al XVII-lea se gäsesc in Moldova citeva asemenea fcoli in care. Afa.pregätiti chiar in Moldova. fiindcä numai afa ne explicäm sprijinul material pe care i-1 acordä Iordache :255 . figura fi limba latinä.

fratele lui Nicolae) si secretarii dcmnesti pentru corespondenta cifratä sunt si ei elevii si fiii spiri. care a publicat cu citiva ani inaintea räzbciului o versiune latinä a cronicii lui Miron Costin. hatmanul (era atunci Nicolae Costin). serdarul (era loan Costin. care incepuse sä se räspindeascä in Moldova pe la jumätatea secolului al XVII-lea. Profesorii din aceste §coli iezuite se pare cä predau si lectii particulare in casele marilor boieri. dupä cum ne märturiseste un misionar franciscan. pe la jumätatea secolului al XVII-lea. la studii superioare in Polonia. intr-adevär. Dragostea pentru cultura latinä.tuali ai mei." In aceste scoli se punea pe invätämintul limbii latine atita pret. in care isi scriseserä 2ö5 . poate la Lwöw. Care erau insä. care avea in organizarea sa. el a adus ca profesori pe cei mai de seamä reprezentanti ai Academiei teologice din Kiev. si in toatä tara pe atunci nu era altcineva ca sä vorbeascä sau sä stie limba latineascä afarä de Mironasco Costin.Ruset sau Miron Costin. este un elev al meu. ln Polonia. curios ca moldovenii sä fi sprijinit bäneste aceasta scoala. Cultura latinä in Polonia. la särbä. dupä cum s-a väzut. de franciscanul Ressi. si-a fäcut studiile Grigore Ureche. Astäzi toatä floarea nobilimii vorbe^te latineste si multi dintre dinsii chiar sunt foarte invätati. in care se pregäteau pentru cariera preoteascä cei ce voiau sä ocupe parohii catolice in Moldova. Actualul principe..putul veacului al XVII-lea. räspinditä si prin aceste scoli. iar trei decenii mai tirziu. scolarii veneau la curtea domnului sä-l salute si sä recite versuri ocazionale in limba latinä. Miron Costin urma cursurile colegiului din Bar. Iezuitul Francesco Renzi. tineretul nostru a cäutat sä-si imbogäteascä invätäturä mergind peste hotarele tärii. in urma vicisitudinilor din patria lor. Un alt seminar se afla la Galati. dacä fiii lor n-ar fi invätat in ea. Dar in afarä de aceastä culturä latinä. spune textual cä: „acum 15 ani am venit in Moldova si am fost repartizat la Iasi. intr-o scrisoare din 24 iulie 1693 cätre Congregatiunea „De Propaganda fide". altii stabiliti acolo cu pärintii. Tot in acelasi timp se constatä un seminar catolic la Cotnari.. unde a väzut acea invazie de lacuste pe care o povesteste asa de pitoresc in cronica lui. atunci cind Vasile Lupu a infiintat in mänästirea Trei Ierarhi o scoalä superioarä teologicä. ne dä o listä de vreo 20 de tineri moldoveni care au urmat cursurile Universitätii din Cracovia intre anii 1405 si 1503. care a fost mare logofät. pe la ince. condus. incit.torile Cräciunului. Aceastä limbä. Constantin Duca. in virstä de 23 de ani. Marcu Bandini. o bazä latinä. in aceastä epocä. diiectivele culturii polone? Polonia era o tarä catolicä §i ca atare adoptase in bisericä si in cänceläriile regale limba latinä. trimis pe vremea lui Vasile Lupu sä cerceteze bisericile catolice din Moldova. Istoricul polon Eugen Barwinski. incit. a devenit cu vremea asa de insemnatä in Moldova. Se constatä dar. o remarcabilä afluentä a tineretului moldovean spre scolile din Polonia — unii veniti din Moldova. Ar fi. pe la a doua jumätate a secolului al XVII-lea.

incit un 2ö5 . era aci atit de inrädäcinatä.operele lor cei mai de seamä reprezentanti ai culturii polone.

Memoires pour servir ä Vhistoire de la vie et des actions de Jean Scbieski. pomenit mai sus in legäturä cu activitatea mitropolitului Dosoftei. Unul dintre aceftia a fost Filippo Buonacorsi. care n-a fost numai un mare talent militar fi un insemnat bärbat politic. In secolul al XVI-lea. adicä: „Padova m-a fäcut om". loan Kochanowski. :19 . citea fi gusta operele antichitätii clasice fi avea o profundä admiratie pentru ftiinte fi litere. Seria cu ufurintä elegante versuri latinefti. decedat la Cracovia in 1614. Polonia ajunsese deci la o frumoasä inflorire literarä cätre sfirfitul veacului al XV-lea. incit a fost supranumit Magnificul. incit spunea prietenilor säi: „Patavium virum me fecit“. Bona Sforza. Isi fäcuse studiile la Roma. ci fi un om de o culturä vastä. despre care ne vom ocupa in capitolul urmätor. lorsqu'ils sont hors de leurs pays et ils trouvent des personnes pour les cultiver et pour les instruire. secretarul regelui loan Sobieski: „Ils ne manquent point d’esprit. legäturile culturale dintre Polonia si Italia se intensificä.deze mofii din domeniile regale fi sä-fi trimitä copiii in fcolile umaniste. ci fi de tineretul polon care se ducea sä-si desävirseascä studiile in scolile fi universitätile Italiei. Cultul pentru latinitatea clasicä. razele Renasterii. venind din Italia. In limba latinä au fost scrise — dupä cum o sä vedem mai tirziu — o multime de cronici polone. Reprezentanti de seamä ai umanismului italian vin. cäsätorit cu o italiancä. Un alt italian adäpostit in Polonia a fost Alessandro Guagnini. cind boierimea moldoveanä. marele cancelar. venea sä se afeze in orafele ei. pätrund in Polonia. Bartolomeo della Scalla si cu Lorenzo dei Medici din Florenta. sä aren. amintiri afa de puternice. petrecute in Italia. ce qu’ils font bien. in aceastä epoca. a luat parte la expeditii räzboinice in Moldova si a scris o cronicä. intrucit a fost utilizatä si de cronicarii nostri. ideile umanistilor si ale principalilor reprezentanti ai Renasterii au fost transplantate in Polonia nu numai de italieni. Tot in Italia a studiat cel mai de seamä scriitor al literaturii polone din epoca ei de aur. Incepind insä din a doua jumätate a secolului al XVII-lea. sub regii Sigismund I (1506—1548). Ce impresie fäcea tineretul moldovean in aceste fcoli se vede dintr-o märturie contimporanä a unui francez. expatriatä. A fost of it er in armata polonezä. Dupont.istorie literar slav spune cä cei mai buni fii ai Poloniei aveau mai pronuntatä dorinta de cosmopolitism decit dragostea pentru culturä lor nationalä.dat un sprijin asa de pretios artelor. In fruntea acestora stä loan Zamoiski. Sigismund al II-lea (1548—1572) si Stefan Bäthory (1575—1585). care a trait intre 1437 si 1496. Sub influenza bisericii catolice fi a legäturilor culturale cu Italia. care au fost cunoscute si de cronicarii noftri. Alors ils reussissent tres bien dans toutes les sciences". Ifi fäcuse studiile la Padova fi pästra din timpurile copiläriei. cel care a acor. originär din Verona. era membru al Academiei pomponiane si stätea in corespondents cu Polizziano. 1 1 D u p o n t . sä-si caute norocul la curtea regilor si a nobililor poloni.

1865. 201. :20 . p. Varsovia. dintre toate disciplined pe care le invätau in fcolile polone.Dar. aceea care a avutoräsfringeremaiputernicä in sufletul tinerilor noftri cärturari a fost istoria.

Dlugosz träieste in epoca räzboaielor singeroase dintre fiii si urmasii lui. mai ales. ca senator fi. incepind cu Alexandru cel Bun. s-a creftinat impreunä cu supusii säi. ungare si germane. in epoca in care viitorii nostri cro. prin spiritul critic de care e stäpinitä. Intrucit. viata Moldovei se impleteste tot mai mult cu a Poloniei. intrucit nu contin §tiri privitoare la neamul nostru. mai tirziu. de cind principele Mieszko I.fel in tot Occidentul medieval — in limba latinä. precum si hrisoave si alte documente. si 1-a insärcinat cu misiuni diplomatice pe lingä scaunul papal. pe lingä loan Huniade. Alexandru cel Bun si apucä anii de glorie ai lui Stefan cel Mare. care era intrebuintatä si in cancelaria de stat. este consideratä. cäsätorit cu o principesä cehä. iatä chestiunile pe care le urmärim in capitolul urmätor. care. Polonia s-a despärtit de tulpina popoarelor slave si a intrat in zona de culturä a bisericii catolice. folosind.rilor boieri moldoveni. eie nu prezintä interes pentru noi. Opera lui. Ea servea chiar ca manual istorie in scolile superioare. Jan Dlugosz (Johannes Longinus) (1415—1480) a studiat la Universitatea din Cracovia si a intrat in cler. loan Albert. pe lingä Matei Corvin si pe lingä impäratul german. El a povestit. Trebuie sä trecem in secolul al XV-lea.Care era stadiul istoriografiei polone atunci si. incä din secolul al X-lea. care 1-a insarcinat cu diferite misiuni diplomatice. la Dlugosz.nicari isi fäceau cultura in Polonia. fncepind din anul 966. In limba latinä a evului mediu catolic s-a inceput literatura polonä. pentru al cärui geniu militar avea o sincerä si mare admiratie. tipäritä la Basel in 1555. Dar cu toatä valoarea istoricä pe care o au cronicile polone din veacul al XII-lea (Anonimus Gallus). ajunse in curind un puternic focar ce imprästia lumina culturii dincolo de hotarele Poloniei. cronicile polone. reorganizatä in 1400 de Vladislav Iagello. Regele Cazimir al IV-lea 1-a ales ca profesor de limba latinä pentru fiul säu. parohii si catedrale. Instructia se preda insä in scoli si in universitate ■— ca dealt. Informatiile lui Dlugosz privitoare la Moldova au fost imprumutate si amplificate de Marcin Kromer. cu Analele Roczniki. intre 1512—1589. ce elemente din cronicile polone au trait mai adinc si au desteptat vocatiunea in sufletul tine. pentru aceasta. care träieste in asa-numita epocä de aur a literaturii polone. Polonia sive de Origine et rebus gestis Polonorum. cronica lui Dlugosz contine o bogätie de stiri interesante din istoria Moldovei pinä la anul 1480. istoria Poloniei din epoca päginä pinä in anul care a precedat moartea sa. episcop. unde a urcat toate treptele ierarhiei. de la canonic de Sandomir si Cracovia pinä la arhiepiscop de Lwöw. Stiri despre istoria Moldovei si latinitatea romänilor in istoriografia polonä. In 1364 ia fiintä Universitatea din Cracovia. ca sä gäsim date din trecutul Moldovei. dupä modelul celor din Occidentul medieval. ?57 . Sub influenta papalitätii au fost organizate scoli pe lingä mänästiri. Marcin Kromer este contimporan cu Kochanowski si a petrecut o buna parte a vietii lui la curtea regelui Sigismund August. al XIII-lea si al XIV-lea. Libri XXX. ca una din cele mai remarcabile scrieri ale timpului säu. avind ca model pe Titus Livius.

cu bogate stiri privitoare la Moldova. de Marcin Bielski (1495—1575). care fi-a petrecut viata pe ?57 .Cronicile lui Dlugosz si Kromer sint continuate.

ameste. dupä cum vom vedea la locul säu. Cu acelasi lux de aniänunte e povestitä si domnia lui Bogdan. cu multe adausuri si schimbäri. continuä cu istoria anticä.creazä si o continuä. Contimporan cu Piasecki a fost Alexandru Guagnini (Aleksander :2 . Scrierea aceasta a avut pentru timpul ei un mare räsunet. pe care o prelu. relatiile cu polonii. sub titlul Kronika wszytkiego swiata (Cronica lumii intregi) si cuprinde.a. a pierit toatä sleahta polonä care a participat la luptä. un scriitor care s-a bucurat de mult renume pe vremea cind Miron Costin i$i petrecea tineretea in Polonia a fost Pawel Piase. incorporeazä apoi ceva din istoria popoarelor europene. era in plinä faimä pe vremea cind Grigore Ureche isi fäcea studiile in Polonia. In 1597. numit secretar regal si insärcinat cu corespondenta diplomatic!. a fost mult admiratä pe timpul ei. Ei cuprinde povestirea evenimentelor petrecute in Europa intre anii 1587 si 1638. la expeditia luiZamoiski in Tara Romäneascä. lalaptele lui Zjlkievvski de la la originea cazacilor si la räscoala lor contra polonilor. incheindu-se la anul 1548. Aceastä cronicä.cina vitejiei lui nemaiauzite.du-si verva sa satiricä impotriva iesuitilor. Cronica lui Marcin Bielski a apärut in 1550. Cronica incepe deci cu povestirile biblice.cul polonilor in afacerilor interne ale Moldovei. Cronica lui Piasecki a oferit. Dizgratiat un mament. un repertoriu al istoriei universale. infringerea din Codrii Cosminului. a II-a la 1554 si a III-a la 1564. apärutä in 1597. Ioachim. fiind. si pe acest fond se desfäsoarä istoria Poloniei in legäturä cu tärile invecinate. la 22 de ani dupa moartea autorului. Opera sa. secretarul regelui §tefan Bathory. isi luase acolo doctoratul in drept si ajunsese protonotar apostolic. „din pri. cind fu chemat in Polonia. Acesta studiase vreme indeluagatä la Roma. indreptin. drept cäläuzä principalä de cel dintii cronicar al Moldovei in limba nationalä cunoscut pinä acum.lingä voievodul Cracoviei si a luat parte la räzboaiele din Moldova. povestind evenimentele petrecute intre anii 154S—1597. un material bagat de informatie lui Miron Costin. republicä din cronica tatälui säu partea privitoare la istoria Poloniei. la räzboaiele lui Mihai Viteazul. moartea lui Stefan cel Mare. ln cronica astfel prelucratä de Ioa.bilit si numit episcop de Chelm (1640) si Przemysl (1644). domnia lui Stefan cel Mare. mentioneazä cronicarul. Chronicx gestonim in Europa singulariorum.ki. dupä märturia cronicarului. dupä amintirile sale personale si dupä Reinhold Heidenstein.chim Bielski se gäseste o neinchipuitä bogätie de stiri privitoare la istoria Moldovei: luptele fratricide dintre fiii si urmasii lui Alexandru cel Bun. fiul säu. luptele cu turcii. Ea a fost aleasä. cu pretioase stiri privitoare la Ieremia Movilä. pe care. A avut insä in patria sa o viatä zba:iuaiatä. dupä cum vom vedea mai tirziu. moldovenii il socoteau ca sfint". sau cu numele latin Piasecius (1578—1663). si alti istoriografi poloni. Numai in rästimpul vietii autorului a apärut ln trei editii: I la 1550. imitate in toatä istoriografia medievalä. dupä modelul cronografelor bizantine. a fost atacat de acestia cu inversa. unde. Dupä Bielski. incepind de la creatiune pinä in vremea autorului.nare si acuzat de ambitie §i trädare. trece la istoria bizantinä. a fost apoi resta.

italian de origine (näscut la Verona in 1538). El a scris in limba latinä o carte care cuprinde descrierea tärilor din räsäritul Europei si istoria Poloniei in legä- :3 . care a venit de tinär in Polonia.Gwagnin). distingindu-se ca inginer militar.

la rela. Dupä a mea pärere. de Alexandru Guagnini. Problema nu este incä definitiv clarificatä in literatura polonä. sub titlul Sarmatiae Europae descriptio (Descrierea Sarmatiei Europene)—-prin sarmati se intelegea. din latineste in polonezä. o strälucitä biruintä asupra turcilor. Suedia.Stefan cel Mare rinduri ca acestea: „O. Moldova. ca Grecia. bärbat minunat. de vreme ce ceilalti regi si principi catolici isi petrec timpul numai in trindävii sau in räzboaie civile" — nu se putea sä nu-si simtä sufletul tresärind de inviorare. sub urmätorul titlu (in traducere): Cronica Sarmatiei Europene in care se aflä regatul Poloniei cu toate tärile. populatiile care locuiau intre Marea Neagrä fi Marea Balticä — si a fäcut multä vilvä. intre altele si prin faptul cä. in 1578. mult amplificatä. tärilor si provinciilor legale de aceastä Sarmatie. pretinzind cä i-ar fi furat manuscrisul Descrierü Sarmatiei. la räscoala lui Tomsa si la luptele lui cu Laski si Dimitrie Wiszniowiecki. Panonia.turä cu statele vecine. intelegerea si hotärirea tuturor crestinilor. cartea lui Guagnini a apärut intr-o traducere polonä. cel dintii dintre principii lumii. pinä la moartea lui Sigismund August (1572).nirea lumii si mai ales cinstea de comandant impotriva turcilor. tärile slave. statelor. Tradusä dupä stäruinta autorul/ui. Stryikowski nu s-a märginit insä aci. Aceastä editie polonä cuprinde. Mai toate cronicile Poloniei cuprindeau astfel de stiri interesante sibogate despre relatiile cu Moldova si främintärile din principatul invecinat. in vechime. precum si a regatelor. a invinuit pe Guagnini de plagiat. Cind citeau de pildä in Dlugosz despre . Cartea a fost publicatä la Cracovia. urmäreau in paginile cronici. imprumutate din cronica lui Bielski — apärutä in urma editiei latine a operei lui Guagnini — pe lingä stiri pretioase despre räzboaiele polono-moscovite.lor polone zbuciumul strämosilor lor. a adus martori in sprijinul acuzärii sale si a obtinut un decret prin care i se recunostea dreptul de autor. el este cel mai vrednic sä i se incredinteze conducerea si stäpi. si o serie de informatii privitoare la Despot-vodä.. in cunoscutä dramä istoricä a lui Vasile Alecsandri. evocarea ^ärii si a neamului in cärtile 25') . E usor de inteles curiozitatea vie cu care tinerii feciori de boieri moldoveni. la domnia acestuia. Aceste relatäri pline de amänunte pitoresti sint cu atit mai pretioase cu cit Guagnini a fost martor ocular la evenimentele pe care le povesteste si a luat parte la ele. ci s-a plins chiar regelui. Germania. deoarece lipseste un studiu critic. la expeditia lui Laski in Moldova pentru intronarea lui Despot. Boemia. istoricul polon Matei Stryikowski.. pe lingä multe adause referitoare la istoria Poloniei. dupä aparitia ei. cu nimic mai prejos decit comandantii eroici de cari atit ne miräm! In zilele noastre cistigä el. In 1611. fiind in ostirca lui Laski. Departe de locurile pe care-si petrecuserä copiläria si de care le erau legate atitea amintiri. prin aceasta. nublicind a sa Cronica litvanilor. Danemarca. cu sfatul. si.tiile lui cu Laski. Stirile lui privitoare la Despot-vodä au intrat in compilatia lui Simion Dascälul. de Mar ein Paszkowski. Scotia etc. aruncati de valurile imprejurärilor pe limanuri sträine. insulclor. apärutä intii in latineste la 1578. iar acum cu adausurile regilor care nu se aflä in editia intiia. de acelasi autor si impärtitä in 10 cärti.

sat sufletul pribegilor si a trezit in ei vocatiunea istoricä. 25') .sträinilor a induio.

dupä cercetärile intreprinse de Al. Cei dintii care le räspindesc prin scris fi-i dau tot relieful cuvenit sint cronicarii moldoveni care-fi fäcuserä studiile in Polonia. la 1507. Doar fi pe ea se intemeiase campaniile lui Mihai Viteazul pentru cucerirea Transilvaniei fi a Moldovei. scriind vizirului despre o eventualä campanie in Ardeal. I o r g a .picat lui Gavril Bethlen despre „legäturä de singe fi de simtiri care träiefte. si in cronica anonimä aleätuitä in secolul al XVI-lea in Rusia (cf. I. p . dupä cum afläm din analele de la Bistrita. secretarul apostolic al papei Bonifaciu al IX-lea. Inaintea lui. 3„. in 1629. färä zäbavä. amintindu-le cä sint „creftini fi de acelasi neam". Textul reprodus si la C l a u d i u I s o p e s c u . spune textual: „La sarmatii de nord este o colonie de la Traian. italianul De la Valle culegea traditia originii romane din gura cälugärilor de la mänästirea Dealu. tineretul moldovean a mai gäsit in atmosfera istoricä a Poloniei o idee care a avut un räsunet putemic in literatura noasträ veche.. Nu se poate spune cä ideea unitätii neamului fi a originii romane erau inexistente inainte de Ureche. Chiar pe vremea lui Grigore Ureche. qui de_'sanguine Romanorum se asserit descendisse. domnul Munteniei. 1N. seria räs. p. 1 5 . p. DXCV. Marcu. originea romänä a neamului nostru a fost cunoscutä de timpuriu in cercurile scaunu.populus terrae tuae. fi papa Inocentiu al III-lea o amintefte in scrisoarea cätre Asäne. domnul Vasile Lupu.vaniei fi intre locuitorii Tärii Munteniei fi ai Moldovei". de umaniftii italieni. patriarhul Chiril Lucaris. dupä izvoare romänefti.fti3. Cel dintii dintre umaniftii italieni care a vorbit in Italia de_latinitatea limbii noastre a fost toscanul Poggio Bracciolini (1380—‘1459). 2Documentele^Hurmuzaki. cätre sfirfitul secolului al XVI-lea. 76. care chiar fi acum. cälugärul Maxim intervenise pe cimpul de luptä pentru a impäca pe Bogdan. Notizie intorno ai Romeni nella letteratura geografica. 56). p. 1. vorbind despre noi. Este ideea originii latine. Ideea unitätii nationale trecuse fi pe planul politic. primul din triada cronicarilor moldoveni cu studii in Polonia.1 Cu mult inainte. care la rindul lor o gäsiserä la scriitorii latini si la cronicarii bizantini. O idee confuzä a originii romane a fost inregistratä.. impotriva ungurilor“2. cu Radu. Inainte de Chiril Lucaris. ii voi atita. Ideea romanitätii neamului a fost pusä in circulatie.lui papal. Dar ideile acestea de unitate nationalä fi mai ales de origine romänä erau vagi. nu fuseserä fixate in scris.. nu erau difuzate in masele populäre. IV. Disceptationes conviviales. dar cu atit mai puternic. spunea: „In Ardeal mai mult de a treia parte sunt romäni cärora fägäduindu-le libertatea." :4 . Prin misionarii catolici din Orient. aceastä idee nu apare in literäiura’ istoricä sau geograficä italianä decit in secolul al XIV-lea. intre romänii din Tara Transil. precum s-a väzut. in lumea Occidentului medieval. desi in mod tainic. Intr-o operä a sa publicatä in 1451. fiul lui Stefan cel Mare.Dar in afarä de stirile privitoare la istoria Moldovei. nr. 669. dar. Istoria romänilor prin cälätori..

Aceastä ultimä idee — ca fi celelalte douä — a avut un puternic ecou in literatura istoricä a timpului fi a räzbätut pinä in istoriografia popoarelor catolice din preajma noasträ. manum (minä). dupä cum se vede. a ajuns. Pe acest pämint au locuit odinioarä getii.. digitum (deget). afirmate trei idei principale: 1. incepind din Transilvania si intin. quaq nunc etiam inter tantam barbariem multa retinet latina vocabula." In acest text al lui Aeneas Sylvius Piccolomini avem. manasse eamque coloniam fuisse latino sermone u. De unde a luat papa Pius al II-lea pe acest comandant de la care ar 1 „Apud superiores Sarmati colonia est ab Trajano ut aiunt derelicta. de§i in mare mäsurä schimbatä. care au pus pe fugä rusinoasä si pe Darius. intrind in der. Iar colonia romänilor care a infrint pe daci a fost condusä de un oarecare comandant Flaccus. notata. Si dupä o lungä trecere de vreme. digitum (deget). un popor sälbatec si insemnat prin multe pagube aduse romänilor" —■ iar ceva mai jos: „Valachia este un tinut destul de intins. panem (piine). ab Italis. desi in mare parte schimbatä si putin inteligibilä unui italian. dupä ce a indeplinit sar. care au fost läsati acolo ca colonisti.cina de secretar pe lingä diferiti cardinali si pe lingä impäratul Frederic al III-lea al Germaniei. unde au rämas.intru atita barbarie. Zic oculum (ochi). Limba este pinä acum de familie romana. un mare erudit. In aceasta operä. notate de cätre italienii care s-au dus pe acolo. cä romänii se trag din colon is tii adusi de romani in Dacia supusä. cä limba romänä face parte din familia limbilor romanice. qui coloni ibidem relicti fuertint.sam. si acea colonie s-a folosit de limba latinä. aproape toatä un ses intins si neapt pentru riuri. panem (piine). un profund cunoscätor al istoriei romane. cä numele etnic al romänilor. qüi eo profecti sunt.. care pe acel timp era „valah". manum (minä). la virsta de 53 de ani. si alti eruditi italieni din vremea aceasta amintesc originea romänä a neamului nostru. Oculum (ochi) dicunt. de la care a fost numitä Flaccia. care aminteste intr-un loc de loan Huniade. si multe altele apar ca fiind de la acei latini. Flaccus. 5 . fiul lui Histaspe. vine de la numele unui comandant roman. sub numele de papa Pius al II-lea. pästreazä multe cuvinte latine. cuvintul s-a corupt. care. In cele din urmä au fost supusi si nimiciti de armatele romane. pe care 1-au locuit cindva dacii. vorbind despre tinuturile de la nordul Dunärii. dar acolo unde insistä mai pe larg asupra originii poporului roman este Hist or ia rerum tibique gestarum locorumque descriptio. spune: „Este un tinut asezat dincolo de Dunäre. In multele si variatele sale opere. care a infrint pe daci. §i 3. el are prilejul sä vorbeascä adesea despre romäni.“ . incit s-a zis (Vlahia) Valahia. iar pe regele Lisimah 1-au prins de viu in puterea lor si au coplesit Tracia cu multe nenorociri. sä fie incoronat papä. Cel mai interesant pentru noi este insä Aeneas Sylvius Piccolomini (1405—1464).“1 Dupä Bracciolini. ca de pildä Flavio Biondo (1388— 1463). 2. multasque alia quibus apparet ab Latinis. afirmind cä este de origine romänä.zindu-se pinä la Marea Neagrä. secretar al multor principi italieni si al curtii papale.

......24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ..207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU.........................213 CRONOGRAFELE.... FOCARE DE CULTURÄ.... .......... SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ. ....................................... ........ .....50 MÄNÄSTIRILE...........241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ..........128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ. .......132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI...... intre barbarii sciti........159 CULTURA IN TRANSILVANIA. ...11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN.. ..2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV.... 43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE. poetul roman Ovidiu...................66 I.. ....45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI.......52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE..119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ............ ...... petrecute departe de ai säi....... TEXTELE POPULÄRE...........110 LITERATURA RELIGIOASÄ........... pe tärmurile Märii Negre....................................................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU. ......ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI..................180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’.............92 EPOCA POST-CORESIANÄ.............190 veni numele poporului nostru ? Flaccus este amintit in elegiile pe care le-a scris in amarul zilelor de exil.... EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO...........................155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB..170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA........ In cartea a IV-a din Ponticele :6 ................161 STOICA LUDESCU..........................

.... au fost traduse de Miron Costin.. din ce tarä au iesit stramosii lor). n-a putut fi pinä acum extirpatä." Aceasta idee a papei Pius al II-lea s-a räspindit apoi in toate tärile catolice si a fost utilizatä de cronicarii unguri si poloni. de necesitätile ritmului si ale rimei.. acum Flacus tine...... care a publicat la Lyon.. Necroloage....37 Aceste versuri..... ed...........33 Recenzii si rapoarte.. C. In acest opuscul.. el s-a indepärtat de sensul textului.“ Aceeasi idee a trecut apoi la istoricii sasi. Silit... despre valahi.. in 1667. vom reveni intrun capitol viitor..219 (1942 -1979)..... Vorbind.... sensul versurilor ovidiene: „Grecine.... el singur cu sine... näscut la Ascoli. care a fost unui din principalele izvoare ale lui Miron Costin in Cartea pentru intiiul descälecat (De neamul moldovenilor... Decades rerum Hungaricarum..... el spune textual: „Valahii se trag intr-adevar din romani........ cunoscute si de cronicarii nostri... Diverse. pentru o intelegere mai clara. intitulatä Origines et occasus Transylvanorum.... in limba latinä........35 Lucräri postume *.... si profesa umanitätile la Recanati........ El a tinut Misia in pace cu credintä. Bonfiniu citeazä in fruntea izvoarelor de care s-a servit si opera papei Pius al II-lea.................... dupä cum märturiseste pinä astäzi limba lor.. Bonfiniu era italian. Editii de texte... Pre gheti i-au scos de aicea el cu biruintä. lata. in care Toppeltin se ocupä de obirsia tuturor natiunilor din Ungaria......... istoria Ungariei....34 Conferinte rostite la Radio... ..... deoarece... 7 ... odinioarä Flaccus comanda aceste locuri fi sub stäpinirea lui a fost intreg malul sälbatic al Dunärii...... Ripa scumpä a Dunärii. . pinä ce a ajuns la Laurentiu Toppeltin din Medias.. in De neamul moldovenilor (p..35 Istoria literaturii romane vechi. opera sa. 17. intr-un loc. Dar asupra lui Toppeltin.. Giurescu)....32 Publicatii conduse... ... Traducerea lui Miron Costin este liberä. .. astfel: ' Ghetii tinea intr-o vreme..... la inceputurile poeziei romänesti........30 Didactice... se gäseste si un capitol privitor la romäni. scrisä dupä modelul lui Titus Livius.CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU... .. Ei sunt urmasii legiunilor si coloniilor aduse in Dacia de Traian si de ceilalti impärati romani.32 Comemoräri.. cind a fost chemat la curtea regelui Matei Corvin pentru a scrie..... In opera sa..242 Literatura modernä. asezatä intre atitea limbi felurite ale barbarilor......... El a tinut popoarele Misiei in pace statornicä si cu sabia i-a inspäimintat pe getii increzätori in arcul lor.... In Ungaria a fost introdusä de istoriograful Anton Bonfiniu (1427—1502).

1940. p. lepädind de la tine toate celelalte basme . 1925. 1916. Cronicarii moldoveni din aecolul al XVII-lea. Traian a adus o nouä populatie. Aceastä constiintä a originii romane avea sä le lumineze mai bine rostul neamului lor ca unitate etnicä deosebitä. Bucuresti. in graiul lor bätrinesc. in Ephemeris :8 . scrie Miron Costin in De neamul moldovenilor. 237 —332. t. Chestiunea a fost tratatä. Ea avea sä destepte in ei vocatia istoricä. D. ei se sträduiesc sä confrunte stirile culese din istoriografia polonä cu amintirile boierilor bätrini si cu mentiunile din vechile cronici slavonefti ale tärii. Rif lessi di storia rumena in opere italiane dei secoli XIV e XV. si cä din acesti colonifti amestecati cu barbarii au iesit romänii. trebuieste insä urmäritä si la fiecare cronicar in parte). de P.. BIBLIOGRAFIE Influenta polonä asupra cronicarilor.tit in doua state. a IH-a. cu numele latinesc. asadar. de unde au izvorit in aceastä tarä“. „ex toto orbe romano". Mem. cä esti drept vlah. Per la storia della culturä italiana in Rumania. P a n a i t e s c u . dupä N.Ideile despre originea noasträ romänä. dar observä cä sub numele de „valahi“. Istoria literaturii romänesti in secolul al XVIII-lea (1688—1821). Bucuresti. Ideile despre originea romänä a neamului si latinitatea limbii noastre. M a r c u. dupä ce-si träiserä anii copiläriei pe tärmuri sträine. I o r g a . IV. „cap si incepä. de neftiintä rätäciti. ist. au pätruns si in Polonia. cu deosebire p. cum spune cu atita duiosie.sesc de o limbä latinä. Ideile despre originea latinä a neamului si a limbii noastre la umanistii italieni au fost adunate de A l e x . cite unii au insemnat de tine. mem. R a c o v i ^ ä . In privinta numelui etnic de „valahi“. Studi e richerche. 85 — 94 (la Ureche). Despre suzeranitatea polonä C. Influenta polonä in opera si personalitatea cronicarilor Grigore Ureche fi Miron Costin. altii de zävistie. p. ca intr-o oglindä si te priveste de unde esti. 6—18. pluteau. Le gäsim exprimate cu destulä claritate in secolul al XVI-lea la Marcin Kromer (1512—-1589). in Rev. pentru ca sä afle. printre sträini.in atmosfera timpului. el pomeneste de räzboiul lui Traian cu dacii si spune cum Dacia. si de R a m i r o O r t i z . adicä italian si rimlean". 1899. semnalatä mai dinainte de $ t e f a n O r ä s a n u . insä impar. s. in mijlocul atitor popoare de rasä diferitä.. citeazä si el pe Aeneas Sylvius. Bucuresti. Acolo.turä mosilor. polonii si slavii cuprind pe toti italienii. 19 — 25 (trateazä chestiunea in general. Problema influentei polone a fost reluatä si adincitä in legäturä cu opera lui Ureche. ist. Intorcindu-se in zorile tineretii in patria lor. Simion Dascälul si Miron Costin. Analele Academiei Romane. 4. in vremea in care cronicarii moldoveni isi fäceau ucenicia in scolile polone. p. puse in circulatie de umanistii italieni. care din lume intre neamuri n-au lipsit niciodatä. Bucuresti. care se folo. Ba. rom. puse in circultaie de umanistii italieni si räspindite in istoriografia ungarä.. sect. 1901. I o r g a. Piasecius. fiind secätuitä de bärbati prin räzboaie. Ideea aceasta se regäsefte apoi la Piasecki — sau. Citind pe Eutropius. P. vol I.. a fost pusä in cadrul ei firesc de N. merge ceva mai departe si afirmä cä muntenii si moldovenii sint un singur neam. gindul cä neamul lor se trage dintr-o obirsie asa de glorioasä avea sä le incälzeascä sufletul si sä destepte in ei mindria de neam: „Cautä-te dar acum. cetitoriule. in opera sa despre care am vorbit. coruptä cu elemente barbare.

fiindcä in 1572 il vedem incepindu-fi cariera politicä cu slujba de uricariu la logofetia cea mare. la C l a u d i u I s o p e s c u . jupineasa Mitrofana. deasupra Cotnariului. satul Goestii si silistea Mindrestii pe Bahlui. din vremea lui Alexandru cel Bun. Heidelberg. Notizie intorno ai Romeni nella letteratura geografica italiana del cinquecento. toate din tinutul Cirligäturii. cronicarul e fiul lui Nestor. p. ed. I. GRIGORE URECHE ' Cel dintii din sirul marilor cronicari moldoveni. cum se gäseste in documente.1927. din tinutul Tigheciului: Vlädeftii cu a treia parte de baltä din Giemeni. in Revista geograficä romänä. $tirile posterioare secolului al XV-lea. 1929 (indice). a fost Grigore Ureche. I. Bucuresti. tinutul Romanului. sub forma Urecle. Pentru ideea originii romane la umanistii sasi. si M a r i n P o p e s c u-S p i n e n i. p. El a jucät un rol asa de important in istoria epocii sale. a fost fiul lui Maxim Ureche si al sotiei sale Dumitra. atestatä documentar incä de la 1407. iar in tintul Orheiului: Avrameni. a cärui operä a asimilat indemnurile istoriografiei polone. in tinutul Iasilor: Verdefänii pe Lavnic fi pärtile din Botefti fi din Bogdänefti. din Räcariul fi din Päcicani. cäruia i s-a atribuit intr-o vreme fi cronica. 1929. „cel stilpit si hotärit“ (hotärnicit). la G a b r i e l K o r b u t . pärtile din Lungani. Despre Aeneas Sylvius si ^ärile romänesti v. din Onesti si din Bältati si o bucatä din hotarul Tirgului Frumos. K a r l K l e i n . citez numai mosiile care au venit de partea lui Grigore Ureche1: Dumbrävita. 1927. cu loc de moarä si helesteu pe Somuz. in cronica fiului se streväd amintirile tatälui. ln orice caz. 59 si urm. Bulletin de la Section his. 1929. Literatura Polska. 1926. din Septicini. 1923. incit unii istoriei ai nostri au fost ispititi intr-o vreme sä-i atribuie lui cronica scrisä de fiul säu. jumätate din satul Sirbi. I. asc. Buletinul Muzeului Municipiului Iasi. Rumänisch-Deutsche Literaturbeziehungen. 338 — 386. in tinutul Vasluiului: Cäueftii. Ca sä se vadä la ce imense latifundii putea ajunge in Moldova veacului al XVII-lea un mare boier. director Gh. din Bänesti. a II-a. Scoboritor dintr-o veche familie moldoveneascä. Cam tot atitea mosii le-au venit si celorlalti doi moftenitori. 1938. ‘ 9 VI AfA ' . Nestor.torique de I’Academie Roumaine. G h i b ä n e s c u . Nestor Ureche. p. cu vad de moarä in Ricca din tinutul Sucevei. Iasi. tom. atit „cele cumpärate cit si cele de la strämosi".Dacoromana (Annuario della Scuola Romena di Roma). Warszawa. spätarului 1 loan Neculce. Actul a fost incheiat la 9 martie 1643. inaintea divanului domnesc in frunte cu mitropolitul Varlaam. capitolul Humanismus und Reformation. a fost unui din cei mai bogati si mai influenti boieri moldoveni de la sfirsitul veacului al XVI-lea si inceputul celui de-al XVII-lea. Bibliografia editiilor si studiilor asupra cronicarilor poloni. a treia parte din Soimäresti pe Moldova. Nistur sau Nistor. 6. din tinutul Sorocii. O intimplare fericitä a fäcut sä räzbatä prin furtunile vremilor pinä la noi actul de impärtire a mosiilor rämase de pe urma lui Nestor Ureche si a sotiei sale. 271. Schindestii si Scocul si pärtile din Colunesti. in Jinutul Läpusnii: Dräculestii. dr. Stroestii. a opta parte din Ruguleni. v. Näscut probabil in preajma anului 1550. a treia parte din Licin.

Simion. prin Oprea armaful. care päzea scaunul domnesc. care a fost oträvit de cumnata sa. Mihail si Constantin. toatä noaptea. turburatä numai de räzboaiele cu Mihai Viteazul. Andrei hatmanul. primul cronicar moldovean. a fost adus sä-fi petreaeä copiläria in tarä sträinä fi sä vinä in contact cu culturä umanistä a Poloniei. minatä de lupte cu verii. vistiernic. Acesta a fost un moment hotäritor in viata lui Nestor Ureche fi el ne lumineazä in acelafi timp imprejurärile in care fiul säu Grigore. mare vornic al tärii de jos. intre altii: Lupu Stroici logofätul si fratele säu Simion. ba fi sfätuiefte pe armaf ul care-i adusese scrisoarea domnului sä pästreze mai departe taina fi sä stea ascuns tot timpul in casele darabani. fi cind domnul a fost silit sä päräseascä tara. se preface cä primefte porunca domneascä. sä avem a li puni iar la mijloc. nevoind sä se faeä unealta domnului. In 1592. sprijinit de boierii din tarä si ajutat cu oaste de guvernul polon. Ureche. De fapt. il gäsim in divan cu rangul de mare logofät. scrie din Constantinopol lui Ureche. care pribegiserä din Moldova impreunä cu Petru Schiopul. cei trei mostenitori ai lui Nestor Ureche isi impärteau averea pärinteascä fi le venea la fiecare eite 23 de sate. fratele säu. loctiitor de domn a fost läsat Nestor Ureche. Dupä cum se vede. E o domnie pafnicä si lungä de 12 ani. izbutefte sä ocupe tronul Moldovei. Si incä nu avem trecute in acest document toate proprietätile lui Nestor. In Polonia. Ieremia Movilä. iese din tarä in Polonia. in vreme ce el „va oblici" gazdele pe unde se gäsesc boierii scrifi in „catastiful“ domnului si-i va inchide. Urcat in scaunul domnesc. fi ziua. porneste indatä si „gonind noaptea. Aron-vodä. De aci inainte viata lui Nestor Ureche este legatä de a Movileftilor. Era firesc cä un boier cum era Nestor Ureche. cäci :10 . Astfel Lupu Stroici este mare logofät. in 1595. toatä ziua“. pe la Soroca. n-a durat nici un an. in afteptarea unor vremi mai bune. recäpätind tronul Moldovei de la turci. Nestor Ureche se intilnefte cu ceilalti mari boieri. cu o avere asa de mare. aflind — cum spune fiul säu — „vreme fi cale deschisä de a se depärtare“. in vremea lui Aron-vodä. iar Nestor Ureche. Pe cind Oprea armasul stätea ascuns in curtea domneascä. dupä o pribegie indelungatä. Dar domnia lui Constantin Movilä. adicä era o avere de aproape 70 de mofii. de sä vor desbate si s-or aseza. Intre pribegii moldoveni se leagä o prietenie strinsä fi. trebuia sä joace un rol important fi in viata politicä a tärii sale. fi sä se dueä la Constantinopol. fiindcä actul de impärtealä adaugä: asijdere si alti sati intregi si ocini cari nu-s pusä aicie. se grupeazä cu totii in jurul lui Ieremia Movilä. sä le impärtim in trei pärti“. Ureche logofätul. El pästreazä vornicia mare fi sub fratele lui Ieremia. Ieremia Movilä vornicul cu fratele säu Simion paharnicul. Aceste zile mai bune nu intirzie sä se iveascä fi. ca sä punä mina pe o seamä de boieri ce-i erau potrivnici si sä-i £inä in inchisoare pinä va sosi fi el. luindu-si familia. sub Simeon Movilä.Neculai Ureche si lui Nistor Batiste. Ieremia Movilä ifi incredinteazä functiile de cinste fi de räspundere ale curtii boierilor cu care petrecuse anii exilului fi care il ajutaserä in planurile sale. precum fi sub fiii lui Ieremia.lor. pentru ce-s <pentru cä sint) de gilceavä. din pricina pirilor.

el sfätuia: „sä läse sä se mai invecheascä domnia lui Stefan Vodä. sora cronicarului. Curind dupä aceasta. curind dupä aceasta. pleacä din nou in pribegie cu Constantin-vodä: „Apropiindu-se Stefan Tomsa de tarä — ne spune Miron Costin — Constantin Vodä cu mumä-sa si cu fratii au purees din Iasi. Eugeniu Barwinski. izbutefte sä afeze in domnia Moldovei pe cel mai mic dintre fiii säi. care isi legase soarta de Movilesti. si Pototki cad in miinile turcilor si sint dusi la Constantinopol. care se dovedeste din acte cä ar fi fost o femeie rea fi lacomä de bani. care-i fusese incredintatä de starostele Adam Zolkiewski. p. stringe oaste din cetäti fi de la neamurile sale si se pregätefte.cesc fi cä ar fi oprit pentru sine banii ce i-ar fi strins ca administrator al Moldovei. Din acest rästimp avem o serie de acte interesante. cind doamna lui leremia Movilä. ce apoi vin la primejdie fi ei fi casele lor" (Mircn Costin. Stefan Pototki. cä acum fiind domnia nouä. In aceastä vreme. impotriva vointei regelui. din care se constatä cä. Se pare insä cä acest proces s-a stins repede fi cä lucrurile s-au impäcat. cind Constantin Movilä cere ajutorul polonilor fi cind cumnatul säu. Expeditia se incheie cu singeroasa infringere de la Cornul lui Sas. pe care-i stringea pentru a recuceri tronul Moldovei. ed. sä intre in Moldova.000 de galbeni poloni pe an starostia de Rohatin. a seäpat cu viatä. Nestor. care n-a vroit sä vinä. singurul dintre boierii pribegi care se ridicä cu toatä täria impotriva acestei aventuri este Nestor Ureche. intre carii erau si Nestor Ureche. impreunä cu ginerii säi fi sprijinitä de oaste polonä. au dat steag lui §tefan Tomsa si au insärcinat pe Cantemir-bei. 11 . Viata familiei Ureche pe pämmt strain nu era insä färä griji. Cu experienta lui de om pätit. Singur Nestor Ureche. Dar — adaugä Miron Costin — nu s-a ascultat sfatul lui Urechiä vornicul. fratele säu. Elisabeta. Nestor Ureche luase cu arendä de 1. in a doua pribegie in Polonia. cum mai mult in lume sfaturi bune la domni nu se ascultä. a II-a. fi Grigore Ureche. in imprejuräri pe care le vom vedea indatä. zice Miron Costin. piräfte pe Nestor Ureche cä refuzä sä-i predea moftenirea lui Isaia Balica1. sä-1 instaleze in scaun. Cronica. Nestor Ureche este sufletul intregii domnii. Era ginerele lui Nestor Ureche tinea in cäsätorie pe Anastasia. si cu citiva din boieri. se ineaeä amindoi in apele Nistrului. ci a rämas la Camenita pe lingä doamna lui leremia Movilä. Alexandru Movilä. boierii care ii insoteau sint toti prinsi fi decapitati din porunca lui Stefan Tomsa. tatäl lui Grigore Ureche. cä nu ar fi plätit haraciul tur. väduva lui leremia Movilä. deoarece. pe Bogdan. . pe cind acesta il ducea hanului. Kogälniceanu. publicate de dr. moldo. care au scris Letopisetul tärii pinä la Aron Vodä".venii sunt din hire pururea la domnia lacomi. cu oardele lui tätäresti.turcii. „Divanurile toate erau prin Nistur Ureche“. Ea era härtuitä toemai din partea acelora de la care ar fi fost indreptätitä sä se astepte la mai multä solicitudine. 1 Isaia Balica a fost pireälab de Suceava. apare in acte polone. Constantin Movilä cade in miinile unui tätar fi. neavmd incredere in domnul adus si spriiinit de ostiri polone si care nici birul datorit nu-1 plätise. 263).

päfea imediat dupä domn. färä sä se precizeze virsta pe care o avea. dupä cum s-a väzut. imbräcat in hainä auritä. are pentru noi incä multe puncte obscure: nu stim nici mäcar data cind s-a näscut. dupä cum reiese din documente contimporane. sau poate in scoala stavropighiei din Lwöw. Grigore Ureche era deci mare spätar al Moldovei cind sosirä. aceasta s-a intimplat probabil intre anii 1612—-1617. In 1602. feful slujitorilor din spätärie. imbracä rasa de cälugär si vine acum el insusi. in numele tatälui säu care nu se afla de fatä. in Lwöw. pinä la inceputul anului 1617. ca toti contimporanii säi. intr-o inscriptie de pe o bisericä. pentru intiia oarä. pare sä se fi näscut pe la 1590. un proces cu un cea. Sofia sa. Cu toatä rivna lui dupä avere si märire. printr-un :12 . in semn de multumire Domnului. noastre la 20 decembrie 1628. adus din Constantinopol fi däruit mänästirii Secul. in umilintä. Nestor Ureche rämine. unde. Viata lui Grigore — sau Gligorafco Ureache. cä i-a ingäduit sä-si revadä mosiile pärintesti din Moldova. De la ea a ajuns pinä la noi un splendid aer. pe care a inzestrat-o bogat cu o multime de mosii si sate. Marele spätar era —• dupä cum afläm de la cvasi-contimporanii lui Ureche. Il gäsim apoi mentionat in nifte documente polone din 1616. Nestor Ureche scapä din nenorocire si. cu o micä intrerupere in 1615. un suflet adinc credincios. cu sufletul domic de liniste si de mintuire. In Polonia. Mitrofana. pescärii fi velnite. Numele cronicarului apare intii in documentele. Bogdan cade in miinile lor. Miron ne spune despre Grigore Ureche cä „a invätat literatura in fcolile polone“. In zilele de sär. Miron Costin fi Dimitrie Cantemir — marele purtätor de säbii al domnului. Din alte conjecturi. dupä intoarcerea din pribegie. in timp ce acela asculta slujba sau stätea la masä.330 de mäsuri poloneze. Nestor avea.sornicar. s-a retras in cucernicia ctitoriei sale de la Secul. la aceastä datä se intoarce in Moldova fi este posibil ca odatä cu el sä fi intrat in tarä fi Grigore Ureche. aläturi de fratele säu Vasile.Domnia lui Bogdan Movilä nu tine insä decit un an si se incheie cu o adeväratä tragedie. a fost si ea o figurä distinsä in galeria „jupäneselor“ romäne din veacul al XVII-lea. cum apare adesea in documente — departe de a putea fi reconstituitä in träsäturile ei caracteristice. Il gäsim pomenit. Grigore Urechs.bätori. avea o avere insemnatä: o recoltä de 6. ca sä fie de hranä cälugärilor ce vor cäuta in chiliile ei un liman de liniste fi rugäciune. pe cind tatäl säu se indeletnicea cu munca agricolä pe mofia Rohatin. la 1597. cind purta. tiritä in captivitate si isi sfirseste viata intr-un harem turcesc. iar in divanele boierefti de la 1631 inainte. il gäsim cu rangul mai mic de mare spätar. migälite räbdätor cu acul. a ridicat mänästirea Secul. Grigore Ureche urma cursurile unei fcoli superioare in Camenita. este prinsä. sä caute un loc printre „rugätorii robi ai lui Dumnezeu“ din ctitoria sa. pe lingä vie. ca tretilogofät. iar mama sa. Cu religiozitatea caracterului unea un gust delicat pentru lucruri frumoase. doamna Elisabeta. cu un coif bätut cu pietre scumpe si tinea aninatä de umär sabia. Ajuns in amurgul vietii si privind inapoi peste tot zbuciumul zadarnic al trecutului si cu gindul indreptat spre cele vesnice. Turcii inträ in Moldova.

intre care de Vasile Lupu vornicul si de Grigore Ureche. alcätuitä din 80 de boieri. in cele din urmä. Boierii. o descrie astfel: „Fericitä domnia lui Vasile Vodä. Aceftia insä prind de veste printr-un om de casä cä Ale. Alexandru. postelnicul loan Costin ■— tatäl lui Miron Costin — fi spätarul Grigore Ureche. in tainä. Dar abia fu instalat in domnie. iar in timp de räzboi conducea oftirea. „care fierbea de greutä^i fi netocmele". Din toate pärtile se strinse atit norod. care. cu chihaia vizirului. In zbuciumul acelor vremuri de singeroase lupte interne fi de necontenite schimbäri de domnie. el avea. o mare mihnire si indignare cuprinse tara. Domnul se hotäri atunci sä renunte de bunä voie la tron fi. Miron Costin. fi dupä domnia de citeva luni a lui Moise Movilä. in Iafi.natä pinä la 19 ani“. Boierii aflarä pe Alexandru-vodä incä nepurces din Constantinopol. de au fost cindva aceastä tarä tot in bine cu bielfug fi plinä de toatä averea. intre altii: vornicul Vasile Lupu. xncit nu mai incäpea pe uliti fi umpluse dealurile Miroslavei. päräsi tara.midatä si. silitä sä se impace cu domnul. derutarea ei. läsase amintiri afa de nepläcute. in care. cind este ridicat in rangul de cinste pe care-1 avuse fi tatäl säu Nestor. Urcindu-se pe tronul Moldovei. era firesc ca Vasile Lupu sä caute a se inconjura de boieri care impärtäsiserä gindurile lui. Ureche a luat parte la acel zbuciumat divan care trebuia sä hotärascä asupra cäsätoriei fiicei lui Vasile Lupu cu principele 13 . incit. Ca mare vornic. a luat scaunul Moldovei vornicul Vasile Lupu. in timp de pace. cu judetele basarabene si Cetatea-Albä. Prin aceastä stratagemä deputatiunea este inti. Intre aceftia era fi Grigore Ureche. de vornic al Tärii de Jos. care a fost silit apoi sä se expatrieze in Polonia. Vornicul Tärii de Jos era al doilea dintre dregätorii boieri. Acesta primise investi. la vestea cä el a cäpätat din nou domnia. stäpinirea lui Vasile Lupu aduce in viata Moldovei o epocä de inseninare. sfätuindu-se cu totii. In fruntea deputatiunii. sarcina de a administra Moldova de la Iafi pinä la hotarele Munteniei. care luptaserä aläturi de el fi trecuserä prin aceleafi griji fi suferinte ca fi el.ceauf. incä din timpul lui Barnovski-vodä. ifi reluase in divanul tärii locul de mare spätar.soavele domnefti pinä la 1642. la patriarhie. Citiva din fruntafii boierilor sint prinfi si inchifi in temnitä. Cu acest titlu il gäsim pe Ureche semnind in hri. cärti de mazilie lui Moise Movilä fi se räspindi in Iafi zvonul cä domnia s-a dat lui Alexandru Iliaf.xandru-vodä vrea sä-i omoare in ziua de Paste fi atunci räscoalä in tainä tara.tura fi. care se intoarce in Moldova in ultimii ani ai acestei domnii. sub paza boierimii care abia putea potoli furia multimii. sä se plingä Portii de greul ce-1 trage poporul din partea domnilor necunoscätori ai rinduielilor tärii. se aflau. Dupä scurta fi tragica domnie a lui Barnovski-vodä. cu mare fericire fi trägä. unde isi fac reciproc jurämintul de credintä. care mai domnise in Moldova intre anii 1620—1621. neputind abate din hotärirea ei delegatia moldoveanä. decapitat la Constantinopol. hotäri sä scape de o seamä de boieri. uitindu-fi jurämintul. fi Alexandru. pune la cale. aleg pe cei mai de frunte dintre ei fi ii trimit cu jalbä la I'arigrad.

Prin acel document. La 3 mai. pune la cale o aliantä a principilor crestini din räsäritul Europei contra turcilor si trimite in acest scop pe ginerele lui Vasile Lupu. curtea impodobitä toatä si strinsi boierii si cäpeteniile tärii.Ianusz Radziwill. II. suplement. oameni tineri. de teamä cä polonii nu vor putea impinge peste Dunäre stäpinirea turceascä. Grigore Ureche n-a apucat zile sä vadä präbusirea domniei prietenului säu. mitropolitul Kievului. vol. La 15 aprilie 1647 el apare pentru ultima datä in documentele care au ajuns pinä la noi. argumentind: intii. fase. Si asa cu petrecanii trägänind. Cäsätoria fusese pusä la cale de Petru Movilä. in polonä. ca o mare rätäcire. si aga. Nunta sa fäcut in anul 1645 si a fost celebratä de cätre Petru Movilä. si au purees cneaz Ragivil cu doamna sa in Tara Leseascä. n-a putut fi mentinuta. ca o lege spurcatä —■ si. feciori de boieri. Antimia. publicat in anii din urmä de d-ra Eftimiu.ziwill din 2 septembrie 16441. intetit de papa si de venetieni. pe motivul cä nu s-a putut stringe birul din pricina säräciei oamenilor. Impotriva sfatului fratilor Toma si Iorgachi Cantacuzino *se ridicau logofätul Todirasco si. incredintat de Poartä sä primeascä haraciul. Doi boieri de seamä ai Moldovei. fusese trimis inapoi färä nici un ban.“ In anul urmätor. p. :14 . redactatä cu o simpaticä modestie. care erau in luptä cu turcii pentru insula Cretei. Ill. la alaiuri pre cai turcesti. cu podoabe si cu petiene la islice. mai ales. cä principele lit van trecuse la Calvinism — confesiune considerate in lumea noasträ. in acea epocä a vestitului Räspuns la Catehismul calvinesc al mitropolitului Varlaam. cä aceasta inrudire cu nobilimea polonä putea sä indispunä cercurile musulmane si sä atragä urgia turceascä asupra casei lui Vasile Lupu. pe cneazul Radziwill. I. intärit de Gheorghe Stefan. al doilea. giocuri si de tarä si sträine. hotäritä de divan in frunte cu Ureche. Antimia. Un alt document. dezväluie un colt interesant din viata familiei lui Grigore Ureche fi proiecteazä o luminä vie fi simpaticä asupra fiieei sale. Torna vornicul fi Iorgachi vistiernicul. fambelanul marelui ducat al Litvaniei. care s-a aplecat cu simpatie peste nevoile sufletesti ale neamului din care vitregia vremurilor 1-au smuls färä voia lui. s-au veselit citeva säptämini. „fiica räposatului Ureche fost mare vornic. slugerului Gavril Jora fi sotiei si copiilor lor. se impotriveau cu toatä hotärirea. dar ea intimpina mare impotrivire in unele cercuri din Iasi. Demersul a fost primit. a däruit rudelor sale. Nunta a fost bogatä si frumoasä: „N-au lipsit nimicä din toate podoabele cite trebuiau la o veselie ca aceea — ne spune Miron Costin — cu atitia domni fi oameni mari din täri. regele Poloniei Vladislav. Dar ruptura cu turcii. vornicul Grigore Ureche. vroind— spune. sä obtinä participarea Moldovei. Multä vreme s-a främiritat in sfatul domnesc aceastä nuntä. un hrisov aratä chipul cum s-a impärtit averea cronicarului intre urmasii säi. printr-o scrisoare cätre principele Rad. 9. ca mare vornic in Tara de Jos. Domnita Maria insäsi isi dä consimtämintul. Douä säptämini mai tirziu el nu mai era in viatä. Sfatul lui Grigore Ureche a cäzut greu in cumpänä. 1900. satul 1 Documentele Hurmuzaki. actul — sä-fi faeä pomenire ei fi pärintilor ei“. cu zestre foarte bogatä. zicäturi.

si apoi sä delimiteze izvoarele utilizate de Ureche de cele care au stat la indemina lui Simion Dascälul. dupä cum are grijä insusi Dascälul sä ne-o ateste. a atacat problema pe altä cale. 370 — 372. Iorga. dar nu avem nici mäcar o copie directä dupä ea. din legende apocrife. in acest scurt capitol Ureche explicä numele de Flachia. in stadiul actual al materialului — träsä. in studiul Influenta polonä in opera si personalitatea cronicarilor Grigore Ureche si Miron Costin. sä stabileascä de aproape izvoarele polone intrebuintate in prima cronicä moldoveanä. Panaitescu. nu existä. „cu mori in fiintä fi cu iazuri“. ea fiind in cärti foarte invätatä“1. Si. o erä nouä. adaugä actul—fi aci este träsä. Nu numai cä s-a pierdut originalul cronicii.turile personalitätii lui literare. aceste adause ale lui Simion Dascälul sint asa de numeroase si asa fei imbinate in urzeala lui Ureche. Sä vedem acum cum se pot limpezi — dacä se pot. de Simion Dascälul si de Misail Cälugärul. P. singurul in care s-a afirmat originalitatea neamului nostru in veacurile trecute. G.tura cea mai interesantä — „ea singurä cu minile sale le-a fäcut lor zapis. foarte sumare ca sä ne putem face din ele o icoanä vie a personalitätii lui. incercarea fäcutä de Kogälniceanu in 1852. asa cum a ajuns ea pinä la noi. care. incit ar fi peste putintä sä se delimiteze precis ceea ce constituie fondul primitiv al cronicarului boier de ceea ce este suprapus de Simion Dascälul si de ceilalti. este a lui Grigore Ureche. p. dar acest inceput al unui nou gen literar. Stefan Oräsanu fi N. Cronica lui Ureche in forma ei primitivä. asa cum a incercat Kogälniceanu sä ne-o dea in colectia sa de Letopiscte. fireste. sint. Dupä pärerea räposatului Giurescu. II. cä era o frumoasä traditie de cärturärie in casa lui Grigore Ureche. din analiza cronicii. pe care il dau letopisete latinesti Moldovei. fi 1-a subscris. * Rezultatele la care s-a ajuns prin aceastä confruntare a surselor cu textul cronicii sint urmätoarele: Cronica incepe cu o „predoslovie a descälecärii". dupä numele „hatmanului rimlenesc“ Flaccus. Sbiera. din acest act. D-sa a cäutat. alcätuitä din texte religioase.torului au fost atribuite cronicarului. P. care a purtat räzboaie cu scitii si a fäcut primele cuceriri romane pe pämintul 1a Revistä arhivelor. Datele pe care le avem despre Grigore Ureche. ■ Cronica lui Grigore Ureche deschide pentru literatura noasträ veche. despre viata lui intimä si despre rolul ce l-a jucat in viata publica a Moldovei. Se pare dar. cuprinde o mare dozä de arbitrar: elemente care apartin in chip evident lui Grigore Ureche au fost trecute pe seama lui Simion Dascälul si pärti din adausele interpola. in Letopisetele Moldovei. mergind pe urmele regretatilor I. Toate manuscrisele care au ajuns pinä la noi infätiseazä textul lui Ureche mtretcsut cu interpolärile adäugate ulterior de Eustratie Logofätul. de a publica aparte ceea e credea el cä a fost la inceput cronica lui Urechö de ceea ce presupunea cä a interpolat ulterior Simion Dascälul.Mindreftii din tinutul Cirligäturii. din romane populäre si din cronografe. 15 CRONICA LUI GRIGORE URECHE • . constituie incä astäzi o problemä complicata.

Bogdan1 dupä o copie descoperitä de d-1 Alex. Ioachim o publicase sub numele tatälui säu. din felul cum sefac citatele: „letopisetul nostru cel moldovenesc“. prelucrat fi adäugit. femina. despre care ne-am ocupat mai sus: „. Deoarece pentru partea de la inceput. nu gäsefte nimic in cronicarii poloni... 1909. cä nici de viata domnilor care au fost toatä cirma nu alege". De la Alexandru cel Bun inainte. fi defi. fi atunci com. Mem. publicatä de I.. Ureche se ocupä de limba moldoveneascä. pentru a ne märgini. Ureche gäsefte in izvoarele polone ftiri din ce in ce mai numeroase privitoare la istoria Moldovei. Marcin Bielski. sustinind cä e de descendentä latinä si. tom.re§ti. Rom. Ultimele cuvinte ne indeamnä sä credem cä vechile anale fuseserä amplificate cu traditii populäre. ea este in bunä parte opera sa personalä. gäinä. sub titlul de Kronika Polska. ce le zicem latini: piine. „letopisetul cel latinesc“. Intrind in istoria moldoveneascä cu capitolul De inceputul domnilor tärii Moldovei si de viata lor. dar numeroasele greseli ar indica un prototip mult mai vechi. Prototipul acestei cöpii este. Izvorul polon pe care Ureche il urmeazä de aproape este cronica prelucratä fi continuatä de Ioachim Bielski. Dupä capitolul despre descälecarea Moldovei. credem. Analele Acad. pe care nu le gäsefte in izvoarele interne.datä. fi de am socoti pre amäruntul. la redactia aproximativä a lui Ureche. fiindcä. Bucu. nu insä färä discernämint critic. noster fi altele multe din limba latineascä. 1Letopisetul lui Azarie. o traducere fäcutä inainte de Ureche fi pe care a utilizat-o fi acesta. ln genere. Aceste anale fuseserä traduse in limba romänä. ca de niste oameni neafe. dupä cum spuneam. de la primii domni ai Moldovei pinä la Alexandru cel Bun.zeazä analele slavonesti ale tärii. ei zic caro. cum spune el. al nostru. pater . toate cuvintele le-am intelege.. dupä textul tatälui säu. regretind cä „scriitorii dintii n-au aflat scrisori. De la rimleni. „lipind". izvoarele cronicii sint citate dupä limba in care sint scrise: „letopisetul cel lefesc".. ln aceastä redactie a lui Ioachim. ' :16 . Ureche e nevoit sä dea lista de domni intreagä afa cum o gäsefte in analele interne ale ^ärii. pärinte.de la Rim ne trägem.. care au fost scrise. iar ce au scris „au scris mai mult din basne si din povefti ce au aflat unii de la altii".matia lui apare intr-o formä apropiatä de aceea a lui Poggio Bracciolini. Pe Eftimie nu 1-a cunoscut. De aci imprumutä Grigore Ureche ftirile privitoare la Moldova. lucru interesant. ist.. mulier. textul a fost cu mult amplificat. la curtea lui §tefan cel Mare fi continuate de Macarie fi de Azarie.scitic. 107— 119. carne. muicre. deocam. ei zic galina. seria II. Bogdan credea cä traducerea s-a fäcut la sfirjitul secolului al XVIII-lea. ei zic panis. „letopisetul cel moldovenesc". Cartea apäruse in 1597.zati fi nemernici" fi cä „letopisetul nostru cel moldovenesc..'' Trecem peste adausele lui Simion Dascälul. sect. afa de pre scurt scrie.pleteazä datele unele prin altele. XXI. Ureche utili. femeie. rezultä cä acesta era scris in limba romänä. afir. Dealtfel ni s-a pästrat din secolul al XVIII-lea in Biblioteca Academiei Romäne o versiune romäneascä a acestor anale. informatiile din izvoarele sträine la ale noastre. p. dintrun sentiment de pietate. Lapedatu.

cu atitea amänunte dramatice si in acelafi timp precise. 326 si in introducerea la Grigore Ureche vornicul si Simion Dascälul: Letopisetul tärii Moldovei. Simion Dascälul. scrisä se pare intre 1642. dar segäsesc. III. Misail 17 . la Basel. C. Dar in aceste capitole Ureche dä stiri despre impärätia tätäreascä si neamurile ei. tätari. Impletind stirile aflate in izvoarele interne cu informatiile pe care le gäsea in Bielski fi in cosmografia nedescoperitä incä. intr-un document1 din 1641. Ureche atestä cä a väzut cind Lupul din Hirläu. intr-o geografie latinä a lui Io. In ce imprejuräri nu stim. care nu se gäsesc in Sebastian Münster. Sarete si izvoade. inainte de a trece la urmafii säi. cunoscutä sub numele de Cosmografia universalä si publicatä in 1544. care era al treilea logofät in divanul lui Vasile Lupu si cu care cronicarul era in strinse legäturi de prietenie — „frate fi prieten“. färä sä läse 1 G h i b ä n e s c u . originalul lui Ureche a dispärut. Succe. G i ur e s c u. impreunä cu alti boieri din divan. Panaitescu este de pärere cä Ureche a imprumutat aceste informatii dintr-o scriere istoricä fi geograficä asemänätoare cu aceea a lui Sebastian Münster. p. Ureche introduce. 2Ulterior. Simion Dascälul a copiat-o. cum semneazä predoslovia. nu se ftie cum. turci fi unguri: Povestea si tocmeala altor täri ce sint prin prejur. cum il numefte. apoi in limba francezä.siunea interpolatorilor credem dar cä este aceasta: Eustratie Logofätul. Cronica lui Grigore Ureche. In 1550 a fost tradusä in limba latinä. LIII. in Convorbiri literare. Am spus mai sus cä Ureche a murit färä sä vadä sfirfitul domniei lui Vasile Lupu. Ultimul capitol din cronica rämasä neterminatä expune imprejurärile pribegiei lui Nestor Ureche. in limba germanä. E o märturie din martie 164 1 prin care Gr. cum se numea atunci. cu sotia Simiiana si copiii vind ocina si mosia lor cu helesteu. 3 10. „Scrisul romänesc". data mortii. Nu este exclus insä ca aceste stiri impreunä cu cele din Sebastian Münster sä se gäseascä impreunä intr-o geografie — sau. fi 1647. LV—LVIII). a mai adäogat interpoläri §i a mai fäcut citeva schimbäri un Misail Cälugärul. pe apa Crivdei. Cimpul este aci deschis ipotezelor. sä fi imprumutat cronica neterminatä incä lui Eustratie Logofätul. spaniolä. C. 192 1. pentru o mai bunä clarificare a istoriei moldovenesti. cosmc-grafie — mai dezvoltatä. a apärut in o multime de editii — vreo 27. a in trat insä de timpuriu in mina lui Simion Dascälul. dupä cum aratä C. Giurescu. Ea a fost foarte räspinditä in Polonia. „fratelui si prietenului nostru. Ureche si-a scris cronica pinä la a doua domnie a lui Aron-vodä (1595). Cartea a avut un mare succes pe vremea sa. incit nu incape indoiaiä cä scriitorul lor le cunoafte din amintirile bätrinului boier. p. Antonius Maginus Pata. italianä fi cehä.2 A dispärut de timpuriu. a amplificat-o fi apoi. intr-o copie interpolate de Simion Dascälul. apärutä la Venetia in 1596. inainte de sosirea la Iafi a lui Aron-vodä. Aceastä versiune cu interpolärile lui Misail Cälugärul se pästreazä ln patru manuscrise din Biblioteca Academiei Romäne (cf. C. unde Marcin Bielski o ia ca model pentru cronica sa. in hotarul satului Fetesti. citeva capitole privitoare la istoria popoarelor invecinate cu noi: poloni. II. ed. incä neaflatä pinä acum. Eustratie Logofätul a adäogat fi el citeva stiri fi apoi cronica a fost incredintatä lui Simion Dascälul.vinus. ca s-o transcrie.Dupä moartea lui §tefan cel Mare. lui pan Eustratie biv logofät“. data cind el ajunge vornic mare. p. Se poate ca putin timp inaintea mortii.

Istratie Logofätul 1-au fätat cu basnele lui si Misail Cälugärul de la Simeon au näscut.. Dascälul a luat unele ftiri. din ce tarä au iesit strämosii lor (ed. neindeminatic. fuga lui Despot in Polonia. printr-un deosebit simt de demnitate. cronica lui Ureche s-a räspindit in o multime de copii manuscrise. din faptele pe care pretinde cä le ia din istoriograful polon. nu are la indeminä decit tot compilatia interpolatorului.. Simion Dascälul nu a cunoscut pe Ioachim Bielski. Simion Dascälul a utilizat. fiindcä nici Miron Costin. afa cum ne-o oferä editia regretatului Giurescu — cea mai bunä. C'rescutä astfel cu interpolärile lui Simion Dascälul. simulacrul de mmormintare. Defi il citeazä intr-un loc in expunerea lui Ureche. Din aceste letopisete interne. in interpolärile sale. Izvoadele lui Simion Dascälul cuprindeau.. Simion Dascälul a avut la indeminä pentru compilatia sa numai opera lui Alexandru Guagnini. intrucit este singura care respectä traditia unui text fi ne dä in acelafi timp variantele din celelalte manuscrise. care serie la citeva decenii dupä Ureche. se vede bine cä nu l-a cunoscut. imprietenirea lui Despot cu Laski. A doua personalitate se caracterizeazä printr-o rivnä de a se face Cälugärul. incercarea lui Läpufneanu de a-1 oträvi. 5). asupra cäruia vom reveni in data. Dintre izvoarele polone. pe care le-a adaugat in textul lui Ureche stingaci.. izvoare diferite de acelea pe care le-a folosit Grigore Ureche. in traducerea polonä a lui Paszkowski. necesare pentru a urmäri istoricul textului — se observä destul de dar douä firi. douä mentalitäti.“ :18 .. Din aceastä operä a luat toate acele amänunte piine de colorit privitoare la domnia lui Despot: falsi. dar acest izvod este tot compilatia lui Simion Dascälul. domnul Moldovei. dind naftere la contraziceri. Giurescu): „Iarä cum am inteles de ci^iva boieri si mai ales din Neculai Buhus ce au fost logofät mare.nici o urmä. cä n-am väzut letopisetul lui Istratie. Ureche — in De neamul moldovenilor. Sarmatiae Europae Descriptio.pise^elor moldovenefti deosebitä de aceea pe care a intrebuintat-o Ureche. El a avut la indeminä o versiune a leto. printr-un spirit de mäsurä fi claritate fi printr-un fin discernämint critic. 0 primä personalitate se caracterizeazä printr-o caldä dragoste de tarä. cela fiu. Simion Dascälul a mai introdus in cronica lui Grigore Ureche un capitol despre originea romänilor din tilharii de la Rim. el dobindeste o copie de pe cronica lui Ureche de la marele comis Ion Racovitä. dupä cum märturiseste el insusi. fi cronica lui Eftimie si mergeau pinä la domnia lui Vasile Lupu. cind stolnicul Constantin Cantacuzino insoteste la Iasi pe sotia si fiica lui Brincoveanu la cäsätoria acesteia cu Gheorghe Duca. totufi. cäci aceste fapte nu se gäsesc la el. Sau „De ar fi acmu Istratie Logofätul si fiiu-säu un Simion Dascal si nepotu-säu un Misail Cälugärul. cestälalt nepot“ (p. pre acest Simeon Dascälul.“ Miron Costin nu väzuse insä letopisetul lui Eustratie Logofätul: . räscoala lui Tomfa.cä mi se pare. bine nu stiu. intrele altele. prefacerea cä e mort. domnia acestuia.nalitäti cu totul deosebite. In 1670. Ea concordä si cu ceea ce afläm de la Miron Costin — care intrase in Moldova la vreo patru-cinci ani dupä moartea lui Gr.. Neculai Buhus moare in 1667.. cum s-ar apuca de aceastä poveste cu basnele lor cele ce au scris. In cronica.. douä perso. rästurnarea lui Läpufneanu tocmai cind credea cä a seäpat de Despot.ficarea genealogiei.

Grigore Ureche este. nici chiar atunci cind ar fi indreptätit. printr-o totalä lipsä de mäsurä fi de simt critic. Coexistenta acestor douä personalitäti atit de diferite in cuprinsul ace. de o discretie plinä de demnitate. in ceea ce privefte persoana lui. cind ai dori-o chiar. nici chiar atunci cind fäptafii sint persoane care i-au stat aproape de suflet.cunoscutä cu orice pret. cu riscul de a cädea in prolixitate fi incoerentä chiar. 19 .leiafi cronici se relevä de la primele pagini. cind te-ai aftepta. nicäieri in cuprinsul cronicii nu vorbefte despre sine. printr-o tendintä constantä de „a tinde poveftile mai larg“. Pretutindeni el se identificä cu faptele povestite fi nicäieri nu iese la ivealä.

Vorbeste. cu o totalä Jipsä de simt critic... viitorul domn al Moldovei. ci eu. schimbä unele pasaje si adaugä de la sine lucruri care nu se gäsesc in izvodul säu.vitate in restabilirea adevärului. ca sä putem afla adevärul. care m acele 1 De exemplu: legenda lui Etco prisäcariul s. färä discer. ce spune cä au gonit pre acefti tätari. Incolo nicäieri nu vorbeste despre sine si ai säi. de care nu vorbefte decit o singurä datä.a. cu toatä dis. o fire imaginativä. ce de dereptate“. Intre istorie si folclor el nu face nici o demarcatie. Guagnini aminteste de un nepot al lui Despot. nu o au scos Ureche vornicul din letopisetul cel latinesc. unde adaugä la textul lui Paszkowski cä Despot „s-a mutat la alt ostrov de la Roma“. El e stäpinit mereu de preocuparea de a „tinde povestile" cit mai pe larg..nämint critic.. Simion Dascälul se opreste asupra detaliului mortii nepotului in räzboi si face din aceastä imprejurare punctul de plecare pentru falsificarea genea. la domnia lui Despot.cretia. El.logiei lui Despot-vodä. in aceste simple cuvinte ale bätrinului cronicar. El scrie impins de curiozitatea de a „afla cap si meepäturä mosilor. Dar cine are despre istorie o asemenea conceptie isi dä bine seama cä primele conditii pe care trebuie sä le indeplineascä sint: deplina obiecti..“ Ureche este un spirit critic. Simion Dascäl. interverteste. dimpotrivä.. mai ales cind este vorba sä-si asigure paternitatea adauselor sale: „Acestea cercmd cu nevointä vornicul Ureche scrie de zice. apucatu-m-am si eu pre urma a tuturora a scrie aceste povesti. sä poatä culege gräuntele de adevär pe care-1 cuprind. cel al cärui nume 1-a uzurpat o slugä.repteze“. iar eu n-am vrut sä las nici aceasta sä nu pom en esc. pentru ca. impletind. Asa face.cum se intimplä cu tatäl säu Nestor.. fapte istorice consemnate in cronici cu materialul legendär care circula in masele populäre din vremea sa1 si care intrase in bunä parte in izvoadele pämintene. de pildä. Grigore Ureche isi dä seama de aceasta si de aceea el confruntä continuu izvoarele pämintene cu cele sträine. Ureche este apoi stäpinit de un suflu de patriotism. tinea „sä nu se inece anii cei trecuti si sä ne asemänäm fiarelor si dobitoacelor mute“. Ureche o spune destul de limpede: „nu numai letopisetul nostru. de unde au izvorit in aceastä tarä si s-au inmultit". Dupä aceia fi eu.“ „Ce aceastä poveste nu se aflä insemnata de Ureche vornicul. Simion Dascälul. ea trebuie sä dea norme de invätäturä „feciorilor si nepotilor." „Ce aceastä poveste a lui Lasläu craiu. din noianul stirilor contradictorii. iarä de pe cele bune sä urmeze si sä invete si sä se inde. ordinea evenimentelor. ceva din sufletul neamului intreg. ce si cärti sträine am cercat.. ca sä nu mä aflu scriitoriu de cuvinte desarte. S74 ... Simion Dascälul este. care väzuse inflorirea istoricä a Poloniei. Simion Dascälul apare continuu in cuprinsul povestirii. Ba ceva mai mult: modificä datele pe care le gäsefte in izvoarele sale. El are despre istorie o conceptie pragmaticä . care. Mai departe. vibreazä totusi in paginile cronicii sale. despre cele rele sä se fereascä. o am izvodit din letopisetul cel unguresc.

vremuri turburi. Defi „cerca cu nevointä“ fi „cärti sträine“. ajunsese sä-fi lämureascä fiinta sa etnicä deosebitä. ca sä poatä S74 .

in vedere se aräta crestin.tori de legi si datini. Suflul sentimentului patriotic se vede la Ureche si in lumina de calda duiosie pe care o proiecteazä peste figura domnilor apärätori de tarä si dätä. pe care „firea si fata il läuda sä fie blind.toriu. si la toate-i mergea cu noroc“.noascä suzeranitatea. de se vedea cä nimica nu s-au depärtat de obiceiul tatine-säu. sä depunä in cortul regal steagul Moldovei la picioarele regelui polon fi sä ingenunche inaintea lui. Mai inainte. pe care ni-1 infätifeazä cu contrast eie lui: „Cumu-fi era blind si cucernic. Sau portretul lui Petru-vodä Rares: „Ca un pästor bun ce sträjuefte turma sa. asa in toate pärtile sträjuia si priveghia fi nevoia sä läteascä ce au. Sint adevärate portrete mici. ci pentru ca sä-1 aibä prieten la nevoie fi la treabä ca aceea». cä nimica dupä ce s-au afezat la domnie n-au zäbovit. scena in care Ioachim Bielski ne povesteste cum Stefan cel Mare. incoltit de turci si nevoit sä cearä ajutorul regelui polon. nu cu putinä laudä pentru lucruri vitejesti ce fäcea. iar dinläuntru lac imputit. cä nu in betii. Nici de carte era prost. apucat. el stie sä incondeieze si pe domnii räi. In contrast cu acesti mari inaintafi. de-i va veni asuprä". ci ca un strejar in toate pärtile priveghia. Ureche explicä räspicat: „au trimis si lui craiu din dobinda sa. la 1471. cu sulita la halca nu pre lesne avea protivnic. din obiceele creftinefti s-au depärtat. feciorul lui Stefan Vodä cel Bun (Mare). la atita: Stefan-vodä a venit la Colomeea si „toate ce au avut mai de treabä au vorbit si apoi 1-au ospätat pe Stefan Vodä“. ce-i rämäsese de la tatä-säu". tuturora aräta direptate. afa. Sau. in acelasi timp. ci de räzboae s-au apucat. iarä noaptea in slobozie mahmeteascä se dedese“. gindindu-se cä va semäna tatine-säu. in tirg in Husi. cronicarul polon spunea cä Stefan a trimis 28 de steaguri regelui polon. primefte sä-i recu. milostiv fi afezä. stricätori de lege fi de datini. därimätori de tarä. fiul lui Petru Raref. prestindu-i omagiul de credintä* in timp ce cortul se desfäcea pentru ca ostirea adunatä in Cimpia Colomeei sä vadä umilirea marelui erou moldovean. La cälärie sprinten.. portretul doamnei Ruxanda: „Ferneie destoinicä. cu dumnezeire. cä nu cerca bätrinii la sfat. cinädejdea pre toti i-au amägit. cä dinafarä se vedea pom inflorit. nu pentru cä doar au fost datoriu sä-i trimitä. din casä lua sfat fi invätäturä. cä avind lingä sine sfetnici tineri turci. al Im Stefan cel Mare. ci de ]a cei tineri. este inläturatä de Ureche si redusa. lucrate cu artä in medalion. nici in ospete petrecea. 19 . De pildä. milostivä si la toate bunätätile plecatä“. totusi el inläturä din cronica sa stirile din izvorul polon care i s& päreau exagerate si care. cum zic unii cä au fost supus lesilor. fiul doamnei Ruxanda. Numai ce era mai de treabä domniei lipsia. iar noaptea cu turcoaice curvind. ca sä nu se stirbeascä tara. si mai ales. cu carii ziua petrecea si se desmierda. Sau chiar portretul lui Bogdan Läpufneanu. sau pristävit in ceasul dintiiu al noptii. de care ne vom ocupa pe larg mai jos. in sfirsit.afla adevärul. Iatä de pildä pe Ilias-vodä. jigneau mindria lui de moldovean. inteleaptä. ca bunäoarä: „Bogdan Vodä cel Grozav. a sägeta din arc tare nu putea fi mai bine.

minios si de grab a värsa singe nevinovat. pare cä e säpat in piaträ. plinä de repetitii.Iubia sä auzä glume fi mäscärii fi jocuri copi. si unde nu gin. se rädica deasupra biruitorilor . s-au sävirsit. cä stiindu-se cäzut jos. ca väzindu-1 ai säi sä nu indäräpteze. care vedea cum se risipeste tara läsatä de Stefan cel Mare si Stint: „scäderea care se vede cä au venit in zileie noastre". unde era nevoe insufi se vira. La lucruri de räzboae mester. ca o pisanie de bisericä.läresti. care au fost insemnind aceste lucruri ce au trecut.. si pre urma lor altii nu vor sä se apuce. carele nime :20 . Citez ca exemplu — fiindcä predoslovia este prea cunoscutä din liceu — portretul lui iStefan cel Mare: „Fost-au acest Stefan Vodä om nu mare de stat. si pentru aceia rar räsboiu de nu biruia. Amintrelea era om intreg la fire. apucatum-am si eu pre urma a tuturor a a serie aceste povesti. carele mai nainte de altii au fost inceput pre rind insemnat pinä la domnia lui Vasilie Vodä. falsä. cä se päräseste aceastä insemnare. de multe ori la ospete omora färä giudet. In adausele lui Simion Dascälul. nelenes. nu pentru suflet. väzind si cunoscind cä scriitorii cei mai de demult. Ce dupä moartea lui pinä astäzi ii zic Sfintul Stefan Vodä. acolo il aflai. Atita jale era. Mai apoi lipi de sine lesi. väzind noi aceasta. Aceste douä temperamente atit de diferite pe care le intrezärim in corpul compilatiei se räsfring — cum dealtfel este si firesc — si in structura stilisticä a cronicii. demnitatea sentimentului national este amortitä." . greoaie. Zbucneste in aceste ultime portrete durerea unui mare patriot din divanul Moldovei. Stilul lui Simion Dascälul este de multe ori intortocheat. Iarä pre Stefan Vodä 1-au ingropat tara cu multä jale si plingere in minäs. plin de repetitii. ci pentru lucrurile lui cele vitejesti. ca sä nu ne zicä cronicarii altor limbi c-am murit si noi cu scriitorii cei din ceput. Rivna de a „tinde povestile mai pe larg" este la el asa de puternicä. incit il orbeste si il face sä admitä si sä incorporeze pinä si o legendä ungureascä. ca o urzealä in care firele neorinduite bine incep sä se incilceascä. ce este in mina lui Dumnezeu. neclar.tit-am ca sä nu läsäm acest lucru nesävirsit <sä> nu se insemneze inainte. cä cunostea toti cä s-au seäpat de mult bine si de multä apäräturä. o probä din predoslovie chiar: „Dupä aceia si eu care sint intre cei päcätosi Simion Dascäl. de exemplu. Stilul lui Grigore Ureche se caracterizeazä dimpotrivä printr-o concizie si precizie intr-adevär clasice. incärcatä de incidentale." In acest exemplu — as putea cita intreaga predoslovie — se vede bine fraza lungä.. ce intr-inse spune cursul anilor si viata domnilor. cä el incä au fost om cu päcate. de-i era fi de sfat si de a batere halca cu. räsipind avutia cea domneascä.. care era de dinsul ziditä. nu pierdea nädejdea. este un stil lapidar.tire in Putna. sau cä doarä suntem neinvätat .. intunecatä. soco. de plingea toti ca dupä un pärinte al säu. Iatä. sulita. despre descendenta noasträ din tilharii scosi din temnitele Romei. si lucru säu il stia a-1 acoperi. si unde-1 biruia altii.deai. tendentioasä.

care nu ne mai stau astäzi la indeminä.logic. „ostile s-au virtejit“. sau din privelistea främintäriior naturii: „cum se ndicä o negurä intunecatä si se räsipeste a=a si Petru Rares se curäte^te de scirba ce-i zäcea la inimä". „de sar inväta cei mari.. cä toate-si apärä cäscioara si hrana lor cu acele si cu veninul säu." Este cel mai clasic portret din literatura noasträ veche. Sfintul Stefan Vodä. totusi limba cronicii nu este lipsitä de un pitoresc al ei particular. Nu lipseste nimic din ceea ce trebuie pentru a ne evoca dinaintea ochilor portretul. fiind de esentä filo. nu pentru suflet. degrab a värsa singe nevinovat. textul autentic. insirä repede defectele. „le-au im pärfit hotare in tara sa". Läsäm la o parte aspectul ei fonetic si morfologic — nu pentru cä. „päginii. abia modelatä de cärturari. nici dupä aceia. Nimic nu se poate adäuga si nimic nu se poate suprima färä a-i distruge farmecul lite.din domni.. ori luate din viata pästoreascä: „ca ni§te lupi gata spre vinai ca sä inece oaia neslobivä“.... iarä domnul lor. sau. aläturi de pärtile de luminä. 1-au ajuns. cu precizia de care avem nevoie.rar. limba lor e creatia colectivitätii moldovenesti de la jumätatea veacului al XVII-lea. 1-au ajuns''). al marelui voievod. nici mai nainte. fiindcä in unele pärti ammdoi au transcris aproape verbal izvoare interne. de altä parte. Desi stilul lui Ureche este de o precizie lapidarä. care avea un adevärat cult pentru Stefan cel Mare. Läsind deci la o parte aceastä laturä a ei. sau Petru Rares „ca un pästoriu bun grijia de oile sale“ . carele nime din domni.. si cele de umbrä („mmios. Dar aci stä marele lui mestesug de artist in ale scrisului cä. recunoaste. Aci insä nu se mai poate face distinctii nete intre Ureche §i Simion Dascälul. Dar este o limbä plinä de vigoare. ci pentru lucrurile lui cele vitejesti. nici dupä aceia. ca de pildä: „Tara Ardealului inconjuraiä cu munti cu päduri cum ar fi ingrädiiä“.. De remarcat in acelasi timp cu citä obiectivitate Grigore Ureche. carii in toate pärtile fulgerau si träsneau cu armele lor". „au descälecat orasc in tarä". imagini din viata stupilor de albine: „Turcii ca un roiu de albine inconjoarä minästirea". „In vremea lui Petru Vodä Schiopu! au fost secetä mare si unde prindea mai inainte pe$te. il socotim neinteresant din punctul de vedere al formärii limbii literare (dimpotrivä. aläturi de marile calitäti ale domnului.tive formate in plin contact cu viata satului. pentru a aseza apoi calitätile intr-o gradatie ascendentä care culmineazä in apoteozä („. in sfirsit. dupä o scurtä träsäturä fizicä. care pästreazä frägezimea naivä a imaginilor suges. pre 21 . limba primei cronici moldovenesti — creatä de un popor de boieri si de tärani a cäror viatä se impletea intim cu a naturii — nu se ridicase incä pinä la concepte abstracte. iar. si totusi nici un cuvint de prisos. „Petru Schicpu blind ca o matcä färä a c " .. acolo ara plugul“. ne-ar interesa sä stim si in ce mäsurä limba textelor coresiene a mlädiat scrisul marilor cronicari moldoveni) — dar pentru cä nu numai originalul lui Ureche s-a pierdut. cumu-i albina. mai ales suflet esc. la ospete omora färä giude{"). ci si din prelucrarea lui Simion Dascälul nu avem decit copii tirzii. si defectele. care nu ne dau in aceastä privintä. ce este in mina lui Dumnezeu. ce sä chiamä matca. nici mai nainte.

. ca altitele discrete de pe tesäturile täränesti. de albinärit.★‘ :22 . de pästorit. Asemenea imagini si multe altele. sau amintind interioare duioase de familie: „ales un om ca acela — hatmanul Arbore — ce au crescut Stefan Vodä pre palm. evocind aspecte de viatä plugäreascä. de interioare de viatä patriarhalä. de luptä intre puterile naturii. ci toate de invätäturä ei ascultä“. o infloreazä cu un colorit dulce. stilizate in structura limbii.nimenea nu vatämä.ele lui“.

130. pe la Cräciun. s-a ridicat si s-a dus la impäratul Rimului. Codex Bandinus. pinä acum nedescoperit. A. 1893. Mem. Din pricina aceasta räufäcätorii s-au inmultit asa de mult in tara lui. dintr-un letopiset unguresc. Lasläu —■ adicä Vladislav — craiul unguresc. :23 . Lasläu a venit in Ungaria si.. Rom. pe care i-a bätut si i-a gonit. incit toate temnitele sint pline de ei si nu mai are ce le face. infringerea tätarilor si colonizarea rimlenilor ortodocsi in pärtile Crisanei si ale Maramures ului). tara Maramuresului si a Moldovei.Dintre adausurile fäcute in cronica lui Ureche. unui a provocat o adeväratä furtunä de indignare in Moldova secolului al XVII-lea. unde se si väd in douä locuri säpate in stinci semnele fäcute de Lasläu craiul. U r e c h e . copiatä in Rusia si cuprinsä in colectia de cronici rusesti cunoscutä sub numele de Voskresenskaja letopisi (vezi p. t. XIII. unde au impins pe unguri din ocinele lor. Se incepe cu: „scrie letopisetul cel unguresc“ si sfirseste cu: „Ce aceasta poveste a lui Lasläu craiu. Analele Acad. inainte vreme. ci eu. Si atunci „de sirg i-a strxns pe toti de pretutinderea si i-a insemnat pre toti de i-au ars impreju. Dacä a luat acest ajutor de tilhari de la impäratul Rimului. ln acea legendä insä lipseste nota infamantä a tilharilor din temnitele Romei. cerindu-i oaste de ajutor impotriva vräjmasilor. ii däruieste craiului unguresc. de unde sunt ei de au venit pre aceste locuri". dupä cum pretinde autorul insusi. p.1894. Impäratul Rimului i-a räspuns cä el. ce spune cä au gonit pre acesti tätari. s. s. dupä ce s-a mintuit räzboiul. trecindu-i muntii pe la Rodna. Prin acesti tilhari cuprinsi in oastea lui Lasläu s-au descälecat apoi. a jurat „sä nu pice om de sabia si de judetul lui". o am izvodit din letopisetul cel unguresc. Este capitolul privitor la „ijderenia moldovenilor. chiar pe vremea lui Vasile Lupu. franciscanul Marcus Bandinus. Urmärindu-i dincoace de munti. II. 56: invazia tätarilor.rul capului. interpolarea lui Simion Dascälul se apropie de legenda pe care a cules-o. E locul sä ne ocupäm aci si de acest curios adaus al lui Simion Dascälul. inmultindu-se si latindu-se. locuiau pe meleagurile Moldovei tätarii. Ca sä isi curete tara de ei. trimiterea unui ajutor alcätuit din rimlenii ortodocfi. nu o au scos Ureche vornicul din letopisetul cel latin esc. Capitolul ar fi fost tradus. care. 1 Personalitatea acestui ciudat adnotator nu ne este cunoscutä. urcindu-se pe tron. El incepe prin a povesti cä. au trecut peste munti in Ardeal. trimis de scaunul apostolic sä cerceteze parohiile catolice din Moldova. Prin aceastä notä infamantä si prin alte amänunte. din mediul ciangäilor din Moldova. In 1V. a pornit contra tätarilor. ist. dar cu o conditie: sä nu-i mai aducä inapoi. ajutorul cerut de regele ungur Vladislav de la Rim. de le-au pirjolit pärul cu un hier inhierbintat.. de se cehluiesc pregiur cap". care poveste o am socotit pre semne ce aratä cä poate fi adeväratä". Lasläu i-a fugärit intr-una pinä i-a trecut apa Siretului. cu toatä puterea sa. 307. care semn träieste fi pinä astäzi in tara Moldovei si la Maramures. Simion Dascälul. Interpolarea are citeva träsäturi caracteristice care o apropie de legenda pästratä intr-o versiune a vechilor anale moldovenesti.

au pus numele apei Siretul". care ne-a läsat un frumos centom hrisostomic. pästratä de BIBLIOGRAFIE un copist aproape contimporan. Stefan (. In legenda asupra cäreia ne-am oprit adineaori. au strigat ungureste: seretem. nu e pomenit. din regiunile ln care era cunoscutä limba ungarä.. Desi un letopiset unguresc cu astfel de elemente nu s-a descoperit pinä a’um. el märturiseste cä „eu. adaugä: „Si asa 1-au blagoslovit de au läsat sec marti cu toatä curtea sa. a vesti cä e domn invätat fi intelept. iar acesta fi neftiut si slab in minte. place-mi. Dacä. continuä textual: „Acolo Lasläu craiu. de exemplu. pinä i-a trecut apa Siretului. Dintr-o notitä pe care ne-a pästrat-o un copist aproape contemporan.luiesc pregiur cap. in ziua de läsatul secului. Chiar in vremea lui Vasile Lupu si a lui Grigore Ureche. se pare insä cä el nu se bucura de prea multä stimä intre boierii moldoveni. ce au zis seretem.. in sfirsit. Mai apoi dacä s-au descälecat tara. ci si etimologiile cu caracter unguresc. asupra cäreia vom reveni indatä. de lasä sec marti in säptämina postului celui mare dintiiu“. carele au scris acestea. Simion Dascälul. care obiceiu se tine la legea lor si pinä astäzi. ca dascäl de copii. dupä cuvintul craiului. Povestind. stind in tärmurile apei.. precum si Todorafcu Cantacuzin vel 24 . sotia nefericitului boier. mai departe. dupä ce aratä cä Lasläu a alungat cu ajutor primit de la Rim (Roma) pe tätari. ln acelasi timp. fi nici in documentele vremii. mai mult se vede cä au amestecat si au turburat istoria decit au lucrat cevasi pentru Ureche vornicul. intorcin. inceputurile literaturii.supunem cä acest romän ardelean era din pärtile Maramurefului.. ce el se numefte aici. ce se zice romäneste: place-mi. totusi faptul cä legenda e scoasä dintr-o cronicä ungureascä pare a il conliima nu numai caracterul ei tendentios (romänii se trag din tilhari). cum Lasläu craiul.tele Sf. Din adnotärile sale se poate deduce cä venea de peste munti. cu prilejul inmormintärii jupinesei Sofronia. mai tinem seamä si de faptul cä interpolatorul era familia. o am izvodit din letopisetul c-'l unguresc". atestate in decre.").afarä de o notitä scurtä. Printre cärturarii care treceau in Moldova se va fi aflat probabil fi acest dascäl Simion. Povestind.rizat si cu obiceiurile unguresti din Maramures foarte vechi. cäci iatä ce ne spune notita: „Acest Simeon Dascal. „ijderenia moldovenilor“. de se ceh. seretem. träia la curtea boierului Pätrascu Ciogolea din Calafendesti (sudul Bucovinei).. Maramuresul. care ne-a dat. a cerut voie de la vlädicii säi sä-l läse trei zile sä se veseleascä cu doamnä-sa fi cu boierii..du-se biruitor din räzboiul cu tätarii. eite au ajuns pinä la noi. „care semn träieste si pinä astäzi la Maramures. un asemenea cärturar maramuresean. nici unui din scriitorii nostri vechi nu ne dä lämuriri despre el. in secolul al XVI-lea. interpolatorul se vädeste a fi si un bun cunoscätor al obiceiurilor unguresti. ne-a trimis si mai tirziu cärturari. atunci poate cä nu sintern departe de adevär cind pre.

Dr. pentru timpul ei. Letcpisetelc tärii Moldovei. N. par Gregoire Urechi. Colationarea manuscriselor nu-i putea ajuta lui Popovici in reconstituirea limbii lui Ureche. cuprinzind fragmente din Ureche.cind pe cel care i s-a pärut mai bun. vornic mare in Moldova. nici manuscriptele din care le culege. prototipul pierdut al lui Grigore Ureche. Cronique de Moldavie. cä ale altora le face ale lui. Popovici a fäcut insä greseala de a incerca sä reconstituie si limba originalului pierdut. Popovici a dat o incercare mai meticuloasä de a desface opera lui Grigore Ureche de interpolärile lui Simion Dascälul. in apendice (Apendix I. mi-au märturisit cä de multä neftiintä fi de minte putinä era acel om. pubii. Poartä titlul: Cronicele Romäniei sau letopisettle Moldaviei si Valahiei. M. in „Autorii romäni vechi si contimporani". Grigore Ureche — observä el — träieste pe vremea lui Vasile Lupu si este 25 .teze uneori si limba. precum iar el esä fi aici eä <ce> au fost se aratä si pe lingä altele face fi aceasta. Texte roumain avec traduction franfaise. p. cu caractere latine. in Moldova fi altii.) Cu toate acestea. infinitivul scurt prin cel lung. gäsind in cronici infinitivul lung aläturi de cel scurt si päriri. care-si fäcuse studiile in Germania.bine cunoscind pe aceia. (Studiul lui Meyer Liibke. O editie popularä. o editie criticä. In acest scop s-a folosit de mai multe manuscrise si.du-i-se cä forma curentä in secolul al XVII-lea a fost infintivul lung. a fost publicat in Abhandlungen Herrn I Prof. P o p o v i c i. depuis le milieu du XIV-eme siecle jusqit’ä Van 1594. prin urmare. p. Numele proprii imprumutate de Ureche din Bielski si alterate de copisti au fost restabilite cu ajutorul cronicii lui Bielski. I. 127—242. separindu-1 de adausele ulterioare. Intre altele. Kogälniceanu a incercat sä corec. Leroux. Aceasta editie este tipäritä cu caractere chirilice. mai mult limba acestuia decit a lui Ureche. adecä ce au scris Ureche el zice cä au scris. Kogälniceanu a incercat sä reconstituie. 1911." Interpolarea lui Simion Dascälul privitoare la obirfia romänilor din tilharii Romei a stirnit o profundä indignare intre cärturarii moldoveni din a doua jumätate a secolului al XVII-lea. Chronique de Gligorie Ureche. este lncontestabil. 1852. Textul presupus al lui Ureche a fost publicat sub titlul Domnii terei Moldovei si viata lorn de Grigore Ureche. notes historiques. Neputind scoate nici o luminä pentru problema care il preocupa. Kogälniceanu. intr-un studiu asupra infinitivului in limba romänä. dupä mijloacele de atunci. lectiuni din celelalte manuscrise. Bucuresti. Textul cronicii lui Ureche din edrfialui Kogälniceanu a fost republicat de E m i l e P i c o t . in multe locuri. pe cind interpolärile lui Simion Dascälui au fost aruncate la sfirsitul primului volum. acolo unde bänuia cä trebuie sä fie o alterare datoritä copistilor. glossaire et table. avec un autographe d'Ureache et neuf facsimiles des manuscrits. din compilatia lui Simion Dascälul. Zur Geschichte des Infinitivs im Rumänischen. Paris. Apendix VII si Apendix IX). Halle. Cronica lui Ureche se aflä in tomul I. unde a avut ca profesor de istorie pe Ranke. al lui Ureche. A doua editie a apärut in 1872. färä sä indice insä nici lectiunile pe care le introduce. Defectul unei asemenea metode s-a väzut atunci cind filologul Meyer Lübke. a introdus in textul lui. 93 — 209. 1895. meritul publicatiei lui Kogälniceanu. Popovici incercä atunci alt drum. K o g ä l n i c e a n u . fiindcä toate manuscrisele decurg din copia defectuoasä a lui Simion Dascälul si räsfring. Adolf Töbler. tableaux genealogiques. in 1894.vist. In special la cronica lui Ureche. si cuprinde si cronicile muntene. Iasi. cäci pe textele publicate de el s-a intemeiat progresul studiilor istorice la nci. Editiile cronicii. 1878. a fost publicatä in editura Soccc. a incercat sä dea.. dupä o metodä care este si ea astäzi perimatä. a luat de bunä editia lui Kogälniceanu si a clädit o intreagä teorie intemeiatä pe excmple care nu se gäseau in manuscrisele cronicii lui Ureche. I. a inlocuit in textul publicat de el.

de Simion Dascälul. 1921. nr. nov. G i u r e s c u . I. cu cunoscutä lui constiinciozitate. 42 — 51. C. in Viata romäneascä.o intimplare nenorocitä. 104—136. s. G i u r e s c u in Qonvorbiri literare. p. Popo /ici confruntä textul copiilor care neau pästrat cronica lui Ureche cu operele lui Varlaam si Eustratie Logofätul — in special cu Pravila aleasä — si inlocuieste toate formele moderne din manuscrisele cronicii lui Ureche cu formele arhaice corespunzätoare din Varlaam si Eustratie Logofätul. R u s s o . Metoda lui Popovici cuprinde in sine mult arbitrar. XXXI. P. de fiul säu.' a c e l a s i . 55. Iasi. dupä ce a colationat. LIII. 26 . Cronicele lui Grigore Ureche. G. Studiul este intemeiat pe analiza atentä a manuscriselor.contimporan cu mitropolitul Varlaam si cu Eustratie Logofätul. P a s c u. in Letopisetul lui Azarie. s. Bucuresti.. Letopisetul lui Eustratie Logofätul si Letopisetul latinesc. Pe atunci. 1939. G i u r e s c u . sub titlul Grigore Ureche si Simion Dascälul. si dec. p. P a n a i t e s c u . I. 1934. p. se poate vedea in studiul säu Noui contributiuni la studiul cronicelor moldovene. in Analele Academiei Romäne. Göbl. p. IV. tom. intocmitä de Giurescu-tatäl. C. Bucuresti. si in Cronice inedite atingätoare la istoria romänilor. p. Letopisetul Tärii Moldovei pinä la Aron Vodä (1359— 1595). 1920. m.. sect.Cercetäri istorice“. Critica textelor si tehnica editiilor. se märgineste sä reproduce textul unei copii care a pästrat mai bine versiunea interpolate a lui Simion Dascälul.. in colectia „Clasicii romäni comentati“. intocmit dupä Grigore Ureche Vornicul. reprodusä si in Studii istorice grecoromäne. Introducerea urma sä aparä intr-o brosurä separata. pe sept.. 568 (nota). O criticä intemeiatä a acestui procedeu. 93 si urm. XVII (1925). Bucuresti. Giurescu a fost reprodus intr-o editie popularä. Panaitescu stabilejte izvoarele polone care se afla atit la baza cronicii lui Grigore Ureche. cit si la baza interpolärilor lui Simion Dascälul. Cea mai buna editie se datoreste lui C o n s t . Noui contributiuni la studiul cronicelor moldovene. manuscriselor.. Textul cronicii se afla cules la intrarea noasträ in razboiul din 1916 — 1918. Iasi. Filiera manuscriselor. 245 si urm. 1891. Letopisetul Tärii Moldovei. oct. 29 — 30 (nota). Minea pune ipoteza cä Ureche si-ar fi scris cronica in limba latinä. lit. Bucuresti. temin. Giurescu a fost räpit pe neasteptate cercetärilor istorice. P. Plecind de la acest fapt. Simion Dascälul si Misail Cälugärul. 222 — 232 si 322 — 328. Mem. in Convorbiri literare. Intre päreri si ipoteze. C. an. p. Gligorie Ureache. 1908. Aceeasi problemä a fost reluatä de d-l I.. incit nu poate fi separat färä a cädea in arbitrar. Cetind despre cronica lui Ureche. Textul pregätit de regretatul C. 322 si urm. dar. Letopisetele moldovenesti scrise slavoneste. M i n e a. VII. 1932— 1933. p. Rom. Bucuresti. G i u r e s c u . presedintele Comisiei istorice. Analele Acad. 1925. C. pe care Giurescu il pregätea räbdätor. vezi insä criticä lui C. II. ea a apärut färä studiul premergätor. G i u r e s c u . p. Istratie Logofätul si altii. Din istoria culturii romänesti. la D. P.. Extras din . 361 si urm.. Iasi. Raporturile lui Ureche cu vechile cronici slavonesti au fost studiate de Io n B o g d a n in: Vechile cronice moldovenesti pinä la Urechia. Citeva lämuriri sumare au fost date de fiul säu. Din nefericire. De aceea el renuntä la ideea de a reconstitui originalul pierdut al cronicii lui Ureche si. regretatul Giurescu pleacä de la constatarea cä in toate manuscrisele textul lui Ureche este contopit in compilatia lui Simion Dascälul in asa fel. färä Variante. Studii asupra operei. Cercetäri istorice. un neinsemnat episod al luptelor inversunate sä nu prefacä in cenusä munca grea si onestä.. Influenta polonä !n opera si personalitatea crcnicarilor Grigore Ureche si Miron Costin. vol. LIII. Craiova. Bucuresti. C. Lucrarea lui Giurescu este prima editie criticä stiintificä. p. Ill. pe care cu greu s-ar gäsi cineva s-o refacä". a c e l a s i . 1895. P. Graiul lui trebuie sä fi fost BIBLIOGRAFIE asemänätor cu al acestora.du-se ca . 1912. p. p. In aceastä editie. 1916 (Comisia istoricä a Romäniei). 4. Bogdan. II. 1925. adäugind in josul paginii variantele din celelalte manuscrise. a clasat si a fixat filiera. 28 — 32. 1921. C. a hotärit sä publice edi^ia criticä pregätitä de Giurescu färä introducerea obi^nuitä. t. Bucuresti. din nenorocire.

595. Papa Formosus in traditia noasträ istoricä. Grigore Ureche si Miron Costin. XXXIII (1899). 441. an. 508. O r ä s a n u in Convorbiri literare. Bucuresti. 256. p. i n Lui Titu Maiorescu. insä si recenzia interesantä pe care i-a fäcut-o St. Bucuresti.G. 844 (si extras). VIII. G i d e i. Studiu asupra cronicarilor moldoveni din secolul al XVII-lea. 1898. 1901. din punct de vedere al limbei. Dintre studiile mai vechi: A. cf. a c e l a s i . Despre interpolarea lui Simion Dascälul: D. Originile principatelor romäne. 1934. 65 — 68. Urechiä. cu o prefatä de V. V. 27 . p. A. metodei si cugetärei. O n c i u 1. P a s c u. in Revistä criticä. 726.

in Cercetäri istorice. Safta. si omul de incredere al domnului. p. ist.. si Columna lui Traian. p. E. este inchis impreunä cu toti boierii care veniserä cu el. era pe de o parte nepoatä lui Isaia Balica. 1932— 1933. 381 — 385. care träia ca pribeag in Polonia. Biografia lui Nestor Ureche a fost reconstituitä de $ t e f a n O r ä s a n u . C o s t ä c h e s c u M i h a i . T a n o v i c e a n u . p. cumnatul lui Grigore Ureche. boieri. I. 234 si urm. p. XXVII. VII —IX. care. 57 — 63. D. amintitä mai sus. Note si interpretäri. XV februarie MCM. Tot acolo paternitatea lui Grigore asupra cronicii. t. p. Cronicari moldoveni din secolul al XV II-lea. Intre acestia se afla si postelnicul Costin. p. N. 1928. sect. 5. I o r g a . 197 — 211.pe scurt. In domnia lui Miron Barnovski. p. Ducindu-se apoi cu alai de curteni. Not tie la amänuntele unguresti din Letopisetul Tärii Moldovenesti al lui Grigore Ureche si Simion Dascälul. I. 1930. 352 — 353. 1903. II. I. an. T a n o v i c e a n u . datoritä legäturilor de rudenie. Genealogia familiei Ureche. cum au läsat :28 . p. an. Bucuresti.. S i a d b e i. G ä z d a r u . in Prinos lui D. p. Contributiuni la biografiile unora din cronicarii moldoveni. Surete si isvoade si in revista loan Neculcea). ridicind trupul lui Barnovski. 37 — 47. domnul Moldovei. Cercetäri asupra cronicelcr moldovene. 184. continuatorul lui Grigore Ureche. Cronica a fost atribuitä lui Nestor Ureche de B. este fiul lui loan Costin. Bucuresti. M i n e a. Bucuresti. de B a r w i n s k i. Bucuresti. Mama lui. potrivit cu ceremonialul obisnuit. Mem. t. Iasi. de L u c i a n P r e d e s c u . Bucuresti. s-au publicat in timpul din urmä o multime de stiri rlspindite'• in diferite colectfi de documente si reviste (cu deosebire in: G h i b ä n e s c u . in Cercetäri istorice. p. I. P. In afarä de aceste studii si articole. Stirile astfel imprajtiate au fost culese in cea mai mare parte intr-un inventar. in Arhiva. publicatä in colectia „Clasicii romani comentati“. 289—357 (si despre chestia paternitätii cronicii si de izvoarele ei). 34 — 57. sept. 1904— 1905. umplind de vilvä intregul Stambul. 1939. in Revista istoricä romänä.. I. Despre neamul de boieri moldoveni Ureche. p. Biografia lui Ureche. 1933. fiica lui Miron Sulgerul. unde avea tirguri si sate. Sturdza. in Arhiva istoricä a Rom. p. 285 — 3 13. p. si introducerea d-lui C. an. Este scos tatäl lui Miron Costin. 104— 112. Contribuiri pentru o biografie a lui. V. p. cu ocazia unor stiri intr-un document de la Duca Vodä din 1671. Mem. in Arhiva. Ureche. Miron Costin a notat el insusi zilele de groazä pe care tatäl säu le-a petrecut la Constantinopol atunci. 1900. 227—420.Omagiu. il duce la patriarhie si acolo . sect.. MIRON COSTIN VIAJA Miron Costin. in Analele Academiei Romane. sä särute poala impärätiei si sä capete steag de domnie. Spre searä. III. X. 1872. I. H a s d e u . Stiri nouä asupra familiei Ureche.rocitului domn. Miron Barnovski este decapitat din porunca vizirului §i trupul lui stä atirnat inaintea curtii impärätesti o zi. Istoria literaturii romänesti. 1934. Iasi. 1899. vizirul dä porunca ceausilor sä scoatä din temnitä pe chehaia neno. loan Costin este hatman al Moldovei si. IX (1898). A. preoti si cälugäri la Constantinopol. Grigoriu Urechie. III. ia Analele Academiei Romäne. cuprinde informatii din arhivele polone privitoare la pribegia lui Nestor TJreche ?i a familiei sale. V e r e s A n d r e i . O stire despre Gligcrie Ureche. 1925. ed. IV. C. Bucuresti. pentru ca. I. S b i e r a . cuprinde notite biografice in legäturä cu chestiunea paternitätii cronicii. Barnovski. ist. 274. G i u r e s c u la edifia cronicii. I. O stire despre Gr. Iasi. fusese chemat de boieri in domnie dupä detronarea lui Alexandru Ilias (1633). p. pe de altä parte nepoatä si lui Miron Barnovski. 117. 1881. 620 — 63 1.

dupä datinä. in coroanä. Abaza-pasa prinde de veste cä a fost amägit si. fuge cu alti boieri la mänästirea Pobrata si de acolo päräseste pentru totdeauna Moldova. pe care va ajunge sä o stäpineascä afa de bine. postelnicul Costin. A treia zi. incit mai tirziu va serie o cronicä intreagä in elegante versuri polone. Aci. primeste ca „indigen polon si ca nobil polon pe Iancu Costin cu fiii säi: Alexandru. sä päräseascä pentru totdeauna Moldova si sä apuce calea exilului. dieta polonä. hatmanul Costin a cäutat sä-si facä si el un rost. sä-i lege in obezi si sä-i dueä la impärätie. Miron. in drum ataeä un tirgu. Copiläria in Polonia. in 1646 urma cursurile colegiului iezuit 1 Ingropä. se adunä cu totii si. cu sulletul „intors de spaimä". Deasupra coifului. Tatäl. se inapoiazä la temnitä. il astrucä“1 in patriarhie. se räspindeste in tabära turceascä zvonul* pus la cale de hatmanul Costin. aducind vestea cea bunä celorlalti boieri. Primitä in rindurile nobilimii. Domnia lui Moise Movilä (1633—1634) n-a fost norocoasä. E prima datä cind cronicarul nostru apare mentionat in acte. Spre groaza boierilor care credeau cä-1 due noaptea sä-1 inece ori sä-1 munceascä pentru averile lui Barnovski-vodä. Ca toti exilatii moldoveni care obtineau cetätenia polonä. Dupä propria lui märturie. unde este bine primit. Acest episod dramatic din viata postelnicului Costin a läsat o intipärire nestearsä in sufletul lui si el constituie motivul principal care il va determina. peste un an. sä se strecoare din cetate. Instiintat de aceasta printr-un prieten turc. in 1638. hatmanul Costin. refugiindu-se in Polonia. 29 . Astfel se lämuresc imprejurärile in care Miron Costin este adus sä pe. Novosiilca. Costin. „avind in vedere — zice actul dietei — insemnatele servicii aduse rege. pe care un act contimporan polon ni-1 descrie astfel: in cimp albastru. si un blazon. un inger imbräcat in armurä cavalereascä si tinind o spadä. un caic trimis din porunca vizirului la temnitä lidica pe Costin postelnicul. familia Costin si-a aleätuit. unde aflä porunca impäratului cä sint slobozi sä meargä sä-si aleagä domn pe eine vor voi. care simtise cu un an inainte fiorul mortii la Constantinopol.§or — Studenica — a cärui garnizoanä militarä izbuteste peste noapte. Abaza-pasa hotäräste retragerea peste Nistru si. arendxnd o mosie in starostia de Bar. tinind sfat. aleg ca domn pe Meise Movilä. Fiul säu. Abia instalat. descälecind cu corturile in sesul Iasului.treaca virsta copiläriei si sä-fi inceapä instructiunea in limba polonä. . Trecind Nistrul spre Iasi. La asediul cetätii Camenita. Miron si Potomir". pune la cale sä prindä a doua zi pe toti boierii moldoveni.vremurile atunci. era abia in virstä de 5 ani la data cind i se acorda indigenatul polon. Costin postelnicul e adus inaintea vizirului. cä vine dinspre pädurea Nadoborului o oaste cäzäceascä in ajutorul polonilor. in preajma mänästirii Balica. cu ajutorul moldovenilor. in toiul noptii.Nova. Abaza-pa§a inträ in Moldova cu oaste turceascä si munteneascä. Liberati.lui si statului in diferite expeditii räzboinice". moare in exil. o minä inarmatä cu o spadä. sileste pe domnul Moldovei si pe boierii säi sä i se aläturesi pornesc cu totii contra Poloniei. si in al doilea an de domnie.

Panaitescu — fusese deschis de iezuiti in 1636. care nu avea decit 17 ani. Baza studiului era limba latinä. marele boier al lui Matei Basarab si. un oräsel la granita Moldovei. Aparitia acestui tinär invätat venit din Polonia trebuie sä fi fäcut senzatie intre rudele fi vechii prieteni ai tatälui säu. care a durat citeva zile si pe care avea s-o descrie cu atita plasticitate. cind. deci. fratele unuia din cei mai gloriosi hatmani ai Poloniei. in 1646. Doi ani mai tirziu. in 1650. In vara anului urmätor. Miron Costin se intoarce in Moldova. care servea ca limbä de conversatie intre elevi. in marea räscoalä a cazacilor. In 1651 se afla in oastea regelui polon. Programul de studii trebuie sä fi fost acelafi ca si in celelalte colegii iezuite din Polonia. luind parte la luptele contra cazacilor. Serban Cantacuzino domnul (1678— 1688) $i invätatul cronicar Constantin Cantacuzino stolnicul. se refugiazä cu profesorii fi cu toatä fcoala la Camenita. Rectorii erau ajutati in instructiunea fi educatia elevilor de opt-doisprezece preoti. :30 . si era condus. ne spune Miron Costin. cu grädinä imprejurul ei. Cursul complet era impärtit in cinci clase: trei de gramaticä fi douä de umanioare—-intre acestea era fi retorica. mai tirziu. tatäl lui Miron Costin moare. in cronica sa. pe vremea cind Miron Costin isi fäcea studiile acolo.mefte in arendä mofia Novosiilca-Nova. Barul a cäzut in mina räzvrätitilor fi a fost in parte distrus. Czarniecki. cu un important depozit pentru vinurile aduse de negustorii moldoveni. intr-o casä de piaträ. pe vremea „secerei“. Doi dintre cei mai de seamä boieri ai timpului. unchi ai fiilor acestuia. Toma fi lorgachi Cantacuzino vistiernicul1 — „cari capete ca acelea. Abia se incheiase nunta lui Timuf cu domnita Ruxandra fi dom- 1Erau frati cu postelnicul Constantin Cantacuzino din fara Romäneascä. rectorul colegiului.din Bar. In acest timp. fi de Francisc Czarniecki. Vremurile in care Miron Costin se intoarce in Moldova sint dintre cele mai turburi. in imprejuräri putin cunoscute. de trei-patru magistri fi de citiva frati. Miron Costin. oftile hatma. Toma tinea in cäsätorie pe sora mamei lui Miron Costin. Stefan Czarniecki. a fost surprins de acea groaznicä nävalä a stolurilor de läcuste. P. Curind dupä aceasta. Nu ftim insä dacä fi Miron Costin a urmat mai departe fcoala la Camenita. abia de au avut cindva tara sau de va mai avea" — il imbrätifeazä cu multä simpatie. afa cum in unele pensioane din vremea noasträ se intrebuinta ca limbä de conversatie franceza sau germana. pri. Intoarcerea in Moldova. in drumul de la sat — adicä de la mofia pärinteascä — spre oraf. cind. In acest colegiu urma cursurile Miron Costin in vara anului 1647. Colegiul din Bar — dupä cum ne lämureste P.nului cäzäcesc Chmielnicki se apropiau de Bar. de rectorii Stanislav Witwinski.

rascä. Dar toate sint prea tirziu. sprijinitä de cazacii lui Timus.väluie complotul urzit de Gheorghe Stefan. trimisä in tainä printr-un cälugär. „polcovnicul" regelui polon—Miron Costin serveste ca tälmaci pentru limba polonä si are astfel prilejul sä repro. dincolo de Focsani. Gheorghe Stefan era dealtfel un domn invätat si intelept — la curtea lui se afla si Milescu — si. Petru Pototki nu se afla insä in Camenita si solul a trebuit sä purceadä cale de trei zile mai sus. a trecut Nistrul. Ce s-a intimplat dupä aceasta nu stim precis. Cind domnul si curtea ajung la limanurile Nistrului. se räspindeste in Iasi zvonul cä ostiri unguresti si muntene au intrat in Moldova. 2B5 . aflind cele intimplate. Gheorghe Stefan este mazilit de turci. Miron se afla impreunä cu protectorii säi. In lupta deschisä atunci intre Vasile Lupu si Gheorghe Stefan. Domnia lui Gheorghe Stefan a fost norocoasä pentru Miron Costin. la cuscrul säu Chmielnicki. Sub Gheorghe Stefan. Curind dupä intra. la Roman. fericitä si bogatä a lui Vasile Lupu (1634—1653). Miron Costin ia parte la expeditia in Muntenia pentru potolirea seimenilor care se räzvrätiserä contra domnului si amenintau linistea tärii. si in Ucraina. si cel muntenesc.ducä. O scrisoare a lui Ciogolea spätarul cätre Vasile Lupu. Desi pärintii cronicarului nostru päräsiserä pentru totdeauna Moldova din pricina lui Vasile Lupu. impins de armatele lui Gheorghe Stefan. totusi el si-a implinit cu credintä misiunea. de unde trimite dupä ajutor in Polonia. fratii Torna si Iorgachi Cantacuzino.sorilor decit Vasile Lupu. la niste ocine ale aceluia. deoarece n-a vroit sä se ducä la Constantinopol ca „sä särute — dupä ceremonialul obisnuit — poala impärätiei". dez. in Säptämina Patimilor. La intilnirea noului domn moldovean cu cele douä cäpetenii ale ostirilor sträine venite in ajutorul säu — Petki Istvan. „de la el multä milä am avut". räpus de o srapnelä — Miron Costin se afla in tabära lui Gheorghe Stefan. „särdarul lui Racoti".rea cronicarului in Moldova. läsind cetatea Flotinului in mina vräjmasului. Dupä o domnie de patru ani insä. cu ajutorul ginerelui säu Timus—care avea sä cadä in transeele din jurul Sucevei. Surprins intre douä focuri. in urma sprijinului pe care i-1 däduse ca sä scape din robia tätä. la ginerii säi. si-a läsat treburile si a pornit indatä spre Camenita sä sarä in ajutorul domnului moldovean. dupä märturiile boierilor mai bätrini. Miron Costin este insärcinat cu misiunea delicatä de a cere ajutor starostelui de Camenita. de la care era Vasile Lupu in drept sä se astepte la recunostintä.nia lungä. si Condracki. mäcinatä de ambi. era mai priceput la invätarea solilor si la räspunsul scri. discutiunea urmatä intre cele douä cäpetenii cu privire la planul de atac al taberei lui Vasile Lupu. cuvint cu cuvint. Starostele. in tabära lui Vasile Lupu.tia tinärului säu boier Gheorghe Stefan. Vasile Lupu se vede nevoit sä se retragä cu toatä casa si boierii de curte spre Hotin. In acest rästimp insä. incepe sä se näruie. La a doua incercare a lui Vasile Lupu de a-si recäpäta tronul. Petru Pototki. frontul unguresc cu Gheorghe Stefan. spune insusi. Vasile Lupu. hatmanul cazacilor.

porunceste domnilor romäni sä secondeze campania intreprinsä de el in Ardeal. impreunindu-se cu tätarii. de-acolo 2B5 . a lui Ghica-vodä (1658).In domnia urmätoare. inträ in Ardeal pe la Brasov. unde se intilneste cu celelalte ofti fi. Miron Costin are prilejul sä-si lärgeascä cunostintele despre neamul si pämintul romänesc. Ghica-vodä este astfel nevoit sä porneascä cu boierii si armata in Muntenia. hotärit sä inläture din scaun pe Räköczi. Vizirul Kiupruli.

" Cu aceastä franchetä de caracter. ca sä se dezvinovä. fi cu oastea spre Ujvar. in fine. pe la Sf. Petriceicu a ales atunci din toti boierii tärii. dureazä cinci luni. prin inteligenta lui ascutitä. moldove. Dabija-vodä.iii §i muntenii. mai tirziu. cLid moldovenii se intorc. $i i-au zis vezirul sä-i spuie drept: pare-le lor bine cä au luat impärätia Camenita. prin apa limpede a Dunärii. se duce la Oblucita unde se afla vizirul. sint pentru activitatea lui literarä de o insemnätate deosebitä. Amlasul. väd cum tätarii dau foc si prefac in cenusä Alba-Iulia (Bälgradul) si cuceresc. prin cultura lui largä. plecind cu domnul säu. Miron Costin. Patru ani mai tirziu. Petriceicu-vodä. Astfel.gurile podului lui Traian. :30 . Vezirul au zimbit a ride fi i-au zis sä gräiascä. care era pe atunci pircälab de Hotin. ori ba? Iarä Miron au räspuns cä se teme a spune drept. 20 ani mai tirziu. Iatä cum povestefte Neculce convorbirea dintre vizir fi Miron Costin: „Si mergind Miron Costin la cortul vezirului. fi de acolo la Constantinopol. pe care avea sä o expuie. din august pinä tirziu in decembrie. ln primävara urmätoare.teascä. Vizirul intentiona sä läse oastea turceascä sä ierneze in Moldova. fi turcii sint mfrinti. iar de altä parte trupele turcefti ar fi necontenit härtuite de podgheazurile polone. prin energia fi prin sufletul säu pasionat. Petriceicu-vodä. Ce adinc räsunet au avut aceste ruine in sufletul vefnic curios fi iscoditor al cronicarului se vede din faptul cä. dupä porunca vizirului. rämas credincios polonilor. gräunte fi celelalte provizii. domnul Moldovei. cu atita cäldurä. care due pe cärturarul moldovean prin Muntenia fi Ardeal.rientä unitatea neamului romänesc. vizirul care comanda oftirile turcesti a cerut lui Petriceicu-vodä (1672—1674) sä-i trimitä un boier cu care sä discute unele chestiuni in legäturä cu nevoile ostirii turcefti. s-a impus in divanurile domnefti fi a fost msärcinat deseori cu misiuni diplomatice grele. in räzboiul incins intre turci si germani. pe cind turcii atacaserä Camenita. Grigore Ghica insä. el a avut in aceste cälätorii prilejul sä cunoascä fi sä simtä prin propria lui expe. mai firet. intelegmdu-se cu Grigore Ghica al Munteniei. se ureä in sus spre inima Ardealului. pe Miron Costin. Atunci Miron au zis: Sintern noi moldovenii bucurofi sä se läteascä impärätia in toate pärtile cit de mult. Campania. unde izbuteste sä-fi intäreascä tronul. in toiul luptelor dintre turci fi poloni. care se incheie cu alungarea lui Rakoczi de pe tronul Ardealului. reincepe räzboiul intre turci si poloni. Miron Costin a ciftigat inima vizirului si a fost mult de ajutor Moldovei intr-un ceas de cumpänä. m cartea De neamul moldovenilor. pra. in jurul Hotinului.räzbat prin tara Birsei spre Sibiu. la Turnu-Severin. iar peste tara noasträ nu ne pare bine sä se läteascä. are din nou prilejul sä colinde meleaguri romänefti fi sä priveascä. tree de partea polonilor. pusu-l-au vezirul de au fezut inaintea lui. Nicolae. amintirea lor träia incä puternic. hotäräfte sä se duca spre Cernäuti cu toatä oastea moldoveneascä. „mai de treabä la voroavä". dar cronicarul l-a convins cä ^ara este säraeä fi nu va putea birui oastea cu fin. Atunce vezirul iar au ris fi i-au zis: Drept ai gräit. in Suceava. sint siliti sä ia parte si la aceastä campanie. Aceste campanii. Miron Costin. sä nu se teamä.

Cu acest prilej Miron Costin inträ in strinse legäturi cu Marcu Matczinski. Ziarul soliei. La plecare. cäruia ii va dedica. Pe timpul cit este gäzduit in Iasi. au venit sä se inchine domnului si au iesit afarä. Miron Costin a fost trimis. iar solul trimite daruri cronicarului. Si au iesit afaiä“. incälecind pe cai. confine si §tiri privitoare la istoria Moldovei.jurärile vietii sä se refugieze in Polonia. In locul lui Petriceicu este numit in domnie Dumitrascu Cantacuzino (1674). legäturile dintre sol si marele logofät sint continui si fami. corespondenta solului cu Miron Costin. la hotarele Nistrului. cu mitropolitul Dosoftei si cu o parte din boierii päminteni rämasi credinciosi polonilor. la o milä depärtare de oras. pe care Gninski le-a cules desigur de la Miron Costin. Pribegia in Polonia. loan. unde s-au intilnit cu boierii rämasi credinciosi turcilor. este trimjs la Poartä ca sä intäreascä pacea care pusese capät räzboiului turco-polon.pentru ca sä iasä in intimpinarea unui corp de armatä polonä ce se aftepta sä vinä in tarä. cronica sa scrisä in limba polonä. boierii si cäpitanii slujitorilor se sfätuiesc intre ei si se due la Petriceicu. la care moldovenii si muntenii luaserä parte 31 . care era mare logofät. prinzind curaj. muntenii trecu. prin Ardeal si Maramures — fiindcä nordul Moldovei era incä teatrul luptelor turco-polone — in solie cätre marele hatman al Poloniei fi viitorul rege loan Sobieski. din fericire. la Pielaszkowce. Atunci se ridicä din mijlocul tuturor Miron logofätul. si s-au inchinat si au zis: sä fii märia ta sänätos. Ni s-a pästrat. din care se vede cä polonul era bucuros sä discute cu marele boier moldovean. In 1677 un fruntas al vietii politice polone. tätarii astcptau porunca sä incalece si sä intre dupä jaf in Moldova. pentru binele crestinätätii. Legäturile cu Polonii.liare: Miron trimite pe fiul säu. rugindu-1 sä-i ingaduie a se duce pe la casele lor sä-si punä sotiile si copiii in sigurantä de invazia tätäraseä.ierea päcii intre poloni si turci. Miion Costin este silit de impre. au plecat in jos. au trebuit sä päräseascä tara. Sapte ani mai tirziu. Polonii au fost invinsi. Si dupä el. dupä campania din jurul Vienei. In Moldova domnea Antonie Ruset (1675—1678). Petriceicu le räspunde cu sumetie si-i opreste sä piece. Momentele erau critice pentru Moldova: armata turceascä era numeroasä fi bine organizatä. Miron Costin si fiii säi insotesc solia douä ore afarä din oras. lean Gninski. Aceastä atitudine dirzä a lui Miron Costin si a celorlalti boieri moldoveni a mintuit Moldova de o mare nenorocire. cälare. mai tirziu. La 10 aprilie 1674 Miron era primit de Sobieski la mosia acestuia.serä de partea turcilor. noi nu ne vom läsa casele sä le iee tätarii. Era in 1683. Imediat dupä inseäunarea noului domn. toti ceilalti boieri si cäpitani. iese in intimpinarea solului cu toatä boierimea. Miron Costin. care räspunde domnului aceste cuvinte mindre: „Ori sä fie voia märiei tale. prietenul lui Sobieski. In acele clipe de mari främintäri. iar Petriceicu. El cerea in numele domnului säu retragerea garnizoanelor polone din Moldova si oferea mediatiunea tärii sale pentru inche. sä tinä solului o cuvintare in limba latinä. apoi. ori sä nu fie. Legäturile cu polonii continuarä si in anii urmätori. pe lingä latura politicä.

ca vasali ai turcilor. a fäcut o impresie afa de puternicä asupra regelui. In atmosfera de hartä cu vechii boieri. ocupase Iasul si. sfatuit de hatmanul Buhusi. cä-i vrea märia ta sä-ti dai sama fi n-ai putea I “ Acestea au adus o inäsprire a raporturilor dintre cronicar fi domn. voieste sä se retragä spre Focsani. cäci domnul consimtise sä logodeascä pe fiica sa.un foarte inteligent observator si cunoscätor al afacerilor turcesti". Curind dupä aceasta izbucnefte conflictul intre Cantemirefti fi Costinesti. care stia bine limba polonä si care era . cä pämintul acesta e främintat cu singele mosilor si al strämosilor nostri“. incit acesta. unde Miron Costin s-a instalat in primävara anului 1684. se pare totusi cä Miron Costin era si el din suita domnului prizonier. Persona. fiindcä in timpul acesta a pläsmuit el o poemä polonä. vroind sä-1 indepärteze de granitele polone. il numefte staroste de Putna. dar Miron Costin. de care ne vom ocupa intr-un capitol urmätor. infelindu-se asupra situatiei. loan Sobieski. O bunä parte din boierime si ostire se imprästiase pe la casele lor. Domnul Moldovei. Moartea. Domnul si boierii sint prinsi si dusi in Polonia. La 17 septemvrie 1685 Miron Costin primeste de la fratele säu Velicico o scrisoare in care acesta ii povestea cä la scena intilnirii lui Constantin Cantemir cu seraskerul Soliman. Cantemir-vodä era un domn batrin. Miron Costin a trebuit sä aftepte insä douä luni pinä ce a obtinut consimtamintul regelui. Familia Costineftilor se :32 .litatea lui Miron Costin. In rästimp. Sfatul a fost insä fatal.. Acest exil are o importantä deosebitä pentru activitatea literarä a cronicarului. afiind cä Duca-vodä se afla la Domnesti. dar se pare cä. dupä cum ne incredinteazä Neculce. 1-a läsat liber si i-a däruit ca locuintä pavilionul regal de vinä. Desi documentele contimporane nu fac mentiune de aceasta. asa cä domnul se afla cu citiva boieri si cu un nuinär restrins de ostasi.pafa. unde cronicarul se distinge prin energia cu care a distrus bandele de tilhari care näpädiserä fi jefuiau atunci sudul tärii. ii spuse: „Ce putere au ei sä vie asupra märiei tale? Sä nu dam locul. Pätrascu. Inrästi mp in Moldova se urease pe tron Constantin Cantemir. lingä Stryi. care nu stia carte fi era bucuros sä se razime pe familiile boierefti mai märunte si pe mazili. hatmanul Andrei Potocki ii prezintä regelui Sobieski la Jaworow. Nici Miron Costin nu 1-a crutat. Neculce ne spune ca intr-un rind. acesta stäruise de Velicico sä scrie fratelui säu sä se intoarcä cit mai curind in Moldova. se intorsese cu oastea prin Ardeal si se afla la mosia sa. un vechi ofiter al lui loan Cazimir. Regele avea atunci la inimä o expeditie impotriva turcilor. dupä o campanie care tinuse mai bine de o jumätate de an. in cele din urmä. ajutat de cazaci fi poloni. Velicico Costin 1-a intepat in citeva rinduri pentru nestiinta lui de carte. se impä. Domnul. Domnul. Cronicarul se intoarce in Moldova foarte scäpätat. In Polonia Miron Costin a stat pinä in noiemvrie 1685. La 21 martie. Cantemir. unde sint tinuti in captivitate. Viena fusese despresuratä de regele Poloniei.caserä. la ospät.toare de la Daszowa. Duca-vodä. cu fiul lui Miron Costin. Safta. ceea ce a stirnit nemultumirea marilor boieri. care comandase oftirile poloneze in luptele contra suedezilor. Domnesti. repede intr-acolo un podgheaz. cä nu va regreta. in loc sä-1 trimeatä sub pazä cu Duca la Lwow. Petriceicu-vodä. _ Conflictul cu C. i-ar fi zis: „Mai des cu paharele fi mai rar cu obläduirile.

Unul din boierii care au luat parte la banchet. Neculce. In timp ce acestea se petreceau la Iasi. In timp ce era dus spre Iasi. a amestecat inadins pe unul din conspiratori. pe care le considerä de „copilärii“. Imprejurärile nu ne sint bine lämurite. care sint adusi pe rind la palat. mtäritat. Acesta. Atunci Cantemir. Lupu Bogdan. Barbosi. Dimitrie Cantemir. Dimitrie Cantemir. Neculce ne povesteste cä Velicico intrase intr-un complot pentru rästurnarea lui Cantemir. Familia Cupärestilor. Ilie Tifescu. chemat. cäci acesta nu i-ar ieita niciodatä uciderea fratelui säu. insä Miron Costin — si aceasta e incä o dovadä de nevinovätia lui — care se simtea cu cugetul curat. a dat poruncä 33 . care „n-a voit sä se gindeascä la sufletul domnului säu care era trecut de 70 ani“. ne povesteste cu amanunte dramatice imprejurärile in care tatäl säu ar fi prins firele complo. Cantemir-vodä. 1-a lovit cu buzduganul in cap si 1-a inchis in pivnita palatului. care era in rivalitate cu Costinestii. care povestestc lucrurile la patru decenii dupä intimplarea lor si reprezintä astfel traditia opiniei publice de atunci. La intoarcerea soliei.credea prin aceastä legäturä cu domnul in deplinä fericire. intinde o cursä boierilor bänuiti. n-a vrut sä se salveze. a sfätuit pe domn sä omoare pe Velicico. Atunci domnul a poruncit ca Velicico sä fie decapitat. sä se dezvinoväteascä in fata domnului säu. nu recunoaste cele declarate. el räspunde mindru cä nu poate „märturisi ceea ce nu stie. Constantin Cantemir tace. aflä cä cel banuit stätuse mai tot timpul in legäturä cu stolnicul Constantin Cantacuzino. Pe cind astepta preotii din satele invecinate ca sä sävirseascä prohodul inmormintärii.tului. Cantemir — ar fi declarat cä fusese trimis de Costinesti cu misiunea de a-i comunica lui Brincoveanu cä ei vor pune la cale uciderea lui Cantemir si a casei sale. La scena cumplitei pedepse a asistat si fiul domnului. Complotul a avut loc cu prilejul cäsätoriei unui cumnat al lui Velicico. din moment ce 1-a bätut cu buzduganul in cap. La insistentele domnului. ci a cerut sä fie dus la Iasi. nemaiputindu-si stäpini minia. In solia trimisä la curtea lui Brincoveanu sub conducerea ginerelui säu. impreunä cu solul de la Bucuresti. Solul — dupä spusele lui D. a dezväluit conspiratia. chiar dacä vodä ii porunceste aceasta“. soseste vätaful de aprozi Macri. Cupärestii au sfätuit pe domn sä puie capät §i logofätului Miron.nul pentru aducerea in domnia Moldovei a lui Velicico Costin. cind se dezläntui tragedia ei. intelegindu-se cu ginerele säu. sosesc iinputernicitii domnului ca sä1 ridice si sä-1 ducä la Iasi. coplesit de o mare durere. a trimis si dupä Miron Costin. Atunci — spune Neculce—Macri. Li se cere tuturor sä dea declaratie asupra conspiratiei. cronicarul era la mosia sa. cu porunca de a-1 ucide. si-i cereau spriji. Dar intr-o searä. Slujitorii trimisi in acest scop 11 sfätuiesc sä fugä spre munp. ne spune cä Miron Costin nu era amestecat in complot. pe care insä 1-a dat in grija celorlalti ca sä-i urmäreascä de aproape toate miscärile in Bucuresti. cäci ii murise sotia si era ocupat cu pregätirile de inmormintare. cu prilejul logodnei ce urma sä aibä loc. care romantcazä biografia tatälui säu. pe care contimporanii 1-au poreclit FrigeVacä. Dupä omorirea lui Velicico. unchiul lui Brincoveanu.

iar de la nasterea Mintuitorului lumii. Pinä atunci Miron Costin se multumeste sä infätiseze contimporanilor säi cronica de unde o läsase Grigore Ureche: Letopisetul Tärii Moldovei de la Aron Vodä incoace. vornicul tärii de gies. si urzisem si incepätura letopisetului. . in compilatia lui Simion Dascälul. hatmanul loan Costin. Treizeci de ani mai tirziu. cronicarul povesteste faptele la care el insusi a fost martor si pärtas. Miron Costin povesteste evenimentele dupä izvoare polone si dupä traditii interne.venilor. a trebuit sä-l päräseaseä. iubite cetitoriule. Astfel. din räutatea unui vätaf de aprozi. Miron Costin ia pana ca sä continue istoria Moldovei de unde o lasase Ureche. de care vorbeste in predoslovie. de la a doua domnie a lui Aron-vodä (1595) pinä la urcarea in domnie a lui Dabija-vodä (1661). in timpul zilelor de restriste. Si la acest fei de scrisoare gind slobod si färä valuri trebuiaste. ca sä nu se uite lucrurile si cursul tärii de unde au parasit a serie raposatul Ureche vornicul. Primit cu multä simpatie de fratii Toma si Iorgachi Cantacuzino. Cronica lui Grigore Ureche. Cronica a fost deci conceputä inainte de anul 1675. dupä copiere. adicä sä o copieze pe curat.“ Din acest pasaj se vede dar cä Miron Costin urzise incepätura unui Jetopiset de la descälecarea dintii. trecuse cu familia pentru totdeauna in Polonia. spre sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. amplificind-o. Miron a revenit asupra ei completind-o. ducea istoria Moldovei de la al doilea descälecat pinä la domnia a doua a lui Arenvodä (1594). care altfel a-ar fi iesit niciodatä din anonimat. 1675. Tatäl murise in exil si Miron Costin implinise 28 de ani cind. De la 1595 pinä cätre sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. Evident cä. adicä de la luptele lui Traian cu dacii si de la colonizare. unde. este msärcinat cu misiuni de incredere. lui Isus Hristos. de nu stäm de scrisoare. Dupä rästurnarea din domnie a lui Vasile Lupu.venilor — „de nu stäm de scrisoare"—adicä räzboiul turco-polon (1672— 1676).sä fie Miron Costin decapitat (1691). cronicarul :34 . „Incepätura letopisetului". din pricina cumplitelor vremi ce venirä asupra moldo. de la originile neamului pinä in zilele lui: „Fost-au in gi'ndul mieu. mintea cea mai cuprinzätoare pe care a avut-o Moldova pinä atunci a cäzut in zäpada drumului. tinärul expatriat este de la inceput introdus la curtea domneascä. capul cel mai luminat. Aceastä parte a cronicii are mai mult infätisarea unor memorii. carele au fost de Traian impäratul. corectind-o. in anul de la zidirea lumii 7183. iarä noi privim cumplite vremi si cumpänä mare pämintului nostru si nouä. cind autorul ei a dat-o unui copist „s-o izvodeascä". de unde este päräsit de Ureche vornicul de tara de gios. se intorsese in Moldova. sä j'ac letopisetul tärii noastre Moldovei din descälecatul ei cel dintnu. Ea imbrätiseazä istoria Moldovei pe un cuprins de 66 de ani. ce de grije si suspinuri. asa cum väzuse in istoriografia polonä. dar cä. Ureche moare in 1647. a servit mai tirziu ca temei pentru scrierea De neamul moldo. Deci primeste aceasta data atiia din truda noasträ. de la sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. ce sosirä asupra noasträ cumplite aceste vremi de acmu. scos de Miron Costin. El avusese la inceput intentia sä urzeascä istoria Moldovei pe un plan vast. in oras in Iasi. Miron Costin avea doar citeva luni cind tatäl säu.

dupä cum märturisefte singur. unde se oprefte pana lui.rile boieriei sale (mare comis. quam gloriose et praeclare per eum gestas". P. vornic al tärii de jos. Cronica lui. Din Piasecki a imprumutat Miron Costin ftirile 35 . fi pinä la domnia lui Dabija-vodä.cate de cronicä au supravietuit multä vreme. Miron Costin este nevoit sä recurgä la traditia oralä fi la cronicarii sträini. totufi Miron Costin. si personalitaiea cronicarilor Grigore Ureche si Miron Costin. este intrebuintat continuu in räzboaie ca tälmaci pe lingä cäpeteniile ostirilor polone. n-a impärtäfit vederile fi dufmänia educatorilor säi.rämine in Moldova ^i.“ Dar spatiul de timp din cronicä pe care el il reconstituie dupä amintirile lui cuprinde numai opt ani (1653—1661). Pentru partea anterioarä venirii lui in tarä. fäcut de la inceput senzatie in Polonia fi a fost consideratä ca cea mai de seamä operä a timpului säu. iar in timp de pace trimis in misiuni diplomatice la curtea regilor si hatmanilor poloni. Panaitescu. paharnic. Cronica lui are de aci inainte date — nu zicem mai interesante fi mai bogate in amänunte colorate — dar in orice caz mai sigure: „Ce se vede cu ochii nu incape sä fie indoialä in cunoftintä. Cronica lui Piasecki a. Prin rangu. cind se intoarce in tarä si inträ in viata publicä. intitulatä Chronica gestorum in Europa singulariorum. cu mult mai lesne ne este o scriere de aceste vremi. adicä pentru partea cea mai intinsä a cronicii. Miron Costin povestefte evenimentele pe care el insusi lea träit. in care mai la toate ne-am prilejuit singuri a fi. mare logofät). letopiset de moldovean scris nu se aflä“. Cronica lui Piasecki continea o multime de ftiri interesante privitoare la istoria Moldovei. Incepind deci de la sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. cuprinde istoria evenimentelor europene dintre anii 1587— 1638 si se incheie cu un scurt rezumat asupra evenimentelor dintre anii 1638—■ 1648. Asa fi nouä. Sursa principalä a lui Miron Costin pentru cronica sa a fost cronicarul polon Piasecki — säu cu numele latin Piasecius. unde se oprise letopisetul lui Ureche. imbinindu-le adesea cu ftiri culese din alte izvoare polone —• pe care le vom vedea indatä— fi din traditia oralä. Miron Costin este astfel necontenit pe cimpurile de luptä fi in sfatul intim al domnilor. iubite cetitoriule. Izvoarele sträine pe care le-a utilizat Miron Costin in urzeala cronicii sale au fost analizate pe larg de P. urcind repede treptele ierarhiei boieresti. precum si prin cultura lui latinä si polonä. in Influenta polonä in opera. si cuvintul lui are totdeauna greutate in divanurile care urzesc istoria Moldovei din a doua jumätate a veacului al XVII-lea. care cuprinde 57 de ani (1595-—1652) din 61. desi aversiunile ridi. apärutä la Cracovia in 1648.’ Desi lupta dintre episcopul de Camenita si iezuiti era in toiul ei pe vremea cind Miron Costin isi urma cursurile la colegiul din Bar. a putut astfel sä fie bine informat fi asupra celor ce se petreceau in tara vecinä. pe care Miron Costin le-a trecut in cronica sa. cäruia desigur nu i-a rämas necunoscutä aceastä luptä. cu care Moldova era in strinsä legäturä. pinä la Aron-vodä. fiindcä. Ca episcop timp de 17 ani (1627 —1644) in oraful de granitä Camenita. Regele Vladislav al IV-lea spune despre el: „Res non minus docte scriptas.

De la 1621—1633 nu se mai gäsesc ^tiri interesante la Piasecki privitoare la Moldova. se sträduiau sä-si croiascä drum spre Orient. regelui. sub domnia prealuminatului rege al Poloniei loan Casimir. spre deosebire de Ureche. a luiat cunostintä si de aceastä operä. Desigur cä Miron Costin.privitoare la urcarea pe tron a lui Stefan Radu-vodä. A apärut la Cracovia in 1601 si a fost apoi reprodusä in intregime in editia polonä a cronicii lui Guagnini: Cronica Sarmatiei europene. sub vizirul Kiupruli. datä de Paszkowski. Trebuie sä subliniem insä faptul cä Miron Costin. la exped