N.

CARTOJAN

Toate drepturüe rezervate Editurii Minerva

N. CARTOJAN • ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI

Coperta: Dumitru Verdes

ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI
Postfa{a $i bibliografii finale de DAN SIMONESCU Prefa{ä de DAN ZAMFIRESCU

EDITURA MINERVA

UN TRAT AT CL ASIC DE 1ST0RIA LITERATURI1 ROMÄNE VECHI Studitd literaturii romäne vechi s-a constituit ca disciplinä stiintificä inde-

Bucure$ti-1980

Coperta: Dumitru Verdes

pendentä, cu specialisli si catedre universitäre, abiainprimele decenii ale secolului nostru. Pinä atunci literatura veche a fäcut obiectul interesului unor sträluciti felologi si istofici cu o arie de preocupäri mult mai largä (Timotei Cipariu, B. P. Hasdeu, Al. Lambrior, M. Gaster, Ovid Densusianu, loan Bogdan, N. lorga), dupa ce valoarea documentarä si artisticä a cronicilor fusese descoperitä de generatia pasoptistä, aceea care a si initial editarea si valorificarea, pentni literatura modernd, a scrisidui vechi romdnesc. In invätämint, literatura veche a fost multä vreme inglobatä fie istoriei

generale a poporului roman, fie studiului, comun, al limbii si literaturii, pind ce, atit la Bucuresti, in 1901, ctt si la lap, in 1508, s-au diferentiat cele douä

Coperta: Dumitru Verdes

domenii, creindu-se catedre deosebite pentru fiecare. 1 Cursurile de istoria literaturii romäne an fost incredintate la Bucuresti lui Ion Bianu si la Iasi lui G. Ibräileanu. De aci inainte, pinä cind o nouä diferentiere, de data aceasta in insusi cuprinsul cmsului de istoria literaturii romäne, va duce la crearea de catedre dedicate in exclusivitate studierii literaturii vechi si altora rezervate studiului literaturii moderne (in 1919 la Cluj, in 1920 la Iasi si in 1930 la Bucuresti), obligatia de a infdtisa cele peste patru secole de cultura cuprinse in asa-numita „epocä veche“ a revenit unor profesori care, ca Ibräileanu, erau mai

familiarizati cu perioada moderna, sau, ca Ion Bianu, cu epoca veche, privitä insä din perspectiva und formatii de bibliograf si mai putin de istoric literar propriu-zis. Aceasta situatie s-a reflectat foarte clar in evolutia disciplinei insasi, care n-a mai dat, in decurs de patru decenii, aiicä pinä la tipXrirea priniului volum al Istoriei literaturii romäne vechi Ae N. Cartojan, nici o expunere de ansamblu asupra epocii vechi comparabilä, ca valoare, cu sintezele — unele fundamentale —- ale perioadei anterioare. 0 sumarä retrospectivä a evolutiei disciplinei, necesarä pentru a aprecia
1 Pentru vicisitudinile predirii

Coperta: Dumitru Verdes

locul major ocupat de lucrarea ce se retipäreste acum, dupa patru decenii, duce la constatarea cä, intre 185S, dxta cini Timotei Cipariu tipärea la Blaj Crestomatia sa—primz crestomztie a scrisiilui vechi rominesc — insotind-o de o „notitä literarä“ care este §i prima schitä de istoria literaturii noastre vechi, si 1901, cind apare monumentala Istorie a literaturii romäne in secolul al XVIII-lea de Nicolae lorga, se inregistreazä o etapä de remarcabile progrese in cunoasterea literaturii vechi. Apar excelente editii (Psaltirea Scheianä, editia Ion Bianu, Psaltirea lui Coresi, ed. Hasdeu, Codicele Voronetean, ed. I. G. Sbiera,
literaturii romlne la Universitatea din

Psaltirea in versuri a lui Dosoftei, ed. Bianu, Cronograful lui Moxa si cronica lui Zilot Romanul editate de Hasdeu p.a.), admirabile Crestomatii (Pumnul, Lambrior, Gaster), utilizabile si azi, monografii si studii de amänunt. Paralel cu acestea asistäm la un efort, din ce in ce mai fericit in rezultatele sale, de a sistematiza cunostintele dobindite in ample expuneri de ansamblu sau in manuale de uz scolar. ln centrul acestei activitäti stä, färä indoialä, personalitateasi opera genialului Hasdeu, de la care, pe lingä zeci de contributii mai märunte sau mai insemIasi inainte de Ibräileanu a se vedei

Coperta: Dumitru Verdes

nate, ne-au rämas douä lucräri fundamentale, indispensabile si azi cercetätorului literaturii vechi: Arhiva istoricä a Romäniei si Cuvente den betrani, ambele, mine inepuizäbile de informatii si sugestii. Opera lui Hasdeu este sträbätutä de patosul unei aprinse admiratii pentru vechea.culturä romäneascä, in care el vedea o dovadä a aptitudinilor creatoare ale popomlui römän in trecutul sau si o certi- tudine a realizärilor sale in viitor. Hasdeu este nu numai un dascäl, ci si un per- petuu emul si exemplu pentru o nouä generatie de cercetätori, care-l continuä, incercind sä-l depäseascä si sä-l corecteze acolo
studiul lui G. A^avriloiie in Contributii

unde fantezia romanticä a unui geniu universal inträ in coliziune cu rigorile unor metode mai severe. Metode deprinse in frecventarea centrelor ilustre si maestrilor de talie europeand ai diferi- telor. discipline pe care noii venipi le reprezintä. M. Gaster, Ion Bianu, loan Bogdan, Ovid Densusianu, N. Iorga sint numele care se vor säpa cel mai adinc in istoria studiilor asupra vechii culturi romänesti, si toti sint marcati, in diferite feluri, de prezenta fecundä, desi uneori negeneroasä, a genialului bätrin. M. Gaster devine continuatorul lui Hasdeu in studierea asa-numitelor „cärti
la istoria dezvoltarii Universi- tätii din

Coperta: Dumitru Verdes

populäre", domeniu in care este veritabilul fondator al unei ramuri speciale de cercetare, prin temeinica monografie Literatura popularä romänä (Bucuresti, 1883). Crestomatia romänä, tipäritä in 1891, cu introducere si explicatii in romänä si francezä, rämine incä nedepäsitä si este utilizatä pinä azi de romanistii de pretutindeni. Introducerea este o excelentä schitä de istoria literaturii romäne, prima de acest fei, accesibilä si cititorilor de peste hotare. Ea va fi apoi prelucratä si amplificatä de autor in limba germanä pentru Gröber’s Grundriss der romanischen Philologie, , vol. II, 1898, si va reprezenta, multä
Iasi, 1860—1960, vol. II, Bucuresti,

vreme, principala sttrsä de informare a sträinätätii asupra literaturii romäne. Ion Bianu se consacrä comasärii si descrierii tezaurului national de tipärituri si manuscrise, din care va scoate, cu concursul unor harnici si bine alesi colaboratori, Bibliografia romäneascä veche, al cärei prim volum apare äbia in 1903, dar al cärei material putea fi consultat, in, bunä rinduialä, incä din 1900, de cätre N. Iorga pentru cartea sa. Acelasi I. Bianu pune bazele Catalogului manuscriselor romänesti, din care apar trei volume in timpul vietii sale (1— 111,1907—1931). ’ ’
1950, p. 263 — 275.

Tot el demonstreazä utilitatea cercetärilor slavo-romäne pentru a . cu incä un secol. lärgind astfei. fie si intr-o limbä universalä de culturä a evului mediu. aria scrisului romänesc original.Coperta: Dumitru Verdes loan Bogdan descoperä. ca slavona. editeazä si studiazä istoriografia romänä dinainte de Ureche. postulatä de Hasdeu.

dar care a suplinit si cursul de limba si literatura romänä al lui Andrei Vizanti. Abia in 1885 el tipäri. com. Lectia I: „Literatura romänä de la 1800 pinä la 1830". A. Expunerea materiei. Dacä astäzi nici specialistul §i nici omul de cultura in genere nu mai au ceva de retinut din aceastä carte. Cum era firesc. Urechia atestä insä un spirit viu. iar istoria literaturii nationale nu se desprinsese incä din istoria generalä. ln acelasi an 1885. este cea mai completä si mai vehementä expresie a latinismului in acest domeniu. oricit de gre§itä. cartea lui V. din 1864. echivalentul celebrului dictionar al lui Laurian si Massim.slave a constituit o calamitate pentru cultura romänä. care se opreste la sfirsitul veacidui al XV 11-lea (partea a Il-a ce urma sä o continue n-a mai apärut niciodatä) ala.petenia incontestabilä a autorului in epocile mai vechi. si aici se pot depista. ele isi sporesc valoarea in progresie geometricä. Carte didacticä secundarä. tntiiele incercäri de a face bilantul cuno§tintelor acestei epoci rodnice sint legate direct de nevoile invätämintului. se va impune ca autor al unor studii fundamentale de istorie socialä si al primelor studii stiintifice asupra traditiei manuscrise a croni. Azi. desi coplesit de carentele pregätirii. la Bucuresti. cartea sa nu mai este decit un document de epocä. Lectia I I I : „Literatura romänä de la 1840 pinä in zilele noastre").turä istoria limbii de a literaturii. A. scheme pe cit de false pe atit de indärätnice in persistenta lor pinä tirziu (ecouri räzbat in mai toate sintezele ulterioare) se intilnesc aici pentru prima oarä formulate in „sistem" §i aplicate evolutiei culturii noastre. de o nulitate absolutä. apärea la Ia§i Istoria limbii si a literaturii romäne de Aron Densusianu. pe cind functiona la Iasi ca prof esor la „Academia Mihäileanä“. . V.a continuat la Bucuresti. Partea I-a. Giurescu. in forma lor cea mai acuzatä si ca Stil. capabil de observatii interesante. profesor de limba si literatura latinä la Universitatea localä.. cartea lui Densusianu detine un loc aparte. Este de fapt unica sintezä de istoria literaturii romäne pe care a produs-o acest curent.cilor romänesti. C. In 1858. precum si faptul cä dädea curs unor idei si unei mentalitäti curente in epocä si chiar dupä aceea. destinatä elevilor scolilor secundare: Schite de istoria literaturii romäne.. 1861. paralel cu progresul cercetärii. Desi astäzi inveshitä cu desävirsire in privinta informatiei. U re chi a crease intiiul curs de istoria literaturii romäne. Credinta cä adoptarea alfabetului chirilic si frecventarea izvoarelor culturale bizantino. A. un politician absenteist. in 1894. dupa ce publicase citeva prelegeri in Ateneul roman din Ia§i (n-rele din 15 sept. cel ce urmäreste istoria ideilor care vit . si plinä de aprecieri veninoase la adresa scriitorilor mai noi (ceea ce l-a fäcut pe Maiorescu sä o intimpine cu celebrul In läturi!). pe care poza eruditä nu face decit sä le scoatä si mai mult in evidentä. reväzutä. l. pe care. o anumitä unitate a perspectivei. cum era incä obiceiul. 1860 — dec. Elevul säu. o „reductie" a acestui curs universitär. Lipsitä de valoare stiintificä incä de la aparitie. lui V. in care se tipäreau la Bucuresti Schitele.Intel ege contextul in care s-a dezvoltdt cultura romänä veche §i a-i aprecia valoarea in comparatie cu produsele popoarelor vecine de traditie culturalä bizantinä. o Serie de idei ce n-au rämas consemnate doar in filele ei. cä tot ceea ce aprecedat desteptärii nationale prin „Scoala Ardeleanä" a fost negurä si barbarie. Urechia. in evolutia istoriografiei noastre liter are . Lectia II: „Literatura romänä de la 1830 pinä la 1840“ . a asigurat cärtii o nouä edifie. Vigoarea tonului si a limbii.

de mult bun simt. färä a porni de la aceasta lucrare. Si nu färä bucurie constatäm cä acest modest autor. Aron Densusianu si Anghel Demetriescu il repudiau vehement. Din päcate. faptul cä.litate tipärite dupä o viatä de cercetare si profesare de la catedrä. Transferal. Intr-adevär. (V. Astfel.ficate. S b i e r a . I. l o a n G . cea mai completä si mai exactä sistematizare a cunostintelor bibliograficesi biografice asupra epocii vechi si mai noi (pinä la Heliade) a literaturii noastre. incepuse lectiile sale de literaturä romänä la gimnaziul din Bucovina in 1861 si avusese printre ascultätori pe insusi Miliai Eminescu. „servind junimei studioase de a poseda in rezumat idce de miscarea noasträ literarä. subintitulatä „Frinturi din cursul manuscris asupra istoriei limbii si literaturii romänesti“. midt mai tirziu. o Introducere in istoria limbii si literaturii romäne. Ale x a n d r u P h i l i p p i d e a publicat. ln 1897 vede lumina tiparului intiia sintezä de literaturä romänä veche demnä de atentia cercetätorului pinä a z i : Miscäri culturale si literare la romänii din stinga Dunärii in restimpul de la 1504—1714. la data aparitiei. despre care Nicolae Iorga putea scrie. Tabloul perioadei de pionierat n-ar fi complet dacä am omite manualele scolare alcätuite de neuniversitari. cu privire la o serie intreagä de „probleme deschise" ale literaturii vechi. la last.jan si Stefan Ciobanu. numindu-l „unul din cele mai frumoase talente si am putea zice chiar cel mai imposant talent ivit pe sccna noilor miscäri a literaturii noastre". Pinä acum. citä precizie in date. in 1888. Popu da aici si prima notitä biograficä despre mar eie poet. ea nemai. nu trebuie sä o ocoleascä. in 1875. rezervä aceastä carte pentru lectura restrinsä a specialistilor. in vreme ce. isi insusea la 1876 (cind apare partea a doua a Conspectului. titularul celei dintii catedre defilologie romänä din invätämintul nostru superior. totusi. nu este cu putintä a face istoria diferitelor ipoteze. citä pätrundere in dezbaterea amänuntelor se gäseste in lucrarea de care vorbim“. G. V a s i l e G r . ridicase cursul la nivelul nmilui auditoriu si-l tinuse la curent cu ultimele cercetäri. aceste cuvinte de omagiu: „Cä forma d-lui Sbiera nu atrage totdeauna pe cititor. tipärindu-l la capätul a 35 de ani de experientä pedagogicä si de investigatii personale.) XVI . Inainte de a deveni." de care vorbea Iorga. P o p u din Bucuresti tip är este al säu Conspect asupra literaturii romäne si literatilor ei de la tnceput si pinä astäzi in ordine cronologicä. mult sporite de atunci. numai douä scrieri similare se mai pot incadra in aceastä traditie: a lui N. din 1875. Carto. dar care si-au avut rostul la vremea lor. Absenta oricärei tentative de valorificare esteticä si chiar de analizä a continutului acordä insä. Sbiera a inaugurat o nobilä traditie: a sintezelor de specia. „forma. punirtdu-si pecetea pe diferite discipline. Autorul cärtii. la Universitatea localä. acestui sever repertoriu de informatii. astäzi. infirmate sau veri. admiräbil informatä si dovedind un deosebit discernänunt. Sä retinem. mai exact.au circulat in cultura noasträ modernä.putind stirni azi curiozitatea omului de culturä sau a studentului. rezervatä scriitorilor noi) judecata lui Maiorescu asupra lui Eminescu. Gr. ea a devenit „cap de bibliografie“ in materie. aceasta se stie. absenta oricärei aptitudini si chiar preocupäri pentru valorificarea scrisului nostru vechi ca literaturä. si in genere fiecärui romän de a-si cunoa§te scriitorii säi". o importantä numai istoricä. Dar nu se stie in de ajuns citä muncä stäruitoare si cinstitä. fiind de fapt intiia istorie tipäritä a literaturii romäne. in 1901. ceea ce explicä temeinicia acestei cärti. Ciim aceastä carte devanseazä cu un deceniu manualele lui Urechea si Densusianu. care este.

n-a fost tipärit. El n-a fost. cu scriitorii epocii celti mai noi. 1920. a disciplinei. vol. ardeleanul Ion Läzäriciu publica la Sibiu. sau al istoriografiei care. aläturi de manualul similar al altui ardelean. Cu acest curs. incepea cursul säu de istoria literaturii romäne. isi iau locul intr-o istorie a mannalelor de istoria literaturii romäne pentru scolile secundare. adicä 28 de ani dupä Istoria literaturii italiene a lui De Sanctis. probabil din cauza inconvenientelor create de modul cum a fosi consemnat. datoritä lui A. mai putin prezent in formatia viitorilor cercetätori ai literaturii vechi. Iorga. ln toamna lui 1838. Xenopol. din päcate. Istoria literaturei romäne. istorie ce ar fi.rilor exemplul unei adevärate analize si aprecieri a scrierilor vechi ca produse apartinind literaturii. Cartojan. influentä ce se poate inregistra pinä in monumentala sintezä cälinescianä. si adeväratele istorii ale literaturii romäne incepeau sä-si facä aparitia. Pop. tipärit la Iasi in 1886. Ovid Densusianu. patriar. De la el incepe obiceiul de a rezuma alert si detasat continutul „cärtilor !■ .Pe temeiul bibliografiei särace de care dispunea atunci si bazmdu-se mai ales pe Lepturariul lui Pumnul. precum si pe un curs manuscris al „profesorului Dr. o influentä enormä asupra evolutiei ulterioare a istoriografiei noastre literare. toate mijloacele pentru a revolutiona disciplina. Cälinescu a caracterizat pe bunä dreptate acest curs „intiia organizare documentatä §i cu criterii strict artistice de istorie literarä modernä". 1921.intre care si N. singurul care ne intereseazä aici. in 1S01. faza arhaicä. Rolul de a umple acest gol revine celor doi tineri profesori universitari de la Bucuresti. isi däduse marea sintezä reprezentaiivä.grafia si critica literarä pe plan european. in 1942). dintre care nici unul nu implinise 30 de ani. pe atunci in virstä de 25 de ani. §i a fäcut-o. care. I. lua sfirsit. II. El a exercitat hisä.halä. D. si de excelentul manual-crestomatie al lui loan Nädejde. ale cärei prelegeri fuseserä Stenografiate ^Literatura romänä modernä. ln uzul tinerimei studioase. N. acolo unde domnise in mod absolut filologia singurä si bibliografia. Veacul se apropia insä de sfirsit färä sä fi produs o lucrare de ansamblu asupra literaturii romäne la nivelul dezvoltärii literelor nationale. incheiat. 1933. profi tabilä noilor autori de asemenea lucräri. Silasi“. Cursul säu creeazä de fapt perspectiva esteticä. Pipin. apoi editii succesive dintre care a IV-a. 18 ani dupä Istoria literaturii germane de Wilhelm Scherer. Este de fapt prima sintezä de istoria literaturii romane alcätuitä in spiritul si cu metodele la care ajunsese istorio. deci. Iosif Hodosiu.care de a aborda domeniul literaturii vechi cu o formatie de critic literar modern. O v i d D e n s u s i a n u este intnul istorie al acestei epoci din cultura noasträ care a oferit studentilor si citito. de care nu s-a mai stiut in alt fei. pe lucrärile lui Cipariu si pe Conspectul lui V. in 1884. nutrit cu Sainte-Beuve. in total. G. dar si inzestrat cu o solidä pregätire de filolog in acceptia cea mai strictä a terme. Gr. Cursul despre epoca veche (pinä la 1 7 8 0 ) . intr-un singur volum. I I I . Ovid Densusianu si N. Litografiat imediat — epoca veche. patru ani dupä Istoria literaturii franceze a lui Lanson si in acelasi an in care tncepea sä aparä intiia mare sintezä de Istoria literaturii ruse (de la origini pinä la Gogol) a lui A. Este prima incer.nului. Densusianu poseda. pentru aceasta. Taine si ideile literare de ultimä orä aleFrantei vremii. numai dupä notitele studentului Filip Drugescu — acest curs s-a tipärit mult mai tirziu si numai pentru epoca modernä. poate.

etapei literare numite de el „suflet romänesc in limba slavä“. douä „Excursuri" asupra perioadei neincluse in cerintele premiului academic: despre Cronicile moldovene inainte de 1688 si Cronicile muntene inainte de 1688. dar cu viatä lungä. desi cunostea la data cind redacta cursul cronicile slavone si faptul cä Invätäturile lui Neagoe se scriseserä in slavoneste. de fapt. din cauza opozifiei lui Hasdeu. care. 1 Exact in momentul in care Ovid Densusianu continua cursul säu la Universitate. nu l-a luat). Va fi meritul lui Nicolae Cartojan — Iorga msusi a privit färä simpatie „epoca slavonä“ — de a face locul ce i se cuvine intr-o expunere de ansamblu asupra evolutiei ctdturii noastre.neste in subtitlurile celor douä volume ale marii momgrafii a lui Cartojan despre Cärtile populäre in literatura romäneascä) si tot el exclude din literatura romänä textete originale scrise in limba slavonä. Cind G. nu cu viguroasele creatii nationale. cu intentia de a relief a pitorescul si culoarea de epocä naivä si credulä fi de a le urmäri ecourile in folclor. Panaitescu. forta de innoire a subiectului. Cälinescu va relua examenul estetic al literaturii vechi. aici trebuie cäutatä originea unei directii care. reunite In volumul Contributii la istoria culturii romänesti. El este primul care incearcä sä depisteze valori literare si de stil in cronici si in celelalte scrieri vechi ce pot fi considerate literaturä. Evident. fie si intr-o limba de imprumut. in 1S01. si-a dobin. si cä literatura romänä incepe cu primele traduceri de texte biblice. adicä. nu rämine färä folos specialistului care vrea sä ia contact cu unul din spiritele cele mai alese din eite s-au aplecat vreodatä asupra domeniului literaturii vechi.rea de precursor a strälucitului tinär din 18i 8. 1971.Itüui X V I . rezeruindu-si tn schimb consideratii strict filologice pentru primele tipärituri neentuziasmindu-se decit „cultural" in fata unui Molitvelnic. „greaeä“. Dimensiunile exigui rezervate aceleiasiperioade in sintezä cälinescianä urmeazä schema lui Densusianu. vechi de aproape trei sferturi de secol. Ea mai continea. profesorul säu de peste citeva decenii. P. in volumul al doilea. El tmparte etapele dezvoltärii literaturii noastre dupä influentele externe (la fei pro. sint multe lucruri depäsite. cind ea a fost tradusä in r&mäne$te (desi nu-i contestä paternitatea !). pentru a decreta apoi cä in secolul XVI caracterul national nu este bine conturat. lucra. caracterul romänesc si valoarea infäptuirilor acestei asanuniite „epoci slavone" a se vedea studiile lui P. N i c o l a e I o r g a lucra. Minerva. cu mijloacele superioare ale momentului fi ale geniului. iar despre ultima operä vorbeste in capitolul despre literatura veacului al XVII-lea. 1 Pentru marea importantä. nu le mentioneazä pe primele decit in calitate de izvoare ale lui Ureche. el va reface. Asadar.dit maxima strälucire si fortä de influentare odatä cu Istoria literaturii romäne de la origini pinä in prezent. „slavonä". Este dealtfel interesant de constatat si faptul cä Densusianu a reusit sä introdueä unele idei gresite. „occidentalä" (un ecou se intil. la prima realizare de dimensiuni cu adevärat monumentale — prin vastitatea eruditiei.populäre“. opere si epoci —. Ed. dar frecventarea acestui curs. de la sfirsitul secolului al XV-lea si din primele decenii ale seco. Tot el introduce metoda lungilor citate üustrative alese pentru a-si intemeia descrierile operelor si judecätile de valoare. este drept. . infirmate si contestabile in lümina cercetärilor ulterioare si a orizonturilor actuate. stimulat de un premiu academic (pe care. geniul caracterizärilor lapidare de oameni. Istoria literaturii romäne in secolul al XVIII-lea s-a tipärit in douä volume. a istoriografiei literare romänesti.cedase dealtfel fi Gaster).

traduceri si citeva scrieri originale — de pinä la 1688 si sä ne dea. Stefan Ciobanu. Toate aceste progrese sint numai pe alocuri asimilate de N. Acest cd treilea „excurs" s-a tipärit intr-o carte apartei trei ani mai tirziu. Ilie Minea. Codicele de la Ieud. .mului tipärit la Brafov. Panaitescu. vol. relatiile culturii noastre vechi cu alte culturi — bulgarä. tot ce se fäcuse pinä la dinsul. Demostene Russo. sirbä. citeva decenii dupä aceea.despre cea. Rosetti fi multi altii.tecile din tarä si sträinätate si dind intregului forta demiurgicä a spiritului säu. hibliografia disciplinei imbogätindu-se substantial si inregistrind chiar noi descoperiri (Letopisetul lui Azarie. dacä nu sä egaleze pe Densusianu sau Iorga. 1 Reeditatä m 1969. de Barbu Theodorescu la Editura didacticä si pedagogicä. 1926. Cartojan. asa nUmita „literaturä religioasä“ — tipärituri. care. Din amindouä aceste monumente ce incheie secolul al XIX-lea fi deschid pe al nostru se impletefte o traditie. polonä. care confirmä intuitia lui Hasdeu cu privire la existenta catehis. ■. maghiarä — sint puse intr-o luminä nouä de cunoscätori specializati ai limbilor slave sau de cercetätori cu bunä cunoastere a limbii maghiare. multä vreme nu mai vedem apärind sinteze capabile. Al. . pinä la 1821. Iorga in a doua editie a sintezei sale. II. primele decenii ale secolului XX. vol. dar numai secolul al XVIII-lea. datoritä cäreia cultura romänä ifi are capodopera sa. in cea mai mare parte. o personalitate distinctä a istoriografiei literare romänefti in cadrul istoriografiei europene. XIX . o viziune asupra trecutidui nostru cultural si un simt al acestui trecut. Nicolae Dräganu. mäcar sä pästreze ritmul cu progresele cercetärii. . publicat de loan Bogdan in 1909. Densusianu nu se mat ocupä de literatura veche in cursurile sale decit in fimctie de problemele lingvistice (istoria limbii. Ceea ce infäptuieste Nicolae Iorga este proiectarea fenomenului cultural fi literar pe fundalul intregii existente nationale multiseculare si o ingrämädire colosalä de date noi. intradevär. Ilie Bärbulescu. räscolind totodatä arhivele si biblio. pentru destinele ulterioare ale istoriografiei literare romänesti ea a fost masivul central din care au izvorit toate apele. si astfei disciplina numitä „istoria literaturii romäne vechi“ & dobindit o temelie documentarä. 1933). Ceea ce realizase Ovid Densusianu fusese — pentru epoca veche — un bilant la zi al cunostintelor dobindite si un inventar de valori literare descoperite pentru prima oarä ca atare. Ill. la sintezä cälinescianä. 1925. Iorga. Iorga a absorbit. care asistä la o continuare färä hiatusuri a progresului cercetärii in sectorul literaturii vechi. P. care va duce. Istoria literaturii romänesti. Oricit de curios ar pärea. este o simplä reeditare a celei din 1901—1904 (N. Datoritä lui Constantin Giurescu. informatia este mereu impinsä mai departe fi perspectivele se adincesc. in felul acesta. Bucurestii vol. N.P. comparäbilä cu cele mai celebre creatii ale genului. toate insuflate cu acel duh de matä care fäcea sä reträiascä vremurile fi oamenii. I. de la origini pinä in momentul in'care incepea expunerea manuscrisului prezentat Academiei. o istorie completä a literaturii vechi si a epocii „Scolii Ardelene". Vasile Grecu. ii mai räminea autorului sä completeze expunerea cu. evolutia esteticä a limbii). Cronica moldo-germanä descoperitä de Olgierd Görka la München in 1911 fi tipäritä de acelafi la Cracovia in 1931). mai insemnatä laturä a creatiei originale vechi. ce räsar in mijlocul intregii productii istoriografice a epocii asemeni unui munte urias creat de eruptia unui vulcan. Dacä sub aspectul formal aceastä epocalä sintezä1 poate sä deruteze pecei gräbiti si neobisnuiti cu maniera de a scrie a marelui istorie. rusä. editia a doua reväzutä fi larg intregitä.

Cartojan le va urma. Cronicarii moldoveni fi munteni. Sibiu. Studentii. dar si a penuriei ce domnea la data aceea. este o lucrare paradoxalä. si dind cartii sale — cu sprijinul directorului editurii. 1926. tipäritä la Bucuresti in 1921. insotite de o utilä bibliografie sistematizatä si de numeroase ilustratii. la Iasi. Ref er ir He lui Ibräileanu la scrierile vechi sint exclusiv de ordin lingvistic. el n-a läsat decit unsingur curs litografiat in intreaga sa carierä didacticä de aproape trei decenii si acest curs. ce uimeste—in ciuda inconiesta. elabora. nu aveau nici o altä sursä. ceea ce la alte popoarc nu se poate face“. o or don are a materiei. Citprivestepe Ion Bianu. „reväzutä si intregitä. iar opi. din 1L08 si pinä m H20 cind seinfiinteazä catedra de literaturä veche din Iasi. dornici sä se informeze asupra epocii vechi a literaturii romäne de altundeva decit din manualul elementar al lui Adamescu. miniaturi. urmatä de Istoriea literaturii romäne din secolul XVIII. „Cursuri populäre“. la temelie stind — cum avertizeazä insusi autorul— marea sintezä a lui N. si tot. adusä insä la nivelul de accesibilitate cerut de publicul cäruia se adresa. 1136). al sintezei lui N. la Sibiu. completatä cu Viata si operele lui D. Cantemir. acest excelent instrument de initiere nu aducea nimic non. unui dupä altul. Adamescu nu pot fi luate in consideratie) este ciclul de prelegeri cu destinati-e popularä pe care S e x t i l P u s c a r i u il tine in 1911 la universitatea undeprofesase Sbiera. completatä cu o bibliografie criticä si un indice. Ibräileanu n-atinut. Fatä de caracterul stuf os si — cel putin la inceput — greu accesibil. dar pentru publicul larg s-ar putea sä nu-si fi pierdut cu totul forta de atracfie. convingere combätutä mai tirziu de G. cu 82 de ilustratii dintre care sase planse in culori in afarä de text". Faptul cä aceastä Istorie a literaturii romäne subintitulatä. Iorga. o dozare a informatiei si o agrementare a ei prin bogata ilustratie. la cea veche.Singura aparitie notabilä(lucräri de popidarizare ca aceea a lui Gh. preocupinduse la rindu-i de evolutia paralelä a artelor prin care se defineste fizionomia intreagä a unei epoci. 1924. si profesa convingerea cä „noiputem studia literatura modernä färä a ne raporta. I. Eie apar in volum abia dupä räzboi.bilei competence a autorului si a perspicacitätii sale in solutionarea unor Probleme de amänunt— pentru modid cum reuseste sä dea impresia cä nici Ovid Densusianu XX . Istoriea literaturii $i limbii romäne din secolul XVI. Douä exemple pe care N. G i o r g e P a s c u . prelegerile lui Puscariu aduceau o limpezime. Era prima istorie a literaturii romäne editatä in conditii grafice superioare. care a cistigat imediat pe cititori. este o märturie a calitätilor ei.tate sau fortä de expresie. 1£30 . Iorga. titularal catedrei de literatura veche si dialectologie. la prima editie.odatä prima care incearcä sä arunce priviri in domeniul celorlalte manifestäri de artä ale culturii vechi (arhitecturä. Ca informatie.niile sale despre aceastä epocä din dezvoltarea noasträ literarä dovedesc o defcctuoasä percepere a devenirii spiritului romanesc §i a literaturii prin care s-a exprimat msecoleleXV—X V I I I . Sibiu. a Ill-a „neschimbatä“. legäturä de carte). iar analizele literare nu sträluceau prin originali. nu se remarcä jyrin calitäti speciale. Al Rosetti — infati§area unui veritabil monument al artei tipogra/ice nationale. volumele celei dintii istorii literare iesite din nevoile acestei catedre. a Il-a. elevii din clasele superiore si oamenii culti. bogat si frumos ilustratä. ed. specialistul nu mai are nimic de cules dintr-insa. in %20. Bucuresti. din H 2 5 . broderie. Astäzi. a cunoscut frei editii in timpul vietii autorului ( e d . Bucuresti. picturi. nici un curs de literaturä veche. Cälinescu. in prefata marii sale istorii. ln vreme ce se succedau editiile cärtii de popularizare a lui Sextil Puscariu (singura care a cunoscut un asemenea succes).

färä a intra in amänunte cu privire la raportul dintre lucrarea lui N. ea rezultä in primul rind din insäsi conditia acestei opere care este produsul unei familiarizäri indelungate si desävir§ite cu problemele de ansamblu si de amänunt ale disciplinei — marca evidentä a specialistului -—■ precum si rodul unei minti cumpänite. de nici un tratat in care sä se afle. dar cu egalä solicitudine. de autoritate incontestabilä si totodatä de largä accesibilitate. dispretuind sistematic orice analizä literarä chiar si in cazul unui scriitor atit de artist ca Ion Neculce.teazä. cercetätorul. se pot aventura. Rämasä in cea mai mare parte la forma sa initialä.si nici Iorga n-au existat vreodatä. Cartajan si progresele ulterioare ale cercetärilor si interpretärii stiintifice a literaturii vechi. Iatä de cein constiinta urmasilor „literatura veche“ si-a ingemänat numele. docent Dan Simonescu1. orice contribute. Pe de altä parte. In 1940. in postfata editiei de fatä.. decantatä si analizatä in lumina ultimelor rezultate toatä agonisita unei stiinte ce avea deja in urma ei aproape un secol de existentä. cu sporul de informatie intervenit intre timp. cariera didacticä si opera stiintificä de reputatie si räsunet international a lui Nicolae Cartojan sint evocate.se in 7 din cele 14 prelegeri de epoca veche. ceea ce l-a fäcut sä imbräti§eze cu spirit critic.. necontrolatä sau rezultind dintr-o impresie de momentan erau sträine. peste patru decenii. de cätre cel mai apropiat elev si colaborator al säu. Nicolae Cartojan a fost omul chemat sä dea unei discipline ce-si cistigase deacum un Statut onorabil in sistemul de invätämint si in constiinta puUicä opera reprezentativä. practic. indiferent cine o semna si in ce raporturi se afla cu semnatarul. in a cärei consultare numai specialism.strinsi de obligatia informafiei exhaustive. Istoria literaturii romäne vechi. cind apare primul volum din Istoria literaturii romäne vechi de N i c o l a e C a r t o j a n . decit asupra unui singur aspect: utilitatea si valoarea actualä a sintezei pe care Editura Minerva a hotärit sä o readucä in circuitul larg al culturii de azi. profesorul dr. cu al ilustrului profesor de la Univer. In ceea ce priveste actualitatea pe care si-o pästreazä. care se ocupa. chiar in noua editie. adunatä si sistematizatä. De la inceput sinteza sa a dobindit prestigiul la care o menea exemplara iinutä stiintificä si eticä a celui ce inchinase o viatä acestei literaturi vechi. edrfie ingrijitä de Al. Philippide. Personalitatea. nu putuse face altceva decit sä arunce deasupra materiei citeva fulgere revelatorii ce-si asteptau pe acela in stare sä le capteze si sä le confere o finalitate mai aproape de nevoile imediate. lui AI. mai este si presärata uneori cu izbucniri polemice de o violentä oarbä. stilul de repertoriu sec al Introducerii. momentul 1901. ca si a lui Densusianu. Din partea noasträ nu vrem sä insistäm in aceastä notä lämuritoare.sitatea din Bucuresti. iar stralucita „Introducere sinteticä" din 1929. pentru totdeauna. Ea pästreazä intocmai si reedi. Editura Enciclopedicä Romänä. cäreia orice exagerare si opinie hazardatä. sinteza lui Iorga reprezenta. XXI . studentul sau omul de culturä nu dispmieau. con. aceastä carte. Literalmente ilizibilä si nu o data gresitä. sintezä si bilant al unui moment si totodatä model si lectie de metodä din care sä se desprindä invätämintele pentru viitor. Acest fapt 1 Noi insine am fäcut-o in prefata la Cärtile populäre in literatura romäneascä. vrem sä prevenim pe cititor fatä de unele confuzii la care s-ar preta o lecturä mai putin atentä a textului. 1974. Dupä cum n era strain orice exclusivism si impuls subiectiv. care explicä in felul lor afilierea finalä a autorului ei la cele mai negre miscäri politice ale vremii. Chiriacescu.

Vrem sä spuneni din nou cä aceste erori se relevä mai ales in eludarea sau numai in diminuarea factor ului slav in geneza sintezei spirituale romänesti. a cärui Istorie a literaturii romäne vechi speräm cä se va reedita in viitor. Mihäilä si altii. Dealtfel. calitatea de a urmäriinde. din care nimeni si nimic nu lipseste. care doreste sä aibä o imagine cuprinzätoare asupra formidei spirituale romänesti. G. De aceea Istoria literaturii romäne vechi nu este numai o carte de informare. Pe lingä modul cum a stiut sä adune si sä ordoneze o extrem de bogatä infor. care intre timp au fost päräsite. care aici apare in formularea unui maestru al acestei discipline. in anii nostri. Unele ne pot apärea astäzi stingace sau prea de suprafatä. considerable sale in legäturä cu asezarea culturii romäne la räscruce de civilizatii si originalitatea ei in contextul culturilor sud-estulai european. Dacä n-au sclipirile de geniu ale unui Iorga sau Cälinescu. sau sä redifice erori de situare si judecare. imbogätind informatia fi aplicind metode noi de interpretare.bile rämin. Stefan Ciobanu. coleg o vreme la aceeasi catedrä. sä deschidä capitole pe mäsura realei importante unor personalitäti trecute pinä atunci in fugä. si chiar atunci cind räspunsurile sale ne par insuficiente sau chiar gresite. de care am vorbit. anälizele de opere. St.l-a ajutat pe N. C. in aceasta carte. Acest constituent a indeplinit o functie importantä si a-l desconsidera prin sintagma „picla slavonismidui" ni se pare o solutie nestiintificä in idtimä instantä. cuceritoare in aceastä carte este prezenta XXII .aproape continutul operelor respective si de a-l face accesibil din unghiid cel mai favorabil unei vizionäri nedeformante. Chitimia. In sfirsit nu trebuie sä trecem cu vederea privirile de ansamblu. Cartojan sä stabileascä o kartä amänuntitä si exactä a cunostintelor despre literatura veche la data respectivä. Emil Petrovici. eit at mai sus. ca o cäläuzä demnä de incredere. ca si predecesorilor säi. Existä o problematicä a unei sinteze de literaturä veche. el s-a putut informa din lucräri traduse in limbi ce-i erau accesibile. dar dacä n-a putut consulta curent bogata bibliografie slavä. aceastä laturä mai putin consolidatä a viziunii sale asupra evolutiei culturii noastre vechi a fost suplinitä de activitatea celuilalt eminent specialist in literatura veche. Apariiia unor sinteze ulterioare. Ciobanu. astfel incit sä poatä aseza dezvoltarea culturii noastre si in contextul Europei sud-estice. I.P. ii datoresc. Emil Turdeanu. admira. ci si una care dä prilejul de a medita asupra unei aproape jumätäti de mileniu de cultura romäneascä. dupä cum se stie. aceste erori de apreciere au fost suplinite de cercetärile unor alti repidati specialisti ca loan Bogdan. Cititorul de azi. Dar. nu o datä. eie prezintä. Panaitescu. Dan Simonescu.f matie. Tocmai de aceea. trebuie sä intregeascä deci opiniile lui N. Valoroase rämin temele de meditatie in sine. §i care se cer reluate.. sint si erori vädite de judecatä. nu au impins in afara interesului aceastä cartej si oricine poate constata cä noile sinteze. in care se aratä solidar cu o mentalitate mai veche. färä a-l urma servil. rectificind erorile de fond sau de perspectivä. Cartojan cu cele rezidtate din cercetärile paraleie sau ulterioare. foarte mult. Este adevärat cä domeniul slav i-a rämas in parte sträin. Poate mai mult decit orice. in schimb. P. bibliografia sa fiind unicä prin bogätia si varietatea informatiei. rämtne enunttd §i indemnul de a continua si corecta. sinteza lui Cartojan este cäutatä in continuare de toti cei ce se initiazä in disciplina literaturii vechi.

ca om a fost si a rämas pinä la capät un sceptic. care continuä sä serveascä drept manual generatiilor de studenti ce o consultä in biblioteci. Si dacä nimeni nu se contamineazä de misticism citind Divina Comedie. Cärtile populäre in literatura romäneascä. vibrind cu cronicarii la amintirea faptelor de vitejie ale strämofilor. sintern in fata unor päreri care. dar nu fiindcä ar fi vrut sä transforme opera sa intr-o pre. sau zimbetul ironic al lui Al.. cum le numea Iorga) fi credeau in minunile sfintului Sisinie. nu fac decit sä-i creeze acestei opere. aceasä identificare simpateticä cu vremurile fi oamenii altor mentalitäti. om al veacului säu. vol. Bucuresti. mai liricä fi mai ingäduitoare. läsindu-se incintat fi el — ca fi Eminescu sau Iorga •— de „eresurile" bätrinilor. Piru atunci cind povestefte continutul cutärui apocrif sau cutärei vieti de sfint. o reputatie dubioasä. a creat opinia curioasä dupä care Istoria literaturii romäne vechi ar fi o carte impregnatä pe alocuri de. Nicolae Cartojan a rämas un savant profund rational fi rationalist cäruia inclinatiile mistice nu i-au fost proprii fi nici nu räzbat in vreun fei in scrisul säu. fiind unui dintre putinii creatori de scoalä. operä a unui credincios fervent. in care. 1974. Jndrägostit de trecutul de glorie al poporului nostru.. el se induiofeazä deopotrivä fi contemplind modestele inceputuri ale culturii. departe de a sublinia o realitate. XXIII . Dar tocmai aceastä participare afectivä. Nimic mai putin inte. ca om al veacului modern. misticism. evident. Cartojan. ll simtim coborindu-se pinä la naivitatea cititorului de basme fantastice. Este drept cä N.rate din Biblie sau din istoria minunatä a lui Alexandru Machedon. Cartojan nu are detafarea rece a unui Densusianu.umanä ce o impregneazä fi cäldura cu care autorul ei se apropie de tot ceea ce i se infä.■meiat.. Eminescu a putut scrie citeva emotionante rugä.ticienii — atit de numerofi in epocä —• ai unui misticism pe cit de nesincer pe atit de gälägios.tifeazä cercetärii. eine ar fi expus la acest pericol ascultind pe Cartojan povestind continutul „Zapisului lui Adam“ ? Evident.ciuni ca artist. care citeau in loc de romane vieti de sfinti („nuvela si romanul evului mediu". mai caldä. ci fiindcä temperamental era inclinat spre o altä manierä. rezerva sa fatä de climatul imbicsit de misticism al epocii rämine un indiciu care nu se poate trece cu vederea.riile gmdirismului ortodoxist. Si nicäieri cartea sa nu ia aspectul unei pledoarii pentru teo. inspi.vremurile naive de infläcärat misticism ale evului mediu“1. pentru care nu existä nici o indreptätire. 1 N. rämasä din . Nimeni nu l-a intilnit insä pe Cartojan intre teore.dicä. in mänästiri pierdute prin sälbäticii fi expuse jafurilor nävälitorilor. cum si-a iubit profesia de dascäl de literaturä veche fi elevii. atit de läturalnicä marii valori stiintifice si didactice a unei sinteze clasice de literaturä romänä veche. II. pasionat si generos educator de urmasi in meserie. nu mai credea. Dacä la Cartojan nu gäsim manifestäri clare de ateism. Nicolae Cartojan si-a iubit obiectul. E ceea ce ne-a fi determinat sä ridicäm aceastä problemä.

Dan Simonescu pentru ajutorul $1 sfatul competent. cnprinzind literatura romänä veche pinä la Stolni. acordate cu o mare solieitudine. plämädit din romanizarea triburilor trace. Editera exprimä gratitudine. suma valorilor ei. Acolo unde observa^iile marginale nu se incadrau perfect. intre Tisa fi Nistru. cu atit mai necesarä in acest moment. cu aceastä indicate. REBACTIA DE LA ORIGINI PlNÄ LA EPOCA LUI MATEI BASARAB SI VASILE LUPU LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV LITERATURILE ROMANICE PlNÄ IN VEACUL AL XIII-LEA Poporul romänesc. Pe de altä parte. cind. Exemplul lui Nicolae Cartojan este menit sä cistige si sä cäläuzeascä vocatii noi. au prefäcut in ruine si cenusä asezärile romane si au dezorganizat viata de culturä in Dacia fi Moesia. DAN ZAMFIRESCU NOTÄ Prima editie a aeestei lucrärl a apärut. N. si in perspectivä constiintei de sine pe care ne-a dat-o istoria contemporanä a poporului nostru. intre Balcani si Carpatii nordici. Textul prezentei edrfü a Jost ingrijit In redacfie de Rodica Rotaru si Andrei RUSH. Era astfei ca o prelungire a latinitätii pinä la pragul Europei orientale. completäri. in strinsä legäturä teritorialä cu lumea romänä din apus. pentru finisarea acestei edi^ii. Editura Minerva va contribtii la reactivarea unei strälucite traditii de cercetare. publicul larg va descoperi in aceastä carte unui din monumentele perene inchinate literaturii noastre. Am adäugat un Indice de nime alcätnit de Gabriela Dnda. Roma si Bizantul. X). prof. fäcind adnotäri. Cartojan si-a reväzut textul tipärit al primelor douä volume. va dobindi o nouä certitudine in valoarea unui trecut de cultura ce indreptäte§te fi sprijinä cele mai legitime aspiratii de viitor. atit de asteptate intr-o disciplinä in care numärul celor ce i se dedicä in mod consecvent este foarte mic. in trei volume. revizniri (mai cu seamä la vol. pi pe aceastä cale. de pe pozitiile noi ale unei metode stiintifice superioare. Invaziile popoarelor nomade din stepele Asiei si ale räsäritului european cätre cele douä centre de civilizafie din epoca de agonie a lumii antice. ne sträduim sä stabilim drumul parcurs de cultura romänä de-a lungul veacurilor. „Tabla de materii“ este analiticä si se reproduce ca in original. dupä care am fäcut corectärile de rigoare. Sn contextul paginii respective. txperientele si indemnurile ce se desprind pentru creatia prezenta si viitoare. intre anii 1940— 1945. ca sens. dar n-au putut distruge structura etnicä a noii nafionalitäfi in . Volumul al treilea al lncrärii a apärnt insä dupä moartea autorului. Familia profesonahai Cartojan a avot amabilitatea sä ne punä la dispozitie aceste exemplare.Publicmd o noua editie a celei mai importante sinteze de literaturä romänä veche alcätuite vreodatä de un specialist ce si-a consacrat viata si cariera acestui domeniu.cul Constantin Cantacuzino. de ambele {ärmuri ale Dunärii. le-am transcris in subsolnl paginii. univ. ori de cite ori a lost nevoie. s-a format in primele veacuri ale erei creatine.

Abia in veacul al XIII-lea apar in lumina istoriei primele injghebäri de state romänefti.devenire. Intiia. prin munca inchinatä Domnului a unor generatii intregi de artifti anonimi. desi crestinat din epoca romänä. fi cea mai insemnatä prin valoarea ei intrinsecä fi prin . ln acest mediu de adinc misticism au inceput sä se ridice. Mai tirziu asezarea ungurilor in Panonia — pe urmele mai vechi ale hunilor si avarilor — a ridicat un alt stävilar cätre apus fi a incheiat izolarea noasträ de lumea romänä. un preot sau cälugär romän. cumanilor fi tätarilor au impiedicat infiriparea organizatiilor politice romänefti. cucerit de ideile noi ale Reformei. mänästirile erau pline de cälugäri piosi. transpunea in limba ' neamului säu invätäturile Sfintelor Scripturi. Expansiunea ungurilor in Ardeal si valurile ultimelor invazii barbare ale pecenegilor. cu toatä factura lui romanicä. Pentru a ne da seama mai bine si de imprejurärile istorice in care poporul romänesc. intre douä tipuri de culturä diferitä: de o parte lumea Occidentului catolic de culturä latinä. pästrate pinä atunci in limba latinä. Dar la aceastä datä noi ne gäseam cuprinsi intre douä lumi. Primul este sentimentul religiös. miraculoasele legende hagiografice. Europa occidentalä se afla pe pragul unei noi epoci literare: Renafterea. in cuprinsurile muntoase ale Maramuresului.lor peste tinuturile dunärene contopirea lor in masa romanicä din nordul Dunärii a desävirsit. sentimentul acesta era o puternicä realitate. in acelasi timp. intinderea croatilor peste cuprinsurile romanice ale Dalmatiei a rupt legäturile romanitätii orientale cu latinitatea occidentalä. Revärsarea slavi. Dar aceastä nouä fazä in cultura popoarelor occidentale fusese pregätitä indelung printr-o viatä literarä de mai multe secole. In evul mediu. in care intraserä fi vecinii nostri unguri si poloni. Dar strämutarea slavilor — fi mai tirziu a bulgarilor — in dreapta Dunärii. cind bulgarii inträ in zona religioasä a Bizanfului ortodox. influenta ei asupra celorlalte literaturi romanice este literatura francezä. träiefte inconjurat de popoare pägine. procesul de formatie al poporului romänesc. Aceastä timpurie si bogatä dezvoltare a literaturii franceze este rezul. de altä parte lumea Räsäritului ortodox de culturä bizantinä. care au mifcat adinc in evul mediu sufletul mase. . f i tot pe atunci clericii au versificat in limba nationalä. ■ La data cind. fi chiar pinä in secolul al XI-lea. cucerirea tinuturilor romanice din nordul Peninsulei Balcanice si intemeierea statelor slave sud-dunärene a sfärimat. pentru „la sainte plebe de Dieu“.tanta a doi factori puternici. poporul romänesc. iar drumurile care duceau cätre centrele in care se gäseau sanctuarele ridicate in cinstea sfintilor erau impinzite de convoiuri nesfirsite de pelerini. unitatea geograficä a poporului romänesc. din secolul al VII-lea pinä la mijlocul secolului al IX-lea. in timp. Astfel. De altä parte. despärtindu-1 in douä grupe mari: dacoromänii in nordul Dunärii. in timp ce vecinii nostri de rasä finicä ori slavä — ungurii si polonii — au intrat in sfera culturii romäne. cind ungurii sint cuprinfi in sfera catolicismului latin. acele minunate catedrale gotice.‘ lor populäre. Nici dupä secolul al XIlea nu se insenineazä zärile la Dunäre pentru o temeinicä asezare romäneascä. si de caracterele distinctive ale culturii vechi romänesti. care se intinsese pinä la Dunäre. sä vedem ce era la epoca intemeierii principatelor noastre cultura romanicä din apus ajunsä pinä la hotarele noastre fi ce era cultura bizantino-slavä din sudul dunärean. macedoromänii in regiunea Pindului. dupä strämutarea lor in sud. s-a alipit la zona de culturä bizantino-slavä.

sint prinfi fi ei in jocul fanteziei creatoare a truverilor. s-a recrutat o nouä generatie de truveri. cind Franca.tea credulä a maselor populäre. cicluri intregi de poeme care cintä vitejiile baronilor lui Carol cel Mare in luptele cu sarazinii fi nobila ambitie a urmasi. incälziserä imaginatia. j crescind necontenit in propor$ii legendäre. povestirile miraculoase fi descrierile despre frumusetea feericä a Orientului indepärtat.rilor sociale fi mai multä delicatete: fi rafinare in sentimente. care j träiau pe atunci in toväräfia acroba^ilor fi a muzicantilor fi care desfätau mult im ea in castele. peste Italia fi peste o parte din Spania. pe care cavalerismul le pusese pe primul plan al preocupärilor sale. Acestia. in sudul j Italiei.. Baronii lui Carol cel Mare. Simburele acestor poeme se dezvoltä in imaginatia jongleurilor si da naftere unei bogate eflorescente epice. defteptaserä gustul pentru aventuri fi miraculos. Figura fi vitejia lui Carol cel Mare au rämas in amintirea poporului. jongleurii. nate de-a lungul drumurilor de pelerini. Cu timpul insä prefacerile aduse in structura societätii prin instituirea cavalerismului fi prin främintärile cruciatelor. fiindcä era o adeväratä pletorä. Astfel se formeazä. in pietele publice. atitaserä curiozitatea.lor conducätoare si au impus un nou ideal de artä. De altä parte. care a extins hotarele imperiului säu peste Germania. Din imbinarea acestor douä sentimente avea sä creascä cea mai fru. in popasurile de la mänästirile jalo. Puternicä personalitate a lui Carol cel Mare. idealizati de mai multe generatii de clerici. in jurul mänästirilor fi bisericilor de la räspin. unde-si aveau morminte märete ce defteptau curiozita. ajunsä intr-o epocä de prosperitate economicä fi de inflorire culturalä. a j trezit in sufletul popular virtu£ile räzboinice si dragostea pentru „la dulce j France“. din rindurile tineretului iesit din aceste fcoli fi care nu-fi mai gäsea loc in der. cätre Aeneida lui Virgiliu si Thebaida lui Statiu. adusese o indulcire a raportu. care a durat in Franta mai multe veacuri. puse in circulatie de cruciati fi de pelerini. Si atunci. j sufletul popular francez nu se mai putea multumi numai cu vieti de sfinti. deveniserä prototipul eroismului francez pus in serviciul luptei pentru creftinätate. un curent de inviorare a studiilor clasice. äu inceput sä evoce in acordurile viorilor vitejia vremurilor apuse.tiile marilor drumuri de pelerini. in Ierusalim si ajunsese sä impunä o dinastie francezä in Portügalia.. Eroii centrali ai acestor poeme sint Carol cel Mare fi nepotul säu Roland le Preux.j moasä si mai bogatä produc^ie epicä a evului mediu occidental. Al doilea factor care a gräbit apari^ia literaturii franceze este instinctul national. pornit din fcolile clericale ale Frantei — cu deosebire din Orleans — indrepta atentia cätre lirica lui Horatiu. in afa-numitele chansons de geste. i ci simtea nevoia unor noi orizonturi literare. ifi intinsese dominatia in Anglia.lor lor de a-fi ciftiga si ei un loc de cinste in istoria legen da rä a Frantei. j ln secolul al XI-lea. In sfirfit. cätre Ars Amandi fi Metamorfozele lui Ovidiu. impotriva päginismului amenintätor: gesta Dei per Francos. Aceftia s-au sträduit sä transpunä in literaturä näzuintele cätre o nouä viatä literarä a lumii elegante din . Mila pentru cei näpästuiti. j Spre a satisface aceste noi cerinte sufletefti ale societätii. respectul fi cultul femeii. ctitori de mänästiri. au modificat si sufletul clase.

. clerici — sint expuse cu o jovialitate robustä. ln mijlocul haosului produs de societatea feudalä. cu deosebire in sudul Frantei.tor cu acela pe care cavaierul il datora seniorului säu. cum se numeau in provensalä. burghezi.postella. Astfel fi-a luat naftere un alt ciclu de poeme. poezia liricä s-a räsfirat in toate tärile invecinate. imbolduri fi modele pentru literatura in limba nationalä s-au räspindit in toate celelalte $äri romanice. cunoscute sub numele de rotHans courtois. trubaduri — trobaiori. intovärä. acea bizarä figurä din a cärei viatä de cabareturi si de temnitä. aSemänä. Tema acestor romane era.ditä din fuziunea latinei cu idiomele iberice fi germanice se furiseazä incä din veacul al VI-lea in gramatici latine. in cartulare fi titluri de proprietäti ale mänästirilor fi ale vechilor familii feudale. In Spania. In contrast cu aceastä literaturä. Vechile poeme epice ale Fran|ei au fost aduse in Spania prin jongleurii ce inso^eau convoiurile de pelerini francezi care veneau in fiecare an sä se inchine la mormintul sfintului Iacob din Com.lor nouä. de serbäri fastuoase fi de petreceri intelectuale. o societate aristocraticä. iubitoare de viatä frumoasä. care infätifau farse picante. totusi limba spaniolä nu incepe sä fie scrisä in literaturä decit abia in veacul al VIIlea. care exalta sentimentul de vitejie cavalereascä fi cultul pentru femeie. ca bunäoarä: regele Artur fi cavalerii mesei rotunde. o actiune de vitejie cavalereascä. Prin cäsätoria Eleonorei de Aquitania cu Ludovic al VII-lea si prin numeroasele relatii care uneau sudul de nordul Frantei. sau joglarii — le cintau in sälile somptuoaselor castele. a fifnit poezia cea mai miscätoare prin sinceritatea si duiosia ei. in compilatiuni juridice. Defi elementele din noua limba plämä. plinä de loialitate si curtoazie. evul mediu francez a mai cunoscut si un alt gen de poeme versificate. in genere. „Les Fran. tärani.lercsti din Provence isi gäsefte expresiunea sa cea mai aleasä in domeniul poeziei lirice pe care autorii infifi. in Provence. Poezia liricä este mai slab reprezentatä in Franca medievalä. cu deosebire in sä viclenia femeilor necredincioase. in timpul cruciadelor. Aceastä poezie a ajuns totufi la frumoase realizäri in sud. cu subiecte din lumea anticä. in care femeia ocupa primul plan al interesului. sau Parceval. scäldatä in lumina feeriei fi imbinatä cu o dragoste sincerä.si^i de instrumente muzicaje. spunea Lanson. din Orientul fantastic sau din tara legendarä a Bretaniei. ca in toate provinciile romanizate. cu o malitiozitate finä fi cu un rar simt al efectelor comice. cälugäri. unde a dobindit o notä realistä cu Rutbeuf fi mai ales cu Villon. s-a intrebuintat limba latinä pinä tirziu in plinul ev mediu. menite sä scoatä in luminä aspectele ridicole ale unor situa$ii sau tipuri reprezentative din societatea timpului. Sint asa-numitele fableux sau fabliaux.caste. Din Franta. Acest cult pentru femeie al societätii cava. de unde a radiat apoi in toate tärile romanice ale Occidentului. Din Provence. Les Chevaliers de la Table ronde. in asteptarea spinzurätorii.$ais n’ont pas la tete lyrique". potrivit cu gustul timpuri. cavalerismul crease. Tema acestor cintece este dragostea curatä conceputä ca un omagiu pe care indrägostitul il inchinä adoratei.lele feudale: idealul cavalerismulüi. curatä. sub influenta epicei franceze. cu atmosfera de mister fi misticism a sfintului Graal. O intreagä galerie de tipuri luate din toate clasele sociale ale Frantei medievale — cavaleri. lirica provensalä a trecut in nordul Frantei. rafinatä.

tismul castilian. isprävile räzboinice ale regilor spanioli in lupta contra maurilor. Cu toatä diferenta de rasa fi religie. Ea a avut o influentä puternicä asupra literaturii spaniole din vremea regelui Alfons al X-lea. regäsefte sotia fi fiica. aduseserä fi sädiserä pomi roditori din tärile calde ale Asiei. Aceastä literaturä cu caracter didactic fi romantic. .chise impotriva musuhnanilor.bilor — crestinii care primiserä de bunävoie stäpinirea arabä — a maurilor rämafi in provinciile recucerite de spanioli si a evreilor. care povesteste vitejiile din tinerete ale Cidului.gime Poema sau Cantar del Cid. de povefti fi de proverbe orientale.tema dramatizatä mai tirziu in literatura spaniolä de Guilen de Castro si reluatä in literatura francezä de Corneille. care se afla sub stäpinirea regilor vizigoti. sau Libro de Apolonio. cäsätoria lui cu Ximena —. Paralel cu influenta literaturii franceze. Din aceastä epocä. inspiratä din izvoarele latine fi franceze. Arabii cuceriserä Spania. precum si poema inruditä El Rodrigo. scrisä la 1236. Totufi din aceasta produc^ie popularä a räzbätut pinä la noi in intre. Rodrigo Diaz de Bivar — zis El Cid Campeador — este invingätorul maurilor si cuceritorul Valenciei. In sfir. printr-o compozitie mai savantä fi printr-un stil mai personal. monumentele spaniole. ca poema lui Alexandru cel Mare. al cärui miez este luat din romanul grecesc al printului sirian Apollonius de Tyr. se resimt de influenta stilului arab in constructia lor. sau fapte de senzatie care au zguduit imaginatia maselor populäre. care au fost initiatorii unui nou gen de poeme. cel ce ifi pierde si. in cele din urmä. se inspirä din izvoare variate. Räsunetul mare pe care 1-au avut in societatea spaniolä aceste „cantares de gesta" ale juglarilor a a^i^at ambifia clericilor. Sub aceste influente au inceput fi in Spania cintäretii populari — juglares — sä recite fi ei. tradusä in limba latinä fi spaniolä de cätre evreii converti|i la creftinism.grafice. intermediari intre creftini si musulmani. O mare parte din aceasta materie epicä a pierit din amintirea poporului. Ei aduseserä in Europa strälucitoarea civiliza. cunoscute in istoria literaturii spaniole sub numele de „mester de clerecia“—opera clericilor.prin numeroasele mänästiri intemeiate de cälugärii benedictini in regatele creftine ale Spaniei fi prin seniorii francezi atrafi de cruciatele des. ca de pildä povestea celor fapte copii ai lui. o altä influentä de un caracter cu totul deosebit s-a exercitat asupra literaturii spaniole din sud.fit. in sunetul instrumentelor muzicale. ca de exemplu din virtutile ascetice — inväluite in aureola miracolelor — ale legendelor hagio.tie arabä: impinziserä pämintul Spaniei cu canale de irigatie. exaltind patrio. in care se studiau. medicina. ca. luind el insufi parte activä la promovarea ei. in bogätia fi finetea ornamentatiei. Aceste nouä productii epice. totufi prin mijlocirea mozara. fi intemeiaserä acolo califatul de Cordoba. al cärui erou principal. care se disting prin elemente mistice si romänesti. arta si literatura spaniolä au suferit o puternicä influentä arabä. pe lingä Coran. clädite in stilul lor propriu fi infiintaserä fcoli infloritoare in Cordoba fi Toledo. trecuti la creftinism in anul 711. sau din vechiul fond al traditiilor nationale fi creftine. a trecut fi in celelalte literaturi ale Europei occidentale. Lara —■ o vendetä de familie din vechea Castilie. stiintele. de pildä. filozofia fi poezia. limba spaniolä pästreazä pinä astäzi o multime de cuvinte maure. regele intelept. numite „mozarabe" fi „mudejare". alte poeme clericale ne transpun pe tärimul fabulos al antichitätii. Era influenza arabä. poema Fernän Gonzales. ridicaserä moschei fi palate märete. limba.bole. care venea din nord. iar literatura s-a imbogätit cu o sumedenie de para. care a dat un puternic imbold culturii.

incit se ivesc poeti italieni care. infloreste prima scoalä poeticä in literatura italianä. Este con. asemenea Sfintei Fecioare fi ingerilor. cu deosebire in Bologna. in toatä splendoarea fi armonia ei intimä.serä o primire generoasä in regatul pitoresc al Siciliei. totufi literatura ita. De la acel Cantico di frate sole al lui San-Francesco d’Assisi. dintr-un oraf intr-altul. Dealtfel clasele superioare citeau roamanele franceze cavaleresti si in original fi unii scriitori. pe care-i cäuta.rea Beatricei din Divina Commedia. pe jumätate francezä—asa-numitele texte franco-venetiene. trecind dintr-o curte seniorialä intr-alta. care träiau pe atunci incä sub stäpinirea literaturii latine medievale. franceze fi provensale fi ifi croiefte un drum propriu.f Literatura francezä a trecut de timpuriu fi granitele Alpilor. intr-o limba pe jumätate italianä. unde Guido Guini. Trubadurii fi truverii duceau o viafä de vagabondaj. pe care o considerau superioarä limbii italiene. sudul primea impulsiunile si mriuririle liricii provensale. incep sä prindä si ei gust pentru astfei de distractii fi incä din secolul al XII-lea se citeazä comune care pläteau truveri francezi pentru a desfäta poporul in pietele publice cu cintecele lor. fi apoi in Florenta. Aceastä dragoste adincä fi curatä.zelli transformä conceptia poeticä a dragostei. unde. in care icoana femeii adorate apare inväluitä ca intr-un nimb divin. si nu numai el.lianä intrun secol fi ceva se emancipeazä de influentele latine. In acest mediu asa de prielnic. Dar. utilizind materialul epic francez. il innobileazä fi-1 ridicä pe un plan superior intre divin fi uman. era un adevärat poliglot.tati. fcoala sicilianä se ramificä fi in celelalte curti cavalerefti < fi episcopale din Italia nordicä. Epica francezä se räspindefte in felul acesta in nordul Italiei fi ea pune atita stäpinire pe spirite. Brunetto Latini. farmecul poetic al cantilenelor. crescut de papä. dar gusta din plin si fastul särbätorilor de curte: luptele I de tournoi. au scris opere in limba francezä. Italiemi. cunoscutä sub numele de scoala sicilianä. pe cind nordul Italiei stätea sub influenta epicei franceze. in care. ajunge la deplinä inflorire „il dolce stil nuovo“. Prin numeroasele legäturi politice fi comerciale care uneau Sicilia cu restul peninsulei. transformä sufletul poetului. sä prelucreze si compunä poeme. fi care nu poate incolti — dupä conceptia lor — decit in inimi nobile fi delicate. neintinatä prin nici un gind pämintesc. sub influenta liricii provensale. de la acest psalm mifcätor prin simplitatea lui plinä de gingäfie fi prin adincimea lui misticä — „le . care-i va asigura un loc de cinste intre literaturile occidentale. poemele epice. cü Guido Cavalcanti. Acesta. le desfätau recitind. Ei insoteau convoiurile de cre. „II dolce stil nuovo“ a introdus in literatura italianä nu numai un nou concept de dragoste. incep sä traducä.ceptul dragostei idealizat printr-un fior de misticism. Defi ivitä cea din urmä intre literaturile romanice. evlavia pentru creator se contopefte cu dragostea fräteascä pentru natura. ci si socrul säu si copiii säi. in locurile unde multimile poposeau ca sä se odihneascä. ca bunäoarä profesorul lui Dante. la curtea strälucitoare din Palermo a lui Frederic al II-lea. cintate de trovatorii provensali cu i care el insusi se lua la intrecere. oprindu-se mai indelung acolo unde erau primiti cu mai multä cäldurä fi generozitate. care se compläcea nu numai in discutiuni stiintifice cu oameni invä. dar a creat in acelafi timp fi nouä forme poetice pline de gingäfie fi el fi-a gäsit cea mai desävirfitä expresiune in lirica dantescä din Vita nuova si din Convivium si in evoca. in sufletul serafic al sfintului.dinciofi pe drumurile lor de pelerinaj cätre Spania fi Roma fi. Truverii provensali gäsi. in sunetele vioarelor.

imperiul de räsärit ' LITERATURA BIZANTINÄ . Prin creftinarea Ungariei in formä catolicä. cind regele §tefan cel Sfint primise de la papä coroana de rege apostolic. Cu totul altfel se mfätiseazä lucrurile in Bizant. abia se limpezeau zärile si se iveau cele dintii injghebäri de stat romänesc. Cäsätoria lui Sigismund I (1506—1548) cu Bona Sforza fi solicitudinea acordatä culturii si artei de Sigismund August (1548—-1572) fi de §tefan Bäthory (1575— 1585) au inlesnit trimiterea tineretului polon la Universitatea din Padova fi venirea eruditilor fi artiftilor italieni la curtea regilor poloni. la minunata poemä alegoricä a lui Dante. Dar. Cu toate cä masele populäre stäruiau incä mültä vreme intr-o dirzä impotrivire fatä de noua credintä. in imprejuräri pe care le vom vedea indatä. apar scrise abia din secolul al VIII-lea. din Apus ajunseserä. iar cele dintii manifestäri literare apar in Franta secolului al X-lea. raze de luminä. Pätrunderea germanilor. Nicolae Olahus. dupä välmäfagul produs de invazii. ci fi viata intreagä a Italiei medievale. inainte de aceste vremuri. incit din secolul al XII-lea incep sä se scrie in Ungaria cronici latinefti — intre care fi aceea a „notarului" regelui Bela al V-lea (f 1196). in secolul al XIII-lea. fatä de cultura latinä pe care ne-o ofereau vecinii unguri fi poloni.naserä la inceputul secolului al XI-lea. din ce in cemai palide. printr-o främintare de aproape un veac. din veacul al XII-lea. A trebuie sä treacä vreme de citeva veacuri pinä ce popoarele germanice cuceritoare sä fie convertite la creftinism fi pinä sä se facä fuziunea deplinä intre cuceritori fi cuceriti. Pe aceastä cale s-a pregätit pätrunderea Renafterii italiene in epoca fi la curtea strälucitoare a lui Matei Corvinul fi in perioada urmätoare. este cu mult anterioarä literaturilor romanice din Occident. in anul 966. Inainte insä de intemeierea statelor noastre. sub urmasii lui Teodosiu cel Mare.turile economice cu Italia deschid drumul Renafterii in Polonia. care s-au afezat fi au luat in stäpinire provinciile imperiului de apus. pe plaiurile noastre. ordine de cälugäri francis. mult mai interesante erau perspectivele pe care ni le deschidea Sudul dunärean bizantino-slav. in care se räsfringe in ceea ce are mai adinc nu numai sufletul lui Dante. cu primele ftiri despre formati. care va fi ilustratä.date de barbari.plus beau morceau de poesie refigieuse depuis les Evangiles“. In secolul al XV-lea. dupä un mileniu de zbuciumäri. totufi cref. Dupä impärtirea imperiului roman in doua. Se ftie cä. dupä cäderea Romei. Literatura bizantinä. cum l-a caracterizat Renan — s-a ajuns. ale cäror urme se väd timid in documentele latine din secolul al VI-lea. intre altii. Limbile neolatine.cani. benedictini fi dominicani se afazä in tarä fi aduc cu ei preocupärile erudite ale umaniftilor si atita cunoftintä de limba latinä.Tegä. in {inuturile polone fi colonizarea orafelor au atras dupä eie clerici fi scoli. cäci ungurii fi polonii intraserä fi ei in sfera de culturä a Occidentului. Polonia a intrat in zona culturii latine dupä crestinarea ei sub regele Mieschka. firefte. la anul 395. in zona cäreia am fost cuprinfi de la inceputurile organizärii noastre in stat. care au intärit cultura latinä in aceastä tarä slavä. fi de un vlästar din vitä domneascä a Järii Romänefti. pinäla hotarele noastre.tinismul in forma catolicä se inrädäcineazä tot mai adinc la curtea regilor ungur i. ORIENTUL BIZANTINO-SLAV . granitele imperiului roman au fost inva. Dar la data cind apare in Italia Divina Commedia.unile de stat romänesc din Ardeal. Ungurii se cresti. corespondentul lui Erasm.

fireste. cei mai de seamä scriitori. vecinätateä imperiului cu vechile culturi ale Orientului fi ramificatiile lumii elenice in Asia Micä si Egipt au inlesnit pätrunderea ele. dupä cum s-a observat in timpurile din urmä. numai Biblioteca imperialä din Constantinopol continea peste 30 000 de volume. Dupä secolul al VII-lea. cu crestinismul si cu literaturile vechiului Orient. Pe acest fond strävechi de culturä elenicä s-a suprapus apoi creftinismul. In epoca de tran. p. introduceau in operele lor. Este lesne de inteles cä orientalii grecizati. elemente din cultura si limba lor maternä. intreaga structurä a statului era romanä. Masele populäre ale imperiului erau din punctul de vedere al rasei foarte amestecate. cultura. inaltii demnitari. In sfirfit. un Romanos. devenise farul celei mai strälucitoare civilizatii care a luminat evul mediu european intre veacurile al V-lea si al XI-lea. Asia Micä si Egipt. prin fuziunea literaturii fi a filozofiei grecesti cu traditii literare latine. scriau in limba Bizantului. dar civilizatia. armeni. copti. statul pierde repede caracterul roman. in Antiohia. un loan Damasceanul. Pinä in secolul al VII-lea imperiul de räsärit avea un caracter roman: imparatul era roman. cu un cuvint. s-a impus in Asia apuseanä si in nordul Africii. un Plotin. De altä parte. tineretul neelenic. pe cind in Occidentul romanic popoarele iesite din contopirea elementului barbar cuceritor cu cel latin autohton abia isi cäutau in traditia X romänä si creftinä simburii unei culturi proprii. imperiul se grecizeazä repede. sirieni. 336. Alexandria. organizatia armatei si a marinei. Mai intii in istorie. relatiile politice si economice ale Bizantului cu curtile strälucitoare din Bagdad si Damasc au adus in civilizatia bizantinä si influente arabe. administratia. Aceasta a contribuit ca legätura cu cultura clasicä elinä sä fie neintreruptä in Bizant. limba.cizati. dupä secolul al VII-lea. incit a format. baza educatiei tineretului in scoalele Bizantului. care. care a pätruns asa de adinc in sufletul poporului. De aceea. H. erau scoale superioare grecesti. copiate frumos fi ingrijit in manuscrise pretioase. sint greci din Orient sau orientali gre. Literatura greacä era. Alexandria. care au atins. Limba de stat vorbitä in toatä intsnderea imperiului de räsärit rämine greaca. fi prin aceasta populafia romanicä a imperiului este scäzutä. Bibliotecile bizantine cuprindeau toate comorile scriitorilor antici. aläturi de greci. Bizantul. cultura greacä. cu atit mai mult cu cit Bizantul reunea in granifele sale toate metropolele lumii vechi in care inflorise elenismul: Atena.zitie de la cultura greceascä la cea bizantinä. dupä cum vom vedea indatä.mentelor asiatice fi africane in civilizatia bizantinä. evrei. una din träsäturile caracteristice ale culturii bizantine. legislatia. Antiohia. un loan Hrisostomul. X (1935). G r e g o i r e . in care se comentau Platon si Aristotel si in care se ingrämädea la studii. chiar si marea epopee popularä Digenis Akritas Astfel. ln acest rästimp literatura bizantinä s-a manifestat cu deosebire pe trei tärimuri: istorie. persani. aläturi de Sfinta Scripturä fi de sfintii pärinti. de multe ori färä sä-si dea seama. un Origen. Byzantion. majoritatea. cind partea de nord a Peninsulei Balcanice este cuceritä de slavi. religiös fi beletristic. . In marile centre din Siria. intemeietorul neoplatonismului. superioarä culturilor autohtone. literatura erau toate grecesti la pätura culta a tuturor raselor.cu capitala sa Constantinopolul si-a continuat existenta de sine stätätoare incä un mileniu dupä cäderea Romei sub barbari. Grecii nu aveau. Edesa. dftigati la elenism. Incä de pe timpul cind Alexandru cel Mare cucerise Asia Micä si Egiptul.

a renuntat la tron. Dupä liberarea sa. Africa fi Italia. Mihail Psellos. sotia lui Vrienios.a apärat crestinismul impotriva ereziilor care veneau sä-i surpe mereu temeliile si a apärat civilizatia europeanä impotriva necontenitelor asalturi date de popoarele barbare din nordul Dunärii si de musulmanii din Asia Micä. a fost secretarul impäratului Mihail Calafatul. el a päräsit patria fugind in Italia dupä cäderea Constanti. Ana insäsi. pentru care nu prea avea apti.nios.gindu-se intr-o mänästire din Muntele Athos. Un alt istorie de seamä a fost impäratul loan Cantacuzino.tului de Epir si a cäzut prizonier in miinile dufmanilor. reconstituind. dupä o domnie zbuciumatä de necontenite lupte. femeie de o rarä culturä. profesor la Academia din Constantinopol. a fost ales de impäratul Alexie Comnenul ca sot al fiieei sale. George Frantzes. Ana. cu un simt firesc de pietate. aceste necontenite conflicte de rase. de religii. domnia tatä. in sfirfit.Bizantul. sarcina de a conduce räzboiul impotriva despo. pentru care avea o profundä admiratie si pe care l-a insotit pe cimpurile de luptä din Asia. un om de o culturä vastä. precum si tragediile din jurul scaunului imperial au oferit unor scriitori de real talent cele mai interesante subiecte din cite a cunoscut istoria omenirii. fi variatä. Acest rol milenar in apärarea crestinismului fi a culturii europene a fost cu atit mai greu de indeplinit cu cit xmpäratii bizantini au avut de cirmuit popoare de rasa si civilizatie diferite peste care se suprapunea tot mai mult cultura greceascä. de civilizatii. care. reträ. El a indeplinit in istoria omenirii o dublä menire: . Astfel Procop era secre. si a ocupat un loc de frunte in diplomatia imperiului. §i ceea ce nu trebuie pierdut din vedere e cä mai toti acesti istoriei au väzut desfäsurindu-se sub ochii lor evenimentele pe care le-au povestit fi la care au luat parte activä ei infifi. ultimul cronicar bizantin. impäratul Teodoros. Nikifor Vrie.tarul generalului Belisarie. a completat opera sotului säu. sub Mihail al VHI-lea.lui säu. pe care-1 va folosi la noi Constantin Cäpitanul Filipescu.lui säu. George Akropolites a primit din partea elevu. Acest mozaic pitoresc de popoare diferite. a avut o viatä dramaticä plinä de zbuciumäri. pentru valoarea lui militarä si pentru abilitatea lui oratoricä. dar care au condus chiar .tudini. fi. a^ezat la granitele de räsärit ale civilizatiei europene fi in punctul ei cel mai primejduit. dupä märturiile celor ce au insotit pe tatäl säu in räzboaie si dupä acte oficiale din arhivele statului. a renuntat la militärie. a fost secretarul lui Manuel al II-lea fi mare logofät la curtea lui loan al VHI-lea. istoria Bizantului a avut norocul sä fie scrisä de oameni care nu numai cä au fost pärtasi la evenimente. educatorul lui Mihail al VII-lea Parapinakes fi a devenit prim-ministru fi arbitru al politicii imperiale in domnia mai multor impärati. Cum se poate vedea din aceastä simplä infirare a citorva din cei mai de seamä cronicari.nopolului sub turci.

care stricau puritatea invätä. din incercärile de a fuziona crestinismul cu filozofia si dialectica elinä si cu credintele religioase ale po. prin scrierile lor dogmatice. Filip. incontestabil cä grecii se asazä la un nivel intelectual cu mult superior.destinele imperiului. Gnosticii. povestirea lor msufletita de episoade caracteristice si de situatiuni dramatice. pasionat pentru probleme de ordin mistic. deci de nesträmutat. a fost teologia. un Nicetas. sf. Evanghelia lui Andrei. a lui Bartolomei. „Dacä se comparä — spune unui din ei — marii istoriei din secolul al VI-lea bizantini: Procop. au constituit ceea ce se numeste in istoria bisericii ereziile. Gheorghe Amartolos (amartolos = päcätosul. cu marii istoriei ai Occidentului latin. Grigore de Nazianz. un Cinnamus. Evanghelia Evei. prin scrierile lor polemice.ghelicä. dupä cum se stie. . pretinzind cä detin o revelatie specialä de la apostoli. Petre etc. sub numele persoanelor biblice. atribut de umilintä purtat de cälugäri) din secolul al IX-lea sau Constantin Manasses din secolul al XII-lea. Byzance. Paris. prin finetea psihologiei. Ciril de Alexandria. incepind de la creatiunea lumii si mergind pinä in vremea lor. 1 C h a r l e s D i e h l . Ei au dus.serä in circulatie. Cea mai räspinditä erezie a fost gnosticismul. Flammarion. compilind Sfintele Scripturi cu textele apocrife. expusä intr-un stil format dupä modelul istoriografiei clasice grecesti. Grandeur et decadence.zitiei. näscut in primele trei veacuri in mediul imbibat de sincretism religioas al ultimelor curente de filozofie elinä ce cäutau in mitologiile vechiului Orient alegorii si simboluri.temporanii lor. cu istoria anticä si legendele bizantine. puse. loan Hrisostomul.tuire si de admiratie celor mai de seamä bizantinologi ai vremurilor noastre. pe gustul maselor populäre. Impotriva acestei literaturi eretice luaserä pozitie marii pärinti ai bisericii din secolul al IV-lea si al V-lea care au constituit epoca de aur a patris.poarelor convertite. socotite apoi de urmasi ca fiind de o autoritate indiscutabilä. Tadeu. sf. au smuls accente de pre. principiile fundamentale ale credintei.ticei grecesti: sf. prin priceperea politicä. Elementele eterogene care se infiltrau pe aceastä cale in crestinism in epoca formatiunii sale erau in unele tinuturi asa de importante. Ereziile s-au 'näscut. Menandru si mai tirziu un Psellos. Una din grijile constante ale marilor teologi bizantini a fost lupta contra ereziilor.turilor Mintuitorului. un alt domeniu literar in care s-a manifestat in chip strälucit eugetarea si sufletul bizantin. care furä con. p. prin talentul stilului" 1. luptä inversunatä impotriva ereziei si au fixat. Aceste devieri de la traditia fixatä. mii de scrieri apocrife: Apocalipsul lui Adam. Dupä istoriografie. Agathias. totusi intelegerea evenimentelor. care amenintau crestinismul in forma lui orto. a cärui operä a intrat de timpuriu in literatura romäneascä.doxä. Chiar dacä obiectivitatea si sinceritatea este la unii pe planul al doilea. 271. Atanasie. incit il deviau necontenit de la linia statornicitä prin traditia evan. au intoemit. vaste repertorii de istorie universalä. Vasile cel Mare. Epifaniu. prin simtul compo. Grigore de Nissa. Nici mäcar nu incepuse in Occident istoriografia in limba nationalä cind in Bizant cronografi ca loan Malalas din Antiohia in secolele VI—VII. sf.

a cärui operä. a fost tipäritä pentru intiiasi datä. desi admitea in el douä naturi. Maxim Confesorul in secolul al VII-lea.meia nu pe cantitatea silabelor — lungi sau scurte — ci pe ritmul silabic care se obtine cäutind efectul muzical in numärul egal al silabelor din aceeafi strofä si in succesiunea regulatä a silabelor accentuate si a celor neaccentuate. care sustinea cä Domnul nostru Isus a avut o singurä naturä. ftiinta sacrä este ea insäsi amenintatä prin pozitivismul nävälitor.nopol. fi. Lirismul religiös bizantin este atit de bogat." Productia imnograficä bizantinä se leagä in obirfia ei de poezia religioasä siriacä fi prin aceasta de poezia semiticä. care nu recunostea in Mintuitorul decit o singurä vointä. Lupta aceasta impotriva ereziilor fi pentru fixarea punctului de vedere ortodox in chestiunile atacate a dat naftere unei bogate literaturi de polemicä fi dog. sä ascultäm cu transport toate aceste cintece. 2 Legenda povesteste cä von in d din Siria in Constantinopol ca diacon in biserica Sfinta Näscätoare.ratä de melozi. incit 34 . Trebuie sä salutäm toate aceste nume. fi corifeul lor. sfintul Romanos. in cärtile sale liturgice. foarte dezamägitä (desenchante) pentru a ne mai da poeti lirici. menitä sä insoteascä serviciul divin: imnografia. Boeme Presse. cu principele lor. contemporanul lui Alexe Comnenul. bogomilismul. Paris.. la noi. in secolul al VIIIlea: Ion Damasceanul si Teodor Studitul. Edmond Bouvy 1: „Occidentul nostru are nevoie de poezie. care formeazä un cor. in sfirfit. in Tirgovifte. intemeindu-se pe scrierile patristice. Ori. Trebuie sä cäutäm undeva intr-o literaturä incä necunoscutä elanurile inimii. patriarhul Fotios. o erezie näscutä din fuziunea dualismului persan cu crestinismul. Teologii bizantini. p. cea divinä fi cea umanä . care nu admitea cultul Sfintei Fecioare si al icoanelor. vezi Poetes et melodes. 1886. in Grecia bizantinä.silas. 226. care se inte. a cäror melodie era insä asa de stingace. acest lirism care ne lipseste.maticä.. cel mai mare dintre poetii noftri creftini. Fruntaful poeziei sacre din Bizant. monotelism. in limba greacä. lumea profanä este foarte imbätrinitä.ln epoca bizantinä biserica a continuat sä fie zguduitä necontenit de forme nouä ale ereziilor: monofizism. in special de psalmii ebraici. Insä genul in care literatura bizantinä s-a ridicat pe culmile cele mai inalte e poezia religioasä. 347. Nimes. sä aplaudäm toate aceste glorii. p. Panoplia dogmaticä. ci fi al Intregii lumi medievale — era evreu din Siria trecut la creftinism fi stabilit apoi ca diacon in Constanti. 1893. 2 De la el 1 Stades preparatoires au pelerinage eucharistique de Jerusalem. El a adoptat pentru imnul sacru versificatia popularä. ca Leontius din Bizant in secolul al VI-lea. nu numai al Bizantului. Orientul pästreazä in rezervä. cea divinä. efuziunile sufletului in rugäciune. in secolul al IX-lea: Euthimie Zigabene.. a inceput sä compunä imnuri sacre. Romanos —■ despre care a fost vorba fi pe care toti bizantinologii fi chiar teologii catolici il considerä ca pe cel mai mare poet sacru. Iatä ce spune in aceastä privintä un cälugär francez. atit de variat fi afa de frumos. incit a stirnit admiratia chiar a adversarilor bisericii ortodoxe. iconoclasm. din opera lui avem traduceri in literatura noasträ incä din secolul al XVII-lea. o ceatä nenumä. au continuat lupta impotriva acestor noi erezii pinä la deplina lor exterminare. la 1711. Cantacuzino fi Caba. considerate ca idolatrie. in secolul al XIV-lea. in care s-au distins teologi de frunte. Palamas.

Efrem Sirul. loan Hrisostomul. in cazaniile noastre. In secolul al XII-lea rapsozii bizantini ai maselor populäre au alcätuit o mare epopee. 35 . ar\\lEpov (—Astäzi. Si in omileticä bizantinii stau pe o treaptä mai inaltä decit occidentalii.genetul si Leon Inteleptul. dupä toate probabilitätile. si multi altii au ilustrat am. este romanul istorie al lui Ninus si Semi. care-i intinde un sul de hirtie.torului. dar inspirati de puritatea invätäturilor evangelice. dar il pierdu din pricina unui räspuhs mindru pe care-1 dädu impäratului ce-i oferea. din Duminica Floriilor. alcätuitorul canonului —■ formä complexä a cintecului religiös. intocmitorul octoihului. a cärui operä stä la baza Evangheliei cu vnväiäturä a lui Coresi. Opera lui a fost continuatä de alti melozi. silindu-1 sä-l inghitä.trinä metafizicä sau moralä. ca gen literar de sine stätätor. Intr-o noapte din ajunul Cräciunului. precum si al cintärilor de inmormintare. dupä cum se va vedea. colec^ionate in mineele care se citesc azi in bisericile noastre sau patericurile schitice. a avut si are incä o rezonantä puternicä in sufletul lumii ortodoxe. romanul nu s-a constituit decit la inceputul erei crestine. sub stäpinirea unei puternice emotii mistice. pentru a expune in forma piäcutä a fictiunii o doc. prin darul divin — dupä legenda — a alcätuit el mii de imnuri care au pätruns in liturghia ortodoxä si i-au asigurat un loc intre sfinti. il inghite si des. bizantinii au pläsmuit legendele inväluite in nimbul miraculosului crestin ale sfin. autorul canonului din Duminica Floriilor. din Vinerea Patimilor si din Duminica Pastilor. Romanul si-a luat nastere in epoca de decadentä a culturii clasice grecesti. Marii lor oratori bisericesti. ii apare dintr-o datä in vis Sfinta Fecioarä. inträ in bisericä si urcindu-se in amvon cintä celebrul imn ' HjiapGevoi. Grigore de la Nisa. Iosif Imnograful. Mihail Peloponesianul. Cel mai vechi.ramida. Sfintä Fecioarä). Cosma Damasceanul. condacele si icoasele de la Nasterea Mintui. Vasile cel Mare. märginite numai la viata si gindurile marilor asceti. ceea ce este semnificativ. Ba. ca Constantin Porfiro. Teodor Studitul.ne-a rämas. intre altele. in idila din perioada alexandrinä. care este si azi in uzul ritualului ortodox. la jumätatea secolului I al erei noastre. loan Damasceanul. alcätuitä din nouä ode modelate dupä strofe tipice numite irmoase. alcätuit. Digenis Akritas. cu o melodie unicä —■ si apoi cu continuatorii acestuia: loan Damasceanul. Pentru a stimula virtutile crestinesti in sufletul maselor populäre. Ilie Miniat. Casia. Astfel. lavsaicurile sau limonariile. crescuti in filozofia si retorica elenicä. Desi in germene era cuprins in unele episoade din poemele homerice. Cel stirnea risul. Si pe tärimul literaturii de imaginatie bizantinii au produs opere de seamä. in care se cintä viata de aventuri si eroism a comandantilor de la granitele imperiului. constituind toate laolaltä un grup organic. despre care legenda spune cä era gata sä se urce pe tronul Bizantului. pe cind dormea. care se räsfring. alcätuitorul canoanelor pentru fiecare zi a säptäminii. loan Caleca. totusi. peste veacuri. din care insa nu ni s-a pästrat decit un fragment. Poezia epicä si-a gäsit insä expresiunea ei cea mai nimeritä in roman. Poezia religioasä bizantinä capätä un nou avint cu Andrei de Creta. in povestile milesiane sau in miturile alegerice pläsmuite de filozofii greci.tilor martiri si asceti.vonul bisericii ortodoxe si ne-au läsat predici de o rarä frumusete. in aceastä muncä de slävire a Mintuitorului au adus contributia lor chiar impäratii bizantini. cu märul de aur> mina sa.teptindu-se. contimporanul lui Antim Ivireanu. au pus in luminä inältimea dogmei fi moralei crestine cu o vervä care. care a compus cea mai mare parte din cintärile prohodului.

impreuna cu cultura si obiceiurile popoarelor romanice din Occident incep sä pätrundä in limanurile bizantine si influente literare. care. si cel care a avut un räsunet mai puternic in literatura bizantinä si chiar in literaturile moderne. Scriitori ca Teodor Prodromos. printr-un deznodamint fericit. In aceste imprejuräri.morä. spre satisfactia cititorilor. 1916.prinsi pe mare de furtunä. dupä izvoare latine. cu cavalerii mesei rotunde (les chevaliers de la table ronde). prin inläntuirea de incidente multiple si variate. sur.4ala imperialä. O 36 . Geschichte der byzantinischen Litteratur. altii in prozä — imitind pe Heliodor. cu tärmul Asiei in fatä.atei a IV-a cuceresc Constantinopolul. este Aethiopica lui Heliodor sau Teagen si Haricleea. Cupolele aurite ale bisericilor. asezatä intr-unul din cele mai pito. pietele largi ca. galeriile si arcadele palatelor de mar. Acest roman de dragoste. se regäsesc si se cäsätoresc. vestita Augusteon — un fei de San Marco a vechiului Bizant — toatä acea bogätie de marmorä.grafie. a jung sclavi si in cele din urmä dobindesc libertatea. cu splendide grädini pe tärmul Märii de Marmara.resti decoruri. rämin uimifi de cele ce väd in capi.trinul cavaler.lucrate si traduse in versuri bizantine. in arta evului mediu occidental. a fost mult gustat si a gäsit imitatori in literatura bizantinä. Elemente din arta bizantinä au pätruns de timpuriu prin Venetia si prin stäpinirile bizantine din Italia. prin tendinta de a incorda atentia in desfäsurarea unor situatiuni senzatio.nale si a unor conflicte neasteptate. dupä cum insusi o spune. Estatiu Macrembolites si altii — unii in versuri. de pildä.mai izbutit. literatura bizantinä ajunsese deci la o inflorire mai bogatä. care are pentru fiecare capitol o bogatä biblio. planul operei sale Istoria ieroglificä. dupä pastorala Daphnis si Chloe. Ulrico Hoepli. era cea mai frumoasä cetate a evului mediu. romane cavaleresti franceze ajung sä fie pre. 1897. in secolul al XIII-lea. O lucrare sumarä. o reelaborare a legendei provensale Floire et Blanche. mai nouä: G i o v a n n i M o n t e l a t i c i . Anterioarä cu cinci veacuri literaturilor romanice din Occident. Iar mai tirziu. in sfirsit. intrat si in limba romänä. München. sau. alcätuit in Franta in secolul al XII-lea de truverul normand Benoist de Sainte-Maure. Storia della letteratura bizantinä (324—1453).. au scris peripetiile incurcate ale perechilor de indragostiti. traducerea in versuri a Romanului Troiei.fleure sau Imberie si Margarona. aur si mozaicuri ne face sä intelegem prestigiul de care se bucura pe timpul säu civilizatia bizantinä. . BIBLIOGRAFIE Pentru istoria literaturii bizantine cea mai bunä operä este pinä acum tot K r u m b a • e h e r . cad in mma piratilor. Nicetas Eugenianos. cronicarul francez Villehardouin. Aufl. Bä. Märetia si frumusetea Constantinopolului erau cintate in romanele courtois ale Frantei medievale si in bilinele rusesti. incheiate. In secolul al XIII-lea. II. Si in artä Bizantul era la aceastä epocä superior Occidentului. cind Constantinopolul cade sub latinii cruciatei a IV-a si cind Imperiul bizantin este impartit intre cuceritori. scrie: „Rien de pareil ne se peut trouver en un autre pays". prelucrarea libera si prescurtata a romanului francez de la sfirsitul secolului al XII-lea Gyron le courtois sau Florio si Plaziaflora. un roman din ciclul legendelor arturiene. Milano. precum: 'O npsaßüitjQ mnörtiQ. care a sugerat lui Dimitrie Cantemir. o altä prelucrare in versuri a celebrului roman cavaleresc de la sfirsitul evului mediu Pierre de Provence et la belle Maguelonne. cind latinii cruci. De altä parte. unui dintre aceftia. capitala imperiului.

LITERATURA SLAVILOR SUD-DUNÄRENI Din cele expuse in capitolele precedente s-a putut vedea cä literaturile romanice. II. care incep sä se e^aloneze incä din veacul al V-lea. literatura bizantinä. In 864 principele Boris al Bulgariei.vechile culturi ale Orientului. 1933. Pinä la aceastä epocä Bizantul insä.fi in cel istorie — culmi mai inalte decit literaturile Occidentului. Hippomedon et Protesüaus ale lui Huon de Rotelande. Paris. cind in Italia fi in Spania abia se furifau in documente latine urmele noilor limbi romanice. se boteazä avind ca nas pe insufi impäratul bizantin Mihail. Cleomades a lui Adenet le Roi. Si ln ceea ce priveste epica literatura bizantinä putea sta ou cinste aläturi •de literaturile romanice. cind in Occidentul romanic apar primii cronicari — in Spania Alfons al X-lea cu cronica generalä a Spaniei> in Franca cronicarii cruciadei a IV-a cu Villehardouin in frunte — istoriografia bizantinä däduse pe cei mai de seamä reprezentanti ai säi.latia slavä se intindea pinä sub 37 . Despre poezia imnograficä din cärtile de ritual si cintarea bisericeascä. atunci intelegem farmecul pe care Bizantul il exercita asupra popoarelor pägine de la granitele imperiului. 1912. Bucuresti. Byzance. pe care nu numai bizantinologii. 1935. Bizantul se putea mindri cu melozi ca Romanos. Bucuresti.dipa al nostru — care a colindat prin toate literaturile Occidentului» Privitä astfei in intregul säu. In secolul al VI-lea. Opere postume.4 i 1 e s c u. R u s s o . 271. care i§i plämädise o civilizatie proprie din fuziunea clasicismului grec cu crestinismul fi cu strä. sub tarul Simion. Partenopeu. 1937. I o r g a . cäci dacä bogata eflorescentä a chanson-elor de geste . fiindcä in veacul al IX-lea popu. Bizantul in schimb produsese marea epopee popularä Digenis Akritas. ci chiar fi teologii catolici il soco. precum fi o serie de romane imitate dupä Ethiopica lui Heliodor. Fratii Chiril si Metodiu erau fiii unui inalt functionar grec din Salonic. N. nu-i mai putin adevärat cä fi literatura bizantinä a transmis epicei franceze medievale o serie de motive in opere ca: Cliges a lui Chretien de Troyes. Creftinismul dobindefte insä un puternic avint in Bulgaria sub fiul lui Boris. Byzance apris Byzance. Grandeur et dicadence. folosindu-se de incheierea päcii cu bizantinii. P e t r e V i a . avusese o evolu^ie literarä de cinci veacuri.tesc ca pe cel mai mare poet al creftinätätii din toate vremurile. Cunof. Athis et Prophilias a lui Alexandre.sintezä asupra •civiliza'tiei bizantine: C h. Elenismul in Romänia.garii. D i e h 1. Fundafia pentru literaturä $i artä „Regele Carol II". Foarte prefioase date privitoare la important Bizantului pentru noi ?i la legäturile literaturii noastre cu cultura bizantinä se gäsesc la D. Flammarion. reprodus ?i in Studii istorice greco-rotnane. p. in cel religiös. Bucarest. de exemplu. Dacä la aceastä strälucire culturalä adäugäm frumusetea pitoreascä a Constantinopolului. apar tirziu. $i dacä dupä cäderea Constantinopolului sub latinii cruciadei a IV-a pätrund in literatura bizantinä citeva teme din ciclul romanelor courtois.§i a romanelor courtois din Franta medievalä s-a räsfirat in toate literaturile Occidentului neolatin.. anterioarä cu cinci veacuri literaturilor romanice.teau probabil limba slavä din copilärie. Pinä in veacul al XIII-lea. Cel dintii dintre popoarele slave din sudul Dunärii care au imbrätifat creftinismul oficial au fost bul. Bucuresti. Pentru imnografie Sn legäturä cu ritualul nostru: preotul prof. s-a dezvoltat pe o linie de evolutie ascendentä fi atinsese in evul mediu in unele domenii — ca. prin munca de culturä a discipolilor lui Chiril fi Metodiu. p. Florimont al lui Aimon de Varenne fi acel celebru in evul mediu Roman de sept-sages — Sin. 487 —541. abia in secolul al X-lea. emancipindu-se de sub tutela limbii latine.

cu clerul latin din Venetia. In fruntea acestor discipoli stä Climent. in afarä de cärtile fundamentale ale 38 . se deprinsese din copilärie cu operele lui Aristotel fi cu discursurile lui Demostene fi dobindise atita culturä greceascä. alcätuite cu elemente legendäre dupä modelul hagiografiei bizantine. care toemai fusese ciftigatä la creftinism. Ei gäsesc aci. cuprinzmd discutiuni dogmatice ca de pildä disputa lui Chiril cu sarazinii. dupä ce moare Rostislav. in anul 860.zidurile Salonicului. Rostislav. discipolii lui Metodiu sint bine primiti. reunite sub numele de Zlatostruj (Valul de aur). proclamind autocefalia bisericii bulgare (917). sub domnia lui Simion. organizeazä biblioteci fi stimuleazä cu avint opera de transplantare a literaturii bizantine.toriserä apoi pe la mänästirile din Asia Micä.ticä fi incercaserä sä adueä la creftinism pe cazarii de la nordul Märii Negre. pe care un panegirist bulgar contemporan il numefte „noul Ptolomeu". ne spune cä bizantinii il socoteau pe jumätate grec. dar. cälä. Propaganda lor avu un succes strälucit. limba slavä. capitala tärii. ln aceeasi epocä a lui Simion träieste si loan Exarhul. Sub acest principe in^elept. Luitprand. principele Moraviei. Dobindiserä la Constan. Creftinismul pätrunsese in Moravia din tärile germanice. nu numai din pricinä cä moravii pägini erau in lupte continue cu germanii. discipolii lui Metodiu se refugiazä in Macedonia fi apoi in Bulgaria. Era firesc ca in epoca de crestinare a poporului bulgar toatä strädania cärturarilor sä fie pusä cu deosebire in serviciul operei de tälmäcire a tot cea ce putea intäri noua credintä. cu cazarii. incit un sol contemporan german al regelui Otto I. De la el a rämas in literatura bulgarä traducerea a 135 de discursuri ale sf. Persecutafi fi izgoniti din Moravia. de origine longobardä. incit toti slavistii o numesc epoca de aur a literaturii bulgare. liturghia slavä incepe sä fie atacatä din ce in ce mai inverfunat de cätre clerul german catolic. care se urcase pe tronul Bulgariei dupä Boris in 893. zidefte biserici fi palate. Incurajati de tar in munca lor de culturä. tärimul prielnic pentru o spornicä activitate culturalä. Hotärit sä ridice starea culturalä a poporului säu. in zbuciumärile politice care urmeazä.tele Scripturi in limba slavä. Munca desfäsuratä in aceastä privintä este uriasä pe toate tärimurile literaturii religioase. pompa fi ceremonialul bizantin. ei dau atita strälucire domniei lui Simion. Ei aveau astfei reputatia unor adevärati apostoli cind. Simion ifi fäcuse educatia in Bizant. fi in 863 plecarä in Moravia. inventind pentru aceasta alfabetul glagolitic. inaltä arhiepiscopatul bulgar la rangul de patriarhie. dar intilnea. el introduce la curtea din Preslav. loan Hrisostomul. cere din Bizant misionari creftini care sä cunoascä. Frafii Chiril fi Metodiu petrecuserä vreo trei ani pentru a traduce Sfin. care a dat fiintä slavä in Macedonia episcopatului din Ohrida. El a läsat o serie de discursuri si biografia apostolilor Chiril si Metodiu.tinopol o solidä educatie religioasä sub cäläuza marelui patriarh Fotie. obstacole in expansiunea lui. un fei de patriarh al Bulgariei. punindu-se el insufi la muncä. dar fi din pricinä cä misionarii germani nu cunofteau limba poporului pe care voiau sä-l evanghelizeze. unde se initiaserä in viata asce. Astfel. Biserica bulgarä recunoscätoare pentru munca lor ii cinsteste in frunte cu cei doi apostoli Chiril si Metodiu sub numele de „svetii sedmipocetni" (grupul celor 7 sfinti). care a transpus in literatura bulgarä partea care interesa mai mult poporul säu din opera fundamentalä de dogmaticä a sfintului loan Damasceanul.

in faza de copilärie a culturii sale. Aceastä literaturä s-a näscut in vremurile de decadentä ale poporului evreu si in primele veacuri ale crestinismului. ca un fei de operä postumä. Cumntul lui Melodie al patarilor. regeneratorul vietii monahale bizantine din veacul al IX-lea. De aceea din bogata si variata materie religioasä a Bizantului. de textele liturgice.rut sub numele unui patriarh. ca de pildä operele lui Efrem Sirul. ca de pildä Protoevanghelia lui Iacob. aceea care s-a bucurat de mai multä trecere in literatura bulgäreascä a fost literatura apocrifä.Bibliei. sau Evanghelia copiläriei. foarte räspinditä si la noi). inväluie intr-un nimb de castitate si sfintenie nasterea. ascund. ale lui loan Klimax (a cärui scriere Lestvica.a. ca: Apocalipsul sfintului loan Bogoslovul. inspiratä de dogma conceptiunii imaculate a Mintuitorului. a profetilor. sint infätisate cu elemente de miraculos intr-o adeväratä apoteozä si. cu pretentia cä a stat multä vreme ascunsä ca o literaturä postumä. de a dezvälui enigmele privitoare la creatiunea si sfirsitul lumii. fie. «XTCÖXPUTCTO? = ascuns). Ciclul acestor legende apocrife se incheie apoi cu o serie de viziuni apocaliptice privitoare la sfirsitul lumii fi la contrastul dintre rai si iad. ca de pildä opera sfintului loan Damascean. dTtoxpünxco = acopär. in care se aratä pribegia familiei sfinte spre Egipt prin pustiu.rul sf. fie din näzuinta de a lämuri unele puncte läsate in intuneric de Biblie din viata patriarhilor. a unui profet. falsä. a fost tradusä la noi in secolul ?. moartea lui si scoborirea in infern pentru liberarea celor drepti. De aceea literatura aceasta a fost numitä apocrifä (de la gr. o bogatä literaturä omi. copiläria si tineretea Sfintei Fecioare. Vasile cel Mare. Läsind la o parte legendele privitoare la Vechiul Testament. literaturä asceticä fi misticä. Cälätoria Maicii Domnului la iad. termenul apocrif are douä note caracteristice: literatura care ar fi stat ascunsä. la viata de dincolo de moarte. ale lui Grigore de Nazianz. pinä ce imprejuräri fericite au scos-o la luminä. atribuitä apostolului Toma. ale lui Teodor Studitul. fie din nevoia de a ridica moralul deprimat al poporului. a apostolilor. dar in acelasi timp o literaturä neautenticä. Dar asemenea discutiuni dogmatice fi speculatiuni teologice nu puteau multumi imaginatia naivä a poporului. Si fiindcä pretentia acestei noi literaturi cä ea este opera marilor personalitäti ale Bibliei este neintemeiata. care. s-au tradus de cätre scriitori anonimi numeroase cärti de dogmaticä. pseudoepigraficä. literatura apocrifä a Noului Testament a fost alcätuitä mai toatä din legende populäre formate in comunitätile primitive ale crestinismului — fiindcä cea pläsmuitä de sectele eretice a fost distrusä — si a apä. comentarii privitoare la textele biblice. falsä. si. Ascensiunea lui Isaia la cer. Athanasie din Alexandria. mostenite din vechiul iudaism.l XVII-lea de mitropolitul Varlaam). a Mintuitorului sau a unuia din apostoli. scara posturilor pe care trebuie sä le urce omul pentru a ajunge la desävirsire moralä. care vor trece apoi si in literatura 39 . care. Literatura aceasta este alcätuitä dintr-o vastä materie de legende tesute de imaginatia naivä a poporului in jurul Mintuitorului si a familiei sfinte: asa-numitele evanghelii apocrife. in sfirsit. Evanghelia lui Nicodim. in sfirsit. precum si copiläria Mintuitorului in Nazaret. fratele cel mic al Domnului. era mai bucuros dupä povesti fi legende in legäturä cu noua lui Credintä si cu lumea inocnjurätoare. ale lui loan Moshos [Limonarion. in care se povestesc chinurile Mintuitorului. in sfirsit. Apoealipsul sfintului Pavel.leticä culeasä din operele sf. sau comentarul lui Hippolit asupra cärtii lui Daniil. ea fiind o literatura neautenticä. ca de exemplu comenta. loan Hrisostomul s. a Mintuitorului.

citeva fragmente din xpovoypx<pixov Zuvzopov a patriarhului Nikifor si cronograful lui Manasses incärcat de podoabe stilistice. o versiune din vestita carte de fabule indiene. romanul lui Varlaam si Ioasaf o prelucrare bizantinä a legendei lui Buda. La inceputurile crestinärii sale. care in originalul bizantin era scris in versuri. in afarä de ceea ce putea intäri credintä. in primul rind romanele populäre. acestia gustau mai mult cronografele scrise de cälugärii bizantini. nu au interesat pe cärturarii de la inceputul literaturii bulgare. care povesteste istoria lumii pinä la anul 574. dar care in slavä este tradus in prozä si care va avea. toatä viata zbuciumatä a imperiului si a curtii din Constantinopol. cumnatul lui Matei Basarab. Cärturarii bul. Astfel sa tradus. un siriac grecizat. eleniskii letopisec (Malalas).gari — si in primul rind clericii care stäteau in fruntea activitätii de transplantare a culturii bizantine — au ales din comoara literarä a Bizantului. care incepeau povestirea de la creatiune si care intretesau in urzeala biblicä si istoricä legende apocrife. Asadar. tradusä in literatura arabä sub numele de Kaliiah si Dimnah. iar in literatura bizantinä si slavä sub numele 40 . care apoi a fost incorporatä in Rusia in asa-numitele cronici grecesti. tradus la noi de Udriste Nästurel. Cronicile bizantine. unele chiar din secolul al XVI-lea. o mare influentä asupra cälugärilor cronicari ai Moldovei Macarie si Azarie. traditii populäre privitoare la impärati si alte multe elemente de folclor bizantin. Dimpotrivä.noasträ.gur asa de ridicat incit sä poatä gusta frumusetea capodoperelor literaturii clasice grecesti. numai acele opere cu caracter estetic care puteau fi pe placul maselor naive ale poporului. incä din secolul al XIII-lea: o versiune a romanului lui Alexandru cel Mare. care povesteau. cronica lui Gheorghe Monahul Amartolos (— päcätosul). dupä cum vom vedea. Din bogata literaturä de cronografe bizantine au trecut in literatura bulgarä: hronograful lui loan Malalas. dupä modelele clasice. nivelul cultural al poporului nu era desi. nici sä poatä pretui floarea poeziei bizantine. „cel mai bun roman spiritual al evului mediu". care duce povestirea pinä la moartea impäratului Teofil.

360 cu ajutorul Anei. päräsind strälucirea de la curtea domneascä a tatälui säu. sotia tarului fi fiica lui Basaraba al nostru. inchegindu-se intr-o unitate politicä. Din acelafi ciclu de povesti venite din vechiul Orient in literatura bizantinä.rea sirbeascä Hilandarul. aceasta tatäl säu. s-a retras in Muntele Athos. care a circulat fi in literaturile medievale ale Apusului sub numele de Solomon si Marcolf fi care stä la baza prelucrärii lui Croce. Legäturile vietii de culturä a sirbilor cu Muntele Athos au fost innodate in secolul al XII-lea prin fiul lui §tefan Nemanja. de tari bulgari. uniti laolaltä intr-un fei de republicä. Muntele Athos este o peninsula stincoasä fi abruptä. dar -copistii sirbi. unui din statele cele mai puternice ale Peninsulei Balcanice. de cnezi sirbi. Stefan Nemanja. au introdus ln textele ce copiau limba tärii fi a vremii lor. care. din Bulgaria.tul de greutate in Serbia. Simion fi Sava au intemeiat in Muntele Athos mänästi. acoperitä numai de mänästiri ridicate de impärati bizantini. probabil in tinuturile Macedoniei. La curtea din Vidin a tarului bulgäresc Sracimir se intrebuinteazä in documente limba sirbo-slavä fi in aceastä limbä •este scris fi sbornicul copiat la anul 1. dar fi un fei de bibliotecä centralä a popoarelor ortodoxe. care a innodat viata religioasä a poporului sirb cu viata asceticä fi culturalä a Muntelui Athos. legende fi povesti bulgare.de Stefanites si Ihnilates (numele a doi sacali. intitulatä Solomon fi Kitovras. devine. Aceste mänästiri adäpostesc in eie cälugäri de neamuri •diferite. sub conducerea celui mai destoinic din soborul egumenilor: protul Muntelui Athos. la curtea tarilor din Tirnova. bulgarii au mai transpus in literatura lor romanul mtesat de proverbe. copiind texte religioase. din cercul legendelor solomonice. venind cu sufletul umilit pe urmele fiului säu. cäci documentele scrise in Bulgaria la aceastä epocä se resimt de influenza sirbeascä. sub conducerea lui §tefan Nemanja. Acesta. cum spune unui din cei mai buni cunoscätori ai literaturii sud-slave. Trezitä mai tirziu la viata literarä proprie. de domni romäni fi de tari rufi. fabule fi enigme al lui Archirie fi Anadan. cäci ea era nu numai inima din care pulsa viata religioasä din Räsärit. imbräcind haina monahalä sub numele de Sava. Romanul a fost tradus in slavo. apoi o povestire cu elemente enigmatice. Bulgaria insäfi inträ in sfera de influentä a culturii sirbefti. Cätre sfirsitul secolului al XII-lea literatura sud-slavä ifi strämutä punc. renuntä fi el la tron fi. fi impreunä cu aceasta fi literatura tradusä. profesorul Murko. Ratko. Aceastä republicä de mänästiri a jucat un rol important in viata Räsäritului ortodox. Literatura bulgäreascä venea in Serbia prin mijlocirea mänästirilor din Muntele Athos. cea mai veche. Serbia a imprumutat limba bisericeascä. care träiesc in umilin^ä o viatä de adeväratä frätietate crestineascä. activitatea culturalä renafte in Bulgaria sub al doilea imperiu romäno-bulgar. prin munca neobositä a marilor patriarhi Theodosie si mai ales Efthimie.nefte in secolul al XI-lea sau al XII-lea. dar hazlii in acelasi timp. ifi cautä un loc de odihnä intre cälugärii Muntelui Athos sub numele de Simion.logicä germanä pe o insulä de la cataractele Nilului. Citiva ani dupä. a cärui formä. 41 . Bertoldo. Inäbusitä prin cucerirea bizantinä. a fost descoperitä in zilele noastre de o misiune arheo. eroi ai romanului). intr-un papirus scris cu 5 veacuri inainte de Hristos in limba armeanä.

Petru al II-lea Urseolo. de farmecul Venetiei. multe elemente din arta si literatura Occidentului medieval au pätrüns in literatura croatä. Ragusanii incep sä serie chiar in limba latinä fi italianä. gustul pentru artele frumoase fi literaturä. lingä Ragusa. cind a fost cedatä o datä cu Venezia Austriei. Spalato. dupä o serie de zbuciumäri interne. Un popas in drumul lor 1-au format mänästirile din Macedonia.bit. cum le .Din Muntele Athos au plecat textele fi misionarii culturii cätre ^ärile slave. Pe de altä parte. Incä de la inceputul afezärii lor pe coastele dalmatine. regele croatilor. coroana de poet. Veglia. care au adus cu ei in societatea slavä obiceiuri rafinate. In 1102 croatii. totufi ea a rämas sub influenza venetianä fi limba oficialä a republicii dalmatine a fost multä vreme limba latinä. episcopate catolice de care depindeau numeroase biserici fi mänästiri. slavii dalmatini. unde cu timpul republicä Sf. Astfel croatii au cunoscut de timpuriu acele drame liturgice ale evului mediu —■ — misterele. venea sä invioreze literatura sirbeascä. precum fi prin numeroase legäturi politice. la Roma. prikazanje sau skazanje. cucerefte o parte a tärmului adriatic al Croatiei. Era un curent de culturä occiden. Marco izbutefte sä stäpineascä centre insemnate ca Zara. In Antivari fi in Ragusa se intemeiaserä. dupä cererea impäratului bizantin Heraclie. in 879. atrafi. ca de exemplu: Sancta Maria de Retego. se alipesc la Ungaria fi inträ in acest fei tot mai mult in sfera de influentä a Ungariei fi a bisericii catolice. veacul al XI-lea chiar. primefte in 1478. Ragusa a fost cu deosebire poarta prin care influentele occidentale au pätruns in literatura fi in arta sirbeascä. Defi Ragusa fi-a redobindit libertatea. Din räsadurile bizantine aduse din Athos a crescut pe pämint sirbesc o literaturä originalä de hagiografie fi cronici nationale. fi versurile lui latine sint socotite ca cele mai frumoase dintre ale scriitorilor contemporani. recunoscu in cele din urmä. Dupä o perioadä de ezitäri intre Roma fi Bizant. din. Un tinär dalmat. autoritatea bisericii papale. fusese ocupat de croati cu citiva ani mai inainte de strämutarea sirbilor in sudul Dunärii. comerciale fi culturale. croatii sint cistigati la creftinism prin misionari trimifi din Roma.talä care pätrundea dinspre |ärmurile Märii Adriatice. Litoralul adriatic. sau mai exact un dialect italian. Prin aceste mänästiri in care cälugärii croafi träiau sub ascultarea Romei fi oficiau serviciul religiös in limba latinä. La inceputul secolului al XI-lea dogele Venetiei. Branimir. afezatä pe virful unei insule stincoase inconjuratä de päduri de pini. italienilor. sau Sancta Maria de Mljet (Meleda). unde populafia bulgäreascä se incrucisa cu popula^ia sirbeascä. un alt curent. cum le numeau occidentalii.sitatea din Padova.. leagänul literaturii bulgäresti din epoca de aur.. de un caracter cu totul deose. Lagosta fi citva timp Ragusa. se due in Italia pentru completarea studiilor la Univer. Cu un veac mai inainte tinuturile croate din jurul Dubrovnikului de azi — Ragusa de altädatä — cäzuserä sub influenta Italiei. ln afarä de curentul acesta ortodox fi bizantin care se revärsa in Serbia din mänästirile Muntelui Athos. pe care cu mici intreruperi a izbutit sä o pästreze pinä in 1815 (congresul din Viena). Paralel cu influenta politicä fi culturalä a Venetiei pe tärmurile dalmatine. se intinde fi influenta bisericii. vechea Ilirie fi o parte din Panonia. Legäturile politice si economice ale Venetiei cu Ragusa au inlesnit in cetatea dalmatinä afezarea. Ilja Crejevic.

Leipzig. D r a g u t i n P r o h a s k a . Bistrita (apä repede) etc. ed. 1908. Geschichte der älteren sudslavischen Litteraturen. limba bulgäreascä vorbitä pe timpul lor. revizuite in Bulgaria in epoca de aur a tarului Simion. dar care cunosteau incä din ca-sa pärinteascä limba slavä si care convertiserä la crestinism pe moravii principelui Rostislav. i G e n o v . Pentru literatura croala: Dr. Pentru influentele italiene asupra literaturii iugoslave un bun articol de sintezä: M i r k o D e a n o v i c . 1922. deci in secolul al IX-lea. Oficierea ritualului crestin nu se putea. venind astfel sä sporeascä tezaurul cultural al slavilor sud-dunareni. Izolati de romanitatea occidentalä prin unguri. Dimbovita (de la = stejar). Pentru literatura bulgäreascä: B o i a n P e n e v . 30 — 52. ed. Dar cum eimpul lor de activitate apostolicä se intindea peste tinuturile slavilor occidentali (strämo§ii slovenilor actuali). Bärbulescu cred chiar cä unui din cele mai vechi monumente ale literaturii bulgare. dupä cum s-a dedus din particularitätile fonetice. INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ BIBLIOGRAFIE Pentru literaturile sud-slave in general o bunä operä de sintezä este tot D r. a Ill-a. sävirsi in toatä plinätatea lui färä evanghelii si färä texte liturgice. Prin legäturile cu Serbia. intr-o vreme cind 43 . M u r k o. 1933. Hasdeu si I. romänii au trebuit sä primeascä in bisericä liturghia slavä. Das kroatisch-serbische Schrifttum in Bosnien und dir Herzegowina. de la ryba = pe^te. la inceputul secolului al XI-lea. pp. Copii de pe aceste texte au trecut desigur si in nordul Dunärii si eie vor fi servit la oficierea cultului divin intr-o vreme cind pätura de populatie romäneascä era sträpunsä de numeroase infiltratii slave. M i l i v a j e B a g i 6. greci din Salonic. este incä util. Ilpsritefl cpncse KaHMteBHOCTH. care nu fuseserä incä asimilate si care au läsat urme puternice in limba si chiar in toponimia noasträ: Gorj (Jiul de munte). Belgrad. Bucovina (tara fagilor). altele de origine germanä. XVI. erau pägini. Traducerile fratilor Chiril si Metodiu. 1913. Aceastä liturghie fusese infiintatä de cätre fratii Chiril si Metodiu.numeau croatii — au avut poeti care s-au inspirat din lirica lui Petrarca si au cunoscut de timpuriu binefacerile Renasterii. Organizarea bisericii bulgare si extensiunea ei in nordul Dunärii. Zagreb. Dolj (Jiul de cimpie). Limba in care ei traduseserä Sfintele Scripturi era insä. 1926. 1934. M. si de imperiul bizantin prin slavii de la sudul Dunärii. care pinä tirziu. au fost curätate de elementele sträine si de tot ce pärea poporului de neinteles. in Revue de litterature comparee. Sofia. Rimnic (din Ribnic. Sofia. o parte din aceste elemente de artä si literatura occidentals a pätruns in literatura sirbeascä. desigur. H3 crape cpncice khmokcbhocth. HcTopaa EMrapcxaTa jiHTepaiypa. in colecfia „Die Literaturen des Ostens in Einzeldarstellungen“. 19 H. fiindcä are la sfirsit pentru fiecare capitol o bibliografie bogatä. Les influences italiennes sur V ancienne litterature ycngoslave. Beograd. in jurul Salonicului. Informitis si bibliografie si la A n g e l o v . Codex Suprasliensis. Era deci firesc ca texte slavonesti religioase din sudul Dunärii sä fi trecut in nord si chiar sä se fi copiat pe pämintul nostru. Crapl BtJiraprca jlaTepaxypa (IXXVIII B). s-ar fi scris in tärile noastre. care din secolul al IX-lea erau ortodocsi. a Il-a. ei au trebuit sä introducä in traducerile lor si elemente slave occidentale. deci „riul cu pesti"). dintre care unele de origine latinä. Pentru literatura sirbeascä manualul lui P a v 1 e P o p o v i c.

In anul cind. Ne lipseste materialul documen. Vasile al II-lea reorganizeazä ierarhia bisericeascä in Bulgaria cuceritä. tinuturile vlahilor . dupä distrugerea Jaratului bulgar.tar necesar pentru a lumina aceastä epocä intunecatä din istoria poporului romänesc.noi incä nu eram consolidate a contribuit si ea sä innoade viata noasträ religioasä cu a slavilor sud-dunäreni.

este redat lui Sracimir. fiindcä ne lipsesc stiri documentare— voievodatele märunte sub sceptrul säu. este. räzvrätindu-se impotriva ungurilor. atrage de partea lui pe moldoveni si distruge ostirile unguresti trimise impotriva lui. Cam in acelafi timp se intemeiazä si Moldova prin Bogdan. ca sä-l räzbune. intärite prin inrudiri dinastice. care. Legäturile dinastice dintre voievozii romäni fi conducätorii statelor slave din Balcani. ca stat de sine stätätor. Inglobarea noasträ in zona religioasä slavä de nuantä bizantinä este apoi intäritä de imprejurärile politice in care s-a desfä^urat find vietii noastre istorice pinä la epoca näruirii statelor balcanice. Principatul Järii Romänesti si al Moldovei nu s-au putut deci inchega ca state independente decit prin lupte cu regii Ungariei. luind in captivitate si pe Sracimir. dinastul din Vidin. acesta. trece Dunärea $i cucereste Vidinul. Fiul-§i urma^ul lui Basarab. Ludovic. curätind sesurile Dunärii de stäpinirea tätärascä §i distrugind in 1330.sint men|ionate ca aflindu-se sub jurisdictiunea bisericeascä a episcopatului de Vidin. liberat din temnita ungureascä. atacä orasele de granifä din Ardeal. ostirea lui Carol Robert. se constatä intre conducätorii Järii Romänesti si ai statelor slave sud-dunärene strinse legäturi politice. Anca. Principatele romänesti apar in lumina Räsäritului european abia cu citeva decenii inainte ca turcii sä punä piciorul in Europa. se intemeiazä. cu drept cuvint. pe care le culegem din documentele ie^ite din cancela. dar din actul imparatului bizantin.torit-o cu §tefan Uros. pe care a cäsätorit-o cu Sracimir. socotit ca ctitorul Tärii Romänesti. Cel dintii voievod care ridicä steagul independentei pe plaiurile noastre este voievodul de la Jiu. cäzut pe cimpul de luptä. in urma stingerii dinastiei arpadiene. ia in stäpinire tara lui Sas. nu se poate §ti dacä este vorba si de vlahii din nordul Dunärii. in väile de la Posada. Abia dupä o jumätate de veac. care ridicau pretentiuni de suzeranitate asupra tinuturilor din sudul si räsäritul Carpatilor.riile regilor unguri. Litovoi. unind — in ce imprejuräri nu stim. trece cu credincio?ii säi peste munti in Moldova. prin contopirea lor. murind pe cimpul de lupta in anul 1279. El cucereste pärti din Banatul unguresc al Severinului. In acele vremuri de mari zbuciumäri. regele Sirbiei. Lipsa de märturii documentare inväluie viata poporului nostru din evul mediu intr-o negurä deasä. pinä cind. unde a cäzut pe cimpul de lupta bätrf. cind principatele romäne erau in necontenite lupte cu regii catolici ai Ungariei si ai Poloniei pentru salvgardarea independentei lor. in cele din urmä. publicat de Geizer. cucerit de romäni. si o alta. dupä moartea lui Alexandru Basarab. la Cosovo. a avut o fiicä pe care a cäsä. prin alungarea tätarilor care invadaserä sesurile si prin inläturarea ungurilor care aveau pretenfie de suzeranitate asupra tinuturilor din nordul Dunärii. Basaraba. Aceste legäturi de familie incheiate pe temeiul comunitätii de credintä au consolidat si relatiile politice. principatul muntean. reiese cä in secolul al XIII-lea se gäseau pe meleagurile noastre formatiuni märunte de state. dar plätefte cu viata aceastä incercare.nul cneaz al Serbiei. fi Vidinul. principatul Tärii Romänesti si al Moldovei. din care aveau sä se inchege cu timpul. Cind. regele Ungariei. Din putinele stiri. cind. Ungaria era zguduitä de mari främintäri §i cind stäpinirea tätarilor la Dunäre se clatinä. Nicolae Alexandru. refuzä sä pläteascä tributul cuvenit regelui Ladislau Cumanul. . intervine o impäcare intre unguri fi romäni. cumnatul domnului romän. precum fi comunitatea de credintä care unea popoarele lor au fäcut ca romanii sä ia parte aläturi de popoarele slave in luptele comune contra turcilor la riul Marita (1371). voievodul romänilor din Maramures.

Un veac mai tirziu. cu toatä latinitatea fiintei noastre etnice. In secolul al XIV-lea. Cäci dacä noi. mai tirziu. Era pe timpul acela. cimentul care a tinut strins legate sufleteste ramurile neamului räzle. s-a pierdut in nobilimea maghiarä si a fest deznationalizatä — tot astfel nu ar fi fost exclus ca in aceleasi imprejuräri si o parte din pätura popu. Ea a fost fatalä pentru toatä cultura noasträ veche. Ortodoxia fi slavismul ne-au izolat in bunä parte de marile främintäri culturale ale Apusului. prin reluarea traditiilor cu antichitatea greco-latinä. pentru ca.nismul. Dar dacä din punctul de vedere al integritätii etnice ortodoxismul ne-a adus 46 . polonii. care pinä la inceputul secolului al XI-lea erau incä pagini. totusi slavismul — oricit s-ar pärea de paradoxal la prima vedere — a contribuit intr-o mäsurä oarecare la pästrarea intactä a unitätii noastre etnice. sub presiunea statului. Occidentul sträbätuse timp de patru veacuri un drum destul de lung si de bogat in literaturä fi se ridicase pinä la Divina Commedie a lui Dante. in chiliile lor sä inceapä munca de copiere a manuscriselor de evanghelii slave. politice si dinastice au sfirsit prin a ne alipi si mai strins de lumea ortodoxä a sudului dunarean bizantino-slav. in Occident se incheia faza medievalä a marilor literaturi europene fi. am intrat in sfera de culturä a popoarelor sud-dunärene. au adoptat in bisericä fi in cancelaria de stat limba latinä. de rasä finicä sau slavä. in epoca de asezare a vietii noastre romänesti. o strinsä corelatie intre limba de bisericä si limba de stat: limba in care se oficia serviciul divin era in acelafi timp fi limba in care se redactau actele oficiale ale can. am fi avut in bisericä si in viata de stat aceeasi limba ca si ungurii. limba in care se oficia serviciul divin a fost introdusä la noi fi in cancelaria domneascä. ungurii. in care vibreazä sufletul Italiei medievale in ceea ce are el mai adinc §i mai etern omenesc. cäci a avut consecinte din cele mai insemnate pentru destinele viitoare ale neamului. Literatura care se dezvoltä mai departe in Occident. care a deschis perspectivele unei strälucite culturi antice fi care a inlesnit. räspindirea umanismului fi a Renafterii.celariilor princiare: in Apus latina. cind procesul de asimilare a elementelor slave din tinuturile noastre se incheiase si cind din haosul evului mediu fi-a fäcut aparitia in lumina istoriei principatele noastre. inchis in formulele invechite ale culturii bizantino-slave.Lazär. Mai tirziu. dupä cäderea statelor slave. Alte popoare din jurul nostru. intr-o vreme in care credintä religioasä era o puternicä realitate sufle. pe temeliile Renafterii. Noi.teascä. ca dealtfel in tot cursul evului mediu. cind noi. Aceste strinse legäturi religioase. ducind cu el in mormint independenta farii sale. primind fi stind in legäturä cu creftinismul din Roma. atunci este probabil cä precum o parte din pätura conducätoare a poporului nostru din Ardeal — care. cind se deschide prin Polonia o fereasträ cätre Occident. cehii. o literaturä bogatä fi variatä. rämine sträinä sufletului romänesc.larä sä fi fost pierdutä pentru romänism. Ortodoxia si slavismul nostru au format. Intrarea tärilor noastre in zona culturii sud-slave este un fapt capital in istoria romäneascä. in luptele de la Nicopole si de la Varna. despärtiti de romanitatea occidentalä prin unguri. cind pe plaiurile noastre cälugärul sirb Nicodim fi tovaräfii säi clädeau cele dintii mänästiri de piaträ. in Räsärit greaca fi slava. pinä la jumätatea veacului al XVII-lea. difuzatä prin inventia tipografiei. incepem sä ne organizäm viata de stat. Am väzut mai sus imprejurärile in care a pätruns la noi cultul divin in limba slavä incä din secolul al IX-lea probabil. Dar cu toate neajunsurile ce au decurs pentru noi din aceastä situate fi pe care le vom vedea indatä. abia iefi^i din haosul invaziilor.^ite ineäpute sub stäpiniri diferite. si mai tirziu. primind catolicismul si mai tirziu calvi. se iveau zärile Renafterii.

prin profesiunea lor. din cultura Italiei. s-au multumit cu citeva cronografe. alipirea noasträ la cultura slavilor sud-dunäreni a restrins insä in chip simtitor orizontul vietii noastre literare. incepind povestea lumii de la crea. citeva colectii de florilegii si citeva cronici sirbesti originale. In patru veacuri de influente bizantine si de legäturi cu tärmurile italiene. care. menite sä intäreascä credintä cea nouä in masele populäre. In locul cronicilor bizantine. cronografe cu elemente apocrife si folclorice. In al doilea rind. slavii sud-dunäreni transpuseserä in limba lor in primul rfnd Sfinta Scripturä si cärtile necesare serviciului liturgic. Am väzut intr-un capitol precedent in ce consta literatura slavilor suddunäreni. pe acele timpuri. Din capodoperele literaturii clasice grecesti nu a pätruns nimic in literatura slavilor de sud.liptice. Prin legäturile coastelor adriatice ale Serbiei cu Venetia si cu cel eialte cetäti italiene. o limbä moartä. care-1 deschidea poporului nostru adoptarea limbii slavone cä limbä de culturä. la care adäugaserä citeva cärti de dogmaticä si de misticä. dar care in epoca mtemeierii principatelor noastre ajunsese o limbä. care nu prezentau mult interes pentru ei. o cunoascä se sträduiau sä o invete. Numai cei care erau tinut>. ca dealtfel si la inceputul evului mediu occidental. amestecau continuu elementul biblic cu cel apocrif si istoria veridicä cu fondul legendär al folclorului bizantin. Literatura religioasä canonicä si apocrifä. care zugräveau in colori vii antagonismul dintre cele douä tärmuri spre care se due sufletele oamenilor dupä moarte: iadul si raiul. acesta era orizontul literar pe. . prin mijlocirea croatilor. romane populäre bizantine si occidentale. din cultura Bizantului. cultura slavä care stätea la dispozitia clerului nostru era ea insäsi säraeä. asceticä. cu o versiune a romanelor bretone Tristan si Isolda. clerul. invechitä. De o deosebitä trecere s-au bucurat apoi la popoarele slave legendele apocrife privitoare la materia Vechiului si a Noului Testament si mai ales legendele apoca. pe de altä parte.tiune. iar din literatura de imaginatie a Bizantului au trecut numai citeva romane cu caracter popular.doniei. alimentatä. Mai intii. Lancelot. si in sfirsit cu citeva mistere religjoase. cu romanul lui Alexandru cel Mare. sä. de aceea singura clasä cultä era la noi. limba slavä in care preotii nostri sävirseau slujba bisericeascä era o limbä vorbitä in veacul al IX-lea in jurul Salonicului si in tinuturile Mace.servicii incontestable. pe de o parte. literatura slavilor sud-dunäreni se imbogätise cu citeva cärti de florilegii.

un oräsel in Dobrogea. a rezidit din temelie mänästirea. ci §i al lntrcgului Munte Athos a fost insä Xeagoe Basarab. trapezäria si chiliile si a däruit-o cu mosii din Tara Romäneascä.‘‘. Astfel Alexandru Basarab. Athos in frunte cu protul Gavril. fusese egumen al mänästirii Cutlumus si protos al Muntelui Athos. fiul lui Sas. Printr-un instinct superior de culturä.Dar dincolo de granitele lumii slave sud-dunärene era acel Bizant a cärui strälucitoare civilizatie luminase evul mediu intr-o vreme in care focarele de culturä ale Romei vechi fuseserä stinse prin invazia barbarilor. adaugä: „§i fu ctitor mare a toatä Sfetagora . Pentru a satisface aceastä cerere a domnului valah.. dupä ce insirä toate daniile fäcute de voievodul romän mänästirilor din tärile balcanice. Antim. Recunoscätor pentru aceste daruri frumoase. dar marele binefäcätor.. Era cetatea imperialä a Constantinopolului a cärei frumusete si ale cärei comori de artä uimise intr-atita lumea incit era cintatä in bilinele rusesti si in romanele courtois ale Frantei medievale. legäturi directe cu Bizantul. §i-i dä ca scaun de resedintä capitala de atunci a Tärii Romänesti. protosul mänästi." ■ Dupä Vlaicu-vodä. Haritcn. viitorul mitropolit al tärii. I Vestea despre sfintenia vietii ascetice din Muntele Athos ajunsese chiar ’ pinä in tinuturile nord-vestice ale Ardealului. si in toate laturile de la räsärit pinä la apus §i de la amiazäzi pinä la amiazänoapte . dincolo de lumea slavä din sudul Dunärii si intr-o vreme in care nu se putea prevedea präbusirea Peninsulei Balcanice sub turci. Paralel cu aceste legäturi religioase merg $i legäturile politice. regele Serbiei. Mihail din Peri. ^ La sfintirea mänästirii Curtea de Arges au fost de fatä toti egumenii Muntelui f. nu numai al mänästirii Cutlumus. prädate si arse de pirati in acele vremuri de agonie ale imperiului bizantin. Docmentele descoperite recent la Muntele Athos ne dezväluie sprijinul acordat de domnii romäni pentru refacerea mänästirilor din sf. a zidit biserica. Basarab däduse „nu putin". este si el tot bizantin. Vestea despre märetia Bizantului ajunsese pinä la curtile domnilor noftri §i avem märturii contemporane din izvoare bizantine cä inainte de cäde. El sträbätuse drumul pinä acolo — dupä cum afläm din gramata patriarhului Antonie — ca sä inchine ctitoria familiei lui. egumenul Hariton. in Maramures. Afluxul cälugärilor romäni devine din ce in ce mai numeros si mänästirea incepe a fi recunoscutä in documentele postericare cu numele de „lavra Tärii Romänesti.rilor din sfintul Munte. si toate sfintele biserici le hränia“. patriarhul ridicä in 1359 la rangul de mitropolit pe episcopul bizantin Iachint din Vicina. Dupä zidirea mänästirii. Curtea de Arges. Radu cel Mare are si el o parte insemnatä in rezidirea mänästirii. iar succesorul lui Hariton. in frunte cu mitropolitul Mihail si ieromonahul Iacob. mänästirea Sf. propune domnului sä fie im. pentru a se rezidi din temelie mänästirea Cutlumus. cäci urmasul säu. din Ierusalim si din Sinai. Legäturile religioase cu Bizantul se continuarä si dupä moartea lui Iachint. i-a fäcut castru de apärare. ctitorii principatelor noastre au cäutat. Munte. spune documentul. se due in noua mänästire pentru a deprinde aco^p tipicul de viatä athonitä. — cum s-a väzut mai sus — a cerut patriarhului din Constantinopol un mitropolit. iar fiul säu. descälecätorul Moldovei. multi cälugäri romäni.preunä ctitori: „saßev 01 Svo %ax iüou %TT|Top3.. una dupä Sracimir. Vlaicu-vodä. astäzi dispärut. alta dupä Stefan Uros. Gavril. Acesti mitropoliti bizantini ai Tärii Romänesti innoadä si mai strins legäturile noului stat cu mänästirile Muntelui Athos. i-a Inältat turnuri de priveghere. pe douä cäi: religioase si politice. patriarhiei din Constantinopol. In anul 1391 I se afla la Constantinopol Drag. despotul bulgäresc din Vidin.. ale cärui fiice erau märitate.rea .

toatä Peninsula Balcanicä ajunge sub dominatie musulmanä.pendenta. Izolati de latinitatea catolicä a Occidentului prin ortodoxismul nostru. aceste legäturi directe cu Bizantul. aceste frumoase perspective care se deschideau pentru cultura noasträ sub Mircea cel Mare sint in curind rupte prin invazia turceascä si prin cucerirea Constantinopolului.Constantinopolului sub turci. din nenorocire. si sfir. cind Zeta. in toväräfia unor tineri compatrioti. ca of it er in garda imperialä. De aci caracterul atit de deosebit fatä de literaturile Apusului si. eie insele. care s-a luptat cu atita vitejie. Dan. ultimul colt de stäpinire cre^tina. care puseserä piciorul in Europa. 49 . Bizantul mort nu mai putea inviora literaturile sud-slave la care noi ne adäpaseräm si care. domnii no^tri i$i trimiteau copiii in marea cetate de culturä. Präbusirea Constantinopolului a hotärit definitiv asezarea turcilor in räsäritul Europei. lipsite de sprijinul statului. Incepind cu anul 1393. la curtea impäratului bizantin loan al VIII-lea. Cronicarul bizantin Duca ne spune cä unul din fiii lui Mircea cel Bätrin isi fäcea ucenicia armelor. a luat parte $i un nepot al lui Mircea. atit de medieval al literaturii noastre pinä in pragul secolului al XIX-lea. si aceasta se stinse sub apäsarea turceascä. isi pierde inde. Cu aceasta se pune capät culturii strälucitoare a Bizantului. incit impäratul i-a pus la fndemina una din cele mai mari coräbii ca sä se intoarcä in patrie. in acelasi timp. cind Bulgaria inträ in stäpinire turceascä. Abia intraseräm in zona culturii bizantine. Acela^i cronicar bizantin adaugä mai departe cä in luptele pe care bizantinii le-au purtat cu turcii. intraserä in agonie. noi continuäm sä vietuim timp de citeva veacuri din färimiturile unei culturi formate in plin evul mediu si care la inceputurile culturii moderne se stinsese.find cu anul 1498. Dar.

inlesnesc aparitia epocii cunoscutä in literaturile Occidentului sub numele de Renastere. Ei au introdus in universitätile si in clasele aristo. spune unui din istoricii imperiului bizantin. 1 Cärtile au fost arse. evangheliile ferecate in aur §i argint au fost rupte pentru ca sä scoatä aurul. 1932. din secolul al Xll-lea. cei mai multi s-au indreptat insä cätre tärmurile Italiei. icoanele sfinte au fost aruncate in foc pentru ca turcii sä-si fiarbä pe rugul lor carne. V a s i l i ev. Bourguina.fiilor de curind mtemeiate. cäci. care se gäseau incä sub stäpinirea latinilor din cruciada a IVa.craticä a societätii italiene.sicä.cratice curentele de idei care inviorau. Brodia.sicismului greco-latin. II.ierea unui colegiu de profesori pentru aprofundarea limbilor vechi: latina. A. ca Leonardo da Vinci. si a pus la cale inteme. Acefti eruditi bizantini au adus cu ei in Occidentul Europei manuscrisele pretioase ale literaturii clasice grecesti §i le-au räspindit cu ajutorul tipogra.CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE Cäderea imperiului bizantin §i a statelor sud-dunärene sub turci a pus capät literaturii bizantine din care se alimentau culturile slave ortodoxe a schimbat cu totul fata Räsäritului european. Unii cärturari bizantini s-au refugiat in insula Creta si cätre celelalte insule ale Arhipelagului. pretindeau ei.rire a umanismului. A. incrucismdu-se cu preocupärile de intoarcere cat re clasicismul latin al veacului al XIV-lea. Atit de mare era entuziasmul epocii pentru clasicismul greco-latin incit reprezentantii noului curent considerau literatura evului mediu ca o literatura necioplitä. pätura intelectualä a Bizantului a apucat drumul exilului. in epoca de inflo. trad. arhitecti fi pictori. unde. A. „In aceste zile fatale multe capodopere ale spiritului omenesc furä pierdute pentru civilizatie". ca preceptori in familiile nobile. O parte din ei tree in Franca. pun capät in Occident filozofiei scolastice insuflatä prea mult de spiritul teologic si. de strälucirea artelor §i literaturii in cetätile italiene. Picard. erau cäutafi ca profesori in universitätile italiene. Aceste curente aduse de principalii reprezentanti ai culturii bizantine. intärind umanismul. p. O falangä intreagä de eruditi ca Marc Musurus. Impresionatä de aceste sacrilegii. Studiul scriitorilor antici pasioneazä intr-atit societatea acelui timp. loan Arghyropulos. odatä cu näruirea imperiului roman sub 1 A. a adus la curtea sa din Paris poeti. sedus de eleganta aristo. de echilibru si de armonie. ca editori fi corectori de texte grecesti pe lingä tipografiile de curind intemeiate. dupä cäderea eroicä sub zidu. du russe par P.tinä: aprofundareä clasicismUlui elin si idealismul filozofiei platonice.terul lor romanesc si cu nota lor de frägezime copiläreascä. Paris. cu carac. dominatä de näzuinta intoarcerii cätre antichitatea cla. ci in literatura cla. incä inainte de cäderea Constantinopolului. 344. profesorul savantului Pic de la Mirandola. cu spiritul ei de maturitate. incit modelele pentru literature nu mai sint cäutate in productiile anterioare ale evului mediu.rile cetä^ii a ultimului impärat bizantin. Dimitrie Halcondylos. A^ezarea turcilor pe tärmurile Bosforului. cultura bizan.. Theodor Gaza loan fi Constantin Lascaris. de gustul ei pentru clasicismul grec si latin. Visarion de Niceea fi multi altii s-au asezat astfel in principalele centre de culturä ale Italiei. greaca §i ebraica. 50 . unde Francisc I. a avut consecinte catastrofale pentru cultura popoarelor creatine din Peninsula Balcanicä. barbarä. H istoire de l’empire byzantin.

sub stäpinirea musulmanä. ln ^ärile noastre pribegii au fost primiti cu generoasä ospitalitate. des. Cucerirea turceascä s-a infäptuit pe cind se desfäsura faza initialä din procesul de formatie si evolutie al organizärii lor sociale si culturale. se desfäsura de acum pe o linie nouä. in limanurile bizantine. In aceste noi conditii politice si sociale. nobilimea si clerul. concentratä de aci inainte in jurul patriar. limba bizantinä. intemeiatä pe culturile asiatice si in bunä parte pe cea persanä si arabä. cu timpul. Inrudirea voievozilor nostri cu ultimele dinastii sirbesti si bulgäresti. fruntasii orasului mäceläriti in b'isericä.arta compozitiei. Ca sä scape de urgia turceascä.teptind si tinind treaz interesul pentru vechea literatura greceascä. Dar. Dupä cäderea Peninsulei Balcanice sub turci.ditiei clasice si. despina Elena. cultura si literatura bizantinä se incheie. arse pinä in temelie. Inspirindu-se din modele latine si eline. precum: despina Milita. la noi si-au gäsit limanul de adäpost. cultura se stinge.triva päginilor. De altä parte. Pe tronurile principatelor noastre s-au urcat ca sotii ale voievozilor romäni si citeva reprezentante din aceste ultime vlästare ale familiilor domnitoare din Serbia. o rudä mai tinärä sau chiar sora despinei Milita. cäruia turcii ii concedascrä o parte din drepturile impäratilor bizantini asupra credinciosilor lor. Cu cäderea Constantinopolului. precum si comunitatea de credintä religioasä a cultului divin in formele limbii slavone erau imprejuräri prielnice pentru aceastä migratiune. pe cind Occidentul se folosea de munca si cultura cärturarilor greci. cultura adusä de turci in Europa. incepe sä se schimbe tot mai mult si ia aspectul unei limbi deosebite: este greäca modernä. Viata poporului grec. Astfel cärturarii Bizantului. sotia lui Neagoe Basarab. sint rupte. Emigrarea päturii conducätoare a popoarelor slave — nobilimea si mai ales clerul . era cu totul deosebitä de cultura crestinä a Bizantului si a Occidentului. cu manuscrisele in care se aflau comorile de cultura ale strämosilor lor. Orase ca Trapezica. .tinere ale statului. o parte din ea a trecut la mohamedanism. emigrati in Occident. urmärite de turci. Cu deosebire pätura conducätoare. pierzindu-si coeziunea ei. fiindcä sustinuserä räzboiul sfint impo. stabilite dupä cruciada a IV-a prin stäpinirea francezä si venetianä in imperiul bizantin. unde erau cäutati. vechile legäturi culturale si literare dintre Occident si Orient. bisericile transformate in geamii sau in grajduri — asemenea represiuni singeroase au ingrozit populatia si au introdus panica in rindurile ei.tä si märitatä in Moldova cu Petru Rares. Stefan cel Mare insusi se inrudea prin una din sotiile sale. Si cum singurele state ortodoxe din vecinätate care mai pästrau incä autonomialor erau principatele romäne. au reprezentat in literatura timpului o adevä.loviturile barbarilor. tineretul despärtit cu sila de pärinti si strämutat in Asia-Micä. cu ultima dinastie sirbeascä. au fost nevoite sä-si caute altä patrie. Tot atit de fatalä a fost invazia turceascä si pentru literatura statelor slave suddunärene. parasite de luminile acestora si inundate de puhoiul turcesc. Numai in insulele rämase sub stäpinirea francezä si venetianä mai pilpiia incä o viatä literarä proprie. au avut partea lor de muncä in asezarea temeliilor Renasterii. care erau pirghiile de sus.hului. Nimicirea independentei politice a pus capät si acestei evolutii abia incepute. Cruzimea cu care turcii au inäbusit näzuintele de libertate ale popoarelor slave a räscolit adinc sufletul maselor populäre. Mangop. Maria de. deosebindu-se fundamental de predecesorii lor si prin subiectele tratate si prin. fuseserä inmormintate in ruinele lumii antice si artele frumoase. ei reluarä firul tra. altä parte a renuntat la bunurile strämosesti si a luat drumul exilului.ratä renastere. dar si acestea au cäzut. crescu.

Mai tirziu a intervenit chiar intr-un moment critic al vietii religioase a poporului sirb. Cel dintii dintre aceftia a fost Nicodim. Cälugärii slavi. Aceasta grijä deosebitä pe care domnul o pune la intemeierea si consolidarea mänästirii se explicä prin faptul cä.. care fusese lucrat de „cälugärita Eufemia. sub Vlaicu. comorile lor de culturä: manuscripte. din casa domneascä. care. Nicodim. conflict care ajunsese afa de departe.. odäjdii scumpe. ci cälugärii insisi. pe lingä odäjdiile fi ©doarele necesare. Pentru ca munca lor de culturä sä se poatä sävirfi nestingheritä. Nicodim isi cäutase impreunä cu ucenicii säi un adäpost la noi fi aci. a ridicat mänästirea Vodita. intr-o vreme in care limba de culturä a neamului era o limbä sträinä. cite 1 000 de perperi. cu sprijinul lui Vlaicu-Vodä. mofii: „satul Jidoviftita fi eite gälete vor fi de la satul lui Costea Topolnita. intemeind mänästiri trainice de piaträ.Vodä (1364—1374). cu a lui < a domnului) cheltuialä fi däruire . refugiati pe plaiurile noastre. pribegii slavi au luat cu ei. care au devenit adevärate focare de culturä ale trecutului nostru. ajutind sä se impace conflictul dintre patriarhie fi bisericä sirbeascä. §i Dunärea de la povirniful Orehova. Siliti sä se expatrieze. domnul le däruiefte. care ifi fäcuse probabil ucenicia la mänästirea Hilandar din Muntele Athos. mänästirile Vodita fi Tismana. casuri. la hramul mänästirii. Ni s-a pästrat actul de danie al lui Vlaicu-Vodä — cel mai vechi document intern — cätre mänästire. Deosebit de aceasta. Nicodim era originär din Macedonia sirbeascä... incit patriarhia aruncase anatema asupra bisericii sirbefti. Näscut la Prelep dintr-un tatä grec din Castoria fi dintr-o mamä sirbä. a introdus la noi normele de viatä monahalä fi tradi^iile de culturä ale cälugärilor athoniti. spre a scäpa de dezastru. iar cu munca lui Kyr Nicodim fi a fratilor lui a zidit fi a zugrävit mänästirea“. pe care o intelegea numai clerul si pisarii din cancelariile domnesti. FOCARE DE CULTURÄ — va contribui. ascultind pre cinstitul intru cälugäri Nicodim . dupä cum vom vedea mai pe larg in capitolul urmätor. s-a stabilit in Tara Romäneascä fi a zidit. care isi fäcuserä ucenicia in atmosfera de misticism fi de culturä a Muntelui Athos. el imbräcase de timpuriu rasa monahalä in Muntele Athos. si pe Dunäre de la 8 värfii venitul domnesc si toatä viltoarea din mijloc cu toate.. imbracäminte si 12 päturi. cu silistea Bahnei". brodatä cu fir. ce duce la podul cel mai de sus la Ru$ava. maje de cearä. precum §i burdufuri de brinzä. cu livezile si cu Terovätul. dupä chibzuinta lor. aere. ln 52 . incä inainte de dezastrul din Cimpia Mierlei (1389). au reorganizat viata monahalä la noi. impäräteasa Serbiei si de fiica acesteia. pe fiecare an. §i Vodita cea mare pe amindouä laturile cu nucii. care in cälugärie se numea Eupraxia". icoane.. In acela^i document domnul mai rinduieste ca nimeni dintre urmasii sai sä nu se amestece in administratia interioarä a mänästirii. el mai däruieste. Astfel se explicä acele manuscrise slave din veacul al XIII-lea pe care le-a aflat in vechile noastre mänästiri si pe care le-a descris in catalogul säu de manuscrise slavonefti din bibliotecile romänesti un invä^at rus. mänästirile erau singurele institutiuni de cärturärie. §i tot pe aceastä cale a ajuns la mänästirea Putna un aer vechi cu inscrip^ie greceascä.MÄNÄSTIRILE. la intärirea culturii in forma slavonä in tärile noastre. sä-si aleagä staretul. prin care ni se spune cä domnul romän „dupä indemnare dumnezeiascä . Iacimirskij.

N-o spunem numai noi aceasta. iar cei ce au cutezat sa-^i insemne numele au fäcut-o cu multä umilintä: „Prea päcätosul si netrebnicul si umilitul si blestematul caligraf. De la el ne-a rämas o frumoasä evanghelie. asociindu-se astfei la o operä necesarä sfintelor altare. iar socotit de la inceputul lumii 6913 < = 1405 Normele si traditiile vietii culturale din sf. CALIGRAFI §i MINIATURISTI.. ci totul se sävirsea pentru slava lui Dumnezeu. din fabrica de hirtie a lui Hans Benkner. scriitor de seamä. In evolutia miniatu. un puternic avint. se incepe in Moldova opera pioasä de copiere a manuscriselor religioase. in sfirsit. din porunca robului lui Dumnezeu ieromonah Ieremia egumen“. ale Sileziei. care aduseserä si acolo traditiile de muncä ale monahismului athonit. fiindcä se indeletniceau cu copierea si räspindirea manuscriselor necesare cultului divin intr-o epocä in care tiparul nu era incä cunoscut. caligraf protopop Ion Sirbul". sau hirtie adusä din fabricile Venetiei.risticei din marea slavoneascä a Räsäritului ortodox care ne inconjura. predicator la curtea lui Alexandru cel Bun si egumen al mänästirii Neamtului. rosu. de boieri §i de negustori. Nicodim insusi. Un rol important pare sä fi jucat aci cälugärul bulgar Grig ore Tamblac. in mänästiri se aflau §coli in care se putea inväta limba slavä si.re. Erau florile evlaviei crestine pe care sufletele romänesti ale veacurilor trecute le-au adus ca prinos Domnului. prin ucenicii lui Nicodim. de la Brasov — erau suportate de domni §i de mitropoliti. cu o notä de „Popa Nicodim . Cheltuielile pentru procurarea materialului — chinovar. munca de artä sävirsitä pe pämint romänesc de anonimi cälugäri „robi ai lui Dumnezeu“ reprezintä o treaptä superioarä si ea a servit in secolele al XV—lea si al XVI-lea de model vecinilor nostri ortodocsi de la räsärit. ci o recunosc insisi invätatii rusi. a scris acesf sfint tetraevanghel in sfintul locas Deal. In sufletul celui care plätea cheltuielile si in al artistului care indeplinea munca de migä. De aceea multi dintre cei ce s-au muncit sä. scrisä pe pergament. verde. pentru slava lui Dumnezeu si pentru mintuirea sufletului lor. Aceste opere mchinate sfintelor altare reprezintä in cultura si arta romäneascä a secolelor XV—XVII aportul cel mai pretios. pergament. In linistea patri. in aceste timpuri premergätoare tiparului. monah Silion. de origine din Tirnova. in a doua jumätate a secolului al XVI-lea. ori. Caligrafii erau in mare vazä. impodobindu-le cu viniete. „Am scris eu päcätosul si cel din urmä intre preoti.arhalä a läca^urilor de reculegere sufleteascä. miniaturi si initiale colorate frumos in bronz. „ln a doua jumätate a secolului al XV-lea si la mceputul secolului al XVI-lea — spune Iacimirskij — stilul moldovenesc . Munte au fost introduse apoi si in Moldova. de episcopi si de egumeni. textele Sfintelor Scripturi. in al §aselea an al perse. impodobitä cu miniaturi §i viniete. care era un cälugär de o culturä aleasä pentru timpul lui.manästiri se aflau bibliotecile de manuscrise slave aduse de fugarii sud-dunäreni..lealä nu intra nici un gind de desertäciune omeneascä. care. era in acelasi timp =i un caligraf de mare talent. infelegeau sä indeplineascä o faptä crestineascä. El a fost mare dascäl al bisericii moldovenesti. mai tirziu. colori. cälügäri harnici copiau cu räbda. in mänästiri se inväta ?i arta caligrafiei. Arta caligrafiei capätä astfei si la noi. trimis de patriarhia din Constantinopol la Suceava ca sä refere asupra cererii lui Alexandru cel Bun de a se intemeia o mitropolie in Moldova. Sub imboldul primit.cutiunii sale.copieze si sä ilustreze cu miniaturi si frontispicii colorate manuscrisele nici nu si-au semnat numele. negru si albastru.

Intr-un manuscris in care se aflä o evanghelie scrisä in Craiova la 1583 de protopopul caligraf loan Sirbul. altele botanice. corbi cu crucea in gurä (stema Tärii Romänesti). ori umbritä de flori si de päuni. protectoarea mänäs. d-nei Piscupescu). cu plete blonde. uneori si al mitropolitilor care porunciserä copierea si iluminarea manuscrisului. cu pletele si barba albä. imbräcat in 54 . se gäseste pe o paginä portretul domnului in picioare. aspide s.listilor sau al marilor liturgisti. dar toatä frumusetea manuscriselor o alcä. balauri inaripati.predominä si in manuscrisele rusesti. care la timpul lor au fost däruite vechilor mänästiri de domnitori si ierarhi si care acum impo. miosotis. de cercuri.dobesc cele mai bune biblioteci de manuscrise“ (trad. dar aci totul iese oarecum tipätor si mizgälit si ornamentatiile rusesti stau foarte departe de modelele lor. Un deosebit farmec il dädeau manuscriselor miniaturile care deschideau textul si care erau imprästiate in cuprinsul marilor diviziuni ale scripturilor biblice si liturgice. päuni. de dreptunghiuri. garoafe.näuti — infätiseazä pe marele domnitor. scene din viata Mintuitorului sau chiar chipul voievozilor sau al boierilor. alcätuite din flori stilizate: lujere. Eie infätisam —. Paginile care deschideau un capitol erau impodobite cu frontispicii. Textul era copiat cu panä de giscä cu rosu si cu negru intr-o caligrafie care era ea insäsi o operä de artä. si o alta de la biserica Sf. crini. oferind in genunchi evanghelia copiatä Maicii Domnului. lalele. multe zoomorfice. ochi albastri. Acestea. alcätuite totusi din linii fine care se impletesc in formä de romburi. foarte variate ca desen si colorit. däruitä de marele armas Danciul si de Radul Postelnicul mänästirii Gura Motrului.tuia decorarea. pasäri sau animale reale sau fantastice: vulturi.tirii. Nicolae din Chilia si scrisä in 1593 si ferecatä in 1644 de Matei Basarab.a.adesea pe un fond bronzat sau pe un rosu de purpurä — in chenare de portaluri impodobite cu flori. se pot reduce la trei tipuri principale: unele erau geometrice. incheindu-se sus cu o cruce päzitä de lei sau de aspide. De multe ori aceste trei tipuri de frontispicii se combinä armonios intre eie. Evanghelia scrisä in 1473 din porunca lui Stefan cel Mare pentru mänästirea Humor —■ pästratä azi in mitropolia din Cer. de acele manuscrise luxoase moldovenesti. ursi. lei. chipul evanghe.

märitä mult. Modelele pentru ornamentarea manuscriselor veniserä din Bizant. mare bäneasä a Craiovei. Matei Mitropolitul Mirelor. care ne-a läsat intre altele un frumos evangheliar slavon. rosu sau bronzat. pripäsiti in tärile noastre. dar manuscrisele atribuite lui de Iatimirskij sint de fapt ale lui Gavril Urikovici. Prima scoalä de caligrafi miniaturisti pare sä fi inflorit in mänästirea Neamtu. De o deosebitä varietate era ornamentarea literei initiale cu care se incepea un capitol. a copiat in 1610. Si in vechea mänäs. Eie fuseserä aduse din Muntele Athos prin cälugärii slavi si greci. in 1502. dar si prin impulsul dat culturii. ori cuprindeau intre liniile ei pasäri si animale reale sau fantastice: päuni. Astfel in mänästirea Putna gäsim pe Palade monahul de la care ne-a rämas un evangheliar care se pästreazä in biblioteca mänästirii. pe Spiridon iero. care ne-a läsat o cronicä in versuri grecesti a evenimentelor petrecute in Tara Romäneascä intre anii 1602—1618. in 1429. Intre cälugärii greci pripäsiti la curtile domnilor nostri unii erau adevä.. portretul doamnei Elina purtind peste invelisul alb al capului cununa domneascä. Litera. de unde nu ne-a mai fost restituit. care ne-a läsat un evangheliar. Intre caligrafii si miniaturistii sträini care au lucrat in tärile sau pentru tärile noastre se gäsesc si femei. Nicodim. copia un evangheliar slavon pentru mänästirea Zografu din Muntele Athos. pästratä acum in Biblioteca din München.mantie imblänitä de brocard cu fir de aur peste costumul inflorat cu fir de argint. ln Moldova. dar transportat in zilele de restriste ale räz. imbräcatä ca si sotul cu aceeasi manta blänitä cu fir. Moldovei. lei. ajunsä acum in mänästirea Sfintul Sava. In mänästirea Humor afläm lucrind in 1473 un alt caligraf. sau aspide — motiv imprumutat din acelasi Fisiolog — serpi uriasi care numai cu privirea inveninatä pot ucide vietätile de la distantä. si pe Filip ieromonahul. copiat si ornamentat in 1405. de pildä. de sepale si de flori. ca de exemplu Melania din Leontopol. Viteazul domn a tinut sä vesniceascä numele säu nu numai prin strälucirea armelor si prin tenacitatea cu care a apärat pämintul. evangheliar greco-slavon. Iorga vede un reprezentant al familiei Ureche. meritä sä fie amintit aci ca un •caligraf de mare talent Atanasie Crimea sau Crimcovici. cälugärul Gavril Urikovici — in care N.rati artisti in mestesugul impodobirii manuscriselor. pästrat acum in mitropolia din Cernäuti. era aleätuitä din. linii si spirale care se intretes in forme de vrejuri sau de petale. O deosebitä inflorire a avut arta miniaturii in vremea lui Stefan cel Mare. pe un fond albastru. Asa.boiului la Moscova. unde. imaginea Mintuitorului din Fisiolog. aflat acum la Moscova. in marile mänästiri atunci intemeiate.monahul de la care se cunoaste un evangheliar slavon. sub care se vede rochia argintie cu flori si riuri verzi si cu dungi aurii pe poale. cu cheltuiala Cätälinei. o evanghelie greceascä. Cel mai vechi caligraf miniaturist in Tara Romäneascä a fost cälugärul sirb Nicodim. pästrat inainte de räzboi in Muzeul de antichitäti. ursi. Dintre mitropolitii ulteriori ai Moldovei. mai ales a celei persane si a celei armene. iar pe altä paginä. care a impodobit ctitoria lui de la Dragomima cu citeva din cele mai frumoase produse ale 55« . care si-ar fi transcris numele in formä slavonä ■— copia din porunca lui Alexandru cel Bun si a sotiei sale Marina un. pe Teodor M[i]ri§escul.tire de la Neamtu gäsim in 1493 un caligraf de talent. ctitorul mänästirii Tismana. care a lucrat in 1493 o evanghelie. care. Pe timpul säu si din porunca lui. cel mai vechi caligraf si miniaturist pare sä fi fost Grigore Tamblac. lucrau numerosi artisti ai scrisului. care suferise in aceastä privintä influenta artei asiatice. pelicanul care isi sfisie pieptul pentru ca din sing eie lui sä-fi hräneascä puii.

Merita sä fie subliniat fi aci — ca o träsäturä a poporului romänesc. Studenica fi multe altele. de exemplu. care lucreazä la Craiova din porunca lui Mihnea-vodä. urmind pilda tatälui säu. amindoua in sfintul Munte. care luase sub ocrotirea sa mänästirea Zograful din Muntele Athos.voltärii frumoase pe care o luase arta caligrafiei si a miniaturii la noi. Manuscripte romänesti cu miniaturi din vremea lui Stefan cel Mare se gäsesc pinä in Cetinje din Muntenegru. Fiica lui Petru Rares. Si in Tara Romäneascä au fost caligrafi iscusiti de la care ne-au rämas manuscrise impodobite frumos cu miniaturi. Unul dintre cei mai generosi domni in aceastä privintä a fost xnsu^i Stefan cel Mare. Turdeanu in Serbia au invederat cit de intinsä a fost generozitatea romäneascä §i in aceasta directie. ca: Radu Dräghici din Mänicestii judetului Teleorman. mitropolitilor si boierilor no§tri de a trimite. din Ierusalim. incheia in mänästirea Zografu. Totusi ■ea reinvie in epocile domniilor. care ln tot cursul atit de dramatic al istoriei sale a compätimit cu suferintele vecinilor— gindul cre^tinesc al domnilor. din porunca ieromonahu- :56 .si altii. din arhipelagul grecesc. $i manuscripte copiate frumos mänästirilor obidite sub apäsare turceascä din sud-räsäritul Europei. doamna Chiajna. de ieromonahul Filip. la 1545. Hopovo. din Siria. cu chipul donatorilor. la Remetea. in ajunul Cräciunului din anul 1639. mutindu-si rosturile vietii monahale in Muntele Athos. in 1502. un cälugär moldovean. Introducerea tiparului in tärile noastre a dat o loviturä puternicä dez. mänästirii Dionisiu din Muntele Athos un evangheliar ferecat in aur §i argint. Astfel de donatiuni au fost numeroase.■caligrafiei si miniaturii romänesti. la Sisatovac. Studii intreprinse de d-1 Em. Chiril Hluboceanu. a fost däruit mänästirii Zografu din Muntele Athos si se pästreazä acum in Biblioteca Na^ionalä din Viena. sau mitropolitul Anania de pe vremea lui Matei Basarab . Cälätoriile fäcute in anii din urmä de d-1 Marcu Beza au scos la ivealä un pretios material de manuscrise cu miniaturi imprästiate pe aceasta cale in tot Orientul grecesc: in mänästirile din Muntele Athos. sau Popa Ion Sirbu. Petru Rares. ale lui Matei Basarab si Vasile Lupu §i mai ales in vremea lui Brincoveanu. Mircea Ciobanul. däruind-o cu mosii din Basarabia. altele de la diferiti domni se gäsesc :in mänästirea Krusedol (din vremea lui Mihai Viteazul). §i sotul ei.teau in dar. care copiazä in 1574 un evangheliar pentru Petru Schiopu si fiul säu Marcu. impreunä cu ajutoare de bani. Un minunat evangheliar copiat si impodobit cu miniaturi din porunca lui. Se intimpla uneori chiar ca unul din iscusitii caligrafi ai tärilor noastre. pe vremea lui Vasile Lupu. Asa. cind gustul pentru migalä si frumos se vädeste si in hrisoavele scrise in cancelaria domneascä. trimi. sä continue acolo munca de glorificare a domnului prin arta scrisului. la Milesevo. relativ linistite. a däruit si el o frumoasä evanghelie mänästirii Xeropotamul si o alta mänästirii Vatopedi. fiul lui Ursu dintr-un neam de hatmani.

una din cele mai vechi legäturi din cite cunoastem pinä acum. Unele ne dau. Citeva din capodoperele miniaturii romänesti impodobesc azi marile biblioteci ale Apusului. aflatä acum la mänästirea Sinai din Siria. 1 V. Chenarele omamentelor. copiat din porunca lui §tefan cel Mare pentru mänästirea Zografu.nirii — „cu moartea pre moarte cälcind“ — se gäseste imprimatä foarte adesea in aurul sau argintul copertelor de evanghelii. totusi e probabil cä si in mänästiri se gäseau cälugäri legätori de cärti. ^i pe aceea a lui §tefan Rares. desenul dau fiecärui exemplar o indi. ca acel „Ioachim. aceea. chipul mitropolitului Crimea $i al domnului tärii. so|ia lui Petru Rares. imbracate in piele sau in atlas. lucratä cu cheltuiala domnului Iere. 7* 20„ 119. a evangheliei däruitä in 1519 mänästirii Bistrita de marele jupin Marcea si de sotia sa Marga. mi^carea personal elor. In legäturä cu arta miniaturii a inflorit in umbra mänästirilor noastre si arta legätoriei. erau legate in scoarte de lemn. LEGÄTORI DE MANUSCRISE §1 CÄRTI. evanghelia pe care acesta a däruit-o bisericii din cetatea sa. Urme romänesti in räsäritul ortodox. un apostol. apar in coltul de jos din dreapta sau din stinga si chipurile donatorilor. de pildä. dis. pe alta. sint de o rarä frumusete §i finete. in coltul din dreapta si din stinga al scenei cu coborirea Mintuitorului in iad. pe coperta unei evanghelii a doamnei Elena.mia Movilä ^i a sotiei sale Elisaveta. caligrafiate frumos si impodobite cu splendide miniaturi. iar scenele biblice. care sint prin migala lor o minune de artä. a cärui „minä de tarinä“ a ferecat in argint pentru Gheorghe Izlozeanu. Aceastä scenä simbolicä a jertfei lui Hristos pentru mintuirea ome. säpate in piele sau in metal pretios. un evangheliar. In Biblioteca Academiei Romane se gäsesc cärti din epoca lui Coresi legate in aur si argint. un altul copiat in 1492 a ajuns in Biblioteca din München. zlätarul din Suceava". scenä inspiratä din evanghelia lui Nicodim. o psaltire. se gäse^te in Biblioteca Imperiala din Viena.vidualitate aparte. p. De§i scena este aceeasi. in care se amestecä adesea motive apocrife.lui Paisie. ve^nicului intuneric pe primii oameni. Citeodatä. Desi e sigur cä mesteri iscusi^i in legätura cärtilor se aflau in marile centre de viatä romä. pe care Brincoveanu o däruia in 1697 mänästirii din insula Patmos. Meritä apoi o mentiune specialä legäturile care imbracä splendidele manuscrise cu miniaturi ale mitropolitului Crimea. M a r c u B e z a. ori ferecate in aur sau argint. Pe prima copertä e säpatä in aur scena coboririi Mintui.pozitia grupului. Evangheliarul copiat in 1429 de Gavril Urikovici se aflä tocmai in Biblioteca Bodleiana din Oxford. ambele la Ierusalim1. 3T . aflatä acum la Ierusalim. ca bunäoarä pe legätura unei evanghelii grecesti din 1598.neascä ale trecutului. Manuscrisele. in vara anului urmätor un mineiu pe luna mai. pircalabul din Hotin. lata. pot sta cu cinste aläturi de cele mai frumoase exemplare ale Occidentului. totusi chenarele in care este incadratä. iar la sfirfitul anului 1640. pe dosul unei evanghelii copiatä de mitropolitul Ungrovlahiei Luca in 1516.. Ieremia Movilä. in scenele biblice.torului in infern pentru a sfärima lanturile robiei §i a mintui din impärätia.

BIBLIOTECI. In mänästirile noastre se aflau pe timpuri biblioteci bo- gate, care insä, in viltoarea vremurilor, s-au imprästiat si pierdut. Numai citeva mänästiri, ca Neamtu, bunioarä, mai pästreazä ceva din zestrea culturalä de altädatä. Multe rämäsite din aceasta viatä de cultura mänästireascä au trecut granita, chiar sub ochii nostri — e destul sä amintim cazul crono- grafului lui Moxa, pe care profesorul rus Grigorov l-a cumpärat in Bucuresti si l-a dus la Moscova, sau evangheliarul cu miniaturi al lui Nicodim, trimis in timpul räzboiului la Moscova si rämas acolo. In mijlocul indiferentei generale, Academia Romänä, pretuind importanta manuscriselor slavonesti pentru luminarea unei epoci destul de interesantä din cultura veche romäneascä, dar, din nenorocire, prea putin cunoscutä, a inceput sä le adune. Depozitul ei numärä pinä acum 650 de manuscripte, inventariate sumar de regretatul slavist I. Bogdan si copiate intrun catalog scris de d-1 Iuliu Tuducescu. Cercetarea aprofundatä a acestor texte -ridica probleme din cele mai inte- resante. In primul rind eie ne ajutä sä determinäm curentele slave care s-au inerucisat in cultura romäneascä din veacurile al XVr-lea si al XVT-lea. Färä sä anticipäm o concluzie pe care numai un studiu aprofundat ar putea-o da, observäm totusi, dupä datele inventarului, cä pinä in secolul al XVI-lea textele slave din tärile noastre sint de redactie mediobulgarä si paleosirbä, in Moldova predominind influenta mediobulgarä, in Muntenia cea paleosirbä. In nordul Ardealului apar si texte de redactie ruseascä, probabil ucraineanä. De la sfirsitul secolului al XVI-lea, adicä dupä cäsätoria lui Stefan cel Mare cu Eudoxia, sora cneazului Simeon Olelkovici din Kiev, si mai ales din epoca lui Vasile JLupu si Matei Basarab, cind se intinde in principatele romänesti influenta kievianä a lui Petru Moghilä, incep sä aparä in Muntenia si Moldova ?i texte de redactie ruseascä. Un in teres deosebit il infatiseazä apoi, prin vechimea ei, psaltirea in slava bisericeascä, copiatä pe pergament din porunca lui Branko Mladeno- vici in 1346, cunoscutä in lumea slavistilor prin descrierea lui Fr. Miklosic si folositä de Iagic in editia data de el Psaltirii din Bologna (nr. 205)1; dar mai ales o serie de texte in redactie paleosirbä copiate pa pergament incä din veacul al XIII-lea, precum; o evanghelie (nr. 4), un apostol (nr. 20) si douä foi in interiorul scoartelor unui manuscript adus de la mänästirea Neamtu. Prezenta unor asemenea texte, anterioare intemeierii principatelor, in mänästirile romänesti nu poate fi un fapt banal, fiindcä dacä unele pot fi si achi- zitiuni tirzii, altele au fost aduse de valul cälugärilor slavi sud-dunäreni care si-’au päräsit patria in fata invaziei turcesti. Aceste manuscrise slavone aduse din sudul dunärean constituiesc primul fond al vechilor biblioteci mänästi- resti din tärile noastre. Citeva exemplare deschid o perspectivä interesantä asupra circulatiunii textelor si copistilor in cuprinsurile romänesti. Un manuscript de evanghelie (nr. 204) in mediobulgarä a fost copiat in 1651 de „Vasile Bosie, dascälul din Tara Moldovei'', din porunca boierului Radu, marele comis, care l-a däruit apoi mänästirii Cozia. Un molitvenic (nr. 32) copiat in Moldova, proprietate a unei biserici cu hramul Sfintul Nicolae, a fost gäsit tocmai in comuna Sin- giorgiu din Ardeal. . Alte manuscripte dezväluie un colt din viata dramaticä a culturii romänesti: un minei pentru särbätori, cäzut in miinile turcilor, a fost cumpärat la 25 noiembrie 1620 de uricariul Lucaci si däruit mänästirii Vizantia din Moldova (nr. 49). . Cit priveste cuprinsul, textele sint foarte variate. Mai intii, cum e firesc, multe evanghelii si texte liturgice; apoi scrieri patristice si opere ascetice; vieti 1 Vezi si descrierea lui A 1. O d o b e s c u , in Revisti roynänä, I, 1861, p. 709 — 725. 38

de sfmti — mineie — si patericuri schitice, adicä vieti de asceti, unele de origine bizantina, ca Lavsaicul lui Paladie din secolul al IV-lea, sau Limo- nariul lui loan Moshos din Sinai (secolul al VIII-lea) — altele de origine ruseascä, precum Prologul lui Dimitrie, mitropolitul Rostovului (1689—1705). Aläturi de texte religioase sc- gäsesc si colectii de legi, precum Pravila mare- sau Nomocanonul lui Mihail Vlastaris, in redactie mediobulgarä, copiat de monahul Ghervasie pe timpul lui Stefan cel Mare, la 1472 (nr. 131); o colectie de legi cu caracter monahal, al cärui text stä la baza Pravilei de la Govora a lui Moxa, colectia copiatä din porunca mitropolitului Theofan al Moldovei la 1618. 0 altä serie de texte din Biblioteca Academiei apartin istoriografiei, precum: Amartolos din secolul al XVI-lea (nr. 320); Manasses si Vrienios (nr. 147) $i, in sfirsit, citeva romane populäre, ca Varlaam si Ioasaf in redactie mediobulgarä din secolul al XIV-lea, la care e de adäogat si cea mai veche versiune a Alexandriei copiatä in mänästirea Neamtu. Pe linga aceasta zestre a culturii slavone räsäditä pe pämint romänesc, mai gäsim in colectia Academiei Romäne si creatiuni romänesti in limbä slava, ca: analele de la Putna; o copie de pe cel mai vechi pomelnic romänesc — de la Bistrita — inceput in 1407, cu numele domnilor Moldovei si al doamnelor lor, cu al familiilor domnitoare inrudite din Tara Romäneascä, cu al mitropolitilor, episcopilor...; imnuri religioase create de Filothei monahul, fost logofät al lui Mircea cel Batrin (nr. 209); in sfirsit, citeva opere ale mitropolitului kievian Petru Moghilä, vlästar de domni moldoveni, si o viata a sfintului loan cel Nou de la Suceava, opera a lui Grigore Tamblac. Ceea ce avem azi este o slabä rämäsitä din ceea ce a lost odinioarä cultura slavä in mänästirile noastre. Vestea despre bogätia bibliotecilor noastre trecuse inca din timpurile vechi granita. In 1556 tarul Ivan cel Groaznic, avind nevoie de o sintagmä cu materia asezatä dupä ordinea literelor chirilice, trimitea dupä exemplare in Moldova lui Alexandru Läpusneanu.1 Si marele mitropolit al Kievului, Petru Moghilä, cäuta manuscrise pentru tipäriturile sale in mänästirile romänesti. . scolile. Din numeroase notite pästrate pe filele manuscriselor vechi rezultä cä cei mai de seamä cärturari si copisti ai veacurilor trecute s-au format in scolile din mänästiri: Bistrita, Neamtu, Putna, Voronet, Slatina, Sucevita din Moldova; Tismana, Cozia, Bistrita din Oltenia; Dealul, Govora s.a. in Muntenia. Mänästirile erau depozitarele de culturä slavonä si, intr-o vreme in care serviciul divin si actele de cancelarie domneascä se redactau intr-o limbä sträinä — moartä — era firesc ca viitorii clerici fi dieci sau pisari sä deprindä rudimentele de instructie slavonä in scolile mänästiresti. Din aceste fcoli au iefit in bunä parte vechii dieci de cancelarie — care poartä nume romä- nefti, ca: Otel, Oantä, Lupul, Vulpas, Buzdugan, Cätelean, Ion Marjire — pisarii lui Petru Rares, Musat si Cräciun, pisarii lui Mihai Viteazul. Instructia in mänästiri avea desigur un caracter religiös si ea se va fi märginit la scris fi citit, la deprinderea limbii slavone pe textele Sfintelor Scripturi fi la cintärile bisericesti. La aceste scoli veneau, pe vremea lui Alexandru Läpufneanu, in Moldova, sä invete cintärile, dascäli si dieci ruteni din Przemysl fi din Lwow2, intr-o vreme cind biserica ortodoxä era amenin- tatä in Galitia de propaganda iezuitä. Pentru uzul copiilor care invätau o limbä sträinä si pentru nevoile celor ce tälmäceau din limba slavonä in limba romänä, s-au alcätuit cu vremea si dictionare slavo-romäne, cum este dictionarul lui Mardarie de la mänästirea Cozia, alcätuit pe la anul 1649, sau al lui Mihail Logofätul din Tirgoviste, scris pe
1 I a c i m i r s k i j , CjiaBflHCKHH H pyCCKHfl pyKOnHCH PyMbIHCKHXT> BHÖJIHOTeKt, p. 288.

2 H u r m u z a c h i , Documente, I, p. 209.

39

la 1678.

. mänästiri erau si ateliere de broderie reli- gioasä, din care a iesit o intreagä artä minorä de o rarä frumusete dar care, din nenorocire, nu ne este cunoscutä in toate detaliile ei. Un studiu recent al d-lui Emil Turdeanu despre epitafele moldovenefti in secolele al XV-lea si al XVI-lea aruncä o luminä vie asupra acestei laturi din viata artisticä a vechilor noastre mänästiri. §i aici modelele veneau din Bizant, prin mijlo- cirea slavilor din sudul Dunärii. Cel mai vechi exemplar de epitaf gäsit pe pämint romänesc este cel pästrat azi in mänästirea Putna si care a fost lucrat de regina Euthimia, sofia despotului sirb loan Ugliesa, fratele lui Vukasin, si de fiica ei, Eupraxia. Dupä moartea sotului, regina väduvä si cu fiica ei fi-au cäutat linistea sufle- tului in pacea unei mänästiri sirbesti. Aci, cu gindul la jertfa Mintuitorului [fi dupä] gustul lor artistic, au migälit cu acul, dupä un model bizantin, un splendid epitaf, pe care, cind valul invaziei turcefti a näpädit tinuturile sir- besti, cälugärii fugari ai mänästirii 1-au adus in Moldova, la inceputul secolului al XV-lea. Epitaful a servit apoi ca model pentru o intreagä serie de exemplare. Motivul este de o simplitate miscätoare: pe cimpul instelat al cerului, trupul mort al Mintuitorului, cu capul nimbat de o aureolä de pietre pretioase, este inconjurat de ingeri indurerati. Acest motiv de origine bizantinä, transplantat in Moldova fi contaminat cu alte motive, a servit apoi ca punct de plecare pentru o intreagä inflorire, care se poate desface in douä ramuri principale, in douä scoli. Una, arhai- zantä, reprezintä vechiul model sirbesc, reprodus, fireste, cu Variante, intr-un epitaf lucrat pe vremea lui Alexandru cel Bun, la 1428, prin stäruinta mitro- politului grec Macarie. A doua scoalä pare sä fi pornit de la mänästirea Putna, ctitoria lui §tefan cel Mare, care a fost in acela^i timp fi unul din atelierele cele mai active ale miniaturii moldovenesti. Exemplarul creat la Putna Uma- nizeazä drama Mintuitorului, cäci aduce la cäpätiiul lui fiintele de care i-a fost legatä viata päminteascä: de o parte Maica Preacuratä fi Maria Magdalena, de alta sfintul Iosif, Nicodim, mironositele si, in sfirsit, detaliu interesant, sfintul loan, stringind mina Mintuitorului. In jurul scenei: ingerii; iar in unghiuri: simbolurile evangheliftilor. Modelul a trecut apoi la alte ctitorii ale lui §tefan cel Mare, la mänästirea Dobrovätul (epitaful din 1504—1506) fi la mänästirea Voronet. Dupä moartea lui ijtefan cel Mare, evolutia broderiei religioase se con- tinuä in trei etape succesive sub domniile lui Petru Rares, Alexandru Lapuf- neanu fi Ieremia Movilä. Ca o inovatie, in compozitia epitafelor din timpul lui Petru Rares apare in planul superior crucea bizantinä incinsä de cununa de spini. Epitafe fi patrafire lucrate in mänästirile moldovenefti au fost tri- mise in dar de Petru Rares la mänästirile Muntelui Athos fi, un detaliu interesant, pictura capelei din mänästirea Dionisiat, recläditä de Petru Raref, reproduce, ca compozitie fi colorit, intocmai scena epitafelor din epoca lui Raref. In inscriptiile slave publicate de Emil Turdeanu (Cercetäri literare, IV, p, 203 —214) sint amintite urmätoarele domnite si jupinite: Marina lui Alexandru cel Bun (epitaf din 1428), Maria lui Stefan cel Mare (1490), Elena Raref cu ficele ei Chiajna fi Ruxanda (epitaf din 1445 däruit mänästirii Dionisiat din Athos), Ruxanda Läpufneanu (epitaf däruit mänästirii Milesevo, 1567), Elisabeta lui Ieremia Movilä (epitaful mänästirii Sucevi^a, 1597), Mitrofana, mama cronicarului Ureche, Secul 1608. Pe un tetravanghel slav, frumos oma- mentat, s-a pästrat o notitä de mitropolitul Macarie cronicarul lui Raref, care spune cä jupineasa Frosina a logofätului Grigorie Fierie a tesut un patra- fir in 1553 si l-a däruit mänästirii Neamtul. (Emil Turdeanu, Buletinul Instit. Sofia, I, 1941, p. 55). Arta aceasta a broderiilor religioase tesute din fire de aur fi impodobite cu perle fi märgäritare era destul de dezvoltatä in trecutul nostru. O mul- $ime de
BRODERIA RELIGIOASÄ.

in

40

alte obiecte, acopereminte pentru mormintele voievozilor cu chipurile lor, patrafire, zavese, odäjdii pentru preoti, prapore, dovedesc pe lingä o migalä de albine fi un deosebit simt artistic. Eie formeazä bogätia muzeelor noastre mänästirefti. PICTURA. E probabil cä cei dintii zugravi de biserici ai noftri sä fi fost sträini, poate slavi sud-dunäreni sau greci, care-fi invätaserä meftefugul in Muntele Athos. Paul de Alep, vorbind de mänstirea Curtea de Arges, ne spune cä a fost zugrävitä de artifti cretani. Modeleie dupä care mefterii zugräveau bisericile noastre veneau firefte din Bizant. Ei lucrau dupä tradi- tiile transmise prin manualele de picturä religioasä, cunoscute sub numele de Erminii fi alcätuite in atelierele muntelui Athos. Din acestea, douä tipuri au circulat in lumea zugravilor noftri — fi in traduceri romänefti: unui pre- lucrat de Frangos Cattelanos dupä manualul lui Panselinos, pictorul legendär al Muntelui Athos; altul prelucrat de ieromonahul Dionisie din Fuma, care invätase meftefugul din copilärie in Muntele Athos. De aceea pictura noasträ veche, urmind normele statornicite, este dominatä de o conceptie diametral opusä aceleia care a insufletit arta Renafterii. Pe cind in pictura religioasä a Occidentului este o concepfie gratioasä, plinä de viatä a grupurilor, de mif- care, de cadru pitoresc al naturii inconjurätoare, de tot ceea ce putea sä

41

apropie sfintul de omenesc, in arta ortodoxä este o conceptie asceticä: sfintii sint desprinsi de tot ceea ce este pämmtesc, cu trupul mortificat de ascezä, cu chipul invaluit in nimbul divinitatii. Numai flacära misticä licäreste in lumina ochilor. Dar desi tehnica bizantinä era predomnitoare, totusi influente occiden- tale nu se pot tägädui. Se stie cä Alexandru Läpusneanu cerea zugravi pentru bisericile sale din Italia. Mesterul Mina, care a zugrävit mänästirea Cäluiul a Buzestilor si pe care Mihai Viteazul 1-a trimis in Venetia ca sä cumpere vopscle, nu se va fi intors din cetatea dogilor numai cu culori. Din incruci^a- rea acestor curente si influente sträine $i din selcctarea armonicä a elemente- lor lor esentiale recreate prin geniul poporului s-a format cu timpul pe pamint romänesc o arta originalä, cu caracterele ei distinctive, ce se vädeste ca atare nu numai in picturile de pe zidurile bisericilor, ci §i in zugräveala icoanelor. Aceasta arta romäneascä a atras atentia specialistilor sträini. Cunoscutul iconograf rus N. Kondakov, amintind de breslele de zugravi ai Moldovei din veacul al XVI-lea, care au pictat icoane si fresce de biserici, vorbeste de scoala moldo-valahä din secolul al XVI-lea si aratä influenta pe care a avut-o aceasta scoalä asupra iconografiei din Rusia meridionalä. f'rescele de pe zidurile exterioare ale mänästirilor Voronetul, Vatra Moldovitei, Sucevita, Humorul, zugrävite in strälucita epocä de la Stefan cel Mare la Petru Rares, stirnesc azi admiratia celor mai de seamä cunoscätori ai artei bizantine. Cunoscutul profesor de istoria artelor de la Universitatea din Viena dinaintea marelui räzboi, Josef Sztrygowski, intr-un articol din ziarul Zeit pe august 1913, vorbind de o cälätorie in muntii Bucovinei ca de „una din pläcerile cele mai inviorätoare ale Europei“, se intreba: „Dar ce este ceea ce ar trebui sä atragä in aceste mdepärtate väi chiar pe cel mai umblat cunoscätor al artei vechi? Sint — räspunde el — tezaure ce el nu le poate vedea nicäieri in altä parte.“1 D-1 Henri Focillon, profesor de istoria artelor la Sorbona, märturiseste: „Cine le-a väzut o datä aceste delicioase biserici ale Bucovinei nu le va putea uita niciodatä. Intr-o tarä de verdeatä si de päduri, sub un cer luminos si potolit, eie sint florile primäverii eterne a imaginilor. Sub vechiul decor de arcaturi, iatä distribuite (in fresce) ierarhiile ceresti: judecata din urmä, geneza, maes- trii intelepciunii antice... marea dramä a istoriei crestinätätii orientale, asediul Constantinopolului... Voronet, Moldavita, Humor, in finele dimineti din tara fagilor, in mijlocul pajistilor lor inverzite, atitea capodopere de poezie arhaicä... in care se afirmä poezia vietii romänesti intinerind form ule antice.“2 Si nu sint desigur simple flori retorice, ci cuprind si un simbure de adevär aceste cuvinte ale lui Sztrygowski: „Cine se osteneste sä pätrundä in ac-ste cicluri de icoane care se pot compara iaräsi numai cu mozaicurile din San Marco sau, considerind numai interiorul, cu bisericile Muntelui Athos, acela recunoaste numaidecit marea gresealä ce a sävirsit pinä acum investigatia stiintifica, neväzind in aceste fresce decit numai si numai un räsad al artei athonice. Altfel insä judecä acela care tine seamä de inriurirea cea grozav de mare ce au avut asupra artei din Athos voievozii moldo-valahi cu ale lor asezä- minte, ctitorii si danii, si nu uitä a socoti, pe de altä parte, belsugul de idei proprii teologice, precum ele se rostesc cu deosebire in manuscrisele si pic- turile murale ale mänästirilor Dragomirna si Sucevita; dacä e obi^nuit din lungä experientä sä prindä cu privirea raporturile generale, el va fi silit sä admitä cä nu atit Athosul asupra Moldovei, pe cit marea cultura din mänäs- ■ tirile
1V. traducerea lui G. Mur n u din Buletinul Comisümü monumentelcr istorice, 1913, p. 129. 2Revue de l'art, Paris, mai 1925, p. 26. 42

Bucovinei a trebuit sä se repercuteze asupra sfintului Munte.“1 Mänästirile au fost astfei in trecutul romänesc, prin neintrerupta acti- vitate de culturä si de artä, centrele din care pulsa viata spiritualä in toate cuprinsurile neamului. Textele tälmäcite si modelele de artä religioasä create in chiliile mänästirilor erau copiate de preotii de mir si de cärturarii si artistii laici si räspindite mai departe in lumea satelor si a oraselor. Astfel s-a creat acea atmosferä de misticism in care a vietuit poporul nostru mai multe veacuri. In aceasta atmosferä in care invafamintul, pornit din cur tea mänästirilor, era dat de cler, s-a format sufletul romänesc cu o puternicä notä de religio- zitate, pe care o gäsim vibrind pinä si in filele vechilor cronici. Prestigiul pe care-1 dobindiserä mänästirile era a§a de mare, incit domni si boieri se intre- ceau sä le inzestreze cu sate si mosii, cu mori si prisäci si cu sälase de robi1. Intre zidurile acestor läcasuri de asistentä si rugä, de culturä si de artä, si-au cäutat, in anii bätrinetii, pacea, in pregätirea pentru viata viitoare, membri ai familiilor domnitoare si frunta.si ai marii boierimi, precum: marele logofät al lui Mircea cel Batrin, Filos; mama lui Stefan cel Mare, Oltea Doamna ; mama lui Mihai Viteazul, Theofana; Nistor si sotia sa Mitrofäna, pärintii marelui cronicar Grigore Ureche; marele logofät al lui Xicolae Mavrocordat, cronicarul Radu Popescu, si multi altii. Comorile de culturä si artä pe care le pästiau mänästirile ascunse departe de pinza drumurilor bätätorite, in plaiurile muntilor, explicä in parte si grija pe care au pus-o domnii de a le intäri cu ziduri si cu metereze, ca pe niste adevärate cetäti. .

BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istoric al chestiunilor tratate aici: C. C. G i u r e s c u , Istoria romänilcr , vol. I, Bucurasti, 193.‘), si N. I o r g a, Istoria romänilor, vol. III: Ctitorii, Bucuresti, 1937; N. I o r g a, Histoire des Etats balkaniques ä l’epoque moderne, Bucuresti, 1914, in special p. 1 — 58. Pentru cultura slavonä cf. si I. B o g d a n , Cultura veche romänä, Bucuresti, 1898 (cu bibliografie), si I l i e B ä r b u l e s c u , Curentelc literare la romäni in perioada slavo- nismului cultural, Bucuresti, 1928; A. P r o c o p o v i c i , Introducere in studiul literaturii vechi, Cernäuti, 1922. Documentele privitoare la legäturile ^ärilor noastre cu Muntele Athos au fost publicate de: G r i g o r e N a n d r i s , Documente romänesti in limba slavä din mänästirile Muntelui Athos, 1372—1658, publicate dupä fotografiile si notele lui Gabriel Millet, Bucu- re$ti, Fundatia Regele Carol II, 1937. Raporturile au fost studiate de d. N. I o r g a , Muntele Athos in legäturä cu tärile noastre, extras din Analele Acad. Rom., Mem. sec}, ist., Seria III, tom. XXXVI (1913), si in alte memorii academice, pentru care vezi bibliografia datä de noi in Cärtile populäre in literatura romäneascä, II, 1938, p. 12. Pentru detalii vezi si G. C i o r a n, Execreis töjv Pounavi/öo x<*>P®v xoQ "A8co %ai 8f| tiSv noufflv KouxXounoucriou, Aaüpag, Aoxsiapiou /ai 'Aytou name? erinovoc f| TC&V POXJOCSU, Atena, 1938. Actul de danie al lui Vladislav pentru mänästirea Tismana, la A 1. S t e f u l e s c u , Mänästirea Tismana, si la P. P. P a n a i t e s c u, Doc. Tärii Romänesti, Bucuresti, 1938, p. 35-38. Biblioteci de mänästiri. O listä a cataloagelor de biblioteci din mänästirile romänesti la N. C a r t o j a n , Cärtile populäre in literatura romäneascä, II, p. 21, priveste mai mult manuscriptele romänesti. Manuscrisele slavonesti din bibliotecile romänesti au fost descrise de A. I a c i m i r s k i j , OiaBflHCKH h PyccicHH PyKOiiHCH PyMbiHCKHX3 BHÖJUOTeKi, S. Petersburg, 1 Aprecierea autorului este aici vädit eronatä. Cä mänästirile au fost, in veacurile evului de mijloc, adesea, singurele läcasuri de culturä este perfect adevärat. Dar a afirma cä de pe orrna acestor fenömene culturale durate in mänästiri s-a imprimat sufletului romänesc o puternicä undä de religiozitate este o prea puternicä exagerare, contrazisä de realitate. De iapt, cum se stie, cultura romänä are un profund caracter laic, iar sufletul romänesc, inteles ca spiritualitate si mentalitate, prezintä —cum au demonstrat-o filozofi ai culturii romäni de orien- Utre rationalistä — o notä de ireligiozitate acuzatä. Sufletului romänesc, nici in perioada la care se referä N. Cartojan, nici in devenirea sa, nu-i este caracteristic misticismul de care se vorbeste aici. (N. red.) 43

1905. Manuscriptele din Biblioteca Academiei Romäne au fost inventariate de Iuliu Tuducescu äntr-un inventar pästrat la Academie in secfia manuscriptelor. Damian P. Bogdan, Pomelnicul mänästirii Bistrita, Fundatii, 1941; Despre manuscrisele slave din Biblioteca Academiei Romäne, extras din Arhiva romäneascä, tom. IV, 1940; acelasi Despre daniile romänesti la Athos, Bucuresti, 194 1. Un studiu asupra lor a dat E c a t e r i n a S t . P i s c u p e s c u , Literatura slavä din principatele romane in veacul al XV-lea, Bucuresti, 1939. Vezi insä si recenzia d-lui P. P. P a n a i t e s c u , in Revista istoricä romänä, IX (1939), p. 327—335. Despre manuscriptele slavonesti de pravile: I. P e r e t z , Istoria dreptului romän, Bucuresti, vol. II, p. 185 — 278. Pomelnicul de la mänästirea Bistrita a fost publicat si studiat de I. M i n e a, in Cercetäri istorice, V—VII (19291931), Iasi, 1932, p. 344-348, ?i VIII-IX (1932- 1933), Iasi, 1933, p. 30-88, intr-o tälmäcire romäneascä din 1750, dupä o copie trimisä de Academia Romänä mänästirei Bistrita. Fragmente din textul slavonesc a dat M i l e t i d s i A g u r a.BtJiiacKH on eflHO Haymo m> Tyrone bi> PoMtima, in cf>opanKi> HapoflHH iMOTBopeHHH, IX, p. 172— 173; S t. N i c o l a e s c n , in Documente slavo-romäne, Bucuresti, 1905, p. 87. O editie criticä pregäteste Damian P. Bogdan. fjcoli. N. I o r g a , Istoria invätämintului romänesc, Editura Casei $coalelor, Bucuresti, 1928, p. 5—18. Pentru dictionare: G h. C r e t u , Dictionarul lui Mardarie Cozianul, editat de Academia Romänä, Bucuresti, 1900; $ t. C i o b a n u, QiaBHHO-pyMtiHCKHÄ CJiOBapb 6H6jraoTeicn oömecTBa MoCKOBCKaro hctophh h ape.B. PoccaäCKHXb, nr. 240, Varsovia, 1914. Miniaturi. I. B o g d a n , Manuscripte slavo-romäne in Chiev, Convorbiri literare, XXV (1891), p. 503 — 511; I. B o g d a n , Citeva manuscripte slavo-romäne din Biblioteca Imperialä din Viena, in Analele Academiei Romäne, s. II, ist., tom. XI (1888—89); I. B o g d a n, Evangheliile de la Homor si Voronet, facsimile si frontispicii din evangheliare slavone de la Neamtu, in albumul editat de Comisia monumentelor istorice dupä fotografii luate de S t e l i a n P e t r e s c u , Odoarele de la Neamtu si Secu, Buc., 1912; Ion B i a n u , Documente de artä romäneascä din manuscripte vechi, fasc. I. Evanghelia slavo-greacä scrisä in Minästirea Neamtului din Moldova de Gavriil Monahul la 1429, Bucuresti, 1922; C. K a r a d j a, Notitä despre unele miniaturi injätisind pe Matei-vodä Basarab si pe Doamna Elena, in Buletinul Comisiunii monumentelor istorice, 1926, p. 54—57; M a g d a l e n a I o r g a , Initiale, liters ornate, chenare si inflorituri din documentele munten e si moldovene din veacul al XVII-lea si al XVIII-lea,

44

Craiova, 1928; N. I o r g a, Miniaturi romänesti in secolul al XV II-lea, in Buletinul comisiunii monumentelor istorice, Bucuresti, 1931, p. 145— 153; a c e I a s i, LeS arts mineurs'en Roumanie, III, Miniatures, Bucuresti, 1934; S. der N e r s e s s i a n , Une nouvelle riplique slavone du Paris, gr. 74 et les manuscrits d’Athanase Krimcovici, in Melanges, N. Iorga, Paris, 1933; E m. T u r d e a n u , Din vechile schimburi culturale dintre romäni si jugoslavi, in Cercetäri literate, III, 1939, p. 192—206, Bucuresti, 1939; V i c t o r B r ä t u l e s c u , Miniaturi ,si manuscrise din Muzeul de artä religioasä, Bucuresti, 1939, cu o introducere generalä, descrierea manu- scriselor si 71 de plante colorate; M a r c o B e z a , Urme romänesti in räsäritul ortodox, edrfia a Il-a märitä 24 — 29, Bucuresti, 1937, p. 6 —7, 10, 14— 15, 16, 18— 19, 22—23, 32—33, 36-37, 46-47, 48, 49, 56, 57, 65, 66, 84, 102- 103, 108- 110, 130- 131, 135, 137, 138- 139, 150— 151, 163, 190— 191. Informatiuni interesante se mai gäsesc in A. I a c i m i r s k i j, opera citatä mai sus, si la M i 1 e t i 6 si A g u r a, in C6ophhkt> 3a HapoflHH yMOTBopemw din Sofia, 1893, vol. IX; St. B e r e c h e t , Comori slavo-romäne rispindite, publicat in Biserica ortodoxä romdnä, seria II, vol. XL f 1922), p. 618 — 628. Jesäturi. O. T a f r a 1 i, Le trisor byzantin et roumain du Monastere de Poutna, Paris, 1925; N. I o r g a , Histoire de I'art roumain ancien; N . I o r g a , Les arts mineurs en Roumanie, II, Les tissus, 1936; I. D. § t e f ä n e s c ti, Un chef d‘oeuvre de Vart roumain: le voile de' calice brode du monastere de Vatra Moldavitei, in L’art byzantin chez les Slaves des Balkans (Milanges Ouspensky, Orient et Byzance), IV, Paris, Geuthner, 1930, p. 303 — 309; O. T a fr a 1 i, Le monastere Sucevita et son tresor, in Melanges Charles Diehl, II, p. 213 ?i urm.; E m i l T u r d e a n u , La broderie religieuse en Roumanie. Les epitaphioi moldaves aux XV et XVI siecles, in Cercetäri literare, IV, 1940, p. 164 —214; a c e l a s i , La broderie religieuse en Roumanie, Les Holes des XVe et XVI siecles, in Bulet. Instit. romän din Sofia, I, 1941, p. 5—62. Pictura religioasä. N. I o r g a et G. B a 1 s, Histoire de I’art roumain ancien, Paris, Boccard, 1922; a c e 1 a s i, Portretele domnitorilor romäni, Sibiu, 1930; St. M e t e ? , Zugravii bisericilor romäne, in Anuarul comisiunii monumentelor istorice, Sectiunea pentru Transilvania, 1926— 1928, Cluj, 1929, p. 1—168; P. H e n r y , De Voriginalite des peintures bucdviniennes dans Vapplication des principes byzantins, in Byzantion, I, 1924, p. 292 — 303; I. D. § t e- f än e s e n , L‘evolution de la peinture religieuse en Bucovine et en Moldavie depuis les origines jusqu’au XlX-e siecle, Paris (cu 96 plante), Geuthner, 1928; a c e 1 a ? i, La peinture religieuse en Valachie et en Transylvanie depuis les origines jusqu’au XlX-e siecle, Paris, 1930— 1932, 2 vol. Despre erminii. V. G r e c u, Cärti de picturä bisericeascä bizantinä; introducere si editie criticä a versiunilor romänesti, Cernäu^i, 1936; a c e 1 a 5 i, Darstellungen altheidnischer Denker und Schriftsteller in der Kirchenmalerei des Morgenlandes, in Bulletin de la section historique d» VAcadimie Roumaine, tome XI, 1924.

CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE. SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ LITERATURA RELIGIOASÄ in urma präbusirii statelor slave sub turci, cälugäri ca Nicodim si altii, despre care vom vorbi in curind, in näzuinta lor de a scäpa de dezastru comorile de cultura ale poporului lor si de a continua in limanuri mai adäpostite munca lor mchinatä Domnului, au adus in tärile noastre vechile manuscrise slavone si au pus temeliile vietii monahale dupä normele statornicite in Muntele Athos. In mänästirile mtemeiate de ei si sporite prin grija pentru bunurile sufletesti ale voievozilor nostri, s-a inceput o spornicä activitate culturalä in limba slavä, care era pe atunci la noi limba de cultura a neamului, precum ifi Occidentul evului mediu fusese, cu citeva veacuri mai inainte, limba latinä. In mänästirile acestea se aflau scolile de slavonie, bibliotecile si cälugärii cali- grafi, care au copiat cu un remarcabil simt de artä manuscrisele slave ale Sfintelor Scripturi, atit de pretioase intr-o vreme in care tipografiile nu-si fäcuserä aparitia la noi. In afarä de textele Sfintelor

Scripturi si in afarä de cärtile necesare serviciului divin, s-au mai copiat in mänästirile noastre literatura dogmaticä si asceticä, care contribuia la intarirea credintei, literatura apocrifä, care satisfäcea curiozitatea cälugärilor pentru atitea chestiuni pe care Biblia le lasä in intuneric, precum si o buna parte din literatura distrac- tivä a slavilor sud-dunäreni, ca bunioarä o versiune a romanului lui Alexandru cel Mare, copiatä in 1562 din porunca mitropolitului Grigore al Moldovei si care se pästra in biblioteca mänästirii Neamtul. Dar in aceste manuscrise copiate dupä originale venite din sudul Dunärii, in afarä de arta caligraficä si miniaturisticä, nu se poate gäsi nici un alt adaus al sufletului romänesc la noi. In schimb insä gäsim in veacurile al XIV-lea, al XV-lea si al XVI-lea, cind cultura slavä de la noi, intäritä continuu prin focarele din sudul Dunärii, era in floare, un inceput de literatura romäneascä in limba slavä. Precum in Occidentul medieval cärturarii din toate tärile dädeau expresie conceptiei lor in limba latinä, tot astfei gäsim si in tärile noastre cärturari care, sub influenta modelelor sud-dunärene, si-au invesmin- tat gindirea si simtirea in formele limbii slavone. Avem astfel in primele veacuri ale statelor noastre un suflet romänesc in formä slavonä. Cel mai vechi dintre acesti cärturari este un mare logofät al lui Mircea cel Mare. Acesta, in asfintitul vietii sale, renuntind la märirile desarte, si-a cäutat un loc de liniste si reculegere in lumea cälugärilor, sub numele de Filotheiu. De la el ne-a rämas un polieleu, adicä un fei de imn religiös destinat sä fie cintat. Originalul s-a pierdut, dar se pästreazä mai multe cöpii maruiscrise din Jara Romäneascä, Moldova si Rusia, dintre care cea mai veche dateazä din veacul al XV-lea. In aceste copii se spune doar cä autorul cmtecului este „monahul Filotheiu, care a fost logofät mare al lui Mircea cel Mare". Cum se numea insä mai inainte nu ni se spune, dar dacä tineam seama — dupä cum observä d-1 P. P. Panaitescu —■ cä cei ce imbracä rasa monahalä sint tinuti sä-si schimbe numele pe care 1-au purtat in viata lumeascä si sä ia in sihästrie un altul, care insä sä inceapä cu aceeasi literä cu care incepea si numele laic, atunci e probabil cä sihastrul Filotheiu trebuie identificat cu marele logofät Files, pe care-1 gäsim semnind in actele divanului domnesc al lui Mircea cel Mare prin 1394. Cam in acelasi timp se desfä^oarä in Moldova activitatea lui Grigore Tamblac. Desi acesta era bulgar, trimis de patriarhia din Constantinopol in Moldova ca sä reiere asupra cererii lui Alexandru cel Bun de a se da Moldovei o mitropolie, desi el a plecat apoi din Moldova in Rusia, unde a ajuns mitropolit si apoi s-a intors in Bulgaria, totusi, pe timpul cit a fost in Moldova ca egumen la mänästirea Neamtu si ca predicator la curtea lui Alexandru cel Bun, a tinut un ciclu de 17 cuvintäri, unele cu caracter panegiric, in cinstea sfintilor särbä- toriti, precum: cuvint de laudä sf. Gheorghe, cuvint de lauda sfintilor apostoli Petru si Pavel, cuvint de lauda profetului Ilie; altele la comemorarea marilor evenimente din viata Mintuitorului: la Duminica Floriilor, la Joia mare, la Vinerea mare, la Inältarea Maicii Domnului; sau in sfirsit alte citeva tratind Probleme de dogmaticä, de ascezä sau de moralä crestinä, precum: despre misterele Domnului, despre viata cälugäreascä, despre milostenie si säraci. Dupä cererea domnului, Tamblac a scris pentru biserica moldoveneascä, in medio-bulgarä, viata §i slujba sfintului loan cel Nou, care fusese martirizat de tätari la Cetatea-Albä prin anul 1300 fiindcä nu primise sä-si lepede cre- dinta crestineascä, si ale cärui moaste fuseserä
:46

transportate in 1402 de la Cetatea-Albä la Suceava. In urma acestei strämutäri a moastelor in cetatea de scaun a Moldovei, sfintul a fost venerat de moldoveni ca protectorul si apä- rätorul tärii lor. Sub pana lui Tamblac, potrivit cu cerintele genului, viata sfintului este seäldatä in culoarea miraculosului hagiografic (la moartea sfin- tului coloane de foc ce se inaltä spre cer vestesc harul Mintuitorului, coborin- du-se asupra celui ce a primit cununa de martir). Un veac mai tirziu, un succesor romän al lui Gr. Tamblac in egumenia de la mänästirea Neamtului, arhimandritul Teodosie, inspirindu-se din opera inaintasului säu, a scris pe la 1534, in limba slavä, un Cuvint panegiric al sfintului si cinstitului mare mucenic loan cel Nou
(Pohvalnoe slovo svetomu i slavnomu veliko mucenikomu Iovaanny Novomy),

care in tipäriturile moldovenesti se gäseste pinä tirziu in veacul al XVII-lea. ’ Pe timpul lui Stefan cel Mare cultura religioasä in formä slavä era asa de satisfäcätoare pentru Moldova, incit in 1484 episcopul de Roman, Vasilie, se incumetä sä intervie in problema de ordin teologic care iscase conflictul dintre mitropolitul Moscovei, Gheronte, si principele Moscovei, Ivan al III-lea Vasilievici. Trei decenii mai tirziu intilnim in mänästirea Putna un protopsalt» Eustratie, care alcätuiefte fi el citeva cintece religioase, pästrate intr-un manu- scris semnalat de invätatul rus Iacimirskij. ;; ,.L'
■ • BIBLIOGRAFIE :: - . i ! : .1. , Pentru literatura scrisä de romäni in limba slavä: P. P. P a n a i t e s c u , la Litterd- ture slavo-roumaine (XV-e—XVII-e siecle) et son importance pour Vhistoire des litteratures slaves, comunicare fäcutä la I-iul congres al filologilor slavi din Praga (1931). Despre Nicodim: I l a r i o n R u v a r a c , Pop Nikodim der erste Klostergründer in der Walachei, in Archiv für slavische Philologie, XI, 1888, p. 354—363. Despre Grigore famblac se gäsesc $tiri mai noi in M a r k o , Geschichte der älteren südslav Litteratur, p. 127 si 161, §i A. I a c i m i r s k i j.rpHTopniö I]aM6jiaKT>, St. Petersburg, 1904; (in ruseste). Un alt studiu mai bun: S. K i e v s k i i , MHTponoJlHTi TpHropifi I|aM6jiaKi>, in Bogoslovskii Vestnik, Moscova, IV, 1895. Studiul lui M e l c h i s e d e c , Mitropolitul Grigors famblac, publicat in Revista pentru istorie, arheologie si filologie, an III (1884) este azi invechit.

ISTORIOGRAFIA SLAVONÄ IN MOLDOVA
.
VERSIUNEA GERMANÄ.

Domeniul literar slav in care cugetarea romäneascä s-a manifestat mai activ fi mai continuu a fost in Moldova istoriografia.1 inceputurile ei trebuiesc afezate, cred, in timpul fi la curtea lui Stefan cel Mare. Zic cred, fiindcä nu este in Europa o literaturä mai zbuciumatä in dezvol- tare fi mai näpästuitä in soarta ei decit literatura romäneascä. Nu ftiu sä mai fie multe popoare care sä-fi fi pierdut atitea monumente de culturä ale trecutului säu de cum am pierdut noi. Originalele primelor traduceri romä- nefti s-au pierdut; prototipul primelor noastre legende religioase apocrife nu se cunoafte; primele traduceri ale romanelor populäre au dispärut; Invä- täturile lui Neagoe nu le cunoaftem decit din cöpii tirzii fi defectuoase; cronica scrisä pe timpul si la curtea lui Mihai Viteazul nu ni s-a pästrat decit intr-o traducere latinä; cronica lui Grigore
1 Cea mai veche cronicä interna a noasträ este cronica „ruseascä" a lui Vlad fePeS care, dupä concluziile lui Sedelnikov in Izvestia Academiei sovietice de $tiinfe pentru limba §i literatura rusä, Leningrad, II, 1929, p. 621—659, e scrisä in limba slavonä intrebuin^atä pe atunci in Jara Romäneascä. (V. P. P. Panaitescu, Convorbiri literare, mai—iunie 1943, LXXVI, p. 339.) (Text adäugat marginal — n. red.) .. .

CRONICA LUI $TEFAN CEL MARE

.-

47

Ureche n-a ajuns pinä la noi decit in compi- latia lui Simion Dascälul; De neamul moldovenilar fi cronica lui Miron Costin le avem in cöpii posterioare, dintre care cea mai veche copie a cronicii dateazä din 1720. §i atitea si atitea altele! In marile främintäri petrecute pe pämintul romänesc, cu incursiuni de annate unguresti si polone, cu numeroase invazii de ostiri turcesti si tätäresti, cu atitea vechi mänästiri fi cetä^i de scaun arse din temelie si apoi reconstruite, ca sä fie din nou arse, atitea din monumentele literaturii noastre vechi au fost distruse sau räpite, pentru a fi apoi aruncate in cine stie ce colt de biblioteca. Numai norocul ne ajutä sä mai däm peste ele. O intimplare neasteptatä uneori ne scoate totusi la ivealä cite unul din aceste monumente care astepta de veacuri inchis m cine stie ce colt de bibliotecä si care ne infätiseazä munca de culturä a sträbunilor iritr-o luminä cu totul nebänuitä. Una din cele mai importante descoperiri fäcute in timpul din urmä este aceea a profesorului universitär Görka de la Universitatea din Lwow. Cercetind in Biblioteca de stat din München (Bayerische Staatsbibliothek) manuscrise privitoare la istoria Poloniei fi a Ungariei, Olgierd Görka a dat, in primävara anului 1911, peste cea mai veche cronicä romäneascä din cite se cunosc pinä azi. Cronica se pästreazä intr-un codice in quarto, cu signatura Codex Latina- rum 952, intr-o traducere germanä, care incepe: „Ab Jesu Maria 1502 Jar, a<d> di<em> 28 Appril ist geschryben dy Cronycke des Stephan Voyvoda aus der Wallachey“ (o gresealä evidentä: Wallachey in loc de Moldau). Titlul cronicii este: Cronica bremter scripta Stephan(i) Dei gracia voyvoda Jen arum Moldaviens(iuni) necnon Valachyens(iuni). 1 Dupä pärerea lui Görka, cronica ar fi fost adusä in Germania de solia moldoveneascä din 1502. La aceastä data ßtefan cel Mare, care era bolnav de diabet fi care era chinuit de rämäfi^ele ränii primite la Chilia, simtinduse din ce in ce mai räu, trimisese dupä medici specialisti in centrele ftiintifice din Italia (Venetia) fi Germania. Misiunea trimisä in Germania fi compusä din Ulrich fi Antonius soseste in Nürnberg la sfirsitul lui februarie, cu o scrisoare de recomandare din partea regelui Ungariei, Wladislav Iagello. Solia moldoveneascä a avut in Germania räsunetul cuvenit. Dintr-o scrisoare in limba latinä adresatä lui §tefan cel Mare fi dintr-alta germanä, cätre Wladislav Iagello, amindouä trimise de cätre primarul orafului Nürnberg — al cärui nume n-a putut fi identificat de cätre d-1 Görka — reiese cä s-a gäsit un medic capabil, doctorul loan Klingesporn, care, rugat insistent, a primit sä vinä cu trimisii lui §tefan cel Mare in Moldova. Despre doctorul Klingesporn fi despre solia moldoveneascä nu se mai pomenefte apoi nimic, nici in documentele moldovenesti fi nici in cele germane. La curtea din Suceava nu avem ftiri sä fi sosit doctorul Klingesporn; dimpo- trivä, la 7 decembrie 1502 gäsim la patul domnului pe doctorul Venetian Mathias Muriano. Intr-o listä de opt-nouä medici iluftri din Nürnberg, intoc- mitä ulterior, iaräsi nu se gäseste trecut Klingesporn, desi a fost un medic distins. Ce s-a intim plat, prin ce peripetii a trecut pe drumurile pe care le-a sträbätut misiunea moldoveneascä fi doctorul german, nu ftim. Görka presu- pune cä au pierit ucifi pe drum, in nifte tinuturi unde domnea dreptul pumnului.
1Am admis lectura corectatä a Ini Ion C o n s t . C h i ^ i m i a , Cronica lui Stefan cel Mare, in Cercetäri Hterare, III (1939), publicate de N. Cartojan, p. 228. :48

In Nürnberg, crainicii marelui domn au trebuit sä intre in legäturi cu fizicianul Hartmann Schedel. Schedel isi fäcuse studiile la Universitatea din Leipzig si la virsta de 20 de ani plecase in Italia sä-si desavir§easca cultura la celebra Universitate din Padova, intr-o vreme cind umanismul era acolo in plinä inflorire. In 1466 isi luase doctoratul si, dupä un popas prin Venetia, se reintoarce in Germania, unde din 1484 se stabilise in Nürnberg ca medic. 1 In afarä de profesiunea sa de medic, Schedel a fost in acelasi timp un pasionat geograf si istoric, care a adunat stiri privitoare la Räsäritul Europei. In biblioteca lui s-a gäsit si un exemplar din cunoscuta narafiune alcätuitä de un sas ardelean intre 1477—-1491, Geschichte Dracole Waide. Schedel publicase in 1493 o cronicä, Liber Chronicarum— numitä si Chronicum mundi — care a fost bine primitä de contemporanii säi, fiindcä a fost retipäritä intr-o editie nouä in 1497 si fiindcä traducerea germanä a cunoscut repede trei edifii (1493, 1496 si 1500). A avut un mare räsunet intre cärturarii din Apus. Intre altele, pasaje intregi din ea au fost incorporate in editia din 1494 a operei lui Vincent de Bauvais, Speculum historiale. In aceasta operä, neobositul cercetätor, im- prumutind pe de-a intregul informatiile din (Papa Pius II) Enea Silvio Piccolomini, Historia rerum ubyque gestarum locorumque descriptio, vorbeste de lup- tele dintre Dänesti si Dräculesti, de origina latinä a neamului, si se plinge cä „difficillimum esse provinciarum (Walachiae) descriptionem" din pricina stiri- lor contradictorii a izvoarelor. 2 Acest umanist german a primit solia moldoveneascä si, dornic de a smulge de la ea informatii pentru a intregi stirile despre tärile noastre, ar fi profitat de acest prilej pentru a-si scoate o copie de pe cronica lui Stefan cel Mare. Aceasta copie a trecut apoi, impreunä cu intreaga lui bibliotecä, in mostenirea nepotului säu Melchior, si, in cele din urmä, a ajuns in biblioteca pincipelui Bavariei, Albrecht V (1550—1579). Biblioteca acestuia din urmä, un pasionat colectionar de manuscrise, a format temelia bibliotecii curtii bavareze, care dupä revolutie a devenit bibliotecä de stat. Copia lui Schedel, scrisä intr-unul din dialectele Germaniei de nord, apropiat de „hochdeutsch“ de azi, contine 22 de file manuscrise, de hirtie veche, de pe la sfirsitul veacului al XV-lea. Ea insirä evenimentele petrecute in Moldova in ordine cronologicä, incepind cu rästurnarea lui Petru AronVodä si urcarea pe tron a lui Stefan cel Mare in anul 1457 si sfirsind cu anul 1499, infringerea lui Malcoci. Textul lui Schedel cuprinde, mai ales in transcrierea numelor proprii, o serie de greseli, ca, de pildä, Bognes in loc de Bogdan, Braut in loc de Prut („Zwischen den Nester und der Braut“), sau Warsarab ori Waserab in loc de Basarab, ceea ce dovedeste cä el nu este un original ci o copie defectuoasä. Cronica contine o inultime de stiri pe care nu le gäsim in nici o altä cronicä interna; ea pomeneste si de un ostas Purice, despre care ne vorbeste si Neculce in 0 samä de cuvinte si care se constatä pe aceastä cale cä a fost o figurä istoricä si nu legendarä. .Stirile nouä pe care le aduce cronica sint foarte interesante §i
1 G r a u e r t, Neue Danteforschungen, 111 Historische Jahresberichte, XVIII (1897), p. 76; C h i ^ i m i a , op. cit., p. 267. 2V. si datele biograttce date de I. C h i ^ i m i a , op. cit., p. 225 —227.

SO

ele pun intr-o luminä vie — chipä cum märturiseste d-1 Görka intr-o comuni- care fäcutä Academiei noastre in 1930 — „forta puternicä a caracterului lui §tefan cel Mare, marele säu geniu militar", care in momente grele pentru tara sa nu-fi pierdea cumpätul, ftia sä se ridice deasupra situatiei si sä foloseascä cu o rarä abilitate imprejurärile cele mai critice spre a-si duce ostirile la bi ruintä Cronica infätifeazä insä o väditä pärtinire pentru Polonia; ea nu pomeneste nimic de pätrunderea lui Stefan cel Mare pinä in inima Poloniei la Lemberg fi despre celelalte ostilitäti ale lui Stefan cel Mare cu polonii. In schimb, ea dä informatii inedite cu privire la ajutorul atribuit polonilor in 1499, la räzbunarea lui Stefan cel Mare impotriva turcilor pentru incälcarea Poloniei. Aceste tendinte ale cronicii il fac pe d-lGörka sä admitä cä cel ce a alcätuit cronica in limba germanä a fost Herman, pircälabul Cetätii-Albe, care, mai tirziu, apare la curtea din Suceava a lui Stefan cel Mare ca jucind un rol important in tratativele cu polonii din aprilie 1499, si pe care d-1 Görka ilsoco- tefte cä era de originä sas. 1 El ar fi scris cronica cu intentia de a informa pe regele loan Albert (1492—1501) despre lucrurile moldovenesti. O copie de pe aceastä cronicä germanä a intrat apoi in mina lui Ulrich, solul trimis de §tefan cel Mare la Nürnberg ca sä-i aducä un doctor si care probabil ar fi fost rudä cu Herman. Argumentele aduse de d-1 Görka pentru a sustine paternitatea pircälabului Herman asupra versiunii germane a cronicii nu-mi par convingätoare. Din documentele contemporane nu reiese in mod cert cä Herman — pe care documentele noastre interne il transcriu Hräman — era sas si cä ar fi cunoscut limba germanä. Numele nu poate da in aceastä privintä o indicatie concludentä cäci il gäsim purtat de persoane a cäror origine nu poate fi germanä (Herman frate cu Iatcu sau chiar Herman iiganul).2 De altä parte, tendinta polonofilä a cronicii mai poate avea, chiar admitind datele d-lui Görka, si altä explicatie. Din moment ce ftim cä solia moldoveneascä aducea cu sine si o scrisoare a regelui de neam polon Wladislav Iagello, din moment ce Stefan cel Mare recursese la ajutorul acestuia pentru a obtine un medic din Germania, este de admis cä, printr-un elementar simt de prudentä, solia lui, alcätuitä, dupä eite se pare, din sasi, nu putea duce cu sine prin Polonia o cronicä in care suscepti- bilitätile polone nu erau menajate. Fäcind aceste rezerve intr-o lectie tmutä la citeva säptämini dupä comunicarea d-lui Görka la Academia Romänä, incheiam cu aceste cuvinte: „Oricine ar fi insä traducätorul german al cronicii, un lucru este sigur, cä acesta a tradus-o dupä cronica oficialä scrisä la curtea lui §tefan cel Mare. Aceastä cronicä a fost scrisä dupä toate probabilitätile in limba slavonä si ea infätifeazä o mare asemänare cu cronica de la Bistrita." In timpul din urmä, vechiul nostru elev, d-1 I. C. Chitimia, pornind pe drumurile noastre, a verificat punct cu punct dupä copii fotografice ale cronicii, procurate de noi, datele d-lui Görka fi, rectificind unele lecturi grefite, a ajuns la concluzii cu totul diferite de ale istoricului polon. Cronica
1A se vedea si 6. C. G i u r e s o u, Istoria romänilor, II, Bucuresti, 1937, p. 596: „un militar sas in serviciul lui Stefan“. 2P. P. P a n a i t e s c u, in Revista istoricä romänä, I (1931), p. 158. 51

oraf ul Rimnic este transcris in versiunea germanä sub forma Rybnyg. „in dem mond Julij“. cäci defi se Intimpinä in documentele latine ale evului mediu din Ungaria. scrisä cu doi ani inainte de moartea marelui domnitor. sä incercäm reconstituirea ei pe baza izvoarelor interne scrise in limba slavä. Acest original slavon. In aceastä formä cronica a ajuns in miinile lui Schedel. Traducätorul latin al cronicii slavone a fost. care la rindul ei transcrie exact forma slavonä PM>HHKB>. a crezut cä trebuie sä fie vorba de un piriu fi va fi tradus in latineste „ad rivum qui nominatur Potok". gäsind in textul slavon vodna. icoana exactä a cronicii scrise la curtea lui §tefan cel Mare. trebuiesc sä fie luate in considerare. Cronica lui Schedel infätifeazä in forma germanä copia cea mai veche a cronicilor moldovenesti. „am 17 tag Octobris in dem menet Octobry primodie . Traducätorul polon a modificat fi a amplificat insä datele originalului slavon cu ftiri privitoare la imprejurärile polone.. totufi nume proprii in forma polonä ca Colaczijn. inainte de a intra in Moldova pentru a fi zdrobitä in Codrii Cosminului. dupä strälucita victorie a domnului moldovean impo. ceea ce traducätorul german a reprodus apoi intocmai in limba sa. Chitimia nu sint toate deopotrivä de convingätoare. Defi argumentele aduse de d.a fost scrisä intr-adevär in limba slavonä. porecla data starostelui din Buczacz . care nu erau favorabile polonilor. Polonul. de ex. „in dem mond Nouembris“. ci cerutä fi obtinutä de acesta poate in timpul cäläto. crede d-1 Chitimia. Repka—in textul german Rebge — din rzepka = ridiche.triva turcilor. Vylcza pentru Vilcea. deci. Germania fonetisme ca gracia in loc de gratia. VERSIUNILE SLAVONE^TI. do saczt Stephan voyvoda Ysayam <acuzativul latin> seinen Schwoger . Mikoley (forma polonä a numelui Nicolae Halytzky). des Radulli voyvodess dochterr <Tochter) am dem tag sand Dyonisij Dymyttry Dar asemenea expresii fi nume proprii declinate latinefte se gäsesc adesea. BOOTa" — la localitatea ce se numeste Cursul Apei.riei sale in Polonia. P. nu adusä de solia moldoveneascä. creacionibus in loc de creationibus. precum se vede din urmele latine rämase in traducerea germanä („in monde Aprilis". P. Din nenorocire. ca de pildä itinerariul armatei regelui Albert pe teritoriul polon.. „de apä“. Va trebui. Chitimia^ un polon. unde un polon 1-a tradus in limba latinä. aceastä versiune nu este o traducere completä fi fidelä a cronicii de Ta curtea lui §tefan cel Mare. Versiunea germanä nu ne poate da.. Tot el a inläturat altele din originalul slavon. Intr-alt loc gäsim in textul german: „bey einem Bache der heyst Po. Franta. fiindcä in numele proprii din textul german se pästreazä urmele unui original slavon. . Czessuy. dar. zice d. Panaitescu. ajunsese probabil in Ucraina. asa cum o gäsim si in versiunile interne slavonefti ale cronicii.. „an dem 7 tag Decenibris".togk" = la un piriu ce se numeste Potok. in operele umaniftilor germani din veacurile al XV-lea fi al XVI-lea. in versiunea slavoneascä a cronicii de la Bistrita e: „na mesto naricaemoe IIOTOKI. precum aratä d. totufi ipoteza pusä in discutie de d-sa are meritul de a indrepta cercetärile pe o nouä pistä.

Cronica moldoveneascä cu care se inch eie sbornicul este scrisä in mediobulgarä si poartä titlul: Povestire in scurt despre domnii moldovenesti. a lui Ierei Gheorghe din Bäiceni. Are o notitä pretioasä: Ctg imcaHTe imcax Icaia cot CjiaTHHa. 23—41. copiat la sfirsitul veacului al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea. A u g u s t i n Z . alcätuind cu ea un singur trup. Cronica marelui domn al Moldovei se infäti^eazä deci aci ca o continuare a acesteia din urmä. Letopisetul acesta nu este insä complet. El spune cä i-a „dat aceasta carte preutiasa räposatului preotului Ursului". Originalul 1V. Letopisetul de la Putna. „carele au fost protopop in Iasi. dupä indicatiile date de Alexandra Pop. N . urmatä de letopisetul moldovenesc. de regretatul I. cu titlul care.grafiei moldovenesti. p. hagiografice. Originalul a fost gäsit in Biblioteca Academiei teologice din Kiev. care a fost descoperit de I. a §asea parte din intreg. P o p . La 1861. a cumpärat manuscrisul cu 5 ruble de la un lipovean si 1-a transmis apoi Bibliotecii bulgäresti din Tulcea.Care sint aceste izvoare? In afarä de aceastä versiune germanä care a stat inchisä in bibMoteci sträine pinä in timpurile noastre. tradusä in romäneste. un singur letopiset. un bulgar. In forma in care il avem el se intinde si dincolo de domnia lui §tefan cel Mare.cale si materiale istorice. in care Bogdan distingea trei pärti. care. domnul Munteniei (1507). 143—148. A fost studiat $i publicat. Djudjov. din neamul mitropolitului Varlaam 1. apocrife. Bogdan in Biblioteca clubului bulgar din Tulcea. si despre caracterul ei particular vom reveni mai jos. pe baza tuturor versiunilor. intre manuscrisele aduse de la lavra Pofaevb (azi in Polonia). in Biserica crtodoxä romänä. Bogdan in Vechile cronici moldovenesti pinä la Urechia (p. Este un manuscris in 8°. din cea dintii cronicä bulgäreascä §i dintr-o versiune a cronicii moldovenesti — singura care ne intereseazä aci. 193—197). 319. pinä la räzboiul lui Bogdan cel Orb cu Radu. Versiunea acestui letopiset este deci copiatä de cälugärul Isaia din mänästirea Slatina a Moldovei. Materialele istorice sint alcätuite din cele mai vechi anale sirbe§ti. Cronica lui §tefan cel Mare — intr-o versiune apropiatä de versiunea germanä a lui Schedel pinä la anul 1484 — este precedatä de o altä cronicä de intindere mai micä. Despre structura acestei cronici. cind vom incerca. cronica lui Manases in traducere slavä. Cea mai veche notitä de pe filele manuscrisului este din 1710. sunä: A cesta e letopisetul de cind cu voia lui Dumnezeu s-a inceput J~ara moldoveneascä. cronica domniei lui §tefan cel Mare ni s-a mai pästrat in urmätoarele cinci cöpii tirzii in limba slavonä: Letopisetul de la Bistrifa. inseamnä: „Aceastä scriere a scris-o Isaia din Slatina“. Codicele cuprinde. cu traducere romäneascä. 53 I . fiindcä lipsesc ultimele pagini. sä reconstituim inceputurile istorio. 1939. care incepe de la descälecatul lui Dragos (1359) fi merge pinä la urcarea in domnie a lui Stefan cel Mare. tradus in romäneste. extrase din nomocanoane. i-a dat-o ca sä le hie pomanä in veci". tratate gramati. profesor pe atunci la gimnaziul din Tulcea. intr-un sbomic de texte cu cuprins foarte variat: ascetice. dupä o serie de texte apocrife si poporane.

Petersburg. a fost scris pe la sfirsitul secolului al XVI-lea sau inceputul celui de la XVII-lea fi cuprinde o serie de texte religioase apocrife fi istorice.. se apropie mult de versiunea de la Putna — de aceea Bogdan o si numeste Analele Putnene — dar are fi pärti comune cu ana.juräri necunoscute.. venit-au Dragos Voevod fara Ungureascä de la Maramures la vinat din Maramures de la fara ungureascä la dupä un zimbru. fiindcä in cuprinsul textului se gäsesc numeroase amänunte privitoare la mänästirea Putna Pärerea lui Bogdan cä letopisetul de la Putna este . De acolo. b) letopisetul moldovenesc. Dar fi intermediarul dupä care a fost copiat letopisetul de la Putna avea lacune insemnate. Versiunea din letopisetul lui Azaiie a fost descoperitä de regretatul Bogdan. purtind in slavoneste acelafi titlu ca si versiunea de la Putna: Povestire in scurt despre domnii Moldovei. lacunele dintre anii 6907 (1399) si 6952 (1444). a ajuns in Rusia. :54 . cred. in letopisetul putnean se gäsesc numeroase ftiri care lipsesc din analele de la Bistrita. intr-un codice din Biblioteca Imperialä din St. din citeva notite posterioare fi incomplete reiese cä pe la 1639 se afla la Iafi fi cä la 1749 a fost trecut in zestrea mänästirii Nicoritä. care ne intereseazä deci. Dupä el. vinat dupä un zimbru. care se infätifeazä compact fi cuprind pasaje intinse. Dacä unele omi. In anul 6867. cäci din versiunea putneanä lipsesc numeroase ftiri si pasaje intregi. si au domnit 2' ani. Codicele... Are insä fi citeva ftiri pe care nu 1latä citeva pasaje paralele pe care le däm in traducerea romäneascä a lui Bogdan. decit admitind cä din intermediarele dupä care derivä letopisetul de la Putna se pierdu. Intre textele originale slave asemänarea este si mai mare. de cineva cu admiratie pentru Stefan cel Mare. folosind notite fi insemnäri contemporane“ nu poate fi primitä. Partea istoricä a codicelui confine: a) o scurtä cronicä universalä. domni fiul säu Sas Voevod 4 ani. cele de la anul 7015 (1507).siuni se pot explica printr-o tendintä de prescurtare.pare sä fi venit din mänästirea Putna. I. in irnpre.o prescurtare fi o prelucrare a analelor de la Bistrita'' nu se poate sustine. si au domnit 2 ani.serä citeva pagini 2. cuprinzind istoria Moldovei de la descälecat pinä la moartea lui Stefan cel Mare. alt ele. : Putna . urmatä de nifte anale sirbesti cu note de istorie romäneascä.lele de la Bistrita. intrucit ambele descind dintr-un prototip coman. in format de 8°. Dupä acela au fost copiate analele de la Bistrita. si au murit. dupä indicatiile lui Iacimirskij. Dupä acesta. Intre acest prototip fi intre analele de la Bistrita si cele de la Putna trebuie sä admitem insä mai multe intermediäre. domni fiul säu Sas Voevod 4 ani. Ea derivä deci dintr-un arhetip intermediär intre versiunea de la Bistrita si cea de la Putna. precum a arätat d. Vlädescu. nu prescurtat. veni Dragos Voevod din in anul 6867.. Identitatea de redactie a ftirilor in ambele letopise^e 1 dovedeste in chip neindoielnic cä intre ele este o filiatie. Manuscrisul nu are nici o indicatie de datä si nume privitoare la original. Intr-unul din acestea lipseau ftirile care se gäsesc in analele de la Putna. Prima parte. autor sau copist. cele de la anul 7005 (lupta din Codrul Cosminului). 2A se vedea ds ex.. Dar nici pärerea d-lui Vlädescu cä nu existä „nici @ inrudire cit de micä intre letopisetul de la Putna si cel de la Bistrita fi cä letopisetul de la Putna ar fi fost redactat. Dupä el. 63). deoarece. de care ne vom ocupa in capitolul urmätor (vezi p. nu se pot explica. urmatä de letopisetele lui Macarie fi Azarie. .. Bistritz . domni fiul säu Latcu Voevod Fiul säu La£cu Voevod au domnit 8 ani 8 ani.

Astfel afläm din acest letopiset cä al doi. Luptele au durat pinä in vremea craiului unguresc Vladislav. fugiiid din Venetia de prigonirile „ereticilor“ . Cronica este o transcriere.piatä de versiunea cronicii de la Putna. care a studiato fi publicat-o in Vechile cronici moldovenesti (p. Cronica anonimä —• numitä asa de regretatul I.vitilor pentru personalitatea marelui domn moldovean scäzuse. nu ne mai da decit patru date: 1465. domnita Elena. a decedat si duhov.scutä in istoriografia ruseascä sub numele de Voskresenskaja letopisi. cu care dealtfel. dovedefte cä partea de istorie romäneascä a intrat in compilatia ruseascä intr-o vreme cind interesul mosco. alcä. „August in 4 marti. se mai numea fi Scurtul. dupä cum am väzut. de cind s-a inceput Tara Moldoveneascä.nicul Antonie Bolsun si cä. arhiepiscopul sirbesc“ si de care 55 . luarea Chiliei de la unguri. cronica anonimä pomenefte cä Stefan a avut patru feciori: Petru. Inregistrarea urcarii pe tron a lui Bogdan ne confirmä fi ea ipoteza cä originalul moldovenesc care se aflä la baza acestei cronici nu a fost adus in Rusia pe timpul lui §tefan cel Mare. cä in luna urmätoare. prescurtatä in partea finalä. 185—192 si 243—290) — se gäseste incorporatä intr-o colectie de cronici rusesti. Acolo au stat cu neamul lor pinä ce papa Formos a trecut de la credinta pravoslavnicä (ortodoxie) la legea latinä (catolicä). care „era nepot de Irate lui Sava.le gäsim nici in versiunea de la Bistrita. fi cä a fost ingropat in mänästirea de la Putna. „in biserica mare de partea stinga". Noul Rim. cä in 1503. trecuti la legea catolicä. la miezul noptii". Aceastä ftearsä prezentare a domniei lui Stefan cel Mare. poartä. in 1517. iulie 23. „La anul 6867 <=1359)" — incepe cronica anonimä— doi frati de legea crestineascä. luase in cäsätorie pe fiica lui Stefan cel Mare. 62—68. Partea romäneascä. lupta din codrul Cosminului. care fusese cuscrul lui Ivan al IIIlea. Roman. 1484. pe care au numit-o dupä numele lor. dupä moartea lui. si au inceput lupta impotriva frafilor lor rämafi ortodocsi. Atunci rimlenii. si 1504. Paisie. nici in cea de la Putna — toate insä referitoare la viata interna a mänästirii Putna. in afarä de data urcarii pe tron a marelui voievod. scrisä in mediobulgarä cu numeroase rusisme. Bogdan credea cä originalul fusese adus din Moldova. in sfirfit. dupä vechea cronicä a Moldovei care mergea pinä la moartea lui $tefan cel Mare. ca si versiunea de la Putna. fi se incheie cu cuvintele: „Dupä el incepu a domni fiul säu Bogdan". Bogdan. smulgerea Chiliei fi Ce. intr-o forma föatte apro. priveste originea romänä a romänilor.lea egumen al mänästirii Putna. aprilie 22 a murit Bogdan-voievod. al cärui fiu. au ajuns la Rimul vechi si fi-au zidit o cetate.tuitä in imperiul moscovit pe la sfirsitul secolului al XVI-lea. probabil de unul din solii lui Ivan al IIIlea. marele cneaz al Moscovei. Ivan Ivanovici. ci mai tirziu. o ciudatä fuziune de anacronisme istorice fi de näscociri fanteziste. se aseamänä fi in titlu. titlul care in romänefte sunä: Povestire in scurt despre domnii moldovenesti. Pinä la Stefan cel Mare. De la Stefan inainte. Prima. cronica este mult prescurtatä. 1497. Spre deosebire de toate celelalte versiuni slavonesti. ales de Stefan cel Mare in 1486. fi-au fundat altä cetate. cronica anonimä da lista domnilor Moldovei de la decscalecatul lui Dragos. Dupä data mortii lui Sptefan cel Mare. poate la inceputul domniei lui Bogdan. cuno. fiul lui Stefan cel Mare. cronica incepe cu douä legende eponime.tätii-Albe de la moldoveni de cätre turci. a räposat egumenul Paisie. cäci. moartea lui §tefan. Alexandru fi doi Bogdani.

l-a retinut intr-o dulce captivitate 14 säptämini. cind a fost liberat de doi soli poloni fi un trimis al sultanului Soliman. Cronica anonimä povesteste mai departe cum dintre rimlenii afezati de Vladislav in Maramuref s-a ridicat „un bärbat cu minte fi viteaz cu numele Dragof“. cerindu-i sä aseze in primele rinduri de bätaie pe vechii rimleni. care va trece apoi fi in cronica lui Ureche. intre apele Murefului fi Tisei. Momentul era critic. aratindu-le scrisoarea noUor rimleni. Acesta fusese trimis in 1566 de regele polon la Poartä cu plingeri impotriva lui Alexandru Läpusneanu. decit cäutind sä-fi satisfacä curiozitatea de a cunoafte trecutul poporului moldovenesc“ si astfel a fost adus sä traducä un letopiset moidovenesc. fi cu totii — cu femei. de bucurie. vechii rimleni s-au purtat vitejeste fi au infrint pe tätari. Vladislav. iar dacä totusi nu vor pieri in luptä. Dupä aceastä legendä eponimä — pläsmuitä. In vremea lui Vladislav. pornind la vinätoare de fiare sälbatice fi luindu-se cu tovaräsii säi pe urmele unui zimbru. Vladislav a cerut atunci ajutor de la impäratul Rimului fi de la papä. ca sä scape de ei. intr-un mediu unguresc. s-au näpustit asupra Ardealului fi au ajuns pinä la Mures. unde au ucis zimbrul pe tärmul unei ape. spre a räzbuna sprijinul acordat de Polonia lui Despot. la sosirea acestuia in Iasi. luptele dintre rimlenii vechi fi rimlenii noi. pustiise Pocutia fi intefise pe tätari sä invadeze in acelafi timp Podolia. Ea a fost adusä in Polonia de Nicolae Brzeski. legendä lui Dragof cu zimbrul. sä-i opreascä in tara lui. fuga regelui. din august pinä la inceputul lui decembrie. Rimlenii. :56 . din anacronisme (zidirea Romei de doi frati creftini din Venetia. 1 nein tat i de frumusetea locurilor. ajutorul dat de romäni In luptele cu tätarii) — urmeazä apoi cunoscuta legendä menitä sä explice originea fi stema Moldovei. care. „au täiat pädurile“. credea I. craiul Vladislav nepot de frate al arhiepiscopului sirb Sava etc. Mentionatä deci in cronica anonimä. ceea ce ei au primit cu conditia ca sä li se ingäduie a-si pästra credinta ortodoxä. Impäratul Rimului i-a trimis ajutor de oaste. Cronica Moldo-Polonä este o cronicä tradusä in limba polonä dupä vechile cronici slavonesti ale Moldovei. Publicind aceastä cronicä in originalul polon fi in traducerea romäneascä. cu copii — au trecut muntii. Brzeski „n-a gäsit cu ce petrece mai bine vremea. au desfelinat locurile fi au intemeiat Moldova. dupä un manuscris din secolul al XVI-lea. au cerut invoire de la craiul Vladislav. secretarul regelui polon Sigismund August. aflat in Biblioteca Imperialä din Petersburg.) fi din vagi fi confuze reminiscente istorice (invazia tätarilor. Vladislav le-a däruit atunci pämint „in Maramuref. „au inceput a-fi lua femei unguroaice de legea latineascä fi a le intoarce la legea lor crestineascä". cäci. care. pe care l-a completat cu ftiri culese de el la Iafi.fusese chiar „botezat". ln arestul lui de la Iasi. träind acolo. Läpufneanu simtise intentiile solului polon. dupä cum vom vedea mai tirziu. au trecut muntii in nifte tinuturi frumoase. tätarii de la apa Prutului si de la apa Moldovei. ceea ce ar fi constituit desigur o mare primejdie fi pentru regatul vecin. trecind Carpatii. In lupta incinsä cu tätarii pe apele Tisei. s-au mtors in Maramuref. a stäruit de ei sä räminä in tara lui. era astfei formatä pe vremea lui Stefan cel Mare. locul ce sä cheamä Cr if". fiindcä sultanul ameninta cä dacä polonii se mai amestecä in viata intemä a Moldovei o transformä in pasalic turcesc. Bogdan. dar noii rimleni au scris craiului Vladislav. i-a cinstit bine fi.

cu interesante date privitoare fi la |ärile noastre. publicat de Bogdan. 119—143). ci traducätorul trebuie sä fi fost un polonez de la curtea lui Alexandru Läpufneanu cü care solul intrase in legäturi. Manuscrisul Zaluski. traduce vechea cronicä a Moldovei intr-o versiune intermediarä intre analele de la Putna fi cele de la Bistrita. dar n-a tradus-o el. scrisä de ienicerul s’irb Mihail Constantinovici din Ostravita. mcepind de la descälecatul Moldovei pinä la Petru Raref. Partea mai veche a cronicii. De aci inainte traducätorul polon a innädit citeva ftiri privitoare la prima fi a doua domnie a lui Alexandru Läpufneanu. pe cind copia germanä a lui Schedel. Dupä cum s-a putut vedea mai sus. p. a arätat cä aceste päreri sint neintemeiate. Cronicile slavonefti incep istoria Moldovei de la descälecatul lui Dragos. De asemenea fi un fragment al cronicii moldovenefti. cronica cea mai exactä in date fi mai bogatä in ftiri. dar are fi ea elemente proprii. la domnia lui Despot fi a lui Tomfa—parte din propria lui ftiintä. P. care in traducere romäneascä sunä: „Cronica turceascä scrisä de Mihail Constantinovici din Ostravita.“ Din aceastä notä se vede cä Brzeski a cäpätat numai cronica. Bogdan credea. interpolate. fi deci cea mai apropiatä de prototipul pierdut. In manuscrisul Rusiecki textele au o notä interesantä. Dar intre versiunea germanä fi intre versiunile slavone — toate laolaltä inclusiv Bistrita — existä o deosebire fundamental!. care se apropie mai mult de cronica de la Putna. In intregul lor. 113—123). la rindul ei. parte culese de la boierii cu care a fost in legäturä. singurä. pe care a cäpälat-o nobilul Nicolae Brzeski. nu este autograful lui Brzeski fi acesta nu este nici traducätorul cronicii. 1931. este cea de la Bistrita. Cronica moldo-polonä se mintuie cu citeva informatii despre „tinuturile din toatä tara Moldovei“ fi despre „diregätorii voievodului moldovenesc“. Cronica anonimä. care la rfndul ei are fi ea lipsuri ce nu se gäsesc in cronica de la Putna. dar se deosebesc unele de altele prin omisiuni. Ea este in acelafi timp fi cea care se apropie mai mult de versiunea germanä a lui Schedel. Cronica moldo-polonä cuprinde vechile anale ale Moldovei pinä la anul 1527 urmate de cronica lui Macarie pinä la anul 1552. secretar fi curtean al majestätii-sale regelui. Totufi. versiunile slavonefti derivä toate dintr-un prototip comun. Cronica moldo-polonä. Panaitescu. sirb care a fost luat de turci intre ieniceri. cind a fost sol in anul 1566. ne-a pästrat singurä. cronica moldo-polonä este precedatä de traducerea polonä a unei cronici sirbef ti. DATA COMPUNERII ORIGINALULUI. RAPORTURILE DINTRE VERSXUNI.fondul bibliotecii Zaluski (azi trecut la Universitatea din Varfovia). cu toate lacunele ei. este intermediarä intre versiunea de la Putna si cea de la Bistrita. cronicile slavonefti sint alcätuite din pärti inegale ca 57 . ne dä numai domnia lui Stefan cel Mare. adaose fi date schimbate. intr-un articol publicat in Revista istoricä romänä (I. douä legende eponime care s-au räsfrint fi in istoriografia in limba nationalä din veacul al XVItlea. Cronica de la Putna are prescurtäri fi omisiuni insemnate fa^ä de cronica de la Bistrita. cä acest manuscris este chiar autograful lui Brzeski. in Cronici inedite (p. In douä manuscrise (colectia Zaluski fi colectia Iosif Rusiecki). D-1 P. Nici una deci nu poate fi considerate ca o copie fidelä a prototipului pierdut. dar care are fi citeva ftiri comune cu cronica de la Bistrita.

inträ Stefan Voevod in Chilia §i impresurä cetatea si petrecu acolo joia. Dupä el.dinea cronologicä a faptelor. lucru curios la prima vedere. Este greu de admis ca un contemporan care ar fi fäcut insemnäri anuale de evenimentele la care ar fi luat parte sä interverteascä in afa fel or. Dar. care singurä se räsfringe in versiunea germanä — ne infätiseazä domnia lui §tefan cel Mare. „In anul 6867 <= 1359) veni Dragos Voevod din Tara Ungureascä. Partea care urmeazä dupä Alexandru cel Bun. Dupä ce se pomenefte moartea fi ingroparea lui Alexandru cel Bun la mänästirea Bistrita. precum observase de mult I. incit sä noteze in primul rind anul fi ziua cind domnul a murit fi apoi sä insemneze anii fi zilele in care i s-au näscut copiii. Aceastä parte are infatifarea unei simple liste de domni. intervertiri in succesiunea cronologicä a faptelor §i lacune in in^irarea domniilor. Partea cea mai importantä a letopisetului — a treia. Analiza atentä a cuprinsului distinge. Se vede bine cä in aceastä parte a cronicii avem de-a face cu insemnäri ale oamenilor care au fost martori la evenimente. locul inmormintärii. ce pare a fi fost intocmitä dupä pomelnice pästrate in mänästiri fi dupä notite scrise de contemporani pe scoartele manuscriselor de ceasloave ori de psaltiri.“ §i astfei se continuä lista domnilor moldoveni pinä la Alexandru cel Bun. Bogdan. pe o perioadä de 40 de ani. dacä nu s-ar fi ridicat geniala personalitate a lui §tefan cel Mare. cu amänunte ^i precizäri de date pe care nu le putea sti decit un martor ocular: „In anul 6971 <==1456). fratele lui Ilie. anul fi ziua mor^ii. fiul lui Ilie. Dar in aceastä parte se constatä confuzii de date privitoare la lupta de la Podraga.valoare istoricä fi ca bogätie de informatie. la omorirea lui Bogdan. timpul cit a domnit. a lui Petru. luna lui ianuarie in 23. Letopisetul ne da in aceastä parte stiri bogate §i pretioase. se infirä apoi nafterea fiilor lui Alexandru cel Bun. iar :58 . joia pe la miezid nopfii. omorirea lui §tefan. Din timpul acestui domn ni se dau mai multe date: anul fi ziua urcarii pe tron. cäci nu sint pomenite domnia lui Roman. lunia in säptämina albä“)—timbrul contemporaneitätii. februarie 1. Nimic care sä trädeze ceva din fiorul contemporaneitätii in aceasta insirare seacä de nume si de ani de domnie. Dupä acesta. ci numai la incheierea cä eä n-a fost scrisä de contemporani simultan cu desfäsurarea evenimentelor — si se va vedea indatä mai dar interpretarea pe care o dam faptelor. cronica incepe sä ia un caracter nou. povestefte repezile schimbäri de domnie. domni fiul säu Latco Voevod 8 ani. De la Alexandru cel Bun inainte. Aceastä perioadä de 23 de ani din analele slavonefti poartä — prin mul^imea amänuntelor fi prih precizia faptelor („Al doilea räzboiu a fost la Därmänefti in anul 6942 <=1434>. Ea formeazä miezul cronicii si are o intindere de 6 ori mai mare decit restul ei. domni fiul säu Sas Voevod 4 ani. räzboiul civil care s-a desfäfurat singeros intre urmafii lui Alexandru cel Bun fi care era cit pe aci sä nimiceascä Moldova. a doua. de la Maramuref. fratele lui Ilie. o expunere sumarä si seacä a domniilor moldovenefti de la descälecat fi pinä la Alexandru cel Bun. cä partea aceasta de letopiset n-a fost scrisä de contemporanii faptelor. Asexnenea confuzii due nu la concluzia la care se opreste Vlädescu. la vinat dupä un zimbru fi domni doi ani. sectiuni diferite: Prima parte cuprinde.

purtind in miini sf. Evanghelie si slujind si läudind pe Domnul pentru darul cel de sus si binecuvintind pe voevod ca sä träiascä voevodul. in succesiunea evenimentelor. multe puncte de contact cu cronica germanä a lui Schedel. fost-au un mare cutremur peste tot pä. stäpinind-o cu minä de fier. dupä cum s-a spus. iar Stefan Voevod fäcu mare ospä| mitropolitilor §i vitejilor säi si tuturor boierilor säi.. 59 . cätre republicä Venetiei fi cätre scaunul papal din Roma. Desi faptele sint povestite laconic. Letopisetul de la Bistrita are. aläturi de admiratia pentru figura eroicä a domnului.. Cu toate divergentele pe care le-a atras dupä sine näzuinta tradueätorului german de a prescurta textul originalului. ci s-a intimplat cum a fost voia lui Dumnezeu“. si cu voia lui Dumnezeu inträ Stefan Voevod in cetate §i rämase acolo trei zile.. toate amänuntele acestea bogate. Nu incape nici o indoialä cä amindouä versiunile decurg din acelasi prototip. pentru ca Moldova — „aceastä poartä a creftinätätii". simbätä se inchinä cetatea. si uneori textele se supra. Aceasta genialä personalitate istoricä. cäci atunci „toatä creftinätatea va fi in mare primejdie“. precum fi transpunerea acestuia intr-o limbä sträinä. letopisetul de la Bistrita. venitä intr-o vreme de mari zbuciumäri. in ordine cronologicä si intr-o limbä sträinä. precum si alt eie ca acestea: „Intr-acelasi an. de la mare pinä la mic. in mijlocul unor singeroase fi neintrerupte räzboaie pentru domnie.“ Toate aceste amänunte de precizie pinä la zi.. n-au putut fi scrise decit de cineva care se afla in imediata lui apropiere. Solii lui bäteau drumurile nu numai la curtile regilor din Polonia fi Ungaria. care s-a väzut mintuitä de groaza de a nu cädea sub jugul päginilor trimisi de cuceritorul Constantinopolului.“ „Fost-au atunci mare bucurie intre oameni intre toti domnii vecini ^i intre toti crestinii cu adevärat credincio^i. a oprit in loc Moldova de pe povirniful präbusirii. cerind o aliantä a popoarelor creftine impotriva turcilor.“. strins legate de personalitatea domnului. cum o numefte el insufi — sä nu fie pierdutä. noi cu capul nostru".. si därimarä toatä ziua si o bäturä pinä searä. totusi din paginile letopisetului transpirä adesea sentimentalitatea lui de moldovean si crestin.pun cuvint de cuvint. fi fägäduind cä el fi ai säi „vor sta in picioare“ fi „ne vom lupta pinä la moarte pentru legea creftineascä. august in 29.. 47 de ani.cälabi pe Isaia si pe Buftea. pe vremea cind domnul sedea la prtnz. ca de pildä cind ne poveste^te cä „ungurii s-au intors rusinati pe altä cale si nu s-a intimplat cum credeau aceia. in partea privitoare la domnia lui Stefan..mintul. sau cind ne infätiseazä intoarcerea triumfalä a lui Stefan cel Mare dupä strälucita victorie de la Rahova: „Stefan Voevod se intoarse cu toti o^tenii säi ca un biruitor in scaunul säu de la Suceava. care a fost o cronicä scrisä la curtea lui Stefan cel Mare.. si multe daruri impärti atunci o^tirii sale intregi.. si le puse acolo pär. pentru cä biruise domnul limbile pägine cu mina robului säu loan Stefan Voevod.“ Vibreazä in aceste laconice cuvinte bucuria Moldovei intregi. totusi versiunea germanä urmeazä in structura ei.. impotriva competitiunii vecinilor. dar fi in Occident. si-i ie^irä spre intimpinare mitropolitii si preotii.vinerea de dimineata lovirä si incepurä a därima cetatea.

Este foarte probabil ca aceasta cronica. care se plingea — dupä Enea Silvio Piccolomini — de säräcia fi contradictia izvoarelor cu privire la istoria romänilor.fringe in cronicile slavonesti. Dupä a mea pärere. de vreme ce ceilalti regi si principi catolici ifi petrec timpul numai in trindävii fi räzboaie civile. cu sfatul. cu afirmarea principiului monarhiei de drept divin — aratä mai curind titlul unei cronici independente. venind la moartea lui. dupä ce povesteste infringerile suferite de regii poloni din partea lui Stefan cel Mare. sub ochii domnitorului. dacä il admitem." Iar Wapowski. bärbat minunat — spune cronicarul polon Ivan Dlugosz — cu nimic mai prejos decit comandantii eroi de care atit ne miräm! In zilele noastre. cfftigä el. mai ales cä aceastä parte este mult mai redusä decit partea care cuprinde domnia lui §tefan cel Mare (a 6-a parte). cronica tärii.. a cärei faimä a trecut peste hotarele inguste ale tärii sale fi care se ingrijea cu rivnä fi de cultura poporului. spune: „A fost inzestrat cu virtuti de erou Stefan.tatea domniei lui. Este greu de admis ca Schedel. o strälucitä biruintä asupra turcilor. Din ce elemente a fost reconstituitä istoria Moldovei pinä la domnia lui §tefan cel Mare? Evenimentele petrecute inainte de urcarea lui §tefan cel Mare pe tron. tinind seamä fi de unele accente religioase ale cronicii. märginitä numai la domnia lui §tefan. scrisä la curtea domneascä.. cu voia lui Dumnezeu dornn al Tärii Moldovei). marele voievod care-fi intorcea cu pietate gindul cätre strämosii säi pentru a le restaura lespezile pe morminte va fi dat porunca sä se completeze cronica cu istoria Moldovei de la intemeiere. sä fi fost inceputä de-a dreptul cu urcarea in domnie a lui Stefan cel Mare. sä fi täiat la copiere toemai prima parte Cu inceputul tärii Moldovei. avea' tot dreptul sä se gindeascä a läsa urmafilor amintirea strälucitelor lui fapte si a neostenitelor lui sträduinte. cel dintii dintre principii lumii. O personalitate eroicä asa de mare. ceea ce punea si mai viu in luminä insemnä. decit continuarea unor anale mai vechi. sä reprezinte prima versiune a cronicii oficiale. Mai tirziu. poate sä fi fost cleric •— sä scrie in limba oficialä a statului. cind in viltoarea vremurilor nestatornice noua domnie s-a consolidat admc. titlul pe care-1 poartä versiunea germanä —singura contemporanä cu marele voievod: Cronica Stephani Dei graciä vayvoda Terrarum Moldaviensium. tenacitatea lui. Cronicarii unguri fi poloni nu contenesc in laude: „0. extraordinarele lui insufiri militare au stirnit admiratia vecinilor. (Cronica lui Stefan. el este cel mai vrednic sä i se incredinteze conducerea fi stäpinirea lumii si mai ales cinstea de comandant impotriva turcilor. erau in bunä parte cunoscute de boierii bätrini care träiau incä la curtea din Suceava a lui §tefan cel Mare. inceputä atunci. istoricul de largä culturä umanistä. intelegerea fi hotärirea tuturor crestinilor. El a insärcinat un cärturar de la curte — care. in cei 23 de ani care s-au scurs de la moartea lui Alexandru cel Bun fi pinä la biruinta de la Doljesti (1434—1457). E posibil astfei ca cronica lui Schedel. incit meritä sä fie socotit printre bärbatii vestiti in arta räzboaielor".Vitejia. fi chiar traducätorul polon. Astfel a putut lua nastere o a doua versiune care se räs. in care se strävede formula obifnuitä in cancelariile domnesti. limba slavonä. Unele :60 . De altä parte. .

pinä la descälecat. cuceritorul Constantinopolului. Astfel. pe care le trimiseserä spre Constantinopol. fie cä a fost dusä de solia moldoveneascä din 1502 in Nürnberg. 32 coräbii mari.date se mai gäseau notate fi pe scoartele vechilor ceasloave. versiunea germanä a lui Schedel cuprinde fi ea o serie de fapte foarte interesante. Intre aceste versiuni sint desigur mici deosebiri. jefuite din cetate. lingä un piriu care se numeste — zice cronicarul — Potoc 1. care cädea cu vreo 74 de ani inainte de ijtefan cel Mare. cum ar fi de exemplu pomelnicul de la Bistrita. dacä Isaia. cum crede d-1 Chitimia. Cronica oficialä intocmitä astfei la curtea lui Stefan cel Mare a fost copiatä in mai multe exemplare. apoi. se aflä la baza traducerii germane a lui Schedel. cronica germanä ne mai insirä incä una din cauzele care au dezläntuit campania sultanului Mahomet al II-lea. sub anul 1467. impreunä cu comorile lui Radu cel Frumos. cum observä d-1 C h i t i m i a. trebuia sä-fi dea capul. afläm din versiunea germanä mijlocul de care s-a folosit §tefan cel Mare ca sä-1 surprindä pe domnul muntean: cä din cele 48 de steaguri de oftire eite avea. a plecat in intimpinarea dufmanului numai cu 12 steaguri. Astfel s-au näscut diferite ver. reconstituiti poate fi dupä pomelnicele pästrate in vechile biserici fi mänästiri domnesti. cu multi altii. Dar läsind la o parte elementele acestea care se gäscsc in letopisetul de la Bistrita. au fost date spre copiere in vechile mänästiri. . dar cä in toiul noptii oastea lui §tefan s-a strins toatä laolaltä. in Moldova. reprezentind a doua versiune. Despre domnia lui Alexandru cel Bun nu se ftia decit foarte putin. dupä cum era de asteptat. Foarte interesante sint deosebirile dintre versiunea copiatä sau tradusä de Schedel in Germania si versiunea cea mai veche a cöpiilor slavonefti. pe cind turcii 1 In original va fi fost. Tinerii se sfätuiesc intre ei si. alte exemplare. Tot din versiunea germanä mai afläm cä. unde cälugärii au mai adäugat ftiri privitoate fi la mänästirea lor. reprezentind prima versiune. inceput in anul 1407. cä Radu-vodä fi norodul säu credeau cä moldovenii sint putini la numär. dar scheletul faptelor este acelasi. pe sotia si pe unica lui fiicä. intimpinmd vitejeste pe dusmani. dupä ce Stefan cel Mare a intrat victorios in Bucuresti si a luat. Stefan se rerrage lingä o pädure pinä ce ii vine ajutor din Moldova si. nici un ungur nu ar fi scäpat cu viatä. de la Putna). De aceea el. cunoscutä sub numele de letopisetul de la Bistrita. in lupta cu Radu cel Frumos de la Cursul Apei. „ar fi fost credincios fi dacä s-ar fi dus cälare unde i-a fost poruncit. cum 61 dealtfel are si letopisetul de la Bistrita. versiunea germanä ne spune cä in lupta de la Baia. nu se mai cunostea decit numele domnilor si in mod vag anii de domnie fi succesiunea lor. sub anul 1474. unul. fie cä o copie de pe originalul latin a fost adusä in Polonia. iar dincolo de aceastä domnie. are. care nu se gäsesc in nici una din versiunile slavone ale cronicii lui §tefan cel Mare. OOTOKB BOflHa = Cursul Apei. In ultima corabie se aflau 12 copii de cetäeni cu 4 turci. i-a bätut si a tras in teapä vreo 2 300 dintre ei. La 9 februarie turcii luaserä Caffa §i incärcaserä cu comori multe. o serie de fapte care nu se gäsesc in versiunea lui Schedel. Acest letopiset. dupä miezul noptii. Ceva mai jos.siuni (de la Bistrita. marele vomic al lui §tefan cel Mare.“ Sub anul 1472. aflä cä acesta se fntoarce cu oastea turceascä.

Bogdan cel Orb. Dupä aceastä datä incepe partea personalä a lui Macarie. fiul lui Bogdan cel Orb. sau. Un vint norocos intoarce coräbiile spre Chilia. adicä ale slävitului fi pentru dufmani infricofatului Petru. sä-i trimitä comorile si copiii. dupä cum insufi spune. Se va gäsi vreodatä in cine stie ce colt de bibliotecä sträinä sau a pierit de mult in volbura vremurilor? Nu putem sti. scrisä la curtea lui Stefan cel Mare. gäsitä de insusi Schedel in timpul cälätoriei sale in Polonia. poate. Acestea din urmä constituie o dovadä evidentä cä acest prototip era mai bogat in §tiri decit putem deduce din versiunile slavone. un doctor pentru marele domn moldovean. a fost continuat apoi de trei cälugäri moldoveni: Macarie. altele se gäseau poate in originalul alcätuit la curtea lui Stefan cel Mare. CRONICARII CÄLUGÄRI ln ultimul capitol am urmärit istoriografia moldoveneascä inceputä in vremea si la curtea lui Stefan cel Mare §i ne-am ocupat pe larg de cronica des.dormeau. nu este o copie fidelä a letopisetului tärii scris la curtea moldoveneascä. cronica aceasta. cu rugämintea ca sä dea drumul copiilor. A murit in 1558. unde se incheia cu moartea lui Petru. din porunca lui Petru Raref: „spre a implini poruneile domnefti. cerind. Sultanul trimite si el soli la Stefan cel Mare. la curtea lui §tefan cel Mare. Din nenorocire. la Nürnberg. ceea ce Stefan a si fäcut. despärtitä de :62 . poate. care cäuta in 1502. la care s-au mai adäugat ftiri contemporane sub urmasul lui §tefan cel Mare. de solia lui §tefan cel Mare. dupä toate probabilitätile. scrisä cu doi ani inainte de moartea marelui domn. Macarie fusese initiat fi crescut in tradi|iile ascetismului de Teoctist. el incepe prin a copia o versiune prescurtatä scrisä la mänästirea Putna (cäci cuprinde multe date referitoare la aceastä mänästire) a letopisetului inceput. s-au bucurat si i-au trimis multi bani. ii ucid. dar nici una din ele nu reproduce intocmai. care este ea insäsi o prescurtare. a nu läsa faptele intimplate in vremurile fi domniile trecute sä räminä inväluite in mormintul uitärii. Macarie serie. fi a ajuns egumen la mänästirea Neamtului in 1523. au putut fi adäugate unele de traducätor. cäci ei mi-au poruncit nemerniciei mele celui mai de pe urmä dintre ieromonahi. • Acest Ietopiset. Eftimie fi Azarie. smeritului Macarie. la 1531 a fost inältat de Petru Raref in scaunul episcopal de Roman. Primind aceastä insärcinare din partea lui Petru Raref fi a marelui logofät al Moldovei. Locuitorii din Caffa si venetienii. Stefan cel Mare incarcä bogätiile in 400 de care si le trimite impreunä cu tinerii la Suceava. aflind despre copiii lor cä stnt la §tefan. in zadar. Aceastä versiune pe care a avut-o in fatä Macarie mergea pinä la anul 1525. Aci.coperitä in arhivele din München si dusä in Germania. läsind in urma sa reputatia unui om invätat. Aceastä cronica ni s-a pästrat in traducerea germanä si in versiuni slavonesti. fi ale marelui säu logofät Kir Teodor. nu ne este cunoscutä pinä acum in original. precum si din copia germanä. Asemenea stiri si multe altele care se gäsesc numai in versiunea germanä. septembrie 25. MACARIE. ci a le preda istoriei". feciorul lui Stefan Voevod cel Viteaz. marele episcop al Tärii de Jos din vremea lui Stefan cel Mare.

amintind doar campania acestuia in Ardeal impotriva lui Mailat. amplificind expunerea cu ftiri nouä. prin interventia mitropolitului. la domnia lui Ilia?. Macarie. ducindu-se la Constantinopol. eine anume a scris cronica tärii inaintea lui.restul analelor prin urmätoarele cuvinte: „Cele de pinä aci le-au adunat fi cu meftefug le-au intocmit fi ni le-au läsat nouä. pe care ni-1 infätiseazä in colorile cele mai negre: „moale si mic la suflet“. probabil cä unele foi s-au pierdut deoarece intr-o altä versiune — dintr-un sbornic. jefuind averile episcopilor si ale mänästirilor. luptele cu polonii.versiune are o lacunä aci. de origine sirbeascä. inaintatä pinä sub zidurile Lwöwului. in sfirsit. se noteazä apoi moartea lui Petru Rares — de „boalä rea. spre scumpä moftenire. despre täierea capului lui Luca Arbore. a prädat tara. despre räzvrä. cäci om era si el“ — la Suceava si inmormintarea lui la mänästirea Pobrata. päräsi „domnia. la un sfert de veac dupä moartea lui §tefan cel Mare. punea sä li se taie nasul. cäci ii orbea. mama ?i fratii" si. se inconjurase de turci cu care-si petre. De aceea el reia povestirea acestei epoci. era crunt cu boierii. crescut de episcopul Tärii de Jos din ultimii ani de domnie ai marelui voievod. despre invazia polonilor fi a tätarilor in Moldova. Domnia lui Petru Raref. moldoveni fi munteni. care intru nimic nu s-au arätat asemänätor tatälui säu ca si cum nu 1-ar fi crescut ca fiu“. pätrunderea lui in Ardeal. despre luptele cu muntenii fi despre moartea precipitatä a lui §tefäni|ä la Hotin. in cele din urmä. care se gäsea episcop 63 . ■ In timpul acestui domn dezechilibrat. pästrat inainte de räzboi in Biblioteca imperialä din Petersburg — cronica lui Macarie se continuä pinä la anul 1551. fiindcä ea ne aratä cä. impäcarea lui cu turcii ?i reintoarcerea in a doua domnie.tifatä in träsäturi vagi fi färä amänunte precise. Trece. Bogdan in Cronicele moldovenesti inainte de Vreche. se vede insä oameni iubitori de Dumnezeu". este infä. Macarie povestefte alege. din traditia cälugärilor. copiilor lor. päräsit ■de ai sai. expeditia lui Soliman al II-lea in Moldova. se turci. cronica lui Macarie se incheie la anul 1541. ca de pildä: impäcarea celor douä tabere vräjmafe. despre räscoala— repede inäbufitä — a lui Trifailä. In aceastä a doua versiune se povesteste sumar ultimii ani ai domniei lui Petru Rare?.rea lui Petru Raref ca domn la Hirläu. nu ne poate spune. prin munti. nu ftim eine anume. care cuprinde domniile lui Bogdan cel Orb fi §tefänitä. scriitorii dinainte de noi.cea ziua §i-si pierdea vremea prinzind päsäri in lat. despre expeditia lui Bogdan in Polonia. pinä ce a dat peste niste pescari care 1-au dus la cetatea Ciceiului. ce stäteau fatä in fatä. Este interesantä aceastä notitä. din ordinul cäruia a scris cronica. Intr-o primä versiune.tirea boierilor. Macarie nu se mul|umea insä cu ftirile prea sumare pe care le gäsise in letopisetul inaintafilor säi pentru perioada de timp care s-a scurs de la moarta lui Stefan cel Mare pinä la urcarea pe tron a lui Petru Raref. despre urcarea in domnie a lui §tefan cel Tinär fi luptele lui cu tätarii. ori ii silea sä-si caute adäpost in täri sträine si. un egumen cärturar de la mänästirea Neamtu. publicat de I. pästratä intr-un codice din Bibilioteca Academiei teologice din Kiev. dar desigur cä aceastä . Maxim. fuga lui Rares. plecarea lui Rares la Constantinopol. gata sä se incaiere.

. in mänästirile noastre fi a stat la baza prelucrärii lui Moxa. in care pare sä fi avut un rol sfetnicii Mitrofan si Nour. Macarie inchise ochii curind dupä reinscäunare. O copie a fost apoi adusä.. impodobit cu imagini indräznete. pe mine surghiunitul. Alt defect este forma stilisticä. Lipsa de obiectivitate este astfel unul din defectele principale 1 ale operei lui Macarie. „Oameni priceputi la viclesuguri — spune el in graiul lui inflorit — tesurä minciuni pline de clevetiri ?i le spuse doamnei Elenei si fiului ei Ilias si am cäzut cu stra?nicä cädere. Aceastä operä a cälugär ului bizantin a fost tradusä in Bulgaria si ni s-a pästrat. imprumutä din ea pasaje §i epitete bombastice.De aceea si Macarie isi aratä recunostinta in cronica sa fatä de noul domn.. cu boierii si domnul ei. care. §i täind sforile cortului asupra lui §tefan-vodä. ln alcätuirea cronicii sale.. si :64 . pe cind se aflau la podul de la Jut ora. mä chiamä si cu mina domniei sale imi incredinteazä iaräsi cirja“. in loc sä fie infätisatä in lumina adeväratä. primind de la Petru Rare§ sarcina de a scrie istoria tärii.. nimbatä de glorie. fu restaurat in scaunul episcopal : „ Intorcind —■ spune el despre Stefan — puternica sa minä. dupä cum s-a spus mai sus. imbogätindu-le cu apocrife biblice si cu legende populäre bizantine. pentru a le intretese in povestirea sa. „1-au pätruns cu multe rane". un cälugär care prelucrase motive din cronografele anterioare. . intre altele. Manases fusese.. mtimplatä la 1081. si pe toti ii intärea in nädejdile lor de bine. intr-un vechi manuscris din Biblioteca Vaticanului. in primele zile ale domniei lui §tefan Rare?. luptele lui Petru Rares cu polonii. al lui Manases.“ Dar aceastä urgie n-a durat mult. lasä impresia a ceva artificial'§i uneori chiar ridicol. fratele lui Ilia?. de la intiii pa?i se arätä cä n-au inselat nädejdile celor ce 1-au ales. §i se auzi de la o margine a pämintului la alta trimbita cea mare si in aur ferecatä. Ureche ne spune cä era un domn desträbälat si cä boierii si locuitorii. prin bombasticitatea lor. care incepe povestirea evenimentelor de la creatiune si o duce pinä la moartea impäratului bizantin Nichifor Botniates. care trimbita peste tot locul credinta lui in ziditor. de exemplu. Astfel viata Moldovei cu zbuciumul ei. este imbräcatä in anacronice zorzoane de stil bizantin. fu alungat din scaunul säu in 1549—1550. Despoiat am fost de scaun. un mort intre vii. copiat in anul 1345. prin refugiatii slavi. Macarie si-a luat ca model un cronograf bizantin foarte popular in lumea slavä. intr-o mare operä in versuri. Imaginea pe care Macarie ne-a läsat-o despre Stefan Rares este falsä. el imprumutä din Manases podoabele stilistice cu care acesta descrie räzboiul troian. incit acesta.de Roman incä din anul 1530.tiv si iubitor de cälugäri ?i hränitor de säraci. Zugrävind. cäci dupä un an sau doi. Si iaräsi strälucirä razele dreptei credinte.“ Cu iluzia acestei icoane. cäci era milos. in cuvinte ca acestea: „Si dupä ce luä domnia. Träind intr-o epocä de eruditie si rafinament literar. in urma unor intrigi tesute pe lingä doamna Elena si pe lingä domn. intelegindu-se intre ei. si cu grele ispite m-am luptat. Ea a pläcut asa de mult egumenului Macarie. ?i iaräsi strälucirä zorile binefacerii si toti deopotrivä läudau pe voevod si toti cu osirdie iubeau pe domnul Stefan. s-au ridicat intr-un rind. cälugärul bizantin a cäutat sä dea o operä care sä se impunä prin stilul ei cäutat.

deasupra unei clädiri“. ca si cum Petru Rares ar fi impäratul bizantin si Carpatii identici cu Balcanii.• . „stricat la näravuri“. pentru a-1 vesti cä se duce la Poartä ca sä stäruiascä pentru micforarea tributului. „Pinä aici —incepe noua cronicä — s-au scris cu osteneala preasfintitului pärinte al nostru Macarie. Ne infätiseazä cu amänunte interesante. Descriind mai departe fuga lui Petru Rares dinaintea lui Soliman al II-lea prin muntii Moldovei. despre haremul de turcoaice pe care le adusese din Constantinopol. Iar cele ce s-au intimplat de aici inainte. incärcat de haraciu fi de bogätii — „de vase de aur si de argint. se imprietenise acolo cu citiva tineri turci de care se legase afa de mult.. in aceeasi noapte. dar. tigru mmcätor de oameni. si cum apoi. ajuns la 65 . despre chipul cum a amägit poporul. pe care-1 numefte „Iliaf Mahomet“. Cronica lui Macarie este continuatä de Eftimie. evlaviosul loan Alexandru Voevod mi-au poruncit mie. Ilias. fiindcä l-a scäpat de influenta nefastä a stilului manasian. cum fiul lui Petru Rares fi nepotul lui Stefan cel Mare. pomeneste de discufiile religioase pe care Ilias le avea cu prietenul säu turc Hadäru. la zidirea mänästirii Slatina. Primind din partea lui Alexandru Läpufneanu porunca de a continua cronica lui Macarie. ■ . rämase de la domnii cei bätrini ai Moldovei" — fi intoväräsit de boieri si de ostasi. a iesit din tarä. in loc de a zice: in anul 7058. unde a devenit episcop. dar." Domnul Alexandruvoievod este Alexandru Läpu$neanu. a fost egumen la mänästirea Nearn^u prin 1553. Chiar atunci cind este vorba de propriile lui dureri.. Voind sä ne arate starea de multumire sufleteascä in care se afla Petru Rares in a doua domnie. el se oprefte indelung asupra urmafului acestuia. pe care nu le gäsim in alte izvoare. cind segäseste pomenit intr-o evanghelie. Macarie scrie.. sulitä mai ascu. ieromonahului Eftimie.. incheie cu urmätoarea frazä enigmaticä: „Iar domnul Petru Voevod ifi hräneste cinstitele bätrinete cu bäi si bäuturi si mxncäri. A trecut mai tirziu in Ardeal. trimis de tatäl säu la 1541 la Constantinopol.. Eftimie incepe prin a repovesti vremurile pline de främintäri ale Moldovei de sub urmafii lui Petru Raref fi se oprefte brusc la al doilea an al domniei lui Alexandru Läpufneanu. de ura lui impotriva preotilor fi a cälu. Autorul cronicii. Eftimie. cätre Ardeal.gärilor. a le scrie pe scurt. episcopul de Roman. el ia din Manases frazele cu care acesta descrie vinätoarea impäratului bizantin Martian in muntii Balcani. ’ . incit ii adusese cu sine in Moldova.titä decit toate. Dupä ce povestefte ultimii ani ai domniei lui Petru Rares. dupä modelul bizantin: „In anul ce se capätä dacä numeri de sapte ori eite o mie si de cinci ori cite cinci si eite cinci de cinci ori si a opta rotatie de la facerea lumii" (7058 = 1550). spre a scoate in relief nelegiuirea lui. celui din urmä dintre egumeni.epitetele pe care cälugärul bizantin le dä lui Achile.. ca de pildä cind a fost rästurnat din scaunul episcopal. EFTIMIE. el recurge la arsenalul stilistic al lui Manases: „O zavistie. Macarie le potriveste pentru Rares. chemind sfatul boieresc in grä. sägeatä färä de fier." In sfirsit. fiarä crudä. a sfärimat crucea.dina de la Husi. dupä cum se zvonise. Eftimie nu pare sä fi fost un cälugär afa de erudit ca Macarie fi aceasta a fost un noroc pentru el. cum a jurat cu mma pe cruce inaintea poporului intreg cä se tine de legea crestineascä fi cä n-are gind sä se turceascä. intocmai ca o lebädä cu penele aurite.

el incepe cronica de la domniile fiilor lui Petru Rares. el introduce partea sa personalä cu urmätoarele cuvinte: ■ „Pinä aci au mers alcätuirile ritoricefti ale pärintelui Macarie.. de mare importantä pentru el. cronica se incheie. Ultimul cronicar al Moldovei care scric in limba slavä este Azarie.Constantinopol. Domnia lui Stefan Rares este infätisatä in colori antipatice. fi care a iertat pe cei alungati din tarä: „Deci veneau din toate pärtile fi din toate locurile oamenii. intrind in riul Moldovei. Alexandru Läpufneanu n-are nimic din träsäturile fioroase cu care ne este cunoscutä personalitatea lui din alte :66 . ca si predecesorii säi. de blindetea fi de frumusetea lui. fi se uitau la chipul voevodului ca la chipul lui Hristos. vechiul letopiset al Moldovei. cäci li se pärea a fi in vis. Sä incep dar fi eu fostul si nemernicul lui ucenic Azarie. pentru a-1 intoarce din gindul cel bun: anume. asa cum o cunoastem din Ureche. cronica se incheie cu zidirea mänästirii Slatina. Alexandru Läpusneanu este infätisat in colorile cele mai simpatice. i s-a impiedicat calul fi a cäzut in apä. dupä care urmcazä partea sa proprie. ca mäcelul färä milä al unui miel. Dar si aici iese in relief sentimentalitatea naivä a cälugärului.“ Este in aceste rinduri acea notä panegiricä. de bunätatea. care nu s-a sfiit. el incepe firul anilor de la descälecat. Uciderea lui §tefan Rares de cätre boieri este infätifatä cu groazä. deoarece.tele biserid. diavolul. cu care cälugärul cronicar se obifnuise din lectura vietilor de sfinti. sub conducerea vornicului Nädäbaicu. Dupä ce pomenefte expeditia moldoveneascä trimisä in Muntenia. Cu povestirea ridicärii mänästirii Slatina fi a inzesträrii ei cu sate si mitoace. continued cronica lui Macarie. Azarie si-a scris cronica intre anii 1574—1577. Cronica lui Eftimie se pare cä i-a rämas necunoscutä. In toatä lumea se läti vestea inaripatä despre evlavia. care imbrätiseazä istoria Moldovei de la 1550 pinä la urcarea in domnie a lui Petru §chiopul (1574). Inainte de a povesti vremea sa. din dragestea pentru tarä. pe care le repovestefte cu totul diferit de Eftimie. fiindcä era vorba de cursa pe care „vräjmaful neamului omenesc".. AZARiE. sä impiedice pe loan vodä cel Cumplit de la räzboiul cu turcii“. In contrast cu fii lui Petru Rares. Este pesibil sä fi fost cälugär chiar in mänästirea intemeiatä de familia logofätului Golia." De altä parte. cu binecuvintarea mitropolitului Anastasie fi cu mijlocirea marelui logofät loan Golia. osirdia fi iubirea lui de Dumnezeu fi de sfin. descric in colorile cele mai antipatice domnia lui Ioan-vodä cel Cumplit fi cautä sä fnfätiseze intr-o luminä simpaticä figura lui Ieremia Golia. el este Impäciuitorul care deschide temnitele. in alt spirit fi cu alte amänunte. pentru a pune in libertate pe cei inchifi. iar nu aievea. pentru instaurarea lui Pätrafcu. copiind. a intins-o „iubitorului de Dumnezeu domn". cind crede necesar sä povesteascä un episod färä nici o insemnätate pentru noi. pe cind cälärea intre satele Corlätesti si Todirefti. s-a turcit fi nu s-a mai intors in Moldova. dimpotrivä. Despre el nu se ftic decit ceea ce el insufi spune in cronica sa. „boier mare. Dupä uciderea „ticälosului" de Joldea. ca sä se indulceascä de vederea fetei lui. cä scrie din porunca lui Petru Schiopul. la care adaugä apoi cronica lui Macarie pinä la 1551. El nu pomenefte nimic in cronica sa de trädarea Goläestilor.

nu ne säturäm de ea". Nici o grijä •de cronologie: „In aceeafi vreme. in gura lui Palamed. Citä grijä de precizie avea aceasta din urmä: „ln anul 6973. Azarie imprumutä din bogatul arsenal de amänunte dramatice si epitete stilistice ale lui Manases.izvoade istorice. $tefan cel Mare. dreptate." Azarie este. Despot Eraclidul este urit. ca si aceea a dascälului säu Macarie. in urma insinuäri.“." In cronicile lui Macarie... condifii esentiale oricärei opere istorice.. a cärui faimä tre- 67 . de increderea domnitorului fi au dus la capät misiunea ce li s-a incredintat sint pomeniti cu cinste.. Ca fi acesta. frumos. „nemernicul ucenic al lui Macarie“ — cum se numefte insufi —. sint imprumutate din Manases. darnic. viata tuturor a inceput sä curgä lin fi toti petreceau: in linifte fi neturburati. Cronica se incheie cu rästurnarea fi pieirea lui Ioan-vodä cel Cumplit fi cu urcarea pe tron a lui Petru Schiopul. „Dar nu mult dupä aceea... • i Cronicile acestea scrise dupä moartea lui §tefan cel Mare sint lipsite de precizie fi obiectivitate. cind era sä fie ucis cu pietre. De exemplu. are pentru „alcätuirile retoricefti"." etc. Eftimie. pentru „cuvintele frumoase fi meftefugite" ale dascälului säu o adlncä admira^ie. a cäror fnvätäturä o impärtäsia fi dinsul“... dimpotrivä. in care se pun cele mai frumoase nädejdi: „Bärbat de neam bun. inconjurä Stefan Voevod cetatea Chiliei/ iar vincrea dimineata incepurä a surpa cetatea. chiar Azarie. faptele sint inecate in podoabe stilistice.lor viclene ale lui Odiseus. despre care el vorbefte cu adinc respect. pentru cä „tinea pe lingä sine sfetnici de altä lege. singerat sub pumnalele boierilor: „Vai de tine.. etc.. cäpätmd iaräfi cinstea domniei de la Poartä. El. in istoriografie. ianuarie in 23. se sträduiefte sä imite toatä arta retoricä a lui Macarie. joia pe la miazänoapte. cuvintele pe care Azarie le pune in gura lui §tefan Rares. pe tine te pling si dupä tine •oftez. luterani uriti de Dumnezeu. viteaz.... dar simpatia pentru Tomfa scade dinaintea lui Alexandru Läpufneanu. e pentru el „un adevärat izvor de adevär ce se varsä asupra inimilor noastre fi le adapä cu apa mintii. evlavios. pe care. ucenicul lui Macarie. cind cade la Tutora. Azarie. „frumos la infätisare. trebuie utilizatä cu multä bägare de seamä. Mänästirile fi cälugärii s-au adäpat din undele räcoroase ale binefacerilor lui. Aceleasi cuvinte le pusese cronicarul bizantin. cu miini puternice fi piept virtos" este salutatä cu bucurie. cu suflet luminat. Opera lui Macarie. in clipe de cumpänä. la episodul räzboiului troian. cronica lui Azarie. in cronicile cälugärilor nu sint pomenite nici mäcar numele erorilor care au cäzut pe cimpul de luptä pentru märirea Moldovei. cäci inainte de mine tu ai pierit fi ai murit“. In cronica lui Stefan cel Mare toti boierii care s-au invrednicit. pentru a le potrivi la situatiile si figurile istorice moldovenesti pe care le infätisa. Citä dejsebire in aceastä privintä intre eie fi cronica scrisä la curtea lui §tefan cel Mare. Lucrurile ifi au explicatia lor. Din aceasta cauzä. milostiv din fire. „a stins täciunele ce räspindea fumul credintei cele rele fi a ascuns iarna intunecatä a necuratilor luterani. care. adicä— explicä el — bunästarea bisericilor“. fäcind sä infloreascä primävara. De aceea aparitia lui Tomfa. ca bun ttcenic. cu toate cä o gustäm.

pentru a imprumuta din el podoabe retorice. cä. Cu totul altfel se infätifeazä cronicile scrise dupä moartea lui. al cäror ecou ajunge intre zidurile mänästirii stins.vol — un eveniment mai important decit o luptä cu dusmanii pentru apärarea Moldovei. nu le-au väzut petrecindu-se sub ochii lor. S-a väzut in capitolul precedent paginile pline de admiratie pe care i le-au consacrat cronicarii poloni. ca un scurt popas cätre viata cea vefnicä viitoare. träind intr-o atmosferä de misticism. e un fapt de senzatie. Toate eveni. era o personalitate care intra in istorie. fiindcä vedeau in el cursa intinsä de dia.mentele. Ei nu au luat parte la eie. La curtea lui din Suceava se abäteau trimifii sahului persan fisolii venetieni. deprins a privi viata aceasta päminteascä. intilnim mai mult preocuparea de formä. in loc sä povesteascä simplu fi precis cele ce aflau. nu putea vibra puternic pentru zbuciumul contemporanilor lor. recurgeau la cronograful lui Manases. Autorii acestora. Sufletul lor. in loc sä citim in paginile lor toate främintärile timpului. nu aveau nici chemarea fi äiici posibilitatea de a scrie istoria in lumina ei adeväratä. Orice mifcare a lui era astfel ö paginä de istorie fi el tinea ca istoria sä fie scrisä afa cum el a fäcut-o. sint in cliip firesc deformate. apar pentru ei pe acelafi plan. . :68 . nu le-au träit ca sä le poatä intelege. De aceea nu trebuie sä ne surprindä faptul cä. in drumul spre mänästirea Slatina. trecind prin prisma mentalitätii lor ascetice.cuse peste hotarele inguste ale Moldovei. de efect. Pentru ei cäderea lui Alexandru Läpusneanu de pe cal. Realitätile istorice. cälugäri retrasi departe de curtea domneascä. plinä de ispite si de desertäciuni. unde se plämädea istoria tärii. de stil.

cu titlul: Ol. 187— 195. 1931. N i s t o r. care a fost publicat in Extrait du Bulletin de l'Acaddmie Polonaise des Sciences et des Lettres. 1930. in alcätuirea cronicii lui Grigore Ureche.Hräniti mai mult cu apocrife biblice si cu legende hagiografice. Despre ea Görka a prezentat Academiei Poloneze. cu textul german al cronicii $i cu o traducere in limba romänä fäcutä de domnisoara I r m e r t r a u d B r i e b r e c h e r . care mergea pinä la 1475. p. E m i l B i e d r z y c k i ? i a fost publicat. crede cä opera este a unui sas. p. Bucuresti. 215 — 279. neaccesibilä päturilor largi ale poporului. 29 — 31. in edifia Academiei Polone din Cracovia (A rchiwuntkomisji historycznej). fiindcä ele ne-au pästrat istoria Moldovei de la 1504—1574 fi pentru cä — dupä cum vom vedea mai tirziu — au intrat. p. De aceea cronicile lor au un caracter panegiric. Cronica lui Stefan cel Mare. P a n a i t e s c u in Revista istoricä romänä. 484 — 485. Krakovia. 160 p. care a utilizat un izvor intern de mänästire in limba slavonä sau romänä. cu o introducere interesantä. G ö r k a . nr. Buletinul Institutalui de istorie si limbä. intr-o nouä comunicare. P. I (1931). 1930. mais jusqu’ici inconnue de VHistoriographie roumaine). Dacä la cele de mai sus adäugäm fi faptul cä aceste cronici erau scrise intr-o limbä sträinä. tom. un prototip ideal de virtuti cres. seria II. p. 119 p. C h i t i m i a. Un alt studiu aprofundat asupra cronicii. Despre aceastä comunicare. soit la source la plus ancienne. 1—85. se pästreazä in manuscrisul Codex Latinarum 952 din Biblioteca de stat din München. 6 (iunie). III. in sedinja din 17 iunie 1929. absolventä a seminarului de istoria literaturii vechi. Cronica germanä a domniei lui $tefan cel Mare. + II planfe-facsimile. ?i V—VI (1935— 1936). probabil de la Baia. 156 — 160. 1929. in Revista istoricä romänä. dar aceastä comunicare nu a apärut pinä acum. Studiul a fost tradus in limba romänä de Dr. IV (1934). Kronika czas&w Stefana Wielkiego Moldawskiego Nieznane najstarsze zridlo rumutiskiej historjografi (La chronique de l’epoque d’Etienne le Grand de Moldavie. defi sint lipsite de valoare literarä. VI. S-a publicat si aparte in Biblioteca Revistei istorice romäne. si edrfie separatä. o scurtä dare de seamä datoritä d-lui I. nestiutori despre cele ce se petrec departe. scrisä in 1502 si descoperitä de d-1 Olgierd Görka. afa cum se obifnui. Kronika czasöw Stefana Wielkiego Moldawskiego (1457—1499) z trzema podobiznami w tek&cie. Cernäuti. in care eroul este infätisat intr-o aureolä de miraculos fi misticism. p. in Buletinul Comisiei istorice a Romaniei. cälugärii cronicari. III. Dar. in Cercetäri literare. 219—293. BIBLIOGRAFIE Cronica din München. in Codrul Cosminului.tithil: O. Cronica epocei lui Stefan cel Mare (1457—1499). de unde apoi a adäugat cele ce stia el personal. In sfirsit. O l g i e r d G ö r k a . in anul 1931. 1939. ca izvoare. a cärui viatä o scriu din poruncä. un memoriu. I. 6» . sub . Cracovie. p. N. Görka a dat detalii mai precise si mai interesante. atunci este ufor de inteles pentru ce nu le putem considera ca un instrument al defteptärii constiintei nationale. a se vedea ?i recenzia lui P. IX. Görka. textul cronicii a fost publicat. p.tinesti. care ajunge la concluziuni diferite: Ion C o n s t . Bayerische Staatsbibliothek. defi sint scrise intr-o limbä sträinä. in sedinta din 8 noiembrie 1930. la curte. 1937. fäcutä de data aceasta Academiei Romäne.serä din legendele hagiografice. sint inclinati sä vadä in domnul. I o r g a . totufi trebuie sä tinem seamä fi de ele.

publicat de N. b) Cronica lui Macarie (p. 2. in veacul al XVI-lea. 513 ?i arm. loan Bogdan. Cracovia. ist. B o g d a n — care credea cä o „publicä intiia? datä“ — in Vechile cronici moldovenesti pinä la Urechea. insofite de studii detaliate si de note: a) Cronica si analele putnene — Povestire in scurt despre domnii moldovenesti (p. M i n e a . seria Il-a. a arätat cä letopisetul a fost scris la curtea lui Stefan cel Mare. H a s d e u in Archiva istoricä. 648 si urm. si 2. $i de I.1895. XVII. O cronicä sirbo-moldo. c) Cronica lui Azarie (p. dupä un ms. Pärerea lui Bogdan cä analele Moldovei au fost scrise in vechile mänästiri de la Bistrita (originalul versiunii pästratä in codicele de la Tulcea) yi de la Putna (originalul versiunii pästratä in codicele de la Petersburg) a fost pusä la indoialä pentru intiiaji datä de d-1 I. 243 — 267). 235 — 239). Studii. 1909. Grupul de cronici slavonesti ale Moldovei au lost publicate de profesorul de slavisticä de la Universitatea din Bucuresti. O a doua versiune din secolul al XVI-lea. 181— 187). I. Cronica Tärii Moldovei si a Munteniei de Miron Costin. 187— 202). Bucuresti. Vechile cronici moldovenesti pinä la Ureche.Cronicile slavonefti. 62 — 68. Publica^ia cuprinde in original si traducere romäneascä urmätoarele texte. II (in edijia a II-a textul privitor la analele slave a fost prescurtat). 119— 137.veneascä (sirbeascä amestecatä cu anale moldovenesti) de la mänästirea Neamtu. Mem. 146—152. Lapedatu (p. l o a n B o g d a n .a fost publicatä in Cronice inedite atingätoare de istoria rominilor. Bucuresti. p. 198 — 212. din Muzeul Czartoryski (Cracovia) — in 1844. azi e trecut in Biblio. Cronica moldo-polonä de N. in urmätoarele trei lucräri importante: l o a n B o g d a n . Contributii interesante la studiile lui Bogdan au adus: $ t e f a n O r ä j a n u . 38-40. Maiorescu din Giurgiu pe anul 1919—1920. 223—233. 268 — 279). Cronica anonimä (p. Istoria literaturii romänesti in secolul al XVIII-lea (1688—1821). Codicele miscellaneu de la Kiew■ Este un manuscris de 504 file in 8°. Cartojan. 1891. in Analele Academiei Romäne. Ea a fost apoi reprodusä de B. cu urmätoarele pärti: a) Analele putnene — Povestire in scurt despre domnii Moldovei (p. 649. p. 76 — 84. fondul bibliotecii Zaluski (azi trecut la Universitatea din Varsovia). Ches:70 . 202—214). in 8°. 103— 137. care cuprinde: 1. 280—283). 139 — 204. p. Textele publicate de I. VI. L o s . p. 1912. 212—222. 23 — 41. 3. nr. O cronicä universalä insotitä de analele sirbesti de la 1355 pinä la 1490 cu jtiri privitoare la tärile noastre (p. 193— 198. din Biblioteca Academiei Romäne. 173— 183. pästrat in Biblioteca Academiei teologice din Kiev. 1867. p. aflatä in colectia lui Iosif Rusiecki din Trojanka.. textul polon la p. c) Cronica lui Eftimie (p. : l o a n B o g d a n . La aceste texte se mai adaugä o versiune romäneascä din sec. 42—61. Bogdan sint insotite de studii aprofundate. 81—102. scris pe hirtie lucie. vol. al XVIII-lea a analelor putnene. 4.. 69— 76. O. XXXI. sect. 152— 168. p. tom XXXI. cuprinde urmätoarele patru texte insotite de studii aprofundate: 1. ed. Vechile anale slavonesti ale Moldovei. 168—181. 173— 183 si traducerea romäneascä la p. descoperitä de I. si anume: 1. Letopisetul lui Azarie (p. Sntr-o notitä publicatä in Anuarul liceului I. I o r g a . III. de Isaia din mänästirea Slatina. Letopisetul de la Bistrita. Cronica moldo-polonä a fost publicatä pentru intiia datä de istoricul polon W o j c i c k i — dupä o copie fäcutä in secolul al XVII-lea de istoricul polon Adam Naruszewicz. 66—98). in Biblioteka starozytna pisarzy polskich. B o g d a n in Biblioteca Imperialä din Petersburg. 13 al Bibliotecii Tmperiale din St. b) Cronica lui Macarie (p. cronicile pästrate in ms. La acestea se adaugä cronica moldo-polonä (p. P. in Convorbiri literare. 5 1 — 67. 2. care. p. 223 — 233). 84—98. descoperit si copiat de Al. Petersburg. a fost semnalatä de filologul polon I. 62 — 66.teca Academiei Romäne. p. Cronice inedite atingätoare de istoria romänilor. O a treia copie de la inceputul secolului al XVII-lea. 90— 103. Brzeski. . Letopisetul lui Azarie. 107—119).. Codicele de la Tulcea — numit astfei fiindcä se afla in biblioteca clubului bulgar de la Tulcea. 121—145). 5— 15. in studiul säu Pamiitniki Ianczara (Amintirile ienicerului). 69 — 89. N. nr. Var^ovia.

dincolo de epoca lui Neagoe Basarab. ln afarä de Viata patriarhului Nifon si de o cronicä scrisä in limba romänä in vremea lui Mihai Viteazul si pästratä intr-o traducere latinä. patronind imprimarea primelor cärti de slujbä bisericeascä pe pämint romänesc. 113 . ini^iatä de Nicodim si ucenicii säi. descoperind insä in 71 . P a n a i t e s c u . Pentru cronica moldo-polonä: P. utilizat de Gligorie Ureache in legäturä cu toate letopisetele moldovenesti in slavoneste. unde se studiazä si raporturile dintre versiunile slavonesti intre ele si dintre toate laolaltä si Ureche de altä parte) si de I. 1939. Ele se referä la primii voievozi si. 1926. Letopisetele moldovenesti scrise slavoneste. era tot atit de infloritoare in Muntenia ca si in Moldova. Originea cronicelor romänesti. v.123. p 44. 1938. Am amintit mai sus de unul din marii logofeti ai lui Mircea cel Mare. al crestinätätii din fntreg Räsäritul ortodox. 1925 (Extras din Cercetäri istorice. Die Anfänge der rumänischen Geschichtsschreibung. in tipografia colegiului Sf. Al. Bucuresti. de§i confuze si lacunare. p. Bälcescu in studiul säu despre Puterea armata si arta militarä la romäni. 217 — 223. Acest pretios monument este legat de numele domnului care a ridicat minunata mänästire de la Curtea de Arge§ si mitropolia din Tirgoviste si care a fost protectorul cälugärului sirb Macarie. care. in Südost-deutsche Forschungen. 192 si urm. Sfetagora". p. in ce imprejuräri §i in ce limbä nu putem sti precis. Pentru Pomelnicul de la Bistrita. Despre letopisetele slavonesti si raporturile lor cu Ureche a se vedea si G i or g e P a s c u. p. P. cum il numeste Gavril. a alcätuit un polieleu in limba slavä. V 1 ä d e s c u. 1941. p. a c e l a s i . P r o c o p o v i c i . oprimat sub apäsarea päginä. Cronica lui Stefan cel Mare scrisä de dieci la Curte. mai sus. G r e c u. Invataturile lu€ Neagoe au fost utilizate si de N. in Omagiu lui /. Un adevärat voievod al culturii romänesti si un mare sprijinitor. se credea cä aceste invätäturi au fost scrise de evlaviosul domn al Munteniei in limba tärii. I. p. Letopisetul cel moldovenesc. M i n e a. istoriografia munteanä nu ne-a fost pästratä decit in compilatii tirzii din veacul al XVII-lea. V. Revista istoricä romänä. Iasi. La epoca aparitiei. In 1894 invätatul rus Lavrov. §tirile pe care le gäsim insä in aceste compilatii tree dincolo de epoca lui Mihai Viteazul si a lui Neagoe Basarab. I. Ia?i. nu ni s-a pästrat nimic si pinä acum nu s-a descoperit si nici nu avem din alte izvoare stiintä de vreo cronicä slavoneascä pentru Tara Romäneascä. „ctitor mare a toatä. 90-91. protul Muntelui Athos. 1931. fi multä vreme mai tirziu. apärut in 1844 in revista Propäsirea de la Iasi. Dacoromania X. §i fuseserä publicate pentru intiiasi datä cu un an mai inainte. Cel mai de seamä monument al eugetärii si simtirii romänesti in limba slavä il formeazä insä Inväläturüe. INVÄTÄTURILE LUI NEAGOE BASARAB CÄTRE FIUL SÄU TEODOSIE Nu cunoastem imprejurärile in care si-au luat nastere cronicile muntene.tiunea a fost reluatä si documentatä pe larg de I. retras mai tirziu din valurile lumii in linistea mänästirilor. ne indicä totusi cä si in Tara Romäneascä istoriografia trebuie sä fi inceput de timpuriu. I.lui Neagoe cätre fiul säu Teodosie. deoarece. prin darurile trimise. 1927. Bianu.. deoarece. Cind s-a inceput insä. Bucuresti. Sava. Izvoarele istoriei romänilor: letopisetul de la Bistrifa si letopisetul de la Putna. Cultura in limba slavä. din partea colegilor $i fostilor säi elevi.

o operä pareneticä. Neaga. in sfirfit. Pornind de la aceastä temä.tercaleazä brusc Viata sf. Dupä aceasta.toare cu cele cunoscute in literaturile bizantine sub numele de Oglinzile domnitorilor. Neagoe sfätuiefte in citeva pagini pe fiul säu sä päzeascä intotdeauna cu sfintenie poruncile lui Dumnezeu. se in. Dupä aceasta urmeazä. despre David. loan fi Anghelina in ctitoria de la Argef. incepe cu douä capitole care se leagä prin cuprinsul lor de materia primei pärti: unul privitor la cinstirea icoanelor. a privighitoarei. despre Solomon. färä o legäturä strinsä cu precedentele. a inchis discutia.cä Inväläturile au fost redactate in limba slavonä. nimic nu-i folosefte. reguli de bunä-purtare la masä. altul din invätäturi fi sfaturi cu caracter politic. to|i istoricii noftri literari sint astäzi de acord. aceastä primä parte se incheie cu citeva parabole din Varlaam §i Ioasaf: a celor douä cosciuge. dezvoltatä frumos din punct de vedere al moralei creftine. •. Dumnezeu il va ajuta. cum sä-fi aseze boierii fi slujitorii in locurile de cinste la curtea sa. consacratä mai mult sfaturilor privitoare la guvernämint. dupä care urmeazä alte capitole biblice: Avesalom si lupta lui impotriva lui David fi. fi a fiilor säi Petru. Partea a doua. porumbel fi strutocamil. ln «tructura ei se intret es insä douä elemente distincte: unul alcätuit din material mai mult de ordin religiös. imitate fi in literaturile slave fi cunoscute fi in Apus. despre Saul.iaam si Ioasaf fi din Fisiolog: pilda pentru nimicnicia vietii acesteia pämin. O astfei de operä este fi Ceasornicul domnilor. chiar dacä s-ar ridica impäratii lumii cu toatä puterea lor sä-i vinä in ajutor. oriciti vräjmafi s-ar stirni impotriva lui. feciorul lui Solomon. despre Ahav impäratul. a celor trei prieteni. precum si pildele despre farpe.teascä pentru domnie pe vlästarul domnesc. despre leze. despre lue impäratul care a sägetat pe Ioaram feciorul lui Ahav fi pe impäräteasa Isavela. norme privitoare la primirea solilor sträini.tefti. altul privitor la dragostea fi frica de Dumnezeu. CUPRINSUL. deoarece. sfaturi de cum sä facä judecätile si sä :72 . despre Senaherib impäratul Asiriei. un bogat material biblic imprumutat din Cartea regilor. Este ca un tratat menit sä indrumeze cätre viata creftineascä fi mai ales sä pregä. chestiuni de tactica militarä pe cimpurile de luptä. Dupä aceste capitole in legäturä cu suferintele lui Neagoe. pe cind dacä le päzefte. ln prima parte. capitol care atrage dupä sine citeva pagini din romanul lui Var. asemänä. urmeazä o serie de sfaturi practice privitoare la opera de guvernare: „cum si in ce chip sä cinsteascä boierii fi slugile“ ce-1 vor servi „cu dreptate". tocmai din Spania. despre care ne vom ocupa mai tirziu fi pe care 1-a tradus Nicolae Costin dupä un original ce venea. cä dacä le calcä.Biblioteca Nationalä din Sofia o redactiune slavoneascä a Invätäturilor. urmeazä. Opera este impärtitä in unsprezece pärti. fiindcä mai inainte se spusese cä domnul trebuie sä fie credincios lui Dumnezeu cum a fost sfintul Constantin. un capitol de o rarä frumusete liricä: cartea lui Neagoe Basarab cind fi-a transferat moaftele mamei sale. prin intermediär latin. in urma acestei descoperiri. despre Ahia prorocul fi Ierovoam.chia impäratul. chipurile pentru exemplificare. Constantin si Elena fi aflarea sfintei cruci.

sa nu se ia dupä cei interesati. dupä cum mänincä rugina pe fieri •afa mänincä fi pe om slava cea omeneascä si cum infäfoarä volbura sau curpe. „ca sä poatä birui mintea pe vin.impartä dreptätile.cä: sä bea cu mäsurä. se trimeatä boieri cu mincare si bäutürä din destul. Ajunfi aci. sä se impodobeascä bine jiltul si divanul. atunci—sfätuiefte el cu multä intelepciune fi discretie —■ „in minä-ti este sä faci cum iti este voia. deoarece „cuvintul este ca vintul: . nici te-au uns ei. ci Dumnezeu. povete de milostivire si de indurare. este cel privitor la primirea solilor. dar sä-fi pästreze firea fi cuviinta domneas.dacä ar fi autentic. Un capitol din cele mai interesante. cum am fost si eu> atunci cum cugetau ei sä-si verse singele si sä-si puie capetele lor pentru mine. Inainte de a impärti functiunile. pierd trufia si mindretele roada impäratului si a domnului".. Dacä se intimplä ca vreun boier sä grefeascä. adica cu „cuvintul de iertare“ pe care domnul in ceasul mortii il indreaptä cätre „coconii säi fi cätre cocoane.nul vita fi-i pierde roada ei. fi sä cunoascä mintea ta pe mintile slugilor tale. fi numai „dacä nu se va intoarce sä dea roadä". intocmai ca grädinarul priceput. iar nu sä biruiascä vinul pe minte. ca sä fii tuturor cu dreptate“. .rilor lumii acesteia deslipeste gindul fi cugetul de la Dumnezeu". Solii veniti de la domnii crestini sä fie primiti cu cinste. „sä incerce mai intii sä curete crengile cele uscate. sä aleagä oameni vrednici dintre curtenii lui si sä-i trimeatä sä aducä solul. Chiar dacä nu-i va aduce 73 cuvinte pläcute. ci sä cumpäneascä bine fi sä ispiteascä vrednicia fiecäruia. Deoarece partea aceasta pareneticä este miezul intregii lucräri. in sfirfit. voievodul recomandä pe boieri in paza fiului säu: „Sä fii gard grädinii mele fi sa o päzefti cum am päzit-o fi eu. §i cind trimisul va da solia. Cu o adeväratä grijä pärinteascä. ci. cä dacä o vei päzi fi-i vei fi gard ca zidul de piaträ. ne-ar introduce in intimitatea ceremonialului de la curtea lui Neagoe. pinä ce vor sosi la scaunul. sä nu räspundä nimic. dupä un capitol referitor la „pecetluirea cärtii aceftia“." Cind va fi sä-fi punä boierii in dregätoriile publice. ci numai slugi drepte". ca sä nu piardä nimic din vorbele lui. Inaintea lor sä. sä sape gunoiul de la rädäcinä“. fätul meu. si cätre boierii säi cei mari fi cei mici fi cätre alte slugi ale sale cätre toate“. sä fie orinduiti la gazdä bunä. afa ifi vor värsa singele fi-fi vor pune capetele pentru tine". iar nu sä cunoascä mintea slugilor pe mintea ta". ne oprim putin asupra ei. „fiindcä. subordonatä insä crezului crestin. iar cel care cearcä slava ifi pierde sufletul. Dupä ce solul s-a odihnit douä-trei zile. Simburele acestor invätäturi este ideea monarhiei absolute de drept divin. atunci sä nu tinä seamä de rudenii: „Domnul nu trebuie sä aibä rudenii. Cind se afeazä lä masä cu boierii. fiindcä. Omul sä nu-fi alipeascä cugetul de lucrurile amägitoare fi deferte ale acestei lumi trecätoare. domnul sa asculte cu luare-aminte. de inläturarea pizmei fi a g in du lui de räzbunare fi. fiindcä — zice Neagoe — „nu te-au ales. sä ia parte cu sufletul la veselia tuturor. domnesc. iar in jurul voievodului sä se stringä sfetnicii cei bätrini si boierii cei tineri. sä nu se ia dupä sfatul uneltirilor viclene fi sä nu se pripeascä cu pedeapsa. cäci „iubirea lucru. Domnul fi curtea sä se imbrace in haine de galä. asa. ln domnia lui sä fie cumpätat. opera se incheie cu rugäciunea. intocmai ca pe pomul cel sterp.

in „toiul taberei". iar cu aceasta. vitejia fi vrednicia doveditä. Sä nu fie insä prea depärtate. cum am spus. Dacä vräjmafii vor näpädi in tarä. adesea räu asezate la locurile unde se gäsesc. pentru cä dacä straja va fi biruitä. Bucätile din care este alcätuit mozaicul nu sint dar nici de aceeasi dimensiune si nici nu se imbinä toate intre ele astfel incit sä formeze un intreg unitar. Dupä ce sfatul se va risipi. sä cumpäneascä sfaturile fi. Dacä unele din aceste elemente imprumutate de aiurea sint bine tesute in urzeala invätäturilor. ci sä cheme pe Domnul in ajutor. Dacä s-ar mtimpla din nenorocire sä fie biruit. de moralä creftinä. pär|i din Umilinfa (Katdvu^iq) lui Simion Monahul. nici chiar atunci cind steagurile lui sint biruitoare. Pentru aceea sä nu faci afa. din omiliile lui loan Hrisostomul. care-fi dä ouäle de le clocesc alte pasäri si-i scot puii. Sä nu se teamä de ostile cele multe ale dufmanilor. atunci sä-fi adune boierii. atunci sä nu pribegeascä peste hotare. Oastea sä fie impärtitä in trei corpuri: inainte sträjile. sä asculte sfatul fiecäruia fi sä cintäreascä bine spusele tuturora. dupä ce va alege pe cel mai bun. ci fiti ca foimul fi vä päziti cuibul vostru. ci sä se poatä retrage fi amesteca in armata a doua. teza regretatului •coleg D. sä-fi cheme din nou boierii in divan. Conceptia organicä a operei este turburatä prin multimea •elementelor sträine. fiindcä intr-acolo isi vor indrepta oftile sträine tunurile. Miezul invätäturilor il formeazä. mäcar de te-ai cäi ziua fi noaptca". cäci — zice el — „eu am fost pribeag fi de aceea vä spui ce trai fi hranä cu nevoi este pribegia. atunci sä se retragä cu boierii in.“ Urmeazä apoi sfaturi privitoare la tactica de luptä. atunci sä-fi däruiascä ostafii dupä. care s-a suprapus peste redactia prima. niciodatä de lingä el. stau fa£ä in fatä douä päreri: teza d-lui Iorga cä tnväfäturile sint opera lui Neagoe. pentru slävirea eroilor fi pentru apärarea pämintului strämosesc. complicä si rezolvarea problemei privitoare la autenticitatea operei. pentru ca astfel toatä suflarea tärii sä se ridice. Nu hireti ca pasärea aceea ce se cheamä cuc. sä nu se risipeascä fi sä producä panicä. sä-fi imbrace platofa fi sä porneascä voios la luptä. dar aceste precepte sint inecate in multimea elementelor eterogene: capitole intregi din Biblie (Cartea regilor). sä se roage si Mintuitorului fi Maicii sale ca sä-i lumineze mintea. Dupä ce solul pleacä. nici intr-un chip nu-1 mai poti opri. Russo cä sint opera unui cälugär admirator al lui Neagoe de la ince:74 . Materialul acesta strain. multe insä sint stingaci introduse in versiunea romäneascä publicatä fi nu se leagä armonic nici cu capitolele precedente fi nici cu cele urmätoare. „tabära cea mare". Numai dupä ce va impärtäfi sfetnicilor gindul säu sä dea räspuns solului. locuri de tainä ale tärii. inconjurat de 60 de voinici devotati. sä se roage la sfintele biserici in numele poporului intreg. pilde din Fisiolog fi din romanul Varlaam si Ioasaf. domnul. apoi sä vinä a doua armatä fi numai dupä aceea sä urmeze grosul. ci sä stea intre a doua fi a treia oaste. sfaturile acestea politice. In ce priveste chestiunea paternita^ii lui Neagoe. unde are boieri credinciofi fi sä aftepte acolo sor^i mai norocofi. Domnul sä nu stea unde va fi temeiul oftirii. am mai putea spune. reträgindu-se in iatac. fi. la rindul ei. care sä nu se dezlipeascä. iar pentru cei care au rämas pe cimpurile de luptä. ca un singur gind. PATERNITATEA. cä mai bunä este moartea cu cinste decit viata cu amar fi cu ocarä.dacä iese din gurä. Dacä va iefi biruitor din räzboi.

cum sä seazä la masä. 75 dar uitä tocmai pe Despina. a räposat in 1554. eu credeam si cugetam sä fii domn si sä veselesti bätrinetele mele oarecind cu tineretele tale si sä fii biruitor pämintului.1 Inadvertent ele fi contrazicerile sint numeroase in textul publicat in 1843. pe Teodosie. presupunindu-se pe patul mortii. iinpä. Este o inadvertent ce nu putea veni de la Neagoe. se stie cä Neagoe a avut trei fii: Petre. in secolul al XVII-lea. ce atitudine sä aibä fatä de turci. pasajul in care Neagoe plinge moartea fiului säu Petru este inspirat dintr-o omilie atribuita lui loan Hrisostomul. iatä cä-ti trimit surguciul si diademele pentru cä tu-mi erai stilparea <= ramura) mea cea infloritä.. boieri.. atit de duios fi de solemn — . slugi. publicatä in Convorbiri lüerare si reprodusä apoi in Studii si critice. D-l Iorga pleacä in considerable sale de la acele parti lirice in care Neagoe. cind el nu mai avea decit un singur fiu. date privitoare la ceremonialul curtii: cum sä se primeascä solii. plinge durerile care-i singereazä sufletul pentru moartea prematura a fiului säu Petru: „0.putul secolului al XVII-lea. Si totusi. intr-un articol publicat in Studii bizantino-romäne si mai tirziu intr-o polemicä cu profesorul bulgar Stojan Romansky. omilie din care ia pagini intregi pe care le traduce fi le intercaleazä in altä parte a operei sale." In al doilea rind. te väz zäcind sub pämint. fi totufi. cu toate amänuntele vietii sale si cu atitea träsäturi care nu puteau fi surprinse decit de un contemporan.. o mingiiere: pentru pustnici. un suflu räzboinic care oglindeste intreaga epocä de lupte cu turcii de la inceputul veacului al XVI-lea. domni. nutrit cu lecturi ascetice. Neagoe pomeneste cu adincä durere moartea prematurä a fiilor säi Petru si loan. loan si Teodosie. in clipa in care Neagoe. Petru si loan —• sint o serie de inadvertente si de contraziceri care nu se pot explica admitind cä Neagoe este autorul Invätäiurilor. el gäsefte pentru toti un cuvint bun. Apoi. ln capitolul in care se vorbeste de transportarea moa^telor mamei sale in ctitoria de la Arges —■ unde insä nu se gäseste mormintul ei —.rati. Chemati pe iubitii mei coconi". Se ftie cä Despina. säraci. dar uitatä figurä de domn. deci cu 23 de ani in urma lui. isi ia rämas bun de la cei din jurul säu. d-l Iorga spune cä sfaturile cu caracter politic cuprind norme de domnie caracteristice veacului al XVI-lea romänesc. cum sä se poarte cu boierii. De altä parte. amintirea lui Neagoe se stersese din mintea cärturarilor nostri si ar fi de mirare cum un om de schit sau de mänästire sä desfunde din trecut aceastä frumoasä. Iar acum. Iar acum stilparea mea s-a uscat si florile ei s-au veste. Russo pleacä de la constatarea cä in miezul operei —■ in partea care cuprinde plingerile lui Neagoe pentru pierderea mamei sale si a fiilor lui. fiul meu.jit fi s-au scuturat si ochii mei au rämas arsi si pirliti de jalea mfloririi tale. Russo. iubitul meu Peire. cum sä meargä la räzboi— lucruri care nu puteau porni din mintea prea putin stiutoare de chestiuni de protocol a unui cälugär. O. De pildä. Paternitatea lui Neagoe a fost pentru intiiasi datä contestatä de regretatul D. Este. ln accente pline de duiosie. mai ales in sfaturile privitoare la tactica militarä. citeva pagini mai departe. de care pururea se umbriau se räcoriau ochii mei. D. fiul meu Petru. in cuvintul in care Neagoe in ceasul mortii ifi ia iertare de la cei pe care-i lasä in viatä. preoti. „In acest moment. cälugäri. spune: „Chemati pe iubitii mei coconi. sotia lui Neagoe. fii fi fiice. judecätori. patriarhi..

argumentele impotriva paternitätii lui Neagoe nu s-au epuizat.'' Iatä acum altele care trädeazä mai curind preocupärile fi näzuintele unui cälugär decit ale unui domn povätuindu-fi fiul pentru viitoarea cirmuire a statului: „Cind fezi in chilia ta de aceste trei lucruri te ingrijeste: de rugä.. p. Petru fi loan.zia cä si Teodosie era mort. un rämas bun. numai pentru nenoro. Luxandra fi Angheltna. : : Sau: '■ „Sä cade sä n-aibä grije de nici un lucru. care „a redactat sub auspiciile lui“. Russo — acest sot are pentru toti o povatä. duce la conclu. pe care il putem scoate dintr-o altä contrazicere izbitoare din pasajul in care Neagoe plinge moartea copiilor säi: „ci am trimes in locul meu pe iubitii mei fii: Teodosie. Desigur cä in stadiul in care avem azi textul. o mingiiere. ci sä urascä lumea aceasta cu totul fi toate ale ei. de rucodenie“ (lucru manual). D-nul Iorga.zice D. Va sä zicä. privitä in intreg contextul. Argumentele sint puternice. admite fi dinsul cä Neagoe a avut un colaborator cleric. dupä cum imi sint fi mie fi pe care Domnul Dumnezeu i-a luat in cämara sa cea cereascä„In cämara sa cea cereascä" este o figurä stilisticä.cita Despina nu. Dar aceasta este inexact din punct de vedere istorie» fiindcä Teodosie a murit mai tirziu la Constantinopol. de invä$äturä. ca incai sä se sature ei de dorul oaselor tale. care se intemeiazä tocmai pe ideea pre£uirii bunurilor omenesti fi pe principiul ereditätii tronului? §i ce rost au. intr-o operä de sfaturi politice cätre o odraslä princiarä pregätitä pentru a se urca pe tron. un domn povätuind pe viitorul säu urmaf sä urascä bunurile pämintefti! Si eine nu vede cä ideea ascetismului fi a renuntärii la cäsätorie este in contradictie flagrantä cu principiul monarhic. recomandäri ascetice fi sfaturi cätre cälugäri? Nu pot pleca de la Neagoe asemenea contradictii.. 56). Introducere sinteticä. Iatä de pildä unui nou. ce rost ar mai fi avut Invätäturile cätre el? :76 . fi pe dragele mele fiice: Stana. fi apoi dacä Teodosie ar fi fost mort. pentru cä ei iti sint fii fi tie. dar cä „sunt färä indoialä fi pärti dictate de dinsul". obifnuitä in Invätäturile lui Neagoe. intr-un curs tinut in 1929 (Istoria literaturii romänesti. fi care. Dar dacä-ti este voia sä aibi avutii si mofii fi vii pentru cäci nu te-ai insurat sä-ti fi luat muiere?".

fi lipsesc in sfirfit unele inadvertente. ceea ce este fi mai interesant. Ca sä dau citeva exemple: intre versiunea publicatä in 1843 fi reprodusä mai tirziu de d-1 N. preschimbäri de text fi •adaose care se intind adesea pe pagini intregi. astäzi in Biblioteca din Blaj. I. pästratä in biblioteca mänästirii Dionisiat din Muntele Athos.1 §i mai interesantä pare versiunea slavonä. Care sint acestea? VERSIUNILE si RAPORTURILE DINTRE ELE. T7 . dupä gustul fi näzuintele copiftilor fi ale posesorilor. in vederea unei edi^ii critice. prelucrau textul pe care-1 •copiau. Intre aceste diferite versiuni sint divergente care ridicä probleme din cele :mai interesante. nr. In arborele genea. Si mai mari sint divergentele dintre versiunea greacä fi versiunile romänefti. 2714. prefaceri sau adäugiri in text. crezut din 1654. Stidii istorice greco-romäne. Iorga fi intre manuscrisul nr. alcätuitä de patriarhul bulgar Eftimie si introdusä in versiunile romänesti färä sä fie pusä in armonie cu subiectul. care. in sfirfit. Prin urmare. 3488 din Biblioteca Academiei Romäne sint numeroase omisiuni. acele lungi bucäji «din Vechiul Testament. fi anume: intr-o versiune slavoneascä fragmentarä. pästrate in Biblioteca Academiei Romäne. R u s s o . ci fi pe cele slave fi grecesti. 1 D. Pentru a dezbate aceasta problemä trebuie sä ne intemeiem pe toate versiunile cunoscute fi nu numai pe cele romänefti. fiindcä ne indicä originea acestor divergente fi ne aratä in acelafi timp cum copiftii nostri vechi. Russo. li stricä unitatea. de multe ori in mod conftient. Russo. pästratä in Biblioteca Nationalä din Sofia si edi.Am subliniat inadins fi aceasta inadvertent pentru ca sä se vadä cä itextele de care ne folosim — fi pasajul l am luat din editia de la 1843 — nu pot sta la baza unor studii care sä adinceascä probleme afa de spinoase ca aceea A paternitätii. intr-o versiune greceascä din secolul al XVII-lea. traducerea greceascä reprezintä o ramurä importantä. care a träit la curtea lui Radu Serban fi a fost multä vreme egumen al mänästirii Dealul . un manuscris in Biblioteca Academiei Romäne. chiar dupä ce a fost tradus in limba romänä. copiat dupä nr. p. precum a arätat Russo. publicatä in 1843 in caractere chirilice :si reprodusä de d-1 Iorga in caractere latine. lipsefte de asemenea Viata sf. la care se adaugä fapte manuscrise mai nouä. Din versiunea greacä lipsesc. rämasä din nenorocire neterminatä. neavind nici o legäturä cu textul Invätäturilor. intr-o versiune romäneascä.s-au pästrat in versiuni scrise in trei limbi diferite. 3488.logic al textelor.tatä de invätatul rus Lavrov in 1904. sau: „De la acest semn sä nu se scrie pinä la sfirfitul tratatului". Constantin. dupä un manuscris. :si. textul Invätäturilor a fost necontenit interpolat si prelucrat. se gäsesc in manuscrisul 3488 notite marginale ca acestea: „De la acest . mitropolit al Mirelor. precum a arätat D. §i avem. in care s-a respectat intocmai indicatiile scrise pe margine privitoare la omisiuni.semn pinä la sfirfitul capätului sä nu se scrie fi in locul celor ce rämin nescrise sä se scrie cele din hirtioarä". Ba. Ea pare sä fi fost fäcutä de Matei din Pogoniana. 161— 162. Invataturile lui Neagoe ni . semnalatä de Invätatul grec Spyridon Lampros fi copiatä de regretatul D.

acum in urmä. U r e c h i a. domnul Tärii Romänesti in chip de povätuire cätre fiul säu Teodosiü. 183 v. alte douä manuscrise se aflä in biblioteca lui Gaster: unui copiat la „leatul 1726 mai 14 de Radu logofe^el de divan“. publicat in Manoriile Academiei de Stiinte. textul Invafäturilor afa cum il avem astäzi m cöpii relativ recente. II. trecut azi in Biblioteca Academiei Romäne §i inregistrat la fond Gaster nr. seria II. P. sub titlul Invätäturile bunului si credinciosului domn al Tärii Romänesti. V a s i l e G r e c u in Convorbiri literare. Cum säsazä la masä. si continuare p. 4 (Funda^ia culturalä „Principele Carol") reproduce numai patru capitole din partea I-a.tivi si odihnitori. din 1654. Sectiunea limbii si literaturii ruse. nr. p. Extras din volumul Omagiu profesorului loan Lupas. se gäseste insä intr-O' notitä de pe o. A. Neagoe Basarab Voevod cätre fiul säu Teodosie. atribuitä de Hasdeu manuscrisului. ms. 194 1. cu o ortografie latinä si cu o prefafä de N. Dupä ms. Bucuresti. V. 1865. aflat atunci in Biblioteca Centralä. 1851— 1865. • BIBLIOGRAFIE . p. filä greceascä scrisä de altä minä si legatä la un loc cu textul Invätäturilor. in Archiva istoricä (1865). de Daniil Popovici de la Räsinari) si 2714 (copiat in 18 16). Bucuresti. 207 — 228. care dupä Hasdeu ar fi fäcut parte din biblioteca lui Stefan Cantacuzino. 1939. 3572 (din 1781. cotate cu numerele: 3488: (din prima jumätate a veacului al XVIII-lea). si Buletinul Instructiunü publice. p. 9. Biblioteca Albina. va putea pune la punct problemele controversate pe care le ridica acest monument literar romänesc in limbä slavä. 1289 si urm. § t e f a n M a n c i u l e a . Data de 1654. I. altul la „1817 iuli 29“ (f. t. 1910. 3580 (1809. cum sä fie mie milos. 8. 1943. 1879— 1880. 111— 116. Textul a fost publicat intfiasi data in anul 1843 dupä un manuscris din 1654. Numai o editie criticä* care va inlesni desprinderea redactiunii originäre din ^esätura numeroaselor interpoläri. Textul acesta a fost republicat intr-o nouä editie. LXXII (1939). Petersburg..räzboaie). prin interpoläri succesive. 0 versiune a unei invätäturi a lui Neagoe Basarab. tomul V. dat la luminä de loan Eclesiarhul Curtii. . 111). 115) si a fost identificat. 2. p. p. Ambele au fost descrise de P. Invätäturile lui Neagoe Basarab. Asupra manuscriptului lui Neagoe Vodä din 1654 in Analele Academiei Romäne. 1. oct —dec. 53 (nr. Biblioteca centralä din Blaj. care s-a pierdut apoi... 120— 132. a publicat B. V a s i l e G r e c u . f. S i r k u in articolul säu despre originalul Invätäturilor lui Neagoe. . Bucuresti. O editie popularä fragmentarä: D. trecut astäzi in Biblioteca Academiei Romäne §i inregistrat la fond Gaster sub nr. 1932.scrisul considerat pierdut din 1654 (vezi V. de d. Manuscrisul a fäcut parte din biblioteca domnului $tefan Cantacuzino (1714— 1716) cäci pe fiecare filä poartä pecetea cu inscriptia „loan Stefan. Manu. H a s d e u un capitol: Tractat despre purtarea ce trebuie sä tinä un domn in timpul ospetelor scris romäneste de Neagoe Basarabä. C iu r e z u. intrucit avea sigiliul domnului imprimat pe fiecare foaie. p. ms. decembrie 16. de cätre Gheorghe :78 . p. 76 — 80 (capitolul privitor la.. nr. Cantacuzino Voevod". 1900.In fata acestui material asa de haotic este greu sä hotärim care a fost simburele primitiv din care a crescut. d e d . I o r g a . p. Cf. Blaj. copiat de Popa Savva Popovici de la Räsinari). Blajul si biblioteca lui. . Este vorba de prelucrarea unei omilii — in greaca popularä din Invätäturile lui Neagoe. Blaj.din Bucuresti. Bucuresti. 1938. 48) se gäseste azi in Biblioteca centralä din Blaj. Välenii de Munte. El fusese semnalat de L u p e a n u . Manuscrise romänesti inedite in Biblioteca Academiei Romäne. 1843.

Dar aceastä limbä era o limbä sträinä. Ion Eclesiarhul. Elenizmul in Romänia. Critica textelor si tehnica editiilor. N.. p. editia Fundatiei Regale Carol II. Versiunea greceascä din mänästirea Dionisiat a Muntelui Athos (nr. Studii admitind paternitatea lui Neagoe: N. in Studii istorice greco-romdne. p. II. p. cu ftiri privitoare la Ritorul $i poate si profesorul mitropoliei grecesti din Enos (oras pe tärmul Märii Egee. 13—14. 52 — 58 j. 1912.. P. I o r g a . 38—44. Sibiu. in Studii bizantine-romäne. p. Istoria literaturii romänesti. A. 1922. Cambridge. literaturii romäne. p. cu Invätäturile lui Neagoe Basarab. Nu se poate fixa precis data cind s-a inceput a se scrie in limba nationalä. p. Istoria literaturii romäne din sec. 78. 149— 157). Un stidiu critic asupra versiunii slavone pregätejte d. III. 1933. nemteleasä de masele adinci ale poporului. 1940. 1922. Pärerea lui Russo este impärt&sitä si de G. 113—194. si Istoria literaturii romänesti. Bucuresti. Istoria literaturii religioase. in Revista istoricä romänä. P a s c u . Gh. L a v r o v in IlaMHTHHKH flpeBHefl nucfaMeHHOCTH H HCKycCTBa CLII. R o m a n s k y . Buc. Bucuresti. XVII. cumpäräri. I. p. schimbäri de proprietäti. mai ales: invoielile dintre pärti.. Istoria. si ed. R u s s o . S e x t i l P u s c a r i u . Introducere sinteticä. 1910. p. St.. editia a II-a. 1904. P. Se publicä textul grecesc ?i traducerea (comp. Contestä paternitatea lui Neagoe: D. a Il-a. 50 si urm. 439—445. 22 si urm. Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos. p. 1912. Bucuresti. Petersburg. Cultura. Regulele de purtare la masä. . A. XXVI (1940). 41 si urm. p. P r o c o p o v i c i . Barth. Studii si critice. Bucuresti.fia fi in aceastä limbä s-au scris si Invataturile lui Neagoe Basarab cätre fiu. 1930. L a m b r o s. p. 1907. Bucuresti. Studii. i n G . Iorga. W e i g a n d .lului cätre „jupan Hanäs Begner" din Brasov. N. Mahnreden des walächischen Wojwoden Neagoe Basarab an seinen Sohn Theodosios. Este prelucrarea lui.. Emil Turdeanu. I. Prelucrarea s-a pästrat intr-o copie fäcutä in 1666 de Nicolae Anagnostul. 1— 16 (räspuns lui Romansky). Cuvente den bätrini. 1929. Iohann Ambrosius. 327 — 376. Cernäuti. säu Teodosie. 204— 226: Scrisoarea lui Neagoe cätre oasele mamei sale Neaga si fiii säi Petru si loan fi fiica sa Anghelina. 163— 172. p. ed. Leipzig. 140 — 150. Jahresbericht des Instituts für rumänische Sprache. Bucuresti. vinzäri. — Diss. Este o scrisoare a lui Neacfu din Cimpulungul Musce. Revista istoricä. veche romänä. Buc. 1925. Versiunea slavä a fost publicatä de prof. Cea mai veche dovadä de scriere romäneascä din cite a ajuns pinä la noi dateazä din 1521. St. Viata in curgerea ei fäcea insä simtitä nevoia de a consemna in scris in limba maternä — fiindcä lipsea adesea diacul de slavoneste — raporturil« juridice. I o r g a . cärturarii noftri si-au manifestat simtirea si cugetarea in formele limbi: slavone. A se vedea aspecte noi ale chestiunii si la $ t e f a n G l i x e l l i . 30. 79—83. p. B. 1904. deci interesantä pentru datarea originalului lui Neagoe. Bucuresti.. XIII (1908). p.ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI In secolul al XVI-lea. In aceasta limbä s-a inceput la curtea lui §tefan cel Mare istoriogra. H a s d e u. B o g d a n . 1905. Ritorul a träit pe la mijlocul sau jumätatea a doua a secolului al XVI-lea. 79 — 82. Introducere in studiul literaturii vechi. p. p. p. Ia?i. cind limba slavonä era pentru poporul nostru ceea ce fusese limba latinä pentru popoarele din Occident la inceputurile evulu: mediu. la rev&rsarea riului Marita). a cel a si. p. zur Erlangung der Doktorwürde. 3755) a fost descrisä» de S p y r. Inaug. 1843.

in Psaltirea Voroneteanä fi in Psaltirea Hurmuzachi se gäsesc citeva rinduri in criptografie — adicä scriere ascunsä — dar pinä acum. Dar. Totufi. Sint textele Sfintelor Scripturi. Cele dintii licäriri ale literaturii in limba romäneascä se ivesc in tinuturile muntoase ale Maramurefului. 1 Este probabil cä copiftii care ne-au transmis textul au alterat pozitia literelor sau forma lor. mai virtos de domniele voastre fi aceste cuvinte sä {ii domniia-ta la tine. ar ascunde o datä. in Psallirea Scheianä. defi s-au intrebuintat toate cheile cunoscute in scrierea slavä. scrisorile romänesti apar din toate tinuturile: din Muntenia.\\EHHTo<w8 h mhctomS H AOPOBiHOMS VtcSndH YdHhUJ KErHEjj WT EpaillOE MHOra 3AP<1KK WT H’fcKUjS: Inteleptului fi de neam fi cinstitului fi de Dumnezeu däruitului jupin Hanef Begner din Brafov multä sänätate de la Neacfu din Dlägopole < numele slavonesc al Cimpulungului». afa incit numai norocul mai poate duce la descifrare. Dar din a doua jumätate a secolului al XVI-lea. dar asupra interpretärii ei pärerile wt A^'^ronoAEi' :80 . sä nu ftie umini multi. iarä elü sä treaeä. In timpul domniei de izbinzi räsunätoare fi de infäptuiri repezi ale lui Mihai Viteazul. din nenorocire. rindul 5—8 de sus. nu s-a ajuns la descifrarea lor. Ipac sä ftii domniia ta cä are fricä mare fi Bäsärabä de acel lotru de Mahamet beg. ca o rämäfitä de limbä slavä. fäcute tirziu. conjunctia ipac (iaräfi) sau prepozitia za (despre): „ipac dau ftire domniei-tale za lucrul turcilor cum amü auzit eu". Aceste cöpii fragmentare nu cuprind nici o notitä clarä care sä ne indice pe traducätor sau mäcar pe copist. din care porniserä fi descälicätorii Moldovei. Formulele initiale fi finale ale scrisorii sint in limba slavonä: mSapomS h rME. chiar si din Maramuref. cäci de la el avem cele dintii acte romanefti de cancelarie in Muntenia. miezui limbii romäne se infätifeazä curat fi limpede: „Ipac sä ftii cumu se-au prinsü nefte mesteri den Tarigrad cum vorn trece acele coräbii la locul cela strimtu] ce ftii fi domnia-ta. originalele primelor traduceri ale textelor sfinte s-au pierdut fi nu avem decit cöpii. necum data sau localitatea unde au fost traduse sau copiate textele. Ipac spun domniei-tale de lucrul lu Mahamet beg. Dar acestea n-au ajuns pinä la noi. limba romänä pätrunde fi in cancelariile domnefti. unde] i va fi voia prer 'feara Rumäneascä. Se vorbefte astfei de un salvconduct dat in 1484 de sultanul Baiazid unor negustori poloni. cuir amü auzit de boiari ce säntü megiiafi fi de genere-miu Negre: cumu i-au dal impäratul slobozie lu Mahamet beg. §i tot astfei in legätura sintacticä a frazei s-a mai pästrat ici. pre io [<ubi. dupä cum n-au ajuns nici alte scrisori. ultimele trei lit ere de pe foaia 242 recto. fi de jurämintul omagial al lui Stefan cel Mare cätre regele Cazimir al Poloniei la Colomea. sau incheierea: h exook te keceaht (fi Dumnezeu sä te veseleascä). „idiomate valachico scriptus". Alfabetul chirilic era dar adaptat la nevoile limbii romäne cind incepe la noi traducerea Sfintelor Scripturi. Se pare cä in Psaltirea Scheianä. In Moldova.miseärile fi pregätirile turcilor de a ataca Ardealul fi Brafovul. ele incep cu Petru §chiopu. pe la jumätatea secolului al XVI-lea." E sigur cä fi inainte de 1520 s-a scris romänefte. Dar desfäcindu-se de aceste coji ale formei slavone. pästrat cu aceastä notä: „haec inscriptio ex valachico in latinum versa est“. din Moldova. colo.

197. Cei mai multi istoriei fi filologi ai noftri admit pinä acum insä pärerea <ilui Iorga. a crezut cä originalul aces. pe de altä parte in tipäriturile coresiene. G a s t e r in Arhivio glottologico italiano. sub impulsul domnului moldovean. in cap cu Matei de Janov. care se räsfring pe de o parte in versiunile rotacizante (Codicele Voronetean. M a c u r e k in Revue Historique. care venise din Paris cu idei noi. Universitatea ii era imbibatä de idei revolutionäre indreptate cu deo. Intr-un ultim articol. precursori ai lui Hus. Bianu si acum in urmä d. p. 1515 (3Kr = = 6023). nu färä temei. Bärbu. Regretatul I. Rosetti sustin. 64—65. In aceastä vreme. unele neviabile chiar atunci.tui text a fost tradus tocmai in veacul al XIII-lea. si absenta celor germane.sebire impotriva clerului catolic. S e x t i l P u s c a r i u in Dacoromania. 1889. III. Bucuresti. 1929. B i a n u in titlul edijlei: Psaltirea Scheianä (1482). Macurek au propus anul 1482 (SU. care era prietenul lui Melanchthon si care intentiona sä introducä luteranismul in Moldova. pentru care vroia sä aducä eruditi capabili sä traducä in limba romänä. care. nu ne indrituiesc a primi aceastä ipotezä. Richard. 2 in lipsa unor notice clare care sä ne destäinuie data fi ceva din imprejurärile in care au fost traduse aceste monumente de limbä fi literaturä romäneascä. .M = 6690 de la crea^iunea lumii). I.sint impart ite: Ion Bianu fi F. s-a cäutat sä se scoatä luminile necesare din studiul limbii. zugräveau deeäderea bisericii si cereau inlaturarea fastului fi reintoarcerea la simplitatea primilor crestini prin reforma interioarä a sufletelor. Praga era in veacul al XlV-lea un important centru de cultura in Europa centralä. prin stäruintele lui Despot-vodä (1561—1563). cä textele au lost traduse in secolul äl XV-lea in Maramuref fi cä ele stau in l'ega. pusese la cale o academie la Cotnari si o imprimerie. dupä vechile tipärituri ale lui Goresi. Candrea. Venceslas al IV-lea. ideile filozofice si religioase 1 I. Bälan sint de p&rere cä textele sint traduse sub influenta cato. Dar timpul prea scurt pentru ca textele sä ajungä din Moldova lui Despot-vodä pinä in Brasovul lui Coresi. Bianu: sub impulsul necesitätilor nationale pentru instructia teologicä a viitorilor preoti).licismului. cu regele Angliei. 1585 (31jr = 7093). nota.lescu si dr. fi punea inceputurile literaturii noastre in legäturä cu mifcarea bogomilicä.turä cu marea mifcare religioasä pornitä din Cehoslovacia: husitismul. iar pe de alta. I. §esan sustin cä traducerile s-ar fi fäout in secolul al XV-lea (I. nr. I. 471. cä textele au fost traduse la inceputul secolului al XVI-lea sub influenta luteranä. iar O. la sudul Dunärii. pe de o parte. I. Gaster credea cä textele rotacizante sint cöpii fäcute intr-o regiune dialectalä.81 J. 0 serie de predicated de seamä. Regretatul Sbiera. M. prezenta numeroaselor elemente maghiare. XIII. Densusianu si d. argumentatä din punct de vedere filologic de d. In aceastä främintare de idei se räspindesc in Praga. organizat ca un fei de castä privilegiatä !n mijlocul societätii boeine.lului si ai Psaltirii ar fi fost sasi. mai ales dupä cäsätoria surorii regelui boem. care a publicat in 1885 Codicele Voronetean. Gaster. A. crede cä prototipul ambelor texte s-ar fi tradus in Moldova. se scobora uneori pinä la crimc. prin sasii din Moldova s-ar fi fäcut traducerea Apostolului si a Psaltirii. Despot. 3—4. p. Sextil Puscariu. plecind de la ideea cä traducätorii Aposto. regretatul N. p. AI. Dräganu. Psaltirea Scheianä fi Voroneteanä).

loan Hus. In acest rästimp. inzestrat cu un puternic talent de predicator si insufletit de un nobil idealism. se grämädesc la catedralä ca sä-i asculte cuvintul. in frunte cu regina Sofia. incit toate clasele societätii. Paralel cu activitatea de predicator. fi tot in aceastä calitate. a inceput sä propäväduiascä in catedrala din Praga. el incepe sä räspindeascä ideile cele noi fi prin scris. el ia apärarea scrierilor lui Wiclef.ale lui Wiclef. numitä Bethleem. pe care episcopul din Praga poruncise sä le ardä in anul 1410. intrucit au creat limba literarä cehä pe temelia graiului vorbit in Praga. care gäsesc un puternic räsunet in sufletul lui loan Hus. in urma conflictului ivit la Universitatea din Praga intre profesorii germani fi cei cehi. Hus este ales rector. In calitatea aceasta. sprijinit de toti colegii säi de universitate fi :82 . El devine afa de popular. crezul ideilor celor noi. imbogätind literatura nationalä cu o serie de opere care ocupä un loc de frunte. in deplinä concordantä cu viata lui intimä.

Consiliul incearcä sä inäbuse si aceastä revoltä. dupä ce fusese mai inainte demis din demnitatea sacerdotalä. nimiceste armata lui Sigismund la portile Pragäi» curind dupä ce acesta fusese incöronat ca rege al Boemiei. Astfel se incepe in Boemia lupta contra averilor adunate de clerul catolic. care si-a pierdut ochii pe cimpul de luptä. pleacä in octombrie 1414. de Procop cel Mare si altii. pe Ieronim din Praga.si arzind pe rüg si pe amicul devotat al lui Hus. invinuind consiliul cä a judecat cu pärtinire §i au declarat cä intreaga natiune cehä este solidarä cu Hus. urmind dupä ritul catolic. Sigismund.rioadä lungä de zbuciumäri. dupä moartea regelui Venceslas. Nobilimea si clericii cehi care veniserä cu el la consiliu s-au revoltat. In zorii zilei de 6 iulie 1415. Conflictul dintre Hus si consiliu nu putea fi aplanat. in sfirsit. cu infringeri. insitigat de partidul taboritilor — numit astfel fiindcä isi avea cuibul intr-un oras din Boemia meridionalä.mai ales de studenti. chemind la judecatä pe semna. el se ridicä impotriva bulei indulgentelor pe care © lansase papa loan al XXII-lea. pe care natiunea cehä il fäcea räspunzätor de omorirea lui Hus. ineit regele dä poruncä sä fie cu desävirsire opritä orice incercare de criticä a bulei. intärit cu un salvconduct din partea regelui Sigismund. il cheamä la consiliul din Constanta. de rivalitäti interne. Papa excomunicä pe Hus si. Aceasta a indirjit si mai mult poporul si Sigismund este socotit ca un vräjma^ „mare ^i crud al regatului Boemiei si al limbii cehe“. Tabor — se räzvräteste. dar abia ajuns. si. Poporul. convins cä adevärul si dreptatea sint de: partea sa. este aruncat in inchisoare. Hus.tare categoricä a ideilor sale. sub comanda lui 2izka. contra pompei si imbräcämintei somptuoase a preotilor si. bägind pretutindeni . regele Ungariei. se urcä pe tronul Boemiei fratele lui Venceslas. se duce la Breslau. refuzau sä dea impärtäsania in cele douä forme: cu azimä si vin. Intreaga natiune cehä a rupt atunci legäturile cu papalitatea si n-a vrut sä recunoascä altä autoritate in domeniul vietii religioase decit Universitatea din Praga. cerea sä se discute si sä se dovedeascä punct cu punct acuzatiile ce i se aduceau. Poporul se inarmeazä. plecind din Buda. in urma instigatiilor vräjmasilor säi din Boemia. contra cultului sfintilor. Incepe apoi o pe. Trei tineri care au incercat sä fringä porunca regelui au fost executati. Hus. Interventia lui Hus provoacä atita fierbere in Praga. pätrund cu armele biruitori in Ungaria si Germania. Consiliul ii cerea o retrac. mi^carea reformatä a intrat pe calea revolutiei. cruciata impotriva cehilor.. Hus. din ordinul papei Martin al IV-lea. a fost ars pe rüg. Sigismund. Prin aceasta. condusi de 2izka. unde cade greu bolnav. in urma intervenfiei lui Sigismund. poporul izgoneijte din biserici preotii. unde in prezenta lui fu proclamatä. pentru nationalizarea serviciului divin. Dar aceastä mäsurä de represalii a produs o adincä indirjire in Boemia. care. Cehii. In rästimp.tarii protestului . prin care i se garanta siguranta la ducere §i la intoarcere. Revolta cehilor se accentueazä mai ales cind. regele Ungariei. dar si cu victorii strälucite. de lupte neintrerupte.

Aceste främintäri si lupte. fiindcä sustineau cuminecätura sub ambele forme: cu azims §i cu vin — si catolicii. in nordul Ardealului. care au putut aduce cu ei in patrie ideile lui Hus. fiindcä episcopul Gh.“ Din Moldova. inainte chiar dt martiriul lui Hus. dupä moartea regelui Venceslas. sub amindouä formele: cu azimä si cu vin. se gäseau inscrisi la Universitatea din Praga o seamä de studenti unguri si sa§i. 84 . cum aratä in mod neindoios stricäciunea Boemiei. intr-o scrisoare a sa. in primul rind. care tintea in primul rind la oficierea cuminecäturi: sub ambele forme. intre altele. Aci. utraquistii — cum se numeau adeptii reformei. loan Capistrano invitä pe nobilii ardeleni sä pustiascä bisericile vlahilor schismatici. s-au incrucisat cu cele aduse prin studentii unguri din Boemia si. Din Boemia. venite din Moldova. intimul säu prieten. care erau recrutati din mijlocul nobilimii polone si deci sprijiniti de ea. De aceea episcopii. care colinda satele Moldovei propoväduind ideile de reforma ale lui Hus. cuminecätura se fäcea. Persecutati in Polonia. Lep^a se plinge. ideile husite. propoväduise in Buda ideile noi de reformare a bisericii. cind se potoli si se semnä tratatul de pace de la Kutnat Hora. Din Ungai'ia. cä „i-au infectat turma caprele riioase din Moldova". s-a räspindit din Cehoslovacia in tärile invecinate $i. pe picior de egalitate. la inläturarea pompei din bisericä si ma: ales la oficierea serviciului divin in limba poporului. unde domnea regele Wladislav Iagello. este probabil ca eie sä fi cuprins si o parte din romänime. Husitismul se pare cä se räspindise simtitor si in Ardeal. prin curajul lor neinfrint $i printr-o tacticä de luptä proprie— cu carele. i se oferise coroana Boemiei.lui. ceea ce ducea la surparea puterii temporare a episcopilor. Reforma lui Hus. cäruia. prin care regele polon indeamnä pe domnul moldovean sä stirpeascä erezia din tara sa. cäci avem o interesantä scrisoare a lui Wladislav Iagello cätre Alexandru cel Bun. cu azimä si vin. Desi izvoarele interne nu rie dau nici o stire in aceastä privintä. O stire contemporanä ne aratä cä in Saros si Zips. sä fie tratati la fei. Ieronim din Praga. ale sirbilor si ale husitilor eretici. De altä parte. Reforma husitä tindea insä. husitii tree in Moldova. in aceste imprejuräri. totusi documentele externe vorbesc de nn cälugär franciscan Constantin.ff1- spaima. de unde a putut pätrunde apoi in Maramuref. prin caie se hotäri ca cele douä partide. la inläturarea fastuiui la confiscarea bunurilor mänästiresti. odinioarä glorioasä. venind dinspre Zips in Bihor. pe vremea cind Hus incepuse lupta contra coruptiei clerului si pentru purificarea moralä a sufletului prin reintoarcerea la simplitatea vietii din primele secole ale crestinismu. Se pare cä husitismul se intinsese destul de simtitor in Moldova. dupä cerintele reformei husite.dureazä pinä in 1485. propagandistii husiti au trecut in Ardealul vecin. acum in stare de plins. in Ungaria. husitismul a trecut in Ardeal. Astfel. au inceput lupta pentru stirpirea propagandei husite si au stäruit pe lingä rege sä renunte la coroana Boemiei. in multe biserici catolice. cäci la 6 ianuarie 1456. husitismul a trecut in Polonia. „Nu vrem altceva — scrie el — decit sä prevenim primejdia si pustiirea care ne amenintä dacä nu vom intrebuinta in grabä leac impotriva boalei molipsitoare.

care se vedea atacat in ceea ce fäcea puterea si märirea sa: averile mänästiresti. ln acele vremuri de cumpanä. undeva in cuprinsu. un cälugär franciscan dintr-o provincie bos. in Maramures.mate de aristocratie si de clerul inalt. in päduri. „Junimea“. pe la jumätatea veacului al XVI-lea. sä asculte cuvintul mintuirii divine. totufi multi adep^i ai noii reforme rämin neclin. El a pornit lupta impotriva ereti.rile Maramurefului. cunoscute sub numele de Codicele Voronetean. in anul 1871. prin safii care se duceau dupä märfuri la tirgul din Leipzig fi mai ales prin studentii care urmaserä cursurile Universitätii din Wittenberg. ' TEXTELE ROTACIZANTE . in mori parasite. Psaltirea Scheianä.cilor cu o extraordinarä energie fi cu un curaj atit de neinfrint. ni s-au pästrat insä cöpii fäcute mult mai tirziu. sprijinit cu cäldurä de mtregul cler catolic. Teoria influentei luterane. o indirjitä rezistentä in clerul catolic. opri. 85 . Cu toatä urgia dezläntuitä de inchizitorul Iacob de Marcia. Dar. la mänästirea Vor on et. de unde apoi au fost aduse in nordul Ardealului. Aceste texte. Grigore Cretu. care trimite in ajutorul lui pe inchizitorul Iacob de Marcia.\ In Ungaria. potrivit cu ideea fundamental a reformei. dar cöpii fäcute cu mult mai tirziu. lui al XVI-lea. care tindeau sä refaeä viata moralä a societätii pe temelii evanghelice. Acesta era un om de o vastä cultura. sustinutä de regretatul Ovid Densusianu fi de d-1 AI. cind din Germania. pe la jumätatea veacu-. cu toatä rezistentä clerului inalt. au gäsit un puternic räsunet in masele populäre. societatea studentilor romäni din Viena.niacä. au fost aduse peste munti ideile marelui reformator Luther. Textele prime ale acestor traduceri s-au pierdut. ideile husite. In aceste noi imprejuräri. care contine fragmente din Evanghelie. in Ardeal. 95—100). un preot sau cälugär va fi tradus — cred partizanii teoriei husite — in limba romänä. Ascunzindu-se cu grija de delatori. fi textele principale ale Sfintei Scripturi: Evanghelia fi Psaltirea. ei continuä sä se a dune noaptea in locuri täinuite. In indirjirea cu care urmärea fi descoperea pe reformat. s-au pästrat in textele rotacizante.i Originalele acestor prime traduceri s-au pierdut in främintärile vremurilor. Tinuturi intregi din Ungaria sint astfel cistigate la reformä.tor (p. La aceastä data. caracterizate prin particularitatea rotacismului — de aci fi numirea de texte rotacizante — sint urmätoarele: CODICELE VORONETEAN a fost descoperit de räposatul profesor de la liceul „Matei Basarab“ din Bucurefti. clerul catolic se adreseazä papei Eugeniu al IV-lea. cum era firesc. Rosetti. s-ar fi fäcut primele incercäri de traducere a cärtilor sfinte in limba romänä. ideile de reformä ale miseärii pornite de Hus au gäsit.titi in credintä lor. Focarele reformei husite nu erau poate incä stinse in Ardeal. incit se zvonea cä ereticii se pregätesc sä ridice armele contra clerului inalt. la lumina fäcliilor. In aceste vremuri de adeväratä renaftere religioasä. pe care le vom vedea mai de aproape intr-un capitol urmä. strämutä cu citeva decenii mai tirziu aparitia primelor texte romänefti. Psaltirea Voroneteanä fi Psaltirea Hurmuzachi. incit a fost celebrat in versuri de preotii unguri. nu cunoftea nici o limitä: ii judeca sumar fi ii ardea pe rug. pentru ca acolo. fi indirjirea era afa de mare.

pusese 86 .ff1- al cärei secretar era pe atunci Mihai Eminescu.

la cale comemorarea a 400 de ani de la sfintirea mänästirii Putna. a fost apoi cumpäratä de Dimitrie Sturdza fi däruitä Academiei Romäne. rugäciunea Anei. mama lui Samuil.duse din slavonefte. FI. fi publicatä intr-o editie criticä de cätre d-11. precum si citeva foi din mijloc (cam 194 pagini) s-au pierdut. Textul.tarea sfintei Fecioare etc. un mare bibliofil. precum fi 3 epistole: una a aposto. care ne-a läsat © importantä colectie de documente privitoare la chestia täräneascä. unde se pästreazä fi azi. Ea a fost studiatä pe larg. Sbiera. Psaltirea Scheianä a fost publicatä pentru intiia data in 1889. dupä cum se poate vedea din grafia fi fonetismul textului. fusese intr-o vreme proprietatea lui G. Academiei Romäne. cu versiunea respectivä din Noul Testament al lui Simion §tefan si din Bibilia lui Serban Cantacuzino. Marian in 1882. PSALTIREA SCHEIANÄ. textul cuprinde partea de la sfirfitul Evangheliei: Faptele aposto. in 1885. dupä locul unde a fost gäsit. al treilea 197— 530).lilor opera acestora de a converti popoarele la creftinism — de la capitolul 18. Textul cuprinde Psalmii lui David si cintärile adäugate de obicei in urma Psalmilor (cintarea lui Moise. Sturdza Scheianu a daruit-o in 1884. ca si primele 18 capitole din Faptele apostolilor. Bianu. Manuscrisul e fragmentar. 1—5) fi douä ale apostolului Petru (a doua necompletä).tuie forma arhaicä a prototipului pierdut. unde se aflau mormintele vechi ale domnilor Moldovei. Manuscrisul a fost däruit apoi Academiei Romäne. pinä la sfirsit. unde se pästreazä sub cota nr. in colectia de publicatii a „Comisiunii istorice a Romäniei". cin. Dupä mum el e donatorului a fost numitä de Bianu Psaltirea Scheianä. cälätorind pe la mänästirile bucovinene. ln mänästirea Voronet. impreunä cu intreaga lui biblioteca. Codicele Voronetean. a descoperit in podul mänästirii Voronet.lului Iacob (cap. de regretatul prof. un manuscript in 8° mic. a fost publicat in chirilicä fi in transcriere latinä. Candrea. Ea a fost copiatä. in caractere cursive pe marginea paginii transcrisä in caractere latine. dar acest procedeu al scolii franceze <3inainte de räzboi lasä in chip firesc joc liber arbitrarului. fi codicele care s-a numit apoi. care. I. In aceasta •editie insä d-1 Candrea a incercat sä inläture fonetismul copiftilor fi sä reconsti. de trei copifti diferiti (primul a copiat paginile 1—20. de 530 de pagini. 449. la 1916. insotit de glosar fi studiu. cäci s-au pierdut primele 58 de foi.) fi se incheie cu simbolul atanasian. de unde a trecut apoi in biblioteca de la Scheia a lui Sturdza Scheianu. tra. Ea ocupä . G. La serbare luase parte si profesorul Cretu. precum fi citeva pagini din mijloc. Restul epistolelor. A. printre alte texte vechi. tn comparatie cu celelalte Psaltiri din secolul al XVI-lea fi al XVII-lea. PSALTIREA VORONEJEANÄ a fost gäsitä de Sim. in facsimile fi in transcriere latinä pe pagina aläturatä. al doilea 20—196. cu indicarea variantelor din Psaltirea lui Coresi (1577). Aci se pästreazä in sectia manuscriptelor. Asachi. Din acest codice s-au pierdut inceputul fi sfirfitul. versetul al 14—lea. 693. de räposatul profesor de la Universitatea din Cernäuti I. sub cota nr. In forma in care-1 avem azi.

in primele trei pätrimi ale secolului al XVI-lea si ea provenea. incä din 1491. Psaltirea Voronefeanä a fost descrisä si colationatä cu Psaltirea Scheiana de cätre regretatul Ov. ridicä prin aceasta o problemä interesantä de istorie literarä: in ce imprejuräri s-a fäcut aceastä nouä traducere? Datarea. ea ne dä intii fraza slavoneascä. sau o stemä cu coroanä §i cu o cruce este hirtia iesitä din prima fabricä de hirtie infiintatä la Brasov. nu ne rämme alt criteriu de datare decit analiza hirtiei si a caracterelor paleografice si lingvistice ale textelor. hirtia. Giuglea in Revisla pentru istorie. de celelalte douä Psaltiri despre care am vorbit: Psaltirea Scheianä si Voroneteanä. dupä care urmeazä apoi traducerea romäneascä. Textul romänesc a fost apoi publicat in caractere chirilice de G.logie. Notite clare. ea „nu este copia unui manuscris anterior.cutei colectii de documente a Academiei Romäne. Si cum ea este tradusä in aceeafi epoeä si in aceeasi regiune maramureseanä ca si celelalte douä. Unele dintre eie au intr-adevär insem. fi textul slavonesc. fiindcä ea reprezintä o traducere deosebitä. in al doilea rind. Gäluscä. In lipsa unor notite clare care sä ne lämureascä acest lucru. care se gäse^te ca marcä de fabricä in unele coale de hirtie pe care a fost copiat Codicele Voronetean. ci insusi autograful tradueätorului din slavoneste". o vulpe si douä sägeti incrucisate. in anul 1913: Slavischrumänisches Psalter-Bruchstück.näri in criptografie. Hirtia textelor care au ca filigranä o coroanä pe un trunchi cu rädäcini. dupä concluziile d-lui Candrea. Hirtia care avea ca filigranä un mistret se gäseste folositä pentru documente si pentru manuscrise din Moldova. Marca orasului a fost imprimatä ca filigranä si in hirtia fabricatä acolo. marele patriot si istorie bucovinean Eudoxiu Hurmuzachi. Si aceastä Psaltire infä. PSALTIREA HURMUZACHI se numeste astfel dupä numele donatorului.in familia Psaltirilor rotacizante un loc important. initiatorul cunos. o stemä cu o coroanä si cu o cruce. El a fost apoi studiat si publicat din nou. Dupä cum spuneam mai sus.tiseaza o importantä deosebitä din douä puncte de vedere: intiiul. Densusianu in Anuarul seminarului de istoria l-imbei si literaturei romäne pe anul 18L8. nici un document intern sau extern nu ne destäinuie imprejurärile in care au fost traduse aceste texte. Filigranele — adicä märcile de fabricä imprimate pe hirtia pe care au fost copiate textele — ne infätiseazä o ancorä. dar aceste criptograme pinä acum n-au putut fi descifrate. un mistret. fiindcä. si. cu versiunea slavä si textul romänesc. Stemele 8? . care oras avea ca marcä a sa un porc mistret. ca text. in 1911. din fabrica de hirtie a orasului Schweidnitz din Silezia. in 1546. fiindcä ne-a conservat. Scrisä cu ingrijire. de asemeni nu se gäsesc in paginile lor. de C. tmpreunä cu traducerea romäneascä. de Hans Benkner si Johan Fuchs. o coroana pusä pe un trunchi cu rädäcini. dupä toate probabilitätile. Ancora. intr-o tezä de doctorat germanä sustinutä la Universitatea din Halle. care sä ne adueä oarecare luminä in aceastä privintä. arheologie si filo. filigranele. apare ca filigranä a hirtiei din fabricile venetiene la inceputul secolului al XVI-lea.

cu coroane sint. marca orasului ca filigranä 8? . ca si cei din Silezia. dupä cum se stie. si proprietarii fabricii de hirtie au adoptat. märcile orasului Brasov.

reci. De exemplu: substan:88 . totä. adicä trecerea lui n intervocalic. este imaginea numelui unuia dintre fabri. ea infätifeazä douä straturi diferite. Graiul acesta reprezenta in structura generalä a limbii romänefti de atunci o fazä mai evoluatä (lipsa rotacismului. §i in morfologia textelor gäsim forme vechi de limbä care se apropie mai mult de prototipul latin decit cele evoluate de azi. Iorga fi republicate acum in facsimile fi riguroasä transcriere filologicä de d-1 Al. pästrat: rebda. Vulpea. dimpotrivä. Limba. Primul strat de limbä reprezintä graiul vorbit in secolul al XVI-lea in sudestul Ardealului. precedat de r. in care cuvintele sint copiate unele dupä altele. Schweidnitz si Brasov. cäderea lui n intervocalic urmat de i: intnu.tul paleografic al textelor sint confirmate prin studiul limbii. j in loc de g : jos etc. Filigranele textelor rotacizante ne indicä dar cä hirtia pe care au fost copiate aceste texte fusese fabricatä in veacul al XVI-lea in ora f ele Venetia. morte etc. Cea mai interesantä particularitate foneticä din acest strat de limbä este rotacismul. gerure < genune. ln afarä de aceste particularitäti dialectale care. färä sä fie separate intre ele prin nici un spatiu.canjii brafoveni: Fuchs. Rosetti. . care astäzi abia se mai aude la motii din Muntii Apuseni si din sudul Maramurefului. la r: lumirä (luminä. Este asa-numita scriptio continua.).pentru hirtia iefitä din fabrica lor. diftongul oa } o. i dupä r pästrat fi el: uri. de unde era copistul. pentru a fixa caracterele pe care le-a avut limba noasträ literarä in prima ei fazä. Caracterele paleografice ale manuscriselor rotacizante infätifeazä de asemeni un aspect arhaic al scrisului romänesc. in cuvintele de originä latinä. Ea apare ca filigranä pe hirtia fabricatä la Brasov incepind cu anul 1549. n urmat de i in hiat s-a pästrat fi se pronunta ca n muiat: mtiniu. exceptind rotacismul.reotate. Al doilea strat de limbä apartine tinutului in care au fost traduse prototipele acestor texte fi el are un vädit caracter dialectal fi arhaic. rugäciure < rugäciune etc. tire < tine. Concluziile pe care le scoatem din studiul filigranelor si din aspec. desi aci pro. vulponiu. dupä cum dealtfel se poate deduce din scrisorile maramurefene ale secolului al XVI-lea fi al XVII-lea pästrate in arhivele cetätii Bistrita. intregul Maramures. fiindcä limba acestor texte nu este uniformä . fonetismul dz in loc de z: Dzeu. pe care ogäsim imprimatä ca marcä in unele coli ale Psaltirii Scheiene. E. caracteriza in secolul al XV-lea fi al XVI-lea graiul de nord-est al Transilvaniei. morfologice fi lexicale care vädesc un stadiu al limbii mai apropiat de prototipul latin fi asupra cäruia se cade sä ne oprim putin. Aläturi de rotacism apar fi celelalte particularitäti dialectale ale Maramurefului — dar care atunci ca fi azi se extind fi asupra tinuturilor invecinate: Bucovina fi Moldova — precum: pronuntarea lui j ca g in cuvintele de origine latinä. descoperite fi publicate pentru intiiafi datä de d-1 N. Scrisul. Rotacismul.blema este ceva mai complexä. giude. spuniu. gios. se mai gäsesc in textele rotacizante unele träsäturi fonetice. caracterizeaza fi azi Maramureful.: gioc. in afa-numita Tara Oafului. particularitate care se gäsefte fi azi in Maramuref fi in nord-vestul Ardealului: nopte.

a se numära <nominare . si numeroase cuvinte care träiau atunci in limba tinutului. venetu (venitis (azi: veniräti). se gäsesc in textele rotacizante terminate in -u. gintu <gentem „neam". viptu <victus „griu. „sfirfit" (cumplitul pämintului —■ sfirfitul pämintului). urä. gune <juvenis „tinär". bezaconie cu intelesul de färädelege. a amägi. cu desinenta in limba latinä in -us.tori si färä de crutat ke3*w\aie (de la maao = copil. im pärti: „despärti". bintätui: a pedepsi. aläturi de care apare si omonimul päsa <pensare „a apäsa“ (azi pästrat numai in expresii ca: nu-mi pasä). schimen: cätel. cadilä: tämiie. täroasä: insar. bäsädui: a plinge. värgurä <'virgulam (virgo „fecioarä“. iniie: brumä. gilälui: uri. plod purtä. precum: aslamü: camatä. imparatu. intrare. dar traducätorul a 89 . -eritis. strat: „asternut". celosag: infeläciune.ciure <orationem „urare. -erimus. sau altele pe care traducätorii nu le-au inteles ori cärora nu le-au gasit cu ufurintä corespondentul romänesc. -erit. arira <arenam „nisip". care au dispärut din circula^ia limbii de azi sau vietuiesc in agonie in cine stie ce colt indepärtat de tarä: agru {agrum „tarinä“. intrare (cu intelesul de as intra) (intraverim intraveris. genitivele si dativele se formau cu prepozitii. -um si care astäzi se terminä in consoanä. dodei: a supära. prä. intraretu. au dispärut. lege cälcätoriu. cäci pästreazä incä un inteles mai apropiat de prototipul din care derivä: codru cu intelesul de „munte“.a-si spune pe nume". bucate“.. cumplit'. -erint. in curgerea vremurilor. amägi. greu animoso päcate. gudet: „judecatä“. desidera <desiderare „a dori". plural: färäJundere. fämeaie: „familie“. vasilisc: balaur fantastic care ucide cu privirea. Cum era firesc intr-un text tradus in cuprinsurile romänesti aflate sub stäpinire maghiarä. omugoditori. pamente: amintire. codere. Conjugarea infätiseazä fi ea forme interesante: gäsim numeroase urme din vechiul perfect simplu: feciu <feci (azi: fäcui). Alte cuvinte sint importante din punct de vedere al evolutiei sensului. celui: a insela. zäblcalä: fereasträ. La persoana I-a a imperfectului apäreau formele färä m: eu auziia. dar care. tirnat: prispä. Afläm apoi o forma de conditional mostenitä de la perfectu] subjonctivului latin: intrare. bincotä: viclefug. gerure <gironetn „adincime. neintelese in tinuturile romänefti libere de dincoace de munti. pädure: „munte". bärat: prieten. Din originalul slavon au rämas netraduse. se gäsesc numeroase elemente ungurefti. onagru: asin sälbatic. cäci ne oferä o bogätie nebänuitä de cuvinte mostenite din patrimoniul latin. dar calchiatä dupä tipicul cuvintelor slave corespunzätoare: dulce vrere <blagovolenie. Mai interesant insä este lexicul. venremu (venimus (azi: veniräm). binecuvintare". päsa <passare „a merge“ (azi pästrat in expresii ca: pas de fä ceva).pastie".tivele declinärii a doua. stepenä: treaptä. färä fundu. auä (itvam „strugure“. fiindcä aceasta vocalä nu amutise in limbä atunci: domnu. murgiu : a cirti. 0 forma cu totul curioasä este compunerea cuvintelor intr-o structurä nefireascä limbii romäne. märitu (maritum „mire“. pe lingä titluri de capitole. zisu (Aixi (azi: zisei). färämente.cinatä. opu iaste (opus est „trebuie". tar: sarcinä. aspidä: farpe cu privirea veninoasä. fuste <fustem „toiag". apoi pluralul substantivelor latine neutre in -ora se termina in -ure: fapture etc. intraremu. prilästi . precum: adamä: cämatä. intrari. säruta (salutare: „saluta“. ogodi: a pläcea.

I. BIBLIOGRAFIE ' Publicatii de texte. aceste prime si timide zäri de luminä in picla slavismului aduc inceputul unei munci grele si lungi de trei veacuri. dintre care unele au dispärut cu timpul din circulatia limbii. Textele rotacizante. 474. p. :90 . Un alt dialect era menit sä-i ia locul. avea sä ajungä la starea de azi. tomul I. sint pentru filologul care vrea sä reconstituie originea si evolutia limbii romänesti comori de pret. de I. Acuzativul insä. anul VI (1886). cele mai inalte nuante ale cugetärii filozofice. 77 — 88. Psaltirea Scheianä a fost publicatä in facsimile si transcriere latinä cu Variante din Coresi de I. anul III. Bucuresti. Codicele Voronetean a fost publicat cu un studiu si vocabular de Ion al lui Gh.mul de exemplu — pe care nu le cunosteau celelalte dialecte. Textele rotacizante au trecut din minä in minä si prin cöpii s-au räspindit din sat in sat si din tinut in tinut pinä ce. eie mai au un aspect. iar altele se zbat azi in agonie intr-un colt restrins de pämint romänesc. un dialect nord-vestic. 526. 155. B o g d a n in Convorbiri literare. N ä d e j d e in Contemporanul. Desi textele rotacizante sint scrise intr-o limbä greoaie. 132. 1889. In ce priveste sintaxa. au fost puse in tipar de cätre diaconul t5rgovistean Coresi. 178. Academiei Romäne. textele maramure^ene imitä adesea intorsäturile de frazä ale originalului slavon. 1885. peste trei veacuri de främintare. tmpremtdza : injumätäti. lege cälcätoriu» premiezare : injum&tätire. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri din secolul XVI si XVII. (1883). 1886. Prima fazä a limbii noastre literare a fost astfel o fazä maramuresanä. pentru cä constituiesc inceputurile. Gäsim insä si urme din sintaxa latinei vulgare. totusi eie sint pentru istoria literaturii de o irnportantä deosebitä. care. cuprinde studiul. C a n d r e a. C r e t u i n Revista pentru istorie. p. Cernäuti. cäci eie ii dezväluie pe de o parte forme de limbä in care se poate surprinde tranzitia de la latina vulgarä la limba de azi.nalizarea serviciului divin. Psaltirea Scheianä. traduse din slavoneste (vol. lege dätätoriu. sub influenta originalului slav. capabilä sä exprime in versuri. punctul de plecare al limbii noastre literare. iar pe de altä parte o sumedenie de cuvinte din vechea zestre latinä. iar in alte privinte evoluase cätre forme — rotacis. vol. ed. cu Eminescu. si de I. Intr-o vreme in care traditia si prejudecata nu admiteau in biserica Räsuritului ortodox alte limbi liturgice decit slava si greaca. archeologie st filologie (a lui Tocilesc.u). Codicele Voronetean. Era greu ca in lupta cu celelalte dialecte graiul maramuresan sä se mentinä biruitor pe tärimul vietii literare.cr=zut cä substantivul derivä de la verbul ijjdAdTi). dativul cu prepozitia a (sufletele a tot omul). care in veacul al XVI-lea intr-o privintä stagnase intro formä mai conservatoare. 514. B i a n u . In slirjit. precum genitivul construit cu prepozitia de (casa de domnul). Ideile erc* nate ale lui Sbiera au fost combätute de: Gr. cu multe elemente sträine. A. cu particularitäti arhaice si dialectale. ceea ce aduce confuzia intre subiect si obiect. in sudul Ardealului. pe care valurile vremurilor le-au adus pinä la noi cu file pierdute sau rupte. apare färä prepozitia pre. p. cu deosebire cele in care viata romäneascä se desfäsoarä mai liber in state oarecum autonome. II textul si glosarul). care va duce insä la natio. O edi^ie criticä insotitä de un studiu aprofundat a dat d-1 I. S b i e r a. 230. in a doua jumätate a secolului ai XVI-lea.

A 1. 153. 1926. in Despre nazalizare si rotacism. Studii. sect. „pentru a da elementele instructiunii teologice cälugärilor romäni". 1908. Paris. L a c e a . p. 29. I. 4. Bucuresti. D r ä g a n u . ed. Cind s-a scris intii romäneste (extras din Arhiva VII). Academiei Romane. Curentele literare la romäni in perioada slavonismului cultural. Paris. vol. G a s t e r . P r o c o p o v i c i . A.. XXX. iti Dacoromania. D e n s u s i a n u . Zur Rekonstruktion des Urrumänischen. vol. Sustin teoria husitä: N. p. admite cä sint sasi. dialectale fi populäre. tom. si Al. II. p. fase. p. Suceava. XXVIII. Despre husitism in Ungaria: Dr. Mem. Halle. Despre copistii Psaltirii Scheiene: I. si XII (1911). 19 — 20. credea cä acestea sint „prelucräri ulterioare ale operelor lui Coresi" (p. S e x t i l P u s c a r i u . Bucuresti. IV. p.Bucuresti „Comisia istoricä a Romäniei". O v. Psaltirea Voroneteanü a fost publicatä in caractere chirilice de G. credea cä traducerile s-au fäcut pe la sfirfitul veacului al XVI-lea in mänästirile moldovenesti. Buc. p. 527. Etude sur le rhotacisme en roumain. II. cit. in Drum drept. Dacoromania. 1924. R o s e t t i. 194 — 209 si 475 — 487. p. N. 91 . dar despre ea se gäsesc informatiuiü in studiul citat mai sus al d-lui I.. 475 — 508 si 914 —929. 497 —508. Husitismul in Romania. 333. C a n d r e a. 1914. XLVIII. lit. XII. B i a n u . 1916. Istoria literaturii romäne. 2. C. X . p. Cf. Iasi. XI (1910). nr. I o r g a . L —LVII.tipul husit al catehismelor noastre luterane. 1916. 444 — 467. XLVII (1913).orszägon. in Introducerea limbii romänesti in bisericä. editura Casei ? coale]or. R o s e 11 i. p. . Brno. Istoria literaturii religioase a romäni lor pinä 1a 1688. Buc. 187— 188. au dovedit cä sint trei. in Grai si suflet. 1913 (tezä de doctorat). inceputurile literaturii noastre sint puse in legäturä cu propaganda catolicä de I l i e B ä r b u l e s c u . p. III. Atribuiesc inceputurile literaturii romäne reformei luterane. Philologie. p. Histoire de la langue roumaine. Studenten aus Ungarn und Siebenbürgen an der Prager Universität im XIV—XV. 475 —508. Budapesta. Istoria literaturii romänesti. p. A. op. 1925. p. A. P r o c o p o v i c i . texe tipärite si manuscrise (secolul XVI—XIX). Arhe. I. ed. Pentru propaganda husitä in tärile romäne a se vedea si. Analele Acad. in Revista istoricä. 1914. si I. I. 6. Despre ea o recenzie a lui V. 1914. Romania. Cf. Halle. C a n d r e a. Husitstvi v rumunsckych zemich. presupunea doi copisti sau „aceea?i minä. traduse din slavoneste. XIX — X X . 1883. si A. 1916. 1917. 13. 1925— 1926. Limba romänä in secolul al XVI-lea. XXVI. ln Beiheft zur Zeitschrift für rom. 1904. p. 1121—1123. T h o t Z s a b ö P a l . Despre studen^ii din Ungaria si Sibiu (intre 1373— 1411) la Praga . Romane. insä si Al. si Recherches sur la Phonetique du roumain au XVI-e siecle. 64. N. Jahrhundert. S e x t i l P u s c a r i u . a II-a. Diseurs de recepfie in Academia Romänä. II. 41 — 44. 45—102. p. 1927. T. archeologie si filologie. editia „Comisiei istorice a Romäniei". Epoca veche. A cseh huszita mozgalmak es uralom törtenete Magyar. Psaltirea Hurmuzachi n-a fost incä publicatä pinä acum. p. a c e 1 a s i. B o g r e a. p. I o s e f l l a c u r e k . Incercarea asupra evolutiei literaturii vechi romänesti. observind cä sint douä scrisuri. XIV. Bucuresti. p. I. t. dar dupä o intrerupere cam indelungatä". R o s e 11 i. D r ä g a n u . G ä l u s c ä in Slavischrumänisches Psalterbruchstück. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri. primele traduceri au fost fäcute de un sas din regiunea Bistritei „care a urmat ca student la Universitatea din Praga" unde a primit invätäturile lui Hus. Douä manuscripte vechi: Codicele Todorescu si Codicele Martian.. Dacoromania. 1891. 461—471. in Convorbiri literare. 156. Sibiiu. M e t r o n i u. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri din secolul XV si XVI. 1930. 1928. vol. 40 1. p. I. Paris. VI. p. 103—110. I.. in care reproduce texte rotacizante. in Chrestomatie romänä. I o r g a . tn Korrespondenzblatt. p. Bucuresti. Textul a fost republicat cu versiunea slavä si cea romänä de G. 1927. §i mai ales: Limba romänä in secolul al XVI-lea. C a n d r e a. editura Cartea romäneascä. 1932. 914— 937. I. I. p. III. P a l a d e .. seria II. cit. p. I. Al. M. p. 631. 1910. CI si CII). B i a n u . G i n g l e a in Revista pentru istorie. Bucuresti. op. III. Bucuresti. Al.

1939.. Heidelberg. D e n s u s i a n u . nordul Maramuresului. Tipärirea cärtilor necesare cultului divin corespundea atunci in tärile :92 . 1938— 1939. p. Sintaxa propozitiunii in Psaltirea Scheianä. Fac. Paris. Hautes-Alpes). Bucuresti. Cluj. Rotacismul era in secolul al XVI-lea o particularitate foneticä. lit. p. Bucuresti. Cuprinde 50 descrisori dintre 1592 si 1638 din urmätoarele localitä^i: Cimpulung. Mem. Documentele din arhivele Bistri^ei au fost publicate intiiasi datä de d. Bucuresti. p. Analele Academiei Romäne. 3738. mänästirea Rädäuti. Fägäras. Boh us T e n o r a. in Institutul de filologie fifolklor. Pärerea lui Dräganu privitoare la traducerea in Moldova pe vremea lui Despot-vodä in Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie. partea a II-a. C a n d r e a .. II. Originea fi timpul primelor traduceri romänesti ale Sf. Limba romänä in secolul al XVI-lea. in Codrul Cosminului. I. mänästirea Moldavita. Säliste-Mara. Histoire de la langue roumaine. Scripturi. 89. 449 si urm. 1932. S e s a n. in Revista filologicä. Über die kirchenslavische Vorlage des Codice Voronetean. Cernäuti. prin mesteri tipografi sirbi.p. XV. D r. Bucuresti. poate in mänästirea Moldavi^a (p. Bucuresti. partea 1 si a 2-a. 1924. Bucuresti. editura „Cartea romäneascä". in colectia Bibliotheque de l'Ecole des Hautes Ütudes. t. in W. N. Lettres roumaines de la fin du XVI-e et du debut du XVII-e siecle tirdes des Archives de Bistritza (Transylvanie). 1927. Mem. 1926. Din istoria amutirii lui „u“ final in limba romänä. Pentru explicarea rotacismului: Al. Pentru u final: O. 263 — 278. 110). s. V. sect. Pentru prototipele paleoslave ale traducerilor. Bucuresti. Suceava si din urmätoarele ale Transilvaniei: Bistrrfa. 1899. Curs litogr. IV —V. £tude sur le rhotacisme en Roumain. St. Cernäu$i. 145 — 221. in a doua jumätate a secolului al XVI-lea. 1911— 1913. tn Analele Academiei Romäne. Mitteilungen des rumänischen Instituts an der Universität Wien. din minä in minä. II. s-au räspindit prin cöpii. 1908. lit. in Documentele Hurmuzaki. C i o b a n u . extras din La Transylvanie. 1938. A l e x a n d r u R o s e t t i . t. — L ü b k e. R p s e 11 i. traducerea a fost fäcutä de un cälugär romän care stia si slavoneste. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri din secolul XVI si XVII traduse din slavoneste'. P r o c o p o v i c i . 1914. cunosteau rotacismul la despärfirea lor de trunchiul romänismului. II. XXX. care il pästreazä si azi si care au emigrat probabil intre secolii X—XIII din pärfile vestice ale Transilvaniei. apoi d e d . Tirgu-Neamt. Edouard Champion. Fenomenul este cunoscut si pe domeniul Romaniei occidentale in dialectele nord-vestice ale Italiei si in franco-provansalä (departamentele Isere. A l e x a n d r u R o s e 1 1 i. lit.. a c e l a s i . tom. LucaväJ:. indeosebi p. pinä in tinuturile din sud-estul Ardealului. M i l a n P. Slatina. M. Roman.mures. Doubs. de cätre diaconul Coresi venit din Tirgoviste. s. Textele au fost studiate din punctul de vedere al limbii de: I. care distingea net graiurile din nord-estul Transilvaniei de cele din sud. XXVI. Aci. D e n s u s i a n u . O v . Al. eie sint puse sub teascul tiparului. p. 219 — 231. Textele publicate in transliterate sint insotite de 21 facsimile si de studii paleografice ?i filologice. 27. de indice de nume proprii si de vocabular. sub influenza husitä. $i Formarea verbelorin Psaltirea Scheianä. p. M o r a r i u. Despre nazalizare si rotacism. INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI TIPAR SLAVONESC IN TARA ROMÄNEASCÄ Textele Sfintelor Scriptiiri traduse in veacul al XV-lea in Maramures. sect. A. Documente romänesti din archivele Bistritei. I o r g a . Suciul de Sus (Solnoc-Dobica). Istroromänii. prin stäruinta juzilor sasi ai orasului Brasov. Tiparul fusese adus in tärile noastre din Venetia. 1904. Ei il pästreazä si azi.

Gheorghe Crnojevic. incearcä sä ridice steagul independent ei. Initiatorul acestei noi tipografii a fost tot un sirb. aduce tiparul din Venetia §i-l instaleazä in preajma Cetiniei. din cauza imprejurärilor vitrege in 93 . tiparul incepe sä functioneze din nou in Jar a Romäneascä. apoi. in urma stäruintii turcilor. Abia peste 33 de ani. care a izbutit sä impace cu cuvinte crestinesti pe Radu cel Mare cu Bogdan al III-lea. P. si de-acolo. G. Citiva ani mai tirziu. si-a gäsit adäpost pentru munca lui culturalä.slave din Balcani unei necesitä^i adinc simtite. In aceste imprejuräri ■— crede d-1 P. cälugärul Macarie. cu protectorii säi. pätrunderea turcilor in muntii Munte. cälugärul Macarie. in 1545. si un Evangheliar in 1512. care insotea in Italia pe tinärul principe muntenegrean Gheorghe Crnojevic. Incä din 1483. in mänästirea intemeiatä de tatäl säu. In 1503 Maxim se afla la Venetia. unde este internat. Din tipografia lui Macarie. tocmai cind ostile se aflau fatä in fatä. dar. ln acele zbuciumate vremuri. in Biserica ortodoxä. in 1496. Aci. poate din Venetia — si nu cu vechile buchii de tipar din Cetinje. nepotul lui Gheorghe Crnojevic. se intoarce in patrie. Elisabeta. Cit de tragicä a fost soarta culturii crestine in aceastä epocä a invaziunii turcesti se vede si din peripe. a aluat si el drumul pribegiei spre Venezia. dar in cele din urmä. urcindu-se pe tronul tatälui säu si dorind sä räspindeascä lumina culturii ln tara sa. izgonit de turci. p. sub domnia lui Neagoe Basarab. inceput sub Radu cel Mare si incheiat sub Mihnea cel Räu. fuge in Venetia. au apärut numai trei cärti bisericesti: Liturghierul. gata sä se incaiere. cu o tipografie cumpäratä de Radu cel Mare. care väzuse inflorirea culturalä a Italiei §i care era cäsätorit cu o nobilä venetianä. un Octoih in 1510.nia. de acolo la Ra vena. intre 1508—1512. in Munte.£iile dramatice ale vietii celor doi initiatori ai tiparului. un Octoih in 1494 si o Psaltire in 1495. si pe cälugärul Macarie. dupä mamä. 544 — Maxim va fi intilnit in cetatea dogilor pe nepotul säu Solomon. care adusese in Serbia o tipografie. Acolo. logofätul Dimitrie Liubavici. Panaitescu. scäpind din inchisoare. apoi. domnul Moldovei. supraveghea la Venetia tipärirea unui liturghier slav. pe care i-a adus in Tara Romäneascä. care se rätäciserä — fi-a inceput cälugärul Macarie noua sa activitate. deoarece invazia turcilor nimicise si impräftiase vechile manuscrise copiate cu multä muncä in mänästiri de cätre cälugäri caligrafi. pe care o instalase in Gracanica. dar este infrint si silit sä se predea turcilor. Maxim era.negrului distruge aceste inceputuri culturale. in domnia lui Vlad-vodä. care il exilarä in Asia Mica. pe timpul lui Radu cel Mare si al urmasilor säi. aci la noi. Crnojevic. apar trei cärti religioase: un Molitvenic. travestit in haine de cälugär. pe vremea cind domnea Radu cel Mare. la 10 noiembrie 1508. Acolo se presupune cä a trebuit sä primeascä islamismul pentru a-si mintui via^a. in imprejuräri care nu ne sint cunoscute. nepotul vestitului erou albanez Skander-beg si värul lui Gheorghe Cr no je vie. sub supravegherea cälugärului Macarie. intemeietorul tipografiei. fiindcä singurele täri ortodoxe peste care nu se intinsese stäpinirea turceascä erau principatele romäne. Tipografia functioneazä deci patru ani. fiica lui Antonio Erizzo. rämas färä protectori fi Urmärit de turci. mai tirziu. 1939. In Muntenia se afla pe atunci in mare vazä la curtea lui Radu cel Mare mitropolitul sirb Maxim. inceteazä.

ucenicul lui Oprea Logofätul. Astfel se stabileste in chip documentar cä diaconul Coresi fi-a invätat meftefugul tiparului de la ucenicii — poate chiar de la cälugärii sirbi — care. Cum a ajuns Coresi la Brafov nu putem fti. Tipografia lui Dimitrie Liubavici functioneazä la Tirgoviste vreo cinci ani. a fost pus de mult — de Alexandru Odobescu chiar — in legäturä cu familia Coressios din Chios. una pentru Mircea Ciobanu fi alta pentru Iliaf-vodä al Moldovei. nenorocit fi päcätos". fi un Triod-Penticostar. EPOCA LUI CORESI Dupä aceasta tiparul romänesc inceteazä in Tirgovifte. Ultimul fiind citat in al doilea rind — „eu. un Evangheliar. dind la luminä. despre care ne-a dat lämuriri interesante regretatul Bianu.care se zbätea viata literarä a slavilor sud-dunäreni sub stäpinire turceascä. Prefata pe care a reprodus-o d-l Mazilu intr-un articol critic despre Coresi invedereazä oarecum aceastä intentie. pentru ca sä inceapä publicarea cärtilor de slujbä necesare bisericilor romänesti din principate. un Apostol in 1547. „cu porunca" cäruia ne spune cä tipäreste cartea. in care ni se spune cä a fost tipäritä din porunca lui Hanäs Benkner de cätre Oprea Logofätul si diaconul Coresi. scriitori de seamä ca Gheorghe :94 . dupä cit se pare. la Tirgoviste. se citeazä in prefetele sau epilogurile cärtilor: cälugärul Moise fi ucenicii säi Oprea fi Petre. un Octoih slavonesc. pe timpul lui Pätrafcu cel Bun. ne este incä putin cunoscutä. precum spuneam si dupä cum se constatä si din epilogul Apostolului slavonesc tipärit la Tirgovifte in 1547. Aceastä carte — prima tipäriturä coresianä la Brasov. era la riridul lui discipolul lui Dimitrie Liubavici. robul lui Hristos Oprea logofätul. cum se numeste el insufi in epilog. intr-o notitä publicatä in Analele Academiei Romäne (1909—1910. il adusese pe Coresi cu tipografia lui acolo. patru cärti slavone: un Molitvenic. lucrind pe timpul lui Mircea Ciobanul (1544—1554). volumul XXXII) — contine un ppilog. in näzuinta de a-si desface marfa. diaconul Coresi tipärefte cu porunca lui Hanäf Benkner. cind. CORESI Figura diaconului Coresi. care sunä azi afa de exotic in onomastica romäneascä. La 1550 il gäsim in cetatea de scaun a Tärii Romänesti. expatriati in imprejuräri vitrege. Benkner. se expatriazä cu tipar cu tot. cäci aläturi de H. incepätorul cärtii romänefti tipärite. Intre tovaräfii care ajutä pe mefterul sirb in tipärirea textelor slave necesare serviciului divin. articole fi polemici. judele Brafovului. defi a fost in timpul din urmä obiectui a numeroase studii. care a dat medici ca loan Coressios din Chios din a doua jumätate a secolului al XVI-lea. fi diaconul Coresi ne-am trudit pentru aceasta fi am scos aceastä carte" — este. Numele lui. care a apärut in douä editii. pentru ca sä reaparä mai tirziu la Brafov in 1556. au adus in ^ärile noastre buchiile de tipar lucrate in Venetia. pribeagul sirb. intre 12 iunie 1556 fi 14 ianuarie 1557. Probabil cä Hanäf Benkner. care intemeiase cu zece ani mai inainte prima fabricä de hirtie. „suflet deznädäjduit. tatäl lui Mihai Viteazul — si in tara Moldovei blagoslovitul Alexandru Voievod". dupä cite stim pinä acum. pomcneste fi pe domnii principatelor noastre: „in Tara Romäneascä blagoslovitul Pätrascu Voievod — e vorba de Pätrascu cel Bun. care.

269). intraserä in rindul pämintenilor. ale cäror pärti de mofie le cumpärase pe la 1567. in „minunata cetate numitä Bucuresti". Se pare cä era un om instarit. prin cäsätorii fi inrudiri. intre logofätul Coresi de pe la 1560—1582. Bräniftor. chiar dacä ar fi fost la origine sträini. sau Coresi „pisetul". care identificä pe diaconul Coresi cu logofätul Coresi. Dobra fi Maria. sub impulsiunea noului curent de reformä pornit de Luther. ii mtärefte in 1572. greci. pe de altä parte. Urlati. Nicolaescu (Revista pentru istorie. care scrie o serie de acte intre 1527 si 1538 in Bucuresti si Tirgoviste. Ce legäturi au fost — dacä exista vreuna — intre Coresi al nostru fi omonimii säi. totufi. p. in vara anului urmätor. Apoi Coresi se strämutä din nou la Brafov. un Triod-Penticostar. pe care se intemeiazä d-1 St. fiindcä documentele timpului nu ne ingäduie sä facem nici. Amintesc aceste date intr-adins. Il gäsim mai tirziu.Coressios de la inceputul secolului al XVII-lea. care apare pentru intiiafi datä pe la 1560. mobile Bärcänesti si Vladulesti. Coresi apare la Tirgovifte. 95 . Regretatul Nerva Hodof. unde il gäsim in 1559 fi unde. originari din Chios. pe logofätul Bunea. sau Coresi „diacul". pärti de pämint in Rusi. Fapt este cä in actele si documentele romänefti din secolul al XVI-lea apar mai mullti Coresi. intr-un act de la mänästirea Tismana. Din citeva acte afläm cä avea un naf cu numele de Barbu.o conjecturä.1582) I Bunea Logofätul Coresi (1606) O jumätate de an dupä tipärirea Octoihului slavonesc la Brafov. X. negustori ca Anton. fi cä avea mai multe cumnate: Stana Neacfa.1583) i Serban (1588) Logofätul Coresi (1560. Astfel intre anii 1527—1544 se pomenefte de un Coresi „grämaticul“. pentru cä din ele se poate vedea cä acefti Coresi. arheologie si filozofie. sub Mircea Ciobanul. care aveau afaceri comerciale cu Lwöwul polon. a incercat sä reconstituie — desigur in mod ipotetic — astfel spita familiei Coresi din Tara Romäneascä1: Coresi grämaticul (logofätul) Diaconul Coresi (1560. pe care il mintuie insä de tipärit tocmai dupä moartea lui Pätrafcu. a cärui activitate tipograficä se desfäfoarä intre anii 1556 si 1583. 1 iulie 1558. logofätul Coresi nu este nicäieri pomenit ca diacon si nici nu se face aluzie la activitatea lui tipograficä desfäsuratä pe acel timp in Transilvania (intre 1559— 1583). scriind acte la Bucuresti. cetätile de scaun ale Tärii Romänefti. fiul lui Mircea Ciobanu. intr-o prefatä la Molitvelnicul lui Coresi. in satul Bärcänefti. Leontesti fi Brofteni. in timpul domniei lui Pä traf cu cel Bun. In actul din 1572. nu putem fti. fi intre diaconul Coresi. Gheorghe si loan (Dziani) Coressi. 1 Nu putem accepta spifa intocmitä de d-nul St. Nicolaescu. El a avut un fiu. cä tinea in cäsätorie pe Diica. in decurs de mai bine de 20 de ani. fiica lui Bunea fi sora lui Stoica Jeleaza. „fiul lui Coresi logofätul“. nu reiese clar din documente. Ce legäturä existä pe de o parte intre Coresi grämaticul de pe la 1527—1544 fi. el tipärefte in limba romänä cärtile fundamentale ale bisericii. unde incepe la 8 iulie 1557. cäci Alexandru-vodä. in 1568. Alte documente posterioare vorbesc de Coresi logofätul in Miroslävesti. 1909. Popesti.

In 1522 mai multi tineri safi. Predicile lui inspirate gäsesc. pästrätorul sigiliului statului. Reformatio ecclesiae Coronensis ac totius.Influenta luteranä fi activitatea lui Coresi. Principele loan Sigismund Zzäpolyai (Zäpolya). care studiaserä la Universitatea din Wittenberg fi audiaserä prelegerile lui Luther. incepe printre concetätenii säi propaganda pentru reforma luteranä. un adinc räsunet in sufletul contemporanilor säi safi. care lua adesea masa cu principele fi care dormea in aceeafi camerä cu el. Cluj. un umanist de seamä. Locul de frunte intre sfetnicii de la curtea sa il aveau doi romäni: bätrinul Mihail Csaki. ftia binifor fi romänefte. hotäräfte inlocuirea limbii latine din bisericä cu limba germanä. cancelarul tärii. Honterus. si E. loan Sigismund era poliglot. convocatä intr-un congres. ca toate mäsurile luate de autoritätile maghiare pentru convertirea romänilor la reformä sä se fi fäcut cu sfatul fi cu initiativa acestor curteni. in Basel. Honterus. Barcensis provinciae. „ostafii cei mai buni". rupti de neamul lor fi conver. I. Honterus. 1940. :96 . prin negustorii safi care luaserä parte la tirguldin Leipzig fi care aduseserä cu ei la intoarcere cärtile lui Luther. Aceastä activitate. fi urmärea sä atragä la noua reformä fi pe romäni. In 1542 Honterus publicä in limba latinä fi germanä cartea reformatiunii. ini^iatä fi patronatä de safi fi unguri. Rev&z. unde s-a initiat fi in arta tipografiei. dupä ce si-a terminat mvätätura in oraful natal. alimentatä cu hirtie pusä in circulatie din fabrica ridicatä de prietenii fi concetätenii säi. intemeiazä in Brafov o tipografie. in cele din urmä.titi la reformä. Pentru a da mai multä extensiune ideilor reformei. in vremurile de dupä nenorocita luptä de la Mohaci„ cind o parte din Ungaria cäzuse sub stäpinirea turceascä. dupä cum o afirmä Giovanandrea Gromo. ba chiar probabil. care erau elementul cel mai numeros in Ardeal fi carei dädeau. si-a continuat studiile in scolile superioare din Cracovia. urmind liniile politice — trase de mama sa pe timpul regentei — de a organiza in Ardeal fi pe tärim religiös o opozitie puternicä impotriva catolicului Ferdinand. 2V. Juhasz. care invätase in Elvetia arta tiparului. A reformdciö az erdüyi romcmok között (Reformä printre romanii trnsilväneni). fi Gaspar Bekes. Viena. In aceste imprejuräri. Curind dupä aceasta. cäsätorirea preotilor fi introducerea serviciului divin in formä luteranä. primarii Brasovului. in care fixeazä punctele fundamentale ale noii biserici •—■ intre altele fi nevoia de a propovädui Evanghelia Domnului in limba nationalä. 1941. s-a desfäfurat in trei centre diferite: Sibiu. Wittenberg fi. este posibil. räspindesc intre concetätenii lor ideile marelui reformator german2. cel mai tinär dintre sfetnici. In acelafi timp cu safii imbrätifarä luteranismul fi ungurii. care. 0 conditiune prealabilä pentru räspindirea luteranismului printre romäni era traducerea fi tipärirea cär^ilor romänefti sub influenta curentelor de reformä. intorcinidu-se in oraful natal cu o largä culturä umanistä fi cu un infläcärat zel pentru noul crez al reformei. a adoptat reforma luteranä. Archivum Europae Centrc-Orientalis. näzuia sä cuprindä fi Ardealul. Iohann Fuchs fi Hannes Benkner. näscut in 1498 in Brasov. care fusese preceptorul lui. preotimea din tara Birsei. La Reforme et les roumains de Transylvanie. Budapest. Brafov fi Oräftie. In 1533 Honterus. ln fruntea miscärii a stat insä apostolul reformatiunii din Brasov. stäpinind partea vesticä a Ungariei. Reforma luteranä pätrunsese in Ardeal in anul 1519.

ln aceastä atmosferä de idei adusä de Honterus. si am scris aceste sfinte cärti de invätäturä. cäruia Melanchthon. De aceea cea dintii publicatie romäneascä apärutä la Brasov este un Catehism menit a fi predat copiilor din scolile romänefti. Coresi se puns in serviciul ideii de tipärire a cärtilor sfinte in limba romänä.. care intemeiase prima tipografie in Ardeal si reformase scoala. sä pätrundä mai adinc in masele romänesti. ln anul urmätor.. Sibiu. Dar aparitia lui in 1544 este in afarä de orice discutie.“. sä invete rumänii cine-s creftini“. H o d o s . intr-o scrisoare din 1546 cätre preotul loan Hessus din Breslau. prin stäruinta fi pe cheltuiala primarului Benkner. care s-a tipärit la Sibiu in caractere sirbesti (chirilice). p. prima carte romäneascä —■ un Catehism — din care insä pinä acum nu s-a descoperit nici un exemplar. p . fi a pastorului Mathias Ramser. un preot sas din Bistrita... care dezväluie ceva din imprejurärile si intentiile cu care a fost publicat Catehismul. prietenul lui Luther. 195. In 1Rechnungen aus dem Archiv von Hermannstadt und der sächsichen Kation. primarul orasului Brasov. scris-am eu Diacon Coresi. fiindcä ni s-a pästrat o notitä contemporanä in socotelile orasului Sibiu 1. sau „eu jupinul Hanäs Beagner. I. ln Brasov se intilnesc in aceastä vreme douä persoane care au jucat un xol de seamä in inceputurile cärtii romänesti: diaconul Coresi. murise de la 23 ianuarie 1549. 2Vezi textul reprodus la B i a n u . Avem in aceastä privintä un pretios document contemporan. universitatea säseascä hotäräste ca toti clti n-aü primit cuvintul lui Dumnezeu in noua forma sä fie indemnati fräteste a-1 adopta. In aceste imprejuräri s-a tipärit in 1544. Este märturia diacului Oprea.nefte cä s-au dat doi florini unui oarecare „magister Philippus" —■ Filip Maler —■ pentru munca lui de tipärire a Catehismului valah. sasii imbrätisarä reforma. pusä in circulatie de reformä. 2 2 . in care se pome. ii -SCriä sä „mgrijeascä inainte de toate ca invätätura mintuirii sä fie impärtä. „Cu zisa <fi cu cheltuiala) jupinului Hanes Beagner.sitä poporului nefalsificatä si ca tineretul cä citeascä Catehism ul". De altä parte. am avut jelanie pentru sfintele cärti crestinesti. Honterus.nesti de lingä beseareca Scheailor“ fi „dascäl mai mare ucenicilor eine invatä däseälie". la Sibiu. Dar spiritul lui träia incä intre sasii luterani. I .. Hans Benkner. ln chiar anul alegerii lui Petrus Haller. prin stäruinta lui Petrus Haller. 1544. care venea din Tirgoviste cu materialul de tipar chirilic. Dar pentru ca ideea nationalizärii serviciului divin. 97 .ricä ortodoxä a Scheilor din Brasov. spune cä s-a tradus in limba valahä un Catehism. 1880. ales jude (primär) al Sibiului in 1543. care erä in acelafi timp psalt si profesor „miasteriu — cum spune el — fcoalei rumä. care convertise la reformä preotiniea sasä din 'I'ara Birsei. unde pätrunsese mai devreme ideile de reformä. Adalbert Wurmloch. dar cä si multi il condamnä.2 Centrul in care sträduintele de a capta pe romäni la ideile reformei s-au manifestat cu mai multä tärie si mai consecvent a fost insä Brasovul.. prima carte coresianä. ea trebuia inculcatä tinerelor generatii din scoala. Bibliograf ia veche romäneascä. sä fie popilor romänesti sä inteleagä.Ea a inceput la Sibiu. Wurmloch mai adaogä informatia pretioasä cä multi preoti romäni il primesc ca sacrosanct. proprietarul primei fabrici de hirtie din Ardeal. cum era in primul rind aceea care functiona pe lingä vechea bise.

adicä rugäciunea) fi datul de har „cind iti aduci aminte de binefacerile lui Dumnezeu". Cuminecätura. dupä cum ne incredinteazä d. Originalul unguresc era un Catehism sumar. totusi nu este o traducere dupä acesta. SimboluL apostolilor. in 1559. Sulicä. insä nici cu acesta nu corespunde intoemai. O scurtä prefatä. pe care o avea sub presä.epilogul unui Octoih romänesc. asa mai virtos cuvintul lu Dumnedzeu tre. 4. Din aceastä operä a lui Melanchthon au sträbätut pinä in Catehismul romänesc din 1559 ideile dogmatice despre mileuiturä fi datul de har.buiaste sä inteleagä feciorii. darä cumu sä inteleagä deacä invatä in limbä striinä de nu inteleage nimea! Iarä sirbeaste si letineaste sä stie numai eine iaste om cärtulariu.nefti". in forma catolicä. Tatäl nostru... Limba textului aratä o multime de termeni specifici fi constructii neromänefti. Botezul. 2. Cronicarii safi Simon Massa fi Marcus Fuchs ne instiinteazä. cum reliquis senatoribus reformavit Valachorum ecclesiam et praecepta catecheseos discenda illis proposuit“ (Quellen zur Geschichte der Stadt Brassö.hismului. care. p. el putea spune in prefatä Catehismului: „. 7. deoarece numai in timpul vietii autorului a apärut in 50 de editii. O data Catehismul unguresc tradus in limba romänä. publicatä in 1521 sub titlul Loci communes rerum theologicarum. Milcuitura („cind chemi pe Dumnezeu in ajutor“. dupä cum a arätat d-1 Al. cu ceilalti senatori au reformat bisericä valahilor fi cä a propus Catehismul spre citire si invätare. Botezul. primarul Brafovului. die 12 Martii. refäcind textul din Tatäl nostru fi citatele dupä textul Evangheliei. Si scoasem sfinta Evanghelie si zeace cuvinte fi Tatäl nostru fi credintä apostolilor sä inteleagä toti 1„ 1559. 80). cu Catehismul.). :98 . amintind pe toti cei ce au contribuit la publicarea Cate. 3. IV. acesta spune räspicat cä vlädica Pavel „au porincit in scoalä mearsterii fi dascälii sä inveate rumineaste den cärtile ce le deaderä boiarii cinstitului sfat de mainte si ce va da sfintiia lui. impreunä cu alalti crestini buni. Tatäl nostru. in afarä de pärtile cuprinse in Micul Catehism. 6. Bra^ov. iudex Coronensis. care sint o decalcare dupä sintaxa ungureascä. oare preut. Coresi l-a revizuit. fi indreptind simbolul credintei dupä normele bisericii ortodoxe." Sirul tipäriturilor romänesti ale lui Coresi incepe deci. Iohannes Benknerus. cä Iohannes Benknerus. Rosetti. iarä miselamia n-are lipsä de-a ftirea. fi care a avut un mare räsunet. tradus din porunca episcopului Pavel Tordas cu intentia de a fi tipärit si copiat de „miasteriu scoalei rumä. oare diiac.Nefte crestini buni socotirä fi scoaserä cartea den limbä särbeascä pre limba romäneascä. N. Numai astfel. Catehismul romänesc se apropie ca fond — si in unele privinte fi ca formä — de Catehismul unguresc al lui Batizi. cu ftirea märiei lui Crai < adicä loan Sigismund Zapolia) fi cu ftirea Episcopului Savei täräei ungurefti. cä in scoala„ cumu trebuiaste si in besearecä. 1903. mai continea fi citeva intregiri imprumutate din marea lucrare de sintezä a lui Filip Melanchthon. al lui Luther. asa de obscur prezentate in Catehismul romänesc. la 12 martie 1559. unele pärti comune cu Micul Catehism al lui Luther (editia din 1529: Decalogul. Simbolul credintei ortodoxe niceoconstantinopolitan (credintä crestineascä).. Catehismul. 1 Catehismul lui Coresi este alcätuit din urmätoarele pärti: 1. 5.. Decalogul („zeace porincele ale lu Dumnezeu"). defi are. oare dascäl.

............241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ.. .....150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ.... EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO.. dupä conceptia reformatilor........ TEXTELE POPULÄRE.............52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE.. ....180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’........................................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI.........45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI............11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN................ 43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE...............................155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB....................... ......................... ..66 I......................24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ..................... .... ....132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t........" Dupä Cafehism. ................... FOCARE DE CULTURÄ...................oamenii cine-su rumäni creftini.167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU....... ........2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV.......159 CULTURA IN TRANSILVANIA........ .......170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA..190 99 ...92 EPOCA POST-CORESIANÄ....... activitatea de tipärire a cärtilor sfinte in limba romänä se continuä......50 MÄNÄSTIRILE........207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU............................ ..110 LITERATURA RELIGIOASÄ....161 STOICA LUDESCU.... SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ............. patrimoniul sacru al invätä- ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI...........119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU .... in rästimp de 22 de ani se tipäresc in romäneste toate cärtile care alcätuiesc....128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ...........................213 CRONOGRAFELE...

............32 Comemoräri..... :100 ... 1577 ............. Evanghelie cu tilc (Cazanie)..CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU...... cum sä poatä fi ei propovädui fi a spune oamenilor invätäturä dupe cetitul Evangheliei......." Era deci o colectie de predici inspirate din textul Evangheliei pe care cäutau sä-1 lämureascä fi care se citeau in bisericä....................................... pe de altä parte......... cu ajutorul nobilului ungur Forrö Miklös de Haporton — Foro Micläufu........ . .... afarä doar de ideea nationalizärii serviciului divin —■ unul din postulatele fundamentale ale curentelor de reformä — fi de o micä aluzie la darul milcuiturii din Catehism...... si un Molitvenic. imbrätifeazä reformä calvinä... 1581 ' Lucrul apostolesc — Faptele apostolilor — si Psaltirile reproduc o copie de pe vechile traduceri maramuresane....rirea unei traduceri anterioare..........................................30 Didactice.219 (1942 -1979).. ln epilog....... scoase de in scriptura prorocilor fi apostolilor fi celor sfinti pärinti....242 Literatura modernä................................ asa am aflatu aceste tilcuire a Evangheliilor pre Duminici presre anu.... .............. in textele amin..34 Conferinte rostite la Radio........ de a transforma cu totul cultul lui strämosesc dupä normele statornicite de ideile reformei.......tite mai sus........ organizarea bisericii dupä normele calvine......... cind ungurii... pe cale oficialä.... cum il numefte el in predoslovie — o Evanghelie cu invätäturä....35 Istoria literaturii romane vechi............. ln prefata cu care insotefte textul Cazaniei...... dupä cum märturisefte Coresi in introducerea Catehismului: „neste crestini buni socotirä si scoaserä cartea den limbä sir.... .. Ideea de a se amesteca in credinta intimä a poporului romän......1570— 1580 ........ ..35 Lucräri postume *...... despärtindu-se de safi............ poate fi Tetraevangheliarul este retipä....... Exceptind prefata Cazaniei si Molitvenicul din 1564...32 Publicatii conduse......... Pravilä (nu se poate data exact) .........beascä pre limba romäneascä“.. Diverse. Editii de texte........ adicä textul Evangheliilor comentat fi explicat....... Sub aceastä influenta.... nu se introduce nici o inovatie care sä devieze biserica romänilor de la traditia ortodoxä moftenitä din strämosi........ Ungurii se sträduiesc sä atragä fi pe romäni la reformä lui Calvin fi in acest scop ei luptä pe douä fronturi: pe de o parte ajutä tipärirea cärtilor bisericefti in limba romänä. apare dupä 1564.. Celelalte sint traduceri fäcute in vremea lui Coresi......... se strecoarä ideile reformei.................... Necroloage. cautä sä impunä cu sila.. Coresi ne lämurefte asupra scopului acest ei publicatii astfei: „Dacä amu väzutu jelania la multi preuti de tilcul Evangheliilor........33 Recenzii si rapoarte... Psaltire slavo-romänä . Influenta calvinä.... Coresi tipärefte in 1564........37 .

considerate de calvini ca idolatria et superstitionum fomenta. autoritatea ungureascä impusese organizatiunii religioase a romänilor conducätori alefi. potrivit reformei calvine." §i in aceastä ordine de idei. preotul reforma^ilor din Cluj pe acele vremuri fi proprietarul unei tipografii.denta Molitvenicului lui Coresi de Molitvenicul lui Gaspar Heltai. Fecioare. precum fi dupä unele constructii proprii limbii maghiare. dupä moda calvinä. otlämäzuit = scutit. Acest Molitvenic infätifeazä un interes deosebit prin inovatiile introduse in ritual. „care s-au sfädit cu Papa pentru domnia fi prea mai märia lumii". pe care-1 comparä cu Antichrist. luminarea. cultul sfintilor fi al Sf. orientindu-se dupä unele cuvinte ungurefti pästrate in textul romänesc: täroasä = gravida.a. dupä cum am väzut mai sus. E. prefata Cazaniei: „Aceia nu cred carei sä roagä sfintilor morti: lu Sfintu Pätru fi lu Sfintu Vasile sau Sfintului Nicolae sau Sfintei Mariei.. ocä cu sensu 1 de „cauzä“. care a studiat fi a republicat in 1903.precum fi ideea nationalizärii serviciului divin: „Acolo in bisericä sä se spue.. acest Molitvenic. La cununie se introduce jurämintul.. nebintetuit = nepedepsit s. cu numele de 101 . Activitatea de traducere a cärtilor sfinte sub influenta reformei calvine. cäci pe cultul sfintilor sint intemeiate acatistele. molitviti = a se ruga). si pe Coresi. iar cuminecätura se prevede numai in extremis. sä putem intelege noi miselame". Activitatea lui Coresi se desfäfoarä mai departe cu tipärirea unei Psaltiri in 1577.. Cä sfinti morfi nu audu rugäciunea noasträ. de puterea materials.. ca: derep ce trebuiaste sä se boteze oamenilor . de intreaga obste. in caractere chirilice fi transcriptie latinä. care insä este in biserica ortodoxä o piaträ de temelie. Däianu. fi alte adäosäturi". fiindcä „s-a ridicat peste toatä lumea fi calca suptu picioare toti impära£ii fi craii fi domnii despre pämint" fi tot astfel se ridicä si contra patriarhului loan din Constantinopol. se desfäfoarä insä mai intins in regiunea Clujului fi a Oräftiei. Däianu a arätat apoi cu citate paralele depen. Hodos a fost confirmatä in 1S08 de dr. dedusese cä Molitvenicul a fost tradus din ungurefte. in aceastä privintä. care se cuvine oamenilor bisericii. care a descoperit originalul Molitvenicidui lui Coresi in Agenda sau actele bisericesti pe care le sävirsesc de obiceiu ministrii si pästorii sufletesti crestini a lui Heltai Gaspar. Nerva Hodof.a. voievozilor fi dregätorilor acestei lumi. Intr-alt loc el condamnä. ocrotit. care-1 atinsese. lata ce spune. sfinta Evanghelie in limba pre care gräescu oamenii. apa sfintitä." La sfirfitul acestei Cazanii se aflä un Molitvenic — adicä o carte de rugäciuni (de la slav. Pärerea lui N.. „Oamenilor de bisericä ■—■ spune el — n-au läsat Dumnezeu domnia sä domneascä in chipul Domnilor fi Voevozilor. nici pre pämintu. Dr. in care a tipärit un ciclu de cärti care i-au asigurat un loc in istoria literaturii maghiare. Astfel la botez se suprimä „mirul. eu incä am pe el botezat f. cuvinte care nu se aud nicäieri in limba romänilor din Ardeal. In aceste tinuturi. E. care trebuie sä fie atributia impäratilor. cä numai unulu Iisus Hristos iaste imblätoriu dreptu noi fi rugätoriul: nimea altu. nici in ceriu. Sau ideea separärii puterii spirituale. el se ridicä cu inverfunare impotriva papei.

renuntarea la cultul sfintilor si indepärtarea din bisericä a tuturor preotilor care nu vor inväta poporul in limba romänä despre sfintele taine. fiindcä pentru sinodul care urma sä se tinä in anul urmätor la Cluj. Dar. erau refractari ideilor de reformä. obftea romäneascä.:102 . spune documentul unguresc — inläturarea din ceremonial a tuturor lucrurilor privitoare la credintä care nu-si au temeiul in Sfinta Scripturä. am hotärit ca fi ei isä-fi aleagä dintre dinfii un om invätat fi drept. dupä alegerea lui Gheorghe de Singeordz ca episcop al romänilor. Alte ftiri despre activitatea lui Pavel Tordaf nu mai avem. fi mai ales pe Cartea de cintece alcätuitä de Szegedi Gergely. se intruneste un sinod. avind fiecare titlu unguresc fi este.jrefti. pe un Graduale tipärit in Oradea la 1566. in ortografie. G. El cuprinde zece cintece. Doi ani dupä aceasta. „Mai <lau de stire preotilor romäni — spune el — ca sä-fi aducä fi bani de cheltuialä ca -sä cumpere cärti romänefti: Psaltirea. ungureascä. fi cu acest prilej dieta ardeleanä a luat o hotärire care ne aratä . totusi preotii romäni. hotäräfte— in unanimitate. El moare in 1576—1577.“ Dintre aceste douä cärti.ducere dupä o veche carte de cintece pentru calviniftii unguri intocmitä de Francisc David. cu intelegere adeväratä. iar Psaltirea este textul tipärit de Coresi in 1570. Cartea avusese. sinodul intrunit la Aiud. luminati de Domnul Dumnezeu. In 1567. sä punä in vedere preotilor romäni cä vor fi aspru pedepsiti dacä vor lipsi de la sinod. inainte de traducerea romäneascä din 1570. rugind-o. crescuti in traditia ortodoxä fi urmind instinctul maselor populäre.cä reforma se räspindise simtitor printre romäni. fiindcä ne da stiri pretioase privitoare la miscarea literarä a timpului. Textul — reprodus in facsimile fi transcriere latinä cu un studiu de Stripszky Hiador fi dr. s-au rupt de märturisirea greceascä fi ascultä cuvintul lui Dumnezeu in limba lor proprie. altä carte Liturghia. „Deoarece — zice actul — fi in obstea romäneascä sint multi cari. Scrisoarea aceasta a lui Pavel Tordas infätifeazä un interes deosebit din punctul nostru de vedere. trei editii ungu. Sulicä. desi documentele unguresti contemporane ne spun cä hotärirea aceasta a fost luatä cu unanimitate. murind superintendentul lor de pinä acum. pentru ca predicarea cuvintului lui Dumnezeu cel viu sä nu conteneascä intre dinfii fi sä meargä inainte. Aceastä traducere pare sä se fi bucurat de multä cinste intre romänii calvinifti. la rindul säu. care sä o pläteascä cu un florin. cind in locul lui Gheorghe de Singeordz este ales Pavel Tordaf. fiind intrebuintatä in biserici si fcoli. a ales ca superintendent pe Mihail Tordaf. bineinteles. Alexici — ocupä in ciclul tipäriturilor romänefti din veacul al XVI-lea un loc aparte. adunindu-se in sobor. O altä carte importantä apärutä in aceastä epocä sub influenta calvinä este o carte de psalmi versificati. al cärei prim obiectiv era: introducerea limbii nationale in bisericä. care s-a intemeiat.superintendenti fi cu sarcina de a contribui la räspindirea reformei. care hotäräfte introducerea limbii romane si scoaterea din parohie a popilor orbi care vor pästra prejudecata limbii slavone. deoarece este cel dintii text romänesc publicat cu caractere latine. dupä cum s-a arätat. o tra. sub prezidentia noului ales.“ Pe temeiul acestei hotäriri a dietei. superintendentul intervine pe lingä municipalitatea din Bistrita. Liturghia a fost descoperitä in anii trecuti de N. din care s-au descoperit citeva foi in Jegätura unei cärti din 1601. intr-o scrisoare din 9 decembrie 1570.

103 .cm frate sau o rudä a lui Pavel.

in 1577 o Psaltire. Nu numai cä unele au apärut in douä fi chiar in trei editii (Evanghelia. comandä tipografiei coresiene cärtile de slujbä religioasä. unde. Lipsa cärtilor de ritual era simtitä mai ales in Muntenia. in 1583 un Evangheliar. strecurate in introducerea Cazaniei din 1564. pe lingä instinctul firesc al maselor.it si mai puternic in rezistenta lor masele populäre roma. care se copiau anevoie fi deve. in 1579 un Evangheliar. timp de aproape 15 ani. in atmosfera aceasta de vrajbä. publicat de Coresi in toväräfie cu un alt mester tipograf. fi. cuprinzind culegeri din vietile de sfinti. intr-un Molitvenic slavon contemporan. tiparul lui Coresi este ocupat cu publicarea cärtilor de ritual in limba slavä.telor obraze.Acesta este episcopul care a patronat traducerea fi publicarea Paliei de la Orästie. cäci revirimentului conftiintei ortodoxe a romänilor ardeleni ii corespunde in Tara Romäneascä o sträduintä de a intäri ortodoxia in forma slavä. De aceea domnul tärii. in Molitvenic si poate in urgia dezläntuitä de autoritäti pentru a impune cu sila reforma calvinä au indirj. unde arta caligrafiei fusese mai putin dez. Astfel apar pe rind: in 1562 un Evangheliar. trezitä la conftiinta religioasä ortodoxä. Dupä Evangheliarul slavon tipärit in 1562.nesti fi preotimea ardeleanä. in sfirsit. cumpärat de popa Dobre de la un oarecare Bratul cu 55 de aspri si däruit bisericii Scheiu din Brasov.case in apele reformei — sä se lepede de ea fi sä se intoarcä la credinta strä. bisericile se mmultiserä. cuprinzind cintärile din postul mare. E probabil ca in aceastä intoarcere la matca credintei strämosefti sä fi avut un rol. Cärtile acestea slavonefti aveau o räspindire mai mare decit cele romänefti. la anul 1569. in 1578 un Triod. „Pentru säräcia fi imputinarea svintelor cärti in tara Domniei-mele am dorit fi m-am sfätuit cu Pärintele nostru Preosfintitul Mitropolit. ni s-au pästrat instruc|iile „cind vrea cineva sä vie cäträ a noasträ credintä“ fi sä se lepede „de toatä legea latineascä si de a lu Martin Ereticul fi de toate eresele lor fi de toate hulele lor cu carele hulescu pre duhul svxntu fi pre preacesta si pre svintii lui Dumnezeu si pre svintele icoane". slujba se fäcea dupä manuscrise..voltatä decit in Moldova. Eftimie fi Serafim. 10S . si primescu posturele si zilele de postu: mercuri fi vineri fi asa mä jur inaintea lu Dumnezeu“. fi imboldul clerului din tärile libere. in 1568 un sbomic.niserä insuficiente pentru nevoile locafurilor de rugä. Atacurile fätise impotriva dogmelor fundamentale ale ortodoxiei. incepe —■ acolo unde alune. populatia romäneascä. despre care ne vom ocupa mai jos. fi mitropolitii säi. Intoarcerea spre ortodoxie..mofeascä. Alexandru.tiile stäruiesc tocmai asupra punctelor care fuseserä atacate in prefata Cazaniei lui Coresi din 1564: „Iar el au ia sä zicä: leapädu-mä fi proclitescu fi crezu intru svintoa Troitä dupä voia lu Dumnezeu fi mä inchin fi Preacinstii de Dumnezeu Näscätoare de pururea fata Mariia fi tuturor svintilor fi svin. §i instruc. incepind din 1568. in 1580 un Sbornic la Sebeful säsesc.“ gräiesc epilogurile acestor cärti — fi mai departe lämuresc cä s-au tipärit „ca sä fie in dar fi in cinste fi spre lauda sfintelor biserici si intru pomenirea fi iertarea päcatelor sträbunilor fi pärintilor noftri fi nouä päcätofilor“. Mänäilä. in 1574—1575 un Octoih. ultima carte tipäritä de Coresi. in urma organizärii vietii religioase. in principate.

din care s-a gäsit un exemplar. Este o carte de care clerul simtea mare nevoie la taina 1Cf. Un al treilea tipograf romän in Ardeal. pästrat azi in Biblioteca Universitätii din Cluj. pe vremea paleologilor. care. Grecu. un Evangheliar — dupä tipäritura coresianä din 1561. intre 20 ianuarie si 20 iunie 1567.natä carte". dar cu toate garantiile de autenticitate ortodoxä. cu prilejul unei expozitii din Sighetul Marmatiei. ce era mesterü invätatü intr-acestü lucru. unde a fost adus in timpul revolutiei rusefti dintr-o bibliotecä din Volinsk. dar n-au ajuns pinä la noi. pästrat in Muzeul de artä ucraineanä din Harcov. Cartea venea intr-adevär dintr-un izvor ortodox autentic. in Tirgoviste. cä apoi. 1 ln aceastä atmosferä de intoarcere spre ortodoxie a apärut in 1581 ultima publicatie romäneascä a lui Coresi. intrucit el a purtat. este Cälin. dupä originalul cärtii. Nu sint insä toate omiliile opera personalä a lui loan Caleca. K o r n e e v . descrierea lui de M. un diac Lorint tipäreste la Brafov. anume Popa Iane fi Popa Mihai". Hräjitu Lucaci — Luca Hirscher — deci o intreprindere comercialä. 190—194. V. in 1579. dupä cum a dovedit-o de curind d-l V. Cartea cu invätäturä — Cazania • — ca un fei de reactie impotriva vilvei pe care a stirnit-o intre romänii ortodocfi Cazania insotitä de Molitvelnicul cu t endinte reformiste din 1564. in Slavia. dupä cum afläm din alte izvoare.1562. Sigismund Bathory. Cartea s-a publicat cu cheltuiala judelui Brafovului fi a tot tinutului Birsei. care „cu foarte inimä fierbinte fi cu jale aprinsä de mult jeluia la aceastä lumi. care. care se leagä de literatura dreptului canonic fi din care s-a descoperit un fragment de 12 foi intr-un codex al muzeului din satul Ieud. E probabil cä el a mai tipärit fi alte cärti. ci unele par a reproduce predici mai vechi. retipärefte la Brafov. cind era in plinä mflorire literatura omileticä. Dintre acestia rolul important in traducere pare sä-1 fi avut popa Mihai. ea este o traducere. la Alba Iulia. o Evanghelie. a dat-o „lui Coresi diaconulü. din al cärei epilog afläm cä el obtinuse un privilegiu de la principele Ardealului. prin care se interzicea retipärirea textului de altcmeva timp de 30 de ani. de o scoase de in carte särbeascä pre limba rumäneascä. Acesta a ajuns patriarh al Constantinopolului. :104 . necunoscut pinä deunäzi. de la 25 februarie pinä la mai. 1579 fi 1583). invätase carte slavoneascä in tara sirbeascä si care se bucura de multä trecere intre contemporanii säi. impreunä Si cu preotii de la biseareca Scheailorü de lingä cetatea Brafovului. printr-un intermediär slavon — pinä acum neaflat — al omiliiior grecefti ale lui loan Caleca. tratativele cu Mihai Viteazul pentru a mintui de pirjol cetatea Brafovului. Un loc aparte in familia textelor coresiene il are Pravila. care era des intrebuintat in relatiile sasilor brasoveni cu Tara Romäneascä — la „Arhimitropolitul" "Jarii Romänefti Serafim. 1926. din partea safilor. cäci ni se spune in prefatä cä judele. intre 19 decembrie fi 2 septembrie 1566. p. sub numele de patriarhul loan al XVI-lea (1334—1347). in sfirsit. a trimis ■—• poate pe popa Mihai de la bisericä §cheilor din Brasov. un Octoih. apoi in 1570 un Evangheliar. dar aläturi de Coresi mai lucrau in Ardeal si alti tipografi la imprimare de cärti slavonefti pentru romänii ortodocfi. sfätuindu-se fi cu mitropolitul Ardealului Ghenadie fi cu clerul säu. impreunä cu patru ucenici ai säi. fi. Din aceastä tipäriturä — singura care a räzbätut pinä la noi din activitatea lui Cälin — se cufioafte pinä acum un singur exemplar. Astfel. fiindcä.

Intorsätura frazei e mai fireascä la Coresi. dupä cum s-a putut constata de cätre cei ce au comparat aceastä Psaltire cu Psaltirea Scheianä. in care se evocä viziunea raiului fi a iadului. pristoi. Cuvinte ca: feleleat. sä fie proclet < blestemat). 39). si mai sus. 3821). cind preotii erau intr-adevar cirmuitorii sufletelor. copiatä la Ripa-de-jos de un anume popa Toader.a. cu note marginale romänesti.spovedaniei in acele vremuri de religiozitate. fratii miei preutilor. Totufi. se gäsefte copiatä in Codex Sturdzanus fi in Codex Todorescu. inter. p. sä fie de intelegätura".. a se opri. Si vedemü toate fäpturile de pre lume intregindu-se.tatul I. in 1610. inchinäciuni: intr-o zi 100. sau chiar din mostenirea latinä. Multe cuvinte de obirfie sträinä. iute. din vechile noastre mänästiri — poate de la mänästirea Neamtu — a fost descoperitä de regre. punind sub teascul tiparului manuscrisele ce veneau din regiunea Maramurefului. Acad. Partea de la sfirsit a Pravilei. cä trecu iarna si primävara inceape-se. O copie de pe prototipul pierdut se gäseste in Codex Neagoeanus (Bibl. O asemenea versiune slavo. fi pomii influrindü fi toate leamnele <pomii> dumbrävilorü fi pämintului räsärindu-i iarbä fi päsärile toate 105 . din judetul Hunedoarei. Ea cuprinde o serie de penalitäti pentru diferitele grade de päcate omenesti: anateme. XXIV.locuit particularitätile arhaice fi dialectale ale acelor texte cu particularitatile graiului vorbit in sud-estul Ardealului fi in Tara Romäneascä. Bogdan si descrisä in Convorbiri literare. opu iaste. fi pästratä in Arhivele Bistritei. In epilogul Psaltirii din 1577. legäturä. p. scrisu-v-am aceaste Psältiri cu otveat.neascä din secolul al XV-lea. tnnoirile aduse de Coresi vechilor traduceri maramurefene nu s-au marginit numai la fonetism fi morfologie. Pravila coresianä este o traducere dupä Nomocanonul atribuit lui loan Nesteutul. Coresi nu este tra. näsip f. care nu erau intelese in pärtile din care el venise fi in cele in care ifi implinea munca lui de tipograf. Textul Pravilei circula in manuscris inainte de a fi fost tipärit de Coresi. V.. gäti. particularitäti care reprezentau o limbä mai evoluatä. Spulber.eu diacon Coresi. n-aväm. a fost semnalatä de d. C. 727 (v. .gat la sfirsitul Sintagmei lui Mihail Vlastaris. gintu. in Grai si suflet (I. deaca väzuiu cä mai toate limbile au cuvintul lui Dumnezeu in limba <lor>. Cela ce bagä apa in vin. 332. ci au atins chiar structura sintacticä fi lexicul.. Nomocanonul lui loan Nesteutul se gäseste adäo. iar ritmul se desfäfoarä mai vioi fi mai armonios: „Iatä amu fratilorü. Compararea duce insä la o altä concluzie interesantä. p. Coresi. copiat in anul 1620 de popa Ion Romänul. Coresi spusese cä . .. patriarhul Constantinopolului intre 580—619.latie in limbä. post 7 leat. a in. Rosetti. numai noi. excluderi din comunitatea crestinä. AI. In manuscrisele grecesti.. trebuintä este.“ Dupä d. O altä versiune.ducätor —■ cum dealtfel nu este nici in celelalte.. derept aceaia. 195). izeclean. le-a inlocuit cu altele de o mai largä circu. canonisirea trupului prin post fi metanii: „Cela ce ia mana. din satul Sinpetru.dictii de la taina impärtäsaniei. arirä au fost inlocuite prin corespondentele lor: räspunsu. de-am scos den Psältirea sirbeascä pre limba rumäneascä. p. raporturile sintactice mai precise (obiectul e totdeauna legat de verb prin prepozitia pre). ca si in traducerile slavonesti. nr. rumänii. vorbitä de un numär mai mare de romäni. fuglu. näroade. de-1 vinde. Rom. gotovi.

Si sä slävimü si märimü fi ne mirämü prea bunului si mefterului Dumnezeu. Sibiu. 54 — 93 si 516 — 529. completind-o cu lucrärile apärute dupä publicarea ei. folosind graiul din sud-estul Ardealului si din Tara Romäneascä. Bucuresti. sec*. färä sä bänuiascä. La descrierea fiecärei cärfi. poartä o notä din Iafi. Ce. cu o prefa^ä de C o n s t a n t i n E r b i c e a n u . Catchismul fi Pravila au fost descoperite la Ieud. IV. §i de acestea bucurämu-ne si ne veselimü. Octoihul lui Macarie (1510) si originele tipograjiei in Tara Romäneascä. pinä in vremurile noastre. probabil. Karadja. p. 150. ed. cela ce adauge fi intoarce toatä lumea spre noire. T u r d e a n u . däruit Academiei Romäne de C. 1889. a indeplinit. Un exemplar din Psaltirea slavoromänä a fost descoperit de Alexandru Odobescu la mänästirea Bistrita din Oltenia. Ne folosim de aceastä bibliografie. in Cercetäri literare. Cärtile tipärite de Coresi au fost inventariate si descrise de I. tomul I. edi^ia a II-a. I. pagini. Cartojan. Bibliografia rcmäneascä veche. 1939. In toate tinuturile romänefti s-au gäsit. Procopovici in satul Liteni din Bucovina. 1 BIBLIOGRAFIE Despre Macarie si Maxim. afa fi noi. de A n d r e i B i r s e a n u . cu reproduceri de titluri. G h e r a s i m T i m u ? P i t e j t e a n u . Texte de limbä din veacul a. a noasträ viatä sä o noimü" (Evanghelia cu invätäturä. unde fusese adus. care se copiau anevoie cu mina. Bibliografia romäneascä veche. p. 525 — 550. Procopovici. v. B i a n u . :106 . v.. P. o operä de o importantä deosebitä in culturä noasträ: a pus primele pietre solide la temeliile limbii literare de azi.1 XVIlea. Despre cärtile tipärite de Macarie si D. in Biserica ortodoxä romänä. p. Iorga in Välenii-de-Munte din Prahova. I. seria III.. de dr. Intrebare crestineascä (Catehismul). Apostolul: I. 3. Lucrul apostolesc. Liubavici. unde se da si toatä bibliografia sirbeascä. Astfel Coresi. pinä vreame avämü. III. Cärtile coresiene au avut o circulatie mult mai intinsä decit avuseserä traducerile maramurefene. si mai ales P.232 p. P a n a i t e s c u . Texte de limbä din secolul al XVI-lea reproduse in facsimile. 1 — 43. un exemplar din Evanghelia cu invätäturä a fost gäsit de d-1 Al. Catehismul luteran rotnänesc. E m. Istoria literaturii romäne. Tetravanghelul Dia. prefe^e si epiloguri. Textul fusese publicat mai inainte in transcriere latinä. Prin legäturile comerciale cu Brafovul. 1930. 1939. Sextil Pufcariu-Al. pe care 1-au impus cu autoritatea cärtilor sfinte. Tipografia cärtilor bisericesti. din Suceava. Epoca veche. urmätoarele: 1.conului Cored. in Analele Academiei Romäne. B i a n u s i N e r v a H o d o s . fratele lui Vasile Lupu. B i a n u. publicate de N. Mem. Bucuresti. facsimile de litere. in I. exemplare iefite din teascurile primei tipografii romänefti din Brafov. p. I. au dus cu eie pretutindeni graiul muntean. lit. bibliografia cunoscutä pinä atunci. XII -). fi alalte toate moindu-se. Lucrul Apostolesc — Apostolul — tipärit de Diaconul Coresi In Brasov la anul 1563. 1924. o Evanghelie a fost gäsitä de N. räspindindu-se in toate tinuturile romänefti. Bucuresti. Const. cärtile coresiene au trecut muntii. prin cuceririle lui Mihai Viteazul. cumü vedemü acestea toate inoindu-se. 224—225. a hatmanului Gavril. de la 3 martie 1563. Academia Romänä. mai tirziu. p. in Maramures. Din textele coresiene au fost reproduse in edi-|ii moderne pinä acum.cintindü. p. Tipäriturile coresiene. cu greseli. in bunä toväräsie cu tipäriturile slavonefti contimporane. Evanghelia. frontispicii si viniete. 4— S 2. p. 87). prin boierii bäjenari fi. Bucuresti. Bucuresti. 1925 (editia facsimilatä). O bunä bibliografie asupra lui Coresi se gäseste la S e x t i l P u s c a r i u . B i a n u s i N e r v a H o d o s .

p. Pentru prototipul bizantin al Cazaniei lui Coresi din 1581: Prof. 251 — 260. N. LII (1921). p. Despre Evangheliar: M a r i o R o q u e s . IV. in Analele Academiei Romäne. Academia Romänä. Bucuresti. Diaconul Coresi. p. p. I. D r ä g a n u. 1925. 235 — 276 (in caractere chirilice si transcriere latinä). Lexicul Apostolului lui Coresi comparat cu al Codicelui Voronetean. A 1. Extras din Anuarul liceuhd Al. p. Documente romänesti din colectia Sölyom Fekete. p. 1927.ghierul diaconului Coresi. C a n d r e a. copiat de Radu din Mänicesti pentru Petru Cercel. C. Catehismul Martian. E. 1881. D r ä g a n u . 7 1—85. 545 —555. 533 — 541. 1896. cu un studiu interesant. Omiliile Patriarhului loan XIV Caleca (1334—1347). dupä reproducerea lui M. Studii si cercetäri. Coresi. Bucuresti. tipärit la Brasov In 1570. Cf. Kara d j a. ia Romania. AI. B. Papiu Ilarian din Tirgu-Mures. N. 15 — 49. 4. P. Psaltirea piiblicatä romäneste la 1577 de Diaconul Coresi. 1930. Sturdza. 1107. P r o c o p o v i c i . p. Molitvenicul'. V. S u l i c ä . Gaster. III. p. ci tipärea dupä texte mai vechi). in Dacoromania. Cea mai veche Pravila romäneascä. Despre Molitvenic: in afarä de studiul publicat de N . XLVIII (1922). 1091. V. Despre Lucrul apostolesc al lui Coresi. D r ä . tomul I. p. P. Pravila sfintilor apnstoli. I. 107 Pentru chestiuni mai generale: N. N. XXXV. Gobi. p. p. Cernäuti. IV. Bucuresti. 58 I. Studiu. R o s e 11 i. II. 349—352. Textul reprodus in transcriere latinä cu versiunile din Codex Sturdzanus si Codex Neagoeanus (acesta si in facsimile) de C. mem. XI. p. Cluj. in Nona revistä romänä. vol. P o p o v i c i . 1939. 1926.Academia Romänä. a c e I a s i. O nouä publicatie romäneascä din secolul al XVI-lea: Litur. Bucuresti. H a s d e u . I. 3 — 1 0 . 100—106. Editie criticä cu Variante din Evangheliarul lui Coresi de la 1561.porani". H a n e s. Despre Apostol: A 1. 900 — 901. M a n g r a . Academia Romänä. 14 — 24. R o s e 11 i. XLVII (1913). in Grai si suflct. 1113. in Noua revistä romänä III. Evangheliarul romänesc din 1561 in comparatie cu cel slavcnesc. si recenzia lui A 1. in Dacoromania. Izvorul principal bizantin pentru Cartea cu invätäturä a Diaconului Coresi din 1581. p. Un fragment din Molitvenicul Diaconului Coresi (1564). Despre Catehism: A n d r e i B i r s e a n u . Tirgu-Mures. Dr. H o d o s . S p u 1 b e r. 6. Text -Transcriere. I. Comisia istoricä a Romäniei. Textul. 5. Bucuresti. in Dacorotflania. Bucuresti. tomul 3. in Grai si suflet. 429 — 434 (despre un exemplar complet din Biblioteca din Budapesta).g a n u. urm. O editie popularä a acestui text a fost publicatä in colectia „Autorii romäni vechi si contim. 166— 167. A. Academia Romänä. 1914. Bucuresti. Psaltirea'. N . A. 193 1— 1932. S e x t i l P u s c a r i u . 1903. din Tilcul Evangheliilor de ia 1564 si din Evangheliarul de la 1574. scriitor sau tipograf. sectiunea literarä. B i a n u . Arhetipul husit al catehisnielor ■noastre luterane. 1936. N . Studii. p. II (1927). 1901. Textul. 7. 1924. Despre ce Psaltire si Liturghie vorbe$te Pavel Tordasi la 1570. IV. sectiunea literarä. Bucuresti. N. p. p. VI (1908). Texte de limbä din secolul al XVI-lea reproduse in facsimile. seria III. V a s i l e G r e c u . D r ä g a n u . in Convorbiri literare. 347. II. secfiunea literarä. 168—181. 988— 1007 (dovedeste cä Coresi nu traducea. S p u 1 b e r. si Transilvania. Cazania din 1581: S e x t i l P u s c a r i u s i A l e x i e P r o c o p o v i c i . A. in Grai si suflet. 1924. in Analele Academiei Romäne. XXXVI (1907). reprodusä cu un studiu bibliografic si un glosar comparativ (in caractere chirilice si transcriere latinä). 684 —690. II. 6. R o s e 11 i. Bucuresti. 913 — 915. 929 — 937. tomul I. p. Bucuresti (1912). seria III. Profesor N i c o 1 a e S u l i c ä : I. 254 si. 72 — 80 si 104— 111. I (1923). T. p. sectia literarä. 1901. a cel a . p. A. Carte cu invätäturä (1581). Cernäuti 1930. Despre Psaltire si Liturghierul din 1570: I. p. p. Studiul si glosarul n-au mai apärut. Bucuresti. p. D ä i a n u . S u 1 i c ä. H o d o s ca introducere la text si amintit mai sus. Cercetäri literare-istorice. publicat in Prinos lui D. in revista Fät-Frumos. in Romania. Pravila: I. 321—334. I. in Dacoromania. 1894. in Rävasul din Cluj. Bucuresti. 1930. V. Precizäri cu privire la izvoarele lor. Cea mai veche Pravilä romäneascä. Catechismele romänesti din 1544 {Sibiu) si 1599 (Brasov). Brasov. p. Socec. 194— 198. 1923— 1924. Despre Pravila: C. in Dacoromania.

rilor romäni ai vremii sä se indrepte fi cätre Vechiul Testament. p. domnul Moldovei. PALIA DE LA ORħTIE (1582) S-au väzut in capitolul precedent mäsurile luate de autoritätile maghiare pentru a converti la calvinism bisericile romänefti din Ardeal fi sträduintele depuse de superintendentii romäni pentru a traduce in limba poporului cärtile necesare cultului fi propagandei. cum il numesc ai noftri — „ales hotnogiu Ardealului fi Järii Ungurefti. Festschrift der Buchdruckerei. numai Noul Testament. care. p. fi fusese trimis in ajutorul lui Aron-vodä. dupä cum s-a väzut. adicä Vechiul Testament. a construit casä pentru preot fi a suportat cheltuielile pentru tipärirea Paliei. 1933. Traducätorii au in frunte pe episcopul. D. De la Coresi Diaconul la Teofil Mitropolitul lui Mateiu Basarab.. a restaurat bisericä reformatä. Despre Honterus: K a r l K u r t K l e i n . O incercare de sintezä a fäcut d-1 L u c i a n P r e d e s c u . XI.räful acestuia. Ploie$ti. istorice. Octoihul Diacului Lorint. a c e 1 a § i. p. Bianu.fi). Brasov. §erban. Heft 22). Bucuresti. s-a ocupat totufi cu interes de viata religioasä fi culturalä a supufilor säi: a zidit fcoalä fi internat in Deva. „propoväduitorul Evangheliei lui Hristos in oraful Caviran Sebefului (Caransebef). 1930. München. Zacan Efrem. 1933.jinit. i-au distrus mormintul. Märian diacul. de comandantul Hunedoarei. S t o i c a N i c o l a e s c u . cum il numeau ei..si. cu bogatul ei teritoriu. C. 6hth = a fi. Bucuresti. H e r m a n n T o n t s c h .. Errare humanum. M a z i 1 u. mem. la opt ani dupä moartea lui. dupä cum se spune in prefata. bitia — creatiune) si Ishodul (slav. Cartea intitulatä Palia. in Omagiu lui I. alcätuind impreunä un intreg: Biblia. Asezarea definitivä a lui Coresi la Brasov. Cea din urmä din firul acestor tipärituri este Palia.“ Peftifel Moisi. 336—338. de cätre fiul diaconului Coresi. Era un comandant violent. de la gr. 1935 (Schriften der Deutschen Akademie. 1933 (Tipografia „Cartea romäneascä“). „dascälul de däscälie a Sebefului. X (1909). 1927. Diaconul Coresi. Mihail Tordaf. Faptele (fi Scrisorile) apostolilor. care formeazä fundamentul pe care se sprijinä Noul Testament. Despre diacul Lorin-j:: N. Academia Romänä. publicatä la Oräftie in 1582. recenzie in Dacoromania. Al. fi tova. Diaconul Coresi. Bucuresti. Sarcina de a patrona traducerea fi tipärirea Veohiului Testament fi-a luat-o superintendentul Mihail Tordaf — cel ales in 1577 — spri. perseverare diabolicum (Räspuns d-lui Lucian Predescu). urit de soldatii säi. 354 — 358. cu cheltuiala lui Francisc Geszty — Gesti Frenti. p. 289 — 302. avea ca refedintä Deva. Bucuresti. in Revista filologicä. Der Humanist und Reformator Iohannes Honter. :108 . ricdsa (= vechi). Bucuresti. fi sint in numär de patru: Stefan Herce. Diaconul Coresi — Contributii. II (1929). P r o c o p o v i c i . Un capitol din activitatea diaconului Coresi. sau. cum spun traducätorii cu cuvintele slavone: Bitia ‘(slav. Dar cu tot caracterul lui aspru fi impulsiv. 1902. dar pentru lucrarea aceasta a se vedea si rectificärile ce i s-au fäcut in urmä. „ales piscopul rumänilor in Ardeal". cele patru Evanghelii. Die Honteruspresse in 400 Jahren. E un personaj cunoscut in istorie: era comandantul militar al Hunedoarei fi tinuturilor invecinate cu teritoriul unguresc cäzut in stäpinire turceascä. Note pe inarginea unei cärti: Lucian Predescu. hcxoahth = a ie. Brasov. Ea s-a tipärit.toarele critici si recenzii: Dan S i m o n e s c u . Al. 265 si urm. 7. läcuitoriu in Deva". in Revista pentru istorie. Johann Götts lohn. sect. . Geszty. seria III. Tipografia Bucovina. Cernäuti. VII. 1933. Era firesc ca atentia cärtura. Coresi tipärise. cuprinde de fapt numai primele douä cärti: Creatiunea si Ie§irea sau. 1933. P r o c o p o v i c i . I o r g a . in aceastä intreprindere. Mem. tom. Diaconul Coresi. arheologie si filologie. L a c e a . Diaconul Coresi pi familia sa.

dar regretatul Iosif Popovici. In prefatä ni se spune cä traducätorii. sucuit = obifnuit. eles. ilis = merinde. tipograf fi autor de cärti — intre care fi originalul Molitvenicului lui Coresi — care i-au asigurat un loc de seamä in istoria literaturii ungurefti. Ludimot (Ludim -j. pastor la Cluj. precum: span = supraveghetor.resc intru cuvintele sfinte ale lui Dumnezeu" fi cä „numai noi romänii nu le avem pre limba noasträ. Gaspar Heltai. tirnat = piata din fata templului. torndcz. fi mai tirziu in Palia d’Orästie (1581—1582). fi Archirie. Emile Picot.tatea din Cluj. Leabimot (Leabim -f.licä + terminatiunea -ot. au dovedit cä avem de-a face cu o traducere fäcutä dupä textul unguresc al Ve. asemänätoare cu aceea pe care a publicat-o in 1573 Luca Osiander la Tübingen. väzind cum „toate limbile inflo. ung. traducätorii au mai avut — dupä cum aratä d-1 Mario Roques — dinainte fi un text latinesc al Vulgatei. ung. I. Textul unguresc care stä la baza traducerii romänefti se strävede in numeroasele elemente lexicale din cuprinsul Paliei. intr-o editie corectatä. 1925. ung. XXXIII. ung. Dar. d-1 Mario Roques in Melanges offerts ä M. fost profesor de slavisticä la Universi. vol. fi. Anamimot (Anamim -f ot). Paris (1913). cu mare muncä scoasem den limbä jidovescä fi grecascä fi särbeascä pre limbä romäneascä". ispän . 109 . in afarä de textul unguresc. Paris. nume de localitate bib. szokni. precum fi in numele proprii cu terminatiuni flexionare proprii numai limbii ungurefti (ca de exemplu: Calahot din Calah. pe 1911.mina partea care revine fiecäruia in aceastä utilizare de izvoare in limbi sträine. ocä = cauzä.„propoväduitorul Evangheliei in oraful Lugojului".ot. in Analele Academiei Romäne. tradus fi tipärit in 1551 de un elev al lui Melanchthon.ot. ung.chiului Testament. verb. S-a crezut intr-o vreme la noi cä asertiunile traducätorilor sint intemeiate fi s-a cäutat chiar a se deter. independent de dinsul. „protopopul varmegiei Huniedoarei". ok. care in ungurefte indicä acuzativul.

nu face. 87-88 (nota 5) si 915. Cu Palia de la Orästie se incheie seria tipäriturilor romänesti in Ardeal. ci este o tälmäcire independentä. 213 si mm. anul 1912. an. Curind dupä aceasta. prin limba ei vioaie. p. 5—17. IV. szdzadbeli romdn forditdsban. care desteaptä imaginatia si miscä simtirea. p. Traducätorii au stiut sä foloseascä främintärile unui veac de muncä literarä pentru a nimeri cuvinte expresive. L’original de la Palia d’Orästie (Extras din Melanges offerts ä M. nr. S z t r i p s z k y s i G . 1925. 1911. Textul a fost publicat cu un studiu introductiv dedr. fäcutä in Ardeal la inceputul secolului al XVII-lea si copiatä in Tara Romäneascä. a fost publicat de H a s d e u in Cuvente den bätrini. Palia d’Orästie (1581 — 1582). Emile Picot). indemnati de rivna cu care poporul primise cartea in limba lui. legende religioase cu caracter popular. III (1926). Exagerärile din introducere au fost puse la punct de dr. cum s-a crezut. nr. cuprinzind cartea I „Creatiunea". pe care se profileazä epopeea militarä a lui Mihai Viteazul. D r ä g a n u in Transilvania.tate de veac. R o q u e s amintitä mai sus. Un fragment din Palia de la Orästie. 10/23 aprilie. Szegedy Gergely finekes kSnyve. S z t r i p s z k y H i a d o r s i d r . marile schimbäri fi räzboaiele dezläntuite in toate cuprinsurile romänefti. pitoreascä si armonioasä. XVI. si mai ales de N. 1911. in Revista filologicä. BIBLIOGRAFIE •. A l e x i c s . 1913. dincoace de Carpati. Bucuresti. de M a r i o R o q u e s . s-au apucat sä traducä din multimea textelor slave ale vechilor mänästiri. § t. si in Dacoromania. p. T.' . M e t e s in Tribuna. B i t a y. H. 1911. ducind pretutindeni cuvintul lui Dumnezeu in limba poporului. Originalul Psaltirii Calvine se aflä in Budapesta.färul. singurii cärturari ai timpului. 195 si I. pe care . 283. precum si A. care folosise pinä atunci ca limbä de cultura o limbä sträinä. Preface et livre de la Genese. Budapesta. 1911. p. p.t. parte din traducerea care sta la baza Paliei de la Orästie. au pus capät activitätii tipografice. pe care l-a publicat Hasdeu in Cuvente den bätrini. Szegedi Gergely enekes könyvre. Despre acesta vezi si introducerea Tui M. Budapesta.. Cernäuti.Fragmentul Leviticului (cartea a III-a din Biblie). Pentru neamul nostru. I (1928). Despre originalul unguresc al Paliei de la Orästie: I. Palia ocupä in ciclul traducerilor romänesti din veacul al XVI-lea un loc aparte prin frumusetea traducerii. P o p o v i c i . aceste traduceri au fost cele dintii zäri de luminä. Erdely Irodalmi szemle. biblioteca dr. Ea se reia abia peste o jumä. Paliia de la Orästie. Les premieres traductions roumaines de VAnden Testament. pästrat in douä foi de pergament in Biblioteca Nationalä din Belgrad. A l e x i c s G y ö r g y . in timpul domniilor lui Matei Basarab fi Vasile Lupu. p.. p. in Analele Academiei Romäne. 557 si urm. S i a d b e i. Paris. TEXTELE POPULÄRE LITERATURA APOCRIFÄ Textele Sfintelor Scripturi traduse in Maramures si tipärite de Coresi in a doua jumätate a veacului al XVI-lea s-au raspindit peste tot pamintul romänesc. M a t e i u in Lucea. 276^283 Fragmentul Leviticului romänesc de la Belgrad. cu o pretioasä introducere. Protestdns hatäsok a hazai romdnsdgra. 1878. 19 — 20. 1924. Paris. EPOCA POST-CORESIANÄ. M a r i o R o q u e s . O copie in fototipie se gäseste in Biblioteca Academiei Romäne. Fragmentul de Levitic. a fost publicat in text chirilic. clericii.1926. scris pe pergament fi pästrat in Biblioteca Nationalä din Belgrad.. Iuliu Teodorescu. XXXIII (1911).

Dupä criteriile de limbä — si. dar care zugrävesc in culori vii. vesnica fericire care asteaptä in grädinile inflorite ale raiului pe cei ce si-au incheiat viata Ul . in care pretinsul autor — un apostol sau un patriarh — dezväluie. Interesant este faptul cä din bogata literaturä apocrifä slavä. mai intii apocalipsele apocrife.tice. Intr-o vreme in care singura clasä de culturä era clerul — si era clerul fiindcä acum patru veacuri cultura era legatä la noi de cunoasterea unei limbi moarte —• traducätorii au fost preotii si cälugärii. pe de altä parte. Legendele acestea naive.tele morale. pe care le-ar fi aflat prin miracolul unei viziuni ceresti. contrastul dintre chinurile pe care le indurä in fläcärile nestinse ale infer. in cuvinte pline de simboluri menite a spori impresia de mister. si alte centre de culturä religioasä — poate mänästirile din principate — au contribuit la traducerea si räspindirea literaturii apocrife. clericii au ales. rotacismul — legendele religioase apocrife au inceput a fi traduse cam in aceeasi vreme de inviorare religioasä si in aceeasi regiune in care au apärut si primele texte ale Sfintelor Scripturi in limba romänä.nesti. Ceea ce a indemnat clerul nostru sä impärtäseascä poporului. Aceste legende au circulat din minä in minä in toate tinuturile ronia. pentru a transpune in limba poporului. mai intii legendele apocalip.nului cei ce si-au träit viata in päcate. a fost färä indoialä näzuinta de a intäri in sufletul maselor populäre instinc. indreptindu-le gindul dincolo de bunurile trecätoare ale acestei lumi pämintesti. in primul rind. din multimea legendelor slave cu care isi desfäta imaginatia. pe de o parte. tainele lumii de dincolo de moarte. Cu timpul.istoricii literaturilor crestine le numesc legende apocrife. iar.

Lucrurile i$i au expli. Codex Todorescu. Sisinie. Din Asia erezia a pätruns in Europa prin colonistii greci si armeni. fiindcä aceste legende apocaliptice. adusi de impäratii bizantini si asezati la granitele de nord ale Bizantului. Acestea din urmä au fost copiate inainte de 1580 de un anonim si cusute intr-un volum cu textele mähäcene de popa Grigore. mai vädesc si preocuparea de a inälta in ochii poporului autori. Hasdeu. tot in Ardeal.perit de Andrei Birseanu. Legenda lui Avradm. Iorga. unde a dobindit o mare putere de expansiune prin propaganda popii Ieremia Bogomil. intre muncile pe care le indurä cei päcätosi. cäci mai toate manuscrisele vechi sau noi ale acestor legende. cu versiune slavo-romänä si rotacism x.carea lor. de N. Prima parte cuprinde o serie de legende. in regiunea Adrianopolului si Filipopolului.seazä. Kaöapö^ = = curat. cathari (de la gr. care a träit in secolul al X-lea. copiat in secolul al XVI-lea. se infäti. Cugetäri in ora mortii. Cälätoria Maicii Domnului la iad. citetrele copiate de Popa Grigore. Epoca care se intinde de la Coresi pinä la Matei Basarab este bogatä in colectii manuscrise cuprinzind asemenea legende: Codex Sturdzanus. Asa. in Ardeal. Aceste legende räspindite prin copii manuscrise au fost adunate si cusute la un loc de timpuriu in sbornice sau codice. si chinurile celor ce n-au venit duminica la bisericä sau nu s-au ridicat dinaintea preotului cind a iesit din bisericä (sint osinditi sä stea pe scaune inrosite in foc. in Cälätoria Maicii Domnului la iad. sub diferite numiri: patarini in Italia nordicä. precum si un text. Din aceste centre curentul s-a intins in imperiul bizantin si mai ales in Bulgaria. BOGOMILII Bogomilismul a fost o sectä ereticä näscutä in Asia Mica din fuziunea cre^tinismului cu dualismul persan. cäci numai astfei ne explicäm urmele pe care aceste legende le-au läsat pinä azi in traditiile. un altul desco. sub tarul Petru. sint copiate de ei. la Ieud. a doua parte cuprinde o altä serie de legende: Legenda Sf. Codex Sturdzanus este alcätuit din douä pärti. fiindcä pretindeau cä ei detin invätäturä curatä a Mintuitorului) in Germania si Italia — de aci vine si germanul Ketzer. numite de Hasdeu texte bogomilice. cunoscute si pästrate in Biblioteca Academiei Romäne. numit asa de Hasdeu dupä numele lui Dimitrie Sturdza. Codex Martianus. in Maramures. El a fost studiat si publicat de Hasdeu in text chirilic si cu o bunä transcriere latinä. copiat intre 1580—1620. in Ardeal. de pildä. Colportorii zelosi ai acestui gen de literaturä au fost preotii. Cel mai vechi este Codex Sturdzanus.tatea preotului. in satul Mähaciu. descoperit de Ilie Bärbulescu. Din Bulgaria secta a trecut mai departe in Serbia. in colindele religioase si in arta popularä. pe care Hasdeu il credea o creatiune originalä romäneascä cu caracter bogomilic. intre 1580—1619. Apocalipsul apostolului Pavel. in Mähaciu pe Mures. Vineri. mai sus de Turda. pe lingä tendinta de a ridica nivelul moral. Legenda Sf.). Codicele de la Kohalm. care 1-a imprumutat marelui istoric si filolog pentru studiu si care apoi 1-a däruit Academiei Romäne.päminteascä in cinste si dreptate. boemul Kacir — eretic :112 . in volumul al doilea din Cuvente den bätrini. si dupä el Gaster si toti cei ce s-au ocupat de istoria literaturii noastre vechi au pus in legäturä literatura apocrifä cu o miscare ereticä apärutä in Bulgaria si imperiul bizantin in veacul al X-lea: bogomilismul. altul in Ardeal. copiat in secolul al XVII-lea. intitulate de Hasdeu texte mähäcene: Legenda Düminicii. trebuie sä fi zguduit adinc sufletul poporului. Bosnia si Hertegovina si s-a räsfirat in Occident.

In secolul al XII-lea si al XIII-lea. dispre. Dumnezeu i-a dat sufletul. creatiunea lui Dumnezeu. In veacul al XVIII-lea aceste resturi bogomilice au fost convertite la catolicism de cätre misionari franciscani veniti din Bosnia. la Cioplea. Vidin si Filipopol. cind s-a pornit lupta pentru distrugerea ei. Erezia bogomilicä a fost in crestere in Peninsula Balcanicä pinä in secolul al XII-lea.siderau ca rämäsite de idolatrie. Satana a creat trupul omului. Adam. ca principiu al räului. a Rimnicului.ratul bizantin Alexe Comnenul deschide lupta. Satana a ascuns zapisul. pinä tirziu in secolul al XVIIlea. au intrat in literatura noasträ veche. in judetul Ylasca si in jurul Bucurestilor. el a stä.pinit lumea pinä la venirea Mintuitorului. jupanul Stefan Nemania incepe o groaznicä prigoanä impotriva ereticilor. savantii slavi atribuiau bogomililor un rol important in creatia si räspxndirea literaturii apocrife. scris pe o cärämidä. desi aveau biserici.cindu-i in exil. Dumnezeu este creatorul lumii spirituale.tiei cu piine si vin. in care apare tema zapisului cu Satana. ba räposatul Sbiera. duceau o viatä sobrä. ln anul 1111 impä. Invazia turceascä a impiedicat insä extirparea bogomilismului din tara vecinä. insirate intre Nicopole. arzindu-i pe rüg sau arun. Hasdeu si dupä el Gaster au impärtäsit pärerea slavistilor si aceastä pärere a fost admisä färä nici o rezervä de toti istoricii noftri literari. nu admiteau taina euharis. punea in legäturä cu erezia bogomilicä insesi inceputurile literaturii noastre. si pe cei 12 apostoli ai säi. si nu admiteau decit Noul Testament. emigranti bulgaropavlichieni. pe care o considerau ca o unealtä cu care diavolul a chinuit pe Mintuitor. si Satana. care era opera si proprietatea Satanei. In vremurile de inflorire ale panslavismului. arzind pe rüg in hipodromul din Constantinopol pe conducätorul sectei. Citva timp dupä aceasta. nu admiteau Vechiul Testament. izgonit din rai. atunci cind literatura apocrifä era putin cunoscutä. dupä eite ftim pinä acum. sä incheie cu 113 el un zapis prin care i-a cedat sufletul lui si al celor ce se vor naste din el. Cind Mintuitorul a . Din aceste tinuturi au venit la noi. pe care le con. in sudu] Dunärii. care s-au asezat in jurul Craiovei. creatiunea Satanei. trei cicluri de legende. tarii bulgari Boril si Alexandru se sträduiesc si ei sä inäbuse erezia in Bulgaria. a fost silit. care povesteste epoca in care omenirea a fost sub stäpinirea Satanei. in apele Iordanului. vizibile si trecätoare. LITERATURA BOGOMILICÄ Din literatura bogomilicä. ca principiu al binelui. Celebra sectä a albigensilor. incepind din anul 1688. combäteau cultul sfintilor si al icoanelor. Satana a pus la cale cäderea omului si izgonirea lui din rai. care povesteste rätäcirea omenirii sub influenta spiri. Satana este creatorul lumii materiale. De aceea bogomilii respingeau Vechiul Testament. care credea cä prototipul Codicelui Voronetean a fost tradus in secolul al XIII-lea.— si au ajuns pinä in sudul Frantei. bogomilii predicau asceza. in Serbia.tuiau bunurile pämintesti. Doctrina bogomililor pleacä de la anatagonismul dintre Dumnezeu. Pornind de la antiteza dintre suflet. Primul este legenda lui Adam si Eva. s-a mentinut o fisie intinsä de 14 sate. era si ea o indepärtatä ramurä a bogomililor din Balcani. Aci. pe medicul Vasilie. respingeau crucea. care rämäseserä credincioase vechii erezii si refuzau crucea. si considerind viata aceasta de pe pämint ca un popas cätre viata cea vesnicä viitoare. invizibile si eterne. pentru a putea lucra pämintul. impotriva cäreia papa Inocentiu al III-lea a dezläntuit cruciata de exterminare.tului cel räu. si dintre trup.

Ne-a venit din literatura bul. care prin vitejia fi iscusinta lui a izbutit sä redobindeascä podoabele raiului.garä. Cärtile pop. unde apare incä din veacul al XII-lea. revarsindu-se peste ea.sorul Iordan Ivanov de la Sofia. Dumnezeu trimite pe arhanghelul Mihail sau pe sf. 55). A treia legenda bogomilicä este o detaliere a unui fragment din Evanghelia lui Matei (cap. s-a asezat peste cärämidä. In literatura oralä a poporului circulä azi un ciclu insemnat de legende in care se vede conceptia dualistä a lumii.. s-a afezat cu scaunul de deasupra norilor. ai säi ii impletesc o cununä pe care i-o pun pe cap in ceasul mortii. povesteste cum Satanail. din care apoi s-a fäcut crucea pe care a fost rästignit Mintuitorul. in care se povesteste disputa Min. Ilie sä reia de la Satan zapisul incheiat cu primul om. al cärei prototip bulgäresc este publicat de profe. miscarea dramaticä fi frumusetea imaginilor (v. furind veftmintul. ajuns pe pämint. loan si a intrat in apele riului ca sä primeascä botezul. a atras de partea sa o ceatä de ingeri fi. Dar. Satana creator al celor rele (viespea. Acest motiv este impletit cu tema arborelui crucii. liliacul. inträ in inima Caiafei si provoacä rästignirea Domnului. albina). versetul 1—12). despre lemnul crucii.venit la sf. In cele din urmä. unde textul era cunoscut din secolul al XIV-lea. O altä legenda isi propune. Legenda lui Adam fi Eva se pästreazä in mai multe manuscrise din primul pätrar al secolului al XVII-lea. care ni s-a pästrat intr-un manuscript din secolul al XVIII-lea al Bibliotecii Academiei Romäne (nr. La atit se reduce literatura cu nuantä bogomilicä in literatura scrisä romäneascä. Satana. Adam. cäci in aceste versiuni. sfärimind-o. La rindul lor. intr-o serie de manuscrise din prima jumätate a secolului al XVII-lea. Domnul inväluie muntele intr-un nour negru. bulgarii 1-au primit din Bizant. se retrage pe un munte vecin si se pregäteste de luptä. 1282. „prada in rai". care o primeste pentru a implini Scripturile si a mintui omenirea. f. trimite pe Sit fi pe Eva sä-i adueä din rai o ramurä din pomul cunostintei binelui fi räului. II. p. väzind cä. Singele Domnului. Din aceastä ramurä. Din cununä a crescut un arbore. boul. . Exceptind una singurä — in care cei doi creatori apar aläturi ca urzitori ai omului. oaia. Cärtile pop.tirii. IV. sarpele). in agonie. In literatura noasträ veche se mai cunosc incä douä cicluri de legende cu vädit caracter bogomilic. sä arate cum crucea Domnului a fost ridicatä pe locul unde zäcea cäpätina lui Adam fi de aceea in icoanele pe care se zugrävefte rästignirea Mintuitorului se aflä sub cruce o cäpätinä. antagonism ul dintre cele douä mari puteri: Dumnezeu si Satana — Dumnezeu creator al vietätilor bune (calul. a prins rädäcini adinci in folclorul nostru. Unui. ingerii prind pe Satana si-1 spinzurä de toarta cerului. stema fi steagurile Domnului. printr-un proces de interpretare simbolicä. 37). Satana :114 . cu toate straduintele sale. nu izbuteste sä izgoneascä pe Mintuitor de pe pämint. II. Satana. este iertat. prefäcinduse pocäit. 164—177). a räscumpärat-o din päcate. iar a doua. p. fi cum Dumnezeu a trimis pe arhanghelul Mihail. Textul se pästreazä intr-un manuscris al Academiei Romäne din secolul al XVIII-lea. Legenda luptei lui Satanail cu trimifii Domnului pentru podoabele cerului este sursa unuia din cele mai frumoase cicluri de colinde populäre. in care se intilnesc laolaltä gradatia poves. Aceastä legenda. invidios de creatiunea omului.tuitorului cu Satana in pustie. culese de Voronca fi altii (v.. In unele versiuni populäre tema aceasta s-a contaminat cu zapisul lui Adam.

in legendele din Codex Sturdzanus sint pasaje din care reiese veneratia pentru crucea pe care a fost rästignit Mintuitorul. CODEX STURDZANUS Textele din Codex Sturdzanus insä nu au niinic comun cu bogomilismul. si 2. in douä grupe: 1.plämädind trupul din lut. nu numai din sudul Dunärii. I. care crede cä in ziua judecätii dir urmä. sufletele vor invia in trupurile pe care le-au päräsit. pe care il considerau ca opera a Satanei. D. multe din celelalte au putut pätrunde la noi. nu este originalä. legendä care ne este atestatä ca autentic bogomilicä de cätre cälugärul bizantin.toria. deosebindu-se in aceasta privintä de bisericä ortodoxä. 94—97. se intorc si-i spun: „Suflete. legende hagiografice : acestea. in Studii bizantino-romäne. Cälätoria Maicii Ddm. Vasile cel Nou. Renuntind dar la clasarea fäcutä de Hasdeu in texte bogomilice si mähäeene. de pildä. si al 2-lea. dupä ce se povesteste cä ingerii iau sufletul omului drept din trup. in Cärtile populäre in literatura romäneascä. prin coloniile iraniene din sudul Rusiei. cä nu se poate stabili nici o legäturä nici intre celelalte legende religioase din Codex Sturdzanus. Dumnezeu häräzindu-i sufletul. dupä cuprinsul lor. ca si albigensii. 73—75. care. in Cälätorie nu numai cä nu este combätutä cäsä.duiau dogma celibatului. cunoaste-ti trupul täi: de unde ai iesit. Bogomilii dispretuiau crucea. bogomilii. aceasta tainä a euharistiei este inväluitä intr-o aureola divinä. pe care o considerau ca un sacrificiu adus demonilor. contimporan cu secta.terul ei. precum si marilor asceti care si-au mortificat trupul pentru a-si mintui sufletul. Fecioare. prin carac. 35 — -42. pentru douä motive destul de simple: 1.thimie Zygabenos. Bogomilii respingeau impärtäsania cu piine si vin. bizantinä si coptä —■ cu patru-cinci secole inainte de ivirea bogomilismului in Balcani. ne dezväluie intr-o formä plinä de simboluri tainele lumii de dincolo de moarte. asa cum o cunoastem din expunerea cälugärului bizantin contimporan £u. Bogomilii propovä. Ciclul legendelor apocaliptice este reprezentat in Codicele Sturdzan prin urmätoarele trei texte: Apocalipsui apostolului Pavel. cu intentia de a lämuri pasajul obscur din scrisoarea a Il-a a apostolului. Russo a arätat cä textul numit de Hasdeu Cugetäri in ora mortii si in care el vedea o creatiune originalä romäneascä. . Pentru intiiasi datä. cä iarä te vei intoarce in trupul täu la ziua de in viere“. in Cälätoria Maicii Domnului la iad. Textele apocrife din Codex Sturdzanus apar in literaturile creatine — siriacä. intr-o luminä de miracol. I. in numele apostolilor sau al Sf. Codex Martianus si Codex Todorescu si intre miscarea bogomilicä. din Evhologiu si din Viata Sf. Euthimie Zygabenos. p. Ch. Mergind pe drum ul deschis de Russo. ci si din Iran.mtlui la iad si Moartea lui Avraam. La acestea s-ar putea adäuga. precum am arätat in altä parte 1. Asa. in care 115 1 Cärtile populäre. ne povestesc viata supraomeneascä a marilor iluminati care si-au sacrificat viata pentru triumful crestinismului. A’pocalipsul apostolului Pavel a fost pläsmuit prin veacul al IV-lea d. dar ea este admisä chiar pentru preoti. 43—48 si mai ales 68. nu admiteai invierea trupului. literaturä apocrifä apocalipticä. cä eie cuprind idei ce vin in contradictie flagrantä cu doctrina bogomililor. de caracter bogomilic. p. vom impärti scrierile din Codex Sturdzanus. ci este o intretesere de fragmente luate din Dioptra lui Filip Solitariul. si Epistolia Domnului nostru Iisus Christos sau Legenda Duminicii. am arätat in 1929. In Apocalipsui lui Pavel este un pasaj in care.

povestind celebra viziune pe care a avut-o in Valea Damascu. si dintre vesnicul intuneric al infernului. cum apostolul. spunindu-i cä e trimis de Domnul sä-i ridice sufletul. spune textual cä a fost räpit la al treilea cer si a auzit si väzut lucruri pe care nici un om nu le-a auzit si nu le-a väzut. Este Apocaiipsul Sfintului loan Bogo. deoarece versiunea lui derivä dupä un text sirbesc mutilat. scoborit pe pämint. la ziua judeeätii din urmä. Mintuitorul. cind va veni Antihrist pe pämint sä amägeascä omenirea. Avraam isi dä sufletul. ten. Dumnezeu trimite atunci moartea.sone — oraf in sudul Frantei — unde fusese pe vremuri un important centru al ereziei albigense. se roagä Domnului sä destäinuie cele ce vor fi in ziua judeeätii din urmä. ingerul. si pe care 1-am gäsit apoi si intr-o serie de manuscrise din Biblioteca Academiei Romäne. se destai.lui si care 1-a convertit din cel mai inversunat vräjmas al crestinilor in cel mai zelos apostol. care destäinuia maselor populäre tainele judeeätii din urmä.'* nuie lui Avraam. Intr-o luminä orbitoare. Dupä cererea stäruitoare a lui Avraam. lator. el are conceptii ortodoxe: venerarea profetilor. de altä parte. si atunci sträinul. Textul nu se poate identifica insä. Versiunea din Codex Sturdzanus se incheie aci. unde patriarhul vede. deschizind cerul.dinta apocalipsului este sä punä in relief contrastul dintre grädinile raiului cu cetatea de pietre scumpe si märgäritare. ingäduindu-i sä mai träiascä incä. dar alte versiuni. ne povesteste imprejurärile in care patriarhul a väzut tainele ceresti. pe care un cor de ingeri il due spre cer. il ridicä pe un car de foe la cer. Moartea lui Avraam. Iesind o data cu fiul säu __ Isac sä caute un oaspe pentru masä. De fapt. de tipograful sirb Bozidar Vukovic. nu se mai indurä sä se despartä de ai säi. urcindu-se in muntele Tavorului. care dindu-i sä bea din paharul ei. Dräganu intr-un codice din veacul al XVI-lea. Cälätoria Maicii Domnului la iad. calea largä care duce spre iad si alte taine divine. dupä cum credea Dräganu. unde diferitele grupe de päcätosi se zbat. cu contrastul dintre paradis si infern. nepovestesc cum patriarhul. calea ingustä care duce spre rai. care nu era altul decit ingerul Domnului. descoperit de regretatul N. cu textul bogomilic descoperit in arhivele inchizitiei din Carcas. Peste noapte. copiatä in Codicele Sturdzan pe la 1580. oamenii vor invia cu trupul. Acest apocalips a avut mai putinä räspindire in literatura veche romäneascä. Textul povesteste. unde se muncesc in riuri de foe cei päcätosi. cu cit Sf. de o parte. care fusese tipärit la inceputul secolului al XVI-lea la Venetia. care dezväluie tainele lumii de dincolo de moarte.slovul. masa de judecatä a lui Sit. intilnesc sub poalele unui munte un : ' cälätor obosit pe care il aduc in casa lor. :116 . a mai circulat in vechea literaturä romäneascä un al patrulea apocalips.pf. A treia legenda. cind ingerii vor aprinde pämintul si cind toate cele treeätoare se vor mistui. dupä ce ne descrie bunätatea lui Avraam. in pragul raiului. stäruieste asupra chinurilor din infern. In afarä de aceste trei apocalipse. care nu se asazä niciodatä la masä färä oaspeti. in fo ma in care il avem in literatura noasträ. Fecioarä inträ mai adinc in impärätia intunericului. la sfirsitul secolului al XVII-lea sau inceputul secolului al XVIII-lea.acesta. in chinuri din ce in ce mai grele. Isac are un vis reve. Dimpotrivä. ii aratä lucrurile simbolice — o carte pecetluitä cu sapte peceti — si ii destäinuie sensul lor si zilele de agonie ale lumii. adorarea crucii. traduse din greceste. dupä cum aratä titlul. ca si in infernul lui Dante. ideea cä.

1908. eontemporan cu Alexe Comnenul. care se pästreazä in Codex Sturdzanus. in Patologiae cwsus comfletus. Cu deosebire Cälätoria Maicii Domnului la iad si Legenda Duminicii.La literatura apocalipselor apocrife se poate adäuga si Legenda Duminicii sau Epistolia Domnului nostru Isus Christos. pe la jumätatea secolului al XVIIIlea: Semnele venirii lui Antihrist. O traducere in limba romänä a dat A l e x . El pretinde cä a ascultat. aceastä literaturä. Bucuresti. Doctrina bogomililor a fost expusä de un cälugär invätat. Leipzig. Mai tot ciclul credintelor populäre despre sfirfitul lumii. Pentru bogomilii din Bulgaria avem un izvor eontemporan in cele 13 cuvintäri ale prez. cu lupta lui pentru a amägi omenirea.rcWa Aoypmixfl). 1907. piatra s-a deschis si in ea s-a gäsit scrisoarea Domnului. unde erau numerosi bogomili). impreunä cu cei 12 apostoli ai säi. E vorba de o piaträ cäzutä din cer. Capitolul despre bogomili republicat de G. Petersburg. räspinditä de preoti in masele credinciosilor de pe vremuri. pleacä de la acest apocrif si de la o altä carte. micä la vedere. Series gradeca posterior. Cb ko3mm npecßHTepa cjiobo Ha epeTHKH. Seena muncilor din iad din pridvorurile multor biserici de sate este zugrävitä adesea cu elemente care amintesc Cälätoria. Abia dupä ce patriarhul Ierusalimului si soborul de preoti s-au rugat trei zile. tom CXXX.Este o operä de dogmaticä in care se expun doctrinele sectelor care minau crestinismul. Isvoare bogomilice. Sinodicul a fost publicat si el in CnHoflHHK iiapa Eopmia. cu focul care va mistui pämintul. Bucuresti. 22 — 23. Universitätii din Utrecht. Lämuriri suficiente §i o bibliografie bogatä la N. intratä mai tirziu in literatura noasträ din literatura ruseascä. Die Phundagiaten. vol. ascuns in spatele tronului. a inserat si 117 discutiile pe care episcopul Ilarion le-a avut cu ereticii. Textul grecesc a fost publicat pentru intiiasi datä la Tirgoviste in 1710 (de frica turcilor s-a scos capitolul privitor la sarasini). cuprinde adaose interesante. . I. convorbirea dintre impäratul bizantin si medicul Vasilie. Un sinodic al tarului Boril. P o p r u 2 e n k o . Acesta. intr-o biografie a episcopului Ilarion din Moglena (o diecezä din Bulgaria. Nu mai putin norocos a fost. adueä. Cärtile populäre in literatura romäneascä. care a inceput persecutia bogomililor in Bulgaria. C a r t o j a n. a avut un adinc räsunet in päturile populäre. de noroc fi päzitoare de primejdii. BIBLIOGRAFIE Despre literatura apocrifä s-a scris foarte mult in timpurile din urmä. E u t h i m i e Z y g a b e n o s . in ur ma acestei convorbiri. dintre care unele priveste erezia bogomilicä. cu mitul lui Antihrist.biterului Cosma indreptate impotriva ereticilor. 1928. impäratul care a dezläntuit prigoana impotriva ereziei din Bizant. dupä un ms. Un al patrulea izvor ni-1 procurä patriarhul Eftimie din secolul al XIV-lea. a fost ars pe rüg. care se citesc si azi cu evlavie in lumea satelor si sint socotite ca amulete.. Aceste cuvintäri au fost editate in timpul din urmä de un invätat rus M. Apocalipsul apocrif al sfintului loan Bogoslovul. Sofia. ed. pentru caapoi sä fie ccmbätute punct cu punct.toare. dupä ce secta a fost distrusä. pentru a stabil! normele credintei pravoslavnice. . F i c k e r . tradus din greceste in anul 1211 . p. care. I o r d a n . Cum era de asteptat. Opera lui Zygabenos se numeste Panoplia Dogmatica (Ilavo. Predica presbiterului Cosma. din Bibi. dar asa de grea cä nimeni nu o putea ridica. Textul grecesc intreg a fost publicat de M i g n e. cu victoria asupra lui Enoh si Ilie. Biografia a fost publicatä de E. . Casa Scoalelor. 1938. au imprumutat materiale pentru ciclul colindelor religioase. 1929. cäpetenia bogomililor. in ceea ce priveste influenta asupra poporului. sfätuind omenirea sä serbeze duminica si amenintind cu cele mai grele pedepse ceresti pe cei care vor nesocoti duminica si vor eälea legea Domnului.

R a c k i. in sfirsit. XIV (1882 .K a l u z n i a c k i . • ' :118 . in Starine. I o r. pentru a fi apoi combätute din punct de vedere catolic. publicat de Academia Bulgarä in 1925. Simbolul a fost publicat de Fr. Werke des Patriarchen von Bulgarien Euthymius. Acesta fusese insärcinat de popa Sixt sä converteascä la catolicism resturile bogomililor din Bosnia. in care se enumera 15 puncte ale ereziei maniheice. Wien. un alt izvor pentru cunoasterea bogomilismului este o operä a episcopului loan Torquemada. el a intccmit in anul 146 1 un Symbchim veritatum fidei romanae ecclesiae. Zagreb.dan I v a n o v . ln acest scop. si urm. 1901. p. 27-58. Sofia. EoroMHJiCKH KHHrn h jiereHfln (Cärti si legende bcgcmilice).. Un studiu important pe baza tuturor izvoarelor in literatura bulgarä este al prof. p.

p. vol. I. ln pläsmuirea acestor legende. Literatura aceasta fusese alcätuitä in vremurile de adinc misticism ale evului mediu. vol. P. Cärtile populäre in literatura romäneascä. IV. M. Pentru Lupta arhanghelului Mihail cu Satanail si Disputa lui Isus cu Satana. 114—115. vol. unde este studiatä si intreaga literaturä apocrifä. 24-34. I. D r ä g a n u . arheologie si filologie. Academia Romänä. O versiune dezvoltatä din Moartea lui Avraam a fost publicatä de dr. 55 si urm. Douä manuscripte : Codicele Todorescu si Codicele Martian. C a r t o j a n . Apocaiipsul Maicii Domnului au fost publicate de N.tim de prefata Cazaniei lui Coresi: „sfintii mor£i nu ascultä rugäciunea noas. LITERATURA HAGIOGRAFICÄ Desi curentele reformiste erau impotriva cultului sfintilor —ne reamin. A. Pentru a satisface curiozitatea pioasä a multimilor. 78 — 80. avide de a cunoaste viata si minunile sfintilor al cäror sprijin il cereau. G a s t e r dupä un manuscris de la inceputul secolului al XVII-lea (circa 1600— 1625). H a s d e u in Cuvente den bätrini. 85—87. Bucuresti. Textele apocrife din Codex Sturdzanus (Apocaiipsul Apostolului Pavel. cind cultul sfintilor luase un avint asa de puternic. In legäturä cu aceastä legendä stä si textul versificat: Cintecul lui Adam. Pentru alte manuscrise inedite din colectia Academiei Romäne precum si pentru texte slave publicate de N. 1938. IX (1887). care veniserä pe drumuri prä. Cärtile populäre in literatura romäneascä. I (1883). 35 — 42. Moartea lui A vraam. p. care alcätuiesc un capitol inte. II. I. ' Studii. I Epoca influentei sud-slave. I. Nu este insä din secolul XV. O altä versiune cu rotacism (reprodusä in facsimil). Textul Apocalipsului lui loan Bogoslovul a fost publicat de N. 1928. Cavalerii. O expunere detaliatä pentru domeniul romänesc. in literatura oralä a poporului nostru se gäsesc insä numeroase legende cu caracter bogo.resant in literatura noasträ veche: legendele hagiografice. text romänesc si traducere englezä dupä un manuscris din 1750. 63—65. 1936-1938. I o r g a . p. §i pentru prototipe grecesti a sc vedea Cärtile populäre in literatura romäneascä. G a s t e r in The Transactions of the Society of Biblical Archaeology.fuite din admci depärtäri. I. precum si legenda hagiograficä a Sf. Pypin. Bucuresti. la capitolele respective. cärturarii din jurul sanctuarului in care se pästrau moastele lor au alcätuit legendele hagiografice. Cf.trä" — totusi preotii romäni din pärtile ardelenesti au tradus de timpuriu fi au pus in circulatie fi citeva vieti de sfin^i. 219-224. II. pentru care vezi mai pe larg Cärtile populäre in literatura rotndneascä. p. Legenda Diiminicii. p. Alte versiuni din Apocaiipsul Apostolului Pavel. se gäseste in studiul men. Istoria romänilor. incit drumurile care duceau cätre centrele in care se pästrau moastele sfintilor — numite in documentele timpului strata publica peregrinorum — erau intesate de alaiuri lungi de pelerini porniti din toate pärtile lumii crestine. 1929.milic.rilor . Cärtile populäre in literatura romäneascä. Fundatiunea pentru literaturä si artä „Regele Carol II“. 229. p. vol. care pleca. A. Tihonravov. p. 200 si urm. D r ä g a n u. 34—37. p. Bucuresti. cu o biografie mai completä.Texte. p. Bucuresti. N. vezi pelarg N. si N. fireste. Porfiriev si altii. Cälätoria Maicii Domnului la iad. N. in Revista pentru istorie. de la povestirile marto. 195— 199. Legenda lui Adam si Eva a fost publicatä de dr. autorii lor s-au servit de materialul pus119 la indemina de traditia popularä. C a r t o j a n . Legenda Sf. 59 — 67. si reprodus in Chrestomatie romänä. vol. p. Cultura National». Iarba fiarelor. Vineri au fost publicate de B. M. p. p. C a n d r e a. pentru care vezi mai pe larg I. Sisinie ). D r ä g a n u Dacoromania IX. Douä manuscripte vechi ■ Codicele Todorescu si Codicele Martian.

tice. in afarä de ciclul acesta al marilor martiri care si-au dat viata pentru izbinda ideii creatine. un impärat pägin i-a täiat capul. departe de valurile zgomo. dupä ce Constantin cel Mare a admis crestinismul in imperiul säu. Legenda Sfintei Vineri este o legenda de martirä in care ni se povesteste cum sfinta. si cu aceasta s-a incheiat si epoca martirilor. in primul rind. Din literatura secolului al XVI-lea §i inceputul celui de al XVII-lea au ajuns pinä la noi §i trei legende hagiografice: legenda Sfintei Vineri. fuseserä in mod constient prelucrate — cum dealtfel se petrec lucrurile si azi sub ochii nostri— de imaginatia popularä: cadrul istoric si geografic in care se desfäsurase viata realä a sfintului fusese sters. Legenda aceasta s-a räsfrint in colindele religioase si in descintece: Cine poate spune povestea Sfintei Vineri S-o zica . Se stie cä in veacul al IV-lea. transmise din generatie in generate. pe care le infruntä. literatura hagiograficä mai cuprinde un alt ciclu mare de legende. mortificindu-si trupul. Admiratia lumii crestine incepe sä fie atrasä atunci cätre o altä formä a eroismului mistic: ascetii. pornind in lume sä propoväduiascä invätäturile Evangheliei. acestea nu se reped la ei. Aceasta sustinea cä in timpul extazului religiös. Acest nimb al sfinteniei creeazä in jurul mucenicilor un fei de paväzä invi. duceau o viatä asprä de abstinentä.zofia timpului sau chiar mari impärati bizantini — in misticismul lor fanatic. care radiazä in jurul lor nimbul sfinteniei.zibilä care destramä puterea legilor fizice ale naturii si inaltä sufletul si trupul celui prigonit de vräjmasii Mintuitorului dincolo de granitele naturii materiale. pinä in clipa cind Mintuitorul ii primeste sufletul. dar acestea. otrava nu-1 distruge. oferindu-i cununa de martir. cum apoi a scäpat neatinsä dintr-un cazan cu smoalä clocotindä si cum. fost profesor la Universitatea din Iasi. pätruns de divinitate. se lepadau de toate bunurile vietii pämintesti si. de mistica neoplatonicianä.contemporani cu sfintul. fläcärile nu1 mistuie. Torturile cele mai groaznice nu-si mai pot produce efectul. cind se scoboarä in arenä. ln cele din urmä. bisericä i-a trecut si pe ei in rindul sfintilor. cu care duhul räului cautä sä primejduiascä mintuirea omenirii. folosindu-se de strävechile legende populäre. :120 .toase ale lumii. prigonirea crestinilor a incetat. acel in care se prosläveste viata marilor asceti. Pentru hagiograf. Joi sara de douä ori. stä mai presus de legile naturii. In ceasurile de torturä. sfintul este campionul lui Dumnezeu pe pämint in lupta contra päginismului si a ispitelor acestei lumi trecätoare. In elaborarea elementului miraculos din legendele populäre. ocrotit prin harul divin. in care latura miraculoasä a vietii fusese accentuatä §i subordonatä unei conceptii aparte. ei se confunda in sufletul lor cu Mintuitorul. fiindcä trupul sfintului. unde se dau drumul fiarelor sälba.tezia creatoare a poporului. a fost legatä pe cruce si osinditä sä fie arsä de vie. pentru a obtine harul mintuirii divine. cea de-a treia intr-un codice gäsit la Cohalm de d-l Ilie Bärbulescu. cum a fost mintuitä de un inger. iar in locul lui fan. De aceea. a creat tipul generic al sfintului. Acestia —oameni simpli ori cärturari versati in filo. a Sfintului Sisinie si a Sfintului Alexie — primele douä in Codex Sturdzanus. in vägäunile muntilor sau in pustiuri. hagiografii au fost influentati de curentele filozofice ale timpului si. este imun: sägetile nu-1 sträpung. Admirind credinta lor infläcäratä. sufletul omului se poate desprinde de materialitatea trupului si cä.

. Din päcuri.... SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ.............. FOCARE DE CULTURÄ................................................................................Vineri dimineaja de trii ori..79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI.......................... TEXTELE POPULÄRE....................................128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ..........................................................150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ.......161 STOICA LUDESCU................66 I.........167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU................24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ..................207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU......170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA........... ....................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ.139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU........... Cä 1-oi scoate din läcuri.159 CULTURA IN TRANSILVANIA................ ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI..............52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE.....................45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI......219 .......43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE....50 MÄNÄSTIRILE.................119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä..............110 LITERATURA RELIGIOASÄ.92 EPOCA POST-CORESIANÄ.............11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN......180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’......213 CRONOGRAFELE....................................2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV......155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB .132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t.....190 CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN 121 BRINCOVEANU....................................... EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO..........

. Dacä nu se ia aceasta precautie. nici cämäsi se spalä. care a fost prelucrat in legendä hagiograficä in Egiptul elenistic — unde s-a descoperit acum 30 de ani..... unde se pästra icoana nefäcutä de miini omene§ti.. fiindcä räpise din leagän copiii surorii sale...... se recurge la des... ducindu-se la färmul märii. Cine cunoaste numele si-1 pronuntä sau il scrie are pe diavol in puterea lui.. Alexie. fiul unui nobil roman. in tovärä^ia unui sihastru.. trimisi in lume pe urmele lui.. tree pe lingä el färä sä-1 recunoascä. Sf. I........30 Didactice..........tor.... dupä spusele mäslinului pe care-1 binecuvinteazä..... pinä cind. Necroloage. il bate cu buzduganul ca sä-si spunä numele si formele in care se preface cind rap este copiii..cintece numite „de samcä". zugrävitä pe frescele unei mänästiri crestine de pe la anii 400.. cä e räu de pätit" — si la o multime de pätanii ale celor ce n-au respectat ziua sfintei.... scris pe foi de plumb in limba slavä.. Isi imparte averea saracilor §i...242 Literatura modernä.32 Comemoräri..34 Conferinte rostite la Radio.. a fost descoperit la noi in niste säpäturi fäcute la Turnu-Severin de d-l C...... Legenda Sfintului Sisinie este un vechi descintec desprins din ciclul formulelor magice ale vechei Asirii. Este o poveste sumbrä despre sfintul care...... devenit mai särac decit cel mai särac cerse. luindu-se pe urmele diavolului. Cea mai interesantä legenda hagiograficä este insä a Sflntului Alexie...35 Istoria literaturii romane vechi.. atunci se poate mtimpla ca copilul sä se imbolnäveascä de samcä (un nume pe care-1 poartä diavolul in aceastä legendä) si atunci.. Bärcäcilä.. Sotia §i pärintii rämin deznädäjduij.... de cätre un arheolog francez. De aceea legenda scrisä se intrebuinteazä si azi....... in fundul märii si.... isi petrece vremea in umilin^ä $i rugä.. pleacä spre Edesa....(1942 -1979). pe care Mintuitorul o trimisese lui Avgar............35 Lucräri postume *.. cu particularitäti fonetice sirbesti din secolul al XIII-lea.|ei nefaste a diavolului..32 Publicatii conduse..... se imbarcä pe o corabie care-1 duce in limanurile Capadochiei. il gäseste.. a cärui duiosie a ispitit din veacul al XI-lea $i condeiul unui truver francez. duhul räu se poate preface in tot felul de vietäti ... Servitorii tatälui säu... la usa bisericii....... isi päräseste sotia in noaptea nuntii si.. cea mai veche forma a legendei. \6\) gräieste un descintec din Hunedoara. Tree astfei 17 ani.......... Sf..... in care sfinta se roagä lui Dumnezeu sä ia in paza lui pe cei ce-i cinstesc ziua si sä blesteme pe cei ce nu i-o cinstesc. Aci.33 Recenzii si rapoarte..si cä in fiecare din aceste metamorfoze ale sale el poartä cite un nume special..... pentru a-1 tämädui... ca amulet de cätre lehuze si noii-näscuti impotriva influen.... p. Editii de texte..i. este obirsia unui intins cerc de superstitii populäre privitoare la interdictia de a munci vinerea: — „Vinerea nu se face lesie.. dupä conceptiile populäre..... Partea finalä a legendei.......37 (Cärtile populäre..... mai ales in satele din Bucovina si Moldova... dupä ce-1 sileste sä restituie copiii...... Se stie cä.. nici se coasä..... Un descintec asemänätor. :122 ........... Diverse... nici se toarce.. intr-o noapte....

a pätruns in literatura noasträ de la sfirfitul secolului al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea si a avut un räsunet deosebit in sufletul popular. Acolo träieste 17 ani. I. alcätuitä — dupä cum conchide Max Wellman intr-un studiu recent — in secolul al IV-lea. Casa §coalelor). Codicele de la Cohalm.t o j a 11 . sint subordonate unor idei morale fi religioase. se dezväluie misterul care-i acoperise viata. sub scara tatälui. arheologie si filologie. il aduce in limanurile copiläriei sale. Aceastä legendä al cärui simbure il formeazä o poveste siriaeä din secolul al V-lea. care nu-1 recunoa^te. p. H a s d e u in Cuvente den bätrini. p. 137—171. p. 170-171. Cuvente den bätrini. care-i rämäsese credincioasä. 123 fisiologul. vestea despre sfintenia lui se räspinde§te in toatä tara. 210-234 (cu studiu). surprinsä de furtunä. 1884. C a r. 6 — 7. L a z ä r I. XVII. prelucratä in Bizanf §i mai tirziu in Roma. P. Fisiologul este o interesantä carte. Cärtile populäre in literatura romäneascä. 145—156. Literatura didacticä este reprezentatä in secolul al XVI-lea si inceputul celui de al XVII-lea. care.cum si cele narative. Sim. 1929 (ed. legende si istorioare. altele chiar burlesti. Abia la sfirfitul vietii lui. ms. BIBLIOGRAFIE . LITERATURA DIDACTICÄ Trecerea de la literatura apocrifä la cea didacticä era usor de fäcut. 153155. sub . p. printr-o minune dumnezeiascä. cf. Dar el se face neväzut. Florea Marian a cules un ciclu de legende in care viata Sfintului Alexie a fost prelucratä de imagina|ia popularä cu elemente felurite — unele venite din romanul lui Varlaam §i Ioasaf. XIII (1906). nici mamei. C i o m u. P. Alexe este astfei descoperit. Pentru mai multe amänunte bibliogralice de tipäriturl. p. cerindu-i sä adueä in bisericä pe „omul lui Dumnezeu". pe care il credea pierdut. cap. VIII. la N. 284—291. dupä versiunea lui popa Grigore din Mähaciu din Codex Sturdzanus: o copie derivind din acelasi prototip ca versiunea lui popa Grigore. M. in afarä de Invätäturile lui Neagoe Basarab cätre fiul säu Teodosie. despre care ne-am ocupat la locul säu. pleacä spre tärmul märii si se imbarcä pe o corabie. Sisinie. pre. intilrieste pe tatäl säu. fragment aflat in scoartele unei Psaltiri coresiene. p. 342— 352. in Revista istoricä romänä. Legende hagiografice. Sisinie din Codex Sturdzanus a fost publicatä de B. I. Revista pentru istorie. M. Bucuresti. opera citatä. p. N. prin douä texte: unui venit din Egiptul elenistic prin vechiul Bizan£: Fisiologul. 1938. dar care. N. säpatä pe citeva foi de plumb din secolul al XIII-lea si gäsitä la TurnuSeverin. tipäritä la Bucuresti Sn 1878. din secolul al XVIII-lea si dupä versiunea mitropolitului Dosoftei din Vietile sfintilor. altul venit din literatura Italiei medievale: Fiore di virtu. tust. I o r g a . romänefti si izvoare. . vol. • Studii. elementele rudimentäre de ftiinte naturale. Viata Sfintului Aiexie: K u f r o s i n a S i m i o n e s c u . p. aläturi de o versiune din 1779. Rätäcind pe sträzile Romei. C a r t o j a n . dupä »n ms. nici pärintelui. 163. cu textul slavonesc in paralelä si cu o redac^iune modernä. Pentru o formula de descintec slav in care e citat Sf. 53—54. p. 1924. in amintirea fiului säu. Legenda Sf. II. poate in Egipt.Fecioarä se aratä in vis unuia dintre preoti. Legenda S/intet Vineri: B. Versiunea din Codex Sturdzanus a fost retipäritä ->'i de dr. G a s t e r in Chrestomatie. dr. 56 — 57. ii dä adäpost in casa sa. H a s d e u .*t Texte. G a s t e r . nici sotiei sale. färä sä se destäinuie nimänui. II. imprumutate din ciclul lui Päcalä. dcoarece literatura didacticä de la inceputul culturii noastre era alcätuitä din texte in care maximele. II. in josul paginii. Studii si documente cu privire la istoria romänilor.

ca de pildä finixul. Cind asemenea naivitäti se gäseau pinä si in scrierile sfintilor pärinti.influenta curentelor neopitagoriciene fi a altor curente mistice din Orient. unde se incrucisa cultura elenisticä cu cea iudaicä si orientalä si cu crestinismul.liscul. traducätorul Bibliei in latin este. In felul acesta sint descrise si interpretate in sensul unui simbol moral o multime de animale si päsäri: pelicanul. ca Thibaud. era hränit de Duhul sfint. el fuge cä nu-i place. Ieronim. care ar fi cerut sfintului sä se roage pentru el lui Dumnezeu. insusi Sf. iar unde aflä lemn slab fi gäunos. ne povesteste intr-una din scrisorile sale scena intilnirii in pustiu a sfintului Antoniu cu un satir. auzind toaca preotului din cetate. Alte animale mitice din Fisiolog sint vasi. ori in ale istoricilor si riaturalistilor. a fost tradus si prelucrat in toate limbile romanice si germanice. mistuindu-se in cenusä. fi ascultä cu urechea fi dacä aflä lemnul tare fi virtos. scobind lemnul. sau in operele truverilor. ca Jacques de Vitry s.a.“ Dupä cum se vede. nu trebuie sä ne miräm cä elementele din Fisiolog au pätruns in romanele courtois ale Frantei medievale. lipsitä de spiritul critic pe care ni-1 dä astäzi progresul stiintelor exacte. care-si sfisie pieptul pentru ca din singele lui sä-si hräneascä puii. fiindcä. fi acolo scoate fi puii säi. pentru ca prin singele lui sä mintuie omenirea de päcatul primitiv. este interpretat ca un simbol al Mintuitorului. fi läcuiefte intr-insul. Acolo sta nouä ani pe cedrii Livanului. Dupä nouä ani i se umpleau aripüe de mireasmä fi. un fei de balaur cu privirea inveninata. ca de pildä in Floire et Blanchefleur. ea tot scobefte fi sä säläfluiefte intr-insul. Din Egipt a pätruns in Bizant si a intrat de timpuriu. pentru ca apoi . a doua zi. poate din veacul al V-lea. §i dacä gäseste om slab sä säläsluieste intr-insul. Este. Pentru a ne face o idee de structura acestei curioase cär^i. preotul sä o gäseascä renäscutä fi intineritä. o pasäre ca päunul. dupä ce sint descrise cu obiceiurile reale sau inchipuite. de fapt. un fei de tratat de Zoologie fi de moralä in acelafi timp. care cäutau sä descopere calitäfile oculte ale lucrurilor. avantajele magice fi simbolurile lor religioase. cercind cu viclesugul säu. care ar fi träit pe lingä cetatea Heliopol. Bestiariile s-au bucurat astfel :124 . se afeza pe jertfelnic fi se aprindea. Fisiologul a fost alcätuit. in care animalele fi päsärile. ea fuge de la dinsul. in Egipt. unde. sint dati ca pildä crestinilor care trebuie sä se adune in cete la bisericä spre a se feri de diavol. cu capul de aur. pentru ca sä se fereascä de soim. sint interpretate apoi ca simboluri ale unor idei morale fi religioase. iar dacä-1 gäseste postind si rugin. sub numele de Bestiarii.du-se sau fäcind milostenie. dupä cum s-a spus. Asa si diavolul: umblä din om in om. descrierea päsärii este urmatä de interpretarea simbolicä. sau gorgonia. in Occidentul latin. . porumbeii. In ciclul animalelor descrise de Fisiolog se gäsesc fi animalele fantastice din miturile popoarelor vechi. ne spune textul. cum este descrisä gheonoaia sau ciocänitoarea: „Gheonoaia zboarä din copaciu in copaciu. färä sä se hräneascä. contele Champagnei si regele Navariei. de pildä. care s-a rästignit pe cruce. care umblä totdeauna in stoluri. Elementele fantastice pe care le continea nu au izbit mentalitatea naivä a lumii medievale. care ucide de la distantä. un monstru cu chip de femeie fi cu perii capului de balaur. Dealtfel. intra cu el in bisericä. iatä.

este vasiliscul. in Evanghelia. Au inspirat pinä si arta. acea duioasä isto.. ci balaurul . Fisiologul se pare cä a pätruns de timpuriu. spune cä erau „mai räi si mai cruzi decit fiarele . nici nu mai bea apä limpede. ca de pildä despre pelican sau despre amärita turturicä. precum si ornamentatii pentru vinietele si initialele manuscriselor. din biserica Scheilor din Brasov.in evul mediu de o largä popularitate. Iorga..reni. a fost culeasä in mai multe Variante din gura poporului in Muntenia si Bucovina si a fost literalizatä la inceputul secolului trecut de Enächitä Väcärescu (dupä liricul grec Psalidas) si de Asachi (Päsäruica stingherä). in romanul säu Ciocoii vechi si noi. suflet. In sus pe calea strimtä.cätori decit ai vasiliscului. Fisiologul a fost destul de räspindit in literatura noasträ veche. N. si a fost republicat. copiat in anul 1774 de dascälul Duma si publicat de C. cu un studiu. pentru fatade. unde a fost tradus in douä epoci diferite: o datä in epoca de aur a vechii literaturi bulgare.. adus din Muntele Athos. amvoane si vitraliurile domurilor. de aceea in epoca influentei grecesti s-a fäcut o nouä traducere dupä un text mult mai complet. in facsimile si transcriere latinä. utilizat adesea ca motiv decorativ in miniaturile manuscriselor din mänästiri si pomenit de multe ori de scriitorii noftri vechi. cu aspra neavere. Nu stim cui se datoreste aceastä nouä traducere. venit la noi intr-o tipäriturä venetianä sau in manuscris. si femeile cele cu ochii mai ferme. Stolnicul Constantin Cantacuzino. se cunosc pinä acum vreo §ase manuscrise. al lui Damaschin Studitul. Mateescu in Calendarul si revista Ion Creangä pe 1914 si 1915. Te luptä cu Ananga. de Costea Dascälul. pentru portaluri. Versiunea aceasta tradusä din slavoneste este insä sumarä.rioarä despre pasärea care. balaurul cu privirea fermecatä. De la bizantini. de doamna Margareta Mociornitä-Constantinescu. invätätoare de la Dealu.. Nu mai putin räspindit a fost Fisiologul in literaturile balcanice. Fisiologul a cälätorit mai departe la slavii sud-duna. cäreia i-au imprumutat motive decorative pentru turnuri. rämasä färä sot.. Cu limbile de sarpe. ciubucele si narghilelele cele umplute cu parfumatul tutun al Siriei. p. cum comentau intr-o vreme autorii nostri de cärti125 didactice. descrie astfel belsugul din casa lui Dinu Päturicä: „Vutcele si cafeleie cele mai bune. du corpul dupä tine. cu filii. cu consoarte. La noi. „sopirla care-si schimbä coloarea pielii. o.dele si vasiliscii cei oträvitori si veninati“ (ed. in epoca de Suprematie a literaturii sirbesti. 85). dar in acelasi timp oträvitoare. Toate aceste sase manuscrise descind din acelasi prototip — mult mai vechi. Nicolae Filimon. dar versiunea cea mai veche se pästreazä intr-un manuscris." El a intrat si in creatiunea poeticä a lui Eliade Rädulescu. si decit aspi. Un alt animal fantastic din Fisiolog. cu ochi de vasilisc.. cameleonul". Vasiliscul nu este aci. arhiepiscopul Naupactei. El a imbogätit comoara traditiilor populäre cu legende despre animale si päsäri. altä data mai tirziu. poate din secolul al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea — ■ tradus la rindul säu dupä o versiune sirbeascä. vorbind in Istoria Tärii Romänesti de impäratii romani din epoca decadent ei. nu se mai a^azä pe lemn verde. Aceastä temä se gäseste in Invätäturile lui Neagoe. care-1 pomeneste in oda sa La Schiller: Du sarcina. dintre care cel mai vechi a fost copiat in 1693.

Acest succes asa de frumos se datoreste bunului-simt cu care autorul. Al doilea text cu caracter didactic al secolului al XVI-lea romänesc are o origine italianä. afa si scumpul stringe avu^ie altora. din Bologna veacului al XII-lea. si a avut. Compararea cu animalele din Fisiolog se continue cu o serie de maxime. rusä. tinind seamä de gustul epocii sale. spirituale chiar. astfel incit fiecare virtute sä fie urmatä de vitiul contrar: dragostea — pizma. in decurs de sase decenii. Varos au zis: Albina $ine in gura mierea si in coadä acul cu fierea. care sint in genere precise fi clare.“ Partea cea mai atractivä a cärtii o alcätuieste sectiunea a IV-a. Fiecare capitol la rfndul säu e format din patru sectiuni de materiale diferite. Descrierea acestor animale. a imbinat intr-un tot armonic materiale asa de disparate la prima vedere. dar reunite intre ele armonic. ultima. un mic tratat de moralä. ingim. au fost imprumutate de autorul acestui tratat de moralä al evului mediu din Fisiolog. Desi luate din izvoare disparate. minia cu ursul. adevärul — minciuna. din Gesta Romanorum. Este Fiore di virtü. bärbätia sufletului cu soimul. dar a colindat aproape prin toate literaturile Occidentului si a räzbätut si in Orient. Este o legenda care a avut multä raspindire in evul mediu fi care ifi are sursa ei indepärtatä in Orientul semitic. Analele Acad. Dupä definite urmeazä in fiecare capitol — in conformitate cu gus. ori din scriitori medievali. FIORE Di VIRTÜ. Pythagora: Scumpul <avarul) este ca mägariul ce poartä povarä altuia.fantastic din Fisiolog. din scrierile biblice sau din legendele hagiografice. bulgarä si armeanä. pe care a folosit-o Voltaire in romanul säu Zadig fi pe care a prelucrat-o la noi M. plastice. greacä. fiind tradus in limbile sirbä. De pildä: „Casiodor: In ce chip buretele nu da apä pinä nu-1 storci. aleasä fi ea din izvoare foarte variate. Fiore di virtii in literatura romäneascä. dar a^ezate simetric. concise. ca piesele unui mozaic. iar el numai ce-i cu bänatul.farea cu päunul. inchipuite ori reale. care cäutau simboluri pentru ideile morale ale crestinismului in lumea materialä — comparatia virtutii sau a vitiului cu un animal. C a r t o j a n . . Nu numai cä a fost pus sub teascul tiparului in Italia curind dupä inventia tipo.tul cititorilor din evul mediu. ca de pildä din romanele celebre ale timpului (ca. culese din scrierile biblice sau din filozofii pagini. peste 40 de editii. Romanul lui Alexandru cel Mare). precum fi a altora fantastice — ca de pildä vasiliscul sau leoncornul. care a avut un puternic räsunet in literatura evului mediu. asa si scumpul nu da nimänui nimicä pinä nu-i iai cu sila.grafiei (in 1474). Sadoveanu in Povestiri pentru copii (Pustnicul Ieronim). Reamintesc de asemeni duioasa legenda a Casiei si a prietenei sale Theodora cu impäratul bizantin fi cu märul de aur — un reflex al folclorului bizantin. ele sint totufi alese cu gust. care are privirea asa de inveninatä. romänä. cu puteri de tämäduire — toate cu obiceiurile lor. incit ucide cu ea de la distantä. scurte. precum: frica cu iepurele. ori pasärea calandrinon. care intregeste predica privitoare la intarirea virtutilor fi infrinarea vitiilor printr-o istorioarä moralä. 1 :126 1A se vedea mai pe larg: N. Cartea este alcätuitä din 34 de capitole referitoare la virtuti si vitii. Prima sectiune o alcätuiesc defini^iile virtu^ilor sau ale vitiilor. Amintesc aci legenda ingerului si a sihastrului. cälugärul benedictin Tomtnaso Gozzadini. dreptatea — strimbätatea. privitoare la virtujile fi vifiile corespunzätoare.

prin trei traduceri diferite. fäcutä dupä cea romäneascä. Aceastä versiune fusese tradusä la rindul ei dupä un incunabil italian si publicatä pentru intiiasi datä la Venetia.. Traducerea ardeleanä era insä plinä de lacune. in epoca de renastere a sentimentului religiös din vremea lui Antim Ivireanu si a lui Brincoveanu. ce stätea in mänästirea de cälugärite din Murano. anii de studiu ai lui Mihnea in Venetia. atras de celebritatea cärtii. din nenorocire.. IV. lit.monahul Rusin. o datä sigurä la care a fost fäcutä traducerea ruseascä: 1592. tradusä direct din italianä de cätre Gherman Valahul. Aceastä traducere s-a pierdut dar ni s-a pästrat o copie fäcutä in 1620. dacä ne gindim la legäturile ^ärilor noastre cu Italia si in primul rind cu Venetia. cind clerul nostru a simtit nevoia de a pune in mina poporului cärti de edificare moralä. care deriva dupä o versiune publicatä in tipografiile grecesti din Venetia. Una din aceste tipärituri grecesti a ajuns pinä in mänästirile grecesti din Muntele Athos. Oricit de curios ar pärea la prima vedere un contact direct cu literatura italianä in secolul al XVI-lea.Fiore di virtu a pätruns in literatura noasträ pe trei cäi. dar se pästreazä traducerea ruseascä.biei si de aci a fost adusä la noi. totusi lucrul nu este exclus. De pe tärmurile croate. Nu este exclus ca in asemenea imprejuräri un cärturar roman din soliile sau din alaiu.tea lagunelor. pe la jumätatea secolului al XVIlea. unui din boierii lui 127 Rom. aceastä carte a fost tradusä din nou. in 1529. pästratä in Muzeul Rumjancov din Moscova §i studiatä de invätatul rus Istrin. secf. in satul Simpietru din Hunedoara. Inainte de aceastä datä. unde a fost tradusä in limba romäneascä. in timpul pelerinajului säu. mem. A doua traducere s-a fäcut dupä un intermediär sirbesc. care fusese la rindul säu tradus din italianä in secolul al XIII-lea. in Moldova. ne da. t. in care se oficia servicul divin in limba latinä si care avea legäturi cu tärmurile vecine ale Italiei—• si in primul rind cu Venetia — un cälugär croat a transpus in limba neamului säu celebra carte de moralä a evului mediu. Mem. iar din valahä tradusä in slavä de Veniamin Iero. la anul 1592“. 192S. 2. sä fi incercat transpunerea ei in limba neamului säu. Aceastä traducere ruseascä. in asa-numitul Codex Neagoeanus. Prima traducere s-a fäcut in secolul al XVI-lea. seria III. Bucurcfli. Aceastä a treia traducere a fost fäcutä dupä un text grecesc. unde a gäsit-o. s-a pierdut. sub ingrijirea mätusii sale Marioara Adorna Vallarga. fiicele lui Petru §chiopul märitate in Venetia cu greco-italieni. TW V /apixcov. traducerea lui a cälätorit mai departe in inima Ser. si retipäritä continuu in cursul veacuriloral XVI-lea si al XVII-lea. .rile princiare romäne. Fiore di virtü circula deci in literatura noasträ. sub titlul ”Au0o<. care incepe cu urmätorul titlu: „Cartea Floarea virtutilor si a vitiilor tradusä din limba italianä in valahä sau bogdäneascä <moldoveneascä> de cätre Gherman Valahul. in Ardeal. 9— 13. de popa loan Romänul. intr-o copie din veacul al XVIII-lea. pe care documentele ce se descoperä incä in zilele noastre ni le infätiseazä intr-o luminä din ce in ce mai interesantä: soliile lui Stefan cel Mare in ceta. Traducerea romäneascä. cätre sfirsitul secolului al XVII-lea. de aceea. p. dupä cum se vede. direct din limba italianä. pe tärmurile Croatiei. Intr-una din mänästirile croate din insulele sau de pe tärmurile adriatice.

din floare in floare. ducindu-se sä se inchine la Muntele Athos. intimplätor. de M a r g a r e t a D . a fost multiplicatä prin copii manuscrise. Cartea aceasta. iar in colectia manuscrisä a lui Iordache Golescu: „Gäina pentru un ou. la mänästirea Snagovului. voind sä aducä si el un prinos de recunostintä noii lui patrii. se intorcea cu el in tarä.turul nu prinde muste" apare la Anton Pann sub forma: Vulturul stä-n loc si vegheazä. a fost publicat in facsimile si transcriere latinä. a indemnat pe ieromonahul Filoftei. paharnicul Constantin Sarachini. cäci in anul urm at or.toria si nectarul poate suge.. parohul bisericii din Bolgarseghiul Brasovului. Astfel maxima Sf. Augustin: „Leul nu se luptä cu furnicile. si interesul pentru ea era incä destul de viu la inceputul veacului al XIXlea. cind. . viitorul mare mitropolit. Ierei loan §tefanovici. apärutä sub titlul Cercetäri literare. in 1807. Manuscrisul cel mai veclii. nici vul. Sadoveanu. au fost culese din gura poporului de diferiti culegätori de material folcloric. FI. :128 . Marian. Bucuresti. o tipar este din nou in tipografia fratilor Constantin si Ion Boghici. a dat peste aceastä carte §i. de cätre ieromonahul Antim Ivireanu. Elemente din ciclul asemänärilor cu animalele se gäsesc imprästiate in traditiile populäre privitoare la obiceiurile animalelor si pasä. Traducerea a fost tipäritä la 1700. Istorioare morale ca Fiul impäratului Theodosie sau Ingerul si Sihastru aceasta din urmä prelucratä de M. iar tezaurul proverbelor populäre romänefti datoreazä si el o parte din sentintele sale acestei vechi antologii morale a benedictinului italian din veacul al XIII-lea. intr-o publicatie a Seminarului nostru.. Maxima atribuitä Sf. Cartea s-a räspindit repede in toate tinuturile romänesti. §i la Anton Pann in forma: Albina in gurä cu miere Si-n coadä acul cu fiere. multä gälägie face". 1934. in 1814 se scoate a treia editie la Sibiu si. Isidor: „Gäina pentru un ou face gälägie de o aude vulpea" (din capitolul despre inältare si ingimfare) se gäseste la Anton Pann. Cartea a dat-o la luminä. 1808. tipäritä apoi de cinci ori. sub forma: Gäina cind va oua Aude o mahala. Maxima lui Yaros: „Albina tine in gurä mierea si in coadä acul“ o gäsim In manuscrisele lui Iordache Golescu: „Albina tine in gurä mierea cea dulce si in coadä acul cel oträvitor". Ornitologia popularä romänä. Tipäritura aceasta a avut noroc. 83—101. M o c i o r n i t ä . un cälugär romän atonit. se tipäreste a doua editie. copiat in 1693 la Brasov de Costea Dascälul de la bisericä $cheailor. de tipograful Friederich Herfurt. s-o traducä in limba romänä. dupä cum dovedeste culegerea lui Sim. o a patra editie la Bucuresti. ca albina care sboarä cu mare ostenealä si sänätoasä intelepciune peste cimpuri si livezi si grädini. t ' BIBLIOGRAFIE Fisiologul. nu putea dispare din circulatie inainte de a läsa in sufletul popular urmele ei. dupä cum o spune insufi. fiul unui doctor grec din Creta ce se impämintise la noi. in sfirsit. dupä un exemplar tipärit la Snagov. Paharnicul Sarachini. cu un studiu. care a fost cititä patru veacuri in literatura noasträ. I. tradusä de cel putin trei ori. copiatä in toate tinuturile romänesti.Brincoveanu. Dar el muste nu vineazä. p. in 1864.rilor. socotind cä din vechea carte de moralä „fiestecare dof. care. pentru a-si agonisi hrana".

Eine religionsgeschichtlich naturwissenschaftliche Untersuchung. si intre desfäsurarea vietii omenesti. pe de altä parte. VII (1914) si VIII (1915). de C. Memoriile sectiunii literare. printr-o bogatä literaturä astralä. p. p. unde a avut un rol important in elaborarea ultimelor curente ale filozofiei eline. Textul din Codex Negoeanus n-a fost publicat pinä acum in intregime. i n Archivio glottologico italiano ( a l jUi Ascoli). Fiore di Virtü. asemenea literaturä s-a räspindit in Egiptul ele. O altä versiune. pe care le considerau ca divinitäti. cu 129 timpul. a fost publicatä. 1928. Este un gen de literaturä care reprezintä prelungirea in crestinism a unor strävechi superstitii din lumea anticä: cärtile de prevestire. din Grecia si din Asia Micä astrologia se infiltreazä in Italia si se räs. 273 — 304. Heft 1. nenorocire peste intreaga tarä“. memoriul 2. pe ruinele vechii Ninive. Phiiologus Supplementband. cu preziceri astrale. au stabilit semnele zodiacale si. tradusä din greceste sub titlul Oarecare cunostinte de la filosofii vechi pentru firea si obiceiurile näravurilor oarecäror jivini adunate de preainteleptul intru arhierei Damaschin Studitul. 501 — 514: Fiore di Virtü dans la litteratare roumaine. I. Si o bibliografie completä. XXII. ca de pildä: „Cind constelatia ursei se intoarce. Citeva capitole publicate in mod critic. cind Roma ajunge o putere mondialä si-si intinde stäpinirea in Orient. unde se dä. s-au descoperit o sumedenie de tablete cuneiforme. Se stie cä preotii Asiriei si Caldeei au aflat pe cer zodiile.LITERATURA DE PREVESTIRE Inainte de a trece la romanul popular. copiat in 1777 de Andronache Bercheceanul. p. Credintele acestea superstitioase despre influenta astrelor asupra vietii Un alt manuscris din aceeasi familie. Un rezumat in limba francezä al acestui studiu am dat in Archivum romanicum. Bibliografia la p. in toate straturile sociale. p. IV. II Physiologus rumeno. In säpäturile fäcute in vremurile noastre in Asia Micä. Aceastä literaturä isi are sursele ei indepärtate in credintele astrale ale vechilor caldeeni si asirieni.neascä.nistic si de acolo a trecut in Bizant. Cärtile populäre in literatura rcmä. in text romänesc cu caractere latine si in traducere talianä fäcutä de Pietro MerJo. G a s t e r . 193— 194. a fost publicat de dr. M o c i o r n i t ä in studiul amintit mai sus. Studii pentru Fisiolog. precizind dupä miscärile cosmice si dupä fenomenele naturii soarta omenirii. Mai tirziu. D. N. anul X (1886). in Analele Academiei Romäne. 1930. dupä o copie fäcutä in anul 1774 de dascälul Duma din Brasov. 157 si urm. VII. XII (1928). in special asupra neoplatonismului. pentru a avea o icoanä completä a culturii romänesti din epoca de care ne ocupäm aci. p. in Annuaire de V Association pour V encouragement des etudes grecques in France. la care e de adäogat acum: Max W e l l m a n n. sä descopere aceste raporturi. Din Asiria si Caldeea. mai pe larg N. vol. . M. seria III» tom. Pentru originalul grecesc a lui Damaschin Studitul vezi L e g r a n d .pindirii lui in literatvirile balcanice si in cea romänä: N. 195 — 208. vol. au incercat. asupra unor texte care au avut in trecut o largä circulatie in toate päturile societätii romänesti si care formeazä si azi lectura favoritä a claselor populäre. M a t e e s c u in Calendarul revistei Ion Creangti pe 1914 si in revista de fo-lclor Ion Creangä. C a r t o j a n . A se vedea si Cärtile populäre in literatura romäneascä. Der Physiologus. Pentru raporturile versiunilor romänesti a se vedea si M a r g a r e t a . 188— 194. pornind de la conceptia cä este o strinsä legäturä intre miscarea astrelor si tulburärile naturii pe fata pämintului. Bucuresti. Leipzig. Fiore di Virtü in literatura romäneascä. ne oprim putin. C a r t o j a n . I. pe de o parte.pindeste. scrise multe din porunca regelui Sagon I. cu un studiu asupra originalului italian si asupra räs.

cronicarul lui Constantin Brincoveanu. el insusi copistul unui rojdanic. el prelucra in :130 . Chiar si la curtile marilor nostri voievozi cärtile astrologice erau fo^rte mult pretuite. anume Ion Romanul sau loan Frincul. de la Matei Basarab. Lupta deschisä de bisericä a contribuit ca in indicele de cärti oprite de a fi citite de credinciosi. sä se treacä de timpuriu. se spune intr-un loc: „Cei ce cautä in stele sau fac alte meste^uguri sä cunoascä miscarea lucrurilor nestiute. s-au ridicat marii pärinti ai bisericii. tipärit la un loc cu Paraclisnl Maicii Dom. De exemplu.rea cärtilor de astrologie. judecind dupä marele numär de copii ce ni s-au pästrat. A fost se pare mult cäutatä in lumea romäneascä a veacului al XVII-lea. totusi eie se publicau chiar in tipografiile mitropoliilor noastre. dupa cum spune el insusi intr-o prefatä. si literatura astrologicä. Molitvenice si alte texte religioase. de la apus sau de la räsärit. si se gäseste intr-o sumedenie de manuscrise. ' Gromovnicul este o altä carte astrologicä. care pretinde sä dezväluie soarta omenirii si starea sämänäturilor dupä zodia in care va cädea tunetul (slav. spune: „Ce crestini sunt aceia care päzesc basmele jidovesti si eline^ti si ursitorile si vräjile §i astrologiile si obriciri de zile si de luni side ani si Trepetnice". Brincoveanu insusi avea la curtea lui un astrolog.. Credincios acestei sarcini. omilie care a fost tradusä in limba romäneascä de Radu Greceanu..logice au trecut in pravilele de legi. deoarece cea dintii carte iesitä din tipografia mitropoliei de la Alba-Iulia. este un Gromovnic.nuliii. precum: bätaia ochilor. poruncind arde. Astrologul lui Brincoveanu avea.omenesti prinsese rädäcini atit de adinci in imperiul roman.cutü si zicü c-au fostü bunä sau ria si acestia sä aibä canon cinci ani“. aläturi de literatura apocrifä. si este reprezentatä la inceputul secolului al XVII-lea prin urmätoarele texte: Rojdanicul sau Zodiacul este un text care prezice viitorul copilului dupä luna sau zodia in care s-a näscut. instalatä in 1639 cu material adus din Tara Romäneascä. desi pravilele bisericesti opreau citirea lor. precum a fost cazul cu mitropolia din Alba-Iulia sau din Iasi. cum dealtfel erau si la curtile princiare si regale din Occident. prin mijlocirea slavilor meridionali. „obicinuita pe an datorie“ de „a se inchina Domnului“ cu „tilmäcirea almanacelor“. incit imparatii crestini au deschis lupta impotriva acestui gen de literaturä.latä Pentru mincinosii prooroci si cei färä Dumnezeu eretici. gromb = tunet): dupä cum va tuna ziua sau noaptea. dintre care cel mai vechi cunoscut pinä azi dateazä din anul 1639. La noi aceastä literaturä a venit din Bizant. in Pravila tradusä de Eustratie Logofätul §i tipäritä pe vremea lui Vasile Lupu in 1644. Din indice. asijderea ceia ce-si socotesc zua intru care s-au näs. .. dispozitiile impotriva cärtilor astro. care nu trebuie confundat cu popa Ion Romanul din Simpietru. clipirea genelor. intr-o omilie intitu. Aläturi de impärati. precum si dupä faptul cä. Trepetnicul (slav. in evul mediu. ca de exemplu Sfintul loan Hrisostomul. Aceastä literaturä a fost mult cäutatä odinioarä. Textul cel mai vechi a fost copiat in 1620 de popa Ion Romänul din Simpietru in ArdesÄ si se pästreazä la un loc cu Alexandria si Fiore di virtü in asa-numitul Codex Neagoeanus din Biblioteca Academiei Romäne. care. care au fost traduse §i in literatura noasträ. trepetnics = tremor) prezice viitorul omului dupä diferitele miscäri ale trupului.

cintece si vräji: Tu stea logostea Toate stelele sä stea Numai steaua lui X sä nu stea. lupte ce culmineazä in epopeea fulgerätoare a lui Mihai Viteazul. nu este impärat si impäräteasä care. studii asupra materialului romänesc. Foletul Novel.Bucuresti. de pildä. ln bibliografia de la sfirsitul capitolului se indicä: manuscrise romänesti vechi editate. . urme numeroase se gäsesc in des. cind tärile noastre se främintau in necontenite lupte pentru apärarea pämintului romänesc. sä nu recurgä la cunostintele unui vraci sau cititor de stele. a pätruns totusi in literatura noasträ prin intermediul sirbilor. romanele acestea sint reprezentate In secolul al XVI-lea si al XVII-lea prin trei specimene: Alexandria. care corespund fiecare unei faze deosebite a sufletului romänesc din trecut. Udriste Nästurel-. 685. invätatul cumnat al domnului Matei Basarab. In secolul al XVI-lea. de un autor anonim care s-a folosit de traditiuni scrise si de legende populäre. ale romanelor populäre. Bucuresti. calea pentru povestirile mai intinse. Varlaam si Joasaf si Archirie si Anadan. 686 . ROMANUL POPULAR Literatura religioasä apocrifä si literatura didacticä cu caracter profan. C a r t o j a n . manuscripte inedite din Biblioteca Academiei Romane. dupä ce a suferit insä influenta versiunilor din Occidentul latin medieval. 694). Iar dupä ce sfortärile pentru intarirea vietii religioase devin si ele mai pu^in intense. grecesc si slavonesc. Citeva decenii mai tirziu. ' (Tocilescu. urme pe care le intilnim pinä in creatiile lui poetice. traduce romanul de apologie a vietii crestine: Varlaam si Ioasaf. care träieste si azi si este cititä cu aviditate in lumea satelor. Stilizate de cärturari in vremuri si täri diferite din material imprumutat din literatura oralä a maselor populäre. p. Desi aceste douä din urmä depäsesc epoca pe care o studiem. BIBLIOGRAFIE N. au pregätit. aceastä literaturä. I. 1940 (studiu fi texte). Alexandria. Prin caracterul ei fatidic. adaugä E m i l V i r t o s u .cii culturale si a vietii religioase.pänä si nevoie. Pentru calendarele lui Brincoveanu.. ALEXANDRIA. cind luptele cad pe planul al doilea si cind tree pe primul plan preocupärile pentru organizarea mun. Cärtile populäre in literatura ro mäneascä. p.fiecare an almanacele dupä izvoare italiene — Foglieti Novelli. la noi. p. se traduce romanul de äventuri räzboinice a lui Alexandru cel Mare. texte grecesti. 1929. a läsat urme adinci in sufletul popular. enigme si fabule: Archirie si Anadan. desi de origine greacä. cu intriga mai complicatä. le tratäm totusi aci.rea zodie a mai avut“. In basmele noastre populäre. 172— 187. maxime si istorioare sint subordonate tendintei de a inäbusi vitiile si de a intäri virtutile crestinesti. Tot din aceste cärti vine §i zicätoarea: . in care legende de animale si pasäri. ibidem. in ceasurile de mare cum. 1693—1704. calendarul lui Constantin Vodä Brincoveanu. texte slave. Se stie cä romanul lui Alexandru cel Mare a fost alcatuit in Egiptul elenistic 131 in veacul al III-lea. intretesut cu maxime. Materialuri folcloristice. 180— 182. Cel mai vechi roman popular. apare un alt roman cu caracter moral. texte tipärite. pentru a avea o privire mai clarä asupra romanului popular in epoca influentei slavone. sau: „s-a näscut intr-un ceas bun (intr-o zodie bunä)“.

intorsi la casele lor. pe numele lui Callisthenes. care fusese trimis in solie la impäratii Bizantului. de aceea in literatura bizantinä romanul e cunoscut si sub numele de Pseudo-Callisthenes. in Egiptul stäpinit de urmasii lui Alexandru cel Mare. iar Cicero laudä arta si strälucirea sti.itorii posteriori (Polybiu. pentru cä si-a ingäduit sä critice fastul oriental pe care-1 adoptase genialul cuceritor. incit chiar istoricii pe care el ii luase in expeditiile sale. un autor necunoscut. pe care le citeazä scri. a alcatuit romanul. unde a fost cu timpul prelucrat. transmise din generatie in generatie. Din imperiul bizantin romanul lui Alexandru a trecut in Occident.lului säu. Cä patria romanului este Egiptul se vede chiar din primele pagini. prin douä traduceri: una fäcutä in epoca lui Carol cel Mare. adusä in secolul al X-lea de un napolitan. nepotul de sorä al lui Aristotel. Paralel cu aceste traditiuni scrise. au umplut lumea anticä cu faima expeditiilor intreprinse. a trecut in Franta. in veacul al III-lea a. isprävi de vitejie ale eroilor din alte timpuri. atit de pretuit de cei vechi. care a trecut apoi in toate literaturile lumii. Din Egipt romanul a cälätorit apoi in Räsärit. intr-un mediu de :132 ..). amintirea despre marele cuceritor si izbinzile lui strälucite s-au pästrat si prin ostasii care sträbätuserä cu el cäile pinä la Indus si care. cu obice. Desi operele acestor istorici contemporani cu Alexandru (Callisthenes. unde marele cuceritor macedonean este infätisat ca fiul natural al ultimului faraon egiptean (Nectaneb-Nehtinav) —■ o notä menitä sä satisfaeä mindria vechiului Egipt. a povestit aceste expeditii. Aceastä moarte tragicä i-a atras insä simpatia scriitorilor vechi: Curtius il numeste „vindex publicae libertatis". sä ne surprindä faptul cä romanul fantastic al lui Alexandru cel Mare a fost pus. toate aceste elemente au izbit intr-atita imaginatia contemporanilor. exotismul tärilor cucerite. Nearh) s-au pierdut. Statuia lui Callisthenes chiar impodobea grädinile serviliene pe vremea lui Pliniu. si s-a rasplndit cu deose. totusi. spre a-i da mai multä autoritate. care insotise pe marele cuceritor in expeditiile lui.iuri.a. Aceste amintiri. dar a fost ucis din porunca lui Alexandru. intr-o vreme cind truverii colindau din castel in castel pentru a evoca in sälile somptuoase ale oaspe. arhipresbiterul Leo. istoricul lui Alexandru cel Mare. Aristobul. alta. precum si sfirsitul lui tragic. se recunoaste germenul unor episoade care au alcatuit mai tirziu o parte din urzeala romanului (ca de pildä: intilnirea lui Alexandru cu amazoanele sau cu gymnosofistii). cunoscutä sub numele de Historia Alexandri Magni regis Macedoniae de proeliis. care in nouä ani numai a cucerit in Asia si Africa mai mult pämint decit cunoscuserä grecii temeinic in toatä desfäsurarea vietii lor istorice.bire in imperiul bizantin. Chr. cu vremea. in fragmentele din acesti istoriografi. In Bizant unele copii ale romanului indicau ca autor pe istoricul Callisthenes. in sunetul violelor. Nu trebuie dar. in asemenea imprejuräri.Victoriile strälucite ale lui Alexandru cel Mare. in tärile care fäcuserä odatä parte din imperiul lui Alexandru cel Mare. Onesecrit. au muiat pana in coloarea mitului. Constantin si Romanes. costume <>i vegetatie necunoscutä. Strabo s. adunind elemente din traditia scrisä si din cea oralä.tilor. sau amestecat cu fondul strävechi de mituri si legende si in felul acesta s-a creat in jurul cuceritorului macedonean o atmosferä de supranatural. Aceastä nouä traducere. profesorul lui Alexandru cel Mare. Callisthenes. primind intre altele un colorit crestin. Arrian. mai bogatä in elemente fantastice. Acolo. cind au inceput sä scrie viata si räzboaiele lui.

printre tipäriturile romänesti. Acum mai bine de 50 de ani. O versiune in prozä. care.cind de la atmosfera legendelor religioase apocrife la literatura beletristicä. cu toate incercärile fäcute. pomeneste la anul 1713. in veacul al XVI-lea. De atunci s-a retipärit continuu fi este . in orasele de pe tärmurile croate. incit a fost singura carte profanä care a fost pusä sub tipar. de eite 12 silabe. Originalul traducerii romänefti s-a pierdut. dar ni se pästreazä o sume. Din Franta materialul epic despre Alexandru s-a räspindit in tot Occi. in satul Simpietru din judetul Hunedoarei. Apostol Manu. dupä toate probabilitätile. fäcutä. istoricul literar rus Veselovskij a arätat cä forma numelor proprii din versiunea neogreaeä si sirbeascä a romanului presupune la baza lor prototipe de origine latinä sau romanicä. apropiatä de traducerea latinä a napoli. Acesta. si a fost copiatä in 1562. originalul occidental nu s-a descoperit incä.denie de copii. dar. s-a reper'cutat in redactiunile bizantine care circulau intre colonistii greci din Venetia. in 1794. ine er ca sä speculeze tema moralä in romanul de vitejie. stampata in lingua valaca.tanului.si mä usteniiu cit putuiu si o scris sä ceteascä si sä socoteascä bine ce este impärätie cestii lumi desarte si mingänoasä". s-a raspindit in numeroase copii. fiindcä este atestatä de cätre secretarul de limbi occidentale al lui Brincoveanu. din porunca mitropolitului Grigore. in näzuinta de a ridica nivelul cultural al poporului. ai cäror locuitori träiau in strinse legäturi politice si economice cu Venetia.000 de versuri. in zorile redesteptärii nationale. emigrati la noi din pricinä apäsärii turcesti. iar pe vremea lui Brincoveanu ajunsese atit de mult cäutatä. A fost publicatä la 133 Sibiu. Una din cele mai vechi versiuni slavonesti care a räzbätut prin vicisitudinile vremurilor pinä la noi s-a gäsit in mänästirea Neamtu. Alberic de Besangon — sau mai probabil Briangon — apoi de trei truveri intr-o lungä epopee de 20. dese. nr. Aceastä traducere. cu cheltuiala unui negutätor. din cauzä cä au fost intrebuintate in acest roman. Anton Maria del Chiaro. Alexandria vede iaräsi lumina tiparului. unde s-a incrucisat din nou cu traducerea arhipres. in tipografia lui Petru Bart. dintre care cea mai veche se gäseste in asa-numitul Codex Neagoeanus (ms. romanul lui Alexandru a fost preformat in versuri intii de un cleric.biterului Leo. Mai tirziu. se gindesc sä-i punä in minä cärtile lui favorite.ori tipärita in Venetia. ln cuprinsul manuscrisului se aflä urmätoarea notitä. O copie de pe aceastä versiune a fost tradusä pe la jumätatea veacului al XVI-lea in Ardeal. apärutä la Venetia in 1718. Dupä aceastä versiune greacä. 3821 din Biblioteca Academiei Romäne). numite de atunci versuri alexandrine. o Alexandrie: „o sia Storia di Alessandro il Macedone. interesantä pentru cä ne dezväluie ceva din psihologia clerului de pe acele vremuri. dar care suferise in partea finalä influenta poemelor franceze. cind intelectualii Ardealului. scris la anul 1620 de popa Ion Romänul. tre.dentul si a ajuns in Italia. Traducerea sirbeascä s-a räspindit repede la toti slavii ortodocsi si a fost adusä in tärile noastre de cätre cärturarii sirbi. iubire §i moarte tragicä al marelui cuceritor: „Adecä eu mult grefit si ticälos Popa Ion din Simpetru scrif aceastä carte ce se cheamä Alixandrie . in opera sa Istoria delle moderne rivoluzione della Valachia. devenitä apoi o carte popularä. totusi existenta ei este in afarä de orice indoialä. Desi nu s-a gäsit pinä acum nici un exemplar din aceastä tipäriturä brincoveneascä. s-a fäcut o traducere in limba sirbä.fermentatie epicä. ma detta Storia e veramente curiosa per le molte favole che in essa vedonsi frammischiate".

intilnefte in cale un mofneag incovoiat sub povara bätrinetii fi atunci aflä cä tineretea se sfirseste cu bätrinetea. dupä cum am arätat pe larg intr-un vechi studiu1. au dob'ndit aripi fi s-au prefäcut in iele. Candachia). (Cutare) dimineata s-a sculat in cintarea cintärilor. fi apoi da poruncä strafnicä ca orice suferintä fi orice necaz sä fie abätute din calea copilului. iesind din palat pe poarta dinspre räsärit. a trebuit fire^te sä läse urme adinci in tradi^iile si literatura popularä. •- ► ln colindele ce se cintä pe ulitele satelor ln zilele de iarnä. 2Nagomudrii din versiunea noasträ derivä din slav. care a circulat neintrerupt patru veacuri in toate straturile societä^ii noastre. uneori. $iM*npi>= infelept. Alexandru Machedon este invocat. pe cind copilul. varlaam si ioasaf. :134 . Ruxanda. curind dupä aceasta. p. = in^elept. alcätuitä cu fapte decenii inainte de ivirea creftinismului. ca de pildä Casa §coalelor. Trece putinä vreme la mijloc fi. ascetii intelepti care träiesc o viata de privatiuni. corespunzitor grec. care a dat o editie ingrijitä de marele prozator Mihail Sadoveanu. ne-o infätifeazä astfel: Relegele din Kapilavastu dobindise la o virstä inaintatä un copil. in toponimia si onomastica popularä (Darie. • ' In revärsatul zorilor. fiindcä in unele manuscrise ale Alexandriei se povesteste cä marele cuceritor ar fi dat sticla cu pä vie. iese cu invoirea tatälui säu din palat. ajuns in virsta adolescentei. Sim. Cleofila. pe präg de argint a cälcat. Bucuresti.azi räspmditä in masele populäre de cätre diferite edituri si institutii culturale. devenind nemuritoare. In sfirfit. intr-un ostrov de la capätul pämintului. intilneste pentru intiiafi data un bolnav si atunci aflä de la vizitiul säu ce este boala. Pentru a preintimpina o asemenea nenorocire..burele acestui roman de apologie a vietii ascetice crestine este legenda lui Buda fi a tatälui säu. ' Din pat de aur s-a sculat. verile fi iernile. _. Lalitavistara. in mirosul florilor. pentru a se duce cätre una din grädinile incintätoare spre a-fi petrece vremea. sau a lui Ducipal pe peretii unor biserici de sat din Oltenia) — toate sint dovezi incontestabile de intensitatea cu care a räzbätut fi träieste incä in sufletul popular de azi romanul de vitejie si de miraculos al celui mai mare cuceritor din lumea anticä. däruitä de Evant impäratul gvmnosofi^tilor. ' Cu fetele lui Alexandru impärat in cale s-a intimpinat. yujivo? gol. in pästrarea slujnuelor sale. In sfirsit. intilnefte pe cale un convoi mortuar si atunci aflä pentru intiiafi datä marea tainä pe care i-o ascunseserä pinä atunci 1„Alexandria" in literatura romäneascä. dar cä acestea au bäut apa si. pe care o veche carte indicä. in scena infemului. aceste divinitäti räufäcätoare sint adesea invocate ca slujitoarele lui Alexandru cel Mare. Credinte si legende ca de pildä cele despre blajini. care macinä sänätatea omeneascä. 99— 100.. 1910. ln ciclul descintecelor de „iele". in pictura bisericeascä (zugrävirea lui Alexandru aläturi de Por impärat fi de Darie. pentru a märi dispozitia de umor si voie buna. numeroasele urme läsate in basme. regele pune sä se zideascä trei palate märete in care copilul avea sä-fi petreacä primäverile. Harb = gol. isi au. despre care se prezisese cä va renunta la tron fi cä se va face brahman. Al doilea roman este Varlaam si Ioasaf. o sursä in episodul intilnirii lui Alexandru cu brahmanii gymnosofisti 2. O carte ca Alexandria. regele din Kapilavastu. Intr-o zi insä. Ba chiar fi in cuprinsul oratiilor de nuntä apar reminiscente din Alexandria : Iar nunul cel mare Cälare p-un cal Ca un Ducipal. si oO(pr)crrri<.

tradusä in limba arabä. legenda. a cälätorit mai departe in noua ei formä spre Siria. toti hotäräsc sä-l impiedice cu sila de la aceastä nenorocire. aflind prin revelatie divinä despre främintarea sufleteascä a fiului de impärat. De aceea adaptarea legendei lui Buda la crestinism nu se putea face decit prin introducerea in scenä a unui cälugär cu darul preotiei. dar intr-o noapte. un cälugär al noii religii a prelucrat-o. Intrat in palat. se sträduia. cum il caracterizeazä Krumbacher? S-au pästrat cadrul initial si cele trei intilniri fatale. Din Persia. E rolul acordat cälugärului Varlaam. cind crestinismul. Zguduit de aceste neafteptate intilniri. care-i vädesc dintr-o datä nimicnicia vietii omenefti. doreste sä-i „dea o piaträ pretioasä. care nu era alta decit invätätura 135 Mintuitorului. Dar cele douä taine nu le poate indeplini in crestinism decit cineva care are darul preotiei. cind. unde prin meditare ajunge la cunostinta supremä. spune el. Acesta träia in pustiul Senaridului. intr-o tinutä de linifte desavirfita. isiiacalul si se face neväzut. Saba. se duse la palat si aci ceru sä fie dus inaintea lui Ioasaf — asa se numeste in romanul crestin fiul impäratului — cäci. tinärul print se strecoarä din palat si. Acest dar este transmis din generatie in generatie de la sfintii apostoli. de unde apoi a ajuns pinä in mänästirea Sf. In locul tinärului brahman insä. Siddhärta intilnefte pe drum un tinär ascet care. care la rindul lor 1-au primit de la Mintuitor in ziua coboririi Sf. Ajuns la limanu.tismul si reculegerea in pustietate. pe vremea regilor Sasanizi. Pe cind se intorcea spre palat in prada acestor ginduri triste. in locul brahmanului.toti. reträgindu-se in pustie. din punct de vedere psihologic. Instinctiv. cä moartea este limanul vietii omenefti. ' Ce modificäri a suferit legenda budistä pentru a deveni cel mai bun roman spiritual al evului mediu. nenorocitä viata in care omul rämine afa de putin". .rile Indiei. sä devinä brahman. Aceastä legendä budistä a trecut din India in Persia. inäbufind in sine germenul tuturor dorint elor si al ispitelor. cäci problema principalä a transpunerii legendei din forma budistä in formä crestinä era urmätoarea: Siddhärta putea prin propria-i meditare sä ajungä la cunoasterea supremä si la formularea sistemului säu religiös. unde. se imbräcä in haina de negustor si porni pe o corabie sä-i aducä mintuirea. Duh asupra lor. el intelege cä numai in religie se poate gäsi adäpost pentru suferintele vietii omenesti fi. obosite de prea multä priveghere.torul legendei a introdus un cälugär. pe cind sträjile care-1 pindeau. Tatäl convoacä capeteniile tribului. impär. dindu-i o coloratura crestinä. Aci un cälugär loan — confundat mai tirziu cu Sf. adormiserä. prelucrä. sub care a sträbätut in toate literaturile europene: romanice. se incrucisa cu fondul mai vechi budist. nenorocitä tineretea pe care bätrinetea o nimiceste.täfefte tatälui näzuinta lui de a se face si el brahman. cäci dincolo de lumea „in care unii vin §i din care altii se duc“. care si celor ce sunt cu inima oarbä le poate da lumina intelepciunii“. slavice si germanice. ducindu-se la grajd. . care venea dinspre apus. Varlaam oferä piatra pretioasä. intemeind budismul. pe cind Ioasaf nu putea pätrunde in crestinism färä initiere si färä sävirsirea celor douä taine care leagä pe om de Mintuitor: botezul si cuminecätura. la douä leghe de Ierusalim. prin citirea Vedelor. care. intors acasä. Siddhärta cade intro adincä meditare: „Nenorocitä sänätatea pe care boalele o distrug. erau necesarc pentru a pregäti sufletul unui tinär fiu de rege sä se despartä de märirile deserte ale vietii pämintesti si sä prefere asce. loan Damasceanul — i-a dat forma greceascä.

care a ajuns mai tirziu si episcop de Roman. suflind cu foe". väzu patru capete de aspidä. In fundul präpastiei. care din literatura bizantinä s-a räspindit in toate literaturile evului mediu occidental. Räpit de frumusetea invätäturilor lui Varlaam. in sfirsit. cum o credea el. fugind de inorog. cäsca gura sä-1 inghitä. de unde a fost culeasä in mai multe rinduri si de unde. Acest roman. sau la Bäjesti si Aninoasa din judetul Muscel. „Cätind la ramura pe care-si intepenise picioarele“. in sfirsit. Tot asa anecdota cu care vräjitorul Tevda cäutä sä con. nu mai putin interesant prin marea lui vechime fi prin originea lui asirianä.este o viatä vesnicä. Ioasaf simte coborindu-se in sufletul lui zbuciumat inseninare si se crestineazä. Ridicind. „groaznic la vedere. si care. Este o poveste in care se intret es douä teme principale: a nerecunostintei unui fiu adoptiv. ceea ce formeazä frumusetea acestui roman. cumnatul lui Matei Basarab. stäpinit tot mai mult de gindul vietii spirituale si al mintuirii sufletesti. Generatii intregi de cälugäri nemteni si-au trecut din minä in minä acest edificator roman ascetic. este romanul lui Archirie si Anadan. incearcä prin toate mijloacele sä-si smulgä copilul din aceastä nenorocire. Doamne. El circulä in literatura noasträ <iin veacul al XVII-lea. care a fost sculptatä in catedralele din Occident. Soricu. pe lingä puritatea seraficä a sufletului lui Varlaam. care a inspirat lui Rückert balada Es war ein Mann in Syrerland. nu domneste mult. Ea este räspinditä si in masele poporului nostru. sint minunatele apologuri pline de adinc inteles al vietii omenesti. soarecii — ziua si noaptea. a fost stilizat si tipärit de Anton Pann in 1850 si se tipäreste si azi pentru lectura copiilor si a maselor populäre.vingä pe impärat cä numai femeile pot smulge pe tinärul print din calea ascetismului. a notat la inceputul veacului al XVIII-lea pe filele ingälbenite ale manuscrisului aceste induiosate rinduri: „0. Cel mai vechi manuscris slavonesc al romanului lui Varlaam dateazä din secolul al XIV-lea si s-a gäsit de invätatul rus Iacimirskij in biblioteca mänästirii Neamtului. a fost versificatä de poetul I.ciuge — care a fost utilizatä si de Shakespeare in actul al II-lea din Negustorul din Venetia si care are paralele in basmele noastre. Impäratul. de La Fontaine in fabulele sale. Cätind in jos väzu doi soareci. copacul este cursul vietii. mare este! Minunatä cartea aceasta plinä di toate de invätäturile svinte". cäzu intr-o präpastie si apucindu-se cu miinile se sui intr-un copac. fiindcä. primind botezul si cuminecätura. se porni sä' guste mierea. si unui din ei. ochii in sus. este pätruns si el de adevärurile eterne ale crestinismului $i se boteazä. iar picätura de miere este dulceata acestei lumi treeätoare. Asa este. :136 . se gäseste zugrävitä si in citeva din vechile noastre biserici. adus la noi de valul emigrärilor stirnite de urgia dezastrului din Cimpia Mierlei. sprijinite de minunate parabole. unui alb. in sfirsit. unde se credea in afarä de primejdie. care rodeau copacul de la rädäcinä. de pildä. un sarpe. ca de pildä in San-Marco din Venetia. Intr-adevär. dar väzind statornicia tinärului. aflind cä fiul säu a imbrätisat religia pe care el o prigonea. se retrge in pustietate. ARCHIRIE si ANADAN. mila ta. sau parabola inorogului1. viitoare. si. Aceastä anecdotä plinä de umor a fost reluatä de Boccacio in Decameronul säu. ca de pildä la mänästirea Sucevita din Bucovina. balaurul — iadul . a fost tradus de Udriste Nästurel. väzu picurind din ramurile acelui copac putinticä miere. „Decipäräsindu-si grija si toate nevoile ce-1 cuprinsese". urcindu-se pe tronul tatälui säu. altul negru. care merge pinä acolo incit pune la cale pieirea unchiului säu binefäcätor. Tilcul parabolei este urmätorul: präpastia este lumea. fi a devotamentului vasalilor asirieni 1 Un om. Ioasaf. a trecut si la slavii sud-dunäreni. cele patru aspide sint cele patru stihii ale trupului omenesc. U. parabola celor patru cos. Al treilea roman apärut in acestä perioadä de timp.

dezleagä enigmele ce i se pun. continind romanul lui Archirie cu titlul: Acestea sint maximele lui Ahikar. ace^tia. fi-1 crefte cu toatä grija pärinteascä pinä cind se face mare..^tin^ä. Anadan. simtindu-se släbit de bätrinete. orfan de pärinti. o misiune arheologicä germanä. un intelept si zelos scriitor. Intrat in sala palatului. pe care o tine astfel ca sä atite pofta vulturilor. de remuscare. adoptä pe nepotul säu Anadan. dacä nu. nimeni nu este in stare sä dezlege enigma. in urma unei discutii violente cu acesta. fäcind säpäturi intr-o insulä de lingä cataractele Nilului. ca sä-i desavirseascä invätätura. solie lui Sinagrip. voieste sä se retragä la tarä. Ducindu-se cu el la tarä.fatä de regii lor. Actiunea se petrece in timpul regelui asirian Senaherib. se hotäräfte sä-l räpunä. Anadan. iese in intimpinarea bätrinului $i-l decide sä vinä singur la curte. In acelasi timp. cerindu-i ca sau sä-i trimeatä mesteri iscusiti care sä-i zideascä o cetate in väzduh si sä-i dezlege enigme. Bätrinul sfetnic al impäratului. trimite. trimite-le cärämidä $i var. in timp ce acesta este ascuns intr-o hrubä. Anadan. ln rästimp. intrat in slujba regelui si dorind sä mosteneascä mai curind averea unchiului säu. färä a avea rägazul sä lämureascä ceva. este condamnat la moarte. neavind copii. Archirie insusi care se 137 da ca purtätor al pecetilor regale sub regii asirieni Sanherib (705—681) si Asarhadon (681—668). inaltä lada in sus. aflind de pieirea iscusitului Archirie. Archirie. pe care le pecetluieste cu pecetea regalä si-1 face pe Archirie sä-si adune oastea §i sä vinä spre cetatea de scaun. si-a dat sufletul. Dar armasul insärcinat cu infäptuirea osindei se lasä convins pe drum de Archirie si taie capul unui sclav. väzind din turnul palatului oastea lui Archirie. ln acest scop plänuieste niste scrisori ca din partea lui Sinagrip. zburind sä prindä carnea. isi povesteste necazurile cu nepotul säu. care si-a strins oastea si vine sä-l detroneze. si atunci regretä cu totii pieirea lui Archirie. isi ia asupra-si sarcina de a descurca lucrurile. Sinagrip in versiunea noasträ. copilului ii dä in minä o frigare cu carne in virf. prin care a invätat pe fiul säu. incarcä pe Archirie cu daruri si-1 trimite inapoi cu cinste. acoperitä de palmieri. Acesta. multumit cu aceastä dezlegare a enigmei. infäti§indu-se din nou la curtea regelui. Chestiunea originii acestui roman a fost multä vreme obiect dediscufie intre orientalisti. Este acum momentul priel. rugindu-1 sä-l primeascä in locul lui. cä sed me§terii färä lucru“. dupä obiceiul timpului. ca sä-ti zideascä cetatea". dati-ne var. . se inspäimintä. deoarece el. adresindu-se impäratului. Archirie in fiecare zi ii dädea eite o bätaie si eite o invätäturä privitoare la recuno. care semäna aidoma cu Archirie. impärate. care se oferise sä amägeascä pe unchiul säu. Atunci il duce la curte §i-l infätiseazä. Faraonul Egiptului. pinä cind in cele din urmä. faraonul Egiptului. Archirie cere ca räsplatä pe nepotul säu Anadan. infätiseazä regelui pe unchiul säu ca pe un räzvrätit. sä-i pläteascä tribut.nic ca armasul sä scoatä din hruba lui pe Archirie. ii spune: „Iatä-ti mesterii. Intors la curtea lui Sinagrip. Peripetiile sint expuse aci la persoana intiia. iar Archirie. Copilul strigä din inältime: „Dati-ne cärämidä. Impäratul isi adunä toti sfetnicii ca sä chibzuiascä. aseazä apoi un copil intr-o ladä de care leagä la cele patru capete eite un vultur. dar pe care se afla odinioarä orasul Elefantina. nici chiar Anadan. regelui. El pleacä in Egipt. sau. a descoperit douä suluri mari de papirus din veacul al V-lea a Chr. Archirie. pinä cind in anul 1506—1907. Regele.

in tipografia lui Anton Pann. Varlaam si Ioasaf: General P. Alexandria in lite. Bucuresti. Textul complet a fost publicat de N. Bucu. nr. 1921. Povestea lui Archirie. :138 . 14. 65— 139. Alexandria: Un fragment din Codex Neagoeanus.. 1910. dupä unü. Elementul didactic din acest roman. Afirmatia generalului cä romanul este tradus din limba elinä este eronatä.ratwa romäneascä. care semneazä Reate.mele. la 1S50 (cu litere chirilice). 213 — 231. I. Aceastä edi^ie este reprodusä si azi in „Biblioteca pentru toti“ nr. C a r t o j a n. 1926. in veacul al YI-lea anterior erei crestine si are. Vieata Sfintilor Varlaam si Ioasaf. Noui contributii.refti. Bucuresti. in perioada macedoneanä a literaturii bulgare. la 1620. Lu. 79 (Alcalay). Craiova.A. unde a fost tradus in secolul al XI-lea sau al XII-lea. se gäsesc imprästiate in literatura oralä a poporului. Pentru Alexandria: N. Schmid: P r e o t u l E c o n o m A l . la Blaj. Alexandria in literatura romäneascä. Studii. orientalistii au cäzut de acord: romanul a fost stilizat in Asiria. la a c e 1 a s i. Costache Negruzzi. B i a n u in Columna lui Traian. Socec. dupä altii. losafat. traducere din limba germanä. precum si enig. cu deosebire proverbele. p. 322 $i trm. cu un studiu. N ä s t u r e l . se pästreazä in Biblioteca Academiei Romäne. mentio. Bucuresti. dupä un manuscris din 1784. Varlaam si Ioasaf. S a d o v e a n u s i D . 1900. Sfintele amintiri. nr. Cärf ile populäre in literatura romäneascä. Ureche in legenda fara färä bätrini. -455 si urm. iar altele. un alt manuscris din anul 1717. Bucuresti. Studiu si text. 1883. 1910 Prelucräri moderne in literatura noasträ: M. Bucuresti. p. Biblioteca pentru popor. tradus din limha elenä la anul 1648 de Udriste Nästurel din Fieresti. O traducere modernä din limba germanä dupä Chr. Noui contributii.p e a au. al doilea logofät.c e s c u . P e t r e s c u . Completäri privitoare la problema datärii si localizärii traducerii. simplificatä si prelucratä de V. copiat de un cärturar. Iatä din ce adincime de vremuri —• peste 25 de veacuri — ne-a venit acest roman. P ä t r ä s c a n u . cäci Cipariu. 1922. copiat de popa Ion Romänul. au fost folosite si de marele prozator de la inceputurile literaturii noastre moderne. in Principii de limbä. si in „Pagini alese din scriitorii romäni“. tipärit intiia oarä de A n t o n P a n n .In urma acestei descoperiri. a fost publicat de d-1 I. La noi romanul a venit de la slavi. O versiune dupä un manuscris din anul 1773 a fost publicatä de A. in schita sa Päcalä si Tindalä. 1929. O altä versiune. V. A fost tradus de timpuriu in literatura noasträ. Casa Scoalelor. in 1922. D . Studiu si text. 301 — 319. 1904. C a r t o j a n . in mänästirea Aninoasa. Din Viefile Sfintilor. o istorisire din timpurile de glorie ale crestinismului. a publicat G a s t e r in Journal of the Royal Asiatic Society. un substrat istorie. p. care se citefte si azi la noi cu interes de copii si lumea de la sate. Bucuresti. BIBLIOGRAFIE Texte. in Simpetni. a c e 1 a s i. circulä si azi in popor si si-a gäsit adäpost in cärtile de §coalä. p. v. o traditie popularä. Alexandria in literatura romäneascä. Archirie si Anadan: Textul romanului a fost publicat sub titlul Inteleptul Archir cu nepotul säu Anadan. 1922. 26 (Cartea romäneascä).neazä un manuscris din veacul al XVII-lea. Bucuresti. l o a n M i h ä l . ed.

Pentru tema Tara färä bätrini: J. fasc. I. I. s-ar pärea cä ei au avut la indeminä izvoare scrise chiar pentru primii domni — ctitorii principatului muntean. 25 — 29.“ Dar la domnia lui Dan-voievod. P o 1 i v k a. de stiinte sociale. Abia din epoca domniei lui Neagoe Basarab avem o biografie a patriarhului Nifon. pe . 1 — 46. in räzboiu de au avut cu cineva sau de vreun vräjmas al lui. dar pentru ce si cum nu se stie“. de räposatul Giurescu lui Radu Popescu: „Dupä ce au pierit Dan Vodä. p.lung-Muscel. Cercetäri literare. Seminarul de istoria literaturii romäne (Epoca veche). Bucuresti. Pentru Archirie si Anadan: N. au stätut la domnie Alixandru Voda. deoarece elementele care au intrat mai tirziu in compilatiile de cronici in a doua jumätate a veacului al XVII-lea s-au pierdut. S t e f ä n e s c u . La domnia lui Vladislav — desi aci e o confuzie: „Dupä ce au domnit Vlad Vodä 15 ani — e vorba de Vlad Tepes — au luat domnia Vladislav Vodä de carele nici o istorie nu se aflä scrisä de cinevasi.Pentru Varlaam si Ioasaf: Dan I. insä ce sä fie fäcut in 23 de ani ai domniei lui nu sä pomeneste. Cärtile populäre in literatura romäneascä. nici o urmä despre aceastä istoriografie slavonä. C a z a n . 27 —56. Un sat din tara Oltului. Inst. Numai printr-o minutioasä analizä cri. in publicatia Semitiarului nostru. 1926. a adus in tarä pe fostul patriarh al Constantinopolului. Varlaam si Ioasaf. si la noi I. p. I. care nici un lucru deplin n-au scris“. Nimic insä din ce s-a insemnat in scris. Cärtile populäre in literatura romäneascä. evolutia istoriografiei muntene. C a r t o j a n. 1940. in Zeitschrift des Vereins für Volkskunde. in Drägus. istoriografia sä fi inceput in limba slavonä — limba statului si a bisericii —■ dar nu avem nici o dovadä documentarä. VIII (1898). citeva exemple culese din cronica atribuitä de d-1 Iorga lui Cäpitanul Filipescu. nr. S i m o n e s c u .. ca si in Moldova. 251— 262. ci numai zice cä au pierit de sabie in Tirsor. 2. III. D. 232 — 250. Bucuresti.ticä a acestor compilatii se poate reconstitui. carele zie sä fi fost de feliul lui Cimpulungean. 1934. Incercäri istorico-literare. I. Tot acolo. fratele lui Mircea: „Acesta au stätut domn in Tara Romäneascä . Dupä aceasta se cunoaste ce fei de oameni au fost rumänii nostri. de pildä. VIATA §1 TRAIUL SFINTULUI NIFON Se $tie cä Radu cel Mare. iar nu serie. in Byzantion. n-a ajuns pinä la noi. serie. cu interesante elemente de istorie munteneasca. N. Ce sä fie lucrat el in domnia lui nimeni nit. apärutä sub titlul Facultatea de litere din Bucuresti. p. Berlin. p. färä cit sä ziee cä au pierit de sabie in Tirsor. Iatä. fiindcä nu ni s-a pästrat nici un fragment. INCEPUTUL ISTORIOGRAFIEI IN TARA ROMÄNEASCÄ Inceputurile istoriografiei muntenesti sint incä inväluite in ceatä. Nifon.. p. privitor la istoria Tärii Romänesti inainte de Neagoe Basarab. C ar t o j a n. Date nouä privitoare la circulatia romanului la noi: E m i l T u r d e a n u . 1932. 20. II. I. in linii mari si nu totdeauna sigure. Din unele citate si aluzii pe care le gäsim la compilatorii de cronici din secolul al XVII-lea. färä numai serie cä 1-au ucis §usman voivodul sirbilor. bibliografia complete a chestiunilor. sau de nescareva oameni de ai casei lui (dupä cum de multe ori se intimplä). in näzuinta de a reorganiza bisericä Tärii Romänefti. Este posibil ca si in Muntenia. la locurile respective. Cimpu. istoricul si filiatiunea redactiunilor romänesti.

totusi un conflict se ivi intre ei. redactatä in limba greaeä. dupä modelul literaturii hagiografice.care turcii il scoseserä din scaun si-1 tineau sub pazä. Aceasta parte din Viata lui Nifon este de fapt o cronica plinä de amänunte dramatice. Nifon. convocä un sinod la care iau parte domnul. Nifon. a fost tradusä apoi in limba romänä si se pästreazä in patru manuscrise din veacurile al XVIIIlea si al XIX-lea din Biblioteca Academiei Romäne.tul apäsat de stäpinirea päginä. In acest rästimp. in 15 august 1517. a ames. Maxim. se urcä pe scaunul Tärii Romänesti Neagoe Basarab. deci il cunoscuse de aproape. Aceastä viata a sfintului. Dar cu toatä ascendenta pe care mitropolitul o avea asupra domnului si boierilor. Neagoe Basarab. patriarhul Nifon murise in mänästirea Dionisiat din Muntele Athos si fusese trecut in rindul sfintilor. Incepind sä scrie viata Sf. se sävir^i sfintirea mänästirii Curtea de Arge§. dupä el. si de D. pentru o mai bunä rinduialä religioasä. El a reparat si clädit biserici in Constan. si au fost studiate temeinic de diaconul N. Patriarhul insä nu voia sä incuviinteze aceastä cäsätorie. Vlädu^ (1510—1512) fi Neagoe Basarab (1512—1521). intemeindu-se. Neagoe insärcinä pe cälugärul Gavril.esti. Protul Gavril fusese cälugär in aceeasi mänästire Dionisiat din Athos. sprijinind credinta ortodoxä in tot Räsäri. care furä asezate in mänästirea de curind intemeiatä la Curtea de Arges. care in tinerete träise pe lingä marele patriarh si-i ascultase invätäturile. aducindu-si aminte cu pietate de fostul säu dascäl. :140 . care era. si cerea ca Bogdan sä se impace cu sotia lui. o nouä episcopie la Buzäu. deoarece biserica nu admite divortul sotilor — asa cum dealtfel a rämas pinä astäzi traditia in biserica latinä. impäciuitorul. Cind. Citiva ani mai tirziu. scrisä de Gavril Protul. Unui dintre boierii de divan ai lui Radu cel Mare. Mazilu intr-o lucrare publicatä intr-o colectie de studii a Seminarului nostru de istoria literaturii romäne vechi.tecat in viata realä a sfintului si elemente supranaturale. Radu cel Mare nu admitea punctul acesta de vedere si. se despärtise de sotia lui si luase in cäsätorie pe sora domnului. In aceastä viatä a Sfintului Nifon. ale cärui moaste fuseserä aduse in tarä. care justificau aureola de sfint pe care i-a creat-o biserica. Bogdan. in care isi petrecuse ultimii säi ani patriarhul. Gavril. apärutä in 1928 sub titlul Contributii privitoare la istoria literaturii romäne. in Siria si Egipt. Popescu in Analele Academiei Romäne. protul Muntelui Athos — protul era un fei de presedinte al republicii de mänästiri din Athos —• sä scrie viata patriarhului Nifon. Mihnea cel Räu (1508— 1510). Neagoe Basarab a fost un domn pios. in Athos.tinopol. intrucit era in joe insäsi sora sa. impotriva pravilelor bisericesti. in care este infätisatä istoria tulbure a Tärii Romänesti de la Radu cel Mare pinä la Neagoe Basarab. in prezenta unui numeros sobor de cälugäri si mitropoliti din toate centrele Räsäritului ortodox. preo|ii si boierii tärii ^i in care se pun noile temelii ale vietii biscric. acuzä pe mitropolit „cä stricä obiceiurile tärii" si-1 silente sä piece din tarä. aducind in locul lui pe fiul unui fost despot sirb. ridicat pe scaunul mitropolitan din Tirgovi^te. trimite la Muntele Athos sä i se adueä in tarä o parte din moaste (capul si o minä). sint intretesute insä si date istorice interesante petrecute in Tara Romäneascä pe timpul a patru domni: Radu cel Mare (1496—1508).

iar impre. Vlädut era nerecunoscätor fi sperjur. de pribegii fi de räzvrätiri. strfns legate de persoana domnului si a familiei sale. alta micä cu tot ce trebuieste fi o au zidit cu zid imprejur. iar bisericä si tinda o au acoperit tot cu plumb si au pus pe la ferestri cu stiele si o au si tirnosit cu blagosloveniia arhiereului fi a protului si a altor egumeni de la alte mänästiri. dupä ce au dat afarä pivnicerii. crud si dufman neimpäcat al Basarabilor. care o au inceput a o zidi den temelie Radu Vodä. sau scena cu feciorul de casä — din neamul Basarabilor — care. Domnia lui apare ca o erä de impäciuire fi linifte in tarä. de largä obläduire a crestinä. Pe acest fond intunecat de domnii nestatornice.turi. si bine le-a tocmit. de princiarä därnicie pinä in cele mai indepärtate unghiuri ale ortodoxiei. Nu mai putin interesantä prin dramatismul ei este scena cind Neagoe a incoltit cu pilcul de ostafi. a cäutat sä punä la cale pieirea Basarabilor. care de opfte sä chiamä Cotlomuz.ror fi-i därui cu daruri mari si sä duserä cari-si pre la locurile sale. maghemita. grädina si poartä micä fi mare. Neagoe Vodä o au sävirfit fi cu toate främsetile si podoabele o au podobit den läuntru fi dinafarä. care scapä. se ascunde intr-o butie goalä si descoperä complotul — ambele utilizate de Odobescu in nuvela Mihnea cel Räu. sau scena cind Neagoe. sä fie de coräbieri si o corabie mare. cumnatul lui Radu cel Mare. concentreazä de la inceput interesul cititorului asupra personalitätii lui Neagoe. §i alte metohuri cu de toate au zidit si au fäcut. pimnita fi magupiia. dacä nu de la domnul insufi.jur'o au ingrädit cu zid. si au fäcut o culä cu arme fi cu turnuri. Aceste detalii de senzatie ale vremii. cumare bucurie multämind lui Dumnezeu. lacom. sä le fie de pazä.fätul Stoican. mai mare peste vinätorii de la curtea lui Radu cel Mare. Iar bisericä fi chiliile le-au umplut de främseti fi li-au sävirfit de acoperemint. in zilele de grea urgie ale acestuia. totusi. chilii fi trapezarie. care a fäcut totusi päcatul de a izgoni pe Nifon din tarä — au fost räi si lacomi fi au adus zarvä fi sfisieri interne. fiindcä. cu toate amänuntele: „Iarä mänästirea lui Ariton. §i au pus numele ei: Lavra cea mare a Täräi Muntenesti. Si o au fäcut bisericä Sfintului Nicolae fäcätoriul de minuni cu turle. Afijdirea fäcu o pristaniste in Ascalun la mare. intetit de Bogdan. aducea ln ascuns hranä patriarhului Nifon. pe care vroia sä-i distrugä. 141 Iarä Lavra a lui sveatii Atanasie toatä bisericä cea mare cu oltariul fi cu . Mihnea. in toiul noptii. den care are mänästirea mult venit. jitnitä fi vistirie fi alte case de toatä treaba. „pe o fereasträ. desculti. feciorul lui Dracea Armaful. impreunä cu feciorul lui Stoica. dupä ce a cäpätat tronul cu sprijinul boierilor Basarabi fi dupä ce s-a legat prin jurämint inaintea pafei de la Dunäre cä „dacä va face vreun räu“ neamului basarabesc. intre butiile de vin. de frica domnului. in beciurile palatului domnesc. era desfrinat. in mänästirea Cotmeana. pe care protul Muntelui Athos nu le-a putut afla decit de la cineva din intimii domnului.tätii din Räsäritul musulman. se intretes detalii interesante care ne redau coloritul vremii. sabia pafei „sä-i taie capul cu mare rufine fi sä-i piarzä neamul din tarä“. pe fiul lui Mihnea. Si fäcu cinste mare tutu. de räzbunäri de complo. ca de exemplu: scena complotului urzit de Mihnea cu logo. bolnitä fi ospätärie fi dohirie. descinfi fi färä islice".Domnii anteriori lui Neagoe — cu exceptia lui Radu cel Mare. Lista milosteniilor impärtite de el la Muntele Athos se insirä bogat.

in Elispont. Iar la sveati Pavel au zidit o culä den temelie. Iar in Lavra Iverului. Despina. care au venit pre mare la acea minästire cu mare minune. In Lavra cea mare a Hilandarului iarä au adus apä. Ce vom mai inmulti cuvintele. §i au impodobit fi marea minästire Xeropotam. in Elada. §i au impreunat plumbul cel vechiu cu altul nou fi o au acoperit toatä de iznoavä. la Ierusalim. Viata patriarhuliii Nifon nu este numai o biografie cu :142 .' in Sermie. Iar in läudata minästire Vatoped toemi sä se dea milä pre an. in Cambania.tinzile le-au innoit. fi zidi fi pimnitä mare din temelie. spargerea mitropoliei din Arges si zidirea din temelie a mänästirii Curtea de Arge§. fäcätorul de minuni". Iar cinstita a lui doamnä. in Iliric. in Tetuliia. aläturi de clerul $i cälugärii din tarä. in Machidonia. si toatä clisemita o au zidit din temeliej fi au fäcut vase de treaba bisericii de aur si de argint fi zevese cusute cu sirmä de aur prea infrämsetate au dat. si au fäcut fi mertic mare eite 90. Prin structura ei. dat-au o zävase. asemuindu-se Domnului celui ceresc. fi au pus pre fäcätoarea de minuni icoana a Preacistii un mär de aur cu märgäritar fi cu pietri scumpe. spuind toate minästirile pe rind! ? Cä toate minästirile den sfint Muntele Atonului le-au imbogätit cu bani. in Dalmatia fi in toate laturile de la räsärit pinä la apus fi de la amiazäzi pinä la amiazänoapte . cä au fäcut o trapezärie din temelie fi pimnitä.. in Trachiia. in Petlagoniia. care sä chiamä Portärifä. la care au luat parte. care strälucefte soarele säu fi ploa fi pre cei buni si pre cei räi. cum sä aflä scris de dinsa. fi fu tuturor tatä milostiv." Detaliile despre multimea binefacerilor fi strälucirea domnitorului Neagoe in tot Räsäritul sint asa de multe. cu sate fi dobitoace incä le-au dat fi multe ziduri au fäcut.si netezitä si säpatä cu flori". ce si päginilor. pre sus pre ziduri au adus apä cu urloiul." Se infirä apoi binefacerile fäcute la mänästirea cea mare din Tarigrad. la mänästirea Oreiscului. cusutä tot sirmä de aur fi prea infrämsetatä. a lui sveatii Evtemie facätoriul de minuni. sä o puie inaintea sfintei fi fäcätoarei de minuni icoanei.000 de talere de an. ca fi la Lavra lui sveatii Atanasie. in mägura Misiei. fi cu multä bogätie o au inbogätit. in Machedonia la mänästirea Cuceina fi in alte multe locuri: „Ce vom mai spune deosebi lucrurile fi minästirile carele le-au miluit? Sä zicem depreunä toate eite sunt in Evrota. „tot din piaträ cioplitä . incit ne intrebäm dacä intentia lui Gavril Protul a fost de a preamäri viata lui Nifon sau domnia lui Neagoe» Cronica se incheie cu arätarea innoirilor si ctitoriilor din tarä: la mänästirea Tismana. sä fie de strajä. la Nucetul. tot ca la Iver. in Ahiia. §i fu ctitor mare a toatä Sfetagora.. in care este scris chipul Preacuratei Fecioarä fi Maicii lui Dumnezeu Mariia. ' Ea se incheie cu tirnosirea mänästirii. la muntele Sinai. in Misia. in Evlava. in Lugdonie. §i nu numai creftinilor fu bun. toti egumenii de la Muntele Athos cu protul in frunte §i patriarhii Räsäritului. ca de 2 mile de loc de departe. „unde sint moaftele sfintului Grigorie. Iar la minästirea Pantocrator au fäcut mari zidiri ca fi la Ivera fi au däruit multe daruri.

Primul a 143 fost chiar vistiernicul säu. Epopeea lui militarä cu tragicul ei sfirsit a fost cintatä in versuri de doi greci. Nifon. adicä partea din viata acestuia care. din Biblioteca Academiei Romäne citate de Tit Simedrea este de adäogat si versiunea. dupä un ms. Erlitia cea mai bunä este a lui Tit S i m e d r e a . 4 —37. mai ales. Bucuresti. Nifon II Patriarhul Constantinopolului. din Biblioteca Academiei Romane si se aratä criteriile de transcriere. de cätre logofätul Stoica Ludescu. Bucuresti. incursiunile lui norocoase in sudul Dunärii au aprins nädejdile crestinilor din Balcani. Viata Sf. Studii istorict greco-romäne. 231 — 272. IV. Bucuresti. opera lui Gravril Protul a fost intercalatä in marea compilatie de cronici a Tärii Romänefti. 2. dupä acelasi ms. si. Cf. R u s s o . care cuprinde si Invätäturile lui Neagoe. tom XXXVI. 1939. in Convorbiri literare. copiatä circa 1654 si care a apartinut domnului Stefan Cantacuzino (cf. p. H a s d e o in Arhiva istoricä a Romäniei. p. Patriarhul Tarigradului.caracter legendär a sfintului. Dupä epoca lui Neagoe Basarab. cea. pentru ca sä däm iaräsi de urme ale istoriografiei muntene. Din pricina importantei pe care Nifon a avut-o in reorganizarea vietii noastre religioase. Stavrinos. scrisä de Gabriehi superiorulu Muntelui Athos. V a s i l e G r e c u. 1859. si D.. p. scrisä la curte si menitä sä infätiseze intr-o luminä de apoteozä domnia §i personalitatea lui Neagoe Basarab. Despre patriarhul Nifon: D i a c o n u l N i c o l a e P o p e s c u . din anul 1682. 2 1 si urm. LVII. sub titlul Biograf ia Patriarhului Nifon in Turcia fitn Teara Romäneascä. alcätuitä in a doua jumätate a veacului al XVII-lea. care vedeau in el un mintuitor de sub jugul paginilor. P. 133— 150. Versiunea Vietii Sf. in Analele Academiei Romäne. cum se numeste el insusi. care. Episcopul Hotinului: Vieata si traiul Sfintului Nifon. „bätrina slugä a Cantacuzenilor". Ea prezintä din acest punct de vedere o importantä aparte si se situeazä pe acelasi plan cu Invätäturile lui Neagoe cätre fiul säu T eodosie. p. pe vremea lui Serban Cantacuzino. La ms. pästratä in ms. 1865. in Contributiuni privitoare la istoria literaturii romäne (Facultatea de litere din Bucuresti. din cauzä cä in Viata sa elementele biografice se intretes continuu cu viata istoricä a tärii. Nifon cuprinsä in compilatia lui Stoica Ludescu a fost publicatä in: Magazinul istorie pentru Dacia. care a stat la baza editiei Naniescu. V. din pricina faptului cä moastele sale se pästreazä la noi. de la Blai. in prefatä se indicä si celelalte ms. p. 1928): Contributiuni la studiu* vietii Sfintului Nifon. trebuie sä trecem tocmai in vremea lui Mihai Viteazul. Studii. Nifon a fost publicatä intiia datä de B. seria II. 1939. Bucuresti. BIBLIOGRAFIE . p. Mem. Stoica Ludescu a läsat insä la o parte inceputul fi sfirsitul din viata sfintului. Opere postume. ci este in acelasi timp si o cronica interna a tärii. Viata si traiul Sjintiei Sale Pärintelui nostru. dupä uciderea miseleascä a . 21-34. Seminarul de istorie a literaturii romäne — Epoca veche — Bucuresti. istorice. copiat in schitul Trivalea din Pitesti. M a z i l u . 731—798 (tezä de doctorat la Universitatea din Viena). 3 — 32. Patriarhul Constantinopolului. D. 1888. nu avea legäturä strinsä cu tara noasträ. 1857 si extras). mai veche. Fundatia pentru literatura si artä „Regele Carol II“ I. ed. sect. Istoria Tärii Romänesti. In partea intercalatä in cronicä. de cind au descälecat pravoslavnicii crestini. . de ieromonahul loan ot Ristrita. I. p. I o a n i d. in infätisarea lui de protector al intregii crestinätäti ortodoxe. la Curtea de Arge$. p. Mitropolitul Constantinopolului. petredndu-se pe pämmt strain. CRONICA LUI MIHAI VITEAZUL Se ftie cä strälucitele victorii ale lui Mihai Viteazul impotriva turcilor. A doua oarä de I o s i f N a n i e s c u s i C o n s t a n t i n E r b i c e a n u .

p. Palamed. in versuri romänefti. Gh. si cules de Teodor Burada in Macedonia. precum si numeroasele reminiscent e despre vitejia lui in baladele sirbesti si bulgä.domnului. Cronica lui Palamed nu a cunoscut insä popularitatea cronicii lui Stavrinos. 11. VI (1909).riile lui Mihai Viteazul si ale valahilor impotriva turcilor. Panos Pepanös din Pogoniana Epirului. 2. de o deosebitä importantä. in 16381.r| VOHVqf. In anii din urmä. publicatä „cu indemnul si cheltuiala arhiereului“ grec din Venetia. a fost ispitit sä aftearnä fi el in versuri faptele de arme ale domnului roman. Ba pinä si pe coastele Adriatice ale Ragusei — ai cärei fii. ca Baba Novae.’e>. fiindcä a fost utilizatä de cronicarul lui Nicolae Mavrocordat. Radu Popescu. Grecu. EunntY«t. totufi ea aduce incä o märturie a marilor nädejdi pe care creftinätatea din Orient le pusese in geniul politic al eroului romän. A fost cunoscutä fi cititä fi la noi. Dar defi n-a avut räspindire. Tot atit de celebru a fost Mihai Viteazul in Occident. in 1871. Ea nu ne este cunoscutä pinä acum decit dintr-un singur manuscris. Pragäi si Italiei. ca interpret de limbä greacä la curtea „strälucitului duce de Ostrog. unul din prietenii lui Mihai Viteazul. in cetatea Bistritei. Ea s-a bucurat de o mare popularitate.resti. AI doilea eontemporan 'grec. compatriotul lui Matei al Mirelor. n. fiindcä. de Teodor M. pentru a cere ajutorul crestinätätii impotriva dusmanului comun. unde a fost prescurtatä fi pusä in versuri. pästrat in British Museum. unde se afla inchis in „noptile de 1 fi 2 februa. a cintat in versuri populäre grecesti vitejia lui Mihai. care träia intre ucrainienii din Polonia. care a publi. de unde a scos-o la luminä elenistul Emile Legrand.rie. profesorul italian Angelo Pernice a descoperit in arhivele italiene un memoriu al lui Mihai Viteazul. Poema lui Stavrinos a avut succes fi in lumea slavilor de räsärit. Entuziasmul care a cuprins atunci masele populäre a atitat si imaginatia 1 Primi editie este din 163S. colaboratorul lui Anton Pann. memo. Poema lui Stavrinos a incäput in mina lui Panos Pepanös. In editia din 1672 ordinea a fost schimbatä: intii Stavrinos ji apoi Matei al Mirelor (cf. Russ a in Nä6. pe la 1837. V. Despre editiile lui Stavrinos cf. 1940. In aceasta editie vine intli poema lui Matei al Mirelor si apoi poemi lui Stavrinos.14). Eliat. s-a reti. Cit de popularä a rämas figura lui Mihai Viteazul. luptau sub steagurile lui Mihai Viteazul — a ajuns vestea despre vitejiile romänefti.pärit in numeroase editii si a träit in lumea greacä pinä in vremurile noastre ca o adeväratä carte popularä. :144 . siD. ca cel auzit de Emile Legrand din gura unui cerfetor pe sträzile Rusciucului. Articole märunte. p. cintate intr-un fragment rämas de pe urma cunoscutului poet ragusan Antun Sasin. Solii lui bateau necontenit drumurile Vienei. Avizele italiene si plachetele franceze ■— un fei de ziare ale timpului care se desfäceau in pietele dinaintea catedralelor — aduceau la cunostinta publicului victo. „care niciodatä n-a pus pret pe viata sa si in nici o luptä nu a crutat capul säu". in afarä de detaliile interesante asupra luptei de la Cälugäreni.1 cav. la lumina stelelor". Ba pinä si in indepärtata Spanie ajungeau trimisii lui. 498.). mai tirziu.cat-o la Venetia. cneazul Vasile".riul da pe fatä si ceva din firea hotäritä si energicä a domnului. nu numai intre cärturari ci fi in masele adinci ale lumii balcanice pinä azi. ne-o dovedesc cintecele populäre grecefti. fi a fost tradusä.

sä läse viitorimii amintirea faptelor lui räzboinice si a sträduintelor sale. p. Aceastä versiune polonä a fost apoi tradusä fi prelucratä in limba latinä de Baltasar Walter. Acolo. . ln Italia. desi lucrurile sint umbrite putin prin reclama fäcutä lui Sigismund Bathory.tanio di Turchi. din Silesia (Baldassar Waltherus Junior). care tradusese in polonä cronica logofatului lui Mihai Viteazul. dupä cum märturisefte el insufi: „La indemnul lor — este vorba de citiva bärbati prea luminati — fi prin generoasa mijlocire a märitului domn Andreiu Tarnow. 580 — 919. Dar. Acestia. Si el a gäsit astfel un cronicar al domniei intr-un logofät al säu: Teodosie Rudeanu. insufi Lope de Vega a evocat in drama El prodigioso capitdn tenacitatea caracterului lui Mihai si avintul räzboinic al ostasilor säi. XII. Simburele ei ni s-a pästrat insä intr-o traducere latineascä. sä näzuiascä si el. In lunile de varä — iunie fi iulie— 1597. infätisind in infern pe rivalul lui Mihai Viteazul la scaunul de judecatä al lui Minos. nu numai ale poporului säu. cronica lui ni s-a pierdut in forma originalä. Teodosie Rudeanu. Acesta era un oltean dirz si istet.ranea confusione o vera tragedia sopra la morte din Sindm Bassä. apoi i-a pus in libertate. atitea nädejdi. o scurtä descriere a acelor 145 1Hurmu?aki. din nenorocire. care pinä acum s-a ilustrat in mai multe täri pre unde a fost trimis in mai bine de 15 solii. Baltasar Walter cel Tinär. cunoscutul scriitor popular Giulio Casare Croce — un Anton Pann italian al secolului al XVII-lea ■— intr-o dramä care a avut mai multe editii. mina lui dreaptä in timpul campaniei intreprinsä impotriva lui Ieremia Movilä. Mihai Viteazul se afla toemai la hotarele Moldovei cind sosirä in Ardeal comisari trimisi de impäratul Germaniei. „unul din cei mai buni prieteni“ ai domnului romän. Sotte. unul din cei mai intimi amici ai domnului Mihai. dupä cum se vede. temindu-se de complicatiile ce se puteau ivi. ca un fei de guvernator al provinciei de curind cuceritä. pe cind mä aflam la curtea din Tirgovifte. care si-a jertfit viata — cum spune insufi — ca „sä capete un loc in crestinätate“. ln Spania. se afla la curtea din Tirgovifte a domnului roman un sol german. dar ale intregii crestinätäti apäsatä sub stäpinire päginä. care cunostea intentiile precise si firea hotäritä a domnului säu. cerindu-si scuze pentru neintelegerea iscatä fi pentru vexatiunea la care i-a supus 1. Acest om energic si diplomat a fost cronicarul lui Mihai Viteazul. Pe vremea cind viteazul domn pornise in fruntea ostilor sä cucereascä Moldova. descrie lupta de la Cälugäreni cu multe amänunte istorice: ruperea podului. a pus sä se aresteze comisarii imperiali si i-a tinut inchisi pinä ce Mihai Viteazul a cucerit Moldova. ciftigaiu in lunile iunie fi iulie 1597. cäderea pasei in mocirlele de la Neajlov. care intrupa. veniserä sä stäruiascä pe lingä domnul romän ca sä renunte la campania lui in Moldova. solul german se intilnefte cu un sol polon.scriitorilor. ca si Stefan cel Mare. famoso capi. Documente. Teodosie Rudeanu rämäsese in Ardeal. Era dar firesc ca Mihai Viteazul. Andrei Tarnowski. Chiar si la unguri s-au gäsit cronicari si poeti populari care au povestit cu tendinte diferite viata zbuciumatä si domnia plinä de fapte räsunätoare a lui Mihai-vodä.

Prin urm are. ci auzind vuietul se ridicau in douä picioare fi :146 . pe care le-a adunat — zice el — . traducind-o in limba latinä. a imbräcat-o .fapte. Aceasta descriere intoarsa pre limba polonä. Doi ani mai tirziu. la masa strälucitului delegat al Poloniei.. iar din limba polonä a fost transpusä apoi in limba latinä de Walter junior. Hoffmann de Hennersdorf si Bartolomeu Scultet. din nenorocire. Walter. castelan de Haliciu si cäpitan de Bar. ea constituie totusi prin ideile ei un document de cel mai mare pret pentru cunoasterea mentalitätii romänefti din epoca marelui domn. Cronica aceasta se opreste la anul 1597.nu atit de la romäni. a tipärit traducerea latinä a cronicii la Gorliz. Ei se aflau mai cu seamä lingä cortul domnului . adunate nu atit de la romäni. Fondul primitiv al cronicii a fost amplificat nu numai cu podoabe stilistice. Defi in traducere latinä. I a t bunäoarä. Baltasar Walter adaugä: „Pre acest §tefan il väzuräm si noi de citeva ori la 15f. traducind-o in latinefte. eu. cules la curtea lui Mihai Viteazul: „Spre a odihni inima cititorului dupä atitea scene singeroase. Baltasar Walter a trimis apoi traducerea latinä a cronicii in Germania* printr-un delegat polon. la anul 1597. Mihail. stäteau de fatä in räzboaie si lupte. care fi el s-a pierdut sau nu s-a descoperit incä.“ Din aceasta märturie a lui Baltasar Walter rezultä cä la curtea lui Mihai Viteazul se scria. cind aläturea de el. pre la Sf. Cronica aceasta scrisä in limba romänä a fost apoi tradusä in limba polonä de Andrei Tarnowski. desi mai pre scurt". compusä de dumnealui cancelariul <= logofatul) in limba romäneascä si aprobatä de cätre insup domnul. sfätuit de prietenii säi. intorcindu-se din misiunile lui in Orient. el introduce de asemenea un episod duios. o imbräcai in cele mai alese circumstance. exemple: Psmenind de ordinele trimise de sultanul Murat al III-lea pasei din Silistra ca sä treacä Dunärea si sä aseze in scaunul Tärii Romänesti pe Stefan.. nici fulgerele tunurilor nu-i inspäi. de cätre logofatul lui. cind inaintea lui. deoarece din cancelaria lui Mihai Viteazul pornesc si hrisoave scrise tot in limba nationalä.7.cu cele mai alese circumstante".mintau. sub ochii domnului. mergind curagios. in Silezia. ci este o prelucrare a acesteia. dacä cumva se mai pästreazä in cine ftie ce colt de bibliotecä. adunate nu atit de la romäni. Dar. dar si cu stiri nouä pe care traducätorul ]e-a putut culege si cu lucruri despre care are uneori grija sä ni le precizeze. dedicind opera patronilor säi. opera lui nu este o traducere a cranicii de la curtea lui Mihai Viteazul. care insä a impodobit-o cu „cele mai alese circum. citeva ä . Nici zgomotul bombelor. cit de la ostafii cei mai alesi si mai demni de credintä“. aflaräm cu cale de a insemna aci cum doi cerbi domesticiti insotirä pe Mihai in mai multe expeditiuni räzboinice. Baltasar Walter nu s-a märginit sä traducä exact in limba latinä textul transpus in polonä de Andrei Tarnowski. o cronica in limba romänä. Aceasta nu trebuie sä ne surprindä. matematicul. Dupä lupta de la Cälugäreni. Stanislas Golscii.stante. cit de la alti insemnafi fi demni de credintä osteni“. Walter insufi ne spune cä. cit de la alti insemnati fi demni de credintä osteni. consulii din Gorliz. avind capul acoperit cu un turban sau mvelitoare turceascä si din propriile lui cuvinte aflaräm acestea.

aceeasi impletire a evenimentelor in aceeasi succesiune: durerile pe care le indura tara sub cotropirea turceascä. vizirul. si care povesteste istoria Tärii Romänefti de la mtemeiere. respingerea turcilor peste Dunäre. unui dintr-insii pierind din intimplare. detalii mai precise la traducätorul german.. semnalul revolutiei prin uciderea turcilor din Bucuresti si atacarea raialei turcesti a Giurgiului. Bälcescu (in Magazinul istorie. in sfirsit. Ei stäturä astfel martori neclintiti.“ Dacä inläturäm acestea si altele asemenea. ori accentele calde de admeä admiratie pentru domnul romän —' cronica lui incä nu se suprapune exact peste partea corespunzätoare din compilatia lui Stoica Ludescu. . unele stiri care puteau fi nepläcute ungurilor —. cu pretendentul Bogdan de peste Dunäre fi a tätarilor. atacarea si arderea Silistrei. Acest fapt se adevereazä prin märturiile domnului Mihai si a multor alti ostasi demni de credintä.“ Este dar cä in acest capitol — care in structura compilatiei este destul de intins fatä de celelalte -— avem de-a face cu copia unei cronici contempo. incercarea turcilor147 de a se impäca cu Mihai Viteazul prin daruri pompoase fi prin fägäduieli s. impresiunile lui personale despre präpädul tinuturilor pustiite prin invazia oftirilor turcefti fi tätärefti. pe care a fäcut-o in epoca lui §erban Cantacuzino logofätul Stoica Ludescu. mai multä miscare. 277): De aicea se incepe istoria lui Mihaiu Vodä. E mai multä viatä.de exemplu atitudinea neloialä a lui Sigismund Bathori dupä victoriile lui Mihai Viteazul asupra tätarilor —• gäsim insä pentru momentele mai importante ale campaniei lui Mihai Viteazul impotriva turcilor ftiri mai bogate. retragerea de la Stoenefti. „bätrina slugä a Cantacuzenilor“. se pune intrebarea: avem posibilitatea de a reconstrui cronica pierdutä a lui Teodosie Rudeanul. carele au fäcut multe räzboaie cu turcii pentru cre§tinätate. impotriva obiceiului acestor animale. Ce raporturi se pot stabili intre aceastä cronicä fi intre traducerea si compilatia latinä a lui Baltasar Walter? Inläturind interpolärile vädite ale tradueätorului german — stirile noi pe care el fnsufi spune cä le-a cules de la diferiti martori. hotärirea domnului si a boierilor de a izbävi poporul de apäsarea turceascä. tomul IV. trecerea Dunärii si atacul de la Nicopole fi imprejurimi si. a fost incorporatä si o cronicä a domniei lui Mihai Viteazul. §i cu toate acestea ambele cronici in schema lor se suprapun una peste alta. celälalt de durere merse de se ascunse in pädure. precum de aicea inainte se aratä. luptele victorioase ale Buzestilor cu tätarii la Putinei si la Serpätesti. se simte mai bine timbrul contemporaneitätii in opera lui Walter. la lupta purtatä cu Sinan Pasa la Cälugäreni. Aci..rane. Desi Baltasar omite. cu urmätorul titlu — pe care-1 dau dupä versiunea publicatä de N. sosirea ajutoarelor din Ardeal si Moldova si curätirea tärii de turci. invazia lui Mustafa Pasa. lupta de la Cälugäreni. fiul lui Petrasco Vodä. din cronica romäneascä ce a avut-o la baza. se pare. alianta cu Sigismund Bathori. se vede bine cä este aceeasi urzealä. p. luptele ulterioare cu tätarii. a Hirsovei si a Bräilei — care era pe atunci raia turceascä.stäteau putin privind. si cum? ln compilatia de cronici ale 'J'ärii Romänesti.

paticä. Eliat si date in tipiriu cu cheltuiala si cu indeminarea unor iubitori de inmultirea cärtilor in limba romäneascä. cä se luptarä cu vräjmasii si isbävirä pre domnul lor de peire. In versiunea lui Stoica Ludescu se gäsesc. Iorga. Buzestii sint pomeniti pretutindeni: in luptele cu tätarii. 307 — 327. BIBLIOGRAFIE Opera lui Stavrinos a apärut sub titlul: AvS jotya ©eiat? xoö EÜaEßeaxäxou yai ävSpetoxäxou Mtx<xr\X ßoeßöSa. si pre cealelalte sotii ale lui. deaca väzu cä piere. sä-l isbäveascä den peire. anume Preia Buzescu si cu frate-säu Stroe Stol. in soliile trimise la Sigismund Bathori. färä doi boiari. N. vitejiile lor sint totdeauna arätate intr-o luminä sim. Avem dar la baza ambelor cronici un fond comun. Cum se explicä atunci faptul cä aceastä cronica nu ni s-a pästrat in intregul ei in compilatia lui Stoica Ludescu? Si ce reprezintä versiunea pe care a copiat-o „bätrina slugä" a Cantacuzenilor ? Faptul cä intre cronica logofätului lui Mihai Viteazul fi compilatia lui Stoica Ludescu s-a scurs mai bine de un veac si jumätate nu este suficient pentru a explica simplificärile si prescurtärile. o serie de stiri interesante privitoare la vitejiile Buzef tilor si care se väd bine cä au fost adäugate de cineva care fäcea parte din familie. iefitä insä. Eliat a fost reprodusä de G. este dar. D e m . la :148 . care intr-o parte a fost amplificatä. iarä acum inttieas datä tradusä din greceste in rumäneste de Teodor M. o copie alteratä dupä cronica scrisä la curtea lui Mihai Viteazul. si de N. ce au stäpinit Tara Rumäneascä si Ardealul de la anul 1588<sic>si pinä la 1601. Traducere in limba romänä: T e o d o r M . Venezia. dupä cum s-a pierdut si cronica scrisä la curtea lui Stefan cel Mare. el apucä sulita cu amindouä minile de fier fi cäuta in toate pärtile ca sä-i vinä cineva den boiari ajutoriu. ei gräbirä si täiarä capul turcului. aceeasi canava.a. ca de pildä: in uciderea turcilor la Bucuresti din 2 noiembrie 1594 — semnalul räscoalei — cronica ne spune cä „intr-acel räzboiu fu ränit Stroe Buzescul la mvna stingä“.nicul. dupä cum se pare. fi isbävirä pre Mihaiu Voäd din minile turcilor. ca bunäoarä in lupta de la Nicopole: „0 ceatä de turci se intoarse cu mare hräborie asupra lui Mihaiu Vodä. 1638. Iar Mihaiu Vodä." Cronica domniei lui Mihai Viteazul. pentru apärarea cresti. precum a arätat d.ritul ierommah Neofit. I o r g a .r e s c u in Literatura si arta romänä. II. si multä bärbätie arätarä Bmestii inaintea lui Mihaiu Vodä. Vestiteie vitejii ale lui Mihai Vodä. de sme. E l i a t. Iorga. T e o d o . in Vinetiia. Si altii mai aproape nu se aflarä. O fatalitate dramaticä a urmarit astfei sträduinta celor mai mari domni ai trecutului romänesc de a consemna in scris pentru viitorime izbinzile ciftigate de neamul nostru sub conducerea lor in lupta contra päginilor. cäci in genere manuscrisele de cronici nu prea se simplificau. canava care foarte probabil a trebuit sä fie cronica scrisä la curtea lui Mihai Viteazul. in poezie. p. dupä cum a arätat d. din cercul familiei Buzestilor. care mai intii s-au tipärit in limba greceascä la anul 1806. intercalatä in compilatia lui Stoica Ludescu. intr-alta simplificatä. §i atuncea se alese unui den turci cu sulita si o imponcisä asupra pintecului lui Mihai si o infipse in pintece.nätä^ii. 1897. Traducerea lui T. Cronica scrisä din porunca domnului fi sub ochii lui s-a pierdut.

in Ostrov). 1566— 1608. p. R u s s o . Recueil de chansons populaires grecques publiees et traduites pour la premiere fois (in Collection de monuments pour servir ä I’etude de la langue neohellenique. Budapesta. Rezumatul slavo-rus al poemei lui Stavrinos a fost descoperit de regretatul I u 1 i a n § t e f ä n e s c u intr-un ms. 361 — 381. p. ht|Vi Sexeußpi®. Manuscrisul se pästreazä la British Museum din Londra. Studii neogrece despre romäni. p. in Magazinul istoric pentru Dacia. articolul mai sus-citat in Literatura si arta romänä. domnul Tärii Romänesti. 1935. x<*t äv8paya0ta<. 15— 156. pinä in ziua mortii sale. Stavrinos imitat de Spontis. in Studii istorice greco-romäne. 145—151 Poema lui Gh. 1928. MoXSaßiag. Convorbiri literare. 41 . 1939. Regele Ferdinand I Bibi. II. E>. XXV (1891— 1892). 1905 (si extras). in anul 1607. 109—113.Välenii de Munte. G ö l l n e r . AI. op. 5—6 (1935— 1936). Mihai Viteazul in folclorul balcanic. p. I. cit. vezi articolul acestuia in Revista istoricä romänä. C h a r l e s G ö l l n e r . In literatura ungureascä: A n d r e i V e r e s s. Bucuresti. Cintece istorice vechi unguresti despre. Gkeorghe Palamed. Opere postume. 1939. 1938. 251— 276. 6v gxet 1607. R u s s o . Opere postume. Studii istorice greco-romäne. Ill. nr. p. sub nr. T e o d o r e s c u . Pentru cintece populäre grecesti despre Mihai Viteazul v. Inst. Univ. na-f. V—VI. Cluj. Paris. al Transilvaniei si al Moldovei. D e m . in Literatura si arta romänä.via?. p. Bucuresti. de la Schottenkloster din Viena (codex 609 din sec. 361—381. . I. Textul a fost tradus in limba romänä de O. 5573. 280 — 291. gm? xfju fjpgpau xfj? xeXeuxfj? aöxoö Jtapä rempyiou xou naXannSp. Xai noXinoug toö Sxfamneo äxou MixafiX ßotßööa. romäni. Stavrinos fi Matei al Mirelor imitati de Diacrusis. Quelques ragusains aupres de Michel le Brave. p. lit. I. aüöevm OöyypoßXaxta?. G. 1935— 1936. De m. R u s s o . Trois memoir es sur Michel le Brave presentes par AI. ibidem. in Literatura si arta romänä. Stavrinos si Matei al Mirelor imitati de Ignatie Petrifis. 18—21. p. D. 3. p. ei? xa? 15. I. fev xfj xoö fex^^poxd xou Sooxo? xfi? 'Ooxpoßiac Xupiou xvs?n ßaaAeiou. O altä traducere de M a x i m a fost publicatä de P a p i u I l a r i a n in Tezaur de monumente istorice. Palamed.. I. I o r d a n . 285 — 326. Poema lui Stavrinos. tom.. domnul Domn Vasile Cneazul. Pcitna lui Gheorghe Palamide. Modeleie si imitatorii lui Stävrinos. I. 183—230. 141—174 (si extras). 1). Titlul este: ’foxopia JtspiBXOuaa näaaq xä? npäi. G . Pentru Mihai Viteazul la cronicarii unguri: I o a c h i m C r & c i u n. IV. afarä de noti^ele lui Legrand: G. 114— 144. 1934. Ypatpsioa xai noir|0si5a xuyxävoio. Bucarest. 263 — 264 (nr. Michel le Brave et la politique espagnole. p. cind se afla la curtea prea sräluciului duce de Ostrov. de ist. Cronicarul Szamosközy si insemnarile lui privitoare la romäni. (1845). la D. Vistiernicul Stavrinos mitropolitul Matei al Mirelor. p . C i o r ä n e s c u .„ p. Etudes roumaines sous les auspices de I'Ecole Roumaine en France. (1925). scrisä si versificatä de Gheorghe Palamed. Studii. Quelques plaquettes franfaises contemporaines sur Michel le 149 Brave. 15 deeentbrie. in 1910. in Revista istoricä romänä. 475 —487 si 564 —577. I. Pentru Mihai Viteazul in folclorul balcanic: A 1. C i o r ä n e s c u . A n d r e a s H o r v a t h . T e o d o r e s c u . p. nouvelle serie. E u g e n i e P r e d e s c u . 11 $i 12 apärute ca mimär jubiliar) si D. Sect. p. 429—437 si C. vitejiile si rälboaiele prea strälucitului Mihai Vodä. p. Studii. 1881. p. Pentru raporturile lui Mihai Viteazul cu Spania si despre el in plachetele Occidentului si la fcroati v. Görög historids enek Mihäly vajddrol. TpauauXßa. R u s s o . E m i l e T u r d e a n u .ei<. Textul a fost publicat de E m i l e L e g r a n d in Bibliotheque grecque vulgaire. Studii istorice greco-romäne. in Memoriile Academiei Romäne. §tiri privitoare la Mihai Viteazul in Diarium Martini Crusii.. vol. &v ’Ocrtpoßia (Istoria cuprinzind toate faptele.. 1896 — 97. 1896. T a f r a 1 i. al XVIII-lea). 20 —40. seria III. 1862. 5 — 1 9 . p. p. si T e o d of B u r a d a. E m i l e T u r d e a n u . tomul I. E r b i c e a n u . E m i l e L e g r a n d .

P. 1926. I o r g a. Bucuresti. rezultate pe de o parte din identitatea de structurä a poporului. Dn. O altä versiune publicatä de S t o i c a N i c o l a e s c n . 1—51 ?i notele p. Exegeses sive narrationes historicae. pe de alta din ambianta politicä asemänätoare. Matei Basarab a revärsat fi el din plin darurile voievodale romänefti in toate :150 .9 Istorie a lui Mihai Vitgsuttl de el insusi. Analele Acadz. Pentru Mihai Viteazul in literatura spaniolä: A. i. C a r t o j a n . XXI. a fost reprodus la noi de A. urmeaza vremuri tulburi de lupte interne fi de räzboaie singeroase cu ungurii. pinä cind zärile incep sä se insenineze cu urcarea pe tron a lui Matei Basarab si Vasile Lupu. Strälucirea pe tärimul cultural a acestor douä domnii a fost umbrita prin rivalitäti si lupte. 9. -i. I o r g a . ■■ Pentru cadrul istorie al domniei lui Mihai Viteazul §i pentru Stavrinos si Tarnowski. Bucuresti. Bucuresti. Mem. ia Analele Acad. s. Despre memoriu. . Ea a fost apoi reprodusä in colectia: N i c o l a o s R e u s n e r . Biblioteca poporanä a Asociatiunii. p. Istoria lui Mihai Viteazul.. V. Brevis et vera descriptio rerum ab illust. •. ampliss. o traducere in limba romänä a dat A u r e l D e c e i. et fortis militiae contra patriae suae reiq. S. vezi N. gäsim in aceasta epocä citeva träsäturi comune. 1936.. sect. Pentru Mihai Viteazul in literatura italianä: N. Bticure^ti. I o r g a. . . 7 1 — 72. christianae hostes duce ac Dn. Ill..• Memorial lui Mihai Viteazul descoperit de A n g e l o P e r n i c e in arhivele din Florenta a. p. in Tesaurul de monument e istorice pentru Romania. 137.. fost publicat in Arhivio Storico Italiano. an. „ctitorul a toatä Sfeta Gora". 193$. a fost publicatä d e T r e b o n i u L a u r ' i a n s i N i c o l a e B ä l c e s c u in Magasinul istori c pentru Dacia. 1599. Moldaviae Transalpinae sive Walachiae Palatino gestarum in eiusdem aula Tervisana fidelitcr collecta opera et studio Baldassaris Waltheri.. P a p i n 1 1 a r i a n. Läpedatu. 125— 136.. ist. p. N. Despre poemul lui Antun Sasin. 1899. . 1936. Rerum memorabilium. Rom. Douä drame de Lope de Vega interesind istoria si literatura romänilor. cf. Primul aspect interesant al epocei lui Matei Basarab fi Vasile Lupu este rolul de protectori ai creftinätätii ortodoxe din Balcani. ’ Mihai Viteazu.. XVI. p. ?i P. Frankfurt. Craiova. Typis Johannis Rhambae. pe care au continuat sä-l joace. XI. Gorlicii. ca exponenti ai curentului national. extras din Omagiul frafilcr Alexandru si Ion I. Mem. Textul latin. Cronica lui B a l t a s a r W a l t e r . 52 —76. I. insotit de traducere romäneascä. Studii despre cronicile muntene: N.—72. pub. CANTEMIR EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU PRIVIRI GENERALE Dupä tragedia asasinärii lui Mihai Viteazul in Cimpia Turdei. Ion Michaele. Ramuri. In evolutia culturii romänesti insä. Razboj od Turaka (Räzboiul contra turcilor)... . 1925 (LXXXIII). arheotogie si filologie. O dramä popularä italianä a lui Giulio Cesare Croce despre Sinan-Papa si vitejiile romänesti.Rom. 1862. mem. p. ist. 1845. 224 —239. defi acest rol incepe sä le fie disputat de tarii Rusiei. Luptele lui Mihai Viteazul povestite de el insusi. 1603. I. 1935. P a n a i t e s c n . . Sibiu. P o p e s c u-T e 1 e g a. in Revista pentru istorie. 249 — 297. sect. Versiunea romäneascä din compilatia atribuitä lui Constantin Cäpitanul Filipescu saw Radu Popescu. Istoriile domnilor Tärii Romänesti. Mergind pe drumul bätätorit de la Alexandru Basaraba de toti domnii Tärii Romänefti. Jun. DE LA MATEI BASARAB §1 VASILE LUPU PlNÄ LA § ERB AN CANTACUZINO SI D. 2 vol. dar mai ales de Neagoe. nr.

Mila ereftineasca fi daniile voievozilor romäni — izvorite din cel mai curat sentiment religiös fi nepingärit de nici un gind viclean de cutropire.tretinut de conationalul Leo Allatio. Mitrofan Kritopulos.eolturile ortodoxe ale tärilor balcanice. 315—316. cei ce si-au asumat rolul de protectori ai creftinätätii —• au atras la curtile din Tirgovifte si din Iafi cälugäri fi prelati din tot Orientul. precum fi delegatii de cälugäri ruteni din mänästirile Galitiei.sului.).cesti venite din tärile slave sud-dunärene. care a stat la Galati doisprezece ani. aceastä intilnire a prelatilor ortodocsi din Räsärit — notele pe care ni le dä in ziarul säu de cälätorie cälugärul Suhanov despre discutiile dogmatice incinse in Tirgovifte. Gavril. patriarhul Alexandriei. impreunä cu patriarhul arab Macarie. trimis din Moscova in Orient. in sfirfit. ca de exemplu Suhanov.. precum o spun lämurit prefetele. Cärtile iesite din tipografiile sale se adreseazä. la 1639. care-si fäcuse studiile la Oxford si care a murit m Jar a Romäneascä. cum 1-au vadit. afluxul cärturarilor ortodocsi in tärile noastre. ca: Dionisie Comnen. care a stat in mänästirea Comanä. slujba in bisericä domneascä. III.rigul si patriarhul arab Macarie. Sopocani. R u s s o . p. Nicolae fi de Cräciunul anului 1653 3. care a oficiat inaintea domnului. In aceasta epocä apar la noi primele traduceri fäcute direct dupä izvoadele grecefti.a. Studenica. Papratije. Mihail. Paisie. Nicolae. mai tirziu. care a ajuns mai tirziu. in mänästirea Sf. in. Cälätoriile lui Marcu Beza in Orient au dat peste urmele generozitätii romänefti din epoca lui Matei Basarab in mänästirile din Grecia fi din insulele Arhipelagului. secretarul lui Matei Basarab. 151 . ci si neamurilor inrudite cu noi dupä credintä fi avind acelasi vestit dialect slavonesc ca limbä. bulgarilor. Bisericii rom. la masa mitropo1D. 174. in cärti si in manuscrise iluminate cu miniaturi. Paisie Ligaridis. Azilul acordat marilor fete bisericefti din Räsäritul grecesc a deschis in tärile noastre o directie nouä: incepe sä se cunoascä fi sä se pretuiascä limba greacä. Longhin Brankovie. in 1671^ patriarh al Constantino. si cu deosebire. p. Cei mai numerosi sint cärturarii greci. ca si inaintafii säi. aduce o inviorare in viata literarä. ca: mitropolitul de Inäu-Lipova. De altä parte." Matei Basarab. si a vietii religioase. sirbilor. sau. p. in ziua de Sf. patriarhul lerusalimului. Trebinje s.polului 1.. de pe tärmul Arge. Studii istorice greco-romäne.. Sint sugestive — pentru intelegerea fierberii pe care o adusese. 2 I o r g a . cäruia Vasile Lupu ii fägäduise sä-i pläteascä datoriile patriarhiei 2. a zidit peste Dunäre biserici —• ca de exemplu Sfinta Petka la Vidin—si a trimis daruri in bani. Atanasie Patellaros. 3E m i 1 T u r d e a n u . mitropolitul de Kratovo. cälugäri rufi. sau mitropolitul de Pec. pentru a aduce manuscrise religioase — fi multi altii. in viata de culturä teologicä a Tärii Romänefti. §tirile culese in anii din urmä de Emil Turdeanu au pus in luminä daniile domnului muntean in Serbia (la mänästirile Milesevo. intr-o vreme cind credintä pravoslavnicä era amenintatä. bibliotecarul Vaticanului.. Ist. 232. Meletie Si. I. i n Cercetäri literare. nu numai „evlaviosului neam al patriei noastre. I. care-si fäcuse studiile la Roma. Aläturi de acestia se intilnesc numeroase fete biseri.

prin publicatii. unde grecii Paisie Ligaridis. mäcar cu ascunse intetiri“. infäptuitä prin spada lui Mihai Viteazul. Un punct fundamental in programul de :152 . stätea de vorbä cu Udriste Nästurel despre necesitatea unirii cu Roma fi despre superioritatea doctrinei catolice. Un superior instinct de rasä a impärtit in chip simetric rolurile intre Moldova fi Muntenia. cind in sudul Dunärii viata religioasä era inäbusitä sub stäpinirea päginä si in Ardeal de Calvinism. Cälugärul franciscan de origine croatä. Asemenea discutiuni pasionau nu numai cercurile conducätoare ale clerului. prin silnicii. venind in ajutorul romänilor transilväneni pe altä cale. Unirea celor trei täri surori. cuceritorul Constantinopolului. ci se intinseserä mai departe si in lumea boierilor cärturari de la curtea lui Matei Basarab. ci mai mult decit sigur vor pune piedici. fiul lui Stroe Leurdeanu. participind la douä sinoade — unul pus la cale de mitropolitul Kievului. chemat de Matei Basarab ca sä ia directia tipografiei. domnii nostrii luaserä sub ocrotirea lor viata spiritualä a popoa. se ridicä — dupä cum fuseserä preveniti — romänii din principatele supuse suveranitätii turcesti. altul de mitropolitul Varlaam al Moldovei — fi a atacat calvinismul in insäfi inima lui. ungurii nu dau indärät. Domnul insufi nu putea rämine sträin de aceste discutii. Dupä cum ne aratä documentele pe care le vom analiza mai jos. in aceastä luptä care nu se dädea numai pentru credintä. Muntenia lui Matei Basarab. prin intimidäri. totufi a läsat in sufletele romänefti urmele ei fi trebuia sä ducä cu timpul la exprimarea clarä a conftiintei unitätii nationale. in principiile dogmatice. De aceea porneste din tärile noastre lupta impotriva calvinismului. Rafael Levacovic. de origine moldoveanä. in vara anului 1638.relor creatine ortodoxe. In Transilvania. a stat fi ea de-a curmeziful Reformei. A doua träsäturä caracteristicä a epocei este aparitia in culturä romäneascä a ideii de unitate nationalä. care a fäcut multä opozitie principilor ardeleni. Tärile noastre deveniserä astfei centrul ortodoxiei. care intimida pe bietul cälugär rus — aduceau in sprijinul pärerilor lor citate din opera Sfintului loan Damasceanul. Zadarnic patriarhul Constantinopolului le atrage atentia asupra comunitätii de singe a romänilor fi ii previne cä „o prefacere de lege la cei dintii <adicä la ardeleni) n-ar fi ingäduit-o niciodatä domnii vecini din principate. care venea din Roma. Se poate spune cu drept cuvint cä in acele vremuri. Impotriva tendintei de calvinizare. a luat pozitie fätisä. care „stia sä citeascä si sä serie limba turceascä“. ungurii. desi nu fusese pregätitä sufleteste si desi n-a däinuit decit citeva luni. Petru Movilä.litului Stefan. isi indoiserä sfortärile pentru a rupe legäturile de credintä religioasä care uneau de veacuri pe romänii supufi coroanei lor cu principatele vecine. incepind cu Gavril Bethlen. dacä nu cu armele. » Moldova lui Vasile Lupu. ca de exemplu Istrate. sä-i scoatä o copie de pe confesiunea pe care patriarhul Ghenadie II Scholarios a scris-o din insärcinarea lui Mohamed II. Si alti boieri de la curtea lui Matei Basarab se pasionau pentru problemele teologice. Vlasie si Meletie Sirigul — cu o incredere prezumtioasä in ftiinta lor. care avea legäturi de aliantä cu Gheorghe Räköczy I fi II. cäsätorit cu fiica lui Nicolae Pätrafcu — o nepoatä deci a lui Mihai Viteazu. apärutä de curind la Venetia. ei se zbat sä atragä pe transilväneni la confesiunea calvinä. Istrate a pus pe Ianache Misirliu.

prin gratia lui Dumnezeu. ungrovlahilor. 8 3 . o mare si aprinsä dragoste pentru limba romänä sau latinä. A mers asa pinä cind un profesor." 1 1P. in asa fel cä. de sau mestecat cuvintele cu alte limbi". pretutindenea tuturor ce sä aflä in pärtile Ardealului“. mai curind sau mai tirziu. in care erau tinuti prin puterea traditiei.gului neam despärtit 111 trei state diferite. ci si de necesitatea de a pästra intactä unitatea etnicä. care. zi fi noapte färä incetare eram aprins pentru limba latinä fi pentru invätarea ei. s-au ridicat pinä la obirsia comunä a intre. si din Teara Romäneascä fi din Teara Moldovei". a binevoit sä adape setea inimei mele care ardea de dragostea pentru invätarea acestei limbi. inruditä in chip evident cu a noasträ. in limba slavä. Prefata cärtilor sale o spune räspicat cä ele se adreseazä „drept credinciosului si evlaviosului neam al patriei noastre fi altor neamuri inrudite cu noi dupä credintä fi avind acelafi vestit dialect slavonesc ca limbä. O cedare insä pe acest teren ar fi putut atrage dupä sine. fi admiterea celorlalte puncte de divergentä dintre calvinism fi ortodoxism. De la urcarea sa pe tronul Tärii Romänefti. pribeag la curtile italiene fi franceze. in inima mea. Simion Stefan. prin forta imprejurärilor de care s-a vorbit mai sus si prin suveranitatea turceascä. iar in Ardeal. sau a lui Petru Cercel. moldovlahilor“. Mitropolitul Varlaam. spune mai dar cä serie Räspunsul la Catehismul ealvinese „pentru cei cu noi de un niam romäni.luptä al reformatilor calvini era nationalizarea serviciului divin in biserica romäneascä din Ardeal. p . al. amintind cä „rumänii nu gräiesc in toate tärele intr-un chip".. Experience vechi: impresiile aduse de soliile marilor domni in Occident.. L'influence de Voeuvre de Pierre Mogila. in epoca aceasta ifi face drum in cul. P a n a i t e s c u . Ideea unitätii neamului o gäsim insä formulatä cu tot relieful cuvenit la marii cronicari moldoveni. accesul unor studenti din tärile romänefti — mai ales din Ardeal — in fcoli fi universitäti sträine. Sufletul romänesc. Matei Basarab s-a sträduit sä intäreascä traditia ortodoxä in formä slavä la intreg neamul romänesc. inchis multä vreme in hotarele inguste ale culturii sud-slave. P. se scuzä dacä n-a izbutit sä se faeä inteles de toti: „nu-i de vina noasträ. care inväta intelepciunea si stiinta. ce-i de vina celui ce-au räsfirat rumänii printralte täri.. 153 . Mentinerea limbii slave in oficierea cultului era deci atunci o mäsurä impusä nu numai de traditia moftenitä din mofi-strämosi. era fi in aceasta epocä in cäutarea unor noi orizonturi.tura romäneascä fi ideea unitätii nationale. Este clarä aci ideea solidaritätii nationale prin bisericä.. „Cind am ajuns in virsta adolescentei —märturiseste Udrifte Nästurel — am dobindit in acelafi timp.cätuitor de frumoase stihuri italiene. in contact cu istoriografia polonä. aducind tipografii cu litere chirilice in tarä fi publicind cärtile de ritual in limba slavä. „stringind sobor dintr-amindouä pärtile. contactul intim cu cultura Apusului a unor domni ca Radu Mihnea. Dealtfel. Instinctul lor de rasä fi de culturä ii ducea uneori peste vicisitudinile vremurilor cätre marele izvor de apä X7ie al latinitätii. care-si fäcuse instructia in Venetia. incercärile unui Despot Eraclidul de a infiinta cu profesori adufi din Apus scoli superioare — si atitea alte prilejuri ii fäceau pe ai noftri sä nu se simtä la larg in spatiul culturii orientale. neavind aproape alte ginduri in cugetul si inima mea.

Avem dovezi documentare cä aceeafi näzuintä cätre noi zäri de cultura zäcea nu numai in clasele conducätoare. BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istorie al epocii: X. §coala intemeiatä de Vasile Lupu in mänästirea Trei Ierarhi. Plecase apoi in insula Chios. din Cimpulungul judetului Muscel. In Moldova. un veac fi jumätate mai tirziu. de misionarul Venanzo Berardi da Mont’Ottone. o mica pirtie cätre culturä latinä. Al doilea era un adolescent a cärui viatä aventuroasä e un mic roman. §i pe tärimul vietii religioase. desfundind ideea originii romane fi ftiri privitoare la tara lor. a trecut dupä aceea la Dimitrie Cantemir si in Muntenia la stolnicul Constantin Cantacuzino. au deschis un drum nou in culturä romäneascä. de Ureche a fost afa de puternic. dar fi in masele mai adinci ale neamului. activitatea literarä inceputä cu strälucire in epoca lui Matei Basarab fi Vasile Lupu a fost continuatä. dupä cum se va vedea mai jos. dupä care vom infätifa literatura istoricä mai intii in Moldova fi apoi in Muntenia fi in Transilvania. din ordinul Minoritilor Conventuali. im. Imboldul dat. Invatase acolo greaca vulgarä fi turceasca. la rindul lui. Dar contactul binefäcätor cu culturä latinä sa produs mai intens in fcolile iezuite ale Poloniei. cu toate främintärile tim. In capitolele ce urmeazä. Istoria romänilor. in ciuda vitregiei vremurilor care au urmat. care avea sä ducä la nationalizarea serviciului divin in bisericä. fiul lui Paul. Bucuresti.brätifase catolicismul fi de-acolo plecase cu scrisorile de recomandare cätre secretarul colegiului din Roma. Fusese — pre. In cele din urmä. Ideea a fost apoi reluatä de fiul lui Miron. de mitropolitul Petru Movilä.diile in Polonia fi care a pus in plinä luminä ideea originii romane. pentru a pästra un fir unitar in expunere. Plecase cu domnul Tärii Romänefti la Constantinopol. Din contactul cu istoriografia polonä a primit imboldul de a alcätui cronica in limba nationalä Grigore Ureche. tineretul plecat din Ardealul suferintelor romänefti a adus ideea regenerärii nationale — nu stim. Nicolae Costin. incit. firul istoriei nationale a fost continuat de Miron Costin.tindea el —. Din chiar epoca lui Matei Basarab avem stiri despre doi tineri romäni care ifi fäceau studiile in colegiul „De propaganda fide" din Roma. cu profesori trimisi de la Academia teologicä din Kiev. VI — Monarhii. contemporanul lui Miron Costin. Contactul cu culturä latinä a fost insä mai rodnic in Moldova.purilor nestatornice care au urmat dupä präbufirea lui Vasile Lupu. unde se intilni cu cimpulungeanul. unde se apropiase de iezuiti.copil de casä in curtea domneaseä. a fost admis in colegiu. unde vlästarele boierimii moldovene. vol. :154 . precum fi colegiile iezuite din Moldova au deschis. dä aripä versului fi incepe munca grea de traducere a cärtilor de ritual in limba romänä. Ce du uevenit acefti doi premergätori in colegiul de propaganda din Roma. In volbura vremurilor au pierit färä sä läse nici o urmä. Unui era Mihail. de unde. Fusese adus la Roma fi instalat acolo in colegiul „Urban“. marele vornic de la curtea lui Vasile Lupu fi contemporanul mitropolitului Varlaam. pinä cind a deprins putin limba italianä. I o r g a . mitropolitul Dosoftei. care si-a fäcut fi el stu. Douä luni a bätut sträzile cetätii eterne. vom infätisa intii evolutia literaturii religioase de la Matei Basarab si Vasile Lupu pinä la mitropolitul Dosoftei inclusiv. la virsta de 12 ani. Opera de nationalizare a slujbei religioase este apoi reluatä fi continuatä in Muntenia de mitropolitul Antim Ivireanu.

I o r g a. Versurile lui Petru Cercel — publicate de S t e f a n o G u a z z o . dupä indemnul mitropolitului Kievului. Casa Scoalelor. I o r g a . Pentru Mihail fiul lui Paul si Stefan Valahul in colegiul „De propaganda fide“: F r a n c i s c P a l l . Iov Boretki. Buc. p. vol. 1941. Cartea romäneascä. fase ani mai tirziu. a se vedea acum si preot Dm. Pentru studenti romäni: N. Iasi. Petru Movilä infiintä . a rämas intre sträini si a ajuns mitropolit al Kievului. tronul ocupat pe rind de unchiul säu. Bucuresti. Tragediile familiei sale 1-au impins mai mult spre studii fi meditatie. Cei dintii studenti romäni ardeleni la universitätile äpusene. Studii italiene. N. I. N. a III-a ingrijitä de I. S e x t i l P u s c a r i u .*aturii romänesti. affienintatä in existenta ei de biserica catolicä a Poloniei. Bucuresti. Invätatul rus Venelin spunea: „Se pune intrebarea care din cei doi bärbati cu numele de Petru este reformatorul indräznet al imperiului rusesc si cäruia prin urmare i se cuvine titlul istorie de mare: Petru I. 1604 — au fost reproduse pentru intiiasi datä la noi de M. xmpäratul Rusiei. in A. Vladescu. vlästar de domni moldoveni si munteni — cäci tatäl säu a domnit si in Muntenia — care a rivnit si el sä fie domn. B o d o g a e. 1939. prin legäturile lui de rudenie fi prietenie cu nobilimea polonä. D. vol. util incä: A. 1928. Iorga. ed. 244 — 246.a. 1930 (foarte utilä bibliografia de a sfirfit).. X e n o p o 1. Bucuresti. Dr. IV. Anuarul Institutului de istorie nationals. nota. a devenit una din figurile proeminente in istoria culturii ucrainene din secolul al XVII-lea.ncsti si a vietii religioase a romänilor. sau Petru Movilä?“ Petru Movilä a fost fiul lui Simeon Movilä. Berlin. rupt dintre ai nostri. Iasi. cind visurile lui de a recuceri. ed. Pe atunci Ucraina se afla sub stäpinire polonä fi pentru biserica ortodoxä ruteanä. Histoire de la Dacie. la care se adäoga fi curentul uniatilor (care primiserä unirea cu Roma recunoscind pe papä. dar care. I.. urcarea lui P. 1929. Istoria romänilor. Venetia. Emil Turdeanu s. Prin cultura. 1925. P. Dialoghi piacevoli. 1929. 1590. Istoria bisericii romä. I. 1922. Petru Movilä renuntä la purpura domneascä fi imbraeä rasa de monah in mänästirea Pecerska din Kiev.1938. Marcu Beza. Istoria literaturii romäne. vol. p.drit. citate la p 43 — 45. si ed. pe lingä studiile lui N. I o r g a . Aci ajunge repede arhiman. Petru Movilä. 155 Incä de pe cind era arhimandrit in lavra din Pecerska. Istoria Ute. pentru ca. de tatäl. M i n e a. I. XVII. Viata romäneascä.. G i o r g e P a s c u . M a r cu. epoca veche. Suru. Bucuresti. Sibiu. D r ä g a n u. de verii fi de fratii säi sint spulberate. a II-a. dupä ce a väzut inchise drumurile inträrii in tara sa. Istoria invätämintalui romänesc. el izbuti sä dobindeascä in jurul scaunului säu mitropolitan un prestigiu mtr-adevär princiar. dar pästrau serviciul divin in limba slavä). Din istoria culturii romänesti. din Cluj. K o g a l n i c e a n u . dupä moartea lui Iov Boretki. sä fie mitropolit. Movilä pe scaunul mitropolitan a fost o adeväratä mmtuire. 1837. 1929. 45 — 69. extras din. T. Cartea romäneascä. la mänästirea cäruia isi petrecea adesea verile. prin traditiile familiare. UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ Istoria culturii romänesti din epoca lui Matei Basarab si Vasile Lupu nu ar putea fi inteleasä dacä nu ne-am opri aci si asupra unui mare cärturar. VI. sec. N. ed. fratele lui Ieremia fi rivalul lui Mihai Viteazul. Istoria literaturii si limbii romane. Pentru raporturile religioase si culturale ale järilor romänesti cu Orientul ortodox. VII. a II*a reväzutä si intregitä. Ajutoarele romänesti la mänästirile din sfintul Munte Athos. In 1627. Il-a. Sibiu. Date inedite privitoare la legäturile culturale italo-romäne din mijlocul veacului al XVII-lea. cu ajutorul polonilor.

a bisericä. El isi dädea bine seama cä bisericä ortodoxä ruteanä. concentrind razele solare asupra coräbiilor dusmane care se apropiau de tärmurile Siracuzei." Iar unui din adversarii säi il acuzä cä era inconjurat numai de servitori moldoveni. Dar cu toatä viata lui de munca aprigä inchinatä operei de ridicare a bisericii rutene. din care avea sä porneascä tn curind un curent nou de primenire in cultura ruseascä. putea sävirsi minunea de a regenera viata intelectualä a clerului ortodox si de a-i imprumuta armele cu care sä poatä rezista atacurilor indreptate din taberele vräjmase. cu studiul retoricei. Stiinta timpului — zicea Petru Movilä— este pentru bisericä ortodoxä intocmai ca oglinzile lui Arhimede. o face desigur pentru a se confunda in spiritul de umilintä al vietii cälugäresti. fi. a acelor aprigi munci. De aceea. In alt rind. premenitä prin Renastere. impreunä cu cea din Lwow. Cultura timpului insä nu putea fi cäutatä nici in cultura slavonä si nici in cea bizantinä. Dacä mai tirziu renuntä la aceste tra. inaltmd in Ucraina polonezä. pe cind era numai arhimandrit. care. o adeväratä academie teologicä. Totusi niciodatä nu si-a ascuns originea lui romäneascä. In 1637 cumpära o Evanghelie cu miniaturi scrisä pe vremea lui §tefan cel Mare. unde va fi ingropat trupul meu". care semnau munca lor: „päcätosul robul lui Dumnezeu". Din aceste tipografii au iefit o serie de tipärituri care au fost aduse in Tara Romäneascä de mefterii trimifi de Petru Movilä lui Matei Basarab fi care au servit mai tirziu de model tipäriturilor muntene. nu putea rezista atacurilor indreptate din lagärul iezuitilor si uniatilor poloni decit premenindu-se si intärindu-se cu toatä armatura culturii moderne a timpului säu. pe care o däruia marei lavre Pecerska: sä fie acolo „pe veci neclintitä la hramul Prea Curatei Näscätoarei de Dumnezeu mänästirii Pecerska. in programul de studii al academiei teologice. fäcind aluzie la originea lui romäneascä. ii pläsmuiesc o genealogie care-1 face sä se scoboare din eroul roman Mucius Scaevola. In 1645 a venit la Iafi sä celebreze cäsätoria fiicei lui Vasile :156 . a desfäfurat o activitate din cele mai rodnice pentru biserica ortodoxä a rufilor. le ardeau. Numai cultura latinä a Occidentului. el semneazä „fiul domnului Moldovei" si adaogä sterna celor douä principate romänefti. Nostalgia dupä tara fi neamul säu se vede continuu in cursul vietii lui. la Golosvienski. P. „Am cheltuit — spune el intr-un rind ortodocfilor din Minsk — avutiile strä. rämasä in urmä sub raportul culturii. el a intemeiat in mänästirea Bratca —r Frätia — o. care la inceputul timpurilor moderne se stinseserä. dialecticei.ditii ale familiei fi la aceste reminiscente ale patriei sale. !i pune ca hram pe Sfintul loan cel Nou de la Suceava.mofilor mei domni ai Moldovei pentru nevoile bisericii. In primele cärti iesite din tipografia lui. dispretuitori de tot ceea ce era märire päminteascä.tori anonimi. care. In scrisorile lui pastorale. Petru Movilä se sträduieste sä introducä cele dintii raze de luminä ale culturii latine occidentale. Pecerska. face in multe rinduri aluzie la strämosii lui romäni. Movilä introdusese pe primul plan: latina. totusi mitropolitul Petru Movilä n-a rupt cu totul legäturile cu patria mumä.fcoalä vestitä. In atmosfera mtimecatä fi greoaie de ignorantä in care lincezea clerul ortodox rutean. Elevii säi din academia teologicä i-au inchinat un volum de versuri omagiale.acolo o tipografie. Paralel cu tipografia. patronul Moldovei sale. poeziei si filozofiei.

La aceastä grea räspintie din viata bisericii ortodoxe apare mitropolitul Petru Movilä.. alegerea Iafilor ca locul cel mai nimerit pentru marele sinod al ortodocfilor in care avea sä se discute ideile normative ale ortodoxiei. acuzindu-1 de erezie. In martie 1633 apäruse la Geneva. . in Polonia fi in Ucraina — ortodoxia pierduse continuu terenul dinaintea catolicismului. in frunte cu Isaia Trofimovici. Chiril Contaris din Veria. Porfirie. . Sinodul a inceput 157 la sfisitul lui august 1642 fi a durat trei luni. ci trimise o delegatie de trei teologi. .mizat confesiunea lui Chiril Lucaris. Ortodoxia träia atunci o mare drama. pinä cind in cele din urmä turcii. Chiril Lucaris este de cinci ori depus de turci si tot de atitea ori readus in scaunul patriarhal prin sprijinul prietenilor säi. . Astfel stind lucrurile. . indir. Meletie Syrigos. doctor in teologie fi egumenul mänastrii Nikolska. unde s-au tinut fedintele sinodului. Douä sinoade care au loc la Constantinopol. Aceastä sarcinä §i-a luat-o Petru Movilä. fatä de Catehismul atribuit lui Chiril Lucaris. care se alla in legäturä cu cercurile reformate din mediul cosmopolit al Constantinopolului: consulul olandez Corneliu Haga. predicatorul ambasadei olandeze. prin egumenul mänästirii Trei Sfetitele. nu era prielnic pentru dezbateri. Pace cu atit mai necesarä. care gäsise formula unirii cu Roma. Maria. fi in care s-a anate. In jurul scaunului patriarhal din Constantinopol se dädeau lupte aprige in care patimile pamintesti se amestecau cu lucrurile divine. in afarä de motive de tacticä. Fu ales Iafii. Lupta dezlän| uitä este inversunatä. §edintele au fost secrete fi . un fost profesor calvinist la Geneva si amba. Dusmanii patriarhului. Cele douä sinoade constantinopolitane fäcuserä o operä negativä: anatemizaserä confesiunea atribuitä lui Chiril Lucaris. unui in 1638 fi altul in 1642. al cärui domnitor plätea pe atunci datoriile patriarhiilor. Muntenii s-au abtinut din pricina vrajbei iscate intre Vasile Lupu fi Matei Basarab. Dar Constantinopolul. in frunte cu Chiril Contaris din Veria si Atanasie Pattelaros.hiei. Moartea tragicä a lui Chiril Lucaris nu poate pune capät agitatiei. il ucid.. ridicä lumea impotriva lui Lucaris. in care s-a discutat si admis opera. Rädäuti fi Hufi. martie 1629. Dupä ce a lucrat mai multi ani la Märturisirea de credintä ortodoxä. cu principele lituan Ianusz Radziwill. n-au izbutit sä aducä lumii ortodoxe pacea de care avea nevoie. . Ambasadorul Frantei sustine curentul de agitatie impotriva patriarhului care se sprijinea pe cercurile reformate. Mitropolitul Kievului nu veni insä in perosanä.Lupu. in limba latinä. Lipsea pentru mtreaga ortodoxie insä o operä pozitivä de costructie normativä. fi marele predicator al patriar.jiti. Succesorul lui. datatä din Constantinopol. Opera a fost atribuitä patriarhului Chiril Lucaris. Patriarhul a fost reprezentat fi el prin doi delegati: fostul mitropolit de Nicea. Märturisirea ortodoxä si sinodul de la Iasi. prin episcopii de Roman. a convocat un sinod la Kiev in 1640. Trebuia insä ca Märturisirea sä fie intäritä intr-un sinod ecumenic. si in care se fäceau citeva concesii punctului de vedere al confesiunii caivine. nu va fi fost determinatä si de amintirile copiläriei care-1 legau de oraful in care domniserä ai lui? . dinaintea curentelor de reformä. Moldovenii au fost reprezentati prin mitropolitul Varlaam. cine ftie dacä. in care erau incä vii luptele dintre partizanii fi adversarii lui Chiril Lucaris.ritul Europei — in Ardeal.sadorul Angliei. o confesiune de credintä ortodoxä. cu cit in centrul si räsä. are aceeafi soartä.

P. chiar in anul in care era datatä confesiunea din Geneva. mitropolitul Chievului. 2. Ar b o r e . Parthenie. Dacä ne gindim la bärbätia cu care a apärat ortodoxia romänilor ardeleni impotriva injonctiunilor principelui Bethlen Gabor. Cu deosebire la noi opera lui Petru Movilä s-a bucurat de o intinsä räspindire fi s-a retipärit fi retradus in nenumärate edi|ii.tarea tiparnitelor fi a Academiei teologice de la Iafi. ultima la Sibiu in 1914. Patriarhul Ierusa. Bucuresti. ceea ce. Marele sprijin pe care Petru Movilä 1-a adus culturii romänefti a fost Insä trimiterea de material tipografic fi de mefteri fi cärturari pentru infiin. De la inceput insä se ivesc neintelegeri. pinä in vremurile noastre. cäci avem editii tipärite la mänästirea Neamtu in 1844. 1926). Petru Movilä. 1Pentru douä motive. Z. la Iafi. o penultimä editie a apärut in 1899 sub auspiciile sfintului sinod. In 1691. 94 si urm. Paris. tradusä in romänefte de fratii Greceanu. pe care se sprijinea Petru Movilä. IV. de Scriban. S. s-a tipärit de episcopul Mitrofan in tipografia episcopiei din Buzäu. 1926. cu ajutorul stolnicului Constantin Cantacuzino. Kievskij mitropolit Petr Mogila sego spodviSniki. din preajma Bucureftilor. 1 Ei cereau sä se discute in sinod numai Märturisirea de credintä a lui Petru Movilä. 1883. Pierre Movilä (Mogilä). BIBLIOGRAFIE . $i VIII. Paris. Intii pentru cä o condamnare a doctrinei calvine de cätre rusi ar fi indispus pe principii litvani din Polonia. G o l u b e v . 1874. si de apocrif Catehismul apärut la Geneva. ln 1662. E m i l e P i c o t . in Tinerimea romänä. despre invocarea sfintilor fi cultul icoanelor fi al moaftelor — a fost apoi aprobatä de patriarhul din Constantinopol ca operä normativä pentru intreaga bisericä ortodoxä.. h'influence de Voeuvre de Pierre Mogila archeveque de Kiev dans les Principautes roumaines (extras din Melanges de l’Ecole Rottmaine en France. cuprinzind invataturile ortodoxe despre päcat. lämurind rugäciunea dominicalä fi cele zece fericiri §i 3: mila. atunci trebuie sä recunoastem cä Petru Movilä si delegatii säi aveau dreptate. Petru Movilä. declarase de calomnii iezuite zvonurile dupä care Chiril Lucaris ar fi trecut la Calvinism. speranta. pe care patriarhul Constantinopolului. VII.limului Teofan. Gamber. XVI. in cele din urmä. Kiev. Dupä indelungate dezbateri. 1855. despre decalog. I. opera a fost tipäritä in limba greacä si latinä la Amsterdam. Opt ani mai tirziu. G h e n a d i e E n ä c e a n u . din porunca domnului Constantin Brincoveanu. Bibliographie hellenique. 1896. care venise la Kiev ca sä sfinteascä pe mitropolitul Petru Movilä. 104 — 156. P. care se sträduiau sä impace cele douä tabere. la Sibiu. 1745. i n E m i l e L e g r a n d . $i al doilea pentru cä invinuirea adusä lui Chiril Lucaris nu pärea destul de intemeiatä. Ea a fost tradusä in rusefte la Kiev in 1645. 1629 (vezi mai jos. :158 . cu cheltuiala lui Panaiot Nicusi. opera. vol. extras din revista Biserica ortodoxä romänä.damnarea lui Chiril Lucaris. Rusii se opuneau la con.prezidate de Vasile Lupu. ieromonahul Antim Ivireanu scoate o nouä editie a textului grecesc. grecii au trebuit sä primeascä in urma interventiei lui Vasile Lupu fi a clerului moldovean. tratatä pe baza simbolului Niceo-Constantinopolitan. Grecii voiau ca sinodul iefean sä-fi insufeascä hotäririle sinoadelor din Constantinopol impotriva lui Chiril Lucaris fi in special sä se adopte opera intocmitä de Meletie Sirigul. Bucurefti. V. 1853. cu suprimäri fi corectäri fäcute de Meletie Syrigos. 1827. p. Opera — impärtitä in trei pärti: 1. il numefte „promahos"—-prim luptätor ■ — f i „distrugätorul curagios al ereziei". P a n a i t e s c u . in mänästirea de pe insula lacului Snagov. 1884. si in 1864. au XVII-eme siecle. credintä. p. Märturisirea lui Petru Movilä a fost primitä. p 180).

totufi arta caligrafiei si a miniaturii era inca in floare fi avem din aceasta epoeä vreo citeva exemplare de manuscrise cu miniaturi de o rarä frumusete. B i a n u . IV. sau Evangheliarul scris de ieromonahul Porfirie in 1633. p. II. Texte latin inedit avec introduction et notes critiques. Paris. Roma.al lui Stefan cel Mare (extras din Revista istoricä romänä. sub nr. era vesnic treaz gindul de a inzestra tara cu mänästiri si biserici—patruzeci la numär — cu mori de hirtie. 1874. M i h a l c e s c o . Atena. 1932. p.. p. 1790. J u g i e in Echos d’Orient. La Theologie symbolique au point de vue de l'Eglise orthodoxe orientale. Metropolite de Kiev (1633—1646). Doc. M i h a l c e s c o . p. necontenifc cercetatä de soli sträini. Gamber. 414 — 430. 22— 122. si de fratele ei. Pentru edijriile romänesti ale Märturisirii ortodoxe: I. 1931. doamna Elina. monahul de la mänästirea Dealul. care au dat o fcrma mai esteticä hrisoavelor sale. pe lingä mitropolitii Teofil si §tefan si pe lingä boierii din divan. 1939. p. Chiesa ortodossa e riforma nei secoli XVI e XVII (estratto da Religio. pästrat in Biblioteca patriarhiei din Constantinopol. 39. 93 — 95: P. P a n a i t e s c u . vezi si recenzia lui M. copiat in 1653 din porunca mitropolitului §tefan. 224. LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB cultura. nebst einleitenden Bemerkungen. Cu toatä concurenta pe care o fäceau cärtile tipärite. p. 1939). D. 1855. Un autograf al lui Petru Movilä pe un tetraevanghel . 506. Domnul s-a sträduit sä dea o viatä nouä si cancelariei domnesti.n e s c u . P. Movilä la mänästirea Sucevi^a: I. in rägazurile de liniste si pace pe care le läsau räzboaiele cu Vasile Lupu. IX. öp9o8o^ia. P a n a i t e s c u . p. p. I. 321. J. 1904. Despre Chiril Lucaris si sinoadele din Constantinopol. dusä mai tirziu la Belgrad. Movilä. unde se stäruie asupra izvoarelor catolice folosite de P. sau Evanghelia mitropolitului Anania din 1651.!S98. J. La confession ortodoxe de Pierre Moghila. 75 — 79. In Biblioteca Academiei Romäne se gäsesc editii moderne tipärite la: Neamt. A n t o i n e M a l v y e t M a r c e l V i l l e r . Die Bekentnisse und die wichtigsten ‘Glaubenszeugnisse der griechischen-orientalischen Kirche im Originaltext. ©r|craupö? TfJ<. . p. approuvee par les Patriarches grecs du XVIl-e siede. 1940. Roma (Rezumatul a 14 lec^iuni tinute la Ecole des Hautes-Etudes din Paris. III. Bucarest. Bibliografia veche romäneascä. de emisari papali fi de mari patriarhi ai Räsäritului. XXXII (1929). Kiev si Iasi a se vedea si O r e s t e T a f r a 1 i. Despre opera lui Petru Movilä in legäturä cu celelalte confesiuni ortodoxe: Textul grecesc •la Ion M i h a 1 c e s c o. p. N e r v a H o d o s s i D a n S i m o . p. p. in 1934). 1895 (editia sfintului sinod. 2 volume. Bunuresti. nu numai completind numärul logofetilor cunoscätori de limbi sträine. 378. 1934. invätatul boier Udrifte Nästurel. Hurmuzaki. 1935). in Revista istoricä romänä. Les idees calvinistes du Patriarche Cyrille Lukaris. supl. sau Evangheliarul lui Silion Rusu. Despre Chiril Lucaris:Kupido? ö Aouxapi$. nr. Paris. 71-75. Leipzig. pästrat acum in Biblioteca Academiei Romäne. Iasi. Sibiu. 2. J. in Revue d'Histoire ■et de Philosophie Religieuse. La curtea din Tirgoviste a lui Matei Basarab. 553. cu tiparnite si cu mesteri tipografi. de sotia lui. cu o prefatä de mitropolitul Ghenadie privitoare la istoricul textului si editiile lui). 1864. Bucuresti. LTn portret al lui P. ci fi cäutind caligrafi iscusiti. In aceasta muncä de culturä. 1844.1572 — 1638. 688 siurm. II. bibliografia ruseascä completä la P. ca de exemplu Slujbenicul. 1927 (tomul X. IV. scrisä pentru mitropolia din Tirgoviste. din Orientalia Christiana). p. XI. opera citatä mai sus. vol. P. Matei Basarab era sustinut. Neamt. S t e f ä n e s c u . I.

si-a iertat toate satele lui vecinicie. ajuns in „virsta adolescentii. doamna Elina si sotul ei au infiat. 50 — 51. afarä numai poate in tara frincilor". a Elinei. cind „pe mina mätusei sale. Pe patul mortii. care a insotit pe patriarhul arab Macarie in cälätoria lui la curtea lui Matei Basarab. sint copiii lui Radu Postelnicuf Nästurel fi ai jupinesei Calea Calomfirescu. dupä cum se vede din scrisorile ei. „Chiar boltile si pardoselile pivnitelor. :160 . K o g ä l n i c e a n u . El ne spune cä. bätrinul domn spune: „Pentru cä insusi domnia mea am auzit cu urechile mele cuvintele lui. in Arhivele Olteniei.cu unul din acei misionari catolici pripäfi^i in tärile noastre. le-a märturisit domniei mele dinaintea cinstitilor diregätori ai domniei mele. si-a fäcut instructia in casä —■ cel putin pentru limba latinä —. „izvoade de peteare fi mai mari fi mai mici". Vezi si M. 1“ udriste nästurel. Neavind copii. adusä din Turcia. a dobindit o mare dragoste pentru limba latinä fi cä un profesor. XX. prezentatä la ziua aniversärii. care inväta intelepciunea <filozofia>. de care ne-am ocupat la p 147—151 El a fost preceptorul lui Nicoläe Pätra?cü. ori „seminte de flori de tot feliul") si intre grijile domniei (cind tinind locul sotului säu in scaunul domnesc. 247. cu mosii cu tot. P a p i u I l a r i a n u . murise la o säptäminä dupä nastere. 19 — 27 si 73 — 80." Ea a patronat si suportat spezele pentru imprimarea Trioiului sirbesc din 1649. Histoire de la Dacie. nepot de fiicä al lui Radu Calomfirescu. pe Mateias. a fost Balthasar Walther. I. in sfirfit. 2a Unul dintre acejtia. sint lucrate greu cu piaträ bunä. p. galeriile etc. näscutä Corbeanu. cerut de cälugäri sirbi din Muntele Athos. marmorä. Copilul a crescut in casa domneascä pinä la virsta de 17 ani. DOAMNA ELINA a fost una din acele frumoase icoane feminine care se desprinde din trecutul romänesc intr-o luminä de aureolä. i s-a intimplat lui sä moarä. la ceasul mortii lui. Nu ftim unde si-a format culturä.nic sä incerc o descriere a interiorului admirabil aranjat in apartament. Oda a fost publicatä de A. p. sub frumoasa lui semnäturä in monogramä chirilicä. dupä moda 1 St. era cel mai cärturar boier al timpului säu in Muntenia. pe care. tu anul 1597. impärtindu-fi vremea intre grijile casei (cind cäutind. a binevoit sä-i adape setea inimei“.“ „Cladirea are trei caturi fi e atit de frumoasä. jupinita Maria. „un cherurgus bun". in martie 1635." Intärind aceastä ultimä dorintä. a cärui mama. incit impräftie toate grijile sufletului. traducätorul cronicii lui Teodosie Rudeanu. Arhidiaconul Paul de Alep. care provoacä admiratia privitorului. cind ajutind ränitii sositi de pe cimpul de luptä fi cerind sibienilor sä-i trimeatä. cu „piaträ poleitä". cäruia ii inchinä o odä latinä in Tirgoviste. 1862. 1941. Fratele doamnei. ne descrie in cartea sa minunatul palat de pe mosia pärinteascä — Fieresti — unde a fost primit de doamna Elina: „un palat care nu are egal in lume. S-ar pärea dar cä el. „fata din casa domneascä a lui Mihai Vodä Viteazul". a doamnei domniei mele. p. Tesauru de monumente istorice. pe timpul lui Mihai Viteazul. „färä zäbavä". cind. doamna Elina. viteazul boier al lui Mihai Viteazul. Nicolaescu.tru" de mesteri adusi din Ungaria. Udrifte Nästurel. punind la cale cu un gust ales ctitorii mänästirefti fi locasuri de recreare sufleteascä).Udrifte Nästurel si sora lui. Ar fi zadar.2 La aceastä pärere ne indeamnä faptul cä fi fratele säu §erban—-care a fost fi el logofät—■ intr-un document din 1623. „zidit pe dinafarä si pe dinläun. mari fi mici. fiul lui Udrifte Nästurel. adaogä.

a gäsit intre alte cärti nouä fi „cärtulia mica in limba noasträ romäneascä tipäritä . tratatul de aliantä (1648). traducind din latinefte. la mänästirea Dealu..mat-am cu timpä mintea mea si am scos acest izvor de apä dulce. tainic". Cartea a avut ecou in lumea slavä. a ajutat la traducere si a scris prefata la Evanghelia invätätoare.tul vietii (1657). doamna Elina. am scris in oraful secular. tipäritä la Govora in 1642: „Scur. plinä de otravä sufleteascä" — e vorba de Catehismnl calvinesc din 1642. El a introdus in literatura slavä. Mitropolitul Varlaam al Moldovei. ne incredinteazä cä vorbea limba slavä fi latinä. Udrifte Nästurel se intilnefte pentru intiiafi datä in viata publicä a tärii la curtea lui Alexandru Iliaf. marele logofät —• tatäl cronicarului Radu Popescu — un loc de casä in Bucurefti: „Eu Udrifte Nästurel. Cälugärul rus Suhanov a väzut in biblioteca invä^atului boier multe cärti slave. „in satul säu pärintesc din Fierästi".talä. fi cä sora lui. trimis de Vasile. in 1647.logofät cancelaria domneascä fi a indeplinit. In calitate de vtori-logofät.siuni de cea mai mare incredere: solii cätre impäratul german. in 1628. tradus de tatäl säu. semneazä cu litere latine fi presarä. aducind pentru al doilea fiu al säu. Cu grija pentru tara lui „säracä fi fär’ de invätäturä“. a alcätuit stihurile de dedicatie la stema tärii cu care se deschide Pravila de la Govora (1640). ca de exemplu cu Levakovic. A tinut sä creeze in familia sa o atmosferä de frumoasä culturä. cätre. Era la largul säu in discutiile cu patriarhii Räsäritului. un profesor din Kiev. tot la Nästurel. cind scrie im act prin care se confirmä jupinului Hrizea. in scrisorile ei chirilice. adäpätoare de suflete omenefti“. Imi. Raköczy pentru a incheia cu el „legäturä“. Rafael Levakovic laudä „spiritul lui bärbätesc.occiden. la Viena.dobitä cu frumoase gravuri in cupru.tatio Christi. tipäritä cu cheltuiala doamnei. pe care necontenit o imbo. ne spune despre el cä era un „boiarin cinstit si slovesnic si a toatä destoinicia si intelegerea harnic.regele Poloniei (1638). Avea o bibliotecä frumoasä. drept pravoslavnic crestin“. El a stäruit pentru introducerea tiparului in Muntenia fi a privegheat la imprimarea cärtilor. tinär scriitor. mi.gätea cu cärti noi aduse de peste hotare.. si lui i se datoresc primele copii ale romanului Varlaam si Ioasaf. prietenul lui Petru Movilä — iar mitropolitul Varlaam. pe timpul cumnatului säu. cum se mai zicea atunci. In anul urmätor insä—1629— el semneazä pe un alt act. data de la Hristos in cifre arabe. Prietenul säu. pururea curätoriu. El primea si introducea solii la domn. Si tot el a introdus in 161 . functiune de mare incredere pe care o pästreazä pinä la capä. Radu. Radu a iefit fi el un cärturar de seamä. cätre principele Ardealului Gh. a intocmit. intr-o frumoasä caligrafie. a pus la cale in Cimpulung „o fcoalä pentru invätäturä copiilor“. cronicarul sirbocroat George Brancovici.Lupu pentru a aseza pacea cu Matei Basarab. fraze latinefti. cäruia ii cerea o märturisire a credintei catolice. „Uriil Nästurel. in Bucurefti". „acea floare de aur“ a misticismului catolic. care a venit in 1644 la Tirgoviste. Stätea de vorbä cu misionarii catolici in chestiuni de dogmä. adicä vtorilogofät. In 1704 a fost copiatä la Moscova fi impo. el conducea impreunä cu marele. prefata la Antologhionul slavonesc din 1643. intre care fi o gramaticä apärutä in Polonia — probabil a lui Smotrijckij. Udriste Nästurel a avut o parte activä in opera de culturä a epocii. liber si indräznet".

TIPOGRAFIILE. Tesauru de monumente istorice. dupä cum spune insusi in graiul säu bätrinesc. In vara anului 1635.dobeau cartea tipäritä. in prefata celei dintii cärti iefitä din tiparnita sa. ca sä cumpere o tipografie. influentatä. trecind apoi in Rusia Micä. Matei Basarab. §colile slävonefti din mänästiri intraserä in cädere bisericile fuseserä jefuite. prin 1624. se infätifeazä la curtea lui Matei Basarab cälugärul Meletie Macedoneanul. care conducea pe atunci o tipografie slavä la Roma. pe lingä materialul tipografie fi cärtile de cult tipärite la Lwöw fi Kiev. In aceste imprejuräri. :162 . o echipä de ucenici tipografi printre sirbii stabiliti la noi. precum fi gravurile necesare pentru ilustrarea textelor. dupä aceea. In locul lui afläm. 370. Matei Basarab insufi. si Teodor fi Lupin Dimitrievici. Ivan Kunotovic. 2 Mitropolitul Kievului le trimite o „tiparnitä completä" cu o echipä de tipografi. care urmau sä serveascä de model ciclului de tipärituri slave din Tara Romäneascä. „miscat de rivna cätre Dumnezeu". care träise in atmosfera de viatä spiritualä a mänästirii Zograful din Muntele Athos fi care. Viltoarea luptelor singeroase dezläntuite pe pämintul Tärii Romänefti dupä räzboaiele incepute de Mihai Viteazul a fost fatalä pentru cultura romäneascä. Pe timpul acela. Bucuresti.mifi de Petru Movilä in fara Romäneascä au adus cu ei din Kiev fi din Lwöw si tiparele gravurilor in lemn cu care ilustraserä 1A. propunindu-i sä vinä in Tara Romäneascä pentru a lua asuprä-si activitatea de tipärire si räspindire a cärtilor sfinte la popoarele care intrebuintau limba slavä in bisericä. extras din Biserica ortodoxä. care fusese cäpetenia imprimeriei din lavra Pecerska pe timpul lui Iov Boretki fi care.limba noasträ minunatul roman al ascetismului crestin.vici Verbicki. ajunsese patron independent in Kiev. B o g d a n . Dar Levakovic intirzia sä vinä. cu vremea.biserä vechile manuscrise caligrafice. domnitorul se adresase cunoscutului cälugär croat Rafael Levakovic. prin mijlocirea mediului polon. La fcoala acestor tipografi ucraineni stabiliti in mänästirile noastre s-a format. Tipografii ucraineni trimisi de Petru Movilä au adus cu ei. ce se afla si ea sub ascultarea fi controlul lui Petru Movilä. manuscrisele fi cärtile de slujbä arse sau furate. vorbefte de jefuirea bisericilor si „de impu^inarea sfintelor cärti". P a p i u I l a r i a n u . Matei Basarab l-a trimis atunci in solie. in frunte cu Timotei Alexandro. s-a sträduit sä implineascä aceastä lipsä a cär. dindu-le scrisori cätre Petru Movilä fi cätre fruntafii cetätii Kievului. Cäpeteniile tipografilor ucraineni tri.tilor necesare cultului divin. precum miniaturile. p. Preda fi Radu Stanciovici. care condusese tipografia Frä. gravura ucraineanä in lemn. 13. in judetul Vilcea: Procopie. de gravura :germanä. de care rie-am ocupat la p. frontispiciile fi vinietele impodo. p. romänä. 2Dan S i m o n e s c u s i D a m i a n P . un alt ucrainean. din 1642. 1939. impreunä cu ieromonahul Nectarie din Pelagonia fi cu „feciorul säu Stefan Byrzohodet (cel sprinten la mers)". Inceputurile culturale ah domniei lui Matei Basarab. I (1862).$iei ortodoxe —• Bracka —■ din Lwow. 135. Verbicki a stat in Tara Romäneascä pinä in 1642. Varlaam si Ioasaf. pricinuite «de desele näväliri si impresuräri ale diferitelor popoare ale necredinciosilor si chiar ale unor credinciosi" 1. invätase tiparul in mänästirile lui Petru Movilä. ajunsese la o inflorire deosebitä fi däduse lucruri de artä care impo.

este sem. :sint identice in toate detaliile cu scenele corespunzätoare din Cazania tipä. pentra 163 . aceastä situatie devenise atit de ingrijorätoare.. venite din Occident. fiindcä nu erau incä traduse cärtile necesare cultului. Dar la fcoala acestor gravori sträini se formeazä. nemeririle fi toate rinduialele fi tipicurile sfintelor taine. incit crea prelatilor noftri o grea indoialä. atunci cind curentele de reformä. pe de altä parte. Atitudinea credinciofilor noftri de pe vremuri in fata incercärilor de nationalizare aritualului fi a textelor de cult. scolile noastre de slavonie au lincezit fi ele. pe la jumätatea secolului al XVII-lea.pinä atunci cärtile tipärite in Ucraina.. tipäritä la Govora in 1642. ca. inäbufite de valul stäpinirii turcesti. Pe de o parte.* cunoafterea limbii slavone sä devinä tot mai anevoioasä.natä cu un nume rutean: Theodor Tisevic. fi väzindü iarä cum au creftinii tärii inputare. tipäritä la Tirgovifte in 1652. obräsirile. amenintau unitatea etnicä in Transilvania. chipurile. care preconizau eliminarea limbilor privilegiate din bisericä fi introducerea serviciului in limba nationalä. pe vremea lui Matei Basarab. Avem dovezi elocvente cä. culturä slavonä intrase in agonie. o fcoala de gravori romäni. apare semnat fi numele unui romän desigur ucenic al lui Tisevic: Petru Theodor. fi preotii mai vrätos: de cäträ hulnicii dä lege.. socotelele.. s-a oprit. care prin imigrärile lor au inviorat inceputurile organizärii noastre bisericefti. Afluxul de cärturari. o socoteau aptä pentru serviciul divin. care vor ajunge mai tirziu. ne-o caracterizeazä notita insemnatä de popa Constantin din Dorna pe una din foile Codicelui Voronetean: „Aceastä carte este scrisä pe rumänie fi nu-i bunä de nimic“. cä am uitat cinurile. avind sä aleagä intre traditia slavonä fi realitatea care impunea nationalizarea serviciului divin.. Gravurile din Evanghelia cu invätäturä. fi apoi — adäugäm noi — nici nu era incä vremea sä se infäptuiascä. ln urma acestor imprejuräri s-a ajuns.ritä la Lwow in 1606. ln epoca lui Matei Basarab insä. desi are stema fi armele Munteniei. Tipärind citeva cärti de ritual cu textul in limba slavonä si lämuririle formelor exterioare ale cultului in limba romänä. S-a crezut intr-o vreme si se mai sus. Aceastä radicalä schim. cum pentru grosimea fi grubia nu stim sluji tainele sfintei beserici fi strigä toti. iar ilustratia titlului din Pravüa lui Matei Basarab. Era firesc deci. Focarele de culturä slavä din sudul Dunärii apusese rind pe rind. cu timpul.bare nu se putea insä indeplini deodatä. mitropolitul Stefan al Tärii Romänefti se credea indatorat sä preintimpine „inponcisarea" poporenilor säi cu aceste explicatii: „. se pomeniserä ai noftri din mofi-strämofi sä audä slujba sfintä intr-o limbä pe care. defi nu o intelegeau decit prea putini. sä-fi intreacä maeftrii fi sä imprime gravurilor lor un caracter propriu romänesc. pe vremea lui Constantin Brincoveanu. LITERATURA RELIGIOASÄ. Chiar pe timpul lui Matei Basarab. Lipsite de suportul puternic pe care il aducea contactul reconfortant cu Sudul slav. in aceastä stare de lucruri. ca nici preotii sä nu mai inteleagä limba in care o traditie prea adinc inrädäcinatä ii silea totusi sä oficieze serviciul divin.. in ilustratiile Pravilei din 1652.tine incä in manuale de fcoala —• cu toatä documentarea convingätoare a regretatului Bianu — cä Matei Basarab si Vasile Lupu ar fi sävirfit marea reformä a introducerii limbii nationale in bisericä. o schimbare care ar fi tins la inlocuirea limbii slavone li s-ar fi pärut o alunecare in apele ereziilor.

domnul romän le häräzea ca danie spre folosul xntregii ortodoxii din Sudul dunärean. si cu deosebire.si astfel scos-am la luminä . 159).fitul domniei lui Matei Basarab. Triodul penticostar fi Triodul postului.. pentru cä vädesc aceeafi tendintä de a apära ortodoxia romänilor ardeleni impotriva tendintelor de calvinizare ale ungurilor. la 1647.. carii pentru ne<sti>intä se depärtarä cu invätäturi striine. a :164 . in 1646.aceia . Ne explicäm prin urmare de ce cele dintii cärti iesite de sub teascurile tipografiei intemeiatä cu ajutorul lui Petru Movilä au fost slavone: un Moliivelnic. tipärit la 1635 in Cimpulung. si. toate trele la tipografia mitropoliei din Tirgoviste. De vreme ce am spart picla nestiintci si am dres rinduialele si le-am prepus rumäneaste. in 1646. „Mila rudei meale crestinilor m-au indemnat spre aceasta — spune Udriste Nästurel — fiindcä väzuiu in neamul nostru multi oameni. Prima Cazanie.. Dar aceste cärti tipärite in limba slavonä nu erau menite numai sä acopere lipsa textelor de ritual din cuprinsurile romänesti." Se desprind din aceste citate motivele care 1-au determinat pe mitropolitul §tefan sä tipäreascä. a cugetat. cu ereticii impreunindu-se... Acest gind se lämurefte in prefata care deschide una ■din tipäriturile sale: „Drept credinciosului si evlaviosului neam al patriei noastre fi altor neamuri inrudite cu noi dupä credintä fi avind acelasi vestit dialect slavonesc ca limbä. in 1649. sirbilor. „izvoditä de eromonahul Silvestru" fi „premenitä de pe limba ruseascä pe limba romäneascä" de insufi Udrifte Nästurel —■ care a venit fi el la al „unsprezecilea ceas la lucrul Dom.. In acelasi timp. o P saltire. sä fie propovedanie creftinätätiei noastre. si ortodoxia in Ardeal. apoi un Antologhion. apärutä la Govora in 1642. a cärei independentä cäzuse in mina turcilor. incercarea de nationalizare a serviciului divin. carele nu le pot sti cinstitii si cuceritii preoti pentru nesebuiala lor . .. care nu mai •cunoftea limba slavonä. a respectat textul slavon al Scripturilor :sfinte. cum am spus mai sus (p. la inceputul ei. aceste •cärti bilingve: ca sä impace traditia. gindiiu sä iau inputarea batjocoririlor de asupra aceftii tärisoare .“ Pentru a intoarce de la rätäcirea in valurile ereziei pe cei de un neam cu el. era firesc ca. . in 1637 si 1638 la Govora.. sä parä totusi o indräznealä si mai mare. ambele in mänästirea Dealul. tipicurile. a treia editie in 1650. in sfirsit. pe la sfirfitul domniei lui Matei Basarab. Slujbenicul. ungrovlahilor si celorlalti". in J 643 la Cimpulung. urmind vechea traditie a strämosilor säi Basarabi.. ci sä intäreascä. bulgarilor. nu cum au fost pinä acum slavoneste. ca sä poatä folosi nevoilor preotimii de pe atunci. fi cu proastä fi scurtä mintea lor räfluindu-se den credintä adeväratä protivnicä bisericii lui Dumnezeu.nului" — ne infätiseazä intentiile cercurilor conducätoare la imprimarea acestei cärti.. §irul tipäriturilor inceput cu cärti slavone se continuä insä cu o serie de cärti romänesti.. fi Imitatia lui Hristos.. pentr-acea nu se cade vouä dreptilor mei fii ai Pravoslaviei sä vä inponcisati si sä vä scirbiti impotriva pastoriului vostru . reclamatä de starea preotimii.. Dacä aceasta era situatia cätre sfir. care prezintä un interes deosebit. a tälmäcit tipicurile in limba romänä. spune mai departe.. la Cimpulung. dar in acelasi timp. sä scoatä „aceastä sfintä carte ce se cheamä Evanghelie invätätoare tilcuitä.. Liturghierul.

la „muzävirie". Originalul acestei Cazanii este. moartea omului. precum si predici la comemorarea marilor sfinti (Sf.Sf. domnii si impäratii pämintului si muncitorii cestui veac. de 55 de foir privitor la dragoste. §i Indreptarea legii. Cazania de la Dealul reproduce aceste douä sectiuni din urmä dupä Cazania moldoveneascä. dupä cum au observat de la Gaster incoace toti istoricii literari. milostenie. egumenul Melchisedec Meletie a publicat in 1642 la mänästirea Cimpulung. si cuprinde elemente privitoare la dispozitiunile dreptului civil» 165 .danie. PRAVILELE. Traducerea este insä vioaie si plastica. apärutä la Tirgoviste in 1652. Atunce se vor aduna inaintea lui toate limbile s>i näroadele. a cäror importantä deosebitä stä in faptul cä. la 9 martie. la „räotate cum sä le räbdäm cu multimire eite ne virt asuprä". ilustrat adesea pe peretii din tinda bisericilor si mänästirilor noastre. Tot pentru edificarea moralä a maselor adinci ale poporului. pocäintä. cui-s dupä lucrul lui. cum aleage pästoriul oile den capre. ispove. din predica cititä in „Duminica läsatei de carne“. Este un mic tratat de moralä in 4°. cä-i va aleage sot de la sot. Aceste tipärituri sint: Pravila de la Govora. „Tatäl nostru". Pe lingä aceste cärti de predici si invätäturi morale s-au tradus si tipärit alte douä texte. sint cele dintii tipärituri cu caracter juridic la noi. la iubirea de argint. fiindcä. pe care o oferä ca . mai cuprindea si omilii destinate pentru marile särbätori ale crestinismului (precum: nasterca Sfintei Fecioare.sfintei beseareci apostoleascä a Räsäritului“.o floare prea infrämsetatä fi dulce mirositoare. cele zece porunci. Nicolae. dupä cum ni se spune. pinä la pagina 404 — poate chiar cä se pästrau coalele tipärite — la care s-a adäogat apoi restul dupä Cazania lui Varlaam. toti päcätosii si direptii. eine intru cinul säu vor sta inaintea lui: direptii den a dreapta slavei lui. Invätäluri preste toate zilele alese den multe dumnezäesti cärti de folosintä tuturor crestinilor prepuse de pre limbä greceascä.). Aflarea sfintei cruci. ceea ce nu s-a observat pinä acum. pe timpul egumenului Varlaam Arapul.a. ln schimb introduce.“ A doua Cazanie. dar pinä acum n-a fost incä identificat. tradus din ruseste. In cadrul acelorasi preocupäri de edificare ar intra si Ceaslovul din Muzeul limbii romäne al Universität» din Cluj — azi la Sibiu — pe care d-1 Pasca il dateazä din aceastä epocä.). viata Sfintului loan cel Nou. apärutä la mänästirea Dealul doi ani mai tirziu (1644). Moxa sau Moxalie. este o retipärire a Cazaniei precedente. asezatä in Cazania lui Varlaam la 23 aprilie. pe lingä predicile care dezvoltä. textul pasaj elor din Evanghelii citite in duminicile dintr-un an. dupä Pravila lui Coresi. Dumitru etc. preotia. Este vorba de adunarea näroadelor la judecata lui Dumnezeu: „Intru spaima sufletului mieu nu domnesc ca sä spui cuvint de cas infrico. Bunavestire s. adusä den raiul vederei ceriului". apärutä cu un an mai inainte la Iasi si care era mai completä. Pravila de la Govora a fost tradusä de un cälugär oltean. patronul Moldovei.sat cind direptul judecätoriu va sedea pre scaunul slavei sale si va incepe a face judecata tuturor. Dar omite. Iatä de pildä un pasaj. apärutä in 1640 si cunoscutä — din cauza formatului ei mic — si sub numele de Pravila cea micä. care nu cad obisnuit intr-o duminica. Botezul Domnului. iarä päcätosii de-a stinga.. o omilie nouä pentru cinstirea „celor 40 de mucenici diin Sevastie". toti.

rea misiunii lor de duhovnic.amestecate cu dispozitiuni apartinind dreptului religiös. pre limba rumäneascä. Cu deosebire se vädeste in cuprinsul pravilei preocuparea constantä de a ridica prin mäsuri austere autoritatea moralä a preotului in mijlocul societätii laice. in implini. acela sä aibä a o tinea in mare cinste si sä se invete dentru ia in tainä cum va vindeca sufletele oamenilor de päcate. Carea are intru sine multe fealiuri de vindecäri sufletelor crestinesti. cartea era menitä sä slujeascä numai preotilor si trebuia feritä de contactul cu lumea laicilor. Era dar neapäratä nevoie de o carte normativä. Iatä gindul pus la temelia acestei scrieri. care sä fixeze penitentele si sanctiunile dupä gravitatea greselilor. ci si din a preotilor si a cälugärilor. ci in sarcina lui cädea si o bunä parte din jurisdictiunea privitoare la dreptul civil. care a tinut astfei sä aibä si el aceastä carte pentru nevoile bisericii sale. Panaitescu. „Insä mä rog sfintiilor voastre — zice mitropolitul Teofil — cu mare milä. celorü ce sintü ränite cu päcate. tipärit la Kiev in 1629. sä nu fie tocmealele sfintilor apostoli si a sfintilor pärinti batjocurite Pravila contine o serie de dispozitiuni de drept vechi bizantin. sä se :166 . frati duhovnici rumänesti. nice la mäscärici. De aceea s-a tradus aceastä pravila in romäneste. cu aceia cugetaiü si eu robul Domnului mieu Is. dar textul nomocanoanelor diferä. Regretatul Peretz a arätat insä cä originalul slavonesc al Pravilei de la Govora era o traducere dupä o compilatie de nomocanoane bizan. lämurit in prefata alcätuitä de mitropolitul Teofil: „Socotit-am cä mai toate limbile au carte pre limba lor. pe vremea cind preotimea ajunsese sä nu mai inteleagä limba slavonä. care träia sub jurisdictiunea acestor legiuiri. Ea s-a tipärit in douä editiuni: una pentru Tara Romäneascä.tine —■ apropiatä prin cuprins si succesiunea multor capitole de compilatia fäcutä de Emanuel Malaxos de la jumätatea veacului al XVI-lea — si care incorporase si nomocanonul patriarhului loan Nesteutul. Ea corespundea. insä mai vrätos si cale la impärätiia ceriului. la care minä va cädea aceastä sfintä carte. sfintiilor voastre. pe de altä parte. Din acest motiv. O bunä parte din cuprinsul pravilei il alcätuiesc dispjzitiuni religioase privitoare la pedepsirea fi indreptarea feluritelor vitii. cäci ne inlesneste sä intelegem ceva din mentalitatea romäneascä a veacurilor trecute. in vremea veche puterea judecätoreascä alcä. care. sau va juca. avind prefata semnatä de mitropolitul Ghenadie al Ardealului. Iarä intru minä de mirean sä nu se dea. anume Pravila. din aceste rinduri. alta pentru Ardeal. Hs." Se vede bine. P. sä scotu ceastä carte. unei necesitäti adinc simtite a preotilor. sau va cinta mireneste. pe de o parte. aveau nevoie de norme precise pentru impunerea penitentelor. carii sinteti pästori oilor celor cuvintätoare a turmei lui Hs. avind prefata semnatä de mitropolitul Teofil. imbinate cu canoanele stabilite de sinoadele bisericii. Prefata pravilei este. care era caracterul pravilei.tuia sub multe privinte un corolar al bisericii si preotul nu era numai pästorul credincio.silor säi. nu numai din viata laicilor. identicä cu prefata pusä de mitropolitul Petru Movilä la inceputul nomocanonului säu. exceptind citeva adaose si omisiuni. precum a arätat P. „Popa ce va bea la cräcimä. si are importantä deosebitä.

. deoarece aruncä o luminä nebä. iarä de va fi indemnatä asa de niscare dräcii. Dirept aceia iatä pre amänuntul toemim si invätäm: cine are aceastia cu cercetare de aemu sä nu mai ia aminte unele ca aceastea. ce vor fi ascunsi de cäträ toti. cä ya eugeta cä iaste bine. numai cind va veni la petreacerea cälugäreascä. si altor glasuri. sä-$ tunzä pärul ei. metanie eite 100. care au continuat sä supravietuiascä sub formele vietii creatine: „Deci sunt oarecarii intru crestini ce tin lucru ereticesc. sä-i facä toatä pome. si o serie de dispozitiuni luate impotriva vechilor rämäsite de päginism. cind apune soarele nu dau nemica dentru casa lor. anatema sä fie. fiindcä prezintä o intretesere cu pravila tipäritä de Vasile Lupu. de vor fi in minästire. pezintä nu mai putin interes. sä facä igumenul cu toti fratii post 40 de zile si pocäanie de fratele.nirea lui. prin faptul cä e scrisä in romäneste.nuitä asupra vechiului folclor bizantino-slav si ne lämuresc multe puncte obscure din folclorul nostru actual. sau de pildä urmätoarea anatemä a unei mode a timpului: „Muerea de-si va tunde pärul ei. Cea de-a doua tipäriturä juridicä. Textul acestei pravile a fost pregätit. cä foc netrecutu si-au lor .. „cu indemnarea" mitropolitului Stefan. cä n-au invätat Dumnezeu sä-si tunzä muiarea pärul.turile de cele lumesti ale celor care si-au ales mänästirea ca liman al vietii lor pämint e^ti: „Cälugärul de va muri si va avea galbeni si talere." Iatä. si nu va fi spus de aceasta duhovnicu-säu sau igumenului." Mäsuri aspre vädesc sträduinta bisericii de a opri alunecarea unei societäti in descompunere pe povirnisul deeäderii. un an sä se pocäiascä. ori dentr-altceva de se va läsa de acestea. cu tine sä fie de perire. ori den piine. si iarä igumenul sau acel staret bätrin sä-i aducä pre dinsii si asa de va fi fost in minästire. Si intimpinä de gräiesc unele rele. si toti citi se tem de Dumnezeu sä nu ia nemica de la dinsul. 1652).goneascä din popie". nice foc. si ale vulpilor." Aceste dispozitiuni au un interes deosebit. sä-i ia igumenul sau un duhovnic bätrin si sä-i arunce pre dinfii intru groapa lui si sä gräiascä: argintul tau. Alte dispozitiuni au de scop sä intäreascä asceza si sä rupä complet legä. sä aibä pocäanie patru ani. §i asa sä roage Dumnezeu de dinsul si sä facä eite 12 metanii in zi... Cine ia mana griului. in sfirsit. de cätre Daniil Andrian Panonianul —■ era deci originär din Tranilvania — care spune insufi cä „numai cit m-amispititalingepre dinafarä 167 .. pentru Dumnezeu alegind numai de nu va lua chip cälugäresc. altceva dentr-acele ori den vin. iar averea lui sä o impartä la säraci. sau vreo trebuintä oarecaria. ^i cind sä vor imple 40 de zile. nice vreun vas oarecarele. Socotesc si glasurile cocosilor. Indreptarea legii (Tirgoviste. insemnatä si ea . si se vor afla dupä moartea lui. si ale corbilor.. ca de pildä urmätoarea dispozitiune: „Muerea sau bärbatul ce va vrea sä joace si sä batä in palme si se va imbräca bärbatul in haine mueresti sau muerea intru haine bärbätesti. si va indräzni a facere acesta. sä fie opritä de bisearicä si de pricestanie . altele bune si cäutaria soarelui si a lunei $i a stealelor si chemaria dobitoacelor. unuia ca acestuia gräim sä se cäiascä 3 ani si metanii in zi eite 24". pentru ce? Cä infricosat judet vor sä ia de aceasta.

Stefan. Dupä un capitol sau douä din Malaxos. Textul grecesc era o prelucrare derivind din legislatia bizantinä a lui Justinian. . grec originär din Tricala. (Vasile. pe diaccn sau mireanul care va injura pe preot". grupind laolaltä materia dupä afinitate de subiect. desi nu se spune. De pildä. in secolul al XIII-lea. Nichita.. Prefata din Indreptarea legii.canonul lui Alexie Aristines. Aceasta primä parte a fost apoi intretesutä. Caridi dupä care s-a tradus textul din Indreptarea legii. al doilea vistier al tärii. Aceasta a doua pravila a lui Matei Basarab a fost tradusä de austriaci. de la Pravilele impärätesti si de la alte gudeate. Spulber a gäsit in Biblioteca Universitätii din Atena un codice (nr. Timothei. diacon. a incercat o sistematizare. care se ocupä de penalitätile ce „se cuvin celor ce indeamnä sau ajutä cuiva sau il siätuesc spre räu sau cind trimet pe altul sä facä o räutate . o largä aplicare in Tara Romäneascä.. precum si ale sfintilor pärinti. semnatä de mitropolitul lui Matei Basarab. econom si nomofilax al marii biserici din Constantinopol. nici grecii limba romänä. vestiti si foarte iscusiti intru toatä dumnezeiasca scripturä". 1400) care are intocmai aceeasi structurä (Malaxos + Aristines) —färä partea luatä din pravila lui Vasile Lupu — pe care a avut-o versiunea lui Gh. intocmit din porunca impäratului loan Comnenul. tradusä din limba greacä „pe limba proastä romäneascä" de „Danil Andrian Panonianul". compulsatä in secolul al XVIlea de Emanoil Malaxos. luatä din Malaxos.. pe popä. este insä o traducere dupä prefata — itpoGscopla — lui Vlastaris. care spune: „Sfirsitul intiiei pärti a Pravilei". privitor la clericul ce va „injura" pe arhiereu. cuviosului intru ieromonahi Kyr Ignatie Petriti si a lui Pantelimon Ligaridi. combinind aceste douä izvoare diferite. precum aratä Spulber. Caridi. cu titlul Cartea romäneascä. cu pravila lui Vasile Lupu. ce se zice pre boiari“ . Daniil Panonianul. urmeazä din pravila lui Vasile Lupu glavele 87—88 despre cei ce fac „bani räi" (falsi) sau umblä cu „bani räi".. privitoare la camätä. dar C. aminodi de la Hio. urmeazä din pravila lui Vasile Lupu glavele 43—46.. Originalul grecesc dupä care s-a fäcut traducerea romäneascä s-a pierdut. dupä ce fusese cerut patriarhului din Constantinopol. Prima parte cuprinde 417 capitole incheiate cu o notitä in limba slavä. Zlataust). urmeazä glavele 48—50 din pravila lui Vasile Lupu privitoare la cei ce vor sudui „pe judecätori. fratele parohului de la biserica greceascä San Giorgio din Venetia. in limba latinä. Ea a avut. pe timpul ocupatiunii Olteniei. :168 . este o traducere dupä nomo. fusese aflat la Gh. urmeazä. apärutä la Iasi in 1646. Indreptarea legii este alcätuitä din trei pärti distincte. A.. pe soli sau „pre mai marii lor. Traducerea romäneascä este stingace: nici romänii nu cunosteau bine limba greacä. strämosul cronicarului Radu Popescu. Ea reproduce un original grecesc care.putintel Gramatica si Sintaxisul." Dupä glava 47 din textul Malaxos. capitole din pravila lui Vasile Lupu. Nicolae. dascäli desävirsiti. care trateazä despre „clerici si cälugäri de vor face sfat sau insotire asupra arhiereului". dupä glava 86. pe oamenii cei domnesti". dupä glava 43—46 din textul Malaxos. cuprinzind canoanele sfintilor apostoli ale sinoadelcr ecumenice fi ale celor nämestnice. dupä cum a arätat Peretz. A doua parte a Indreptärii legii. firefte cu amplificärile si ornisiunile impuse de epocä si tarä.

tipäritä la mänästirea de l:i Govora la anul 1640 si Pravila lui Matei Basarab cu cmoanele sfintilor apostoli. XI. Viata Sfintilor Varlaam si Ioasaf.. C. partea a 2-a. Paris. p. B u j o r e a n u . V. Ill. in I. in Prietenii istoriei literare. Cercetäri istorice. N ä s t u r e l . 1904.. 1-25. in Revista pentru istorie. P. G e n e r a l u l P . p. cit. publicatä acum in transcriptiune cu litere latine de Academia Romänä. N . 1904. Dim%schin episcopal si dascälul. 135 — 137 si p. 34—35. 37-71. l o a n M . Bucuresti. Bucuresti. 16—36. 1939. III: p.. p. 9 3 — 9 5 . ist. sect. T u r d e a n u . I o r g a .inteina wcunoscutä din sec. P. p. op.. reprezentatä cu desebire prin personalitatea mitropolitului Simeon §tefan. XXXVI.. op. Coresi. BIBLIOGRAFIE Udrifte Nästurel. Academia Romänä. Pravilele. Bibliografia romäneascä veche. dans les Principautes roumaines. Viata literarä si culturalä a mänästirii Cimpulung (Muscel) in trecut. Diseurs de recepfie. Despre introducerea limbii romänesti in bisericä romänilor. Despre tipografiile lui Matei Basarab $i legäturile cu Kievul:P. 1884.. XXV.. P a n a i t e s c u . Inceputurile culturale ale domniei lui Matei Basarab. extras din Biserica ortodoxä romänä. I. Editii Pravila bisericeascä. 45 — 47 si 83 — 84 (anexa I: predoslovia in traducere francezä). Lung. cit. 3 6 — 4 8 . 46 — 90. B i a n u . comparatia reluatä de Gr. P. Acad. (1912) I —II. XIII —XVI. 282 — 330. Pravila bisericeascä (numitä cea micä). XIII. p. de Udriste Nästurel de Fierästi al doilea logofät. Despre Varlaam si Ioasaf tradus de Udrijte Nästurel a se vedea pe larg lucrarea de fa^ä.Miscarca culturalä invioratä in epoca lui Matei Basarab. 1940. XII —XIII. p. L’influence de l’oeuvre de Pierre Mogila. 1909. s. p. 1903. in Cercetäri literare. 1909. 1911. care are toatä judecata arhiereascä si mireneascä pentru vinsle preotssti si mirenesti (färä datä si altä indicate). P. Bucuresti.. H a n e s . bibliografia despre raporturile lor cu originalele ucrainene: P. 169— 175. cu material tipografic trimis de domnul "ITärii Romänesti. p.. despre familia Nästurel. despre Elina doamna: a c e 1 a ? i. p. Doamna Elina a Tärii Romänesti ca patroanä literarä. Rom. p. Locul Cazaniei lui Varlaam in vechea noasträ literaturä omileticä. Despre preocupärile literare ale lui Radu Nästurel. LX—LXVI. P. Lucrätorii asociati" . H o r i a O p r i s a n. arheologie si filologie. 57 — 67. 1931. Indreptarea legii cu Dumnezeu.. tipäritä m:ii intii la 1640 in mänästirea Govora. v. tipäritä la Tirgoviste ln anul 1652. O tipiriturä m-. p . t. a c e - 169 . al XVII-lea: Cel mzi vechi ceaslov romänesc. Studii si cercetäri. M i n e a. 1939. X. Despre Ceaslov: S t e f a n Pasca. p. P a n a i t e s c u . p . XXIV. Dan S i m o n e s c u . Varlaam. 139. p. p. Mem.. partea a 2-a. ?i M.. P . L’influence de l’oeuvre de Pierre Mogila. B o g d a n . 1910. Acad. P a n a i t e s c u . 1906. 1932— 1933. 200-232. 1926. Gamber. p. Despre tipäriturile din epoca lui Matei Basarab: I. I. 133— 161. I. p. in Analele. intitulatä: Indreptarea legii. X. in „Tipografia Curtii. la p. S c o r p a n. 1934. Bucuresti. 244 — 245. B i a n u : ? i N e r v a H o d o s . cf. 1884. 1 1 — 1 3 . XL — L I X . Dan S i m o n e s c u ? i D a m i a n P . P a n a i t e s c u . V . L a p e d a t u . Despre traducerea lui Udriste Nästurel. Iasi. P. p. p. Mänästirea Dealu. V . 1910. Rom. XI. 1939. I. numitä cea micä. unde. Vechile noastre Cazanii. Bucuresti. in Revista istoricä. Imitatio Christi (in 1. 103 — 206. extras din Convorbiri literare XL. Bucuresti. 1926. Academia Romänä. Extras din Melanges de l'Ecole Roumzine en France. 7—43 (doamna Elina: 7—30). s-a propagat peste cuprinsul tärii fi a contribuit la reinvierea literarä din Ardeal. slavä). I. Bucurefti. se deschide o nouä epocä de activitate cärturäreascä.

Cernäuti 1886. I. 314—342 (Pravila de la Govora). Cernäuti 1930. fiindcä nu apartine slujbei noastre sä ne luptäm cu arme pämintesti. Curs de istoria dreptului rcm&n. El spune räspicat cä „nu poate sävirsi pe fatä sau in ascuns asemenea desertiune. el cerea patriarhului sä ingäduie ca natiunea romänä din Ardeal sä primeascä unele puncte ale doctrinei calvine si sä incurajeze pe mitropolitul Ghenadie sä intre in vederile guvernului. P o p o v i c i jun. II. 1940." 1 Curind dupä aceasta Gabor Bethlen moare si urmeazä Gheorghe Räköczy. 369 — 440 (Indreptarea Legii). Cluj. care impreunä cu superintendentul calvin Stefan Geley intäresc sfortärile de a atrage pe romänii transilväneni la reforma calvinä. 1938. Räspunsul patriarhului Chiril Lucaris — cel impotriva cäruia avea sä se ridice in curind furtuna — este plin de demnitate si de intelegere a realitätilor politice. Bucuresti. 178-193 si 467-474. pentru cä ar sävirsi un päcat pe care nu i 1-ar putea sterge toate chinurile pämintului". p. P e r e t z. Incä din 2 septembrie 1629. p. din aceasta cauzä. Pravila de la Govora retipäritä cu textul slavon al Pravilei de la Bistrita si cu cel grecesc (Cotelerius si loan Portvricul) de Ion P e r e t z. Utilizarea pravilei lui Vasile Lupu In Indreptarea legii a fost semnalatä intii de T i m o t e i C i p a r i u i n Analecta. 1928. In 1 I. VI. Documente istorice transilvane. bunele moravuri si legea crestineascä se stricä din zi in zi. intre „romänii din tara Transilvaniei si intre locuitorii Tärii Muntenesti si Moldovei". vol. p. fiindcä activitatea culturalä este subordonatä aci sträduintei ungurilor de a desface legäturile religioase care-i uneau de veacuri pe romänii ardeleni de principatele dunärene. 1910. Colectiune de legiuirile Rcmäniei vechi si cele ncui. Gabor (Gavril) Bethlen — despre care mitropolitul grec Matei al Mirelor ne spune cä in invazia din 1629 in Tara Romäneascä chiar „vasele bisericilor si mänästirilor pusese. ’ ’ Studii asupra pravilelor. XI. Etudes de droit byzantin. S p u 1 b e r. Fintinele si ccdicii dreptului bise. p. 67. XII. arheclogie si filclcgie. 72-95. care a dat neamului romänesc in veacul al XV-lea si al XVIlea inceputurile literaturii si temelia limbii literare. ne vom ruga insä lui Dumnezeu sä reverse prea milostiv asupra särmanei natiuni duhul säu cel sfint in care säläsluieste intreg adevärul si toatä intelepciunea.I a s i . aducindu-i la cunostintä cä romänii din Transilvania au decäzut asa de mult. Cartea rom.. 392-408. cu atit mai putin sä inteleagä si sä invete sfintele evanghelii. pentru cä. Bucuresti. are in secolul al XVIIlea un rol mai sters. vol. prin „scrisori cit se poate de secrete". sau mäcar sä „inchidä ochii si urechile". Cea mai veche Pravila romäneascä. inainte de toate. \ CULTURA IN TRANSILVANIA Transilvania. 117—179. . p. p. p. 1885. in Revista pentru istorie.. 95. Ill. Despre utilizarea nomocanonului lui loan Nesteutul in aceste pravile: C.n'cesc ortoZo*. fiarä neimblinzitä. ar trebui ruptä legäturä de singe si de simtiri care träieste in mod tainic. incit nu sint in stare nici sä citeascä. Pentru a remedia aceasta stare de lucruri. Indreptarea■ legei. Le code valaque de 1652.duinte. 3—471. A. sä le care in tara lui" — se adresa patriarhului din Constantinopol. Atrage apoi in chip discret atentiunea asupra nereusitei unei asemenea incercäri. si incheie scrisoarea cu aceste cuvinte de adevärat apostol: „Noi nu ne vom räzboi cu destinul.. dar cu atit mai puternic. I. si cä. a c e 1 a s i. Bucuresti. O serie de acte pun in luminä inversunarea acestor strä. C o n s t . L u p a s.

aprilie 1638. Aceste conditii redactate de Stefan Geley si trimise lui Raköczy la 22 septembrie au pentru noi o importantä deosebitä. superintendentul Stefan Geley. cu buchii däruite de domnul muntean.nile de dimineata fi seara — reproduse aproape neschimbate in mai toate ceasloavele fi acatistele publicate ulterior in Transilvania. precum si o laturä din activitatea literarä a reactiunii moldovenesti contemporane. a cärui activitate se deschide in 1639. nu impreunä cu lingura“. p. Acest punct al programului lui Geley era realizat prin cartea de rugäciuni apärutä in 1639. cit mai larg in straturile poporului. 171 . anuntind principelui Raköczy moartea mitropolitului romän Ghenadie.amiazä. molitvele sau rugäciu.198. propune ca la sedinta solemnä. prin mitropolitul ortodox Ghenadie. si citeva notiuni de dogma in sens ortodox insä — Geley raporta lui Raköczy cä Ghenadie „ca un neputincios. luate dupä Palia de la Orästie. la care vor fi chemati „protopopii romäni din toate pärtile". sävirfind serviciul di’’in in „limba obftei täränesti". de a ingenunchea fi a se mchina inaintea icoanelor si a troitelor. tämiierea si „alte ceremonii superstitioase". se impunea intre altele: sä se renunte la cultul sfintilor morti si sfintilor ingeri. popa Dobre tipograful. afarä de unicul Hristos. O Pascalie. Ea cuprindea: Paraclisul Precistei. Räcökzy a pus la cale. ungerea cu untde. cu condi. sä se impartä sfinta cuminecäturä: „separat piinea si vinul. 204 — 205. foarte necesarä 1Ibidem. p. care-fi instalase tiparnite in Tara Romäneascä fi cu care dealtfel era aliat. Cu alte cuvinte. numai cu apä curatä. „sä se interzicä obftei neftiutoare arderea de luminäri in tintirim". XVII-lea. invätäturile Reformei. sä asculte de episcopul ortodox maghiar.1 La 4 septembrie 1640. cu o carte derugäciuni. Astfel vine fi se stabilere la Alba-Iulia. ln afarä de serviciul divin in limba romänä. Raköczy confirmä scutirile preotilor romäni.tatea literarä romäneascä in Transilvania in prima jumätate a secolului al.tiunea insä ca mitropolitul lor sä atirne de superintendentul calvin. sä se suprime la inmormintäri: luminärile. fi. cerindu-i litere chirilice si mefteri tipografi. prin care sä se strecoare. sä se opreascä obstea. 194. pentru cä ne lämuresc deplin intreaga atmosferä in care s-a desfäsurat activi. intimplatä „ieri dupä. unele dintre conditiuni le-a tinut. in fine. prin preoti. Iar propaganda trebuia fäcutä fi prin tipärirea in limba romänä a cärtilor de cult normative. sä päräseascä ortodoxia si sä treaeä la calvinism! Dar pentru aceasta era nevoie de propagandä. o solie la Matei Basarab. la patru ceasuri“. sä se elimine la oficierea botezului: „lummärile. principele sä citeascä conditiile si — scrie mai departe Geley — „sä le dai poruncä cä eine nu le va respecta va fi redus la starea de täran" 2. botezind „dupä forma simplä rinduitä de Hristos“. dar altele nicidecum". De aceea Gh. Era deci nevoie de o tipografie cu literele chirilice. cu care erau obifnuiti romänii ardeleni. sä nu se invete cä ar fi mai multi solicitatori intre Dumnezeu si om. sä tradueä in romänefte „rugäciunea noasträ de toate zilele atit cea de dimineatä cit si cea de searä“ si sä porunceascä copiilor sä o invete. cele zece porunci. 2Ibidem.lemn fi alte adausuri papistase“. ' Una din conditiile pe care Stefan Geley o punea candidatilor la scaunul metropolitan din Alba-Iulia era ca.

aceste sfinte cärti Evanghelie rumäneascä cu invätäturä. candidase la scaunul de mitropolit al Transilvaniei in septembrie 1640. väzindu . sä le fie preotilor u de propovedanie. iarä eu.reascä Catehismul tradus in romäneste si sä dispunä sä-l invete copiii si feti. dupä un izvor ortodox: omiliile patriarhului din Constantinopol. imputinmdu-se. ce sä cheamä märgäritar. foarte mi sä indulci inima si mä bucuraiu. Prefata cärtii este astfel scrisä in numele ambilor mitropoliti..preotilor. 0 altä conditie impusä de Stefan Geley lui Meletie Macedoneanu. I. Dar in rästimpul care s-a scurs pinä la ocuparea scaunului mitropolitan de Ilie Iorest. era §i aceasta: „Sä tipä. intr-altul opt. intr-altul sase etc. prin continutul lor de prevestire despre soarta omeneascä ori despre felul cum vor iesi primävara semänäturile care germinaserä sub stratul de zäpadä. Meletie Macedoneanu n-a fost insä intärit de principele Gheorghe Raköczy. B i a n u si N e r v a H o d o s .tele. väzindu acest lucru dumnezeiescü ce s-au fostü inceputü de acelü pärinte. Dar abia s-a inceput publicarea cärtii si Ghenadie a inchis ochii. care.. Gheorghe din Sec. fiindcä le indica ziua cind cade Pastele. cu mila lui Dumnezeu. ca sä se inmulteascä cuvintulü lu Dumnezeu pre in toate besericile.. douä cärti populäre. Iarä cind au inceputu a se tipäri aceste cärti. noao ni se timplä petrecere ceastä lume si amü läsatü la moartea noasträ pre cine va lumina milostivulü Dumnezeu pre scaunul mitropoliei Belgradului.“ Cartea lui Coresi era tra. . anume ca preotii sä predice obstei in limba romäneascä. Sarcina de a continua imprimarea a revenit urmasului säu. care. care este o colectie de predici in legäturä cu fragmentul evanghelie citat in ziua respectivä." 1 Opera in care se räsfringe mai puternic propaganda calvinä este insä Catehismt. intr-un loc lipsesc zece pagiri.l din 1640. mitropolitul Iorest. Deci ea nu cuprindea nimic din ceea ce ar fi putut abate credintä religioasä a romänilor de la linia traditiei ortodoxe.. p. Intii Ghenadie: „Cu mila lui Dumnezeu. Data aparitiei ei chiar era 1 I. sprijinit de Matei Basarab. dupä cum am arätat. Originalul coresian dupä care s-a fäcut tipäritura aceasta din 1641 era insä defcctuos. in sfirsit. a pus sub tipar vechea Cazanie —■ Evanghelia cu invätäturä— a lui Coresi din 1581. CATEHISMUL CALViNESC.. candidatul recomandat lui Raköczy de Vasile Lupu. sfätuindu-se cu preotii säi. Kirü Ghenadie. „färä a se tine seama de lipsa de sens a frazelor astfel trunchiate.dusä. sä nu päräseascä acest lucru bun. eu loristu. arhimitropolitul Ghenadie. interesau de aproape curiozitatea päturilor rurale romänesti. Bibliografia. 115—118. in ore anume precizate“. Cum insä in bisericä noasträ opera de predicatiune este indeplinitä prin citirea Cazaniei. Trepetnicul si Gromovnicul. autoritätile maghiare calvine au si tipärit Catehismul cu ajutorul unui preot roman. mitropolitul Ghenadie.sitü aceste sfinte cärti. eu. Din nenorocire. Ea a provocat o adeväratä furtunä de protestare la romänii de dincoac. nici un exemplar din aceasta publicatie nu s-a aflat in bibliotecile noastre. si foarte jäluia toti preotii de aceastä carte.am sävir. candidatul moldovean sustinut de Vasile Lupu." Urmeazä apoi rindurile mitropolitului Iorest: „Dereptu aceia. Ion Caleca. A doua carte iesitä de sub teascul tipäii':urilor transilvane se leagä de realizarea unui alt punct din programul de calvinizare al lui Geley. de Carpati. arhimitropolitü. cäci lipseau din el pagini intregi. si mä socotiiu cu preo+ii miei. si..

reduce tainele la douä: botezul fi cuminecätura — singurele instituite. in 20 de zile. Cu scrisoare s-au ustenit popa Ghiorghi de Sec. si s-au obirsit in luna iulie.nesigurä. pentru osinda cea vefnicä. Afirmatia cä textul s-a tradus „din limba dieceascä si sloveneascä“ este o mistificare menitä sä amägeascä preotimea romäneascä si pätura popularä. prin care putem dobindi in noi pe Mintuitor fi. Nu admite cultul icoa. El cuprindea. „dupä chipul fi asemänarea Domnului". pe ascuns. rugäciunea datä de Mintuitor: Tatäl nostru fi Simbolul credintei —• toate comentate. Intemeindu-se pe Evanghelie. care ar fi prezidat aceasta tipäriturä. Ilie Iorest. dupä normele obisnuite in catehismele reformate: cele zece porunci. dupä el. Se stie cä reforma calvinä pornea de la principiul admis fi de ortodocfi si de catolici. Preotii romäni nu 1-au primit. totusi ne putem face o idee de cuprinsul lui din Räspunsul mitropolitului Varlaam. Nenumirea mitropolitului ortodox. unde s-a tradus si unde era scaunul mitropolitan. cu svatul si cu indemnätura si cu cheltuiala domniei lui Ciulai Gheorghi. s-a Impotrivit—in scurta sa pästorie—räspindirii Reformei fi a Cate- . Desi nu cunoaftem pinä acum nici un exemplar din acest Catehism. a revärsat asupra unora gratia sa si i-a creat pentru viata cea vefnicä. cartea s-a tipärit repede. Titlul complet cu data 1640 se aflä insä reprodus de mitropolitul Moldovei Varlaam. Si s-au inceput in luna lui iulie. carea s-au intors din limba dieceascä si sloveneascä pe limba romäneascä. in Institution de la religion chrestienne. dupä cum s-a spus. Mitropolitul urcat in scaun dupä Ghenadie. pe ascuns. Mesterul tipariului au fost popa Dobrea dim Tara Munteneascä. confirmä ipoteza noasträ. craiul Ardialului. pästorul sufletesc al curtei märiei sale. desävirfit fi nemuritor. 1-au ars — afa s-ar explica de ce nu s-a gäsit nici un exemplar pinä acum. fusese cälugär la mänästirea Neamtu. cä omul a fost creat. dar cä. pe cind pe altii i-a predestinat spre räu. obtinem gratia divinä. fi care este prezent in toatä eternitatea. Dupä cum se vede din titlu. participind la el. Catehismul acesta. pierzind. nu a avut räspindirea pe care o asteptau ungurii. dupä cäderea in päcatul primitiv. care stia cä. care cu voia si cu porunca domnului crestinesc Racoti Gheorghi. a rämas o creaturä slabä. nu existä intre om fi Dumnezeu alt intermediator decit Isus Hristos. dupä el. si s-au tipärit in sat in Prisac. reproducem aci in intregime titlul complet: Cartea ce se cheatnä „Catehismus“. Pentru interesantele informatii istorice pe care ni le da. fi desävirsirea spiritualä. fi nici cultul sfintilor. din punctul de vedere al doctrinei calvine. pentru cä. reproduce punct cu punct pasajele combätute. prin intrebäri si räspunsuri. unde träise in traditia de carturärie fi viatä religioasä a 173 acestei strävechi mänästiri. Defi se pare cä promisese fi el afilierea la Calvinism. in dezbaterea chestiunilor de dogmä si cult. ci. Intelegerea lui este inväluitä in ceatä. ot rojdestvo Hristovo 1640. de Mintuitor. in satul Prisac. tipärit. in Räspunsul säu publicat la Iasi in 1645. pentru care nu existä nici trecut. izvoarele ortodoxiei sint in limba slavä pe care o apucaserä in bisericä din mosi-strämosi. in cursul vremurilor. el nu este capabil sä se mintuiascä singur. Calvin. domnul Täriei Unguresti si säcwi. Poate chiar cä. Fk leat ot swzdamira 7150. 25 de zile. care. Si s-au izvodit in cetate in Belgrad. nici viitor. cäci aceasta este idolatria pe care o combate Biblia: „Sä nu-ti faci tie chip cioplit“. Dumnezeu. pentru ei. impreunä cu nemurirea. 5 zile.nelor.lor span. nu in Alba-Iulia. dacä n-a fost iluminat de Dumnezeu prin gratie. Nu rämine decit o singurä mintuire: credintä.

den cit am putut. grecefti. 1 Nu §tim cit pre'f se poate pune pe afirmarea cä preotii si cärturarii insärcinati cu traducerea au confruntat izvoarele grecesti. :174 . carele nu sä ftiu rumänefte ce sint.. Noi derept aceea ne-am silit.blemele cu privire la crearea limbii literare pe care le-a ridicat in prefata pusä in fruntea Noului Testament. dar avea un rar bun-simt. Simeon §tefan... Dar dacä ne gindim la soarta lui Ilie Iorest. nu-i de vina noasträ. de nu gräiesc toti Intr-un chip. carele le inteleg toti. insä de cea greceascä nu ne-am depärtat. pentru cä alte limbi Incä le-au läsat afia". sub influenta maghiarä. iarä. ce-i de vina celuia ce-au räsfirat rumänii printr-alte täri. incä neci lntr-o tarä toti mtr-un chip". tipärit la Alba-Iulia (Bälgrad) in 1648. Mai intii 1 este problema neologismelor pentru timpul acela — cuvinte sträine. sub ocara de imoralitate. prigonit pentru indräzneala de a se fi impotrivit incercärii de dezmembrare a unitätii spirituale a romänilor. cä nu vor inteleage to^i. de si-au mestecat cuvintele. care 1-a cäläuzit cu chibzuin^ä in datoria grea pe care o avea de indeplinit.. si am socotit si izvodul slovenesc carele-i izvodit sloveneste din greciascä si e tipärit in "fara Moscului. nevoia de a crea o singurä limbä literarä pentru toate tinuturile romänesti: „Sä luati aminte cä rumänii nu gräiesc ln toate tärile intr-un chip. iarä noi le-am läsat cum au fost ln izvodul grecesc.. Se pare insä cä traducätorii au refäcut vechea traducere coresianä.000 de taleri pe chezäfia a 24 de creditori. Urmeazä apoi acea cunoscutä comparatie a cuvintelor cu banii. a plecat in Moldova sä stringä mijloacele pentru räscumpärarea libertätii. noi mcä le-am läsat greciafte. sä izvodim afa cum se intäleagä toti.hismului. Imprejurärile erau deci cu totul grele cind se ridica in scaunul mitropolitan Simeon Stefan. ceea ce a avut ca urmare inscenarea unui proces in care a fost tirit. altii intr-alt. väzlnd cä alte limbi Incä le tin asia. Dar mai importantä decit aceastä chestiune este afirmarea necesitätii de a tipäri cärti pentru tot neamul romänesc — ceea ce vädefte constiinta unitätii neamului — fi in legäturä cu aceasta. pentru care nu existau termeni in limba romänä: „Aciasta Incä vom sä ftiti. cu conditia de a pläti 1. cumu-i: synagoga si poblicanu fi gangrena fi pietri scumpe. o literaturä religioasä in versuri. §tiind cä." Firefte cä aceste douä idei importante—• 1. cea greceascä iaste izvodul celorlalte.. intelegem de ce nu putea vorbi mai räspicat urmasul säu. Pe cind masa cea mare a poporului ortodox din Ardeal se zbätea sä scape de cursele intinse de autoritätile maghiare si sä pästreze solidaritatea de credintä cu romänimea din principate. In cele din urmä. Simeon Stefan. cuvintele trebuie sä fie ca banii: cä banii aceia sint buni carii Imblä ln toate täräle. dmdu-i-se drumul. LIRICA RELIGIOASÄ DE NUANTÄ CALVINÄ. unitatea neamului romänesc din toate tinuturile fi 2." Ne lipseste un studiu precis in aceastä privintä. carele nu sä ftiu rumänefte ce sint: nume de oameni fi de leamne fi de vefmente fi altele multe.. pe care avea s-o reia Hasdeu fi s-o dezvolte in Principiul circulatiunii cuvintelor: „. A fost umilit. cä vedem cä unele cuvinte unii le-au izvodit intr-un chip. ia na^tere. Numele lui a rämasin istoria literaturii noastre prin pro. in Fägäras si Banat. Nu era un om de culturä deosebitä. inchis in temnitä fi bätut la tälpi cu toiegele. necesitatea alcätuirii unei singure limbi literare pentru romänii de pretutindeni ■—meritau sä fie spuse cu mai mult relief... intre romänii care imbrätiseazä Reforma.. sirbesti si latine^ti: „ce mai virtos ne-am £inut de izvodul grecesc si am socotit si pre izvodul lui Eronim. afa fi cuvintele: acelea sint bune.

pe care il däm in ortografia 175 curentä. intre altele.citatä.Incä de pe timpul lui Coresi. fäcind el insufi pe cantorul sau ducind glasurile. construieste in Fägära§. pinä acum. ln organizatia bisericii reformate aceastä carte era necesarä. Dräganu. Dräganu. n-a väzut lumina. adäogatä la sfirsit. si un ciclu bogat de cintece unguresti. traduse in limba romänä. En nevoja sza si en czara sza. laude pentru inaltarea lui Hristos si laude pentru Rusalii. descris de regretatul N. cuprinde. sä tipäreascä $i sä facä sä se einte in fiecare zi cintärile noastre. laude pentru Pasti. o carte de cintece tradusä in parte dupä o colectie de cintece unguresti adunate de Petre Melius si Szegedi. inainte si dupä rugäciunea predicei". pentru a-1 face mai accesibil: . din motive pe care nu le cunoastem. . Traducerea scrisä in caractere latine. indeosebi in duminici si särbätori. cu traducere romäneascä in versuri. sä invete pe copii sä einte romäneste. spune ea. in parte dupä citeva cintece pioase ale lui Francisc David. In 1657. cu ortografie ungureascä. Ni s-a pästrat insä dupä ea trei cöpii: una fäcutä de un secui. Iatä bunäoarä inceputul din psalmul 40: Ferikat jeszt’ kuj de sziromanul Si de nistotosul Ej milä. cäpeteniile miscärii calviniste. ke Domnul pre je enke. o scoalä romäneascä si alta ungureascä.“ Sub imboldul acestor preocupäri s-a dezvoltat in Fägäras fi Banat o intreagä literatura versificatä. Probabil cä manuscrisul acesta fäcea parte din repertoriul muzical al profesorilor de la scolile reformate romänesti din Ardeal. o traducere integralä a Psaltirii in versuri. este insä greoaie. „$i de citiva romäni mai luminati". Iatä un fragment din textul reprodus de N. laude pentru patimile lui Hristos. dupä obiceiul din Caransebes si Lugoj. Aceasta din urmä cuprinde. aläturi de psalmi versificati. Actul prin care principesa intäreste regulamentul scoalei romänefti pune in indatoririle profesorilor romäni. Gergely Sändor de Agyafalva. väduva lui Gheorghe I Raköczy. una lingä alta.ne§ti. apartinind secolului al XVII-lea. 102 — poate la Oradea sau la Cluj. alt vestit reformator al timpului. dar. comunicind intre ele printr-o poartä comunä. Lafe bune v’ave Si en pofta a’allenisilor Nu-1 va da’n mena lor. adäogind cä versurile sä fie scrise cu litere romä. ' Intentia de a atrage pe romäni la Reformä prin scoalä si cintec continuä. apäruse—dupä cum s-a arätat lap. fäcutä in 1697 in Boldogfalva si pästratä in colegiul reformat din Cluj. alta de tatäl lui Mihail Halici si a treia de loan Viski. Reimprimarea vechii cärti de cintece din epoca coresianä se impunea. dacä e poftit. care se pot repartiza in urmätoarele grupe: laude de Cräciun. prevedea la punctul 6: „Sä serie. soli. . imitatä la rindul ei dupä Clement Marot si Theodore de Beze. la deprinderea celor sfinte. fäcutä dupä o versiune ungureascä mai veche a lui Albert Molnar de Szencz. principesa Susanna Löräntffy. prezentat lui Raköczy. apoi la Inmormintäri. Programul de calvinizare al lui Stefan Katona de Geley din 1640. Iare el va czinfi. ne este putin cunoscutä. Un manuscris din aceasta grupä. de care se servesc caransebesenii si lugojenii. cu intreaga scoalä si sä einte cintärile romänefti. laude pentru Anul nou. „Sä se dueä —■ spune mai departe actul — sirguincios la bisericä romäneascä. datind din 1642 si pästratä in biblioteca colegiului reformat din Debrezin. dar care.

92 EPOCA POST-CORESIANÄ..................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA....................11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN.....30 :176 ..................................................110 LITERATURA RELIGIOASÄ........190 CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU... SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ.....................................................139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU...........132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t.....219 (1942 -1979).......................................................242 Literatura modernä...24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ.........2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV................................................................................52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE. EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO.43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE..213 CRONOGRAFELE........................................................................................155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB .........170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA.79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI..207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU.......50 MÄNÄSTIRILE.......45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI..............ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI..... FOCARE DE CULTURÄ...66 I.......180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’.....150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ.......161 STOICA LUDESCU...................... TEXTELE POPULÄRE.................................................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU...........241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ...........128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ......119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä................

... Oda s-a publicat in brosura omagiala cu versuri.. Romanus civis. in care se preda latina fi greaca fi unde se punea pret pe reto.34 Conferinte rostite la Radio.ricä fi pe poeticä.. ■ Mihail halici. scrise. o redäm in ortografia actualä: Cint sänätate... De la el ne-a rämas un interesant caiet de versuri. 177 . se gäsesc si citeva ode ocazionale inchinate de autor priete.. au iefit citiva cärturari versificatori..32 Publicatii conduse. este in limba romänä.. sä minuiascä ode latinefti. Literatura aceasta poate sä aibäinsä o importantä mai mare decit o bänuim cäci. In 28 iunie 1665.. näscut in 1643. Din fcolile reformate.32 Comemoräri...nu este exclus ca. dupä datinele timpului.. unde a fost coleg fi prieten cu cunoscutul poet sas Valentin Franck von Franckenstein. .... de pildä. mai ales ode latinesti fi unguresti.... Frafi. il gäsim... de prietenii si profesorii noului doctor.... Ifi fäcuse studiile in oraful natal.. fireste. intre care cunoscutii scriitori Franck von Franckenstein fi Petru Melas... Epoca influentei grecesti...Didactice.... Oda lui Mihail Halici... pe care o fägäduieste d-l Carlo Tagliavini.. p. scriind la voi... nimfele iasä curind.. Diverse. fine-te Leyda. Francisc Päriz Papai — mai tirziu doctor la curtea lui Mihail Appafi fi scriitor — care tocmai isi luase atunci doctoratul la Basel. care semneazä „Nob...37 Sä ne fii intr-ajutor nouä.... cäci svente-n impärä^ie sedefi! De unde cunostinfe asteptäm si stiinte: ferice De Amstelodam. impreunä cu prietenul säu Frank. le-a continuat in liceul reformat din Sibiu.............35 Lucräri postume *. de Cäränsebes“.. cum a fost.. In 1674 inchinä o odä prietenului säu. ungureascä.... 1 Cärtile populäre in literatura roniäneascä..... era fiul unui „jurat in senatul“ din Caransebef. prin cärti si-n omenie tipar. inscriindu-se la Universitatea Altdorf.nilor säi...... va aduce. 209....... II.... din aceste cintece de slavä pentru särbätori... luminä si in aceasta chestiune... in ortografie.. Publicarea lor... in mai multe limbi. Mihail Halici sä incerce a ciripi fi in limba romänä... 1938. firtati.. Mihail Halici. alcätuite pe cind se afla in liceul reformat din Sibiu.35 Istoria literaturii romane vechi.. deprinzind in fcoalä... 0 bucatä de vreme a fost rector al fcoalei reformate din Orästie... Lege derapte au dat frumoasa cetate Geneva: I|:i vine Franciscus.. scrisä cu caractere latine. Aläturi de aceste teme retorice de clasä.. De la literatura religioasä la literatura prol’ana trecerea nu e grea. La tofi. dupä teme — „materia carminis“ — date de prof esori. Era firesc ca.... desigur... Rumanus Apollo. fi le-a incheiat in colegiul reformat din Aiud.. cu profesorii.. vol.... Textele n-au fost insä date la luminä....... dupä cum spuneam in alt loc.33 Recenzii si rapoarte... Necroloage.... Nainte.. de lingä Nürnberg... Editii de texte.. sä fi pätruns motive si imagini in literatura colindelor populäre“ 1... Paris! Prindefi mina surori cu cest nou oaspe....

pregätindu-se sä meargä „in Tärile de Sus“ si voind. Dar aläturi de aceastä traducere din lirica ungureascä.rocire. profesor de filozofie fi teologie la Kosive si la Viena. Valentin Franck von Franckenstein. unde vlädicii autoh. tineretul dezrädäcinat de credintä strämoseascä si crescut in scolile luminate ale Apusului. Sträduintele - - scaunului papal de a atrage pe romäni la catolicism nu puteau avea sanse in principate. dascali si bunele doamne. unde romänimea era in luptä cu calvinismul maghiar. Sara. dar :178 . din care nu s-a gäsit incä pinä acum nici un exemplar. tipärit la Bratislava. Inima mä-nvatä Cum sä-fi fac viata. peste savanti ca bänäteanul Gavril Ivul (1619—1678). i se deschide testamentul. care si-a fäcut studiile la Viena si Roma si care. rugäm. alcätuit pe la 1660. mari doctori. pe lingä versuri nemtesti. pe cind se gäsea la Turnu-Ro^u. tärimul era mai prielnic pentru prozelitism. INFLUENTA CATOLICÄ. Dar in Ardeal. Portul meu cel negru s-ar albi prin tine. care au insä legäturi si cu culturä romäneascä. El a tradus in limba romänä Catehismul catolic al lui Canisius. publicä si 80 de versuri romänesti. a avut mult de suferit de pe urma persecutiilor lui Gh. Din neno. dupä cererea legatarilor säi. apar la romänii bänäteni si primele urme de liricä romäneascä eroticä. Dräganu si E. a publicat Die Hecatombe Sententiarum Ovidianarum Germanice imitatarum. ln atmosfera acestor preocupäri. Sä-^i pot fi cii fata ta cea mindrä dimpreunä. serie el. Dacä-mi aduc aminte de cuvintele tale. „sä-mi las lucrurile de-acasä in bunä rinduialä. in care. De aci inainte i se pierde urma. ca comandant de garnizoanä. de Barwinski — s-a rupt de tulpina neamului si a muncit pentru a creste culturä altor neamuri. Cam din aceeasi vreme Nicolae Petrovay din Petrova copia intr-un codice — pästrat in biblioteca liceului reformat din Cluj—ocina$ele (Tatäl nostru) si o serie de versuri. si care a desfäsurat o frumoasä activitate filo. Trecind peste umanisti ca Nicolae Olahus din veacul al XV-lea. Este o „cantio de amore“ tradusä dupä un original unguresc. Prietenul sas al lui Mihail Halici. intrind in clerul catolic. Cu pace ii fifi. cu piine si sare. trebuie sä ne oprim aci putin asupra a doi cärturari trecuti la catolicism. el dispune prin testament cum sä i se impartä averea. apar si versuri care vädes'c in chip evident influenta poeziei noastre populäre: Ci unde-ti cat in fa^ä. Succesul prietenului säu. Fatä d-arbänas.Domni buni. in universitäti — chiar din veacul al XIV-lea. chiar si dacä mi s-ar intimpla moartea in tarä streinä". veniti la curtea domnilor dupä ajutoare. läsind o parte xnsemnatä fcolii din Orästie.zoficä in limba latinä. intre care un Kentek Rumeneszk de dragoste skrisz: In parä de foc arde inima mea prin tine. la sfirsitul lui octombrie. vegheaude aproape la pästrarea ortodoxiei. intrat in ordinul iezuitilor din Casovia. dimineatä. in 1636. La 1712. 1674. se pare. Bathori. unguresti si latine. aprinde in el dorul de a pleca in Apus. De la mine trecuta viatä s-ar intoarce. Unul este Ghecrghe Buitul. In acelasi an. Cu mine dimpreunä fäcute multe ori.toni si patriarhii greci. cum a arätat N.

Bucuresti. 1910. I. cu caractere latine si ortografie maghiarä. intre care si numeroase compozitii muzicale religioase. 204 — 209. VIII. I . L u p a s. maghiarizat. Relatiile bisericii romänesti cu Rusia. Sec|. T a g l i a v i n i (cf. Catechismulu calvinescu impusu clerului si poporului romänescu sub domnia principiloru Georgiu Räköczy I si II. a II-a. Rom. 179 1937.. p. ist.. I. intre care si douä „jocuri romänesti“ si „cintecul voivodesei Lupul". p. si: S t e f a n M e t e s . tom. intre manuscriptele conteluil Luigi Fernando Marsigli. un dictionar valaho-latin. Documente istorice transilvane. 1911.$ean si cä pentru intiia datä cuvinte romänesti vin aläturi de prototipele latine. 1940. in Archivum Europae Centro-Orientalis. 188 — 206. 537. 279 — 316. 1941. 283 si urm. in 1703. N. D r ä g a n u . De la el ne-arämas Codex Kajoni. vol.000 de cuvinte in dialect bänä. 419 — 422. D r ä g a n u . 107— 115. pästrat acum in Biblioteca Universitätii din Bologna. 7. in Ion al lui G. tom. II. I o r g a . N. Budapest. 1938). N. VIII. Altul este franciscanul Joannes Kajoni Valachus de Kis-Kajon (1629—1687). 1893. D r ä g a n u . ed. Ed. Cluj.tantismul. despre ms. 328). 237 — 268. O editie a versiunilor Psaltirilor calvine cu studiul necesar preparä C. 77— 168. p. Documente istorice transilvane. Gergely enekeskönyve XVI roman forditäsban. Bibliografia veche romäneascä. care cuprinde o serie de cintece lumesti. L o p a s. Lafäiatu la implinirea virstei de 60 de ani. p. t. Bucarest. Biblia lui Serban. 1887. 1928. Bucuresti. Despre Psaltirea lui Grigore Sandor de Agyagfalva si loan Viski cf. unde se dau §i extrase). IV. 1879 (textul Catehismului). pe lingä izvoarele citate mai sus p. la I m r e R e v e s z . p. Fragment din Noul Testament al lui Simion §tefan. II. p. Istoria bisericii si a vietii religioase a romänilor din Transilvania si Ungaria. J u h a s z . cäzutä in robia lui Gheorghe Stefan. In cercul unor asemenea cärturari s-a alcätuit in Caransebes. Dosofteiu Mitropolitul Moldovei (1671 —1686) . Cluj. 1077— 1079 si 1168— 1170. Mem. p. . indeosebi p. Pentru Cei dintii studenti romäni ardeleni la universitätile apusene cf. Cluj. Tot in aceste regiuni s-a scris si dictionarul latin-ungar-romän. 1912. Cluj. Budapesta. S b i e r a . p. 1911— 1912. Istoria romänilor din Ardeal si Ungaria. Sibiu. 112—118. 1936. 270—277. Psaltirea in versuri. Codicele Voronetean. p. la Cluj. 184. Despre Ilie Iorest si suferintele lui: S i l v i u D r a g o m i r . Biserica ortodoxä in luptä cu protes. p. Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des origines ä la fin du XVIII-e siecle. 1— 117. O expunere sumarä. s. 160— 170.. XII. N. Un mtnuscris calvino-romän din veacul al XVII-lea. Budapesta. B i a n u. traducerea romäneascä la I. Sibiu. 161. Archivum Romanicum. 117— 179. pe la jumätatea veacului al XVI-lea. A l e x i c s S z e g e d i. sect. Cernäuti. A reformdciä az erdelyi romänok között. H. M e l c h i s e d e c . Texte publicate. publicatä de pe manuscrisul original si de pe editiunea de la 1673 (in introducere. cunoscut sub numele de Anonymus Caransebesiensis. I. I. care a läsat o intinsä operä in limba latinä siungarä. pus 111 paralelä cu textul respectiv din Codicele Voronetean. 41—55. ist. Acesta isi are importanta in faptul cä ne dä 5. p. N. tome III. 1935. 19 15. in Dacoromania. G e o r g i u B a r i t i u . . vol. 1940. transcrisu cu litere latine dupä editiunea II tipäritä in anulu 1556. XXXIV. in Analele Academiei Romäne.. 207. in a doua editie. 194— 198. Bucuresti. D r ä g a n u . sotia lui Vasile Lupu. 1940. 1938 (extras din revistä La Transylvanie. Regulamentul Susanei Loräntffi privitor la ?coala romäneascä din Fägäras s-a publicat in Magyar Protestäns Egyhäztörteneti Adattär. I. Buc. p. BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istorie a se vedea. in Analele Academiei Romäne. de cintece religioase din biblioteca liceului reformat din Cluj cf. indeosebi p. s. IV. B i a n u s i N e r v a H o d o s . La Reforme et les Roumains de Transylvanie. in volumul Fratilor Alexandru si Ion I. Pentru descrierea textelor publicate: I.care s-a retipärit. descoperit si studiat de profesorul Carlo Tagliavini. I. 1885. I. S z t r i p s z k y ? i G . in Anuarul Institutului de istorie nationalä. Acad.

Si-a inscris numele in istoria culturii moldovenesti prin traducerea Pravilei lui Vasile Lupu si a dat minä de ajutor la traducerea Celor sapte taine. 1912. consiliului municipal al Bistritei lui „Simon biräul si cu toti dcinnii märiei tale“. Buitul Ivul si Kajoni cu bibliografia completä. in Dacoromania. Etudes et recherches. Bucarest. p. I. „ciinele cel bätrin''. Se pare cä era un dascäl iscusit. 16 — 45. 320 — 380. p. P. V. Sect. Dictionarul a fost atribuit de N. cäci mai tirziu. LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA EPOCA LUI VASILE LUPU CÄRTURARII. Bucuresti. seria IIT. care incä din secolul al XV-lea era un loc de refugiu pentru boierii si negustorii moldoveni fugiti dinaintea invaziilor turcesti si tätäresti. C. cäci cunostea bine limba latinä §i greacä. acumu-1 pohtim de la märiile voastre sä ni-1 dati. D r ä g a n u . 1883. Toader diiacul a venit astfel din nou in Moldova. III. printre care si citiva veniti de peste munti. si A. 30 — 31. 1898. III. p. p. se aflau pe vremea aceasta mai multi cärturari decit in Muntenia lui Matei Basarab. de care ne vom ocupa pe larg intr-un capitol urmätor. 1938. pe Somes. p. Dacoromania. 52. si Revistä pentru istorie. A. H a s d e u . invätind copiii.. Sibiu. 77— 168. Noua revistä romänä. D r ä g a n u lui M. 203 si urm. B i t a y. unde se reproduce cintecul in notatie modernä. si fii. a dat peste el Patrasco Ciogolea. Die Ilecatombe Sententiarum Ovidianarum des Valentin Frank von Frankenstein. L a c e a. in Tinerimea romänä. cä avem cuconi sä ni-i invete". A murit dupä 4 mai 1646.Despre Mihail Haüci: N. in Dacoromania. VI. N. p.. C. IV. Despre Lexicon Marsilianum. 90. 1928. Patrasco Ciogolea. II Lexicon Marsilianum. sect. marele logofät Todirasco — inlocuitorul lui Ghengea. Bucuresti. a c e l a s i . ist. extras din Revue des etudes hongroises. V e. p. T a g l i a v i n i . IV.. XIII. Dr. In Moldova lui Vasile Lupu. p. Halici. 406 — 429. Intre ceilalti boieri. a c e l a s i . 7. p. Al e x i c i. Mem. noua serie. 900 — 905. Rom. Apare pomenit intiia^i datä ca al treilea logofät intr-un document din 30 aprilie 1630. Intr-o märturie pe care i-o dä Grigore Ureche pentru niste cumpäräturi de pämint si care a trecut neluatä in seamä de istoricii literari. Academia Romänä. X. marele cronicar il numeste „al nostru bun prieten ca un frate". arh. IV. Champion. D r ä g a n u . trimis la mänästire de Vasile Lupu—era un bun cunoscätor al limbii latine.. Analele Acad. Mihail Halici. Intr-o cälätorie la Bistrita. p. Versurile romänesti ale lui Franck v.r e s s . XVII. Conducea cancelaria latinä a domnului si indeplinea solii in tabära polonä. in afarä de cronicarul Grigore Ureche. lit. nota 1. Intre marii cärturari din divanul Moldovei. Despre Buitu cf. p. in apropiere de orasul Bistrita. Franckenstein au fost retipärite de N. p.. seria III. Contributie la istoria culturalä romäneascä din secolul al XVII-lea. dar la 28 aprilie 1632 el este anuntat ca fost logofät. 1 — 48. XI. care l-a luat ca profesor pentru copiii säi. IV. in Columna lui Traian.. 121— 122. t. Despre codicele cu versurile copiate de Nicolae Petrovay. Despre Anonymus Caransebesiensis. Despre cintecul voivodesei Lupu. p. 6 — 8. Paris. 1923. cf. dar a re/enit in Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des origines ä la fin du XVIII-e siecle. il cerea din nou. Dr. B. mosia lui Constantin :180 . I o r g a in Studii si documente. Dizionari latino-rumeno-ungheresi del sec. Analele Academiei Romäne. dupä cum afläm dintr-o notitä finalä. Cintece istorice unguresti despre romäni.. 1930. cf. Unui dintre acestia a fost Toader diiacul din satul Feldra. In casele marilor boieri träiau. 1929. mem. in 1635. 102— 104 notä si 118— 121. p. in satul Calafendesti. in Dacoromznia. L’influsso ungherese sull'antica lessicografia rumena. ibidem. din Suceava. Dacoromania. VI. E g o n H a j e k. de data aceasta pentru instruc-. C r e t u . multi dascäli harnici. studiul citat mai sus. vol. IV. {ia nepotilor säi. ajuns mare logofät. Despre Gh. Gr. 1925. 789 — 792. logofätul Eustratie Drago$ era si el un cärturar de seamä. „pentru cäci ne-au fost si de maintea vremea om al nostru.

zaporoj eni —■ minune care.Ciogolea. august 3 zile. pentru ctitoria de la Dragomirna. Aci solia moldoveneascä trebuia sä se prezinte tarului Mihail Feodorovici pentru a-i aduce in dar moaftele sfintului mucenic Iacov din Persia. Acesta trimitea deci in solie pe duhovnicul säu sä vadä pe arhimandrit fi sä-i duca manuscrisul unui Octoih slav din mänästirea Neamtu. care avea sä serveascä apoi la tipäritura kievianä din 1630. In 1610 era egumen al mänästiri. in simbäta Sfintului Alexe. Eustratie. pärintii cronicarului. un act menit sä curme neintelegerile pentru hotare cu cälugärii din mänästirea Neamtu.tat Intre ei cei doi moldoveni — unui reprezentind traditia mänästirilor romänesti. sotia marelui logofät. pentru cä ea marcheazä inceputurile unui curent nou: influenta ruteanä. spune el. viitorul logofät. mama lui Constantin. Intilnirea lui Varlaam cu Petru Movilä in marea lavrä de la Pecerska are pentru istoria culturii moldovenesti o importantä deosebitä. a alunecat. Cu acest prilej a rostit un frumos cuvint de inmormintare. fi pentru a cere. Solia moldoveneascä a plecat din Suceava in ziua de 13 decembrie 1628. in schimb. Prima misiune avea ca tintä lavra Pecerska din Kiev. inrudit cu domnitorul Miron Barnovski. Secu. se distinge prin rivna lui cätre culturä. a imbracat rasa monahalä — poate sub influenta lui Atanasie Crimea. cel care mai tirziu a fost ucis din porunca lui Vasile Lupu pentru cä se amestecase in complotul urzit de Gheorghe Stefan. dupä cum afläm din chiar not ele lui Petru Movilä insufi: . Prin cunostintele lui de limbä slavä si greacä \ prin culturä religioasä fi prin viata lui curatä. care se aflau in palatul domnesc din Suceava. In iarna anului 1628. care in realitate este traducerea unui centom hrisostomic. Acolo se afla ca arhimandrit Petru Movilä. celälalt pe a bisericii ucrainene —■ dar convorbirea acolo. A doua misiune avea ca tintä Moscova. venind in mänästirea Pecerska Varlaam ieromonahul. a inchis ochii jupineasa Sofronia. i-a fost povestitä de ieromonahul 181 Varlaam. In varä era la Kiev. care la acea datä au mintuit cetatea de invazia cazacilor . La aceasta datä semneazä. cu „tot soborul. Cel mai neobosit cärturar al timpului este insä Varlaam. din pammtul Moldovei. Nu ftim ce au discu. trei cälugäri fi multe slugi — in Rusia. izbutise sä se faeä cunoscut in cercurile inalte din Suceava fi sä devinä duhovnicul domnului Miron Barnovski. «um era firesc. alti doi boieri cu nume rutene (cämäraful Larinov fi Ignatie Ponovitoi). si fiind trimis la mine ca sä mä vadä de cätre Miron Barnovski Voevodul". mitropolitul care a läsat acele minunate capodopere de miniaturä si artä caligraficä — in mänästirea Secu. ln sihästria de la Secu. Cäci Petru Movilä. reziditä de curind din temelie (1602) de Nistor Ureche fi de sotia sa Mitrofana. Teodor Ignatie. reproduce o minune sävirsitä in anul 1610 de moastele sfintului loan cel Nou din Suceava. si asupra legendelor hagiografice. MITROPOLITUL VARLAAM Fecior de räzesi din parole Balotestilor ale judetului Putna.nicerul Pavel Ureche. in mänästirea din marea'pesterä a Kievului. de la mare pinä la mic". Leastvita lui Ion Scärarul. in scrisoarea prin care Petru Movilä recomandä solia . unde se pästrau moastele atitor sfinti.ln anul 1629. Miron Barnovski il trimite intr-o solie —din care mai fäcea parte medel. la 1618 avea tradusä intäritoarea operä pentru viata asceticä. Intrevederea a avut loc in ziua de 3 august. in notele sale. El se afla incä in Calafendesti in 1639 cind.. citeva din acele frumoase icoane rusefti pe care Miron Barnovski le va fi väzut in mänästirile ucrainene din Polonia. De altä parte. in martie 17.

Varlaam a ajuns si la Moscova. noteazä insotitorul säu. regina stiintelor. rectorul colegiului din Kiev. Emiliei Cioran. R u s s o. a predat tarului moastele trimise in dar de domnul Moldovei. In fcoala din Kiev. dar nu le-a putut ridica. :182 . numit helesteu sau pescärie“. fiind fulgerat la miini — probabil de o paralizie. Acesta ii trimise material tipografic si o misiune de patru profesori ruteni. Hirotonisirea lui s-a fäcut in duminica lui 23 septembrie 1632. I. Rutenii organizarä in Moldova o tipografie fi un colegiu teologic. care 1-au ridicat la inalta treaptä de mitropolit in 1632. In 1639 el sfir.in care grädinile „pline de trandafiri.sise mänästirea Treisfetitele. impreunä cu 23 elevi ai clasei sale. Calitätile sufletesti ale lui Varlaam si cultura lui deosebitä —• stia slavoneste si greceste — l-a impus in vaza contimporanilor säi. cerindu-i sprijinul. care väzuse cu zece ani mai inainte inflorind. pe care o päräsise. unde in ultimii ani ai vietii isi impärti päminturile intre neamuri. in care se multumefte mitropolitului de origine moldoveanä — a cärui spitä de familie este trasä. el cere sä se ingäduie moldovenilor favoarea de a vedea „moastele sfintilor marilor fäcätori de minuni ai lui Dumnezeu si sä copieze jitiile <vietile> acelor sfinti.moldove. Rectorul colegiului. El se adresä deci lui Petru Movilä. Paul de Alep. Studii istorice greco-romäne. cäci manualele manuscrise de retoricä ce ni s-au pästrat. Meletie Sirigul. p. Präbusirea lui Vasile Lupu aduce insä si cäderea lui. i-a tinut o predicä cu tilc. pe malul „marelui lac. incit a putut fi propus pe lista celor trei candidati la scaunul vacant al patriarhiei din Constantinopol. D. iar marele dascal grec de la curtea lui Vasile Lupu. Au fost cuvinte profetice. Autoritatea lui de drmuitor al sufletelor a crescut asa de mult in Orientul grecesc. Sofronie Pocapski. Cu sfatul boierilor säi cärturari si al mitropolitului Varlaam. a comandat icoanele. ziditä din marmurä sculptatä. retorica se preda in limba latinä. de garoafe. poruncind a se trimite spre lauda si mingiierea dreptcredinciosului neam rusesc inaintea celorlalte neamuri". 229. din Mucius Scaevola — cä a introdus intre rusi Minerva. fiindcä patriarhul Moscovei le gäsea prea lumesti. in frunte cu Sofronie Pocapski. in prefata cärtii. färä sä fi fost trecut prin episcopie. cu versuri latine fi polone. Aproape de mänästire. Cu acest1 prilej s-a citit la bisericä capitolul V din Evanghelia lui Luca. domn cult. domnul Moldovei se gindi sä inzestreze fi el noua sa ctitorie cu aceste asezäminte culturale. lingä bäile construite dupä planul turcesc. in care se povesteste pescuitul Mintuitorului: „Isus sta lingä lacul Ghenisaretului". 2Vezi P a u l d e A l e p m trad. Vasile Lupu zidise si un „märet" local de piaträ pentru colegiu. cu ambitii mari. de iasomii si de crini" stirneau admiratia patriarhilor din Räsärit 1—lucräri de artä §i a^ezäminte de culturä care sä-i vesniceascä numele. cu brine de aur —• pe care patriarhul arab Macarie nu se mai sätura privind-o: „unicä in tot Räsäritul“. El era de prin 1632 profesor de retoricä la colegiul din Kiev fi. Vasile Lupu. 55. p. in lavra din Pecerska. colegiul si imprimeria lui Petru Movilä. asemä1Cf. asemänätor cu cel din Kiev. in ziarul cälätoriei2. tinea si el sä ridice in Ia^ii säi —. inchinase lui Petru Movilä o brofurä omagialä. care avea ca temeUe de studii limba latinä fi limba greacä.neascä tarului Mihail Feodorovici §i mitropolitului Filaret Nichitici. Il gäsim retras la mänästirea Secu. cäci noul mitropolit a implinit cu prisosintä asteptärile puse in el. färä sä poatä subscrie. Colegiul si imprimeria. este o figurä cunoscutä in istoria culturii ucrainene din aceasta epoca. lucru dealtfel ingäduit de canoane. le-a plätit.

iesite din tipografiile muntene si rutene. Eie au fost lucrate de un celebru artist al artei grafice rutene a timpului. indeplinise la Kiev. Raportul iezuitului Bandinus. „Ilia" sau „Helias". cerind materialul tipografic. protectorul Moldovei —■ ale cärui moafte fuseserä aduse din Cetatea-Albä la 183 Suceava. Sofronie Pocapski. ale cärei moaste .tirii Treisfetitele. din 1644. care se gäsefte. cu litere chirilice. Seful misiunii trimisä de mitropolitul Kievului. dupä cererea lui Vasile Lupu. Sint insä si citeva legende hagiografice care povestesc viata marilor mucenici ai ortodoxiei (a sfintului Dimitrie. altii sintaxa latinä. profesor la Kiev si care in 1644 —1645 era in Moldova.titele fi este prima tipografie a Moldovei. intre care fi douä legate de pämintul Moldovei: a sfintului loan cel Nou. erau si alti profesori. Unui din ei pare sä fi fost Ignatiu Ievlevicz. intre anii 1639—1670. Numele celorlalti ruteni nu se cunosc pinä acum. cäci incercarea anterioarä a lui Miron Barnovski fusese mäcinatä de valurile nestatornice ale domniilor moldovene. Era prieten fi purta corespondentä cu savantul grec Teofil Coridaleu. aduse tot prin Sofronie Pocapski. evitind cu grijä concurenta cärtilor de ritual in limbä slavä. In primävara anului 1642. spune cä cei „patru tineri profesori de filozofie". care predau limba latinä. fi pe aceea de director al tipografiei. prin 1647.nätoare ca materie cu cele din scolile iezuite ale timpului. care predau limba greacä. a sfintului Gheorghe. de infrätire si ajutorarea aproapelui. dar fiindcä stavropighia intirzia. Tipografia adusä din Kiev a fost instalatä in chiliile mänästirii Treisfe. Acesta fusese mai inainte ieromonah al lavrei din Pecerska fi a ilustrat cu gravuri in lemn. ACTiviTATEA literarä. predau unii gramatica. fi materialul tipografic necesar pentru instalarea primei tipografii in Moldova. sub cäläuza mitropolitului Varlaam. Tot din Ucraina au fost aduse fi gravurile comandate pentru ilustrarea Cazaniei lui Varlaam. sint redactate 111 limba latinä. pe vremea lui Alexandru cel Bun — tradusä dupä versiunea scrisä de Grigore Tamblac. Pocapski avea legäturi strinse fi cu lumea greacä din Constantinopol. cärtile tipärite la Kiev si la Lwöw. care reorganizase Academia greceascä din Constantinopol. in preajma sinodului din Iafi. lucrate sub influenta xilografiei germane. Cazania. domnul s-a adresat atunci lui Petru Movilä. elevul lui Pocapski. fi a sfintei mucenice Parascheva din Epivat. a lucrat. Prima carte iesitä din aceastä tipografie a fost Cazania: Carte romäneascä de invätäturä Dumenecele preste an si la praznice impärätesti. de la stavropighia din Lwow. impreunä cu corpul de profesori. in cursul lor vijelios. numai la tipärirea de cärti romänesti. Cele mai multe pleacä de la explicarea pasajului de Evanghelie citit in ziua respectivä fi cuprind sfaturi de infrinarea vitiilor si a patimilor. pe care Vasile Lupu ii adusese ca sä instruiascä „tinerimea moldoveanä in litere si moravuri“ fi care „ifi fäcuserä studiile in fcolile noastre — deci in cele iezuite — din Polonia. Vasile Lupu se adresase stavropighiei din Lwow. si. a sfintilor apostoli Petru fi Pavel). Curind dupä suirea sa pe tron. Tipografia a fost instalatä in chiliile mänäs. El aducea cu sine in Moldova. Aläturi de profesorii ruteni. Cazania lui Varlaam cuprinde 74 de predici pentru toate duminicile dintr-un an si pentru särbätorile mai insemnate ale bisericii. Vasile Lupu a completat •tipografia fi cu caractere grecefti. altii poetica si se incearcä fi lucruri mai inalte". pe lingä sarcina de ieromonah al lavrei din Pecerska fi de rector al colegiului.

.senie = inäl'jare. in care vreme impäratii cei necredinciosi. spune el in titlu. väzne. iarä dacä vine primävara. Pinä cind nu se va identifica. se citefte fi azi cu ufurintä si cu pläcere chiar. Dar dacä nu putem delimita partea personalä a lui Varlaam in structura predicilor. Pinä acum izvoarele nu au fost incä precis determinate. nusa = dinsa. :184 . la distant e mari. care incä incilceau urzeala limbii romäne din vechile texte religioase. Fraza lui. Und. desi au trecut peste el trei veacuri. scrisul lui Varlaam. in scrierile sale. cind. fiindcä se poate intimpla ca multe din aceste prelucräri sä fi apartinut originalului dupä care a tradus Varlaam. Se sustine in genere cä limba Cazaniei lui Varlaam este limba popularä. au fost viscole si vinturi de scirbe si de dosäzi pre oameni. „adunat-am din toti tilcovnicii Sventei Evan. Dar credintä cä Varlaam a introdus. desfuitoriu= poruncitor. cind cultul divin se sävirsea in limba slavä. carii strica sfintele 1Iatä citeva dintre ele: liubcv= iubire. ln textul lui Varlaam. desvesti = dezbräca. Intr-adevär.fuseserä aduse din Constatinopol de Vasile Lupu fi asezate in mänästirea Treisfetitele. iztehnie = viclenie. ele dau azi scrisului säu un u§or caracter arhaic 1. Originalul Cazaniei venea probabil din Ucraina. in firul tipäriturilor rutene. mai limpede.. zlcba— räutate. Scorpan a semnalat pärti comune intre Cazania lui Varlaam fi intre Cazania tradusä din rusefte de Udrifte Nästurel si apärutä in acelafi an la mänästirea Govora. curserä cu sensul de alergarä. orice incercare de a determina partea lui de contribute personalä este prematurä. cäci iatä. tirani. In Ucraina. despre care a fost vorba mai sus. tvoret = creator. ci«<iesc= minuni..ghelii. si in vremea de domult. camene — piaträ. misei = säraci. tnmä= mamä. s e desfäsoarä in tipare sintactice care nu se prea deosebesc de cele de azi. si. de pildä. mäcitelii = chinuitori. cuvintele si expresiunile slave se intilnesc rar. . cum incepe predica la duminica intiia a postului celui mare: „Cumu-s iarna viscole si vinturi reci si vremi geroase de carile sä ingreueazä oamenii si sint supärati in vremea iernei. färä sä putem fti pinä unde merge originalitatea ei. dar aceasta nu trebuie sä ne amägeascä. U n d . putem totufi sä urmärim aportul lui in formarea limbii literare. precum: mai chiar = mai clar. intelese intr-o vrernc. graiul popular din preajma mänästirii Secu este numai in parte intemeiatä. ca monah. de unde au venit dealtfel si gravurile lucrate de cunoscutul artist Ilia. ca si intr-o vreme de iarnä. varlä — inchisoare. lämurefte in predoslovie. = cind. diin limba sloveneascä“. in preajma mänästirii Secu. dascali besericii noastre". originalul sau originalele lui Varlaam. cäce c-au trecut iarna cu gerul si s-au ivit primävara cu caldul si cu seninul — asa. „Diin multe scripturi tälmäcitä. ocinasi = mostenitori. Confruntind pärtile comune celor trei cazanii. tvorenie= creaturä. bogatä in comparatii pitoresti si expresii plastice. ei sä iusu. vä vesnihu — Sntru cei de sus. G. Fiindcä limba lui se infätifeazä curätitä de acele numeroase expresiuni fi cuvinte slave rebarbative. si chiar cu Cazania lui Coresi din 1581. de aistvui = a lucra. Scorpan conchide cä textul lui Varlaam apare totdeauna prelucrat. Precbrajenie = Schimbarca la fatä. literatura omileticä este in aceastä perioadä in plinä inflorire. mai ales cä ele se imperecheazä uneori cu elemente latine azi dispärute din circulatia limbii. veruia — crezul. Aceasta nu treubie sä ne surprindä: in literatura omileticä sint multe locuri comune care au trecut de la un predicator la altul.reazä de acelea de toate si sä veselesc. pe care el a deprins-o din copilärie in muntii Putnei si mai tirziu. Varlaam fi-a cules materialul din mai multe izvoade.

aceastä zi de astäzi intru carea ne-am adunat si noi sä präznuim si sä däm laudä lui Dumnedzeu.siene formele muntenesti.litä cu o jumätate de veac Inaintea lui de Coresi. Ce iarä sträluci dulce primävarä si liniste mare intr. are aci intelesul deasupra. nu pre acestea nuori ce ploaä si intunecä soarele. cäci exemplarul cel mai bun din Faptele apostolilor. nu mai gäsim in textul lui Varlaam celelalte caracteristice ale graiului popular moldovenesc. agiutä). pentru sä nu se inchine sfintelor icoane. curätind-o de slavonisme fi apropiind-o de limba vie." Dupä cum se vede bine din exemplele de mai sus. poartä nota si semnätura lui Gavril Hatnaanul. a lui j in g (giuruintä. prin natura cuprinsului ei — ca fi Pravila de la Govora — se adresa mai mult clerului. in afarä de unele particularitäti. 3spre. pronuntarea lui z cu dz (dzua. asa intr-acela chip. 2Din cazania la „Dumeneca läsatului cärnei“. asa cum fusese statornicitä prin tipäriturile coresiene. giudete. care de fapt pästraserä mai bine fonetismul latin al limbii romäne. fi copacii cei inalti lumineazä. cu o§ti de ingeri nenumärati. deacii fesurile fi väile. Si inaintea lui se vor aduna toate limbile 4 si-i va giudeca cum spune Svinta Evanghelie. E o carte care. Chiar sträduinta lui Varlaam de a se dezbära in scris de unele moldo. la tälmäcirea cäreia a lucrat fi Eustratie Logofätul. pästrat in Biblioteca Academiei Romäne.. Era o carte privitoare la tainele instituite de bisericä „spre indreptarea sufletelor noastre celor päcätoase“. A doua carte romäneascä iefitä din tipografia lui Vasile Lupu in 1645 a fost Cele sapte taine. hirea). nu a rupt unitatea spiritualä a neamului fi nu s-a abätut de la traditia stabi. firea.treaga „semintie romäneascä“. Ea cuprinde lämurirea tainelor.icoane si le lepäda diin beserecä. normele dupä care se sävirfesc fi canoanele stabilite de soboarele ecumenice in cazurile de abatere de la rinduielile stabilite. fiarä — dovedefte munca lui de a-si insusi din tipäriturile core. dupä cum spune si mitropolitul in predoslovia inchinatä domnului. pentru cäci n-au dat celor lipsiti §i celor neavuti. care circulau incä pe vremea sa in Iasi. Astfel munca lui de traducä. in multe chipuri dosädia si muncia pre crestini. ca prefacerea lui / in h (hi. fratele lui Vasile Lupu. Sabiile strälucesc. Limba Cazaniei lui este limba romäneascä scrisä.. gios. 46 Limbile are infelcsul de popoare. Cele sapte taine. ce pre acei de aur in toate feliurile de väpsele podobiti si frumo^i. o infätisare a judeeätii din urmä2 : „Atunce sä va aräta Domnul Isus Hristos spre3 nuori. in graiul lui inflorit. Dar tocmai aci stä marele lui merit: ca. cäci c-au pierit ereticii si mäcitelii s-au inmultit sfintele soboarä de au intärit inchinäciunea sfintelor icoane. sägetile acopär soarele. Trupurile voinicilor zac ca snopii in vremea secerei“ 1. in sfirsit. domniia märii tale cu 1Din cazania la „Dumeneca mare". Singele se varsä pre pämint ca piraele. cu menirea — explicä mitropolitul Varlaam in predoslovie — „cum are fi un vas cu carele scoatem apa mintuintii dim fintina muncilorü fi a mortii Domnului nostru Iisus Hristos". zaria . Si iatä.aläturi de formele cu h initial scrie adesea: fireti. cu simtul pentru limba literarä in devenire. . scriind pentru in.tor reprezintä in procesul de formare a limbii noastre literare un mare pas inainte. 185 .venisme cu care era obisnuit . Dumnedzäu). din latinescul super.. cä precum cind „räsare soarele.“ Iatä acum o scurtä descriere a unui cimp de luptä: „Ce easte frica räsboiului! Doauä osti stau impotrivä cu arme intr-armati.

la 1720. iarä nice intr-un chipü nu poate sä fie acesta vircolac . scäpat din temnitä.:186 aceste Seapte Taine . intru arhierei fi in preoti de lumineadzä. la craiul Raköczy Gheorghe." Dar imprejurarea care-1 aduce in luptä cu calvinismul i-o prilejuiefte pacea incheiatä in 1645 intre Vasile Lupu fi Matei Basarab. o altä copie. adevärate documente de folclor.. cind era ciuma cia mare"... Intr-un alt capitol este vorba de „omulü ce va fi mortü si vor dzice oamenii cä iaste värcolac . intr-un loc este vorba de „vräji fi päntru ceia ce märgü la vräjitori": „In 65 de capete a Pravilei märelui Vasilie. Asa. trecea pe la curtea din Iafi fi primea de la Varlaam o caldä scrisoare de recomandare. afijdere fi cela ce va lega nunta .“ Si se condamnä apoi in cuvinte aspre practica de sumbrä superstitie. Ultima caite cu caracter religiös publicatä de mitropolitul Varlaam. Cel mortü in ce chipü sä omoarä pre cei vii.tate. Muntenia fi Moldova.. nouä luni a pätimit.. Si 1-au clevetit pe Iorest. Atunci. in 1645. care se aflä in eresul luteran. fi i-a fäcut mare nedrep.. voind sä-i converteascä la luteranism. cumpäratä in Gepcf. Aläturi de normele de ritual si de canoane. pe popa cel mare al regelui. Mitropolitul Varlaam cunoftea dintr-o imprejurare. 20 de ai sä nu sä cumenece .. fäcind parte din .. fi 1-au legat. Si a adus märturii mincinoase. fi 1-au inchis in temnitä.. arhiereul creftinilor romäni. nu pentru altä vinä decit pentru credintä crestinä.. O asemenea copie a fost fäcutä in 1708 de cunoscutul copist Vasile Sturze Moldovanul: „§i am scris in sat in Säntü Andreiaf. pentru a scäpa de prigoana vircolacului: „Sä pornescü oamenii la mormäntü fi-i dezgroapä oasele aceluia. unde mergea sä-fi stringä pretul räscumpärärii. care uräfte cele bune. fi le aratä cä acelü trup mortü are singe fi unghi fi pärü fi cum vädü acesta lucru . care proiecteazä lumina lor interesantä peste unele superstitii. si intru diregatoriia cea lumascä. si era räutate mare in. in drum spre tarul Moscoviei. in domni fi in boiari. Si tot ce a avut au luat de la el. rämäsitä din adincul vremurilor preistorice. deacii si intru cei mai mici agunge lumina fi cäldura de lumineadzä". unde s-a räspindit fi prin copii manuscrise. de a mentine unitatea spiritualä a neamului fi sträduintele ei de a apära ortodoxia romänilor ardeleni. cind mitropolitul Iorest.. anume Gheorghe Ciulai. lingä Temifvara. a sculat diavolul. bunäoarä. fi stringü lemne fi pun foc de ardü acele oase de le pierdü de totü de pre pämintü". starea religioasä a romänilor ardeleni din 1644. cä nu sä apropie nemicä de dänfii".. amenintatä de calvinismul maghiar. intii agiunge intru ceata cea inaltä sufleteascä.. fi eu dascälul Sturze incä am fugit in tara turcului. fiind izgonit fi cu el o multime de preoti creftini.. Acesta lucru dzicü oamenii cei prosti.. in Topa de Sus. sä le vazä cum simtü . peste veacuri. Altä copie circula pe la 1820. in care sint fi craiul fi toti ungurii.. au läsatü invätäturä.." Se spune mai departe cä vräjitori sint si „aceia ce cautä in stele sau fäcü alte meftefuguri sä cunoascä niscare lucrure neftiute si ceia ce poartä la sine augare sau erbi. al cärui dramatism 1-a impresionat adinc. in Sväntü Andrias. sau fi alte meftefuguri ce vor face cu vräji.. a fost däruitä popii Istoc din Lazuri. räspindite pinä azi in ma§ele populäre din sudul si räsäritul Europei. in vriamia cindü s-au rädicat curutii lui Rakoltii Fretii pre nimeti. in care se simte incä. Cartea a pätruns fi in Ardeal. cumü vräjitoriulü fi cela ce sleiafte cara sau aruncä cu plumbi. Ardeal. cä este o operä originalä. se gäsesc fi citeva note. are o importantä deosebitä nu numai pentru. dar fi pentru cä ea reprezintä chemarea inaltä la care se credea datoare sä räspundä bisericä celor douä täri surori. fiorul indignärii: „. Räspunsul la catehism.

in editii muntene si ardelene. a pus la cale. pästratä azi intr-un manuscris aflätor in biblioteca seminarului din Blaj si intr-o copie fäcutä pentru Biblioteca Academiei Romäne de regretatul Stoica Nicolaescu (ms. care ftia din Scripturä cä „inaintea omului.rilor. la cultul sfintilor si al icoanelor. Aceastä pravilä prezintä pentru noi o importantä deosebitä. un sinod al clerului din cele douä täri surori. in mijlocul altor cärti noao ce mi-au arätat.. pe ascuns. p. cäci ea leagä viata noasträ juridicä deopotrivä de vechiul drept . sä le combatä punct cu punct. si dentru multe sinte scripturi cercatä si gäsitä. impotriva räspunsului a doauä täri. Am arätat mai sus. la dreptul omului de a se mintui prin fapte bune. färä scripturä svintä. a fäcut probabil inutilä tipärirea traducerii lui Eustratie Logofätul. Aparitia Pravilei de la Govora in 1640.. apärut in tipografia de la Bälgrad (Alba-Iulia). intrucit sint simboluri. Mitropolitul Varlaam alege din Catehism pärtile in care superintendentul. in limba noasträ romäneascä tipäritä . desigur cu sprijinul lui Udrifte Nästurel. „Dumnealui Udrifte Nästurel. Tonul discutiei este obiectiv dar cald. privitoare la pacatul original si la curatirea lui prin botez. carele ca un iubitor de invätäturä fi socotitoriu credintei ceii direpte. in explicarea rugäciunilor fundamentale (Tatäl nostru. nr. sub urmätorul titlu: Carte romäneascä de invätäturä de la pravilele impärätesti si de la alte giudete cu dzisa si cu toatä cheltuiala lui Vasile voivodul si domnul Tärii Moldovei den multe scripturi tälmäcitä den limba ileneascä pre limba romäneascä. Udrifte Nästurel. cu räspunsu den scripturä svintä. reprezentind si el o traducere dupä o compilatie de legiuiri bizantine de tipul manualelor compilate in a doua jumätate a veacului al XVI-lea de Emanuel Malaxos. pentru fiecare afirmare. care era caracterul Catehismului tipärit la Prisac. tipärit in romänefte la 1640. el expune punctul de vedere ortodox in chestiunile fundamentale ale credintei. scoasä si tocmitä. Astfel s-a ajuns la 187 Pravila lui Vasile Lupu. precum a arätat Peretz. cäci Räspunsul Catehismului — care era ca o armä de apärare pentru cei „cu noi de un niam romäni. asa de demn si documentat." Ca un adevärat pärinte sufletesc. Cele zece porunci. intemeindu-se apoi pe pasaje din Evanghelie sau din Faptele fi Epistolele apostolilor. adusu-mi-au fi o cärtulie micä. Därimind punctul de vedere calvin. a primit din partea calvinä tocmai peste doisprezece ani. Actiunea lui ciftigä astfei in amploare. la semnul crucii. convingätor si intemeiat. Räspunsul mitropolitului Varlaam. un räspuns vehement si grobian: Scutulü catichizmusului. pentru cercetarea Catehismului. temindu-se ca o parte a neamului nostru sä nu apuce pe „calea mortii sufletefti“. se aflä fi vieata fi moartea“. Ultima carte importantä iesitä din tipografia de la Trei-Ierarhi este o scriere cu caracter juridic. Este. 3100). care o am aflat plinä de otravä de moarte sufleteascä. un nomocanon asemänätor cu cel de la Govora. care nu pot fi socotite ca idolatrie. Eustratie Logofätul tradusese o Pravilä aleasä.solia pe care Vasile Lupu o indruma cätre domnul Munteniei cu cuvint de pace fi bunä intelegere. Catehismul de propagandä calvinä. Simbolul credintei). apärutä in 1646. pretutindirea tuturor ce sä aflä in partile Ardealului" — vine in numele „säborului a douä täri“. pentru ca. aflä in biblioteca boierului cu care se potrivea in cärturärie. Incä din 1632. S-a gäsit atunci necesar sä se publice o codificare mai completä de legiuiri. de superintendentul ungu. la cultul Mariei si la doctrina predestinärii. furifase ideile dogmatice ale calvinismului. Pravila. cumnatul lui Matei Basarab. 182—184. in 1656. pe textele evanghelice.

In 1646. . prin cuprinsul diferit si —■ cum vom vedea — prin provenientä. Ea cuprinde 78 de capitole privitoare la diferitele delicte de drept penal. din psihologia vremii.. falsificarea de bani. totusi. pagube aduse pomilor si semänäturilor. deci la 38 de ani dupä data primei publicäri.. Unind astfel cunostinte profunde de drept cu o vastä experientä personalä Farinaccius a läsat o intinsä operä juridicä.. cind se diguiesc apele pentru morärit etc.. din elemente extrase din marile codificäri legislative ale lui Justinian. iar autorul. Este posibil ca traducerea sä se fi fäcut si dupä un intermediär grecesc. din punct de vedere juridic. prin cunof tint eie sale juridice si talentul säu oratoric. Asijderea fi pre muieri.iam sä ne apropiem de Occident. S. Pravila lui Vasile Lupu este alcätuitä din douä pärti bine distincte prin titlul diferit pe care-1 poartä. mai scurtä. precum: omorul. dupä cum a dovedit regretatul profesor de drept roman de la Universitatea din Bucuresti. ifi fäcuse dreptul la celebra Universitate din Padova. precum si prin severitatea cu care aplica pedepsele. pre unii ca aceia cari iau douä muieri. si-i tot bat cu douä furci ce tore muierile. o mare vazä. adicä din: Institutiones. compilatie alcätuitä in secolul al VHI-lea de impäratii Leon si Constantin Isauricul. Prima parte este impärtitä in 16 „pricine“ (capitole). ca bunäoarä la § 24: «. Acest Prosper Farinaccius a fost cel mai vestit jurist de la sfirsitul secolului al XVI-lea si inceputul celui de-al XVII-lea. prin structura lor. Se näscuse la Roma in 1544 . conditiunile care trebuiesc observate cind se construieste pe locul altuia. opera lui Farinaccius era tradusä in limba romänä. impreunä cu toatä opera lui juridicä. Longinescu. sudalma.. cunoscutä sub numele de leges agrariae: Nöjxoi yscopyiKoi. cuprinzind in total 252 „inceputuri" (paragrafe).. ame'stecarea de singe (prin care se intelege cäsä. incälcäri de teritorii. Partea corespunzätoare a textului romänesc poartä titlul Praxis et Theorice criminalis. Fusese tipäritä la Lyon in 1616 si retipäritä la Anvers in 1620. din Digesta. ne strädu.“ Capitolele acestea au fost extrase si traduse din opera unui mare jurisconsult italian. fiindcä dezväluie colturi de viatä dispärutä. carele au strins toate pravilele cele impärätesti si incä se ispiti si se nevoi cu invätäturä ca aceea sä cunoascä care pravile si obiceaie se socotesc la oblastiile crestinesti in toatä lumea".. In aceastä calitate s-a distins prin abilitatea cu care descoperea vinovatii si descurca pricinile. debutase ca avocat la Roma. Prosper Farinaccius. sezind cälare pre mägariu. intrase in magistratura papalä. unde cistigase repede. ajungind procuror general al camerei apostolice. Partea a doua a Pravilei. de literatura juridicä a Italiei de la sfirsitul evului mediu. „Farinascu“. infractiunile pästorilor. din Codex si din Novellae.:188 bizantin si de jurisprudenta romanicä occidentalä. se leagä. diferite furturi care se pot ivi in viata cimpeneascä.toria intre rude) — avind un caracter foarte interesant. pretuit ca „dascäl mare si toemitoriu de pravile". numerotate curent. Aceastä parte a Pravilei lui Vasile Lupu a fost tradusä dupä o colectie de legi bizantine. Acest fapt evidentiazä cä. desi din multe puncte de vedere cultura noasträ era inferioarä celei occidentale. G. .. Cuprinde o serie de legi privitoare la raporturile juridice ale vietii agrare si pästoresti. despre care traducätorul Pravilei insusi ne spune cä era „dascäl mare si toemitoriu de pravile. poartä-i pre ulite .

pentru lit. rev. s. p. Mem.rätilor de Räsärit in tutelarea patriarhiei de Constantinopole si a bisericei ortodoxe. cf. II. a märiei sale rob. 1939 (extras din revista Biserica ortodoxä romänä. 1912. Cluj. de am scos aciaste pravile fi le-am tälmäcitü din scrisoare greceascä pre limbä romäneascä. L u c i a n P r e d e s c u . a c e 1 a ? i. p. Cercetäri istorice. 1940 (extras din rev. G h i b ä n e s c u . XIX. 1896. Bucuresti. Analele Acad. Biografia mitropolitului cärturar Varlaam al Moldovei. nr. LVII. 1632— 1653. B i a n u . £i Convorbiri literare. Opere postume. TI r e c h e. Bucuresti. 1904. in Revista criticä literarä. LXIII. _ BIBLIOGRAFIE Pentr-u cadrul istorie al epccii lui Vasile Lupu. p. 1882.. p. 424 — 452. p. in Studii si documente. date documentare la: Gh. tom. R u s s o . pentru completarea biografiei lui. L u p a s. XXXVI. p. 1911—1912. Vasile lupu ca urmätor al impä.). Surete si izvoade.precum a observat regretatul Peretz fi precum spune insufi traducätorul in prefata cärtii: „S-au nevoit märia sa . XXXVIII. opera a fost pusä sub tipar in 1646 fi e cea dintii carte juridicä ce ne-a venit din Occident. S t o . Biblioteca enciclopedica. de au gäsit oameni ca aceia. aceastä pravilä a realizat — cum observa prof. P o p .. 229 —236. tom. N. cf. 1934. Cernäuti. precum a arätat D. Pentru Toader Diiacul si Cioglesti: V. I. i n I . de au scosü den cärti elinefti fi lätinesti toate tocmelile.i d e.. editia a II-a. care si pinä astäzi este norma de a judeca drept in Moldova" (Descrierea Moldovei). 510.tarea lui Meletie Sirigos la hirotonisirea lui Varlaam ca mitropolit in Iasi). ist. Neamul mitropolitului cärturar Varlaam al Moldovei. nr. Ea a alcätuit fi baza jurisdictiunii din Moldova si Muntenia. si Studii istorice grecoromäne. a c e 1 a ? i. Scrieri despre legäturile lui cu Rusia' S i l v i u D r a g o m i r . S a v a . Mitropolitul Varlaam al Moldovei. 210 —217). Eustratie biv logofetul. N . 1896. III. Socec. 1939. I. A u g u s t i n Z . in Studii istorice greco-romäne. p. Pentru autografe: V. Opere postume. sect. „. an. Iasi. Bucuresti. Textul este insä un centom hrisostomic cu reminiscence din rinduiala inmormintärii. 1894. a poruncit ca toate pravilele si scrise si nescrise sa fie adunate la un loc de bärbati vrednici si competenti in legile nationale si din ele a fäcut un codice deosebit. unitatea legislativä a celor douä principate. in Analele Academiei Romäne. Dragos Eustratie logofätul. p. 5 — 6). 8. in Convorbiri literare. Varlaam al Moldovei candidat la scaunul patriarhiei ecumenice (si cuvin. in Analele Academiei . 1939. 1632—1653. ist. Bucuresti.. fapt care se desprinde lämurit fi din cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „Vasile Albanezul. I.. 20. Arhiva. 979— 1000. Mem sect. 695 si urm. II. Pentru cärturarii de la curtea lui Vasile Lupu si marele logofät Todirasco: N. Iaji. nr. XIII —XVI. Notite despre viata si activitatea mitropolitului Moldovei Värlaamu. Epoca bizantinä si fanariotä. Elenizmul in Romänia. A. 919 — 946. p. 1938. 31 — 32. 1—2.". Bucuresti. I o r g a . Bucuresti. p. si extras. p. VI. 1145— 1172.. 1935. Pentru logofätul Eustratie: C. seria a II-a. Contributie la biografia lui Eustratie logofätul. Rom. 189 Bucuresti. A u r e l V . In orice caz. Istoria romänilor. 1940. Contributiuni privitoare la relatiile bisericii romänesti cu Rusia in veacul al XVII-lea. 1939.. II. Stiri documentare despre familia lui: A r o n D e n s u s i a n u . 1913. Longinescu — cu douä veacuri mai inainte de unirea politicä. p. 1930. V.. retipärit din Candela (IV.. Un vechi monument de limbä literarä romäneascä. 3 — 6. Athenaeum. domnul Moldovei. Fund. 212 (cu fragmente diu Pravila lui Eustratie logofätul. nr. Bucuresti. Biografii: S t e f a n D i n u l e s c u . P ä r v a n . vol. III-V. 1904 (impreunä cu o a doua redactie mai completä dupä o copie din 1668). XXXIV. ce sä poatä intelege toti“. Contributiuni la istoria bisericei vrincene. 2— 12. Retipäritä in parte dupä fase ani in Indreptarea legii din Muntenia. p. I o r g a . in Columna lui Traian. 4). III. XLI. si artä. 107— 137. data sfintirii lui ca mitropolit: I. 103— 108. in secolul trecut. daseäli fi filosofi. Varlaam. 1885. p. 25 si urm. p.. Autografele lui Varlaam mitropolitul. vezi bibliografia citatä mai sus la pagina 161. D R u s s o . M i n e a. Milcovia. A.

Mänästirea Dealu. Adinc din cärti gräia si deplin cälugär fi blind ca un miel. Despre Räspunsul la Catehismul calvinesc cf. Arhiva. Neculce. Iasi." 1 Prost — de neam de jos. III. p. p. Bucuresti. Ion P e r e t z . L o n g i n e s c u . multe limbi stia: elineste. Izvoarele (Seminarul de istoria vechiului drept romänesc). p. cit. p. Bibliografia romäneascä veche. 1940. Collectiune de legiuirile Romäniei vechi si cele noui. G h i b ä n e s c u . XXV. L u p a s in Documente istorice transilvane. Arad. in Prietenii istoriei literare. Bucuresti. 1909. Paris. B i a n u s i N e r v a H o d o s .tura facsimilatä si de Dan S i m o n e s c u. p. Locul Cazaniei lui Varlaam in vechea noasträ literaturä omileticä. p. 1934. X. Despre Leastvita lui Ion Scärariul: Gh. Iasi. romanistul italian. latineste. Pravila lui Vasile Lupu si izvoarele ei grecesti. :190 . L o n g i n e s c u . I.. 545—596. Lo ng i n e s c u. in revista Biserica si scoala. 51. M i n e a. Iasi. 295. nr. IV. 1914. Bucuresti. era neam de mazil. G. 1912. S. O inviorare a culturii slavone nu mai era cu putintä in ^ärile noastre. Bucuresti. 1903. Gamber.Romäne. Varlaam. Pravila lui Vasile Lupu a fost republicatä de I. p. III. insotitä de 1) izvoadele sale. Cluj. 1940. in Anuarul Institutului de istorie nafionalä. op. 341 — 349 (cu testamentul in facsimile). 1887— 1888. 57 — 59. V. in colectia „Texte de literaturä veche rom. Istoria dreptului romänesc. 133— 161. Vechile noastre Cazanii. 1916). Boto?ani. Bucuresti. ca anexä la studiul Codicele pribeagului Gheorghe Stefan. Mitropolitul Varlaam. XXVII. G. 1942. incepe munca grea pentru introducerea limbii nationale in bisericä. I. in rev. in Analele Acad. p. XIII —XVI. P. 1875. focarele de cärturärie slavä se stinseserä. Bucuresti. Eustratie: 340 — 367. Gr. Semnä. Analiza lui la P. p. din aceastä cauzä. St. D r ä g a n u . Casa Jjcoalelor.. G. Pravila lui Vasile Lupu $i Prosper Farinaccius. P a n a i t e s c u . slavoneste fi altele. I. V. MITROPOLITUL DOSOFTEI Am väzut mai sus cä. cu acea prestantä pe care i-o admirau chiar regele fi nobilimea polonä. prin puterea traditiei. prea invätat. Carte romäneascä de invätäturä de la alte giudete. II. XXVI. p. care era copii pe vremea cind Dosoftei oficia serviciul divin in mitropolia Moldovei. C. 1915. O nouä lucrare a mitropolitului Varlaam. Textul inso^it de studiu publicat de N. 55 — 68. in I. Pentru tipärituri: I. däinuia in bisericile noastre si cä. Iasi. adäpindu-se din izvoarele autentice ale ortodoxiei. ed. 1931. Socec. 1—82. 3) de tälmäcirea sa in fran^uzeste de A. 281—312. 1933. Extrase din Cazanie: Cazaniile lui Varlaam. in Autorii romäni vechi si contimporani. H a n e s . M a n g r a. P. Legi vechi romänesti si izvoarele lor. La aceastä räspintie din viata bisericii noastre se iveste marele mitropolit Dosoftei. in tara noasträ pre aceste vremi nu se afla om ca acela. p. si I. oficierea cultului divin se fäcea anevoie. 2) de varianta sa munteneascä intrupatä in Indreptarea legii a lui Matei Basarab. apoi de Ion M. P a n a i t e s c u . opera intreagä se editeazä acum de Fundatia regala. Cercetäri istorice. XXV. B u j o r e a n u. 119—158. pe la jumätatea veacului al XVII-lea. in Arhiva. 1885. p. Räspunsul impotriva Catihismului calvinesc. 1914. 160—181. Introducerea a fost publicatä de N. in Revista istoricä romänä. Bucuresti. B i a n u. Studii: S. S c o r p a n . Patrognet. Opera. reprodusä si de I. P. I: Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu. C a r t o j a n. Cluj. Bucuresti. B e r e c h e t. 231—235. 245 — 249. 1895. mitropolitul Tärii Romänesti insusi constata cä clerul nu mai cunostca limba slavonä. Göbl. Rom. 201 — 221. 21 si 22. 65— 107. si la V. p.". Gr. Coresi. Istoria vechiului drept romänesc. Raporturile Cazaniei lui Varlaam cu Cazania lui Coresi si cea de la mänästirea Dealu P. S. p. L’injluence de l'oeuvre de Pierre Mogila archeveque de Kiev dans les Principautes roumaines (extras din Müanges de I'Ecoh roumaine en France. oprimat sub apäsarea turceascä. a c e 1 a 5 i. care totusi. ne-a läsat despre el urmätorul portret: „Acest Dosofteiu mitropolitul nu era om prost1 de felul lui. S i o n . care. 1903. deoarece in sudul dunärean. Pärerile d-lor Iorga si Peret despre Pravila lui Vasile" Lupu. I. p.

transcrise — ca si cele grecefti — in caractere chirilice. Intr-adevär. el mai cunoftea bine limba greacä —• poate cä o deprinsese de copil in mediul familiei — dupä cum dovedesc utilizarea de izvoare grecesti in operele sale. istoric. impreunä cu intreaga comunitate. care a prezis nasterea Mintuitorului. o insemnatä colonie greceascä. Numele de familie Paparä se intilneste azi la romänii suddunäreni. grupatä in jurul bisericii ortodoxe. In aceastä scoalä. destul de inaintate. geografic si etnografic. ca in exilul lui de la Strij sä fi invätat si limba ucraineanä. Asa se explicä. Cunoftintele lui in aceastä limbä erau. imprästiate in traducerile sale (mai ales la Psaltirea in versuri). poartä numiri intr-adevär neobisnuite in celelalte tinuturi romänefti. una din mätufile sale purta numirea de Stanca. originarä.Din cercetarea mai atentä a operei lui Dosoftei se vede cit de indreptätitä este afirmatia lui Neculce: „multe limbi ftia". Aceastä minte poliglotä avea fi o adincitä culturä teologicä fi profanä. afläm cä Dosoftei era inrudit cu familia Kiriac Paparä din Lemberg. De altä parte.nizatä de Petru . in controversele liturgice fi dogmatice ale bisericilor rusefti. precum si numeroase citate latine din operele sale. dupä cum se vede din numeroasele note fi comentarii de ordin teologic. Pärintii fi familia lui. intre care erau desigur trecuti §i moldovenii si romänii macedoneni. adaugä lämuriri in limba polonä. E probabil. fiindcä intr-un rind — in Parimii — se incumetä chiar sä traducä. au semnalat unele cuvinte care nu se gäsesc decit la aromäni. ln Lemberg se afla pe vremea aceea. se pare. mama Misira. intr-o vreme cind slavonismul era incä inrädäcinat la noi. Lacea si D. sub epitropia rudei sale Kiriac Paparä. in ce imprejuräri a invätat el atitea limbi fi a ajuns la o culturä afa de aleasä. in sfirfit. pe timpul exilului. se pare. Unde s-a format sufleteste acest mare indrumätor al bisericii moldovenefti. La cunoftinta limbilor vechi — slavä. care intäreste drepturile lui Mihail Paparä si ale sotiei sale asupra „mosiilor strämosesti“. altii au presupus cä era ucrainean: azi avem motive temeinice a crede cä era romän macedonean. versurile latine despre Sibila Eritreea. Dintr-o scrisoare adresatä patriarhului Moscovei. Legäturile de rudenie strinsä ale lui Dosoftei cu familia Paparä din Lwöw lasä deschisä ipoteza cä Dosoftei isi va fi petrecut copiläria in Polonia si isi va fi asezat temelia studiilor sale poate in scoala Frätiei ortodoxe 191 din Lwöw. dupä cum afläm dintr-o insemnare publicatä de Hasdeu in Arhiva istoricä. care au studiat lexicul lui. S-a crezut de unii istorici cä era de origine grec. traduse apoi in stihuri romänefti. bunicul Barila. Viata. in afarä de limba slavä veche in care oficia serviciul divin. afa de obifnuitä in onomastica noasträ. Leontar. nu se poate räspunde cu preciziune. iar. Gäzdaru. Intr-o notitä din Psaltirea in versuri ne spune textual: „asa am cetit in Psaltirea cea lefascä". in actualul stadiu al cercetärilor istorice. din Ianina. de asemeni. sint chestiuni la care. pe care o gäsim intr-un rind. reproducerea in Parimii (1683) a unor versuri latine despre Sibila Eritreea. Dealtfel o familie Paparä —■ poate o ramurä a celei stabilite in Lwöw —■ se intilnste in documentele moldovenesti incä din vremea lui §tefan cel Mare. aduc o probä cä el cunoftea si limba latinä. De altä parte. reorga. greacä fi latinä — trebuiefte adäugatä fi polona. Tatäl se numea. pe de altä parte. in stihuri polone. curajul cu care a luat asuprä-fi opera de nationalizare a serviciului divin fi tot afa se explicä amestecul lui. fiindcä nu avea literele respective. pe marginea unei cärti vechi.

:192

Movilä, se predau pe lingä limba slavä bisericeascä si polona si limbile clasice: greacä si latinä; iar dintre disciplinele profane: retorica si poezia. Se näscuse la 1624, si in 1649 — deci la virsta de 25 de ani — il gäsim printre umilii monahi care isi inchinau vremea studiului, in linistea mänästirii Pobrata. De aici se inaltä repede: in 1658, la virsta de 34 de ani, este ales episcop de Husi; un an mai tirziu este strämutat ca episcop de Roman si in 1671, in a doua domnie a lui Duca-vodä, e ales mitropolit al Moldovei. Noul mitropolit avea in urma lui o muncä grea pe tärimul culturii si venea cu intentia de a reinvia activitatea cärturäreascä din epoca lui Vasile Lupu. Tipografia care fusese instalatä in mänästirea Treisfetitele de Vasile Lupu se ruinase, si Dosoftei, care tradusese Psaltirea in versuri, s-a väzut nevoit sä trimeatä manuscrisul in Polonia, la mänästirea ruteanä din Uniew, ca sä-l vadä tipärit. Vremurile nu erau insä atunci prielnice pentru activitatea cultu- * ralä. In lupta deschisä intre poloni si turci, in jurul cetätii Hotinului, Petricecuvodä, intelegindu-se cu domnul muntean, trece de partea polonilor. Turcii sint bätuti, iar Petriceicu e silit sä fugä in Polonia dinaintea lui Dumitrascu Cantacuzino, adus de turci. Cu Petriceicu pleacä in exil si mitropolitul Dosoftei, care se amestecase in politica tärii, tinind cu polonii. Intorcindu-se insä din Polonia la inceputul anului 1675, este inchis in mänästirea Sf. Sava din Iasi, de unde, liberindu-se curind, recapätä increderea domnului si este reinstalat in scaunul mitropolitan. De aci inainte mitropolitul Dosoftei renuntä la lupta politicä si-si inchinä toate puterile intereselor culturale ale tärii. El incearcä sä refacä tipografia lui Vasile Lupu, punind, dupä I. Bianu, sä se toarne din nou matrite, dupä P. Panaitescu, aducind material nou tipografie de la mänästirea din Uniew, impreunä cu tipograful Vasile Stadnicki, probabil o rudä a lui Simion Stadnicki, seful tipografiei din Uniew. In aceastä tipografie a apärut, la 1679, Liturghierul lui Dosoftei. Dar literele turnate erau greoaie si urite. Trebuia sä caute in altä parte materialul necesar pentru a se pune la punct tipografia ruinatä. Imprejurärile prielnice se ivirä curind. In 1679 turcii cuceriserä Ucraina §i oferiserä domnului moldovean Gheorghe Duca, — venit pentru a treia oarä in domnie — ■ sarcina de a o administra si de a le mijloci pacea cu rusii. In acest scop, Gheorghe Duca trimite o solie la Moscova, cäreia-i incredinteazä si Dosoftei douä scrisori: una cätre Nicolae Milescu; alta direct cätre patriarhul Ioachimj rugindu-1 sä-i trimitä —■ prin solul moldovean, cäpitanul Ionasco Bilevici —un teasc de tipografie si slovele necesare cu care sä poatä tipäri cärtile traduse de el din limba greacä si din cea slavonä. Rezultatul a intrecut asteptärile, fiindcä patriarhul ii trimite impreunä cu o tipografie completä — prin care putea sä-fi realizeze sträduinta de a inzestra bisericile tärii cu textele necesare serviciului divin •— si o scrisoare care vädeste stima de care se bucura Dosoftei intre contimporani: „A binevoit Domnul Dumnezeu a aseza ierarh intelept oamenilor säi... pe Prea Sfintia Ta, care-i pasti bine printr-o inteleaptä cirmuire, cä si mai departe de noi a pätruns obsteasca laudä pentru a Ta urmare in Hristos ... Am aflat strälucita Ta evlavie cätre Domnul Dumnezeu si rivna cea dumne- zeiascä fi fierbinte ce o ai in lucrurile Tale ortodoxe fi sincera Ta ingrijire pentru turma incredintatä Tie.“ Cu materialul adus din Moscova, mitropolitul Dosoftei reface tipografia lui Vasile Lupu fi, intr-un rästimp de relativä linifte fi pace, el se afazä pe lucru, punind sub tipar cärtile traduse, care afteptau de multä vreme sä vadä lumina.

Traducerea cärtilor liturgice. In epoca lui Matei Basarab fi Vasile Lupu, din ciclul cärtilor obifnuite in bisericä, abia se tipäriserä Cazaniile, care tineau locul predicilor fi care se citesc la sfirfitul serviciului divin. Dintre cärtile de ritual, numai in Muntenia se tipäriserä trei — Pogribania, Mystirio fi Tirno- sania bisericilor — cu indicatiile tipicului, adicä cu lämuririle ce se dau preotului cu privire la chipul cum trebuie sä slujeascä, in romänefte, dar cu rugäciunile in slavonefte. Din nencrocire fi acest pas timid inainte a fost impiedicat prin zbuciumul vremurilor ce au urmat fi in care tipografia lui Matei Basarab si cea a lui Vasile Lupu fuseserä ruinate. Urcindu-se pe scaunul mitropolitan al Moldovei, Dosoftei, cälugär de o largä culturä ortodoxä, intemeiat pe sensul intim al Sfintelor Scripturi, introduce cu curaj, douäzeci de ani mai tirziu, in bisericä Moldovei, marea reformä a nationalizärii serviciului divin. La doi ani abia dupä ce fusese ales mitropolit, el däruise — cum spune insusi — limbii romänesti Psaltirea tälmäcitä in versuri fi tipäritä la mänästirea Uniew din Polonia. In acelafi an 1673, tipärefte, tot in romänefte si tot la Uniew, Acatistul Näscätoarei de Dumnezeu. In 1679 tipärefte Dumnezeiasca liturghie, retipäritä fi in 1683, fi cuprinzind liturghia sfintului Vasile cel Mare fi a sfintului Grigore Dialogul, la care s-au mai adäugat slujbele obifnuite: la aducerea primelor fructe in bisericä, la aria cea de piine, la culesul viilor, la blagoslovenia vinului in cramä, la rinduiala daniilor, la blagoslovitul märtisoarelor in Duminica Floriilor. In 1681 Dosoftei tipärefte Molitvenicul dc-ntäles— adicä pe intelesul tuturor, deci in limba romänä — care cuprinde rugäciunile si slujba obifnuitä la logodnä, cununie, botez, maslu si inmormintare. In 1683 ne dä Octoihul, numit asa fiindcä cuprinde cele opt slujbe obisnuite duminica, fiecare pe eite un ton aparte. Este o operä imnograficä, alcätuitä in mare parte de sfintul loan Damasceanul pe la anul 735, in mänästirea Sf. Sava, la care s-au adäugat apoi compozitiile cälugärilor studiti si troparele impäratilor bizantini Leon al VI-lea cel intelept fi Constantin Porfirogenetul. Motivele care 1-au indemnat pe Dosoftei sä tradueä si sä tipäreascä aceste cärti se väd dar din prefetele lui: „Grädinä incuiatä fi fintinä pecetluitä de... ce folosu-i? precum scrie aceia marele si vestitul Potolomeiu, milostive fi luminate Doamne. Caria noi, citind erminiile fi tilcovaniile Sintei Scripturi, afläm cä o zice pentru inchisul intelesului, cäriiä o vedem in vremile noastre, cä si acia putinä sirbie ce o invätä de-ntelegia, tncä s-au päräsit in tarä ... Cela ce prorociafte, adecä spune de-ntäles oamenilor, gräiaste zidire fi mingäiare, indemnäturä fi dojanä. Cela ce gräieste in limbä (neinteleasä de popor) pre sine zideaste; iarä cela ce spune de-ntäles, besearicä zidiafte. Cä mai mare-i cela ce spune de-ntäles, decit cela ce gräiaste in limbä... Cä in bisericä mai voia mi-i cinci cuvinte cu mintia mia sä gräiescu, ca fi pre al$ii sä invät, decit ziace mii de cuvinte intr-altä limbä." Iar in alt loc, reproducind intrebarea adresatä de Marcu, patriarhul Alexandriei, lui Theodor Baisamon, patriarhul Antiohiei: „Cuvine-se oare ca preotii ortodocfi din Siria, din Armenia fi din alte täri ortodoxe sä liturgiseascä in limbile lor proprii?", aduce räspunsul lui Baisamon, intemeiat pe pasaje din scrisorile apostolului Pavel: „Ceea ce-s provoslavnici intru tot, de vor fi de 193 elineascä limbä nepartnici, pre limba <7or> sä slujeascä Sf. Liturghie“. Dupä cum reiese destul de limpede din textele de mai sus, mitropolitul

:194

Dosoftei era convins de necesitatea introducerii limbii nationale in bisericä. Este cel dintii mitropolit din principate care, incepind aceastä mare reformä de incetätenire a graiului strämofesc in altar, cautä sä convingä clerul din vremea sa cä oficierea cultului in limba inteleasä de masele adinci ale poporului, departe de a fi o rätäcire in apele ereziilor, e dimpotrivä in conformitate cu traditia Sfintelor Scripturi. Din traducerile lui Dosoftei, douä depäfesc problema introducerii limbii nationale in bisericä fi intereseazä in chip deosebit istoria literaturii noastre. Sint: Psaltirea in versuri si Vietile sfintilor. Psaltirea in versuri. Psaltirea tipäritä la Uniew in 1673 este, dupä cum o märturiseste insufi stihuitorul ei, rodul unei munci grele: a lucrat-o „cu multä trudä si vriame indelungatä", in „cinci ani foarte cu osirdie mare". O copie manuscrisä a textului —• pästratä in Biblioteca Academiei Romäne —■ poartä semnätura lui Dosoftei ca episcop de Roman, dar din märturia pe care ne-o dä prefata textului tipärit in 1673, cä s-a implinit cu foarte mare osirdie in cinci ani, rezultä cä Dosoftei a inceput sä lucreze la opera sa din 1668. Versiunea pästratä in manuscrisul din 1671 are o importantä aparte, fiindcä, pusä in paralelä cu textul tipärit in 1673, ne dä posibilitatea de a urmäri procesul de elaborare fi creatie al mitropolitului poet, care, nemultumit de prima redactie, revede necontenit textul, modificä uneori ritmul, corecteazä expresia, indreaptä mereu, vefnic in cäutarea unei forme mai clare fi mai expresive. Cum a ajuns Dosoftei la ideea de a traduce psalmii in versuri romänefti, cäci pinä la el nu se cunoafte nici un model tipärit in literatura ortodoxä, nici in cea slavä, nici in cea greacä, afarä doar de incercarea pästratä in manu- scris a lui Gh. Palamed. Se ftie cä ideea de a versifica psalmii fi de a-i afeza pe melodii, pentru a fi cintati in biserici, in reuniuni, in case, a pornit de la calviniftii francezi. Calvin insusi a versificat citiva psalmi, dar cele mai frumoase versuri le-a dat poetul francez Clement Marot (1495—1544), care a versificat 50 de psalmi. De la acestia s-au inspirat traducätori din toate tärile pe unde a pätruns reforma, pinä la marele poet polon loan Kochanowski, a cärui operä, publicatä in 1577 si retipäritä apoi in n enumerate editii — 15 pinä in vremea lui Dosoftei — a servit de imbold pentru traducere si de model pentru versificatie lui Dosoftei. loan Kochanowski fusese reprezentantul principal al poeziei culte din „epoca de aur" a literaturii polone si, cum il numesc istoricii literari, „pärintele poeziei polone". Vechi student al celebrei Universitäti din Padova, a cälätorit la Paris, unde a cunoscut pe Ronsard si pleiada. In traducerea psalmilor, Kochanowski, urmind exemplul lui Clement Marot, s-a sträduit sä dea poeziei nationale religioase, care exista inaintea lui dar care era mediocrä, o valoare artisticä superioarä si sä o inalte pe cele mai ridicate culmi ale artei. Opera nu era usor de indeplinit, cäci poetul nu putea sä dea curs liber inspiratiei sale: nu trebuia sä se läse furat de sugestiile cei le dädea textul originalului, care reprezenta o traditie sacrä, si in acelasi timp era nevoie sä pästreze si toatä frägezimea misticä a originalului si sä evite platitudinea. Pentru a pätrunde cit mai adinc in gindul intim al originalului ebraic, el a folosit mai toate traducerile anterioare. !n ce priveste stilul traducerii lui Kochanowski, e peste indoialä cä nu se putea cere pentru vremea aceea ca poetul polon sä respecte din poezia orientalä a psalmilor coloritul local, pe care l-a introdus, mult mai tiriziu, in literatura

europeanä, romantismul secolului al XIX-lea. Pentru a intelege coloritul specific ebraic al psalmilor, s-ar fi cerut o culturä cu mult superioarä aceleia pe care o aveau contimporanii lui Kochanowski. Dar renuntind la elementul exotic, Kochanowski a izbutit sä degaj eze din cintecele de durere si de umilintä inaintea divinitätii, ale regelui izraelit, sentimentele adinc omenesti si sä ni le transmitä intr-o formä ritmicä, plinä de noutate si varietate, imbogätind metrica polonä cu multe inovatii izbutite. I. Bianu, publicind in 1887 Psaltirea lui Dosoftei, a arätat cä structura versurilor mitropolitului moldovean este imitatä dupä tesätura versurilor lui Kochanowski. Gäsim la Dosoftei ritmica utilizatä de poetul polon, lungimile de versuri ale modelului si succesiunea rimelor — versuri perechi (1 cu 2, 3 cu 4) alcätuite totdeauna din eite doua silabe (rime feminine). Dosoftei a luat insä de la Kochanowski numai modelul, formele de versificatie in general, cäci in amänunte mäsura versurilor lui nu corespunde cu mäsura versurilor lui Kochanowski. Fondul traducerii a rämas neatins de influenta polonä. Iatä un exemplu desprins chiar din psalmul 1. Kochanowski spune, traducind ad litteram textul Psaltirii: „Sunt ca pleava care se murdäreste pe pämint si pe care vintul o aruncä unde vrea“. Dosoftei dezvoltä imaginea in felul urmätor:
Iarä voi necuratii ca pleava De sirg veti cunoaste-vä isprava Cind s-a vintura dintr-arie pravul, Vä veti duce, cum sä duce spravul; Si cu griul nu-ti cädea-n fätare. •

Dupä cum se vede, in marginile textului primitiv, el introduce o imagine nouä, imprumutata din cadrul vietii agricole: aria. Cei päcätosi vor fi spulberati in vint ca pleava ; ei nu vor cädea pe suprafata ariei (fätare), ca boabele de griu curat — imaginea sufletelor cinstite. Asemenea amplificäri ale textului biblic, care nu se gäsesc in Kochanowski , sint, dupä cum m-a convins o confruntare a textelor fäcutä cu ajutorul regretatului prieten Stefan Glixelli, fostul decan al Universität» polone din Wilno, destul de numeroase. De altä parte, spuneam cä Kochanowski a dezvoltat si el textul autentic al Psaltirii, folosinduse intre altele de versiunea lui Buchanan. Pe cit ne-am putut incre- dinta din compararea textelor, aceste amplificäri ale lui Kochanowski, fie cä sint proprii, fie cä sint luate din Buchanan, nu se gäsesc la Dosoftei. Pentru textul Psaltirii, Dosoftei, care era conducätorul ortodoxiei in Moldova, s-a servit de textele autorizate ale bisericii moldovenesti: psaltirile slavone. Din acestea a pästrat el si unele cuvinte, care nu par sä mai fi avut mare circulatie in limba vremii sale (rostul = gurä; sterevie = oxspeßta, pucioasä; mäzdä = mitä). Ca si Kochanowski, Dosoftei nu putea avea nici el simt pentru exotismul oriental al poeziei biblice. Dar Dosoftei a simtit si el adinc in sufletulsäu frumusetea eternä a cintecelor de adorare si umilintä ale poetului rege inaintea divinitätii, frumusete care a alinat in lungul veacurilor omenirea in ceasurile ei de durere, si, vroind sä o impärtäseascä contemporanilor säi moldoveni, a transpus-o in cadrul vietii sociale a timpului fi locului säu. Astfel, ca si in pictura primitivä a Renasterii, notele de coloare localä abundä in tema biblicä. Se vorbeste de „ocine", de „mosii ce se dau cu urice“, de „descalecarea mosii", de „boieria lui Iuda", de „caftane“, de „bucine de corn de bour“ (unde textul biblic 195 are: corn). Iatä bunäoarä citeva versuri care amintesc primirea trium- falä a voievozilor biruitori in cetatea de scaun a Moldovei:

Cintati Domnului in strune, In cobuz de versuri bune, Si, din ferecate surle, Versul de psalomi sä urle Cu bucium de corn de bour, Sä räsune pinä-n nour.

Pentru a aprecia drept opera lui Dosoftei —■ si acesta este rostul istoriei literare —■ trebuie sä tinem seamä de faptul cä el a luptat cu toate greutätile inceputurilor; limba literarä a timpului nu fusese incä mlädiatä la necesitätile ritmice ale versului, cäci desigur nu putem considera ca modele serioase de versificatie stihurile lui Varlaam si ale lui Udriste Nästurel la stema tärii din cärtile publicate. Incercärile de versificatie ale romänilor calvinizati din Ardeal nu ajunseserä la cunostinta lui. De altä parte, posibilitätile poetice ale limbii, imaginile si toate mijloacele de expresivitate nu fuseserä incä puse in valoare printr-o indelungatä traditie literarä 1 si, dacä la acestea mai adäugäm si faptul cä ideile originalului biblic trebuiau turnate in versuri pe care atunci pentru intiiasi datä le crea in limbä mitropolitul poet, e usor de.inteles pentru ce unele pasaj e pline de poezia misticä a vietii patriarhale sint redate in stihuri prolixe, naive, lipsite de farmecul originalului. Dar aläturi de aceste pasaje, se gäsesc in traducerea lui Dosoftei de multe ori imagini neafteptate fi sugestive, adäugate peste marginile textului biblicj adesea pentru nevoile constructiei metrice, care vädesc un suflet cu ochii deschisi fi spre frumusetile naturii. Acolo de pildä unde textul Psaltirii da numai: „Chiar pasärea fi-a aflat siefi casä“ (in traducerea pärintelui Gala Galaction), Dosoftei contureazä imaginea mai precis:
Ca o vräbiutä ce sä incuibeazä. In strasinä de casä dacä se-nsereazä. .7; . .

Iatä alte accente de lirism religiös cärora nu le lipseste vigoarea fi coloarea ca de exemplu:
In ce chip doreste cerbul de fintinä, Cindu-1 stringe setea de-1 arde-n pläminä, Sufletul meu, Doamne, asa te doreste. Fiara codrilor cea multä Toatä de mine ascultä; !->i de zimbri—am cirezi multe; Päsäri incä am cu cirduri De se ■fin de hranä-n cimpuri. Si cu urlete ploi mari värsa tare, De fierbeau undele-n beznä, ca-n cäldare, §i din nouri mergea freamät si sägete, Sä-ngrozeascä egiptenii. Glasul tunetului tau träznia-n roatä, De-^i lumina fulgerele lumea toatä; S-au strämutat de cutremur tot pämintul, ..

:196

1 Izvorul de apä vie al poeziei noastre populäre, care este tot atit de vechi ca si poporul nostru — ?i de care ne vom ocupa la locul säu, cind vom putea sä-1 cuprindem cu privirea 111 toatä complexitatea lui — nu ajunsese incä sä regenereze literatura cärturarilor. Desigur cä mitropolitul Dosoftei a cunoscut si el cintecele pe care le cintau, in sunetele cobuzelor, cintäretii la mesele domne§ti (vezi de ex. cronica lui Miron Costin, ed. Kogälniceanu, 1872, tom. I, p. 351). E probabil cä metrica poeziei populäre cu mäsura de 5 —6 silabe a influentat pe Dosoftei in versurile sale. Dar o influenza mai adincä a poeziei populäre asupra traducerii lui Dosoftei n-a fost incä documentatä.

Cind ai täiat cale-n mare cu cuvintul. Am mincat pine cu sgurä Si lacrämi in bätäturä De fafa miniei tale. ' Peste luciu cu genune Tree coräbii cu minune.

In sufletele pline degriji ale contimporanilor säi pentru furtunile timpului, psaimii lui Dosoftei, prietenul lui Miron Costin, au coborit o razä de alinare. Pärerea regretatului Bianu cä ei n-au avut räsunet la noi, intrucit in cultul ortodox traditiunea nu le permitea sä fie introdusi §i cintati in bisericä, trebuieste azi rectificatä. Citä mingiiere in clipe de suferinte ori in ceasuri de meditatie religioasä au adus psaimii lui Dosoftei se vede din faptul cä dascälii si cintaretii anonimi ai poporului au adaptat, pentru unele bucäti, melodie. In vechile manuscrise din Biblioteca Academiei Romane am gäsit numeroase exemplare din toate tinuturile romänesti — Moldova, Muntenia, Transilva- nia — in care psaimii sint copiati aläturi de alte cintece profane si religioase. Dintre psaimii lui Dosoftei, citiva, ca de pildä 46 („Limbile sä salte"), 48 („Veniti cu toti dimpreunä sä ne facem voie bunä"), 94 („Auziti acestea toate, neamuri, noroade si gloate"), 98 („Domnul stätu crai in tarä") au fost asa de bine modulati in spiritul poporan, incit, prin mijlocirea, probabil, a dascälilor de biserici, au pätruns in ciclul colindelor populäre «;i se cintä pinä ln vremurile noastre de copiii care poartä cu steaua, pe ulitele satelor si orase- lor, solia nasterii Mintuitorului. Din cintecele de stea, psaimii lui Dosoftei au fost introdusi mai departe in tesätura dramei religioase populäre a Viclei- mului — cu deosebire psaimii 94 si 98. Din nädejdea pusä de neobositul mitropolit moldovean de a da aripa versului romänesc poeziei vechi crestine, citiva psalmi au coborit astfel in sufletul poporului, amestecindu-se in cintärile si näzuintele lui. Vietile sfintilor. A doua operä importantä din activitatea literarä a mitropolitului Dosoftei, dupä Psaltirea in versuri, este colectia completä a vietilor de sfinti, care s-a imprimat la Iasi intre 1682—1686, cu tiparul adus din Moscova, de la patriarhul Ioachim. Din cercetärile intreprinse de regretatul Iulian Stefänescu intr-o bunä lucrare de doctorat, Legende despre Sf. Constantin in literatura romdnescä, precum si din sondajele fäcute de noi in diferite capitole ale operei, reiese cä märturia lui Dosoftei insusi, din prefata operei, cä „a tradus de pre greciaste si de pe sirbiaste pre limba romäneascä", se confirmä. Iulian §tefänescu a izbutit chiar sä precizeze izvorul principal din care §i-a scos traducerea sa Dosoftei. Aceasta este prelucrarea neogreacä a mineelor bizantine, fäcutä si tipäritä de Maximos Margunios, episcopul Citerei, care a träit intre 1549—1602. In afara de Margunios, s-a mai servit de originalele bizantine, editate si acestea in tipografia greceascä din Venetia a lui Glykys. Pe alocuri, unele amänunte istorice le-a scos din legendele hagiografice, care fuseserä incorporate in cronografele bizantine ale lui Dorotei de Monembasia si ale lui Matei Cigala. Si, in sfirsit, pentru unele nedumeriri in traducere, a urmat traditia textelor mediobulgare intrebuintate pe atunci in bisericile noastre. Colectia vietilor de sfinti a mitropolitului Dosoftei cuprinde mai multe . grupe de legende. O primä grupä — mai micä — e formatä de legende referitoare la Mintuitor, la familia sfinta si la apostoli, mai toate extrase din evangheliile apocrife. A doua grupä — mai mare — este formatä din legendele martirilor si ale 197 ascetilor. Se cunosc prigonirile groaznice pe care le-au avut de indurat crestinii

:198

primelor veacuri din partea romänilor, cind acestia au inceput sä-fi dea seama cä räspindirea noii religii surpä temeliile statului si ale autoritätii lor. Marele istorie al bisericii crestine, Eusebiu din Cesareea, care a apucat epoca de incheiere a persecutiilor, ne povesteste puterea misticä cu care indurau chinurile cei ce nu voiau sä päräseascä credintä in Mintuitorul: arsi peruguri, aruncati inaintea fiarelor in arenele circurilor, sfisiati cu cochilii si unghii de fier. In acele vremuri de urgie, cind crestinismul era abia la inceputurile sale, nu era cu putintä ca el sä nu inteleagä ce admirabile pilde de rezistentä in prigoniri putea aduce forta moralä a acestor eroice jertfiri de viatä pentru credintä cea nouä. Fanatizate de avintul cu care acesti iluminati primeau cununa de martiri, masele populäre vedeau in ei pe adeväratii alesi ai Mintuitorului in lupta cu päginismul. Dupä ce Constantin cel Mare pune capät persecutiilor, admitind liber- tatea cultului crestin, atentia bisericii este indreptatä cätre ascetism. Sfintul acestor noi vremuri este acum ascetul, care, retras de lume in codri sau pusti- uri, isi mortifica trupul pentru a dezrobi sufletul de ispitele cu care duhul intunericului cäuta sä-i primejduiascä mintuirea. In näzuinta de a expia päcatele lor si ale semenilor, ascetii isi impuneau asperitäti de viatä, chinuri trupesti, refuzind orice adäpost, stind färä nici un acoperis vara sub arsita soarelui, iarna in vifor, vinturi si ploi, pinä ce trupul li se topea de chinuri fi se acoperea de räni. Biserica fi contimporanii au privit cu admiratie si pietate pe asceti fi-i socoteau ca fiind inspirati de Dumnezeu. Un cronicar bizantin ne spune cä impäratul Isac Anghelos, intr-o vreme de mare cumpänä in istoria Bizantului, a chemat in palat pe „cälugärii care umblä cu picioarele goale, pe cei ce se culcä pe pämintul gol fi pe cei ce träiesc deasupra pämintului pe coloane“ fi le-a cerut sä se roage lui Dumnezeu ca sä indepärteze primejdiile care ame- nintau imperiul. Care sint elementele din care s-au alcätuit legendele hagiografice le-am arätatlap. 119—122 Conceptia hagiografului despre rolul fi misiunea sfintului pe pämint pare sä fi fost influentatä, in afarä de traditia literarä a apocrifelor, fi de curentele filozofice ale timpului fi cu deosebire de mistica neoplatonicianä. Conceptia misticei neoplatonice despre puterile supranaturale in extazul divin a influentat credintä creftinä despre sfinti, in sensul cä hagiograful, ca fi misticul neoplatonician, admitea cä martirul sau ascetul, care in extazul mistic se confunda in sufletul säu cu Mintuitorul pentru a duce lupta impotriva päginismului, in clipele hotäritoare era sprijinit de Domnul. Mintuitorul radia atunci in jurul lor aureola divinä — cu care dealtfel fi sint zugräviti in bisericile noastre — si cä acest nimb al sfinteniei ii susträgea de la influenta puterilor fizice ale naturii, ridicindu-i mai presus de ele. Aceastä conceptie care stä la temelia legendei hagiografice explicä caracterul supranatural al actiunii. Vietile de sfinti ne introduc astfel intr-o lume de miraculos crestin, in care torturile cele mai ingrozitoare nu pot distruge viata martirului. De exemplu sfintul Mamas fi Iulian sint condamnati de autoritätile romane sä fie sfisiati de fiare sälbatice, dar la ziua sorocitä, in arena circului, cind se dä drumul fiarelor inflämmzite, acestea, in loc sä se repeadä asupra lor, ifi domolesc furia si, ajungind in fata sfintilor, le ling picioarele. Sfintul Tirs, särbätorit la 14 decemvrie, este virit intr-un sac cu scorpii si vipere si aruncat in mare, departe de tärm; cu ajutorul ingerilor sacul se sfisie, sfintul iese nevätämat si se intoarce la tärm, cälcind pe valuri ca pe uscat. Cind Ermingheld, fiul unui rege got, este asasinat in temnita din porunca tatälui,

coruri de ingeri se scobor din cer, cu lumini, in cintece de slavä (1 noiemvrie). Tot prin minuni, de altä naturä insä, se caracterizeazä si viata sfintilor asceti. Sf. Marian nu are nevoie, in puterea noptii, de candelä ca sä serie, fiindcä degetele lui räspindeau lumina necesarä. La moartea sfintului Lazär stilpnicul (7 noiemvrie), coloana pe care träise sträluceste in täria noptii ca o coloanä de foc, pinä la mari depärtäri. Pentru a aleätui biografia sfintului, hagiograful, care n-a urmärit nicio- datä o reconstituire istoricä a vietii, ci numai o operä de edificare moralä dupä canonul stabilit prin datina hagiograficä, a imprumutat de multe ori elemente din traditiile si basmele populäre. Astfel, de pildä, tema cu lupta voinicului pe tärmul unei ape pentru mintuirea unei fecioare, care apare in vechiul mit al lui Perseu si Andromeda, in legenda celticä a lui Tristan si Iseult si in o multime de basme populäre, ca de exemplu in Balaurul cu saftte cafiete din colectia lui Ispirescu, a fost incorporatä din secolul al XII-lea si in viata sf. Gheorghe, aleätuind partea cea mai frumoasä si mai cunoscutä a legendei. Tema aceasta hagiograficä a luptei sfintului Gheorghe cu balaurul, transpusä in versuri, este foarte räspinditä la popoarele balcanice si are o paralelä interesantä in balada noasträ popularä Iovan Iorgovan.1 . Alte motive de folclor, ca de exemplu motivul inelului miraculos care sfärimindu-se anuntä moartea eroului, a copilului care vorbeste inainte de nastere, a cerbului care cäläuzeste pe calea mintuirii (sf. Plachida), au fost prinse si ele in tesätura legendelor hagiografice. Scrise de autori diferiti, in rästimpuri diferite, legendele hagiografice sint foarte inegale. Multe sint cli^ee banale, in altele miraculosul exagerat se apropie de grotesc, dar sint si citeva legende care, prin gratia lor naivä si prin pietatea lor duioasä, au miscat adinc sufletul cititorilor de pe vremuri. Iatä de pildä legenda lui Avgar, asupra cäreia ne oprim putin pentru a intelege mai bine caracterul unei astfel de legende hagiografice precum si mentalitatea celor ce se desfätau cu acest fei de literaturä, din care scoteau adesea indemnuri si pilde pentru viatä. Avgar, toparhul Edesei, fiind chinuit de o boalä grea — dupä unele izvoare, de leprä neagrä — auzind de minunile si tämäduirile sävirsite de Hristos, a trimis la el pe cancelarul säu, Anania, un zugrav iscusit, ca sä-i izvodeascä chipul si sä-i dueä o scrisoare cu rugä- mintea de a veni in Edesa pentru a-1 mintui. „Sä te afliacicumine — serie toparhul — cäci am inteles cä evreii murmurä impotriva ta si vor sä-ti facä räu. Eu am cetatea prea micä, dar indeajuns ammdurora pentru a petrece cu cinste.“ Anania, ajuns toemai cind Isus propoväduia poporului, incearcä sä-i prindä chipul, dar nu izbuteste sä fixeze nici o träsäturä, din pricinä aureolei divine care-i nimba fata. Dupä ce si-a incheiat predica, Mintuitorul, care si gindurile ascunse ale oamenilor le cunostea, a cerut solului sä-i dea scrisoarea. Dupä ce a citit-o, si-a spälat chipul cu apä, a cerut o näframä curatä de in, si-a pus-o pe fatä, si-a imprimat chipul in ea si a predat-o solului sä o ducä lui Avgar impreunä cu räspunsul: „Fericit esti, Avgare, de vreme ce ai crezut in mine färä sä mä fi väzut, cäci scris este despre mine, ca cei ce mä vor vedea sä nu creadä in mine si cei ce nu mä vor vedea aceia sä creadä. Iar cit despre cele ce-mi scrii, ca sä vin la tine, eu trebuie sä implinesc toate celea pentru care sunt trimes, iar dupä ce le voi implini, sä mä malt cätre Pärintele cel ce m-a trimes ..." 199
1 Cf. N. C a r t o j a n , Cärtile populäre in literatura romäneascä, II, p. 161—165.

:200

Avgar citeste scrisoarea si, inchinindu-se la icoana Domnului cea nefä- cutä de miini omenefti, deodatä se vede vindecat pe tot trupul de leprä, afarä doar de o rämäsitä pe fatä. Citiva ani mai tirziu, dupä ce Mintuitorul fusese rästignit, inviase si se inältase la cer, Avgar aflä cä a sosit in cetatea lui un evreu, cu numele Tadeu, care tämäduia pe cei bolnavi in numele lui Isus. Toparhul trimite sä-1 aducä la el si cind Tadeu inträ pe usa palatului, inväluit in nimbul strälucitor al sfinteniei, Avgar se scoalä de pe tron si il intreabä dacä intr-adevär el este ucenicul tagäduit prin scrisoarea Mintuitorului. „De vreme ce —■ räspunse apostolul — mare nädejde ai pus spre Domnul meu, Isus Hristos, pentru aceea, iatä, trimes fiind de Dinsul, am venit la tine si, dacä credintä ta se va spori intru tine, toate cele dorite de tine dupä credintä ta vor fi.“ „Atita am crezut intru Dinsul — räspunse Avgar — incit am vroit sä adun puterea ostirilor mele fi sä merg asupra iudeilor, celor ce 1-au rästignit pe El, ci stäpinirea romänä, subt care suntem, m-au oprit pe mine." Tadeu il linisteste, lämurindu-1 cä Mintuitorul n-avea nevoie de nici un sprijin, cä el a indeplinit pe pämint voia tatälui si cä, de-ar fi vrut, legiuni de ingeri ar fi adus in ajutorul lui. Avgar este adus la credintä cea dreaptä, primeste botezul si cu aceasta rämäsitä leprei de pe fatä dispare cu desävirfire. A doua zi, Tadeu, predicind norodului taina mintuirii, aduce la crestinism intreaga cetate a Edesei, care primeste botezul. Simburele acestei legende ifi are obirsia in crestinarea Siriei prin regele Abgar. Abgar al IX-lea, Bar Ma'nu (176—213), intorcindu-se din Roma, unde fusese primit cu fast de impäratul Severus, a trecut prin Asia Micä. Aci a imbrätisat crestinismul, pe care 1-a impus apoi in regatul säu. Mai tirziu, din näzuinta de a se invälui inceputurile crestinismului in Siria intr-o aureolä legendarä de glorie fi de sfintenie, evenimentul a fost transpus in epoca de apostolat a Mintuitorului fi pus in legäturä directä cu el. Legenda cäpätase, incä din secolul al III-lea, forma scrisä in limba siriacä fi se pästra in arhivele din Edesa, unde a gäsit-o marele istoric al bisericii creftine, Eusebiu, episco- pul Cesareei si prietenul lui Constantin cel Mare. Eusebiu a tradus-o in limba greacä fi a inserat-o in cartea I-a (cap. XIII) a istoriei sale bisericefti. Motivul cu näframa, icoana nefäcutä de miini omenefti, nu fäcea parte din structura primitivä a legendei; el apare pentru intiiafi datä in secolul al Y-lea. Din lumea siriacä, motivul a trecut apoi, in secolul al VI-lea, in Bizant si a dobindit o vitalitate afa de puternicä, incit a fost exploatat mai tirziu, in timpul luptelor iconoclaste, de cätre teologii bizantini in sprijinul tezei cä icoanele au fost instituite pe pämint de Mintuitorul insufi. In secolul al VIII-lea, scriitorii bizantini, cei sirieni fi pelerinii apuseni ne inftiinteazä cä icoana trimisä lui Abgar se gäsea intr-adevär la Edesa. Ea a fost adusä apoi in Constantinopol, pe timpul impäratului bizantin Romanos Lecapenos, care dezläntuise räzboiul impotriva arabilor pentru liberarea tinuturilor crestine de sub pägini. Aducerea icoanei in Constantinopol fi depunerea ei in biserica Vlaherne din palatul imperial s-a fäcut cu mare fast si, pentru comemorarea acestui eveniment in viata bisericii ortodoxe, s-a alcätuit chiar atunci slujba care se citeste si azi in biserica noasträ. Legenda aceasta pioasä, cu gratia ei naivä, care a instituit in biserica ortodoxä douä comemoräri — la 21 august präznuirea sfintului Tadeu si la 16 august aducerea icoanei din Edesa in Bizant — a läsat urme adinci in arta

religioasä si in folclor. ln zugräveala bisericilor noastre, „in amintirea lui Avgar si a icoanei Mintuitorului, se aplicä atit näframa sfintä cit si rosietica cärämidä sfintä, jos pe tamburul cupolei si anume vizavi una de alta: näframa la räsärit, cärämidä la apus“. Legenda a fost mult cititä fi a läsat urme in folclor. ln unele tinuturi — in pärtile Sighifoarei si in Banat — scrisorile lui Avgar cätre Mintuitorul fi a Mintuitorului cätre Avgar sint intrebuintate, dupä cum a arätat räposatul Bogrea, pinä azi ca talismane. „Eie sint in genere numite, dupä numele toparhului, avgare, prin coruptie advare sau argare, care inseamnä orice amulet in genere, salv-conduct mistic, cäruia superstitia popularä ii atribuie o putere profilacticä." Astfel numele regelui Edesei, care a introdus creftinismul in Siria, a ajuns in lexicul romänesc un nume comun, cu sensul de amulet — o curioasä evolutie semanticä in viata cuvintelor. ln colectia vietilor de sfinti a mitropolitului Dosoftei mai sint incä multe alte legende, tot atit de aträgätoare prin gratia lor naivä fi tot atit de inte- resante prin problemele pe care le ridicä cu privire la substratul istorie sau la legäturile cu folclorul. Afa sint, de pildä: legenda despre sfintul Alexie care fi-a päräsit pärintii fi sotia in noaptea nuntii ca sä urmeze chemarea Mintuitorului, de care ne-am ocupat; despre sfintul Eustatiu Plachida (20 sept.), care, luindu-se la o vintätoare pe urmele unui cerb miraculos, a fost convertit la crestinism; despre sfintä Tecla (24 sept.), care, ascultind de la fereastra casei pärintefti predica apostolului Pavel, fi-a päräsit mama fi logodnicul pentru a-si inchina viata Domnului; a celor fapte cuconi din Efes, care, urmä- riti de prigonitori, adorm 360 de ani intr-o pesterä, si multe altele. Colectia vietilor de sfinti a lui Dosoftei este aleätuitä din trei tomuri; ultimul a apärut in 1686, si cu el activitatea marelui mitropolit se incheie, deoarece in acest an Dosoftei a fost luat fi dus in captivitate de Sobieski. Dosoftei istorie. Pentru a intregi conspectul activitätii literare a mitropolitului Dosoftei, trebuie sä amintim aci fi preocupärile sale istorice, cäci in mijlocul muncii neobosite pentru nationalizarea serviciului divin, mitropolitul Dosoftei, prietenul lui Miron Costin, a gäsit timp sä-fi poarte gindul fi cätre studii istorice. Era un pasionat cititor de cronografe. Un exemplar din cronograful lui Cigala se pästreazä azi in Biblioteca Academiei Romäne cu sublinierile fi adnotärile marelui mitropolit. In Vietile sfintilor il vedem adesea innodind textul hagiografic cu informatii fi citate imprumutate din cronografe. Dar mai mult pare sä-1 fi interesat istoria nationalä. In prefata a douä cärti — Molitvenictä, apärut in 1681, si Paritniile, publicate in 1683 — el adaugä un rezumat de istorie moldoveneascä in versuri. Acest poem crono- logic incepe cu discrete aluzii la originea romanä. Vorbind de Dragos-vodä, care, descälecind tara, „au adus intr-insa rumäneasca limbä“, adaugä versuri ca acestea:
Se trage de pre singe rudä impäräteascä.

Insirä apoi pe rind domnii Moldovei, pomenind indeosebi ctitoriile lor de mänästiri si biserici, pinä la Duca-vodä, adicä pinä in vremea sa. Cu toatä ariditatea inerentä acestui gen literar, totusi imaginatia mitropolitului poet se aprinde la evocarea marilor domni, apärätori ai pämintului moldovenesc, ca bunäoarä la a lui Stefan cel Mare — „i se inältä vestea si peste ghotarä" — a cärui siluetä de mare ctitor ne-o infätiseazä astfei:
Prin tinuturi, prin toate sä vädu a lui siamne: Mänästiri si bisiarici ö-au faptü färä liane,

201

Cä nu numai prin sate ?i pre la ora?e, Ce si prin munti si-n codri lui Hristos sälase, C-au fäcut zugrävite, de dau strälucoare, , Sä-i träiascä pomana-n bun nume suptu soare...

Vremurile de atunci nu erau insä prielnice pentru munca de carte. Un nou räzboi se dezläntuise intre turci si crestini. Moldoveni fi munteni tre- buiserä sä urmeze ostirile turcesti si sä ia parte la asediul Vienei. Dar pe cind Duca-vodä cu oastea moldoveneascä lipsea din tarä, polonii cu pribegii moldoveni intraserä in Moldova, aducind ca domn pe Petriceicu-vodä. In zilele de Cräciun ale anului 1683, Duca-vodä este surprins la mosia sa Domnesti de un podgheaz polon si fäcut prizonier impreunä cu cronicarul Miron Costin, prietenul lui Dosoftei. In locul lui Duca-vodä fu instalat in scaun, cu ajutorul polon, Petriceicu-vodä. In aceste vremuri de restriste, noul domn fi boierii din divanul Moldovei, temindu-se de invazia turcilor fi tätarilor, hotäräsc sä trimitä dupä ajutor la tarii Rusiei, loan fi Petru Alexievici, pe mitropolitul Dosoftei fi pe cäminarul Lupu, oferind, in schimbul ajutorului, tribut. Mitropolitul Dosoftei n-a putut ajunge insä pinä la Moscova, fiindcä se räspindise zvonul cä pärtile de unde vine mitropolitul sint bintuite de ciumä. A fost oprit la Kiev de autoritätile rusefti, care au transmis la Moscova cererea moldovenilor fi lämuririle mitropolitului. Este de retinut din declaratiile lui Dosoftei lämuririle pe care le dä cu privire la neincrederea poporului säu in poloni, care, spune el, sint räutäciofi, „mincinofi“ fi „nestatornici“. Räspunsul tarilor la rugämintea moldovenilor nu ni s-a pästrat. Fapt e cä rufii nu s-au miscat sä vinä in ajutorul nostru. Peste citeva luni turcii intrau in Moldova fi puneau pe tron pe Dumitrafcu Cantacuzino, dar, dupä putin timp, si acesta avea sä fie inlocuit prin Constantin Cantemir. Pästorirea mitropolitului Dosoftei se apropia insä de sfirfit. In anul 1686 regele Poloniei, Ion Sobieski, pornind din nou cu räzboi impotriva turcilor, inträ cu oftirea in Moldova. Incercarea lui de a ciftiga de partea sa pe Constantin Cantemir nu izbuteste, intre altele fiindcä fiul cel mare al domnului era ostatec la Constantinopol si fiindcä turcii trecuserä Dunärea si, unin- du-se cu tätarii, afteptau la granitele tärii. Domnul moldovean läsase in Iasi proviziuni pentru armäta polonä si se reträsese spre sud. In rästimp, regele Sobieski inträ in Iasi si-1 tine in stäpinire douä säptämini, petrecind — zice Dimitrie Cantemir in Vita Constantini Cantemyri (ed. Iorga, p. 63—66, text romänesc) — „in oaspete lungi si bubuiri de tunuri", pentru ca sä „sperie de departe pe turci si pe tätari“. Sobieski, care prinsese de la ostasii moldoveni, incä de pe vremea cind era hatman al Poloniei, citeva cunostinte de limbä romäneascä, la un ospät, a rostit citeva cuvinte cätre boierii moldoveni in limba lor, ca sä le facä pläcere. Apoi, in clinchetul paharelor, a poruncit sä inceapä hora, dupä care a spus cä a alcätuit un cintec moldovenesc. Si täcind läutarii, Sobieski a inceput:
Constantine, Fugi bine, Nici ai casä, Nici ai masä, Nice dragä jupineasä. .

Dupä relatarea lui Dimitrie Cantemir, tatäl säu, instiintat de aceasta, nu s-a läsat dator cu räspunsul. Sobieski, päräsind Iasul, trece Prutul si se indreaptä
:202

cu armata spre Bugeac, unde-1 pindeau turcii si tätarii, care arse- serä iarba, oträviserä apa si prinseserä carele cu proviziuni ale polonilor. Pe cind regele polon se afla astfel in primejdie, Cantemir il instiinteazä, printr-un om sigur, de primejdia aceasta si il sfätuiefte, dupä cum ne spune fiul säu, ca sä treacä repede inapoi si sä iasä din Moldova, dupä care adaugä: „...cä-i foarte multumeste pentru cinstea pe care a binevoit sä i-o facä prin cintecul pe care i l-a alcätuit si l-a cintat. Doamnä, in adevär, din voia sortii nu are de mult, dar a läsat craiului casa, gazda si masa gätitä, iar, dacä nu s-a ajuns intru ceva, sä fie bun a nu o pune in sama vointii sale, ci numai in a ncputintii." Dosoftei in Polonia. Sobieski reträgindu-se peste Prut si sträbätind Iasii cu ostasii säi, aceftia au dat foc orasului si au prädat mänästirile. Cu acest prilej au ridicat fi pe mitropolitul Dosoftei. Unii istoriei sint de pärere cä Dosoftei a plecat de bunä voie. Trei contimporani care au insotit ostile regelui Sobieski — episcopul de Kamenica, Wojenski, francezul Philippe Dupont, ofiter si curtean, si un anonim intr-o scriere Les Anecdotes de Pologne ... —• povestesc cä mitropolitul Dosoftei a iesit inaintea regelui cu 200 de preoti §i cälugäri, cu prapore fi cruci, insotiti de fruntasii orasului. Si adaogä Dupont cä mitropolitul ar fi tinut un discurs lui Sobieski, in care l-a infätisat pe Constantin Cantemir in colorile cele mai negre.1 Se stie insä cä vlädicii nu trebuie sä-§i päräseascä niciodatä poporul. Primirea cu alai mare a lui Sobieski, care venea ca liberator de sub jugul turcesc, era deci fireaseä. Nü stim in ce mäsurä Dosoftei a indräznit sä-fi atace domnul. Dar D. Cantemir ne spune insä in aceastä privintä lämurit: „Polonii au prädat si vasele sfinte si moastele sfintului loan cel Nou, cu multe pietre scumpe. Si alte odoare de argint fi de aur le-au luat cu sine si impreunä cu eie pe insus mitropolitul care mustra fätis fapta nelegiuitä a osta§ilor §i se ruga de indurare."2 Tezaurul si odoarele mitropoliei din Suceava, pe care polonii le-au ridi- cat odatä cu mitropolitul Dosoftei, cuprindeau, dupä cum afläm din documente, lucruri pretioase, ca de exemplu: „Un aier mare impodobit cu pietre scumpe, cumpärat la 1427 de cätre domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun fi de fiul säu Ilie, pe vremea mitropolitului Macarie; mitra de aur a mitropolitului, impodobitä cu diamante fi cu smaralde; cruci de aur cu rubine fi turcoaze;"cirje pastoralä de argint; icoane cusute cu aur fi argint fi cu cercuri de märgäritare; o Evanghelie pe pergament cu scoarte de argint aurite; veftminte preotefti; invelituri pentru pristol, toate de stofä scumpä, impodobite cu pietre pretioase; sfesnice fi cädelnite de aur fi argint". Cu mitropolitul Dosoftei au mai fost ridicati din Suceava si citiva clerici care erau pe lingä el: ieromonahii Adrian, Ionaf, Ilarion si arhimandritul Sucevei, Nicolae. ln Polonia, li s-a impus captivilor sä locuiascä in oraful Stryi. Incep de aci inainte pentru marele mitropolit moldovean in pribegie zile grele de säräcie fi amäräciune. Constantin Cantemir il cheamä stäruitor sä se intoarcä in tarä cu moaftele sfintului loan cel Nou fi, fiindcä nu voia, sau nu putea sä vie, este anatemizat de patriarhul din Constantinopol, anatemä care a fost ridicatä, insä prea tirziu, dupä ce Dosoftei murise. Defi se pare cä i s-a ingäduit libertatea de 203
1 H o r i a O p r i § a n f in Arhiva, anul XLVII, 1940, nr. 1—2, p. 110—116. 2 D. C a n t e m i r , Vita Constantini Cantemyri, ed. Iorga, 1923, p. 65, text romänesc.

:204

a conduce colonia romäneascä din Polonia, defi il vedem intr-un rind sfintind pe episcopul romän Iosif Stoica din Maramures fi pe alti doi episcopi ruteni, totufi viata sa in exil este plinä de necazuri fi lipsuri. Abia afezat pe pämint sträin, se vede nevoit sä trimitä necontenit dupä ajutor fi milä in Rusia, la tarul Moscovei, la patriarhul Ioachim fi la toti creftinii ortodocfi. „Potoliti — scrie el — furtuna mizeriei noastre, astimpärati sufletul ce se chinuiefte fi adäpati sufletul insetosat, care pribegefte acum al patrulea an din eparhia mea. Pätimesc in mizerie cu servitorii cari sunt lingä racla sfintului loan cel Nou, nädäjduind mintuirea lui Dumnezeu, ca sä mä intorc fi sä mä infäti- fez inaintea fetei lui Dumnezeu, in mitropolia doritä a Sucevei..." In aceastä viatä de amäräciune petrecutä in exil, mitropolitul Dosoftei ifi gäsefte o mingiiere in munca de culturä, prinsä, prin forta imprejurärilor, in cursul curentelor kievene fi moscovite. Dezlipirea Ucrainei de la Polonia fi alipirea ei la imperiul moscovit adusese divergente in viata religioasä a Rusiei. Pe cind Moscova pästrase credincios traditia ortodoxä, Ucraina, care stätuse sub stäpinirea Poloniei catolice, primise, prin influenta literaturii religioase traduse din limba latinä a catolicismului polon, obiceiuri, rinduieli fi dogme sträine ortodoxismului. Una din aceste chestiuni, care a främintat societatea rusä timp de 15 ani, a fost chestiunea transubstantierii sfintelor daruri. ln dogmatica crestinä este o problemä importantä aceea de a se sti dacä la taina cuminecäturii este prezent sau nu spiritul Mintuitorului. Pe cind bisericä ortodoxä sustine cä este prezent, bisericile reformate sustin cä aceasta este simbolicä. Ucrainenii, desi ortodocsi, se alipiserä la punctul de vedere reformat. Patriarhul Ioachim, dupä sfaturile fratilor Lihudi si a altor cärturari din Moscova, someazä pe mitropolitul Kievului sä-si expunä lämurit punctul säu de vedere in aceasta privintä. In astfel de clipe hotäri- toare pentru bisericä rusä, cind patriarhul Moscovei se pregätea sä arunce anatema asupra bisericii din Kiev, intervine Dosoftei, care, din exilul säu, lämurind pe mitropolitul Kievului asupra punctului de vedere ortodox, inläturä ruptura. Din aceste preocupäri, prelatul nostru, solicitat de mitropolitul Kievului, a tradus in rusestc o serie de cärti care serefereau tocmai la dogma transubstantierii sfintelor daruri. Originalele grecesti ale unora din aceste cärti fuse- serä tipärite prin 1683, in tipografia din Iasi, dupä cererea marilor patriarhi greci ai räsäritului, pe vremea cind Dosoftei pästorea Moldova. Textele traduse de el —• precum din cartea sf. Simeon al Salonicului despre transubstan- tierea sfintelor daruri, Istoria bisericeascä si Vedenia tainicä a patriarhului Gherman, Orinduielile sf. apostoli — sint scrise intr-o foarte corectä limbä ruseascä si unele erau menite sä fie tipärite. Dar in mijlocul acestei activitäti, cu sufletul indurerat de nostalgia scaunului säu din Suceava fi strimtorat de multe lipsuri, mitropolitul Dosoftei inchide ochii la 13 decembrie 1693. 0 miscätoare scrisoare, adresatä hatmanului Mazepa de cätre unui dintre cälugärii care au stat la cäpätiiul lui in ceasul mortii, ne instiinteazä astfel despre sfirsitul mitropolitului moldovean: „Noi, särmanii cälugäri, cari ne afläm lingä sfintele moaste ale sfintului marelui mucenic loan cel Nou din Suceava, in localitatea Zolkiev, cu supunere cädem la picioarele märiei voastre domnesti, cäci nu avem unde sä ne plecäm capetele decit la Domnul Dumnezeu si la märia voasträ milostivul nostru domn. Si facem f

nuate mai tirziu. Texte si studii. Bucuresti. Ia§i. 209 — 240. in Analele Academiei Romane. in Tara Romäneascä. Precizäri pe marginea exilului lui Dosoftei in Polonia. Si a träit pärintele mitropolit de fericitä memorie in mare lipsä fi necaz fi nu a avut unde sä se mifte. continind anexe care n-au fost traduse. a apärut in editia Academiei imperiale ruse de §tiin^e. iurnal bisericesc literar). 1918. $ t e f a n C i o b a n u . 1920. Documente biografice: S i l v i u D r a g o m i r . Dosoftei mitropolitul Moldovei si activitatea lui literarä. milostive binefäcätor. am fost obligat cu mare epitimie de preasfintitul mitropolit de fericitä memorie sä nu päräsesc sfintele moafte pinä la capatul vietii mele". $ t e I a n D i n u l e s c u . Si. Din Vietile sfintilor au fost 205 . discurs de recep^iune la Academia Romänä. 1903. in cetatea Iasilor. de fericitä memorie. 21. a deschis drumul limbii romänesti cätre altarul bisericii. Academiei Romäne. rämine o figurä care sintetizeazä vitregia imprejurärilor in care s-au zbätut toti marii cärturari ai literaturii noastre vechi. Opera. activitatea sa ar fi inzestrat trecutul cultural romänesc cu o operä uriasä. 1915. inchinatä telului educativ pe care il impunea menirea sa de pastor al tärii. O scrisoare din 1679 a mitropolitului Dosoftei. in Arhiva. B o g d a n . 1887. §i dacä imprejurärile nu 1-ar fi coplefit de atitea ori. unde se descriu cärfile lui. cel dintii dintre vlädicii principatelor. 262—269. Prin destinul säu tragic. reprezintä in istoria culturii noastre vechi un mare pas inainte. Prin traducerea Psaltirii in versuri. Despre fuga in Polonia: H. Experienta dureroasä pe care a incercat-o mitropolitul Dosoftei in härtuita sa viatä ii intärise personalitatea pentru o munca inaltä. marelui mucenic loan din Suceava si cu prea sfintitul Dosoftei din Suceava fi ne-au dus din Iafi in Polonia. El. in 13 decembrie. originalul rusesc. O p r i 5 a n. Psaltirea in versuri publicatä dupä manuscrisul original si de pe editiunea de la 1673. Bucuresti. p. iar prin Vietile sfintilor a däruit sufletului romänesc din veacul al XVII-lea o bogatä literaturä de imaginatie. au trecut fase ani. B i a n u ." §i iatä acum o frumoasä träsäturä de caracter a fetelor religioase din trecut s „Eu atunci. XXXIV. traducere din ruseste de §tefan Berechet. D. impletita cu elemente miraculoase. A. Contributiune la istoria literaturii romänesti si a egäturilor romäno-ruse literare din secolul al XVII-lea. de mitropolitul Antim Ivireanu. Dosoftei mitropolitul Moldovei. Bibliografia romäneascä veche. XLVII. sectia pentru limba si literatura rusä. 1912. 1885. 489 — 496. p. Sträduintele lui vor fi conti. 1912. Dosoftei a asezat temeliile versificatiei in literatura noasträ cultä. Bucuresti. Ed. Kiev. Contributii privitoare la relatiile bisericii romänesti cu Rusia in veacul XVII.tire märiei voastre cum a fost de la inceput: a venit milostivirea sa regele polon cu oasteintararomäneascä. Mem. p. 1940. fi ne-au dat sä träim noi in cetatea aceea opt ani la porunca milosti. § t e f a n C i o b a n u . Un manuscris al lui Dosoftei. VI (1872). a tit cit o avem. in Analele Academiei Romäne. sectiunii istorice. I B i a n u s i N . Viata si scrierile lui Dositeiu mitropolitul Moldovei (extras din Candela. si a luat moastele sf. 1671 — 1686. p. I. I. BIBLIOGRAFIE ' Viata. H o d o s . in Convorbiri literare. 110—116. Munca lui Dosoftei. plinä de pietate si uneori invioratä de gratie naivä. de cind a murit preasintitul mitropolit. Bucuresti. S t u r d z a . I. pentru care Dosoftei simtea si chemarea si priceperea de a ne-o da.virei sale. Cernäufi. 157— 167. nr. Iasi. Contributiuni privitoare la originea ti moartea mitropolitului Dosoftei. Bucuresti.

Mem. p. I. in Analele Academiei Romäne. p. 1891. Jahresbericht des Instituts für rum. Despre izvoarele lui Dosoftei in Vietile sfintilor: I u l i a n $ t e f ä n e s c u . Alte fragmente din Vietile sfintilor in colectia „Autorii romäni vechi si moderni. 251—259. Molitvenicul lui Dosoftei. p. 1895.. seria a II-a. 1915. V. B i a n u . lit. Fragmente din Acatist. c f . Bucuresti. A p o s t o l e s c u . I . 1—114. ibidem.publicate fragmente de dr. p. arheologie si filologie. :206 . si in Chrestomatie romänä. G a s t e r . 1898. D. . Pentru limbä: C. P u s c h i l ä . Liturghie. vol. p. Dosoftei mitropolitul Moldovei (1671 — 1686). in Revista pentru istorie. Constantin in literatura romänä. Pentru versificatia lui Dosoftei. in afarä de prefata lui I. p. Untersuchung der Sprache der „Viata si petrecerea svintilor" des Metropoliten Dosoftei. Psaltirea in versuri. Studiu asupra limbei. Bucuresti. s i N. in Revista istoricä romänä. 635 — 636 (Eustatie Plachida). M. Bucuresti. in G. I. Socec. 51—144. I. 4 (1885). Studii. edrfiune scolara". 251 — 297 (si extras). 214 — 215. Sprachen zu Leipzig. Legendele despre sf.. XXXVI.. sect. II. W e i g a n d . 1931. Molitvenic. L a c e a.

cä „aceastä asa-zisä literaturä nu cuprinde decit cärtile de ritual trebuitoare preotului in slujba sa.vitä azi de cei mai de seamä reprezentanti ai bisericii latine ca un virtual izvor de inviorare al liturghiei catolice. 1940. Vasilie cel Nou). Versuri poloneze necunoscute in opera mitropolitului Moldovei Dosoftei. este necesar sä facem un popas la aceasta räscruce de drum. care inaugureazä un gen nou in cultura romäneascä: istoriografia nationalä. 44 — 49.L’ancienne versification roumaine (XVII-e et XVIII-e siecles). Limba scrisä apare la noi intii in scripturile . Pentru psalmii lui Dosoftei in cintecele de stea si in Vicleim: N. Despre versurile poloneze din Parimiile lui Dosoftei vezi menfiune in I. II. Limba literarä in Occident s-a slefuit deci in creatiile literare ale jongleurilor. Paris. vol. ’ In ultimul timp s-a fäcut incercarea de a se scoate literatura religioasä din istoria literaturii vechi pentru cuvintul cä „aceastä literaturä religioasä nu are legäturä cu creatia oricit de minima". literatura noasträ veche a evoluat in conditii cu totul deosebite de acelea in care s-au dezvoltat marile literaturi din Occident. trubadurilor si scriitorilor profani. cu mitropolitul Antim Ivireanu. evolutia. In Moldova. De altä parte. D . p. Bucuresti. Extras din Melanges Drouhet. 156— 171 (sf. 214—215. 122—149. Psaltirea in versuri intocmitä de Dosoftei mitropolitul Moldovei. caracterul si importanta literaturii religioase romänesti pinä in secolul al XVIIlea. Inainte de a urmäri opera cronicarilor moldoveni. publicate si studiate pe larg de S t e f a n C i o b a n u. p. limba si influenta mitropolitului Dosoftei. Cei sapte cuconi din Efes. traduse in romäneste". Bucuresti. Cärtile populäre in literatura romäneascä. Se uitä insä cä liturgica ortodoxä. XXXIV. activitatea inceputä sub Matei Basarab continuä si a junge punctul ei culminant in vremea lui Brincoveanu. p. Alexie). traducerea Bibliei si a cärtilor sfinte a fost precedatä de o perioadä lungä de trei-patru veacuri. nici unui dintre urmasii lui Dosoftei nu se mai ridicä prin culturä si muncä la inaltimea lui. 1925. II. ibidem studii despre legendele sfintilor populari din Dosoftei. G ä z d a r u . Spadek po Metropolice Motdawskim Dosyteuszu. Cu totul altfel se prezintä lucrurile la noi. Eustatie Plachida. I. XXVIII. CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’ Am ajuns cu expunerea noasträ asupra evolutiei literaturii romänefti la o räscruce. p. Mitropolitul Dosoftei reprezintä punctul culminant al dezvoltärii literaturii religioase in Moldova. 1909. in schimb se ridicä pe treptele cele mai inalte ale culturii reprezentantii boierimii moldovene. sf. Despre Avgar cf. cu totul diferitä de cea catolicä. si Convorbiri literare. M a r i a n S o k o l o w s k i . p. In Muntenia. vol. pentru a fixa aci. in Arhiva. in linii mari. 1927. LVIII. in care perioadä a inflorit literatura profanä in limba nationalä. p. Dar dacä literatura religioasä stagneazä in Moldova. 243-261. Ia$i. C a r t o j a n. Vineri $i sf. 1938. 138— 178 (Avgar si Mintuitorul. reprezintä culmile cele mai inalte ale poeziei sacre bizantine si este pri. Gheorghe. B i a n u. Contributii privitoare la originea. 193— 194. In Occident.

cum o numesc filologii germani. cind apare istoriografia moldoveneascä in limba nationalä. cu vremea. si astfel de la Varlaam la Simeon §tefan. tälmäcind Sfintele Scripturi in graiul strämofesc. o continuä främintare de a gäsi.punind textele in graiul muntean. de cunoafterea unei limbi — nu numai sträinä. asociat la toate momentele solemne din viata familiei fi a neamului. ci fi moartä. Textele maramurefene erau scrise intr-o limbä noduroasä. Sub influenta ideilor puse in circulatie de reforme.turifti. räspindite in copii manuscrise. 32—45 cä mänästirile au fost cele dintii focare de culturä ale noastre. in primele veacuri. cu caractere arhaice si dialectale. a trebuit sä se petreacä mari främintäri in bisericile din Occident pinä cind. care se ridicä astfel la rangul de limbä literarä. a fost o continuä elaborare a textelor sacre. un idiom vorbit in veacul al IX-lea in tinuturile Macedoniei. cit a putut. Literatura religioasä — canonicä fi apocrifä — a format astfel. ocupä in structura societätii romänefti un loc de frunte. pe acele vre. leagänul literaturilor sud-slave. Masele adinci ale poporului nu se ridicaserä nici pinä la notiunea scrisului. Am arätat la p. singurele cärti care se tipäresc la noi si se räspindesc peste toate tinuturile romänesti. ln mänästiri se aflau bibliotecile de texte slave din care s-a alimentat culturä noasträ veche. in textele religioase pinä in a doua jumätate a secolului al XVII-lea. au fost tipärite de cätre diaconul tirgovistean Coresi in a doua jumätate a secolului al XVI-lea. care era strins legatä. Cronicile s-au räspindit pe o razä mai restrinsä si numai prin cöpii manuscrise. acolo se aflau atelierele de broderie fi picturä religioasä — fi tot acolo fcolile de cärturärie pentru cine vroia sä intre in tagma clerului sau a diecilor fi logofetilor. iar :208 . mentinind unitatea credintei si a graiului. clerul. cu jertfa propriei lor vieti. de la aceftia la mitropolitul Dosoftei fi in sfirfit pinä la Biblia lui Serban si pinä la Antim Ivireanu. altkirchen slawische Sprache. cum au numit-o slavistii noftri. De la aceste focare s-au aprins.deni unde s-au gäsit vlädici ori preoti cärturari fi inimofi. in mänästiri lucrau de zor. Astfel clerul a ajuns sä fie aproape singura clasä cultä. citiva iluminati sä porneascä eroic. pentru gloria lui Dumnezeu. A trebuit sä treacä multä vreme. Textele lui Coresi au intrat la rindul lor in miinile mitropolitului Varlaam. Limba in care cälugäri fi preoti oficiau serviciul divin fi in care dieci fi pisari redactau actele din cancelariile domnefti era la inceput o veche limbä slavä. Traducerile lor. particularitätile arhaice fi dialectale. Coresi a inläturat. maramurefenii au pus. sint textele sfinte. in secoleleal XV-lea fi al XVI-lea. ca limbä literarä. temeliile literaturii romänefti. timp de douä veacuri fi jumätate. paleoslava. singura hranä intelectualä a intregii societäti. nu numai cuvintul cel mai expresiv fi cel mai precis. in secolul al XV-lea. luminile pe lingä scaunele eparhiale fi pe lingä bisericile de orafe fi chiar de sate —■ pretutin. Ea a creat o mentalitate religioasä care se dezväluie in toate manifestärile poporului: artistice. „cä romänii nu gräiesc in toate täräle intr-un chip". lupta pentru introducerea graiului matern in serviciul divin. Dar chiar dupä aparitia cronicilor. dar cuvintul care sä fie in acelafi timp inteles in toate tinuturile romänefti. artiftii caligrafi fi minia.muri. trans.sfinte si se formeazä. pentru cugetarea biblicä in formä nationalä. sociale fi politice. Incepind din vremurile neguroase ale intemeierii principatelor.

In orele in care toaca mänästirii nu-i chema la umilintä fi la rugä. Dar in afarä de traducerea scripturilor sfinte fi a textelor liturgice. Cu deosebire cälugärii. carele le intäleg toti". fi cätre martirii bisericii. mitropolitul Dosoftei in Moldova fi mai tirziu mitropolitul Antim Ivireanu in Muntenia se pun in fruntea marii reforme de a introduce graiul romänesc in altar. unde prin abstinentä ifi mortificau trupul. la lumina opaitului. fi cätre marii asceti. s-a trecut la legendele pioase. incheiatä in chip brusc prin moartea tragicä a eroilor. chinuit de grija mintuirii. care. cu o fireascä simpatie. cea mai veche redactiune romäneascä a vietii lui Alexandru Machedon din eite au ajuns 209 . afa fi cuvintele acelea sint bune. In a doua jumätate a secolului al XVII-lea. care.tindä fi cu riurile de fläcäri. apoi la texte profane cu caracter moral. Odatä cu legendele apocaliptice. ifi incheia popa Ion Romänul. näzuind spre mintuirea sufletului. era exploatatä de der ca o temä de moralizare: „.. „cä banii aceia sint buni. De la acest gen de literaturä cu tendinte vädite de a edifica masele populäre.cuvintele trebuie sä fie ca banii. fi-au consacrat viata activitätii de traducere a textelor din limba slavä. munca literarä a clerului s-a indreptat fi spre alte tärimuri. necesare cultului divin. Dar ceea ce caracterizeazä spiritul si mentalitatea acestei epoci este cä chiar actiunea acestor romane de aventuri fi de dragoste cu colorit romänesc. A fost aceasta un mare cistig pentru cultura religioasä a poporului nostru. era dornic sä cunoascä.tele oamenilor dupä moarte: de o parte infernul cu valurile de smoalä cloco. acefti vizionari lucrau pinä noaptea tirziu. Cu aceastä muncä de tälmäciri s-a pregätit si drumul limbii nationale spre altar. träiau in mänästiri lipsiti de grija celor omenefti. incä din secolul al XV-lea. departe de valurile lumii. s-a creat limba noasträ literarä. pline de gratie naivä. ca Fisiologul fi Albinusa. in care icoanele sfintilor apäreau aureolate de un nimb divin. se reträgeau departe de chemärile ispititoare ale vietii. Legendele hagiografice. cu rezonantä in toate cuprinsurile romänefti. carii imblä in toate taräle. copia sa. Astfel. care in vremurile marilor prigoniri si-au jertfit viata pentru triumful crestinismului. pentru a prinde din filele vechilor manuscrise slavone tot ceea ce sufletul lor mistic. primii traducätori maramureseni ai textelor sfinte au pus in circulatie un ciclu de legende apocaliptice. care zugräveau in colori vii antagonismul dintre cele douä limanuri cätre care sint indrumate sufle. gindul lor s-a indreptat. intr-o atmosferä de miraculos. pentru ca sä se ajungä la romanul popular. fiindcä popoarele catolice nici azi nu ascultä slujba religioasä in limba nationalä. in aflarea / unui ritm armonios la care sä poatä fi adaptatä melodia bizantinä acolo unde o cereau necesitätile liturgice. privitoare la materia Vechiului fi Noului Testament. in pustiuri. de altä parte grädinile inflorite ale raiului. din Sinpetru Ardealului. formau pentru acele timpuri de naivä credintä admirabile modele de virtuti creftinefti.. traducind amindoi cärtile necesare ritualului crestin. scris acasta carte ce se chiamä Alixandrie fi mä usteniiu citu putuiu fi o scrif sä ceteascä fi sä socotiascä bine ce este impärätia cestii lumi desarte fi mänginoasä“. Dar prin aceastä necontenitä främintare in cäutarea cuvintului expresiv.

viziunile apocaliptice cu sumbrele lor colori — toate acestea au format vreme indelungatä literatura de predilectie a tuturor claselor noastre sociale. care purtau cuvintul Domnului invefmintat in forma unei majestäti plinä de simplitate. Timp de douä veacuri clerul a procurat neamului hrana intelectualä.pinä la noi (1620). Evangheliile. legendele pioase fi naive ale apocrifelor biblice. Aceste :210 . vietile de sfinti cu inältätoarele pilde de credintä fi abnegatie.

din romanele populäre chiar. In naivitatea ei adorabilä. Zugravii acestei epoci. nici singe. nu m-ar durea atita. dupä lupta de la Räzboieni. din viziunile apocaliptice. §i dacä le-af fi pierdut din pricina dufmanilor.. Dar urmele acestei mentalitäti le gäsim in infäptuirile fi in scrisorile marilor voievozi din trecut fi mai departe in filele ingälbenite ale cronicilor. Cu citä satisfactie vestefte voievodul cä „a cälcat in picioare" fi „a trecut sub ascutiful säbiei" pe dusmanii creftinätätii. „Pretutindeni — scriam altä datä1 — pe zidurile dinafarä fi din tinda bisericilor fi ale mänästirilor. cä vom sta in picioare si ne vom lupta pinä la moarte pentru legea crestineascä.. celälalt mare domn al nostru. in locul abstractiunilor teologice. Si el incheie cu un legämint solemn: „Fägäduim cu credintä noasträ crestineascä fi cu jurämintul domniei noastre. nici 1Cärtile populäre. noi cu capul nostru“. „pentru care lucru läudat sä fie Domnul Dumnezeul nostru"." In atmosfera de misticism a acestei literaturi fi strävechi arte religioase a vietuit sufletul romänesc mai multe veacuri. mofiile inchinate Muntelui Athos. Si cerind ajutor de la principii creftini in insufi interesul lor — cäci Moldova. Arta fi literatura aceasta corespundea fi a creat o mentalitate specificä. pe icoanele pästrate in vechile case boierefti. dusä de domnii fi boierii noftri: daniile bänefti pentru ridicarea bisericilor fi mänästirilor ruinate. Oricite cunoftinte tehnice ar avea cineva. vol. Dumnezeu sä ne fereascä de afa ceva. tälmäcite in chiliile mänästirilor. cärtile trimise din imprimeriile romänefti in Balcani. circulara trimisä de §tefan cel Mare la 28 ianuarie 1475. p. cit mä doare fiindcä au fost fäptuite de aceia de la care nädäjduiam si afteptam ajutor fi razim". zugrävite dupä normele statornicite prin Erminii — tratate de pictura bisericeascä alcätuite in Muntele Athos —• fi o multime de scene imprumutate din legendele apocrife. „este poarta creftinätätii" fi „dacä aceastä poartä. In strinsä legäturä cu literatura s-a dezvoltat si arta noasträ veche. 385.. bunäoarä. nici ostenealä. chemati sä impodobeascä zidurile mänästirilor fi ale bisericilor fi sä coloreze icoanele. dar mai ales lupta impotriva päginilor turci pentru crestinätate. din mentalitatea celui care a lucrat. erau copiate de preotii de mir si räspindite mai departe in lumea satelor fi a oraselor. dacä nu cunoafte literatura care a inspirat aceastä artä. oricit simt al colorilor fi al perspectivei. II. . icoane vii fi colorate de inchipuire ce si-o fäcea despre tärimurile de dincolo de moarte.. arta veche romäneascä poartä un puternic — af zice exclusiv — caracter religiös fi a suferit influenta pronuntatä a ciclului de legende apocrife fi al celor populäre.. Peste un veac. nu va pricepe niciodatä nimic din sensul intim al scenelor zugrävite. impräftiate azi in tot Orientul ortodox.texte. Iatä. Mihai Viteazul. atunci toatä crestinätatea va fi in mare primejdie". acele minunate manuscrise cu miniaturi lucrate de artifti ai penei romänesti. fi täri fi averi fi sotie fi copii. cind progresul ftiintelor pozitive de o parte fi materialismul de altä parte au spulberat toate aceste iluzii transcendentale fi au mäcinat fi macinä din zi in zi temeliile credintei.. pe troitele ridicate de miini pioase la räscrucea drumurilor de tarä. au introdus intre scenele biblice fi cele hagiografice. societatea veche romäneascä credea in lumea de miracole care-i punea dinainte. pe care abia ne-o putem inchipui in välmäfagul vremurilor turburi de astäzi. spune el. Si iatä cum märturisefte el insufi motivele care 1211 auindemnat „sä nu •crate nici cheltuieli. va fi pierdutä. povestind ln zilele de restriste ale cäderii lui cum a ajuns de a pierdut „tot ce ciftigasem din zilele tineretii pinä la bätrinete. Aceastä mentalitate explicä politica de ocrotire a popoarelor creftine din Balcani.

focarele din care radia lumina culturii in tot Räsäritul ortodox. chiar faptele märunte din viata omului. adaugä. Dupä ei toate evenimentele din care se tese pinza istoriei.tatea naivä a timpurilor trecute a inzestrat tara cu spitale. 43.. cu mina tremurindä de emotie. la sat la Badeuti. in adora. cärora le trimiteau in dar cärti tipärite la 1 In legäturä cu aceasta problemä.propria viatä“: „Nu le-am fäcut indemnat de cineva.. ci spre a cäpäta fi eu un loc si un nume in cres.. au zidit biserica pre numele sfintului mucenic Procopie. (N. din an in an. „intr-o mänästire micä ce este supt cetate“: „au läcrämat icoana Maicii Preciste. Cind bätrinii acelor timpuri ajungeau in asfintitul vietii fi simteau cä li se apropie ceasul de trecere in lumea cealaltä. o eclipsä de soare. gindurile milostive ale domnului romän si ale harnicilor säi prelati se indreptau pinä cätre arabii din Siria. intilnim aceastä sentimentalitate religioasä vibrind in scrisul cronicarilor.. a se vedea nota de la p. pentru opere de binefacere.. Ureche. prin care läsau o bunä parte din mosii si avere mänästirilor. Toate fenomenele cerefti sint socotite ca semne prevestitoare trimise de Dumnezeu: o cometä. imblind deasupra räzboiului cälare fi intr-armat. spune Miron Costin... sint orinduite dupä vointa lui Dumnezeu: „Ascuns giudetul lui Dumnezeu toate gindurile omenefti le strämutä. sä ajungä in pragul ruinei. Religiozi. eforii si atitea institutii pe care noi. Pe timpul lui Brincoveanu. cu toate conceptiile noastre moderne despre organismul statului.. De aceea nu trebuie sä ne mire cä insäfi conceptia lor despre lume fi viatä pleacä dintr-o mentalitate religioasä. Paginile cronicilor sint pline de citate biblice: „precum zice inteleptul Solomon. dar fi o träire a dramei liturgice din säptä. in pragul veacului al XVIII-lea. . gräiefte fi prorocul David in al 7 psalm Iar preciziuni ca acestea: „Era tocmai in ziua cind se cintä in bisericä canonul sfintului Andrei de la Crit. Neculce ne povestefte si el intr-un loc — la domnia a doua a lui Ducavodä cel Bätrin — „minunea mare". „Adevärat semn de peire a multi creftini in teara lefascä fi incepätura durerii si stricärii tärii noastre.) :212 . le-am läsat. in urma reformei de expropriere fortatä. incheie Neculce povestirea minunii amintitä mai sus. o invazie de läcuste. ea a fost totusi o puternicä realitate in lumea veche romäneascä fi pe ea sa sprijinit intreaga structurä socialä. unde träiefte fi pinä astäzi". . diata vietii lor. dupä traditia popularä: „Zic unii sä se fi arätat lui Stefan Vodä sfintul mucenic Procopie.xizarea cu rinduielile bisericefti. ci este a fi credere acest cuvint. la opt ceasuri de noapte". cum este orinduit. a-1 cläti nime nu poate". fi incheie. cind cinci tipografii lucrau neintrerupt in tarä. alegeau cu grijä partea care se cuvenea urmafilor de partea sufletului fi scriau. cätu se rästurnau lacrimile pre chipul icoanei de le vedeau toti oamenii fi picau intro tipsie ce era pusä supt icoanä". Oricit de curioasä fi naivä ni s-ar pärea azi sentimentalitatea aceasta.1 Prin munca necontenitä si plinä de trudä a clerului s-a ajuns ca tärile noastre sä devinä. red. sorocul lui Dumnezeu. la scaunul säu la Suceava. tot räu fi amar de creftini fi pustiuri au rämas locurile pre acolo“. oprimat sub stäpinire turceascä. zice Isus Sirah.bila lui naivitate pioasä: „. cä mäcar citä nevointä pune omul. cä dacä s-au intors Stefan Vodä cu toatä oastea sa . povestind lupta lui Stefan-vodä la Rimnic. ca un viteaz fiind intrajutoriu lui Stefan Vodä fi dind vilhvä oftirii lui". cä de atunce.mina patimilor. dovedescnunumai familia.tinätate“. cind se cintä canonul. Chiar dupä ce culturä trece din mina clerului in mina boierimii pämintene. „arätarea" la Hotin.

si. pinä la ivirii din muntii Caucazului. inaintea lor. Nicolae Milescu. cärora le trimiteau tipar si mesteri tipografi. VIAfA Desi din punct de vedere cronologic Nicolae Milescu urmeazä dupä Grigore Ureche. Prin aceste emigräri s-a deschis pentru cultura romäneascä. Dar din pricina luptelor ce se dädeau in jurul tronului.xiei. boierimea a ajuns intr-o situatie materialä prosperä. ln urma prefacerilor pe care le examinäm mai jos. o fereasträ prin care a näpädit aerul proaspät al civilizatiei occidentale. a cälätorit prin Occident pinä la curtea lui Ludovic al XIV-lea si in Orient pinä la meleagurile indepärtate ale Chinei. . totusi. fiindcä prin latura activitätii sale de scriitor in limba romänä se apropie mai mult de literatura religioasä. Nicolae Milescu este atit prin culturä si prin agerimea mintii. cit si prin viata sa bogatä in peripetii — un adevärat roman — una din figurile cele mai interesante ale trecutului nostru. A inceput ca grämätic pe lingä curtea domnilor moldoveni. Contactul acesta cultural s-a fäcut mai intens in Constantinopol si in Polonia. ea era adesea silitä sä emigreze cätre adäposturile de culturä din centrul si Räsäritul european.Snagov. inchisä pinä atunci in formele strimte si rigide ale slavonismului fi ortodo. o träsäturä adinc religioasä. Apropierea de miscarea umanistä a Poloniei a inviorat viata literarä a Moldovei. literatura romäneascä este in intregime opera clerului si poartä. care stäteau in legäturä cu Apusul. a fost descoperit si a luat drumul pribegiei. a aspirat intr-o vreme la tronul tärii. in limba lor. UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU Pina in a doua jumätate a vea'cului al XVII-lea. stolnicul Constantin Cantacuzino si. in mediul cosmopolit al Constantinopolului s-au format scriitori ca Dimitrie Cantemir. dind nastere istoriografiei nationale. A täia latura religioasä din istoria literaturii romänesti inseamnä a renunta la cunoasterea träsäturii celei mai caracteristice din cultura noasträ veche si la una din fetele ei de glorie. Pe la jumätatea secolului al XVII-lea se petrece insä o schimbare in dezvoltarea culturii noastre. ne vom ocupa de el inaintea cronicarilor. in alcätuirea ei. in sfirsit. care a ajutat-o sä ocupe un loc proeminent in viata politicä si culturalä a neamului. contimporanul lui Dosoftei si sprijinitorul moldovenilor la curtea tarilor.

in scoala patriarhiei. printre altii.gätoria. de unde pleca spre tarul Rusiei. cu buzdugane fi cu palufe. cäci imprejurärile erau turburi atunci in Moldova. la cai. pe timpul domniei lui Gheorghe Stefan. Si era mindru fi bogat. in 1660. Intre tinärul domn. in „cumpäna vietii" fi a preferat sä-si stringä averea si sä piece in exil. tot sirmä. S-a näscut in anul 1637. Gheorghe Stefan s-a simtit. incit atunci cind acesta e strämutat in Tara Romäneascä el il urmeazä pästrindu-si dre. fiul lui Vasile Lupu. de care avea sä se serveascä mai tirziu in operele sale si in discutiile cu reprezentantii diplomatic! ai Occidentului.nise incä 25 de ani — se legä o prietenie afa de strinsä. cum spune cronicarul. in calitate de capuchehaie. slovinefte. fi acolo. care invätase in Italia si pe care il gäsim intr-o vreme la Iasi. originär din insula Corfu.tinte fi sä intre in legäturi cu lumea diplomaticä a Occidentului. Intors in Moldova. Milescu are prilejul sä reinnoiascä vechile cunos. de la Vaslui. fi imbla cu povodnici1 domnefti inainte. poate la scoala intemeiatä de Vasile Lupu. Neculce: „Era un boier. Milescu si-a desävirsit cunostintele in limba greacä si latinä. unde cäpätase domnia Jytefänitä. fi ftia multe limbi: elineste. fi tot la masä il punea fi se giuca in cärti cu dinsul si la sfaturi. ln Muntenia Milescu rämine pinä la mazilirea lui Gheorghe Ghica. cu soltare. a trecut la Constantinopol. Chemat de vizir la Poartä „ca sä särute — dupä obicei — poala sultanului". Iatä cum a cules-o. Nicolae Milescu Spätaru. 22? . i se incredinteazä sarcina de grämätic pe lingä curtea domneascä. prezentat. pe cind se gäsea la hotarul dinspre Nistru.a fost solicitat sä aducä luminile lui. din traditia oralä. in imprejuräri pe care nu le cunoas. In mediul cosmopolit al Constantinopolului. cind se intoarce in Moldova. si apoi. Syi-a inceput instructiunea in Moldova. fi intre Nicolae Milescu. in capitala imperiului turcesc. cä era atunci grämätic la dinsul. Aici a avut ca profesor. tinär fi el —■ nu impli. Acesta il trimite la Constantinopol. cu o culturä neo. Sub urmasul lui Gheorghe §tefan. marilor ianscnisti de la Port-Royal. in chestiuni de dogmä ortodoxä. Milescu ajunge mare spätar si dobindeste atita incredere din partea domnului säu. in scrisori date de Vasile Lupu. fiul fostului säu protector (1660—-1664).tem bine. §i lui Stefänitä Vodä ii era drag fi-1 tinea prea bine. Grämaticul. Atunci Milescu plecä in Muntenia. care copilärise fi-fi fäcuse si el educatia in scolile grecesti din Constantinopol. „ca un invätat care poate sä räspundä la orice chestiune religioasä". grecefte fi turcefte. unde se afla ca domn Grigore Ghica. ßtefänitä-vodä muri de lingoare. sub Gheorghe Ghica. Domnia lui Gheorghe Stefan n-a tinut multä vreme. un fei de secretar particular al domnului. se alegea dintre cei mai buni cunoscätori ai limbilor sträine.bisnuitä pe acele vremuri in tara sa. incit amintirea ei a rämas multä vreme in Moldova. si pe Gherman Vlasios. 1Povodnic — cal de alai." Dar de aceastä viatä fericitä nu s-a putut bucura multä vreme.

ln Constantinopol rämine pinä in 1664, cind Grig ore Ghica este mazilit. Sub domnul urmätor, Milescu pleacä spre Occident, intr-o lungä cälätorie ale cärei date nu ne sint incä precis cunoscute. Il gäsim intr-o vreme la Berlin, pe lingä marele elector Frederic Wilhelm <le Brandenburg; apoi trece la Stettin, in Pomerania, unde se afla domnul Gheorghe Stefan, care, päräsind Moldova de frica turcilor, se stabilise aci cu tovaräsa vietii lui, Anastasia, si cu o suitä numeroasä de moldoveni. Milescu este bine primit la curtea domnului pribeag, care simtea nevoia unui bun cunoscätor de limbi sträine, ca sä-1 poatä intrebuinta in misiuni diplomatice. Este trimis cu scrisori la Stockholm, pe lingä regele Suediei, unde are prilejul sä cunoascä pe ambasadorul Frantei, Arnauld de Pomponne, om foarte cult, prieten al doamnei de Sevigne si care, mai tirziu, a ajuns ministru al afacerilor sträine. Marchizul de Pomponne este uimit — dupä cum märturiseste chiar el — de cultura vastä a boierului moldovean: „Un homme si voisin de la Tartarie, autant instruit aux langues et avec une connaissance aussi generale de toute chose". Intre moldoveanul cult, venit din tinuturile putin cunoscute pinä atunci in Occident, si intre marchizul, ambasador al lui Ludovic al XIV-lea, se leagä o prietenie afa de strinsä, incit in clima asprä fi friguroasä a Nordului, cei doi diplomati isi petrec zilele discutind la gura sobei si impär- täsindu-si impresiile si cunostintele. In acele imprejuräri a scris Milescu, pentru (ansenistii de la Port-Royal, una din operele sale. Dupä sfaturile ambasadorului francez, Milescu, inarmat cu scrisori din partea regelui Suediei si a lui Gheorghe Stefan, pleacä in misiune diplomaticä in Franta, pe lingä Ludovic al XIV-lea. Insä in momentul cind sosi in Paris (iulie 1667), regele Soare se afla prins in räzboiul impotriva Spaniei fi conducea ■el insufi operatiunile pe cimpul de luptä. In lipsa regelui, Milescu e primit de ministrul De Lionne, care, luind scrisorile aduse de spätar, le trimite prin- tr-un curier special pe frontul de luptä. Regele Soare dä ordin ambasadorului säu din Constantinopol sä sprijine pe Gheorghe §tefan pe lingä Poartä. Insä toate insistentele depuse de ambasadorul Frantei pentru restabilirea in domnie a lui Gheorghe Stefan rämin zadarnice. Spätarul se intorace la Stettin, aducind räspunsul lui Ludovic al XIVlea cätre Gheorghe Stefan. Dar peste citeva luni moare Gheorghe Stefan, fi Milescu e nevoit sä revinä in tarä. In Moldova domnea pe acea vreme Alexandru Iliaf, care träise, inainte de a fi domn, departe de tarä si ii uitase obiceiurile, astfel cä, revenind la domnie, intrase in conflict cu boierimea päminteanä. Un om mindru fi ambitiös ca spätarul Milescu, care cunoftea atitea limbi fi sträbätuse atxtea täri, care legase prietenie cu diplomati insemnati, era firesc sä caute a profita de neintelegerea iscatä intre domn si boieri fi sä aspire la tron. In aceastä epocä se va fi intimplat acea dramä pe care ne-o descrie Neculce in 0 samä de cuvinte. Cronicarul o afeazä insä in domnia lui Stefä- nitä-vodä. El ne povestefte cä Milescu „a scris nifte cärti viclene si le-au pus intr-un bat sfredelit, fi le-au trimes la Constantin Vodä cel Bätrin Basarab, in Tara Lefeascä, ca sä vie sä scoatä pre Sytefänitä Vodä din domnie". Constan- tin-vodä insä „au trimes bätul acel sfredelit, cu cärti cu tot, inapoi la Stefä- nitä Vodä". Acesta, väzind trädarea celui cäruia ii arätase atita incredere si prietenie, s-a miniat „si au adus pre Milescu inaintea lui, in casa cea
j * r

:228

mica,, si au pus pre cäläu de i-au täiat nasul“1. Desi nu trecuse mai mult de o jumätate de veac de la aceasta mtimplare,, totusi se pare cä cel putin o parte din liniile ei adevärate au fost sterse din. amintirea bätrinilor de la care cronicarul si-a cules stirile. Alte izvoare contim- porane ne spun cä episodul din viata lui Milescu a avut loc pe vremea lui Ilias. E mai probabil cä atunci s-au petrecut lucrurile, intrucit Ilias, care era sträin de tarä si stirnise nemultumiri impotriva sa, a putut destepta mai curind ambitiile spätarului, pe atunci capuchehaie la Poartä. Prin intrigile lui, Ilias este mazilit, dar, inainte de a pleca din Moldova, domnul pune mina pe Milescu si-i taie cartilajele dintre näri. Aceasta pedeapsä era o penalitate obisnuitä in Orient. Ea venea la noi din vechiul drept bizantin si se aplica acelora care aspirau la domnie. Cel insemnat astfel nu mai putea trage nädejdea de a se urea vreodatä pe tron. Drama aceasta a schimbat cu desävirsire cursul vietii spätarului Milescu. Amärit si deznädäjduit, el apuca pentru totdeauna drumul pribegiei, cäutin- du-fi aiurea norocul. . In ianuarie 1671 se afla pe tärmurile Bosforului, pe lingä vechiul säu prieten din timpurile de studii, ajuns acum patriarhul Dosoftei al Ierusali- mului. Dupä sfaturile acestuia, Milescu primeste invitatia de a se duce la curtea tarului din Moscova, unde se cerea cu stäruintä un cunoscätor de limbi sträine care sä serveascä de tälmaci pe lingä Ministerul de Externe si care sä poatä traduce, in acelasi timp, din greceste, si cärtile teologice necesare in acea epoeä de consolidare a bisericii rusesti. El pleacä spre Moscova preväzut cu o scrisoare de caldä recomandare a patriarhului: „Om foarte savant in latinä, in slavä, si mai ales in greacä; el va putea inväta repede fi rusa si sä faeä tot felul de traduceri. A sträbätut multe täri si impärätii ca sä se instruiascä si este ca un cronograf in care sint adunate toate lucrurile lumii. In zadar ati cäuta un alt om asemenea. Dumnezeu vi-1 trimite.“ Cu asemenea recomandäri, Nicolae Milescu este bine primit la Moscova. Este numit, in 1671, tradueätor pentru limbile greaca veche si modernä, latina si romäna, si ridicat la rangul de sei al corpului de tälmaci de la Consiliul diplomatic (Posolski Prikaz). Milescu isi indeplineste cu devotament sarcina si izbuteste sä cistige increderea, simpatia si prietenia sefului säu, Artemon Matveiev, unchiul tarinei si unul din principalii factori ai curentului de primenire a vietii sociale ruse, sub influenta culturii occidentale. Sprijinit astfel de Matveiev, Nicolae Milescu izbuteste sä fie admis in audientä la tar, care rämine asa de inemtat de el, incit ii incredinteazä sarcina de a traduce si actele diplomatice secrete ale imperiului moscovit. Patru ani mai tirziu, in 1675, Milescu primeste o misiune de mare incre- dere, aceea de a conduce o ambasadä ruseascä in China. A sträbätut, cu acest prilej, toatä Siberia, prin regiunea pe unde trece astäzi trenul transsiberian, si a ajuns, dupä nenumärate greutäti, la Pekin. Amänuntele, destul de senzationale, ale acestei cälätorii prin Siberia in China le vom vedea mai jos, cind ne vom ocupa de ziarul
1 Neculce continuä: „Dupä aceea, Nicolae Cirnu au fugit in fara Nemteascä, si au gäsit acolo un doftor de-i tot slobozia singele din obraz si-1 botia la nas; si asa din zi in zi, singele se inchega, de i-au crescut nasul la locu, de s-au tämäduit. Iar cind au venit aice in ^arä, la domnia lui Ilies Vodä, numai de-abia s-au fost cunoscind nasul cä-i täiat. Numai tot n-au- säzut 229 in tarä mult, de rusine, ce s-au dus la Moscu, la marele impärat Alecsii Mihailovici, la tatäl marelui Petru impärat.“

cälätoriei. Dupä trei ani de drum, Milescu se intoarce inapoi, insä, spre marea lui mirare, cäci lucrurile se schimbaserä in Rusia, este oprit la hotarele Siberiei Impreunä cu intreaga ambasadä. tn timp ce Nicolae Milescu se afla in China, murise tarul Alexei Mihailovici, care-1 trimisese in China, si in locul lui venise altul. Acela, ascultind de intrigile tesute impotriva lui Matveiev, l-a dizgra- tiat si l-a surghiunit la o mänästire. Odatä cu cäderea lui Matveiev in diz- gratie, trebuia sä cadä fi prietenul säu, spätarul Nicolae Milescu. Milescu mai era incä invinuit cä deschisese scrisorile tarului inainte de a ajunge la curtea din Pekin, cä luase o parte din darurile destinate impäratului Chinei si cä däduse chinezilor härtile rusesti. Insä un om ca Milescu, cu cunos- tinta atitor limbi fi cu inteligenta lui vioaie, nu putea sä fie lesne inlocuit in Rusia de atunci. De aceea nu i-a fost greu spätarului sä spulbere toate invi- nuirile aduse impotriva lui fi sä izbuteascä a fi repus in situatia pe care o avuse mai inainte. Curind dupä intoarcerea din China, Milescu ia parte la conflictul care impärtise lumea ruseascä in douä tabere: curentul greco-ortodox fi curentul latin-ortodox. Curentul latin-ortodox, care venea din Polonia prin Academia teologicä din Kiev a lui Petru Movilä, era bänuit in cercurile habotnice moscovite cä este infectat de catolicism fi atunci, pentru a i se pune o stavilä, s-a cäutat la Moscova sä se creeze un contra-curent, intemeiat pe traditia greacä-orto- doxä. Cu sprijinul patriarhiei din Constantinopol, se infiinljase in Moscova o Academie teologicä, avind ca bazä limba de instructie greacä, pentru care fuseserä adufi din Constantinopol citiva mari teologi ai timpului. Insä nici curentul latin nu se läsase mai prejos fi, sub tarul Teodosie, izbutise sä inte- meieze o Academie teologicä cu caracter latin. Intre aceste douä curente s-a incins o luptä aprigä, la care a luat parte fi spätarul Milescu cu o operä inti- tulatä Scurtä demonstrare cä stiinta si limba eleno-greacä sint mai necesare decit limba si stiinta latinä si care sint avantagiile pentru poporul slav. ln aceastä scriere Milescu aratä importanta cunoafterii limbii grecefti pentru ortodoxie, intrucit Sfinta Scripturä fi toatä literatura sfintilor pärinti — temelia ortodoxiei — sint scrise in grecefte. Limba greacä deschide apoi poarta cätre cea mai solidä culturä a antichitätii: filozofia fi literatura elinä. Totufi Milescu, care avea o solidä culturä latinä, ifi incheie opera cu consi- deratia cä, „dupä ce a invätat cineva limba greacä, nu mai e nici o primejdie sä invete fi latina". Aceastä operä a lui Milescu a adus ruptura dintre el fi prietenul säu din copilärie, patriarhul Dosoftei, care era principalul factor de räspindire a culturii grecefti in Räsäritul ortodox. Spätarul Milescu insä, adoptind atitudinea latinistä, era in deplinä concordantä cu curentul cel nou din Rusia, unde, in aceastä epocä, se urease pe tron Petru cel Mare. Nicolae Milescu, care cunoftea bine limba latinä, care cälätorise prin tärile de culturä latinä fi care intrase in legäturä cu multi eruditi din Occident, nu putea sä nu se asocieze la curentul de occidentalizare sustinut de Petru cel Mare. El n-a avut insä parte sä vadä desfäsurinduse mai departe roadele reformei sociale si culturale incepute de Petru cel Mare, cäci a murit la Moscova in anul 1708, in virstä de 72 de ani. Desi imprejuräri dramatice ale vietii sale il siliserä sä päräseascä Moldova si, desi mai bine din jumätatea vietii sale (37 ani) a petrecut-o in slujba tarilor, totusi Milescu n-a rupt legäturile cu neamul lui. In
:230

vremurile de cumpänä prin care trecea tara sa de bastinä, de cite ori domnul, boierii si mitropolitul ei i-au cerut sprijinul pe lingä tarii Moscovei, Milescu a stat intotdeauna in ajutorul lor. In 1673 polonii, infringind pe turci la Hotin, asazä ca domn in Moldova pe §tefan Petriceicu. Din cauza turburärilor produse in Polonia prin inter- regnul ce a urmat, polonii se väd nevoiti sä retragä garnizoanele din Moldova. Insä tocmai atunci vine vestea cä tätarii si turcii au strins armatä mare si cä se pregätesc sä intre in Moldova. Sub impresia acestor zvonuri, §tefan Petriceicu, mitropolitul Dosoftei si toatä boierimea trimit scrisori cätre Nicolae Milescu, cu rugämintea ca acesta sä intervinä pe lingä tar ca sä trimeatä ajutor moldovenilor. In ele domnul num.este pe Milescu „iubitorul nostru prieten", boierii il numesc „frate". Rusii se miscarä insä greu, in timp ce turcii pätrunseserä in Moldova si izgonirä pe Petriceicu. Dupä ce se intoarse din cälätoria in China, Milescu are prilejul sä vinä iar, intr-un moment greu, in ajutorul moldovenilor, pe vremea lui Gheorghe Duca. In 1679 Gheorghe Duca primise din partea turcilor sarcina deacirmui si Ucraina. Turcii vroiau insä atunci sä intre in negocieri de pace cu rusii si pentru aceasta recurg la ajutorul lui Gheorghe Duca. Acesta, trimitmd soli pe lingä tarul Rusiei, i-a indreptat intii cätre Nicolae Milescu. Dar mai importantä decit latura politicä a activitätii lui Nicolae Milescu este cea culturalä. Cu prilejul soliei moldovene care urmärea pacea intre rusi si turci, mitropolitul Dosoftei a trimis o scrisoare cätre Nicolae Milescu, rugin- du-1 sä intervie pe lingä patriarhul Moscovei ca sä trimitä in Moldova material tipografic. Scrisoarea mitropolitului invedereazä faima fi stima de care se bucura eruditul boier printre compatriotii säi. Ea incepe astfel: „Onoratului si bine pretuitului domn Nicolae Spätarul, nouä prea dori- tului, cerem de la Domnul Dumnezeu Atottiitorul pace, sänätate si mintuire in multi ani. Desi suntem de tine despärtiti prin spatiu, totusi suntem impre- unati prin Duhul Sfint, cäci te pomenim pe tine fi toatä casa voasträ, la sfintei e fi dumnezeiestile Taine ..." Dar faima lui Milescu nu s-a räspindit numai in Moldova fi in Rusia, unde a träit aproape patru decenii, ci ea a trecut pinä departe in Occident. Numele säu a räzbätut fi in cultura contimporanä a Frantei, cäci a scris, din mdemnul marchizului de Pomponne, o opera care a fost folositä de marii jansenifti de la Port-Royal in lupta deschisä de ei contra calvinilor. Un agent diplomatic francez, Foy de Neuville, surprins in Rusia de revo- lutie, spune despre Milescu cä este „homme d’esprit et d'une conversation agreable", fi intr-o carte a sa despre Rusia ii inchinä un intreg capitol: Recueil des conversations de Spatharus N. Milescu sur le voyage et le commerce de la Chine. Un invätat istorie fi geograf suedez, Sparwenfeld, care cälätorise prin toatä Europa si stia 14 limbi, ne spune despre Milescu, cu care stätuse in strinse legäturi in timpul unei cälätorii in Rusia, cä este „foarte erudit (pere- ruditus)". De la Milescu a cäpätat, pe lingä multe manuscrise — intre altele si o relatie a cälätoriei in China — si informatii interesante despre rämäsi- tele de triburi gotice aflätoare atunci in Crimeea. Numele lui Milescu a. ajuns pinä la marele filozof si savant al timpului, Leibniz. Celebrul filozof german, care propusese lui Petru cel 231 Mare planul unei academii rusesti menitä sä adueä servicii importante

culturii europene, prin explorarea vechilor civilizatii din Extremul Orient, dorind sä se informeze mai pe larg despre China, se adreseazä primarului din Amsterdam, care cälätorise in tineretea sa prin Rusia si care gäzduise pe Petru cel Mare in cälätoria de studii a acestuia in Occident. Primarul din Amsterdam ii vorbeste cu acest prilej de spätarul Milescu, al cärui spirit si cunostinte le laudä. Astfel moldoveanul Milescu, care a colindat o lume intreagä, de la tärmurile Senei pinä in Extremul Orient, a stat in relatii cu oamenii de seamä ai timpului si a izbutit sä-si creeze un nume care a trecut cu mult peste hotarele tärii sale. Care a fost activitatea lui, in ce directii s-a indreptat fi ce importantä are ea pentru culturä noasträ?
OPERA

Nicolae Milescu ifi desävirfise instructiunea in marea fcoalä a patriarhiei din Constantinopol, un fei de universitate in care, pe lingä culturä teologicä in forma bizantino-ortodoxä, sträbätuse un puternic curent de culturä occidental adus de cätre profesorii greci care-fi formaserä culturä in unversitä- tile Italiei. Aceastä fcoalä a patriarhiei prezenta lui Milescu, afadar, un intere- sant amestec de culturä occidentalä fi de culturä orientalä. Prin unele din scrierile sale cu caracter teologic, dogmatic, activitatea lui Milescu se apropie de culturä orientalä fi este o continuare a literaturii religioase; prin altele — fi in special prin discutia dacä culturä elinä este superioarä celei latine fi prin ziarul cälätoriei in China — Milescu se apropie de culturä occidentalä. In activitatea lui Milescu deosebim douä faze. In prima, activitatea lui s-a desfäfurat prin scrieri in limba maternä; dupä ce a trebuit sä päräseascä pentru totdeauna tinuturile noastre, Milescu, intrind in serviciul tarilor, a dezvoltat o activitate in limba slavonä. ACTIVITATEA !N LIMBA ROMÄNÄ. Operele lui Milescu in limba romänä sint urmätoarele: 1. Istoria despre sfinta icoanä a Prea Sfintei noastre stäpine Näscätoare de Dumnezeu Maria, 1655. S-a pästrat intr-o copie a mitropolitului Moldovei Ghedeon, din 1723, publicatä de Melchisedec in Cronica Romanului, II, p. 87. Aceastä operä cuprinde istoricul legendär al unei icoane ce se aflä in mänästirea Neamtu fi care ar fi fost däruitä, dupä Milescu, de Ion Paleo- logu lui Alexandru cel Bun. Pe timpul cind Moldova lui Alexandru cel Bun, spune legenda, trimisese solii säi la consiliul din Florenta, Ion Paleologu — pe atunci print de coroanä — a trecut prin Moldova, unde i-a iesit inainte voievodul moldovean cu clerul si boierii säi. Fiul impäratului a rämas incintat de frumusetea si bogätia tärii, de cumintenia si evlavia poporului si, citiva ani mai tirziu, urcindu-se pe tronul tatälui säu, trimite ca dar lui Alexandru o coroanä imperialä si o icoanä fäcätoare de minuni, ce se pästreazä la mänästirea Neamtu. 2. 0 altä operä in limba romänä, cu caracter teologic, este o serie de intrebäri si Räspunsuri traduse din limba greceascä, dupä opera patriarhului Atanasie al Alexanariei. Este un fei de catehism al confesiunii ortodoxe, in care, sub formä de intrebäri si räspunsuri, se trateazä despre problemele fundamentale ale dogmei, precum: natura lui Dumnezeu, trinitatea, Sfinta Fecioarä, angeologie si eshatologie: natura ingerilor si numärul lor, raiul, natura diavo- lilor, päcatele etc. Opera se pästreazä intr-un manuscris al Academiei Romäne, publicat de C. C. Giurescu. In aceastä scriere cu multe „intrebäri de folos" se aflä intre altele si urmätoarea frazä interesantä privitoare la originea limbii
:232

noastre: „Dumnezeu se zice pre limba greceascä theos, iar pre limba latineascä dens, iar rumäneste se chiamä Dumnezeu, care nume este luat de la latinie, in ce chip si mai jumätate de limbä romäneascä este luatä de la latini“. 3. Vechiul Testament. Opera de cäpetenie a lui Nicolae Milescu pe tärimul literaturii noastre religioase a fost traducerea de pe izvorul grecesc a Vechiu- lui Testament, care lipsea pinä atunci. Se ftie cä Psaltirea face parte din ciclul primelor traduceri romänesti; se mai stie cä romänii din pärtile Banatului, atrasi la calvinism, incercaserä pe vremea lui Coresi o traducere a Vechiului Testament, dar din toate strädaniile lor a apärut, in Palia de la Orästie, numai primele douä cärti: Crearea lumii si Iesirea evreilor din Egipt. 0 traducere integralä a Vechiului Testament nu aveam. Aceastä operä grea a intreprins-o la noi, pentru intiia datä, Nicolae Milescu. Din nenorocire, izvo- dul lui n-a ajuns pinä la noi — si nici mäcar o copie de pe el. Dar avem dovezi indiscutabile de existenta si circulatia lui. O traducere, munteanä dupä cum dovedefte analiza limbii1, fäcutä in a doua jumätate a veacului al XVII-lea si pästratä in colectia de manuscrise a Academiei Romäne sub cota 4389, spune in Cuvint inainte cätre cititori —- cä: „Am nevoit a prepune aceastä sfintä carte a Legii Vechi, carä se chiamä Biblia, toatä cu toti prorocii, cä Leagea Noaoä, adecä Evanghelia si cealelalte cärti ale Apostolilor toate se aflä multe pren bogate locuri fi cu mina scrise si in tipariu date pre limba noasträ rumäneascä, iar de aceastä cartia a Legii vechi noi rumänii foarte sintern lipsiti“. Si stäruind mai departe asupra faptului cä „toatä Cartea Legii vechi fi cu toti prorocii pre limba rumäneascä pinä acum... nu foarte s-au aflat prepusä“, adaogä imediat: „Iarä numai un izvod, scris cu mina, care l-au fost prepus Nicolae Späta- riul Moldovan, dascal fi invätat in limba elineascä, care 1-au izvodit de pre izvodul elinesc, ce se-au fost tipärit la Frangofort (Frankfurt); ci insä fi izvodul acesta pentru multa pripä a acelui prepuitoriu, care se-au gräbit curind a-fi tälmäci fi a-fi scrie, aflatu-sau ...2 fi prea mare inväluialä care era lucru foarte cu greu a in ... acum fi noi, nu doarä pentru vreo ftiintä a ... desävirsit a vrea unei limbi streine ..." Pagina insä esteruptä tocmai aci unde pasajul este mai interesant, dar, din ftirile pe care le gäsim pe verso, rezultä cä textul lui Milescu a stat continuu sub ochii noilor traducätori, care 1-au folosit, cäci iatä ce stä scris — reproducer» aci pasajul intreg, fiindcä nu a fost reprodus de nimeni din cei ce au semnalat manuscrisul: „Insä fi de aceasta-ti facem in ftire, o, iubite cetitoriu, ca sä ftii cä la elini, adecä la greci, cartea a treia a Ezdrei nu se aflä scrisä, ce numai ce sint 2 cärti. Pentr-aceaia nici in izvodul cel rumdnesc, care an fost prepus mai denainte de Nicolae Spätar nu fu scris, iar in izvodul cel slavonescü fi cel latinesc fiind si aceastä carte a treia a Ezdrei tipäritä, acum, fi noi o am prepus fi aceaia in stihuri3. Iarä cartea a treia, a macaveilor, in izvodul cel latinescu nu iaste, iar in cel slovenesc si in cel elinesc iaste, ce nie acasta ... de noi incä nu se-au läsat, ce se-au prepus. Iar aceftiia, stihuri pre margine la capete nu i se-au pus, ce afa se-au afezat, färä de stihuri, precum iaste la slovani fi la elini fi cum sä
1Interesantä este si nota scrisä cu cernealä rosie pe ultima scoartä a manuscrisului: „Ana Stirbeica, fiica dumnealui räposatului Golescului, biv-vel spätar am scris. Mai 31, 1765, fiind de 233 ani 45.“ 2Foaia ruptä. 3Este vorba de citatele de pe margine.

aflä fi in izvodul cel rumänesc cartea acasta toatä, tot färä de stihuri." Textul acestei traduceri muntene — pe care noi inclinäm a o atribui fratilor Greceanu —■ a fost utilizat, precum a observat si colegul St. Ciobanu, la noua retraducere a Bibliei din 1688. Dacä tinem seamä de faptul cä Biblia lui $erban a fost la noi continuu in circulare pinä la traducerea pärintelui Gala Galaction, atunci se va intelege mai bine insemnätatea operei lui Nicolae Milescu, din nenorocire pierdutä. Cu acestea fi cu traducerea unui mic Molitvelnic, continind rugäciuni de searä, traducere fäcutä pentru nevoile sufletefti ale domnitorului Gheorghe Stefan, pe cind acesta träia in exil la Stettin, se incheie activitatea lui Milescu in limba romänä. ENCHIRIDION. Dupä trecerea in Rusia, Milescu inträ in serviciul tarilor si activitatea lui se desfäsoarä de aci inainte in limbi sträine. Ca o punte de trecere intre activitatea lui in limba romänä si cea de mai tirziu in limba rusä, putem considera opera pe care a publicat-o la Stockholm: Enchiridion EyxsipiSiou sive Stella Orientalis Occidentali splendens, id

est sensus ecclesiae orientalis scilicet graecae, de transubstantione Domini aliisque controversiis, a Nicolao Spadario -Moldovalaccone <sic>, barone ac olim generali Wallachiae, conscriptum Holmiac (Stockholm) mense Februarii, sau pe romänefte: Manual Steaua Orientului strälucind in Occident, adicä felul cum intelege bisericä orientalä ortodoxä dogma transubstantierii Domnului si despre alte controverse, de Nicolae Milescu Spätarul moldo-valah si odinioarä general al Valahiei, scris in Stockholm in luna februarie.

Nicolae Milescu a scris aceasta operä dupä stäruinta agentului diplomatic al Frantei la Stockholm, Arnauld de Pomponne, cu care se impriete- nise. Arnauld de Pomponne era inrudit cu marele teolog si savant de la Port- JRoyal, Arnauld, una din figurile marcante ale culturii franceze din epoca lui Ludovic al XIV-lea. Arnauld scrisese, impreunä cu Nicole, celebra Logicä de la Port-Royal si a fost un apärätor fanatic al jansenismului impotriva protes- tantilor. El intrase intr-o polemicä aprinsä cu pastorul calvin Jean Claude, pe chestia interpretärii dogmei transubstantierii fi a altor puncte de diver- gentä intre catolici si calvini. Jean Claude sustinea cä, in privinta acestei dog me, protestantii sint aläturi de ortodocfi. Atunci Arnauld a scris rudei sale, ambasadorul Frantei la Stockholm, care s-a adresat pentru lämuriri lui Milescu. Din indemnul marchizului de Pomponne, Milescu a scris astfel opera sa Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens in limba latinä si greacä. Marchizul a trimis apoi aceastä operä, tipäritä la Stockholm, lui Arnauld si Nicole, care s-au folosit de ea, reproducind textul latin al lui Milescu in räspunsul pe care 1-au dat lui Jean Claude, prin scrierea lor intitulatä La perpetuite de la foy (cap. IV). activitatea teologic-istoricä din rusia. Dupä aceasta Milescu trece in Rusia, unde, pe lingä insärcinarea de a traduce corespon- denta diplomaticä de la Ministerul de Externe, e indemnat sä imbogäteascä literatura ruseascä cu lucräri teologice si istorice, menite, in bunä parte, sä prezinte pe rusi ca pe liberatorii popoarelor crestine de sub jugul turcilor. Sub imboldul sferelor conducätoare ale bisericii din Rusia, Nicolae Milescu traduce o bibliotecä intreagä de cärti cu caracter, in parte, teologic. Asa, de exemplu, traduce Aritmologhion, un curios tratat care cautä sä explice simbo- lica numerelor (3, 7, 9 etc.), fi Hresmologhion. 0 altä carte, cu titlul Culegeri de patru monarhii sau Profetiile lui Daniel, tradusä dupä un manuscris grecesc al lui Paisie Ligaridis, este o operä in care se expun profetiile fäcute de Daniel lui
:234

Nabucodonosor, asupra celor patru monarhii care aveau sä stäpineascä, succesiv, lumea (haldei, persi, romani, bizantini). Dar aceastä operä, intr-un manuscris copiat de Milescu insufi pentru Petru cel Mare, se incheie cu un epilog care dädea glas nädejdilor pe care ai säi fi creftinii din Balcani le puneau in ridicarea Rusiei: „Rugäm <pe Dumnezeu) sä ridice pe tarul nostru autocrat fi ales de Dumnezeu, Petru Alexievici... ca sä poatä cu mina sa puternicä fi bratul säu räzbunätor sä distrugä fi sä invingä mirfavul neam al lui Mahomet... fi sä ridice semnul credintei celei drepte ca odinioarä Constantin cel Mare". O altä operä, Sibilele, trateazä despre prorocirile Sibilelor privitoare la diferitele impärätii care vor stäpini, pe rind, lumea. Cartea cuprinde intere- sante aluzii la distrugerea impärätiei turcefti prin Rusia, ca de pildä: „Vai vouä saracinilor fi arabilor, cä vulturul cu douä capete de la nord — este vorba de stema ruseascä — va distruge puterea voasträ a musulmanilor prin arm eie crucii. Impärätia voasträ va fi nimicitä". Un alt manuscris, Vasilologhion, este un fei de istorie universalä, cuprin- zind biografiile impäratilor perfi, apoi asirieni, romani fi bizantini, un fei de cronograf, care dezvoltä ideea monarhiei de drept divin, idee foarte scumpä tarilor de atunci. Un dictionar grec-latin-rus, defi pierdut, a intrat totusi 111 compozitia lucrärilor lexicografice ae acest gen in Rusia. ln sfirsit, o altä operä se referä la constructia bisericii Sfinta Sofia din Constantinopol, dar aceastä carte nu este, cum ne-am fi asteptat, o scriere istoricä in care sä ni se mfätiseze imprejurärile 111 care a avut loc zidirea bisericii, ci ea cuprinde mai mult legende populäre despre minunile ce s-au arätat cu prilejul inältärii faimoasei biserici, scoase probabil dintr-un cronograf bizantin. Mai tirziu insa, Milescu se emancipeazä din cercul acestor idei cu caracter religiös si istoriografic tendentios si se ridicä, prin ziarul cälätoriei in China, pe culmi nemaiatinse pinä la el in cultura ruseascä. CÄLÄTORIA !N CHINA. Cea mai importantä dintre operele lui Nicolae Milescu, scrisä in timpul pribegiei sale in Rusia, este ziarul cälätoriei prin Siberia in China. Nu stim peripetiile drumului de la Moscova pinä la Tobolsk, deoarece ziarul lui Milescu incepe cu povestirea cälätoriei de la Tobolsk inainte. Ple- carea din Tobolsk se face in ziua de 2 mai 1675, intr-o duminicä seara, pe riul Irtici, in vase vislite cu lopeti. De la confluenta cu Obi se indreaptä spre räsärit, si, urmind linia riurilor, merge cätre lacul Baical. De acolo, trecind printre iurturi de mongoli, urcä munti, täind ape de-a curmezisul, sträbate cimpii aproape pustii. Iarna ii apucä pe cale, in regiunile lacului Baical. Vinturile se dezläntuie cu furie; ninsoarea si zloata ii biciuie aspru. Drumul prin aceste tinuturi necunoscute este din ce in ce mai anevoios. „Am stat — serie Milescu la 26 decemvrie — lingä riul Argun toatä ziua, ca sä se odih- neascä vitele, ca sä le mai adäpostim si sä le hränim, deoarece caii si cämilele stätuse in drum si ologise atit, incit a trebuit sä le facem papuci de papurä. Lemne n-am avut decit de sälcii uscate." Din pricina frigului fi a oboselii, cämilele fi caii mor pe drum. Merindele se gäseau anevoie. Populatia nomadä din acele tinuturi, cum ii zärea din depärtäri, o lua la fugä cu türme cu tot; in alte pärti se pomenesc impre- surati de tungufi imbräcati in zale fi inarmati cu arcuri. In sfirfit, cu multä greutate, izbutesc sä-fi croiascä drum si sä 235 repeadä inainte un sol, spre a da de veste autoritätilor chineze cä

sosefte ambasada rusä. Pe la inceputul lui ianuarie, pe coasta unui deal, Milescu intilnefte pe trimisul säu insotit de vreo faizeci de chinezi. „Slavä tie, Doamne!" noteazä el, usurat, in ziarul säu de drum. Autoritätile chineze de la granitä, dupä ce se intereseazä mai intii asupra intentiunilor cu care vin — dacä aduc pace sau räzboi — cer sä li se prezinte scrisorile pe care le aveau asupra lor. Este aci inceputul unei lungi contro- verse de protocol, care va dura tot timpul federii lui Milescu in China. Chinezii vroiau sä se convingä dacä intr-adevär Milescu este purtätorul unei scrisori a tarului fi, mai ales, dacä are la sine — precum anuntaserä solii — scrisoa- rea imparatului chinez cätre tarul Rusiei. In zadar incearcä Milescu sä le demonstreze cä el este ambasadorul tarului fi ca atare n-are sä predea scrisorile decit in miinile imparatului Chinei. Mandarinii nu se dau bätuti. Si numai dupä ce acesta le aratä scrisoarea impäratului lor, intr-o cutie acoperitä cu mätase galbenä, mandarinii, cuprinfi de evlavie, cad in genunchi, fiecare puindu-si-o la cap,, cum se obisnuieste la noi in biserica, in fata altarului, la sfintele daruri. Dar cu aceasta nu se curmä formalitätile chineze. Ambasada este opritä pe loc pina la sosirea din Pekin a lui askaniama, al patrulea in rang din impä- rätia chinezä, reprezentantul Ministerului de Externe. Pe la sfirsitul lui februarie, soseste si ashaniama si incepe o discutie lungä: care din ei trebuie sä facä vizitä mai intii celuilält ? Dupä gäsirea solutiunii care a salvat demnitatea ambilor demnifari, incepe o altä discutiune. Askaniama pretindea sä vadä scrisoarea tarului, ceea ce Milescu nu admitea nici in ruptul capului. Chinezul se vede nevoit sä comunice aceasta la Pekin. Pe la inceputul lui aprilie, askaniama primeste ordinul sä aducä in capitalä ambasada ruseascä. tn acest interval, rusii sär- bätoresc Pastele. Chinezii urmäresc cu interes obiceiurile ortodoxe. ale rusilor si, incetul cu incetul, se face o apropiere sufleteascä intre cele doua tabere. Chinezii trimit lui Milescu orez, fructe si legume. Milescu pune pe cazacii säi sä einte cintecul lor popular:
Dunäre, Dunäre.

La 26 aprilie, din ordinul impäratului Chinei, caravana se pune in mi$- care si, trecind prin pustiul Gobi, unde caii si cämilele se afundau in nisip pinä la genunchi, ajung, dupä multe alte greutäti, la zidul cel mare al Chinei, unde li se deschid portile de fier cätre Pekin. Aci din nou se reia discutia de protocol de la granitä. Este interesantä lupta aprigä si indelungatä — aproape o lunä de zile — pe care o duce, pe chestie de etichetä, Milescu al nostru, zelos de a apära demnitatea si prestigiul tarului, cu mandarinii, care tineau cu sfintenie sä nu se stirbeascä nimic din uzul consacrat din bätrini. Pentru ca pertraetärile sä poatä merge mai usor, mandarinii aduc un european, pe iezuitul Ferdinand Verbiest, originär din Olanda, care träise 28 de ani in China. Acesta incepe conversatia in limba chinezä, dar aflind cä solul cunoaste limba latinä, continuä discutia cu el direct in latineste, spre marea uimire a mandarinilor. tn sfirsit, dupä discutii prelungite o lunä de zile, se tine un mare consiliu de mandarini, in care se hotäräste sä se adopte o solutie intermediarä, menitä sä salveze onoarea celor doi impärati: Milescu trebuia sä dueä la palatul imperial din Pekin scrisorile de acreditare, pe care insä nu avea sä le dea in mina marelui han, ci sä le depunä in mina marelui kolai. Potrivit acestei intelegeri, in ziua de 4 iunie, din porunca impäratului, se pregäteste la palat locul de primire a ambasadei. Inainte de räsäritul soarelui, se trimit, la conacul unde fuseserä gäzduiti solii
:236

Rusiei, cai. Ambasada incalecä si Milescu depune scrisorile de acreditare inaintea marelui kolai, care era rudä apropiatä a impäratului si mandarinul care guverna intreaga China. Dupä aceasta ambasada rusä se retrage, färä a spune un cuvint. Tree apoi vreo 11 zile. Im par at ul astepta ca sä se aseze lunä plinä. ln ziua de 15 iunie, dupä ce se asezase luna plinä, impäratul cheamä din nou ambasada la palatul säu. Inainte de räsäritul soarelui, li se aduc cai, si solul cu suita sa porneste spre palat. Milescu descrie apoi tot pitorescul exotic si bogätia feericä a curtii si a tronului imperial din Pekin. Insotitä de un intreg alai, ambasada sträbate drumuri pavate cu marmorä, merge printre pavilioane inalte de cärämidä rosie, acoperite cu tigle galbene si cupole aurite, traverseazä piriiase cu podete fantastice de marmorä albä sculptatä, se strecoarä pe sub cinci rinduri de porti, trece prin grädini cu copaci mari si flori exotice si, in cele din urmä, ajunge in sala tronului. Aci, inaintea unei scäri de marmorä, ii asteptau oameni de serviciu imbräcati in haine rosii, arcasi imbräcati in aur si ostasi cu länci uriase si cu cozi de leoparzi. Milescu noteazä cu amänuntime ceremonialul primirii solilor la curtea din Pekin, ceremonial statornicit printr-o traditie secularä, in forme de o fixi- tate aproape hieraticä; el ne povesteste, cu vioiciune, si incercarea lui de a infringe, in cinstea tarului pe care il reprezenta, protocolul chinez ce i se pärea umilitor pentru un european si un ambasador. Impäratul era un tinär de 23 de ani. In jurul lui, stäteau fratii säi, imbräcati in blänuri albe, si nobilii, cu pene de päun pe cap. Se serveste ceai; impre- jur cintä muzica, pe cind in vase de bronz ard mirodenii. Receptia se sfir- seste färä ca ambasada sä spunä un singur cuvint. Impäratul insusi este minunat de persoana ambasadorului si trimite, dupä a doua receptie, un pictor sä-1 zugräveascä in portul lui de la receptie, cu blana pe el si cu lancea si buzduganul in minä. Acest portret, trecut apoi ambasadei chineze din Paris, se pästra incä la inceputul räzboiului mondial. Citeva zile mai tirziu, solia ruseascä este primitä la masä. Impäratul adreseazä abia acum, prin interpret, cuvintul solului, interesindu-se de virsta, talia si anii de domnie ai tarului. Dar cätre sfirsitul lui august, relatiile dintre ambasadä si curtea chinezä se räcesc, din cauzä cä Milescu nu voia sä primeascä, dupä datinä, darurile cätre tar in genunchi si pentru cä scrisoarea impäratului chinez cuprindea termeni de mindrie, care erau considerati de sol ca jignitori pentru demnitatea tarului. Din aceastä pricinä, ambasada, luind darurile, primeste ordinul sä päräseascä imediat Pekinul. La 1 septembrie spätarul Milescu pleacä, ducind cu el pentru tar un splendid rubin cumpärat de la un mandarin. Ambasada apucä pe acelasi drum pe care venise. La 7 iunie sosesc la Ienisei, dar aci ii astepta o surprizä nepläcutä. Sint opriti in cale din ordinul noului tar, Teodor Alexievici; sint perchezitionati; li se confiscä lucrurile de pret, intre altele un rubin mare, „diamantul cit un ou de porumb" de care vorbeste Neculce, cumpärat in China pentru tar; dar, in sfirsit, li se ingäduie drumul spre Moscova. Intimplärile acestei cälätorii au fost povestite de Milescu in forma de rapoarte oficiale in limba slavo-rusä. Opera este alcätuitä din trei cärti: despre traversarea Siberiei, a doua despre misiunea lui in China, si a 237 treia, o descriere generalä a Chinei. Aceastä ultimä carte este insä,

dupä cum a arätat John F. Baddeley, o compilatie, pe alocurea chiar traducere dupä opera scrisä in limba latinä a iezuitului Martini: Atlas sinensis. Era firesc ca Milescu, dupä ce a descris peripetiile drumului säu pinä la Pekin si misiunea lui la impäratul Chinei, pentru a satisface curiozitatea tarului, sä caute a-i prezenta si o infätisare generalä a Chinei din punct de vedere istoric si geografic. Dar cum el nu väzuse decit o parte restrinsä din teritoriul chinez, a recurs atunci la opera lui Martini, pe care a tradus-o in ruseste, intercalind si multe observatii personale. Exceptind deci aceastä parte de compilatie, opera lui Milescu nu este numai ziarul plin de peripetii al unei ambasade trimisä in misiune diplomaticä in China, ci este in acelasi timp si o carte modernä de explorare stiintificä a unor tinuturi pinä atunci putin cunoscute

:238

europenilor. Calätorind pe drumuri necunoscute, printre popoare de rase diferite, vislind pe riuri pe care nu mai vislise nici un european pinä la el, curiozitatea vesnic treazä a acestui moldovean din secolul al XVIIlea se opreste asupra configuratiei solului, descrie in amänuntimi riurile pe care le sträbate, noteazä aspectul particular al muntilor, face mäsurätori topografice, se opreste indelung ca sä observe tärmurile lacului Baical, „care nu s-a väzut nici de geografii vechi, nici de cei moderni. Au descris lacuri si bälti mult mai mici, iar despre Baicalsca, care este atit de mare, nu au pome- nit nimica". Pentru a-1 descrie, sträbate lacul, il inconjoarä, incearcä sä-i mäsoare adincimea; descrie tärmurile stincoase, vorbeste despre muntii cu fruntile acoperite vesnic de nea, despre gheata lacului groasä de un stinjen si care tine aproape o jumätate de an, despre pädurile de cedri. Dar pe Milescu nu-1 intereseazä numai aspectul geografic al tinuturilor, ci si cel etnografic. Privirea lui iscoditoare cautä sä prindä si viata specific omeneascä pe care o träiesc populatiile asa de variate ca infätisare, pe acele indepärtate meleaguri: ocupatia, arm ele, manifestärile religioase, supersti- tiile. De pildä, despre ostiaci ne spune cä: „Au meceturi in care sint idoli sculp- tati de argint, aramä si de lemn, de felurite forme“; cä „se inchinä stind jos; cad in extaze si däntuiesc: iar cind ucid in pädure un urs, il tiräsc in curte si in casä si, trägind cu arcurile, infig in el sägeti si-1 bat si sar si joacäzicind cä se roagä lui Seitan (diavolul), care, dupä cum cred ei, merge din curte in curte“. Tot materialul acesta vast de observatii variate este expus intr-un stil plin de sobrietate si coloare, din care nu lipsesc uneori si accente de duiosie. Pe tärmurile Ieniseiului, la 7.000 km depärtare de Moldova, incintat, intr-o zi de primävarä, de lanurile inverzite care luceau in bätaia soarelui, gindul lui inviorat se intoarce spre plaiurile copiläriei si atunci noteazä, miscat, in ziarul de cälätorie: „Partea locului este foarte mindrä, aducindu-mi aminte de Moldova, iar fluviul Ienisei de Dunäre“. Opera aceasta i-a cistigat pe drept lui Milescu un renume european. Un savant englez contimporan, vorbind despre el, il caracterizeazä astfel: „Situatia si faima lui este unicä. Nu poate fi mai]u§or de arätat cit de mare contrast era intre acest invätat romän si intre cazacii inculti, inaintasii lui, in cercetarea drumului spre China. Ce a scris formeazä un intreg bogat de informatiuni topografice asupra Asiei de nord, remarcabil prin intindere si preciziune. Pentru timpul cind a fost scris, nu are comparatie in istoria literaturii rusesti. Mai mult, dacä läsäm la o parte China, e färä comparatie in literatura lumii.“ Din nenorocire, aceastä operä a lui Milescu, scrisä intr-o limbä sträinä» a circulat mai mult in lumea slavä si greacä, a atitat curiozitatea unor savanti din Occident, dar nu a rodit cultura noasträ nationalä §i nici pinä astäzi nu avem incä in limba romänä o traducere completä si corectä a ziarului de cälätorie in China.
BIBLIOGRAFIE Ziarul cälätoriei in Siberia si China s-a pästrat in citeva copii ms. in Biblioteca publica imperialä din Petrograd, si o alta in Bibliotheque Nationale din Paris (nr. 35, fond slav), copiat in 1685, „prin grija bunului prieten loan Gav. Sparvenfeldt“, lingä Moscova. O versiune rusä,.

1

publicatä de I, A r s e n i e f f , in Zapiski Imperat. Russk. Geograf. Obdtestva, St. Petersburg, 1882, a fost tradusä de timpuriu in limba greacä de „tineri studiosi din Moscova“ si reväzutä de Hrisant Notara, nepotul patriarhului Dositei al Ierusalimului. In ms. grec din Bib'ioteca Academiei Romäne, nr. 154 (f. 180 v. si urm.) are o dedicatie cätre Constantin Brincoveanu din Moscova, 1694. Dupä un manuscris al versiunii grecesti incomplet si plin de erori — dupä cum observä el insusi — G. S i o n a tradus prima parte: De la Tobolsk pinä in China. Ncte de cälätorie de Spätaru. Nicolae Milescu, 1675, traduse dupä unü textü grecescii, in Analele Academiei Romäne, seria Il-a, tom. X, Memoriile sectiunii istorice, Bucuresti, 1888, p. 89—181. Traducerea lui Sion a fost reprodusä de M i r o n N i c o l e s c u , Primal cälätor ronian prin Siberia si China, Bucurefti, 1905 (extras din Buletinul Geografie, II, 1904). Fragmente din Descrierea Chinei (cap. 4 si 5) dupä codicele D. Russo in versiunea greceascä si traducerea romäneascä, la C. C. G i u r e s c u , Nicolae Milescu Spätaml, in Analele Academiei Romäne, s. Ill, tom. VII, mem. 4, Buc., 1927, p. 26 — 50. Textul intregii opere a lui Nicolae Milescu a fost publicat in traducere englezä de J o h n F . B a d d e l e y , Russia, Mongolia, China, 2 vol., Londra, 1919. O traducere in limba romänä dupä textul lui Baddeley, cu greseli si omisiuni, a dat E m. C. G r i g o r a s , Spätaml Nicclai Milescu in China, Bucuresti, 1926, Ed. Casa Scoalelor; ed. a II-a, 1941. Un manuscris grecesc necomplet, cuprinzind textul cälätoriei in China si pästrat in Biblioteca Universitätii din Iasi (sub nr. 163), a fost semnalat de L u c i a n P r e d e s c u in Ade- värul literar si artistic pe 1930 (IX, seria a II-a, nr. 476). O altä operä greceascä despre Pägimtl Mohamet si despre cele patru imperii dupä profetul Daniel, publicatä de N. I o r g a sub titlul Oeuvres inedites de Nicolas Milescu (Academie routnaine. Etudes et recherches, III), Bucarest, 1929, cu o prefatä in limba francezä despre opera lui Nicolae Milescu si un rezumat. Opera nu este insä a lui Milescu, ci a ieromonahului Anastasie Gordos, dupä cum a arätat D. R u s s o in Studii istorice greco-rcmäne. Opere postume, I, Bucuresti, 1939, p. 337—339. Istoria despre sfinta iccanä (care a fost tradusä si in limba rusä) a fost publicatä in Crcnica Romanului, Bucuresti, 1874, I, p. 87 — 90, de episcopul M e l c h i s e d e c . Un fragment c’in opera Carte cu multe intrebäri a fost publicat in anexa studiului : C. C. G i u r e s c u , Nicolae Milescu Spätarul. Contributiuni la epera sa literarä, Analele Academiei Rcmane, Mtmcriile sect, istorice, seria IH-a, tom. VII, Mem. 7, Bucuresti, 1927, p. 51 — 53. Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens, Stockholm, publicatä in Perpetuite de la foy de V Eglise catholique touchant V Eucharistie <par A. A r n a u l d e t P . N i c o ] e>, Paris, 1669, vol. 2, p. 50 — 54, si V. L e g r a n d , Bibliographie helleniqtte du XVII-e siecle, t. II, p. 248, III, 287. Studii asupra vietii yi operei lui N. Milescu. Lucrärile de cäpetenie asupra lui Milescu sint azi P. P. P a n a i t e s c u , Nicolas Spathar Milescu (1636—1708), Extrait des Melanges de l'Ecole Routnaine en France, 1925, I-ere partie, Paris, Gamber; C. C. G i u r e s c u , Nicolae Milescu Spätaml. Contributie la opera sa literarä, Analele Academiei Romäne, sect, ist., seria Ill-a, tom. VII, mem. 7 (in anexä se publicä si un fragment din Cärti cu multe intrebäri), Bucuresti, 1927. C. C. G i u r e s c u , pe lingä informatii noi, pune la punct si chestiunea privitoare la raporturile dintre ziarul cälätoriei lui Milescu in China $i opera iezuitului Martini, apärutä !a Amsterdam in 1655: Atlas Siniensis, insotit de Situs provinciarum imperii Sinici, pe care Milescu a cunoscut-o si a utilizat-o. Dintre lucrärile mai vechi mentionez: B. P. H a s d e u , Viata si faptele si ideile■ lui Nicolae Spätarul Milescu, in Traian, II, 1870, numerele 7 — 9, 11—12, 14, 16. Studiul este neterminat; E m i l e P i c o t , Notice biographique et bibliographique sur Nicolas Spathar Milescu, ambassadeur du tsar Alexias Mihajlovic en Chine, Paris, 1883 (Extrait des Melanges orientaux); I. H u d i t a, Arhiva, Iasi, 1929, p. 87— 103; I. G. D i m i t r i u , in Rev. fun- datiilor regale, VII, 1940. Despre viata si cälätoria in China: I. S i m i o n e s c u , Niculai Milescu hi China, Bucuresti, Cartea romäneascä, 1925. Despre Biblia lui Milescu: V. D r ä g h i c e a n u , in Convorbiri literare, 1915, p. 107-4; I . B i a n u , Analele Academiei Romäm, seria II, tom. XXXVIII, partea administrativä si dezbaterile, p. 5 — 6 ; N . I o r g a , ln legäturä cu Biblia de la 1688 si Biblia de la 1667 a lui :240

egipteni. s.iurii de lemn. tom. III.bilitä de C o n s t . p. 175— 178. 169— 174. chiar in perioada neogreaeä. Nouveaux details sur le Spathar N. ist. ducind povestirea evenimentelor pinä la moartea impäratului Nichifor Botniatul (1081). CRONOGRAFELE 1915. Brincoveanu. in Dacoromania. Despre Molitvelnic si alte lucräri: N.lor. S o l o m o n . Bibliogradia completa a operelor rusesti ale lui Nicolae Milescu in studiul amintit mai sus al lui P. Cronograful lui Manasses. Pe scoarta legä. pe cälugärii cronicari din veacul al XVI-lea: Macarie si Azarie. Epoca lui Const. de lit. St. si N.. D r ä g a n u .R. El spune cä serie din indemnul episcopu.ficate. bizantinilor. p. sustine cä Milescu este traducätorul Bibliei lui Serban. din Bucuresti. nr. I. B i t a y. cronografele au fost mult räspindite si citite la noi.rului. Codicele pribeagului Gheorghe Stefan Voiä (Extras din Anuarnl Institutului de istorie nationalä din Cluj.Nicolae Milescu. in Analele Academiei Romäne. dupä cum s-a väzut. indirect pe Ureche. in Revue histm'ique du Sud-Est europeen. 786 — 787. CRONOGRAFE DE ORIGINE SLAVÄ Cel mai vechi cronograf cunoscut in limba romäneascä a fost tradus in anul 1620 de cälugärul oltean Moxa Mihail. Notice biographique sur Nicolas Spatar Milescu. destul de intens. Cantacuzino asupra traducerii Bibliei lui Serban a fost resta. 1924. III (1921). 418 si urm. p. 11 si 19. si continuau apoi cu istoria evreilor. P. incorporau toatä traditia biblicä. . persilor. imbräcatä in piele. prin numeroasele legende apocrife. Ele au desteptat curiozitatea pentru lucrurile istorice si au stat pe masa de lucru a marilor cärturari din trecutul nostru. II. 181—254) Istoria lit. 1940-1941. II. 1936— 1937.lor odatä cu creatiunea lumii. revenit de curind la Academie. de lit. sint amintite principalele studii rusesti asupra lui Nicolae Milescu. in sfirsit. citeva note ne destäinuie cä manuscrisul . prin elementele de istorie universalä. mem.. 220—234. prin bogatul strat folcloric si. ducind la concluzia cä Biblia lui §erban a utilizat versiunea ms. prin anecdotele istorice interesante. p. fi Biblia lui Serban.. acele repertorii de istorie universalä care au fost alcatuite. 32) primitä si de E. 347-356. p. continuate. Cel mai popular cronograf a fost al cälugärului Manasses. prescurtate. C. Intemeindu-se pe precuvintarea ms. Bucuresti. K a r a d j a. Despre Milescu si legäturile lui cu Rinhuber: A. dupä cum s-a väzut la p. 8. curs litografiat tinut la Fac. 4389 din B.literare. asirienilor. O comparatie intre ms. si reluänd o pärere mai veche a lui Hasdeu (Traian. p. p. mergind pinä in vremea scriito. Tecuci. Contributiuni nouä istorico. ele au fost necontenit ampli. Ele incepeau povestirea evenimente. curs litografiat -finut la Facult. vechi. care si-a scris opera in versuri pline de flori retorice si de inversiuni sintactice. P i c o t. P a n a i t e s c u . Paternitatea fraj-ilor Greceanu $i a stolnicului Const.A. si prin acestia. pinä in secolul al XVII-lea la Dorotei al Monembaziei si la Cigala.A. impinzitä cu legende apocrife. tot acolo.lui Teofil de la Rimnic.. rom.R. Milescu. a fost räspindit in vechile noastre mänästiri si a influentat. grecilor. care a ajuns mai tirziu mitropolit. ca Dosoftei fi Miron Costin. 4389 B. 1872. cel care a tradus pe vremea lui Matei Basarab si Pravila de la Govora. sect. in Bizant. 1932. Biblia de la Bucuresti (1688). Contributii la viataluiNicolae Spätarul. Prin materialul biblic prescurtat. Nicolas Spathar Milescu. Tranzitia de la literatura religioasä la literatura istoriea o i’ormeaza cronografele. Bucuresti. XXXVIII. C a r t o j a n. Incepute in secolul al VI-lea cu Malalas. I. romänilor. C i o b a n u . tradus in limba slavä. p.

Cronograful incepe prin a povesti cä impäratul Theofil. Deci gräi cätre dinsa cu ispitä: « Pentru muiare au venit räul in lume». anume Theodora. A fost cumpärat. Ea räspunse cätre dinsul: « Adevarü iaste. prin crainici. in Bucuresti.fusese cindva al mänästirii Bistrita. eroina din aceastä legendä. in douä pärti. Dupä izvoarele utilizate. de au petrecut viata ingereascä. care se gäseste anexatä ca introducere la analele sirbesti din veacul al XV-lea si al XVI-lea si care a circulat si in mänästirile noastre. Bogdan. Moxa spune cä tälmäceste din „cärti slavonesti". gratioasa legendä a Casiei — un ecou al folclorului bizantin — povestitä concis. Bogdan a identificat si publicat izvoarele slave din care si-a alcätuit Moxa a doua parte a compilatiei sale. De aciia au dobindit impärätia lu Hristos. intre altele. Este asa-numita Arätare tn scurt a celor intimplate de la Adam ptna in zilele noastre (Skazanije vu kratce ■■■). Prima parte §i cea mai intinsä are la baza ei." I. in palatul säu. Cea aleasä trebuia sä primeascä din mina impara. ca si zeitele din mitul troian. 24» . Casia zise cäträ Theodora: « Dobindisi impärätia lumeascä si eu voi nevoi sä fiu impäräteasä ».lui. aduce corabia la tärm. Gregorovici si se pästreazä acum in Muzeul Rumiantov din Moscova. cronograful lui Manasses tradus in limba slavä. Tocilescu.1 1 A se vedea mai pe larg despre aceastä legendä in literatura romäneascä. pe vremuri. P. Domnisoara Margareta Stefänescu. de zise: « Eu mai inteleaptä muiare de mine nu voi lua ». dar se regäsesc in alte cronografe bizantine". Theodora se cununä cu Theofil. un mär de aur. de profesorul rus V. cronograful a fost publicat in intregime. Auzi impäratul si se mirä. unde cälugärul compilator. unii feate. copiatä adesea la inceputul analelor moldovenesti in limba slavä. pe care o reproducem aci si ca o probä de limbä a timpului. adunä. „De-acum s-au scos dentr-alte izvoade. ce era semn de nuntä. ajuns in limanul märii. dupä cum a observat I. dar cä in genere el extrage ceea ce convenea punctului de vedere religiös §i moral. pe lingä omisiuni insemnate si transpuneri de text. dupä cum nu poate nutnara „stealele ceriului. dindu-si seama cä nu poate „afla adincul scripturilor“. pune „odihnä condeiului". Si dede märul cel de aur. „El väzu — ■ continuä apoi cronograful — o fatä prea frumoasä si inteleaptä.sul care. de B. in caractere chirilice. Hasdeu. cäci. studiul nostru. Am arätat insä in altä parte cä cronograful lui Moxa „nu este o simplä traducere sau prescurtare dupä Manasses. ignorind studiul anterior al lui Bogdan. De acii se fäcu cälugäritä si s-au inchis intr-o chilie. nice näsipul märiei“. a arätat cä in cronograful lui Moxa se gäsesc pasaj e intregi luate din Manasses. Dupä o copie fäcutä de Gr. cum ai zice: Pentru Eva räul fi pentru Precista Maria binele ». toate fecioarele frumoase si intelepte din impärätie. Prima parte merge pinä la Mihail." Casia. §i pentru muiare au in trat si binele in lume. Un asemenea adaos este. cronograful lui Moxa se imparte. Hasdeu si Bogdan. precum au arätat Gregorovici. este cunoscuta poetä care a alcätuit cele mai frumoase condace ale literaturii ortodoxe. mCuvente den bätrini. ca visla. vroind sä-si gäseascä o sotie. Moxa cuprinde numeroase elemente care lipsesc din Manasses.

Iatä. In Fiore di virtü in literatura romäneascä. despre Mircea cel Mare. cunoscutä de bizantinologi sub numele de Cronica de la 1570. cu stiri luate din cronicile sirbesti. Cuvente den bätrini.. precum s-a putut vedea si din extrasul de mai sus. In 1588 Ierotei insotea pe elevul säu.“. jucäri si cintece.graecia. la Basel. fi mai pierdu Baiazid oastea lui cu totul. e concis. I.Originalul — slav — al cronografului lui Moxa era deci traducerea unei prelucräri in prozä a lui Manasses. intitulatä Istoria politicä. cronograful cuprinde si stiri privitoare la istoria romänilor: despre Dan-voievod. afa de se värsa singe mult cit era väile crunte. despre räz. p. scoase din mai multe cronografe bizantine fi sporitä. patriarhul Constantinopolului Eremia al II-lea. in Analele Academiei Romäne. Mai multä räspindire au avut insä cronografele traduse din grecefte.boiul lui Stefan cel Mare la Racova: „si perirä atunce turci multi färä numär“ . despre invazia lui Mohamed in Moldova: „fi biruirä atunce turcii. care ducea povestirea evenimentelor pinä la anul 1570. in sfirsit. intreprinsä cu scopul de a obtine mijloacele necesare pentru a scäpa de datorii scaunul patriarhiei. care a gäsit ecou $i in sufletul lui Eminescu. de luptele lui „Iancul Voievod cu turcii in Tara Rumäneascä la Ialov. Sunetul armelor si räsunul coardelor de arc. Iatä de pildä infätisarea unui impärat räzboinic (Vasile. in 1584. cu omisiuni in unele pärti. despre „cind s-au inceput a se descaleca tara Moldovei". dintre care o versiune. Zonaräs f. mitropolitul Monembaziei. deci feacerä räu mare moldovenilor". platosele. si in sfirsit despre luptele nefericite ale lui Stefan cel Mare la Chilia si la CetateaAlbä. 341. dar traducerea e adesea plinä de vigoare si uneori pitoreascä. segeatele.nitä“. pline de veselie si de vin dulce. prin contrast. Cedren. findcä pinä acum nu ne este cunoscut decit intr-un singur exemplar — fi acela la Moscova. fratele lui Vasile): „Nu iubea sunete de sabii si bucine. O altä versiune de pe acest cronograf a fost adusä in Moldova de Ierotei. CRONOGRAFE DE ORIGINE GREACÄ Cronograful lui Dorotei al Monembaziei. mai iubia decit glas de aläute“. fiul lui Roman): „Coifurele. 5." Cronograful lui Moxa n-a avut insä. Iarä pafii si voevozii pierirä toti. sulitele. si un portret de impärat desfrinat (Constantin.1 Iatä acum fi descrierea plasticä a luptei lui Mircea cu turcii. cäci o citeazä in evocarea luptei de la Rovine: „Si fu räzboiu mare citu se intuneca de nu se vedea väzduhul de multimea sägeatelor. Cronograful versificat al lui Manasses a fost prelucrat in prozä fi amplificat cu fragmente imprumutate din Theofan. räspindire. nici chiote de gloate. Moldova fi Rusia. cu amplificäri in altele.44 . seamne de räzboie. dupä cit se pare. ce numai ce bea si minca cu mueri frumoase si cu fluere si aläute. in partea finalä. nicie glas de oaste. Acest cronograf grecesc s-a pästrat in peste 25 de manuscrise. Astfel s-a format o cronicä in limba greacä popularä.a. intr-o cälätorie prin Tara Romäneascä. Stilul cronografului. Gheorghe Monahul. a fost publicatä de Martin Crusius in a sa Ttirco. toate armele lui erau mai dragi decit mease tinse. 1 H a s d e u ..

Moldova domnea atunci Petru Schiopu. 5.44 .

fratele lui Zotu. greacä si romänä“ fi care tinuse in prima cäsätorie o grecoaicä din insula Rodos. pe la jumätatea veacului al XVII-lea. Manuscrisul cronografului a fost copiat din porunca lui Petru Schiopu..tind. un capitol despre „dispotatia sf.„Invätat desäviisit — cum ne incredinteazä Ierotei — care stie limba turcä. de Grigore Dascälul Buzä („scoasä dupä grecie pä limbä romäneascä de Grigore Dascälul Buzä“). Autorul a luat insä. dintre care cel mai vechi se aflä in Biblioteca Academiei Romäne sub cota nr... in 1637.. Cronograful se incheie la anul 1624.arhilor pinä la invazia turcilor. sub titlul: Biß?dou iaxopiKÖu TiEpisxov) ev Guvö'vj/st 8ia<p6pow.titul mitropolit al Monembaziei chir Dorotei"). Kai &£. despre inteme. Al doilea cronograf grecesc care a circulat in literatura veche romäneascä a fost publicat fi el la Venetia. in 1631. Baza acestui cronograf este tot cronica de la 1570. si este inchinatä lui Alexandru Cuconul. Textul merge cu povestirea evenimentelor pinä la domnia sultanului Murat al III-lea. Cronograful lui Dorotei a fost cunoscut de timpuriu la noi si a fost tradus. un capitol in care se descrie activitatea mitropolitului Ierotei si petrecerea lui in Moldova. Cigala intercaleazä. Ni s-a pästrat intr-o multime de manuscrise. de Mathei Cigala din Cipru.. cind Zotu Tigara nu mai era in viatä. incepind de la zidirea lumei si ajungind pinä in anul de fatä . dupä datele pe care ni le dau citeva copii posterioare. protectorul 1 Däm titlul (prescurtat) dupä traducerea lui D. Mai tirziu. grec originär din Ianina. intre domnia lui Selim al II-lea si Murat al IIIlea. Cronograful lui Cigala a ajuns in Moldova fi a fost tradus.. 86 fi a fost copiat in anul 1669. Studii ist. despre demnitätile curtii imperiale a Bizantului. de cätre Gavril Diac ot Bältätefti „cu cheltuiala lui Ion Iorgachie Cantacuzino. paroh al bisericii grecesti San-Giorgio din Venetia. 245 . dezvol. copia fäcutä in Moldova a fost tipäritä la Venetia in 1631. sub titlul: Nsa covo\|/i5 Siacpopcov urropiräv. Prelatii sosesc la curtea din Iasi pe vremea cind domnul särbätorea asocierea la domnie a fiului säu Petru si cäsätoria fiicei sale Maria cu spätarul Zotu Tigara. ce a fost „supt vlästia domniei Moldovei logofät al treilea fi grämätic de scrisoare greceascä". (Noul compendiu de diferite istorii.ierea Venetiei fi despre dogii care au stäpinit-o. R u s s o. Cronograful cuprinde. Turcograecia lui Crusius.. la curtea lui Petru Schiopu. dupä care urmeazä o serie de capitole disparate: o listä a impäratilor bizantini fi a patri. sinü Toader Eordachie vel vistiernic".). de Pätrasco Danovici. I. p.. altul despre cele fapte sinoade ecumenice. Silvestru cu vräjitorul Zamvri". CronogTaful lui Cigala. domnul Tärii Romänesti (1623—1627). intr-o vreme cind nu exista notiunea de proprietate literarä. De la 1392 inainte. Maria Amirali. sub supravegherea lui Zotu Tigara. cu spezele lui Apostol Tigara. traduse in limba popularä de cätre Mathei Cigala din Cipru1). pasaje intregi din Dorotei al Monembaziei.. greco-rom. (Carte istoricä cuprinzind pe scurt felurite si interesante istorii. Cartea s-a tipärit pe numele mitropolitului Dorotei al Monembaziei („adunatä — spune titlul mai departe — din' diferite adevärate istorii si tradusä in limba popularä de cätre prea sfin. 87.ö%ov>? iotopla?.

246 .lui Miron Costin.

Ceea ce este insä mai interesant: cronografele au pätruns. in Cärtile populäre. iarä slova a doua iaste D. a fäcut pe om cu elemente luate de la toate punctele cardinale. s-au revärsat asupra intregii lumi ortodoxe din Balcani si din Räsärit. aratä partea despre miazänoapte. Textul romänesc este insä aci confuz. II. si. a patra Mecnmßpia (= miazäzi) — aceasta pentru cä Dumnezeu. cäci nu se vede ce legäturä este intre literele care alcätuiesc numele lui Adam si punctele cardinale ale pämintului. Melchisedec. in masele adinci ale poporului si au läsat in folclorul nostru urme care däinuiesc pinä astäzi. numele lui Adam. iarä slova a treia iaste A. De exemplu. Solomon. Avgar si Mintuitorul. citeva sint teme de folclor ce par sä fi intrat in Bizant din lumea Orientului arab. 0 parte din acest material folcloric este alcätuitä din legende religioase apocrife. poate cel mai räs. aratä partea despre miazäzi". cei sapte cuconi din Efes. Regretatul Iulian Stefänescu a arätat cä cele 25 de cöpii din aceastä clasä de manuscrise se pot grupa in cinci familii. a doua D din Auori«. a treia A din ’ApKtog (= miazänoapte). prin cärturarii märunti.ric. materiale pentru legendele sale hagiografice. Cronica munteanä intitulatä Istoriile domnilor Tärii Romänefti. pe cale oralä sau scrisä. Din acest pasaj . Contimporanul lui Dosoftei. bogatul strat de legende apocrife al cronografelor privitor la: cäderea ingerilor. pentru ca pämintul sä-1 recunoascä ca al sau. prorocul Eremia si cäderea Ierusalimului. ELEMENTE DIN CRONOGRAFE IN FOLCLOR Am analizat pe larg. aratä partea despre apus. Moise. omorirea lui Cain si originea ciinilor. era si el un cititor pasionat al cronografelor. Avraam. Altä parte este alcätuitä din legende cu substrat istorie. atribuitä lui Radu Popescu. precum dealtfel o spune singur si precum a dovedit-o acum in urmä regretatul Iulian Stefänescu. cronografele lui Dorotei si Cigala ne explicä astfel numele lui Adam: „Acest nume al lui Adam se serie in patru slove: slova dintii A aratä partea despre räsärit. si din Cigala si din Dorotei. Ambele cronografe au fost utilizate de timpuriu de cärturarii nostri. 3517 din Bibilioteca Academiei Romäne.tiilor si creatiilor populäre. Cronografele bizantine cuprind in urzeala lor un bogat material folclo. uriasii.Din contaminarea cronografului lui Dorotei cu cronograful Cigala s-a format in literatura noasträ un al treilea tip de cronograf. pläsmuite in vremurile de agonie ale antichitätii clasice. iarä slova a patra iaste M. (apus). Am arätat cu acel priiej cit de intinse sint ramificatiile acestei literaturi apocrife in tezaurul tradi.pindit. vol. care toate derivä dintrun prototip comun. Iosif si Asineta. Mitropolitul Dosoftei a imprumutat. pästrat mai bine in manuscrisul nr. Cain si Abel. a cuprins si ea pasaje din Dorotei si din Cigala. care. Legenda se lumineazä insä prin originalul grecesc: prima literä din numele lui Adam vine de la ’AvaxoXf) (räsärit). in sfirsit. in chip simbolic. Miron Costin.

incorporat in cronografe la impärätia lui Tiberiu. Unele elemente anecdotice din cronografe. Si la miez de miazänoapte. fiindcä le gäsim extrase si in copii aparte. care ar fi scris — unui din tabära greceascä. altul din tabära troianä — originea si peripetiile luptelor la care au luat parte. unde muri. AI doilea strat de materiale populäre din cronografe este alcätuit din legende profane. extrasä aparte. Folclor oriental. Si-a tälmäcit mtmele Strämosului nostru Adam. deoarece isi gäseste paralela cea mai veche intr-o colectie de povesti sanscrite. ea a fost extrasä din cronograful lui Cigala. Capitolele privitoare la Constantin cel Mare. iar pe ea o izgoni. nestiind cä fusese in mina impäratului. din secolul al VI—VII-lea. Gäsim insä si material legendär care a pätruns in folclorul bizantin din Orientul arab. infatisate insä intr-o altä luminä decit aceea pe care o cunoastem din poemele homerice. La amiazä si la asfintit. care trebuie sä-si fi gäsit un mare numär de cititori.tinsi martori la räzboiul troian. porunci sä se taie capul lui Pavlin. ca de pildä episodul sotiei lui Theodosie cel Mic. Pavlin. . introduc urmä. intrind in bänuieli. il aduse acestuia. unde povestirea este mai vie. Istoria Troadei. arätindu-i märul. Aceastä legendä. Aceasta. care. intr-o formä mai bine inchegatä. se gäseste incorporatä in vestita colectie de basme arabe 0 mie si una de nopti si este probabil de origine indicä. Vetala panciavinsaii. admirindu-1. Theodosie. ca de exemplu episodul. Izvorul acestor legende din cronografe sint douä pläsmuiri apocrife din veacul al II-lea al erei crestine: Dictys Cretanul si Dares Frigianul. Aceastä Istorie a Troadei a pläcut mult in lumea veche romäneascä. intrebä pe sotie ce a fäcut cu märul? Sotia se jurä cä 1-a mincat.torul episod: . in numeroase cöpii manuscrise. pe care cronografele ni-1 povestesc astfel: impäratul primise in dar un mär prea frumos. Impäratul. §i-au adunat patru slave De au fäcut un nume. Si adunarä patru slove din carte. il därui nasului ei. despre un bolnav cu o ranä plinä de puroi pe care se a^ezase mustele de-1 :248 . care. pe care-1 trimise sotiei sale. dupä ce evocä creatiunea omului. Aceste oratii sint rostite pretutindeni la nuntile täränesti. Au trimes la räsärit. Femeia se duse la Ierusalim. de cätre vornic* inainte de plecarea mirilor la biserica. Localizäri. Astfel este ciclul de legende privitoare la luptele de sub zidurile Troiei. mai coloratä si mai completä — fiindcä cuprinde si tragedia eroilor greci dupä intoarcerea in patrie — si a circulat.al cronografelor s-au inspirat cärturarii märunti ai satelor. in oratiile de iertäciune rostite la nunti. cuprind si eie multe elemente de folclor bizantin. grecesti sau bizantine. doi pre. ' S-a mai trimes Dumnezeu In patru unghiuri de lume.

255 — 277. Original der rumänischen Troia. in Byzantinische Zeitschrift. Turcograecia lui Crusius. Räzboiul Troadei dupä Codicele Popovici (1796). in satul Tepu din judetul Tecuci. traducere mediobulgarä fäcutä pe la 1359 de I. p. 6 — 1 9 si 65—89. XIII. Bianu. für si. in Basarabia. p. 53— 100 (cronica de la 1570. I u l i a n i j t e f ä n e s c u . C a r t o j a n. in Archiv für slawische Philologie. 79—102. W. vezi I u l i a n § t e. Prefata confuzä nu rezolvä probleraa surselor. IV. p. care trebuie pusä pe alte baze. II-III. 313 —443. Arch. D. in centrul legendei apare poetul Conachi. II. p. I s t r i n . Cronica lui Manasses si literatura romäno-slavä si romänä veche. p. 36-38. in Codrul Cosminului. Opere postume. Bucuresti. I. Analele Acad. Cuvente den bätr!ni. a c e l a s i. N. 1939. C r i s t e s c u . Cronografele grecesti (tip Dorotei si Cigala). de Radu Popescu in Ist or ule domnilor Tärii Romänesti. cit. Rom. B o g d a n .graphic. cronografele romänesti). 528 — 552. care condamnä un slujitor vinovat sä fie legat gol in lunca Birladului. III. Letopisetul lui Azarie. lit. R u s s o . de L e c a M o r a r i u . 1878. XIII. Cronice inedite atingätoare de istoria romänilor^ Bucuresti. si de dr. Beiträge zur griechisch-slawischen Chrono. 251—297. G a s t e r (dupä un cronograf) in traducere germanä. Rem. o legendä asemänä. p. III. p. Jireöek. Buzäu. Ill. mem. p. t. p. publicat dupä moartea autorului). Cernäuti. XXXI. 1909.toare a fost pusä pe seama boierului Calmutki. mai räu vor minca". p. 25—44 (dupä un ms. 1085 — 1092. 481—536. Iasi. 416—429.. 1925. in Revista istoricä romänä. Sibiu.. 1939.. B o g d a n . in Convorbiri literare.. s. Rem. p. 1927 (Extras din Arhiva. sect. III.f ä n e s c u. Analele Acad. R u s s o . 1924. sect. 3. Legendele Troadei in literatura veche romäneascä. iarä de vor incäpea niste fläminde. cronografele lui Dorotei ?i Cigala. Despre izvoarele cronografului: Ion B o g d a n . G r e c u. 1914. Hronograful lui Mihail Moxa. p. M a r g a r e t a S t e f a n e s c u . Studii asupra legendei in legäturä cu cronografele: K a r l P r a e c h t e r . Textul slav al cronografului lui Manasses. in Archiv für slawische Philologie. 99. 1835. si D. XL VIII. 255 si urm. p. 3.. si care opres. Phil. numai ce ling. op. 1895. IX.. 1931. Pentru Skazanije. 1927). Voileanu.. in Byzantinische Zeitschrift. s. 501 — 502. sect. XIV. 1942. Legenda Troadei. XVII. Cf. si adaosele lui Const. p. V a s i 1 e s c u. 1—77. 1922. p. Cronografele remä. Textul publicat: de M. tom. 519—546. BIBLIOGRAFIE Cronograful lui Moxa a fost publicat de B. Codicele M. din 1748). Republicat in caractere latine (dar cu pästrarea unor litere chirilice) de N. mem. 1891. Iasi. V o i l e a n u . P e t r i c e i c u H a s d e u . I.. 535-556. 249 . in Revista istoricä romänä. Despre raporturile cu Manasses vezi si N. p. Analele Acad.te pe un binefäcätor ce vroia sä le goneascä: „Lasä-le cä sunt sätule acestea de nu mänincä räu. p. S i m a c h e § i T . I. a c e l a s i ..chinuiau. p. I. 1895. cf. 1894. s. XIV.. lit.nesti de tipul Danovici (studiu neterminat. la Al. In Moldova. Despre utilizarea cronografelor de Dosoftei. Mem. cu o prefata de prof. Mem. Despre Dorotei: V. ist. a fost localizat si la noi. C a r t o j a n . Mem. M. in Cronica lui Constantin Manasses. Legendele Troadei in literatura veche romäneascä. Studii istorice greco-rcmäne.

13 —73. legenda celor sapte cuconi). ln acest scop. si lit. S t e f ä n e s c u . O v i d D e n s u s i a n u . XXIX. 1923. 251—297 (legenda aparte In ms. versiunea occidentalä a lui Guido della Colonua in ms. muncea in comun pämintul. Legenda Maicii Domnului. I. Bucuresti. 307—319) M. pädurea din care-si scotea lemnele trebuitoare pentru constructie si foe. 1895. care scobora dintr-un strämos comun. care aleätuiau domeniile coroanei. In Glasul Bucovinei pe anul 1921. in Revista criticä literarä. Aceste päminturi däruite trebuiau insä puse in valoare. in Convorbiri literare. II. 145— 148. 286 — 298 (dupä ms. 9 2 — 9 3 . p. p . 1925 (tot aci. fie cä ii aducea din depärtäri.. III. primeau de la acesta citeva pogoane de pämint pe care-1 munceau pentru hrana lor si a familiei lor. inrudit deci prin legäturi de familie. Studii ist. fond valah nr. precum si pe cele confiscate de la „vicleni". dar atit cit putem intrezäri in negura vremurilor. IV.prietate. voievozii däruiau sfetnicilor lor de tainä ■ — boierilor de divan— precum si vitejilor care isi puseserä pe cimpurile de luptä viata in primejdie pentru apärarea domniei. p. V a s i l e G r e c u . Rom. legenda sf. CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ ASCENSIUNEA BOIERIMII IN VIATA DE CULTURÄ A NEAMULUI ’ Din a doua jumätate a secolului al XVII-lea. trädätorii. prefaceri pe care vom incerca sä le schitäm in linii generale aci. lanuri intinse. Cruci. Extrase din cronografe. in schimbul pogoanelor primite. R u s s o . Dupä intemeierea principatelor. din Paris. stäpinea in devälmäsie pämintul pe care-1 lucra. E. Nu avem acte din epoca intemeierii principatelor. pe la jumätatea secolului al XVII-lea. p. Acad. p. 1896. Pämintul era proprietatea colectivä a satului.Bucuresti. Povestiri din cronografe. Populatia de agricultori. sub obläduirea bätrinilor. si pentru destelenirea lor era nevoie de brate. Acad. p. Satul intreg. stäpinul isi coloniza mosia cu tärani ■— fie cä ii aträ. I . era cea colectivä. rostul cultural al clerului incepe insä sä decadä. forma obisnuitä de pro.gea din satele räzesesti invecinate. pentru cä ea a avut o important deosebitä in cultura noasträ veche. si in Arkivele Olteniei. 347-353. din recolta cäruia apoi fiecare isi trägea partea lui si a alor säi. in Revista istoriea romänä. desi nu singura. D. se pare cä incä din epoca de inchegare a principatelor noastre. in Revista crit. veniti astfel coloni pe mosia boierului. unde cresterea populatiei imputina ratia de hranä. din täri sträine. 1931. D e m e t r e s c u . 1433 din Bibl. A r o n D e n s u s i a n u .). Din aceste päminturi. C.stea vitele. 657 — 663. domnii pun stäpinire pe paminturile nemuncite si nelocuite. clasa socialä a boierimii dobindeste un loc preponderent in viata de cultura a neamului. 9 — 35. G r i g o r a s .. imasurile pe care-si pä. din citeva dccumente posterioare. Järanii. 2183 din Bibl. dar se invoiau. Casa $coalelor (legenda sf. 4). mai ales in Moldova. adicä de la „vinzätorii de tarä“. p. trebuiau cultivate. räsfiratä in sate. 1931. sä dea proprietarului o parte din recoltä • — dijma — si sä lucreze un numär de zile pe an pe pämintul pe care . Rom. p. Sofii. Aceastä ascensiune este rezultatul unor prefaceri adinci sävirsite in structura socialä a poporului romänesc. Legendele sfintului Constantin. Si atunci.). I u l i a n M . p. 1895. greco-rom.

ln chipul acesta a inceput sä se diferentieze clasa täranilor in douä: o clasä de tärani liberi. bästinasi.proprietarul si-1 rezervase siesi. ca räze^i sau 2-JO . träind färä nici o constringere.

In Constantinopol veneau periodic domnii cu alaiurile de boieri.diari puternici. dar cu conditia ca. In secolul al XVII-lea sintern tocmai in epoca in care procesul acesta social este in plinä desfäsurare. Era imposibil ca boierimea noasträ. obligindu-se in schimb. Boierimea isi intinde necontenit hotarele mosiilor. Conta ctul cu cercurile patriarhiei a trezit in ei rivna dupä 251 . Aceste douä forme sociale au convietuit multä vreme. Pe ruinele proprietätii colective täränesti. Incepind de la sfirsitul veacului al XVI-lea. care colindä curtile sträine pentru a consolida sau a intriga impotriva domnilor. din mosi strämosi pe pämintul pe care-1 stäpineau ca proprietate colectivä. täranul sä dea o parte din recoltä. Prin aceasta täranul räzes intra intr-o sferä juridicä nouä: pämintul lui tre. in devälmäsie — si aläturi. grupati in jurul patriarhiei. din care radia viata spiritualä a intregului popor grec.turile Renasterii occidentale. profesorii de la scoala patriarhiei. täranii räzesi rämin din punct de vedere juridic färä pämint. Venetia si Padova. si sä se oblige a munci un numär de zile pe an in mosia boiereascä. clasa täranilor räzesi incepe sä se ingusteze. in proprietatea boierului. care formeazä divanul si joacä un rol important in ridicarea si ia surparea tronurilor. ca sä-l lucreze mai departe pentru hrana lor.mosneni. care primeau pä mint ul anual din proprietatea boierului. boierul le ceda de cele mai multe ori pämintul vindut. din pricinä tributului pe care domnii trebuiau sä-l verse anual la Poartä. Din secolul al XVII-lea. in schimb ul pämintului cedat. dar boierul ii läsase mai departe uzufructul pogoanelor vindute. prin vinzare. latinä medievalä si turcoarabä —. de fapt. Dar in aceastä metropolä de culturä a Orientului —■ in care se suprapusese trei civilizatii diferite: bizantinä. Conditiile economice din ce in ce mai grele — mai ales in epoca domniilor fanariote — vor sili cu timpul aproape toatä täränimea liberä sä-si vindä ocinele si sä intre in conditiile juridice ale cläcasilor. care isi fäcuserä studiile la colegiile din Roma. Spre a face fatä acestei fiscalitäti excesive.domnii si boierii veneau in contact cu fruntasii plutocratiei grecesti. täranul räzes sau mosnean. absorbind proprietatea räzesilor. din secolul al XVI-lea si al XVIIlea.cuse. intra in rindurile täranilor cläcasi. la fiecare inceput de domnie. o altä clasä de tärani cläcasi. o clasä de latifun. Centrele importante in care se punea la cale intronarea si rästurnarea domnilor nostri erau. dijma. sä fie atrasä numai de pitorescul si strälucirea acestei cetäti pe care o cintaserä truverii evului mediu francez. in schimbul dijmei si al cläcii. Rämas färä pämintul säu propriu. fiindcä. se ridicä. introduseserä un avint de viatä nouä din orizon. la dijmä si la clacä. prin bunä invoialä. in secolul al XVII-lea. adicä sä facä claca. Constantinopolul si orasele Poloniei. birurile apäsau din ce in ce mai greu populatia ruralä. Prin aceste vinzäri. zic din punct de vedere juridic. pentru a primi investitura de la Poartä. in timp ce cremte din ce in ce clasa täranilor cläcasi. dar in cursul veacurilor XVI—XVII. care-si vinduse partea lui de mosie. care se vintura necontenit prin Constantinopol. vechii mosneni si räzesi incep sä-si vindä boierilor de pe mosiile invecinate sfoara de pämint ce li se cuvenea din proprietatea colectivä.

orizönturile mai largi ale culturii occidentale. 252 .

Analele Acad. duminicä 25 ianuarie 1925). Interesante contributii aduc studiile documentate ale mult regretatului istorie C. „Fundatiunea Regele Ferdinand I“. Bucuresti. 52358). Contactul cu scolile Poloniei si cu lumea greacä din Constantinopol inlesneste boierimii noastre sä cistige un loc de frunte in cultura principatelor fi deschide in acelasi timp o erä nouä in istoria literaturii noastre.. TINERETUL MOLDOVEAN LA STUDII lN_POLONIA Cälugärii. Pentru informatii privitoare la titlurile si functiunile boierilor. in legäturä cu originea dregätoriilor ?i cu evolufia lor. 1908 (brosura alcätuieste volumul XVIII. 191—247. Analele Academiei Romäne. Bucuresti. ei le-au zugrävit faptele intr-un stil exaltat de pietate. din colectia Studii si Documente cu privire la istoria romänilor). ist. prin daniile lor. tn legäturä cu cele expuse. Constatäri istorice cu privire la viata agrarä a romänilor. Chestiunea a fost reluatä de I. XV—XVII. Bucuresti. in imprejurärile pe care le vom vedea in capitolul urmä tor. I o r g a . C. G i u r e s c u . Insufletiti de recunoftintä fatä de voievozii care. C. din indemnul domnilor si al boierilor. XXXVIII. p. N. a c e l a s i . Ambele chestiuni au fost reluate intr-un cadru mai larg in cursul pe care regretatul G i u r e s c u 1-a tinut la Facultatea de litere din Bucuresti. F i l i t t i si tratatä mai pe larg. in anul scolar 1915— 1916. stolnicul Constantin Cantacuzino si cea mai cuprin. mem. Clasele sociale in trecutul romänesc (Conferinfä finutä sub auspiciile Institutului social romän. a c e l a s i . 1925. Bucuresti. Bucuresti. 1916. an. Dimitrie Cantemir. Despre boieri. cu materialul documentar necesar. o brosurä de 128 pagini. 1925. 1. care continuaserä in mänästiri. in Arhiva pentru stiinta si reforma socialä. a c e l a s i . Despre rumäni. Oameni dependenti si cultivatori liberi in principatele romäne in sec. seria II. Socec. form. reprezintä in istoriografia Moldovei o deeädere. Modeleie cu care erau deprinsi. cronica lui Stefan cel Mare. C. Un al doilea curent de culturä occidentalä a venit in Moldova din Polonia. G i n r e s c n . legendele hagiografice. la Funda^ia Regalä. sub titlul Organizarea socialä in Tara Romäneascä (o copie litograficä din acest curs se pästreazä in Biblioteca Academiei Romäne sub cota II.ln mediul cosmopolit al Constantinopolului si in marea fcoalä a patriar. Noi contributiuni la studiul marilcr dregätcri in secolele XIV si XV. 1920. Mcmoriile seefiunii istorice. Bucuresti. 18. le-au asigurat viata materialä.). seria a II-a. XIII. sect.hiei fi-au fäcut ucenicia stiintificä: acea bizarä figurä care e Nicolae Milescu. O expunere succintä a evolutiei claselor sociale la I. domnul Constantin Duca. februarie si aprilie 1925 (23 pag. Rem. extras din Convorbiri literare. 1935. Proprietatea solului in principatele romäne pinä la 1864.zätoare fi mai eruditä minte a trecutului nostru de culturä. infätifind vietile sfintilor intr-o bogatä inläntuire de incidente miraculoase fi in luminä 2*2 . Mem. F i l i t t i . BIBLIOGRAFIE Pentru urmärirea mai pe larg a prefacerilor sävirsite in via'fa socialä a poporului nostru. 1933. tom.

fugeau in Polonia. intre cronicile sla. ale cäror fapte sä serveascä drept norme pentru urmasi: „ca sä fie cele bune de invätäturä. si de conceptie si de nivel. Ei scriu ca sä afle „cap si incepäturä mosilor". pe care il spun räspicat in predosloviile lor. luptele pentru apärarea Moldovei. lupte in care era prinsä toatä boierimea. cu vremea. nici sentimentul national. Moldova. Pribegi in Polonia. nici simtul obiectivitätii. cu marile centre de negot ale Italiei medievale. cu marile cäi maritime care duceau spre Orientul indepärtat. iar de cele rele sä se fereascä“. negutätorii poloni colindau drumurile Moldovei pentru a ajunge la porturile de pe coast ele Märii Negre. In luptele inverfunate dintre aceste douä partide. zbuciumärile interne. Cind cineva este insufletit de asemenea idee. De altä parte.vonefti scrise de cälugäri fi intre cele aleätuite in limba romänä de cätre boierii moldoveni. e necesar sä cäutäm a determina mai intii mediul cultural in care s-au format sufleteste primii boieri cronicari. a cäror ecou ajungea pinä intre zidurile mänästirii stins. prin ajutorul polonilor. ln a doua jumätate a veacului al XVII-lea se creeazä in Moldova douä partide: un partid care tinea cu turcii fi un altul care nädäjduia sä scuture. si-au amestecat singele cu pämintul tärii. devenitä din ce in ce mai apäsätoare. cei alungati din domnie se refugiau in Polonia. ca säfi scape viata. Pocutia. In cronicile moldovenesti scrise de cälugäri in limba slavä nu gäsim. cei ce se sprijineau pe ajutorul lesesc. cea dintii näzuintä a lui trebuie sä fie adevärul. färä interes. färä coloare. pria urmare. fi a imprumutat coroana Poloniei cu 5. iar pe de o alta. de aci si preocuparea lor de a serie istoria nu intr-o limbä pe care masele populäre nu o intelegeau. Meritul de a face din istorie un instrument al constiintei nationale revine marilor cronicari moldoveni. sint infätisate sters.de apoteozä. Din timpurile vechi. relatiile politice fi culturale. ca zälog. grupati strins in jurul voievozilor lor. Alexandru cel Bun. au pornit sub impulsul unui sentiment patriotic.000 de ruble. fi prin ele avea legäturi. Aceste legäturi politice continuä si sub urmasii säi si. Astfel fi-au gasit refugiu in tara vecinä Alexandru 253 . s-a cäsätorit cu vara regelui. Este deci o mare deosebire. intrind in legäturi cu vecinii säi. De aci acel spirit de obiectivitate si de discernämint critic pe care il gäsim la marii cronicari moldoveni. i-au fäcut sä dea scrisului lor un pronuntat caracter panegiric. suzeranitatea musulmanä. tinea capätul marilor drumuri de comert care uneau cetäfile Poloniei cu cetätile de pe tärmurile Märii Negre. pe de o parte. Boierii moldoveni. pentru care a primit in schimb. continuind letopisetele cälugärilor. de la inceputul organizärii sale politice. care. Ca sä ne putem explica aceastä deosebire de nivel si de conceptie. Pe aceste vechi legäturi comerciale s-au grefat. Ringala. in räzboiul civil care se dezläntuie intre fiii fi urmasii lui Alexandru cel Bun. zarva de la curtea domneascä. invinfi de domnul adus de turci. ci in limba nationalä.

adicä intre fiii lui Ieremia si ai lui Constantin. Astfel fi-a märitat Ieremia Movilä cele patru fete ale sale. era moldovean de baftinä. din neamul Moviles. Miron Barnovski. atunci pribegii se intorceau. Cind Petru §chiopul a luat drumul exilului spre Tirol.tilor. Ieremia si Simeon. O seamä de fiice ale marilor boieri moldoveni s-au cäsätorit cu tineri poloni. venind din Polonia. Astfel. o influentä polonä. Vasile Lupu a märitat pe fiica sa. se asazä in tron cu sprijinul oftilor polone. o sorä a lui era cäsätoritä si ea cu un polonez.Läpufneanu si fiul säu Bogdan. secretari pentru limba polonä. fugit la urcarea in a doua domnie a lui Aron-Vodä. domnita Maria. Nestor Ureche. totdeauna infrintii isi gäseau adäpost pe pamintul polon. cum erau deprinfi din tara lor cu agricultura. cereau fi obtineau indigena. fi multi altii. o sumä de nobili inträ in serviciul domnilor moldoveni. Astfel se constatä documentar cä au dobindit cetätenia polonä Movileftii — Gheorghe. care avea prieteni in nobilimea polonä. in Polonia. la care s-a aläturat apoi marele boier Nestor Ureche. Documentele timpului ne indicä boieri de frunte ai Moldovei care cultivau in secolul al XVII-lea mofii in Polonia. cu principele litvan Janusz Radziwill. pe Constantin Movilä. boierii säi devo. hatmanul loan Costin. era firesc ca pribegii moldoveni sä caute legäturi de inrudire cu nobilimea cu care convietuiau. Zamoisky a fäcut domn in Moldova pe Ieremia Movilä si.tati s-au refugiat in Polonia. Incetäteniti in regatul vecin fi stiind cä drumurile de intoarcere in tarä le sint inchise. pcate pentru totdeauna. fratele cronicarului. Astfel Nestor Ureche arendase o mofie in starostia Zolkiew. trebuind de multe ori sä räminä acolo vreme indelungatä — nici ei nu stiau dacä se vor mai intoarce cindva — ca sä-fi poatä asigura o federe linistitä. Afezindu-fi rostul vietii lor pe vreme indelungatä. era arendaf la Zahajpole. Luca Stroici luase pe seama sa o mofie la Zwinigrad fi Vasile Ureche. Cind norocul le suridea. Ca urmare fireascä a acestor legäturi de rudenie. dupä moartea acestuia. fi el. cei mai multi arendau mofii din domeniile coroanei. cind aceftia. Acolo si-au gäsit atunci adäpostul familiile Stroici fi Movilestii. tatäl lui Miron Costin. Tot la vecinii de la nord sa refugiat fi Miron Barnovski. cu tot numele säu slav. Boierii aceftia care se refugiau in farä sträinä. Luca Stroici — care ne-a läsat Tatäl nosiru scris cu caractere latine. sprijiniti de osti polone. pe care ii intrebuintau in corespondenta diplcmaticä ce o aveau cu regatul de la nord. tatäl lui Grigore Ureche. cind nemultumirile impotriva domnului adus de turci cresteau in tarä. E posibil ca o bunä parte dintre tinerii noftri boieri care urmau scolile acestea sä fi fost :254 . sub influenta polonä. boierii noftri trebuiau sä-si asigure un rest pentru viatä intre sträini fi. Faptul cä fi-a schimbat numele dovedefte. care. Pe de altä parte.tul polon. dcmnii noftri aveau — pentru a face fatä imprejurärilcr politice ■— la curtea lor. ln räzboiul civil care a urmat intre veri. intruett surorile sale fuseserä märitate in Polonia. Rezultatul acestor numeroase legäturi a fost cä tinerimea moldoveanä a inceput sä frecventeze fcolile polone. fi care semna in documente aläturi de chirilice si in caractere latine.

figura fi limba latinä. Afa. in fcolile intemeiate de iezuiti.pregätiti chiar in Moldova. ne este amintit colegiul iezuit din Iafi. Pe la jumätatea secolului al XVII-lea se gäsesc in Moldova citeva asemenea fcoli in care. fiindcä numai afa ne explicäm sprijinul material pe care i-1 acordä Iordache :255 . intre limbile de predare. in care trebuie sä fi urmat fi multi romäni. dacä nu chiar ca materie principalä. de exemplu.

el a adus ca profesori pe cei mai de seamä reprezentanti ai Academiei teologice din Kiev. trimis pe vremea lui Vasile Lupu sä cerceteze bisericile catolice din Moldova. intr-o scrisoare din 24 iulie 1693 cätre Congregatiunea „De Propaganda fide". altii stabiliti acolo cu pärintii.Ruset sau Miron Costin. fratele lui Nicolae) si secretarii dcmnesti pentru corespondenta cifratä sunt si ei elevii si fiii spiri. hatmanul (era atunci Nicolae Costin). intr-adevär. tineretul nostru a cäutat sä-si imbogäteascä invätäturä mergind peste hotarele tärii. pe la jumätatea secolului al XVII-lea. serdarul (era loan Costin. incit. si in toatä tara pe atunci nu era altcineva ca sä vorbeascä sau sä stie limba latineascä afarä de Mironasco Costin. la särbä. spune textual cä: „acum 15 ani am venit in Moldova si am fost repartizat la Iasi. si-a fäcut studiile Grigore Ureche. Constantin Duca.. poate la Lwöw. iar trei decenii mai tirziu.. Care erau insä. o remarcabilä afluentä a tineretului moldovean spre scolile din Polonia — unii veniti din Moldova. incit. a devenit cu vremea asa de insemnatä in Moldova. Un alt seminar se afla la Galati. care avea in organizarea sa. care a publicat cu citiva ani inaintea räzbciului o versiune latinä a cronicii lui Miron Costin. care a fost mare logofät. in virstä de 23 de ani. Profesorii din aceste §coli iezuite se pare cä predau si lectii particulare in casele marilor boieri. de franciscanul Ressi. in aceastä epocä. condus. dupä cum s-a väzut. care incepuse sä se räspindeascä in Moldova pe la jumätatea secolului al XVII-lea. pe la a doua jumätate a secolului al XVII-lea. Aceastä limbä. räspinditä si prin aceste scoli. dupä cum ne märturiseste un misionar franciscan. Astäzi toatä floarea nobilimii vorbe^te latineste si multi dintre dinsii chiar sunt foarte invätati.tuali ai mei. Miron Costin urma cursurile colegiului din Bar. este un elev al meu.torile Cräciunului. curios ca moldovenii sä fi sprijinit bäneste aceasta scoala. in urma vicisitudinilor din patria lor. dacä fiii lor n-ar fi invätat in ea. Cultura latinä in Polonia. Ar fi. la studii superioare in Polonia.putul veacului al XVII-lea. Dragostea pentru cultura latinä. ln Polonia. pe la ince. scolarii veneau la curtea domnului sä-l salute si sä recite versuri ocazionale in limba latinä. Se constatä dar. atunci cind Vasile Lupu a infiintat in mänästirea Trei Ierarhi o scoalä superioarä teologicä. Actualul principe. Tot in acelasi timp se constatä un seminar catolic la Cotnari. Dar in afarä de aceastä culturä latinä." In aceste scoli se punea pe invätämintul limbii latine atita pret. unde a väzut acea invazie de lacuste pe care o povesteste asa de pitoresc in cronica lui. o bazä latinä. ne dä o listä de vreo 20 de tineri moldoveni care au urmat cursurile Universitätii din Cracovia intre anii 1405 si 1503. in care isi scriseserä 2ö5 . diiectivele culturii polone? Polonia era o tarä catolicä §i ca atare adoptase in bisericä si in cänceläriile regale limba latinä. in care se pregäteau pentru cariera preoteascä cei ce voiau sä ocupe parohii catolice in Moldova. Iezuitul Francesco Renzi. Istoricul polon Eugen Barwinski. Marcu Bandini.

operele lor cei mai de seamä reprezentanti ai culturii polone. incit un 2ö5 . era aci atit de inrädäcinatä.

A fost of it er in armata polonezä. :19 . razele Renasterii. 1 1 D u p o n t . In limba latinä au fost scrise — dupä cum o sä vedem mai tirziu — o multime de cronici polone. venind din Italia. ci fi un om de o culturä vastä. Cultul pentru latinitatea clasicä. legäturile culturale dintre Polonia si Italia se intensificä. incit spunea prietenilor säi: „Patavium virum me fecit“. Isi fäcuse studiile la Roma. intrucit a fost utilizatä si de cronicarii nostri. incit a fost supranumit Magnificul. in aceastä epoca.istorie literar slav spune cä cei mai buni fii ai Poloniei aveau mai pronuntatä dorinta de cosmopolitism decit dragostea pentru culturä lor nationalä. ideile umanistilor si ale principalilor reprezentanti ai Renasterii au fost transplantate in Polonia nu numai de italieni. care au fost cunoscute si de cronicarii noftri. Un alt italian adäpostit in Polonia a fost Alessandro Guagnini. cel care a acor. cäsätorit cu o italiancä. petrecute in Italia. originär din Verona. a luat parte la expeditii räzboinice in Moldova si a scris o cronicä. pomenit mai sus in legäturä cu activitatea mitropolitului Dosoftei. Alors ils reussissent tres bien dans toutes les sciences". lorsqu'ils sont hors de leurs pays et ils trouvent des personnes pour les cultiver et pour les instruire. ci fi de tineretul polon care se ducea sä-si desävirseascä studiile in scolile fi universitätile Italiei. Ce impresie fäcea tineretul moldovean in aceste fcoli se vede dintr-o märturie contimporanä a unui francez. Sub influenza bisericii catolice fi a legäturilor culturale cu Italia. Memoires pour servir ä Vhistoire de la vie et des actions de Jean Scbieski. adicä: „Padova m-a fäcut om". ce qu’ils font bien. marele cancelar. Ifi fäcuse studiile la Padova fi pästra din timpurile copiläriei.dat un sprijin asa de pretios artelor. sä aren. despre care ne vom ocupa in capitolul urmätor. Bartolomeo della Scalla si cu Lorenzo dei Medici din Florenta. Reprezentanti de seamä ai umanismului italian vin. Seria cu ufurintä elegante versuri latinefti. sä-si caute norocul la curtea regilor si a nobililor poloni. era membru al Academiei pomponiane si stätea in corespondents cu Polizziano. citea fi gusta operele antichitätii clasice fi avea o profundä admiratie pentru ftiinte fi litere. care n-a fost numai un mare talent militar fi un insemnat bärbat politic. Bona Sforza. expatriatä.deze mofii din domeniile regale fi sä-fi trimitä copiii in fcolile umaniste. Tot in Italia a studiat cel mai de seamä scriitor al literaturii polone din epoca ei de aur. cind boierimea moldoveanä. pätrund in Polonia. secretarul regelui loan Sobieski: „Ils ne manquent point d’esprit. In fruntea acestora stä loan Zamoiski. Dupont. care a trait intre 1437 si 1496. amintiri afa de puternice. Sigismund al II-lea (1548—1572) si Stefan Bäthory (1575—1585). sub regii Sigismund I (1506—1548). Polonia ajunsese deci la o frumoasä inflorire literarä cätre sfirfitul veacului al XV-lea. decedat la Cracovia in 1614. Incepind insä din a doua jumätate a secolului al XVII-lea. Unul dintre aceftia a fost Filippo Buonacorsi. venea sä se afeze in orafele ei. In secolul al XVI-lea. loan Kochanowski.

1865. Varsovia. 201. p. dintre toate disciplined pe care le invätau in fcolile polone.Dar. aceea care a avutoräsfringeremaiputernicä in sufletul tinerilor noftri cärturari a fost istoria. :20 .

parohii si catedrale. de la canonic de Sandomir si Cracovia pinä la arhiepiscop de Lwöw. viata Moldovei se impleteste tot mai mult cu a Poloniei. pe lingä loan Huniade. care era intrebuintatä si in cancelaria de stat. eie nu prezintä interes pentru noi. mai ales. Polonia sive de Origine et rebus gestis Polonorum. istoria Poloniei din epoca päginä pinä in anul care a precedat moartea sa. episcop. Sub influenta papalitätii au fost organizate scoli pe lingä mänästiri. cu Analele Roczniki. al XIII-lea si al XIV-lea. folosind. dupä modelul celor din Occidentul medieval. este consideratä. mai tirziu. pentru aceasta. cäsätorit cu o principesä cehä. ca una din cele mai remarcabile scrieri ale timpului säu. la Dlugosz. pentru al cärui geniu militar avea o sincerä si mare admiratie. de cind principele Mieszko I. El a povestit. ajunse in curind un puternic focar ce imprästia lumina culturii dincolo de hotarele Poloniei.nicari isi fäceau cultura in Polonia. Stiri despre istoria Moldovei si latinitatea romänilor in istoriografia polonä. cronicile polone. in epoca in care viitorii nostri cro. s-a creftinat impreunä cu supusii säi. Marcin Kromer este contimporan cu Kochanowski si a petrecut o buna parte a vietii lui la curtea regelui Sigismund August. In limba latinä a evului mediu catolic s-a inceput literatura polonä.fel in tot Occidentul medieval — in limba latinä. ?57 . Libri XXX. unde a urcat toate treptele ierarhiei. iatä chestiunile pe care le urmärim in capitolul urmätor. cronica lui Dlugosz contine o bogätie de stiri interesante din istoria Moldovei pinä la anul 1480. loan Albert. incepind cu Alexandru cel Bun. Jan Dlugosz (Johannes Longinus) (1415—1480) a studiat la Universitatea din Cracovia si a intrat in cler. pe lingä Matei Corvin si pe lingä impäratul german. Polonia s-a despärtit de tulpina popoarelor slave si a intrat in zona de culturä a bisericii catolice. Alexandru cel Bun si apucä anii de glorie ai lui Stefan cel Mare. prin spiritul critic de care e stäpinitä. care. fncepind din anul 966. ca senator fi. ce elemente din cronicile polone au trait mai adinc si au desteptat vocatiunea in sufletul tine. reorganizatä in 1400 de Vladislav Iagello. Instructia se preda insä in scoli si in universitate ■— ca dealt. avind ca model pe Titus Livius. si 1-a insärcinat cu misiuni diplomatice pe lingä scaunul papal.rilor boieri moldoveni.Care era stadiul istoriografiei polone atunci si. care träieste in asa-numita epocä de aur a literaturii polone. care 1-a insarcinat cu diferite misiuni diplomatice. ungare si germane. Dar cu toatä valoarea istoricä pe care o au cronicile polone din veacul al XII-lea (Anonimus Gallus). Ea servea chiar ca manual istorie in scolile superioare. Opera lui. intre 1512—1589. ca sä gäsim date din trecutul Moldovei. intrucit nu contin §tiri privitoare la neamul nostru. tipäritä la Basel in 1555. Intrucit. Trebuie sä trecem in secolul al XV-lea. In 1364 ia fiintä Universitatea din Cracovia. precum si hrisoave si alte documente. incä din secolul al X-lea. Informatiile lui Dlugosz privitoare la Moldova au fost imprumutate si amplificate de Marcin Kromer. Dlugosz träieste in epoca räzboaielor singeroase dintre fiii si urmasii lui. Regele Cazimir al IV-lea 1-a ales ca profesor de limba latinä pentru fiul säu.

cu bogate stiri privitoare la Moldova.Cronicile lui Dlugosz si Kromer sint continuate. de Marcin Bielski (1495—1575). care fi-a petrecut viata pe ?57 .

imitate in toatä istoriografia medievalä. sub titlul Kronika wszytkiego swiata (Cronica lumii intregi) si cuprinde. fiind. numit secretar regal si insärcinat cu corespondenta diplomatic!. Cronica lui Piasecki a oferit. Ea a fost aleasä. Cronica incepe deci cu povestirile biblice. dupä cum vom vedea mai tirziu.bilit si numit episcop de Chelm (1640) si Przemysl (1644). a fost mult admiratä pe timpul ei. ameste. Numai in rästimpul vietii autorului a apärut ln trei editii: I la 1550. un material bagat de informatie lui Miron Costin. Cronica lui Marcin Bielski a apärut in 1550. mentioneazä cronicarul. cu pretioase stiri privitoare la Ieremia Movilä. continuä cu istoria anticä. incorporeazä apoi ceva din istoria popoarelor europene. incheindu-se la anul 1548. A avut insä in patria sa o viatä zba:iuaiatä. cind fu chemat in Polonia.creazä si o continuä.du-si verva sa satiricä impotriva iesuitilor.cul polonilor in afacerilor interne ale Moldovei. pe care o prelu. apärutä in 1597. Contimporan cu Piasecki a fost Alexandru Guagnini (Aleksander :2 . Ei cuprinde povestirea evenimentelor petrecute in Europa intre anii 1587 si 1638. dupä cum vom vedea la locul säu. ln cronica astfel prelucratä de Ioa. a fost atacat de acestia cu inversa. a fost apoi resta. la expeditia luiZamoiski in Tara Romäneascä. moartea lui Stefan cel Mare. domnia lui Stefan cel Mare. „din pri. cu multe adausuri si schimbäri.cina vitejiei lui nemaiauzite. luptele cu turcii.a.lingä voievodul Cracoviei si a luat parte la räzboaiele din Moldova. sau cu numele latin Piasecius (1578—1663). Chronicx gestonim in Europa singulariorum. isi luase acolo doctoratul in drept si ajunsese protonotar apostolic. moldovenii il socoteau ca sfint". relatiile cu polonii. Cu acelasi lux de aniänunte e povestitä si domnia lui Bogdan. un repertoriu al istoriei universale. la 22 de ani dupa moartea autorului. fiul säu. dupä modelul cronografelor bizantine. la räzboaiele lui Mihai Viteazul.nare si acuzat de ambitie §i trädare. unde. a II-a la 1554 si a III-a la 1564. indreptin. drept cäläuzä principalä de cel dintii cronicar al Moldovei in limba nationalä cunoscut pinä acum. Aceastä cronicä. infringerea din Codrii Cosminului. un scriitor care s-a bucurat de mult renume pe vremea cind Miron Costin i$i petrecea tineretea in Polonia a fost Pawel Piase. Dupä Bielski. Dizgratiat un mament. dupä märturia cronicarului. si alti istoriografi poloni. si pe acest fond se desfäsoarä istoria Poloniei in legäturä cu tärile invecinate. dupä amintirile sale personale si dupä Reinhold Heidenstein. Acesta studiase vreme indeluagatä la Roma.ki. povestind evenimentele petrecute intre anii 154S—1597. secretarul regelui §tefan Bathory. Opera sa. incepind de la creatiune pinä in vremea autorului. In 1597. Scrierea aceasta a avut pentru timpul ei un mare räsunet. era in plinä faimä pe vremea cind Grigore Ureche isi fäcea studiile in Polonia. pe care. Ioachim. a pierit toatä sleahta polonä care a participat la luptä. lalaptele lui Zjlkievvski de la la originea cazacilor si la räscoala lor contra polonilor. trece la istoria bizantinä.chim Bielski se gäseste o neinchipuitä bogätie de stiri privitoare la istoria Moldovei: luptele fratricide dintre fiii si urmasii lui Alexandru cel Bun. republicä din cronica tatälui säu partea privitoare la istoria Poloniei.

El a scris in limba latinä o carte care cuprinde descrierea tärilor din räsäritul Europei si istoria Poloniei in legä- :3 . italian de origine (näscut la Verona in 1538). distingindu-se ca inginer militar.Gwagnin). care a venit de tinär in Polonia.

Stryikowski nu s-a märginit insä aci. Tradusä dupä stäruinta autorul/ui. Scotia etc. bärbat minunat. in cunoscutä dramä istoricä a lui Vasile Alecsandri. nublicind a sa Cronica litvanilor.Stefan cel Mare rinduri ca acestea: „O. in 1578. E usor de inteles curiozitatea vie cu care tinerii feciori de boieri moldoveni. Mai toate cronicile Poloniei cuprindeau astfel de stiri interesante sibogate despre relatiile cu Moldova si främintärile din principatul invecinat. ca Grecia. ci s-a plins chiar regelui.lor polone zbuciumul strämosilor lor. tärilor si provinciilor legale de aceastä Sarmatie. statelor. in vechime. o strälucitä biruintä asupra turcilor. Cartea a fost publicatä la Cracovia. la räscoala lui Tomsa si la luptele lui cu Laski si Dimitrie Wiszniowiecki. cu nimic mai prejos decit comandantii eroici de cari atit ne miräm! In zilele noastre cistigä el. intre altele si prin faptul cä. Aceastä editie polonä cuprinde. de acelasi autor si impärtitä in 10 cärti. de vreme ce ceilalti regi si principi catolici isi petrec timpul numai in trindävii sau in räzboaie civile" — nu se putea sä nu-si simtä sufletul tresärind de inviorare. pinä la moartea lui Sigismund August (1572). Aceste relatäri pline de amänunte pitoresti sint cu atit mai pretioase cu cit Guagnini a fost martor ocular la evenimentele pe care le povesteste si a luat parte la ele. insulclor. In 1611.turä cu statele vecine. prin aceasta. el este cel mai vrednic sä i se incredinteze conducerea si stäpi. Panonia. pretinzind cä i-ar fi furat manuscrisul Descrierü Sarmatiei. Suedia. la expeditia lui Laski in Moldova pentru intronarea lui Despot. de Alexandru Guagnini. intelegerea si hotärirea tuturor crestinilor. la domnia acestuia.nirea lumii si mai ales cinstea de comandant impotriva turcilor. tärile slave. cu sfatul. fiind in ostirca lui Laski. din latineste in polonezä. a invinuit pe Guagnini de plagiat. iar acum cu adausurile regilor care nu se aflä in editia intiia. sub titlul Sarmatiae Europae descriptio (Descrierea Sarmatiei Europene)—-prin sarmati se intelegea.tiile lui cu Laski. Stirile lui privitoare la Despot-vodä au intrat in compilatia lui Simion Dascälul. Germania. Dupä a mea pärere. a adus martori in sprijinul acuzärii sale si a obtinut un decret prin care i se recunostea dreptul de autor. la rela. aruncati de valurile imprejurärilor pe limanuri sträine. istoricul polon Matei Stryikowski. cel dintii dintre principii lumii. urmäreau in paginile cronici. Departe de locurile pe care-si petrecuserä copiläria si de care le erau legate atitea amintiri. dupä aparitia ei. si. Cind citeau de pildä in Dlugosz despre .. Problema nu este incä definitiv clarificatä in literatura polonä. populatiile care locuiau intre Marea Neagrä fi Marea Balticä — si a fäcut multä vilvä. de Mar ein Paszkowski. mult amplificatä. pe lingä multe adause referitoare la istoria Poloniei. deoarece lipseste un studiu critic. cartea lui Guagnini a apärut intr-o traducere polonä. apärutä intii in latineste la 1578. si o serie de informatii privitoare la Despot-vodä. evocarea ^ärii si a neamului in cärtile 25') . sub urmätorul titlu (in traducere): Cronica Sarmatiei Europene in care se aflä regatul Poloniei cu toate tärile. Danemarca. imprumutate din cronica lui Bielski — apärutä in urma editiei latine a operei lui Guagnini — pe lingä stiri pretioase despre räzboaiele polono-moscovite. Moldova. precum si a regatelor. Boemia..

25') .sträinilor a induio.sat sufletul pribegilor si a trezit in ei vocatiunea istoricä.

p. IV. Cel dintii dintre umaniftii italieni care a vorbit in Italia de_latinitatea limbii noastre a fost toscanul Poggio Bracciolini (1380—‘1459).. 3„." :4 . fi papa Inocentiu al III-lea o amintefte in scrisoarea cätre Asäne. spunea: „In Ardeal mai mult de a treia parte sunt romäni cärora fägäduindu-le libertatea. de umaniftii italieni.fti3. aceastä idee nu apare in literäiura’ istoricä sau geograficä italianä decit in secolul al XIV-lea.Dar in afarä de stirile privitoare la istoria Moldovei. DXCV. Cei dintii care le räspindesc prin scris fi-i dau tot relieful cuvenit sint cronicarii moldoveni care-fi fäcuserä studiile in Polonia. cu Radu. Inainte de Chiril Lucaris. Marcu. I.picat lui Gavril Bethlen despre „legäturä de singe fi de simtiri care träiefte. Prin misionarii catolici din Orient. nu erau difuzate in masele populäre.. care la rindul lor o gäsiserä la scriitorii latini si la cronicarii bizantini. cälugärul Maxim intervenise pe cimpul de luptä pentru a impäca pe Bogdan.. Inaintea lui. dupä cum afläm din analele de la Bistrita. dar cu atit mai puternic. 1N. Intr-o operä a sa publicatä in 1451. qui de_'sanguine Romanorum se asserit descendisse. in 1629. färä zäbavä. Istoria romänilor prin cälätori. dupä cercetärile intreprinse de Al. dar. Este ideea originii latine. 669. 2Documentele^Hurmuzaki.vaniei fi intre locuitorii Tärii Munteniei fi ai Moldovei". patriarhul Chiril Lucaris.. Notizie intorno ai Romeni nella letteratura geografica. impotriva ungurilor“2. Textul reprodus si la C l a u d i u I s o p e s c u . domnul Vasile Lupu. vorbind despre noi. precum s-a väzut. secretarul apostolic al papei Bonifaciu al IX-lea. spune textual: „La sarmatii de nord este o colonie de la Traian. Ideea romanitätii neamului a fost pusä in circulatie. O idee confuzä a originii romane a fost inregistratä. I o r g a . intre romänii din Tara Transil. 1 5 . nr. domnul Munteniei. dupä izvoare romänefti. tineretul moldovean a mai gäsit in atmosfera istoricä a Poloniei o idee care a avut un räsunet putemic in literatura noasträ veche. fiul lui Stefan cel Mare. scriind vizirului despre o eventualä campanie in Ardeal. desi in mod tainic. nu fuseserä fixate in scris. 76. p . Doar fi pe ea se intemeiase campaniile lui Mihai Viteazul pentru cucerirea Transilvaniei fi a Moldovei. la 1507. 56). Dar ideile acestea de unitate nationalä fi mai ales de origine romänä erau vagi. cätre sfirfitul secolului al XVI-lea. Chiar pe vremea lui Grigore Ureche. primul din triada cronicarilor moldoveni cu studii in Polonia.lui papal. 1. p. in lumea Occidentului medieval. originea romänä a neamului nostru a fost cunoscutä de timpuriu in cercurile scaunu. Ideea unitätii nationale trecuse fi pe planul politic. Disceptationes conviviales. p. Nu se poate spune cä ideea unitätii neamului fi a originii romane erau inexistente inainte de Ureche. amintindu-le cä sint „creftini fi de acelasi neam". care chiar fi acum. ii voi atita. seria räs. si in cronica anonimä aleätuitä in secolul al XVI-lea in Rusia (cf.populus terrae tuae. italianul De la Valle culegea traditia originii romane din gura cälugärilor de la mänästirea Dealu.1 Cu mult inainte.

un popor sälbatec si insemnat prin multe pagube aduse romänilor" —■ iar ceva mai jos: „Valachia este un tinut destul de intins. De unde a luat papa Pius al II-lea pe acest comandant de la care ar 1 „Apud superiores Sarmati colonia est ab Trajano ut aiunt derelicta. spune: „Este un tinut asezat dincolo de Dunäre. notate de cätre italienii care s-au dus pe acolo. manasse eamque coloniam fuisse latino sermone u. multasque alia quibus apparet ab Latinis. pe care 1-au locuit cindva dacii. In multele si variatele sale opere. unde au rämas. 2.“ . Cel mai interesant pentru noi este insä Aeneas Sylvius Piccolomini (1405—1464). dupä ce a indeplinit sar. Limba este pinä acum de familie romana. Aceastä ultimä idee — ca fi celelalte douä — a avut un puternic ecou in literatura istoricä a timpului fi a räzbätut pinä in istoriografia popoarelor catolice din preajma noasträ. manum (minä). afirmind cä este de origine romänä.zindu-se pinä la Marea Neagrä. 5 . manum (minä). Zic oculum (ochi). ca de pildä Flavio Biondo (1388— 1463). afirmate trei idei principale: 1.cina de secretar pe lingä diferiti cardinali si pe lingä impäratul Frederic al III-lea al Germaniei. quaq nunc etiam inter tantam barbariem multa retinet latina vocabula. incit s-a zis (Vlahia) Valahia. a ajuns. qui coloni ibidem relicti fuertint. intrind in der. panem (piine). In aceasta operä. notata. care a infrint pe daci.sam. care aminteste intr-un loc de loan Huniade. aproape toatä un ses intins si neapt pentru riuri. dar acolo unde insistä mai pe larg asupra originii poporului roman este Hist or ia rerum tibique gestarum locorumque descriptio. Iar colonia romänilor care a infrint pe daci a fost condusä de un oarecare comandant Flaccus. care. care au pus pe fugä rusinoasä si pe Darius. el are prilejul sä vorbeascä adesea despre romäni. digitum (deget). vorbind despre tinuturile de la nordul Dunärii. Flaccus. sub numele de papa Pius al II-lea. pästreazä multe cuvinte latine.intru atita barbarie. vine de la numele unui comandant roman. de§i in mare mäsurä schimbatä. un mare erudit. cä limba romänä face parte din familia limbilor romanice." In acest text al lui Aeneas Sylvius Piccolomini avem. cä numele etnic al romänilor. si acea colonie s-a folosit de limba latinä. si alti eruditi italieni din vremea aceasta amintesc originea romänä a neamului nostru. §i 3. de la care a fost numitä Flaccia. desi in mare parte schimbatä si putin inteligibilä unui italian. qüi eo profecti sunt. cä romänii se trag din colon is tii adusi de romani in Dacia supusä. care pe acel timp era „valah". Pe acest pämint au locuit odinioarä getii. iar pe regele Lisimah 1-au prins de viu in puterea lor si au coplesit Tracia cu multe nenorociri. panem (piine). Oculum (ochi) dicunt. sä fie incoronat papä. si multe altele apar ca fiind de la acei latini.. ab Italis. fiul lui Histaspe. care au fost läsati acolo ca colonisti.“1 Dupä Bracciolini. un profund cunoscätor al istoriei romane. digitum (deget). dupä cum se vede. In cele din urmä au fost supusi si nimiciti de armatele romane. cuvintul s-a corupt.. incepind din Transilvania si intin. la virsta de 53 de ani. Si dupä o lungä trecere de vreme. secretar al multor principi italieni si al curtii papale.

.........180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’......................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU...119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ...79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI....52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE.... petrecute departe de ai säi..2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV.. . SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ.241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ.......... ..............ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI.......213 CRONOGRAFELE......... . ...110 LITERATURA RELIGIOASÄ........................... ....................207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU.......................... pe tärmurile Märii Negre.... FOCARE DE CULTURÄ.........................161 STOICA LUDESCU............. ..............170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA...155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB....................... 43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE..................... .................... poetul roman Ovidiu..92 EPOCA POST-CORESIANÄ................... .................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t........11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN.....50 MÄNÄSTIRILE.... ........... ............. TEXTELE POPULÄRE...190 veni numele poporului nostru ? Flaccus este amintit in elegiile pe care le-a scris in amarul zilelor de exil............ intre barbarii sciti.......... In cartea a IV-a din Ponticele :6 ........66 I......... EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO.159 CULTURA IN TRANSILVANIA....45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI..........128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ.24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ.

.. ed...... Giurescu)...219 (1942 -1979)...... .35 Istoria literaturii romane vechi.. la inceputurile poeziei romänesti... n-a putut fi pinä acum extirpatä..... Vorbind... näscut la Ascoli.. .... asezatä intre atitea limbi felurite ale barbarilor... odinioarä Flaccus comanda aceste locuri fi sub stäpinirea lui a fost intreg malul sälbatic al Dunärii......... si profesa umanitätile la Recanati. Ei sunt urmasii legiunilor si coloniilor aduse in Dacia de Traian si de ceilalti impärati romani... Ripa scumpä a Dunärii. se gäseste si un capitol privitor la romäni.. El a tinut popoarele Misiei in pace statornicä si cu sabia i-a inspäimintat pe getii increzätori in arcul lor........33 Recenzii si rapoarte..... Bonfiniu citeazä in fruntea izvoarelor de care s-a servit si opera papei Pius al II-lea.37 Aceste versuri..... din ce tarä au iesit stramosii lor).... el singur cu sine.......... care a publicat la Lyon...... acum Flacus tine...“ Aceeasi idee a trecut apoi la istoricii sasi. lata.... opera sa..... In opera sa. 17. scrisä dupä modelul lui Titus Livius... Diverse.. de necesitätile ritmului si ale rimei... 7 ..... Decades rerum Hungaricarum... despre valahi. . pinä ce a ajuns la Laurentiu Toppeltin din Medias... sensul versurilor ovidiene: „Grecine. deoarece.... au fost traduse de Miron Costin.32 Comemoräri. Bonfiniu era italian.242 Literatura modernä.... intitulatä Origines et occasus Transylvanorum. Silit... Traducerea lui Miron Costin este liberä...... Pre gheti i-au scos de aicea el cu biruintä....... pentru o intelegere mai clara. cunoscute si de cronicarii nostri... Editii de texte..30 Didactice..... dupä cum märturiseste pinä astäzi limba lor... In Ungaria a fost introdusä de istoriograful Anton Bonfiniu (1427—1502).35 Lucräri postume *.... El a tinut Misia in pace cu credintä.... C.. el spune textual: „Valahii se trag intr-adevar din romani. care a fost unui din principalele izvoare ale lui Miron Costin in Cartea pentru intiiul descälecat (De neamul moldovenilor. intr-un loc. vom reveni intrun capitol viitor.... in care Toppeltin se ocupä de obirsia tuturor natiunilor din Ungaria... in limba latinä. In acest opuscul. in De neamul moldovenilor (p. cind a fost chemat la curtea regelui Matei Corvin pentru a scrie. . el s-a indepärtat de sensul textului. astfel: ' Ghetii tinea intr-o vreme...... Necroloage.......34 Conferinte rostite la Radio.. istoria Ungariei." Aceasta idee a papei Pius al II-lea s-a räspindit apoi in toate tärile catolice si a fost utilizatä de cronicarii unguri si poloni............. Dar asupra lui Toppeltin....CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU........ .32 Publicatii conduse. in 1667.......

trebuieste insä urmäritä si la fiecare cronicar in parte).sesc de o limbä latinä. Bucuresti. Ea avea sä destepte in ei vocatia istoricä. Bucuresti. P. cä esti drept vlah. R a c o v i ^ ä . sect. cetitoriule. Analele Academiei Romane. Rif lessi di storia rumena in opere italiane dei secoli XIV e XV. Le gäsim exprimate cu destulä claritate in secolul al XVI-lea la Marcin Kromer (1512—-1589).. „ex toto orbe romano". ist. in Rev. Bucuresti. cum spune cu atita duiosie. 237 —332. adicä italian si rimlean". si de R a m i r o O r t i z . care din lume intre neamuri n-au lipsit niciodatä. in opera sa despre care am vorbit. IV. in graiul lor bätrinesc. Piasecius. I o r g a . D. 1925. s. Traian a adus o nouä populatie. cu deosebire p. si cä din acesti colonifti amestecati cu barbarii au iesit romänii. gindul cä neamul lor se trage dintr-o obirsie asa de glorioasä avea sä le incälzeascä sufletul si sä destepte in ei mindria de neam: „Cautä-te dar acum. 4. de P. 85 — 94 (la Ureche).. ei se sträduiesc sä confrunte stirile culese din istoriografia polonä cu amintirile boierilor bätrini si cu mentiunile din vechile cronici slavonefti ale tärii. Istoria literaturii romänesti in secolul al XVIII-lea (1688—1821). Mem.tit in doua state. p. au pätruns si in Polonia. Acolo. p. P a n a i t e s c u . ca intr-o oglindä si te priveste de unde esti. a IH-a. t. in Ephemeris :8 . Cronicarii moldoveni din aecolul al XVII-lea. semnalatä mai dinainte de $ t e f a n O r ä s a n u . Per la storia della culturä italiana in Rumania. insä impar. 6—18.. Ideea aceasta se regäsefte apoi la Piasecki — sau. „cap si incepä. 1940. mem. BIBLIOGRAFIE Influenta polonä asupra cronicarilor. 19 — 25 (trateazä chestiunea in general. 1901. a fost pusä in cadrul ei firesc de N. M a r c u.Ideile despre originea noasträ romänä. in mijlocul atitor popoare de rasä diferitä. Aceastä constiintä a originii romane avea sä le lumineze mai bine rostul neamului lor ca unitate etnicä deosebitä. Despre suzeranitatea polonä C. coruptä cu elemente barbare. lepädind de la tine toate celelalte basme . vol I. rom. Bucuresti. Influenta polonä in opera si personalitatea cronicarilor Grigore Ureche fi Miron Costin. polonii si slavii cuprind pe toti italienii. In privinta numelui etnic de „valahi“. Studi e richerche. Ba. Problema influentei polone a fost reluatä si adincitä in legäturä cu opera lui Ureche. asadar. Intorcindu-se in zorile tineretii in patria lor. 1899. I o r g a. Ideile despre originea romänä a neamului si latinitatea limbii noastre. printre sträini. dar observä cä sub numele de „valahi“. altii de zävistie. Simion Dascälul si Miron Costin. dupä ce-si träiserä anii copiläriei pe tärmuri sträine. fiind secätuitä de bärbati prin räzboaie. puse in circulatie de umanistii italieni. cu numele latinesc. in vremea in care cronicarii moldoveni isi fäceau ucenicia in scolile polone. ist. el pomeneste de räzboiul lui Traian cu dacii si spune cum Dacia. pentru ca sä afle..turä mosilor.in atmosfera timpului. puse in circultaie de umanistii italieni si räspindite in istoriografia ungarä. pluteau. 1916. de neftiintä rätäciti. Chestiunea a fost tratatä. merge ceva mai departe si afirmä cä muntenii si moldovenii sint un singur neam. Citind pe Eutropius. dupä N. p. de unde au izvorit in aceastä tarä“. scrie Miron Costin in De neamul moldovenilor. care se folo. Ideile despre originea latinä a neamului si a limbii noastre la umanistii italieni au fost adunate de A l e x . cite unii au insemnat de tine. citeazä si el pe Aeneas Sylvius.

atestatä documentar incä de la 1407. p. cu loc de moarä si helesteu pe Somuz. a cärui operä a asimilat indemnurile istoriografiei polone. Nestor. Bulletin de la Section his. atit „cele cumpärate cit si cele de la strämosi". inaintea divanului domnesc in frunte cu mitropolitul Varlaam. jupineasa Mitrofana. K a r l K l e i n . Buletinul Muzeului Municipiului Iasi. director Gh. cronicarul e fiul lui Nestor. incit unii istoriei ai nostri au fost ispititi intr-o vreme sä-i atribuie lui cronica scrisä de fiul säu. Nestor Ureche. I. si M a r i n P o p e s c u-S p i n e n i. din Septicini. 1929. Literatura Polska.Dacoromana (Annuario della Scuola Romena di Roma). Despre Aeneas Sylvius si ^ärile romänesti v. Warszawa. ed. El a jucät un rol asa de important in istoria epocii sale. cu vad de moarä in Ricca din tinutul Sucevei. din tinutul Sorocii. din tinutul Tigheciului: Vlädeftii cu a treia parte de baltä din Giemeni. tom. jumätate din satul Sirbi. 1923. a treia parte din Soimäresti pe Moldova. pärtile din Lungani. a II-a. ln orice caz. 1926. asc. Actul a fost incheiat la 9 martie 1643. din Räcariul fi din Päcicani. in cronica fiului se streväd amintirile tatälui. Pentru ideea originii romane la umanistii sasi. GRIGORE URECHE ' Cel dintii din sirul marilor cronicari moldoveni. a treia parte din Licin.torique de I’Academie Roumaine. din Onesti si din Bältati si o bucatä din hotarul Tirgului Frumos. I. Nistur sau Nistor. citez numai mosiile care au venit de partea lui Grigore Ureche1: Dumbrävita. 271. in Jinutul Läpusnii: Dräculestii. Bibliografia editiilor si studiilor asupra cronicarilor poloni.1927. a fost unui din cei mai bogati si mai influenti boieri moldoveni de la sfirsitul veacului al XVI-lea si inceputul celui de-al XVII-lea. 1929. Cam tot atitea mosii le-au venit si celorlalti doi moftenitori. p. I. deasupra Cotnariului. satul Goestii si silistea Mindrestii pe Bahlui. in tinutul Iasilor: Verdefänii pe Lavnic fi pärtile din Botefti fi din Bogdänefti. 1938. „cel stilpit si hotärit“ (hotärnicit). din vremea lui Alexandru cel Bun. a opta parte din Ruguleni. 338 — 386. Schindestii si Scocul si pärtile din Colunesti. in Revista geograficä romänä. O intimplare fericitä a fäcut sä räzbatä prin furtunile vremilor pinä la noi actul de impärtire a mosiilor rämase de pe urma lui Nestor Ureche si a sotiei sale. G h i b ä n e s c u . ‘ 9 VI AfA ' . a fost Grigore Ureche. $tirile posterioare secolului al XV-lea. la G a b r i e l K o r b u t . in tinutul Vasluiului: Cäueftii. fiindcä in 1572 il vedem incepindu-fi cariera politicä cu slujba de uricariu la logofetia cea mare. din Bänesti. cäruia i s-a atribuit intr-o vreme fi cronica. cum se gäseste in documente. Iasi. Rumänisch-Deutsche Literaturbeziehungen. Heidelberg. 59 si urm. Bucuresti. spätarului 1 loan Neculce. Scoboritor dintr-o veche familie moldoveneascä. Stroestii. 1927. Notizie intorno ai Romeni nella letteratura geografica italiana del cinquecento. toate din tinutul Cirligäturii. 1929 (indice). dr. sub forma Urecle. la C l a u d i u I s o p e s c u . v. p. 6. Näscut probabil in preajma anului 1550. a fost fiul lui Maxim Ureche si al sotiei sale Dumitra. capitolul Humanismus und Reformation. iar in tintul Orheiului: Avrameni. Ca sä se vadä la ce imense latifundii putea ajunge in Moldova veacului al XVII-lea un mare boier. tinutul Romanului.

In Polonia. toatä ziua“. Intre pribegii moldoveni se leagä o prietenie strinsä fi. trebuia sä joace un rol important fi in viata politicä a tärii sale. cu o avere asa de mare. fratele säu.lor. Dupä cum se vede. in vreme ce el „va oblici" gazdele pe unde se gäsesc boierii scrifi in „catastiful“ domnului si-i va inchide. intre altii: Lupu Stroici logofätul si fratele säu Simion. de sä vor desbate si s-or aseza. in 1595. fi sä se dueä la Constantinopol. Si incä nu avem trecute in acest document toate proprietätile lui Nestor. Andrei hatmanul. precum fi sub fiii lui Ieremia. Mihail si Constantin. Aceste zile mai bune nu intirzie sä se iveascä fi. iese din tarä in Polonia. aflind — cum spune fiul säu — „vreme fi cale deschisä de a se depärtare“. pe la Soroca. fi cind domnul a fost silit sä päräseascä tara. sprijinit de boierii din tarä si ajutat cu oaste de guvernul polon. recäpätind tronul Moldovei de la turci. nevoind sä se faeä unealta domnului. minatä de lupte cu verii. care päzea scaunul domnesc. pentru ce-s <pentru cä sint) de gilceavä. cäci :10 . turburatä numai de räzboaiele cu Mihai Viteazul. in vremea lui Aron-vodä. De aci inainte viata lui Nestor Ureche este legatä de a Movileftilor. luindu-si familia. Aron-vodä. se grupeazä cu totii in jurul lui Ieremia Movilä. in afteptarea unor vremi mai bune. Ureche logofätul. Astfel Lupu Stroici este mare logofät. iar Nestor Ureche. mare vornic al tärii de jos. Pe cind Oprea armasul stätea ascuns in curtea domneascä. n-a durat nici un an. toatä noaptea. ba fi sfätuiefte pe armaf ul care-i adusese scrisoarea domnului sä pästreze mai departe taina fi sä stea ascuns tot timpul in casele darabani. Simion. a fost adus sä-fi petreaeä copiläria in tarä sträinä fi sä vinä in contact cu culturä umanistä a Poloniei. cei trei mostenitori ai lui Nestor Ureche isi impärteau averea pärinteascä fi le venea la fiecare eite 23 de sate. din pricina pirilor. Era firesc cä un boier cum era Nestor Ureche. sä le impärtim in trei pärti“. se preface cä primefte porunca domneascä. fiindcä actul de impärtealä adaugä: asijdere si alti sati intregi si ocini cari nu-s pusä aicie. sä avem a li puni iar la mijloc. loctiitor de domn a fost läsat Nestor Ureche. porneste indatä si „gonind noaptea. sub Simeon Movilä. care a fost oträvit de cumnata sa. adicä era o avere de aproape 70 de mofii. scrie din Constantinopol lui Ureche. vistiernic. Ureche. primul cronicar moldovean. il gäsim in divan cu rangul de mare logofät.Neculai Ureche si lui Nistor Batiste. Dar domnia lui Constantin Movilä. care pribegiserä din Moldova impreunä cu Petru Schiopul. fi ziua. Ieremia Movilä vornicul cu fratele säu Simion paharnicul. Ieremia Movilä. Ieremia Movilä ifi incredinteazä functiile de cinste fi de räspundere ale curtii boierilor cu care petrecuse anii exilului fi care il ajutaserä in planurile sale. Urcat in scaunul domnesc. De fapt. izbutefte sä ocupe tronul Moldovei. prin Oprea armaful. In 1592. dupä o pribegie indelungatä. El pästreazä vornicia mare fi sub fratele lui Ieremia. ca sä punä mina pe o seamä de boieri ce-i erau potrivnici si sä-i £inä in inchisoare pinä va sosi fi el. Nestor Ureche se intilnefte cu ceilalti mari boieri. E o domnie pafnicä si lungä de 12 ani. Acesta a fost un moment hotäritor in viata lui Nestor Ureche fi el ne lumineazä in acelafi timp imprejurärile in care fiul säu Grigore.

curind dupä aceasta. Elisabeta. care isi legase soarta de Movilesti. a II-a. ed. a seäpat cu viatä. Cronica. in imprejuräri pe care le vom vedea indatä. sä intre in Moldova. pe Bogdan. 263). deoarece. intre carii erau si Nestor Ureche. boierii care ii insoteau sint toti prinsi fi decapitati din porunca lui Stefan Tomsa. si cu citiva din boieri. cum mai mult in lume sfaturi bune la domni nu se ascultä. Din acest rästimp avem o serie de acte interesante. Constantin Movilä cade in miinile unui tätar fi. Viata familiei Ureche pe pämmt strain nu era insä färä griji. izbutefte sä afeze in domnia Moldovei pe cel mai mic dintre fiii säi. care n-a vroit sä vinä. Ea era härtuitä toemai din partea acelora de la care ar fi fost indreptätitä sä se astepte la mai multä solicitudine. impotriva vointei regelui. zice Miron Costin. ci a rämas la Camenita pe lingä doamna lui leremia Movilä. impreunä cu ginerii säi fi sprijinitä de oaste polonä. „Divanurile toate erau prin Nistur Ureche“. 11 . care au scris Letopisetul tärii pinä la Aron Vodä". moldo.venii sunt din hire pururea la domnia lacomi. Stefan Pototki. väduva lui leremia Movilä. apare in acte polone. Eugeniu Barwinski. singurul dintre boierii pribegi care se ridicä cu toatä täria impotriva acestei aventuri este Nestor Ureche. Singur Nestor Ureche. care se dovedeste din acte cä ar fi fost o femeie rea fi lacomä de bani. sä-1 instaleze in scaun. cä acum fiind domnia nouä. piräfte pe Nestor Ureche cä refuzä sä-i predea moftenirea lui Isaia Balica1. Nestor. Se pare insä cä acest proces s-a stins repede fi cä lucrurile s-au impäcat. pleacä din nou in pribegie cu Constantin-vodä: „Apropiindu-se Stefan Tomsa de tarä — ne spune Miron Costin — Constantin Vodä cu mumä-sa si cu fratii au purees din Iasi. cä nu ar fi plätit haraciul tur. . in a doua pribegie in Polonia. tatäl lui Grigore Ureche. fi Grigore Ureche. Alexandru Movilä. Nestor Ureche luase cu arendä de 1. cind doamna lui leremia Movilä. Expeditia se incheie cu singeroasa infringere de la Cornul lui Sas. Dar — adaugä Miron Costin — nu s-a ascultat sfatul lui Urechiä vornicul. se ineaeä amindoi in apele Nistrului. si Pototki cad in miinile turcilor si sint dusi la Constantinopol. pe cind acesta il ducea hanului. fratele säu. In aceastä vreme.000 de galbeni poloni pe an starostia de Rohatin.cesc fi cä ar fi oprit pentru sine banii ce i-ar fi strins ca administrator al Moldovei. stringe oaste din cetäti fi de la neamurile sale si se pregätefte. el sfätuia: „sä läse sä se mai invecheascä domnia lui Stefan Vodä. care-i fusese incredintatä de starostele Adam Zolkiewski. au dat steag lui §tefan Tomsa si au insärcinat pe Cantemir-bei. publicate de dr. sora cronicarului.turcii. cind Constantin Movilä cere ajutorul polonilor fi cind cumnatul säu. Cu experienta lui de om pätit. cu oardele lui tätäresti. p. neavmd incredere in domnul adus si spriiinit de ostiri polone si care nici birul datorit nu-1 plätise. Curind dupä aceasta. Kogälniceanu. 1 Isaia Balica a fost pireälab de Suceava. ce apoi vin la primejdie fi ei fi casele lor" (Mircn Costin. Nestor Ureche este sufletul intregii domnii. pe care-i stringea pentru a recuceri tronul Moldovei. Era ginerele lui Nestor Ureche tinea in cäsätorie pe Anastasia. din care se constatä cä.

tiritä in captivitate si isi sfirseste viata intr-un harem turcesc. Il gäsim pomenit. Nestor Ureche rämine. a ridicat mänästirea Secul. Mitrofana. Marele spätar era —• dupä cum afläm de la cvasi-contimporanii lui Ureche. doamna Elisabeta. Ajuns in amurgul vietii si privind inapoi peste tot zbuciumul zadarnic al trecutului si cu gindul indreptat spre cele vesnice. Miron Costin fi Dimitrie Cantemir — marele purtätor de säbii al domnului. Grigore Urechs. intr-o inscriptie de pe o bisericä. dupä cum s-a väzut. In Polonia. cu un coif bätut cu pietre scumpe si tinea aninatä de umär sabia. il gäsim cu rangul mai mic de mare spätar. In 1602. noastre la 20 decembrie 1628. printr-un :12 . dupä cum reiese din documente contimporane. Cu toatä rivna lui dupä avere si märire. in Lwöw. la 1597. cum apare adesea in documente — departe de a putea fi reconstituitä in träsäturile ei caracteristice. pe lingä vie. unde. pescärii fi velnite. la aceastä datä se intoarce in Moldova fi este posibil ca odatä cu el sä fi intrat in tarä fi Grigore Ureche. aceasta s-a intimplat probabil intre anii 1612—-1617. sä caute un loc printre „rugätorii robi ai lui Dumnezeu“ din ctitoria sa. cä i-a ingäduit sä-si revadä mosiile pärintesti din Moldova.Domnia lui Bogdan Movilä nu tine insä decit un an si se incheie cu o adeväratä tragedie. ca sä fie de hranä cälugärilor ce vor cäuta in chiliile ei un liman de liniste fi rugäciune. Turcii inträ in Moldova. pinä la inceputul anului 1617. aläturi de fratele säu Vasile. Grigore Ureche urma cursurile unei fcoli superioare in Camenita. Il gäsim apoi mentionat in nifte documente polone din 1616. imbracä rasa de cälugär si vine acum el insusi. a fost si ea o figurä distinsä in galeria „jupäneselor“ romäne din veacul al XVII-lea. pare sä se fi näscut pe la 1590. un suflet adinc credincios. färä sä se precizeze virsta pe care o avea. sau poate in scoala stavropighiei din Lwöw. migälite räbdätor cu acul. cu sufletul domic de liniste si de mintuire. in numele tatälui säu care nu se afla de fatä. imbräcat in hainä auritä. cind purta.bätori. Sofia sa. pe care a inzestrat-o bogat cu o multime de mosii si sate. päfea imediat dupä domn. Cu religiozitatea caracterului unea un gust delicat pentru lucruri frumoase. este prinsä. dupä intoarcerea din pribegie. Nestor Ureche scapä din nenorocire si. In zilele de sär. ca toti contimporanii säi. are pentru noi incä multe puncte obscure: nu stim nici mäcar data cind s-a näscut. in umilintä.sornicar. in semn de multumire Domnului. un proces cu un cea. s-a retras in cucernicia ctitoriei sale de la Secul.330 de mäsuri poloneze. De la ea a ajuns pinä la noi un splendid aer. iar in divanele boierefti de la 1631 inainte. avea o avere insemnatä: o recoltä de 6. ca tretilogofät. adus din Constantinopol fi däruit mänästirii Secul. pentru intiia oarä. Miron ne spune despre Grigore Ureche cä „a invätat literatura in fcolile polone“. in timp ce acela asculta slujba sau stätea la masä. Bogdan cade in miinile lor. cu o micä intrerupere in 1615. pe cind tatäl säu se indeletnicea cu munca agricolä pe mofia Rohatin. Grigore Ureche era deci mare spätar al Moldovei cind sosirä. iar mama sa. Nestor avea. Viata lui Grigore — sau Gligorafco Ureache. Din alte conjecturi. Numele cronicarului apare intii in documentele. feful slujitorilor din spätärie.

uitindu-fi jurämintul. neputind abate din hotärirea ei delegatia moldoveanä. „care fierbea de greutä^i fi netocmele". care mai domnise in Moldova intre anii 1620—1621. Miron Costin. in care.natä pinä la 19 ani“. fi dupä domnia de citeva luni a lui Moise Movilä. unde isi fac reciproc jurämintul de credintä. de vornic al Tärii de Jos. decapitat la Constantinopol. o descrie astfel: „Fericitä domnia lui Vasile Vodä. pune la cale. Boierii aflarä pe Alexandru-vodä incä nepurces din Constantinopol. in Iafi. sfätuindu-se cu totii. Boierii. o mare mihnire si indignare cuprinse tara.tura fi. xncit nu mai incäpea pe uliti fi umpluse dealurile Miroslavei. Prin aceastä stratagemä deputatiunea este inti. Cu acest titlu il gäsim pe Ureche semnind in hri.ceauf. sub paza boierimii care abia putea potoli furia multimii. Dar abia fu instalat in domnie. in timp de pace. Intre aceftia era fi Grigore Ureche. in cele din urmä. sarcina de a administra Moldova de la Iafi pinä la hotarele Munteniei. in tainä. In fruntea deputatiunii. cu chihaia vizirului. In zbuciumul acelor vremuri de singeroase lupte interne fi de necontenite schimbäri de domnie. Ureche a luat parte la acel zbuciumat divan care trebuia sä hotärascä asupra cäsätoriei fiicei lui Vasile Lupu cu principele 13 . incä din timpul lui Barnovski-vodä. Citiva din fruntafii boierilor sint prinfi si inchifi in temnitä.midatä si. iar in timp de räzboi conducea oftirea. läsase amintiri afa de nepläcute. Urcindu-se pe tronul Moldovei. intre altii: vornicul Vasile Lupu. stäpinirea lui Vasile Lupu aduce in viata Moldovei o epocä de inseninare. silitä sä se impace cu domnul. Vornicul Tärii de Jos era al doilea dintre dregätorii boieri. care. ifi reluase in divanul tärii locul de mare spätar. care luptaserä aläturi de el fi trecuserä prin aceleafi griji fi suferinte ca fi el. Dupä scurta fi tragica domnie a lui Barnovski-vodä. de au fost cindva aceastä tarä tot in bine cu bielfug fi plinä de toatä averea. intre care de Vasile Lupu vornicul si de Grigore Ureche. Aceftia insä prind de veste printr-un om de casä cä Ale. care a fost silit apoi sä se expatrieze in Polonia. Acesta primise investi.xandru-vodä vrea sä-i omoare in ziua de Paste fi atunci räscoalä in tainä tara. la vestea cä el a cäpätat din nou domnia. derutarea ei. Ca mare vornic. se aflau. fi Alexandru. cu mare fericire fi trägä. era firesc ca Vasile Lupu sä caute a se inconjura de boieri care impärtäsiserä gindurile lui. sä se plingä Portii de greul ce-1 trage poporul din partea domnilor necunoscätori ai rinduielilor tärii. hotäri sä scape de o seamä de boieri. Domnul se hotäri atunci sä renunte de bunä voie la tron fi. päräsi tara. Din toate pärtile se strinse atit norod. care se intoarce in Moldova in ultimii ani ai acestei domnii. cärti de mazilie lui Moise Movilä fi se räspindi in Iafi zvonul cä domnia s-a dat lui Alexandru Iliaf. cu judetele basarabene si Cetatea-Albä. cind este ridicat in rangul de cinste pe care-1 avuse fi tatäl säu Nestor. Alexandru. aleg pe cei mai de frunte dintre ei fi ii trimit cu jalbä la I'arigrad. a luat scaunul Moldovei vornicul Vasile Lupu. alcätuitä din 80 de boieri. el avea. incit. la patriarhie.soavele domnefti pinä la 1642. postelnicul loan Costin ■— tatäl lui Miron Costin — fi spätarul Grigore Ureche.

Grigore Ureche n-a apucat zile sä vadä präbusirea domniei prietenului säu. s-au veselit citeva säptämini. vroind— spune. in acea epocä a vestitului Räspuns la Catehismul calvinesc al mitropolitului Varlaam. intärit de Gheorghe Stefan. La 15 aprilie 1647 el apare pentru ultima datä in documentele care au ajuns pinä la noi. mai ales. slugerului Gavril Jora fi sotiei si copiilor lor. 9. dezväluie un colt interesant din viata familiei lui Grigore Ureche fi proiecteazä o luminä vie fi simpaticä asupra fiieei sale. curtea impodobitä toatä si strinsi boierii si cäpeteniile tärii. dar ea intimpina mare impotrivire in unele cercuri din Iasi. Antimia. cä principele lit van trecuse la Calvinism — confesiune considerate in lumea noasträ. actul — sä-fi faeä pomenire ei fi pärintilor ei“. Sfatul lui Grigore Ureche a cäzut greu in cumpänä. :14 . Impotriva sfatului fratilor Toma si Iorgachi Cantacuzino *se ridicau logofätul Todirasco si. vol. Ill. oameni tineri. pe motivul cä nu s-a putut stringe birul din pricina säräciei oamenilor. intetit de papa si de venetieni. incredintat de Poartä sä primeascä haraciul. cu podoabe si cu petiene la islice. si au purees cneaz Ragivil cu doamna sa in Tara Leseascä. Prin acel document. Doi boieri de seamä ai Moldovei. sä obtinä participarea Moldovei. pe cneazul Radziwill. fase. p. se impotriveau cu toatä hotärirea. vornicul Grigore Ureche. Un alt document. si aga. Multä vreme s-a främiritat in sfatul domnesc aceastä nuntä. un hrisov aratä chipul cum s-a impärtit averea cronicarului intre urmasii säi. publicat in anii din urmä de d-ra Eftimiu. Nunta sa fäcut in anul 1645 si a fost celebratä de cätre Petru Movilä. la alaiuri pre cai turcesti. La 3 mai. regele Poloniei Vladislav. Antimia. I. feciori de boieri. suplement. Si asa cu petrecanii trägänind. Torna vornicul fi Iorgachi vistiernicul.“ In anul urmätor. zicäturi. Domnita Maria insäsi isi dä consimtämintul. 1900. Cäsätoria fusese pusä la cale de Petru Movilä. argumentind: intii. cä aceasta inrudire cu nobilimea polonä putea sä indispunä cercurile musulmane si sä atragä urgia turceascä asupra casei lui Vasile Lupu. Dar ruptura cu turcii. giocuri si de tarä si sträine. printr-o scrisoare cätre principele Rad. de teamä cä polonii nu vor putea impinge peste Dunäre stäpinirea turceascä. Douä säptämini mai tirziu el nu mai era in viatä. fambelanul marelui ducat al Litvaniei. ca o lege spurcatä —■ si. care s-a aplecat cu simpatie peste nevoile sufletesti ale neamului din care vitregia vremurilor 1-au smuls färä voia lui.ziwill din 2 septembrie 16441. ca o mare rätäcire. II. „fiica räposatului Ureche fost mare vornic. Demersul a fost primit. al doilea. a däruit rudelor sale. mitropolitul Kievului. cu zestre foarte bogatä. n-a putut fi mentinuta. pune la cale o aliantä a principilor crestini din räsäritul Europei contra turcilor si trimite in acest scop pe ginerele lui Vasile Lupu. hotäritä de divan in frunte cu Ureche.Ianusz Radziwill. care erau in luptä cu turcii pentru insula Cretei. in polonä. fusese trimis inapoi färä nici un ban. ca mare vornic in Tara de Jos. Nunta a fost bogatä si frumoasä: „N-au lipsit nimicä din toate podoabele cite trebuiau la o veselie ca aceea — ne spune Miron Costin — cu atitia domni fi oameni mari din täri. satul 1 Documentele Hurmuzaki. redactatä cu o simpaticä modestie.

din legende apocrife. sä stabileascä de aproape izvoarele polone intrebuintate in prima cronicä moldoveanä. dupä cum are grijä insusi Dascälul sä ne-o ateste. ea fiind in cärti foarte invätatä“1. in stadiul actual al materialului — träsä. din acest act.torului au fost atribuite cronicarului. asa cum a ajuns ea pinä la noi. 15 CRONICA LUI GRIGORE URECHE • . pe care il dau letopisete latinesti Moldovei. incercarea fäcutä de Kogälniceanu in 1852. nu existä. Cronica lui Ureche in forma ei primitivä. Nu numai cä s-a pierdut originalul cronicii. aceste adause ale lui Simion Dascälul sint asa de numeroase si asa fei imbinate in urzeala lui Ureche. * Rezultatele la care s-a ajuns prin aceastä confruntare a surselor cu textul cronicii sint urmätoarele: Cronica incepe cu o „predoslovie a descälecärii". de Simion Dascälul si de Misail Cälugärul. foarte sumare ca sä ne putem face din ele o icoanä vie a personalitätii lui. P. mergind pe urmele regretatilor I. care. Iorga. Sbiera. constituie incä astäzi o problemä complicata. in acest scurt capitol Ureche explicä numele de Flachia. Se pare dar. ■ Cronica lui Grigore Ureche deschide pentru literatura noasträ veche. II. din analiza cronicii. este a lui Grigore Ureche. dar nu avem nici mäcar o copie directä dupä ea. cä era o frumoasä traditie de cärturärie in casa lui Grigore Ureche. o erä nouä. incit ar fi peste putintä sä se delimiteze precis ceea ce constituie fondul primitiv al cronicarului boier de ceea ce este suprapus de Simion Dascälul si de ceilalti. dupä numele „hatmanului rimlenesc“ Flaccus. Stefan Oräsanu fi N. Dupä pärerea räposatului Giurescu.turile personalitätii lui literare. in Letopisetele Moldovei. Sä vedem acum cum se pot limpezi — dacä se pot. adaugä actul—fi aci este träsä. fi 1-a subscris. p. singurul in care s-a afirmat originalitatea neamului nostru in veacurile trecute. D-sa a cäutat. G. fireste. 370 — 372. Toate manuscrisele care au ajuns pinä la noi infätiseazä textul lui Ureche mtretcsut cu interpolärile adäugate ulterior de Eustratie Logofätul. Datele pe care le avem despre Grigore Ureche. dar acest inceput al unui nou gen literar. care a purtat räzboaie cu scitii si a fäcut primele cuceriri romane pe pämintul 1a Revistä arhivelor. din romane populäre si din cronografe. despre viata lui intimä si despre rolul ce l-a jucat in viata publica a Moldovei. Panaitescu. P. de a publica aparte ceea e credea el cä a fost la inceput cronica lui Urechö de ceea ce presupunea cä a interpolat ulterior Simion Dascälul. cuprinde o mare dozä de arbitrar: elemente care apartin in chip evident lui Grigore Ureche au fost trecute pe seama lui Simion Dascälul si pärti din adausele interpola. sint. alcätuitä din texte religioase. si apoi sä delimiteze izvoarele utilizate de Ureche de cele care au stat la indemina lui Simion Dascälul. „cu mori in fiintä fi cu iazuri“. Si. a atacat problema pe altä cale.tura cea mai interesantä — „ea singurä cu minile sale le-a fäcut lor zapis. asa cum a incercat Kogälniceanu sä ne-o dea in colectia sa de Letopiscte.Mindreftii din tinutul Cirligäturii. in studiul Influenta polonä in opera si personalitatea cronicarilor Grigore Ureche si Miron Costin.

izvoarele cronicii sint citate dupä limba in care sint scrise: „letopisetul cel lefesc". la redactia aproximativä a lui Ureche. afir. ' :16 .. sect. Cartea apäruse in 1597. Mem. care au fost scrise. Ureche utili. pe care nu le gäsefte in izvoarele interne. 1Letopisetul lui Azarie. ei zic panis. ce le zicem latini: piine. la curtea lui §tefan cel Mare fi continuate de Macarie fi de Azarie. nu insä färä discernämint critic. informatiile din izvoarele sträine la ale noastre.. Dupä capitolul despre descälecarea Moldovei. ea este in bunä parte opera sa personalä. toate cuvintele le-am intelege. lucru interesant. De aci imprumutä Grigore Ureche ftirile privitoare la Moldova. cum spune el. ei zic galina. sustinind cä e de descendentä latinä si.. Ioachim o publicase sub numele tatälui säu. Rom. ln genere.. pater . o traducere fäcutä inainte de Ureche fi pe care a utilizat-o fi acesta. al nostru. De la rimleni. Deoarece pentru partea de la inceput. „letopisetul cel moldovenesc". „lipind".pleteazä datele unele prin altele. muicre. Bogdan credea cä traducerea s-a fäcut la sfirjitul secolului al XVIII-lea. pärinte. publicatä de I. 107— 119. femina. afa de pre scurt scrie. pentru a ne märgini. ist. ln aceastä redactie a lui Ioachim. Ureche se ocupä de limba moldoveneascä. de la primii domni ai Moldovei pinä la Alexandru cel Bun.scitic. Ureche e nevoit sä dea lista de domni intreagä afa cum o gäsefte in analele interne ale ^ärii. fi defi. Prototipul acestei cöpii este. cä nici de viata domnilor care au fost toatä cirma nu alege".datä. p. carne.re§ti.matia lui apare intr-o formä apropiatä de aceea a lui Poggio Bracciolini.de la Rim ne trägem. Analele Acad. Bogdan1 dupä o copie descoperitä de d-1 Alex.. tom. Ultimele cuvinte ne indeamnä sä credem cä vechile anale fuseserä amplificate cu traditii populäre. seria II. XXI. sub titlul de Kronika Polska. Intrind in istoria moldoveneascä cu capitolul De inceputul domnilor tärii Moldovei si de viata lor. femeie. rezultä cä acesta era scris in limba romänä. Marcin Bielski. Aceste anale fuseserä traduse in limba romänä. Ureche gäsefte in izvoarele polone ftiri din ce in ce mai numeroase privitoare la istoria Moldovei. 1909. prelucrat fi adäugit. din felul cum sefac citatele: „letopisetul nostru cel moldovenesc“. credem. deocam. dintrun sentiment de pietate. iar ce au scris „au scris mai mult din basne si din povefti ce au aflat unii de la altii". De la Alexandru cel Bun inainte.. Bucu. dupä cum spuneam. fiindcä. Pe Eftimie nu 1-a cunoscut. mulier. „letopisetul cel latinesc“.. regretind cä „scriitorii dintii n-au aflat scrisori.. Dealtfel ni s-a pästrat din secolul al XVIII-lea in Biblioteca Academiei Romäne o versiune romäneascä a acestor anale. Lapedatu. ei zic caro. dupä textul tatälui säu.zati fi nemernici" fi cä „letopisetul nostru cel moldovenesc. nu gäsefte nimic in cronicarii poloni.'' Trecem peste adausele lui Simion Dascälul. gäinä. textul a fost cu mult amplificat.zeazä analele slavonesti ale tärii. fi de am socoti pre amäruntul. Izvorul polon pe care Ureche il urmeazä de aproape este cronica prelucratä fi continuatä de Ioachim Bielski. fi atunci com. ca de niste oameni neafe. despre care ne-am ocupat mai sus: „. noster fi altele multe din limba latineascä. dar numeroasele greseli ar indica un prototip mult mai vechi.

incä neaflatä pinä acum. Sarete si izvoade. cum il numefte. a in trat insä de timpuriu in mina lui Simion Dascälul. a mai adäogat interpoläri §i a mai fäcut citeva schimbäri un Misail Cälugärul. lui pan Eustratie biv logofät“.vinus. C. incit nu incape indoiaiä cä scriitorul lor le cunoafte din amintirile bätrinului boier. 3 10. data cind el ajunge vornic mare. cu sotia Simiiana si copiii vind ocina si mosia lor cu helesteu. cum se numea atunci. dupä cum aratä C. „Scrisul romänesc". intr-o geografie latinä a lui Io. scrisä se pare intre 1642. II. Impletind stirile aflate in izvoarele interne cu informatiile pe care le gäsea in Bielski fi in cosmografia nedescoperitä incä. Dar in aceste capitole Ureche dä stiri despre impärätia tätäreascä si neamurile ei. cunoscutä sub numele de Cosmografia universalä si publicatä in 1544. cum semneazä predoslovia. inainte de a trece la urmafii säi. p. care nu se gäsesc in Sebastian Münster. in limba germanä. färä sä läse 1 G h i b ä n e s c u . G i ur e s c u. LIII. pentru o mai bunä clarificare a istoriei moldovenesti. cu atitea amänunte dramatice si in acelafi timp precise. Simion Dascälul. Ureche si-a scris cronica pinä la a doua domnie a lui Aron-vodä (1595). „fratelui si prietenului nostru. turci fi unguri: Povestea si tocmeala altor täri ce sint prin prejur. Ureche atestä cä a väzut cind Lupul din Hirläu. III. dar segäsesc. apärutä la Venetia in 1596. Ureche introduce. ca s-o transcrie. spaniolä. p. impreunä cu alti boieri din divan. unde Marcin Bielski o ia ca model pentru cronica sa. a amplificat-o fi apoi. 2Ulterior. Ultimul capitol din cronica rämasä neterminatä expune imprejurärile pribegiei lui Nestor Ureche. Se poate ca putin timp inaintea mortii. Antonius Maginus Pata. Ea a fost foarte räspinditä in Polonia. Cronica lui Grigore Ureche. In 1550 a fost tradusä in limba latinä. Eustratie Logofätul a adäogat fi el citeva stiri fi apoi cronica a fost incredintatä lui Simion Dascälul. Aceastä versiune cu interpolärile lui Misail Cälugärul se pästreazä ln patru manuscrise din Biblioteca Academiei Romäne (cf. Cimpul este aci deschis ipotezelor.siunea interpolatorilor credem dar cä este aceasta: Eustratie Logofätul. data mortii. Panaitescu este de pärere cä Ureche a imprumutat aceste informatii dintr-o scriere istoricä fi geograficä asemänätoare cu aceea a lui Sebastian Münster. fi 1647. 326 si in introducerea la Grigore Ureche vornicul si Simion Dascälul: Letopisetul tärii Moldovei. p. apoi in limba francezä. citeva capitole privitoare la istoria popoarelor invecinate cu noi: poloni. ed. intr-un document1 din 1641. Giurescu. a apärut in o multime de editii — vreo 27. Misail 17 . In ce imprejuräri nu stim. italianä fi cehä. sä fi imprumutat cronica neterminatä incä lui Eustratie Logofätul. inainte de sosirea la Iafi a lui Aron-vodä. nu se ftie cum. Nu este exclus insä ca aceste stiri impreunä cu cele din Sebastian Münster sä se gäseascä impreunä intr-o geografie — sau. la Basel. in Convorbiri literare. originalul lui Ureche a dispärut. pe apa Crivdei. Succe.Dupä moartea lui §tefan cel Mare. 192 1. cosmc-grafie — mai dezvoltatä. E o märturie din martie 164 1 prin care Gr. Simion Dascälul a copiat-o. Am spus mai sus cä Ureche a murit färä sä vadä sfirfitul domniei lui Vasile Lupu. intr-o copie interpolate de Simion Dascälul. LV—LVIII). in hotarul satului Fetesti. C.2 A dispärut de timpuriu. tätari. Cartea a avut un mare succes pe vremea sa. C. care era al treilea logofät in divanul lui Vasile Lupu si cu care cronicarul era in strinse legäturi de prietenie — „frate fi prieten“.

A doua personalitate se caracterizeazä printr-o rivnä de a se face Cälugärul. asupra cäruia vom reveni in data. fiindcä nici Miron Costin. Simion Dascälul a mai introdus in cronica lui Grigore Ureche un capitol despre originea romänilor din tilharii de la Rim. din ce tarä au iesit strämosii lor (ed. in traducerea polonä a lui Paszkowski. pe care le-a adaugat in textul lui Ureche stingaci.. din faptele pe care pretinde cä le ia din istoriograful polon. Sarmatiae Europae Descriptio. afa cum ne-o oferä editia regretatului Giurescu — cea mai bunä. rästurnarea lui Läpufneanu tocmai cind credea cä a seäpat de Despot. räscoala lui Tomfa. In cronica... cronica lui Ureche s-a räspindit in o multime de copii manuscrise. Istratie Logofätul 1-au fätat cu basnele lui si Misail Cälugärul de la Simeon au näscut. 0 primä personalitate se caracterizeazä printr-o caldä dragoste de tarä. totufi. Ea concordä si cu ceea ce afläm de la Miron Costin — care intrase in Moldova la vreo patru-cinci ani dupä moartea lui Gr.ficarea genealogiei. domnul Moldovei. Neculai Buhus moare in 1667. Dascälul a luat unele ftiri. cela fiu. bine nu stiu.“ Miron Costin nu väzuse insä letopisetul lui Eustratie Logofätul: .nalitäti cu totul deosebite.“ :18 . Din aceastä operä a luat toate acele amänunte piine de colorit privitoare la domnia lui Despot: falsi. 5). dupä cum märturiseste el insusi. cind stolnicul Constantin Cantacuzino insoteste la Iasi pe sotia si fiica lui Brincoveanu la cäsätoria acesteia cu Gheorghe Duca. Izvoadele lui Simion Dascälul cuprindeau.. Dintre izvoarele polone.cä mi se pare. prefacerea cä e mort. Din aceste letopisete interne. fuga lui Despot in Polonia. cestälalt nepot“ (p. Simion Dascälul nu a cunoscut pe Ioachim Bielski. Giurescu): „Iarä cum am inteles de ci^iva boieri si mai ales din Neculai Buhus ce au fost logofät mare. cäci aceste fapte nu se gäsesc la el. simulacrul de mmormintare. necesare pentru a urmäri istoricul textului — se observä destul de dar douä firi. dar acest izvod este tot compilatia lui Simion Dascälul. cum s-ar apuca de aceastä poveste cu basnele lor cele ce au scris. pre acest Simeon Dascälul. intrucit este singura care respectä traditia unui text fi ne dä in acelafi timp variantele din celelalte manuscrise. se vede bine cä nu l-a cunoscut. cä n-am väzut letopisetul lui Istratie. printr-un spirit de mäsurä fi claritate fi printr-un fin discernämint critic. care serie la citeva decenii dupä Ureche. domnia acestuia. In 1670. Sau „De ar fi acmu Istratie Logofätul si fiiu-säu un Simion Dascal si nepotu-säu un Misail Cälugärul. Defi il citeazä intr-un loc in expunerea lui Ureche.. fi cronica lui Eftimie si mergeau pinä la domnia lui Vasile Lupu. Simion Dascälul a avut la indeminä pentru compilatia sa numai opera lui Alexandru Guagnini. dind naftere la contraziceri.. izvoare diferite de acelea pe care le-a folosit Grigore Ureche. Simion Dascälul a utilizat. douä perso. imprietenirea lui Despot cu Laski. El a avut la indeminä o versiune a leto. printr-un deosebit simt de demnitate.pise^elor moldovenefti deosebitä de aceea pe care a intrebuintat-o Ureche. nu are la indeminä decit tot compilatia interpolatorului. intrele altele. incercarea lui Läpufneanu de a-1 oträvi..nici o urmä.. douä mentalitäti. C'rescutä astfel cu interpolärile lui Simion Dascälul. Ureche — in De neamul moldovenilor. in interpolärile sale. neindeminatic. el dobindeste o copie de pe cronica lui Ureche de la marele comis Ion Racovitä.

printr-o totalä lipsä de mäsurä fi de simt critic. Coexistenta acestor douä personalitäti atit de diferite in cuprinsul ace. Pretutindeni el se identificä cu faptele povestite fi nicäieri nu iese la ivealä. Grigore Ureche este.leiafi cronici se relevä de la primele pagini. de o discretie plinä de demnitate. nici chiar atunci cind ar fi indreptätit. printr-o tendintä constantä de „a tinde poveftile mai larg“.cunoscutä cu orice pret. nicäieri in cuprinsul cronicii nu vorbefte despre sine. cind te-ai aftepta. in ceea ce privefte persoana lui. nici chiar atunci cind fäptafii sint persoane care i-au stat aproape de suflet. cu riscul de a cädea in prolixitate fi incoerentä chiar. cind ai dori-o chiar. 19 .

ca sä putem afla adevärul.. cu toatä dis. ca sä nu mä aflu scriitoriu de cuvinte desarte.a.vitate in restabilirea adevärului. ce si cärti sträine am cercat. din noianul stirilor contradictorii. despre cele rele sä se fereascä. Simion Dascäl. El are despre istorie o conceptie pragmaticä . cel al cärui nume 1-a uzurpat o slugä. Mai departe. ea trebuie sä dea norme de invätäturä „feciorilor si nepotilor. de unde au izvorit in aceastä tarä si s-au inmultit". tinea „sä nu se inece anii cei trecuti si sä ne asemänäm fiarelor si dobitoacelor mute“. o am izvodit din letopisetul cel unguresc. Ba ceva mai mult: modificä datele pe care le gäsefte in izvoarele sale. care väzuse inflorirea istoricä a Poloniei. El. Simion Dascälul.. sä poatä culege gräuntele de adevär pe care-1 cuprind. o fire imaginativä. ci eu..nämint critic. in aceste simple cuvinte ale bätrinului cronicar. Grigore Ureche isi dä seama de aceasta si de aceea el confruntä continuu izvoarele pämintene cu cele sträine.. Asa face. iarä de pe cele bune sä urmeze si sä invete si sä se inde.. El e stäpinit mereu de preocuparea de a „tinde povestile" cit mai pe larg. fapte istorice consemnate in cronici cu materialul legendär care circula in masele populäre din vremea sa1 si care intrase in bunä parte in izvoadele pämintene. Ureche o spune destul de limpede: „nu numai letopisetul nostru. Vorbeste. färä discer.. dimpotrivä. Dar cine are despre istorie o asemenea conceptie isi dä bine seama cä primele conditii pe care trebuie sä le indeplineascä sint: deplina obiecti. schimbä unele pasaje si adaugä de la sine lucruri care nu se gäsesc in izvodul säu. Incolo nicäieri nu vorbeste despre sine si ai säi. El scrie impins de curiozitatea de a „afla cap si meepäturä mosilor. Intre istorie si folclor el nu face nici o demarcatie.logiei lui Despot-vodä.. Guagnini aminteste de un nepot al lui Despot. ordinea evenimentelor. Simion Dascälul este. vibreazä totusi in paginile cronicii sale.. pentru ca. nu o au scos Ureche vornicul din letopisetul cel latinesc. ce de dereptate“. Simion Dascälul apare continuu in cuprinsul povestirii. iar eu n-am vrut sä las nici aceasta sä nu pom en esc. apucatu-m-am si eu pre urma a tuturora a scrie aceste povesti. viitorul domn al Moldovei.. impletind. Ureche este apoi stäpinit de un suflu de patriotism.. de care nu vorbefte decit o singurä datä. care m acele 1 De exemplu: legenda lui Etco prisäcariul s.repteze“. mai ales cind este vorba sä-si asigure paternitatea adauselor sale: „Acestea cercmd cu nevointä vornicul Ureche scrie de zice. ceva din sufletul neamului intreg. unde adaugä la textul lui Paszkowski cä Despot „s-a mutat la alt ostrov de la Roma“. Dupä aceia fi eu. la domnia lui Despot. S74 . cu o totalä Jipsä de simt critic. ce spune cä au gonit pre acefti tätari.cretia." „Ce aceastä poveste a lui Lasläu craiu.“ Ureche este un spirit critic.cum se intimplä cu tatäl säu Nestor. interverteste. Simion Dascälul se opreste asupra detaliului mortii nepotului in räzboi si face din aceastä imprejurare punctul de plecare pentru falsificarea genea. care.“ „Ce aceastä poveste nu se aflä insemnata de Ureche vornicul. de pildä.

ajunsese sä-fi lämureascä fiinta sa etnicä deosebitä. Defi „cerca cu nevointä“ fi „cärti sträine“. ca sä poatä S74 .vremuri turburi.

din casä lua sfat fi invätäturä. totusi el inläturä din cronica sa stirile din izvorul polon care i s& päreau exagerate si care. de se vedea cä nimica nu s-au depärtat de obiceiul tatine-säu. cä dinafarä se vedea pom inflorit. cu carii ziua petrecea si se desmierda. de care ne vom ocupa pe larg mai jos. cum zic unii cä au fost supus lesilor. la 1471. cinädejdea pre toti i-au amägit. gindindu-se cä va semäna tatine-säu. cä nu cerca bätrinii la sfat. stricätori de lege fi de datini. cä nimica dupä ce s-au afezat la domnie n-au zäbovit. si la toate-i mergea cu noroc“. portretul doamnei Ruxanda: „Ferneie destoinicä.tori de legi si datini. ci ca un strejar in toate pärtile priveghia. La cälärie sprinten. afa. fiul lui Petru Raref. in sfirsit. cä avind lingä sine sfetnici tineri turci. sau pristävit in ceasul dintiiu al noptii. scena in care Ioachim Bielski ne povesteste cum Stefan cel Mare. la atita: Stefan-vodä a venit la Colomeea si „toate ce au avut mai de treabä au vorbit si apoi 1-au ospätat pe Stefan Vodä“. ci pentru ca sä-1 aibä prieten la nevoie fi la treabä ca aceea». 19 . incoltit de turci si nevoit sä cearä ajutorul regelui polon. ci de ]a cei tineri. Sau portretul lui Petru-vodä Rares: „Ca un pästor bun ce sträjuefte turma sa. pe care „firea si fata il läuda sä fie blind. Sau chiar portretul lui Bogdan Läpufneanu.afla adevärul. nu pentru cä doar au fost datoriu sä-i trimitä. Sau. Iatä de pildä pe Ilias-vodä. därimätori de tarä. jigneau mindria lui de moldovean. sä depunä in cortul regal steagul Moldovei la picioarele regelui polon fi sä ingenunche inaintea lui. ca bunäoarä: „Bogdan Vodä cel Grozav. nu cu putinä laudä pentru lucruri vitejesti ce fäcea.toriu.noascä suzeranitatea. ce-i rämäsese de la tatä-säu". Mai inainte. de-i va veni asuprä". feciorul lui Stefan Vodä cel Bun (Mare). iar noaptea cu turcoaice curvind. si mai ales. milostivä si la toate bunätätile plecatä“. fiul doamnei Ruxanda. al Im Stefan cel Mare. Sint adevärate portrete mici. cronicarul polon spunea cä Stefan a trimis 28 de steaguri regelui polon. milostiv fi afezä. cu sulita la halca nu pre lesne avea protivnic. apucat. din obiceele creftinefti s-au depärtat. este inläturatä de Ureche si redusa. cu dumnezeire. Numai ce era mai de treabä domniei lipsia.. inteleaptä. a sägeta din arc tare nu putea fi mai bine. ci de räzboae s-au apucat. Suflul sentimentului patriotic se vede la Ureche si in lumina de calda duiosie pe care o proiecteazä peste figura domnilor apärätori de tarä si dätä. pe care ni-1 infätifeazä cu contrast eie lui: „Cumu-fi era blind si cucernic. asa in toate pärtile sträjuia si priveghia fi nevoia sä läteascä ce au. primefte sä-i recu. in acelasi timp. el stie sä incondeieze si pe domnii räi. nici in ospete petrecea. De pildä. in vedere se aräta crestin. In contrast cu acesti mari inaintafi. cä nu in betii. lucrate cu artä in medalion. Ureche explicä räspicat: „au trimis si lui craiu din dobinda sa. iar dinläuntru lac imputit. Nici de carte era prost. in tirg in Husi. ca sä nu se stirbeascä tara. tuturora aräta direptate. prestindu-i omagiul de credintä* in timp ce cortul se desfäcea pentru ca ostirea adunatä in Cimpia Colomeei sä vadä umilirea marelui erou moldovean. iarä noaptea in slobozie mahmeteascä se dedese“.

" In acest exemplu — as putea cita intreaga predoslovie — se vede bine fraza lungä. de plingea toti ca dupä un pärinte al säu. care era de dinsul ziditä. nu pierdea nädejdea. väzind si cunoscind cä scriitorii cei mai de demult. Atita jale era. carele nime :20 . cä cunostea toti cä s-au seäpat de mult bine si de multä apäräturä. intunecatä. apucatum-am si eu pre urma a tuturor a a serie aceste povesti. väzind noi aceasta. si pentru aceia rar räsboiu de nu biruia. greoaie. La lucruri de räzboae mester. de multe ori la ospete omora färä giudet. carele mai nainte de altii au fost inceput pre rind insemnat pinä la domnia lui Vasilie Vodä. ca o urzealä in care firele neorinduite bine incep sä se incilceascä. cä el incä au fost om cu päcate. Aceste douä temperamente atit de diferite pe care le intrezärim in corpul compilatiei se räsfring — cum dealtfel este si firesc — si in structura stilisticä a cronicii. care vedea cum se risipeste tara läsatä de Stefan cel Mare si Stint: „scäderea care se vede cä au venit in zileie noastre". despre descendenta noasträ din tilharii scosi din temnitele Romei. ca sä nu ne zicä cronicarii altor limbi c-am murit si noi cu scriitorii cei din ceput. Rivna de a „tinde povestile mai pe larg" este la el asa de puternicä..läresti. ca väzindu-1 ai säi sä nu indäräpteze. Citez ca exemplu — fiindcä predoslovia este prea cunoscutä din liceu — portretul lui iStefan cel Mare: „Fost-au acest Stefan Vodä om nu mare de stat. ce este in mina lui Dumnezeu. cä stiindu-se cäzut jos." . pare cä e säpat in piaträ. acolo il aflai.deai. unde era nevoe insufi se vira. räsipind avutia cea domneascä. Zbucneste in aceste ultime portrete durerea unui mare patriot din divanul Moldovei. sulita. soco. falsä. Mai apoi lipi de sine lesi. Ce dupä moartea lui pinä astäzi ii zic Sfintul Stefan Vodä. Amintrelea era om intreg la fire. ci pentru lucrurile lui cele vitejesti. nelenes. se rädica deasupra biruitorilor . Iatä. ca o pisanie de bisericä. si unde-1 biruia altii. In adausele lui Simion Dascälul. Iarä pre Stefan Vodä 1-au ingropat tara cu multä jale si plingere in minäs. si pre urma lor altii nu vor sä se apuce. plinä de repetitii. Stilul lui Simion Dascälul este de multe ori intortocheat. s-au sävirsit. nu pentru suflet. este un stil lapidar.Iubia sä auzä glume fi mäscärii fi jocuri copi. o probä din predoslovie chiar: „Dupä aceia si eu care sint intre cei päcätosi Simion Dascäl. demnitatea sentimentului national este amortitä. incit il orbeste si il face sä admitä si sä incorporeze pinä si o legendä ungureascä. de exemplu.tire in Putna.tit-am ca sä nu läsäm acest lucru nesävirsit <sä> nu se insemneze inainte. si lucru säu il stia a-1 acoperi. minios si de grab a värsa singe nevinovat. cä se päräseste aceastä insemnare.. neclar. de-i era fi de sfat si de a batere halca cu. sau cä doarä suntem neinvätat .. incärcatä de incidentale. ce intr-inse spune cursul anilor si viata domnilor.. care au fost insemnind aceste lucruri ce au trecut. tendentioasä. plin de repetitii. Stilul lui Grigore Ureche se caracterizeazä dimpotrivä printr-o concizie si precizie intr-adevär clasice. si unde nu gin.

ci si din prelucrarea lui Simion Dascälul nu avem decit copii tirzii. limba lor e creatia colectivitätii moldovenesti de la jumätatea veacului al XVII-lea. dupä o scurtä träsäturä fizicä. care nu ne dau in aceastä privintä. nici dupä aceia. pentru a aseza apoi calitätile intr-o gradatie ascendentä care culmineazä in apoteozä („. Desi stilul lui Ureche este de o precizie lapidarä. ci pentru lucrurile lui cele vitejesti. de altä parte. nici mai nainte.tive formate in plin contact cu viata satului. „päginii. imagini din viata stupilor de albine: „Turcii ca un roiu de albine inconjoarä minästirea".logic.. sau din privelistea främintäriior naturii: „cum se ndicä o negurä intunecatä si se räsipeste a=a si Petru Rares se curäte^te de scirba ce-i zäcea la inimä". nici dupä aceia." Este cel mai clasic portret din literatura noasträ veche. ce sä chiamä matca. Dar este o limbä plinä de vigoare. De remarcat in acelasi timp cu citä obiectivitate Grigore Ureche. „ostile s-au virtejit“. „Petru Schicpu blind ca o matcä färä a c " .din domni. nici mai nainte. nu pentru suflet. si defectele. recunoaste. degrab a värsa singe nevinovat. insirä repede defectele. care nu ne mai stau astäzi la indeminä. ori luate din viata pästoreascä: „ca ni§te lupi gata spre vinai ca sä inece oaia neslobivä“. Aci insä nu se mai poate face distinctii nete intre Ureche §i Simion Dascälul. „le-au im pärfit hotare in tara sa". si cele de umbrä („mmios. textul autentic. si totusi nici un cuvint de prisos.. Sfintul Stefan Vodä... la ospete omora färä giude{"). sau. 1-au ajuns.. iar. Läsind deci la o parte aceastä laturä a ei. aläturi de marile calitäti ale domnului. „au descälecat orasc in tarä". Dar aci stä marele lui mestesug de artist in ale scrisului cä. cumu-i albina.. ce este in mina lui Dumnezeu. aläturi de pärtile de luminä. carii in toate pärtile fulgerau si träsneau cu armele lor". care pästreazä frägezimea naivä a imaginilor suges. cä toate-si apärä cäscioara si hrana lor cu acele si cu veninul säu. carele nime din domni. „de sar inväta cei mari. Nimic nu se poate adäuga si nimic nu se poate suprima färä a-i distruge farmecul lite. 1-au ajuns''). in sfirsit. mai ales suflet esc. pre 21 . al marelui voievod. abia modelatä de cärturari. fiind de esentä filo. ne-ar interesa sä stim si in ce mäsurä limba textelor coresiene a mlädiat scrisul marilor cronicari moldoveni) — dar pentru cä nu numai originalul lui Ureche s-a pierdut. „In vremea lui Petru Vodä Schiopu! au fost secetä mare si unde prindea mai inainte pe$te. totusi limba cronicii nu este lipsitä de un pitoresc al ei particular. fiindcä in unele pärti ammdoi au transcris aproape verbal izvoare interne. il socotim neinteresant din punctul de vedere al formärii limbii literare (dimpotrivä. Nu lipseste nimic din ceea ce trebuie pentru a ne evoca dinaintea ochilor portretul. care avea un adevärat cult pentru Stefan cel Mare.rar. acolo ara plugul“. sau Petru Rares „ca un pästoriu bun grijia de oile sale“ . iarä domnul lor.. Läsäm la o parte aspectul ei fonetic si morfologic — nu pentru cä. cu precizia de care avem nevoie.. ca de pildä: „Tara Ardealului inconjuraiä cu munti cu päduri cum ar fi ingrädiiä“. limba primei cronici moldovenesti — creatä de un popor de boieri si de tärani a cäror viatä se impletea intim cu a naturii — nu se ridicase incä pinä la concepte abstracte.

★‘ :22 . . Asemenea imagini si multe altele. sau amintind interioare duioase de familie: „ales un om ca acela — hatmanul Arbore — ce au crescut Stefan Vodä pre palm. de interioare de viatä patriarhalä. de albinärit. ca altitele discrete de pe tesäturile täränesti. o infloreazä cu un colorit dulce.ele lui“. stilizate in structura limbii. de luptä intre puterile naturii. de pästorit. evocind aspecte de viatä plugäreascä. ci toate de invätäturä ei ascultä“.nimenea nu vatämä.

Se incepe cu: „scrie letopisetul cel unguresc“ si sfirseste cu: „Ce aceasta poveste a lui Lasläu craiu. ii däruieste craiului unguresc.1894. Mem. Interpolarea are citeva träsäturi caracteristice care o apropie de legenda pästratä intr-o versiune a vechilor anale moldovenesti. ce spune cä au gonit pre acesti tätari. Prin aceastä notä infamantä si prin alte amänunte. s. Este capitolul privitor la „ijderenia moldovenilor. ln acea legendä insä lipseste nota infamantä a tilharilor din temnitele Romei. trimiterea unui ajutor alcätuit din rimlenii ortodocfi. inainte vreme. In 1V. pe care i-a bätut si i-a gonit. pinä acum nedescoperit. Ca sä isi curete tara de ei. XIII. inmultindu-se si latindu-se. au trecut peste munti in Ardeal. cu toatä puterea sa. Lasläu —■ adicä Vladislav — craiul unguresc. pe la Cräciun. trecindu-i muntii pe la Rodna. a pornit contra tätarilor. din mediul ciangäilor din Moldova. Analele Acad. Prin acesti tilhari cuprinsi in oastea lui Lasläu s-au descälecat apoi. Dacä a luat acest ajutor de tilhari de la impäratul Rimului. Codex Bandinus.. interpolarea lui Simion Dascälul se apropie de legenda pe care a cules-o. Rom. Lasläu i-a fugärit intr-una pinä i-a trecut apa Siretului. locuiau pe meleagurile Moldovei tätarii. s. o am izvodit din letopisetul cel unguresc. unui a provocat o adeväratä furtunä de indignare in Moldova secolului al XVII-lea. Din pricina aceasta räufäcätorii s-au inmultit asa de mult in tara lui.. de unde sunt ei de au venit pre aceste locuri". U r e c h e . care semn träieste fi pinä astäzi in tara Moldovei si la Maramures. tara Maramuresului si a Moldovei. de le-au pirjolit pärul cu un hier inhierbintat. II. t. Si atunci „de sirg i-a strxns pe toti de pretutinderea si i-a insemnat pre toti de i-au ars impreju. 1893. ajutorul cerut de regele ungur Vladislav de la Rim. nu o au scos Ureche vornicul din letopisetul cel latin esc. A. unde se si väd in douä locuri säpate in stinci semnele fäcute de Lasläu craiul. :23 . infringerea tätarilor si colonizarea rimlenilor ortodocsi in pärtile Crisanei si ale Maramures ului). chiar pe vremea lui Vasile Lupu. E locul sä ne ocupäm aci si de acest curios adaus al lui Simion Dascälul. a jurat „sä nu pice om de sabia si de judetul lui". trimis de scaunul apostolic sä cerceteze parohiile catolice din Moldova. dar cu o conditie: sä nu-i mai aducä inapoi. Capitolul ar fi fost tradus. s-a ridicat si s-a dus la impäratul Rimului. urcindu-se pe tron. 307. ci eu. ist. El incepe prin a povesti cä. dupä ce s-a mintuit räzboiul. Lasläu a venit in Ungaria si.rul capului. copiatä in Rusia si cuprinsä in colectia de cronici rusesti cunoscutä sub numele de Voskresenskaja letopisi (vezi p. franciscanul Marcus Bandinus. dupä cum pretinde autorul insusi. incit toate temnitele sint pline de ei si nu mai are ce le face. care poveste o am socotit pre semne ce aratä cä poate fi adeväratä". cerindu-i oaste de ajutor impotriva vräjmasilor. Impäratul Rimului i-a räspuns cä el. Urmärindu-i dincoace de munti. 130. 56: invazia tätarilor. care. 1 Personalitatea acestui ciudat adnotator nu ne este cunoscutä. dintr-un letopiset unguresc. unde au impins pe unguri din ocinele lor.Dintre adausurile fäcute in cronica lui Ureche. p. Simion Dascälul. de se cehluiesc pregiur cap".

. Simion Dascälul. cum Lasläu craiul. de exemplu. Povestind.. atunci poate cä nu sintern departe de adevär cind pre.. ce au zis seretem. dupä cuvintul craiului. ci si etimologiile cu caracter unguresc. se pare insä cä el nu se bucura de prea multä stimä intre boierii moldoveni. o am izvodit din letopisetul c-'l unguresc". ln acelasi timp. Stefan (. precum si Todorafcu Cantacuzin vel 24 . interpolatorul se vädeste a fi si un bun cunoscätor al obiceiurilor unguresti. seretem. fi nici in documentele vremii. pästratä de BIBLIOGRAFIE un copist aproape contimporan. ca dascäl de copii. in ziua de läsatul secului. Printre cärturarii care treceau in Moldova se va fi aflat probabil fi acest dascäl Simion."). Maramuresul. continuä textual: „Acolo Lasläu craiu. asupra cäreia vom reveni indatä. Desi un letopiset unguresc cu astfel de elemente nu s-a descoperit pinä a’um. din regiunile ln care era cunoscutä limba ungarä. In legenda asupra cäreia ne-am oprit adineaori. care ne-a dat. dupä ce aratä cä Lasläu a alungat cu ajutor primit de la Rim (Roma) pe tätari. iar acesta fi neftiut si slab in minte. au pus numele apei Siretul". a vesti cä e domn invätat fi intelept. de se ceh. „ijderenia moldovenilor“. ce el se numefte aici.du-se biruitor din räzboiul cu tätarii.tele Sf. Din adnotärile sale se poate deduce cä venea de peste munti..supunem cä acest romän ardelean era din pärtile Maramurefului. cäci iatä ce ne spune notita: „Acest Simeon Dascal. mai departe.rizat si cu obiceiurile unguresti din Maramures foarte vechi. mai tinem seamä si de faptul cä interpolatorul era familia. mai mult se vede cä au amestecat si au turburat istoria decit au lucrat cevasi pentru Ureche vornicul. eite au ajuns pinä la noi. nu e pomenit. atestate in decre. Povestind.. nici unui din scriitorii nostri vechi nu ne dä lämuriri despre el. pinä i-a trecut apa Siretului. adaugä: „Si asa 1-au blagoslovit de au läsat sec marti cu toatä curtea sa. de lasä sec marti in säptämina postului celui mare dintiiu“. care obiceiu se tine la legea lor si pinä astäzi.luiesc pregiur cap. Chiar in vremea lui Vasile Lupu si a lui Grigore Ureche. intorcin. care ne-a läsat un frumos centom hrisostomic. el märturiseste cä „eu. un asemenea cärturar maramuresean. stind in tärmurile apei. a cerut voie de la vlädicii säi sä-l läse trei zile sä se veseleascä cu doamnä-sa fi cu boierii. au strigat ungureste: seretem. sotia nefericitului boier. Dacä. inceputurile literaturii. carele au scris acestea. place-mi. Mai apoi dacä s-au descälecat tara. in sfirsit. in secolul al XVI-lea. ne-a trimis si mai tirziu cärturari. cu prilejul inmormintärii jupinesei Sofronia. „care semn träieste si pinä astäzi la Maramures. träia la curtea boierului Pätrascu Ciogolea din Calafendesti (sudul Bucovinei).afarä de o notitä scurtä.. Dintr-o notitä pe care ne-a pästrat-o un copist aproape contemporan. totusi faptul cä legenda e scoasä dintr-o cronicä ungureascä pare a il conliima nu numai caracterul ei tendentios (romänii se trag din tilhari). ce se zice romäneste: place-mi.

Apendix VII si Apendix IX). Kogälniceanu a incercat sä corec. prototipul pierdut al lui Grigore Ureche. Defectul unei asemenea metode s-a väzut atunci cind filologul Meyer Lübke. 1878. O editie popularä. Iasi. Grigore Ureche — observä el — träieste pe vremea lui Vasile Lupu si este 25 . Intre altele. infinitivul scurt prin cel lung. 93 — 209. 127—242. acolo unde bänuia cä trebuie sä fie o alterare datoritä copistilor. vornic mare in Moldova. in 1894. notes historiques. in multe locuri. avec un autographe d'Ureache et neuf facsimiles des manuscrits. Halle. I. 1895. I. K o g ä l n i c e a n u . a fost publicatä in editura Soccc.teze uneori si limba. Numele proprii imprumutate de Ureche din Bielski si alterate de copisti au fost restabilite cu ajutorul cronicii lui Bielski. Poartä titlul: Cronicele Romäniei sau letopisettle Moldaviei si Valahiei. fiindcä toate manuscrisele decurg din copia defectuoasä a lui Simion Dascälul si räsfring. In acest scop s-a folosit de mai multe manuscrise si. este lncontestabil.vist. dupä o metodä care este si ea astäzi perimatä. mai mult limba acestuia decit a lui Ureche. Chronique de Gligorie Ureche. care-si fäcuse studiile in Germania. cä ale altora le face ale lui. pubii. Aceasta editie este tipäritä cu caractere chirilice. A doua editie a apärut in 1872. In special la cronica lui Ureche. M. Colationarea manuscriselor nu-i putea ajuta lui Popovici in reconstituirea limbii lui Ureche. Cronique de Moldavie.du-i-se cä forma curentä in secolul al XVII-lea a fost infintivul lung. tableaux genealogiques. Popovici a fäcut insä greseala de a incerca sä reconstituie si limba originalului pierdut. a inlocuit in textul publicat de el. prin urmare. al lui Ureche. p. Popovici incercä atunci alt drum. nici manuscriptele din care le culege. o editie criticä." Interpolarea lui Simion Dascälul privitoare la obirfia romänilor din tilharii Romei a stirnit o profundä indignare intre cärturarii moldoveni din a doua jumätate a secolului al XVII-lea. intr-un studiu asupra infinitivului in limba romänä.) Cu toate acestea. Zur Geschichte des Infinitivs im Rumänischen. Cronica lui Ureche se aflä in tomul I. din compilatia lui Simion Dascälul. Dr. lectiuni din celelalte manuscrise. depuis le milieu du XIV-eme siecle jusqit’ä Van 1594. meritul publicatiei lui Kogälniceanu. dupä mijloacele de atunci. P o p o v i c i. (Studiul lui Meyer Liibke. Texte roumain avec traduction franfaise. a luat de bunä editia lui Kogälniceanu si a clädit o intreagä teorie intemeiatä pe excmple care nu se gäseau in manuscrisele cronicii lui Ureche. separindu-1 de adausele ulterioare. pentru timpul ei. cäci pe textele publicate de el s-a intemeiat progresul studiilor istorice la nci. a incercat sä dea. a introdus in textul lui. a fost publicat in Abhandlungen Herrn I Prof. pe cind interpolärile lui Simion Dascälui au fost aruncate la sfirsitul primului volum. mi-au märturisit cä de multä neftiintä fi de minte putinä era acel om. adecä ce au scris Ureche el zice cä au scris. Textul presupus al lui Ureche a fost publicat sub titlul Domnii terei Moldovei si viata lorn de Grigore Ureche. Bucuresti. Editiile cronicii. Kogälniceanu. gäsind in cronici infinitivul lung aläturi de cel scurt si päriri. cuprinzind fragmente din Ureche. p. Textul cronicii lui Ureche din edrfialui Kogälniceanu a fost republicat de E m i l e P i c o t . glossaire et table. in apendice (Apendix I. in „Autorii romäni vechi si contimporani". Letcpisetelc tärii Moldovei. cu caractere latine. 1852. Adolf Töbler. Popovici a dat o incercare mai meticuloasä de a desface opera lui Grigore Ureche de interpolärile lui Simion Dascälul. precum iar el esä fi aici eä <ce> au fost se aratä si pe lingä altele face fi aceasta.bine cunoscind pe aceia. in Moldova fi altii. Kogälniceanu a incercat sä reconstituie.cind pe cel care i s-a pärut mai bun. färä sä indice insä nici lectiunile pe care le introduce. N. Leroux.. Paris. Neputind scoate nici o luminä pentru problema care il preocupa. si cuprinde si cronicile muntene. par Gregoire Urechi. 1911. unde a avut ca profesor de istorie pe Ranke.

Noui contributiuni la studiul cronicelor moldovene. a c e l a s i . Intre päreri si ipoteze. pe sept. in colectia „Clasicii romäni comentati“. Rom. p. si dec. p. Letopisetele moldovenesti scrise slavoneste. Bucuresti. lit. Iasi. Cercetäri istorice. an.. Din nefericire. p. si in Cronice inedite atingätoare la istoria romänilor. Graiul lui trebuie sä fi fost BIBLIOGRAFIE asemänätor cu al acestora. Bogdan. G. 1925. Critica textelor si tehnica editiilor. Extras din . Aceeasi problemä a fost reluatä de d-l I. Cronicele lui Grigore Ureche. Letopisetul lui Eustratie Logofätul si Letopisetul latinesc.contimporan cu mitropolitul Varlaam si cu Eustratie Logofätul. 1916 (Comisia istoricä a Romäniei). 26 . p. Din istoria culturii romänesti. Filiera manuscriselor. Göbl. intocmitä de Giurescu-tatäl. 28 — 32. p. Introducerea urma sä aparä intr-o brosurä separata. vol. sub titlul Grigore Ureche si Simion Dascälul. presedintele Comisiei istorice. Bucuresti. G i u r e s c u . I.. 245 si urm. Cea mai buna editie se datoreste lui C o n s t . nov. I. in Viata romäneascä. temin. p. Iasi. Pe atunci. din nenorocire. Panaitescu stabilejte izvoarele polone care se afla atit la baza cronicii lui Grigore Ureche. Craiova. Mem. de Simion Dascälul.. Plecind de la acest fapt. O criticä intemeiatä a acestui procedeu. de fiul säu. pe care cu greu s-ar gäsi cineva s-o refacä". C. Citeva lämuriri sumare au fost date de fiul säu. 1908. 1921. 42 — 51. Minea pune ipoteza cä Ureche si-ar fi scris cronica in limba latinä. Studii asupra operei.. in Analele Academiei Romäne. cit si la baza interpolärilor lui Simion Dascälul. IV. Analele Acad. intocmit dupä Grigore Ureche Vornicul. M i n e a. 222 — 232 si 322 — 328. p. in Convorbiri literare. LIII. P.. Bucuresti. 1939. nr. se poate vedea in studiul säu Noui contributiuni la studiul cronicelor moldovene. C. G i u r e s c u in Qonvorbiri literare. 1934.' a c e l a s i . se märgineste sä reproduce textul unei copii care a pästrat mai bine versiunea interpolate a lui Simion Dascälul. C. Textul pregätit de regretatul C. Bucuresti.Cercetäri istorice“. pe care Giurescu il pregätea räbdätor. Bucuresti. Bucuresti. dar. Influenta polonä !n opera si personalitatea crcnicarilor Grigore Ureche si Miron Costin. un neinsemnat episod al luptelor inversunate sä nu prefacä in cenusä munca grea si onestä. P a n a i t e s c u .o intimplare nenorocitä. färä Variante. Textul cronicii se afla cules la intrarea noasträ in razboiul din 1916 — 1918. In aceastä editie. G i u r e s c u . Metoda lui Popovici cuprinde in sine mult arbitrar. m. t. 1932— 1933. XVII (1925). dupä ce a colationat. la D. Letopisetul Tärii Moldovei pinä la Aron Vodä (1359— 1595). II. Raporturile lui Ureche cu vechile cronici slavonesti au fost studiate de Io n B o g d a n in: Vechile cronice moldovenesti pinä la Urechia.. 4. 55. Istratie Logofätul si altii. Cetind despre cronica lui Ureche. 93 si urm. s. Popo /ici confruntä textul copiilor care neau pästrat cronica lui Ureche cu operele lui Varlaam si Eustratie Logofätul — in special cu Pravila aleasä — si inlocuieste toate formele moderne din manuscrisele cronicii lui Ureche cu formele arhaice corespunzätoare din Varlaam si Eustratie Logofätul. Simion Dascälul si Misail Cälugärul. 568 (nota). Ill. 1921.du-se ca . vezi insä criticä lui C. VII. LIII. II. 1891. C. tom. Studiul este intemeiat pe analiza atentä a manuscriselor. p. regretatul Giurescu pleacä de la constatarea cä in toate manuscrisele textul lui Ureche este contopit in compilatia lui Simion Dascälul in asa fel. adäugind in josul paginii variantele din celelalte manuscrise. Giurescu a fost räpit pe neasteptate cercetärilor istorice. Giurescu a fost reprodus intr-o editie popularä. 104—136. reprodusä si in Studii istorice grecoromäne. manuscriselor. cu cunoscutä lui constiinciozitate. oct. G i u r e s c u . Iasi. Gligorie Ureache.. p.. P a s c u. XXXI. p. incit nu poate fi separat färä a cädea in arbitrar. P. C. G i u r e s c u . R u s s o . 1925. ea a apärut färä studiul premergätor. P. Lucrarea lui Giurescu este prima editie criticä stiintificä. De aceea el renuntä la ideea de a reconstitui originalul pierdut al cronicii lui Ureche si. C. 1920. 1895. 322 si urm. a clasat si a fixat filiera. Letopisetul Tärii Moldovei. 29 — 30 (nota). a hotärit sä publice edi^ia criticä pregätitä de Giurescu färä introducerea obi^nuitä. 1912. p. sect. P.. Bucuresti. s. 361 si urm. in Letopisetul lui Azarie.

V. cu o prefatä de V. 65 — 68. metodei si cugetärei. 27 . din punct de vedere al limbei. G i d e i. P a s c u. O n c i u 1. 595. Bucuresti. Dintre studiile mai vechi: A. O r ä s a n u in Convorbiri literare. VIII. in Revistä criticä. Studiu asupra cronicarilor moldoveni din secolul al XVII-lea. 726. i n Lui Titu Maiorescu. cf. Originile principatelor romäne. 1901. XXXIII (1899).G. Bucuresti. 256. p. an. Despre interpolarea lui Simion Dascälul: D. Urechiä. Papa Formosus in traditia noasträ istoricä. 1898. 441. A. 508. 1934. insä si recenzia interesantä pe care i-a fäcut-o St. p. 844 (si extras). Grigore Ureche si Miron Costin. a c e l a s i .

p. potrivit cu ceremonialul obisnuit. p. 1903. in Cercetäri istorice. 1933. 1899. 104— 112. p. domnul Moldovei. T a n o v i c e a n u . Ducindu-se apoi cu alai de curteni. Not tie la amänuntele unguresti din Letopisetul Tärii Moldovenesti al lui Grigore Ureche si Simion Dascälul. cuprinde informatii din arhivele polone privitoare la pribegia lui Nestor TJreche ?i a familiei sale. 289—357 (si despre chestia paternitätii cronicii si de izvoarele ei). si Columna lui Traian. preoti si cälugäri la Constantinopol. Surete si isvoade si in revista loan Neculcea). 285 — 3 13. de L u c i a n P r e d e s c u . ia Analele Academiei Romäne. Biografia lui Ureche. an. cu ocazia unor stiri intr-un document de la Duca Vodä din 1671. vizirul dä porunca ceausilor sä scoatä din temnitä pe chehaia neno. 352 — 353.pe scurt. I. care. I. cumnatul lui Grigore Ureche.. Safta. V. O stire despre Gr. I. Barnovski. p. III. MIRON COSTIN VIAJA Miron Costin. p. pe de altä parte nepoatä si lui Miron Barnovski. t. boieri. p. 227—420. continuatorul lui Grigore Ureche. p. in Analele Academiei Romane. 37 — 47. in Prinos lui D.. 5. p. P. Tot acolo paternitatea lui Grigore asupra cronicii. 1930. in Cercetäri istorice. Contribuiri pentru o biografie a lui. M i n e a. si introducerea d-lui C. Cercetäri asupra cronicelcr moldovene. Ureche. 620 — 63 1. p. 1932— 1933. In domnia lui Miron Barnovski. publicatä in colectia „Clasicii romani comentati“. in Arhiva. S b i e r a . Mama lui. I. I. I o r g a . D. XV februarie MCM. Iasi. Bucuresti. 197 — 211. datoritä legäturilor de rudenie.. G ä z d a r u . este inchis impreunä cu toti boierii care veniserä cu el. in Arhiva istoricä a Rom. 1904— 1905. I. C o s t ä c h e s c u M i h a i . Miron Barnovski este decapitat din porunca vizirului §i trupul lui stä atirnat inaintea curtii impärätesti o zi. Grigoriu Urechie. Iasi.rocitului domn. C. 57 — 63. In afarä de aceste studii si articole. 1872. IV. Bucuresti. Sturdza. Cronica a fost atribuitä lui Nestor Ureche de B. 234 si urm. Mem. fiica lui Miron Sulgerul. S i a d b e i. A. sect. Intre acestia se afla si postelnicul Costin. I. Iasi. Stirile astfel imprajtiate au fost culese in cea mai mare parte intr-un inventar. ed. loan Costin este hatman al Moldovei si. cum au läsat :28 . Biografia lui Nestor Ureche a fost reconstituitä de $ t e f a n O r ä s a n u . Bucuresti. ridicind trupul lui Barnovski. in Revista istoricä romänä. t. il duce la patriarhie si acolo . 1900. Despre neamul de boieri moldoveni Ureche. 274. 1939. cuprinde notite biografice in legäturä cu chestiunea paternitätii cronicii. de B a r w i n s k i. unde avea tirguri si sate. Istoria literaturii romänesti. II. Bucuresti. Mem. T a n o v i c e a n u . p. ist. Cronicari moldoveni din secolul al XV II-lea. XXVII. p. 184. p. este fiul lui loan Costin. III.Omagiu. an. fusese chemat de boieri in domnie dupä detronarea lui Alexandru Ilias (1633). sept. amintitä mai sus. Genealogia familiei Ureche. G i u r e s c u la edifia cronicii. 381 — 385. sä särute poala impärätiei si sä capete steag de domnie. 117. pentru ca. p. Miron Costin a notat el insusi zilele de groazä pe care tatäl säu le-a petrecut la Constantinopol atunci. p. V e r e s A n d r e i . s-au publicat in timpul din urmä o multime de stiri rlspindite'• in diferite colectfi de documente si reviste (cu deosebire in: G h i b ä n e s c u . X. 34 — 57. N. Bucuresti. H a s d e u . VII —IX. 1928. Spre searä. si omul de incredere al domnului. Este scos tatäl lui Miron Costin. 1881. Stiri nouä asupra familiei Ureche. umplind de vilvä intregul Stambul.. E. Note si interpretäri. 1934. p. I. sect. Bucuresti. 1925. an. IX (1898). care träia ca pribeag in Polonia. ist. in Arhiva. Contributiuni la biografiile unora din cronicarii moldoveni. era pe de o parte nepoatä lui Isaia Balica. O stire despre Gligcrie Ureche.

Acest episod dramatic din viata postelnicului Costin a läsat o intipärire nestearsä in sufletul lui si el constituie motivul principal care il va determina. descälecind cu corturile in sesul Iasului. Trecind Nistrul spre Iasi. Deasupra coifului. unde este bine primit. Miron. se inapoiazä la temnitä. Spre groaza boierilor care credeau cä-1 due noaptea sä-1 inece ori sä-1 munceascä pentru averile lui Barnovski-vodä. Abaza-pasa hotäräste retragerea peste Nistru si. cu sulletul „intors de spaimä". moare in exil. Instiintat de aceasta printr-un prieten turc. La asediul cetätii Camenita. in toiul noptii. Ca toti exilatii moldoveni care obtineau cetätenia polonä. Fiul säu. Copiläria in Polonia. E prima datä cind cronicarul nostru apare mentionat in acte. Liberati. Abaza-pa§a inträ in Moldova cu oaste turceascä si munteneascä. sileste pe domnul Moldovei si pe boierii säi sä i se aläturesi pornesc cu totii contra Poloniei. incit mai tirziu va serie o cronicä intreagä in elegante versuri polone. se räspindeste in tabära turceascä zvonul* pus la cale de hatmanul Costin. se adunä cu totii si. Astfel se lämuresc imprejurärile in care Miron Costin este adus sä pe.§or — Studenica — a cärui garnizoanä militarä izbuteste peste noapte. sä se strecoare din cetate.lui si statului in diferite expeditii räzboinice". postelnicul Costin. dieta polonä. Primitä in rindurile nobilimii. pe care un act contimporan polon ni-1 descrie astfel: in cimp albastru. si in al doilea an de domnie.treaca virsta copiläriei si sä-fi inceapä instructiunea in limba polonä. Domnia lui Moise Movilä (1633—1634) n-a fost norocoasä. pe care va ajunge sä o stäpineascä afa de bine. Aci. Tatäl. hatmanul Costin a cäutat sä-si facä si el un rost. si un blazon. Novosiilca. aducind vestea cea bunä celorlalti boieri.vremurile atunci. Miron si Potomir". Abaza-pasa prinde de veste cä a fost amägit si. unde aflä porunca impäratului cä sint slobozi sä meargä sä-si aleagä domn pe eine vor voi. „avind in vedere — zice actul dietei — insemnatele servicii aduse rege. sä päräseascä pentru totdeauna Moldova si sä apuce calea exilului. cu ajutorul moldovenilor. in drum ataeä un tirgu. pune la cale sä prindä a doua zi pe toti boierii moldoveni. peste un an. A treia zi. Costin postelnicul e adus inaintea vizirului. refugiindu-se in Polonia. Costin. era abia in virstä de 5 ani la data cind i se acorda indigenatul polon. in 1646 urma cursurile colegiului iezuit 1 Ingropä. primeste ca „indigen polon si ca nobil polon pe Iancu Costin cu fiii säi: Alexandru. . sä-i lege in obezi si sä-i dueä la impärätie. un caic trimis din porunca vizirului la temnitä lidica pe Costin postelnicul. hatmanul Costin. il astrucä“1 in patriarhie. Dupä propria lui märturie. un inger imbräcat in armurä cavalereascä si tinind o spadä. aleg ca domn pe Meise Movilä. tinind sfat. in preajma mänästirii Balica. care simtise cu un an inainte fiorul mortii la Constantinopol.Nova. Abia instalat. 29 . familia Costin si-a aleätuit. in coroanä. arendxnd o mosie in starostia de Bar. fuge cu alti boieri la mänästirea Pobrata si de acolo päräseste pentru totdeauna Moldova. in 1638. cä vine dinspre pädurea Nadoborului o oaste cäzäceascä in ajutorul polonilor. o minä inarmatä cu o spadä. dupä datinä.

afa cum in unele pensioane din vremea noasträ se intrebuinta ca limbä de conversatie franceza sau germana. Nu ftim insä dacä fi Miron Costin a urmat mai departe fcoala la Camenita. in 1650. In 1651 se afla in oastea regelui polon. Serban Cantacuzino domnul (1678— 1688) $i invätatul cronicar Constantin Cantacuzino stolnicul. cind. Stefan Czarniecki. Baza studiului era limba latinä. unchi ai fiilor acestuia. :30 . Aparitia acestui tinär invätat venit din Polonia trebuie sä fi fäcut senzatie intre rudele fi vechii prieteni ai tatälui säu. Barul a cäzut in mina räzvrätitilor fi a fost in parte distrus. Doi ani mai tirziu. care nu avea decit 17 ani.din Bar. fi de Francisc Czarniecki. pri. tatäl lui Miron Costin moare. In vara anului urmätor. ne spune Miron Costin. Czarniecki. Abia se incheiase nunta lui Timuf cu domnita Ruxandra fi dom- 1Erau frati cu postelnicul Constantin Cantacuzino din fara Romäneascä. oftile hatma. Rectorii erau ajutati in instructiunea fi educatia elevilor de opt-doisprezece preoti.mefte in arendä mofia Novosiilca-Nova. in drumul de la sat — adicä de la mofia pärinteascä — spre oraf. In acest colegiu urma cursurile Miron Costin in vara anului 1647. Intoarcerea in Moldova. Miron Costin. se refugiazä cu profesorii fi cu toatä fcoala la Camenita. marele boier al lui Matei Basarab si. de rectorii Stanislav Witwinski. un oräsel la granita Moldovei.nului cäzäcesc Chmielnicki se apropiau de Bar. Panaitescu — fusese deschis de iezuiti in 1636. intr-o casä de piaträ. mai tirziu. abia de au avut cindva tara sau de va mai avea" — il imbrätifeazä cu multä simpatie. In acest timp. care a durat citeva zile si pe care avea s-o descrie cu atita plasticitate. luind parte la luptele contra cazacilor. in imprejuräri putin cunoscute. in 1646. cind. pe vremea cind Miron Costin isi fäcea studiile acolo. rectorul colegiului. Toma fi lorgachi Cantacuzino vistiernicul1 — „cari capete ca acelea. cu un important depozit pentru vinurile aduse de negustorii moldoveni. Miron Costin se intoarce in Moldova. Colegiul din Bar — dupä cum ne lämureste P. Vremurile in care Miron Costin se intoarce in Moldova sint dintre cele mai turburi. care servea ca limbä de conversatie intre elevi. deci. de trei-patru magistri fi de citiva frati. P. Doi dintre cei mai de seamä boieri ai timpului. fratele unuia din cei mai gloriosi hatmani ai Poloniei. Curind dupä aceasta. Programul de studii trebuie sä fi fost acelafi ca si in celelalte colegii iezuite din Polonia. Toma tinea in cäsätorie pe sora mamei lui Miron Costin. in cronica sa. pe vremea „secerei“. cu grädinä imprejurul ei. in marea räscoalä a cazacilor. Cursul complet era impärtit in cinci clase: trei de gramaticä fi douä de umanioare—-intre acestea era fi retorica. si era condus. a fost surprins de acea groaznicä nävalä a stolurilor de läcuste.

dupä märturiile boierilor mai bätrini. Vasile Lupu.tia tinärului säu boier Gheorghe Stefan. in Säptämina Patimilor.nia lungä. de la care era Vasile Lupu in drept sä se astepte la recunostintä. läsind cetatea Flotinului in mina vräjmasului. si-a läsat treburile si a pornit indatä spre Camenita sä sarä in ajutorul domnului moldovean. frontul unguresc cu Gheorghe Stefan. la Roman. La intilnirea noului domn moldovean cu cele douä cäpetenii ale ostirilor sträine venite in ajutorul säu — Petki Istvan. dincolo de Focsani. Surprins intre douä focuri. „de la el multä milä am avut". „polcovnicul" regelui polon—Miron Costin serveste ca tälmaci pentru limba polonä si are astfel prilejul sä repro. Dupä o domnie de patru ani insä. Curind dupä intra. Gheorghe Stefan este mazilit de turci. O scrisoare a lui Ciogolea spätarul cätre Vasile Lupu. aflind cele intimplate. Sub Gheorghe Stefan. Miron Costin este insärcinat cu misiunea delicatä de a cere ajutor starostelui de Camenita. Miron se afla impreunä cu protectorii säi. Dar toate sint prea tirziu. de unde trimite dupä ajutor in Polonia. in urma sprijinului pe care i-1 däduse ca sä scape din robia tätä.väluie complotul urzit de Gheorghe Stefan. a trecut Nistrul. si in Ucraina. 2B5 . Cind domnul si curtea ajung la limanurile Nistrului. spune insusi. „särdarul lui Racoti". räpus de o srapnelä — Miron Costin se afla in tabära lui Gheorghe Stefan. Petru Pototki. totusi el si-a implinit cu credintä misiunea. se räspindeste in Iasi zvonul cä ostiri unguresti si muntene au intrat in Moldova. Ce s-a intimplat dupä aceasta nu stim precis. sprijinitä de cazacii lui Timus. la cuscrul säu Chmielnicki.sorilor decit Vasile Lupu. discutiunea urmatä intre cele douä cäpetenii cu privire la planul de atac al taberei lui Vasile Lupu. impins de armatele lui Gheorghe Stefan. in tabära lui Vasile Lupu. Vasile Lupu se vede nevoit sä se retragä cu toatä casa si boierii de curte spre Hotin. Desi pärintii cronicarului nostru päräsiserä pentru totdeauna Moldova din pricina lui Vasile Lupu. Starostele. fericitä si bogatä a lui Vasile Lupu (1634—1653). Domnia lui Gheorghe Stefan a fost norocoasä pentru Miron Costin. si cel muntenesc. dez. era mai priceput la invätarea solilor si la räspunsul scri. la niste ocine ale aceluia. cu ajutorul ginerelui säu Timus—care avea sä cadä in transeele din jurul Sucevei. Gheorghe Stefan era dealtfel un domn invätat si intelept — la curtea lui se afla si Milescu — si. fratii Torna si Iorgachi Cantacuzino. cuvint cu cuvint. hatmanul cazacilor. Miron Costin ia parte la expeditia in Muntenia pentru potolirea seimenilor care se räzvrätiserä contra domnului si amenintau linistea tärii. la ginerii säi. trimisä in tainä printr-un cälugär.rea cronicarului in Moldova. Petru Pototki nu se afla insä in Camenita si solul a trebuit sä purceadä cale de trei zile mai sus. si Condracki. In acest rästimp insä. incepe sä se näruie.ducä. mäcinatä de ambi.rascä. In lupta deschisä atunci intre Vasile Lupu si Gheorghe Stefan. deoarece n-a vroit sä se ducä la Constantinopol ca „sä särute — dupä ceremonialul obisnuit — poala impärätiei". La a doua incercare a lui Vasile Lupu de a-si recäpäta tronul.

inträ in Ardeal pe la Brasov. porunceste domnilor romäni sä secondeze campania intreprinsä de el in Ardeal. impreunindu-se cu tätarii. de-acolo 2B5 .In domnia urmätoare. hotärit sä inläture din scaun pe Räköczi. Miron Costin are prilejul sä-si lärgeascä cunostintele despre neamul si pämintul romänesc. Ghica-vodä este astfel nevoit sä porneascä cu boierii si armata in Muntenia. a lui Ghica-vodä (1658). unde se intilneste cu celelalte ofti fi. Vizirul Kiupruli.

prin apa limpede a Dunärii.rientä unitatea neamului romänesc. „mai de treabä la voroavä".iii §i muntenii. Ce adinc räsunet au avut aceste ruine in sufletul vefnic curios fi iscoditor al cronicarului se vede din faptul cä. Iatä cum povestefte Neculce convorbirea dintre vizir fi Miron Costin: „Si mergind Miron Costin la cortul vezirului. unde izbuteste sä-fi intäreascä tronul. sint siliti sä ia parte si la aceastä campanie. Atunce vezirul iar au ris fi i-au zis: Drept ai gräit. Nicolae. dupä porunca vizirului. ori ba? Iarä Miron au räspuns cä se teme a spune drept. sä nu se teamä. Patru ani mai tirziu. gräunte fi celelalte provizii. Grigore Ghica insä. Petriceicu-vodä. Campania. care era pe atunci pircälab de Hotin. se ureä in sus spre inima Ardealului. amintirea lor träia incä puternic. in räzboiul incins intre turci si germani. fi cu oastea spre Ujvar. cu atita cäldurä. in Suceava. prin energia fi prin sufletul säu pasionat. hotäräfte sä se duca spre Cernäuti cu toatä oastea moldoveneascä. m cartea De neamul moldovenilor. din august pinä tirziu in decembrie. vizirul care comanda oftirile turcesti a cerut lui Petriceicu-vodä (1672—1674) sä-i trimitä un boier cu care sä discute unele chestiuni in legäturä cu nevoile ostirii turcefti. Aceste campanii. 20 ani mai tirziu.gurile podului lui Traian. el a avut in aceste cälätorii prilejul sä cunoascä fi sä simtä prin propria lui expe. cLid moldovenii se intorc. prin cultura lui largä. väd cum tätarii dau foc si prefac in cenusä Alba-Iulia (Bälgradul) si cuceresc. sint pentru activitatea lui literarä de o insemnätate deosebitä. $i i-au zis vezirul sä-i spuie drept: pare-le lor bine cä au luat impärätia Camenita. Miron Costin. Vezirul au zimbit a ride fi i-au zis sä gräiascä. ca sä se dezvinovä. care se incheie cu alungarea lui Rakoczi de pe tronul Ardealului. dureazä cinci luni. Miron Costin a ciftigat inima vizirului si a fost mult de ajutor Moldovei intr-un ceas de cumpänä.räzbat prin tara Birsei spre Sibiu. Petriceicu-vodä. pe care avea sä o expuie. pra. fi turcii sint mfrinti. care due pe cärturarul moldovean prin Muntenia fi Ardeal. pe cind turcii atacaserä Camenita. la Turnu-Severin. mai firet. plecind cu domnul säu. fi de acolo la Constantinopol. :30 . reincepe räzboiul intre turci si poloni. in toiul luptelor dintre turci fi poloni. rämas credincios polonilor. dar cronicarul l-a convins cä ^ara este säraeä fi nu va putea birui oastea cu fin. Amlasul. iar peste tara noasträ nu ne pare bine sä se läteascä. mai tirziu. in fine. are din nou prilejul sä colinde meleaguri romänefti fi sä priveascä. Vizirul intentiona sä läse oastea turceascä sä ierneze in Moldova. iar de altä parte trupele turcefti ar fi necontenit härtuite de podgheazurile polone." Cu aceastä franchetä de caracter. Dabija-vodä. Miron Costin. intelegmdu-se cu Grigore Ghica al Munteniei. pusu-l-au vezirul de au fezut inaintea lui. in jurul Hotinului. se duce la Oblucita unde se afla vizirul. prin inteligenta lui ascutitä. pe la Sf. tree de partea polonilor. moldove. Astfel. Petriceicu a ales atunci din toti boierii tärii. domnul Moldovei. ln primävara urmätoare. s-a impus in divanurile domnefti fi a fost msärcinat deseori cu misiuni diplomatice grele. pe Miron Costin. Atunci Miron au zis: Sintern noi moldovenii bucurofi sä se läteascä impärätia in toate pärtile cit de mult.teascä.

ori sä nu fie. Miron Costin. Momentele erau critice pentru Moldova: armata turceascä era numeroasä fi bine organizatä.ierea päcii intre poloni si turci. pe lingä latura politicä. pentru binele crestinätätii. apoi. Era in 1683. Polonii au fost invinsi. iar Petriceicu.jurärile vietii sä se refugieze in Polonia. la Pielaszkowce. si s-au inchinat si au zis: sä fii märia ta sänätos. care era mare logofät. Ziarul soliei. Imediat dupä inseäunarea noului domn. Si au iesit afaiä“. iar solul trimite daruri cronicarului. cronica sa scrisä in limba polonä. Si dupä el. Pribegia in Polonia. la care moldovenii si muntenii luaserä parte 31 . este trimjs la Poartä ca sä intäreascä pacea care pusese capät räzboiului turco-polon. unde s-au intilnit cu boierii rämasi credinciosi turcilor. dupä campania din jurul Vienei.pentru ca sä iasä in intimpinarea unui corp de armatä polonä ce se aftepta sä vinä in tarä. corespondenta solului cu Miron Costin. Pe timpul cit este gäzduit in Iasi. care räspunde domnului aceste cuvinte mindre: „Ori sä fie voia märiei tale. cu mitropolitul Dosoftei si cu o parte din boierii päminteni rämasi credinciosi polonilor. La 10 aprilie 1674 Miron era primit de Sobieski la mosia acestuia.serä de partea turcilor. au venit sä se inchine domnului si au iesit afarä. prin Ardeal si Maramures — fiindcä nordul Moldovei era incä teatrul luptelor turco-polone — in solie cätre marele hatman al Poloniei fi viitorul rege loan Sobieski. rugindu-1 sä-i ingaduie a se duce pe la casele lor sä-si punä sotiile si copiii in sigurantä de invazia tätäraseä. boierii si cäpitanii slujitorilor se sfätuiesc intre ei si se due la Petriceicu. Miron Costin si fiii säi insotesc solia douä ore afarä din oras. cälare. din fericire. Sapte ani mai tirziu. la o milä depärtare de oras. toti ceilalti boieri si cäpitani. Legäturile cu Polonii. prinzind curaj. Atunci se ridicä din mijlocul tuturor Miron logofätul. sä tinä solului o cuvintare in limba latinä. prietenul lui Sobieski. tätarii astcptau porunca sä incalece si sä intre dupä jaf in Moldova. El cerea in numele domnului säu retragerea garnizoanelor polone din Moldova si oferea mediatiunea tärii sale pentru inche. la hotarele Nistrului. muntenii trecu. Petriceicu le räspunde cu sumetie si-i opreste sä piece. din care se vede cä polonul era bucuros sä discute cu marele boier moldovean. Miron Costin a fost trimis. legäturile dintre sol si marele logofät sint continui si fami. cäruia ii va dedica.liare: Miron trimite pe fiul säu. La plecare. au plecat in jos. In acele clipe de mari främintäri. Ni s-a pästrat. confine si §tiri privitoare la istoria Moldovei. noi nu ne vom läsa casele sä le iee tätarii. Miion Costin este silit de impre. au trebuit sä päräseascä tara. Legäturile cu polonii continuarä si in anii urmätori. In 1677 un fruntas al vietii politice polone. In Moldova domnea Antonie Ruset (1675—1678). In locul lui Petriceicu este numit in domnie Dumitrascu Cantacuzino (1674). loan. mai tirziu. pe care Gninski le-a cules desigur de la Miron Costin. lean Gninski. iese in intimpinarea solului cu toatä boierimea. Cu acest prilej Miron Costin inträ in strinse legäturi cu Marcu Matczinski. Aceastä atitudine dirzä a lui Miron Costin si a celorlalti boieri moldoveni a mintuit Moldova de o mare nenorocire. incälecind pe cai.

asa cä domnul se afla cu citiva boieri si cu un nuinär restrins de ostasi. dar se pare cä. fiindcä in timpul acesta a pläsmuit el o poemä polonä.pafa. Neculce ne spune ca intr-un rind. unde Miron Costin s-a instalat in primävara anului 1684.litatea lui Miron Costin. sfatuit de hatmanul Buhusi. In atmosfera de hartä cu vechii boieri. Acest exil are o importantä deosebitä pentru activitatea literarä a cronicarului. La 21 martie. Regele avea atunci la inimä o expeditie impotriva turcilor. Familia Costineftilor se :32 . Cronicarul se intoarce in Moldova foarte scäpätat. hatmanul Andrei Potocki ii prezintä regelui Sobieski la Jaworow. ocupase Iasul si. Safta. In Polonia Miron Costin a stat pinä in noiemvrie 1685. la ospät. Domnul. In rästimp. cä nu va regreta. in cele din urmä. Inrästi mp in Moldova se urease pe tron Constantin Cantemir. care nu stia carte fi era bucuros sä se razime pe familiile boierefti mai märunte si pe mazili. care stia bine limba polonä si care era . afiind cä Duca-vodä se afla la Domnesti. un vechi ofiter al lui loan Cazimir. Persona. voieste sä se retragä spre Focsani. de care ne vom ocupa intr-un capitol urmätor.. se impä. ajutat de cazaci fi poloni. La 17 septemvrie 1685 Miron Costin primeste de la fratele säu Velicico o scrisoare in care acesta ii povestea cä la scena intilnirii lui Constantin Cantemir cu seraskerul Soliman. Desi documentele contimporane nu fac mentiune de aceasta. Sfatul a fost insä fatal. care comandase oftirile poloneze in luptele contra suedezilor. Domnul si boierii sint prinsi si dusi in Polonia. dupä cum ne incredinteazä Neculce. Nici Miron Costin nu 1-a crutat. 1-a läsat liber si i-a däruit ca locuintä pavilionul regal de vinä. Moartea. i-ar fi zis: „Mai des cu paharele fi mai rar cu obläduirile. vroind sä-1 indepärteze de granitele polone. Cantemir. Viena fusese despresuratä de regele Poloniei. cäci domnul consimtise sä logodeascä pe fiica sa. se intorsese cu oastea prin Ardeal si se afla la mosia sa. Velicico Costin 1-a intepat in citeva rinduri pentru nestiinta lui de carte. Duca-vodä. cu fiul lui Miron Costin. acesta stäruise de Velicico sä scrie fratelui säu sä se intoarcä cit mai curind in Moldova. loan Sobieski. O bunä parte din boierime si ostire se imprästiase pe la casele lor. a fäcut o impresie afa de puternicä asupra regelui. Curind dupä aceasta izbucnefte conflictul intre Cantemirefti fi Costinesti. ceea ce a stirnit nemultumirea marilor boieri. infelindu-se asupra situatiei. lingä Stryi. se pare totusi cä Miron Costin era si el din suita domnului prizonier. dar Miron Costin. unde cronicarul se distinge prin energia cu care a distrus bandele de tilhari care näpädiserä fi jefuiau atunci sudul tärii. Pätrascu.ca vasali ai turcilor. Domnul. Petriceicu-vodä. in loc sä-1 trimeatä sub pazä cu Duca la Lwow. ii spuse: „Ce putere au ei sä vie asupra märiei tale? Sä nu dam locul. unde sint tinuti in captivitate. Miron Costin a trebuit sä aftepte insä douä luni pinä ce a obtinut consimtamintul regelui. dupä o campanie care tinuse mai bine de o jumätate de an.caserä. Domnesti. cä-i vrea märia ta sä-ti dai sama fi n-ai putea I “ Acestea au adus o inäsprire a raporturilor dintre cronicar fi domn. cä pämintul acesta e främintat cu singele mosilor si al strämosilor nostri“. _ Conflictul cu C.toare de la Daszowa. incit acesta. repede intr-acolo un podgheaz. il numefte staroste de Putna. Cantemir-vodä era un domn batrin. Domnul Moldovei.un foarte inteligent observator si cunoscätor al afacerilor turcesti".

Acesta. Atunci — spune Neculce—Macri. La scena cumplitei pedepse a asistat si fiul domnului. Li se cere tuturor sä dea declaratie asupra conspiratiei. In solia trimisä la curtea lui Brincoveanu sub conducerea ginerelui säu. a amestecat inadins pe unul din conspiratori. Unul din boierii care au luat parte la banchet. Dar intr-o searä. cu porunca de a-1 ucide. sosesc iinputernicitii domnului ca sä1 ridice si sä-1 ducä la Iasi. cäci acesta nu i-ar ieita niciodatä uciderea fratelui säu. sä se dezvinoväteascä in fata domnului säu. a dezväluit conspiratia. chiar dacä vodä ii porunceste aceasta“. Lupu Bogdan. In timp ce acestea se petreceau la Iasi. Cupärestii au sfätuit pe domn sä puie capät §i logofätului Miron. care era in rivalitate cu Costinestii. ne spune cä Miron Costin nu era amestecat in complot. Solul — dupä spusele lui D. Atunci domnul a poruncit ca Velicico sä fie decapitat. Neculce. Slujitorii trimisi in acest scop 11 sfätuiesc sä fugä spre munp. a dat poruncä 33 . cäci ii murise sotia si era ocupat cu pregätirile de inmormintare. impreunä cu solul de la Bucuresti. La intoarcerea soliei. intinde o cursä boierilor bänuiti. din moment ce 1-a bätut cu buzduganul in cap. ci a cerut sä fie dus la Iasi. 1-a lovit cu buzduganul in cap si 1-a inchis in pivnita palatului. care romantcazä biografia tatälui säu. coplesit de o mare durere. a trimis si dupä Miron Costin. Neculce ne povesteste cä Velicico intrase intr-un complot pentru rästurnarea lui Cantemir.tului. nu recunoaste cele declarate. chemat. Pe cind astepta preotii din satele invecinate ca sä sävirseascä prohodul inmormintärii. pe care insä 1-a dat in grija celorlalti ca sä-i urmäreascä de aproape toate miscärile in Bucuresti. aflä cä cel banuit stätuse mai tot timpul in legäturä cu stolnicul Constantin Cantacuzino. intelegindu-se cu ginerele säu. el räspunde mindru cä nu poate „märturisi ceea ce nu stie. Dimitrie Cantemir. In timp ce era dus spre Iasi. pe care le considerä de „copilärii“. Cantemir-vodä. care sint adusi pe rind la palat. Ilie Tifescu. Dupä omorirea lui Velicico. cu prilejul logodnei ce urma sä aibä loc. pe care contimporanii 1-au poreclit FrigeVacä. Atunci Cantemir. Imprejurärile nu ne sint bine lämurite. La insistentele domnului. Cantemir — ar fi declarat cä fusese trimis de Costinesti cu misiunea de a-i comunica lui Brincoveanu cä ei vor pune la cale uciderea lui Cantemir si a casei sale. soseste vätaful de aprozi Macri. Constantin Cantemir tace. cronicarul era la mosia sa.nul pentru aducerea in domnia Moldovei a lui Velicico Costin. Familia Cupärestilor. insä Miron Costin — si aceasta e incä o dovadä de nevinovätia lui — care se simtea cu cugetul curat. ne povesteste cu amanunte dramatice imprejurärile in care tatäl säu ar fi prins firele complo. care „n-a voit sä se gindeascä la sufletul domnului säu care era trecut de 70 ani“. unchiul lui Brincoveanu. n-a vrut sä se salveze. a sfätuit pe domn sä omoare pe Velicico. care povestestc lucrurile la patru decenii dupä intimplarea lor si reprezintä astfel traditia opiniei publice de atunci. nemaiputindu-si stäpini minia. Dimitrie Cantemir. mtäritat. si-i cereau spriji. cind se dezläntui tragedia ei. Barbosi.credea prin aceastä legäturä cu domnul in deplinä fericire. Complotul a avut loc cu prilejul cäsätoriei unui cumnat al lui Velicico.

carele au fost de Traian impäratul. Dupä rästurnarea din domnie a lui Vasile Lupu. tinärul expatriat este de la inceput introdus la curtea domneascä. vornicul tärii de gies. cronicarul :34 . de unde este päräsit de Ureche vornicul de tara de gios. Astfel. iarä noi privim cumplite vremi si cumpänä mare pämintului nostru si nouä. Tatäl murise in exil si Miron Costin implinise 28 de ani cind. 1675. si urzisem si incepätura letopisetului. in anul de la zidirea lumii 7183. El avusese la inceput intentia sä urzeascä istoria Moldovei pe un plan vast. ducea istoria Moldovei de la al doilea descälecat pinä la domnia a doua a lui Arenvodä (1594). de la sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. in timpul zilelor de restriste. care altfel a-ar fi iesit niciodatä din anonimat. Evident cä. cind autorul ei a dat-o unui copist „s-o izvodeascä". unde. ca sä nu se uite lucrurile si cursul tärii de unde au parasit a serie raposatul Ureche vornicul. corectind-o.venilor. Cronica lui Grigore Ureche. trecuse cu familia pentru totdeauna in Polonia. adicä de la luptele lui Traian cu dacii si de la colonizare.sä fie Miron Costin decapitat (1691). a servit mai tirziu ca temei pentru scrierea De neamul moldo. „Incepätura letopisetului". Deci primeste aceasta data atiia din truda noasträ. de la originile neamului pinä in zilele lui: „Fost-au in gi'ndul mieu. Pinä atunci Miron Costin se multumeste sä infätiseze contimporanilor säi cronica de unde o läsase Grigore Ureche: Letopisetul Tärii Moldovei de la Aron Vodä incoace. iubite cetitoriule. spre sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. scos de Miron Costin. dar cä. dupä copiere. lui Isus Hristos. ce sosirä asupra noasträ cumplite aceste vremi de acmu.“ Din acest pasaj se vede dar cä Miron Costin urzise incepätura unui Jetopiset de la descälecarea dintii. de care vorbeste in predoslovie.venilor — „de nu stäm de scrisoare"—adicä räzboiul turco-polon (1672— 1676). din pricina cumplitelor vremi ce venirä asupra moldo. Ea imbrätiseazä istoria Moldovei pe un cuprins de 66 de ani. Primit cu multä simpatie de fratii Toma si Iorgachi Cantacuzino. de la a doua domnie a lui Aron-vodä (1595) pinä la urcarea in domnie a lui Dabija-vodä (1661). Miron Costin ia pana ca sä continue istoria Moldovei de unde o lasase Ureche. se intorsese in Moldova. capul cel mai luminat. este msärcinat cu misiuni de incredere. de nu stäm de scrisoare. . in compilatia lui Simion Dascälul. ce de grije si suspinuri. De la 1595 pinä cätre sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. iar de la nasterea Mintuitorului lumii. din räutatea unui vätaf de aprozi. Miron Costin avea doar citeva luni cind tatäl säu. in oras in Iasi. Miron a revenit asupra ei completind-o. Si la acest fei de scrisoare gind slobod si färä valuri trebuiaste. cronicarul povesteste faptele la care el insusi a fost martor si pärtas. Ureche moare in 1647. Treizeci de ani mai tirziu. asa cum väzuse in istoriografia polonä. mintea cea mai cuprinzätoare pe care a avut-o Moldova pinä atunci a cäzut in zäpada drumului. amplificind-o. Miron Costin povesteste evenimentele dupä izvoare polone si dupä traditii interne. adicä sä o copieze pe curat. hatmanul loan Costin. Aceastä parte a cronicii are mai mult infätisarea unor memorii. Cronica a fost deci conceputä inainte de anul 1675. a trebuit sä-l päräseaseä. sä j'ac letopisetul tärii noastre Moldovei din descälecatul ei cel dintnu.

Pentru partea anterioarä venirii lui in tarä. dupä cum märturisefte singur. iubite cetitoriule. Asa fi nouä. fäcut de la inceput senzatie in Polonia fi a fost consideratä ca cea mai de seamä operä a timpului säu. paharnic. Din Piasecki a imprumutat Miron Costin ftirile 35 .rämine in Moldova ^i. care cuprinde 57 de ani (1595-—1652) din 61. Sursa principalä a lui Miron Costin pentru cronica sa a fost cronicarul polon Piasecki — säu cu numele latin Piasecius. Regele Vladislav al IV-lea spune despre el: „Res non minus docte scriptas. Panaitescu. intitulatä Chronica gestorum in Europa singulariorum. P. urcind repede treptele ierarhiei boieresti. n-a impärtäfit vederile fi dufmänia educatorilor säi. cuprinde istoria evenimentelor europene dintre anii 1587— 1638 si se incheie cu un scurt rezumat asupra evenimentelor dintre anii 1638—■ 1648. Miron Costin povestefte evenimentele pe care el insusi lea träit. vornic al tärii de jos. adicä pentru partea cea mai intinsä a cronicii. fi pinä la domnia lui Dabija-vodä.“ Dar spatiul de timp din cronicä pe care el il reconstituie dupä amintirile lui cuprinde numai opt ani (1653—1661). fiindcä. iar in timp de pace trimis in misiuni diplomatice la curtea regilor si hatmanilor poloni. letopiset de moldovean scris nu se aflä“. desi aversiunile ridi. Cronica lui are de aci inainte date — nu zicem mai interesante fi mai bogate in amänunte colorate — dar in orice caz mai sigure: „Ce se vede cu ochii nu incape sä fie indoialä in cunoftintä. pinä la Aron-vodä. apärutä la Cracovia in 1648. Izvoarele sträine pe care le-a utilizat Miron Costin in urzeala cronicii sale au fost analizate pe larg de P. cu care Moldova era in strinsä legäturä. in Influenta polonä in opera. a putut astfel sä fie bine informat fi asupra celor ce se petreceau in tara vecinä. precum si prin cultura lui latinä si polonä. Prin rangu. cind se intoarce in tarä si inträ in viata publicä. imbinindu-le adesea cu ftiri culese din alte izvoare polone —• pe care le vom vedea indatä— fi din traditia oralä. in care mai la toate ne-am prilejuit singuri a fi.cate de cronicä au supravietuit multä vreme. cäruia desigur nu i-a rämas necunoscutä aceastä luptä.’ Desi lupta dintre episcopul de Camenita si iezuiti era in toiul ei pe vremea cind Miron Costin isi urma cursurile la colegiul din Bar. Cronica lui.rile boieriei sale (mare comis. este intrebuintat continuu in räzboaie ca tälmaci pe lingä cäpeteniile ostirilor polone. Cronica lui Piasecki continea o multime de ftiri interesante privitoare la istoria Moldovei. quam gloriose et praeclare per eum gestas". unde se oprise letopisetul lui Ureche. Miron Costin este nevoit sä recurgä la traditia oralä fi la cronicarii sträini. Ca episcop timp de 17 ani (1627 —1644) in oraful de granitä Camenita. Miron Costin este astfel necontenit pe cimpurile de luptä fi in sfatul intim al domnilor. Incepind deci de la sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. Cronica lui Piasecki a. si personalitaiea cronicarilor Grigore Ureche si Miron Costin. unde se oprefte pana lui. pe care Miron Costin le-a trecut in cronica sa. cu mult mai lesne ne este o scriere de aceste vremi. totufi Miron Costin. mare logofät). si cuvintul lui are totdeauna greutate in divanurile care urzesc istoria Moldovei din a doua jumätate a veacului al XVII-lea.

Poema poartä titlul pe care il redäm in traducerea romäneascä: Izbinda primejdioasä. care a turburat Polonia in ultimii ani ai sederii lui intre sträini. crestinii. Desigur cä Miron Costin. care. Miron Costin se adreseazä si boierilor bätrini de tarä. datä de Paszkowski. La aceastä expeditie sint siliti sä ia parte si moldovenii. a lui Samuel Twardowski: Räzboiul civil cu cazacii si tätarii. nu imprumutä nicäieri si forma in care sint povestite evenimentele. ci el pre. pinä la 1621. Piasecki povesteste pe larg aceastä expeditie turceascä in Polonia si imprejurärile mortii lui Abaza-pasa. A apärut la Cracovia in 1601 si a fost apoi reprodusä in intregime in editia polonä a cronicii lui Guagnini: Cronica Sarmatiei europene. el se serveste dar si de traditia oralä. care a tinu 12 ani.privitoare la urcarea pe tron a lui Stefan Radu-vodä. Costin este o epoeä de mari främintari in Orient. Din aceastä editie polonä a lui Guagnini. Aceastä cronicä rimatä a lui Twardowski a fost mult gustatä de contemporani — a fost de patru ori prelucratä in limba ruteanä —■ si autorul ei este considerat pinä astäzi ca cel mai mare poet epic polon din veacul al XVII-lea. pe care-i aduce de mai multe ori ca märturie in cronica sa. apärutä Sn 1650. dar fericitä. la luptele polonilor cu Mihai Viteazul pentru inscäunarea lui leremia Movilä. sub vizirul Kiupruli. Miron Costin a utilizat o altä cronicä in versuri. descriere adeväralä. precum si evenimentele care au zguduit dupä aceea Polonia: räscoala cazacilor si a tätarilor din Bugeac. regelui. la domnia lui Stefan Tomsa. spre deosebire de Ureche. a luiat cunostintä si de aceastä operä. pe care le redä lntr-o formä cu totul personalä. <le lupte inversunate intre douä civilizatii cu totul diferite: turcii. a lui Stefan Räzvan. In afarä de Piasecki. condusä de starostele Camenitei in Muntenia. la expeditia lui Zölkiewski la Tutora. care pe vremea cind a apärut poemul lui Twardowski se pregätea sä se intoarcä in Moldova. Miron Costin s-a servit de o poemä polonä in versuri scrisä de Iarosz Otwinowski. ajuns mai tirziu secretar regal si care a luat parte personal la campania pe care o descrie. La 1633 incepe expeditia lui Abazä-paja in Polonia. care a fost in acele imprejuräri de mare ajutor polonilor. Pentru expeditia polonilor in Muntenia impotriva lui Mihai Viteazul. Pentru räscoala cazacilor de la pragurile Nistrului si a tätarilor din Crimeea. care. a lui leremia Movilä. precum fi cele privitoare: la cucerirea Moldovei de cätre Mihai Viteazul. Trebuie sä subliniem insä faptul cä Miron Costin. a ostirii m. umpluturile ret orice. se sträduiau sä-si croiascä drum spre Orient. bätälia de la Hotin — cu un cuvint evenimentele moldovenesti in care au fost amestecati si polonii. corectind unele erori si inläturind. a cäror oaste este condusä de tatäl lui Miron Costin. a imprumutat Miron Costin multe stiri privitoare la luptele de la Arges.lucreazä materialul istorie imprumutat. Epoca infätisatä de M. In afarä de stirile pe care le culege din cronicile polone. ia numai faptele. De la 1621—1633 nu se mai gäsesc ^tiri interesante la Piasecki privitoare la Moldova. se zbäteau sä alunge pe pägini dincolo de :36 . cu Moscova si apoi cu suedezii si ungurii. sub domnia prealuminatului rege al Poloniei loan Casimir. la luptele fiilor si ginerilor lui Ieremia Movilä pentru recucerirea tronului Moldovei. cu bunsimt. Miron Costin a mai avut si alte izvoare polone.s. Intetiti de papä si de venetieni.

epoca de agonie a ultimelor rämäfite de autonomie. ci a räspuns hohotind: „Ha! ha! ha! Mai cärturar decit dracul nu este altul!“ Dupä aceste asasinate. atitate de papä fi venetieni. Antonie Ruset dus in fiare la Adrianopol fi cäznit cu fei de fei de munci. intr-un timp afa de restrins si pe un petic de pämint asa de mic. impotriva puterii eresdr. de pildä. de popoare. prin diversitatea aspectelor. multe capete de boieri cad in tärinä si sint infipte in parii de la portile cetätii. si. pentru toate vremurile. pe care-1 aduceau in tarä cu oaste polonä. o frescä istoricä plinä de viatä. cu toatä intorsätura limbii. dupä ce a decapitat pe toti boierii fi slugile din casa lui Ieremia Movilä — intre care fi pe hatmanul Balica. ca in Moldova din vremea lui Miron Costin. boierii pribegi ridicau un altul. Moldova este astfel teatrul unor lupte fratricide. Iatä. ger. cumpänä mare pämmtului nostru — fi. de religie. cu toatä rugämintea boierilor säi. Vasile Lupu inchis in fioroasa temni^ä a celor fapt