Istoria Literaturii Romane Vechi - Nicolae Cartojan

N.
CARTOJAN
Toate drepture rezervate Editurii Minerva
N. CARTOJAN ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI
Coperta: Dumitru Verdes
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI

Postfa{a $i bibliografii finale de DAN SIMONESCU Prefa{ de DAN ZAMFIRESCU
EDITURA MINERVA
UN TRAT AT CL ASIC DE 1ST0RIA LITERATURI1 ROMNE VECHI Studitd literaturii romne vechi s-a constituit ca disciplin stiintific inde-
Bucure$ti-1980
pendent, cu specialisli si catedre universitre, abiainprimele decenii ale secolului nostru. Pin atunci literatura veche a fcut obiectul interesului unor strluciti felologi si istofici cu o arie de preocupri mult mai larg (Timotei Cipariu, B. P. Hasdeu, Al. Lambrior, M. Gaster, Ovid Densusianu, loan Bogdan, N. lorga), dupa ce valoarea documentar si artistic a cronicilor fusese descoperit de generatia pasoptist, aceea care a si initial editarea si valorificarea, pentni literatura modernd, a scrisidui vechi romdnesc. In invtmint, literatura veche a fost mult vreme inglobat fie istoriei
generale a poporului roman, fie studiului, comun, al limbii si literaturii, pind ce, atit la Bucuresti, in 1901, ctt si la lap, in 1508, s-au diferentiat cele dou
domenii, creindu-se catedre deosebite pentru fiecare. 1 Cursurile de istoria literaturii romne an fost incredintate la Bucuresti lui Ion Bianu si la Iasi lui G. Ibrileanu. De aci inainte, pin cind o nou diferentiere, de data aceasta in insusi cuprinsul cmsului de istoria literaturii romne, va duce la crearea de catedre dedicate in exclusivitate studierii literaturii vechi si altora rezervate studiului literaturii moderne (in 1919 la Cluj, in 1920 la Iasi si in 1930 la Bucuresti), obligatia de a infdtisa cele peste patru secole de cultura cuprinse in asa-numita epoc veche a revenit unor profesori care, ca Ibrileanu, erau mai
familiarizati cu perioada moderna, sau, ca Ion Bianu, cu epoca veche, privit ins din perspectiva und formatii de bibliograf si mai putin de istoric literar propriu-zis. Aceasta situatie s-a reflectat foarte clar in evolutia disciplinei insasi, care n-a mai dat, in decurs de patru decenii, aiic pin la tipXrirea priniului volum al Istoriei literaturii romne vechi Ae N. Cartojan, nici o expunere de ansamblu asupra epocii vechi comparabil, ca valoare, cu sintezele unele fundamentale - ale perioadei anterioare. 0 sumar retrospectiv a evolutiei disciplinei, necesar pentru a aprecia
1 Pentru vicisitudinile predirii
locul major ocupat de lucrarea ce se retipreste acum, dupa patru decenii, duce la constatarea c, intre 185S, dxta cini Timotei Cipariu tiprea la Blaj Crestomatia saprimz crestomztie a scrisiilui vechi rominesc insotind-o de o notit literar care este i prima schit de istoria literaturii noastre vechi, si 1901, cind apare monumentala Istorie a literaturii romne in secolul al XVIII-lea de Nicolae lorga, se inregistreaz o etap de remarcabile progrese in cunoasterea literaturii vechi. Apar excelente editii (Psaltirea Scheian, editia Ion Bianu, Psaltirea lui Coresi, ed. Hasdeu, Codicele Voronetean, ed. I. G. Sbiera,
literaturii romlne la Universitatea din
Psaltirea in versuri a lui Dosoftei, ed. Bianu, Cronograful lui Moxa si cronica lui Zilot Romanul editate de Hasdeu p.a.), admirabile Crestomatii (Pumnul, Lambrior, Gaster), utilizabile si azi, monografii si studii de amnunt. Paralel cu acestea asistm la un efort, din ce in ce mai fericit in rezultatele sale, de a sistematiza cunostintele dobindite in ample expuneri de ansamblu sau in manuale de uz scolar. ln centrul acestei activitti st, fr indoial, personalitateasi opera genialului Hasdeu, de la care, pe ling zeci de contributii mai mrunte sau mai insemIasi inainte de Ibrileanu a se vedei
nate, ne-au rmas dou lucrri fundamentale, indispensabile si azi cercettorului literaturii vechi: Arhiva istoric a Romniei si Cuvente den betrani, ambele, mine inepuizbile de informatii si sugestii. Opera lui Hasdeu este strbtut de patosul unei aprinse admiratii pentru vechea.cultur romneasc, in care el vedea o dovad a aptitudinilor creatoare ale popomlui rmn in trecutul sau si o certitudine a realizrilor sale in viitor. Hasdeu este nu numai un dascl, ci si un per- petuu emul si exemplu pentru o nou generatie de cercettori, care-l continu, incercind s-l depseasc si s-l corecteze acolo
studiul lui G. Aâvriloiie in Contributii
unde fantezia romantic a unui geniu universal intr in coliziune cu rigorile unor metode mai severe. Metode deprinse in frecventarea centrelor ilustre si maestrilor de talie europeand ai diferitelor. discipline pe care noii venipi le reprezint. M. Gaster, Ion Bianu, loan Bogdan, Ovid Densusianu, N. Iorga sint numele care se vor spa cel mai adinc in istoria studiilor asupra vechii culturi romnesti, si toti sint marcati, in diferite feluri, de prezenta fecund, desi uneori negeneroas, a genialului btrin. M. Gaster devine continuatorul lui Hasdeu in studierea asa-numitelor crti
la istoria dezvoltarii Universi- ttii din
populre", domeniu in care este veritabilul fondator al unei ramuri speciale de cercetare, prin temeinica monografie Literatura popular romn (Bucuresti, 1883). Crestomatia romn, tiprit in 1891, cu introducere si explicatii in romn si francez, rmine inc nedepsit si este utilizat pin azi de romanistii de pretutindeni. Introducerea este o excelent schit de istoria literaturii romne, prima de acest fei, accesibil si cititorilor de peste hotare. Ea va fi apoi prelucrat si amplificat de autor in limba german pentru Grbers Grundriss der romanischen Philologie, , vol. II, 1898, si va reprezenta, mult
Iasi, 18601960, vol. II, Bucuresti,
vreme, principala sttrs de informare a strinttii asupra literaturii romne. Ion Bianu se consacr comasrii si descrierii tezaurului national de tiprituri si manuscrise, din care va scoate, cu concursul unor harnici si bine alesi colaboratori, Bibliografia romneasc veche, al crei prim volum apare bia in 1903, dar al crei material putea fi consultat, in, bun rinduial, inc din 1900, de ctre N. Iorga pentru cartea sa. Acelasi I. Bianu pune bazele Catalogului manuscriselor romnesti, din care apar trei volume in timpul vietii sale (1 111,19071931).
1950, p. 263 275.
loan Bogdan descoper, editeaz si studiaz istoriografia romn dinainte de Ureche, postulat de Hasdeu, lrgind astfei, cu inc un secol, aria scrisului romnesc original, fie si intr-o limb universal de cultur a evului mediu, ca slavona. Tot el demonstreaz utilitatea cercetrilor slavo-romne pentru a
Intel ege contextul in care s-a dezvoltdt cultura romn veche i a-i aprecia valoarea in comparatie cu produsele popoarelor vecine de traditie cultural bizantin. Elevul su, C. Giurescu, se va impune ca autor al unor studii fundamentale de istorie social si al primelor studii stiintifice asupra traditiei manuscrise a cronicilor romnesti. . tntiiele incercri de a face bilantul cunotintelor acestei epoci rodnice sint legate direct de nevoile invtmintului. Cum era firesc, ele isi sporesc valoarea in progresie geometric, paralel cu progresul cercetrii. In 1858, pe cind functiona la Iasi ca prof esor la Academia Mihilean, iar istoria literaturii nationale nu se desprinsese inc din istoria general, V. A. U re chi a crease intiiul curs de istoria literaturii romne, pe care, din 1864, l- a continuat la Bucuresti, dupa ce publicase citeva prelegeri in Ateneul roman din Iai (n-rele din 15 sept. 1860 dec. 1861. Lectia I: Literatura romn de la 1800 pin la 1830"; Lectia II: Literatura romn de la 1830 pin la 1840 ; Lectia I I I : Literatura romn de la 1840 pin in zilele noastre"). Abia in 1885 el tipri, la Bucuresti, o reductie" a acestui curs universitr, destinat elevilor scolilor secundare: Schite de istoria literaturii romne. Carte didactic secundar. Partea I-a. Expunerea materiei, care se opreste la sfirsitul veacidui al XV 11-lea (partea a Il-a ce urma s o continue n-a mai aprut niciodat) ala- tur istoria limbii de a literaturii, cum era inc obiceiul. Lipsit de valoare stiintific inc de la aparitie, cartea lui V. A. Urechia atest ins un spirit viu, capabil de observatii interesante, desi coplesit de carentele pregtirii, pe care poza erudit nu face decit s le scoat si mai mult in evident. Azi, cartea sa nu mai este decit un document de epoc. ln acelasi an 1885, in care se tipreau la Bucuresti Schitele... lui V. A. Urechia, aprea la Iai Istoria limbii si a literaturii romne de Aron Densusianu, profesor de limba si literatura latin la Universitatea local, dar care a suplinit si cursul de limba si literatura romn al lui Andrei Vizanti, un politician absenteist, de o nulitate absolut. Desi astzi inveshit cu desvirsire in privinta informatiei, si plin de aprecieri veninoase la adresa scriitorilor mai noi (ceea ce l-a fcut pe Maiorescu s o intimpine cu celebrul In lturi!), cartea lui Densusianu detine un loc aparte, in evolutia istoriografiei noastre liter are ; este cea mai complet si mai vehement expresie a latinismului in acest domeniu, echivalentul celebrului dictionar al lui Laurian si Massim. Este de fapt unica sintez de istoria literaturii romne pe care a produs-o acest curent, si aici se pot depista, in forma lor cea mai acuzat si ca Stil, o Serie de idei ce n-au rmas consemnate doar in filele ei. Credinta c adoptarea alfabetului chirilic si frecventarea izvoarelor culturale bizantino- slave a constituit o calamitate pentru cultura romn, c tot ceea ce aprecedat desteptrii nationale prin Scoala Ardelean" a fost negur si barbarie, scheme pe cit de false pe atit de indrtnice in persistenta lor pin tirziu (ecouri rzbat in mai toate sintezele ulterioare) se intilnesc aici pentru prima oar formulate in sistem" i aplicate evolutiei culturii noastre. Vigoarea tonului si a limbii, com- petenia incontestabil a autorului in epocile mai vechi, o anumit unitate a perspectivei, oricit de greit, precum si faptul c ddea curs unor idei si unei mentalitti curente in epoc si chiar dup aceea, a asigurat crtii o nou edifie, revzut, in 1894. Dac astzi nici specialistul i nici omul de cultura in genere nu mai au ceva de retinut din aceast carte, cel ce urmreste istoria ideilor care
vit
au circulat in cultura noastr modern, punirtdu-si pecetea pe diferite discipline, nu trebuie s o ocoleasc. Inainte de a deveni, la last, titularul celei dintii catedre defilologie romn din invtmintul nostru superior, Ale x a n d r u P h i l i p p i d e a publicat, in 1888, o Introducere in istoria limbii si literaturii romne, care este, la data aparitiei, cea mai complet si mai exact sistematizare a cunostintelor bibliograficesi biografice asupra epocii vechi si mai noi (pin la Heliade) a literaturii noastre. Absenta oricrei tentative de valorificare estetic si chiar de analiz a continutului acord ins, astzi, acestui sever repertoriu de informatii, mult sporite de atunci, o important numai istoric. ln 1897 vede lumina tiparului intiia sintez de literatur romn veche demn de atentia cercettorului pin a z i : Miscri culturale si literare la romnii din stinga Dunrii in restimpul de la 15041714, subintitulat Frinturi din cursul manuscris asupra istoriei limbii si literaturii romnesti. Autorul crtii, l o a n G . S b i e r a , incepuse lectiile sale de literatur romn la gimnaziul din Bucovina in 1861 si avusese printre asculttori pe insusi Miliai Eminescu. Transferal, din 1875, la Universitatea local, ridicase cursul la nivelul nmilui auditoriu si-l tinuse la curent cu ultimele cercetri, tiprindu-l la captul a 35 de ani de experient pedagogic si de investigatii personale, ceea ce explic temeinicia acestei crti, despre care Nicolae Iorga putea scrie, in 1901, aceste cuvinte de omagiu: C forma d-lui Sbiera nu atrage totdeauna pe cititor, aceasta se stie. Dar nu se stie in de ajuns cit munc struitoare si cinstit, cit precizie in date, cit ptrundere in dezbaterea amnuntelor se gseste in lucrarea de care vorbim. Intr-adevr, nu este cu putint a face istoria diferitelor ipoteze, infirmate sau veri- ficate, cu privire la o serie intreag de probleme deschise" ale literaturii vechi, fr a porni de la aceasta lucrare, admirbil informat si dovedind un deosebit discernnunt. Din pcate, forma." de care vorbea Iorga, mai exact, absenta oricrei aptitudini si chiar preocupri pentru valorificarea scrisului nostru vechi ca literatur, rezerv aceast carte pentru lectura restrins a specialistilor, ea nemaiputind stirni azi curiozitatea omului de cultur sau a studentului. S retinem, totusi, faptul c. I. G. Sbiera a inaugurat o nobil traditie: a sintezelor de specialitate tiprite dup o viat de cercetare si profesare de la catedr. Pin acum, numai dou scrieri similare se mai pot incadra in aceast traditie: a lui N. Carto- jan si Stefan Ciobanu. Tabloul perioadei de pionierat n-ar fi complet dac am omite manualele scolare alctuite de neuniversitari, dar care si-au avut rostul la vremea lor. Astfel, in 1875, V a s i l e G r . P o p u din Bucuresti tip r este al su Conspect asupra literaturii romne si literatilor ei de la tnceput si pin astzi in ordine cronologic, servind junimei studioase de a poseda in rezumat idce de miscarea noastr literar, si in genere fiecrui romn de a-si cunoate scriitorii si". Ciim aceast carte devanseaz cu un deceniu manualele lui Urechea si Densusianu, fiind de fapt intiia istorie tiprit a literaturii romne, ea a devenit cap de bibliografie in materie. Si nu fr bucurie constatm c acest modest autor, de mult bun simt, isi insusea la 1876 (cind apare partea a doua a Conspectului, rezervat scriitorilor noi) judecata lui Maiorescu asupra lui Eminescu, numindu-l unul din cele mai frumoase talente si am putea zice chiar cel mai imposant talent ivit pe sccna noilor miscri a literaturii noastre", in vreme ce, midt mai tirziu, Aron Densusianu si Anghel Demetriescu il repudiau vehement. (V. Gr. Popu da aici si prima notit biografic despre mar eie poet.)
XVI
Pe temeiul bibliografiei srace de care dispunea atunci si bazmdu-se mai ales pe Lepturariul lui Pumnul, pe lucrrile lui Cipariu si pe Conspectul lui V. Gr. Pop, precum si pe un curs manuscris al profesorului Dr. Silasi, de care nu s-a mai stiut in alt fei, ardeleanul Ion Lzriciu publica la Sibiu, in 1884. Istoria literaturei romne. ln uzul tinerimei studioase, care, alturi de manualul similar al altui ardelean, Iosif Hodosiu, si de excelentul manual-crestomatie al lui loan Ndejde, tiprit la Iasi in 1886, isi iau locul intr-o istorie a mannalelor de istoria literaturii romne pentru scolile secundare, istorie ce ar fi, poate, profi tabil noilor autori de asemenea lucrri. Veacul se apropia ins de sfirsit fr s fi produs o lucrare de ansamblu asupra literaturii romne la nivelul dezvoltrii literelor nationale, sau al istoriografiei care, datorit lui A. D. Xenopol, isi dduse marea sintez reprezentaiiv. Rolul de a umple acest gol revine celor doi tineri profesori universitari de la Bucuresti, dintre care nici unul nu implinise 30 de ani, Ovid Densusianu si N. Iorga. ln toamna lui 1838, adic 28 de ani dup Istoria literaturii italiene a lui De Sanctis, 18 ani dup Istoria literaturii germane de Wilhelm Scherer, patru ani dup Istoria literaturii franceze a lui Lanson si in acelasi an in care tncepea s apar intiia mare sintez de Istoria literaturii ruse (de la origini pin la Gogol) a lui A. N. Pipin, Ovid Densusianu, pe atunci in virst de 25 de ani, incepea cursul su de istoria literaturii romne, incheiat, cu scriitorii epocii celti mai noi, in 1S01. G. Clinescu a caracterizat pe bun dreptate acest curs intiia organizare documentat i cu criterii strict artistice de istorie literar modern". Litografiat imediat epoca veche, din pcate, numai dup notitele studentului Filip Drugescu acest curs s-a tiprit mult mai tirziu si numai pentru epoca modern, ale crei prelegeri fuseser Stenografiate ^Literatura romn modern, vol. I, 1920, II, 1921, I I I , 1933, apoi editii succesive dintre care a IV-a, intr-un singur volum, in 1942). El a exercitat his, in total, o influent enorm asupra evolutiei ulterioare a istoriografiei noastre literare, influent ce se poate inregistra pin in monumentala sintez clinescian. Este de fapt prima sintez de istoria literaturii romane alctuit in spiritul si cu metodele la care ajunsese istoriografia si critica literar pe plan european. Cu acest curs, faza arhaic, patriarhal, a disciplinei, lua sfirsit, si adevratele istorii ale literaturii romne incepeau s-si fac aparitia. Cursul despre epoca veche (pin la 1 7 8 0 ) , singurul care ne intereseaz aici, n-a fost tiprit, probabil din cauza inconvenientelor create de modul cum a fosi consemnat. El n-a fost, pentru aceasta, mai putin prezent in formatia viitorilor cercettori ai literaturii vechi,intre care si N. Cartojan. O v i d D e n s u s i a n u este intnul istorie al acestei epoci din cultura noastr care a oferit studentilor si cititorilor exemplul unei adevrate analize si aprecieri a scrierilor vechi ca produse apartinind literaturii. Cursul su creeaz de fapt perspectiva estetic, acolo unde domnise in mod absolut filologia singur si bibliografia. Este prima incercare de a aborda domeniul literaturii vechi cu o formatie de critic literar modern, nutrit cu Sainte-Beuve, Taine si ideile literare de ultim or aleFrantei vremii, dar si inzestrat cu o solid pregtire de filolog in acceptia cea mai strict a terme- nului. Densusianu poseda, deci, toate mijloacele pentru a revolutiona disciplina, i a fcut-o. De la el incepe obiceiul de a rezuma alert si detasat continutul crtilor !
populre, cu intentia de a relief a pitorescul si culoarea de epoc naiv si credul fi de a le urmri ecourile in folclor. El este primul care incearc s depisteze valori literare si de stil in cronici si in celelalte scrieri vechi ce pot fi considerate literatur, rezeruindu-si tn schimb consideratii strict filologice pentru primele tiprituri neentuziasmindu-se decit cultural" in fata unui Molitvelnic. Tot el introduce metoda lungilor citate ustrative alese pentru a-si intemeia descrierile operelor si judectile de valoare. Cind G. Clinescu va relua examenul estetic al literaturii vechi, el va reface, cu mijloacele superioare ale momentului fi ale geniului, lucrarea de precursor a strlucitului tinr din 18i 8, profesorul su de peste citeva decenii. Asadar, aici trebuie cutat originea unei directii care, este drept, si-a dobindit maxima strlucire si fort de influentare odat cu Istoria literaturii romne de la origini pin in prezent. Evident, sint multe lucruri depsite, infirmate si contestabile in lmina cercetrilor ulterioare si a orizonturilor actuate, dar frecventarea acestui curs, vechi de aproape trei sferturi de secol, nu rmine fr folos specialistului care vrea s ia contact cu unul din spiritele cele mai alese din eite s-au aplecat vreodat asupra domeniului literaturii vechi. Este dealtfel interesant de constatat si faptul c Densusianu a reusit s introdue unele idei gresite, dar cu viat lung. El tmparte etapele dezvoltrii literaturii noastre dup influentele externe (la fei pro- cedase dealtfel fi Gaster), slavon", greae, occidental" (un ecou se intilneste in subtitlurile celor dou volume ale marii momgrafii a lui Cartojan despre Crtile populre in literatura romneasc) si tot el exclude din literatura romn textete originale scrise in limba slavon, pentru a decreta apoi c in secolul XVI caracterul national nu este bine conturat, si c literatura romn incepe cu primele traduceri de texte biblice, nu cu viguroasele creatii nationale, fie si intr-o limba de imprumut, de la sfirsitul secolului al XV-lea si din primele decenii ale seco- Itui X V I . Dimensiunile exigui rezervate aceleiasiperioade in sintez clinescian urmeaz schema lui Densusianu, care, desi cunostea la data cind redacta cursul cronicile slavone si faptul c Invtturile lui Neagoe se scriseser in slavoneste, nu le mentioneaz pe primele decit in calitate de izvoare ale lui Ureche, iar despre ultima oper vorbeste in capitolul despre literatura veacului al XVII-lea, cind ea a fost tradus in r&mne$te (desi nu-i contest paternitatea !). Va fi meritul lui Nicolae Cartojan Iorga msusi a privit fr simpatie epoca slavon de a face locul ce i se cuvine intr-o expunere de ansamblu asupra evolutiei ctdturii noastre, etapei literare numite de el suflet romnesc in limba slav. 1 Exact in momentul in care Ovid Densusianu continua cursul su la Universitate, N i c o l a e I o r g a lucra, stimulat de un premiu academic (pe care, din cauza opozifiei lui Hasdeu, nu l-a luat), la prima realizare de dimensiuni cu adevrat monumentale prin vastitatea eruditiei, forta de innoire a subiectului, geniul caracterizrilor lapidare de oameni, opere si epoci , a istoriografiei literare romnesti. Istoria literaturii romne in secolul al XVIII-lea s-a tiprit in dou volume, in 1S01. Ea mai continea, in volumul al doilea, dou Excursuri" asupra perioadei neincluse in cerintele premiului academic: despre Cronicile moldovene inainte de 1688 si Cronicile muntene inainte de 1688, adic, de fapt,
1 Pentru marea important, caracterul romnesc si valoarea infptuirilor acestei asanuniite epoci slavone" a se vedea studiile lui P. P. Panaitescu, reunite In volumul Contributii la istoria culturii romnesti, Ed. Minerva, 1971.
despre cea, mai insemnat latur a creatiei originale vechi, de la origini pin in momentul in'care incepea expunerea manuscrisului prezentat Academiei. ii mai rminea autorului s completeze expunerea cu. asa nUmita literatur religioas tiprituri, traduceri si citeva scrieri originale de pin la 1688 si s ne dea, in felul acesta, o istorie complet a literaturii vechi si a epocii Scolii Ardelene", pin la 1821. Acest cd treilea excurs" s-a tiprit intr-o carte apartei trei ani mai tirziu, si astfei disciplina numit istoria literaturii romne vechi & dobindit o temelie documentar, o viziune asupra trecutidui nostru cultural si un simt al acestui trecut, ce rsar in mijlocul intregii productii istoriografice a epocii asemeni unui munte urias creat de eruptia unui vulcan. Iorga a absorbit, intradevr, tot ce se fcuse pin la dinsul, rscolind totodat arhivele si bibliotecile din tar si strintate si dind intregului forta demiurgic a spiritului su. Dac sub aspectul formal aceast epocal sintez1 poate s deruteze pecei grbiti si neobisnuiti cu maniera de a scrie a marelui istorie, pentru destinele ulterioare ale istoriografiei literare romnesti ea a fost masivul central din care au izvorit toate apele. . , , ; Ceea ce realizase Ovid Densusianu fusese pentru epoca veche un bilant la zi al cunostintelor dobindite si un inventar de valori literare descoperite pentru prima oar ca atare. Ceea ce infptuieste Nicolae Iorga este proiectarea fenomenului cultural fi literar pe fundalul intregii existente nationale multiseculare si o ingrmdire colosal de date noi, toate insuflate cu acel duh de mat care fcea s retriasc vremurile fi oamenii. Din amindou aceste monumente ce incheie secolul al XIX-lea fi deschid pe al nostru se impletefte o traditie, o personalitate distinct a istoriografiei literare romnefti in cadrul istoriografiei europene, care va duce, citeva decenii dup aceea, la sintez clinescian, datorit creia cultura romn ifi are capodopera sa, comparbil cu cele mai celebre creatii ale genului. Oricit de curios ar prea, primele decenii ale secolului XX, care asist la o continuare fr hiatusuri a progresului cercetrii in sectorul literaturii vechi, hibliografia disciplinei imbogtindu-se substantial si inregistrind chiar noi descoperiri (Letopisetul lui Azarie, publicat de loan Bogdan in 1909, Codicele de la Ieud, care confirm intuitia lui Hasdeu cu privire la existenta catehismului tiprit la Brafov, Cronica moldo-german descoperit de Olgierd Grka la Mnchen in 1911 fi tiprit de acelafi la Cracovia in 1931), mult vreme nu mai vedem aprind sinteze capabile, dac nu s egaleze pe Densusianu sau Iorga, mcar s pstreze ritmul cu progresele cercetrii. Datorit lui Constantin Giurescu, Demostene Russo, Ilie Brbulescu, Nicolae Drganu, Vasile Grecu, Stefan Ciobanu, N. Cartojan, Ilie Minea, P.P. Panaitescu, Al. Rosetti fi multi altii, informatia este mereu impins mai departe fi perspectivele se adincesc, relatiile culturii noastre vechi cu alte culturi bulgar, rus, sirb, polon, maghiar sint puse intr-o lumin nou de cunosctori specializati ai limbilor slave sau de cercettori cu bun cunoastere a limbii maghiare. Toate aceste progrese sint numai pe alocuri asimilate de N. Iorga in a doua editie a sintezei sale, care, in cea mai mare parte, este o simpl reeditare a celei din 19011904 (N. Iorga, Istoria literaturii romnesti, editia a doua revzut fi larg intregit, Bucurestii vol. I, 1925, vol. II, 1926, vol. Ill, 1933). Densusianu nu se mat ocup de literatura veche in cursurile sale decit in fimctie de problemele lingvistice (istoria limbii, evolutia estetic a limbii).
1 Reeditat m 1969, dar numai secolul al XVIII-lea, de Barbu Theodorescu la Editura didactic si pedagogic. XIX
Singura aparitie notabil(lucrri de popidarizare ca aceea a lui Gh. Adamescu nu pot fi luate in consideratie) este ciclul de prelegeri cu destinati-e popular pe care S e x t i l P u s c a r i u il tine in 1911 la universitatea undeprofesase Sbiera. Eie apar in volum abia dup rzboi, in %20, la Sibiu, insotite de o util bibliografie sistematizat si de numeroase ilustratii. Era prima istorie a literaturii romne editat in conditii grafice superioare, bogat si frumos ilustrat, si totodat prima care incearc s arunce priviri in domeniul celorlalte manifestri de art ale culturii vechi (arhitectur, broderie, miniaturi, picturi, legtur de carte), Dou exemple pe care N. Cartojan le va urma, preocupinduse la rindu-i de evolutia paralel a artelor prin care se defineste fizionomia intreag a unei epoci, si dind cartii sale cu sprijinul directorului editurii, Al Rosetti infatiarea unui veritabil monument al artei tipogra/ice nationale. Faptul c aceast Istorie a literaturii romne subintitulat, la prima editie, Cursuri populre, a cunoscut frei editii in timpul vietii autorului ( e d . a Il-a, revzut si intregit, completat cu o bibliografie critic si un indice, cu 82 de ilustratii dintre care sase planse in culori in afar de text", Sibiu, 130 ; ed. a Ill-a neschimbat, Sibiu, 1136), este o mrturie a calittilor ei, dar si a penuriei ce domnea la data aceea. Studentii, elevii din clasele superiore si oamenii culti, dornici s se informeze asupra epocii vechi a literaturii romne de altundeva decit din manualul elementar al lui Adamescu, nu aveau nici o alt surs. Ibrileanu n-atinut, din 1L08 si pin m H20 cind seinfiinteaz catedra de literatur veche din Iasi, nici un curs de literatur veche, si profesa convingerea c noiputem studia literatura modern fr a ne raporta, la cea veche, ceea ce la alte popoarc nu se poate face, convingere combtut mai tirziu de G. Clinescu, in prefata marii sale istorii. Ref er ir He lui Ibrileanu la scrierile vechi sint exclusiv de ordin lingvistic, iar opiniile sale despre aceast epoc din dezvoltarea noastr literar dovedesc o defcctuoas percepere a devenirii spiritului romanesc i a literaturii prin care s-a exprimat msecoleleXVX V I I I . Citprivestepe Ion Bianu, el n-a lsat decit unsingur curs litografiat in intreaga sa carier didactic de aproape trei decenii si acest curs, din H 2 5 , nu se remarc jyrin calitti speciale. Fat de caracterul stuf os si cel putin la inceput greu accesibil, al sintezei lui N. Iorga, prelegerile lui Puscariu aduceau o limpezime, o or don are a materiei, o dozare a informatiei si o agrementare a ei prin bogata ilustratie, care a cistigat imediat pe cititori. Ca informatie, acest excelent instrument de initiere nu aducea nimic non, iar analizele literare nu strluceau prin originalitate sau fort de expresie, la temelie stind cum avertizeaz insusi autorul marea sintez a lui N. Iorga, adus ins la nivelul de accesibilitate cerut de publicul cruia se adresa. Astzi, specialistul nu mai are nimic de cules dintr-insa, dar pentru publicul larg s-ar putea s nu-si fi pierdut cu totul forta de atracfie. ln vreme ce se succedau editiile crtii de popularizare a lui Sextil Puscariu (singura care a cunoscut un asemenea succes), la Iasi, G i o r g e P a s c u , titularal catedrei de literatura veche si dialectologie, elabora, unui dup altul, volumele celei dintii istorii literare iesite din nevoile acestei catedre. Istoriea literaturii $i limbii romne din secolul XVI, tiprit la Bucuresti in 1921, urmat de Istoriea literaturii romne din secolul XVIII. I. Cronicarii moldoveni fi munteni, Bucuresti, 1926, completat cu Viata si operele lui D. Cantemir, Bucuresti, 1924, este o lucrare paradoxal, ce uimestein ciuda inconiesta- bilei competence a autorului si a perspicacittii sale in solutionarea unor Probleme de amnunt pentru modid cum reuseste s dea impresia c nici Ovid Densusianu
XX
si nici Iorga n-au existat vreodat. Ea pstreaz intocmai si reediteaz, cu sporul de informatie intervenit intre timp, stilul de repertoriu sec al Introducerii... lui AI. Philippide, dispretuind sistematic orice analiz literar chiar si in cazul unui scriitor atit de artist ca Ion Neculce. Literalmente ilizibil si nu o data gresit, aceast carte, in a crei consultare numai specialism, con- strinsi de obligatia informafiei exhaustive, se pot aventura, mai este si presrata uneori cu izbucniri polemice de o violent oarb, care explic in felul lor afilierea final a autorului ei la cele mai negre miscri politice ale vremii. In 1940, cind apare primul volum din Istoria literaturii romne vechi de N i c o l a e C a r t o j a n , cercettorul, studentul sau omul de cultur nu dispmieau, practic, de nici un tratat in care s se afle, adunat si sistematizat, decantat si analizat in lumina ultimelor rezultate toat agonisita unei stiinte ce avea deja in urma ei aproape un secol de existent. Rmas in cea mai mare parte la forma sa initial, sinteza lui Iorga reprezenta, chiar in noua editie, momentul 1901, ca si a lui Densusianu, iar stralucita Introducere sintetic" din 1929, care se ocupa.se in 7 din cele 14 prelegeri de epoca veche, nu putuse face altceva decit s arunce deasupra materiei citeva fulgere revelatorii ce-si asteptau pe acela in stare s le capteze si s le confere o finalitate mai aproape de nevoile imediate. Nicolae Cartojan a fost omul chemat s dea unei discipline ce-si cistigase deacum un Statut onorabil in sistemul de invtmint si in constiinta puUic opera reprezentativ, de autoritate incontestabil si totodat de larg accesibilitate, sintez si bilant al unui moment si totodat model si lectie de metod din care s se desprind invtmintele pentru viitor. De la inceput sinteza sa a dobindit prestigiul la care o menea exemplara iinut stiintific si etic a celui ce inchinase o viat acestei literaturi vechi. Iat de cein constiinta urmasilor literatura veche si-a ingemnat numele, pentru totdeauna, cu al ilustrului profesor de la Univer- sitatea din Bucuresti. Personalitatea, cariera didactic si opera stiintific de reputatie si rsunet international a lui Nicolae Cartojan sint evocate, in postfata editiei de fat, de ctre cel mai apropiat elev si colaborator al su, profesorul dr. docent Dan Simonescu1. Din partea noastr nu vrem s insistm in aceast not lmuritoare, decit asupra unui singur aspect: utilitatea si valoarea actual a sintezei pe care Editura Minerva a hotrit s o readuc in circuitul larg al culturii de azi. Pe de alt parte, fr a intra in amnunte cu privire la raportul dintre lucrarea lui N. Cartajan si progresele ulterioare ale cercetrilor si interpretrii stiintifice a literaturii vechi, vrem s prevenim pe cititor fat de unele confuzii la care s-ar preta o lectur mai putin atent a textului. In ceea ce priveste actualitatea pe care si-o pstreaz, peste patru decenii, Istoria literaturii romne vechi, ea rezult in primul rind din inssi conditia acestei opere care este produsul unei familiarizri indelungate si desvirite cu problemele de ansamblu si de amnunt ale disciplinei marca evident a specialistului - precum si rodul unei minti cumpnite, creia orice exagerare si opinie hazardat, necontrolat sau rezultind dintr-o impresie de momentan erau strine. Dup cum n era strain orice exclusivism si impuls subiectiv, ceea ce l-a fcut s imbrtieze cu spirit critic, dar cu egal solicitudine, orice contribute, indiferent cine o semna si in ce raporturi se afla cu semnatarul. Acest fapt
1 Noi insine am fcut-o in prefata la Crtile populre in literatura romneasc, edrfie ingrijit de Al. Chiriacescu, Editura Enciclopedic Romn, 1974. XXI
l-a ajutat pe N. Cartojan s stabileasc o kart amnuntit si exact a cunostintelor despre literatura veche la data respectiv, din care nimeni si nimic nu lipseste, bibliografia sa fiind unic prin bogtia si varietatea informatiei. Este adevrat c domeniul slav i-a rmas in parte strin, ca si predecesorilor si, dar dac n-a putut consulta curent bogata bibliografie slav, el s-a putut informa din lucrri traduse in limbi ce-i erau accesibile, astfel incit s poat aseza dezvoltarea culturii noastre si in contextul Europei sud-estice. Dealtfel,, aceast latur mai putin consolidat a viziunii sale asupra evolutiei culturii noastre vechi a fost suplinit de activitatea celuilalt eminent specialist in literatura veche, coleg o vreme la aceeasi catedr, Stefan Ciobanu, a crui Istorie a literaturii romne vechi sperm c se va reedita in viitor. Pe ling modul cum a stiut s adune si s ordoneze o extrem de bogat infor- f matie, s deschid capitole pe msura realei importante unor personalitti trecute pin atunci in fug, sau s redifice erori de situare si judecare, admirabile rmin, in aceasta carte, anlizele de opere. Dac n-au sclipirile de geniu ale unui Iorga sau Clinescu, eie prezint, in schimb, calitatea de a urmriinde- aproape continutul operelor respective si de a-l face accesibil din unghiid cel mai favorabil unei vizionri nedeformante. Tocmai de aceea, sinteza lui Cartojan este cutat in continuare de toti cei ce se initiaz in disciplina literaturii vechi, ca o cluz demn de incredere. In sfirsit nu trebuie s trecem cu vederea privirile de ansamblu, considerable sale in legtur cu asezarea culturii romne la rscruce de civilizatii si originalitatea ei in contextul culturilor sud-estulai european. Unele ne pot aprea astzi stingace sau prea de suprafat, sint si erori vdite de judecat, in care se arat solidar cu o mentalitate mai veche, de care am vorbit. Vrem s spuneni din nou c aceste erori se relev mai ales in eludarea sau numai in diminuarea factor ului slav in geneza sintezei spirituale romnesti. Acest constituent a indeplinit o functie important si a-l desconsidera prin sintagma picla slavonismidui" ni se pare o solutie nestiintific in idtim instant. Dar, dup cum se stie, aceste erori de apreciere au fost suplinite de cercetrile unor alti repidati specialisti ca loan Bogdan, P.P. Panaitescu, Emil Petrovici, St. Ciobanu, eit at mai sus, I. C. Chitimia, Dan Simonescu, Emil Turdeanu, G. Mihil si altii. Cititorul de azi, care doreste s aib o imagine cuprinztoare asupra formidei spirituale romnesti, trebuie s intregeasc deci opiniile lui N. Cartojan cu cele rezidtate din cercetrile paraleie sau ulterioare. Valoroase rmin temele de meditatie in sine, care intre timp au fost prsite, i care se cer reluate. Exist o problematic a unei sinteze de literatur veche, care aici apare in formularea unui maestru al acestei discipline, si chiar atunci cind rspunsurile sale ne par insuficiente sau chiar gresite, rmtne enunttd i indemnul de a continua si corecta. De aceea Istoria literaturii romne vechi nu este numai o carte de informare, ci si una care d prilejul de a medita asupra unei aproape jumtti de mileniu de cultura romneasc. Apariiia unor sinteze ulterioare, in anii nostri, rectificind erorile de fond sau de perspectiv, imbogtind informatia fi aplicind metode noi de interpretare, nu au impins in afara interesului aceast cartej si oricine poate constata c noile sinteze, fr a-l urma servil, ii datoresc, nu o dat, foarte mult. Poate mai mult decit orice, cuceritoare in aceast carte este prezenta
XXII
uman ce o impregneaz fi cldura cu care autorul ei se apropie de tot ceea ce i se inftifeaz cercetrii. Nicolae Cartojan si-a iubit obiectul, cum si-a iubit profesia de dascl de literatur veche fi elevii, fiind unui dintre putinii creatori de scoal, pasionat si generos educator de urmasi in meserie. Jndrgostit de trecutul de glorie al poporului nostru, vibrind cu cronicarii la amintirea faptelor de vitejie ale strmofilor, el se induiofeaz deopotriv fi contemplind modestele inceputuri ale culturii, in mnstiri pierdute prin slbticii fi expuse jafurilor nvlitorilor. ll simtim coborindu-se pin la naivitatea cititorului de basme fantastice, inspirate din Biblie sau din istoria minunat a lui Alexandru Machedon, lsindu-se incintat fi el ca fi Eminescu sau Iorga de eresurile" btrinilor, in care, evident, ca om al veacului modern, nu mai credea. Dar tocmai aceast participare afectiv, aceas identificare simpatetic cu vremurile fi oamenii altor mentalitti, care citeau in loc de romane vieti de sfinti (nuvela si romanul evului mediu", cum le numea Iorga) fi credeau in minunile sfintului Sisinie, a creat opinia curioas dup care Istoria literaturii romne vechi ar fi o carte impregnat pe alocuri de... misticism. Nimic mai putin intemeiat. Este drept c N. Cartojan nu are detafarea rece a unui Densusianu, sau zimbetul ironic al lui Al. Piru atunci cind povestefte continutul cutrui apocrif sau cutrei vieti de sfint, rmas din .,vremurile naive de inflcrat misticism ale evului mediu1, dar nu fiindc ar fi vrut s transforme opera sa intr-o predic, ci fiindc temperamental era inclinat spre o alt manier, mai cald, mai liric fi mai ingduitoare. Nimeni nu l-a intilnit ins pe Cartojan intre teore- ticienii atit de numerofi in epoc ai unui misticism pe cit de nesincer pe atit de glgios. Si nicieri cartea sa nu ia aspectul unei pledoarii pentru teo- riile gmdirismului ortodoxist. Nicolae Cartojan a rmas un savant profund rational fi rationalist cruia inclinatiile mistice nu i-au fost proprii fi nici nu rzbat in vreun fei in scrisul su. Eminescu a putut scrie citeva emotionante rugciuni ca artist; ca om a fost si a rmas pin la capt un sceptic. Dac la Cartojan nu gsim manifestri clare de ateism, rezerva sa fat de climatul imbicsit de misticism al epocii rmine un indiciu care nu se poate trece cu vederea. Si dac nimeni nu se contamineaz de misticism citind Divina Comedie, oper a unui credincios fervent, om al veacului su, eine ar fi expus la acest pericol ascultind pe Cartojan povestind continutul Zapisului lui Adam ? Evident, sintern in fata unor preri care, departe de a sublinia o realitate, nu fac decit s-i creeze acestei opere, care continu s serveasc drept manual generatiilor de studenti ce o consult in biblioteci, o reputatie dubioas, pentru care nu exist nici o indrepttire. E ceea ce ne-a fi determinat s ridicm aceast problem, atit de lturalnic marii valori stiintifice si didactice a unei sinteze clasice de literatur romn veche.
1 N. Cartojan, Crtile populre in literatura romneasc, vol. II, Bucuresti, 1974. XXIII
Publicmd o noua editie a celei mai importante sinteze de literatur romn veche alctuite vreodat de un specialist ce si-a consacrat viata si cariera acestui domeniu, Editura Minerva va contribtii la reactivarea unei strlucite traditii de cercetare, cu atit mai necesar in acest moment, cind, de pe pozitiile noi ale unei metode stiintifice superioare, si in perspectiv constiintei de sine pe care ne-a dat-o istoria contemporan a poporului nostru, ne strduim s stabilim drumul parcurs de cultura romn de-a lungul veacurilor, suma valorilor ei, txperientele si indemnurile ce se desprind pentru creatia prezenta si viitoare. Exemplul lui Nicolae Cartojan este menit s cistige si s cluzeasc vocatii noi, atit de asteptate intr-o disciplin in care numrul celor ce i se dedic in mod consecvent este foarte mic. Pe de alt parte, publicul larg va descoperi in aceast carte unui din monumentele perene inchinate literaturii noastre, va dobindi o nou certitudine in valoarea unui trecut de cultura ce indrepttete fi sprijin cele mai legitime aspiratii de viitor.
DAN ZAMFIRESCU
NOT
Prima editie a aeestei lucrrl a aprut, in trei volume, intre anii 1940 1945, cnprinzind literatura romn veche pin la Stolni- cul Constantin Cantacuzino. N. Cartojan si-a revzut textul tiprit al primelor dou volume, fcind adnotri, completri, revizniri (mai cu seam la vol. X). Volumul al treilea al lncrrii a aprnt ins dup moartea autorului. Familia profesonahai Cartojan a avot amabilitatea s ne pun la dispozitie aceste exemplare, dup care am fcut corectrile de rigoare. Acolo unde observaîile marginale nu se incadrau perfect, ca sens, Sn contextul paginii respective, le-am transcris in subsolnl paginii, cu aceast indicate. Tabla de materii este analitic si se reproduce ca in original. Am adugat un Indice de nime alctnit de Gabriela Dnda. Textul prezentei edrf a Jost ingrijit In redacfie de Rodica Rotaru si Andrei RUSH. Editera exprim gratitudine, pi pe aceast cale, prof. univ. Dan Simonescu pentru ajutorul $1 sfatul competent, acordate cu o mare solieitudine, ori de cite ori a lost nevoie, pentru finisarea acestei ediîi. REBACTIA
DE LA ORIGINI PlN LA EPOCA LUI MATEI BASARAB SI VASILE LUPU LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV
LITERATURILE ROMANICE PlN IN VEACUL AL XIII-LEA Poporul romnesc, plmdit din romanizarea triburilor trace, s-a format in primele veacuri ale erei creatine, de ambele {rmuri ale Dunrii, intre Balcani si Carpatii nordici, intre Tisa fi Nistru, in strins legtur teritorial cu lumea romn din apus. Era astfei ca o prelungire a latinittii pin la pragul Europei orientale. Invaziile popoarelor nomade din stepele Asiei si ale rsritului european ctre cele dou centre de civilizafie din epoca de agonie a lumii antice, Roma si Bizantul, au prefcut in ruine si cenus asezrile romane si au dezorganizat viata de cultur in Dacia fi Moesia, dar n-au putut distruge structura etnic a noii nafionalitfi in
devenire. Revrsarea slavilor peste tinuturile dunrene contopirea lor in masa romanic din nordul Dunrii a desvirsit, dup strmutarea lor in sud, procesul de formatie al poporului romnesc. Dar strmutarea slavilor fi mai tirziu a bulgarilor in dreapta Dunrii, cucerirea tinuturilor romanice din nordul Peninsulei Balcanice si intemeierea statelor slave sud-dunrene a sfrimat, in acelasi timp, unitatea geografic a poporului romnesc, desprtindu-1 in dou grupe mari: dacoromnii in nordul Dunrii, macedoromnii in regiunea Pindului. De alt parte, intinderea croatilor peste cuprinsurile romanice ale Dalmatiei a rupt legturile romanittii orientale cu latinitatea occidental. Mai tirziu asezarea ungurilor in Panonia pe urmele mai vechi ale hunilor si avarilor a ridicat un alt stvilar ctre apus fi a incheiat izolarea noastr de lumea romn. Astfel, din secolul al VII-lea pin la mijlocul secolului al IX-lea, cind bulgarii intr in zona religioas a Bizanfului ortodox, fi chiar pin in secolul al XI-lea, cind ungurii sint cuprinfi in sfera catolicismului latin, poporul romnesc, desi crestinat din epoca romn, triefte inconjurat de popoare pgine. Nici dup secolul al XIlea nu se insenineaz zrile la Dunre pentru o temeinic asezare romneasc. Expansiunea ungurilor in Ardeal si valurile ultimelor invazii barbare ale pecenegilor, cumanilor fi ttarilor au impiedicat infiriparea organizatiilor politice romnefti. Abia in veacul al XIII-lea apar in lumina istoriei primele injghebri de state romnefti. Dar la aceast dat noi ne gseam cuprinsi intre dou lumi, intre dou tipuri de cultur diferit: de o parte lumea Occidentului catolic de cultur latin, in care intraser fi vecinii nostri unguri si poloni, de alt parte lumea Rsritului ortodox de cultur bizantin, care se intinsese pin la Dunre. Pentru a ne da seama mai bine si de imprejurrile istorice in care poporul romnesc, cu toat factura lui romanic, s-a alipit la zona de cultur bizantino-slav, in timp ce vecinii nostri de ras finic ori slav ungurii si polonii au intrat in sfera culturii romne, si de caracterele distinctive ale culturii vechi romnesti, s vedem ce era la epoca intemeierii principatelor noastre cultura romanic din apus ajuns pin la hotarele noastre fi ce era cultura bizantino-slav din sudul dunrean. La data cind, in cuprinsurile muntoase ale Maramuresului, un preot sau clugr romn, cucerit de ideile noi ale Reformei, transpunea in limba ' neamului su invtturile Sfintelor Scripturi, Europa occidental se afla pe pragul unei noi epoci literare: Renafterea. Dar aceast nou faz in cultura popoarelor occidentale fusese pregtit indelung printr-o viat literar de mai multe secole. Intiia, in timp, fi cea mai insemnat prin valoarea ei intrinsec fi prin , influenta ei asupra celorlalte literaturi romanice este literatura francez. Aceast timpurie si bogat dezvoltare a literaturii franceze este rezultanta a doi factori puternici, care au mifcat adinc in evul mediu sufletul maselor populre. Primul este sentimentul religis. In evul mediu, sentimentul acesta era o puternic realitate; mnstirile erau pline de clugri piosi, iar drumurile care duceau ctre centrele in care se gseau sanctuarele ridicate in cinstea sfintilor erau impinzite de convoiuri nesfirsite de pelerini. ln acest mediu de adinc misticism au inceput s se ridice, prin munca inchinat Domnului a unor generatii intregi de artifti anonimi, acele minunate catedrale gotice, f i tot pe atunci clericii au versificat in limba national, pentru la sainte plebe de Dieu, miraculoasele legende hagiografice, pstrate pin atunci in limba latin.
; Al doilea factor care a grbit apariîa literaturii franceze este instinctul national. Puternic personalitate a lui Carol cel Mare, care a extins hotarele imperiului su peste Germania, peste Italia fi peste o parte din Spania, a j trezit in sufletul popular virtuile rzboinice si dragostea pentru la dulce j France. Figura fi vitejia lui Carol cel Mare au rmas in amintirea poporului, j crescind necontenit in propor$ii legendre. Din imbinarea acestor dou sentimente avea s creasc cea mai fru- j moas si mai bogat producîe epic a evului mediu occidental. j ln secolul al XI-lea, cind Franca, ajuns intr-o epoc de prosperitate economic fi de inflorire cultural, ifi intinsese dominatia in Anglia, in sudul j Italiei, in Ierusalim si ajunsese s impun o dinastie francez in Portgalia, j sufletul popular francez nu se mai putea multumi numai cu vieti de sfinti, i ci simtea nevoia unor noi orizonturi literare. j Spre a satisface aceste noi cerinte sufletefti ale societtii, jongleurii, care j triau pe atunci in tovrfia acrobaîlor fi a muzicantilor fi care desftau mult im ea in castele, in pietele publice, in popasurile de la mnstirile jalo- ; nate de-a lungul drumurilor de pelerini, u inceput s evoce in acordurile viorilor vitejia vremurilor apuse, in afa-numitele chansons de geste. Eroii centrali ai acestor poeme sint Carol cel Mare fi nepotul su Roland le Preux. Acestia, idealizati de mai multe generatii de clerici, deveniser prototipul eroismului francez pus in serviciul luptei pentru creftintate, impotriva pginismului ameninttor: gesta Dei per Francos. Simburele acestor poeme se dezvolt in imaginatia jongleurilor si da naftere unei bogate eflorescente epice, care a durat in Franta mai multe veacuri. Baronii lui Carol cel Mare, ctitori de mnstiri, unde-si aveau morminte mrete ce defteptau curiozitatea credul a maselor populre, sint prinfi fi ei in jocul fanteziei creatoare a truverilor. Astfel se formeaz, in jurul mnstirilor fi bisericilor de la rspin- tiile marilor drumuri de pelerini, cicluri intregi de poeme care cint vitejiile baronilor lui Carol cel Mare in luptele cu sarazinii fi nobila ambitie a urmasilor lor de a-fi ciftiga si ei un loc de cinste in istoria legen da r a Frantei. Cu timpul ins prefacerile aduse in structura societtii prin instituirea cavalerismului fi prin frmintrile cruciatelor, au modificat si sufletul claselor conductoare si au impus un nou ideal de art. Mila pentru cei npstuiti, respectul fi cultul femeii, pe care cavalerismul le pusese pe primul plan al preocuprilor sale, adusese o indulcire a raporturilor sociale fi mai mult delicatete: fi rafinare in sentimente. De alt parte, povestirile miraculoase fi descrierile despre frumusetea feeric a Orientului indeprtat, puse in circulatie de cruciati fi de pelerini, atitaser curiozitatea, inclziser imaginatia, defteptaser gustul pentru aventuri fi miraculos. In sfirfit, un curent de inviorare a studiilor clasice, pornit din fcolile clericale ale Frantei cu deosebire din Orleans indrepta atentia ctre lirica lui Horatiu, ctre Ars Amandi fi Metamorfozele lui Ovidiu, ctre Aeneida lui Virgiliu si Thebaida lui Statiu. Si atunci, din rindurile tineretului iesit din aceste fcoli fi care nu-fi mai gsea loc in der, fiindc era o adevrat pletor, s-a recrutat o nou generatie de truveri. Aceftia s-au strduit s transpun in literatur nzuintele ctre o nou viat literar a lumii elegante din
caste- lele feudale: idealul cavalerismuli. Astfel fi-a luat naftere un alt ciclu de poeme, cunoscute sub numele de rotHans courtois, cu subiecte din lumea antic, din Orientul fantastic sau din tara legendar a Bretaniei, ca bunoar: regele Artur fi cavalerii mesei rotunde, Les Chevaliers de la Table ronde, sau Parceval, cu atmosfera de mister fi misticism a sfintului Graal. Tema acestor romane era, in genere, o actiune de vitejie cavalereasc, scldat in lumina feeriei fi imbinat cu o dragoste sincer, curat, plin de loialitate si curtoazie, potrivit cu gustul timpurilor nou. In contrast cu aceast literatur, care exalta sentimentul de vitejie cavalereasc fi cultul pentru femeie, evul mediu francez a mai cunoscut si un alt gen de poeme versificate, care inftifau farse picante, menite s scoat in lumin aspectele ridicole ale unor situa$ii sau tipuri reprezentative din societatea timpului, cu deosebire in s viclenia femeilor necredincioase. Sint asa-numitele fableux sau fabliaux. O intreag galerie de tipuri luate din toate clasele sociale ale Frantei medievale cavaleri, trani, burghezi, clugri, clerici sint expuse cu o jovialitate robust, cu o malitiozitate fin fi cu un rar simt al efectelor comice. Poezia liric este mai slab reprezentat in Franca medieval. Les Fran- $ais nont pas la tete lyrique", spunea Lanson. Aceast poezie a ajuns totufi la frumoase realizri in sud, in Provence, de unde a radiat apoi in toate trile romanice ale Occidentului. ln mijlocul haosului produs de societatea feudal, cavalerismul crease, cu deosebire in sudul Frantei, o societate aristocratic, rafinat, iubitoare de viat frumoas, de serbri fastuoase fi de petreceri intelectuale, in care femeia ocupa primul plan al interesului. Acest cult pentru femeie al societtii cava- lercsti din Provence isi gsefte expresiunea sa cea mai aleas in domeniul poeziei lirice pe care autorii infifi, trubaduri trobaiori, cum se numeau in provensal, sau joglarii le cintau in slile somptuoaselor castele, intovr- siî de instrumente muzicaje. Tema acestor cintece este dragostea curat conceput ca un omagiu pe care indrgostitul il inchin adoratei, aSemn- tor cu acela pe care cavaierul il datora seniorului su. Din Provence, poezia liric s-a rsfirat in toate trile invecinate. Prin cstoria Eleonorei de Aquitania cu Ludovic al VII-lea si prin numeroasele relatii care uneau sudul de nordul Frantei, in timpul cruciadelor, lirica provensal a trecut in nordul Frantei, unde a dobindit o not realist cu Rutbeuf fi mai ales cu Villon, acea bizar figur din a crei viat de cabareturi si de temnit, in asteptarea spinzurtorii, a fifnit poezia cea mai misctoare prin sinceritatea si duiosia ei. Din Franta, imbolduri fi modele pentru literatura in limba national s-au rspindit in toate celelalte $ri romanice. In Spania, ca in toate provinciile romanizate, s-a intrebuintat limba latin pin tirziu in plinul ev mediu. Defi elementele din noua limba plmdit din fuziunea latinei cu idiomele iberice fi germanice se furiseaz inc din veacul al VI-lea in gramatici latine, in compilatiuni juridice, in cartulare fi titluri de proprietti ale mnstirilor fi ale vechilor familii feudale, totusi limba spaniol nu incepe s fie scris in literatur decit abia in veacul al VIIlea, sub influenta epicei franceze. Vechile poeme epice ale Fran|ei au fost aduse in Spania prin jongleurii ce insoêau convoiurile de pelerini francezi care veneau in fiecare an s se inchine la mormintul sfintului Iacob din Com- postella,
prin numeroasele mnstiri intemeiate de clugrii benedictini in regatele creftine ale Spaniei fi prin seniorii francezi atrafi de cruciatele deschise impotriva musuhnanilor. Sub aceste influente au inceput fi in Spania cintretii populari juglares s recite fi ei, in sunetul instrumentelor muzicale, isprvile rzboinice ale regilor spanioli in lupta contra maurilor, sau fapte de senzatie care au zguduit imaginatia maselor populre, ca de pild povestea celor fapte copii ai lui. Lara o vendet de familie din vechea Castilie. O mare parte din aceasta materie epic a pierit din amintirea poporului. Totufi din aceasta producîe popular a rzbtut pin la noi in intregime Poema sau Cantar del Cid, al crui erou principal, Rodrigo Diaz de Bivar zis El Cid Campeador este invingtorul maurilor si cuceritorul Valenciei, precum si poema inrudit El Rodrigo, care povesteste vitejiile din tinerete ale Cidului, cstoria lui cu Ximena - tema dramatizat mai tirziu in literatura spaniol de Guilen de Castro si reluat in literatura francez de Corneille. Rsunetul mare pe care 1-au avut in societatea spaniol aceste cantares de gesta" ale juglarilor a aîât ambifia clericilor, care au fost initiatorii unui nou gen de poeme, cunoscute in istoria literaturii spaniole sub numele de mester de clereciaopera clericilor. Aceste nou productii epice, care se disting prin elemente mistice si romnesti, printr-o compozitie mai savant fi printr-un stil mai personal, se inspir din izvoare variate, ca de exemplu din virtutile ascetice invluite in aureola miracolelor ale legendelor hagiografice, sau din vechiul fond al traditiilor nationale fi creftine, exaltind patriotismul castilian, ca, de pild, poema Fernn Gonzales, scris la 1236. In sfirfit, alte poeme clericale ne transpun pe trimul fabulos al antichittii, ca poema lui Alexandru cel Mare, inspirat din izvoarele latine fi franceze, sau Libro de Apolonio, al crui miez este luat din romanul grecesc al printului sirian Apollonius de Tyr, cel ce ifi pierde si, in cele din urm, regsefte sotia fi fiica. Paralel cu influenta literaturii franceze, care venea din nord, o alt influent de un caracter cu totul deosebit s-a exercitat asupra literaturii spaniole din sud. Era influenza arab. Arabii cuceriser Spania, care se afla sub stpinirea regilor vizigoti, trecuti la creftinism in anul 711, fi intemeiaser acolo califatul de Cordoba. Ei aduseser in Europa strlucitoarea civilizatie arab: impinziser pmintul Spaniei cu canale de irigatie, aduseser fi sdiser pomi roditori din trile calde ale Asiei, ridicaser moschei fi palate mrete, cldite in stilul lor propriu fi infiintaser fcoli infloritoare in Cordoba fi Toledo, in care se studiau, pe ling Coran, medicina, stiintele, filozofia fi poezia. Cu toat diferenta de rasa fi religie, totufi prin mijlocirea mozara- bilor crestinii care primiser de bunvoie stpinirea arab a maurilor rmafi in provinciile recucerite de spanioli si a evreilor, intermediari intre creftini si musulmani, limba, arta si literatura spaniol au suferit o puternic influent arab. Din aceast epoc, limba spaniol pstreaz pin astzi o multime de cuvinte maure; monumentele spaniole, numite mozarabe" fi mudejare", se resimt de influenta stilului arab in constructia lor, in bogtia fi finetea ornamentatiei, iar literatura s-a imbogtit cu o sumedenie de parabole, de povefti fi de proverbe orientale. Aceast literatur cu caracter didactic fi romantic, tradus in limba latin fi spaniol de ctre evreii converti|i la creftinism, a trecut fi in celelalte literaturi ale Europei occidentale. Ea a avut o influent puternic asupra literaturii spaniole din vremea regelui Alfons al X-lea, regele intelept, care a dat un puternic imbold culturii, luind el insufi parte activ la promovarea ei.
Literatura francez a trecut de timpuriu fi granitele Alpilor. Trubadurii fi truverii duceau o viaf de vagabondaj, trecind dintr-o curte seniorial intr-alta, dintr-un oraf intr-altul, oprindu-se mai indelung acolo unde erau primiti cu mai mult cldur fi generozitate. Ei insoteau convoiurile de credinciofi pe drumurile lor de pelerinaj ctre Spania fi Roma fi, in locurile unde multimile poposeau ca s se odihneasc, le desftau recitind, in sunetele vioarelor, poemele epice. Italiemi, care triau pe atunci inc sub stpinirea literaturii latine medievale, incep s prind si ei gust pentru astfei de distractii fi inc din secolul al XII-lea se citeaz comune care plteau truveri francezi pentru a desfta poporul in pietele publice cu cintecele lor. Epica francez se rspindefte in felul acesta in nordul Italiei fi ea pune atita stpinire pe spirite, incit se ivesc poeti italieni care, utilizind materialul epic francez, incep s traduc, s prelucreze si compun poeme, intr-o limba pe jumtate italian, pe jumtate francezasa-numitele texte franco-venetiene. Dealtfel clasele superioare citeau roamanele franceze cavaleresti si in original fi unii scriitori, ca bunoar profesorul lui Dante, Brunetto Latini, au scris opere in limba francez, pe care o considerau superioar limbii italiene. Dar, pe cind nordul Italiei sttea sub influenta epicei franceze, sudul primea impulsiunile si mriuririle liricii provensale. Truverii provensali gsiser o primire generoas in regatul pitoresc al Siciliei, la curtea strlucitoare din Palermo a lui Frederic al II-lea. Acesta, crescut de pap, era un adevrat poliglot, care se complcea nu numai in discutiuni stiintifice cu oameni invtati, pe care-i cuta, dar gusta din plin si fastul srbtorilor de curte: luptele I de tournoi, farmecul poetic al cantilenelor, cintate de trovatorii provensali cu i care el insusi se lua la intrecere; si nu numai el, ci si socrul su si copiii si. In acest mediu asa de prielnic, sub influenta liricii provensale, infloreste prima scoal poetic in literatura italian, cunoscut sub numele de scoala sicilian. Prin numeroasele legturi politice fi comerciale care uneau Sicilia cu restul peninsulei, fcoala sicilian se ramific fi in celelalte curti cavalerefti < fi episcopale din Italia nordic, cu deosebire in Bologna, unde Guido Guini- zelli transform conceptia poetic a dragostei, fi apoi in Florenta, unde, c Guido Cavalcanti, ajunge la deplin inflorire il dolce stil nuovo. Este conceptul dragostei idealizat printr-un fior de misticism, in care icoana femeii adorate apare invluit ca intr-un nimb divin, asemenea Sfintei Fecioare fi ingerilor. Aceast dragoste adinc fi curat, neintinat prin nici un gind pmintesc, fi care nu poate incolti dup conceptia lor decit in inimi nobile fi delicate, transform sufletul poetului, il innobileaz fi-1 ridic pe un plan superior intre divin fi uman. II dolce stil nuovo a introdus in literatura italian nu numai un nou concept de dragoste, dar a creat in acelafi timp fi nou forme poetice pline de gingfie fi el fi-a gsit cea mai desvirfit expresiune in lirica dantesc din Vita nuova si din Convivium si in evocarea Beatricei din Divina Commedia. Defi ivit cea din urm intre literaturile romanice, totufi literatura italian intrun secol fi ceva se emancipeaz de influentele latine, franceze fi provensale fi ifi croiefte un drum propriu, care-i va asigura un loc de cinste intre literaturile occidentale. De la acel Cantico di frate sole al lui San-Francesco dAssisi, in care, in sufletul serafic al sfintului, evlavia pentru creator se contopefte cu dragostea frteasc pentru natura, in toat splendoarea fi armonia ei intim, de la acest psalm mifctor prin simplitatea lui plin de gingfie fi prin adincimea lui mistic le
plus beau morceau de poesie refigieuse depuis les Evangiles, cum l-a caracterizat Renan s-a ajuns, printr-o frmintare de aproape un veac, la minunata poem alegoric a lui Dante, in care se rsfringe in ceea ce are mai adinc nu numai sufletul lui Dante, ci fi viata intreag a Italiei medievale. Dar la data cind apare in Italia Divina Commedia, pe plaiurile noastre, dup un mileniu de zbuciumri, dup vlmfagul produs de invazii, abia se limpezeau zrile si se iveau cele dintii injghebri de stat romnesc. Inainte ins de intemeierea statelor noastre, raze de lumin. din Apus ajunseser, firefte, din ce in cemai palide, pinla hotarele noastre, cci ungurii fi polonii intraser fi ei in sfera de cultur a Occidentului. Ungurii se cresti- naser la inceputul secolului al XI-lea, cind regele tefan cel Sfint primise de la pap coroana de rege apostolic. Cu toate c masele populre struiau inc mlt vreme intr-o dirz impotrivire fat de noua credint, totufi creftinismul in forma catolic se inrdcineaz tot mai adinc la curtea regilor ungur i. Prin creftinarea Ungariei in form catolic, ordine de clugri franciscani, benedictini fi dominicani se afaz in tar fi aduc cu ei preocuprile erudite ale umaniftilor si atita cunoftint de limba latin, incit din secolul al XII-lea incep s se scrie in Ungaria cronici latinefti intre care fi aceea a notarului" regelui Bela al V-lea (f 1196), cu primele ftiri despre formati- unile de stat romnesc din Ardeal. Pe aceast cale s-a pregtit ptrunderea Renafterii italiene in epoca fi la curtea strlucitoare a lui Matei Corvinul fi in perioada urmtoare, care va fi ilustrat, intre altii, fi de un vlstar din vit domneasc a Jrii Romnefti, Nicolae Olahus, corespondentul lui Erasm. Polonia a intrat in zona culturii latine dup crestinarea ei sub regele Mieschka, in anul 966. Ptrunderea germanilor, din veacul al XII-lea, in {inuturile polone fi colonizarea orafelor au atras dup eie clerici fi scoli, care au intrit cultura latin in aceast tar slav. In secolul al XV-lea,Teg- turile economice cu Italia deschid drumul Renafterii in Polonia. Cstoria lui Sigismund I (15061548) cu Bona Sforza fi solicitudinea acordat culturii si artei de Sigismund August (1548-1572) fi de tefan Bthory (1575 1585) au inlesnit trimiterea tineretului polon la Universitatea din Padova fi venirea eruditilor fi artiftilor italieni la curtea regilor poloni. Dar, inainte de aceste vremuri, in secolul al XIII-lea, fat de cultura latin pe care ne-o ofereau vecinii unguri fi poloni, mult mai interesante erau perspectivele pe care ni le deschidea Sudul dunrean bizantino-slav. ORIENTUL BIZANTINO-SLAV
;
Literatura bizantin, in zona creia am fost cuprinfi de la inceputurile organizrii noastre in stat, in imprejurri pe care le vom vedea indat, este cu mult anterioar literaturilor romanice din Occident. Se ftie c, dup cderea Romei, granitele imperiului roman au fost inva- date de barbari, care s-au afezat fi au luat in stpinire provinciile imperiului de apus. A trebuie s treac vreme de citeva veacuri pin ce popoarele germanice cuceritoare s fie convertite la creftinism fi pin s se fac fuziunea deplin intre cuceritori fi cuceriti. Limbile neolatine, ale cror urme se vd timid in documentele latine din secolul al VI-lea; apar scrise abia din secolul al VIII-lea, iar cele dintii manifestri literare apar in Franta secolului al X-lea. Cu totul altfel se mftiseaz lucrurile in Bizant. Dup imprtirea imperiului roman in doua, sub urmasii lui Teodosiu cel Mare, la anul 395, imperiul de rsrit
'
LITERATURA BIZANTIN
cu capitala sa Constantinopolul si-a continuat existenta de sine stttoare inc un mileniu dup cderea Romei sub barbari. Pin in secolul al VII-lea imperiul de rsrit avea un caracter roman: imparatul era roman, inaltii demnitari, administratia, organizatia armatei si a marinei, legislatia, cu un cuvint, intreaga structur a statului era roman. Dup secolul al VII-lea, cind partea de nord a Peninsulei Balcanice este cucerit de slavi, fi prin aceasta populafia romanic a imperiului este sczut, statul pierde repede caracterul roman. Masele populre ale imperiului erau din punctul de vedere al rasei foarte amestecate. Grecii nu aveau, fireste, majoritatea, dar civilizatia, cultura, limba, literatura erau toate grecesti la ptura culta a tuturor raselor. De aceea, dup secolul al VII-lea, imperiul se grecizeaz repede. Limba de stat vorbit in toat intsnderea imperiului de rsrit rmine greaca. Aceasta a contribuit ca legtura cu cultura clasic elin s fie neintrerupt in Bizant, cu atit mai mult cu cit Bizantul reunea in granifele sale toate metropolele lumii vechi in care inflorise elenismul: Atena, Alexandria, Antiohia. Literatura greac era, alturi de Sfinta Scriptur fi de sfintii printi, baza educatiei tineretului in scoalele Bizantului. Bibliotecile bizantine cuprindeau toate comorile scriitorilor antici, copiate frumos fi ingrijit in manuscrise pretioase; numai Biblioteca imperial din Constantinopol continea peste 30 000 de volume. Pe acest fond strvechi de cultur elenic s-a suprapus apoi creftinismul, care a ptruns asa de adinc in sufletul poporului, incit a format, dup cum vom vedea indat, una din trsturile caracteristice ale culturii bizantine. In sfirfit, vecintate imperiului cu vechile culturi ale Orientului fi ramificatiile lumii elenice in Asia Mic si Egipt au inlesnit ptrunderea elementelor asiatice fi africane in civilizatia bizantin. Inc de pe timpul cind Alexandru cel Mare cucerise Asia Mic si Egiptul, cultura greac, superioar culturilor autohtone, s-a impus in Asia apusean si in nordul Africii. In marile centre din Siria, Asia Mic si Egipt, in Antiohia, Alexandria, Edesa, erau scoale superioare grecesti, in care se comentau Platon si Aristotel si in care se ingrmdea la studii, alturi de greci, tineretul neelenic. In epoca de tranzitie de la cultura greceasc la cea bizantin, cei mai de seam scriitori, un Plotin, intemeietorul neoplatonismului, un Origen, un loan Hrisostomul, un Romanos, un loan Damasceanul, sint greci din Orient sau orientali grecizati. Este lesne de inteles c orientalii grecizati, evrei, sirieni, armeni, copti, persani, care, dftigati la elenism, scriau in limba Bizantului, introduceau in operele lor, de multe ori fr s-si dea seama, elemente din cultura si limba lor matern. De alt parte, relatiile politice si economice ale Bizantului cu curtile strlucitoare din Bagdad si Damasc au adus in civilizatia bizantin si influente arabe, care au atins, dup cum s-a observat in timpurile din urm, chiar si marea epopee popular Digenis Akritas Astfel, pe cind in Occidentul romanic popoarele iesite din contopirea elementului barbar cuceritor cu cel latin autohton abia isi cutau in traditia
X
romn si creftin simburii unei culturi proprii, Bizantul, prin fuziunea literaturii fi a filozofiei grecesti cu traditii literare latine, cu crestinismul si cu literaturile vechiului Orient, devenise farul celei mai strlucitoare civilizatii care a luminat evul mediu european intre veacurile al V-lea si al XI-lea. ln acest rstimp literatura bizantin s-a manifestat cu deosebire pe trei trimuri: istorie, religis fi beletristic. Mai intii in istorie.
H. G r e g o i r e , Byzantion, X (1935), p. 336.
Bizantul, aêzat la granitele de rsrit ale civilizatiei europene fi in punctul ei cel mai primejduit, a avut o viat dramatic plin de zbuciumri. El a indeplinit in istoria omenirii o dubl menire: .a aprat crestinismul impotriva ereziilor care veneau s-i surpe mereu temeliile si a aprat civilizatia european impotriva necontenitelor asalturi date de popoarele barbare din nordul Dunrii si de musulmanii din Asia Mic. Acest rol milenar in aprarea crestinismului fi a culturii europene a fost cu atit mai greu de indeplinit cu cit xmpratii bizantini au avut de cirmuit popoare de rasa si civilizatie diferite peste care se suprapunea tot mai mult cultura greceasc. Acest mozaic pitoresc de popoare diferite, aceste necontenite conflicte de rase, de religii, de civilizatii, precum si tragediile din jurul scaunului imperial au oferit unor scriitori de real talent cele mai interesante subiecte din cite a cunoscut istoria omenirii. i ceea ce nu trebuie pierdut din vedere e c mai toti acesti istoriei au vzut desfsurindu-se sub ochii lor evenimentele pe care le-au povestit fi la care au luat parte activ ei infifi. Astfel Procop era secretarul generalului Belisarie, pentru care avea o profund admiratie si pe care l-a insotit pe cimpurile de lupt din Asia, Africa fi Italia. Mihail Psellos, un om de o cultur vast. fi variat, profesor la Academia din Constantinopol, a fost secretarul impratului Mihail Calafatul, educatorul lui Mihail al VII-lea Parapinakes fi a devenit prim-ministru fi arbitru al politicii imperiale in domnia mai multor imprati. George Akropolites a primit din partea elevu- lui su, impratul Teodoros, sarcina de a conduce rzboiul impotriva despotului de Epir si a czut prizonier in miinile dufmanilor. Dup liberarea sa, sub Mihail al VHI-lea, a renuntat la militrie, pentru care nu prea avea aptitudini, si a ocupat un loc de frunte in diplomatia imperiului. Nikifor Vrie- nios, pentru valoarea lui militar si pentru abilitatea lui oratoric, a fost ales de impratul Alexie Comnenul ca sot al fiieei sale, Ana. Ana inssi, sotia lui Vrienios, femeie de o rar cultur, a completat opera sotului su, reconstituind, dup mrturiile celor ce au insotit pe tatl su in rzboaie si dup acte oficiale din arhivele statului, cu un simt firesc de pietate, domnia tatlui su. Un alt istorie de seam a fost impratul loan Cantacuzino, care, dup o domnie zbuciumat de necontenite lupte, a renuntat la tron, retrgindu-se intr-o mnstire din Muntele Athos, fi, in sfirfit, ultimul cronicar bizantin, George Frantzes, pe care-1 va folosi la noi Constantin Cpitanul Filipescu, a fost secretarul lui Manuel al II-lea fi mare logoft la curtea lui loan al VHI-lea; el a prsit patria fugind in Italia dup cderea Constanti- nopolului sub turci. Cum se poate vedea din aceast simpl infirare a citorva din cei mai de seam cronicari, istoria Bizantului a avut norocul s fie scris de oameni care nu numai c au fost prtasi la evenimente, dar care au condus chiar
destinele imperiului. Chiar dac obiectivitatea si sinceritatea este la unii pe planul al doilea, totusi intelegerea evenimentelor, povestirea lor msufletita de episoade caracteristice si de situatiuni dramatice, expus intr-un stil format dup modelul istoriografiei clasice grecesti, au smuls accente de pretuire si de admiratie celor mai de seam bizantinologi ai vremurilor noastre. Dac se compar spune unui din ei marii istoriei din secolul al VI-lea bizantini: Procop, Agathias, Menandru si mai tirziu un Psellos, un Cinnamus, un Nicetas, cu marii istoriei ai Occidentului latin, care fur contemporanii lor, incontestabil c grecii se asaz la un nivel intelectual cu mult superior, prin priceperea politic, prin finetea psihologiei, prin simtul compozitiei, prin talentul stilului" 1. Nici mcar nu incepuse in Occident istoriografia in limba national cind in Bizant cronografi ca loan Malalas din Antiohia in secolele VIVII, Gheorghe Amartolos (amartolos = pctosul, atribut de umilint purtat de clugri) din secolul al IX-lea sau Constantin Manasses din secolul al XII-lea, compilind Sfintele Scripturi cu textele apocrife, cu istoria antic si legendele bizantine, au intoemit, pe gustul maselor populre, vaste repertorii de istorie universal, incepind de la creatiunea lumii si mergind pin in vremea lor. Dup istoriografie, un alt domeniu literar in care s-a manifestat in chip strlucit eugetarea si sufletul bizantin, pasionat pentru probleme de ordin mistic, a fost teologia. Una din grijile constante ale marilor teologi bizantini a fost lupta contra ereziilor, care amenintau crestinismul in forma lui ortodox. Ereziile s-au 'nscut, dup cum se stie, din incercrile de a fuziona crestinismul cu filozofia si dialectica elin si cu credintele religioase ale popoarelor convertite. Elementele eterogene care se infiltrau pe aceast cale in crestinism in epoca formatiunii sale erau in unele tinuturi asa de importante, incit il deviau necontenit de la linia statornicit prin traditia evan- ghelic. Aceste devieri de la traditia fixat, care stricau puritatea invtturilor Mintuitorului, au constituit ceea ce se numeste in istoria bisericii ereziile. Cea mai rspindit erezie a fost gnosticismul, nscut in primele trei veacuri in mediul imbibat de sincretism religioas al ultimelor curente de filozofie elin ce cutau in mitologiile vechiului Orient alegorii si simboluri. Gnosticii, pretinzind c detin o revelatie special de la apostoli, puseser in circulatie, sub numele persoanelor biblice, mii de scrieri apocrife: Apocalipsul lui Adam, Evanghelia Evei, Evanghelia lui Andrei, a lui Bartolomei, Tadeu, Filip, Petre etc. Impotriva acestei literaturi eretice luaser pozitie marii printi ai bisericii din secolul al IV-lea si al V-lea care au constituit epoca de aur a patris- ticei grecesti: sf. Atanasie, Grigore de Nazianz, sf. Vasile cel Mare, Grigore de Nissa, a crui oper a intrat de timpuriu in literatura romneasc, Ciril de Alexandria, sf. loan Hrisostomul, sf. Epifaniu. Ei au dus, prin scrierile lor polemice, lupt inversunat impotriva ereziei si au fixat, prin scrierile lor dogmatice, principiile fundamentale ale credintei, socotite apoi de urmasi ca fiind de o autoritate indiscutabil, deci de nestrmutat.
1 C h a r l e s D i e h l , Byzance. Grandeur et decadence, Paris, Flammarion, p. 271.
ln epoca bizantin biserica a continuat s fie zguduit necontenit de forme nou ale ereziilor: monofizism, care sustinea c Domnul nostru Isus a avut o singur natur, cea divin; monotelism, care nu recunostea in Mintuitorul decit o singur voint, desi admitea in el dou naturi, cea divin fi cea uman ; iconoclasm, care nu admitea cultul Sfintei Fecioare si al icoanelor, considerate ca idolatrie; bogomilismul, o erezie nscut din fuziunea dualismului persan cu crestinismul. Teologii bizantini, intemeindu-se pe scrierile patristice, au continuat lupta impotriva acestor noi erezii pin la deplina lor exterminare. Lupta aceasta impotriva ereziilor fi pentru fixarea punctului de vedere ortodox in chestiunile atacate a dat naftere unei bogate literaturi de polemic fi dogmatic, in care s-au distins teologi de frunte, ca Leontius din Bizant in secolul al VI-lea, Maxim Confesorul in secolul al VII-lea; din opera lui avem traduceri in literatura noastr inc din secolul al XVII-lea; in secolul al VIIIlea: Ion Damasceanul si Teodor Studitul, patriarhul Fotios; in secolul al IX-lea: Euthimie Zigabene, contemporanul lui Alexe Comnenul, a crui oper, Panoplia dogmatic, a fost tiprit pentru intiiasi dat, in limba greac, la noi, in Tirgovifte, la 1711; fi, in sfirfit, Palamas, Cantacuzino fi Caba- silas, in secolul al XIV-lea. Ins genul in care literatura bizantin s-a ridicat pe culmile cele mai inalte e poezia religioas, menit s insoteasc serviciul divin: imnografia. Lirismul religis bizantin este atit de bogat, atit de variat fi afa de frumos, incit a stirnit admiratia chiar a adversarilor bisericii ortodoxe. Iat ce spune in aceast privint un clugr francez, Edmond Bouvy 1: Occidentul nostru are nevoie de poezie; lumea profan este foarte imbtrinit, foarte dezamgit (desenchante) pentru a ne mai da poeti lirici, ftiinta sacr este ea inssi amenintat prin pozitivismul nvlitor. Trebuie s cutm undeva intr-o literatur inc necunoscut elanurile inimii, efuziunile sufletului in rugciune. Ori, Orientul pstreaz in rezerv, in crtile sale liturgice, acest lirism care ne lipseste...; in Grecia bizantin, o ceat nenum- rat de melozi, cu principele lor, care formeaz un cor, fi corifeul lor, sfintul Romanos, cel mai mare dintre poetii noftri creftini. Trebuie s salutm toate aceste nume, s aplaudm toate aceste glorii, s ascultm cu transport toate aceste cintece." Productia imnografic bizantin se leag in obirfia ei de poezia religioas siriac fi prin aceasta de poezia semitic, in special de psalmii ebraici. Fruntaful poeziei sacre din Bizant, Romanos despre care a fost vorba fi pe care toti bizantinologii fi chiar teologii catolici il consider ca pe cel mai mare poet sacru, nu numai al Bizantului, ci fi al Intregii lumi medievale era evreu din Siria trecut la creftinism fi stabilit apoi ca diacon in Constanti- nopol. El a adoptat pentru imnul sacru versificatia popular, care se intemeia nu pe cantitatea silabelor lungi sau scurte ci pe ritmul silabic care se obtine cutind efectul muzical in numrul egal al silabelor din aceeafi strof si in succesiunea regulat a silabelor accentuate si a celor neaccentuate. 2 De la el
1 Stades preparatoires au pelerinage eucharistique de Jerusalem, Paris, Boeme Presse, 1893, p. 226; vezi Poetes et melodes, Nimes, 1886, p. 347. 2 Legenda povesteste c von in d din Siria in Constantinopol ca diacon in biserica Sfinta Nsctoare, a inceput s compun imnuri sacre, a cror melodie era ins asa de stingace, incit
34
ne-a rmas, intre altele, condacele si icoasele de la Nasterea Mintui- torului, din Duminica Floriilor, din Vinerea Patimilor si din Duminica Pastilor. Opera lui a fost continuat de alti melozi, Teodor Studitul, care a compus cea mai mare parte din cintrile prohodului, Casia, despre care legenda spune c era gata s se urce pe tronul Bizantului, dar il pierdu din pricina unui rspuhs mindru pe care-1 ddu impratului ce-i oferea, cu mrul de aur> mina sa. Poezia religioas bizantin capt un nou avint cu Andrei de Creta, alctuitorul canonului form complex a cintecului religis, alctuit din nou ode modelate dup strofe tipice numite irmoase, constituind toate laolalt un grup organic, cu o melodie unic si apoi cu continuatorii acestuia: loan Damasceanul, intocmitorul octoihului, care este si azi in uzul ritualului ortodox, precum si al cintrilor de inmormintare, Cosma Damasceanul, Iosif Imnograful, alctuitorul canoanelor pentru fiecare zi a sptminii. Ba, ceea ce este semnificativ, in aceast munc de slvire a Mintuitorului au adus contributia lor chiar impratii bizantini, ca Constantin Porfiro- genetul si Leon Inteleptul, autorul canonului din Duminica Floriilor. Si in omiletic bizantinii stau pe o treapt mai inalt decit occidentalii. Marii lor oratori bisericesti, crescuti in filozofia si retorica elenic, dar inspirati de puritatea invtturilor evangelice, au pus in lumin inltimea dogmei fi moralei crestine cu o verv care, peste veacuri, a avut si are inc o rezonant puternic in sufletul lumii ortodoxe. Efrem Sirul, Vasile cel Mare, Grigore de la Nisa, loan Hrisostomul, loan Damasceanul, loan Caleca, a crui oper st la baza Evangheliei cu vnvitur a lui Coresi, Mihail Peloponesianul, Ilie Miniat, contimporanul lui Antim Ivireanu, si multi altii au ilustrat amvonul bisericii ortodoxe si ne-au lsat predici de o rar frumusete, care se rsfring, dup cum se va vedea, in cazaniile noastre. Pentru a stimula virtutile crestinesti in sufletul maselor populre, bizantinii au plsmuit legendele invluite in nimbul miraculosului crestin ale sfintilor martiri si asceti, colecîonate in mineele care se citesc azi in bisericile noastre sau patericurile schitice, lavsaicurile sau limonariile, mrginite numai la viata si gindurile marilor asceti. Si pe trimul literaturii de imaginatie bizantinii au produs opere de seam. In secolul al XII-lea rapsozii bizantini ai maselor populre au alctuit o mare epopee, Digenis Akritas, in care se cint viata de aventuri si eroism a comandantilor de la granitele imperiului. Poezia epic si-a gsit ins expresiunea ei cea mai nimerit in roman. Romanul si-a luat nastere in epoca de decadent a culturii clasice grecesti. Desi in germene era cuprins in unele episoade din poemele homerice, in idila din perioada alexandrin, in povestile milesiane sau in miturile alegerice plsmuite de filozofii greci, pentru a expune in forma picut a fictiunii o doc- trin metafizic sau moral, totusi, ca gen literar de sine stttor, romanul nu s-a constituit decit la inceputul erei crestine. Cel mai vechi, din care insa nu ni s-a pstrat decit un fragment, este romanul istorie al lui Ninus si Semi- ramida, alctuit, dup toate probabilittile, la jumtatea secolului I al erei noastre. Cel
stirnea risul. Intr-o noapte din ajunul Crciunului, pe cind dormea, ii apare dintr-o dat in vis Sfinta Fecioar, care-i intinde un sul de hirtie, silindu-1 s-l inghit. il inghite si desteptindu-se, sub stpinirea unei puternice emotii mistice, intr in biseric si urcindu-se in amvon cint celebrul imn ' HjiapGevoi; ar\\lEpov (Astzi, Sfint Fecioar). Astfel, prin darul divin dup legenda a alctuit el mii de imnuri care au ptruns in liturghia ortodox si i-au asigurat un loc intre sfinti.
35
mai izbutit, dup pastorala Daphnis si Chloe, si cel care a avut un rsunet mai puternic in literatura bizantin si chiar in literaturile moderne, este Aethiopica lui Heliodor sau Teagen si Haricleea, care a sugerat lui Dimitrie Cantemir, dup cum insusi o spune, planul operei sale Istoria ieroglific. Acest roman de dragoste, prin inlntuirea de incidente multiple si variate, prin tendinta de a incorda atentia in desfsurarea unor situatiuni senzationale si a unor conflicte neasteptate, incheiate, spre satisfactia cititorilor, printr-un deznodamint fericit, a fost mult gustat si a gsit imitatori in literatura bizantin. Scriitori ca Teodor Prodromos, Nicetas Eugenianos, Estatiu Macrembolites si altii unii in versuri, altii in proz imitind pe Heliodor, au scris peripetiile incurcate ale perechilor de indragostiti, care, sur- prinsi pe mare de furtun, cad in mma piratilor, a jung sclavi si in cele din urm dobindesc libertatea, se regsesc si se cstoresc. In secolul al XIII-lea, cind Constantinopolul cade sub latinii cruciatei a IV-a si cind Imperiul bizantin este impartit intre cuceritori, impreuna cu cultura si obiceiurile popoarelor romanice din Occident incep s ptrund in limanurile bizantine si influente literare. In aceste imprejurri, romane cavaleresti franceze ajung s fie prelucrate si traduse in versuri bizantine, precum: 'O npsaitjQ mnrtiQ, B- trinul cavaler, un roman din ciclul legendelor arturiene, cu cavalerii mesei rotunde (les chevaliers de la table ronde), prelucrarea libera si prescurtata a romanului francez de la sfirsitul secolului al XII-lea Gyron le courtois sau Florio si Plaziaflora, o reelaborare a legendei provensale Floire et Blanche- fleure sau Imberie si Margarona, o alt prelucrare in versuri a celebrului roman cavaleresc de la sfirsitul evului mediu Pierre de Provence et la belle Maguelonne, intrat si in limba romn, sau, in sfirsit, traducerea in versuri a Romanului Troiei, alctuit in Franta in secolul al XII-lea de truverul normand Benoist de Sainte-Maure, dup izvoare latine. Anterioar cu cinci veacuri literaturilor romanice din Occident, literatura bizantin ajunsese deci la o inflorire mai bogat. Si in art Bizantul era la aceast epoc superior Occidentului. Elemente din arta bizantin au ptruns de timpuriu prin Venetia si prin stpinirile bizantine din Italia, in arta evului mediu occidental. De alt parte, capitala imperiului, asezat intr-unul din cele mai pitoresti decoruri, cu trmul Asiei in fat, era cea mai frumoas cetate a evului mediu. Cupolele aurite ale bisericilor, galeriile si arcadele palatelor de marmor, cu splendide grdini pe trmul Mrii de Marmara, pietele largi ca, de pild, vestita Augusteon un fei de San Marco a vechiului Bizant toat acea bogtie de marmor, aur si mozaicuri ne face s intelegem prestigiul de care se bucura pe timpul su civilizatia bizantin. Mretia si frumusetea Constantinopolului erau cintate in romanele courtois ale Frantei medievale si in bilinele rusesti. Iar mai tirziu, in secolul al XIII-lea, cind latinii cruciatei a IV-a cuceresc Constantinopolul, rmin uimifi de cele ce vd in capi- 4ala imperial; unui dintre aceftia, cronicarul francez Villehardouin, scrie: Rien de pareil ne se peut trouver en un autre pays".
; BIBLIOGRAFIE Pentru istoria literaturii bizantine cea mai bun oper este pin acum tot K r u m b a e h e r , Geschichte der byzantinischen Litteratur, care are pentru fiecare capitol o bogat biblio- .grafie, II. Aufl. Mnchen, 1897. O lucrare sumar, mai nou: G i o v a n n i M o n t e l a t i c i , Storia della letteratura bizantin (3241453), Milano, Ulrico Hoepli, 1916. O
36
sintez asupra civiliza'tiei bizantine: C h. D i e h 1, Byzance. Grandeur et dicadence, Paris, Flammarion, p. 271. Foarte prefioase date privitoare la important Bizantului pentru noi ?i la legturile literaturii noastre cu cultura bizantin se gsesc la D. R u s s o , Elenismul in Romnia, Bucuresti, 1912, reprodus ?i in Studii istorice greco-rotnane. Opere postume, II, p. 487 541, Bucuresti, 1933, Fundafia pentru literatur $i art Regele Carol II"; N. I o r g a , Byzance apris Byzance, Bucarest, 1935. Pentru imnografie Sn legtur cu ritualul nostru: preotul prof. P e t r e V i a - 4 i 1 e s c u, Despre poezia imnografic din crtile de ritual si cintarea bisericeasc, Bucuresti, 1937. LITERATURA SLAVILOR SUD-DUNRENI
Din cele expuse in capitolele precedente s-a putut vedea c literaturile romanice, emancipindu-se de sub tutela limbii latine, apar tirziu, abia in secolul al X-lea. Pin la aceast epoc Bizantul ins, care ii plmdise o civilizatie proprie din fuziunea clasicismului grec cu crestinismul fi cu strvechile culturi ale Orientului, avusese o evoluîe literar de cinci veacuri. In secolul al VI-lea, cind in Italia fi in Spania abia se furifau in documente latine urmele noilor limbi romanice, Bizantul se putea mindri cu melozi ca Romanos, pe care nu numai bizantinologii, ci chiar fi teologii catolici il socotesc ca pe cel mai mare poet al creftinttii din toate vremurile. Pin in veacul al XIII-lea, cind in Occidentul romanic apar primii cronicari in Spania Alfons al X-lea cu cronica general a Spaniei> in Franca cronicarii cruciadei a IV-a cu Villehardouin in frunte istoriografia bizantin dduse pe cei mai de seam reprezentanti ai si. Si ln ceea ce priveste epica literatura bizantin putea sta ou cinste alturi de literaturile romanice, cci dac bogata eflorescent a chanson-elor de geste .i a romanelor courtois din Franta medieval s-a rsfirat in toate literaturile Occidentului neolatin, Bizantul in schimb produsese marea epopee popular Digenis Akritas, precum fi o serie de romane imitate dup Ethiopica lui Heliodor, care incep s se eâloneze inc din veacul al V-lea. $i dac dup cderea Constantinopolului sub latinii cruciadei a IV-a ptrund in literatura bizantin citeva teme din ciclul romanelor courtois, nu-i mai putin adevrat c fi literatura bizantin a transmis epicei franceze medievale o serie de motive in opere ca: Cliges a lui Chretien de Troyes, Athis et Prophilias a lui Alexandre, Partenopeu, Hippomedon et Protesaus ale lui Huon de Rotelande, Cleomades a lui Adenet le Roi, Florimont al lui Aimon de Varenne fi acel celebru in evul mediu Roman de sept-sages Sin- dipa al nostru care a colindat prin toate literaturile Occidentului Privit astfei in intregul su, literatura bizantin, anterioar cu cinci veacuri literaturilor romanice, s-a dezvoltat pe o linie de evolutie ascendent fi atinsese in evul mediu in unele domenii ca, de exemplu, in cel religis- fi in cel istorie culmi mai inalte decit literaturile Occidentului. Dac la aceast strlucire cultural adugm frumusetea pitoreasc a Constantinopolului, atunci intelegem farmecul pe care Bizantul il exercita asupra popoarelor pgine de la granitele imperiului. Cel dintii dintre popoarele slave din sudul Dunrii care au imbrtifat creftinismul oficial au fost bulgarii. In 864 principele Boris al Bulgariei, folosindu-se de incheierea pcii cu bizantinii, se boteaz avind ca nas pe insufi impratul bizantin Mihail, Creftinismul dobindefte ins un puternic avint in Bulgaria sub fiul lui Boris,, sub tarul Simion, prin munca de cultur a discipolilor lui Chiril fi Metodiu. Fratii Chiril si Metodiu erau fiii unui inalt functionar grec din Salonic. Cunof- teau probabil limba slav din copilrie, fiindc in veacul al IX-lea populatia slav se intindea pin sub
37
zidurile Salonicului. Dobindiser la Constan- tinopol o solid educatie religioas sub cluza marelui patriarh Fotie; cl- toriser apoi pe la mnstirile din Asia Mic, unde se initiaser in viata ascetic fi incercaser s adue la creftinism pe cazarii de la nordul Mrii Negre. Ei aveau astfei reputatia unor adevrati apostoli cind, in anul 860, principele Moraviei, Rostislav, cere din Bizant misionari creftini care s cunoasc. limba slav. Creftinismul ptrunsese in Moravia din trile germanice, dar intilnea. obstacole in expansiunea lui, nu numai din pricin c moravii pgini erau in lupte continue cu germanii, dar fi din pricin c misionarii germani nu cunofteau limba poporului pe care voiau s-l evanghelizeze. Frafii Chiril fi Metodiu petrecuser vreo trei ani pentru a traduce Sfin- tele Scripturi in limba slav, inventind pentru aceasta alfabetul glagolitic, fi in 863 plecar in Moravia. Propaganda lor avu un succes strlucit, dar, dup ce moare Rostislav, in zbuciumrile politice care urmeaz, liturghia slav incepe s fie atacat din ce in ce mai inverfunat de ctre clerul german catolic. Persecutafi fi izgoniti din Moravia, discipolii lui Metodiu se refugiaz in Macedonia fi apoi in Bulgaria, care toemai fusese ciftigat la creftinism. Ei gsesc aci, sub domnia lui Simion, care se urcase pe tronul Bulgariei dup Boris in 893, trimul prielnic pentru o spornic activitate cultural. Simion ifi fcuse educatia in Bizant, se deprinsese din copilrie cu operele lui Aristotel fi cu discursurile lui Demostene fi dobindise atita cultur greceasc, incit un sol contemporan german al regelui Otto I, de origine longobard, Luitprand, ne spune c bizantinii il socoteau pe jumtate grec. Hotrit s ridice starea cultural a poporului su, el introduce la curtea din Preslav, capitala trii, pompa fi ceremonialul bizantin, inalt arhiepiscopatul bulgar la rangul de patriarhie, proclamind autocefalia bisericii bulgare (917), zidefte biserici fi palate, organizeaz biblioteci fi stimuleaz cu avint opera de transplantare a literaturii bizantine, punindu-se el insufi la munc. De la el a rmas in literatura bulgar traducerea a 135 de discursuri ale sf. loan Hrisostomul, reunite sub numele de Zlatostruj (Valul de aur). Sub acest principe inêlept, pe care un panegirist bulgar contemporan il numefte noul Ptolomeu", discipolii lui Metodiu sint bine primiti. Incurajati de tar in munca lor de cultur, ei dau atita strlucire domniei lui Simion, incit toti slavistii o numesc epoca de aur a literaturii bulgare. Biserica bulgar recunosctoare pentru munca lor ii cinsteste in frunte cu cei doi apostoli Chiril si Metodiu sub numele de svetii sedmipocetni" (grupul celor 7 sfinti). In fruntea acestor discipoli st Climent, care a dat fiint slav in Macedonia episcopatului din Ohrida. El a lsat o serie de discursuri si biografia apostolilor Chiril si Metodiu, alctuite cu elemente legendre dup modelul hagiografiei bizantine, cuprinzmd discutiuni dogmatice ca de pild disputa lui Chiril cu sarazinii, cu cazarii, cu clerul latin din Venetia. ln aceeasi epoc a lui Simion trieste si loan Exarhul, un fei de patriarh al Bulgariei, care a transpus in literatura bulgar partea care interesa mai mult poporul su din opera fundamental de dogmatic a sfintului loan Damasceanul. Era firesc ca in epoca de crestinare a poporului bulgar toat strdania crturarilor s fie pus cu deosebire in serviciul operei de tlmcire a tot cea ce putea intri noua credint. Munca desfsurat in aceast privint este urias pe toate trimurile literaturii religioase. Astfel, in afar de crtile fundamentale ale
38
Bibliei, de textele liturgice, s-au tradus de ctre scriitori anonimi numeroase crti de dogmatic, ca de pild opera sfintului loan Damascean, comentarii privitoare la textele biblice, ca de exemplu comentarul sf. Athanasie din Alexandria, sau comentarul lui Hippolit asupra crtii lui Daniil; literatur ascetic fi mistic, ca de pild operele lui Efrem Sirul, ale lui loan Klimax (a crui scriere Lestvica, scara posturilor pe care trebuie s le urce omul pentru a ajunge la desvirsire moral, a fost tradus la noi in secolul ?.l XVII-lea de mitropolitul Varlaam), ale lui Teodor Studitul, regeneratorul vietii monahale bizantine din veacul al IX-lea, ale lui loan Moshos [Limonarion, foarte rspindit si la noi); si, in sfirsit, o bogat literatur omiletic culeas din operele sf. Vasile cel Mare, ale lui Grigore de Nazianz, loan Hrisostomul s.a. Dar asemenea discutiuni dogmatice fi speculatiuni teologice nu puteau multumi imaginatia naiv a poporului, care, in faza de copilrie a culturii sale, era mai bucuros dup povesti fi legende in legtur cu noua lui Credint si cu lumea inocnjurtoare. De aceea din bogata si variata materie religioas a Bizantului, aceea care s-a bucurat de mai mult trecere in literatura bulgreasc a fost literatura apocrif. Aceast literatur s-a nscut in vremurile de decadent ale poporului evreu si in primele veacuri ale crestinismului, fie din nevoia de a ridica moralul deprimat al poporului, fie din nzuinta de a lmuri unele puncte lsate in intuneric de Biblie din viata patriarhilor, a profetilor, a Mintuitorului, a apostolilor, fie, in sfirsit, de a dezvlui enigmele privitoare la creatiunea si sfirsitul lumii, la viata de dincolo de moarte. Lsind la o parte legendele privitoare la Vechiul Testament, mostenite din vechiul iudaism, literatura apocrif a Noului Testament a fost alctuit mai toat din legende populre formate in comunittile primitive ale crestinismului fiindc cea plsmuit de sectele eretice a fost distrus si a aprut sub numele unui patriarh, a unui profet, a Mintuitorului sau a unuia din apostoli, cu pretentia c a stat mult vreme ascuns ca o literatur postum, pin ce imprejurri fericite au scos-o la lumin. De aceea literatura aceasta a fost numit apocrif (de la gr. dTtoxpnxco = acopr, ascund, XTCXPUTCTO? = ascuns). Si fiindc pretentia acestei noi literaturi c ea este opera marilor personalitti ale Bibliei este neintemeiata, ea fiind o literatura neautentic, fals, termenul apocrif are dou note caracteristice: literatura care ar fi stat ascuns, ca un fei de oper postum, dar in acelasi timp o literatur neautentic, pseudoepigrafic, fals. Literatura aceasta este alctuit dintr-o vast materie de legende tesute de imaginatia naiv a poporului in jurul Mintuitorului si a familiei sfinte: asa-numitele evanghelii apocrife, ca de pild Protoevanghelia lui Iacob, fratele cel mic al Domnului, care, inspirat de dogma conceptiunii imaculate a Mintuitorului, invluie intr-un nimb de castitate si sfintenie nasterea, copilria si tineretea Sfintei Fecioare; sau Evanghelia copilriei, atribuit apostolului Toma, in care se arat pribegia familiei sfinte spre Egipt prin pustiu, precum si copilria Mintuitorului in Nazaret, sint inftisate cu elemente de miraculos intr-o adevrat apoteoz si, in sfirsit, Evanghelia lui Nicodim, in care se povestesc chinurile Mintuitorului, moartea lui si scoborirea in infern pentru liberarea celor drepti. Ciclul acestor legende apocrife se incheie apoi cu o serie de viziuni apocaliptice privitoare la sfirsitul lumii fi la contrastul dintre rai si iad, ca: Apocalipsul sfintului loan Bogoslovul, Apoealipsul sfintului Pavel, Cltoria Maicii Domnului la iad, Ascensiunea lui Isaia la cer, Cumntul lui Melodie al patarilor, care vor trece apoi si in literatura
39
noastr, unele chiar din secolul al XVI-lea. Cronicile bizantine, care povesteau, dup modelele clasice, toat viata zbuciumat a imperiului si a curtii din Constantinopol, nu au interesat pe crturarii de la inceputul literaturii bulgare. Dimpotriv, acestia gustau mai mult cronografele scrise de clugrii bizantini, care incepeau povestirea de la creatiune si care intretesau in urzeala biblic si istoric legende apocrife, traditii populre privitoare la imprati si alte multe elemente de folclor bizantin. Din bogata literatur de cronografe bizantine au trecut in literatura bulgar: hronograful lui loan Malalas, un siriac grecizat, care povesteste istoria lumii pin la anul 574; cronica lui Gheorghe Monahul Amartolos ( pctosul), care duce povestirea pin la moartea impratului Teofil; citeva fragmente din xpovoypx<pixov Zuvzopov a patriarhului Nikifor si cronograful lui Manasses incrcat de podoabe stilistice, care in originalul bizantin era scris in versuri, dar care in slav este tradus in proz si care va avea, dup cum vom vedea, o mare influent asupra clugrilor cronicari ai Moldovei Macarie si Azarie. La inceputurile crestinrii sale, nivelul cultural al poporului nu era desigur asa de ridicat incit s poat gusta frumusetea capodoperelor literaturii clasice grecesti, nici s poat pretui floarea poeziei bizantine. Crturarii bulgari si in primul rind clericii care stteau in fruntea activittii de transplantare a culturii bizantine au ales din comoara literar a Bizantului, in afar de ceea ce putea intri credint, numai acele opere cu caracter estetic care puteau fi pe placul maselor naive ale poporului. Asadar, in primul rind romanele populre. Astfel sa tradus, inc din secolul al XIII-lea: o versiune a romanului lui Alexandru cel Mare, care apoi a fost incorporat in Rusia in asa-numitele cronici grecesti, eleniskii letopisec (Malalas); romanul lui Varlaam si Ioasaf o prelucrare bizantin a legendei lui Buda, cel mai bun roman spiritual al evului mediu", tradus la noi de Udriste Nsturel, cumnatul lui Matei Basarab; o versiune din vestita carte de fabule indiene, tradus in literatura arab sub numele de Kaliiah si Dimnah, iar in literatura bizantin si slav sub numele
40
de Stefanites si Ihnilates (numele a doi sacali, eroi ai romanului); apoi o povestire cu elemente enigmatice, dar hazlii in acelasi timp, din cercul legendelor solomonice, intitulat Solomon fi Kitovras, care a circulat fi in literaturile medievale ale Apusului sub numele de Solomon si Marcolf fi care st la baza prelucrrii lui Croce, Bertoldo. Din acelafi ciclu de povesti venite din vechiul Orient in literatura bizantin, bulgarii au mai transpus in literatura lor romanul mtesat de proverbe, fabule fi enigme al lui Archirie fi Anadan, a crui form, cea mai veche, a fost descoperit in zilele noastre de o misiune arheologic german pe o insul de la cataractele Nilului, intr-un papirus scris cu 5 veacuri inainte de Hristos in limba armean. Romanul a fost tradus in slavonefte in secolul al XI-lea sau al XII-lea, probabil in tinuturile Macedoniei. Inbusit prin cucerirea bizantin, activitatea cultural renafte in Bulgaria sub al doilea imperiu romno-bulgar, la curtea tarilor din Tirnova, prin munca neobosit a marilor patriarhi Theodosie si mai ales Efthimie. Ctre sfirsitul secolului al XII-lea literatura sud-slav ifi strmut punctul de greutate in Serbia, care, inchegindu-se intr-o unitate politic, devine, sub conducerea lui tefan Nemanja, unui din statele cele mai puternice ale Peninsulei Balcanice. Trezit mai tirziu la viata literar proprie, Serbia a imprumutat limba bisericeasc, fi impreun cu aceasta fi literatura tradus, din Bulgaria, dar -copistii sirbi, copiind texte religioase, legende fi povesti bulgare, au introdus ln textele ce copiau limba trii fi a vremii lor. Bulgaria insfi intr in sfera de influent a culturii sirbefti, cci documentele scrise in Bulgaria la aceast epoc se resimt de influenza sirbeasc. La curtea din Vidin a tarului bulgresc Sracimir se intrebuinteaz in documente limba sirbo-slav fi in aceast limb este scris fi sbornicul copiat la anul 1.360 cu ajutorul Anei, sotia tarului fi fiica lui Basaraba al nostru. Literatura bulgreasc venea in Serbia prin mijlocirea mnstirilor din Muntele Athos. Legturile vietii de cultur a sirbilor cu Muntele Athos au fost innodate in secolul al XII-lea prin fiul lui tefan Nemanja, Ratko. Acesta, prsind strlucirea de la curtea domneasc a tatlui su, s-a retras in Muntele Athos, imbrcind haina monahal sub numele de Sava. Citiva ani dup, aceasta tatl su, Stefan Nemanja, renunt fi el la tron fi, venind cu sufletul umilit pe urmele fiului su, ifi caut un loc de odihn intre clugrii Muntelui Athos sub numele de Simion. Simion fi Sava au intemeiat in Muntele Athos mnstirea sirbeasc Hilandarul, care a innodat viata religioas a poporului sirb cu viata ascetic fi cultural a Muntelui Athos. Muntele Athos este o peninsula stincoas fi abrupt, acoperit numai de mnstiri ridicate de imprati bizantini, de tari bulgari, de cnezi sirbi, de domni romni fi de tari rufi. Aceste mnstiri adpostesc in eie clugri de neamuri diferite, care triesc in umilin^ o viat de adevrat frtietate crestineasc, uniti laolalt intr-un fei de republic, sub conducerea celui mai destoinic din soborul egumenilor: protul Muntelui Athos. Aceast republic de mnstiri a jucat un rol important in viata Rsritului ortodox, cci ea era nu numai inima din care pulsa viata religioas din Rsrit, dar fi un fei de bibliotec central a
popoarelor ortodoxe, cum spune unui din cei mai buni cunosctori ai literaturii sud-slave, profesorul Murko.
41
Din Muntele Athos au plecat textele fi misionarii culturii ctre ^rile slave. Un popas in drumul lor 1-au format mnstirile din Macedonia, leagnul literaturii bulgresti din epoca de aur, unde populafia bulgreasc se incrucisa cu populaîa sirbeasc. Din rsadurile bizantine aduse din Athos a crescut pe pmint sirbesc o literatur original de hagiografie fi cronici nationale.
ln afar de curentul acesta ortodox fi bizantin care se revrsa in Serbia din mnstirile Muntelui Athos, un alt curent, de un caracter cu totul deosebit, venea s invioreze literatura sirbeasc. Era un curent de cultur occidental care ptrundea dinspre |rmurile Mrii Adriatice. Litoralul adriatic, vechea Ilirie fi o parte din Panonia, fusese ocupat de croati cu citiva ani mai inainte de strmutarea sirbilor in sudul Dunrii. Inc de la inceputul afezrii lor pe coastele dalmatine, croatii sint cistigati la creftinism prin misionari trimifi din Roma, dup cererea impratului bizantin Heraclie. Dup o perioad de ezitri intre Roma fi Bizant, regele croatilor, Branimir, recunoscu in cele din urm, in 879, autoritatea bisericii papale. In 1102 croatii, dup o serie de zbuciumri interne, se alipesc la Ungaria fi intr in acest fei tot mai mult in sfera de influent a Ungariei fi a bisericii catolice. Cu un veac mai inainte tinuturile croate din jurul Dubrovnikului de azi Ragusa de altdat czuser sub influenta Italiei. La inceputul secolului al XI-lea dogele Venetiei, Petru al II-lea Urseolo, cucerefte o parte a trmului adriatic al Croatiei, unde cu timpul republic Sf. Marco izbutefte s stpineasc centre insemnate ca Zara, Veglia, Spalato, Lagosta fi citva timp Ragusa. Ragusa a fost cu deosebire poarta prin care influentele occidentale au ptruns in literatura fi in arta sirbeasc. Defi Ragusa fi-a redobindit libertatea, pe care cu mici intreruperi a izbutit s o pstreze pin in 1815 (congresul din Viena), cind a fost cedat o dat cu Venezia Austriei, totufi ea a rmas sub influenza venetian fi limba oficial a republicii dalmatine a fost mult vreme limba latin, sau mai exact un dialect italian. Legturile politice si economice ale Venetiei cu Ragusa au inlesnit in cetatea dalmatin afezarea. italienilor, care au adus cu ei in societatea slav obiceiuri rafinate, gustul pentru artele frumoase fi literatur. Pe de alt parte, slavii dalmatini, atrafi. de farmecul Venetiei, se due in Italia pentru completarea studiilor la Univer- sitatea din Padova. Ragusanii incep s serie chiar in limba latin fi italian.. Un tinr dalmat, Ilja Crejevic, primefte in 1478, la Roma, coroana de poet, fi versurile lui latine sint socotite ca cele mai frumoase dintre ale scriitorilor contemporani. Paralel cu influenta politic fi cultural a Venetiei pe trmurile dalmatine,, se intinde fi influenta bisericii. In Antivari fi in Ragusa se intemeiaser, din. veacul al XI-lea chiar, episcopate catolice de care depindeau numeroase biserici fi mnstiri, ca de exemplu: Sancta Maria de Retego, ling Ragusa, sau Sancta Maria de Mljet (Meleda), afezat pe virful unei insule stincoase inconjurat de pduri de pini. Prin aceste mnstiri in care clugrii croafi triau sub ascultarea Romei fi oficiau serviciul religis in limba latin, precum fi prin numeroase legturi politice, comerciale fi culturale, multe elemente din arta si literatura Occidentului medieval au ptrns in literatura croat. Astfel croatii au cunoscut de timpuriu acele drame liturgice ale evului mediu misterele, cum le numeau occidentalii, prikazanje sau skazanje, cum le
numeau croatii au avut poeti care s-au inspirat din lirica lui Petrarca si au cunoscut de timpuriu binefacerile Renasterii. Prin legturile cu Serbia, o parte din aceste elemente de art si literatura occidentals a ptruns in literatura sirbeasc, venind astfel s sporeasc tezaurul cultural al slavilor sud-dunareni.
INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV
BIBLIOGRAFIE Pentru literaturile sud-slave in general o bun oper de sintez este tot D r. M. M u r k o, Geschichte der lteren sudslavischen Litteraturen, Leipzig, 1908, in colecfia Die Literaturen des Ostens in Einzeldarstellungen. Pentru literatura bulgreasc: B o i a n P e n e v , HcTopaa EMrapcxaTa jiHTepaiypa, Sofia, 1933. Informitis si bibliografie si la A n g e l o v ; i G e n o v , Crapl BtJiraprca jlaTepaxypa (IXXVIII B), Sofia, 1922. Pentru literatura sirbeasc manualul lui P a v 1 e P o p o v i c, Ilpsritefl cpncse KaHMteBHOCTH, ed. a Il-a, Belgrad, 1913, este inc util, fiindc are la sfirsit pentru fiecare capitol o bibliografie bogat; M i l i v a j e B a g i 6, H3 crape cpncice khmokcbhocth, ed. a Ill-a, Beograd, 1926. Pentru literatura croala: Dr. D r a g u t i n P r o h a s k a , Das kroatisch-serbische Schrifttum in Bosnien und dir Herzegowina, Zagreb, 19 H. Pentru influentele italiene asupra literaturii iugoslave un bun articol de sintez: M i r k o D e a n o v i c , Les influences italiennes sur V ancienne litterature ycngoslave, in Revue de litterature comparee, XVI, 1934, pp. 30 52.
Izolati de romanitatea occidental prin unguri, care pin tirziu, la inceputul secolului al XI-lea, erau pgini, si de imperiul bizantin prin slavii de la sudul Dunrii, care din secolul al IX-lea erau ortodocsi, romnii au trebuit s primeasc in biseric liturghia slav. Aceast liturghie fusese infiintat de ctre fratii Chiril si Metodiu, greci din Salonic, dar care cunosteau inc din ca-sa printeasc limba slav si care convertiser la crestinism pe moravii principelui Rostislav. Limba in care ei traduseser Sfintele Scripturi era ins, dup cum s-a dedus din particularittile fonetice, limba bulgreasc vorbit pe timpul lor, deci in secolul al IX-lea, in jurul Salonicului. Dar cum eimpul lor de activitate apostolic se intindea peste tinuturile slavilor occidentali (strmoii slovenilor actuali), ei au trebuit s introduc in traducerile lor si elemente slave occidentale, dintre care unele de origine latin, altele de origine german. Traducerile fratilor Chiril si Metodiu, revizuite in Bulgaria in epoca de aur a tarului Simion, au fost curtate de elementele strine si de tot ce prea poporului de neinteles. Copii de pe aceste texte au trecut desigur si in nordul Dunrii si eie vor fi servit la oficierea cultului divin intr-o vreme cind ptura de populatie romneasc era strpuns de numeroase infiltratii slave, care nu fuseser inc asimilate si care au lsat urme puternice in limba si chiar in toponimia noastr: Gorj (Jiul de munte), Dolj (Jiul de cimpie), Rimnic (din Ribnic, de la ryba = pe^te, deci riul cu pesti"), Dimbovita (de la = stejar), Bucovina (tara fagilor), Bistrita (ap repede) etc. Oficierea ritualului crestin nu se putea, desigur, svirsi in toat plintatea lui fr evanghelii si fr texte liturgice. Era deci firesc ca texte slavonesti religioase din sudul Dunrii s fi trecut in nord si chiar s se fi copiat pe pmintul nostru. Hasdeu si I. Brbulescu cred chiar c unui din cele mai vechi monumente ale literaturii bulgare, Codex Suprasliensis, s-ar fi scris in trile noastre. Organizarea bisericii bulgare si extensiunea ei in nordul Dunrii, intr-o vreme cind
43
noi inc nu eram consolidate a contribuit si ea s innoade viata noastr religioas cu a slavilor sud-dunreni. Ne lipseste materialul documentar necesar pentru a lumina aceast epoc intunecat din istoria poporului romnesc. In anul cind, dup distrugerea Jaratului bulgar, Vasile al II-lea reorganizeaz ierarhia bisericeasc in Bulgaria cucerit, tinuturile vlahilor
sint men|ionate ca aflindu-se sub jurisdictiunea bisericeasc a episcopatului de Vidin, dar din actul imparatului bizantin, publicat de Geizer, nu se poate ti dac este vorba si de vlahii din nordul Dunrii. Inglobarea noastr in zona religioas slav de nuant bizantin este apoi intrit de imprejurrile politice in care s-a desfûrat find vietii noastre istorice pin la epoca nruirii statelor balcanice. Principatele romnesti apar in lumina Rsritului european abia cu citeva decenii inainte ca turcii s pun piciorul in Europa. Lipsa de mrturii documentare invluie viata poporului nostru din evul mediu intr-o negur deas. Din putinele stiri, pe care le culegem din documentele ieîte din cancelariile regilor unguri, reiese c in secolul al XIII-lea se gseau pe meleagurile noastre formatiuni mrunte de state, din care aveau s se inchege cu timpul, prin contopirea lor, prin alungarea ttarilor care invadaser sesurile si prin inlturarea ungurilor care aveau pretenfie de suzeranitate asupra tinuturilor din nordul Dunrii, principatul Trii Romnesti si al Moldovei. Cel dintii voievod care ridic steagul independentei pe plaiurile noastre este voievodul de la Jiu, Litovoi. El cucereste prti din Banatul unguresc al Severinului, refuz s plteasc tributul cuvenit regelui Ladislau Cumanul, dar pltefte cu viata aceast incercare, murind pe cimpul de lupta in anul 1279. Abia dup o jumtate de veac, cind, in urma stingerii dinastiei arpadiene, Ungaria era zguduit de mari frmintri i cind stpinirea ttarilor la Dunre se clatin, se intemeiaz, ca stat de sine stttor, principatul muntean. Basaraba, unind in ce imprejurri nu stim, fiindc ne lipsesc stiri documentare voievodatele mrunte sub sceptrul su, curtind sesurile Dunrii de stpinirea ttrasc i distrugind in 1330, in vile de la Posada, ostirea lui Carol Robert, este, cu drept cuvint, socotit ca ctitorul Trii Romnesti. Cam in acelafi timp se intemeiaz si Moldova prin Bogdan, voievodul romnilor din Maramures, care, rzvrtindu-se impotriva ungurilor, trece cu credincio?ii si peste munti in Moldova, ia in stpinire tara lui Sas, czut pe cimpul de lupt, atrage de partea lui pe moldoveni si distruge ostirile unguresti trimise impotriva lui. Principatul Jrii Romnesti si al Moldovei nu s-au putut deci inchega ca state independente decit prin lupte cu regii Ungariei, care ridicau pretentiuni de suzeranitate asupra tinuturilor din sudul si rsritul Carpatilor. In acele vremuri de mari zbuciumri, cind principatele romne erau in necontenite lupte cu regii catolici ai Ungariei si ai Poloniei pentru salvgardarea independentei lor, se constat intre conductorii Jrii Romnesti si ai statelor slave sud-dunrene strinse legturi politice, intrite prin inrudiri dinastice. Fiul-i urmaûl lui Basarab, Nicolae Alexandru, a avut o fiic pe care a cstorit-o cu tefan Uros, regele Sirbiei, si o alta, Anca, pe care a cstorit-o cu Sracimir, dinastul din Vidin. Aceste legturi de familie incheiate pe temeiul comunittii de credint au consolidat si relatiile politice. Cind, dup moartea lui Alexandru Basarab, Ludovic, regele Ungariei, trece Dunrea $i cucereste Vidinul, luind in captivitate si pe Sracimir, cumnatul domnului romn, acesta, ca s-l rzbune, atac orasele de granif din Ardeal, pin cind, in cele din urm. intervine o impcare intre unguri fi romni; fi Vidinul, cucerit de romni, este redat lui Sracimir, liberat din temnita ungureasc. Legturile dinastice dintre voievozii romni fi conductorii statelor slave din Balcani, precum fi comunitatea de credint care unea popoarele lor au fcut ca romanii s ia parte alturi de popoarele slave in luptele comune contra turcilor la riul Marita (1371), la Cosovo, unde a czut pe cimpul de lupta btrfnul cneaz al Serbiei,
Lazr, ducind cu el in mormint independenta farii sale, si mai tirziu, dup cderea statelor slave, in luptele de la Nicopole si de la Varna. Aceste strinse legturi religioase, politice si dinastice au sfirsit prin a ne alipi si mai strins de lumea ortodox a sudului dunarean bizantino-slav. Am vzut mai sus imprejurrile in care a ptruns la noi cultul divin in limba slav inc din secolul al IX-lea probabil. Mai tirziu, cind procesul de asimilare a elementelor slave din tinuturile noastre se incheiase si cind din haosul evului mediu fi-a fcut aparitia in lumina istoriei principatele noastre, limba in care se oficia serviciul divin a fost introdus la noi fi in cancelaria domneasc. Era pe timpul acela, ca dealtfel in tot cursul evului mediu, o strins corelatie intre limba de biseric si limba de stat: limba in care se oficia serviciul divin era in acelafi timp fi limba in care se redactau actele oficiale ale can- celariilor princiare: in Apus latina, in Rsrit greaca fi slava. Intrarea trilor noastre in zona culturii sud-slave este un fapt capital in istoria romneasc, cci a avut consecinte din cele mai insemnate pentru destinele viitoare ale neamului. Ea a fost fatal pentru toat cultura noastr veche. In secolul al XIV-lea, cind noi, abia iefiî din haosul invaziilor, incepem s ne organizm viata de stat, Occidentul strbtuse timp de patru veacuri un drum destul de lung si de bogat in literatur fi se ridicase pin la Divina Commedie a lui Dante, in care vibreaz sufletul Italiei medievale in ceea ce are el mai adinc i mai etern omenesc. Un veac mai tirziu, cind pe plaiurile noastre clugrul sirb Nicodim fi tovarfii si cldeau cele dintii mnstiri de piatr, pentru ca, in chiliile lor s inceap munca de copiere a manuscriselor de evanghelii slave, in Occident se incheia faza medieval a marilor literaturi europene fi, prin reluarea traditiilor cu antichitatea greco-latin, se iveau zrile Renafterii. Literatura care se dezvolt mai departe in Occident, pe temeliile Renafterii, o literatur bogat fi variat, difuzat prin inventia tipografiei, rmine strin sufletului romnesc, inchis in formulele invechite ale culturii bizantino-slave, pin la jumtatea veacului al XVII-lea, cind se deschide prin Polonia o fereastr ctre Occident. Ortodoxia fi slavismul ne-au izolat in bun parte de marile frmintri culturale ale Apusului. Alte popoare din jurul nostru, de ras finic sau slav, ungurii, polonii, cehii, primind fi stind in legtur cu creftinismul din Roma, au adoptat in biseric fi in cancelaria de stat limba latin, care a deschis perspectivele unei strlucite culturi antice fi care a inlesnit, mai tirziu, rspindirea umanismului fi a Renafterii. Noi, cu toat latinitatea fiintei noastre etnice, desprtiti de romanitatea occidental prin unguri, care pin la inceputul secolului al XI-lea erau inc pagini, am intrat in sfera de cultur a popoarelor sud-dunrene. Dar cu toate neajunsurile ce au decurs pentru noi din aceast situate fi pe care le vom vedea indat, totusi slavismul oricit s-ar prea de paradoxal la prima vedere a contribuit intr-o msur oarecare la pstrarea intact a unittii noastre etnice. Cci dac noi, in epoca de asezare a vietii noastre romnesti, am fi avut in biseric si in viata de stat aceeasi limba ca si ungurii, atunci este probabil c precum o parte din ptura conductoare a poporului nostru din Ardeal care, sub presiunea statului, primind catolicismul si mai tirziu calvinismul, s-a pierdut in nobilimea maghiar si a fest deznationalizat tot astfel nu ar fi fost exclus ca in aceleasi imprejurri si o parte din ptura popular s fi fost pierdut pentru romnism. Ortodoxia si slavismul nostru au format, intr-o vreme in care credint religioas era o puternic realitate sufleteasc, cimentul care a tinut strins legate sufleteste ramurile neamului rzle- îte inepute sub stpiniri diferite. Dar dac din punctul de vedere al integrittii etnice ortodoxismul ne-a adus
46
servicii incontestable, alipirea noastr la cultura slavilor sud-dunreni a restrins ins in chip simtitor orizontul vietii noastre literare. Mai intii, limba slav in care preotii nostri svirseau slujba bisericeasc era o limb vorbit in veacul al IX-lea in jurul Salonicului si in tinuturile Mace- doniei, dar care in epoca mtemeierii principatelor noastre ajunsese o limb. invechit, o limb moart. Numai cei care erau tinut>, prin profesiunea lor, s. o cunoasc se strduiau s o invete; de aceea singura clas cult era la noi, pe acele timpuri, ca dealtfel si la inceputul evului mediu occidental, clerul. In al doilea rind, cultura slav care sttea la dispozitia clerului nostru era ea inssi srae. Am vzut intr-un capitol precedent in ce consta literatura slavilor suddunreni, alimentat, pe de o parte, din cultura Bizantului, pe de alt parte, prin mijlocirea croatilor, din cultura Italiei. In patru veacuri de influente bizantine si de legturi cu trmurile italiene, slavii sud-dunreni transpuseser in limba lor in primul rfnd Sfinta Scriptur si crtile necesare serviciului liturgic, la care adugaser citeva crti de dogmatic si de mistic. ascetic, menite s intreasc credint cea nou in masele populre. De o deosebit trecere s-au bucurat apoi la popoarele slave legendele apocrife privitoare la materia Vechiului si a Noului Testament si mai ales legendele apocaliptice, care zugrveau in colori vii antagonismul dintre cele dou trmuri spre care se due sufletele oamenilor dup moarte: iadul si raiul. In locul cronicilor bizantine, care nu prezentau mult interes pentru ei, s-au multumit cu citeva cronografe, care, incepind povestea lumii de la creatiune, amestecau continuu elementul biblic cu cel apocrif si istoria veridic cu fondul legendr al folclorului bizantin. Din capodoperele literaturii clasice grecesti nu a ptruns nimic in literatura slavilor de sud, iar din literatura de imaginatie a Bizantului au trecut numai citeva romane cu caracter popular. Prin legturile coastelor adriatice ale Serbiei cu Venetia si cu cel eialte cetti italiene, literatura slavilor sud-dunreni se imbogtise cu citeva crti de florilegii, cu romanul lui Alexandru cel Mare, cu o versiune a romanelor bretone Tristan si Isolda, Lancelot, si in sfirsit cu citeva mistere religjoase. Literatura religioas canonic si apocrif, cronografe cu elemente apocrife si folclorice, romane populre bizantine si occidentale, citeva colectii de florilegii si citeva cronici sirbesti originale, acesta era orizontul literar pe. care-1 deschidea poporului nostru adoptarea limbii slavone c limb de cultur.
Dar dincolo de granitele lumii slave sud-dunrene era acel Bizant a crui strlucitoare civilizatie luminase evul mediu intr-o vreme in care focarele de cultur ale Romei vechi fuseser stinse prin invazia barbarilor. Era cetatea imperial a Constantinopolului a crei frumusete si ale crei comori de art uimise intr-atita lumea incit era cintat in bilinele rusesti si in romanele courtois ale Frantei medievale. Printr-un instinct superior de cultur, ctitorii principatelor noastre au cutat, dincolo de lumea slav din sudul Dunrii si intr-o vreme in care nu se putea prevedea prbusirea Peninsulei Balcanice sub turci, legturi directe cu Bizantul, pe dou ci: religioase si politice. Astfel Alexandru Basarab, ale crui fiice erau mritate, una dup Sracimir, despotul bulgresc din Vidin, alta dup Stefan Uros, regele Serbiei, cum s-a vzut mai sus a cerut patriarhului din Constantinopol un mitropolit. Pentru a satisface aceast cerere a domnului valah, patriarhul ridic in 1359 la rangul de mitropolit pe episcopul bizantin Iachint din Vicina, un orsel in Dobrogea, astzi disprut, i-i d ca scaun de resedint capitala de atunci a Trii Romnesti, Curtea de Arges. Legturile religioase cu Bizantul se continuar si dup moartea lui Iachint, cci urmasul su, Haritcn, fusese egumen al mnstirii Cutlumus si protos al Muntelui Athos, iar succesorul lui Hariton, Antim, este si el tot bizantin. Acesti mitropoliti bizantini ai Trii Romnesti innoad si mai strins legturile noului stat cu mnstirile Muntelui Athos. Docmentele descoperite recent la Muntele Athos ne dezvluie sprijinul acordat de domnii romni pentru refacerea mnstirilor din sf. Munte, prdate si arse de pirati in acele vremuri de agonie ale imperiului bizantin. Basarab dduse nu putin", spune documentul, pentru a se rezidi din temelie mnstirea Cutlumus, iar fiul su, Vlaicu-vod, a rezidit din temelie mnstirea, i-a fcut castru de aprare, i-a Inltat turnuri de priveghere, a zidit biserica, trapezria si chiliile si a druit-o cu mosii din Tara Romneasc. Recunosctor pentru aceste daruri frumoase, egumenul Hariton, viitorul mitropolit al trii, propune domnului s fie impreun ctitori: saev 01 Svo %ax iou %TT|Top3;. Dup zidirea mnstirii, multi clugri romni, in frunte cu mitropolitul Mihail si ieromonahul Iacob, se due in noua mnstire pentru a deprinde aco^p tipicul de viat athonit. Afluxul clugrilor romni devine din ce in ce mai numeros si mnstirea incepe a fi recunoscut in documentele postericare cu numele de lavra Trii Romnesti." Dup Vlaicu-vod, Radu cel Mare are si el o parte insemnat in rezidirea mnstirii; dar marele binefctor, nu numai al mnstirii Cutlumus, ci i al lntrcgului Munte Athos a fost ins Xeagoe Basarab. Gavril, protosul mnstirilor din sfintul Munte, dup ce insir toate daniile fcute de voievodul romn mnstirilor din trile balcanice, din Ierusalim si din Sinai, adaug: i fu ctitor mare a toat Sfetagora ... si in toate laturile de la rsrit pin la apus i de la amiazzi pin la amiaznoapte ... si toate sfintele biserici le hrnia. ^ La sfintirea mnstirii Curtea de Arges au fost de fat toti egumenii Muntelui f; Athos in frunte cu protul Gavril. I Vestea despre sfintenia vietii ascetice din Muntele Athos ajunsese chiar pin in tinuturile nord-vestice ale Ardealului, in Maramures. In anul 1391 I se afla la Constantinopol Drag, fiul lui Sas, desclectorul Moldovei. El strbtuse drumul pin acolo dup cum aflm din gramata patriarhului Antonie ca s inchine ctitoria familiei lui, mnstirea Sf. Mihail din Peri, patriarhiei din Constantinopol. Paralel cu aceste legturi religioase merg $i legturile politice. Vestea despre mretia Bizantului ajunsese pin la curtile domnilor noftri i avem mrturii contemporane din izvoare bizantine c inainte de cderea
Constantinopolului sub turci, domnii no^tri i$i trimiteau copiii in marea cetate de cultur. Cronicarul bizantin Duca ne spune c unul din fiii lui Mircea cel Btrin isi fcea ucenicia armelor, in tovrfia unor tineri compatrioti, la curtea impratului bizantin loan al VIII-lea, ca of it er in garda imperial. Acelaî cronicar bizantin adaug mai departe c in luptele pe care bizantinii le-au purtat cu turcii, care puseser piciorul in Europa, a luat parte $i un nepot al lui Mircea, Dan, care s-a luptat cu atita vitejie, incit impratul i-a pus la fndemina una din cele mai mari corbii ca s se intoarc in patrie. Dar, din nenorocire, aceste legturi directe cu Bizantul, aceste frumoase perspective care se deschideau pentru cultura noastr sub Mircea cel Mare sint in curind rupte prin invazia turceasc si prin cucerirea Constantinopolului. Prbusirea Constantinopolului a hotrit definitiv asezarea turcilor in rsritul Europei. Incepind cu anul 1393, cind Bulgaria intr in stpinire turceasc, si sfirfind cu anul 1498, cind Zeta, ultimul colt de stpinire cre^tina, isi pierde independenta, toat Peninsula Balcanic ajunge sub dominatie musulman. Cu aceasta se pune capt culturii strlucitoare a Bizantului. Abia intraserm in zona culturii bizantine, si aceasta se stinse sub apsarea turceasc. Bizantul mort nu mai putea inviora literaturile sud-slave la care noi ne adpaserm si care, eie insele, lipsite de sprijinul statului, intraser in agonie. Izolati de latinitatea catolic a Occidentului prin ortodoxismul nostru, noi continum s vietuim timp de citeva veacuri din frimiturile unei culturi formate in plin evul mediu si care la inceputurile culturii moderne se stinsese. De aci caracterul atit de deosebit fat de literaturile Apusului si, in acelasi timp, atit de medieval al literaturii noastre pin in pragul secolului al XIX-lea.
49
CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE

Cderea imperiului bizantin i a statelor sud-dunrene sub turci a pus capt literaturii bizantine din care se alimentau culturile slave ortodoxe a schimbat cu totul fata Rsritului european. Aêzarea turcilor pe trmurile Bosforului, dup cderea eroic sub zidurile cetîi a ultimului imprat bizantin, a avut consecinte catastrofale pentru cultura popoarelor creatine din Peninsula Balcanic. In aceste zile fatale multe capodopere ale spiritului omenesc fur pierdute pentru civilizatie", spune unui din istoricii imperiului bizantin. 1 Crtile au fost arse, evangheliile ferecate in aur i argint au fost rupte pentru ca s scoat aurul; icoanele sfinte au fost aruncate in foc pentru ca turcii s-si fiarb pe rugul lor carne. Impresionat de aceste sacrilegii, ptura intelectual a Bizantului a apucat drumul exilului. Unii crturari bizantini s-au refugiat in insula Creta si ctre celelalte insule ale Arhipelagului, care se gseau inc sub stpinirea latinilor din cruciada a IVa; cei mai multi s-au indreptat ins ctre trmurile Italiei,, unde, inc inainte de cderea Constantinopolului, in epoca de inflorire a umanismului, dominat de nzuinta intoarcerii ctre antichitatea clasic, erau cutafi ca profesori in universittile italiene, ca editori fi corectori de texte grecesti pe ling tipografiile de curind intemeiate, ca preceptori in familiile nobile. O falang intreag de eruditi ca Marc Musurus, profesorul savantului Pic de la Mirandola, loan Arghyropulos, Dimitrie Halcondylos, Theodor Gaza loan fi Constantin Lascaris, Visarion de Niceea fi multi altii s-au asezat astfel in principalele centre de cultur ale Italiei. O parte din ei tree in Franca, unde Francisc I, sedus de eleganta aristocratic a societtii italiene, de gustul ei pentru clasicismul grec si latin, de strlucirea artelor i literaturii in cettile italiene, a adus la curtea sa din Paris poeti, arhitecti fi pictori, ca Leonardo da Vinci, si a pus la cale intemeierea unui colegiu de profesori pentru aprofundarea limbilor vechi: latina, greaca i ebraica. Acefti eruditi bizantini au adus cu ei in Occidentul Europei manuscrisele pretioase ale literaturii clasice grecesti i le-au rspindit cu ajutorul tipografiilor de curind mtemeiate. Ei au introdus in universittile si in clasele aristo- cratice curentele de idei care inviorau, din secolul al Xll-lea, cultura bizantin: aprofundare clasicismUlui elin si idealismul filozofiei platonice. Aceste curente aduse de principalii reprezentanti ai culturii bizantine, incrucismdu-se cu preocuprile de intoarcere cat re clasicismul latin al veacului al XIV-lea, pun capt in Occident filozofiei scolastice insuflat prea mult de spiritul teologic si, intrind umanismul, inlesnesc aparitia epocii cunoscut in literaturile Occidentului sub numele de Renastere. Studiul scriitorilor antici pasioneaz intr-atit societatea acelui timp, incit modelele pentru literature nu mai sint cutate in productiile anterioare ale evului mediu, cu caracterul lor romanesc si cu nota lor de frgezime copilreasc, ci in literatura clasicismului greco-latin, cu spiritul ei de maturitate, de echilibru si de armonie. Atit de mare era entuziasmul epocii pentru clasicismul greco-latin incit reprezentantii noului curent considerau literatura evului mediu ca o literatura necioplit, barbar, cci, pretindeau ei, odat cu nruirea imperiului roman sub
1 A. A. V a s i l i ev, H istoire de lempire byzantin, trad, du russe par P. A. Brodia, A. Bourguina, Paris, Picard, 1932, II, p. 344. 50
loviturile barbarilor, fuseser inmormintate in ruinele lumii antice si artele frumoase. Inspirindu-se din modele latine si eline, ei reluar firul traditiei clasice si, deosebindu-se fundamental de predecesorii lor si prin subiectele tratate si prin.arta compozitiei, au reprezentat in literatura timpului o adevrat renastere. . Astfel crturarii Bizantului, emigrati in Occident, unde erau cutati, cu manuscrisele in care se aflau comorile de cultura ale strmosilor lor, des- teptind si tinind treaz interesul pentru vechea literatura greceasc, au avut partea lor de munc in asezarea temeliilor Renasterii. Dar, pe cind Occidentul se folosea de munca si cultura crturarilor greci, in limanurile bizantine, parasite de luminile acestora si inundate de puhoiul turcesc, cultura se stinge. Numai in insulele rmase sub stpinirea francez si venetian mai pilpiia inc o viat literar proprie, dar si acestea au czut, cu timpul, sub stpinirea musulman. Dup cderea Peninsulei Balcanice sub turci, vechile legturi culturale si literare dintre Occident si Orient, stabilite dup cruciada a IV-a prin stpinirea francez si venetian in imperiul bizantin, sint rupte. De alt parte, cultura adus de turci in Europa, intemeiat pe culturile asiatice si in bun parte pe cea persan si arab, era cu totul deosebit de cultura crestin a Bizantului si a Occidentului. In aceste noi conditii politice si sociale, limba bizantin, pierzindu-si coeziunea ei, incepe s se schimbe tot mai mult si ia aspectul unei limbi deosebite: este greca modern. Viata poporului grec, concentrat de aci inainte in jurul patriarhului, cruia turcii ii concedascr o parte din drepturile impratilor bizantini asupra credinciosilor lor, se desfsura de acum pe o linie nou. Cu cderea Constantinopolului, cultura si literatura bizantin se incheie. Tot atit de fatal a fost invazia turceasc si pentru literatura statelor slave suddunrene. Cucerirea turceasc s-a infptuit pe cind se desfsura faza initial din procesul de formatie si evolutie al organizrii lor sociale si culturale. Nimicirea independentei politice a pus capt si acestei evolutii abia incepute. Cruzimea cu care turcii au inbusit nzuintele de libertate ale popoarelor slave a rscolit adinc sufletul maselor populre. Orase ca Trapezica, arse pin in temelie, fruntasii orasului mcelriti in b'iseric, tineretul desprtit cu sila de printi si strmutat in Asia-Mic, bisericile transformate in geamii sau in grajduri asemenea represiuni singeroase au ingrozit populatia si au introdus panica in rindurile ei. Ca s scape de urgia turceasc, o parte din ea a trecut la mohamedanism, alt parte a renuntat la bunurile strmosesti si a luat drumul exilului. Cu deosebire ptura conductoare, nobilimea si clerul, care erau pirghiile de sus- tinere ale statului, urmrite de turci, fiindc sustinuser rzboiul sfint impotriva pginilor, au fost nevoite s-si caute alt patrie. Si cum singurele state ortodoxe din vecintate care mai pstrau inc autonomialor erau principatele romne, la noi si-au gsit limanul de adpost. Inrudirea voievozilor nostri cu ultimele dinastii sirbesti si bulgresti, precum si comunitatea de credint religioas a cultului divin in formele limbii slavone erau imprejurri prielnice pentru aceast migratiune. ln ^rile noastre pribegii au fost primiti cu generoas ospitalitate. Pe tronurile principatelor noastre s-au urcat ca sotii ale voievozilor romni si citeva reprezentante din aceste ultime vlstare ale familiilor domnitoare din Serbia, precum: despina Milita, sotia lui Neagoe Basarab, despina Elena, o rud mai tinr sau chiar sora despinei Milita, crescu.t si mritat in Moldova cu Petru Rares; Stefan cel Mare insusi se inrudea prin una din sotiile sale, Maria de. Mangop, cu ultima dinastie sirbeasc. Emigrarea pturii conductoare a popoarelor slave nobilimea si mai ales clerul
MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR
va contribui, dup cum vom vedea mai pe larg in capitolul urmtor, la intrirea culturii in forma slavon in trile noastre.
Siliti s se expatrieze, pribegii slavi au luat cu ei, spre a scpa de dezastru, comorile lor de cultur: manuscripte, odjdii scumpe, aere, icoane. Astfel se explic acele manuscrise slave din veacul al XIII-lea pe care le-a aflat in vechile noastre mnstiri si pe care le-a descris in catalogul su de manuscrise slavonefti din bibliotecile romnesti un invât rus, Iacimirskij. i tot pe aceast cale a ajuns la mnstirea Putna un aer vechi cu inscripîe greceasc, brodat cu fir, care fusese lucrat de clugrita Eufemia, imprteasa Serbiei si de fiica acesteia, care in clugrie se numea Eupraxia". Clugrii slavi, care isi fcuser ucenicia in atmosfera de misticism fi de cultur a Muntelui Athos, refugiati pe plaiurile noastre, au reorganizat viata monahal la noi, intemeind mnstiri trainice de piatr, care au devenit adevrate focare de cultur ale trecutului nostru. Cel dintii dintre aceftia a fost Nicodim, care, inc inainte de dezastrul din Cimpia Mierlei (1389), s-a stabilit in Tara Romneasc fi a zidit, sub Vlaicu- Vod (13641374), mnstirile Vodita fi Tismana. Nicodim era originr din Macedonia sirbeasc. Nscut la Prelep dintr-un tat grec din Castoria fi dintr-o mam sirb, el imbrcase de timpuriu rasa monahal in Muntele Athos. Mai tirziu a intervenit chiar intr-un moment critic al vietii religioase a poporului sirb, ajutind s se impace conflictul dintre patriarhie fi biseric sirbeasc, conflict care ajunsese afa de departe, incit patriarhia aruncase anatema asupra bisericii sirbefti. Nicodim isi cutase impreun cu ucenicii si un adpost la noi fi aci, cu sprijinul lui Vlaicu-Vod, a ridicat mnstirea Vodita. Ni s-a pstrat actul de danie al lui Vlaicu-Vod cel mai vechi document intern ctre mnstire, prin care ni se spune c domnul romn dup indemnare dumnezeiasc ... ascultind pre cinstitul intru clugri Nicodim ... cu a lui < a domnului) cheltuial fi druire ... iar cu munca lui Kyr Nicodim fi a fratilor lui a zidit fi a zugrvit mnstirea. Nicodim, care ifi fcuse probabil ucenicia la mnstirea Hilandar din Muntele Athos, a introdus la noi normele de viat monahal fi tradiîile de cultur ale clugrilor athoniti. Pentru ca munca lor de cultur s se poat svirfi nestingherit, domnul le druiefte, pe ling odjdiile fi doarele necesare, mofii: satul Jidoviftita fi eite glete vor fi de la satul lui Costea Topolnita, si pe Dunre de la 8 vrfii venitul domnesc si toat viltoarea din mijloc cu toate, i Dunrea de la povirniful Orehova, ce duce la podul cel mai de sus la Ru$ava, i Vodita cea mare pe amindou laturile cu nucii, cu livezile si cu Terovtul, cu silistea Bahnei". Deosebit de aceasta, el mai druieste, pe fiecare an, din casa domneasc, la hramul mnstirii, cite 1 000 de perperi, precum i burdufuri de brinz, casuri, maje de cear, imbracminte si 12 pturi. In acelaî document domnul mai rinduieste ca nimeni dintre urmasii sai s nu se amestece in administratia interioar a mnstirii, ci clugrii insisi, dup chibzuinta lor, s-si aleag staretul. Aceasta grij deosebit pe care domnul o pune la intemeierea si consolidarea mnstirii se explic prin faptul c, intr-o vreme in care limba de cultur a neamului era o limb strin, pe care o intelegea numai clerul si pisarii din cancelariile domnesti, mnstirile erau singurele institutiuni de crturrie. ln
52
manstiri se aflau bibliotecile de manuscrise slave aduse de fugarii sud-dunreni, in mnstiri se aflau coli in care se putea invta limba slav si, in sfirsit, in mnstiri se invta ?i arta caligrafiei. Caligrafii erau in mare vaz, fiindc se indeletniceau cu copierea si rspindirea manuscriselor necesare cultului divin intr-o epoc in care tiparul nu era inc cunoscut. Nicodim insusi, care era un clugr de o cultur aleas pentru timpul lui, era in acelasi timp =i un caligraf de mare talent. De la el ne-a rmas o frumoas evanghelie, scris pe pergament, impodobit cu miniaturi i viniete, cu o not de Popa Nicodim ... in al aselea an al perse- cutiunii sale, iar socotit de la inceputul lumii 6913 < = 1405 Normele si traditiile vietii culturale din sf. Munte au fost introduse apoi si in Moldova, prin ucenicii lui Nicodim, care aduseser si acolo traditiile de munc ale monahismului athonit. Un rol important pare s fi jucat aci clugrul bulgar Grig ore Tamblac, de origine din Tirnova, scriitor de seam, trimis de patriarhia din Constantinopol la Suceava ca s refere asupra cererii lui Alexandru cel Bun de a se intemeia o mitropolie in Moldova. El a fost mare dascl al bisericii moldovenesti, predicator la curtea lui Alexandru cel Bun si egumen al mnstirii Neamtului. Sub imboldul primit, se incepe in Moldova opera pioas de copiere a manuscriselor religioase. CALIGRAFI i MINIATURISTI. Arta caligrafiei capt astfei si la noi, in aceste timpuri premergtoare tiparului, un puternic avint. In linistea patriarhal a lcaûrilor de reculegere sufleteasc, clgri harnici copiau cu rbdare, pentru slava lui Dumnezeu si pentru mintuirea sufletului lor, textele Sfintelor Scripturi, impodobindu-le cu viniete, miniaturi si initiale colorate frumos in bronz, rosu, verde, negru si albastru. Cheltuielile pentru procurarea materialului chinovar, colori, pergament, sau hirtie adus din fabricile Venetiei, ale Sileziei, ori, mai tirziu, in a doua jumtate a secolului al XVI-lea, din fabrica de hirtie a lui Hans Benkner, de la Brasov erau suportate de domni i de mitropoliti, de episcopi si de egumeni, de boieri i de negustori, care, asociindu-se astfei la o oper necesar sfintelor altare, infelegeau s indeplineasc o fapt crestineasc. In sufletul celui care pltea cheltuielile si in al artistului care indeplinea munca de mig- leal nu intra nici un gind de desertciune omeneasc, ci totul se svirsea pentru slava lui Dumnezeu. De aceea multi dintre cei ce s-au muncit s- copieze si s ilustreze cu miniaturi si frontispicii colorate manuscrisele nici nu si-au semnat numele, iar cei ce au cutezat sa-î insemne numele au fcut-o cu mult umilint: Prea pctosul si netrebnicul si umilitul si blestematul caligraf, monah Silion, a scris acesf sfint tetraevanghel in sfintul locas Deal, din porunca robului lui Dumnezeu ieromonah Ieremia egumen; Am scris eu pctosul si cel din urm intre preoti, caligraf protopop Ion Sirbul". Erau florile evlaviei crestine pe care sufletele romnesti ale veacurilor trecute le-au adus ca prinos Domnului. Aceste opere mchinate sfintelor altare reprezint in cultura si arta romneasc a secolelor XVXVII aportul cel mai pretios. In evolutia miniatu- risticei din marea slavoneasc a Rsritului ortodox care ne inconjura, munca de art svirsit pe pmint romnesc de anonimi clugri robi ai lui Dumnezeu reprezint o treapt superioar si ea a servit in secolele al XVlea si al XVI-lea de model vecinilor nostri ortodocsi de la rsrit. N-o spunem numai noi aceasta, ci o recunosc insisi invtatii rusi. ln a doua jumtate a secolului al XV-lea si la mceputul secolului al XVI-lea spune Iacimirskij stilul moldovenesc
predomin si in manuscrisele rusesti, dar aci totul iese oarecum tiptor si mizglit si ornamentatiile rusesti stau foarte departe de modelele lor, de acele manuscrise luxoase moldovenesti, care la timpul lor au fost druite vechilor mnstiri de domnitori si ierarhi si care acum impodobesc cele mai bune biblioteci de manuscrise (trad, d-nei Piscupescu). Textul era copiat cu pan de gisc cu rosu si cu negru intr-o caligrafie care era ea inssi o oper de art, dar toat frumusetea manuscriselor o alctuia decorarea. Paginile care deschideau un capitol erau impodobite cu frontispicii. Acestea, foarte variate ca desen si colorit, se pot reduce la trei tipuri principale: unele erau geometrice, alctuite totusi din linii fine care se impletesc in form de romburi, de cercuri, de dreptunghiuri; altele botanice, alctuite din flori stilizate: lujere, lalele, garoafe, crini, miosotis; multe zoomorfice, pasri sau animale reale sau fantastice: vulturi, puni, corbi cu crucea in gur (stema Trii Romnesti), lei, ursi, balauri inaripati, aspide s.a. De multe ori aceste trei tipuri de frontispicii se combin armonios intre eie, incheindu-se sus cu o cruce pzit de lei sau de aspide, ori umbrit de flori si de puni. Un deosebit farmec il ddeau manuscriselor miniaturile care deschideau textul si care erau imprstiate in cuprinsul marilor diviziuni ale scripturilor biblice si liturgice. Eie inftisam - adesea pe un fond bronzat sau pe un rosu de purpur in chenare de portaluri impodobite cu flori, chipul evanghe- listilor sau al marilor liturgisti, scene din viata Mintuitorului sau chiar chipul voievozilor sau al boierilor, uneori si al mitropolitilor care porunciser copierea si iluminarea manuscrisului. Evanghelia scris in 1473 din porunca lui Stefan cel Mare pentru mnstirea Humor pstrat azi in mitropolia din Cer- nuti inftiseaz pe marele domnitor, cu plete blonde, ochi albastri, oferind in genunchi evanghelia copiat Maicii Domnului, protectoarea mnstirii. Intr-un manuscris in care se afl o evanghelie scris in Craiova la 1583 de protopopul caligraf loan Sirbul, druit de marele armas Danciul si de Radul Postelnicul mnstirii Gura Motrului, si o alta de la biserica Sf. Nicolae din Chilia si scris in 1593 si ferecat in 1644 de Matei Basarab, se gseste pe o pagin portretul domnului in picioare, cu pletele si barba alb, imbrcat in
54
mantie imblnit de brocard cu fir de aur peste costumul inflorat cu fir de argint, iar pe alt pagin, portretul doamnei Elina purtind peste invelisul alb al capului cununa domneasc, imbrcat ca si sotul cu aceeasi manta blnit cu fir, sub care se vede rochia argintie cu flori si riuri verzi si cu dungi aurii pe poale. De o deosebit varietate era ornamentarea literei initiale cu care se incepea un capitol. Litera, pe un fond albastru, rosu sau bronzat, mrit mult, era aletuit din, linii si spirale care se intretes in forme de vrejuri sau de petale, de sepale si de flori, ori cuprindeau intre liniile ei pasri si animale reale sau fantastice: puni, lei, ursi, pelicanul care isi sfisie pieptul pentru ca din sing eie lui s-fi hrneasc puii, imaginea Mintuitorului din Fisiolog, sau aspide motiv imprumutat din acelasi Fisiolog serpi uriasi care numai cu privirea inveninat pot ucide viettile de la distant. Modelele pentru ornamentarea manuscriselor veniser din Bizant, care suferise in aceast privint influenta artei asiatice, mai ales a celei persane si a celei armene. Eie fuseser aduse din Muntele Athos prin clugrii slavi si greci, pripsiti in trile noastre. Cel mai vechi caligraf miniaturist in Tara Romneasc a fost clugrul sirb Nicodim, ctitorul mnstirii Tismana, care ne-a lsat un evangheliar, copiat si ornamentat in 1405, pstrat inainte de rzboi in Muzeul de antichitti, dar transportat in zilele de restriste ale rzboiului la Moscova, de unde nu ne-a mai fost restituit. ln Moldova, cel mai vechi caligraf si miniaturist pare s fi fost Grigore Tamblac, dar manuscrisele atribuite lui de Iatimirskij sint de fapt ale lui Gavril Urikovici. Intre clugrii greci pripsiti la curtile domnilor nostri unii erau adevrati artisti in mestesugul impodobirii manuscriselor. Asa, de pild, Matei Mitropolitul Mirelor, care ne-a lsat o cronic in versuri grecesti a evenimentelor petrecute in Tara Romneasc intre anii 16021618, a copiat in 1610, cu cheltuiala Ctlinei, mare bneas a Craiovei, o evanghelie greceasc, ajuns acum in mnstirea Sfintul Sava. Intre caligrafii si miniaturistii strini care au lucrat in trile sau pentru trile noastre se gsesc si femei, ca de exemplu Melania din Leontopol. Prima scoal de caligrafi miniaturisti pare s fi inflorit in mnstirea Neamtu, unde, in 1429, clugrul Gavril Urikovici in care N. Iorga vede un reprezentant al familiei Ureche, care si-ar fi transcris numele in form slavon copia din porunca lui Alexandru cel Bun si a sotiei sale Marina un. evangheliar greco-slavon. O deosebit inflorire a avut arta miniaturii in vremea lui Stefan cel Mare. Viteazul domn a tinut s vesniceasc numele su nu numai prin strlucirea armelor si prin tenacitatea cu care a aprat pmintul. Moldovei, dar si prin impulsul dat culturii. Pe timpul su si din porunca lui, in marile mnstiri atunci intemeiate, lucrau numerosi artisti ai scrisului.. Astfel in mnstirea Putna gsim pe Palade monahul de la care ne-a rmas un evangheliar care se pstreaz in biblioteca mnstirii, pe Spiridon ieromonahul de la care se cunoaste un evangheliar slavon, aflat acum la Moscova, si pe Filip ieromonahul, care, in 1502, copia un evangheliar slavon pentru mnstirea Zografu din Muntele Athos. In mnstirea Humor aflm lucrind in 1473 un alt caligraf, Nicodim, care ne-a lsat intre altele un frumos evangheliar slavon, pstrat acum in mitropolia din Cernuti. Si in vechea mnstire de la Neamtu gsim in 1493 un caligraf de talent, pe Teodor M[i]riescul, care a lucrat in 1493 o evanghelie, pstrat acum in Biblioteca din Mnchen. Dintre mitropolitii ulteriori ai Moldovei, merit s fie amintit aci ca un caligraf de mare talent Atanasie Crimea sau Crimcovici, care a impodobit ctitoria lui de la Dragomima cu citeva din cele mai frumoase produse ale
55
caligrafiei si miniaturii romnesti. Si in Tara Romneasc au fost caligrafi iscusiti de la care ne-au rmas manuscrise impodobite frumos cu miniaturi, ca: Radu Drghici din Mnicestii judetului Teleorman, care copiaz in 1574 un evangheliar pentru Petru Schiopu si fiul su Marcu, sau Popa Ion Sirbu, care lucreaz la Craiova din porunca lui Mihnea-vod, sau mitropolitul Anania de pe vremea lui Matei Basarab .si altii. Introducerea tiparului in trile noastre a dat o lovitur puternic dezvoltrii frumoase pe care o luase arta caligrafiei si a miniaturii la noi. Totusi ea reinvie in epocile domniilor, relativ linistite, ale lui Matei Basarab si Vasile Lupu i mai ales in vremea lui Brincoveanu, cind gustul pentru migal si frumos se vdeste si in hrisoavele scrise in cancelaria domneasc. Merita s fie subliniat fi aci ca o trstur a poporului romnesc, care ln tot cursul atit de dramatic al istoriei sale a comptimit cu suferintele vecinilor gindul cre^tinesc al domnilor, mitropolitilor si boierilor notri de a trimite, impreun cu ajutoare de bani, $i manuscripte copiate frumos mnstirilor obidite sub apsare turceasc din sud-rsritul Europei. Unul dintre cei mai generosi domni in aceast privint a fost xnsuî Stefan cel Mare. Un minunat evangheliar copiat si impodobit cu miniaturi din porunca lui, de ieromonahul Filip, in 1502, a fost druit mnstirii Zografu din Muntele Athos si se pstreaz acum in Biblioteca Naîonal din Viena. Petru Rares, urmind pilda tatlui su, a druit si el o frumoas evanghelie mnstirii Xeropotamul si o alta mnstirii Vatopedi, amindoua in sfintul Munte. Fiica lui Petru Rares, doamna Chiajna, i sotul ei, Mircea Ciobanul, trimiteau in dar, la 1545, mnstirii Dionisiu din Muntele Athos un evangheliar ferecat in aur i argint, cu chipul donatorilor. Astfel de donatiuni au fost numeroase. Cltoriile fcute in anii din urm de d-1 Marcu Beza au scos la iveal un pretios material de manuscrise cu miniaturi imprstiate pe aceasta cale in tot Orientul grecesc: in mnstirile din Muntele Athos, din arhipelagul grecesc, din Siria, din Ierusalim. Studii intreprinse de d-1 Em. Turdeanu in Serbia au invederat cit de intins a fost generozitatea romneasc i in aceasta directie. Manuscripte romnesti cu miniaturi din vremea lui Stefan cel Mare se gsesc pin in Cetinje din Muntenegru, altele de la diferiti domni se gsesc :in mnstirea Krusedol (din vremea lui Mihai Viteazul), la Sisatovac, la Remetea, la Milesevo, Hopovo, Studenica fi multe altele. Se intimpla uneori chiar ca unul din iscusitii caligrafi ai trilor noastre, mutindu-si rosturile vietii monahale in Muntele Athos, s continue acolo munca de glorificare a domnului prin arta scrisului. Asa, de exemplu, pe vremea lui Vasile Lupu, care luase sub ocrotirea sa mnstirea Zograful din Muntele Athos, druind-o cu mosii din Basarabia, un clugr moldovean, Chiril Hluboceanu, fiul lui Ursu dintr-un neam de hatmani, incheia in mnstirea Zografu, in ajunul Crciunului din anul 1639, din porunca ieromonahu-
:56
lui Paisie, un apostol; in vara anului urmtor un mineiu pe luna mai, iar la sfirfitul anului 1640, o psaltire. Citeva din capodoperele miniaturii romnesti impodobesc azi marile biblioteci ale Apusului. Evangheliarul copiat in 1429 de Gavril Urikovici se afl tocmai in Biblioteca Bodleiana din Oxford; un evangheliar, copiat din porunca lui tefan cel Mare pentru mnstirea Zografu, se gse^te in Biblioteca Imperiala din Viena; un altul copiat in 1492 a ajuns in Biblioteca din Mnchen. LEGTORI DE MANUSCRISE 1 CRTI. In legtur cu arta miniaturii a inflorit in umbra mnstirilor noastre si arta legtoriei. Desi e sigur c mesteri iscusiî in legtura crtilor se aflau in marile centre de viat romneasc ale trecutului, ca acel Ioachim, zltarul din Suceava", a crui min de tarin a ferecat in argint pentru Gheorghe Izlozeanu, pircalabul din Hotin, evanghelia pe care acesta a druit-o bisericii din cetatea sa, totusi e probabil c si in mnstiri se gseau clugri legtori de crti. Manuscrisele,. caligrafiate frumos si impodobite cu splendide miniaturi, erau legate in scoarte de lemn, imbracate in piele sau in atlas, ori ferecate in aur sau argint. Chenarele omamentelor, spate in piele sau in metal pretios, sint de o rar frumusete i finete, iar scenele biblice, in care se amestec adesea motive apocrife, pot sta cu cinste alturi de cele mai frumoase exemplare ale Occidentului. lata, de pild, una din cele mai vechi legturi din cite cunoastem pin acum, aceea. a evangheliei druit in 1519 mnstirii Bistrita de marele jupin Marcea si de sotia sa Marga. Pe prima copert e spat in aur scena coboririi Mintui- torului in infern pentru a sfrima lanturile robiei i a mintui din imprtia. ve^nicului intuneric pe primii oameni, scen inspirat din evanghelia lui Nicodim. Aceast scen simbolic a jertfei lui Hristos pentru mintuirea omenirii cu moartea pre moarte clcind se gseste imprimat foarte adesea in aurul sau argintul copertelor de evanghelii, ca bunoar pe legtura unei evanghelii grecesti din 1598, lucrat cu cheltuiala domnului Iere- mia Movil î a sotiei sale Elisaveta, aflat acum la mnstirea Sinai din Siria; pe dosul unei evanghelii copiat de mitropolitul Ungrovlahiei Luca in 1516, aflat acum la Ierusalim; pe coperta unei evanghelii a doamnei Elena, so|ia lui Petru Rares, î pe aceea a lui tefan Rares, ambele la Ierusalim1; pe alta, pe care Brincoveanu o druia in 1697 mnstirii din insula Patmos. Dei scena este aceeasi, totusi chenarele in care este incadrat, dispozitia grupului, mi^carea personal elor, desenul dau fiecrui exemplar o indi- vidualitate aparte. In Biblioteca Academiei Romane se gsesc crti din epoca lui Coresi legate in aur si argint, care sint prin migala lor o minune de art. Merit apoi o mentiune special legturile care imbrac splendidele manuscrise cu miniaturi ale mitropolitului Crimea. Unele ne dau, in coltul din dreapta si din stinga al scenei cu coborirea Mintuitorului in iad, chipul mitropolitului Crimea $i al domnului trii, Ieremia Movil. Citeodat, in scenele biblice, apar in coltul de jos din dreapta sau din stinga si chipurile donatorilor.
1 V. M a r c u B e z a, Urme romnesti in rsritul ortodox, p. 7* 20 119. 3T
BIBLIOTECI. In mnstirile noastre se aflau pe timpuri biblioteci bogate, care ins, in viltoarea vremurilor, s-au imprstiat si pierdut. Numai citeva mnstiri, ca Neamtu, bunioar, mai pstreaz ceva din zestrea cultural de altdat. Multe rmsite din aceasta viat de cultura mnstireasc au trecut granita, chiar sub ochii nostri e destul s amintim cazul cronografului lui Moxa, pe care profesorul rus Grigorov l-a cumprat in Bucuresti si l-a dus la Moscova, sau evangheliarul cu miniaturi al lui Nicodim, trimis in timpul rzboiului la Moscova si rmas acolo. In mijlocul indiferentei generale, Academia Romn, pretuind importanta manuscriselor slavonesti pentru luminarea unei epoci destul de interesant din cultura veche romneasc, dar, din nenorocire, prea putin cunoscut, a inceput s le adune. Depozitul ei numr pin acum 650 de manuscripte, inventariate sumar de regretatul slavist I. Bogdan si copiate intrun catalog scris de d-1 Iuliu Tuducescu. Cercetarea aprofundat a acestor texte -ridica probleme din cele mai interesante. In primul rind eie ne ajut s determinm curentele slave care s-au inerucisat in cultura romneasc din veacurile al XVr-lea si al XVT-lea. Fr s anticipm o concluzie pe care numai un studiu aprofundat ar putea-o da, observm totusi, dup datele inventarului, c pin in secolul al XVI-lea textele slave din trile noastre sint de redactie mediobulgar si paleosirb, in Moldova predominind influenta mediobulgar, in Muntenia cea paleosirb. In nordul Ardealului apar si texte de redactie ruseasc, probabil ucrainean. De la sfirsitul secolului al XVI-lea, adic dup cstoria lui Stefan cel Mare cu Eudoxia, sora cneazului Simeon Olelkovici din Kiev, si mai ales din epoca lui Vasile JLupu si Matei Basarab, cind se intinde in principatele romnesti influenta kievian a lui Petru Moghil, incep s apar in Muntenia si Moldova ?i texte de redactie ruseasc. Un in teres deosebit il infatiseaz apoi, prin vechimea ei, psaltirea in slava bisericeasc, copiat pe pergament din porunca lui Branko Mladeno- vici in 1346, cunoscut in lumea slavistilor prin descrierea lui Fr. Miklosic si folosit de Iagic in editia data de el Psaltirii din Bologna (nr. 205)1; dar mai ales o serie de texte in redactie paleosirb copiate pa pergament inc din veacul al XIII-lea, precum; o evanghelie (nr. 4), un apostol (nr. 20) si dou foi in interiorul scoartelor unui manuscript adus de la mnstirea Neamtu. Prezenta unor asemenea texte, anterioare intemeierii principatelor, in mnstirile romnesti nu poate fi un fapt banal, fiindc dac unele pot fi si achi- zitiuni tirzii, altele au fost aduse de valul clugrilor slavi sud-dunreni care si-au prsit patria in fata invaziei turcesti. Aceste manuscrise slavone aduse din sudul dunrean constituiesc primul fond al vechilor biblioteci mnstiresti din trile noastre. Citeva exemplare deschid o perspectiv interesant asupra circulatiunii textelor si copistilor in cuprinsurile romnesti. Un manuscript de evanghelie (nr. 204) in mediobulgar a fost copiat in 1651 de Vasile Bosie, dasclul din Tara Moldovei'', din porunca boierului Radu, marele comis, care l-a druit apoi mnstirii Cozia. Un molitvenic (nr. 32) copiat in Moldova, proprietate a unei biserici cu hramul Sfintul Nicolae, a fost gsit tocmai in comuna Sin- giorgiu din Ardeal. . Alte manuscripte dezvluie un colt din viata dramatic a culturii romnesti: un minei pentru srbtori, czut in miinile turcilor, a fost cumprat la 25 noiembrie 1620 de uricariul Lucaci si druit mnstirii Vizantia din Moldova (nr. 49). . Cit priveste cuprinsul, textele sint foarte variate. Mai intii, cum e firesc, multe evanghelii si texte liturgice; apoi scrieri patristice si opere ascetice; vieti 1 Vezi si descrierea lui A 1. O d o b e s c u , in Revisti roynn, I, 1861, p. 709 725. 38
de sfmti mineie si patericuri schitice, adic vieti de asceti, unele de origine bizantina, ca Lavsaicul lui Paladie din secolul al IV-lea, sau Limo- nariul lui loan Moshos din Sinai (secolul al VIII-lea) altele de origine ruseasc, precum Prologul lui Dimitrie, mitropolitul Rostovului (16891705). Alturi de texte religioase sc- gsesc si colectii de legi, precum Pravila mare- sau Nomocanonul lui Mihail Vlastaris, in redactie mediobulgar, copiat de monahul Ghervasie pe timpul lui Stefan cel Mare, la 1472 (nr. 131); o colectie de legi cu caracter monahal, al crui text st la baza Pravilei de la Govora a lui Moxa, colectia copiat din porunca mitropolitului Theofan al Moldovei la 1618. 0 alt serie de texte din Biblioteca Academiei apartin istoriografiei, precum: Amartolos din secolul al XVI-lea (nr. 320); Manasses si Vrienios (nr. 147) $i, in sfirsit, citeva romane populre, ca Varlaam si Ioasaf in redactie mediobulgar din secolul al XIV-lea, la care e de adogat si cea mai veche versiune a Alexandriei copiat in mnstirea Neamtu. Pe linga aceasta zestre a culturii slavone rsdit pe pmint romnesc, mai gsim in colectia Academiei Romne si creatiuni romnesti in limb slava, ca: analele de la Putna; o copie de pe cel mai vechi pomelnic romnesc de la Bistrita inceput in 1407, cu numele domnilor Moldovei si al doamnelor lor, cu al familiilor domnitoare inrudite din Tara Romneasc, cu al mitropolitilor, episcopilor...; imnuri religioase create de Filothei monahul, fost logoft al lui Mircea cel Batrin (nr. 209); in sfirsit, citeva opere ale mitropolitului kievian Petru Moghil, vlstar de domni moldoveni, si o viata a sfintului loan cel Nou de la Suceava, opera a lui Grigore Tamblac. Ceea ce avem azi este o slab rmsit din ceea ce a lost odinioar cultura slav in mnstirile noastre. Vestea despre bogtia bibliotecilor noastre trecuse inca din timpurile vechi granita. In 1556 tarul Ivan cel Groaznic, avind nevoie de o sintagm cu materia asezat dup ordinea literelor chirilice, trimitea dup exemplare in Moldova lui Alexandru Lpusneanu.1 Si marele mitropolit al Kievului, Petru Moghil, cuta manuscrise pentru tipriturile sale in mnstirile romnesti. . scolile. Din numeroase notite pstrate pe filele manuscriselor vechi rezult c cei mai de seam crturari si copisti ai veacurilor trecute s-au format in scolile din mnstiri: Bistrita, Neamtu, Putna, Voronet, Slatina, Sucevita din Moldova; Tismana, Cozia, Bistrita din Oltenia; Dealul, Govora s.a. in Muntenia. Mnstirile erau depozitarele de cultur slavon si, intr-o vreme in care serviciul divin si actele de cancelarie domneasc se redactau intr-o limb strin moart era firesc ca viitorii clerici fi dieci sau pisari s deprind rudimentele de instructie slavon in scolile mnstiresti. Din aceste fcoli au iefit in bun parte vechii dieci de cancelarie care poart nume romnefti, ca: Otel, Oant, Lupul, Vulpas, Buzdugan, Ctelean, Ion Marjire pisarii lui Petru Rares, Musat si Crciun, pisarii lui Mihai Viteazul. Instructia in mnstiri avea desigur un caracter religis si ea se va fi mrginit la scris fi citit, la deprinderea limbii slavone pe textele Sfintelor Scripturi fi la cintrile bisericesti. La aceste scoli veneau, pe vremea lui Alexandru Lpufneanu, in Moldova, s invete cintrile, dascli si dieci ruteni din Przemysl fi din Lwow2, intr-o vreme cind biserica ortodox era amenintat in Galitia de propaganda iezuit. Pentru uzul copiilor care invtau o limb strin si pentru nevoile celor ce tlmceau din limba slavon in limba romn, s-au alctuit cu vremea si dictionare slavo-romne, cum este dictionarul lui Mardarie de la mnstirea Cozia, alctuit pe la anul 1649, sau al lui Mihail Logoftul din Tirgoviste, scris pe
1 I a c i m i r s k i j , CjiaBflHCKHH H pyCCKHfl pyKOnHCH PyMbIHCKHXT> BHJIHOTeKt, p. 288.
2 H u r m u z a c h i , Documente, I, p. 209.
39
la 1678.
. mnstiri erau si ateliere de broderie religioas, din care a iesit o intreag art minor de o rar frumusete dar care, din nenorocire, nu ne este cunoscut in toate detaliile ei. Un studiu recent al d-lui Emil Turdeanu despre epitafele moldovenefti in secolele al XV-lea si al XVI-lea arunc o lumin vie asupra acestei laturi din viata artistic a vechilor noastre mnstiri. i aici modelele veneau din Bizant, prin mijlocirea slavilor din sudul Dunrii. Cel mai vechi exemplar de epitaf gsit pe pmint romnesc este cel pstrat azi in mnstirea Putna si care a fost lucrat de regina Euthimia, sofia despotului sirb loan Ugliesa, fratele lui Vukasin, si de fiica ei, Eupraxia. Dup moartea sotului, regina vduv si cu fiica ei fi-au cutat linistea sufletului in pacea unei mnstiri sirbesti. Aci, cu gindul la jertfa Mintuitorului [fi dup] gustul lor artistic, au miglit cu acul, dup un model bizantin, un splendid epitaf, pe care, cind valul invaziei turcefti a npdit tinuturile sirbesti, clugrii fugari ai mnstirii 1-au adus in Moldova, la inceputul secolului al XV-lea. Epitaful a servit apoi ca model pentru o intreag serie de exemplare. Motivul este de o simplitate misctoare: pe cimpul instelat al cerului, trupul mort al Mintuitorului, cu capul nimbat de o aureol de pietre pretioase, este inconjurat de ingeri indurerati. Acest motiv de origine bizantin, transplantat in Moldova fi contaminat cu alte motive, a servit apoi ca punct de plecare pentru o intreag inflorire, care se poate desface in dou ramuri principale, in dou scoli. Una, arhai- zant, reprezint vechiul model sirbesc, reprodus, fireste, cu Variante, intr-un epitaf lucrat pe vremea lui Alexandru cel Bun, la 1428, prin struinta mitropolitului grec Macarie. A doua scoal pare s fi pornit de la mnstirea Putna, ctitoria lui tefan cel Mare, care a fost in acelaî timp fi unul din atelierele cele mai active ale miniaturii moldovenesti. Exemplarul creat la Putna Uma- nizeaz drama Mintuitorului, cci aduce la cptiiul lui fiintele de care i-a fost legat viata pminteasc: de o parte Maica Preacurat fi Maria Magdalena, de alta sfintul Iosif, Nicodim, mironositele si, in sfirsit, detaliu interesant, sfintul loan, stringind mina Mintuitorului. In jurul scenei: ingerii; iar in unghiuri: simbolurile evangheliftilor. Modelul a trecut apoi la alte ctitorii ale lui tefan cel Mare, la mnstirea Dobrovtul (epitaful din 15041506) fi la mnstirea Voronet. Dup moartea lui ijtefan cel Mare, evolutia broderiei religioase se continu in trei etape succesive sub domniile lui Petru Rares, Alexandru Lapuf- neanu fi Ieremia Movil. Ca o inovatie, in compozitia epitafelor din timpul lui Petru Rares apare in planul superior crucea bizantin incins de cununa de spini. Epitafe fi patrafire lucrate in mnstirile moldovenefti au fost trimise in dar de Petru Rares la mnstirile Muntelui Athos fi, un detaliu interesant, pictura capelei din mnstirea Dionisiat, recldit de Petru Raref, reproduce, ca compozitie fi colorit, intocmai scena epitafelor din epoca lui Raref. In inscriptiile slave publicate de Emil Turdeanu (Cercetri literare, IV, p, 203 214) sint amintite urmtoarele domnite si jupinite: Marina lui Alexandru cel Bun (epitaf din 1428), Maria lui Stefan cel Mare (1490), Elena Raref cu ficele ei Chiajna fi Ruxanda (epitaf din 1445 druit mnstirii Dionisiat din Athos), Ruxanda Lpufneanu (epitaf druit mnstirii Milesevo, 1567), Elisabeta lui Ieremia Movil (epitaful mnstirii Suceviâ, 1597), Mitrofana, mama cronicarului Ureche, Secul 1608. Pe un tetravanghel slav, frumos oma- mentat, s-a pstrat o notit de mitropolitul Macarie cronicarul lui Raref, care spune c jupineasa Frosina a logoftului Grigorie Fierie a tesut un patra- fir in 1553 si l-a druit mnstirii Neamtul. (Emil Turdeanu, Buletinul Instit. Sofia, I, 1941, p. 55). Arta aceasta a broderiilor religioase tesute din fire de aur fi impodobite cu perle fi mrgritare era destul de dezvoltat in trecutul nostru. O mul- $ime de
BRODERIA RELIGIOAS.
in
40
alte obiecte, acopereminte pentru mormintele voievozilor cu chipurile lor, patrafire, zavese, odjdii pentru preoti, prapore, dovedesc pe ling o migal de albine fi un deosebit simt artistic. Eie formeaz bogtia muzeelor noastre mnstirefti. PICTURA. E probabil c cei dintii zugravi de biserici ai noftri s fi fost strini, poate slavi sud-dunreni sau greci, care-fi invtaser meftefugul in Muntele Athos. Paul de Alep, vorbind de mnstirea Curtea de Arges, ne spune c a fost zugrvit de artifti cretani. Modeleie dup care mefterii zugrveau bisericile noastre veneau firefte din Bizant. Ei lucrau dup traditiile transmise prin manualele de pictur religioas, cunoscute sub numele de Erminii fi alctuite in atelierele muntelui Athos. Din acestea, dou tipuri au circulat in lumea zugravilor noftri fi in traduceri romnefti: unui prelucrat de Frangos Cattelanos dup manualul lui Panselinos, pictorul legendr al Muntelui Athos; altul prelucrat de ieromonahul Dionisie din Fuma, care invtase meftefugul din copilrie in Muntele Athos. De aceea pictura noastr veche, urmind normele statornicite, este dominat de o conceptie diametral opus aceleia care a insufletit arta Renafterii. Pe cind in pictura religioas a Occidentului este o concepfie gratioas, plin de viat a grupurilor, de mifcare, de cadru pitoresc al naturii inconjurtoare, de tot ceea ce putea s
41
apropie sfintul de omenesc, in arta ortodox este o conceptie ascetic: sfintii sint desprinsi de tot ceea ce este pmmtesc, cu trupul mortificat de ascez, cu chipul invaluit in nimbul divinitatii. Numai flacra mistic licreste in lumina ochilor. Dar desi tehnica bizantin era predomnitoare, totusi influente occidentale nu se pot tgdui. Se stie c Alexandru Lpusneanu cerea zugravi pentru bisericile sale din Italia. Mesterul Mina, care a zugrvit mnstirea Cluiul a Buzestilor si pe care Mihai Viteazul 1-a trimis in Venetia ca s cumpere vopscle, nu se va fi intors din cetatea dogilor numai cu culori. Din incruciâ- rea acestor curente si influente strine $i din selcctarea armonic a elementelor lor esentiale recreate prin geniul poporului s-a format cu timpul pe pamint romnesc o arta original, cu caracterele ei distinctive, ce se vdeste ca atare nu numai in picturile de pe zidurile bisericilor, ci i in zugrveala icoanelor. Aceasta arta romneasc a atras atentia specialistilor strini. Cunoscutul iconograf rus N. Kondakov, amintind de breslele de zugravi ai Moldovei din veacul al XVI-lea, care au pictat icoane si fresce de biserici, vorbeste de scoala moldo-valah din secolul al XVI-lea si arat influenta pe care a avut-o aceasta scoal asupra iconografiei din Rusia meridional. f'rescele de pe zidurile exterioare ale mnstirilor Voronetul, Vatra Moldovitei, Sucevita, Humorul, zugrvite in strlucita epoc de la Stefan cel Mare la Petru Rares, stirnesc azi admiratia celor mai de seam cunosctori ai artei bizantine. Cunoscutul profesor de istoria artelor de la Universitatea din Viena dinaintea marelui rzboi, Josef Sztrygowski, intr-un articol din ziarul Zeit pe august 1913, vorbind de o cltorie in muntii Bucovinei ca de una din plcerile cele mai inviortoare ale Europei, se intreba: Dar ce este ceea ce ar trebui s atrag in aceste mdeprtate vi chiar pe cel mai umblat cunosctor al artei vechi? Sint rspunde el tezaure ce el nu le poate vedea nicieri in alt parte.1 D-1 Henri Focillon, profesor de istoria artelor la Sorbona, mrturiseste: Cine le-a vzut o dat aceste delicioase biserici ale Bucovinei nu le va putea uita niciodat. Intr-o tar de verdeat si de pduri, sub un cer luminos si potolit, eie sint florile primverii eterne a imaginilor. Sub vechiul decor de arcaturi, iat distribuite (in fresce) ierarhiile ceresti: judecata din urm, geneza, maes- trii intelepciunii antice... marea dram a istoriei crestinttii orientale, asediul Constantinopolului... Voronet, Moldavita, Humor, in finele dimineti din tara fagilor, in mijlocul pajistilor lor inverzite, atitea capodopere de poezie arhaic... in care se afirm poezia vietii romnesti intinerind form ule antice.2 Si nu sint desigur simple flori retorice, ci cuprind si un simbure de adevr aceste cuvinte ale lui Sztrygowski: Cine se osteneste s ptrund in ac-ste cicluri de icoane care se pot compara iarsi numai cu mozaicurile din San Marco sau, considerind numai interiorul, cu bisericile Muntelui Athos, acela recunoaste numaidecit marea greseal ce a svirsit pin acum investigatia stiintifica, nevzind in aceste fresce decit numai si numai un rsad al artei athonice. Altfel ins judec acela care tine seam de inriurirea cea grozav de mare ce au avut asupra artei din Athos voievozii moldo-valahi cu ale lor asezminte, ctitorii si danii, si nu uit a socoti, pe de alt parte, belsugul de idei proprii teologice, precum ele se rostesc cu deosebire in manuscrisele si picturile murale ale mnstirilor Dragomirna si Sucevita; dac e obi^nuit din lung experient s prind cu privirea raporturile generale, el va fi silit s admit c nu atit Athosul asupra Moldovei, pe cit marea cultura din mnstirile
1V. traducerea lui G. Mur n u din Buletinul Comism monumentelcr istorice, 1913, p. 129. 2Revue de l'art, Paris, mai 1925, p. 26. 42
Bucovinei a trebuit s se repercuteze asupra sfintului Munte.1 Mnstirile au fost astfei in trecutul romnesc, prin neintrerupta activitate de cultur si de art, centrele din care pulsa viata spiritual in toate cuprinsurile neamului. Textele tlmcite si modelele de art religioas create in chiliile mnstirilor erau copiate de preotii de mir si de crturarii si artistii laici si rspindite mai departe in lumea satelor si a oraselor. Astfel s-a creat acea atmosfer de misticism in care a vietuit poporul nostru mai multe veacuri. In aceasta atmosfer in care invafamintul, pornit din cur tea mnstirilor, era dat de cler, s-a format sufletul romnesc cu o puternic not de religiozitate, pe care o gsim vibrind pin si in filele vechilor cronici. Prestigiul pe care-1 dobindiser mnstirile era aa de mare, incit domni si boieri se intre- ceau s le inzestreze cu sate si mosii, cu mori si prisci si cu slase de robi1. Intre zidurile acestor lcasuri de asistent si rug, de cultur si de art, si-au cutat, in anii btrinetii, pacea, in pregtirea pentru viata viitoare, membri ai familiilor domnitoare si frunta.si ai marii boierimi, precum: marele logoft al lui Mircea cel Batrin, Filos; mama lui Stefan cel Mare, Oltea Doamna ; mama lui Mihai Viteazul, Theofana; Nistor si sotia sa Mitrofna, printii marelui cronicar Grigore Ureche; marele logoft al lui Xicolae Mavrocordat, cronicarul Radu Popescu, si multi altii. Comorile de cultur si art pe care le pstiau mnstirile ascunse departe de pinza drumurilor bttorite, in plaiurile muntilor, explic in parte si grija pe care au pus-o domnii de a le intri cu ziduri si cu metereze, ca pe niste adevrate cetti. .
BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istoric al chestiunilor tratate aici: C. C. G i u r e s c u , Istoria romnilcr , vol. I, Bucurasti, 193.), si N. I o r g a, Istoria romnilor, vol. III: Ctitorii, Bucuresti, 1937; N. I o r g a, Histoire des Etats balkaniques lepoque moderne, Bucuresti, 1914, in special p. 1 58. Pentru cultura slavon cf. si I. B o g d a n , Cultura veche romn, Bucuresti, 1898 (cu bibliografie), si I l i e B r b u l e s c u , Curentelc literare la romni in perioada slavonismului cultural, Bucuresti, 1928; A. P r o c o p o v i c i , Introducere in studiul literaturii vechi, Cernuti, 1922. Documentele privitoare la legturile ^rilor noastre cu Muntele Athos au fost publicate de: G r i g o r e N a n d r i s , Documente romnesti in limba slav din mnstirile Muntelui Athos, 13721658, publicate dup fotografiile si notele lui Gabriel Millet, Bucu- re$ti, Fundatia Regele Carol II, 1937. Raporturile au fost studiate de d. N. I o r g a , Muntele Athos in legtur cu trile noastre, extras din Analele Acad. Rom., Mem. sec}, ist., Seria III, tom. XXXVI (1913), si in alte memorii academice, pentru care vezi bibliografia dat de noi in Crtile populre in literatura romneasc, II, 1938, p. 12. Pentru detalii vezi si G. C i o r a n, Execreis tjv Pounavi/o x<*>Pv xoQ "A8co %ai 8f| tiSv noufflv KouxXounoucriou, Aapag, Aoxsiapiou /ai 'Aytou name? erinovoc f| TC&V POXJOCSU, Atena, 1938. Actul de danie al lui Vladislav pentru mnstirea Tismana, la A 1. S t e f u l e s c u , Mnstirea Tismana, si la P. P. P a n a i t e s c u, Doc. Trii Romnesti, Bucuresti, 1938, p. 35-38. Biblioteci de mnstiri. O list a cataloagelor de biblioteci din mnstirile romnesti la N. C a r t o j a n , Crtile populre in literatura romneasc, II, p. 21, priveste mai mult manuscriptele romnesti. Manuscrisele slavonesti din bibliotecile romnesti au fost descrise de A. I a c i m i r s k i j , OiaBflHCKH h PyccicHH PyKOiiHCH PyMbiHCKHX3 BHJUOTeKi, S. Petersburg, 1 Aprecierea autorului este aici vdit eronat. C mnstirile au fost, in veacurile evului de mijloc, adesea, singurele lcasuri de cultur este perfect adevrat. Dar a afirma c de pe orrna acestor fenmene culturale durate in mnstiri s-a imprimat sufletului romnesc o puternic und de religiozitate este o prea puternic exagerare, contrazis de realitate. De iapt, cum se stie, cultura romn are un profund caracter laic, iar sufletul romnesc, inteles ca spiritualitate si mentalitate, prezint cum au demonstrat-o filozofi ai culturii romni de orien- Utre rationalist o not de ireligiozitate acuzat. Sufletului romnesc, nici in perioada la care se refer N. Cartojan, nici in devenirea sa, nu-i este caracteristic misticismul de care se vorbeste aici. (N. red.) 43
1905. Manuscriptele din Biblioteca Academiei Romne au fost inventariate de Iuliu Tuducescu ntr-un inventar pstrat la Academie in secfia manuscriptelor. Damian P. Bogdan, Pomelnicul mnstirii Bistrita, Fundatii, 1941; Despre manuscrisele slave din Biblioteca Academiei Romne, extras din Arhiva romneasc, tom. IV, 1940; acelasi Despre daniile romnesti la Athos, Bucuresti, 194 1. Un studiu asupra lor a dat E c a t e r i n a S t . P i s c u p e s c u , Literatura slav din principatele romane in veacul al XV-lea, Bucuresti, 1939. Vezi ins si recenzia d-lui P. P. P a n a i t e s c u , in Revista istoric romn, IX (1939), p. 327335. Despre manuscriptele slavonesti de pravile: I. P e r e t z , Istoria dreptului romn, Bucuresti, vol. II, p. 185 278. Pomelnicul de la mnstirea Bistrita a fost publicat si studiat de I. M i n e a, in Cercetri istorice, VVII (19291931), Iasi, 1932, p. 344-348, ?i VIII-IX (1932- 1933), Iasi, 1933, p. 30-88, intr-o tlmcire romneasc din 1750, dup o copie trimis de Academia Romn mnstirei Bistrita. Fragmente din textul slavonesc a dat M i l e t i d s i A g u r a.BtJiiacKH on eflHO Haymo m> Tyrone bi> PoMtima, in cf>opanKi> HapoflHH iMOTBopeHHH, IX, p. 172 173; S t. N i c o l a e s c n , in Documente slavo-romne, Bucuresti, 1905, p. 87. O editie critic pregteste Damian P. Bogdan. fjcoli. N. I o r g a , Istoria invtmintului romnesc, Editura Casei $coalelor, Bucuresti, 1928, p. 518. Pentru dictionare: G h. C r e t u , Dictionarul lui Mardarie Cozianul, editat de Academia Romn, Bucuresti, 1900; $ t. C i o b a n u, QiaBHHO-pyMtiHCKH CJiOBapb 6H6jraoTeicn omecTBa MoCKOBCKaro hctophh h ape.B. PoccaCKHXb, nr. 240, Varsovia, 1914. Miniaturi. I. B o g d a n , Manuscripte slavo-romne in Chiev, Convorbiri literare, XXV (1891), p. 503 511; I. B o g d a n , Citeva manuscripte slavo-romne din Biblioteca Imperial din Viena, in Analele Academiei Romne, s. II, ist., tom. XI (188889); I. B o g d a n, Evangheliile de la Homor si Voronet, facsimile si frontispicii din evangheliare slavone de la Neamtu, in albumul editat de Comisia monumentelor istorice dup fotografii luate de S t e l i a n P e t r e s c u , Odoarele de la Neamtu si Secu, Buc., 1912; Ion B i a n u , Documente de art romneasc din manuscripte vechi, fasc. I. Evanghelia slavo-greac scris in Minstirea Neamtului din Moldova de Gavriil Monahul la 1429, Bucuresti, 1922; C. K a r a d j a, Notit despre unele miniaturi injtisind pe Matei-vod Basarab si pe Doamna Elena, in Buletinul Comisiunii monumentelor istorice, 1926, p. 5457; M a g d a l e n a I o r g a , Initiale, liters ornate, chenare si inflorituri din documentele munten e si moldovene din veacul al XVII-lea si al XVIII-lea,
44
Craiova, 1928; N. I o r g a, Miniaturi romnesti in secolul al XV II-lea, in Buletinul comisiunii monumentelor istorice, Bucuresti, 1931, p. 145 153; a c e I a s i, LeS arts mineurs'en Roumanie, III, Miniatures, Bucuresti, 1934; S. der N e r s e s s i a n , Une nouvelle riplique slavone du Paris, gr. 74 et les manuscrits dAthanase Krimcovici, in Melanges, N. Iorga, Paris, 1933; E m. T u r d e a n u , Din vechile schimburi culturale dintre romni si jugoslavi, in Cercetri literate, III, 1939, p. 192206, Bucuresti, 1939; V i c t o r B r t u l e s c u , Miniaturi ,si manuscrise din Muzeul de art religioas, Bucuresti, 1939, cu o introducere general, descrierea manuscriselor si 71 de plante colorate; M a r c o B e z a , Urme romnesti in rsritul ortodox, edrfia a Il-a mrit 24 29, Bucuresti, 1937, p. 6 7, 10, 14 15, 16, 18 19, 2223, 3233, 36-37, 46-47, 48, 49, 56, 57, 65, 66, 84, 102- 103, 108- 110, 130- 131, 135, 137, 138- 139, 150 151, 163, 190 191. Informatiuni interesante se mai gsesc in A. I a c i m i r s k i j, opera citat mai sus, si la M i 1 e t i 6 si A g u r a, in C6ophhkt> 3a HapoflHH yMOTBopemw din Sofia, 1893, vol. IX; St. B e r e c h e t , Comori slavo-romne rispindite, publicat in Biserica ortodox romdn, seria II, vol. XL f 1922), p. 618 628. Jesturi. O. T a f r a 1 i, Le trisor byzantin et roumain du Monastere de Poutna, Paris, 1925; N. I o r g a , Histoire de I'art roumain ancien; N . I o r g a , Les arts mineurs en Roumanie, II, Les tissus, 1936; I. D. t e f n e s c ti, Un chef doeuvre de Vart roumain: le voile de' calice brode du monastere de Vatra Moldavitei, in Lart byzantin chez les Slaves des Balkans (Milanges Ouspensky, Orient et Byzance), IV, Paris, Geuthner, 1930, p. 303 309; O. T a fr a 1 i, Le monastere Sucevita et son tresor, in Melanges Charles Diehl, II, p. 213 ?i urm.; E m i l T u r d e a n u , La broderie religieuse en Roumanie. Les epitaphioi moldaves aux XV et XVI siecles, in Cercetri literare, IV, 1940, p. 164 214; a c e l a s i , La broderie religieuse en Roumanie, Les Holes des XVe et XVI siecles, in Bulet. Instit. romn din Sofia, I, 1941, p. 562. Pictura religioas. N. I o r g a et G. B a 1 s, Histoire de Iart roumain ancien, Paris, Boccard, 1922; a c e 1 a s i, Portretele domnitorilor romni, Sibiu, 1930; St. M e t e ? , Zugravii bisericilor romne, in Anuarul comisiunii monumentelor istorice, Sectiunea pentru Transilvania, 1926 1928, Cluj, 1929, p. 1168; P. H e n r y , De Voriginalite des peintures bucdviniennes dans Vapplication des principes byzantins, in Byzantion, I, 1924, p. 292 303; I. D. t e- f n e s e n , Levolution de la peinture religieuse en Bucovine et en Moldavie depuis les origines jusquau XlX-e siecle, Paris (cu 96 plante), Geuthner, 1928; a c e 1 a ? i, La peinture religieuse en Valachie et en Transylvanie depuis les origines jusquau XlX-e siecle, Paris, 1930 1932, 2 vol. Despre erminii. V. G r e c u, Crti de pictur bisericeasc bizantin; introducere si editie critic a versiunilor romnesti, Cernuî, 1936; a c e 1 a 5 i, Darstellungen altheidnischer Denker und Schriftsteller in der Kirchenmalerei des Morgenlandes, in Bulletin de la section historique d VAcadimie Roumaine, tome XI, 1924.
CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV LITERATURA RELIGIOAS in urma prbusirii statelor slave sub turci, clugri ca Nicodim si altii, despre care vom vorbi in curind, in nzuinta lor de a scpa de dezastru comorile de cultura ale poporului lor si de a continua in limanuri mai adpostite munca lor mchinat Domnului, au adus in trile noastre vechile manuscrise slavone si au pus temeliile vietii monahale dup normele statornicite in Muntele Athos. In mnstirile mtemeiate de ei si sporite prin grija pentru bunurile sufletesti ale voievozilor nostri, s-a inceput o spornic activitate cultural in limba slav, care era pe atunci la noi limba de cultura a neamului, precum ifi Occidentul evului mediu fusese, cu citeva veacuri mai inainte, limba latin. In mnstirile acestea se aflau scolile de slavonie, bibliotecile si clugrii caligrafi, care au copiat cu un remarcabil simt de art manuscrisele slave ale Sfintelor Scripturi, atit de pretioase intr-o vreme in care tipografiile nu-si fcuser aparitia la noi. In afar de textele Sfintelor
Scripturi si in afar de crtile necesare serviciului divin, s-au mai copiat in mnstirile noastre literatura dogmatic si ascetic, care contribuia la intarirea credintei, literatura apocrif, care satisfcea curiozitatea clugrilor pentru atitea chestiuni pe care Biblia le las in intuneric, precum si o buna parte din literatura distrac- tiv a slavilor sud-dunreni, ca bunioar o versiune a romanului lui Alexandru cel Mare, copiat in 1562 din porunca mitropolitului Grigore al Moldovei si care se pstra in biblioteca mnstirii Neamtul. Dar in aceste manuscrise copiate dup originale venite din sudul Dunrii, in afar de arta caligrafic si miniaturistic, nu se poate gsi nici un alt adaus al sufletului romnesc la noi. In schimb ins gsim in veacurile al XIV-lea, al XV-lea si al XVI-lea, cind cultura slav de la noi, intrit continuu prin focarele din sudul Dunrii, era in floare, un inceput de literatura romneasc in limba slav. Precum in Occidentul medieval crturarii din toate trile ddeau expresie conceptiei lor in limba latin, tot astfei gsim si in trile noastre crturari care, sub influenta modelelor sud-dunrene, si-au invesmin- tat gindirea si simtirea in formele limbii slavone. Avem astfel in primele veacuri ale statelor noastre un suflet romnesc in form slavon. Cel mai vechi dintre acesti crturari este un mare logoft al lui Mircea cel Mare. Acesta, in asfintitul vietii sale, renuntind la mririle desarte, si-a cutat un loc de liniste si reculegere in lumea clugrilor, sub numele de Filotheiu. De la el ne-a rmas un polieleu, adic un fei de imn religis destinat s fie cintat. Originalul s-a pierdut, dar se pstreaz mai multe cpii maruiscrise din Jara Romneasc, Moldova si Rusia, dintre care cea mai veche dateaz din veacul al XV-lea. In aceste copii se spune doar c autorul cmtecului este monahul Filotheiu, care a fost logoft mare al lui Mircea cel Mare". Cum se numea ins mai inainte nu ni se spune, dar dac tineam seama dup cum observ d-1 P. P. Panaitescu c cei ce imbrac rasa monahal sint tinuti s-si schimbe numele pe care 1-au purtat in viata lumeasc si s ia in sihstrie un altul, care ins s inceap cu aceeasi liter cu care incepea si numele laic, atunci e probabil c sihastrul Filotheiu trebuie identificat cu marele logoft Files, pe care-1 gsim semnind in actele divanului domnesc al lui Mircea cel Mare prin 1394. Cam in acelasi timp se desfôar in Moldova activitatea lui Grigore Tamblac. Desi acesta era bulgar, trimis de patriarhia din Constantinopol in Moldova ca s reiere asupra cererii lui Alexandru cel Bun de a se da Moldovei o mitropolie, desi el a plecat apoi din Moldova in Rusia, unde a ajuns mitropolit si apoi s-a intors in Bulgaria, totusi, pe timpul cit a fost in Moldova ca egumen la mnstirea Neamtu si ca predicator la curtea lui Alexandru cel Bun, a tinut un ciclu de 17 cuvintri, unele cu caracter panegiric, in cinstea sfintilor srb- toriti, precum: cuvint de laud sf. Gheorghe, cuvint de lauda sfintilor apostoli Petru si Pavel, cuvint de lauda profetului Ilie; altele la comemorarea marilor evenimente din viata Mintuitorului: la Duminica Floriilor, la Joia mare, la Vinerea mare, la Inltarea Maicii Domnului; sau in sfirsit alte citeva tratind Probleme de dogmatic, de ascez sau de moral crestin, precum: despre misterele Domnului, despre viata clugreasc, despre milostenie si sraci. Dup cererea domnului, Tamblac a scris pentru biserica moldoveneasc, in medio-bulgar, viata i slujba sfintului loan cel Nou, care fusese martirizat de ttari la Cetatea-Alb prin anul 1300 fiindc nu primise s-si lepede credinta crestineasc, si ale crui moaste fuseser
:46
transportate in 1402 de la Cetatea-Alb la Suceava. In urma acestei strmutri a moastelor in cetatea de scaun a Moldovei, sfintul a fost venerat de moldoveni ca protectorul si ap- rtorul trii lor. Sub pana lui Tamblac, potrivit cu cerintele genului, viata sfintului este seldat in culoarea miraculosului hagiografic (la moartea sfintului coloane de foc ce se inalt spre cer vestesc harul Mintuitorului, coborindu-se asupra celui ce a primit cununa de martir). Un veac mai tirziu, un succesor romn al lui Gr. Tamblac in egumenia de la mnstirea Neamtului, arhimandritul Teodosie, inspirindu-se din opera inaintasului su, a scris pe la 1534, in limba slav, un Cuvint panegiric al sfintului si cinstitului mare mucenic loan cel Nou
(Pohvalnoe slovo svetomu i slavnomu veliko mucenikomu Iovaanny Novomy),
care in tipriturile moldovenesti se gseste pin tirziu in veacul al XVII-lea. Pe timpul lui Stefan cel Mare cultura religioas in form slav era asa de satisfctoare pentru Moldova, incit in 1484 episcopul de Roman, Vasilie, se incumet s intervie in problema de ordin teologic care iscase conflictul dintre mitropolitul Moscovei, Gheronte, si principele Moscovei, Ivan al III-lea Vasilievici. Trei decenii mai tirziu intilnim in mnstirea Putna un protopsalt Eustratie, care alctuiefte fi el citeva cintece religioase, pstrate intr-un manuscris semnalat de invtatul rus Iacimirskij. ;; ,.L'
BIBLIOGRAFIE :: - . i ! : .1. , Pentru literatura scris de romni in limba slav: P. P. P a n a i t e s c u , la Litterd- ture slavo-roumaine (XV-eXVII-e siecle) et son importance pour Vhistoire des litteratures slaves, comunicare fcut la I-iul congres al filologilor slavi din Praga (1931). Despre Nicodim: I l a r i o n R u v a r a c , Pop Nikodim der erste Klostergrnder in der Walachei, in Archiv fr slavische Philologie, XI, 1888, p. 354363. Despre Grigore famblac se gsesc $tiri mai noi in M a r k o , Geschichte der lteren sdslav Litteratur, p. 127 si 161, i A. I a c i m i r s k i j.rpHTopni I]aM6jiaKT>, St. Petersburg, 1904; (in ruseste). Un alt studiu mai bun: S. K i e v s k i i , MHTponoJlHTi TpHropifi I|aM6jiaKi>, in Bogoslovskii Vestnik, Moscova, IV, 1895. Studiul lui M e l c h i s e d e c , Mitropolitul Grigors famblac, publicat in Revista pentru istorie, arheologie si filologie, an III (1884) este azi invechit.
ISTORIOGRAFIA SLAVON IN MOLDOVA

.
VERSIUNEA GERMAN.
Domeniul literar slav in care cugetarea romneasc s-a manifestat mai activ fi mai continuu a fost in Moldova istoriografia.1 inceputurile ei trebuiesc afezate, cred, in timpul fi la curtea lui Stefan cel Mare. Zic cred, fiindc nu este in Europa o literatur mai zbuciumat in dezvoltare fi mai npstuit in soarta ei decit literatura romneasc. Nu ftiu s mai fie multe popoare care s-fi fi pierdut atitea monumente de cultur ale trecutului su de cum am pierdut noi. Originalele primelor traduceri romnefti s-au pierdut; prototipul primelor noastre legende religioase apocrife nu se cunoafte; primele traduceri ale romanelor populre au disprut; Inv- tturile lui Neagoe nu le cunoaftem decit din cpii tirzii fi defectuoase; cronica scris pe timpul si la curtea lui Mihai Viteazul nu ni s-a pstrat decit intr-o traducere latin; cronica lui Grigore
1 Cea mai veche cronic interna a noastr este cronica ruseasc" a lui Vlad fePeS care, dup concluziile lui Sedelnikov in Izvestia Academiei sovietice de $tiinfe pentru limba i literatura rus, Leningrad, II, 1929, p. 621659, e scris in limba slavon intrebuinât pe atunci in Jara Romneasc. (V. P. P. Panaitescu, Convorbiri literare, maiiunie 1943, LXXVI, p. 339.) (Text adugat marginal n. red.) .. .
CRONICA LUI $TEFAN CEL MARE
.-
47
Ureche n-a ajuns pin la noi decit in compilatia lui Simion Dasclul; De neamul moldovenilar fi cronica lui Miron Costin le avem in cpii posterioare, dintre care cea mai veche copie a cronicii dateaz din 1720. i atitea si atitea altele! In marile frmintri petrecute pe pmintul romnesc, cu incursiuni de annate unguresti si polone, cu numeroase invazii de ostiri turcesti si ttresti, cu atitea vechi mnstiri fi cetî de scaun arse din temelie si apoi reconstruite, ca s fie din nou arse, atitea din monumentele literaturii noastre vechi au fost distruse sau rpite, pentru a fi apoi aruncate in cine stie ce colt de biblioteca. Numai norocul ne ajut s mai dm peste ele. O intimplare neasteptat uneori ne scoate totusi la iveal cite unul din aceste monumente care astepta de veacuri inchis m cine stie ce colt de bibliotec si care ne inftiseaz munca de cultur a strbunilor iritr-o lumin cu totul nebnuit. Una din cele mai importante descoperiri fcute in timpul din urm este aceea a profesorului universitr Grka de la Universitatea din Lwow. Cercetind in Biblioteca de stat din Mnchen (Bayerische Staatsbibliothek) manuscrise privitoare la istoria Poloniei fi a Ungariei, Olgierd Grka a dat, in primvara anului 1911, peste cea mai veche cronic romneasc din cite se cunosc pin azi. Cronica se pstreaz intr-un codice in quarto, cu signatura Codex Latina- rum 952, intr-o traducere german, care incepe: Ab Jesu Maria 1502 Jar, a<d> di<em> 28 Appril ist geschryben dy Cronycke des Stephan Voyvoda aus der Wallachey (o greseal evident: Wallachey in loc de Moldau). Titlul cronicii este: Cronica bremter scripta Stephan(i) Dei gracia voyvoda Jen arum Moldaviens(iuni) necnon Valachyens(iuni). 1 Dup prerea lui Grka, cronica ar fi fost adus in Germania de solia moldoveneasc din 1502. La aceast data tefan cel Mare, care era bolnav de diabet fi care era chinuit de rmfiêle rnii primite la Chilia, simtinduse din ce in ce mai ru, trimisese dup medici specialisti in centrele ftiintifice din Italia (Venetia) fi Germania. Misiunea trimis in Germania fi compus din Ulrich fi Antonius soseste in Nrnberg la sfirsitul lui februarie, cu o scrisoare de recomandare din partea regelui Ungariei, Wladislav Iagello. Solia moldoveneasc a avut in Germania rsunetul cuvenit. Dintr-o scrisoare in limba latin adresat lui tefan cel Mare fi dintr-alta german, ctre Wladislav Iagello, amindou trimise de ctre primarul orafului Nrnberg al crui nume n-a putut fi identificat de ctre d-1 Grka reiese c s-a gsit un medic capabil, doctorul loan Klingesporn, care, rugat insistent, a primit s vin cu trimisii lui tefan cel Mare in Moldova. Despre doctorul Klingesporn fi despre solia moldoveneasc nu se mai pomenefte apoi nimic, nici in documentele moldovenesti fi nici in cele germane. La curtea din Suceava nu avem ftiri s fi sosit doctorul Klingesporn; dimpotriv, la 7 decembrie 1502 gsim la patul domnului pe doctorul Venetian Mathias Muriano. Intr-o list de opt-nou medici iluftri din Nrnberg, intocmit ulterior, iarsi nu se gseste trecut Klingesporn, desi a fost un medic distins. Ce s-a intim plat, prin ce peripetii a trecut pe drumurile pe care le-a strbtut misiunea moldoveneasc fi doctorul german, nu ftim. Grka presupune c au pierit ucifi pe drum, in nifte tinuturi unde domnea dreptul pumnului.
1Am admis lectura corectat a Ini Ion C o n s t . C h i ^ i m i a , Cronica lui Stefan cel Mare, in Cercetri Hterare, III (1939), publicate de N. Cartojan, p. 228. :48
In Nrnberg, crainicii marelui domn au trebuit s intre in legturi cu fizicianul Hartmann Schedel. Schedel isi fcuse studiile la Universitatea din Leipzig si la virsta de 20 de ani plecase in Italia s-si desavireasca cultura la celebra Universitate din Padova, intr-o vreme cind umanismul era acolo in plin inflorire. In 1466 isi luase doctoratul si, dup un popas prin Venetia, se reintoarce in Germania, unde din 1484 se stabilise in Nrnberg ca medic. 1 In afar de profesiunea sa de medic, Schedel a fost in acelasi timp un pasionat geograf si istoric, care a adunat stiri privitoare la Rsritul Europei. In biblioteca lui s-a gsit si un exemplar din cunoscuta narafiune alctuit de un sas ardelean intre 1477-1491, Geschichte Dracole Waide. Schedel publicase in 1493 o cronic, Liber Chronicarum numit si Chronicum mundi care a fost bine primit de contemporanii si, fiindc a fost retiprit intr-o editie nou in 1497 si fiindc traducerea german a cunoscut repede trei edifii (1493, 1496 si 1500). A avut un mare rsunet intre crturarii din Apus. Intre altele, pasaje intregi din ea au fost incorporate in editia din 1494 a operei lui Vincent de Bauvais, Speculum historiale. In aceasta oper, neobositul cercettor, im- prumutind pe de-a intregul informatiile din (Papa Pius II) Enea Silvio Piccolomini, Historia rerum ubyque gestarum locorumque descriptio, vorbeste de luptele dintre Dnesti si Drculesti, de origina latin a neamului, si se plinge c difficillimum esse provinciarum (Walachiae) descriptionem" din pricina stirilor contradictorii a izvoarelor. 2 Acest umanist german a primit solia moldoveneasc si, dornic de a smulge de la ea informatii pentru a intregi stirile despre trile noastre, ar fi profitat de acest prilej pentru a-si scoate o copie de pe cronica lui Stefan cel Mare. Aceasta copie a trecut apoi, impreun cu intreaga lui bibliotec, in mostenirea nepotului su Melchior, si, in cele din urm, a ajuns in biblioteca pincipelui Bavariei, Albrecht V (15501579). Biblioteca acestuia din urm, un pasionat colectionar de manuscrise, a format temelia bibliotecii curtii bavareze, care dup revolutie a devenit bibliotec de stat. Copia lui Schedel, scris intr-unul din dialectele Germaniei de nord, apropiat de hochdeutsch de azi, contine 22 de file manuscrise, de hirtie veche, de pe la sfirsitul veacului al XV-lea. Ea insir evenimentele petrecute in Moldova in ordine cronologic, incepind cu rsturnarea lui Petru AronVod si urcarea pe tron a lui Stefan cel Mare in anul 1457 si sfirsind cu anul 1499, infringerea lui Malcoci. Textul lui Schedel cuprinde, mai ales in transcrierea numelor proprii, o serie de greseli, ca, de pild, Bognes in loc de Bogdan, Braut in loc de Prut (Zwischen den Nester und der Braut), sau Warsarab ori Waserab in loc de Basarab, ceea ce dovedeste c el nu este un original ci o copie defectuoas. Cronica contine o inultime de stiri pe care nu le gsim in nici o alt cronic interna; ea pomeneste si de un ostas Purice, despre care ne vorbeste si Neculce in 0 sam de cuvinte si care se constat pe aceast cale c a fost o figur istoric si nu legendar. .Stirile nou pe care le aduce cronica sint foarte interesante i
1 G r a u e r t, Neue Danteforschungen, 111 Historische Jahresberichte, XVIII (1897), p. 76; C h i ^ i m i a , op. cit., p. 267. 2V. si datele biograttce date de I. C h i ^ i m i a , op. cit., p. 225 227.
SO
ele pun intr-o lumin vie chip cum mrturiseste d-1 Grka intr-o comunicare fcut Academiei noastre in 1930 forta puternic a caracterului lui tefan cel Mare, marele su geniu militar", care in momente grele pentru tara sa nu-fi pierdea cumptul, ftia s se ridice deasupra situatiei si s foloseasc cu o rar abilitate imprejurrile cele mai critice spre a-si duce ostirile la bi ruint Cronica inftifeaz ins o vdit prtinire pentru Polonia; ea nu pomeneste nimic de ptrunderea lui Stefan cel Mare pin in inima Poloniei la Lemberg fi despre celelalte ostilitti ale lui Stefan cel Mare cu polonii. In schimb, ea d informatii inedite cu privire la ajutorul atribuit polonilor in 1499, la rzbunarea lui Stefan cel Mare impotriva turcilor pentru inclcarea Poloniei. Aceste tendinte ale cronicii il fac pe d-lGrka s admit c cel ce a alctuit cronica in limba german a fost Herman, pirclabul Cettii-Albe, care, mai tirziu, apare la curtea din Suceava a lui Stefan cel Mare ca jucind un rol important in tratativele cu polonii din aprilie 1499, si pe care d-1 Grka ilsoco- tefte c era de origin sas. 1 El ar fi scris cronica cu intentia de a informa pe regele loan Albert (14921501) despre lucrurile moldovenesti. O copie de pe aceast cronic german a intrat apoi in mina lui Ulrich, solul trimis de tefan cel Mare la Nrnberg ca s-i aduc un doctor si care probabil ar fi fost rud cu Herman. Argumentele aduse de d-1 Grka pentru a sustine paternitatea pirclabului Herman asupra versiunii germane a cronicii nu-mi par convingtoare. Din documentele contemporane nu reiese in mod cert c Herman pe care documentele noastre interne il transcriu Hrman era sas si c ar fi cunoscut limba german. Numele nu poate da in aceast privint o indicatie concludent cci il gsim purtat de persoane a cror origine nu poate fi german (Herman frate cu Iatcu sau chiar Herman iiganul).2 De alt parte, tendinta polonofil a cronicii mai poate avea, chiar admitind datele d-lui Grka, si alt explicatie. Din moment ce ftim c solia moldoveneasc aducea cu sine si o scrisoare a regelui de neam polon Wladislav Iagello, din moment ce Stefan cel Mare recursese la ajutorul acestuia pentru a obtine un medic din Germania, este de admis c, printr-un elementar simt de prudent, solia lui, alctuit, dup eite se pare, din sasi, nu putea duce cu sine prin Polonia o cronic in care susceptibilittile polone nu erau menajate. Fcind aceste rezerve intr-o lectie tmut la citeva sptmini dup comunicarea d-lui Grka la Academia Romn, incheiam cu aceste cuvinte: Oricine ar fi ins traductorul german al cronicii, un lucru este sigur, c acesta a tradus-o dup cronica oficial scris la curtea lui tefan cel Mare. Aceast cronic a fost scris dup toate probabilittile in limba slavon si ea inftifeaz o mare asemnare cu cronica de la Bistrita." In timpul din urm, vechiul nostru elev, d-1 I. C. Chitimia, pornind pe drumurile noastre, a verificat punct cu punct dup copii fotografice ale cronicii, procurate de noi, datele d-lui Grka fi, rectificind unele lecturi grefite, a ajuns la concluzii cu totul diferite de ale istoricului polon. Cronica
1A se vedea si 6. C. G i u r e s o u, Istoria romnilor, II, Bucuresti, 1937, p. 596: un militar sas in serviciul lui Stefan. 2P. P. P a n a i t e s c u, in Revista istoric romn, I (1931), p. 158. 51
a fost scris intr-adevr in limba slavon, fiindc in numele proprii din textul german se pstreaz urmele unui original slavon, de ex. oraf ul Rimnic este transcris in versiunea german sub forma Rybnyg, care la rindul ei transcrie exact forma slavon PM>HHKB>, asa cum o gsim si in versiunile interne slavonefti ale cronicii. Intr-alt loc gsim in textul german: bey einem Bache der heyst Po- togk" = la un piriu ce se numeste Potok. in versiunea slavoneasc a cronicii de la Bistrita e: na mesto naricaemoe IIOTOKI. BOOTa" la localitatea ce se numeste Cursul Apei. Polonul, gsind in textul slavon vodna, de ap, a crezut c trebuie s fie vorba de un piriu fi va fi tradus in latineste ad rivum qui nominatur Potok", ceea ce traductorul german a reprodus apoi intocmai in limba sa. Acest original slavon, crede d-1 Chitimia, ajunsese probabil in Ucraina, unde un polon 1-a tradus in limba latin, precum se vede din urmele latine rmase in traducerea german (in monde Aprilis"; in dem mond Julij; in dem mond Nouembris; an dem 7 tag Decenibris"; am 17 tag Octobris in dem menet Octobry primodie ... do saczt Stephan voyvoda Ysayam <acuzativul latin> seinen Schwoger ... des Radulli voyvodess dochterr <Tochter) am dem tag sand Dyonisij Dymyttry Dar asemenea expresii fi nume proprii declinate latinefte se gsesc adesea, precum arat d. P. P. Panaitescu, in operele umaniftilor germani din veacurile al XV-lea fi al XVI-lea. Traductorul latin al cronicii slavone a fost, zice d. Chitimia^ un polon, cci defi se Intimpin in documentele latine ale evului mediu din Ungaria, Franta, Germania fonetisme ca gracia in loc de gratia, creacionibus in loc de creationibus, totufi nume proprii in forma polon ca Colaczijn, Czessuy, Vylcza pentru Vilcea, Mikoley (forma polon a numelui Nicolae Halytzky), Repkain textul german Rebge din rzepka = ridiche, porecla data starostelui din Buczacz , trebuiesc s fie luate in considerare. Traductorul polon a modificat fi a amplificat ins datele originalului slavon cu ftiri privitoare la imprejurrile polone, ca de pild itinerariul armatei regelui Albert pe teritoriul polon, inainte de a intra in Moldova pentru a fi zdrobit in Codrii Cosminului. Tot el a inlturat altele din originalul slavon, care nu erau favorabile polonilor. In aceast form cronica a ajuns in miinile lui Schedel, nu adus de solia moldoveneasc, ci cerut fi obtinut de acesta poate in timpul cltoriei sale in Polonia, dup strlucita victorie a domnului moldovean impotriva turcilor. Defi argumentele aduse de d. Chitimia nu sint toate deopotriv de convingtoare, totufi ipoteza pus in discutie de d-sa are meritul de a indrepta cercetrile pe o nou pist. Cronica lui Schedel inftifeaz in forma german copia cea mai veche a cronicilor moldovenesti, scris cu doi ani inainte de moartea marelui domnitor. Din nenorocire, aceast versiune nu este o traducere complet fi fidel a cronicii de Ta curtea lui tefan cel Mare. VERSIUNILE SLAVONE^TI. Versiunea german nu ne poate da, deci, icoana exact a cronicii scrise la curtea lui tefan cel Mare. Va trebui, dar, s incercm reconstituirea ei pe baza izvoarelor interne scrise in limba slav.
Care sint aceste izvoare? In afar de aceast versiune german care a stat inchis in bibMoteci strine pin in timpurile noastre, cronica domniei lui tefan cel Mare ni s-a mai pstrat in urmtoarele cinci cpii tirzii in limba slavon: Letopisetul de la Bistrifa, care a fost descoperit de I. Bogdan in Biblioteca clubului bulgar din Tulcea, dup indicatiile date de Alexandra Pop, profesor pe atunci la gimnaziul din Tulcea. Este un manuscris in 8, copiat la sfirsitul veacului al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea. Cea mai veche notit de pe filele manuscrisului este din 1710, a lui Ierei Gheorghe din Biceni. El spune c i-a dat aceasta carte preutiasa rposatului preotului Ursului", din neamul mitropolitului Varlaam 1, carele au fost protopop in Iasi; i-a dat-o ca s le hie poman in veci". La 1861, un bulgar, Djudjov, a cumprat manuscrisul cu 5 ruble de la un lipovean si 1-a transmis apoi Bibliotecii bulgresti din Tulcea. Codicele cuprinde, dup o serie de texte apocrife si poporane, cronica lui Manases in traducere slav, urmat de letopisetul moldovenesc. Cronica lui tefan cel Mare intr-o versiune apropiat de versiunea german a lui Schedel pin la anul 1484 este precedat de o alt cronic de intindere mai mic, a asea parte din intreg, care incepe de la desclecatul lui Dragos (1359) fi merge pin la urcarea in domnie a lui Stefan cel Mare. Cronica marelui domn al Moldovei se inftiêaz deci aci ca o continuare a acesteia din urm, alctuind cu ea un singur trup, un singur letopiset, cu titlul care, tradus in romneste, sun: A cesta e letopisetul de cind cu voia lui Dumnezeu s-a inceput J~ara moldoveneasc. Letopisetul acesta nu este ins complet, fiindc lipsesc ultimele pagini. In forma in care il avem el se intinde si dincolo de domnia lui tefan cel Mare, pin la rzboiul lui Bogdan cel Orb cu Radu, domnul Munteniei (1507). Despre structura acestei cronici, in care Bogdan distingea trei prti, si despre caracterul ei particular vom reveni mai jos, cind vom incerca, pe baza tuturor versiunilor, s reconstituim inceputurile istoriografiei moldovenesti. Letopisetul de la Putna. A fost studiat $i publicat, cu traducere romneasc, de regretatul I. Bogdan in Vechile cronici moldovenesti pin la Urechia (p. 2341; 143148, 193197). Originalul a fost gsit in Biblioteca Academiei teologice din Kiev, intre manuscrisele aduse de la lavra Pofaevb (azi in Polonia), intr-un sbomic de texte cu cuprins foarte variat: ascetice, hagiografice, apocrife, extrase din nomocanoane, tratate gramaticale si materiale istorice. Materialele istorice sint alctuite din cele mai vechi anale sirbeti, din cea dintii cronic bulgreasc i dintr-o versiune a cronicii moldovenesti singura care ne intereseaz aci. Cronica moldoveneasc cu care se inch eie sbornicul este scris in mediobulgar si poart titlul: Povestire in scurt despre domnii moldovenesti. Are o notit pretioas: Ctg imcaHTe imcax Icaia cot CjiaTHHa, care, tradus in romneste, inseamn: Aceast scriere a scris-o Isaia din Slatina. Versiunea acestui letopiset este deci copiat de clugrul Isaia din mnstirea Slatina a Moldovei. Originalul
1V. A u g u s t i n Z . N . P o p , in Biserica crtodox romn, 1939, p. 319.
53
pare s fi venit din mnstirea Putna, fiindc in cuprinsul textului se gsesc numeroase amnunte privitoare la mnstirea Putna Prerea lui Bogdan c letopisetul de la Putna este ,,o prescurtare fi o prelucrare a analelor de la Bistrita'' nu se poate sustine, deoarece, precum a artat d. I. Vldescu, in letopisetul putnean se gsesc numeroase ftiri care lipsesc din analele de la Bistrita. Dar nici prerea d-lui Vldescu c nu exist nici @ inrudire cit de mic intre letopisetul de la Putna si cel de la Bistrita fi c letopisetul de la Putna ar fi fost redactat, nu prescurtat, de cineva cu admiratie pentru Stefan cel Mare... folosind notite fi insemnri contemporane nu poate fi primit. Identitatea de redactie a ftirilor in ambele letopiseê 1 dovedeste in chip neindoielnic c intre ele este o filiatie, intrucit ambele descind dintr-un prototip coman. Intre acest prototip fi intre analele de la Bistrita si cele de la Putna trebuie s admitem ins mai multe intermedire. Intr-unul din acestea lipseau ftirile care se gsesc in analele de la Putna. Dup acela au fost copiate analele de la Bistrita. Dar fi intermediarul dup care a fost copiat letopisetul de la Putna avea lacune insemnate, cci din versiunea putnean lipsesc numeroase ftiri si pasaje intregi. Dac unele omisiuni se pot explica printr-o tendint de prescurtare, alt ele, care se inftifeaz compact fi cuprind pasaje intinse, nu se pot explica, cred, decit admitind c din intermediarele dup care deriv letopisetul de la Putna se pierdu- ser citeva pagini 2. Versiunea din letopisetul lui Azaiie a fost descoperit de regretatul Bogdan, dup indicatiile lui Iacimirskij, intr-un codice din Biblioteca Imperial din St. Petersburg. Codicele, in format de 8, a fost scris pe la sfirsitul secolului al XVI-lea sau inceputul celui de la XVII-lea fi cuprinde o serie de texte religioase apocrife fi istorice. Manuscrisul nu are nici o indicatie de dat si nume privitoare la original, autor sau copist; din citeva notite posterioare fi incomplete reiese c pe la 1639 se afla la Iafi fi c la 1749 a fost trecut in zestrea mnstirii Nicorit. De acolo, in irnpre- jurri necunoscute, a ajuns in Rusia. Partea istoric a codicelui confine: a) o scurt cronic universal, urmat de nifte anale sirbesti cu note de istorie romneasc; b) letopisetul moldovenesc, purtind in slavoneste acelafi titlu ca si versiunea de la Putna: Povestire in scurt despre domnii Moldovei, urmat de letopisetele lui Macarie fi Azarie, de care ne vom ocupa in capitolul urmtor (vezi p. 63). Prima parte, care ne intereseaz deci, cuprinzind istoria Moldovei de la desclecat pin la moartea lui Stefan cel Mare, se apropie mult de versiunea de la Putna de aceea Bogdan o si numeste Analele Putnene dar are fi prti comune cu analele de la Bistrita. Ea deriv deci dintr-un arhetip intermedir intre versiunea de la Bistrita si cea de la Putna. Are ins fi citeva ftiri pe care nu
1lat citeva pasaje paralele pe care le dm in traducerea romneasc a lui Bogdan. Intre textele originale slave asemnarea este si mai mare. In anul 6867, veni Dragos Voevod din in anul 6867... venit-au Dragos Voevod fara Ungureasc de la Maramures la vinat din Maramures de la fara ungureasc la dup un zimbru, si au domnit 2' ani. vinat dup un zimbru, si au domnit 2 ani. Dup el, domni fiul su Sas Voevod 4 ani. Dup el, domni fiul su Sas Voevod 4 ani... Dup acesta, domni fiul su Latcu Voevod Fiul su Lacu Voevod au domnit 8 ani 8 ani. si au murit. . 2A se vedea ds ex. lacunele dintre anii 6907 (1399) si 6952 (1444), cele de la anul 7005 (lupta din Codrul Cosminului), cele de la anul 7015 (1507). :54
. Bistritz . :
Putna
le gsim nici in versiunea de la Bistrita, nici in cea de la Putna toate ins referitoare la viata interna a mnstirii Putna. Astfel aflm din acest letopiset c al doilea egumen al mnstirii Putna, ales de Stefan cel Mare in 1486, Paisie, se mai numea fi Scurtul; c in 1503, iulie 23, a rposat egumenul Paisie; c in luna urmtoare, August in 4 marti, la miezul noptii", a decedat si duhovnicul Antonie Bolsun si c, in sfirfit, in 1517, aprilie 22 a murit Bogdan-voievod, fiul lui Stefan cel Mare, fi c a fost ingropat in mnstirea de la Putna, in biserica mare de partea stinga". Cronica anonim numit asa de regretatul I. Bogdan, care a studiato fi publicat-o in Vechile cronici moldovenesti (p. 6268, 185192 si 243290) se gseste incorporat intr-o colectie de cronici rusesti, cunoscut in istoriografia ruseasc sub numele de Voskresenskaja letopisi, alctuit in imperiul moscovit pe la sfirsitul secolului al XVI-lea. Partea romneasc, scris in mediobulgar cu numeroase rusisme, poart, ca si versiunea de la Putna, titlul care in romnefte sun: Povestire in scurt despre domnii moldovenesti, de cind s-a inceput Tara Moldoveneasc. Cronica este o transcriere, prescurtat in partea final, dup vechea cronic a Moldovei care mergea pin la moartea lui $tefan cel Mare. Bogdan credea c originalul fusese adus din Moldova, probabil de unul din solii lui Ivan al IIIlea, marele cneaz al Moscovei, al crui fiu, Ivan Ivanovici, luase in cstorie pe fiica lui Stefan cel Mare, domnita Elena. Pin la Stefan cel Mare, cronica anonim da lista domnilor Moldovei de la decscalecatul lui Dragos, intr-o forma fatte apropiat de versiunea cronicii de la Putna, cu care dealtfel, dup cum am vzut, se aseamn fi in titlu. De la Stefan inainte, cronica este mult prescurtat, cci, in afar de data urcarii pe tron a marelui voievod, nu ne mai da decit patru date: 1465, luarea Chiliei de la unguri; 1484, smulgerea Chiliei fi Ce- ttii-Albe de la moldoveni de ctre turci; 1497, lupta din codrul Cosminului, si 1504, moartea lui tefan. Aceast ftears prezentare a domniei lui Stefan cel Mare, care fusese cuscrul lui Ivan al IIIlea, dovedefte c partea de istorie romneasc a intrat in compilatia ruseasc intr-o vreme cind interesul mosco- vitilor pentru personalitatea marelui domn moldovean sczuse. Dup data mortii lui Sptefan cel Mare, cronica anonim pomenefte c Stefan a avut patru feciori: Petru, Alexandru fi doi Bogdani, fi se incheie cu cuvintele: Dup el incepu a domni fiul su Bogdan". Inregistrarea urcarii pe tron a lui Bogdan ne confirm fi ea ipoteza c originalul moldovenesc care se afl la baza acestei cronici nu a fost adus in Rusia pe timpul lui tefan cel Mare, ci mai tirziu, dup moartea lui, poate la inceputul domniei lui Bogdan. Spre deosebire de toate celelalte versiuni slavonesti, cronica incepe cu dou legende eponime. Prima, o ciudat fuziune de anacronisme istorice fi de nscociri fanteziste, priveste originea romn a romnilor. La anul 6867 <=1359)" incepe cronica anonim doi frati de legea crestineasc, fugiiid din Venetia de prigonirile ereticilor , au ajuns la Rimul vechi si fi-au zidit o cetate, pe care au numit-o dup numele lor, Roman. Acolo au stat cu neamul lor pin ce papa Formos a trecut de la credinta pravoslavnic (ortodoxie) la legea latin (catolic). Atunci rimlenii, trecuti la legea catolic, fi-au fundat alt cetate, Noul Rim, si au inceput lupta impotriva frafilor lor rmafi ortodocsi. Luptele au durat pin in vremea craiului unguresc Vladislav, care era nepot de Irate lui Sava, arhiepiscopul sirbesc si de care
55
fusese chiar botezat". In vremea lui Vladislav, ttarii de la apa Prutului si de la apa Moldovei, trecind Carpatii, s-au npustit asupra Ardealului fi au ajuns pin la Mures. Vladislav a cerut atunci ajutor de la impratul Rimului fi de la pap. Impratul Rimului i-a trimis ajutor de oaste, dar noii rimleni au scris craiului Vladislav, cerindu-i s aseze in primele rinduri de btaie pe vechii rimleni, ca s scape de ei, iar dac totusi nu vor pieri in lupt, s-i opreasc in tara lui. In lupta incins cu ttarii pe apele Tisei, vechii rimleni s-au purtat vitejeste fi au infrint pe ttari. Vladislav, de bucurie, i-a cinstit bine fi, aratindu-le scrisoarea noUor rimleni, a struit de ei s rmin in tara lui, ceea ce ei au primit cu conditia ca s li se ingduie a-si pstra credinta ortodox. Vladislav le-a druit atunci pmint in Maramuref, intre apele Murefului fi Tisei, locul ce s cheam Cr if". Rimlenii, trind acolo, au inceput a-fi lua femei unguroaice de legea latineasc fi a le intoarce la legea lor crestineasc". Dup aceast legend eponim plsmuit, dup cum vom vedea mai tirziu, intr-un mediu unguresc, din anacronisme (zidirea Romei de doi frati creftini din Venetia, luptele dintre rimlenii vechi fi rimlenii noi, craiul Vladislav nepot de frate al arhiepiscopului sirb Sava etc.) fi din vagi fi confuze reminiscente istorice (invazia ttarilor, fuga regelui, ajutorul dat de romni In luptele cu ttarii) urmeaz apoi cunoscuta legend menit s explice originea fi stema Moldovei. Cronica anonim povesteste mai departe cum dintre rimlenii afezati de Vladislav in Maramuref s-a ridicat un brbat cu minte fi viteaz cu numele Dragof, care, pornind la vintoare de fiare slbatice fi luindu-se cu tovarsii si pe urmele unui zimbru, au trecut muntii in nifte tinuturi frumoase, unde au ucis zimbrul pe trmul unei ape. 1 nein tat i de frumusetea locurilor, s-au mtors in Maramuref, au cerut invoire de la craiul Vladislav, fi cu totii cu femei, cu copii au trecut muntii, au tiat pdurile, au desfelinat locurile fi au intemeiat Moldova. Mentionat deci in cronica anonim, legend lui Dragof cu zimbrul, care va trece apoi fi in cronica lui Ureche, era astfei format pe vremea lui Stefan cel Mare. Cronica Moldo-Polon este o cronic tradus in limba polon dup vechile cronici slavonesti ale Moldovei. Ea a fost adus in Polonia de Nicolae Brzeski, secretarul regelui polon Sigismund August. Acesta fusese trimis in 1566 de regele polon la Poart cu plingeri impotriva lui Alexandru Lpusneanu, care, spre a rzbuna sprijinul acordat de Polonia lui Despot, pustiise Pocutia fi intefise pe ttari s invadeze in acelafi timp Podolia. Momentul era critic, fiindc sultanul ameninta c dac polonii se mai amestec in viata intem a Moldovei o transform in pasalic turcesc, ceea ce ar fi constituit desigur o mare primejdie fi pentru regatul vecin. Lpufneanu simtise intentiile solului polon, cci, la sosirea acestuia in Iasi, l-a retinut intr-o dulce captivitate 14 sptmini, din august pin la inceputul lui decembrie, cind a fost liberat de doi soli poloni fi un trimis al sultanului Soliman. ln arestul lui de la Iasi, credea I. Bogdan, Brzeski n-a gsit cu ce petrece mai bine vremea, decit cutind s-fi satisfac curiozitatea de a cunoafte trecutul poporului moldovenesc si astfel a fost adus s traduc un letopiset moidovenesc, pe care l-a completat cu ftiri culese de el la Iafi. Publicind aceast cronic in originalul polon fi in traducerea romneasc, dup un manuscris din secolul al XVI-lea, aflat in Biblioteca Imperial din Petersburg,
:56
fondul bibliotecii Zaluski (azi trecut la Universitatea din Varfovia), Bogdan credea, in Cronici inedite (p. 119143), c acest manuscris este chiar autograful lui Brzeski. D-1 P. P. Panaitescu, intr-un articol publicat in Revista istoric romn (I, 1931, p. 113123), a artat c aceste preri sint neintemeiate. Manuscrisul Zaluski, publicat de Bogdan, nu este autograful lui Brzeski fi acesta nu este nici traductorul cronicii, ci traductorul trebuie s fi fost un polonez de la curtea lui Alexandru Lpufneanu c care solul intrase in legturi. In dou manuscrise (colectia Zaluski fi colectia Iosif Rusiecki), cronica moldo-polon este precedat de traducerea polon a unei cronici sirbef ti, cu interesante date privitoare fi la |rile noastre, scris de ienicerul sirb Mihail Constantinovici din Ostravita. In manuscrisul Rusiecki textele au o not interesant, care in traducere romneasc sun: Cronica turceasc scris de Mihail Constantinovici din Ostravita, sirb care a fost luat de turci intre ieniceri, pe care a cplat-o nobilul Nicolae Brzeski, secretar fi curtean al majesttii-sale regelui, cind a fost sol in anul 1566. De asemenea fi un fragment al cronicii moldovenefti. Din aceast not se vede c Brzeski a cptat numai cronica, dar n-a tradus-o el. Cronica moldo-polon cuprinde vechile anale ale Moldovei pin la anul 1527 urmate de cronica lui Macarie pin la anul 1552. De aci inainte traductorul polon a inndit citeva ftiri privitoare la prima fi a doua domnie a lui Alexandru Lpufneanu, la domnia lui Despot fi a lui Tomfaparte din propria lui ftiint, parte culese de la boierii cu care a fost in legtur. Cronica moldo-polon se mintuie cu citeva informatii despre tinuturile din toat tara Moldovei fi despre diregtorii voievodului moldovenesc. Partea mai veche a cronicii, mcepind de la desclecatul Moldovei pin la Petru Raref, traduce vechea cronic a Moldovei intr-o versiune intermediar intre analele de la Putna fi cele de la Bistrita. RAPORTURILE DINTRE VERSXUNI. DATA COMPUNERII ORIGINALULUI. Dup cum s-a putut vedea mai sus, versiunile slavonefti deriv toate dintr-un prototip comun, dar se deosebesc unele de altele prin omisiuni, adaose fi date schimbate. Cronica de la Putna are prescurtri fi omisiuni insemnate fa^ de cronica de la Bistrita, care la rfndul ei are fi ea lipsuri ce nu se gsesc in cronica de la Putna. Cronica anonim, care se apropie mai mult de cronica de la Putna, dar care are fi citeva ftiri comune cu cronica de la Bistrita, ne-a pstrat singur, interpolate, dou legende eponime care s-au rsfrint fi in istoriografia in limba national din veacul al XVItlea. Cronica moldo-polon, la rindul ei, este intermediar intre versiunea de la Putna si cea de la Bistrita, dar are fi ea elemente proprii. Nici una deci nu poate fi considerate ca o copie fidel a prototipului pierdut. Totufi, cu toate lacunele ei, cronica cea mai exact in date fi mai bogat in ftiri, fi deci cea mai apropiat de prototipul pierdut, este cea de la Bistrita. Ea este in acelafi timp fi cea care se apropie mai mult de versiunea german a lui Schedel. Dar intre versiunea german fi intre versiunile slavone toate laolalt inclusiv Bistrita exist o deosebire fundamental!. Cronicile slavonefti incep istoria Moldovei de la desclecatul lui Dragos, pe cind copia german a lui Schedel, singur, ne d numai domnia lui Stefan cel Mare. In intregul lor, cronicile slavonefti sint alctuite din prti inegale ca
57
valoare istoric fi ca bogtie de informatie. Analiza atent a cuprinsului distinge, precum observase de mult I. Bogdan, sectiuni diferite: Prima parte cuprinde, pe o perioad de 40 de ani, o expunere sumar si seac a domniilor moldovenefti de la desclecat fi pin la Alexandru cel Bun. Aceast parte are infatifarea unei simple liste de domni, ce pare a fi fost intocmit dup pomelnice pstrate in mnstiri fi dup notite scrise de contemporani pe scoartele manuscriselor de ceasloave ori de psaltiri. Nimic care s trdeze ceva din fiorul contemporaneittii in aceasta insirare seac de nume si de ani de domnie. In anul 6867 <= 1359) veni Dragos Voevod din Tara Ungureasc, de la Maramuref, la vinat dup un zimbru fi domni doi ani. Dup el, domni fiul su Sas Voevod 4 ani. Dup acesta, domni fiul su Latco Voevod 8 ani. i astfei se continu lista domnilor moldoveni pin la Alexandru cel Bun. De la Alexandru cel Bun inainte, cronica incepe s ia un caracter nou. Din timpul acestui domn ni se dau mai multe date: anul fi ziua urcarii pe tron, timpul cit a domnit, anul fi ziua morîi, locul inmormintrii. Dar, lucru curios la prima vedere. Dup ce se pomenefte moartea fi ingroparea lui Alexandru cel Bun la mnstirea Bistrita, se infir apoi nafterea fiilor lui Alexandru cel Bun. Este greu de admis ca un contemporan care ar fi fcut insemnri anuale de evenimentele la care ar fi luat parte s interverteasc in afa fel ordinea cronologic a faptelor, incit s noteze in primul rind anul fi ziua cind domnul a murit fi apoi s insemneze anii fi zilele in care i s-au nscut copiii. Partea care urmeaz dup Alexandru cel Bun, a doua, povestefte repezile schimbri de domnie, rzboiul civil care s-a desffurat singeros intre urmafii lui Alexandru cel Bun fi care era cit pe aci s nimiceasc Moldova, dac nu s-ar fi ridicat geniala personalitate a lui tefan cel Mare. Aceast perioad de 23 de ani din analele slavonefti poart prin mulîmea amnuntelor fi prih precizia faptelor (Al doilea rzboiu a fost la Drmnefti in anul 6942 <=1434>, februarie 1, lunia in sptmina alb)timbrul contemporaneittii. Se vede bine c in aceast parte a cronicii avem de-a face cu insemnri ale oamenilor care au fost martori la evenimente. Dar in aceast parte se constat confuzii de date privitoare la lupta de la Podraga, la omorirea lui Bogdan, intervertiri in succesiunea cronologic a faptelor i lacune in inîrarea domniilor, cci nu sint pomenite domnia lui Roman, fiul lui Ilie, a lui Petru, fratele lui Ilie, omorirea lui tefan, fratele lui Ilie. Asexnenea confuzii due nu la concluzia la care se opreste Vldescu, c partea aceasta de letopiset n-a fost scris de contemporanii faptelor, ci numai la incheierea c e n-a fost scris de contemporani simultan cu desfsurarea evenimentelor si se va vedea indat mai dar interpretarea pe care o dam faptelor. Partea cea mai important a letopisetului a treia, care singur se rsfringe in versiunea german ne inftiseaz domnia lui tefan cel Mare. Ea formeaz miezul cronicii si are o intindere de 6 ori mai mare decit restul ei. Letopisetul ne da in aceast parte stiri bogate i pretioase, cu amnunte î precizri de date pe care nu le putea sti decit un martor ocular: In anul 6971 <==1456), luna lui ianuarie in 23, joia pe la miezid nopfii, intr Stefan Voevod in Chilia i impresur cetatea si petrecu acolo joia, iar
:58
vinerea de dimineata lovir si incepur a drima cetatea... si drimar toat ziua si o btur pin sear; simbt se inchin cetatea; si cu voia lui
Dumnezeu intr Stefan Voevod in cetate i rmase acolo trei zile... si le puse acolo pr- clabi pe Isaia si pe Buftea. Toate aceste amnunte de precizie pin la zi, precum si alt eie ca acestea: Intr-acelasi an, august in 29, fost-au un mare cutremur peste tot p- mintul, pe vremea cind domnul sedea la prtnz..., toate amnuntele acestea bogate, strins legate de personalitatea domnului, n-au putut fi scrise decit de cineva care se afla in imediata lui apropiere. Desi faptele sint povestite laconic, in ordine cronologic si intr-o limb strin, totusi din paginile letopisetului transpir adesea sentimentalitatea lui de moldovean si crestin, alturi de admiratia pentru figura eroic a domnului, ca de pild cind ne poveste^te c ungurii s-au intors rusinati pe alt cale si nu s-a intimplat cum credeau aceia, ci s-a intimplat cum a fost voia lui Dumnezeu, sau cind ne inftiseaz intoarcerea triumfal a lui Stefan cel Mare dup strlucita victorie de la Rahova: Stefan Voevod se intoarse cu toti o^tenii si ca un biruitor in scaunul su de la Suceava, si-i ieîr spre intimpinare mitropolitii si preotii, purtind in miini sf. Evanghelie si slujind si ludind pe Domnul pentru darul cel de sus si binecuvintind pe voevod ca s triasc voevodul... Fost-au atunci mare bucurie intre oameni intre toti domnii vecini î intre toti crestinii cu adevrat credincioî, pentru c biruise domnul limbile pgine cu mina robului su loan Stefan Voevod; iar Stefan Voevod fcu mare osp| mitropolitilor i vitejilor si si tuturor boierilor si, de la mare pin la mic, si multe daruri imprti atunci o^tirii sale intregi... Vibreaz in aceste laconice cuvinte bucuria Moldovei intregi, care s-a vzut mintuit de groaza de a nu cdea sub jugul pginilor trimisi de cuceritorul Constantinopolului. Letopisetul de la Bistrita are, in partea privitoare la domnia lui Stefan, dup cum s-a spus, multe puncte de contact cu cronica german a lui Schedel. Cu toate divergentele pe care le-a atras dup sine nzuinta traduetorului german de a prescurta textul originalului, precum fi transpunerea acestuia intr-o limb strin, totusi versiunea german urmeaz in structura ei, in succesiunea evenimentelor, letopisetul de la Bistrita, si uneori textele se suprapun cuvint de cuvint. Nu incape nici o indoial c amindou versiunile decurg din acelasi prototip, care a fost o cronic scris la curtea lui Stefan cel Mare. Aceasta genial personalitate istoric, venit intr-o vreme de mari zbuciumri, in mijlocul unor singeroase fi neintrerupte rzboaie pentru domnie, a oprit in loc Moldova de pe povirniful prbusirii, stpinind-o cu min de fier, impotriva competitiunii vecinilor, 47 de ani. Solii lui bteau drumurile nu numai la curtile regilor din Polonia fi Ungaria, dar fi in Occident, ctre republic Venetiei fi ctre scaunul papal din Roma, cerind o aliant a popoarelor creftine impotriva turcilor, pentru ca Moldova aceast poart a creftinttii", cum o numefte el insufi s nu fie pierdut, cci atunci toat creftintatea va fi in mare primejdie, fi fgduind c el fi ai si vor sta in picioare fi ne vom lupta pin la moarte pentru legea creftineasc, noi cu capul nostru".
59
Vitejia, tenacitatea lui, extraordinarele lui insufiri militare au stirnit admiratia vecinilor. Cronicarii unguri fi poloni nu contenesc in laude: 0, brbat minunat spune cronicarul polon Ivan Dlugosz cu nimic mai prejos decit comandantii eroi de care atit ne mirm! In zilele noastre, cfftig el, cel dintii dintre principii lumii, o strlucit biruint asupra turcilor. Dup a mea prere, el este cel mai vrednic s i se incredinteze conducerea fi stpinirea lumii si mai ales cinstea de comandant impotriva turcilor, cu sfatul, intelegerea fi hotrirea tuturor crestinilor, de vreme ce ceilalti regi si principi catolici ifi petrec timpul numai in trindvii fi rzboaie civile." Iar Wapowski, dup ce povesteste infringerile suferite de regii poloni din partea lui Stefan cel Mare, venind la moartea lui, spune: A fost inzestrat cu virtuti de erou Stefan, incit merit s fie socotit printre brbatii vestiti in arta rzboaielor". O personalitate eroic asa de mare, a crei faim a trecut peste hotarele inguste ale trii sale fi care se ingrijea cu rivn fi de cultura poporului, avea' tot dreptul s se gindeasc a lsa urmafilor amintirea strlucitelor lui fapte si a neostenitelor lui strduinte. El a insrcinat un crturar de la curte care, tinind seam fi de unele accente religioase ale cronicii, poate s fi fost cleric s scrie in limba oficial a statului, limba slavon, cronica trii. Este foarte probabil ca aceasta cronica, scris la curtea domneasc, s fi fost inceput de-a dreptul cu urcarea in domnie a lui Stefan cel Mare. Este greu de admis ca Schedel, istoricul de larg cultur umanist, care se plingea dup Enea Silvio Piccolomini de srcia fi contradictia izvoarelor cu privire la istoria romnilor, fi chiar traductorul polon, dac il admitem, s fi tiat la copiere toemai prima parte Cu inceputul trii Moldovei, mai ales c aceast parte este mult mai redus decit partea care cuprinde domnia lui tefan cel Mare (a 6-a parte). De alt parte, titlul pe care-1 poart versiunea german singura contemporan cu marele voievod: Cronica Stephani Dei graci vayvoda Terrarum Moldaviensium... (Cronica lui Stefan, , cu voia lui Dumnezeu dornn al Trii Moldovei), in care se strvede formula obifnuit in cancelariile domnesti, cu afirmarea principiului monarhiei de drept divin arat mai curind titlul unei cronici independente, inceput atunci, sub ochii domnitorului, decit continuarea unor anale mai vechi. E posibil astfei ca cronica lui Schedel, mrginit numai la domnia lui tefan, s reprezinte prima versiune a cronicii oficiale. Mai tirziu, cind in viltoarea vremurilor nestatornice noua domnie s-a consolidat admc, marele voievod care-fi intorcea cu pietate gindul ctre strmosii si pentru a le restaura lespezile pe morminte va fi dat porunca s se completeze cronica cu istoria Moldovei de la intemeiere, ceea ce punea si mai viu in lumin insemntatea domniei lui. Astfel a putut lua nastere o a doua versiune care se rsfringe in cronicile slavonesti. Din ce elemente a fost reconstituit istoria Moldovei pin la domnia lui tefan cel Mare? Evenimentele petrecute inainte de urcarea lui tefan cel Mare pe tron, in cei 23 de ani care s-au scurs de la moartea lui Alexandru cel Bun fi pin la biruinta de la Doljesti (14341457), erau in bun parte cunoscute de boierii btrini care triau inc la curtea din Suceava a lui tefan cel Mare. Unele
:60
date se mai gseau notate fi pe scoartele vechilor ceasloave. Despre domnia lui Alexandru cel Bun nu se ftia decit foarte putin, iar dincolo de aceast domnie, pin la desclecat, care cdea cu vreo 74 de ani inainte de ijtefan cel Mare, nu se mai cunostea decit numele domnilor si in mod vag anii de domnie fi succesiunea lor, reconstituiti poate fi dup pomelnicele pstrate in vechile biserici fi mnstiri domnesti, cum ar fi de exemplu pomelnicul de la Bistrita, inceput in anul 1407. Cronica oficial intocmit astfei la curtea lui Stefan cel Mare a fost copiat in mai multe exemplare; unul, reprezentind prima versiune, se afl la baza traducerii germane a lui Schedel, fie c o copie de pe originalul latin a fost adus in Polonia, cum crede d-1 Chitimia, fie c a fost dus de solia moldoveneasc din 1502 in Nrnberg; alte exemplare, reprezentind a doua versiune, au fost date spre copiere in vechile mnstiri, unde clugrii au mai adugat ftiri privitoate fi la mnstirea lor. Astfel s-au nscut diferite versiuni (de la Bistrita, de la Putna). Intre aceste versiuni sint desigur mici deosebiri, dar scheletul faptelor este acelasi. Foarte interesante sint deosebirile dintre versiunea copiat sau tradus de Schedel in Germania si versiunea cea mai veche a cpiilor slavonefti, cunoscut sub numele de letopisetul de la Bistrita. Acest letopiset, are, dup cum era de asteptat, o serie de fapte care nu se gsesc in versiunea lui Schedel. Dar lsind la o parte elementele acestea care se gscsc in letopisetul de la Bistrita, versiunea german a lui Schedel cuprinde fi ea o serie de fapte foarte interesante, care nu se gsesc in nici una din versiunile slavone ale cronicii lui tefan cel Mare. Astfel, sub anul 1467, versiunea german ne spune c in lupta de la Baia, dac Isaia, marele vomic al lui tefan cel Mare, ar fi fost credincios fi dac s-ar fi dus clare unde i-a fost poruncit, nici un ungur nu ar fi scpat cu viat. De aceea el, cu multi altii, trebuia s-fi dea capul. Sub anul 1472, in lupta cu Radu cel Frumos de la Cursul Apei, aflm din versiunea german mijlocul de care s-a folosit tefan cel Mare ca s-1 surprind pe domnul muntean: c din cele 48 de steaguri de oftire eite avea, a plecat in intimpinarea dufmanului numai cu 12 steaguri, c Radu-vod fi norodul su credeau c moldovenii sint putini la numr, dar c in toiul noptii oastea lui tefan s-a strins toat laolalt, ling un piriu care se numeste zice cronicarul Potoc 1. Tot din versiunea german mai aflm c, dup ce Stefan cel Mare a intrat victorios in Bucuresti si a luat, impreun cu comorile lui Radu cel Frumos, pe sotia si pe unica lui fiic, afl c acesta se fntoarce cu oastea turceasc. Stefan se rerrage ling o pdure pin ce ii vine ajutor din Moldova si, apoi, intimpinmd vitejeste pe dusmani, i-a btut si a tras in teap vreo 2 300 dintre ei. Ceva mai jos, sub anul 1474, cronica german ne mai insir inc una din cauzele care au dezlntuit campania sultanului Mahomet al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, in Moldova. La 9 februarie turcii luaser Caffa i incrcaser cu comori multe, jefuite din cetate, 32 corbii mari, pe care le trimiseser spre Constantinopol. In ultima corabie se aflau 12 copii de ceteni cu 4 turci. Tinerii se sftuiesc intre ei si, dup miezul noptii, pe cind turcii
1 In original va fi fost, cum observ d-1 C h i t i m i a, OOTOKB BOflHa = Cursul Apei, cum 61 dealtfel are si letopisetul de la Bistrita.
dormeau, ii ucid. Un vint norocos intoarce corbiile spre Chilia. Aci, Stefan cel Mare incarc bogtiile in 400 de care si le trimite impreun cu tinerii la Suceava. Locuitorii din Caffa si venetienii, aflind despre copiii lor c stnt la tefan, s-au bucurat si i-au trimis multi bani, cu rugmintea ca s dea drumul copiilor, ceea ce Stefan a si fcut. Sultanul trimite si el soli la Stefan cel Mare, cerind, in zadar, s-i trimit comorile si copiii. Asemenea stiri si multe altele care se gsesc numai in versiunea german, scris cu doi ani inainte de moartea marelui domn, au putut fi adugate unele de traductor, altele se gseau poate in originalul alctuit la curtea lui Stefan cel Mare. Acestea din urm constituie o dovad evident c acest prototip era mai bogat in tiri decit putem deduce din versiunile slavone, precum si din copia german, care este ea inssi o prescurtare. Din nenorocire, cronica aceasta, scris la curtea lui Stefan cel Mare, nu ne este cunoscut pin acum in original. Se va gsi vreodat in cine stie ce colt de bibliotec strin sau a pierit de mult in volbura vremurilor? Nu putem sti.
CRONICARII CLUGRI
ln ultimul capitol am urmrit istoriografia moldoveneasc inceput in vremea si la curtea lui Stefan cel Mare i ne-am ocupat pe larg de cronica descoperit in arhivele din Mnchen si dus in Germania, poate, de solia lui tefan cel Mare, care cuta in 1502, la Nrnberg, un doctor pentru marele domn moldovean, sau, poate, gsit de insusi Schedel in timpul cltoriei sale in Polonia. Aceast cronica ni s-a pstrat in traducerea german si in versiuni slavonesti, dar nici una din ele nu reproduce intocmai, nu este o copie fidel a letopisetului trii scris la curtea moldoveneasc. Acest Ietopiset, la care s-au mai adugat ftiri contemporane sub urmasul lui tefan cel Mare, Bogdan cel Orb, a fost continuat apoi de trei clugri moldoveni: Macarie, Eftimie fi Azarie. MACARIE. Macarie fusese initiat fi crescut in tradi|iile ascetismului de Teoctist, marele episcop al Trii de Jos din vremea lui Stefan cel Mare, fi a ajuns egumen la mnstirea Neamtului in 1523; la 1531 a fost inltat de Petru Raref in scaunul episcopal de Roman. A murit in 1558, lsind in urma sa reputatia unui om invtat. Macarie serie, dup cum insufi spune, din porunca lui Petru Raref: spre a implini poruneile domnefti, adic ale slvitului fi pentru dufmani infricofatului Petru, feciorul lui Stefan Voevod cel Viteaz, fi ale marelui su logoft Kir Teodor, cci ei mi-au poruncit nemerniciei mele celui mai de pe urm dintre ieromonahi, smeritului Macarie, a nu lsa faptele intimplate in vremurile fi domniile trecute s rmin invluite in mormintul uitrii, ci a le preda istoriei". Primind aceast insrcinare din partea lui Petru Raref fi a marelui logoft al Moldovei, el incepe prin a copia o versiune prescurtat scris la mnstirea Putna (cci cuprinde multe date referitoare la aceast mnstire) a letopisetului inceput, dup toate probabilittile, la curtea lui tefan cel Mare. Aceast versiune pe care a avut-o in fat Macarie mergea pin la anul 1525, septembrie 25, unde se incheia cu moartea lui Petru, fiul lui Bogdan cel Orb. Dup aceast dat incepe partea personal a lui Macarie, desprtit de
:62
restul analelor prin urmtoarele cuvinte: Cele de pin aci le-au adunat fi cu meftefug le-au intocmit fi ni le-au lsat nou, copiilor lor, spre scump moftenire, scriitorii dinainte de noi; nu ftim eine anume, se vede ins oameni iubitori de Dumnezeu". Este interesant aceast notit, fiindc ea ne arat c, la un sfert de veac dup moartea lui tefan cel Mare, un egumen crturar de la mnstirea Neamtu, crescut de episcopul Trii de Jos din ultimii ani de domnie ai marelui voievod, nu ne poate spune, din traditia clugrilor, eine anume a scris cronica trii inaintea lui. Macarie nu se mul|umea ins cu ftirile prea sumare pe care le gsise in letopisetul inaintafilor si pentru perioada de timp care s-a scurs de la moarta lui Stefan cel Mare pin la urcarea pe tron a lui Petru Raref. De aceea el reia povestirea acestei epoci, care cuprinde domniile lui Bogdan cel Orb fi tefnit, amplificind expunerea cu ftiri nou, ca de pild: impcarea celor dou tabere vrjmafe, moldoveni fi munteni, ce stteau fat in fat, gata s se incaiere, prin interventia mitropolitului, de origine sirbeasc, Maxim; despre expeditia lui Bogdan in Polonia, inaintat pin sub zidurile Lwwului; despre invazia polonilor fi a ttarilor in Moldova; despre rscoala repede inbufit a lui Trifail; despre urcarea in domnie a lui tefan cel Tinr fi luptele lui cu ttarii; despre tierea capului lui Luca Arbore; despre rzvrtirea boierilor; despre luptele cu muntenii fi despre moartea precipitat a lui tefni| la Hotin. Domnia lui Petru Raref, din ordinul cruia a scris cronica, este inftifat in trsturi vagi fi fr amnunte precise. Macarie povestefte alegerea lui Petru Raref ca domn la Hirlu, ptrunderea lui in Ardeal, luptele cu polonii, expeditia lui Soliman al II-lea in Moldova, fuga lui Rares, prsit de ai sai, prin munti, pin ce a dat peste niste pescari care 1-au dus la cetatea Ciceiului, plecarea lui Rares la Constantinopol, impcarea lui cu turcii ?i reintoarcerea in a doua domnie. Intr-o prim versiune, pstrat intr-un codice din Bibilioteca Academiei teologice din Kiev, publicat de I. Bogdan in Cronicele moldovenesti inainte de Vreche, cronica lui Macarie se incheie la anul 1541, dar desigur c aceast .versiune are o lacun aci; probabil c unele foi s-au pierdut deoarece intr-o alt versiune dintr-un sbornic, pstrat inainte de rzboi in Biblioteca imperial din Petersburg cronica lui Macarie se continu pin la anul 1551. In aceast a doua versiune se povesteste sumar ultimii ani ai domniei lui Petru Rare?, amintind doar campania acestuia in Ardeal impotriva lui Mailat; se noteaz apoi moartea lui Petru Rares de boal rea, cci om era si el la Suceava si inmormintarea lui la mnstirea Pobrata. Trece, in sfirsit, la domnia lui Ilia?, pe care ni-1 inftiseaz in colorile cele mai negre: moale si mic la suflet, care intru nimic nu s-au artat asemntor tatlui su ca si cum nu 1-ar fi crescut ca fiu; se inconjurase de turci cu care-si petrecea ziua i-si pierdea vremea prinzind psri in lat; a prdat tara, jefuind averile episcopilor si ale mnstirilor; era crunt cu boierii, cci ii orbea; punea s li se taie nasul, ori ii silea s-si caute adpost in tri strine si, in cele din urm, prsi domnia, mama ?i fratii" si, ducindu-se la Constantinopol, se turci. In timpul acestui domn dezechilibrat, Macarie, care se gsea episcop
63
de Roman inc din anul 1530, fu alungat din scaunul su in 15491550, in urma unor intrigi tesute pe ling doamna Elena si pe ling domn, in care pare s fi avut un rol sfetnicii Mitrofan si Nour. Oameni priceputi la viclesuguri spune el in graiul lui inflorit tesur minciuni pline de clevetiri ?i le spuse doamnei Elenei si fiului ei Ilias si am czut cu stra?nic cdere. Despoiat am fost de scaun... si cu grele ispite m-am luptat... Dar aceast urgie n-a durat mult, cci dup un an sau doi, in primele zile ale domniei lui tefan Rare?, fratele lui Ilia?, fu restaurat in scaunul episcopal : Intorcind spune el despre Stefan puternica sa min, pe mine surghiunitul, un mort intre vii, m chiam si cu mina domniei sale imi incredinteaz iarsi cirja. .De aceea si Macarie isi arat recunostinta in cronica sa fat de noul domn, in cuvinte ca acestea: Si dup ce lu domnia, de la intiii pa?i se art c n-au inselat ndejdile celor ce 1-au ales, si pe toti ii intrea in ndejdile lor de bine. Si iarsi strlucir razele dreptei credinte, ?i iarsi strlucir zorile binefacerii si toti deopotriv ludau pe voevod si toti cu osirdie iubeau pe domnul Stefan, cci era milostiv si iubitor de clugri ?i hrnitor de sraci... i se auzi de la o margine a pmintului la alta trimbita cea mare si in aur ferecat, care trimbita peste tot locul credinta lui in ziditor. Cu iluzia acestei icoane, nimbat de glorie, Macarie inchise ochii curind dup reinscunare. Imaginea pe care Macarie ne-a lsat-o despre Stefan Rares este fals. Ureche ne spune c era un domn destrblat si c boierii si locuitorii, intelegindu-se intre ei, s-au ridicat intr-un rind, pe cind se aflau la podul de la Jut ora, i tind sforile cortului asupra lui tefan-vod, 1-au ptruns cu multe rane". Lipsa de obiectivitate este astfel unul din defectele principale 1 ale operei lui Macarie. Alt defect este forma stilistic. ln alctuirea cronicii sale, Macarie si-a luat ca model un cronograf bizantin foarte popular in lumea slav, al lui Manases. Manases fusese, dup cum s-a spus mai sus, un clugr care prelucrase motive din cronografele anterioare, imbogtindu-le cu apocrife biblice si cu legende populre bizantine, intr-o mare oper in versuri, care incepe povestirea evenimentelor de la creatiune si o duce pin la moartea impratului bizantin Nichifor Botniates, mtimplat la 1081. Trind intr-o epoc de eruditie si rafinament literar, clugrul bizantin a cutat s dea o oper care s se impun prin stilul ei cutat, impodobit cu imagini indrznete. Aceast oper a clugr ului bizantin a fost tradus in Bulgaria si ni s-a pstrat, intre altele, intr-un vechi manuscris din Biblioteca Vaticanului, copiat in anul 1345. O copie a fost apoi adus, prin refugiatii slavi, in mnstirile noastre fi a stat la baza prelucrrii lui Moxa. Ea a plcut asa de mult egumenului Macarie, incit acesta, primind de la Petru Rare sarcina de a scrie istoria trii, imprumut din ea pasaje i epitete bombastice, pentru a le intretese in povestirea sa. Astfel viata Moldovei cu zbuciumul ei, cu boierii si domnul ei, in loc s fie inftisat in lumina adevrat, este imbrcat in anacronice zorzoane de stil bizantin, care, prin bombasticitatea lor, las impresia a ceva artificial'i uneori chiar ridicol. Zugrvind, de exemplu, luptele lui Petru Rares cu polonii, el imprumut din Manases podoabele stilistice cu care acesta descrie rzboiul troian; si
:64
epitetele pe care clugrul bizantin le d lui Achile, Macarie le potriveste pentru Rares. Descriind mai departe fuga lui Petru Rares dinaintea lui Soliman al II-lea prin muntii Moldovei, ctre Ardeal, el ia din Manases frazele cu care acesta descrie vintoarea impratului bizantin Martian in muntii Balcani, ca si cum Petru Rares ar fi impratul bizantin si Carpatii identici cu Balcanii. Voind s ne arate starea de multumire sufleteasc in care se afla Petru Rares in a doua domnie, incheie cu urmtoarea fraz enigmatic: Iar domnul Petru Voevod ifi hrneste cinstitele btrinete cu bi si buturi si mxncri, intocmai ca o lebd cu penele aurite, deasupra unei cldiri. Chiar atunci cind este vorba de propriile lui dureri, ca de pild cind a fost rsturnat din scaunul episcopal, el recurge la arsenalul stilistic al lui Manases: O zavistie, fiar crud, tigru mmctor de oameni, sgeat fr de fier, sulit mai ascutit decit toate..." In sfirsit, in loc de a zice: in anul 7058, Macarie scrie, dup modelul bizantin: In anul ce se capt dac numeri de sapte ori eite o mie si de cinci ori cite cinci si eite cinci de cinci ori si a opta rotatie de la facerea lumii" (7058 = 1550). ... . ... EFTIMIE. Cronica lui Macarie este continuat de Eftimie. Pin aici incepe noua cronic s-au scris cu osteneala preasfintitului printe al nostru Macarie, episcopul de Roman. Iar cele ce s-au intimplat de aici inainte, evlaviosul loan Alexandru Voevod mi-au poruncit mie, ieromonahului Eftimie, celui din urm dintre egumeni, a le scrie pe scurt." Domnul Alexandruvoievod este Alexandru Lpu$neanu. Autorul cronicii, Eftimie, a fost egumen la mnstirea Nearnû prin 1553, cind segseste pomenit intr-o evanghelie. A trecut mai tirziu in Ardeal, unde a devenit episcop. Primind din partea lui Alexandru Lpufneanu porunca de a continua cronica lui Macarie, Eftimie incepe prin a repovesti vremurile pline de frmintri ale Moldovei de sub urmafii lui Petru Raref fi se oprefte brusc la al doilea an al domniei lui Alexandru Lpufneanu, la zidirea mnstirii Slatina. Eftimie nu pare s fi fost un clugr afa de erudit ca Macarie fi aceasta a fost un noroc pentru el, fiindc l-a scpat de influenta nefast a stilului manasian. Dup ce povestefte ultimii ani ai domniei lui Petru Rares, el se oprefte indelung asupra urmafului acestuia, Ilias, pe care-1 numefte Iliaf Mahomet, spre a scoate in relief nelegiuirea lui. Ne inftiseaz cu amnunte interesante, pe care nu le gsim in alte izvoare, cum fiul lui Petru Rares fi nepotul lui Stefan cel Mare, trimis de tatl su la 1541 la Constantinopol, se imprietenise acolo cu citiva tineri turci de care se legase afa de mult, incit ii adusese cu sine in Moldova; pomeneste de discufiile religioase pe care Ilias le avea cu prietenul su turc Hadru, stricat la nravuri, despre haremul de turcoaice pe care le adusese din Constantinopol, de ura lui impotriva preotilor fi a clugrilor; despre chipul cum a amgit poporul, chemind sfatul boieresc in grdina de la Husi, pentru a-1 vesti c se duce la Poart ca s struiasc pentru micforarea tributului; cum a jurat cu mma pe cruce inaintea poporului intreg c se tine de legea crestineasc fi c n-are gind s se turceasc, dup cum se zvonise; dar, in aceeasi noapte, a sfrimat crucea, si cum apoi, incrcat de haraciu fi de bogtii de vase de aur si de argint, rmase de la domnii cei btrini ai Moldovei" fi intovrsit de boieri si de ostasi, a iesit din tar, dar, ajuns la
65
Constantinopol, s-a turcit fi nu s-a mai intors in Moldova. Domnia lui Stefan Rares este inftisat in colori antipatice, asa cum o cunoastem din Ureche. In contrast cu fii lui Petru Rares, Alexandru Lpusneanu este inftisat in colorile cele mai simpatice. Dup uciderea ticlosului" de Joldea, el este Impciuitorul care deschide temnitele, pentru a pune in libertate pe cei inchifi, fi care a iertat pe cei alungati din tar: Deci veneau din toate prtile fi din toate locurile oamenii, ca s se indulceasc de vederea fetei lui, de buntatea, de blindetea fi de frumusetea lui, fi se uitau la chipul voevodului ca la chipul lui Hristos, cci li se prea a fi in vis, iar nu aievea... In toat lumea se lti vestea inaripat despre evlavia, osirdia fi iubirea lui de Dumnezeu fi de sfintele biserid. Este in aceste rinduri acea not panegiric, cu care clugrul cronicar se obifnuise din lectura vietilor de sfinti. Dup ce pomenefte expeditia moldoveneasc trimis in Muntenia, sub conducerea vornicului Ndbaicu, pentru instaurarea lui Ptrafcu, cronica se incheie cu zidirea mnstirii Slatina. Dar si aici iese in relief sentimentalitatea naiv a clugrului, cind crede necesar s povesteasc un episod fr nici o insemntate pentru noi, de mare important pentru el, fiindc era vorba de cursa pe care vrjmaful neamului omenesc", diavolul, a intins-o iubitorului de Dumnezeu domn", pentru a-1 intoarce din gindul cel bun: anume, pe cind clrea intre satele Corltesti si Todirefti, intrind in riul Moldovei, i s-a impiedicat calul fi a czut in ap. Cu povestirea ridicrii mnstirii Slatina fi a inzestrrii ei cu sate si mitoace, cronica se incheie. AZARiE. Ultimul cronicar al Moldovei care scric in limba slav este Azarie. Despre el nu se ftic decit ceea ce el insufi spune in cronica sa, c scrie din porunca lui Petru Schiopul, cu binecuvintarea mitropolitului Anastasie fi cu mijlocirea marelui logoft loan Golia. Este pesibil s fi fost clugr chiar in mnstirea intemeiat de familia logoftului Golia. El nu pomenefte nimic in cronica sa de trdarea Golestilor, dimpotriv, descric in colorile cele mai antipatice domnia lui Ioan-vod cel Cumplit fi caut s fnftiseze intr-o lumin simpatic figura lui Ieremia Golia, boier mare, care nu s-a sfiit, din dragestea pentru tar, s impiedice pe loan vod cel Cumplit de la rzboiul cu turcii. Azarie si-a scris cronica intre anii 15741577. Inainte de a povesti vremea sa, el incepe firul anilor de la desclecat, copiind, ca si predecesorii si, vechiul letopiset al Moldovei, la care adaug apoi cronica lui Macarie pin la 1551, dup care urmcaz partea sa proprie, care imbrtiseaz istoria Moldovei de la 1550 pin la urcarea in domnie a lui Petru chiopul (1574). Cronica lui Eftimie se pare c i-a rmas necunoscut, deoarece, continued cronica lui Macarie, el introduce partea sa personal cu urmtoarele cuvinte: Pin aci au mers alctuirile ritoricefti ale printelui Macarie. S incep dar fi eu fostul si nemernicul lui ucenic Azarie." De alt parte, el incepe cronica de la domniile fiilor lui Petru Rares, pe care le repovestefte cu totul diferit de Eftimie, in alt spirit fi cu alte amnunte. Uciderea lui tefan Rares de ctre boieri este inftifat cu groaz, ca mcelul fr mil al unui miel. Alexandru Lpufneanu n-are nimic din trsturile fioroase cu care ne este cunoscut personalitatea lui din alte
:66
izvoade istorice. Despot Eraclidul este urit, pentru c tinea pe ling sine sfetnici de alt lege, luterani uriti de Dumnezeu, a cror fnvttur o imprtsia fi dinsul. De aceea aparitia lui Tomfa, frumos la inftisare, viteaz, cu miini puternice fi piept virtos" este salutat cu bucurie; dar simpatia pentru Tomfa scade dinaintea lui Alexandru Lpufneanu, care, cptmd iarfi cinstea domniei de la Poart, a stins tciunele ce rspindea fumul credintei cele rele fi a ascuns iarna intunecat a necuratilor luterani, fcind s infloreasc primvara, adic explic el bunstarea bisericilor. Cronica se incheie cu rsturnarea fi pieirea lui Ioan-vod cel Cumplit fi cu urcarea pe tron a lui Petru Schiopul, in care se pun cele mai frumoase ndejdi: Brbat de neam bun, evlavios, frumos, cu suflet luminat, milostiv din fire, darnic... Mnstirile fi clugrii s-au adpat din undele rcoroase ale binefacerilor lui... viata tuturor a inceput s curg lin fi toti petreceau: in linifte fi neturburati..." Azarie este, in istoriografie, ucenicul lui Macarie. El, nemernicul ucenic al lui Macarie cum se numefte insufi , are pentru alctuirile retoricefti", pentru cuvintele frumoase fi meftefugite" ale dasclului su o adlnc admiraîe. Opera lui Macarie, despre care el vorbefte cu adinc respect, e pentru el un adevrat izvor de adevr ce se vars asupra inimilor noastre fi le adap cu apa mintii, pe care, cu toate c o gustm, nu ne sturm de ea". Azarie, ca bun ttcenic, se strduiefte s imite toat arta retoric a lui Macarie. Ca fi acesta, Azarie imprumut din bogatul arsenal de amnunte dramatice si epitete stilistice ale lui Manases, pentru a le potrivi la situatiile si figurile istorice moldovenesti pe care le inftisa. De exemplu, cuvintele pe care Azarie le pune in gura lui tefan Rares, cind cade la Tutora, singerat sub pumnalele boierilor: Vai de tine, dreptate, pe tine te pling si dup tine oftez, cci inainte de mine tu ai pierit fi ai murit, sint imprumutate din Manases. Aceleasi cuvinte le pusese cronicarul bizantin, la episodul rzboiului troian, in gura lui Palamed, cind era s fie ucis cu pietre, in urma insinuri- lor viclene ale lui Odiseus. Din aceasta cauz, cronica lui Azarie, ca si aceea a dasclului su Macarie, trebuie utilizat cu mult bgare de seam. i Cronicile acestea scrise dup moartea lui tefan cel Mare sint lipsite de precizie fi obiectivitate, condifii esentiale oricrei opere istorice. Cit dejsebire in aceast privint intre eie fi cronica scris la curtea lui tefan cel Mare. Cit grij de precizie avea aceasta din urm: ln anul 6973, ianuarie in 23, joia pe la miaznoapte, inconjur Stefan Voevod cetatea Chiliei/ iar vincrea dimineata incepur a surpa cetatea..." In cronicile lui Macarie, Eftimie, chiar Azarie, dimpotriv, faptele sint inecate in podoabe stilistice. Nici o grij de cronologie: In aceeafi vreme..., Dar nu mult dup aceea..." etc., etc. In cronica lui Stefan cel Mare toti boierii care s-au invrednicit, in clipe de cumpn, de increderea domnitorului fi au dus la capt misiunea ce li s-a incredintat sint pomeniti cu cinste; in cronicile clugrilor nu sint pomenite nici mcar numele erorilor care au czut pe cimpul de lupt pentru mrirea Moldovei. Lucrurile ifi au explicatia lor. $tefan cel Mare, a crui faim tre-
67
cuse peste hotarele inguste ale Moldovei, era o personalitate care intra in istorie. La curtea lui din Suceava se abteau trimifii sahului persan fisolii venetieni. S-a vzut in capitolul precedent paginile pline de admiratie pe care i le-au consacrat cronicarii poloni. Orice mifcare a lui era astfel pagin de istorie fi el tinea ca istoria s fie scris afa cum el a fcut-o. . Cu totul altfel se inftifeaz cronicile scrise dup moartea lui. Autorii acestora, clugri retrasi departe de curtea domneasc, unde se plmdea istoria trii, trind intr-o atmosfer de misticism, nu aveau nici chemarea fi iici posibilitatea de a scrie istoria in lumina ei adevrat. Realittile istorice, trecind prin prisma mentalittii lor ascetice, sint in cliip firesc deformate. Pentru ei cderea lui Alexandru Lpusneanu de pe cal, in drumul spre mnstirea Slatina, e un fapt de senzatie, fiindc vedeau in el cursa intins de diavol un eveniment mai important decit o lupt cu dusmanii pentru aprarea Moldovei. Sufletul lor, deprins a privi viata aceasta pminteasc, plin de ispite si de desertciuni, ca un scurt popas ctre viata cea vefnic viitoare, nu putea vibra puternic pentru zbuciumul contemporanilor lor. Toate evenimentele, al cror ecou ajunge intre zidurile mnstirii stins, apar pentru ei pe acelafi plan. Ei nu au luat parte la eie, nu le-au vzut petrecindu-se sub ochii lor, nu le-au trit ca s le poat intelege. De aceea nu trebuie s ne surprind faptul c, in loc s citim in paginile lor toate frmintrile timpului, intilnim mai mult preocuparea de form, de stil, de efect; c, in loc s povesteasc simplu fi precis cele ce aflau, recurgeau la cronograful lui Manases, pentru a imprumuta din el podoabe retorice.
:68
Hrniti mai mult cu apocrife biblice si cu legende hagiografice, in care eroul este inftisat intr-o aureol de miraculos fi misticism, clugrii cronicari, nestiutori despre cele ce se petrec departe, la curte, sint inclinati s vad in domnul, a crui viat o scriu din porunc, un prototip ideal de virtuti crestinesti. De aceea cronicile lor au un caracter panegiric, afa cum se obifnui- ser din legendele hagiografice. Dac la cele de mai sus adugm fi faptul c aceste cronici erau scrise intr-o limb strin, neaccesibil pturilor largi ale poporului, atunci este ufor de inteles pentru ce nu le putem considera ca un instrument al defteptrii constiintei nationale. Dar, defi sint scrise intr-o limb strin, defi sint lipsite de valoare literar, totufi trebuie s tinem seam fi de ele, fiindc ele ne-au pstrat istoria Moldovei de la 15041574 fi pentru c dup cum vom vedea mai tirziu au intrat, ca izvoare, in alctuirea cronicii lui Grigore Ureche.
BIBLIOGRAFIE Cronica din Mnchen. Cronica german a domniei lui $tefan cel Mare, scris in 1502 si descoperit de d-1 Olgierd Grka, se pstreaz in manuscrisul Codex Latinarum 952 din Biblioteca de stat din Mnchen, Bayerische Staatsbibliothek. Despre ea Grka a prezentat Academiei Poloneze, in sedinja din 17 iunie 1929, un memoriu, care a fost publicat in Extrait du Bulletin de l'Acaddmie Polonaise des Sciences et des Lettres, Cracovie, 1929, nr. 6 (iunie), p. 29 31, sub .tithil: O. Grka, Kronika czas&w Stefana Wielkiego Moldawskiego Nieznane najstarsze zridlo rumutiskiej historjografi (La chronique de lepoque dEtienne le Grand de Moldavie, soit la source la plus ancienne, mais jusquici inconnue de VHistoriographie roumaine). Despre aceast comunicare, o scurt dare de seam datorit d-lui I. N i s t o r, in Codrul Cosminului, Buletinul Institutalui de istorie si limb, VI, Cernuti, 1930, p. 484 485. intr-o nou comunicare, fcut de data aceasta Academiei Romne, in sedinta din 8 noiembrie 1930, Grka a dat detalii mai precise si mai interesante, dar aceast comunicare nu a aprut pin acum. N. I o r g a , in Buletinul Comisiei istorice a Romaniei, IX, 1930, p. 187 195, crede c opera este a unui sas, probabil de la Baia, care a utilizat un izvor intern de mnstire in limba slavon sau romn, care mergea pin la 1475, de unde apoi a adugat cele ce stia el personal. In sfirsit, textul cronicii a fost publicat, cu o introducere interesant, in anul 1931; O l g i e r d G r k a , Kronika czasw Stefana Wielkiego Moldawskiego (14571499) z trzema podobiznami w tek&cie, Krakovia, 1931, in edifia Academiei Polone din Cracovia (A rchiwuntkomisji historycznej), seria II, tom. III, si edrfie separat, 119 p. + II planfe-facsimile. Studiul a fost tradus in limba romn de Dr. E m i l B i e d r z y c k i ? i a fost publicat, cu textul german al cronicii $i cu o traducere in limba romn fcut de domnisoara I r m e r t r a u d B r i e b r e c h e r , absolvent a seminarului de istoria literaturii vechi, in Revista istoric romn, IV (1934), p. 215 279, ?i VVI (1935 1936), p. 185. S-a publicat si aparte in Biblioteca Revistei istorice romne, I, cu titlul: Ol. G r k a , Cronica epocei lui Stefan cel Mare (14571499), Bucuresti, 1937, 160 p. Un alt studiu aprofundat asupra cronicii, care ajunge la concluziuni diferite: Ion C o n s t . C h i t i m i a, Cronica lui Stefan cel Mare, in Cercetri literare, III, 1939, p. 219293; a se vedea ?i recenzia lui P. P. P a n a i t e s c u in Revista istoric romn, I (1931), p. 156 160.
Cronicile slavonefti. Grupul de cronici slavonesti ale Moldovei au lost publicate de profesorul de slavistic de la Universitatea din Bucuresti, loan Bogdan, in urmtoarele trei lucrri importante: l o a n B o g d a n , Vechile cronici moldovenesti pin la Ureche, Bucuresti, 1891, care cuprinde: 1. Codicele miscellaneu de la Kiew Este un manuscris de 504 file in 8, pstrat in Biblioteca Academiei teologice din Kiev, scris pe hirtie lucie, in veacul al XVI-lea, de Isaia din mnstirea Slatina. 2. Vechile anale slavonesti ale Moldovei. Publicaîa cuprinde in original si traducere romneasc urmtoarele texte, insofite de studii detaliate si de note: a) Cronica si analele putnene Povestire in scurt despre domnii moldovenesti (p. 23 41, 193 198; 243 267); b) Cronica lui Macarie (p. 69 89, 198 212, 268 279); c) Cronica lui Eftimie (p. 90 103; 212222, 280283); Cronica anonim (p. 62 68, 235 239). La acestea se adaug cronica moldo-polon (p. 4261, 173 183, 223 233). : l o a n B o g d a n , Cronice inedite atingtoare de istoria romnilor, Bucuresti, .1895; cuprinde urmtoarele patru texte insotite de studii aprofundate: 1. Codicele de la Tulcea numit astfei fiindc se afla in biblioteca clubului bulgar de la Tulcea; azi e trecut in Biblio- teca Academiei Romne, nr. 649, Letopisetul de la Bistrita, in 8; 2. O cronic sirbo-moldoveneasc (sirbeasc amestecat cu anale moldovenesti) de la mnstirea Neamtu, p. 81102; 3. Cronica moldo-polon de N. Brzeski, p. 103 137; 4. Cronica Trii Moldovei si a Munteniei de Miron Costin, p. 139 204. l o a n B o g d a n , Letopisetul lui Azarie, in Analele Academiei Romne, seria Il-a, tom XXXI, Mem. sect. ist., 1909, cronicile pstrate in ms. O, XVII, nr. 13 al Bibliotecii Tmperiale din St. Petersburg, si anume: 1. O cronic universal insotit de analele sirbesti de la 1355 pin la 1490 cu jtiri privitoare la trile noastre (p. 62 66, 121145); si 2. Letopisetul lui Azarie (p. 6698), cu urmtoarele prti: a) Analele putnene Povestire in scurt despre domnii Moldovei (p. 69 76, 146152, 181 187); b) Cronica lui Macarie (p. 76 84, 152 168, 187 202); c) Cronica lui Azarie (p. 8498, 168181, 202214). La aceste texte se mai adaug o versiune romneasc din sec. al XVIII-lea a analelor putnene, dup un ms. din Biblioteca Academiei Romne, descoperit si copiat de Al. Lapedatu (p. 107119). Cronica moldo-polon a fost publicat pentru intiia dat de istoricul polon W o j c i c k i dup o copie fcut in secolul al XVII-lea de istoricul polon Adam Naruszewicz, din Muzeul Czartoryski (Cracovia) in 1844, in Biblioteka starozytna pisarzy polskich, Varôvia, VI, p. 5 1 67. Ea a fost apoi reprodus de B. P. H a s d e u in Archiva istoric, III, 1867, p. 5 15, $i de I. B o g d a n care credea c o public intiia? dat in Vechile cronici moldovenesti pin la Urechea, textul polon la p. 173 183 si traducerea romneasc la p. 223233. O a doua versiune din secolul al XVI-lea, descoperit de I. B o g d a n in Biblioteca Imperial din Petersburg, fondul bibliotecii Zaluski (azi trecut la Universitatea din Varsovia),a fost publicat in Cronice inedite atingtoare de istoria rominilor, p. 119 137. O a treia copie de la inceputul secolului al XVII-lea, aflat in colectia lui Iosif Rusiecki din Trojanka, a fost semnalat de filologul polon I. L o s , in studiul su Pamiitniki Ianczara (Amintirile ienicerului), Cracovia, 1912, p. 38-40. Studii. Textele publicate de I. Bogdan sint insotite de studii aprofundate. Contributii interesante la studiile lui Bogdan au adus: $ t e f a n O r j a n u , in Convorbiri literare, XXXI, p. 513 ?i arm., 648 si urm.; N. I o r g a , Istoria literaturii romnesti in secolul al XVIII-lea (16881821), ed. I, vol. II (in edijia a II-a textul privitor la analele slave a fost prescurtat). Prerea lui Bogdan c analele Moldovei au fost scrise in vechile mnstiri de la Bistrita (originalul versiunii pstrat in codicele de la Tulcea) yi de la Putna (originalul versiunii pstrat in codicele de la Petersburg) a fost pus la indoial pentru intiiaji dat de d-1 I. M i n e a . care, Sntr-o notit publicat in Anuarul liceului I. Maiorescu din Giurgiu pe anul 19191920, publicat de N. Cartojan, a artat c letopisetul a fost scris la curtea lui Stefan cel Mare. Ches:70
tiunea a fost reluat si documentat pe larg de I. M i n e a, Letopisetele moldovenesti scrise slavoneste, Iasi, 1925 (Extras din Cercetri istorice, I, p. 192 si urm., unde se studiaz si raporturile dintre versiunile slavonesti intre ele si dintre toate laolalt si Ureche de alt parte) si de I. V 1 d e s c u, Izvoarele istoriei romnilor: letopisetul de la Bistrifa si letopisetul de la Putna, Bucuresti, 1926. Despre letopisetele slavonesti si raporturile lor cu Ureche a se vedea si G i or g e P a s c u, Letopisetul cel moldovenesc, utilizat de Gligorie Ureache in legtur cu toate letopisetele moldovenesti in slavoneste, Ia?i, 1938; a c e l a s i , Die Anfnge der rumnischen Geschichtsschreibung, in Sdost-deutsche Forschungen, 1939. Pentru Pomelnicul de la Bistrita, v. mai sus, p 44. Pentru cronica moldo-polon: P. P. P a n a i t e s c u , Revista istoric romn, I, 1931, p. 113 - 123. Cronica lui Stefan cel Mare scris de dieci la Curte, Al. P r o c o p o v i c i , Dacoromania X, p. I, 1941, p. 90-91. V. G r e c u, Originea cronicelor romnesti, in Omagiu lui /. Bianu, din partea colegilor $i fostilor si elevi, Bucuresti, 1927, p. 217 223.
INVTTURILE LUI NEAGOE BASARAB CTRE FIUL SU TEODOSIE Nu cunoastem imprejurrile in care si-au luat nastere cronicile muntene, deoarece, ln afar de Viata patriarhului Nifon si de o cronic scris in limba romn in vremea lui Mihai Viteazul si pstrat intr-o traducere latin, istoriografia muntean nu ne-a fost pstrat decit in compilatii tirzii din veacul al XVII-lea. tirile pe care le gsim ins in aceste compilatii tree dincolo de epoca lui Mihai Viteazul si a lui Neagoe Basarab. Ele se refer la primii voievozi si, dei confuze si lacunare, ne indic totusi c si in Tara Romneasc istoriografia trebuie s fi inceput de timpuriu. Cind s-a inceput ins, in ce imprejurri i in ce limb nu putem sti precis, deoarece, dincolo de epoca lui Neagoe Basarab, nu ni s-a pstrat nimic si pin acum nu s-a descoperit si nici nu avem din alte izvoare stiint de vreo cronic slavoneasc pentru Tara Romneasc. Cultura in limba slav, iniîat de Nicodim si ucenicii si, era tot atit de infloritoare in Muntenia ca si in Moldova. Am amintit mai sus de unul din marii logofeti ai lui Mircea cel Mare, care, retras mai tirziu din valurile lumii in linistea mnstirilor, a alctuit un polieleu in limba slav. Cel mai de seam monument al eugetrii si simtirii romnesti in limba slav il formeaz ins Invlture- lui Neagoe ctre fiul su Teodosie. Acest pretios monument este legat de numele domnului care a ridicat minunata mnstire de la Curtea de Arge si mitropolia din Tirgoviste si care a fost protectorul clugrului sirb Macarie, patronind imprimarea primelor crti de slujb bisericeasc pe pmint romnesc. Un adevrat voievod al culturii romnesti si un mare sprijinitor, prin darurile trimise, al crestinttii din fntreg Rsritul ortodox, oprimat sub apsarea pgin, ctitor mare a toat. Sfetagora", cum il numeste Gavril, protul Muntelui Athos. Invataturile lu Neagoe au fost utilizate si de N. Blcescu in studiul su despre Puterea armata si arta militar la romni, aprut in 1844 in revista Propsirea de la Iasi, i fuseser publicate pentru intiiasi dat cu un an mai inainte, in tipografia colegiului Sf. Sava. La epoca aparitiei, fi mult vreme mai tirziu, se credea c aceste invtturi au fost scrise de evlaviosul domn al Munteniei in limba trii. In 1894 invtatul rus Lavrov, descoperind ins in 71
Biblioteca National din Sofia o redactiune slavoneasc a Invtturilor, a inchis discutia, deoarece, in urma acestei descoperiri, to|i istoricii noftri literari sint astzi de acord- c Invlturile au fost redactate in limba slavon. . CUPRINSUL. Opera este imprtit in unsprezece prti. ln tructura ei se intret es ins dou elemente distincte: unul alctuit din material mai mult de ordin religis, altul din invtturi fi sfaturi cu caracter politic. Este ca un tratat menit s indrumeze ctre viata creftineasc fi mai ales s pregteasc pentru domnie pe vlstarul domnesc, o oper parenetic, asemntoare cu cele cunoscute in literaturile bizantine sub numele de Oglinzile domnitorilor, imitate fi in literaturile slave fi cunoscute fi in Apus. O astfei de oper este fi Ceasornicul domnilor, despre care ne vom ocupa mai tirziu fi pe care 1-a tradus Nicolae Costin dup un original ce venea, prin intermedir latin, tocmai din Spania. ln prima parte, Neagoe sftuiefte in citeva pagini pe fiul su s pzeasc intotdeauna cu sfintenie poruncile lui Dumnezeu, c dac le calc, chiar dac s-ar ridica impratii lumii cu toat puterea lor s-i vin in ajutor, nimic nu-i folosefte, pe cind dac le pzefte, oriciti vrjmafi s-ar stirni impotriva lui, Dumnezeu il va ajuta. Pornind de la aceast tem, dezvoltat frumos din punct de vedere al moralei creftine, urmeaz, chipurile pentru exemplificare, un bogat material biblic imprumutat din Cartea regilor, despre Saul, despre David, despre Solomon, despre Ahia prorocul fi Ierovoam, feciorul lui Solomon, despre Ahav impratul, despre lue impratul care a sgetat pe Ioaram feciorul lui Ahav fi pe imprteasa Isavela, despre Senaherib impratul Asiriei, despre leze- chia impratul. Dup aceasta, fiindc mai inainte se spusese c domnul trebuie s fie credincios lui Dumnezeu cum a fost sfintul Constantin, se intercaleaz brusc Viata sf. Constantin si Elena fi aflarea sfintei cruci, dup care urmeaz alte capitole biblice: Avesalom si lupta lui impotriva lui David fi, in sfirfit, aceast prim parte se incheie cu citeva parabole din Varlaam i Ioasaf: a celor dou cosciuge, a privighitoarei, a celor trei prieteni. Partea a doua, consacrat mai mult sfaturilor privitoare la guvernmint, incepe cu dou capitole care se leag prin cuprinsul lor de materia primei prti: unul privitor la cinstirea icoanelor, altul privitor la dragostea fi frica de Dumnezeu. Dup aceasta urmeaz, fr o legtur strins cu precedentele, un capitol de o rar frumusete liric: cartea lui Neagoe Basarab cind fi-a transferat moaftele mamei sale, Neaga, fi a fiilor si Petru, loan fi Anghelina in ctitoria de la Argef, capitol care atrage dup sine citeva pagini din romanul lui Var- iaam si Ioasaf fi din Fisiolog: pilda pentru nimicnicia vietii acesteia pmintefti, precum si pildele despre farpe, porumbel fi strutocamil. Dup aceste capitole in legtur cu suferintele lui Neagoe, urmeaz o serie de sfaturi practice privitoare la opera de guvernare: cum si in ce chip s cinsteasc boierii fi slugile ce-1 vor servi cu dreptate"; cum s-fi aseze boierii fi slujitorii in locurile de cinste la curtea sa; reguli de bun-purtare la mas; norme privitoare la primirea solilor strini; chestiuni de tactica militar pe cimpurile de lupt; sfaturi de cum s fac judectile si s
:72
impart drepttile; povete de milostivire si de indurare, de inlturarea pizmei fi a g in du lui de rzbunare fi, in sfirfit, dup un capitol referitor la pecetluirea crtii aceftia, opera se incheie cu rugciunea, adica cu cuvintul de iertare pe care domnul in ceasul mortii il indreapt ctre coconii si fi ctre cocoane, si ctre boierii si cei mari fi cei mici fi ctre alte slugi ale sale ctre toate. Deoarece partea aceasta parenetic este miezul intregii lucrri, ne oprim putin asupra ei. Simburele acestor invtturi este ideea monarhiei absolute de drept divin, subordonat ins crezului crestin. Omul s nu-fi alipeasc cugetul de lucrurile amgitoare fi deferte ale acestei lumi trectoare, cci iubirea lucrurilor lumii acesteia deslipeste gindul fi cugetul de la Dumnezeu", iar cel care cearc slava ifi pierde sufletul, fiindc, dup cum mninc rugina pe fieri afa mninc fi pe om slava cea omeneasc si cum inffoar volbura sau curpe- nul vita fi-i pierde roada ei, asa, ftul meu, pierd trufia si mindretele roada impratului si a domnului". Cu o adevrat grij printeasc, voievodul recomand pe boieri in paza fiului su: S fii gard grdinii mele fi sa o pzefti cum am pzit-o fi eu, c dac o vei pzi fi-i vei fi gard ca zidul de piatr, cum am fost si eu> atunci cum cugetau ei s-si verse singele si s-si puie capetele lor pentru mine, afa ifi vor vrsa singele fi-fi vor pune capetele pentru tine". Dac se intimpl ca vreun boier s grefeasc, s nu se ia dup sfatul uneltirilor viclene fi s nu se pripeasc cu pedeapsa, ci, intocmai ca grdinarul priceput, s incerce mai intii s curete crengile cele uscate, s sape gunoiul de la rdcin, fi numai dac nu se va intoarce s dea road", atuncisftuiefte el cu mult intelepciune fi discretie in min-ti este s faci cum iti este voia, intocmai ca pe pomul cel sterp." Cind va fi s-fi pun boierii in dregtoriile publice, atunci s nu tin seam de rudenii: Domnul nu trebuie s aib rudenii, ci numai slugi drepte", fiindc zice Neagoe nu te-au ales, nici te-au uns ei, ci Dumnezeu, ca s fii tuturor cu dreptate. Inainte de a imprti functiunile, sa nu se ia dup cei interesati, ci s cumpneasc bine fi s ispiteasc vrednicia fiecruia. ln domnia lui s fie cumptat. Cind se afeaz l mas cu boierii, s ia parte cu sufletul la veselia tuturor, dar s-fi pstreze firea fi cuviinta domneas- c: s bea cu msur, ca s poat birui mintea pe vin, iar nu s biruiasc vinul pe minte, fi s cunoasc mintea ta pe mintile slugilor tale, iar nu s cunoasc mintea slugilor pe mintea ta". Un capitol din cele mai interesante, fiindc,- dac ar fi autentic, ne-ar introduce in intimitatea ceremonialului de la curtea lui Neagoe, este cel privitor la primirea solilor. , Solii veniti de la domnii crestini s fie primiti cu cinste. Inaintea lor s. se trimeat boieri cu mincare si butr din destul, pin ce vor sosi la scaunul. domnesc. Ajunfi aci, s fie orinduiti la gazd bun. Dup ce solul s-a odihnit dou-trei zile, s aleag oameni vrednici dintre curtenii lui si s-i trimeat s aduc solul. Domnul fi curtea s se imbrace in haine de gal; s se impodobeasc bine jiltul si divanul, iar in jurul voievodului s se string sfetnicii cei btrini si boierii cei tineri. i cind trimisul va da solia, domnul sa asculte cu luare-aminte, ca s nu piard nimic din vorbele lui. Chiar dac nu-i va aduce 73 cuvinte plcute, s nu rspund nimic, deoarece cuvintul este ca vintul:
dac iese din gur, nici intr-un chip nu-1 mai poti opri, mcar de te-ai ci ziua fi noaptca". Dup ce solul pleac, atunci s-fi adune boierii, s asculte sfatul fiecruia fi s cintreasc bine spusele tuturora. Dup ce sfatul se va risipi, domnul, retrgindu-se in iatac, s se roage si Mintuitorului fi Maicii sale ca s-i lumineze mintea, s cumpneasc sfaturile fi, dup ce va alege pe cel mai bun, s-fi cheme din nou boierii in divan. Numai dup ce va imprtfi sfetnicilor gindul su s dea rspuns solului. Dac vrjmafii vor npdi in tar, atunci s nu pribegeasc peste hotare, cci zice el eu am fost pribeag fi de aceea v spui ce trai fi hran cu nevoi este pribegia. Pentru aceea s nu faci afa, c mai bun este moartea cu cinste decit viata cu amar fi cu ocar. Nu hireti ca pasrea aceea ce se cheam cuc, care-fi d oule de le clocesc alte pasri si-i scot puii, ci fiti ca foimul fi v pziti cuibul vostru. Urmeaz apoi sfaturi privitoare la tactica de lupt. S nu se team de ostile cele multe ale dufmanilor, ci s cheme pe Domnul in ajutor, s-fi imbrace platofa fi s porneasc voios la lupt. Oastea s fie imprtit in trei corpuri: inainte strjile, apoi s vin a doua armat fi numai dup aceea s urmeze grosul, tabra cea mare". S nu fie ins prea deprtate, pentru c dac straja va fi biruit, s nu se risipeasc fi s produc panic, ci s se poat retrage fi amesteca in armata a doua, iar cu aceasta, la rindul ei, in toiul taberei". Domnul s nu stea unde va fi temeiul oftirii, fiindc intr-acolo isi vor indrepta oftile strine tunurile, ci s stea intre a doua fi a treia oaste. inconjurat de 60 de voinici devotati, care s nu se dezlipeasc. niciodat de ling el, nici chiar atunci cind steagurile lui sint biruitoare. Dac s-ar mtimpla din nenorocire s fie biruit, atunci s se retrag cu boierii in. locuri de tain ale trii, unde are boieri credinciofi fi s aftepte acolo sorî mai norocofi. Dac va iefi biruitor din rzboi, atunci s-fi druiasc ostafii dup. vitejia fi vrednicia dovedit, iar pentru cei care au rmas pe cimpurile de lupt. s se roage la sfintele biserici in numele poporului intreg, pentru ca astfel toat suflarea trii s se ridice, ca un singur gind, pentru slvirea eroilor fi pentru aprarea pmintului strmosesc. Miezul invtturilor il formeaz, cum am spus, sfaturile acestea politice, fi, am mai putea spune, de moral creftin, dar aceste precepte sint inecate in multimea elementelor eterogene: capitole intregi din Biblie (Cartea regilor), pilde din Fisiolog fi din romanul Varlaam si Ioasaf, pr|i din Umilinfa (Katdvuîq) lui Simion Monahul, din omiliile lui loan Hrisostomul. Dac unele din aceste elemente imprumutate de aiurea sint bine tesute in urzeala invtturilor, multe ins sint stingaci introduse in versiunea romneasc publicat fi nu se leag armonic nici cu capitolele precedente fi nici cu cele urmtoare. Buctile din care este alctuit mozaicul nu sint dar nici de aceeasi dimensiune si nici nu se imbin toate intre ele astfel incit s formeze un intreg unitar. Conceptia organic a operei este turburat prin multimea elementelor strine, adesea ru asezate la locurile unde se gsesc. PATERNITATEA. Materialul acesta strain, care s-a suprapus peste redactia prima, complic si rezolvarea problemei privitoare la autenticitatea operei. In ce priveste chestiunea paternitaîi lui Neagoe, stau fa in fat dou preri: teza d-lui Iorga c tnvfturile sint opera lui Neagoe; teza regretatului coleg D. Russo c sint opera unui clugr admirator al lui Neagoe de la ince:74
putul secolului al XVII-lea. D-l Iorga pleac in considerable sale de la acele parti lirice in care Neagoe, ln accente pline de duiosie, plinge durerile care-i singereaz sufletul pentru moartea prematura a fiului su Petru: 0, fiul meu Petru, iat c-ti trimit surguciul si diademele pentru c tu-mi erai stilparea <= ramura) mea cea inflorit, de care pururea se umbriau se rcoriau ochii mei. Iar acum stilparea mea s-a uscat si florile ei s-au veste- jit fi s-au scuturat si ochii mei au rmas arsi si pirliti de jalea mfloririi tale. O, iubitul meu Peire, eu credeam si cugetam s fii domn si s veselesti btrinetele mele oarecind cu tineretele tale si s fii biruitor pmintului. Iar acum, fiul meu, te vz zcind sub pmint..." In al doilea rind, d-l Iorga spune c sfaturile cu caracter politic cuprind norme de domnie caracteristice veacului al XVI-lea romnesc, date privitoare la ceremonialul curtii: cum s se primeasc solii, cum s seaz la mas, cum s se poarte cu boierii, ce atitudine s aib fat de turci, cum s mearg la rzboi lucruri care nu puteau porni din mintea prea putin stiutoare de chestiuni de protocol a unui clugr, nutrit cu lecturi ascetice. Este, mai ales in sfaturile privitoare la tactica militar, un suflu rzboinic care oglindeste intreaga epoc de lupte cu turcii de la inceputul veacului al XVI-lea. Apoi, in secolul al XVII-lea, amintirea lui Neagoe se stersese din mintea crturarilor nostri si ar fi de mirare cum un om de schit sau de mnstire s desfunde din trecut aceast frumoas, dar uitat figur de domn, cu toate amnuntele vietii sale si cu atitea trsturi care nu puteau fi surprinse decit de un contemporan. Paternitatea lui Neagoe a fost pentru intiiasi dat contestat de regretatul D. Russo, intr-un articol publicat in Studii bizantino-romne si mai tirziu intr-o polemic cu profesorul bulgar Stojan Romansky, publicat in Convorbiri lerare si reprodus apoi in Studii si critice. D. Russo pleac de la constatarea c in miezul operei in partea care cuprinde plingerile lui Neagoe pentru pierderea mamei sale si a fiilor lui, Petru si loan sint o serie de inadvertente si de contraziceri care nu se pot explica admitind c Neagoe este autorul Invtiurilor. De pild, se stie c Neagoe a avut trei fii: Petre, loan si Teodosie. ln capitolul in care se vorbeste de transportarea moa^telor mamei sale in ctitoria de la Arges unde ins nu se gseste mormintul ei , Neagoe pomeneste cu adinc durere moartea prematur a fiilor si Petru si loan. Si totusi, citeva pagini mai departe, in clipa in care Neagoe, presupunindu-se pe patul mortii, isi ia rmas bun de la cei din jurul su, spune: Chemati pe iubitii mei coconi... Chemati pe iubitii mei coconi", cind el nu mai avea decit un singur fiu, pe Teodosie. Este o inadvertent ce nu putea veni de la Neagoe. De alt parte, pasajul in care Neagoe plinge moartea fiului su Petru este inspirat dintr-o omilie atribuita lui loan Hrisostomul, omilie din care ia pagini intregi pe care le traduce fi le intercaleaz in alt parte a operei sale.1 Inadvertent ele fi contrazicerile sint numeroase in textul publicat in 1843. Se ftie c Despina, sotia lui Neagoe, a rposat in 1554, deci cu 23 de ani in urma lui, fi totufi, in cuvintul in care Neagoe in ceasul mortii ifi ia iertare de la cei pe care-i las in viat, el gsefte pentru toti un cuvint bun, o mingiiere: pentru pustnici, patriarhi, preoti, clugri, iinp- rati, domni, boieri, slugi, judectori, sraci, fii fi fiice, 75 dar uit tocmai pe Despina. In acest moment, atit de duios fi de solemn
zice D. Russo acest sot are pentru toti o povat, o mingiiere, un rmas bun, numai pentru nenorocita Despina nu.'' Iat acum altele care trdeaz mai curind preocuprile fi nzuintele unui clugr decit ale unui domn povtuindu-fi fiul pentru viitoarea cirmuire a statului: Cind fezi in chilia ta de aceste trei lucruri te ingrijeste: de rug, de inv$tur, de rucodenie (lucru manual). : : Sau: ' S cade s n-aib grije de nici un lucru, ci s urasc lumea aceasta cu totul fi toate ale ei... Dar dac-ti este voia s aibi avutii si mofii fi vii pentru cci nu te-ai insurat s-ti fi luat muiere?". Va s zic, un domn povtuind pe viitorul su urmaf s urasc bunurile pmintefti! Si eine nu vede c ideea ascetismului fi a renuntrii la cstorie este in contradictie flagrant cu principiul monarhic, care se intemeiaz tocmai pe ideea preuirii bunurilor omenesti fi pe principiul eredittii tronului? i ce rost au, intr-o oper de sfaturi politice ctre o odrasl princiar pregtit pentru a se urca pe tron, recomandri ascetice fi sfaturi ctre clugri? Nu pot pleca de la Neagoe asemenea contradictii. Argumentele sint puternice. D-nul Iorga, intr-un curs tinut in 1929 (Istoria literaturii romnesti. Introducere sintetic, p. 56), admite fi dinsul c Neagoe a avut un colaborator cleric, care a redactat sub auspiciile lui, dar c sunt fr indoial fi prti dictate de dinsul". Desigur c in stadiul in care avem azi textul, argumentele impotriva paternittii lui Neagoe nu s-au epuizat. Iat de pild unui nou, pe care il putem scoate dintr-o alt contrazicere izbitoare din pasajul in care Neagoe plinge moartea copiilor si: ci am trimes in locul meu pe iubitii mei fii: Teodosie, Petru fi loan, fi pe dragele mele fiice: Stana, Luxandra fi Angheltna, ca incai s se sature ei de dorul oaselor tale, pentru c ei iti sint fii fi tie, dup cum imi sint fi mie fi pe care Domnul Dumnezeu i-a luat in cmara sa cea cereascIn cmara sa cea cereasc" este o figur stilistic, obifnuit in Invtturile lui Neagoe, fi care, privit in intreg contextul, duce la concluzia c si Teodosie era mort. Dar aceasta este inexact din punct de vedere istorie fiindc Teodosie a murit mai tirziu la Constantinopol, fi apoi dac Teodosie ar fi fost mort, ce rost ar mai fi avut Invtturile ctre el?
:76
Am subliniat inadins fi aceasta inadvertent pentru ca s se vad c itextele de care ne folosim fi pasajul l am luat din editia de la 1843 nu pot sta la baza unor studii care s adinceasc probleme afa de spinoase ca aceea A paternittii. Pentru a dezbate aceasta problem trebuie s ne intemeiem pe toate versiunile cunoscute fi nu numai pe cele romnefti, ci fi pe cele slave fi grecesti. Care sint acestea? VERSIUNILE si RAPORTURILE DINTRE ELE. Invataturile lui Neagoe ni .s-au pstrat in versiuni scrise in trei limbi diferite, fi anume: intr-o versiune slavoneasc fragmentar, pstrat in Biblioteca National din Sofia si editat de invtatul rus Lavrov in 1904; intr-o versiune greceasc din secolul al XVII-lea, pstrat in biblioteca mnstirii Dionisiat din Muntele Athos, semnalat de Invtatul grec Spyridon Lampros fi copiat de regretatul D. Russo, in vederea unei ediîi critice, rmas din nenorocire neterminat, :si, in sfirfit, intr-o versiune romneasc, publicat in 1843 in caractere chirilice :si reprodus de d-1 Iorga in caractere latine, dup un manuscris, crezut din 1654, astzi in Biblioteca din Blaj, la care se adaug fapte manuscrise mai nou, pstrate in Biblioteca Academiei Romne. Intre aceste diferite versiuni sint divergente care ridic probleme din cele :mai interesante. Ca s dau citeva exemple: intre versiunea publicat in 1843 fi reprodus mai tirziu de d-1 N. Iorga fi intre manuscrisul nr. 3488 din Biblioteca Academiei Romne sint numeroase omisiuni, preschimbri de text fi adaose care se intind adesea pe pagini intregi. Ba, ceea ce este fi mai interesant, fiindc ne indic originea acestor divergente fi ne arat in acelafi timp cum copiftii nostri vechi, de multe ori in mod conftient, prelucrau textul pe care-1 copiau, se gsesc in manuscrisul 3488 notite marginale ca acestea: De la acest - semn pin la sfirfitul captului s nu se scrie fi in locul celor ce rmin nescrise s se scrie cele din hirtioar"; sau: De la acest semn s nu se scrie pin la sfirfitul tratatului". i avem, precum a artat D. Russo, un manuscris in Biblioteca Academiei Romne, nr. 2714, copiat dup nr. 3488, in care s-a respectat intocmai indicatiile scrise pe margine privitoare la omisiuni, prefaceri sau adugiri in text. Prin urmare, chiar dup ce a fost tradus in limba romn, textul Invtturilor a fost necontenit interpolat si prelucrat, dup gustul fi nzuintele copiftilor fi ale posesorilor. Si mai mari sint divergentele dintre versiunea greac fi versiunile romnefti. Din versiunea greac lipsesc, precum a artat Russo, acele lungi bucji din Vechiul Testament, care, neavind nici o legtur cu textul Invtturilor, li stric unitatea; lipsefte de asemenea Viata sf. Constantin, alctuit de patriarhul bulgar Eftimie si introdus in versiunile romnesti fr s fie pus in armonie cu subiectul, fi lipsesc in sfirfit unele inadvertente. In arborele genealogic al textelor, traducerea greceasc reprezint o ramur important. Ea pare s fi fost fcut de Matei din Pogoniana, mitropolit al Mirelor, care a trit la curtea lui Radu Serban fi a fost mult vreme egumen al mnstirii Dealul .1 i mai interesant pare versiunea slavon.
1 D. R u s s o , Stidii istorice greco-romne, I, p. 161 162.
T7
In fata acestui material asa de haotic este greu s hotrim care a fost simburele primitiv din care a crescut, prin interpolri succesive, textul Invafturilor afa cum il avem astzi m cpii relativ recente. Numai o editie critic* care va inlesni desprinderea redactiunii originre din êstura numeroaselor interpolri, va putea pune la punct problemele controversate pe care le ridica acest monument literar romnesc in limb slav.
BIBLIOGRAFIE ... , . V; . Textul a fost publicat intfiasi data in anul 1843 dup un manuscris din 1654, care s-a pierdut apoi, sub titlul Invtturile bunului si credinciosului domn al Trii Romnesti, Neagoe Basarab Voevod ctre fiul su Teodosie, dat la lumin de loan Eclesiarhul Curtii, Bucuresti,. 1843. Textul acesta a fost republicat intr-o nou editie, cu o ortografie latin si cu o prefaf de N. I o r g a , Vlenii de Munte, 1910. Dup ms. din 1654, aflat atunci in Biblioteca Central- din Bucuresti, care dup Hasdeu ar fi fcut parte din biblioteca lui Stefan Cantacuzino, intrucit avea sigiliul domnului imprimat pe fiecare foaie, a publicat B. P. H a s d e u un capitol: Tractat despre purtarea ce trebuie s tin un domn in timpul ospetelor scris romneste de Neagoe Basarab, domnul Trii Romnesti in chip de povtuire ctre fiul su Teodosi, in Archiva istoric (1865), I, 2, p. 111 116, si continuare p. 120 132. Cum ssaz la mas, cum s fie mie milostivi si odihnitori. Cf. si Buletinul Instructiun publice, 1865, p. 76 80 (capitolul privitor la- rzboaie). O editie popular fragmentar: D. C iu r e z u, Invtturile lui Neagoe Basarab, Bucuresti, 1938, Biblioteca Albina, nr. 4 (Fundaîa cultural Principele Carol") reproduce numai patru capitole din partea I-a. Manuscrise romnesti inedite in Biblioteca Academiei Romne, cotate cu numerele: 3488: (din prima jumtate a veacului al XVIII-lea), 3572 (din 1781, copiat de Popa Savva Popovici de la Rsinari), 3580 (1809, decembrie 16, de Daniil Popovici de la Rsinari) si 2714 (copiat in 18 16); alte dou manuscrise se afl in biblioteca lui Gaster: unui copiat la leatul 1726 mai 14 de Radu logofeêl de divan, f. 183 v, ms. trecut azi in Biblioteca Academiei Romne i inregistrat la fond Gaster nr. 1, altul la 1817 iuli 29 (f. 111), ms. trecut astzi in Biblioteca Academiei Romne i inregistrat la fond Gaster sub nr. 8. Ambele au fost descrise de P. S i r k u in articolul su despre originalul Invtturilor lui Neagoe, publicat in Manoriile Academiei de Stiinte, Sectiunea limbii si literaturii ruse, Petersburg, 1900, tomul V, p. 1289 si urm. Manu- scrisul considerat pierdut din 1654 (vezi V. A. U r e c h i a, Asupra manuscriptului lui Neagoe Vod din 1654 in Analele Academiei Romne, seria II, t. II, 1879 1880, p. 48) se gseste azi in Biblioteca central din Blaj. El fusese semnalat de L u p e a n u , Blajul si biblioteca lui, Blaj, 1932, p. 9, de d. t e f a n M a n c i u l e a , Biblioteca central din Blaj, Blaj, 1939, p. 53 (nr. 115) si a fost identificat, acum in urm, d e d . V a s i l e G r e c u in Convorbiri literare, LXXII (1939), nr. oct dec., p. 1851 1865. Manuscrisul a fcut parte din biblioteca domnului $tefan Cantacuzino (1714 1716) cci pe fiecare fil poart pecetea cu inscriptia loan Stefan. Cantacuzino Voevod". Data de 1654, atribuit de Hasdeu manuscrisului, se gseste ins intr-O' notit de pe o. fil greceasc scris de alt min si legat la un loc cu textul Invtturilor. V a s i l e G r e c u , 0 versiune a unei invtturi a lui Neagoe Basarab, Bucuresti, 194 1, Extras din volumul Omagiu profesorului loan Lupas, Bucuresti, 1943, p. 207 228. Este vorba de prelucrarea unei omilii in greaca popular din Invtturile lui Neagoe, de ctre Gheorghe
:78
ZORILE LITERATURII ROMNESTI In secolul al XVI-lea, cind limba slavon era pentru poporul nostru ceea ce fusese limba latin pentru popoarele din Occident la inceputurile evulu: mediu, crturarii noftri si-au manifestat simtirea si cugetarea in formele limbi: slavone. In aceasta limb s-a inceput la curtea lui tefan cel Mare istoriografia fi in aceast limb s-au scris si Invataturile lui Neagoe Basarab ctre fiu, su Teodosie. Dar aceast limb era o limb strin, nemteleas de masele adinci ale poporului. Viata in curgerea ei fcea ins simtit nevoia de a consemna in scris in limba matern fiindc lipsea adesea diacul de slavoneste raporturil juridice, mai ales: invoielile dintre prti, vinzri, cumprri, schimbri de proprietti. Nu se poate fixa precis data cind s-a inceput a se scrie in limba national. Cea mai veche dovad de scriere romneasc din cite a ajuns pin la noi dateaz din 1521. Este o scrisoare a lui Neacfu din Cimpulungul Musce- lului ctre jupan Hans Begner" din Brasov, cu ftiri privitoare la
Ritorul $i poate si profesorul mitropoliei grecesti din Enos (oras pe trmul Mrii Egee, la rev&rsarea riului Marita). Se public textul grecesc ?i traducerea (comp, cu Invtturile lui Neagoe Basarab, Ion Eclesiarhul, Buc., 1843, p. 163 172, si ed. N. Iorga, p. 149 157). Gh. Ritorul a trit pe la mijlocul sau jumtatea a doua a secolului al XVI-lea. Este prelucrarea lui, deci interesant pentru datarea originalului lui Neagoe. Prelucrarea s-a pstrat intr-o copie fcut in 1666 de Nicolae Anagnostul. Versiunea slav a fost publicat de prof. A. L a v r o v in IlaMHTHHKH flpeBHefl nucfaMeHHOCTH H HCKycCTBa CLII, St. Petersburg, 1904. Versiunea greceasc din mnstirea Dionisiat a Muntelui Athos (nr. 3755) a fost descris de S p y r. P. L a m b r o s, Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos, Cambridge,. 1905. Studii. B. P. H a s d e u, Cuvente den btrini, II, p. 439445. I. B o g d a n , Cultura, veche romn, p. 79 82. Studii admitind paternitatea lui Neagoe: N. I o r g a , Istoria literaturii religioase, Bucuresti, 1904, p. 50 si urm., si Istoria literaturii romnesti, I, ed. a Il-a, Bucuresti, 1925, p. 140 150; N. I o r g a , Istoria literaturii romnesti. Introducere sintetic, Buc., 1929, p. 52 58 j. a cel a si, Revista istoric, XXVI (1940), p. 1314; St. R o m a n s k y , Mahnreden des walchischen Wojwoden Neagoe Basarab an seinen Sohn Theodosios, Inaug. Diss. zur Erlangung der Doktorwrde, i n G . W e i g a n d , Jahresbericht des Instituts fr rumnische Sprache, XIII (1908), p. 113194, Leipzig, Iohann Ambrosius, Barth; A. P r o c o p o v i c i , Introducere in studiul literaturii vechi, Cernuti, 1922, p. 7983; S e x t i l P u s c a r i u , Istoria. literaturii romne, editia a II-a, Sibiu, 1930, p. 3844. Contest paternitatea lui Neagoe: D. R u s s o , in Studii bizantine-romne, Bucuresti, 1907, p. 41 si urm.; Studii si critice, Bucuresti, 1910, p. 1 16 (rspuns lui Romansky); Critica textelor si tehnica editiilor, Bucuresti, 1912, p. 22 si urm.; Elenizmul in Romnia, Bucuresti, 1912, p. 30; in Studii istorice greco-romdne, Bucuresti, 1940, editia Fundatiei Regale Carol II, p. 204 226: Scrisoarea lui Neagoe ctre oasele mamei sale Neaga si fiii si Petru si loan fi fiica sa Anghelina. Prerea lui Russo este imprt&sit si de G. P a s c u , Istoria literaturii romne din sec. XVII, Ia?i, 1922, p. 78. A se vedea aspecte noi ale chestiunii si la $ t e f a n G l i x e l l i , Regulele de purtare la mas, in Revista istoric romn, III, 1933, p. 327 376. Un stidiu critic asupra versiunii slavone pregtejte d. Emil Turdeanu.
miserile fi pregtirile turcilor de a ataca Ardealul fi Brafovul. Formulele initiale fi finale ale scrisorii sint in limba slavon: mSapomS h rME.\\EHHTo<w8 h mhctomS H
AOPOBiHOMS VtcSndH YdHhUJ KErHEjj WT EpaillOE MHOra 3AP<1KK WT HfcKUjS:
Inteleptului fi de neam fi cinstitului fi de Dumnezeu druitului jupin Hanef Begner din Brafov mult sntate de la Neacfu din Dlgopole < numele slavonesc al Cimpulungului, sau incheierea: h exook te keceaht (fi Dumnezeu s te veseleasc). i tot astfei in legtura sintactic a frazei s-a mai pstrat ici, colo, ca o rmfit de limb slav, conjunctia ipac (iarfi) sau prepozitia za (despre): ipac dau ftire domniei-tale za lucrul turcilor cum am auzit eu". Dar desfcindu-se de aceste coji ale formei slavone, miezui limbii romne se inftifeaz curat fi limpede: Ipac s ftii cumu se-au prins nefte mesteri den Tarigrad cum vorn trece acele corbii la locul cela strimtu] ce ftii fi domnia-ta. Ipac spun domniei-tale de lucrul lu Mahamet beg, cuir am auzit de boiari ce snt megiiafi fi de genere-miu Negre: cumu i-au dal impratul slobozie lu Mahamet beg, pre io [<ubi, unde] i va fi voia prer 'feara Rumneasc, iar el s treae. Ipac s ftii domniia ta c are fric mare fi Bsrab de acel lotru de Mahamet beg, mai virtos de domniele voastre fi aceste cuvinte s {ii domniia-ta la tine, s nu ftie umini multi." E sigur c fi inainte de 1520 s-a scris romnefte. Se vorbefte astfei de un salvconduct dat in 1484 de sultanul Baiazid unor negustori poloni, idiomate valachico scriptus", fi de jurmintul omagial al lui Stefan cel Mare ctre regele Cazimir al Poloniei la Colomea, pstrat cu aceast not: haec inscriptio ex valachico in latinum versa est. Dar acestea n-au ajuns pin la noi, dup cum n-au ajuns nici alte scrisori. Dar din a doua jumtate a secolului al XVI-lea, scrisorile romnesti apar din toate tinuturile: din Muntenia, din Moldova, chiar si din Maramuref. In timpul domniei de izbinzi rsuntoare fi de infptuiri repezi ale lui Mihai Viteazul, limba romn ptrunde fi in cancelariile domnefti, cci de la el avem cele dintii acte romanefti de cancelarie in Muntenia. In Moldova, ele incep cu Petru chiopu. Alfabetul chirilic era dar adaptat la nevoile limbii romne cind incepe la noi traducerea Sfintelor Scripturi. Cele dintii licriri ale literaturii in limba romneasc se ivesc in tinuturile muntoase ale Maramurefului, din care porniser fi desclictorii Moldovei. Sint textele Sfintelor Scripturi. Dar, din nenorocire, originalele primelor traduceri ale textelor sfinte s-au pierdut fi nu avem decit cpii, fcute tirziu, pe la jumtatea secolului al XVI-lea. Aceste cpii fragmentare nu cuprind nici o notit clar care s ne indice pe traductor sau mcar pe copist, necum data sau localitatea unde au fost traduse sau copiate textele. Totufi, in Psallirea Scheian, in Psaltirea Voronetean fi in Psaltirea Hurmuzachi se gsesc citeva rinduri in criptografie adic scriere ascuns dar pin acum, defi s-au intrebuintat toate cheile cunoscute in scrierea slav, nu s-a ajuns la descifrarea lor. 1 Este probabil c copiftii care ne-au transmis textul au alterat pozitia literelor sau forma lor, afa incit numai norocul mai poate duce la descifrare. Se pare c in Psaltirea Scheian, ultimele trei lit ere de pe foaia 242 recto, rindul 58 de sus, ar ascunde o dat, dar asupra interpretrii ei prerile
wt A^'^ronoAEi'
:80
sint impart ite: Ion Bianu fi F. Macurek au propus anul 1482 (SU,M = 6690 de la creaîunea lumii), Gaster, 1585 (31jr = 7093), Sextil Puscariu, 1515 (3Kr = = 6023). 2 in lipsa unor notice clare care s ne destinuie data fi ceva din imprejurrile in care au fost traduse aceste monumente de limb fi literatur romneasc, s-a cutat s se scoat luminile necesare din studiul limbii. Regretatul Sbiera, care a publicat in 1885 Codicele Voronetean, a crezut c originalul acestui text a fost tradus tocmai in veacul al XIII-lea, la sudul Dunrii, fi punea inceputurile literaturii noastre in legtur cu mifcarea bogomilic. Regretatul I. Bianu si acum in urm d. esan sustin c traducerile s-ar fi fout in secolul al XV-lea (I. Bianu: sub impulsul necesittilor nationale pentru instructia teologic a viitorilor preoti). Gaster credea c textele rotacizante sint cpii fcute intr-o regiune dialectal, dup vechile tiprituri ale lui Goresi. I. Brbu- lescu si dr. I. Blan sint de p&rere c textele sint traduse sub influenta catolicismului, iar O. Densusianu si d. AI. Rosetti sustin, nu fr temei, c textele au fost traduse la inceputul secolului al XVI-lea sub influenta luteran. Intr-un ultim articol, regretatul N. Drganu, plecind de la ideea c traductorii Aposto- lului si ai Psaltirii ar fi fost sasi, crede c prototipul ambelor texte s-ar fi tradus in Moldova, prin struintele lui Despot-vod (15611563). Despot, care era prietenul lui Melanchthon si care intentiona s introduc luteranismul in Moldova, pusese la cale o academie la Cotnari si o imprimerie, pentru care vroia s aduc eruditi capabili s traduc in limba romn. In aceast vreme, sub impulsul domnului moldovean, prin sasii din Moldova s-ar fi fcut traducerea Apostolului si a Psaltirii, care se rsfring pe de o parte in versiunile rotacizante (Codicele Voronetean, Psaltirea Scheian fi Voronetean), pe de alt parte in tipriturile coresiene. Dar timpul prea scurt pentru ca textele s ajung din Moldova lui Despot-vod pin in Brasovul lui Coresi, pe de o parte, iar pe de alta, prezenta numeroaselor elemente maghiare, unele neviabile chiar atunci, si absenta celor germane, nu ne indrituiesc a primi aceast ipotez. Cei mai multi istoriei fi filologi ai noftri admit pin acum ins prerea <ilui Iorga, argumentat din punct de vedere filologic de d. I. A. Candrea, c textele au lost traduse in secolul l XV-lea in Maramuref fi c ele stau in l'ega- tur cu marea mifcare religioas pornit din Cehoslovacia: husitismul. Praga era in veacul al XlV-lea un important centru de cultura in Europa central. Universitatea ii era imbibat de idei revolutionre indreptate cu deosebire impotriva clerului catolic, care, organizat ca un fei de cast privilegiat !n mijlocul societtii boeine, se scobora uneori pin la crimc. 0 serie de predicated de seam, precursori ai lui Hus, in cap cu Matei de Janov, care venise din Paris cu idei noi, zugrveau deederea bisericii si cereau inlaturarea fastului fi reintoarcerea la simplitatea primilor crestini prin reforma interioar a sufletelor. In aceast frmintare de idei se rspindesc in Praga, mai ales dup cstoria surorii regelui boem, Venceslas al IV-lea, cu regele Angliei, Richard, ideile filozofice si religioase
1 I. B i a n u in titlul edijlei: Psaltirea Scheian (1482), Bucuresti, 1889; M. G a s t e r in Arhivio glottologico italiano, XIII, p. 197; S e x t i l P u s c a r i u in Dacoromania, III, p. 471, nota;81 J. M a c u r e k in Revue Historique, I, nr. 34, 1929, p. 6465.
ale lui Wiclef, care gsesc un puternic rsunet in sufletul lui loan Hus. loan Hus, inzestrat cu un puternic talent de predicator si insufletit de un nobil idealism, in deplin concordant cu viata lui intim, a inceput s propvduiasc in catedrala din Praga, numit Bethleem, crezul ideilor celor noi. El devine afa de popular, incit toate clasele societtii, in frunte cu regina Sofia, se grmdesc la catedral ca s-i asculte cuvintul. Paralel cu activitatea de predicator, el incepe s rspindeasc ideile cele noi fi prin scris, imbogtind literatura national cu o serie de opere care ocup un loc de frunte, intrucit au creat limba literar ceh pe temelia graiului vorbit in Praga. In acest rstimp, in urma conflictului ivit la Universitatea din Praga intre profesorii germani fi cei cehi, Hus este ales rector. In calitatea aceasta, el ia aprarea scrierilor lui Wiclef, pe care episcopul din Praga poruncise s le ard in anul 1410, fi tot in aceast calitate, sprijinit de toti colegii si de universitate fi
:82
mai ales de studenti, el se ridic impotriva bulei indulgentelor pe care lansase papa loan al XXII-lea. Interventia lui Hus provoac atita fierbere in Praga, ineit regele d porunc s fie cu desvirsire oprit orice incercare de critic a bulei. Trei tineri care au incercat s fring porunca regelui au fost executati. Prin aceasta,, mi^carea reformat a intrat pe calea revolutiei. Papa excomunic pe Hus si, in urma intervenfiei lui Sigismund, regele Ungariei, il cheam la consiliul din Constanta. Hus, intrit cu un salvconduct din partea regelui Sigismund, prin care i se garanta siguranta la ducere i la intoarcere, pleac in octombrie 1414, dar abia ajuns, in urma instigatiilor vrjmasilor si din Boemia, este aruncat in inchisoare, unde cade greu bolnav. Conflictul dintre Hus si consiliu nu putea fi aplanat. Consiliul ii cerea o retrac- tare categoric a ideilor sale; Hus, convins c adevrul si dreptatea sint de: partea sa, cerea s se discute si s se dovedeasc punct cu punct acuzatiile ce i se aduceau. In zorii zilei de 6 iulie 1415, Hus, dup ce fusese mai inainte demis din demnitatea sacerdotal, a fost ars pe rg. Nobilimea si clericii cehi care veniser cu el la consiliu s-au revoltat, invinuind consiliul c a judecat cu prtinire i au declarat c intreaga natiune ceh este solidar cu Hus. Consiliul incearc s inbuse si aceast revolt, chemind la judecat pe semnatarii protestului .si arzind pe rg si pe amicul devotat al lui Hus, pe Ieronim din Praga. Dar aceast msur de represalii a produs o adinc indirjire in Boemia; poporul izgoneijte din biserici preotii, care, urmind dup ritul catolic, refuzau s dea imprtsania in cele dou forme: cu azim si vin. Intreaga natiune ceh a rupt atunci legturile cu papalitatea si n-a vrut s recunoasc alt autoritate in domeniul vietii religioase decit Universitatea din Praga. Astfel se incepe in Boemia lupta contra averilor adunate de clerul catolic, contra cultului sfintilor, contra pompei si imbrcmintei somptuoase a preotilor si, in sfirsit, pentru nationalizarea serviciului divin. Revolta cehilor se accentueaz mai ales cind, dup moartea regelui Venceslas, se urc pe tronul Boemiei fratele lui Venceslas, Sigismund, regele Ungariei, pe care natiunea ceh il fcea rspunztor de omorirea lui Hus. Poporul, insitigat de partidul taboritilor numit astfel fiindc isi avea cuibul intr-un oras din Boemia meridional, Tabor se rzvrteste. In rstimp, Sigismund, plecind din Buda, se duce la Breslau, unde in prezenta lui fu proclamat, din ordinul papei Martin al IV-lea, cruciata impotriva cehilor. Aceasta a indirjit si mai mult poporul si Sigismund este socotit ca un vrjma^ mare î crud al regatului Boemiei si al limbii cehe. Poporul se inarmeaz. si, sub comanda lui 2izka, nimiceste armata lui Sigismund la portile Pragi curind dup ce acesta fusese incronat ca rege al Boemiei. Incepe apoi o perioad lung de zbuciumri, de lupte neintrerupte, de rivalitti interne, cu infringeri, dar si cu victorii strlucite. Cehii, condusi de 2izka, care si-a pierdut ochii pe cimpul de lupt, de Procop cel Mare si altii, ptrund cu armele biruitori in Ungaria si Germania, bgind pretutindeni
ff1-
spaima, prin curajul lor neinfrint $i printr-o tactic de lupt proprie cu carele. Aceste frmintri si lupte- dureaz pin in 1485, cind se potoli si se semn tratatul de pace de la Kutnat Hora, prin caie se hotri ca cele dou partide, utraquistii cum se numeau adeptii reformei, fiindc sustineau cuminectura sub ambele forme: cu azims i cu vin si catolicii, s fie tratati la fei, pe picior de egalitate. Reforma lui Hus, care tintea in primul rind la oficierea cuminecturi: sub ambele forme, cu azim si vin, la inlturarea pompei din biseric si ma: ales la oficierea serviciului divin in limba poporului, s-a rspindit din Cehoslovacia in trile invecinate $i, in primul rind, in Ungaria. Aci, inainte chiar dt martiriul lui Hus, intimul su prieten, Ieronim din Praga, propovduise in Buda ideile noi de reformare a bisericii. De alt parte, pe vremea cind Hus incepuse lupta contra coruptiei clerului si pentru purificarea moral a sufletului prin reintoarcerea la simplitatea vietii din primele secole ale crestinismului, se gseau inscrisi la Universitatea din Praga o seam de studenti unguri si sai, care au putut aduce cu ei in patrie ideile lui Hus. Din Ungai'ia, husitismul a trecut in Ardeal, venind dinspre Zips in Bihor, de unde a putut ptrunde apoi in Maramuref. O stire contemporan ne arat c in Saros si Zips, in multe biserici catolice, cuminectura se fcea, dup cerintele reformei husite, sub amindou formele: cu azim si cu vin. Husitismul se pare c se rspindise simtitor si in Ardeal, cci la 6 ianuarie 1456, loan Capistrano invit pe nobilii ardeleni s pustiasc bisericile vlahilor schismatici, ale sirbilor si ale husitilor eretici. Din Boemia, husitismul a trecut in Polonia, unde domnea regele Wladislav Iagello, cruia, dup moartea regelui Venceslas, i se oferise coroana Boemiei. Reforma husit tindea ins, intre altele, la inlturarea fastuiui la confiscarea bunurilor mnstiresti, ceea ce ducea la surparea puterii temporare a episcopilor. De aceea episcopii, care erau recrutati din mijlocul nobilimii polone si deci sprijiniti de ea, au inceput lupta pentru stirpirea propagandei husite si au struit pe ling rege s renunte la coroana Boemiei. Persecutati in Polonia, husitii tree in Moldova. Desi izvoarele interne nu rie dau nici o stire in aceast privint, totusi documentele externe vorbesc de nn clugr franciscan Constantin, care colinda satele Moldovei propovduind ideile de reforma ale lui Hus. Se pare c husitismul se intinsese destul de simtitor in Moldova, cci avem o interesant scrisoare a lui Wladislav Iagello ctre Alexandru cel Bun, prin care regele polon indeamn pe domnul moldovean s stirpeasc erezia din tara sa. Nu vrem altceva scrie el decit s prevenim primejdia si pustiirea care ne amenint dac nu vom intrebuinta in grab leac impotriva boalei molipsitoare, cum arat in mod neindoios stricciunea Boemiei, odinioar glorioas, acum in stare de plins. Din Moldova, propagandistii husiti au trecut in Ardealul vecin, fiindc episcopul Gh. Lepâ se plinge, intr-o scrisoare a sa, c i-au infectat turma caprele riioase din Moldova". Astfel, in nordul Ardealului, ideile husite, venite din Moldova, s-au incrucisat cu cele aduse prin studentii unguri din Boemia si, in aceste imprejurri, este probabil ca eie s fi cuprins si o parte din romnime.
84
In Ungaria, ideile de reform ale miserii pornite de Hus au gsit, cum era firesc, o indirjit rezistent in clerul catolic, care se vedea atacat in ceea ce fcea puterea si mrirea sa: averile mnstiresti. Dar, cu toat rezistent clerului inalt, ideile husite, care tindeau s refae viata moral a societtii pe temelii evanghelice, au gsit un puternic rsunet in masele populre, opri- mate de aristocratie si de clerul inalt. Tinuturi intregi din Ungaria sint astfel cistigate la reform, fi indirjirea era afa de mare, incit se zvonea c ereticii se pregtesc s ridice armele contra clerului inalt. ln acele vremuri de cumpan, clerul catolic se adreseaz papei Eugeniu al IV-lea, care trimite in ajutorul lui pe inchizitorul Iacob de Marcia, un clugr franciscan dintr-o provincie bosniac. Acesta era un om de o vast cultura. El a pornit lupta impotriva ereticilor cu o extraordinar energie fi cu un curaj atit de neinfrint, incit a fost celebrat in versuri de preotii unguri. In indirjirea cu care urmrea fi descoperea pe reformat, nu cunoftea nici o limit: ii judeca sumar fi ii ardea pe rug. Cu toat urgia dezlntuit de inchizitorul Iacob de Marcia, sprijinit cu cldur de mtregul cler catolic, totufi multi adepî ai noii reforme rmin neclintiti in credint lor. Ascunzindu-se cu grija de delatori, ei continu s se a dune noaptea in locuri tinuite, in pduri, in mori parasite, pentru ca acolo, la lumina fcliilor, s asculte cuvintul mintuirii divine. In aceste vremuri de adevrat renaftere religioas, undeva in cuprinsurile Maramurefului, un preot sau clugr va fi tradus cred partizanii teoriei husite in limba romn, potrivit cu ideea fundamental a reformei, fi textele principale ale Sfintei Scripturi: Evanghelia fi Psaltirea. Textele prime ale acestor traduceri s-au pierdut, dar cpii fcute cu mult mai tirziu, pe la jumtatea veacului al XVI-lea, s-au pstrat in textele rotacizante, cunoscute sub numele de Codicele Voronetean, care contine fragmente din Evanghelie, Psaltirea Scheian, Psaltirea Voronetean fi Psaltirea Hurmuzachi. Teoria influentei luterane, sustinut de regretatul Ovid Densusianu fi de d-1 AI. Rosetti, strmut cu citeva decenii mai tirziu aparitia primelor texte romnefti. Focarele reformei husite nu erau poate inc stinse in Ardeal, cind din Germania, prin safii care se duceau dup mrfuri la tirgul din Leipzig fi mai ales prin studentii care urmaser cursurile Universittii din Wittenberg, au fost aduse peste munti ideile marelui reformator Luther. In aceste noi imprejurri, pe care le vom vedea mai de aproape intr-un capitol urmtor (p. 95100), s-ar fi fcut primele incercri de traducere a crtilor sfinte in limba romn, in Maramures, de unde apoi au fost aduse in nordul Ardealului. ' TEXTELE ROTACIZANTE ;i Originalele acestor prime traduceri s-au pierdut in frmintrile vremurilor; ni s-au pstrat ins cpii fcute mult mai tirziu, pe la jumtatea veacu-. lui al XVI-lea, in Ardeal. Aceste texte, caracterizate prin particularitatea rotacismului de aci fi numirea de texte rotacizante sint urmtoarele: CODICELE VORONETEAN a fost descoperit de rposatul profesor de la liceul Matei Basarab din Bucurefti, Grigore Cretu, la mnstirea Vor on et, in anul 1871. La aceast data, societatea studentilor romni din Viena, Junimea,
85
ff1-
al crei secretar era pe atunci Mihai Eminescu,
pusese
86
la cale comemorarea a 400 de ani de la sfintirea mnstirii Putna. La serbare luase parte si profesorul Cretu, care, cltorind pe la mnstirile bucovinene, unde se aflau mormintele vechi ale domnilor Moldovei, a descoperit in podul mnstirii Voronet, printre alte texte vechi, fi codicele care s-a numit apoi, dup locul unde a fost gsit, Codicele Voronetean. Din acest codice s-au pierdut inceputul fi sfirfitul, precum fi citeva pagini din mijloc. In forma in care-1 avem azi, textul cuprinde partea de la sfirfitul Evangheliei: Faptele apostolilor opera acestora de a converti popoarele la creftinism de la capitolul 18, versetul al 14lea, pin la sfirsit, precum fi 3 epistole: una a apostolului Iacob (cap. 15) fi dou ale apostolului Petru (a doua necomplet). Restul epistolelor, ca si primele 18 capitole din Faptele apostolilor, precum si citeva foi din mijloc (cam 194 pagini) s-au pierdut. Textul, insotit de glosar fi studiu, a fost publicat in chirilic fi in transcriere latin, cu versiunea respectiv din Noul Testament al lui Simion tefan si din Bibilia lui Serban Cantacuzino, de rposatul profesor de la Universitatea din Cernuti I. G. Sbiera, in 1885. Manuscrisul a fost druit apoi Academiei Romne, unde se pstreaz fi azi. PSALTIREA SCHEIAN, un manuscript in 8 mic, de 530 de pagini, fusese intr-o vreme proprietatea lui G. Asachi, de unde a trecut apoi in biblioteca de la Scheia a lui Sturdza Scheianu, un mare bibliofil, care ne-a lsat important colectie de documente privitoare la chestia trneasc. Sturdza Scheianu a daruit-o in 1884, impreun cu intreaga lui biblioteca, Academiei Romne. Aci se pstreaz in sectia manuscriptelor, sub cota nr. 449. Dup mum el e donatorului a fost numit de Bianu Psaltirea Scheian. Textul cuprinde Psalmii lui David si cintrile adugate de obicei in urma Psalmilor (cintarea lui Moise, rugciunea Anei, mama lui Samuil, cintarea sfintei Fecioare etc.) fi se incheie cu simbolul atanasian. Ea a fost copiat, dup cum se poate vedea din grafia fi fonetismul textului, de trei copifti diferiti (primul a copiat paginile 120, al doilea 20196, al treilea 197 530). Psaltirea Scheian a fost publicat pentru intiia data in 1889, de regretatul prof. I. Bianu, in facsimile fi in transcriere latin pe pagina alturat, cu indicarea variantelor din Psaltirea lui Coresi (1577), in caractere cursive pe marginea paginii transcris in caractere latine. Ea a fost studiat pe larg, tn comparatie cu celelalte Psaltiri din secolul al XVI-lea fi al XVII-lea, traduse din slavonefte, fi publicat intr-o editie critic de ctre d-11. A. Candrea, in colectia de publicatii a Comisiunii istorice a Romniei", la 1916. In aceasta editie ins d-1 Candrea a incercat s inlture fonetismul copiftilor fi s reconstituie forma arhaic a prototipului pierdut, dar acest procedeu al scolii franceze <3inainte de rzboi las in chip firesc joc liber arbitrarului. PSALTIREA VORONEJEAN a fost gsit de Sim. FI. Marian in 1882, ln mnstirea Voronet; a fost apoi cumprat de Dimitrie Sturdza fi druit Academiei Romne, unde se pstreaz sub cota nr. 693. Manuscrisul e fragmentar, cci s-au pierdut primele 58 de foi. Ea ocup
in familia Psaltirilor rotacizante un loc important, fiindc ne-a conservat, tmpreun cu traducerea romneasc, fi textul slavonesc. Scris cu ingrijire, ea ne d intii fraza slavoneasc, dup care urmeaz apoi traducerea romneasc. Psaltirea Voronefean a fost descris si colationat cu Psaltirea Scheiana de ctre regretatul Ov. Densusianu in Anuarul seminarului de istoria l-imbei si literaturei romne pe anul 18L8. Textul romnesc a fost apoi publicat in caractere chirilice de G. Giuglea in Revisla pentru istorie, arheologie si filologie, in 1911. El a fost apoi studiat si publicat din nou, cu versiunea slav si textul romnesc, de C. Glusc, intr-o tez de doctorat german sustinut la Universitatea din Halle, in anul 1913: Slavischrumnisches Psalter-Bruchstck. PSALTIREA HURMUZACHI se numeste astfel dup numele donatorului, marele patriot si istorie bucovinean Eudoxiu Hurmuzachi, initiatorul cunos- cutei colectii de documente a Academiei Romne. Si aceast Psaltire inf- tiseaza o important deosebit din dou puncte de vedere: intiiul, fiindc, dup concluziile d-lui Candrea, ea nu este copia unui manuscris anterior, ci insusi autograful traduetorului din slavoneste", si, in al doilea rind, fiindc ea reprezint o traducere deosebit, ca text, de celelalte dou Psaltiri despre care am vorbit: Psaltirea Scheian si Voronetean. Si cum ea este tradus in aceeafi epoe si in aceeasi regiune maramuresean ca si celelalte dou, ridic prin aceasta o problem interesant de istorie literar: in ce imprejurri s-a fcut aceast nou traducere? Datarea, hirtia, filigranele. Dup cum spuneam mai sus, nici un document intern sau extern nu ne destinuie imprejurrile in care au fost traduse aceste texte. Notite clare, care s ne adue oarecare lumin in aceast privint, de asemeni nu se gsesc in paginile lor. Unele dintre eie au intr-adevr insemnri in criptografie, dar aceste criptograme pin acum n-au putut fi descifrate. In lipsa unor notite clare care s ne lmureasc acest lucru, nu ne rmme alt criteriu de datare decit analiza hirtiei si a caracterelor paleografice si lingvistice ale textelor. Filigranele adic mrcile de fabric imprimate pe hirtia pe care au fost copiate textele ne inftiseaz o ancor, un mistret, o coroana pus pe un trunchi cu rdcini, o stem cu o coroan si cu o cruce, o vulpe si dou sgeti incrucisate. Ancora, care se gse^te ca marc de fabric in unele coale de hirtie pe care a fost copiat Codicele Voronetean, apare ca filigran a hirtiei din fabricile venetiene la inceputul secolului al XVI-lea. Hirtia care avea ca filigran un mistret se gseste folosit pentru documente si pentru manuscrise din Moldova, in primele trei ptrimi ale secolului al XVI-lea si ea provenea, dup toate probabilittile, din fabrica de hirtie a orasului Schweidnitz din Silezia, care oras avea ca marc a sa un porc mistret. Marca orasului a fost imprimat ca filigran si in hirtia fabricat acolo, inc din 1491. Hirtia textelor care au ca filigran o coroan pe un trunchi cu rdcini, sau o stem cu coroan i cu o cruce este hirtia iesit din prima fabric de hirtie infiintat la Brasov, in 1546, de Hans Benkner si Johan Fuchs. Stemele
8?
cu coroane sint, dup cum se stie, mrcile orasului Brasov, si proprietarii fabricii de hirtie au adoptat, ca si cei din Silezia, marca orasului ca filigran
8?
pentru hirtia iefit din fabrica lor. Vulpea, pe care ogsim imprimat ca marc in unele coli ale Psaltirii Scheiene, este imaginea numelui unuia dintre fabri- canjii brafoveni: Fuchs. Ea apare ca filigran pe hirtia fabricat la Brasov incepind cu anul 1549. Filigranele textelor rotacizante ne indic dar c hirtia pe care au fost copiate aceste texte fusese fabricat in veacul al XVI-lea in ora f ele Venetia, Schweidnitz si Brasov. Scrisul. Caracterele paleografice ale manuscriselor rotacizante inftifeaz de asemeni un aspect arhaic al scrisului romnesc. Este asa-numita scriptio continua, in care cuvintele sint copiate unele dup altele, fr s fie separate intre ele prin nici un spatiu. Limba. Concluziile pe care le scoatem din studiul filigranelor si din aspectul paleografic al textelor sint confirmate prin studiul limbii, desi aci problema este ceva mai complex, fiindc limba acestor texte nu este uniform ; dimpotriv, ea inftifeaz dou straturi diferite. Primul strat de limb reprezint graiul vorbit in secolul al XVI-lea in sudestul Ardealului, de unde era copistul. Graiul acesta reprezenta in structura general a limbii romnefti de atunci o faz mai evoluat (lipsa rotacismului, cderea lui n intervocalic urmat de i: intnu; j in loc de g : jos etc.). Al doilea strat de limb apartine tinutului in care au fost traduse prototipele acestor texte fi el are un vdit caracter dialectal fi arhaic. Cea mai interesant particularitate fonetic din acest strat de limb este rotacismul, adic trecerea lui n intervocalic, in cuvintele de origin latin, la r: lumir (lumin, gerure < genune, tire < tine, rugciure < rugciune etc. Rotacismul, care astzi abia se mai aude la motii din Muntii Apuseni si din sudul Maramurefului, in afa-numita Tara Oafului, caracteriza in secolul al XV-lea fi al XVI-lea graiul de nord-est al Transilvaniei, intregul Maramures, dup cum dealtfel se poate deduce din scrisorile maramurefene ale secolului al XVI-lea fi al XVII-lea pstrate in arhivele cettii Bistrita, descoperite fi publicate pentru intiiafi dat de d-1 N. Iorga fi republicate acum in facsimile fi riguroas transcriere filologic de d-1 Al. Rosetti. Alturi de rotacism apar fi celelalte particularitti dialectale ale Maramurefului dar care atunci ca fi azi se extind fi asupra tinuturilor invecinate: Bucovina fi Moldova precum: pronuntarea lui j ca g in cuvintele de origine latin.: gioc, giude, gios; fonetismul dz in loc de z: Dzeu; diftongul oa } o, particularitate care se gsefte fi azi in Maramuref fi in nord-vestul Ardealului: nopte, tot, morte etc. ln afar de aceste particularitti dialectale care, exceptind rotacismul, caracterizeaza fi azi Maramureful, se mai gsesc in textele rotacizante unele trsturi fonetice, morfologice fi lexicale care vdesc un stadiu al limbii mai apropiat de prototipul latin fi asupra cruia se cade s ne oprim putin, pentru a fixa caracterele pe care le-a avut limba noastr literar in prima ei faz. E, precedat de r, pstrat: rebda, reci.reotate; i dup r pstrat fi el: uri; n urmat de i in hiat s-a pstrat fi se pronunta ca n muiat: mtiniu, spuniu, vulponiu. , i in morfologia textelor gsim forme vechi de limb care se apropie mai mult de prototipul latin decit cele evoluate de azi. De exemplu: substan:88
tivele declinrii a doua, cu desinenta in limba latin in -us, -um si care astzi se termin in consoan, se gsesc in textele rotacizante terminate in -u, fiindc aceasta vocal nu amutise in limb atunci: domnu, imparatu; genitivele si dativele se formau cu prepozitii; apoi pluralul substantivelor latine neutre in -ora se termina in -ure: fapture etc. Conjugarea inftiseaz fi ea forme interesante: gsim numeroase urme din vechiul perfect simplu: feciu <feci (azi: fcui), zisu (Aixi (azi: zisei), venremu (venimus (azi: venirm), venetu (venitis (azi: venirti). Aflm apoi o forma de conditional mostenit de la perfectu] subjonctivului latin: intrare, intrari, intrare, intraremu, intraretu, intrare (cu intelesul de as intra) (intraverim intraveris, -erit, -erimus, -eritis, -erint. La persoana I-a a imperfectului apreau formele fr m: eu auziia. Mai interesant ins este lexicul, cci ne ofer o bogtie nebnuit de cuvinte mostenite din patrimoniul latin, care au disprut din circulaîa limbii de azi sau vietuiesc in agonie in cine stie ce colt indeprtat de tar: agru {agrum tarin, arira <arenam nisip", au (itvam strugure, desidera <desiderare a dori", fuste <fustem toiag", gerure <gironetn adincime, prpastie", gintu <gentem neam", gune <juvenis tinr", mritu (maritum mire, a se numra <nominare ,,a-si spune pe nume", psa <passare a merge (azi pstrat in expresii ca: pas de f ceva), alturi de care apare si omonimul psa <pensare a apsa (azi pstrat numai in expresii ca: nu-mi pas), ur- ciure <orationem urare, binecuvintare", viptu <victus griu, bucate, vrgur <'virgulam (virgo fecioar, opu iaste (opus est trebuie". Alte cuvinte sint importante din punct de vedere al evolutiei sensului, cci pstreaz inc un inteles mai apropiat de prototipul din care deriv: codru cu intelesul de munte, cumplit'. sfirfit" (cumplitul pmintului sfirfitul pmintului), fmeaie: familie, gudet: judecat, im prti: desprti", pdure: munte", sruta (salutare: saluta, strat: asternut". Din originalul slavon au rmas netraduse, pe ling titluri de capitole, si numeroase cuvinte care triau atunci in limba tinutului, dar care, in curgerea vremurilor, au disprut, sau altele pe care traductorii nu le-au inteles ori crora nu le-au gasit cu ufurint corespondentul romnesc, precum: aslam: camat, aspid: farpe cu privirea veninoas, bezaconie cu intelesul de frdelege, cadil: tmiie, dodei: a supra, iniie: brum, bincot: viclefug, ogodi: a plcea, onagru: asin slbatic, pamente: amintire, prilsti ; amgi, schimen: ctel, stepen: treapt, vasilisc: balaur fantastic care ucide cu privirea, zblcal: fereastr. Cum era firesc intr-un text tradus in cuprinsurile romnesti aflate sub stpinire maghiar, se gsesc numeroase elemente ungurefti, neintelese in tinuturile romnefti libere de dincoace de munti, precum: adam: cmat, brat: prieten, bsdui: a plinge, binttui: a pedepsi, celui: a insela, a amgi, celosag: infelciune, gillui: uri, murgiu : a cirti, tar: sarcin, troas: insarcinat, tirnat: prisp. 0 forma cu totul curioas este compunerea cuvintelor intr-o structur nefireasc limbii romne, dar calchiat dup tipicul cuvintelor slave corespunztoare: dulce vrere <blagovolenie; frmente, fr fundu, plural: frJundere, lege clctoriu, greu animoso pcate, codere, omugoditori, plod purt- tori si fr de crutat ke3*w\aie (de la maao = copil, dar traductorul a
89
cr=zut c substantivul deriv de la verbul ijjdAdTi); lege dttoriu, lege clctoriu premiezare : injum&ttire, tmpremtdza : injumtti. In ce priveste sintaxa, textele maramureêne imit adesea intorsturile de fraz ale originalului slavon. Gsim ins si urme din sintaxa latinei vulgare, precum genitivul construit cu prepozitia de (casa de domnul), dativul cu prepozitia a (sufletele a tot omul). Acuzativul ins, sub influenta originalului slav, apare fr prepozitia pre, ceea ce aduce confuzia intre subiect si obiect. Desi textele rotacizante sint scrise intr-o limb greoaie, cu multe elemente strine, cu particularitti arhaice si dialectale, totusi eie sint pentru istoria literaturii de o irnportant deosebit, pentru c constituiesc inceputurile, punctul de plecare al limbii noastre literare, care, peste trei veacuri de frmintare, avea s ajung la starea de azi, capabil s exprime in versuri, cu Eminescu, cele mai inalte nuante ale cugetrii filozofice. Prima faz a limbii noastre literare a fost astfel o faz maramuresan, un dialect nord-vestic, care in veacul al XVI-lea intr-o privint stagnase intro form mai conservatoare, iar in alte privinte evoluase ctre forme rotacismul de exemplu pe care nu le cunosteau celelalte dialecte, cu deosebire cele in care viata romneasc se desfsoar mai liber in state oarecum autonome. Era greu ca in lupta cu celelalte dialecte graiul maramuresan s se mentin biruitor pe trimul vietii literare. Un alt dialect era menit s-i ia locul. Textele rotacizante, pe care valurile vremurilor le-au adus pin la noi cu file pierdute sau rupte, sint pentru filologul care vrea s reconstituie originea si evolutia limbii romnesti comori de pret, cci eie ii dezvluie pe de o parte forme de limb in care se poate surprinde tranzitia de la latina vulgar la limba de azi, iar pe de alt parte o sumedenie de cuvinte din vechea zestre latin, dintre care unele au disprut cu timpul din circulatia limbii, iar altele se zbat azi in agonie intr-un colt restrins de pmint romnesc. In slirjit, eie mai au un aspect. Intr-o vreme in care traditia si prejudecata nu admiteau in biserica Rsuritului ortodox alte limbi liturgice decit slava si greaca, aceste prime si timide zri de lumin in picla slavismului aduc inceputul unei munci grele si lungi de trei veacuri, care va duce ins la nationalizarea serviciului divin. Textele rotacizante au trecut din min in min si prin cpii s-au rspindit din sat in sat si din tinut in tinut pin ce, in a doua jumtate a secolului ai XVI-lea, in sudul Ardealului, au fost puse in tipar de ctre diaconul t5rgovistean Coresi.
BIBLIOGRAFIE ' Publicatii de texte. Codicele Voronetean a fost publicat cu un studiu si vocabular de Ion al lui Gh. S b i e r a, Codicele Voronetean, ed. Academiei Romne, Cernuti, 1885. Ideile erc* nate ale lui Sbiera au fost combtute de: Gr. C r e t u i n Revista pentru istorie, archeologie st filologie (a lui Tocilesc.u), anul VI (1886), p. 155; de I. B o g d a n in Convorbiri literare, 1886, p. 77 88, si de I. N d e j d e in Contemporanul, anul III, (1883), p. 132, 178, 230, 474, 514, 526. Psaltirea Scheian a fost publicat in facsimile si transcriere latin cu Variante din Coresi de I. B i a n u , Psaltirea Scheian, tomul I, Bucuresti, 1889. O ediîe critic insotit de un studiu aprofundat a dat d-1 I. A. C a n d r e a, Psaltirea Scheian comparat cu celelalte Psaltiri din secolul XVI si XVII, traduse din slavoneste (vol. I. cuprinde studiul, vol. II textul si glosarul), :90
Bucuresti Comisia istoric a Romniei", 1916. Despre copistii Psaltirii Scheiene: I. B i a n u , op. cit., p. XII, observind c sint dou scrisuri, presupunea doi copisti sau aceea?i min, dar dup o intrerupere cam indelungat". Al. P r o c o p o v i c i , in Despre nazalizare si rotacism, Analele Acad. Romane, seria II, t. XXX, Mem. sect. lit., Bucuresti, 1908, p. 29, si I. A. C a n d r e a, op. cit., I, p. XXVIII, au dovedit c sint trei. C. L a c e a , iti Dacoromania, III, p. 461471, admite c sint sasi. N. D r g a n u , Dacoromania, III, p. 475 508 si 914 929; primele traduceri au fost fcute de un sas din regiunea Bistritei care a urmat ca student la Universitatea din Praga" unde a primit invtturile lui Hus. Cf. ins si Al. R o s e 11 i, in Grai si suflet, II, 1925 1926, p. 153, 156. Psaltirea Voronetean a fost publicat in caractere chirilice de G. G i n g l e a in Revista pentru istorie, archeologie si filologie, XI (1910), p. 444 467, si XII (1911), p. 194 209 si 475 487. Textul a fost republicat cu versiunea slav si cea romn de G. G l u s c in Slavischrumnisches Psalterbruchstck, Halle, 1913 (tez de doctorat). Despre ea o recenzie a lui V. B o g r e a, in Drum drept, II, 1914, p. 497 508. Psaltirea Hurmuzachi n-a fost inc publicat pin acum, dar despre ea se gsesc informatiui in studiul citat mai sus al d-lui I. A. C a n d r e a, Psaltirea Scheian comparat cu celelalte Psaltiri, I, p. L LVII, si Al. R o s e t t i, Limba romn in secolul al XVI-lea, Buc., 1932, p. 4. . Studii. Sustin teoria husit: N. I o r g a , Istoria literaturii religioase a romni lor pin 1a 1688, Bucuresti, 1904, p. XIX X X ; X . I o r g a , Istoria literaturii romnesti, ed. a II-a, vol. I, Bucuresti, 1925, p. 103110; I. A. C a n d r e a, Psaltirea Scheian comparat cu celelalte Psaltiri din secolul XV si XVI, traduse din slavoneste, editia Comisiei istorice a Romniei", I, Buc., 1916; N. D r g a n u , Dou manuscripte vechi: Codicele Todorescu si Codicele Martian, ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1914, p. 187 188; Dacoromania, III, p. 475 508, 914 937, IV, p. 11211123; S e x t i l P u s c a r i u , Zur Rekonstruktion des Urrumnischen, ln Beiheft zur Zeitschrift fr rom. Philologie, XXVI, Halle, 1910; S e x t i l P u s c a r i u , Istoria literaturii romne, vol. I, Epoca veche, Sibiiu, 1930, p. 64; A 1. P r o c o p o v i c i , Arhe- tipul husit al catehismelor noastre luterane, Suceava, 1927. Pentru propaganda husit in trile romne a se vedea si. I o s e f l l a c u r e k , Husitstvi v rumunsckych zemich, Brno, 1927; a c e 1 a s i, Husitismul in Romania, in Revista istoric, XIV, p. 41 44. Despre husitism in Ungaria: Dr. T h o t Z s a b P a l , A cseh huszita mozgalmak es uralom trtenete Magyar- orszgon, Budapesta, 1917. Despre studenîi din Ungaria si Sibiu (intre 1373 1411) la Praga ; Studenten aus Ungarn und Siebenbrgen an der Prager Universitt im XIVXV. Jahrhundert, tn Korrespondenzblatt, VI, 1883, nr. 2, p. 19 20. Atribuiesc inceputurile literaturii romne reformei luterane; O v. D e n s u s i a n u , Histoire de la langue roumaine, tom. II, fase. I, Paris, 1914, p. 6; Al. R o s e 11 i, Etude sur le rhotacisme en roumain, Paris, 1924, p. 13, si Recherches sur la Phonetique du roumain au XVI-e siecle, Paris, 1926, Romania, XLVIII, p. 333, i mai ales: Limba romn in secolul al XVI-lea, editura Cartea romneasc. inceputurile literaturii noastre sint puse in legtur cu propaganda catolic de I l i e B r b u l e s c u , Curentele literare la romni in perioada slavonismului cultural, editura Casei ? coale]or, Bucuresti, 1928, p. 45102. M. G a s t e r , in Chrestomatie romn, texe tiprite si manuscrise (secolul XVIXIX), dialectale fi populre, vol. I, Bucuresti, 1891, in care reproduce texte rotacizante, credea c acestea sint prelucrri ulterioare ale operelor lui Coresi" (p. CI si CII). I. B i a n u , in Introducerea limbii romnesti in biseric. Diseurs de recepfie in Academia Romn, credea c traducerile s-au fcut pe la sfirfitul veacului al XVI-lea in mnstirile moldovenesti, pentru a da elementele instructiunii teologice clugrilor romni". Cf. si A. M e t r o n i u, Incercarea asupra evolutiei literaturii vechi romnesti, in Convorbiri literare, XLVII (1913), p. 40 1, 527, 631; T. P a l a d e , Cind s-a scris intii romneste (extras din Arhiva VII), Iasi, 1916,
91
p. 27; D r. M i l a n P. S e s a n, Originea fi timpul primelor traduceri romnesti ale Sf. Scripturi, Cernu$i, 1939, indeosebi p. 89; traducerea a fost fcut de un clugr romn care stia si slavoneste, poate in mnstirea Moldaviâ (p. 110); St. C i o b a n u , Curs litogr., Fac. lit. Bucuresti, 1938 1939, p. 449 si urm. Prerea lui Drganu privitoare la traducerea in Moldova pe vremea lui Despot-vod in Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie, extras din La Transylvanie, Cluj, 1938, p. 3738. Pentru prototipele paleoslave ale traducerilor; Boh us T e n o r a, ber die kirchenslavische Vorlage des Codice Voronetean, in W. M. L b k e, Mitteilungen des rumnischen Instituts an der Universitt Wien, Heidelberg, 1914, p. 145 221. Textele au fost studiate din punctul de vedere al limbii de: I. A. C a n d r e a , Psaltirea Scheian comparat cu celelalte Psaltiri din secolul XVI si XVII traduse din slavoneste', O v . D e n s u s i a n u , Histoire de la langue roumaine, tom. II; Al. R p s e 11 i, Limba romn in secolul al XVI-lea, editura Cartea romneasc", Bucuresti, 1932; V. M o r a r i u, Sintaxa propozitiunii in Psaltirea Scheian, in Revista filologic, I, Cernuti, 1927, p. 219 231, $i Formarea verbelorin Psaltirea Scheian, in Codrul Cosminului, IV V, partea a II-a, p. 263 278, Pentru u final: O. D e n s u s i a n u , Din istoria amutirii lui u final in limba romn, tn Analele Academiei Romne, s. II, t. XXVI, Mem. sect. lit., Bucuresti, 1904. Pentru explicarea rotacismului: Al. P r o c o p o v i c i , Despre nazalizare si rotacism, Analele Academiei Romne, s. II, t. XXX, Mem. sect. lit., Bucuresti, 1908; A l e x a n d r u R o s e 1 1 i, tude sur le rhotacisme en Roumain, in colectia Bibliotheque de l'Ecole des Hautes tudes, Paris, Edouard Champion, 1924. Rotacismul era in secolul al XVI-lea o particularitate fonetic, care distingea net graiurile din nord-estul Transilvaniei de cele din sud. Istroromnii, care il pstreaz si azi si care au emigrat probabil intre secolii XXIII din prfile vestice ale Transilvaniei, cunosteau rotacismul la desprfirea lor de trunchiul romnismului. Ei il pstreaz si azi. Fenomenul este cunoscut si pe domeniul Romaniei occidentale in dialectele nord-vestice ale Italiei si in franco-provansal (departamentele Isere, Doubs, Hautes-Alpes). Documentele din arhivele Bistriêi au fost publicate intiiasi dat de d. N. I o r g a , Documente romnesti din archivele Bistritei, Bucuresti, 1899; a c e l a s i , in Documentele Hurmuzaki, XV, partea 1 si a 2-a, Bucuresti, 1911 1913; apoi d e d . A l e x a n d r u R o s e t t i , Lettres roumaines de la fin du XVI-e et du debut du XVII-e siecle tirdes des Archives de Bistritza (Transylvanie), in Institutul de filologie fifolklor, Bucuresti, 1926. Cuprinde 50 descrisori dintre 1592 si 1638 din urmtoarele localitî: Cimpulung, LucavJ:, mnstirea Moldavita, Tirgu-Neamt, mnstirea Rduti, Roman, Slatina, Suceava si din urmtoarele ale Transilvaniei: Bistrrfa, Fgras, nordul Maramuresului, Suciul de Sus (Solnoc-Dobica), Sliste-Mara- mures. Textele publicate in transliterate sint insotite de 21 facsimile si de studii paleografice ?i filologice, de indice de nume proprii si de vocabular.
INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI TIPAR SLAVONESC IN TARA ROMNEASC Textele Sfintelor Scriptiiri traduse in veacul al XV-lea in Maramures, sub influenza husit, s-au rspindit prin cpii, din min in min, pin in tinuturile din sud-estul Ardealului. Aci, in a doua jumtate a secolului al XVI-lea, eie sint puse sub teascul tiparului, prin struinta juzilor sasi ai orasului Brasov, de ctre diaconul Coresi venit din Tirgoviste. Tiparul fusese adus in trile noastre din Venetia, prin mesteri tipografi sirbi. Tiprirea crtilor necesare cultului divin corespundea atunci in trile
:92
slave din Balcani unei necesitî adinc simtite, deoarece invazia turcilor nimicise si imprftiase vechile manuscrise copiate cu mult munc in mnstiri de ctre clugri caligrafi. Inc din 1483, clugrul Macarie, care insotea in Italia pe tinrul principe muntenegrean Gheorghe Crnojevic, supraveghea la Venetia tiprirea unui liturghier slav. Citiva ani mai tirziu, G. Crnojevic, care vzuse inflorirea cultural a Italiei i care era cstorit cu o nobil venetian, Elisabeta, fiica lui Antonio Erizzo, urcindu-se pe tronul tatlui su si dorind s rspindeasc lumina culturii ln tara sa, aduce tiparul din Venetia i-l instaleaz in preajma Cetiniei, in mnstirea intemeiat de tatl su. Acolo, sub supravegherea clugrului Macarie, apar trei crti religioase: un Molitvenic, un Octoih in 1494 si o Psaltire in 1495; dar, in 1496, ptrunderea turcilor in muntii Munte- negrului distruge aceste inceputuri culturale. Cit de tragic a fost soarta culturii crestine in aceast epoc a invaziunii turcesti se vede si din peripe- iile dramatice ale vietii celor doi initiatori ai tiparului. Gheorghe Crnojevic, izgonit de turci, fuge in Venetia; de acolo la Ra vena, unde este internat, in urma struintii turcilor; apoi, scpind din inchisoare, se intoarce in patrie, travestit in haine de clugr, incearc s ridice steagul independent ei, dar este infrint si silit s se predea turcilor, care il exilar in Asia Mica. Acolo se presupune c a trebuit s primeasc islamismul pentru a-si mintui viaâ. ln acele zbuciumate vremuri, clugrul Macarie, rmas fr protectori fi Urmrit de turci, a aluat si el drumul pribegiei spre Venezia, cu protectorii si, si de-acolo, mai tirziu, fiindc singurele tri ortodoxe peste care nu se intinsese stpinirea turceasc erau principatele romne, aci la noi, in Munte- nia, pe vremea cind domnea Radu cel Mare, si-a gsit adpost pentru munca lui cultural. In Muntenia se afla pe atunci in mare vaz la curtea lui Radu cel Mare mitropolitul sirb Maxim, care a izbutit s impace cu cuvinte crestinesti pe Radu cel Mare cu Bogdan al III-lea, domnul Moldovei, tocmai cind ostile se aflau fat in fat, gata s se incaiere. Maxim era, dup mam, nepotul vestitului erou albanez Skander-beg si vrul lui Gheorghe Cr no je vie, intemeietorul tipografiei. In 1503 Maxim se afla la Venetia. In aceste imprejurri crede d-1 P. P. Panaitescu, in Biserica ortodox, 1939, p. 544 Maxim va fi intilnit in cetatea dogilor pe nepotul su Solomon, nepotul lui Gheorghe Crnojevic, si pe clugrul Macarie, pe care i-a adus in Tara Romneasc. Aci, cu o tipografie cumprat de Radu cel Mare, poate din Venetia si nu cu vechile buchii de tipar din Cetinje, care se rtciser fi-a inceput clugrul Macarie noua sa activitate. Din tipografia lui Macarie, pe timpul lui Radu cel Mare si al urmasilor si, au aprut numai trei crti bisericesti: Liturghierul, inceput sub Radu cel Mare si incheiat sub Mihnea cel Ru, la 10 noiembrie 1508, un Octoih in 1510, in domnia lui Vlad-vod, si un Evangheliar in 1512, sub domnia lui Neagoe Basarab. Tipografia functioneaz deci patru ani, intre 15081512; apoi, in imprejurri care nu ne sint cunoscute, inceteaz. Abia peste 33 de ani, in 1545, tiparul incepe s functioneze din nou in Jar a Romneasc. Initiatorul acestei noi tipografii a fost tot un sirb, logoftul Dimitrie Liubavici, care adusese in Serbia o tipografie, pe care o instalase in Gracanica, dar in cele din urm, din cauza imprejurrilor vitrege in
93
care se zbtea viata literar a slavilor sud-dunreni sub stpinire turceasc, se expatriaz cu tipar cu tot. La 1550 il gsim in cetatea de scaun a Trii Romnesti, la Tirgoviste, lucrind pe timpul lui Mircea Ciobanul (15441554). Tipografia lui Dimitrie Liubavici functioneaz la Tirgoviste vreo cinci ani, dind la lumin, dup cite stim pin acum, patru crti slavone: un Molitvenic, un Evangheliar, un Apostol in 1547, care a aprut in dou editii, una pentru Mircea Ciobanu fi alta pentru Iliaf-vod al Moldovei, fi un Triod-Penticostar. Intre tovarfii care ajut pe mefterul sirb in tiprirea textelor slave necesare serviciului divin, se citeaz in prefetele sau epilogurile crtilor: clugrul Moise fi ucenicii si Oprea fi Petre. EPOCA LUI CORESI Dup aceasta tiparul romnesc inceteaz in Tirgovifte, pentru ca s reapar mai tirziu la Brafov in 1556, cind, pe timpul lui Ptrafcu cel Bun, intre 12 iunie 1556 fi 14 ianuarie 1557, diaconul Coresi tiprefte cu porunca lui Hanf Benkner, judele Brafovului, un Octoih slavonesc. Cum a ajuns Coresi la Brafov nu putem fti. Probabil c Hanf Benkner, care intemeiase cu zece ani mai inainte prima fabric de hirtie, in nzuinta de a-si desface marfa, il adusese pe Coresi cu tipografia lui acolo, pentru ca s inceap publicarea crtilor de slujb necesare bisericilor romnesti din principate. Prefata pe care a reprodus-o d-l Mazilu intr-un articol critic despre Coresi invedereaz oarecum aceast intentie, cci alturi de H. Benkner, cu porunca" cruia ne spune c tipreste cartea, pomcneste fi pe domnii principatelor noastre: in Tara Romneasc blagoslovitul Ptrascu Voievod e vorba de Ptrascu cel Bun, tatl lui Mihai Viteazul si in tara Moldovei blagoslovitul Alexandru Voievod". Aceast carte prima tipritur coresian la Brasov, despre care ne-a dat lmuriri interesante regretatul Bianu, intr-o notit publicat in Analele Academiei Romne (19091910, volumul XXXII) contine un ppilog, in care ni se spune c a fost tiprit din porunca lui Hans Benkner de ctre Oprea Logoftul si diaconul Coresi. Ultimul fiind citat in al doilea rind eu, robul lui Hristos Oprea logoftul, fi diaconul Coresi ne-am trudit pentru aceasta fi am scos aceast carte" este, dup cit se pare, ucenicul lui Oprea Logoftul, care, precum spuneam si dup cum se constat si din epilogul Apostolului slavonesc tiprit la Tirgovifte in 1547, era la riridul lui discipolul lui Dimitrie Liubavici, pribeagul sirb, suflet dezndjduit, nenorocit fi pctos", cum se numeste el insufi in epilog. Astfel se stabileste in chip documentar c diaconul Coresi fi-a invtat meftefugul tiparului de la ucenicii poate chiar de la clugrii sirbi care, expatriati in imprejurri vitrege, au adus in ^rile noastre buchiile de tipar lucrate in Venetia.
CORESI
Figura diaconului Coresi, inceptorul crtii romnefti tiprite, defi a fost in timpul din urm obiectui a numeroase studii, articole fi polemici, ne este inc putin cunoscut. Numele lui, care sun azi afa de exotic in onomastica romneasc, a fost pus de mult de Alexandru Odobescu chiar in legtur cu familia Coressios din Chios, care a dat medici ca loan Coressios din Chios din a doua jumtate a secolului al XVI-lea, scriitori de seam ca Gheorghe
:94
Coressios de la inceputul secolului al XVII-lea, negustori ca Anton, Gheorghe si loan (Dziani) Coressi, care aveau afaceri comerciale cu Lwwul polon. Ce legturi au fost dac exista vreuna intre Coresi al nostru fi omonimii si, greci, originari din Chios, nu putem fti, fiindc documentele timpului nu ne ingduie s facem nici.o conjectur. Fapt este c in actele si documentele romnefti din secolul al XVI-lea apar mai mullti Coresi. Astfel intre anii 15271544 se pomenefte de un Coresi grmaticul, sau Coresi diacul", sau Coresi pisetul", care scrie o serie de acte intre 1527 si 1538 in Bucuresti si Tirgoviste, cettile de scaun ale Trii Romnefti. Alte documente posterioare vorbesc de Coresi logoftul in Miroslvesti, fiul lui Coresi logoftul, care apare pentru intiiafi dat pe la 1560, intr-un act de la mnstirea Tismana. Il gsim mai tirziu, in 1568, scriind acte la Bucuresti. Se pare c era un om instarit, cci Alexandru-vod, fiul lui Mircea Ciobanu, ii mtrefte in 1572, in minunata cetate numit Bucuresti", mobile Brcnesti si Vladulesti, prti de pmint in Rusi, Popesti, Brniftor, Urlati, Leontesti fi Brofteni. Din citeva acte aflm c avea un naf cu numele de Barbu, c tinea in cstorie pe Diica, fiica lui Bunea fi sora lui Stoica Jeleaza, fi c avea mai multe cumnate: Stana Neacfa, Dobra fi Maria, in satul Brcnefti, ale cror prti de mofie le cumprase pe la 1567. El a avut un fiu, pe logoftul Bunea. Amintesc aceste date intr-adins, pentru c din ele se poate vedea c acefti Coresi, chiar dac ar fi fost la origine strini, totufi, prin cstorii fi inrudiri, intraser in rindul pmintenilor. Ce legtur exist pe de o parte intre Coresi grmaticul de pe la 15271544 fi, pe de alt parte, intre logoftul Coresi de pe la 15601582, fi intre diaconul Coresi, a crui activitate tipografic se desffoar intre anii 1556 si 1583, nu reiese clar din documente. Regretatul Nerva Hodof, intr-o prefat la Molitvelnicul lui Coresi, a incercat s reconstituie desigur in mod ipotetic astfel spita familiei Coresi din Tara Romneasc1:
Coresi grmaticul (logoftul) Diaconul Coresi (1560- 1583) i Serban (1588) Logoftul Coresi (1560- 1582)
Bunea Logoftul Coresi (1606)
O jumtate de an dup tiprirea Octoihului slavonesc la Brafov, Coresi apare la Tirgovifte, unde incepe la 8 iulie 1557, in timpul domniei lui P traf cu cel Bun, un Triod-Penticostar, pe care il mintuie ins de tiprit tocmai dup moartea lui Ptrafcu, in vara anului urmtor, 1 iulie 1558, sub Mircea Ciobanul. Apoi Coresi se strmut din nou la Brafov, unde il gsim in 1559 fi unde, in decurs de mai bine de 20 de ani, el tiprefte in limba romn crtile fundamentale ale bisericii, sub impulsiunea noului curent de reform pornit de Luther.
1 Nu putem accepta spifa intocmit de d-nul St. Nicolaescu (Revista pentru istorie, arheologie si filozofie, X, 1909, p. 269), care identific pe diaconul Coresi cu logoftul Coresi. In actul din 1572, pe care se intemeiaz d-1 St. Nicolaescu, logoftul Coresi nu este nicieri pomenit ca diacon si nici nu se face aluzie la activitatea lui tipografic desfsurat pe acel timp in Transilvania (intre 1559 1583).
95
Influenta luteran fi activitatea lui Coresi. Reforma luteran ptrunsese in Ardeal in anul 1519, prin negustorii safi care luaser parte la tirguldin Leipzig fi care aduseser cu ei la intoarcere crtile lui Luther. In 1522 mai multi tineri safi, care studiaser la Universitatea din Wittenberg fi audiaser prelegerile lui Luther, rspindesc intre concettenii lor ideile marelui reformator german2, ln fruntea miscrii a stat ins apostolul reformatiunii din Brasov, Honterus. Honterus, nscut in 1498 in Brasov, dup ce si-a terminat mvttura in oraful natal, si-a continuat studiile in scolile superioare din Cracovia, Viena, Wittenberg fi, in cele din urm, in Basel, unde s-a initiat fi in arta tipografiei. In 1533 Honterus, intorcinidu-se in oraful natal cu o larg cultur umanist fi cu un inflcrat zel pentru noul crez al reformei, incepe printre concettenii si propaganda pentru reforma luteran. Predicile lui inspirate gsesc, in vremurile de dup nenorocita lupt de la Mohaci cind o parte din Ungaria czuse sub stpinirea turceasc, un adinc rsunet in sufletul contemporanilor si safi. In 1542 Honterus public in limba latin fi german cartea reformatiunii, Reformatio ecclesiae Coronensis ac totius. Barcensis provinciae, in care fixeaz punctele fundamentale ale noii biserici intre altele fi nevoia de a propovdui Evanghelia Domnului in limba national. Curind dup aceasta, preotimea din tara Birsei, convocat intr-un congres, hotrfte inlocuirea limbii latine din biseric cu limba german, cstorirea preotilor fi introducerea serviciului divin in form luteran. Pentru a da mai mult extensiune ideilor reformei, Honterus, care invtase in Elvetia arta tiparului, intemeiaz in Brafov o tipografie, alimentat cu hirtie pus in circulatie din fabrica ridicat de prietenii fi concettenii si, Iohann Fuchs fi Hannes Benkner, primarii Brasovului. In acelafi timp cu safii imbrtifar luteranismul fi ungurii. Principele loan Sigismund Zzpolyai (Zpolya), urmind liniile politice trase de mama sa pe timpul regentei de a organiza in Ardeal fi pe trim religis o opozitie puternic impotriva catolicului Ferdinand, care, stpinind partea vestic a Ungariei, nzuia s cuprind fi Ardealul, a adoptat reforma luteran. loan Sigismund era poliglot, ftia binifor fi romnefte, fi urmrea s atrag la noua reform fi pe romni, care erau elementul cel mai numeros in Ardeal fi carei ddeau, dup cum o afirm Giovanandrea Gromo, ostafii cei mai buni". Locul de frunte intre sfetnicii de la curtea sa il aveau doi romni: btrinul Mihail Csaki, cancelarul trii, pstrtorul sigiliului statului, un umanist de seam, care fusese preceptorul lui, fi Gaspar Bekes, cel mai tinr dintre sfetnici, care lua adesea masa cu principele fi care dormea in aceeafi camer cu el. In aceste imprejurri, este posibil, ba chiar probabil, ca toate msurile luate de autorittile maghiare pentru convertirea romnilor la reform s se fi fcut cu sfatul fi cu initiativa acestor curteni, rupti de neamul lor fi conver- titi la reform. 0 conditiune prealabil pentru rspindirea luteranismului printre romni era traducerea fi tiprirea crîlor romnefti sub influenta curentelor de reform. Aceast activitate, iniîat fi patronat de safi fi unguri, s-a desffurat in trei centre diferite: Sibiu, Brafov fi Orftie.
2V. I. Juhasz, A reformdci az erdyi romcmok kztt (Reform printre romanii trnsilvneni), Cluj, 1940; si E. Rev&z, La Reforme et les roumains de Transylvanie, Archivum Europae Centrc-Orientalis, Budapest, 1941. :96
Ea a inceput la Sibiu, unde ptrunsese mai devreme ideile de reform, prin struinta lui Petrus Haller, ales jude (primr) al Sibiului in 1543, fi a pastorului Mathias Ramser, cruia Melanchthon, prietenul lui Luther, ii -SCri s mgrijeasc inainte de toate ca invttura mintuirii s fie imprtsit poporului nefalsificat si ca tineretul c citeasc Catehism ul". ln chiar anul alegerii lui Petrus Haller, sasii imbrtisar reforma. ln anul urmtor, 1544, universitatea sseasc hotrste ca toti clti n-a primit cuvintul lui Dumnezeu in noua forma s fie indemnati frteste a-1 adopta. In aceste imprejurri s-a tiprit in 1544, la Sibiu, prima carte romneasc un Catehism din care ins pin acum nu s-a descoperit nici un exemplar. Dar aparitia lui in 1544 este in afar de orice discutie, fiindc ni s-a pstrat o notit contemporan in socotelile orasului Sibiu 1, in care se pomenefte c s-au dat doi florini unui oarecare magister Philippus" Filip Maler pentru munca lui de tiprire a Catehismului valah. De alt parte, un preot sas din Bistrita, Adalbert Wurmloch, intr-o scrisoare din 1546 ctre preotul loan Hessus din Breslau, spune c s-a tradus in limba valah un Catehism, care s-a tiprit la Sibiu in caractere sirbesti (chirilice). Wurmloch mai adaog informatia pretioas c multi preoti romni il primesc ca sacrosanct, dar c si multi il condamn.2 Centrul in care strduintele de a capta pe romni la ideile reformei s-au manifestat cu mai mult trie si mai consecvent a fost ins Brasovul. ln Brasov se intilnesc in aceast vreme dou persoane care au jucat un xol de seam in inceputurile crtii romnesti: diaconul Coresi, care venea din Tirgoviste cu materialul de tipar chirilic, Hans Benkner, primarul orasului Brasov, proprietarul primei fabrici de hirtie din Ardeal. Honterus, care convertise la reform preotiniea sas din 'I'ara Birsei, care intemeiase prima tipografie in Ardeal si reformase scoala, murise de la 23 ianuarie 1549. Dar spiritul lui tria inc intre sasii luterani. ln aceast atmosfer de idei adus de Honterus, prin struinta fi pe cheltuiala primarului Benkner, Coresi se puns in serviciul ideii de tiprire a crtilor sfinte in limba romn. Cu zisa <fi cu cheltuiala) jupinului Hanes Beagner, scris-am eu Diacon Coresi..., sau eu jupinul Hans Beagner... am avut jelanie pentru sfintele crti crestinesti... si am scris aceste sfinte crti de invttur, s fie popilor romnesti s inteleag, s invete rumnii cine-s creftini. Dar pentru ca ideea nationalizrii serviciului divin, pus in circulatie de reform, s ptrund mai adinc in masele romnesti, ea trebuia inculcat tinerelor generatii din scoala. De aceea cea dintii publicatie romneasc aprut la Brasov este un Catehism menit a fi predat copiilor din scolile romnefti, cum era in primul rind aceea care functiona pe ling vechea biseric ortodox a Scheilor din Brasov. Avem in aceast privint un pretios document contemporan, care dezvluie ceva din imprejurrile si intentiile cu care a fost publicat Catehismul, prima carte coresian. Este mrturia diacului Oprea, care er in acelafi timp psalt si profesor miasteriu cum spune el fcoalei rumnesti de ling beseareca Scheailor fi dascl mai mare ucenicilor eine invat dselie". In
1Rechnungen aus dem Archiv von Hermannstadt und der schsichen Kation, I, Sibiu, 1880, p. 195. 2Vezi textul reprodus la B i a n u , H o d o s , Bibliograf ia veche romneasc, I , p . 2 2 . 97
epilogul unui Octoih romnesc, tradus din porunca episcopului Pavel Tordas cu intentia de a fi tiprit si copiat de miasteriu scoalei rum- nefti", acesta spune rspicat c vldica Pavel au porincit in scoal mearsterii fi dasclii s inveate rumineaste den crtile ce le deader boiarii cinstitului sfat de mainte si ce va da sfintiia lui, impreun cu alalti crestini buni, c in scoala cumu trebuiaste si in besearec, asa mai virtos cuvintul lu Dumnedzeu trebuiaste s inteleag feciorii, dar cumu s inteleag deac invat in limb striin de nu inteleage nimea! Iar sirbeaste si letineaste s stie numai eine iaste om crtulariu, oare preut, oare dascl, oare diiac, iar miselamia n-are lips de-a ftirea." Sirul tipriturilor romnesti ale lui Coresi incepe deci, in 1559, cu Catehismul. Cronicarii safi Simon Massa fi Marcus Fuchs ne instiinteaz, la 12 martie 1559, c Iohannes Benknerus, primarul Brafovului, cu ceilalti senatori au reformat biseric valahilor fi c a propus Catehismul spre citire si invtare. 1 Catehismul lui Coresi este alctuit din urmtoarele prti: 1. O scurt prefat; 2. Decalogul (zeace porincele ale lu Dumnezeu"); 3. Simbolul credintei ortodoxe niceoconstantinopolitan (credint crestineasc); 4. Tatl nostru; 5. Milcuitura (cind chemi pe Dumnezeu in ajutor, adic rugciunea) fi datul de har cind iti aduci aminte de binefacerile lui Dumnezeu"; 6. Botezul; 7. Cuminectura. Catehismul, defi are, dup cum a artat d-1 Al. Rosetti, unele prti comune cu Micul Catehism al lui Luther (editia din 1529: Decalogul; SimboluL apostolilor, in forma catolic; Tatl nostru; Botezul...), totusi nu este o traducere dup acesta. Limba textului arat o multime de termeni specifici fi constructii neromnefti, care sint o decalcare dup sintaxa ungureasc. Catehismul romnesc se apropie ca fond si in unele privinte fi ca form de Catehismul unguresc al lui Batizi, ins nici cu acesta nu corespunde intoemai. Originalul unguresc era un Catehism sumar, care, dup cum ne incredinteaz d. N. Sulic, in afar de prtile cuprinse in Micul Catehism, al lui Luther, mai continea fi citeva intregiri imprumutate din marea lucrare de sintez a lui Filip Melanchthon, publicat in 1521 sub titlul Loci communes rerum theologicarum, fi care a avut un mare rsunet, deoarece numai in timpul vietii autorului a aprut in 50 de editii. Din aceast oper a lui Melanchthon au strbtut pin in Catehismul romnesc din 1559 ideile dogmatice despre mileuitur fi datul de har, asa de obscur prezentate in Catehismul romnesc. O data Catehismul unguresc tradus in limba romn, Coresi l-a revizuit, refcind textul din Tatl nostru fi citatele dup textul Evangheliei, pe care o avea sub pres, fi indreptind simbolul credintei dup normele bisericii ortodoxe. Numai astfel, amintind pe toti cei ce au contribuit la publicarea Cate- hismului, el putea spune in prefat Catehismului: ...Nefte crestini buni socotir fi scoaser cartea den limb srbeasc pre limba romneasc, cu ftirea mriei lui Crai < adic loan Sigismund Zapolia) fi cu ftirea Episcopului Savei trei ungurefti. Si scoasem sfinta Evanghelie si zeace cuvinte fi Tatl nostru fi credint apostolilor s inteleag toti
1 1559, die 12 Martii, Iohannes Benknerus, iudex Coronensis, cum reliquis senatoribus reformavit Valachorum ecclesiam et praecepta catecheseos discenda illis proposuit (Quellen zur Geschichte der Stadt Brass, IV, Braôv, 1903, p. 80). :98
oamenii cine-su rumni creftini." Dup Cafehism, activitatea de tiprire a crtilor sfinte in limba romn se continu; in rstimp de 22 de ani se tipresc in romneste toate crtile care alctuiesc, dup conceptia reformatilor, patrimoniul sacru al invt-
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI.................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV....................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV. 43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR..............52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV.....................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI..................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI. . . .92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE. . . . .128 LITERATURA HAGIOGRAFIC......................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU ...........................................150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL...............................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB....................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA....................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA...........180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ...................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU...........................213 CRONOGRAFELE.................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL. . . .11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO..........110 LITERATURA RELIGIOAS........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..........161 STOICA LUDESCU...........................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.................190
99
CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU..............................219 (1942 -1979)...........................242 Literatura modern......................30 Didactice...............................32 Publicatii conduse. Editii de texte. . . . .32 Comemorri. Necroloage..................33 Recenzii si rapoarte. Diverse...........34 Conferinte rostite la Radio.............35 Lucrri postume *.......................35 Istoria literaturii romane vechi........37
. Psaltire slavo-romn ............................................................................ 1577 , Pravil (nu se poate data exact) ...............................................................1570 1580 . . Evanghelie cu tilc (Cazanie)............................................................................. 1581 '
Lucrul apostolesc Faptele apostolilor si Psaltirile reproduc o copie de pe vechile traduceri maramuresane; poate fi Tetraevangheliarul este retiprirea unei traduceri anterioare, dup cum mrturisefte Coresi in introducerea Catehismului: neste crestini buni socotir si scoaser cartea den limb sirbeasc pre limba romneasc. Celelalte sint traduceri fcute in vremea lui Coresi. Exceptind prefata Cazaniei si Molitvenicul din 1564, in textele amintite mai sus, afar doar de ideea nationalizrii serviciului divin unul din postulatele fundamentale ale curentelor de reform fi de o mic aluzie la darul milcuiturii din Catehism, nu se introduce nici o inovatie care s devieze biserica romnilor de la traditia ortodox moftenit din strmosi. Influenta calvin. Ideea de a se amesteca in credinta intim a poporului romn, de a transforma cu totul cultul lui strmosesc dup normele statornicite de ideile reformei, apare dup 1564, cind ungurii, desprtindu-se de safi, imbrtifeaz reform calvin. Ungurii se strduiesc s atrag fi pe romni la reform lui Calvin fi in acest scop ei lupt pe dou fronturi: pe de o parte ajut tiprirea crtilor bisericefti in limba romn, pe de alt parte, caut s impun cu sila, pe cale oficial, organizarea bisericii dup normele calvine. Sub aceast influenta, Coresi tiprefte in 1564, cu ajutorul nobilului ungur Forr Mikls de Haporton Foro Miclufu, cum il numefte el in predoslovie o Evanghelie cu invttur, adic textul Evangheliilor comentat fi explicat, si un Molitvenic. ln epilog, Coresi ne lmurefte asupra scopului acest ei publicatii astfei: Dac amu vzutu jelania la multi preuti de tilcul Evangheliilor, cum s poat fi ei propovdui fi a spune oamenilor invttur dupe cetitul Evangheliei, asa am aflatu aceste tilcuire a Evangheliilor pre Duminici presre anu, scoase de in scriptura prorocilor fi apostolilor fi celor sfinti printi..." Era deci o colectie de predici inspirate din textul Evangheliei pe care cutau s-1 lmureasc fi care se citeau in biseric. ln prefata cu care insotefte textul Cazaniei, se strecoar ideile reformei,
:100
precum fi ideea nationalizrii serviciului divin: Acolo in biseric s se spue... sfinta Evanghelie in limba pre care grescu oamenii, s putem intelege noi miselame". Sau ideea separrii puterii spirituale, care se cuvine oamenilor bisericii, de puterea materials, care trebuie s fie atributia impratilor, voievozilor fi dregtorilor acestei lumi. Oamenilor de biseric spune el n-au lsat Dumnezeu domnia s domneasc in chipul Domnilor fi Voevozilor." i in aceast ordine de idei, el se ridic cu inverfunare impotriva papei, pe care-1 compar cu Antichrist, fiindc s-a ridicat peste toat lumea fi calca suptu picioare toti impraii fi craii fi domnii despre pmint" fi tot astfel se ridic si contra patriarhului loan din Constantinopol, care s-au sfdit cu Papa pentru domnia fi prea mai mria lumii". Intr-alt loc el condamn, potrivit reformei calvine, cultul sfintilor fi al Sf. Fecioare, care ins este in biserica ortodox o piatr de temelie, cci pe cultul sfintilor sint intemeiate acatistele. lata ce spune, in aceast privint, prefata Cazaniei: Aceia nu cred carei s roag sfintilor morti: lu Sfintu Ptru fi lu Sfintu Vasile sau Sfintului Nicolae sau Sfintei Mariei, c numai unulu Iisus Hristos iaste imbltoriu dreptu noi fi rugtoriul: nimea altu, nici in ceriu, nici pre pmintu. C sfinti morfi nu audu rugciunea noastr." La sfirfitul acestei Cazanii se afl un Molitvenic adic o carte de rugciuni (de la slav. molitviti = a se ruga). Acest Molitvenic inftifeaz un interes deosebit prin inovatiile introduse in ritual. Astfel la botez se suprim mirul, apa sfintit, luminarea... fi alte adosturi", considerate de calvini ca idolatria et superstitionum fomenta. La cununie se introduce jurmintul, iar cuminectura se prevede numai in extremis. Nerva Hodof, care a studiat fi a republicat in 1903, in caractere chirilice fi transcriptie latin, acest Molitvenic, orientindu-se dup unele cuvinte ungurefti pstrate in textul romnesc: troas = gravida, oc cu sensu 1 de cauz, otlmzuit = scutit, ocrotit, nebintetuit = nepedepsit s.a., cuvinte care nu se aud nicieri in limba romnilor din Ardeal, precum fi dup unele constructii proprii limbii maghiare, ca: derep ce trebuiaste s se boteze oamenilor ; eu inc am pe el botezat f.a., dedusese c Molitvenicul a fost tradus din ungurefte. Prerea lui N. Hodos a fost confirmat in 1S08 de dr. E. Dianu, care a descoperit originalul Molitvenicidui lui Coresi in Agenda sau actele bisericesti pe care le svirsesc de obiceiu ministrii si pstorii sufletesti crestini a lui Heltai Gaspar, preotul reformaîlor din Cluj pe acele vremuri fi proprietarul unei tipografii, in care a tiprit un ciclu de crti care i-au asigurat un loc in istoria literaturii maghiare. Dr. E. Dianu a artat apoi cu citate paralele depen- denta Molitvenicului lui Coresi de Molitvenicul lui Gaspar Heltai. Activitatea lui Coresi se desffoar mai departe cu tiprirea unei Psaltiri in 1577. Activitatea de traducere a crtilor sfinte sub influenta reformei calvine, care-1 atinsese, dup cum am vzut mai sus, si pe Coresi, se desffoar ins mai intins in regiunea Clujului fi a Orftiei. In aceste tinuturi, autoritatea ungureasc impusese organizatiunii religioase a romnilor conductori alefi, dup moda calvin, de intreaga obste, cu numele de
101
superintendenti fi cu sarcina de a contribui la rspindirea reformei, al crei prim obiectiv era: introducerea limbii nationale in biseric. In 1567, dup alegerea lui Gheorghe de Singeordz ca episcop al romnilor, se intruneste un sinod, care hotrfte introducerea limbii romane si scoaterea din parohie a popilor orbi care vor pstra prejudecata limbii slavone. Doi ani dup aceasta, cind in locul lui Gheorghe de Singeordz este ales Pavel Tordaf, sinodul intrunit la Aiud, sub prezidentia noului ales, hotrfte in unanimitate, spune documentul unguresc inlturarea din ceremonial a tuturor lucrurilor privitoare la credint care nu-si au temeiul in Sfinta Scriptur, renuntarea la cultul sfintilor si indeprtarea din biseric a tuturor preotilor care nu vor invta poporul in limba romn despre sfintele taine. Dar, desi documentele unguresti contemporane ne spun c hotrirea aceasta a fost luat cu unanimitate, totusi preotii romni, crescuti in traditia ortodox fi urmind instinctul maselor populre, erau refractari ideilor de reform, fiindc pentru sinodul care urma s se tin in anul urmtor la Cluj, superintendentul intervine pe ling municipalitatea din Bistrita, rugind-o, intr-o scrisoare din 9 decembrie 1570, s pun in vedere preotilor romni c vor fi aspru pedepsiti dac vor lipsi de la sinod. Scrisoarea aceasta a lui Pavel Tordas inftifeaz un interes deosebit din punctul nostru de vedere, fiindc ne da stiri pretioase privitoare la miscarea literar a timpului. Mai <lau de stire preotilor romni spune el ca s-fi aduc fi bani de cheltuial ca -s cumpere crti romnefti: Psaltirea, care s o plteasc cu un florin; alt carte Liturghia. Dintre aceste dou crti, Liturghia a fost descoperit in anii trecuti de N. Sulic, iar Psaltirea este textul tiprit de Coresi in 1570. O alt carte important aprut in aceast epoc sub influenta calvin este o carte de psalmi versificati, din care s-au descoperit citeva foi in Jegtura unei crti din 1601. Textul reprodus in facsimile fi transcriere latin cu un studiu de Stripszky Hiador fi dr. G. Alexici ocup in ciclul tipriturilor romnefti din veacul al XVI-lea un loc aparte, deoarece este cel dintii text romnesc publicat cu caractere latine, in ortografie, bineinteles, ungureasc. El cuprinde zece cintece, avind fiecare titlu unguresc fi este, dup cum s-a artat, o traducere dup o veche carte de cintece pentru calviniftii unguri intocmit de Francisc David, care s-a intemeiat, la rindul su, pe un Graduale tiprit in Oradea la 1566, fi mai ales pe Cartea de cintece alctuit de Szegedi Gergely. Cartea avusese, inainte de traducerea romneasc din 1570, trei editii ungu- jrefti. Aceast traducere pare s se fi bucurat de mult cinste intre romnii calvinifti, fiind intrebuintat in biserici si fcoli. Alte ftiri despre activitatea lui Pavel Tordaf nu mai avem. El moare in 15761577, fi cu acest prilej dieta ardelean a luat o hotrire care ne arat .c reforma se rspindise simtitor printre romni. Deoarece zice actul fi in obstea romneasc sint multi cari, luminati de Domnul Dumnezeu, s-au rupt de mrturisirea greceasc fi ascult cuvintul lui Dumnezeu in limba lor proprie, murind superintendentul lor de pin acum, am hotrit ca fi ei is-fi aleag dintre dinfii un om invtat fi drept, cu intelegere adevrat, pentru ca predicarea cuvintului lui Dumnezeu cel viu s nu conteneasc intre dinfii fi s mearg inainte. Pe temeiul acestei hotriri a dietei, obftea romneasc, adunindu-se in sobor, a ales ca superintendent pe Mihail Tordaf,:102
cm frate sau o rud a lui Pavel.
103
Acesta este episcopul care a patronat traducerea fi publicarea Paliei de la Orstie, despre care ne vom ocupa mai jos. Intoarcerea spre ortodoxie. Atacurile ftise impotriva dogmelor fundamentale ale ortodoxiei, strecurate in introducerea Cazaniei din 1564, in Molitvenic si poate in urgia dezlntuit de autoritti pentru a impune cu sila reforma calvin au indirj.it si mai puternic in rezistenta lor masele populre roma- nesti fi preotimea ardelean. in atmosfera aceasta de vrajb, populatia romneasc, trezit la conftiinta religioas ortodox, incepe acolo unde alune- case in apele reformei s se lepede de ea fi s se intoarc la credinta strmofeasc. intr-un Molitvenic slavon contemporan, cumprat de popa Dobre de la un oarecare Bratul cu 55 de aspri si druit bisericii Scheiu din Brasov, la anul 1569, ni s-au pstrat instruc|iile cind vrea cineva s vie ctr a noastr credint fi s se lepede de toat legea latineasc si de a lu Martin Ereticul fi de toate eresele lor fi de toate hulele lor cu carele hulescu pre duhul svxntu fi pre preacesta si pre svintii lui Dumnezeu si pre svintele icoane". i instruc- tiile struiesc tocmai asupra punctelor care fuseser atacate in prefata Cazaniei lui Coresi din 1564: Iar el au ia s zic: leapdu-m fi proclitescu fi crezu intru svintoa Troit dup voia lu Dumnezeu fi m inchin fi Preacinstii de Dumnezeu Nsctoare de pururea fata Mariia fi tuturor svintilor fi svintelor obraze; si primescu posturele si zilele de postu: mercuri fi vineri fi asa m jur inaintea lu Dumnezeu. E probabil ca in aceast intoarcere la matca credintei strmosefti s fi avut un rol, pe ling instinctul firesc al maselor, fi imboldul clerului din trile libere, cci revirimentului conftiintei ortodoxe a romnilor ardeleni ii corespunde in Tara Romneasc o strduint de a intri ortodoxia in forma slav. in principate, unde, in urma organizrii vietii religioase, bisericile se mmultiser, slujba se fcea dup manuscrise, care se copiau anevoie fi deveniser insuficiente pentru nevoile locafurilor de rug. Lipsa crtilor de ritual era simtit mai ales in Muntenia, unde arta caligrafiei fusese mai putin dezvoltat decit in Moldova. De aceea domnul trii, Alexandru, fi mitropolitii si, Eftimie fi Serafim, comand tipografiei coresiene crtile de slujb religioas. Pentru srcia fi imputinarea svintelor crti in tara Domniei-mele am dorit fi m-am sftuit cu Printele nostru Preosfintitul Mitropolit... griesc epilogurile acestor crti fi mai departe lmuresc c s-au tiprit ca s fie in dar fi in cinste fi spre lauda sfintelor biserici si intru pomenirea fi iertarea pcatelor strbunilor fi printilor noftri fi nou pctofilor. Dup Evangheliarul slavon tiprit in 1562, incepind din 1568, timp de aproape 15 ani, tiparul lui Coresi este ocupat cu publicarea crtilor de ritual in limba slav. Astfel apar pe rind: in 1562 un Evangheliar; in 1568 un sbomic, cuprinzind culegeri din vietile de sfinti; in 15741575 un Octoih; in 1577 o Psaltire; in 1578 un Triod, cuprinzind cintrile din postul mare; in 1579 un Evangheliar, publicat de Coresi in tovrfie cu un alt mester tipograf, Mnil; in 1580 un Sbornic la Sebeful ssesc, fi, in sfirsit, in 1583 un Evangheliar, ultima carte tiprit de Coresi. Crtile acestea slavonefti aveau o rspindire mai mare decit cele romnefti. Nu numai c unele au aprut in dou fi chiar in trei editii (Evanghelia,
10S
1562, 1579 fi 1583), dar alturi de Coresi mai lucrau in Ardeal si alti tipografi la imprimare de crti slavonefti pentru romnii ortodocfi. Astfel, un diac Lorint tipreste la Brafov, intre 20 ianuarie si 20 iunie 1567, un Octoih; apoi in 1570 un Evangheliar, din care s-a gsit un exemplar, pstrat azi in Biblioteca Universittii din Cluj, fi, in sfirsit, in 1579, de la 25 februarie pin la mai, o Evanghelie, la Alba Iulia, din al crei epilog aflm c el obtinuse un privilegiu de la principele Ardealului, Sigismund Bathory, prin care se interzicea retiprirea textului de altcmeva timp de 30 de ani. E probabil c el a mai tiprit fi alte crti, dar n-au ajuns pin la noi. Un al treilea tipograf romn in Ardeal, necunoscut pin deunzi, este Clin, care, impreun cu patru ucenici ai si, retiprefte la Brafov, intre 19 decembrie fi 2 septembrie 1566, un Evangheliar dup tipritura coresian din 1561. Din aceast tipritur singura care a rzbtut pin la noi din activitatea lui Clin se cufioafte pin acum un singur exemplar, pstrat in Muzeul de art ucrainean din Harcov, unde a fost adus in timpul revolutiei rusefti dintr-o bibliotec din Volinsk. 1 ln aceast atmosfer de intoarcere spre ortodoxie a aprut in 1581 ultima publicatie romneasc a lui Coresi, Cartea cu invttur Cazania ca un fei de reactie impotriva vilvei pe care a stirnit-o intre romnii ortodocfi Cazania insotit de Molitvelnicul cu t endinte reformiste din 1564. Cartea s-a publicat cu cheltuiala judelui Brafovului fi a tot tinutului Birsei, Hrjitu Lucaci Luca Hirscher deci o intreprindere comercial, dar cu toate garantiile de autenticitate ortodox, cci ni se spune in prefat c judele, care cu foarte inim fierbinte fi cu jale aprins de mult jeluia la aceast luminat carte", a trimis poate pe popa Mihai de la biseric cheilor din Brasov, care era des intrebuintat in relatiile sasilor brasoveni cu Tara Romneasc la Arhimitropolitul" "Jarii Romnefti Serafim, in Tirgoviste, dup originalul crtii, c apoi, sftuindu-se fi cu mitropolitul Ardealului Ghenadie fi cu clerul su, a dat-o lui Coresi diaconul, ce era mester invtat intr-acest lucru, de o scoase de in carte srbeasc pre limba rumneasc, impreun Si cu preotii de la biseareca Scheailor de ling cetatea Brafovului, anume Popa Iane fi Popa Mihai". Dintre acestia rolul important in traducere pare s-1 fi avut popa Mihai, care, dup cum aflm din alte izvoare, invtase carte slavoneasc in tara sirbeasc si care se bucura de mult trecere intre contemporanii si, intrucit el a purtat, din partea safilor, tratativele cu Mihai Viteazul pentru a mintui de pirjol cetatea Brafovului. Cartea venea intr-adevr dintr-un izvor ortodox autentic, fiindc, dup cum a dovedit-o de curind d-l V. Grecu, ea este o traducere, printr-un intermedir slavon pin acum neaflat al omiliiior grecefti ale lui loan Caleca. Acesta a ajuns patriarh al Constantinopolului, sub numele de patriarhul loan al XVI-lea (13341347), pe vremea paleologilor, cind era in plin mflorire literatura omiletic. Nu sint ins toate omiliile opera personal a lui loan Caleca, ci unele par a reproduce predici mai vechi. Un loc aparte in familia textelor coresiene il are Pravila, care se leag de literatura dreptului canonic fi din care s-a descoperit un fragment de 12 foi intr-un codex al muzeului din satul Ieud, cu prilejul unei expozitii din Sighetul Marmatiei. Este o carte de care clerul simtea mare nevoie la taina
1Cf. descrierea lui de M. K o r n e e v , in Slavia, V, 1926, p. 190194. :104
spovedaniei in acele vremuri de religiozitate, cind preotii erau intr-adevar cirmuitorii sufletelor. Ea cuprinde o serie de penalitti pentru diferitele grade de pcate omenesti: anateme, excluderi din comunitatea crestin, inter- dictii de la taina imprtsaniei, canonisirea trupului prin post fi metanii: Cela ce ia mana, post 7 leat; inchinciuni: intr-o zi 100. Cela ce bag apa in vin, de-1 vinde, s fie proclet < blestemat)... Dup d. C. Spulber, Pravila coresian este o traducere dup Nomocanonul atribuit lui loan Nesteutul, patriarhul Constantinopolului intre 580619. In manuscrisele grecesti, ca si in traducerile slavonesti, Nomocanonul lui loan Nesteutul se gseste adogat la sfirsitul Sintagmei lui Mihail Vlastaris. O asemenea versiune slavoneasc din secolul al XV-lea, cu note marginale romnesti, din vechile noastre mnstiri poate de la mnstirea Neamtu a fost descoperit de regretatul I. Bogdan si descris in Convorbiri literare, XXIV, p. 727 (v. si mai sus, p. 39). , Textul Pravilei circula in manuscris inainte de a fi fost tiprit de Coresi. O copie de pe prototipul pierdut se gseste in Codex Neagoeanus (Bibl. Acad. Rom., nr. 3821), copiat in anul 1620 de popa Ion Romnul, din satul Sinpetru, din judetul Hunedoarei. O alt versiune, copiat la Ripa-de-jos de un anume popa Toader, in 1610, fi pstrat in Arhivele Bistritei, a fost semnalat de d. AI. Rosetti, in Grai si suflet (I, p. 332; V, p. 195). Partea de la sfirsit a Pravilei, in care se evoc viziunea raiului fi a iadului, se gsefte copiat in Codex Sturdzanus fi in Codex Todorescu. . In epilogul Psaltirii din 1577, Coresi spusese c ,,eu diacon Coresi, deaca vzuiu c mai toate limbile au cuvintul lui Dumnezeu in limba <lor>, numai noi, rumnii, n-avm... derept aceaia, fratii miei preutilor, scrisu-v-am aceaste Psltiri cu otveat, de-am scos den Psltirea sirbeasc pre limba rumneasc, s fie de intelegtura". Totufi, dup cum s-a putut constata de ctre cei ce au comparat aceast Psaltire cu Psaltirea Scheian, Coresi nu este traductor cum dealtfel nu este nici in celelalte. Compararea duce ins la o alt concluzie interesant. Coresi, punind sub teascul tiparului manuscrisele ce veneau din regiunea Maramurefului, a inlocuit particularittile arhaice fi dialectale ale acelor texte cu particularitatile graiului vorbit in sud-estul Ardealului fi in Tara Romneasc, particularitti care reprezentau o limb mai evoluat, vorbit de un numr mai mare de romni. tnnoirile aduse de Coresi vechilor traduceri maramurefene nu s-au marginit numai la fonetism fi morfologie, ci au atins chiar structura sintactic fi lexicul. Multe cuvinte de obirfie strin, sau chiar din mostenirea latin, care nu erau intelese in prtile din care el venise fi in cele in care ifi implinea munca lui de tipograf, le-a inlocuit cu altele de o mai larg circulatie in limb. Cuvinte ca: feleleat, fuglu, gotovi, izeclean, pristoi, opu iaste, gintu, arir au fost inlocuite prin corespondentele lor: rspunsu, legtur, gti, iute, a se opri, trebuint este, nroade, nsip f.a. Intorstura frazei e mai fireasc la Coresi, raporturile sintactice mai precise (obiectul e totdeauna legat de verb prin prepozitia pre), iar ritmul se desffoar mai vioi fi mai armonios: Iat amu fratilor, c trecu iarna si primvara inceape-se. Si vedem toate fpturile de pre lume intregindu-se, fi pomii influrind fi toate leamnele <pomii> dumbrvilor fi pmintului rsrindu-i iarb fi psrile toate
105
cintind, fi alalte toate moindu-se. i de acestea bucurmu-ne si ne veselim. Si s slvim si mrim fi ne mirm prea bunului si mefterului Dumnezeu, cela ce adauge fi intoarce toat lumea spre noire. Ce, cum vedem acestea toate inoindu-se, afa fi noi, pin vreame avm, a noastr viat s o noim" (Evanghelia cu invttur, ed. Sextil Pufcariu-Al. Procopovici, p. 87). Crtile coresiene au avut o circulatie mult mai intins decit avuseser traducerile maramurefene, care se copiau anevoie cu mina. Prin legturile comerciale cu Brafovul, prin boierii bjenari fi, mai tirziu, prin cuceririle lui Mihai Viteazul, crtile coresiene au trecut muntii. In toate tinuturile romnefti s-au gsit, pin in vremurile noastre, exemplare iefite din teascurile primei tipografii romnefti din Brafov. Un exemplar din Psaltirea slavoromn a fost descoperit de Alexandru Odobescu la mnstirea Bistrita din Oltenia, in bun tovrsie cu tipriturile slavonefti contimporane; un exemplar din Evanghelia cu invttur a fost gsit de d-1 Al. Procopovici in satul Liteni din Bucovina, unde fusese adus, probabil, din Suceava; Lucrul apostolesc, druit Academiei Romne de C. Const. Karadja, poart o not din Iafi, de la 3 martie 1563, a hatmanului Gavril, fratele lui Vasile Lupu; o Evanghelie a fost gsit de N. Iorga in Vlenii-de-Munte din Prahova; Catchismul fi Pravila au fost descoperite la Ieud, in Maramures. Tipriturile coresiene, rspindindu-se in toate tinuturile romnefti, au dus cu eie pretutindeni graiul muntean, pe care 1-au impus cu autoritatea crtilor sfinte. Astfel Coresi, folosind graiul din sud-estul Ardealului si din Tara Romneasc, a indeplinit, fr s bnuiasc, o oper de o important deosebit in cultur noastr: a pus primele pietre solide la temeliile limbii literare de azi.
1 BIBLIOGRAFIE Despre Macarie si Maxim, v. E m. T u r d e a n u , in Cercetri literare, publicate de N. Cartojan, III, Bucuresti, 1939, p. 150, si mai ales P. P. P a n a i t e s c u , Octoihul lui Macarie (1510) si originele tipograjiei in Tara Romneasc, in Biserica ortodox romn, Bucuresti, 1939, p. 525 550, unde se da si toat bibliografia sirbeasc. Despre crtile tiprite de Macarie si D. Liubavici, v. I. B i a n u s i N e r v a H o d o s , Bibliografia romneasc veche, I, p. 1 43. O bun bibliografie asupra lui Coresi se gseste la S e x t i l P u s c a r i u , Istoria literaturii romne. Epoca veche, ediîa a II-a, Sibiu,. 1930, p. 224225. Ne folosim de aceast bibliografie, completind-o cu lucrrile aprute dup publicarea ei. Crtile tiprite de Coresi au fost inventariate si descrise de I. B i a n u s i N e r v a H o d o s , Bibliografia rcmneasc veche, I, p. 54 93 si 516 529, cu reproduceri de titluri, prefeê si epiloguri, facsimile de litere, pagini, frontispicii si viniete. La descrierea fiecrei crfi, bibliografia cunoscut pin atunci. Din textele coresiene au fost reproduse in edi-|ii moderne pin acum, urmtoarele: 1. Intrebare crestineasc (Catehismul), in I. B i a n u , Texte de limb din veacul a.1 XVIlea, Academia Romn, Bucuresti, 1925 (editia facsimilat). Textul fusese publicat mai inainte in transcriere latin, cu greseli, de A n d r e i B i r s e a n u , Catehismul luteran rotnnesc, in Analele Academiei Romne, Mem. sec*, lit., seria III, tomul I, Bucuresti, 1924, p. 4 S 2. Evanghelia, de dr. G h e r a s i m T i m u ? P i t e j t e a n u , Tetravanghelul Dia- conului Cored, cu o prefa^ de C o n s t a n t i n E r b i c e a n u , Bucuresti, Tipografia crtilor bisericesti, 1889, XII -)- 232 p. 3. Apostolul: I. B i a n u, Texte de limb din secolul al XVI-lea reproduse in facsimile, IV. Lucrul Apostolesc Apostolul tiprit de Diaconul Coresi In Brasov la anul 1563,
:106
Academia Romn, secfiunea literar, Bucuresti, 1930. 4. Molitvenicul'. N. H o d o s , Un fragment din Molitvenicul Diaconului Coresi (1564), publicat in Prinos lui D. A. Sturdza, Bucuresti, Gobi, 1903, p. 235 276 (in caractere chirilice si transcriere latin), cu un studiu interesant. 5. Psaltirea'. B. P. H a s d e u , Psaltirea piiblicat romneste la 1577 de Diaconul Coresi, reprodus cu un studiu bibliografic si un glosar comparativ (in caractere chirilice si transcriere latin), tomul I. Textul, Academia Romn, Bucuresti, 1881. Studiul si glosarul n-au mai aprut. O editie popular a acestui text a fost publicat in colectia Autorii romni vechi si contimporani", Bucuresti, Socec, 1894. 6. Pravila: I. B i a n u , Texte de limb din secolul al XVI-lea reproduse in facsimile. Pravila sfintilor apnstoli, Academia Romn, sectia literar, Bucuresti, 1925. Textul reprodus in transcriere latin cu versiunile din Codex Sturdzanus si Codex Neagoeanus (acesta si in facsimile) de C. A. S p u 1 b e r, Cea mai veche Pravila romneasc. Text -Transcriere. Studiu, Cernuti 1930. 7. Cazania din 1581: S e x t i l P u s c a r i u s i A l e x i e P r o c o p o v i c i , Diaconul Coresi, Carte cu invttur (1581), vol. T, Textul, Bucuresti, 1914, Comisia istoric a Romniei. Editie critic cu Variante din Evangheliarul lui Coresi de la 1561, din Tilcul Evangheliilor de ia 1564 si din Evangheliarul de la 1574, copiat de Radu din Mnicesti pentru Petru Cercel, dup reproducerea lui M. Gaster. Studii. Despre Catehism: A n d r e i B i r s e a n u , in Analele Academiei Romne, sectiunea literar, seria III, tomul I, Bucuresti, 1924, si Transilvania, LII (1921), p. 900 901; N . D r - g a n u, in Dacorotflania, II, p. 58 I, III, p. 929 937, IV, p. 1091, 1107, 1113. AI. R o s e 11 i, in Romania, XLVIII (1922), p. 321334; a c e I a s i, Catehismul Martian, in Grai si suflet, I, Bucuresti, 1923 1924, p. 251 260; A 1. P r o c o p o v i c i , Arhetipul husit al catehisnielor noastre luterane, in revista Ft-Frumos, II (1927), p. 72 80 si 104 111. Profesor N i c o 1 a e S u l i c : I. Documente romnesti din colectia Slyom Fekete, II. Catechismele romnesti din 1544 {Sibiu) si 1599 (Brasov). Precizri cu privire la izvoarele lor. Extras din Anuarul liceuhd Al. Papiu Ilarian din Tirgu-Mures, 1936, p. 15 49. Despre Evangheliar: M a r i o R o q u e s , ia Romania, XXXVI (1907), p. 429 434 (despre un exemplar complet din Biblioteca din Budapesta); I. P o p o v i c i , in Nona revist romn, XI, Bucuresti (1912), p. 166 167; S e x t i l P u s c a r i u , in Dacoromania, I, p. 347; N. D r g a n u, in Dacoromania, I, p. 349352, 684 690, 988 1007 (dovedeste c Coresi nu traducea, ci tiprea dup texte mai vechi); P. V. H a n e s. Evangheliarul romnesc din 1561 in comparatie cu cel slavcnesc, in Convorbiri literare, XLVII (1913). Despre Apostol: A 1. R o s e 11 i, Lexicul Apostolului lui Coresi comparat cu al Codicelui Voronetean, in Grai si suflet, I (1923), p. 100106; C. I. Kara d j a, Despre Lucrul apostolesc al lui Coresi, in Analele Academiei Romne, sectiunea literar, seria III, tomul 3, mem. 6, Bucuresti, 1924, p. 545 555. Despre Molitvenic: in afar de studiul publicat de N . H o d o s ca introducere la text si amintit mai sus; Dr. E. D i a n u , in Rvasul din Cluj, VI (1908), p. 168181; N. D r g a n u , in Dacoromania, II, p. 254 si, urm. Despre Psaltire si Liturghierul din 1570: I. A. C a n d r e a, in Noua revist romn III, 1901, p. 533 541, IV, p. 14 24; V. M a n g r a , Cercetri literare-istorice, Bucuresti, 1896, p. 3 1 0 ; N . S u l i c , O nou publicatie romneasc din secolul al XVI-lea: Litur- ghierul diaconului Coresi, tiprit la Brasov In 1570, Tirgu-Mures, 1927; N. D r g a n u , Despre ce Psaltire si Liturghie vorbe$te Pavel Tordasi la 1570, in Dacoromania, IV, Cluj, 1926, p. 913 915. Pentru prototipul bizantin al Cazaniei lui Coresi din 1581: Prof. V a s i l e G r e c u , Izvorul principal bizantin pentru Cartea cu invttur a Diaconului Coresi din 1581. Omiliile Patriarhului loan XIV Caleca (13341347), Academia Romn, Studii si cercetri, XXXV, Bucuresti, 1939. Despre Pravila: C. A. S p u 1 b e r, Cea mai veche Pravil romneasc, Cernuti, 1930, p. 7 185. Cf. si recenzia lui A 1. R o s e 11 i, in Grai si suflct, V, 193 1 1932, p. 194 198. 107 Pentru chestiuni mai generale: N. S u 1 i c , Coresi, scriitor sau tipograf, Brasov, 1901; a cel a
si, Un capitol din activitatea diaconului Coresi, Brasov, 1902; S t o i c a N i c o l a e s c u , Diaconul Coresi pi familia sa, in Revista pentru istorie, arheologie si filologie, X (1909), p. 265 si urm.; C. L a c e a , Asezarea definitiv a lui Coresi la Brasov, in Revista filologic, II (1929), Cernuti, p. 354 358; Al. P r o c o p o v i c i , De la Coresi Diaconul la Teofil Mitropolitul lui Mateiu Basarab, in Omagiu lui I. Bianu, Bucuresti, 1927, p. 289 302. O incercare de sintez a fcut d-1 L u c i a n P r e d e s c u , Diaconul Coresi, Bucuresti, Tipografia Bucovina, 1933, dar pentru lucrarea aceasta a se vedea si rectificrile ce i s-au fcut in urmtoarele critici si recenzii: Dan S i m o n e s c u , Diaconul Coresi. Note pe inarginea unei crti: Lucian Predescu, Diaconul Coresi, Bucuresti, 1933; a c e 1 a i, Errare humanum... perseverare diabolicum (Rspuns d-lui Lucian Predescu), Bucuresti, 1933; D. M a z i 1 u, Diaconul Coresi Contributii, Ploie$ti, 1933 (Tipografia Cartea romneasc); Al. P r o c o p o v i c i , recenzie in Dacoromania, VII, p. 336338. Despre diacul Lorin-j:: N. I o r g a , Octoihul Diacului Lorint, Academia Romn, Mem. sect. istorice, seria III, tom. XI, mem. 7, Bucuresti, 1930. Despre Honterus: K a r l K u r t K l e i n , Der Humanist und Reformator Iohannes Honter, Mnchen, 1935 (Schriften der Deutschen Akademie, Heft 22); H e r m a n n T o n t s c h , Die Honteruspresse in 400 Jahren. Festschrift der Buchdruckerei, Johann Gtts lohn, Brasov, 1933. .
PALIA DE LA ORTIE (1582) S-au vzut in capitolul precedent msurile luate de autorittile maghiare pentru a converti la calvinism bisericile romnefti din Ardeal fi strduintele depuse de superintendentii romni pentru a traduce in limba poporului crtile necesare cultului fi propagandei. Cea din urm din firul acestor tiprituri este Palia. Coresi tiprise, dup cum s-a vzut, numai Noul Testament, cele patru Evanghelii, Faptele (fi Scrisorile) apostolilor. Era firesc ca atentia crturarilor romni ai vremii s se indrepte fi ctre Vechiul Testament, care formeaz fundamentul pe care se sprijin Noul Testament, alctuind impreun un intreg: Biblia. Sarcina de a patrona traducerea fi tiprirea Veohiului Testament fi-a luat-o superintendentul Mihail Tordaf cel ales in 1577 sprijinit, in aceast intreprindere, de comandantul Hunedoarei, Geszty. Cartea intitulat Palia, de la gr. ricdsa (= vechi), adic Vechiul Testament, publicat la Orftie in 1582, de ctre fiul diaconului Coresi, erban, fi tova- rful acestuia, Mrian diacul, cuprinde de fapt numai primele dou crti: Creatiunea si Ieirea sau, cum spun traductorii cu cuvintele slavone: Bitia (slav. 6hth = a fi; bitia creatiune) si Ishodul (slav. hcxoahth = a ie.fi). Ea s-a tiprit, dup cum se spune in prefata, cu cheltuiala lui Francisc Geszty Gesti Frenti, cum il numesc ai noftri ales hotnogiu Ardealului fi Jrii Ungurefti, lcuitoriu in Deva". E un personaj cunoscut in istorie: era comandantul militar al Hunedoarei fi tinuturilor invecinate cu teritoriul unguresc czut in stpinire turceasc; avea ca refedint Deva, cu bogatul ei teritoriu, fi fusese trimis in ajutorul lui Aron-vod, domnul Moldovei. Era un comandant violent, urit de soldatii si, care, la opt ani dup moartea lui, i-au distrus mormintul. Dar cu tot caracterul lui aspru fi impulsiv, s-a ocupat totufi cu interes de viata religioas fi cultural a supufilor si: a zidit fcoal fi internat in Deva, a restaurat biseric reformat, a construit cas pentru preot fi a suportat cheltuielile pentru tiprirea Paliei. Traductorii au in frunte pe episcopul, sau, cum il numeau ei, ales piscopul rumnilor in Ardeal", Mihail Tordaf, fi sint in numr de patru: Stefan Herce, propovduitorul Evangheliei lui Hristos in oraful Caviran Sebefului (Caransebef), Zacan Efrem, dasclul de dsclie a Sebefului. Peftifel Moisi,
:108
propovduitorul Evangheliei in oraful Lugojului", fi Archirie, protopopul varmegiei Huniedoarei". In prefat ni se spune c traductorii, vzind cum toate limbile inflo- resc intru cuvintele sfinte ale lui Dumnezeu" fi c numai noi romnii nu le avem pre limba noastr, cu mare munc scoasem den limb jidovesc fi grecasc fi srbeasc pre limb romneasc". S-a crezut intr-o vreme la noi c asertiunile traductorilor sint intemeiate fi s-a cutat chiar a se determina partea care revine fiecruia in aceast utilizare de izvoare in limbi strine, dar regretatul Iosif Popovici, fost profesor de slavistic la Universi- tatea din Cluj, in Analele Academiei Romne, XXXIII, pe 1911, fi, independent de dinsul, d-1 Mario Roques in Melanges offerts M. Emile Picot, Paris (1913), fi mai tirziu in Palia dOrstie (15811582), vol. I, Paris, 1925, au dovedit c avem de-a face cu o traducere fcut dup textul unguresc al Ve- chiului Testament, tradus fi tiprit in 1551 de un elev al lui Melanchthon, Gaspar Heltai, pastor la Cluj, tipograf fi autor de crti intre care fi originalul Molitvenicului lui Coresi care i-au asigurat un loc de seam in istoria literaturii ungurefti. Textul unguresc care st la baza traducerii romnefti se strvede in numeroasele elemente lexicale din cuprinsul Paliei, precum: span = supraveghetor, ung. ispn ; tirnat = piata din fata templului, ung. torndcz; ilis = merinde, ung. eles; sucuit = obifnuit, verb. ung. szokni; oc = cauz, ung. ok, precum fi in numele proprii cu terminatiuni flexionare proprii numai limbii ungurefti (ca de exemplu: Calahot din Calah, nume de localitate biblic + terminatiunea -ot, care in ungurefte indic acuzativul; Leabimot (Leabim -f- ot;
Ludimot (Ludim -j- ot; Anamimot (Anamim -f ot).
Dar, in afar de textul unguresc, traductorii au mai avut dup cum arat d-1 Mario Roques dinainte fi un text latinesc al Vulgatei, intr-o editie corectat, asemntoare cu aceea pe care a publicat-o in 1573 Luca Osiander la Tbingen.
109
Fragmentul Leviticului (cartea a III-a din Biblie), scris pe pergament fi pstrat in Biblioteca National din Belgrad, pe care l-a publicat Hasdeu in Cuvente den btrini, nu face, cum s-a crezut, parte din traducerea care sta la baza Paliei de la Orstie, ci este o tlmcire independent, fcut in Ardeal la inceputul secolului al XVII-lea si copiat in Tara Romneasc. Palia ocup in ciclul traducerilor romnesti din veacul al XVI-lea un loc aparte prin frumusetea traducerii, prin limba ei vioaie, pitoreasc si armonioas, Traductorii au stiut s foloseasc frmintrile unui veac de munc literar pentru a nimeri cuvinte expresive, care desteapt imaginatia si misc simtirea. Cu Palia de la Orstie se incheie seria tipriturilor romnesti in Ardeal. Curind dup aceasta, marile schimbri fi rzboaiele dezlntuite in toate cuprinsurile romnefti, pe care se profileaz epopeea militar a lui Mihai Viteazul, au pus capt activittii tipografice. Ea se reia abia peste o jumtate de veac, dincoace de Carpati, in timpul domniilor lui Matei Basarab fi Vasile Lupu.
BIBLIOGRAFIE
.t.'
..
Originalul Psaltirii Calvine se afl in Budapesta, biblioteca dr. Iuliu Teodorescu. O copie in fototipie se gseste in Biblioteca Academiei Romne. Textul a fost publicat cu un studiu introductiv dedr. S z t r i p s z k y H i a d o r s i d r . A l e x i c s G y r g y , Szegedy Gergely finekes kSnyve, XVI, szdzadbeli romdn forditdsban. Protestdns hatsok a hazai romdnsdgra, Budapesta, 1911. Exagerrile din introducere au fost puse la punct de dr. M a t e i u in Lucea- frul, 1911, p. 557 si urm., t. M e t e s in Tribuna, 1911, nr. 283, nr. 10/23 aprilie, p. 19 20, si mai ales de N. D r g a n u in Transilvania, anul 1912, p. 213 si mm,, si in Dacoromania, IV, 1924- 1926, p. 87-88 (nota 5) si 915. Un fragment din Palia de la Orstie, cuprinzind cartea I Creatiunea", a fost publicat in text chirilic, cu o pretioas introducere, de M a r i o R o q u e s , Les premieres traductions roumaines de VAnden Testament, Palia dOrstie (1581 1582). Preface et livre de la Genese, Paris, 1925. Despre originalul unguresc al Paliei de la Orstie: I. P o p o v i c i , Paliia de la Orstie, in Analele Academiei Romne, an. XXXIII (1911); M a r i o R o q u e s , Loriginal de la Palia dOrstie (Extras din Melanges offerts M. Emile Picot), Paris, 1913; H. S z t r i p s z k y s i G . A l e x i c s , Szegedi Gergely enekes knyvre, Budapesta, 1911. Fragmentul de Levitic, pstrat in dou foi de pergament in Biblioteca National din Belgrad, a fost publicat de H a s d e u in Cuvente den btrini, T, Bucuresti, 1878, p. 517. Despre acesta vezi si introducerea Tui M. R o q u e s amintit mai sus, precum si A. B i t a y, Erdely Irodalmi szemle, III (1926), p. 195 si I. S i a d b e i, in Revista filologic, I (1928), Cernuti, p. 276^283 Fragmentul Leviticului romnesc de la Belgrad.
EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE LITERATURA APOCRIF Textele Sfintelor Scripturi traduse in Maramures si tiprite de Coresi in a doua jumtate a veacului al XVI-lea s-au raspindit peste tot pamintul romnesc, ducind pretutindeni cuvintul lui Dumnezeu in limba poporului. Pentru neamul nostru, care folosise pin atunci ca limb de cultura o limb strin, aceste traduceri au fost cele dintii zri de lumin. indemnati de rivna cu care poporul primise cartea in limba lui, clericii, singurii crturari ai timpului, s-au apucat s traduc din multimea textelor slave ale vechilor mnstiri, legende religioase cu caracter popular, pe care
istoricii literaturilor crestine le numesc legende apocrife. Dup criteriile de limb si, in primul rind, rotacismul legendele religioase apocrife au inceput a fi traduse cam in aceeasi vreme de inviorare religioas si in aceeasi regiune in care au aprut si primele texte ale Sfintelor Scripturi in limba romn. Aceste legende au circulat din min in min in toate tinuturile ronia- nesti. Cu timpul, si alte centre de cultur religioas poate mnstirile din principate au contribuit la traducerea si rspindirea literaturii apocrife. Intr-o vreme in care singura clas de cultur era clerul si era clerul fiindc acum patru veacuri cultura era legat la noi de cunoasterea unei limbi moarte traductorii au fost preotii si clugrii. Interesant este faptul c din bogata literatur apocrif slav, clericii au ales, pentru a transpune in limba poporului, mai intii legendele apocaliptice, in care pretinsul autor un apostol sau un patriarh dezvluie, in cuvinte pline de simboluri menite a spori impresia de mister, tainele lumii de dincolo de moarte, pe care le-ar fi aflat prin miracolul unei viziuni ceresti. Ceea ce a indemnat clerul nostru s imprtseasc poporului, din multimea legendelor slave cu care isi desfta imaginatia, mai intii apocalipsele apocrife, a fost fr indoial nzuinta de a intri in sufletul maselor populre instinc- tele morale, indreptindu-le gindul dincolo de bunurile trectoare ale acestei lumi pmintesti. Legendele acestea naive, dar care zugrvesc in culori vii, pe de o parte, contrastul dintre chinurile pe care le indur in flcrile nestinse ale infernului cei ce si-au trit viata in pcate, iar, pe de alt parte, vesnica fericire care asteapt in grdinile inflorite ale raiului pe cei ce si-au incheiat viata
Ul
pminteasc in cinste si dreptate, trebuie s fi zguduit adinc sufletul poporului, cci numai astfei ne explicm urmele pe care aceste legende le-au lsat pin azi in traditiile, in colindele religioase si in arta popular. Epoca care se intinde de la Coresi pin la Matei Basarab este bogat in colectii manuscrise cuprinzind asemenea legende: Codex Sturdzanus, copiat intre 15801620, in Mhaciu pe Mures; Codex Todorescu, copiat in secolul al XVI-lea, in Ardeal; Codex Martianus, copiat in secolul al XVII-lea; Codicele de la Kohalm, descoperit de Ilie Brbulescu, tot in Ardeal; un altul descoperit de Andrei Birseanu, la Ieud, in Maramures; altul in Ardeal, de N. Iorga, cu versiune slavo-romn si rotacism x. Colportorii zelosi ai acestui gen de literatur au fost preotii, cci mai toate manuscrisele vechi sau noi ale acestor legende, cunoscute si pstrate in Biblioteca Academiei Romne, sint copiate de ei. Lucrurile i$i au explicarea lor, fiindc aceste legende apocaliptice, pe ling tendinta de a ridica nivelul moral, mai vdesc si preocuparea de a inlta in ochii poporului autoritatea preotului. Asa, de pild, in Cltoria Maicii Domnului la iad, se inftiseaz, intre muncile pe care le indur cei pctosi, si chinurile celor ce n-au venit duminica la biseric sau nu s-au ridicat dinaintea preotului cind a iesit din biseric (sint osinditi s stea pe scaune inrosite in foc.). Aceste legende rspindite prin copii manuscrise au fost adunate si cusute la un loc de timpuriu in sbornice sau codice. Cel mai vechi este Codex Sturdzanus, numit asa de Hasdeu dup numele lui Dimitrie Sturdza, care 1-a imprumutat marelui istoric si filolog pentru studiu si care apoi 1-a druit Academiei Romne. El a fost studiat si publicat de Hasdeu in text chirilic si cu o bun transcriere latin, in volumul al doilea din Cuvente den btrini. Codex Sturdzanus este alctuit din dou prti. Prima parte cuprinde o serie de legende, intitulate de Hasdeu texte mhcene: Legenda Dminicii, Legenda Sf. Vineri, Legenda lui Avradm, citetrele copiate de Popa Grigore, in Ardeal, in satul Mhaciu, mai sus de Turda, intre 15801619; a doua parte cuprinde o alt serie de legende: Legenda Sf. Sisinie, Cltoria Maicii Domnului la iad, Apocalipsul apostolului Pavel, numite de Hasdeu texte bogomilice, precum si un text, Cugetri in ora mortii, pe care Hasdeu il credea o creatiune original romneasc cu caracter bogomilic. Acestea din urm au fost copiate inainte de 1580 de un anonim si cusute intr-un volum cu textele mhcene de popa Grigore. Hasdeu, si dup el Gaster si toti cei ce s-au ocupat de istoria literaturii noastre vechi au pus in legtur literatura apocrif cu o miscare eretic aprut in Bulgaria si imperiul bizantin in veacul al X-lea: bogomilismul.
BOGOMILII
Bogomilismul a fost o sect eretic nscut in Asia Mica din fuziunea cre^tinismului cu dualismul persan. Din Asia erezia a ptruns in Europa prin colonistii greci si armeni, adusi de impratii bizantini si asezati la granitele de nord ale Bizantului, in regiunea Adrianopolului si Filipopolului. Din aceste centre curentul s-a intins in imperiul bizantin si mai ales in Bulgaria, unde a dobindit o mare putere de expansiune prin propaganda popii Ieremia Bogomil, care a trit in secolul al X-lea, sub tarul Petru. Din Bulgaria secta a trecut mai departe in Serbia, Bosnia si Hertegovina si s-a rsfirat in Occident, sub diferite numiri: patarini in Italia nordic, cathari (de la gr. Kaap^ = = curat, fiindc pretindeau c ei detin invttur curat a Mintuitorului) in Germania si Italia de aci vine si germanul Ketzer, boemul Kacir eretic
:112
si au ajuns pin in sudul Frantei. Celebra sect a albigensilor, impotriva creia papa Inocentiu al III-lea a dezlntuit cruciata de exterminare, era si ea o indeprtat ramur a bogomililor din Balcani. Erezia bogomilic a fost in crestere in Peninsula Balcanic pin in secolul al XII-lea, cind s-a pornit lupta pentru distrugerea ei. ln anul 1111 impratul bizantin Alexe Comnenul deschide lupta, arzind pe rg in hipodromul din Constantinopol pe conductorul sectei, pe medicul Vasilie, si pe cei 12 apostoli ai si. Citva timp dup aceasta, in Serbia, jupanul Stefan Nemania incepe o groaznic prigoan impotriva ereticilor, arzindu-i pe rg sau arun- cindu-i in exil. In secolul al XII-lea si al XIII-lea, tarii bulgari Boril si Alexandru se strduiesc si ei s inbuse erezia in Bulgaria. Invazia turceasc a impiedicat ins extirparea bogomilismului din tara vecin. Aci, pin tirziu in secolul al XVIIlea, s-a mentinut o fisie intins de 14 sate, insirate intre Nicopole, Vidin si Filipopol, care rmseser credincioase vechii erezii si refuzau crucea, desi aveau biserici. In veacul al XVIII-lea aceste resturi bogomilice au fost convertite la catolicism de ctre misionari franciscani veniti din Bosnia. Din aceste tinuturi au venit la noi, incepind din anul 1688, emigranti bulgaropavlichieni, care s-au asezat in jurul Craiovei, a Rimnicului, in judetul Ylasca si in jurul Bucurestilor, la Cioplea. Doctrina bogomililor pleac de la anatagonismul dintre Dumnezeu, ca principiu al binelui, si Satana, ca principiu al rului. Dumnezeu este creatorul lumii spirituale, invizibile si eterne, Satana este creatorul lumii materiale, vizibile si trectoare. Satana a creat trupul omului, Dumnezeu i-a dat sufletul. Satana a pus la cale cderea omului si izgonirea lui din rai, el a stpinit lumea pin la venirea Mintuitorului. De aceea bogomilii respingeau Vechiul Testament, care povesteste rtcirea omenirii sub influenta spiritului cel ru, si nu admiteau decit Noul Testament. Pornind de la antiteza dintre suflet, creatiunea lui Dumnezeu, si dintre trup, creatiunea Satanei, si considerind viata aceasta de pe pmint ca un popas ctre viata cea vesnic viitoare, bogomilii predicau asceza, dispretuiau bunurile pmintesti, duceau o viat sobr, nu admiteau taina euharistiei cu piine si vin, combteau cultul sfintilor si al icoanelor, pe care le considerau ca rmsite de idolatrie, nu admiteau Vechiul Testament, care povesteste epoca in care omenirea a fost sub stpinirea Satanei, respingeau crucea, pe care o considerau ca o unealt cu care diavolul a chinuit pe Mintuitor. In vremurile de inflorire ale panslavismului, atunci cind literatura apocrif era putin cunoscut, savantii slavi atribuiau bogomililor un rol important in creatia si rspxndirea literaturii apocrife. Hasdeu si dup el Gaster au imprtsit prerea slavistilor si aceast prere a fost admis fr nici o rezerv de toti istoricii noftri literari, ba rposatul Sbiera, care credea c prototipul Codicelui Voronetean a fost tradus in secolul al XIII-lea, in sudu] Dunrii, punea in legtur cu erezia bogomilic insesi inceputurile literaturii noastre.
LITERATURA BOGOMILIC
Din literatura bogomilic, trei cicluri de legende, dup eite ftim pin acum, au intrat in literatura noastr veche. Primul este legenda lui Adam si Eva, in care apare tema zapisului cu Satana. Adam, izgonit din rai, a fost silit, pentru a putea lucra pmintul, care era opera si proprietatea Satanei, s incheie cu 113 el un zapis prin care i-a cedat sufletul lui si al celor ce se vor naste din el. Satana a ascuns zapisul, scris pe o crmid, in apele Iordanului. Cind Mintuitorul a
venit la sf. loan si a intrat in apele riului ca s primeasc botezul, s-a asezat peste crmid, sfrimind-o. Acest motiv este impletit cu tema arborelui crucii. Adam, in agonie, trimite pe Sit fi pe Eva s-i adue din rai o ramur din pomul cunostintei binelui fi rului. Din aceast ramur, ai si ii impletesc o cunun pe care i-o pun pe cap in ceasul mortii. Din cunun a crescut un arbore, din care apoi s-a fcut crucea pe care a fost rstignit Mintuitorul. . O alt legenda isi propune, printr-un proces de interpretare simbolic, s arate cum crucea Domnului a fost ridicat pe locul unde zcea cptina lui Adam fi de aceea in icoanele pe care se zugrvefte rstignirea Mintuitorului se afl sub cruce o cptin. Singele Domnului, revarsindu-se peste ea, a rscumprat-o din pcate. Legenda lui Adam fi Eva se pstreaz in mai multe manuscrise din primul ptrar al secolului al XVII-lea, iar a doua, despre lemnul crucii, intr-o serie de manuscrise din prima jumtate a secolului al XVII-lea. In literatura noastr veche se mai cunosc inc dou cicluri de legende cu vdit caracter bogomilic. Unui, care ni s-a pstrat intr-un manuscript din secolul al XVIII-lea al Bibliotecii Academiei Romne (nr. 1282, f. 164177), povesteste cum Satanail, invidios de creatiunea omului, a atras de partea sa o ceat de ingeri fi, furind veftmintul, stema fi steagurile Domnului, s-a afezat cu scaunul de deasupra norilor, fi cum Dumnezeu a trimis pe arhanghelul Mihail, care prin vitejia fi iscusinta lui a izbutit s redobindeasc podoabele raiului. Aceast legenda, al crei prototip bulgresc este publicat de profesorul Iordan Ivanov de la Sofia, a prins rdcini adinci in folclorul nostru. In unele versiuni populre tema aceasta s-a contaminat cu zapisul lui Adam, cci in aceste versiuni, culese de Voronca fi altii (v. Crtile pop., II, p. 55), Dumnezeu trimite pe arhanghelul Mihail sau pe sf. Ilie s reia de la Satan zapisul incheiat cu primul om. Legenda luptei lui Satanail cu trimifii Domnului pentru podoabele cerului este sursa unuia din cele mai frumoase cicluri de colinde populre, prada in rai", in care se intilnesc laolalt gradatia povestirii, miscarea dramatic fi frumusetea imaginilor (v. Crtile pop., II, p. 37). A treia legenda bogomilic este o detaliere a unui fragment din Evanghelia lui Matei (cap. IV, versetul 112), in care se povesteste disputa Min- tuitorului cu Satana in pustie. Satana, vzind c, cu toate straduintele sale, nu izbuteste s izgoneasc pe Mintuitor de pe pmint, se retrage pe un munte vecin si se pregteste de lupt. Domnul invluie muntele intr-un nour negru; ingerii prind pe Satana si-1 spinzur de toarta cerului. In cele din urm, Satana, prefcinduse pocit, este iertat. Dar, ajuns pe pmint, intr in inima Caiafei si provoac rstignirea Domnului, care o primeste pentru a implini Scripturile si a mintui omenirea. Textul se pstreaz intr-un manuscris al Academiei Romne din secolul al XVIII-lea. Ne-a venit din literatura bulgar, unde textul era cunoscut din secolul al XIV-lea. La rindul lor, bulgarii 1-au primit din Bizant, unde apare inc din veacul al XII-lea. La atit se reduce literatura cu nuant bogomilic in literatura scris romneasc. In literatura oral a poporului circul azi un ciclu insemnat de legende in care se vede conceptia dualist a lumii, antagonism ul dintre cele dou mari puteri: Dumnezeu si Satana Dumnezeu creator al viettilor bune (calul, boul, oaia, albina), Satana creator al celor rele (viespea, liliacul, sarpele). Exceptind una singur in care cei doi creatori apar alturi ca urzitori ai omului, Satana
:114
plmdind trupul din lut, Dumnezeu hrzindu-i sufletul, legend care ne este atestat ca autentic bogomilic de ctre clugrul bizantin, contimporan cu secta, Euthimie Zygabenos, multe din celelalte au putut ptrunde la noi, precum am artat in alt parte 1, nu numai din sudul Dunrii, ci si din Iran, prin coloniile iraniene din sudul Rusiei.
CODEX STURDZANUS
Textele din Codex Sturdzanus ins nu au niinic comun cu bogomilismul. Pentru intiiasi dat, in Studii bizantino-romne, D. Russo a artat c textul numit de Hasdeu Cugetri in ora mortii si in care el vedea o creatiune original romneasc, de caracter bogomilic, nu este original, ci este o intretesere de fragmente luate din Dioptra lui Filip Solitariul, din Evhologiu si din Viata Sf. Vasile
cel Nou.
Mergind pe drum ul deschis de Russo, am artat in 1929, in Crtile populre in literatura romneasc, I, p. 4348 si mai ales 68, 7375, 9497, c nu se poate stabili nici o legtur nici intre celelalte legende religioase din Codex Sturdzanus, Codex Martianus si Codex Todorescu si intre miscarea bogomilic, pentru dou motive destul de simple: 1. Textele apocrife din Codex Sturdzanus
apar in literaturile creatine siriac, bizantin si copt cu patru-cinci secole inainte de ivirea bogomilismului in Balcani, si al 2-lea, c eie cuprind idei ce vin in contradictie flagrant cu doctrina bogomililor, asa cum o cunoastem din expunerea clugrului bizantin contimporan u- thimie Zygabenos. Asa, de pild, bogomilii, ca si albigensii, nu admiteai invierea trupului, pe care il considerau ca opera a Satanei, deosebindu-se in aceasta privint de biseric ortodox, care crede c in ziua judectii dir urm, sufletele vor invia in trupurile pe care le-au prsit. In Apocalipsui lui Pavel este un pasaj in care, dup ce se povesteste c ingerii iau sufletul omului drept din trup, se intorc si-i spun: Suflete, cunoaste-ti trupul ti: de unde ai iesit, c iar te vei intoarce in trupul tu la ziua de in viere. Bogomilii dispretuiau crucea; in legendele din Codex Sturdzanus sint pasaje din care reiese veneratia pentru crucea pe care a fost rstignit Mintuitorul. Bogomilii respingeau imprtsania cu piine si vin, pe care o considerau ca un sacrificiu adus demonilor; in Cltoria Maicii Domnului la iad, aceasta tain a euharistiei este invluit intr-o aureola divin. Bogomilii propov- duiau dogma celibatului; in Cltorie nu numai c nu este combtut cstoria, dar ea este admis chiar pentru preoti. Renuntind dar la clasarea fcut de Hasdeu in texte bogomilice si mheene, vom imprti scrierile din Codex Sturdzanus, dup cuprinsul lor, in dou grupe: 1. literatur apocrif apocaliptic, care, in numele apostolilor sau al Sf. Fecioare, ne dezvluie intr-o form plin de simboluri tainele lumii de dincolo de moarte, si 2. legende hagiografice : acestea, intr-o lumin de miracol, ne povestesc viata supraomeneasc a marilor iluminati care si-au sacrificat viata pentru triumful crestinismului, precum si marilor asceti care si-au mortificat trupul pentru a-si mintui sufletul. Ciclul legendelor apocaliptice este reprezentat in Codicele Sturdzan prin urmtoarele trei texte: Apocalipsui apostolului Pavel, Cltoria Maicii Ddm- mtlui la iad si Moartea lui Avraam. La acestea s-ar putea aduga, prin caracterul ei, si Epistolia Domnului nostru Iisus Christos sau Legenda Duminicii. Apocalipsul apostolului Pavel a fost plsmuit prin veacul al IV-lea d. Ch. cu intentia de a lmuri pasajul obscur din scrisoarea a Il-a a apostolului, in care 115
1 Crtile populre, I, p. 35 -42.
acesta, povestind celebra viziune pe care a avut-o in Valea Damascu- lui si care 1-a convertit din cel mai inversunat vrjmas al crestinilor in cel mai zelos apostol, spune textual c a fost rpit la al treilea cer si a auzit si vzut lucruri pe care nici un om nu le-a auzit si nu le-a vzut. De fapt, tendinta apocalipsului este s pun in relief contrastul dintre grdinile raiului cu cetatea de pietre scumpe si mrgritare, de o parte, si dintre vesnicul intuneric al infernului, unde se muncesc in riuri de foe cei pctosi, de alt parte. Acest apocalips a avut mai putin rspindire in literatura veche romneasc, deoarece versiunea lui deriv dup un text sirbesc mutilat, care fusese tiprit la inceputul secolului al XVI-lea la Venetia, de tipograful sirb Bozidar Vukovic. Cltoria Maicii Domnului la iad, copiat in Codicele Sturdzan pe la 1580, struieste asupra chinurilor din infern, unde diferitele grupe de pctosi se zbat, ca si in infernul lui Dante, in chinuri din ce in ce mai grele, cu cit Sf. Fecioar intr mai adinc in imprtia intunericului. A treia legenda, Moartea lui Avraam, dup ce ne descrie buntatea lui Avraam, care nu se asaz niciodat la mas fr oaspeti, ne povesteste imprejurrile in care patriarhul a vzut tainele ceresti. Iesind o data cu fiul su __ Isac s caute un oaspe pentru mas, intilnesc sub poalele unui munte un : ' cltor obosit pe care il aduc in casa lor. Peste noapte, Isac are un vis reve- pf. lator, si atunci strinul, care nu era altul decit ingerul Domnului, se destai- '* nuie lui Avraam, spunindu-i c e trimis de Domnul s-i ridice sufletul. Dup cererea struitoare a lui Avraam, ingerul, ingduindu-i s mai triasc inc, il ridic pe un car de foe la cer, unde patriarhul vede, in pragul raiului, masa de judecat a lui Sit, calea ingust care duce spre rai, calea larg care duce spre iad si alte taine divine. Versiunea din Codex Sturdzanus se incheie aci, dar alte versiuni, traduse din greceste, la sfirsitul secolului al XVII-lea sau inceputul secolului al XVIII-lea, nepovestesc cum patriarhul, scoborit pe pmint, nu se mai indur s se despart de ai si. Dumnezeu trimite atunci moartea, care dindu-i s bea din paharul ei, Avraam isi d sufletul, pe care un cor de ingeri il due spre cer. In afar de aceste trei apocalipse, care dezvluie tainele lumii de dincolo de moarte, cu contrastul dintre paradis si infern, a mai circulat in vechea literatur romneasc un al patrulea apocalips, care destinuia maselor populre tainele judeetii din urm. Este Apocaiipsul Sfintului loan Bogo- slovul, descoperit de regretatul N. Drganu intr-un codice din veacul al XVI-lea, si pe care 1-am gsit apoi si intr-o serie de manuscrise din Biblioteca Academiei Romne. Textul nu se poate identifica ins, dup cum credea Drganu, cu textul bogomilic descoperit in arhivele inchizitiei din Carcas- sone oraf in sudul Frantei unde fusese pe vremuri un important centru al ereziei albigense. Dimpotriv, in fo ma in care il avem in literatura noastr, el are conceptii ortodoxe: venerarea profetilor, adorarea crucii, ideea c, la ziua judeetii din urm, oamenii vor invia cu trupul. Textul povesteste, dup cum arat titlul, cum apostolul, urcindu-se in muntele Tavorului, se roag Domnului s destinuie cele ce vor fi in ziua judeetii din urm. Intr-o lumin orbitoare, Mintuitorul, deschizind cerul, ii arat lucrurile simbolice o carte pecetluit cu sapte peceti si ii destinuie sensul lor si zilele de agonie ale lumii, cind va veni Antihrist pe pmint s amgeasc omenirea, cind ingerii vor aprinde pmintul si cind toate cele treetoare se vor mistui.
:116
La literatura apocalipselor apocrife se poate aduga si Legenda Duminicii sau Epistolia Domnului nostru Isus Christos, care se pstreaz in Codex Sturdzanus. E vorba de o piatr czut din cer, mic la vedere, dar asa de grea c nimeni nu o putea ridica. Abia dup ce patriarhul Ierusalimului si soborul de preoti s-au rugat trei zile, piatra s-a deschis si in ea s-a gsit scrisoarea Domnului, sftuind omenirea s serbeze duminica si amenintind cu cele mai grele pedepse ceresti pe cei care vor nesocoti duminica si vor elea legea Domnului. Cum era de asteptat, aceast literatur, rspindit de preoti in masele credinciosilor de pe vremuri, a avut un adinc rsunet in pturile populre. Cu deosebire Cltoria Maicii Domnului la iad si Legenda Duminicii, care se citesc si azi cu evlavie in lumea satelor si sint socotite ca amulete, adue- toare, de noroc fi pzitoare de primejdii, au imprumutat materiale pentru ciclul colindelor religioase. Seena muncilor din iad din pridvorurile multor biserici de sate este zugrvit adesea cu elemente care amintesc Cltoria. Nu mai putin norocos a fost, in ceea ce priveste influenta asupra poporului, Apocalipsul apocrif al sfintului loan Bogoslovul. Mai tot ciclul credintelor populre despre sfirfitul lumii, cu mitul lui Antihrist, cu lupta lui pentru a amgi omenirea, cu victoria asupra lui Enoh si Ilie, cu focul care va mistui pmintul, pleac de la acest apocrif si de la o alt carte, intrat mai tirziu in literatura noastr din literatura ruseasc, pe la jumtatea secolului al XVIIIlea: Semnele venirii lui Antihrist.
.
BIBLIOGRAFIE Despre literatura apocrif s-a scris foarte mult in timpurile din urm. Lmuriri suficiente i o bibliografie bogat la N. C a r t o j a n, Crtile populre in literatura romneasc, vol. I, p. 22 23, Bucuresti, 1929, ed. Casa Scoalelor. .. Doctrina bogomililor a fost expus de un clugr invtat, E u t h i m i e Z y g a b e n o s , eontemporan cu Alexe Comnenul, impratul care a dezlntuit prigoana impotriva ereziei din Bizant. El pretinde c a ascultat, ascuns in spatele tronului, convorbirea dintre impratul bizantin si medicul Vasilie, cpetenia bogomililor, care, in ur ma acestei convorbiri, a fost ars pe rg, impreun cu cei 12 apostoli ai si. Opera lui Zygabenos se numeste Panoplia Dogmatica (Ilavo- rcWa Aoypmixfl)- Este o oper de dogmatic in care se expun doctrinele sectelor care minau crestinismul, pentru caapoi s fie ccmbtute punct cu punct. Textul grecesc a fost publicat pentru intiiasi dat la Tirgoviste in 1710 (de frica turcilor s-a scos capitolul privitor la sarasini). Textul grecesc intreg a fost publicat de M i g n e, in Patologiae cwsus comfletus. Series gradeca posterior, tom CXXX. Capitolul despre bogomili republicat de G. F i c k e r , Die Phundagiaten, Leipzig, 1908, dup un ms. din Bibi. Universittii din Utrecht. Pentru bogomilii din Bulgaria avem un izvor eontemporan in cele 13 cuvintri ale prez- biterului Cosma indreptate impotriva ereticilor. Aceste cuvintri au fost editate in timpul din urm de un invtat rus M. P o p r u 2 e n k o , Cb ko3mm npecHTepa cjiobo Ha epeTHKH, Petersburg, 1907. O traducere in limba romn a dat A l e x . I o r d a n , Isvoare bogomilice. Predica presbiterului Cosma, Bucuresti, 1938. Un sinodic al tarului Boril, care a inceput persecutia bogomililor in Bulgaria, tradus din greceste in anul 1211 , dup ce secta a fost distrus, pentru a stabil! normele credintei pravoslavnice, cuprinde adaose interesante, dintre care unele priveste erezia bogomilic. Sinodicul a fost publicat si el in CnHoflHHK iiapa Eopmia, Sofia, 1928. Un al patrulea izvor ni-1 procur patriarhul Eftimie din secolul al XIV-lea. Acesta, intr-o biografie a episcopului Ilarion din Moglena (o diecez din Bulgaria, unde erau numerosi bogomili), a inserat si 117 discutiile pe care episcopul Ilarion le-a avut cu ereticii. Biografia a fost publicat de E.
K a l u z n i a c k i , Werke des Patriarchen von Bulgarien Euthymius, Wien, 1901, p. 27-58. in sfirsit, un alt izvor pentru cunoasterea bogomilismului este o oper a episcopului loan Torquemada. Acesta fusese insrcinat de popa Sixt s converteasc la catolicism resturile bogomililor din Bosnia, ln acest scop, el a intccmit in anul 146 1 un Symbchim veritatum fidei romanae ecclesiae, in care se enumera 15 puncte ale ereziei maniheice, pentru a fi apoi combtute din punct de vedere catolic. Simbolul a fost publicat de Fr. R a c k i, in Starine, XIV (1882 , p. si urm., Zagreb. Un studiu important pe baza tuturor izvoarelor in literatura bulgar este al prof. I o r- dan I v a n o v , EoroMHJiCKH KHHrn h jiereHfln (Crti si legende bcgcmilice), publicat de Academia Bulgar in 1925, Sofia. '
:118
Texte. Legenda lui Adam si Eva a fost publicat de dr. M. G a s t e r dup un manuscris de la inceputul secolului al XVII-lea (circa 1600 1625), in Revista pentru istorie, arheologie si filologie, I (1883), p. 78 80, si reprodus in Chrestomatie romn, I. p. 6365. In legtur cu aceast legend st si textul versificat: Cintecul lui Adam, pentru care vezi mai pe larg Crtile populre in literatura rotndneasc, I, p. 55 si urm. Pentru Lupta arhanghelului Mihail cu Satanail si Disputa lui Isus cu Satana, vezi pelarg N. C a r t o j a n , Crtile populre in literatura romneasc, II, Fundatiunea pentru literatur si art Regele Carol II, Bucuresti, 1938, p. 3437, 8587. in literatura oral a poporului nostru se gsesc ins numeroase legende cu caracter bogomilic, pentru care vezi mai pe larg I. A. C a n d r e a, Iarba fiarelor, Bucuresti, Cultura National, 1928, p. 59 67, si N. C a r t o j a n , Crtile populre in literatura romneasc, vol. I, p. 35 42. Textele apocrife din Codex Sturdzanus (Apocaiipsul Apostolului Pavel, Cltoria Maicii Domnului la iad, Moartea lui A vraam, Legenda Diiminicii, Legenda Sf. Sisinie ), precum si legenda hagiografic a Sf. Vineri au fost publicate de B. P. H a s d e u in Cuvente den btrini, vol. II. Alte versiuni din Apocaiipsul Apostolului Pavel, Apocaiipsul Maicii Domnului au fost publicate de N. D r g a n u, Dou manuscripte vechi Codicele Todorescu si Codicele Martian, Bucuresti, Academia Romn, p. 200 si urm. O alt versiune cu rotacism (reprodus in facsimil), N. I o r g a , Istoria romnilor, vol. IV, Cavalerii, p. 114115. Nu este ins din secolul XV. Cf. N. D r g a n u Dacoromania IX, 1936-1938, p. 219-224. O versiune dezvoltat din Moartea lui Avraam a fost publicat de dr. M. G a s t e r in The Transactions of the Society of Biblical Archaeology, IX (1887), p. 195 199, text romnesc si traducere englez dup un manuscris din 1750. Textul Apocalipsului lui loan Bogoslovul a fost publicat de N. D r g a n u , Dou manuscripte : Codicele Todorescu si Codicele Martian, p. 229. Pentru alte manuscrise inedite din colectia Academiei Romne precum si pentru texte slave publicate de N. Tihonravov, A. Pypin, I. Porfiriev si altii, i pentru prototipe grecesti a sc vedea Crtile populre in literatura romneasc, vol. I, la capitolele respective. ' Studii. O expunere detaliat pentru domeniul romnesc, cu o biografie mai complet, se gseste in studiul men, Crtile populre in literatura romneasc, vol. I Epoca influentei sud-slave, p. 24-34, Bucuresti, 1929, unde este studiat si intreaga literatur apocrif.
LITERATURA HAGIOGRAFIC Desi curentele reformiste erau impotriva cultului sfintilor ne reamin- tim de prefata Cazaniei lui Coresi: sfintii mori nu ascult rugciunea noastr" totusi preotii romni din prtile ardelenesti au tradus de timpuriu fi au pus in circulatie fi citeva vieti de sfinî, care alctuiesc un capitol interesant in literatura noastr veche: legendele hagiografice. Literatura aceasta fusese alctuit in vremurile de adinc misticism ale evului mediu, cind cultul sfintilor luase un avint asa de puternic, incit drumurile care duceau ctre centrele in care se pstrau moastele sfintilor numite in documentele timpului strata publica peregrinorum erau intesate de alaiuri lungi de pelerini porniti din toate prtile lumii crestine. Pentru a satisface curiozitatea pioas a multimilor, care veniser pe drumuri pr- fuite din admci deprtri, avide de a cunoaste viata si minunile sfintilor al cror sprijin il cereau, crturarii din jurul sanctuarului in care se pstrau moastele lor au alctuit legendele hagiografice. ln plsmuirea acestor legende, autorii lor s-au servit de materialul pus119 la indemina de traditia popular, care pleca, fireste, de la povestirile marto- rilor
contemporani cu sfintul; dar acestea, transmise din generatie in generate, fuseser in mod constient prelucrate cum dealtfel se petrec lucrurile si azi sub ochii nostri de imaginatia popular: cadrul istoric si geografic in care se desfsurase viata real a sfintului fusese sters, iar in locul lui fantezia creatoare a poporului, folosindu-se de strvechile legende populre, a creat tipul generic al sfintului, in care latura miraculoas a vietii fusese accentuat i subordonat unei conceptii aparte. In elaborarea elementului miraculos din legendele populre, hagiografii au fost influentati de curentele filozofice ale timpului si, in primul rind, de mistica neoplatonician. Aceasta sustinea c in timpul extazului religis, sufletul omului se poate desprinde de materialitatea trupului si c, ptruns de divinitate, st mai presus de legile naturii, pe care le infrunt. Pentru hagiograf, sfintul este campionul lui Dumnezeu pe pmint in lupta contra pginismului si a ispitelor acestei lumi trectoare, cu care duhul rului caut s primejduiasc mintuirea omenirii. In ceasurile de tortur, ei se confunda in sufletul lor cu Mintuitorul, care radiaz in jurul lor nimbul sfinteniei. Acest nimb al sfinteniei creeaz in jurul mucenicilor un fei de pavz invi- zibil care destram puterea legilor fizice ale naturii si inalt sufletul si trupul celui prigonit de vrjmasii Mintuitorului dincolo de granitele naturii materiale. De aceea, cind se scoboar in aren, unde se dau drumul fiarelor slbatice, acestea nu se reped la ei. Torturile cele mai groaznice nu-si mai pot produce efectul, fiindc trupul sfintului, ocrotit prin harul divin, este imun: sgetile nu-1 strpung, flcrile nu1 mistuie, otrava nu-1 distruge, pin in clipa cind Mintuitorul ii primeste sufletul, oferindu-i cununa de martir. in afar de ciclul acesta al marilor martiri care si-au dat viata pentru izbinda ideii creatine, literatura hagiografic mai cuprinde un alt ciclu mare de legende, acel in care se proslveste viata marilor asceti. Se stie c in veacul al IV-lea, dup ce Constantin cel Mare a admis crestinismul in imperiul su, prigonirea crestinilor a incetat, si cu aceasta s-a incheiat si epoca martirilor. Admiratia lumii crestine incepe s fie atras atunci ctre o alt form a eroismului mistic: ascetii. Acestia oameni simpli ori crturari versati in filozofia timpului sau chiar mari imprati bizantini in misticismul lor fanatic, se lepadau de toate bunurile vietii pmintesti si, departe de valurile zgomotoase ale lumii, in vgunile muntilor sau in pustiuri, duceau o viat aspr de abstinent, mortificindu-si trupul, pentru a obtine harul mintuirii divine. Admirind credinta lor inflcrat, biseric i-a trecut si pe ei in rindul sfintilor. Din literatura secolului al XVI-lea i inceputul celui de al XVII-lea au ajuns pin la noi i trei legende hagiografice: legenda Sfintei Vineri, a Sfintului Sisinie si a Sfintului Alexie primele dou in Codex Sturdzanus, cea de-a treia intr-un codice gsit la Cohalm de d-l Ilie Brbulescu, fost profesor la Universitatea din Iasi. Legenda Sfintei Vineri este o legenda de martir in care ni se povesteste cum sfinta, pornind in lume s propovduiasc invtturile Evangheliei, a fost legat pe cruce si osindit s fie ars de vie, cum a fost mintuit de un inger; cum apoi a scpat neatins dintr-un cazan cu smoal clocotind si cum, ln cele din urm, un imprat pgin i-a tiat capul. Legenda aceasta s-a rsfrint in colindele religioase si in descintece:
Cine poate spune povestea Sfintei Vineri S-o zica . Joi sara de dou ori, :120
Vineri dimineaja de trii ori, C 1-oi scoate din lcuri, . Din pcuri,
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI...................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV.......................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV....43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE...................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR.................52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV.................................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI.....................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI.......92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE........128 LITERATURA HAGIOGRAFIC.........................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc...139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU..150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL..................................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB ..............................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA.......................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA..............180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA .........................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU..............................213 CRONOGRAFELE....................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL.......11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN...............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO.............110 LITERATURA RELIGIOAS...........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t................161 STOICA LUDESCU..............................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU....................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN 121 BRINCOVEANU.................................219
(1942 -1979)..............................242 Literatura modern.........................30 Didactice..................................32 Publicatii conduse. Editii de texte........32 Comemorri. Necroloage.....................33 Recenzii si rapoarte. Diverse..............34 Conferinte rostite la Radio................35 Lucrri postume *..........................35 Istoria literaturii romane vechi...........37
(Crtile populre, I, p. \6\)
grieste un descintec din Hunedoara. Partea final a legendei, in care sfinta se roag lui Dumnezeu s ia in paza lui pe cei ce-i cinstesc ziua si s blesteme pe cei ce nu i-o cinstesc, este obirsia unui intins cerc de superstitii populre privitoare la interdictia de a munci vinerea: Vinerea nu se face lesie, nici se toarce, nici se coas, nici cmsi se spal, c e ru de ptit" si la o multime de ptanii ale celor ce n-au respectat ziua sfintei. Legenda Sfintului Sisinie este un vechi descintec desprins din ciclul formulelor magice ale vechei Asirii, care a fost prelucrat in legend hagiografic in Egiptul elenistic unde s-a descoperit acum 30 de ani, de ctre un arheolog francez, cea mai veche forma a legendei, zugrvit pe frescele unei mnstiri crestine de pe la anii 400. Este o poveste sumbr despre sfintul care, luindu-se pe urmele diavolului, fiindc rpise din leagn copiii surorii sale, il gseste, dup spusele mslinului pe care-1 binecuvinteaz, in fundul mrii si, dup ce-1 sileste s restituie copiii, il bate cu buzduganul ca s-si spun numele si formele in care se preface cind rap este copiii. Se stie c, dup conceptiile populre, duhul ru se poate preface in tot felul de vietti .si c in fiecare din aceste metamorfoze ale sale el poart cite un nume special. Cine cunoaste numele si-1 pronunt sau il scrie are pe diavol in puterea lui. De aceea legenda scris se intrebuinteaz si azi, mai ales in satele din Bucovina si Moldova, ca amulet de ctre lehuze si noii-nscuti impotriva influen- |ei nefaste a diavolului. Dac nu se ia aceasta precautie, atunci se poate mtimpla ca copilul s se imbolnveasc de samc (un nume pe care-1 poart diavolul in aceast legend) si atunci, pentru a-1 tmdui, se recurge la descintece numite de samc". Un descintec asemntor, scris pe foi de plumb in limba slav, cu particularitti fonetice sirbesti din secolul al XIII-lea, a fost descoperit la noi in niste spturi fcute la Turnu-Severin de d-l C. Brccil. Cea mai interesant legenda hagiografic este ins a Sflntului Alexie, a crui duiosie a ispitit din veacul al XI-lea $i condeiul unui truver francez. Sf. Alexie, fiul unui nobil roman, isi prseste sotia in noaptea nuntii si, ducindu-se la frmul mrii, se imbarc pe o corabie care-1 duce in limanurile Capadochiei. Aci, in tovrîa unui sihastru, pleac spre Edesa, unde se pstra icoana nefcut de miini omeneti, pe care Mintuitorul o trimisese lui Avgar. Isi imparte averea saracilor i, devenit mai srac decit cel mai srac cerse- tor, isi petrece vremea in umilin^ $i rug, la usa bisericii. Servitorii tatlui su, trimisi in lume pe urmele lui, tree pe ling el fr s-1 recunoasc. Sotia i printii rmin dezndjduij;i. Tree astfei 17 ani, pin cind, intr-o noapte, Sf.
:122
Fecioar se arat in vis unuia dintre preoti, cerindu-i s adue in biseric pe omul lui Dumnezeu". Alexe este astfei descoperit; vestea despre sfintenia lui se rspindete in toat tara. Dar el se face nevzut, pleac spre trmul mrii si se imbarc pe o corabie, care, surprins de furtun, il aduce in limanurile copilriei sale. Rtcind pe strzile Romei, intilrieste pe tatl su, care nu-1 recunoa^te, dar care, in amintirea fiului su, pe care il credea pierdut, ii d adpost in casa sa. Acolo trieste 17 ani, sub scara tatlui, fr s se destinuie nimnui, nici printelui, nici mamei, nici sotiei sale, care-i rmsese credincioas. Abia la sfirfitul vietii lui, printr-o minune dumnezeiasc, se dezvluie misterul care-i acoperise viata. Aceast legend al crui simbure il formeaz o poveste siriae din secolul al V-lea, prelucrat in Bizanf i mai tirziu in Roma, a ptruns in literatura noastr de la sfirfitul secolului al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea si a avut un rsunet deosebit in sufletul popular. Sim. Florea Marian a cules un ciclu de legende in care viata Sfintului Alexie a fost prelucrat de imagina|ia popular cu elemente felurite unele venite din romanul lui Varlaam i Ioasaf, altele chiar burlesti, imprumutate din ciclul lui Pcal.
BIBLIOGRAFIE
.*t
Texte. Legenda S/intet Vineri: B. P. H a s d e u , Cuvente den btrini, II, p. 145156, dup versiunea lui popa Grigore din Mhaciu din Codex Sturdzanus: o copie derivind din acelasi prototip ca versiunea lui popa Grigore, la N. I o r g a , Studii si documente cu privire la istoria romnilor, XIII (1906), p. 5354, fragment aflat in scoartele unei Psaltiri coresiene. Legenda Sf. Sisinie din Codex Sturdzanus a fost publicat de B. P. H a s d e u in Cuvente den btrini, II, p. 284291, cu textul slavonesc in paralel si cu o redacîune modern, tiprit la Bucuresti Sn 1878, in josul paginii. Versiunea din Codex Sturdzanus a fost retiprit ->'i de dr. M. G a s t e r in Chrestomatie, I, p. 6 7, alturi de o versiune din 1779. Pentru o formula de descintec slav in care e citat Sf. Sisinie, spat pe citeva foi de plumb din secolul al XIII-lea si gsit la TurnuSeverin, cf. L a z r I. C i o m u, in Revista istoric romn, 1938, vol. VIII, p. 210-234 (cu studiu). Viata Sfintului Aiexie: K u f r o s i n a S i m i o n e s c u , Codicele de la Cohalm, tust, 1924, p. 56 57; dr. M. G a s t e r , Revista pentru istorie, arheologie si filologie, II, 1884, p. 342 352, dup n ms. din secolul al XVIII-lea si dup versiunea mitropolitului Dosoftei din Vietile sfintilor. Pentru mai multe amnunte bibliogralice de tipriturl, ms. romnefti si izvoare, N. C a r- t o j a 11 , Crtile populre in literatura romneasc, I, Bucuresti, 1929 (ed. Casa coalelor), p. 163, 153155, 170-171. Studii. N. C a r t o j a n , opera citat, cap. XVII, Legende hagiografice, p. 137171.
LITERATURA DIDACTIC Trecerea de la literatura apocrif la cea didactic era usor de fcut, dcoarece literatura didactic de la inceputul culturii noastre era alctuit din texte in care maximele, elementele rudimentre de ftiinte naturale, precum si cele narative, legende si istorioare, sint subordonate unor idei morale fi religioase. . Literatura didactic este reprezentat in secolul al XVI-lea si inceputul celui de al XVII-lea, in afar de Invtturile lui Neagoe Basarab ctre fiul su Teodosie, despre care ne-am ocupat la locul su, prin dou texte: unui venit din Egiptul elenistic prin vechiul Bizan: Fisiologul, altul venit din literatura Italiei medievale: Fiore di virtu. 123 fisiologul. Fisiologul este o interesant carte, alctuit dup cum conchide Max Wellman intr-un studiu recent in secolul al IV-lea, poate in Egipt, sub
influenta curentelor neopitagoriciene fi a altor curente mistice din Orient, care cutau s descopere calitfile oculte ale lucrurilor, avantajele magice fi simbolurile lor religioase. Este, de fapt, un fei de tratat de Zoologie fi de moral in acelafi timp, in care animalele fi psrile, dup ce sint descrise cu obiceiurile reale sau inchipuite, sint interpretate apoi ca simboluri ale unor idei morale fi religioase. In ciclul animalelor descrise de Fisiolog se gsesc fi animalele fantastice din miturile popoarelor vechi, ca de pild finixul, o pasre ca punul, cu capul de aur, care ar fi trit pe ling cetatea Heliopol. Acolo sta nou ani pe cedrii Livanului, fr s se hrneasc, fiindc, ne spune textul, era hrnit de Duhul sfint. Dup nou ani i se umpleau aripe de mireasm fi, auzind toaca preotului din cetate, intra cu el in biseric, se afeza pe jertfelnic fi se aprindea, mistuindu-se in cenus, pentru ca apoi , a doua zi, preotul s o gseasc renscut fi intinerit. Alte animale mitice din Fisiolog sint vasiliscul, un fei de balaur cu privirea inveninata, care ucide de la distant, sau gorgonia, un monstru cu chip de femeie fi cu perii capului de balaur. Pentru a ne face o idee de structura acestei curioase crî, iat, de pild, cum este descris gheonoaia sau ciocnitoarea: Gheonoaia zboar din copaciu in copaciu, scobind lemnul, fi ascult cu urechea fi dac afl lemnul tare fi virtos, ea fuge de la dinsul, iar unde afl lemn slab fi gunos, ea tot scobefte fi s slfluiefte intr-insul; fi acolo scoate fi puii si; fi lcuiefte intr-insul. . Asa si diavolul: umbl din om in om, cercind cu viclesugul su, i dac gseste om slab s slsluieste intr-insul, iar dac-1 gseste postind si rugindu-se sau fcind milostenie, el fuge c nu-i place. Dup cum se vede, descrierea psrii este urmat de interpretarea simbolic. In felul acesta sint descrise si interpretate in sensul unui simbol moral o multime de animale si psri: pelicanul, care-si sfisie pieptul pentru ca din singele lui s-si hrneasc puii, este interpretat ca un simbol al Mintuitorului, care s-a rstignit pe cruce, pentru ca prin singele lui s mintuie omenirea de pcatul primitiv; porumbeii, care umbl totdeauna in stoluri, pentru ca s se fereasc de soim, sint dati ca pild crestinilor care trebuie s se adune in cete la biseric spre a se feri de diavol. Fisiologul a fost alctuit, dup cum s-a spus, in Egipt, unde se incrucisa cultura elenistic cu cea iudaic si oriental si cu crestinismul. Din Egipt a ptruns in Bizant si a intrat de timpuriu, poate din veacul al V-lea, in Occidentul latin, unde, sub numele de Bestiarii, a fost tradus si prelucrat in toate limbile romanice si germanice. Elementele fantastice pe care le continea nu au izbit mentalitatea naiv a lumii medievale, lipsit de spiritul critic pe care ni-1 d astzi progresul stiintelor exacte. Dealtfel, insusi Sf. Ieronim, traductorul Bibliei in latin este, ne povesteste intr-una din scrisorile sale scena intilnirii in pustiu a sfintului Antoniu cu un satir, care ar fi cerut sfintului s se roage pentru el lui Dumnezeu. Cind asemenea naivitti se gseau pin si in scrierile sfintilor printi, nu trebuie s ne mirm c elementele din Fisiolog au ptruns in romanele courtois ale Frantei medievale, ca de pild in Floire et Blanchefleur, sau in operele truverilor, ca Thibaud, contele Champagnei si regele Navariei, ori in ale istoricilor si riaturalistilor, ca Jacques de Vitry s.a. Bestiariile s-au bucurat astfel
:124
in evul mediu de o larg popularitate. Au inspirat pin si arta, creia i-au imprumutat motive decorative pentru turnuri, pentru fatade, pentru portaluri, amvoane si vitraliurile domurilor, precum si ornamentatii pentru vinietele si initialele manuscriselor. Nu mai putin rspindit a fost Fisiologul in literaturile balcanice. De la bizantini, Fisiologul a cltorit mai departe la slavii sud-dunareni, unde a fost tradus in dou epoci diferite: o dat in epoca de aur a vechii literaturi bulgare, alt data mai tirziu, in epoca de Suprematie a literaturii sirbesti. La noi, Fisiologul se pare c a ptruns de timpuriu; se cunosc pin acum vreo ase manuscrise, dintre care cel mai vechi a fost copiat in 1693, de Costea Dasclul, din biserica Scheilor din Brasov, si a fost republicat, cu un studiu, de doamna Margareta Mociornit-Constantinescu, in facsimile si transcriere latin. Toate aceste sase manuscrise descind din acelasi prototip mult mai vechi, poate din secolul al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea tradus la rindul su dup o versiune sirbeasc. Versiunea aceasta tradus din slavoneste este ins sumar; de aceea in epoca influentei grecesti s-a fcut o nou traducere dup un text mult mai complet, al lui Damaschin Studitul, arhiepiscopul Naupactei, venit la noi intr-o tipritur venetian sau in manuscris, adus din Muntele Athos. Nu stim cui se datoreste aceast nou traducere, dar versiunea cea mai veche se pstreaz intr-un manuscris, copiat in anul 1774 de dasclul Duma si publicat de C. N. Mateescu in Calendarul si revista Ion Creang pe 1914 si 1915. Fisiologul a fost destul de rspindit in literatura noastr veche. El a imbogtit comoara traditiilor populre cu legende despre animale si psri, ca de pild despre pelican sau despre amrita turturic, acea duioas istorioar despre pasrea care, rmas fr sot, nu se mai aâz pe lemn verde, nici nu mai bea ap limpede. Aceast tem se gseste in Invtturile lui Neagoe, in Evanghelia, invttoare de la Dealu, a fost culeas in mai multe Variante din gura poporului in Muntenia si Bucovina si a fost literalizat la inceputul secolului trecut de Enchit Vcrescu (dup liricul grec Psalidas) si de Asachi (Psruica stingher). Un alt animal fantastic din Fisiolog, utilizat adesea ca motiv decorativ in miniaturile manuscriselor din mnstiri si pomenit de multe ori de scriitorii noftri vechi, este vasiliscul, balaurul cu privirea fermecat, dar in acelasi timp otrvitoare. Stolnicul Constantin Cantacuzino, vorbind in Istoria Trii Romnesti de impratii romani din epoca decadent ei, spune c erau mai ri si mai cruzi decit fiarele ... si decit aspi- dele si vasiliscii cei otrvitori si veninati (ed. Iorga, p. 85). Nicolae Filimon, in romanul su Ciocoii vechi si noi, descrie astfel belsugul din casa lui Dinu Pturic: Vutcele si cafeleie cele mai bune, ciubucele si narghilelele cele umplute cu parfumatul tutun al Siriei... si femeile cele cu ochii mai ferme- ctori decit ai vasiliscului..." El a intrat si in creatiunea poetic a lui Eliade Rdulescu, care-1 pomeneste in oda sa La
Schiller:
Du sarcina, o, suflet, du corpul dup tine, In sus pe calea strimt, cu filii, cu consoarte; Te lupt cu Ananga, cu aspra neavere, Cu limbile de sarpe, cu ochi de vasilisc.
Vasiliscul nu este aci, cum comentau intr-o vreme autorii nostri de crti125 didactice, sopirla care-si schimb coloarea pielii, cameleonul", ci balaurul
fantastic din Fisiolog, care are privirea asa de inveninat, incit ucide cu ea de la distant. FIORE Di VIRT. Al doilea text cu caracter didactic al secolului al XVI-lea romnesc are o origine italian. Este Fiore di virt, un mic tratat de moral, care a avut un puternic rsunet in literatura evului mediu. Nu numai c a fost pus sub teascul tiparului in Italia curind dup inventia tipografiei (in 1474), si a avut, in decurs de sase decenii, peste 40 de editii, dar a colindat aproape prin toate literaturile Occidentului si a rzbtut si in Orient, fiind tradus in limbile sirb, greac, romn, rus, bulgar si armean. Acest succes asa de frumos se datoreste bunului-simt cu care autorul, clugrul benedictin Tomtnaso Gozzadini, din Bologna veacului al XII-lea, tinind seam de gustul epocii sale, a imbinat intr-un tot armonic materiale asa de disparate la prima vedere. Cartea este alctuit din 34 de capitole referitoare la virtuti si vitii, dar aêzate simetric, astfel incit fiecare virtute s fie urmat de vitiul contrar: dragostea pizma; dreptatea strimbtatea; adevrul minciuna. Fiecare capitol la rfndul su e format din patru sectiuni de materiale diferite, dar reunite intre ele armonic, ca piesele unui mozaic. Prima sectiune o alctuiesc definiîile virtuîlor sau ale vitiilor, care sint in genere precise fi clare. Dup definite urmeaz in fiecare capitol in conformitate cu gustul cititorilor din evul mediu, care cutau simboluri pentru ideile morale ale crestinismului in lumea material comparatia virtutii sau a vitiului cu un animal, precum: frica cu iepurele, brbtia sufletului cu soimul, ingim- farea cu punul, minia cu ursul. Descrierea acestor animale, precum fi a altora fantastice ca de pild vasiliscul sau leoncornul, ori pasrea calandrinon, cu puteri de tmduire toate cu obiceiurile lor, inchipuite ori reale, au fost imprumutate de autorul acestui tratat de moral al evului mediu din Fisiolog. Compararea cu animalele din Fisiolog se continue cu o serie de maxime, privitoare la virtujile fi vifiile corespunztoare, culese din scrierile biblice sau din filozofii pagini, ori din scriitori medievali. Desi luate din izvoare disparate, ele sint totufi alese cu gust, scurte, concise, plastice, spirituale chiar. De pild: Casiodor: In ce chip buretele nu da ap pin nu-1 storci, asa si scumpul nu da nimnui nimic pin nu-i iai cu sila. Pythagora: Scumpul <avarul) este ca mgariul ce poart povar altuia; afa si scumpul stringe avuîe altora, iar el numai ce-i cu bnatul. Varos au zis: Albina $ine in gura mierea si in coad acul cu fierea. Partea cea mai atractiv a crtii o alctuieste sectiunea a IV-a, ultima, care intregeste predica privitoare la intarirea virtutilor fi infrinarea vitiilor printr-o istorioar moral, aleas fi ea din izvoare foarte variate, ca de pild din romanele celebre ale timpului (ca. Romanul lui Alexandru cel Mare), din Gesta Romanorum, din scrierile biblice sau din legendele hagiografice. Amintesc aci legenda ingerului si a sihastrului, pe care a folosit-o Voltaire in romanul su Zadig fi pe care a prelucrat-o la noi M. Sadoveanu in Povestiri pentru copii (Pustnicul Ieronim). Este o legenda care a avut mult raspindire in evul mediu fi care ifi are sursa ei indeprtat in Orientul semitic. Reamintesc de asemeni duioasa legenda a Casiei si a prietenei sale Theodora cu impratul bizantin fi cu mrul de aur un reflex al folclorului bizantin. 1
:126 1A se vedea mai pe larg: N. C a r t o j a n , Fiore di virtii in literatura romneasc, Analele Acad.
Fiore di virtu a ptruns in literatura noastr pe trei ci, prin trei traduceri diferite. Prima traducere s-a fcut in secolul al XVI-lea, direct din limba italian, in Moldova. Oricit de curios ar prea la prima vedere un contact direct cu literatura italian in secolul al XVI-lea, totusi lucrul nu este exclus, dac ne gindim la legturile ^rilor noastre cu Italia si in primul rind cu Venetia, pe care documentele ce se descoper inc in zilele noastre ni le inftiseaz intr-o lumin din ce in ce mai interesant: soliile lui Stefan cel Mare in cetatea lagunelor, fiicele lui Petru chiopul mritate in Venetia cu greco-italieni, anii de studiu ai lui Mihnea in Venetia, sub ingrijirea mtusii sale Marioara Adorna Vallarga, ce sttea in mnstirea de clugrite din Murano. Nu este exclus ca in asemenea imprejurri un crturar roman din soliile sau din alaiurile princiare romne, atras de celebritatea crtii, s fi incercat transpunerea ei in limba neamului su. Traducerea romneasc, din nenorocire, s-a pierdut, dar se pstreaz traducerea ruseasc, fcut dup cea romneasc, intr-o copie din veacul al XVIII-lea, care incepe cu urmtorul titlu: Cartea Floarea virtutilor si a vitiilor tradus din limba italian in valah sau bogdneasc <moldoveneasc> de ctre Gherman Valahul, iar din valah tradus in slav de Veniamin Iero- monahul Rusin, la anul 1592. Aceast traducere ruseasc; pstrat in Muzeul Rumjancov din Moscova i studiat de invtatul rus Istrin, ne da, dup cum se vede, o dat sigur la care a fost fcut traducerea ruseasc: 1592. Inainte de aceast dat, Fiore di virt circula deci in literatura noastr, tradus direct din italian de ctre Gherman Valahul. A doua traducere s-a fcut dup un intermedir sirbesc, care fusese la rindul su tradus din italian in secolul al XIII-lea, pe trmurile Croatiei. Intr-una din mnstirile croate din insulele sau de pe trmurile adriatice, in care se oficia servicul divin in limba latin si care avea legturi cu trmurile vecine ale Italiei si in primul rind cu Venetia un clugr croat a transpus in limba neamului su celebra carte de moral a evului mediu. De pe trmurile croate, traducerea lui a cltorit mai departe in inima Ser- biei si de aci a fost adus la noi, unde a fost tradus in limba romneasc, pe la jumtatea secolului al XVIlea, in Ardeal. Aceast traducere s-a pierdut dar ni s-a pstrat o copie fcut in 1620, de popa loan Romnul, in satul Simpietru din Hunedoara, in asa-numitul Codex Neagoeanus.
Traducerea ardelean era ins plin de lacune; de aceea, ctre sfirsitul secolului al XVII-lea, in epoca de renastere a sentimentului religis din vremea lui Antim Ivireanu si a lui Brincoveanu, cind clerul nostru a simtit nevoia de a pune in mina poporului crti de edificare moral, aceast carte a fost tradus din nou. Aceast a treia traducere a fost fcut dup un text grecesc, care deriva dup o versiune publicat in tipografiile grecesti din Venetia. Aceast versiune fusese tradus la rindul ei dup un incunabil italian si publicat pentru intiiasi dat la Venetia, in 1529, si retiprit continuu in cursul veacuriloral XVI-lea si al XVII-lea, sub titlul Au0o<; TW V /apixcov. Una din aceste tiprituri grecesti a ajuns pin in mnstirile grecesti din Muntele Athos, unde a gsit-o, in timpul pelerinajului su, unui din boierii lui 127
Rom., Mem. secf.
lit., seria III, t. IV, mem. 2, Bucurcfli, 192S, p. 9 13.
Brincoveanu, paharnicul Constantin Sarachini, fiul unui doctor grec din Creta ce se impmintise la noi. Paharnicul Sarachini, ducindu-se s se inchine la Muntele Athos, a dat peste aceast carte i, voind s aduc si el un prinos de recunostint noii lui patrii, a indemnat pe ieromonahul Filoftei, un clugr romn atonit, care, intimpltor, se intorcea cu el in tar, s-o traduc in limba romn. Traducerea a fost tiprit la 1700, la mnstirea Snagovului, de ctre ieromonahul Antim Ivireanu, viitorul mare mitropolit. Cartea s-a rspindit repede in toate tinuturile romnesti, a fost multiplicat prin copii manuscrise; si interesul pentru ea era inc destul de viu la inceputul veacului al XIXlea, cind, in 1807, parohul bisericii din Bolgarseghiul Brasovului, Ierei loan tefanovici, socotind c din vechea carte de moral fiestecare dof- toria si nectarul poate suge... ca albina care sboar cu mare osteneal si sntoas intelepciune peste cimpuri si livezi si grdini, din floare in floare, pentru a-si agonisi hrana", o tipar este din nou in tipografia fratilor Constantin si Ion Boghici. Cartea a dat-o la lumin, dup cum o spune insufi, dup un exemplar tiprit la Snagov. Tipritura aceasta a avut noroc, cci in anul urm at or, 1808, se tipreste a doua editie, de tipograful Friederich Herfurt; in 1814 se scoate a treia editie la Sibiu si, in sfirsit, in 1864, o a patra editie la Bucuresti. Cartea aceasta, care a fost citit patru veacuri in literatura noastr, tradus de cel putin trei ori, copiat in toate tinuturile romnesti, tiprit apoi de cinci ori, nu putea dispare din circulatie inainte de a lsa in sufletul popular urmele ei. Elemente din ciclul asemnrilor cu animalele se gsesc imprstiate in traditiile populre privitoare la obiceiurile animalelor si pas- rilor, dup cum dovedeste culegerea lui Sim. FI. Marian, Ornitologia popular romn. Istorioare morale ca Fiul impratului Theodosie sau Ingerul si Sihastru aceasta din urm prelucrat de M. Sadoveanu, au fost culese din gura poporului de diferiti culegtori de material folcloric, iar tezaurul proverbelor populre romnefti datoreaz si el o parte din sentintele sale acestei vechi antologii morale a benedictinului italian din veacul al XIII-lea. Astfel maxima Sf. Isidor: Gina pentru un ou face glgie de o aude vulpea" (din capitolul despre inltare si ingimfare) se gseste la Anton Pann, sub forma:
Gina cind va oua Aude o mahala;
iar in colectia manuscris a lui Iordache Golescu: Gina pentru un ou, mult glgie face". Maxima lui Yaros: Albina tine in gur mierea si in coad acul o gsim In manuscrisele lui Iordache Golescu: Albina tine in gur mierea cea dulce si in coad acul cel otrvitor", i la Anton Pann in forma:
Albina in gur cu miere Si-n coad acul cu fiere. .
Maxima atribuit Sf. Augustin: Leul nu se lupt cu furnicile, nici vulturul nu prinde muste" apare la Anton Pann sub forma:
Vulturul st-n loc si vegheaz, Dar el muste nu vineaz.
t
' BIBLIOGRAFIE Fisiologul. Manuscrisul cel mai veclii, copiat in 1693 la Brasov de Costea Dasclul de la biseric $cheailor, a fost publicat in facsimile si transcriere latin, cu un studiu, de M a r g a r e t a D . M o c i o r n i t , intr-o publicatie a Seminarului nostru, aprut sub titlul Cercetri literare, I, Bucuresti, 1934, p. 83101. :128
LITERATURA DE PREVESTIRE Inainte de a trece la romanul popular, ne oprim putin, pentru a avea o icoan complet a culturii romnesti din epoca de care ne ocupm aci, asupra unor texte care au avut in trecut o larg circulatie in toate pturile societtii romnesti si care formeaz si azi lectura favorit a claselor populre. Este un gen de literatur care reprezint prelungirea in crestinism a unor strvechi superstitii din lumea antic: crtile de prevestire. Aceast literatur isi are sursele ei indeprtate in credintele astrale ale vechilor caldeeni si asirieni. Se stie c preotii Asiriei si Caldeei au aflat pe cer zodiile, pe care le considerau ca divinitti, au stabilit semnele zodiacale si, pornind de la conceptia c este o strins legtur intre miscarea astrelor si tulburrile naturii pe fata pmintului, pe de o parte, si intre desfsurarea vietii omenesti, pe de alt parte, au incercat, printr-o bogat literatur astral, s descopere aceste raporturi, precizind dup miscrile cosmice si dup fenomenele naturii soarta omenirii. In spturile fcute in vremurile noastre in Asia Mic, pe ruinele vechii Ninive, s-au descoperit o sumedenie de tablete cuneiforme, scrise multe din porunca regelui Sagon I, cu preziceri astrale, ca de pild: Cind constelatia ursei se intoarce, nenorocire peste intreaga tar. Din Asiria si Caldeea, asemenea literatur s-a rspindit in Egiptul elenistic si de acolo a trecut in Bizant, unde a avut un rol important in elaborarea ultimelor curente ale filozofiei eline, in special asupra neoplatonismului. Mai tirziu, cind Roma ajunge o putere mondial si-si intinde stpinirea in Orient, din Grecia si din Asia Mic astrologia se infiltreaz in Italia si se rspindeste, cu 129 timpul, in toate straturile sociale. Credintele acestea superstitioase despre influenta astrelor asupra vietii
Un alt manuscris din aceeasi familie, copiat in 1777 de Andronache Bercheceanul, a fost publicat de dr. M. G a s t e r , II Physiologus rumeno, i n Archivio glottologico italiano ( a l jUi Ascoli), anul X (1886), p. 273 304, in text romnesc cu caractere latine si in traducere talian fcut de Pietro MerJo. O alt versiune, tradus din greceste sub titlul Oarecare cunostinte de la filosofii vechi pentru firea si obiceiurile nravurilor oarecror jivini adunate de preainteleptul intru arhierei Damaschin Studitul, a fost publicat, dup o copie fcut in anul 1774 de dasclul Duma din Brasov, de C. N. M a t e e s c u in Calendarul revistei Ion Creangti pe 1914 si in revista de fo-lclor Ion Creang, VII (1914) si VIII (1915). Pentru originalul grecesc a lui Damaschin Studitul vezi L e g r a n d , in Annuaire de V Association pour V encouragement des etudes grecques in France, VII, p. 157 si urm. Pentru raporturile versiunilor romnesti a se vedea si M a r g a r e t a , D. M o c i o r n i t in studiul amintit mai sus. Studii pentru Fisiolog, mai pe larg N. C a r t o j a n , Crtile populre in literatura rcmneasc, vol. I, p. 188 194. Bibliografia la p. 193 194, la care e de adogat acum: Max W e l l m a n n, Der Physiologus. Eine religionsgeschichtlich naturwissenschaftliche Untersuchung. Phiiologus Supplementband, XXII, Heft 1, Leipzig, 1930. Fiore di Virt. Textul din Codex Negoeanus n-a fost publicat pin acum in intregime. Citeva capitole publicate in mod critic, cu un studiu asupra originalului italian si asupra rs- pindirii lui in literatvirile balcanice si in cea romn: N. C a r t o j a n , Fiore di Virt in literatura romneasc, in Analele Academiei Romne, Memoriile sectiunii literare, seria III tom. IV, memoriul 2, Bucuresti, 1928. Un rezumat in limba francez al acestui studiu am dat in Archivum romanicum, vol. XII (1928), p. 501 514: Fiore di Virt dans la litteratare roumaine. A se vedea si Crtile populre in literatura romneasc, I, p. 195 208, unde se d, Si o bibliografie complet.
omenesti prinsese rdcini atit de adinci in imperiul roman, incit imparatii crestini au deschis lupta impotriva acestui gen de literatur, poruncind arderea crtilor de astrologie. Alturi de imprati, s-au ridicat marii printi ai bisericii, ca de exemplu Sfintul loan Hrisostomul, care, intr-o omilie intitulat Pentru mincinosii prooroci si cei fr Dumnezeu eretici, omilie care a fost tradus in limba romneasc de Radu Greceanu, cronicarul lui Constantin Brincoveanu, spune: Ce crestini sunt aceia care pzesc basmele jidovesti si eline^ti si ursitorile si vrjile i astrologiile si obriciri de zile si de luni side ani si Trepetnice". Lupta deschis de biseric a contribuit ca in indicele de crti oprite de a fi citite de credinciosi, s se treac de timpuriu, alturi de literatura apocrif, si literatura astrologic. Din indice, dispozitiile impotriva crtilor astrologice au trecut in pravilele de legi, care au fost traduse i in literatura noastr. De exemplu, in Pravila tradus de Eustratie Logoftul i tiprit pe vremea lui Vasile Lupu in 1644, se spune intr-un loc: Cei ce caut in stele sau fac alte mesteûguri s cunoasc miscarea lucrurilor nestiute;... asijderea ceia ce-si socotesc zua intru care s-au nscut si zic c-au fost bun sau ria si acestia s aib canon cinci ani. La noi aceast literatur a venit din Bizant, prin mijlocirea slavilor meridionali, si este reprezentat la inceputul secolului al XVII-lea prin urmtoarele texte: Rojdanicul sau Zodiacul este un text care prezice viitorul copilului dup luna sau zodia in care s-a nscut. Textul cel mai vechi a fost copiat in 1620 de popa Ion Romnul din Simpietru in Ardes si se pstreaz la un loc cu Alexandria si Fiore di virt in asa-numitul Codex Neagoeanus din Biblioteca Academiei Romne. ' Gromovnicul este o alt carte astrologic, care pretinde s dezvluie soarta omenirii si starea smnturilor dup zodia in care va cdea tunetul (slav. gromb = tunet): dup cum va tuna ziua sau noaptea, de la apus sau de la rsrit. A fost se pare mult cutat in lumea romneasc a veacului al XVII-lea, deoarece cea dintii carte iesit din tipografia mitropoliei de la Alba-Iulia, instalat in 1639 cu material adus din Tara Romneasc, de la Matei Basarab, este un Gromovnic, tiprit la un loc cu Paraclisnl Maicii Dom- nuliii, Molitvenice si alte texte religioase. . Trepetnicul (slav. trepetnics = tremor) prezice viitorul omului dup diferitele miscri ale trupului, precum: btaia ochilor, clipirea genelor, si se gseste intr-o sumedenie de manuscrise, dintre care cel mai vechi cunoscut pin azi dateaz din anul 1639. Aceast literatur a fost mult cutat odinioar, judecind dup marele numr de copii ce ni s-au pstrat, precum si dup faptul c, desi pravilele bisericesti opreau citirea lor, totusi eie se publicau chiar in tipografiile mitropoliilor noastre, precum a fost cazul cu mitropolia din Alba-Iulia sau din Iasi. Chiar si la curtile marilor nostri voievozi crtile astrologice erau fo^rte mult pretuite, cum dealtfel erau si la curtile princiare si regale din Occident, in evul mediu. Brincoveanu insusi avea la curtea lui un astrolog, anume Ion Romanul sau loan Frincul, care nu trebuie confundat cu popa Ion Romanul din Simpietru, el insusi copistul unui rojdanic. Astrologul lui Brincoveanu avea, dupa cum spune el insusi intr-o prefat, obicinuita pe an datorie de a se inchina Domnului cu tilmcirea almanacelor. Credincios acestei sarcini, el prelucra in
:130
fiecare an almanacele dup izvoare italiene Foglieti Novelli. Prin caracterul ei fatidic, aceast literatur, care trieste si azi si este citit cu aviditate in lumea satelor, a lsat urme adinci in sufletul popular, urme pe care le intilnim pin in creatiile lui poetice. In basmele noastre populre, de pild, nu este imprat si imprteas care, in ceasurile de mare cumpn si nevoie, s nu recurg la cunostintele unui vraci sau cititor de stele. Tot din aceste crti vine i zictoarea: ,,rea zodie a mai avut, sau: s-a nscut intr-un ceas bun (intr-o zodie bun); urme numeroase se gsesc in descintece si vrji:
Tu stea logostea Toate stelele s stea Numai steaua lui X s nu stea. ' (Tocilescu, Materialuri folcloristice, p. 685, 686 , 694). BIBLIOGRAFIE N. C a r t o j a n , Crtile populre in literatura ro mneasc, I,Bucuresti, 1929, p. 172 187. ln bibliografia de la sfirsitul capitolului se indic: manuscrise romnesti vechi editate; texte tiprite; manuscripte inedite din Biblioteca Academiei Romane; texte slave; texte grecesti, studii asupra materialului romnesc, grecesc si slavonesc. Pentru calendarele lui Brincoveanu, ibidem, p. 180 182; adaug E m i l V i r t o s u , Foletul Novel, calendarul lui Constantin Vod Brincoveanu, 16931704, Bucuresti, 1940 (studiu fi texte).
ROMANUL POPULAR Literatura religioas apocrif si literatura didactic cu caracter profan, in care legende de animale si pasri, maxime si istorioare sint subordonate tendintei de a inbusi vitiile si de a intri virtutile crestinesti, au pregtit, la noi, calea pentru povestirile mai intinse, cu intriga mai complicat, ale romanelor populre. Stilizate de crturari in vremuri si tri diferite din material imprumutat din literatura oral a maselor populre, romanele acestea sint reprezentate In secolul al XVI-lea si al XVII-lea prin trei specimene: Alexandria, Varlaam si Joasaf si Archirie si Anadan, care corespund fiecare unei faze deosebite a sufletului romnesc din trecut. In secolul al XVI-lea, cind trile noastre se frmintau in necontenite lupte pentru aprarea pmintului romnesc, lupte ce culmineaz in epopeea fulgertoare a lui Mihai Viteazul, se traduce romanul de venturi rzboinice a lui Alexandru cel Mare. Citeva decenii mai tirziu, cind luptele cad pe planul al doilea si cind tree pe primul plan preocuprile pentru organizarea muncii culturale si a vietii religioase, Udriste Nsturel-, invtatul cumnat al domnului Matei Basarab, traduce romanul de apologie a vietii crestine: Varlaam si Ioasaf. Iar dup ce sfortrile pentru intarirea vietii religioase devin si ele mai puîn intense, apare un alt roman cu caracter moral, intretesut cu maxime, enigme si fabule: Archirie si Anadan. Desi aceste dou din urm depsesc epoca pe care o studiem, le tratm totusi aci, pentru a avea o privire mai clar asupra romanului popular in epoca influentei slavone. ALEXANDRIA. Cel mai vechi roman popular, Alexandria, desi de origine greac, a ptruns totusi in literatura noastr prin intermediul sirbilor, dup ce a suferit ins influenta versiunilor din Occidentul latin medieval. Se stie c romanul lui Alexandru cel Mare a fost alcatuit in Egiptul elenistic 131 in veacul al III-lea, de un autor anonim care s-a folosit de traditiuni scrise si de legende populre.
Victoriile strlucite ale lui Alexandru cel Mare, care in nou ani numai a cucerit in Asia si Africa mai mult pmint decit cunoscuser grecii temeinic in toat desfsurarea vietii lor istorice, exotismul trilor cucerite, cu obiceiuri, costume <>i vegetatie necunoscut, precum si sfirsitul lui tragic, toate aceste elemente au izbit intr-atita imaginatia contemporanilor, incit chiar istoricii pe care el ii luase in expeditiile sale, cind au inceput s scrie viata si rzboaiele lui, au muiat pana in coloarea mitului. Desi operele acestor istorici contemporani cu Alexandru (Callisthenes, Onesecrit, Aristobul, Nearh) s-au pierdut, totusi, in fragmentele din acesti istoriografi, pe care le citeaz scriitorii posteriori (Polybiu, Arrian, Strabo s.a.), se recunoaste germenul unor episoade care au alcatuit mai tirziu o parte din urzeala romanului (ca de pild: intilnirea lui Alexandru cu amazoanele sau cu gymnosofistii). Paralel cu aceste traditiuni scrise, amintirea despre marele cuceritor si izbinzile lui strlucite s-au pstrat si prin ostasii care strbtuser cu el cile pin la Indus si care, intorsi la casele lor, au umplut lumea antic cu faima expeditiilor intreprinse. Aceste amintiri, transmise din generatie in generatie, sau amestecat cu fondul strvechi de mituri si legende si in felul acesta s-a creat in jurul cuceritorului macedonean o atmosfer de supranatural. in veacul al III-lea a. Chr., in Egiptul stpinit de urmasii lui Alexandru cel Mare, un autor necunoscut, adunind elemente din traditia scris si din cea oral, a alcatuit romanul, care a trecut apoi in toate literaturile lumii. C patria romanului este Egiptul se vede chiar din primele pagini, unde marele cuceritor macedonean este inftisat ca fiul natural al ultimului faraon egiptean (Nectaneb-Nehtinav) o not menit s satisfae mindria vechiului Egipt. Din Egipt romanul a cltorit apoi in Rsrit, in trile care fcuser odat parte din imperiul lui Alexandru cel Mare, si s-a rasplndit cu deosebire in imperiul bizantin, unde a fost cu timpul prelucrat, primind intre altele un colorit crestin. In Bizant unele copii ale romanului indicau ca autor pe istoricul Callisthenes, nepotul de sor al lui Aristotel, profesorul lui Alexandru cel Mare. Callisthenes, care insotise pe marele cuceritor in expeditiile lui, a povestit aceste expeditii, dar a fost ucis din porunca lui Alexandru, pentru c si-a ingduit s critice fastul oriental pe care-1 adoptase genialul cuceritor. Aceast moarte tragic i-a atras ins simpatia scriitorilor vechi: Curtius il numeste vindex publicae libertatis", iar Cicero laud arta si strlucirea stilului su. Statuia lui Callisthenes chiar impodobea grdinile serviliene pe vremea lui Pliniu. Nu trebuie dar, in asemenea imprejurri, s ne surprind faptul c romanul fantastic al lui Alexandru cel Mare a fost pus, cu vremea, spre a-i da mai mult autoritate, pe numele lui Callisthenes, istoricul lui Alexandru cel Mare, atit de pretuit de cei vechi; de aceea in literatura bizantin romanul e cunoscut si sub numele de Pseudo-Callisthenes. Din imperiul bizantin romanul lui Alexandru a trecut in Occident, prin dou traduceri: una fcut in epoca lui Carol cel Mare, alta, mai bogat in elemente fantastice, adus in secolul al X-lea de un napolitan, arhipresbiterul Leo, care fusese trimis in solie la impratii Bizantului, Constantin si Romanes. Aceast nou traducere, cunoscut sub numele de Historia Alexandri Magni regis Macedoniae de proeliis, a trecut in Franta, intr-o vreme cind truverii colindau din castel in castel pentru a evoca in slile somptuoase ale oaspe- tilor, in sunetul violelor, isprvi de vitejie ale eroilor din alte timpuri. Acolo, intr-un mediu de
:132
fermentatie epic, romanul lui Alexandru a fost preformat in versuri intii de un cleric, Alberic de Besangon sau mai probabil Briangon apoi de trei truveri intr-o lung epopee de 20.000 de versuri, de eite 12 silabe, numite de atunci versuri alexandrine, din cauz c au fost intrebuintate in acest roman. Din Franta materialul epic despre Alexandru s-a rspindit in tot Occi- dentul si a ajuns in Italia, unde s-a incrucisat din nou cu traducerea arhipres- biterului Leo. O versiune in proz, apropiat de traducerea latin a napoli- tanului, dar care suferise in partea final influenta poemelor franceze, s-a reper'cutat in redactiunile bizantine care circulau intre colonistii greci din Venetia. Dup aceast versiune greac, devenit apoi o carte popular, deseori tiprita in Venetia, s-a fcut o traducere in limba sirb, in orasele de pe trmurile croate, ai cror locuitori triau in strinse legturi politice si economice cu Venetia. Acum mai bine de 50 de ani, istoricul literar rus Veselovskij a artat c forma numelor proprii din versiunea neogreae si sirbeasc a romanului presupune la baza lor prototipe de origine latin sau romanic, dar, cu toate incercrile fcute, originalul occidental nu s-a descoperit inc. Traducerea sirbeasc s-a rspindit repede la toti slavii ortodocsi si a fost adus in trile noastre de ctre crturarii sirbi, emigrati la noi din pricin apsrii turcesti. Una din cele mai vechi versiuni slavonesti care a rzbtut prin vicisitudinile vremurilor pin la noi s-a gsit in mnstirea Neamtu, si a fost copiat in 1562, din porunca mitropolitului Grigore. O copie de pe aceast versiune a fost tradus pe la jumtatea veacului al XVI-lea in Ardeal. Originalul traducerii romnefti s-a pierdut, dar ni se pstreaz o sumedenie de copii, dintre care cea mai veche se gseste in asa-numitul Codex Neagoeanus (ms. nr. 3821 din Biblioteca Academiei Romne), scris la anul 1620 de popa Ion Romnul, in satul Simpietru din judetul Hunedoarei. ln cuprinsul manuscrisului se afl urmtoarea notit, interesant pentru c ne dezvluie ceva din psihologia clerului de pe acele vremuri, care, trecind de la atmosfera legendelor religioase apocrife la literatura beletristic, ine er ca s speculeze tema moral in romanul de vitejie, iubire i moarte tragic al marelui cuceritor: Adec eu mult grefit si ticlos Popa Ion din Simpetru scrif aceast carte ce se cheam Alixandrie .si m usteniiu cit putuiu si o scris s ceteasc si s socoteasc bine ce este imprtie cestii lumi desarte si mingnoas". Aceast traducere, fcut, dup toate probabilittile, in veacul al XVI-lea, s-a raspindit in numeroase copii, iar pe vremea lui Brincoveanu ajunsese atit de mult cutat, incit a fost singura carte profan care a fost pus sub tipar, cu cheltuiala unui neguttor, Apostol Manu. Desi nu s-a gsit pin acum nici un exemplar din aceast tipritur brincoveneasc, totusi existenta ei este in afar de orice indoial, fiindc este atestat de ctre secretarul de limbi occidentale al lui Brincoveanu, Anton Maria del Chiaro. Acesta, in opera sa Istoria delle moderne rivoluzione della Valachia, aprut la Venetia in 1718, pomeneste la anul 1713, printre tipriturile romnesti, o Alexandrie: o sia Storia di Alessandro il Macedone, stampata in lingua valaca, ma detta Storia e veramente curiosa per le molte favole che in essa vedonsi frammischiate". Mai tirziu, in zorile redesteptrii nationale, cind intelectualii Ardealului, in nzuinta de a ridica nivelul cultural al poporului, se gindesc s-i pun in min crtile lui favorite, Alexandria vede iarsi lumina tiparului. A fost publicat la 133 Sibiu, in 1794, in tipografia lui Petru Bart. De atunci s-a retiprit continuu fi este
azi rspmdit in masele populre de ctre diferite edituri si institutii culturale, ca de pild Casa coalelor, care a dat o editie ingrijit de marele prozator Mihail Sadoveanu. O carte ca Alexandria, care a circulat neintrerupt patru veacuri in toate straturile societîi noastre, a trebuit fire^te s lse urme adinci in tradiîile si literatura popular. Credinte si legende ca de pild cele despre blajini, ascetii intelepti care triesc o viata de privatiuni, intr-un ostrov de la captul pmintului, isi au, dup cum am artat pe larg intr-un vechi studiu1, o surs in episodul intilnirii lui Alexandru cu brahmanii gymnosofisti 2. ln ciclul descintecelor de iele", aceste divinitti rufctoare sint adesea invocate ca slujitoarele lui Alexandru cel Mare, fiindc in unele manuscrise ale Alexandriei se povesteste c marele cuceritor ar fi dat sticla cu p vie, druit de Evant impratul gvmnosofi^tilor, in pstrarea slujnuelor sale, dar c acestea au but apa si, devenind nemuritoare, au dob'ndit aripi fi s-au prefcut in iele;
(Cutare) dimineata s-a sculat in cintarea cintrilor, ' In revrsatul zorilor, in mirosul florilor; ' Din pat de aur s-a sculat, pe prg de argint a clcat, ' Cu fetele lui Alexandru imprat in cale s-a intimpinat. -
ln colindele ce se cint pe ulitele satelor ln zilele de iarn, Alexandru Machedon este invocat, uneori, pentru a mri dispozitia de umor si voie buna. Ba chiar fi in cuprinsul oratiilor de nunt apar reminiscente din Alexandria :
Iar nunul cel mare Clare p-un cal Ca un Ducipal... _,
In sfirsit, numeroasele urme lsate in basme, in toponimia si onomastica popular (Darie, Ruxanda, Cleofila, Candachia), in pictura bisericeasc (zugrvirea lui Alexandru alturi de Por imprat fi de Darie, in scena infemului, sau a lui Ducipal pe peretii unor biserici de sat din Oltenia) toate sint dovezi incontestabile de intensitatea cu care a rzbtut fi trieste inc in sufletul popular de azi romanul de vitejie si de miraculos al celui mai mare cuceritor din lumea antic. varlaam si ioasaf. Al doilea roman este Varlaam si Ioasaf. Sim- burele acestui roman de apologie a vietii ascetice crestine este legenda lui Buda fi a tatlui su, regele din Kapilavastu, pe care o veche carte indic, Lalitavistara, alctuit cu fapte decenii inainte de ivirea creftinismului, ne-o inftifeaz astfel: Relegele din Kapilavastu dobindise la o virst inaintat un copil, despre care se prezisese c va renunta la tron fi c se va face brahman. Pentru a preintimpina o asemenea nenorocire, regele pune s se zideasc trei palate mrete in care copilul avea s-fi petreac primverile, verile fi iernile, fi apoi da porunc strafnic ca orice suferint fi orice necaz s fie abtute din calea copilului. Intr-o zi ins, pe cind copilul, ajuns in virsta adolescentei, iese cu invoirea tatlui su din palat, pentru a se duce ctre una din grdinile incinttoare spre a-fi petrece vremea, intilneste pentru intiiafi data un bolnav si atunci afl de la vizitiul su ce este boala, care macin sntatea omeneasc. Trece putin vreme la mijloc fi, iesind din palat pe poarta dinspre rsrit, intilnefte in cale un mofneag incovoiat sub povara btrinetii fi atunci afl c tineretea se sfirseste cu btrinetea. In sfirfit, curind dup aceasta, intilnefte pe cale un convoi mortuar si atunci afl pentru intiiafi dat marea tain pe care i-o ascunseser pin atunci
1Alexandria" in literatura romneasc, Bucuresti, 1910, p. 99 100. 2Nagomudrii din versiunea noastr deriv din slav. Harb = gol, $iM*npi>= infelept, corespunzitor grec. yujivo? gol, si oO(pr)crrri<; = inêlept. :134
toti, c moartea este limanul vietii omenefti. Zguduit de aceste neafteptate intilniri, care-i vdesc dintr-o dat nimicnicia vietii omenefti, Siddhrta cade intro adinc meditare: Nenorocit sntatea pe care boalele o distrug; nenorocit tineretea pe care btrinetea o nimiceste; nenorocit viata in care omul rmine afa de putin". . Pe cind se intorcea spre palat in prada acestor ginduri triste, Siddhrta intilnefte pe drum un tinr ascet care, inbufind in sine germenul tuturor dorint elor si al ispitelor, se strduia, intr-o tinut de linifte desavirfita, prin citirea Vedelor, s devin brahman. Instinctiv, el intelege c numai in religie se poate gsi adpost pentru suferintele vietii omenesti fi, intors acas, impr- tfefte tatlui nzuinta lui de a se face si el brahman. Tatl convoac capeteniile tribului; toti hotrsc s-l impiedice cu sila de la aceast nenorocire, dar intr-o noapte, pe cind strjile care-1 pindeau, obosite de prea mult priveghere, adormiser, tinrul print se strecoar din palat si, ducindu-se la grajd, isiiacalul si se face nevzut, retrgindu-se in pustie, unde prin meditare ajunge la cunostinta suprem, intemeind budismul. Aceast legend budist a trecut din India in Persia, unde, pe vremea regilor Sasanizi, cind crestinismul, care venea dinspre apus, se incrucisa cu fondul mai vechi budist, un clugr al noii religii a prelucrat-o, dindu-i o coloratura crestin. Din Persia, legenda, tradus in limba arab, a cltorit mai departe in noua ei form spre Siria, de unde apoi a ajuns pin in mnstirea Sf. Saba, la dou leghe de Ierusalim. Aci un clugr loan confundat mai tirziu cu Sf. loan Damasceanul i-a dat forma greceasc, sub care a strbtut in toate literaturile europene: romanice, slavice si germanice. ' Ce modificri a suferit legenda budist pentru a deveni cel mai bun roman spiritual al evului mediu, cum il caracterizeaz Krumbacher? S-au pstrat cadrul initial si cele trei intilniri fatale, care, din punct de vedere psihologic, erau necesarc pentru a pregti sufletul unui tinr fiu de rege s se despart de mririle deserte ale vietii pmintesti si s prefere asce- tismul si reculegerea in pustietate. In locul tinrului brahman ins, prelucr- torul legendei a introdus un clugr, cci problema principal a transpunerii legendei din forma budist in form crestin era urmtoarea: Siddhrta putea prin propria-i meditare s ajung la cunoasterea suprem si la formularea sistemului su religis, pe cind Ioasaf nu putea ptrunde in crestinism fr initiere si fr svirsirea celor dou taine care leag pe om de Mintuitor: botezul si cuminectura. Dar cele dou taine nu le poate indeplini in crestinism decit cineva care are darul preotiei. Acest dar este transmis din generatie in generatie de la sfintii apostoli, care la rindul lor 1-au primit de la Mintuitor in ziua coboririi Sf. Duh asupra lor. De aceea adaptarea legendei lui Buda la crestinism nu se putea face decit prin introducerea in scen a unui clugr cu darul preotiei, in locul brahmanului. E rolul acordat clugrului Varlaam. Acesta tria in pustiul Senaridului, cind, aflind prin revelatie divin despre frmintarea sufleteasc a fiului de imprat, se imbrc in haina de negustor si porni pe o corabie s-i aduc mintuirea. Ajuns la limanurile Indiei, se duse la palat si aci ceru s fie dus inaintea lui Ioasaf asa se numeste in romanul crestin fiul impratului cci, spune el, doreste s-i dea o piatr pretioas, care si celor ce sunt cu inima oarb le poate da lumina intelepciunii. Intrat in palat, Varlaam ofer piatra pretioas, care nu era alta decit invttura 135 Mintuitorului, cci dincolo de lumea in care unii vin i din care altii se duc,
este o viat vesnic, viitoare. Rpit de frumusetea invtturilor lui Varlaam, sprijinite de minunate parabole, Ioasaf simte coborindu-se in sufletul lui zbuciumat inseninare si se crestineaz, primind botezul si cuminectura. Impratul, aflind c fiul su a imbrtisat religia pe care el o prigonea, incearc prin toate mijloacele s-si smulg copilul din aceast nenorocire, cum o credea el, dar vzind statornicia tinrului, este ptruns si el de adevrurile eterne ale crestinismului $i se boteaz. Ioasaf, urcindu-se pe tronul tatlui su, nu domneste mult, fiindc, stpinit tot mai mult de gindul vietii spirituale si al mintuirii sufletesti, se retrge in pustietate. Acest roman, care din literatura bizantin s-a rspindit in toate literaturile evului mediu occidental, a trecut si la slavii sud-dunreni, si, adus la noi de valul emigrrilor stirnite de urgia dezastrului din Cimpia Mierlei, a fost tradus de Udriste Nsturel, cumnatul lui Matei Basarab. Cel mai vechi manuscris slavonesc al romanului lui Varlaam dateaz din secolul al XIV-lea si s-a gsit de invtatul rus Iacimirskij in biblioteca mnstirii Neamtului. Generatii intregi de clugri nemteni si-au trecut din min in min acest edificator roman ascetic, si unui din ei, care a ajuns mai tirziu si episcop de Roman, a notat la inceputul veacului al XVIII-lea pe filele inglbenite ale manuscrisului aceste induiosate rinduri: 0, mila ta, Doamne, mare este! Minunat cartea aceasta plin di toate de invtturile svinte". Intr-adevr, ceea ce formeaz frumusetea acestui roman, pe ling puritatea serafic a sufletului lui Varlaam, sint minunatele apologuri pline de adinc inteles al vietii omenesti. Asa este, de pild, parabola celor patru cosciuge care a fost utilizat si de Shakespeare in actul al II-lea din Negustorul din Venetia si care are paralele in basmele noastre; sau parabola inorogului1, care a inspirat lui Rckert balada Es war ein Mann in Syrerland, care a fost sculptat in catedralele din Occident, ca de pild in San-Marco din Venetia, si care, in sfirsit, se gseste zugrvit si in citeva din vechile noastre biserici, ca de pild la mnstirea Sucevita din Bucovina, sau la Bjesti si Aninoasa din judetul Muscel. Tot asa anecdota cu care vrjitorul Tevda cut s conving pe imprat c numai femeile pot smulge pe tinrul print din calea ascetismului. Aceast anecdot plin de umor a fost reluat de Boccacio in Decameronul su, de La Fontaine in fabulele sale. Ea este rspindit si in masele poporului nostru, de unde a fost culeas in mai multe rinduri si de unde, in sfirsit, a fost versificat de poetul I. U. Soricu. ARCHIRIE si ANADAN. Al treilea roman aprut in acest perioad de timp, nu mai putin interesant prin marea lui vechime fi prin originea lui asirian, este romanul lui Archirie si Anadan. El circul in literatura noastr <iin veacul al XVII-lea; a fost stilizat si tiprit de Anton Pann in 1850 si se tipreste si azi pentru lectura copiilor si a maselor populre. Este o poveste in care se intret es dou teme principale: a nerecunostintei unui fiu adoptiv, care merge pin acolo incit pune la cale pieirea unchiului su binefctor, fi a devotamentului vasalilor asirieni
1 Un om, fugind de inorog, czu intr-o prpastie si apucindu-se cu miinile se sui intr-un copac, unde se credea in afar de primejdie. Ctind in jos vzu doi soareci, unui alb, altul negru, care rodeau copacul de la rdcin. In fundul prpastiei, un sarpe, groaznic la vedere, suflind cu foe", csca gura s-1 inghit. Ctind la ramura pe care-si intepenise picioarele, vzu patru capete de aspid. Ridicind, in sfirsit, ochii in sus, vzu picurind din ramurile acelui copac putintic miere. Deciprsindu-si grija si toate nevoile ce-1 cuprinsese", se porni s' guste mierea. Tilcul parabolei este urmtorul: prpastia este lumea; copacul este cursul vietii; soarecii ziua si noaptea; cele patru aspide sint cele patru stihii ale trupului omenesc; balaurul iadul ; iar pictura de miere este dulceata acestei lumi treetoare. :136
fat de regii lor. Actiunea se petrece in timpul regelui asirian Senaherib, Sinagrip in versiunea noastr. Btrinul sfetnic al impratului, Archirie, neavind copii, adopt pe nepotul su Anadan, orfan de printi, fi-1 crefte cu toat grija printeasc pin cind se face mare. Atunci il duce la curte i-l inftiseaz. regelui, rugindu-1 s-l primeasc in locul lui, deoarece el, simtindu-se slbit de btrinete, voieste s se retrag la tar. Anadan, intrat in slujba regelui si dorind s mosteneasc mai curind averea unchiului su, in urma unei discutii violente cu acesta, se hotrfte s-l rpun. ln acest scop plnuieste niste scrisori ca din partea lui Sinagrip, pe care le pecetluieste cu pecetea regal si-1 face pe Archirie s-si adune oastea i s vin spre cetatea de scaun. In acelasi timp, inftiseaz regelui pe unchiul su ca pe un rzvrtit, care si-a strins oastea si vine s-l detroneze. Regele, vzind din turnul palatului oastea lui Archirie, se inspimint. Anadan, care se oferise s amgeasc pe unchiul su, iese in intimpinarea btrinului $i-l decide s vin singur la curte. Intrat in sala palatului, Archirie, fr a avea rgazul s lmureasc ceva, este condamnat la moarte. Dar armasul insrcinat cu infptuirea osindei se las convins pe drum de Archirie si taie capul unui sclav, care semna aidoma cu Archirie, in timp ce acesta este ascuns intr-o hrub. ln rstimp, faraonul Egiptului, aflind de pieirea iscusitului Archirie, trimite, dup obiceiul timpului, solie lui Sinagrip, cerindu-i ca sau s-i trimeat mesteri iscusiti care s-i zideasc o cetate in vzduh si s-i dezlege enigme, sau, dac nu, s-i plteasc tribut. Impratul isi adun toti sfetnicii ca s chibzuiasc; nimeni nu este in stare s dezlege enigma, nici chiar Anadan, si atunci regret cu totii pieirea lui Archirie. Este acum momentul prielnic ca armasul s scoat din hruba lui pe Archirie. Acesta, inftiindu-se din nou la curtea regelui, isi ia asupra-si sarcina de a descurca lucrurile. El pleac in Egipt, dezleag enigmele ce i se pun, aseaz apoi un copil intr-o lad de care leag la cele patru capete eite un vultur; copilului ii d in min o frigare cu carne in virf, pe care o tine astfel ca s atite pofta vulturilor; ace^tia, zburind s prind carnea, inalt lada in sus. Copilul strig din inltime: Dati-ne crmid, dati-ne var, c sed meterii fr lucru, iar Archirie, adresindu-se impratului, ii spune: Iat-ti mesterii, imprate, trimite-le crmid $i var, ca s-ti zideasc cetatea". Faraonul Egiptului, multumit cu aceast dezlegare a enigmei, incarc pe Archirie cu daruri si-1 trimite inapoi cu cinste. Intors la curtea lui Sinagrip, Archirie cere ca rsplat pe nepotul su Anadan, ca s-i desavirseasc invttura. Ducindu-se cu el la tar, Archirie in fiecare zi ii ddea eite o btaie si eite o invttur privitoare la recuno- ^tin^, pin cind in cele din urm, Anadan, de remuscare, si-a dat sufletul. Chestiunea originii acestui roman a fost mult vreme obiect dediscufie intre orientalisti, pin cind in anul 15061907, o misiune arheologic german, fcind spturi intr-o insul de ling cataractele Nilului, acoperit de palmieri, dar pe care se afla odinioar orasul Elefantina, a descoperit dou suluri mari de papirus din veacul al V-lea a Chr., continind romanul lui Archirie cu titlul: Acestea sint maximele lui Ahikar, un intelept si zelos scriitor, prin care a invtat pe fiul su. Peripetiile sint expuse aci la persoana intiia; Archirie insusi care se 137 da ca purttor al pecetilor regale sub regii asirieni Sanherib (705681) si Asarhadon (681668), isi povesteste necazurile cu nepotul su.
In urma acestei descoperiri, orientalistii au czut de acord: romanul a fost stilizat in Asiria, in veacul al YI-lea anterior erei crestine si are, dup un, un substrat istorie, dup altii, o traditie popular. Iat din ce adincime de vremuri peste 25 de veacuri ne-a venit acest roman, care se citefte si azi la noi cu interes de copii si lumea de la sate. La noi romanul a venit de la slavi, unde a fost tradus in secolul al XI-lea sau al XII-lea, in perioada macedonean a literaturii bulgare. A fost tradus de timpuriu in literatura noastr, cci Cipariu, in Principii de limb, mentioneaz un manuscris din veacul al XVII-lea; un alt manuscris din anul 1717, copiat de un crturar, care semneaz Reate, in mnstirea Aninoasa, se pstreaz in Biblioteca Academiei Romne. Elementul didactic din acest roman, cu deosebire proverbele, au fost folosite si de marele prozator de la inceputurile literaturii noastre moderne, Costache Negruzzi, in schita sa Pcal si Tindal, iar altele, precum si enigmele, se gsesc imprstiate in literatura oral a poporului. Povestea lui Archirie, simplificat si prelucrat de V.A. Ureche in legenda fara fr btrini, circul si azi in popor si si-a gsit adpost in crtile de coal.
BIBLIOGRAFIE Texte. Alexandria: Un fragment din Codex Neagoeanus, copiat de popa Ion Romnul, in Simpetni, la 1620, a fost publicat de d-1 I. B i a n u in Columna lui Traian, 1883, p. 322 $i trm., -455 si urm. Textul complet a fost publicat de N. C a r t o j a n, Alexandria in lite- ratwa romneasc. Noui contributii. Studiu si text, Bucuresti, 1922. Varlaam si Ioasaf: General P. V. N s t u r e l , Vieata Sfintilor Varlaam si Ioasaf, tradus din limha elen la anul 1648 de Udriste Nsturel din Fieresti, al doilea logoft, Bucuresti, 1904. Afirmatia generalului c romanul este tradus din limba elin este eronat. O traducere modern din limba german dup Chr. v. Schmid: P r e o t u l E c o n o m A l . P e t r e s c u , losafat, o istorisire din timpurile de glorie ale crestinismului, traducere din limba german, Craiova, 1910 Prelucrri moderne in literatura noastr: M. S a d o v e a n u s i D . D . P t r s c a n u , Din Viefile Sfintilor, Sfintele amintiri, Bucuresti, Socec, 1926, p. 65 139; l o a n M i h l - c e s c u , Varlaam si Ioasaf, ed. Casa Scoalelor, Biblioteca pentru popor, nr. 14, Bucuresti, 1921. Archirie si Anadan: Textul romanului a fost publicat sub titlul Inteleptul Archir cu nepotul su Anadan, tiprit intiia oar de A n t o n P a n n , Bucuresti, in tipografia lui Anton Pann, la 1S50 (cu litere chirilice). Aceast ediîe este reprodus si azi in Biblioteca pentru toti nr. 79 (Alcalay), si in Pagini alese din scriitorii romni, nr. 26 (Cartea romneasc). O alt versiune, dup un manuscris din 1784, a publicat G a s t e r in Journal of the Royal Asiatic Society, 1900, p. 301 319. O versiune dup un manuscris din anul 1773 a fost publicat de A. Lu- p e a au, in 1922, la Blaj, cu un studiu. Studii. Pentru Alexandria: N. C a r t o j a n , Alexandria in literatura romneasc, Bucu- refti, 1910. Completri privitoare la problema datrii si localizrii traducerii, la a c e 1 a s i, Alexandria in literatura romneasc. Noui contributii. Studiu si text, Bucuresti, 1922; a c e 1 a s i, Crf ile populre in literatura romneasc, I, Bucuresti, 1929, p. 213 231.
:138
Pentru Varlaam si Ioasaf: Dan I. S i m o n e s c u , Incercri istorico-literare, Cimpu- lung-Muscel, 1926, p. 27 56; N. C ar t o j a n, Crtile populre in literatura romneasc, I, p. 232 250. Date nou privitoare la circulatia romanului la noi: E m i l T u r d e a n u , Varlaam si Ioasaf; istoricul si filiatiunea redactiunilor romnesti, in publicatia Semitiarului nostru, aprut sub titlul Facultatea de litere din Bucuresti. Seminarul de istoria literaturii romne (Epoca veche), Cercetri literare, I, p. 1 46, Bucuresti, 1934; I. D. S t e f n e s c u , in Byzantion, III, 1932, fasc. 2. Pentru Archirie si Anadan: N. C a r t o j a n, Crtile populre in literatura romneasc, I, p. 251 262. Tot acolo, la locurile respective, bibliografia complete a chestiunilor. Pentru tema Tara fr btrini: J. P o 1 i v k a, in Zeitschrift des Vereins fr Volkskunde, Berlin, VIII (1898), p. 25 29, si la noi I. C a z a n , in Drgus, Un sat din tara Oltului, II, Bucuresti, 1940, Inst, de stiinte sociale, I, nr. 20.
INCEPUTUL
ISTORIOGRAFIEI IN TARA ROMNEASC
Inceputurile istoriografiei muntenesti sint inc invluite in ceat, deoarece elementele care au intrat mai tirziu in compilatiile de cronici in a doua jumtate a veacului al XVII-lea s-au pierdut. Numai printr-o minutioas analiz critic a acestor compilatii se poate reconstitui, in linii mari si nu totdeauna sigure, evolutia istoriografiei muntene. Este posibil ca si in Muntenia, ca si in Moldova, istoriografia s fi inceput in limba slavon limba statului si a bisericii dar nu avem nici o dovad documentar, fiindc nu ni s-a pstrat nici un fragment, nici o urm despre aceast istoriografie slavon. Din unele citate si aluzii pe care le gsim la compilatorii de cronici din secolul al XVII-lea, s-ar prea c ei au avut la indemin izvoare scrise chiar pentru primii domni ctitorii principatului muntean. Iat, de pild, citeva exemple culese din cronica atribuit de d-1 Iorga lui Cpitanul Filipescu, de rposatul Giurescu lui Radu Popescu: Dup ce au pierit Dan Vod, au sttut la domnie Alixandru Voda, carele zie s fi fost de feliul lui Cimpulungean. Ce s fie lucrat el in domnia lui
nimeni nit. serie.
Dar la domnia lui Dan-voievod, fratele lui Mircea: Acesta au sttut domn in Tara Romneasc ... ins ce s fie fcut in 23 de ani ai domniei lui nu s pomeneste, fr numai serie c 1-au ucis usman voivodul sirbilor, dar pentru ce si cum nu se stie. La domnia lui Vladislav desi aci e o confuzie: Dup ce au domnit Vlad Vod 15 ani e vorba de Vlad Tepes au luat domnia Vladislav Vod de carele nici o istorie nu se afl scris de cinevasi, fr cit s ziee c au pierit de sabie in Tirsor; iar nu serie, in rzboiu de au avut cu cineva sau de vreun vrjmas al lui, sau de nescareva oameni de ai casei lui (dup cum de multe ori se intimpl), ci numai zice c au pierit de sabie in Tirsor. Dup aceasta se cunoaste ce fei de oameni au fost rumnii nostri, care nici un lucru deplin n-au scris. Nimic ins din ce s-a insemnat in scris, privitor la istoria Trii Romnesti inainte de Neagoe Basarab, n-a ajuns pin la noi. Abia din epoca domniei lui Neagoe Basarab avem o biografie a patriarhului Nifon, cu interesante elemente de istorie munteneasca. VIATA 1 TRAIUL SFINTULUI NIFON Se $tie c Radu cel Mare, in nzuinta de a reorganiza biseric Trii Romnefti, a adus in tar pe fostul patriarh al Constantinopolului, Nifon, pe
care turcii il scoseser din scaun si-1 tineau sub paz. Nifon, ridicat pe scaunul mitropolitan din Tirgovi^te, convoc un sinod la care iau parte domnul, preo|ii si boierii trii î in care se pun noile temelii ale vietii biscric.esti, intemeindu-se, pentru o mai bun rinduial religioas, o nou episcopie la Buzu. Dar cu toat ascendenta pe care mitropolitul o avea asupra domnului si boierilor, totusi un conflict se ivi intre ei. Unui dintre boierii de divan ai lui Radu cel Mare, Bogdan, se desprtise de sotia lui si luase in cstorie pe sora domnului. Patriarhul ins nu voia s incuviinteze aceast cstorie, care era, dup el, impotriva pravilelor bisericesti, si cerea ca Bogdan s se impace cu sotia lui, deoarece biserica nu admite divortul sotilor asa cum dealtfel a rmas pin astzi traditia in biserica latin. Radu cel Mare nu admitea punctul acesta de vedere si, intrucit era in joe inssi sora sa, acuz pe mitropolit c stric obiceiurile trii" si-1 silente s piece din tar, aducind in locul lui pe fiul unui fost despot sirb, Maxim. Citiva ani mai tirziu, se urc pe scaunul Trii Romnesti Neagoe Basarab, care in tinerete trise pe ling marele patriarh si-i ascultase invtturile. Neagoe Basarab a fost un domn pios. El a reparat si cldit biserici in Constan- tinopol, in Athos, in Siria si Egipt, sprijinind credinta ortodox in tot Rsri- tul apsat de stpinirea pgin. In acest rstimp, patriarhul Nifon murise in mnstirea Dionisiat din Muntele Athos si fusese trecut in rindul sfintilor. Neagoe Basarab, aducindu-si aminte cu pietate de fostul su dascl, trimite la Muntele Athos s i se adue in tar o parte din moaste (capul si o min), care fur asezate in mnstirea de curind intemeiat la Curtea de Arges. Cind, in 15 august 1517, se svirî sfintirea mnstirii Curtea de Arge, in prezenta unui numeros sobor de clugri si mitropoliti din toate centrele Rsritului ortodox, Neagoe insrcin pe clugrul Gavril, protul Muntelui Athos protul era un fei de presedinte al republicii de mnstiri din Athos s scrie viata patriarhului Nifon, ale crui moaste fuseser aduse in tar. Protul Gavril fusese clugr in aceeasi mnstire Dionisiat din Athos, in care isi petrecuse ultimii si ani patriarhul; deci il cunoscuse de aproape. Incepind s scrie viata Sf. Nifon, Gavril, dup modelul literaturii hagiografice, a amestecat in viata real a sfintului si elemente supranaturale, care justificau aureola de sfint pe care i-a creat-o biserica. Aceast viata a sfintului, redactat in limba greae, a fost tradus apoi in limba romn si se pstreaz in patru manuscrise din veacurile al XVIIIlea si al XIX-lea din Biblioteca Academiei Romne, si au fost studiate temeinic de diaconul N. Popescu in Analele Academiei Romne, si de D. Mazilu intr-o lucrare publicat intr-o colectie de studii a Seminarului nostru de istoria literaturii romne vechi, aprut in 1928 sub titlul Contributii privitoare la istoria literaturii romne. In aceast viat a Sfintului Nifon, scris de Gavril Protul, sint intretesute ins si date istorice interesante petrecute in Tara Romneasc pe timpul a patru domni: Radu cel Mare (14961508), Mihnea cel Ru (1508 1510), Vldu^ (15101512) fi Neagoe Basarab (15121521). Aceasta parte din Viata lui Nifon este de fapt o cronica plin de amnunte dramatice, in care este inftisat istoria tulbure a Trii Romnesti de la Radu cel Mare pin la Neagoe Basarab, impciuitorul.
:140
Domnii anteriori lui Neagoe cu exceptia lui Radu cel Mare, care a fcut totusi pcatul de a izgoni pe Nifon din tar au fost ri si lacomi fi au adus zarv fi sfisieri interne. Mihnea, feciorul lui Dracea Armaful, era desfrinat, lacom, crud si dufman neimpcat al Basarabilor, pe care vroia s-i distrug. Vldut era nerecunosctor fi sperjur, fiindc, dup ce a cptat tronul cu sprijinul boierilor Basarabi fi dup ce s-a legat prin jurmint inaintea pafei de la Dunre c dac va face vreun ru neamului basarabesc, sabia pafei s-i taie capul cu mare rufine fi s-i piarz neamul din tar, totusi, intetit de Bogdan, cumnatul lui Radu cel Mare, a cutat s pun la cale pieirea Basarabilor. Pe acest fond intunecat de domnii nestatornice, de rzbunri de comploturi, de pribegii fi de rzvrtiri, se intretes detalii interesante care ne redau coloritul vremii, ca de exemplu: scena complotului urzit de Mihnea cu logoftul Stoican, in beciurile palatului domnesc, intre butiile de vin, dup ce au dat afar pivnicerii, sau scena cu feciorul de cas din neamul Basarabilor care, de frica domnului, se ascunde intr-o butie goal si descoper complotul ambele utilizate de Odobescu in nuvela Mihnea cel Ru. Nu mai putin interesant prin dramatismul ei este scena cind Neagoe a incoltit cu pilcul de ostafi, in mnstirea Cotmeana, pe fiul lui Mihnea, care scap, impreun cu feciorul lui Stoica, in toiul noptii, pe o fereastr, desculti, descinfi fi fr islice", sau scena cind Neagoe, mai mare peste vintorii de la curtea lui Radu cel Mare, aducea ln ascuns hran patriarhului Nifon, in zilele de grea urgie ale acestuia. Aceste detalii de senzatie ale vremii, strfns legate de persoana domnului si a familiei sale, pe care protul Muntelui Athos nu le-a putut afla decit de la cineva din intimii domnului, dac nu de la domnul insufi, concentreaz de la inceput interesul cititorului asupra personalittii lui Neagoe. Domnia lui apare ca o er de impciuire fi linifte in tar, de larg oblduire a crestinttii din Rsritul musulman, de princiar drnicie pin in cele mai indeprtate unghiuri ale ortodoxiei. Lista milosteniilor imprtite de el la Muntele Athos se insir bogat, cu toate amnuntele: Iar mnstirea lui Ariton, care de opfte s chiam Cotlomuz, care o au inceput a o zidi den temelie Radu Vod, Neagoe Vod o au svirfit fi cu toate frmsetile si podoabele o au podobit den luntru fi dinafar, iar imprejur'o au ingrdit cu zid. Si o au fcut biseric Sfintului Nicolae fctoriul de minuni cu turle, chilii fi trapezarie, pimnita fi magupiia, maghemita, grdina si poart mic fi mare, bolnit fi osptrie fi dohirie, jitnit fi vistirie fi alte case de toat treaba. Iar biseric fi chiliile le-au umplut de frmseti fi li-au svirfit de acoperemint; iar biseric si tinda o au acoperit tot cu plumb si au pus pe la ferestri cu stiele si o au si tirnosit cu blagosloveniia arhiereului fi a protului si a altor egumeni de la alte mnstiri. Si fcu cinste mare tuturor fi-i drui cu daruri mari si s duser cari-si pre la locurile sale, cumare bucurie multmind lui Dumnezeu. Afijdirea fcu o pristaniste in Ascalun la mare, s fie de corbieri si o corabie mare, alta mic cu tot ce trebuieste fi o au zidit cu zid imprejur; si au fcut o cul cu arme fi cu turnuri, s le fie de paz. i alte metohuri cu de toate au zidit si au fcut, si bine le-a tocmit, den care are mnstirea mult venit. i au pus numele ei: Lavra cea mare a Tri Muntenesti. 141 Iar Lavra a lui sveatii Atanasie toat biseric cea mare cu oltariul fi cu
tinzile le-au innoit. i au impreunat plumbul cel vechiu cu altul nou fi o au acoperit toat de iznoav; si toat clisemita o au zidit din temeliej fi au fcut vase de treaba bisericii de aur si de argint fi zevese cusute cu sirm de aur prea infrmsetate au dat, si au fcut fi mertic mare eite 90.000 de talere de an. Iar in Lavra Iverului, a lui sveatii Evtemie factoriul de minuni, pre sus pre ziduri au adus ap cu urloiul, ca de 2 mile de loc de departe, fi cu mult bogtie o au inbogtit. Iar cinstita a lui doamn, Despina, dat-au o zvase, cusut tot sirm de aur fi prea infrmsetat, s o puie inaintea sfintei fi fctoarei de minuni icoanei, in care este scris chipul Preacuratei Fecioar fi Maicii lui Dumnezeu Mariia, care s chiam Portrif, care au venit pre mare la acea minstire cu mare minune, cum s afl scris de dinsa. Iar la minstirea Pantocrator au fcut mari zidiri ca fi la Ivera fi au druit multe daruri. In Lavra cea mare a Hilandarului iar au adus ap, tot ca la Iver. Iar in ludata minstire Vatoped toemi s se dea mil pre an, ca fi la Lavra lui sveatii Atanasie, fi au pus pre fctoarea de minuni icoana a Preacistii un mr de aur cu mrgritar fi cu pietri scumpe; fi zidi fi pimnit mare din temelie. i au impodobit fi marea minstire Xeropotam, c au fcut o trapezrie din temelie fi pimnit. Iar la sveati Pavel au zidit o cul den temelie, s fie de straj. Ce vom mai inmulti cuvintele, spuind toate minstirile pe rind! ? C toate minstirile den sfint Muntele Atonului le-au imbogtit cu bani, cu sate fi dobitoace inc le-au dat fi multe ziduri au fcut. i fu ctitor mare a toat Sfetagora." Se infir apoi binefacerile fcute la mnstirea cea mare din Tarigrad, la muntele Sinai, la Ierusalim, in mgura Misiei, la mnstirea Oreiscului, unde sint moaftele sfintului Grigorie, fctorul de minuni", in Evlava, in Machedonia la mnstirea Cuceina fi in alte multe locuri: Ce vom mai spune deosebi lucrurile fi minstirile carele le-au miluit? S zicem depreun toate eite sunt in Evrota, in Trachiia, in Elada, in Ahiia, in Iliric, in Cambania, in Elispont, in Misia, in Machidonia, in Tetuliia,' in Sermie, in Lugdonie, in Petlagoniia, in Dalmatia fi in toate laturile de la rsrit pin la apus fi de la amiazzi pin la amiaznoapte ... i nu numai creftinilor fu bun, ce si pginilor, fi fu tuturor tat milostiv, asemuindu-se Domnului celui ceresc, care strlucefte soarele su fi ploa fi pre cei buni si pre cei ri." Detaliile despre multimea binefacerilor fi strlucirea domnitorului Neagoe in tot Rsritul sint asa de multe, incit ne intrebm dac intentia lui Gavril Protul a fost de a preamri viata lui Nifon sau domnia lui Neagoe Cronica se incheie cu artarea innoirilor si ctitoriilor din tar: la mnstirea Tismana, la Nucetul, spargerea mitropoliei din Arges si zidirea din temelie a mnstirii Curtea de Arge, tot din piatr cioplit .si netezit si spat cu flori". ' Ea se incheie cu tirnosirea mnstirii, la care au luat parte, alturi de clerul $i clugrii din tar, toti egumenii de la Muntele Athos cu protul in frunte i patriarhii Rsritului. Prin structura ei, Viata patriarhuliii Nifon nu este numai o biografie cu
:142
caracter legendr a sfintului, ci este in acelasi timp si o cronica interna a trii, scris la curte si menit s inftiseze intr-o lumin de apoteoz domnia i personalitatea lui Neagoe Basarab, in inftisarea lui de protector al intregii crestintti ortodoxe. Ea prezint din acest punct de vedere o important aparte si se situeaz pe acelasi plan cu Invtturile lui Neagoe ctre fiul su T eodosie. Din pricina importantei pe care Nifon a avut-o in reorganizarea vietii noastre religioase, din pricina faptului c moastele sale se pstreaz la noi, la Curtea de Arge$, si, mai ales, din cauz c in Viata sa elementele biografice se intretes continuu cu viata istoric a trii, opera lui Gravril Protul a fost intercalat in marea compilatie de cronici a Trii Romnefti, alctuit in a doua jumtate a veacului al XVII-lea, pe vremea lui Serban Cantacuzino, de ctre logoftul Stoica Ludescu, btrina slug a Cantacuzenilor", cum se numeste el insusi. In partea intercalat in cronic, Stoica Ludescu a lsat ins la o parte inceputul fi sfirsitul din viata sfintului, adic partea din viata acestuia care, petredndu-se pe pmmt strain, nu avea legtur strins cu tara noastr. Dup epoca lui Neagoe Basarab, trebuie s trecem tocmai in vremea lui Mihai Viteazul, pentru ca s dm iarsi de urme ale istoriografiei muntene.
BIBLIOGRAFIE , Viata Sf. Nifon a fost publicat intiia dat de B. P. H a s d e o in Arhiva istoric a Romniei, I, 2, Bucuresti, 1865, p. 133 150, sub titlul Biograf ia Patriarhului Nifon in Turcia fitn Teara Romneasc, scris de Gabriehi superiorulu Muntelui Athos. A doua oar de I o s i f N a n i e s c u s i C o n s t a n t i n E r b i c e a n u , Viata si traiul Sjintiei Sale Printelui nostru, Nifon, Patriarhul Tarigradului, Bucuresti, 1888, dup un ms. din anul 1682, copiat in schitul Trivalea din Pitesti, de ieromonahul loan ot Ristrita. Erlitia cea mai bun este a lui Tit S i m e d r e a , Episcopul Hotinului: Vieata si traiul Sfintului Nifon, Mitropolitul Constantinopolului, dup acelasi ms. care a stat la baza editiei Naniescu. in prefat se indic si celelalte ms. din Biblioteca Academiei Romane si se arat criteriile de transcriere. La ms. din Biblioteca Academiei Romne citate de Tit Simedrea este de adogat si versiunea, cea, mai veche, pstrat in ms. de la Blai, care cuprinde si Invtturile lui Neagoe, copiat circa 1654 si care a apartinut domnului Stefan Cantacuzino (cf. V a s i l e G r e c u, in Convorbiri literare, LVII, 1939, p. 1857 si extras). Versiunea Vietii Sf. Nifon cuprins in compilatia lui Stoica Ludescu a fost publicat in: Magazinul istorie pentru Dacia, IV, p. 231 272, V, p. 3 32; Istoria Trii Romnesti, de cind au desclecat pravoslavnicii crestini, ed. I o a n i d, Bucuresti, 1859, p. 4 37. Studii. Despre patriarhul Nifon: D i a c o n u l N i c o l a e P o p e s c u , Nifon II Patriarhul Constantinopolului, in Analele Academiei Romne, seria II, Mem. sect. istorice, tom XXXVI, p. 731798 (tez de doctorat la Universitatea din Viena). Cf. si D. M a z i l u , in Contributiuni privitoare la istoria literaturii romne (Facultatea de litere din Bucuresti, Seminarul de istorie a literaturii romne Epoca veche Bucuresti, 1928): Contributiuni la studiu* vietii Sfintului Nifon, Patriarhul Constantinopolului, p. 2 1 si urm.; D. R u s s o , Studii istorict greco-romne. Opere postume, Bucuresti, 1939, Fundatia pentru literatura si art Regele Carol II I, p. 21-34. ,
CRONICA LUI MIHAI VITEAZUL Se ftie c strlucitele victorii ale lui Mihai Viteazul impotriva turcilor, incursiunile lui norocoase in sudul Dunrii au aprins ndejdile crestinilor din Balcani, care vedeau in el un mintuitor de sub jugul paginilor. Epopeea lui militar cu tragicul ei sfirsit a fost cintat in versuri de doi greci. Primul a 143 fost chiar vistiernicul su, Stavrinos, care, dup uciderea miseleasc a
domnului, in cetatea Bistritei, unde se afla inchis in noptile de 1 fi 2 februarie, la lumina stelelor", a cintat in versuri populre grecesti vitejia lui Mihai, care niciodat n-a pus pret pe viata sa si in nici o lupt nu a crutat capul su". Poema lui Stavrinos a incput in mina lui Panos Pepans, care a publicat-o la Venetia, in 16381. Ea s-a bucurat de o mare popularitate; s-a retiprit in numeroase editii si a trit in lumea greac pin in vremurile noastre ca o adevrat carte popular. A fost cunoscut fi citit fi la noi, fiindc a fost utilizat de cronicarul lui Nicolae Mavrocordat, Radu Popescu, fi a fost tradus, mai tirziu, pe la 1837, in versuri romnefti, de Teodor M. Eliat, colaboratorul lui Anton Pann. Poema lui Stavrinos a avut succes fi in lumea slavilor de rsrit, unde a fost prescurtat fi pus in versuri. AI doilea eontemporan 'grec, Gh. Palamed, care tria intre ucrainienii din Polonia, ca interpret de limb greac la curtea strlucitului duce de Ostrog, cneazul Vasile", unul din prietenii lui Mihai Viteazul, a fost ispitit s aftearn fi el in versuri faptele de arme ale domnului roman. Cronica lui Palamed nu a cunoscut ins popularitatea cronicii lui Stavrinos. Ea nu ne este cunoscut pin acum decit dintr-un singur manuscris, pstrat in British Museum, de unde a scos-o la lumin elenistul Emile Legrand. Dar defi n-a avut rspindire, totufi ea aduce inc o mrturie a marilor ndejdi pe care creftintatea din Orient le pusese in geniul politic al eroului romn. Cit de popular a rmas figura lui Mihai Viteazul, nu numai intre crturari ci fi in masele adinci ale lumii balcanice pin azi, ne-o dovedesc cintecele populre grecefti, ca cel auzit de Emile Legrand din gura unui cerfetor pe strzile Rusciucului, in 1871, si cules de Teodor Burada in Macedonia, precum si numeroasele reminiscent e despre vitejia lui in baladele sirbesti si bulgresti. Ba pin si pe coastele Adriatice ale Ragusei ai crei fii, ca Baba Novae, luptau sub steagurile lui Mihai Viteazul a ajuns vestea despre vitejiile romnefti, cintate intr-un fragment rmas de pe urma cunoscutului poet ragusan Antun Sasin. Tot atit de celebru a fost Mihai Viteazul in Occident. Solii lui bateau necontenit drumurile Vienei, Pragi si Italiei. Ba pin si in indeprtata Spanie ajungeau trimisii lui, pentru a cere ajutorul crestinttii impotriva dusmanului comun. In anii din urm, profesorul italian Angelo Pernice a descoperit in arhivele italiene un memoriu al lui Mihai Viteazul, de o deosebit important, fiindc, in afar de detaliile interesante asupra luptei de la Clugreni, memoriul da pe fat si ceva din firea hotrit si energic a domnului. Avizele italiene si plachetele franceze un fei de ziare ale timpului care se desfceau in pietele dinaintea catedralelor aduceau la cunostinta publicului victoriile lui Mihai Viteazul si ale valahilor impotriva turcilor. Entuziasmul care a cuprins atunci masele populre a atitat si imaginatia
1 Primi editie este din 163S, publicat cu indemnul si cheltuiala arhiereului grec din Venetia, Panos Pepans din Pogoniana Epirului, compatriotul lui Matei al Mirelor. In aceasta editie vine intli poema lui Matei al Mirelor si apoi poemi lui Stavrinos. In editia din 1672 ordinea a fost schimbat: intii Stavrinos ji apoi Matei al Mirelor (cf. V. Grecu, Articole mrunte, 1940, p. 11- 14). Despre editiile lui Stavrinos cf. siD. Russ a in N6;e>.).r| VOHVqf.1 cav, VI (1909), EunntYt, p. 498, n. 2. :144
scriitorilor. ln Italia, cunoscutul scriitor popular Giulio Casare Croce un Anton Pann italian al secolului al XVII-lea intr-o dram care a avut mai multe editii, Sotte- ranea confusione o vera tragedia sopra la morte din Sindm Bass, famoso capi- tanio di Turchi, inftisind in infern pe rivalul lui Mihai Viteazul la scaunul de judecat al lui Minos, descrie lupta de la Clugreni cu multe amnunte istorice: ruperea podului, cderea pasei in mocirlele de la Neajlov. ln Spania, insufi Lope de Vega a evocat in drama El prodigioso capitdn tenacitatea caracterului lui Mihai si avintul rzboinic al ostasilor si, desi lucrurile sint umbrite putin prin reclama fcut lui Sigismund Bathory. Chiar si la unguri s-au gsit cronicari si poeti populari care au povestit cu tendinte diferite viata zbuciumat si domnia plin de fapte rsuntoare a lui Mihai-vod. Era dar firesc ca Mihai Viteazul, care intrupa, dup cum se vede, atitea ndejdi, nu numai ale poporului su, dar ale intregii crestintti apsat sub stpinire pgin, care si-a jertfit viata cum spune insufi ca s capete un loc in crestintate, s nzuiasc si el, ca si Stefan cel Mare, s lse viitorimii amintirea faptelor lui rzboinice si a strduintelor sale. Si el a gsit astfel un cronicar al domniei intr-un logoft al su: Teodosie Rudeanu. Acesta era un oltean dirz si istet, mina lui dreapt in timpul campaniei intreprins impotriva lui Ieremia Movil. Pe vremea cind viteazul domn pornise in fruntea ostilor s cucereasc Moldova, Teodosie Rudeanu rmsese in Ardeal, ca un fei de guvernator al provinciei de curind cucerit. Mihai Viteazul se afla toemai la hotarele Moldovei cind sosir in Ardeal comisari trimisi de impratul Germaniei. Acestia, temindu-se de complicatiile ce se puteau ivi, veniser s struiasc pe ling domnul romn ca s renunte la campania lui in Moldova. Teodosie Rudeanu, care cunostea intentiile precise si firea hotrit a domnului su, a pus s se aresteze comisarii imperiali si i-a tinut inchisi pin ce Mihai Viteazul a cucerit Moldova; apoi i-a pus in libertate, cerindu-si scuze pentru neintelegerea iscat fi pentru vexatiunea la care i-a supus 1. Acest om energic si diplomat a fost cronicarul lui Mihai Viteazul. Dar, din nenorocire, cronica lui ni s-a pierdut in forma original. Simburele ei ni s-a pstrat ins intr-o traducere latineasc. In lunile de var iunie fi iulie 1597, se afla la curtea din Tirgovifte a domnului roman un sol german, Baltasar Walter cel Tinr, din Silesia (Baldassar Waltherus Junior). Acolo, solul german se intilnefte cu un sol polon, Andrei Tarnowski, unul din cei mai buni prieteni ai domnului romn. care tradusese in polon cronica logofatului lui Mihai Viteazul. Aceast versiune polon a fost apoi tradus fi prelucrat in limba latin de Baltasar Walter, dup cum mrturisefte el insufi: La indemnul lor este vorba de citiva brbati prea luminati fi prin generoasa mijlocire a mritului domn Andreiu Tarnow, care pin acum s-a ilustrat in mai multe tri pre unde a fost trimis in mai bine de 15 solii, unul din cei mai intimi amici ai domnului Mihai, ciftigaiu in lunile iunie fi iulie 1597, pe cind m aflam la curtea din Tirgovifte, o scurt descriere a acelor 145
1Hurmu?aki, Documente, XII, p. 580 919.
fapte, compus de dumnealui cancelariul <= logofatul) in limba romneasc si aprobat de ctre insup domnul. Aceasta descriere intoarsa pre limba polon, eu, traducind-o in latinefte, o imbrcai in cele mai alese circumstance, adunate nu atit de la romni, cit de la alti insemnati fi demni de credint osteni. Din aceasta mrturie a lui Baltasar Walter rezult c la curtea lui Mihai Viteazul se scria, sub ochii domnului, de ctre logofatul lui, o cronica in limba romn. Aceasta nu trebuie s ne surprind, deoarece din cancelaria lui Mihai Viteazul pornesc si hrisoave scrise tot in limba national. Cronica aceasta scris in limba romn a fost apoi tradus in limba polon de Andrei Tarnowski, iar din limba polon a fost transpus apoi in limba latin de Walter junior, care ins a impodobit-o cu cele mai alese circumstante, adunate nu atit de la romni, cit de la alti insemnafi fi demni de credint osteni. Baltasar Walter a trimis apoi traducerea latin a cronicii in Germania* printr-un delegat polon, Stanislas Golscii, castelan de Haliciu si cpitan de Bar. Doi ani mai tirziu, Walter, intorcindu-se din misiunile lui in Orient, sftuit de prietenii si, a tiprit traducerea latin a cronicii la Gorliz, in Silezia, la anul 1597, dedicind opera patronilor si, consulii din Gorliz, Hoffmann de Hennersdorf si Bartolomeu Scultet, matematicul. Cronica aceasta se opreste la anul 1597. Defi in traducere latin, ea constituie totusi prin ideile ei un document de cel mai mare pret pentru cunoasterea mentalittii romnefti din epoca marelui domn. Dar, din nenorocire, Baltasar Walter nu s-a mrginit s traduc exact in limba latin textul transpus in polon de Andrei Tarnowski, care fi el s-a pierdut sau nu s-a descoperit inc, dac cumva se mai pstreaz in cine ftie ce colt de bibliotec. Walter insufi ne spune c, traducind-o in limba latin, a imbrcat-o ,,cu cele mai alese circumstante", pe care le-a adunat zice el ,,nu atit de la romni, cit de la ostafii cei mai alesi si mai demni de credint. Prin urm are, opera lui nu este o traducere a cranicii de la curtea lui Mihai Viteazul, ci este o prelucrare a acesteia. Fondul primitiv al cronicii a fost amplificat nu numai cu podoabe stilistice, dar si cu stiri nou pe care traductorul ]e-a putut culege si cu lucruri despre care are uneori grija s ni le precizeze. I a t bunoar, citeva , exemple: Psmenind de ordinele trimise de sultanul Murat al III-lea pasei din Silistra ca s treac Dunrea si s aseze in scaunul Trii Romnesti pe Stefan, Baltasar Walter adaug: Pre acest tefan il vzurm si noi de citeva ori la 15f- 7, pre la Sf. Mihail, la masa strlucitului delegat al Poloniei, avind capul acoperit cu un turban sau mvelitoare turceasc si din propriile lui cuvinte aflarm acestea, desi mai pre scurt". Dup lupta de la Clugreni, el introduce de asemenea un episod duios, cules la curtea lui Mihai Viteazul: Spre a odihni inima cititorului dup atitea scene singeroase, aflarm cu cale de a insemna aci cum doi cerbi domesticiti insotir pe Mihai in mai multe expeditiuni rzboinice. Ei se aflau mai cu seam ling cortul domnului ; stteau de fat in rzboaie si lupte, mergind curagios, cind inaintea lui, cind alturea de el. Nici zgomotul bombelor, nici fulgerele tunurilor nu-i inspi- mintau, ci auzind vuietul se ridicau in dou picioare fi
:146
stteau putin privind. Ei sttur astfel martori neclintiti, impotriva obiceiului acestor animale, la lupta purtat cu Sinan Pasa la Clugreni. Aci, unui dintr-insii pierind din intimplare, cellalt de durere merse de se ascunse in pdure... Acest fapt se adevereaz prin mrturiile domnului Mihai si a multor alti ostasi demni de credint. Dac inlturm acestea si altele asemenea, se pune intrebarea: avem posibilitatea de a reconstrui cronica pierdut a lui Teodosie Rudeanul, si cum? ln compilatia de cronici ale 'J'rii Romnesti, pe care a fcut-o in epoca lui erban Cantacuzino logoftul Stoica Ludescu, btrina slug a Cantacuzenilor, si care povesteste istoria Trii Romnefti de la mtemeiere, a fost incorporat si o cronic a domniei lui Mihai Viteazul, cu urmtorul titlu pe care-1 dau dup versiunea publicat de N. Blcescu (in Magazinul istorie, tomul IV, p. 277): De aicea se incepe istoria lui Mihaiu Vod, fiul lui Petrasco Vod, carele au fcut multe rzboaie cu turcii pentru cretintate, precum de aicea inainte se arat. Este dar c in acest capitol care in structura compilatiei este destul de intins fat de celelalte - avem de-a face cu copia unei cronici contemporane. Ce raporturi se pot stabili intre aceast cronic fi intre traducerea si compilatia latin a lui Baltasar Walter? Inlturind interpolrile vdite ale traduetorului german stirile noi pe care el fnsufi spune c le-a cules de la diferiti martori, impresiunile lui personale despre prpdul tinuturilor pustiite prin invazia oftirilor turcefti fi ttrefti, ori accentele calde de adme admiratie pentru domnul romn ' cronica lui inc nu se suprapune exact peste partea corespunztoare din compilatia lui Stoica Ludescu. Desi Baltasar omite, se pare, din cronica romneasc ce a avut-o la baza, unele stiri care puteau fi neplcute ungurilor - de exemplu atitudinea neloial a lui Sigismund Bathori dup victoriile lui Mihai Viteazul asupra ttarilor gsim ins pentru momentele mai importante ale campaniei lui Mihai Viteazul impotriva turcilor ftiri mai bogate, detalii mai precise la traductorul german. E mai mult viat, mai mult miscare; se simte mai bine timbrul contemporaneittii in opera lui Walter. i cu toate acestea ambele cronici in schema lor se suprapun una peste alta; se vede bine c este aceeasi urzeal, aceeasi impletire a evenimentelor in aceeasi succesiune: durerile pe care le indura tara sub cotropirea turceasc, hotrirea domnului si a boierilor de a izbvi poporul de apsarea turceasc, alianta cu Sigismund Bathori, semnalul revolutiei prin uciderea turcilor din Bucuresti si atacarea raialei turcesti a Giurgiului, invazia lui Mustafa Pasa, vizirul, cu pretendentul Bogdan de peste Dunre fi a ttarilor, luptele victorioase ale Buzestilor cu ttarii la Putinei si la Serptesti, respingerea turcilor peste Dunre, atacarea si arderea Silistrei, a Hirsovei si a Brilei care era pe atunci raia turceasc, lupta de la Clugreni, retragerea de la Stoenefti, sosirea ajutoarelor din Ardeal si Moldova si curtirea trii de turci, luptele ulterioare cu ttarii, trecerea Dunrii si atacul de la Nicopole fi imprejurimi si, in sfirsit, incercarea turcilor147 de a se impca cu Mihai Viteazul prin daruri pompoase fi prin fgduieli s.
a.
Avem dar la baza ambelor cronici un fond comun; aceeasi canava, care intr-o parte a fost amplificat, intr-alta simplificat, canava care foarte probabil a trebuit s fie cronica scris la curtea lui Mihai Viteazul. Cum se explic atunci faptul c aceast cronica nu ni s-a pstrat in intregul ei in compilatia lui Stoica Ludescu? Si ce reprezint versiunea pe care a copiat-o btrina slug" a Cantacuzenilor ? Faptul c intre cronica logoftului lui Mihai Viteazul fi compilatia lui Stoica Ludescu s-a scurs mai bine de un veac si jumtate nu este suficient pentru a explica simplificrile si prescurtrile, cci in genere manuscrisele de cronici nu prea se simplificau. In versiunea lui Stoica Ludescu se gsesc, precum a artat d. N. Iorga, o serie de stiri interesante privitoare la vitejiile Buzef tilor si care se vd bine c au fost adugate de cineva care fcea parte din familie, ca de pild: in uciderea turcilor la Bucuresti din 2 noiembrie 1594 semnalul rscoalei cronica ne spune c intr-acel rzboiu fu rnit Stroe Buzescul la mvna sting. Buzestii sint pomeniti pretutindeni: in luptele cu ttarii, in soliile trimise la Sigismund Bathori; vitejiile lor sint totdeauna artate intr-o lumin simpatic, ca bunoar in lupta de la Nicopole: 0 ceat de turci se intoarse cu mare hrborie asupra lui Mihaiu Vod. i atuncea se alese unui den turci cu sulita si o imponcis asupra pintecului lui Mihai si o infipse in pintece. Iar Mihaiu Vod, deaca vzu c piere, el apuc sulita cu amindou minile de fier fi cuta in toate prtile ca s-i vin cineva den boiari ajutoriu, s-l isbveasc den peire. Si altii mai aproape nu se aflar, fr doi boiari, anume Preia Buzescu si cu frate-su Stroe Stol- nicul; ei grbir si tiar capul turcului, si pre cealelalte sotii ale lui, fi isbvir pre Mihaiu Vod din minile turcilor, si mult brbtie artar Bmestii inaintea lui Mihaiu Vod, c se luptar cu vrjmasii si isbvir pre domnul lor de peire." Cronica domniei lui Mihai Viteazul, intercalat in compilatia lui Stoica Ludescu, este dar, dup cum se pare, o copie alterat dup cronica scris la curtea lui Mihai Viteazul, iefit ins, dup cum a artat d. Iorga, din cercul familiei Buzestilor. Cronica scris din porunca domnului fi sub ochii lui s-a pierdut, dup cum s-a pierdut si cronica scris la curtea lui Stefan cel Mare. O fatalitate dramatic a urmarit astfei strduinta celor mai mari domni ai trecutului romnesc de a consemna in scris pentru viitorime izbinzile ciftigate de neamul nostru sub conducerea lor in lupta contra pginilor, pentru aprarea cresti- ntîi.
BIBLIOGRAFIE Opera lui Stavrinos a aprut sub titlul: AvS jotya eiat? xo EaEeaxxou yai vSpetoxxou Mtx<xr\X oeSa, Venezia, 1638. Traducere in limba romn: T e o d o r M . E l i a t, Vestiteie vitejii ale lui Mihai Vod, ce au stpinit Tara Rumneasc si Ardealul de la anul 1588<sic>si pin la 1601, care mai intii s-au tiprit in limba greceasc la anul 1806, in Vinetiia, in poezie, de sme- ritul ierommah Neofit, iar acum inttieas dat tradus din greceste in rumneste de Teodor M. Eliat si date in tipiriu cu cheltuiala si cu indeminarea unor iubitori de inmultirea crtilor in limba romneasc. Traducerea lui T. Eliat a fost reprodus de G. D e m . T e o d o - r e s c u in Literatura si arta romn, II, 1897, p. 307 327, si de N. I o r g a , la
:148
Vlenii de Munte, in 1910. O alt traducere de M a x i m a fost publicat de P a p i u I l a r i a n in Tezaur de monumente istorice, Bucuresti, 1862, I, p. 285 326. Studii. E u g e n i e P r e d e s c u , in Magazinul istoric pentru Dacia, I, (1845), p. 251 276; G. D e m . T e o d o r e s c u , Studii neogrece despre romni. Vistiernicul Stavrinos mitropolitul Matei al Mirelor, in Literatura si arta romn, I, 1896, p. 280 291; D. R u s s o , Poema lui Stavrinos. Modeleie si imitatorii lui Stvrinos. Stavrinos fi Matei al Mirelor imitati de Diacrusis. Stavrinos si Matei al Mirelor imitati de Ignatie Petrifis. Stavrinos imitat de Spontis, in Studii istorice greco-romne. Opere postume, tomul I, Bucuresti, 1939, p. 114 144. Rezumatul slavo-rus al poemei lui Stavrinos a fost descoperit de regretatul I u 1 i a n t e f n e s c u intr-un ms. de la Schottenkloster din Viena (codex 609 din sec. al XVIII-lea); vezi articolul acestuia in Revista istoric romn, IV, 1934, p. 141174 (si extras). Gkeorghe Palamed. Manuscrisul se pstreaz la British Museum din Londra, sub nr. 5573. Textul a fost publicat de E m i l e L e g r a n d in Bibliotheque grecque vulgaire, Paris, 1881, vol. I., p. 183230. Titlul este: foxopia JtspiBXOuaa naaq x? npi;ei<; x<*t v8paya0ta<; Xai noXinoug to Sxfamneo xou MixafiX ota, aevm OyypoXaxta?,
TpauauXa- via?, MoXSaiag, gm? xfju fjpgpau xfj? xeXeuxfj? axo Jtap rempyiou xou naXannSp, Ypatpsioa xai noir|0si5a xuyxvoio; fev xfj xo fex^^poxd xou Sooxo? xfi? 'Ooxpoiac Xupiou xvs?n aaAeiou, 6v gxet 1607, ht|Vi Sexeupi, ei? xa? 15, &v Ocrtpoia
(Istoria cuprinzind toate faptele, vitejiile si rlboaiele prea strlucitului Mihai Vod, domnul Trii Romnesti, al Transilvaniei si al Moldovei, pin in ziua mortii sale, scris si versificat de Gheorghe Palamed, cind se afla la curtea prea srluciului duce de Ostrov, domnul Domn Vasile Cneazul, in anul 1607, 15 deeentbrie, in Ostrov). Textul a fost tradus in limba romn de O. T a f r a 1 i, Pcitna lui Gheorghe Palamide, in Literatura si arta romn, 1905 (si extras). Studii, afar de notiêle lui Legrand: G. De m; T e o d o r e s c u , articolul mai sus-citat in Literatura si arta romn, I, 1896 97, p. 429437 si C. E r b i c e a n u , ibidem, p. 475 487 si 564 577; A n d r e a s H o r v a t h , Grg historids enek Mihly vajddrol, Budapesta, 1935; E>. R u s s o , Studii istorice greco-romne. Opere postume, I, 1939, p. 145151 Poema lui Gh. Palamed. tiri privitoare la Mihai Viteazul in Diarium Martini Crusii, la D. R u s s o , op. cit. p. 15 156. Pentru cintece populre grecesti despre Mihai Viteazul v. E m i l e L e g r a n d , , Recueil de chansons populaires grecques publiees et traduites pour la premiere fois (in Collection de monuments pour servir Ietude de la langue neohellenique, nouvelle serie, nr. 1), si T e o d of B u r a d a, Convorbiri literare, XXV (1891 1892), p. 263 264 (nr. 11 $i 12 aprute ca mimr jubiliar) si D. R u s s o , Studii istorice greco-romne, p. 109113. Pentru Mihai Viteazul in folclorul balcanic: A 1. I o r d a n , Mihai Viteazul in folclorul balcanic, in Revista istoric romn, VVI, 1935 1936, p. 361 381. In literatura ungureasc: A n d r e i V e r e s s, Cintece istorice vechi unguresti despre. romni, in Memoriile Academiei Romne, Sect. lit., seria III, tom. Ill, 3, (1925), p. 1821,, 56 (1935 1936), p. 361381. Pentru Mihai Viteazul la cronicarii unguri: I o a c h i m C r & c i u n, Cronicarul Szamoskzy si insemnarile lui privitoare la romni, 1566 1608, Cluj, 1928. Univ. Regele Ferdinand I Bibi. Inst, de ist. na-f., II. Pentru raporturile lui Mihai Viteazul cu Spania si despre el in plachetele Occidentului si la fcroati v. Etudes roumaines sous les auspices de I'Ecole Roumaine en France, I, Trois memoir es sur Michel le Brave presentes par AI. C i o r n e s c u , C h a r l e s G l l n e r , E m i l e T u r d e a n u , Bucarest, 1938; AI. C i o r n e s c u , Michel le Brave et la politique espagnole, p . 5 1 9 ; G . G l l n e r , Quelques plaquettes franfaises contemporaines sur Michel le 149 Brave, p. 20 40; E m i l e T u r d e a n u , Quelques ragusains aupres de Michel le Brave, p. 41
72. Despre poemul lui Antun Sasin, Razboj od Turaka (Rzboiul contra turcilor), p. 7 1 72. Pentru Mihai Viteazul in literatura italian: N. C a r t o j a n , O dram popular italian a lui Giulio Cesare Croce despre Sinan-Papa si vitejiile romnesti, extras din Omagiul frafilcr Alexandru si Ion I. Lpedatu, Bucuresti, 1936. Pentru Mihai Viteazul in literatura spaniol: A. P o p e s c u-T e 1 e g a, Dou drame de Lope de Vega interesind istoria si literatura romnilor, Craiova, Ramuri, 1936. Cronica lui B a l t a s a r W a l t e r , Brevis et vera descriptio rerum ab illust. ampliss. et fortis militiae contra patriae suae reiq. pub. christianae hostes duce ac Dn. Dn. Ion Michaele, Moldaviae Transalpinae sive Walachiae Palatino gestarum in eiusdem aula Tervisana fidelitcr collecta opera et studio Baldassaris Waltheri, Jun. S. 1599, Gorlicii, Typis Johannis Rhambae. Ea a fost apoi reprodus in colectia: N i c o l a o s R e u s n e r , Rerum memorabilium.. Exegeses sive narrationes historicae, Frankfurt, 1603. Textul latin, insotit de traducere romneasc, a fost reprodus la noi de A. P a p i n 1 1 a r i a n, in Tesaurul de monument e istorice pentru Romania, I, 1862, p. 151 ?i notele p. 52 76. Versiunea romneasc din compilatia atribuit lui Constantin Cpitanul Filipescu saw Radu Popescu, Istoriile domnilor Trii Romnesti, a fost publicat d e T r e b o n i u L a u r ' i a n s i N i c o l a e B l c e s c u in Magasinul istori c pentru Dacia, I, 1845, p. 224 239. O alt versiune publicat de S t o i c a N i c o l a e s c n , in Revista pentru istorie, arheotogie si filologie, XI, p. 125 136. . ,.. Pentru cadrul istorie al domniei lui Mihai Viteazul i pentru Stavrinos si Tarnowski, vezi N. I o r g a, Istoria lui Mihai Viteazul, 2 vol., Bucuresti, 1935, ?i P. P. P a n a i t e s c n , Mihai Viteazu,. Bticure^ti, 193$. Studii despre cronicile muntene: N. . I o r g a , . Analele Acadz- Rom., Mem. sect. ist., XXI, Bucuresti, 1899. , . . Memorial lui Mihai Viteazul descoperit de A n g e l o P e r n i c e in arhivele din Florenta a. fost publicat in Arhivio Storico Italiano, 1925 (LXXXIII), p. 249 297; o traducere in limba romn a dat A u r e l D e c e i, Luptele lui Mihai Viteazul povestite de el insusi, Biblioteca poporan a Asociatiunii, Sibiu, 1926, an. XVI, nr. 137. Despre memoriu, cf. N. I o r g a. i.9 Istorie a lui Mihai Vitgsuttl de el insusi, ia Analele Acad. Rom., Mem. sect. ist., s. Ill, -i. V, mem. 9.
DE LA MATEI BASARAB 1 VASILE LUPU PlN LA ERB AN CANTACUZINO SI D. CANTEMIR EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU
PRIVIRI GENERALE
Dup tragedia asasinrii lui Mihai Viteazul in Cimpia Turdei, urmeaza vremuri tulburi de lupte interne fi de rzboaie singeroase cu ungurii, pin cind zrile incep s se insenineze cu urcarea pe tron a lui Matei Basarab si Vasile Lupu, ca exponenti ai curentului national. Strlucirea pe trimul cultural a acestor dou domnii a fost umbrita prin rivalitti si lupte. In evolutia culturii romnesti ins, gsim in aceasta epoc citeva trsturi comune, rezultate pe de o parte din identitatea de structur a poporului, pe de alta din ambianta politic asemntoare. Primul aspect interesant al epocei lui Matei Basarab fi Vasile Lupu este rolul de protectori ai creftinttii ortodoxe din Balcani, pe care au continuat s-l joace, defi acest rol incepe s le fie disputat de tarii Rusiei. Mergind pe drumul bttorit de la Alexandru Basaraba de toti domnii Trii Romnefti, dar mai ales de Neagoe, ctitorul a toat Sfeta Gora", Matei Basarab a revrsat fi el din plin darurile voievodale romnefti in toate
:150
eolturile ortodoxe ale trilor balcanice. Crtile iesite din tipografiile sale se adreseaz, precum o spun lmurit prefetele, nu numai evlaviosului neam al patriei noastre, ci si neamurilor inrudite cu noi dup credint fi avind acelasi vestit dialect slavonesc ca limb, si cu deosebire... bulgarilor, sirbilor..." Matei Basarab, ca si inaintafii si, a zidit peste Dunre biserici ca de exemplu Sfinta Petka la Vidinsi a trimis daruri in bani, in crti si in manuscrise iluminate cu miniaturi. tirile culese in anii din urm de Emil Turdeanu au pus in lumin daniile domnului muntean in Serbia (la mnstirile Milesevo, Sopocani, Studenica, Papratije, Trebinje s.a.). Cltoriile lui Marcu Beza in Orient au dat peste urmele generozittii romnefti din epoca lui Matei Basarab in mnstirile din Grecia fi din insulele Arhipelagului. Mila ereftineasca fi daniile voievozilor romni izvorite din cel mai curat sentiment religis fi nepingrit de nici un gind viclean de cutropire, cum 1-au vadit, mai tirziu, cei ce si-au asumat rolul de protectori ai creftinttii au atras la curtile din Tirgovifte si din Iafi clugri fi prelati din tot Orientul. Cei mai numerosi sint crturarii greci, ca: Dionisie Comnen, secretarul lui Matei Basarab, care a ajuns mai tirziu, in 1671^ patriarh al Constantino- polului 1; Mitrofan Kritopulos, patriarhul Alexandriei, care-si fcuse studiile la Oxford si care a murit m Jar a Romneasc, la 1639; Paisie, patriarhul lerusalimului; Atanasie Patellaros, care a stat la Galati doisprezece ani, in mnstirea Sf. Nicolae; Paisie Ligaridis, care-si fcuse studiile la Roma, in- tretinut de conationalul Leo Allatio, bibliotecarul Vaticanului; Meletie Si- rigul si patriarhul arab Macarie, cruia Vasile Lupu ii fgduise s-i plteasc datoriile patriarhiei 2. Alturi de acestia se intilnesc numeroase fete bisericesti venite din trile slave sud-dunrene, ca: mitropolitul de Inu-Lipova, Longhin Brankovie, care a stat in mnstirea Coman, de pe trmul Arge- sului; mitropolitul de Kratovo, Mihail, sau mitropolitul de Pec, Gavril, care a oficiat inaintea domnului, impreun cu patriarhul arab Macarie, slujba in biseric domneasc, in ziua de Sf. Nicolae fi de Crciunul anului 1653 3; precum fi delegatii de clugri ruteni din mnstirile Galitiei, sau, in sfirfit, clugri rufi, ca de exemplu Suhanov, trimis din Moscova in Orient, pentru a aduce manuscrise religioase fi multi altii. Azilul acordat marilor fete bisericefti din Rsritul grecesc a deschis in trile noastre o directie nou: incepe s se cunoasc fi s se pretuiasc limba greac. In aceasta epoc apar la noi primele traduceri fcute direct dup izvoadele grecefti. De alt parte, afluxul crturarilor ortodocsi in trile noastre, intr-o vreme cind credint pravoslavnic era amenintat, aduce o inviorare in viata literar. Sint sugestive pentru intelegerea fierberii pe care o adusese, in viata de cultur teologic a Trii Romnefti, aceast intilnire a prelatilor ortodocsi din Rsrit notele pe care ni le d in ziarul su de cltorie clugrul Suhanov despre discutiile dogmatice incinse in Tirgovifte, la masa mitropo1D. R u s s o , Studii istorice greco-romne, I, p. 232. 2 I o r g a , Ist. Bisericii rom. si a vietii religioase, I, p. 315316. 3E m i 1 T u r d e a n u , i n Cercetri literare, III, p. 174. 151
litului Stefan, unde grecii Paisie Ligaridis, Vlasie si Meletie Sirigul cu o incredere prezumtioas in ftiinta lor, care intimida pe bietul clugr rus aduceau in sprijinul prerilor lor citate din opera Sfintului loan Damasceanul, aprut de curind la Venetia. Asemenea discutiuni pasionau nu numai cercurile conductoare ale clerului, ci se intinseser mai departe si in lumea boierilor crturari de la curtea lui Matei Basarab. Clugrul franciscan de origine croat, Rafael Levacovic, care venea din Roma, in vara anului 1638, chemat de Matei Basarab ca s ia directia tipografiei, sttea de vorb cu Udriste Nsturel despre necesitatea unirii cu Roma fi despre superioritatea doctrinei catolice. Si alti boieri de la curtea lui Matei Basarab se pasionau pentru problemele teologice, ca de exemplu Istrate, fiul lui Stroe Leurdeanu, cstorit cu fiica lui Nicolae Ptrafcu o nepoat deci a lui Mihai Viteazu. Istrate a pus pe Ianache Misirliu, care stia s citeasc si s serie limba turceasc, s-i scoat o copie de pe confesiunea pe care patriarhul Ghenadie II Scholarios a scris-o din insrcinarea lui Mohamed II, cuceritorul Constantinopolului. Domnul insufi nu putea rmine strin de aceste discutii. Se poate spune cu drept cuvint c in acele vremuri, cind in sudul Dunrii viata religioas era inbusit sub stpinirea pgin si in Ardeal de Calvinism, domnii nostrii luaser sub ocrotirea lor viata spiritual a popoarelor creatine ortodoxe. Trile noastre deveniser astfei centrul ortodoxiei. De aceea porneste din trile noastre lupta impotriva calvinismului. A doua trstur caracteristic a epocei este aparitia in cultur romneasc a ideii de unitate national. Unirea celor trei tri surori, infptuit prin spada lui Mihai Viteazul, desi nu fusese pregtit sufleteste si desi n-a dinuit decit citeva luni, totufi a lsat in sufletele romnefti urmele ei fi trebuia s duc cu timpul la exprimarea clar a conftiintei unittii nationale. In Transilvania, ungurii, incepind cu Gavril Bethlen, isi indoiser sfortrile pentru a rupe legturile de credint religioas care uneau de veacuri pe romnii supufi coroanei lor cu principatele vecine. Zadarnic patriarhul Constantinopolului le atrage atentia asupra comunittii de singe a romnilor fi ii previne c o prefacere de lege la cei dintii <adic la ardeleni) n-ar fi ingduit-o niciodat domnii vecini din principate, ci mai mult decit sigur vor pune piedici, dac nu cu armele, mcar cu ascunse intetiri, ungurii nu dau indrt. Dup cum ne arat documentele pe care le vom analiza mai jos, prin intimidri, prin silnicii, prin publicatii, ei se zbat s atrag pe transilvneni la confesiunea calvin. Impotriva tendintei de calvinizare, se ridic dup cum fuseser preveniti romnii din principatele supuse suveranittii turcesti. Un superior instinct de ras a imprtit in chip simetric rolurile intre Moldova fi Muntenia, in aceast lupt care nu se ddea numai pentru credint. Moldova lui Vasile Lupu, care a fcut mult opozitie principilor ardeleni, a luat pozitie ftis, participind la dou sinoade unul pus la cale de mitropolitul Kievului, de origine moldovean, Petru Movil, altul de mitropolitul Varlaam al Moldovei fi a atacat calvinismul in insfi inima lui, in principiile dogmatice. Muntenia lui Matei Basarab, care avea legturi de aliant cu Gheorghe Rkczy I fi II, a stat fi ea de-a curmeziful Reformei, venind in ajutorul romnilor transilvneni pe alt cale. Un punct fundamental in programul de
:152
lupt al reformatilor calvini era nationalizarea serviciului divin in biserica romneasc din Ardeal. O cedare ins pe acest teren ar fi putut atrage dup sine, mai curind sau mai tirziu, fi admiterea celorlalte puncte de divergent dintre calvinism fi ortodoxism. Mentinerea limbii slave in oficierea cultului era deci atunci o msur impus nu numai de traditia moftenit din mofi-strmosi, ci si de necesitatea de a pstra intact unitatea etnic. De la urcarea sa pe tronul Trii Romnefti, Matei Basarab s-a strduit s intreasc traditia ortodox in form slav la intreg neamul romnesc, aducind tipografii cu litere chirilice in tar fi publicind crtile de ritual in limba slav. Prefata crtilor sale o spune rspicat c ele se adreseaz drept credinciosului si evlaviosului neam al patriei noastre fi altor neamuri inrudite cu noi dup credint fi avind acelafi vestit dialect slavonesc ca limb... ungrovlahilor, moldovlahilor. Este clar aci ideea solidarittii nationale prin biseric, in limba slav. Dealtfel, in epoca aceasta ifi face drum in cultura romneasc fi ideea unittii nationale. Mitropolitul Varlaam, stringind sobor dintr-amindou prtile, si din Teara Romneasc fi din Teara Moldovei", spune mai dar c serie Rspunsul la Catehismul ealvinese pentru cei cu noi de un niam romni, pretutindenea tuturor ce s afl in prtile Ardealului; iar in Ardeal, Simion Stefan, amintind c rumnii nu griesc in toate trele intr-un chip", se scuz dac n-a izbutit s se fae inteles de toti: nu-i de vina noastr, ce-i de vina celui ce-au rsfirat rumnii printralte tri, de sau mestecat cuvintele cu alte limbi". Ideea unittii neamului o gsim ins formulat cu tot relieful cuvenit la marii cronicari moldoveni, care, in contact cu istoriografia polon, s-au ridicat pin la obirsia comun a intregului neam desprtit 111 trei state diferite. Sufletul romnesc, inchis mult vreme in hotarele inguste ale culturii sud-slave, era fi in aceasta epoc in cutarea unor noi orizonturi. Experience vechi: impresiile aduse de soliile marilor domni in Occident, contactul intim cu cultura Apusului a unor domni ca Radu Mihnea, care-si fcuse instructia in Venetia, sau a lui Petru Cercel, pribeag la curtile italiene fi franceze, al- ctuitor de frumoase stihuri italiene, accesul unor studenti din trile romnefti mai ales din Ardeal in fcoli fi universitti strine, incercrile unui Despot Eraclidul de a infiinta cu profesori adufi din Apus scoli superioare si atitea alte prilejuri ii fceau pe ai noftri s nu se simt la larg in spatiul culturii orientale, in care erau tinuti prin puterea traditiei, prin forta imprejurrilor de care s-a vorbit mai sus si prin suveranitatea turceasc. Instinctul lor de ras fi de cultur ii ducea uneori peste vicisitudinile vremurilor ctre marele izvor de ap X7ie al latinittii. Cind am ajuns in virsta adolescentei mrturiseste Udrifte Nsturel am dobindit in acelafi timp, in inima mea, prin gratia lui Dumnezeu, o mare si aprins dragoste pentru limba romn sau latin, inrudit in chip evident cu a noastr, in asa fel c, neavind aproape alte ginduri in cugetul si inima mea, zi fi noapte fr incetare eram aprins pentru limba latin fi pentru invtarea ei. A mers asa pin cind un profesor, care invta intelepciunea si stiinta, a binevoit s adape setea inimei mele care ardea de dragostea pentru invtarea acestei limbi..." 1
1P. P. P a n a i t e s c u , L'influence de Voeuvre de Pierre Mogila, p . 8 3 .
153
Avem dovezi documentare c aceeafi nzuint ctre noi zri de cultura zcea nu numai in clasele conductoare, dar fi in masele mai adinci ale neamului. Din chiar epoca lui Matei Basarab avem stiri despre doi tineri romni care ifi fceau studiile in colegiul De propaganda fide" din Roma. Unui era Mihail, fiul lui Paul, din Cimpulungul judetului Muscel. Fusese adus la Roma fi instalat acolo in colegiul Urban, de misionarul Venanzo Berardi da MontOttone, din ordinul Minoritilor Conventuali. Al doilea era un adolescent a crui viat aventuroas e un mic roman. Fusese pretindea el - copil de cas in curtea domnease. Plecase cu domnul Trii Romnefti la Constantinopol, la virsta de 12 ani. Invatase acolo greaca vulgar fi turceasca. Plecase apoi in insula Chios, unde se apropiase de iezuiti; im- brtifase catolicismul fi de-acolo plecase cu scrisorile de recomandare ctre secretarul colegiului din Roma. Dou luni a btut strzile cettii eterne, pin cind a deprins putin limba italian. In cele din urm, a fost admis in colegiu, unde se intilni cu cimpulungeanul. Ce du uevenit acefti doi premergtori in colegiul de propaganda din Roma, de unde, un veac fi jumtate mai tirziu, tineretul plecat din Ardealul suferintelor romnefti a adus ideea regenerrii nationale nu stim. In volbura vremurilor au pierit fr s lse nici o urm. Contactul cu cultur latin a fost ins mai rodnic in Moldova. coala intemeiat de Vasile Lupu in mnstirea Trei Ierarhi, cu profesori trimisi de la Academia teologic din Kiev, de mitropolitul Petru Movil, precum fi colegiile iezuite din Moldova au deschis, dup cum se va vedea mai jos, o mica pirtie ctre cultur latin. Dar contactul binefctor cu cultur latin sa produs mai intens in fcolile iezuite ale Poloniei, unde vlstarele boierimii moldovene, desfundind ideea originii romane fi ftiri privitoare la tara lor, au deschis un drum nou in cultur romneasc. Din contactul cu istoriografia polon a primit imboldul de a alctui cronica in limba national Grigore Ureche, marele vornic de la curtea lui Vasile Lupu fi contemporanul mitropolitului Varlaam. Imboldul dat, la rindul lui, de Ureche a fost afa de puternic, incit, cu toate frmintrile timpurilor nestatornice care au urmat dup prbufirea lui Vasile Lupu, firul istoriei nationale a fost continuat de Miron Costin, care si-a fcut fi el studiile in Polonia fi care a pus in plin lumin ideea originii romane. Ideea a fost apoi reluat de fiul lui Miron, Nicolae Costin, a trecut dup aceea la Dimitrie Cantemir si in Muntenia la stolnicul Constantin Cantacuzino. i pe trimul vietii religioase, activitatea literar inceput cu strlucire in epoca lui Matei Basarab fi Vasile Lupu a fost continuat, in ciuda vitregiei vremurilor care au urmat. In Moldova, contemporanul lui Miron Costin, mitropolitul Dosoftei, d arip versului fi incepe munca grea de traducere a crtilor de ritual in limba romn, care avea s duc la nationalizarea serviciului divin in biseric. Opera de nationalizare a slujbei religioase este apoi reluat fi continuat in Muntenia de mitropolitul Antim Ivireanu. In capitolele ce urmeaz, pentru a pstra un fir unitar in expunere, vom inftisa intii evolutia literaturii religioase de la Matei Basarab si Vasile Lupu pin la mitropolitul Dosoftei inclusiv, dup care vom inftifa literatura istoric mai intii in Moldova fi apoi in Muntenia fi in Transilvania.
BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istorie al epocii: X. I o r g a , Istoria romnilor, vol. VI Monarhii, Bucuresti, :154
1938; util inc: A. D. X e n o p o 1, Istoria romnilor, ed. a III-a ingrijit de I. Vladescu, vol. VII, Bucuresti, Cartea romneasc, 1929; N. I o r g a, Istoria bisericii rom- ncsti si a vietii religioase a romnilor, ed. a II-a, vol. I, Buc., 1929; N. I o r g a , Istoria Ute- *aturii romnesti, vol. I, P. Suru, Bucuresti, 1925; S e x t i l P u s c a r i u , Istoria literaturii romne, epoca veche, ed. a II*a revzut si intregit, Sibiu, 1930 (foarte util bibliografia de a sfirfit); Dr. G i o r g e P a s c u , Istoria literaturii si limbii romane, sec. XVII, Iasi, Viata romneasc, 1922; N. I o r g a , Istoria invtmintalui romnesc, Bucuresti, Casa Scoalelor, Pentru raporturile religioase si culturale ale jrilor romnesti cu Orientul ortodox, pe ling studiile lui N. Iorga, Marcu Beza, Emil Turdeanu s.a. citate la p 43 45, a se vedea acum si preot Dm. T. B o d o g a e, Ajutoarele romnesti la mnstirile din sfintul Munte Athos, Sibiu, 1941. Versurile lui Petru Cercel publicate de S t e f a n o G u a z z o , Dialoghi piacevoli, Venetia, 1590, si ed. Il-a, 1604 au fost reproduse pentru intiiasi dat la noi de M. K o g a l n i c e a n u , Histoire de la Dacie... Berlin, 1837, p. 244 246, nota. Pentru studenti romni: N. D r g a n u, Cei dintii studenti romni ardeleni la universittile pusene, extras din. Anuarul Institutului de istorie nationals, din Cluj, IV, Bucuresti, Cartea romneasc, 1929. Pentru Mihail fiul lui Paul si Stefan Valahul in colegiul De propaganda fide: F r a n c i s c P a l l , Date inedite privitoare la legturile culturale italo-romne din mijlocul veacului al XVII-lea, in A. M a r cu, Studii italiene, VI, 1939, p. 45 69; I. M i n e a, Din istoria culturii romnesti, I, Iasi.
1928.
UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL

Istoria culturii romnesti din epoca lui Matei Basarab si Vasile Lupu nu ar putea fi inteleas dac nu ne-am opri aci si asupra unui mare crturar, vlstar de domni moldoveni si munteni cci tatl su a domnit si in Muntenia care a rivnit si el s fie domn, dar care, dup ce a vzut inchise drumurile intrrii in tara sa, a rmas intre strini si a ajuns mitropolit al Kievului. Petru Movil, rupt dintre ai nostri, a devenit una din figurile proeminente in istoria culturii ucrainene din secolul al XVII-lea. Invtatul rus Venelin spunea: Se pune intrebarea care din cei doi brbati cu numele de Petru este reformatorul indrznet al imperiului rusesc si cruia prin urmare i se cuvine titlul istorie de mare: Petru I, xmpratul Rusiei, sau Petru Movil? Petru Movil a fost fiul lui Simeon Movil, fratele lui Ieremia fi rivalul lui Mihai Viteazul. Tragediile familiei sale 1-au impins mai mult spre studii fi meditatie. In 1627, cind visurile lui de a recuceri, cu ajutorul polonilor, tronul ocupat pe rind de unchiul su, de tatl, de verii fi de fratii si sint spulberate, dup indemnul mitropolitului Kievului, Iov Boretki, la mnstirea cruia isi petrecea adesea verile, Petru Movil renunt la purpura domneasc fi imbrae rasa de monah in mnstirea Pecerska din Kiev. Aci ajunge repede arhimandrit, pentru ca, fase ani mai tirziu, dup moartea lui Iov Boretki, s fie mitropolit. Pe atunci Ucraina se afla sub stpinire polon fi pentru biserica ortodox rutean, affienintat in existenta ei de biserica catolic a Poloniei, la care se adoga fi curentul uniatilor (care primiser unirea cu Roma recunoscind pe pap, dar pstrau serviciul divin in limba slav), urcarea lui P. Movil pe scaunul mitropolitan a fost o adevrat mmtuire. Prin cultura, prin traditiile familiare, prin legturile lui de rudenie fi prietenie cu nobilimea polon, el izbuti s dobindeasc in jurul scaunului su mitropolitan un prestigiu mtr-adevr princiar. 155 Inc de pe cind era arhimandrit in lavra din Pecerska, Petru Movil infiint
acolo o tipografie, care, impreun cu cea din Lwow, a desffurat o activitate din cele mai rodnice pentru biserica ortodox a rufilor. Din aceste tipografii au iefit o serie de tiprituri care au fost aduse in Tara Romneasc de mefterii trimifi de Petru Movil lui Matei Basarab fi care au servit mai tirziu de model tipriturilor muntene. Paralel cu tipografia, el a intemeiat in mnstirea Bratca r Frtia o- fcoal vestit, o adevrat academie teologic, din care avea s porneasc tn curind un curent nou de primenire in cultura ruseasc. In atmosfera mtimecat fi greoaie de ignorant in care lincezea clerul ortodox rutean, Petru Movil se strduieste s introduc cele dintii raze de lumin ale culturii latine occidentale. El isi ddea bine seama c biseric ortodox rutean, rmas in urm sub raportul culturii, nu putea rezista atacurilor indreptate din lagrul iezuitilor si uniatilor poloni decit premenindu-se si intrindu-se cu toat armatura culturii moderne a timpului su. Stiinta timpului zicea Petru Movil este pentru biseric ortodox intocmai ca oglinzile lui Arhimede, care, concentrind razele solare asupra corbiilor dusmane care se apropiau de trmurile Siracuzei, le ardeau. Cultura timpului ins nu putea fi cutat nici in cultura slavon si nici in cea bizantin, care la inceputul timpurilor moderne se stinseser. Numai cultura latin a Occidentului, premenit prin Renastere, putea svirsi minunea de a regenera viata intelectual a clerului ortodox si de a-i imprumuta armele cu care s poat rezista atacurilor indreptate din taberele vrjmase. De aceea, in programul de studii al academiei teologice, P. Movil introdusese pe primul plan: latina, cu studiul retoricei, dialecticei, poeziei si filozofiei. Dar cu toat viata lui de munca aprig inchinat operei de ridicare a bisericii rutene, totusi mitropolitul Petru Movil n-a rupt cu totul legturile cu patria mum. In primele crti iesite din tipografia lui, Pecerska, pe cind era numai arhimandrit, el semneaz fiul domnului Moldovei" si adaog sterna celor dou principate romnefti. Dac mai tirziu renunt la aceste traditii ale familiei fi la aceste reminiscente ale patriei sale, o face desigur pentru a se confunda in spiritul de umilint al vietii clugresti, a acelor aprigi munci- tori anonimi, dispretuitori de tot ceea ce era mrire pminteasc, care semnau munca lor: pctosul robul lui Dumnezeu". Totusi niciodat nu si-a ascuns originea lui romneasc. Elevii si din academia teologic i-au inchinat un volum de versuri omagiale, fi, fcind aluzie la originea lui romneasc, ii plsmuiesc o genealogie care-1 face s se scoboare din eroul roman Mucius Scaevola. In scrisorile lui pastorale, face in multe rinduri aluzie la strmosii lui romni. Am cheltuit spune el intr-un rind ortodocfilor din Minsk avutiile strmofilor mei domni ai Moldovei pentru nevoile bisericii." Iar unui din adversarii si il acuz c era inconjurat numai de servitori moldoveni. Nostalgia dup tara fi neamul su se vede continuu in cursul vietii lui. In 1637 cumpra o Evanghelie cu miniaturi scris pe vremea lui tefan cel Mare, pe care o druia marei lavre Pecerska: s fie acolo pe veci neclintit la hramul Prea Curatei Nsctoarei de Dumnezeu mnstirii Pecerska, unde va fi ingropat trupul meu". In alt rind, inaltmd in Ucraina polonez, la Golosvienski, a biseric, !i pune ca hram pe Sfintul loan cel Nou de la Suceava, patronul Moldovei sale. In 1645 a venit la Iafi s celebreze cstoria fiicei lui Vasile
:156
Lupu, Maria, cu principele lituan Ianusz Radziwill. Astfel stind lucrurile, cine ftie dac, in afar de motive de tactic, alegerea Iafilor ca locul cel mai nimerit pentru marele sinod al ortodocfilor in care avea s se discute ideile normative ale ortodoxiei, fat de Catehismul atribuit lui Chiril Lucaris, nu va fi fost determinat si de amintirile copilriei care-1 legau de oraful in care domniser ai lui? . .. .. . Ortodoxia tria atunci o mare drama. In jurul scaunului patriarhal din Constantinopol se ddeau lupte aprige in care patimile pamintesti se amestecau cu lucrurile divine. . In martie 1633 apruse la Geneva, in limba latin, o confesiune de credint ortodox, datat din Constantinopol, martie 1629, si in care se fceau citeva concesii punctului de vedere al confesiunii caivine. Opera a fost atribuit patriarhului Chiril Lucaris, care se alla in legtur cu cercurile reformate din mediul cosmopolit al Constantinopolului: consulul olandez Corneliu Haga, predicatorul ambasadei olandeze, un fost profesor calvinist la Geneva si ambasadorul Angliei. Dusmanii patriarhului, in frunte cu Chiril Contaris din Veria si Atanasie Pattelaros, ridic lumea impotriva lui Lucaris, acuzindu-1 de erezie. Ambasadorul Frantei sustine curentul de agitatie impotriva patriarhului care se sprijinea pe cercurile reformate. Lupta dezln| uit este inversunat. Chiril Lucaris este de cinci ori depus de turci si tot de atitea ori readus in scaunul patriarhal prin sprijinul prietenilor si, pin cind in cele din urm turcii, indir- jiti, il ucid. Moartea tragic a lui Chiril Lucaris nu poate pune capt agitatiei. Succesorul lui, Chiril Contaris din Veria, are aceeafi soart. Dou sinoade care au loc la Constantinopol, unui in 1638 fi altul in 1642, fi in care s-a anatemizat confesiunea lui Chiril Lucaris, n-au izbutit s aduc lumii ortodoxe pacea de care avea nevoie. Pace cu atit mai necesar, cu cit in centrul si rsritul Europei in Ardeal, in Polonia fi in Ucraina ortodoxia pierduse continuu terenul dinaintea catolicismului, care gsise formula unirii cu Roma, dinaintea curentelor de reform. . , Mrturisirea ortodox si sinodul de la Iasi. La aceast grea rspintie din viata bisericii ortodoxe apare mitropolitul Petru Movil. Cele dou sinoade constantinopolitane fcuser o oper negativ: anatemizaser confesiunea atribuit lui Chiril Lucaris. Lipsea pentru mtreaga ortodoxie ins o oper pozitiv de costructie normativ. Aceast sarcin i-a luat-o Petru Movil. Dup ce a lucrat mai multi ani la Mrturisirea de credint ortodox, a convocat un sinod la Kiev in 1640, in care s-a discutat si admis opera. Trebuia ins ca Mrturisirea s fie intrit intr-un sinod ecumenic. Dar Constantinopolul, in care erau inc vii luptele dintre partizanii fi adversarii lui Chiril Lucaris, nu era prielnic pentru dezbateri. Fu ales Iafii, al crui domnitor pltea pe atunci datoriile patriarhiilor. Mitropolitul Kievului nu veni ins in perosan, ci trimise o delegatie de trei teologi, in frunte cu Isaia Trofimovici, doctor in teologie fi egumenul mnastrii Nikolska. Patriarhul a fost reprezentat fi el prin doi delegati: fostul mitropolit de Nicea, Porfirie, fi marele predicator al patriarhiei, Meletie Syrigos. Muntenii s-au abtinut din pricina vrajbei iscate intre Vasile Lupu fi Matei Basarab. Moldovenii au fost reprezentati prin mitropolitul Varlaam, prin episcopii de Roman, Rduti fi Hufi, prin egumenul mnstirii Trei Sfetitele, unde s-au tinut fedintele sinodului. Sinodul a inceput 157 la sfisitul lui august 1642 fi a durat trei luni. edintele au fost secrete fi
prezidate de Vasile Lupu, pe care patriarhul Constantinopolului, Parthenie, il numefte promahos"-prim lupttor f i distrugtorul curagios al ereziei". De la inceput ins se ivesc neintelegeri. Grecii voiau ca sinodul iefean s-fi insufeasc hotririle sinoadelor din Constantinopol impotriva lui Chiril Lucaris fi in special s se adopte opera intocmit de Meletie Sirigul. Rusii se opuneau la condamnarea lui Chiril Lucaris. 1 Ei cereau s se discute in sinod numai Mrturisirea de credint a lui Petru Movil, ceea ce, in cele din urm, grecii au trebuit s primeasc in urma interventiei lui Vasile Lupu fi a clerului moldovean, care se strduiau s impace cele dou tabere. Dup indelungate dezbateri, Mrturisirea lui Petru Movil a fost primit, cu suprimri fi corectri fcute de Meletie Syrigos. Opera imprtit in trei prti: 1. credint, tratat pe baza simbolului Niceo-Constantinopolitan; 2. speranta, lmurind rugciunea dominical fi cele zece fericiri i 3: mila, cuprinzind invataturile ortodoxe despre pcat, despre decalog, despre invocarea sfintilor fi cultul icoanelor fi al moaftelor a fost apoi aprobat de patriarhul din Constantinopol ca oper normativ pentru intreaga biseric ortodox. Ea a fost tradus in rusefte la Kiev in 1645. ln 1662, opera a fost tiprit in limba greac si latin la Amsterdam, cu cheltuiala lui Panaiot Nicusi. In 1691, opera, tradus in romnefte de fratii Greceanu, cu ajutorul stolnicului Constantin Cantacuzino, s-a tiprit de episcopul Mitrofan in tipografia episcopiei din Buzu. Opt ani mai tirziu, din porunca domnului Constantin Brincoveanu, ieromonahul Antim Ivireanu scoate o nou editie a textului grecesc, in mnstirea de pe insula lacului Snagov, din preajma Bucureftilor. Cu deosebire la noi opera lui Petru Movil s-a bucurat de o intins rspindire fi s-a retiprit fi retradus in nenumrate edi|ii, pin in vremurile noastre, cci avem editii tiprite la mnstirea Neamtu in 1844, de Scriban, si in 1864; la Sibiu, 1855; la Iafi, 1874; Bucurefti, 1745, 1827, 1853; o penultim editie a aprut in 1899 sub auspiciile sfintului sinod; ultima la Sibiu in 1914. Marele sprijin pe care Petru Movil 1-a adus culturii romnefti a fost Ins trimiterea de material tipografic fi de mefteri fi crturari pentru infiintarea tiparnitelor fi a Academiei teologice de la Iafi.
BIBLIOGRAFIE . G h e n a d i e E n c e a n u , Petru Movil, extras din revista Biserica ortodox romn, VII, 1883, $i VIII, 1884; Z. Ar b o r e , Petru Movil, mitropolitul Chievului, in Tinerimea romn, Bucuresti, XVI, vol. I, p. 94 si urm.; E m i l e P i c o t , Pierre Movil (Mogil), i n E m i l e L e g r a n d , Bibliographie hellenique, au XVII-eme siecle, IV, Paris, 1896, p. 104 156; P. P. P a n a i t e s c u , h'influence de Voeuvre de Pierre Mogila archeveque de Kiev dans les Principautes roumaines (extras din Melanges de lEcole Rottmaine en France, V, 1926), Paris, Gamber, 1926; S. G o l u b e v , Kievskij mitropolit Petr Mogila sego spodviSniki, Kiev,
1Pentru dou motive. Intii pentru c o condamnare a doctrinei calvine de ctre rusi ar fi indispus pe principii litvani din Polonia, pe care se sprijinea Petru Movil. $i al doilea pentru c invinuirea adus lui Chiril Lucaris nu prea destul de intemeiat. Patriarhul Ierusa- limului Teofan, care venise la Kiev ca s sfinteasc pe mitropolitul Petru Movil, declarase de calomnii iezuite zvonurile dup care Chiril Lucaris ar fi trecut la Calvinism, si de apocrif Catehismul aprut la Geneva. Dac ne gindim la brbtia cu care a aprat ortodoxia romnilor ardeleni impotriva injonctiunilor principelui Bethlen Gabor, chiar in anul in care era datat confesiunea din Geneva, 1629 (vezi mai jos, p 180), atunci trebuie s recunoastem c Petru Movil si delegatii si aveau dreptate. :158
!S98, 2 volume; bibliografia ruseasc complet la P. P. P a n a i t e s c u , opera citat mai sus, p. 93 95: P. P. P a n a i t e s c u , Un autograf al lui Petru Movil pe un tetraevanghel ,al lui Stefan cel Mare (extras din Revista istoric romn, IX, 1939), Bunuresti, 1940. Pentru edijriile romnesti ale Mrturisirii ortodoxe: I. B i a n u , N e r v a H o d o s s i D a n S i m o - n e s c u , Bibliografia veche romneasc, I, p. 321, 378; II, p. 224; III, p. 553. In Biblioteca Academiei Romne se gsesc editii moderne tiprite la: Neamt, 1844; Sibiu, 1855; Neamt, 1864; Iasi, 1874; Bucuresti, 1895 (editia sfintului sinod, cu o prefat de mitropolitul Ghenadie privitoare la istoricul textului si editiile lui); A n t o i n e M a l v y e t M a r c e l V i l l e r , La confession ortodoxe de Pierre Moghila, Metropolite
de Kiev (16331646), approuvee par les Patriarches grecs du XVIl-e siede. Texte latin inedit avec introduction et notes critiques, Roma, Paris, 1927 (tomul X, nr. 39, din Orientalia Christiana); vezi si
recenzia lui M. J u g i e in Echos dOrient, XXXII (1929), p. 414 430, unde se struie asupra izvoarelor catolice folosite de P. Movil. Despre opera lui Petru Movil in legtur cu celelalte confesiuni ortodoxe: Textul grecesc la Ion M i h a 1 c e s c o, r|craup? TfJ<; p9o8oîa; Die Bekentnisse und die wichtigsten
Glaubenszeugnisse der griechischen-orientalischen Kirche im Originaltext, nebst einleitenden Bemerkungen, Leipzig, 1904, p. 22 122; Hurmuzaki, Doc. supl. II, p. 2, p. IV, p. I, p. 688 siurm,; J.
M i h a l c e s c o , La Theologie symbolique au point de vue de l'Eglise orthodoxe orientale, Bucarest, Paris, J. Gamber, 1932, p. 75 79. LTn portret al lui P. Movil la mnstirea Suceviâ: I. D. S t e f n e s c u , in Revista istoric romn, IV, 1934, p. 71-75. Despre Chiril Lucaris si sinoadele din Constantinopol, Kiev si Iasi a se vedea si O r e s t e T a f r a 1 i, Chiesa ortodossa e riforma nei secoli XVI e XVII (estratto da Religio, vol. XI, 1935), Roma (Rezumatul a 14 lecîuni tinute la Ecole des Hautes-Etudes din Paris, in 1934); J. M i h a l c e s c o , Les idees calvinistes du Patriarche Cyrille Lukaris, in Revue d'Histoire et de Philosophie Religieuse, 1931, p. 506. Despre Chiril Lucaris:Kupido? Aouxapi$,1572 1638, Atena, 1939.
LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB

cultura. La curtea din Tirgoviste a lui Matei Basarab, necontenifc cercetat de soli strini, de emisari papali fi de mari patriarhi ai Rsritului, in rgazurile de liniste si pace pe care le lsau rzboaiele cu Vasile Lupu, era vesnic treaz gindul de a inzestra tara cu mnstiri si bisericipatruzeci la numr cu mori de hirtie, cu tiparnite si cu mesteri tipografi. Domnul s-a strduit s dea o viat nou si cancelariei domnesti, nu numai completind numrul logofetilor cunosctori de limbi strine, ci fi cutind caligrafi iscusiti, care au dat o fcrma mai estetic hrisoavelor sale. Cu toat concurenta pe care o fceau crtile tiprite, totufi arta caligrafiei si a miniaturii era inca in floare fi avem din aceasta epoe vreo citeva exemplare de manuscrise cu miniaturi de o rar frumusete, ca de exemplu Slujbenicul, copiat in 1653 din porunca mitropolitului tefan, pstrat acum in Biblioteca Academiei Romne, sub nr. 1790, sau Evangheliarul scris de ieromonahul Porfirie in 1633, pstrat in Biblioteca patriarhiei din Constantinopol, sau Evanghelia mitropolitului Anania din 1651, scris pentru mitropolia din Tirgoviste, dus mai tirziu la Belgrad, sau Evangheliarul lui Silion Rusu, monahul de la mnstirea Dealul. In aceasta munc de cultur, Matei Basarab era sustinut, pe ling mitropolitii Teofil si tefan si pe ling boierii din divan, de sotia lui, doamna Elina, si de fratele ei, invtatul boier Udrifte Nsturel.
Udrifte Nsturel si sora lui, doamna Elina, sint copiii lui Radu Postelnicuf Nsturel fi ai jupinesei Calea Calomfirescu, fata din casa domneasc a lui Mihai Vod Viteazul". DOAMNA ELINA a fost una din acele frumoase icoane feminine care se desprinde din trecutul romnesc intr-o lumin de aureol, imprtindu-fi vremea intre grijile casei (cind cutind, dup cum se vede din scrisorile ei, izvoade de peteare fi mai mari fi mai mici", ori seminte de flori de tot feliul") si intre grijile domniei (cind tinind locul sotului su in scaunul domnesc, cind ajutind rnitii sositi de pe cimpul de lupt fi cerind sibienilor s-i trimeat, fr zbav", un cherurgus bun", cind, in sfirfit, punind la cale cu un gust ales ctitorii mnstirefti fi locasuri de recreare sufleteasc). Arhidiaconul Paul de Alep, care a insotit pe patriarhul arab Macarie in cltoria lui la curtea lui Matei Basarab, ne descrie in cartea sa minunatul palat de pe mosia printeasc Fieresti unde a fost primit de doamna Elina: un palat care nu are egal in lume, afar numai poate in tara frincilor", zidit pe dinafar si pe dinluntru" de mesteri adusi din Ungaria, cu piatr poleit", marmor, adus din Turcia. Chiar boltile si pardoselile pivnitelor, galeriile etc. sint lucrate greu cu piatr bun, care provoac admiratia privitorului. Cladirea are trei caturi fi e atit de frumoas, incit imprftie toate grijile sufletului. Ar fi zadarnic s incerc o descriere a interiorului admirabil aranjat in apartament." Ea a patronat si suportat spezele pentru imprimarea Trioiului sirbesc din 1649, cerut de clugri sirbi din Muntele Athos. Neavind copii, doamna Elina si sotul ei au infiat, in martie 1635, pe Mateias, fiul lui Udrifte Nsturel, a crui mama, jupinita Maria, nscut Corbeanu, murise la o sptmin dup nastere. Copilul a crescut in casa domneasc pin la virsta de 17 ani, cind pe mina mtusei sale, a doamnei domniei mele, a Elinei, i s-a intimplat lui s moar. Pe patul mortii, si-a iertat toate satele lui vecinicie, cu mosii cu tot." Intrind aceast ultim dorint, btrinul domn spune: Pentru c insusi domnia mea am auzit cu urechile mele cuvintele lui, pe care, la ceasul mortii lui, le-a mrturisit domniei mele dinaintea cinstitilor diregtori ai domniei mele, mari fi mici. 1 udriste nsturel. Fratele doamnei, Udrifte Nsturel, era cel mai crturar boier al timpului su in Muntenia. Nu ftim unde si-a format cultur. El ne spune c, ajuns in virsta adolescentii, a dobindit o mare dragoste pentru limba latin fi c un profesor, care invta intelepciunea <filozofia>, a binevoit s-i adape setea inimei. S-ar prea dar c el, nepot de fiic al lui Radu Calomfirescu, viteazul boier al lui Mihai Viteazul, si-a fcut instructia in cas cel putin pentru limba latin - cu unul din acei misionari catolici pripfiî in trile noastre.2 La aceast prere ne indeamn faptul c fi fratele su erban-care a fost fi el logoft intr-un document din 1623, sub frumoasa lui semntur in monogram chirilic, adaog, dup moda
1 St. Nicolaescu, in Arhivele Olteniei, XX, 1941, p. 19 27 si 73 80. 2a Unul dintre acejtia, pe timpul lui Mihai Viteazul, a fost Balthasar Walther, traductorul cronicii lui Teodosie Rudeanu, de care ne-am ocupat la p 147151 El a fost preceptorul lui Nicole Ptra?c, cruia ii inchin o od latin in Tirgoviste, prezentat la ziua aniversrii, tu anul 1597. Vezi si M. K o g l n i c e a n u , Histoire de la Dacie, p. 247. Oda a fost publicat de A. P a p i u I l a r i a n u , Tesauru de monumente istorice, I, 1862, p. 50 51.
:160
occidental, data de la Hristos in cifre arabe, fi c sora lui, doamna Elina, semneaz cu litere latine fi presar, in scrisorile ei chirilice, fraze latinefti. Udrifte Nsturel se intilnefte pentru intiiafi dat in viata public a trii la curtea lui Alexandru Iliaf, in 1628, cind scrie im act prin care se confirm jupinului Hrizea, marele logoft tatl cronicarului Radu Popescu un loc de cas in Bucurefti: Eu Udrifte Nsturel, tinr scriitor, am scris in oraful secular, in Bucurefti". In anul urmtor ins1629 el semneaz pe un alt act, intr-o frumoas caligrafie, Uriil Nsturel, tainic", adic vtorilogoft, cum se mai zicea atunci, functiune de mare incredere pe care o pstreaz pin la captul vietii (1657). In calitate de vtori-logoft, el conducea impreun cu marele- logoft cancelaria domneasc fi a indeplinit, pe timpul cumnatului su, misiuni de cea mai mare incredere: solii ctre impratul german, la Viena, ctre- regele Poloniei (1638), ctre principele Ardealului Gh. Rakczy pentru a incheia cu el legtur, tratatul de aliant (1648). El primea si introducea solii la domn. Sttea de vorb cu misionarii catolici in chestiuni de dogm, ca de exemplu cu Levakovic, cruia ii cerea o mrturisire a credintei catolice. Era la largul su in discutiile cu patriarhii Rsritului. Rafael Levakovic laud spiritul lui brbtesc, liber si indrznet". Mitropolitul Varlaam al Moldovei, care a venit in 1644 la Tirgoviste, trimis de Vasile- Lupu pentru a aseza pacea cu Matei Basarab, ne spune despre el c era un boiarin cinstit si slovesnic si a toat destoinicia si intelegerea harnic, drept pravoslavnic crestin. Avea o bibliotec frumoas, pe care necontenit o imbo- gtea cu crti noi aduse de peste hotare. Clugrul rus Suhanov a vzut in biblioteca invâtului boier multe crti slave, intre care fi o gramatic aprut in Polonia probabil a lui Smotrijckij, prietenul lui Petru Movil iar mitropolitul Varlaam, tot la Nsturel, a gsit intre alte crti nou fi crtulia mica in limba noastr romneasc tiprit ... plin de otrav sufleteasc" e vorba de Catehismnl calvinesc din 1642. A tinut s creeze in familia sa o atmosfer de frumoas cultur, aducind pentru al doilea fiu al su, Radu, un profesor din Kiev. Radu a iefit fi el un crturar de seam. Prietenul su, cronicarul sirbocroat George Brancovici, ne incredinteaz c vorbea limba slav fi latin. Cu grija pentru tara lui srac fi fr de invttur, a pus la cale in Cimpulung o fcoal pentru invttur copiilor, si lui i se datoresc primele copii ale romanului Varlaam si Ioasaf, tradus de tatl su. Udriste Nsturel a avut o parte activ in opera de cultur a epocii. El a struit pentru introducerea tiparului in Muntenia fi a privegheat la imprimarea crtilor; a alctuit stihurile de dedicatie la stema trii cu care se deschide Pravila de la Govora (1640); a intocmit, in satul su printesc din Fiersti", prefata la Antologhionul slavonesc din 1643; a ajutat la traducere si a scris prefata la Evanghelia invttoare, tiprit la Govora in 1642: Scur- mat-am cu timp mintea mea si am scos acest izvor de ap dulce, pururea curtoriu, adptoare de suflete omenefti. El a introdus in literatura slav, traducind din latinefte, acea floare de aur a misticismului catolic, Imi- tatio Christi, tiprit cu cheltuiala doamnei, la mnstirea Dealu, in 1647. Cartea a avut ecou in lumea slav. In 1704 a fost copiat la Moscova fi impodobit cu frumoase gravuri in cupru. Si tot el a introdus in
161
limba noastr minunatul roman al ascetismului crestin, Varlaam si Ioasaf, de care rie-am ocupat la p. 135. TIPOGRAFIILE. Viltoarea luptelor singeroase dezlntuite pe pmintul Trii Romnefti dup rzboaiele incepute de Mihai Viteazul a fost fatal pentru cultura romneasc. colile slvonefti din mnstiri intraser in cdere bisericile fuseser jefuite, manuscrisele fi crtile de slujb arse sau furate. Matei Basarab insufi, in prefata celei dintii crti iefit din tiparnita sa, vorbefte de jefuirea bisericilor si de impuînarea sfintelor crti", pricinuite de desele nvliri si impresurri ale diferitelor popoare ale necredinciosilor si chiar ale unor credinciosi" 1. Matei Basarab, miscat de rivna ctre Dumnezeu", dup cum spune insusi in graiul su btrinesc, s-a strduit s implineasc aceast lips a crtilor necesare cultului divin. In vara anului 1635, domnitorul se adresase cunoscutului clugr croat Rafael Levakovic, care conducea pe atunci o tipografie slav la Roma, propunindu-i s vin in Tara Romneasc pentru a lua asupr-si activitatea de tiprire si rspindire a crtilor sfinte la popoarele care intrebuintau limba slav in biseric. Dar Levakovic intirzia s vin. In aceste imprejurri, se inftifeaz la curtea lui Matei Basarab clugrul Meletie Macedoneanul, care trise in atmosfera de viat spiritual a mnstirii Zograful din Muntele Athos fi care, trecind apoi in Rusia Mic, invtase tiparul in mnstirile lui Petru Movil. Matei Basarab l-a trimis atunci in solie, impreun cu ieromonahul Nectarie din Pelagonia fi cu feciorul su Stefan Byrzohodet (cel sprinten la mers)", dindu-le scrisori ctre Petru Movil fi ctre fruntafii cettii Kievului, ca s cumpere o tipografie. 2 Mitropolitul Kievului le trimite o tiparnit complet" cu o echip de tipografi, in frunte cu Timotei Alexandro- vici Verbicki, care fusese cpetenia imprimeriei din lavra Pecerska pe timpul lui Iov Boretki fi care, dup aceea, prin 1624, ajunsese patron independent in Kiev. Verbicki a stat in Tara Romneasc pin in 1642. In locul lui aflm, din 1642, un alt ucrainean, Ivan Kunotovic, care condusese tipografia Fr- $iei ortodoxe Bracka din Lwow, ce se afla si ea sub ascultarea fi controlul lui Petru Movil. La fcoala acestor tipografi ucraineni stabiliti in mnstirile noastre s-a format, cu vremea, o echip de ucenici tipografi printre sirbii stabiliti la noi, in judetul Vilcea: Procopie, Preda fi Radu Stanciovici, si Teodor fi Lupin Dimitrievici. Tipografii ucraineni trimisi de Petru Movil au adus cu ei, pe ling materialul tipografie fi crtile de cult tiprite la Lww fi Kiev, care urmau s serveasc de model ciclului de tiprituri slave din Tara Romneasc, precum fi gravurile necesare pentru ilustrarea textelor. Pe timpul acela, gravura ucrainean in lemn, influentat, prin mijlocirea mediului polon, de gravura :german, ajunsese la o inflorire deosebit fi dduse lucruri de art care impo- dobeau cartea tiprit, precum miniaturile, frontispiciile fi vinietele impodo- biser vechile manuscrise caligrafice. Cpeteniile tipografilor ucraineni trimifi de Petru Movil in fara Romneasc au adus cu ei din Kiev fi din Lww si tiparele gravurilor in lemn cu care ilustraser
1A. P a p i u I l a r i a n u , Tesauru de monumente istorice, I (1862), p. 370. 2Dan S i m o n e s c u s i D a m i a n P . B o g d a n , Inceputurile culturale ah domniei lui Matei Basarab, extras din Biserica ortodox, romn, Bucuresti, 1939, p. 13.
:162
pin atunci crtile tiprite in Ucraina. Gravurile din Evanghelia cu invttur, tiprit la Govora in 1642, :sint identice in toate detaliile cu scenele corespunztoare din Cazania tiprit la Lwow in 1606, iar ilustratia titlului din Prava lui Matei Basarab,. tiprit la Tirgovifte in 1652, desi are stema fi armele Munteniei, este semnat cu un nume rutean: Theodor Tisevic. Dar la fcoala acestor gravori strini se formeaz, cu timpul, o fcoala de gravori romni, care vor ajunge mai tirziu, pe vremea lui Constantin Brincoveanu, s-fi intreac maeftrii fi s imprime gravurilor lor un caracter propriu romnesc. Chiar pe timpul lui Matei Basarab, in ilustratiile Pravilei din 1652, apare semnat fi numele unui romn desigur ucenic al lui Tisevic: Petru Theodor. LITERATURA RELIGIOAS. S-a crezut intr-o vreme si se mai sustine inc in manuale de fcoala cu toat documentarea convingtoare a regretatului Bianu c Matei Basarab si Vasile Lupu ar fi svirfit marea reform a introducerii limbii nationale in biseric. Aceast radical schimbare nu se putea ins indeplini deodat, fiindc nu erau inc traduse crtile necesare cultului, fi apoi adugm noi nici nu era inc vremea s se infptuiasc, atunci cind curentele de reform, care preconizau eliminarea limbilor privilegiate din biseric fi introducerea serviciului in limba national, amenintau unitatea etnic in Transilvania. Pe de o parte, se pomeniser ai noftri din mofi-strmofi s aud slujba sfint intr-o limb pe care, defi nu o intelegeau decit prea putini, o socoteau apt pentru serviciul divin; pe de alt parte, o schimbare care ar fi tins la inlocuirea limbii slavone li s-ar fi prut o alunecare in apele ereziilor. Atitudinea credinciofilor noftri de pe vremuri in fata incercrilor de nationalizare aritualului fi a textelor de cult, venite din Occident, ne-o caracterizeaz notita insemnat de popa Constantin din Dorna pe una din foile Codicelui Voronetean: Aceast carte este scris pe rumnie fi nu-i bun de nimic. ln epoca lui Matei Basarab ins, cultur slavon intrase in agonie. Focarele de cultur slav din sudul Dunrii apusese rind pe rind, inbufite de valul stpinirii turcesti. Afluxul de crturari, care prin imigrrile lor au inviorat inceputurile organizrii noastre bisericefti, s-a oprit. Lipsite de suportul puternic pe care il aducea contactul reconfortant cu Sudul slav, scolile noastre de slavonie au lincezit fi ele. Era firesc deci, ca, in aceast stare de lucruri.* cunoafterea limbii slavone s devin tot mai anevoioas. ln urma acestor imprejurri s-a ajuns, pe vremea lui Matei Basarab, ca nici preotii s nu mai inteleag limba in care o traditie prea adinc inrdcinat ii silea totusi s oficieze serviciul divin. Avem dovezi elocvente c, pe la jumtatea secolului al XVII-lea, aceast situatie devenise atit de ingrijortoare, incit crea prelatilor noftri o grea indoial, avind s aleag intre traditia slavon fi realitatea care impunea nationalizarea serviciului divin. Tiprind citeva crti de ritual cu textul in limba slavon si lmuririle formelor exterioare ale cultului in limba romn, mitropolitul Stefan al Trii Romnefti se credea indatorat s preintimpine inponcisarea" poporenilor si cu aceste explicatii: ... fi vzind iar cum au creftinii trii inputare, fi preotii mai vrtos: de ctr hulnicii d lege, cum pentru grosimea fi grubia nu stim sluji tainele sfintei beserici fi strig toti... c am uitat cinurile, socotelele, obrsirile,, chipurile, nemeririle fi toate rinduialele fi tipicurile sfintelor taine, pentra
163
aceia ... gindiiu s iau inputarea batjocoririlor de asupra aceftii trisoare ... ;si astfel scos-am la lumin ... nu cum au fost pin acum slavoneste, tipicurile, carele nu le pot sti cinstitii si cuceritii preoti pentru nesebuiala lor ... ... De vreme ce am spart picla nestiintci si am dres rinduialele si le-am prepus rumneaste, pentr-acea nu se cade vou dreptilor mei fii ai Pravoslaviei s v inponcisati si s v scirbiti impotriva pastoriului vostru ..." Se desprind din aceste citate motivele care 1-au determinat pe mitropolitul tefan s tipreasc, pe la sfirfitul domniei lui Matei Basarab, aceste crti bilingve: ca s impace traditia, a respectat textul slavon al Scripturilor :sfinte, dar in acelasi timp, ca s poat folosi nevoilor preotimii de pe atunci, a tlmcit tipicurile in limba romn. Dac aceasta era situatia ctre sfir- .fitul domniei lui Matei Basarab, era firesc ca, la inceputul ei, incercarea de nationalizare a serviciului divin, reclamat de starea preotimii, care nu mai cunoftea limba slavon, s par totusi o indrzneal si mai mare. Ne explicm prin urmare de ce cele dintii crti iesite de sub teascurile tipografiei intemeiat cu ajutorul lui Petru Movil au fost slavone: un Moliivelnic, tiprit la 1635 in Cimpulung; apoi un Antologhion, in J 643 la Cimpulung; o P saltire, in 1637 si 1638 la Govora; a treia editie in 1650, la Cimpulung; Liturghierul, in 1646, fi Imitatia lui Hristos, la 1647, ambele in mnstirea Dealul, si, in sfirsit, Slujbenicul, in 1646, Triodul penticostar fi Triodul postului, in 1649, toate trele la tipografia mitropoliei din Tirgoviste. Dar aceste crti tiprite in limba slavon nu erau menite numai s acopere lipsa textelor de ritual din cuprinsurile romnesti, ci s intreasc, cum am spus mai sus (p. 159), si ortodoxia in Ardeal. In acelasi timp, urmind vechea traditie a strmosilor si Basarabi, domnul romn le hrzea ca danie spre folosul xntregii ortodoxii din Sudul dunrean, a crei independent czuse in mina turcilor. Acest gind se lmurefte in prefata care deschide una din tipriturile sale: Drept credinciosului si evlaviosului neam al patriei noastre fi altor neamuri inrudite cu noi dup credint fi avind acelasi vestit dialect slavonesc ca limb, si cu deosebire, bulgarilor, sirbilor, ungrovlahilor si celorlalti". irul tipriturilor inceput cu crti slavone se continu ins cu o serie de crti romnesti, care prezint un interes deosebit, pentru c vdesc aceeafi tendint de a apra ortodoxia romnilor ardeleni impotriva tendintelor de calvinizare ale ungurilor. Prima Cazanie, aprut la Govora in 1642, izvodit de eromonahul Silvestru" fi premenit de pe limba ruseasc pe limba romneasc" de insufi Udrifte Nsturel care a venit fi el la al unsprezecilea ceas la lucrul Dom- nului" ne inftiseaz intentiile cercurilor conductoare la imprimarea acestei crti. Mila rudei meale crestinilor m-au indemnat spre aceasta spune Udriste Nsturel fiindc vzuiu in neamul nostru multi oameni... carii pentru ne<sti>int se deprtar cu invtturi striine, fi cu proast fi scurt mintea lor rfluindu-se den credint adevrat protivnic bisericii lui Dumnezeu, cu ereticii impreunindu-se.
Pentru a intoarce de la rtcirea in valurile ereziei pe cei de un neam cu el, a cugetat, spune mai departe, s scoat aceast sfint carte ce se cheam Evanghelie invttoare tilcuit, s fie propovedanie creftinttiei noastre, a
:164
sfintei beseareci apostoleasc a Rsritului, pe care o ofer ca ,,o floare prea infrmsetat fi dulce mirositoare, adus den raiul vederei ceriului". Originalul acestei Cazanii este, dup cum ni se spune, tradus din ruseste, dar pin acum n-a fost inc identificat. Traducerea este ins vioaie si plastica. Iat de pild un pasaj, ilustrat adesea pe peretii din tinda bisericilor si mnstirilor noastre, din predica citit in Duminica lsatei de carne. Este vorba de adunarea nroadelor la judecata lui Dumnezeu:
Intru spaima sufletului mieu nu domnesc ca s spui cuvint de cas infricosat cind direptul judectoriu va sedea pre scaunul slavei sale si va incepe a face judecata tuturor, cui-s dup lucrul lui. Atunce se vor aduna inaintea lui toate limbile s>i nroadele, domnii si impratii pmintului si muncitorii cestui veac, toti pctosii si direptii, toti, eine intru cinul su vor sta inaintea lui: direptii den a dreapta slavei lui, iar pctosii de-a stinga, c-i va aleage sot de la sot, cum aleage pstoriul oile den capre. A doua Cazanie, aprut la mnstirea Dealul doi ani mai tirziu (1644), pe timpul egumenului Varlaam Arapul, este o retiprire a Cazaniei precedente, pin la pagina 404 poate chiar c se pstrau coalele tiprite la care s-a adogat apoi restul dup Cazania lui Varlaam, aprut cu un an mai inainte la Iasi si care era mai complet, fiindc, pe ling predicile care dezvolt. textul pasaj elor din Evanghelii citite in duminicile dintr-un an, mai cuprindea si omilii destinate pentru marile srbtori ale crestinismului (precum: nasterca Sfintei Fecioare, Aflarea sfintei cruci, Botezul Domnului, Bunavestire s.a.), care nu cad obisnuit intr-o duminica; precum si predici la comemorarea marilor sfinti (Sf. Nicolae,Sf. Dumitru etc.). Cazania de la Dealul reproduce aceste dou sectiuni din urm dup Cazania moldoveneasc. Dar omite, dup cum au observat de la Gaster incoace toti istoricii literari, viata Sfintului loan cel Nou, patronul Moldovei, asezat in Cazania lui Varlaam la 23 aprilie. ln schimb introduce, ceea ce nu s-a observat pin acum, o omilie nou pentru cinstirea celor 40 de mucenici diin Sevastie", la 9 martie. Tot pentru edificarea moral a maselor adinci ale poporului, egumenul Melchisedec Meletie a publicat in 1642 la mnstirea Cimpulung, Invtluri preste toate zilele alese den multe dumnezesti crti de folosint tuturor crestinilor prepuse de pre limb greceasc. Este un mic tratat de moral in 4, de 55 de foir privitor la dragoste, la rotate cum s le rbdm cu multimire eite ne virt asupr", la iubirea de argint, la muzvirie", milostenie, pocint, ispovedanie, Tatl nostru", moartea omului, preotia, cele zece porunci. In cadrul acelorasi preocupri de edificare ar intra si Ceaslovul din Muzeul limbii romne al Universitt din Cluj azi la Sibiu pe care d-1 Pasca il dateaz din aceast epoc. PRAVILELE. Pe ling aceste crti de predici si invtturi morale s-au tradus si tiprit alte dou texte, a cror important deosebit st in faptul c, dup Pravila lui Coresi, sint cele dintii tiprituri cu caracter juridic la noi. Aceste tiprituri sint: Pravila de la Govora, aprut in 1640 si cunoscut din cauza formatului ei mic si sub numele de Pravila cea mic, i Indreptarea legii, aprut la Tirgoviste in 1652. Pravila de la Govora a fost tradus de un clugr oltean, Moxa sau Moxalie, si cuprinde elemente privitoare la dispozitiunile dreptului civil
165
amestecate cu dispozitiuni apartinind dreptului religis. Prefata pravilei este, precum a artat P. P. Panaitescu, exceptind citeva adaose si omisiuni, identic cu prefata pus de mitropolitul Petru Movil la inceputul nomocanonului su, tiprit la Kiev in 1629; dar textul nomocanoanelor difer. Regretatul Peretz a artat ins c originalul slavonesc al Pravilei de la Govora era o traducere dup o compilatie de nomocanoane bizantine apropiat prin cuprins si succesiunea multor capitole de compilatia fcut de Emanuel Malaxos de la jumtatea veacului al XVI-lea si care incorporase si nomocanonul patriarhului loan Nesteutul. Iat gindul pus la temelia acestei scrieri, lmurit in prefata alctuit de mitropolitul Teofil: Socotit-am c mai toate limbile au carte pre limba lor; cu aceia cugetai si eu robul Domnului mieu Is. Hs. s scotu ceast carte, anume Pravila, pre limba rumneasc, sfintiilor voastre, frati duhovnici rumnesti, carii sinteti pstori oilor celor cuvinttoare a turmei lui Hs. Carea are intru sine multe fealiuri de vindecri sufletelor crestinesti, celor ce sint rnite cu pcate, ins mai vrtos si cale la imprtiia ceriului." Se vede bine, din aceste rinduri, care era caracterul pravilei. Ea corespundea, pe de o parte, unei necesitti adinc simtite a preotilor, care, in implinirea misiunii lor de duhovnic, aveau nevoie de norme precise pentru impunerea penitentelor; pe de alt parte, in vremea veche puterea judectoreasc alctuia sub multe privinte un corolar al bisericii si preotul nu era numai pstorul credincio.silor si, ci in sarcina lui cdea si o bun parte din jurisdictiunea privitoare la dreptul civil. Era dar neaprat nevoie de o carte normativ, care s fixeze penitentele si sanctiunile dup gravitatea greselilor. De aceea s-a tradus aceast pravila in romneste, pe vremea cind preotimea ajunsese s nu mai inteleag limba slavon. Ea s-a tiprit in dou editiuni: una pentru Tara Romneasc, avind prefata semnat de mitropolitul Teofil, alta pentru Ardeal, avind prefata semnat de mitropolitul Ghenadie al Ardealului, care a tinut astfei s aib si el aceast carte pentru nevoile bisericii sale. O bun parte din cuprinsul pravilei il alctuiesc dispjzitiuni religioase privitoare la pedepsirea fi indreptarea feluritelor vitii, nu numai din viata laicilor, ci si din a preotilor si a clugrilor. Din acest motiv, cartea era menit s slujeasc numai preotilor si trebuia ferit de contactul cu lumea laicilor. Ins m rog sfintiilor voastre zice mitropolitul Teofil cu mare mil, la care min va cdea aceast sfint carte, acela s aib a o tinea in mare cinste si s se invete dentru ia in tain cum va vindeca sufletele oamenilor de pcate. Iar intru min de mirean s nu se dea, nice la mscrici, s nu fie tocmealele sfintilor apostoli si a sfintilor printi batjocurite Pravila contine o serie de dispozitiuni de drept vechi bizantin, imbinate cu canoanele stabilite de sinoadele bisericii, si are important deosebit, cci ne inlesneste s intelegem ceva din mentalitatea romneasc a veacurilor trecute, care tria sub jurisdictiunea acestor legiuiri. Cu deosebire se vdeste in cuprinsul pravilei preocuparea constant de a ridica prin msuri austere autoritatea moral a preotului in mijlocul societtii laice; Popa ce va bea la crcim, sau va juca, sau va cinta mireneste, s se
:166
goneasc din popie". Alte dispozitiuni au de scop s intreasc asceza si s rup complet legturile de cele lumesti ale celor care si-au ales mnstirea ca liman al vietii lor pmint e^ti: Clugrul de va muri si va avea galbeni si talere, si nu va fi spus de aceasta duhovnicu-su sau igumenului, de vor fi in minstire, ce vor fi ascunsi de ctr toti, si se vor afla dup moartea lui, s-i ia igumenul sau un duhovnic btrin si s-i arunce pre dinfii intru groapa lui si s griasc: argintul tau, cu tine s fie de perire; si toti citi se tem de Dumnezeu s nu ia nemica de la dinsul, c foc netrecutu si-au lor ... si iar igumenul sau acel staret btrin s-i aduc pre dinsii si asa de va fi fost in minstire, s fac igumenul cu toti fratii post 40 de zile si pocanie de fratele. i asa s roage Dumnezeu de dinsul si s fac eite 12 metanii in zi... î cind s vor imple 40 de zile, s-i fac toat pomenirea lui, iar averea lui s o impart la sraci."
Msuri aspre vdesc strduinta bisericii de a opri alunecarea unei societti in descompunere pe povirnisul deederii, ca de pild urmtoarea dispozitiune:
Muerea sau brbatul ce va vrea s joace si s bat in palme si se va imbrca brbatul in haine mueresti sau muerea intru haine brbtesti... unuia ca acestuia grim s se ciasc 3 ani si metanii in zi eite 24"; sau de pild urmtoarea anatem a unei mode a timpului: Muerea de-si va tunde prul ei, c ya eugeta c iaste bine, pentru Dumnezeu alegind numai de nu va lua chip clugresc, si va indrzni a facere acesta, anatema s fie; c n-au invtat Dumnezeu s-si tunz muiarea prul, numai cind va veni la petreacerea clugreasc; iar de va fi indemnat asa de niscare drcii, s-$ tunz prul ei, s fie oprit de bisearic si de pricestanie ; un an s se pociasc." Iat, in sfirsit, si o serie de dispozitiuni luate impotriva vechilor rmsite de pginism, care au continuat s supravietuiasc sub formele vietii creatine: Deci sunt oarecarii intru crestini ce tin lucru ereticesc; cind apune soarele nu dau nemica dentru casa lor, nice foc, nice vreun vas oarecarele, sau vreo trebuint oarecaria. Socotesc si glasurile cocosilor, si ale corbilor, si altor glasuri, si ale vulpilor. Si intimpin de griesc unele rele, altele bune si cutaria soarelui si a lunei $i a stealelor si chemaria dobitoacelor. Dirept aceia iat pre amnuntul toemim si invtm: cine are aceastia cu cercetare de aemu s nu mai ia aminte unele ca aceastea; pentru ce? C infricosat judet vor s ia de aceasta. Cine ia mana griului, altceva dentr-acele ori den vin, ori den piine, ori dentr-altceva de se va lsa de acestea, s aib pocanie patru ani, metanie eite 100." Aceste dispozitiuni au un interes deosebit, deoarece arunc o lumin nebnuit asupra vechiului folclor bizantino-slav si ne lmuresc multe puncte obscure din folclorul nostru actual. Cea de-a doua tipritur juridic, Indreptarea legii (Tirgoviste, 1652), insemnat si ea , prin faptul c e scris in romneste, pezint nu mai putin interes, fiindc prezint o intretesere cu pravila tiprit de Vasile Lupu. Textul acestei pravile a fost pregtit, cu indemnarea" mitropolitului Stefan, de ctre Daniil Andrian Panonianul era deci originr din Tranilvania care spune insufi c numai cit m-amispititalingepre dinafar
167
putintel Gramatica si Sintaxisul... cuviosului intru ieromonahi Kyr Ignatie Petriti si a lui Pantelimon Ligaridi, dascli desvirsiti, aminodi de la Hio, vestiti si foarte iscusiti intru toat dumnezeiasca scriptur". Indreptarea legii este alctuit din trei prti distincte. Prima parte cuprinde 417 capitole incheiate cu o notit in limba slav, care spune: Sfirsitul intiiei prti a Pravilei", tradus din limba greac pe limba proast romneasc" de Danil Andrian Panonianul". Ea reproduce un original grecesc care, dup ce fusese cerut patriarhului din Constantinopol, fusese aflat la Gh. Caridi, al doilea vistier al trii, grec originr din Tricala, strmosul cronicarului Radu Popescu. Textul grecesc era o prelucrare derivind din legislatia bizantin a lui Justinian, compulsat in secolul al XVIlea de Emanoil Malaxos, fratele parohului de la biserica greceasc San Giorgio din Venetia. Traducerea romneasc este stingace: nici romnii nu cunosteau bine limba greac, nici grecii limba romn. Aceasta prim parte a fost apoi intretesut, desi nu se spune, cu pravila lui Vasile Lupu, aprut la Iasi in 1646, cu titlul Cartea romneasc... de la Pravilele imprtesti si de la alte gudeate. Daniil Panonianul, combinind aceste dou izvoare diferite, a incercat o sistematizare, grupind laolalt materia dup afinitate de subiect. Dup un capitol sau dou din Malaxos, urmeaz, dup cum a artat Peretz, capitole din pravila lui Vasile Lupu. De pild, dup glava 4346 din textul Malaxos, care trateaz despre clerici si clugri de vor face sfat sau insotire asupra arhiereului", urmeaz din pravila lui Vasile Lupu glavele 4346, care se ocup de penalittile ce se cuvin celor ce indeamn sau ajut cuiva sau il situesc spre ru sau cind trimet pe altul s fac o rutate ..." Dup glava 47 din textul Malaxos, privitor la clericul ce va injura" pe arhiereu, pe pop, pe diaccn sau mireanul care va injura pe preot", urmeaz glavele 4850 din pravila lui Vasile Lupu privitoare la cei ce vor sudui pe judectori, pe oamenii cei domnesti", pe soli sau pre mai marii lor, ce se zice pre boiari ; dup glava 86, luat din Malaxos, privitoare la camt, urmeaz din pravila lui Vasile Lupu glavele 8788 despre cei ce fac bani ri" (falsi) sau umbl cu bani ri". A doua parte a Indreptrii legii, cuprinzind canoanele sfintilor apostoli ale sinoadelcr ecumenice fi ale celor nmestnice, precum si ale sfintilor printi, (Vasile, Timothei, Nichita, Nicolae, Zlataust), este o traducere dup nomocanonul lui Alexie Aristines, diacon, econom si nomofilax al marii biserici din Constantinopol, intocmit din porunca impratului loan Comnenul, in secolul al XIII-lea. Originalul grecesc dup care s-a fcut traducerea romneasc s-a pierdut, dar C. A. Spulber a gsit in Biblioteca Universittii din Atena un codice (nr. 1400) care are intocmai aceeasi structur (Malaxos + Aristines) fr partea luat din pravila lui Vasile Lupu pe care a avut-o versiunea lui Gh. Caridi dup care s-a tradus textul din Indreptarea legii. . Aceasta a doua pravila a lui Matei Basarab a fost tradus de austriaci, pe timpul ocupatiunii Olteniei, in limba latin. Ea a avut, precum arat Spulber, o larg aplicare in Tara Romneasc. Prefata din Indreptarea legii, semnat de mitropolitul lui Matei Basarab, Stefan, este ins o traducere dup prefata itpoGscopla lui Vlastaris, firefte cu amplificrile si ornisiunile impuse de epoc si tar.
:168
Miscarca cultural inviorat in epoca lui Matei Basarab, s-a propagat peste cuprinsul trii fi a contribuit la reinvierea literar din Ardeal, unde, cu material tipografic trimis de domnul "ITrii Romnesti, se deschide o nou epoc de activitate crturreasc, reprezentat cu desebire prin personalitatea mitropolitului Simeon tefan.
BIBLIOGRAFIE Udrifte Nsturel. G e n e r a l u l P . V . N s t u r e l , Viata Sfintilor Varlaam si Ioasaf...
de Udriste Nsturel de Fiersti al doilea logoft, Bucurefti, 1904, p. XL L I X ; la p. LXLXVI, despre Elina doamna: a c e 1 a ? i, despre familia Nsturel, in Revista pentru istorie, arheologie si filologie, X, 1909, p. 1-25; X, partea a 2-a, 1909, p. 200-232; XI, 1910, p. 37-71;
XI, partea a 2-a, 1910, p. 282 330; XII XIII, p. I, 1911, p. 743 (doamna Elina: 730); (1912) I II, p. 46 90; P. P. P a n a i t e s c u , Linfluence de loeuvre de Pierre Mogila, p . 3 6 4 8 ; N . I o r g a , Doamna Elina a Trii Romnesti ca patroan literar, in Analele,
Acad. Rom., Mem. sect, ist., s. Ill, t. XIII, 1932 1933, p. 57 67. Despre Varlaam si Ioasaf tradus de Udrijte Nsturel a se vedea pe larg lucrarea de fa^,
p. 135 137 si p. 139. Despre preocuprile literare ale lui Radu Nsturel, v. Dan S i m o n e s c u , Viata literar si cultural a mnstirii Cimpulung (Muscel) in trecut, C. Lung, 1926, p. 3435, ?i M. T u r d e a n u , in Cercetri literare, I, 1934, p. 1 1 1 3 ; III: p. 169 175. Despre tipografiile lui Matei Basarab $i legturile cu Kievul:P. P. P a n a i t e s c u ,
Linfluence de loeuvre de Pierre Mogila... dans les Principautes roumaines. Extras din Melanges de l'Ecole Roumzine en France, V, Paris, Gamber, 1926, p. 1636; I. B i a n u , Despre introducerea limbii romnesti in biseric romnilor. Diseurs de recepfie, Academia Romn, XXIV, 1904; L a p e d a t u , Dim%schin episcopal si dasclul, extras din Convorbiri literare XL,
Bucuresti, 1906. Despre tipriturile din epoca lui Matei Basarab: I. B i a n u : ? i N e r v a H o d o s ,
Bibliografia romneasc veche, I, Bucuresti, 1903, p. 103 206; Dan S i m o n e s c u ? i D a m i a n P . B o g d a n , Inceputurile culturale ale domniei lui Matei Basarab, extras din Biserica ortodox romn, Bucuresti, 1939; bibliografia despre raporturile lor cu originalele ucrainene: P. P. P a n a i t e s c u , op. cit., p . 9 3 9 5 ; P . V . H a n e s , Vechile noastre Cazanii, Coresi, Varlaam, Mnstirea Dealu, in Prietenii istoriei literare, I, 1931, p. 133 161; comparatia reluat de Gr. S c o r p a n, Locul Cazaniei lui Varlaam in vechea noastr literatur omiletic..., in I. M i n e a, Cercetri istorice, XIII XVI, Iasi, 1940. Despre traducerea lui Udriste Nsturel, Imitatio Christi (in 1. slav), cf. P. P. P a n a i t e s c u , op. cit., p. 45 47 si 83 84 (anexa I: predoslovia in traducere francez); H o r i a O p r i s a n, in Revista istoric, XXV, 1939, p. 244 245. Despre Ceaslov: S t e f a n
Pasca, O tipiritur m-.inteina wcunoscut din sec. al XVII-lea: Cel mzi vechi ceaslov romnesc, Bucuresti, 1939, Acad. Rom., Studii si cercetri, XXXVI. Pravilele. Editii Pravila bisericeasc, numit cea mic, tiprit m:ii intii la 1640 in mnstirea Govora, publicat acum in transcriptiune cu litere latine de Academia Romn, Bucuresti, 1884; Indreptarea legii cu Dumnezeu, care are toat judecata arhiereasc si mireneasc pentru vinsle preotssti si mirenesti (fr dat si alt indicate), in Tipografia Curtii, Lucrtorii asociati" ; l o a n M . B u j o r e a n u , Pravila bisericeasc (numit cea mic), tiprit la mnstirea de l:i Govora la anul 1640 si Pravila lui Matei Basarab cu cmoanele sfintilor apostoli, intitulat: Indreptarea legii, tiprit la Tirgoviste ln anul 1652, Bucuresti, Academia Romn, 1884; a c e -
169
I a s i , Colectiune de legiuirile Rcmniei vechi si cele ncui, vol. Ill, p. 3471, Bucuresti, 1885; Pravila de la Govora retiprit cu textul slavon al Pravilei de la Bistrita si cu cel grecesc (Cotelerius si loan Portvricul) de Ion P e r e t z, in Revista pentru istorie, arheclogie si filclcgie,. XI, 1910, p. 72-95, 392-408, XII, p. 178-193 si 467-474. Studii asupra pravilelor; C o n s t . P o p o v i c i jun., Fintinele si ccdicii dreptului bise- n'cesc ortoZo*, Cernuti 1886, p. 67, 95; I. P e r e t z, Curs de istoria dreptului rcm&n, Bucuresti, 1928, vol. II, p. 314342 (Pravila de la Govora), p. 369 440 (Indreptarea Legii). Despre utilizarea nomocanonului lui loan Nesteutul in aceste pravile: C. A. S p u 1 b e r, Cea mai veche Pravila romneasc, Cernuti 1930; a c e 1 a s i, Etudes de droit byzantin, VI. Indreptarea legei. Le code valaque de 1652, Bucuresti, Cartea rom., 1938. Utilizarea pravilei lui Vasile Lupu In Indreptarea legii a fost semnalat intii de T i m o t e i C i p a r i u i n Analecta.
\
CULTURA IN TRANSILVANIA
Transilvania, care a dat neamului romnesc in veacul al XV-lea si al XVIlea inceputurile literaturii si temelia limbii literare, are in secolul al XVIIlea un rol mai sters, fiindc activitatea cultural este subordonat aci strduintei ungurilor de a desface legturile religioase care-i uneau de veacuri pe romnii ardeleni de principatele dunrene. Inc din 2 septembrie 1629, Gabor (Gavril) Bethlen despre care mitropolitul grec Matei al Mirelor ne spune c in invazia din 1629 in Tara Romneasc chiar vasele bisericilor si mnstirilor pusese, fiar neimblinzit, s le care in tara lui" se adresa patriarhului din Constantinopol, prin scrisori cit se poate de secrete", aducindu-i la cunostint c romnii din Transilvania au deczut asa de mult, incit nu sint in stare nici s citeasc, cu atit mai putin s inteleag si s invete sfintele evanghelii, si c, din aceasta cauz, bunele moravuri si legea crestineasc se stric din zi in zi. Pentru a remedia aceasta stare de lucruri, el cerea patriarhului s ingduie ca natiunea romn din Ardeal s primeasc unele puncte ale doctrinei calvine si s incurajeze pe mitropolitul Ghenadie s intre in vederile guvernului, sau mcar s inchid ochii si urechile". Rspunsul patriarhului Chiril Lucaris cel impotriva cruia avea s se ridice in curind furtuna este plin de demnitate si de intelegere a realittilor politice. El spune rspicat c nu poate svirsi pe fat sau in ascuns asemenea desertiune, pentru c ar svirsi un pcat pe care nu i 1-ar putea sterge toate chinurile pmintului". Atrage apoi in chip discret atentiunea asupra nereusitei unei asemenea incercri, pentru c, inainte de toate, ar trebui rupt legtur de singe si de simtiri care trieste in mod tainic, dar cu atit mai puternic, intre romnii din tara Transilvaniei si intre locuitorii Trii Muntenesti si Moldovei", si incheie scrisoarea cu aceste cuvinte de adevrat apostol: Noi nu ne vom rzboi cu destinul, fiindc nu apartine slujbei noastre s ne luptm cu arme pmintesti; ne vom ruga ins lui Dumnezeu s reverse prea milostiv asupra srmanei natiuni duhul su cel sfint in care slsluieste intreg adevrul si toat intelepciunea." 1 Curind dup aceasta Gabor Bethlen moare si urmeaz Gheorghe Rkczy, care impreun cu superintendentul calvin Stefan Geley intresc sfortrile de a atrage pe romnii transilvneni la reforma calvin. O serie de acte pun in lumin inversunarea acestor strduinte. In
1 I. L u p a s, Documente istorice transilvane, I, Cluj, 1940, p. 117179.
aprilie 1638, Rakczy confirm scutirile preotilor romni, cu condi- tiunea ins ca mitropolitul lor s atirne de superintendentul calvin.1 La 4 septembrie 1640, superintendentul Stefan Geley, anuntind principelui Rakczy moartea mitropolitului romn Ghenadie, intimplat ieri dup- amiaz, la patru ceasuri, propune ca la sedinta solemn, la care vor fi chemati protopopii romni din toate prtile", principele s citeasc conditiile si scrie mai departe Geley s le dai porunc c eine nu le va respecta va fi redus la starea de tran" 2. Aceste conditii redactate de Stefan Geley si trimise lui Rakczy la 22 septembrie au pentru noi o important deosebit, pentru c ne lmuresc deplin intreaga atmosfer in care s-a desfsurat activitatea literar romneasc in Transilvania in prima jumtate a secolului al. XVII-lea, precum si o latur din activitatea literar a reactiunii moldovenesti contemporane. ln afar de serviciul divin in limba romn, se impunea intre altele: s se renunte la cultul sfintilor morti si sfintilor ingeri; s nu se invete c ar fi mai multi solicitatori intre Dumnezeu si om, afar de unicul Hristos; s se elimine la oficierea botezului: lummrile, ungerea cu untdelemn fi alte adausuri papistase, botezind dup forma simpl rinduit de Hristos, numai cu ap curat; s se suprime la inmormintri: luminrile, tmiierea si alte ceremonii superstitioase"; s se impart sfinta cuminectur: separat piinea si vinul, nu impreun cu lingura; s se opreasc obstea, prin preoti, de a ingenunchea fi a se mchina inaintea icoanelor si a troitelor; s se interzic obftei neftiutoare arderea de luminri in tintirim", fi, in fine, s asculte de episcopul ortodox maghiar. Cu alte cuvinte, s prseasc ortodoxia si s treae la calvinism! Dar pentru aceasta era nevoie de propagand. Iar propaganda trebuia fcut fi prin tiprirea in limba romn a crtilor de cult normative, prin care s se strecoare, cit mai larg in straturile poporului, invtturile Reformei, Era deci nevoie de o tipografie cu literele chirilice, cu care erau obifnuiti romnii ardeleni. De aceea Gh. Rckzy a pus la cale, prin mitropolitul ortodox Ghenadie, o solie la Matei Basarab, care-fi instalase tiparnite in Tara Romneasc fi cu care dealtfel era aliat, cerindu-i litere chirilice si mefteri tipografi. Astfel vine fi se stabilere la Alba-Iulia, cu buchii druite de domnul muntean, popa Dobre tipograful, a crui activitate se deschide in 1639, cu o carte derugciuni. ' Una din conditiile pe care Stefan Geley o punea candidatilor la scaunul metropolitan din Alba-Iulia era ca, svirfind serviciul diin in limba obftei trnesti", s tradue in romnefte rugciunea noastr de toate zilele atit cea de dimineat cit si cea de sear si s porunceasc copiilor s o invete. Acest punct al programului lui Geley era realizat prin cartea de rugciuni aprut in 1639. Ea cuprindea: Paraclisul Precistei, molitvele sau rugciunile de dimineata fi seara reproduse aproape neschimbate in mai toate ceasloavele fi acatistele publicate ulterior in Transilvania; cele zece porunci, luate dup Palia de la Orstie, si citeva notiuni de dogma in sens ortodox ins Geley raporta lui Rakczy c Ghenadie ca un neputincios, unele dintre conditiuni le-a tinut, dar altele nicidecum"; O Pascalie, foarte necesar
1Ibidem, p. 194- 198. 2Ibidem, p. 204 205. 171
preotilor, fiindc le indica ziua cind cade Pastele, si, in sfirsit, dou crti populre, Trepetnicul si Gromovnicul, care, prin continutul lor de prevestire despre soarta omeneasc ori despre felul cum vor iesi primvara semnturile care germinaser sub stratul de zpad, interesau de aproape curiozitatea pturilor rurale romnesti. A doua carte iesit de sub teascul tipii':urilor transilvane se leag de realizarea unui alt punct din programul de calvinizare al lui Geley, anume ca preotii s predice obstei in limba romneasc. Cum ins in biseric noastr opera de predicatiune este indeplinit prin citirea Cazaniei, care este o colectie de predici in legtur cu fragmentul evanghelie citat in ziua respectiv, mitropolitul Ghenadie, sftuindu-se cu preotii si, a pus sub tipar vechea Cazanie Evanghelia cu invttur a lui Coresi din 1581. Dar abia s-a inceput publicarea crtii si Ghenadie a inchis ochii. Sarcina de a continua imprimarea a revenit urmasului su, mitropolitul Iorest, candidatul recomandat lui Rakczy de Vasile Lupu. Prefata crtii este astfel scris in numele ambilor mitropoliti. Intii Ghenadie: Cu mila lui Dumnezeu, eu, arhimitropolitul Ghenadie, vzindu ... aceste sfinte crti Evanghelie rumneasc cu invttur, ce s cheam mrgritar, imputinmdu-se, si foarte jluia toti preotii de aceast carte, si m socotiiu cu preo+ii miei... Iar cind au inceputu a se tipri aceste crti, noao ni se timpl petrecere ceast lume si am lsat la moartea noastr pre cine va lumina milostivul Dumnezeu pre scaunul mitropoliei Belgradului, s nu prseasc acest lucru bun." Urmeaz apoi rindurile mitropolitului Iorest: Dereptu aceia, cu mila lui Dumnezeu, eu loristu, arhimitropolit, vzindu acest lucru dumnezeiesc ce s-au fost inceput de acel printe, Kir Ghenadie, foarte mi s indulci inima si m bucuraiu, iar eu...am svirsit aceste sfinte crti, ca s se inmulteasc cuvintul lu Dumnezeu pre in toate besericile, s le fie preotilor u de propovedanie. Cartea lui Coresi era tradus, dup cum am artat, dup un izvor ortodox: omiliile patriarhului din Constantinopol, Ion Caleca. Deci ea nu cuprindea nimic din ceea ce ar fi putut abate credint religioas a romnilor de la linia traditiei ortodoxe. Originalul coresian dup care s-a fcut tipritura aceasta din 1641 era ins defcctuos, cci lipseau din el pagini intregi, fr a se tine seama de lipsa de sens a frazelor astfel trunchiate; intr-un loc lipsesc zece pagiri, intr-altul opt, intr-altul sase etc." 1 Opera in care se rsfringe mai puternic propaganda calvin este ins Catehismt.l din 1640. Ea a provocat o adevrat furtun de protestare la romnii de dincoac; de Carpati. CATEHISMUL CALViNESC. 0 alt conditie impus de Stefan Geley lui Meletie Macedoneanu, care, sprijinit de Matei Basarab, candidase la scaunul de mitropolit al Transilvaniei in septembrie 1640, era i aceasta: S tipreasc Catehismul tradus in romneste si s dispun s-l invete copiii si feti- tele, in ore anume precizate. Meletie Macedoneanu n-a fost ins intrit de principele Gheorghe Rakczy. Dar in rstimpul care s-a scurs pin la ocuparea scaunului mitropolitan de Ilie Iorest, candidatul moldovean sustinut de Vasile Lupu, autorittile maghiare calvine au si tiprit Catehismul cu ajutorul unui preot roman, Gheorghe din Sec. Din nenorocire, nici un exemplar din aceasta publicatie nu s-a aflat in bibliotecile noastre. Data aparitiei ei chiar era
1 I. B i a n u si N e r v a H o d o s , Bibliografia, I, p. 115118.
nesigur. Titlul complet cu data 1640 se afl ins reprodus de mitropolitul Moldovei Varlaam, in Rspunsul su publicat la Iasi in 1645. Pentru interesantele informatii istorice pe care ni le da, reproducem aci in intregime titlul complet: Cartea ce se cheatn Catehismus, care cu voia si cu porunca domnului crestinesc Racoti Gheorghi, craiul Ardialului, domnul Triei Unguresti si scwi- lor span, carea s-au intors din limba dieceasc si sloveneasc pe limba romneasc, cu svatul si cu indemntura si cu cheltuiala domniei lui Ciulai Gheorghi, pstorul sufletesc al curtei mriei sale. Cu scrisoare s-au ustenit popa Ghiorghi de Sec. Si s-au izvodit in cetate in Belgrad; si s-au tiprit in sat in Prisac. Mesterul tipariului au fost popa Dobrea dim Tara Munteneasc. Si s-au inceput in luna lui iulie, 5 zile, si s-au obirsit in luna iulie, 25 de zile. Fk leat ot swzdamira 7150, ot rojdestvo Hristovo 1640. Dup cum se vede din titlu, cartea s-a tiprit repede, in 20 de zile; nu in Alba-Iulia, unde s-a tradus si unde era scaunul mitropolitan, ci, pe ascuns, in satul Prisac. Nenumirea mitropolitului ortodox, care ar fi prezidat aceasta tipritur, confirm ipoteza noastr. Afirmatia c textul s-a tradus din limba dieceasc si sloveneasc este o mistificare menit s amgeasc preotimea romneasc si ptura popular, care stia c, pentru ei, izvoarele ortodoxiei sint in limba slav pe care o apucaser in biseric din mosi-strmosi. Desi nu cunoaftem pin acum nici un exemplar din acest Catehism, totusi ne putem face o idee de cuprinsul lui din Rspunsul mitropolitului Varlaam, care, in dezbaterea chestiunilor de dogm si cult, reproduce punct cu punct pasajele combtute. El cuprindea, dup normele obisnuite in catehismele reformate: cele zece porunci; rugciunea dat de Mintuitor: Tatl nostru fi Simbolul credintei toate comentate, prin intrebri si rspunsuri, din punctul de vedere al doctrinei calvine. Se stie c reforma calvin pornea de la principiul admis fi de ortodocfi si de catolici, c omul a fost creat, dup chipul fi asemnarea Domnului", desvirfit fi nemuritor, dar c, dup cderea in pcatul primitiv, pierzind, impreun cu nemurirea, fi desvirsirea spiritual, a rmas o creatur slab. Intelegerea lui este invluit in ceat; el nu este capabil s se mintuiasc singur, dac n-a fost iluminat de Dumnezeu prin gratie. Dumnezeu, pentru care nu exist nici trecut, nici viitor, fi care este prezent in toat eternitatea, a revrsat asupra unora gratia sa si i-a creat pentru viata cea vefnic, pe cind pe altii i-a predestinat spre ru, pentru osinda cea vefnic. Nu rmine decit o singur mintuire: credint, prin care putem dobindi in noi pe Mintuitor fi, participind la el, obtinem gratia divin. Intemeindu-se pe Evanghelie, Calvin, in Institution de la religion chrestienne, reduce tainele la dou: botezul fi cuminectura singurele instituite, dup el, de Mintuitor. Nu admite cultul icoanelor, cci aceasta este idolatria pe care o combate Biblia: S nu-ti faci tie chip cioplit, fi nici cultul sfintilor, pentru c, dup el, nu exist intre om fi Dumnezeu alt intermediator decit Isus Hristos. Catehismul acesta, tiprit, dup cum s-a spus, pe ascuns, nu a avut rspindirea pe care o asteptau ungurii. Preotii romni nu 1-au primit. Poate chiar c, in cursul vremurilor, 1-au ars afa s-ar explica de ce nu s-a gsit nici un exemplar pin acum. Mitropolitul urcat in scaun dup Ghenadie, Ilie Iorest, fusese clugr la mnstirea Neamtu, unde trise in traditia de carturrie fi viat religioas a 173 acestei strvechi mnstiri. Defi se pare c promisese fi el afilierea la Calvinism, s-a Impotrivitin scurta sa pstorierspindirii Reformei fi a Cate-
hismului, ceea ce a avut ca urmare inscenarea unui proces in care a fost tirit, sub ocara de imoralitate. A fost umilit, inchis in temnit fi btut la tlpi cu toiegele. In cele din urm, dmdu-i-se drumul, cu conditia de a plti 1.000 de taleri pe chezfia a 24 de creditori, a plecat in Moldova s string mijloacele pentru rscumprarea liberttii. Simeon tefan. Imprejurrile erau deci cu totul grele cind se ridica in scaunul mitropolitan Simeon Stefan. Nu era un om de cultur deosebit, dar avea un rar bun-simt, care 1-a cluzit cu chibzuin^ in datoria grea pe care o avea de indeplinit. Numele lui a rmasin istoria literaturii noastre prin problemele cu privire la crearea limbii literare pe care le-a ridicat in prefata pus in fruntea Noului Testament, tiprit la Alba-Iulia (Blgrad) in 1648. Mai intii 1 este problema neologismelor pentru timpul acela cuvinte strine, grecefti, pentru care nu existau termeni in limba romn: Aciasta Inc vom s ftiti, c vedem c unele cuvinte unii le-au izvodit intr-un chip, altii intr-alt; iar noi le-am lsat cum au fost ln izvodul grecesc, vzlnd c alte limbi Inc le tin asia, cumu-i: synagoga si poblicanu fi gangrena fi pietri scumpe, carele nu s ftiu rumnefte ce sint: nume de oameni fi de leamne fi de vefmente fi altele multe, carele nu s ftiu rumnefte ce sint, noi mc le-am lsat greciafte, pentru c alte limbi Inc le-au lsat afia". Dar mai important decit aceast chestiune este afirmarea necesittii de a tipri crti pentru tot neamul romnesc ceea ce vdefte constiinta unittii neamului fi in legtur cu aceasta, nevoia de a crea o singur limb literar pentru toate tinuturile romnesti: S luati aminte c rumnii nu griesc ln toate trile intr-un chip, inc neci lntr-o tar toti mtr-un chip". Urmeaz apoi acea cunoscut comparatie a cuvintelor cu banii, pe care avea s-o reia Hasdeu fi s-o dezvolte in Principiul circulatiunii cuvintelor: ... cuvintele trebuie s fie ca banii: c banii aceia sint buni carii Imbl ln toate trle, afa fi cuvintele: acelea sint bune, carele le inteleg toti. Noi derept aceea ne-am silit, den cit am putut, s izvodim afa cum se intleag toti; iar, c nu vor inteleage toî, nu-i de vina noastr, ce-i de vina celuia ce-au rsfirat rumnii printr-alte tri, de si-au mestecat cuvintele, de nu griesc toti Intr-un chip." Firefte c aceste dou idei importante 1. unitatea neamului romnesc din toate tinuturile fi 2. necesitatea alctuirii unei singure limbi literare pentru romnii de pretutindeni meritau s fie spuse cu mai mult relief. Dar dac ne gindim la soarta lui Ilie Iorest, prigonit pentru indrzneala de a se fi impotrivit incercrii de dezmembrare a unittii spirituale a romnilor, intelegem de ce nu putea vorbi mai rspicat urmasul su, Simeon Stefan. LIRICA RELIGIOAS DE NUANT CALVIN. Pe cind masa cea mare a poporului ortodox din Ardeal se zbtea s scape de cursele intinse de autorittile maghiare si s pstreze solidaritatea de credint cu romnimea din principate, in Fgras si Banat, intre romnii care imbrtiseaz Reforma, ia na^tere, sub influenta maghiar, o literatur religioas in versuri.
1 Nu tim cit pre'f se poate pune pe afirmarea c preotii si crturarii insrcinati cu traducerea au confruntat izvoarele grecesti, sirbesti si latine^ti: ce mai virtos ne-am inut de izvodul grecesc si am socotit si pre izvodul lui Eronim... si am socotit si izvodul slovenesc carele-i izvodit sloveneste din greciasc si e tiprit in "fara Moscului... ins de cea greceasc nu ne-am deprtat, tiind c... cea greceasc iaste izvodul celorlalte..." Ne lipseste un studiu precis in aceast privint. Se pare ins c traductorii au refcut vechea traducere coresian. :174
Inc de pe timpul lui Coresi, aprusedup cum s-a artat lap. 102 poate la Oradea sau la Cluj, o carte de cintece tradus in parte dup o colectie de cintece unguresti adunate de Petre Melius si Szegedi, cpeteniile miscrii calviniste, in parte dup citeva cintece pioase ale lui Francisc David, alt vestit reformator al timpului. ln organizatia bisericii reformate aceast carte era necesar. Programul de calvinizare al lui Stefan Katona de Geley din 1640, prezentat lui Rakczy, prevedea la punctul 6: S serie, s tipreasc $i s fac s se einte in fiecare zi cintrile noastre, traduse in limba romn, de care se servesc caransebesenii si lugojenii, inainte si dup rugciunea predicei". Reimprimarea vechii crti de cintece din epoca coresian se impunea, dar, din motive pe care nu le cunoastem, n-a vzut lumina. Ni s-a pstrat ins dup ea trei cpii: una fcut de un secui, Gergely Sndor de Agyafalva, datind din 1642 si pstrat in biblioteca colegiului reformat din Debrezin, alta de tatl lui Mihail Halici si a treia de loan Viski, fcut in 1697 in Boldogfalva si pstrat in colegiul reformat din Cluj. Aceasta din urm cuprinde, adogat la sfirsit, o traducere integral a Psaltirii in versuri, fcut dup o versiune ungureasc mai veche a lui Albert Molnar de Szencz, imitat la rindul ei dup Clement Marot si Theodore de Beze. Traducerea scris in caractere latine, cu ortografie ungureasc, este ins greoaie. Iat bunoar inceputul din psalmul 40:
Ferikat jeszt kuj de sziromanul Si de nistotosul Ej mil, ke Domnul pre je enke, Iare el va czinfi, En nevoja sza si en czara sza; . Lafe bune vave Si en pofta aallenisilor Nu-1 va dan mena lor. .
'
Intentia de a atrage pe romni la Reform prin scoal si cintec continu. In 1657, vduva lui Gheorghe I Rakczy, principesa Susanna Lrntffy, solicitat, spune ea, $i de citiva romni mai luminati", construieste in Fgra, una ling alta, comunicind intre ele printr-o poart comun, o scoal romneasc si alta ungureasc. Actul prin care principesa intreste regulamentul scoalei romnefti pune in indatoririle profesorilor romni, intre altele, s invete pe copii s einte romneste, adogind c versurile s fie scrise cu litere rom- neti. S se due spune mai departe actul sirguincios la biseric romneasc, la deprinderea celor sfinte, indeosebi in duminici si srbtori, apoi la Inmormintri, dac e poftit, cu intreaga scoal si s einte cintrile romnefti, dup obiceiul din Caransebes si Lugoj, fcind el insufi pe cantorul sau ducind glasurile. Sub imboldul acestor preocupri s-a dezvoltat in Fgras fi Banat o intreag literatura versificat, dar care, pin acum, ne este putin cunoscut, Un manuscris din aceasta grup, apartinind secolului al XVII-lea, descris de regretatul N. Drganu, cuprinde, alturi de psalmi versificati, si un ciclu bogat de cintece unguresti, cu traducere romneasc in versuri, care se pot repartiza in urmtoarele grupe: laude de Crciun; laude pentru Anul nou; laude pentru patimile lui Hristos; laude pentru Pasti; laude pentru inaltarea lui Hristos si laude pentru Rusalii. Probabil c manuscrisul acesta fcea parte din repertoriul muzical al profesorilor de la scolile reformate romnesti din Ardeal. Iat un fragment din textul reprodus de N. Drganu, pe care il dm in ortografia 175 curent, pentru a-1 face mai accesibil:
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI...................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV.......................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV....43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE...................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR.................52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV.................................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI.....................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI.......92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE........128 LITERATURA HAGIOGRAFIC.........................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc...139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU..150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL..................................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB ..............................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA.......................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA..............180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA .........................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU..............................213 CRONOGRAFELE....................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL.......11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN...............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO.............110 LITERATURA RELIGIOAS...........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t................161 STOICA LUDESCU..............................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU....................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU.................................219 (1942 -1979)..............................242 Literatura modern.........................30
:176
Didactice..................................32 Publicatii conduse. Editii de texte........32 Comemorri. Necroloage.....................33 Recenzii si rapoarte. Diverse..............34 Conferinte rostite la Radio................35 Lucrri postume *..........................35 Istoria literaturii romane vechi...........37
S ne fii intr-ajutor nou...
Literatura aceasta poate s aibins o important mai mare decit o bnuim cci, dup cum spuneam in alt loc, ,,nu este exclus ca, din aceste cintece de slav pentru srbtori, s fi ptruns motive si imagini in literatura colindelor populre 1. Textele n-au fost ins date la lumin. Publicarea lor, pe care o fgduieste d-l Carlo Tagliavini, va aduce, desigur, lumin si in aceasta chestiune. De la literatura religioas la literatura prolana trecerea nu e grea. Din fcolile reformate, in care se preda latina fi greaca fi unde se punea pret pe retoric fi pe poetic, au iefit citiva crturari versificatori, cum a fost, de pild, Mihail Halici. Mihail halici, nscut in 1643, era fiul unui jurat in senatul din Caransebef. Ifi fcuse studiile in oraful natal, le-a continuat in liceul reformat din Sibiu, unde a fost coleg fi prieten cu cunoscutul poet sas Valentin Franck von Franckenstein, fi le-a incheiat in colegiul reformat din Aiud. In 28 iunie 1665, il gsim, impreun cu prietenul su Frank, inscriindu-se la Universitatea Altdorf, de ling Nrnberg. 0 bucat de vreme a fost rector al fcoalei reformate din Orstie. De la el ne-a rmas un interesant caiet de versuri, mai ales ode latinesti fi unguresti, alctuite pe cind se afla in liceul reformat din Sibiu, dup teme materia carminis date de prof esori. Alturi de aceste teme retorice de clas, se gsesc si citeva ode ocazionale inchinate de autor prietenilor si, intre care cunoscutii scriitori Franck von Franckenstein fi Petru Melas. Era firesc ca, deprinzind in fcoal, cu profesorii, s minuiasc ode latinefti, Mihail Halici s incerce a ciripi fi in limba romn. In 1674 inchin o od prietenului su, Francisc Priz Papai mai tirziu doctor la curtea lui Mihail Appafi fi scriitor care tocmai isi luase atunci doctoratul la Basel. Oda s-a publicat in brosura omagiala cu versuri, in mai multe limbi, scrise, dup datinele timpului, de prietenii si profesorii noului doctor. Oda lui Mihail Halici, care semneaz Nob. Romanus civis, de Crnsebes, este in limba romn, scris cu caractere latine, in ortografie, fireste, ungureasc; o redm in ortografia actual:
Cint sntate, scriind la voi, Rumanus Apollo, La tofi, cci svente-n imprîe sedefi! De unde cunostinfe asteptm si stiinte: ferice De Amstelodam, prin crti si-n omenie tipar. Lege derapte au dat frumoasa cetate Geneva: I|:i vine Franciscus, fine-te Leyda, Paris! Prindefi mina surori cu cest nou oaspe. Nainte. Frafi, firtati, nimfele ias curind; 1 Crtile populre in literatura ronineasc, vol. II, Epoca influentei grecesti, 1938, p. 209.
177
Domni buni, mari doctori, dascali si bunele doamne, Cu pace ii fifi, cu piine si sare, rugm.
Succesul prietenului su, se pare, aprinde in el dorul de a pleca in Apus. In acelasi an, 1674, la sfirsitul lui octombrie, pregtindu-se s mearg in Trile de Sus si voind, serie el, s-mi las lucrurile de-acas in bun rinduial, chiar si dac mi s-ar intimpla moartea in tar strein", el dispune prin testament cum s i se impart averea, lsind o parte xnsemnat fcolii din Orstie. De aci inainte i se pierde urma. La 1712, dup cererea legatarilor si, i se deschide testamentul. ln atmosfera acestor preocupri, apar la romnii bnteni si primele urme de liric romneasc erotic. Prietenul sas al lui Mihail Halici, Valentin Franck von Franckenstein, pe cind se gsea la Turnu-Roû, ca comandant de garnizoan, a publicat Die Hecatombe Sententiarum Ovidianarum Germanice imitatarum, in care, pe ling versuri nemtesti, unguresti si latine, public si 80 de versuri romnesti. Cam din aceeasi vreme Nicolae Petrovay din Petrova copia intr-un codice pstrat in biblioteca liceului reformat din Clujocina$ele (Tatl nostru) si o serie de versuri, intre care un Kentek Rumeneszk de dragoste skrisz:
In par de foc arde inima mea prin tine, Dac-mi aduc aminte de cuvintele tale, Cu mine dimpreun fcute multe ori. S-î pot fi cii fata ta cea mindr dimpreun, Portul meu cel negru s-ar albi prin tine, De la mine trecuta viat s-ar intoarce.
Este o cantio de amore tradus dup un original unguresc, alctuit pe la 1660. Dar alturi de aceast traducere din lirica ungureasc, apar si versuri care vdes'c in chip evident influenta poeziei noastre populre:
Ci unde-ti cat in fa^, Fat d-arbnas, Inima m-nvat Cum s-fi fac viata, Sara, dimineat. INFLUENTA CATOLIC. Strduintele
scaunului papal de a atrage pe romni la catolicism nu puteau avea sanse in principate, unde vldicii autoh- toni si patriarhii greci, veniti la curtea domnilor dup ajutoare, vegheaude aproape la pstrarea ortodoxiei. Dar in Ardeal, unde romnimea era in lupt cu calvinismul maghiar, trimul era mai prielnic pentru prozelitism. Din nenorocire, tineretul dezrdcinat de credint strmoseasc si crescut in scolile luminate ale Apusului, in universitti chiar din veacul al XIV-lea, cum a artat N. Drganu si E. de Barwinski s-a rupt de tulpina neamului si a muncit pentru a creste cultur altor neamuri. Trecind peste umanisti ca Nicolae Olahus din veacul al XV-lea, peste savanti ca bnteanul Gavril Ivul (16191678), intrat in ordinul iezuitilor din Casovia, profesor de filozofie fi teologie la Kosive si la Viena, si care a desfsurat o frumoas activitate filozofic in limba latin, trebuie s ne oprim aci putin asupra a doi crturari trecuti la catolicism, care au ins legturi si cu cultur romneasc. Unul este Ghecrghe Buitul, care si-a fcut studiile la Viena si Roma si care, intrind in clerul catolic, a avut mult de suferit de pe urma persecutiilor lui Gh. Bathori. El a tradus in limba romn Catehismul catolic al lui Canisius, tiprit la Bratislava, in 1636, din care nu s-a gsit inc pin acum nici un exemplar, dar
:178
care s-a retiprit, in a doua editie, la Cluj, in 1703. Altul este franciscanul Joannes Kajoni Valachus de Kis-Kajon (16291687), maghiarizat, care a lsat o intins oper in limba latin siungar, intre care si numeroase compozitii muzicale religioase. De la el ne-armas Codex Kajoni, care cuprinde o serie de cintece lumesti, intre care si dou jocuri romnesti si cintecul voivodesei Lupul", sotia lui Vasile Lupu, czut in robia lui Gheorghe Stefan. In cercul unor asemenea crturari s-a alctuit in Caransebes, pe la jumtatea veacului al XVI-lea, un dictionar valaho-latin, cunoscut sub numele de Anonymus Caransebesiensis, cu caractere latine si ortografie maghiar. Acesta isi are importanta in faptul c ne d 5.000 de cuvinte in dialect bn- $ean si c pentru intiia dat cuvinte romnesti vin alturi de prototipele latine. Tot in aceste regiuni s-a scris si dictionarul latin-ungar-romn, descoperit si studiat de profesorul Carlo Tagliavini, pstrat acum in Biblioteca Universittii din Bologna, tom. 7, intre manuscriptele conteluil Luigi Fernando Marsigli.
BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istorie a se vedea, pe ling izvoarele citate mai sus p. 161, si: S t e f a n M e t e s , Istoria bisericii si a vietii religioase a romnilor din Transilvania si Ungaria, vol. I, ed. a II-a, Sibiu, 1935, indeosebi p. 188 206; N. I o r g a , Istoria romnilor din Ardeal si Ungaria, Buc., 19 15, I, p. 237 268; M e l c h i s e d e c , Biserica ortodox in lupt cu protes- tantismul, in Analele Academiei Romne, s. II, t. XII, 1893, Sec|. ist., p. 1 117; I. L o p a s, Documente istorice transilvane, I, Cluj, 1940, indeosebi p. 117 179, 194 198, 204 209. Despre Ilie Iorest si suferintele lui: S i l v i u D r a g o m i r , Relatiile bisericii romnesti cu Rusia, in Analele Academiei Romne, s. II, Mem. sect, ist., tom. XXXIV, 1911 1912, Bucuresti, 1912, p. 1077 1079 si 1168 1170. Pentru descrierea textelor publicate: I. B i a n u s i N e r v a H o d o s , Bibliografia veche romneasc, I, p. 107 115, 160 170, 184, 207, 537. Texte publicate. Fragment din Noul Testament al lui Simion tefan, pus 111 paralel cu textul respectiv din Codicele Voronetean, Biblia lui Serban, in Ion al lui G. S b i e r a , Codicele Voronetean, Cernuti, 1885; G e o r g i u B a r i t i u , Catechismulu calvinescu impusu clerului si poporului romnescu
sub domnia principiloru Georgiu Rkczy I si II, transcrisu cu litere latine dup editiunea II tiprit in anulu 1556, Sibiu, 1879 (textul Catehismului).
N. D r g a n u , Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des origines la fin du XVIII-e siecle, Bucarest, 1938 (extras din revist La Transylvanie, 1938), p. 4155. Despre Psaltirea lui Grigore Sandor de Agyagfalva si loan Viski cf. I. B i a n u, Dosofteiu Mitropolitul Moldovei (1671 1686) ; Psaltirea in versuri, publicat de pe manuscrisul original si de pe
editiunea de la 1673 (in introducere, unde se dau i extrase), Bucuresti, 1887, Ed. Acad. Rom.; H. S z t r i p s z k y ? i G . . A l e x i c s S z e g e d i, Gergely enekesknyve XVI roman forditsban,
Budapesta, VIII, 1911; N. D r g a n u , in Dacoromania, IV, p. 77 168. Pentru Cei dintii studenti romni ardeleni la universittile apusene cf. N. D r g a n u , in Anuarul Institutului de istorie national, Cluj, IV, 1928, p. 419 422. Regulamentul Susanei Lorntffi privitor la ?coala romneasc din Fgras s-a publicat in Magyar Protestns Egyhztrteneti Adattr, Budapesta, VIII, 1910, p. 112118; traducerea romneasc la I. L u p a s, Documente istorice transilvane, vol. I, Cluj, 1940, p. 270277; despre ms. de cintece religioase din biblioteca liceului reformat din Cluj cf. N. D r g a n u , Un mtnuscris calvino-romn din veacul al XVII-lea, in volumul Fratilor Alexandru si Ion I. Lafiatu la implinirea virstei de 60 de ani, Bucuresti, 1936, p. 283 si urm. O editie a versiunilor Psaltirilor calvine cu studiul necesar prepar C. T a g l i a v i n i (cf. Archivum Romanicum, 1941, p. 328). O expunere sumar, la I m r e R e v e s z , La Reforme et les Roumains de Transylvanie, in Archivum Europae Centro-Orientalis, tome III, Budapest, 179 1937, p. 279 316. I . J u h a s z , A reformdci az erdelyi romnok kztt, Cluj, 1940.
Despre Mihail Haci: N. D r g a n u , Mihail Halici. Contributie la istoria cultural romneasc din secolul al XVII-lea, in Dacoromania, IV, p. 77 168. Despre Gh. Buitul Ivul si Kajoni cu bibliografia complet, ibidem, p. 102 104 not si 118 121. Despre Buitu cf. si A. B i t a y, Dacoromania, III, p. 789 792. Despre codicele cu versurile copiate de Nicolae Petrovay, cf. Al e x i c i, Noua revist romn, XI, 1912, p. 203 si urm; N. D r g a n u , studiul citat mai sus, Dacoromania, IV, p. 90, nota 1. Despre cintecul voivodesei Lupu, A. V e- r e s s , Cintece istorice unguresti despre romni, Analele Academiei Romne, seria IIT, Mem. sect, ist., 1925, p. 30 31, unde se reproduce cintecul in notatie modern. Versurile romnesti ale lui Franck v. Franckenstein au fost retiprite de N. I o r g a in Studii si documente, XIII, p. 6 8; Dr. E g o n H a j e k, Die Ilecatombe Sententiarum Ovidianarum des Valentin Frank von Frankenstein, Sibiu, 1923; C. L a c e a, in Dacoromania, III, p. 900 905. Despre Anonymus Caransebesiensis, cf. B. P. H a s d e u , in Columna lui Traian, X, 1883, IV, p. 406 429, si Revist pentru istorie, arh. si fii., VI, p. 1 48; Gr. C r e t u , in Tinerimea romn, noua serie, vol. I, 1898, p. 320 380. Dictionarul a fost atribuit de N. D r g a n u lui M. Halici, in Dacoromznia, IV, p. 121 122, dar a re/enit in Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des origines la fin du XVIII-e siecle, Bucarest, 1938, p. 52; Dr. C. T a g l i a v i n i , Despre Lexicon Marsilianum, Analele Acad. Rom., Sect. lit., seria III, t. IV, mem. 7, Bucuresti, 1929; a c e l a s i , Linflusso ungherese sull'antica lessicografia rumena, extras din Revue des etudes hongroises, VI, Paris, Champion, 1928, p. 16 45; a c e l a s i , II Lexicon Marsilianum, Dizionari latino-rumeno-ungheresi del sec. XVII, Academia Romn., Etudes et recherches, V, Bucuresti, 1930.
LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA
EPOCA LUI VASILE LUPU CRTURARII. In Moldova lui Vasile Lupu, se aflau pe vremea aceasta mai multi crturari decit in Muntenia lui Matei Basarab. Intre marii crturari din divanul Moldovei, in afar de cronicarul Grigore Ureche, de care ne vom ocupa pe larg intr-un capitol urmtor, marele logoft Todirasco inlocuitorul lui Ghengea, ciinele cel btrin'', trimis la mnstire de Vasile Lupuera un bun cunosctor al limbii latine. Conducea cancelaria latin a domnului si indeplinea solii in tabra polon. Intre ceilalti boieri, logoftul Eustratie Drago$ era si el un crturar de seam, cci cunostea bine limba latin i greac. Apare pomenit intiiaî dat ca al treilea logoft intr-un document din 30 aprilie 1630, dar la 28 aprilie 1632 el este anuntat ca fost logoft. A murit dup 4 mai 1646. Si-a inscris numele in istoria culturii moldovenesti prin traducerea Pravilei lui Vasile Lupu si a dat min de ajutor la traducerea Celor sapte taine, dup cum aflm dintr-o notit final. Intr-o mrturie pe care i-o d Grigore Ureche pentru niste cumprturi de pmint si care a trecut neluat in seam de istoricii literari, marele cronicar il numeste al nostru bun prieten ca un frate". In casele marilor boieri triau, invtind copiii, multi dascli harnici, printre care si citiva veniti de peste munti. Unui dintre acestia a fost Toader diiacul din satul Feldra, pe Somes, in apropiere de orasul Bistrita, care inc din secolul al XV-lea era un loc de refugiu pentru boierii si negustorii moldoveni fugiti dinaintea invaziilor turcesti si ttresti. Intr-o cltorie la Bistrita, a dat peste el Patrasco Ciogolea, care l-a luat ca profesor pentru copiii si. Se pare c era un dascl iscusit, cci mai tirziu, in 1635, Patrasco Ciogolea, ajuns mare logoft, il cerea din nou, din Suceava, consiliului municipal al Bistritei lui Simon birul si cu toti dcinnii mriei tale, de data aceasta pentru instruc-, {ia nepotilor si, pentru cci ne-au fost si de maintea vremea om al nostru; acumu-1 pohtim de la mriile voastre s ni-1 dati... c avem cuconi s ni-i invete". Toader diiacul a venit astfel din nou in Moldova, in satul Calafendesti, mosia lui Constantin
:180
Ciogolea, cel care mai tirziu a fost ucis din porunca lui Vasile Lupu pentru c se amestecase in complotul urzit de Gheorghe Stefan. El se afla inc in Calafendesti in 1639 cind, in martie 17, in simbta Sfintului Alexe, a inchis ochii jupineasa Sofronia, sotia marelui logoft, mama lui Constantin. Cu acest prilej a rostit un frumos cuvint de inmormintare, care in realitate este traducerea unui centom hrisostomic. Cel mai neobosit crturar al timpului este ins Varlaam. MITROPOLITUL VARLAAM Fecior de rzesi din parole Balotestilor ale judetului Putna, a imbracat rasa monahal poate sub influenta lui Atanasie Crimea, mitropolitul care a lsat acele minunate capodopere de miniatur si art caligrafic in mnstirea Secu, rezidit de curind din temelie (1602) de Nistor Ureche fi de sotia sa Mitrofana, printii cronicarului. In 1610 era egumen al mnstiri; Secu. La aceasta dat semneaz, cu tot soborul, de la mare pin la mic", un act menit s curme neintelegerile pentru hotare cu clugrii din mnstirea Neamtu. ln sihstria de la Secu, se distinge prin rivna lui ctre cultur; la 1618 avea tradus intritoarea oper pentru viata ascetic, Leastvita lui Ion Scrarul. Prin cunostintele lui de limb slav si greac \ prin cultur religioas fi prin viata lui curat, izbutise s se fae cunoscut in cercurile inalte din Suceava fi s devin duhovnicul domnului Miron Barnovski. In iarna anului 1628, Miron Barnovski il trimite intr-o solie din care mai fcea parte medel- nicerul Pavel Ureche, Eustratie, viitorul logoft, Teodor Ignatie, alti doi boieri cu nume rutene (cmraful Larinov fi Ignatie Ponovitoi), trei clugri fi multe slugi in Rusia. Prima misiune avea ca tint lavra Pecerska din Kiev. Acolo se afla ca arhimandrit Petru Movil, inrudit cu domnitorul Miron Barnovski. Acesta trimitea deci in solie pe duhovnicul su s vad pe arhimandrit fi s-i duca manuscrisul unui Octoih slav din mnstirea Neamtu, care avea s serveasc apoi la tipritura kievian din 1630. A doua misiune avea ca tint Moscova. Aci solia moldoveneasc trebuia s se prezinte tarului Mihail Feodorovici pentru a-i aduce in dar moaftele sfintului mucenic Iacov din Persia, care se aflau in palatul domnesc din Suceava, fi pentru a cere, in schimb, pentru ctitoria de la Dragomirna, citeva din acele frumoase icoane rusefti pe care Miron Barnovski le va fi vzut in mnstirile ucrainene din Polonia. Solia moldoveneasc a plecat din Suceava in ziua de 13 decembrie 1628. In var era la Kiev. Intilnirea lui Varlaam cu Petru Movil in marea lavr de la Pecerska are pentru istoria culturii moldovenesti o important deosebit, pentru c ea marcheaz inceputurile unui curent nou: influenta rutean. Intrevederea a avut loc in ziua de 3 august, dup cum aflm din chiar not ele lui Petru Movil insufi: ,,ln anul 1629, august 3 zile, venind in mnstirea Pecerska Varlaam ieromonahul, din pammtul Moldovei, si fiind trimis la mine ca s m vad de ctre Miron Barnovski Voevodul". Nu ftim ce au discutat Intre ei cei doi moldoveni unui reprezentind traditia mnstirilor romnesti, cellalt pe a bisericii ucrainene dar convorbirea acolo, in mnstirea din marea'pester a Kievului, unde se pstrau moastele atitor sfinti, a alunecat, um era firesc, si asupra legendelor hagiografice. Cci Petru Movil, in notele sale, reproduce o minune svirsit in anul 1610 de moastele sfintului loan cel Nou din Suceava, care la acea dat au mintuit cetatea de invazia cazacilor .zaporoj eni minune care, spune el, i-a fost povestit de ieromonahul 181 Varlaam. De alt parte, in scrisoarea prin care Petru Movil recomand solia
moldoveneasc tarului Mihail Feodorovici i mitropolitului Filaret Nichitici, el cere s se ingduie moldovenilor favoarea de a vedea moastele sfintilor marilor fctori de minuni ai lui Dumnezeu si s copieze jitiile <vietile> acelor sfinti, poruncind a se trimite spre lauda si mingiierea dreptcredinciosului neam rusesc inaintea celorlalte neamuri". Varlaam a ajuns si la Moscova, a predat tarului moastele trimise in dar de domnul Moldovei, a comandat icoanele, le-a pltit, dar nu le-a putut ridica, fiindc patriarhul Moscovei le gsea prea lumesti. Calittile sufletesti ale lui Varlaam si cultura lui deosebit stia slavoneste si greceste l-a impus in vaza contimporanilor si, care 1-au ridicat la inalta treapt de mitropolit in 1632, fr s fi fost trecut prin episcopie, lucru dealtfel ingduit de canoane. Hirotonisirea lui s-a fcut in duminica lui 23 septembrie 1632. Cu acest1 prilej s-a citit la biseric capitolul V din Evanghelia lui Luca, in care se povesteste pescuitul Mintuitorului: Isus sta ling lacul Ghenisaretului", iar marele dascal grec de la curtea lui Vasile Lupu, Meletie Sirigul, i-a tinut o predic cu tilc. Au fost cuvinte profetice, cci noul mitropolit a implinit cu prisosint asteptrile puse in el. Autoritatea lui de drmuitor al sufletelor a crescut asa de mult in Orientul grecesc, incit a putut fi propus pe lista celor trei candidati la scaunul vacant al patriarhiei din Constantinopol. Prbusirea lui Vasile Lupu aduce ins si cderea lui. Il gsim retras la mnstirea Secu, unde in ultimii ani ai vietii isi imprti pminturile intre neamuri, fr s poat subscrie, fiind fulgerat la miini probabil de o paralizie. Colegiul si imprimeria. Vasile Lupu, domn cult, cu ambitii mari, tinea si el s ridice in Iaîi si - in care grdinile pline de trandafiri, de garoafe, de iasomii si de crini" stirneau admiratia patriarhilor din Rsrit 1lucrri de art i aêzminte de cultur care s-i vesniceasc numele. In 1639 el sfir- sise mnstirea Treisfetitele, zidit din marmur sculptat, cu brine de aur pe care patriarhul arab Macarie nu se mai stura privind-o: unic in tot Rsritul, noteaz insotitorul su, Paul de Alep, in ziarul cltoriei2. Aproape de mnstire, ling bile construite dup planul turcesc, pe malul marelui lac, numit helesteu sau pescrie, Vasile Lupu zidise si un mret" local de piatr pentru colegiu. Cu sfatul boierilor si crturari si al mitropolitului Varlaam, care vzuse cu zece ani mai inainte inflorind, in lavra din Pecerska, colegiul si imprimeria lui Petru Movil, domnul Moldovei se gindi s inzestreze fi el noua sa ctitorie cu aceste asezminte culturale. El se adres deci lui Petru Movil, cerindu-i sprijinul. Acesta ii trimise material tipografic si o misiune de patru profesori ruteni, in frunte cu Sofronie Pocapski, rectorul colegiului din Kiev. Rutenii organizar in Moldova o tipografie fi un colegiu teologic, asemntor cu cel din Kiev, care avea ca temeUe de studii limba latin fi limba greac. Rectorul colegiului, Sofronie Pocapski, este o figur cunoscut in istoria culturii ucrainene din aceasta epoca. El era de prin 1632 profesor de retoric la colegiul din Kiev fi, impreun cu 23 elevi ai clasei sale, inchinase lui Petru Movil o brofur omagial, cu versuri latine fi polone, in care se multumefte mitropolitului de origine moldovean a crui spit de familie este tras, in prefata crtii, din Mucius Scaevola c a introdus intre rusi Minerva, regina stiintelor. In fcoala din Kiev, pe care o prsise, retorica se preda in limba latin, cci manualele manuscrise de retoric ce ni s-au pstrat, asem1Cf. D. R u s s o, Studii istorice greco-romne, I, p. 229. 2Vezi P a u l d e A l e p m trad. Emiliei Cioran, p. 55. :182
ntoare ca materie cu cele din scolile iezuite ale timpului, sint redactate 111 limba latin. Pocapski avea legturi strinse fi cu lumea greac din Constantinopol. Era prieten fi purta corespondent cu savantul grec Teofil Coridaleu, care reorganizase Academia greceasc din Constantinopol. Numele celorlalti ruteni nu se cunosc pin acum. Unui din ei pare s fi fost Ignatiu Ievlevicz, elevul lui Pocapski, care se gsefte, prin 1647, profesor la Kiev si care in 1644 1645 era in Moldova. Raportul iezuitului Bandinus, din 1644, spune c cei patru tineri profesori de filozofie", pe care Vasile Lupu ii adusese ca s instruiasc tinerimea moldovean in litere si moravuri fi care ifi fcuser studiile in fcolile noastre deci in cele iezuite din Polonia, predau unii gramatica, altii sintaxa latin, altii poetica si se incearc fi lucruri mai inalte". Alturi de profesorii ruteni, care predau limba latin, erau si alti profesori, care predau limba greac. Tipografia adus din Kiev a fost instalat in chiliile mnstirii Treisfe- titele fi este prima tipografie a Moldovei, cci incercarea anterioar a lui Miron Barnovski fusese mcinat de valurile nestatornice ale domniilor moldovene, in cursul lor vijelios. Curind dup suirea sa pe tron, Vasile Lupu se adresase stavropighiei din Lwow, cerind materialul tipografic, dar fiindc stavropighia intirzia, domnul s-a adresat atunci lui Petru Movil. Seful misiunii trimis de mitropolitul Kievului, Sofronie Pocapski, indeplinise la Kiev, pe ling sarcina de ieromonah al lavrei din Pecerska fi de rector al colegiului, fi pe aceea de director al tipografiei. El aducea cu sine in Moldova, dup cererea lui Vasile Lupu, impreun cu corpul de profesori, fi materialul tipografic necesar pentru instalarea primei tipografii in Moldova, cu litere chirilice. In primvara anului 1642, in preajma sinodului din Iafi, Vasile Lupu a completat tipografia fi cu caractere grecefti, aduse tot prin Sofronie Pocapski, de la stavropighia din Lwow. Tot din Ucraina au fost aduse fi gravurile comandate pentru ilustrarea Cazaniei lui Varlaam. Eie au fost lucrate de un celebru artist al artei grafice rutene a timpului, Ilia" sau Helias". Acesta fusese mai inainte ieromonah al lavrei din Pecerska fi a ilustrat cu gravuri in lemn, lucrate sub influenta xilografiei germane, crtile tiprite la Kiev si la Lww, intre anii 16391670.
ACTiviTATEA literar. Tipografia a fost instalat in chiliile mnstirii Treisfetitele, si, evitind cu grij concurenta crtilor de ritual in limb slav, iesite din tipografiile muntene si rutene, a lucrat, sub cluza mitropolitului Varlaam, numai la tiprirea de crti romnesti.
Cazania. Prima carte iesit din aceast tipografie a fost Cazania: Carte romneasc de invttur Dumenecele preste an si la praznice imprtesti. Cazania lui Varlaam cuprinde 74 de predici pentru toate duminicile dintr-un an si pentru srbtorile mai insemnate ale bisericii. Cele mai multe pleac de la explicarea pasajului de Evanghelie citit in ziua respectiv fi cuprind sfaturi de infrinarea vitiilor si a patimilor, de infrtire si ajutorarea aproapelui. Sint ins si citeva legende hagiografice care povestesc viata marilor mucenici ai ortodoxiei (a sfintului Dimitrie, a sfintului Gheorghe, a sfintilor apostoli Petru fi Pavel), intre care fi dou legate de pmintul Moldovei: a sfintului loan cel Nou, protectorul Moldovei ale crui moafte fuseser aduse din Cetatea-Alb la 183 Suceava, pe vremea lui Alexandru cel Bun tradus dup versiunea scris de Grigore Tamblac, fi a sfintei mucenice Parascheva din Epivat, ale crei moaste
fuseser aduse din Constatinopol de Vasile Lupu fi asezate in mnstirea Treisfetitele. Originalul Cazaniei venea probabil din Ucraina, de unde au venit dealtfel si gravurile lucrate de cunoscutul artist Ilia, despre care a fost vorba mai sus. In Ucraina, literatura omiletic este in aceast perioad in plin inflorire, fr s putem fti pin unde merge originalitatea ei. Varlaam fi-a cules materialul din mai multe izvoade. Diin multe scripturi tlmcit, diin limba sloveneasc, spune el in titlu; adunat-am din toti tilcovnicii Sventei Evan- ghelii, dascali besericii noastre", lmurefte in predoslovie. Pin acum izvoarele nu au fost inc precis determinate. G. Scorpan a semnalat prti comune intre Cazania lui Varlaam fi intre Cazania tradus din rusefte de Udrifte Nsturel si aprut in acelafi an la mnstirea Govora, si chiar cu Cazania lui Coresi din 1581. Aceasta nu treubie s ne surprind: in literatura omiletic sint multe locuri comune care au trecut de la un predicator la altul. Confruntind prtile comune celor trei cazanii, Scorpan conchide c textul lui Varlaam apare totdeauna prelucrat, dar aceasta nu trebuie s ne amgeasc, fiindc se poate intimpla ca multe din aceste prelucrri s fi apartinut originalului dup care a tradus Varlaam. Pin cind nu se va identifica, in firul tipriturilor rutene, originalul sau originalele lui Varlaam, orice incercare de a determina partea lui de contribute personal este prematur. Dar dac nu putem delimita partea personal a lui Varlaam in structura predicilor, putem totufi s urmrim aportul lui in formarea limbii literare. Se sustine in genere c limba Cazaniei lui Varlaam este limba popular, pe care el a deprins-o din copilrie in muntii Putnei si mai tirziu, ca monah, in preajma mnstirii Secu. Intr-adevr, scrisul lui Varlaam, desi au trecut peste el trei veacuri, se citefte fi azi cu ufurint si cu plcere chiar. Fiindc limba lui se inftifeaz curtit de acele numeroase expresiuni fi cuvinte slave rebarbative, care inc incilceau urzeala limbii romne din vechile texte religioase. ln textul lui Varlaam, cuvintele si expresiunile slave se intilnesc rar, la distant e mari; si, intelese intr-o vrernc; cind cultul divin se svirsea in limba slav, ele dau azi scrisului su un uor caracter arhaic 1, mai ales c ele se imperecheaz uneori cu elemente latine azi disprute din circulatia limbii, precum: mai chiar = mai clar, mai limpede; desvesti = dezbrca; curser cu sensul de alergar; misei = sraci; nusa = dinsa; tnm= mam; U n d . . . Und, = cind... cind. Fraza lui, bogat in comparatii pitoresti si expresii plastice, s e desfsoar in tipare sintactice care nu se prea deosebesc de cele de azi. Dar credint c Varlaam a introdus, in scrierile sale, graiul popular din preajma mnstirii Secu este numai in parte intemeiat, cci iat, de pild, cum incepe predica la duminica intiia a postului celui mare: Cumu-s iarna viscole si vinturi reci si vremi geroase de carile s ingreueaz oamenii si sint suprati in vremea iernei, iar dac vine primvara, ei s iusu- reaz de acelea de toate si s veselesc, cce c-au trecut iarna cu gerul si s-au ivit primvara cu caldul si cu seninul asa, si in vremea de domult, au fost viscole si vinturi de scirbe si de doszi pre oameni, ca si intr-o vreme de iarn, in care vreme impratii cei necredinciosi, carii strica sfintele
1Iat citeva dintre ele: liubcv= iubire; camene piatr; ci<iesc= minuni; desfuitoriu= poruncitor; de aistvui = a lucra; iztehnie = viclenie; mcitelii = chinuitori, tirani; ocinasi = mostenitori; Precbrajenie = Schimbarca la fat; tvoret = creator; tvorenie= creatur; vzne- senie = inl'jare; varl inchisoare; veruia crezul; zlcba rutate; v vesnihu Sntru cei de sus. :184
icoane si le lepda diin beserec, in multe chipuri dosdia si muncia pre crestini, pentru s nu se inchine sfintelor icoane. Ce iar strluci dulce primvar si liniste mare intr- aceast zi de astzi intru carea ne-am adunat si noi s prznuim si s dm laud lui Dumnedzeu, cci c-au pierit ereticii si mcitelii s-au inmultit sfintele soboar de au intrit inchinciunea sfintelor icoane. Iat acum o scurt descriere a unui cimp de lupt: Ce easte frica rsboiului! Doau osti stau impotriv cu arme intr-armati. Sabiile strlucesc, sgetile acopr soarele. Singele se vars pre pmint ca piraele. Trupurile voinicilor zac ca snopii in vremea secerei 1. Si iat, in sfirsit, o inftisare a judeetii din urm2 : Atunce s va arta Domnul Isus Hristos spre3 nuori, nu pre acestea nuori ce ploa si intunec soarele, ce pre acei de aur in toate feliurile de vpsele podobiti si frumoî, cu oti de ingeri nenumrati. Si inaintea lui se vor aduna toate limbile 4 si-i va giudeca cum spune Svinta Evanghelie, pentru cci n-au dat celor lipsiti i celor neavuti." Dup cum se vede bine din exemplele de mai sus, in afar de unele particularitti, ca prefacerea lui / in h (hi, hirea), a lui j in g (giuruint, gios, giudete, agiut), pronuntarea lui z cu dz (dzua, Dumnedzu), nu mai gsim in textul lui Varlaam celelalte caracteristice ale graiului popular moldovenesc. Limba Cazaniei lui este limba romneasc scris, asa cum fusese statornicit prin tipriturile coresiene, care circulau inc pe vremea sa in Iasi, cci exemplarul cel mai bun din Faptele apostolilor, pstrat in Biblioteca Academiei Romne, poart nota si semntura lui Gavril Hatnaanul, fratele lui Vasile Lupu. Chiar strduinta lui Varlaam de a se dezbra in scris de unele moldo- venisme cu care era obisnuit - - alturi de formele cu h initial scrie adesea: fireti, firea, fiar dovedefte munca lui de a-si insusi din tipriturile coresiene formele muntenesti, care de fapt pstraser mai bine fonetismul latin al limbii romne. Dar tocmai aci st marele lui merit: ca, scriind pentru intreaga semintie romneasc, cu simtul pentru limba literar in devenire, nu a rupt unitatea spiritual a neamului fi nu s-a abtut de la traditia stabilit cu o jumtate de veac Inaintea lui de Coresi. Astfel munca lui de traductor reprezint in procesul de formare a limbii noastre literare un mare pas inainte, curtind-o de slavonisme fi apropiind-o de limba vie. Cele sapte taine. A doua carte romneasc iefit din tipografia lui Vasile Lupu in 1645 a fost Cele sapte taine, la tlmcirea creia a lucrat fi Eustratie Logoftul. Era o carte privitoare la tainele instituite de biseric spre indreptarea sufletelor noastre celor pctoase, cu menirea explic mitropolitul Varlaam in predoslovie cum are fi un vas cu carele scoatem apa mintuintii dim fintina muncilor fi a mortii Domnului nostru Iisus Hristos". Ea cuprinde lmurirea tainelor, normele dup care se svirfesc fi canoanele stabilite de soboarele ecumenice in cazurile de abatere de la rinduielile stabilite. E o carte care, prin natura cuprinsului ei ca fi Pravila de la Govora se adresa mai mult clerului, dup cum spune si mitropolitul in predoslovia inchinat domnului, in graiul lui inflorit, c precum cind rsare soarele, zaria ... fi copacii cei inalti lumineaz; deacii fesurile fi vile; asa intr-acela chip, domniia mrii tale cu
1Din cazania la Dumeneca mare". 2Din cazania la Dumeneca lsatului crnei. 3spre, din latinescul super, are aci intelesul deasupra. 46 Limbile are infelcsul de popoare. 185 ,
:186
aceste Seapte Taine ... intii agiunge intru ceata cea inalt sufleteasc, intru arhierei fi in preoti de lumineadz, si intru diregatoriia cea lumasc, in domni fi in boiari; deacii si intru cei mai mici agunge lumina fi cldura de lumineadz". Alturi de normele de ritual si de canoane, se gsesc fi citeva note, adevrate documente de folclor, care proiecteaz lumina lor interesant peste unele superstitii, rspindite pin azi in maele populre din sudul si rsritul Europei. Asa, bunoar, intr-un loc este vorba de vrji fi pntru ceia ce mrg la vrjitori": In 65 de capete a Pravilei mrelui Vasilie, au lsat invttur, cum vrjitoriul fi cela ce sleiafte cara sau arunc cu plumbi, afijdere fi cela ce va lega nunta ... sau fi alte meftefuguri ce vor face cu vrji, 20 de ai s nu s cumenece ..." Se spune mai departe c vrjitori sint si aceia ce caut in stele sau fc alte meftefuguri s cunoasc niscare lucrure neftiute si ceia ce poart la sine augare sau erbi, c nu s apropie nemic de dnfii". Intr-un alt capitol este vorba de omul ce va fi mort si vor dzice oamenii c iaste vrcolac ... Acesta lucru dzic oamenii cei prosti, iar nice intr-un chip nu poate s fie acesta vircolac ... Cel mort in ce chip s omoar pre cei vii. Si se condamn apoi in cuvinte aspre practica de sumbr superstitie, rmsit din adincul vremurilor preistorice, pentru a scpa de prigoana vircolacului: S pornesc oamenii la mormnt fi-i dezgroap oasele aceluia, s le vaz cum simt ... fi le arat c acel trup mort are singe fi unghi fi pr fi cum vd acesta lucru ... fi string lemne fi pun foc de ard acele oase de le pierd de tot de pre pmint". Cartea a ptruns fi in Ardeal, unde s-a rspindit fi prin copii manuscrise. O asemenea copie a fost fcut in 1708 de cunoscutul copist Vasile Sturze Moldovanul: i am scris in sat in Snt Andreiaf, ling Temifvara, in vriamia cind s-au rdicat curutii lui Rakoltii Fretii pre nimeti; si era rutate mare in. Ardeal... fi eu dasclul Sturze inc am fugit in tara turcului, in Svnt Andrias, cind era ciuma cia mare"; o alt copie, cumprat in Gepcf, a fost druit popii Istoc din Lazuri, la 1720. Alt copie circula pe la 1820, in Topa de Sus. Rspunsul la catehism. Ultima caite cu caracter religis publicat de mitropolitul Varlaam, in 1645, are o important deosebit nu numai pentru. c este o oper original, dar fi pentru c ea reprezint chemarea inalt la care se credea datoare s rspund biseric celor dou tri surori, Muntenia fi Moldova, de a mentine unitatea spiritual a neamului fi strduintele ei de a apra ortodoxia romnilor ardeleni, amenintat de calvinismul maghiar. Mitropolitul Varlaam cunoftea dintr-o imprejurare, al crui dramatism 1-a impresionat adinc, starea religioas a romnilor ardeleni din 1644, cind mitropolitul Iorest, scpat din temnit, in drum spre tarul Moscoviei, unde mergea s-fi string pretul rscumprrii, trecea pe la curtea din Iafi fi primea de la Varlaam o cald scrisoare de recomandare, in care se simte inc, peste veacuri, fiorul indignrii: ... a sculat diavolul, care urfte cele bune, pe popa cel mare al regelui, anume Gheorghe Ciulai, care se afl in eresul luteran, in care sint fi craiul fi toti ungurii. Si 1-au clevetit pe Iorest, arhiereul creftinilor romni, la craiul Rakczy Gheorghe. Si a adus mrturii mincinoase, fi i-a fcut mare nedreptate. Si tot ce a avut au luat de la el, fi 1-au legat, fi 1-au inchis in temnit; nou luni a ptimit, fiind izgonit fi cu el o multime de preoti creftini, nu pentru alt vin decit pentru credint crestin, voind s-i converteasc la luteranism." Dar imprejurarea care-1 aduce in lupt cu calvinismul i-o prilejuiefte pacea incheiat in 1645 intre Vasile Lupu fi Matei Basarab. Atunci, fcind parte din
solia pe care Vasile Lupu o indruma ctre domnul Munteniei cu cuvint de pace fi bun intelegere, afl in biblioteca boierului cu care se potrivea in crturrie, Udrifte Nsturel, cumnatul lui Matei Basarab, Catehismul de propagand calvin, tiprit in romnefte la 1640. Dumnealui Udrifte Nsturel, carele ca un iubitor de invttur fi socotitoriu credintei ceii direpte, in mijlocul altor crti noao ce mi-au artat, adusu-mi-au fi o crtulie mic, in limba noastr romneasc tiprit ... care o am aflat plin de otrav de moarte sufleteasc." Ca un adevrat printe sufletesc, care ftia din Scriptur c inaintea omului, se afl fi vieata fi moartea, temindu-se ca o parte a neamului nostru s nu apuce pe calea mortii sufletefti, a pus la cale, desigur cu sprijinul lui Udrifte Nsturel, un sinod al clerului din cele dou tri surori, pentru cercetarea Catehismului. Actiunea lui ciftig astfei in amploare, cci Rspunsul Catehismului care era ca o arm de aprare pentru cei cu noi de un niam romni, pretutindirea tuturor ce s afl in partile Ardealului" vine in numele sborului a dou tri. Am artat mai sus, p. 182184, care era caracterul Catehismului tiprit la Prisac, pe ascuns, de superintendentul ungurilor. Mitropolitul Varlaam alege din Catehism prtile in care superintendentul, in explicarea rugciunilor fundamentale (Tatl nostru, Cele zece porunci, Simbolul credintei), furifase ideile dogmatice ale calvinismului, pentru ca, intemeindu-se apoi pe pasaje din Evanghelie sau din Faptele fi Epistolele apostolilor, s le combat punct cu punct. Drimind punctul de vedere calvin, el expune punctul de vedere ortodox in chestiunile fundamentale ale credintei, privitoare la pacatul original si la curatirea lui prin botez, la dreptul omului de a se mintui prin fapte bune, la cultul sfintilor si al icoanelor, care nu pot fi socotite ca idolatrie, intrucit sint simboluri, la semnul crucii, la cultul Mariei si la doctrina predestinrii. Tonul discutiei este obiectiv dar cald, convingtor si intemeiat, pentru fiecare afirmare, pe textele evanghelice. Rspunsul mitropolitului Varlaam, asa de demn si documentat, a primit din partea calvin tocmai peste doisprezece ani, in 1656, un rspuns vehement si grobian: Scutul catichizmusului, cu rspunsu den scriptur svint, impotriva rspunsului a doau tri, fr scriptur svint, aprut in tipografia de la Blgrad (Alba-Iulia). Pravila. Ultima carte important iesit din tipografia de la Trei-Ierarhi este o scriere cu caracter juridic, aprut in 1646, sub urmtorul titlu: Carte romneasc de invttur de la pravilele imprtesti si de la alte giudete cu dzisa si cu toat cheltuiala lui Vasile voivodul si domnul Trii Moldovei den multe scripturi tlmcit den limba ileneasc pre limba romneasc. Inc din 1632, Eustratie Logoftul tradusese o Pravil aleas, scoas si tocmit, si dentru multe sinte scripturi cercat si gsit, pstrat azi intr-un manuscris afltor in biblioteca seminarului din Blaj si intr-o copie fcut pentru Biblioteca Academiei Romne de regretatul Stoica Nicolaescu (ms. nr. 3100). Este, precum a artat Peretz, un nomocanon asemntor cu cel de la Govora, reprezentind si el o traducere dup o compilatie de legiuiri bizantine de tipul manualelor compilate in a doua jumtate a veacului al XVI-lea de Emanuel Malaxos. Aparitia Pravilei de la Govora in 1640, in editii muntene si ardelene, a fcut probabil inutil tiprirea traducerii lui Eustratie Logoftul. S-a gsit atunci necesar s se publice o codificare mai complet de legiuiri. Astfel s-a ajuns la 187 Pravila lui Vasile Lupu. Aceast pravil prezint pentru noi o important deosebit, cci ea leag viata noastr juridic deopotriv de vechiul drept
:188
bizantin si de jurisprudenta romanic occidental. Pravila lui Vasile Lupu este alctuit din dou prti bine distincte prin titlul diferit pe care-1 poart, prin structura lor, prin cuprinsul diferit si cum vom vedea prin provenient. Prima parte este imprtit in 16 pricine (capitole), cuprinzind in total 252 inceputuri" (paragrafe), numerotate curent. Cuprinde o serie de legi privitoare la raporturile juridice ale vietii agrare si pstoresti, inclcri de teritorii, diferite furturi care se pot ivi in viata cimpeneasc, infractiunile pstorilor, pagube aduse pomilor si semnturilor, conditiunile care trebuiesc observate cind se construieste pe locul altuia, cind se diguiesc apele pentru morrit etc. Aceast parte a Pravilei lui Vasile Lupu a fost tradus dup o colectie de legi bizantine, cunoscut sub numele de leges agrariae: Njxoi yscopyiKoi, compilatie alctuit in secolul al VHI-lea de impratii Leon si Constantin Isauricul, din elemente extrase din marile codificri legislative ale lui Justinian, adic din: Institutiones, din Digesta, din Codex si din Novellae. Partea a doua a Pravilei, mai scurt, se leag, dup cum a dovedit regretatul profesor de drept roman de la Universitatea din Bucuresti, S. G. Longinescu, de literatura juridic a Italiei de la sfirsitul evului mediu. Ea cuprinde 78 de capitole privitoare la diferitele delicte de drept penal, precum: omorul, falsificarea de bani, sudalma, ame'stecarea de singe (prin care se intelege cstoria intre rude) avind un caracter foarte interesant, fiindc dezvluie colturi de viat disprut, din psihologia vremii, ca bunoar la 24: ... pre unii ca aceia cari iau dou muieri, poart-i pre ulite ... sezind clare pre mgariu, si-i tot bat cu dou furci ce tore muierile. Asijderea fi pre muieri... Capitolele acestea au fost extrase si traduse din opera unui mare jurisconsult italian, Prosper Farinaccius, despre care traductorul Pravilei insusi ne spune c era dascl mare si toemitoriu de pravile... , carele au strins toate pravilele cele imprtesti si inc se ispiti si se nevoi cu invttur ca aceea s cunoasc care pravile si obiceaie se socotesc la oblastiile crestinesti in toat lumea". Acest Prosper Farinaccius a fost cel mai vestit jurist de la sfirsitul secolului al XVI-lea si inceputul celui de-al XVII-lea. Se nscuse la Roma in 1544 ; ifi fcuse dreptul la celebra Universitate din Padova; debutase ca avocat la Roma, unde cistigase repede, prin cunof tint eie sale juridice si talentul su oratoric, o mare vaz; intrase in magistratura papal, ajungind procuror general al camerei apostolice. In aceast calitate s-a distins prin abilitatea cu care descoperea vinovatii si descurca pricinile, precum si prin severitatea cu care aplica pedepsele. Unind astfel cunostinte profunde de drept cu o vast experient personal Farinaccius a lsat o intins oper juridic. Partea corespunztoare a textului romnesc poart titlul Praxis et Theorice criminalis. Fusese tiprit la Lyon in 1616 si retiprit la Anvers in 1620, impreun cu toat opera lui juridic. In 1646, deci la 38 de ani dup data primei publicri, opera lui Farinaccius era tradus in limba romn, iar autorul, Farinascu, pretuit ca dascl mare si toemitoriu de pravile". Acest fapt evidentiaz c, desi din multe puncte de vedere cultura noastr era inferioar celei occidentale, totusi, din punct de vedere juridic, ne strdu- iam s ne apropiem de Occident. Este posibil ca traducerea s se fi fcut si dup un intermedir grecesc,
precum a observat regretatul Peretz fi precum spune insufi traductorul in prefata crtii: S-au nevoit mria sa ... de au gsit oameni ca aceia, daseli fi filosofi, de au scos den crti elinefti fi ltinesti toate tocmelile..."; ... a mriei sale rob, Eustratie biv logofetul, de am scos aciaste pravile fi le-am tlmcit din scrisoare greceasc pre limb romneasc, ce s poat intelege toti. In orice caz, opera a fost pus sub tipar in 1646 fi e cea dintii carte juridic ce ne-a venit din Occident. Retiprit in parte dup fase ani in Indreptarea legii din Muntenia, aceast pravil a realizat cum observa prof. Longinescu cu dou veacuri mai inainte de unirea politic, unitatea legislativ a celor dou principate. Ea a alctuit fi baza jurisdictiunii din Moldova si Muntenia, fapt care se desprinde lmurit fi din cuvintele lui Dimitrie Cantemir: Vasile Albanezul, domnul Moldovei, in secolul trecut, a poruncit ca toate pravilele si scrise si nescrise sa fie adunate la un loc de brbati vrednici si competenti in legile nationale si din ele a fcut un codice deosebit, care si pin astzi este norma de a judeca drept in Moldova" (Descrierea Moldovei). _
BIBLIOGRAFIE Pentr-u cadrul istorie al epccii lui Vasile Lupu, vezi bibliografia citat mai sus la pagina 161. Pentru crturarii de la curtea lui Vasile Lupu si marele logoft Todirasco: N. I o r g a , Istoria romnilor, vol. VI, Bucuresti, 1938, p. 107 137; a c e 1 a ? i, Vasile lupu ca urmtor al imp- rtilor de Rsrit in tutelarea patriarhiei de Constantinopole si a bisericei ortodoxe, Analele Acad. Rom., s. II, Mem. sect, ist., tom. XXXVI, 1913, nr. 8. Pentru logoftul Eustratie: C. A. S t o - i d e, Contributie la biografia lui Eustratie logoftul, Arhiva, Iasi, XLI, 1934, p. 2 12; L u c i a n P r e d e s c u , Dragos Eustratie logoftul, i n I . M i n e a, Cercetri istorice, an. XIII XVI, nr. 12, Iaji, 1940, p. 424 452; cf. i Convorbiri literare, LXIII, 1930, p. 103 108; pentru completarea biografiei lui, date documentare la: Gh. G h i b n e s c u , Surete si izvoade, III-V. Pentru Toader Diiacul si Cioglesti: V. P r v a n , Un vechi monument de limb literar romneasc, in Convorbiri literare, XXXVIII, 1904, p. 919 946, 979 1000, si extras, Socec, 1904 (impreun cu o a doua redactie mai complet dup o copie din 1668). Textul este ins un centom hrisostomic cu reminiscence din rinduiala inmormintrii, precum a artat D. R u s s o , Elenizmul in Romnia. Epoca bizantin si fanariot, Bucuresti, 1912, p. 31 32; cf. si Studii istorice grecoromne. Opere postume, II, Bucuresti, 1939, Biblioteca enciclopedica, Fund, pentru lit. si art, p. 510. Varlaam. Stiri documentare despre familia lui: A r o n D e n s u s i a n u , in Revista critic literar, III, 1896, p. 25 si urm.; N. I o r g a , in Studii si documente, XIX, p. 3 6; data sfintirii lui ca mitropolit: I. B i a n u , in Columna lui Traian, III, 1882, p. 212 (cu fragmente diu Pravila lui Eustratie logoftul, p. 210 217). Scrieri despre legturile lui cu Rusia' S i l v i u D r a g o m i r , Contributiuni privitoare la relatiile bisericii romnesti cu Rusia in veacul al XVII-lea, in Analele Academiei Romne, seria a II-a, tom. XXXIV, Mem sect, ist., Bucuresti, 19111912, p. 1145 1172; A u r e l V . S a v a , Contributiuni la istoria bisericei vrincene, rev. Milcovia, II, I, p. 20. Biografii: S t e f a n D i n u l e s c u , Notite despre viata si activitatea mitropolitului Moldovei Vrlaamu, 16321653, retiprit din Candela (IV, 1885, p. 695 si urm.), Cernuti, 1894; editia a II-a, Bucuresti, 1896; I. L u p a s, Mitropolitul Varlaam al Moldovei, 1632 1653, Cluj, 1935; A u g u s t i n Z . N . P o p , Neamul mitropolitului crturar Varlaam al Moldovei, Bucuresti, 1939 (extras din revista Biserica ortodox romn, LVII, 1939, nr. 5 6); a c e 1 a ? i, Biografia mitropolitului crturar Varlaam al Moldovei, Bucuresti, 1940 (extras din rev. Athenaeum, V, nr. 4); D R u s s o , Varlaam al Moldovei candidat la scaunul patriarhiei ecumenice (si cuvintarea lui Meletie Sirigos la hirotonisirea lui Varlaam ca mitropolit in Iasi), in Studii istorice greco-romne. Opere postume, I, 189 Bucuresti, 1939, p. 229 236. Pentru autografe: V. A. TI r e c h e, Autografele lui Varlaam mitropolitul, in Analele Academiei
Romne, X, Bucuresti, 1887 1888, p. 341 349 (cu testamentul in facsimile). Semn- tura facsimilat si de Dan S i m o n e s c u, in Revista istoric romn, IV, 1934, p. 295. Opera. Pentru tiprituri: I. B i a n u s i N e r v a H o d o s , Bibliografia romneasc veche, I, p. 119158. Despre Leastvita lui Ion Scrariul: Gh. G h i b n e s c u , O nou lucrare a mitropolitului
Varlaam, in Arhiva, Iasi, XXV, 1914, p. 65 107. P. P. P a n a i t e s c u , Linjluence de l'oeuvre de Pierre Mogila archeveque de Kiev dans les Principautes roumaines (extras din Manges de I'Ecoh roumaine en France, V, Paris, Gamber, 1916), p. 55 68. Despre Rspunsul la Catehismul calvinesc cf. si I. B i a n u, in Analele Acad. Rom., XXVI, 1903, p. 51. Introducerea a fost publicat de N. D r g a n u , in Anuarul Institutului de istorie nafional, Cluj, III, p. 245 249, ca anex la studiul Codicele pribeagului Gheorghe Stefan, reprodus si de I. L u p a s in Documente istorice transilvane, I, Cluj, 1940, p. 231235. Analiza lui la P. P. P a n a i t e s c u , op. cit., p. 57 59, si la V. M a n g r a, in revista Biserica si scoala, Arad, XXVII, 1903, nr. 21 si 22. Textul insoît de studiu publicat de N. C a r t o j a n, Mitropolitul Varlaam, Rspunsul impotriva Catihismului calvinesc, in colectia Texte de literatur veche rom.", Bucuresti, 1942, ed. Casa Jjcoalelor. Raporturile Cazaniei lui Varlaam cu Cazania lui Coresi si cea de la mnstirea Dealu P. V. H a n e s , Vechile noastre Cazanii, Coresi, Varlaam, Mnstirea Dealu, in Prietenii istoriei literare, Bucuresti, I, 1931, p. 133 161; Gr. S c o r p a n , Locul Cazaniei lui Varlaam in vechea noastr literatur omiletic, in I. M i n e a, Cercetri istorice, XIII XVI, Iasi, 1940, p. 545596. Extrase din Cazanie: Cazaniile lui Varlaam, in Autorii romni vechi si contimporani, Bucuresti, Socec, 1895; opera intreag se editeaz acum de Fundatia regala. Pravila lui Vasile Lupu a fost republicat de I. S i o n , Carte romneasc de invttur de la alte giudete, Boto?ani, 1875; apoi de Ion M. B u j o r e a n u, Collectiune de legiuirile Romniei vechi si cele noui, III, Bucuresti, 1885, p. 182; S. G. L o n g i n e s c u , Legi vechi romnesti si izvoarele lor, I: Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu, insotit de 1) izvoadele sale, 2) de varianta sa munteneasc intrupat in Indreptarea legii a lui Matei Basarab, 3) de tlmcirea sa in franûzeste de A. Patrognet, Bucuresti, C. Gbl, 1912. Studii: S. G. Lo ng i n e s c u, Pravila lui Vasile Lupu $i Prosper Farinaccius, romanistul italian, Bucuresti, 1909; Ion P e r e t z , Pravila lui Vasile Lupu si izvoarele ei grecesti, in rev. Arhiva, Iasi, XXV, 1914, p. 201 221; a c e 1 a 5 i, Istoria dreptului romnesc, II, p. 281312, Eustratie: 340 367; S. G. L o n g i n e s c u , Prerile d-lor Iorga si Peret despre Pravila lui Vasile" Lupu, Bucuresti, 1915; St. Gr. B e r e c h e t, Istoria vechiului drept romnesc, I, Izvoarele (Seminarul de istoria vechiului drept romnesc), Iasi, 1933, p. 160181.
MITROPOLITUL DOSOFTEI Am vzut mai sus c, pe la jumtatea veacului al XVII-lea, mitropolitul Trii Romnesti insusi constata c clerul nu mai cunostca limba slavon, care totusi, prin puterea traditiei, dinuia in bisericile noastre si c, din aceast cauz, oficierea cultului divin se fcea anevoie. O inviorare a culturii slavone nu mai era cu putint in ^rile noastre, deoarece in sudul dunrean, oprimat sub apsarea turceasc, focarele de crturrie slav se stinseser. La aceast rspintie din viata bisericii noastre se iveste marele mitropolit Dosoftei, care, adpindu-se din izvoarele autentice ale ortodoxiei, incepe munca grea pentru introducerea limbii nationale in biseric. Neculce, care era copii pe vremea cind Dosoftei oficia serviciul divin in mitropolia Moldovei, cu acea prestant pe care i-o admirau chiar regele fi nobilimea polon, ne-a lsat despre el urmtorul portret: Acest Dosofteiu mitropolitul nu era om prost1 de felul lui; era neam de mazil, prea invtat; multe limbi stia: elineste, latineste, slavoneste fi altele. Adinc din crti gria si deplin clugr fi blind ca un miel; in tara noastr pre aceste vremi nu se afla om ca acela."
1 Prost de neam de jos. :190
Din cercetarea mai atent a operei lui Dosoftei se vede cit de indrepttit este afirmatia lui Neculce: multe limbi ftia". Intr-adevr, in afar de limba slav veche in care oficia serviciul divin, el mai cunoftea bine limba greac poate c o deprinsese de copil in mediul familiei dup cum dovedesc utilizarea de izvoare grecesti in operele sale. De alt parte, reproducerea in Parimii (1683) a unor versuri latine despre Sibila Eritreea, traduse apoi in stihuri romnefti, precum si numeroase citate latine din operele sale, transcrise ca si cele grecefti in caractere chirilice, fiindc nu avea literele respective, aduc o prob c el cunoftea si limba latin. La cunoftinta limbilor vechi slav, greac fi latin trebuiefte adugat fi polona. Intr-o notit din Psaltirea in versuri ne spune textual: asa am cetit in Psaltirea cea lefasc", iar, pe de alt parte, pe marginea unei crti vechi, adaug lmuriri in limba polon. Cunoftintele lui in aceast limb erau, se pare, destul de inaintate, fiindc intr-un rind in Parimii se incumet chiar s traduc, in stihuri polone, versurile latine despre Sibila Eritreea, care a prezis nasterea Mintuitorului. E probabil, in sfirfit, ca in exilul lui de la Strij s fi invtat si limba ucrainean. Aceast minte poliglot avea fi o adincit cultur teologic fi profan; dup cum se vede din numeroasele note fi comentarii de ordin teologic, istoric, geografic si etnografic, imprstiate in traducerile sale (mai ales la Psaltirea in versuri). Asa se explic, intr-o vreme cind slavonismul era inc inrdcinat la noi, curajul cu care a luat asupr-fi opera de nationalizare a serviciului divin fi tot afa se explic amestecul lui, pe timpul exilului, in controversele liturgice fi dogmatice ale bisericilor rusefti. Viata. Unde s-a format sufleteste acest mare indrumtor al bisericii moldovenefti, in ce imprejurri a invtat el atitea limbi fi a ajuns la o cultur afa de aleas, sint chestiuni la care, in actualul stadiu al cercetrilor istorice, nu se poate rspunde cu preciziune. S-a crezut de unii istorici c era de origine grec; altii au presupus c era ucrainean: azi avem motive temeinice a crede c era romn macedonean. Lacea si D. Gzdaru, care au studiat lexicul lui, au semnalat unele cuvinte care nu se gsesc decit la aromni. Printii fi familia lui, de asemeni, poart numiri intr-adevr neobisnuite in celelalte tinuturi romnefti. Tatl se numea, dup cum aflm dintr-o insemnare publicat de Hasdeu in Arhiva istoric, Leontar, bunicul Barila, mama Misira. De alt parte, una din mtufile sale purta numirea de Stanca, afa de obifnuit in onomastica noastr. Dintr-o scrisoare adresat patriarhului Moscovei, aflm c Dosoftei era inrudit cu familia Kiriac Papar din Lemberg, originar, se pare, din Ianina. ln Lemberg se afla pe vremea aceea, grupat in jurul bisericii ortodoxe, o insemnat colonie greceasc, intre care erau desigur trecuti i moldovenii si romnii macedoneni. Numele de familie Papar se intilneste azi la romnii suddunreni. Dealtfel o familie Papar poate o ramur a celei stabilite in Lww se intilnste in documentele moldovenesti inc din vremea lui tefan cel Mare, care intreste drepturile lui Mihail Papar si ale sotiei sale asupra mosiilor strmosesti. Legturile de rudenie strins ale lui Dosoftei cu familia Papar din Lww las deschis ipoteza c Dosoftei isi va fi petrecut copilria in Polonia si isi va fi asezat temelia studiilor sale poate in scoala Frtiei ortodoxe 191 din Lww, pe care o gsim intr-un rind, impreun cu intreaga comunitate, sub epitropia rudei sale Kiriac Papar. In aceast scoal, reorganizat de Petru
:192
Movil, se predau pe ling limba slav bisericeasc si polona si limbile clasice: greac si latin; iar dintre disciplinele profane: retorica si poezia. Se nscuse la 1624, si in 1649 deci la virsta de 25 de ani il gsim printre umilii monahi care isi inchinau vremea studiului, in linistea mnstirii Pobrata. De aici se inalt repede: in 1658, la virsta de 34 de ani, este ales episcop de Husi; un an mai tirziu este strmutat ca episcop de Roman si in 1671, in a doua domnie a lui Duca-vod, e ales mitropolit al Moldovei. Noul mitropolit avea in urma lui o munc grea pe trimul culturii si venea cu intentia de a reinvia activitatea crturreasc din epoca lui Vasile Lupu. Tipografia care fusese instalat in mnstirea Treisfetitele de Vasile Lupu se ruinase, si Dosoftei, care tradusese Psaltirea in versuri, s-a vzut nevoit s trimeat manuscrisul in Polonia, la mnstirea rutean din Uniew, ca s-l vad tiprit. Vremurile nu erau ins atunci prielnice pentru activitatea cultu- * ral. In lupta deschis intre poloni si turci, in jurul cettii Hotinului, Petricecuvod, intelegindu-se cu domnul muntean, trece de partea polonilor. Turcii sint btuti, iar Petriceicu e silit s fug in Polonia dinaintea lui Dumitrascu Cantacuzino, adus de turci. Cu Petriceicu pleac in exil si mitropolitul Dosoftei, care se amestecase in politica trii, tinind cu polonii. Intorcindu-se ins din Polonia la inceputul anului 1675, este inchis in mnstirea Sf. Sava din Iasi, de unde, liberindu-se curind, recapt increderea domnului si este reinstalat in scaunul mitropolitan. De aci inainte mitropolitul Dosoftei renunt la lupta politic si-si inchin toate puterile intereselor culturale ale trii. El incearc s refac tipografia lui Vasile Lupu, punind, dup I. Bianu, s se toarne din nou matrite, dup P. Panaitescu, aducind material nou tipografie de la mnstirea din Uniew, impreun cu tipograful Vasile Stadnicki, probabil o rud a lui Simion Stadnicki, seful tipografiei din Uniew. In aceast tipografie a aprut, la 1679, Liturghierul lui Dosoftei. Dar literele turnate erau greoaie si urite. Trebuia s caute in alt parte materialul necesar pentru a se pune la punct tipografia ruinat. Imprejurrile prielnice se ivir curind. In 1679 turcii cuceriser Ucraina i oferiser domnului moldovean Gheorghe Duca, venit pentru a treia oar in domnie sarcina de a o administra si de a le mijloci pacea cu rusii. In acest scop, Gheorghe Duca trimite o solie la Moscova, creia-i incredinteaz si Dosoftei dou scrisori: una ctre Nicolae Milescu; alta direct ctre patriarhul Ioachimj rugindu-1 s-i trimit prin solul moldovean, cpitanul Ionasco Bilevici un teasc de tipografie si slovele necesare cu care s poat tipri crtile traduse de el din limba greac si din cea slavon. Rezultatul a intrecut asteptrile, fiindc patriarhul ii trimite impreun cu o tipografie complet prin care putea s-fi realizeze strduinta de a inzestra bisericile trii cu textele necesare serviciului divin si o scrisoare care vdeste stima de care se bucura Dosoftei intre contimporani: A binevoit Domnul Dumnezeu a aseza ierarh intelept oamenilor si... pe Prea Sfintia Ta, care-i pasti bine printr-o inteleapt cirmuire, c si mai departe de noi a ptruns obsteasca laud pentru a Ta urmare in Hristos ... Am aflat strlucita Ta evlavie ctre Domnul Dumnezeu si rivna cea dumnezeiasc fi fierbinte ce o ai in lucrurile Tale ortodoxe fi sincera Ta ingrijire pentru turma incredintat Tie. Cu materialul adus din Moscova, mitropolitul Dosoftei reface tipografia lui Vasile Lupu fi, intr-un rstimp de relativ linifte fi pace, el se afaz pe lucru, punind sub tipar crtile traduse, care afteptau de mult vreme s vad lumina.
Traducerea crtilor liturgice. In epoca lui Matei Basarab fi Vasile Lupu, din ciclul crtilor obifnuite in biseric, abia se tipriser Cazaniile, care tineau locul predicilor fi care se citesc la sfirfitul serviciului divin. Dintre crtile de ritual, numai in Muntenia se tipriser trei Pogribania, Mystirio fi Tirno- sania bisericilor cu indicatiile tipicului, adic cu lmuririle ce se dau preotului cu privire la chipul cum trebuie s slujeasc, in romnefte, dar cu rugciunile in slavonefte. Din nencrocire fi acest pas timid inainte a fost impiedicat prin zbuciumul vremurilor ce au urmat fi in care tipografia lui Matei Basarab si cea a lui Vasile Lupu fuseser ruinate. Urcindu-se pe scaunul mitropolitan al Moldovei, Dosoftei, clugr de o larg cultur ortodox, intemeiat pe sensul intim al Sfintelor Scripturi, introduce cu curaj, douzeci de ani mai tirziu, in biseric Moldovei, marea reform a nationalizrii serviciului divin. La doi ani abia dup ce fusese ales mitropolit, el druise cum spune insusi limbii romnesti Psaltirea tlmcit in versuri fi tiprit la mnstirea Uniew din Polonia. In acelafi an 1673, tiprefte, tot in romnefte si tot la Uniew, Acatistul Nsctoarei de Dumnezeu. In 1679 tiprefte Dumnezeiasca liturghie, retiprit fi in 1683, fi cuprinzind liturghia sfintului Vasile cel Mare fi a sfintului Grigore Dialogul, la care s-au mai adugat slujbele obifnuite: la aducerea primelor fructe in biseric, la aria cea de piine, la culesul viilor, la blagoslovenia vinului in cram, la rinduiala daniilor, la blagoslovitul mrtisoarelor in Duminica Floriilor. In 1681 Dosoftei tiprefte Molitvenicul dc-ntles adic pe intelesul tuturor, deci in limba romn care cuprinde rugciunile si slujba obifnuit la logodn, cununie, botez, maslu si inmormintare. In 1683 ne d Octoihul, numit asa fiindc cuprinde cele opt slujbe obisnuite duminica, fiecare pe eite un ton aparte. Este o oper imnografic, alctuit in mare parte de sfintul loan Damasceanul pe la anul 735, in mnstirea Sf. Sava, la care s-au adugat apoi compozitiile clugrilor studiti si troparele impratilor bizantini Leon al VI-lea cel intelept fi Constantin Porfirogenetul. Motivele care 1-au indemnat pe Dosoftei s tradue si s tipreasc aceste crti se vd dar din prefetele lui: Grdin incuiat fi fintin pecetluit de... ce folosu-i? precum scrie aceia marele si vestitul Potolomeiu, milostive fi luminate Doamne. Caria noi, citind erminiile fi tilcovaniile Sintei Scripturi, aflm c o zice pentru inchisul intelesului, crii o vedem in vremile noastre, c si acia putin sirbie ce o invt de-ntelegia, tnc s-au prsit in tar ... Cela ce prorociafte, adec spune de-ntles oamenilor, griaste zidire fi mingiare, indemntur fi dojan. Cela ce grieste in limb (neinteleas de popor) pre sine zideaste; iar cela ce spune de-ntles, besearic zidiafte. C mai mare-i cela ce spune de-ntles, decit cela ce griaste in limb... C in biseric mai voia mi-i cinci cuvinte cu mintia mia s griescu, ca fi pre al$ii s invt, decit ziace mii de cuvinte intr-alt limb." Iar in alt loc, reproducind intrebarea adresat de Marcu, patriarhul Alexandriei, lui Theodor Baisamon, patriarhul Antiohiei: Cuvine-se oare ca preotii ortodocfi din Siria, din Armenia fi din alte tri ortodoxe s liturgiseasc in limbile lor proprii?", aduce rspunsul lui Baisamon, intemeiat pe pasaje din scrisorile apostolului Pavel: Ceea ce-s provoslavnici intru tot, de vor fi de 193 elineasc limb nepartnici, pre limba <7or> s slujeasc Sf. Liturghie. Dup cum reiese destul de limpede din textele de mai sus, mitropolitul
:194
Dosoftei era convins de necesitatea introducerii limbii nationale in biseric. Este cel dintii mitropolit din principate care, incepind aceast mare reform de incettenire a graiului strmofesc in altar, caut s conving clerul din vremea sa c oficierea cultului in limba inteleas de masele adinci ale poporului, departe de a fi o rtcire in apele ereziilor, e dimpotriv in conformitate cu traditia Sfintelor Scripturi. Din traducerile lui Dosoftei, dou depfesc problema introducerii limbii nationale in biseric fi intereseaz in chip deosebit istoria literaturii noastre. Sint: Psaltirea in versuri si Vietile sfintilor. Psaltirea in versuri. Psaltirea tiprit la Uniew in 1673 este, dup cum o mrturiseste insufi stihuitorul ei, rodul unei munci grele: a lucrat-o cu mult trud si vriame indelungat", in cinci ani foarte cu osirdie mare". O copie manuscris a textului pstrat in Biblioteca Academiei Romne poart semntura lui Dosoftei ca episcop de Roman, dar din mrturia pe care ne-o d prefata textului tiprit in 1673, c s-a implinit cu foarte mare osirdie in cinci ani, rezult c Dosoftei a inceput s lucreze la opera sa din 1668. Versiunea pstrat in manuscrisul din 1671 are o important aparte, fiindc, pus in paralel cu textul tiprit in 1673, ne d posibilitatea de a urmri procesul de elaborare fi creatie al mitropolitului poet, care, nemultumit de prima redactie, revede necontenit textul, modific uneori ritmul, corecteaz expresia, indreapt mereu, vefnic in cutarea unei forme mai clare fi mai expresive. Cum a ajuns Dosoftei la ideea de a traduce psalmii in versuri romnefti, cci pin la el nu se cunoafte nici un model tiprit in literatura ortodox, nici in cea slav, nici in cea greac, afar doar de incercarea pstrat in manuscris a lui Gh. Palamed. Se ftie c ideea de a versifica psalmii fi de a-i afeza pe melodii, pentru a fi cintati in biserici, in reuniuni, in case, a pornit de la calviniftii francezi. Calvin insusi a versificat citiva psalmi, dar cele mai frumoase versuri le-a dat poetul francez Clement Marot (14951544), care a versificat 50 de psalmi. De la acestia s-au inspirat traductori din toate trile pe unde a ptruns reforma, pin la marele poet polon loan Kochanowski, a crui oper, publicat in 1577 si retiprit apoi in n enumerate editii 15 pin in vremea lui Dosoftei a servit de imbold pentru traducere si de model pentru versificatie lui Dosoftei. loan Kochanowski fusese reprezentantul principal al poeziei culte din epoca de aur" a literaturii polone si, cum il numesc istoricii literari, printele poeziei polone". Vechi student al celebrei Universitti din Padova, a cltorit la Paris, unde a cunoscut pe Ronsard si pleiada. In traducerea psalmilor, Kochanowski, urmind exemplul lui Clement Marot, s-a strduit s dea poeziei nationale religioase, care exista inaintea lui dar care era mediocr, o valoare artistic superioar si s o inalte pe cele mai ridicate culmi ale artei. Opera nu era usor de indeplinit, cci poetul nu putea s dea curs liber inspiratiei sale: nu trebuia s se lse furat de sugestiile cei le ddea textul originalului, care reprezenta o traditie sacr, si in acelasi timp era nevoie s pstreze si toat frgezimea mistic a originalului si s evite platitudinea. Pentru a ptrunde cit mai adinc in gindul intim al originalului ebraic, el a folosit mai toate traducerile anterioare. !n ce priveste stilul traducerii lui Kochanowski, e peste indoial c nu se putea cere pentru vremea aceea ca poetul polon s respecte din poezia oriental a psalmilor coloritul local, pe care l-a introdus, mult mai tiriziu, in literatura
european, romantismul secolului al XIX-lea. Pentru a intelege coloritul specific ebraic al psalmilor, s-ar fi cerut o cultur cu mult superioar aceleia pe care o aveau contimporanii lui Kochanowski. Dar renuntind la elementul exotic, Kochanowski a izbutit s degaj eze din cintecele de durere si de umilint inaintea divinittii, ale regelui izraelit, sentimentele adinc omenesti si s ni le transmit intr-o form ritmic, plin de noutate si varietate, imbogtind metrica polon cu multe inovatii izbutite. I. Bianu, publicind in 1887 Psaltirea lui Dosoftei, a artat c structura versurilor mitropolitului moldovean este imitat dup testura versurilor lui Kochanowski. Gsim la Dosoftei ritmica utilizat de poetul polon, lungimile de versuri ale modelului si succesiunea rimelor versuri perechi (1 cu 2, 3 cu 4) alctuite totdeauna din eite doua silabe (rime feminine). Dosoftei a luat ins de la Kochanowski numai modelul, formele de versificatie in general, cci in amnunte msura versurilor lui nu corespunde cu msura versurilor lui Kochanowski. Fondul traducerii a rmas neatins de influenta polon. Iat un exemplu desprins chiar din psalmul 1. Kochanowski spune, traducind ad litteram textul Psaltirii: Sunt ca pleava care se murdreste pe pmint si pe care vintul o arunc unde vrea. Dosoftei dezvolt imaginea in felul urmtor:
Iar voi necuratii ca pleava De sirg veti cunoaste-v isprava Cind s-a vintura dintr-arie pravul, V veti duce, cum s duce spravul; Si cu griul nu-ti cdea-n ftare.
Dup cum se vede, in marginile textului primitiv, el introduce o imagine nou, imprumutata din cadrul vietii agricole: aria. Cei pctosi vor fi spulberati in vint ca pleava ; ei nu vor cdea pe suprafata ariei (ftare), ca boabele de griu curat imaginea sufletelor cinstite. Asemenea amplificri ale textului biblic, care nu se gsesc in Kochanowski , sint, dup cum m-a convins o confruntare a textelor fcut cu ajutorul regretatului prieten Stefan Glixelli, fostul decan al Universitt polone din Wilno, destul de numeroase. De alt parte, spuneam c Kochanowski a dezvoltat si el textul autentic al Psaltirii, folosinduse intre altele de versiunea lui Buchanan. Pe cit ne-am putut incredinta din compararea textelor, aceste amplificri ale lui Kochanowski, fie c sint proprii, fie c sint luate din Buchanan, nu se gsesc la Dosoftei. Pentru textul Psaltirii, Dosoftei, care era conductorul ortodoxiei in Moldova, s-a servit de textele autorizate ale bisericii moldovenesti: psaltirile slavone. Din acestea a pstrat el si unele cuvinte, care nu par s mai fi avut mare circulatie in limba vremii sale (rostul = gur; sterevie = oxspeta, pucioas; mzd = mit). Ca si Kochanowski, Dosoftei nu putea avea nici el simt pentru exotismul oriental al poeziei biblice. Dar Dosoftei a simtit si el adinc in sufletulsu frumusetea etern a cintecelor de adorare si umilint ale poetului rege inaintea divinittii, frumusete care a alinat in lungul veacurilor omenirea in ceasurile ei de durere, si, vroind s o imprtseasc contemporanilor si moldoveni, a transpus-o in cadrul vietii sociale a timpului fi locului su. Astfel, ca si in pictura primitiv a Renasterii, notele de coloare local abund in tema biblic. Se vorbeste de ocine", de mosii ce se dau cu urice, de descalecarea mosii", de boieria lui Iuda", de caftane, de bucine de corn de bour (unde textul biblic 195 are: corn). Iat bunoar citeva versuri care amintesc primirea triumfal a voievozilor biruitori in cetatea de scaun a Moldovei:
Cintati Domnului in strune, In cobuz de versuri bune, Si, din ferecate surle, Versul de psalomi s urle Cu bucium de corn de bour, S rsune pin-n nour.
Pentru a aprecia drept opera lui Dosoftei si acesta este rostul istoriei literare trebuie s tinem seam de faptul c el a luptat cu toate greuttile inceputurilor; limba literar a timpului nu fusese inc mldiat la necesittile ritmice ale versului, cci desigur nu putem considera ca modele serioase de versificatie stihurile lui Varlaam si ale lui Udriste Nsturel la stema trii din crtile publicate. Incercrile de versificatie ale romnilor calvinizati din Ardeal nu ajunseser la cunostinta lui. De alt parte, posibilittile poetice ale limbii, imaginile si toate mijloacele de expresivitate nu fuseser inc puse in valoare printr-o indelungat traditie literar 1 si, dac la acestea mai adugm si faptul c ideile originalului biblic trebuiau turnate in versuri pe care atunci pentru intiiasi dat le crea in limb mitropolitul poet, e usor de.inteles pentru ce unele pasaj e pline de poezia mistic a vietii patriarhale sint redate in stihuri prolixe, naive, lipsite de farmecul originalului. Dar alturi de aceste pasaje, se gsesc in traducerea lui Dosoftei de multe ori imagini neafteptate fi sugestive, adugate peste marginile textului biblicj adesea pentru nevoile constructiei metrice, care vdesc un suflet cu ochii deschisi fi spre frumusetile naturii. Acolo de pild unde textul Psaltirii da numai: Chiar pasrea fi-a aflat siefi cas (in traducerea printelui Gala Galaction), Dosoftei contureaz imaginea mai precis:
Ca o vrbiut ce s incuibeaz. In strasin de cas dac se-nsereaz. .7; . .
Iat alte accente de lirism religis crora nu le lipseste vigoarea fi coloarea ca de exemplu:
In ce chip doreste cerbul de fintin, Cindu-1 stringe setea de-1 arde-n plmin, Sufletul meu, Doamne, asa te doreste. Fiara codrilor cea mult Toat de mine ascult; !->i de zimbriam cirezi multe; Psri inc am cu cirduri De se fin de hran-n cimpuri. Si cu urlete ploi mari vrsa tare, De fierbeau undele-n bezn, ca-n cldare, i din nouri mergea freamt si sgete, S-ngrozeasc egiptenii. Glasul tunetului tau trznia-n roat, De-î lumina fulgerele lumea toat; S-au strmutat de cutremur tot pmintul, ..
:196
1 Izvorul de ap vie al poeziei noastre populre, care este tot atit de vechi ca si poporul nostru ?i de care ne vom ocupa la locul su, cind vom putea s-1 cuprindem cu privirea 111 toat complexitatea lui nu ajunsese inc s regenereze literatura crturarilor. Desigur c mitropolitul Dosoftei a cunoscut si el cintecele pe care le cintau, in sunetele cobuzelor, cintretii la mesele domneti (vezi de ex. cronica lui Miron Costin, ed. Koglniceanu, 1872, tom. I, p. 351). E probabil c metrica poeziei populre cu msura de 5 6 silabe a influentat pe Dosoftei in versurile sale. Dar o influenza mai adinc a poeziei populre asupra traducerii lui Dosoftei n-a fost inc documentat.
Cind ai tiat cale-n mare cu cuvintul. Am mincat pine cu sgur Si lacrmi in bttur De fafa miniei tale. ' Peste luciu cu genune Tree corbii cu minune.
In sufletele pline degriji ale contimporanilor si pentru furtunile timpului, psaimii lui Dosoftei, prietenul lui Miron Costin, au coborit o raz de alinare. Prerea regretatului Bianu c ei n-au avut rsunet la noi, intrucit in cultul ortodox traditiunea nu le permitea s fie introdusi i cintati in biseric, trebuieste azi rectificat. Cit mingiiere in clipe de suferinte ori in ceasuri de meditatie religioas au adus psaimii lui Dosoftei se vede din faptul c dasclii si cintaretii anonimi ai poporului au adaptat, pentru unele bucti, melodie. In vechile manuscrise din Biblioteca Academiei Romane am gsit numeroase exemplare din toate tinuturile romnesti Moldova, Muntenia, Transilva- nia in care psaimii sint copiati alturi de alte cintece profane si religioase. Dintre psaimii lui Dosoftei, citiva, ca de pild 46 (Limbile s salte"), 48 (Veniti cu toti dimpreun s ne facem voie bun"), 94 (Auziti acestea toate, neamuri, noroade si gloate"), 98 (Domnul sttu crai in tar") au fost asa de bine modulati in spiritul poporan, incit, prin mijlocirea, probabil, a dasclilor de biserici, au ptruns in ciclul colindelor populre ;i se cint pin ln vremurile noastre de copiii care poart cu steaua, pe ulitele satelor si oraselor, solia nasterii Mintuitorului. Din cintecele de stea, psaimii lui Dosoftei au fost introdusi mai departe in testura dramei religioase populre a Viclei- mului cu deosebire psaimii 94 si 98. Din ndejdea pus de neobositul mitropolit moldovean de a da aripa versului romnesc poeziei vechi crestine, citiva psalmi au coborit astfel in sufletul poporului, amestecindu-se in cintrile si nzuintele lui. Vietile sfintilor. A doua oper important din activitatea literar a mitropolitului Dosoftei, dup Psaltirea in versuri, este colectia complet a vietilor de sfinti, care s-a imprimat la Iasi intre 16821686, cu tiparul adus din Moscova, de la patriarhul Ioachim. Din cercetrile intreprinse de regretatul Iulian Stefnescu intr-o bun lucrare de doctorat, Legende despre Sf. Constantin in literatura romdnesc, precum si din sondajele fcute de noi in diferite capitole ale operei, reiese c mrturia lui Dosoftei insusi, din prefata operei, c a tradus de pre greciaste si de pe sirbiaste pre limba romneasc", se confirm. Iulian tefnescu a izbutit chiar s precizeze izvorul principal din care i-a scos traducerea sa Dosoftei. Aceasta este prelucrarea neogreac a mineelor bizantine, fcut si tiprit de Maximos Margunios, episcopul Citerei, care a trit intre 15491602. In afara de Margunios, s-a mai servit de originalele bizantine, editate si acestea in tipografia greceasc din Venetia a lui Glykys. Pe alocuri, unele amnunte istorice le-a scos din legendele hagiografice, care fuseser incorporate in cronografele bizantine ale lui Dorotei de Monembasia si ale lui Matei Cigala. Si, in sfirsit, pentru unele nedumeriri in traducere, a urmat traditia textelor mediobulgare intrebuintate pe atunci in bisericile noastre. Colectia vietilor de sfinti a mitropolitului Dosoftei cuprinde mai multe . grupe de legende. O prim grup mai mic e format de legende referitoare la Mintuitor, la familia sfinta si la apostoli, mai toate extrase din evangheliile apocrife. A doua grup mai mare este format din legendele martirilor si ale 197 ascetilor. Se cunosc prigonirile groaznice pe care le-au avut de indurat crestinii
:198
primelor veacuri din partea romnilor, cind acestia au inceput s-fi dea seama c rspindirea noii religii surp temeliile statului si ale autorittii lor. Marele istorie al bisericii crestine, Eusebiu din Cesareea, care a apucat epoca de incheiere a persecutiilor, ne povesteste puterea mistic cu care indurau chinurile cei ce nu voiau s prseasc credint in Mintuitorul: arsi peruguri, aruncati inaintea fiarelor in arenele circurilor, sfisiati cu cochilii si unghii de fier. In acele vremuri de urgie, cind crestinismul era abia la inceputurile sale, nu era cu putint ca el s nu inteleag ce admirabile pilde de rezistent in prigoniri putea aduce forta moral a acestor eroice jertfiri de viat pentru credint cea nou. Fanatizate de avintul cu care acesti iluminati primeau cununa de martiri, masele populre vedeau in ei pe adevratii alesi ai Mintuitorului in lupta cu pginismul. Dup ce Constantin cel Mare pune capt persecutiilor, admitind libertatea cultului crestin, atentia bisericii este indreptat ctre ascetism. Sfintul acestor noi vremuri este acum ascetul, care, retras de lume in codri sau pustiuri, isi mortifica trupul pentru a dezrobi sufletul de ispitele cu care duhul intunericului cuta s-i primejduiasc mintuirea. In nzuinta de a expia pcatele lor si ale semenilor, ascetii isi impuneau asperitti de viat, chinuri trupesti, refuzind orice adpost, stind fr nici un acoperis vara sub arsita soarelui, iarna in vifor, vinturi si ploi, pin ce trupul li se topea de chinuri fi se acoperea de rni. Biserica fi contimporanii au privit cu admiratie si pietate pe asceti fi-i socoteau ca fiind inspirati de Dumnezeu. Un cronicar bizantin ne spune c impratul Isac Anghelos, intr-o vreme de mare cumpn in istoria Bizantului, a chemat in palat pe clugrii care umbl cu picioarele goale, pe cei ce se culc pe pmintul gol fi pe cei ce triesc deasupra pmintului pe coloane fi le-a cerut s se roage lui Dumnezeu ca s indeprteze primejdiile care amenintau imperiul. Care sint elementele din care s-au alctuit legendele hagiografice le-am artatlap. 119122 Conceptia hagiografului despre rolul fi misiunea sfintului pe pmint pare s fi fost influentat, in afar de traditia literar a apocrifelor, fi de curentele filozofice ale timpului fi cu deosebire de mistica neoplatonician. Conceptia misticei neoplatonice despre puterile supranaturale in extazul divin a influentat credint creftin despre sfinti, in sensul c hagiograful, ca fi misticul neoplatonician, admitea c martirul sau ascetul, care in extazul mistic se confunda in sufletul su cu Mintuitorul pentru a duce lupta impotriva pginismului, in clipele hotritoare era sprijinit de Domnul. Mintuitorul radia atunci in jurul lor aureola divin cu care dealtfel fi sint zugrviti in bisericile noastre si c acest nimb al sfinteniei ii sustrgea de la influenta puterilor fizice ale naturii, ridicindu-i mai presus de ele. Aceast conceptie care st la temelia legendei hagiografice explic caracterul supranatural al actiunii. Vietile de sfinti ne introduc astfel intr-o lume de miraculos crestin, in care torturile cele mai ingrozitoare nu pot distruge viata martirului. De exemplu sfintul Mamas fi Iulian sint condamnati de autorittile romane s fie sfisiati de fiare slbatice, dar la ziua sorocit, in arena circului, cind se d drumul fiarelor inflmmzite, acestea, in loc s se repead asupra lor, ifi domolesc furia si, ajungind in fata sfintilor, le ling picioarele. Sfintul Tirs, srbtorit la 14 decemvrie, este virit intr-un sac cu scorpii si vipere si aruncat in mare, departe de trm; cu ajutorul ingerilor sacul se sfisie, sfintul iese nevtmat si se intoarce la trm, clcind pe valuri ca pe uscat. Cind Ermingheld, fiul unui rege got, este asasinat in temnita din porunca tatlui,
coruri de ingeri se scobor din cer, cu lumini, in cintece de slav (1 noiemvrie). Tot prin minuni, de alt natur ins, se caracterizeaz si viata sfintilor asceti. Sf. Marian nu are nevoie, in puterea noptii, de candel ca s serie, fiindc degetele lui rspindeau lumina necesar. La moartea sfintului Lazr stilpnicul (7 noiemvrie), coloana pe care trise strluceste in tria noptii ca o coloan de foc, pin la mari deprtri. Pentru a aletui biografia sfintului, hagiograful, care n-a urmrit niciodat o reconstituire istoric a vietii, ci numai o oper de edificare moral dup canonul stabilit prin datina hagiografic, a imprumutat de multe ori elemente din traditiile si basmele populre. Astfel, de pild, tema cu lupta voinicului pe trmul unei ape pentru mintuirea unei fecioare, care apare in vechiul mit al lui Perseu si Andromeda, in legenda celtic a lui Tristan si Iseult si in o multime de basme populre, ca de exemplu in Balaurul cu saftte cafiete din colectia lui Ispirescu, a fost incorporat din secolul al XII-lea si in viata sf. Gheorghe, aletuind partea cea mai frumoas si mai cunoscut a legendei. Tema aceasta hagiografic a luptei sfintului Gheorghe cu balaurul, transpus in versuri, este foarte rspindit la popoarele balcanice si are o paralel interesant in balada noastr popular Iovan Iorgovan.1 . Alte motive de folclor, ca de exemplu motivul inelului miraculos care sfrimindu-se anunt moartea eroului, a copilului care vorbeste inainte de nastere, a cerbului care cluzeste pe calea mintuirii (sf. Plachida), au fost prinse si ele in testura legendelor hagiografice. Scrise de autori diferiti, in rstimpuri diferite, legendele hagiografice sint foarte inegale. Multe sint cliêe banale, in altele miraculosul exagerat se apropie de grotesc, dar sint si citeva legende care, prin gratia lor naiv si prin pietatea lor duioas, au miscat adinc sufletul cititorilor de pe vremuri. Iat de pild legenda lui Avgar, asupra creia ne oprim putin pentru a intelege mai bine caracterul unei astfel de legende hagiografice precum si mentalitatea celor ce se desftau cu acest fei de literatur, din care scoteau adesea indemnuri si pilde pentru viat. Avgar, toparhul Edesei, fiind chinuit de o boal grea dup unele izvoare, de lepr neagr auzind de minunile si tmduirile svirsite de Hristos, a trimis la el pe cancelarul su, Anania, un zugrav iscusit, ca s-i izvodeasc chipul si s-i due o scrisoare cu rugmintea de a veni in Edesa pentru a-1 mintui. S te afliacicumine serie toparhul cci am inteles c evreii murmur impotriva ta si vor s-ti fac ru. Eu am cetatea prea mic, dar indeajuns ammdurora pentru a petrece cu cinste. Anania, ajuns toemai cind Isus propovduia poporului, incearc s-i prind chipul, dar nu izbuteste s fixeze nici o trstur, din pricin aureolei divine care-i nimba fata. Dup ce si-a incheiat predica, Mintuitorul, care si gindurile ascunse ale oamenilor le cunostea, a cerut solului s-i dea scrisoarea. Dup ce a citit-o, si-a splat chipul cu ap, a cerut o nfram curat de in, si-a pus-o pe fat, si-a imprimat chipul in ea si a predat-o solului s o duc lui Avgar impreun cu rspunsul: Fericit esti, Avgare, de vreme ce ai crezut in mine fr s m fi vzut, cci scris este despre mine, ca cei ce m vor vedea s nu cread in mine si cei ce nu m vor vedea aceia s cread. Iar cit despre cele ce-mi scrii, ca s vin la tine, eu trebuie s implinesc toate celea pentru care sunt trimes, iar dup ce le voi implini, s m malt ctre Printele cel ce m-a trimes ..." 199
1 Cf. N. C a r t o j a n , Crtile populre in literatura romneasc, II, p. 161165.
:200
Avgar citeste scrisoarea si, inchinindu-se la icoana Domnului cea nefcut de miini omenefti, deodat se vede vindecat pe tot trupul de lepr, afar doar de o rmsit pe fat. Citiva ani mai tirziu, dup ce Mintuitorul fusese rstignit, inviase si se inltase la cer, Avgar afl c a sosit in cetatea lui un evreu, cu numele Tadeu, care tmduia pe cei bolnavi in numele lui Isus. Toparhul trimite s-1 aduc la el si cind Tadeu intr pe usa palatului, invluit in nimbul strlucitor al sfinteniei, Avgar se scoal de pe tron si il intreab dac intr-adevr el este ucenicul tagduit prin scrisoarea Mintuitorului. De vreme ce rspunse apostolul mare ndejde ai pus spre Domnul meu, Isus Hristos, pentru aceea, iat, trimes fiind de Dinsul, am venit la tine si, dac credint ta se va spori intru tine, toate cele dorite de tine dup credint ta vor fi. Atita am crezut intru Dinsul rspunse Avgar incit am vroit s adun puterea ostirilor mele fi s merg asupra iudeilor, celor ce 1-au rstignit pe El, ci stpinirea romn, subt care suntem, m-au oprit pe mine." Tadeu il linisteste, lmurindu-1 c Mintuitorul n-avea nevoie de nici un sprijin, c el a indeplinit pe pmint voia tatlui si c, de-ar fi vrut, legiuni de ingeri ar fi adus in ajutorul lui. Avgar este adus la credint cea dreapt, primeste botezul si cu aceasta rmsit leprei de pe fat dispare cu desvirfire. A doua zi, Tadeu, predicind norodului taina mintuirii, aduce la crestinism intreaga cetate a Edesei, care primeste botezul. Simburele acestei legende ifi are obirsia in crestinarea Siriei prin regele Abgar. Abgar al IX-lea, Bar Ma'nu (176213), intorcindu-se din Roma, unde fusese primit cu fast de impratul Severus, a trecut prin Asia Mic. Aci a imbrtisat crestinismul, pe care 1-a impus apoi in regatul su. Mai tirziu, din nzuinta de a se invlui inceputurile crestinismului in Siria intr-o aureol legendar de glorie fi de sfintenie, evenimentul a fost transpus in epoca de apostolat a Mintuitorului fi pus in legtur direct cu el. Legenda cptase, inc din secolul al III-lea, forma scris in limba siriac fi se pstra in arhivele din Edesa, unde a gsit-o marele istoric al bisericii creftine, Eusebiu, episcopul Cesareei si prietenul lui Constantin cel Mare. Eusebiu a tradus-o in limba greac fi a inserat-o in cartea I-a (cap. XIII) a istoriei sale bisericefti. Motivul cu nframa, icoana nefcut de miini omenefti, nu fcea parte din structura primitiv a legendei; el apare pentru intiiafi dat in secolul al Y-lea. Din lumea siriac, motivul a trecut apoi, in secolul al VI-lea, in Bizant si a dobindit o vitalitate afa de puternic, incit a fost exploatat mai tirziu, in timpul luptelor iconoclaste, de ctre teologii bizantini in sprijinul tezei c icoanele au fost instituite pe pmint de Mintuitorul insufi. In secolul al VIII-lea, scriitorii bizantini, cei sirieni fi pelerinii apuseni ne inftiinteaz c icoana trimis lui Abgar se gsea intr-adevr la Edesa. Ea a fost adus apoi in Constantinopol, pe timpul impratului bizantin Romanos Lecapenos, care dezlntuise rzboiul impotriva arabilor pentru liberarea tinuturilor crestine de sub pgini. Aducerea icoanei in Constantinopol fi depunerea ei in biserica Vlaherne din palatul imperial s-a fcut cu mare fast si, pentru comemorarea acestui eveniment in viata bisericii ortodoxe, s-a alctuit chiar atunci slujba care se citeste si azi in biserica noastr. Legenda aceasta pioas, cu gratia ei naiv, care a instituit in biserica ortodox dou comemorri la 21 august prznuirea sfintului Tadeu si la 16 august aducerea icoanei din Edesa in Bizant a lsat urme adinci in arta
religioas si in folclor. ln zugrveala bisericilor noastre, in amintirea lui Avgar si a icoanei Mintuitorului, se aplic atit nframa sfint cit si rosietica crmid sfint, jos pe tamburul cupolei si anume vizavi una de alta: nframa la rsrit, crmid la apus. Legenda a fost mult citit fi a lsat urme in folclor. ln unele tinuturi in prtile Sighifoarei si in Banat scrisorile lui Avgar ctre Mintuitorul fi a Mintuitorului ctre Avgar sint intrebuintate, dup cum a artat rposatul Bogrea, pin azi ca talismane. Eie sint in genere numite, dup numele toparhului, avgare, prin coruptie advare sau argare, care inseamn orice amulet in genere, salv-conduct mistic, cruia superstitia popular ii atribuie o putere profilactic." Astfel numele regelui Edesei, care a introdus creftinismul in Siria, a ajuns in lexicul romnesc un nume comun, cu sensul de amulet o curioas evolutie semantic in viata cuvintelor. ln colectia vietilor de sfinti a mitropolitului Dosoftei mai sint inc multe alte legende, tot atit de atrgtoare prin gratia lor naiv fi tot atit de interesante prin problemele pe care le ridic cu privire la substratul istorie sau la legturile cu folclorul. Afa sint, de pild: legenda despre sfintul Alexie care fi-a prsit printii fi sotia in noaptea nuntii ca s urmeze chemarea Mintuitorului, de care ne-am ocupat; despre sfintul Eustatiu Plachida (20 sept.), care, luindu-se la o vinttoare pe urmele unui cerb miraculos, a fost convertit la crestinism; despre sfint Tecla (24 sept.), care, ascultind de la fereastra casei printefti predica apostolului Pavel, fi-a prsit mama fi logodnicul pentru a-si inchina viata Domnului; a celor fapte cuconi din Efes, care, urmriti de prigonitori, adorm 360 de ani intr-o pester, si multe altele. Colectia vietilor de sfinti a lui Dosoftei este aletuit din trei tomuri; ultimul a aprut in 1686, si cu el activitatea marelui mitropolit se incheie, deoarece in acest an Dosoftei a fost luat fi dus in captivitate de Sobieski. Dosoftei istorie. Pentru a intregi conspectul activittii literare a mitropolitului Dosoftei, trebuie s amintim aci fi preocuprile sale istorice, cci in mijlocul muncii neobosite pentru nationalizarea serviciului divin, mitropolitul Dosoftei, prietenul lui Miron Costin, a gsit timp s-fi poarte gindul fi ctre studii istorice. Era un pasionat cititor de cronografe. Un exemplar din cronograful lui Cigala se pstreaz azi in Biblioteca Academiei Romne cu sublinierile fi adnotrile marelui mitropolit. In Vietile sfintilor il vedem adesea innodind textul hagiografic cu informatii fi citate imprumutate din cronografe. Dar mai mult pare s-1 fi interesat istoria national. In prefata a dou crti Molitvenict, aprut in 1681, si Paritniile, publicate in 1683 el adaug un rezumat de istorie moldoveneasc in versuri. Acest poem cronologic incepe cu discrete aluzii la originea roman. Vorbind de Dragos-vod, care, desclecind tara, au adus intr-insa rumneasca limb, adaug versuri ca acestea:
Se trage de pre singe rud imprteasc.
Insir apoi pe rind domnii Moldovei, pomenind indeosebi ctitoriile lor de mnstiri si biserici, pin la Duca-vod, adic pin in vremea sa. Cu toat ariditatea inerent acestui gen literar, totusi imaginatia mitropolitului poet se aprinde la evocarea marilor domni, aprtori ai pmintului moldovenesc, ca bunoar la a lui Stefan cel Mare i se inlt vestea si peste ghotar" a crui siluet de mare ctitor ne-o inftiseaz astfei:
Prin tinuturi, prin toate s vdu a lui siamne: Mnstiri si bisiarici -au fapt fr liane,
201
C nu numai prin sate ?i pre la ora?e, Ce si prin munti si-n codri lui Hristos slase, C-au fcut zugrvite, de dau strlucoare, , S-i triasc pomana-n bun nume suptu soare...
Vremurile de atunci nu erau ins prielnice pentru munca de carte. Un nou rzboi se dezlntuise intre turci si crestini. Moldoveni fi munteni tre- buiser s urmeze ostirile turcesti si s ia parte la asediul Vienei. Dar pe cind Duca-vod cu oastea moldoveneasc lipsea din tar, polonii cu pribegii moldoveni intraser in Moldova, aducind ca domn pe Petriceicu-vod. In zilele de Crciun ale anului 1683, Duca-vod este surprins la mosia sa Domnesti de un podgheaz polon si fcut prizonier impreun cu cronicarul Miron Costin, prietenul lui Dosoftei. In locul lui Duca-vod fu instalat in scaun, cu ajutorul polon, Petriceicu-vod. In aceste vremuri de restriste, noul domn fi boierii din divanul Moldovei, temindu-se de invazia turcilor fi ttarilor, hotrsc s trimit dup ajutor la tarii Rusiei, loan fi Petru Alexievici, pe mitropolitul Dosoftei fi pe cminarul Lupu, oferind, in schimbul ajutorului, tribut. Mitropolitul Dosoftei n-a putut ajunge ins pin la Moscova, fiindc se rspindise zvonul c prtile de unde vine mitropolitul sint bintuite de cium. A fost oprit la Kiev de autorittile rusefti, care au transmis la Moscova cererea moldovenilor fi lmuririle mitropolitului. Este de retinut din declaratiile lui Dosoftei lmuririle pe care le d cu privire la neincrederea poporului su in poloni, care, spune el, sint rutciofi, mincinofi fi nestatornici. Rspunsul tarilor la rugmintea moldovenilor nu ni s-a pstrat. Fapt e c rufii nu s-au miscat s vin in ajutorul nostru. Peste citeva luni turcii intrau in Moldova fi puneau pe tron pe Dumitrafcu Cantacuzino, dar, dup putin timp, si acesta avea s fie inlocuit prin Constantin Cantemir. Pstorirea mitropolitului Dosoftei se apropia ins de sfirfit. In anul 1686 regele Poloniei, Ion Sobieski, pornind din nou cu rzboi impotriva turcilor, intr cu oftirea in Moldova. Incercarea lui de a ciftiga de partea sa pe Constantin Cantemir nu izbuteste, intre altele fiindc fiul cel mare al domnului era ostatec la Constantinopol si fiindc turcii trecuser Dunrea si, unin- du-se cu ttarii, afteptau la granitele trii. Domnul moldovean lsase in Iasi proviziuni pentru armta polon si se retrsese spre sud. In rstimp, regele Sobieski intr in Iasi si-1 tine in stpinire dou sptmini, petrecind zice Dimitrie Cantemir in Vita Constantini Cantemyri (ed. Iorga, p. 6366, text romnesc) in oaspete lungi si bubuiri de tunuri", pentru ca s sperie de departe pe turci si pe ttari. Sobieski, care prinsese de la ostasii moldoveni, inc de pe vremea cind era hatman al Poloniei, citeva cunostinte de limb romneasc, la un ospt, a rostit citeva cuvinte ctre boierii moldoveni in limba lor, ca s le fac plcere. Apoi, in clinchetul paharelor, a poruncit s inceap hora, dup care a spus c a alctuit un cintec moldovenesc. Si tcind lutarii, Sobieski a inceput:
Constantine, Fugi bine, Nici ai cas, Nici ai mas, Nice drag jupineas. .
Dup relatarea lui Dimitrie Cantemir, tatl su, instiintat de aceasta, nu s-a lsat dator cu rspunsul. Sobieski, prsind Iasul, trece Prutul si se indreapt
:202
cu armata spre Bugeac, unde-1 pindeau turcii si ttarii, care arse- ser iarba, otrviser apa si prinseser carele cu proviziuni ale polonilor. Pe cind regele polon se afla astfel in primejdie, Cantemir il instiinteaz, printr-un om sigur, de primejdia aceasta si il sftuiefte, dup cum ne spune fiul su, ca s treac repede inapoi si s ias din Moldova, dup care adaug: ...c-i foarte multumeste pentru cinstea pe care a binevoit s i-o fac prin cintecul pe care i l-a alctuit si l-a cintat. Doamn, in adevr, din voia sortii nu are de mult, dar a lsat craiului casa, gazda si masa gtit, iar, dac nu s-a ajuns intru ceva, s fie bun a nu o pune in sama vointii sale, ci numai in a ncputintii." Dosoftei in Polonia. Sobieski retrgindu-se peste Prut si strbtind Iasii cu ostasii si, aceftia au dat foc orasului si au prdat mnstirile. Cu acest prilej au ridicat fi pe mitropolitul Dosoftei. Unii istoriei sint de prere c Dosoftei a plecat de bun voie. Trei contimporani care au insotit ostile regelui Sobieski episcopul de Kamenica, Wojenski, francezul Philippe Dupont, ofiter si curtean, si un anonim intr-o scriere Les Anecdotes de Pologne ... povestesc c mitropolitul Dosoftei a iesit inaintea regelui cu 200 de preoti i clugri, cu prapore fi cruci, insotiti de fruntasii orasului. Si adaog Dupont c mitropolitul ar fi tinut un discurs lui Sobieski, in care l-a inftisat pe Constantin Cantemir in colorile cele mai negre.1 Se stie ins c vldicii nu trebuie s-i prseasc niciodat poporul. Primirea cu alai mare a lui Sobieski, care venea ca liberator de sub jugul turcesc, era deci firease. N stim in ce msur Dosoftei a indrznit s-fi atace domnul. Dar D. Cantemir ne spune ins in aceast privint lmurit: Polonii au prdat si vasele sfinte si moastele sfintului loan cel Nou, cu multe pietre scumpe. Si alte odoare de argint fi de aur le-au luat cu sine si impreun cu eie pe insus mitropolitul care mustra ftis fapta nelegiuit a ostailor i se ruga de indurare."2 Tezaurul si odoarele mitropoliei din Suceava, pe care polonii le-au ridicat odat cu mitropolitul Dosoftei, cuprindeau, dup cum aflm din documente, lucruri pretioase, ca de exemplu: Un aier mare impodobit cu pietre scumpe, cumprat la 1427 de ctre domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun fi de fiul su Ilie, pe vremea mitropolitului Macarie; mitra de aur a mitropolitului, impodobit cu diamante fi cu smaralde; cruci de aur cu rubine fi turcoaze;"cirje pastoral de argint; icoane cusute cu aur fi argint fi cu cercuri de mrgritare; o Evanghelie pe pergament cu scoarte de argint aurite; veftminte preotefti; invelituri pentru pristol, toate de stof scump, impodobite cu pietre pretioase; sfesnice fi cdelnite de aur fi argint". Cu mitropolitul Dosoftei au mai fost ridicati din Suceava si citiva clerici care erau pe ling el: ieromonahii Adrian, Ionaf, Ilarion si arhimandritul Sucevei, Nicolae. ln Polonia, li s-a impus captivilor s locuiasc in oraful Stryi. Incep de aci inainte pentru marele mitropolit moldovean in pribegie zile grele de srcie fi amrciune. Constantin Cantemir il cheam struitor s se intoarc in tar cu moaftele sfintului loan cel Nou fi, fiindc nu voia, sau nu putea s vie, este anatemizat de patriarhul din Constantinopol, anatem care a fost ridicat, ins prea tirziu, dup ce Dosoftei murise. Defi se pare c i s-a ingduit libertatea de 203
1 H o r i a O p r i a n f in Arhiva, anul XLVII, 1940, nr. 12, p. 110116. 2 D. C a n t e m i r , Vita Constantini Cantemyri, ed. Iorga, 1923, p. 65, text romnesc.
:204
a conduce colonia romneasc din Polonia, defi il vedem intr-un rind sfintind pe episcopul romn Iosif Stoica din Maramures fi pe alti doi episcopi ruteni, totufi viata sa in exil este plin de necazuri fi lipsuri. Abia afezat pe pmint strin, se vede nevoit s trimit necontenit dup ajutor fi mil in Rusia, la tarul Moscovei, la patriarhul Ioachim fi la toti creftinii ortodocfi. Potoliti scrie el furtuna mizeriei noastre, astimprati sufletul ce se chinuiefte fi adpati sufletul insetosat, care pribegefte acum al patrulea an din eparhia mea. Ptimesc in mizerie cu servitorii cari sunt ling racla sfintului loan cel Nou, ndjduind mintuirea lui Dumnezeu, ca s m intorc fi s m infti- fez inaintea fetei lui Dumnezeu, in mitropolia dorit a Sucevei..." In aceast viat de amrciune petrecut in exil, mitropolitul Dosoftei ifi gsefte o mingiiere in munca de cultur, prins, prin forta imprejurrilor, in cursul curentelor kievene fi moscovite. Dezlipirea Ucrainei de la Polonia fi alipirea ei la imperiul moscovit adusese divergente in viata religioas a Rusiei. Pe cind Moscova pstrase credincios traditia ortodox, Ucraina, care sttuse sub stpinirea Poloniei catolice, primise, prin influenta literaturii religioase traduse din limba latin a catolicismului polon, obiceiuri, rinduieli fi dogme strine ortodoxismului. Una din aceste chestiuni, care a frmintat societatea rus timp de 15 ani, a fost chestiunea transubstantierii sfintelor daruri. ln dogmatica crestin este o problem important aceea de a se sti dac la taina cuminecturii este prezent sau nu spiritul Mintuitorului. Pe cind biseric ortodox sustine c este prezent, bisericile reformate sustin c aceasta este simbolic. Ucrainenii, desi ortodocsi, se alipiser la punctul de vedere reformat. Patriarhul Ioachim, dup sfaturile fratilor Lihudi si a altor crturari din Moscova, someaz pe mitropolitul Kievului s-si expun lmurit punctul su de vedere in aceasta privint. In astfel de clipe hotritoare pentru biseric rus, cind patriarhul Moscovei se pregtea s arunce anatema asupra bisericii din Kiev, intervine Dosoftei, care, din exilul su, lmurind pe mitropolitul Kievului asupra punctului de vedere ortodox, inltur ruptura. Din aceste preocupri, prelatul nostru, solicitat de mitropolitul Kievului, a tradus in rusestc o serie de crti care serefereau tocmai la dogma transubstantierii sfintelor daruri. Originalele grecesti ale unora din aceste crti fuseser tiprite prin 1683, in tipografia din Iasi, dup cererea marilor patriarhi greci ai rsritului, pe vremea cind Dosoftei pstorea Moldova. Textele traduse de el precum din cartea sf. Simeon al Salonicului despre transubstan- tierea sfintelor daruri, Istoria bisericeasc si Vedenia tainic a patriarhului Gherman, Orinduielile sf. apostoli sint scrise intr-o foarte corect limb ruseasc si unele erau menite s fie tiprite. Dar in mijlocul acestei activitti, cu sufletul indurerat de nostalgia scaunului su din Suceava fi strimtorat de multe lipsuri, mitropolitul Dosoftei inchide ochii la 13 decembrie 1693. 0 misctoare scrisoare, adresat hatmanului Mazepa de ctre unui dintre clugrii care au stat la cptiiul lui in ceasul mortii, ne instiinteaz astfel despre sfirsitul mitropolitului moldovean: Noi, srmanii clugri, cari ne aflm ling sfintele moaste ale sfintului marelui mucenic loan cel Nou din Suceava, in localitatea Zolkiev, cu supunere cdem la picioarele mriei voastre domnesti, cci nu avem unde s ne plecm capetele decit la Domnul Dumnezeu si la mria voastr milostivul nostru domn. Si facem f
tire mriei voastre cum a fost de la inceput: a venit milostivirea sa regele polon cu oasteintararomneasc, in cetatea Iasilor, si a luat moastele sf. marelui mucenic loan din Suceava si cu prea sfintitul Dosoftei din Suceava fi ne-au dus din Iafi in Polonia; fi ne-au dat s trim noi in cetatea aceea opt ani la porunca milosti- virei sale. Si a trit printele mitropolit de fericit memorie in mare lips fi necaz fi nu a avut unde s se mifte. Si, de cind a murit preasintitul mitropolit, de fericit memorie, au trecut fase ani, in 13 decembrie." i iat acum o frumoas trstur de caracter a fetelor religioase din trecut s
Eu atunci, milostive binefctor, am fost obligat cu mare epitimie de preasfintitul mitropolit de fericit memorie s nu prsesc sfintele moafte pin la capatul vietii mele".
Experienta dureroas pe care a incercat-o mitropolitul Dosoftei in hrtuita sa viat ii intrise personalitatea pentru o munca inalt, inchinat telului educativ pe care il impunea menirea sa de pastor al trii. i dac imprejurrile nu 1-ar fi coplefit de atitea ori, activitatea sa ar fi inzestrat trecutul cultural romnesc cu o oper urias, pentru care Dosoftei simtea si chemarea si priceperea de a ne-o da. Munca lui Dosoftei, a tit cit o avem, reprezint in istoria culturii noastre vechi un mare pas inainte. El, cel dintii dintre vldicii principatelor, a deschis drumul limbii romnesti ctre altarul bisericii. Strduintele lui vor fi continuate mai tirziu, in Tara Romneasc, de mitropolitul Antim Ivireanu. Prin traducerea Psaltirii in versuri, Dosoftei a asezat temeliile versificatiei in literatura noastr cult, iar prin Vietile sfintilor a druit sufletului romnesc din veacul al XVII-lea o bogat literatur de imaginatie, impletita cu elemente miraculoase, plin de pietate si uneori inviorat de gratie naiv. Prin destinul su tragic, rmine o figur care sintetizeaz vitregia imprejurrilor in care s-au zbtut toti marii crturari ai literaturii noastre vechi.
BIBLIOGRAFIE ' Viata. $ t e I a n D i n u l e s c u , Viata si scrierile lui Dositeiu mitropolitul Moldovei (extras din Candela, iurnal bisericesc literar), Cernufi, 1885; t e f a n C i o b a n u , Dosoftei mitropolitul Moldovei si activitatea lui literar. Contributiune la istoria literaturii romnesti si a egturilor romno-ruse literare din secolul al XVII-lea, traducere din ruseste de tefan Berechet, Iai, 1918; originalul rusesc, continind anexe care n-au fost traduse, a aprut in editia Academiei imperiale ruse de tiinê, sectia pentru limba si literatura rus, Kiev, 1915; $ t e f a n C i o b a n u , Contributiuni privitoare la originea ti moartea mitropolitului Dosoftei, discurs de recepîune la Academia Romn, Bucuresti, 1920. Documente biografice: S i l v i u D r a g o m i r , Contributii privitoare la relatiile bisericii romnesti cu Rusia in veacul XVII, in Analele Academiei Romane, nr. 21, Bucuresti, 1912; I. B o g d a n , O scrisoare din 1679 a mitropolitului Dosoftei, in Analele Academiei Romne, XXXIV, Mem. sectiunii istorice, Bucuresti, 1912, p. 489 496. Despre fuga in Polonia: H. O p r i 5 a n, Precizri pe marginea exilului lui Dosoftei in Polonia, in Arhiva, Iasi, XLVII, 1940, p. 110116. Opera. Texte si studii. I B i a n u s i N . H o d o s , Bibliografia romneasc veche, I, Bucuresti, 1903, p. 209 240, 262269, unde se descriu crfile lui; D. A. S t u r d z a , Un manuscris al lui Dosoftei, in Convorbiri literare, VI (1872), p. 157 167; I. B i a n u , Dosoftei mitropolitul Moldovei, 1671 1686, Psaltirea in versuri publicat dup manuscrisul original si de pe editiunea de la 1673, Ed. Academiei Romne, Bucuresti, 1887. Din Vietile sfintilor au fost
205
publicate fragmente de dr. M. G a s t e r , in Revista pentru istorie, arheologie si filologie, II, I, vol. 4 (1885), p. 635 636 (Eustatie Plachida), si in Chrestomatie romn, Bucuresti, 1891, p. 251259. Fragmente din Acatist, Molitvenic, Liturghie, ibidem, I, p. 214 215. Alte
fragmente din Vietile sfintilor in colectia Autorii romni vechi si moderni, edrfiune scolara", Bucuresti, Socec, 1895. Studii. Despre izvoarele lui Dosoftei in Vietile sfintilor: I u l i a n $ t e f n e s c u , Legendele despre sf. Constantin in literatura romn, in Revista istoric romn, I, 1931, p. 251 297 (si extras). Pentru limb: C. L a c e a, Untersuchung der Sprache der Viata si petrecerea svintilor" des Metropoliten Dosoftei, in G. W e i g a n d , Jahresbericht des Instituts fr rum. Sprachen zu Leipzig, V, 1898, p. 51144; D. P u s c h i l , Molitvenicul lui Dosoftei. Studiu asupra limbei, in Analele Academiei Romne, XXXVI, Mem. sect. lit., seria a II-a, p. 1114, Bucuresti, 1915. Pentru versificatia lui Dosoftei, in afar de prefata lui I. B i a n u , Dosoftei mitropolitul Moldovei (1671 1686), Psaltirea in versuri... , c f . s i N. I . A p o s t o l e s c u ,
:206
Lancienne versification roumaine (XVII-e et XVIII-e siecles), Paris, 1909, p. 44 49. Despre versurile poloneze din Parimiile lui Dosoftei vezi menfiune in I. B i a n u, Psaltirea in versuri intocmit de Dosoftei mitropolitul Moldovei, p. XXVIII; publicate si studiate pe larg de S t e f a n C i o b a n u, Versuri poloneze necunoscute in opera mitropolitului Moldovei Dosoftei. Extras din Melanges Drouhet, Bucuresti, 1940. Pentru psalmii lui Dosoftei in cintecele de stea si in Vicleim: N. C a r t o j a n, Crtile populre in literatura romneasc, II, Bucuresti, 1938, p. 193 194, 214215; ibidem studii despre legendele sfintilor populari din Dosoftei, vol. I, p. 156 171 (sf. Vineri $i sf. Alexie); vol. II, 138 178 (Avgar si Mintuitorul; Cei sapte cuconi din Efes; Eustatie Plachida; sf. Gheorghe; Vasilie cel Nou). Despre Avgar cf. si Convorbiri literare, LVIII, 1925, p. 243-261. D . G z d a r u , Contributii privitoare la originea, limba si influenta mitropolitului Dosoftei, in Arhiva, XXXIV, Ia$i, 1927, p. 122149; M a r i a n S o k o l o w s k i , Spadek po Metropolice Motdawskim Dosyteuszu.
CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA
Am ajuns cu expunerea noastr asupra evolutiei literaturii romnefti la o rscruce. Mitropolitul Dosoftei reprezint punctul culminant al dezvoltrii literaturii religioase in Moldova. In Muntenia, activitatea inceput sub Matei Basarab continu si a junge punctul ei culminant in vremea lui Brincoveanu, cu mitropolitul Antim Ivireanu. In Moldova, nici unui dintre urmasii lui Dosoftei nu se mai ridic prin cultur si munc la inaltimea lui. Dar dac literatura religioas stagneaz in Moldova, in schimb se ridic pe treptele cele mai inalte ale culturii reprezentantii boierimii moldovene, care inaugureaz un gen nou in cultura romneasc: istoriografia national. Inainte de a urmri opera cronicarilor moldoveni, este necesar s facem un popas la aceasta rscruce de drum, pentru a fixa aci, in linii mari, evolutia, caracterul si importanta literaturii religioase romnesti pin in secolul al XVIIlea. In ultimul timp s-a fcut incercarea de a se scoate literatura religioas din istoria literaturii vechi pentru cuvintul c aceast literatur religioas nu are legtur cu creatia oricit de minima", c aceast asa-zis literatur nu cuprinde decit crtile de ritual trebuitoare preotului in slujba sa, traduse in romneste". Se uit ins c liturgica ortodox, cu totul diferit de cea catolic, reprezint culmile cele mai inalte ale poeziei sacre bizantine si este privit azi de cei mai de seam reprezentanti ai bisericii latine ca un virtual izvor de inviorare al liturghiei catolice. De alt parte, literatura noastr veche a evoluat in conditii cu totul deosebite de acelea in care s-au dezvoltat marile literaturi din Occident. In Occident, traducerea Bibliei si a crtilor sfinte a fost precedat de o perioad lung de trei-patru veacuri, in care perioad a inflorit literatura profan in limba national. Limba literar in Occident s-a slefuit deci in creatiile literare ale jongleurilor, trubadurilor si scriitorilor profani. Cu totul altfel se prezint lucrurile la noi. Limba scris apare la noi intii in scripturile
sfinte si se formeaz, ca limb literar, in textele religioase pin in a doua jumtate a secolului al XVII-lea, cind apare istoriografia moldoveneasc in limba national. Dar chiar dup aparitia cronicilor, singurele crti care se tipresc la noi si se rspindesc peste toate tinuturile romnesti, mentinind unitatea credintei si a graiului, sint textele sfinte. Cronicile s-au rspindit pe o raz mai restrins si numai prin cpii manuscrise. Literatura religioas canonic fi apocrif a format astfel, in primele veacuri, singura hran intelectual a intregii societti. Ea a creat o mentalitate religioas care se dezvluie in toate manifestrile poporului: artistice, sociale fi politice. Incepind din vremurile neguroase ale intemeierii principatelor, clerul, asociat la toate momentele solemne din viata familiei fi a neamului, ocup in structura societtii romnefti un loc de frunte. Am artat la p. 3245 c mnstirile au fost cele dintii focare de cultur ale noastre. ln mnstiri se aflau bibliotecile de texte slave din care s-a alimentat cultur noastr veche; in mnstiri lucrau de zor, pentru gloria lui Dumnezeu, artiftii caligrafi fi minia- turifti; acolo se aflau atelierele de broderie fi pictur religioas fi tot acolo fcolile de crturrie pentru cine vroia s intre in tagma clerului sau a diecilor fi logofetilor. De la aceste focare s-au aprins, cu vremea, luminile pe ling scaunele eparhiale fi pe ling bisericile de orafe fi chiar de sate pretutindeni unde s-au gsit vldici ori preoti crturari fi inimofi. Astfel clerul a ajuns s fie aproape singura clas cult. Masele adinci ale poporului nu se ridicaser nici pin la notiunea scrisului, care era strins legat, pe acele vremuri, de cunoafterea unei limbi nu numai strin, ci fi moart. Limba in care clugri fi preoti oficiau serviciul divin fi in care dieci fi pisari redactau actele din cancelariile domnefti era la inceput o veche limb slav, altkirchen slawische Sprache, cum o numesc filologii germani, paleoslava, cum au numit-o slavistii noftri, un idiom vorbit in veacul al IX-lea in tinuturile Macedoniei, leagnul literaturilor sud-slave. A trebuit s treac mult vreme, a trebuit s se petreac mari frmintri in bisericile din Occident pin cind, in secoleleal XV-lea fi al XVI-lea, citiva iluminati s porneasc eroic, cu jertfa propriei lor vieti, lupta pentru introducerea graiului matern in serviciul divin. Sub influenta ideilor puse in circulatie de reforme, maramurefenii au pus, in secolul al XV-lea, temeliile literaturii romnefti, tlmcind Sfintele Scripturi in graiul strmofesc. Traducerile lor, rspindite in copii manuscrise, au fost tiprite de ctre diaconul tirgovistean Coresi in a doua jumtate a secolului al XVI-lea. Textele maramurefene erau scrise intr-o limb noduroas, cu caractere arhaice si dialectale. Coresi a inlturat, cit a putut, particularittile arhaice fi dialectale, trans- punind textele in graiul muntean, care se ridic astfel la rangul de limb literar. Textele lui Coresi au intrat la rindul lor in miinile mitropolitului Varlaam, si astfel de la Varlaam la Simeon tefan, de la aceftia la mitropolitul Dosoftei fi in sfirfit pin la Biblia lui Serban si pin la Antim Ivireanu, timp de dou veacuri fi jumtate, a fost o continu elaborare a textelor sacre, o continu frmintare de a gsi, pentru cugetarea biblic in form national, nu numai cuvintul cel mai expresiv fi cel mai precis, dar cuvintul care s fie in acelafi timp inteles in toate tinuturile romnefti, c romnii nu griesc in toate trle intr-un chip", iar
:208
cuvintele trebuie s fie ca banii, c banii aceia sint buni, carii imbl in toate tarle, afa fi cuvintele acelea sint bune, carele le intleg toti". Dar prin aceast necontenit frmintare in cutarea cuvintului expresiv, cu rezonant in toate cuprinsurile romnefti, in aflarea
unui ritm armonios la care s poat fi adaptat melodia bizantin acolo unde o cereau necesittile liturgice, s-a creat limba noastr literar. Cu aceast munc de tlmciri s-a pregtit si drumul limbii nationale spre altar. In a doua jumtate a secolului al XVII-lea, mitropolitul Dosoftei in Moldova fi mai tirziu mitropolitul Antim Ivireanu in Muntenia se pun in fruntea marii reforme de a introduce graiul romnesc in altar, traducind amindoi crtile necesare ritualului crestin. A fost aceasta un mare cistig pentru cultura religioas a poporului nostru, fiindc popoarele catolice nici azi nu ascult slujba religioas in limba national. Dar in afar de traducerea scripturilor sfinte fi a textelor liturgice, necesare cultului divin, munca literar a clerului s-a indreptat fi spre alte trimuri. Cu deosebire clugrii, care, departe de valurile lumii, triau in mnstiri lipsiti de grija celor omenefti, fi-au consacrat viata activittii de traducere a textelor din limba slav. In orele in care toaca mnstirii nu-i chema la umilint fi la rug, acefti vizionari lucrau pin noaptea tirziu, la lumina opaitului, pentru a prinde din filele vechilor manuscrise slavone tot ceea ce sufletul lor mistic, chinuit de grija mintuirii, era dornic s cunoasc. Astfel, inc din secolul al XV-lea, primii traductori maramureseni ai textelor sfinte au pus in circulatie un ciclu de legende apocaliptice, care zugrveau in colori vii antagonismul dintre cele dou limanuri ctre care sint indrumate sufletele oamenilor dup moarte: de o parte infernul cu valurile de smoal clocotind fi cu riurile de flcri, de alt parte grdinile inflorite ale raiului. Odat cu legendele apocaliptice, gindul lor s-a indreptat, cu o fireasc simpatie, fi ctre martirii bisericii, care in vremurile marilor prigoniri si-au jertfit viata pentru triumful crestinismului, fi ctre marii asceti, care, nzuind spre mintuirea sufletului, se retrgeau departe de chemrile ispititoare ale vietii, in pustiuri, unde prin abstinent ifi mortificau trupul. Legendele hagiografice, in care icoanele sfintilor apreau aureolate de un nimb divin, intr-o atmosfer de miraculos, formau pentru acele timpuri de naiv credint admirabile modele de virtuti creftinefti. De la acest gen de literatur cu tendinte vdite de a edifica masele populre, s-a trecut la legendele pioase, pline de gratie naiv, privitoare la materia Vechiului fi Noului Testament; apoi la texte profane cu caracter moral, ca Fisiologul fi Albinusa, pentru ca s se ajung la romanul popular. Dar ceea ce caracterizeaz spiritul si mentalitatea acestei epoci este c chiar actiunea acestor romane de aventuri fi de dragoste cu colorit romnesc, incheiat in chip brusc prin moartea tragic a eroilor, era exploatat de der ca o tem de moralizare: ... scris acasta carte ce se chiam Alixandrie fi m usteniiu citu putuiu fi o scrif s ceteasc fi s socotiasc bine ce este imprtia cestii lumi desarte fi mnginoas, ifi incheia popa Ion Romnul, din Sinpetru Ardealului, copia sa, cea mai veche redactiune romneasc a vietii lui Alexandru Machedon din eite au ajuns
209
pin la noi (1620). Timp de dou veacuri clerul a procurat neamului hrana intelectual. Evangheliile, care purtau cuvintul Domnului invefmintat in forma unei majestti plin de simplitate, vietile de sfinti cu inlttoarele pilde de credint fi abnegatie, legendele pioase fi naive ale apocrifelor biblice, viziunile apocaliptice cu sumbrele lor colori toate acestea au format vreme indelungat literatura de predilectie a tuturor claselor noastre sociale. Aceste
:210
texte, tlmcite in chiliile mnstirilor, erau copiate de preotii de mir si rspindite mai departe in lumea satelor fi a oraselor. In strins legtur cu literatura s-a dezvoltat si arta noastr veche. Zugravii acestei epoci, chemati s impodobeasc zidurile mnstirilor fi ale bisericilor fi s coloreze icoanele, au introdus intre scenele biblice fi cele hagiografice, zugrvite dup normele statornicite prin Erminii tratate de pictura bisericeasc alctuite in Muntele Athos fi o multime de scene imprumutate din legendele apocrife, din viziunile apocaliptice, din romanele populre chiar. Pretutindeni scriam alt dat1 pe zidurile dinafar fi din tinda bisericilor fi ale mnstirilor, pe icoanele pstrate in vechile case boierefti, pe troitele ridicate de miini pioase la rscrucea drumurilor de tar, arta veche romneasc poart un puternic af zice exclusiv caracter religis fi a suferit influenta pronuntat a ciclului de legende apocrife fi al celor populre. Oricite cunoftinte tehnice ar avea cineva, oricit simt al colorilor fi al perspectivei, nu va pricepe niciodat nimic din sensul intim al scenelor zugrvite, din mentalitatea celui care a lucrat, dac nu cunoafte literatura care a inspirat aceast art." In atmosfera de misticism a acestei literaturi fi strvechi arte religioase a vietuit sufletul romnesc mai multe veacuri. In naivitatea ei adorabil, societatea veche romneasc credea in lumea de miracole care-i punea dinainte, in locul abstractiunilor teologice, icoane vii fi colorate de inchipuire ce si-o fcea despre trimurile de dincolo de moarte. Arta fi literatura aceasta corespundea fi a creat o mentalitate specific, pe care abia ne-o putem inchipui in vlmfagul vremurilor turburi de astzi, cind progresul ftiintelor pozitive de o parte fi materialismul de alt parte au spulberat toate aceste iluzii transcendentale fi au mcinat fi macin din zi in zi temeliile credintei. Dar urmele acestei mentalitti le gsim in infptuirile fi in scrisorile marilor voievozi din trecut fi mai departe in filele inglbenite ale cronicilor. Aceast mentalitate explic politica de ocrotire a popoarelor creftine din Balcani, dus de domnii fi boierii noftri: daniile bnefti pentru ridicarea bisericilor fi mnstirilor ruinate, acele minunate manuscrise cu miniaturi lucrate de artifti ai penei romnesti, imprftiate azi in tot Orientul ortodox, crtile trimise din imprimeriile romnefti in Balcani, mofiile inchinate Muntelui Athos, dar mai ales lupta impotriva pginilor turci pentru crestintate. Iat, bunoar, circulara trimis de tefan cel Mare la 28 ianuarie 1475, dup lupta de la Rzboieni. Cu cit satisfactie vestefte voievodul c a clcat in picioare" fi a trecut sub ascutiful sbiei" pe dusmanii creftinttii, pentru care lucru ludat s fie Domnul Dumnezeul nostru". Si cerind ajutor de la principii creftini in insufi interesul lor cci Moldova, spune el, este poarta creftinttii" fi dac aceast poart... va fi pierdut, Dumnezeu s ne fereasc de afa ceva, atunci toat crestintatea va fi in mare primejdie". Si el incheie cu un legmint solemn: Fgduim cu credint noastr crestineasc fi cu jurmintul domniei noastre, c vom sta in picioare si ne vom
lupta pin la moarte pentru legea crestineasc, noi cu capul nostru.
Peste un veac, cellalt mare domn al nostru, Mihai Viteazul, povestind ln zilele de restriste ale cderii lui cum a ajuns de a pierdut tot ce ciftigasem din zilele tineretii pin la btrinete, fi tri fi averi fi sotie fi copii... i dac le-af fi pierdut din pricina dufmanilor... nu m-ar durea atita, cit m doare fiindc au fost fptuite de aceia de la care ndjduiam si afteptam ajutor fi razim". Si iat cum mrturisefte el insufi motivele care 1211 auindemnat s nu crate nici cheltuieli, nici osteneal, nici singe, nici
1Crtile populre, vol. II, p. 385.
propria viat: Nu le-am fcut indemnat de cineva, ci spre a cpta fi eu un loc si un nume in crestintate. Chiar dup ce cultur trece din mina clerului in mina boierimii pmintene, intilnim aceast sentimentalitate religioas vibrind in scrisul cronicarilor. Ureche, povestind lupta lui Stefan-vod la Rimnic, adaug, dup traditia popular: Zic unii s se fi artat lui Stefan Vod sfintul mucenic Procopie, imblind deasupra rzboiului clare fi intr-armat, ca un viteaz fiind intrajutoriu lui Stefan Vod fi dind vilhv oftirii lui", fi incheie, in adora- bila lui naivitate pioas: ... ci este a fi credere acest cuvint, c dac s-au intors Stefan Vod cu toat oastea sa ... la scaunul su la Suceava, au zidit biserica pre numele sfintului mucenic Procopie, la sat la Badeuti, unde triefte fi pin astzi". Neculce ne povestefte si el intr-un loc la domnia a doua a lui Ducavod cel Btrin minunea mare", artarea" la Hotin, intr-o mnstire mic ce este supt cetate: au lcrmat icoana Maicii Preciste, ctu se rsturnau lacrimile pre chipul icoanei de le vedeau toti oamenii fi picau intro tipsie ce era pus supt icoan". Paginile cronicilor sint pline de citate biblice: precum zice inteleptul Solomon, ... zice Isus Sirah, ... griefte fi prorocul David in al 7 psalm Iar preciziuni ca acestea: Era tocmai in ziua cind se cint in biseric canonul sfintului Andrei de la Crit, la opt ceasuri de noapte", dovedescnunumai familia- xizarea cu rinduielile bisericefti, dar fi o trire a dramei liturgice din sptmina patimilor, cind se cint canonul. De aceea nu trebuie s ne mire c insfi conceptia lor despre lume fi viat pleac dintr-o mentalitate religioas. Dup ei toate evenimentele din care se tese pinza istoriei, chiar faptele mrunte din viata omului, sint orinduite dup vointa lui Dumnezeu: Ascuns giudetul lui Dumnezeu toate gindurile omenefti le strmut, c mcar cit nevoint pune omul, sorocul lui Dumnezeu, cum este orinduit, a-1 clti nime nu poate", spune Miron Costin. Toate fenomenele cerefti sint socotite ca semne prevestitoare trimise de Dumnezeu: o comet, o invazie de lcuste, o eclips de soare. Adevrat semn de peire a multi creftini in teara lefasc fi inceptura durerii si stricrii trii noastre, c de atunce, din an in an, tot ru fi amar de creftini fi pustiuri au rmas locurile pre acolo, incheie Neculce povestirea minunii amintit mai sus. Oricit de curioas fi naiv ni s-ar prea azi sentimentalitatea aceasta, ea a fost totusi o puternic realitate in lumea veche romneasc fi pe ea sa sprijinit intreaga structur social. Cind btrinii acelor timpuri ajungeau in asfintitul vietii fi simteau c li se apropie ceasul de trecere in lumea cealalt, alegeau cu grij partea care se cuvenea urmafilor de partea sufletului fi scriau, cu mina tremurind de emotie, diata vietii lor, prin care lsau o bun parte din mosii si avere mnstirilor, pentru opere de binefacere. Religiozi- tatea naiv a timpurilor trecute a inzestrat tara cu spitale, eforii si atitea institutii pe care noi, cu toate conceptiile noastre moderne despre organismul statului, le-am lsat, in urma reformei de expropriere fortat, s ajung in pragul ruinei.1 Prin munca necontenit si plin de trud a clerului s-a ajuns ca trile noastre s devin, in pragul veacului al XVIII-lea, focarele din care radia lumina culturii in tot Rsritul ortodox, oprimat sub stpinire turceasc. Pe timpul lui Brincoveanu, cind cinci tipografii lucrau neintrerupt in tar, gindurile milostive ale domnului romn si ale harnicilor si prelati se indreptau pin ctre arabii din Siria, crora le trimiteau in dar crti tiprite la
1 In legtur cu aceasta problem, a se vedea nota de la p. 43. (N. red.) :212
Snagov, in limba lor, pin la ivirii din muntii Caucazului, crora le trimiteau tipar si mesteri tipografi. A tia latura religioas din istoria literaturii romnesti inseamn a renunta la cunoasterea trsturii celei mai caracteristice din cultura noastr veche si la una din fetele ei de glorie.
UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU
Pina in a doua jumtate a vea'cului al XVII-lea, literatura romneasc este in intregime opera clerului si poart, in alctuirea ei, o trstur adinc religioas. Pe la jumtatea secolului al XVII-lea se petrece ins o schimbare in dezvoltarea culturii noastre. ln urma prefacerilor pe care le examinm mai jos, boierimea a ajuns intr-o situatie material prosper, care a ajutat-o s ocupe un loc proeminent in viata politic si cultural a neamului. Dar din pricina luptelor ce se ddeau in jurul tronului, ea era adesea silit s emigreze ctre adposturile de cultur din centrul si Rsritul european, care stteau in legtur cu Apusul. Prin aceste emigrri s-a deschis pentru cultura romneasc, inchis pin atunci in formele strimte si rigide ale slavonismului fi ortodoxiei, o fereastr prin care a npdit aerul proaspt al civilizatiei occidentale. Contactul acesta cultural s-a fcut mai intens in Constantinopol si in Polonia. Apropierea de miscarea umanist a Poloniei a inviorat viata literar a Moldovei, dind nastere istoriografiei nationale; in mediul cosmopolit al Constantinopolului s-au format scriitori ca Dimitrie Cantemir, stolnicul Constantin Cantacuzino si, inaintea lor, Nicolae Milescu, contimporanul lui Dosoftei si sprijinitorul moldovenilor la curtea tarilor.
VIAfA
Desi din punct de vedere cronologic Nicolae Milescu urmeaz dup Grigore Ureche, totusi, fiindc prin latura activittii sale de scriitor in limba romn se apropie mai mult de literatura religioas, ne vom ocupa de el inaintea cronicarilor. Nicolae Milescu este atit prin cultur si prin agerimea mintii, cit si prin viata sa bogat in peripetii un adevrat roman una din figurile cele mai interesante ale trecutului nostru. A inceput ca grmtic pe ling curtea domnilor moldoveni, a aspirat intr-o vreme la tronul trii, a fost descoperit si a luat drumul pribegiei, a cltorit prin Occident pin la curtea lui Ludovic al XIV-lea si in Orient pin la meleagurile indeprtate ale Chinei, si, in sfirsit,
a fost solicitat s aduc luminile lui, in chestiuni de dogm ortodox, marilor ianscnisti de la Port-Royal. S-a nscut in anul 1637. Syi-a inceput instructiunea in Moldova, poate la scoala intemeiat de Vasile Lupu, si apoi, in imprejurri pe care nu le cunoastem bine, a trecut la Constantinopol, in scoala patriarhiei. Aici a avut ca profesor, printre altii, si pe Gherman Vlasios, originr din insula Corfu, care invtase in Italia si pe care il gsim intr-o vreme la Iasi, de unde pleca spre tarul Rusiei, prezentat, in scrisori date de Vasile Lupu, ca un invtat care poate s rspund la orice chestiune religioas". In mediul cosmopolit al Constantinopolului, Milescu si-a desvirsit cunostintele in limba greac si latin, de care avea s se serveasc mai tirziu in operele sale si in discutiile cu reprezentantii diplomatic! ai Occidentului. Intors in Moldova, pe timpul domniei lui Gheorghe Stefan, cu o cultur neobisnuit pe acele vremuri in tara sa, i se incredinteaz sarcina de grmtic pe ling curtea domneasc. Grmaticul, un fei de secretar particular al domnului, se alegea dintre cei mai buni cunosctori ai limbilor strine. Domnia lui Gheorghe Stefan n-a tinut mult vreme. Chemat de vizir la Poart ca s srute dup obicei poala sultanului", Gheorghe Stefan s-a simtit, cum spune cronicarul, in cumpna vietii" fi a preferat s-si string averea si s piece in exil. Sub urmasul lui Gheorghe tefan, sub Gheorghe Ghica, Milescu ajunge mare sptar si dobindeste atita incredere din partea domnului su, incit atunci cind acesta e strmutat in Tara Romneasc el il urmeaz pstrindu-si dregtoria. ln Muntenia Milescu rmine pin la mazilirea lui Gheorghe Ghica, in 1660, cind se intoarce in Moldova, unde cptase domnia Jytefnit, fiul lui Vasile Lupu. Intre tinrul domn, care copilrise fi-fi fcuse si el educatia in scolile grecesti din Constantinopol, fi intre Nicolae Milescu, tinr fi el nu implinise inc 25 de ani se leg o prietenie afa de strins, incit amintirea ei a rmas mult vreme in Moldova. Iat cum a cules-o, din traditia oral, Neculce: Era un boier, Nicolae Milescu Sptaru, de la Vaslui, fi ftia multe limbi: elineste, slovinefte, grecefte fi turcefte. Si era mindru fi bogat, fi imbla cu povodnici1 domnefti inainte, cu buzdugane fi cu palufe, cu soltare, tot sirm, la cai. i lui Stefnit Vod ii era drag fi-1 tinea prea bine, fi tot la mas il punea fi se giuca in crti cu dinsul si la sfaturi, c era atunci grmtic la dinsul." Dar de aceast viat fericit nu s-a putut bucura mult vreme, cci imprejurrile erau turburi atunci in Moldova, tefnit-vod muri de lingoare, pe cind se gsea la hotarul dinspre Nistru. Atunci Milescu plec in Muntenia, unde se afla ca domn Grigore Ghica, fiul fostului su protector (1660-1664). Acesta il trimite la Constantinopol, in calitate de capuchehaie, fi acolo, in capitala imperiului turcesc, Milescu are prilejul s reinnoiasc vechile cunostinte fi s intre in legturi cu lumea diplomatic a Occidentului.
1Povodnic cal de alai.
22?
ln Constantinopol rmine pin in 1664, cind Grig ore Ghica este mazilit. Sub domnul urmtor, Milescu pleac spre Occident, intr-o lung cltorie ale crei date nu ne sint inc precis cunoscute. Il gsim intr-o vreme la Berlin, pe ling marele elector Frederic Wilhelm <le Brandenburg; apoi trece la Stettin, in Pomerania, unde se afla domnul Gheorghe Stefan, care, prsind Moldova de frica turcilor, se stabilise aci cu tovarsa vietii lui, Anastasia, si cu o suit numeroas de moldoveni. Milescu este bine primit la curtea domnului pribeag, care simtea nevoia unui bun cunosctor de limbi strine, ca s-1 poat intrebuinta in misiuni diplomatice. Este trimis cu scrisori la Stockholm, pe ling regele Suediei, unde are prilejul s cunoasc pe ambasadorul Frantei, Arnauld de Pomponne, om foarte cult, prieten al doamnei de Sevigne si care, mai tirziu, a ajuns ministru al afacerilor strine. Marchizul de Pomponne este uimit dup cum mrturiseste chiar el de cultura vast a boierului moldovean: Un homme si voisin de la Tartarie, autant instruit aux langues et avec une connaissance aussi generale de toute chose". Intre moldoveanul cult, venit din tinuturile putin cunoscute pin atunci in Occident, si intre marchizul, ambasador al lui Ludovic al XIV-lea, se leag o prietenie afa de strins, incit in clima aspr fi friguroas a Nordului, cei doi diplomati isi petrec zilele discutind la gura sobei si impr- tsindu-si impresiile si cunostintele. In acele imprejurri a scris Milescu, pentru (ansenistii de la Port-Royal, una din operele sale. Dup sfaturile ambasadorului francez, Milescu, inarmat cu scrisori din partea regelui Suediei si a lui Gheorghe Stefan, pleac in misiune diplomatic in Franta, pe ling Ludovic al XIV-lea. Ins in momentul cind sosi in Paris (iulie 1667), regele Soare se afla prins in rzboiul impotriva Spaniei fi conducea el insufi operatiunile pe cimpul de lupt. In lipsa regelui, Milescu e primit de ministrul De Lionne, care, luind scrisorile aduse de sptar, le trimite printr-un curier special pe frontul de lupt. Regele Soare d ordin ambasadorului su din Constantinopol s sprijine pe Gheorghe tefan pe ling Poart. Ins toate insistentele depuse de ambasadorul Frantei pentru restabilirea in domnie a lui Gheorghe Stefan rmin zadarnice. Sptarul se intorace la Stettin, aducind rspunsul lui Ludovic al XIVlea ctre Gheorghe Stefan. Dar peste citeva luni moare Gheorghe Stefan, fi Milescu e nevoit s revin in tar. In Moldova domnea pe acea vreme Alexandru Iliaf, care trise, inainte de a fi domn, departe de tar si ii uitase obiceiurile, astfel c, revenind la domnie, intrase in conflict cu boierimea pmintean. Un om mindru fi ambitis ca sptarul Milescu, care cunoftea atitea limbi fi strbtuse atxtea tri, care legase prietenie cu diplomati insemnati, era firesc s caute a profita de neintelegerea iscat intre domn si boieri fi s aspire la tron. In aceast epoc se va fi intimplat acea dram pe care ne-o descrie Neculce in 0 sam de cuvinte. Cronicarul o afeaz ins in domnia lui Stef- nit-vod. El ne povestefte c Milescu a scris nifte crti viclene si le-au pus intr-un bat sfredelit, fi le-au trimes la Constantin Vod cel Btrin Basarab, in Tara Lefeasc, ca s vie s scoat pre Sytefnit Vod din domnie". Constan- tin-vod ins au trimes btul acel sfredelit, cu crti cu tot, inapoi la Stef- nit Vod". Acesta, vzind trdarea celui cruia ii artase atita incredere si prietenie, s-a miniat si au adus pre Milescu inaintea lui, in casa cea
j * r
:228
mica,, si au pus pre clu de i-au tiat nasul1. Desi nu trecuse mai mult de o jumtate de veac de la aceasta mtimplare,, totusi se pare c cel putin o parte din liniile ei adevrate au fost sterse din. amintirea btrinilor de la care cronicarul si-a cules stirile. Alte izvoare contimporane ne spun c episodul din viata lui Milescu a avut loc pe vremea lui Ilias. E mai probabil c atunci s-au petrecut lucrurile, intrucit Ilias, care era strin de tar si stirnise nemultumiri impotriva sa, a putut destepta mai curind ambitiile sptarului, pe atunci capuchehaie la Poart. Prin intrigile lui, Ilias este mazilit, dar, inainte de a pleca din Moldova, domnul pune mina pe Milescu si-i taie cartilajele dintre nri. Aceasta pedeaps era o penalitate obisnuit in Orient. Ea venea la noi din vechiul drept bizantin si se aplica acelora care aspirau la domnie. Cel insemnat astfel nu mai putea trage ndejdea de a se urea vreodat pe tron. Drama aceasta a schimbat cu desvirsire cursul vietii sptarului Milescu. Amrit si dezndjduit, el apuca pentru totdeauna drumul pribegiei, cutin- du-fi aiurea norocul. . In ianuarie 1671 se afla pe trmurile Bosforului, pe ling vechiul su prieten din timpurile de studii, ajuns acum patriarhul Dosoftei al Ierusali- mului. Dup sfaturile acestuia, Milescu primeste invitatia de a se duce la curtea tarului din Moscova, unde se cerea cu struint un cunosctor de limbi strine care s serveasc de tlmaci pe ling Ministerul de Externe si care s poat traduce, in acelasi timp, din greceste, si crtile teologice necesare in acea epoe de consolidare a bisericii rusesti. El pleac spre Moscova prevzut cu o scrisoare de cald recomandare a patriarhului: Om foarte savant in latin, in slav, si mai ales in greac; el va putea invta repede fi rusa si s fae tot felul de traduceri. A strbtut multe tri si imprtii ca s se instruiasc si este ca un cronograf in care sint adunate toate lucrurile lumii. In zadar ati cuta un alt om asemenea. Dumnezeu vi-1 trimite. Cu asemenea recomandri, Nicolae Milescu este bine primit la Moscova. Este numit, in 1671, traduetor pentru limbile greaca veche si modern, latina si romna, si ridicat la rangul de sei al corpului de tlmaci de la Consiliul diplomatic (Posolski Prikaz). Milescu isi indeplineste cu devotament sarcina si izbuteste s cistige increderea, simpatia si prietenia sefului su, Artemon Matveiev, unchiul tarinei si unul din principalii factori ai curentului de primenire a vietii sociale ruse, sub influenta culturii occidentale. Sprijinit astfel de Matveiev, Nicolae Milescu izbuteste s fie admis in audient la tar, care rmine asa de inemtat de el, incit ii incredinteaz sarcina de a traduce si actele diplomatice secrete ale imperiului moscovit. Patru ani mai tirziu, in 1675, Milescu primeste o misiune de mare incredere, aceea de a conduce o ambasad ruseasc in China. A strbtut, cu acest prilej, toat Siberia, prin regiunea pe unde trece astzi trenul transsiberian, si a ajuns, dup nenumrate greutti, la Pekin. Amnuntele, destul de senzationale, ale acestei cltorii prin Siberia in China le vom vedea mai jos, cind ne vom ocupa de ziarul
1 Neculce continu: Dup aceea, Nicolae Cirnu au fugit in fara Nemteasc, si au gsit acolo un doftor de-i tot slobozia singele din obraz si-1 botia la nas; si asa din zi in zi, singele se inchega, de i-au crescut nasul la locu, de s-au tmduit. Iar cind au venit aice in âr, la domnia lui Ilies Vod, numai de-abia s-au fost cunoscind nasul c-i tiat. Numai tot n-au- szut 229 in tar mult, de rusine, ce s-au dus la Moscu, la marele imprat Alecsii Mihailovici, la tatl marelui Petru imprat.
cltoriei. Dup trei ani de drum, Milescu se intoarce inapoi, ins, spre marea lui mirare, cci lucrurile se schimbaser in Rusia, este oprit la hotarele Siberiei Impreun cu intreaga ambasad. tn timp ce Nicolae Milescu se afla in China, murise tarul Alexei Mihailovici, care-1 trimisese in China, si in locul lui venise altul. Acela, ascultind de intrigile tesute impotriva lui Matveiev, l-a dizgratiat si l-a surghiunit la o mnstire. Odat cu cderea lui Matveiev in diz- gratie, trebuia s cad fi prietenul su, sptarul Nicolae Milescu. Milescu mai era inc invinuit c deschisese scrisorile tarului inainte de a ajunge la curtea din Pekin, c luase o parte din darurile destinate impratului Chinei si c dduse chinezilor hrtile rusesti. Ins un om ca Milescu, cu cunostinta atitor limbi fi cu inteligenta lui vioaie, nu putea s fie lesne inlocuit in Rusia de atunci. De aceea nu i-a fost greu sptarului s spulbere toate invinuirile aduse impotriva lui fi s izbuteasc a fi repus in situatia pe care o avuse mai inainte. Curind dup intoarcerea din China, Milescu ia parte la conflictul care imprtise lumea ruseasc in dou tabere: curentul greco-ortodox fi curentul latin-ortodox. Curentul latin-ortodox, care venea din Polonia prin Academia teologic din Kiev a lui Petru Movil, era bnuit in cercurile habotnice moscovite c este infectat de catolicism fi atunci, pentru a i se pune o stavil, s-a cutat la Moscova s se creeze un contra-curent, intemeiat pe traditia greac-ortodox. Cu sprijinul patriarhiei din Constantinopol, se infiinljase in Moscova o Academie teologic, avind ca baz limba de instructie greac, pentru care fuseser adufi din Constantinopol citiva mari teologi ai timpului. Ins nici curentul latin nu se lsase mai prejos fi, sub tarul Teodosie, izbutise s intemeieze o Academie teologic cu caracter latin. Intre aceste dou curente s-a incins o lupt aprig, la care a luat parte fi sptarul Milescu cu o oper intitulat Scurt demonstrare c stiinta si limba eleno-greac sint mai necesare decit limba si stiinta latin si care sint avantagiile pentru poporul slav. ln aceast scriere Milescu arat importanta cunoafterii limbii grecefti pentru ortodoxie, intrucit Sfinta Scriptur fi toat literatura sfintilor printi temelia ortodoxiei sint scrise in grecefte. Limba greac deschide apoi poarta ctre cea mai solid cultur a antichittii: filozofia fi literatura elin. Totufi Milescu, care avea o solid cultur latin, ifi incheie opera cu consi- deratia c, dup ce a invtat cineva limba greac, nu mai e nici o primejdie s invete fi latina". Aceast oper a lui Milescu a adus ruptura dintre el fi prietenul su din copilrie, patriarhul Dosoftei, care era principalul factor de rspindire a culturii grecefti in Rsritul ortodox. Sptarul Milescu ins, adoptind atitudinea latinist, era in deplin concordant cu curentul cel nou din Rusia, unde, in aceast epoc, se urease pe tron Petru cel Mare. Nicolae Milescu, care cunoftea bine limba latin, care cltorise prin trile de cultur latin fi care intrase in legtur cu multi eruditi din Occident, nu putea s nu se asocieze la curentul de occidentalizare sustinut de Petru cel Mare. El n-a avut ins parte s vad desfsurinduse mai departe roadele reformei sociale si culturale incepute de Petru cel Mare, cci a murit la Moscova in anul 1708, in virst de 72 de ani. Desi imprejurri dramatice ale vietii sale il siliser s prseasc Moldova si, desi mai bine din jumtatea vietii sale (37 ani) a petrecut-o in slujba tarilor, totusi Milescu n-a rupt legturile cu neamul lui. In
:230
vremurile de cumpn prin care trecea tara sa de bastin, de cite ori domnul, boierii si mitropolitul ei i-au cerut sprijinul pe ling tarii Moscovei, Milescu a stat intotdeauna in ajutorul lor. In 1673 polonii, infringind pe turci la Hotin, asaz ca domn in Moldova pe tefan Petriceicu. Din cauza turburrilor produse in Polonia prin inter- regnul ce a urmat, polonii se vd nevoiti s retrag garnizoanele din Moldova. Ins tocmai atunci vine vestea c ttarii si turcii au strins armat mare si c se pregtesc s intre in Moldova. Sub impresia acestor zvonuri, tefan Petriceicu, mitropolitul Dosoftei si toat boierimea trimit scrisori ctre Nicolae Milescu, cu rugmintea ca acesta s intervin pe ling tar ca s trimeat ajutor moldovenilor. In ele domnul num.este pe Milescu iubitorul nostru prieten", boierii il numesc frate". Rusii se miscar ins greu, in timp ce turcii ptrunseser in Moldova si izgonir pe Petriceicu. Dup ce se intoarse din cltoria in China, Milescu are prilejul s vin iar, intr-un moment greu, in ajutorul moldovenilor, pe vremea lui Gheorghe Duca. In 1679 Gheorghe Duca primise din partea turcilor sarcina deacirmui si Ucraina. Turcii vroiau ins atunci s intre in negocieri de pace cu rusii si pentru aceasta recurg la ajutorul lui Gheorghe Duca. Acesta, trimitmd soli pe ling tarul Rusiei, i-a indreptat intii ctre Nicolae Milescu. Dar mai important decit latura politic a activittii lui Nicolae Milescu este cea cultural. Cu prilejul soliei moldovene care urmrea pacea intre rusi si turci, mitropolitul Dosoftei a trimis o scrisoare ctre Nicolae Milescu, rugindu-1 s intervie pe ling patriarhul Moscovei ca s trimit in Moldova material tipografic. Scrisoarea mitropolitului invedereaz faima fi stima de care se bucura eruditul boier printre compatriotii si. Ea incepe astfel: Onoratului si bine pretuitului domn Nicolae Sptarul, nou prea dori- tului, cerem de la Domnul Dumnezeu Atottiitorul pace, sntate si mintuire in multi ani. Desi suntem de tine desprtiti prin spatiu, totusi suntem impre- unati prin Duhul Sfint, cci te pomenim pe tine fi toat casa voastr, la sfintei e fi dumnezeiestile Taine ..." Dar faima lui Milescu nu s-a rspindit numai in Moldova fi in Rusia, unde a trit aproape patru decenii, ci ea a trecut pin departe in Occident. Numele su a rzbtut fi in cultura contimporan a Frantei, cci a scris, din mdemnul marchizului de Pomponne, o opera care a fost folosit de marii jansenifti de la Port-Royal in lupta deschis de ei contra calvinilor. Un agent diplomatic francez, Foy de Neuville, surprins in Rusia de revolutie, spune despre Milescu c este homme desprit et d'une conversation agreable", fi intr-o carte a sa despre Rusia ii inchin un intreg capitol: Recueil des conversations de Spatharus N. Milescu sur le voyage et le commerce de la Chine. Un invtat istorie fi geograf suedez, Sparwenfeld, care cltorise prin toat Europa si stia 14 limbi, ne spune despre Milescu, cu care sttuse in strinse legturi in timpul unei cltorii in Rusia, c este foarte erudit (pere- ruditus)". De la Milescu a cptat, pe ling multe manuscrise intre altele si o relatie a cltoriei in China si informatii interesante despre rmsitele de triburi gotice afltoare atunci in Crimeea. Numele lui Milescu a. ajuns pin la marele filozof si savant al timpului, Leibniz. Celebrul filozof german, care propusese lui Petru cel 231 Mare planul unei academii rusesti menit s adue servicii importante
culturii europene, prin explorarea vechilor civilizatii din Extremul Orient, dorind s se informeze mai pe larg despre China, se adreseaz primarului din Amsterdam, care cltorise in tineretea sa prin Rusia si care gzduise pe Petru cel Mare in cltoria de studii a acestuia in Occident. Primarul din Amsterdam ii vorbeste cu acest prilej de sptarul Milescu, al crui spirit si cunostinte le laud. Astfel moldoveanul Milescu, care a colindat o lume intreag, de la trmurile Senei pin in Extremul Orient, a stat in relatii cu oamenii de seam ai timpului si a izbutit s-si creeze un nume care a trecut cu mult peste hotarele trii sale. Care a fost activitatea lui, in ce directii s-a indreptat fi ce important are ea pentru cultur noastr?
OPERA
Nicolae Milescu ifi desvirfise instructiunea in marea fcoal a patriarhiei din Constantinopol, un fei de universitate in care, pe ling cultur teologic in forma bizantino-ortodox, strbtuse un puternic curent de cultur occidental adus de ctre profesorii greci care-fi formaser cultur in unversit- tile Italiei. Aceast fcoal a patriarhiei prezenta lui Milescu, afadar, un interesant amestec de cultur occidental fi de cultur oriental. Prin unele din scrierile sale cu caracter teologic, dogmatic, activitatea lui Milescu se apropie de cultur oriental fi este o continuare a literaturii religioase; prin altele fi in special prin discutia dac cultur elin este superioar celei latine fi prin ziarul cltoriei in China Milescu se apropie de cultur occidental. In activitatea lui Milescu deosebim dou faze. In prima, activitatea lui s-a desffurat prin scrieri in limba matern; dup ce a trebuit s prseasc pentru totdeauna tinuturile noastre, Milescu, intrind in serviciul tarilor, a dezvoltat o activitate in limba slavon. ACTIVITATEA !N LIMBA ROMN. Operele lui Milescu in limba romn sint urmtoarele: 1. Istoria despre sfinta icoan a Prea Sfintei noastre stpine Nsctoare de Dumnezeu Maria, 1655. S-a pstrat intr-o copie a mitropolitului Moldovei Ghedeon, din 1723, publicat de Melchisedec in Cronica Romanului, II, p. 87. Aceast oper cuprinde istoricul legendr al unei icoane ce se afl in mnstirea Neamtu fi care ar fi fost druit, dup Milescu, de Ion Paleo- logu lui Alexandru cel Bun. Pe timpul cind Moldova lui Alexandru cel Bun, spune legenda, trimisese solii si la consiliul din Florenta, Ion Paleologu pe atunci print de coroan a trecut prin Moldova, unde i-a iesit inainte voievodul moldovean cu clerul si boierii si. Fiul impratului a rmas incintat de frumusetea si bogtia trii, de cumintenia si evlavia poporului si, citiva ani mai tirziu, urcindu-se pe tronul tatlui su, trimite ca dar lui Alexandru o coroan imperial si o icoan fctoare de minuni, ce se pstreaz la mnstirea Neamtu. 2. 0 alt oper in limba romn, cu caracter teologic, este o serie de intrebri si Rspunsuri traduse din limba greceasc, dup opera patriarhului Atanasie al Alexanariei. Este un fei de catehism al confesiunii ortodoxe, in care, sub form de intrebri si rspunsuri, se trateaz despre problemele fundamentale ale dogmei, precum: natura lui Dumnezeu, trinitatea, Sfinta Fecioar, angeologie si eshatologie: natura ingerilor si numrul lor, raiul, natura diavo- lilor, pcatele etc. Opera se pstreaz intr-un manuscris al Academiei Romne, publicat de C. C. Giurescu. In aceast scriere cu multe intrebri de folos" se afl intre altele si urmtoarea fraz interesant privitoare la originea limbii
:232
noastre: Dumnezeu se zice pre limba greceasc theos, iar pre limba latineasc dens, iar rumneste se chiam Dumnezeu, care nume este luat de la latinie, in ce chip si mai jumtate de limb romneasc este luat de la latini. 3. Vechiul Testament. Opera de cpetenie a lui Nicolae Milescu pe trimul literaturii noastre religioase a fost traducerea de pe izvorul grecesc a Vechiu- lui Testament, care lipsea pin atunci. Se ftie c Psaltirea face parte din ciclul primelor traduceri romnesti; se mai stie c romnii din prtile Banatului, atrasi la calvinism, incercaser pe vremea lui Coresi o traducere a Vechiului Testament, dar din toate strdaniile lor a aprut, in Palia de la Orstie, numai primele dou crti: Crearea lumii si Iesirea evreilor din Egipt. 0 traducere integral a Vechiului Testament nu aveam. Aceast oper grea a intreprins-o la noi, pentru intiia dat, Nicolae Milescu. Din nenorocire, izvodul lui n-a ajuns pin la noi si nici mcar o copie de pe el. Dar avem dovezi indiscutabile de existenta si circulatia lui. O traducere, muntean dup cum dovedefte analiza limbii1, fcut in a doua jumtate a veacului al XVII-lea si pstrat in colectia de manuscrise a Academiei Romne sub cota 4389, spune in Cuvint inainte ctre cititori - c: Am nevoit a prepune aceast sfint carte a Legii Vechi, car se chiam Biblia, toat cu toti prorocii, c Leagea Noao, adec Evanghelia si cealelalte crti ale Apostolilor toate se afl multe pren bogate locuri fi cu mina scrise si in tipariu date pre limba noastr rumneasc, iar de aceast cartia a Legii vechi noi rumnii foarte sintern lipsiti. Si struind mai departe asupra faptului c toat Cartea Legii vechi fi cu toti prorocii pre limba rumneasc pin acum... nu foarte s-au aflat prepus, adaog imediat: Iar numai un izvod, scris cu mina, care l-au fost prepus Nicolae Spta- riul Moldovan, dascal fi invtat in limba elineasc, care 1-au izvodit de pre izvodul elinesc, ce se-au fost tiprit la Frangofort (Frankfurt); ci ins fi izvodul acesta pentru multa prip a acelui prepuitoriu, care se-au grbit curind a-fi tlmci fi a-fi scrie, aflatu-sau ...2 fi prea mare invluial care era lucru foarte cu greu a in ... acum fi noi, nu doar pentru vreo ftiint a ... desvirsit a vrea unei limbi streine ..." Pagina ins esterupt tocmai aci unde pasajul este mai interesant, dar, din ftirile pe care le gsim pe verso, rezult c textul lui Milescu a stat continuu sub ochii noilor traductori, care 1-au folosit, cci iat ce st scris reproducer aci pasajul intreg, fiindc nu a fost reprodus de nimeni din cei ce au semnalat manuscrisul: Ins fi de aceasta-ti facem in ftire, o, iubite cetitoriu, ca s ftii c la elini, adec la greci, cartea a treia a Ezdrei nu se afl scris, ce numai ce sint 2 crti. Pentr-aceaia nici in izvodul cel rumdnesc, care an fost prepus mai denainte de Nicolae Sptar nu fu scris, iar in izvodul cel slavonesc fi cel latinesc fiind si aceast carte a treia a Ezdrei tiprit, acum, fi noi o am prepus fi aceaia in stihuri3. Iar cartea a treia, a macaveilor, in izvodul cel latinescu nu iaste, iar in cel slovenesc si in cel elinesc iaste, ce nie acasta ... de noi inc nu se-au lsat, ce se-au prepus. Iar aceftiia, stihuri pre margine la capete nu i se-au pus, ce afa se-au afezat, fr de stihuri, precum iaste la slovani fi la elini fi cum s
1Interesant este si nota scris cu cerneal rosie pe ultima scoart a manuscrisului: Ana Stirbeica, fiica dumnealui rposatului Golescului, biv-vel sptar am scris. Mai 31, 1765, fiind de 233 ani 45. 2Foaia rupt. 3Este vorba de citatele de pe margine.
afl fi in izvodul cel rumnesc cartea acasta toat, tot fr de stihuri." Textul acestei traduceri muntene pe care noi inclinm a o atribui fratilor Greceanu a fost utilizat, precum a observat si colegul St. Ciobanu, la noua retraducere a Bibliei din 1688. Dac tinem seam de faptul c Biblia lui $erban a fost la noi continuu in circulare pin la traducerea printelui Gala Galaction, atunci se va intelege mai bine insemntatea operei lui Nicolae Milescu, din nenorocire pierdut. Cu acestea fi cu traducerea unui mic Molitvelnic, continind rugciuni de sear, traducere fcut pentru nevoile sufletefti ale domnitorului Gheorghe Stefan, pe cind acesta tria in exil la Stettin, se incheie activitatea lui Milescu in limba romn. ENCHIRIDION. Dup trecerea in Rusia, Milescu intr in serviciul tarilor si activitatea lui se desfsoar de aci inainte in limbi strine. Ca o punte de trecere intre activitatea lui in limba romn si cea de mai tirziu in limba rus, putem considera opera pe care a publicat-o la Stockholm: Enchiridion EyxsipiSiou sive Stella Orientalis Occidentali splendens, id
est sensus ecclesiae orientalis scilicet graecae, de transubstantione Domini aliisque controversiis, a Nicolao Spadario -Moldovalaccone <sic>, barone ac olim generali Wallachiae, conscriptum Holmiac (Stockholm) mense Februarii, sau pe romnefte: Manual Steaua Orientului strlucind in Occident, adic felul cum intelege biseric oriental ortodox dogma transubstantierii Domnului si despre alte controverse, de Nicolae Milescu Sptarul moldo-valah si odinioar general al Valahiei, scris in Stockholm in luna februarie.
Nicolae Milescu a scris aceasta oper dup struinta agentului diplomatic al Frantei la Stockholm, Arnauld de Pomponne, cu care se imprietenise. Arnauld de Pomponne era inrudit cu marele teolog si savant de la Port- JRoyal, Arnauld, una din figurile marcante ale culturii franceze din epoca lui Ludovic al XIV-lea. Arnauld scrisese, impreun cu Nicole, celebra Logic de la Port-Royal si a fost un aprtor fanatic al jansenismului impotriva protes- tantilor. El intrase intr-o polemic aprins cu pastorul calvin Jean Claude, pe chestia interpretrii dogmei transubstantierii fi a altor puncte de divergent intre catolici si calvini. Jean Claude sustinea c, in privinta acestei dog me, protestantii sint alturi de ortodocfi. Atunci Arnauld a scris rudei sale, ambasadorul Frantei la Stockholm, care s-a adresat pentru lmuriri lui Milescu. Din indemnul marchizului de Pomponne, Milescu a scris astfel opera sa Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens in limba latin si greac. Marchizul a trimis apoi aceast oper, tiprit la Stockholm, lui Arnauld si Nicole, care s-au folosit de ea, reproducind textul latin al lui Milescu in rspunsul pe care 1-au dat lui Jean Claude, prin scrierea lor intitulat La perpetuite de la foy (cap. IV). activitatea teologic-istoric din rusia. Dup aceasta Milescu trece in Rusia, unde, pe ling insrcinarea de a traduce corespondenta diplomatic de la Ministerul de Externe, e indemnat s imbogteasc literatura ruseasc cu lucrri teologice si istorice, menite, in bun parte, s prezinte pe rusi ca pe liberatorii popoarelor crestine de sub jugul turcilor. Sub imboldul sferelor conductoare ale bisericii din Rusia, Nicolae Milescu traduce o bibliotec intreag de crti cu caracter, in parte, teologic. Asa, de exemplu, traduce Aritmologhion, un curios tratat care caut s explice simbo- lica numerelor (3, 7, 9 etc.), fi Hresmologhion. 0 alt carte, cu titlul Culegeri de patru monarhii sau Profetiile lui Daniel, tradus dup un manuscris grecesc al lui Paisie Ligaridis, este o oper in care se expun profetiile fcute de Daniel lui
:234
Nabucodonosor, asupra celor patru monarhii care aveau s stpineasc, succesiv, lumea (haldei, persi, romani, bizantini). Dar aceast oper, intr-un manuscris copiat de Milescu insufi pentru Petru cel Mare, se incheie cu un epilog care ddea glas ndejdilor pe care ai si fi creftinii din Balcani le puneau in ridicarea Rusiei: Rugm <pe Dumnezeu) s ridice pe tarul nostru autocrat fi ales de Dumnezeu, Petru Alexievici... ca s poat cu mina sa puternic fi bratul su rzbuntor s distrug fi s inving mirfavul neam al lui Mahomet... fi s ridice semnul credintei celei drepte ca odinioar Constantin cel Mare". O alt oper, Sibilele, trateaz despre prorocirile Sibilelor privitoare la diferitele imprtii care vor stpini, pe rind, lumea. Cartea cuprinde interesante aluzii la distrugerea imprtiei turcefti prin Rusia, ca de pild: Vai vou saracinilor fi arabilor, c vulturul cu dou capete de la nord este vorba de stema ruseasc va distruge puterea voastr a musulmanilor prin arm eie crucii. Imprtia voastr va fi nimicit". Un alt manuscris, Vasilologhion, este un fei de istorie universal, cuprinzind biografiile impratilor perfi, apoi asirieni, romani fi bizantini, un fei de cronograf, care dezvolt ideea monarhiei de drept divin, idee foarte scump tarilor de atunci. Un dictionar grec-latin-rus, defi pierdut, a intrat totusi 111 compozitia lucrrilor lexicografice ae acest gen in Rusia. ln sfirsit, o alt oper se refer la constructia bisericii Sfinta Sofia din Constantinopol, dar aceast carte nu este, cum ne-am fi asteptat, o scriere istoric in care s ni se mftiseze imprejurrile 111 care a avut loc zidirea bisericii, ci ea cuprinde mai mult legende populre despre minunile ce s-au artat cu prilejul inltrii faimoasei biserici, scoase probabil dintr-un cronograf bizantin. Mai tirziu insa, Milescu se emancipeaz din cercul acestor idei cu caracter religis si istoriografic tendentios si se ridic, prin ziarul cltoriei in China, pe culmi nemaiatinse pin la el in cultura ruseasc. CLTORIA !N CHINA. Cea mai important dintre operele lui Nicolae Milescu, scris in timpul pribegiei sale in Rusia, este ziarul cltoriei prin Siberia in China. Nu stim peripetiile drumului de la Moscova pin la Tobolsk, deoarece ziarul lui Milescu incepe cu povestirea cltoriei de la Tobolsk inainte. Ple- carea din Tobolsk se face in ziua de 2 mai 1675, intr-o duminic seara, pe riul Irtici, in vase vislite cu lopeti. De la confluenta cu Obi se indreapt spre rsrit, si, urmind linia riurilor, merge ctre lacul Baical. De acolo, trecind printre iurturi de mongoli, urc munti, tind ape de-a curmezisul, strbate cimpii aproape pustii. Iarna ii apuc pe cale, in regiunile lacului Baical. Vinturile se dezlntuie cu furie; ninsoarea si zloata ii biciuie aspru. Drumul prin aceste tinuturi necunoscute este din ce in ce mai anevoios. Am stat serie Milescu la 26 decemvrie ling riul Argun toat ziua, ca s se odihneasc vitele, ca s le mai adpostim si s le hrnim, deoarece caii si cmilele sttuse in drum si ologise atit, incit a trebuit s le facem papuci de papur. Lemne n-am avut decit de slcii uscate." Din pricina frigului fi a oboselii, cmilele fi caii mor pe drum. Merindele se gseau anevoie. Populatia nomad din acele tinuturi, cum ii zrea din deprtri, o lua la fug cu trme cu tot; in alte prti se pomenesc impresurati de tungufi imbrcati in zale fi inarmati cu arcuri. In sfirfit, cu mult greutate, izbutesc s-fi croiasc drum si s 235 repead inainte un sol, spre a da de veste autorittilor chineze c
sosefte ambasada rus. Pe la inceputul lui ianuarie, pe coasta unui deal, Milescu intilnefte pe trimisul su insotit de vreo faizeci de chinezi. Slav tie, Doamne!" noteaz el, usurat, in ziarul su de drum. Autorittile chineze de la granit, dup ce se intereseaz mai intii asupra intentiunilor cu care vin dac aduc pace sau rzboi cer s li se prezinte scrisorile pe care le aveau asupra lor. Este aci inceputul unei lungi controverse de protocol, care va dura tot timpul federii lui Milescu in China. Chinezii vroiau s se conving dac intr-adevr Milescu este purttorul unei scrisori a tarului fi, mai ales, dac are la sine precum anuntaser solii scrisoarea imparatului chinez ctre tarul Rusiei. In zadar incearc Milescu s le demonstreze c el este ambasadorul tarului fi ca atare n-are s predea scrisorile decit in miinile imparatului Chinei. Mandarinii nu se dau btuti. Si numai dup ce acesta le arat scrisoarea impratului lor, intr-o cutie acoperit cu mtase galben, mandarinii, cuprinfi de evlavie, cad in genunchi, fiecare puindu-si-o la cap,, cum se obisnuieste la noi in biserica, in fata altarului, la sfintele daruri. Dar cu aceasta nu se curm formalittile chineze. Ambasada este oprit pe loc pina la sosirea din Pekin a lui askaniama, al patrulea in rang din imprtia chinez, reprezentantul Ministerului de Externe. Pe la sfirsitul lui februarie, soseste si ashaniama si incepe o discutie lung: care din ei trebuie s fac vizit mai intii celuillt ? Dup gsirea solutiunii care a salvat demnitatea ambilor demnifari, incepe o alt discutiune. Askaniama pretindea s vad scrisoarea tarului, ceea ce Milescu nu admitea nici in ruptul capului. Chinezul se vede nevoit s comunice aceasta la Pekin. Pe la inceputul lui aprilie, askaniama primeste ordinul s aduc in capital ambasada ruseasc. tn acest interval, rusii sr- btoresc Pastele. Chinezii urmresc cu interes obiceiurile ortodoxe. ale rusilor si, incetul cu incetul, se face o apropiere sufleteasc intre cele doua tabere. Chinezii trimit lui Milescu orez, fructe si legume. Milescu pune pe cazacii si s einte cintecul lor popular:
Dunre, Dunre.
La 26 aprilie, din ordinul impratului Chinei, caravana se pune in mi$- care si, trecind prin pustiul Gobi, unde caii si cmilele se afundau in nisip pin la genunchi, ajung, dup multe alte greutti, la zidul cel mare al Chinei, unde li se deschid portile de fier ctre Pekin. Aci din nou se reia discutia de protocol de la granit. Este interesant lupta aprig si indelungat aproape o lun de zile pe care o duce, pe chestie de etichet, Milescu al nostru, zelos de a apra demnitatea si prestigiul tarului, cu mandarinii, care tineau cu sfintenie s nu se stirbeasc nimic din uzul consacrat din btrini. Pentru ca pertraetrile s poat merge mai usor, mandarinii aduc un european, pe iezuitul Ferdinand Verbiest, originr din Olanda, care trise 28 de ani in China. Acesta incepe conversatia in limba chinez, dar aflind c solul cunoaste limba latin, continu discutia cu el direct in latineste, spre marea uimire a mandarinilor. tn sfirsit, dup discutii prelungite o lun de zile, se tine un mare consiliu de mandarini, in care se hotrste s se adopte o solutie intermediar, menit s salveze onoarea celor doi imprati: Milescu trebuia s due la palatul imperial din Pekin scrisorile de acreditare, pe care ins nu avea s le dea in mina marelui han, ci s le depun in mina marelui kolai. Potrivit acestei intelegeri, in ziua de 4 iunie, din porunca impratului, se pregteste la palat locul de primire a ambasadei. Inainte de rsritul soarelui, se trimit, la conacul unde fuseser gzduiti solii
:236
Rusiei, cai. Ambasada incalec si Milescu depune scrisorile de acreditare inaintea marelui kolai, care era rud apropiat a impratului si mandarinul care guverna intreaga China. Dup aceasta ambasada rus se retrage, fr a spune un cuvint. Tree apoi vreo 11 zile. Im par at ul astepta ca s se aseze lun plin. ln ziua de 15 iunie, dup ce se asezase luna plin, impratul cheam din nou ambasada la palatul su. Inainte de rsritul soarelui, li se aduc cai, si solul cu suita sa porneste spre palat. Milescu descrie apoi tot pitorescul exotic si bogtia feeric a curtii si a tronului imperial din Pekin. Insotit de un intreg alai, ambasada strbate drumuri pavate cu marmor, merge printre pavilioane inalte de crmid rosie, acoperite cu tigle galbene si cupole aurite, traverseaz piriiase cu podete fantastice de marmor alb sculptat, se strecoar pe sub cinci rinduri de porti, trece prin grdini cu copaci mari si flori exotice si, in cele din urm, ajunge in sala tronului. Aci, inaintea unei scri de marmor, ii asteptau oameni de serviciu imbrcati in haine rosii, arcasi imbrcati in aur si ostasi cu lnci uriase si cu cozi de leoparzi. Milescu noteaz cu amnuntime ceremonialul primirii solilor la curtea din Pekin, ceremonial statornicit printr-o traditie secular, in forme de o fixi- tate aproape hieratic; el ne povesteste, cu vioiciune, si incercarea lui de a infringe, in cinstea tarului pe care il reprezenta, protocolul chinez ce i se prea umilitor pentru un european si un ambasador. Impratul era un tinr de 23 de ani. In jurul lui, stteau fratii si, imbrcati in blnuri albe, si nobilii, cu pene de pun pe cap. Se serveste ceai; imprejur cint muzica, pe cind in vase de bronz ard mirodenii. Receptia se sfirseste fr ca ambasada s spun un singur cuvint. Impratul insusi este minunat de persoana ambasadorului si trimite, dup a doua receptie, un pictor s-1 zugrveasc in portul lui de la receptie, cu blana pe el si cu lancea si buzduganul in min. Acest portret, trecut apoi ambasadei chineze din Paris, se pstra inc la inceputul rzboiului mondial. Citeva zile mai tirziu, solia ruseasc este primit la mas. Impratul adreseaz abia acum, prin interpret, cuvintul solului, interesindu-se de virsta, talia si anii de domnie ai tarului. Dar ctre sfirsitul lui august, relatiile dintre ambasad si curtea chinez se rcesc, din cauz c Milescu nu voia s primeasc, dup datin, darurile ctre tar in genunchi si pentru c scrisoarea impratului chinez cuprindea termeni de mindrie, care erau considerati de sol ca jignitori pentru demnitatea tarului. Din aceast pricin, ambasada, luind darurile, primeste ordinul s prseasc imediat Pekinul. La 1 septembrie sptarul Milescu pleac, ducind cu el pentru tar un splendid rubin cumprat de la un mandarin. Ambasada apuc pe acelasi drum pe care venise. La 7 iunie sosesc la Ienisei, dar aci ii astepta o surpriz neplcut. Sint opriti in cale din ordinul noului tar, Teodor Alexievici; sint perchezitionati; li se confisc lucrurile de pret, intre altele un rubin mare, diamantul cit un ou de porumb" de care vorbeste Neculce, cumprat in China pentru tar; dar, in sfirsit, li se ingduie drumul spre Moscova. Intimplrile acestei cltorii au fost povestite de Milescu in forma de rapoarte oficiale in limba slavo-rus. Opera este alctuit din trei crti: despre traversarea Siberiei, a doua despre misiunea lui in China, si a 237 treia, o descriere general a Chinei. Aceast ultim carte este ins,
dup cum a artat John F. Baddeley, o compilatie, pe alocurea chiar traducere dup opera scris in limba latin a iezuitului Martini: Atlas sinensis. Era firesc ca Milescu, dup ce a descris peripetiile drumului su pin la Pekin si misiunea lui la impratul Chinei, pentru a satisface curiozitatea tarului, s caute a-i prezenta si o inftisare general a Chinei din punct de vedere istoric si geografic. Dar cum el nu vzuse decit o parte restrins din teritoriul chinez, a recurs atunci la opera lui Martini, pe care a tradus-o in ruseste, intercalind si multe observatii personale. Exceptind deci aceast parte de compilatie, opera lui Milescu nu este numai ziarul plin de peripetii al unei ambasade trimis in misiune diplomatic in China, ci este in acelasi timp si o carte modern de explorare stiintific a unor tinuturi pin atunci putin cunoscute
:238
europenilor. Caltorind pe drumuri necunoscute, printre popoare de rase diferite, vislind pe riuri pe care nu mai vislise nici un european pin la el, curiozitatea vesnic treaz a acestui moldovean din secolul al XVIIlea se opreste asupra configuratiei solului, descrie in amnuntimi riurile pe care le strbate, noteaz aspectul particular al muntilor, face msurtori topografice, se opreste indelung ca s observe trmurile lacului Baical, care nu s-a vzut nici de geografii vechi, nici de cei moderni. Au descris lacuri si blti mult mai mici, iar despre Baicalsca, care este atit de mare, nu au pomenit nimica". Pentru a-1 descrie, strbate lacul, il inconjoar, incearc s-i msoare adincimea; descrie trmurile stincoase, vorbeste despre muntii cu fruntile acoperite vesnic de nea, despre gheata lacului groas de un stinjen si care tine aproape o jumtate de an, despre pdurile de cedri. Dar pe Milescu nu-1 intereseaz numai aspectul geografic al tinuturilor, ci si cel etnografic. Privirea lui iscoditoare caut s prind si viata specific omeneasc pe care o triesc populatiile asa de variate ca inftisare, pe acele indeprtate meleaguri: ocupatia, arm ele, manifestrile religioase, supersti- tiile. De pild, despre ostiaci ne spune c: Au meceturi in care sint idoli sculp- tati de argint, aram si de lemn, de felurite forme; c se inchin stind jos; cad in extaze si dntuiesc: iar cind ucid in pdure un urs, il tirsc in curte si in cas si, trgind cu arcurile, infig in el sgeti si-1 bat si sar si joaczicind c se roag lui Seitan (diavolul), care, dup cum cred ei, merge din curte in curte. Tot materialul acesta vast de observatii variate este expus intr-un stil plin de sobrietate si coloare, din care nu lipsesc uneori si accente de duiosie. Pe trmurile Ieniseiului, la 7.000 km deprtare de Moldova, incintat, intr-o zi de primvar, de lanurile inverzite care luceau in btaia soarelui, gindul lui inviorat se intoarce spre plaiurile copilriei si atunci noteaz, miscat, in ziarul de cltorie: Partea locului este foarte mindr, aducindu-mi aminte de Moldova, iar fluviul Ienisei de Dunre. Opera aceasta i-a cistigat pe drept lui Milescu un renume european. Un savant englez contimporan, vorbind despre el, il caracterizeaz astfel: Situatia si faima lui este unic. Nu poate fi mai]uor de artat cit de mare contrast era intre acest invtat romn si intre cazacii inculti, inaintasii lui, in cercetarea drumului spre China. Ce a scris formeaz un intreg bogat de informatiuni topografice asupra Asiei de nord, remarcabil prin intindere si preciziune. Pentru timpul cind a fost scris, nu are comparatie in istoria literaturii rusesti. Mai mult, dac lsm la o parte China, e fr comparatie in literatura lumii. Din nenorocire, aceast oper a lui Milescu, scris intr-o limb strin a circulat mai mult in lumea slav si greac, a atitat curiozitatea unor savanti din Occident, dar nu a rodit cultura noastr national i nici pin astzi nu avem inc in limba romn o traducere complet si corect a ziarului de cltorie in China.
BIBLIOGRAFIE Ziarul cltoriei in Siberia si China s-a pstrat in citeva copii ms. in Biblioteca publica imperial din Petrograd, si o alta in Bibliotheque Nationale din Paris (nr. 35, fond slav), copiat in 1685, prin grija bunului prieten loan Gav. Sparvenfeldt, ling Moscova. O versiune rus,.
publicat de I, A r s e n i e f f , in Zapiski Imperat. Russk. Geograf. Obdtestva, St. Petersburg, 1882, a fost tradus de timpuriu in limba greac de tineri studiosi din Moscova si revzut de Hrisant Notara, nepotul patriarhului Dositei al Ierusalimului. In ms. grec din Bib'ioteca Academiei Romne, nr. 154 (f. 180 v. si urm.) are o dedicatie ctre Constantin Brincoveanu din Moscova, 1694. Dup un manuscris al versiunii grecesti incomplet si plin de erori dup cum observ el insusi G. S i o n a tradus prima parte: De la Tobolsk pin in China. Ncte de cltorie de Sptaru. Nicolae Milescu, 1675, traduse dup un text grecescii, in Analele Academiei Romne, seria Il-a, tom. X, Memoriile sectiunii istorice, Bucuresti, 1888, p. 89181. Traducerea lui Sion a fost reprodus de M i r o n N i c o l e s c u , Primal cltor ronian prin Siberia si China, Bucurefti, 1905 (extras din Buletinul Geografie, II, 1904). Fragmente din Descrierea Chinei (cap. 4 si 5) dup codicele D. Russo in versiunea greceasc si traducerea romneasc, la C. C. G i u r e s c u , Nicolae Milescu Sptaml, in Analele Academiei Romne, s. Ill, tom. VII, mem. 4, Buc., 1927, p. 26 50. Textul intregii opere a lui Nicolae Milescu a fost publicat in traducere englez de J o h n F . B a d d e l e y , Russia, Mongolia, China, 2 vol., Londra, 1919. O traducere in limba romn dup textul lui Baddeley, cu greseli si omisiuni, a dat E m. C. G r i g o r a s , Sptaml Nicclai Milescu in China, Bucuresti, 1926, Ed. Casa Scoalelor; ed. a II-a, 1941. Un manuscris grecesc necomplet, cuprinzind textul cltoriei in China si pstrat in Biblioteca Universittii din Iasi (sub nr. 163), a fost semnalat de L u c i a n P r e d e s c u in Ade- vrul literar si artistic pe 1930 (IX, seria a II-a, nr. 476). O alt oper greceasc despre Pgimtl Mohamet si despre cele patru imperii dup profetul Daniel, publicat de N. I o r g a sub titlul Oeuvres inedites de Nicolas Milescu (Academie routnaine. Etudes et recherches, III), Bucarest, 1929, cu o prefat in limba francez despre opera lui Nicolae Milescu si un rezumat. Opera nu este ins a lui Milescu, ci a ieromonahului Anastasie Gordos, dup cum a artat D. R u s s o in Studii istorice greco-rcmne. Opere postume, I, Bucuresti, 1939, p. 337339. Istoria despre sfinta iccan (care a fost tradus si in limba rus) a fost publicat in Crcnica Romanului, Bucuresti, 1874, I, p. 87 90, de episcopul M e l c h i s e d e c . Un fragment cin opera Carte cu multe intrebri a fost publicat in anexa studiului : C. C. G i u r e s c u , Nicolae Milescu Sptarul. Contributiuni la epera sa literar, Analele Academiei Rcmane, Mtmcriile sect, istorice, seria IH-a, tom. VII, Mem. 7, Bucuresti, 1927, p. 51 53. Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens, Stockholm, publicat in Perpetuite de la foy de V Eglise catholique touchant V Eucharistie <par A. A r n a u l d e t P . N i c o ] e>, Paris, 1669, vol. 2, p. 50 54, si V. L e g r a n d , Bibliographie helleniqtte du XVII-e siecle, t. II, p. 248, III, 287. Studii asupra vietii yi operei lui N. Milescu. Lucrrile de cpetenie asupra lui Milescu sint azi P. P. P a n a i t e s c u , Nicolas Spathar Milescu (16361708), Extrait des Melanges de l'Ecole Routnaine en France, 1925, I-ere partie, Paris, Gamber; C. C. G i u r e s c u , Nicolae Milescu Sptaml. Contributie la opera sa literar, Analele Academiei Romne, sect, ist., seria Ill-a, tom. VII, mem. 7 (in anex se public si un fragment din Crti cu multe intrebri), Bucuresti, 1927. C. C. G i u r e s c u , pe ling informatii noi, pune la punct si chestiunea privitoare la raporturile dintre ziarul cltoriei lui Milescu in China $i opera iezuitului Martini, aprut !a Amsterdam in 1655: Atlas Siniensis, insotit de Situs provinciarum imperii Sinici, pe care Milescu a cunoscut-o si a utilizat-o. Dintre lucrrile mai vechi mentionez: B. P. H a s d e u , Viata si faptele si ideile lui Nicolae Sptarul Milescu, in Traian, II, 1870, numerele 7 9, 1112, 14, 16. Studiul este neterminat; E m i l e P i c o t , Notice biographique et bibliographique sur Nicolas Spathar Milescu, ambassadeur du tsar Alexias Mihajlovic en Chine, Paris, 1883 (Extrait des Melanges orientaux); I. H u d i t a, Arhiva, Iasi, 1929, p. 87 103; I. G. D i m i t r i u , in Rev. fundatiilor regale, VII, 1940. Despre viata si cltoria in China: I. S i m i o n e s c u , Niculai Milescu hi China, Bucuresti, Cartea romneasc, 1925. Despre Biblia lui Milescu: V. D r g h i c e a n u , in Convorbiri literare, 1915, p. 107-4; I . B i a n u , Analele Academiei Romm, seria II, tom. XXXVIII, partea administrativ si dezbaterile, p. 5 6 ; N . I o r g a , ln legtur cu Biblia de la 1688 si Biblia de la 1667 a lui :240
Nicolae Milescu, in Analele Academiei Romne, mem. sect. ist., s. II, tom. XXXVIII, Bucuresti,
CRONOGRAFELE
1915. Intemeindu-se pe precuvintarea ms. 4389 B.A.R. si relund o prere mai veche a lui Hasdeu (Traian, 1872, nr. 8, p. 32) primit si de E. P i c o t, Notice biographique sur Nicolas Spatar Milescu, sustine c Milescu este traductorul Bibliei lui Serban. Paternitatea fraj-ilor Greceanu $i a stolnicului Const. Cantacuzino asupra traducerii Bibliei lui Serban a fost resta- bilit de C o n s t . S o l o m o n , Biblia de la Bucuresti (1688). Contributiuni nou istorico- literare, Tecuci, 1932, si N. C a r t o j a n, Epoca lui Const. Brincoveanu, curs litografiat -finut la Facult. de lit., Bucuresti, 1936 1937, p. 220234. O comparatie intre ms. 4389 din B.A.R., revenit de curind la Academie, fi Biblia lui Serban, ducind la concluzia c Biblia lui erban a utilizat versiunea ms., St, C i o b a n u , curs litografiat tinut la Fac. de lit. din Bucuresti, 1940-1941, p. 347-356. Despre Molitvelnic si alte lucrri: N. D r g a n u . Codicele pribeagului Gheorghe Stefan Voi (Extras din Anuarnl Institutului de istorie national din Cluj, III, p. 181254) Istoria lit. rom. vechi, II. Despre Milescu si legturile lui cu Rinhuber: A. B i t a y, Contributii la viataluiNicolae Sptarul, in Dacoromania, III (1921), p. 786 787; C. I. K a r a d j a, Nouveaux details sur le Spathar N. Milescu, in Revue histm'ique du Sud-Est europeen, I, 1924, p. 418 si urm. Bibliogradia completa a operelor rusesti ale lui Nicolae Milescu in studiul amintit mai sus al lui P. P. P a n a i t e s c u , Nicolas Spathar Milescu, p. 169 174; tot acolo, p. 175 178, sint amintite principalele studii rusesti asupra lui Nicolae Milescu.
Tranzitia de la literatura religioas la literatura istoriea o iormeaza cronografele, acele repertorii de istorie universal care au fost alcatuite, dup cum s-a vzut la p. 11 si 19, in Bizant. Ele incepeau povestirea evenimentelor odat cu creatiunea lumii, incorporau toat traditia biblic, impinzit cu legende apocrife, si continuau apoi cu istoria evreilor, asirienilor, egipteni- lor, persilor, grecilor, romnilor, bizantinilor, mergind pin in vremea scriitorului. Incepute in secolul al VI-lea cu Malalas, ele au fost necontenit amplificate, prescurtate, continuate, chiar in perioada neogreae, pin in secolul al XVII-lea la Dorotei al Monembaziei si la Cigala. Cel mai popular cronograf a fost al clugrului Manasses, care si-a scris opera in versuri pline de flori retorice si de inversiuni sintactice, ducind povestirea evenimentelor pin la moartea impratului Nichifor Botniatul (1081). Cronograful lui Manasses, tradus in limba slav, a fost rspindit in vechile noastre mnstiri si a influentat, dup cum s-a vzut, destul de intens, pe clugrii cronicari din veacul al XVI-lea: Macarie si Azarie, si prin acestia, indirect pe Ureche. Prin materialul biblic prescurtat, prin numeroasele legende apocrife, prin anecdotele istorice interesante, prin bogatul strat folcloric si, in sfirsit, prin elementele de istorie universal, cronografele au fost mult rspindite si citite la noi. Ele au desteptat curiozitatea pentru lucrurile istorice si au stat pe masa de lucru a marilor crturari din trecutul nostru, ca Dosoftei fi Miron Costin. . CRONOGRAFE DE ORIGINE SLAV Cel mai vechi cronograf cunoscut in limba romneasc a fost tradus in anul 1620 de clugrul oltean Moxa Mihail, cel care a tradus pe vremea lui Matei Basarab si Pravila de la Govora. El spune c serie din indemnul episcopului Teofil de la Rimnic, care a ajuns mai tirziu mitropolit. Pe scoarta leg- iurii de lemn, imbrcat in piele, citeva note ne destinuie c manuscrisul
fusese cindva al mnstirii Bistrita. A fost cumprat, pe vremuri, in Bucuresti, de profesorul rus V. Gregorovici si se pstreaz acum in Muzeul Rumiantov din Moscova. Dup o copie fcut de Gr. Tocilescu, cronograful a fost publicat in intregime, in caractere chirilice, de B. P. Hasdeu, mCuvente den btrini. Moxa spune c tlmceste din crti slavonesti". Dup izvoarele utilizate, cronograful lui Moxa se imparte, dup cum a observat I. Bogdan, in dou prti. Prima parte merge pin la Mihail, unde clugrul compilator, dindu-si seama c nu poate afla adincul scripturilor, dup cum nu poate nutnara stealele ceriului, nice nsipul mriei, pune odihn condeiului", ca visla- sul care, ajuns in limanul mrii, aduce corabia la trm. De-acum s-au scos dentr-alte izvoade." I. Bogdan a identificat si publicat izvoarele slave din care si-a alctuit Moxa a doua parte a compilatiei sale. Este asa-numita Artare tn scurt a celor intimplate de la Adam ptna in zilele noastre (Skazanije vu kratce ), care se gseste anexat ca introducere la analele sirbesti din veacul al XV-lea si al XVI-lea si care a circulat si in mnstirile noastre, copiat adesea la inceputul analelor moldovenesti in limba slav. Prima parte i cea mai intins are la baza ei, precum au artat Gregorovici, Hasdeu si Bogdan, cronograful lui Manasses tradus in limba slav. Domnisoara Margareta Stefnescu, ignorind studiul anterior al lui Bogdan, a artat c in cronograful lui Moxa se gsesc pasaj e intregi luate din Manasses, dar c in genere el extrage ceea ce convenea punctului de vedere religis i moral. Am artat ins in alt parte c cronograful lui Moxa nu este o simpl traducere sau prescurtare dup Manasses, cci, pe ling omisiuni insemnate si transpuneri de text, Moxa cuprinde numeroase elemente care lipsesc din Manasses, dar se regsesc in alte cronografe bizantine". Un asemenea adaos este, intre altele, gratioasa legend a Casiei un ecou al folclorului bizantin povestit concis, pe care o reproducem aci si ca o prob de limb a timpului. Cronograful incepe prin a povesti c impratul Theofil, vroind s-si gseasc o sotie, adun, prin crainici, in palatul su, toate fecioarele frumoase si intelepte din imprtie. Cea aleas trebuia s primeasc din mina impara- lui, ca si zeitele din mitul troian, un mr de aur. El vzu continu apoi cronograful o fat prea frumoas si inteleapt. Deci gri ctre dinsa cu ispit: Pentru muiare au venit rul in lume. Ea rspunse ctre dinsul: Adevar iaste; i pentru muiare au in trat si binele in lume, cum ai zice: Pentru Eva rul fi pentru Precista Maria binele . Auzi impratul si se mir, de zise: Eu mai inteleapt muiare de mine nu voi lua . Si dede mrul cel de aur, ce era semn de nunt, unii feate, anume Theodora. Casia zise ctr Theodora: Dobindisi imprtia lumeasc si eu voi nevoi s fiu imprteas . De acii se fcu clugrit si s-au inchis intr-o chilie, de au petrecut viata ingereasc. De aciia au dobindit imprtia lu Hristos. Theodora se cunun cu Theofil." Casia, eroina din aceast legend, este cunoscuta poet care a alctuit cele mai frumoase condace ale literaturii ortodoxe.1
1 A se vedea mai pe larg despre aceast legend in literatura romneasc, studiul nostru;
24
Originalul slav al cronografului lui Moxa era deci traducerea unei prelucrri in proz a lui Manasses, cu omisiuni in unele prti, cu amplificri in altele, scoase din mai multe cronografe bizantine fi sporit, in sfirsit, cu stiri luate din cronicile sirbesti. in partea final, cronograful cuprinde si stiri privitoare la istoria romnilor: despre Dan-voievod; despre Mircea cel Mare; de luptele lui Iancul Voievod cu turcii in Tara Rumneasc la Ialov- nit; despre cind s-au inceput a se descaleca tara Moldovei"; despre rzboiul lui Stefan cel Mare la Racova: si perir atunce turci multi fr numr ; despre invazia lui Mohamed in Moldova: fi biruir atunce turcii, deci feacer ru mare moldovenilor"; si in sfirsit despre luptele nefericite ale lui Stefan cel Mare la Chilia si la CetateaAlb. Stilul cronografului, precum s-a putut vedea si din extrasul de mai sus, e concis, dar traducerea e adesea plin de vigoare si uneori pitoreasc. Iat de pild inftisarea unui imprat rzboinic (Vasile, fiul lui Roman): Coifurele, segeatele, sulitele, platosele, toate armele lui erau mai dragi decit mease tinse, pline de veselie si de vin dulce. Sunetul armelor si rsunul coardelor de arc, mai iubia decit glas de alute. Iat, prin contrast, si un portret de imprat desfrinat (Constantin, fratele lui Vasile): Nu iubea sunete de sabii si bucine, seamne de rzboie, nici chiote de gloate, nicie glas de oaste, ce numai ce bea si minca cu mueri frumoase si cu fluere si alute, jucri si cintece....1 Iat acum fi descrierea plastic a luptei lui Mircea cu turcii, care a gsit ecou $i in sufletul lui Eminescu, cci o citeaz in evocarea luptei de la Rovine: Si fu rzboiu mare citu se intuneca de nu se vedea vzduhul de multimea sgeatelor, fi mai pierdu Baiazid oastea lui cu totul. Iar pafii si voevozii pierir toti, afa de se vrsa singe mult cit era vile crunte." Cronograful lui Moxa n-a avut ins, dup cit se pare, rspindire, findc pin acum nu ne este cunoscut decit intr-un singur exemplar fi acela la Moscova. Mai mult rspindire au avut ins cronografele traduse din grecefte. CRONOGRAFE DE ORIGINE GREAC Cronograful lui Dorotei al Monembaziei. Cronograful versificat al lui Manasses a fost prelucrat in proz fi amplificat cu fragmente imprumutate din Theofan, Gheorghe Monahul, Cedren, Zonars f.a. Astfel s-a format o cronic in limba greac popular, care ducea povestirea evenimentelor pin la anul 1570, cunoscut de bizantinologi sub numele de Cronica de la 1570. Acest cronograf grecesc s-a pstrat in peste 25 de manuscrise, dintre care o versiune, intitulat Istoria politic, a fost publicat de Martin Crusius in a sa Ttirco- graecia, la Basel, in 1584. O alt versiune de pe acest cronograf a fost adus in Moldova de Ierotei, mitropolitul Monembaziei. In 1588 Ierotei insotea pe elevul su, patriarhul Constantinopolului Eremia al II-lea, intr-o cltorie prin Tara Romneasc, Moldova fi Rusia, intreprins cu scopul de a obtine mijloacele necesare pentru a scpa de datorii scaunul patriarhiei. In
Fiore di virt in literatura romneasc, in Analele Academiei Romne. 1 H a s d e u , Cuvente den btrini, I, p. 341.
5.44
Moldova domnea atunci Petru Schiopu,
5.44
Invtat desviisit cum ne incredinteaz Ierotei care stie limba turc, greac si romn fi care tinuse in prima cstorie o grecoaic din insula Rodos, Maria Amirali. Prelatii sosesc la curtea din Iasi pe vremea cind domnul srbtorea asocierea la domnie a fiului su Petru si cstoria fiicei sale Maria cu sptarul Zotu Tigara, grec originr din Ianina. Manuscrisul cronografului a fost copiat din porunca lui Petru Schiopu, sub supravegherea lui Zotu Tigara. Mai tirziu, in 1631, cind Zotu Tigara nu mai era in viat, copia fcut in Moldova a fost tiprit la Venetia in 1631, sub titlul: Bi?dou iaxopiKu TiEpisxov) ev Guv'vj/st 8ia<p6pow; Kai &,%ov>? iotopla?... (Carte istoric cuprinzind pe scurt felurite si interesante istorii...). Cartea s-a tiprit pe numele mitropolitului Dorotei al Monembaziei (adunat spune titlul mai departe din' diferite adevrate istorii si tradus in limba popular de ctre prea sfintitul mitropolit al Monembaziei chir Dorotei"), cu spezele lui Apostol Tigara, fratele lui Zotu, si este inchinat lui Alexandru Cuconul, domnul Trii Romnesti (16231627). Cronograful cuprinde, intre domnia lui Selim al II-lea si Murat al IIIlea, un capitol in care se descrie activitatea mitropolitului Ierotei si petrecerea lui in Moldova, la curtea lui Petru Schiopu. Textul merge cu povestirea evenimentelor pin la domnia sultanului Murat al III-lea. Cronograful lui Dorotei a fost cunoscut de timpuriu la noi si a fost tradus, dup datele pe care ni le dau citeva copii posterioare, de Grigore Dasclul Buz (scoas dup grecie p limb romneasc de Grigore Dasclul Buz). CronogTaful lui Cigala. Al doilea cronograf grecesc care a circulat in literatura veche romneasc a fost publicat fi el la Venetia, in 1637, de Mathei Cigala din Cipru, paroh al bisericii grecesti San-Giorgio din Venetia, sub titlul: Nsa covo\|/i5 Siacpopcov urropirv... (Noul compendiu de diferite istorii, incepind de la zidirea lumei si ajungind pin in anul de fat ... traduse in limba popular de ctre Mathei Cigala din Cipru1). Baza acestui cronograf este tot cronica de la 1570. Autorul a luat ins, intr-o vreme cind nu exista notiunea de proprietate literar, pasaje intregi din Dorotei al Monembaziei. De la 1392 inainte, Cigala intercaleaz, dezvol- tind, Turcograecia lui Crusius. Cronograful se incheie la anul 1624, dup care urmeaz o serie de capitole disparate: o list a impratilor bizantini fi a patriarhilor pin la invazia turcilor, un capitol despre dispotatia sf. Silvestru cu vrjitorul Zamvri", altul despre cele fapte sinoade ecumenice, despre intemeierea Venetiei fi despre dogii care au stpinit-o, despre demnittile curtii imperiale a Bizantului. Cronograful lui Cigala a ajuns in Moldova fi a fost tradus, pe la jumtatea veacului al XVII-lea, de Ptrasco Danovici, ce a fost supt vlstia domniei Moldovei logoft al treilea fi grmtic de scrisoare greceasc". Ni s-a pstrat intr-o multime de manuscrise, dintre care cel mai vechi se afl in Biblioteca Academiei Romne sub cota nr. 86 fi a fost copiat in anul 1669, de ctre Gavril Diac ot Blttefti cu cheltuiala lui Ion Iorgachie Cantacuzino, sin Toader Eordachie vel vistiernic", protectorul
1 Dm titlul (prescurtat) dup traducerea lui D. R u s s o, Studii ist. greco-rom., I, p. 87. 245
lui Miron Costin.
246
Din contaminarea cronografului lui Dorotei cu cronograful Cigala s-a format in literatura noastr un al treilea tip de cronograf, poate cel mai rspindit. Ambele cronografe au fost utilizate de timpuriu de crturarii nostri. Mitropolitul Dosoftei a imprumutat, precum dealtfel o spune singur si precum a dovedit-o acum in urm regretatul Iulian Stefnescu, materiale pentru legendele sale hagiografice, si din Cigala si din Dorotei. Contimporanul lui Dosoftei, Miron Costin, era si el un cititor pasionat al cronografelor. Cronica muntean intitulat Istoriile domnilor Trii Romnefti, atribuit lui Radu Popescu, a cuprins si ea pasaje din Dorotei si din Cigala. Regretatul Iulian Stefnescu a artat c cele 25 de cpii din aceast clas de manuscrise se pot grupa in cinci familii, care toate deriv dintrun prototip comun, pstrat mai bine in manuscrisul nr. 3517 din Bibilioteca Academiei Romne. Ceea ce este ins mai interesant: cronografele au ptruns, prin crturarii mrunti, in masele adinci ale poporului si au lsat in folclorul nostru urme care dinuiesc pin astzi. Cronografele bizantine cuprind in urzeala lor un bogat material folcloric. 0 parte din acest material folcloric este alctuit din legende religioase apocrife, care, pe cale oral sau scris, s-au revrsat asupra intregii lumi ortodoxe din Balcani si din Rsrit. Alt parte este alctuit din legende cu substrat istorie, plsmuite in vremurile de agonie ale antichittii clasice, si, in sfirsit, citeva sint teme de folclor ce par s fi intrat in Bizant din lumea Orientului arab. ELEMENTE DIN CRONOGRAFE IN FOLCLOR Am analizat pe larg, in Crtile populre, vol. II, bogatul strat de legende apocrife al cronografelor privitor la: cderea ingerilor, numele lui Adam, Cain si Abel, omorirea lui Cain si originea ciinilor, uriasii; Melchisedec, Avraam, Moise, Solomon; prorocul Eremia si cderea Ierusalimului, Iosif si Asineta; Avgar si Mintuitorul; cei sapte cuconi din Efes. Am artat cu acel priiej cit de intinse sint ramificatiile acestei literaturi apocrife in tezaurul traditiilor si creatiilor populre. De exemplu, cronografele lui Dorotei si Cigala ne explic astfel numele lui Adam: Acest nume al lui Adam se serie in patru slove: slova dintii A arat partea despre rsrit; iar slova a doua iaste D, arat partea despre apus; iar slova a treia iaste A, arat partea despre miaznoapte; iar slova a patra iaste M, arat partea despre miazzi". Textul romnesc este ins aci confuz, cci nu se vede ce legtur este intre literele care alctuiesc numele lui Adam si punctele cardinale ale pmintului. Legenda se lumineaz ins prin originalul grecesc: prima liter din numele lui Adam vine de la AvaxoXf) (rsrit); a doua D din Auori; (apus); a treia A din ApKtog (= miaznoapte); a patra Mecnmpia (= miazzi) aceasta pentru c Dumnezeu, in chip simbolic, a fcut pe om cu elemente luate de la toate punctele cardinale, pentru ca pmintul s-1 recunoasc ca al sau. Din acest pasaj
al cronografelor s-au inspirat crturarii mrunti ai satelor, care, in oratiile de iertciune rostite la nunti, dup ce evoc creatiunea omului, introduc urmtorul episod:
. ' S-a mai trimes Dumnezeu In patru unghiuri de lume; i-au adunat patru slave De au fcut un nume; Au trimes la rsrit, La amiaz si la asfintit, Si la miez de miaznoapte, Si adunar patru slove din carte, Si-a tlmcit mtmele Strmosului nostru Adam. .
Aceste oratii sint rostite pretutindeni la nuntile trnesti, de ctre vornic* inainte de plecarea mirilor la biserica. Istoria Troadei. AI doilea strat de materiale populre din cronografe este alctuit din legende profane, grecesti sau bizantine. Astfel este ciclul de legende privitoare la luptele de sub zidurile Troiei, infatisate ins intr-o alt lumin decit aceea pe care o cunoastem din poemele homerice. Izvorul acestor legende din cronografe sint dou plsmuiri apocrife din veacul al II-lea al erei crestine: Dictys Cretanul si Dares Frigianul, doi pre- tinsi martori la rzboiul troian, care ar fi scris unui din tabra greceasc, altul din tabra troian originea si peripetiile luptelor la care au luat parte. Aceast Istorie a Troadei a plcut mult in lumea veche romneasc; ea a fost extras din cronograful lui Cigala, unde povestirea este mai vie, mai colorat si mai complet fiindc cuprinde si tragedia eroilor greci dup intoarcerea in patrie si a circulat, extras aparte, in numeroase cpii manuscrise. Capitolele privitoare la Constantin cel Mare, care trebuie s-si fi gsit un mare numr de cititori, fiindc le gsim extrase si in copii aparte, cuprind si eie multe elemente de folclor bizantin. Folclor oriental. Gsim ins si material legendr care a ptruns in folclorul bizantin din Orientul arab, ca de pild episodul sotiei lui Theodosie cel Mic, pe care cronografele ni-1 povestesc astfel: impratul primise in dar un mr prea frumos, pe care-1 trimise sotiei sale. Aceasta, admirindu-1, il drui nasului ei, Pavlin, care, nestiind c fusese in mina impratului, il aduse acestuia. Theodosie, intrind in bnuieli, intreb pe sotie ce a fcut cu mrul? Sotia se jur c 1-a mincat. Impratul, artindu-i mrul, porunci s se taie capul lui Pavlin, iar pe ea o izgoni. Femeia se duse la Ierusalim, unde muri. Aceast legend, intr-o form mai bine inchegat, se gseste incorporat in vestita colectie de basme arabe 0 mie si una de nopti si este probabil de origine indic, deoarece isi gseste paralela cea mai veche intr-o colectie de povesti sanscrite, Vetala panciavinsaii, din secolul al VIVII-lea. Localizri. Unele elemente anecdotice din cronografe, ca de exemplu episodul, incorporat in cronografe la imprtia lui Tiberiu, despre un bolnav cu o ran plin de puroi pe care se aêzase mustele de-1
:248
chinuiau, si care opreste pe un binefctor ce vroia s le goneasc: Las-le c sunt stule acestea de nu mninc ru, numai ce ling, iar de vor incpea niste flminde, mai ru vor minca", a fost localizat si la noi. In Moldova, in satul Tepu din judetul Tecuci, in centrul legendei apare poetul Conachi, care condamn un slujitor vinovat s fie legat gol in lunca Birladului; in Basarabia, o legend asemntoare a fost pus pe seama boierului Calmutki.
BIBLIOGRAFIE Cronograful lui Moxa a fost publicat de B. P e t r i c e i c u H a s d e u , Cuvente den btr!ni, I, 1878, p. 313 443. Republicat in caractere latine (dar cu pstrarea unor litere chirilice) de N. S i m a c h e i T . C r i s t e s c u , Hronograful lui Mihail Moxa, Buzu, 1942. Prefata confuz nu rezolv probleraa surselor, care trebuie pus pe alte baze. Despre izvoarele cronografului: Ion B o g d a n , in Archiv fr slawische Philologie, XIII, p. 501 502. Cf. si adaosele lui Const. Jireek, XIV, p. 255 277. Textul slav al cronografului lui Manasses, in Cronica lui Constantin Manasses, traducere mediobulgar fcut pe la 1359 de I. B o g d a n , cu o prefata de prof. I. Bianu, Bucuresti, 1922. Pentru Skazanije, cf. B o g d a n , Arch, fr si. Phil., XIII, p. 481536; a c e l a s i , Cronice inedite atingtoare de istoria romnilor^ Bucuresti, 1835, p. 79102; a c e l a s i, Letopisetul lui Azarie, Analele Acad. Rem., s. II, tom. XXXI, Mem. sect, ist., 1909, p. 6 1 9 si 6589, XIV, p. 255 si urm.; M a r g a r e t a S t e f a n e s c u , Cronica lui Manasses si literatura romno-slav si romn veche, Iasi, 1927 (Extras din Arhiva, Iasi, 1927). Despre raporturile cu Manasses vezi si N. C a r t o j a n, Legendele Troadei in literatura veche romneasc, Analele Acad. Rem., Mem., sect. lit., s. Ill, t. III, mem. 3, 1925, p. 36-38. Cronografele grecesti (tip Dorotei si Cigala). D. R u s s o , Studii istorice greco-rcmne. Opere postume, I, 1939, p. 53 100 (cronica de la 1570; Turcograecia lui Crusius; cronografele lui Dorotei ?i Cigala; cronografele romnesti); I u l i a n i j t e f n e s c u , Cronografele remnesti de tipul Danovici (studiu neterminat, publicat dup moartea autorului), in Revista istoric romn, IX, 1939, p. 177. Despre utilizarea cronografelor de Dosoftei, vezi I u l i a n t e- f n e s c u, in Revista istoric romn, I, 1931, p. 251297; de Radu Popescu in Ist or ule domnilor Trii Romnesti, la Al. V a s i 1 e s c u, in Convorbiri literare, XL VIII, 1914, p. 1085 1092, si D. R u s s o , op. cit., p. 99. Despre Dorotei: V. G r e c u, in Codrul Cosminului, II-III, p. 535-556. Legenda Troadei. Textul publicat: de M. V o i l e a n u , Codicele M. Voileanu, Sibiu, 1891, p. 2544 (dup un ms. din 1748); de L e c a M o r a r i u , Rzboiul Troadei dup Codicele Popovici (1796), Cernuti, 1924; si de dr. M. G a s t e r (dup un cronograf) in traducere german, in Byzantinische Zeitschrift, III, 1894, p. 528 552. Studii asupra legendei in legtur cu cronografele: K a r l P r a e c h t e r , Original der rumnischen Troia, in Byzantinische Zeitschrift, IV, 1895, p. 519546; W. I s t r i n , Beitrge zur griechisch-slawischen Chrono- graphic, in Archiv fr slawische Philologie, XVII, 1895, p. 416429; N. C a r t o j a n , Legendele Troadei in literatura veche romneasc, Analele Acad. Rom., Mem. sect. lit., s. III, mem. 3,
249
Bucuresti, 1925 (tot aci, p. 13 73, versiunea occidental a lui Guido della Colonua in ms. 2183 din Bibl. Acad. Rom.), p. 9 35; D. R u s s o , Studii ist. greco-rom., I , p . 9 2 9 3 . Legendele sfintului Constantin. I u l i a n M . S t e f n e s c u , in Revista istoriea romn, I, 1931, p. 251297 (legenda aparte In ms. 1433 din Bibl. Acad. Rom.). Extrase din cronografe. E. C. G r i g o r a s , Povestiri din cronografe, Bucuresti, 1931, Casa $coalelor (legenda sf. Cruci; legenda sf. Sofii; legenda celor sapte cuconi); V a s i l e G r e c u , Legenda Maicii Domnului, In Glasul Bucovinei pe anul 1921, p. 145 148; O v i d D e n s u s i a n u , in Revista critic literar, III, 1895, p. 286 298 (dup ms. din Paris, fond valah nr. 4); A r o n D e n s u s i a n u , in Revista crit. si lit., IV, 1896, p. 307319) M. D e m e t r e s c u , in Convorbiri literare, XXIX, 1895, p. 657 663, si in Arkivele Olteniei, II, 1923, p. 347-353.
CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL
ASCENSIUNEA BOIERIMII IN VIATA DE CULTUR A NEAMULUI Din a doua jumtate a secolului al XVII-lea, rostul cultural al clerului incepe ins s decad. Si atunci, pe la jumtatea secolului al XVII-lea, mai ales in Moldova, clasa social a boierimii dobindeste un loc preponderent in viata de cultura a neamului. Aceast ascensiune este rezultatul unor prefaceri adinci svirsite in structura social a poporului romnesc, prefaceri pe care vom incerca s le schitm in linii generale aci, pentru c ea a avut o important deosebit in cultura noastr veche. Nu avem acte din epoca intemeierii principatelor, dar atit cit putem intrezri in negura vremurilor, din citeva dccumente posterioare, se pare c inc din epoca de inchegare a principatelor noastre, forma obisnuit de proprietate, desi nu singura, era cea colectiv. Populatia de agricultori, rsfirat in sate, stpinea in devlmsie pmintul pe care-1 lucra, imasurile pe care-si p.stea vitele, pdurea din care-si scotea lemnele trebuitoare pentru constructie si foe. Pmintul era proprietatea colectiv a satului, care scobora dintr-un strmos comun. Satul intreg, inrudit deci prin legturi de familie, muncea in comun pmintul, din recolta cruia apoi fiecare isi trgea partea lui si a alor si, sub oblduirea btrinilor. Dup intemeierea principatelor, domnii pun stpinire pe paminturile nemuncite si nelocuite, precum si pe cele confiscate de la vicleni", adic de la vinztorii de tar, trdtorii. Din aceste pminturi, care aletuiau domeniile coroanei, voievozii druiau sfetnicilor lor de tain boierilor de divan precum si vitejilor care isi puseser pe cimpurile de lupt viata in primejdie pentru aprarea domniei, lanuri intinse. Aceste pminturi druite trebuiau ins puse in valoare, trebuiau cultivate; si pentru destelenirea lor era nevoie de brate, ln acest scop, stpinul isi coloniza mosia cu trani fie c ii atr- gea din satele rzesesti invecinate, unde cresterea populatiei imputina ratia de hran, fie c ii aducea din deprtri, din tri strine. Jranii, veniti astfel coloni pe mosia boierului, primeau de la acesta citeva pogoane de pmint pe care-1 munceau pentru hrana lor si a familiei lor, dar se invoiau, in schimbul pogoanelor primite, s dea proprietarului o parte din recolt dijma si s lucreze un numr de zile pe an pe pmintul pe care
proprietarul si-1 rezervase siesi. ln chipul acesta a inceput s se diferentieze clasa tranilor in dou: o clas de trani liberi, bstinasi, trind fr nici o constringere, ca rzeî sau
2-JO
mosneni, din mosi strmosi pe pmintul pe care-1 stpineau ca proprietate colectiv, in devlmsie si alturi, o alt clas de trani clcasi, care primeau p mint ul anual din proprietatea boierului, obligindu-se in schimb, prin bun invoial, la dijm si la clac. Aceste dou forme sociale au convietuit mult vreme; dar in cursul veacurilor XVIXVII, clasa tranilor rzesi incepe s se ingusteze, in timp ce cremte din ce in ce clasa tranilor clcasi. Incepind de la sfirsitul veacului al XVI-lea, din pricin tributului pe care domnii trebuiau s-l verse anual la Poart, birurile apsau din ce in ce mai greu populatia rural. Spre a face fat acestei fiscalitti excesive, vechii mosneni si rzesi incep s-si vind boierilor de pe mosiile invecinate sfoara de pmint ce li se cuvenea din proprietatea colectiv. Prin aceste vinzri, tranii rzesi rmin din punct de vedere juridic fr pmint; zic din punct de vedere juridic, fiindc, de fapt, boierul le ceda de cele mai multe ori pmintul vindut, ca s-l lucreze mai departe pentru hrana lor, dar cu conditia ca, in schimb ul pmintului cedat, tranul s dea o parte din recolt, dijma, si s se oblige a munci un numr de zile pe an in mosia boiereasc, adic s fac claca. Prin aceasta tranul rzes intra intr-o sfer juridic nou: pmintul lui trecuse, prin vinzare, in proprietatea boierului, dar boierul ii lsase mai departe uzufructul pogoanelor vindute, in schimbul dijmei si al clcii. Rmas fr pmintul su propriu, tranul rzes sau mosnean, care-si vinduse partea lui de mosie, intra in rindurile tranilor clcasi. Conditiile economice din ce in ce mai grele mai ales in epoca domniilor fanariote vor sili cu timpul aproape toat trnimea liber s-si vind ocinele si s intre in conditiile juridice ale clcasilor. In secolul al XVII-lea sintern tocmai in epoca in care procesul acesta social este in plin desfsurare. Boierimea isi intinde necontenit hotarele mosiilor, absorbind proprietatea rzesilor. Pe ruinele propriettii colective trnesti, se ridic, din secolul al XVI-lea si al XVIIlea, o clas de latifundiari puternici, care formeaz divanul si joac un rol important in ridicarea si ia surparea tronurilor, care colind curtile strine pentru a consolida sau a intriga impotriva domnilor. Centrele importante in care se punea la cale intronarea si rsturnarea domnilor nostri erau, in secolul al XVII-lea, Constantinopolul si orasele Poloniei. In Constantinopol veneau periodic domnii cu alaiurile de boieri, pentru a primi investitura de la Poart, la fiecare inceput de domnie. Dar in aceast metropol de cultur a Orientului in care se suprapusese trei civilizatii diferite: bizantin, latin medieval si turcoarab - domnii si boierii veneau in contact cu fruntasii plutocratiei grecesti, grupati in jurul patriarhiei, din care radia viata spiritual a intregului popor grec. Din secolul al XVII-lea, profesorii de la scoala patriarhiei, care isi fcuser studiile la colegiile din Roma, Venetia si Padova, introduseser un avint de viat nou din orizonturile Renasterii occidentale. Era imposibil ca boierimea noastr, care se vintura necontenit prin Constantinopol, s fie atras numai de pitorescul si strlucirea acestei cetti pe care o cintaser truverii evului mediu francez. Conta ctul cu cercurile patriarhiei a trezit in ei rivna dup
251
oriznturile mai largi ale culturii occidentale.
252
ln mediul cosmopolit al Constantinopolului si in marea fcoal a patriarhiei fi-au fcut ucenicia stiintific: acea bizar figur care e Nicolae Milescu, domnul Constantin Duca, stolnicul Constantin Cantacuzino si cea mai cuprinztoare fi mai erudit minte a trecutului nostru de cultur, Dimitrie Cantemir. Un al doilea curent de cultur occidental a venit in Moldova din Polonia, in imprejurrile pe care le vom vedea in capitolul urm tor. Contactul cu scolile Poloniei si cu lumea greac din Constantinopol inlesneste boierimii noastre s cistige un loc de frunte in cultura principatelor fi deschide in acelasi timp o er nou in istoria literaturii noastre.
BIBLIOGRAFIE Pentru urmrirea mai pe larg a prefacerilor svirsite in via'fa social a poporului nostru, tn legtur cu cele expuse, N. I o r g a , Constatri istorice cu privire la viata agrar a romnilor, Bucuresti, 1908 (brosura alctuieste volumul XVIII, 1, din colectia Studii si Documente cu privire la istoria romnilor). Interesante contributii aduc studiile documentate ale mult regretatului istorie C. G i n r e s c n , Despre rumni, Analele Academiei Romne, seria a II-a, tom. XXXVIII, Mcmoriile seefiunii istorice, an. 1916, p. 191247; a c e l a s i , Despre boieri, Bucuresti, Socec, 1920, o brosur de 128 pagini. Ambele chestiuni au fost reluate intr-un cadru mai larg in cursul pe care regretatul G i u r e s c u 1-a tinut la Facultatea de litere din Bucuresti, in anul scolar 1915 1916, sub titlul Organizarea social in Tara Romneasc (o copie litografic din acest curs se pstreaz in Biblioteca Academiei Romne sub cota II, 52358). O expunere succint a evolutiei claselor sociale la I. C. F i l i t t i , Clasele sociale in trecutul romnesc (Conferinf finut sub auspiciile Institutului social romn, la Fundaîa Regal, duminic 25 ianuarie 1925), extras din Convorbiri literare, februarie si aprilie 1925 (23 pag.). Chestiunea a fost reluat de I. F i l i t t i si tratat mai pe larg, cu materialul documentar necesar, in Arhiva pentru stiinta si reforma social, Bucuresti, 1925. Pentru informatii privitoare la titlurile si functiunile boierilor, in legtur cu originea dregtoriilor ?i cu evolufia lor, a c e l a s i , Oameni dependenti si cultivatori liberi in principatele romne in sec. XVXVII, Bucuresti, 1933, Analele Acad. Rem. Mem. sect, ist., seria II, form. XIII, mem. 18; a c e l a s i , Proprietatea solului in principatele romne pin la 1864, Bucuresti, 1935, Fundatiunea Regele Ferdinand I; C. C. G i u r e s c u , Noi contributiuni la studiul marilcr dregtcri in secolele XIV si XV, Bucuresti, 1925.
TINERETUL MOLDOVEAN LA STUDII lN_POLONIA Clugrii, care continuaser in mnstiri, din indemnul domnilor si al boierilor, cronica lui Stefan cel Mare, reprezint in istoriografia Moldovei o deedere. Insufletiti de recunoftint fat de voievozii care, prin daniile lor, le-au asigurat viata material, ei le-au zugrvit faptele intr-un stil exaltat de pietate. Modeleie cu care erau deprinsi, legendele hagiografice, inftifind vietile sfintilor intr-o bogat inlntuire de incidente miraculoase fi in lumin
2*2
de apoteoz, i-au fcut s dea scrisului lor un pronuntat caracter panegiric. De alt parte, zbuciumrile interne, luptele pentru aprarea Moldovei, zarva de la curtea domneasc, a cror ecou ajungea pin intre zidurile mnstirii stins, sint inftisate sters, fr interes, fr coloare. In cronicile moldovenesti scrise de clugri in limba slav nu gsim, pria urmare, nici sentimentul national, nici simtul obiectivittii. Meritul de a face din istorie un instrument al constiintei nationale revine marilor cronicari moldoveni, care, grupati strins in jurul voievozilor lor, si-au amestecat singele cu pmintul trii. Boierii moldoveni, continuind letopisetele clugrilor, au pornit sub impulsul unui sentiment patriotic, pe care il spun rspicat in predosloviile lor. Ei scriu ca s afle cap si inceptur mosilor", ale cror fapte s serveasc drept norme pentru urmasi: ca s fie cele bune de invttur, iar de cele rele s se fereasc. Cind cineva este insufletit de asemenea idee, cea dintii nzuint a lui trebuie s fie adevrul. De aci acel spirit de obiectivitate si de discernmint critic pe care il gsim la marii cronicari moldoveni; de aci si preocuparea lor de a serie istoria nu intr-o limb pe care masele populre nu o intelegeau, ci in limba national. Este deci o mare deosebire, si de conceptie si de nivel, intre cronicile slavonefti scrise de clugri fi intre cele aletuite in limba romn de ctre boierii moldoveni. Ca s ne putem explica aceast deosebire de nivel si de conceptie, e necesar s cutm a determina mai intii mediul cultural in care s-au format sufleteste primii boieri cronicari. Pribegi in Polonia. Moldova, de la inceputul organizrii sale politice, tinea captul marilor drumuri de comert care uneau cetfile Poloniei cu cettile de pe trmurile Mrii Negre, fi prin ele avea legturi, pe de o parte, cu marile ci maritime care duceau spre Orientul indeprtat, iar pe de o alta, cu marile centre de negot ale Italiei medievale. Din timpurile vechi, neguttorii poloni colindau drumurile Moldovei pentru a ajunge la porturile de pe coast ele Mrii Negre. Pe aceste vechi legturi comerciale s-au grefat, cu vremea, relatiile politice fi culturale. Alexandru cel Bun, intrind in legturi cu vecinii si, s-a cstorit cu vara regelui, Ringala, fi a imprumutat coroana Poloniei cu 5.000 de ruble, pentru care a primit in schimb, ca zlog, Pocutia. Aceste legturi politice continu si sub urmasii si si, in rzboiul civil care se dezlntuie intre fiii fi urmasii lui Alexandru cel Bun, cei alungati din domnie se refugiau in Polonia. ln a doua jumtate a veacului al XVII-lea se creeaz in Moldova dou partide: un partid care tinea cu turcii fi un altul care ndjduia s scuture, prin ajutorul polonilor, suzeranitatea musulman, devenit din ce in ce mai apstoare. In luptele inverfunate dintre aceste dou partide, lupte in care era prins toat boierimea, cei ce se sprijineau pe ajutorul lesesc, invinfi de domnul adus de turci, fugeau in Polonia, ca sfi scape viata. Astfel fi-au gasit refugiu in tara vecin Alexandru
253
Lpufneanu si fiul su Bogdan, care avea prieteni in nobilimea polon, intruett surorile sale fuseser mritate in Polonia. Cind Petru chiopul a luat drumul exilului spre Tirol, boierii si devotati s-au refugiat in Polonia. Acolo si-au gsit atunci adpostul familiile Stroici fi Movilestii, la care s-a alturat apoi marele boier Nestor Ureche, fugit la urcarea in a doua domnie a lui Aron-Vod. Cind norocul le suridea, cind nemultumirile impotriva domnului adus de turci cresteau in tar, atunci pribegii se intorceau, sprijiniti de osti polone. Astfel, Zamoisky a fcut domn in Moldova pe Ieremia Movil si, dup moartea acestuia, pe Constantin Movil. ln rzboiul civil care a urmat intre veri, adic intre fiii lui Ieremia si ai lui Constantin, totdeauna infrintii isi gseau adpost pe pamintul polon. Tot la vecinii de la nord sa refugiat fi Miron Barnovski, care, cu tot numele su slav, era moldovean de baftin, din neamul Moviles- tilor. Faptul c fi-a schimbat numele dovedefte, fi el, o influent polon. Boierii aceftia care se refugiau in far strin, trebuind de multe ori s rmin acolo vreme indelungat nici ei nu stiau dac se vor mai intoarce cindva ca s-fi poat asigura o federe linistit, cereau fi obtineau indigenatul polon. Astfel se constat documentar c au dobindit cettenia polon Movileftii Gheorghe, Ieremia si Simeon; Nestor Ureche, tatl lui Grigore Ureche; Luca Stroici care ne-a lsat Tatl nosiru scris cu caractere latine, sub influenta polon, fi care semna in documente alturi de chirilice si in caractere latine; Miron Barnovski; hatmanul loan Costin, tatl lui Miron Costin, fi multi altii. Incetteniti in regatul vecin fi stiind c drumurile de intoarcere in tar le sint inchise, boierii noftri trebuiau s-si asigure un rest pentru viat intre strini fi, cum erau deprinfi din tara lor cu agricultura, cei mai multi arendau mofii din domeniile coroanei. Documentele timpului ne indic boieri de frunte ai Moldovei care cultivau in secolul al XVII-lea mofii in Polonia. Astfel Nestor Ureche arendase o mofie in starostia Zolkiew, Luca Stroici luase pe seama sa o mofie la Zwinigrad fi Vasile Ureche, fratele cronicarului, era arendaf la Zahajpole. Afezindu-fi rostul vietii lor pe vreme indelungat, pcate pentru totdeauna, in Polonia, era firesc ca pribegii moldoveni s caute legturi de inrudire cu nobilimea cu care convietuiau. O seam de fiice ale marilor boieri moldoveni s-au cstorit cu tineri poloni. Astfel fi-a mritat Ieremia Movil cele patru fete ale sale; o sor a lui era cstorit si ea cu un polonez; Vasile Lupu a mritat pe fiica sa, domnita Maria, cu principele litvan Janusz Radziwill. Ca urmare fireasc a acestor legturi de rudenie, o sum de nobili intr in serviciul domnilor moldoveni, cind aceftia, venind din Polonia, se asaz in tron cu sprijinul oftilor polone. Pe de alt parte, dcmnii noftri aveau pentru a face fat imprejurrilcr politice la curtea lor, secretari pentru limba polon, pe care ii intrebuintau in corespondenta diplcmatic ce o aveau cu regatul de la nord. Rezultatul acestor numeroase legturi a fost c tinerimea moldovean a inceput s frecventeze fcolile polone. E posibil ca o bun parte dintre tinerii noftri boieri care urmau scolile acestea s fi fost
:254
pregtiti chiar in Moldova, in fcolile intemeiate de iezuiti. Pe la jumtatea secolului al XVII-lea se gsesc in Moldova citeva asemenea fcoli in care, intre limbile de predare, dac nu chiar ca materie principal, figura fi limba latin. Afa, de exemplu, ne este amintit colegiul iezuit din Iafi, in care trebuie s fi urmat fi multi romni, fiindc numai afa ne explicm sprijinul material pe care i-1 acord Iordache
:255
Ruset sau Miron Costin. Ar fi, intr-adevr, curios ca moldovenii s fi sprijinit bneste aceasta scoala, dac fiii lor n-ar fi invtat in ea. Tot in acelasi timp se constat un seminar catolic la Cotnari, in care se pregteau pentru cariera preoteasc cei ce voiau s ocupe parohii catolice in Moldova. Un alt seminar se afla la Galati, condus, pe la a doua jumtate a secolului al XVII-lea, de franciscanul Ressi. Profesorii din aceste coli iezuite se pare c predau si lectii particulare in casele marilor boieri. Iezuitul Francesco Renzi, intr-o scrisoare din 24 iulie 1693 ctre Congregatiunea De Propaganda fide", spune textual c: acum 15 ani am venit in Moldova si am fost repartizat la Iasi, si in toat tara pe atunci nu era altcineva ca s vorbeasc sau s stie limba latineasc afar de Mironasco Costin, care a fost mare logoft... Astzi toat floarea nobilimii vorbe^te latineste si multi dintre dinsii chiar sunt foarte invtati. Actualul principe, Constantin Duca, in virst de 23 de ani, este un elev al meu; hatmanul (era atunci Nicolae Costin), serdarul (era loan Costin, fratele lui Nicolae) si secretarii dcmnesti pentru corespondenta cifrat sunt si ei elevii si fiii spiri- tuali ai mei." In aceste scoli se punea pe invtmintul limbii latine atita pret, incit, dup cum ne mrturiseste un misionar franciscan, Marcu Bandini, trimis pe vremea lui Vasile Lupu s cerceteze bisericile catolice din Moldova, la srbtorile Crciunului, scolarii veneau la curtea domnului s-l salute si s recite versuri ocazionale in limba latin. Dragostea pentru cultura latin, rspindit si prin aceste scoli, a devenit cu vremea asa de insemnat in Moldova, incit, atunci cind Vasile Lupu a infiintat in mnstirea Trei Ierarhi o scoal superioar teologic, el a adus ca profesori pe cei mai de seam reprezentanti ai Academiei teologice din Kiev, care avea in organizarea sa, dup cum s-a vzut, o baz latin. Dar in afar de aceast cultur latin, care incepuse s se rspindeasc in Moldova pe la jumtatea secolului al XVII-lea, tineretul nostru a cutat s-si imbogteasc invttur mergind peste hotarele trii, la studii superioare in Polonia. Istoricul polon Eugen Barwinski, care a publicat cu citiva ani inaintea rzbciului o versiune latin a cronicii lui Miron Costin, ne d o list de vreo 20 de tineri moldoveni care au urmat cursurile Universittii din Cracovia intre anii 1405 si 1503. ln Polonia, poate la Lww, si-a fcut studiile Grigore Ureche, pe la inceputul veacului al XVII-lea, iar trei decenii mai tirziu, Miron Costin urma cursurile colegiului din Bar, unde a vzut acea invazie de lacuste pe care o povesteste asa de pitoresc in cronica lui. Se constat dar, pe la jumtatea secolului al XVII-lea, o remarcabil afluent a tineretului moldovean spre scolile din Polonia unii veniti din Moldova, altii stabiliti acolo cu printii, in urma vicisitudinilor din patria lor. Cultura latin in Polonia. Care erau ins, in aceast epoc, diiectivele culturii polone? Polonia era o tar catolic i ca atare adoptase in biseric si in cncelriile regale limba latin. Aceast limb, in care isi scriseser
25
operele lor cei mai de seam reprezentanti ai culturii polone, era aci atit de inrdcinat, incit un
25
istorie literar slav spune c cei mai buni fii ai Poloniei aveau mai pronuntat dorinta de cosmopolitism decit dragostea pentru cultur lor national. In limba latin au fost scrise dup cum o s vedem mai tirziu o multime de cronici polone, care au fost cunoscute si de cronicarii noftri. Incepind ins din a doua jumtate a secolului al XVII-lea, ptrund in Polonia, venind din Italia, razele Renasterii. In secolul al XVI-lea, sub regii Sigismund I (15061548), cstorit cu o italianc, Bona Sforza, Sigismund al II-lea (15481572) si Stefan Bthory (15751585), legturile culturale dintre Polonia si Italia se intensific. Reprezentanti de seam ai umanismului italian vin, in aceast epoca, s-si caute norocul la curtea regilor si a nobililor poloni. Unul dintre aceftia a fost Filippo Buonacorsi, care a trait intre 1437 si 1496. Isi fcuse studiile la Roma, era membru al Academiei pomponiane si sttea in corespondents cu Polizziano, Bartolomeo della Scalla si cu Lorenzo dei Medici din Florenta, cel care a acordat un sprijin asa de pretios artelor, incit a fost supranumit Magnificul. Un alt italian adpostit in Polonia a fost Alessandro Guagnini, originr din Verona, decedat la Cracovia in 1614. A fost of it er in armata polonez, a luat parte la expeditii rzboinice in Moldova si a scris o cronic, despre care ne vom ocupa in capitolul urmtor, intrucit a fost utilizat si de cronicarii nostri. Cultul pentru latinitatea clasic, ideile umanistilor si ale principalilor reprezentanti ai Renasterii au fost transplantate in Polonia nu numai de italieni, ci fi de tineretul polon care se ducea s-si desvirseasc studiile in scolile fi universittile Italiei. In fruntea acestora st loan Zamoiski, marele cancelar, care n-a fost numai un mare talent militar fi un insemnat brbat politic, ci fi un om de o cultur vast. Ifi fcuse studiile la Padova fi pstra din timpurile copilriei, petrecute in Italia, amintiri afa de puternice, incit spunea prietenilor si: Patavium virum me fecit, adic: Padova m-a fcut om". Seria cu ufurint elegante versuri latinefti, citea fi gusta operele antichittii clasice fi avea o profund admiratie pentru ftiinte fi litere. Tot in Italia a studiat cel mai de seam scriitor al literaturii polone din epoca ei de aur, loan Kochanowski, pomenit mai sus in legtur cu activitatea mitropolitului Dosoftei. Sub influenza bisericii catolice fi a legturilor culturale cu Italia, Polonia ajunsese deci la o frumoas inflorire literar ctre sfirfitul veacului al XV-lea, cind boierimea moldovean, expatriat, venea s se afeze in orafele ei, s aren- deze mofii din domeniile regale fi s-fi trimit copiii in fcolile umaniste. Ce impresie fcea tineretul moldovean in aceste fcoli se vede dintr-o mrturie contimporan a unui francez, Dupont, secretarul regelui loan Sobieski: Ils ne manquent point desprit, ce quils font bien, lorsqu'ils sont hors de leurs pays et ils trouvent des personnes pour les cultiver et pour les instruire. Alors ils reussissent tres bien dans toutes les sciences". 1
1 D u p o n t , Memoires pour servir Vhistoire de la vie et des actions de Jean Scbieski,
:19
Dar, dintre toate disciplined pe care le invtau in fcolile polone, aceea care a avutorsfringeremaiputernic in sufletul tinerilor noftri crturari a fost istoria.
Varsovia, 1865, p. 201.
:20
Care era stadiul istoriografiei polone atunci si, mai ales, ce elemente din cronicile polone au trait mai adinc si au desteptat vocatiunea in sufletul tinerilor boieri moldoveni, iat chestiunile pe care le urmrim in capitolul urmtor. Stiri despre istoria Moldovei si latinitatea romnilor in istoriografia polon. fncepind din anul 966, de cind principele Mieszko I, cstorit cu o principes ceh, s-a creftinat impreun cu supusii si, Polonia s-a desprtit de tulpina popoarelor slave si a intrat in zona de cultur a bisericii catolice. Sub influenta papalittii au fost organizate scoli pe ling mnstiri, parohii si catedrale, dup modelul celor din Occidentul medieval. In 1364 ia fiint Universitatea din Cracovia, care, reorganizat in 1400 de Vladislav Iagello, ajunse in curind un puternic focar ce imprstia lumina culturii dincolo de hotarele Poloniei. Instructia se preda ins in scoli si in universitate ca dealtfel in tot Occidentul medieval in limba latin, care era intrebuintat si in cancelaria de stat. In limba latin a evului mediu catolic s-a inceput literatura polon, inc din secolul al X-lea, cu Analele Roczniki. Dar cu toat valoarea istoric pe care o au cronicile polone din veacul al XII-lea (Anonimus Gallus), al XIII-lea si al XIV-lea, eie nu prezint interes pentru noi, intrucit nu contin tiri privitoare la neamul nostru. Trebuie s trecem in secolul al XV-lea, la Dlugosz, ca s gsim date din trecutul Moldovei. Jan Dlugosz (Johannes Longinus) (14151480) a studiat la Universitatea din Cracovia si a intrat in cler, unde a urcat toate treptele ierarhiei, de la canonic de Sandomir si Cracovia pin la arhiepiscop de Lww. Regele Cazimir al IV-lea 1-a ales ca profesor de limba latin pentru fiul su, loan Albert, si 1-a insrcinat cu misiuni diplomatice pe ling scaunul papal, pe ling loan Huniade, pe ling Matei Corvin si pe ling impratul german. El a povestit, avind ca model pe Titus Livius, istoria Poloniei din epoca pgin pin in anul care a precedat moartea sa, folosind, pentru aceasta, cronicile polone, ungare si germane, precum si hrisoave si alte documente. Dlugosz trieste in epoca rzboaielor singeroase dintre fiii si urmasii lui. Alexandru cel Bun si apuc anii de glorie ai lui Stefan cel Mare, pentru al crui geniu militar avea o sincer si mare admiratie. Intrucit, incepind cu Alexandru cel Bun, viata Moldovei se impleteste tot mai mult cu a Poloniei, cronica lui Dlugosz contine o bogtie de stiri interesante din istoria Moldovei pin la anul 1480. Informatiile lui Dlugosz privitoare la Moldova au fost imprumutate si amplificate de Marcin Kromer, care trieste in asa-numita epoc de aur a literaturii polone, intre 15121589, ca senator fi, mai tirziu, episcop. Marcin Kromer este contimporan cu Kochanowski si a petrecut o buna parte a vietii lui la curtea regelui Sigismund August, care 1-a insarcinat cu diferite misiuni diplomatice. Opera lui, Polonia sive de Origine et rebus gestis Polonorum, Libri XXX, tiprit la Basel in 1555, este considerat, prin spiritul critic de care e stpinit, ca una din cele mai remarcabile scrieri ale timpului su. Ea servea chiar ca manual istorie in scolile superioare, in epoca in care viitorii nostri cronicari isi fceau cultura in Polonia.
?57
Cronicile lui Dlugosz si Kromer sint continuate, cu bogate stiri privitoare la Moldova, de Marcin Bielski (14951575), care fi-a petrecut viata pe
?57
ling voievodul Cracoviei si a luat parte la rzboaiele din Moldova. Cronica lui Marcin Bielski a aprut in 1550, sub titlul Kronika wszytkiego swiata (Cronica lumii intregi) si cuprinde, dup modelul cronografelor bizantine, imitate in toat istoriografia medieval, un repertoriu al istoriei universale, incepind de la creatiune pin in vremea autorului, incheindu-se la anul 1548. Cronica incepe deci cu povestirile biblice, continu cu istoria antic, trece la istoria bizantin, incorporeaz apoi ceva din istoria popoarelor europene, si pe acest fond se desfsoar istoria Poloniei in legtur cu trile invecinate. Scrierea aceasta a avut pentru timpul ei un mare rsunet. Numai in rstimpul vietii autorului a aprut ln trei editii: I la 1550, a II-a la 1554 si a III-a la 1564, cu multe adausuri si schimbri. In 1597, la 22 de ani dupa moartea autorului, fiul su, Ioachim, republic din cronica tatlui su partea privitoare la istoria Poloniei, pe care o prelucreaz si o continu, povestind evenimentele petrecute intre anii 154S1597, dup amintirile sale personale si dup Reinhold Heidenstein, secretarul regelui tefan Bathory, si alti istoriografi poloni. ln cronica astfel prelucrat de Ioa- chim Bielski se gseste o neinchipuit bogtie de stiri privitoare la istoria Moldovei: luptele fratricide dintre fiii si urmasii lui Alexandru cel Bun, amestecul polonilor in afacerilor interne ale Moldovei, domnia lui Stefan cel Mare, luptele cu turcii, relatiile cu polonii, infringerea din Codrii Cosminului, unde, dup mrturia cronicarului, a pierit toat sleahta polon care a participat la lupt, moartea lui Stefan cel Mare, pe care, mentioneaz cronicarul, din pricina vitejiei lui nemaiauzite, moldovenii il socoteau ca sfint". Cu acelasi lux de aninunte e povestit si domnia lui Bogdan. Aceast cronic, aprut in 1597, era in plin faim pe vremea cind Grigore Ureche isi fcea studiile in Polonia. Ea a fost aleas, dup cum vom vedea mai tirziu, drept cluz principal de cel dintii cronicar al Moldovei in limba national cunoscut pin acum. Dup Bielski, un scriitor care s-a bucurat de mult renume pe vremea cind Miron Costin i$i petrecea tineretea in Polonia a fost Pawel Piase;ki, sau cu numele latin Piasecius (15781663). Acesta studiase vreme indeluagat la Roma, isi luase acolo doctoratul in drept si ajunsese protonotar apostolic, cind fu chemat in Polonia, numit secretar regal si insrcinat cu corespondenta diplomatic!. A avut ins in patria sa o viat zba:iuaiat, fiind;a, indreptindu-si verva sa satiric impotriva iesuitilor, a fost atacat de acestia cu inversa- nare si acuzat de ambitie i trdare. Dizgratiat un mament, a fost apoi resta- bilit si numit episcop de Chelm (1640) si Przemysl (1644). Opera sa, Chronicx gestonim in Europa singulariorum, a fost mult admirat pe timpul ei. Ei cuprinde povestirea evenimentelor petrecute in Europa intre anii 1587 si 1638, cu pretioase stiri privitoare la Ieremia Movil, la rzboaiele lui Mihai Viteazul, la expeditia luiZamoiski in Tara Romneasc, lalaptele lui Zjlkievvski de la la originea cazacilor si la rscoala lor contra polonilor. Cronica lui Piasecki a oferit, dup cum vom vedea la locul su, un material bagat de informatie lui Miron Costin. Contimporan cu Piasecki a fost Alexandru Guagnini (Aleksander
:2
Gwagnin), italian de origine (nscut la Verona in 1538), care a venit de tinr in Polonia, distingindu-se ca inginer militar. El a scris in limba latin o carte care cuprinde descrierea trilor din rsritul Europei si istoria Poloniei in leg-
:3
tur cu statele vecine, pin la moartea lui Sigismund August (1572). Cartea a fost publicat la Cracovia, in 1578, sub titlul Sarmatiae Europae descriptio (Descrierea Sarmatiei Europene)-prin sarmati se intelegea, in vechime, populatiile care locuiau intre Marea Neagr fi Marea Baltic si a fcut mult vilv, intre altele si prin faptul c, dup aparitia ei, istoricul polon Matei Stryikowski, nublicind a sa Cronica litvanilor, a invinuit pe Guagnini de plagiat, pretinzind c i-ar fi furat manuscrisul
Descrier Sarmatiei.
Stryikowski nu s-a mrginit ins aci, ci s-a plins chiar regelui; a adus martori in sprijinul acuzrii sale si a obtinut un decret prin care i se recunostea dreptul de autor. Problema nu este inc definitiv clarificat in literatura polon, deoarece lipseste un studiu critic. In 1611, cartea lui Guagnini a aprut intr-o traducere polon, mult amplificat, sub urmtorul titlu (in traducere): Cronica Sarmatiei Europene in care se afl
regatul Poloniei cu toate trile... de Alexandru Guagnini, aprut intii in latineste la 1578, iar acum cu adausurile regilor care nu se afl in editia intiia, precum si a regatelor, statelor, insulclor, trilor si provinciilor legale de aceast Sarmatie, ca Grecia, trile slave, Moldova, Panonia, Boemia, Germania, Danemarca, Suedia, Scotia etc. de acelasi autor si imprtit in 10 crti. Tradus dup struinta autorul/ui, din latineste in polonez, de Mar ein Paszkowski.
Aceast editie polon cuprinde, pe ling multe adause referitoare la istoria Poloniei, imprumutate din cronica lui Bielski aprut in urma editiei latine a operei lui Guagnini pe ling stiri pretioase despre rzboaiele polono-moscovite, si o serie de informatii privitoare la Despot-vod, la relatiile lui cu Laski, la expeditia lui Laski in Moldova pentru intronarea lui Despot, la domnia acestuia, la rscoala lui Tomsa si la luptele lui cu Laski si Dimitrie Wiszniowiecki. Aceste relatri pline de amnunte pitoresti sint cu atit mai pretioase cu cit Guagnini a fost martor ocular la evenimentele pe care le povesteste si a luat parte la ele, fiind in ostirca lui Laski. Stirile lui privitoare la Despot-vod au intrat in compilatia lui Simion Dasclul, si, prin aceasta, in cunoscut dram istoric a lui Vasile Alecsandri. Mai toate cronicile Poloniei cuprindeau astfel de stiri interesante sibogate despre relatiile cu Moldova si frmintrile din principatul invecinat. E usor de inteles curiozitatea vie cu care tinerii feciori de boieri moldoveni, aruncati de valurile imprejurrilor pe limanuri strine, urmreau in paginile cronicilor polone zbuciumul strmosilor lor. Cind citeau de pild in Dlugosz despre .Stefan cel Mare rinduri ca acestea: O, brbat minunat, cu nimic mai prejos decit comandantii eroici de cari atit ne mirm! In zilele noastre cistig el, cel dintii dintre principii lumii, o strlucit biruint asupra turcilor. Dup a mea prere, el este cel mai vrednic s i se incredinteze conducerea si stpinirea lumii si mai ales cinstea de comandant impotriva turcilor, cu sfatul, intelegerea si hotrirea tuturor crestinilor, de vreme ce ceilalti regi si principi catolici isi petrec timpul numai in trindvii sau in rzboaie civile" nu se putea s nu-si simt sufletul tresrind de inviorare. Departe de locurile pe care-si petrecuser copilria si de care le erau legate atitea amintiri, evocarea ^rii si a neamului in crtile
25')
strinilor a induio- sat sufletul pribegilor si a trezit in ei vocatiunea istoric.
25')
Dar in afar de stirile privitoare la istoria Moldovei, tineretul moldovean a mai gsit in atmosfera istoric a Poloniei o idee care a avut un rsunet putemic in literatura noastr veche. Este ideea originii latine. Nu se poate spune c ideea unittii neamului fi a originii romane erau inexistente inainte de Ureche, primul din triada cronicarilor moldoveni cu studii in Polonia. Inaintea lui, patriarhul Chiril Lucaris, in 1629, seria rspicat lui Gavril Bethlen despre legtur de singe fi de simtiri care triefte, desi in mod tainic, dar cu atit mai puternic, intre romnii din Tara Transil- vaniei fi intre locuitorii Trii Munteniei fi ai Moldovei". Inainte de Chiril Lucaris, ctre sfirfitul secolului al XVI-lea, italianul De la Valle culegea traditia originii romane din gura clugrilor de la mnstirea Dealu.1 Cu mult inainte, dup cum aflm din analele de la Bistrita, la 1507, clugrul Maxim intervenise pe cimpul de lupt pentru a impca pe Bogdan, fiul lui Stefan cel Mare, cu Radu, domnul Munteniei, amintindu-le c sint creftini fi de acelasi neam", O idee confuz a originii romane a fost inregistrat, precum s-a vzut, si in cronica anonim aletuit in secolul al XVI-lea in Rusia (cf. p. 56), dup izvoare romnefti. Ideea unittii nationale trecuse fi pe planul politic. Doar fi pe ea se intemeiase campaniile lui Mihai Viteazul pentru cucerirea Transilvaniei fi a Moldovei. Chiar pe vremea lui Grigore Ureche, domnul Vasile Lupu, scriind vizirului despre o eventual campanie in Ardeal, spunea: In Ardeal mai mult de a treia parte sunt romni crora fgduindu-le libertatea, ii voi atita, fr zbav, impotriva ungurilor2. Dar ideile acestea de unitate national fi mai ales de origine romn erau vagi; nu fuseser fixate in scris, nu erau difuzate in masele populre. Cei dintii care le rspindesc prin scris fi-i dau tot relieful cuvenit sint cronicarii moldoveni care-fi fcuser studiile in Polonia. Ideea romanittii neamului a fost pus in circulatie, in lumea Occidentului medieval, de umaniftii italieni, care la rindul lor o gsiser la scriitorii latini si la cronicarii bizantini. Prin misionarii catolici din Orient, originea romn a neamului nostru a fost cunoscut de timpuriu in cercurile scaunului papal, fi papa Inocentiu al III-lea o amintefte in scrisoarea ctre Asne- fti3, dar. dup cercetrile intreprinse de Al. Marcu, aceast idee nu apare in literiura istoric sau geografic italian decit in secolul al XIV-lea. Cel dintii dintre umaniftii italieni care a vorbit in Italia de_latinitatea limbii noastre a fost toscanul Poggio Bracciolini (13801459), secretarul apostolic al papei Bonifaciu al IX-lea. Intr-o oper a sa publicat in 1451, Disceptationes conviviales, vorbind despre noi, spune textual: La sarmatii de nord este o colonie de la Traian, care chiar fi acum,
1N. I o r g a , Istoria romnilor prin cltori, I, p. 76. Textul reprodus si la C l a u d i u I s o p e s c u , Notizie intorno ai Romeni nella letteratura geografica, p . 1 5 . 2Documentele^Hurmuzaki, IV, 1, p. 669, nr. DXCV. 3...populus terrae tuae, qui de_'sanguine Romanorum se asserit descendisse..."
:4
intru atita barbarie, pstreaz multe cuvinte latine, notate de ctre italienii care s-au dus pe acolo. Zic oculum (ochi), digitum (deget), manum (min), panem (piine); si multe altele apar ca fiind de la acei latini, care au fost lsati acolo ca colonisti, unde au rmas, si acea colonie s-a folosit de limba latin.1 Dup Bracciolini, si alti eruditi italieni din vremea aceasta amintesc originea romn a neamului nostru, ca de pild Flavio Biondo (1388 1463), un profund cunosctor al istoriei romane, secretar al multor principi italieni si al curtii papale, care aminteste intr-un loc de loan Huniade, afirmind c este de origine romn. Cel mai interesant pentru noi este ins Aeneas Sylvius Piccolomini (14051464), un mare erudit, care, intrind in der, dup ce a indeplinit sarcina de secretar pe ling diferiti cardinali si pe ling impratul Frederic al III-lea al Germaniei, a ajuns, la virsta de 53 de ani, s fie incoronat pap, sub numele de papa Pius al II-lea. In multele si variatele sale opere, el are prilejul s vorbeasc adesea despre romni, dar acolo unde insist mai pe larg asupra originii poporului roman este Hist or ia
rerum tibique gestarum locorumque descriptio.
In aceasta oper, vorbind despre tinuturile de la nordul Dunrii, spune: Este un tinut asezat dincolo de Dunre, pe care 1-au locuit cindva dacii, un popor slbatec si insemnat prin multe pagube aduse romnilor" iar ceva mai jos: Valachia este un tinut destul de intins, incepind din Transilvania si intin- zindu-se pin la Marea Neagr, aproape toat un ses intins si neapt pentru riuri... Pe acest pmint au locuit odinioar getii, care au pus pe fug rusinoas si pe Darius, fiul lui Histaspe, iar pe regele Lisimah 1-au prins de viu in puterea lor si au coplesit Tracia cu multe nenorociri. In cele din urm au fost supusi si nimiciti de armatele romane. Iar colonia romnilor care a infrint pe daci a fost condus de un oarecare comandant Flaccus, de la care a fost numit Flaccia. Si dup o lung trecere de vreme, cuvintul s-a corupt, incit s-a zis (Vlahia) Valahia. Limba este pin acum de familie romana, desi in mare parte schimbat si putin inteligibil unui italian." In acest text al lui Aeneas Sylvius Piccolomini avem, dup cum se vede, afirmate trei idei principale: 1. c romnii se trag din colon is tii adusi de romani in Dacia supus; 2. c limba romn face parte din familia limbilor romanice, dei in mare msur schimbat, i 3. c numele etnic al romnilor, care pe acel timp era valah", vine de la numele unui comandant roman, Flaccus, care a infrint pe daci. Aceast ultim idee ca fi celelalte dou a avut un puternic ecou in literatura istoric a timpului fi a rzbtut pin in istoriografia popoarelor catolice din preajma noastr. De unde a luat papa Pius al II-lea pe acest comandant de la care ar
1 Apud superiores Sarmati colonia est ab Trajano ut aiunt derelicta, quaq nunc etiam inter tantam barbariem multa retinet latina vocabula, ab Italis, qi eo profecti sunt, notata. Oculum (ochi) dicunt, digitum (deget), manum (min), panem (piine), multasque alia quibus apparet ab Latinis, qui coloni ibidem relicti fuertint, manasse eamque coloniam fuisse latino sermone u.sam. . 5
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI.................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV....................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV. 43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR..............52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV.....................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI..................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI. . . .92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE. . . . .128 LITERATURA HAGIOGRAFIC......................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL...............................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB....................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA....................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA...........180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ...................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU...........................213 CRONOGRAFELE.................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL. . . .11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO..........110 LITERATURA RELIGIOAS........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..........161 STOICA LUDESCU...........................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.................190
veni numele poporului nostru ? Flaccus este amintit in elegiile pe care le-a scris in amarul zilelor de exil, petrecute departe de ai si, intre barbarii sciti, pe trmurile Mrii Negre, poetul roman Ovidiu. In cartea a IV-a din Ponticele
:6
CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU..............................219 (1942 -1979)...........................242 Literatura modern......................30 Didactice...............................32 Publicatii conduse. Editii de texte. . . . .32 Comemorri. Necroloage..................33 Recenzii si rapoarte. Diverse...........34 Conferinte rostite la Radio.............35 Lucrri postume *.......................35 Istoria literaturii romane vechi........37
Aceste versuri, cunoscute si de cronicarii nostri, au fost traduse de Miron Costin, in De neamul moldovenilor (p. 17, ed. C. Giurescu), astfel:
' Ghetii tinea intr-o vreme, acum Flacus tine, Ripa scump a Dunrii, el singur cu sine, El a tinut Misia in pace cu credint, Pre gheti i-au scos de aicea el cu biruint. .
Traducerea lui Miron Costin este liber. Silit, la inceputurile poeziei romnesti, de necesittile ritmului si ale rimei, el s-a indeprtat de sensul textului. lata, pentru o intelegere mai clara, sensul versurilor ovidiene: Grecine, odinioar Flaccus comanda aceste locuri fi sub stpinirea lui a fost intreg malul slbatic al Dunrii. El a tinut popoarele Misiei in pace statornic si cu sabia i-a inspimintat pe getii increztori in arcul lor." Aceasta idee a papei Pius al II-lea s-a rspindit apoi in toate trile catolice si a fost utilizat de cronicarii unguri si poloni. In Ungaria a fost introdus de istoriograful Anton Bonfiniu (14271502). Bonfiniu era italian, nscut la Ascoli, si profesa umanittile la Recanati, cind a fost chemat la curtea regelui Matei Corvin pentru a scrie, in limba latin, istoria Ungariei. In opera sa, Decades rerum Hungaricarum, scris dup modelul lui Titus Livius, Bonfiniu citeaz in fruntea izvoarelor de care s-a servit si opera papei Pius al II-lea. Vorbind, intr-un loc, despre valahi, el spune textual: Valahii se trag intr-adevar din romani, dup cum mrturiseste pin astzi limba lor, deoarece, asezat intre atitea limbi felurite ale barbarilor, n-a putut fi pin acum extirpat. Ei sunt urmasii legiunilor si coloniilor aduse in Dacia de Traian si de ceilalti imprati romani. Aceeasi idee a trecut apoi la istoricii sasi, pin ce a ajuns la Laurentiu Toppeltin din Medias, care a publicat la Lyon, in 1667, opera sa, intitulat Origines et occasus Transylvanorum. In acest opuscul, in care Toppeltin se ocup de obirsia tuturor natiunilor din Ungaria, se gseste si un capitol privitor la romni. Dar asupra lui Toppeltin, care a fost unui din principalele izvoare ale lui Miron Costin in Cartea pentru intiiul desclecat (De neamul moldovenilor, din ce tar au iesit stramosii lor), vom reveni intrun capitol viitor.
7
Ideile despre originea noastr romn, puse in circultaie de umanistii italieni si rspindite in istoriografia ungar, au ptruns si in Polonia. Le gsim exprimate cu destul claritate in secolul al XVI-lea la Marcin Kromer (1512-1589), in opera sa despre care am vorbit. Citind pe Eutropius, el pomeneste de rzboiul lui Traian cu dacii si spune cum Dacia, fiind sectuit de brbati prin rzboaie, Traian a adus o nou populatie, ex toto orbe romano", si c din acesti colonifti amestecati cu barbarii au iesit romnii, care se folo- sesc de o limb latin, corupt cu elemente barbare. Ba, merge ceva mai departe si afirm c muntenii si moldovenii sint un singur neam, ins impartit in doua state. In privinta numelui etnic de valahi, citeaz si el pe Aeneas Sylvius, dar observ c sub numele de valahi, polonii si slavii cuprind pe toti italienii. Ideea aceasta se regsefte apoi la Piasecki sau, cu numele latinesc, Piasecius. Ideile despre originea romn a neamului si latinitatea limbii noastre, puse in circulatie de umanistii italieni, pluteau, asadar,in atmosfera timpului, in vremea in care cronicarii moldoveni isi fceau ucenicia in scolile polone. Acolo, printre strini, gindul c neamul lor se trage dintr-o obirsie asa de glorioas avea s le inclzeasc sufletul si s destepte in ei mindria de neam: Caut-te dar acum, cetitoriule, ca intr-o oglind si te priveste de unde esti, lepdind de la tine toate celelalte basme ... cite unii au insemnat de tine, de neftiint rtciti, altii de zvistie, care din lume intre neamuri n-au lipsit niciodat, c esti drept vlah, adic italian si rimlean", scrie Miron Costin in De neamul moldovenilor. Aceast constiint a originii romane avea s le lumineze mai bine rostul neamului lor ca unitate etnic deosebit, in mijlocul atitor popoare de ras diferit. Ea avea s destepte in ei vocatia istoric. Intorcindu-se in zorile tineretii in patria lor, dup ce-si triser anii copilriei pe trmuri strine, ei se strduiesc s confrunte stirile culese din istoriografia polon cu amintirile boierilor btrini si cu mentiunile din vechile cronici slavonefti ale trii, pentru ca s afle, cum spune cu atita duiosie, in graiul lor btrinesc, cap si inceptur mosilor, de unde au izvorit in aceast tar.
BIBLIOGRAFIE Influenta polon asupra cronicarilor, semnalat mai dinainte de $ t e f a n O r s a n u , Cronicarii moldoveni din aecolul al XVII-lea, Bucuresti, 1899, p. 85 94 (la Ureche), a fost pus in cadrul ei firesc de N. I o r g a , Istoria literaturii romnesti in secolul al XVIII-lea (16881821), Bucuresti, 1901, vol I, cu deosebire p. 19 25 (trateaz chestiunea in general; trebuieste ins urmrit si la fiecare cronicar in parte). Chestiunea a fost tratat, dup N. I o r g a, si de R a m i r o O r t i z , Per la storia della cultur italiana in Rumania, Studi e richerche, Bucuresti, 1916, p. 618. Problema influentei polone a fost reluat si adincit in legtur cu opera lui Ureche, Simion Dasclul si Miron Costin, de P. P. P a n a i t e s c u , Influenta polon in opera si personalitatea cronicarilor Grigore Ureche fi Miron Costin, Analele Academiei Romane, Mem. sect. ist., s. a IH-a, t. IV, mem. 4, Bucuresti, 1925. Despre suzeranitatea polon C. R a c o v i ^ , in Rev. ist. rom., 1940, p. 237 332. Ideile despre originea latin a neamului si a limbii noastre la umanistii italieni au fost adunate de A l e x . D. M a r c u, Rif lessi di storia rumena in opere italiane dei secoli XIV e XV, in Ephemeris
:8
Dacoromana (Annuario della Scuola Romena di Roma), I, 1923, p. 338 386. $tirile posterioare
secolului al XV-lea, la C l a u d i u I s o p e s c u , Notizie intorno ai Romeni nella letteratura geografica italiana del cinquecento, Bucuresti, 1929, Bulletin de la Section historique de IAcademie Roumaine. Despre Aeneas Sylvius si ^rile romnesti v. si M a r i n P o p e s c u-S p i n e n i, in Revista geografic romn, I, 1938. Pentru ideea originii romane la umanistii sasi, v. dr. K a r l K l e i n , Rumnisch-Deutsche Literaturbeziehungen, Heidelberg, 1929, capitolul Humanismus und Reformation, p. 59 si urm. Bibliografia editiilor si studiilor asupra cronicarilor poloni, la G a b r i e l K o r b u t , Literatura Polska, tom. I, ed. a II-a, Warszawa, 1929 (indice).
GRIGORE URECHE
'
Cel dintii din sirul marilor cronicari moldoveni, a crui oper a asimilat indemnurile istoriografiei polone, a fost Grigore Ureche. Scoboritor dintr-o veche familie moldoveneasc, atestat documentar inc de la 1407, din vremea lui Alexandru cel Bun, sub forma Urecle, cronicarul e fiul lui Nestor, cruia i s-a atribuit intr-o vreme fi cronica. Nestor Ureche. Nestor, Nistur sau Nistor, cum se gseste in documente, a fost fiul lui Maxim Ureche si al sotiei sale Dumitra. Nscut probabil in preajma anului 1550, fiindc in 1572 il vedem incepindu-fi cariera politic cu slujba de uricariu la logofetia cea mare, a fost unui din cei mai bogati si mai influenti boieri moldoveni de la sfirsitul veacului al XVI-lea si inceputul celui de-al XVII-lea. El a juct un rol asa de important in istoria epocii sale, incit unii istoriei ai nostri au fost ispititi intr-o vreme s-i atribuie lui cronica scris de fiul su. ln orice caz, in cronica fiului se strevd amintirile tatlui. O intimplare fericit a fcut s rzbat prin furtunile vremilor pin la noi actul de imprtire a mosiilor rmase de pe urma lui Nestor Ureche si a sotiei sale, jupineasa Mitrofana, atit cele cumprate cit si cele de la strmosi". Actul a fost incheiat la 9 martie 1643, inaintea divanului domnesc in frunte cu mitropolitul Varlaam. Ca s se vad la ce imense latifundii putea ajunge in Moldova veacului al XVII-lea un mare boier, citez numai mosiile care au venit de partea lui Grigore Ureche1: Dumbrvita, cu loc de moar si helesteu pe Somuz; a opta parte din Ruguleni; a treia parte din Soimresti pe Moldova, cu vad de moar in Ricca din tinutul Sucevei; Stroestii, deasupra Cotnariului, tinutul Romanului; satul Goestii si silistea Mindrestii pe Bahlui; jumtate din satul Sirbi; prtile din Lungani, din Bnesti, din Septicini, din Onesti si din Bltati si o bucat din hotarul Tirgului Frumos, cel stilpit si hotrit (hotrnicit), toate din tinutul Cirligturii; Schindestii si Scocul si prtile din Colunesti, din tinutul Sorocii; in tinutul Iasilor: Verdefnii pe Lavnic fi prtile din Botefti fi din Bogdnefti; in tinutul Vasluiului: Cueftii; din tinutul Tigheciului: Vldeftii cu a treia parte de balt din Giemeni; a treia parte din Licin, din Rcariul fi din Pcicani; in Jinutul Lpusnii: Drculestii, iar in tintul Orheiului: Avrameni. Cam tot atitea mosii le-au venit si celorlalti doi moftenitori, sptarului
1 loan Neculce, Buletinul Muzeului Municipiului Iasi, director Gh. G h i b n e s c u , asc. 6, 1926- 1927, Iasi, 1927, p. 271. 9
VI AfA
'
Neculai Ureche si lui Nistor Batiste. Si inc nu avem trecute in acest document toate propriettile lui Nestor, fiindc actul de imprteal adaug: asijdere si alti sati intregi si ocini cari nu-s pus aicie, pentru ce-s <pentru c sint) de gilceav, de s vor desbate si s-or aseza, s avem a li puni iar la mijloc, s le imprtim in trei prti. Dup cum se vede, cei trei mostenitori ai lui Nestor Ureche isi imprteau averea printeasc fi le venea la fiecare eite 23 de sate, adic era o avere de aproape 70 de mofii. Era firesc c un boier cum era Nestor Ureche, cu o avere asa de mare, trebuia s joace un rol important fi in viata politic a trii sale. De fapt, in vremea lui Aron-vod, il gsim in divan cu rangul de mare logoft, fi cind domnul a fost silit s prseasc tara, din pricina pirilor, fi s se due la Constantinopol, loctiitor de domn a fost lsat Nestor Ureche. In 1592, Aron-vod, recptind tronul Moldovei de la turci, scrie din Constantinopol lui Ureche, prin Oprea armaful, ca s pun mina pe o seam de boieri ce-i erau potrivnici si s-i in in inchisoare pin va sosi fi el. Ureche logoftul, care pzea scaunul domnesc, nevoind s se fae unealta domnului, se preface c primefte porunca domneasc; ba fi sftuiefte pe armaf ul care-i adusese scrisoarea domnului s pstreze mai departe taina fi s stea ascuns tot timpul in casele darabani- lor, in vreme ce el va oblici" gazdele pe unde se gsesc boierii scrifi in catastiful domnului si-i va inchide. Pe cind Oprea armasul sttea ascuns in curtea domneasc, Ureche, aflind cum spune fiul su vreme fi cale deschis de a se deprtare, luindu-si familia, porneste indat si gonind noaptea, toat noaptea, fi ziua, toat ziua, iese din tar in Polonia, pe la Soroca. Acesta a fost un moment hotritor in viata lui Nestor Ureche fi el ne lumineaz in acelafi timp imprejurrile in care fiul su Grigore, primul cronicar moldovean, a fost adus s-fi petreae copilria in tar strin fi s vin in contact cu cultur umanist a Poloniei. In Polonia, Nestor Ureche se intilnefte cu ceilalti mari boieri, care pribegiser din Moldova impreun cu Petru Schiopul, intre altii: Lupu Stroici logoftul si fratele su Simion, Andrei hatmanul, Ieremia Movil vornicul cu fratele su Simion paharnicul. Intre pribegii moldoveni se leag o prietenie strins fi, in afteptarea unor vremi mai bune, se grupeaz cu totii in jurul lui Ieremia Movil. Aceste zile mai bune nu intirzie s se iveasc fi, in 1595, Ieremia Movil, sprijinit de boierii din tar si ajutat cu oaste de guvernul polon, izbutefte s ocupe tronul Moldovei. E o domnie pafnic si lung de 12 ani, turburat numai de rzboaiele cu Mihai Viteazul. Urcat in scaunul domnesc, dup o pribegie indelungat, Ieremia Movil ifi incredinteaz functiile de cinste fi de rspundere ale curtii boierilor cu care petrecuse anii exilului fi care il ajutaser in planurile sale. Astfel Lupu Stroici este mare logoft, fratele su, Simion, vistiernic, iar Nestor Ureche, mare vornic al trii de jos. De aci inainte viata lui Nestor Ureche este legat de a Movileftilor. El pstreaz vornicia mare fi sub fratele lui Ieremia, sub Simeon Movil, care a fost otrvit de cumnata sa, precum fi sub fiii lui Ieremia, Mihail si Constantin. Dar domnia lui Constantin Movil, minat de lupte cu verii, n-a durat nici un an, cci
:10
turcii, neavmd incredere in domnul adus si spriiinit de ostiri polone si care nici birul datorit nu-1 pltise, au dat steag lui tefan Tomsa si au insrcinat pe Cantemir-bei, cu oardele lui ttresti, s-1 instaleze in scaun. Nestor, care isi legase soarta de Movilesti, pleac din nou in pribegie cu Constantin-vod: Apropiindu-se Stefan Tomsa de tar ne spune Miron Costin Constantin Vod cu mum-sa si cu fratii au purees din Iasi, si cu citiva din boieri, intre carii erau si Nestor Ureche, tatl lui Grigore Ureche, care au scris Letopisetul trii pin la Aron Vod". Curind dup aceasta, cind Constantin Movil cere ajutorul polonilor fi cind cumnatul su, Stefan Pototki, stringe oaste din cetti fi de la neamurile sale si se pregtefte, impotriva vointei regelui, s intre in Moldova, singurul dintre boierii pribegi care se ridic cu toat tria impotriva acestei aventuri este Nestor Ureche. Cu experienta lui de om ptit, el sftuia: s lse s se mai invecheasc domnia lui Stefan Vod, c acum fiind domnia nou, moldovenii sunt din hire pururea la domnia lacomi. Dar adaug Miron Costin nu s-a ascultat sfatul lui Urechi vornicul, cum mai mult in lume sfaturi bune la domni nu se ascult, ce apoi vin la primejdie fi ei fi casele lor" (Mircn Costin, Cronica, Koglniceanu, ed. a II-a, p. 263). Expeditia se incheie cu singeroasa infringere de la Cornul lui Sas. Constantin Movil cade in miinile unui ttar fi, pe cind acesta il ducea hanului, se ineae amindoi in apele Nistrului; fratele su, Alexandru Movil, si Pototki cad in miinile turcilor si sint dusi la Constantinopol; boierii care ii insoteau sint toti prinsi fi decapitati din porunca lui Stefan Tomsa. Singur Nestor Ureche, care n-a vroit s vin, ci a rmas la Camenita pe ling doamna lui leremia Movil, a sepat cu viat. Din acest rstimp avem o serie de acte interesante, publicate de dr. Eugeniu Barwinski, din care se constat c, in a doua pribegie in Polonia, Nestor Ureche luase cu arend de 1.000 de galbeni poloni pe an starostia de Rohatin, care-i fusese incredintat de starostele Adam Zolkiewski. In aceast vreme, apare in acte polone, in imprejurri pe care le vom vedea indat, fi Grigore Ureche. Viata familiei Ureche pe pmmt strain nu era ins fr griji. Ea era hrtuit toemai din partea acelora de la care ar fi fost indrepttit s se astepte la mai mult solicitudine. Elisabeta, vduva lui leremia Movil, care se dovedeste din acte c ar fi fost o femeie rea fi lacom de bani, pe care-i stringea pentru a recuceri tronul Moldovei, pirfte pe Nestor Ureche c refuz s-i predea moftenirea lui Isaia Balica1, c nu ar fi pltit haraciul turcesc fi c ar fi oprit pentru sine banii ce i-ar fi strins ca administrator al Moldovei. Se pare ins c acest proces s-a stins repede fi c lucrurile s-au impcat, deoarece, curind dup aceasta, cind doamna lui leremia Movil, impreun cu ginerii si fi sprijinit de oaste polon, izbutefte s afeze in domnia Moldovei pe cel mai mic dintre fiii si, pe Bogdan, Nestor Ureche este sufletul intregii domnii. Divanurile toate erau prin Nistur Ureche, zice Miron Costin.
1 Isaia Balica a fost pirelab de Suceava. Era ginerele lui Nestor Ureche tinea in cstorie pe Anastasia, sora cronicarului. , 11
Domnia lui Bogdan Movil nu tine ins decit un an si se incheie cu o adevrat tragedie. Turcii intr in Moldova; Bogdan cade in miinile lor, iar mama sa, doamna Elisabeta, este prins, tirit in captivitate si isi sfirseste viata intr-un harem turcesc. Nestor Ureche scap din nenorocire si, cu sufletul domic de liniste si de mintuire, s-a retras in cucernicia ctitoriei sale de la Secul. Cu toat rivna lui dup avere si mrire, Nestor avea, ca toti contimporanii si, un suflet adinc credincios. In 1602, dup intoarcerea din pribegie, in semn de multumire Domnului, c i-a ingduit s-si revad mosiile printesti din Moldova, a ridicat mnstirea Secul, pe care a inzestrat-o bogat cu o multime de mosii si sate, ca s fie de hran clugrilor ce vor cuta in chiliile ei un liman de liniste fi rugciune. Ajuns in amurgul vietii si privind inapoi peste tot zbuciumul zadarnic al trecutului si cu gindul indreptat spre cele vesnice, imbrac rasa de clugr si vine acum el insusi, in umilint, s caute un loc printre rugtorii robi ai lui Dumnezeu din ctitoria sa. Sofia sa, Mitrofana, a fost si ea o figur distins in galeria jupneselor romne din veacul al XVII-lea. Cu religiozitatea caracterului unea un gust delicat pentru lucruri frumoase, miglite rbdtor cu acul. De la ea a ajuns pin la noi un splendid aer, adus din Constantinopol fi druit mnstirii Secul. Grigore Urechs. Viata lui Grigore sau Gligorafco Ureache, cum apare adesea in documente departe de a putea fi reconstituit in trsturile ei caracteristice, are pentru noi inc multe puncte obscure: nu stim nici mcar data cind s-a nscut. Il gsim pomenit, pentru intiia oar, alturi de fratele su Vasile, intr-o inscriptie de pe o biseric, la 1597, fr s se precizeze virsta pe care o avea. Din alte conjecturi, pare s se fi nscut pe la 1590. Il gsim apoi mentionat in nifte documente polone din 1616, cind purta, in Lww, in numele tatlui su care nu se afla de fat, un proces cu un cea- sornicar. Miron ne spune despre Grigore Ureche c a invtat literatura in fcolile polone; aceasta s-a intimplat probabil intre anii 1612-1617, pe cind tatl su se indeletnicea cu munca agricol pe mofia Rohatin, unde, dup cum reiese din documente contimporane, avea o avere insemnat: o recolt de 6.330 de msuri poloneze, pe ling vie, pescrii fi velnite. Grigore Ureche urma cursurile unei fcoli superioare in Camenita, sau poate in scoala stavropighiei din Lww. In Polonia, Nestor Ureche rmine, cu o mic intrerupere in 1615, dup cum s-a vzut, pin la inceputul anului 1617; la aceast dat se intoarce in Moldova fi este posibil ca odat cu el s fi intrat in tar fi Grigore Ureche. Numele cronicarului apare intii in documentele. noastre la 20 decembrie 1628, ca tretilogoft; iar in divanele boierefti de la 1631 inainte, il gsim cu rangul mai mic de mare sptar. Marele sptar era dup cum aflm de la cvasi-contimporanii lui Ureche, Miron Costin fi Dimitrie Cantemir marele purttor de sbii al domnului, feful slujitorilor din sptrie. In zilele de srbtori, pfea imediat dup domn, imbrcat in hain aurit, cu un coif btut cu pietre scumpe si tinea aninat de umr sabia, in timp ce acela asculta slujba sau sttea la mas. Grigore Ureche era deci mare sptar al Moldovei cind sosir, printr-un
:12
ceauf, crti de mazilie lui Moise Movil fi se rspindi in Iafi zvonul c domnia s-a dat lui Alexandru Iliaf. Alexandru, care mai domnise in Moldova intre anii 16201621, lsase amintiri afa de neplcute, incit, la vestea c el a cptat din nou domnia, o mare mihnire si indignare cuprinse tara. Boierii, sftuindu-se cu totii, aleg pe cei mai de frunte dintre ei fi ii trimit cu jalb la I'arigrad, s se pling Portii de greul ce-1 trage poporul din partea domnilor necunosctori ai rinduielilor trii. In fruntea deputatiunii, alctuit din 80 de boieri, se aflau, intre altii: vornicul Vasile Lupu, postelnicul loan Costin tatl lui Miron Costin fi sptarul Grigore Ureche. Boierii aflar pe Alexandru-vod inc nepurces din Constantinopol. Acesta primise investitura fi, neputind abate din hotrirea ei delegatia moldovean, pune la cale, in tain, cu chihaia vizirului, derutarea ei. Citiva din fruntafii boierilor sint prinfi si inchifi in temnit. Prin aceast stratagem deputatiunea este inti- midat si, in cele din urm, silit s se impace cu domnul, la patriarhie, unde isi fac reciproc jurmintul de credint. Dar abia fu instalat in domnie, fi Alexandru, uitindu-fi jurmintul, hotri s scape de o seam de boieri, intre care de Vasile Lupu vornicul si de Grigore Ureche. Aceftia ins prind de veste printr-un om de cas c Ale- xandru-vod vrea s-i omoare in ziua de Paste fi atunci rscoal in tain tara, care fierbea de greutî fi netocmele". Din toate prtile se strinse atit norod. in Iafi, xncit nu mai incpea pe uliti fi umpluse dealurile Miroslavei. Domnul se hotri atunci s renunte de bun voie la tron fi, sub paza boierimii care abia putea potoli furia multimii, prsi tara. Dup scurta fi tragica domnie a lui Barnovski-vod, decapitat la Constantinopol, fi dup domnia de citeva luni a lui Moise Movil, care a fost silit apoi s se expatrieze in Polonia, a luat scaunul Moldovei vornicul Vasile Lupu. In zbuciumul acelor vremuri de singeroase lupte interne fi de necontenite schimbri de domnie, stpinirea lui Vasile Lupu aduce in viata Moldovei o epoc de inseninare. Miron Costin, care se intoarce in Moldova in ultimii ani ai acestei domnii, o descrie astfel: Fericit domnia lui Vasile Vod, in care, de au fost cindva aceast tar tot in bine cu bielfug fi plin de toat averea, cu mare fericire fi trg- nat pin la 19 ani. Urcindu-se pe tronul Moldovei, era firesc ca Vasile Lupu s caute a se inconjura de boieri care imprtsiser gindurile lui, care luptaser alturi de el fi trecuser prin aceleafi griji fi suferinte ca fi el. Intre aceftia era fi Grigore Ureche, care, inc din timpul lui Barnovski-vod, ifi reluase in divanul trii locul de mare sptar. Cu acest titlu il gsim pe Ureche semnind in hrisoavele domnefti pin la 1642, cind este ridicat in rangul de cinste pe care-1 avuse fi tatl su Nestor, de vornic al Trii de Jos. Vornicul Trii de Jos era al doilea dintre dregtorii boieri; el avea, in timp de pace, sarcina de a administra Moldova de la Iafi pin la hotarele Munteniei, cu judetele basarabene si Cetatea-Alb, iar in timp de rzboi conducea oftirea. Ca mare vornic, Ureche a luat parte la acel zbuciumat divan care trebuia s hotrasc asupra cstoriei fiicei lui Vasile Lupu cu principele
13
Ianusz Radziwill, fambelanul marelui ducat al Litvaniei. Cstoria fusese pus la cale de Petru Movil, mitropolitul Kievului, dar ea intimpina mare impotrivire in unele cercuri din Iasi. Mult vreme s-a frmiritat in sfatul domnesc aceast nunt. Doi boieri de seam ai Moldovei, Torna vornicul fi Iorgachi vistiernicul, se impotriveau cu toat hotrirea, argumentind: intii, c principele lit van trecuse la Calvinism confesiune considerate in lumea noastr, in acea epoc a vestitului Rspuns la Catehismul calvinesc al mitropolitului Varlaam, ca o mare rtcire, ca o lege spurcat si, al doilea, c aceasta inrudire cu nobilimea polon putea s indispun cercurile musulmane si s atrag urgia turceasc asupra casei lui Vasile Lupu. Impotriva sfatului fratilor Toma si Iorgachi Cantacuzino *se ridicau logoftul Todirasco si, mai ales, vornicul Grigore Ureche. Sfatul lui Grigore Ureche a czut greu in cumpn. Domnita Maria inssi isi d consimtmintul, printr-o scrisoare ctre principele Rad- ziwill din 2 septembrie 16441, redactat cu o simpatic modestie, in polon. Nunta sa fcut in anul 1645 si a fost celebrat de ctre Petru Movil, care s-a aplecat cu simpatie peste nevoile sufletesti ale neamului din care vitregia vremurilor 1-au smuls fr voia lui. Nunta a fost bogat si frumoas: N-au lipsit nimic din toate podoabele cite trebuiau la o veselie ca aceea ne spune Miron Costin cu atitia domni fi oameni mari din tri, zicturi, giocuri si de tar si strine, curtea impodobit toat si strinsi boierii si cpeteniile trii, feciori de boieri, oameni tineri, la alaiuri pre cai turcesti, cu podoabe si cu petiene la islice. Si asa cu petrecanii trgnind, s-au veselit citeva sptmini; si au purees cneaz Ragivil cu doamna sa in Tara Leseasc, cu zestre foarte bogat. In anul urmtor, regele Poloniei Vladislav, intetit de papa si de venetieni, care erau in lupt cu turcii pentru insula Cretei, pune la cale o aliant a principilor crestini din rsritul Europei contra turcilor si trimite in acest scop pe ginerele lui Vasile Lupu, pe cneazul Radziwill, s obtin participarea Moldovei. Demersul a fost primit, si aga, incredintat de Poart s primeasc haraciul, fusese trimis inapoi fr nici un ban, pe motivul c nu s-a putut stringe birul din pricina srciei oamenilor. Dar ruptura cu turcii, hotrit de divan in frunte cu Ureche, n-a putut fi mentinuta, de team c polonii nu vor putea impinge peste Dunre stpinirea turceasc. Grigore Ureche n-a apucat zile s vad prbusirea domniei prietenului su. La 15 aprilie 1647 el apare pentru ultima dat in documentele care au ajuns pin la noi, ca mare vornic in Tara de Jos. Dou sptmini mai tirziu el nu mai era in viat. La 3 mai, un hrisov arat chipul cum s-a imprtit averea cronicarului intre urmasii si. Un alt document, publicat in anii din urm de d-ra Eftimiu, dezvluie un colt interesant din viata familiei lui Grigore Ureche fi proiecteaz o lumin vie fi simpatic asupra fiieei sale, Antimia. Prin acel document, intrit de Gheorghe Stefan, Antimia, fiica rposatului Ureche fost mare vornic, vroind spune, actul s-fi fae pomenire ei fi printilor ei, a druit rudelor sale, slugerului Gavril Jora fi sotiei si copiilor lor, satul
1 Documentele Hurmuzaki, suplement, II, vol. Ill, fase. I, 1900, p. 9.
:14
Mindreftii din tinutul Cirligturii, cu mori in fiint fi cu iazuri. Si, adaug actulfi aci este trstura cea mai interesant ea singur cu minile sale le-a fcut lor zapis, fi 1-a subscris, ea fiind in crti foarte invtat1. Se pare dar, din acest act, c era o frumoas traditie de crturrie in casa lui Grigore Ureche. Datele pe care le avem despre Grigore Ureche, despre viata lui intim si despre rolul ce l-a jucat in viata publica a Moldovei, sint, fireste, foarte sumare ca s ne putem face din ele o icoan vie a personalittii lui. S vedem acum cum se pot limpezi dac se pot, in stadiul actual al materialului trsturile personalittii lui literare, din analiza cronicii.
Cronica lui Grigore Ureche deschide pentru literatura noastr veche, alctuit din texte religioase, din legende apocrife, din romane populre si din cronografe, o er nou; dar acest inceput al unui nou gen literar, singurul in care s-a afirmat originalitatea neamului nostru in veacurile trecute, constituie inc astzi o problem complicata. Cronica lui Ureche in forma ei primitiv, asa cum a incercat Koglniceanu s ne-o dea in colectia sa de Letopiscte, nu exist. Nu numai c s-a pierdut originalul cronicii, dar nu avem nici mcar o copie direct dup ea. Toate manuscrisele care au ajuns pin la noi inftiseaz textul lui Ureche mtretcsut cu interpolrile adugate ulterior de Eustratie Logoftul, de Simion Dasclul si de Misail Clugrul. Dup prerea rposatului Giurescu, aceste adause ale lui Simion Dasclul sint asa de numeroase si asa fei imbinate in urzeala lui Ureche, incit ar fi peste putint s se delimiteze precis ceea ce constituie fondul primitiv al cronicarului boier de ceea ce este suprapus de Simion Dasclul si de ceilalti. incercarea fcut de Koglniceanu in 1852, in Letopisetele Moldovei, de a publica aparte ceea e credea el c a fost la inceput cronica lui Urech de ceea ce presupunea c a interpolat ulterior Simion Dasclul, cuprinde o mare doz de arbitrar: elemente care apartin in chip evident lui Grigore Ureche au fost trecute pe seama lui Simion Dasclul si prti din adausele interpolatorului au fost atribuite cronicarului. P. P. Panaitescu, in studiul Influenta polon in opera si personalitatea cronicarilor Grigore Ureche si Miron Costin, a atacat problema pe alt cale. D-sa a cutat, mergind pe urmele regretatilor I. G. Sbiera, Stefan Orsanu fi N. Iorga, s stabileasc de aproape izvoarele polone intrebuintate in prima cronic moldovean, asa cum a ajuns ea pin la noi, si apoi s delimiteze izvoarele utilizate de Ureche de cele care au stat la indemina lui Simion Dasclul. * Rezultatele la care s-a ajuns prin aceast confruntare a surselor cu textul cronicii sint urmtoarele: Cronica incepe cu o predoslovie a desclecrii", care, dup cum are grij insusi Dasclul s ne-o ateste, este a lui Grigore Ureche. in acest scurt capitol Ureche explic numele de Flachia, pe care il dau letopisete latinesti Moldovei, dup numele hatmanului rimlenesc Flaccus, care a purtat rzboaie cu scitii si a fcut primele cuceriri romane pe pmintul
1a Revist arhivelor, II, p. 370 372. 15
CRONICA LUI GRIGORE URECHE
scitic. Dup capitolul despre desclecarea Moldovei, Ureche se ocup de limba moldoveneasc, sustinind c e de descendent latin si, lucru interesant, afirmatia lui apare intr-o form apropiat de aceea a lui Poggio Bracciolini, despre care ne-am ocupat mai sus: ...de la Rim ne trgem... De la rimleni, ce le zicem latini: piine, ei zic panis; carne, ei zic caro; gin, ei zic galina; muicre, mulier; femeie, femina; printe, pater ; al nostru, noster fi altele multe din limba latineasc, fi de am socoti pre amruntul, toate cuvintele le-am intelege...'' Trecem peste adausele lui Simion Dasclul, pentru a ne mrgini, deocamdat, la redactia aproximativ a lui Ureche. Intrind in istoria moldoveneasc cu capitolul De inceputul domnilor trii Moldovei si de viata lor, Ureche utilizeaz analele slavonesti ale trii, care au fost scrise, dup cum spuneam, la curtea lui tefan cel Mare fi continuate de Macarie fi de Azarie. Pe Eftimie nu 1-a cunoscut. Aceste anale fuseser traduse in limba romn, fiindc, din felul cum sefac citatele: letopisetul nostru cel moldovenesc, rezult c acesta era scris in limba romn. ln genere, izvoarele cronicii sint citate dup limba in care sint scrise: letopisetul cel lefesc", letopisetul cel latinesc, letopisetul cel moldovenesc". Dealtfel ni s-a pstrat din secolul al XVIII-lea in Biblioteca Academiei Romne o versiune romneasc a acestor anale, publicat de I. Bogdan1 dup o copie descoperit de d-1 Alex. Lapedatu. Prototipul acestei cpii este, credem, o traducere fcut inainte de Ureche fi pe care a utilizat-o fi acesta. Deoarece pentru partea de la inceput, de la primii domni ai Moldovei pin la Alexandru cel Bun, nu gsefte nimic in cronicarii poloni, Ureche e nevoit s dea lista de domni intreag afa cum o gsefte in analele interne ale ^rii, regretind c scriitorii dintii n-au aflat scrisori, ca de niste oameni neafe- zati fi nemernici" fi c letopisetul nostru cel moldovenesc, afa de pre scurt scrie, c nici de viata domnilor care au fost toat cirma nu alege", iar ce au scris au scris mai mult din basne si din povefti ce au aflat unii de la altii". Ultimele cuvinte ne indeamn s credem c vechile anale fuseser amplificate cu traditii populre. De la Alexandru cel Bun inainte, Ureche gsefte in izvoarele polone ftiri din ce in ce mai numeroase privitoare la istoria Moldovei, fi atunci com- pleteaz datele unele prin altele, lipind", cum spune el, informatiile din izvoarele strine la ale noastre, nu ins fr discernmint critic. Izvorul polon pe care Ureche il urmeaz de aproape este cronica prelucrat fi continuat de Ioachim Bielski, dup textul tatlui su, Marcin Bielski. Cartea apruse in 1597, sub titlul de Kronika Polska, fi defi, dintrun sentiment de pietate, Ioachim o publicase sub numele tatlui su, ea este in bun parte opera sa personal. ln aceast redactie a lui Ioachim, textul a fost cu mult amplificat, prelucrat fi adugit. De aci imprumut Grigore Ureche ftirile privitoare la Moldova, pe care nu le gsefte in izvoarele interne.
1Letopisetul lui Azarie, Analele Acad. Rom., seria II, tom. XXI, Mem. sect, ist., Bucu- reti, 1909, p. 107 119. Bogdan credea c traducerea s-a fcut la sfirjitul secolului al XVIII-lea, dar numeroasele greseli ar indica un prototip mult mai vechi, '
:16
Dup moartea lui tefan cel Mare, inainte de a trece la urmafii si, Ureche introduce, pentru o mai bun clarificare a istoriei moldovenesti, citeva capitole privitoare la istoria popoarelor invecinate cu noi: poloni, ttari, turci fi unguri: Povestea si tocmeala altor tri ce sint prin prejur. Panaitescu este de prere c Ureche a imprumutat aceste informatii dintr-o scriere istoric fi geografic asemntoare cu aceea a lui Sebastian Mnster, cunoscut sub numele de Cosmografia universal si publicat in 1544, la Basel, in limba german. Cartea a avut un mare succes pe vremea sa; a aprut in o multime de editii vreo 27. In 1550 a fost tradus in limba latin, apoi in limba francez, spaniol, italian fi ceh. Ea a fost foarte rspindit in Polonia, unde Marcin Bielski o ia ca model pentru cronica sa. Dar in aceste capitole Ureche d stiri despre imprtia ttreasc si neamurile ei, care nu se gsesc in Sebastian Mnster, dar segsesc, dup cum arat C. C. Giurescu, intr-o geografie latin a lui Io. Antonius Maginus Pata- vinus, aprut la Venetia in 1596. Nu este exclus ins ca aceste stiri impreun cu cele din Sebastian Mnster s se gseasc impreun intr-o geografie sau, cum se numea atunci, cosmc-grafie mai dezvoltat, inc neaflat pin acum. Impletind stirile aflate in izvoarele interne cu informatiile pe care le gsea in Bielski fi in cosmografia nedescoperit inc, Ureche si-a scris cronica pin la a doua domnie a lui Aron-vod (1595). Ultimul capitol din cronica rmas neterminat expune imprejurrile pribegiei lui Nestor Ureche, inainte de sosirea la Iafi a lui Aron-vod, cu atitea amnunte dramatice si in acelafi timp precise, incit nu incape indoiai c scriitorul lor le cunoafte din amintirile btrinului boier. Cronica lui Grigore Ureche, scris se pare intre 1642, data cind el ajunge vornic mare, cum semneaz predoslovia, fi 1647, data mortii, a in trat ins de timpuriu in mina lui Simion Dasclul. In ce imprejurri nu stim. Cimpul este aci deschis ipotezelor. Am spus mai sus c Ureche a murit fr s vad sfirfitul domniei lui Vasile Lupu. Se poate ca putin timp inaintea mortii, s fi imprumutat cronica neterminat inc lui Eustratie Logoftul, care era al treilea logoft in divanul lui Vasile Lupu si cu care cronicarul era in strinse legturi de prietenie frate fi prieten, cum il numefte, impreun cu alti boieri din divan, intr-un document1 din 1641. Eustratie Logoftul a adogat fi el citeva stiri fi apoi cronica a fost incredintat lui Simion Dasclul, ca s-o transcrie; Simion Dasclul a copiat-o, a amplificat-o fi apoi, nu se ftie cum, originalul lui Ureche a disprut.2 A disprut de timpuriu, fr s lse
1 G h i b n e s c u , Sarete si izvoade, III, p. 3 10. E o mrturie din martie 164 1 prin care Gr. Ureche atest c a vzut cind Lupul din Hirlu, cu sotia Simiiana si copiii vind ocina si mosia lor cu helesteu, pe apa Crivdei, in hotarul satului Fetesti, fratelui si prietenului nostru, lui pan Eustratie biv logoft. 2Ulterior, intr-o copie interpolate de Simion Dasclul, a mai adogat interpolri i a mai fcut citeva schimbri un Misail Clugrul. Aceast versiune cu interpolrile lui Misail Clugrul se pstreaz ln patru manuscrise din Biblioteca Academiei Romne (cf. C. C. G i ur e s c u, in Convorbiri literare, LIII, 192 1, p. 326 si in introducerea la Grigore Ureche vornicul si Simion Dasclul: Letopisetul trii Moldovei, ed. II, Scrisul romnesc", p. LVLVIII). Succe- siunea interpolatorilor credem dar c este aceasta: Eustratie Logoftul, Simion Dasclul, Misail 17
nici o urm, fiindc nici Miron Costin, care serie la citeva decenii dup Ureche, nu are la indemin decit tot compilatia interpolatorului. In 1670, cind stolnicul Constantin Cantacuzino insoteste la Iasi pe sotia si fiica lui Brincoveanu la cstoria acesteia cu Gheorghe Duca, domnul Moldovei, el dobindeste o copie de pe cronica lui Ureche de la marele comis Ion Racovit, dar acest izvod este tot compilatia lui Simion Dasclul. Simion Dasclul a utilizat, in interpolrile sale, izvoare diferite de acelea pe care le-a folosit Grigore Ureche. El a avut la indemin o versiune a leto- piseêlor moldovenefti deosebit de aceea pe care a intrebuintat-o Ureche. Izvoadele lui Simion Dasclul cuprindeau, intrele altele, fi cronica lui Eftimie si mergeau pin la domnia lui Vasile Lupu, dup cum mrturiseste el insusi. Din aceste letopisete interne, Dasclul a luat unele ftiri, pe care le-a adaugat in textul lui Ureche stingaci, neindeminatic, dind naftere la contraziceri. Dintre izvoarele polone, Simion Dasclul nu a cunoscut pe Ioachim Bielski. Defi il citeaz intr-un loc in expunerea lui Ureche, totufi, din faptele pe care pretinde c le ia din istoriograful polon, se vede bine c nu l-a cunoscut, cci aceste fapte nu se gsesc la el. Simion Dasclul a avut la indemin pentru compilatia sa numai opera lui Alexandru Guagnini, Sarmatiae Europae Descriptio, in traducerea polon a lui Paszkowski. Din aceast oper a luat toate acele amnunte piine de colorit privitoare la domnia lui Despot: falsificarea genealogiei, imprietenirea lui Despot cu Laski, incercarea lui Lpufneanu de a-1 otrvi, fuga lui Despot in Polonia, prefacerea c e mort, simulacrul de mmormintare, rsturnarea lui Lpufneanu tocmai cind credea c a sepat de Despot, domnia acestuia, rscoala lui Tomfa. Simion Dasclul a mai introdus in cronica lui Grigore Ureche un capitol despre originea romnilor din tilharii de la Rim, asupra cruia vom reveni in data. C'rescut astfel cu interpolrile lui Simion Dasclul, cronica lui Ureche s-a rspindit in o multime de copii manuscrise. In cronica, afa cum ne-o ofer editia regretatului Giurescu cea mai bun, intrucit este singura care respect traditia unui text fi ne d in acelafi timp variantele din celelalte manuscrise, necesare pentru a urmri istoricul textului se observ destul de dar dou firi, dou mentalitti, dou personalitti cu totul deosebite. 0 prim personalitate se caracterizeaz printr-o cald dragoste de tar, printr-un deosebit simt de demnitate, printr-un spirit de msur fi claritate fi printr-un fin discernmint critic. A doua personalitate se caracterizeaz printr-o rivn de a se face
Clugrul. Ea concord si cu ceea ce aflm de la Miron Costin care intrase in Moldova la vreo patru-cinci ani dup moartea lui Gr. Ureche in De neamul moldovenilor, din ce tar au iesit strmosii lor (ed. Giurescu): Iar cum am inteles de ciîva boieri si mai ales din Neculai Buhus ce au fost logoft mare, pre acest Simeon Dasclul, Istratie Logoftul 1-au ftat cu basnele lui si Misail Clugrul de la Simeon au nscut, cela fiu, cestlalt nepot (p. 5). Neculai Buhus moare in 1667. Sau De ar fi acmu Istratie Logoftul si fiiu-su un Simion Dascal si nepotu-su un Misail Clugrul, cum s-ar apuca de aceast poveste cu basnele lor cele ce au scris... Miron Costin nu vzuse ins letopisetul lui Eustratie Logoftul: ...,,c mi se pare, bine nu stiu, c n-am vzut letopisetul lui Istratie...
:18
cunoscut cu orice pret, printr-o tendint constant de a tinde poveftile mai larg, cu riscul de a cdea in prolixitate fi incoerent chiar, printr-o total lips de msur fi de simt critic. Coexistenta acestor dou personalitti atit de diferite in cuprinsul ace- leiafi cronici se relev de la primele pagini. Grigore Ureche este, in ceea ce privefte persoana lui, de o discretie plin de demnitate; nicieri in cuprinsul cronicii nu vorbefte despre sine, nici chiar atunci cind ar fi indrepttit, cind te-ai aftepta, cind ai dori-o chiar. Pretutindeni el se identific cu faptele povestite fi nicieri nu iese la iveal, nici chiar atunci cind fptafii sint persoane care i-au stat aproape de suflet.
19
cum se intimpl cu tatl su Nestor, de care nu vorbefte decit o singur dat. Incolo nicieri nu vorbeste despre sine si ai si. Simion Dasclul apare continuu in cuprinsul povestirii, mai ales cind este vorba s-si asigure paternitatea adauselor sale: Acestea cercmd cu nevoint vornicul Ureche scrie de zice... Dup aceia fi eu... Simion Dascl, apucatu-m-am si eu pre urma a tuturora a scrie aceste povesti..." Ce aceast poveste a lui Laslu craiu, ce spune c au gonit pre acefti ttari, nu o au scos Ureche vornicul din letopisetul cel latinesc, ci eu, Simion Dasclul, o am izvodit din letopisetul cel unguresc... Ce aceast poveste nu se afl insemnata de Ureche vornicul, iar eu n-am vrut s las nici aceasta s nu pom en esc. Ureche este un spirit critic. El are despre istorie o conceptie pragmatic ; ea trebuie s dea norme de invttur feciorilor si nepotilor, despre cele rele s se fereasc... iar de pe cele bune s urmeze si s invete si s se inderepteze. Dar cine are despre istorie o asemenea conceptie isi d bine seama c primele conditii pe care trebuie s le indeplineasc sint: deplina obiectivitate in restabilirea adevrului. Grigore Ureche isi d seama de aceasta si de aceea el confrunt continuu izvoarele pmintene cu cele strine, pentru ca, din noianul stirilor contradictorii, s poat culege gruntele de adevr pe care-1 cuprind. Ureche o spune destul de limpede: nu numai letopisetul nostru, ce si crti strine am cercat, ca s putem afla adevrul, ca s nu m aflu scriitoriu de cuvinte desarte, ce de dereptate. Simion Dasclul este, dimpotriv, o fire imaginativ. El e stpinit mereu de preocuparea de a tinde povestile" cit mai pe larg, impletind, fr discernmint critic, fapte istorice consemnate in cronici cu materialul legendr care circula in masele populre din vremea sa1 si care intrase in bun parte in izvoadele pmintene. Intre istorie si folclor el nu face nici o demarcatie. Ba ceva mai mult: modific datele pe care le gsefte in izvoarele sale, interverteste, cu o total Jips de simt critic, ordinea evenimentelor, schimb unele pasaje si adaug de la sine lucruri care nu se gsesc in izvodul su. Asa face, de pild, la domnia lui Despot, unde adaug la textul lui Paszkowski c Despot s-a mutat la alt ostrov de la Roma. Mai departe, Guagnini aminteste de un nepot al lui Despot, cel al crui nume 1-a uzurpat o slug, viitorul domn al Moldovei. Simion Dasclul se opreste asupra detaliului mortii nepotului in rzboi si face din aceast imprejurare punctul de plecare pentru falsificarea genealogiei lui Despot-vod. Ureche este apoi stpinit de un suflu de patriotism, care, cu toat discretia, vibreaz totusi in paginile cronicii sale. El scrie impins de curiozitatea de a afla cap si meeptur mosilor, de unde au izvorit in aceast tar si s-au inmultit". El, care vzuse inflorirea istoric a Poloniei, tinea s nu se inece anii cei trecuti si s ne asemnm fiarelor si dobitoacelor mute. Vorbeste, in aceste simple cuvinte ale btrinului cronicar, ceva din sufletul neamului intreg, care m acele
1 De exemplu: legenda lui Etco priscariul s.a.
S74
vremuri turburi, ajunsese s-fi lmureasc fiinta sa etnic deosebit. Defi cerca cu nevoint fi crti strine, ca s poat
S74
afla adevrul, totusi el inltur din cronica sa stirile din izvorul polon care i s& preau exagerate si care, in acelasi timp, jigneau mindria lui de moldovean. De pild, scena in care Ioachim Bielski ne povesteste cum Stefan cel Mare, incoltit de turci si nevoit s cear ajutorul regelui polon, primefte s-i recunoasc suzeranitatea, s depun in cortul regal steagul Moldovei la picioarele regelui polon fi s ingenunche inaintea lui, prestindu-i omagiul de credint* in timp ce cortul se desfcea pentru ca ostirea adunat in Cimpia Colomeei s vad umilirea marelui erou moldovean, este inlturat de Ureche si redusa, la atita: Stefan-vod a venit la Colomeea si toate ce au avut mai de treab au vorbit si apoi 1-au osptat pe Stefan Vod. Mai inainte, la 1471, cronicarul polon spunea c Stefan a trimis 28 de steaguri regelui polon. Ureche explic rspicat: au trimis si lui craiu din dobinda sa, nu pentru c doar au fost datoriu s-i trimit, cum zic unii c au fost supus lesilor, ci pentru ca s-1 aib prieten la nevoie fi la treab ca aceea. de-i va veni asupr". Suflul sentimentului patriotic se vede la Ureche si in lumina de calda duiosie pe care o proiecteaz peste figura domnilor aprtori de tar si dt- tori de legi si datini. Sint adevrate portrete mici, lucrate cu art in medalion, ca bunoar: Bogdan Vod cel Grozav, feciorul lui Stefan Vod cel Bun (Mare), sau pristvit in ceasul dintiiu al noptii, in tirg in Husi, nu cu putin laud pentru lucruri vitejesti ce fcea, c nu in betii, nici in ospete petrecea, ci ca un strejar in toate prtile priveghia, ca s nu se stirbeasc tara, ce-i rmsese de la tat-su". Sau portretul lui Petru-vod Rares: Ca un pstor bun ce strjuefte turma sa, asa in toate prtile strjuia si priveghia fi nevoia s lteasc ce au. apucat, c nimica dup ce s-au afezat la domnie n-au zbovit, ci de rzboae s-au apucat, si la toate-i mergea cu noroc. Sau, in sfirsit, portretul doamnei Ruxanda: Ferneie destoinic, inteleapt, cu dumnezeire, milostiv si la toate bunttile plecat; si mai ales, al Im Stefan cel Mare, de care ne vom ocupa pe larg mai jos. In contrast cu acesti mari inaintafi, el stie s incondeieze si pe domnii ri, strictori de lege fi de datini, drimtori de tar. Iat de pild pe Ilias-vod, fiul lui Petru Raref, pe care firea si fata il luda s fie blind, milostiv fi afez- toriu, gindindu-se c va semna tatine-su, cindejdea pre toti i-au amgit,, c dinafar se vedea pom inflorit, iar dinluntru lac imputit, c avind ling sine sfetnici tineri turci, cu carii ziua petrecea si se desmierda, iar noaptea cu turcoaice curvind, din obiceele creftinefti s-au deprtat; in vedere se arta crestin, iar noaptea in slobozie mahmeteasc se dedese. Sau chiar portretul lui Bogdan Lpufneanu, fiul doamnei Ruxanda, pe care ni-1 inftifeaz cu contrast eie lui: Cumu-fi era blind si cucernic, afa. tuturora arta direptate, de se vedea c nimica nu s-au deprtat de obiceiul tatine-su. Nici de carte era prost. La clrie sprinten, cu sulita la halca nu pre lesne avea protivnic, a sgeta din arc tare nu putea fi mai bine. Numai ce era mai de treab domniei lipsia, c nu cerca btrinii la sfat, ci de ]a cei tineri. din cas lua sfat fi invttur.
19
Iubia s auz glume fi mscrii fi jocuri copi- lresti. Mai apoi lipi de sine lesi, de-i era fi de sfat si de a batere halca cu. sulita, rsipind avutia cea domneasc." . Zbucneste in aceste ultime portrete durerea unui mare patriot din divanul Moldovei, care vedea cum se risipeste tara lsat de Stefan cel Mare si Stint: scderea care se vede c au venit in zileie noastre". In adausele lui Simion Dasclul, demnitatea sentimentului national este amortit. Rivna de a tinde povestile mai pe larg" este la el asa de puternic, incit il orbeste si il face s admit si s incorporeze pin si o legend ungureasc, fals, tendentioas, despre descendenta noastr din tilharii scosi din temnitele Romei. Aceste dou temperamente atit de diferite pe care le intrezrim in corpul compilatiei se rsfring cum dealtfel este si firesc si in structura stilistic a cronicii. Stilul lui Simion Dasclul este de multe ori intortocheat, plin de repetitii, neclar. Iat, de exemplu, o prob din predoslovie chiar: Dup aceia si eu care sint intre cei pctosi Simion Dascl, apucatum-am si eu pre urma a tuturor a a serie aceste povesti, ce intr-inse spune cursul anilor si viata domnilor, vzind si cunoscind c scriitorii cei mai de demult, care au fost insemnind aceste lucruri ce au trecut, s-au svirsit, si pre urma lor altii nu vor s se apuce, vzind noi aceasta, c se prseste aceast insemnare, socotit-am ca s nu lsm acest lucru nesvirsit <s> nu se insemneze inainte, carele mai nainte de altii au fost inceput pre rind insemnat pin la domnia lui Vasilie Vod, ca s nu ne zic cronicarii altor limbi c-am murit si noi cu scriitorii cei din ceput, sau c doar suntem neinvtat ..." In acest exemplu as putea cita intreaga predoslovie se vede bine fraza lung, greoaie, intunecat, incrcat de incidentale, plin de repetitii, ca o urzeal in care firele neorinduite bine incep s se incilceasc. Stilul lui Grigore Ureche se caracterizeaz dimpotriv printr-o concizie si precizie intr-adevr clasice; este un stil lapidar; pare c e spat in piatr, ca o pisanie de biseric. Citez ca exemplu fiindc predoslovia este prea cunoscut din liceu portretul lui iStefan cel Mare: Fost-au acest Stefan Vod om nu mare de stat, minios si de grab a vrsa singe nevinovat; de multe ori la ospete omora fr giudet. Amintrelea era om intreg la fire, nelenes, si lucru su il stia a-1 acoperi, si unde nu gin- deai, acolo il aflai. La lucruri de rzboae mester, unde era nevoe insufi se vira, ca vzindu-1 ai si s nu indrpteze, si pentru aceia rar rsboiu de nu biruia, si unde-1 biruia altii, nu pierdea ndejdea, c stiindu-se czut jos, se rdica deasupra biruitorilor ... Iar pre Stefan Vod 1-au ingropat tara cu mult jale si plingere in minstire in Putna, care era de dinsul zidit. Atita jale era, de plingea toti ca dup un printe al su, c cunostea toti c s-au sepat de mult bine si de mult aprtur. Ce dup moartea lui pin astzi ii zic Sfintul Stefan Vod, nu pentru suflet, ce este in mina lui Dumnezeu, c el inc au fost om cu pcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejesti, carele nime
:20
din domni, nici mai nainte, nici dup aceia, 1-au ajuns." Este cel mai clasic portret din literatura noastr veche. Nu lipseste nimic din ceea ce trebuie pentru a ne evoca dinaintea ochilor portretul, mai ales suflet esc, al marelui voievod; si totusi nici un cuvint de prisos. Nimic nu se poate aduga si nimic nu se poate suprima fr a-i distruge farmecul literar. De remarcat in acelasi timp cu cit obiectivitate Grigore Ureche, care avea un adevrat cult pentru Stefan cel Mare, recunoaste, alturi de marile calitti ale domnului, si defectele; alturi de prtile de lumin, si cele de umbr (mmios, degrab a vrsa singe nevinovat... la ospete omora fr giude{"). Dar aci st marele lui mestesug de artist in ale scrisului c, dup o scurt trstur fizic, insir repede defectele, pentru a aseza apoi calittile intr-o gradatie ascendent care culmineaz in apoteoz (... Sfintul Stefan Vod, nu pentru suflet, ce este in mina lui Dumnezeu... ci pentru lucrurile lui cele vitejesti, carele nime din domni, nici mai nainte, nici dup aceia, 1-au ajuns''). Desi stilul lui Ureche este de o precizie lapidar, totusi limba cronicii nu este lipsit de un pitoresc al ei particular. Aci ins nu se mai poate face distinctii nete intre Ureche i Simion Dasclul, fiindc in unele prti ammdoi au transcris aproape verbal izvoare interne, care nu ne mai stau astzi la indemin, iar, de alt parte, limba lor e creatia colectivittii moldovenesti de la jumtatea veacului al XVII-lea, abia modelat de crturari. Lsm la o parte aspectul ei fonetic si morfologic nu pentru c, fiind de esent filologic, il socotim neinteresant din punctul de vedere al formrii limbii literare (dimpotriv, ne-ar interesa s stim si in ce msur limba textelor coresiene a mldiat scrisul marilor cronicari moldoveni) dar pentru c nu numai originalul lui Ureche s-a pierdut, ci si din prelucrarea lui Simion Dasclul nu avem decit copii tirzii, care nu ne dau in aceast privint, cu precizia de care avem nevoie, textul autentic. Lsind deci la o parte aceast latur a ei, limba primei cronici moldovenesti creat de un popor de boieri si de trani a cror viat se impletea intim cu a naturii nu se ridicase inc pin la concepte abstracte. Dar este o limb plin de vigoare, care pstreaz frgezimea naiv a imaginilor sugestive formate in plin contact cu viata satului, ca de pild: Tara Ardealului inconjurai cu munti cu pduri cum ar fi ingrdii; In vremea lui Petru Vod Schiopu! au fost secet mare si unde prindea mai inainte pe$te, acolo ara plugul; au desclecat orasc in tar"; le-au im prfit hotare in tara sa"; sau din privelistea frmintriior naturii: cum se ndic o negur intunecat si se rsipeste a=a si Petru Rares se curte^te de scirba ce-i zcea la inim"; pginii, carii in toate prtile fulgerau si trsneau cu armele lor"; ostile s-au virtejit; ori luate din viata pstoreasc: ca nite lupi gata spre vinai ca s inece oaia neslobiv; sau Petru Rares ca un pstoriu bun grijia de oile sale ; sau, in sfirsit, imagini din viata stupilor de albine: Turcii ca un roiu de albine inconjoar minstirea"; Petru Schicpu blind ca o matc fr a c " ; de sar invta cei mari... cumu-i albina, c toate-si apr cscioara si hrana lor cu acele si cu veninul su, iar domnul lor, ce s chiam matca, pre
21
nimenea nu vatm, ci toate de invttur ei ascult; sau amintind interioare duioase de familie: ales un om ca acela hatmanul Arbore ce au crescut Stefan Vod pre palm.ele lui. Asemenea imagini si multe altele, evocind aspecte de viat plugreasc, de pstorit, de albinrit, de interioare de viat patriarhal, de lupt intre puterile naturii, stilizate in structura limbii, o infloreaz cu un colorit dulce, ca altitele discrete de pe testurile trnesti.
.
:22
Dintre adausurile fcute in cronica lui Ureche, unui a provocat o adevrat furtun de indignare in Moldova secolului al XVII-lea. Este capitolul privitor la ijderenia moldovenilor, de unde sunt ei de au venit pre aceste locuri". Capitolul ar fi fost tradus, dup cum pretinde autorul insusi, dintr-un letopiset unguresc, pin acum nedescoperit. Se incepe cu: scrie letopisetul cel unguresc si sfirseste cu: Ce aceasta poveste a lui Laslu craiu, ce spune c au gonit pre acesti ttari, nu o au scos Ureche vornicul din letopisetul cel latin esc, ci eu, Simion Dasclul, o am izvodit din letopisetul cel unguresc, care poveste o am socotit pre semne ce arat c poate fi adevrat". E locul s ne ocupm aci si de acest curios adaus al lui Simion Dasclul. El incepe prin a povesti c, inainte vreme, locuiau pe meleagurile Moldovei ttarii, care, inmultindu-se si latindu-se, au trecut peste munti in Ardeal, unde au impins pe unguri din ocinele lor. Laslu adic Vladislav craiul unguresc, s-a ridicat si s-a dus la impratul Rimului, cerindu-i oaste de ajutor impotriva vrjmasilor. Impratul Rimului i-a rspuns c el, urcindu-se pe tron, a jurat s nu pice om de sabia si de judetul lui". Din pricina aceasta rufctorii s-au inmultit asa de mult in tara lui, incit toate temnitele sint pline de ei si nu mai are ce le face. Ca s isi curete tara de ei, ii druieste craiului unguresc, dar cu o conditie: s nu-i mai aduc inapoi. Si atunci de sirg i-a strxns pe toti de pretutinderea si i-a insemnat pre toti de i-au ars imprejurul capului, de le-au pirjolit prul cu un hier inhierbintat, care semn trieste fi pin astzi in tara Moldovei si la Maramures, de se cehluiesc pregiur cap". Dac a luat acest ajutor de tilhari de la impratul Rimului, Laslu a venit in Ungaria si, pe la Crciun, cu toat puterea sa, a pornit contra ttarilor, pe care i-a btut si i-a gonit, trecindu-i muntii pe la Rodna, unde se si vd in dou locuri spate in stinci semnele fcute de Laslu craiul. Urmrindu-i dincoace de munti, Laslu i-a fugrit intr-una pin i-a trecut apa Siretului. Prin acesti tilhari cuprinsi in oastea lui Laslu s-au desclecat apoi, dup ce s-a mintuit rzboiul, tara Maramuresului si a Moldovei. Interpolarea are citeva trsturi caracteristice care o apropie de legenda pstrat intr-o versiune a vechilor anale moldovenesti, copiat in Rusia si cuprins in colectia de cronici rusesti cunoscut sub numele de Voskresenskaja letopisi (vezi p. 56: invazia ttarilor, ajutorul cerut de regele ungur Vladislav de la Rim; trimiterea unui ajutor alctuit din rimlenii ortodocfi; infringerea ttarilor si colonizarea rimlenilor ortodocsi in prtile Crisanei si ale Maramures ului). ln acea legend ins lipseste nota infamant a tilharilor din temnitele Romei. Prin aceast not infamant si prin alte amnunte, interpolarea lui Simion Dasclul se apropie de legenda pe care a cules-o, chiar pe vremea lui Vasile Lupu, din mediul ciangilor din Moldova, franciscanul Marcus Bandinus, trimis de scaunul apostolic s cerceteze parohiile catolice din Moldova. 1 Personalitatea acestui ciudat adnotator nu ne este cunoscut. In
1V. A. U r e c h e , Codex Bandinus, Analele Acad. Rom., s. II, t. XIII, Mem. s. ist., 1893- 1894, p. 130, 307.
:23
afar de o notit scurt, asupra creia vom reveni indat, pstrat de BIBLIOGRAFIE un copist aproape contimporan, nici unui din scriitorii nostri vechi nu ne d lmuriri despre el, fi nici in documentele vremii, eite au ajuns pin la noi, nu e pomenit. Din adnotrile sale se poate deduce c venea de peste munti, din regiunile ln care era cunoscut limba ungar. In legenda asupra creia ne-am oprit adineaori, el mrturiseste c eu, Simion Dasclul, o am izvodit din letopisetul c-'l unguresc". Desi un letopiset unguresc cu astfel de elemente nu s-a descoperit pin aum, totusi faptul c legenda e scoas dintr-o cronic ungureasc pare a il conliima nu numai caracterul ei tendentios (romnii se trag din tilhari), ci si etimologiile cu caracter unguresc. Povestind, de exemplu, ijderenia moldovenilor, dup ce arat c Laslu a alungat cu ajutor primit de la Rim (Roma) pe ttari, pin i-a trecut apa Siretului, continu textual: Acolo Laslu craiu... stind in trmurile apei, au strigat ungureste: seretem, seretem, ce se zice romneste: place-mi, place-mi. Mai apoi dac s-au desclecat tara, dup cuvintul craiului, ce au zis seretem, au pus numele apei Siretul". ln acelasi timp, interpolatorul se vdeste a fi si un bun cunosctor al obiceiurilor unguresti. Povestind, mai departe, cum Laslu craiul, intorcindu-se biruitor din rzboiul cu ttarii, in ziua de lsatul secului, a cerut voie de la vldicii si s-l lse trei zile s se veseleasc cu doamn-sa fi cu boierii, adaug: Si asa 1-au blagoslovit de au lsat sec marti cu toat curtea sa, care obiceiu se tine la legea lor si pin astzi, de
las sec marti in sptmina postului celui mare dintiiu.
Dac, in sfirsit, mai tinem seam si de faptul c interpolatorul era familiarizat si cu obiceiurile unguresti din Maramures foarte vechi, atestate in decre- tele Sf. Stefan (... care semn trieste si pin astzi la Maramures, de se cehluiesc pregiur cap..."), atunci poate c nu sintern departe de adevr cind pre- supunem c acest romn ardelean era din prtile Maramurefului. Maramuresul, care ne-a dat, in secolul al XVI-lea, inceputurile literaturii, ne-a trimis si mai tirziu crturari. Chiar in vremea lui Vasile Lupu si a lui Grigore Ureche, tria la curtea boierului Ptrascu Ciogolea din Calafendesti (sudul Bucovinei), ca dascl de copii, un asemenea crturar maramuresean, care ne-a lsat un frumos centom hrisostomic, cu prilejul inmormintrii jupinesei Sofronia, sotia nefericitului boier. Printre crturarii care treceau in Moldova se va fi aflat probabil fi acest dascl Simion. Dintr-o notit pe care ne-a pstrat-o un copist aproape contemporan, se pare ins c el nu se bucura de prea mult stim intre boierii moldoveni, cci iat ce ne spune notita: Acest Simeon Dascal, ce el se numefte aici, mai mult se vede c au amestecat si au turburat istoria decit au lucrat cevasi pentru Ureche vornicul, carele au scris acestea, a vesti c e domn invtat fi intelept, iar acesta fi neftiut si slab in minte, precum si Todorafcu Cantacuzin vel
24
vist. in Moldova fi altii,- bine cunoscind pe aceia, mi-au mrturisit c de mult neftiint fi de minte putin era acel om, precum iar el es fi aici e <ce> au fost se arat si pe ling altele face fi aceasta, c ale altora le face ale lui, adec ce au scris Ureche el zice c au scris." Interpolarea lui Simion Dasclul privitoare la obirfia romnilor din tilharii Romei a stirnit o profund indignare intre crturarii moldoveni din a doua jumtate a secolului al XVII-lea.
Editiile cronicii. M. K o g l n i c e a n u , Letcpisetelc trii Moldovei, Iasi, 1852, I, p. 93 209. Aceasta editie este tiprit cu caractere chirilice. A doua editie a aprut in 1872, cu caractere latine, si cuprinde si cronicile muntene. Poart titlul: Cronicele Romniei sau letopisettle Moldaviei si Valahiei. Cronica lui Ureche se afl in tomul I, p. 127242. Koglniceanu, care-si fcuse studiile in Germania, unde a avut ca profesor de istorie pe Ranke, a incercat s dea, dup mijloacele de atunci, o editie critic. In acest scop s-a folosit de mai multe manuscrise si, pubii- cind pe cel care i s-a prut mai bun, a introdus in textul lui, acolo unde bnuia c trebuie s fie o alterare datorit copistilor, lectiuni din celelalte manuscrise, fr s indice ins nici lectiunile pe care le introduce, nici manuscriptele din care le culege. In special la cronica lui Ureche, Koglniceanu a incercat s reconstituie, din compilatia lui Simion Dasclul, prototipul pierdut al lui Grigore Ureche, separindu-1 de adausele ulterioare. Textul presupus al lui Ureche a fost publicat sub titlul Domnii terei Moldovei si viata lorn de Grigore Ureche, vornic mare in Moldova, pe cind interpolrile lui Simion Dasclui au fost aruncate la sfirsitul primului volum, in apendice (Apendix I, Apendix VII si Apendix IX). Koglniceanu a incercat s corecteze uneori si limba. Intre altele, gsind in cronici infinitivul lung alturi de cel scurt si priri- du-i-se c forma curent in secolul al XVII-lea a fost infintivul lung, a inlocuit in textul publicat de el, in multe locuri, infinitivul scurt prin cel lung. Defectul unei asemenea metode s-a vzut atunci cind filologul Meyer Lbke, intr-un studiu asupra infinitivului in limba romn, a luat de bun editia lui Koglniceanu si a cldit o intreag teorie intemeiat pe excmple care nu se gseau in manuscrisele cronicii lui Ureche. (Studiul lui Meyer Liibke, Zur Geschichte des Infinitivs im Rumnischen, a fost publicat in Abhandlungen Herrn I Prof. Dr. Adolf Tbler, Halle, 1895.) Cu toate acestea, meritul publicatiei lui Koglniceanu, pentru timpul ei, este lncontestabil, cci pe textele publicate de el s-a intemeiat progresul studiilor istorice la nci. Textul cronicii lui Ureche din edrfialui Koglniceanu a fost republicat de E m i l e P i c o t , Cronique de Moldavie, depuis le milieu du XIV-eme siecle jusqit Van 1594, par Gregoire Urechi. Texte roumain avec traduction franfaise, notes historiques, tableaux genealogiques, glossaire et table, Paris, Leroux, 1878. O editie popular, cuprinzind fragmente din Ureche, a fost publicat in editura Soccc, in 1894, in Autorii romni vechi si contimporani". I. N. P o p o v i c i, Chronique de Gligorie Ureche, avec un autographe d'Ureache et neuf facsimiles des manuscrits, Bucuresti, 1911. Popovici a dat o incercare mai meticuloas de a desface opera lui Grigore Ureche de interpolrile lui Simion Dasclul. Numele proprii imprumutate de Ureche din Bielski si alterate de copisti au fost restabilite cu ajutorul cronicii lui Bielski. Popovici a fcut ins greseala de a incerca s reconstituie si limba originalului pierdut, al lui Ureche, dup o metod care este si ea astzi perimat. Colationarea manuscriselor nu-i putea ajuta lui Popovici in reconstituirea limbii lui Ureche, fiindc toate manuscrisele decurg din copia defectuoas a lui Simion Dasclul si rsfring, prin urmare, mai mult limba acestuia decit a lui Ureche. Neputind scoate nici o lumin pentru problema care il preocupa, Popovici incerc atunci alt drum. Grigore Ureche observ el trieste pe vremea lui Vasile Lupu si este 25
contimporan cu mitropolitul Varlaam si cu Eustratie Logoftul. Graiul lui trebuie s fi fost BIBLIOGRAFIE asemntor cu al acestora. Plecind de la acest fapt, Popo /ici confrunt textul copiilor care neau pstrat cronica lui Ureche cu operele lui Varlaam si Eustratie Logoftul in special cu Pravila aleas si inlocuieste toate formele moderne din manuscrisele cronicii lui Ureche cu formele arhaice corespunztoare din Varlaam si Eustratie Logoftul. Metoda lui Popovici cuprinde in sine mult arbitrar. O critic intemeiat a acestui procedeu, la D. R u s s o , Critica textelor si tehnica editiilor, Bucuresti, 1912, p. 29 30 (nota), reprodus si in Studii istorice grecoromne, Bucuresti, 1939, vol. II, p. 568 (nota). Cea mai buna editie se datoreste lui C o n s t . G i u r e s c u , Letopisetul Trii Moldovei pin la Aron Vod (1359 1595), intocmit dup Grigore Ureche Vornicul, Istratie Logoftul si altii, de Simion Dasclul, Bucuresti, 1916 (Comisia istoric a Romniei). In aceast editie, regretatul Giurescu pleac de la constatarea c in toate manuscrisele textul lui Ureche este contopit in compilatia lui Simion Dasclul in asa fel, incit nu poate fi separat fr a cdea in arbitrar. De aceea el renunt la ideea de a reconstitui originalul pierdut al cronicii lui Ureche si, dup ce a colationat, a clasat si a fixat filiera. manuscriselor, se mrgineste s reproduce textul unei copii care a pstrat mai bine versiunea interpolate a lui Simion Dasclul, adugind in josul paginii variantele din celelalte manuscrise. Lucrarea lui Giurescu este prima editie critic stiintific. Din nefericire, ea a aprut fr studiul premergtor, pe care Giurescu il pregtea rbdtor, cu cunoscut lui constiinciozitate. Textul cronicii se afla cules la intrarea noastr in razboiul din 1916 1918. Pe atunci, presedintele Comisiei istorice, I. Bogdan, temindu-se ca ,,o intimplare nenorocit, un neinsemnat episod al luptelor inversunate s nu prefac in cenus munca grea si onest, pe care cu greu s-ar gsi cineva s-o refac", a hotrit s publice ediîa critic pregtit de Giurescu fr introducerea obi^nuit. Introducerea urma s apar intr-o brosur separata, dar, din nenorocire, Giurescu a fost rpit pe neasteptate cercetrilor istorice. Citeva lmuriri sumare au fost date de fiul su, C. C. G i u r e s c u , in Convorbiri literare, LIII, 1921, p. 322 si urm. Filiera manuscriselor, intocmit de Giurescu-tatl, se poate vedea in studiul su Noui contributiuni la studiul cronicelor moldovene, p. 55. Textul pregtit de regretatul C. Giurescu a fost reprodus intr-o editie popular, fr Variante, de fiul su, C. C. G i u r e s c u , in colectia Clasicii romni comentati, sub titlul Grigore Ureche si Simion Dasclul, Letopisetul Trii Moldovei, Craiova, 1934. Studii asupra operei. C. G i u r e s c u , Noui contributiuni la studiul cronicelor moldovene. Letopisetul lui Eustratie Logoftul si Letopisetul latinesc, Cronicele lui Grigore Ureche, Simion Dasclul si Misail Clugrul, Bucuresti, Gbl, 1908. Studiul este intemeiat pe analiza atent a manuscriselor; P. P. P a n a i t e s c u , Influenta polon !n opera si personalitatea crcnicarilor Grigore Ureche si Miron Costin, in Analele Academiei Romne, Mem. sect. lit., s. Ill, t. IV, m. 4, Bucuresti, 1925. P. P. Panaitescu stabilejte izvoarele polone care se afla atit la baza cronicii lui Grigore Ureche, cit si la baza interpolrilor lui Simion Dasclul. Raporturile lui Ureche cu vechile cronici slavonesti au fost studiate de Io n B o g d a n in: Vechile cronice moldovenesti pin la Urechia, Bucuresti, 1891, p. 104136; in Letopisetul lui Azarie, Analele Acad. Rom., s. II, tom. XXXI, p. 42 51, si in Cronice inedite atingtoare la istoria romnilor, Bucuresti, 1895, p. 28 32. Aceeasi problem a fost reluat de d-l I. M i n e a, Letopisetele moldovenesti scrise slavoneste, Extras din ,,Cercetri istorice, an. I, Iasi, 1925; a c e l a s i , Din istoria culturii romnesti, Cercetri istorice, Iasi, VII, 1932 1933,' a c e l a s i , Intre preri si ipoteze. Cetind despre cronica lui Ureche, in Viata romneasc, XVII (1925), nr. pe sept., p. 361 si urm., oct., p. 93 si urm., nov. si dec., p. 245 si urm. Minea pune ipoteza c Ureche si-ar fi scris cronica in limba latin. G. P a s c u, Gligorie Ureache, Iasi, 1920, vezi ins critic lui C. C. G i u r e s c u in Qonvorbiri literare, LIII, 1921, p. 222 232 si 322 328.
26
G.
P a s c u, Grigore Ureche si Miron Costin, in Revist critic, an. VIII, 1934, p. 65 68. Dintre studiile mai vechi: A. V. G i d e i, Studiu asupra cronicarilor moldoveni din secolul al XVII-lea, din punct de vedere al limbei, metodei si cugetrei, cu o prefat de V. A. Urechi, Bucuresti, 1898; cf. ins si recenzia interesant pe care i-a fcut-o St. O r s a n u in Convorbiri literare, XXXIII (1899), p. 256, 441, 508, 595, 726, 844 (si extras). Despre interpolarea lui Simion Dasclul: D. O n c i u 1, Originile principatelor romne, Bucuresti, 1901; a c e l a s i , Papa Formosus in traditia noastr istoric, i n Lui Titu Maiorescu.
27
Omagiu. XV februarie MCM, Bucuresti, 1900, p. 620 63 1; V e r e s A n d r e i , Not tie la amnuntele unguresti din Letopisetul Trii Moldovenesti al lui Grigore Ureche si Simion Dasclul, in Revista istoric romn, III, 1933, p. 381 385; I. S i a d b e i, Cercetri asupra cronicelcr moldovene, I, Iasi, 1939. Biografia lui Ureche. I. S b i e r a , Grigoriu Urechie. Contribuiri pentru o biografie a lui, in Analele Academiei Romane, t. V, Mem. sect. ist., Bucuresti, 1881, p. 289357 (si despre chestia paternittii cronicii si de izvoarele ei). I. T a n o v i c e a n u , Genealogia familiei Ureche, in Arhiva, Iasi, IX (1898), p. 234 si urm. Biografia lui Nestor Ureche a fost reconstituit de $ t e f a n O r s a n u , Cronicari moldoveni din secolul al XV II-lea, Bucuresti, 1899, p. 34 57. Tot acolo paternitatea lui Grigore asupra cronicii, p. 57 63. I. T a n o v i c e a n u , Contributiuni la biografiile unora din cronicarii moldoveni, ia Analele Academiei Romne, t. XXVII, Mem. sect. ist., Bucuresti, 1904 1905, p. 227420, cuprinde notite biografice in legtur cu chestiunea paternittii cronicii. E. de B a r w i n s k i, Stiri nou asupra familiei Ureche, in Prinos lui D. A. Sturdza, Bucuresti, 1903, p. 197 211, cuprinde informatii din arhivele polone privitoare la pribegia lui Nestor TJreche ?i a familiei sale. C o s t c h e s c u M i h a i , Despre neamul de boieri moldoveni Ureche, cu ocazia unor stiri intr-un document de la Duca Vod din 1671, sept. 5, in Cercetri istorice, an. IV, 1928, p. 37 47. D. G z d a r u , O stire despre Gr. Ureche. Note si interpretri, an. X, 1934, p. 352 353. I. M i n e a, O stire despre Gligcrie Ureche, in Cercetri istorice, an. VII IX, 1932 1933, p. 104 112. In afar de aceste studii si articole, s-au publicat in timpul din urm o multime de stiri rlspindite' in diferite colectfi de documente si reviste (cu deosebire in: G h i b n e s c u , Surete si isvoade si in revista loan Neculcea). Stirile astfel imprajtiate au fost culese in cea mai mare parte intr-un inventar, de L u c i a n P r e d e s c u , in Arhiva, Iasi, 1930, p. 184. N. I o r g a , Istoria literaturii romnesti, I, ed. II, Bucuresti, 1925, p. 285 3 13, si introducerea d-lui C. C. G i u r e s c u la edifia cronicii, publicat in colectia Clasicii romani comentati, amintit mai sus. Cronica a fost atribuit lui Nestor Ureche de B. P. H a s d e u , in Arhiva istoric a Rom., I, p. 117, si Columna lui Traian, III, 1872, p. 274.
MIRON COSTIN
VIAJA
Miron Costin, continuatorul lui Grigore Ureche, este fiul lui loan Costin. Mama lui, Safta, fiica lui Miron Sulgerul, era pe de o parte nepoat lui Isaia Balica, cumnatul lui Grigore Ureche, pe de alt parte nepoat si lui Miron Barnovski, domnul Moldovei. In domnia lui Miron Barnovski, loan Costin este hatman al Moldovei si, datorit legturilor de rudenie, si omul de incredere al domnului. Barnovski, care tria ca pribeag in Polonia, unde avea tirguri si sate, fusese chemat de boieri in domnie dup detronarea lui Alexandru Ilias (1633). Ducindu-se apoi cu alai de curteni, boieri, preoti si clugri la Constantinopol, pentru ca, potrivit cu ceremonialul obisnuit, s srute poala imprtiei si s capete steag de domnie, este inchis impreun cu toti boierii care veniser cu el. Intre acestia se afla si postelnicul Costin. Miron Costin a notat el insusi zilele de groaz pe care tatl su le-a petrecut la Constantinopol atunci. Miron Barnovski este decapitat din porunca vizirului i trupul lui st atirnat inaintea curtii imprtesti o zi, umplind de vilv intregul Stambul. Spre sear, vizirul d porunca ceausilor s scoat din temnit pe chehaia nenorocitului domn. Este scos tatl lui Miron Costin, care, ridicind trupul lui Barnovski, il duce la patriarhie si acolo ,,pe scurt, cum au lsat
:28
vremurile atunci, il astruc1 in patriarhie. A treia zi, in toiul noptii, un caic trimis din porunca vizirului la temnit lidica pe Costin postelnicul. Spre groaza boierilor care credeau c-1 due noaptea s-1 inece ori s-1 munceasc pentru averile lui Barnovski-vod, Costin postelnicul e adus inaintea vizirului, unde afl porunca impratului c sint slobozi s mearg s-si aleag domn pe eine vor voi. Costin, cu sulletul intors de spaim", se inapoiaz la temnit, aducind vestea cea bun celorlalti boieri. Liberati, se adun cu totii si, tinind sfat, aleg ca domn pe Meise Movil. Acest episod dramatic din viata postelnicului Costin a lsat o intiprire nestears in sufletul lui si el constituie motivul principal care il va determina, peste un an, s prseasc pentru totdeauna Moldova si s apuce calea exilului. . Domnia lui Moise Movil (16331634) n-a fost norocoas. Abia instalat, si in al doilea an de domnie, Abaza-paa intr in Moldova cu oaste turceasc si munteneasc, sileste pe domnul Moldovei si pe boierii si s i se alturesi pornesc cu totii contra Poloniei. La asediul cettii Camenita, se rspindeste in tabra turceasc zvonul* pus la cale de hatmanul Costin, c vine dinspre pdurea Nadoborului o oaste czceasc in ajutorul polonilor. Abaza-pasa hotrste retragerea peste Nistru si, in drum atae un tirgu- or Studenica a crui garnizoan militar izbuteste peste noapte, cu ajutorul moldovenilor, s se strecoare din cetate. Trecind Nistrul spre Iasi, Abaza-pasa prinde de veste c a fost amgit si, desclecind cu corturile in sesul Iasului, in preajma mnstirii Balica, pune la cale s prind a doua zi pe toti boierii moldoveni, s-i lege in obezi si s-i due la imprtie. Instiintat de aceasta printr-un prieten turc, postelnicul Costin, care simtise cu un an inainte fiorul mortii la Constantinopol, fuge cu alti boieri la mnstirea Pobrata si de acolo prseste pentru totdeauna Moldova, refugiindu-se in Polonia, unde este bine primit. Aci, in 1638, dieta polon, avind in vedere zice actul dietei insemnatele servicii aduse regelui si statului in diferite expeditii rzboinice", primeste ca indigen polon si ca nobil polon pe Iancu Costin cu fiii si: Alexandru, Miron si Potomir". Copilria in Polonia. E prima dat cind cronicarul nostru apare mentionat in acte. Tatl, hatmanul Costin, moare in exil. Fiul su, Miron, era abia in virst de 5 ani la data cind i se acorda indigenatul polon. Primit in rindurile nobilimii, familia Costin si-a aletuit, dup datin, si un blazon, pe care un act contimporan polon ni-1 descrie astfel: in cimp albastru, un inger imbrcat in armur cavalereasc si tinind o spad. Deasupra coifului, in coroan, o min inarmat cu o spad. Ca toti exilatii moldoveni care obtineau cettenia polon, hatmanul Costin a cutat s-si fac si el un rost, arendxnd o mosie in starostia de Bar, Novosiilca- Nova. Astfel se lmuresc imprejurrile in care Miron Costin este adus s pe- treaca virsta copilriei si s-fi inceap instructiunea in limba polon, pe care va ajunge s o stpineasc afa de bine, incit mai tirziu va serie o cronic intreag in elegante versuri polone. Dup propria lui mrturie, in 1646 urma cursurile colegiului iezuit
1
Ingrop. 29
din Bar, un orsel la granita Moldovei, cu un important depozit pentru vinurile aduse de negustorii moldoveni. Colegiul din Bar dup cum ne lmureste P. P. Panaitescu fusese deschis de iezuiti in 1636, intr-o cas de piatr, cu grdin imprejurul ei, si era condus, pe vremea cind Miron Costin isi fcea studiile acolo, de rectorii Stanislav Witwinski, in 1646, fi de Francisc Czarniecki, fratele unuia din cei mai gloriosi hatmani ai Poloniei, Stefan Czarniecki. Rectorii erau ajutati in instructiunea fi educatia elevilor de opt-doisprezece preoti, de trei-patru magistri fi de citiva frati. Programul de studii trebuie s fi fost acelafi ca si in celelalte colegii iezuite din Polonia. Cursul complet era imprtit in cinci clase: trei de gramatic fi dou de umanioare-intre acestea era fi retorica. Baza studiului era limba latin, care servea ca limb de conversatie intre elevi, afa cum in unele pensioane din vremea noastr se intrebuinta ca limb de conversatie franceza sau germana. In acest colegiu urma cursurile Miron Costin in vara anului 1647, cind, pe vremea secerei, in drumul de la sat adic de la mofia printeasc spre oraf, a fost surprins de acea groaznic nval a stolurilor de lcuste, care a durat citeva zile si pe care avea s-o descrie cu atita plasticitate, mai tirziu, in cronica sa. In vara anului urmtor, cind, in marea rscoal a cazacilor, oftile hatmanului czcesc Chmielnicki se apropiau de Bar, rectorul colegiului, Czarniecki, se refugiaz cu profesorii fi cu toat fcoala la Camenita. Nu ftim ins dac fi Miron Costin a urmat mai departe fcoala la Camenita. Barul a czut in mina rzvrtitilor fi a fost in parte distrus. In acest timp, tatl lui Miron Costin moare. Doi ani mai tirziu, in 1650, Miron Costin, care nu avea decit 17 ani, primefte in arend mofia Novosiilca-Nova. In 1651 se afla in oastea regelui polon, luind parte la luptele contra cazacilor. Intoarcerea in Moldova. Curind dup aceasta, in imprejurri putin cunoscute, Miron Costin se intoarce in Moldova. Aparitia acestui tinr invtat venit din Polonia trebuie s fi fcut senzatie intre rudele fi vechii prieteni ai tatlui su. Doi dintre cei mai de seam boieri ai timpului, Toma fi lorgachi Cantacuzino vistiernicul1 cari capete ca acelea, ne spune Miron Costin, abia de au avut cindva tara sau de va mai avea" il imbrtifeaz cu mult simpatie. Vremurile in care Miron Costin se intoarce in Moldova sint dintre cele mai turburi. Abia se incheiase nunta lui Timuf cu domnita Ruxandra fi dom-
1Erau frati cu postelnicul Constantin Cantacuzino din fara Romneasc, marele boier al lui Matei Basarab si, deci, unchi ai fiilor acestuia, Serban Cantacuzino domnul (1678 1688) $i invtatul cronicar Constantin Cantacuzino stolnicul. Toma tinea in cstorie pe sora mamei lui Miron Costin.
:30
nia lung, fericit si bogat a lui Vasile Lupu (16341653), mcinat de ambitia tinrului su boier Gheorghe Stefan, incepe s se nruie. Curind dup intrarea cronicarului in Moldova, in Sptmina Patimilor, se rspindeste in Iasi zvonul c ostiri unguresti si muntene au intrat in Moldova. O scrisoare a lui Ciogolea sptarul ctre Vasile Lupu, trimis in tain printr-un clugr, dezvluie complotul urzit de Gheorghe Stefan. Dar toate sint prea tirziu. Surprins intre dou focuri, frontul unguresc cu Gheorghe Stefan, la Roman, si cel muntenesc, dincolo de Focsani, Vasile Lupu se vede nevoit s se retrag cu toat casa si boierii de curte spre Hotin, de unde trimite dup ajutor in Polonia, la ginerii si, si in Ucraina, la cuscrul su Chmielnicki, hatmanul cazacilor. In lupta deschis atunci intre Vasile Lupu si Gheorghe Stefan, Miron se afla impreun cu protectorii si, fratii Torna si Iorgachi Cantacuzino, in tabra lui Vasile Lupu. Cind domnul si curtea ajung la limanurile Nistrului, Miron Costin este insrcinat cu misiunea delicat de a cere ajutor starostelui de Camenita, Petru Pototki, de la care era Vasile Lupu in drept s se astepte la recunostint, in urma sprijinului pe care i-1 dduse ca s scape din robia ttrasc. Desi printii cronicarului nostru prsiser pentru totdeauna Moldova din pricina lui Vasile Lupu, totusi el si-a implinit cu credint misiunea. Petru Pototki nu se afla ins in Camenita si solul a trebuit s purcead cale de trei zile mai sus, la niste ocine ale aceluia. Starostele, aflind cele intimplate, si-a lsat treburile si a pornit indat spre Camenita s sar in ajutorul domnului moldovean. In acest rstimp ins, Vasile Lupu, impins de armatele lui Gheorghe Stefan, a trecut Nistrul, lsind cetatea Flotinului in mina vrjmasului. Ce s-a intimplat dup aceasta nu stim precis. La a doua incercare a lui Vasile Lupu de a-si recpta tronul, cu ajutorul ginerelui su Timuscare avea s cad in transeele din jurul Sucevei, rpus de o srapnel Miron Costin se afla in tabra lui Gheorghe Stefan. La intilnirea noului domn moldovean cu cele dou cpetenii ale ostirilor strine venite in ajutorul su Petki Istvan, srdarul lui Racoti", si Condracki, polcovnicul" regelui polonMiron Costin serveste ca tlmaci pentru limba polon si are astfel prilejul s reproduc, cuvint cu cuvint, discutiunea urmat intre cele dou cpetenii cu privire la planul de atac al taberei lui Vasile Lupu, sprijinit de cazacii lui Timus. Domnia lui Gheorghe Stefan a fost norocoas pentru Miron Costin; de la el mult mil am avut", spune insusi. Gheorghe Stefan era dealtfel un domn invtat si intelept la curtea lui se afla si Milescu si, dup mrturiile boierilor mai btrini, era mai priceput la invtarea solilor si la rspunsul scrisorilor decit Vasile Lupu. Sub Gheorghe Stefan, Miron Costin ia parte la expeditia in Muntenia pentru potolirea seimenilor care se rzvrtiser contra domnului si amenintau linistea trii. Dup o domnie de patru ani ins, Gheorghe Stefan este mazilit de turci, deoarece n-a vroit s se duc la Constantinopol ca s srute dup ceremonialul obisnuit poala imprtiei".
2B5
In domnia urmtoare, a lui Ghica-vod (1658), Miron Costin are prilejul s-si lrgeasc cunostintele despre neamul si pmintul romnesc. Vizirul Kiupruli, hotrit s inlture din scaun pe Rkczi, porunceste domnilor romni s secondeze campania intreprins de el in Ardeal. Ghica-vod este astfel nevoit s porneasc cu boierii si armata in Muntenia, unde se intilneste cu celelalte ofti fi, impreunindu-se cu ttarii, intr in Ardeal pe la Brasov; de-acolo
2B5
rzbat prin tara Birsei spre Sibiu; se ure in sus spre inima Ardealului; vd cum ttarii dau foc si prefac in cenus Alba-Iulia (Blgradul) si cuceresc, in fine, Amlasul. Campania, care se incheie cu alungarea lui Rakoczi de pe tronul Ardealului, dureaz cinci luni, din august pin tirziu in decembrie, cLid moldovenii se intorc, pe la Sf. Nicolae, in Suceava. Patru ani mai tirziu, in rzboiul incins intre turci si germani, moldove.iii i muntenii, dup porunca vizirului, sint siliti s ia parte si la aceast campanie. Miron Costin, care era pe atunci pirclab de Hotin, plecind cu domnul su, Dabija-vod, fi cu oastea spre Ujvar, are din nou prilejul s colinde meleaguri romnefti fi s priveasc, la Turnu-Severin, prin apa limpede a Dunrii, pragurile podului lui Traian. Ce adinc rsunet au avut aceste ruine in sufletul vefnic curios fi iscoditor al cronicarului se vede din faptul c, 20 ani mai tirziu, amintirea lor tria inc puternic. Aceste campanii, care due pe crturarul moldovean prin Muntenia fi Ardeal, sint pentru activitatea lui literar de o insemntate deosebit; el a avut in aceste cltorii prilejul s cunoasc fi s simt prin propria lui experient unitatea neamului romnesc, pe care avea s o expuie, cu atita cldur, mai tirziu, m cartea De neamul moldovenilor. Miron Costin, prin cultura lui larg, prin inteligenta lui ascutit, prin energia fi prin sufletul su pasionat, s-a impus in divanurile domnefti fi a fost msrcinat deseori cu misiuni diplomatice grele. Astfel, in toiul luptelor dintre turci fi poloni, pe cind turcii atacaser Camenita, vizirul care comanda oftirile turcesti a cerut lui Petriceicu-vod (16721674) s-i trimit un boier cu care s discute unele chestiuni in legtur cu nevoile ostirii turcefti. Petriceicu a ales atunci din toti boierii trii, mai de treab la voroav", pe Miron Costin. Iat cum povestefte Neculce convorbirea dintre vizir fi Miron Costin: Si mergind Miron Costin la cortul vezirului, pusu-l-au vezirul de au fezut inaintea lui. $i i-au zis vezirul s-i spuie drept: pare-le lor bine c au luat imprtia Camenita, ori ba? Iar Miron au rspuns c se teme a spune drept. Vezirul au zimbit a ride fi i-au zis s griasc, s nu se team. Atunci Miron au zis: Sintern noi moldovenii bucurofi s se lteasc imprtia in toate prtile cit de mult, iar peste tara noastr nu ne pare bine s se lteasc. Atunce vezirul iar au ris fi i-au zis: Drept ai grit." Cu aceast franchet de caracter, Miron Costin a ciftigat inima vizirului si a fost mult de ajutor Moldovei intr-un ceas de cumpn. Vizirul intentiona s lse oastea turceasc s ierneze in Moldova, dar cronicarul l-a convins c âra este srae fi nu va putea birui oastea cu fin, grunte fi celelalte provizii, iar de alt parte trupele turcefti ar fi necontenit hrtuite de podgheazurile polone. ln primvara urmtoare, reincepe rzboiul intre turci si poloni, in jurul Hotinului. Petriceicu-vod, domnul Moldovei, intelegmdu-se cu Grigore Ghica al Munteniei, tree de partea polonilor, fi turcii sint mfrinti; Grigore Ghica ins, mai firet, se duce la Oblucita unde se afla vizirul, ca s se dezvinovteasc, fi de acolo la Constantinopol, unde izbuteste s-fi intreasc tronul. Petriceicu-vod, rmas credincios polonilor, hotrfte s se duca spre Cernuti cu toat oastea moldoveneasc,
:30
pentru ca s ias in intimpinarea unui corp de armat polon ce se aftepta s vin in tar. Momentele erau critice pentru Moldova: armata turceasc era numeroas fi bine organizat; muntenii trecuser de partea turcilor; la hotarele Nistrului, ttarii astcptau porunca s incalece si s intre dup jaf in Moldova. In acele clipe de mari frmintri, boierii si cpitanii slujitorilor se sftuiesc intre ei si se due la Petriceicu, rugindu-1 s-i ingaduie a se duce pe la casele lor s-si pun sotiile si copiii in sigurant de invazia ttrase. Petriceicu le rspunde cu sumetie si-i opreste s piece. Atunci se ridic din mijlocul tuturor Miron logoftul, care rspunde domnului aceste cuvinte mindre: Ori s fie voia mriei tale, ori s nu fie, noi nu ne vom lsa casele s le iee ttarii; si s-au inchinat si au zis: s fii mria ta sntos. Si au iesit afai. Si dup el, toti ceilalti boieri si cpitani, prinzind curaj, au venit s se inchine domnului si au iesit afar; apoi, inclecind pe cai, au plecat in jos, unde s-au intilnit cu boierii rmasi credinciosi turcilor. Aceast atitudine dirz a lui Miron Costin si a celorlalti boieri moldoveni a mintuit Moldova de o mare nenorocire. Polonii au fost invinsi, iar Petriceicu, cu mitropolitul Dosoftei si cu o parte din boierii pminteni rmasi credinciosi polonilor, au trebuit s prseasc tara. In locul lui Petriceicu este numit in domnie Dumitrascu Cantacuzino (1674). Legturile cu Polonii. Imediat dup inseunarea noului domn, Miron Costin a fost trimis, prin Ardeal si Maramures fiindc nordul Moldovei era inc teatrul luptelor turco-polone in solie ctre marele hatman al Poloniei fi viitorul rege loan Sobieski. La 10 aprilie 1674 Miron era primit de Sobieski la mosia acestuia, la Pielaszkowce. El cerea in numele domnului su retragerea garnizoanelor polone din Moldova si oferea mediatiunea trii sale pentru incheierea pcii intre poloni si turci. Cu acest prilej Miron Costin intr in strinse legturi cu Marcu Matczinski, prietenul lui Sobieski, cruia ii va dedica, mai tirziu, cronica sa scris in limba polon. Legturile cu polonii continuar si in anii urmtori. In 1677 un fruntas al vietii politice polone, lean Gninski, este trimjs la Poart ca s intreasc pacea care pusese capt rzboiului turco-polon. In Moldova domnea Antonie Ruset (16751678). Miron Costin, care era mare logoft, iese in intimpinarea solului cu toat boierimea, clare, la o mil deprtare de oras. Pe timpul cit este gzduit in Iasi, legturile dintre sol si marele logoft sint continui si familiare: Miron trimite pe fiul su, loan, s tin solului o cuvintare in limba latin, iar solul trimite daruri cronicarului. La plecare, Miron Costin si fiii si insotesc solia dou ore afar din oras. Ni s-a pstrat, din fericire, corespondenta solului cu Miron Costin, din care se vede c polonul era bucuros s discute cu marele boier moldovean, pentru binele crestinttii. Ziarul soliei, pe ling latura politic, confine si tiri privitoare la istoria Moldovei, pe care Gninski le-a cules desigur de la Miron Costin. Pribegia in Polonia. Sapte ani mai tirziu, Miion Costin este silit de imprejurrile vietii s se refugieze in Polonia. Era in 1683, dup campania din jurul Vienei, la care moldovenii si muntenii luaser parte
31
ca vasali ai turcilor. Viena fusese despresurat de regele Poloniei, loan Sobieski. Domnul Moldovei, Duca-vod, dup o campanie care tinuse mai bine de o jumtate de an, se intorsese cu oastea prin Ardeal si se afla la mosia sa, Domnesti. O bun parte din boierime si ostire se imprstiase pe la casele lor, asa c domnul se afla cu citiva boieri si cu
un nuinr restrins de ostasi. In rstimp, Petriceicu-vod, ajutat de cazaci fi poloni, ocupase Iasul si, afiind c Duca-vod se afla la Domnesti, repede intr-acolo un podgheaz. Domnul, sfatuit de hatmanul Buhusi, voieste s se retrag spre Focsani, dar Miron Costin, infelindu-se asupra situatiei, ii spuse: Ce putere au ei s vie asupra mriei tale? S nu dam locul, c pmintul acesta e frmintat cu singele mosilor si al strmosilor nostri. Sfatul a fost ins fatal. Domnul si boierii sint prinsi si dusi in Polonia, unde sint tinuti in captivitate. La 21 martie, hatmanul Andrei Potocki ii prezint regelui Sobieski la Jaworow. Desi documentele contimporane nu fac mentiune de aceasta, se pare totusi c Miron Costin era si el din suita domnului prizonier. Regele avea atunci la inim o expeditie impotriva turcilor. Persona- litatea lui Miron Costin, care stia bine limba polon si care era ,,un foarte inteligent observator si cunosctor al afacerilor turcesti", a fcut o impresie afa de puternic asupra regelui, incit acesta, in loc s-1 trimeat sub paz cu Duca la Lwow, 1-a lsat liber si i-a druit ca locuint pavilionul regal de vintoare de la Daszowa, ling Stryi, unde Miron Costin s-a instalat in primvara anului 1684. Acest exil are o important deosebit pentru activitatea literar a cronicarului, fiindc in timpul acesta a plsmuit el o poem polon, de care ne vom ocupa intr-un capitol urmtor. In Polonia Miron Costin a stat pin in noiemvrie 1685. Inrsti mp in Moldova se urease pe tron Constantin Cantemir, un vechi ofiter al lui loan Cazimir, care comandase oftirile poloneze in luptele contra suedezilor. La 17 septemvrie 1685 Miron Costin primeste de la fratele su Velicico o scrisoare in care acesta ii povestea c la scena intilnirii lui Constantin Cantemir cu seraskerul Soliman- pafa, acesta struise de Velicico s scrie fratelui su s se intoarc cit mai curind in Moldova, c nu va regreta. Miron Costin a trebuit s aftepte ins dou luni pin ce a obtinut consimtamintul regelui. Cronicarul se intoarce in Moldova foarte scptat, dup cum ne incredinteaz Neculce. Domnul, vroind s-1 indeprteze de granitele polone, il numefte staroste de Putna, unde cronicarul se distinge prin energia cu care a distrus bandele de tilhari care npdiser fi jefuiau atunci sudul trii. _ Conflictul cu C. Cantemir. Moartea. Curind dup aceasta izbucnefte conflictul intre Cantemirefti fi Costinesti. Cantemir-vod era un domn batrin, care nu stia carte fi era bucuros s se razime pe familiile boierefti mai mrunte si pe mazili, ceea ce a stirnit nemultumirea marilor boieri. In atmosfera de hart cu vechii boieri, Velicico Costin 1-a intepat in citeva rinduri pentru nestiinta lui de carte. Nici Miron Costin nu 1-a crutat. Neculce ne spune ca intr-un rind, la ospt, i-ar fi zis: Mai des cu paharele fi mai rar cu oblduirile, c-i vrea mria ta s-ti dai sama fi n-ai putea I Acestea au adus o insprire a raporturilor dintre cronicar fi domn, dar se pare c, in cele din urm, se imp- caser, cci domnul consimtise s logodeasc pe fiica sa, Safta, cu fiul lui Miron Costin, Ptrascu. Familia Costineftilor se
:32
credea prin aceast legtur cu domnul in deplin fericire, cind se dezlntui tragedia ei. Imprejurrile nu ne sint bine lmurite. Neculce ne povesteste c Velicico intrase intr-un complot pentru rsturnarea lui Cantemir. Complotul a avut loc cu prilejul cstoriei unui cumnat al lui Velicico. Unul din boierii care au luat parte la banchet, Ilie Tifescu, pe care contimporanii 1-au poreclit FrigeVac, a dezvluit conspiratia. Dimitrie Cantemir, care romantcaz biografia tatlui su, ne povesteste cu amanunte dramatice imprejurrile in care tatl su ar fi prins firele complotului. In solia trimis la curtea lui Brincoveanu sub conducerea ginerelui su, Lupu Bogdan, a amestecat inadins pe unul din conspiratori, pe care ins 1-a dat in grija celorlalti ca s-i urmreasc de aproape toate miscrile in Bucuresti. La intoarcerea soliei, afl c cel banuit sttuse mai tot timpul in legtur cu stolnicul Constantin Cantacuzino, unchiul lui Brincoveanu. Constantin Cantemir tace. Dar intr-o sear, intelegindu-se cu ginerele su, intinde o curs boierilor bnuiti, care sint adusi pe rind la palat, impreun cu solul de la Bucuresti. Li se cere tuturor s dea declaratie asupra conspiratiei. Solul dup spusele lui D. Cantemir ar fi declarat c fusese trimis de Costinesti cu misiunea de a-i comunica lui Brincoveanu c ei vor pune la cale uciderea lui Cantemir si a casei sale, cu prilejul logodnei ce urma s aib loc, si-i cereau sprijinul pentru aducerea in domnia Moldovei a lui Velicico Costin. Acesta, chemat, nu recunoaste cele declarate, pe care le consider de copilrii. La insistentele domnului, el rspunde mindru c nu poate mrturisi ceea ce nu stie, chiar dac vod ii porunceste aceasta. Atunci Cantemir, nemaiputindu-si stpini minia, 1-a lovit cu buzduganul in cap si 1-a inchis in pivnita palatului. Familia Cuprestilor, care era in rivalitate cu Costinestii, a sftuit pe domn s omoare pe Velicico, din moment ce 1-a btut cu buzduganul in cap. Atunci domnul a poruncit ca Velicico s fie decapitat. La scena cumplitei pedepse a asistat si fiul domnului, Dimitrie Cantemir. Dup omorirea lui Velicico, Cuprestii au sftuit pe domn s puie capt i logoftului Miron, cci acesta nu i-ar ieita niciodat uciderea fratelui su. Cantemir-vod, mtritat, a trimis si dup Miron Costin. Neculce, care povestestc lucrurile la patru decenii dup intimplarea lor si reprezint astfel traditia opiniei publice de atunci, ne spune c Miron Costin nu era amestecat in complot. In timp ce acestea se petreceau la Iasi, cronicarul era la mosia sa, Barbosi, coplesit de o mare durere, cci ii murise sotia si era ocupat cu pregtirile de inmormintare. Pe cind astepta preotii din satele invecinate ca s svirseasc prohodul inmormintrii, sosesc iinputernicitii domnului ca s1 ridice si s-1 duc la Iasi. Slujitorii trimisi in acest scop 11 sftuiesc s fug spre munp, ins Miron Costin si aceasta e inc o dovad de nevinovtia lui care se simtea cu cugetul curat, n-a vrut s se salveze, ci a cerut s fie dus la Iasi, s se dezvinovteasc in fata domnului su. In timp ce era dus spre Iasi, soseste vtaful de aprozi Macri, cu porunca de a-1 ucide. Atunci spune NeculceMacri, care n-a voit s se gindeasc la sufletul domnului su care era trecut de 70 ani, a dat porunc
33
s fie Miron Costin decapitat (1691). Astfel, din rutatea unui vtaf de aprozi, care altfel a-ar fi iesit niciodat din anonimat, capul cel mai luminat, mintea cea mai cuprinztoare pe care a avut-o Moldova pin atunci a czut in zpada drumului. Cronica lui Grigore Ureche, in compilatia lui Simion Dasclul, ducea istoria Moldovei de la al doilea desclecat pin la domnia a doua a lui Arenvod (1594). Ureche moare in 1647. . Treizeci de ani mai tirziu, Miron Costin ia pana ca s continue istoria Moldovei de unde o lasase Ureche. El avusese la inceput intentia s urzeasc istoria Moldovei pe un plan vast, asa cum vzuse in istoriografia polon, de la originile neamului pin in zilele lui: Fost-au in gi'ndul mieu, iubite cetitoriule, s j'ac letopisetul trii noastre Moldovei din desclecatul ei cel dintnu, carele au fost de Traian impratul, si urzisem si inceptura letopisetului; ce sosir asupra noastr cumplite aceste vremi de acmu, de nu stm de scrisoare, ce de grije si suspinuri. Si la acest fei de scrisoare gind slobod si fr valuri trebuiaste, iar noi privim cumplite vremi si cumpn mare pmintului nostru si nou. Deci primeste
aceasta data atiia din truda noastr, ca s nu se uite lucrurile si cursul trii de unde au parasit a serie raposatul Ureche vornicul.
Din acest pasaj se vede dar c Miron Costin urzise inceptura unui Jetopiset de la desclecarea dintii, adic de la luptele lui Traian cu dacii si de la colonizare, dar c, din pricina cumplitelor vremi ce venir asupra moldovenilor de nu stm de scrisoare"adic rzboiul turco-polon (1672 1676), a trebuit s-l prsease. Inceptura letopisetului", de care vorbeste in predoslovie, a servit mai tirziu ca temei pentru scrierea De neamul moldovenilor. Pin atunci Miron Costin se multumeste s inftiseze contimporanilor si cronica de unde o lsase Grigore Ureche:
Letopisetul Trii Moldovei de la Aron Vod incoace, de unde este prsit de Ureche vornicul de tara de gios, scos de Miron Costin, vornicul trii de gies, in oras in Iasi, in anul de la zidirea lumii 7183, iar de la nasterea Mintuitorului lumii, lui Isus Hristos, 1675.
Cronica a fost deci conceput inainte de anul 1675, cind autorul ei a dat-o unui copist s-o izvodeasc", adic s o copieze pe curat. Evident c, dup copiere, Miron a revenit asupra ei completind-o, amplificind-o, corectind-o. Ea imbrtiseaz istoria Moldovei pe un cuprins de 66 de ani, de la a doua domnie a lui Aron-vod (1595) pin la urcarea in domnie a lui Dabija-vod (1661). De la 1595 pin ctre sfirsitul domniei lui Vasile Lupu, Miron Costin povesteste evenimentele dup izvoare polone si dup traditii interne; de la sfirsitul domniei lui Vasile Lupu, cronicarul povesteste faptele la care el insusi a fost martor si prtas. Aceast parte a cronicii are mai mult inftisarea unor memorii. Miron Costin avea doar citeva luni cind tatl su, hatmanul loan Costin, trecuse cu familia pentru totdeauna in Polonia. Tatl murise in exil si Miron Costin implinise 28 de ani cind, spre sfirsitul domniei lui Vasile Lupu, se intorsese in Moldova. Primit cu mult simpatie de fratii Toma si Iorgachi Cantacuzino, tinrul expatriat este de la inceput introdus la curtea domneasc, unde, in timpul zilelor de restriste, este msrcinat cu misiuni de incredere. Dup rsturnarea din domnie a lui Vasile Lupu, cronicarul
:34
rmine in Moldova î, urcind repede treptele ierarhiei boieresti, este intrebuintat continuu in rzboaie ca tlmaci pe ling cpeteniile ostirilor polone, iar in timp de pace trimis in misiuni diplomatice la curtea regilor si hatmanilor poloni. Prin rangu- rile boieriei sale (mare comis, paharnic, vornic al trii de jos, mare logoft); precum si prin cultura lui latin si polon, Miron Costin este astfel necontenit pe cimpurile de lupt fi in sfatul intim al domnilor, si cuvintul lui are totdeauna greutate in divanurile care urzesc istoria Moldovei din a doua jumtate a veacului al XVII-lea. Incepind deci de la sfirsitul domniei lui Vasile Lupu, cind se intoarce in tar si intr in viata public, fi pin la domnia lui Dabija-vod, unde se oprefte pana lui, Miron Costin povestefte evenimentele pe care el insusi lea trit. Cronica lui are de aci inainte date nu zicem mai interesante fi mai bogate in amnunte colorate dar in orice caz mai sigure: Ce se vede cu ochii nu incape s fie indoial in cunoftint. Asa fi nou, iubite cetitoriule, cu mult mai lesne ne este o scriere de aceste vremi, in care mai la toate ne-am prilejuit singuri a fi. Dar spatiul de timp din cronic pe care el il reconstituie dup amintirile lui cuprinde numai opt ani (16531661). Pentru partea anterioar venirii lui in tar, pin la Aron-vod, unde se oprise letopisetul lui Ureche, adic pentru partea cea mai intins a cronicii, care cuprinde 57 de ani (1595-1652) din 61, Miron Costin este nevoit s recurg la traditia oral fi la cronicarii strini, fiindc, dup cum mrturisefte singur, letopiset de moldovean scris nu se afl. Izvoarele strine pe care le-a utilizat Miron Costin in urzeala cronicii sale au fost analizate pe larg de P. P. Panaitescu, in Influenta polon in opera, si personalitaiea cronicarilor Grigore Ureche si Miron Costin. Sursa principal a lui Miron Costin pentru cronica sa a fost cronicarul polon Piasecki su cu numele latin Piasecius. Ca episcop timp de 17 ani (1627 1644) in oraful de granit Camenita, cu care Moldova era in strins legtur, a putut astfel s fie bine informat fi asupra celor ce se petreceau in tara vecin. Cronica lui, intitulat Chronica gestorum in Europa singulariorum, aprut la Cracovia in 1648, cuprinde istoria evenimentelor europene dintre anii 1587 1638 si se incheie cu un scurt rezumat asupra evenimentelor dintre anii 1638 1648. Desi lupta dintre episcopul de Camenita si iezuiti era in toiul ei pe vremea cind Miron Costin isi urma cursurile la colegiul din Bar, desi aversiunile ridicate de cronic au supravietuit mult vreme, totufi Miron Costin, cruia desigur nu i-a rmas necunoscut aceast lupt, n-a imprtfit vederile fi dufmnia educatorilor si. Cronica lui Piasecki a. fcut de la inceput senzatie in Polonia fi a fost considerat ca cea mai de seam oper a timpului su. Regele Vladislav al IV-lea spune despre el: Res non minus docte scriptas, quam gloriose et praeclare per eum gestas". Cronica lui Piasecki continea o multime de ftiri interesante privitoare la istoria Moldovei, pe care Miron Costin le-a trecut in cronica sa, imbinindu-le adesea cu ftiri culese din alte izvoare polone pe care le vom vedea indat fi din traditia oral. Din Piasecki a imprumutat Miron Costin ftirile
35
privitoare la urcarea pe tron a lui Stefan Radu-vod, a lui leremia Movil, a lui Stefan Rzvan, precum fi cele privitoare: la cucerirea Moldovei de ctre Mihai Viteazul, la luptele polonilor cu Mihai Viteazul pentru inscunarea lui leremia Movil, la domnia lui Stefan Tomsa, la luptele fiilor si ginerilor lui Ieremia Movil pentru recucerirea tronului Moldovei, la expeditia lui Zlkiewski la Tutora, btlia de la Hotin cu un cuvint evenimentele moldovenesti in care au fost amestecati si polonii, pin la 1621. De la 16211633 nu se mai gsesc ^tiri interesante la Piasecki privitoare la Moldova. La 1633 incepe expeditia lui Abaz-paja in Polonia. La aceast expeditie sint siliti s ia parte si moldovenii, a cror oaste este condus de tatl lui Miron Costin, care a fost in acele imprejurri de mare ajutor polonilor. Piasecki povesteste pe larg aceast expeditie turceasc in Polonia si imprejurrile mortii lui Abaza-pasa, precum si evenimentele care au zguduit dup aceea Polonia: rscoala cazacilor si a ttarilor din Bugeac. In afar de Piasecki, Miron Costin a mai avut si alte izvoare polone. Pentru expeditia polonilor in Muntenia impotriva lui Mihai Viteazul, Miron Costin s-a servit de o poem polon in versuri scris de Iarosz Otwinowski, ajuns mai tirziu secretar regal si care a luat parte personal la campania pe care o descrie. Poema poart titlul pe care il redm in traducerea romneasc: Izbinda primejdioas, dar fericit, a ostirii m.s. regelui, condus de starostele Camenitei in Muntenia, descriere adevral. A aprut la Cracovia in 1601 si a fost apoi reprodus in intregime in editia polon a cronicii lui Guagnini: Cronica Sarmatiei europene. Din aceast editie polon a lui Guagnini, dat de Paszkowski, a imprumutat Miron Costin multe stiri privitoare la luptele de la Arges, corectind unele erori si inlturind, cu bunsimt, umpluturile ret orice. Pentru rscoala cazacilor de la pragurile Nistrului si a ttarilor din Crimeea, care a turburat Polonia in ultimii ani ai sederii lui intre strini, Miron Costin a utilizat o alt cronic in versuri, a lui Samuel Twardowski: Rzboiul
civil cu cazacii si ttarii, cu Moscova si apoi cu suedezii si ungurii, care a tinu 12 ani, sub domnia prealuminatului rege al Poloniei loan Casimir, aprut Sn
1650. Aceast cronic rimat a lui Twardowski a fost mult gustat de contemporani a fost de patru ori prelucrat in limba rutean si autorul ei este considerat pin astzi ca cel mai mare poet epic polon din veacul al XVII-lea. Desigur c Miron Costin, care pe vremea cind a aprut poemul lui Twardowski se pregtea s se intoarc in Moldova, a luiat cunostint si de aceast oper. Trebuie s subliniem ins faptul c Miron Costin, spre deosebire de Ureche, nu imprumut nicieri si forma in care sint povestite evenimentele, ci el prelucreaz materialul istorie imprumutat, ia numai faptele, pe care le red lntr-o form cu totul personal. In afar de stirile pe care le culege din cronicile polone, Miron Costin se adreseaz si boierilor btrini de tar, pe care-i aduce de mai multe ori ca mrturie in cronica sa; el se serveste dar si de traditia oral. Epoca inftisat de M. Costin este o epoe de mari frmintari in Orient, <le lupte inversunate intre dou civilizatii cu totul diferite: turcii, care, sub vizirul Kiupruli, se strduiau s-si croiasc drum spre Orient; crestinii, care, Intetiti de pap si de venetieni, se zbteau s alunge pe pgini dincolo de
:36
Dunre. In aceast mare incierare, Moldova si Muntenia sint silite si ele s ia parte dup vechile capitulatiuni cu Poarta dar pe cind domnii nostri se gseau cu boierii si ostirea in tabra turceasc, gindurile si simtirea li se indreapta tainic ctre steagurile creatine. Aceasta stare de lucruri imparte Moldova in dou tabere: una care, urmind vechile traditii politice, rmsese credincioas turcilor; alta care, insufletit de efemerele succese ale crestinilor, ndjduia s scuture suzeranitatea turceasc prin ajutorul polonilor. Abia se inscuna in Iasi un domn cu ajutor turcesc, si, de dincolo deNistru, boierii pribegi ridicau un altul, pe care-1 aduceau in tar cu oaste polon. Moldova este astfel teatrul unor lupte fratricide; multe capete de boieri cad in trin si sint infipte in parii de la portile cettii; multe familii boieresti sint silite, la fiecare domnie nou, s piece in exil. Vremurile pe care Miron Costin ni le inftiseaz, cu un rar talent de povestitor, reprezint in istoria Moldovei panta de decdere, epoca de agonie a ultimelor rmfite de autonomie. Rareori se petrece in istorie, intr-un timp afa de restrins si pe un petic de pmint asa de mic, mai mult invlm- seal de evenimente, de oameni, de popoare, ca in Moldova din vremea lui Miron Costin. Vechi conflicte de ras, de religie, de interese economice fi politice s-au ciocnit atunci la hotarele romnefti fi au cuprins in fulgerarea lor fi trile noastre. ln 1650 izbucnefte in Polonia rscoala aprins de cazacii de la pragurile Nistrului, uniti cu hoardele ttarilor din Crimeea, fi flcrile acestui rzboi civil se intind curind fi in Moldova, tirind in robie ttrasc nu numai trani fi rzefi ci fi multe case boierefti. Abia se sting flcrile acestor vremi de rzmerit fi se ridic, atitate de pap fi venetieni, impotriva puterii eresdr.de a turcilor, statele creftine amenintate: poloni, unguri, germani fi, mai tirziu, rufi. In 65 de ani: 22 de domnii fi nici una nu se incheie in linifte. Miron Barnovski decapitat la Constantinopol; Vasile Lupu inchis in fioroasa temni^ a celor fapte turnuri; Antonie Ruset dus in fiare la Adrianopol fi cznit cu fei de fei de munci. Iar pe deasupra, campamente de trupe turcefti in tar, podgheazuri polone fi invazii ttrefti dup jaf fi pirjol. Aceast epoc furtunatic, pe care cronicarul insufi o caracterizeaz cumplite vremi, de nu stm de scrisori, ce de griji fi desuspine... cumpn mare pmmtului nostru fi, parc printr-o tainic presimtire fi nou, aceast epoc zbuciumat oferea, prin diversitatea aspectelor, prin dramele pe care le scotea la iveal, un material man dintre cele mai interesante fi Miron Costin, care avea o viziune limpede a lucrurilor, o imaginatie cald fi un mare talent de evocare, a ftiut s prind fi s fixeze in cronica sa, pentru toate vremurile, o fresc istoric plin de viat. Sint in cronica sa pagini in care, cu toat intorstura limbii, nuantat dup sintaxa latin, palpit inc pin astzi fiorul tragediilor care zguduiau viata turbure a Moldovei din a doua jumtate a veacului al XVII-lea. Iat, de pild, domnia singeroas a lui Stefan Tomfa, care, dup ce a decapitat pe toti boierii fi slugile din casa lui Ieremia Movil intre care fi pe hatmanul Balica, cumnatul lui Grigore Ureche n-a vrut s crute, cu toat rugmintea boierilor si, nici mcar pe un biet diac, foarte de treab de scrisoare", ci a rspuns hohotind: Ha! ha! ha! Mai crturar decit dracul nu este altul! Dup aceste asasinate, nimic nu evoe mai limpede domnia tiranic fi caracterul singeros al lui Stefan Tomfa decit familiaritatea dintre
37
domn fi clu, pe care cu atita simplitate fi concizie ne-o inftifeaz cronicarul: Avea un tig an clu, adic perztor de oameni, gros si mare de trup. Aceia striga de multe ori inaintea lui, artind la boieri: Doamne, sau in- grsat berbecii, buni sunt de junghiat? .Stefan Vod, la aceste'cuvinte, ridea si druia bani tiganului." Risipa si ruina casei lui leremia Movil este zugrvita precis in dramatica scen de pe cimpul de lupt de la Drcsani. Nelinistita si ambitioasa sotie a decedatului voievod, care avea s-si incheie zilele intrun harem turcesc, trece cu carul prin tabra insingerat, si, zrind pe btrinii sfetnici ai sotului su, cu lacrmi in ochi suspin: Boieri, boieri, rusinatu-m-a pginul. Debandada oftirii lui Vasile Lupu, pe care Matei Basarab o surprinsese, imprstiat prin podgorii dup prad, in lupta dela Ojogeni, este si ea sugestiv redat intr-un amnunt caracteristic. Vasile Lupu se afla sezind seara la mas cind i s-a dat veste c se apropie slujitorii lui Matei Basarab: tndat de la mas s-au sculat, si intr-o grdin peste gard au srit, apucindu-se de pre spatele a unuia din slugitori; si acolo i-au scos calul fi au iesit cu fuga den Brila la Galati, lsind toate in Brila, eite nu rmsese in Ojogeni. Revolta neputincioas a trii impotriva birurilor impovrtoare ale Portii este admirabil intrupat in Petru-vod Schiopul, care, stringind boierii si tara, le-au zis c nu mai poate stura pintecele turcilor cel fr fund si, luindu-si ziua bun de la toti, au lsat domnia si s-a dus prin Tara Leseasc la Venetia, unde si-au sfirfit si vieata, cu vecinic pomenire in tar". Trecind peste cotidianul banal, cronicarul stie astfel s utilizeze cu dibcie amnuntul anecdotic care scoate la suprafat esentialul omenesc, viabil peste timp si peste loc. Plin de asemenea detalii de senzatie, povestirea lui Miron Costin mai este inviorat prin numeroase descrieri fi portrete, in care cronicarul nostru, care invtase in fcolile Poloniei mestefugul compozitiei in manuscrisele lui s-a gsit un tratat de retoric se vdefte a fi un artist neintrecut intre contimporanii su. Este indeajuns de cunoscut din manualele de liceu descrierea invaziei de lcuste cu care a dat piept in Polonia. Incadrarea ei in timp aproape de vremea secerei"; eram pre atunci la fcoal in Bar, in Podolia; pre cale fiind, de la sat spre oraf; comparatia urmtoare: numai ce vzui despre amiazzi un nor unde se ridic ca o negur; ne-au prut c vine o furtun cu ploaie deodat, pin ne-am timpinat cu un nor de lcuste"; fi, in sfirfit, toate acele detalii realiste prinse cu un rar dar de observatie (unde cdeau la mas, ca albinele zceau... si nu se porneau pin nu se inclzea soarele bine... ins unde mincau rminea numai pmintul negru imputit; nice frunze, nice pae, ori iarb, ori semntur nu rmineau...); fraza si intorsturile ei arhaice bine adecvat la sinuozittile tabloului, toate fac din ea ceea mai frumoas pagin de descriere din literatura noastr veche. Uneori descrierea, in care se vdefte un deosebit simt pentru farmecul idilic al naturii, servefte ca termen de comparatie pentru rinduieli omenefti, sugerind astfel intima legtur dintre natur fi viat; precum florile si pomii fi toat verdeata pmintului stau ovelite fi impedecate de rceala brumei, czut fr vreme, fi apoi, dup lin cldur a soarelui, vin iar la
:38
hire fi frumusetile sale cele dintiiu, afa si teara, dup greuttile ce erau la Radu
39
Vod... au venit fr zbav tara la hirea sa si pin la anul s-au implut de oameni si de tot bisugul. Portretele lui Miron Costin sint simple dar lucrate cu mult miestrie. Intre trsturile care individualizeaz figura, una, dou, scoase mai bine in relief, sint suficiente ca s-i dea conturul precis: Era la hirea sa Barnovski Vod foarte trufas; si la portul hainelor mindru, iar la inim foarte dirept, blind î nelacom. Minstiri si biserici eite au fcut in asa scurt vreme, nici un domn n-au fcut. Fcut-au alti domni si mai multe, iar cu mai delungate vremi, unii in 40 de ani, altii in 20 de ani, iar el in trei ani... om
cu frica lui Dumnezeu, de carele mrturisia Torna vornicul, fiind postelnic al doilea la dinsul, c in midie nopii l-au zrit pren mieztd noptei ingenunchiat inaintea icoanei la rug cu mare osirdie.
Alteori, o simpl apropiere, de exemplu cu printele fabulei grecesti, este de ajuns pentru a evoca pe Stefan, pirelabul de Soroca, asa de plastic, c-1 vedem viu, trind sub ochii nostri: Om de mirat la intregimea lui de sfaturi si de intelepciune, cit pre acele vremi abie de era pimintean de potriva lui, cu carele si Vasilile Vod singur, osebi de boieri, fceau sfaturi si multe ceasuri voroav; asa era de intreg la fire. Iar la statul trupului su era girbov, ghebos, si la cap cucuiat, cit puteai s zici c este adevrat Isop, la cap". ln mijlocul atitor drame ale trecutului romnesc, imaginatia vioaie a cronicarului se opreste, din cind in cind, pentru a ne inftisa cu um or si citeva scene hazlii ale vremurilor sale, ca de pild scena cu sluga lui Raduvod cel Mare, care slujise pe domn din copilrie si care, vzind c stpinul su, ajuns domn, nu-si mai aduce aminte de el, se roag de mitropolit si de boieri s griasc pentru el, fiindu-i slug atita vreme si asteptind in norocul st- pinu-su s fie si el intru oameni. Boierii intervin, si domnul, care cunoastea firea slugii sale dar nu voia s treae peste cuvintul boierilor, il cheam a doua zi si ii d vtjia de divan. Aprozii de divan erau in mare cinste la Radu- vod, imbrcati cu ursinice si cu cabanit de jder si, cind se duceau la vreun boier cu carte domneasc, boierul sta in picioare pin se citea cartea". N-a trecut ins o sptmin de la boieria slugii si a si venit jalb la divan de la niste femei c vtaful de aprozi le-a btut in tirg pe nedrept. Atunci Radu- vod, privind spre boieri, le-a zis: Au nu v-am spus c acest om de boierie nu este. Iar ctre el: Eu, mre, mcar pe boierie n-am apucat a-ti zice, i a poruncit armasului s ia girbaciul si s-i croiasc trei sute de toiege. Pe alocurea, naratiunea cronicarului trece dincolo de hotarele genului istorie si se apropie, prin gradatia interesului si prin puterea dramatic cu care Stie s inftiseze lucrurile, de nuvel si roman. Iat, de pild, ce viu ne inftiseaz scena plecrii din Iasi a lui Gheorghe Stefan si zarva iscat, pe urma lui, la curtea lui Vasile Lupu: Isi trimisse tefan logoftul giupneasa la tar, in pild c o trimite pentru trebile casei; iar el, toema in ziua cind se cint in beseric canonul Sft. Andrei de la Crit, la 8 ceasuri de noapte, gtindu-se Vasilie Vod de beseric, inc nime den boieri nu venise la curte, au minecat s-si ia ziua bun, dindu-i stire de acas c-i este giupneasa despre moarte, cu hirtie scornit. i intrebind Vasilie Vod pe postelnicei eine din boieri este afar, iau spus postelniceii c este logoftul cel mare, dvoreste s ia ziua bun; c
57
i-au venit veste de boal foarte grea a giupnesei. S fie zis Vasilie Vod: ce om fr
58
cale logoftul: stiindu-si giupneasa boleac si a nu o fin ere aice cu sine. i au zis s intre s-si ia ziua bun. Intrat-au Stefan Georgie logoftul cu fata scornit de mare mhniciune, si si-au luat voe s mearg spre cassi. Spun s fie zis Vasilie Vd: s afle lucrul pre voia sa. Nestiutor gindul omului spre ce minestc. Indat, fr nimic zbav, iesau cele cu grij, si nu cu fiece grij au purces indat de olac ; si intr-aceias zi au sosit la Bogdana, la satul su, subt munte: si atunci era si oaste ungureasc, toat cu Kemeni Ianos, pren potice, si oaste munteneasc la Rimna, cu Diicul sptaril. Spun de Vasile Vod c den beseric 1-au lovit ginduri de purcesul logoftului, asa fr ndejde. Si asa, a doua zi dup purcesul lui, au inceput a suna aievea de unguri si de munteni; la care sunet, vzindu-se Ciogolestii cuprinsi si lsati de logoftul cu care-si stiau voroava, au sttut la grij ca aceea, cit pre psitul lor si pre cuttur, eine le-ar fi luat sama, le-ar fi cunoscut indat vina. Ce, mirindu-se cum vor face s fug s-si lse casele, care erau cu totul aice in Iasi, cu greu, si a doua moarte este, si zilele lor sfirsite poate hi, cum zice: s-au apucat de alt indrepttur, scriind un rvas Ciogolea sptaril, la Vasilie Vod, intr-acesta chip: Milostive Doamne, Eu, unui den slujitorii mriei tale cei strini, mincind pinea si sarea mriei tale de attia ani, ferindu-m de osind s nu-mi vie asupra pentru pinea si sarea mriei tale, care o mininc dentr-attia ani, iti fac stire mriei tale pentru Stefan Gheorgie, logoftul cel mare, c-ti este adevrat veclean, si s-au agiuns cu Racoti si cu domnul muntenesc, si sint gata ostile si a lui Racoti si a lui Matei Vod s vie asupra mriei tale: de care lucru adevrat, adevrat s crezi mria ta c nu este intr-alt chip. Si dac au scris rvasul Ciogolea sptaril, au chemat la sine pre Iosaf, egumenul de la Aron Vod, care era pre acele vremi duhovnic tuturor boierilor, si cu ispovedanie giurind pre egumenul s nu-1 vdeasc eine este, si intiiu s arate rvasul lui Iordachi vel vistiernic, apoi la domnie, 1au legat cu mare giurmmt asa s fac. Mirindu-se clugrul de un lucru ca aceia, au mers cu rvasul aceia la Iordachi vistiernicul; care, dac au inteles, si stiind cum s-au sunat aceste si den alte prti, indat au sttut la mare voie rea, ca un om intreg la toat firea. S-au lepdat indat de rvas si au zis egumenului numai s mearg s dea rvasul la domnie. Si au mers si 1-au dat la Vasilie Vod. Si indat ce 1-au inteles, s-au simtit cuprins de primejdie, si au sttut cu mare strinsoare asupra egumenului s-i spuie de la eine au iesit acel rvas. Au sttut dintii clugrul foarte tare, primind si moarte, iar a vdire nu poate, c era dat cu tain de ispovedanie rvasul. Iar dac s-au strins boierii la sfat, si artind clugrului si munca, Vasilie Vod, ca pentru un lucru ca aceia ce se atinge de domnie si de atitea case, deci, luindu-si egumenul si de la vldica Varlaam, ce era pre atunci mitropolit, deslegare, au spus clugrul anume eine au dat rvasul. Si indat chemind Vasilie Vod pre Ciogolea sptaril, i-au spus toate deamnuntul, si cum este si Stefan serdariul tot intr-acela gind si la aceia sfat..." Nici o miscare a personajeior, nici una din acele expresii semnificative
:40
ale lor, care vdesc ceva din adincul sufletului omenesc, nu scap din vedere cronicarului. Viclenia marelui logoft, care vine la curte pe neasteptate, inaintea tuturor boierilor, spre a-si lua rmas bun cu hirtie scornit" c-i este jupineasa bolnav si care intr la domn cu fata scornit de mare mhniciune; bnuiala domnului: din biseric 1-au lovit ginduri de purcesul logoftului, asa fr ndejde ; teama si zbuciumul sufletesc al complicilor, care se vd amenintati cit pre psitul lor fi pre cuttur, eine le-ar fi luat seama le-ar fi cunoscut indat vina; grija marelui boier Iordachi vistiernicul, care se leapd de rvas; fi, in sfirfit, acea admirabil figur a unui clugr din alte vremuri, cu statornica lui credint in sfintenia cuvintului dat la spo- vedanie, care foarte ru au sttut primind fi moarte, iar a vdire nu poate c era dat cu tain de ispovedanie rvasul" fi care cu toate struintele divanului si cu toate muncile grozave cu care era amenintat nu a dat lucrul pe fat decit dup ce i-a dat dezlegare mitropolitul Varlaam toate aceste amnunte caracteristice, povestite concis, dramatizeaz naratiunea, dau viat caracterelor si le fac s se miste sub ochii nostri. Drama prbusirii lui Vasile Lupu se desffur apoi repede, ca un film, cu episoade de un patetism incordat pin la catastrofa final. Figura lui Timuf, cazacul cu firea de hiar slbatic, este luminat din plin. Incptinat, impulsiv fi ranchiunos. Asasineaz pe pisarul polon al socrului su fi umbl cu sabia in min dup Iordache vistiernicul fi Toma vornicul pe care-i bnuia c au fost protivnici cstoriei lui. Domnul ifi fringe mina de ginere ca aceia". Mai bine mort s hie el, decit s hie boierii care-i are la inima sa cu toat credint, la atita grij". Boierii umbl cu sfieal, fi tot pre ascuns. Noaptea, pre poarta despre casele doamnei, veneau la curte." Lupta de la Teleajn e pierdut din pricina lui. Apoi se incepe prada. Jefuiesc mnstirile, bat cu tunurile Dragomirna, rufinind cazacii femei fi fete.., mai ru ca pginii". Gheorghe Stefan ins nu se las. Sub zidurile Sucevei, cazacii sint in mare strimtoare, pieile de pe cai morti frigeau... opincile fi rdcinele mincau". i, in sfirfit, ultimul act al dramei: Timuf e rpus de un glont de tun, pe cind dormea subt cortul su in tranfee, iar Vasile Lupu, silit s prseasc Moldova fi inchis in temnitele Constantinopolului. Presrat cu amnunte pitorefti, cu portrete bine zugrvite, cu descrieri plastice, povestirea lui Miron Costin e limpede, vioaie, captivant. Comparatii sugestive (domnii care infrunt urile ca fi' copacii cei mai inalti, care mai multe vifore fi mari vinturi sprijinesc"; Racoti in cumpna vietii ca cel ce se ineae fi de sabie goal se prinde"); proverbe plastice (Banii rscolesc in lume imprtiile fi mari cetti surp, cum zice un cuvint lefesc: sula de aur zidul ptnmde; sau vorbind de rivalittile dintre Matei Basarab fi Vasile Lupul: zece dervisi pe un covor pot incpea, iar doi imprati intr-o far nu tncap); expresiuni pline de prospetime luate din materialul concret al limbii (au luat ctmpii; nu era copt in virsta sa; umbla cu capul a mtn; soarele era mai sus de trei, patru sulite; pe vremea secerei) toate acestea laolalt dau stilului su un colorit viu fi o savoare deosebit. Chiar intorsturile frazei, defi modelate dup sintaxa latin dup cum se va vedea mai pe larg la sfirfit, cind vom studia in bloc aportul cronica41
DE NEAMUL MOLDOVENILOR, DIN CE fAR la Miron Costin un rilor la formarea limbii literare isi au AU ESIT STRMOSII LORritm al lor particular. A doua oper important a lui Miron Costin este scrierea intitulat de Koglniceanu Cartea pentru desclecatul dintii al trii Moldovei si neamul moldovenesc, iar de regretatul C. Giurescu, care observ c titlul acesta dat de Koglniceanu nu concord cu cel original al autorului, De neamul
moldovenilor, din ce tar au esit strmosii lor.
Data. Data cind a fost compus aceast scriere chestiune de caie este legat o problem interesant privitoare la evolutia personalittii literare a cronicarului este nesigur. Originalul lui Miron Costin s-a pierdut sau ca s fim prudenti fat de surprizele pe care ni le scot din cind in cind la iveal arhivele si bibliotecile trilor invecinate nu s-a descoperit pin acum. Toate copiile ajunse pin la noi, mcepind cu cea mai veche, din 1712, nu cuprind nici in titlu, nici la sfirsit, nici o indicatie de dat. Singurele stiri pe care ni le d cronicarul insusi in Voroava ctre cititori, cu care isi incepe letopisetul de la Aron-vod inainte, sint vagi si dau nastere la interpretri diferite. Iat ce putem afla de la insusi cronicarul in aceast privint: Fost-au in gindul mieu, iubite cetitoriule, s fac letopisetul trii noastre Moldovei din desclecatul ei cel dintiiu, carele au fost de Traian impratul, si urzisem si inceptura letopisetului; ce sosir asupra noastr cumplite aceste vremi de acmu, de nu stm de scrisoare, ce de grije si suspinuri. Si la acest fei de scrisoare gind slobod si fr valuri trebuiaste, iar noi privim cumplite vremi si cumpn mare pmintului nostru si nou. Deci priimeiste aceast dat atita din truda noastr, ca s nu se uite lucrurile si cursul trii, de unde au prsit a scrie rsposatul Ureche vornicul... cu aceast fgduint, c si letopisetul intreg s astepti de la noi, de vom avea zile si nu va fi pus prea vesnicul sfat a puternicului Dumnezeu, trii acestia tenchiu si soroc de svirsire. Fgduint dat de cronicar in aceste rinduri n-a putut-o indeplini, cci dac Dumnezeu s-a indurat si n-a pus soroc de svirsire de sfirsit trii sale, zilele lui au fost tiate brusc in tragedia din 1691, prin uneltirile viclene ale vrjmasilor. Surprins.astfel de moarte la virsta de 58 de ani, el n-a putut pregti acel letopiset intreg, de la desclecatul dintii pin in vremurile sale. Din toat strdania lui au rmas numai dou fragmente: letopisetul trii de la Aron-vod pin la Dabija si cartea De neamul moldovenilor. Aceasta din urm este ins o lucrare neterminat, dup cum se vede bine din analiza interna a textului. Intr-un loc cronicarul trimite la capul adic capitolul care va scrie de graiul acestor tri si in care intentiona s arate c si limba este dovad c in graiul nostru pin astzi sunt cuvintele unele latinesti, iar altele italienesti. Acest capitol la care trimite Miron Costin n-a fost scris si tot astfel a rmas nescris si incheierea din capitolul al V-lea. in care voia s arate de legea crestineasc, de unde au luat-o. Caracterul acesta fragmentar al operei a indrepttit pe regretatul C. Giurescu s cread c Miron Costin in pasajul din Voroav in care, dup ce arat c a avut in gind s scrie letopisetul Moldovei de la desclecatul cel dintii spune c urzise si inceptura letopisetului, fcind prin aceasta aluzie la Cartea pentru mtiiul desclecat. Inceptura letopisetului, pe care
42
cronicarul insusi spune c o urzise, este, dup Giurescu, cartea De neamul moldovenilor. a este intr-adevr neterminat si astfel anterioar cronicii. Ins din predoslovia, adic din prefata cu care-si deschide cartea, precum si din planul si factura operei De neamul moldevenilor, rezult c aceasta scriere are un caracter independent; nu este inceputul unui ietopiset, ci o monografie de sine stttoare, cu o tendint polemic, destul de dar exprimat, menit s rstoarne basna lui Simion Dasclul si s lmureasc originile neamului, atit de intunecate in Moldova timpului su. Unele aluziuni la o convorbire pe care cronicarul a avut-o in Iasi cu un episcop italian, pe care P.P. Panaitescu il bnuieste a fi Vito Pilluzo, numit episcop de Buzu abia in 1679, dovedesc c opera a fost scris dup intoarcerea din exilul polon, adic dup 1686. La aceste argumente aduse de P. P. Panaintescu, trebuie adugat si faptul c autorul semneaz predoslovia: Miron Costin carele am fost logoft mare in Moldova, cuvinte ce nu cred c au fost interpolate posterior de copisti, intrucit n-aveau nici un interes s fac acest adaus. Or, din biografia pe care am schitat-o in capitolul precedent, s-a vzut c Miron Costin a ajuns logoft mare in 1677; pe la inceputul lui 1678 a fost scos din logofetie de Antonie Ruset; dar in anul imediat urmtor el este din nou ridicat de ctre Duca-vod la rangul de mare logoft, functie pe care o pstreaz pin in 1684, cind emi- greaz in Polonia si cind pierde pentru totdeauna marea logofetie. Dac el iscleste predoslovia crtii: Miron Costin carele am fost logoft mare in Moldova, mseamn c a scris-o cel putin dup 1678 si foarte probabil dup 1684. Cu aceast virst oarecum inaintat la 1686 Miron Costin avea 52 de ani cadreaz dealtfel si unele pasaje din introducere, ca: Eu, iubite cetitoriule, niceri n-am aflat nici la un istorie, nici latin, nici leah, nici ungur, $i viata mea Dumnezeu stie cu ce dragoste <era> pururea la istorii, iat si pin la aceast virst acum si slbit. Aceste ultime cuvinte nu pot fi deci nici ele o interpolare, cum credea Giurescu, cci nu se vede ce anume ar fi putut indemna pe un copist s le introdue in textul predosloviei. ln sfirsit, planul, compozitia si stilul lucrrii dovedesc indeajuns c avem a face cu o oper de maturitate a unui scriitor format, cu o producere tirzie a urzelii inceputurilor. Originalul operei, dup cum spuneam la inceput, s-a pierdut sau nu a fost inc descoperit. Textul ni s-a pstrat in 18 manuscrise, dintre care cel mai vechi se afla inainte de rzbo'i in Biblioteca imperial din Petersburg si a fost copiat probabil de Axintie Uricarul, pentru Nicolae Mavrocordat, in 17121713. Aceast copie este nu numai cea mai veche din cele cunoscute pin acum, dar in acelasi timp si cea mai apropiat de originalul lui Miron Costin. ln afar de versiunea acestui manuscris, se mai cunoa^te inc o a doua versiune, pstrat in manuscrise mai noi, care pe de o parte este defectuoas, pe de alta sporit cu interpolri in capitolul V si cu alte dou capitole adugate de unui din fiii lui Miron Costin - care anume din ei nu s-a putut preciza, Ptrascu sau mai probabil Nicolae Costin. Aceste adausuri au fost fcute cu intentia de a complet si a rectifica afirmrile
43
tatlui. NEAMUL MOLDOVENILOR, DIN CE fAR AU ESIT STRMOSII LOR DE Regretatul C. Giurescu a publicat, intr-o editie critic, textul manuscrisului din Petrograd, copiat in 17121713 de Axintie Uricarul text care se apropie mai mult de prototipul pierdut. La acest manuscris, luat ca baz, a adaugat variantele din celelalte manuscrise, precum si adausurile din versiunea a doua, publicate cu caractere mrunte (petit). E cea mai buna editie critic a operei lui Miron Costin, editie de care ne folosim si noi in analiza literar ce facem. Scrierea lui Miron Costin este o oper polemic. Ea este menit s spulbere legenda pus in circulatie de Simion Dasclul, dup care neamul romnesc s-ar trage din tilharii trimisi de la Roma In ajutorul craiului Laslu. Miron Costin isi ddea ins bine seama c in Moldova timpului cunostintele despre daci fi romani dac existau erau cu totul vagi fi confuze. Scopul operei lui este s probeze c noi ne tragem din coloniftii romani. Dar pentru ca ideea unei asemenea obirfii glorioase s aib intre contimporanii si tot rsunetul cuvenit, autorul are nevoie de trei capitole initiale: unui in care s se lmureasc in ce parte a pmmtului se afl Italia din care a venit Traian cu coloniftii romani; un al doilea in care s se expun pe scurt istoria romn fi s scoat in relief mrimea fi puterea imprtiei romane, si, in fine, al treilea capitol consacrat strmofilor daci care au stpinit meleagurile noastre pin la epoca cuceririi romane. Dup aceste notiuni preliminare, cronicarul intr in miezul problemei: cucerirea fi colonizarea Daciei. Traian, pe care Miron Costin il ftie c era de neamul su spaniol", urcindu-se in scaunul imprtiei fi nemaiputind suporta decderea, slbiciunea, la care ajunsese imperiul, a afezat veniturile" statului fi apoi, indata s-au apucat de oaste impotriva tuturor care iefiser de sub ascultarea imprtiei''. ln fruntea acestora stteau dacii, care, inc din zilele lui Domitian, luau bir din vistieria Rimului, pentru ca s nu strice trile imprtiei cu przi. Stringind o oaste de 600.000 de oameni, a purees din Italia spre prtile Dunrii, pe la anul 120 poate ins s fie o grefeal in manuscris, deoarece in numerotatia chirilic 102 se poate confunda ufor de 120 : pB pK. Deche- val, cum il numefte Miron Costin, trecind cu oftile sale Dunrea, i-a iesit inainte in trile Misiei pe care cronicarul le identific cu Dobrogea fi intr-un rzboi crunt a fost infrint. Dup aceast izbind, Traian a ajuns cu oftile la apele Dunrii, unde, adunind din toate acele prti fi olate" lucrtori, au zidit acea mare minune a veacurilor": turnuri cu pod de piatr peste Dunre, cruia cu ochii noftri am privit pragurile, prin apa limpede a Dunrii, cind am mers cu Dabija Vod, cu oftile, la Uivar". Dup gtirea podului, Traian a trecut cu toat oastea in limanurile noastre fi a zdrobit pe daci intr-un rzboi crincen, in care insufi craiul Decheval" a pierit. Din expunerea fcut pin aci, s-a putut observa c Miron Costin confund cele dou rzboaie ale lui Traian cu dacii intr-unul fi c strmut primul rzboi in Dobrogea. Aceste confuzii fi altele, pe care le vom vedea, au fcut pe Koglniceanu s spun in prima editie a Letopisetelor c in
44
aceast bucat, Miron este mai mult decit slab in privirea cunostintelor clasice. Jude- cata este cam aspr, fiindc, dup cum vom vedea indat, confuziile se datoresc in parte si izvoarelor ce i-au stat la indemin. Dup cderea lui Decheval, neamurile dacilor s-au risipit. Populatia care a rmas pe loc in Muntenia si Moldova, prostime si trani, toat a scos-o Traian de pre aceste locuri peste munti, in Ardeal, unde se retrsese si cpeteniile dacilor cu casele lor". Pe meleagurile rmase libere de locuitori, de la Carpati si Dunre pin la Nistru si la Marea Neagr, adic in Tara Romneasc si Moldova, Traian a adus din Italia colonistii romani, csasi si osteni. Asemenea colonii romnii obisnuiau s fac pretutindeni, cci este plin lumea de tri desclecate cu colonii romane, si la Asia, Anadolul, si la Africa, barberii, si la Hispania, si frantoji si la Rumele, in trile grecesti, un neam ce le zicem cutovlahi, colonia Rimului este". Miron Costin are astfel idee si de originea romn a aromnilor, dar, la epoca in care seria, notiunile despre ei, ca o ramur din tulpina cea mare a latinittii orientale, erau vagi. Cronicarul explic apoi obiectiunea pe care ar ridica-o cititorii si: de unde atita multime de oameni si atitea tri desclecate numai din Italia? El incepe prin a reaminti marea intindere a imprtiei romane, care cuprindea toat lumea de la apus si aproape tot rsritul. Din cele mai indeprtate colturi ale imperiului curgeau spre Italia si spre Roma valuri de populatie. Cind Italia se umplea de oameni, de nu mai biruia pmintul cu hrana lor, scoteau cu sorti locuitori din orase si sate si-i strmutau in provinciile imperiului cu populatie mai rar sau in trile cucerite, unde le imprteau pminturile si intemeiau colonii, asezindu-i alturi de ostasii btrini, veteranes. Ajuns aci, Miron Costin se opreste o clip asupra basnei scornit de Simion Dasclul, c rdcina neamului nostru se trage din temnitele Rimului, pentru a o spulbera prin urmtoarele argumente hotritoare: 1. Imposibilitatea de a aletui o armat asa de numeroas si de a coloniza o tar asa de intins, punind temeliile unui neam, cu tilhari scosi din inchisoare: Din temnite cu sutele de mii de oameni, unde s-ar afla? Sapoi femei iar atitea tilhrite?" 2. Anacronismul pe care e intemeiat intreaga legend: Deci unde este si cit vac este, cind au venit Traian pe aicea si cind s-au btut Laslu craiu] unguresc cu ttarii? Intre Traian si Laslu craiu, opt sute de ani sunt." 3. Numele pe care il poart pin astzi urmasii colonistilor romani. Dup colonizare, provincia cucerit a fost imprtit, din punct de vedere administrativ, in Dacia superior si Dacia inferior si, sub acest nume de Dacia, multi istorici si geografi contimporani cu Miron Costin numeau trile noastre. Poporul ins, norodul cum zice cronicarul nu s-au schimbat numele su, ce tot romanus, apoi cu vremea si <dup indelungate) veacuri, romni pin astzi. Trile megiese tiu c neamul nostru a venit din Italia, fiindc italienilor le zic vloh, tot astfel si nou ne zic vlahi, fiindc din Italia impratul Traian a pornit fr numr multime de norod si 1-a asezat in aceste tri ale Daciei vechi. 4. In sfirsit, ca o mrturie peste veacuri tritoare" de isprvile
45
impra-NEAMUL MOLDOVENILOR,inconjurat aceast parte de lume si a DE tului Traian, care a DIN CE fAR AU ESIT STRMOSII LOR desclecat neamul, semintia si limba noastr", st santul Troianul, spat de ostenii lui in vesnic pomenire", ineepind din Muntenia si trecind peste Siret, Prut, Nistru, Nipru pin la Don. ln capitolul al V-lea, autorul, continuind argumentarea romanittii neamului, revine asupra numelui etnic de romn, care st ca un temeiu vechi necltit", pentru a explica, in lumina pe care o poate aduce, celorlalte neamuri, numele Moldova, de la apa Moldova, si Muntenia, de la munte sau de la Olt crede cronicarul - fiindc lesii zic muntenilor, molteni. De la numele etnic, Miron Costin trece la o nou dovad: portul, care nu este tot asa de concludent ca numele fi limba o recuncaste cronicarul insusi cci portul stttoriu ca numele si limba nu este". Totusi, unele particularitti ale portului romnesc, in special jrcltmintea tranilor nostri, opincile, inftiseaz dup cum observase mai inainte Laurentiu Toppeltin o mare asemnare cu incltmintea ostafilor rcmani. Capitolul al V-lea nu este ins terminat. In manuscrise el are titlul De numele neamului acestei tari si de portul si de legea crestineasc, de unde au luat. Argumentul pe care Miron Costin dorea s-l scoat din religia crestin a neamului nostru nu este expus in nici unui din manuscrisele ce ni s-au pstrat si desigur c n-a fost scris, cronicarul fiind surprins de moarte. Aceast oper a lui Miron Costin, ca s poat fi judecat din punctul de vedere al originalittii ei, trebuie s-i cercetm mai Intii izvoarele. Miron Costin ne d el insusi o list de izvoadele, de istoricii pe care i-a consultat: Dion, Evtropie, Carion, Cavatie <Covacciosus>, Bonfin ungur si Toppeltin de Medias", la care adaug o a doua list de historicii lesesti cari au scris de lucrurile Moldovei": Dlugos, Crommer, Stricovskii, Piaseskii vldicul de Premisla, Martin Pascovskii, Bilskii <Bielski>". Regretatul Giurescu si, dup el, P. P. Panaitescu au artat cu citate paralele c Miron Costin a cunoscut cronicarii poloni pe care-i citeaz. Giurescu sustine c, in ce privefte cronicarii latini fi unguri citati, Miron Costin nu i-a utilizat direct, ci din opera scriitorului sas Lorenz Toppeltin, din care el tradusese in tineretea sa partea a Il-a: Revolutiones seu occasus Transsylvanorum, sub titlul Istoria criei ungur esti. Opera lui Toppeltin o crticic mic in 8 a aprut in 1667, la Lyon, sub titlul Origines et occasus Transsylvanorum, si expune originea, obiceiurile si portul nationalittilor din Transilvania. Ea cuprinde, pe ling multe lucruri bune pentru timpul su, si o larg parte de fantezie, mai ales privitor la originea popoarelor. Astfel, de exemplu, pretinde c sasii se trag din sciti. Despre originea romnilor din Ardeal, in opera lui Toppeltin se gseste un scurt pasaj in care se pomeneste de luptele lui Traian cu dacii, de cucerirea fi colonizarea Daciei, de asemnarea dintre incltmintea romnilor fi incltmintea ostafilor romani. Miron Costin imprumut citeva mici pasaje din Toppeltin, dar are totdcauna grija ca cel mai scrupulos istorie modern s citeze sursa: St impotriv... Topeltin din Medias, anume zicind...", sau caut ce serie de portul romnilor iscusitul istorie Lavrentie Topeltin din Medias. Cuvintele lui ti le isvodesc..." In opera lui Miron Costin sint ins capitole intregi care lipsesc din Toppeltin, dar de care cronicarul nostru avea neaprat nevoie pentru a introduce pe cititorul su moldovean in problema afa de interesant pentru el a
46
inceputurilor neamului su. In afar de stirile imprumutate din Toppeltin si din cronicarii poloni, Miron Costin a mai pus la contribute cunoftinte istorice si geografice, precum fi reminiscence din cultura sa clasic dobindit in scolile umaniste ale Poloniei. Astfel, vorbind de inceputurile Romei, el red traditia virgilian a fundrii Romei, iar intr-alt loc expune legenda sinuciderii Lucretiei 1, aproape cuvint de cuvint dup Titus Livius (cartea I, cap. XLVIII). In opera lui Miron Costin se gsesc si erori. Ideile gresite c sasii se trag din geti, c secuii sint sciti se regsesc ins si la Toppeltin; ideea c litvanii se coboar dintr-o colonie romn, care a fugit din Italia fi s-a asezat pe frmurile Balticei in timpul lui Nero, este o idee pe care Miron Costin a imprumutat-o din cronicarii poloni Paszkowski, Bielski fi Matei Stryikowski. O bun parte din grefelile pe care le gsim in opera lui Miron Costin se explic dar prin stadiul in care se afla pe acea vreme istoriografia popoarelor vecine. Trecind peste confuziile fi grefelile ce nu sint atit ale lui, cit ale timpului Sn care a scris, ceea ce ne intereseaz pe noi, cei de astzi, in opera lui Miron Costin, este claritatea, relieful fi mai ales cldura cu care, pentru mtiiasi dat in cultura noastr, marele boier moldovean pune problema latinittii neamului. De la primele rinduri cronicarul izbutefte s ne prind fi s ne inlntuie atentia prin forma de o rar frumusete literar in care ne inftiseaz motivele care 1-au indemnat s scrie: greutatea problemei fi lupta luntric prin care a trecut pin cind, in cele din urm, biruit-a gindul: Inceputul trilor acestora fi a neamului moldovenesc fi muntenesc si ci|i sint in trile ungurefti cu acest nume romni pin astzi, de unde sint, fi din ce semintie, de cind fi cum au desclecat aceste prti de pmint, a scrie mult vreme la cumpn au sttut cugetul nostru. S incep osteneala aceasta dup atitea vacuri de la desclecatul trilor dintii, de la Traian impratul Rimului, cu citeva sute de ani preste mie trecute, se sparie gindul. A lsa iarf nescris, cu mare ocar infundat neamul acesta de o sam de scriitori, este inimii durere. Biruit-au gindul s m apuc de aceast trud, s scot lumii la vedere feliul neamului, din ce isvor si semintie sint lcuitorii trii noastre Moldovei, Jrii Muntenefti fi romnii din trile ungurefti, cum s-au pomenit mai sus, c tot un neam fi odat desclecati sint." Este de admirat cu cit art literar ftie s infring tiparele obisnuite ale limbii, pentru ca s adapteze ritmul frazei la frmintarea sufleteasc; eum subliniaz fiecare nuant a cugetrii, asezind inainte, pe primul plan, motivele cumpnirii, lsind la sfirfit ideea principal (mult vreme la cumpn au sttut cugetul nostru... se sparie gindul... este inimii durere"), pin cind izbucnefte deodat, desctufat, hotrirea: biruit-a gindul. Mircn Costin se vdefte si in aceast oper a lui o fire cald fi comunicativ care pstreaz necontenit contactul cu cititorul su. Un minunat causeur", dintre toti boierii Moldovei cel mai de treab la voroav" cum ni 1-a prezentat Neculce. Scoborindu-se la nivelul de intelegere al cititorilor si moldoveni, introduce trei capitole initiale pentru
1 Editia Giurescu, p. 2122. 47
a-fi lmuri unde vine Italia, careCE fAR AU ESIT STRMOSII LOR imperiului DE NEAMUL MOLDOVENILOR, DIN a fost intinderea fi puterea roman, cine au fost strmofii noftri daci. E un tip vizual, care transforma abstractiunile in imagini concrete. Iat de pild ce plastic ne red notiunile abstracte de punct cardinal si de distant geografic: Tara Italiei de aicea de la noi derept spre apusul soarelui este, nu asa deprtat de tara noastr, c de la Belgradul, carele il stim mai toti c este pe Dunre, unde cade apa Savei in Dunre, negutitoreste mergind cale de...1 zile este pin la Venetia. Si Venetia este pe pmintul Italiei". Tot atit de concret este prezentat si descrierea Italiei, o tar pe care n-o vzuse: Este tara Italiei plin, cum se zice, ca o roclie de cetti si orase iscusite; multime si desime de oameni, tirguri vestite, pline de toate bisugurile. Pentru mari iscusenii $i frumusetri, pmintului aceluia i-au zisu-i raiul pmintului, Italia, a cruia pmint, orasele, grdinile, tocmelile la casele lor, cu mare desftciune traiului omenesc, n-are toat lumea. Vzduh supt ceriu blind, voios si sntos; nici clduri prea mari, nici erni grele. De griu, vinuri dulci si usoare, untdelemn, mare bisug, si de poame de tot feliul: chitre, nramze, almii si zahr", si, dup ce descrie mai departe caracterul poporului, incheie descrierea cu o adevrat apoteoz: Aceia tar este acum scaunul si cuibul a toat dasclia si invttur. Cum era intr-o vreme Athina la greci, acmu Padova in Italia si de alte iscusite si trufase mesteresuguri" (se gindeste desigur la arta italian). Ceea ce constituie farmecul literar al operei lui Miron Costin este strlucirea stilului in care se strvede, pe de o parte sinceritatea adinc $i convingerea nezdruncinat in adevrul pe care il expune, iar pe de alt parte duiosia sentimentului national, care vibreaz la fiecare pagin aproape, aci incl- zindu-se de mretia originii romane: Caut-te dar acmu, cetitoriule, ca intr-o oglind si te priveste de unde esti, lepdind de la tine toate celelalte basne, eite unii au insemnat de tine, de nestiint rtciti, altii de zavistie, care din lume intre neamuri n-au lipsit niceodat..."; dincoace revrsindu-se intr-o simpatie comunicativ, cind vorbeste despre Grigore Ureche, inaintasul su in ale istoriei: Laud osirdia rposatului Ureche vornicul, care au fcut de dragostea ^rii letopisetul su... c numai lui de aceast tar i-au fost mil s nu rmiie intru intunerecul nestiintei ..."; dincolo izbuenind intr-o ironie caustic impotriva interpolatorilor: Pre acest Simeon Dasclul, Istrati Logoftul 1-au ftat cu basnele lui, si Misail Clugrul de la Simeon au nscut, cela fiu, cestalalt nepot. Cu acest nationalism se imbin, intr-un tot armonic, un accent de btrineasc si familiar sftosenie, in care pare c o und discret de infrtire porneste din sufletul boierului crturar ctre cititorul necunoscut: Puternicul Dumnezeu, cinstite iubite cetitoriule, s- î druiasc, dup aceste cumplite vremi a anilor nostri, cindva si mai slobode vacuri, intru care, pe ling alte trebi, s aibi vreme si cu cetitul crtilor a face iscusit zbav, c nu este alta si mai frumoas si mai de folos in toat viata omului zbav de cit cetitul crtilor...", sau finalul predosloviei: Ceteste cu sntate aceast a noastr cu dragoste osteneal, de toate fericiri- si daruri de la Dumnezeu voitoriu, Miron Costin..."
1 Lacun in text. 48
Ideea originii romane, pe care Miron Costin a sustinut-o cu atita relief fi cldur, a avut un puternic rsunet in cultur noastr veche. Ea a fost reluat, cu mult eruditie, e drept, dar nu si cu mai mult pasiune, de Nicolae Costin si Dimitrie Cantemir in Moldova si de stolnicul Constantin Cantacu- zino in Muntenia. Ea era dealtfel asa de scump cronicarului, incit el a mai dezbtut-o in alte dou opere, scrise in limba polon.
:
ln epoca in care polonii luptau pentru crestintate sub zidurile Vienei, Miron Costin a scris dou opere in limba polon una in proz, alta in versri menite s dovedeasc latinitatea neamului su, pe care vitrege imprejurri politice il sileau s urmeze steagurile turcesti impotriva crestinilor. Desi aceste opere nu fac parte din literatura romneasc, totusi, pentru intregirea personalittii literare a cronicarului si pentru cunoasterea adineit a ideor lui despre romanitatea neamului, ne vom opri pe larg si asupra scrierilor lui in limba polon. Prima, scris in proz, poart titlul: Chronica ziem Moldawskich y Multanskich, sau in romneste: Cronica Trii Moldovei si a Munteniei, si este redactat intr-o polon : ne incredinteaz Bogdan foarte corect si chiar frumoas pentru un romn care nu fusese intre poloni de multi ani si care, in tara lui, avea de bun seam putine ocaziuni s citeasc si s vorbea&c aceast limb". Cronica incepe cu o scrisoare ctre comisul coroanei polone, care dup pretioasele indicatii date de dr. Eugeniu de Barwinski, in editia latin a cronicii lui Miron Costin, publicat de Comisia istoric a Romniei este Marcu Matczynski. Acesta, desi iesit dintr-o familie srac, totusi prin calittile sufletesti a atras din copilrie simpatia si s-a bucurat de prietenia regelui loan Sobieski, ajungind s ocupe in stat demnitatea de mare comis al coroanei. Marcu Matczynski a indeplinit aceast functie intre 16761683; deci opera.lui Miron Costin este scris in acest interval de timp. Din felul cum vorbeste in scrisoarea adresat marelui comis: Socot de o deosebit fericire a mea c o parte a cronicii mele despre tara Moldovei, inainte de a iei la lumin in Moldova, va ajunge in miinile unui brbat atit de mare, in urma cererii unei persoane cu care domnia-ta stii foarte bine in ce strinse legturi am fost totdeauna", se vede dar c aceast oper nu este alctuit pentru marele comis, ci pentru altcineva, pentru un brbat atit de mare", care i-a cerut aceste informatii printr-o alt persoan, cu care el a fost totdeauna in strinse legturi. Aceast persoan dac nu este. printr-o figur stilistic insufi Marcu Matczynski, este atunci solul polon loan Gninski, care, dup cum s-a vzut mai sus, a fost trimis in 1677 la Poart, pentru confirmarea pcii turco-polone. Miron Costin era atunci mare logoft la curtea lui Antonie Ruset. Pe timpul petrecut de solia polon in Iasi, Miron Costin a fost in cele mai strinse legturi cu Gninski; isi trimiteau reciproc daruri; la plecare, logoftul si fiii si intovrsesc clri pe sol. E probabil c pe timpul sederii sale in Iasi, loan Gninski s fi cerut lui Miron Costin informatiile despre Moldova, pe care acesta le trimite prin Marcu Matczynski, spre a ajunge in miinile unui brbat atit de mare".
:
CRONICA JRII MOLDOVEI $1 A MUNTENIEI
49
Acest brbat atit de mare DIN CE fAR AU ESIT STRMOSII LOR DE NEAMUL MOLDOVENILOR, poate s ii fost insusi regele loan Sobieski, cruia boierul nostru ii dedic mai tirziu si o poem in versuri, de care ne ocupm in capitolul urmtor. Lucrarea este alctuit din 19 capitole, dintre care primele cinci au un caracter istorie, pe cind celelalte au un caracter lingvistic, etnografic fi geografic. Prtile operei nu se imbin ins intr-un tot unitar; trecerea de la unele capitole la altele se face brusc; citeva dintre eie contin o simpl insirara de nume proprii. Exceptind partea de istorie, care aletuieste intradevr un bloc intreg .si despre care autorul spune c este fericit c va ajunge in miinile unui brbat atit de insemnat, inainte de a vedea lumina in Moldova; restul capitolele finale cu informatii etnografice fi geografice neinche- gate bine intre eie si reduse uneori la o simpl list de nume proprii, fac mai mult impresia unor anexe, adugate pentru a satisface curiozitatea fi a rspunde, poate, unor informatiuni cerute. In primele cinci capitole, autorul inftiseaz istoria poporului romn de la origine pin la al doilea deselecat, avind ins ca idee central chestiunea latinittii neamului. Incepe cu primii locuitori ai tinuturilor romnesti, dacii, pe care autorul, dup conceptia istoric a vremii lui, ii crede a fi de aceeasi rasa cu ttarii. Povesteste pe scurt invazia dacilor in tinuturila romane de la sudul Dunrii: Misia, Tracia, Iliria; ridicarea podului peste Dunre; luptele lui Traian cu dacii, cderea lui Decebal fi colonizarea Daciei. Dup ce povesteste mai departe cum Traian a ridicat in Dacia cetti pe cars le-a umplut cu soldati, asezind in eie domini, de unde numele pe care il poart zice el pin azi principii romni, expune repede campania lui Traian in Asia fi incheie primul capitol cu moartea lui Traian in Egipt, la 120. In capitolul al II-lea se ocup de valul lui Traian, care este cel dintii semn de granit" ridicat de cuceritorul Daciei dup asezarea romnilor in aceste prti. Trece apoi la cettile intregi sau ruinate din Moldova. Uneis ar fi, dup el, foarte vechi, zidite de daci, ca de pild: Hotinul sau CetateaAlb, unde a triat bietul Ovidiu, poetul surghiunit pentru niste versuri necunviincioase. Despre altele, ca de exemplu Suceava, Neamtu, Tighina, spune c nu se poate sti dac sint din vremea dacilor sau a romnilor. Despre citeva, ca bunoar Turnul lui Neoptolem de pe apa Coglnicului fi Ttar- Bunar, crede c ar fi fcute de bizantini. Toate ins au fost refcute si inconjurate cu ziduri de domnii moldoveni, mai ales de vestitul domn, btrfnul tefan Vod. Dup aceste mici digresii, autorul, reluind in capitolul IV firul istorie, povesteste cum, la 100 de ani dup colonizare, impratul Adrian, neputind opri invaziile barbarilor, a surpat podul de pe Dunre. Colonistii romani, nemaifiind in stare a se impotrivi singuri, s-au retras, unii peste Dunre, inspra Italia, altii in Maramuref, in mijlocul muntilor, sau in masivul Carpator de la izvoarele Oltului. Invaziile au dinuit 1000 de ani. Dintre popoarele nvlitoare, numeste, dup Atila fi ordiile sale, pe sloveni, si, in sfirfit, pe unguri. Acestia au trecut muntii, s-au luptat cu romnii fi i-au supus. Romnii se aflau sub unguri cind nvlir ttarii, care se intinseser pin in Ardeal, peste unguri. Laslu^ craiul unguresc, nemaiputind suferi pe ttari, strinse oaste, ii alung din Ardeal, ii urmri peste munti fi-i btu din nou crincen, mai jos de
50
Roman, Aci intercaleaz legenda eponim a Siretului, pe care o cunoastem de la Simion Dasclul. Laslu, vzind pe ttari dlnd buzna in Siret i inecindu-se, a zis: Seretem, seretem!" (Asa-mi place, asa-mi place!); de aci numele Siretului. Dup aceasta infringere, ttarii se retraser mai departe in cimpii, iar pe locurile de sub munte coborir romnii: mai intii muntenii cu domnul lor, Negru-vod, $i apoi moldovenii din Maramures cu domnul lor, Drago^-vod. Dup aceast parte istoric, urmeaz dou capitole in care ni se explic numele poporului fi al trilor romnesti. Ideile ne sint cunoscute din analiza pe care am fcut operei De neamul moldovenilor. Romnii se numesc intre ei cu numele strmofilor romani. Cind vrei s intrebi pe cineva dac stie moldoveneste, ii zici: ftii romnefte? tot atit cit: sris romanice? Strinii ii numesc cu acelasi nume cu care numesc si pe italieni, recunoscind astfel latinitatea poporului romn. Teoria c numele de vlah vine de Ia Flaccus, hatmanul rimlenilor, o respinge i aci ca fiind poveste. Explic apoi numele Munteniei de la muntean, adic podgcrean", tara muntenilor, fiindc desclectorii sttuser atita vreme in munti. Pentru a lmuri numele Moldovei, reia, dup Ureche, legenda lui Dragos fiul unui dominus din vremurile vechi care, luindu-se dup un zimbru, 1-a ucis, i-a pus capul spre amintire intr-o teap, ling riu, si de aci cel dintii sat, intemeiat de ei, se cheam pin astzi Bourenii". Dup numele ctelei si-a luat mai intii numele riul Moldova, nume ce s-a extins apoi asupra trii intregi. Despre numele Basarabiei nu are $tiri; n-a putut afla cu nici un chip de unde s-fi fi luat inceput aceast numire", dar o pune in legtur cu familia domnitoare din Muntenia, a Basarabilor, pentru a explic de unde s-a luat cel ce a scris mai intii despre Basarabia: c aceasta ar fi tara munteneasc. Dup ce lmureste mai departe marea din pecetea domneasc a celor dou principate romnefti, zimbrul in Moldova si corbul in Muntenia, si dup ce arat titlurile vechi ale domnilor din hrisoave, trece, in dou capitole deosebite, la limb i religie, insistind cu acest prilej asupra obirsiei romane, pentru ca apoi s incheie lucrarea prin citeva note descriptive, cu caracter geografic: despre judetele Moldovei, despre tinuturile luate de turci de la Moldova (Chigeciul, Chilia si Cetatea-Alb), despre înuturile Munteniei si, in sfirsit, despre riurile i orakele din ambele tri. Desi aceste notite geografice sint prea sumare, uneori reduse la o simpl insirare de nume proprii, totufi ele sint interesante pentru istoricul i geograful de azi, fiindc ne ajut s reconstituim imprtirea administrativ de altdat, ca de pild: judetul Scuieni din Muntenia, care venea pe ling Rimnic: oraê de odihnioar, azi deczute in stare de sate, ca, de pild, Cernetul, care la inceputul veacului trecut era inc resedinta judetului Mehiedinti, dar care a deczut dup ridicarea Turnu-Severinului; tot astfel orasele Corntelul (poate cel din Dimbovifa) si Grdistea din Muntenia; sau, in Moldova, Piscul, azi sat in judetul Covurlui. ln intregul conceptiei lui Miron Costin despre problema romanittii neamului, opera aceasta inftiseaz un interes deosebit, fiindc nicieri in alte lucrri ale sale chestiunea latinittii limbii nu este dezbtut mai pe
51
larg i trtat cu mai mult reliefCE fAR AU ESIT STRMOSII LOR aceast oper DE NEAMUL MOLDOVENILOR, DIN ca aci. Un intreg capitol din este consacrat limbii, luat ca mrturie a descendentei romane. Dovada cea mai vdit despre obirfia acestui popor zice el este limba lui", care a pstrat pin astzi factura latin. Desi, in cursul veacurilor, limba s-a corupt fi a imprumutat numeroase elemente din limbile popoa,- relor invecinate-mai ales de la slavi, mai putine de la unguri si turci totusi temeiul vorbirii este pin astzi din limba latin". Si pentru a invedera aceasta, el da o list de 87 de etimologii (57 substantive, 30 verbe), unele nu tocmai ufoare, dar toate exacte, precum: .. supercilia = sprincene .
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI.................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV....................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV. 43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR..............52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV.....................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI..................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI....92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE.....128 LITERATURA HAGIOGRAFIC......................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU ...........................................150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL...............................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB....................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA....................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA...........180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ...................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU...........................213 CRONOGRAFELE.................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL....11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO..........110
52
LITERATURA RELIGIOAS........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..........161 STOICA LUDESCU...........................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU..............................219 (1942 -1979)...........................242 Literatura modern......................30 Didactice...............................32 Publicatii conduse. Editii de texte.....32 Comemorri. Necroloage..................33 Recenzii si rapoarte. Diverse...........34 Conferinte rostite la Radio.............35 Lucrri postume *.......................35 Istoria literaturii romane vechi........37
ln afar de aceste lucruri pretioase pentru timpul aceia, se gsesc, cum, dealtfel era de asteptat, in opera lui Miron Costin fi naivitti: cutovlahii, vrea s zic schiopii, fiindc din oastea romn au rmas acolo numai schiopii fi bolnavii". Se gsesc si erori: Dacii au fost un popor ttresc din marea Tartarie"; sau afirmatia c Traian, dup colonizarea Daciei, a maintat cu ostile peste cimpuri, a trecut Donul, a intrat in marea Tartarie si s-a lsat prin Bactria in Siria, pe cind, de fapt, campania lui Traian impotriva arme- nilor fi a partilor e independent de campania impotriva dacilor fi a avut loc in 114; sau asertiunea c Traian a murit in Egipt la 120, pe cind, de fapt, Traian a murit in Cilicia, la 117; confuzia intre titlul herzeg din pecetea domnilor munteni fi Hateg (tinutul): voevod zice el si domn al trii Ungrovlahiei, Almas, Fgraf, Herceg" (in loc de Hateg) f.a. Dar, trecind peste naivittile fi erorile care sint mai mult ale timpului, partea interesant a acestei opere adresate strinilor este conftiinta clar a unittii neamului in toat intinderea lui. Moldovenii, muntenii, romnii ardeleni fi chiar macedoromnii cutovlahii, cum ii numefte el sint ramuri rzlete din trunchiul unui singur neam. Convingerea obirfiei comune este la el atit de puternic, incit imbrtiseaz laolalt, intr-o singur privire, istoria tarilor surori si, in notele finale, dup fiecare capitol geografic privitor la Moldova urmeaz un altul privitor . la Muntenia. Conftiinta limpede a unittii nationale il face s vad in munteni, cu care ai si au fost adesea in vrajb si rzboaie, nifte adevrati frati. Si este intr-adevr interesant s vezi cum acest mare boier din divanul Moldovei, care sttea dirz inaintea domnilor si, vorbefte strinilor despre munteni nu cu resentimente, ci, dimpotriv, cu induiofare frteasc. Amintind intr-un loc naiva prere a unora dintre contimporanii si c muntenii ar fi bruni
53
fiindc boierii au obiceiul de DIN CE fAR AU ESITfie alptati de doici luate dintre DE NEAMUL MOLDOVENILOR, a-fi da copiii s STRMOSII LOR tigance, el adaug cu bun-simt: Eu unui nu pot lsa s treac acest lucru despre ei, ca despre nifte rude fi frati ce-mi sint, avind fi ei aceeasi soart fi aceleasi suferinte cu noi". Constiinta obirsiei comune si a unittii neamului avea astfel darul s deschid calea unei apropieri sufletesti intre cele doua tri surori, care pin t'nci triser in rivalitti si lupte. Poema in versuri polone despre Moldova si Tara Romneasc cuprinde mai putine stiri istorice decit cronica polon, dar, in schimb, prin lirismul ei misctor si prin pitorescul legendelor, ii este superioar ca valoare literar. Unui dintre cei mai competenti istorici ai literaturii polone, AI. Brckner, o afeaz printre cele mai bune produse de acest gen ale literaturii polone din secolul al XVII-lea. Opera a fost scris in anul 1684, pe timpul cind Miron Costin a fost nevoit s stea in Polonia, urmind in captivitate pe Duca-vod. In Polonia, Miron Costin, dstigind aprecierea deosebit a regelui Sobieski, cruia i-a fost prezentat impreun cu Duca-vod, a fost gzduit, impreun cu copiii si, la Daszow, in castelul de vintoare al regelui, in timp ce nefericitul su domn ifi tira zilele in inchisoare. In rstimpul acestei gzduiri, Miron Costin a scris Poema polon, in versuri de cite 13 silabe. Genul cronicilor rimate de obicei in versul eroic, de 13 silabe era pe atunci la mod in Polonia. Miron, urmind unui indemn mai vechi venit din partea regelui loan Sobieski om de cultur rafinat, care dorea s cunoasc trecutul trilor romnesti si-a prelucrat Cronica Trii Moldovei si a Munteniei in frumoase versuri polone. Poema incepe cu o dedicatie ctre rege, prin care boierul moldovean mrturisefte c se rusineaz de muza sa sarmat", nu pentru c ea n-ar fi la inltimea celor mai inalte subiecte... ci din pricina neindemihrii lui in aceast limb". Aceast neindeminare, spune mai departe, provine din faptul c de mai mult de zece ani n-a mai intrebuintat decit foarte rar polon'. Poema ni s-a pstrat de fapt in dou manuscrise, care reprezint dou redactii diferite, si intr-unul din acestea, cel destinat regelui, autorul a reluat poema vers cu vers, a corectat grefelile gramaticale, a indreptat unele expresii, cutind termeni poloni plini de evocare; a refcut adesea versuri intregi, pentru a corecta msura ori rima. El arat apoi in prefat motivele care 1-au indemnat s se apuce de acest lucru: Mai intii geniul regelui, care caut s afle atit despre trile mari fi intinse, cit fi nu mai putin despre cele mici". Al doilea motiv este faptul c istoricii poloni pomenesc in cronicile lor ceva fi despre Moldova fi mentioneaz c poporul romn se trage din Italia, dar nu amintesc nimic despre vremea cind s-au asezat la trmurile Dunrii, ale Nistrului fi ale Mrii Negre. Pentru a indeplini dorinta regal si pentru a umple aceast lacun a istoriografiei polone, marele logoft al Moldovei ifi instrun lira ca s einte, cum spune el, patria inlermat fi pe bietii locuitori ai Trii Moldovei". Poema e brodat pe aceeasi canava pe care fusese lucrat fi cronica polon. Ea cuprinde cam acelasi material istorie, orinduit in acelafi plan; numai c tendintele literare ale scrierii fi simtul poetic al autorului il silesc
54
' POEMA POLON; DESPRE MOLDOVA SI TARA ROMNEASC
s inlture amnuntele de eruditii greoaie, s introdue elemente descriptive si s dea mai mult dezvoltare legendelor populre. Poema este imprtit in trei prti inegale, dar bine distincte, avind fiecare cite un titlu separat. Prima parte are ca titlu: Despre neamul moldovenesc; despre prima lui desclecate de ctre Traian fi pleac de la ideea unittii neamului. Romanii spune el au colonizat odinioar amindou Daciile de la valurile lui Traian, pin ce vremea indelungat i-a impartit in trei. Cei dintii au fost sub unguri, in Tara celor sapte cetti (Transilvania), unde, adusi de Traian, triser impreun cu dacii. Iar moltanii, care isi trag numele de la Olt, numiti si munteni de la munti", au fcut fi o a doua desclecare, dup cea dintii a lui Traian. A treia ramur e cea din Moldova, numit aa dup riul Moldova, desclecat din pesterile maramuresene spre malurile joase ale mrii. Atit aceftia cit fi ceilalti poart numele vestit de rum ani. Deci nimeni s nu pun la indoial c se trag de la Roma. Dup ideea unittii nationale, cronicarul povesteste cucerirea Daciei, colonizarea, descrie granitele noii provincii romane, cettile, valul lui Traian si incheie prima parte cu expeditia lui Traian in Asia, moartea lui in Egipt si cu apoteoza marelui imprat: ( Si acum fiecare s priveasc o astfel de putere! Veacurile de acum nu au una asemntoare, nici un astfel de monarh care in citiva ani, intr-un singur mars, intr-un singur rzboi, s inconjure lumea, neprsind nici o clip cimpul de lupt. De ce se mai minuneaz cineva de rzboaiele purtate de turci, care tin numai sase luni... Roma 1-a fcut pe Traian nemuritor. Prin vesnica lui column, a artat lumii c gloria voastr este vesnic, monarhi slaviî!. Partea a doua poart titlul: De risipirea coloniilor lui Traian de ctre ttari si de locuintele romnilor ln munti. Reluind firul povestirii, spune cum, dup Traian, imperiul roman intr in decadent, $i Adrian, nemaiputind tine piept invaziilor barbarilor, distruge podul de peste Dunre. Colonistii sere- trag atunci pe linia muntilor, in tara Fgrasului, in regiunea Hategului, in Maramures fi in muntii Gurghiului i ai Ciucului. In curgerea veacurilor, limba lor latin s-a corupt: din dominus $i deus s-a format cuvintul dzeu, Dumnezeu; din meus = al meu; coelum cer; homo = omul; frons = frunte; angelus = ingerul. La cuvintele latine s-au adugat apoi imprumuturi din ungureste i slavneste. Pe cind tinuturile dunrene erau in prsire, nvlir ungurii, care su- puser pe romni. Cu tot traiul lor indelungat prin munti, romnii n-au pierdut elementele civilizatiei romane, fiindc natura cea dintii a lucrurilor nu piere: prima materia non corrumpitur". Ungurii, sub regele Vladislav, pornesc impotriva ttarilor care se afezaser in Moldova, ii bat cumplit mai jos de Roman si, in locurile rmase libere, urmeaz a doua desclecare. , Partea a treia, Despre a doua desclecare a Moldovei si a Munteniei dup alungarea ttarilor, este cea mai frumoas, deoarece contine o serie de legende populre pline de farmec in liniile lor simple si naive. Cartea se deschide cu povestirea legendelor privitoare la intemeierea Moldovei. In Maramures, in satul Cuha, se afla Drago$, fiul lui Bogdan, care ardea de dorinta de a arta ceea ce poate infptui. Mama lui 1-a impiedicat mult vreme s piece in lume dup isprvi vitejesti, dar intr-o zi, ivindu-se in sat un zimbru, Dragos a socotit aceasta ca un semn prevestitor fi, alegind repede
55
300 de tineri inarmati, a plecat cu ei in cutarea zimbrului. Ei merg necontenit de- lungul riului, cluziti de cfeaua Molda, care adulmeca pretutindeni uraiele fiarei. Urcind castele Carpatilor, ajung pe culmea muntelui de unde privesc desfsurindu-se in vale atit cit ochiul poate cuprinde... pin in intinderile fumurii sint expresiile cronicarului luncile Prutului pmintul viitoarei Moldove". Aci amintirea pribeagului se mduioseaz fi in vreo 80 de versuri urmtoare el evoc, intr-un colorit bucolic, frumusetile patriarhale ale frii sale. Peste tot cimpii mnoase, psuni intinse, care alte pminturi se pot asemna in lume cu acestea?" Maluri joase la vaduri, asemenea labirintelor de grdini pe ape: Egiptul nu in trece luncile Prutului in bogtie. Aci o jumtate de copeic produce sapte msuri de griu... in anii roditori, ovzul, secara, dau unsprezece msuri, iar meiul peste dousprezece. Tar roditoare si cimpii piine de flori, asemenea raiului", se intind pin la Nistrul cel mare, care, chiar acolo unde desparte in dou Podolia, curge intre stinci sculptate natural, ca fi cum ar fi fost lucrate de min de om. Vintorii privesc minunati aceast tar fi, scoborind din ceata muntilor, aud intr-o pdure deas ltratul ctelei. Cronicarul poet povesteste apoi, dup liniile cunoscute ale legendei, uciderea zimbrului, moartea ctelei fi numirea riului Moldova. Dup uciderea zimbrului, Dragof fi ai si nu mai vor s prseasc locurile acelea atit de pitorefti fi se leag prin jurmint s rmin acolo. Ei afeaz capul zimbrului pe un stilp, ca semn prevestitor de bine fi intemeiaz primul sat, Bourenii, cci zimbrul se numefte pe moldovenefte bottr, fi aleg ca pecete a noului stat capul de zimbru. Dup ce se afeaz, cercetind imprejurimile pustii, zresc deodat un pnct cenufiu, care se ridica dimineata, in zorile liniftite, ca un stilp drept pin la nori Rmin inmrmuriti fi, curiofi s vad eine locuiefte in asemenea pustietti, pornesc inspre fum. Mergind intr-acolo, dau intr-o dumbrav rotunda fi vesel, pe trmul unei ape, peste roiuri de albine fi peste un btrinel incrcat de ani. El acoperea stupii si umbla in jurul lor sa dreag eite ceva, s vad dac vreo matc ifi scoate albinele, sau s indrepte fagurii, s ia ceara asemenea chihlimbarului, cci adaug cronicarul intr-o glos margi- nalin fara Moldovei se afl in stupi cear cu miros de chihlimbar. Pe cind btrinul ifi indemn albinele la munca mai zeloas", tovarfii lui Dragof ii dau binef ome". Tresare btrinul. Ii pun intrebri. El rspunde in ruseste: Nu pricep, pe Dumnezeu!" Incearc s se inteleag cu el prin semne fi, in cele din urm, afl printr-un tlmaci c este Iafco din Sniatyn. M-am afezat de cifiva ani aci fi am o prisae mic. Afar de voi n-am vzut pe nimeni. Dragof ii intrefte stpinirea fi il trimite s-fi adue neamurile din Sniatyn. Pentru a lmuri originea principatului muntean fi a explica imaginea corbului din stema trii, Miron Costin reproduce o alt legend, culeas in Muntenia, fi care are in tot intregul ei factura popular. Era zice autorul pe vremea cind poporul locuia inc pe apa Oltului, o romnc frumoas pe care o indrgi principele Ardealului. Rminind grea, principele ii dete un inel spre credint fi o trimise la printi, spunindu-i c, indat ce va nafte, s vie cu pruncul fi cu semnul la dinsul. Romnca, nscind copilul, plec impreun cu fratele ei ctre curtea principelui. Pe drum, isto- viti de mers, se asezar s se odihneasc la marginea unei pduri de stejari.
Aci mama, ca s potoleasc plinsul copilului, ii ddu inelul princiar s se joace cu el. Pe cind copilul zburda vesel, un corb, zrind de pe creanga unui stejar c strluceste ceva in mina copilului si luindu-1 drept o bucat de carne, cum era chinuit de foame, se repede ca un fulger, rpeste inelid de aur fi-1 inghite cu lcomie. Copilul tip, zgiriat de ghearele corbului, mama sare in picioare si fratele, desteptindu-se, vede cu uimire c inelul e pierdut fi odat cu dinsul fi cuvintul principelui. Atunci se ia dup corb, care se afezase pe o crac, il ochefte cu sgeata fi-1 ucide. Episodul acesta al rpirii inelului de o pasre de prad este un element de folclor foarte rspindit, precum am artat in alt parte1, fi se regseste destul de des in literaturile medievale (bunoar in romanele Pierre de Provence et la belle Maguelonne, Giulia e Ottinello fi chiar in 0 mie si una de nopti). Apoi urmeaz povestea fr s scoat inelul din gitlejul corbului, pornir cu totii la drum. Ajunfi la curtea principelui, ii prezentar copilul fi inelul in gitlejul corbului, ca un semn dumnezeiesc. Principele ia copilul, il ridic in rang fcindu-1 domn peste tinutul Fgrasului fi-i d ca stem corbul. Copilul acesta este Negruvod, desclectorul Trii Romnefti, fi de la el a rmas corbul ca stem a principatului muntean. Dup acesti desclectori de tar, autorul trece repede peste domniile urmtoare, fr s aminteasc decit pe Roman, pe care il consider ca frate al lui Dragof, fi se oprefte mai mult asupra lui Alexandru, care spune el a fost asemenea unui rege, incit amintirea lui o slvesc locuitorii pin azi, numindu-1 cel btrin fi bun. Poema in versuri polone nu aduce ceva nou in chestiunea originii latine a neamului fat de celelalte dou lucrri de care ne-am ocupat pin acum. Dimpotriv, multe date istorice au fost aci cu totul reduse sau chiar lsate la o parte; in schimb, au fost introduse elemente descriptive si a fost dezvoltat materialul legendr. Scopul lui Miron Costin n-a fost ins s fac din aceast poema o oper de eruditie, ci una poetic, ufoar fi plcut, care s cistige sufletul cititorului su regal pentru frumusetea pmintului moldovenesc fi pentru interesanta obirfie a poporului romn. Faptul c, in vremea noastr inc, unui din cei mai buni istorici ai literaturii polone, Al. Brckner, consider opera cronicarului ca un produs de seam in literatura polon a veacului al XVII-lea dovedeste c Miron Costin fi-a ajuns tinta.
t
In afar de meritele lui pentru istoriografia moldoveneasc, Miron Costin mai are fi pe aceia de a fi printre initiatorii liricii romnesti. El este primul crturar care a incercat la noi poema filozofic. Inainte de el, compusese in Moldova mitropolitul Varlaam citeva versuri stingace la stema trii, publicate in Cartea romneasc de invttur din 1643. Contimporan cu Miron Costin, mitropolitul Dosoftei s-a strduit sa traduc, dup modelul lui Kachanowski si, uneori, sub influenza poeziei populre, Psaltirea in versuri, pe care a publicat-o la Uniew, in 1673. Defi chiar la sfirsit ul acestei tiprituri poetice a marelui mitropolit gsim, ca o frumoas dovad de infrtire cultural intre crturarii lumii vechi, adause i 18 versuri in care se vorbeste despre mindria originii noastre latine, cu exemple vdite, ca podul lui Traian de la TurnuSeverin, versuri datorite prea cinstitului vornic mare in tara de jos, Miron Costin^ importanâ activitîi poetice a lui Miron Costin st in alt scriere a sa. Inainte de 1673 Miron Costin a alctuit un mic poem filozofic, Viata lumii, care ni s-a
1 Crtile populre, II, p. 341 342. 57
VIATA LUMII
pstrat in manuscris, cu o predoslovie ctre cititori. Prefata prezint pentru noi, care urmrim evoluîa literaturii vechi romnesti, o important deosebit, fiindc este de fapt un mic tratat de versificatie primul de acest fei in literatura noastr. Din el se vede c Miron Costin avea o notiune destul de clar despre versificatie, care, dup el, trebuia s indeplineasc urmtoarele conditii: 1. Msura: Stihul iaste nu ca alta scrisoare deslegat, ci iaste legat de silave cu numr... Deci de aceaste silave, stihurile ceastece scriu intr-aceast crtulie au 13 silave, iar se pot si in 9 i in 7 a face, i sint intr-alte chipuri stihuri la alte limbi, cum iaste elineasca fi letineasca." 2. Rima: ... deci are si alt datorie stihul: cuvintele ceale <de la> sfirsitul stihului a doau stihuri s se intocmeasc intr-un chip, pe o slov s se sfirseasc, cum iaste: ata viata; frunte-munte; spume lutne. La aceste dou cerinê fundamentale, Miron Costin mai adaug citeva observatii privitoare la evitarea hiatului, prin contopirea, coliziunea si eli- ziunea vocalelor: ...unde se vor prileji trei slove, crora le zicem unoglasnice adic de un glas (vocal) cum iaste a, e, i, o, aceastea de se vor prileji trei alturea, s lipseasc una, cum iaste: nice o avuîe. Aice caut c o iaste intre e fi intre a, deci o piere si vei citi: nice-avufie iproci. Alta: pentru aceast slov , cind va avea inaintea sa iar o slov unoglasnic, se intunec, cum vejii gsi intre stihuri un stih intr-acesta chip: mari imprafi si vestiti, care nu-1 citi: mari imprati... ci: mar imprati. Un singur element, intr-adevr important, al versificaîei moderne ii scap: ritmul. Versurile lui, ca $i ale tuturor contimporanilor si, pctuiesc tocmai prin ritmul defectuos; sint versuri chioape. Predoslovia se incheie cu recomanda|ia pentru contimporani s nu se lse furati de muzicalitatea versului: mai virtos s intelegi ce cite^ti, c a citi î a nu intelege este a vintura vintul i a fierbe apa". Pentru a da o pild c se pot scrie versuri fi in limba noastr, Miron Costin a alctuit poema Viata lumii. Tema acestui mic poem filozofic este concluzia la care ajunge totdeauna sufletul omenesc dup ce scoboar de pe culmea maturitîi ctre amurgul vietii i simte apropiindu-se marea noapte care ne invluie: Desertciunea desertciunilor... toate sint desarte. Aceast amar in|:elegere a enigmei vietii constituie un motiv poetic din cele mai rspindite in literatura universal. Difuziunea motivului a fost urmrit de d-1 Ramiro Ortiz in interesantul studiu Fortuna labilis (Soarta ahmecoas).
:58
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI......................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV.........................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV......43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE.............................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR...................52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV......................................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI.......................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI.........92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE..........128 LITERATURA HAGIOGRAFIC...........................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc. . . . .139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU. . . .150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL..........................................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB 159 CULTURA IN TRANSILVANIA.........................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA................180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ...........................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU................................213 CRONOGRAFELE......................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL.........11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN.................66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO...............110 LITERATURA RELIGIOAS.............................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t....................161 STOICA LUDESCU................................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU......................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU...................................219 (1942 -1979)................................242 Literatura modern...........................30 Didactice....................................32
4
Publicatii conduse. Editii de texte..........32 Comemorri. Necroloage.......................33 Recenzii si rapoarte. Diverse................34 Conferinte rostite la Radio..................35 Lucrri postume *............................35 Istoria literaturii romane vechi.............37
Tema apare ins cu mai mult relief la Ovidiu, care, exilat departe de Roma fi de ai si pe care-i lsase cu lacrimile in ochi in noaptea fatal in care a fost smuls din mijlocul lor, ifi tria zilele amrite pe trmurile viforoase ale Pontuli Euxin, intre slbaticii sciti. In Cartea a IV-a, epistola a Ill-a din Ponlice, dup ce vorbeste de fortuna, dea non stabili (soarta, zeita nestatornic), gindul lui se duce cu melan- colie spre atitia mari eroi ai lumii, pe care norocul nestatornic i-a prbusit din culmea gloriei si a mririi:
Omnia sunt hominum tenui pendentia filo, Et subito rasu, quae valuere, ruunt, Divitis audita est cui non opulentia Croesi? Nempe tarnen vitam captus ab hoste tulit. Ille Syracosia modo formidatus in urbe, ; Vix humili duram repulit arte famem.
2
x
."''
Ouid fuerat Magno mai us ? tamen ilie rogavit Submissa fugiens voce clientis opem ...
Tema aceasta a nimicniciei vietii omenefti in fata mortii eterne, care apare $i in lirismul sfintilor printi ai bisericii, ca de exemplu la sfintul loan Hrisos- tomul fi intrit mai ales prin evocarea marilor glorii ale omenirii, inmormintate in noianul vremurilor a trecut apoi in arta fi in literatura latina a evului mediu, unde a fost exploatat necontenit:
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI......................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV.........................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV......43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE.............................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR...................52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV......................................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI.......................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI.........92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE..........128 LITERATURA HAGIOGRAFIC...........................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc. . . . .139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU. . . .150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU
*15
MOVIL..........................................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB 159 CULTURA IN TRANSILVANIA.........................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA................180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ...........................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU................................213 CRONOGRAFELE......................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL.........11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN.................66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO...............110 LITERATURA RELIGIOAS.............................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t....................161 STOICA LUDESCU................................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU......................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU...................................219 (1942 -1979)................................242 Literatura modern...........................30 Didactice....................................32 Publicatii conduse. Editii de texte..........32 Comemorri. Necroloage.......................33 Recenzii si rapoarte. Diverse................34 Conferinte rostite la Radio..................35 Lucrri postume *............................35 Istoria literaturii romane vechi.............37
* Toate cele omenesti atirn de un fir subtire i toate cele ce au fost se prbusesc printr-o ineasteptat cdere. Cine n-a auzit de averile bogatului Cresus? $i totusi, czut prizonier, isi primeste viata de la vrjmasi. Acel care era asa de temut in cetatea Siracuzei (tiranul Dionis) abia ifi poate potoli foamea cea aspr printr-un mestesug umil. Cine a fost mai mare decit Pompei? Si totusi aceia, rupind-o la fug, implor cu voce umilit ajutorul unui client...
Din latina medieval, motivul s-a prelungit In literaturile romanice fi fi-a gsit, intre altele, o interpretare delicat si duioas in lirica zbuciumatului Francois Villon, la inceputul veacului la XV-lea. Ecoul acestui ,,ubi sunt?" se strvede in drglasa Ballade des Dames de jadis, in care farmecul se imbina din evocarea discret a frumoaselor din alte vremuri, polies, soueves et precieuses, fiecare cu o trstur distinctiv a personalittii sale: la tres sage Hellois, la reine Blanche comme le lys; Flora, la belle Rommaine...", si din suavul refren care ne poart gindul de la frumusetile ce au incintat vremurile cavalerismului ctre zpezile fragede ce se topesc pe
*15
pa j is tile jilave, la inceputul primverii: O sont les neiges d'antan? (Unde sint zpezile din anul trecut?) In literatura italian, ecoul acestei teme s-a rsfrint pin tirziu in lirica religioas a veacului al XVI-lea. In Biblioteca Marciana din Venetia am gsit tiprite la sfirsitul unor brosurele populre de mistere religioase versuri ca acestea:
Voi ehe cercate in questo mondo honore Vedete il fin di vostra humana gloria Vostro fnmo, e speranze, e vostra boria In un punto e fiorita e presto muore Volano i mesi, gil anni, e volan lhore 6 spenta in breve spazio ohni memoria e alia fine ogni nato si muore.
Sel debol filo, onde sospesa pende Mirabilmente ancor tnia fragil vita...
Din literatura italian aceste locuri comne au putut trece, prin studentii polonezi din universittile italiene, in literatura regatului vecin si, printr-un model polon pin acum neindentificat fr s negm fi modelele clasice latine, a putut ajunge la Miron Costin. Poema lui Miron Costin inftiseaz o form mai complex iefit din imbinarea acestor teme inrudite. Ea incepe cu versurile amare de invocare a fragihttii vietii omenefti, atit de amgitoare in aparentele ei, versuri care reamintesc ideea ovidian, Omnia sunt hominum pendentia filo (sei debol filo)":
A lumii eint cu jale cumplit viatI Cu primeidii, cum este o at
Prea subtire si-n scurt vreme tritoare.
Poema continu pe tema nestatorniciei lucrurilor omenefti, a fugii necontenite a vietii, care se rostogoleste mereu pe albia timpului, fr s sa opreasc niciodat:
Trece veacul desfrinattree anii cu roata, ' A le opri nu poate... Fug vremile usoare, fug ?i nici o poart
*15
a evului mediu: a norocului orb care necontenit urea fi scoboar pe scara

lumii (Passibus ambiguis fortuna volubilis errat a lui Ovidiu). Norocul, spune cronicarul poet, .
Este cela ce pre multi cu amar afum: ' El suie, el coboar, el viaâ rumpe. Norocul la un loc nu st; intr-un ceas schimba pasul; . Anii nu pot aduce ce aduce ciasul! Vremea le incepe $lrile, vremea le sfirse^te. " '
Cu aceste idei se impletefte motivul asa de exploatat in literatura latin
Poema capt apoi mai mult amplitudine. Privind in lungul veacurilor, gmdul cronicarului se oprefte asupra marilor cuceritori ai lumii, care au uimit popoarele cu zarva faptelor lor fi pe care neantul i-a inghitit ca pe nifte spume. Ca fi poetul evului mediu latin (Alexander ubi rex maximus?), Miron Costin se intreab:
... unde-s cei din lume Mari imp5.ra{i ?i vestiti? XJnde-s ai lumii stpini? unde este Xersis, Alexandru Machedonu ? Unde-i Artaxerxes? Augustu, Pompeiu si Kesariu, ce au luat lume? Pre toî i-au stins cu vreame ca pe neste spume. Fost-au Kiros impratu vestitu, cu rsboaie, Cu avere preste toti, plecJndu-si sub voie Pre persi, haldei, ttarii si Asia toat. Caut la ce 1-au adus inseltoarea roat; Prinsu-l-au o fmei, i-au pusu ca.pu-n singe: Satur-te de moarte, o, Kiros, si te stinge ' ' : . - ............ De vrsarea singelui... _ ,
i, in sfirfit, revenind la gindul mortii eterne care secer necontenit viejile omenefti, incheie cu indemnul creftin al faptei bune, care singur cucereste sufletului un loc de fericire in lumea viitoare fi un loc de cinste In viata pminteasc: ....
Ia aminte dar, oame, cine esti pe lume, Ca o spum plutitoare rmii fr nume; Una fapta ce-î rmine bun te lteste In cer cu fericire, in veci te mreste. '
Ritmul poemei este ins greoi fi pe alocurea defectuos. Am vzut dealtfel mai sus c in micul su tratat de versificatie Miron Costin ii d puîn aten- Jie. Ideile se repet tmeori in chip obositor. Dar cu toate aceste defecte, din blria ideilor comune se ridic ici fi colo citeva flori de imagini frumoase (fi voi lumini de aur: soarele fi luna; cele omenesti: fum fi umbr sunt, visuri fi preri; omul ca spuma plutitoare; moartea: culege cu sacul vietile omenefti...), care dovedesc lucru ce 1-am vzut si din poema polon fi din cronic chiar c Miron Costin avea o pronuntat inclinare ctre poezie. Dar el nu a struit s-fi cultive aceasta inclinare innscut fi insusi ne spune c a scris poemul su ca s se arate c: poate si in limba noastr a fi acest feliu de scrisoare, ce se chiam stihuri si nu numai aceasta, ci i alte dsclii si invtturi ar putea fi pre limba rumneasc, de n-ar fi covirsit vacul nostru cel de acum de mari greutati $i s fie i spre invataturile scripturei mai plecat a locuitorilor trei noastre voie". In sirul marilor cronicari moldoveni, Miron Costin ocup, prin cultura lui
:60
larg si prin puterea personalittii sale, un loc proeminent. Lsind la o parte pe Dimitrie Cantemir, care poate fi considerat ca un istorie in adevratul inteles al cuvintului, Miron Costip este cel mai cult dintre cronicarii moldoveni. Aruncat, prin vicisitudinile familiei sale, pe limanuri strine, el si-a pefrecut toat copilria, pin in anii primei tinereî, in Polonia, unde a avut noroeul s se adape adinc din cultura umanist a colegiilor iezuite, precum si din rafinata cultura polon a timpului su. -Este singurul cronicar moldovean care scrie intr-o limb strin pentru a dezvlui originea glorioas a neamului, trecutul zbuciumat si ndejdile ce tara sa le punea, in acele vremuri de cumpn, in marele rege, care despresu- rasa Viena si in vecinii creftini. Cu operele in limba polon el depse^te hotarele literaturii romnesti si, prin frumusetea lirismului descriptiv, prin farmecul legendelor populre i prin eleganta cu care minuie^te versul eroic polon, a izbutit s cucercasc dup cum o recunosc insisi istoricii literari strini un loc de cinste in literatura istoriografic polon a timpului su. Orizontul larg de cultur pe care, spre deosebire de contimporanii si moldo.veni, si-1 agonisise in anii tineretii, se vede pretutindeni in opera lui: din bogtia de informatii privitoare la trile invecinate, din reminiscent ele literaturii clasice, din citatele si din corespondenta lui latin, din mapele gegrafice pe care nu o dat le utilizeaz, din claritatea c care pune si discut problema originii romane. In al doilea rind, Miron Costin cutreierase ca Eminescu mai tirziu in lung î lat pmintul romnesc. Strbtuse cu ostirea lui Duca-vod intreg Ardiealul; trecuse pe la Alba-Iulia; fusese de mai multe ori in Muntenia 1 privise, prin apele limpezi ale Dunrii, pragurile podului lui Traian; colindasC; in sfirfit, cu prilejul unei solii in Polonia, Maramuresul, unde aflase leagnul Moldovei si vzuse hrisoave de la Dragos. :r Nimeni pin la el nu a fost, si din punctul de vedere al culturii $i ca experient sufleteasc, mai bine pregtit s ptrund problema unittii neamului. Si nimeni dintre toti contimporanii si nu era in msur s vad mai bine cit de falsa si de jignitoare era basna imprumutat dintr-o cronic ungureasc de bietul Simion Dasclul. Cu aceeasi mindrie si pasiune cu care sttea dirz inaintea vizirului (,,suntem bucurosi noi moldovenii, s se intind imprtia ...") fi inaintea domnilor si pentru aprarea pmintului si drepturilor poporului su, marele logoft al Moldovei a luat pana s spulbere ocara cu care fusese infundat neamul su. Opera sa De neamul moldovenilor are intr-adevr greseli de amnunte, uneori confuzii, nu merge direct la sursele pe care le citeaz dup alii. Acestea sint ins defecte ale timpului, dar datele fundamentale ale problemei, aa cum le-a fixat el: cucerirea romn, colonizarea, unitatea neamului, conti- nuitatea in Dacia, latinitatea limbii au rmas pin astzi nezdruncinate.
61
Reliefl pe care l-a dat chestiunii, cldura convingerii si dragostea de neam am putea zice ftasiunea cu care el a pus fi a discutat problema a inclzit intr-atit sufletul crturarilor din epoca sa, incit ideile aduse in circulate de el au avut un puternic rsunet in opera lui Dimitrie Cantemir fi a stolnicului Constantin Cantacuzino. Defi in viafa de cultur a unui neam ceea ce conteaz sint infptuirile si nu intentiile, totufi nu putem pierde din vedere c Miron Costin concepuse planul unei vaste istorii care, pornind de la originea romn, s imbrtiseze istoria neamului pin in vremurile sale. Planul nu l-a putut indeplini din pricin vremurilor turburi aceste cumplite vremi, de nu stm de scrisoare, ci de grije fi suspine. Abia se aseza la masa de scris fi ftafeta de la curtea domneasc il silea s lege paloful la biru fi s incajece pentru drumuri deprtate. Din planul su el n-a putut afterne pe hirtie, in afar de urzeala mceputului - de cartea pentru intiiul desclecat decit acele memorii piine de savoarea lucrurilor vzute fi trite intens. Dar nici acestea n-au putut fi terminate, cci ele merg abia pin la Dabija-vod. Tocmai cind se credea, in amurgul vietii, ajuns la un liman de linifte si fericire prin cstoria apropiat a fiilor si, s-a prbufit asupra familiei sale, ca un fulger, infiortoarea tragedie care i-a pus capt vietii fi l-a invluit in acelafi mormint cu sotia sa.
BIBLIOGRAFIE .. Cronica a fost publicat intiia data de M. K o g l n i c e a n u in Letopisetele Trii Moldovei, cu cronicile Munteniei), aprut sub titlul Cronicele Romniei sau Letopisetele Moldaviei fi Valahiei (cu caractere latine), Bucuresti, 1S72, vol. I, p. 243373. Cele spuse cu pxilejul cronicii lui Ureche despre editia lui Koglniceanu se refer si la cronica lui Miron Costin. O editie critic a operelor lui Miron Costin a incercat V. A. U r e c h i , Miron Castin, Opere complete dup manuscripte, cu Variante fi note, cu o recensiune a tuturor ccdicelor cunascute pin astzi. Editie tiprit sub auspiciile Academiei Romne, in dou volume, Bucuresti, 1836 1888. Urechi arat c pentru lucrarea lui a avut 32 de codice de letopisete afltoare in tar î 11 codice afltoare peste hotare. Public textul cronicii, adugind fn josul fiecrei pagine un numr foarte mare de lecîuni din diversele codice si numeroase note explicative, apoi cita- jiunile originale din scriitorii vitilizati de Miron Costin ca izvoare la cronicele lui. Editia 3ui Urechi nu corespunde ins cerintelor criticii moderne. C. G i u r e s c u a artat c Urechi u reproduce exact textul unui arhetip, luat ca ms. de baz, ci el introduce in text Iscîuni din alte manuscrise ce i se par mai bune si arunc in josul paginii, ca Variante, elemantele textului pe care 1 reproduce. O bun editie critic a cronicii lui Costin ne lipseste pin acum. Despre raporturile manuscriselor, cf. A. I o r d n e s c u, Observatiuni critice asupra croncii lui Miron Costin, in Revista istoric romn, III, p. 259265. O versiune latin a cronicii lui Miron Costin (tradus poate de Nicolae Costin) a fost descoperit in muzeul principelui Czartoryski din Craco via si publicat de ctre d r. E u ' g e n i u B a r w i n s k i , Mironis Costini Chronicon Terrae Moldavicae ab Aarone Principe, Comisia istoric a Romniei, Bucuresti, 1912. G. P a s c u, Letopisetul Trii Moldovei, scrierca foma- tieasc si traducerea latineasc, Iasi, 1921; cf. si Cronicarii moldoveni Gligorie Ureche si Miron Costin si urm., Iasi, 1936, p. 30119. V. B o g r e a, Pasagii obscure din Miron Costin, in Anaariil institulului de istorie national,!, 1921 1922, Clui, 1922, p. 310 317. Al. C i o r vol. I, Iasi, 1845 (cu caractere chirilice), p. 211 348, si republicat in editia a II-a (sporit
$18
n e s c u , De la gesta francez la Miron Costin, in Revista fundafiilor Regale, I, nr. 5 (mai), 1934, p. 384 394 (paralele franceze medievale la episodul soliei lui Sbaraz in Constantinopol). Pentru influenza polon asupra lui Miron Costin, opera important e: P. P. P a n a i t e s c u , Influenta polon in opera si personalitatatca cronicarilor Grigore Ureche si Miron Costin, Academia Romn, Memoriile sectiunii istorice, s. Ill-a, t. IV, mem. 4, Bucuresti, 1923. Dintre lucrrile mai vechi poate fi inc util pentru analiza stilului: A. V. G i d e i , Studiu asupra cronicarilor moldoveni din punct de vedere al limbei, metodei si cugetrii, Bucuresti, ISPS. De neamul moldovenilor. A fost publicat intiia dat de M. K o g l n i c e a n u in Cronicele Rominiei sau. Letopisetele Moldaviei si Valachiei, a doua editie, Bucuresti, 1S72. O incercare de editie critic, neizbutit, a dat V. A. U r e c h i in Miron Costin, Opere complete (tiprit sub auspiciile Academiei Romane), Bucuresti, 1866, tom. I, p. 371431. Cea mai bun editie este aceea pe care a dat-o regretatul C. G i u r e s c u , De neamul moldovenilor, din ce tar au iefit strmosii lor (in publicatiile ingrijite de Comisia istoric a Romniei), Bucuresti, 1914. Editia lui Giurescu este insotit de o prefat privitoare la manus- scriptele operei, clasificarea lor, redac|iunea interpolat (Giurescu stabileste c redactiunile publicate de Koglniceanu si Urechi sint interpolate), arhetipul operei, cuprinsul scrierii, izvoarele ei, data scrierii ?i editiile anterioare, ale lui Koglniceanu si Urechi. Prin critica intern& a textului, Giurescu ajunge la constatarea c De neamul moldovenilor ni s-a transmis in dou redactiuni deosebite. Una, pstrat intr-un singur manuscris, copiat in 17121713 de Axinte Uricariul si pstrat in Biblioteca imperials din Petersburg (printre manuscrisele Bibiotec ii Zaluski). Ea cuprinde interpolri in capitolele IV si V precum si dou capitole noi care lipsesc in celelalte. La capitolul V se gsesc adogate stiri despre felul tunsorii la romani, despre graiul si slovele lor, precum si despre obiceiurile de la mese, ospcte si inmormintri. Dintre capitolele noi observ Giurescu unui priveste originea cettilor din principate, iar cellalt soarta colonistilor lui Traian dup moartea intemeietorului." In sfirsit, in aceast redactiune, textul din pasajele in care Miron Costin vorbeste in mod personal in cealalt redactie (,,cercat-am citeva... am aflat; cu urechile mele am auzit") a fost modificat si redat in chipul urmtor: rposatul tatl meu Miron... tatl nostru... rposatul tatl nostru Miron logoftul". A doua redactiune, reprezentat prin toate celelalte manuscrise cunoscute pin acum, nu cuprinde aceste interpolri, dar are si ea greseli. Din aceste constatri si altele, Giurescu trage concluzia c redactia pstrat in manuscriptul din 17121713 este o redactie interpolat de unui din fiii lui Miron Costin (Ptrascu sau Nicolae). Atit manuscrisul din 1712 1713, copiat de Axinte Uricarul, cit si celelalte deci ambele redactiuni pornesc de la un prototip care nu este originalul lui Miron, ci o copie defectuoas a acestuia. Textul publicat de Giurescu reprezint partea comun a manuscriptelor cunoscute, redat in forma pe care o are 111 manuscriptul din 17121713 al lui Axinte Uricariul, pstrat in Biblioteca din Petersburg, cea mai veche copie si cea mai apropiat ca limb de originalul lui Miron Costin din toate copiile cunoscute pin acum". Pasajele interpolate in acest manuscris au fost publicate de Giurescu cu litere petit. Variantele din celelalte manuscrise au fost adogate in josul paginii. In ce priveste datarea operei, a se vedea si prerea argumentat a regretatului N. I o r g a , in Revista istoric, I (1915), p. 4 9 si 226 229. C. G i u r e s c u , in Bulctinul Comisiunii istorice a Romniei, vol. II, Bucuresti, 1915, p. 103 132. Cf. si G. P a s c u , Miron Costin, De neamul moldovenilor, scrierea romneasc si prelucrrile lesesti. .
Operele in limba polon. Cronica trii Moldovei si a Munteniei: Chronika ziem moldawskich y 63
multanskich. S-a pstrat intr-un manuscris al Bibliotecii Zaluski, care inainte de rzboi era incorporat in Biblioteca imperiala din Petersburg. Ea a fost descoperit si publicat de I o n B o g d a n , in originalul polon si in traducere romneasc, cu un studiu interesant, in Cronice inedite atingtoare de istoria romnilor, adunate si publicate cu traduceri st adnotatiuni, p. 139204. Poema polon. Ni s-a pstrat in dou copii manuscrise. Primul, provenit din fosta Biblioteca Zaluski, a fost adus la Varsovia din Petersburg, intre manuscrisele retrocedate in urma pcii de la Riga (1921), Al doilea manuscris se pstreaz in Biblioteca Czartoryski din Cracovia si are la p. 57 urmtoarea not interesant, pe care o dau in traducere romneasc: 10 septem me anul 1700, mi s-a druit aceast carte in Ia?i, in timpul soliei in Turcia, pentru informatie asupra Jarii Muntenesti de ctre Wargalowski, pisarul gospodarului Constantin Cantemir. Notita se incheie cu patru versuri in limba polon, a cror traducere e aceasta; Dac Moldova nu va ridica nobilul ei cap de sub jugul turcesc, pentru c polonul, gata de lupt, nu-i d sfat de mintuire, atunci vecinul sarmat va trage la acelasi jug". O copie de pe acest manuscris al Bibliotecii Czartoryski, copie fcut de Stoica Nicolaescu, se pstreaz in Biblioteca Academiei Romne. Panaitescu ajunge la concluzia c redacîa din primul manuscris (al fostei Biblioteci Zaluski din Varsovia) se apropie mai mult de versiunea pe care Miron Costin a înut s o druiasc lui loan Sobieski. Andrei Zaluski, intemeietorul bibliotecii din Varsovia, in care s-a gsit copia poemei, a fost un sfetnic al regelui loan Sobieski. Manuscrisul din Varsovia prezint o redactie revzut si corectat in ce priveste rima, msura, alegerea cuvintelor. Poema polon a lui Miron Costin a fost pentru prima dat publicat, cu destule greseli, in colectia postum a scrierilor lui I o s i f D u n i n B o r k o w s k i , Pisma (Scrieri), I, Lemberg, 1856, p. 239 274. Textul publicat de Dunin a fost apoi.reprodus intre anexele de documente publicate de L e o n R o g a l s k i , Dzieje ksieztw naddunaiskich (Istoria principatelor dunrene), I, Varsovia, 1861, II, p. 758 784. Dup aceast editie a publicat Hasdeu o traducere romneasc, cu numeroase greseli, in Arhiva istoric a romnilor, I, 1, Bucuresti, 1865, p. 159 si urm. Textul dat de Rogalski, insotit de traducerea romneasc a lui Hasdeu, au fost reproduse de M. K o g l n i c e a n u in ediîa a Il-a a Cronicelor sau Letopisstelor, vol. Ill, Bucuresti, 1874, p. 487 si urm. V. A. U r e c h i , in Miron Costin, Opere compute, Bucuresti, 1888, vol. II, p. 70 142, publica, dup copia. pstrat in Biblioteca Academiei, versiunea din manuscrisul Bibliotecii Czartoryski. Textul polon al lui Urechi, plin de greseli de tipar, este insotit de traducerea fcut de Hasdeu, corectat !n partea final cu o traducere fcut de lt.-col. si inginer Colinski, care nu era familiarizat cu termenii privitori la vechea organizafie a Moldovei. Cea mai bun editie este aceea pe care a dat-o P. P. P a n a i t e s c u , Miron Costin, Istorie in versuri polone despre Moldova si Tara Romneasc (1684), in Analele Academiei Romane, Mem. sect. ist., s. Ill-a, t. X, Bucuresti, 1929. D-sa a luat ca baz. manuscrisul din Biblioteca Zaluski. La acesta a adugat variantele din manuscrisul Bibliotecii Czartoryski a insotit textul polon de traducere si de introducere. Viata lumii. A fost publicat intiia dat de H a s d e u , in Satyrul pe 1866 (aprilie), dup o copie defectuoas; apoi de V. A. U r e c h i in Miron Costin, Opere complete, t. II, Bucuresti, 1888, p. 501507 (cu un mic studiu introductiv, p. 487500). O anali/.a a poemei tn legtur cu istoricul motivului in literatura universal: R a m i r o O r t i z , Furtuna labilis, Storia di un motivo poetico da Ovidio al Leopardi, Bucuresti, Cultura national, 1921, p. 56, V4, 145 147; N. I. H e r e s c u, Non omnis moriar sau Soarta lui Horatiu in literatura romneasc, in Arta si tehnica grafic, caietul 6, dec. 1938, p. 38 49. Despre versificatia lui Miron Costin: I. N. A p o s t o l e s c u, L' ancienne versification roumaine (XVII et XVIII siecles), Paris, 1909, p. 32 44.
:64
Cele optsprezece versuri ale lui Miron Cost'n adaose la sfirsitul Psaltirii In versuri a mitropolitului Dosoftei (f. 265) se gaserc reproduse in I. B i a n u s i N . H o d o s , Bibliografia veche romneasc, I, p. 213 214. Traduceri. Istorie de cria ungureasc de cind si cum au czut pre mnile turcilor, in V. A. U r e c h i , Miron Costin, Opere complete, II, p. 19 71. Este o traducere dup T o p p e l t i n , Origines et occasus Transylvanorum, Lyon, 1667, Partea a II-a, Appendix. Revolutiones seu occasus Transylvanorum, cu omisiuni si adaose. Cf. P. P. P a n a i t e s c u , O istorie a Ardealului tradus de Miron Costin, in Analele Acad. Rom., Mem. sect, ist., s. a III-a, t. XVII, mem. 11. T. H o 1 b a n, Un tratat de retoric de Miron Costin, in Revista istoric, XXI, 1935, p. 213-215. -Biografia. Stiri interesante despre Miron Costin se gsesc in cronica lui, si mai ales in Necnlce (vezi indeosebi editia publicat de A l e x e P r o c o p o v i c i in Clasicii romni comentati, indicele de la sfirsitul vol. II), precum ji la D. C a n t e m i r, Vita Constantini Cantem&ri) (vezi editia a II-a, dat de N. I o r g a , Viata lui Constantin-Vod Cantemir, text latin revzut si traducere romneasc, Buc., 1923, p. 57 63, 75 79, 85 101 din textul romnesc). O biografie detailat a lui Miron Costin a dat V. A. U r e c h i in vol. I din Miron Costin, Opere complete, Bucuresti, 1886, p. 282 368; pentru intregirea biografiei trebuie ins cercetate si notele de la p. 684 si urm. Datele biografice ale lui Urechi completate si rectificate de: I. T a n o v i c e a n u , Marele sptar Ilie Tifescu si omorirea lui Miron si Vdisco Costin, Analele Academiei Romne, t. XXXII, Mem. sect, ist., Bucuresti, 1910; V l a d i m i r G h i c a , Citeva documente despre Costini aflate in arhivele romne, in Convorbiri literare, anul XLI (1907), p. 468 482; S e v e r Z o t t a , Stiri despre Costinesti, in Revista istoric, XI (1925), p. 73 78, numerele 1012 (octombriedecembrie). Stirile sint privitoare la indigenatul Costinestilor, la sotia lui, la inscriptii costinesti si la ultimii reprezentanti ai familiei; P. P. P n a i t e s c u, Stiri ncnii despre Miron Costin si familia lui, in Omagiu lui I. Bianu, Bucuresti, 1927, p. 277284. Este vorba de solia in Polonia a lui Miron Costin. $tiri despre via|a lui Miron Costin in Polonia, dup ce a prsit fara cu Duca-vod, la C z e s l a w C b o w a n i e c , Miron Costin en Pologne, in Inchinare lui N. Iorga, Cluj, 1931, p. 113 si urm.; a c e l a ? i , Wyprawa Sobieskiego do Moldawje w. 1686 r. Varsovia, 1932 (despre campania lui Sobieski in Moldova Ia 1686); cf. o recenzie sumar de P. P. P a n a i t e s c u , in Revista istoric romn, III, p. 293; a c e 1 a s i, Influenta polon p. E. de Barwinski, Mironis Costini Chronicon Terrae Moldaviae ab Aarone Principe (introducerea). Despre moartea fratilor Costin, cf. D. G z d a r u, 0 relatiune italian contimporan despre sfirsitul lui Velicico siMircn Costin, in Cercetri istorice, V VII, 1930, p. 366 367; I. M i n e a, Despre Miron Costin fi fr at ele su lancu, in Cercetri istorice, XIII-XIV, nr. 12, Iasi, 1940, p. 651669. $tiri rzlete se mai gsesc in G h i b n e s c u , Surete si isvoade, mai ales in volumul V. in afar de studiile citate mai sus si de privirile de ansamblu din N. I o r g a , Istoria literaturii romnesti, ed. a II-a, p. 315346, si S e x t i l P u s c a r i u , Istoria literaturii romne, epoca veche, ed. a II-a, p. 132 138, 235236, se gsesc detalii asupra operei lui Miron Costin la: C o r n e l i a S e r b u-L a v r o n s c h i, Ideile politice din letopisetul lui Miron Costin, in Cercetri istorice, sub dir et tia I. Minea, IV (1928), p. 64 75; S. Fl. M a r i a n , Portretul lui Miron Costin, mare logoft si cronicar al Moldovei, Bucuresti, 1900. O expunere a vietii si operei: Ion I. N i s t o r , Miron Costin (cuvintare festiv), Analele Academiei Romne, Mem. sect, ist., seria III, tom. XXIV, mem. 9, Bucuresti, 1942. . "
65
CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN
Problema pe care o ridic felul cum s-a transmis cronica lui Grigore Ureche in compilatia lui Simion Dasclul si a celorlalti interpolatori nu este singur a enigma a istoriografiei moldovene. In tomul al II-lea din colectia sa de cronici, Mihail Koglniceanu public o compilatie cu titlul Letopisetiil terei Moldovei de la Stefan sin Vasile Vod, de unde este prsit de Miron Costin logoftul, de pre isvoadele lui Vasile Damian, ce au fost treti logoft, a lui Tudosie Dubu logoftul si altora, pe care-1 atribuia lui Nicolae Costin, carele au fost logoft mare in Moldova. Acest letopiset duce povestirea evenimentelor petrecute in Moldova de la urcarea in domnie a lui Eustratie Dabija-vod, in anul 1662, adic de unde se incheia cronica lui Miron Costin, pin la Urcarea in domnie a lui loan Mavrocordat, adic pin la anul 1711. Regretatul C. Giurescu, supunind unei critici atente acest letopiset, a dovedit, intr-un memoriu prezentat Academiei Romne, c el este o compilatie alctuit din dou letopisete deosebite. Din aceste dou letopisete, numai ultimul, care cuprinde doar trei ani din istoria Moldovei, fi anume domniile lui Nicolae Mavrocordat si Dimitrie Cantemir de la 17091711, este intr-adevr opera lui Nicolae Costin. Prima parte si cea mai intins, cuprinzind evenimentele petrecute in 47 de ani, in rstimpul de la Dabija-vod pin la Nicolae Mavrocordat, este un alt letopiset, de o factur cu totul deosebit. Autorul acestei compilatii nu se poate identifica. Este deci o cronica anonim. In titlul ei se spune ins c a fost alctuit din izvodul lui Vasile Dmian, ce au fost treti logoft" fi de pre izvodul lui Tudosie Dubu logoftul fi altora". Din aceste mdicatii ar rezulta c primii cronicari dup Miron Costin, primii boieri care au reluat firul povestirii rupt prin moartea tragic a hii Miron Costin, si innodindu-1 1-au tras mai departe, au fost Vasile Damian treti logoftul si Tudosie Dubu logoftul. Cine au fost acestia si care este partea lor de munc in istoriografia moldoveneasc ?
VASILE DAMIAN
Biografia lui Vasile Damian a fost reconstituit, in linii mari, de regretatul C. Giurescu. Dup datele pe care ni le d Giurescu, Vasile Damian era fiul lui Damian, vornic de Dorohoi, fi al Anghelinei, fata lui Dnil, care avea pr|i de mofie in satul Turbtefti, din tinutul Cirligturii, unde ifi avea cea mai mare parte din mofiile sale fi cronicarul Grigore Ureche. O mts a mamei sale Anghelina, Anisia, era cstorit cu Vasile Corlat, uricarul lui Vasile Lupu, si a avut un fiu, pe Pascal Corlat, care a indeplinit fi el sarcina de uricar pe ling curtile domnilor moldoveni. Vasile Damian avea deci in familia sa crturari care triser in intimitatea curtilor domnesti fi era dar in msur s cunoasc evenimentele desfsurate in Moldova.
}
:66
El s-a nscut probabil pe la jumtatea secolului al XVII-lea, cci Ia 1680 il gsim cstorit de curind cu Ilinca, fata lui Nacul Murgulet, dintr-o familie veche si bogat. Din aceeaî familie fcea parte si mama lui Tudosie Dubu, care ne este indicat in titlul compilatiei cu un al doilea cronicar. Cei doi izvoditori de letopisete dup Miron Costin erau deci inruditi intre ei. Prin sotia sa, Ilinca Murg ulet, Vasile Damian intra in legturi de rudenie si cu familia domnitoare a Ghiculestilor, deoarece soacra sa, mama Ilinci, tinuse in prima cstorie pe fiul lui Gheorghe Ghica, Ionasco postelnicul. La data cind lua in cstorie pe Ilinca Murgulet, Vasile Damian era numai vtav; curind dup aceasta il gsim semnind intr-un act din decemvrie 1681 ca logoft al treilea. La 8 februarie 1685, unchiul su despre mam, uricarul Pascal Corlat, neavind copii, ii druieste prtile lui din jumtatea de sus a ocinei strmo$esti: Turbtestii. Vasile Damian isi pstreaz dregtoria de treti logoft pin sub Constantin Cant emir, in 1688, cind este inlocuit prin Nicolae Costin. De aci inainte nu i se poate urmri firul vietii. Ultima stire pe care o avem despre el este din 28 august 1689, cind obtine de la Constantin Cantemir o carte prin care i se d imputernicirea de a-si cuta vecinii fugiti din moîa de zestre a sotiei sale, Lmsenii. La 1702 el era decedat de mult, dup cum reiese aceasta dintr-un proces al fiicei sale Safta si sotului ei, comisul Gheorghe Fratita. Biografia lui Vasile Damian, astfel schitat, are multe puncte obscure si ea nu ne d nici o lmurire despre ideile lui politice si despre legturile cu domnii sub care si-a indeplinit dregtoria de treti logoft. Ea nu ne ajut deci s descurcm partea care-i apartine din compilatie. Delimitarea ixvodului lui Damian care se afl la baza prelucrrii atribuit de Koglniceanu lui Nicolae Costin este cu atit mai greu de fcut, cu cit izvodul lui Damian este amintit numai in titlul compilatiei: Letopisetul terei Moldovei de la Stefan sin Vasile Vod... de pre izvoadele lui Vasile Damian, ce au fost treti logoft, a lui Tudosie Dubu logoftul si altora. Nicieri, in cuprinsul compilatiei, izvodul lui Damian nu se mai gseste citat; el a fost deci absorbit in compilatie, fr s lse nici o urm.
TUDOSIE DUBU
Viata lui ne este mai bine cunoscut. Schita biografic, intocmit acum 15 ani de regretatul C. Giurescu, trebuie completat prin materialul documentar publicat in anii din urm. Tudosie Dubu a fost unul din marii boieri latifundiari, care a avut in viafa politic a Moldovei un rol proeminent, ajungind pin la inalta sarcina de caimacam, adic loctiitor de domn. Era fiul lui Vasile Dubu si al Nastasiei,. fata lui Ieremia Murgulet, dintr-o veche si bogat familie. Tatl, ctre amurgul vietii, renuntase la bunurile sclipitoare ale lumii pmintesti si imbrcase- rasa de clugr, pare-se in mnstirea Dobrovtul, creia, in 1673, copiii ii inchinau ca danie partea cuvenit lor din mofia Rduestii, in judetul Vaslui. Tudosie se nscuse probabil pe la 1630. Pentru intiia dat il mtilnim in acte* la 24 septemvrie 1638, cind nasul, Toader oldan, druia finilor si, cuconilor lui Vasile Dubu, partea lui de mosie din satul Vartici. Unde i cum si-a fcut
323s
instructia nu stim, dar, din numeroasele acte fi zapise scrise ordonat si frumos de mina lui, se pare c era un boier crturar. A intrat in viata publica sub Stefnit Lupu, fiul lui Vasile Lupu fi prietenul intim al lui Nicolae Milescu, cind il gsim indeplinind dregtoria de pirclab in tinutul Cirligturii. La 1670 semneaz ca biv sptar pe un act, alturi de Stefan Petriceicu, viitorul domn, pe atunci vei pitar. In 1671, sub Duca-vod, el ajunge logoft al doilea, iar in 1673, sub Petriceicu-vod, este inltat in importanta dregtorie de mare vistiernic am zice azi ministru de finante. Nu ftim ins sigur dac, in lupta deschis atunci intre poloni fi turci in jurul Hotinului, Dubu, marele vistiernic, a fost alturi de boieri fi de domnul care-1 ridicase dintr-o data la o treapt asa de inalt pe scara dregtoriilor fi care trecuse pe fat de partea polonilor. Fapt este c, dac nu insoteste pe Petriceicu-vod in exilul polon, in care plecase fi mitropolitul Dosoftei, totusi, sub domnii urmtori, Dumitrascu Cantacuzino fi Antonie Ruset, el este tinut fr nici o dregtorie, ceea ce inseamn c era mcar bnuit, dac nu compromis in trdarea lui Petriceicu fat de turci. Probabil c aceast inlturare de la curte 1-a indemnat s se asocieze cu Buhuf hatmanul si cu Miron Costin fi, dup intoarcerea moldovenilor din campania in Polonia, s se pling vizirului impotriva domnului Antonie Ruset. In urma acestor plingeri. Antonie Ruset a fost mazilit la Chisi- nu fi dus in lanturi la Constantinopol. Complotul pus la cale cu ftirea lui Duca- vod, domnul Jrii Romnefti, se incheie cu strmutarea acestuia in Moldova. Sub Duca-vod, Dubu este mare sptar fi pstreaz dregtoria doi ani. ln primvara anului 1679, atitudinea lui Duca-vod se schimb fat de Dubu fi de ceilalti boieri. In aceste timpuri, domnul izbutise s obtie hatma- nia Ucrainei, cucerit de curind de turci fi, in dorinâ de a o pstra, se apucase s-fi intemeieze acolo ferme cu gospodrii infloritoare, stupi de albine, velnite de horilca (rachiu), de bere fi de mieduri. Nzuind s-fi refac averea inchis in asemenea intreprinderi, a pus biruri grele pe tar. Strinsoare mare pentru bani fcea tuturor fi boierilor fi neguttorilor si a toat tara, muncindu-i fi cznindu-i pre toti in toate chipurile, pre unii cu inchisori pedepsindu-i, pre altii cu munc fi bti cu buzduganul pin la moarte ucigindu-i. Nu cruta nici boier, nici srac, nici tran, nici femei." Boierii din divanul domnesc zceau in temnit luni de zile, legati in lanturi fi btuti cu toiegile la tlpi; altii erau legati de stilp in pielea goal fi unfi cu miere de-i mincau muftele fi albinele. Aceast urgie dezlntuit asupra boierilor, ca fi asupra tranilor, 1-a atins si pe Tudosie Dubu, care a fost inchis de seimeni fi pus in fiare; ins, intr-o noapte, el izbutefte s fug din Iafi, impreun cu citiva tovarfi fi, desi urmriti de gonafi lipcani, reufesc s treac in Polonia. In pribegie Dubu st pin la 1683, cind victoria lui loan Sobieski in lupta cu turcii, sub zidurile Vienei, ddu curaj lui Petriceicu s se reintoarc cu oaste polon in Moldova. Intre boierii refugiati care venir sub steagurile lui Petriceicu, a fost fi Dubu. Dar Dubu nu lu parte la expe- diîa moldoveneasc impotriva ttarilor din Bugeac fi de aceea nu-1 urm pe Petriceicu in noul su exil. El rmase in Moldova, fi domnul adus de turci, Dumitrafcu Cantacuzino, il fcu mare logoft in locul lui Miron Costin, care plecase cu Duca-vod. Aceast insemnat dregtorie o indeplinefte Dubu si pe ling Constantin Cantemir,
:68
chiar dup intoarcerea lui Miron Costin in Moldova. Dup moartea lui Constantin Cantemir, Dubu joac un rol important sub Constantin Duca, destinuindu-i intentiile unui capigi-basa trimis s spio- neze miscrile domnului si care pretindea c are la sine si un firman de mazilire. Turcul, cerind informatii de la Dubu, acesta il ddu de gol domnului. Msurile stingace luate de domn si de cumnatul su Nicolae Costin aduc inlocuirea lui Duca-vod prin Antioh Cantemir. Pin la venirea in Iasi a lui Antioh, Dubu este msrcinat cu caimcmia, alturi de Manolache Ruset. Sub Antioh Cantemir nu mai ocup nici o dregtorie. Poate c s-a retras singur. Intre 1698 si 1700 a murit. Neculce, care l-a cunoscut de aproape, fiind coleg de divan cu el, ne spune c fiind om de treab, era dvoreal dup vel logoft", ceea ce indic o minte afezat si cu tact. Care este partea de contributie a lui Dubu in cronicile moldovene? In compilatia atribuit de Koglniceanu lui Nicolae Costin, izvodul lui Tudosie logoftul mai este citat, dup cum observ regretatul Giurescu, in afar de titlu, si in cursul povestirii, la domnia lui Constantin Cantemir: Scri-e la izvodul lui Tudosie Dubu, ce-au fost vel logoft la Cantemir Vod, cum pin la al patrulea an al domniei lui Cantemir Vod... cu mult nevoint au silit Serban Vod de i-au scos domnia. Izvodul lui Tudosie Dubu mai este citat si in alte letopisete, si anume: intr-o copie a compilatiei lui Simion Dasclul, fcut de un copist interpolator. Amplificind compilatia lui Simion Dasclul, copistul adaog intr-un loc: Fr cit numai ce insemneaz la un letopiset ce este izvodit de Dubu logoftul..."; intr-altul: Inslaun letopiset al lui Dubu logoftul insemneaz" Din locurile unde este mentionat (domnia lui Iug-voda si a lui Alexandru cel Bun) se vede c letopisetul lui Dubu cuprindea istoria Moldovei de la descalecat pin la sfirsitul veacului al XVII-lea. Acest izvod al lui Dubu ni s-a pstrat, si el a fost descoperit prin cercetrile minutioase ale regretatului Giurescu, in dou manuscrise din Biblioteca Academiei Romne: unui (nr. 169) scris in Moldova la inceputul secolului al XVIII-lea de un necunoscut; altul (nr. 2506) copiat in Tara Romneasc de Radu Popescu, logoftul de divan sub Nicolae Mavrocordat. Ambele manuscrise, dup o predoslovie, parte rimat, parte in proz, cuprind compilatia lui Simion Dasclul intr-o versiune interpolat, letopisetul lui Miron Costin (15951661) fi o cronic sumar a domnilor de la Istratie Dabija pin la Constantin Cantemir. In Predoslovia ctre toti cititorii cei romni, in care autorul, dup citeva rinduri de slav, incearc s fac apologia Moldovei, tar mult desftat fi primitoare de strini, se gsesc fi urmtoarele rinduri revelatoare:
C al tu sint, Doamne, cu totul Theodosie Dubu logoftul, Din pmintul din Moldova Precum arat slova; fara cea mult desftat Cumu-i de toti ludat Cheia trilor se zice.
Aceste versuri iiu se potrivesc ins cum a artat regretatul C. Giurescu cu un pasaj din predoslovie, in care, pe ling unele lucruri comune, spuse intr-o forma confuz, se gsefte fi urmtoarea informatie
69
pretioas: Intr-acest chip fi noi cu vrerea lui Dumnezeu si cu indemnarea dumisale cinstit fi al nostru de mult bine fctoriu, dumnealui Theodosie Dubu, ce-au fost logoft mare, fi aducind aminte de toate cite mai sus scrisem, ne-am apucat s scriem letopisetul trii moldovenefti, intru carele sint scrise vietile domnilor trii Moldovei. i izvodul am luat de pre un letopiset a lui Simion Dasclul, carele si Simion 1-au izvodit de pre un izvod al lui Ureche vornicul, ce fi Ureche 1-au scos de pre cronicariul lesesc fi unguresc, potrivind alturea fi cu acest scurt moldovenesc, si asea den toate au scos s-au ales, artind in careie cit scrie, au pre larg, au mai pre scurt. Rezult dar, din aceste rinduri, c Dubu nu este autoful, ci numai cel care a indemnat s se fac letopisetul. Dealtfel fi forma cu totul schematic si searbd pe care o are cronica nu cadreaz nici cu trstura persona!it| ii sale, pe care ne-o dezvluie Neculce, fi nici cu strlucita lui carier politic. Este o insirare seac a domnilor, fr viat, fr coloare; unii abia sint amintiti cu anii de domnie fi o scurt apreciere. Ceva mai mult se opreste asupra lui Duca, unde se povesteste asediul Yienei si prinderea domnului la Domnefti, precum si asupra lui Constantin Cantemir, asupra vrajbei lui cu Serban-vod din cauza Cupreftilor fi asupra ocuprii cettilor moldovenefti de garnizoane polone. Textul acesta, pstrat in cele dou manuscrise din Biblioteca Academiei Romane, prezint, intr-adevr, unele pasaje identice cu prtile corespunztoare din compilatia atribuit de Koglniceanu lui Nicolae Costin. In genere ins, compilatia inftiseaz o redactie mai dezvoltat. Cine este ins prelucr- torul nu putem sti, in actualul stadiu al cercetarilor. Cronica aceasta anonim a fost absorbit in cronica lui Neculce,'dar cit deosebire intre izvodul searbd fi intre cronica, plin de viat fi de coloare a timpului, a lui Neculce!
BIBLIOGRAFIE C. G i u r e s c u , Contributiuni la studiul cronicelor tnoldovene (Nicolae Costin, Tudosie Dubu, Vasile Damian ), in Analele Acad. Rom., XXX, Mem. sect. ist., s. 2. Bucuresti, 1907. Dove- -deste c compilatia atribuit de Koglniceanu lui Nicolae Costin este alctuit in realitate din dou prti si c numai partea ultim, cuprinzind povestirea evenimentelor dintre 1709 1711 (domnia lui N. Mavrocordat si D. Cantemir), este opera lui Nicolae Costin. Partea de la inceput, cuprinzind istoria Moldovei de la 1661 (Dabija-vod) pin la 1709 (Nicolae Mavrocordat), este o cronic anonim, alctuit in 1712, dup izvoade deosebite, pe care le citeaz sub numele de: izvodul lui Vasile Damian; izvodul lui Tudosie Dubu logoftul; izvodul lui Miron logoftul. C. G i u r e s c u , Izvoadele lui Tudosie Dubu, Miron logoftul si Vasile Damian. Extras din Buletinul Comisiunei istorice a Rom&niei), I, Bucuresti, 19 H (cu biografia lui Tudosie Dubu si Vasile Damian). Un izvod al lui Miron Costin, povestind evenimentele petrecute de la Dabija-vod inainte, n-a existat; este o confuzie a compilatorului. Pentru biografia lui Tudosie Dub%u a se vedea si datele noi pe care le aduce hrisovul lui Gr. A. Ghica-vod pentru Zaharicsti ot Suceava, publicat de G h i b n e s c u in Revista arhtvelor, I, nr. 2, Bucuresti, 1925, p. 275 284, in care se lmureste neamul lui Tudosie Dubu, care se trage din Marica, fata lui Ion Hra vornicul, si unde se pomenejte si ginerele lui Tudosie Dubu, logoftul Gavril Miclescu. Despre acest i continuatori ai lui Miron Costin, a se vedea si N. I o r g a, Istoria
literaturii romnefti, ed. II (1925), vol. I, p. 341 346.
:70
NICOLAE COSTIN Dintre cei trei fii ai lui Miron Costin Ionita, Nicolae fi Ptrafcu Nicolae a fost cel mai invtat si cel mai insemnat prin rolul pe care l-a jucat in viata publica a Moldovei. Ptrascu, fiul mai mic, menit a se cstori cu fiica lui Constantin Cantemir, a emigrat la moartea tatlui su in Muntenia fi a murit, se pare, in pribegie; iar cel mai mare, Ionit Costin, nu s-a putut ridica niciodat in rangul marilor boieri. Nicolae, mijlociul, s-a nscut probabil pe la 1660 si, dup ce si-a inceput studiile la Iasi sub supravegherea tatlui, cu iezuitul Renzi care a fost i profesorul viitrirului domn C. Duca le-a continuat impreun cu fratii si in Polonia, dup cum ne incredinfeaz Dimitrie Cantemir. Astfel a dobindit o instructie aleas si o cunostinf asa de solid a limbii latine, incit de copil tinea discursuri in limba latin, precum si la curtea domneasc in zilele de sar- btori'. 1 Vorbea in acelafi timp si limba polon fi probabil c stia fi ceva greceste, cci a fost trimis in diferite rinduri in solii la Constantinopol si purta corespondent cu Alexandru Mavrocordat Exaporitul2. Nicolae Costin trecuse de 20 de ani, cind, in 1684, a insotit pe tatl su in exilul polon, dobindind gzduire in castelul regal de vintoare din Daszow. Din pribegie s-au intors la inceputul domniei lui Constantin Cantemir. Neculce ne spune c Miron logoftul venise din fara lefeasc foarte scptat" si c ,,1-au avut Cantemir Vod in mil fi in cinste", boierindu-i copiii si logodind pe fiica sa, domnita Saft, cu Ptrascu. Nicolae Costin, ajuns in aceste imprejurri logoft al treilea, urma s se logodeasc in curind cu fiica lui Constantin Duca, a crui familie tria atunci la Constantinopol. Dar zilele bune nu dureaz mult, cci in curind se dezlntui asupra Costi- nestilor urgia domneasc. Nicolae se afla la Birlad, in drum spre Jarigrad, unde pornise s-si aduc logodnica in tar, cind veni, pe negindite, tragedia familiei sale: mama murea la Barbosi, iar capul tatlui cdea sub toporul clului. Din porunca lui Constantin Cantemir, Nicolae Costin, care nu bnuia nimic din toate acestea, este arestat pe drum, adus la Iasi fi inchis in beciul din curtea domneasc impreun cu fratii si fi cu alti boieri bnuiti a fi implicafi in presupusul complot al lui Miron fi Velicico Costin. Dup ce s-a potolit ins zarva in Moldova, Cantemir a liberat pe feciorii lui Miron Costin, pe chezsia unor boieri de frunte. Dar dac au scpat din temnit cu viat, n-au scpat de npsti. Vrjmasul inversunat al tatlui lor, Iordache Ruset, vistiernicul lui Cantemir, arunca necontenit asupra lor, sub felurite pretexte, biruri peste biruri, incit, spune Neculce, nu mai puteau prididi. Vzind c n-au alt scpare, c se tot invtase vistiernicul de le cumpra odoarele si satele, fr pret, c-i tot ingreuna cu djdiile", se hotrsc s fug pe ascuns. Cantemir, care prinsese de veste, repede steaguri de slujitori ca s-i prind. Dar era prea tirziu; feciorii lui Miron Costin izbutiser s ajung la cetatea Neamtului, unde se aflau in sigurant, aprati de garnizoana polon care strjuia cetatea. De acolo
1A se vedea discursurile reproduse la V. A. U r e c h i , Miron Costin, vol. II, p. 157
159.
2Despre o scrisoare a lui Mavrocordat ctre el, v. in Nfio? E* X?.T|VOHfl(J(av, III, 1906, p. 452.
71
plnuiau s se furiseze in Polonia, cind, in acele zile de restriste pentru ei, se intimpl moartea lui Constantin Cantemir. Dup domnia scurt, de o lun de zile, a lui Dimitrie Cantemir, fugarii se intorc la vetrele lor, fiindc apucase scaunul Moldovei Constantin Duca, pe a crui sor o ceruse in cstorie Nicolae Costin. Duca era tinr, ca de seasesprezece, saptesprezece ani, ne spune Neculce, dar adacg cronica anonim mcar c era om tinr, iar foarte intekpt si prea invfat la carte elineasc, negrabnic la minie, nerstitor". Constantin Duca primise domnia in primvara anului 1692 (martie 17) si, prins in preparativele logodnei sale cu domnita Maria, fiica lui Brincoveanu, zboveste la Constantinopol mai bine de dou luni. La inceputul lui iunie intr in Moldova si isi alctuieste un divan numai din boieri tineri. In acest divan, Nicolae Costin, care inainte de uciderea tatlui su pornise spre Constantinopol ca s ia in cstorie pe sora lui Constantin Duca, capt dregtoria insemnat de hatman al Moldovei. Curind dup aceasta, se aduce la indeplinire si proiectul zbovit prin urgia lui Constantin Cantemir: cstoria lui Nicolae Costin cu domnita Elena, sora domnului. Neculce, care pe atunci era i el tinr postelnic i a luat parte la cstorie, ne spune c a fost nunt frumoas domneasc" fi c a luat parte si doamna Anastasia, a rposatului Duci Vod celui btrin, mama domnului, cu alte fete mai mici. In toamn se cele- breaz si cstoria tinrului domn cu fiica lui Brincoveanu la Iasi, unde boierimea a dou tri nuntir trei sptmini cu mari pohvli si podoabe si cu feluri de feluri de muzice fi cu pehlivnii de mirare in tirg, in Iasi. La aceast nunt a luat parte, din partea miresei, alturi de mama ei, doamna Marica, si unchiul, invtatul stolnic Constantin Cantacuzino. Din pricina risipei necugetate, domnia lui Constantin Duca merge ins greu si el este nevoit s arunce biruri noi peste tar. Nemultumirile rsun pin la Poart, unde se adaog si pira boierilor pribegi. Deci turcii trimiser un capegi-bafa, ca s string birurile, dar fi ca s culeag informatii. Trimisul scp vorba in Iasi c are asupra lui si firman de mazilirea domnului. Atunci, in ceas de cumpn, domnul, cuprins de spaim, chem in grab pe cumnatu- su Nicolae Costin hatmanul fi, intelegindu-se amindoi, aleser ne spune Neculce-sfat ru. Si intr-adevr, proverbul unde nu este un btrin la sfat, s-1 cumperi, se adeveri si de data aceasta. Cei doi tineri domnul fi hatmanul trimiser in tain ftafet la cetatea Neamtului, unde se afla o garnizoan polon condus de un moldovean, Moise Serdarul. Acesta. dup mdemnul domnului fi al hatmanului su, se repede intr-o noapte la Iasi, cu patru sute de joimiri, ca din propriul su imbold, lovefte in faptul zilei pe neafteptate pe capegibafa, ii taie capul fi prad carvasria1 turceasc. Dar taina n-a putut fi pstrat, mai ales c in cetatea Neamtului se aflau, ca pribegi, doi dusmani inversunati ai domnului: Iordache Ruset vistiernicul si Bogdan hatmanul, cumnatul lui Antioh Cantemir. Aceftia umplu lumea cu zvonuri, povestind isprava lui Duca-vod, si vestea ajunge pin la Poart. Duca-vod, dindu-fi atunci seama de greseala fcut, se minie pe cumnatul su, Nicolae Costin, fi-1 scoase din hatmanie. ln zadar incerc apoi s dreag lucrurile, prinzindun reimentar din oastea polon degranit
1Biroul vamal turcesc, unde se adposteau negustorii turci cu mrfuri.
:72
pe moldoveanul Turculet, care tinea drumul Camenitei si pe care turcii il urmreau de mult vreme, cci tocmai cind, de bucurie, poruncise s zic surlele, s bat tobele i s se sloboad pustile", sosi un alt capegi-basa, care puse s se inchid portile si inftis firmanul de mazilire. . Noul domn hotrit de Poart era Antioh Cantemir. Duca-vod fu dus la Constantinopol, iar Nicolae Costin, care la vechea ur a Cantemirestilor mai adoga acum si faptul c era cumnatul domnului mazil, nu mai putu rmine in Moldova. El apuc drumul exilului si se oplosi la curtea lui Constantin Brincoveanu, socrul cumnatului su. Acolo a stat patru ani (dec. 1694 sept. 1699), uneltind la Poart, impreun cu Brincoveanu si cu ceilalti pribegi moldoveni, rsturnarea lui Antioh Cantemir si readucerea in domnie a lui Constantin Duca. Intrigile, tesute cu dibcie si cu pungi de bani, izbutesc s aduc din nou la domnie, in toamna anului 1701, pe Constantin Duca. Nicolae Costin se intoarce atunci in Moldova fi ifi reia scaunul de hatman in divanul domnesc. .. A doua domnie a lui Duca-vod este ins fi mai putin norocoas decit intiia. Sotia sa, doamna Maria, murise de cium la Constantinopol, fi Brincoveanu cerea struitor ginerelui su s-si achite datoriile. Djdii noi impuse trii il fac impopular, fi Duca-vod, minat de datorii, de urieltirile Cantemirefti- IOT, ale boierilor fugari fi ale lui Brincoveanu, este pentru a doua oar rsturnat din domnie in 1703 fi inlocuit cu Mihail Racovit, vrul lui Iordache Ruset, cel ce pusese la cale omorul Costineftilor. Sub acest domn, Nicolae Costin, care, in afar de animozitatea lui Iordache Ruset mai era bnuit fi din pricina legturii lui de rudenie cu domnul mazil, este scos din divanul domnesc fi inlocuit prin Lupu Costache. Domnia lui Mihail Racovit dureaz numai doi ani fi, in urma impacarii lui Brincoveanu cu Cantemireftii, obtine domnia Moldovei, in 1705, Antioh. Aflind de aceast numire, Nicolae Costin care avea motiv s se team de uri ce veneau de la printi fi de rfuiala unor vechi socoteli de pe timpul cind, fugar la curtea lui Brincoveanu, a uneltit pentru rsturnarea lui, Antioh Cantemir din prima domnie fuge din Iafi la Hangu, impreun cu solul muntenesc, afltor atunci in Moldova, Toma Cantacuzino, fi cu vrul acestuia, paharnicul Ilie Cantacuzino.
Dar, pin la sosirea sa in Iafi, Antioh Cantemir instituie ca loctiitor de domn caimacam, cum se zicea atunci pe cumnatul su, Bogdan vornicul. Acesta, care pare s fi fost, dup cum reiese din paginile cronicii, un om cu mintea asezat, repede crti la Hangu, indemnmd pe Toma Cantacuzino s se duc liniftit in tara lui, iar pe Nicolae Costin fi pe ceilalti boieri fugari s se intoarc fr nici o grij la casele lor, c-i ia el pe seama lui. Ascultind de
acest indemn, Nicolae Costin se intoarce in Iasi fi e inlfat de Antioh-vod la rangul de vel vornic al trii de sus. Astfel, prin mijlocirea caimacamului Bogdan vornicul, se face impcarea definitiv intre fiii lui Constantin Cantemir ai lui Miron Costin. Nicolae Costin pstreaz dregtoria in divanul Moldovei pe tot timpul domniei lui Antioh Cantemir; o pierde in 1707, la urcarea in domnie a lui Mihail Racovit. Dar in 1710, dup ce Iuase Nicolae Mavrocordat locul lui Mihail Racovit, Nicolae Costin este chemat din nou in slujba trii. Nicolae Mavrocordat abia imbrcase caftanul de domnie, cind se intimpl s moar
73
tatl su, Alexandru Exaporitul marele tergiman, cum ii ziceau ai noftri care incheiase pacea de la Carlovitz intre turci si crestini. Nevoit s mai zboveasc la Constantinopol citva timp, pin la inmormintarea tatlui su, Nicolae Mavrocordat insrcineaz cu cimcmia Moldovei pe Nicolae Costin, alturi de Antohie Jora si de loan Buhuf logoftul. Astfel, Nicolae Costin ajunge acum pe treapta cea mai inalt a vietii sale publice. La 25 ianuarie Nicolae Mavrocordat soseste in Moldova, fi in prima duminica, iesind de la biseric domneasc de la utrenie, si-a boierit, dup obicei, boierii cei mari, fcindu-1 pe Nicolae Costin vomic mare de tara de jos. Contim- poranul su, Axinte Uricarul, ne spune despre cronicar: acel vestit carele era fi din printi blagorodnic fi dintru sine cu adevrat impodobit cu invttur", c il avea Nicolae-vod intru deosebit dragoste fi socotint".
Pentru cultura lui deosebit fi pentru cunoftintele de limbi pe care nu le aveau ceilalti boieri de divan, Nicolae Costin este msrcinat totdeauna cu primirea solilor.
Astfel, in primvara anului 1710, trecind spre Poart ambasadorul Franfei, marchizul Desalleurs, Nicolae Costin pentru limba latineasc ne spune cronica iefindu-i mai sus de Copou inainte, cu slujitori, 1-au petrecut pin aice in oraf la gazd". Solul e primit apoi cu mare cinste in divan si petrecut de domn fi de oamenii si pin la Tighina. In acelafi an, Iosif Pototki, voievodul Haliciului, intorcindu-se din Ardeal, unde fusese in slujba lui Rakczy, dup ce-fi lsase oastea la Cemufi, vine spre Iafi. Aci Mavrocordat, care avea s-i fac fi lui o primire frumoas, trimite inainte-i pe Nicolae Costin vornicul, ca s se inteleag cu el in limba polon. Cind voievodul din Kiev ls 3.000 de ostafi s ierneze in capitala trii, Mavrocordat insrcineaz tot pe Nicolae Costin s ia contact cu judectorul oftirilor polone, pentru descurca- rea plingerilor ce le aduceau necontenit tirgovetii iefeni. Domnia lui Nicolae Mavrocordat dureaz ins numai un an. Aversiunea dintre rufi fi turci avea s se dezlntuie in curind intr-un rzboi, fi turcii aveau nevoie in Moldova de un om devotat, care s cunoasc in acelafi timp rostul fi obiceiurile trii, cu legturi vechi fi trainice in boierimea prrunteana si care s fie in stare s supraVegheze mifcrile lui Brincoveanu. Acest om era Dimitrie Cantemir, vechiul adversar al lui Brincoveanu. Intrind in Moldova si alctuindu-fi divanul, Dimitrie Cantemir incredinteaz lui Nicolae Costin inalta dregtorie de vel logoft. Domnia lui Dimitrie Cantemir a fost ins prea scurt pentru ca cei doi crturari ai timpului, desprtiti prin ura printilor lor, s se poat apropia sufletefte. Nicolae Costin a trit fi el fiorul zilelor tragicepe care le-a indurat Moldova intreag cu prilejul primului rzboi al rufilor cu turcii. Dimitrie Cantemir, care fusese martor la dezastrul turcilor incheiat cu pacea de la Carlo- vitz si care era convins c turcii se afla pe panta decderii, punea mari ndejdi in Petru cel Mare. Acoperindu-si toate miscrile, ca s nu fie simtit, si strduin- du-se s pstreze mai departe mcrederea turcilor, el se sftuieste numai cu boierii mai tineri din divanul su intre alîi si cu Neculce, pe care il fcuse atunei hatman si intr in tratative cu Petru cel Mare.
:74
Desi, in cronica sa, Nicolae Costin il face pe Dimitrie Cantemir singur rspunztor de npasta adus cu socoteala lui cea grabnic" asupra Moldovei, npast care, credea el, nu se va indrepta mai in veci", totusi, din felul cum se apr Neculce, invinuit de contimporanii si c el a sftuit pe Cantemir s treac de partea rusilor, rezult c toat boierimea nutrea gindul de a mintui tara de turci prin ajutorul crestinilor. Nicclae Costin va fi luat si el parte la primirea lui Petru cel Mare; a venit si el cu ceilalti boieri ai trii la osptul dat de Cantemir in cinstea tarului de s-a impreunat cu tarul fi le-au dires impratul cu mina lui tuturor eite un phar de vin" de Cotnar cu pelin, care a pleut asa de mult muscalilor; a vzut fi el pe Petru cel Mare cercetind pe jos mnstirile Iafului si, in sfirfit, a luat fi el parte la lupta de la Stnilefti. Rzboiul s-a incheiat, dup cum se stie, cu infringerea rufilor si aceasta a silit pe cel mai mare crturar al trecutului nostru s apuce, pentru totdeauna, drumul exilului. Numai citiva dintre boierii si tineretul, care fusese de la inceput inifiat in planurile sale 1-a urmat in acest exil. Ceilalti boieri, intre. care fi Nicolae Costin unii inainte, altii dup dezastrul de la Stnilefti au plecat in risip spre munte ori spre codri, pe unde-fi trimiseser familiile. Pe urma lor, cete de ttari fi turci se revars peste Moldova, jefuind, robind, mistuind in flcri sate si conace boierefti. Aceast dureroas pagin din istoria Moldovei se incheie cu venirea in a doua domnie a lui Nicolae Mavrocordat, cel ce, dup cum ftim, il pretuia mult pe Nicolae Costin. In noul divan al Moldovei, Nicolae Costin ifi pstreaz locul dat de Dimitrie Cantemir, de mare logoft, dar n-a avut parte s se bucure mult vreme de prietenia lui Mavrocordat, cci dup un an, mai precis in septembrie 1712, iesind in tar s-fi cercetezemofiilefibucatele, s-a bolnvit fi in citeva zile fi-a pltit fi el, cum zice cronicarul in graiul lui btrinesc, datoria cea ob~ steasc". . Miron Costin, intorcindu-se in Moldova dup vreo 20 de ani de exil cu sufletul plin de iluzii, urzise planul de a scrie o vast istorie a trii Moldovei de la deselecat pin in timpurile sale; dar vitregia timpului prin care a trecut . aceste cumplite vremi de aemu" nu i-a ingduit s-fi indeplineasc in intregime planul, fi atunci, in asfintitul vietii, vzind c timpul ii scap, a trebuit s-fi concentreze sfortrile ctre dou obiective: cartea De neamid moldovenilor, din ce tar au iesit strmosii lor fi continuarea letopisetului, de unde-1 lsase Ureche pin in timpurile sale. Moartea 1-a surprins am putea zice: cu pana in min muncind la inchegarea definitiv a lucrrilor sale.
LETOPISEfUL JRII MOLDOVEI DE LA ZIDIREA LUMII PIN LA 1601
75
Cronica a rmas neterminat tocmai cind venea la rind povestirea vremurilor zbuciumate si a evenimentelor dramatice la care ei insusi luase parte activ; ultima pagin scris cuprinde domnia lui Stefnit-vod, fiul lui Vasile Lupu, mort de lingoare (febr tifoid) la Tighina. Cartea De neamul moldovenilor a rmas si ea neincheiat. Capitolul al V-lea, penultimul, De numele neamului acestor tari si de port si de legea crestineasc de unde au luat, a rmas neterminat, iar al VII-lea, CU au trait aceste locuri cu oameni dup desclecarea lui Traian cu romnii de la Italia, n-a fost scris nici el. . , Opera lui Miron Costin trebuia deci reluat si ea avea nevoie, in orice caz, de o continuare si o incheiere. Aceasta sarcin si-a luat-o cel mai invtat dintre fiii si, Nicolae. Apucindu-se de lucru, Nicolae Costin a reluat ideea care muncise pe tatl su in tinerefe, de a imbrtisa istoria neamului de la origine pin in timpurile sale, dar in acelasi timp s-a gindit s lrgeasc planul, incadrind inceputurile neamului in istoria universal, incepind de unde ne-am fi asteptat mai putin, de la creatiunea lumii. Evident c astzi, dup atitea veacuri de evolutie a istoriografiei, aceast urias sfortare a lui Nicolae Costin ne apare stranie. Dar nu trebuie s pierdem din vedere c cele mai bune modele pe care el si contimporanii si le avuseser dinainte in scolile umaniste ale Poloniei cronicile lui Dlugosz, Cromer, Bielski atit de admirate atunci, incepeau istoria Poloniei dup ce determinau mai intii spita poporului intre semintiile lumii de la creatiune. Dealtfel, toat istoriografia medieval scris de oamenii bisericii in limba latin, urmind modelele date de cronografele bizantine, se simtea datoare s lege istoria national de istoria sacr. .. Nenorocul lui Nicolae Costin a fost c, la dou veacuri dup ce Renasterea, intemeindu-se pe cele mai bune modele antice ale genului, imprstiase eruditia teologic bizantin si pe cea a scolasticii medievale, el mai credea inc in trini- cia unui sistem care, incorporind istoria national in istoria universal, de la zidirea lumii, cuta s fixeze locul pe care il ocup poporul respectiv in arborele genealogic al neamurilor de la creatiune. ' S-l urmrim deci pe Nicolae Costin in expunerea acestui arbore genealogic luat, si in bun parte tradus, dup Stryjkowski... ' Incepe prin a inftisa in primul capitol, care priveste zidirea lumii, ideile filozofilor si poetilor pgini: Ovidiu, Thales din Milet, Eraclid, Aristotel, Corneliu Agripa din care citeaz intrebarea: oare oule sau psrile s-au fcut intiiu, de vreme ce nici oule fr psri, nici psrile fr ou nu s-au putut naste ? " pentru ca, trecind prin filozofii teisti, in frunte cu Plato, s ajung la Biblie si s expun creatiunea lumii dup Sfinta Scriptur. Povesteste potopul dup Biblie, dar cunoaste si admite si alte potopuri, cci pune la contributie si mitologia antic si se opreste mai indelung povestind> dup Metamorfozele lui Ovidiu, mitul lui Deucalion si Pira. : Dup ce, intr-un al doilea capitol, se ocup de turnul Vavilonuiui si de imprtirea limbelor, trece la semintiile celor trei feciori ai lui Noe: Sim (cap. Ill), Ham (cap. IV) si Iafet (cap. V). Din Iafet, prin diferiti scobo- ritori, se trage Iavan din care sunt iesiti tot neamul grecilor, iar Iavan pe jidovie
76
se intelege amgitor sau viclean; pentru aceea grecii sunt de neamul lor vielem si amgei; pe de alt parte, dintr-un alt fecior al lui Iafet/din Gomor, se trag sarmatii, getii si dacii, de unde suntem noi moldovenii". -Dup aceast lung si complicata genealogie etnic, in care cele mai muite ftiri sint luate din cronicarul polon Stryjkowski, si de care autorul ei se simte multumit, cu toat truda ce i-a rpit cci spune el: ni se pare c am scris deplin, care nici la un letopiset a trii noastre nime n-au amelitt mcar cit de putin din aceste ce am scris noi, cu mult osteneal, din oarecite crti strine" trece, in capitolul al VI-lea, la daci, strnepotii indeprtati ai lui Iafet. La acest capitol despre daci, Nicolae Costin imprumut textul respectiv din opera tatlui su, pe care-1 amplific ins cu o multime de date mrunte, scoase in bun parte din Bonfiniu. Vorbeste despre geti, observ c numirile de cetti dace se terminau in dava, descrie invaziile dacilor in sudul Dunrii, luptele lor cu Domitian, pomeneste de Aurelius Fuscus Avrilie Fuscu fi termin cu conditiile umilitoare impuse de daci lui Domitian, pentru incheierea pcii. Capitolul VII, Pentru imprtia Rimului si pentru hotarele ei, reproduce cuvijit de cuvint capitolul II din opera lui Miron Costin. Capitolul VII, Pentru Italia, de unde au iesit neamul moldovenilor, dup risipa dacilor din locurile acestea, este in intregul su jumtate din capitolul piim al operei lui Miron Costin, pe cind cealalt jumtate alctuieste capitol J. IX (Pentru numele moldovenilor si a muntenilor, dup ce au desclecat Traian). . . . Tot astfel fi capitolul X (Pentru Traian impratul Rimului si pentru ostile lui ce au venit asupra lui Decebal, craiul dacilor; s,i la ce vreme) este o reproducere a capitolului IV din Miron Costin, ins cu rectificri fi cu adaose. El afeaz astfel inceputul rzboiului dacic dup Bonfiniu la 102, stie c au fost dou rzboaie cu Decebal, pomeneste de Longin, care a urmrit sfrimturile dacilor in retragere, cunoafte versiunea dup care Decebal s-a otrvit ca s nu cad de viu in mina romnilor, dar, adaog mai departe c eu am cetit cartea lui Marcu Aurelie, impratul Rimului, pe urma lui Traian al patrulea imprat, in anii de la Hristos 161, fi scrie cum s1 fi dus la Rim pe Decebal craiul impreun cu un fecior al lui, artindu-se Traian imprat biruitor asupra lui1. Primeste, mai departe, de la tatl s.u, amplificind-o ins, legenda despre originea romn a litvanilor, aducind mai mult precizie in citate: Scrie Stricovskie la crtile II a istoriei sale, cap., V, De Litva, aducind martur istoriei sale pe Dlugosz fi Croier, la cartea III, fila 61. Pomenefte apoi, dup Bonfiniu, de columna ridicat de Traian ln Roma intru pomenirea acei biruinte asupra dacilor ; ii d dimensiunile si tie c pe ea este spat toat istoria dacilor. Incheie pomenind de o piatr de marmur, in zilele lui Constantin Duca, cu slove spate latinefte, pe care pretinde c a descifrat-o astfel: tmpratului, Cesarului, bunului, fiului a Neryii, lui Traian fericitului... - Trecind, intr-un alt capitol al XI-lea la cetti, Nicolae Costin rezum fi prescurteaz capitolul al V-lea din cartea tatlui su, adogind doar dup Bonfin, istoricul ungur, in cartea X, capitolul II, De lucru ungurilor", c Ludovic, craiul unguresc, ca s poat stpini fr de grij pmintenii", a pus de a zidit cetatea Severinului, care era risipit, precum fi o alta
1Citatul e luat din Ceasornicul domnilor a lui Guevara, pe care N. Costin 1-a tradus in romneste. 77
pe Prut, pe care n-o poate identifica. In cartea lui Nicolae Costin, capitolul respectiv despre cetati, din scrierea tatlui, este in asa fel rezumat si prescurtat, incit apare ca ceva strain, care nu s-ar imbina organic in structura operei. Intr-adevr, el vorbeste aci de Chili a si Cafa, care au fost zidite de genovezi, de Turnul Neoptolemul, inla- turind identificarea fcut de tatl su cu Tatar-Bunarul de pe Coglnic si care ar fi fost ridicat de Neoptolem, fiul lui Mitridate, aminteste, in sfirsit, de rezidirea Severinului prin Ludovic al Ungariei, dar inltur cel putin judecind dup singura editie pe care o avem dinainte, a lui Koglniceanu tocmai partea cea mai important: inscriptiile si monedele romane, gsite in vechile cetti si care toate constituiesc o dovad palpabil despre vechimea cettilor, ca rmsite ale asezrii si culturii romane in trile noastre si deci despre latinitatea neamului. Capitolul al V-lea din Miron Costin, Despre numele neamului acestor fri si de port, pin la pasajul unde se vorbefte despre limb, a intrat si el cuvint de cuvint in prelucrarea fiului su, dar Nicolae Costin a gsit cu cale ca, dup dovezile despre romanitate scoase de tatl su din numirile poporului fi din port, s adaoge o scurt istorie a impratilor romani de la Traian, luat dup Analele eclesiastice ale cardinalului Baronius, un scriitor de mare valoare care trise cu un veac mai inainte (15381607). Aceast parte istoric merge pin la Gallian, cind Dacia este bintuit cu furie de invazii. Ea nu este ins bine prins in osatura operei si face impresia unor lucruri strine de conceptia fundamental. ln capitolul urmtor (al XIII-lea), Pentru risipa Daciei ce era de Traian descMecat, cronicarul trece la invaziile barbarilor in Dacia. Vorbefte mai fntii de goji, care au venit din prtile de miaznoapte in cimpii dintre Nipru fi Volga, gonind pe rusi si pe poleati", primeste din cronica ungureasc o bizar fi naiv legend despre descendenta hunilor din faunii si satirii pduri- lor, povesteste invazia hunilor, aminteste pe Atila, biciul lui Dumnezeu, spaima lumii", fi incheie cu invazia bulgarilor, cu trecerea fi asezarea lor in sudul Dunrii fi cu ridicarea zidului de piatr prin porunca impratului bizantin Anastasie... si pin astzi se cunosc une semne dealeacelui zid". ln incheierea capitolului, revine asupra lui Atila, povestind nvlirea hunilor asupra Romei. In antepenultinml capitol (XIV), revine la textul tatlui su fi, dup ce arat retragerea populatiei romane peste Dunre, din ordinul lui Aurelian, socotefte timpul cit a trecut de la retragerea populatiei pin la desclecatul lui Dragof, rstimp in care trile noastre ar fi rmas pustii. Capitolul urmtor (XV) prezint, dup cronicile lefesti, intemeierea Poloniei, iar ultimul (XVI) povesteste desclecatul al doilea al trii Moldovei. Din expunerea sumar pe care am fcut-o acestei prti din opera lui Nicolae Costin, se poate vedea si metoda lui de lucru fi scopul pe care el il urmrea. La problema inceputurilor neamului el ia pe de-a-ntregul textul tatlui su, cuvint de cuvint, intervertind ins ordinea capitolelor astfel:
Miron Costin: Nicolae Costin :
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI.................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV....................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV. 43
:78
CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR..............52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV.....................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI..................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI. . . .92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE.....128 LITERATURA HAGIOGRAFIC......................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU ...........................................150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL...............................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB....................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA....................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA...........180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ...................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU...........................213 CRONOGRAFELE.................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL. . . .11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO..........110 LITERATURA RELIGIOAS........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..........161 STOICA LUDESCU...........................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU..............................219 (1942 -1979)...........................242 Literatura modern......................30 Didactice...............................32 Publicatii conduse. Editii de texte. . . . .32 Comemorri. Necroloage..................33
79
Recenzii si rapoarte. Diverse...........34 Conferinte rostite la Radio.............35 Lucrri postume *.......................35 Istoria literaturii romane vechi........37
I. II. X XI XII III. Cettile... IV. Numele, portul, legea... Traian...
La cele sase capitole ale lui Miron Costin, Nicolae a mai adogat inc nou, dintre care primele cinci sint menite s lege originea poporului romn de creatiunea lumii i s stabileasc locul pe care, prin strmosii si daci si romani, il ocup in arborele genealogic al semintiilor de la Adam si Eva. Cele patru capitole finale se refer la impratii romani pin la prsirea Daciei, la invazia barbarilor in Dacia, la desclecarea Poloniei si la inceputurile statului moldovenesc prin desclecatul lui Dragos, adic a vrut s lege cucerirea Daciei de desclecarea Moldovei. Dar aceast prezentare a materialului mostenit de la tatl su intr-o nou orinduire si mai ales adausele fcute la inceput si la sfirsit ne lumineaz mai bine nzuinta lui Nicolae Costin, cu totul deosebit de a tatlui su. Miron Costin, apucindu-se s prelucreze inceputul letopisetului su de la Traian, pe care-1 urzise in tinerete, voia s dea, in amurgul vietii, o oper de caracter polemic, s rstoarne basna lui Simion Dasclul si s ilustreze contimporanilor din Moldova obirsia strlucit a neamului lor. Nicolae Costin urmrea altceva. El avea ambitia s serie, dup modelul pe care i-1 ofereau cronicile Ungariei si ale Poloniei, o vast oper istoric, sortit s fixeze rostul neamului in istoria lumii de la origine, adic de la creatiune. Dac acesta este punctul su de vedere, atunci deosebirile dintre el î tatl su in tratarea aceleiasi probleme sint firesti si explicabile: la Miron Costin materialul este strins inchegat in jurul ideii centrale, spulberarea legendei jignitoare pus in circulatie de Simion Dasclul, reconstituirea adevrului istorie si dovedirea originii romane. De aceea din pana lui Miron Costin zvic- neste indignarea impotriva birfitorilor neamului, uneori sub forma unei caus- tice ironii. La Nicolae Costin caracterul polemic dispare, iar argumentarea originii romane devine in chip firesc mai dezlinat, prin ingrmdirea materialului menit s lege istoria national de istoria universal, cci el urmreste o oper de eruditie. Acest caracter de eruditie al operei lui se vdeste si in multimea si varietatea surselor utilizate. El citeaz in opera sa o multime de izvoare antice, medievale si moderne latine, ungare si polone: Herodot, Ovidiu, Cicero, Berosius (Flavius Iosephus), Iulius Capitolinus, Baronius, Bonfinius, Laurentius Toppeltinus, loan Magnus, ar hi episcop de Upsala, Dlugosz, Bielski, Paszkowski, Stryjkowski, Cromer, Miechowski si multi altii, pe care de multe ori ii traduce verbal. Citatele sint la el mai totdeauna indicate precis. ln conceptia lui Nicolae Costin, Cartea pentru intuul desclecat este deci
:80
inceputul unei mari istorii a neamului ceva asemntor cu modelele polone care i-au stat la indemin. Ea este continuat, in manuscrise, prin istoria Moldovei; dar cum materialul privitor la rstimpul de la al doilea desclecat incoace fusese adunat si prelucrat de Grigore Ureche si de Miron Costin, Nicolae Costin se mrgineste si aci s copieze numai cronicile predecesorilor si, amplificindu-le ins mult cu stiri si capitole noi, luate din izvoare pe care aceia nu le avuseser la indemin. Pentru istoria Moldovei de la intemeiere pin la Aron-vod, Nicolae Costin a luat cronica lui Grigore Ureche in compilatia lui Simion Dasclul, la care ins a fcut adaose, omisiuni sau completri. Astfel, suprim capitolul despre descendenta romnilor din tilharii de la Roma, atacat cu atita vehement de Miron Costin; adaog, la domnia lui Alexandru cel Bun, unde se povestea c domnul moldovean a trimis ajutor regelui polon contra ordinului teutonilor, un intreg capitol despre crijaci", menit s explice ce era ordinul teutonilor. Povestind apoi alegerea succesorului lui loan Albert la tronul Poloniei, Costin introduce un alt capitol nou despre ceremoniile ce se obif- nuiau in Polonia la alegerea si incoronarea regilor, Obiceiuri la crai nou. Tipicul acestui original ifi are originea intr-o colectie de texte medievale, Ordo Romanus, alctuit sub auspiciile bisericii papale si rspindit in toate trile catolice, adaptindu-se fireste la traditiile fi conditiile nationale. In Polonia textul a fost tradus fi adaptat de ilustrul episcop al secolului al XV-lea Zbigniew Olesniski. Nicolae Costin 1-a incorporat in cronica sa dup versiunea polon a cronicii lui Alexandru Gwagnin, eliminind ins unele molitve lungi si plicticoase.
De la domnia lui Despot-vod inainte, adaosele lui Nicolae Costin sporesc In mod considerabil fi imbogtesc dup cum recunosc insisi istoricii cu elemente de informatie nou si interesant, istoria Moldovei.
In acelasi chip amplific el si partea din cronica tatlui su, pin la anul 1601, unde se oprefte compilatia lui Nicolae Costin.
Pentru adaosele sale, Nicolae Costin s-a folosit de izvoare polone neutilizate de predecesorii si - in primul rind de Miechowski pentru secolul al XV-lea fi de doi compilatori unguri, care acum erau utilizati intiia dat, pentru istoria moldoveneasc: Wolfgang Bethlen fi Istvanffy.
Adaosele fcute de Nicolae Costin in opera predecesorilor si nu sint totdeauna fericite, fiindc uneori ele nu' se imbin armonic in restul materialului. Cu deosebire excursiile in istoria universal, prea lungi, deviaz subiectul .fi vdesc eruditia scriitorului, dar nu dau pe fat talentul lui literar. Ceea ce scade cu mult valoarea acestei opere istorice a lui Nicolae Costin este faptul c el incorporeaz in lucrarea sa cronicile lui Ureche, in compilatia lui Simion Dasclul, fi a lui Miron Costin cuvint de cuvint. El nu prelucreaz materialul predecesorilor si, ci il copiaz, amplificind numai acolo unde poate. Cu alte cuvinte, el nu este aci un istorie original, ci un compilator. Este drept c pe vremea sa notiunea de proprietate literar nu avea sensul pe care-1 are astzi (amintim aci procesul lui Stryjkowski cu Guagnini, vezi p. 259). Dar pentru a da judecata definitiv asupra operei lui trebuie s tinem seam de faptul c
81
Nicolae Costin n-a avut norocul fi timpul s dea forma definitiv compilatiei sale, fiindc viata lui a fost destul de zbuciumat, iar moartea 1-a surprins inainte de vreme, la virsta de 50 de ani. Pentru a caracteriza mai precis personalitatea sa literar, trebuie s exammm mai pe larg partea original din opera rmas de la el: Cronica domniei lui Nicolae Mavrocordat si a lui Dimitrie Cantemir. \ Nieolae Mavrocordat era fiul marelui dragoman Alexandru Exaporitul,. care, inainte de a intra in slujba Portii, isi fcuse studiile la Padova, unde invatase medicina, fi care a lsat mai multe scrieri stiintifice una despre circulatia singelui. In casa printeasc, unde domnea astfel rivna pentru cultura, Nicolae Mavrocordat a primit, impreun cu fratii si, o instructie aleas; o sor a lui a studiat si ea medicina. A fost un domn iubitor de cultur. Sulzer ne spune c avea o bibliotec in valoare de 600.000 lei; intre voluinele- de pret, se aflau si multe raritti, precum o Biblie copt din veacul al Ill-lea.. li plcea s se simt inconjurat de crturari, pe care-i cuta si-i aducea la- curtea sa si, urmind pilda tatlui su, a fost el insusi un scriitor erudit de* opere cu caracter filozofic-moral. Era deci firesc ca invtatul domn si crturarul Nicolae Costin, care se imprtîse si el din eruditia timpului su in scolile umaniste ale Poloniei,. s se apropie sufleteste. . Si de fapt, dintre toti domnii sub care a slujit Nicolae Costin, Mavrocordat a fost aceia care 1-a pretuit mai mult. Faima despre cultura lui Nicolae Costin ajunsese pin la Mavrocordat inc inainte de a pleca din Constantinopol. Inainte de a se urea in scaunul Moldovei, silit s zboveasc in Tarigrad cu imprejurrile triste ale mortii si inmormintrii tatlui su, Nicolae Mavrocordat trimite crti in Moldova pentru a insrcina pe Nicolae Costin cu cimcmia. Dup sosirea in Iasi, Mavrocordat, constituin^lusi divanul domnesc, incredinteaza lui Costin dregtoria cea mai insemnat, de mare vornic ai rii de jos, si, in tot cursul primei sale domnii, Nicolae Costin este insrcinat nu numai pentru cunostintele lui de limbi strine, ci si pentru increderea. pe care domnul o avea in el cu primirea solilor strini. Luindu-si sarcina de a scrie letopisetul domniei lui Nicolae Mavrocordat,. Nicolae Costin a fcut-o nu fr iubirea si stima pe care o avea pentru domnul care-i artase atita pretuire. Era cinstes om si in filosofii si in istorii spune el despre Mavrocsrdat si intr-altele ce se cade a sti un domn, era deplin invtat; stia si citeva limbi ... si om dumnezeiesc, pzea tare biserica; la. mincare si la butur foarte putin; spre sfintele biserici si mnstiri scp- tate milostenie fcea; spre sraci si spre vduve cu mil era. Dar era grabnic la minie, si mai ales asupra acelor ce-i cunostea c mincau banii vistieriei si spre cei ce fceau strimbtti si suprri sracilor si spre cari erau neasculttori la poronci. Era fr preget si cu priveghere la trebile ce erau a trii; gata fi cu nevoint a pliniporoncileimprtesti..." Si incheie acest portret: Nu o data, se seamn si se secer si nu o dat se altoieste pomul fi se culege dintr-msul rodul; afa si noi, toat averea noastr o am cheltuit in trebile t rii si avem rbdare. Trebue si dumneavoastr s rugati pe Dumnezeu s trim si noi in domnie fi pe urm veti cunoaste si dumneavoastr si placul ostenelelor voastre fi intemeierea
:82
caselor dumilor voastre..." Defi domnia lui Nicolae Mavrocordat a fost o domnie pasnic si cronicarul nu are de inregistrat decit doar citeva primiri de soli si liartuieli cu boierii, pe care domnul strin de tar ii bnuia de necredint si care, in acelafi timp, asupreau tara cu autoritatea dregtoriei lor, totusi Nicolae Costin a moftenit ceva din darul de povestitor al tatlui su si stie s prezinte cu interes fapte care pun in lumin tactul lui Nicolae Mavrocordat. Cu deosebire este dramatic povestit intemnitarea trufasului boier Iordache Ruset vornicul, care inltase si rsturnase mai multi domni in Moldova, intrigase impotriva boierilor, stinsese mai multe case, numai pentru ambitia de a-si mentine influenta. Cronicarul incepe prin a arta cum, la inceput, boierii, vzind pe Iordache vornicul nelipsind din voroave cu Nicolai Vod, intraser la grije, zicind: Sracii de noi, iar au incput Iordache vornicul si la acest domn". Pomeneste apoi cum Iordache Ruset urzea intrigi si cum indemnase pe turcii din carvasaraua din Iasi s se pling la Poart impotriva lui Mavrocordat, si cum intr-o zi, venind un ag din Constantinopol, Iordache a crezut c aduce firmanul de mazilire a domnului si a trimis, ca s vad ce se lucreaz la curte, oamenii si, intre care si pe nepotul su Iordache aga, care era tarigrdean si stia turceste. Feciorii vornicului au avut cutezanta de a intra chiar in casa cea mare, in care turcul avea s se intilneasc cu Nicolae-vod. Aflind aceast indrzneal si mai avind si alte motive, domnul a poruncit vtafului de aprozi s inchid pe Iordache Ruset si pe nepotul su Iordache aga. In acelasi timp, a trimis si pe postelnicul su in sptrie ca s ia toiagul lui Antiohie Jora, socrul lui Iordache aga, si s-l pun si pe el la popreal in vistierie. Boierii aflati atunci la curte, vzind aceste neasteptate arestri, rmin incremeniti si, sftuindu-se in de sine, purced fr zbav la domn si se roag pentru hatmanul Antiohie. Domnul il iart si il sloboade; patru zile mai tirziu, libereaz si pe ginerele aceluia, Iordache; numai Ruset ramme intemnitat. Pentru a potoli nedumerirea boierilor, citeva zile dup aceasta, ii cheam la curte in casa cea mare si li se destinuie astfel: Intre voroavele ce aveam cu Iordache vorniculincepe domnul niciodat de bine de dumneavoastr nu mi-a grit, vzindu-v pre dumneavoastr de noi trasi cu dregtoriile curtii. Si urmeaz apoi povestirea unei scene intr-adevr patetice, cind domnul, ridicind putin islicul in min, se adreseaz pe rind boierilor astfel: Martur pui pe Dumnezeu, cum dumitale acest fei de hul iti da; dumitale asijderea, fei de fei de hul (insi- rind pre citi erau boieri chemati la acea voroav), de sta cu voroavele lui, Iordachi, s v departez pre dumneavoastr de ling mine. Apoi domnul scoate crtile gsite la casa lui in ziua arestrii si in care fratele sau, Scarla- tache din Constantinopol, ii scria c el nu doarme, ciumbl tare pentru ca s mazileasc pre Nicolai Vod. Aceasta d curaj celor asupriti de Iordache vornicul s se pling si, in curind, in divanul cel mic, fiind si tara cit se timplase, se citeste cartea isclit de boieri prin care se pling cum Iordache si fratii si, strini de tar, fiind el vreme indelungat puternic aice in tar, invrjbitor de domni, de nu se mai satur cu vremea, ausupus toate casele boieresti si au stins si citeva. Citindu-se acestea toate in divan, a intrebat Nicolae-vod pe mitropolitul, care era de fat in divan, ce fei de pedeaps prevede pravila pentru vinovtia lui Iordache Ruset. Si dup ridicarea diva-
83
nului, ducindu-se mitropolitul acas si cercetind pravila, a scris cu slova lui", din dosul crtii de pir contra lui Iordache, pe care i-o dduse domnul, cum pravila serie, dovedindu-se aceste asupra lui Iordachi vornicul: moartea!" Mavrocordat trimite cartea de pir cu sentinta scris de mitropolit lui Iordache Ruset in temnit, s o citeasc si s-l intrebe ce are de rspuns. Dar trufasul boier, in loc s se cuminteasc si s rspund cu blindete cci, adaog cronicarul, cu blindete, ca bumbacul se moloseaz si se imblinzesc inimele domnilor rspunde semet c toate sint minciuni. Aflind acest rspuns, domnul se minie foc si, chemind de sirg pe buluc-basa, porunceste s-i taie limba. Dar intervenirea boierilor de divan care se aflau la curte il scap pe urgisit de aceast pacoste. Cronicarul domnesc povesteste apoi in jurul acestei drame un alt episod senzational, care de data aceasta pune in lumin clementa domnului strain de tar. Pe cind Iordache zcea inchis in odaia buluc-basei, un cpitan de seimeni, Horopceanu, trecind prin dreptul odii poate s fi fost si beat", lmure.ste cronicarul strig: S ni-1 dea vod s-1 ucidem cu petre pe Iordachi; sau vom strica rtezile si-1 vom ucide acolo in odaie, c ne-au mincat si ne-au srcit el cu fratii lui, si nu se mai satur de domni". Aceste cuvinte ajungind pin la urechile domnului, indat au poroncit de-1 puse la inchisoare pre Horopceanu si pre altii ce fusese cu dinsul". Si, desi atunci si boierii struiau s nu ias cu zile Iordache vornicul, totusi Nicolai-vod, nevoind s-si implinte miinile in spurcat singele lui" si socotind dintr-acele cuvinte a Horopceanului s nu se fac vreo nval asupra lui Iordachi s-1 omoare tara, au poruncit de 1-au mutat inluntru in curte, la odaie, sub scri despre casele doamnei. Acolo a zcut inchis ticitul boier pin la mazilirea lui Mavrocordat, care este iarsi povestit cu amnunte interesante, ca de la un martor ocular: Era intr-o joi la divan Nicolai Vod. Si acolo, judecind dou rinduri de oameni, vzur boierii, care se timplase la divan, cum au venit un copil din cas de au spus postelnicului celui mare, cum au intrat doi turci drept la odaie, unde este inchis Iordachi vornicul, de au sfrimat rtezile si au intrat inluntru, la Iordachi. Aceste spuindu-le acel copil de cas postelnicului in tain, si postelnicul cel mare au soptit lui Nicolai Vod. Si indat s-au sculat de la divan, ins nemic schimbat din fat: iar boierii, care se timplase la divan, indat au priceput mazilirea domniei, si o seam au iesit pe poarta despre Sfintul Nicolai, c celelalte porti acmu erau inchise." A doua zi, stringindu-se boierii la curte, au aflat caimacamii pusi de noul domn, Dimitrie Cantemir, si anume: Iordache vornicul, cel care sttuse pin atunci in temnit, Antiohi Jora hatmanul cuscrul lui Iordache si Dabija paharnicul. Lui Mavrocordat i-a fost ins crutat umilinta de a i se citi firmanul de mazilire la divan, in iveala tuturor". Cronicarul nu uit s inregistreze apoi toate acele fapte mrunte care proiecteaz o lumin simpatic peste acest domn tarigrdean, strin de tar fi de neam. El ne spune bunoar cum, luindu-si ziua bun de la boierii care 1-au petrecut, au zis, jurindu-se, cum n-au avut gind ru, nice spre boieri, nice spre tar, iar eine i-au gresit s fie toti iertati". Dup ce a iesit cu mazilia din Iai spre Tarigrad, in apropiere de Galati, la Piscu, i-au iesit inainte oamenii care triau in pribegie prin tri vecine si pe care Nicolaevod ii adusese in tar cu crti de toemeal". Ei se due inaintea lui Iusuf-
:84
aga, turcul care ducea pe domn la Poart, plingindu-se de strimbtatea ce s-a fcut: Era un domn de se tinea de cuvint; ne-au adus cu crtile sale; ne-a asezat in tar; acmu ne vor risipi altii". La Galati ii sosesc scrisori de la prietenii de la Poart, precum s nu-si fac inim rea de mazilie, cci asa aceast dat au impins vremile; iar fr zbav va fi iar domn". Si dup ce zugrvete portretul sufletesc al domnului, pe care 1-am expus mai sus, incheie artind cum, inc de la intoarcerea lui in Moldova, a luat -aprarea celor obijduiti cu strimbtti, cum dup cei care nu voiau s vie de fat la divan trimitea oameni domne^ti cu ciubote", de-i aducea fr voia lor; cum, vzind divanurile strasnice, cei vinovati, cind ii apucau cei asupriti cu haide la divan!", fie c erau mai de frunte din boieri", fie c erau mai -de gios, scoteau banii din buzunar de se impcau". Numai minctorii adaog cronicarul aveau voie rea, c nu puteau minca ca in zilele denainte altor domni." Cu totul in alt lumin este infatisat domnia lui Dimitrie Cantemir. Nicolae Costin recunoaste c noul domn era om istet si stia carte turceasc bine" dar atit. Este intr-adevr curios c acesti doi eruditi ai Moldovei nu s-au putut apropia sufleteste si nu s-au inteles. Am putea zice, parafrazind o vorb a lui Miron Costin: Mai curind pot incpea pe un covor zece derviî, decit doi crturari romni din veacul al XVIII-lea." Erau ins trecind peste eruditia lor de surs cu totul diferit multe lucruri care-i desprteau. Mai intii, Dimitrie Cantemir era inc tinr pentru domnie abia avea 36 de ani pe cind Nicolae Costin trecuse de 50 de ani. Apoi, Dimitrie Cantemir, care fusese de fat la dezastrul turcesc incheiat cu pacea de la Carlovitz î care, in debandada fugii, isi pierduse agarlicul, simtise decderea turcilor i, in mediul cosmopolit de la Constantinopol, avusese prilejul s se informeze despre puterea crescind a rusilor. Apucind domnia in preajma primului rzboi dintre rusi si turci, el intrase in tar urmrind planuri mari si indrz- ?iete, pentru care se cerea puterea convingerii si avintul cald al tineretii. El nu se putea increde, pentru planurile sale care abteau dintr-o dat cursul istoriei moldovenesti intr-o directie cu totul nou, in btrinii boieri, prea cuminti pentru inovatii indrznete, si inc in cei ce fuseser sfetnicii de credint ai rivalului su din Constantinopol, Nicolae Mavrocordat. El pstreaz o bun parte din divanul lui Mavrocordat, il ridic pe Nicolae Costin la rangul de mare logoft al Moldovei, ii da toat cinstea cuvenit unui mare boier, dar se pzeste de a-i incredinta gindurile. Pentru confidence, el isi alege pe boierii cei mai tineri din divan si, in primul rind, pe agerul loan Neculce. Dup ce dibuieste terenul si hotarste s treac de partea rusilor, Dimitrie -Cantemir incredinteaz dregtoria de mare hatman lui loan Neculce i trimite pe cumnatul acestuia, pe tefan Luca vistiernicul, la Petru cel Mare, ca .s intreasc alianta prin jurmint. Numai dup ce rusii au trecut Prutul la Zagarancea, Cantemir a destinuit planul su boierilor mai sprinteni din divan, care rmseser pe ling el in Iasi. Era firesc deci ca Nicolae Costin s nu vad cu inim usoar cum domnul trece peste el, mare logoft, si peste ceilalti boieri mai in virst: Dumitrascu Vod taine numai cu sfetnicii si cei tineri, ca si dinsul, fcea", noteaz cu acrime Nicolae Costin. Amrciunea fat de domn se vede si din chipul cum tine s vorbeasc
85
despre colegul lui de divan, hatmanul loan Neculce: Dumitrascu Vod indat au luat cu sine pre hatmanul su, pre loan Neculce", sau: i au purces
:86
Dumitrasco Vod decusear cu loan Neculce hatmanul, sfetnicul su", Iar cind povesteste ruina intins peste Moldova, dup infringerea de la Stnilesti, izbucheste in imprecatia: S plteasc Dumnezeu sfetnicilor care aucirmuit pe Dumitrasco Vod". Privind domnia lui Dimitrie Cantemir sub acest unghi de vedere fi tinut departe de gindurile intime ale domnului, cronica lui Nicolae Costin nu inftiseaz acelasi interes pe care il prezint cronica lui loan Neculce, care a fost sfetnicul de incredere al lui Dimitrie Cantemir. Dar, desi priveste lucrurile- de departe si cu sentimente turburi, totusi el prinde si fixeaz amnunte interesante, care intregesc cunoasterea personalittii lui Dimitrie Cantemir,. sau contribuiesc la reconstituirea domniei sale. Asa, de exemplu, ne spune c Dimitrie Cantemir, dup ce a intrat in Iasi si au venit boierii dup obicei s-i srute mina si poala in divanul cel mare, le-a fcut voroav singur la toti", cci adaog cronicarul era slovednic la aceste, zicind s fie unii ctre altii intru dragoste, poftind pre cei btrini ca pre niste printi, pre cei. de virsta sa ca pre niste frati, pre cei mai tineri ca pre niste fii, artind ce ar fi folosul unirei boieresti. Interesant povestit este scena intilnirii lui Dimitrie Cantemir cu Petrur cel Mare in Iasi: i m curte la scri s-au adunat cu impratul, de i-au srutat mina, fi impratul 1-au srutat pe cap, luindu-1 in brate fi ridicindu-1 sus cu o min fiind Dumitrasco Vod om scund si impratul om de fire intru toate fifaefi".. Nicolae Costin a luat si el parte la masa pe care tarul a dat-o, la conacul. su, in cinstea lui Dimitrie Cantemir si a boierilor si si unde boierii s-au legat fi au isclit universalul", prin care primeau ca domn vesnic pe Dumitrafco Vod fi pe semintia lui", dar adaog cu rutate: Iar mcar c au fost postul lui Sfeti Apostol Petru, cu totii au mincat carne fi mare benchet au fcut toat ziua aceiafi, si acolo au mas; iar peste noapte aceea n-au. scpat fr pagub mai nici un boier si nefurat de moscali: cui pistoale, cui rafturi, cui epingele, nice boier, nice slug". Dup ce povesteste sfirfitul nenorocit al luptei de la Stnilesti, Nicolae Costin insist cu deosebire asupra pirjolului care s-a abtut atunci asupra Moldovei: invazia neafteptat a ttarilor, care au surprins oamenii pe dmpuri, iesiti la secere, i-au tirit in robie cu duiumul, au prefcut in scrum fi cenufe casele, au prdat si jefuit pin si mnstirile: n-au rmas la sfintele mnstiri nice clopote, nice ufi, nice un her fi pin in jilturi fi sfintele icoane le-au fri- mat fi le-au ars de istov, cu foc. Iar tirgul Birladului si mai ru au ptit c au rmas numa pajifte... tara de gios au czut toat la robie, care povestesc btrinii, c mai au covirfit prada care au fost in zilele lui Vasile Vod".. i incheie, dup acest tablou al prbufirii cum era de afteptat: Acest bine au agonisit trii Dumitrasco Vod cu socoteala lui cea grabnic,. de nu se va indrepta mai in veci.
CEASORNICUL DOMNILOR
Nicolae Costin a imbogtit literatura romneasc fi cu prelucrarea untsf roman spaniol, cel dintii roman occidental care apare in literatura noastr.
34t
Romanul este opera marelui scriitor al veacului al XVI-lea, Antonio de Guevara, episcop de Cadix si predicatorul lui Carol Quintul, si poart titlul in originalul spaniol: II libro aureo del grand Emperador Marco Aurelio con el Relox de Principes (Cartea aurit a lui Marcu Aureliu cu Ceasornicul domnilor). Autorul pretinde in prefata c ar fi descop erit manuscriptul operei sale, dup mdelungate cercetri, in Biblioteca din Florenta, printre crtile grecefti lsate de Cosma de Medicis. Povestea unui manuscris grecesc descoperit in Florenta era o mistificare literar asemntoare cu aceea de care au fcut atita uz, in vremurile apropiate de noi, romanticii. Pretinzind c opera sa are la baz un manuscris grecesc si revendicind numai paternitatea stilului, Guevara a voit s treac toate fictiunile imaginatiei sale ca fapte reale si s atrag atentia asupra operei, care ar fi mftisat viata istoric fi actele autentice ale impratului roman. Opera cuprinde viata romantat a marelui imprat, in care ins sint incadrate sfaturi privitoare la educatia tinerilor principi fi la normele de cluzire in conducerea familiei si a statului. Viata lui Marcu Aureliu, in liniile ei mari, este expus intr-un prim capitol, dup care urmeaz o serie de scrisori ale impratului ctre diferite persoane, de pild: una ctre prietenul su Pollion, privitoare la cresterea pe care a primit-o in anii copilriei de la profesorii si; o alta ctre tovarsul su de studii, regele Siciliei, si multe altele. Sint si citeva scrisori galante, presupuse c ar fi fost adresate de inteleptul imprat, in ceasurile de libertinaj, curtezanelor romane Bohemia si altele in societatea crora si-ar fi petrecut anii tineretii. Aceste rinduri de dragoste in afar de cmin, care n-au nici un temei in realitatea istoric si deformeaz personalitatea stoicului imprat, au plcut asa de mult societtii spaniole din vremea lui Carol Quintul, incit, chiar dup ce Guevara le-a scos din opera sa regretind chiar c le-a plsmuit ele au fost copiate cu mina dup editii mai vechi si adogate la textele autorului. Scrisorile lui Marcu Aureliu sint desprtite intre ele prin istorioare fi anecdote referitoare la viata impratului, menite s scoat mai bine in relief caracterul si virtutile lui. Asa, de pild, e discutia dintre Marcu Aureliu fi sotia sa, Faustina, care dorea s pun mina pe cheia de la cabinetul de lucru, pe care impratul il tinea inchis pentru ca nimeni s nu ptrund inuntru fi s rvseasc scumpele lui crti. Aceast discutie contradictorie intre soti unul subliniind defectele femeii, cealalt defectele brbatilor este ca un mic tratat filozofic asupra cstoriei. ln aceast viat romantat a lui Marcu Aureliu, Guevara a introdus capitole de sfaturi privitoare la educatie fi cirmuire. Aceasta 1-a determinat s-fi intituleze opera Ceasornicul principilor, care, explic el, nu e nici de nisip, nici cadran solar, nici indicator de ceasuri; cci toate celelalte ceasuri servesc s indice ziua fi noaptea, pe cind acesta ne invat ce trebuie s facem in fiecare ceas al zilei si cum trebuie s ne orinduim viata". i fiindc acest ceasornic al vietii are in vedere in primul rind pe principe, el 1-a numit El Relox de Principes sau, cu titlul tradus de Nicolae Costin: Ceasornicul domnilor. Opera lui Guevara este sectionat in trei crti: prima parte cuprinde
:86
normele de care trebuie s se cluzeasc in viat principele, pentru ca viata fi faptele lui s fie in conformitate cu idealul unui bun crestin. Cartea a doua cuprinde sfaturi cum trebuie s se poarte un print in interiorul cminului su fat de sotie si fat de copii. Cartea a treia arat cum s se poarte pentru ca s dea supusilor si, prin viata lui proprie, un model de demnitate si virtute. Aceasta parte a romanului, cu tot caracterul su didactic, este uneori interesant si cuprinde colturi de moravuri contimporane, ca bunoar atunci cind Guevara vorbeste despre crefterea si educatia copiilor si se ridic impotriva obiceiului ce-1 luaser femeile spaniole din societatea inalt, care tineau s aib psri in colivie, maimute la fereastr si s poarte ciini in brate, dar Isi trimiteau copiii la tar ca s-i creasc slugile. De asemeni sint interesante fi au inc un caracter de actualitate, in vremurile turburi de azi, paginile ln care se ridic impotriva rzboaielor ofensive, purtate numai pentru cuceriri, si acelea in care Guevara face apologia pcii ca drum pentru propsirea civilizatiei umane evocind legendarul veac de aur cind toti in pace vietuiau, cind fiecare la locurile sale ara, ale sale msline altoia, ale sale tarini secera si ai si feciori hrnia". Dintre numeroasele povestiri intretesute in cuprinsul romanului, una, prelucrat si de La Fontaine, a devenit celebr: este El vilano del Danubio (Tranul de la Dunre). Episodul are de scop s scoat in relief caracterul plin de clement, de buntate si de dreptate al marelui imprat. Seena se deschide prin povestirea imprejurrilor in care Marcu Aureliu, din pricin unei groaznice epidemii de cium, se strmutase cu toat curtea lui de sfetnici, oameni invtati si filozofi, in Campania. Acolo se isc intr-o zi discutia asupra cauzelor care au adus invazia coruptiei in stat fi rsturnarea din temelie a societtii romane cu strvechile ei virtuti si cu obiceiurile ei simple si patriarhale. i atunci Marcu Aureliu, fcind semn tuturor s tae, le povesti cum, la inceputul domniei lui, s-a pomenit odat cu un tran slbatic de pe trmurile Dunrii, cu ochii afundati in cap, cu barb groas, cu picioarele in opinci, cu haine de pr de capr, cu ciomag in min, cu pieptul gros si pros un adevrat urs sepat din birlog. i fiindc impratul primea intii ostasi sraci si apoi asculta poftele celor bogati", tranul fu introdus mai intii in senat. i intrat inuntru, tranul aceia de pe trmurile slbatice ale Dunrii arunc in senatul Romei strigtul de durere, de dezndejde fi de revolt al neamului su oprimat, impotriva cupidittii fi rapacittii judectorilor romani. Citez, in traducerea lui Nicolae Costin: 0, printi adunati-incepe el o, niam ferice! Eu, tranul Milan, lcuitorul oraselor si ripelor Dunrii, voao sfiatnicilor rimliani carii sunteti adunati intr-aciast curte m inchin fi m rog Dumnezeilor celor nemuritori ca fi limba mea astzi s o inderepteze fi s o chiverniseasc cum spre a mofiei mele, cele ce se cuvine, a le gri ... i dup ce se roag zeilor ca s-l inspire pentru a da glas soliei de suferint si de zbucium a neamului su, evoe, intr-o admirabil antitez, in contra strigtelor biruitoare ale invingtorilor romani, tiptul de sfifietoare obida al germanilor invinfi: ...Pe vremea in care strigtorii voftri, inaintea carelor celor de veselie strigind: Vietuiasc! vietuiasc! Roma cea nebiruit! Iar cei pedepsiti, prinfi intr-alt chip! Din adincul pieptului meu suspinind, la Dumnezeu voi zice: Dreptate! dreptate!... Voi, romnilor, pe steagurile fi semnele voastre, ln loc de simbol, aveti
87
aceste cuvinte: <a> rcmanilor datorie este <de) a ierta pre cei supusi si a supune pre cei mindri , iar mai drept ati zice asa: a romnilor datorie este pre cei nevinovati a jecui, ca nimica alta voi romnilor nu sunteti, fr numai a ncrcadelcr cdihnitoare turburtori fi apuctori. Intreb pe voi, rcmanilor, ce lucru v-au mdemnat pre voi, cei ce sunteti nscuti la apa Tibrului, de ati venit impotriva noastr, carii in pace locuiam la ripile Dunrii. Au prietenii vrajmafiler voftri am fost; au gindul nostru de vrjmfie a arta spre voi 1-ati vzut? Au auzit-ati in Rim, vestindu-se, precrsm am lsa lcasurile ncastre? ... Sau venit-a cineva la Rim din mosia noastr artmdu-v vou, ca unor dusmani, gtire de rsboi? Au vreun crai, in trile ncastre murind, ne-ar fi lsat pre noi cu testament vou moftenitori, ca cu voia aceea s ne supuneti stpinirii vcastre?... Si dup ce mfir rutatea fi lcomia nestioas a judectorilor romani, trimifi in patria lui, judectori care triesc numai in desfrinri, care impileaz pe cei sraci, care orice pot pre ascuns, apuc, string fi fur, dup ce le arat c zadarnice au fost plingerile germanilor cutropiti in senatul Romei si dup ce le spune c de 15 zile, de cind a in trat in Roma, a vzut numai vitiul fi desfriul, se reculege fi-si incheie solia astfel: Dup ce am plinit eu pofta mea si otrava inimii mele, dup obiceiu ce am isprvit de v-am vtmat pre voi cu limba mea, iat-m-s asternut la pmint; aftept btaie, c mai mult voi, dindu-m mortii, s agonisesc laud, decit voi, rpindu-mi viata, s o dobindesc pre dinsa". Dup ce si-a incheiat astfel cuvintarea sa plin demiez, tranul s-a aruncat la pmint si a zcut acolo un ceas, afteptind s fie ucis in bti, in timp ce senatul se uita inmarmurit la el. Atunci impratul Marcu Aureliu, recunoscind c prin tranul aceia noduros grise necazurile unui neam intreg obidit, fi, surprins de frumusetea plin de demnitate a cuvintarii lui ca un trandafir intre spini porunci s fie ridicat de jos fi, iertindu-1, il primi in rindul celor btrini, adic al senatorilor; ii dete uric" ca s fie hrnit din vistieria imprtiei si piise s se scrie voroava lui in crti". Opera aceasta a lui Guevara, scris intr-un stil patetic, plin de verv oratorica, cu fraze simetrice fi adesea ritmate, cu imagini indraznete fi numercase antiteze, a fost cum spune cel mai competent istorie al novelisticii spaniole, Menendez y Pelayo la biblia y el oreulo de los cortesanos" (Biblia fi oracolul curtenilor"). Primul major dem al palatului a imprumutat manuscrisul de la imprat si 1-a transmis imprtesei; de la aceasta a trecut la alti curteni, care fi-au scos copie dup ea si in felul acesta autorul s-a pomenit c apare o editie la Sevilla, in 1528, fi altele curind, fr numele su. Atunci Guevara se grbi s-i dea forma definitiv fi o tipri in 1529. Cartea s-a rspindit repede fi a avut un succes enorm; numai in Spania a cunoscut 33 de editii. Ea a trecut de t mpuriu peste hotarele Spaniei, cci la doi ani dup editia definitiv dat de Guevara, in 1531, ta a fost tradus in limba francez si tiprit in numercase editii, care au avut o intins circulatie si au exercitat o influent apreciabil. O scart nu mai putin rorocoas a avut romanul fi in literatura englez, unde a fest impmintenit cam in acelafi timp cu prima traducere francez. Romanul a cltorit de timpuriu si in celelalte literaturi ale Occidentului; in 1540 apare la Venetia prima traducere italiana; la 1544, la Mnchen, prima traducere german si in 1606 romanul este tradus fi tiprit in limba latin de un mare umanist al timpului, M. Wanckelius, sub titlul Horologii Primipum sive de vita M. Aurelii imperatoris, libri 3 de lingua castelana in
:88
latinam linguam - traducti. Traducerea latin a operei lui Guevara s-a rspindit in toate trile catolice, care aveau ca limb de cancelarie si de biseric latina. Astfel romanul a ptruns fi in Polonia, unde a ajuns la cunoftinta lui Nicolae Costin, pe timpul cind ifi fcea studiile acolo. El strbtuse pin atunci un drum victorios fi era celebru in literatura european a timpului prin caracterul su istorie fi didactic. A pleut afa de mult tinrului moldovean, incit, mai tirziu, s-a apucat s-1 prelucreze in limba romn, pentru a-1 imprtsi contimporanilor si. Pornind din nzuinta de a da o form mai unitar materialului intins al povestirii, Nicolae Costin a schimbat ordinea capitolelor si a crtilor, a inlturat unele prti fastidioase, discutii dogmatice, concentrind economia operei intr-o expunere mai inchegat. Din 153 de capitole ale lui Guevara, N. Costin a pstrat numai 81, iar aceste 81 de capitole le-a distribuit in patru crti in loc de trei. Ultima carte a lui N. Costin incheie cadrul istorie al romanului povestind moartea impratului filozof intr-o aureola de buntate patriarhal. Traducerea lui N. Costin este clar, vioaie si pstreaz dup cum s-a putut vedea din citatele pe care le-am fcut chiar in ritmul frazei, ceva din armonia fi cadenta originalului, lucru care a indemnat pe un cercettor s cread c Nicolae Costin a tradus unele prti ale romanului in versuri. Nicolae Costin a fost tot atit de nedrepttit in istoria literar, pe cit a fost de zbuciumat in viat. Cind tatl si mama sa erau inmormintati in aceeafi groap, el zcea inchis in temnit. A dus apoi o viat de pribegie ficind aajunspetreaptacea mai inalt a ierarhiei boierefti fi se deschideau pentru el zri mai senine, 1-a prins moartea din urm. tn istoria literar, el a fost categorisit ca erudit sec, inim de pergament. Erudit fr indoial c a fost, un precursor al lui Dimitrie Cantemir. Cunostea adinc limba latin, cum n-o cunoftea nimeni altul pe atunci in Moldova fi o vorbea cu ufurinta cu care chiar azi nu sint multi crturari s-o vorbease. Stia bine limba polon fi probabil si greac. Dar ponosul de erudit sec, inim de pergament, vine de la faptul c el a incercat s druiasca culturii moldovenefti o oper similar acelora cu care se glorifica istoriografia polon si care incadrau istoria natiunii polone in istoria universal, de la creatiunea lumii. Desigur c in secolul care se anunta a fi al luminilor, aceast conceptie istoric-rmsit a cronografelor bizantine era vetust. Dar Nicolae Costin nu seria pentru cititorii Occidentului, ci seria pentru moldovenii si din vremea lui Cantemir, despre care Neculce scrie: carte nu ftia, ci numai iselitura invtase de o fcea. Este apoi in incercarea lui de sintez foarte mult material inndit din imprumuturi luate de la altii. Dar Nicolae Costin, care ifi prelucra opera, cci ne-a lsat-o in dou redactiuni, a murit de timpuriu, inainte de a-i fi putut da forma definitiv. ln partea cronicii ins in care povestefte evenimente contimporane, in memoriile sale asupra domniei lui D. Cantemir fi inceputul domniei lui
89
N. Mavrocordat, se vede c el mostenise de la tatl su darul de a captiva interesul cititorului prin episoade interesante pe care le inftifeaz dramatic. El L'i e apoi meritul de a fi deschis drumul literaturii moderne a Occidentului in cuituia noastr. Celebrul roman spaniol al lui Guevara, Marco Aurelio con el Relox de Principes, pe care el l-a impmmtenit in literatura noastr printr-o prelucrare abil, este cel dintii roman modern la noi. In sfirsit, traducerea lui vioaie, plastic, intr-un ritm cu cadent e armonioase, vdeste strdania de a modela strvctura limbii dup tiparele sintaxei latine, pentru efecte estetice.
.
BIBLIOGRAFIE Cartea pentru intiiul desclecat a lui Nicolae Costin a fost publicat de M. K o g 1 n i-
c e a n n , in Letopisetele trii Moldovii, vol. I, Iasi, 1845, si rcpublicat, cu caractere latine, tn editia a II-a: Cronicele Romniei sau Letopisetele: Moldaviei si Valahiei, I, Eucuresti, 1872. ln volumul I al colecfiei de cronici a lui Koglniceanu au fost publicate la anexe si capitolele adogate de Nicolae Costin la cronicile lui Ureche-Simion Dasclul si Miron Costin. Cronica privitoare la domnia lui Nicolae Mavrocordat si Dimitrie Cantemir se gseste in volumul II din colectia lui Koglniceanu, incorporat in Letopisetul trii Moldovei de la tefan
sin Vasile Vod, de unde este prsit de Miron Costin logoftul, de pre izvoadele lui Vasile Damian ce au fost treti logoft, a lui Tudosie Dubu logoftul si altora, pe care Koglniceanu il
atribuia in intregime lui Nicolae Costin. Dup analiza critic fcut de rposatul Giurescu., numai ultima parte, domnia lui Mavrocordat ?i Dimitrie Cantemir, este opera lui Nicolae Costin (a se vedea K o g 1 n i c e a|n u, Cronicele Romniei, ed. II, vol. II, p. 70117, sau ed. I, Letopisetele trii Moldovii, vol. II, p. 79 130). Un fragment (din compilatia de la zidirea lumii pin la Aron-vod) a publicat, dup o redactie diferit, tipograful Ioanid, in Istoria Moldo- Romniei, Bucuresti, 1858, vol. I, p. 1286. O editie complet in ambele versiuni cunoscute (una pentru cititori, alta inchinat domnului Nicolae Mavrocordat) a dat l o a n S t . P e t r e , Nicolae Costin, Letopisetul Trii Moldovei, de la zidirea lumii pin la
1601, Fundatia regal pentru literatur si art, Bucuresti, 1942.

Pentru studii asupra cronicilor lui Nicolae Costin: C. G i u r e s c u , Contributiuni la sudiul cronicelor moldovene (Nicolae Costin, Tudosie Dubu, Vasile Demian), extras din Analele Academiei Romne, s. II,t. XXX, Mem. sec}, ist., Bucuresti, 1907. Concluziunile din acest studiu trebuie completate cu C. G i u r e s c u , Izvoadele Tudosie Dubu, Miron Logoftul fi Vasile Demian, extras din Bul. Com. ist. a Rom., I, Bucuresti, 1914; G. P a s c u, Axinte Uricarul si N. Costin, in Arhiva, 1922, p. 489. tirile risipite in diferite publica^n documentare au fost culese de l o a n $ t . P e t r e , Nitolae Costin Viata si opera (Tez de doctorat la Facultatea de litere din Bucuresti), Bucuresti, 1939. Pentru capitolul despre incoronarea regilor poloni la Nicolae Costin, a se vedea studiul lui Ion C o n s t . C h i t i m i a , Sn Cercetri literare, publicate de N. Cartojan, Bucuresti, vol. IV, 1940, p. 139 163. Textul a fost publicat de Koglniceanu in anexe la Letopisetele..., I, p. 143, ?i Apendicse, 2629, si in ed. II, Cronicele Romniei, I, p. 177 si 400403. Din Ceasornicul domnilor au publicat citeva fragmente: dr. M. G a s t e r , Literatura popular romn, Bucuresti, 1883, in Apendice, p. 559570, si anume: cap. I, partea a IV-a, Voroava a prea inteleptului Garamantilor (Brahmanilor) ctre marele A lexandru, in care doveeste c mai mult pot cei cari cu msur socotesc de sine si mostenesc putine, decit Alexandru, care mosteneste multe si cu mindrie socoteste de sine; si c pre mare nebunie easte a-s vrea a stpini lung si lat, care are scurt crut a vietii sale"; Em. C. G r i g o r a s , cu greseli de transcriere si lectur: Tranul dela Dunre, in Convorbiri literare, iulie-august 1930, p. 753 767. Problema a fost reluat in ultimul timp de N. C a r t o j a n, Ceasornicul domnilor de N. Costin si originalul spaniol al lui Guevara, Bucuresti, 1940. (Extras din Revista ist. rom., 1933, si din Cercetri literare, IV, 1940, p. 12 1.) Pentru studii asupra vietii si
:90
operei intregi a lui Nicolae Costin, a se vedea si N. I o r g a , Istoria literaturii romnesti, vol. II, ed. II, Bucurefti, 1926, p. 89- 124.
INFLUENTA LATIN IN STILUL CRONICARILOR MOLDOVENI Marii cronicari moldoveni Ureche si mai ales Costinestii au nu numai meritul de a fi creat in literatura romneasc genul istorie cu nuante apropiate de genul memoriilor, ci si pe acela de a fi introdus inovatii in limba literar a timpului. Cultura lor larg, eruditia lor, preocuprile dup forme literare mai alese, dup un ritm armonios, dup versificatie chiar toate acestea ii indem- nau s nu se multumeasc cu vocabularul si tiparele sintactice pe care li le punea dinainte limba scripturilor sfinte fi a vechilor cazanii. Ureche si Costinestii introduc in scrisul lor notiuni noi, pentru care, spre a le circumscrie precis, aveau nevoie de cuvinte noi. Si acestea le-au imprumutat uneori din limba polon, pe care si-o insusir in mediul si in scolile polone in care si-au fcut instructia. Alteori termenii de origine turceasc au fost luati din vorbirea contimporanilor, care se vinturau continuu pe trmul Bosforului, mtr-o vreme in care influenta oriental incepea s se reverse asupra vietii din principatele noastre, ca: ceaus, ceambur, celebiu, dervis, divan, olac etc. Dar alturi de acesti termeni turcesti, care dau scrisului lor un usor colorit oriental, ei introduc si aci este partea de contributie proprie a lor multi termeni de cultur de origine latin, precum: istorie, poetic, orator, ritor, comedie, filosofie, cozmografie, gramatic, silave, rpublic, consilium, preto- rian, printipe, primani, secundani, tertiani, senat, tensor, monarhie, tiran imperator, colonie, obsides, testament, tractat, veterani, fantastic s.a. Aceste cuvinte latine pe care Ureche si Costinestii le introduc in limba literar neologisme pentru vremea aceea marcheaz inceputul unei directii noi: revenirea la matca latin a limbii. Influenta latin mai ales in opera Costinestilor se vede ins mai ales m struetra limbii. Miron si Nicolae Costin se strduiesc s croiasc pentru limba timpului lor, dup modelul latin, tipare sintactice noi. Ei modeleaz structura frazei, pe de o parte pentru a-i da rezonante noi, capabile s exprime nuante felurite de eugetare si simtire, pe de alta pentru a-i imprima un ritm mai armonios. Cind de pild Nicolae Costin in Ceasornicul domnilor, fortind putin uzantele limbii vorbite, urma sinuozittile intermediarului latin, asezind la inceput subiectul cu incidentalele sale, apoi obiectul cu determinrile sale fi lsind abia la sfirsit verbul ca de exemplu: O, printi adunati, o, niam ferice! Eu, tranul Milan, lcuitorul orafelor ripelor Dunrii, voao sfiatnicilor rimliani carii sunteti adunati intr-aciast curte, m inchin o face aceasta nu pentru c el, care vorbea cu usurint limba latin, era intr-atita stapmit de topica frazei latine incit nu se putea dezbra de ea nici cind seria romnefte, ci o face pentru c el urmrea in scrisul su efecte artistice. Urmrea pe o parte s redea in limba sa ceva din muzicalitatea originalului latin, iar pe de alt parte s sublinieze efectul contrastului dintre cele dou membre adverse ale frazei: eu, tranul... voao sfetnicilor Romei... Acelorasi nevoi de ritmic fi de subliniere a sensurilor sint subordonate fi celelalte inversiuni topice, ca de exemplu afezarea negatiunii la inceput fi desprtirea ei de verb: ,,nu dintr-acei ce ar fi mai harnici a face dreptatia, ce dintr-acei ce au in Rim mai multi priitori trimiteli. Pentru acelafi cuvint afeaz complimentele inaintea verbului pe care-1 lmuresc: Dumnezeii grija lucrurilor omenesti au 91
lepdat"; determinrile adjectivale inaintea substantivului: .pentru neprsite a noastre rutti; utilizeaz constructii brachiologice syllepse: c fr vrearia fi socoteala Dumnezeilor nici binele a agonisi, nici de ru a ne feri nu putem"; hipperbate (separarea de cuvinte care din punct de vedere gramatical sint unite): tu ale noastre ai strmutat obiceiuri. Costineftii, care vorbeau cu ufurint limba latin, s-au deprins cu asemenea inversiuni ale prtilor de propozitie, incit, in cutarea unui efect de armonie ritmic sau in necesitatea de a sublinia un sens, le-au utilizat fi in opera lor original. Gsim, bunoar, in cronica lui Miron Costin, expresii in care verbul este aruncat la sfirfitul propozitiei: s fie spre invtturile scripturei mai plecat a locuitorilor trii noastre voie"; sau altele in care atributul este desprtit de substantiv fi verbul de complement prin intercala- rea altor prti de propozitie: multe obiceiuri inrii acest neam triesc a italia- nilor pin astzi"; au fost a resipei casei lui Vasile Vod pricina; ori cu complementul direct sau cel indirect afezate inaintea verbului de care depind: pustilor apucase cazacii de le stricase roatele" f.a., f.a. Cronicarii moldoveni sint dar premergtorii fcoalei latiniste fi in ceea ce privefte punerea in circulatie a ideii de latinitate a neamului si in ceea ce privefte nzuinta de a impminteni in limb constructii sintactice latine. Ei au deschis astfel drumul in limba literar inversiunilor topice pe care aveau s le minuiasc cu atita art marii lirici ai veacului al XIX-lea.
BIBLIOGRAFIE K. C a r t o j a n, Ceasornicul domnilor de Nicolae Costin si originalul spaniel al lui Guevara (extras din Revist istoric romn, 1933, p. 159171, i din Cercetri literare, IV, 1940, p. 1 2 1 ) ; I. C a z a c u, Injluenta latin asupra limbii si stilului lui Mircn Costin (lucrare in Seminarul nostru de literatura veche romneasc), in Cercetri literare, V, p. Influenta latin asupra cronicarilor a mai lost semnalat de A. V. Gidei, Studiu asupra, Bucuresti, 1898, p.
41
64.
cronicarilor moldoveni din secolul al XVII-lea din punct de vedere al limbii, metedei si eugetrii,
194
si urm.
ION NECULCE Colegul de divan al lui Nicolae Costin, Ion Neculce, ocup, prin resursele nesecate ale darului su de povestitor, locul cel mai de frunte pe linia ascendent a cronicarilor moldoveni. Tatl su, Ienachi Neculce, care se gseste amintit in documente pe la 16791685 ca grmtic, era un om cult pentru vremea lui, cci un act al fiicei sale, Sanda, ne destinuie c avea crti grecesti" si c era om spudeos <7iou8axoq = seris, grav, important), precum il stie toti. Aceste si alte calitî sufletesti 1-au ajutat s ia in cstorie pe fiica marelui boier de la curtea lui Vasile Lupu, Iordache Cantacuzino, despre care vorbeste cu atita admiratie Miron Costin (cap ca aceia abea de au avut tara cindva sau de va mai avea"). Catrina Cantacuzino aducea ca zestre sotului su 25 de sate. Cronicarul este singurul biat nscut din aceast cstorie; a mai avut dou surori, dintre care una s-a mritat cu Stefan Luca, vistiernicul lui Dimitrie Cantemir fi tovarsul de exil al cronicarului, alta mritat in Tara Romneasc cu Done vistierul.
Ion Neculce era numai in virst de 14 ani, cind familia sa a fost zguduit de o groaznic nenorocire. ln 1686, cind loan Sobieski se intorcea dela despre- surarea Vienei si cind podgheazuri polone cutreierau Moldova, jefuind si dind foc, a fost prdat si ars conacul familiei cronicarului din Prigoreni, iar tatl, Ienachi Neculce, care era pe atunci vistier cmras de ocn, a fost tiat de poloni in Tirgul-Ocnei. Atunci familia, ingrozit, pleac impreun cu bunica, vduva lui Iordache Cantacuzino, fi cu fiul acesteia, Iordache stolnicul, la rudele lor din Muntenia, familia stolnicului Const. Cantacuzino. ln acest exil bunica moare. Dup patru ani de pribegie, cind in domnia lui Constantin Cantemir lucrurile se mai liniftesc in Moldova, pribegii se intorc la cminurile lor. In anul urmtor, 1691, Neculce apare intre micii slujbafi de la curtea domneasc. In toamna anului cind fiica lui Constantin Brincoveanu, Maria, logodit la Constantinopol cu Constantin Duca, veni la Iafi, insotit de mama sa si de stolnicul Constantin Cantacuzino, pentru celebrarea cstoriei, Neculce fcea fi el parte din alaiul tinrului mire. Atunce, pre ace vreme fi eu, loan Neculce, vel vornic, eram tinr postelnic fi mergeam cu alti postelnici impreun, cu toiage a min, pre gios, inaintea domnului", care-i urma clare, cu surguciul pe cap. In vara anului 1700, sub Antioh Cantemir, cind moldovenii primir firmanul imbucurtor pentru ei (se invoief. toat tara pentru acea veste") de a se retrage garnizoana turceasc din Camenita fi a se preda cetatea polonilor, Neculce, care inaintase vtaf de aprozi, se afla cu domnul su la Nistru. In acest timp, el se cstorefte cu nepoata de sor a domnului, cu Maria, fiica lui Lupu Bogdan biv-hatman, care ii aducea ca dot: cinci sate in Hotin si Dorohoi, citeva salafe de tigani fi o sumedenie de vite: o herghelie de cai, 40 de vaci, 20 de boi, 100 de oi, 200 de stupi. ln anul urmtor, invoindu-se frêfte cu cumnatul su tefan Luca fi cu sora sa mai mic, Sanda, inaintea mitropolitului fi a verilor lor, el primefte din partea de comind" a mamei sale; apte sate fi patru flci de vie la Cotnari fi la Nicorefti.
93
Astfel, fr s ajung in mosii pe Grigore Ureche, Neculce era si el ca fi Miron fi Nicolae Costin unul dintre marii proprietari de pminturi ai Moldovei. Neculce nu s-a putut bucura mult vreme de rudenia cu domnul, cci in toamna anului 1701, Antioh Cantemir este inlocuit cu Constantin Duca. ln 1705 el este ins in suita lui Antioh Cantemir la Constantinopol si este fat la pira pe care boierii Moldovei, din indemnul noului domn, o aduc Impotriva lui Mihail Racovit. Intrind in Moldova cu Antioh Cantemir, Neculce este ridicat la rangul de mare sptar si, in aceast calitate, este trimis ca sol el, care petrecuse o parte din copilrie in Muntenia la curtea domneasc din Bucuresti, cu prilejul nuntii fiului mai mare al lui Brincoveanu, Dinu, cu fata vornicului Ion Bals din Moldova. A fost o nunt bogat fi plin de fast, care s zicem spune Neculce nu era nunt domneasc, ce putem zice criasc. ln anul urmtor, cind Antioh Cantemir, din porunca turcilor, pleac, impreun cu toat boierimea si cu salahori, s intreasc cetatea Tighinei, Neculce, impreun cu Ilie Cantacuzino si Ilie Catargiu, este lsat de domn in Iasi caimacam, ca s poarte grij de trebile trii. Dar mcrederea pe care i-o arat unchiul sotiei sale ii este fatal, cci Antioh, fiind inlocuit, inc de pe cind se afla la Tighina, cu Mihai Racovit, acesta il trece si pe el intr-un izvod de boierii care trebuiau prinsi i inchisi inainte de sosirea lui in Iasi. Neculce ins, pin a nu sosi seimeni la gazda lui, simtindu-se in cumpna mortii, incalec repede si fuge in Polonia. Acolo a stat citva vreme el nu precizeaz cit pin cind si-a fcut pace cu domnia fi s-a intors la casa lui, avind cinste fi cutare din partea domnului. Sub cellalt unchi al sotiei sale, sub Dimitrie Cantemir, Neculce este din nou ridicat in fruntea treburilor publice ale Moldovii. Iar mai de credint si mai ales toate trebile domniei erau dup mine, loan Neculce, vel spatar, mrturiseste el insusi. De aceea, cind Dimitrie Cantemir incheie alianta cu Petru cel Mare fi se hotrste s se arunce. . .in viltoarea rzboiului, trebuind s-fi acopere primele miscri, ca s nu fie simtit de turci fi de boieri, el incredinteaz postul important atunci, de mare hatman am zice azi: ministru de rzboi lui Neculce. Cronicarul, invinuit mai tirziu de colegii si de divan c el, prin sfaturile lui, a adus dezastrul Moldovei, se apr sustinind c el n-a ftiut defi incheierea aliantei se fcuse prin cumnatul su de legturile lui Cantemir cu Petru cel Mare decit atunci cind rufii au sosit la Prut. Atunce am ftiut fi eu c au fost scris Dumitrasco Vod s vie moscalii, c eu tot gindeam c vom purcede in gios spre Hufi, precum sftuisem; iar dac am inteles c au sosit moscalii la Prut, mult m-am mirat si am zis lui vod s scrie s se intoarc moscalii inapoi... fi s se lse de moscali, c poate s-i bat turcii, si ttarii or robi tara. Pui pre Dumnezeu martur c afa i-am zis si tare am sttut, c doar 1-oi intoarce, fi n-am putut. Dimpotriv, Cantemir, miniat, i-ar fi rspuns: ...c voi toti v chivernisiti cu totii ca srminetila crestini, fi numai eu singur s rmii pentru voi la pagini, c v-am vzut eu credint voastr, c ati fugit toti. Intr-adevr, boierii, temindu-se c turcii vor intra in Iasi, dup un zvon rspindit intr-adins de Dimitrie Cantemir, fugiser. Dar unii dintre ei intraser mai demult in tratative cu rufii, peste capul domnului. Cind Cantemir chcam boierii care mai rmaser cu el in Iafi fi le comunic alianta cu
94
rusii, acestia, bucurosi, se grbesc s rspund: Bine ai fcut mria ta, de te-ai inchinat". Dup aceasta, Dimitrie Cantemir, mclecind, a plecat in tabra ruseasc de la Prut, ca s orinduiasca cele necesare, iar pe Neculce l-a lsat de paza doamnei in Cettuie, temindu-se s nu loveasc turcii pe doamn, in urma lui. Neculce a fost astfel si prtas la drama care a urmat si a trit, cu toti contimporanii si, fiorul acelor zile de inviorare sufleteasc, in care miscrile si freamtul ostirilor si zngnitul armelor rusesti pe pmintul Moldovei trezise ndejdea mintuirii de sub vitrega stpinire pgin. El a fost martor la intrarea lui Petru cel Mare in Iasi, la primirea lui in palatul domnesc, la masa pe care a dat-o domnul in cinstea impratului, a inchinat si el cu Petru cel Mare un pahar de vin frantuzesc la ospatul pe care impratul l-a dat in tabra sa, domnului si boierilor moldoveni, si, in sfirsit, ceea ce este mai important, el a condus pe cimpul de lupt operatiile corpului de armat moldovenesc. Astfel a avut prilejul s cunoasc deaproape pe tarul care a deschis o er nou in istoria Rusiei i al crui portret avea s-l zugrveasc asa de sugestiv in opera lui. Descrierea luptei pe care a dat-o in cronica sa este un izvor istorie de care s-au folosit i istoricii rusi pentru epoca lui Petru cel Mare. Dealtfel, fragmentul [a fost pus la indemin istoricilor strini inc din 1845 de M. Koglniceanu, intr-o foarte bun traducere francez. La un moment dat, impratul, rzletit cu un mic pile de armat de trupul cel mare al otirii rusesti si incoltit de turci si ttari, cheam pe hatmanul Neculce si-1 intreab dac cuteaz, cu 200 de dragoni si 100 de moldoveni, s-l scoat pe el si pe imprteasa, clri, in Tara Ungureasc. Neculce, cum- pnind imprejurrile, ii arat c este un lucru prea cu grij mare a ispiti s nu cad la vreo primejdie", dar cu bunul lui simt practic izbuteste s-l scape pe imprat din incurctur. Pornesc clri in toiul noptii, pe intuneric, de nu se vedea nici mina", pe malul Prutului, pe cind coastele dealului si cimpul tot pin la Husi erau luminate de focurile turcilor si ale ttarilor si, mergind toat noaptea, ajung in zorii zilei s se impreune cu tabra ruseasc de la Stnile^ti. Lupta, inceput cu insufletire, este ins nenorocit pentru crestini,, care, coplesiti de numrul mare al turcilor, sint in cele din urm incoltiti si inconjurati. Cu toate struintele generalilor nemti care cereau continuarea rzboiului si cu toate rugmintile lui Dimitrie Canemir si a boierilor moldoveni, Petru cel Mare, sftuit de imprteas si de generalii rusi, se vede nevoit s cear pacea. Turcii cereau pe Dumitrasco-vod, dar izvoare rusesti ne informeaz c Petru cel Mare ar fi spus, cu un desvirsit simt de loialitate, c mai bine voi ceda turcilor tara mea pin la Cursc, decit pe principele care, din iubire fat de mine, si-a pierdut tara. Turcii struind, rusii le rspund c din rzboiul dintii nu se stie ce s-a fcut, pierit-a sau a fugit, c ei bnuiau c a trecut la turci. Pribegia. Cu Dimitrie Cantemir, care nu mai avea s se intoarc niciodat intre ai si, pleac in pribegie si boierii care-i fuseser devotati, urmati de popor, intre care si hatmanul Neculce. Erau 448 de boieri si slujbasi, urmati de 4 000 de oameni din popor, brbati si femei. ln Rusia, Petru cel Mare druieste moldovenilor, pusi sub autoritatea iui Dimitrie Cantemir, sate fi mosii in regiunea Harcovului. Dar acolo, pe pmint strain, departe de cminurile lor, incep frictiuni intre domn fi boieri. Dezamgit fi amrit de prbufirea planurilor sale, Dimitrie Cantemir ifi schimbase firea, Dumitrasco Vod ne spune Neculce nu vrea s tin 95
pe moldoveni cu dragoste, ca pe niste strini ce fi-au lsat casele fi s-au instri- nat pentru dinsul; el vrea s-i tie mai aspru decit in Moldova, c i se schimbase firea intr-alt chip, nu precum era domn in Moldova, ce precum era mai inainte, pre cind era beizadea tinr, in zilele frtine-su Antioh Vod, inc si mai ru, fi iute la betie, si se scirbia de fiece, fi Ufa ii era inchis..." Neculce nu se putea apoi impca nici cu viata din Rusia, unde nu sunt oamenii slobozi s mearg unde le este voia, nici la imprtie, fr ucaz; si ucaz nu vor s fac, ca pentru s nu fac cheltuial imprtiei". Doi ani de zile Neculce a trit cu amrciune la Harcov, pe ling Dimitrie Cantemir, struind necontenit s i se ingduie intoarcerea in tar. In cele din urm, i se invoieste inapoierea la cminul su. Desprtirea de Dimitrie Cantemir fi de boierii moldoveni este induioftoare. Domnul, doamna, boierii, cu totii il sftuiesc s mai rmiie, c nu fi-o putea face pace si va pieri de turci". Domnul se indatora s intervin pe ling Imprat pentru el; generalul Seremetiev insusi, cel care condusese armatele rusefti la Stnilefti, fgduia s-i obtin de la tar sate fi mofii, dar Neculce, cuprins de nostalgia trii si de grija copiilor si pe care-i avea cu sine (... viata mea imi era cum era, dar mai mult imi era pentru copiii meilace vorrminea..."), st neclintit in hotrirea sa. El ifi ia astfel inima in dinti fi, plecind din HarcoV intr in Polonia fi ajunge la hotarele Moldovei. Dar aci il afteptau alte surprize. Dup infringerea de la Stnilefti, tara fusese dat pe mina hoardelor de ttari, care jefuiau, robeau si ddeau foc satelor, incit zice un act contimporan mai <c> era sfirfitul acestui pmint de istov". In acele imprejurri grieste mai departe actul fratele nostru Lupu vornicul, vzind pieirea noastr a tuturar, infruntind primejdia, s-a dus cu capul a min" in tabra turceasc fi a czut la picioarele vizirului si ale hanului ttresc, cerind iertare pentru tar. Din cronica lui Neculce ftim c, in timpul luptei de la Stnilefti, Lupu, presimtind dezastrul, se desprtise de Cantemir, isi fcuse o tabr aparte si intrase In legturi cu turcii. Vizirul fi hanul, mustrind pe Lupu pentru hainlicul trii, se induplec, potolesc prada, intorc robii si-i insrcineaz pe Lupu cu caimacamia trii. Lupu ins, apucindu-se s impileze pe slujitorii fi cpitanii ce fuseser in tabra rusilor, este pirit la vizir, care nu iefise inc din Moldova fi care, miniat, porunceste ca Lupu s fie pus in lanturi fi dus la Varna, unde st inchis doi ani. Scpind din inchisoare fi intorcindu-se in Moldova sub Nicolae Mavrocordat, el se plinge in divanul domnesc c a fost in mare primej die de cap" fi c toat npasat lui fi a trii a venit din pricina sfetnicilor lui Dimitrie Cantemir, loan Neculce hatmanul fi Stefan Luca vistiernicul, care au fost umblat de au adus pre tarul moschicesc cu ofti fi au luat fi bani de au fcut oaste". Divanul a considerat faptele celor doi pribegi ca viclenie trdare, cum am zice azi fi, potrivit vechiului drept romnesc, mosiile lor au fost confiscate fi trecute pe seama domniei, pentru ca apoi s fie druite, in parte, lui Lupu, pentru serviciile pe care pretindea c le-a adus trii. De la marginea trii unde ajunsese, Neculce roag pe Mavrocordat sa intervie pentru el la Poart, ca s obtin firmanul prin care s i se mgduie intoarcerea in patrie. Domnul intervine, dar vornicul Lupu, care pusese mina pe mosiile pribeagului, sta de zi si de noapte de-i fcea impiedicturi fi turburri despre turci fi despre altii, ca s nu vie in pmmtul su, ci s piar intre strini. Pin la obtinerea firmanului, Neculce, dup sfatul domnului, trimite in tar pe giupineasa sa; dar din pricina lui Lupu, femeia trebuie
:96
s. stea tinuit in tar, mai mult prin pduri. Tocmai se obtinuse de la turci firmanul de iertarea lui Neculce, cind Mavrocordat este strmutat in Muntenia, fi atunci, prin struintele vornicului Lupu, firmanul se rtcefte,. Curind apoi, zrile se turbur din nou in Moldova: ctane ungurefti fi ciambururi ttresti ptrund in tar fi o prad, iar pe urma lor se intinde foametea fi ciuma. Abia peste sapte ani se ivesc imprejurri mai prielnice pentru intoarcerea lui Neculce, fi este mtr-adevr misctor s vezi cum, in contrast cu rutatea si lcomia hapsinului su coleg de divan, Neculce gsefte un ocrotitor statornic in domnul strin de pmintul trii, Nicolae Mavrocordat. Iat cu ce buntate sufleteasc rspunde el la un rvaf al pribeagului, in 9 iunie 1719: Cinstitului fi al nostru priiaten, d bine voitoriu, dumnealui hatmanul, de la Dumnezeu sntate pohtim dumitale. Prieteneasca scrisoarea dumitale, inc fiind pe cale, o am luat... scrisele toate le-am inteles ... iar acum nu lipsim a incredinta pre dumneata ca s ftii c te avem pre dumneata in dragostea noastr, si, cu ce s-ar putea spre folosul dumitale nu vom lipsi, fiindu-ne mil d streintatea dumitale. C fi in domnia noastr dintiiu, n-ai fost uitat dumneata de noi, ci inc fi ferman atuncea am fost scos de la stpini, ca s vii dumneata in patria dumitale. Si acel ferman au fost la Iamandi fi ne mirn cum n-au venit la mina dumitale (motivele le cunoaftem acum). Despre prtile acele orice s-ar inoi, pohtim pe dumneata s nu lipsefti aneinftiinta..." Intoarcerea in Moldova. Cusprijinul lui Nicolae Mavrocordat, care domnea atunci in Muntenia, fi cu ajutorul lui Mihail Racovit, noul domn al Moldovei, loan Neculce, dup o pribegie de nou ani de zile, se poate intoarce in sfirfit la cminul printesc, in 1720, fi are atunci in divanul domnesc un lung proces cu vduva vornicului Lupu fi cu fiul acestora, Iordache vel cpitan de codru, pentru redobindirea mofiilor rpite. Din fericire, au rzbtut pin la noi actele procesului, care lumineaz in chip neafteptat nu numai un colt din vechea viat juridic a Moldovei, ci fi o latur din personalitatea cronicarului, intrucit actele reproduc pe larg aprarea lui in divanul domnesc. Neculce incepe prin a spulbera invinuirea ce i se adusese in lips fi care dinuia inc la sosirea lui, c el ar fi adus pe rufi in Moldova. Nu putea fi el hainic si nici Dumitrafco Vod s ridice imprtia Moscului" asupra Portii, ci rzboiul intre rusi fi turci izbucnise cu dou-trei sptmini mai inainte de intrarea lui Dumitrasco-vod in scaun, din pricina lui Carol al XII-lea, fug it atunci la Tighina. In ce privefte invinuirea c el fi cumnatul su au sftuit pe Cantemir s se inchine lui Petru cel Mare, dumnealor spune actul deter sam cu frica lui Dumnezeu, cum ei nu 1-au sftuit, nici 1-au indemnat s se inchine, numai slugi au fost; n-au putut taina lui, dup ce.au vzut-o, s o vdeasc. Eu taina stpinului spune el si in cronic cruia i-am mincat pita, n-am putut-o descoperi, uitindu-m la Sfinta Scriptur." Dar adaog el mai departe, in aprarea sa toat boierimea au fostbucu- rosi muscalilor si gresiti Portii". Cind Luca vistiernicul s-a dus cu crti de la Dimitrie Cantemir la Petru cel Mare, a gsit acolo soli trimisi mai dinainte de boieri, fr stirea lui Dumitrasco-vod si, zicind acestea, Neculce scoate un vrav de crti" ale sfintiei-sale printelui mitropolitului, kir Ghedeon, ale lui Antohi batman si ale lui Savin banul si ale altor multi, toti chemind pe rusi cu inbunturi deserte". Insusi vornicul Lupu, care pretindea c a rmas singur credincios Portii, cind au inceput a trece vizirul 97
Dunrea in aceasta parte, indat aurepezit la impratul Moscului de i-au dat de stire cum c vizirul trece Dunrea ... Dac au fost dumnealui drept Portii, pentru cci <ce> au dat stire moscalilor c tree turcii Dunrea?" Nu-i adevrat apoi c Lupu s-a dus cu capul a min" la vizir pentru |ar, ci a fost adus cu sila, iar dac pe urm a fost dus in lanturi la Varna, aceasta s-a intimplat din pricin lcomiei lui. :Si rspunzind acestea spune conceptul procesului dumnealui Ion hatmanul cu glas mare mai exact ar fi fost: miscat inaintea noastr si a tot sfatul nostru, cu blstm au grit, de-1 va lua sfintie sa printele mitropolitul si cu toti boierii sfatului nostru asupra sufletelor lor, precum este numai el singur vinovat... si altii nici au fost bucurosi, nici au fost amestecati, nici sint vinovati; atunce nu numai de Boian (satul lui Neculce) s fie el pgubas, ci si de viat s fie pierdut". Aceste cuvinte ale pribeagului care trecuse prin atitea suferinte au fcut o adinc impresie si au trezit in sufletele colegilor si de odinioar, infundati cu propriile lor crti", amintirile trecutului fi conftiinta drepttii. Si atunci incheie actul sfintia sa printele mitropolitul si toti boierii sfatului indat s-au mrturisit inaintea noastr cum toti au fost vinovati si amestecati si bucurosi moscalilor si gresiti prea luminatei Porti, nici unui nu s-au cutezat s-l ia cu sufletele sale". Domnul insusi, desi Iordache Lupu Costachi ii era rud cci se spune in acelasi act c tinea in cstorie o nepoat de frate" totusi mrturiseste in hotrirea sa c el, care a fost de trei ori domn din vrere lui Dumnezeu", n-a pomenit s ia domnul mosiile altor boieri s le dea altora, fr de vin". Astfel se recunoaste in divanul domnesc nevinovtia lui Neculce si este repus in drepturile sale. Cronicarul avea atunci 48 de ani. Cariera lui politic nu era inc incheiat. In 1727 Neculce fcea parte din divanul lui Grigore Ghica-vod, ca vel vornic ;al trii de jos, dregtorie pe care o avusese mai inainte si Grigore Ureche. Legturile dintre el si domn erau asa de prietenesti, incit in 1733 el primeste pe domn, ca oaspe, la mosia sa Prigorenii din tinutul Dorohoiului. ln a doua domnie a lui Grigore Ghica, Neculce, maintat in virst avea peste 60 de ani este numit judeetor in Iasi dimpreun cu boierii cei mari la toate trebile si judeetile s fie nelipsiti". Totusi suferintele nu i-au fost crutate nici la btrinete. ln 1740, pe timpul intrrii rusilor in tar, rminind in Iasi impreun cu copiii si, a fost pirit de ciocoi si alti neprieteni" domnului Grigore Ghica , care l-a inchis citeva zile, dar pe urm, convingindu-se de nevinovtia li>,l-a pus in libertate. A murit intre 25 februarie 1745 si 12 ianuarie 1746, in virst de 73 de ani. Viata lui Ion Neculce e plin de elemente dramatice in intorsturile ei neasteptate: aci caimacam de domn, conducind in Iasi treburile trii, in vreme ce domnul se afla cu boierii la Nistru, aci silit in cumpna mortii s incalece repede si s fug in Polonia, aci mare hatman al Moldovei, inchinmd cu Petru cel Mare la mas si conducind apoi pe cimpul de lupt armata moldoveneasc, aci pribeag in suita lui Dimitrie Cantemir prin sudul Rusiei, aci la granitele trii, gata s treac Nistrul fi s-si revad plaiurile printesti, aci din nou amrit, vzind c i se inchid nou ani drumurile intoarcerii in tar si c mofiile ii sint rpite. Rareori o viat omeneasc a cunoscut drumuri atit de intortocheate, cu suisuri si coborisuri neasteptate, cu bucurii si satisfac- tii scurte fi cu suferinte indelungate. Dar toate aceste reversuri ale soartei, dac i-au mcinat iluziile tineretii, in schimb i-au
:98
intrit fi lrgit personalitatea, cci nimic nu desfund mai bine puterile care zac latent in adincul sufletului decit ciocnirile continui cu realittile vietii. Reintrind in Moldova la virsta de 50 de ani, dup o viat zvinturat. Ion Neculce era un om format, cu o bogat experient a lumii fi cu o larg intelegere a celor omenefti. Tirziu, dup pragul a 60 de ani de viat, cind patimile s-au domolit fi sau afezat la adinc, ca milul pe prundiful unei ape limpezi, fostul hatman al lui Dimitrie Cantemir s-a apucat s scrie cele cite s-au timplat in viata" sa fi pentru care n-avea nevoie de istorie strin, cci erau scrise in inima lui. In. precuvintarea cronicii, Neculce ne spune c este biv vei vornic adic fost mare vornic al trii de sus. Neculce a ajuns vornic mare la 17311733, in domnia lui Grigore Ghica. Dac el semneaz fost mare vornic", urmeaz. c a scris cronica dup 1733, adic dup virsta de 61 de ani. N. Iorga a adunat, in Istoria literaturii romnesti, volumul II, toate datele din cronica lui Neculce in care btrinul boier face aluzie la viata sa fi care pot servi ca puncte de sprijin pentru datarea operei. Din toate reiese c Neculce fi-a scris cronica dup 1733 fi c pin in ultimii ani ai vietii, mina tremurind afternea pe hirtie, pentru urmafi, letopisetul trii. Povestind, la virsta de 66 de ani, purcederea domnului Grigore Ghica la Nistru, ca s ridice puftele pe care le ingropase muscalii fi s le due la Tighina, el adaog: Aceste toate s-au lucrat intr-acest an, de la noiemvrie la veleat 7246 <1738) pin la istovui lui noiemvrie la veleat 7247 <1739), fi ce s-a mai lucra, s-a scrie la rindul su". Reluind, dup un scurt rgaz, pana, el continu imediat: Iar acum am inceput a scrie c in anul 7247, dup ce au mers Grigore Vod in Iafi, ciuma. s-au mai potolit". Il surprindem deci pe btrinul cronicar afezat la masa lui de scris, in liniftea patriarhal a mofiei sale, mmuind pana in cerneal ca s insemne cronica zilei. Astfel a scris pin la capt; ultimele rinduri sint din. 20 iulie 1743: urcarea in domnie a lui loan Mavrocordat. Doi ani mai tirziu Neculce inchidea ochii pentru totdeauna. Cronica lui Neculce cuprinde istoria Moldovei de la Dabija-vod (1661), de unde o prsise Miron Costin, pin la 1743; un rstimp de 82 de ani. Asupra izvoarelor, cronicarul insufi ne d urmtoarele indicatii: Iar de la Dabija Vod inainte indemnatu-m-am fi eu loan Neculcea. biv vei vornic de tara de sus a scriere intru pomenirea domnilor; ins pin la Duca Vod cel Btrin, 1-am scris de pe nifte izvoade ce am aflat la unii fi alt din auzit ele celor btrini boieri (izvoadele sint, dup cum s-a vzut, p. 322325. letopisetul lui Damian Dubu), iar de la Duca Vod cel Btrin inainte continu Neculce pin la domnia lui loan Mavrocordat, nici de pre un izvod a nimrui, ce am scris singur dintru a mea stiint, cite s-au timplat de au fost in viata mea." Asezindu-se s scrie, ca un mosneag intelept fi sftos ce era, toate cele trecute, pentru ca fratii si cetitori" s stie a se ferire de primejdii", Neculce .are, in ciuda virstei, un suflet cald, 111 care amintirile pstreaz toat prospe- timea lor. Timpul stersese mruntifurile vietii lipsite de interes, dar icoanele si ptaniile care-1 impresionaser mai puternic se desprind din amintire vii, ca in clipa in care le-a vzut de aproape sau le-a trit intens. Cronica lui Neculce, in continuarea cronicii lui Miron Costin, inftiseaz una din fazele cele mai dramatice ale istoriei moldovenefti: epoca de prbufire a domniilor moldovenesti fi inceputurile domniilor fanariote. ln 99
dezlntuirea rzboaielor crincene dintre creftini germani, poloni fi rufi de o parte :fi turci de alt parte, domniile moldovenesti cad ca frunzele vinturateinfurtuni. Sint pagini incordate de intrigi, de decdere national, de umilint deprimant. pe care le simtim din tablourile sumbre pe care ni le inftiseaz cronicarul. Iat bunoar intr-un loc pe domnul Moldovei fi pe cel al Trii Romnesti chemati la sfat in cortul pafei la Hotin, pentru ca pafa s rcneasc la ei si s scoat hangerul ca s-i loveasc. Iat intr-alt loc pe Antonie-vod, care a fcut mult bine trii, inchis fi chinuit de turci in temnit, fi 1-au btut fi 1-au cznit in fei de fei de cazne; pin fi tulpanuri subtiri il fcea de inghitea fi apoi le trgea inapoi, de-i scotea matele pe gur. Si 1-au fcut de au dat o mie de pungi" ca s scape. i dup ce 1-au slobozit turcii fi s-au apropiat de cas, fi numai ce au vzut c-i arde fi casa. Uneori tragicul se impleteste cu comicul, ca in dramele shakespeariene. Boierii munteni plingindu-se vizirului impotriva lui Grigore Ghica, in timp ce acesta dup perdeaua vizirului asculta toate. i vizirul zisu-le-a: Alegeti-v un domn dintre voi, pe eine v va plcea fi veniti miine dimineat s vi-1 fac. Cind a doua zi boierii seduccu Drghici Cantacuzino, fratele lui erban, in frunte, la vizir s-1 imbrace cu caftan fi au intrat in cas, la vizirul", rmin incremeniti. Vizirul le scoate inainte pe Grigore Ghica cftnit. Rareori intr-un tablou sumbru din aceste vremuri ptrunde o razde soare, ca atunci cind ne inftifeaz pe Iliaf, feciorul lui Alexandru-vod care murise srac fi la mare lips fi cu datorii multe" mergind pe ulitele Costantinopolului, dup oasele tatine-su, la ingropare, cu mult grij fi fric de datornicii tatine-su, s nu-1 prinz, s-1 inchiz". Este deodat ridicat fi dus, fr s ftie de ce fi unde (foarte ru s spries), la saraiu, de 1-au imbrcat impratul cu caftan de domnie, de 1-au pus domn in locul Duci Vod". Iat-1 mai departe fi pe Duca, in a doua domnie, dup ce gtise podul peste Nistru si aftepta pentru slujba adus ostirilor turcesti s fie rspltit cu caftan domnesc, c este ridicat pe sus, la un semn al impratului, si 1-au dus de 1-au inchis la bafeeauf". Atunci s-au vzut Duca Vod c este mazil... fi 1-au btut imprtia fi au cheltuit multi bani fi era s piar." Dramele de domnie se impletesc cu suferintele fi durerile4rii in scene de un realism crud. Scena in care ne inftiseaz pe Duca-vod, cind, dup ce a stors tara pentru a plti biruri turcefti, este
:100
iidicat de poloni si dus pentru totdeauna pe drumul exilului, impresioneaziS cu atit mai puternic, cu cit este mai concis povestit: dus intr-o saniecudoi cai, umd alb si until murg 1 si cu hamuri de teiu, ca vai de dinsul! Ocri si su- dlmi, de auzea cu urechile. i agiungind spre Suceava la un sat, au poftit putintel lapte s mnince iar femeia, gazda, i-au rspuns: N-avem lapte s-ti dam, c au mincat Duca Vod vacile din tar. De 1-ar minca viermii iadului cei neadormiti! C nu ftia femeia aceea c este el singur Duca Vod! Iar Duca. Vod, dac au auzit afa, au inceput a suspinare si a plinge cu amar." Scenele povestite de cronicar sint piine de miscare, ca de pild aceea a rzvrtirii poporului impotriva grecilor, in care cronicarul vdeste fi un deosebit simt pentru psihologia maselor si un rar dar de a evoca. Ura norodului revoltat impotriva grecilor cu prilejul maziiirii lui Dumitrafco Cantacuzino, cind tirgul intreg se strinsese la curtea domneasc fi, ctrat pe ziduri, huia, aruncind cu pietre si cu bete, este admirabil conturat intr-un episod final. Gloata umpluse ulitele Iasului fi fremta de indignare. In acest vlmsag, Fliondor Armasul surprinde la gazd pe un grec, Mavrodin paharnicul, pe care prinsese ciud poporul si povestefte Neculce 1-au btut fi 1-au dezbrcat, de 1-au lsat numai cu cmesa, fi 1-au pus pe un cal, indrt, cu fata spre coada calului, fi-i dedese coada in miini de o tinea in loc ae friu, fi-1 ducea prin mijlocul tirgului la Copou, la primblare, si-1 privea tot norodul ziua amiaz zi mare, si-i ziceau feciorii ce1 duceau: Zii, grece, cal murg la fintina Bordii. Iar el nu putea zice cal murg la fintina Bordii, ce zicea: Alogo 2 murgo sto 3 funtina Bordii . Iar slugile lui Fliondor ii dau palme si-i ziceau: Zii, grece, bine, nu zice afa! . Acest fei de zeefet frumos, i-au fcut." Miezul istorisirii lui Neculce il formeaz ins domnia lui Dimitrie Cantemir. Desi din 83 de ani cit imbrtifeaz cronica domnia lui Cantemir na durat decit nou luni, totusi in economia operei ea ocup a fasea parte din intreg. Dup vremurile de cumpn mare" pentru pmintul romnesc, pe care le-a inftifat in toat dramatica lor incordare Miron Costin, scurta domnie a lui Dimitrie Cantemir pru, un moment, c deschide o epoc nou. Pin la el, turcii, care puseser un picior in Buda fi un altul in cettile polone de la granita de sud, preau c sint de neinfrint prin strafnica lor organizare militar. Dar victoriile ciftigate sub zidurile Vienei ddur avint nou crestinilor si turcii preau c apuc pe panta decderii fi a prbufirii finale. Aceste evenimente aduc o inseninare si in viata romneasc. Romnii pin atunci tiriti cu sila pe cimpurile de lupt dup steagurile turcesti, apsati de biruri grele fi istovitoare, ingroziti la fiecare clip defovial de ciambururile ttrefti, care afteptau la Nistru porunca din Stambul pentru a incleca fi a se rsfira in tar dup prad, robi fi pirjol romnii,. zic, rsuflau acum mai linistiji. Triumful creftinttii prea c aduce fi dezro- birea lor din vechile capitulatii. La aceast rscruce de drum in istoria romneasc, apare
1Pentru a simti puterea acestei imagini a desperecherii cailor, trebuie s ne transpuneni in epoc si in sufletul cronicarului latifundiar, care primise in dot o herghelie de cai.. 2&Xoyog(), in greaca modern cal. 3 ax in greac la.
38?
personalitatea lui Dimitrie Cantemir, care trise o tinerete intreag in mediul Constantinopo-
38?
lului. El vzuse cu ochii dezastrul turcilor, aflase de strlucitele campanii ale lui Petru cel Mare fi, inainte de a se inscuna in Moldova, intrase in legturi cu tarul, prin contele Tolstoi, ambasadorul rus la Constantinopol. Cu Dimitrie Cantemir era ins aproape toat boierimea Moldovei, dup cum am spus. Rspunsul boierilor cind D. Cantemir le comunic pactul cu muscalii: Bine ai fcut, mria ta ..." dovedeste c domnul era in acord cu instinctul poporului su fi cu nzuintele spre liberarea lui de sub capitulatiile pginilor. Scurta domnie a lui Dimitrie Cantemir a fost astfel ca un fulger in furtuna vremurilor. Un strigt de dezndejde al unui popor oprimat care tinjea dup libertate. Dar nenorocita lupt de la Stnilefti a spulberat toate iluziile fi a nimicit, pentru mult vreme, aspiratiile spre libertate. Mifctoarea dram, pe scena creia apar cele mai mari personalitti ale veacului al XVII-lea din rsritul european Petru cel Mare, Carol al XII-lea fi Dimitrie Cantemir dram care a pus capt domniilor pmintene in Moldova, este inftifat de Neculce pe larg fi cu toate acele detalii care alctuiesc coloritul specific al vremii. Iat, mai intii, portretul lui Dimitrie Cantemir, care, in tinerete, se artase nerebdtor, minios, zlobiv la betie", incit ii iefise numele de om ru, dar care, cptind domnia, ftiu s-fi piarz numele cel ru cci spune Neculce doar mai la virst venise, au doar chivernisise vieata lui unde nu era pace, c afa se arta de bun fi de blind, c tuturor le era ufile deschise, si nemret, de vorovea cu toti copiii, incit incepuser toti a se lipi de el fi a-1 luda. Tot astfel, in citeva linii concise, dar admirabil prinse, este schitat fi portretul lui Petru cel Mare: Impratul era un om mare, mai inalt decit toti oamenii, iar nu gros, rotund la fat fi cam smad, oachef fi cam arunca citeodat din cap fluturind fi nu cu mrire mult si cu pohval mare ca alti monarhi fi umbla de multe ori ca un om de rind, pe jos, fr alai, numai cu dou- trei slugi". Intilnirea lui Petru cel Mare cu Dimitrie Cantemir fi infrtirea rufilor cu moldovenii, care vedeau in vecinii ortodocfi de la nord mintuirea patriei lor, este inftisat viu, cu toate notele ei pitoresti care fcuser senzatie pe timpul aceia: Iar atita dragoste arta impratul ctre Dumitrasco Vod, unde vzuse c s-au inchinat de bun voie lui, c s tindea cu amindou miinile si cuprindea pre Dumitrasco Vod de grumaz fi-1 sruta pe fat, pe cap fi pe ochi, ca un printe pre un fiu al su". La masa pe care Cantemir a dat-o in cinstea impratului in casa cea mare" din curtea domneasc, impratul n-a vrut s fead cu nici un chip in capul mesei, ce au fezut in scaun, ling mas, iar in capul masei au pus pre Dumitrafco Vod ... fi se veseleau prea frumos cu vin de Cotnari fi ludau vinul foarte, fi inc mai bine le plcea vinul cel cu pelin, fi mult se mirau cum spre partea lor nu se face vin cu pelin afa bun". Povestind astfel intimitatea mesenilor, Neculce nu uit s adaoge c dup ce s-au sculat de la mas, au venit fi boierii trii de s-au impreunat cu impratul, fi le-au dires impratul cu mina lui tuturor eite un pahar de vin". Neculce povestefte apoi pe larg, cu amnunte interesante, cinstea cu care Petru cel Mare a primit pe Dimitrie Cantemir fi boierii moldoveni in tabra de la Prut, in ajunul Sfintilor apostoli Petru fi Pavel. Oastea era infirat de jur imprejur si, dup ce mitropolitul Ghedeon a slujit liturghie,
:102
rusii au inceput s sloboad tunurile-52 la numr unul cite unul, toate pe rind; dup aceea a venit rindul dragonilor, care erau insirati pe cinci rinduri fi care au inceput a slobozire flintele, ins nu totdeodat, ce incepuse a slobozi deoparte, mergind focul, slobozind din om in om impregiur, ca si cum ar merge fulgerul". De acolo au trecut la conacul impratului, unde se aflau intinse vreo cinci- sase corturi, iar sub corturi se afla intins, pe iarb verde, masa, dar ne spune Neculce se spase si sant pentru slobozitul picioarelor in jos". i s-au asezat acolo la mas impratul si cu Dimitrie Cantemir fi cu toti generalii, brigadirii, polcovnicii, cpitanii fi boierii moschicefti", intre care erau incadrati fi cei 15 boieri ai Moldovei, toti de-a rindul, cinef dup cinstea fi boieria sa". Si era intr-o miercuri continu Neculce fi au mincat tot carne pentru libovul impratului crestinesc fi i-au cinstit impratul prea bine fi frumos fi mai pre urm ne-au inchinat singur impratul cu nifte vin a lui de la frantuji, care indat cum au but, cum au mrmurit toti de beti, bind de acel vin si n-au mai ftiut cum au dormit intr-acea noapte fi domnul fi boierii." Dar, dup vinul acesta al rufilor, care le-a vrjit mintile, domnul fi boierii aveau s se trezeasc in curind inaintea teribilei realitti. Neculce are un extraordinar dar de a prinde psihologia maselor in mifcare. Se strvede in scrisul lui ochiul ager al hatmanului de oftire moldoveneasc, atent la toate miscrile fi la toate situatiile, prinzind din invlmfeala multimilor tot ceea ce poate da povestirii sale contur fi culoare. E neintrecut in descrierea btliilor. Lupta de la Stnilesti este ca un adevrat ziar plin de detalii senzationale. De la deschiderea ostilittilor cu rscoala mahalalelor fi a slujitorilor din casele boieresti impotriva turcilor din Iafi (tierea neguttorilor fi spargerea prvliilor: bcliile sta vrsate pe ulite de era stui de copiii; strafide, smochine, alune era destule pre la toate babele") pin la tragicul act final cind moldovenii, vzind din obuzul rusesc ttarii incrcati de prad, se slobozea asupra lor, ca s-fi scoat robii" fi cind ghinrarul eremet" ii impiedica s se bat cu ttarii, c ei au fcut pace" cu ei, spre dezndejdea moldovenilor (Deci moldovenii au inceput a strigare fi a-1 blstemare fi a zicere cum n-or merge ei s se bat, c ei ifi vd printii fi femeile si feciorii lor robi la ttari, de-i auzea cu urechile, cum il blestema") de la inceput pin la capt, Neculce evoc scene de un dramatism incordat. Toate mifcrile fi toat zarva luptei defileaz ca intr-un film colorat sub ochii cititorului: dispozitivul de btaie al armatelor creftine, tactica de lupt a rufilor si a turcilor, erorile de Strategie comise fi viclenia lui Lupu Costachi care se intelesese pe ascuns cu turcii, desffurarea atacului, bravura ghene- ralului neamt Vitman", care a czut rpus de o pufc turceasc" pe cind ifi imbrbta grenadirii la atac, impresurarea armatei creftine, inflminzirea rusilor, tatonrile pcii, struintele depuse de ghenerarii nemti, de Dumitrasco- vod fi de boierii moldoveni pe ling tar ca s continue lupta, conditiile pcii, acceptarea lor fi, in sfirfit, exilul moldovenilor. Lui Neculce nu-i scap nici unul din acele amnunte care insufletesc naratiunea fi ciftig interesul cititorului. Astfel, povestind acele zile de frmintri, cind Dimitrie Cantemir prin legmintul incheiat in scris cu tarul fi boierii si erau convinfi c au croit un drum nou Moldovei si au asigurat viitorul dinastic al familiei, privirea iscoditoare a btrinului cronicar
103
reimpros- pteaz un mic incident, nebgat in seam la inceput, dar care a fost ca o> prevestire fatal a celor ce aveau s se intimple. Era dup sosirea ostirilor rusesti la Prut. Cantemir indemna pe feldmaresalul Seremetev s scrie o carte" in limba turceasc sultanului, c se inchin Portii si el si tot Bugeacul. i atunci Seremetev, gindind c nu e rea ideea lui Cantemir, a pus pe un copil- al lui, care stia bine turceste, s scrie. Cantemir ins, neavind incredere in cunostintele de limba turceasc ale copilului, a zis s scrie intii pre o tidul mic" vreo dou rinduri, s vad cum scrie ... ... Iar acel copii povesteste Neculce fiind telpiz, bun, au scris pre o tidul afa c: Nu este mai mare blestemat in lume decit omul cela ce are o frim de pine in min si o leapd pre aceea si cearc s afle alta mai mare , si a dat-o lui Dumitrasco Vod; iar Dumitrasco Vod cetind, au zis copilului; Hi a gidi cahpolu si n-au mai spus lui Seremet ce au scris. copilul, fiindu-i rusine; numai ce au zis c au putut scrie." Prbusirea lui Dimitrie Cantemir, care, dup ce se zbtuse s fac a se recunoaste pentru familia lui dreptul la tron, isi vede, dup lupta de la Stnilefti, sotia si copiii in primejdia de a cdea in mina turcilor, este inftisat si ea cu incordare. Neculce si alti boieri il sftuiser s nu-si lase doamna in Iasi, ci s o trimit la Hotin sau la Camenita, dar Dimitrie Cantemir, sigur in izbinda rusilor, le-a rspuns miniat c: S-si ia el muierea, de se teme, si s o trimit unde i-i voia, dar el pre doamna din Iasi n-a clti-o niceri". Dup ce a vzut mfringerea de la Stnilefti si a vzut c turcii au inconjurat obuzul, gindind. la ai si care rmseser in Iasi, s-a speriat si plingea si intreba in toat oastea cine s-ar afla un voinic s ias pre furis s se sloboad la Iasi s dee stire doamnei s fug ... si nime nu cuteza s se apuce s mearg. Apoi Dumitrasco Vod, vzind c nu se gseste nime, se ispitea el singur s mearg si cu Brah cpitan de darabani, si isi gsise si cealmale si haine turcesti, s se imbrace si s ias noaptea din obuz, s intre in oastea turceasc, c doar ar putea strbate la Iasi, la doamna-sa, s o ieie si s fug". Norocul lui a fost ins c muscalii nu lsau pe nimeni s ias din tabr fr ucaz, si c Petru cel Mare n-a voit s-i dea ucazul, temindu-se, cu drept cuvint, s nu cad in mina turcilor si s fie omorit. Figura romantic a regelui Carol al XII-lea apare si ea fugar, prins ins in trsturile ei caracteristice: curajul fi cavalerismul. Lupta de la Tighina e ca un mic fragment de chanson de geste. Pasa de la Tighina, care primise porunc de la Tarigrad ca s-1 scoat din Basarabia, de nu cu voie, atunci cu sil, neavind incotro, inconjurase cu ieniceri casele de la Varnita unde se afla regele. Carol al XII-lea refuz s prseasc conacul, mobilizeaz garnizoana suedez fi deschide focul. Nici chiar dup ce turcii au dat foe conacului, regele, ca un adevrat paladin medieval, nu se pred. Abia dup ce a omorit citiva ieniceri si dup ce a fost el insusi rnit, a czut prins. Neculce are un mare talent de povestitor; ftie s gseasc totdeauna cuvintul potrivit pentru fiece situatie fi s concentreze tot interesul povestirii in jurul unui eveniment, al unei stri sociale sau al unei personalitti pe care o evoe cu toat limpezimea. Predilectia hatmanului cronicar pentru aspectul dinamic al vietii, de care am vorbit mai sus, se vdeste si in portretele sale. Notele prin care
:104
individualizeaz portretele nu sint atit calitti sufletesti sau trsturi fizice, cit miscarea. Portretul lui Petru cel Mare, pe care 1-am reprodus mai sus, capt viat proprie tocmai prin prinderea ticului: cam arunca citeodata din cap fluturind", si prin actiune: umbla de multe ori ca un om de rind, pe jos, fr alai, numai cu dou-trei slugi... iar atita dragoste arta ... ctre Dumitrasco Vod ..., c se tindea cu amindoua miinile si cuprindea pre Dumitrasco Vod de grumaz si-1 sruta pe fat, pecap si pe ochi, ca un printepre un fiu al su. De la inceput ne capteaz interesul prin trsturile simple, dar precise, in care prinde icoana domnului Dabija-vod, ridicat din boierimea putnean isi care tinea cu indrtnicie la obiceiurile patriarhale apucate din btrini. Dou apucturi ale lui sint suficiente ca s-l individualizeze in ceea ce firea lui avea mai caracteristic. Bea vinulne spune Neculce-mai mult din oal rosie decit din pahar de cristal, zicind c-i mai dulce vinul din oal decit din pahar". Apoi mai avea obiceiul, cind seclea la mas si vedea niscaiva oameni sraci, dvorind prin ograd", trimitea eite dou-trei blide de bucate din masa lui si piine si vin fi le trimitea acelor oameni, de mincau in ograd". i spunea boierilor care priveau aceasta nedumeriti: de mult or fi dvorind ci si or fi flmmzit, neavind de cheltuial". Caracterul orgolios al domnitei Maria, fiica lui Brincoveanu si sotia lui Constantin Duca-vod un adolescent de abia 20 de ani este bine fixat cu un suris de ironie intr-o atitudine din timpul mazilirii. Plecind cu cinci slujitori si cu mult calabalic spre farigrad, prin fata norodului care ii blestema sotul pentru birurile puse, fata Brincoveanului Vod, fiind tinr si desmer- dat de tat-su, se bocea in gura mare munteneste, de zicea: Aolio, aolio, c va pune taica pung d pung din Bucuresti pin in Tarigrad si zeu nu ne va lsa afa, si iar ne vom intoarce cu domnia indrpt. In aceasta inftisare vie, dar senin, a faptelor, nedeformate de aburii patimii, sufletul btrinului, sub povara amintirilor, zvicnefte adesea in sfaturi intelepte pe care le ofer cu duiofie comunicativ, din prisosul unei vieti bogate in experience, ori de cite ori se ivefte prilejul, iubitilor si cetitori tineri" sau fratilor si moldoveni": Ce fratilor moldoveni, rogu-v s luati aminte isi incheie el povestea amarului zilelor de exil - s v invtati fi s v pziti. Oricit ii fi in cinste la vreun domn, bine este s-i slujefti cu dreptate, c fi de la Dumnezeu ai plat. Iar cu domnul niciodat s nu pribegesti, mcar cum ar hi. Si nu numai in tar strin, ce nici in Tarigrad cu dinsul s nu mergi, fiind tu moldovan, ce s-i slujesti in tara ta, cci strinii caut numai pre domn s-l miluiasc fi s-l cinsteasc si iar pre boierii ce sint pribegi cu domnul intr-o nimic sint... Si apoi domnul se viseaz c este tot puternic ca la tara lui, cind este domn ... fi nu socotefte slujba ce i-au fcut, c s-au instreinat, ce nimic invoial nu-i face. Ndejdea domnului este ca sninul cerului si ca incetul mrii; acum este snin fi se face nour, acum este marea lin si se face furtun". Sau povestind grija dup familiile lsate in Iafi, cind au simtit c frontul rusesc de la Prut se clatin: Rugm pre dumneavoastr, iubitilor cetitori tineri, s luati sama acestei scrisori, c de s-ar timpla vreodat s mai vie nifte lucruri ca aceste in tara noastr a Moldovii s v stiti chivernisi, s nu ptiti si voi ca noi" etc.
105
Alteori, sufletul su, sub povara amintirilor, indurerat de decderea Moldovei sale, se revars intr-un lirism misctor, care ne prevestefte ceva din arta lui Sadoveanu. Zugrvind, in trsturi dinamice, dar expresive, figura btrinului Dumitrasco Cantacuzino, de un realism impresionant prin contrastul dintre meremeturile dizgratioase ale senilittii care de btrin ce era, dinti in gur nu avea, dimineata ii incleea de-i punea in gur, iar seara ii descleea cu uncrop" si pasiunea vicioas a tineretii, cci ifi lsase sotia la Tarigrad fi tria in Iafi cu Anita, fiica unei rachierite de pe Podul Vechi, fi o purta cu slbi de galbeni fi cu haine de fahmarand fi cu flic de sobol... fi o trimitea cu careta domneasc, cu seimeni fi cu vornici fi cu comifi, ziua amiaza mare, pe ulit, la feredeu fi pe la mnstiri... fi fcea fi pre boieri de-fi trimiteau giupinesele cu dinsa" sufletul indurerat al cronicarului izbucnefte intr-un oftat adinc, in care se revars din plin toat indignarea lui fi a btrinilor de seama sa impotriva decderii vietii sociale a vremurilor noi: Oh! Oh! Oh! Srac tear a Moldovei, ce nenorocire de stpini ca acesta ai avut ? Ce sorti de viat ti-au czut! Cum au mai rmas om tritor in tine, de mare mirare este, cu atitea spurcciuni de obiceiuri ce se trag pin astzi in tine, Moldov! i din vreme in vreme tot s-au mai adaos spurcatele obiceiuri. Asemenea accente lirice, care dau pe fat patriotismul sincer al lui Neculce^ se regsesc adesea in cursul naratiunii sale._
O SEAM DE CUVINTE
La inceputul letopisetului su, Neculce a adogat 0 seam de cuvinte ce sunt auzite din om ln om, de oameni vechi si btrini si in letopisete nu sunt scrise. E o serie de 42 legende istorice: despre altarul mnstirii Putna, despre mama lui Stefan cel Mare fi Daniil Sihastru, despre Petru Raref ca pescar, despre Alexandru Lpufneanu, Despot-vod si multi altii, legende pe care Neculce nu le-a prins in urzeala cronicii, ci le-a strins laolalt, pentru c, zice el: Cine va vrea s le cread bine va fi, iar eine nu le va crede, iarfi bine va fi; cine cum ii va fi voia, afa va face". Citeva din aceste legende sint simple transcrieri de note istorice, ca de pild nr. 21: genealogia fratilor Nicolae fi Constantin Mavrocordat, sau nr. 27: cderea lui Vasile Lupu, povestit pe larg de Miron Costin. Altele au un simbure de adevr, prelucrat poate de imaginatia popular, ca de exemplu legenda nr. 5 cu originea neamului Movileftilor fi cu aprodul Purice, care, in lupta de la Scheia, vzind c a czut calul cu Stefan-vod, a oferit domnului calul su. i nu putea in grab incleca tefan Vod, fiind om mic. Si au zis Purice aprodul: Doamne, eu m voiu face o movilit fi vino de te sue pe mine fi incalec . i s-au suit pe dinsul tefan Vod fi au inclecat pre cal. i au zis atuncea Stefan Vod: Srace Purice, de oiu scpa eu fi tu, atuncea ti-ei schimba numele din Purice, Movil ". Purice din aceast aneedot istoric nu este legendr, ci este o figur istoric, amintit fi in cronica scris la curtea lui tefan cel Mare, in versiunea german a lui Hartmann Schedel din 1502. Altele sint imprumutate din cronicarii strini, ca de exemplu nr. 16, cu legenda inceputurilor umile ale lui Despot-vod, care a fost slug la Despot cel Mare in Venetia si care, la moartea stapinului su, ar fi luat scrisorile si
:106
hrisovul cel de la Carol impratul nemtesc si cu acele scrisori au fcut mester- $ug, de au agiuns de au fost domn". Sursa acestei legende, relatat si de Grigore Ureche, este cronica polon a lui Alexandru Guagnin1. Dar sint si legende care par s fie teme folclorice. Legenda DumbravaRosie are, precum a artat Bogrea, o paralel in folclorul rus, unde este pus pe seama cneazului Smolenskului, Roman, care, prinzind multi robi lituani, ,,i-au injugat in plug si ca cu niste boi au arat in jurul Kievului" 2. Intrun interesant articol publicat in Cercetri literare (V, 1943, p. 65 si urm.), dna Laetitia Cartojan-Turdeanu a precizat c tema Mama lui Stefan cel Mare, cintat in secolul al XIX-lea de Asachi, Hrisoverghi, Bolintineanu, Costache Negri si altii, se regseste intr-o legend medieval privitoare la Teodoric Gotul, intr-o poem francez din veacul al XII-lea, Alicamps, intr-o legenda ceh in care eroul este regele boem Otokar si, in sfirsit, se rsfringe in poema provensal a lui Mistral, Calendal3. Din punct de vedere istorie, ne pare puîn probabil ca marelo erou, atletul lui Hristos, cum 1-a numit papa..., cel mai vrednic s i se incredinteze conducerea si stpinirea lumii si mai ales cinstea de comandant impotriva turcilor" cum seria cronicarul polon Dlugosz s fi avut un moment de slbiciune si, descurajat, s fi cutat adpost in cetatea unde se afla sotia si mama sa. Autoarea are deci dreptate cind pune intrebarea dac nu trebuie s vedem in legenda romneasc, relatat pentru intiiasi dat de Cantemir, un ecou al poemelor medievale occidentale", cci, observ dinsa, D. Cantemir era in strinse legturi la Constantinopol cu ambasada francez si, intr-un rind, cind uneltirile lui Brincoveanu erau gata s-1 piard, a stat ascuns la ambasadorul francez Ferriole mai mult vreme. Nu ar fi dar exclus ca in mediul francez de-acolo, Cantemir s fi aflat legenda pe care a localizat-o si a prelucrat-o in stil antic. De la Cantemir, dac legenda nu circula mai inainte in Moldova, venit pe alt cale, a aflat-o, poate, Neculce, hatmanul si tovarsul de exil al lui Cantemir. Aceste scene ale trecutului romnesc, dintre care unele vin din traditia btrinilor, altele din fondul legendr al poporului poate si din cintecele batrinesti au format un izvor nepretuit de inspiratie, pe care 1-a desfundat epica si drama istoric romneasc din secolul al XIX-lea si al XXlea. ' Cronica lui Neculce inftifeaz ins un interes deosebit fi din punctul de vedere lingvistic. In evolutia limbii noastre literare ea croiefte un drum nou. Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin fi dup ei Dimitrie Cantemir art cutat s creeze un stil savant, cu o structur sintactic modelat dupa tipare latine. Neculce, ins, care n-a avut parte s-fi petreac copilria fi
1Vezi traducerea pasajului din Guagnin, in paralel cu textul lui Ureche, la P. P. P a n a i t e s c u , Influenta polon in opera si personalitatea cronicarilor Grigore Ureche si Miron Costin, p. 191 si urm. 2V. B o g r e a , in Anuarul Inst, de istorie nationals, publicat de Al. Lapedatu si loan Lupas, III, 1924 1925, Cluj, 1926, p. 505 506. Pentru o forma mai veche a legendei in literatura polon, la Stryjkowski, v. P. P. P a n a i t e s c u , in Revista istoric romn, X, 1940, p. 108. 3Paralelismul intre balada lui Bolintineanu mai ales in versiunea francez," publicat in Les Brises dOrient si intre episodul respectiv din Mistral este asa de surprinztor, incit am fi inclinati s credem c Bolintineanu ar fi fost influentat de Mistral, dac n-am sti c Les Brises dOrient a aprut in 1866 la Paris, prefatat elogios de Philarete Chasles, profesor la College de France si critic de seam al timpului, iar poema lui Mistral,Calendal, cu un an mai tirziu, 1867 (cf. articolul d-nei Laetitia Cartojan-Turdeanu, p. 89 91). 107
tineretea in fcolile iezuite ale Poloniei, fiindc pe vremea cind putea s o fac, ingrozit de decapitarea tatlui su, se afla pribeag in Tara LIMBA Romneasc, serie in limba btrineasc a timpului su, ufor influentat de limba inaintasilor cronicari, dar cu rdcini adinci in limba popular. Stilul lui nu are acea simetrie a prtilor, acel ritm armonios, acele inversiuni calchiate dup topica latin, pe care le intilnim la Costinesti si mai ales la Dimitrie Cantemir. La el nu gsim acea abundent de determinri adjectivale afezate inaintea substantivului, acele constructii brachilogice, acele syllepse, acele constructii hyperbate (cu separarea cuvintelor, unitare ins din punct de vedere gramatical). In cronica lui Neculce limba curge limpede ca izvorul de munte, pe albia vorbirii populre, ca la Ispirescu si la Creang, obtinind, prin simetria prtilor, un ritm armonios. Cugetrile lui aci se infiruie senin, pe. acelafi plan orizontal, legate intre ele prin coordonare cu conjunctia si : Si 1-au scos la cimpu / si 1-au culcat la pmint invlit intr-un harasisc / si 1-au srit de trei ori cu calul" sau: Era un boier anume Nicolai Milescu sptar, de la Vaslui de mosia lui... / Si era mindru si bogat / si imbla cu povodnici inainte domnefti, cu buzdugane si cu palufe, cu soltare tot sirm la cai. / Si lui Stefnit Vod ii era prea drag / st-1 tinea prea bine / si se giuca in crti cu dinsul"; aci se fring tumultuos, ideile secundare irumpind deodat, impreun cu determinrile fi precizrile lor, in miezul eugetrii principale: Iar mai pre urm, ridicindu-se Petru imprat, fiul lui Alecsii Mihailovici,/ carele au venit aice in tar, in Moldova, / de s-au btut cu turcii la Prut, la Stnilesti, din gios de Husi, in tinutul Flciului, / agiuns-au Crnul din Sibir cu crti la dinsul, la impratul Petru Alecsievici, / de i-au fcut stire de toate ce au fcut si cum este surgun". Dar limba lui Neculce, atit de apropiat prin structur sintactic de limba popular in care xncepuse s invadeze turcismele 1, capt o savoare -desebit si prin inultimea imaginilor sugestive, imprumutate din cadrul vietii rustice, fi a proverbelor in care se gseste concentrat intelepciunea popular: Ttarii au intrat in tar ca lupii intr-o turm; s-au strins toat boierimea si oastea la Dumitrasco Cantacuzino, care luase caftanul ca puii de potrniche' ; asa d Dumnezeu: pasrea viclean d singur in lat ; pasrea in cuibul su piere ; mielul blind suge la dou maice ; cind trgeau rusii cu pustile cdeau turcii ca cum ar cdea niste pere coapte dintrcaimacam reprezentantul domnilor nostri la Constantinopol; caplan un fei de ostas; caplanpasa, buluc-basa comandantul unui buluc, grup de armat; capegiu portar /ST saraiului imperial; capegi-basa cpetenia capegiilor; silihtar demnitar militar turc; cazascher, cadiascher judeetor militar; ulama savant teolog si jurisconsult; geabhane exploziv de rzboi; subns sef de politie; tubulhana muzic militar; h&zna tezav.r de bani (pentru intretinerea unei garnizoane); carvasara localul vmii turcesti, unde se adposteau negustorii turci cu mrfuri; oturac popas; olac post; mecet geamie; arz sau harz plingere; agarlic-calabalic, fertnan sau firman; dov rugciune la turci; zorbalic, zorb, zurb
1 Cele mai multe privitoare la sfera militar si administrative in legtur cu Poarta, precum
lscoal etc. Interesante sint, de asemenea, la Neculce, polonismele din sfera militar rohmistru, din germ. Rottmester comandantul unei roate de soldaî, subofiêr; hatman-polnii ajutor de hatman; podgheaz incursiune militar; recipospolita reprezentanîi statului; podan supus, rob; precum si unii termeni rusesti ca stupai inainte (strigtul de nval pe cimpuS de lupt).
108
un pr cind il scutur oamenii ; Constantin Cantemir i-au dat cheia trii in min lui Iordache vistiernicul"; Constantin Duca si cumnatul su N. Costin, punind la cale o actiune care va aduce mazilirea domnului, au stins bine focul cu paie; Mihai Racovit se fcea a nu-i place s primeasc domnia ca si fata ceea ce zise unui voinic: .F-te tu a m trage si eu oi merge plingind ; muscaiii credeau s zdrobeasc pe turci ca cum ar lua oarecine cirpa unei femei din cap, asa tineau ei c ar lua .si or bate puterea imprtiei turcesti"; si asa au tinut de bine aceast pace, .cum tin ciinii vinerile. Hatmanul cu oastea ... fiind grec cu piele de iepure la .spate, au fugit toat noaptea ; Ilie Cantacuzino fi grecul Morona se potriveau Mmindoi intr-o fire dup cum se zice: calul rios gseste copaciul scortos ; Duca Vod ... s-au imbrcat cu cmasa de gheat.
Semnificativ in psihologia limbii din vremea lui Neculce si caracteristic pentru acea epoca de mari furtuni este multimea expresiilor plastice pentru a reda ideea de primejdia vietii in cumpna pieirii" cum zice el toate in legtur cu cuvintul cap: lui Duca Vod boierii stau s-i mnince capul" ; Boierii se temeau s strice tara c pe urm a cadea greu in capetele lor" ; fi-a bgat capul pentru voia banilor; a plti cu capul ; si-a pus capul ; Lupu vornicul s-a dus cu capul a min" in cortul vizirului; un altul fi-a adus apul la poala imprtiei" / o blan de Mose neagr i-a scos capul lui Duca- vod, cci impratul l-a iertat de cap ; boierii pribegi se due s-fi prinz capetele printr-alte tri. Sint expresiuni din enuntul vietii m care tresare fiorul mortii. Este tragedia Moldovei de la inceputul veacului al XVIII-lea transcris in limb. Ureche fi mai ales Costineftii, prin factura sintactic a stilului lor, cutaser s apropie limba literar de matca latin. Marele hatman Neculce a izbutit s o apropie de limba vorbit a timpului su, de limba vie a lumii din satele pe care el le-a condus pe cimpul de lupt. Pe aceast linie s-a dezvoltat proza noastr mai ales in secolul al XIX-lea, la cei mai de seam scriitori. De aceea cronica lui Neculce, cu frmintrile fi tragediile pe care le evoe afa de plastic, cu lirismul duios pentru Moldova cronicarului, cu caracterul sftos, cu umorul ei sntos fi, pe alocurea, cu ironia caustic, are o puternic rezonant in sufletul cititorilor de azi. Am apropiat mai sus pe Neculce de marele romancier istorie Sadoveanu. Intr-adevr, este o afinitate sufleteasc intre boierul cronicar de la inceputul veacului al XVIII-lea fi intre cel mai de seam povestitor al vremurilor noastre. Sadoveanu insufi, care-avea s gseasc in paginile lui Neculce viziunea multor romane ale sale, in discursul de receptie la Academia Romn, mrturisea aceast afinitate, punind alturi de Neculce pe Ion Creang, printre precursorii si. Cu intuitia lui artistic, Sadoveanu a avut dreptate alturind pe cei doi mari povestitori, care, prin factura lor stilistic fi prin caracterul limbii lor,
109
stau mai aproape de popor. lncheindu-si cuvintarea de receptie, Sadoveanu fcea urmtoarea destinuire: Simtindu-m al acestui popor si al trecutului si ucenic al acestor doi mari inaintasi, lor le inchin clipa solemn de acum, in care o adunare asa de aleasa pe ei ii einst este in umila mea oper". .
BIBLIOGRAFIE Opera. Letopisetul Moldovei de la Dabija Vod pin la loan Vod Mavrocordat impreun cu O seam de cuvinte ce sint auzite din om in om, de oameni vechi si btrini si in letopisete nu sint scrise au fost publicate de M. K o g l n i c e a n u in Letopisetele trii Moldovii, vol. II, Iasi, 18-15, p. 193 464, si republicate cu caractere latine in edifia a II-a: Cronicele Romniei sau Letopisetele Moldovei si Valahiei, II, Bucuresti, 1872, p. 175421. Textul publicat de Koglniceanu, cu introducere, note, indice de cuvinte si nume proprii ?i cu dou hrti, a fost republicat de Al. P r o c o p o v i c i in colectia Clasicii romni comentafi", Scrisul romnesc, Craiova, editie nou intregit, 1942, 2 volume. O veche editie popular! loan Neculcea, Letopisetul Trii Moldovei, in Autorii romni vechi si contimporani, Bucuresti, Socec, 1894. Biografia. Multe date privitoare la viaâ sa se gsesc in cronic. Alte date interesante, Intro scrisoare a cronicarului ctre domnitorul Mihai Racovit, publicate de I. T a n o v i - c e a n u, Citeva notite biografice asupra cronicaruhii Ion Neculce, in Arhiva, Iasi, II (1890 1891), p. 330 332, precum $i la I u l i a n M a r i n e s e u. Documente relative la loan Neculce, in Buletinul Comisiei istorice a Romniei, vol. IV, Bucuresti, 1925, p. 1 104 (interesante date privitoare la procesul avut in divanul domnesc cu vduva si fiul vornicului Lupu pentru redobindirea mosiilor rpite). Alte date la I. T a n o v i c e a n u , Contributnni la biografiile unora din cronicarii moldoveni, in Analele Academiei Romne, XXVII, Mem. sect, ist., s. II, 1905, p. 240 246. G. U n g o r e a n u , Transcriere de documente, in Anuarul liceului si al geoalei comerciale M. Koglniceanu, Iasi, 1933. Despre mormintul lui Neculce la mosia Prigoreni, vezi articolul lui l o a n S t u p c a n u l in Universul, 1935, nr. 118 linde e mormintul cronicarului Ion Neculce ?
EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN
I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO Slbit de boal si de btrfnete, intr-o dimineat de aprilie 1654, Matei Basarab isi ddea sufletul, intins pe un jilt, in cerdacul palatului su din Tirgovifte. Btrinul domn, care luptase victorios pe atitea cimpuri de lupt, care zidise in tar atitea mnstiri, care, ajutat de cumnatul su Udriste Nsturel, dduse un puternic impuls culturii nationale, inchidea pentru totdeauna ochii, amrit. Sotia lui, doamna Elina, care-1 ajutase cu dragoste, credint si energie, murise cu un an mai inainte. Rana dobindit la Finta se mveninase. Dorobantii si seimenii pe care el ii dusese la atitea biruinte si pe- care-i tinuse in mare cinste, lacomi dup lefuri mari, se rzvrtiser impotriva lui. Dup moartea lui Matei Basarab, pin la inscunarea lui Serban Cantacuzino, adic timp de 24 de ani, se schimb pe tronul Trii Romnesti fase domni nici unul cu o domnie mai lung de patru ani. Invazia ungurilor in tar, rscoala singeroas a armatei de mercenari alctuit din seimeni sirbi fi din dorobanti, in care isi vzur moartea citiva boieri de frunte intre altii Drghici, fiul Papei Vistierul, nepot prin mam al lui Mihai Viteazul, si Papa Brincoveanu, tatl viitorului domn , precum fi lupte singeroase intre partidele de boieri (a Blenilor fi Cantacuzinilor, despre care vom vorbi indat)
BRINCOVEANU
au turburat adinc tara. Dac la acestea mai adogm: participarea trii la campaniile turcefti, birul ctre Poart din ce in ce mai apstor-atunci intelegem de ce imprejurrile n-au fost prielnice pentru munca de cultur. In viltoarea vremurilor neprielnice, tipografiile instalate cu atita grij de Matei Basarab se irosiser. De la Matei Basarab nu se mai cunoafte nici o carte tiprit in Muntenia, decit tocmai in epoca lui Serban Cantacuzino, pe cind in Moldova, tipografia, adus prin grija mitropolitului Dosoftei, ifi incepuse activitatea in 1673 fi se incheie cu captivitatea lui Dosoftei in Polonia, la 1688, dat care coincide in Muntenia cu moartea lui Serban Cantacuzino. In primul an al domniei lui Serban Cantacuzino, 1678, apare, in Muntenia, dup un lung popas, prima carte tiprit dup epoca lui Matei Basarab: Cheia Intelesului. Domnia lui Serban Cantacuzino deschide astfel in Tara Romneasc inceputul unei epcci noi de cultur, care culmineaz in domnia lui Constantin Brincoveanu. Este o epoca in care elemente de cultura veche, intrate in descompunere inc din epoca lui Matei Basarab, dispar, iar altele, care abia mijeau, ajung acum la deplin inflorire. Cultura slav din biserica noastr cu toat strduinta mitropolitului Antim Ivireanu de a o remvia dispare. In locul ei isi croieste drumul influenta greceasc. Procesul de nationalizare al serviciului divin, inceput pe timpul lui Matei Basarab si Vasile Lupu cu citirea Cazaniei in limba romn la stran, face un pas inainte sub erban Cantacuzino si se continu cu intensitate sub Constantin Brincoveanu. In sfirsit, rolul de protectori ai creftinttii ortodoxe din Rsrit, pe care si-1 luaser domnii romani dup prbusirea Bizantului si a statelor slave sud-dunrene, dobindeste la inceputul veacului al XVIII-lea o strlucire deosebit. Cultura romneasc radiaz departe peste hotarele ei pin la arabii din Siria si pin la ivirii din muntii Caucazului. Epoca aceasta are dou faze: una de zece ani, domnia lui erban Cantacuzino; alta de 26 de ani, domnia lui Brincoveanu. erban Cantacuzino a fost un domn de o statur urias, cu ochii mari si vocea de tigru, care introduse in tar ordinea si linistea, urmrind cu strsni- cie ne mcredinteaz Del Chiaro imprtirea drepttii, indrznet in hotriri, nemilos in executarea poruncilor, trecind in aceast privint chiar peste struintele mamei sale. A pus repede capt intrigilor si dezbinrilor interne prin strsnicia dura cu care a urmrit partida Blenilor. Dar la captul unor inversunate prigoniri, urmeaz un act final de generozitate, de linpcare general: cstoria fiicei sale Smaranda cu Grigore Bleanu, fiul celui care condusese partida vrjmas. A domnit zece ani de frmintri, fiindc tara era cuprins intre dou mari focuri: luptele dintre turci si crestini. A fost un domn cu ambitii mari, nzuind, ca si Mihai Viteazul, s scuture jugul turcesc, s cucereasc raialele Dunrii, s indemne la revolt popoarele crestine din Balcani si s reinfiinteze vechiul imperiu bizantin. Pstra prin capuchehaiele sale din Constantinopol bune relatii cu Poarta, dar, dup infringerea turcilor la Mohacs, intrase in legturi cu impratul
Austriei, Leopold, care-i dduse lui si intregii sale familii titlul de baron al imperiului. Nutrind ambitii si plnuiri imperialiste mari, dar vislind cu precautie intre turci si crestini, Serban Cantacuzino a tinut cirma statului zece ani. In istoria culturii romnesti, epoca lui este caracterizat, pe trim religis, prin triumful grecismului asupra slavonismului si prin un pas mai departe in procesul de introducere a limbii romne in biseric. Cultura slav, care inc din epoca lui Matei Basarab intrase in agonie, este acum stins. In 1680, mitropolitul lui Serban Cantacuzino, Teodosie, constat: c multi preoti si alalt ein bisericesc" adic clugrii", nu sunt putinciosi" de a cunoaste orinduielile si teremoniile, nici cum a s sluji trebuie", din pricina neinvtturii si neintelegerii limbii slavone''. Este deci dar c in Tara Romneasc, ca si in Moldova si in Ardeal, clerul nostru nu mai cunostea limba slav in care era chemat s oficieze ritualul. Un singur cap luminat in aceast epoe vedea limpede drumul pe care trebuia s mearg cultura noastr religioas. Era mitropolitul Dosoftei. Acesta, sprijinindu-se pe textele Sfintelor Scripturi si ale Sfintilor Printi, lucra cu osirdie in Moldova la tlmcirea crtilor de ritual in limba romn. Dar, fie c in acele vremuri turburi opera mitropolitului moldovean nu trecea Milcovul, fie c muntenii, dintr-o mindrie fr rost, nu tineau s apuce pe drumul mitropolitului moldovean fapt este c opera lui Dosoftei nu a avut rsunet in Tara Romneasc. A trebuit s vie, pe vremea lui Brincoveanu, un strin de neam mitropolitul Antim Ivireanul pentru ca si muntenii s inceap temeinic munca pentru nationalizarea serviciului divin. Mitropolitul muntean Teodosie scria, cugindul la obirsia romana, c muntenii si moldovenii tot dintr-o fintin cur". El ofteaz mai departe c norodul nostru romnesc carele odat si el numrat era intru putearnicile neamuriiar acmu atit de ocrit iaste, nice invttur nice stiint nice arm nice legi... intru tot rodul ce s pomeneste astz rumn nu iaste, ce ... infsurindu-s de la streini fi de la varvarie, doar si de la vrsmasii rodului nostru, cer si s imprumuteaz ... O grea si dureroas intimplare. Si cu toate acestea, mitropolitul nu se incumet s fac mai mult decit s vnloarc, cum zice el, adic s traduc indicatiile tipicului, de pre isvod grecesc", in limba romneasc. Atit. Textul ins rugciunile pe care preotul sau diaconul trebuia s le rosteasc, acelea le-a lsat mai departe in acea limb slavon pe care clerul o citea, dar n-o intelegea. Iar liturghia toat a o prepune pre limba noastr si a o muta, nice am vrut, nice am cutezat. Muntenia rmsese pe vremea aceea in urma Moldovei. Pe cind Moldova cu mitropolitul Dosoftei fcea un pas inainte in munca de introducere a limbii rmne in altar, Muntenia rminea mai departe statornic in traditia pstrrii limbii slave in biseric. Abia ctre sfirsitul domniei lui Serban Cantacuzino, din initiativa domnului, se face un pas inainte in procesul de introducere a limbii romne in biseric. INTRE SLAVISM si GRECISM. DRUMURI SPRE MOSCOVA. Focarele de cultur slav din sudul Dunrii erau de mult vreme stinse. De acolo nu putea veni nimic pentru intrirea si pentru inviorarea cultului in limba slav. Singurele centre slave ortodoxe, de unde se puteau aduce texte si
crturari, erau atunci in Rusia, care in urma cuceririi Ucrainei de la poloni se apropiase de granitele romnefti. Cele dintii legturi dateaz de pe vremea lui Matei Basarab fi Vasile Lupu, cind pe scaunul mitropoliei din Kiev se urcase un fiu de domn romn moldovean fi munteanPetru Movil. In anal 1665, staretul mnstirii Glavaciocul din Vlasca, Varlaam, pornea pe drumul pe care altii il btuser inaintea lui. Din aceast cltorie, el a adus cu sine opera arhimandritului ucrainean Ioanichie Galeatowski, care ifi fcuse studiile in Academia lui Petru Movil fi care era, din 1665, rector in fcoala in care el ifi desvirfise studiile. _ In chiar anul in care staretml vlscean sosea la Kiev, Galeatowski publicase la Lww, cu ajutorul material al Anei Movil, fiica lui Ieremia Movil fi deci vara mitropolitului Petru, o carte He6o HOBoe, adic Cer nou, sau, ca s dau titlul complet in romnefte: Cer nou fcut cu stele noi, adic prea folagoslovita Fecioara Maria Nsctoare de Dumnezeu cu minunile ei, alcatuit prin truda ieromonahului Ioanichie Galeatowski, rectorul si egumenul Fr|iei din Kiev. Cartea are o prefata cu o dedicatie ctre Ana Movil, mritat cu nobilul polon Fotocki, si poart sterna Movilestilor. Aceast carte, continind minunile Maicii Domnului, era destinat de autor s fie citit de preoti in biseric, la utrenie, pentru invttur oamenilor fi spre lauda Prea Sfintei Bogorodite si la prasnicile Maicii Domnului. Pot s le citeasc fi clugrii in biserici." Star etui Varlaam a adus cu sine, la intoarcerea ln tar, un exemplar dup aceast oper si a ingrijit s se fac traducerea in limba romn. Cinci ani mai tirziu, la 1673, staretul Varlaam este ridicat pe scaunul mitropolitan al Trii Romnefti si prima lui grij este s aduc din Rusia tipar fi mefteri tipografi. Astfel, cu material nou fi cu dascli de tipografie se reinfiinteaz imprimeria in Bucuresti, pe vremea lui Serban Cantacuzino. In aceast tipografie s-a tiprit, in anul 1678, traducerea mitropolitului de pe prima parte din opera lui Galeatowski, Cheia mtelesului, care cuprinde o serie de 18 predici pentru duminici fi srbtori mari (Botezul Domnului, intimpinarea, Vinerea Patimilor). La atit se reduce aportul rusesc in aceasta vreme. Mai mult nu se putea astepta atunci din aceast parte a ortodoxiei. Activitatea cultural a lui Petru Movil dduse desigur roade. Biserica rus era zguduit atunci de mifcarea raskolnicilor fi de lupta dintre tar fi patriarhul Nicon, care luase partea raskolnicilor, lupt care se incheie prin depuncrea patriarhului. Abia ctre sfirsitul domniei lui Brincoveanu, cind domnul romn, atras de faima lui Petru cel Mare, este prins si el in planurile rusefti, incep ai noftri s bat din nou drumurile spre Moscova. In aceste imprejurri a ajuns in Muntenia fi o copie a Sinopsisului de la Kiev, un fei de manual de fcoal tiprit intiiafi dat la 1674 in Kiev de Inochentie Ghizel, un german rusificat, elev al lui Petru Movil. Textul, care incepe cu originea slavilor fi se continu cu istoria Kievului pin la anul 1679, a fost tradus in limba romn in aceasta epoc. Tot in vremea lui Brincoveanu s-a tradus fi Patericul de la
Lavra Pacerska din Kiev, care cuprinde minunile sfintilor din Kiev, Pateric atribuit legendarului cronicar rus Nestor fi tiprit de acelafi Inochentie Ghizel. Textul romnesc cel mai vechi se pstreaz intr-un manuscris din 1705, copiat de ieromonahul Silvestru de la mnstirea Sinaia. Influenta ruseasc era ins contrabalansat la noi de influenta greceasc. Numerofi egumeni fi patriarhi greci, care veneau in trile noastre dup mil fi ajutoare multi dintre ei cu studii fcute in universittile italiene fi cl- toriti prin Occident aduceau cu ei toat prestanta culturii teologice grecefti fi orizonturile largi pe care le ddea contactul cu cultura Apusului. Urcarea pe tronurile trilor noastre a unor domni, cunosctori de carte greceasc cum a fost in Muntenia Serban Cantacuzino fi Constantin Brincoveanu a fost hotritoare in aceast privint. Intre slavism fi grecism, cumpna s-a plecat in chip firesc spre grecism, CURENTUL INFLUENTEI GRECEfTi. Influenta greceasc este veche fi s-a infiltrat la noi treptat. Incercrile lui Basaraba fi ale lui Mircea cel Btrifl de a innoda legturi directe cu Bizantul n-au durat mult fi n-au putut da roadele asteptate, fiindc, la trei decenii dup ce a inchis ochii Mircea cel Btrin, Constantinopolul a czut sub loviturile turcilor fi cu el se prbufefte intreg imperiul bizantin. Mai tirziu, cind cucerirea turceasc s-a oprit la Dunre fi Principatele romne se consolideaz sub suzeranitatea turceasc, o parte din pribegii greci, care ifi prseau cminurile fi rosturile lor din pricina apsrii turcefti, incep s se indrepte si ctre limanurile noastre. Cu deosebire, fruntafii clerului grec, multi chemati chiar de domnii romni, vin in Principatele dunrene ortodoxe, unde gsesc ospitalitate generoas, unde iau parte activ la opera de organizare a bisericii fi particip chiar la viata cultural a neamului. Doi dintre ei, Gavril, protul Muntelui Athos, fi Matei, mitropolit al Mirelor, au avut, dup cum s-a vzut, un rol activ in istoriografia trii. 0 alt imprejurare care a inlesnit in mare parte afluxul clugrilor greci in trile noastre a fost obiceiul inchinrii mnstirilor. ln nzuinta pioas de a da un nimb de sfintenie mai mare fundatiunilor lor fi de a pune la adpost de vicisitudinile vietii turburi din Principate daniile, ctitorii mnstirilor le-au inchinat Sfintului Munte sau patriarhiilor din Rsrit. Obiceiul acesta este Ins fi el foarte vechi la noi, dup cum s-a vzut (p. 27) mai sus. Inc din 1391, il intilnim in Maramuref. Inchinarea mnstirilor s-a fcut ins pe o scar mai intins in Principate, unde zelului credincios al boierilor se adogau ctitoriile numeroase fi daniile bogate ale domnilor, pornite din nzuinta de a-fi chivernisi, peste slava lumeasc, fericirea vietii viitoare. Atit de mult se rspindise acest obicei, incit pe la jumtatea secolului al XIX-lea, aproape 1/5 din pmintul Principatelor Romne se afla sub stpinirea patriarhiilor din Orient.1 Pentru administrarea mnstirilor inchinate, vin la noi, in numr din ce
1Cu timpul mnstirile inchinate, conduse prin egumeni greci, deveniser un fei de stat in stat, destul de puternic, fiindc in 1863, cind Koglniceanu aduce legea secularizrii averilor mnstiresti, patriarhiile sustirmte de clugrii greci din tar izbutiser s cistige de partea lor guvernele Rusiei, Austriei. Prin secularizare, averile mnstiresti au intrat in proprietatea statului, care a luat in sarcina sa intreînerea jcolilor $i a spitalelor.
ln ce mai mare, clugri trimifi de patriarhiile Orientului sau de Muntele Athos. Ei introduc in mnstirile noastre, mai cu seam in epoca fanariot* o activitate literar in limba greac; aduc din centrele de cultur ale Rsritului ortodox manuscrise fi crti grecefti iefite din teascurile venetiene si, adogind daniile fcute de domni fi boieri, mtemeiaz biblioteci bogate, nu numai in crti necesare serviciului divin, ci si in operele profane ale antichittii clasice. Ni s-au pstrat cataloagele citorva biblioteci din mnstirile noastre ca de exemplu, catalogul, alctuit in 1725, al bibliotecii instalat de Nicolae Mavrocordat in mnstirea Vcresti, din care se poate vedea ce bogtie de cultur greceasc se ascundea in chiliile acestor vechi locasuri de rugciune fi crturrie. 0 alt cale pe care a ptruns cultura greceasc la noi, inainte de epoca fanariot, a fost contactul direct al domnilor fi boierilor noftri cu lumea. greac din Fanar. Potrivit vechilor capitulatiuni, voievozii Principatelor romane trebuiau s se duc cu suitele lor de boieri la Constantinopol, ca s obtin investitura de la Poart. Dup ce erau maziliti de pe tron, cei mai multi apucau tot drumul Stambulului, care putea s-i duc ori la moarte, ori din nou pe tronurile pierdute. In Constantinopol, veneau ins in contact cu aristocratia greac din Fanar, care, prin vaza si trecerea de care se bucura la Poart, putea s-i ajute in intentiile lor. Dar in rindurile acestei aristocratii se aflau multi mai ales printre dregtorii care intraser in serviciul otoman cu o cultur temeinic format, fie in scoala patriarhiei, fie chiar in universittile Apusului. Astfel, domni si boieri au prilejul, in Constantinopol, s pretuiasc superioritatea culturii grecesti fi s caute a o transplanta la noi, intr-o vreme in care cultura slavon intrase in agonie. Asa se explic fiintarea invtmintului grecesc in scolile intemeiate la noi inainte de epoca fanariot. Vasile Lupu insusi adusese, pentru Academia sa teologic din Iasi, doi mari crturari greci: Nicolae Kerameus si Pantelimon Ligaridis, originr din Hios, care-si fcuse studiile in Institutul gregorian De propaganda fide", din Roma, obtinind acolo doctoratul in teologie si filozofie. Domnii si boierii incep, cu timpul, s caute profesori greci pentru copiii lor. Duca-vod a adus la Iasi, pentru educatia fiului su Constantin, viitorul ginere al lui Brincoveanu, pe loan Comnen (mai tirziu clugrit si ajuns mitropolit al Dristrei), pe Azarie Cigala din Santorini fi pe Spandoni, dicheofilax fi, pe urm, retor al patriarhiei fi profesor in fcoala din Fanar. Aceftia au fcut din el: cel mai distins dintre invtati, care posed pe ling domnie, studii, eruditiune fi rivn pentru elegant in stil", cum serie Alexandru Mavrocordat Exaporitul1. Btrinul domn Constantin Cantemir a adus fi el la Iasi pe Eremia Cacavela, originr din insula Creta, care-fi fcuse studiile la Leipzig si care ne spune un contimporan era ftiutor de limb elin, latin, ebraic fi italian, instruit in ftiintele profane fi mai ales in Sfinta Scriptur si foarte apt in arta eloeventei fi amvonului". Cacavela a fost profesor si la curtea domneasc fi a indrumat primii pafi ai lui Dimitrie
1D. R u s s o , Studii istorice greco-romne, II, p. 42-1. Tot acolo despre operele teologicofilozof ice ale lui Duca, pstrate in ms. 1183, 17 din Biblioteca Mnstirii Lavra de la Sf. Munte.
Cantemir in studiul clasicittii elene fi al teologiei ortodoxe, cu atita succes, incit a inspirat cea dintii oper a tinrului principe romn, aprut la Iafi, in 1698. Prin acefti profesori greci se defteapt in tinerele vlastare ale boierimii noastre dragostea pentru studiul clasicismului eien fi nostalgia dup scolile superioare ale Constantinopolului, pe care incep s le cerceteze cu rivn. Inc de la inceputul secolului al XVII-lea, Radu Mihnea, inainte de a se indrepta ctre limanurile Venetiei, si-a desvirsit cultura in mnstirea Iviron din Muntele Athos. Nicolae Milescu a cercetat, in tineretea sa, fcolile din Constantinopol, unde a avut ca profesor pe Gavril Vlasie, sapiens vir ac pius", cum il numefte el mai tirziu. Stolnicul Constantin Cantacuzino, inainte de a-si imbogti cultura in Universitatea din Padova, a stat la Constantinopol, unde a avut ca profesor pe renumitul Gherasim Vlahos din Creta. In sfirfit, dup cum se va vedea la locul su, si Dimitrie Cantemir, dup instructia greceasc primit in casa printeasc, fi-a desvirfit cultura in mediul cosmopolit al Constantinopolului. Astfel, in a doua jumtate a secolului al XVII-lea, ajung ai noftri s priveasc dincolo de zrile ortodoxiei slave, ctre culmile inalte ale ortodoxiei bizantine si dincolo de ea, ctre cultura clasic greceasc. Constiinta aceasta despre superioritatea culturii clasice grecesti era puternic inrdcinat la curtea domneasca din Bucuresti in ultimele decenii ale veacului al XVII-lea, cind scaunul trii era ocupat de Serban Cantacuzino fi de nepotul su Constantin Brincoveanu, amindoi cunosctori de carte greceasc 1. Ea este dar exprimat prin glasul celui mai mare crturar muntean al timpului care este in acelasi timp fratele domnului stolnicul Constantin Cantacuzino: Oarecind in vremile vechi, ei prea mari oameni au fost si atita intru invttur crtilor si a ftiintelor au fost procopsiti fi atita intru vitejii au fost ispititi fi alesi, fi atita intru intelepciunea (filosofia) lumeasc de iscusiti, cit nici un neam, nici o limb pe lume, niciodat ca ei n-au sttut, precum singttr Pavel apostolul de inteleptia lor mrturiseste la Corinteni, poslania intii2, cap. I, zicind: Iudeii semn cer fi elinii inêlepciune caut , si de la carii nu numai alte roduri au luat mvtturi fi obiceie, ci fi acei romani... au trimes la Atena de au luat legi si orinduial, ca s ftie cum s poat ocirmui politica si domnia lor. De acolo dar, intii fi de la aceia vrednicie a lor iefise acel cuvint fi aceia ce se zice c tot cine nu este elin este varvar ... Odat toti feciorii oamenilor celor mari si a domnilor romani mergeau, trimitindu-i printii lor, in Elada, la Atena, de invtau carte greceasc, fi in stiinte acolo se procopseau desvirsit, si multi oameni mari si domni, ua Pompeiu al Mare fi Titeron si altii nenumrati, si imprati, cum August Cezar, Traian, Adrian ... etc ..." Trimul era astfel pregtit in a doua jumtate a veacului al XVII-lea,
1$erban Cantacuzino, ca ceilalti frati ai si, primise in casa printeasc o aleas instruct in limba greac, pe care o minuia elegant, 3up cum se vede din scrisul su, in care se strecoar uneori $i o aleas duiosie, ca de exemplu, in scrisoarea adresat unui prieten, la moartea unei vechi simpatii a tinere-fii sale, doamna lui Duca-vod, care murise la Constantinopol, prsit de toti: Oare numai pentru fericire trieste prietenia si in nenorocirepiere?" (Hurmuzaki, XIV, partea I, p. 259j. 2Scrisoarea Apostolului Pavel ctre corinteni.
pentru o adinc prefacere in viata cultural a neamului nostru. Limba greac deschidea deci pentru poporul nostru, ale crui zri de cultur fuseser pin atunci inchise in picla slavonismului, o larg perspectiv, ctre filozofia si literatura clasicittii eline, care in apus alctuia, alturi de cultura latin, temelia renasterii. Elenismul aprea dar pentru Orientul ortodox, ceea ce fusese latina pentru Occidentul catolic, si, precum in Apus invtmintul se preda in colegiile iezuite in limba latin a bisericii, tot astfel urma ca fi in Orient, invtmintul s se predea in limba greac. O incercare de renastere pe temeliile elenismului aceasta a fost probabil intentia pentru care fratele stolnicului, domnul Serban Cantacuzino, care ftia fi el bine grecefte, a creat la Bucurefti, in 1679, o Academie, cum o numesc documentele timpului, in care limba de predare era limba greac. Scoala functiona la mnstirea Sfintul Sava, pe locul unde se gsefte astzi statuia lui Mihai Viteazul, in fata palatului Universittii. Avea profesori vestiti in lumea Orientului grec, pltiti cu salarii din fondurile vistieriei, precum: Ion Comne- nul, care fcuse studii de teologie fi medicin in Italia, care a tradus din limba latin in limba greac 0upa [iSTavoiac; = Usa fiocaintii, fi care mai tirziu, clugrindu-se, a ajuns mitropolit al Dristrei sub numele de Ierotei. El preda stiintele fizico-naturale. Un altul, poate chiar directorial fcoalei, a fost Gherman de Nissa, fost mai inainte director al Academiei grecefti din Constantinopol, pe care a prsito intr-o atmosfer de intrigi, dar care a gsit la curtea lui Serban-vod intelegerea fi pretuirea cuvenit, cci el este prea inteleptul dintre dascli ales si arhiereu", care a ajutat la traducerea Bibliei din 1688. Pe aceast linie a elenismului se dezvolt cultura romneasc fi sub Brincoveanu, care mtreste cu forte noi Academia greceasc. II. EPOCA LUI BRINCOVEANU Epoca lui Brincoveanu, desi este, in multe privinte, continuarea epocii lui Serban Cantacuzino, aduce totufi elemente noi de improsptare fi reprezint culmea cea mai inalt a culturii vechi romnefti in Muntenia. Constantin Brincoveanu a fost ales domn in anul 1688, dup moartea neafteptat a lui Serban Cantacuzino. Un cronicar contimporan ne-a zugrvit, cu detalii interesante fi pitorefti, imprejurrile in care Brincoveanu s-a urcat pe tronul Trii Romnefti. Trupul lui Serban Cantacuzino zcea inc nein- gropat, cind boierii cu mitropolitul trii, Teodosie, fi cu patriarhul Ierusali- mului, Dionisie, se intrunir la sfat in sptria cea mic, care-i zic cu stele", ca s aleag un nou domn. Teama ca nu cumva in luptele crincene dintre nemti fi turci s se iveasc turburri in jurul scaunului domnesc fi s aduc pagub fi pustiire trii, i-a unit pe toti intr-un singur gind fi i-a fcut s se opreasc, in alegerea lor, asupra lui Brincoveanu, care se trgea din neamul lui Matei Basarab si era, dup mama, nepotul domnului decedat. Il chemar povestefte cronicarul pe Constantin Logoftul Brincoveanu de la curte, c rmsese acolo, fi poruncir s aduc comisul al doilea, cal domnesc. Si indat ce sosi acolo, ziser cu totii: Logofete, noi cu totii pohtim s ne hii domn . El zise: Dar ce as vrea eu cu domnia? De vreme ce ca un domn sint la casa mea, nu-mi trebuiefte s fiu . Iar ei
ziser: Ne rugm nu lsa tara s intre alti oameni sau ri, sau nebuni, s o strice, ci fii. Si-1 luar de miini, fi-1 impingeau de spate, fi acolo fiind si un capegiu pentru trebi imprtefti, il duser si pe el la mitropolie. Acolo 1-au imbrcat cu caftan, fi, dup ce s-a indeplinit slujba cuvenit la asemenea imprejurri, mtordndu-se cu alaiul domnesc, cu Scutari, cu trimbitafi domnefti fi turcefti, a desclecat la palat, dinaintea bisericii domnefti. Intrind apoi in biseric fi urcindu-se in scaun, a luat cuvintul, zicind: Dumneavoastr, bine ftiti toti c eu am fost la casa mea ca un domn; tritam cum am vrut, nimica lipsindu-mi, si domnia aceasta eu nu o pohtesc ca sa-mi inmultesc grijile fi nevoile, ci dumneavoastr m-ati pohtit si fr voia mea m-ati pus domn, in vremi ca acestea turburate, inconjurate de osti fi de vrjmafi. Ci dar acum trebuiefte sfiecu voia tuturor. La acestea toti cei de fat au rspuns: Toti vroim, toti pohtim!" i solemnitatea se incheie cu jurmintul de credint al boierilor faf de noul domn. Demnul care isi incepea astfel cirmuirea, cu struinta boierilor trii. si-a implinit ndejdile puse in el. Vremurile erau intr-adevr vitrege: turcii stpineau, dup cum spune Grigore Ureche, dou prti de pmint", adic Asia, Africa fi o bun parte din Europa; la malurile Nistrului, ttarii abia asteptau porunca s se reverse in ar dup jaf, pirjol si robi; iar la granitele trii pilpiiau flcrile rzboiului incins intre creftini fi turci, rzboi care s-a terminat in folosul Casei de Austria, prin pacea de la Carlovitz (1699). Ca fi contimporanul su, cronicarul Miron Costin, care ofta pentru aceste complite vremi de acum"y Brincoveanu, prins de adinc ingrijorare pentru tara fi poporul su, caracterizeaz fi el intr-o scrisoare timpul su: nu ne gindim s hie mai fost vreodat greu pmintului acestuia ca acum" 1. Conftient de primejdiile care pindeau tara intre cele dou tabere uriase, el a dus o politic inteleapt: pstrind relatiile traditionale cu Poarta, se strduia totufi s intretin Iggturi de prietenie cu trile creftine, de care-1 apropia comunitatea credintei. ln 26 de ani, cit a domnit, a izbutit, cu mici exceptii, s pstreze pacea fi liniftea in tar fi s-i asigure prosperitatea. Din punct de vedere cultural, epoca lui Brincoveanu, care reprezint punctul culminant al unei evolutii de dou veacuri, inftifeaz o interesant incrucifare a dou influent e diferite: una venit direct din Occidentul catolic fi romanic: influenza italian, iar alta venit din sud-rsritul ortodox: influenta greceasc. INFLUENTA ITALIAN. Legturile noastre cu Italia sint, fireste, mai vechi. Lsind la o parte umanistii, geografii fi cltorii italieni, care au colindat fi prin meleagurile noastre fi care au adus in Italia ideea originii noastre romanice, si mrginindu-ne numai la contactul nostru cu pmintul fi cultura Italiei, trebuie s pomenim, mai intii, delegatia lui Alexandru cel Bun la consiliul din Florenta, in frunte cu popa Grigore, ajuns mitropolit al Moldovei, protopopul Constantin fi boierul Neagoe. Se cunosc apoi relatiile lui Stefan cel Mare cu senatul Venetiei; studiile lui Radu Mihnea in Venetia, sub supravegherea mtufii sale Marioara Adorno Valarga; drumurile lui Petru Cercel. poet fi pretendent la tron si, in sfirfit, pribegia lui Petru chiopul cu fiul si
1 Hurmuzachi, X, p. 1518. Scrisoarea din 1704.
fiicele sale, cstorite in cetatea lagunelor. Dar relatiile politice fi culturale ale trilor noastre cu Venetia n-au fost niciodat afa de accentuate ca pe vremea lui Brincoveanu. Solii lui bteau drumurile mereu pin la Viena fi pin in Italia, fn 1701, papa Clement al XI-lea asigura intr-o scrisoare pe domnul rmn despre pretuirea lui deosebit fi despre buna lui voint; iar ambasadorii venetieni in Constantinopol, Lorenzo Soranzo fi Bailo Ascanio Giustiniani, comunicau dogelui, in 1703, excelentele lor legturi cu Brincoveanu. In bogata fi puternica cetate a lagunelor, unde avea dealtfel fi un agent al su, ifi trimisese Brincoveanu,' in ultimii ani grei ai domniei sale, cind se simtea pindit de lcomia vizirilor fi minat de intrigile alor si, o bun parte din avere: peste o jumtate de milion de taleri, depufi la Banca public a Venetiei, cu o dobind de 3% fi 4%, Corespondenta lui cu creftinii se fcea prin venetieni. Depefele la curtea austriac le trimiteau ai nostri prin dragomanul Venetian la Viena, Marcantonio Mamucca della Tore, cu care se pare c Brincoveanu se fi inrudea, iar legturile cu principele Eugeniu de Savoia se fceau tot printr-un italian, Aloise Volde, tilmaci de limba turc fi greac la Viena. In palatul din Bucurefti al domnului, pe ling boierimea pmintean imbrcat in lungi straie orientale, se intilneau fi citiva reprezentanti ai culturii italiene, imbrcati dup moda oriental in caftane de atlaz ca s nu trezeasc privirile bnuitoare ale turcilor ce veneau aproape zilnic la curte dar care pstrau, totufi, dup moda occidental: peruca, plria, cravata si bastonul indian. Acefti strini se aflau in serviciul permanent al domnului fi erau mai toti oameni de cultur serioas pentru vremea lor. Astfel doctorul Pylarino, recomandat lui Brincoveanu de ctre bailul Venetiei, era cunoscut prin lucrrile sale ftiintifice, publicate in limba latin si italian; cea maiinsemnat este un tratat publicat in limba latin la Venetia (1715), despre altoirea impotriva variolei. Sc pare c este primul care a practicat aceast metod. Pylarino se stabilise in Bucurefti; se insurase la noi fi devenise protomedicul curtii lui Brincoveanu, punind in aceast calitate, sub influent venetian, bazele primului spital romnesc, Coltea. A insotit pe Brincoveanu, in 1703, in cltoria la Adrianopol, unde fusese chemat de sultan, fi a stat in serviciul domnului romn pin la 1711, cind a luat asuprfi sarcina de consul Venetian la Smirna. N-a stat ins mult in aceast functiune, fiindc la 1715 il gsim la Venetia, tiprindu-fi cartea despre altoirea impotriva variolei, iar trei ani mai tirziu, moare la Padova. Succesorul su a fost doctorul Bartolomeo Ferrati, care purta fi titlul de conte fi a crui familie se intilnefte in decumentele noastre pin la sfirfitul veacului al XVIII-lea. 0 alt figur interesant de la curtea lui Brincoveanu era George Maiota, un grec cu studii fcute in Roma si Venetia fi care ajunsese profesorul de limba latin fi greac al copiilor lui Brincoveanu. La aceftia se adoga fostul paroh al coloniei grecefti din Venetia, loan Abramios, scoboritor dintr-o familie de corfioti, care tiprise acolo in limba greac un ciclu de crti bisericefti fi, adus de Brincoveanu, indeplinea misiunea de predicator al curtii fi profesor la Academia greceasc din
Bucurefti. In sfirfit, figura cea mai interesant era secretarul de limbi occidentale al domnului, florentinul Anton Maria del Chiaro, pe care fugubetii si contimporani il porecliser, pentru fata lui rofcovan: curcanul". El a publicat mai tirziu, dup uciderea lui Brincoveanu, in 1718, la Venetia, in atelierele cunoscutului tipograf Antonio Bortoli, interesantele lui memorii: Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia, con la descrizione del paese; natura, costumi, riti e religione degli abitanti; annessavi la tavola topografica di quella provincia ... Prin aceftia, fi mai ales prin unchii si, Constantin fi Mihail Cantacuzino, Brincoveanu aflase despre frumoasa inflorire cultural fi artistic a Italiei, unde a trimis pentru studii fi citiva bursieri. Documentele timpului ne-au pstrat numele unora din acefti bursieri, care se pare c erau elevi ai Academiei grecefti din Bucurefti: Rducanu Cantacuzino, nepotul su (fiul lui Constantin Cantacuzino), Palade Damian Romnul, care a devenit apoi un latinist de seam al timpului su, inchinind lui Brincoveanu o poema latin, fi doi greci, Anton Stratigos fi Gheorghe Hypomenas din Trapezunt, care a fcut studii strlucite de medicin la Padova cu celebrul prof. dr. Vallisnieri. Hypomenas dup cum aflm de la Del Chiaro dup zguduitoarea dram, care a pus capt vietii lui Brincoveanu fi a copiilor si, a rmas credincios, cu primejdia vietii, pe ling nenorocita doamn fi indureratele principese si a luat drumul Apusului, pentru a salva ceea ce se mai putea din averea depus la bncile din Viena fi Venetia. Nzuinta de a trimite tineretul s se lumineze in trile de cultura ale Apusului, mai ales in Italia, prinsese rdcin fi in sufletul boierimii noastre. Unui din colegii de studii la Constantinopol ai stolnicului Constantin Cantacuzino, Matei Cretulescu, lsa cu limb de moarte in diata lui ctre urmafi ca s-mi fac acest mare bine ce-1 doresc din tot sufletul mieu ca sa-mi inveate copilafii fi s-i striineze pentru carte, de s va putea ... afa m rog, pentru mare numele Domnului Hristos, s mi-i pedepseasc 1 mai virtos la latineasc fi la italieneasc2. Ca o consecint fireasc a acestor legturi cu Italia, se vdefte, in epoca lui Brincoveanu, o usoar und de influent italian in arta fi literatura noastr. ARTA. Se ftie c Brincoveanu, care avea o avere imens, a fost un mare iubitor de art fi ziditor de biserici si palate; amintim doar pe cele mai insemnate: mnstirea Hurez, biserica Sf. Gheorghe, palatul de la Potlogi, de la Mogofoaia, de la mnstirea Brincoveni si cel de la Doicefti. Cei ce au studiat arhitectura cldirilor din epoca lui Brincoveanu au gsit, cu toat varietatea acestor cldiri, un armonios stil original", pe care 1-au denumit stilul brincovenesc fi in care au surprins, pe vechiul fond bizantin, o influent italian, in special a stilului baroc, caracterizat prin multimea ornamentelor. Cldirile lui Brincoveanu nu mai sint, ca cele vechi, nifte adevrate fortrete cu ziduri greoaie fi inalte, cu ferestre mici fi strimte, ca s fereasc
1A pedcpsi, din grecescul 7iai5euco, insemna m limba veche a instrui. 2N. I o r g a , Documente privitoare la familia Cantacuzino, p. 206207.
pe cei din interior de gloantele dusmanilor, ci sint cldiri spatioase, cu ferestre largi care aduc lumin fi aer proaspt fi care deschid ochilor perspectiva unui peisaj sau a unei grdini de incintare fi de linifte odihnitoare. Del Chiaro, descriind palatul lui Brincoveanu, cldit din piatr, cu o impozant scar de marmor, cu sli mari boltite, cu pridvor sustinut la mijloc de un rind de coloane, ne vorbefte fi de grdin, care e de toat frumusetea si are form ptrat, in stil italian. In mijlocul ei, Brincoveanu cldise un foisor, unde lua prinzul si-fi fcea siesta dup mas, inconjurat de straturi de flori. Cldirile' lui, mnstiri fi palate, se disting prin frumusetea si eleganta ornamentelor: sub strasina de sindril, brine inflorite, ferestre mcadrate in podoabe de frunze, flori fi fructe fi ceea ce denot tot o influenta occidental in arhitectura palatelor lui: logiile in stil Italian. Chiar fi in decorarea interioar a palatelor se resimte influenta italian. Unchiul domnului, stolnicul Constantin Cantacuzino, in anii tineretii sale de student la Padova, vzuse in palatul dogilor, zugrvite, pe peretii slilor, scenele importante din ascensiunea republicii lui San Marco fi admirase cu deosebire cadrul in care Veronese imortalizase gloria Venetiei, copiind in carnetul su de student inscriptia: Robur imperii. Brincoveanu, dup intilnirea cu sultanul din 1703, cind i se prea c domnia lui este definitiv asezat si c vor urma zile senine de pace fi glorie, puse s i se zugrveasc si lui, pe zidurile palatului de la Mogofoaia, scena plecrii sale la Adrianopol, intilnirea cu sultanul si intoarcerea spre Bucurefti. Se pare ca influenta picturii italiene era pe vremea aceea ceva mai rspindit in Muntenia. Del Chiaro pomenefte de fratele unui negustor muntean, cunoscut in Venecia, fiindc exporta acolo mrfuri din Valahia,care copiase pe timpul federii sale in cetatea lagunelor afa de bine unele picturi bisericefti, c, intorcindu-se in tar, a zugrvit diverse icoane, intre care pe Sf. Francisc ingemmcheat, primind stigmatizarea. Aceast icoan adaog Del Chiaro se poate vedea pe altarul bisericii catolice din Tirgoviste. LITERATURA. La curtea lui Brincoveanu se mai afla si un astrology loan Romanul, sau loan Frincul, care avea sarcina de a se inchina" domnului, la fiecare inceput de an, cu cite un calendar de preziceri privitoare la evenimentele politice ce se vor desffuraalctuit dup acele Foglietti novelli, de care era plin Italia secolului al XVII-lea fi care se aduceau in tar prin stolnicul Const. Cantacuzino. i nu erau aceste calendare singurele crti de obirfie italian la curtea lui Brincoveanu! ln 1700, apare in tipografia de la Snagov, Floarea darurilor, dup un text grecesc adus din Muntele Athos, de un boier al lui Brincoveanu. Prototipul acestei crti este, dup cum s-a vzut (p. 125), una din cele mai rspindite opere medievale de sfaturi morale si povesti, alctuit in sec. al XIII-lea, in Bologna, de ctre un clugr franciscan, Tommaso Goz- zadini: Fiore di Virt. ln 1713 se tipreste tot la Snagov vestitul roman fantastic al lui Alexandru cel Mare Alexandria care, defi tradus intr-o epoc anterioar din sirbefte, cf. mai sus, p. 133, are ins la baza ei o versiune italian. Si in
sfirsit, in acelasi an, apare la Snagov o alt carte, Pilde Filosofesti, o colectie de maxime care fusese tradus in italian de Del Chiaro, dup un text original francez; din italian in grecefte, de unui dintre reprezentantii coloniei grecefti din Venetia, adus la curtea lui Brincoveanu, predicatorul loan Abramios, fi din grecefte in romnefte de mitropolitul Antim Ivireanul insufi. Dar aceste legturi cu Occidentul nu puteau fi nici prea multiple, nici prea intense. Nu puteau fi, fiindc, pe de o parte, bnuit de turci c st in legtur cu creftinii, Brincoveanu se simtea spionat in mifcrile sale, iar pe
de alta parte, ortodoxismul nostru il lega mai mult de elenismul scaunelor patriarhale din Orient. INFLUENJA GRECEASC. ln a doua jumtate a veacului al XVII-lea, se petrecu o adinc prefacere in viata de cultur a neamului nostru.
Slavonismul din principatele dunrene intrase in agonie, nemaifiind alimentat de focarele de cultur din sud, care se stinseser sub apsarea turceasc. Dar la acea rspintie din viata bisericii noastre, nu toate crtile de ritual se gseau transpuse in limba national fi nu fuseser transpuse inc, fiindc problema traducerii se complica, dup cum vom vedea mai tirziu, cu o problem de ordin liturgic fi muzical. Ne gsim, dar, intr-o epoca de tranzitie, in care, limba romn nefiind deplin pregtit s ia locul limbii slavone, se simtea nevoia de a se introduce in biserici serviciul divin in forma greceasc, ceea ce prea cu atit mai firesc, cu cit liturghia greac era izvorul liturghiei slavone. A rspindi cunoafterea limbii grecefti in poporul nostru, insemna deci, pentru acea vreme, in primul rind, a intri biseric fi viata religioas a poporului.
Dealtfel, Brincoveanu putuse afla, prin stolnicul Constantin Cantacuzino, de ce mare cinste se bucura limba fi cultura greac chiar in Italia catolic, A pune bazele elenismului la noi insemna dar, in al doilea rind, a ridica nivelul poporului, introducindu-1 in ritmul culturii clasice. Sub impulsiunea acestor dou preocupri, Brincoveanu reorganizeaz, in al doilea an al domniei sale, fcoala greceasc din Bucurefti, intemeiat de Serban Cantacuzino in mnstirea de la Sf. Sava, pe locul unde se afl astzi Universitatea noastr fi statuia lui Mihai Viteazid.
Pentru conducere, el aduse in Bucurefti pe insusi directorul fcoalei grecefti din Constantinopol, pe Sevastos Kimenitul, originr din Trapezunt, fost elev al lui Alexandru Mavrocordat1 in fcoala patriarhiei din Constantinopol, care ifi desvirfise studiile in universittile din Italia. Brincoveanu il pretuia asa de mult pentru cultura lui, incit, ne spune un contimporan, il afeza la mas mai sus de toti boierii, cinste adaog Daponte pe care un alt domn la un alt profesor n-a dat fi nici nu d. Sevastos Kimenitul, care supraveghea imprimarea crtilor grecefti de slujb, care a redat, in greaca vulgar, tratatul despre virtuti fi vitii al lui Aristotel si a alctuit Invtturi dogmatice a Bisericii Rsritului in limba greac (1703), a cirmuit fcoala pin la anul 1702, cind a murit. Dup hrisovul dat de Brincoveanu in septemvrie 1702, numrul profesorilor trebuia s fie de trei, reputati prin religiozitate fi moravuri bune.
1Tatl primilor domni fanarioti.
Hrisovul ne-a transmis fi programul acestei scoli, din care se poate vedea caracterul instructiunii pe care o cpta in aceast fcoal superioar tineretul de acum mai bine de 200 de ani. Invtmmtul avea mai intii un caracter filozofic. Primul profesor trebuia s predea: logica, retorica, psihologia si metafizica. ln al doilea rind, fcoala avea un caracter filologic fi istorie, cci se cerea s se citeasc fi s se interpreteze: tragediile lui Sofocle fi Euripide, discursurile lui Demosthenes, Plutarh, Tucidide,
Xenofon, fabulele lui Esop. Scoala avea apoi si un caracter stiintific, fiindc se mai preda: astronomia, acustica fizic, fizica, metafizica: despre nasterea lucrurilor si desfacerea lor si matematica lui Pitagora. Programul scoalei vdeste, in sfirsit, preocuparea de a aseza In acelasi timp cultura tineretului pe o serioas baza de educatie religioas, cci impunea: Evanghelia, Faptele Apostolilor, Cuvinlrile Sf. Grigore de Nazians, Apologia religiunii crestine a lui Agapet s.a. Pentru intrirea acestei scoli, menit, pe de o parte, s introduc clasicismul elin la noi, iar pe de alta, s intreasc ortodoxia, Brincoveanu a adus dascli greci renumiti, cu studii fcute in Occident, ln afar de Savastos Kimenitul, pe care 1-am amintit, erau: Maiota, predicatorul curtii si dasclul copiilor lui Brincoveanu; loan Comnenul, profesorul de stiinte fizice si matematici, care isi fcuse studiile in Padova si care a publicat o serie de epigrame grecesti si de crti teologice, iar dup ce s-a clugrit la Muntele Athos si a ajuns mitropolit al Dristrei (Silistra), un Proschinatariu al Sfintului Munte (la Snagov), in care sint pcmenite donatiunile fcute de voievozii noftri mnstirilor din Muntele Athos si, in sfirfit, urmasul lui loan Comnenul, Panait Sinopeus, tot un elev al universittilor italiene.
COPIII LUI BRiNCOVEANU 1 CULTURA LOR CLASIC. Astfel, sub impulsiunea dat de domn, se rspindeste la noi cultura greceasc. Chiar copiii lui Brincoveanu isi insusiser afa de bine limba greac, incit se incume- tau, cu prilejul zilelor onomastice ale printilor si al marilor srbtori ale bisericii, s rosteasc, in limba greac, panegirice in cinstea sfintilor, care au fi fost tiprite de Antim Ivireanu. In 1701, a aprut la Bucuresti Cuvintul panegiric la Sfintul Constantin, scris in limba greac de Stefan Brincoveanu fi rostit in palatul domn esc, de fratele al treilea, Radu. Cuvintul este afierosit prea blindului su printe, ca un mic rod al mintii sale. In anul urmtor aprea, tot in imprimeria mitropoliei, un Cuvint panegiric la Martirul tefan, rostit probabil de autor, a treia zi de Crciun, si inchinat sfintului su patron, a crui protectie o cerea pentru inaintarea mea in stiint si invttur". In 1703, tefan Brincoveanu alctuia un alt Cuvint panegiric la Adortnirea Nsctoarei de Dumnezeu, rostit tot de fratele su, Radu, si afierosit mamei lor cea prea blind", doamna Maria Brincoveanu. In 1704, Radu Brincoveanu se incumeta fi el cu o Cuvintare la Patima cea Mintuitoare (Invierea Domnului), pe care o prezint ca cmagiu Prea fericitului fi Prea inteleptului Stpin", patriarhul Dosithei al Ierusalimului, care, spune tinrul autor, se lupt nu cu o hidr, ci cu atitia citi sint uritori de Dumnezeu, vrjmasi ai ortodoxiei". In 1704, fratele mai mare, Constantin, despre care Antim Ivireanu ne spune in prefata crtii c era fi el invtat intre prea invtati", orator fi adinc cugettor, stimulat de succesul fratilor si Cuvintul la Sf. Constantin si cel la Martirul f. Stefan avuseser repede o a
doua editie, in 1702 fi animat de o nobil ambitie, publica fi el, dup struintele mitropolitului, in 1704, Vietile paralele grecesti si romane ale lui Plutarh Cher- soneul, traduse in greaca modern.
Oricit de mare ar fi fost dorinta lui Antim Ivireanu de a spune un lucru plcut tatlui, totufi era un pic de adevr in cuvintele pe care el le scrie intr-o
predoslovie ctre domn, c fiii si sint rivniti in lume fi invidiati pentru marea lor virtute prematur. Acefti tineri elenisti, care aveau, se pare, fi o temeinic cultur latin, ar fi fost o frumoas sperant pentru printii lor si pentru neamul nostru, dac n-ar fi czut sub iataganul gealatului pe trmul Bosforului. PATRIARHI 1 CRTURARI GRECI LA CURTEA LUI BRiNCOVEANU. Atrasi de sprijinul dat de Brincoveanu culturii grecefti, marii patriarhi si mitropoliti ai Rsritului vin la curtea lui bogat, ca s obtin mil fi ajutor pentru bisericile lor strivite sub stpinirea turceasc fi ca s lupte in libertate pentru intrirea ortodoxiei. ln fruntea tuturor st, prin cultura lui larg, prin munca neobosit fi prin zelul cu care a aprat ortodoxia, atacat de curentele de reform si de catolicism, patriarhul Dosoftei al Ieru- salimului, adus de Brincoveanu din Iasi, si mai tirziu nepotul acestuia, inv- fatul Hrisant Notara, care studiase la Padova, cltorise in Franta si Germania, adusese din Rusia, de la Nicolae Milescu, o copie a descrierii cltoriei in China si a fost fi el unui din profesorii copiilor lui Brincoveanu, inainte de a succede unchiului su in scaunul patriarhal al Ierusalimului. Brincoveanu druise batrinului patriarh Dosoftei hanul de la Sf. Gheorghe, cu aparta- mente incptoare fi cu multe prvlii inchiriate neguttorilor, care aduceau un venit anual de peste 20 de pungi, hrzite de domn Sfintului Mormint. Patriarhul Dosoftei este, de fapt, in timpul lui Brincoveanu, conductorul crtcdoxiei. Pentru a inltura atacurile indreptate de calvini, luterani fi catolici, se public la noi, sub auspiciile lui, un ciclu de crti grecesti, menite s fac cunoscute normele dcgmatice ale crtcdoxiei. Astfel se tiprefte opera lui Meletie Sirigul, indreptat impotriva catehismului atribuit lui Chiril Lucaris, Pravoslavnica Mrturisire a lui Petru Movil, Manual impotriva schismei papistasilor, Manual impotriva rtcirii calvine f.a. 0 incercare a lui Brincoveanu de a intemeia o tipografie greceasc pe ling scaunul patriarhal din Constantinopol nu izbutise.1 Atunci domnul rcmn si ai si s-au strduit s consolideze tiparul fi Academia greceasc din Muntenia astfel incit s peat rivaliza cu tipegrafiile si scolile grecefti din Venetia. Se flea mult sprinceana cccidental, mai nainte, cu toat intelepciunea fi cu tiparul, c editeaz crti orientale. Pentru amindou acestea au rsrit acum harul crcstinilor fi aicea, fi in invtturi fi in tipografii prin osirdia si cheltuiala minei tale celei mrinimoase fi inspirate de Dumnezeu, Domnitorule cel mai perfect intre credinciofi, Constantine prea mare ...", serie Sevastos Kimenitul, profesorul de ftiinte al Academiei grecesti din Bucuresti, intr-o prefat2 mchdnat lui Brincoveanu. Sub auspiciile patriarhului Dosoftei fi a celorlalti prelati fi profesori greci ai Academiei, s-au imprirrat in tipegrafia demnease a lui Brincoveanu,
1Documentele Hurmuzaki, XIV, partea III, p. 52 53. 2Jiibliografia romneasc veche, I, p. 380.
intre 1690 fi 1716, 31 de crti grecefti, tcate destinate neveilor bisericii fi Intririi ortodoxiei. Sprijinul dat de Brincoveanu ortodoxiei in forma greceasc a avut intre fruntafii clerului grec contimporan un puternic rsunet, dup cum se vede chiar din prefetele care insotesc publicatiile grecefti iefite din teascurile tipografiilor brincovenesti. Brincoveanu este comparat mereu cu Ptolomeu, vrednic de cununile ceresti. O prefata spune: Toate ale elenilor se cuvin domnitorului filelin fi toate cite fiii iubitorilor de muze ai Eladei scriu ori inventeaz cu mintea, toate se datoresc mriei tale, care esti cel mai zelos sprijinitor al mvtturii grecefti fi binefctorul cel mai uraan al elenilor. Ce datorie nu avem ctre a ta darnic generozitate noi, fiii grecilor, fi Grecia, mama noastr de obftie... In acefti prea fericiti ani ai domniei tale inflorefte iarfi acea glorie strlucit ce, din vechimea ei de la inceput, a ciftigat neamul nostru, cu intelepciunea lui, pin la marginile lumii. Nu sint in aceste cuvinte numai laude mieroase, ci fi sentimente sincere, care traduc o realitate a timpului. Am venit fi eu aci, prea fericite patriarh, la adpostul de obste al neamului nostru nenorocit", scria din Bucurefti, la 17 decembrie 1709, ctre patriarhul Hrisant Notara, fostul paroh al coloniei grecefti din Venecia, loan Avramie, care fusese silit s prseasc cetatea lagunelor fi care ajunsese predicatorul curtii lui Brincoveanu1. Pin fi in Ianina, unde Brincoveanu sprijinea fcolile grecefti, elevii alctuiau versuri omagiale pentru domnul roman. BRINCOVEANU i ORTODOXIA DIN ARDEAL. Adpostul acordat de Brincoveanu marilor patriarhi greci, precum fi sprijinul dat pentru imprimarea crtilor de dogmatic fi polemic religioas, corespundeau dealtfel fi unei necesitti de ordin national: aprarea unittii religioase a neamului romnesc. ln 1690, Transilvania, smuls de la turci, czuse in miinile austri- acilor. Guvernul austriac, trimitind misionari catolici, care s fgduiasc preotilor romni din satele ardelene o situatie similar cu aceea pe care o avea clerul celorlalte culte, izbutise s ciftige aderenti printre preoti pentru unirea cu biseric Romei. Brincoveanu fi sfetnicii si au sprijinit pe toate cile rezistenta romnilor ortodocfi impotriva tentatiilor catolice fi calvine. Mai intii, fiindc dup incetarea tipriturilor din Blgrad, initiate intre 1683 fi 1689 de protopopul loan Zoba din Vintul-de-Jos, omul calvinilor fi dusmanul mitropolitului Sava Brancovici2, s-a intimplat s-i lipseasc atunci neamului nostru rumnesc, aici in Ardeal, mefter pentru lucrul tipografiei Brincoveanu, ca un patronaf adevrat al mitropoliei din Ardeal, trimite la AlbaIulia pe cel mai harnic dintre ucenicii lui Antim Ivireanu in arta tiparului, pe Mihail Stefanovici sau Ifvanovici, cum semneaz el de aci inainte. Acesta incepe in Ardeal revizuirea in sens ortodox fi tiprirea crtilor de fcoal fi de slujb bisericeasc. Munca se incepe in 1699 cu o Bucoavn pentru copii (care cuprindea fi simbolul credintei, cu cele zece porunci fi cu explicarea ortodox a celor fapte taine) fi o carte de predici: Chiriacodromion3. A trimis
1Hurmuzaki, XIV, partea III, p. 60. 2Dintre crtile tiprite de loan Zoba, unele erau traduse din ungureste i conîneau norme calvine, ca de exemplu, Crare pe scurt spre fapte bune indrepttoare, tradus dup Matk de Kezdivsrhely si aprut ln 1685. Celelalte crfi tiprite de Zoba sint: Sicriul de aur, carte de propovedanie, Sas-Sebej, 1683; Ciaslovt, Blgrad, 1687; Molitvenic, Blgrad, 1689. 3Unirea bisericii ardelene cu Rma, intimplat in 1701, va indemna s se intoarc inapoi.
oamenii si in Transilvania pentru propagand ortodox, intre acestia David Corbea, care apra cu zel politica lui Brincoveanu. A intervenit pe ling guvernul austriac fi chiar pe ling Petru cel Mare, cerind sprijin pentru romnii ortodocfi din Ardeal. Cind la inceputul anului 1698, noui mitropolit al Tran- silvaniei, Atanasie Anghel, a venit la Bucuresti dup datini ca s fie hirotonisit de mitropolitul Trii Romnesti, acesta i-a cerut s declare c va pzi neschimbate toate tocmelele" ortodoxe pe care le are scaunul Ungro- vlahiei. Cu acest prilej, patriarhul Ierusalimului, Dosoftei, a intocmit o lung si important invttur in care erau cuprinse normele de cluzire pentru pstrarea dogmei ortodoxe, pe care Atanasie a semnato. Dar guvernul austriac nu-1 recunoaste decit in martie 1701, dup ce a fost chemat la Viena si purificat, declarind in scris c primeste unirea. Sinodul, intrunit la 25 iunie 1701, in Blgrad, in care marea majoritate a preotilor ardeleni a hotrit unirea cu Roma, a aruncat mrul discordiei confesionale intre romani, ale crui fructe amare mai dinuiesc si azi, desi atenuate de lumina constiintei nationale1. Trebuie ins s recunoastem c unirea a dat putinta tineretului ardelean s ptrund in fcolile inalte din Viena si Roma si c viziunea Romei imperiale a trezit in el instinctul rasei fi a provocat miscarea de redesteptare national, care a grbit cu o jumtate de veac mai devreme intrarea poporului romnesc in comunitatea spiritual a rasei latine. BRINCOVEANU SPRIJINITOR AL CULTURII ORTODOXE IN RSRIT. Politica crestin a lui Brincoveanu urmind liniile trase de inaintasii si Basarabi s-a extins asupra intregului Rsrit ortodox, asupra cruia a revrsat darurile lui, fr nici o intentie ascuns, cu o generozitate pe care trebuie s o subliniem n-o mai intilnim la nici un popor ortodox, cci nici unui nu a trit asa de intens ideea crestin, precum au trit-o ai nostri. Merit indeosebi s fie subliniate aci, pe ling darurile in bani si in crti, mai ales manuscrisele iluminate, cci se pare c Brincoveanu avea pentru aceast art minor o adevrat pasiune. Liturghierul grec, copiat de ieromonahul Calinic, in fine trsturi caligrafice si impodobit cu minunate miniaturi de evanghelisti si cu frontispicii, chenare si initiale de flori si de psri stilizate, poate fi socotit ca unui din cele mai frumoase exemplare ale genului. Vestea despre bogtia si generozitatea lui Brincoveanu trecuse peste hotarele trii fi se rspindise in tot Orientul musulman, unde domnul romn era supranumit Altin-bei Printul Aurului. Era dar firesc ca in acele vremuri crestinii, care, sub stpinire turceasc, se vedeau amenintati s-si piard credint, s-si indrepte privirile ctre curtea strlucitoare a lui Brincoveanu si s cear de la el ajutor pentru nenoro- cirile lor. Si domnul romn intelegea s li-1 dea in cea mai larg msur. Darurile lui Brincoveanu s-au rspindit departe in Orient, pin la creftinii din Asia-Mic. Pe la inceputul veacului al XVIII-lea, venise la curtea domneasc din Bucuresti patriarhul Antiohiei, Athanasie IV Dabbas, si domnul romn.
Nu credem c el este tipograful crtii Piinea pruncilor, aprut la Blgrad in 1702, cci, precum a artat I. M u s 1 e a, ln Omagiul profesorului loan Lupas (si extras), Bucuresti, 19-41, pp. 617 631, cartea a fost alctuit de Paul Baranyi, catolic. 1Autorul se refer, evident, la situaîa din 1940. Fenomenul si-a gsit solutionarea dup 23 August 1944, prin reunificarea celor dou biserici (n. red.).
38S
aflind de la patriarh c preotii crestini din Arabia nu-fi pot implini misiune; lor fi nu pot oficia dup cuviint serviciul divin, din pricin srciei si a lipse de crti, a pus pe ieromonahul Antim Ivireanu, din mnstirea Snagovul s sape litere arabe si s tipreasc, pe cheltuiala domniei, crti de ritual ci rugciunile in limba arab si eofosinele (cintrile) in limba greac, asa cum cereau necesittile cultului, pentru credinciosii din Arabia. La 1701 au aprut, de sub teascurile tipografiei din Snagov, un Liturghier, iar in 1702, un Ceaslov, ambele in limbile greac fi arab, fi ele s-au trimis in dar, din porunca domneasc, bisericilor din Arabia. Pentru a veni fi mai mult in ajutorul acestor creftini npstuiti, Brincoveanu a dat ajutor de s-a instalat tipografie arab prima tipografie in Alep, unde in 1706 s-a tiprit cea dintii Psaltire arab, avind pe dosul titlului stema Trii Romnefti, inconjurat cu initialele grecefti ale lui Constantin Brincoveanu fi, la inceput, o precuvintare de inchinare fi multumire, in care domnul romn este comparat cu Constantin cel Mare, cu Moise fi cu Solomon, pentru intelepciunea, spiritul fi drnicia lui. Tipografia brincoveneasc, transportat de mitropolitul Atanasie Dabbas la Alep, a trezit crestinii din Arabia la o viat spornic de cultur. Ea a functionat acolo pin la moartea mitropolitului, intimplat in 1724. Dup aceast dat este mutat, in parte la mnstirea Balamand, in parte mai tirziu , la mnstirea Sf. loan din Saeg, in sudul Libanului, unde, reinnoit si organizat, publica fi azi crti bisericesti fi fcolare. Faima despre munca spornic a tipografiilor din Jara Romneasc fi despre generozitatea lui Brincoveanu a ajuns departe in rsrit, pin la ivirii din Muntii Caucazului. Regele Wakhtang al IV-lea, cuprins si el de rivna creftineasc de a inzestra bisericile sale cu textele necesare serviciului divin, a trimis solie la curtea lui Brincoveanu fi a obtinut, impreun cu litere de tipar, turnate de mitropolitul Antim, el insufi georgian de origine, o echip de lucrtori sub conducerea tipografului romn ardelean, ipodiaconul Mihail Stefanovici, care lucrase pin atunci la tipografia de pe ling scaunul eparhial din Rimnic. Cu aceste litere de tipar s-au scos la Tiflis cele dintii crti georgiene: o Evanghelie fi un Liturghier. ln epilogul Liturghierului, aprut in 1710, tipograful romn, cu gindul la plaiurile trii sale, ifi incheia acolo munca sa inchinat lui Dumnezeu cu urmtoarele fase versuri romnesti, in caractere georgiene, o mrturie discret a expansiunii culturale brincovenefti, pin la acele indeprtate hotare ale Rsritului ortodox:
. Precum cei strini doresc mo$ia s-i vaz, Cind sint intr-alte tri, de nu pot s saz, , Si ca cei ce-s pre mare btuti de furtun . Si roag pre Dumnezeu de liniste bun, Asa ?i tipograful, de-a crtii sfirsire, . Laud neincetat d si multumire.
Astfel, sub Brincoveanu, Tara Romneasc ajunge focarul din care radia lumina culturii in tot Orientul ortodox, aflat sub apsarea musulman. Prin rivna cu care el a sprijinit fi intarit credint ortodox pin departe in rsrit, prin buntatea fi generozitatea sa, pe care nu contenesc de a i le recunoafte pin fi strinii pripfifi la curtea lui, prin lupta pe care a dat-o pentru a mentine neftirbit unitatea religioas a romnilor ardeleni fi prin imboldul dat culturii, Brincoveanu a meritat deplin cele dou trsturi caracteristice, pe care le-a subliniat in personalitatea lui anonimul poet
:130
popular:
Brincoveanu Constantin, Boier vechi si domn crestin... BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istorie al epocii lui Serban Cantacuzino $i Constantin Brincoveanu: N. I o r g a , Istoria romnilor, vol. VI, Bucuresti, 1939; N. I o r g a , Istoria bisericii romnesti fi a vietii religioase a romnilor, ed. a Il-a, Bucuresti, 1929, vol. I, p. 375386, si II, p. 918; a c e 1 a s i, Byzance apres Byzance, Bucarest, 1935, p. 181200; C. G i u r e s c u , Istoria romnilor, vol. Ill, 1, Bucuresti, 1940, p. 157206; util inc A. D. X e n o p o 1, Istoria romnilor, ed. a III-a, ingrijit de I. V l d e s c u , vol. VIII, Bucuresti, Cartea romneasc, 1929, p. 181 249; interesant prin detalii contemporane; A n t o n M a r i a D e l C h i a r o , Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia, Venezia, 1718, precum si cronicile nationale contemporane, pentru care vezi mai jos, p. 231258; N. I o r g a , Viata si domnia lui Con- stantin-voda Brincoveanu, Bucuresti, 19 14 (in Studii si documente cu privire la Ist. rom., XXIX). Pentru literatura epocii in general: N. I o r g a , Istoria literaturii romnefti, vol. I, ed. a Il-a, Bucuresti, Pavel Suru, 1925; S e x t i l P u s c a r i u , Istoria literaturii romne, epoca veche, ed. a Il-a, Sibiu, 1930 (util mai ales prin bibliografie); G. Pa sc u, Istoria literaturii si limbii romne, sec. XVII, Iasi, Viata romneasc, 1922; l o a n B i a n u s i N e r v a H o d o s, Bibliografia romneasc vcche, 15081830, tomul I, 15081716, Bucuresti, 1903, cf. si vol. IV (Adogiri si indreptri de I. B i a n u s i D a n S i m o n e s c u ) , Bucuresti, 1944. Pentru legturile cu lumea ucrainean si traducerile din Galeatowski; $t. C i o b a n u , Din legturile culturale romno-ucraineane. Ioanichie Galeatowski si literatura romneasc veche, Analele Acad. Rom. Mem. Sect. lit-, seria III, tom. VIII, mem. 8. Pentru Sinopsisul de la Kiev si Patericul de la Lavra Pecerska: P. P. P a n a i t e s c u , Istoria slavilor in romneste, m Revista istoriea romn, X, 1940, p. 100 129. Pentru influenza greceasc: D. R u s s o , Studii istorice greco-romne. Opere postume, tom. I II, Bucuresti, 1939, cu deosebire articolul Elenizmul in Romania, tom. II, p. 487542 (publicat pentru intiia data in 1912); vezi $i indicele de la vol. II; N. I o r g a , Byzance apres Byzance, Bucuresti, 1935; util inc: C. E r b i c e a n u , Brbatii culti greci si romni..., Anal. Acad. Rom., ist., s. II, tom. XXVII (1904 1905), p. 141182; D u m i t r u S t n i 1 o a e, Viata si activitatea patriarhului Dosofteiu al Ierusalimului fi legturile lui cu trile romnesti, Cernuti, 1929; N. I o r g a , Activitatea cultural a lui Constantin-voda Brincoveanu..., An. Acad. Rom., Mem. ist., s. II, tom. XXXVII, Bucuresti, 1915; N. I o r g a , L'Acadimie- de Bucarest, in Revue Historique du Sud-Est Europ., Bucuresti, 1929, pp. 111. Pentru influenza italian in epoca lui Brincoveanu: R a m i r o O r t i z , Per la storia della. cultura italiana in Rumania, Bucuresti, 1916; M a r i o R u i i i n i, Linfluenza italiana in Valacchia nell'epoca di Constantin-vod Brincoveanu (16881714), Milano s.a. Pentru textele literare de origine italian: N. C a r t o j a n , Crtile populre in literatura romneasc, vol. I, Bucuresti, 1929, p. 180 187 si 195208. Despre Floarea Darurilor; N. C a r t o j a n, Fiore di virtu in literatura romneasc, Analele Acad. Romne, Mem. sect. lit., seria III, tom. IV, mem. 2, Bucuresti, 1928; a c e l a s i , Fiore di virtu" dans la litterature roumaine, in Archivum Romanicum, vol. XII, 1928, p. 50.1 514. Pentru calendarele lui Brincoveanu de origine italian cf. i R a m i r o O r t i z , op. cit., p. 198 206. Textele au fost publicate si studiate mai in detaliu de E m i l V i r t o s u , Foletul Novel, Calendarul lui Constantin-vod Brincoveanu, 16931704, Bucuresti, 1940. Calendarele au fost semnalate pentru intiiai dat de A. O d o b e s c u in Revista romn, I, 1861, p. 657 660. Pentru sprijinirea culturii ortodoxe in Ardeal: N. I o r g a , Istoria bisericii romnesti si a vietii religioase a romnilor, Bucuresti, 1929, vol. I, p. 387391; $ t e f a n M e t e s , Istoria bisericii romnesti din Transilvania, vol. I, Sibiu, 1935, p. 300 333; S i l v i u D r a - g o m i r , Istoria dezrobirei religioase a romnilor din Ardeal in secolul X V I I I , 2 vol. Sibiu, 1920 si 1930. Pentru darurile fcute de Brincoveanu popoarelor ortodoxe: E m i l T u r d e a n u , Din 131
vechile schimburi culturale dintre romani si iugoslavi, in Cercetri literare publicate de N. Cja r t o j a n, III, 1939; a c e l a s i , Legturile romnesti cu mnstirile Hilandar si Sf. Pavel de la Muntele Athos, in Cercetri literare, IV, 1940, p. 94 99( ($i extras); M. B e z a, Urme romnesti in Rsritul ortodox, ed. II mrit, Bucuresti, 1937; G h e o r g h e C i o r a n , Z%EGIQ t<5)V Poujjavixfflv %<opc5v |IST(X TOO Au..., Athos, 1938 (pentru Brincoveanu vezi indicele); Preot dr. T e o d o r B o d o g a e , Ajutoare romnesti la mnstirile din Sfintul Munte Athos, Sibiu, 1941 (cf. indicele). Pentru chestiuni mai detaliate a se vedea bibliografia de la capitolele respective. I. B i a n u Din crtile vechi, in Lui D. A. Sturdza, Bucuresti; D an S i m o n e s c u s i E m i l M u n c a d e, Tipar romnesc pentru arabi in secolul al XVIII-lea, in Cercetri literare, III, 1939, p. 132 (?i extras). Pentru arta epocii: G. B a l s e t N . I o r g a , Histoire de I'art roumaine ancien, Paris, Boccard, 1922, p. 188258; N. I o r g a , Pictor strain la curtea lui Brincoveanu, in Buletinul Comisiunei monumentelor istorice, 1929, p. 44; N. I o r g a , Les arts'' mineurs en Roumanie, 2 vol., I, 1934 ?i II, 1936, Bucarest; V. B i t u l e s c u , Miniaturi si manuscrise din Musml de art relitioas, Bucuresti, 19.39: V. D r g h i c e a n u , Curtile; domnesti brincovenesti, in Buletinul Comisiunei monumentelor istorice, 1909, p. 101 urm.; a cel a 5 i. In amintirea lui Constantin Brincoveanu 1714/1914. Locasurile voievodului i viata lui, Bucuresti, 1914.
LITERATURA RELIGIOAS
Literatura romneasc, in viat dup un sfert de deceniu de secet, se dezvolt in epoca lui erban Cantacuzino si a lui Brincoveanu pe dou trimuri: religis fi istorie. Pe trim religis, era aceasta mseamn piatra de hotar a unei directii noi: intoarcerea la sursele pure grecesti. Ca o urmare fireasc a transplantrii elenismului la noi fi a ivirii crturarilor romni, cunosctori buni de carte greceasc, traducerile crtilor sfinte nu se mai fac de azi inainte dup intermedire slavone, care contineau pasaj e neclare, confuzii fi erori de traducere, ci direct dup originalele grecesti.
Traductorii care se inham la aceast uriaf munc sint: Iordache Cantacuzino, fratele domnului, fratii Radu si erban Greceanu, stolnicul Constantin Cantacuzino, la care recurgeau tlmcitorii cind se incurcau in redarea subtilittilor dogmatice fi, cel mai harnic dintre to|i, mitropolitul lui Brincoveanu, Antim Ivireanu. Prin strduintele tuturor s-a pregtit in aceast epoc drumul pentru introducerea limbii romne in biseric, s-a ajuns la incununarea strduintelor de aproape trei veacuri ale neamului nostru de a traduce Biblia integral si, m sfirfit, s-a creat, prin Antim Ivireanu, in chip strlucit pentru aceast vreme, predica romneasc original. Vom urmri pe rind toate aceste aspecte fi vom lumina, in msura importantei lor, personalittile care au adus partea lor de contributie la zidirea culturii romnefti.
Incepem cu procesul de introducere a limbii nationale in biseric. Se credea intr-o vreme la noi, sub influenta lui Xenopol, c Matei Basarab fi Vasile Lupu au introdus limba romn in biseric. Aceast conceptie se mai rsfringe fi azi in unele manuale de liceu, defi in 1904 Ion Bianu, in remarcabilul su discurs de receptie in Academia Romn, a artat in chip indiscutabil c nu s-a introdus limba romn in epoca lui Matei Basarab fi Vasile Lupu, deoarece in acea vreme nu numai c nu s-a tiprit nici o carte de slujb bisericeasc in limba romn, ci, dimpotriv, crtile de slujb bisericeasc tiprite (Liturghier, Molitvelnic, Mineiu, Triod, Penticostar) sint in limba slavon, iar in prefata se spune rspicat c sint tiprite pentru evlaviosul neam al patriei noastre".
:132
Pentru a intelege mai bine procesul de introducere a limbii romne in biseric, trebuie s se ftie c serviciul divin este alctuit din trei prti: 1. Liturghia pe care o oficiaz preotul in altar; 2. Citiri de Evanghelii fi Faptele Apostolilor fi din Epistolele lor, citiri fcute de preot sau de diacon fi, in sfirfit, o a treia parte care este rezervat dasclului in stran: lectura Cazaniei, care cuprinde explicarea textului din Evanghelie citit in ziua respectiv, cu dezvoltarea ideilor de edificare moral un fei de predic. ln epoca lui Matei Basarab fi Vasile Lupu s-au tiprit in romnefte numai Cazanii (sau Carte de invttur, cum o numea Varlaam). Acestea sint deci singurele crti care s-au introdus in biserici pe vremea lui Matei Basarab fi Vasile Lupu. Sint crtile care tineau locul de predici fi care, intrucit se adresau poporului si tinteau la moralizarea maselor, nu aveau nici o noim s fie citite intr-o limb necunoscut credinciofilor. Erau texte citite la stran pentru intrirea virtutilor creftinefti. Restul serviciului divin: oficierea liturghiei cu citirea Evangheliei fi a Faptelor apostolilor, a rmas in limba slav. Era desigur in primul rind in acestea puterea traditiei. Dar era, cred, fi un alt gind nemr- turisit. Pentru a sustine ortodoxia, singura legtur puternic ce unea strins toate ramurile neamului rzletite sub stpiniri strine, ai noftri s-au artat intransigenti pe chestiunea limbii in biseric. O cedare pe acest teren putea atrage dup sine pierderea romnilor din Transilvania in masele ungurilor calvini. De aceea Matei Basarab ia initiativa de a se tipri toate crtile necesare serviciului divin afar de Cazanii in limba slav, adresindu-se, cum ne spune in prefete: drept credinciosului fi evlaviosului neam al patriei noastre si altor neamuri inrudite cu noi dup credint si avind acelasi vestit dialect slavonesc ca limb, ungrovlahilor, moldovlahilor. Ideea Solidaritt nationale prin biseric in limba slav este clar. Epoca lui Serban Cantacuzino reprezint in aceast privint un pas inainte, cci in aceast epoc se introduce in serviciul divin citirea Evangheliilor fi a Faptelor apostolilor in limba romn. Evangheliile fi Faptele apostolilor tiprite pin in epoca lui Serban Cantacuzino cuprindeau in intregime materia celor patru evanghelifti afezat in ordinea traditional, incepind cu Matei fi sfirfind cu loan. Dar aceste Tetraevanghelii nu sint potrivite pentru svirfirea cultului divin. Evanghelia ca si Faptele apostolilor sint prea intinse ca s poat fi citite in cursul unui serviciu divin. De aceea ele sint imprtite in pericope prti mai mici , care sint astfel alese fi potrivite ca s se citeasc fiecare intr-o zi fi s fie adaptate evenimentului care se comemoreaz. Fiindc anul bisericesc incepe in ziua Invierii Domnului, in prima zi, luni, se citeste din Evanghelia lui loan, capitolul I, versetul 1819, dar marti se citefte din Evanghelia lui Luca, capitolul XXIV, versetul 1235, pentru ca miercuri s se revin la Evanghelia lui loan. Pentru lectura cursiv obisnuit a materiei evanghelice, textele coresiene fi Noui Testament Tetraevangheliul erau foarte bune, dar pentru nevoile bisericii era mai necesar o Evanghelie cu materia afezat pe pericope fi distribuit pe zilele de serviciu bisericesc. Evanghelia (1682), ca si Faptele apostolilor (1683), tiprite in epoca lui Serban Cantacuzino, sint din aceast a doua categorie; sint crti adaptate serviciului liturghiei fi care nu pot servi la o lectur de edificare a mirenilor. Dar tocmai de aceea au o important deosebit in evolutia literaturii religioase la noi: ele marcheaz a doua treapt in procesul de introducere a
133
limbii romne in biseric si constituie o dovad indiscutabil c pe vremea lui Serban Cantacuzino, in timpul serviciului religis, pericopele din Evanghelii se citeau de preoti fi de dascli, in mijlocul bisericii, in limba romn. Acum apar clare si cuvintele domnului Serban Cantacuzino din prefata adresat cititorilor, tuturor celor ce se vor intimpla a ceti". Prefata ne destinuie numele celui ce a purtat greul orinduirii fi traducerii crtii: Ne-am nevoit de am svirfit acest lucru dumneziesc, svinta aceasta evanghelie, care nefiind mai denainte tocmit la slovenie s s citeasc dup rinduiala zilelor si a srbtorilor celor domnesti si ale svintilor, poruncit-am fratelui nostru Iordachie Cantacuzino, vel stolnic, de o au indereptat fi o au afzat precum umbl cea elineasc fi intru toate asemenea, dup orinduiala beserecii Rsri- tului, alctuindu-se fi svintele cuvinte, spre mai aleas inteleagere a limbii rumnesti". Aceeasi idee revine si in Faptele apostolilor: ... Derept aceea poruncit-am a ftiutilor fi invtatilor cari s-au intimplat dascali, de au tilcuit Sfinta Scriptur cea noao spre bun intelegirea limbii noastre fi o au afzat dup orinduiala fi urmarea grecescului tipic. Crtile erau destinate serviciului divin, precum confirm prefetele: s-au dat dintru mic osteneala noastr dar beserecilor Trii noastre, Ungrovlahiei intru folosul preotilor fi tuturor credinciofilor, cari se roag pentru a noastr spsenie fi a tot creftinului norod fi intru pomenire vefnic a noastr fi a primtiler". Dar numai aceste dou crti se citeau in aceast epoc in romnefte. Liturghia ins se svirfea inc in limba slav, fiindc tot pe vremea lui erban Cantacuzino, in 1680, se tiprefte o Liturghie in care tipicul este in limba romana, iar textul rugciunilor este in limba slav. Prefata semnat de mitropolitul Teodosie explic astfel pentru ce nu s-a dat fi textul rugciunilor in romneste: Iar Liturghia toat a o prepune pre limba noastr, nice am vrut, nice am cutezat". Munca de a traduce in limba national crtile de ritual, cu scopul de a le utiliza in oficierea cultului, se reia si capt un avint puternic in epoca lui Constantin Brincoveanu, prin strduinta neobosit a lui Antim Ivireanu. Inainte de a o urmri mai departe, ne oprim aci, la o mare oper, care incunun activitatea religioas din epoca lui Serban Cantacuzino si inaugureaz domnia lui Brincoveanu: Biblia. BIBLIA LUI KRBAN CANTACUZINO (1688) Primele incercri de traducere a Bibliei in limba romn s-au fcut in a doua jumtate a secolului al XV-lea in Maramures. Atunci s-au tradus pentru intiia dat Evanghelia, Faptele apostolilor cu Epistolele lor fi Psaltirea. Traducerile au ajuns pin la noi in copiile fcute in a doua jumtate a secolului al XVI-lea: Codicele Voronetean (care cuprinde numai Faptele apostolilor) fi Psaltirea. Textele traduse in Maramuref au fost puse sub tipar in 1560, 1563 fi 1570 la Brafov de diaconul tirgoviftean Coresi, care a revizuit limba, inlocuind particularittile dialectale maramurefene cu graiul vorbit in Muntenia fi in prtile sud-rsritene ale Transilvaniei. Ctre sfirsitul epocii coresiene, la 1582, in Banat, la Orftie, se traduc fi se tipresc, de romnii trecuti la Calvinism, primele dou crti ale Bibliei: Creatiunea fi Iefirea. Atit s-a tradus fi tiprit din Biblie in epoca coresian. In epoca lui Matei Basarab fi Vasile Lupu, in afar de Psaltire (de la Govora, 1637), nu sa tiprit nimic din Biblie in Principate. Numai in Ardeal mitropolitul Simion tefan tiprefte, in 1648, la Blgrad, Noul Testament care are in cultura
:134
noastr o important deosebit prin strdania mitropolitului de a alctui o limb literar comun pentru intreg neamul romnesc fi in 1652 o Psaltire, care pretinde in prefat a fi fost tradus din originalul ebraic, fiindc apa totu-i mai curat fi mai limpede in izvor decit in piraie". Dup epoca lui Matei Basarab fi Vasile Lupu, pin in epoca lui Serban Cantacuzino, exceptind Psaltirea lui Dosoftei, nu se mai tiprefte nimic din textele biblice in toate trile romnefti. La 1688, in primele luni de domnie ale lui Constantin Brincoveanu, se termin de tiprit Biblia pus la cale de erban Cantacuzino. Intre Biblia lui Serban fi tipriturile amintite mai sus se interpune ins o traducere integral a Bibliei fcut de Nicolae Milescu. Din nenorocire, manuscrisul lui Nicolae Milescu, care ne-ar ajuta s dezlegm o problem interesant de istorie literar, s-a pierdut. Avem ins dou mrturii pretioase in aceast privint. Una este o notit a mitropolitului Gheorghe de Neamt, scris pe o carte referitoare la viata cuviosului Paisie, publicat la mnstirea Neamtu fi care glsuiefte astfel: In zilele lui tefan Gheorghe-Voevod s-au intimplat de au mers la mnstirea Neamtului fi Nicolae Grmticul, fratele lui Postolache Milescu, cruia i-au tiat nasul Stefan-voevod, carele au tlmcit si Biblia din limba elineasc pre limba romneasc, cind au fost la Constantinopol capuchehaia lui Grig ore-voevod, domnul Trii Romnefti, pre care scriere o au dat-o si in tipar erban-voevod Cantacuzino, domnul "Jani Romnefti... A doua mrturie este a lui Dimitrie Procopiu din Moscopole, care, intr-o scriere publicat la Hamburg, in 1730 (Succinta eruditionum superioris et praesentis saeculi Recensio conscripta mense a Iunio anno Christi 1720, transmissa Bucaresto et nunc primum edita cum latina versione), spune textual; Nicolaus ex Moldavia ducis Moldaviae Protospatharius sive prim' armiger... sacras scripturas ex graeca in vernaculum Dacorum et Hungarorum linguam transtulit quam in ecclesiis ipsorum usque quaque legi obtinuit usus. Intemeindu-se pe aceste mrturii, Hasdeu susînea c Nicolae Milescu a tradus Biblia pe timpul cit se afla la Constantinopol ca agent diplomatic capuchehaie, cum se zicea atunci al domnului Grigore Ghica, in prima sa domnie in Muntenia (1660 1664); c manuscrisul a intrat apoi in mina prietenului su, Serban Cantacuzino, fi c acesta, ajungind domn, a pus mai multi brbati de au revzut-o fi au tiprit-o. Aceast prere a lui Hasdeu, precum fi mrturiile pe care el se sprijin, sint contrazise de afirmatia floren- tinului Anton Maria Del Chiaro,- fostul secretar de limbi occidentale la curtea lui Serban Cantacuzino fi a lui Constantin Brincoveanu. Del Chiaro, intors in Italia dup tragedia lui Brincoveanu si a lui tefan Cantacuzino, la inceputul erei fanariote, a publicat la Venetia, in 1713, o carte: Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia, in care, trecind in revist crtile tiprite pe timpul federii sale la curtea domnilor romni, spune textual: Intre alte lucrri tiprite pin azi in Valahia sint fi urmtoarele: Vechiul fi Noul Testament, dup versiunea celor 70, tradus in romdneste de doi frati boieri romni din familia Greceanu unui din ei fu tatl principesei Pauna, care triefte acum in Venetia<e principesa Puna, sotia lui Stefan Cantacuzino, fiul stolnicului, care a urmat pe tron lui Brincoveanu). Tiprirea acestei opere s-a inceput sub domnia lui Serban Cantacuzino, in jurul anului 1688, fi s-a terminat dup citiva ani sub domnia lui Brincoveanu"1.
1Tra le altre opere, che al giorno presente vedonsi stampate nella Valachia, vi sono le seguenti; cioe: Vecchio e Nuovo Testamento, secundo la versione deLXX tradotto nella valaca 135
Iat in aceast privint fi mrturia lui Ion Filstich, fost rector al gimnaziului sas din Brafov: Autorul acestei istorii, Radul logoftul din Greci, cu fratele su Serban, au tradus Biblia din greceste in limba romn. De asemenea, acest Radu a transpus in limba romn, din greceste, Catechismum Graecae Ecclesiae (Mrturisirea ortodox). De asemenea, o scriere a lui loan Hrisostomul, care a fost numit Mrgritare, despre virtutile si vitiile oamenilor. Si inc multe alte o- pere a tradus 1". Tinind seam de mrturia lui Del Chiaro si de epilogul cu care se incheie Biblia lui Serban si asupra cruia vom reveni indat, N. Iorga, in Istoria literaturii religioase a romnilor, si in alte prti, a sustinut c traductorii Bibliei sint fratii Radu si Serban Greceanu. Prerea lui Iorga, admis de toti, prea c inchide definitiv controversa in favoarea Grecenilor. Dar in 1915, regretatul Bianu a achizitionat pentru Biblioteca Academiei Romne un manuscris (pstrat la sectia manuscriselor sub cota 4389), scris de un muntean, dup cum reiese din particularittile de limb si dintr-o notit de pe scoarta lsat de Ana Stirbeica, fiica domnului rposatului Golescului biv sptar, am scris, mai 31, 1765, fiind de ani 45. Acest manuscris, care cuprinde o parte din Vechiul Testament, are un Cuvint inainte ctre cititori, in care, intre altele, spune si aceasta: Am nevoit a propune aceast sfint si de Dumnezeu suflat carte, care se cheam Biblia, adec toat cartea legii vechi fi cu toti prorocii, pre limba romneasc nu foarte se-au aflat prepus, fr numai un izvod scris cu mina, care l-au fost prepus Nicolae Sptariul Moldovean, dascl si invtat in limba elineasc, care l-au izvodit de pre izvodul elinesc ce se-au fost tiprit in F rang fort. Ce ins fi izvodul acesta, pentru mult prip acelui prepuitor, care se-au grbit curind a o tlmci si a fi scrie, aflatu-s-au multe grefele fi pre mare invluial, care era lucru foarte cu greu a intelege." Pagina este rupt tocmai aci, unde pasajul este mai interesant, dar din datele care se pot citi dar, rezult c traducerea Bibliei lui Milescu era cunoscut in Muntenia. Descoperirea acestui manuscris 1-a silit pe Iorga s renunte la prerea sa fi s revin intr-un memoriu academic: ln legtur cu Biblia de la 1688 si Biblia de la 1667 a lui Nicolae Milescu (Analele Acad. Rom., seria II, tom. XXXVIII, Mem. sect, ist., 1915) la prerea lui Hasdeu, c Milescu este traductorul Bibliei de la Bucuresti. Dup Iorga, Milescu nu s-a putut gindi la traducerea Bibliei in timpul domniei lui Gheorghe Ghica btrinul si nici sub Stefnit Lupu, care tria atunci ca pribeag la Stettin. Trimis ca agent politic la curtile din Stockholm fi Paris, Nicolae Milescu a cunoscut In aceste drumuri fi editia greceasc a Bibliei din Frankfurt. , In 1935, Constantin Solomon a dat publicittii o veche lucrare de seminar, pus la punct, in care a adunat toate dovezile care militeaz
lingua, per opera di due fratelli nobili valachi della famiglia Greciani (uno di questi fu Padre della Principesa Pagona che ritrovasi presentemente qui in Venezia) cominciossi la stampa di questa opera circa lanno 1688, essendo Principe di Valachia Scerbano Cantacuzeno, e si terming dopo alquanti anni sotto il Principato del Brancovani... (p. 43). 1Der Autor dieser Historie, Radul Secretarius aus Graetschan, mit seinem Bruder Scherban haben die Biebel aus dem Griechischen ins Walachische bersezt. Auch hat dieser Radul den Catechismum Graecae Ecclesiae aus dem Griechischen ins Walachische transferieret. Auch eine Schrift des Chrisostomi die da genennet wird Margarit, von den Tugenden und Lastern des Menschen, wie auch andere mehrere Tractat ferfertiget hat.
:136
pentru paternitatea lui Radu Greceanu, stringind de aproape argumentarea. Pentru a lmuri aceast problem afa de controversat, dar care privefte monumentul cel mai important al literaturii noastre religioase, este necesar s plecm de la ceea ce ne spun in prefata fi in epilogul crtii cei care au lucrat la tiprirea Bibliei. Ori, iat ce citim in prefata cu care se deschide cartea scris in numele lui loan Srban Cantacuzino Basarab voevod, den mila lui Dumnezu Domnu fi biruitoru a toat Ungrovlahia" ctre cei ce s afl locuitori supt stpinirea noastr, Prea Sfintitului mitropolit chir Theodosie, iubitor de Dumnezu episcopi, prea cuviofilor egumeni, smeritilor preoti, blagorodni- cilor boiari fi tuturor celorlalti pravoslavnicilor creftini: Traductorii Bibliei. Si aciasta am fcut la tlmcirea acestii sfinte scripturi, fcind mult nevoint fi destul cheltuial. Despre o parte puind dascli stiuti foarte den limba elineasc, pe prea inteleptul cel dmtru dascli ales si arhiereu Ghermanonissis, si, dup petrecerea lui, pe altii care s-au intimplat; fi despre alt parte ai nostri oameni ai locului nu numai pedepsiti intru a noastr limb, ce fi de limb elineasc avind ftiint ca s o tlmceasc; carii luind lumin si dentr-alte izvoade vechi fi alturindu-le cu cel eli- nese al celor 70 de dascli, cu vrerea lui Dumnezu o au svirfit precum s vede." Cine sint acefti tlmcitori afa de laconic pomeniti in introducere, dar totufi afa de discret, cum cere dealtfel umilinta creftin intr-o mare oper a scripturilor sfinte? Arhiereul Ghermanonissis este mitropolitul Ghermanos de Nissis, care fusese mai inainte director al Academiei grecefti din Constantinopol, unde un rival al su, care avea pretentia c este un mare crturar, dar care, afirm Ghermanos, nu ftia nici spiritele s le afeze cum trebuie la locul lor in cuvintele grecefti, i-a rzvrtit elevii pentru a-1 inlocui. Adus in Tara Romneasc, a luat conducerea Academiei din Bucurefti intemeiat de Serban Cantacuzino. Era se poate ^spune un crturar de seam. Colaboratorii romni, ai noftri oameni ai locului nu numai pedepsiti <in limba veche pedepsiti, grec. nat8eco = a instrui, insemna instruiî) intru a noastr limb, ce fi de limb elineasc avind stiint ca s o tlmceasc", sint pomeniti in epilog: Tipritu-s-au aceast sfint carte in oraf in Bucurefti, ins cu cheltuial Prea luminatului, Prea creftinului fi Prea cuviosului Domnului fi Stpinului nostru loan Serban C. Basarab Voevoda, biruitorului fi oblduitorului a toat Ungrovlahia. Iar in nevointa fi indreptarea celor ce s-au intimplat dascli fi mai mult deslusindu-se pre limba rumneasc de cei mici fi plecati dentru slugile Mrii Sale Srban biv. 2 Logofet i brat ego <fi fratele lui) Radul Logoft". Dup cum se vede dar din acest epilog, care consun cu spusele lui Del Chiaro, secretarul de limbi occidentale al lui Serban Cantacuzino fi Brincoveanu, fi ale lui Filstich, traductorii romni sint fratii Serban fi Radu Greceanu, ambii logofeti in cancelaria domneasc fi cunoscuti prin cunoftintele lor de limb greceasc, fiindc au mai tradus din grecefte intr-o frumoas limb romneasc: Pravoslavnica Mrturisire a lui Petru Movil fi Mrgritarele Sfintului loan Hrisostom f.a. publicate mai tirziu in epoca lui Brincoveanu. Predoslovia Bibliei ne mai da o stire pretioas privitoare la chipul cum au lucrat traductorii: luind lumin fi dintr-alte izvoare fi alturindu-le cu cel elinesc al celor 70 de dascli, cu vrerea lui Dumnezu, o au svirfit".
137
Care sint aceste izvoare pe care traductorii le-au avut la indemin fi pe care le-au confruntat cu Septuaginta, izvorul grecesc? Dup colationrile fcute de colegul Ciobanu fi, dup dinsul, fi de noi, rezult c pentru Vechiul Testament un izvor sigur a fost Palia de la Orstie fr s putem determina deocamdat dac Palia a fost folosit direct sau indirect printr-un intermedir. Pasaje din textul Paliei corespund intocmai cuvint de cuvint cu textul Bibliei lui Serban. Un al doilea izvor a fost probabil Biblia lui Nicolae Milescu, dar in ce msur traducerea sptarului moldovean a fost utilizat de traductorii Bibliei din 1688 nu putem preciza, deoarece manuscrisul lui Milescu s-a pierdut. Dar din comparatia fcut in anii trecuti de d-l Ciobanu \ intre ms. 4389 fi Biblia lui Serban, rezult c traductorii Bibliei au avut la indemin fi acest izvor. Pentru Noul Testament traductorii s-au folosit de textul Evangheliarului fi al Apostolilor, tiprite la inceputul domniei lui Serban Cantacuzino, precum fi de Noul Testament al lui Simion tefan fi chiar de tipriturile lui Coresi. Dar aceast utilizare a izvoarelor anterioare nu scade cu nimic valoarea fi semnificatia Bibliei lui erban in cultura romneasc. Dimpotriv, i-o ridic, fiindc, in felul ei, reprezint rezultanta unei munci asemntoare cu aceea indeplinit in evul mediu de generatii intregi de artisti, care s-au trudit, in umbra anonimatului, s ridice, pentru gloria lui Dumnezeu pe pmint, minunatele catedrale gotice. Biblia lui Serban este sinteza tuturor sfortrilor indeplinite de crturarii romni in cele mai vitrege imprejurri, timp de trei veacuri, in toate Trile Romnesti, pentru a invefminta cuvintul Domnului in haina limbii nationale. Din confruntarea tuturor textelor anterioare cu originalul grecesc, ei au indreptat erorile de sens fi au ales cuvintele care, intelese in toate tinuturile romnesti, aveau mai mult rezonant in suflete fi care in acelafi timp exprimau cu mai mult exactitate notiunea originalului grecesc. Este o limb vie romneasc, cu frumoasele cadente ritmice. Iat, de pild, cum se deschide Biblia: De-nceput a fcut Dumnezu ceriul fi pmintul. Iar pmintul era nevzut fi netocmit. Si intunearec zcea deasupra preste cel fr de fund. i duhul Domnului se purta deasupra apei. i zise Dumnezu s se fac lumin fi se fcu lumin. Sau inceputul Evangheliei lui loan: La inceput era cuvintul fi cuvintul era la Dumnezu si Dumnezu era cuvintul. Acesta la inceput era la Dumnezu. Toate printr-insul s-au fcut fi fr de dinsul nimic din ce-i fcut nu s-a fcut. Intr-insul era viat; fi viata era lumina oamenilor, si lumina lumineaz in intunerec, fi intunerecul n-a cuprins-o. Fost-au trimes de la Dumnezu un om, numele cruia era loan. Este, dup cum se vede, limba literar de azi.
TRADUCTORII FRAfll GRECEANU SI ACTIVITATEA LOR RELIGIOAS
Viata. Biografia lui Radu Greceanu nu a fost pin acum reconstituit. Datele pe care le avem sint putine fi nesigure. Pin in anii din urm, el era confundat cu un omonim al su, logoft mic sub Serban Cantacuzino fi
:138
fiul lui Tudor Strarul din satul Greci al judetului Olt. Acum patru ani, 1 Revista istoric romn (193-1, p. 65), d-1 loan C. Filitti a artat, intemeindu-se* pe documente contimporane, c Radu cronicarul, ca si fratele su Serban. amindoi traductori ai Bibliei lui Serban, se trag din satul Greci de ling Gefti, astzi in judetul Dimbovita, iar pe atunci in judetul Vlasca. Pe vremea aceea, Vlasca se mtindea mai in spre nord decit astzi si cuprindea in hotarele sale fi Gestii, care erau capitala judetului. Numele tatlui celor doi frati crturari la curtea lui Brincoveanu este necunoscut. D1 Filitti crede c era un modest proprietr de la Grecii din Dimbovita". Radu Greceanu a rmas toat viata lui un crturar modest. Stirea pe care ne-o d Cronica anonim, c, in 1695, Radu Greceanu era stolnic sic imprtea cu Radu Popescu misiunea de a supraveghea repararea fortificatiilor Or so v ei, de a stringe zahereaua adic proviziile cerute de turci si de a curti drumurile de tilhari, nu pare s fie exact. Nu pare, fiindc in cronica sa, Radu Greceanu insusi ne spune c aceste insrcinri date de Brincoveanu. le-a mdeplinit cu Radu Popescu nu el, ci Radu Isvoreanu, vel stolnic. Fratele su Serban, dimpotriv, s-a cstorit cu Ilinca, fiica vistiernicului Papa Greceanu de la Grecii din Ilfov, care a avut zestre mosia Dragomiresti fi a intrat in boierimea trii, urcind repede treptele marilor dregtorii: 1685, pin la 1694, vtori logoft; 1695, vel vistiernic in divan; 1704, mare* logoft. El a avut mai multi copii, dintre care Serban a luat in cstorie peinsfi fiica lui Brincoveanu, pe Ilinca, primind, intre altele, ca zestre, mofia Cornefti, de unde fi numele urmafilor si Greceanu-Cornescu, sau Dragomirescu, dup mofia de zestre a mamei sale. E curios ins c in cronica sa Radu Greceanu, care noteaz amnuntit toate evenimentele mrunte de la curtea lui Brincoveanu, trimiterea haraciului, preumblrile domnului, conacele lui, nu gseste nicieri prilejul s vorbeasc despre sine si ai si. Pretutindeni in cronic, atunci cind este vorba de fratele su, el il numef te Serban Greceanu numai in cuvintul ctre domn din Pravo- slavnica Mrturisire, tiprit in 1691, el vorbefte de alte <crti> ce am prepus fi am mai scos, impreun cu frate-meu Serban al doilea logoft". Pe nepotul su il numeste: ginerelemriei-sale, Serban Greceanu, vel logoft, sau Serba Greceanu, vel stolnic. Niciodat nu-1 numefte ca nepot. Se pare deci c a fost, cu toat netgduita lui cultur, o fire modest de crturar harnic, care si-a trit viata in umbra crtilor sale. Traducerile. Activitatea literar a lui Radu Greceanu incepe inc. din epoca lui Serban Cantacuzino, cind, in tovrsia fratelui su, el traduce Biblia tiprit la 1688. Ea se desffur ins cu mai mult intensitate in timpul domniei lui Brincoveanu, prin pretioase traduceri din limba greceasc. ln 1691, fratii Greceanu traduc fi tipresc sub titlu asa de sugestiv: Mrgritare, minunatele cuvintri ale celui mai mare predicator din rsritul ortodox, Sf. loan Hrisostomul. Sf. loan a fost fiu al unui general roman, crescut de mama sa in cele mai severe virtuti. Instruit in toat cultura timpului, de profesori vestiti, ajunsese* in Constantinopol, la virsta de 20 de ani, un avocat de frunte. De episcopui Antiohiei a fost initiat in dogmele religiunii creftine, ctre care s-a simtit asa
3%
de mult atras incit, renuntind la vanittile lumii pmintesti, se retrase in liniftea fi singurtatea muntilor, trind in comunitatea clugrilor asceti. Hirotonisit apoi diacon, s-a distins prin zelul prin care propovduia creftinismul fi prin atacurile indreptate impotriva obiceiurilor corupte ale societtii contimporane. Faima lui de predicator era afa de mare, incit impratul Adrian l-a inltat in demnitatea de patriarh al Constantinopolului. Dup indemnul lui Brincoveanu, Radu Greceanu, ajutat de fratele su Serban, a tlmcit cuvintrile rostite de marele predicator de pe amvonul bisericii in zilele de mari srbtori, pentru ca cei insetofati de mintuirea sufletului s se poat adpa din ele, ca din apa izvorului vietii de veci. Cartea a aprut in 1691.. Avind mai intii opt versuri la stema trii, in limba romn, inchinate domnului de Radu Greceanu, cartea se continu cu dou prefete, una inchinat Prea Luminatului fi Inltatului fi Slvi- tului Io Costantin Basarab alta adresat ctr de bine voitoriul citi- toriu". Aci gsim, alturi de cldura stilului in care sint prezentate ideile, fi diverse informatii privitoare la acele vremuri.
Contributia btrinului fi invtatului stolnic Cantacuzino in cultura timpului se vede limpede si aici:
La a cror nevointe avut-am indrepttoriu pe cinstitul blagorodnicul si prea inteleptul dumnealui Constandin Cantacuzino, biv vel stolnic; ins la cele mai adinci filosofefti fi bogoslovefti noimata ce s-au aflat, pre dumnealui ca pre un epistimon fi ftiutoriu 1-am avut'lumin fi dezlegare intru toate fi a noastr adevr osteanala aciasta, iar osirdia, porunca fi multa cheltuial, la altele toate ce trebuesc fi ales la tipariu, a Mrii Sale milostiv mai sus pomenit stpinului nostru (Brincoveanu) iaste. ln acelafi an 1691, apare de sub teascurile tipografiei din Buzu o nou traducere a lui Radu Greceanu. Este Pravoslavnica Mrturisire, pregtit de Petru Movil cu prilejul sinodului din Iafi, la 1644 (oper de care ne-am ocupat pe larg la p. 165). Opera fusese revzut fi tradus in limba greac de Meletie Sirigul un grec din insula Creta, care-fi fcuse studiile superioare in universitatea din Padova fi care fusese trimis de patriarhul Parthenie ca delegat al scaunului patriarhal din Constantinopol, la sinodul din Iafi. Opera aceasta normativ pentru biseric ortodox devenise de actualitate in acele vremuri, cind in Ardeal calvinii si iezuitii se strduiau s rup romnimea prigonit de la credint strmofeasc. La 1693, Radu fi $ er ban Greceanu public Evanghelia greco-romn, pe dou coloane cu text grecesc fi romnesc, care incepe, dup obiceiul vremii, cu versuri la stema trii semnate de Serban fi cu o prefat plin de note interesante, unele din ele referitoare la rspindirea Evangheliei fi la necesitatea ca ea s ptrund cit mai adinc in masele populre. ln sfirfit, in 1698, Radu Greceanu aduce la indeplinire o alt oper cu caracter religis, cerut imperios de necesittile cultului: Mineele, aprut in tipografia de la Buzu de sub oblduirea episcopului Mitrofan, care in prefat infir greuttile tipririi adesea fi in timpul noptii, c fi noaptea o am fcut-o in unele vremi in loc de zi. S-a spus mai sus (p. 388391) c epoca lui Serban Cantacuzino fi a lui Brincoveanu reprezint o faz important in evolutia literaturii noastre religioase, fiindc din bogata literatur tradus pin atunci, intr-o frmintare de mai bine de dou veacuri, incep s ptrund timid in biseric, fi in romnefte, textele care alctuiesc partea citit in serviciul divin. ln aceste vremuri, 141
Radu Greceanu traduce in limba strmoseasc partea din Minee, care era citit fi care servea la edificarea moral a maselor. Mineele sint texte liturgice, in care vietile de sfinti prescurtate sint intretesute cu imnuri de slav in cinstea sfintului (icoase, irmoase fi condace), rinduite apoi pe luni si adaptate astfel pentru serviciul divin al fiecrei zile in parte. Mineele lui Radu Greceanu au fost traduse cu intentia de a fi intrebuintate in biserici fi mitropolitul trii, Teodosie, lmurefte astfel aceast destinatie: Pentru c era invtturile tipicului si ale orinduialelor la Mineiu scrise cu mina, pre limba sloveneasc, iar preotii nostri de pre la sate nicidecum intelegind limba aceea, orinduialele besearecei nu se fcea deplin, nici vietile sfintilor s citia, asculttorii neintelegind... ln Mineiul tradus de Radu Greceanu s-au pstrat ins imnurile (icoasele, irmoasele fi condacele care in originalul grec sint in versuri, pentru a fi cintate) in limba slavon, deoarece traducerea lor era legat de o problem de ordin muzical. Ritmul versificatiei, cerut de necesittile melodiei bisericefti care trebuia s rmin neschimbata nu era usor de iscodit in limba romn. Abia peste trei sferturi de secol, mitropolitul Grigorie transpune in romnefte fi cintrile, dar in Mineele tiprite de el, intre 1776 1780, partea de sinaxar adic textul privitor la vietile sfintilor reproduce cuvint de cuvint traducerea lui Radu Greceanu, care dealtfel a rmas pin in zilele noastre in uzul bisericii. Mineele actuale reproduc cu mici schimbri textul lui Radu Greceanu, pentru partea biografic a sfintilor, fi versiunea mitropolitului Grigorie, pentru imnuri. Spuneam mai sus c din compararea Bibliei lui Serban cu celelalte traduceri ale Grecenilor se pot scoate lumini noi in chestiunea atit de discutat a rolului pe care 1-au avut Grecenii in traducerea Bibliei de la 1688. O asemenea cercetare trebuie s porneasc de la originalele grecesti si, urmrind traducerile romnesti, s vad dac in felul in care sint redate ideile din textul grecesc, in cuvintele romnesti pe care le alege, in ritmul frazei, nu se dezvluia acelasi traductor. Pin la o asemenea lucrare de adincire, m mrginesc s pun dinainte dou pasaje, unui din Biblia de la 1688, altul din Mrgritare. Iat, de exemplu, parabola semntorului, dup Biblia din 1688 (Evanghelia lui Matei, 13), pag. 759: ln zioa aceia esindu Isus den cas, edea ling mare. i s adunar multime mult ctr dinsul, ctu-i fu lui a intra in corabie s faz fi toat gloata sta pe trmure. Si gri lor multe in pilde, zicindu: Iat esi semintoriul s samene. Si smnndu elu, unele czur ling cale si venir paserile fi le mincar pre eie. Iar altele czur pre pietrifi, unde nu avia pmintu multu, fi numai cit rsrir, pentru c nu avia de pmintu adincare. Deci rsrindu soarele, s plir si pentru cci nu avia rdcin, s uscar. Altele czur pre spini si crescur spinii fi le inecar pre iale. Iar altele czur in pmintu bun si da rodu, una o sut, alta fasezeci, iar alta treizeci. . Cela ce are urechi de auzirea s auz." Iat acum fi un-pasaj din Mrgritare: Dulce lucru iaste la un om plugariu s trag plugul su ca s curtiaze tarina sa, si s fac brazd si s dezrdcineze mrcinii si s samene sminta, neavind artura mrcini cari stric sminta. Iar nu mult mai dulce iaste la cela care iaste invttoriu cind arunc pildele lui intru auzire, care iaste neturburat. Pentru aceea dar, cu mult bucurie mceapem 142
invttur, c vedem artura aceasta, adec auzul vostru, curtit. Cci mcar c gindul vostru nu-1 vedem, iar vzind ochii vostri c sint deschisi fi auzul vostru c-1 aveti rdicat ca s ascultati; aciast imi d semnu c si gindul vostru iaste aszat si gata s auz, pentru c la inima voastr nu pociu s intru s vz, ce vzind ochii vostri rdicati in sus, imi dau, c nu iaste la gindul vostru nici o turburare, ce-mi zici cu poht samn smmtele. C ingduim si primim orice vei semna pentru ndejdea rodului, pentru c toat grija lumeasc am gonit din gindul vostru. Drept aceia si vzindu-v asa, cu osirdie incep tot invtturi fi pilde mai inainte ndjduindu-m intru blagovodniia tarini, adec a gindului vostru. Nu as vrea s anticipez asupra cercetrii de comparare a Bibliei din 1688 cu celelalte traduceri ale Grecenilor,comparare care, fcut cu toat competenta fi grija necesar, ar fi poate concludent, dar din claritatea si armonia frazei, din limba plin de miez a pasaj elor de mai sus, cptm oarecum impresia c avem dinainte aceiasi traductori: fratii Greceanu.
BIBLIOGRAFIE
l o a n B i a n u , Despre introduccrea limbii romnesti in biseric romnilor, discurs de receptiune in Academie, Bucuresti, 1904; A. L a p e d a t u , Dasclul Damaschin; K . C a r t o j a n,
Introducerea limbii romne in biseric (comunicare citit la Academia Romn, inc netiprit).
Pentru Pravoslavnica Mrturisire a se vedea p. 165 a lucrrii de fat, si bibliografia de la p. 166. Pentru Minee, N. C a r t o j a n, Legenda lui Avgar in literatura veche romneasc, extras din
Convorbiri literare, LVII (1925, p. 243 26 1) si I u l i a n S t e f n e s c u , Legendele despre Sf. Constantin in literatura romn, in Revista istoric romn, I, 193), p. 251.
Despre Biblia din 1688, sustin paternitatea lui Nicolae Milescu: B. P. H a s d e u, in re/ista
Traian, 1870 (nr. 8), p. 32; E m i l e P i c o t , Notice biographique et bibliographique sur Nicolas Spatar Milescu, ambasadeur du Tzar Alexis Mihailovici en Chine, Paris, 1883. S b i e r a, in Miscri culturale si literare la romnii din stinga Dunrii in rstimpul de la 15041714, Cernuti, 1897, p. 54,
admite in parte ipoteza lui Hasdeu: Opiniunea aceasta (B. P. Hasdeu) poate s fie intemeiat deplin sau numai in parte. N. I o r g a , in Istoria literaturii religioase a romnilor, intemeindu-se pe indicatiile din epilog, arat rolul fratilor Greceanu in traducerea Bibliei; ins, dup descoperirea unei copii muntene a Bibliei, anterioar tipriturii din 1688 (a se vedea despre acest manuscris o comunicare de l o a n B i a n u , in Analele Academiei Romne, seria II, tom. XXXVIII, p. 5, partea administrativ si dezbaterile), N. Iorga a atribuit traducerea Bibliei lui Nicolae Milescu, in studiul: In legtur cu Biblia de la 1688 si Biblia de la 1687 a lui Nicolae Milescu; prefata Bibliei
elinesti din Venetia 1687, un manuscript necunoscut al lui Nicolae Milescu; citeva prefete grecefti necercetate, publicat in Analele Academiei Romne, Memoriile Sectiunii Istorice, seria II, tom.
XXXVIII, Bucuresti, 1915.
143
Tot lui Nicolae Milescu atribuie traducerea Bibliei, P. P. P'a n a i t e s c u, Nicolas Spathar
Milescu (1636 1708), extras din Melanges de l&ccle Roumaine en France, 1925,1, p. 50 52. Chestiunea este reluat de d-1 C o n s t . S o l o m o n , Biblia de la Bucuresti (1688). Contributiuni noui istorico-literare, Tecuci, 1932, aducind in sprijinul fratilor Greceanu argumentele analizate mai sus; N. I o r g a , Biblia lui Serban-vcd, in Revista istoric, XXIV (1938), p. 193 196. Prerea lui N.
Iorga sustinut side G. P a s c u , Note despre Milescu, in Revista critic, IV, 1930, p. 90 97. Despre raporturile Bibliei cu celelalte traduceri anterioare, St. C i o b a n u , Istoria literaturii
romne vechi, II, curs litografiat tinut la Facultatea de litere din Bucuresti, 1939 1940, p. 344363. Despre toate traducerile lui Radu Greceanu a se vedea: l o a n B i a n u s i K e r v a H o d o s ,
Bibliografia romneasc veche, vol. I, Bucuresti, 1903, unde textele tiprite sint descrise, cu
extrase din prefeê si epiloguri si cu facsimile (la anii respectivi). Vezi si adaosele din I. B i a n u s i D . S i m o n e s c u , Bibliografia romneasc veche, vol. IV, Bucuresti, 1944. Pentru bibliografia fratilor Greceanu si opera istoric a lui Radu Greceanu, a se vedea mai jos, p. 455460.
MITROPOLITUL ANTIM IVIREANU Antim Ivireanu este cel mai de seam dintre mitropolitii munteni, prin munca lui neobosit in cultura religioas a neamului, prin cuvintrile lui indrznete, dar pline de suflu moral, pentru societatea si timpul lui, si prin strlucirea pe care a stiut s o dea scaunului mitropolitan din Bucurefti. Viata lui are Inc pentru noi citeva puncte obscure; cu deosebire sint puîn cunoscute imprejurrile copilriei si tineretii lui, pin la stabilirea In Tara Romneasc. Se pare c era vlstarul unei familii instrite de georgieni din prtile Azo- vului, care pe vremea aceea se aflau sub stpinire turceasc. Czuse din tinerete in sclavie, fr s stim ins in ce imprejurri si nici cum a izbutit s-si recapete libertatea. Del Chiaro, care l-a cunoscut personal, ne spune c era inzestrat cu talente rare, c cunostea sculptura, pictura si broderia fi c ridicase la perfectiune arta tipografiei. Izbutise s-fi asigure prin aceste calitti o situatie independent, probabil in Constantinopol, cind Brin- coveanu l-a adus in tar. Eu aci in tar aminteste el n-am venit de voia mea, nici de vreo srcie sau lips. Adus in tar de Brincoveanu, fu msrcinat cu directia tipografiei domnefti de la mitropolie. Fr nici o legtur cu lumea, m atmosfera religioas de la mitropolia Bucureftilor, se clugri fi ifi alese ca loc de umilint creftineasc fi de munc sihstria retras in marginea Bucureftilor, ridicat pe o insul linistit a lacului Snagov. Acolo, departe de zvonul lumii, retras in mijlocul apelor, clugrul Antim, ales ca egumen al mnstirii, a instalat o tipografie si a inceput o spornic activitate de imprimare, dind la lumin, in acea epoc in care elenismul incepuse s-si ia zborul la noi, o sum de crti grecefti, unele cu caracter religis, necesare serviciului divin, altele cuprinzind norme de indreptare in credint ortodox fi, in sfirsit, citeva cu caracter didactic si moral. Alturi de aceste texte grecesti, Antim, care in rstimpul cit il petrecuse in tar, invtase limba, pune sub tipar si citeva crti romnesti, intre care si Floarea darurilor Fiore di Virt. In primavara anului 1705, Antim Ivireanu este ales ca episcop de Rimnic, in locul lui Ilarion, care fusese depus din scann, fiindc se abtuse de la canoanele bisericesti, de un sinod de arhierei, prezidat de patriarhul Dosoftei al Ierusalimului. Luind in primire episcopia Rimnicului, Antim introduce o nou viat, instalind si acolo tipografie. Aceast tiparnit intemeiat de Antim Ivireanu, cu mici intreruperi, a functionat pe ling
:144
scaunul eparhial din Rimnic pin aproape de vremurile noastre fi, cu ajutorul ei, Antim a continuat munca de cultur inceput la Snagov. La Rimnic, Antim a stat numai trei ani. ln ianuarie 1709, btrinul mitropolit Kir Teodosie, dup ce pstorise tara 40 de ani, a inchis ochii de slbiciunea btrinetelor, cit fi de alt osebit a trupului boal", spune Greceanu, lsind pe patul de moarte diat" ca s fie ales in locul lui, ca vldic al trii, Antim, episcopul de Rimnic. Dup mmormintarea mitropolitului Teodosie, Brincoveanu, patriarhii, arhi- ereii fi toat boierimea, adunindu-se in casa mitropoliei, hotrsc, urmind ultima voint a celui rposat, s aleag mitropolit pe Antim. Obtinindu-se consimtmmtul patriarhiei din Constantinopol, ceremonia se indeplineste in ziua de 22 februarie, in duminica ortodoxiei, oficiind liturghia patriarhul Alexandriei, in prezenta domnului insufi. Radu Greceanu in cronica sa ne povestefte consacrarea lui Antim, cu amnunte care nu sint lipsite de coloritul epocii. Dup oficiarea liturghiei: ... au trimes mria sa pe Stefan Cantacuzino marele postelnic acesta era fiul stolnicului si domnul de mai tirziu cu carita cea frumoas domneasc fi cu alai frumos la sfint mitropolie de 1-au proscalisit s vie la curte, pe carele aducindu-1 pre scara cea mare, pre Divan, s-au impreunat cu mria sa vod, srutindu-i mina fi f- cindu-i frumoas oratie de pstoria ce i s-au dat, iproci. Dup aceea, fezind putin la voroav, au poruncit mria sa de au mers tofi boiarii in cas-i si, bind vutc fi sinaharisindu-1, au mers toti boiarii de iau srutat mina, iar mai sus pomenitul vei postelnic au mers cu sfintia sa de 1-au dus iar la sfint mitropolie. Ni s-a pstrat fi cuvintarea pe care Antim Ivireanu a rostit-o cu prilejul urcrii sale pe scaunul mitropolitan si care este un model de umilint creftineasc. Evocind icoana Mintuitorului, noul mitropolit amintefte asculttorilor si c Dumnezeu ori de cite ori a voit s intoarc lumea de la calea ruttilor, a nelegiuirilor fi a vitiilor, nu a trimis asupra ei fulgerele miniei,. nici n-a trimis ingerii si din cer in toat strlucirea lor, ci a ales ca instrumente ale vointei sale divine oameni simpli, din cele mai de jos straturi ale poporului: din rindul pstorilor sau al! pescarilor. Din pescarii de pe trmurile lacului Genisaret si-a ales Mintuitorul apostolii si fi i-a trimis in toate unghiurile pmintului, ca s arunce mrejile in adincul necredintei", care inecase toat lumea" cufundat in valurile drcefti" si s culeag sufletele oamenilor pentru credint in evanghelia mintuitoare. Si intorcinduse apoi la evenimentul zilei ridicarea lui in scaunul mitropolitan cu acea umilint a clugrilor din trecutul de munca cultural a mnstirilor noastre, el indreapt ctre boierime aceste misctoare cuvinte: Pentru aceea dar nu este minune, iubitii mei asculttori si cinstiti si de bun neam boieri, de m-au rinduit si pre mine Dumnezeu si m-au pus, om mic fiind si smerit, pstor mare... N-au cutat Dumnezeu spune el mai departe la micsorarea si netrebnicia mea, nu s-au uitat la srcia si strin- tatea mea, n-au socotit prostia si nestiinta mea, ci au cutat la bogtia si noianul bunttii sale; si au acoperit de ctre oameni toate spurcciunile si frdelegile mele, cari sunt mai multe decit perii capului meu si decit nisipul mrii, si m-au inltat, nevrednic fiind, la aceast stepn 1 si mare vrednicie a arhieriei, si m-au trimes la dumneavoastr s
1 Stepn treapt.
145
v fiu pstor, printe sufletesc, rugtor ctre Dumnezeu pentru sntatea fi spsenia dumneavoastr si a cinstitelor caselor dumneavoastr, purttoriu de grije la cele ce ar fi spre folosul mintuintei, si s v fiu de mingiiere la scirbele robiei cei vavilonesti a lumii acestia. In aceste ultime cuvinte era desigur o discret aluzie la starea nenorocit in care se aflau atunci trile romnesti sub suzeranitatea turceasc , cci intr-alt loc, cutind s ridice avintul religis al norodului su, el laud dreapta credint a poporului, pe care acesta si-o pzeste curat si nescurtat, fiiniA inconjurati si ingruiti intre hotarele celor strini de feliu si impresurati de atitea nevoi si scirbe, ce vin totdeauna neincetat de la cei ce stpinesc pmintul acesta. Asemenea aluzii transparente la suferintele si durerile pe care le indura tara din partea turcilor, care nu se mai sturau urcind necontenit birurile si angaraleie, trebuie s fi gsit, cu toat discretia lor, un adinc rsunet in sufletul contimporanilor. Incheindu-fi cuvmtarea de inscunare arhiereasc, blagoslovenia asupra domnului si boierilor, mitropolitul isi indeamn asculttorii ca s infptuiasc toate eite sunt adevrate, cite sunt cinstite, cite sunt drepte, cite sunt curate, cite sunt iubite, toate eite sunt cu nume bun si ludate", pentru ca, dup petrecania acestei vieti, s se invredniceasc cu totii pstorul sufletesc si norodul a auzi glasul Mintuitorului: Slug bun si credincioas, preste putin ai fost credincios, preste multe te voi pune; intra intru bucuria Domnului tu. Aceast simbolic evocare a cuvintului din parabola evanghe- lic, in ziua in care urca treptele scaunului mitropolitan, au servit intr-adevr ca o deviz de munc pentru tot restul vietii sale. Nu si-a crutat nici timpul, nici virsta, ci a continuat cu mai mult rivn munca tipografic, incurajind, stimulind, lucrind el insusi la sporirea crtilor necesare pentru serviciul divin si pentru edificarea moral a poporului. Cinci tipografii lucrau neintrerupt in tar si multe crti se imprteau in dar bisericilor si mnstirilor. Din cind in cind, rodul muncii lui Antim mergea, prin drnicia lui Brincoveanu, si la crestinii ortodocsi de peste granite, pin departe in rsrit, la arabi si la georgieni. O alt lature important din activitatea de edificare moral a lui Antim Ivireanu este propovedania. In zilele de mari srbtori crestinesti, mitropolitul, dup ce svirsea serviciul liturgic, se urca in amvonul mitropoliei, de unde, in cuvintri piine de avint, dup ce slvea evenimentul religis, se indrepta ctre poporul su, pe care se strduia s-1 malte sufleteste ctre puritatea moralei creftine. Si nu se multumea numai s rscoleasc sufletele prin cuvinte bine gindite si miscator spuse, ci cu acea rivn pe care o gasim numai la acei ce triesc adinc in sufletul lor credint pe care o propovduiesc, cu acea deplin consecvent intre vorb si fapt, Antim Ivireanu a intrebuintat toat agonisita unei vieti de munc fr rgaz, in opere de binefacere. Antim fcu in Bucuresti ne spune Del Chiaro fase edificii din fundament, o mreat mnstire cu o prea frumoas biseric in onoarea tuturor sfintilor." E vorba de biseric Antim. ln asezmintul" cu care inzestreaz mnstirea, el inftiseaz, cu smerenia obisnuit, munca fi nzuintele vietii lui, in cuvinte care vibreaz din adincul celor dou veacuri trecute: N-am lipsit spune el pia acum, dup putinta noastr a invta turma cea cuvinttoare, cele de i'olos fi mintuitoare, fi cu laptele cel dulce al cuvintului a o hrni. Afijderea fi spre ridicarea, adausul fi podoaba
:146
sfintelor lcafuri, mult poht fi rivn dumnezeasc am avut... c din ostenelele mele cele multe, din tipritul crtilor fi din milosteniile indurtorilor creftini, neam mvrednicit de am inltat din temelie si se lmureste aci o senin satisfactie sufleteasc biseric frumoas aci in Bucurefti... zidit-am fi imprejurul ei chilii destule si alte lcafuri pentru odihna egumenului si acelora ce vor vrea s aleag vieata sihstreasc. Pentru intretinerea mnstirii, Antim a adogat danii numeroase de mosii, mori, stupi fi dobitoace de tot feliul". S-i pentru a se vedea ce frumoase si inalte ginduri crestinesti se frmintau in sufletul acestui strin, care se alipise prin imprejurrile vietii asa de strins de neamul si pmintul romnesc, citez acum dispozitiile pe care, cu limb de moarte, le-a lsat 111 testamentul lui: S se afle pururea la casa bisericii 14 oameni pentru slujb bisericii... S se fac milostenie la sraci in toate duminicile. , S aib oarecare mil in toate sirnbete cei ce vor fi in temnit. S se imbrace in ziua de joi-mare trei sraci si trei fete srace. S se inzestreze pe an o fat srac, a doua zi de Sf. Dimitrie. S se odihneasc in trei zile streinii nemernici cu mincare si slsluire peste toat vremea. S se ingroape cu cheltuiala casei sracii ce-i scot prin ulite morti, cersind mil pentru ingroparea lor. S se hrneasc trei cofiii ce ar invta carte si dasclul lor s-si ia plata ostenelei din mnstire. S se tie dou tipografii: una greceasc si alta romneasc, pentru folosul obftei fi pentru agoniseala casei." Fat de atiti episcopi si vldici iefiti din durerile neamului nostru, care, fr munca trudnic a lui Antim, au strins averi ce s-au irosit fr urm, icoana acestui vldic, strin de origine, dar care s-a identificat cu neamul nostru, se desprinde din cadrul patriarhal al trecutului, ca o mustrare si ca o pild vie de virtuti crestinefti, de energie, de munc fi de iubirea aproapelui. Cu toat strlucirea pe care Antim a dat-o domniei lui Brincoveanu, prin neobosita activitate desffurat de el pe trimul culturii religioase, cu tot devotamentul si dragostea pentru neamul pe care-1 ridicase la o treapt asa deiiialta, totusi raporturile dintre el si domn se turburar in preajma anuluil713. Era pe timpul rzboiului dintre rusi si turci. Brincoveanu, care, in scrit sorile sale ctre brasoveni, se plingea de lcomia turceasc (Ne-au incrca- cu drile cit este peste putinta sracilor si nu mai contenesc cu cerutul), intrase si el in legturi cu Petru cel Mare, in care cea mai mare parte din boierimea noastr vedea un mintuitor de sub jugul turcesc. Dar potrivit liniei politice pe care domnul romn si-o trsese cu sfatul btrinilor si boieri, el nu intelegea s-si expun tara urgiei turcesti si ttresti, trecind ftif de partea crestinilor, inainte ca acestia s sfrime puterea turceasc. Mitropolitul Antim, ca vldic ortodox, hrnit cu literatura canoanelor fi a polemicilor dogmatice, avea dealtfel in conformitate si cu dispozitiunile pravilelor bisericesti fi cu sentimentul general al trii o puternic aversiune impotriva pginilor. De aceea, el nu putea s vad decit cu ochi buni desfacerea trii de turci fi alturarea ei de popoarele crestine, sub scutul crudi. Brincoveanu ins se simtea stinjenit de activitatea mitropolitului su, care iefea din sfera strict a atributiilor sale de pstor 147
suetesc fi inclca domenii ce apartineau numai domnitorului. Fcindu-se exponentul partidei care nnea cu crestinii, Antim primise prin Vlasie Stegarul, universalul tarului adic tratatul de aliantprecum fi cererile de zaherea (provizii), pe care le prezentase lui Brincoveanu. Curind dup aceasta, cind sptarul Torna Canta- -cuzino, cu vreo citiva boieri mai indrzneti, nesocotind indicatiile domnului, trecur ftif de partea rufilor si atacar Brila cu generalul Reut, circul zvonul c mitropolitul insusi intrase in aceast intelegere ascuns. Radu Po- pescu pretinde c insusi Antim ar fi indemnat pe Toma Cantacuzino fi pe ceilalti boieri s treac ftif de partea rufilor fi s atace Brila. Brincoveanu nu se putea impca in cugetul su cu aceast activitate a mitropolitului. Ecoul nemultumirii lui se strvede limpede in cronica pe care o seria la curte, sub ochii lui Brincoveanu, logoftul Radu Greceanu. Povestind primirea universalului de ctre mitropolitul Antim, cronicarul domnesc tine s sublinieze grefeala acestuia astfel: O! Cit iaste fr de cale fi fr de cuviint prtii cei bisericefti a se imes- teca in lucrurile cele politicesti, fi in politia fi eparhia ce se afl a se arta zavistnic fi turburtor; fi turmei ce-i incredintase lui de bine, carele in stepena fi cinstea vldiciei 1-au adus fi 1-au xnltat, vrjmas fi impotrivnic lucru foarte nepleut si lui Dumnezeu si oamenilor." Cu tactul lui deosebit, Brincoveanu nu a vroit s dea proportii acestui conflict cu mitropolitul, in acele vremuri nesigure, cind turcii il acuzau c, -din mdemnul lui, Toma Cantacuzino a trecut de partea rusilor. Dar nemultumirea domnului, care moenea ascuns in adincul sufletului, crefte dospit si prin rutatea si zavistia care spune Ivireanu in aprarea lui ctre domn - nici a lipsit, nici va lipsi din lume, pentru c este pornit omul din tineretele lui spre cele viclene fi nu se prsefte a nu zavistui binele fi cinstea altuia". Antim pretinde c pre cei ce sunt pricina ruttii ii ftiu eine sunt, cum m ftiu pre mine insumi". Unui dintre aceftia pare s fi fost duhovnicul domnului, clugrul din Athos, ajuns mitropolit de Nisis, Mitrofan Tasi- tul. Acesta, care se pare c rivnea locul lui Ivireanu, vine intro duminic din lianuarie 1713, pe vremea chindiei" noteaz Ivireanu la mitropolie
:148
si-i cere, in numele domnului, s demisioneze de bunvoie, adic s fac, cum se zicea in limba timpului, paretesis" c dac in 15 zile nu renunt singur la scaunul mitropolitan, Brincoveanu va cere patriarhiei s-1 cateriseasc. Dup dou zile de zbucium, mitropolitul Antim se inftiseaz intr-o zi de marti, seara, la curtea domneasc si, discutind in tain mvinuirile ce i se aduceau, declar c se va retrage de bunvoie din vldicie, dar inmineaz in acelasi timp domnului aprarea sa. Din aceast aprare, aflm care erau capetele principale ale acuzrii. Era mai intii vechea pir c a viclenit a trdat cum am zice azi pe domn; fi apoi altele mai nou: c este strin de tar, c a impovrat casa mitropoliei cu datorii. Antim spulber punct cu punct mvinuirile aduse. De-a viclenit pe domn, s fie sub legtura cea grea a afuriseniei". Dac a grit in biseric propovduind cuvintul lui Dumnezeu, au afar in tain, sau de fat inaintea domnului", vreun cuvint care s nu fi fost pe placul lui, aceasta a grit-ozice eldin datorie, cu un pstor sufletesc". In tar n-a venit de bun voia lui, nici de vreo srcie sau lips", nici mnstirea Snagovului nu a luat-o cu sila; la episcopia Rimnicului nici in vis nu s-a gindit s ajung arhiereu", iar la mitropolie n-a ajuns nici cu sil, nici cu mite, nici cu rugciuni". In ce priveste acuzarea c ar fi indatorat prin conducerea lui casa mitropoliei, el aminteste cu mult discrete operele de binefacere indeplinite: De vei zice mria ta pentru ce am indatorat casa, de am fcut cele ce am fcut, am multe de mi s-ar tinea in seam, carele nu sunt fr de cale". i amintind c a cheltuit ca la o cas a lui, adaog: Pre aceste vremi eine nu este dator, din citi ne fierbem intr-aceast ticloas de tar? C intii si pre mria ta te auz totdeauna zicind c este datoare tara cu 200 si mai bine de pungi. Oare acea datorie mria ta o faci, au intimplrile vremii? Si acestea au adus fi pre altii fi pre mine la datorie." Brincoveanu, citind aprarea mitropolitului, nu d nici un rspuns. Rgazul celor dou sptmini se scurge, fr ca [Antim s cunoasc intentia domnului. In ziua de 3 februarie, el prezint domnului o a doua scrisoare, prin care el anunt c nu va iesi din porunca lui. Roag ins pe domn s fac chiverniseala pungilor de bani cu care e datoare mitropolia, s ridice zapisele de la datornici fi s i le dea in min lui, ca s se pun capt scandalului fi s poat face paretesis". Incheindu-si aprarea, elfaceundiscretapellaconftiinta domnului, in aceste mifetoare cuvinte: Iar mria ta f ca un domn creftin fi milostiv si nu m lsa s ies obidit fi cu lacrmile pe obraz, c va fi pcat; fi precum nu te pripesti la cele politicefti a face rspltire, pentru cinstea domniei, afa nu te pripi nici la cele bisericefti, pentru cinstea lui Dumnezeu, c rul a se face este lesne, iar a se desface este cu anevoie. Brincoveanu, care avea, ca mai toti domnii din trecutul nostru, o puternic constimt religioas - e de amintit aci cuvintele cu care fi-a imbrbtat copiii in clipa in care, pe trmul Bosforului, clul se indrepta spre ei cu sabia in min: Copiii mei, fiii curagiofi; am pierdut tot ce am avut in aceast lume; cel putin s mintuim sufletele noastre fi s ne splm pcatele in sufletele noastre" Brincoveanu, care avea o asemenea conftiint religioas,
4C5
aducindu-si aminte de tot ceea ce tara datora lui Antim Ivireanu, a cumpnit lucrurile drept si a inch is definitv acest incident dureros. Antim continu s conduc biseric Trii Romnefti cu aceeafi rivn, dar curind, dup zguduitoarea moarte a lui Brincoveanu, veni si sfirsitul marelui su mitropolit. Sub domnia lui Stefan Cantacuzino, Antim ifi vzu linistit de vldicia lui, dar sub Nicolae Mavrocordat lucrurile se turburar. Nicolae Mavrocordat, primul domn fanariot trimis de turci, nu era pe placul boierimii pmintene. Citiva dintre fruntafii ei, refugiati in Ardeal, intraser ln legtur cu imperialii peste capul domnului fi izbutiser s aduc, in toamna anului 1716, o mic frintur de oaste german in tar. 0 companie dintr-un regiment de ctane germane dup cum spune un contimporan trecu hotarul muntilor si, scpind vama din Ciineni, prinse slujitorii domnefti care strfngeau djdiile. Vamefii fi cpitanii dau de ftire domnului fi, in ingri- jorarea care cuprinsese curtea domneasc, deodat se intinde panica 111 populatia Bucureftiului, care alerga nucit pe strzile orasului, strigind: Nemtii! Nemtii! Mavrocordat, surprins de acest zvon, isi face repede bagajele si cu boierii devotati porneste spre Giurgiu, ca s astepte desfsurarea evenimentelor. In puterea noptii, ajungind in satul Odaia din jud. Vlasca spune Del Chiaro, care fcea parte din cortegiu -, poposesc in bordeiul unui tran, ca s odihneasc putin caii. Intre acestea, mitropolitul Antim cere voie de a se intoarce in Bucuresti, sustinind c datoria lui de pstor sufletesc ii impune s nu-fi prseasc turma in imprejurri afa de nenorocite ca acelea. In toiul discutiei, mitropolitul este chemat afar, unde i se inmmeaz o scrisoare, trimis din Bucurefti de ctre preotul ortodox venit din colonia greceasc a Venetiei, Giovani Abrami, predicatorul curtii lui Brincoveanu, prin care este instiintat c principele Gheorghe Cantacuzino a intrat in tar cu 12 000 de ostasi, ca s ocupe scaunul. Aducind aceast veste domnului, Antim, care nu mai credea c Mavrocordat se va intoarce pe tron, hotrfte s se intoarc in Bucuresti, iar Mavrocordat, cuprins de spaim, pornefte in grab spre Giurgiu, unde ajunge in revrsatul zorilor. Turcii din Giurgiu, sur- prinsi de sosirea neasteptat a domnului fi a boierilor fi aflind cele petrecute, sint cuprinsi de panic; se string cu totii in cetate fi se imbulzesc s treac Dunrea spre Rusciuc, in brci fi corbii. Intre acestea, curierii sositi din Bucurefti aduc vestea liniftitoare c nici un neamt nu se afl acolo. Mavrocordat, care fusese investit la urcarea sa pe tron fi cu titlul de serascher al tinuturilor sud-dunrene, ceru pasilor din cettile de pe malul Dunrii s-i pun la dispozitie citeva sute de ttari fi turci, cu care intr in Bucurefti, in ziua de 10 septemvrie. Rzbunarea lui impotriva boierilor care uneltiser impotriv-i fu crunt. Brezoianu, care atitase pe boieri impotriva lui Mavrocordat fi vroise s se proclame domn in lipsa lui, fu tiat in bucti, la fintina lui Radu-vod. Altii au fost mchifi, btuti la tlpi fi impufi la biruri grele. Blceanu, torturat spre a plti mai curind amenda impus, fiindc se rugase lui Dumnezeu ca s vie odat nemtii s scape tara de jugul aspru, a fost decapitat, si abia i sa ingduit de a fi spovedit inainte de moarte si de a i se face inmormintarea, dup datin, ca pentru moarte natural. De aceast urgie nu scap nici mitropolitul care refuzase s-l urmeze pe domnul refugiat in fuga lui fi se intorsese in Bucuresti in mijlocul norodului, undepretinde Radu Popescu ar fi uneltit cu boierii impotriva domnitorului. .
:150
Din porunca lui Mavrocordat, Antim fu adus la curte, dar pe cind scobora din rdvan ca s urce scrile palatului, fu npdit de turci, care erau cit p-aici s-1 ucid. Cu toat struin|:a lui de a fi dus inaintea lui Mavrocordat, fu ridicat pe sus si inchis in beciurile palatului, impreun cu predicatorul curtii, loan Abrami, cel care-i comunicase, pe cind se afla cu Mavrocordat pe drumul Giurgiului, stirea fals c Gheorghe Cantacuzino este gata s intre in Bucuresti. In beciurile inchisorii, mitropolitul este tinut mai mult vreme. Inrstimp Mavrocordat sileste pe Antim, prin amenintri, s-si dea demisia din demnitatea de mitropolit si alege in locul lui pe fostul duhovnic al lui Brincoveanu, Mitrofan. Dar lucrurile nuse mrginesc aci. Mavrocordat obtinuse intre acestea de la patriarhul din Constantinopol, de care atirnau pe atunci mitropoliile noastre, caterisirea lui Antim. Astfel Antim este despopit, sub acuzarea de vrjitorie; i se puse un potcap rosu in locul rnitrei de mitropolit; i se ridic numele monahal de Antim si i se red numele su laic de Andrei si, in sfirsit, i se citeste sentinta prin care e condamnat la inchisoare pe viat, in mnstirea din Muntele Sinai. Pentru a preintimpina o eventual revolt a populatiei, Antim fu ridicat si pornit in miez de noapte, ,,cu carul sub paza unor turci". Acestia trecur cu el Dunrea, si ajungind in Galipoli, ling riul Dulcia, care trece prin Adrianopol" de fapt stirea o culeg din Del Chiaro il uciser si-1 aruncar in riu. Astfel, printr-o stranie coincident a destinului, marele mitropolit, care prin rivna lui cultural a dat o strlucire deosebit curtii lui Brincoveanu, sia incheiat viata ca si protectorul su, intre pgini, prin moarte silnic.
ACTIVITATEA LUI ANTIM
TRADUCEREA CRTILOR DE RITUAL. Epoca lui Serban Cantacuzino impusese citirea in biserici a Evangheliei si a Apostolului in limba romn pe ling Cazania care se citea din vremea lui Matei Basarab. Serviciul liturgic se oficia ins mai departe in limba slavon. Desi un vldic luminat ca mitropolitul Dosoftei afirmase, intemeindu-se pe textele Sfintei Scripturi, drepturile limbii nationale i incepuse opera de tlmcire a crtilor de ritual, totusi limba romn nu putea inc s ia locul limbii slavone in biseric. Nu putea s-1 ia, fiindc nu se gseau traduse in limba noastr toate crtile de ritual necesare serviciului divin. Opera de traducere a crtilor de ritual nu era o chestiune usoar. Dimpotriv, ea era legat de o problem dificil. Nu era destul s se transpun cuvintele slave pe romneste, fiindc unele prti trebuiau cintate in cursul serviciului divin, pe o melodie care nu se putea schimba, iar cuvintele romnesti trebuiau astfel alese si orinduite, incit s aib ritmul cerut de necesittile melodice ale muzicii bisericesti. Problema traducerii se complica astfel cu o problem de ordin muzical. In sfirsit, se adaog faptul c nu era usor a gsi in limba romn de-atunci termeni corespunz- tori pentru subtilittile dogmatice.
407
f
Ne aflm dar in domnia lui Brincoveanu intr-o epoc de tranzitie. Limba slav nu mai era inteleasc de der, iar limba romn nu era inc deplin pregtit s-i ia locul. De aceea, in epoca lui Brincoveanu, inovatia introdus mai inainte de mitropolitul Stefan, de a tipri crtile de slujb cu tipicurile in romnefte si cu rugciunile in sla voneste, continu. Tipografia din Buzu, pus sub conducerea episcopului Mitrofan, este prins intre anii 16t7 si 1702, aproape exclusiv cu tiprirea acestui fei de crti de ritual bilingve ln predosloviile crtilor, episcoDul Mitrofan lmureste astfel nzuintele muncii sale: ... Deoarece (crtile) mai dinainte tiprite nu sunt cu tipicul romnesc, drept aceea m-am indemnat de am tiprit cu toate invataturile romnefte, pentru intelegerea tuturor." In procesul de introducere a limbii romne in biseric, textele acestea de slujb reprezint un stadiu intermedir intre epoca slavon si epoca limbii nationale. Pentru a ridica, mcar vremelnic, nivelul bisericii fi al clerului, Brincoveanu intemeiase, intr-adevr, o scoal pentru invtarea limbii slavonefti de ctre copiii de virst fraged". Antim Ivireanu insusi tiprefte la Snagov, in 1697, o Gramatic slavoneasc, pe care o gsefte cu atit mai necesaf cu cit: ... in bisericile dumnezeiefti zice el in prefata noi neam obicinuit a ceti slavonefte; dar necunoscind aceast limb, care ne este strin, nu a noastr, putem de multe ori s cdem in greseli...'' Dar toate incercrile de a reinvia un trecut mort au rmas infructuoase. Limba slav nu mai putea dinui mult vreme in bisericile noastre, nici chiar sub forma crtilor bilingve. In aceste vremuri de rscruce, cind clerul nu mai putea minui slavona, iar limba matern nu era inc pregtit s ptrund in altar, incepe s seintroduc in unele biserici, desigur sub influenta marilor patriarhi fi crturari greci de la curtea domneasc, serviciul divin in limba greac. La curtea lui Serban Cantacuzino fi a nepotului 'su de sor Constantin Brincoveanu, intemeietori ai Academiei grecefti si sprijinitori ai ortodoxiei in Orientul oprimat sub stpinirea turceasc, vin cei mai de seam prelati ai Rsritului grecesc, in frunte cu marele crturar fi lupttor pentru pstrarea normelor de credint pravoslavnic, patriarhul Dosoftei al Ierusalimului. Sub influenta acestor mari crturari ai ortodoxiei s-a introdus, la inceput in unele biserici, slujb religioas in limba greceasc. Era o incercare de a intri biserica, indrumind-o direct ctre izvorul Evangheliei si al Liturghiei, cci se stia de mult la noi c sursa scripturilor sfinte este limba greceasc: Apa toiu-i mai curat si mai limpede in izvor decit in praie, c de ce s depart apa de izvor, totu-i mai inmestecat si mai turbure; asa-i si izvoditul scripturei sfinte, totu-i mai curat in limba ce-au grit Duhul Sfint... in Testamentul Nou, greceasc", spusese, inc din 1651, Simeon Stefan, in predoslovia Psaltirei sale. Dar limba greac nu era nici ea inteleas nici de masele populre si nici de der. Academia intemeiat de Serban Cantacuzino si de Brincoveanu nu avusese vreme s-si dea roadele. Limba romn trebuia s-si croiasc drumul ctre altar si s devin limba bisericii. Da fapt, pe timpul lui Brincoveanu ca fii mai inainte se citeau, in unele biserici, in limba poporului, crtile fundamentale ale credintei: Evanghelia, Faptele
:152
Apostolilor si Cazania, pe cind liturghia cu partea cintat se oficia in slavoneste sau in greceste. Aceasta ne-o confirm si pastorul anglican Edmund Chisthul, care a insotit pe ambasadorul englez din Constantinopol in drumul spre patrie si care a fost oaspetele lui Brincoveanu si al stolnicului Constantin Cantacuzino. Munca inceput astfel in veacul al XV-lea in tinuturile muntoase ale Maramuresului si continuat in toate provinciile romnefti, dusese la introducerea partial a limbii romne in biseric. Ea trebuia cu vremea s triumfe definitiv. Crtile de ritual trebuiau transpuse si in limba poporului si in aceast strdanie, se desfsoar de la o vreme activitatea lui Antim Ivireanu. El retipreste Evanghelia (1705), Apostolul (1704) adoptate serviciului divin din vremea lui Serban Cantacuzino. Incepind din 1706, Antim Ivireanu, pe atunci episcop de Rimnic, vzind c limba slav nu mai poate fi mentinut in biseric si, pe de alt parte, nici limba greceasc nu putea fi introdus, incepe patronarea muncii grele de traducere si tiprire a textelor de ritual. Din aceast ac'tivitate, au ajuns pir la noi unrtoarele crti: 1706 Molitvenic 1706 Octoih 1712 Octoih ' 1713 Liturghier ~ 1715 Molitvenic 1715 Ceaslov 1713 Liturghier Aceste crti erau destinate t fie mtrebuintate in serviciul bisericii. Prefetelc sint in aceast privini concludente: Cum ca alte toate ce s-au scos romneste, acum spre trebuinta preotilor si a norodului au fost de folos foarte, iat inc si aceasta este vorba de Molit- venicul din 1706 mai tare a fi c ce nu e ca alte crti bisericesti a sluji In vremi rinduite, ci putem zice in tot ceasul". Molitvenicul din 1713 contine o alt dovad hot.rftc.are :Mrturie cum c nu iaste oprit a sluji liturghia fiestece pravoslavnic in limba sa. Mrturia este textul din scrisoarea Apostolului Pavel ctre romani, la capitolul III, stih 29", pe care se intemeiase mai inainte patriarhul Antiohiei Kyr Theodor Valsamon", cind la intrebarea patriarhului de Alexandria dac este cu putint ca armenii, sirienii si alte neamuri s slujeasc sfinta liturghie pre limba lor", rspunse: de nu vor sti limba elineasc, s slujeasc in limba lor." Impulsiunea dat de Antim Ivireanu pentru introducerea limbii nationale in biseric, desi inbusit in timpul domniilor fanariote, a sfirsit totusi prin a birui. Dar meritul cel mare al lui Antim Ivireanu, in istoria literaturii noastre, il formeaz Didahiile sale. DIDAHIILE. Mitropolitul Antim este, dup cit stim pin acum, primul care, rupind cu traditia, se urc in amvonul mitropoliei, in zilele marilor srbtori, ca s griasc poporului su drept de la suflet la suflet. Pin la el, 111 biseric noastr, locul predicii il tinea cazania; dar cazaniile, alctuite cu multe veacuri in urm, cuprindeau explicarea textelor evanghelice in linii general- omenesti, ca pentru toate vremurile si pentru toate societtile, pe cind societatea romneasc de la inceputul secolului al XVIII-lea avea
153
nevoie de o invttur vie, adaptat la nevoile ei duhovnicesti, la suferintele ei, la durerile ei. Mitropolitul Antim a inteles acest mare adevr si, de pe inltimea amvonului, el a stiut s gseasc cuvinte misctoare de mingiiere, care rsunau adinc in suflete, alinind necazurile unui neam intreg, ca de pild acele discrete aluzii la lcomia nestioas a turcilor, care nu mai conteneau cu biruri si angaralc. Ce impresie puternic trebuie s fi produs asupra domnului si boierilor, adunati in biseric mitropoliei, clipa solemn cind vldica, ridicind spre cer privirea rugtoare, cerea Sfintei Fecioare, in ziua in care se comemora adormirea ei, s dea luminatului nostru domn puterea" ca s apere tara de lupii cei vzuti si nevzuti, si s pzeasc aceast boierime de toate primejdiile si de toate viclesugurile vicleanului si s le dea dragoste, uniciune, sporiu si ajutor intru toate". Ca un adevrat vraciu 1 al sufletelor" cum se numeste singur subliniaz calittile si defectele societtii pe care o cluzea, fi, cu o dragoste crestineasc netrmurit uneori, cu energie nebiruit alteori, caut s infrineze rul si s promoveze binele. Genul oratoriei religioase, tot atit de vechi ca si crestinismul, cultivat cu ardoare in toate bisericile Rsritului si Occidentului, a ajuns fir este la teme, imagini si formule consacrate, care s-au impus si au trecut de la un predicator la altul. Desigur c in cuvintrile mitropolitului Antim se gsesc imagini ca: si cind iesim de la biseric, s nu iesim deserti, ci s facem cum face ariciul c, dup ce merge la vie, inti s satur el de struguri, si apoi scutur vita de cad broboanele jos si s tvleste pre jos de se infig in ghimpii lui fi duce fi fiilor", imagini ce pot veni de la Sf. loan Damasceanul2. Vor mai fi, desigur, fi altele poate chiar de la contemporanul su Ilie Miniat dar valoarea didahiilor lui Antim Ivireanu st in claritatea planului, in precizia ideii fi a formei, fi in vioiciunea stilului si mai ales in legtura lor cu societatea timpului. Este o predic vie pentru contemporanii si. Didahiile sale ne dezvluie, cu mult cldur, colturi interesante din patri- arhala viat romneasc de altdat, care, cu toat simplitatea ei, avea si trsturi etice, pline de duiosie: Am inteles grieste el marilor boieri cum c este obiceiul de v adunati seara in divan si faceti putin oratie inaintea domnului si dup aceea cereti iertciune. Si mcar c nu mi s-au intimplat pin acum s vz cu ochii, iar foarte mi-au plcut si am fericit obiceiu bun ca acesta, c este lucru cu- vios a cere iertciune de la stpin si unul de la altul si nu numai mai marii nostri, nu numai intru aceast zi, ce vom s intrm in zilele sfintului post, ci pociu zice c s se cuvine s cerem iertciune in toate zilele." Atentia mitropolitului se indreapt ins, cu deosebit grija, spre nravurile rele care duceau societatea romneasc a timpului su la decdere si pe care se strduia din rsputeri s le stirpeasc. Privirea atent a mitropolitului nu scap acel nrav urit al poporului nostru, care a impresionat neplcut pe strini: sudalma. Contimporanul su, Del Chiaro, ne inftiseaz in memoriile lui, cu oarecare admiratie, indemmarea cu care bieti de sapte-opt ani conduceau grupe de cai la adpost"; dar adaog imediat c: ... dac vreun cal se abtea din grup, biatul striga rechemlndu-1 cu
1Vraciu insemna in limba veche doctor". 2D . R u s s o , Studii si critice, p . 24, n r . 1 .
:154
Injurturi triviale, iar dac nu izbutea, incepea s pling, continuind totusi pomelnicul de injurturi obscene, fr s cunoasc intelesul lor. ln popor, printii insisi deprind copiii cu injurturi si se delecteaz cind acestia descurc primele silabe din expresii triviale, mgulindu-se chiar cind combin noi injurturi. In timpul celor sapte ani de sedere in Valahia, n-am avut ocazia s aud ca cineva s fi fost pedepsit pentru injurturi, fie de ctre instant ele judiciare sau de cele bisericesti." Cu adinc indignare, Antim se ridic in predicile sale, rostite de pe inltimea amvonului mitropoliei, impotriva acestui nrav care ne scobora inaintea strinilor: Ce neam intreab el injur ca noi de lege, de cruce, de cuminectur, de merti, de pomene, de luminare, de mormint, de suflet, de coliv, de prescuri, de ispovedanie, de botez, de cununie si de toate tainele sfintei biserici? Si ne ocrim si ne batjocorim insine legea; eine dintre pagini face aceasta?" Se pare c autoritatea bisericii incepuse s scad, in parte trebuie s-o spunem; reiese aceasta chiar din unele predici ale mitropolitului si din pricina clerului, care nu era totdeauna la inltimea misiunii sale. Lumea se ducea mai des pre la circiume, pre la hre si pre la jocuri", decit la biseric, iar cind venea la sfintele biserici", in loc s asculte slujb si s se imprtseasc cu hrana cea duhovniceasc", vorbesc si rid si fac cu ochiul unul altuia, mai ru decit pe la circiume". Combtind cu energie aceast lips de respect fat de cele sfinte, el atae apoi ftrnicia si bigotismul acelor boieri care gsiser mijlocul de a ocoli taina spovedaniei, avind eite doi duhovnici, unul la tar si altul la oras: la cel de la tar, ca la un om prost, spune pcatele ce le socoteste el c sunt mai mari, iar la cel de la oras spune pcatele ce le socoteste c sunt mai mici, neguttorind si mestesugind taina ispovedaniei". Nici pe frumoasele jupinese din vremea lui Brincoveanu, imbrcate dup moda greceasc si iubitoare de lux, nu le crut. Intr-adevr, nzuinta dup podoabe a jupineselor de la curtea lui Brincoveanu uimise si pe strini. Acelasi Del Chiaro ne semnaieaz astfel luxul din timpul su: ln zile de srbtoare spune el se gtesc cu haine bogate si juvaeruri scumpe, cu salbe de monede de aur de diferite mrimi, pin la valoarea de zece galbeni una. Mitropolitul Antim, intr-o predic, tine s scoat in lumin si aceast usurint a cochetelor contimporane si, luind ca pild pe Sara, sotia lui Avraam, care nu se sfia s-si primeasc oaspetii frmintind piine, intreab: Oare s fie acum vreuna asa? Ba, cci ia scoate mina Sarei! O vd plin de coc. Scoate si mina unei muieri de acum! 0 vd plin de inele si de scule. Caut si vd fata Sarei, plin de pielm 1. Vd si fata unei muieri de acum, plin de fleacuri drcesti." Dar ceea ce este de admirat la acest mitropolit, strin ca origine de neamul nostru, este energia cu care, ridicindu-se la inltimea vremurilor sale, pune degetul pe rana de care singera poporul su. In epoca in care el a pstorit, luptele singeroase dintre partidele boieresti si patimile dezlntuite de eie, de$i preau domolite prin cirmuirea inteleapt si blind' a lui Brincoveanu, totusi, mocneau in adinc si aveau s tirasc in curind, in volbura lor, nu numai persoana si copiii domnitorului, ci si autonomia trii. In
1 Fin alb ce se presar pe piine. 155
acea atmosfer de patimi, de ur, de invidie si de comploturi, mitropolitul Antim, cu autoritatea moral pe care i-o ddea nimbul de sfintenie al misiunii sale, adresa boierilor in ziua in care biserica comemora Schimbarea la Fat, cuvinte de in- fruntare ca acestea: Hristos zice: Pacea mea o dau vou, iar noi nu voim s avem pace intre noi, ci ne turburm pururea pentru fiestece, ca valurile mrii cind le sufl vintul. Hristos zice: Nu judecareti ca s nu v judece , iar noi de ar fi cu putint s nu ne treac nici zi, nici ceas, cu judecarea fi cu grirea de ru, nu numai pre cei ce-i stim, ci si pre cei ce nu-i stim. Hristcs zice: Precum pohtiti voi s v fac vou oamenii, faceti si voi lor; noi pohtim s ne einsteasc toti, s ne dea toti plocoane si daruri, s ne dea de s ne fericeasc, s ne griasc de bine, s ne fac toti dup pohta noastr, s nu ne stea nimeni impotriv, nici s ne zic nimica de am face verice ru. Iar noi pohtim s osindim pre toti, s nu dm nimnui nimica, s nu facem nimnui nici un bine, nici s se foloseasc nimenea de noi; pre toti ii hulim, pre toti ii grim de ru, pre toti ii pirim, pre toti ii lum in ris si in batjocur; tutora le zicem c sunt nebuni fi fr nici o socoteal; numai pre noi inline, voiu cuteza a zice, ne facem si mai intelepti decit Dumnezeu. Revenind asupra aceleiasi teme, intr-o alt predic, el caut s zguduie adinc constiintele, subliniind, cu toat vigoarea, ftrnicia contimporanilor: Ce folos a fi galben si ofilit de post, iar de pism si de ur a fi prins? Ce folos este a nu bea vin si a fi beat de vinul miniei? Ce folos este a nu minca carne si cu hule a rupe carnea fratilor nostri?" Pentru a intinde ramura de mslin celor ce se invrjbeau si se urau, el evoe intr-o imagine plin de plasticitate prin gradatie si contraste, si de rezonante melodice prin simetria prtilor scena din Evanghelie, cind corabia care purta pe apostoli si pe Mintuitorul adormit este surprins de iurtun: Mi se pare ca si cind as vedea inaintea ochilor mei chipul ei: de toate prtile s se afle vinturi mari, s se string imprejurul vintului nori negri si defi, toat marea s spumege de minie fi pretutindenea s se inalte valurile ca nifte munti. Mi se pare c vz corabia apostolilor c se lupt cu mult sl- btecie in turburarea mrii: de o parte o bat valurile, de alt parte o bat vinturile si o turbur; de o parte o ridic spre ceriu, de alt parte o pogoar la iad. Mi se pare c vz pe fetele apostolilor... moartea zugrvit... fi toti cu suspinuri fi cu lacrmi cerea cu rugminte ajutor de la Hristos ce dormea: Doamne! mintuiefte-ne c pierim! Si explicind apoi minunea linistirii valurilor, numai prin credinta cu care apostolii uniti intr-un singur suflet fi intr-un singur glas, s-au rugat Domnului: Doamne! mintuieste-ne c pierim, el face o discret aluzie la suferintele fi la durerile trii: (... Toti ptimesc, toti sunt in scirb1, toti suspin sub jugul cel greu al nevoiei... Si cum dar se va mintui norodul, cum se va scutura aceast ticloas de tar de sarcina cea grea a relelor ce o supr ?..."), pentru ca intr-o frumoas peroratie s indemne la unire fi la dragoste. Dar glasul mitropolitului rsuna in pustiu. Cuvintrile lui, menite s rscoleasc puternic sufletele, nu au avut darul s potoleasc patimile fi s sting un obicei inrdcinat din printi. Si atunci. Antim se vede nevoit s purceada de la vorb la fapt:
1 Scirb insemna in limba veche mihnire.
:156
Si cine are acel obiceiu revine el intr-o alt didahie de pireste pe fratele su creftin, pentru ca s-l pgubeasc fi s-l srceasc, s se lse de acel lucru, c toate pcatele cite va face, dup ce se va ispovedi si-si va face canonul ce-i va da duhovnicul, i se vor ierta, iar acel pcat al pirei nu se va ierta nici cu un mijloc, c este mai mare decit uciderea. i iat c v poruncesc si vou preotilor: eine ar veni la voi s se ispovedeasc fi va avea acel pcat al pirei, de va da acel om inaintea voastr fgduial fi se va chez- fui cum c nu va mai piri pe nimeni in viata lui, voi s-i dati iertciune, dar s-l fi canonisiti, apoi s se fi cuminice; iar de nu va vrea s se
prseasc, s-l lipsiti de sfinta lain.
Si tot astfel, se vede nevoit s ia msuri represive fi impotriva neguttorilor, care, lcomindu-se la cistig, nesocoteau srbtorile fi clcau pravilele: Iat v zic, iubitilor mei, si v invt cu frica lui Dumnezeu, ca un printe sufletesc fi pstor ce v sunt, s veniti in fire fi s v citi de lucrurile cele necuvioase... Si v poruncesc tuturor, citi sunteti cu meftesug fi cu neguttorii, veri de ce bresl, ca de acum inainte duminicile fi srbtorile cele mari, ce se numesc domnesti... s v xnchideti prvliile fi nici s vindeti, nici s cumprati, nu numai de la creftini, ci nici de alte limbi, ce nu sunt de legea noastr, nici s lucrati. Si precum zic s faceti, c nefcind, s stiti bine c v voi pedepsi bisericeste cu pravila... fi inc si pre cei cari se vor arta semeti fi tari de cap fi nu se vor supune direpttii fi poruncii bisericesti, ii voi pedepsi fi cu domnia. Asemenea cuvintri, care scormoneau constiintele si rneau susceptibilittile prin msurile represive, au creat nemultumiri. Astfel, aceste infruntri ale mitropolitului, in loc s aduc pe cei rtciti pe calea dreapt, au stirnit, dimpotriv, animozitti, intr-o societate care nu mai pretuia dup cuviint ordinea bisericeasc. Ecoul acestor animozitti 1-am vzut in conflictul dintre Antim Ivireanu si Brincoveanu. Dup detronarea lui Brincoveanu, in ultimul an al pstoririi sale, Antim Ivireanu a publicat un volum de Sfaturi crestine politice, in versuri grecesti, influentate si in bun parte imprumutate din literatura parenetic bizantin. In evolutia literaturii vechi, Antim Ivireanu are meritul de a fi stimulat introducerea limbii materne in bisericile din Tara Romneasc si de a fi fost initiatorul predicii o predic vie adaptat nevoilor societtii si timpului, de o mare inltime moral si o real frumusete stilistic. El a dat o strlucire deosebit domniei lui Brincoveanu, fiindc 1-a ajutat ca, potrivit unei traditii mai vechi a domnilor Basarabi, s ia sub oblduirea lui crestintatea ortodox oprimat sub vitrega stpinire a turcilor. Prin osirdia lui Antim Ivireanu, darurile tipografiilor noastre domnesti mergeau pin departe la arabii din Siria si la ivirii din muntii Caucaz. Unul dintre discipolii si, care a invtat de la el mestesugul tiparului si care a indeplinit pe plaiurile Caucazului munca, pentru slava Domnului, de a da ivirilor primele tiprituri ale scripturilor sfinte, ardeleanul Mihail tefanovici, a gsit pentru el urmtoarele cuvinte de dreapt pretuire: ... ca pre un mrgritariu scump, legat cu aur intru vindere, oarecind fiind pretuit, si din tara ta scos, si in partea locurilor noastre adus si nemerit, ai strlucit ca o raz luminoas.
BIBLIOGRAFIE Viata mitropolitului Antim Ivireanu. Date contemporane se gsesc la: A n t o n M a r i a d e l C h i a r o , Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia, Venezia, 1718; reeditat de N.
157
I o r g a in 1914, la Vleni, tradus in romneste de S. C. Cristian, dup textul italian sub titlul: Revolutiile Valachiei de Antcn Maria del Chiaro Fiorentino, Iasi, Viata romneasc, 1929. R a d u P o p e s c u , Cronica, publicat in Magazimil istorie pentru Dacia al lui N. Blcescu si Treb. Laurian, tom. IV, p. 49 51. Un alt izvor contimporan este cronica greceasc a Trii Romnesti, scris de M i t r o f a n G r i g o r a s , publicat in textul original grecesc, cu traducere romneasc si cu un studiu introductiv de D. R u s s o , in Revista istoric romn, IV, 1934, p. 1 43 si reprodus in Studii greco-rcmne, Opere postume, tomul II, p. 409 461. C. E r b i c e a n u , Un document de la mitropolitul Ungro-Vlahici, Antim Ivireanul, in Biserica ortodox romn, anul XV (1891), p. 60 si urm., i XVII (1893 1894), p. 130 si urm., 225 si urm. C. E r b i c e a n u , Invttur bisericeasc a vldicei Antim, in Biserica ortodox, XVI (1892 1893), p. 769 si urm. St. D i n u l e s c u , Vieata si activitatca mitropolitului Terei Romnesci Antim Ivireanul (17081716), Cernuti, 1886. Tiprit separat din Candela (vechea revist bucovinean). E m i l e P i c o t , Notice biographique et bibliographique sur limprimeur Anthime d'Ivir Mitropolitain de Valachie, in Nouveaux melanges orientaux, Paris, Imprimerie nationale, 1886, p. 515560. La sfirsit se d o descriere a crtilor publicate de marele mitropolit. Informatiuni pretioase se gsesc si in studiul cu caracter de popularizare al lui N. D o b r e s c u , fost profesor de Istoria bisericii romane la Facultatea de'Teologie din Bucuresti: Vieaia si faptele lui Antim Ivireanul, Mitropolitul Ungrcvlahiei, Bucuresti, 1900 (Biblioteca Steaua, nr. 20). B. I o r g u l e s c u , Omorirea mitropolitului Ivireanu, in Literatur si art, IV (1889), p. 772 si urm. C. E r b i c e a n u , Ceva despre Antim Ivireanu, in Biserica ortodox, XXX (1906 1907), p. 1346 si urm. N. I o r g a , Mitropolitul Antim Ivireanu in lupt cu Ierusalimul, in Acad. Rem., Anale, tom. LV, 1934 1935, p. 29 (mentiune); a c e l a s i , Intre Antim si Mitrofan, mitropolitii Trii Romnesti, in Biserica ortodox romn, 1935, p. 1 5, 113117; a c e l a s i , Despre uciderea mitropolitului Antim, ibidem, p. 225Opera. Textele tiprite de Antim Ivireanu se gsesc descrise pe larg, cu extrase din prefete si epiloguri si uneori cu facsimile, in I. B i a n u s i X e t v a H o d o s , Bibliograf ia romneasc veche, vol. I, Bucuresti, 1903, p. 481, 482, 485, 489, 492,495, 497,584, s.a. (vezi indicele), cf. si completri la I. B i a n u s i D a n S i m o n e s c u, Bibliograf ia romneasc veche, vol. IV, Buc., 1944, C. E r b i c e a n u , Cel dintii Octoih imprimat in Valachia in romneste, in Biserica ortodox, anul XVI (1892 1893), p. 800 si urm. Didahiilc lui Antim Ivireanu ni s-au pstrat in manuscrise. Primul manuscris a fost descoperit de episcopul Melhisedec, in anul 1871, in biblioteca episcopului de Buzu atunci decedat Dionisie. Manuscrisul fusese copiat la 27 iulie 1781, de arhimandritul Grigorie Deleanul. Acest manuscris a fost druit Academiei Romane, in sedinâ de la 18 martie 1886, unde a fost catalogat sub numirul 549 si publicat de l o a n B i a n u , Predice fcute pe la praznice mari de Antim Ivireanul, mitropolitul Ungro-Vlahiei (1709 1716), publicate dup manuscrisul de la 1781... cu notite biografice... de P.S.S. episcopul Melchisedec, Bucuresti, 1886. In editarea predicilor, Bianu a grupat la un loc predicile referitoare la aceeasi srbtoare, de exemplu: dou privitoare la Adormirea Maicii Domnului, dou la Sf. Dumitru, dou la Crciun, cinci la Florii etc. Manuscrisul original al Didahiilor lui Antim a fost descoperit in biblioteca mnstirii Cldrusani, in anul 1881, de C. Erbiceanu i druit Academiei Romane, unde se pstreaz sub numrul 549. El a fost publicat de C. E r b i c e a n u , Didahiile tinute in mitropolia din Bucuresti de Antim Ivireanu, mitropolitul Ungro-Vlahiei, 1709 1716..., cu notice biografice de P.S.S. episcopul Melhisedec, Bucuresti, Tipografia Crtile bisericesti, 1888. C. Erbiceanu, intemeindu-se pe manuscrisul original, a urmat ordinea cronologic a duminicilor si srbtorilor. Dup P. Hanes, Erbiceanu, desi are dinainte originalul lui Antim, reproduce ins in multe- par|i textul editiei din 1886 al lui Bianu (vezi P. V. H a n e s, Antim Ivireanu, Predici, p. XXIX, not). Textul original al lui Antim Ivireanu a fost publicat de Pet re V. H a n e s , Antim Ivireanu, Predici, cu o prefat si indice de cuvinte, Bucuresti, Minerva, 1915. Hanes grupeaz didahiile in dou a) Predici, asezate in ordinea ediîunii din 1888, care este si a originalului, si b) Cuvintri funebre. Un manuscris
:158
interesant a fost semnalat de St. B e r e - c h e t in articolul: Inc un manuscris al lui Antim Ivireanu (1709), in Neamul romtiesc literar, II (1910), p. 216 si urm., 232 si urm., articol reprodus in brosura: Documente slave de prin arhivele ruse, Bucuresti, 1920, p. 17 26. Ms-ul are titlul: Chipurile Vechiului si Noului Testament s-i cuprinde o rodoslovie" (genealogie) a prorocilor, patriarhilor si regilor de la Adam pin la Hristos. Este inchinat lui Brincoveanu si este scris frumos, impodobit cu chenare si ilustratii de mina mitropolitului Antim Ivireanu in Tirgoviste, la 1709. Se pstreaz in Muzeul Academiei Imperiale din Kiev (nr. 529), unde a fost dus din consistoriul de la Chisinu, in 1884. Dup cum ne incredinteaz Berechet, este cea mai insemnat capodoper de caligrafie si zugrveal esit din miinile lui Antim". Are 515 portrete si 3 schite care, in combinarea asa de artistic a culorilor si in finetea trsturilor, arat in Antim un artist desavirsit". E p i s c o p u l M e l h i s e d e c a publicat in 1889, volumul II de predici, dup un manuscris pstrat apoi la Academia Romn, sub nr, 525: Didachiile mitropolitului Ungro- Vlahiei
Antim Ivireanul, 17091716, fcute pentru toate duminecile, inccpind de la dumineca j'arisLiiliti si pentru toate srbtorile anual e, mari si mici; dar argumentele aduse pentru paternitatea lui
Antim nu sint convingtoare. O editie popular a dat Dr. I. C o r n o i, Antim Ivireanu, Din Didahiile tinute in mitropolia din Bucuresti, cu notite bibliografice, in colectia Autori romni vechi si contemporani", Bucuresti, Socec, 1895. Pentru Sfiuiri crestine-politice, cl. descrierea la Ion B i a n u s i N e r v a H o d o s , Bibliografia romneasc veche, I, p. 498 499. Cf. ji C o n s t . E r b i c e a n u in Biserica ortodox romn, XXX, p. 1201.
UN TRADUCTOR IN VERSURI AL PSALTIRII LA CURTEA LUI BRINCOVEANU: TEODOR CORBEA Intre crturarii oplositi la curtea lui Brincoveanu se aflau si fiii popii Ion Corbea, gocimanul (epitropul) bisericii Scheilor din Brasov. Popa Ion Corbea, venit la btrinete in Muntenia, s-a clugrit, iar fiii si au intrat in slujba lui Brincoveanu. Amindoi stiau bine latineste si au fost folositi de domnitor pentru solii. Cel mai mare, David, primul intrat in serviciu, a fost trimis de Brincoveanu in Ardeal, pentru a inteti rezistenta brafovenilor impotriva unirii, in Moldova, pentru a duce tratative cu Turculet, comandantul podgheazurilor polone, fi in cele din urm in Rusia, la curtea lui Petru cel Mare. Tarul a rmas asa de multumit de solul lui Brincoveanu, incit in 1707 l-a cerut si l-a retinut la Petersburg, ca ajutor al lui Nicolae Milescu, care ajunsese in asfintitul vietii. Abia intrat in serviciu, David Corbea a fost trimis intr-o misiune diplomatic pe ling Francisc II Rakotzi, cruia tarul vroia s-i ofere coroana Poloniei. Intorcindu-se din aceast misiune, se imbolnveste si moare la Var- sovia in vara anului 1707. Fratele mai mic, Teodor, a mers si el pe cile inaintasului su. A intrat in slujba Cantacuzenilor. A trecut apoi in serviciul lui Brincoveanu si a fost trimis, in locul fratelui su, cu solii in Rusia. El a incheiat tratativele dintre Brincoveanu si Petru cel Mare, prin care tarul garanta lui Brincoveanu si urmasilor si tronul Munteniei. Dup izbucnirea rzboiului dintre rusi fi turci, cind Brincoveanu oscila, Teodor Corbea, aprobind atitudinea lui Toma Cantacuzino, a trecut cu acesta ftif de partea rufilor. Dup infringerea rusilor a fost silit, impreun cu Toma Cantacuzino, s piece in Rusia. Aci s-a asezat definitiv, a luat locul pe care-1 avusese mai inainte fratele su si a obtinut din partea tarului citeva mofii luate de la hatmanul Mazepa. Teodor Corbea a fost un crturar de seam. De la el ne-a rmas un vo-
159
cabular latin-romn, Lexicon latino-roman tradus de Todor Corbea sin leromonah Ioasaf din Brasov, sau sub titlu latin: Dictiones latinae cum valachica interpretatione, alctuit dup modelul dictionarului latin-ungar al lui Albert Molnar (prima editie, 1611). Este primul dictionar latin-romn in cultura noastr fi la alctuirea lui a fost indemnat sisprijinit materialmente de episcopul Mitrofan al Buzului (1691-1703). Mai important ins pentru literatura romneasc este Psaltirea versificat si druit de el insusi bisericii romnesti din Brasovul unde oficiase serviciul divin tatl su, dup cum aflm din nota final: S-a druit sfintei biserici a Brasovului de dumnealui pan Theodor Corbea vel pisariu i cantilar al prea puternicii imperatorii moschicesti, in anu 1725, luna mai 10 dni (zile)". Cartea are dou prefete in versuri, una in romneste, alta in rusefte, inchinate lui Petru cel Mare: Prea maiestatului celui imprtesc, prea milostivul meu stpin, in care crturarul brasovean vedea mintuirea neamului su de jugul turcesc si de mrejile catolicismului. Teodor Corbea intrebuinteaz fi el, ca si Dosoftei, in traducerea sa versuri de diferite lungimi, de la versul de 13 silabe pin la versul popular de 5 silabe; are si el uneori imagini fericite, izbuteste s redea, in genere, in traducerea lui ideea originalului, in chip fericit, ca de pild psalmul 49:
Al Dumnezilor Domn Dumnezu au strigat, Si de la rsritul soarelui au chiemat Pin la apus, degrab, lumea si pmintu Ca s le descopere voia-si si cuvintu A frmsetei lui iaste buncuviint Din Sion, in adevr, cu buncredint Dumnezu la aiave va veni artat, Cu seamne, ca un mare si strasnic imprat. Cu mriri si cu slave Dumnezul nostru Va veni, si na tcea, nici s-a inchide rostu.1
Dar inclinarea spre diluare, care nu cistig nimic in adincime si pe care o gsim in versurile de mai sus (n-a tcea, nici s-a inchide rostu"), capt uneori proportii asa de mari incit se pierde in prolixitti suprtoare:
Iubit-am foarte, in zi ?i-n noapte, De ndejde prinsu, C Domnul de susu Al rugei-mi glasu, Ori in care Casu !l va auzi Strigindu-1 in zi. C el a plecat Dintr-al su inalt Ur&liia-si mie Cu miil-o mie, Si intr-a mele, Eu zile gr^le L-oi chema pre dinsu Cu plins intr-adinsu. Al mortii dureri, A m^le puteri, De tot au cuprinsu, Ah, si le-au supusu...,
pentru textul biblic atit de precis (ps. 116, trad. Gala Galaction): 13 Iubesc pe Domnul, cci el aude glasul meu fi strigarea mea, c pleac urechealui spre mine, in ziua in care il chem cind m cuprinseser laturile mortii".
1 Iat textul biblic in traducerea lui Gala Galaction (psalmul 50): Bumnezeul cel prea nalt, printre dumnezei, grieste si la sine cheam pe locuitorii pmintului, de la rsritul soarelui si pin la apusul lui. Din Sion desvirsita frumnsete Dumnezeu se arat prea iuminos, Dumnezeul nostru vine si nu tace."
:160
Psaltirea lui Corbea a rmas ins in manuscris si nu a trezit in literatura oral a poporului ecourile pe care le-a trezit desigur prin mijlocirea dasclilor de biserici Psaltirea lui Dosoftei.
BIBLIOGRAFIE
Viaâ lui Corbea a fost reconstituit in parte de S c a r l a t S t r u ^ e a n u , Doi iinia- nisti

ardeleni la curtea lui C. Brincoveanu, in revista Ramuri, Craiova, 1941, p. 40 55.
Opera lui: Pentru Dictiones latinae cum valachica interpretatione, pstrat intr-un manuscris din Biblioteca din Blaj, cf. G r i g o r e C r e t u , Cel mai vechi dictionzr latino-romnesc, Bucuresti, 1905, si G o b i L a s z l o , A mzgyar szolarir dalom hatasa az oldhra (Influenta ungureasc asupra lexicografiei romnefti), Budapesta, 1932, extras din A Nyelvtudomnyi Kzlemenyek, XLVIII, Ktetebl, p. 4 22. Originalul dictionarului se pstreaz in Biblioteca Central din Blaj, sub nr. 46 IA7. St. M a n c i u 1 e a, Biblioteca Central din Blaj, Blaj, 1939, p. 51. Originalul Psaltirei versificate se pstreaz in Biblioteca Central din Blaj (-/. M a nc i u 1 e a, Biblioteca rentral din Blaj, Blaj, 1939, p. 52, nr. 79). O copie de pe original in Biblioteca Academiei Romane, sectia mss., sub nr. 200, fcut de A. P e t r u t, in Bucuresti, la 1885, v. Ion B i a n u , Biblioteca Academiei Romane, Catalogul manuscriptelor romnesti, tom. I, Bucuresti, 1907, p. 442, nr. 200, unde se reproduc si prefetele romnesti. Citeva fragmente (psaimii: 49, 50, 114, 126) au fost reproduse de prof. I. B i a n u , Psaltirea in versuri intocmit de Dosoftei, mitropolitul Moldovei, Bucuresti, 1887, p. XLIX LV.
%
ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU

t
COMPILAfH SI CRONICI DE PARTID PE VREMEA LUI ERBAN CANTACUZINO
Istoriografia muntean inftiseaz probleme tot asa de grele dac nu mai grele ca istoriografia moldoveneasc. In vicisitudinile prin care a trecut viata de cultura a Trii Romnesti, originalele vechilor cronici s-au pierdut si n-au rzbtut pin la noi decit copii tirzii, imperfecte, piine de lacune si fr mime de autori. Dar ceea ce complic si mai mult lucrurile si ingreuneaza cercetrile este faptul c aceste cronici nu ni s-au pstrat ca individualitti de sine stttoare, independente, ci in compilatii legate una de alta in corpuri de cronici, fr s se vad totdeauna clar distinctia intre ele. vechile anale pmintene. Am artat mai sus (p. 141) c, inainte de a se incepe in Tara Romneasc marile compilatii de cronici din a doua jumtate a secolului al XVII-lea, trebuie s fi existat letopisete pmintene, care ins nu ni s-au pstrat sau cel putin nu s-au gsit pin acum in forma lor primitiv. Compilatia lui Radu Popescu face, precum s-a vzut, deseori aluzie la aceste anale nationale in termeni care nu da loc la indoial, ca de pild vorbind de Vladislav vod, de carele nici o istorie nu se afl scris de cinevaf, fr cit zice c au perit de sabie in Tirsor, iar nu scrie, in rzboi, de au avut cu cineva, sau de vreun vrajmas al lui, sau de nescareva oameni de ai casei lui... ci numai zice c au perit de sabie in Tiror. Dup aceasta se cunoaste ce fei de oameni au fost rumnii nostri care nici un lucru deplin n-au scris! Zice aceasta c au fcut bisearica din Tirsor care se si veade. La aceste anale pmintene probabil, si nu la compilatiile contimporane face aluzie si stolnicul Constantin Cantacuzino, in rspunsurile sale la intrebrile generalului conte Fernando Marsigli si in catalogul domnilor Valahiei pe care i-1 trimite in anex: Natali di questo Negro (Legendarul Negru vod), neglannali di Valacchia non si fa mentione" (Nasterea acestui Negru, in analele Valahiei, nu se face
mentiune); sau pomenind victoria lui Mircea cel Mare impotriva turcilor come glannali valachi narrano1. In a doua jumtate a secolului al XVII-lea aceste anale pmintene au fost adunate, innodate si prelucrate intr-un corp complet de cronica, cuprinzind istoria complet a Principatului muntean, de doi compilatori, care, dup toate probabilittile, sint: Stoica Ludescu si Radu Popescu. Acestia au adugat evenimentele contemporane la care ei au fost martori. Pentru partea contemporan ins nici Stoica Ludescu, nici Radu Popescu nu s-au ridicat la nivelul inalt al istoriografiei la care se ridicaser cronicarii moldoveni. Aceftia, pornind de la conceptia pragmatic a istoriei historia magistra vitae pe care o cunoscuser in colegiile iezuite ale Poloniei, din sursele clasicittii latine si din cele mai bune modele ale istoriografiei regatului vecin, se strduiser s confrunte stirile pentru a reconstitui adevrul istorie: ca s nu m aflu scriitoriu de cuvinte desarte, ce de dreptte", cum zicea Ureche. Stoica Ludescu si Radu Popescu triesc intr-una din epocile cele mai turburi ale istoriei muntene, epoc de dezbinri adinci in ptura conductoare, de patimi care clocoteau in adinc fi care mocnesc pin in epoca lui Brinco- ^ veanu. Este o epoc nenorocit, care se incheie cuprbufirea domniilor pmintene si cu instaurarea epocii fanariote. Boierimea era imprtit in dou partide vrjmase care se urau de moarte: partida Cantacuzenilor fi partida Blenilor. Postelnicul Constantin Cantacuzino, boier de seam la curtea lui Matei Basarab, cstorit cu fiica domnului Serban Basarab, domnita Elina, a avut fapte bieti fi cinci fete. Bietii primiser in casa printeasc o instructie aleas; Serban a ajuns domn, Iordache era un crturar, care a ajutat la traducerea sfintelor scripturi, stolnicul Const. Cantacuzino s-a dus pin la Padova ca s-si desvirfeasc cultura, Matei, care avea inclinri artistice, era ctitor de mnstiri frumoase ca cea de la Sinaia ceilalti, Drghici fi Toma, au luat parte activ in viata politic. Fetele s-au cstorit cu reprezentantii de frunte ai boierimii pmintene: Stanca, cstorit cu Papa Brincoveanu, este mama viitorului domnitor. Era firesc ca aceast inrdci- nare a Cantacuzenilor in viata public a trii fi ascensiunea lor politic s nu fie pe placul celor ce simteau c influenta lor este stinjenit. Aceftia s-au grupat intr-un partid, condus de marele logoft Ivafcu Bleanu, vornicul Stroe Leurdeanu fi vistierul Hrizea tatl lui Radu Popescu. In toiul luptei de intrigi tesute cu dibcie, de asasinate crude si de rzbunri singeroase trageri in teap, aruncri in oena prsit, spinzurri in poarta casei fi-au scris cronica Stoica Ludescu, care era logoftul familiei Cantacuzino, fi Radu Popescu, un exponent de frunte al partidei adverse. Patimile triesc prea adinc in sufletul cronicarilor ca s se poat desface de ele. In povestirile lor, evenimentele sint prea calde de pasiunea care altereaz adevrul. Preludiul luptelor dintre cele dou grupri a fost strangularea postelnicului Constantin Cantacuzino din porunca domnului Grigorafco Ghica. Inainte de a
1Nu putem accepta ultima prere a regretatului N. Iorga, dup care Stoica Ludescu ar fi utilizat pentru primii domni vechile notite de pomelnice pe care le avea la indemin sau care i se incredintaser de patroni (Istoria lit. rem., I, ed. a II-a, revzut si larg intregit, Bucuresti, 1925, p. 357), pentru c pomelnicele nu cuprindeau si anii de domnie ai voievozilor (Mihai-vod au domnit ani 19"; Dan-voda au domnit ani 23) si inc mai puîn sfirsitul lor tragic (Dan-vod... lau ucis Susman-vod, domnul sirbilor, cind era cursul anilor 6864 (1356), sau rzboaiele purtate de domni, ctitoriile lor etc.
:162
intra in analiza compilatiilor lui Stoica Ludescu fi Radu Popescu, vom cuta s descurcm itele acestei drame dup un izvor literar eontemporan. POYESTEA DE JALE DESPRE MOARTEA POSTELNICULUI C. CANTACUZINO Moartea tragic a postelnicului Constantin Cantacuzino care a deschis o er de lupte singeroase intre partidele boieresti a fost povestit pe larg mai intii intr-o poema in versuri grecesti, tiprit la Venetia, de un prea bun si scump prieten al postelnicului. Poema greceasc s-a rspindit in tar fi a fost cunoscut si de Stoica Ludescu, care o utilizeaz. Mai tirziu, in domnia lui Constantin Brincoveanu, logoftul Radu Greceanu, cronicarul domnesc, a tradus-o in versuri romnesti, inchinind-o prea cinstitei jupinesei Stanci Cantacuzino, fiica postelnicului si mama domnitorului. Traducerea romneasc s-a tiprit inainte de 1699 data mortii doamnei Stanca. Pin acum nu s-a gsit ins nici un exemplar nici din originalul grecesc, nici din traducerea romneasc tiprit. Dar o copie manuscris de pe traducerea romneasc a lui Radu Greceanu, fcut de Dumitru logoftul, fiul lui Anastase Sufragiul, la 4 februarie 1735, se pstreaz actualmente in Biblioteca Central din Blaj. Ea a fost semnalat de t. Manciulea in catalogul Bibliotecii si publicat apoi de d. Emil Virtosu. Aceast versiune romneasc, alctuit din stihuri rimate de eite 15 silabe, poart titlul: Poveste de jale si pre scurt asupra nedreptei morti a Prea cinstitului Costandin Cantacuzino, marelui Postelnic al J'rii Romnesti, si incepe, ca in threnosurile grecefti, cuoincercare de a capta comptimirea fi indignarea cititorilor pentru marea nedreptate svirfit:
Pmintule si ceriule, stealele si tu, lun, Boiari striini $i rudelor, s-ascultati dimpreun !mpra|ii si printipii si toat politia, De la mare pin la mic, s vedeti istoriia, Pentru ca s v minunafi de marea strimbtatea... Si toat ticloasa fara aceast Rumneasc Cu toate mnstirile impreun s jleasc Pre Costandin Postialnicul, pre Cantacozinescul, Pre marele aceia omu si prea in'feleptul!
Firul dramei se incepe de la Mihnea-vod, scirba pustiettii", care a inchis 16 boieri mari, fi intr-o noapte i-au omorit si casele li-au stins fi care l-a silit pe postelnic s pribegeasc, cu toat casa lui, in Moldova, la fraîi si. Acolo, in casa lor, fapte luni fezut-au, cu totul slviti. ln rstimp, Mihnea, grmdind asupra lui la Constantinopol piri de viclenie, cptufite cu pungi de aur, postelnicul este cerut cu mari amenintri de sultan fi marele vizir de la domnul Moldovei. Neavind incotro, postelnicul pleac la drum, lsindu-fi familia in Moldova. A luat cu sine numai pe nepotul su de frate, pe Dumitrafco, care, rmas orfan, srac, lipsit, nenorocit", din mahala de la Fener (Fanar), toema de ling mare, se aciuase in casa postelnicului, unde fusese primit cu cinste. Autorul se oprefte aci pentru a face portretul nepotului, care avea s joace un rol sinistru in uciderea unchiului. Era desfrinat fi fr de rufine cind a intrat in casa postelnicului, fi totufi acesta il iubea ca pe un fiu" fi s nevoia cu invtturi, ca s-l invete minte". Silindu-se s-l scoat la cinste", l-a curtenit la Constantin-vod fi l-a rinduit la cmara domneasc". Dar aci si-a dat in petic, cci arapul, cu splatul nu poate s s albeasc". Necurtii si curvrii si multe furtisaguri" 1-au silit pe domn s-1 goneasc. Dar postelnicul a intervenit, i-au scos capul dn moarte", si iars, ca pre un fecior, de pururea il iubea".
163
Cu acest nepot, Cantacuzino pleac la drum si, ajungind la Tarigrad, au intrat, noaptea, in casa dragomanului Panaiotoc", care ajutor crestinilor pururea s arta. Ca la un bun prieten, la el au nzuit. Acesta il primeste cu cuvinte de imbrbtare, il tine ascuns in casa sa pin domoleste minia vizirului si apoi il prezint vizirului. Postelnicul izbuteste s cistige prietenia turcului, care nu primeste pungile lui Mihnea, iar de la el mai putintel, mai si de jumtate". Mihnea-vod este mazilit, iar Constantin Cantacuzino izbuteste s aseze in domnie pe Ghica-vod. Dar acesta nu poate rminea mult vreme pe scaunul trii, fiindc, neputind plti haraciul, este mazilit. In acel timp, Constantin Postelnicul, aflindu-se la Poart, si-a dat toat truda ca s aseze in scaun, in locul domnului mazilit, pe fiul acestuia, pe Grigore, care ins avea s-i fie fatal:
Ci pre Grigorie au pohtit, de i s-au dat domnia, Pre acesta ce 1-au omorit, pentru prietenia, Asa fac si npircile mumnile-si omoar.
C atunci el de ar hi lipsit, n-ar hi luat domnie,
, '
A''
Xici tat-su n-ar hi scpat atunci den puscrie.
Intrati in tar, postelnicul a povtuit cu intelepciune pe noul domn pin sia intemeiat bine domnia si apoi s-a retras la satele lui, unde cu lunile sdea", cci iubea pustiul ca si o turturea".
Eu, zice, am btrinit, ce mai voi eu in lume?

C prtieiaoa ce mi-au fost, eu mi-am luat din lume!
Nu-mi trebuiaste boierie, nici s iiu la Curte, Feciorii mei c vor sluji domnului, la Curte. Eu s-mi pzesc bisearica si s m pociescu Si s-mi postescu sufletul, de moarte s gindescu !
Intre acestea domnul pleac cu ostile la Uivar (azi Ocna-Muresului). Nepotul postelnicului, Dumitrasco vistiernicul, rmas ispravnic al scaunului, cuprins de lcomie, arunc biruri si npsti pe bietii crestini, trimitind bani nenumrati la Tarigrad. Btrinul, cuprins de ingrijorare, se duce la el si-1 ia de scurt:
Bre, Dumitrasco, ce lucrezi? Bre stringe-ti mintea-n cap,
Si socoteste cea cle apoi ce-ti va veni la cap! C tu stii tara aceasta, c multi ca tine-au pus, Si Dumnezeu pre cei ce sint ri la bine nu i-au dus!... * .
Dumitrasco, turburat, dindu-si seama de calea cea rea pe care a apucat si temindu-se ca nu cumva slujitorii s se pling postelnicului si acesta s vdeasc domnului ce a lucrat acest ciine turbat fi s-1 lipseasc de prilejul de a-si stringe avutie, se hotrste s se cotoroseasc de btrin. El scrie atunci domnului c postelnicul ii este vrjmas, c nu las sracii s plteasc djdiile si seamn zvonul: c-n locul lui Grigorie, pre Srban au fcut" domn. Inspimint si pe doamn, sftuind-o s fug la turci dcindea (dincolo), c btrinul Costandin cu rumnii s-au unit fi au fcut rscoala". Doamna, crezindu-1, scrie sotului. Acesta se porneste cu urgie impotriva celor trei copii ai postelnicului ce erau la oaste. Ii infrunt; ii suduie; le vorbeste xmpotriv, fr nici o pricin. Acum apare in scena un personaj nou: Caragea, grec tarigrdean, care se fcuse prieten si firtat" cu Dumitrasco, ca s mnince pe btrin". Acesta vir intrigi in ostire. Altele zice ctre domn", altele ctre fiii postelnicului. Aduce mrturii false din ostire. Il atit pe domn fi1 aduce de porunceste s-i scoat din boierie si s-i trimeat pre la sate".
:164
Ceea ce urmeaz stim acum din cronici. Btrinul iese inaintea domnului si caut s-i potoleasc minia. Totul e zadarnic. Ajuns la scaun, sare Dumitrascu, care atit din nou pe domn, sftuindu-1 s omoare pe btrin. Domnul trimite atunci, noaptea, un cpitan, care ridic fr veste pe C. Cantacuzino intr-un car fi-1 duce la mnstirea Snagov. Dumitrasco intervine din nou cu intrigi, spunind c feciorii postelnicului vor s rscoale satele, ca s scape pe tatl lor. Atunci domnul, intritat, d ordin cpitanului, la mnstire, ca degrab ,.s-i fac pieire". Cpitanul porunceste egumenului ca, foarte degrab", s se toace, deschide biseric si trezeste din somn pe btrin. Acesta isi d seama c nu este inc vremea utreniei, dar vede c biseric este deschis, vede fclii si luminri, c toate erau aprinse, se inchin, se roag, vars lacrmi neincetate", cind i se spune:
Jupine, mergi s te pricestuiesti, Cu viiata ceasta putred vei s o priimenesti.
Btrinul se spovedeste atunci la printele duhovnic. Toat noaptea: st la rug, cu mult osirdie si dimineata s-au aflat la sfinta liturghie." Isi ia iertciune de la toti, se pricestuiefte cu sfintele taine si resemnat in fata mortii nu spune decit Fie numele Domnului de acum blagoslovit". Iesind din biseric si intrind in cas, egumenul porunceste s fac osptu boiarului ca s-1 mai imbuneze". Dar postelnicul se asaz la mas, dup orinduial. Nimic din obste n-au iesit, dar din mas n-au luat nimic":
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI...................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV......................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV...43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE..................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR................52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV................................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI....................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI......92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE.......128 LITERATURA HAGIOGRAFIC........................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc. .139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU. 150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL.................................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB .............................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA......................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA.............180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ........................207
165
UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU.............................213 CRONOGRAFELE...................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL......11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN..............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO............110 LITERATURA RELIGIOAS..........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t...............161 STOICA LUDESCU.............................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU...................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU................................219 (1942 -1979).............................242 Literatura modern........................30 Didactice.................................32 Publicatii conduse. Editii de texte.......32 Comemorri. Necroloage....................33 Recenzii si rapoarte. Diverse.............34 Conferinte rostite la Radio...............35 Lucrri postume *.........................35 Istoria literaturii romane vechi..........37
Si alt mincare nu pohtescu, mcar cum s fie.
Aci, tocmai cind era momentul culminant al tragediei: strangularea btrinului de stilpul trapezriei, se incheie poema in singurul manuscris cunoscut pin acum. Ritmul de 15 silabe, in care e scris, e greoi in limba romneasc; versurile sint uneori schioape, dar rima e bogat si variat, iar actiunea bine innodat, cu momentele dramatice scoase ingenis in relief, ln literatura noastr ea isi are insemntate deosebit, cci este inceputul unui gen literar nou, care va fi bogat reprezentat in epoca urmtoare, a fanariotilor: cronica rimat.
Textul poemei se pstreaz in Biblioteca Central din Blaj sub nr. 216, f. 104113 si a fost indicat de $ t. M a n c i u l e a in Catalogul Bibliotecei Centrale din Blaj, Blaj, 1939. Textul a fost tiprit de E m i l V i r t o s u , O povestire inedit in versuri despre sfirsitul postelnicului Constantin Cantacuzino, Bucuresti, 1940. Titlul poemei este: Poveaste de jale si pre scurt asupra nedreptei morti a prea cinstituliti Costandin Cantacuzino marelui Postelnic al Trii Rumnesti, fcut d prea bun si scumpu priiatnic al su, intru semnare a dragostii si a ostcnealii, tiprindu-se cu a sa ckeltuial, ins greceasc fiind. Si acum pre limba rumneasc scoas de R a d ul l o g o f t u l G r e c e a n u , tot in viersuri toemit aseamene ca si cea greceasc. Cu care mic si nevrednic osteneal, ca in loc de plecat si smerit slujb, m inchin dumneaci prea cinstitei jupneasi Stanci Cantacuzino a acestuias rposat C\ostandin~\ C[antacuzino], iubit fiic fiind si maic prea luminatului si prea cre$tinului stpinului nostru loan Constandin B[asarab] B[rincoveanu] voieved... Leat 7243, mesita
:166
STOICA LUDESCU VIATA. Stoica Ludescu, cum semneaz el pretutindeni in acte, era logoftul familiei Cantacuzino, omul lor de casa, btrina slug", cum insusi semneaz in unele acte fi se numeste in cronic. Era crturarul familiei, care scria actele si care poate a indrumat in casa postelnicului primii pasi ctre slovele chirilice ale copiilor. Testamentul din 1681 al doamnei Elina, sotia postelnicului, prin care, inainte de cltoria la Sfintul Mormint, dispunea de averea ei dup moarte, este scris de el, fi Catastiful de toate satele fi mofiile, rumnii, viile fi tiganii pe care le cumprase inc mai dinainte pe vreame cind au fost mria-sa <erban-vod> in cinste boiariu, cu ale mriei-sale dirept ciftig" este scris tot de el, btrina slug a cinstitei sale case. Ca om al casei, Stoica Ludescu a avut de imprtfit cu stpinii si suferintele prigonirilor fi bucuriile triumfului. In vara anului 1672, cind Grigore Ghica, hotrit s surpe casa postelnicului Constantin Cantacuzino, a pus la opreal mare in turnul clopotnitei pe fiii postelnicului afar de Serban, care se afla atunci in Turcia, impreun cu socrii lui Matei fi Serban, a trimes la oen mare fi pe Stoica Ludescu , care a fost slug btrina la casa rposatului Costandin postelnicul". Ludescu a stat inchis doi ani fr dou luni, pin in decemvrie 1674, cind, venind in domnie, cu struinta lui Mihai Cantacuzino, Duca-vod, a trimis de l-a pus in libertate. Serban Cantacuzino, dup ce a apucat scaunul domniei, recunosctor pentru devotamentul btrinului logoft al familiei, i-a incredintat sarcina de judeetor al scaunului din Tirgovifte. In aceast situatie, Ludescu a ridicat din temelie, cu ajutorul domnului, biserica din Ludesti, pe valea Potopului, ling Tirgoviste. In tinda bisericii, Virgil Drghiceanu a descoperit, acum citiva ani, mormintul in care se aflau osemintele sotiei lui Ludescu, cu dou fiice ale lor. Cronicarul a mai avut un fiu, pe Costandin Cpitanul. Acesta se afla in 1674, cind Duca-vod a luat domnia, la Tarigrad, impreun cu Cantacuzenii. Trimis de noui domn cu crti imprtesti, ca s tie dup obicei scaunul domnesc", a fost prins si pus in butuci, invinuit c umbla cu minciuni. Curind ins boierii, dumi- rindu-se c intr-adevr Duca a fost investit cu domnia, fug spre munti, tirind cu ei si pe Stoica. Dar Radu Nsturel, desprtindu-se la C ur t cade* Arg es de tovarsii si, se intoarce cu Stoica in Bucuresti, la noul domn, care d porunc s fie scos din ocn fiul lui Stoica. Acestea sint stirile pe care le avem, pin acum, despre Stoica Ludescu. Dup cum se vede, el a fost un crturar mrunt, de la care cu greu va fi putut porni ideea xndrzneat de a da un corp complet al cronicilor Trii Romnefti. Indemnul pentru aceasta, logoftul 1-a primit de la familia Cantacuzenilor, care tineau s reabiliteze memoria postelnicului, de la Serban Cantacuzino, care avea interesul, fi mai ales de la stolnicul Const. Cantacuzino, care tocmai aduna materiale pentru o istorie a neamului, dup cum se vede din corespondenta lui cu generalul conte Marsigli. Acesta se interesa de Radu Negru, de ttari, de lista domnilor din Jara Romneasc, de Serban Basarab, de Brincoveanu si mai ales
167
fevruarie 4. Ins scoas dup tipar si scris cu mina de Dumitru logoft sinu Anastase Suf\r~\agiul, in zilele prea luminatului demn Io Grigorie Ghica voevod, trecind doi an[i] dn domnia mrii sale, la Paste. I. B i a n u si D a n S i m o n e s c u, Bibliografia romneasc veche, vol. IV, p. 25, nr. 32, asaz tipritura romneasc intre anii 1696 1699, Snagov. -
de originea romn a neamului. Stolnicul rspunde: Ceea ce doreste signoria voastr prea ilustr, cu trecerea timpului si cu mare trud, asa cum se poate, eu o fac in limba valah, mai mult pentru a elucida analele acestei provincii. E probabil chiar ca stolnicul s fi dat o min de ajutor la intocmirea compilatiei, cci logoftul Ludescu nu avea de unde cunoaste si nici nu se vede a fi fost un adinc cunosctor de limb greceasc, in stare s utilizeze poemele grecesti, aprute cu citiva ani mai inainte la Venetia. I. Compilatia lui Stoica Ludescu. Primind sarcina de a aduna si de a copia vechile anale pmintene poate in vederea unei sinteze pe care avea de gind, dup cum se vede, s o pregteasc stolnicul Const. Cantacuzino Stoica Ludescu a inceput prin a copia la rind, in ordine cronologic, cronicile scrise inaintea lui. In forma in care avem compilatia, este greu de definit aceste izvoare. Dar desigur cel mai vechi, incepind de la desclecat si trecind repede peste primii voievozi, avea ca simbure Viata patriarhului Nifon, impletit cu domnia lui Radu cel Mare, a urmasilor si si mai ales a lui Neagoe Basarab. Primul izvor intrat in compilatia lui Stoica Ludescu este deci acest vechi corp de anale pmintene, astzi pierdut in forma lui primitiv. Compilatia lui Ludescu incepe cu o vag aluzie la descendenta neamului din romnii care au trecut apa Dunrii fi au desclecat pe la Turnu-Severin si pe apa Oltului. Trece apoi dup aceasta legenda lui Negru-vod, mare herteg pre Almasiu si Fgrafiu". Acesta, coborindu-se de preste munti pre apa Dimbovitei, cu toat casa lui fi cu multime de noroade: romni, papistafi, sasi si tot feliul de oameni, a desclecat pe Arges, unde fi-a pus scaunul domniei, fcind curti de piatr fi case domnefti fi biseric mare fi frumoas. Noroadele lui s-au tins pe sub munti, in jos, pin la apele Dunrii si ale Siretului. Atunce si Basarabeftii, cu toat boierimea ce era mai inainte preste Olt, s-au sculat cu totii de au venit la Radul-vod Negru, inchinmdu-se s fie supt porunca lui, fi numai el s fie domn preste toti." Regretatul istorie D. Onciul a lmurit cum s-a format aceast legend si a scos la lumin simburele istorie din acest amestec de fictiune si de vagi reminiscente istorice. Dup legenda lui Radu Negru, Ludescu, copiind desigur mai departe vechiul letopiset, ne d, ca si vechile anale moldovenesti, o list a domnilor pin la Radu cel Mare, cu anii de domnie si uneori cu ctitoriile si rzboaiele lor. Date ceva mai bogate se gsesc la Mircea-vod Btrinul" (Mircea cel Mare) si la Vlad Jepes, unde se d povestea cettii Poenari, zidit cu cettenii tirgovifteni care pe toti citi au fost tineri cu ncvestele lor si cu fete mari, asa cum au fost impodobiti in ziua Pastilor, pre toti i-au dus... de au lucrat in cetate, pin s-au spart toate hainele de pre ei". II. Viata patriarhului Nifon. De la Radu cel Mare inainte, compilatia lui Stoica Ludescu reproduce dac nu cumva aceast parte era deja cuprins m vechile anale pmintene un fragment din Viata patriarhului Nifon (v. despre ea mai sus, p. 142145.), scris de Gavril, protul Muntelui Athos, in care viata sfintului se impleteste cu istoria Trii Romnesti sub domniile lui Radu cel Mare, Mihnea cel Ru, Vlad-vod cel Tinr si Neagoe Basarab, a crui domnie este inftifat intr-o aureol de apoteoz. Dup Neagoe Basarab, compilatia trece m revist domniile urmtoare, concentrmd expunerea asupra luptelor fratricide dintre factiunile boieresti, in jurul scaunului domnesc. La moartea lui Neagoe, se ridic in scaun fratele lui, Preda, ca s tie domnia pentru nepotul su, Teodosie, fiul lui Neagoe, dar boierii buzoieni nu-1 primesc, ci aleg ca domn pe Radu-vod Clugrul. Teodosie fuge, cu fratii _si cu mama sa, domna Despina, la Constantinopol, unde mai tirziu a
:168
murit. ln lupta care se d la Tirgoviste intre Preda si Radu, Preda cade in lupt. Mehmet-bei, venit prea tirziu in ajutorul lui Preda, izbeste pe Radu-vod si-1 prinde viu. Intorcindu-se peste Dunre, Mehmet-bei ingduie, la Nicopole, lui Bdica comisul vrul lui Preda s taie capul lui Radu-vod. In aceste lupte singeroase dintre partidele boieresti era cit pe-aci ca tronul Trii Romnesti s fie ocupat de un turc. Mehmet-bei, vzind c tronul trii a rmas vacant, a cerut sultanului si a obtinut domnia. Dar Stoica logoftul, care era capuchehaie la Constantinopol, a trimis veste in tar ca s ridice domn, cum mai curind, pre Radul-vod din Afumati, pentru c piere tara de turci". Atunci, in acel ceas de primejdie, s-au adunat boierii toti si mari si mici si toat curtea si au ridicat domn pre Radul-vod din Afumati, ginerele lui Basarab-vod" (Neagoe). Dar Radu-vod are de sustinut lupte grele cu turcii, intetiti de Mehmet, pin cind in cele din urm este inlocuit cu Vladislav-vod. Dar acesta na apucat s se instaleze bine in domnie, si este rsturnat de Pirvu Banul, pe care-1 umilise. Radu de la Afumati se intoarce, de data aceasta cu invoirea turcilor, ins dup sapte ani de domnie este rsturnat de boierii rzvrtiti, care-1 prind la Rimnic si-i taie capul fi lui si fiului su Vintil. Patimile se aprind din ce in ce mai mult. Chiar un egumen ca Paisie, ridicat din mnstirea Argesului pe tronul Trii
169
Romnefti, este adus s-si taie boierii. Luptele intre partide se inversuneaz. Capete de boieri mari din Divanul domnesc cad rind pe rind sub toporul clului; multe case boieresti apuc drumul pribegiei peste munti sau peste Dunre, urzind intrigi la Constantinopol. Birurile pe tar cresc necontenit: oaie seac, npaste", ;,gleata de piine'', gostina de oierit", dijma din cinci stupi unui. Astfel, din frmintri, din singe si din suferinte se tese istoria Trii Romnesti pin la Mihai Viteazul. Pe acest fundal intunecat al istoriei nationale apare ca un fulger luminos epopeea rzboinic a eroului de la Clugreni. III. Cronica lui Mihai Viteazul. Pentru epoca domniei lui Mihai Viteazul, Stoica Ludescu reproduce o versiune a cronicii lui Tudosie Rudeanu, scris la curtea marelui domn si copiat in familia Buzestilor. Nu ne oprim asupra ei, pentru c am analizat-o pe larg, la locul cuvenit (p. 146151). IV. Cronica lui Matei Al Mirelor. Dup moartea lui Mihai Viteazul, Ludescu mcorporeaz in compilatia sa o cronic in versuri grecesti, alctuit de Matei mitropolitul Mirelor. Matei, nscut in Pogoniana din Epir, dup ce fusese protosinghel si arhimandrit al patriarhiei din Constantinopol, dup ce colindase vreo sapte ani prin Moscova si Lemberg, a venit in Tara Romneasc, unde a fost bine primit de urmasul lui Mihai Viteazul, Radu erban Basarab, care i-a incredintat egumenia mnstirii Dealu, din marginea Tirgovistei. ln 1605, a fost hirotonisit ca mitropolit al Mirelor, o provincie in Asia Mica, ai crei crestini trecuser in parte la islamism. A preferat ins s pstreze numai titlul de mitropolit si s rmin mai departe egumen al mnstirii Dealul, unde il gsim inc la 1620, cind copia, cu mina tremurind, necjit de btrinete", o Evanghelie. Pe timpul cit a fost egumen la Dealu, el a scris in versuri grecesti o cronic: Istoria celor intimplate in Tara Romneasc de la Serban-vod pin la
Gavril-vod, care domneste acum, tntocmit de prea sfintitul Mitropolit al Mirelor chir Matei din Pogoniana si tnchinat prea slvitului boier chir loan Catargi. Acest loan
Catargi era pe atunci ban al Craiovei si unui din crturarii timpului, om cu invttur si cunostinte intinse si frumoase", cum ne incredinteaz vldica. Cronica a fost dat de autor unui prieten grec, afltor atunci in Tara Romneasc, Pana Pepanos, care, dup aceea, s-a stabilit in Venetia, unde, mai tirziu, a intimpinat pe stolnicul Constantin Cantacuzino, pentru a-1 aseza la studii in Padova. Pan Pepanos a publicat cronica lui Matei al Mireler, la un loc cu poema lui Sta- vrinos despre Mihai Viteazul, intr-o tipografic greceasc din Venetia, la 1638. Prin stolnicul Constantin Cantacuzino probabil Stoica Ludescu a avut la indemin opera mitropolitului grec din care, inlturind dojanele, sfaturile, invtturile, toate efuziunile morale care aburesc povestirea evenimentelor o utilizeaz, uneori traducind verbal, de cele mai multe ori rezumind-o. Cu ajutorul lui Matei al Mirelor, Stoica Ludescu innoad evenimentele petrecute in Tara Romneasc de la moartea lui Mihai Viteazul pin la Matei Basarab. Se inftiseaz astfel, intr-o lumin simpatic, domnia lui Radu erban Basarab, socrul postelnicului Constantin Cantacuzino, in slujba cruia se afla cronicarul, Domn intelept, bun si milostiv, si viteaz. Si pre toti streinii iubia, si tara lui bine o rinduise." Se pomenesc rzboaiele lui victorioase cu Szekely Moise fi cu Gabor Bathory; se trece apoi la Alexandru Ilias, la Gavril Movil; la Radu Mihnea, domnul crturar, iubitor de ordine fi ceremonial, cu educatia incheiat in mnstirea Iviron din muntele Athos fi in Venetia; apoi la Alexandru Cuconul fi la Leon-vod. V. 0 Cronica a lui Matei Basarab. Domnia lui Matei Basarab din compilatia
42-7
lui Ludescu se reazem pe o cronica ce are fi ea timbrul contemporaneittii. Invlmfeala fi frmmtrile de la sfirsitul domniei lui Leon-vod fi afezarea domniei lui Matei Basarab sint notate precis: fi fuga lui Matei Basarab fi a boierilor care tineau cu el in Ardeal, fi deputtiile numeroase trimise de Leonvod ca s-i aduc inapoi, fi incercarea pribegilor de a se intoarce cu ofti in tar, fi trimisul lui Abaza-pafa, popa Ignatie Sirbul din Nicopole, ca s vie s fie domn trei cu voia pasii", fi luptele care s-au dat, fi lista boierilor fi cpitanilor care au comandat oftile lui Matei Basarab fi a boierilor care au czut in lupt. Aceeafi precizie fi in ziarul de cltorie al domnului la Constantinopol: plecarea din Bucurefti, decembrie 16 zile; intrarea doamnei Elina in scaunul din Bucurefti, marti, decemvrie 18 zile"; sosirea la Tarigrad, Ghenarie in 5"; zbuciumul de la Constantinopol pentru a imprastia atmosfera pirelor aduse de Radu Leon; audienta la sultan, 9 februarie; purcederea din Constantinopol, 18 februarie; intrarea in scaunul din Bucurefti, duminic, martie 10 zile. Oricit de bun memorie ar avea cineva, la distant de dou-trei decenii nu ar putea reconstitui afa de precis datele. Ele au fost notate de cineva care le-a vzut desffurindu-se sub ochii lui. Cine dintre contimporanii lui Matei Basarab, care a fcut parte din suita lui la Constantinopol, a muiat pana in climar ca s le pstreze posterittii ? Regretatul N. Iorga inclina a atribui cronica lui Udrifte Nsturel, invtatul cumnat al domnului: ,,A-i atribui acest scurt letopiset... nu ar fi, credem, prea riscant". Dar dup infirarea ctitoriilor lui Matei Basarab, compilatorul Ludescu trecind la luptele cu Vasile Lupu Fcutu-s-au si rzboaie in zilele lui" nu mai pstreaz in cronica sa accentul contimporan. Rzboaiele sint povestite fr amnunte precise, afa de sumar fi de fters, incit nu mai avem impresia c au fost notate de cineva care ar fi luat parte la ele, sau mcar ar fi transcris ftirile proaspete, aduse de cei ce se intorceau in triumf de pe cimpul de lupt. Nici mcar pacea care a stins pentru mai bine de zece ani vrajba dintre cei doi domni cind Vasile Lupu, in amintirea tatlui su, a zidit biserica Stela din Tirgoviste, fi cind mitropolitul Varlaam, care a afezat pacea, s-a intilnit in cetatea de scaun cu Udrifte Nsturel , nici aceste date nu sint amintite. Si nici sborul de vldici fi de preoti a dou tri surori", iefit din intilnirea acestor doi mari crturari ai timpului fi in care s-a anatemizat Catehismul calvin, tiprit de unguri pentru romnii din Transilvania. Nu mai vorbim de aducerea imprimeriilor in tar. Este greu de crezut c un crturar ca Udrifte Nsturel, dac ar fi el autorul, ar fi trecut cu inima ufoar peste aceste evenimente. Afar numai dac autorul compilatiei nu ar fi folosit izvorul decit partial, ceea ce nu este exclus. In schimb, la ultima ciocnire a lui Vasile Lupu cu Matei Basarab, dup intrarea in scen a lui Gheorghe tefan, cronica dobindeste iarfi timbrul contemporaneittii. Datele sint precise: Domnul inclec, cu toat curtea lui de la Tirgoviste, duminec, mai 15 zile, iar cind au fost marti, mai 17 zile, tbritu-s-au la
:190
sat, la Finta, pe apa Ialomitei". Tabloul cimpului de lupt are miscare si viat. Se reproduc cuvintele de imbrbtare ale lui Matei Basarab ctre ostasi. In toiul luptei, domnul este rnit cu un glont, la piciorul sting, din josul genunchiului". Dar Dumnezeu d ctre sear un nor ploios, care se npusti asupra taberei moldovenesti, cum ar cura un riu prea iute", cu picturi groase si virtoase ca o piatr, unde-i lovia, ticlofii, indat cdea de pre cai jos si se fcu in tabra lor ap mult, ca o balt tinoas". i asa fiind, muntenii se npustesc asupra lor si-i sfarim. Vasile-vod, cu ginerele su Timus si cu putini clri, de-abia au scpat cu fuga, trecind la Moldova pe la Galati, ins noroc au avut, cci au innoptat". Tot astfel contimporane sint si notele care urmeaz despre rscoala seimenilor, care a turburat ultimele zile ale inteleptului domn. Scena e povestit dramatic: Matei-vod, fiind rnit de rzboiul czcesc, zcea in patul lui si nu putea s se repause si s-si caute leacul ranei sale de necazul slujitorilor lui. Acestia se indrcir de se nebunir... si-si btea joc de dinsul si in toate zilele zbiera in curtea lui fi lua tunurile de le scotea afar la cimp i intra in cas unde zcea, de-1 pedepsia (chinuia), fi se luda c ei au btut rzboiul cazacilor, cersindu-i s le dea eite trei lefi, iar de nu, vor sparge cmara fi singuri isi vor lua... Si zicea s-fi lse de-acum scaunul fi s se fac clugr, c au imbtrmit." Intr-o zi, se strinser cu totii in curtea domneasc s prind pe doi boieri pe care-i bnuiau c sftuiesc pe domn s nu le dea lefi. Si, continu cronica cu izbueniri de ur, care nu-fi are locul decit la cineva care nareaz pentru fapte contimporane: Si afa, fiind ei turbati ca niste fiord far de nici o ntsine, se suir sus in casele domnefti fi deder nval unde zcea demnul lor, cutmd pre acefti boiari, supt cptiiul lui, supt paturi, prin poduri, prin cmri, prin lade, pin-i gsir si afia dinaintea lui, i-au luat, cit se cutremura locul de groaza lor, dezbrcindu-i de haine, btindu-i nemilostiv pin i-au scos afar la cimp fi acolo i-au omorit." In rstimp, doamna Elina moare, ingropat cu mare cinste in biseric domneasc din Tirgovifte. Frmintrile provocate de rzvrtirea seimenilor ins nu se potolesc. Intr-o zi, pe cind domnul vindecat la picior iefise la preumblare ctre Argef, invirtejindu-se de-acolo, dorobantii fi seimenii i-au inchis portile fi iau iefit inainte la fantul cel mare, cu toate tunurile, oprind pre domnul lor, ca s nu mai intre in cetate, zicind c de-acum inainte nu le mai trebuie s le mai fie lor domn, ci sau s ias din tar, sau s se clug- rease. Deci afa au fezut cu toti boiarii lui, obidit, din josul orasului, trei zile; fi nici piine nu lsa s-i aduc s mnince din averea lui fi din toat cinstea domniei lui. Numai dup ce le-a fgduit s le dea bani din destul, l-au lsat s intre in cetate. VI. Dup moartea lui Matei Basarab compilatia lui Stoica Ludescu continu cu ftiri care au un caracter eontemporan si care pot fi, de data aceasta, chiar amintirile personale ale compilatorului. Zarva seimenilor, care a amrit ultimele zile ale lui Matei Basarab, izbucneste cu furie, in domnia urmtoare a lui Constantin Serban Basarab cumnatul postelnicului Cantacuzino a crui figur este prezentat in lumin frumoas: om bun fi intelept fi blind... judecti drepte fcea... pre niminea nu obidia, ci cu blindete fi cu cuvinte dulci pre toti ii mingiia fi gindi s fac mult bine trii si se bucura toti si mosnenii si streinii". Dar aceste intentii nu putur fi aduse la indeplinire. Domnul, sfatuindu-se cu boierii, fcu greseala de comunic cpeteniilor ostirii sale intentia de a scoate pe seimenii sirbi din ostire. Cpeteniile incus- crite cu seimenii le dezvluir acestora planul domnului, si cu totii, infuriati, se rzvrtir, asasinmd boierii de
173
frunte intre altii pe vistierul George Carida, bunicul cronicarului Radu Popescu, si pe Papa, fiul Predei Brincoveanu, tatl viitorului domn. Apoi se npustir asupra bisericilor: Clcar si svintele biserici ale lui Dumnezeu, inc slujind preotii svinta liturghie, iar ei intra in biserici de-i scotea de pr afar, si-i dezbrca de vesminte, si jefuia svintele biserici si prestoalele, si lua potirele de au vrsat jos svintul singe si trup al Domnului nostru Isus Hristos... Svintele vestminte fcutu-le-au muierilor si fetelor conteê; din procovete fcut-au cite si altite. Si vindea crtile bisericii la tirg." De aceast npaste n-a putut scpa tara decit atunci cind domnul, implinind un vechi gind al lui Matei Basarab, a chemat in ajutor pe Gheorghe Stefan, domnul Moldovei, si pe Gheorghe Racoti al Ardealului, si impreun cu acestia, cu oastea ce-i rmsese credincioas, s-a invirtejit asupra rebelilor si i-a nimicit, spinzurind la roat pe Hrizea sptarul, pe care rsculatii il aleseser domn. Dar aceste turburri interne aduc mazilirea lui Constantin Basarab si inlocuirea lui prin Mihnea. VII. De la Mihnea-vod inainte, Stoica Ludescu, povestind evenimentele la care a fost martor si prtas cci el era omul de cas al familiei Cantacuzino, imprtsind cu ea vicisitudinile soartei concentreaz interesul asupra imprejurrilor care au pregtit asasinarea postelnicului Constantin Cantacuzino eveniment care, prin turburrile adinci pe care le-a avut in viata trii si prin consecintele lui indeprtate, a intrat pe primul plan in istoria timpului. Domnul Mihnea-vod, care uzurpase din domnie pe cumnatul postelnicului, Constantin Basarab, scoase pe Cantacuzino din functia de mare logoft al curtii si-1 sili s se retrag la mosia sa Filipesti, din Prahova. Citeva luni mai tirziu, dup ce boierii destinuiser in Ardeal pasei intentiile de trdare ale lui Mihnea, domnul, infuriat, trimise din Tirgoviste pe cpitanul Odor cu pliesii Ialomitei, s prinz pe postelnicul Cantacuzino si pe ginerele su, Pana Filipescu sptarul, pe care-i credea vicleni, si s-i omoare. Acestia, prinzmd de veste, fugir prin muntii Prahovei, fugriti din urm de trimisii domnului. De la Brasov, unde scpaser, ei trecur in Moldova, la fratii postelnicului, si de acolo postelnicul plec la Constantinopol, unde fusese chemat de Poart, spre a se dezvinovti de invinuirile aduse de Mihnea-vod. Acolo C. Cantacuzino se apr asa de bine, incit prigonitorul, Mihnea-vod, se vede silit s fug in Ardeal, in timp ce el postelnicul se intoarce in tar la numirea noului domn, Gheorghe Ghica. Dup domnia de un an a lui Gheorghe Ghica, urmeaz fiul acestuia, Grigore Gheorghe Ghica, sub care postelnicul se credea asigurat, deoarece, ca recunostint din partea tinrului domn, pentru sprijinul dat la obtinerea tronului, primise de la acesta legmint scris, prin care i se garanta linistea vietii. Dar aceast prietenie fu de scurt durat. ln curind, avea s se abat asupra btrinului sfetnic npasta. Drama incepe s se desfsoare pe cimpurile de lupt, dincolo de hotarele trii. Grigore-vod se afla in tabra turceasc, impreun cu ttarii si moldovenii. In lagrul muntean, se afla si Constantin Stolnicul pe atuaci un copd de vreo 15 ani care mdeplinea pe ling domn sarcina de postelnic, alturi de cei doi frati ai si mai mari, Drghici si Serban logoftul. Dup incheierea campaniei, se rspindeste in tabra muntean zvonul c Serban logoftul cu fratii si i alti boieri prieteni ar fi incercat s indemne pe cpitani si slujitori ca s pirasc vizirului pe Grigore-vod de trdare fat de Poart, pentru ca, in cele din urm, s cear domn pe Serban logoftul. Zvonul,
:174
trecind din gur in gur, intr in urechile domnului, care la inceput nu sufl un cuvint, dar dup ce-si ia ziua bun de la vizir si se desparte de ostirea turceasc, concind intr-un loc, la amiaz, porunceste vtafului de aprozi s aresteze pe fratii Cantacuzino si pe ceilalti boieri, care umblaser cu viclesug. In acelasi timp, si din tar sosise domnului stiri de la dc.amna si de la caimacamii lsati de el in Bucuresti, de la Stroe vornicul Leordeanu si dela Dumitrascu Cantacuzino, c tatl Cantacuzinilor se laud c el a popit pe Grigore-vod si el il va despopi", c trimite oamenii lui pre marginea turceasc, hulind numele domnului de ru si hain", c zticneste oamenii trii si nu-i las s dea dajdiile imprtesti. Fr s bnuiasc nimic din aceste intrigi, btrinul postelnic, aflind stirea c fiii si au czut in npaste, iese intru intimpinarea domnului la Craiova, dar Grigore Ghica ii arat de la inceput o fat foarte posomorit; ii vorbeste cu aluzii inteptoare ii vorbia cam alturea cu calea, zice cronicarul si, in cele din urm, se plinge de copiii postelnicului c sint ri si vicleni. Venind la scaunul de domnie, Ghica, punind in libertate pe ceilalti boieri arestati, taie la nas de o parte pe Serban-vod, pentru c zice cronica se numea a fi Domn. ln acelasi timp, trimite, in toiul noptii, dorobanti s ridice pe btrinul postelnic din asternut si s-l duc la mnstirea Snagovului, de ling Bucuresti. Era in pragul srbtorilor de Crciun ale anului 1663, in noaptea de simbt spre duminica, 20 decemvrie. Cronica scris de Stoica Ludescu, btrina slug a Cantacuzenilor", ne spune cum postelnicul, cu presimtirea mortii apropiate, a stat a doua zi la dumnezeiasc rug tot in genunchi la sfintele icoane si s-a precestuit cu trupul si cu singele Mintuitorului. Sorocul zilelor lui era incheiat. Seara, pe vremea cinei, gelatii lui vod il due in sala trapezriei si acolo, legindu1 de stilpul cel mare, 1-au sugrumat. Npasta impotriva Cantacuzenilor nu se sfirsi cu moartea postelnicului. Dup mazilirea lui Grigorasco-vod, Drghici sptarul Cantacuzino, trimis inainte la Constantinopol ca s aseze, prin legturile lui acolo, domnia lui Radu, fiul lui Leon, este suprimat de greci explic Ludescu cci nu-i lsa de tot in voia lor s mnince si s prade tara, iar ei, ca niste draci, intelegind, mai rea pism puser si otrvir pre ticlosul Drghici spatariul, omorindu-1 acolo in Tarigrad. Dup rsturnarea lui Radu-vod, care, intetit de Stroe Leurdeanu si de greci, pusese la cale uciderea boierilor fireste in cap cu Cantacuzenii sus in casele domnesti urmeaz o scurta epoc de insehinare. Prin struintele boierilor, fu ales domn un boiariu, anume Antonie vornicul, den sat den Popesti, den judetul Praovei. Domnia lui Antonie-vod este inftisat cu simpatie, o domnie de impcare a urilor dezlntuite si de reabilitare a memoriei postelnicului. Intrat in scaun in Sptmma Patimilor, Antonie-vod, in duminica svintelor Pasti, fiind toti inaintea bisericii..., fcut-au mare jurmint impreun cu toti boiarii, cite unul, cite unul, fiestecare puindu-si miinele pre svinta Evanghelie, jurind pre puternicul svintul nume al Domnului Dumnezeului nostru Isus Hristos, cum vor sluji domnu-su, lui Antonie-vod, cu dreptate, si cum s lipseasc pisma si mozaviria si hiclesugul din mijlocul lor; numai de acum inainte s locuiasc toti intr-o adevrat dragoste, ca niste adevrati creftini...". i istovind jurmintul, toti au isclit cu miinile lor la izvodul jurmintului". In timpul acestui domn, care fcea judecti drepte fi cuta de rindul trii si
175
al sracilor, fiii postelnicului Cantacuzino si mama lor, jupineasa Elina postelniceasa", s-au prezentat in divanul domnesc, acuzind pe Stroe vornicul Leurdeanu c a pricinuit moartea pe nedrept a postelnicului. Stroe tgduieste: nu este el cu nimic vinovat de singele acelui creftin... vrind adaog Ludescu s se ascunz ca Cain de singele frtine-su, lui Avel". Pirisii scot atunci trei rvase scrise cu mina lui ctra un hot asemenea cu el, Costandin Paharnicul Verzariul... ca s fac lui Costandin postelnicul moarte, iar intr-alt chip nu", care s-au citit in divanul cel mare si le-au vzut singur Stroe vornicul si n-au mai putut prinde biha, c erau scrise de mina lui. Domnul cu mitropolitul Teodosie si amindoi episcopii, cercetind Pravila, osindesc pe vinovat la moarte. Atunci doamna Elina si copiii ei' se roag de domn s-1 ierte de moarte, trimitindu-1 mai bine la clugrie. Antonie-vod porunceste s-1 scoat afar din divan, cu rvasele lui cele de vinzare, de se artar tuturor noroadelor, ca s-1 stie toti c s-au asemnat cu Iuda si l-au ivit Dumnezeu ca pre Cain. Apoi l-au dus la mnstirea Snagov, unde l-au clugrit, puindu-i numele, in monahism, de Silvestru. Condamnarea lui Stroe Leurdeanu turbur din nou viata public a Trii Romnesti. Adversarii Cantacuzenilor alctuiesc o ceat spurcat, care noaptea se stringea la casa lui George vornicul Bleanu" fi uneltia pieirea lor". Cantacuzenii se pling domnului. Antonie-vod, aducind plingerea lor in divan fi negsind in sarcina lor nici o vin, scoate din dregtorii boierii uneltitori fi le poruncefte s mearg la tar, s feaz la casele lor". Aceasta indirjefte si mai mult partida Blenilor, care nu se las pin nu provoac mazilirea lui Antonievod si readucerea in domnie a lui Grigorafco Ghica. Cu acesta incepe o er nou de prigoniri impotriva Cantacuzenilor. Clugarul Silvestru, aflind de intoarcerea lui Grigorafco, ifi leapd rasa de monah si alearg la Odrii, ca s se inchine domnului. Apoi se insoteste din nou cu ceilalti boieri fi cu grecii fi pornesc lupta impotriva adversarilor. Multe case au pustiit, c toat pisma lor era mai virtos ca s surpe casa rposatului Costandin Postelnicul, c nu se stura de singele lui, ci si acum tare se nevoia ca s omoare fi pre feciorii lui", se vicreste Ludescu. Afteptau s se intoarc in tar Serban Cantacuzino de la Tarigrad, ca s pun mina pe toti, dar acela, instiintat in drum de maic-sa despre cele ce se urzeau in tar, se intoarce inapoi. Adversarii, vzind c le-a scpat Serban, fac svat drcesc": pun la opreal mare in turnul clopotnitei" pe ceilalti frati si trimit la ocn rudele apropiate si devotatii, intre care fi pre Stoica Logoftul Ludescul, care au fost slug btrin la casa rposatului Costandin Postelnicul". Domnul plecind cu oastea, ispravnicii lsati de el Gh. Bleanu, Stroe Leurdeanu si Hrizea Vistiernicul scot din turn pe fratii Cantacuzino si-i ducea afar din cetate, inaintea temnitei, de-i btea in toate zilele pre talpele picioarelor si-i spinzura de miini cu sfoar si-i muncia in tot felul". Dar Serban cel scpat care veghea de la Tarigrad asupra fratilor si, izbuteste s trimeat in tar un capegi-basa, cu porunca imprteasc. Turcul, fr veste, intra in casele domnesti; ceru s i se predea boierii arestati si astfel ii scp din miinile dusmanilor lor in care intrase covseala dracului". Nici in domnia urmtoare, a lui Duca-vod, Cantacuzenii nu sint linistiti. Din nou arestati, din nou scpati, si toate aceste prigoniri ale lor nu se sfiresc decit cu urcarea in scaun a lui Serban Cantacuzino. Domnia lui Serban Cantacuzino este inftisat in lumin simpatic. Cronicarul nu stie nimic de rzbunrile singeroase impotriva adversarilor, cu care Serban si-a inaugurat
:176
domnia. El incepe prin a arta dificulttile domniei: Tara, fiind spart si rsipit pentru multe nevoi si greutti ce au fost impresurat inc din zilele altor domni", nu putu nici intr-un chip s o indirepteze", mai ales c-1 impresurase turcii cu dri de bani si cu zaharele". El povesteste apoi participarea trii la luptele turcilor de la Viena, de la Buda, de la Seghedin. Inseamn pe larg cltoria doamnei Elina, intovrsit de fiul ei Mihai vel sptar, la sfintul Mormint; pomeneste moartea si inmormintarea ei la Mrgineni in gropnita ce este in tinda bisericii din dreapta, alturea cu gropnita sotului ei, si incheie cu un act de adevrat clement al domnului: cstoria fiicei sale, Alexandra, dup Gligorasco postelnicul, feciorul lui Ivasco Bleanul, fost mare logoft. 0 mare minune au fcut acel Serban-vod cu ginere-su Gligorasco. C tatl lui Ivasco si mosiu-sau Gheorghe din Bleni, fost-au mari vrjmasi asupra lui Serban- vod si a toat casa printilor lui". La venirea lui Serban-vod, Ivasco si fiul su fugiser in Moldova. Ivasco a murit in pribegie, Gligorasco s-a tras in Ardeal. Intelegind de bun sfat si mtelepciunea acestui cocon, Gligorasco postelnicul, indat au trimes de 1-au adus impreun cu maica lui aici, in tar, si ctre aceia n-a mai pomenit vrjmsia lor cea dinti, ci cu inim curat 1-au iertat si 1-au fcut lui ginere... Si s-au mirat si mari si mici de acest lucru ce au fcut Serban-vod. La flcrile unui nou rzboi, incins intre turci si austriaci, in care generalul austriac Veterani, ptruns in tar pe la TurnuSeverin, este intors inapoi prin solia plin de tact a lui Constantin Brincoveanu, se incheie compilatia lui Stoica Ludescu. Compilatia lui Stoica Ludescu este cusut, dup cum se vede, din prti inegale ca intindere, ca valoare istoric si form literar: unele epoci reduse la citeva date seci si acelea nesigure, altele expuse pe larg cu detalii pretioase pentru istoricul care nu se mrgineste la schema faptelor principale privitoare la transformrile urmate in structur unei societti, ci caut s prind si culoarea particular a timpului. Ca izvor istorie, Ludescu trebuieste utilizat cu grij. El este btrina slug a Cantacuzenilor, care rsfringe in scrisul su sentimentele si resentimentele familiei de care-si legase viata si pentru care suferise doi ani de oen. Mihnea-vod, cel care a dezlntuit prigoana impotriva Cantacuzenilor, este inftisat ca fiind de neamul lui, grec cm- tariu. Tat-su 1-au chemat Iane Surdul, iar pre dinsul 1-au chemat din botez, Franti. Deci izvodindu-se de mic a urma lui Ismail, feciorul Agariei, fugit- au de la printii lui de s-au dus la Tarigrad si s-au curtenit la Kinan-pasa, zicind c este fecior Radului-vod, nepot Mihnii-vod." Dispretul si ura lui impotriva lui Mihnea se vede des in cursul naratiunii. Acesta imbrca pe dorobanti tot cu haine spahicesti si ndjduia in ei, ca Irod impratul in Irodiada, cind tia capul Svintului loan Boteztoriul pentru dragostea ei; deci cit folos au avut Irod de dinsa, atita au avut Mihnea de ei. Asasinarea postelnicului e inftisat ca o curs a diavolului, pismasul neamului omenesc". Diavolul gsi dou vase rele, unui romnesc, altul grecesc, vei vis- tiariu Tarigrdeanul". La moartea postelnicului el izbucnesteinfluent poemei pe care am analizat-o mai sus (p. 421 424)intr-un adevrat threnos: 0, diavole, rul pismasiu neamului omenesc, cum prilestisi (amgisi) pre Grigorie-vod de omori pre Costandin fr judecat, fr vin nimic? Iar tara toat pling pre Costandin Postelnicul, c au pierdut un stilp mare, carele au sprijinit toate nevoile trei. Plingu-1 si sracii c si-au pierdut mila. Plingu-1 care au avut de la el mult cutare, plingu-1 si pginii si crestinii si toate trile care 1-au tiut si nu 1-au stiut, ci numai de
177
numele lui au auzit pentru mult intelepciune si buntate ce fcea in toate prtile... Iat acum cum sint inftisati, prin contrast, boierii amestecati in complotul urzit impotriva postelnicului. Mai intii Costandin, fiul Radului Armasul Vrzariul: ...cum nu se poate face din mrcine struguri, î din rg smochine, asa nu se poate face din neamul ru bun; ci din varza cea rea, ce-i zic morococean, au iesit fiu-su si mai morococean... Sminta acestor nelegiuiti si in- drciti s-ar cdea, ce ar fi parte brbteasc, s se scopeasc, ca s nu mai rsar mustar si ardei, ci s se topeasc si s se canoneasc. Iat pe tatl lui Costandin Vrzarul: Radul Armasul era de mosie romn. Si tat-su era grdinar de verze la Ploiesti, pentru aceia numele lui s-au poreclit de i-au zis: Vrzariul. O rea smint au fost, c nu s-au fcut varz bun, ci de nimic au rsrit fiul dracului. Ura sau simpatia lui imbrac adesea forme biblice. Btrinul logoft gseste necontenit, pentru oamenii si faptele pe care le povesteste, paraleie in textele biblice. Grigorasco-vod s-a cit de moartea postelnicului, cum s-a cit, pentru moartea Domnului nostru Isus Hristos, si Iuda. Stroe Leur- deanu, Gr. Bleanu si Hrizea Vistierul, care au inchis pe fratii Cantacuzino si-i chinuiau, se asemna cu Maximian si Diocletian, muncitorii crestinilor, $i cu spurcatul Arie. Pre Serban Cantacuzino 1-a scos Dumnezeu din calea pierzrii si 1-a indreptat pre calea mintuirii, precum au indreptat i pre cei trei filozofi care i-au trimes Irod s ispiteasc de nasterea lui Hristos. Cite- odat logoftul incearc pe aceste teme de paraleie biblice s scoat efecte retorice, ca atunci cind ne povesteste c seimenii pirir pre domnul care era Constantin Serban Basarab, cumnatul postelnicului lor, la pginii care niciodat nu pohtesc binele crestinilor. Iuda piri pre Domnul nostru Iisus Hristos la pginii ovrei: cum c el se laud c este fiiul lui Dumnezeu, iar dorobantii pirir pre domnu-su la pginii turci. Iuda vindu pre Hristos in 30 de talanti, iar ei se vindur robi turcilor in toat viata lor. Ovreii deader acel chelciug pre un sat a fi de ingroparea streinilor, iar ei singuri se deader mincare ciinilor. Iuda se deade singur spinzurrii, iar ei singuri se deader inecrii, c s-au inecat cu totul. 0 nebunie nespus....
:178
Acest fei de citate si de paralelisme biblice, de invective si imprecatii, care se intretes prea des in partea final a cronicii, fac s lincezeasc interesul pe care-1 trezesc liniile simple ale evenimentelor in incordarea lor dramatic. Artificiile retorice ale btrinului cronicar par azi naive si vetuste. Indignarea si ura nu trezesc in sufletul lui, alimentat mai mult cu lecturi biblice si hagiografice, ecouri atit de largi si de puternice, incit s se cristalizeze in forme literare, care s poat tri dincolo de lumea si de epoca lui. Cronicarul cantacuzinesc st astfel cu mult in urma cronicarilor moldoveni, si prin lipsa de obiectivitate si prin darul formei literare, dar el are meritul de a ne fi pstrat, in compilatia sa, cele mai vechi anale ale Trii Romnesti si de a fi innodat povestirea evenimentelor de la desclecat pin in vremea sa.
BIBLIOGRAFIE Editii: Textul cronicii lui Stoica Ludescu a fost publicat pentru intiiasi dat la Chisinu, la inceputul sec. XIX sub titlul Istoria Tierei Romanesci de cind au desclicat romnii, in Magazin istoric pentru Dacia supt redactia lui A. T r e b. L a u r i a n u s i N i c o l a e B l c e s c u , tom. IV, 1847, p. 231 372, si V (1847), p. 3 32. O alt versiune, dup un manuscris, aflat n Biblioteca Mitropoliei din Chisinu, copiat de ierodiaconul Daniil, a fost publicat de G. I o a n i d in Istoria Moldo-Romniei, Bucuresti, 1858, vol. I, p. 1165. O alt versiune cu multe interpolri a fost publicat de S t o i c a N i c o l a e s c u m Revista pentru istorie, arheologie si filologie, vol. XI, partea I, 1910, p. 97 186, si XI, p. 2, p. 346 355. I. M i n e a, O versiune a cronicii lui Stoica Ludescu, in Cercetri istorice, I, 1925, p. 2 7. Studii: Gr. To c il esc n, Studii critice asupra cronicelor romne, in Revista pentru istorie, arheologie si filologie, anul II, vol. III, 1884, p. 270 288; N. I o r g a , Citeva note despre cronicele si traditia noastr istoric, in Analele Acad. Rom. sect. ist. ., seria II, tom. XXXIII, 1910, p. 141146; N. I o r g a , Cronicele muntene. Cronicele din secolul al XVII-lea, in Analele Academiei Romne. Mem. Sect, ist., seria II, tom XXI, 1898 1899, p. 303 462. O prere deosebit in pri /inta aletuirii cronicii, la D. O n c i u 1, Din istoria Romniei, Socec, 19 13, p. 84 85 (retiprit si in Biblioteca pentru toti, nr. 361362, pp. 102 103). Stiri despre Stoica Ludescu, in afar de studiul amintit al lui Iorga: C. G i u r e s c u , Contributiuni la studiul cronicelor muntene, Bucuresti, 1906 p. 5 8 ; A l . L a p e d a t u, in Buletinul Comi- siunii Monumentelor istorice, I, 1908, p. 161 165: Noi monumente istorice. Biserica din Ludesti (ctitoria lui Stoica Ludescu), in care se gsesc mormintele sotiei lui Stoica Ludescu, Ecaterina si a
fiicelor lui: Lencuta si Ancuta; Al. C i o r n e s c u , Un act al lui Stoica Ludescu, in Revista istoric , XX, 1934, p. 219 220. E o mrturie la mina lui Goran Logoftu pentru o mosie de laTignesti, pe Mostiste, din Ilfov. Cronicarul semneaz aci: Stoica Logoftul Liudescu, ispravnicul Scaunului Tirgovistii. G. P o t r a, Averea lui Serban Cantacuzino si intemeierea mnstirei Cotroceni, in Revista istoric romn, IV, 1934, p. 300306. Actul este scris de btrina slug a cinstitei sale case, Stoica Liudescul si terminat in decemvrie 1681. Rezumate si extrase din prtile principale ale studiilor citate mai sus au dat N. S i m a c h e s i T r . C r i s t e s c u , Letopisetul cantacuzinesc, 1290 1688, Buzu, 1942. Este ins de regretat c autorii uit s pun semnele citrii dup pasajele destul de intinse pe care le reproduc de la alfii.
RADU POPESCU Compilatia lui Stoica Ludescu a ajuns si la cunostinta adversarilor si era firesc ca acestora s nu le convin a fi inftisati contimporanilor si viitorimii in lumina de blesteme in care ii inftisase istoricul cantacuzinesc. Cel mai crturar dintre ei, Radu Popescu, om cu cultur larg si cu talent literar, fiul vistiernicului Hrizea, care pierise ucis in chinuri de Serban Cantacuzino, a apucat pana ca s intocmeasc o alt compilatie pe un plan nou si ca s povesteasc lupta dintre ai si si dintre Cantacuzeni, in lumina care le era prielnic. VIATA. Radu Popescu are o viat plin de peripetii dramatice, cu trsturi de adevrat roman: zguduit in tinerete de tragedii familiale, de neasteptate intorsturi ale soartei, care fac din fiul unuia din cei mai bogati si mai puternici oameni ai Trii Romnesti un boier scptat, pentru ca apoi s-l ridice pe treapta cea mai inalt a ierarhiei boieresti si, in cele din urm, s-l aduc a-si inchina zilele in chiliile unei mnstiri. Era fiul lui Hrizea vistierul, din satul Popesti al judetului Ilfov. Bunicul su, Gheorghe Carida nume ce trdeaz o origine greceasc fusese vistier pe vremea lui Radu Leon i a lui Matei Basarab si a fost ucis in rscoala seimenilor din 1655, cind i s-a jefuit si toat casa. Tatl cronicarului Hrizea a luat in cstorie pe Maria, fiica marelui ban Gheorghe Bleanu, cpetenia partidei de boieri care duceau lupta inversunat impotriva Cantacuzinilor. ln incierarea dintre cele doua partide boieresti, in care a czut victim postelnicul Constantin Cantacuzino, Hrizea a jucat un rol de frunte. Dup moartea postelnicului, el era in capul partidei boieresti, care ducea mai departe lupta contra Cantacuzinilor. Pe timpul lui Duca-vod, cind domnul, din porunca turcilor, pornise cu ostirea in ajutorul trupelor turcesti, impotriva cettii Cehrinul, rmin in tar ca ispravnici de scaun, intre altii, Hrizea Vistiernicul si logoftul Serban Cantacuzino, fiul postelnicului, cu misiunea special de a supraveghea ridicarea unor ziduri la curtea domneasc. In acele imprejurri, Serban Cantacuzino, care intrase in legturi de dragoste cu doamna, si-ar fi dat gindul pe fat: Bune case de domn tinr". De fapt, el umbla inc de atunci dup domnia trii, indemnat intre altele si de faptul c in Constantinopol fusese numit vizir un bun prieten al su, Cara Mustafa. In aceste imprejurri, vine in Bucurefti un ciohodar din Constantinopol, cu ve^ti pentru Serban Cantacuzino. Intjmplarea face ca s ias in calea turcului, care cuta pe Serban, Hrizea, si-i spune trimisului c el este Cantacuzino. Astfel scrisoarea si des- tinuirile ciohodarului sint aflate de Hrizea, care le comunic domnului Duca- vod. Serban Cantacuzino, instiintat de cele intimplate prin doamna lui Duca-vod, Anastasia, fuge peste granit si, curind dup aceasta, izbuteste s capete la Constantinopol domnia Trii Romnesti. Serban Cantacuzino, nevoit s mai rmin citeva zile pe trmurile Bos-
:180
forului, ca s-si consolideze domnia, trimite, prin nepotul su Brincoveanu, porunc la Bucurefti, ca s se aseze in scaunul domnesc ca loctiitori ai si caimacami, cum se zicea pe atunci Badea Vornicul Blceanu i Hrizea Vistierul. Dar aceasta cinste deosebit, pe care Serban-vod o aducea celui ce fcuse parte din tabra care pusese la cale pieirea tatlui su, nu era pornit din sentimente sincere. In 1680, pe la sfirsitul lui februarie, Hrizea este inchis din porunca domnului, sub invinuirea c ar fi mincat banii trii. Boierii insrcinati cu cercetarea cazului stabilesc ins c Hrizea cheltuise de la el, pentru tar, 30 000 de taleri. Abia scpat de aceasta acuzare, o alt npast cade pe capul lui. Domnul il invinuieste c zahereaua adic proviziunile procurate ostirii turcesti care inconjurase Camenita, fusese rea. O cronica anonim, care ne relateaz acestea, adaog aci c ori bun, ori rea de au fost, o dedese boiarii si rudele lui, iar el numai Hrizei vistier ii gsea vin". Din porunca domnului, i s-a cerut pentru aceasta vin 41 000 de taleri. Neavind incotro, nenorocitul vistier a trebuit s-si vind satele, mosiile si tiganii, si pe deasupra s se impru- mute, ca s achite suma cerut. Dup plat, Hrizea este scos din temnit, dar in curind este inchis din nou si muncit in chinuri din ce in ce mai grele, pin ce i se scoate un ochi. Un misionar catolic, clugrul italian Del Monte, care fusese trimis in Tara Romneasc de scaunul papal ca s fac un raport asupra situatiunii trii, ne spune c domnul din iatacul su auzea vaiete si chinurile nenorocitului boier, care se zbtea in dureri, jos in beci, strigind: Doamne, esti crud si nebun de-mi chinuiesti trupul ? Cine-ti va mai crede tie ? Ti-am slujit cu credint si numai in acest an ti-am numrat din tar 2 800 pungi, pe care le-ai luat si nu stiu cui le-ai dat. Del Monte adaog la acestea c domnul, infuriat, a poruncit atunci ca vistierul s fie tras in teap. Pe urma lui Hrizea rmin, cu totul srciti, jupineasa si copiii. Si totusi, setea de rzbunare a domnului nu s-a potolit, cci cere familiei bani si pune slujitori si pzeasc ziua si noaptea si s le urmreasc toate miscrile. Vzindu-se necontenit hrtuiti si aflind de la unii si de la altii c domnul e hotrit s-i piard, au luat cum zice cronica in graiul ei btrinesc pe Dumnezeu intr-ajutor si, strecurindu-se printre paznicii care pindeau in jurul casei, izbutesc s incalece de cu sear si, gonind pe drumul Giurgiului, pe la miezul noptii au trecut Dunrea in tara turceasc. Serban, aflind a doua zi de fuga lor, a trimis in toate prtile cpitani si slujitori ca s-i prind si s-i omoare unde i-or ajunge. Era ins prea tirziu. Cu toate promisiunile de bani fcute pasilor .si cadiilor din cettile dunrene, fugarii ajung la Adrianopol, de acolo la Tarigrad si, in sfirsit, dup o oarecare vreme, se oplosesc in Moldova, la curtea lui Duca-vod, unde se intilnesc cu ceilalti boieri pribegiti acolo de frica lui Serban-vod. Pe la inceputul lui 1687, adic in ultimul an al domniei lui $erban-vod, Radu Popescu-fiul vistierului ucis si ai si se intorc cu cea mai mare parte a pribegilor, la vetrele lor. Erau ins cum se va vedea indat cu totul scptati. La inceputul domniei lui Brincoveanu, Radu Popescu este pretuit pentru cultura lui si trimis in misiuni diplomatice. ln acele timpuri, aga Constantin Blceanu, care fusese incredintat cu solie la Viena, de ctre Serban Cantacuzino, aflind de moartea socrului su, s-a oprit la Brasov si a inceput s unelteasc impotriva noului domn, Brincoveanu, pe
181
ling generalul Heissler, comandantul armatelor imperiale. Dup struintele lui Blceanu, Heissler se pregtea chiar s intre cu ostirile in tar. Brincoveanu, ins, care se strduia ca tara s nu devin teatrul rzboiului dintre creftini si turci, trimisese o solie pe ling Blceanu si pe ling comandantul general, dar solii lui Brincoveanu gsesc pe Heissler turburat si minios, ca un urs impuscat, spune o cronic anonim contimporan, fi nicicum nu se apropia de vorba lui, c nu se uita la vorbele lor, ci la cuvintele Bl- ceanului". Solii se intorc fr nici o isprav, dar Brincoveanu, gindindu-se la jafulsi pustiirea ce s-ar intinde in tar, cind impotriva armatelor germane s-ar uni oftirile turcesti si ttresti, trimite din nou, de data aceasta pe Radu Popescu, fiind dup cum ne incredinteaz cronica invtat in limba latineasc". Si pentru a imblinzi minia generalului, Radu logoftul aducea ca dar din partea domnului, pe ling o sum de bani, si o mie de boi pentru nevoile ostirii. Cronica contemporan ne-a consemnat toate amnuntele intrevederii cu generalul austriac si discutia urmat intre ei, asupra creia, pentru savoarea lucrului si pitorescul vremii, ne oprim putin. Jupine Haislerincepe Radu Popescu , ce pricina este la mijloc intre dumneata si intre mria-sa vod fi intre tar, fi in toate zilele te lauzi cu ru asupra pmintului; in loc ce am avut ndejde de mintuint din miinile turcilor pgini, acum de la dumneavoastr s ni vie pieire, care ndejde va s fie la noi in defert." La acestea, Heissler rspunde acuzind pe Brincoveanu c, dup ce a trimis soli la imprat fi a incheiat legmint cu creftinii, n-a vrut s pzeasc tocmeala cum zic la noi, la nemti: parola ci ati clcat fi toate legturile, fi ati stricat fi parola". La acestea, rspunde Radu logoftul: Mi-ar fi voia s auz de la dumneata care legturi am clcat de am stricat parola, c domnul nostru fi cu tara gindefte c le tin toate cite au legat solii ncstri acolo in Beciu [Viena], iar de au legat dumnealui Blceanu, care indeamn pre dumneata spre minie, alte legturi afar din cei trei soli ai nostri, pre nestiint, in tain, acelea nu le vom tinea... iar acelea primim, care au legat solii noftri toti de fat. Si de au legat bani, iat dm bani, numai deodat toti nu putem s-i dm, de vreme ce suntem dajnici si turcilor." El struie mai departe s conving pe general s renunte la planul de a intra in tar, cci hotarele sunt deschise de toate prtile fi ar veni turcii fi ttarii de ar pustii tot pmintul... Care lucru, dac ar rminea fr oameni, de cefel ni sint ostenelile fi vorbele fi legturile ce le facem?" Generalul rmine ins neinduplecat. Nici o mintuire incheie el discutia nu se poate fr primejdie fi fr pagub. Cu toat increderea pe care i-a artat-o Brincoveanu in aceast imprejurare, totufi, pin in 16v3, nu i se acord nici o dregtorie. Dealtfel, fi vremurile erau turburi. Ofensiva otoman impotriva crestinilor incepuse. Brincoveanu primea porunca de a se duce cu. toate oftile sale la Cerneti. In toamna anului urmtor, trupele austriace intrar in Oltenia; ocupar Pitestii, Cimpulungul, iar in iarn, Heissler si intetitorul su, Constantin Blceanu, isi fceau Crciunul in Bucurefti. Ca s scoat pe imperiali din tar, domnul aduce in ascuns pe ttari. De alt parte si Radu Popescu este prins in dezlegarea numeroaselor incurcturi bnesti, rmase de pe urma tatlui su. Tatl lui Radu Popescu, silit de Serban Cantacuzino s plteasc 41 000 taleri pentru zahereaua de la Camenita, ifi vinduse o parte din avere fi a zlogit pe cealalt. Radu fi fratele su Gheorghe s-au tot strduit s plteasc datoriile mari si grele zice
:182
actul divanului dar vzind in cele din urm c n-au putere s le implineasca toate, s-au lepdat de toat averea rmas de la tatl lor, ca s se impart intre datornici, luind fiecare mcar veri ce ar gsi. Se pare c Brincoveanu nu avea destul incredere in Radu Popescu, sau poate c tria inc viu in amintirea lui rolul pe care l-a jucat Hrizea in uciderea bunicului su despre mam. Dregtoria de clucer (care avea indatorirea de a ingriji de proviziile necesare cailor domnesti) nu era o slujb pentru cultura si aspiratiile lui Radu Popescu. De aceea nu era multumit cu situatia lui, si amrciunea de care era cuprins se strvede intr-o scrisoare interesant, pe care o trimite vrului su Rducanu Dudescu. In aceast scrisoare semnificativ, cronicarul nostru isi arat dorinta de a veni la Dudesti, s vad pe mama Neacsa si pe vrul su, ca s mai vorbeasc: eite ceva, c Dumnezeu numai va crede precum ne aflm si alt nu avem la eine si ctre eine ne plinge... Doar pin acum, ca niste oameni ce sintern, infsurati in desertciunile lumii, vom fi si avut eite ceva intre noi, iar acum, cunoscind si vzind de la dumneavoastr atita ajutor, de nu-ti voi fi mai bun decit fratele si ginditor si cu fapte, incit imi va fi cu putint, s m bat Dumnezeu. Numai iar m rog aibi-m, iubeaste-m, sprijineaste-m, c sint striin si n-am pe nimeni s m caute; ci toat ndejdea, dup Dumnezeu, la dumneavoastr imi iaste. Si eu iar cum voi fi cu dumneavoastr, sfintia-sa asa s m judece. Nu-mi trebuieste alt nimic, fr cit o frim de viiat fr groaz, si s trim cum va da Dumnezeu; c unde vz c intr-aciasta becisnic de tar, ne vin oamenilor primejdii si petrec nestiind nimica, zu c sunt bucuros mai bine s m aflu in statul celor mai de jos i s fiu odihnit, decit s-mi fie numele acesta si s fiu pururea cu gheat in inim. Cu aceste sentimente de amrciune in suflet, Radu Popescu ia parte in iarn la complotul urzit impotriva lui Brincoveanu, pentru aducerea la domnie a lui Grigore Ghica, care se afla atunci la Constantinopol. Cpetenia complotului era Dumitrascu Corbeanu, a crui sotie era inrudit cu sora preten- dentului. Intelegerea intre complotistii din Bucurefti si intre pretendentul din Constantinopol s-a fcut prin mijlocirea unui turc, care fusese efendi la Grigore Ghica. !nlturindu-se corespondenta, care putea s dea lucrurile pe fat, turcul trebuia s duc lui Grigore Ghica, in ziua cind cele puse la cale in Bucurefti erau gata, o mahram cu sirm. Ins turcul, din lcomia cistigului, primind mahrama, cu un rvas, le-a predat lui Brincoveanu. Domnul, mirindu-se cu boierii si de aceast viclenie, nu s-a turburat la inceput si i-a iertat. Dar lucrurile rzbtuser pin la Tarigrad si, intr-o bun zi, se pomeneste cu un ag, trimis din Constantinopol, cu firman ca s adue la Poart pe boierii care piriser pe Brincoveanu. Domnul, care se pricepea s deznoade itele incurcate ale conjuratilor, trimite, pe ling boierii cuprinsi in firman deci si pe Radu Popescu , si o sum de boieri devotati lui, impreun cu 15 000 de galbeni, care au efectul de a impca lucrurile si de a intri situatia lui Brincoveanu. Pe temeiul unui firman care declara c pirele au fost dovedite mincinoase, Brincoveanu inchide pe Dumitrascu Corbeanu, cpetenia, pe Grigore postelnicu Bleanu si pe Radu Popescu; dar aci se vede si tactul lui Brincoveanu, care nu numai c ii iart, dar ii si pune in slujbe. ln decemvrie urmtor (1700), Radu este ispravnic de banii haraciului" in judetul Vilcea, iar in primvara anului 1703 este ispravnic la Vei Ocn in Rimnic.
183
Curind dup aceasta, raporturile dintre domn si cronicarul nostru se inspresc. Radu nu se mai intilncste in dregtorii, iar dintr-o scrisoare a lui Brincoveanu din 1708, ctre vrul cronicarului, se vede c acesta czuse in dizgratia domnului. Radu Popescu fcuse in satul su un zgaz, ca s abat cursul apei pe matca cea veche, dar neglijase s sape mai intii santul cuvenit, ca s dea cale apei i puhoiul, venind mare, s-a revrsat si-a inecat livezile si morile mn- stircsti. Dac au fost vru-tu scrie Brincoveanu cu atita minte, n-avem ce face... Pentru aceasta am scris boierilor caimacami s taie acel zgaz si nu va fi numai cu atita, ci si cit pagub si stricciune s-a fcut, toat va s plteasc... Pentru aceste motive, el va fi trecut in rindurile partizanilor lui Stefan Cantacuzino (17141716) fi dup inscunarea acestuia, este numit in rangul de mare vornic de Tirgoviste. ln aceast calitate, i se incredinteaz misiuni delicate, ca de pild sarcina de a conduce, de la Giurgiu pin la granit, cu conace, pe Carol al XII-lea, regele Suediei, sau aceea de a delimita hotarele Munteniei, care fuseser inclcate de raiaua turceasc a Brilei. Domnia lui Stefan Cantacuzino este ins de scurt durat. Dup doi ani de domnie, Stefan Cantacuzino si tatl su stolnicul Constantin sint strangu- lati in temnitele de la Bostangi-Basi. Domnia lui Nicolae Mavrocordat reprezint punctul culminant in ascensiunea politica a lui Radu Popescu. La inceputul noii domnii, el pstreaz functiunea de vornic de Tirgoviste, iar in martie 1716 este ridicat la rangul de mare vornic. De aci inainte, cronicarul nostru incepe s semneze in acte: Radu Popescu, in loc de Radu sin Hrizii vistierul sau Radu Hrizea. In vremurile acelea de zbucium, provocat de rzboiul dintre austriaci si turci, Radu Popescu este insrcinat de domn cu misiuni de incredere. Astfel, el este desemnat s conduc ostirea ttreasc, ce trebuia s treac prin tar, venind in ajutorul turcilor la asediul Timisoarei, si s-i pregteasc conace. Ttarii sosesc ins prea tirziu, dup ce Timisoara czuse in mina imperialilor. Grosul armatei ttresti, cu hanul in frunte, trebuia acum s se impreune cu vizirul, In acest timp, o ceat de nohai, intorcindu-se spre vetrele lor, incep s se dea la jaf si prad. Radu Popescu d atunci de stire domnului, care, trimitind slujitori, izbuteste s smulg din mina ttarilor prada. Intorcindu-se in cetatea de scaun, domnul il primeste, dup cum noteaz el insusi, cu cinste si-1 numeste mare ban al Craiovei. Radu Popescu ne spune c aceast inalt dregtorie o datoreaz lui Grigore Bleanu, Radu Golescu i erban Bujo- reanu, care, fiind in intelegere ascuns cu nemtii si temindu-se de el s nu le afle planurile, spre a-1 indeprta din Bucuresti, 1-au recomandat lui Mavrocrodat pentru bnia Craiovei, c, fiind un om mai sprinten, mai levent", va putea face aceast isprav. Cronicarul nostru primeste insrcinarea, dar pe cind el se afla la Craiova, o expeditie german, condus de un maior, surprinde pe Mavrocordat in Bucuresti $i-l ia prizonier. Radu Popescu pretinde c el, aducind la cunostinta o^tilor pmintene vestea arestrii lui vod, a fost dus de acestia sub paz mare la Tirgovifte, unde a fost predat autorittilor germane, care 1-ar fi tinut in arest. Documente din surs german ne dovedesc ins c relatrile lui Radu Popescu in aceast privint nu sint conforme cu realitatea. Dimpotriv, era si el din tabra boierilor care sprijineau actiunea crestinilor. La 3 decemvrie 1716, el se gsea.la Tirgoviste, unde isclea, impreun cu doi episcopi si 39 de boieri, fr de nici o silnicie, ci de bun voie, un act de solidaritate, prin care
:184
semnatarii se obligau intre ei ca s tin cu totii laolalt si s aleag in unanimitate ca domn pe Gheorghe Cantacuzino, cci tatl inltimei sale a fost domn si cel mai bun cirmuitor al trii, care ne-a guvernat ca cel mai milostiv printe", si in sfirsit, s suporte impreun, fiecare dup puterile lui, cheltuielile necesare pentru actiunea lor. Citeva zile dup aceasta, Radu Popescu pleac in Ardeal,unde se intilnefte cu ceilalti boieri pribegi, devotati partidei crestine fi unde obtine de la generalul Stainville carte de liber petrecere, carte de odihn, cum zice el. In Ardeal st pin aproape de incheier ea pcii de la Pojarevac. In tot acest timp, Radu Popescu subscrie printre cei dintii, uneori imediat dup mitropolit, plenipotenta dat delegatiunii de boieri, prin care se cere impratului Carol al VI-lea sau printului Eugeniu de Savoia alungarea administratorului", adic a lui loan Mavrocordat, si numirea ca domn ereditar a lui Gheorghe Cantacuzino. Ultima plenipotent, semnat de Radu Popescu, este din primvara anului 1718. Un an mai tirziu, dup incheierea pcii de la Pojarevac si numirea definitiv a lui Nicolae Mavrocordat in tronul Trii Romnefti, Radu Popescu se gsefte la curtea din Bucurefti a noului domn, impotriva cruia luptase pin atunci, indeplinind insemnata functiune de mare vornic, ceea ce insemna pe acele vremuri: primul sfetnic al Divan*lui. In aceast dregtorie st patru ani de zile, pin la 1723. Era acum in asfintitul vietii, om trecut de 70 de ani, fi, cu sufletul adinc religis al btrinilor din alte vremuri, gindind la ceasul mortii, care se apropia pe nesimtite, la ziua infricofat a judectii din urm fi la zbuciumul vietii sale trecute, a renuntat la mririle amgitoare ale acestei lumi vremelnice. Iat cum ne mrturisefte el insufi motivul care 1-a indemnat s prseasc lumea in care trise pin atunci: Fiind dvornic mare eu, Radu Popescu, in cinstea fi dragostea mriei-sale fi viind la vreme de btrinete fi de slbiciune, socotind c fi ale lumii sunt toate defarte, singur din bun voie, am cerut Voie de la mria-sa fi am mers de m-am clugrit la mnstire, la Radul-vod. La mnstirea Radu-vod, sub numele de Rafail Monahul, triefte pin la 1729, cind il prinde moartea. Astfel, in liniftea patriarhal dintre zidurile mnstirii, in rugciuni fi umilint, ifi ispfefte zbuciumul vietii, plin de intorsturi fi de alergri dup mririle ispititoare ale vietii, marele vornic al lui Nicolae Mavrocordat, cronicarul Radu Popescu. Cum a inteles viata si cum a inftifat el lumea in mijlocul creia a trit fi s-a zbtut? COMPILAJIA LUI RADU POPESCU, cunoscut sub numele de Istoriile domnilor faniRomnefti, incepind tot de la desclecare, are un orizont de privire mai larg decit al lui Stoica Ludescu. Factura cronicii lui Radu Popescu este mult mai complex, cci el trateaz istoria Trii Romnesti sincronic cu a trilor invecinate: Moldova, Ardealul, Turcia, Rusia. Este un plan cu totul original, care nu are nimic comun cu vechile cronografe, cci acelea erau repertorii de istorie universal, care incepeau povestirea evenimentelor de la creatiunea lumii si inftisau in ordine cronologic istoria tuturor popoarelor rind pe rind (evrei, asirieni, egipteni, persi, greci, romani, bizar.- tini), pe cind in cronica lui Radu Popescu privirea este circumscris la popoarele din Rsritul Europei vecine cu Tara Romneasc. Dup fiecare domnie muntean, se insir evenimentele contimporane din trile megiese. De pild, dup ce d povestea desclecatului si a legendarului Radu Negru, pe care cronicarul confundindu-1
185
cu Basaraba il asaz la 1290, urmeaz: In zilele acestui domn, dup cum s veade veleatul, au fost imprat la Tarigrad Mihail Paleologul, carele au scos Tarigradul din miinile frincilor", apoi se trece la Otman si lumea turceasc, pentru ca s continue apoi cu istoria ungureasc: Intru aceast vreame era craiu unguresc Ladislau". De la domnia lui Alixandru vod I, cu intemeierea principatului moldovean, 1320, intr in raza de privire a cronicarului si Moldova, iar de la 1509 si istoria Rusiei. Cronicarul ins nu izbuteste s gseasc un punct de vedere unitar care s coordoneze evenimentele; acestea sint de cele mai multe ori juxtapuse. Dar trebuie s recunoastem c autorul a lsat o oper unic, nu numai pentru timpul lui, dar chiar si pentru vremurile noastre: o incercare de istorie a romnilor in lumina istoriei europene orientale. Izvoarele lui Radu Popescu in aceast vast oper de istorie rsritean, avind ca punct central istoria romnilor, sint felurite. Pentru istoria Moldovei a avut la indemin cronica lui Ureche intr-o versiune a lui Simeon Dasclul. Pentru istoria bizantin si turceasc pe Gh. Phrantzi, care fusese martor la cderea Constantinopolului si a fugit apoi in Italia; o versiune*a cronicii grecesti de la 1570. Pentru istoria Ardealului, izvoare unguresti, ce n-au fost inc identificate. Pentru istoria muntean, Radu Popescu a folosit acelasi izvod vechi pe care-1 utilizase si Stoica Ludescu si care in copia lui, in unele prti, avea lacune si confuzii, in altele date ceva mai bogate. In linii generale ins stirile lui Radu Popescu corespund cu tirile lui Stoica Ludescu pin la domnia lui Neagoe Basarab, unde cronicarul Blenilor utilizeaz si el Viata Patriarhului Nif on, dar o reduce ca proportie (eliminind partea apologetic a lui Neagoe) si o incadreaz mai armonic in urzeala cronicii. Pentru domnia lui Mihai Viteazul impleteste stirile din cronica lui Teodosie Rudeanu cu cele din poema greceasc a lui Stavrinos, pe care am analizat-o la p. 146; pentru domniile urmtoare se foloseste de cronica lui Matei al Mirelor. La domnia lui Matei Basarab are stiri ceva mai bogate decit Stoica Ludescu. De la domnia lui Grigore-vod inainte incepe partea personal a lui Radu Popescu (Radu-vod Leon, Antonie-vod, Grigore-vod Ghica in a doua domnie, Duca-vod, Serban Basarab), in care intr pe scen ca eroi principali Cantacuzinestii cu zarva si turburrile pe care dup el le aduc in rindurile boierimii pmintene si cu reactiunea partidei Blenilor. Radu Popescu inftiseaz tragedia postelnicului Const. Cantacuzino intr-o lumin cu totul deosebit de aceea in care o cunoastem de la Stoica Ludescu, cci el este cronicarul partidei adverse. Dup el vina toat o poart Serban
Cantacuzino, care, inc de la mazilirea lui Ghica-vod, nutrea ambitii mari, cci, ne spune cronicarul: Srban logoft, feciorul lui Costandin postelnic Cantacuzino, mai ficlian fiind decit alti frati, au gtit un cai foarte frumos si 1-au dus de 1-au druit pasi despre dinsul si i s-au rugat s-i fie slug si s-1 aib in gindul lui neuitat". Pasa intr-adevr nu 1-a uitat c, cu vreame indelungat, iau fcut mult bine, pin si la domnie 1-a rdicat. Intentiile lui Serban se dau curind pe fat. Pe cind urmasul lui Ghica-vod, fiul su Grigorascu, se afla cu ostile turcesti si ttresti in Ardeal, atunci, cum zic unii, s-au fcut niste amestecturi, adec Srban logoft, feciorul lui Costandin postelnicu Cantacuzino i oarecare den fratii lui ce era acolo, si Mares, si Cretulescul, s fie umblat intre cpitani si intre slujitori, de indemna s mearg s pirasc pre Grigorie-vod la vizirul de ru, de hain si de altele, si pre urm s cear domn la
:186
vizirul pre Srban lofogtul; care dn om in om mergind vorba, au ajuns si la domn. Dup ce s-a desprtit de vizir, vod porunci vtafului de aprozi s-i aduc boierii care umblaser cu viclesug si incepu a-i mustra pentru cci fac asa, de au vrut s-1 vicleneasc si s-1 pirasc la vizirul: ce ru li-au fcut? Au nu i-au boierit cu mari boierii, au nu i-au miluit cu mile mari? Care anume, le spunia. Piritii tgduiesc. Domnul scoase vadnicii de fat, cpitanii cari vorbise cu ei... si incepur a zice: Asa, doamne, ni-au zis s mergem s te prim la vizirul, si s puie pre Srban logoftul domn". Grigore-vod i-a dat atunci in paza vtafului de aprozi. ln acelasi timp sosesc in tar piri de la caimacamii domnesti: Stroe Leur- deanu si Dumitrasco vistierul Cantacuzino, nepotul postelnicului, pirind pre Costandin postelnicul Cantacuzino c umbl pre marginea turciasc oamenii lui hulind numele domnului de ru si de hain, si pre oamenii tri ii zticneaste, de nu-i Ias s-si dea djdiile imprtesti, si cumcs laud, c el au popit pre Grigorie-vod, si iar el il va despopi si ca acestea altele multe. Aceste dou pricini: una den tabr, alta den tar au atitat pre Grigore- vod cu mare minie asupra casii lui Costandin Postelnicul si au dezlrj* tuit drama pe care Radu Popescu o relateaz cu aceleasi detalii ca si Stoica Ludescu. Dup omorirea postelnicului, fiii si nu se potolesc. ln timpul domniei lui Ghica-vod, iar au inceput Cantacozinii a amesteca lucrurile, precum au fost invtati, si a turbura pre unii din boiari", care aciasta n-o fcia de alt, fr cit s fie totdeauna ei mai mari. Boierii alunecindu-s cu firea c vor fi acelea care le zic Cantacozinii" c domnul s-ar fi sftuit cu grecii ca s-i omoare se rzvrtesc si provoac inlocuirea lui Ghica prin Antonie-vod din Popesti. Sub acest domn btrin, abia se aszase lucrul tri bine si gilcevile despre toti, iar feciorii lui Costandin Postelnicul Cantacuzino ... gsir vreame s caute moartea tatine-su, den eine au fost, i inchiser pre Stroe Leurdianu, vinuindu-1 c el au fost pricina de 1-au omorit". Radu Popescu stie si el de rvasele pe care Ghica-vod le dduse stolnicului Const. Canta- cuzino la Viena. Le vzuse chiar: iar noi am vzut neste rvasele, dar adaog, aruncind umbra indoielii: ale cui vor fi fost, Dumnezeu stie". Dup clugrirea lui Stroe Leurdeanu, Srban Spatariul si fratii lui s mrise, s imputernicise, cit trecea peste msur, nebgind seam pre ceilalti si intru nimic socotindu-i". Sub domnii urmtori, Cantacuzenii si partizanii lor sint necontenit in fierbere, cind in tar, nlucindu-li-se c adversarii fac sfat intre dinsii s-i omoare", si zbtindu-se s deprteze pre toti boiarii de pre ling curte si s le ia boieriile, ca s le impart intre ai lor, cind pribegi in Moldova sau la Constantinopol, urzind rsturnarea domnilor. Domnia lui Serban Cantacuzino e inftisat ca o pacoste pentru tar. Mare si intunecat nor, si plin de fulgere fi de trsnete au czut pre Tara Rumneasc Srban-vod, carele, ca cu neste trsnete, cu rutatia lui au spart si au dezrdcinat nenumrate case de boiari si de slujitori si de sraci si pre multi au omorit cu multe feluri de cazne si i-au srcit cu multe feliuri de pedepse, precum istoria mai jos va arta". Si incepe a insira crimele svirsite de Serbanvod. Pe cind se intorcea cu oastea sa si cu turcii de la cetatea Dogancale, a trimis inainte cu crti la scaunul domniei pe Drosu Srdariu, dar, in acelasi timp, a invtat, in ascuns, pe un ttar pe care i-1 dduse ca insotitor, s-i taie capul pe drum si apoi s se fac pribeag in Bugeac. Si pentru ca s sting neamul lui Drosu, fiindc acesta mai avea o fat, a trimes neste seimeni, hoti de
187
ai lui de au omorit-o. Pe Vilcu vornicul, desi 1-a judecat in multe rinduri si nu ia aflat nici o vin, 1-a inchis in mnstirea Snagovul si, muncindu-1 cu multe cazne, 1-a spinzurat. Pe feciorul lui Drosu Srdarul, tinr sracul, l-au legat fi l-au slobozit in ocn pustie. Asasinarea lui Hrizea vistierul, tatl cronicarului, fi npstuirea familiei lui e povestit pe larg. Nu mai insistm, fiindc am reconstituit-o mai sus. Radu Popescu, cu toate defectele lui ca istorie, are ins mai mult cursivitate in povestire decit Stoica Ludescu. El nu se pierde in lungi si otioase imprecatii biblice, ci dizolv indignarea fi ura in naratiune. Este o limb rea, circotaf. Inregistreaz toate zvonurile rutcioase, chiar fi vulgare ale timpului, cind este vorba de adversari: lui Antonie-vod, ne spune el, atit ii scurtase Cantacuzenii toate veniturile, cit nici de mincare nu era stul, fi de butur, c-i da cit vria ei; in zi de dulce: carne de vae cu ap fi cu sare, in zi de sec: linte fi fasole cu ap fi cu sare. Vin ii da imputit, ci trimitea cu urcioarele in tirg Antonie-vod si fie-su Neagoe-vod cu bani refenia, de cumpra vin de bia; ci da fie-su mai mult la refenia, cci ii zicea tat-su c el are doamn fi coconi, ci s dia mai mult fi asa vietuia bietul Antonie vod." Despre Mihnea-vod zic unii s-i fi fost giuvan (lui Chinan-pafa), fiind frumusel". Stefnit-vod, fecior lui Vasilie-vod, nu cuta trebile domniei, ci curviile, si cu parte fmeiasc fi brbtease." Dar Radu Popescu are ceva din darul marilor cronicari moldoveni, izbutind s scoat in lumin colturi interesante din trecutul zbuciumat al trii, in care se vede coloarea timpului si psihologia societtii. Si factura sintactic a stilului are o tehnic mai modern. Fraza e mai degajat din angre- najul coordonrilor fi al incidentelor. Tifnefte citeodat viu fi energic in dialoguri scurte. E caracteristic in aceast privint scena dinamic, povestit cu efecte teatrale a mazilirii lui Antonie-vod din Popefti. Faptele se petrec la Constantinopol, unde Antonie-vod se dusese cu boierii ca s reinnoiasc domnia. Turcii le fgduiser. S v gtiti in cutare zi, s veniti s imbrace caftanul." La ziua sorocit, domnul fi boierii se string in camera marelui vizir. Acesta intr fi incepu a intreba: Care iaste Maref ? Zise: Eu sint . Ia-1! Ci-1 luar. Care iaste Gheorghe Vornic? Zise: Eu sint. Ia-1. Ci-1 luar. Care iaste Srban ? Ziser: Nu iaste . [Serban Cantacuzino, presimtind ce se va intimpla, rmsese acas fi prefcindu-se c-i este ru, zcia ling foc".]
Care iaste Mihai Postelnicul ? Cesta iaste. Ia-1! Il luar. Care iaste cutare, cutare? Ii luar pre toti." i dup indeprtarea potrivnicilor, zise vizirul domnului Antonie-vod: Impratul te-au mazilit. Si intorcindu-s ctr ceilalti boieri: Voao v-au dat impratul domn pre Gligorie-vod; psati la dinsul ." Tot asa prins pe viu, este filmat si scena urmtoare, care se petrece in Bucurefti. Noul domn serie banului Gheorghe Bleanu, care era caimacam, s prinz pe Radu logoftul Cretulescul si pe fratii Cantacuzino. Bleanu trimite slujitori cu Radu Nsturel s ocoleasc casele boierilor si s-i cheme la curte. Pe drum, boierii, nedumeriti, intre- bau: Dar ce, ce? Ei zicea: Nu stim nimic, fr cit porunca domneasc au venit: veti vedea . Si merser la curte. Acolo era banul Gheorghe si slujitori multi, luminri aprinse. Dac venir, szur. Si se scul banul si zise: Boiari fratilor, sntate de la mria-sa Grigorie-vod, c 1-au miluit Dumnezeu si impratul cu domnia: iat si cartea . Multmia ei lui Dumnezeu, ins acii dentre
:188
gloat fugi Iordache [Cantacuzino] si vru s fug i Matei aga [fratele su], dar ii prinser de veaste s-i intoarser. Si le zise banul Gheorghe: Matei, cci faci copilreste de nu szi! Dar domnul cci porunceaste s fiti la opreal, nu doar c va s v omoar, ci numai pin va veni mriia-sa; deci bun iaste Dumnezeu; v va ierta; nu v teamed, ci sded: nu ne mai faceti rusne . In cmrile domnesti zceau inchisi de Cretulescu 24 de boieri. Ci indat porunci banul Gheorghe de aduser tigani, si le tiar obezile, s-i slobozi. Ci fiestecarele is lua obezile si le ducea inainte Cretulescului si-i zicea s s le puie in git, si le lepda jos."
Iat si o scen crunt care ilustreaz despotismul voievozilor din acele vremuri singeroase de vasalitate turceasc: Mihnea-vod, miniat c boierii, in frunte cu Pirvul vistierul Vldescul, il piriser pasii, dup ce s-a intors la conac, intimplindu-s de au venit Pirvul vistieriul supt cortul domnesc, poruncise mai nainte unor beslii, dac-1 vor vedea c vine Pirvul vistieriul la cort, s vie si ei cu armele pre supt haine s nu vaz. Ci indat venir beslii, cum le poruncise. Deci dup perdia iesi Mihneavod, si zise besliilor turceste: vursughidi . Si indat il lovir cu sbiile de-1 fcur frime, si nu s mai socoti c iaste stiut la Poart si mutafaraca imprteasc, si-1 ridicar de acii, fcut frime de sbii." Iat, in sfirsit, in contrast, si un tablou de logodn domneasc fiul, coconul" lui Radu-vod din Muntenia, Stefan, cu fiica lui Duca-vod din Moldova, Catrina al crei fast patriarhal si ale cror obiceiuri turcesti, cu coloritul lor oriental, au izbit curiozitatea naiv a boierimii noastre din ambele tri, cci o descrie si Neculce: Strins-au toat boierimea trii cu toate jupinesele si au intins corturile in dial despre Mihai-vod, in drumul Cotrcenilor: acolo fcia ospete in toate zilele. Adus-au pehlivani de cei ce joaca pe funii, si de alte lucruri. Adusese si un pehlivan hindiu harap, carele fcea jocuri minunate si nevzute pe locurile noastre: iute om era si virtos. Ling altele, de nu le putem lungi, fcea aceastea mai ciudat: punia de rind opt bivoli, si s rpeziia iute si, srind peste ei, s da in vzduh peste cap, si cdia in picioare de ceia parte; alta, un cal domnesc, gras, mare, isi lega chica de coad-i, s-l btea comiselul cit putia, si nu-1 putia s-l miste de loc; alta, un copac mare den pdure adusease neated, si infipt, sau suit pre dinsul ca o maimut; deci, dup multe jocuri ce au fcut sus in
189
virfu-i, s-au slobozit de acolo cu capul in jos, si au dat in picioare; alta, un tulpan lung de multi coti, il tinia oameni in miini, cit era, si s rpziia inte, si mergia clcind pre tulpan, si nu s afunda; alta, s prindea multi oameni cite doi in miini, si fcea chip ca de o bute cu miinile, si mai lung si s rpeziia iute, si intra cu capul pen gaura aceaia, si nu-1 simtia oamenii, si de ceia parte cdia in picioare. Ca acestea multe fcea, care nu le tinem minte. In scurt, mare veselie s-au fcut la aciast logodn a coconului Radului-vod aicea la noi." Compilatia lui Radu Popescu se opreste in prima redactie la actul de impcare a celor dou partide vrjmase prin cstorirea Smaragdei, fiica lui Serban Cantacuzino, frumoas si inteleapt, cu Gligorie Postelnic Bleanu, pribeag in Ardeal, si el de bun neam, frumos, intelept". Mai tirziu, Radu Popescu continu cronica trii de la Constantin Brincoveanu inainte. Pentru a avea o caracterizare general a personalittii lui, trebuie s trecem la epoca lui Brincoveanu si s examinm si a doua parte a cronicii sale.
CRONICARII LUI BRINCOVEANU
Rareori in trecutul nostru zbuciumat o domnie a avut norocul s aiba parte de atitia cronicari ca domnia lui Constantin Brincoveanu. Dinuirea ei indelungat, prosperitatea crescind a trii, inflorirea cultural, sprijinul acordat crestinilor din Rsrit, care gemeau sub apsarea pgin, casa imbel- sugat a domnului, inviorat de numerosi copii, gineri si nurori si apoi, deodat, din culmea fericirii si a gloriei, repedea prbusire: arestarea lui Brincoveanu si a copiilor si, inchiderea in fioroasa temnit a celor sapte turnuri si, in sfirsit, singeroasa decapitare pe trmurile Bosforului a tatlui si a celor patru copii ai si cu ginerele Vcrescu toate aceste evenimente au avut un rsunet adinc in sufletul contimporanilor. In afar de italianul Anton Maria Del Chiaro, secretarul de limbi occidentale al lui Brincoveanu si al urmasilor si, care in opera Istoria idle moderne rivoluzioni della Valachia, aprut la Venetia in 1718, ne-a lsat o icoan pretioas a vietii de curte si a domniei lui Brincoveanu, patru cronicari pminteni s-au invrednicit a transmite peste veacuri amintirea lui Brincoveanu. Unul, Radu Popescu, care se s im tea nedrepttit in aceast becisnic de tar", a continuat a scrie cu ochii impienjeniti de patim. Altul, logoftul Radu Greceanu, traductorul de texte religioase de care ne-
am ocupat mai sus, a scris cronica la curte, sub ochii domnului, in lumina in care acesta ar fi dorit s fie inftisat viitorimii. Un boier, necunoscut pin acum, ne-a lsat o cronic de o real valoare literar si, in sfirsit, un crturar mai mrunt, din multime, a cintat in versuri tragedia mortii lui Brincoveanu, cintec care a intrat apoi in domeniul popular.
CONTINUAREA CRONICII LUI RADU POPESCU
Continuarea cronicii lui Radu Popescu, de care am vorbit mai sus, a fost publicat de N. Blcescu in Magazin istorie pentru Dacia, dup un manuscris in care ea se inftisa ca o continuare direct a cronicii lui Radu Greceanu. Rposatul Giurescu, reluind, in 1906, studiul cronicilor muntene, a artat cu argumente serioase c textul acestei cronici, publicat de Blcescu pe numele lui Radu Popescu, este de fapt o continuare la Istoriile domnilor Trii Romnesti, care fusese atribuit pin Ja dinsul de Aron Densusianu si apoi de N. Iorga, lui Constantin Capitanul Filipescu. In argumentarea sa, Giurescu atribuia Istoriile domnilor Romnesti tot lui Radu Popescu. In 1908 ins, d-l Emil Panaitescu in Cronicarul Radu Popescu si Istoriile domnilor Trii Romnesti, a semnalat o serie de contradictii intre datele pe care le cuprinde cronica intitulat Istoriile domnilor Trii Romnesti cu privire la tatl lui Radu Popescu si familia sa, si intre realitatea faptelor, asa cum ne-o dezvluie documentele contimporane. Aceste contradictii ar fi, dup d-sa, de afa natur, c nu se pot explica decit admitind c nu Radu Popescu este autorul acestei cronici. Cercetrile ultime ale lui Al. Vasilescu si ale lui Constant Grecescu au inlturat ins definitiv aceste obiectiuni. Continuarea cronicii lui ni s-a pstrat incorporat in dou serii de compilatii. Prima compilatie este alctuit din corpul cronicilor muntene, inclusiv cronica lui Radu Greceanu. Dup cronica lui Radu Greceanu, care se incheie in aceasta compilatie la anul 1714, urmeaz cronica lui Radu Popescu, cu urmtorul titlu: De aicea sint cele ce au scris Kir Rafail Monahul, care pre nume mirenesc 1-au chemat Radu Popescu biv vei dvornic. Aceast compilatie muntean a fost intocmit din porunca lui Nicolae Mavrocordat, dup cum se poate vedea limpede chiar din titlu:
Istoria Trii Romnesti, de cind au desclecat pravoslavnicii crestini ; intru care coprinde toate istoriile a tuturor domnilor, dinceputul trii, de la intiiul domn, Radul Negrul-voevod, pin acmna, la domnia a doua a mriei sale lui Nicolae Alexandru voevod; acum de iznoav scris, din porunca mriei-sale prea luminatului si prea inltatului nostru Ion Nicolae Alexandru voevod, tntru al unsprezecelea an dintru a doua domnie a mriei-sale ... de Radu legofetelul de Divan, sin Mihai Ieromonahul Lupescu, la anii de la zidirea lumii 7238, 4ar de la Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos 1729, luna lui octomvrie 31.
A doua compilatie cuprinde cronica lui Radu Popescu, imbinat cu cronicile moldovenesti privitoare la domnia lui Nicolae Mavrocordat. Ea poart titlul:
Letopiset intru carele s cuprinde domnia dintii si de a doao din Tara Moldovei a mriei-sale prea luminatului nostru domn Io Nicolae Alexandru (Mavrocordat) voevod, carele iaste alctuit de Nicolae Costin vei logoft, feciorul lui Miron Costin ce-au fost logoft mare, si domnia dintii si de a doao iar a mriei-sale din Tara Romneasc, tocmit fi afezat de Radul Popescul, ci-au fostu vornic mare, coprinzind si alte lucruri ce s-au intimplat
191
printr-alte j>rti, intr-aceste dmnii ale mriei-sale.

In ambele compilatii fi in cea munteneasc fi in cea moldoveneasc cronica privitoare la cele dou domnii ale lui Nicolae Mavrocordat in Tara Romneasc este atribuit lui Radu Popescu, care, in monahism, a luat numele de Rafail Monahul. Paternitatea lui Radu Popescu asupra acestei cronici este deci in afar de orice discutie.
Am schitat viata lui Radu Popescu, plin de frmintri fi de griji: dup o copilrie fericit in mijlocul unei familii bogate fi puternice, o tinerete amrit de tragedia uciderii in chinuri groaznice a tatlui fi turburat de fiorii zilelor nesigure ale pribegiei in tri strine; dup intoarcerea la cmin, o lupt indrtnic de a-fi salva averea printeasc, incheiat cu lepdarea, inaintea divanului domnesc, de averea rmas de pe urma tatlui, in mina -datornicilor. Epoca maturittii n-a fost nici ea mai fericit. Strduinta de a se
192
ridica prin munca si cultura lui deosebit pentru timpul lui - este insotit. de amrciunea de a se vedea tinut in ranguri inferioare, ceea ce1 determina s se amestece in itele incurcate ale unui complot si-1 aduce s retriasc zilele de groaz pe care le indurase tatl su, in beciurile temnitei. Abia la batrinete, sufletul acesta zbuciumat gseste si el o satisfactie in neasteptata ascensiune pe treapta cea mai inalta a ierarhiei boieresti. Viata plin de frmintri fi amrciuni, atitudinea de neincredere a lui Brincoveanu, care-1 tinea departe de functiile mari ale curtii, bunvointa lui Mavrocordat care-1 ridic la cea mai inalta situatie toate acestea au avut o rsfringere adinc in sufletul lui si au influenfat puternic pana sa de istoriograf. Cronica lui ne inftiseaz in versiunea publicat de Blcescu evenimentele petrecute in Tara Romneasc intre anii 17141729. In citeva manuscrise din Biblioteca Academiei Romne se vede c mai tirziu, dup trecere de mai multi ani, Radu Popescu indemnat poate de Nicolae Mavrocordat, care tinea s se fac un corp complet al cronicilor a incheiat domnia lui Serban Cantacuzino si a povestit pe scurt domnia lui Brincoveanu. Din domnia lui Brincoveanu, editia Blcescu povesteste numai partea final, incepind cu intoarcerea domnului din Adrianopol. Pornind de la aceast dat, cind Brincoveanu se credea ajuns in culmea puterii, cronica inftifeaz faptele petrecute in Tara Romneasc si evenimentele care au dus la cderea lui Brincoveanu, pentru a se opri apoi pe larg la cele dou domnii ale lui Nicolae Mavrocordat, desprtite prin scurta domnie a lui loan Mavrocordat. Epoca final din domnia lui Brincoveanu corespunde tocmai cu partea din viata cronicarului in care el, in cutarea unei frime de viat fr groaz". se simtea nedrepttit in aceast becisnic de tar", in care vin oamenilor primejdii" si in care mai bucuros ar fi fost s se afle si el in statul celor mai de jos si s fie odihnit", decit cum spune insusi s-mi fie numele acesta si s fiu pururea cu gheat in inim. ln aceast epoc din viata lui, Radu Popescu, nemultumit de distanta la care era tinut de curtea domneasc si in nzuinta unor zile mai bune, ia parte la complotul pentru rsturnarea lui Brincoveanu. Complotul fusese ins, dup cum am vzut, dezvluit; situatia lui Brincoveanu a fost intrit la Poart, iar Radu Popescu, dup ce fusese tint pe la Constantinopol, a fost in cele din urm intemnitat din porunca lui Brincoveanu. La aceast nou rspintie din viata cronicarului, resentimentele lui impotriva lui Brincoveanu se strvd limpede in paginile cronicii. Povestind intoarcerea domnului de la Adrianopol, unde fusese chemat la Poart si de unde dusmanii credeau c nu se va mai intoarce, cronicarul tine s sublinieze de la inceput c domnul si-a schimbat firea, c s-a fcut mai ru, mai cumplit; imprumuturi au pus pre boieri, pre mnstiri, biruri mari pre sraca tar, cit n-avea putere s le implineasc, ci s vita si blestema. Trecind apoi la ostilittile dintre Petru cel Mare si turci, Radu Popescu insinueaz c Brincoveanu a fost cauza rzboiului; c el a intetit pe rusi, trimitind la ei soli cu scrisori si indemnindu-i s vin cu ostile si s libereze principatele romnesti de sub turci; c domnul romn a primit de la rusi 44
hrisoave prin care el si feciorii lui s-au fcut cnezi de Moscovia.
44
Este intr-adevr curios faptul cum Radu Popescu nu mai poate intelege acum liniile politicii externe a lui Brincoveanu, el, care odinioar expusese cu atita convingere, cldur si energie, punctul de vedere romnesc inaintea comandantului armatelor imperiale din Ardeal. Si totusi, datele problemei rmseser aceleasi, deoarece turcii si ttarii erau atunci o mare fort militar si deoarece Tara Romneasc nu avea hotare naturale, ci era deschis de toate prtile. Brincoveanu si ai si nu puteau trece ftis de partea crestinilor pin ce puterea turcilor nu va fi fost zdrobit. Altfel ar fi expus tara zadarnic la jaf, la mcel, la robie si ruin. Dac ar ramme pmintul fr oameni, de ce fei ne sunt ostenelele si vorbele si legturile ce le facem incheiase el cuvintarea fat de Heissler. Iar acum, in 1711, in tratativele cu Rusia, care urmau aceeasi linie pe care el o expusese lui Heissler, din toat aceast politic de serioas cumpnire a intereselor trii si ale poporului romnesc, Radu Popescu nu mai vede, nu mai gseste altceva de subliniat decit latura de duplicitate. Parc isi simte sufletul usurat cind povesteste prbusirea politicii lui Brincoveanu. ... c s-au scpat de amindou prtile, c muscalii 1-au cunoscut de viclean si inseltoriu de crestini, turcii inc 1-au numit hain impratului... c el gindise s plac vreunei prti, in cea de pe urm nici uneia n-au plcut, nici alteia, c nu minte Hristos (cind zice) c nu poate sluji ne^tine la doi domni ..." Nici chiar atunci cind ajunge cu povestirea la ziua de Adormirea Maicii Domnului a anului 1714, cind Brincoveanu a trebuit s priveasc, inainte de a-i veni rindul, cum cad sub sabia gealatului capetele celor patru copii ai si si al ginerelui tragedie care a zguduit atit de puternic sufletul maselor populre, c ne-au transmis infiorarea lor peste veacuri, in cunoscut balad: Brincoveanu Constantin, boier vechi si domn crestin ..."nici atunci nu picur din sufletul incrit de ciud al crturarului, mcar o lacrim de induio- sare peste rindurile cronicii. Dimpotriv, incerdnd s fixeze, intr-un tablou general, bilantul domniei lui Constantin Brincoveanu, el tine s sublinieze petele de umbr: Ins Constantin-vod Brincoveanu, in domnia lui, au fost fericit de toti oamenii trii si inc si de oamenii altor tari, cit i s-au auzit numele, iar nu laudat, pentru c alta este fericirea, alta este lauda ... Intr-acest chip poate s se fericeasc si Constantin-vod c 1-au druit norocul cu tot felul de bine: sntos, intreg, casa intreag, fii si fete multi, avutii prea multe, case, palaturi, sate, vii, helesteie, domnie indelungat si altele ca acestea, care nu i-au lipsit nimica, de care ochii lui au poftit, dar toate acestea au fost darurile norocului, iar nu cistigate de dinsul, c ceea ce cistig cinevas in lume este partea sufletului... iar Constantin-vod nici o buntate sufleteasc n-au artat in viata si domnia lui, pentru ca s-l laude, ci mai virtos este a se huli pentru multe rele fapte ce au fcut in domnia lui, care au rmas la cei dup urm greutate si blestem: avea o lcomie mare peste msur si obiceiurile cele bune ale trii, care cu mult socoteal leau fcut acei btrini, toate le-au stricat..." Despre politica lui prevztoare, care in timpul unei indelungate domnii a asigurat linistea in tara si a inlesnit poporului o prosperitate, cum nu mai cunoscuse de mult vreme, despre numeroasele lui ctitorii de mnstiri, care au rmas pin azi ca admirabile mrturii ale unui superior simt
:194
artistic, despre infloritoarea activitate cultural sustinut si stimulat de domn el nu pomeneste nimic. O singur dat sufletul lui se pare c se induioseaz de nenorocirea lui Princoveanu, atunci cind este vorba de cei care au pus la cale prbusirea dumnului: Cantacuzinii. l'ra, care mocnea ascuns in sufletul cronicarului impotriva celor care uciseser in chinuri pe tatl su, izbucneste cu toat vehementa: ln mijlocul vremilor acestora, Cantacuzinii, carii pururea au fost vicleni domnilor si n-au fost odihniti de nici un domn, si acum la Constantin-vod au inceput s-1 vicleneasc si s-1 dezrdcineze din fata pmintului, neavind alt pricina, fr numai rutatea lor aceea ce din fire o au avut si mai dinainte^ c nu le-au lipsit in zilele lui Constantin-vod nici un fei de bine ca s nu-1 aib, voie vegheat, sfetnici ai domnului plini de bani, de sate, de vii, fr bir, fr imprumuturi, precum altii ai trii da ... Zic adevrul, c mai bine tria ei, decit Constantin-vod, c el avea grijile domniei, iar ei aveau primbl- rile si desftrile si cistigurile si tot binele ..." Si el povesteste mai departe cum Cantacuzinii ar fi falsificat pecetile boierilor la Brasov, si cu acestea ar fi semnat pling er ea impotriva lui Brinco- veanu; cum, mai tirziu, prin chiar Constantin Diichites vtaful lui Brincoveanu ar fi trimis crti sultanului, legindu-se s predea ei insisi pe nepotul lor in mina turcilor. El invinovteste ftis pe Stefan Cantacuzino c s-a nevoit cu atita osirdie s sting casa lui Constantin-vod, cit limb de om nu poate spune. In aceast groaznic invinuire, el nu crut nici pe stolnicul Constantin Cantacuzino, hotul acel btrin, care stiind toate tainele nepotu-su Constantin, pentru c [i] le spunea toate, avindu-1, nu ca pre un unchi ci ca pre un tat, au stiut si crtile de la nemti si de la moscali, fcare-i fcuse acei imprati, hrisoave, s fie el si feciorii lui printipi, cnezi si luindu-1 de unde au fost, insusi btrinul aceia le-au dus la imbrohorul, ca s le dea in mina sultanului. Si tine Radu Popescu s mai adauge c ling alte preri ce va fi mai zis si aceasta li-au pus inainte, c de nu va omori pre Constantin- vod si pre feciorii lui, odihn domnia si tara nu va avea". Stolnicul Constantin Cantacuzino, a crui intelepciune si cultur era apreciat de toti cltorii' occidentali, este astfel incondeiat in cronica lui Radu Popescu, incit apare un adevrat monstru. Inainte de a pune la cale dezastrul nepotului su, stolnicul si-ar fi otrvit doi frati: pe Serban-vod si pe lordache sptarul. Dovada: stolnicul insusi a mrturisit. In zilele de restriste, cind Stefan Cantacuzino a fost mazilit, stolnicul, in credint c va indrepta situatia fiului su, s-a dus la capigi-basa de 1-a druit si intre alte vorbe i-ar fi dezvluit si o mare tain. Anume: stolnicul insusi ar fi otrvit pe fratele erban-vod, cind a simtit c acesta se abate de la credint datorit Portii si tot el ar fi spus turcului c ar fi otrvit si pe cellalt frate mai mic, pe lordache, care fusese trimis in solie la Viena si se intelesese cu nemtii: Aceste cuvinte toate capegi-basa le-au spus vizirului si altor meghistani ai Portii, de le-au auzit multi oameni de credint, mai virtos dragomanul, fratele mriei-sale lui Nicolae-vod, carele ajungind mai pre urm si domn in urm aicea in tar, au mrturisit ctre toti boierii."
195
i cum aici cronicarul se teme c cititorii contimporani si viitori nu-1 vor crede, el incearc s spulbere astfel indoielile: Dac el a mrturisit insusi, ce indoial va s fie ca s nu creaz cineva c la amindurora morti s-au zvonit c Constantin stolnicul i-au omorit, dar 'Credint tot nu era, necunoscindu-se adevrul... Iar dac si-au mrturisit pcatul ctre turc, nu la duhvonic, destul este s fie crezut la toti!" Singurul domn inzestrat numai cu virtuti si calitti este Nicolae Mavrocordat, binefctorul su, cruia ii inchina si cronica. Capitolul despre Nicolae Mavrocordat incepe cu o schit genealogic despre Viata prea luminatului I neam al prea inltatului si milostivului Domn Io Nicolae Alexandru w., prea I bunul stpinitor [al] Trii Romnesti". Aceast schit arat cum in linie feminin, Nicolae Mavrocordat descinde din Alexandru cel Bun si deci era destinat s fie incoronat de puternicul Dumnezeu cu soarta domniei Trii Moldovei in dou rinduri si aici in tar asijderea ... Dumnezeu cel milostiv adaug el s-i adauge anii vietii mriei-sale pin la adinci btrinete, intru indelungat stpinire" si in tonul acesta panegiric, continu povesti- xea domniei lui Nicolae Mavrocordat pin la al zecelea an, unde se opreste mina cronicarului. Nici odinioar nu voi tcea, inltate doamne, ca s nu vestesc pretutindenea, cit voi fi intr-aceast cltorie a vietii, bunttile care mria-ta ai artat ctr mine, scrie el in prefata inchinat domnului. S-a artat mai sus cum, in 1716, cind Nicolae Mavrocordat a fost luat prizonier de germani, Radu Popescu semna, la 3 decemvrie, alturi de doi episcopi si treizeci si nou de boieri, fr nici o silnicie, ci de bun voie", actul de solidaritate, prin care se legau s cear ca domn pe Gheorghe Cantacuzino, fiul lui Serban-vod. Trecind apoi in Ardeal, el subscria, printre cei dintii, alturi de mitropolit, plenipotentele date delegatiunilor de boieri, care se duceau s cear impratului Carol al VI-lea, sau printului Eugeniu de Savoia, alungarea administratorului", cum numeau ei pe loan Mavrocordat, si aducerea in domnie a lui Gheorghe Cantacuzino. Dup incheierea pcii de la Pojarevac, o bun parte dintre boierii care luptaser impotriva administratorului" au rmas in Oltenia, cedat austria- cilor, si au luptat mai departe pentru ridicarea in domnie a lui Gheorghe Cantacuzino, pe cind Radu Popescu s-a reintors pe ling administrator" si si-a luat in primire locul de mare vornic. Cum povesteste cronicarul aceast parte din istoria trii, in care si el a jucat un rol activ? Mai intii pretinde c, dup cderea lui Mavrocordat in mina nemtilor, aducind aceasta la cunostinta ostasilor si, el, banul Craiovei, ar fi fost fcut prizonier de ctre gloate, care 1-ar fi dus cu paz mare la Tirgoviste, unde l-au predat autorittilor germane. Dus in Ardeal, el a obtinut acolo de la generalul Stainville o carte de odihn si s-a dus s-si intilneasc familia la Brasov. Atit! Despre participarea lui la actiunea boierilor pentru restabilirea domniilor pmintene nu sufl un cuvint. Dimpotriv, vorbeste in cronic despre nebu- nia pe care au fcut-o spurcatii de boieri", care au dat pe Mavrocordat in mina nemtilor. El povesteste mai departe cum aceftia au fcut sfat de nimica fi blstmtesc, ca s se alctuiasc de tot cu nemtii, fiindu-le capetele pline de fumurile desertciunii; c generalul
:196
Stainville i-a trimis inapoi la stpinii lor turcii; c delegatia s-a intors ca niste ciini cu coada intre picioare" ; c au fcut cetisoare" si au inceput a se sftui sfaturi vrednice de ris, socoteli desarte si vrednice de batjocur, adic cum ei s inchine tara imparatului nemtesc si s cear domn pe Iordache Beizadea, feciorul lui Srban-vod" $i c, abia dup incheierea pcii, cind Nicolae Mavrocordat a. revenit in scaunul domnesc, le-au iesit fumurile cele desarte din cap si s-au trezit" si c afar de citiva, care au fugit peste Olt, toti cu o inim s-au strins la Bucuresti. Poate cu remuscri pentru atitudinea avut fat de protectorul su Radu Popescu continu povestirea domniei a doua a lui Mavrocordat an de an, inftisind toate evenimentele mrunte de la curtea domneasc: nasterea cuconilor i cucoanelor lui Mavrocordat"; trimiterea haraciului la Poart s.a. si subliniind continuu bunttile acestui domn, desi intr-un rind se teme s nu cada in bnuial de colachie, care romneste se zice: ciocoinicie. Din cind in cind, mtretese in urzeala istoriei nationale si aci evenimente petrecute in tari strine: turburrile ttarilor din Bugeac; moartea lui Duca de Orleans", unchiul lui Ludovic al XV-lea; abdicarea regelui si reginei Spa- niei, care se retrag intr-o mnstire; moartea Ecaterinei, imprteasa moscalilor" s.a. Radu Popescu are, dup cum se vede, un orizont de cultur mai larg. Imprejurrile vietii il aduseser din tinerete s cltoreasc prin multe trL Era poliglot: cunostea limbile latin, greac, turc si poate si slava. Limba lui, inviorat cu plastice proverbe populre (Dracului d-i fum de tmiie cit de mult, el rmine in firea lui tot drac, sau Din cal, 1-au fcut mgar pe Gheorghe Beizadea", sau Cmilei i-au pus cercei la urechi), este in acelasi timp imbibat de citatii si cuvinte grecesti {prochimen, pan-macaris- ton, amfivolie, perilipsie, exorie, ipopsie etc.) si chiar turcesti (husmet, dughiun, buhasbelele socotelile veniturilor, imam, dunama = flot etc.), marcind astfel in evolutia limbii noastre literare o faz nou. El nu s-a putut ins desface de patimile care-i intunecau privirea limpede a lucrurilor, nu s-a putut ridica deasupra lui insusi, ca s ne dea nu numai o povestire vie si cald, dar si o icoan senin, plin de adevr si de sinceritate a vremurilor sale. Ii lipseste acea constiint a rspunderii fat de viitorime, pe care o gsim la marii cronicari moldoveni: Scrisoarea este lucru vesnic ... Eu voi da sam de ale mele toate eite scriu.
BIBLIOGRAFIE Cronica lui Radu Popescu a fost publicat pentru intiia dat de N. B l c e s c u xii Magazin istorie pentru Dacia, al lui Blcescu si Laurian, vol. I, p. 83 114, 147 186, 211 250, 279 326, 343 389, si vol. II, p. 3 35, sub titlul: Istoriile domnilor Trii Romnesti, scrise de Constantin Cpilanul. Editorii au inso|it publicarea cronicii cu urmtoarea notit: In manuscrisul ce avem, se zice c aceast cronic s-a scris la 1789 (recte: 1761). In cursul scrierii ins, cum se va vedea, autorul se mrturiseste de martur ocular al intimplrilor urmatc cu un veac mai inainte. Aceasta ne face s credem c acest Constantin Cpitanul este un copist, iar nu adevratul autor. Noi, in lips de alt nume, am pstrat p-acesta, spre a o putea deosebi de 197
celelalte cronici. Notita la care se refer Blcescu in rindurile de mai sus este urmtoarea: Aceast carte s-au scris de Costandin Cpitanul, mai 10, leat 7269 (= 1761). Pentru intiia data, A r o n D e n s u s i a n u , in Istoria literaturii romne, ed. I, Iasi, 1885, p. 176, a atribuit cronica lui Constandin Cpitanul Filipescu. Prerea lui Densusianu a fost admis de A. D. X e n o p o 1, in Istoria romnilor, ed. I. Vldescu, v. VIII, p. 226227; de H a s d e u , in Etymologicum Magnum Romaniae, III, col, 3047, si, in sfirsit, de N. I o r g a , care a reconstituit cel dintii viata lui Constantin Cpitanul Filipescu, in studiul Cronicele muntene, din Analele Academiei Romne, Mem. sec. ist., seria II, tom. XXI, 1899, p. 342 361, precum si in prefata pus in fruntea editiei noi, publicat de el sub titlul: Istoriile domnilor Trii Romnesti... compilate si alctuite de Constantin Cpitanul Filipescu, Bucurefti, Socec, 1902. Prerea aceasta n-a fost admis de T o c i l e s c u intr-un articol publicat in Revista pentru istorie, arheologie si filologie, an. II, vol. I (1884), p. 281 283, si de Dr. I. G. S b i e r a, care, in Miscri culturale si literare..., Ccrnuti, 1897, p. 200 206 si 215 216, atribuie pentru intiia dat cronica lui Radu Popescu. In 1906, regretatul C o n s t . G i u r e s c u , intr-un studiu pretios Contributiuni la studiul cronicelor muntene, Bucuresti, 1906, a artat c opera nu poate fi a lui Constantin Cpitanul Filipescu, ci trebuieste atribuit lui Radu Popescu. Dup studiul amintit al lui Constantin Giurescu, Radu Popescu a scris Istoriile domnilor Trii Romnesti de la desclecat pin la anul 1729. El ar fi scris aceast cronic in trei rinduri, si anume o dat in anii tineretii, pe la 1688, cu intentia de a rspunde cronicii cantacuzincsti a lui Stoica Ludescu; a doua oar intre anii 1719 1721 si, in sfirsit, a treia oar ctre sfirsitul vietii ca monah, in preajma anului 1729. E m i l P a n a i t e s c u , in Cronicarul Radu Popescu si Istoriile domnilor Trii Romnesti, Bucuresti, 1908, a artat c partea de cronic publicat de Blcescu, sub titlul Istoriile domnilor Trii Romnesti adic partea care merge pin la 1688 cuprinde neexactitti de date si fapte cu privire la ultimele zile ale lui Hrizea Vistiernicul, tatl lui Radu Popescu, precum si la fuga familiei lui Hrizea, deci si a presupusului autor, peste Dunre. Chestiunea a fost reluat de Al. V a s i l e s c u , Contributiuni la biografiile cronicarului Radu Popescu si a compilatorului Constantin Cpitanul < Ungureul din Ungurei, judetul 01t>, in volumul comemorativ: In amintirea lui Constantin Giurescu la douzeci fi cinci de ani de la moartea lui (1875 1918), Bucuresti, 1944, p. 533 546. Vasilescu discutind obiectiunile aduse de E. Panaitescu la lumina unor documente inedite, lc combate, aducind dovezi pentru paternitatea lui Radu Popescu. La aceleasi rezultate ajunge si C o n s t a n t G r e c e s c u, Citeva date noi in legtur cu Istoriile domnilor Trii Romnesti, in acelafi volum comemorativ, In amintirea lui C. Giurescu, p. 277 289. O nou versiune a cronicii, cuprinzind evenimentele de la 1689 1729, a fost publicat de librarul G e o r g e I o a n i d , Istoria Moldo-Romniei, Bucuresti, 1859, vol. II, p. 278 399; o editie critic a intregii cronici anunt C o n s t a n t G r e c e s c u, v. ibidem, p. 280. Pentru izvoarele cronicii vezi notele de la editia lui Iorga. Pentru izvoarele grecesti ale cronicarului cf. si Al. V a s i 1 e s c u, in Convorbiri literare, Un cronicar bizantin anonim utilizat de autorul Istoriilor domnilor Trii Romnesti" , XLVIII, 1914, p. 1085 1092 si 1251 1270 (Radu Popescu a utilizat Istoria politic in forma Turcogreciei), vezi ins D. R u s s o , Studii grecoromne, opere postume, I, p. 99 (de fapt cronica greceasc de la 1570). Viata lui Radu Popescu a fost reconstituit pe larg de rposatul C. G i u r e s c u in studiul amintit: Contributiuni la studiul cronicelor muntene. Pentru citeva mici detalii este de vzut si G. P a s c n , Data mortii lui Radu Popescu si Turcisme la Radu Popescu, in Arhiva, ia?i, XXIX (1922), p. 241-243.
CRONICA LUI RADU GRECEANU Cronica lui Radu Greceanu, in forma mai complet pe care ne-a dat-o un strnepot al su, Stefan Greceanu, cuprinde 110 capitole, fiecare cu titlul su, si povesteste domnia lui Brincoveanu de la inceputul ei pin in vara
:198
anului 1714. In anul 16S8, cind cronica, inceput mai de mult, a fost inftisat domnului ca un omagiu, Tara Romneasc respira linistit. Invazia ostirilor germane fusese respins fr vrsri de singe, prin aducerea trupelor turcesti si ttresti. Prin abilitatea politic a lui Brincoveanu, tara fusese ferit de nenorocirea de a deveni teatrul de lupt in rzboiul dintre crestini fi turci. Boierimea era multumit de domnia printeasc a lui Brincoveanu, iar sprijinul generos acordat de el miscrii culturale ddea domniei lui o strlucire deosebit. In aceast atmosfer de multumire general, un boier ca Radu Greceanu, retras departe de zarva ambitiilor de curte, trind in linistea crtilor sale, era un admirator sincer al domniei lui Brincoveanu. In rtndurile de cald inchinare cu care el inftisa cronica sa domnului, in al Xlea an de domnie, el exprima poate nu numai sentimentele sale personale, ci si ale boierimii contimporane: Mria-ta, esti cu daruri vrednice impodobit si ai ingrijit de aceast tar cu o afa adinc pricepere fi inalt priveghere, cu atita blindete si rbdare pornit din sufleteasc dragoste ce ii porî, incit eu pociu s dau chezsie c politica luminat si plin de buntate a inltimei tale este in adevrat asemnare cu intelepciunea lui Democrite, care in invtturile sale zice: Stpinii noroadelor fi povtuitorii lui trebuie s aib in toti timpii ingrijirea ca s se arate cu asprime ctre vrjmafii trii, iar ctre supufii lor, iubitori fi blinzi."
Cu aceste sentimente de admiratie fat de domnul care, in mijlocul atitor frmintri, izbutise s asigure trii pacea fi prosperitatea, se unea recunoftinta fat de protectorul care stimulase fi incurajase munca lui cultural:
Pin in ziua de azi multe feliuri de buntti ai druit mria-ta la toat suflarea din tara aceasta, fi asa fi pre mine, plecatul slujbaf al inltimei tale, m-ai inclzit, incit nu pociu s-mi art mai bine recunostinta de care sunt cuprins, decit prin alctuirea acestei istorii despre viata fi intimplrile domniei inltimei-tale, care s-a petrecut prin vederile mele. Luind pana in min, sub impulsul sentimentelor de admiratie fi recunoftinta, ca s povesteasc pentru viitorime faptele cele mult ludate fi de toat suflarea trii acestia cinstite fi iubite, era fir esc ca Radu Greceanu s se identifice in toate paginile cronicii sale cu interesele domnului, care, dup el, erau fi ale trii. Brincoveanu luase domnia, impins de la spate de toti boierii trii care-1 rugau: Logofete, noi cu totii pohtim s ne hii domn". Sprijinit astfel pe consensul tuturor boierilor, Brincoveanu se urc pe tronul pe care sttuse pin atunci unchiul su de mam, Serban Cantacuzino. Toat lumea era multumit de aceast alegere, afar de sotia lui Serban Cantacuzino, care ar fi dorit tronul pentru fiul su minor. Solii trimifi de Serban Cantacuzino la impratul Leopold se aflau in drum spre Viena, cind sosefte acolo o nou delegatie de boieri, care aduce vestea c Serban-vod a murit si c tara a ales in locul lui pe Brincoveanu. Dintre solii lui Serban, singur aga Blceanu, ginerele rposatului domn, intetit si de soacra sa, nu s-a putut impca toat viata cu alegerea lui Brincoveanu. El a rmas in Ardeal, struind pe ling imperiali, care erau atunci in rzboi cu turcii, ca s intre cu armata in Jara Romneasc, s o libereze de turci si s
199
redea tronul cumnatului su, Gheorghe Cantacuzino. Toate strduintele lui Brincoveanu de a impca pe Blceanu si de a zdrnici intentiile germanilor nu izbutesc, si in curind ostirea nemteasc ptrunde in tar, se indreapta spre Cerneti, Craiova, Pitesti, si de acolo la Bucuresti. Povestind aceste evenimente, Radu Greceanu inftiseaz lucrurile cu o vadita simpatie pentru politica lui Brincoveanu. Mai intii se strvede, in paginile cronicii, aversiunea domnului impotriva mtusii sale, care pusese la cale toate aceste incureturi. Doamna lui Serban-vod e numit de cronicar sirbc de fei de la Nicopole, fata Ghetii neguttoriul de abale". Fumuri mari spune el intr-alt loc acei mueri ii urla in cap, care toate in desert i-au iesit, c ochiul cel privitor al lui Dumnezeu niciodat nu se infeal. Aga Constantin Blceanu este pentru Radu Greceanu, ca fi pentru cronicarul anonim si desigur ei reprezentau intr-aceasta nu numai sentimentele lui Brincoveanu, ci si pe ale boierimii pmintene viclean si vinztor de tar". El n-a vroit s asculte cuvintele impciuitoare ale domnului, care, explic Greceanu, inc din boierie avea dragoste cu dinsul si frtie", ci, cuprins de zavistie si viclesug, umbla dup fandasii si preri nebunesti". S-a alunecat dup blestemciuni cu hirea si cu hotesc mestesug", venind cu oastea nemteasc in tar; a adus pe feciorul lui Serban-vod cu mama lui de la Drgnefti, prmdu-i c lmureste Greceanu cum il va aduce nemtii, domn trii il va pune, si asa cu acel nume de domnie, el, ispravnic domniei si ocrmuitor fcindu-se (cci tinr copil era de ani coconul aceia al lui Serban- vod), mai lesne pre ai trii boiari si lcuitori ii va trage ling ei; intru care in desert ndjduia, c nemtii nicidecum dup a lor nebunie nu umbla, ci numai folosul lor si-1 cuta. Cci desigur nemtii nu erau s umble dup vinturi blcenesti. Aflind c turcii si ttarii au intrat in tar, imperialii prsesc Muntenia si se retrag in Ardeal. Cronicarul domnesc ne povesteste apoi campania pe care a intreprins-o in Ardeal Brincoveanu, alturi de sultan, de ttari si de Tkli, campanie care se incheie cu infrmgerea nemtilor la Zrnesti si cu prinderea generalului Heissler. Greceanu povesteste si el scena intilnirii lui Brincoveanu cu generalul Heissler, dar, spre deosebire de cronicarul anonim, care inftiseaz lucrurile cu mai mult viat, consemnind fi duelul de cuvinte dintre domnul romn si generalul german (Jupine Haisler, ti-am adus oaspetii care ti-am scris c-ti voi aduce, primeste-i" si rspunsul plin de mindrie al captivului: De sunt rob, astzi am czut in robie, iar tu efti rob de cind te-au fcut tat-tu" aluzie la starea de vasalitate a Trii Romnesti), Greceanu se mrgineste doar s ne spuie c Brincoveanu, dind mina cu Heissler, a incercat s-l imbuneze cu cuvinte de mingiiere pentru ale vremii si ale lumii intimplari", dar c buntatea de suflet a domnului romn, de cea semeat fi nebuneasc megalopsihia lui Haisler putin se atingea, c nu ca un prins si ca robit rspundea, ci si atunci firea lui cea inalt vrea s fi-o arate, micsorind lucrurile si biruin- tele ce se fcuse". Dar care erau acele cuvinte de semeat fi nebuneasc mega- lopsihie", Greceanu nu ne spune, poate si fiindc nu erau pe placul domnului.
:200
Cind povesteste aducerea capului lui Blceanu in cortul lui Brincoveanu, Greceanu Ias s izbucneasc in cronica sentimentul de indignare impotriva vinztorului de tar: ... c pre acest Costandin Blcianu nu-1 lsa, ticlosul, trufia ca s-si aauc aminte si de frica lui Dumnezeu, ci credea in avere si in cai si in arme si in vitejii si in fandasii nebunesti, si nu stia c nu este Dumnezeu inaintea celor ce nu se tem de dinsul, ci asa cu acestea s-au pus si sufletul si viata." Se va vedea, cind vom analiza cronica anonim, cu cit vioiciune iniatiseaz cronicarul necunoscut, dramatica scen cind intr in sptria domneasc alaiul cu clul in frunte, care aducea conspiratorii impotriva lui Brincoveanu, legati cu lanturi de miini si de picioare. Ei bine, si Radu Greceanu ne povesteste acest moment, dar sufletul lui de crturar, deprins cu liniile simple ale clasicismului eien, nu este atras de amnuntele senzationale si de elementele dramatice ale scenei. El trece repede peste acest episod, ca peste un fapt divers cruia nu-i d importanta pe care i-o d cronicarul anonim. Struieste numai asupra vinovtiei lui Staicu, pe care ni-1 inftiseaz intr-o lumin cu totul defa- vorabil. Astfel, el ne explic de la inceput c: ... Acest Staicu a fost om de jos, feciorul unui Brcan, carele si prclab de curte fusese, iar fiu-su acesta, Staicu, mai inainte era slug la Pirvul vistierul Vldescu. Dup aceea s-au lipit ling Mares banul, [care] fiind om de casa boiarilor Cantacuzinestilor, cu mijlocul lor au tras si spre Staicu mai la cinste si la boierie: fiind Mares vistier mare, pre Staicu 1-au fcut logoft de vistierie, apoi si vistier al treilea ajunsese. Iar dup aceea, trecind citva vreme, intr-alt chip primenindu-se vremile si tara la domni strini si la greci czind ..." Cantacuzinii ajungind la strimtorare si urgie, Staicu spune mai departe Greceanu nemultumitoriu binelui s-au artat", cci a trecut in tabra dusman Cantacuzinilor. De aceea, cind Serban Cantacuzino a luat domnia, Staicu a plecat in pribegie, fugind din loc in loc, ca s scape de urmririle noului domn. Brincoveanu ne incredinteaz cronicarul i-a artat mil si blindete", dar el n-a vrut s vie in tar la mosia lui", ci s-a dus in Moldova, la Constantin Cantemir. Si aci Greceanu are prilejul s-1 incondeieze fi pe Cantemir: Acest Cantemir, intii au fost herghelegiu, apoi si ciaus la steagul sptresc aicea in tar au fost". Si povestind cum, prin ajutorul lui Serban Cantacuzino, Cantemir a ajuns domn in Moldova, cronicarul subliniaz c el, cum a luat domnia, intiias dat nemultumitor s-au artat spre fctoriul lui'de bine Serban-vod" si, neputind s-i strice cu nimic rosturile lui Serbanvod", s-a apucat, prin mijlocul lui Staicu, s surpe pe Brincoveanu. Cind ne comunic sentinta de moarte a osinditilor, sufletul lui de cronicar nu se indu- . * * ioseaz, cci: ... cele ale lor ficlene scrisori artindu-se fi toate de fat cetindu-li-se, nimeni din citi auzea a se milostivi spre dinfii era, faptele lor cele spurcate si pgine aievea vzindu-se, eite ficlefuguri spre domn fi spre tar vinzri fcuse, c ei pre nemti in tar ii adusese, fi pentru nemti, ttarii venise fi la
201
primejdie fi de istov prpdire tara ajunsese cit nimeni din creftini... n-au rmas de prad fi de srcie sepati, care de ttari, care de nemti, lsind mult srcime, care arfi de ttari fi czniti au murit, afar de robii ce au luat."
:202
. ln aceeasi lumin este inftisat si cealalt conspiratie impotriva lui Brincoveanu. Dumitrascu Corbeanu, cpetenia conspiratorilor, este un om foarte ru, zavistnic si turburtor, iar jupineasa lui, Tudosca: muiere rea si neastimprat"; pe amindoi ii infiereaz cronicarul: ticlosi", care nu se puteau odihni intru atita bine si indestulare". Necazurile si mai ales grija care cuprinsese sufletul lui Brincoveanu si al boierilor si de curte, dup trecerea lui Toma Cantacuzino de partea tarului Petru cel Mare, se rsfringe cu toat emotivitatea in aceste rinduri ale cronicii lui Radu Greceanu: Toma Cantacuzino, marele sptar, carele tocmai ca acel din 12 apostoli, Iuda, alegindu-se si de ctre stpinul su fr de nici o nevoie, ca un hiclean liainindu-se, Iudei cu adevrat s-au asemnat, pentru c den rivna ce pururea spre cele desarte lumesti avea, uitind cinstea, folosul, mila si cutarea, ceea ce inc den copilria lui tocmai ca de la insus nsctorul lui, inc si mai mult pociu zice, de la domnul cistigase si avusese ... pe carele nu ca pre un neam si vr al mriei-sale l-au cutat, l-au cinstit si l-au iubit, ci neosebit diniubitii fii mriei-sale il avea, si mai cinstit inc pociu zice ..., carele intru atita cinste si indestulare ce avea nemdestulmduse, ci fiind cuprins si biruit de gindul trufiei, urmat-au tocmai si Eosforului si lui s-au asemnat, carele au socotit s-si puie scaunul preste norurile cerului. Asa si acesta nu s-au indestulat cu cit cinste si vrednicie avea, ci stepena domniei visind, si dentru aceea ce au fost au czut, pentru c ochiul cel neadormit al neftarnicului Judector, precum iaste indelung rbdtor, iaste si de sirg rspltitor." In aceast form este scris intreaga cronic. Autorul ei, scriind sub ochii domnului, in mijlocul emotiilor care frmintau curtea, imprtseste cu intreaga boierime din divanul domnesc simpatiile si resentimentele lui Brincoveanu. Paginile cronicii vibreaz inc de cldura patimilor, peste care timpul a asternut de mult uitarea. Incepind din al zecelea an al domniei lui Brincoveanu, Radu Greceanu povesteste evenimentele an de an, in ordinea in care s-au succedat. Acest fei de inftisare a evenimentelor impune cronicarului s neglijeze inlntuirea lor cauzal si s amestece intre faptele importante pentru viata trii si intimplri mai putin insemnate, dar care au stirnit senzatie la curte. El povesteste, adesea pe acelasi plan: venirea hanului ttresc in tar; sosirea solilor la curtea domneasc si primirea ce li s-a fcut; pltile haraciului si trimiteri de salahori si care pentru raialele turcesti; rzboiul dintre crestini si turci; plimbrile lui Brincoveanu prin tar, cu notarea precis a conacelor fcute, ziua sosirii si data plecrii; nuntile domnesti; stiri sosite din Beciu (Viena); ctitorii si cldiri domnesti s.a.m.d. Cronica lui Radu Greceanu se incheie tocmai in primvara anului 1714, la vremea cind se desfsur zguduitoarea dram la care cronicarul insusi a trebuit s ia sufleteste parte. Nepotul su, Serban Greceanu, care tinea in cstorie pe fiica lui Brincoveanu, a fost dus si el cu nenorocitul domn la Constantinopol si a trit in fioroasa temnit alturi de sotia lui Brincoveanu si de cumnatii si, zilele de chin si groaz, cind le-a ajuns acolo, in inchisoare, vestea c domnul si copiii si au fost decapitati. Eu, care patru ani neintre45S
rupti spune Del Chiaro am avut onoarea de a fi in intimitatea acestor principi, nu-mi pot aminti aceasta teribil catastrof fr a vrsa lacrimi."
In acelasi timp, Radu Greceanu se inrudea si cu Stefan Cantacuzino, fiul stolnicului, care surpase pe Brincoveanu si-i luase locul. Nepoata lui Radu Greceanu, Puna, era sotia lui Stefan Cantacuzino si sora lui Serban, ginerele lui Brincoveanu. Puna n-a avut nici ea mai mult noroc decit fratele ei. Dup doi ani de domnie, porneste si ea, ca si sotia lui Brincoveanu, s-si intovr- seasc sotul pe drumurile de primejdii ale Constantinopolului. Acolo, in duminica Sf. Treimi a anului 1716, ora 4 din noapte, sotul su, principele Stefan si tatl lui, stolnicul Constantin Cantacuzino, au fost spinzurati in temnita din Bostangi-Basi. Doamna Puna, spre a-si salva copiii de la moarte, ajutat de citiva prieteni devotati ai familiei, se ascunde travestit intr-o cas, singura, unde, cu toat strduinta turcilor, n-a putut fi gsit. De acolo, luindu-si inima in dinti, inchirie pe ascuns o corabie si, strecurindu-se cu mult team din Constantinopol cu copiii, dup patru sptmini de cltorie pe mare, debarc la Messina. De acolo porneste spre Neapole si, trecind prin Bologna fi Ferrara, soseste in Venetia, unde avea s o intilneasca, in 1718, fostul secretar al sotului su, Anton Maria Del Chiaro. Urgia dezlntuit cu doi ani mai inainte impotriva familiei lui Brincoveanu se dezlntui acum impotriva Cantacuzinilor. De la Del Chiaro aflm c satele fostului domn si ale Cantacuzinilor fuseser impirtite de Mavrocordlat intre rudele si prietenii acestuia. Am fost de fat zice Del Chiaro si am servit de tlmaci cind srmana femeie e vorba de soacra doamnei Puna, sotia stolnicului trimite rugminte la unui din noii ministri greci, care detinea prin silnicie satele ei, ca s o miluiasc si pe ea cu o neinsemnat canti- tate de fin." De ce Radu Greceanu, cronicarul crturar, tace asupra acestor vremuri de urgie si de durere, nu putem sti. Datele srace pe care le avem despre viata lui nu ne ingduie s facem nici o ipotez mcar. Elenist de frunte al timpului, Radu Greceanu nu a alergat niciodat dup situatii si onoruri pe care, mai ales dup ce se inrudise, prin fratele su, cu familia lui Brincoveanu, le-ar fi putut obtine. Crturar modest ca toti crturarii s-a multumit s ajute cu cunostintele sale intinse de greceasc la marea oper de traducere a crtilor sfinte. in limba neamului. Era bucuros c ocup si el un loc la curtea domneasc, c poate fi de fat la serbri si la petreceri, c poate imprtsi bucuriile, ingrijorrile si durerile curtii care erau si ale poporului si c poate nota an de an pentru domn si cei ce vor veni toate cele ce vedea petrecindu-se sub ochii si: si nunti domnesti, si primiri de soli, si incoronri de principi (a lui Tkli in Ardeal), si plimbri de curti pe la mosii si vii, si trimiteri de haraciu la Poart, si invazii de osti nemtesti, turcesti si ttresti, si trimiteri de salahori pentru fortificarea cettilor turcesti, si fuga Tomii Cantacuzino la muscali", si furtuna cea ticloas a craiului svetesc. Cronica lui, scris fr mult nerv, dar cu bun-simt, este astfel un ziar oficial
203
de curte al celui mai mare voievod al culturii romnesti. - BIBLIOGRAFIE .

O bografie complet asupra lui Radu Greceanu ne lipseste. Opera genealogic intocmit de strnepotul cronicarului, S t e f a n D . G r e c e a n u , aprut postum, sub titlul Din scrierile inedite ale lui Stefan D. Grecianu: Genealogiile documentate ale familiilor boieresti, publicate de P a u l S t . G r e c i a n u , 2 vol., Bucuresti, 19131916, merge numai pin la litera B (esteleii). Se gsesc ins risipite in aceast publicatie, ca si in alte culegeri de documente, citeva acte interesante privitoare la familia Grecenilor. Date despre inrudirea Grecenilor cu Constantin Brincoveanu se gsesc in: Citeva documente si un arbore genealogic pentru a proba descendsnta domnului Stefan Dimitrie Grecianu, fost senator, din neamul boierilor ot Brincoveni", Bucuresti, Gbl, 1902. Date despre mosia Greci din jud. Ilfov, leagnul Grecenilor, in S t e f a n D . G r e c i a n u , Din trecutul Trii Romnesti: Istoricul unei btrine mosii boieresti, Grecii, Bucuresti, 1910. Precizri biografice noi a adus I. C. F i l i t t i in articolul: Cine erau fratii crturari Radu si Serban Greceanu, publicat in Revist istoric romn, vol. IV (1934), p. 65 70. Scrisori de la Serban Greceanu la N. I o r g a , Scrisori de familie ale vechilor Brincoveni, in Analele Academiei Romne, Sectia, ist., seria III, tom. XVI (1934 1935), p. 1S3 si urm. Opera. St. D. G r e c i a n u a publicat si primele studii asupra activittii literare a lui Radu Greceanu in: Scrierile lui Radu Logofetul Chronicarul, publicat in Revist romana pentru sciinte, litere ./' arte a lui AL Odobes;:u, vol. I, 1861, p. 575 588, si vol. II, 1862, p. 245 258, si intr-o brosur cu titlul: Scrierile lui Radu Logyfetul Chronicarul. Completarea articolului din Revist romn, pentru a servi ca introducere la viata, lui Constantin Brincoveanul, Bucuresti, 1904. C r o n i c a a fost publicat pentru intiia dat in Magazin istorie pentru Dacia al lui N. B l c e s c u s i A . T r e b . L a u r i a n , vol. II, p. 129- 176, 193-228, 321-354. Versiunea publicat de Blcescu cuprinde evenimentele dintre anii 1689 si 1700 si este extras din compilatia de cronici muntene fcut din initiativa lui Nicolae Mavrocordat. O alt versiune a publicat G e o r g e I o a n i d , Istoria Moldo-Romtiiei, vol. II, Bucuresti, 1858, p. 165 278; cuprinde, in 48 capitole, evenimentele de la 1688 pin la octomvrie 1699. O versiune mai complet, cuprinzind povestirea evenimentelor de la 1688 pin la 1714, a fost publicat de un strnepot al cronicarului, S t e f a n D . G r e c i a n u , sub titlul: Din
cronicile Trii Romnesti: Viata lui Costandin-vod Brincoveanu de Radu Vei Logofet Grecianu, cu note si anexe, Bucuresti, Gbl, 1906. Aceast versiune cuprinde si predoslovia cu care cro-
nicarul a inchinat lucrarea lui Brincoveanu in 1698, cind i-a predat povestirea primilor zece ani de domnie. Predoslovia lipseste din versiunea publicat de Blcescu.
copiilor si. Aceast dramatic si stranie coincident a zguduit adinc sufletele contimporanilor, care erau dispusi s vad aci pedeapsa lui Dumnezeu impotriva celor ce puseser la cale nruirea lui Brincoveanu (intre care se socotea de unii si sotul doamnei).
204
CRONICA ANONIM DESPRE C. BRINCOVEANU Cea mai obiectiv ca tinut si cea mai frumoas ca factur literar este ins o cronic pe care unii au atribuit-o lui Radu Popescu, dar pe care noi, pentru motive pe care le-am artat in alt parte, o socotim anonim. Cronica povesteste evenimentele petrecute de la moartea lui Serbanvod si urcarea pe tron a lui Brincoveanu pin la mceputurile domniei lui Stefan Cantacuzino. ln manuscrisul publicat de Blcescupierdut in vicisitudiniie vietii marelui istorie al generatiei de la 1848 cronica se incheie cu nararea innebunirii, la mnstirea Dintr-un lemn, a doamnei Fauna, sotia lui Stefan Cantacuzino, toemai in ziua fatal a Adormirii Maicii Domnului, cind la Constantinopol, dinaintea seraiului imperial, se tia capul lui Brincoveanu si ale
Cronica este alctuit, dup cum a artat regretatul Giurescu, din dou - BIBLIOGRAFIE . prti inegale. Prima parte e alctuit din cinci ssimi din intinderea total a operei si istoriseste mersul ascendent al domniei lui Brincoveanu, care culmineaz in 1703, cind, in vremuri de aparent liniste, domnul, rupind toate firele intrigilor tesute de dusmanii si, se intoarce din Adrianopol in tar, cu hatiserif din partea sultanului, garantindu-i domnia pin la snrsitul vietii. Aceast prim parte a cronicii se incheie cu o frumoas apoteoz de patriarhal fericire a domnului: Si asa cu acestea se bucura in ospete si in veselii, in nunte, si ale boiarilor de pmint si ale lui nunte, mritindu-si fetele, insurindu-si feciorii cei de virst, c atita era fericit, cit mi se pare c toate darurile norocului erau asupra lui. C multi au noroc in lume, dar nu in toate, c unii au noroc in cinste, iar nu de feciori si de bogtie si de altele ... Iar acest domn in toate au avut noroc: bogat, frumos la chip, la stat, vorba lui frumoas, cu minte mare, rude multe, fii, fete din destul, gineri, nurori, asijderea cinste mare. Si in boieria lui, si in domnia ce au domnit nici o lips nu va fi avut. Si acest domn ar fi putut s zic cuvintele lui Solomon: c orice i-a pohtit inima, lui nu i-a lipsit. Acestea si ca acestea vzind inaintea ochilor lui, numai se veselia. Dup aceast evocare sugcstiv a domniei lui Brincoveanu, cronicarul povesteste repede, in a doua parte, evenimentele externe din al caror angrenaj s-a dezlntuit rzboiul dintre Petru cel Mare si turci, rzboi care, in viltoarea lui, a pregtit prbusirea lui Brincoveanu. Istoricii au dreptul s regrete c informatia este mult mai srac pentru ultimii 11 ani din domnia lui Brincoveanu, c raporturile dintre nefericitul domn si Petru cel Mare nu sint mai dar si mai amnuntit expuse; dar noi, istoricii literari, care cutm in slova strmoseasc, dincolo de adevrul istorie, eternul omenesc prins in formele artei, trebuie s recunoastem aci c, dup apoteoza fericirii lui Brincoveanu, aceast repede expunere a faptelor pin la catastrofa final este de un real efect dramatic, pe care cronicarul stie s-1 speculeze din punct de vedere literar.
Tonul povestirii lui de aci inainte, mai ales dup rzboiul de la Stnilesti, incepe s se schimbe. Faptele sint inftisate intr-o lumin mai trist: Constantin-vod inc cu intristciune s-au tras de la Urlati la Tirgoviste, venindu-i multe imputciuni de la turci pentru spargerea Brilei, cum c ar fi fost mers Toma (Cantacuzino), cu stirea lui, de au adus moscalii.
El zugrveste repede intrigile tesute de Cantacuzini pentru a rsturna pe Brincoveanu; plingerile ticluite si semnate cu pecetile falsificate la Brasov ale boierilor Trii Romnesti; venirea imbrohorului la Bucuresti; arestarea lui Brincoveanu si confiscarea averilor (si pin intr-atita avea necredint, ca si cum ar fi mai ascuns avere, pin si pre doamna si pre nurori le-au cutat si au luat ce au gsit, care obicei la turci n-ar fi fost mai inainte, s cerce muierile"); trece apoi la expunerea, cu sentimente turburi, a domniei lui Stefan Cantacuzino, insistind asupra ingratitudinii Cantacuzinilor fat de Brincoveanu si incheie povestind tragedia final: tierea capului lui Brincoveanu si a celor patru copii ai si dinaintea
foisorului imperial, sub ochii sultanului, care privea aceasta scen de groaz si, apoi, infigerea capetelor in prjini, dinaintea portii
205
imprtesti. - BIBLIOGRAFIE . Autorul acestei cronici este, in ceea ce priveste talentul literar, superior celorlalti contimporani ai si din Tara Romneasc. Din indelungata domnie a lui Brincoveanu, el alege cu deosebire evenimentele care 1-au impresionat mai puternic, dar izbuteste s ne concentreze interesul asupra lor, prin viata cu care le povesteste. Ceremonialul batjocoritor, cu care Brincoveanu primeste in tar pe conspiratorii potrivnici lui, este descris cu amnunte patetice. Din porunca lui, trdtorii sint adusi in Bucuresti intr-un car mocnesc" si porniti la palat, cu alai mare. In fruntea cortegiului, mergeau boierii trimisi de Brincoveanu la Tarigrad; de o parte si de alta urmau, rinduri-rmduri, toat slujitorimea din casa lui efendi pin in Divanul cel. mare, iar la mijloc, dusi de subtioar de ctre clrasi, pseau, cu miinile prinse in ctuse si impiedicindu-se in fiare, conjuratii. In intimpinarea lor, domnul trimite pe armas si in chip de postelnic mare, cum se obisnuia pentru primirea domnilor, fiindc se zvonise c Staico vrea s fie domn pe gidea cu un ciomag mare in min". Ulitele orasului erau piine de norod", pe cind la curte, domnul cu toti boierii mari si mici asteptau in cele dou sptrii, cu usile deschise, sosirea convoiului. Ajunsi inaintea lui Brincoveanu, vinovatii cad in genunchi. Seena intrevederii dintre domn si paharnicul Staico, cpetenia conspiratorilor, e de un dramatism misetor: N-as fi gindit, Staicoincepe Brincoveanu ironic s vz una ca aceasta, zu n-as fi gindit in viata mea, ca aceia ce intr-atita vreme, printr-atitea locuri si cu atitea feluri de umblete (s-a vinturat), s te vz asa, dinaintea mea, intr-acesta chip. Zu n-as fi gindit." Cu moartea in suflet, infundat, rzvrtitul abia ingimeaz: Gresit sunt mriei-tale; mila mriei-tale, inc este mai mare decit gresala mea. La toate imputrile domnului c el le-a dat piine si iertciune, iar ei i-au aruncat cu piatra pribegii, incoltiti, nu pot rspunde decit: Grefiti suntem, doamne, gresiti, si ce va fi voia mriei-tale. Dup aceast sumar judecat, Brincoveanu, intorcindu-se spre armas, d porunca: Armas, ia pre dumnealor de-i du in puseria unde si-au gtit-o singuri, c noi avem alt treab ... s bem astzi. Si pe cind conspiratorii scoborau, zornind din lanturile prinse de miini si de picioare, in beciurile intunecoase ale palatului domnesc, si usa grea a temnitei se inchidea si se zvo- rea cu lactul in urma lor, domnul, cu toat boierimea care se adunase la curte si spre a srbtori o nunt se aseaz la mas, toat ziua pin noaptea, cu feluri de muzici, cu tunuri, precum este obiceiul domnilor. In beciurile temnitei, Staico si tovarsii si stau mult vreme, pin ce se tin trei Divanuri asupra lor: unui fcut de domn, in sptria cea mare, un altul in Divanul cel mare si, in sfirsit, un al treilea tinut de boierii singuri, in vistieria de jos, fr domn cu cealalt tar si cu vldica Teodosie". Zadarnic Staico blesteam pe Constantin Cantemir si pe Cuprestii care-1 puseser la cale, zadarnic se roag de iertare c, fiind om btrin, nu va tri mult, si pentru doi-trei ani, de ce s-i verse singele, s intre in pcat" ; soarta lui este definitiv hotrit in al treilea Divan, tinut de boieri sub presedintia mitropolitului. Aducindu-se pravila trii fi cercetind mitropolitul in ea cazul impricinaîlor,
206
i se da lui Staico s-si citeasc singur osinda: - BIBLIOGRAFIE . Boierul zicea Pravila care va umbla impotriva domnului si a Trii, sa-1 spinzure fi s-i fac spinzurtorile mai inalte cu un cot decit ale altor oameni prosti." Aruncat din nou in temnit, este ridicat de acolo, trimis la mnstirea Snagov, si in cele din urm spinzurat intr-o noapte, la tirgul de afar al Bucurestilor", pe cind ceilalti conspiratori sint aruncati in temnit. Era un exemplu zguduitor, pe care Brincoveanu il ddea pentru trdtorii de domnie in vremuri turburi, cind flcrile rzboaielor la hotare amenintau fara. Alte pagini ale cronicii, tot afa de dramatic expuse, sint grupate in jurul unui episod care scoate in lumin o alt lature a caracterului lui Brincoveanu: energia cu care ftia s aduc rinduial in administratia trii fi s zgiltiie pe boierii fraudatori, chiar fi atunci cind aceftia ii erau rude apropiate. Vinovatul era de aceast dat marele boier Radu Clucerul tirbei, care {inea in cstorie pe o var a domnului om, cum il caracterizeaz cronicarul, cam lung la unghii. Insarcinat cu stringerea birurilor, Stirbei luase mai mult decit se cuvenea, pentru a-fi face fi lui o parte insemnat. Brincoveanu primefte plingerile locuitorilor jefuiti, tocmai la Cerneti, unde se dusese s se intilneasc cu tabra sultanului. Adunind atunci zapisele clucerului fi controlindu-le cu catastifele vistieriei, se convinge de vinovtia lui tirbei fi poruncefte caimacamilor si din Bucurefti s-1 cheme grabnic fi s-i cear s intoarc imediat banii sracilor, c de voie nedindu-i, va s-i dea cu ruf ine. Stirbei Ins, neftiind c iscliturile lui se afl in mina lui Brincoveanu, o tinea intr-una c nu a luat nimic fi c nu va da nici un ban". Domnul, aflind ECfcsta, s-a turburat fi, ajungind in scaunul su din Tirgovifte, a cerut s i se aduc la curte vinovatul fi in plin divan ii adreseaz rspicat aceste cuvinte: Clucere, cind te-am trimes in tar cu slujbe, fiind cu boierie, dreptate am poruncit s faci, au nedreptate ... ? El zice: Ba, dreptate ai poruncit mria-ta s fac . Si incepu a se indrepta din cuvinte. Iar Domnul zise: Dar acestea ce sunt? . Si scoase hirtioarele cu isclitura lui fi le dete la Radul Cluciarul, feciorul Hrizei Vistierul din Popefti, s le citeasc. Si se scul Radu Cluciarul de unde fedea la Divan fi le lu din mina domnului fi incepu a citi fi a arta cluciarului Costandin iscliturile lui. Care, dac au vzut, au rmas inghetat. i incepu a zice: c pentru cheltuiala ciii fi a feciorilor au fcut. i un covor fi nifte tipsii fi tingiri ce au fost luat mit, de au fcut nedreptate sracilor, zicea c le-au druit mnstirii Strehaii. Domnul zice: Auziî, boieri, cu ce jafuri fi cu ce nedreptti face pomeni. Incepu a-1 mustra, zicind: Dar pin cind aceste jafuri s le faci, cluciare Costandine, c din nimica eu te-am ridicat fi te-am fcut slugiar mare, comis mare si cluciar mare, al faselea scaun al Divanului, fi te-am miluit fi te-am tinut credincios! Ai luat judetul Dimbovitei: 1-ai prdat de n-au rmas ca un sat. L-am luat aceia fi ti-am dat Teleormanul. i mai ru 1-ai fcut, c ti-am gsit pe urmti sume de lei jefuite, pentru care te-am suduit intr-o vreme fi te-am urgisit s nu te vz in ochi. Iar te-am iertat, pentru rugciunile altora: acum iar ai fcut jafuri fi nedreptate!..."
207
BIBLIOGRAFIE
Si amintindu-i toate nravurile lui vechi si toate osindirile de care a Scpat cu greu: cum Antonie-vod era s-i taie mina" si s-1 dea cu catastihul legat de git prin tirg"; cum Serban-vod era s-1 spinzure pentru furtisagurile ce au fcut din banii cailor". Brincoveanu incheie hotrit si aspru: Si acum ai imbtrinit si tot nu te Iasi. Voi s te fac s inveti." Si porunci dregtorului care avea in sarcin paza celor osinditi: Ia-1, cpitane de dorobanti, si-1 du la vistierie. Si s cauti un car s-1 pui si s-1 duci la Mehedinti, prin satele pe care le-au jefuit, sa le dea banii care i-au luat. Si apoi s-1 aduci, ins s-1 bagi si in fiar. Si-1 lu si-1 duse la vistierie pin in amiaz zi; de aci l-au bgat in puscria de la poart [poarta palatului]". Aceast aspr, dar dreapt judecat, a fcut o mare senzatie la curte si in i toat Tirgovistea. Sotia clucerului, vara domnului, cu maic-sa, sora mamei | lui Brincoveanu, se due intr-un suflet la curte si, cu lacrimi in ochi, cer indurare pentru cel vinovat. A trebuit s intervin mama domnului; a trebuit s intervin boierii; a trebuit s intervie mitropolitul insusi, pentru ca, dup dou sptmini de temnit, urgisitul boier fi rud s fie iertat, cu conditia ca s restituie sracilor banii indoiti.
Am struit intr-adins asupra acestor dou episoade misetoare, pentru ca s se vad talentul literar al cronicarului, darul lui de a alege din vlmsagul faptelor amnuntele care caracterizeaz o epoc fi de a le ridica la valoarea tipic, de a gsi cuvintul care oglindeste o intreag stare sufleteasc, de a insu- fleti oamenii fi vremurile disprute si de a pune astfel in scen dramele pe care le reconstituie. Cronica este plin de asemenea amnunte interesante, care redau nota caracteristic a oamenilor fi a situatiilor fi coloarea local a vremii. Iat, de pild, ce bine este fixat mindria fi aroganta generalului austriac Heissler, czut in captivitate dup lupta de la Zrnefti. Adus in cortul in care se aflau sultanul, Tkly fi Brincoveanu, acesta i se adreseaz cu urmtoarele cuvinte, din care nu lipsefte nuanta de ironie: Jupine Haissler, ti-am adus oaspetii care ti-am scris c-ti voi aduce. Primeste-i!" Iar el rspunse lui Con- stantin-vod: Nu te bucura de aceast mtimplare, c de am pierdut noi rzboiul, impratul nostru mai are ca noi multi, ci te bucur de vrjmasul tu, de Blceanu [era ginerele lui Serban-vod, care adusese pe austriaci in tar] c au pierit, c eu, pentru ca s-1 mintuiesc pe dinsul, am czut in robie, fi de sint rob, astzi am czut in robie, iar tu face generalul aluzie la vasalitatea triior noastre esti rob de cind te-au fcut tat-tu". Nimic nu contureaz apoi mai precis satisfactia pe care o simte Brincoveanu la aflarea acestei ftiri fi strduinta de a linifti tara, decit episodul pe care-1 povesteste imediat: Deaci intrebmd Constantin-vod: unde au pierit Blceanu, au trimis slujitori fi l-au adus acolo mort, ci capul l-au trimis la Bucuresti, de l-au pus intr-o sulit in ziua de Sinta Mria Mare, c intr-acea zi se luda Blceanu c va s fie in Bucurefti, iar trupulnoteaz cronicarul care avea si el aversiune pentru Blceanu i-au rmas batjocura oamenilor."
208
Prin obiectivitatea ei, prin asemenea amnunte dramatice, care redau - BIBLIOGRAFIE . coloarea epocii, prin cursivitatea stilului, savoarea fi pitorescul povestirii, cronicarul anonim se ridic deasupra celorlalti cronicari ai lui Brincoveanu fi se asaz pe linia marilor cronicari ai Moldovei. DiscuTii ASUPRA PATERNITTII. Cine este autorul acestei cronici, pstrat intreag, fr nici o indicatie, intr-un singur manuscris, si aceia pierdut dup publicarea lui, in zbuciumul vietii lui Blcescu ? Pentru a-1 putea identifica intre boierii de la curtea lui Brincoveanu, este mai intii necesar s fixm data la care a fost alctuit cronica. Regretatul C. Giurescu, care-si fcuse o adevrat specialitate din studiul cronicarilor, dar care, spre paguba culturii noastre, a decedat inainte de a-si fi putut incheia opera, a ajuns, prin critic intern a textului, la urmtoarele concluzii in ceea ce priveste datarea: Cronica a fost scris tirziu in domnia lui Brincoveanu, precum se poate dealtfel vedea destul de clar din chiar inceputul ei: Multe si vrednice de auzit istorii sunt de faptele ce s-au mtimplat in zilele domniei lui Costandin-vod Brincoveanu, care m voi nevoi a le serie cit voi putea. Pentru ca s poat incepe cu aceste cuvinte cronica, autorul trebuie s fi cunoscut, inainte de a se i'i asezat la scris, acele multe si vrednice de auzit istorii, care s-au mtimplat in domnia lui Brincoveanu, deci tirziu. Cronica este alctuit, dup cum s-a spus, din dou prti inegale: prima parte, cea mai dezvoltat, se intinde pin la intoarcerea lui Brincoveanu de la Adrianopol, cind se credea cu drept cuvint ajuns pe culmea fericirii. Restul, aletuind abia a sasea parte din totalitatea operei, povesteste intr-o repede ochire deederea lui Brincoveanu, cu decapitarea lui si a copiilor si si domnia lui Stefan Cantacuzino, pin la innebunirea doamnei Puna. Examinind cu atentie prima parte si intemeindu-se pe faptul c, in diferite locuri din cuprinsul ei, se face aluzie la evenimente care s-au petrecut ulterior, Giurescu a fixat data la care a fost scris aceasta parte: anul 1709, care reprezint in domnia lui Brincoveanu o epoc senin, de mari sperante invioratoare. Pe aceleasi criterii, Giurescu stabileste c a doua parte a cronicii a fost scris in vara anului 1716. Cronica anonim a fost scris, prin urmare, in rstimpul de la 1709 pin in vara anului 1716. Care dintre boierii de la curtea lui Brincoveanu a putut serie cronica la aceste date? Din studiul cronicii, se vede c el era un om de cultura larg, putin obisnuit pe vremea sa. Mai intii isi frmintase mintea, se pedepsise cum se zicea in limba timpului cu studiul latinei, carc era intrebuintat pe atunci in cancelaria lui Brincoveanu pentru corespondenta cu occidentalii. Cunostin- tele sale de limb latin erau, se pare, destul de sigure, cci, vorbind de visurile himerice ale lui Blceanu, el se foloseste, pentru a-si contura ideea, de dou dictoane latinesti, bine puse la locul lor: Laus in fine cadit, cum zice oarecare politic latin, sau cum zice altul Finis coronat opus, adic sfirsitul cunun locul. Din limba latin, obisnuit in actele de cancelarie, ii scap din cind in cind sub pan, in cronica, expresii ca: duca
209
(de Saxonia) dux; generarism; generariul; commdantii;. regemente; - BIBLIOGRAFIE comisariul; presidiile (cettilor) ; fortelitii (intru care scap norodul in vreme... de rezmerite); rebelisti; incoronare ; coronatie ; patria ; privilegii ; gratia; parola ; orgoliu ; armada (frantez); invitaare etc. Din- putinul cit se rsfringe in cronica, se pare c el avea cunostinte sigure fi despire istoria romn, cci, vorbind intr-un loc de cetatea Cladova, adaog j La Cladova cetate, care au fcut-o Claudie impratul fi la Turnul Severinului unde sint si picioarele podului lui Traian impratul ce au fcut preste Dunre". In afar de limba latin, autorul cronicii cunoftea fi limba greac, dup cum o dovedesc unele citate, ca: precum zice Aristofan in stihul intii", sau cuvinte ca: prochimen (TO rcpoicetnevov = subiect, chestiunea despre care se vorbefte): s venim iarfi la prochimen"; politie, linie de conduit; sau avea patol asupra domnului" {'Eyzi nQoq Kara nvog = a avea pic pe cineva, a avea inim rea). Si, in sfirfit, autorul era familiarizat fi cu limba turceasc, precum o dovedesc numeroase pasaje ale operei sale. Astfel, povestind intr-un loc minia vizirului impotriva lui Brincoveanu, c n-a iefit la vreme intru intimpinarea sultanului, cronica spune c vizirul ca un ceas n-au vorbit. Iar dup aceea au zis: Diisizi ghiaur, cum nu asculti porunca, de n-ai venit inaintea impratului. Povestindu-se, intr-un loc, spaima turcilor cind s-au pomenit cu nemtii in tranfeele lor la Timifoara, cronicarul ne spune c turcii au fost strigind: nMedetu, medetu, ghiaur bezebat, adic, explic el: vai! vai! ghiaurii ne-au clcat". Ironizind, intr-un rind, pe banul Cornea Briloiu, ispravnic de Cernet, care, vzind un musaip" ce venea s dea de ftire c trece sultanul prin tar, cronicarul anonim il incondeiaz: nimic alta n-au mai cutat, mcar un selammalikim de la musaip s aud, ci au inclicat pe cal fi au luat cringul in cap". Despre August al II-lea, ne spune c turcii il numeau Nalcram, adic, lmureste el: romnefte va s zic sfarmpotcoav". Sultanul Mustafa au zis c el nu se numeste imprat, ci seideigheciti. Termeni turcefti de functionari fi acte oficiale revin deseori sub pana lui: Mustafa aga, capegibasa, Iazagiu-Boctasi, effendi, imbrihor, bostangii imprtesti (soldati din garda impratului), musaip, hadim saip (hadim = eunuc j saip = negru), arzuri (jalb colectiv), hatierif (ordin imperial)chiar numiri de localitti date sub form turceasc: insula Saciz, adic Chios". Cazacii au luat cettile de la Doganghecet. Am insistat asupra acestui aspect al cronicii anonime, fiindc ne lumineaz drumurile noi pe care apuca limba literar din vremea lui Brincoveanu fi fiindc el ne arat in acelafi timp fi ceva din personalitatea autorului cronicii, om cult, cunosctor de limba latin, greac fi turc. Care dintre boierii munteni, scriind intre 17091716, se putuse ridica pin la cunoftinta acestor trei limbi, de a cror indeminare d do vad autorul cronicii ? N. Iorga credea c nu putea fi altul decit Radu Popescu. Intr-adevr, cronica pe care, fr deosebire, toate cpiile fcute in Muntenia sau Moldova o atribuie in chip indiscutabil lui Radu Popescu, ne dovedeste c cronicarul oficial al lui Nicolae Mavrocordat era un om invtat fi cunosctor al celor trei limbi amintite. El se foloseste de aceleafi neologisme latine ca fi autorul
210
cronicii anonime; opera lui are, de asemeni, un contingent insemnat de ele- BIBLIOGRAFIE . mente grecefti fi, in sfirfit, intrebuintarea cuvintelor turcefti in forme flexionare corecte (de exemplu: pluralul de la aitan-Oglu il formeaz exact 3 aitanici Oglulari, limba turc fiind o limb aglutinant) nu las nici o Sndoial c Radu Pepescu era familiarizat fi cu limba turceasc. Datele biografice consun cu concluzia pe care o scoatem din analiza lingvistic a cronicii lui Radu Popescu fi vin s ne lmureasc imprejurrile in care autorul ei a putut s-fi insufeasc cunoftinta acestor trei limbi. Dup uciderea in imprejurri dramatice a tatlui su, Radu Popescu i familia sa, furifindu-se noaptea printre paznicii orinduiti de er ban Cantacuzino, se refugiaz in Turcia fi stau la Constantinopol mai mult vreme, pin ce li se deschid drumurile ctre Moldova. Acolo, in mediul cosmopolit al marii metropole, a putut Radu Popescu s se familiarizeze cu limba turc fi s-fi desvirfeasc cunoftintele de limba greac, pe care probabil o invtase din tar, poate chiar din familie, cci bunicul su se pare c era grec. ln sfirfit, cronica anonim ne mai spune c Radu Popescu era invtat in limba latin fi pentru acest motiv a fost trimis de Brincoveanu in solie s trateze la Brafov cu generalul Heissler, comandantul oftirilor imperiale din Ardeal. ln sprijinul paternittii lui Radu Popescu cade acum cu greutate argumentul adus de rposatul profesor de la Universitatea din Cemuti, Ion Sbiera, in Miscri culturale si literare la romnii din stinga Dunrii (p. 206): Autorul cronicei se vdefte pretutindeni contimporan, ba adesea chiar ca martor ocular al intimplrilor", fi ceea ce este mai semnificativ, el introduce ln actiune din primul an al domniei lui Constantin Brincoveanu pre Radu logoftul, fiul Hrizii Vistiarul din Popesti, fiind invtat fi in limba latineasc , aducind inainte, chiar cuvintele ce le vorbea acesta ctre generalul Heissler, ca trimis al domnitorului. De unde s ftie autorul acele cuvinte, dac n-ar fi fost insufi de fat, cci aici nu se zice, ca aiurea, precum spun cei ce au fost acolo . Aceast xmprejurare incheie Sbiera indic destul de bine pe autorul sau izvorul scrierii." Citind textul din cronica anonim, in care se reproduce, cuvint de cuvint, discutia urmat intre generalul Heissler fi Radu Popescu, vedem cit de limpede fi cit de precis este redat discutia contradictorie fi plin de viat dintre cei doi reprezentanti ai unor atitudini politice adverse. Este greu de presupus c altcineva decit Radu Popescu insufi s fi putut reda decursul acestei intrevederi fi discutia amnuntit dintre el fi general. Nu ftim dac Brincoveanu a fost pe deplin multumit de misiunea lui Radu Popescu fi nici insemntatea pe care i-a atribuit-o curtea domneasc. Fapt este ins c, in cronica oficial a lui Radu Greceanu, scris sub prive- gherea domnului, aceast misiune a lui Radu Popescu nici nu este mentions t. Tendinta de a inftifa intr-o lumin simpatic actiunea lui Radu Popescu se vede fi in alte prti ale cronicii. Astfel: nici n-apucase Radul logoftul s se intoarc in tar fi Brincoveanu, pentru a inltura intentia comandantului german de a invada cu armata in Tara Romneasc* scrie solului su s inftiinteze pe Heissler c Ali-pafa se indreapt cu ostile pe Dunre, spre Rufiava, ca s o smulg din miinile germanilor. Si indat ce au venit cartea scrie cronica la Radu logoftul in Brafov, au mers la generariul fi i-au spus toat povestea, precum scrisese domnul. In alt loc se amintefte insrcinarea pe care Radu Popescu a primit-o din
211
partea lui Brincoveanu de a supraveghea fortificarea cu bolovani de piatr a BIBLIOGRAFIE . cettii Cladova, din porunca turcilor. Intrirea se incepuse sub supravegherea direct a lui Brincoveanu, dar domnul, retrgindu-se spre a pzi tara de o invazie nemteasc, au ales - zice cronica doi boiari mari de i-au lsat cu o seam de osti cu cpitani, s fie de paz, anume Radul Stolnicul, feciorul lui Tudor Strariul din Greci, si Radul Cluciarul, feciorul Hrizei Vistiarul din Popesti, si i-au invtat si le-au dat toat isprvnicia de trebile ce era acolo... Si prin vremea ce au fost acei boiari acolo, cetatea o au isprvit... Si innumrind toate sarcinile pe care si le-au indeplinit constiincios si cu chibzuial, cronica incheie: si alte trebi si porunci, ce era, le fcea spre folosul domniei si al trii". Din motive ce nu se vd, Brincoveanu inlocuieste ins pe Radu Popescu si pe colegul su cu banul Cornea Briloiu. Cronicarul nu uit s ne inftiseze, subliniind cu o nuant de umor, isprava inlocuitorului. Pe cind domnul se afla in toamn la Tirgoviste si ispravnicul su la Cerneti, vine un musaip, care avea sarcina s dea de veste c soseste sultanul, inapoiat atunci din rzboiul cu nemtii. Banul Cornea de mare politie ce avea noteaz zimbind cronicarul cu tot feliul de neamuri, de limbi, mai virtos fiind politie cu turcii, indat ce au vzut pe saipul impratului... nimic alt n-au mai cutat, mcar un selammalikim de la musaip s auz, ci au inelecat pe cal si au luat cringul in cap. Dumnezeu stie eite vreascuri 1-or fi lovit peste ochi pin au iefit cu putintel suflet. Noroc pentru tar c a iefit inaintea turcului cpitanul de Cerneti, care l-a cinstit si l-a imblinzit. Dup ce a povestit aceast isprav a banului, care de spaima musaipului a prsit tabra si a lur..-_> prin cring, cronicarul subliniaz primejdia ce s-ar fi putut abate asupra trii din aceast stingcie a ispravnicului domnesc: Acest feliu de isprav a fcut banul Cornea domnului trii, care s nu dea Dumnezeu s fac vreun boiariu altul vreodat ca acest lucru, c mare primejdie va veni pmmtului sau Domnului trii, ca s vie un imprat mare ca acesta atuncea intiiu in pmintul terei si s nu gseasc nici conace, nici domn, nici ispravnicul domnului, care s fie pentru o vorb, pentru o cluz, s indrepteze calea inetro ar vrea s mearg si s nu fac ru sau domnului sau trii. Aceast biciuire a isprvii svirsite de bnul Cornea, dup laudele aduse lui Radu Popescu si tovarsului su, apoi reliefarea rolului pe care l-a jucat Radu Popescu la tratativele cu generalul Heissler; reproducerea cuvint de cuvint a discutiei ce a urmat atunci intre acestia doi; aversiunea impotriva Cantacuzinilor; prezenta elementelor latine, grecesti si turcesti in cronica lui Radu Popescu fi in cronica anonim toate acestea militeaz puternic in sprijinul paternittii lui Radu Popescu. Trebuie s recunoastem ins c argumentele aduse impotriva lui Radu Popescu de regretatul C. Giurescu cad si ele greu in cumpn. Iat teza regretatului Giurescu, expus cu argumente bine sustinute, in Contributiuni la studiul cronicelor muntene. Mai intii, Giurescu pleac de la constatarea c prezenta elementelor latine, grecefti si turcesti, in cronica anonim, nu poate constitui un argument in sprijinul paternittii lui Radu Popescu, deoarece incrucisarea acestor influente lexicale este un aspect caracteristic al limbii literare romnefti din epoca lui Brincoveanu fi ea se intilnefte si la alti cronicari ai vremii, ca de
212
pild la Radu Greceanu. -
BIBLIOGRAFIE
213
Giurescu gseste apoi intre cronica anonim si cronica lui Radu Popescu deosebiri de redactie. Autorul cronicii anonime are o deosebit predilectie in expunerea sa pentru vorbirea direct oratio directa , care insufleteste adesea naratiunea. Nu numai cind este vorba de a povesti evenimente la care el a fost prtas si martor, ci chiar atunci cind povesteste din informatiuni culese de la altii, el prefer s reproduc, ori de cite ori are prilejul, cuvintele eroilor ce iau parte la actiune. Acest fei de redactare este aproape neobisnuit la Radu Popescu. In sfirsit, intre cele dou cronici este si o deosebire de conceptie. In cronica anonim autorul este insufletit de un sentiment de simpatie pentru actiunea politica a domnului, pe care o intelege si o indreptateste pe deplin, si in acelasi timp pentru cirmuirea lui din luntru, pe care o gseste plin de chiverniseal. Brincoveanu este astfel inftisat intr-o lumin plcut: nu numai ca un domn incrcat cu toate darurile norocului, ci si ca un om bun, blind, rbduliv", cu minte mare". Actiunea lui chiar atunci cind este vorba de pedepsirea singeroas a boierilor trdtori e condus numai de interesele trii si ale locuitorilor. Aceast simpatie pentru Brincoveanu ii stirne^te ura impotriva Canta- . cuzinilor in special impotriva stolnicului si a fiului su Stefan, pe care, considerindu-i ca trdtorii lui Brincoveanu si uneltitori ai prbusirii lui, ii inftiseaz intr-o lumin antipatic. In cronica lui Radu Popescu observ Giurescu domnia lui Brincoveanu este dimpotriv inftisat intr-o lumin neplcut, ca fiind inspirat numai de interesul lui personal si al familiei sale. Ba intr-un loc, Radu Popescu polemizeaz chiar cu autorul cronicii anonime. Acesta afirmase despre Brincoveanu c in toate au avut noroc: bogat, frumos la chip, la stat, vorba lui frumoas, cu minte mare..." Radu Popescu intoarce astfel aprecierea cronicii anonime: Costandin-vod in domnia lui au fost fericit de toti oamenii trii si inc si de oamenii altor tri, iar nu ludat, pentru c alta este fericirea, alta lauda..." Si enumerind motivele fericirii lui Brincoveanu, incheie: Dar toate acestea au fost darurile norocului, iar nu cistigate de dinsul, c aceea ce cistig cinevasi in lume este partea sufletului, adec buntatea... iar Costandin-vod nici o buntate n-au artat in viata si domnia lui, pentru ca s-1 laude, ci mai virtos este a se huli pentru multe rele ce au fcut in domnia lui, care au rmas la cei dup urm reutate si blestem. Avea o lcomie mare peste msur si obiceiurile bune ale trii... le-au stricat." Cronica anonim a fost terminat in vara anului 1716, cind Mavrocordat dobindise domnia Trii Romnefti; cronica lui Radu Popescu in 1719. Cum se explic aceast fundamental schimbare de convingeri, intr-un interval de timp asa de scurt, admitlnd c Radu Popescu ar fi autorul ambelor cronici ? Presupunerea c Radu Popescu si-ar fi schimbat prerea despre Brincoveanu, sub influent lui Mavrocordat, nu se poate sustine. Nu se poate sustine, fiindc Mavrocordat nu era stpinit de ur fat de amintirea lui Brincoveanu. Cronicarii oficiali care povestesc domnia lui Nicolae Mavrocordat, Nicolae Costin si Acsinte Uricariul, au despre Brincoveanu cuvinte de laud: au domnit 27 ani cu mult fericire si au fcut Jara Romneasc stiut si vestit
4G9
in multe prti ale lumei". Nu exist, crede Giurescu, decit o singura concluzie pentru a explica aceasta fundamental schimbare: Radu Popescu nu este autorul cronicii anonime. Trebuie s mrturisesc ins c ultimul argument adus de Giurescu, din, atitudinea deosebit a celor dou cronici fat de Brincoveanu, nu-mi pare aâ de convingtor pe cit s-ar prea la prima vedere. Mai intii, desi lumina in care cronica anonim inftifeaz domnia lui Brincoveanu este in genere simpatic, totusi ea are fi prti de umbr, cci autorul ei nu uit s ne zugrveasc fi situa|iile umilitoare ale domnului. Iat, de pild, cum ne inftifeaz intilnirea lui Brincoveanu cu sultanul la Cerneti: Cind era la conac si sta oastea de fcea halaiu, cind intra impratul in corturi, domnul descleca fi ingenunchia, fi cind trecea impratul se pleca cu capul la pmint afa-1 invta cei de ling impratul, iar oamenii domnului sta tot clri, apoi incleca fi domnul fi se ducea la otac. De acolo poamele, pezmezii cei cu ap de trandafiri fi cu moscos fcuti fi struguri fi altele ce socotea domnul, numai sta de a se trimite la unii fi la altii, in tot ceasul fi in toat vremea." ln ce privefte schimbarea de convingeri fi simpatii la Radu Popescu, am avut prilejul s o cunoaftem din schita biografic pe care am inftifat-o. La un scurt interval de timp, dup ce semnase alturi de ceilalti boieri munteni adresa ctre Carol al VI-lea fi printul Eugeniu de Savoia, prin care cereau inlturarea lui loan Mavrocordat fi numirea ca domn ereditar a lui Gheorghe Cantacuzino, Radu Popescu se intoarce la curtea lui Nicolae Mavrocordat, primeste functiunea de mare vornic fi in cronica lui incondeiaz pe tovarfii si de pin atunci cu epitetegrele: spurcajii de boieri, cu capetele piine de fumurile defertciunii, care prin sfaturi vrednice de ris s-au alctuit cu nemtii". Poate tocmai pentru a face s se uite uneltirile lui alturi de acei pe care acum ii critic, a cutat, intr-un exces de zel, s innegreasc domnia lui Brincoveanu, pentru a inftifa intr-o lumin cit mai simpatic domnia binefctorului su. ln orice caz, ultimii ani din viata lui Radu Popescu sint ani turburi, in care nu vedem nici o consecvent fi nici o convingere. i s-ar putea ca tocmai aceste drumuri intortocheate ale vietii lui, aceste atitudini contradictorii, s-i fi impovrat conftiinta de remufcri, indemnin- du1, in amurgul vietii, s renunte la toate defertciunile, pentru a cuta in mnstire, prin umilint fi rugciune, s-fi ispfeasc pcatele fi s-fi pregteasc sufletul pentru viata viitoare.
BIBLIOGRAFIE .
Cronica anonim a fost publicat in Magazin istorie pentru Dacia (tojm. V, p. 93 184) al lui B l c e s c u s i L a n r i a n , sub titlul: Istoria Terei Romnesti de la anul 1689 incoace,
continuat de un anonim.
Cronica anonim cuprinde istoriaJriiRomnejti de laoctomvxie 1689 pin la august 1714. Manuscrisul publicat de Blcescu s-a pierdut, dar o parte din aceast cronic, fr inceput
:214
si cu o continuare de un alt autor, se pstreaz in manuscriptul nr. 441 din colectia Academiei Romne. In acest manuscript povestirea este dus pin la martie 1717 (domnia lui loan Mavrocordat). Continuarea aceasta a fost publicat de N. I o r g a in Studii si documente, vol. Ill, p. 2227. Dr I. G. S b i e r a in Mifcri culturale fi literare la romnii din stinga Dunrii in rstimpul de la 15041714, Cernuti, 1897, p. 206, atribuie cronica lui Radu Popescu. Prerea lui Sbirea a fost reluat $i dezvoltat de N. I o r g a , cu argumente scoase din cercetarea comparativ a cronicii anonime si a cronicii lui Radu Popescu, intr-un studiu despre cronicile muntene, publicat in Analele Academiei Rotndne, s. II, t. XXI, p. 368 377 (Memoriile Secîunil istorice), precum si in Istoria literaturii romnesti, vol. II, Bucuresti, 1926, p. 203 si urm. Paternitatea lui Radu Popescu a fost combtut de rposatul C o n s t a n t i n G i u r e s c u ln Contributiuni la studiul cronicelor muntene, Bucuresti, 1906, p. 120 150; S c a r 1 a t Str n { i a n u , Doi ummisti ardeleni la curtea lui C. Brincoveanu, in revista Ramuri, Craiova, 1941, p. 4055 (crede c autorul este T e o d o r C o r b e a ) ; argumentele ins nu ne-au convins. Teodor Corbea era omul Cantacuzinilor si al lui Brincoveanu. Acestia erau ins ostili partidei creia aparfinea Radu Popescu, prezentat de cronic in lumin simpatic. De alt parte, Teodor Corbea nu mai era in {ar.
UN SCRIITOR SlRBO-ROMN LA CURTEA LUI SERBAN CANTUCUZINO 1 A LUI BRINCOVEANU: GH. BRANCOVICI Stolnicul Constantin Cantacuzino, in a sa Istorie a Trii Romnefti, vorbind de originea ungurilor, care ar fi ttari veniti din prtile Iugrei, supus astzi supt imprtia Moscului", aduce, intr-un loc, o mrturie interesant: Auzitam fi eu, cu urechile mele, de dumnealui Gheorghie Brancovici din Ardeal, om de cinste fi cu cunoftint, fi iubitoriu de a fti multe, povestind cum c, mergind la Mose impreun cu frate-su, Sava Brancovici, mitropolitul Ardealului... acolo... viind de acei schiti (ttari) de la Iugra, intr-adins au mers la dinfii, ca s vaz aceia ce s auzia cu limba c se potrivesc in multe cu acefti unguri este adevrat cevafi, au ba. Si afa, cu dinfii im- preunmdu-se fi vorbind ungurefte, zicea c adevrat este c multe cuvinte asemenea erau cu ale acestora." Acest Gheorghe Brancovici, informatorul stolnicului Constantin Cantacuzino, scriitor in limba romn fi sirb, agent diplomatic al principilor unguri fi romni, cltor pe meleaguri strine, ideolog politic fi revolutionr, aspirant la tron si in cele din urm captiv in temnit, este una din cele mai interesante figuri de la curtea lui erban Cantacuzino fi a lui Constantin Brincoveanu. Gh. Brancovici s-a nscut in 1645, dintr-o veche familie cu mofii intinse in comitatele Arad, Zarand fi Timif, in cetatea de frontier a Ineului. In mediul acesta de frontier, Brancovici a deprins de timpuriu limba romn, sirb, ungar fi turc. A fost crescut de fratele su, Sava Brancovici, care in 1656 a fost ales mitropolit al Ardealului, cu scaunul la Blgrad (Alba- Iulia). La 1663 in virst numai de 18 ani intrase in serviciul principelui Apafi, care 1-a trimis apoi cu solia ungureasc la Constantinopol, unde, dup moartea lui Petru Iank, fu numit capuchehaie. Acolo petrecu Brancovici patru ani, cind, intorcindu-se in tar, plec la inceputul anului 1668, cu
47i
fratele su, mitropolitul Sava, la Moscova. Acolo a avut prilejul s admire fastul de la curtea tarului Alexei Mihailovici si splendoarea serviciului divin pe care 1-a oficiat fratele su, mitropolitul, impreun cu patriarhul Moscovei, al Alexandriei si al Antiohiei. Intorcindu-se inapoi, Brancovici intr din nou in serviciul lui Mihail Apafi si fu trimis capuchehaie la Constantinopol. Dar aci este atras in cercul conspiratorilor unguri rzvrtiti impotriva lui Apafi si trdeaz planurile acestuia, incheind un pact cu reprezentantul Habsburgilor si cu Grigore Ghica, domnul Trii Romnesti. Scrisoarea dat de Ghica, la 2 0aprilie 1673, prin care se leag ca s- 1 tin pre dumnealui la mare cinste si la din destul mil si la mare credint; nu numai pre dumnealui, ce inc pre tot neamul dumisale, arunc lumin asupra motivelor care 1-au indemnat pe Gh. Brancovici s trdeze pe Apafi. Taina si sfatul spune mai departe scrisoarea lui Ghica care intre noi iaste legat pentru bonum publicum, si pentru lrgirea sfintei bisericei noastre. In acele vremuri, superintendentul calvin Gaspar Tiszabecsi, reluind traditia veche a predecesorilor si, desfsura o inversunat prigoan impotriva bisericii ortodoxe din Transilvania pe care atunci o cirmuia fratele su, mitropolitul Sava. Intre timp, conspiratia lui Paul Beldi este descoperit. Aceasta dete prilej noului superintendent calvin, Mihail Tofoe, si aderentilor si de la curtea principelui s inteteasc persecutia impotriva ortodocsilor. Cu putere armat nvlir asupra locasului mitropoliei ortodoxe, ridicar pe Sava Brancovici, care se afla pe patul suferintei, zcind de podagra, si, fr judecat, il aruncar in temnit. In aceste imprejurri fu arestat si Gheorghe Brancovici, care ins in cele din urm izbuti s scape si s se refugieze in Tara Romneasc. La Craiova fu bine primit de brbatul de nobil neam, invtat atit in slovenie, cit si in latinie, cu numele Radu Nsturel, marele ban" era fiul lui Udriste Nsturel. Acesta ,,il primi cu cinste"... ca pe un vechi cunoscut i dup citeva zile de odihn, dup oboseala cltoriei, il conduse la curtea lui Serban Cantacuzino, care il primi, dac ar fi s- 1 credem, ca pe un frate iubit". ' La curtea lui Serban Cantacuzino se frmintau atunci planuri mari. Domnul, care incheiase tratat de aliant cu crestinii, rivnea s rscoale popoarele ortodoxe din Balcani impotriva turcilor si s restabileasc vechea im~ prtie a Bizantului. In planurile lui Serban Cantacuzino a fost atras si Gh. Brancovici, care pretindea c-si trage spita neamului din despotii sirbi. Atunci va fi incoltit in sufletul lui ideea de a rzvrti pe slavii sud-dunreni si de a reinfiinta vechiul despotat al strmosilor si. In Tara Romneasc a rmas tot timpul domniei lui Serban Cantacuzino si in primul an al domniei lui Brincoveanu, dar, intorcindu-se in Transilvania, dup ce fusese cinstit de Habsburgi, in 1688, cu titlul de conte, fu arestat la Cladova, in toamna anului 1689. Dus la Viena si condamnat, a stat inchis tot restul vietii, 2 2de ani, pin ce moartea 1-a prins in 1711, la Egg er, in Boemia. . ACTIVITATEA ISTOKIC. La curtea lui Serban Cantacuzino si a lui Brincoveanu, unde a petrecut in pace i cinste nou ani (16801689), Gheorghe Brancovici a gsit o spornic activitate cultural in ritmul creia a fost prins si el. Sub indemnul stolnicului Constantin Cantacuzino, care aduna atunci materiale si 216 punea la cale o mare istorie a neamului su, Gh. Brancovici, folosind, dup
toate probabilittile, biblioteca stolnicului, a scris si el intr-o curat limb romneasc: Cronica sloveanilor, lliricului, Misii cei din sus si cei din jos Misii. Cronica este de fapt un fei de cronograf, in care materialul, asezat cam haotic, se defsoar repede, de la creatiunea lumii, fixindu-se locul slavilor de sud in arborele genealogic al semintiilor lumii. Autorul se opreste pe larg asupra istoriei sirbesti. Lumineaz figura lui Ratko, tinrul print care, renuntind la mririle lumii, s-a retras in Muntele Athos, trind viata de clugr sub numele de Sava; aminteste de rzboiul Sfintului Stefan de la Decian cu Mihail, craiul Bulgariei; continu cu istovul crailor sirbesti" de la Vilcasin si fratele su Ugles despotul incoace; se opreste asupra luptei de la Cosova, iluminind figura eroului Milos Cobilici, viteazul care pentru neamul patriei lui viata si-au pus la mijloc"; trece apoi la rzboiul de la Nicopoli; urmeaz mai departe pin la cel de la Varna; ajunge la rzboiul de la Jebt si se incheie cu Pocaania ce au fost rfnduit si a tinut turcii in 1686, dup infringerea suferit sub zidurile Vienei. In aceast urzeal a istoriei sirbesti, care cuprinde destule anacronisme, sint impletite adesea si fapte de istorie romneasc, prezentate sumar, dar cu simpatie. Cucerirea Daciei este: In zilele imparatului Traian au venit de la Italia si rumnii, cari dup orasul Roma s-au numit rumni si s-au aszat rumnii intre sloveanii cei dupre ling Dunre, luind pre sine si botezul pravoslavnicesc. Asa fi vulturul dupre sfintul botez cu sfinta cruce in gur luar, ca s le fie smnul tri lor, inchipuind vulturul cel mare al Romei, pentru ca s s stie c de la Roma au venit rumnii cu semnul imprtiei." Desclecatul Moldovei: Intru acea vreame rumnii din Maramores au desclecat in Moldova pentru c o pustiise ttarii fi nimenea nu cuteza s faz intr-insa, pin ce au desclecat morosanii, [rumnii." Dup lupta de la Nicopol, sub anul 6903 (1395), este pomenit Domnul Mircea voevod al Jri Muntenesti", care au btut pre impratul Baiazit la Rovine; atunce au perit Marco Cralevici, Costandin si Drgas. Despre Iancu Huniadi stie c era de fealul lui din Tara Munteneasc, nscut din fmeaie greac; numele ttine-su au fost But si, pentru c mult bine si mare omenie fcuse tat-su lui Jigmond crai, au dus pre tatl Iancului-vod in Ardeal si iTau druit cetatea Hinedoara, ca s o aib cu veacinic stpinire ..." Se pomeneste, sub anul 6970 (1462), expeditia turcilor impotriva lui Vlad Tepes, si nimic n-au putut isprvi"; fuga mitropolitului Maxim in Tara Munteneasc la stpinitoriul tirii Radul voevod cel Bun" (la 1469); moartea lui Radu la 1472 si a lui Vlad. Sint si destule elemente de folclor. V. Bogrea a artat (Anuar. Inst. ist. national, Cluj, III, p. 505507) c legenda Dumbrava Rosie a lui Neculce isi gseste paralel in legenda cneazului Roman al Smolenskului; legenda lui Ciubr-vod mincat de guzgani, in legenda lui Popela. Episodul in care se povesteste c tefan Despot avea obiceaiu de umbla noaptea pre uliele orasului, imprtind vesminte si galbeni de aur sracilor" fi c, vzind pre an srac c de multe ori ii iefea inainte fi-i lua mil", i-a dat, zicindu-i: ia tilhariule217 fi hrpitoriule!", iar sracul calic i-au rspuns: nu sint eu, ce tu efti tilhariu fi hrpitoriu;
c imprtia ta de aici, fi imprtia cea veacinic o furi cu jefuiri hrpitoare", fi despotul i-a druit atit cit s-fi indestuleasc traiul vietii fr de cerfut" episodul acesta este o tem care-fi are sursa ) ei in romanul lui Alexandru cel Mare. Tot din Alexandria este fi ftirea c Pombie au tiat la Vizantiu boazul, de au in trat Marea Neagr in Marea Aib fi zic s fie rmas in uscat fara Moldovei, Jara Munteneasc fi Jara Ardealului". ln intocmirea operei sale, Gh. Brancovici a avut la indemin, dup cum a artat P. P. Panaitescu, un letopise sirbesc pe care ins 1-a amplificat cu tiri luate din: Cosmografia lui Mnster, cronicile lui Cromer, Bonfinius etc. Aceast cronic a sloveanilor scris in limba romn este preludiul unei opere mult mai dezvoltate, alctuit in limba sirb. Dup ce a fost inchis de austriaci, Brancovici a refcut in limba sirbeasc aceast cronic a sirbilor intr-o foarte voluminoas oper, pstrat in manuscris ln biblioteca patriarhiei din Carlovit. Din aceast intins cronic, in care se intre|es fi evenimente romnesti, a extras Silviu Dragomir partea privitoare la mitropolitul Sava Brancovici cu dramaticul lui sfirfit fi cu venirea autorului la curtea lui erban Cantacuzino, fragment pe care 1-a publicat in limba sirb fi in traducere romneasc. . . Scrieri RELIGIOASE. ln afar de opera istoric, ne-a mai rmas de la Gh. Brancovici, tot in limba romn, trei texte cu cuprins religis, care au fost descoperite, identificate fi semnalate, in anii din urm, de Emil Turdeanu ln Revue des etudes slaves. Textele se pstreaz in Biblioteca Regal din Belgrad, sub cotele nr. 168/8 fi 236, fi au urmtoarele titluri: 1. Carte acasta a sfintelor \rugciuni; 2. Catehism; 3. Ctr adevratii cltori. . In epoca lui Gh. Brancovici, cind calvinii fi catolicii ddeau asaltul pentru a converti pe romni de partea lor fi cind fratele su fusese inchis pentru energia cu care aprase, ca mitropolit, ortodoxia romnilor, Catehismul lui Gh. Brancovici, imprtit in 44 de capitole, ifi are importanta lui. Este o replic ortodox la propaganda calvin fi catolic. Textul Ctr adevratii cltori, din care s-au pstrat numai 13 paragrafe, cuprinde o serie de comentarii la versete biblice destinate s cluzeasc pe om, cltor in aceast viat de ispite, pe calea mtelepciunii, dup cum se poate vedea din urmtorul fragment reprodus de Emil Turdeanu: S gindefti mai nainte ca pintru cltorie ta n-ai fi purces, cum c striin din loc in loc fi cltor efti intru aceast lume. Bit(ia). 47, 9; Psalmi, 39,13. Aceast tocmal ca un razm intru cltorie ta, afa te va rzima intru primejduire ispitelor: dn loc in loc mutetor efti fi cltor, derept aceia dar, aceste s le rabzi." Prin nafterea fi copilria lui petrecut in mediu sirbesc fi prin anii inde- lungati petrecuti pe ling mitropolia romneasc a Ardealului fi la curtea domnilor romani, prin viata lui de munc si de suferinte pentru idealul independentei celor dou popoare, Gh. Brancovici a fost considerat, pe drept, si de istoricii sirbi si de istoricii nostri, ca sirb si romn. Prin activitatea lui literar in limba sirb fi romn, el are dreptul s revendice un loc modest i in literatura sirbeasc si in literatura romneasc.
BIBLIOGRAFIE Opera: Cronica sloveanilor, Iliricului, Misii cei din sus fi cei din jos Misii a fost publicat dup un manuscris defectuos de A r o n D e n s u s i a n u , in Revista critic literar, I (1893), p. 366 218 399; de N. I o r g a , dup un manuscris mai bun al printelui C. B o b u l e s c u , in Revista istoric, III (1917), p. 9 1 5 (studiu), p. 26118 (textul), si editie separat cu titlul: Operele lui
Gheorghe Brancovici. Despre alte manuscrise cunoscute si despre filiaîunea textelor: P. P. P a n a i t e s c u , Revista istoric romn, X (1940), Istoria slavilor in romneste, p. 80117,
indeosebi p. 80100. Fragmentele de cronic sirbeasc a lui Gheorghe Brancovici au fost publicate in sirbeste si traducerea romneasc de S i l v i u D r a g o m i r , in Anuarul Institutului de istorie national (Universitatea din Cluj), II, 1923, p. 1 70. Extrase din aceste opere la I. L u p a s, Cronicari si istorici romni din Transilvania, in colectia Clasicii romani comentaî" ingrijit de N. Cartojan, Craiova, Scrisul romnesc, p. 2328. Textele de natur religioas, descoperite si identificate de E m i l T u r d e a n u in Biblioteca Academiei Regale Sirbe?ti din Belgrad (doc. nr. 168/8 $i ms. 236, notate vag in inventarul bibliotecii ca documente romnesti), au fost semnalate de d-sa intii in Cercetri literare, III, publicate de N. C a r t o j a n , Bucuresti, 1939, p. 200 202 si studiate pe larg in Revue des dtudes slaves, XIX (1939), p. 5 16: Loeuvre inconnue de Georges Brankovid. Studii: Dr. I o v a n R a d o n i c , fpocfi IJopye EpmKom u itezoSo 6peme (Contele George Brancovici si vremea lui), Belgrad, 1911, 766 p.; a c e l a s i , Situatia international a principatului Trii Romnesti in vremea lui Serban Cantacuzino, in Analele Academiei Romne, Mem. Secfc. ist., seria II, tom. XXXVI, 1914; N. R a d o j c i 6, O xponuKa.\ta zpota IJoptfa EpoHKOuna (Despre cronicile contelui Gheorghe Brancovici), in IIpujio3u 3a laiUMceenocm iemK u cmopudy u (fioAKAop, Belgrad, VI, 1926, p. 145; E m i l T u r d e a n u , articolul amintit mai sus si Georges Brankovii et les pays roumains, in Communications et rapports du III-e Congres international des Slavistes..., II, Belgrad, 1939, p. 203 205; P. P. P a n a - i t e s c a , Istoria slavilor in romdneste..., Cronica lui Gheorghe Bra ncovici si Sinopsisul de la Kiev, in Reyista istoric romn, X, 1940, p. 80 129. Despre mitropolitul Sava cf. M a r i n a I. L u p a s, Mitropolitul Sava Brancovioi, Tez de doctorat. Universitatea Regele Ferdinand I", Cluj, Fac. de lit. si fii., Cluj, 1939
CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU

(CINTECUL LUI CONSTANTIN-VOD)
Tragedia decapitrii lui Brincoveanu, a ginerilor si copiilor si pe trmul Bosforului a infiorat intreaga crestintate. Vestea a strbtut ca fulgerul in Occident fi a fost notat cu groaz de ziarele contimporane. Indeosebi marile ziare franceze ale timpului, Le Journal historique sur les matteres du temps din (Verdun), Gazette de France, Mercure Galant, aduceau la
cunostint cititorilor grozvia executrii lui Brincoveanu, sub ochii sultanului1.
Chiar cei care urmriser rsturnarea lui au rmas consternati. Pin si in lumea turceasc din Constantinopol s-au ridicat voci care sa murmure impotriva cruzimii. Les Turcs meme ont trouve beaucoup de barbarie et de ferocite dans cette action"2, instiinta, in 1715, pe Ludovic al XIV-lea, ambasadorul francez la Constantinopol, Des Alleurs. Cu atit mai mult vestea aceasta a zguduit constiintele romnesti. Invinuirile aproape fatise care se aduceau stolnicului Constantin Cantacuzino si fiului su Stefan, invinuiri care si-au gsit expresia in cronicile timpului si ajunseser pin la urechea lui Dimitrie Cantemir in Rusia3, erau un ecou al indignrii populre, nestiutoare a mrejelor de intrigi de peste hotare. In aceste imprejurri, un crturar mrunt din multimea anonim a alctuit
1Cf. L. B a i d a f f, La mort de Constantin Brincoveanu et la presse europeenne, in Revue du SudEst-Europeen, Bucuresti, 1929, p. 64 76. 2Documentele Hurmuzaki, vol. I, supl. I, p. 430 431. 219 3Operele princepelui Demetriu Cantemir (ed. Academiei Romane), tom. II, Bucuresti, 1875, p.
20-26.
o cronic in versuri asupra tragediei lui Brincoveanu si a copiilor si. Evenimentul este incadrat in tema biblic, atit de cultivat in predica si lirica medieval fortuna labilis tema pe care o speculase, in literatura noastr, mai inainte Miron Costin si D. Cantemir:
O pricin minunat ' ' Ce au fost in lumea toat , Di-nceput si din vecie Precum si la carte serie. C e lumea inseltoare Si foarte amgitoare De-i face $i-i amgeste Si pre toti ii prilasteste; Pre domni si pre imprati
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI.................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV....................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV. 43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR..............52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV.....................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI..................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI....92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE.....128 LITERATURA HAGIOGRAFIC......................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU ...........................................150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL...............................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB....................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA....................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA...........180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ...................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU...........................213 CRONOGRAFELE.................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL... .11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO..........110 220 LITERATURA RELIGIOAS........................132
ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..........161 STOICA LUDESCU...........................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU..............................219 (1942 -1979)...........................242 Literatura modern......................30 Didactice...............................32 Publicatii conduse. Editii de texte.....32 Comemorri. Necroloage..................33 Recenzii si rapoarte. Diverse...........34 Conferinte rostite la Radio.............35 Lucrri postume *.......................35 Istoria literaturii romane vechi........37
Precum iat c-au privit La Constantin-vod ce-au domnit.
Autorul ne introduce apoi la curtea lui Brincoveanu, unde lumea se pregtea de srbtorile Pastelui, cind soseste de la Poart un imbrohor. Acesta convoac toti boierii la curte, ca s implineasc porunca imperial si s citeasc firmanul de mazilire:
Cind firmanul isi citea, \ Toti boierii c plingea. ''
Domnul, doamna rmin consternati. Copiii, care se bucurau de adierile primaverii :

Oh! prea dulce primvar, . Si ne due la grea urgie, La pedeaps si urgie! Cum ne scot turcii din tar
Turcul da porunca s se stringa a doua zi, din nou, boierii ca s purcead la alegerea altui domn. Este ales Stefan Cantacuzino. Autorul anonim cunoaste si el episodul pe care-1 povesteste miscat Del Chiaro al intrevederii lui Stefan Cantacuzino cu Brincoveanu. Stefan Cantacuzino se duce s-1 vad pe Brincoveanu si, jenat parc de mustrarea constiintei, abia ingimeaz:
Multumim de boierie Si de alt avuîe. Ne rugm s ne ertati C nu suntem vinovati.
S fiti de mine ertati, De Dumnezeu judecati! C eu vd c sint robit Si despre voi sint vindut.
La care Brincoveanu rspunde scurt:
.
221
Apoi, cuprins de indignare si de durere adinc, vzind c cel ce 1-a
trdat este insusi nepotul su:

Dac ti-a fost de domnie, De ce nu mi-ai spus tu mie ? Ca s ti-o fi druit, Cu pace s fi domnit. De Domnul nu te-ai temut ? Tiranului m-ai vindut! . S stii, nu va zbovi, Dumnezeu iti va plti! .
Turcul porunceste s se string la curte tot orasul. Lumea se revars pe ulitele capitalei. Brincoveanu si ai si sint urcati in caret si porniti pe drumul pieirii, in lacrimile poporului care-1 petrece cu urarea: Domnul s te izbveasc":
Cu pace s te pzeasc! S scapi de-aceast urgie, S fii iarsi in domnie, C bine ne-ai domnit ' Si cu pace ne-ai hrnit...
Ajunsi la Giurgiu, nenorocit crestini sint lsati citeva zile pin petrec Pantile. Apoi sint trecuti peste Dunre si dusi la Tarigrad, unde domnul, ginerii si copiii sint inchisi si tinuti in temnit toat vara. Apoi sint adusi prin grdina imprteasc la locul de executie. Brincoveanu arunc cuvinte grele pentru pginul si spurcatul" sultan care-i taie fr dreptate:
Cu ce-ti suntem vinovati i 'i Dar copiii ce-au stricat? De pierim nejudecaî, Mcar sa-ti fim vinovati,
Ajunsi la locul de executie, se asterne covorul. Momentul este dramatic. Copiii, infiorati, se lipesc de sinul tatlui, plingind:
Ce s facem . $i de lume ne lipsim. Si iar in tain gria Ttine-su si zicea: Ca zilele s lungim. C vom s ne pristvim "' '
Las-ne s ne turcim
i acum intervine acel gest de mare demnitate crestin, trstura proeminent a personalittii marelui domn:
Vod dulce-i sruta Si din gur a$a slriga: . $i strigati toti cu trie $i cu glas de bucurie: Pu'fin durere-om lua Si in rai c vom intra. Nu v, fiilor, spriaî, Ci pe Dumnezeu rugati .
(autorul are predilectie pentru verbul a striga) In sfirsit, se apropie gealatul, care reteaz pe rind capetele copiilor fi al tatlui, aruncind apoi trupurile in mare. Doamna, care priveste scena, inne- buneste de groaz. In incheiere, autorul revine la tema psalmistului cu care Incepuse cronica, ceea ce ne indeamn s bnuim c autorul trebuie s fi fost un cleric sau un dascl de biseric. 222 Dup cum se vede, cronica nu are o valoare literar deosebit. Fiorul tragediei nu a
gsit in sufletul crturarului anonim flacra cldurii emotive fi mijloacele de expresie adecvate, care s transfigureze materia istoric in materie de arta. Dar in zbuciumul care a cuprins sufletele romnesti ale vremii, aceast umil cronic rimat, care ddea glas indignrii poporului, a avut un adinc rsunet, cci pe de o parte ea a fost afezat pe melodie, iar pe de alta a intrat in domeniul colindelor populre. Sub aceast nou form, Cintecul lui Constantin-vod cel Btrin a strbtut repede in straturile populre fi a fost introdus de copii in ciclul colindelor cu steaua, la srbtorile Crciunului. Cu timpul ins, fiindc textul dn- tecului era prea lung, copiii 1-au scurtat, mrginindu-se la partea introductiv, la tema biblic: O pricin minunat, ce au fost in lumea toat". In aceast nou form prescurtat, cintecul triefte fi azi ca colind, cintindu-se in toate tinuturile romnesti, de la Maramures pin in Dobrogea, din prtile Muresului pin in Basarabia. Forma cea mai veche a melodiei a notat-o Anton Pann in colectia lui de Cintece de stea in notatie bisericeasc veche, care, transpus in note moderne de sf.-sa preot I. D. Petrescu, este urmtoarea:
De alt parte, forma primitiv, complet, a cintecului lui Constantinvod s-a rspindit repede, prin cpii manuscrise, in tot largul pmintului romnesc: in Moldova, in Basarabia, in Transilvania. Pe la 1818, el era copiat tocmai la granita de vest a Ardealului, prin prtile Beiusului, la Diosig, de preotul Pavel Popovici, care ne-a lsat in acelasi caiet fi o variant a acestui cintec, prelucrat mai adinc sub inspiratia sentimentului national. Brincoveanu este prezentat in acest cintec ca un domn care a urmrit independenta trii: f >
C el fara Romneasc
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI.................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV....................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV. 43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR..............52 223 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET
ROMNESC IN LIMB SLAV.....................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI..................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI....92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE.....128 LITERATURA HAGIOGRAFIC......................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU ...........................................150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL...............................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB....................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA....................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA...........180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ...................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU...........................213 CRONOGRAFELE.................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL....11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO..........110 LITERATURA RELIGIOAS........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..........161 STOICA LUDESCU...........................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU..............................219 (1942 -1979)...........................242 Literatura modern......................30 Didactice...............................32 Publicatii conduse. Editii de texte.....32 Comemorri. Necroloage..................33 Recenzii si rapoarte. Diverse...........34 Conferinte rostite la Radio.............35 Lucrri postume *.......................35 224 Istoria literaturii romane vechi........37
fi in final, dup ce povestefte scurt asasinarea lui Brincoveanu fi a copiilor si; Plingefi acum romnilor C ati rmas in jugul turcilor $i n-o mai fi vod Constantin Ca
s v scoat din robia turceasc, Plingi neam romnesc...
Astfel cronica rimat a mortii lui Brincoveanu, care este a doua cronic rimat in literatura noastr intiia a fost traducerea lui Greceanu fi cea dintii plsmuit de un romn, defi nu are calitti literare deosebite, a ajuns totufi o creatie popular fi a devenit ca un simbol al rezistentei sufletului romnesc impotriva furtunilor care au abtut pe cei mai alefi reprezentanti ai si. Din ea a crescut apoi frumoasa balad popular a lui Alecsandri, Const. Brincoveanu, reprodus, pe vremuri, in toate manualele de clasele primre.
Texte: O versiune din 1730, publicat de G. C r e t u in Convorbiri literare, IX, 1875, p. 329 33 1. Cintecullui Constantin-vod, intr-o versiune din 1809, a fost publicat de I. B i a n u in Buletinul Comisiunei istorice a Romniei, I, 1915, p. 309 3 H. Versiunea preotului Pavel Popovici din Diosig si prelucrarea ei au fost publicate de I. L u p a s, Versuri istorice despre Constantin Brincoveanu..., in Anuarul Institutului de istorie national (Universitatea Regele Ferdinand I", Cluj), publicat de A l e x . L a p e d a t u s i l o a n L u p a s , V, Cluj, 1930, p. 460 462. Alte versiuni in mssele din Biblioteca Academiei Romne, nr.: 1437, f. 63, 1620, f. 50 (din 1778), 1629, f. 53 (din 1756), 3078, 3151, 4725, 4730. Despre Cintecul lui Brincoveanu in cintecele de stea si in vicleim, cf. X. C a r t o j a n, Crtile populre in literatura romneasc, vol. II, Bucuresti, 1938, p. 193, 212 214.
STOLNICUL CONSTANTIN CANTACUZINO Personalitatea cea mai de seam, care a ilustrat epoca asa de strlucit a lui Brincoveanu, a fost unchiul su din partea mamei, stolnicul Constantin Cantacuzino. Stolnicul a fost nu numai inspiratorul politicii, condus cu atita prudent, dar si sfetnicul pretios pe trimul vietii culturale. A fost un scriitor de larg si profund cultur, care prin eruditia lui poate fi asezat alturi de Dimitrie Cantemir.
Stolnicul Constantin Cantacuzino era fiul postelnicului Constantin Cantacuzino, scoboritor din impratii bizantini si stabilit in Muntenia in prima jumtate a veacului al XVII-lea.
Postelnicul Constantin Cantacuzino, dup sugrumarea tatlui su la Constantinopol, din porunca sultanului Selim I, fugise cu toat familia in insula Creta, stpinit atunci de venetieni. Acolo, familia, dobindind cu vremea iertarea de la Poart, se intoarce la Tarigrad si de acolo, cei cinci frati, imprtindu-si averea printeasc, se desprtir si se risipir in lume. Unui din ei rmase in Constantinopol; doi Toma si lordache, protectorii lui Miron Costin s-au asezat in Moldova, iar Constantin a venit in Muntenia, unde, pe vremea lui Matei Basarab, ajunge postelnic mare si se cstoreste cu Elina, fata fostului domn Radu Serban Basarab. Din aceast cstorie s-au nscut sase bieti si ase fete, care toti si toate fur cstoriti cu cei mai de seam reprezentanti si reprezentante ale boierimii pmintene. Stolnicul Constantin Cantacuzino s-a nscut pe la 1650 si este al treilea225 dintre cei ase bieti. E probabil c primele cunostinte le-a dobindit de la
un dascl grec, pe care familia il tinea in cas pentru instructia copiilor. Copilria lui, petrecut in mijlocul urii desfsurat de luptele dintre partidele boieresti, a fost turburat de zbuciumul familiei. Avea abia vreo 9 ani, cind furtuna incepu s se dezlntuie asupra neamului su. Am expus mai sus peripetiile dramatice ale intrigilor si prigoanei indreptate impotriva Cantacuzenilor care au dus la omorirea postelnicului. Dup sugrumarea postelnicului in mnstirea Snagov, familia, teminduse ca nu cumva, in atmosfera urilor si a luptelor dezlntuite, s fie primejduit si soarta stolnicului, hotri s- 1 deprteze de tar, trimitindu- 1 pentru desvirsirea studiilor in capitala Imperiului Otoman. In primvara anului 1665, stolnicul pleca din Bucuresti, cu alaiul care ducea ploconul haraciului cuvenit Portii si, la 12 martie, soseste in Adrianopol Odrii", cum noteaz el in carnetul su de student, care, din fericire, ni s-a pstrat. Dup o scurt cltorie in Constantinopol, tinrul Cantacuzino incepu tare spudia crtii", cu dasclul Chir Dionisie, un clugr din metohul Ierusalimului. Dar tinrul spudeu n-a avut parte s se bucure mult vreme de luminile povtuitorului su, cci Dionisie, ducinduse la Tarigrad, este prins de moartea care-1 pstea din urm (la 12 mai 1666). Rmas fr dascl, Constantin Cantacuzino pleac atunci la Constantinopol. II gsim pe ling capuchehaia trii, Lascarache Roset. Probabil cu sfatul acestuia, el isi gseste, la sfirfitul lui octomvrie, un nou povtuitor, in ieromonahul Gherasim Cretanul, un mare crturar, care, ales mai tirziu mitropolit al Filadelfiei, a fost superiorul bisericii grecilor din Venetia de la 16801685. Invtturile la acest nou profesor se termin ins curind. La 10 ianuarie, stolnicul pleca s-si desvirseasc instructia spre trmurile de lumin ale Italiei, la Padova. Padova fusese in tot cursul Evului Mediu si in timpul Renasterii cetatca luminii, scaunul si cuibul a toat dsclia si invttur, cum era intr-o vreme Athina, spune Miron Costin. Renumele ei si profesori ca Piccolomini,. Cremonini, Pompanazzi, Gulielmini, Galeo Galilei (1610), atrgeau studenti cum atrage azi Parisuldin toate colturile Europei: din Franta, din Germania, din Ungaria, din Polonia, din limanurile grecesti. Acolo, studentii, imprtiti in corporatii zgomotoase, ascultau prelegeri savante, gseau biblioteci bogate cu nenumrate crti rare, anticari cu manuscrise pretioase si, afar de acestea, ddeau peste o viat vioaie, vesel, zburdalnic, cu serbri fastuoase, cu jocuri cavaleresti, cu reprezentri teatrale, cu baluri mascate in zilele de carnaval. Spre acest liman de lumin si tinerete pleca, in ianuarie 1667, cel care avea s ajung mai tirziu sfetnicul cel mai pretuit al lui Constantin Brincoveanu si cea mai de seam personalitate a culturii romnefti din a doua jumtate a veacului al XVII-lea. 0 mtimplare fericit ne-a pstrat, dup trecere de atita vreme, jurnalul de cltorie al tinrului vlstar al boierimii romnesti. Din el aflm c a pornit din Constantinopol cu un caic pin la insula Halchi, unde s-a imbarcat pe corabia Madona del Rozario" sau Corona Aurea". Cpitanul corbiei, Bernard Martinenco, strecurindu-se cu bgare de seam printre insulele ionice, de teama piratilor, isi aduce cltorii dup 226 o luna la prinzul mic" pe o zi frumoas", marti 19 fevruarie, in
limanurile Venetiei , unde dup ce fcu obisnuita carantin, contumatie", cum zice stolnicul, debarc abia la 13 martie pe uscat. Strlucirea Venetiei, cu palatele ei de marmor, cu piata San Marco, cu galerele aurite care soseau din largul mrii, cu gondolele zvelte care lunecau pe canalele verzi, de la un palat la altul, trebuie s fi fcut o impresie puternic asupra tinrului boier romn, cci el rmase dou luni in cetatea lagune1 or, vizitind palatele fi monumentele de art. E pcat c in carnetul lui de note este asa de laconic fi nu ne comunic nimic din aceste impresii; abia dac aflm dintr-o not prizrit c a vizitat palatul Dogilor, palatul Venetiei", cum ii zice el, din care insemneaz doar inscripîile latinefti: Scris este In f casa ce fade printipul cu alalti mari, in podina casei, intii cum intri pre Ufa - \ ceea ce st in fata: Robur imperii . Mai mergind putin este: Nunquam derelicta, fi iar, la mijlocul casei: a Reipubhcae fundamentum, iar in fundul casei aceasta: Gubernatores libertatis". Mentorul su, pe timpul cit a stat in Italia, a fost Pana Pepano, unui din grecii levantini stabiliti in Venetia, dar care avea legturi fi rudenii in Jara Romneasc. Un Dona Pepano, stabilit in Muntenia, ls mai tirziu, in sept. 1677, un testament, tradus in romneste de insufi stolnicul Const. Cantacuzino, din mare prietenie fi iubire", prin care druia o parte din averea sa mnstirii de pe Mostiftea, zidit de el. In aprilie, Pana Pepano il conduse la Padova, impreun cu un camarad de studii, Necula al lui Bubuli. Aci, tinrul Constantin Cantacuzino se instal cu pensiune complet, in casa unui preot catolic, Alvisio Florio, platind cite 15 galbeni pe lun. Dup un an se mut ins in casa unei oarecare Verginia Romano. Se puse cu toat struinta pe carte, luind lectii in particular de la profesori distinsi. Incepu dup cum are grij s noteze in earn etui lui cu ajutorul prea sfintitului fi puternicului Dumnezeu", fi cu toat a mea mic putere omeneasc", s invete cu dasclul Antonio dell-Acqua, Academicul", care locuia in aceeafi casa cu el; trecu apoi la Arsenio Kaludi, profesor fi rector al colegiului grecesc, zis fi cotunian, intemeiat pentru bursierii greci. Acest Kaludi avea legturi fi cu trile noastre, cci la 1661 inchinase un Pros- chinatar domnului Moldovei. Cercetrile recente ale colegului Ramiro Ortiz, in arhiva universittii, arunc acum mai mult lumina peste ceilalti profesori ai stolnicului. Lumi- natul fi mult stiutul Albanie Albanes", profesor de logic la Universitate in tertio loco", rspltit in 1667, cind stolnicul se afla acolo, cu un salariu de 180 fiorini. Era, ne spune un contimporan, foarte elocvent in prelegerile sale, adinc cunosctor al lui Aristotel fi de o memorie prodigioas, obisnuit s reprodue toate textele filozofului din memorie, spre admiratia auditorilor si". Pentru reputatia pe care fi-o crease, a fost distins de Republic Venetiei cu titlul de comes comite eques D(ivi) Marci cavaler al sf. Marcu patronul republicii. In 1681, a fost ridicat ca profesor in primo loco" fi ajunsese, in 1681, la o frumoas rsplat material pentru vremea aceea, de 700 sute fiorini anual (stipendiul se pltea ,,ad personam"). In 1715, s-a imbolnvit de o boal grea fi era adus la universitate cu lectica. A murit in 1717, fiind inlocuit cu Ion Cigala. De la Albanius Albanesius, Constantin Cantacuzino invat logica, psihologia fi fizica. In sfirfit, ultimul profesor mentionat in caietul de studii al stolnicului, Bonovici", adic Valeriano Bonvi- cino, care pe vremea aceea era pltit cu 360 de 227 fiorini de la universitate, era intr-adevr profesor de filozofie extraordinar la
gimnaziul paterin. El complet invttur tinrului romn cu lecii de matematic, geometria lui Euclid fi astronomie, sau, cum noteaz el in carnet: matematica ... adec den partea matematecii gheometria, care sint studiile lu Efclid, fi dentalt parte sfera care s fie armularis, care este a toatei lumi". Notele lui de studii mentioneaz si o list a crtilor pe care le cumprase. Erau, alturi de gramaticile si dicjionarele de fcoala, operele clasicilor: Homer (Iliada fi Odiseea), Aristotel, Lucian, Virgiliu, Horatiu, Terentiu, Martial, Valeriu, Maxim Quintus Curtius, logica de Cesar Cremonini, pe ling unele crti care fceau atunci senzatie, ca: Istoria dogilor venefieni. In anul 1668, dup ce petrecuse trei ani fi jumtate de studii printre strini, Constantin Cantacuzino se mtorcea prin Viena in ar, aducind cu el din Venecia, unde intilnise pe Grigore Ghica, scrisorile in care acesta destinuia pe boierii care urziser uciderea tatlui su. Cu acestea el se inftif, alturi de mama fi de fratii si, in divanul lui Antonie-vod fi astfel izbutir s reabiliteze amintirea tatlui lor fi s obtin condamnarea lui Stroe Leurdeanu vornicul. In cele din urm, fu clugrit. Dar zilele senine nu durar mult, cci, venind in a doua domnie Grigore- vod (1672'1674), pomi din nou urgia impotriva familiei Cantacuzino. Intre intettori era fi Stroe Leurdeanu, care fugise din mnstire fi iefise in intimpinarea domnului la Adrianopol. Fratii Cantacuzino, afar de erban, atunci pribeag, fur prinfi, inchifi fi osinditi s fie btuti la tlpi in fiecare zi. O saptmin incheiat primir astfel o sut de lovituri cu vergi lungi fi verzi. Constantin, care era un tinr de vreo 1819 ani, induiofat de suferinêle fratelui su mai mic fi mai plpind, se rug s i se dea lui loviturile destinate fratelui, ceea ce se fi fcu. Constantin rbd cu stoicisim btaia, fr s scoat un geamt, fr s verse o lacrim. Acest act de mrinimie fi de demnitate a mifcat adinc pe contimporanii si fi Del Chiaro il culegea, multi ani mai tirziu, de la boierii care fuseser martori la aceast scen. Din urgia lui Ghica, scap prin mijlocirea fratelui su. Serban. Acesta ajunsese la Constantinopol fi izbutise s trimit in Bucurefti un ag turc, cu porunca de a fi pufi in libertate fratii Cantacuzino. Scpat din ghearele domnului, Constantin pribegi tocmai in Creta, spre a se feri de intrigile aceluia, care pusese la btaie, pe capul lui, 2 0 0 de pungi. Dup mazilirea lui Grigore Ghica, Constantin fu rechemat in tar de Duca-vod fi trimis intr-o misiune, dar in 1676, oprit in drumul spre Mrgi- neni, unde trebuia s se intilneasc cu ceilalti frati, la praznicul pe care familia il ddea sracilor de Sf. Nicolae, fu arestat si inchis la Cocrefti, dar liberat in curind. Furtuna dezlntuit impotriva familiei Cantacuzino se potoli abia in 1678, cu urcarea pe tron a lui erban Cantacuzino. ln domnia fratelui su, stolnicul, ocupind locul de frunte in divanul trii, gsi fi linistea fi rgazul necesar ca s se ocupe cu studiul fi s dea ajutorul pretios fratilor Greceanu la traducerea Bibliei. Punctul culminant al activittii sale politice il atinge ins stolnicul in timpul domniei nepotului su de sor, Constantin Brincoveanu. Del Chiaro ne spune c, dup moartea lui erban Cantacuzino, poporul a inceput s aclame pe strzile Bucurestilor pe stolnicul Constantin Cantacuzino, dar acesta, temindu-se s nu atrag asupra lui fi a trii urgia Portii, a refuzat cu hotrire, cedind locul nepotului su de sor. Stolnicul a rmas ins pin la sfirsitul domniei lui
Brincoveanu, sfetnicul lui cel mai pretios. Principele Brincoveanu acorda 228 Cantacuzinilor spune Del Chiaro cele mai de seam demnitti si pstra un
respect deosebit pentru cei doi unchi ai si, Constantin si Mihail, fratii lui Serban."
Un cronicar contimporan ne incredinteaz c de multe ori si noi am auzit pre Constantin-vod zicind: c eu tat n-am pomenit, de vreme ce am rmas mic de tat, fr cit de dumnealui, tata Costandin 1-am cunoscut printe in locul ttine-meu, si altele ca acestea.
Aceast afectiune deosebit pe care domnul o pstra unchiului su era desigur crescut si prin stima pentru cultura lui intins si pentru larga experi- nl de lucruri si de oameni, dobindit in cltoriile aceluia prin Occident.
Stolnicul avea in familia lui Brincoveanu un rol afa de important, incit el tinea locul tatlui, in imprejurrile in care acesta nu putea fi de fat. Astfel, ln toamna anului 1712, cind fiica lui Brincoveanu, Maria, lua in cstorie pe domnul Moldovei, Ducavod, invtatul stolnic conduse pe tinra mireas -fi pe mama ei, doamna Marica, la Iafi, unde boierimea a dou tri nuntir cu mari pohvli si podoabe fi cu feluri de feluri de muzice fi cu pehlivnii de mare mirare ..."
Si in afacerile politice, stolnicul e sfetnicul cel mai pretios fi omul de incredere al domnului. Del Chiaro ne incredinteaz c secretarii lui Brincoveanu erau pusi sub ordinele lui Constantin Cantacuzino, care dirija toat corespondenta.
Un epigrafist englez, care indeplinea misiunea de duhovnic al companiei engleze din Smirna fi care insotea pe ambasadorul Angliei, in drumul spre Londra, ne spune fi el despre stolnic c este foarte priceput in politic. Domni- torul ascult de povetele sale, care sint totdeauna izvorite din grija cinstei si a interesului trii". ln vremurile de mare cumpn, care cereau mult perspicacitate, stolnicul era omul pe care se sprijinea Brincoveanu. ln 1691, cindgeneralul Heissler intrase cu catanele in tar, misiunea delicat, care cerea mult discretie fi mult abilitate, de a aduce pe ttari impotriva nemtilor, fu incredintat lui Constantin Cantacuzino. Prin mijlocirea acestuia, Brincoveanu se afla in corespondent cu Sobieski, regele Poloniei, fi cu comandantii oftirilor imperiale: cu Veterani fi cu contele bolognez, general Marsigli, un erudit, care, pe ling informatii politice, cerea de la stolnic fi lmuriri istorice privitoare la Trile Romnefti.
Din nenorocire, relatiile dintre domn si unchiul su se rcir cu timpul. Contimporanii acuz pe stolnic fi pe fratii si, c ei, care cunosteau secretele cancelariei domnefti, ar fi adus la cunoftinta Portii legturile cu crestinii fi ar fi urzit cderea lui Brincoveanu, venit pe neafteptate, ca un trsnet.
Din documentele timpului nu vedem dar pin la ce punct aceast invinuire, pus in circulatie de dusmanii Cantacuzenilor, este intemeiat. Poate cindva, arhivele din Constantinopol s arunce mai mult lumin asupra acestei lmureasc dac bunoar N. Mavrocordat, care era pretendent la scaunul principatelor romne fi care a acreditat in Muntenia zvonul despre vinovtia stolnicului1, a avut sau nu si el vreun amestec in detronarea lui Brincoveanu si a lui Stefan Cantacuzino. Din documentele publicate, ins, pin acum se vede c itele intrigilor impotriva lui Brincoveanu fuseser tesute peste hotare.
1 Cf. cronica lui Radu Popescu, in Magazin istorie pentru Dacia, IV, p. 37. Radu Popesca acuz pe stolnic c a mrturisit unui capegiu venit s mazileasc pe fiul su, c el, stolnicul, ar fi otrvit pe fratii si: Serban si Iordache sptarul si c el ar fi dat pe Brincoveanu in mina turcilor, cind l-a vzut c se aletuieste cu muscalii. Capegiul le-a spus vezirului si altor meghistani, de le-au auzit mulî oameni de credint, mai virtos Ianache dragomanul,, fratele mriei-sale lui Nicolae229 vod, carele ajungind mai pe urm si domn... aicea in tar, au mrturisit ctre toti boierii cum au auzit pe acel capegiu."
Inc din 1710, ambasadorul francez la Varsovia, Polignac, instiinta pe rege c se spune din Viena c in hirtiile generalului Veterani s-au gsit probe de corespondent pe care o intretinea de mult cu Hospodarul Valahiei si c au fost trimise ordine ttarilor ca s-l prinz". La 24 ianuarie 1711, Des Alleurs, ambasadorul Frantei la Constantinopol, intr-un raport trimis regelui su, instiinteaz c un trimis al lui Rakotzi, baronul Talaba, care fusese in Moscova, adusese Portii vesti c Brincoveanu, ca si domnul Moldovei, intraser in legturi cu Petru cel Mare si struiau de acesta s deschid lupta impotriva turcilor, pentru a-i elibera de stpinirea pgin si c ei se ofereau s-i dea ajutor. Totodat, el sftuia pe turci s nu se incread nici in Brincoveanu, nici in Cantacuzino. Intrebat de marele vizir, ce crezmint se poat-e da baronului Talaba, ambasadorul francez care-1 prezentase rspunse c este desvirsit de cinstit, parfaitement honete", si c merit toat increderea. Lupta de la Stnilesti, cu trecerea lui D. Cantemir de partea lui Petru cel Mare, cu fuga lui Toma Cantacuzino in tabra ruseasc, au pecetluit definitiv soarta lui Brincoveanu. Era in sptmina Patimilor, cind domnul se pregtea s serbeze, dup datina strbun, Pantile. Un capegiu imprtesc, ales de marele vizir intr-adins dintre prietenii lui Brincoveanu, fu trimis la Bucuresti. Primit la curte in marea sal de audiente, turcul, dup ce refuz invitatia domnului de a se aseza pe scaun, scoate o nfram de mtase neagr si o arunc pe umrul domnului, strigind: mazil". Brincoveanu, surprins, incerc s protesteze si vroind s se aseze pe scaun, turcul il impinse cu brutalitate, zicindu-i c locul lui nu mai este pe tron. Fur chemati boierii fi mitropolitul, si, in auzul lor, se citi firmanul prin care Brincoveanu fu declarat, cu toat familia lui, hain. Apoi domnul si ai si fur condusi fi inchifi in apartamentele palatului. Trei zile mai tirziu, boierii fi mitropolitul fur adunati ca s aleag un nou domn, in prezenta capegiului. Acesta, intrebind eine este marele sptar Stefan Cantacuzino, puse mina pe umrul lui fi-1 declar domn. Astfel, fiul solnicului ajunse domn in locul vrului su. Del Chiaro, povestind aceste evenimente, relateaz o scen intr-adevr dramatic. Pe cind Brincoveanu, detronat, sttea sub paz, in apartamentele sale, cu toti ai si, zbtindu-se in prada unor ginduri triste, incit spune florentinul plingeau de comptimirea lor fi persoanele care, din curiozitate intraser in odile lor", in sala cea mare a palatului, Stefan, fiul stolnicului, urcat pe tronul de catifea rofie, in sunetul muzicilor si in bubuitul tunurilor, primea omagiul de inchinare al boierilor, cu srutul miinii. Dup ce primi omagiile boierilor, tefan Cantacuzino trecu in apartamentele vrului si nasului su, unde, cu o fals modestie, ii spuse c a rmas surprins de neasteptata fi nedorita lui intronare 5 1isi exprim prerea de ru pentru cele intimplate, ludind calittile domnului al crui loc il lua. Secretarul de limbi occidentale al lui Brincoveanu, care a fost martor la aceast intrevedere, ne spune c noul domn sttea in picioare, pe cind Brincoveanu, care sttea cu cuca in cap, ii rspunse cu politetea lui obisnuit c e mai bine c domnia a fost incredinât lui, decit unui strin. Cind, a doua zi, in Vinerea Mare, pe innoptate, pe la ceasurile 9, porni din palat alaiul care ducea spre drumurile mortii pe Brincoveanu, cu doamna, cu cei patru feciori, cu ginerii fi sotia celui mai virstnic dintre copii, Stefan Cantacuzino ii conduse cu capul descoperit pin la caret. Pe scara palatului, Brincoveanu, cuprins de indoieli 230 si presimtiri, ii spuse aceste fatidice cuvinte: Finule Stefane, dac aceste nenorociri
sunt de la Dumnezeu pentru pcatele mele, fac-se voia Lui. Dac ins, sunt rodul ruttii omenefti pentru pieirea mea, Dumnezeu s ierte pe dusmanii mei, dar ei sa se pzeasc de mina grozav si rzbuntoare a lui Dumnezeu." i judecata divin n-a intirziat. Stefan Cantacuzino, care avea planuri mari ne mcredinteaz Del Chiaro, care a continuat s functioneze si mai departe ca secretar domnesc se ducea cel putin o dat pe sptmin la tatl su, stolnicul Cantacuzino* cu care se sftuia pin la miezul noptii. Sub inspiratia tatlui, el continu politica de apropiere fat de crestini, dar aceasta ii fu fatal, cci dusmanii il pindeau din umbra si pe el. Pe pragul de a incepe rzboiul cu venetienii pentru Moreea, turcii trimit un capegiu, care soseste in Bucuref ti, la 2 1ianuarie, fr ca agenîi din Constantinopol ai domnului s fi prins de veste. Crezind c turcul a venit pentru luarea tributului, domnul chem in grab pe cumnatul su, Radu Dudescu, marele sptar, fi pe marele vistiernic fi le porunci s pregteasc suma haraciului. A doua zi de dimineat, turcul se inftiseaz la curte fi pred domnului un firman imprtesc. Domnul ia firmanul si potrivit protocolului vremii il srut, il duce la frunte fi apoi il trece lui divanefendi, ca s-) citeasc. Firmanul aducea la cunoftinta trii c $tefan Cantacuzino, care a domnit indeajuns, este inlocuit cu Nicolae Mavrocordat. In acelafi timp, se poruncea principelui tefan Cantacuzino s se duc la Constantinopol, unde va tri in tihn, din mila mriei sale sultanul. Domnul, neintelegind motivele mazilirii sale, pleac chiar in ziua urmtoare, dup amiaz. Btrinul stolnic, hotrit s imprtseasc soarta fiului su, il msoteste pe drum, impreun cu nenorocita doamna fi cu cei doi copii ai domnului. La Constantinopol se ingduie expatriatilor s locuiasc in palatul domnesc, care era proprietatea trii. Aci, vin s-i vad prieteni creftini fi turci, care se intrec s le fgduiasc sprijinul lor fi s le reaprind ndejdea redo- bindirii tronului. Dar dusmanii nu dormeau. Vrjmasii neimpcati din tar interceptaser scrisorile domnului ctre generalul comandant al Transilvaniei, si cum aceste scrisori nu contineau destule capete de vinovtie, ei ticluir o traducere greceasc cu adaose agravante. Aceast scrisoare fu fatal. Domnul mazil si btrinul su tat fur inchisi la Basbachiculi; de acolo condusi in carcerele de la Bostangi-Bafi, unde, in ziua de 7 iunie duminica Sf. Treimi la ora 4 din noapte, fur spinzurati. Capetele lor tiate, golite fi umplute cu cilti, fur trimise spre incredintare marelui vizir, care se afla atunci la Adrianopol. Astfel se incheie o pagin sumbr, de patimi, de ur fi de singe, din istoria Munteniei. ACTIVITATEA LITERAR A STOLNICULUI CONSTANTIN CANTACUZINO. Prin cltoriile fi studiile sale, stolnicul Constantin Cantacuzino ifi for- mase o cultur temeinic, pe care i-au recunoscut-o fi pretuit-o toti cei care au venit in contact cu el: pminteni ori strini. Epigrafistul fi duhovnicul englez Edmund Chisthull, care a fost oaspetele lui Brincoveanu, impreun cu lordul Paget, ambasadorul britanic la Constantinopol fi care a cunoscut de aproape pe stolnic, ne-a transmis despre el urmtoarea impresie: Unchiul domnitorului, Constantin Cantacuzino stolnicul, este un om in virst, care a cltorit prin multe tri ale Europei. Este foarte initiat in controversa religioas a bisericii trii sale, precum fi in multe stimme profane". Un alt contimporan, Gherasim de Alexandria, ne vorbefte fi el de intru tot vestitul Constantin, mai denainte marele stolnic, carele cu frumuseê ai prea inteleptii fi dumnezeieftii lui intelepciuni lumineaz toat politiia". 231 Aceeafi impresie ne-au transmis-o ficrturarii pminteni contimporani. Fratii
Greceanu, in prefata pus la traducerea Mrgritarelor lui loan Hrisosto- mul, mrturisesc c au avut pentru nevointele" lor ca indrepttoriu" pe prea inteleptul Constandin Cantacuzino, biv vel stolnic ... la ceale mai adinci filozofefti fi bogoslovefti noknata ce s-au aflat, pre dumnealui, ca pre un epistimon fi ftiutoriu, 1-am avut lumin fi dezlegare intru toate". Stolnicul conducea cancelaria lui Brincoveanu. Secretarii domnefti stteau sub ascultarea lui. ln aceast calitate, el intr in corespondenta cu regele Sobieski, de la care primefte scrisori; cu Veterani, comandantul armatelor imperiale, fi cu generalul de origine bolognez, contele Marsigli. Corespondenta stolnicului cu generalul conte, Luigi Ferdinand Marsigli, a fost mai rodnic pentru cultura noastr. Marsigli, dup ce studiase la Padova fi trecuse prin diplomatia venetian din Constantinopol, intrase in armata german, luase parte la campania imperialilor contra turcilor, czuse in robia pafei din Timi- foara, petrecuse, ca rob, legat in lanturi, luni intregi, intr-un bordei bosniac fi, in cele din urm, rscumprat cu bani venetieni, ajunsese general in armata imperial. In aceast calitate, a luat parte la luptele contra turcilor, a intrat cu generalul Heissler in Bucurefti, a venit de mai multe ori cu solie la curtea lui Brincoveanu, unde a fost bine primit fi, in aceste imprejurri, a avut desigur prilejul s cunoasc de aproape pe stolnicul Cantacuzino, care-fi fcuse cultura in Italia, tot la Padova. Intre stolnic si contele Marsigli s-a legat o corespon- denj interesant privitoare la etnografia, limba fi istoria poporului romn. Ni s-au pstrat chiar rspunsurile stolnicului, care au fost descoperite si publicate de N. Iorga in 1901, iar, in anii trecuti, profesorul italian Carlo Taglia- vini a dat peste un dictionar latino-romno-ungar al contelui Marsigli. activitatea RELIGIOAS. Stolnicul Constantin Cantacuzino a avut, cum s-a vzut, o larg cultur teologic si toti crturarii si vldicii greci, care se abteau la curtea lui Brincoveanu, ca pastorul anglican Chisthull, stteau bucuros de vorb cu el asupra chestiunilor subtile de dogmatic ortodox. La intrebrile lui despre chestiunea atit de important a predestinrii omului, care formeaz piatra de temelie a calvinismului, si a alter chestiuni subsidire, care deosebesc calvinismul de ortedoxie, marele retor al patriarhiei, loan Cariofil, care venise la curtea lui Brincoveanu, a scris un tratat: TEy %ei(Manual despre citeva nedumerin si soluiiuni). Desi acest manual a fost atacat de patriarhul Dosoftei al Ierusa- limului, totusi el a fost tiprit dup struinta lui Brincoveanu, la Snagov, in 1697, de Antim Ivireanu fi a fost tradus apoi in limba romn, cu intrebrile stolnicului. Stolnicul a tradus apoi din greceste citeva rugciuni: Molitv ctr Dumnezu Savaoth, foarte de folos scoas de pe grecie pre limba romneasc de dumnealui Cantacuzino stolnicul. In sfirsit, la luminile de greceasc si de cunoftinte dogmatice ale stolnicului recurgeau traductorii religiosi ai epocii. lui Brincoveanu, ca bunoar fratii Greceanu: ins la cele mai adinci... noimata pre dumnealui 1-am avut lumin ca pre un epistimon. Preocuprile principale ale stolnicului s-au indreptat, cu deosebire, in domeniul geografiei si al istoriografiei nationale. opera geografic A stolnicului. Rspunzind la informatiile geografice, cerute de contele general Marsigli in 1694, stolnicul Constantin Cantacuzino fcea, in incheiere, urmtoarea observatie: Citeodat, privind mapele acestor provincii, imi displace s vd c au fost fcute cu mare osteneal si cheltuial, dar apoi nu cu putine greseli, atit inasezri, cit si la riuri, la cetti fi, ceea ce e mai ru, la nume. Tac despre alte 232 provincii si regate. 0 Deus bone, cite grefeli vor fi fiind!
pltou 718pi Tivcov arcopicv %ai actecv...
Mai tirziu, scriind regelui Sobieski, care se angaja s atace pe turci pentru a libera crestintatea subjugat, stolnicul fgduia s trimeat o hart mai bun decit aceea procurat de generalul conte Marsigli. Harta la care lucra stolnicul a aprut imprimat in tipografia Seminarului grec din Padova, prin grija lui Hrisant Notara, in 1700. Harta stolnicului, in lungime de 132 cm fi in ltime de 64 cm, cu indicatiile geografice in grecefte fi latinefte, a fost descoperit in anii din urm, de consulul D. Dimncescu, la Londra, in British Museum. Existenta ei ne era ins cunoscut dintr-o reproducere mieforat cu traducerea in limba italian a numelor geografice adogat de Del Chiaro la sfirfitul operei sale Istoria delle moderne rivoluzzioni della Valachia, aprut la Venetia, in 1718. Harta stolnicului, studiat pe larg de C. C. Giurescu, are sus in coltul din stinga, intr-un medalion, portretul lui Constantin Brincoveanu; alturi, legenda in limba greac; in mijloc, stema trii: corbul cu crucea in gur fi, in coltul din dreapta, legenda in limba latin. Jos, in coltul din stinga, sint notate dealurile cu vinuri bune, iar in cel din dreapta semnele grafice intrebuintate, care sint cele obisnuite in cartografia timpului. Din legenda hrtii aflm c ea a fost intocmit dup descrierea si forma foarte exact pe care a facut-o prea nobilul, prea invtatul si prea inteleptul boier stolnicul Constantin Cantacuzino, spre folosul doctorului si filozofului loan Comnen" si c a fost tiprit pentru intiia oar, cu litere grecesti, dc Hrisant Notara, presbiterul si arhimandritul scaunului patriarhal din Ierusalim. Ea e dedicat principelui Constantin Brincoveanu. Harta inseamn precis: muntii, dealurile si pdurile, Dunrea cu insulele ei, riurilc, bltile si lacurile, podgoriile vestite, localittile cu bogtii minerale, mnstiri de clugri si de maici.73 la numrfrontierele trii cu cele trei raiale: Turnul-Mgurele, Giurgiu, Brila; hotarele judetelor si, in sfirsit, rmsitele arheologice ca: valul lui Traian, podul lui Traian. Este, precum se vede, o hart amnuntit, de cel mai mare interes pentru geograf si pentru istorie. Din harta stolnicului se vede, de exemplu, c hotarele care desprteau judetele erau cu totul altele pe vremea lui Brincoveanu decit cele de azi. Judetul Mehedinti se intindea pin aproape de Craiova si cuprindea ln sine si orasul Calafat. Vlasca se intindea spre nord, avind intre altele: mnstirea Cobia din Dimbovita si Rtestii din Arges. Harta stolnicului mai noteaz apoi o serie de orase, azi scoborite in starea de comune rurale (Cernetii, vechea capital a judetului Mehedinti; Brincovenii din judetul Romanati; Hodivoaia din Vlasca etc.); altele, ca orasul de Floci, de la gura Ialomitei, distrus in rzboaiele din secolul al XVIII-lea. Harta stolnicului a fost folosit in lumea greceasc si cunoscut degeografii Occidentului. Astfel, profesorul lui D. Cantemir, Melctie, ajuns mai tirziu mitropolit de Arta, intr-un tratat de geografie general, citeaz harta geograf ic a Valahiei publicat de Constantin stolnicul Cantacuzino". i marele geograf francez DAnville, intr-un memoriu publicat in 1771 in Recueil de 1Academie des inscriptions et Beiles Lettres, despre popoarele care locuiesc Dacia lui Traian, se sprijin pe harta stolnicului.
OPERA ISTORIC. Inaintea stolnicului, Miron Costin dduse citeva note geografice despre Moldova, dar stolnicul este cel dintii romn care ne-a dat o hart a trii sale, executat dup toate cerintele stiintifice ale timpului si superioar, din toate punctele de vedere, celor puse in circulatie de strini.
Stolnicul petrecuse o parte din anii copilriei sale in Moldova, preocupat pe atunci de problem originii romane. Imprejurrile vietii sale il aduseser in mai multe rinduri in Moldova, intre altele in 1693, cind insotise la Iasi pe sotia lui Brincoveanu si 233 pe domnita Maria, fiica lui Brincoveanu, care se cs- torea atunci cu domnul
Moldovei, Constantin Duca. Cu prilejul acestei nunti, care a durat trei sptmini, stolnicul a venit in contact si cu Nicolae Costin, cumnatul mirelui. In aceste cltorii ale sale in Moldova, Constantin Cantacuzino a dat peste cronica lui Grigore Ureche, in compilatia lui Simion Dasclul, si indignat si el, ca toti contimporanii si din Moldova, a urzit, ca s restabileasc, pe temeiuri adevrate, trecutul, o Istoria a Trii Rumnesti, intru care s coprinde numele ei cel dintiiu, si eine au
fost lcuitorii atunce, si apoi cine a mai desclicat si a stpinit pin la vremile de acum, cum s-au tras si st.
Dup o introducere, in care arat dificultîle pe care le mtimpin in reconstituirea evenimentelor istorice, introducere care cuprinde o judicioas critic a izvoarelor istorice utilizate (letopisetele: incurcate; povestirile oamenilor btrini variaz; cintecele btrinesti: fcute pentru laud; hrisoavele interne: imprstiate), el trece la primul capitol, tratind despre numele acestei tri din vechime, cum ii era fi eine o stpinia". Cu o informatie bogat, el vorbeste aci despre geti si daci, despre luptele dacilor cu romnii fi despre izbmzile lor sub regele Boerebista. Capitolul al II-lea, despre Traian Ulpie" fi luptele lui cu dacii, este mai bine informat decit capitolul respectiv din cronica lui Miron Costin. Pe cind Miron Costin confund cele dou rzboaie ale lui Traian cu dacii intr-unul singur, pe care-1 afaz in Dobrogea, stolnicul Constantin Cantacuzino, care utilizeaz izvoare bizantine necunoscute lui Miron Costin, reconstituie rzboaiele dacice mai precis fi cu amnunte interesante pentru cititorii vremii sale. Povestefte urcarea lui Traian pe tronul Romei, amintind aneedota c acesta ar fi spus pretorului, cind i-a predat sabia: pentru mine slujefte-o pin dreptele (cele drepte) fac, iar nedireptele de voi face, impotriva mea tu o intoarce. Arat apoi faptele mari pe care le-a svirfit pentru slav fi prin care fi-a intrecut inaintafii. Pomenefte de drumurile mari de piatr", de fanturile groaznice", fi se oprefte mirat, ca fi Miron Costin, asupra troianului: fanturi groaznice trgea, pe unde mergea fi umbla, precum fi pin astzi se vd fi la noi aici in tar, crora inc troianuri le zicem, rmnind de atuncea den om in om acel nume, carele se trage fi pin astzi...; acesta este adevrul, c de oftirea acelui mare imprat, Traian Ulpie, sint ridicate acestea; fi nu numai aici, ci fi printr-alte tri afa au fcut, cum s-au zis, pentru ca s rmiie neamului omenesc pomenirea de mari fi puternice faptele lui." Trece apoi la rzboaiele lui Traian cu dacii, oprindu-se putin asupra lui Decebal (Decheval), foarte om viteaz fi mefter la ale rzboaielor ... care cu mare putere s-au ridicat fi 16 ani nprestan cu o imprtie mare fi puternic ca aceea a romnilor fi-a msurat puterile". Spre deosebire de Miron Costin, care confund cele dou rzboaie ale lui Traian intr-unul singur fi strmut inceputul rzboiului in Dobrogea, stolnicul se dovedefte a fi mai bine fi mai bogat informat. El reconstituie, dup Zonara, primul rzboi dacic, care a fost afa de crincen, incit Decebal, vzind c Traian se apropie de scaunul imprtiei lui, a cerut pacea prin soli, fgduind s predea armele, munitiile fi mefterii care-i zideau cettile. El insusi a venit inaintea impratului fi, plecindu-se pin la pmint, s-a inchinat. Traian a fgduit pacea fi s-a intors in Italia, ducind cu el solii lui Decebal, pe care, inftisindu-i in senatul roman, acolo zice stolnicul - armele fi-au lepdat fi miinile stringindu-fi in chipul robilor, mult fi cu multe cuvinte s-au rugat". Astfel s-a incheiat pacea. Dar Decheval" nu se putea odihni si, in dorinta de a-fi rpune vrjmaful, a trimis pe ascuns oameni, care s se prefae in Roma c sint fugari din Dacia ; s se apropie 234 de Traian, pe care-1 ftia foarte popular, fi s-1 omoare. Pretinfii fugari sint ins prinfi
fi planurile lui Decheval" descoperite. Aceasta continu stolnicul a dezlntuit al doilea rzboi. Romnii, care nu ingduiau s le stea impotriv nici un neam vjmaf sau supus, au hotrit s pun capt puterii dacilor, precum sfrimaser puterea Cartaginei, a Numantiei, a Ela- dei. Traian cu toat romana putere-i s-a ridicat", fi venind pin la marginile Dunrii, din jos de Cladova", a durat pod de piatr peste Dunre, aceast mare minune fi mare lucru... aiavea semn de nespus putere". Si stolnicul avusese prilejul s priveasc de aproape ruinele podului, poate pentru intiiafi dat, in acelafi timp in care fi Miron Costin scruta prin apa limpede a Dunrii, pragurile podului", adic in 1664, dat la care cei doi istoriei ai inceputurilor neamului insoteau pe domnii lor in campania turceasc din Ardeal, spre Uivar. Constantin Cantacuzino, care ne spune fi el c pin astzi fi dincoace de Dunre fi dincolo se vd marginile fi incepturile cum au fost, iar cind scade apa la mijloc", ies la iveal fi alte colturi, ca nifte picioare de zid, se oprefte aci ca s ne descrie, dup Tzetzes loan Tetu fi mai ales dup Dion, constructia fi dimefisiunea podului. Aminteste fi de o inscriptie, afltoare in Ardeal fi adus probabil din rmfiêle podului, cu urmtorul cuprins: Providenta lui August, adevratul pontifex. Puterea romn, ce nu se supune sub jug, iat c rpefte fi Dunrea". Pe acest pod, Traian a trecut Dunrea fi a pornit rzboi crincen. Decebal, biruit, a fugit, trgindu-se spre scaunul criei lui", ctre Beligradul Ardealului, crede grefit stolnicul, cci Sarmisegetuza nu era unde e azi Alba-Iulia, ci era in prtile Hunedoarei. Armata romn, trecind Carpatii, a dat foc pretutindeni si a sfrimat oftirile dacilor. Decebal insufi, ne spune Cantacuzino, dup unii, a fost prins fi omorit, dup altii, fi-a fcut singur moarte, ca s nu caz de viu in mina vrjmafilor si. Dup distrugerea puterii dacice fi moartea lui Decebal, Traian a pus mina pe marea bogtie a regelui dac, care se afla ascuns, o parte, in cmrile palatelor lui, iar o alt parte, scule de aur fi argint fi alte scule ce ftia c de ap nu se stric", intro grot, pardosit cu lespezi, peste care abtuse albia unui riu.
Traian, supunind astfel desvxrfit toat Dacia, ca s curme orice putint de rzvrtire fi s o intoemease, au poruncit zice stolnicul de p rin prejururile biruintelor sale, de au adus romani lcuitori de i-au asezat aici, fi dintr-a sa oaste au lsat citi au trebuit de a-i lsa, ca s se afeze aici, rmiind lcuitori acestor tri, carii fi pin astzi s trag".Traian spune el mai departe au afezat lcuitorii romani in Dachia, cum toti istoricii adevereaz, fi aievea fi pin astzi m Ardeal, in multe locuri s vd in pietre scrise epigra- mata fi alt ele in numele lui, cum fi la Cluj ..."
In capitolul urmtor, De Dachia pe scurt aicea iar voi mai arta, cum zic c au fost de mare fi cu ce prti s-au hotrit, stolnicul fixeaz dup Filip Cloverie gheograful" hotarele Daciei: la sud pin la Dunre, unde se inv ecina cu Misia; la apus cu apa ce se cheam Patisul (Tisa); la nord cu Carpa tii fi Prutul fi la rsrit, spune el, corectindu-fi sursa, pin la Nistru sau chiar Nipru. Al IV-lea capitol urmrefte soarta Daciei dup cucerirea romn: Dup ce au afezat Traian pre romani in Dachia, cum s-au tinut fi pin cind tot afa au sttut". El povestefte cum Traian, dup ce a adus colonifti in tara cucerit fi a afezat cirmuire nou, s-a intors la Roma fi de acolo a pornit in prtile Rsritului"; a supus pe armeni fi pe parti fi s-a indreptat impotriva evreilor, care s e rsculaser. Pe drum ins s-a imbolnvit de idropizie fi a murit fi aici e mai bine informat decit Miron Costin la Chilichia. Dup moartea lui Traian, urmaful su, Adrian, continu lupta impotriva evreilor, pin la nimi235 . cire. Stolnicul, pierzindu-se aci in digresii, se opreste indelung, pentru a povesti
amanuntit lupta contra iudeilor. Intorcindu-se, dup un ocol cam mare, la subiectul su, Constantin Cantacuzino ne spune mai departe c romanii, adusi in Dacia, au rmas asculttori imprtiei romane, dar c in curgerca ' vremurilor, li s-a pierdut urma. Intr-aceea curgere de ani pin cind iar s-au mai descoperit numele acelor lcuitori de aici, ce s vor fi fcut si ce s vor fi mtimplat nu ftiu, c nici scris, nici pomenit de altii nu aflu". Mai tirziu ins, locuitorii vechii Dacii apar in istorie cu numele de vlahi, si al V-lea capitol al operei sale este consacrat explicrii acestui nume: Vlahii, de unde s zic vlahi, sau alt nume, iar mai virtos asa, cruia scriitorii cum le-au plcut puindu-le nume, si mai ales de unde se trag ei"/ In acest capitol, stolnicul expune mai intii prerile istoricului de origine italian de la curtea lui Matei Corvin, Anton Bonfiniu, si anume: c valahii se numesc astfel sau dup numele ccmandantului roman Flacus, care cel dintii N a venit pe meleagurile dacilor, prere emis de papa Pius al II-lea Aeneas Sylvius Piccolomini sau c numele vlahi le-a rmas de la numele fiicei lui Diocletian, mritat cu loan, cirmuitorul Daciei de atunci; sau, in sfirsit, prerea la care se opreste mai mult Bonfiniu: c numele valahilor vine de la grecescul diUxo (= a arunca cu sgeata), fiindc sint buni arcasi. Expunind mai departe prerile lui Carion fi Martin Cromer, se opreste pe larg ca si Miron Costin la Laurentiu Toppeltin din Medias, Sas deamintrelea, iar om invtat si destul umblat, carele nu de mult s-au pus a scrie, ins pre scurt intr-o crticea ... latineste ..." El se uneste cu Toppeltin, cind acesta combate prerea lui loan Zamoiski, dup care colonistii romani, adufi de Traian in Dacia, au fost ridicati cu totii de Galian si asezaî in Misia, Tracia fi Elada, spre a pzi acolo fruntariile imperiului impotriva invaziei gotilor fi c valahii de azi sint urmasii vechilor daci, care nvtaser limba latin din convietuirea cu romanii fi la care s-au adogat cu timpul fi alti varvari", adunati in locurile prsite de romani. Pentru a inltura aceast prere mentioneaz stolnicul Toppeltin aduse ca dovad numele etnic al romnilor: Pin astzi vedem fi auzim, zice Toppeltin, c de intrebm pe un valah: ce efti? el rspunde: rumn, adicte: roman; ce numai au stricat putin cuvintul: din roman, zic rumn, iar acelafi cuvint este". Dar acest argument nu-i pare destul de temeinic istoricului romn, pentru c observ el'Vedem fi auzim astzi pe greci afa rspunzind: cind il intrebi ce este? el rspunde: romeos, adec roman, simare osebire este intre grec fi intre roman. Ci numai fi ei fiind supufi mai pe urm romnilor, romani vrea s se cheme si ei..." Aceast observare ii d prilej s deschid o lung parantez despre cultura strlucit a vechii Elade, afa de strlucit, c infisi romanii ifi trimiteau copiii s invete in scolile grecefti; asupra decderii grecilor; asupra struintii lor in pstrarea dogmelor ortodoxe, cu toat apsarea turceasc, fi incheie aceast digresie poate cu sufletul cuprins de pietate la amintirea tatlui su cu aceste cuvinte: Fie dar mil fi grij fi de ei acelui Hristos Dumnezeului nostru, intru carele nesmintit credem, fi pentru al cruia nume nespuse rele si grele trag fi pat ei fi toti citi sint supusi varvarei turcestii puteri..." Reluind firul discutiei, stolnicul aduce, in sprijinul ideii de continuitate a elementului roman in Dacia, o serie de argumente care si astzi stau in picioare, si a nume: 1. Nu este de crezut, argumenteaza el, c a putut impratul Galian s ridice asa lesne ,,cu totul atita sum si noroade de oameni, cu case, cu copii, aêzati pe aceste locuri" de mai bine de 2 0 0 ani. Oameni intemeiati, cu gospodrii intinse, nu fi-ar fi putut prsi asa de usor rosturile lor de acas. 236 Argumentul acesta al stolnicului, scos din bunul simt si din intuitia vietii, n-a aprut
niciodat mai clar ca in lumina zilelor de azi, cind, in uriasa incles- tare in care sint prinse atitea popoare, tehnica rzboiului a ajuns la o perfectiune pe care cu citeva decenii in urm n-o bnuia nimeni: tancuri si care blindate, branduri, avioane in picaj, cetti zburtoare, bombe robot. Zeci si zeci de mii de tone de bombe explozive si incendiare cad necontenit asupra marilor capitale, asupra oraselor si satelor; cartiere intregi sint prefcute in ruine sau cenus si cu toate acestea populatiile nu-si prsesc total locuintele. Cum erau dar dacorommii s-si prseasc in mas cminurile fi tarinile si s treac peste Dunre pentru ca s fac loc hoardelor de invazie, care veneau clare fi se rzboiau cu arcul? Si aceasta cind autohtonii aveau la indemin pdurile nesfirsite fi masivul prpstios fi impadurit al muntilor Carpati fi al celor Apuseni, cu atitea piscuri greu de strbtut, cu atitea vi prpstioase, cu atitea pesteri adinci si ascunzisuri prielnice! 2. Nu este posibil ca o imprtie, afa de intins ca aceea a romnilor, s fie redus pentru aprarea ei, la ostasii lsati pentru paza Daciei. Au doar se intreab el cu acesti romani numai ce era aici, vrea acel imprat, mcar fi altii ca el... s-fi tie imprtia si s-si pzeasc tinuturile?" 3. Cirmuitorii statelor intemeiate in vechea Dacie nu s-ar fi invoit usor s-si lse stpinirile, pentru a se duce in locuri necunoscute. Dimpotriv, intr-o vreme in care autoritatea romn la Dunre slbise, normal ar fi fost ca ei s nu piece, ci s rmin singuri stpinitori. Au nu mai lesne era fi acelora atur.ci oblduitori acestor locuri s nu asculte, decit moftenirile lor intelinate de atitia ani s le lse si s mearg de a s aseza printr-alte locuri mai aspre fi mai seci?" 4. i, in sfirsit, niciri urme de ale acelora romani ce au fost in Dachia, ca s fie fost mutati cu totul intr-alt parte, nu este; c de ar fi undevasi in Elada, fi astzi, au limba, au alte semne de ale romnilor s-ar vedea fi s-ar cunoaste, cum si in Ardeal, fi pe aici, fi pe unde au fost aceea, pin acum aievea sunt". Totufi stolnicul admite c impratul Galian fi alti imprati au ridicat, pentru aprarea imperiului, ostafi si din Dacia. Scoboritorii acestora sint, dup el, cutovlahii cari s tind in lung de ling Ianina Ipirului pin spre Arbnasi, ling Elbasan", unde fi pin astzi se afl, pzindu-fi limba fi obiceiurile". Ei insisi isi zic vlahos, adic rumn; fi locurile lor unde lcuiesc le zic Vlahia, iar trii acestia ei ii zic Vlahia cea mare. El tine apoi de ru, in citeva pagini urmtoare, pe greci, fiindc rid de cutovlahi, fi incheie explicind cu umor aceast pornire a lor: pentru c vzind fi ei pre toat alt lume rizind de dinfii si batjocorindu-i, au sttut fi au obosit si prin gunoaiele lor, ca cocosii ricind, prindu-le c au mai rmas cevasi vlag fi de ei".
237
Dar, spune el mai departe, nu numai grecii tgduiesc c romnii se trag din ostasii adufi de Traian in Dacia, ci si alte popoare. Si aduce ca dovad pasajul din cronica lui Grigore Ureche, interpolat de Simion Dasclul, privitoare la ijderenia moldovenilor din hotii trimisi de impratul Rimului, craiului Laslau, in lupta acestuia cu ttarii. El se ridic hotrit, ca fi cronicarii moldoveni, impotriva acestei basne, care nu poate avea nici un temei istorie. Cci se intreab: Ce imprat a putut fi aceia, la care s-a dus Laslau craiul fi care nici un tilhar, nici un fr s nu omoare? i citi ani au imprtit el, ca s string atita tilhrime, cit s fac oaste cu ea ? i cum pot tilharii fi furii s intoemease stpiniri fi s mtemeieze state, care s dureze sute de ani ? Ci dar incheie el rfuiala cu Simion Dasclul s-l lsm la ghinda (pe Simion Dasclul) cum parimia de arapi este. In ultimele dou capitole, stolnicul urmrefte soarta colonistilor romani rmafi in Dacia, care in cursul veacurilor s-au amestecat cu dacii fi cu alte neamuri, i-au asimilat fi au format un singur popor. Trece apoi la invazia hunilor, pe care ii consider ca strmofii ungurilor, pentru ca s explice imprejurrile in care o jumtate din neamul romnesc a ajuns sub stpinire ungureasc. Scrierea se incheie cu cderea Panoniei sub huni fi cu portretul lui Atila. Opera stolnicului nu are intr-adevr acea cldur comunicativ, acel ton familiar, care infrtefte sufletul boierului crturar cu al cititorului necunoscut: Puternicul Dumnezeu, cinstite fi iubite cetitoriule, s-ti druiasc fi mai slobode veacuri..., pe care 1-am subliniat in opera lui M'ron Costin. Opera stolnicului nu are nici acel caracter af putea zice de popularizare pe care- 1 are scrierea lui Miron Costin. Cronicarul moldovean, ridicindu-se impotriva basnei lui Simion Dasclul, pentru a trezi in sufletul contimporanilor si interesul in jurul inceputurilor glorioase ale neamului, avusese nevoie de dou capitole initiale: unui in care s-si lmureasc cititorii in ce parte de lume se afl Italia din care a venit Traian, altul in care s scoat in relief mrimea fi puterea imprtiei roinane. In tot cursul expunerii, cronicarul moldovean se tine la nivelul cititorilor si, mergind direct, fr ocoluri, ctre |inta pe care o urmrefte. Opera lui este mai unitar. Stolnicul, preocupat mai adinc de problema originii fi a continuittii romane in Dacia, intr de-a dreptul in miezul chestiunii. De alt parte, multimea fi varietatea problemelor ce-i rsar in calea expunerii il silesc s se piard adesea in digresii si detalii, care nu se incheag unitar in opera lui. In schimb ins, stolnicul, care-si fcuse studiile in Padova, unde gsise atmosfera de cultur a marilor umanifti ai Italiei, are un orizont de privire cu mult mai larg decit Miron Costin. Bun cunosctor al limbii fi culturii grecefti pe care o deprinsese de copil in casa printeasc el utilizeaz izvoare grecefti si bizantine ce-i fuseser inacce- sibile lui Miron Costin, precum: istoricul fi geograful Strabo ( 6 6 Chr. a - 24 p. Chr.), istoricii bizantini Procopie din veacul al VI-lea, Zonaras si loan Tzetzes din secolul al XII-lea. Cultura latin pe care si-o desvirsise in mediul universitr din Padova ii dduse putinta s cunoasc nu numai scriitorii latini, care se ocupaser de Traian fi cucerirea Daciei, dar fi umaniftii fi istoricii Occidentului, care au scris in limba latin despre originea poporului fi despre lucrurile noastre, ca Flavio Biondo (1392 1463), secretar al multor prmcipi italieni fi ai curtii papale; umanistul ungur de origine romn, Nicolae Olahus (14931568), inrudit cu Huniade; istoricul german loan Sleidanus (loan Philippi din Schleide, 15061556); istoricul italian Filippo Buonaccorsi (14371470)profesorul copiilor lui Casimir al IV, regele Poloniei care a scris o carte despre Atila; istoricii unguri Simon de Keza, sec. XIII, Abraham Bakschay, sec. XVI, loan Sambucus, de origin francez s.a. si in sfirsit chiar mapele geografice, rspindite atunci in Occident, ca ale geografului german Philip Cluverius (15801623) sau atlasul geografilor olandezi Blau (tatl fi fiul), aprute pe la jumtatea secolului al XVII-lea, fr
:238
s mai socotim izvoarele pe care le avusese la indemin Miron Costin. Confruntind izvoare afa de multe fi de variate pentru a stoarce din ele adevrul, stolnicul se comport ca un istorie modern, cci el indic si discut contradictia izvoarelor fi are grij s indice precis sursa de unde impruinut stirea: Martin Cromer, carele de ijderenia fi de lucrurile lefilor fi de viata crailor lor istorefte intr-a 12 carte a lui, unde fi viata lui Cazimir craiu cel mare scrie... Lorentu Toppeltin de Mediiaf, sas de amintrilea... intr-o crticea ce-i zice letineste Origines et occasus Transylvanorum, care carticea ... o au tiprit la Lionul Lyon de Franta, la anul 1667. Acolea dar, intraceia (capitol) ale Ardealului si lcuitorilor lui cine sint si cite neamuri sint... zice: vlahii, zic unii... Mihail Retie Neapolitanul in cartea lui de-ntii ce scrie de craii unguresti... Gulielmu Blau in Theatrum orbis terrarum ..." cu ajutorul atitor izvoare, pe care are grije s le citeze precis, el vede mai limpede chestiunea originii romane fi nu cade in grefelile de date si amnunte in care czuse Miron Costin. Nimeni pin la el nu a vzut fi nu a expus afa de clar problema obirfiei romane fi a unittii neamului, in tot complexul ei. Iat ce sintetic rezum el insufi, rezultatul cercetrilor sale: Iar noi intr-alt chip de ai noftri de toti, citi sint rumni, tinem, fi ere- dem adeverindu-ne din mai alefii fi mai adeveritii btrini istoriei, fi de altii mai incoace, c valahii, cum le zic ei, iar noi rumnii, sintern adevrati romani fi alefi romani in credint fi in brbtie, din cari Ulpie Traian i-au asezat aici, in urma lui Decheval, dupre ce de tot l-au supus fi l-au pierdut. Si apoi fi alalt tot fireagul impratilor asa i-au tinut fi i-au lsat afezati aici, fi dintr-acelora rmfit s trag pin astzi rumnii aceftia. Ins rumnii inteleg nu numai ceftia de aici, ci fi den Ardeal, cari inc fi mai neaofi sint, si moldovenii fi toti cti fi intr-alt parte se afl fi au aceast limb 1, mcar fie si cevafi osebit in nefte cuvinte, din amestecarea altor limbi, cum s-au zis mai sus, iar tot unii sint. Ci dar pe aceftia cum zic, tot rumni ii tinem, c toti acestia dintr-o fintin au isvoritTfi cur." Prin aceast larg intelegere a problemei, prin eruditia lui vast, prin intrebuintarea critic a izvoarelor, prin claritatea planului, prin fraza lui incrcat fi meftefugit intoars, dar plin de miez, stolnicul Constantin Cantacuzino se ridic deasupra contimporanilor si fi se apropie de Dimitrie Cantemir. Este, se poate spune, un istorie in sensul modern al cuvintului.
I. Opera. Editii: Cronica stolnicului Constantin Cantacuzino a fost publicat pentru tntiia dat de G e o r g e I o a n i d in colectia intitulat; Istoria Moldo-Romniei... Manu- crise vechi de limba romn gsile in Sf. Mnstiri Cozia si Serbnesti, Bucuresti, 1858, vol. I, P- 297 376, sub titlul: Fragmentu dintr-o crcniic pre scurtu a romnilor (creia ii lipsesc citeva pagini de la inceput). Textul publicat de I o a n i d a fost reprodus de M i h a i l K o g l n i c e a n u in Cronicele Romniei sau Letopisetele Moldovei si Valahiei, edi'fia a Il-a din 1872 1873 (cu caractere latine), vol. I, p. 85 126. Acelasi text, atribuit ins, dup prerea lui Hasdeu si Picot (vezi mai jos), lui Nicolae Milescu, a fost republicat in colectia scolar Autorii vechi si contemporani, sub titlul: Sptarul N. Milescu, Cronica pe scurt a romnilor, Bucuresti, Socec, 1894. In 1884, V. A. U r e c h e semnaleaz un alt manuscris prescris de Grigorie ierodiaconul din epxscopia Rimnicului cu cheltuiala monahului Rafail", la 1781. Acest manuscris a pstrat si titlul exact al operei: Istoria Trii Romnesti dintru inceput. .lu 190 1, N. I o r g a , atribuind cronica stolnicului Constantin Cantacuzino, public textul operei, intregit cu predoslovia si inceputul primului capitol, dup editiile precedente si dup manuscrisele 446 si 1267 din 1 El se gindeste aci la romlnii maceJonsni, despre care vorbise inainte pe larg. 239
Biblioteca Academiei Romne. Nu i-au fost ins accesibile: ms. semnalat de V. A. Ureche, precum si un altul care se afla atunci laBIBLIOGRAFIE Muzeul National. Editia lui Iorga poart titlul Operele lui Constantin Cantacuzino, Bucuresti, 1901. In introdticere, Iorga ne d urmtoarele amnunte asupra raportului dintre texte si asupra intocmirii editiei: Pstrind ca baz editiile precedente, am intrebuinât pentru stabilirea unui text mai bun si mai complet, cele dou manuscripte ale Academiei, care sunt uneori inferioare fiecare in parte. Variante erau la tot pasul, dar de acele Variante care nu arat altceva decit liberttile ce-si luau obisnuit la noi copistii, schimbind dup plac ordinea cuvintelor in fraz. Inlturind si aici orice pedanterie nefolositoare, am cutat numai s dau textul asa cum aveam simtul c a trebuit s-1 scrie stolnicul si cu o ortografie care s reprodue pe aceea cerut in epoca lui. Editia ne inftiseaz deci un text reconstituit. Tehnica editiilcr nu mai recornand astzi reconstituirea textelor (vezi pentru aceasta si J o s e p h B e d i e r , in Romania, LIV, 1928, p. 356). Editia lui N. Iorga cuprinde urmtoarele texte: 1. Istoria Trii Romnesti, intru care s coprinde numele ei ctl dintiiu si cine au fost lcuitorii atunci, pi apoi cine au mai desclicat, si apoi cine o an st&pinit pin si in vremile de acum, cum s-au tras si st. 2. Carnetul de studii al lui Constantin stolnicul Cantacuzino, pstrat in Biblioteca Academiei Romne. 3. Testamentul lui Dona Pepano, tradus do Constantin Cantacuzino, semnalat lui Iorga de Iuliu Tuducescu, funcîonar la Biblioteca Academiei Romne. 4. Cronologia tabelar, care ins nu se mai poate atribui stolnicului (v. A 1. V a s i l e s c u in Revista istoric romn, II, 1932, pp. 367381). 5. Rspunsul lui Constantin Cantacuzino stolnicul la intrebrile generalului Marsigli, dup ms. Marsigli 57 al Bibliotecii Universittii din Bologna. Primul capitol al Istoriei Trii Romnesti dintru inceput fusese publicat de N. I o r g a mai inainte in Cronicele muntene, Analele Acad. Rom., s. II, tom. XXI, mem. sect. ist., 1899, p. 454 460. O ultim edifie a cronicii, dup o versiune mai complet, pstrat in ms. nr. 3443 din Biblioteca Academiei Romane au dat N. C a r t o j a n s i D a n S i m o n e s c u , Stolnicul Constantin Cantacuzino, Istoria Trii Rumanesti, Craiova, 1944, Scrisul romnesc, in colectia Clasicii romni comentati". Problem paternittii cronicii. Ioanid publicase cronica pe scurt, dind-o ca o oper anonim, cum dealtfel se si gsefte in manuscrise. In 1872, Hasdeu, intr-un articol publicat in Columna lui Traian, III (1872), p. 274, a atribuit opera sptarului N. Milescu. Opinia lui Hasdeu a fost primit de E m i l e P i c o t in Notice biographique sur Nicolas Spatar Milescu, Paris, 1883, p. 10 si 18. Pe numele lui Milescu opera a fost republicat in editia ^colar amintit mai sus. A r o n D e n s u s i a n u , in Istoria limbei si literaturei romne , ed. I, Iasi, 1885, p. 171, nu admite prerea lui Hasdeu, ci se raliaz la o veche opinie a lui Klein (din rspunsul la notele critice ale lui Eder), admiînd ca au tor al cronicii pe mitropolitul Teodosie Vestemianul al Ungrovlahiei, care era ardelean de origine si care, mai inainte de a ajunge mitropolit, fusese clugr la mnstirea Cozia, unde se gsise manuscrisul lui Ioanid. Mai aproape de adevr, M i h a i l K o g l n i c e a n u , in Cronicele Romniei, ed. a II-a, 1872, vol. I, p. 85 si urm., atribuie opera unui romn de peste Olt". V. A. U r e c h e , in Revista pentru istorie, arheologie si filologie, an. II, 188-4, p. 6582, si G a s t e r , in Istoria literaturii ramne, publicat in limba german in Grundriss der romanischen Philologie al lui Grber, II, partea 3-a, 1898, p. 293, insir prerile predecesorilor si, fr s aleag nici una. In 1899, N. I o r g a , pentru intiia dat, intr-un studiu publicat in Analele Academiei Romne , seria II, tom. XXI: Manuscripte din biblioteci strine relative la istoria romnilor, p. 7894, atribuie opera stolm- cului Constantin Cantacuzino (in acelasi memoriu si corespondenta stolnicului cu Marsigli). Prerea lui N. Iorga este admis azi de toti istoricii literari. Amintim aci si studiul lui A 1. T. D u m i t r e s c u , Contributiuni la istoriografia romneasc veche, publicat in Lui Ion Biar.u, Amintire din partea fostilor actualilor functionari ai Academiei Romne la implinirca a saseztt i de ani, Bucurefti, 240
1916, p. 227 263. ln acest articol, Al. T. Dumitrescu atribuie Istoria Ttii Romnesti dintru inceput lui Daniil Panonianul, fostul mitropolit al Ardealului. Celelalte opere. Despre opera lui loan Karyophylles Ey/siypiSiou, nepi
TlV'tDV
nopic' v %ai
Xuctewv f| TtEpief ET'iasox; ^JueaijoaDi; dvay/aicov -civi) xfje 'ExxkTysiac, Soyndtojv
(Manual despre citeva nedumiriri si solutiuni sau despre cercetarea si confirmarea citorva dogme necesare ale Bisericei), Snagov, 1697, vezi I. B i a n u s i N . H o d o s , Bibliografia romneasc veche, tom. I, p. 349 350. Traducerea romneasc, sub titlul: Intrebri si rspunsuri ale blagorodnicului dum. Constantin Cantacozino, fratele rposatului Srban voevod Cantacozino... si ale celui dintru dascli invtat si cuvinttor loan Careofil, se gseste in colectia de manuscrise a Academiei Romne, nr. 458 si fond. Gaster, cota nr. 56. Despre relatiile lui Cariofil cu trile noastre si cu stolnicul Cantacuzino, despre condamnarea lui ca eretic (1691) si despre strduintele lui Brincoveanu de a-1 reabilita, despre viata si opera lui v. D. R u s s o , Studii istorice-greco-romne, opere postume, I, p. 183 191. Pentru combaterea crfii lui Cariofil, patriarhul Dositei a publicat la Iasi, in 1694, doi ani dup moartea lui Cariofil: EyxsipiSiou Xaxa todvuoutoO KapvocpuMoi (Manual impotriva lui loan Cariofil). Rugciunea stolnicului Const. Cantacuzino, publicat in Acatistul de la Rimnic, 16>J, si reprodus in Molitvenice (v. I. B i a n u si D. S i m o n e s c u, Bibl. rom. veche, t. IV, p. 57, 58, 68, 207), a fost republicat in Revista istoric, XXV, 1939, p. 5760 de G e o r g e B . P o p e s c u dup un molitvenic. Harta stolnicului a fost reprodus intii de Del C h i a r o ca anex la cartea lui, s i d e A l . P r o c o p o v i c i in Ion Neculce, Cronica, vol. I (anexele de la sfirsit), in colectia Clasicii romni comentati, Scrisul rom., Craiova, 1941, ed. II. Originalul hrtii se afl la British Museum. O copie in Biblioteca Academiei Romne (sectia stampelor). O not asupra ei la N. I o r g a , Analele Academiei Romne. Partea administrativ si dezbateri, XL VIT J1927 1928), p. 50 si 67 68. Reprodus recent cu studiu de C. C. G i u r e s c u , Harta stolnicului Const. Cantacuzino, in Revista istoric romn, XIII (1942), p. 1 27. II. Biografia. Lmuriri despre stolnicul Constantin Cantacuzino se gsesc in prefata pus de N. I o r g a in fruntea volumului Operele stolnicului Constantino Cantacuzino (vezi mai sus); in N. I o r g a : Documente privitoare la familia Cantacuzini, scoase in cea mai mare parte din arhiva d-lui G. Gr. Cantacuzino, Bucurefti, 1902. Pretioase informatiuni bicgrafice, date de un contimporan, se gsesc la A n t o n M a r i a D e l C h i a r o : Istoria delle moderne Rivolu-
241
(1942 -1979)
zioni della Valachia..., aprut la Venetia, in 1718; o traducere romneasc a acestei opere ne-a dat-o S. C r i s t i a n : Revolutiile Valahiei, Iasi, Viata romneasc, 1929, cu deosebire cap. VI si urm. Alte stiri contemporane se gsesc la R a d u G r e c e a n u , Viata lui Co- standinvod Brincoveanu, ed. Stefan Greceanu, Bucuresti, 1906, in Cronica anonim, in cronica lui Radu Popescu si in continuarea din 1714, vezi mai sus, p. 447 460, si la D. Cantemir, Evenimentele Cantaeuzinilor si Brtnccvenilor din Tara Muntmeasca, tom. V (ed. Societtii Academice Romne), Bucuresti, 1883, p. 1 44. Alte stiri in Documentele Hurmuzaki, indeosebi vol. XIV. N. I o r g a , Testamentele dcmnitei Elina Cantacuzino, in Anal. Acad. Rom., s. Ill, XVI (1934 1935), p. 93101. N. I o r g a , Documentele privitoare la familia Cantacuzenilor, s i D . R u s s o , Studii istorice greco-romne, opere postume , cf. indicele in vol. II. Despre mediul universitr in care si-a fcut cultura la Padova stolnicul Constantin Cantacuzino, a se vedea si R a m i r o O r t i z , Per la storia della cultura italiana in Romania, p. 167195, precum si precizrile aduse de N. Io r g a in Istoria invtmintului romnesc, Bucuresti, 1928, p. 36 si urm.; P. V. H a n e s , Convorbiri literare, 1933, p. 17 34 R a m i r o O r t i z si N. C a r t o j a n, Lo Stolnic Cantacuzino. Un grande erudito romeno a Padova, Bucarest, 1943. Pentru dependents presupus stolnicului de Miron Costin, G. P a s c u, Influenta cronicarilor moldoveni asupra celor munteni din sec. al XVII-lea: Constantin Cantacuzino, in Arhiva (XXIX), 1922, p. 195 206. Argumentele nu sint convingtoare. Despre contele Luigi Ferdinando Marsigli se gsesc stiri pretioase intr-o autobiografie a lui: Autobiograf ia di Luigi Ferdinando Marsigli, publicat a cura di Emilio Lovarini, Bologna, N. Zanichelli, 1930. Din aceast autobiografie, stirile ce ne privesc pe noi au fost extrase si publicate de d-1. AI. D e m . M a r c u in Inchinarea lui N. Iorga cu prilejul implinirii virstei de 60 de ani, Cluj, 1931. Dictionarul contelui Marsigli a fost publicat de Dr. C a r l o T a - g l i a v i n i in II Lexicon Marsilianum. Dizionario latino-rumeno-ungherese del sec. XVII. Studio filologico e tesfo, in colectia Academiei Romne, Bucuresti, 1930.
I. BIBLIOGRAFIE SELECTIV Unui din meritele clasicei lucrri a lui N. Cartojan, care se reediteau acuraa, este si informarea bibliografic prezentat, cind era nevoie, analitic. Ea s-a oprit la anii 1940 pentru volumul I, 1942 pentru volumul al II-lea si 1945 pentru al III-lea. Noi o contmum ncepind cu acesti ani, dup acelasi principiu (al selectiei) si cu aceeasi metod a rezumatului analitic. Apariîa unor genuri noi de lucrri strins legate de literatura romneasc veche a fcut necesar o nou clasificare la primele contributii bibliografice. Cind capitolele lui N. Cartojan incep s devin expuneri monografice (de la Petru Movil), si noile noastre comtributii bibliografice urmeaz metoda monograiic.
Abreviatiuni
$. Cioculescu, Varietti.... Serban Cioculescu, Varietti critice. Ed. pentru literatur, Bucuresti, 1966. ChijMnia, Probleme.... I. C. Chiîmia, Probleme de baz ale literaturii romnesti. Ed. Academiei R. S. Romania, Bucuresti, 1972. I. Chitimia si D. Simonescu, Crtile populre... Ion C. Chitimia si Dan Simonescu, Crtile populre in literatura romneasc veche. Editie ingrijit i studiu introductiv de... Ed. pentru literatur, Bucuresti, 1963, 2 volume. Gregorian, Cron, munt....... Cronicari munteni. Ed. ingrijit de Mihail Gregorian. Studiu introductiv de Eugen Stnescu. Ed. pentru literatur, 196 1. D. Mazilu, Barocul.......... Dan Horia Mazilu, Barocul in literatura romn din secolul al
XVII-lea. Ed. Minerva, Bucuresti, 1976. Resume, p. 325 335. D. Mazilu, Cron. munt... Dan Horia Mazilu, Cronicarii munteni. Citeva modele de retoric a povestirii. Ed. Minerva, Bucuresti, 1978. G. Mihil, Contrib. ist. cult. lit. rom. vechi. G. Mihil, Contributii la iitoria culturii si literaturii romne vechi. Ed. Minerva, 1972. G. Mihil, Cult, si lit. rom. veche... G. Mihil, Cultur si literatur remn veche in context european. Studii si texte. Ed. stiinfific si enciclopedic, Bucuresti, 1979. . Negrici, Expresivitatea... Eugen Negrici, Expresivitatea involuntar. Ed. Cartea romneasc, Bucuresti, 1977. L. Onu, Critic textual... Liviu Onu, Critic textual si editrea literaturii romne vechi. Cu aplicatii la cronicarii moldoveni. Ed. Minerva, Bucuresti, 1973 (Colectia Universitas). I. Rotaru, Valori... Ion Rotaru, Valori expresive in literatura romn veche, I. Ed. Minerva, Bucuresti, 1976. .. Dan Simonescu, Cronici versificate... Cronici si povestiri romnesti versificate (sec. XVII XVIII). Studiu introductiv si editie critic de Dan Simonescu. Ed. Acad. R.S.R., Bucuresti, 1967. O. Schiau, Crturari, crti... Octavian Schiau, Crturari si crti in spatiul romnesc medieval. Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1978. Circulaîa scriitorilor si crtilor manuscrise si tiprite de o parte si de alta a Carpatilor a tinut vie constiinta national despre unitatea poporului romn. D. Zamfirescu, Studii... Dan Zamfirescu, Studii fi articole de literatur romn veche. E l. pentru literatura, Bucuresti, 1967. .
PERIODICE
BOR........ Biserica ortodox romn. Buletinul oficial al Patriarhiei Romane. Bucuresti, 1882 (continu). Limb si lit... Limb si literatura. Organ publicat de Societatea de stiinte filologice. Bucuresti, 1955 (continu). Indice, vol. I XXV (1955 197 1, brosur) si vol. XXVI XXVII (1972 1974), in volumul XXVII (1974), p. 804-819. RESEE.... Revue des etudes sud-est europeenes. Editions de lAcademie de la Reptiblique Socialiste de Roumanie, 1963 (continu). Organ al Institutului de studii sud-est europene. RS.......Romanoslavica. Publica tie a Asociaîei slavistilor din Republica Socialist Romania, Bucurefti, 1958 (continu). .
BIBLIOGRAFII
, A v r a m , M i r c e a , Cartea romneasc manuscris (din Biblioteca Astra"), Sibiu, 1970. B a r b o r i c E l e n a , O n u L i v i u , T e o d o r e s c u M i r e l a , Introducere in filologia romn. Ed. didactic si pedagogic, Bucuresti, 1970, ed. a II-a, 1978. Bibliografia selectiv de istoria artei medievale din Rom&nia publicate intre 19451978. Supliment la Buletinul monumentelor istorice, XL (1971). Autori: Carmen Laura Dumitrescu, Pavel Chihaia, Cornelia Pillat, Teodora Voinescu (coordonator). C h i v u G h e o r g h e , C o s t i n e s c u M a r i a n a , Bibliografia filologic romdmetsc. Secolul al XVI-lea. Ed. Academiei R.S.R., Bucuresti, 1974. C o t e a n u I . , D n i l I., Introducere in lingvistica si filologia romneasc. Probleme bibliografie. Ed. Academiei R.S.R., Bucurefti, 1970. Exemplificrile se refer si la literatura modern. C r c i u n I o a c h i m , I l i e ? A u r o r a , Repertoriul manuscriselor de cronici interne, s->c. XVXVIII, privind istoria Romniei. Ed. Academiei R.S.R., Bucuresti, 1963. Bibliografie anaiitic. G h e ^ i e I o n , M a r e s A l e x a n d r u , Introducere in filologia romneasc. Probleme. M jtode. Interpretri. Ed. enciclopedic romani, Bucuresti, 1974. Exemplificrile se refer numai la literatura veche. 243
M o r a r u M i h a i , V e l c u l e s c u C t l i n a , Bibliografia anaiitic a literaturii romne vechi, I. Crtile populre laice, sub redacîa lui I. C. Chitimia. Ed. Academiei R.S.R., Bu'uresti, 1976, partea I, Bucuresti, 1978, partea a II-a. P a n a i t e s c u , P. P., Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R.P.R., Ed. Academiei R.P.R., 1959. Vezi recenzia critic a lui I. Iufu, in BOR, 79 (1961), nr. 34, p. 393 400. P o p a E l e o n o r a , D n i l I o n , Bibliografia romneasc lingvistic (BRL, 20, 1977), in Limba romn, XXVII (1978), nr. 4, p. 365369. in mod regulat, revista Limba romin, in numerele 4 ale fiecrui an public bibliografia lingvistic a anului precedent, inclusiv lucrrile privitoare la literatura romn veche. Prof. R u f f i n i , M a r i o (Torino), A specie ale culturii religioase medievale din Romania (secolele XIVXVIII), in Mitropolia Banatului, XXVIII (1978), nr. 79, p. 382405. Bibliografie analitic pentru manuscrisele omiletice si hagiografice, cu caracter literar. Fragment dintr-o vast lucrare care este sub tipar (Milano), in limba italian. S e r b n e s c u , N. Mitropolitii Ungrovlahiei, in BOR, 77 (1959), nr. 7 10, p. 722 826 si Precizdri privind cronologia mitropolitilor Ungrovlahiei, BOR, 78 (1960), nr. 3 4, p. 376 380. Viata si opera mitropolitilor, dintre care unii au fost si scriitori. S t r e m p e l G a b r i e l , M o i s i l F l o r i c a , S t o i a n o v i c i L., Catalogul mznuscriselor romnefti (din Biblioteca Academiei R.S.R.), vol. IV, Ed. Academiei R.S.R., 1967, nr. 1062 1380. Numerele 1062 1230 (p. 9 331) sint manuscrisele din fondul M. Gaster. Volumele I, II, III, cu nr. 11061 au aprut, respectiv, in anii 1907, 1913, 1931, intocmite de I. Bianu, R. Caracas ?i G. Nicolaiasa. t r e m p e l , G a b r i e l , Catalogul manuscriselor romnesti BAR, 11600. Ed. stiintific si enciclopedic, Bucuresti, 1978.
CONCEPT METOD. PROBLEME
C h i t i m i a, Probleme, p. 447 453: Metoda de cercetare in domeniul literaturii vechi"; p. 455463 Stadiul actual si perspectivele cercetrii in domeniul literaturii romane vechi". C u r t i c p e a n u , D o i n a , Orizonturile vietii in literatura veche romneasc. Ed. Minerva, Bucurefti, 1975. Privire de ansamblu asupra unor opere literare romnefti vechi. Autori: Neagoe Basarab, Miron Costin, Dosoftei, Neculce si D. Cantemir in msura in care ei expriml pireri asupra aspiraîilor umane, la nivel local si universal. Valoarea artistic a opsrelor respective. Bibliografie la p. 187 193. F l o r e s c u , V a s i l e , Conceptul de literatur veche. Ed. Stiintific, Bucurefti, 1968. Carte de teoria literaturii privind pe plan universal evolutia opiniilor esteticienilor despre literatura generatiilor treeute. P a n a i t e s c u , P. P. Introiitcere la istoria culturii romnesti. Ed. stiintific, Bucuresti. 1969, p. 324 351 si p. 372 (bibliografia): Inceputurile culturii feudale in Trile Romane". S i m o n e s c u , D a n , Problems actuale cu privire la reconsiderarea cronicilor, in Limb p literatur, 5 (1961), p. 139154. Z a m f i r e s c u , D a n , Permanenta patriei. Ed. Eminescu, Bucurefti, 1975, p. 156lc8: Originalitatea literaturii romne vechi".
1. TRATATE DE ISTORIA I.ITERATURII ROMNE VECHI. 2. ANTOLOGII. 3. TRATATE DE ISTORIA LIMBII ROMANE VECHI1
1. Academia R.P.R. Istoria literaturii romane. I. Folclorul. Literatura romn in perioada feudal (1400 1780). Ed. Academiei R.P.R., Bucurefti, 1964. Ed. a Il-a, 1970. B o r o i a n u , C., Curs de istoria literaturii romne. Anul I. Partea I. Literatura vrcbe. Bucurefti, 1965. Curs multiplicat, tinut la Inst, pedagogic din Bucuresti, Facultatea de filo. logie. . 1Tratatele de istoria literaturii $i istoria limbii cuprind in mod firesc, la nivelul genului, si prezentri monografice ale scriitorilor.
:244
C i o b a n u , S t e f a n , Istoria literaturii romne vechi, Bucuresti, 1947 (Academia Romn, Studii si cercetri, LXXV). Cuprinde vol. I si II ale cursurilor universitre litografiate. Volu- mele. Ill si IV, cu acela?i titlu, sint cursuri (numai litografiate),' tinute in anii 194041, 1941 42. Sint prejioase pentru c autorul urmreste si vechile traduceri rcmnejti ale unor opere literare ruse, in special cronografele. Unele capitole depsesc epoca studiat in tratatul lui N. Cartojan (de ex., D. Cantemir s.a.). I v a s c u , G e o r g e , Istoria literaturii romne, Bucuresti, 1969, p. 1 296 si p. 541 566, bibliografia sistematic. L u d a t , I. D., Istoria literaturii romne vechi, Bucuresti, 1962, partea I; Bucuresti, 1963, partea a Il-a (multiplicri). Partea a Ill-a, tiprit, Istoria literaturii romne vechi. Ed. didactic si pedagogic, Bucuresti, 1968. Cursuri universitre Minute la Facultatea de filologie din Iasi. P i r u , A l . , Istoria literaturii romne de la origini pin la 1830. Ed. fjtiinîfic i enciclopedic, Bucuresti, 1977, p. 5411: Epoca veche". Editii anterioare in 1961, 1962, 1970, vol. I Perioada veche". Bibliografie sistematic dup fiecare capitol. S i a d b e i , I o n , Istoria literaturii romane vechi. Ed. Albatros, Bucuresti, 1975. Lucrarea a fost intocmit mult timp inainte de data tipririi, astfel c in multe probleme nu este la curent cu informaîa. 2 . C h i t i m i a , I . C . , S i m o n e s c u , D a n, Crtile populre in literatura romneasc, Bucuresti, 1963, 2 volume. Antologie de texte, unele inedite, cu studii introductive la fiecare text si un studiu introductiv general. M i h i l G . , Z a m f i r e s c u D a n , Literatura romn veche (14021647). Introducere, editie ingrijit si note de... Ed. Tineretului, 1969, 2 volume. Antologie si texte comentate. Fiecare text este precedat de un studiu bine informat si orientat spre concept innoitoare de a privi literatura noastr veche. . 3. D e n s u s i a n u, O v i d , Istoria limbii romane. Editie ingrijit de prof. univ. J. Byck* Ed. Stiintific, Bucuresti, 1961, 2 volume. Volumul al II-lea, Secolul al XVI-lea". Versiunea francez redactat in colectia Densusianu Ovid, Opere, vol. II, p. 371 875, 835879 (note), 972 1038 (indice de Ion Coteanm). D e n s u s i a n u , O v i d , Opere, III. Limba romn in secolul al XVII-lea. Evolutia esteticq a limbii romne. Editie critic si comentarii de Valeriu Rusu. Ed. Min erva, Bucuresti, 1977. Pentru literatura veche iritereseaz p. 199 306, care se termin cu studiul predicelor lui Antim Ivireanu. Scriitorii studiati sint clasicii literaturii noastre in ordinea urmtoare: cronicarii moldoveni (exclude pe N. Costin, scriitor de o eruditie confuza"), literatura religioas, cronicarii munteni, crtile populre si literatura juridic. G h e ' f i e , I o n , Baza dialectal a romnei literare, Ed. Academiei R.S.R., Bucuresti, 1975. M i h i l , G., Dictionar al limbii romne vechi (sfirsitul sec. Xinceputul sec. XVI). Ed. enciclopedic romn, Bucuresti, 1974. Dictionarul" ocup p. 69 178. El este ins precedat (p. 868) si urmat (p. 179 220) de studii utile studiosilor literaturii noastre vechi $ide anexe (p. 221r-33 1), modele de editare a textelor vechislave ?i romane. RdsunU (p. 333 346, fr., rus). Acad. R o s e 11 i, A 1., Istoria limbii romne de la origini pin in secolul al XVII-lea, Ed. pentru literatur, Bucuresti, 1968, p. 465584: Secolul al XVI-lea"; p. 585701 cuprind 32 articole si discutiiuneori polemiceprivitoare la textele vechi si limba lor. Ed. a Il-a, 1978. R o s e t t i AI., C a z a c u B . , L i v i u O n u , Istoria limbii romne literare. Vol. I. De la origini pin la inceputul secolului al XIX-lea, Kditia a doua, revzut si adugit. Ed. Minerva, 245
Bucuresti, 1971, p. 19 438. Studii ample, antologie de texte reprezentative comentate. Indicatii bibliografice generale (p. 9 11) ?i altele exhaustive dup fiecare prezentare monografic. Oper fundamentals pentru studiul artei literare a scriitorilor no?tri. .
SINTEZE
B a r b u , E u g e n , Caietele Principelui. Jurnalul unor romane. Ed. Eminescu, Bucurefti, 1973, vol. al 2-lea, p, 266 313: Mijloacele literaturii". Subliniaz meritele literare ale stilului vremii lui Miron Costin, Dosoftei, Antim Ivireanul, cronicarilor moldoveni in limba slav, Gr. Ureche, Miron Costin, Gavril Protul, Neagoe Basarab (Invtturi), Foletul novel; ibidem, 1974, vol. al 4-lea, p. 88100: Moxa, Cronica BuzestilorJ alte opere ale lui Miron Costin, Nicolae Costin. D u f u , A l e x a n d r u , Coordonate ale culturii romnesti in secolul XVIII (1700 1821). Studii si texte. Ed. pentru literatur, Bucurefti, 1968. D u t u , A l e x a n d r u , Les livres de sagesse dans la culture roumaine. Introduction l'histoire des mentalites sud-est europeennes, Bucarest, 1971. Acelasi, Crtile de intelepciune in cultura romn,. Ed. Acad. R. S. Romania, Bucuresti, 1972. Bibliografie (p. 163 165). Du f u, A l e x a n d r u , Sintez si originalitate tn cultura romn. Ed. enciclopedic romn, Bucuresti, 1972. Acelasi, Cultura romn in civilizatia european modern. Ed. Minerva, Bucuresti, 1978. D u t u , A l e x a n d r u , Romanian humanists and european culture, a contribution to comparative cultural history. Editura Academiei, Bucuresti, 1978 (Colectia Biblioteca historica Romaniae"). G 4 1 d i, L a d i s l a u , Introducere in istoria versului romnesc. Bucuresti, 1971. Paginile 65 112 se refer la texte literare vechi; p. 397402, notele bibliografice respective. G h e t i e , I o n , Inceputurile scrisului in limba, romn. Ed. Acad. R. S. Romania, 1974. Contributii filologice cu privire la textele secolului al XVI-lea. G h e i e I o n , M a r e ? A 1., Graiurile dacoromne in secolul al XVI-lea. Ed, Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucurefti, 1974. Bibliografie, p. 926. Autorii urmresc traditia literar (= scris) a dialectelor" limbii noastre vechi. Interpretri noi, favorabile graiului din regiunea Banatului si Hunedoarei. Pag. 926, bibliografie sistematic. I v n e s c u , G h . , Problemele capitale ale vechii romne literare. Ia?i, 1947. N e g r i c i, Expresivitatea, p. 44 66: Poeme din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea". Versurile lui Dosoftei, Miron Costin si asa-numitele cronici rimate". O n u , L i v i u , Critic textual si editarea literaturii romne vechi, cu. aplicatii la cro nicarii Moldovei. Ed. Minerva, Bucurefti, 1973. P a n a i t e s c u , P.P., Inceputurile si biruinta scrisului in limba romn,. Ed. Acad. R.P.R,, Bucuresti, 1965. inceputurile sint din sec. al XV-lea si biruinta se termin in sec. al XVII-lea, odat cu sfirsitul slavonismului cultural in trile romne". R o t a r u , I o n , Valori expresive. Prima incercare reujit de a integra operele cronicarilor in evoluîa prozei literare romnefti. S t n e s c u , E u g e n , Valoarea istoric si literar a cronicilor muntene, in Gregorian, Cron, munt., p. V-CXXVI. U r s u , G.G., Memorialistica in opera cYonicarilor. Ed. Minerva, Bucuresti, 1972. Bibliografie, p. 265270. Resume, p. 271275.
ORIENTUL BIZANTIN 1 NEOGRECESC IN CULTURA ROMNEASC.
B a r n e a I . , N i c o l e s c u C o r i n a , I l i e s c u O c t a v i a n , Cultura bizantin Romdnia. La culture byzantine en Roumanie. Bucuresti, 1971 (Comitetul de Stat pentru
in
:246
cultur si art). Studii introductive. Catalog de expozitie, descriptiv, pentru 470 exponate. Numeroase ilustratii. Bibliografie (p. 201221). C a m a r i a n o - C i o r a n , A r i a d n a , Acadeniie domnesti din Bucuresti si Iafi. Acad. K. S. Romania, Bucuresti, 1971. Versiunea francez a aceleiasi lucrri a aprut mult mai dez- vJtat: Les academies princieres de Bucarest et de Iassy et leurs professeurs. Institute for Balkans studies, 1974. XIVe Congres international des etudes byzantines Bucarest 6 1 2 Septembre 1971. Rapports IV. in special I. R. Min ea, Relations liiteraires entre Byzance et les Pays Rcumains. Editions de lAcademie de la Rep. Soc. de Roumanie. C'inci comunicri pe tema Byzance et la Roumanie. D i m a r a s , C . T h . , Isttria literaturii neogrecesti. In romneste ce Mihai Vasiliu. Ed. pentru literatur universal, IS68. E 1 i a n, Al., Les rapports byzantino-roumains. Phases principales et traits caracteristiques, jn Byzantinoslavica, IX, 1958, 2, p. 212225. Acelasi, Byzance et les Rottmains a la Jin du MoyenAge, in The Proceedings OF THE XIIIth International Congress oj Byzantine Studies, Oxford, 1967, p. 195203. G i l l o u , A n d r 6, La civilisation byzantine. Arthaud, Paris, 19/4. (Les grandes civilisations. Collection dirigee par Raymond Bloch), in special, cap. VI La culture'', p. 317 397. K n s, B r g e, I.histoire de la litterature neogrecque. La pericde jusqu'en 1821. Stockholm, 1962 (Acta Universitt is TJpsaliensis. Studia graeca upsaliensia I). K o r d a t o s , J a n i s , Histoire de la litterature neo-grecque de 1453 1961. Preface de Costas Varnalis. Athenes, 1961. N i c o l a e I o r g a , Bizant dup Bizant. Ed. enciclopedic romn, Bucuresti, 1972. Traducerea crtii Byzance apres Byzance, de Liliana Iorga-Pippidi. Bine informat este si Postfata lui Virgil Cndea (p. 253 272). P a p a c o s t e a , V., Originele invtmintului superior in Tara Romneasc, in Studii, XIV, 1961, nr. 5, p. 11391167. S i m o n e s c u , D a n , Le livre grec imprimd en Roumanie (1642 1830), in culegerea Symposium Vepcque phanariote 21 25 Octobre 1970. Institute for Balkan Studies, Thessaloniki, 1974, p. 127- 134. C1 c o b u 1 <', T s o u r k a s , Les debuts de V enseignement philcsophique et de la libre pensee dans les Balkans. La vie et Voeuvre de Theophe[Corydalee (15701646). Deuxicme Edition. Institute for Balkan Studies, Thessalonique, 1967. Coridaleu, profesor la Academia Patriarhiei ecumenice din Constantinopol (intre 1622 1636), a dirijat indirect renasterea culturei grecesti si in trile romane. Z a m f i r e s c i i , D a n , Probleme interesind istoria literaturii remne in dezbaterea celtti de al XIV-lea Congres international de studii bizantine, in Ateneu, VIII (Bacu, oct. 1971), p. 7.
INFLUENTA SLAV ..
B a 1 o t , A n t o n , La litterature slavo-roumaine a Vepoque d'Etienne le Grand, in RS, I (1958), p. 210-256. B o g d a n , D a m i a n P., Letopiseful de la Bistrita", la plus vieille des chrcniques roumaines. Sa langue, RESEE., VI, no. 3 (1968), p. 499 524. B o g d a n , l o a n , Scrieri alese. Cu o prefat de Emil Petrovici. Editie ingrijit, studiu introductiv si note de G. Mihil. Ed. Acad. R.S.R., 1968. Acelasi, Die slavisehe Manassis-
S04
Chronik: Nach der Ausgabe von loan Bogdan. Introduction by Johann Schrpfer, Wilhelm Fink Verlag, Munich, 1966. B o 1 d u r, A. V., Cronica slavo-moldoveneasca, din cuprinsul letopisei (sic!) ruse Voskresenski, in Studii. Revist de istorie, XVI (1963), nr. 5, p. 1099 1121. C h i t i m i a , Probleme, p. 1327: Stefan cel Mare, ctitor in domeniul istoriografiei; p. 29 89: Cronica lui Stefan cel Mare". C o n s t a n t i n e s c u , R a d u , Nichita din Heraclaea. Comentarii la cele 16 cuvintri ale lui Grigore din Nazianz. Fragmente. Editie, traducere si comentariu de..., Bucuresti, 1977 (Directia general a Arhivelor Statului). in mai multe biblioteci ale Romniei si U.R.S.S. autorul a gsit manuscrise slave scrise pe teritoriul Moldovei (unele chiar de Gavril Uricul) intre 14111448 si Jrii Romnesti, cu cele 16 cuvintri clasice ale lui Grigore de Nazianz (328390), insotite de 233 comentarii si glose ale eruditului Niketas, episcop al Heracleei (sec. XI), dar traduse din greceste in slavoneste (sec. XIV). Acestea cuprind date foarte importante despre civilizafia antic greac si a popoarelor din Orient (Asia). Este prima surs de ptrundere a clasicismului de tip antic la noi. I u f u, I., Despre prototipurile literaturii slavo-romne din secolul al XV-lea, in Mitropolia Olteniei, XV (1963), nr. 7S, p. 511 535. Acelasi, Mnstirea Moldovita: Centru cultural important din perioada culturii romne in limba slav-sec. XV-XV1II, in Mitropolia Moldovei si Sucevei, 30 (1963), Acelasi, Manuscrise slave in bibliotecile din Transilvania si Banat, in RS, VIII (1963), p. 526-529. M i h i l , G., Contrib. ist. cult, si Ut. rem. vechi. Intre altele cuprinde: despre fratii Chiril si Metodiu, lexicografia slavo-romn, corespondenâ lui Stefan cel Mare cu Venetia. Acelasi, Ibidem, p. 104 163 Istoriografia romneasc veche... in raport cu istoriografia bizantin si slav". Studiu profund care identific stirile cronicarilor romni, sec. XVXVII, in cronicile slave, acestea inspirate (âu traduse) din cele bizantine. Acelasi, Ibidem, p. 26 1 306: Sintagma (pravila) lui Matei Vlastaris si inceputurile lexicografiei romnesti (secolele XV XVII)". Date importante despre Macarie, cronicarul moldovean al lui Petru Rares si despre insemnrile lui Udrifte Nsturel. M i r c e a , I o n-R a d u, Les vies des rois et archeveques serbes" et leur circulation en Moldavie. Unecopie inconnue de 1567\n RESEE, IV (1966), 3 4, p. 393 412. Opera menfionat a fost scris de mitropolitul Danilo (1270 1330) $i de continuatorii lui, pe la 13131314. Copia, datat 1567, este atribuit cronicarului moldovean Azarie. Titlul copiei Via|a si fiinta si istoria faptelor pleute lui Dumnezeu a prea piosilor regi ai trilor Serbiei si a altora din jur (sublin. D.S.) P a n a i t e s c u , P. P., Les chrcniques slaves de Mtldavie au XV-e iiecle, in RS, I (1958) , p. 146168. Acelasi, Cronicile slavo-romne din sec. XVXVI publicate de Ion Bogdan. Editie revzut si completat de... Ed. Acad. R.P.R., 1959. Acelasi, Trsturile specifice ale literaturii slavo-romne, in RS, IX (1963), p. 267 290. S i m o n e s c u , D a n , Traditia istoric si folcloric in problem, Intemeierii Moldovei, in Studii de folclor fi literatur. Ed. pentru literatur, Bucuresti, 1967, p. 2750, analiza letopisetului slavo-moldovenesc Voskresenski. T u r d e a n u , E m i l a publicat urmtoarele studii: La litUrature bulgare du XlV-e siecle et sa diffusion dans les pays roumzins, Paris, 1947; Opera patriarhului Eftimie al Trnavei (13751393) in literatura slavo-romin, Bucuresti, 1946; Gregoire Camblah: faux arguments d'une biographie, in Revue des etudes slaves, 22 (1946), p, 46 81; corecteaz pe A.I. Jacimirski, editorul unor mistificri istorice, dovedite anacronice; Les lettres slaves en Moldavie: le moine Gabriel du monastere de Neamtu (1424 1447), Ibidem, 27 (1951), p. 267 278 (Melanges AndrS Mazon); Les premiers ecrivains religieux en Valachie: lhegoumene Nicodeme de Tismana et le moine Philothee, in Revue des etudes roumaines, II (1954), p. 114144. Caracterul isihast al vietii si activitaîi lui Nicodim (13651406). Titlul de polieleu este impropriu, este vorba de un 249
Repertoire dhymnes religieux, care a avut larg rspindire in trile ortodoxe fiind imprimat de Bozidar Vukovic la Venetia, in 1536. Polieleul lui Filoteu este, deci, prima oper scris de un romn, tiprit in strintate. Vezi si Tit Simedrea, Filetheu monahul de la Cozia, in Mitropolia Olteniei, 1955, nr. 1012, p. 526 541. Turdeanu Emil, Lactivite litteraire en Moldavie ldpoque dEtienne le Grand (1457 1504), in Revue des etudes roumaines, VVI, (1960), p. 21 66 + 2 plante; acelasi, L'activitd litteraire en Moldavie de 1504 1552, Ibidem, IXX (1965), p. 97142 + 2 pl.; acelasi, Un manuscris religis din timpul lui Mircea cel Btrin, ln Fiinta romneasc, 7, 1968, p. 57 68. Un Hexaimeron slav al lui loan Exarhul, datat 23 febr. 1411, scris in zilele lui Mircea voievod si ale fiului su Mihail voievod.
INVTTURILE LUI NEAGOE BASARAB
C h i h a i a , P a v e l , De la Negru Vod la Neagoe Basarab, Ed. Acad. R.S.R., Bucu- reti, 1976, p. 173 251: Problem structurrii Invtturilor". Resume, p. 252 255. C h i t i m i a , Probleme, p. 109144: Invtturile lui Neagoe Basarab". M i h i l , G., Contributii, p. 327 383: Date noi despre origiVialul slavon al Inv- fturilor lui Neagoe Basarab si critic unei ipoteze netntemeiate". Ipoteza neintemeiat" este a lui L. Vranoussis care sustine c invtturile sint scrise de Manuil din Corint. Z a m f i r ' e s c u , D a n , Studii; p. 69183: invtturile lui Neagoe Basarab. Pro- blema autenticittii". Problem, in ansamblul ei, a fost examinat i rezolvat in favoarea lui Neagoe de Dan Zamfirescu Neagoe Basarab si Invtturile ctre fiul su Theodosie. Probleme controversate. Ed. Minerva, 1973. L. Vranoussis, Les Conseils atribues au prince Neagoe (1512 1521) et lefynanuscrit autogrphe de leur auteur grec, Athenes, 1978. Aici este important refe- rirea la descoperireaûnui ms. grec la Univ. din Illinois (U.S.A.), scris de Manuil din Corint, in care acesta rspunde, la cererea lui Neagoe Basarab, asupra ereziilor" ce despart pe catolici de ortodocfi. Editie. Invtturile lui Neagoe Basarab ctre fiul .* Theodnsip.. Text ales si stabilit de Florica Moisil si Dan Zamfirescu. Cu o nou traducere a originalului slavon de Gh. Mihii. Studiu introductiv si note de Dan Zamfirescu. Ed. Minerva, ^Bucuresti, 1970.
ZORILE LITERATURII ROMNEFTI. MANUSCRISELE SECOLULUI AL XVI-LEA
Descoperirea multor manuscrise din secolul al XV-lea si editarea unora dintre eie au generat studii lingvistice si filologice, aducindu-se si puncte de vedere noi, cum de ex., prioritatea graiului din Banat (Ion Ghetie, Al. Mares) si inceputurile limbii noastre literare. C a z a c u, M a t e i , Sur la date de la lettre de Neacsu de Cmpulung (1521), in RESEE, VI (1968), no. 3, p. 525528. Reconstituie evenimentele istorice care pledeaz pentru data 29 30 iunie 1521. C h i t i m|i a, Probleme, p. 91 108; Implicatiile culturale ale miserii husite in Polonia ?i in Moldova. C h i v u , Gh., Copistii Codicelui Sturdzan, in Limba remn, XXVII (1978), nr. 1, p. 59 71. Popa Grigore a copiat riumai 6 texte, alti 5 copi?ti restnl textelor. D a n , M. si F i 1 i p o i u, O., Contributii la istoria legturilor culturale dintre Moldova fi Transilvania in orinduirea feudal. Un manuscris slav transilvnean, in Mitropolia Moldovei fi Sucevei, XXXIX (1963), 1, ian. febr., p. 5564. Despre Evangheliarul din 1511, scris de Popa Mihail din Birgu, din scoala pisarilor din Feldru, sat ling Nsud. D e l e t a n t , D e n n i s , The Ieud manuscript: a textual analysys. Doctoral thesis. London university, 16 november, 1976 (Studiu istorico-literar, inedit). Un rezumat al tezei a publicat autorul, cu titlul The Sunday legend, RESEE, XV (1977), no. 3, p. 431451. G h e t i e , I o n , Psaltirea Hurmuzachi si filiatia psaltirilor romnesti din secolele al XVIlea si al XVII-lea, in Limba romn, XXVII (1978), nr. 1, p. 51-57. M a r e s , A L , Un Octoih romnesc din secolul al XVI-lea?, in Limba romn, XVIII (1959) , nr. 3, p. 239251. Filigranologic, manuscrisul zis al diacului Oprea" dateaz dup 1596, iar epilogul este un fals de pe la 1840.
:250
M i h i 1 , G., Observatii asupra manuscrisului slavo-roman al popii Bratul {1559 1560), in Studii de limb literar si filologie, vol. II, Bucuresti, 1972, p. 301345 (si extras). Copistul face parte din scoala traductorilor din Scheii Brasovului. Textul cel mai intins este Apostolul (p. 1 407); restul, mici fragmente apocrif-folclorice. M i h i 1 &, G., Cult, si lit. rom. veche, p. 2161: Noi mrturii privind latinitatea limbii romane: primele glose si glosare romno-latine si romno-italiene (14511718)". M i h i l , G., Contributii, p. 250260: Fragmentul de Apostol slavo-romn din colectia N. Iorga". O 11 e a n u, P., Aux origines de la culture slave dans Transylvanie du Nord et la Maramures, in RS, I (1958), p. 169 197. Textele rotacizante s-an tradus din slava carpatic folosit in Moravia si Slovacia. O 11 e a n u. P., Consideratii filologico-lingvistice despre postilele husito-reformate de interpretare a decalogului, in culegerea Studii de slavistic, vol. I, Bucurefti, Editura Acad. R. S. Romnia, 1969, p. 4564. Desi este vorba de postile slavice din sec. al XVII-lea (Cazania de Tekovo) si din sec, al XVIII-lea (Cazania de Neagovo, 1758), totusi autorul remarc interpretri similare in texte romnefti ca: omiliile coresiene (156467), Floarea darurilor, tnvt- turile lui Neagoe, pravile. P a p a c o s t e a , e r b a n, Stiri noi cu privire la istoria husitismului in Moldova in timpul lui Alexandru cel Bun, in Studii si cercetri istorice, Acad. R.P.R., Filiala Iasi, XIII (1962), fasc. 2, p. 253258. Rd u l e s c u , M a r i a , Manuscrise romnesti in Biblioteca national Chiril si Metodie" din Sofia, in RS (Filologie), XII (1965), p. 253257 (cinci manuscrise). R i z e s c u, I., Pravila ritorului Lucaci. Text stabilit, studiu introductiv, si indice de..., Ed. Acad. R. S. Romania, Bucuresti, 1971. Este cel mai vechi (1581) manuscris juridic romnesc, cunoscut si sub numele Pravila de la Putna. T e o d o r e s c u M i r e l a s i I o n G h e t i e , Manuscrisul de la Ieud. Text stabilit, studiu filologie, studiu de limb si indice, de... Ed. Acad. R.S.R., Bucuresti, 1977. Editie facsimilat si transcriere. Copie dintre anii 1610 1640 (in jurul anului 1630"). Texte: Legenda duminicii, Invttur la Pasti, Invttur la cuminectur. T u r d e a n u , E m i l , Oammi si crti de altdat: Manuscrisele vistiernicului Mateias, in Buletinul Bibliotecii romne, Freiburg i. Br., I (1953), p. 59 62. Tetravanghel 1519 si altul prin 1533, ambele in Bulgaria. Z d r e n g h e a , M a r i a , Slavon Legendei du....nidi in Codicele de la Ieud, in Cercetri de lingvistic, III (1958), p. 109 117 si Legenda Duminicii din Codicele de la Ieud. Ibidem, VII (1962), p. 93-96.
ARTA MINIATURISTIC]
L z r e s c u , E m i l , Nicodim de la Tismana si rolul su in cultura veche romne'':. r* (pin la 13S5), in RS, Istorie, XI (1965), p. 237-285. M i r c e a, I o n-R a d u, Cel mai vechi manuscris miniat din Tara Romneasc, in RS, XIV (1966), p. 203211. Evangheliarul lui Nicodim de la Tismana. M i r c e a , I o n-R a d u, Contribution la vie et Voeuvre de Gavriil Uric, RESEE, VI (1968), no. 4, p. 573 594. P o p e s c u - V i l c e a , G., Scoala miniaturistic de la Dragomirna, in BOR, 86 (1968), nr. 3-5, p. 455-468, nr. 7-8, p. 959-972, nr. 9- 10, p. 1186- 1211, nr. 11- 12. p. 1343 1359; Ibidem, 87 (1969), nr. 12, p. 197 209. Acelasi, Anastasie Crimea. Ed. Meridiane, Bucurefti, 1972. Studiu asupra miniaturilor lui Crimea, 40 stampe policrome. Acela?i, Slujeb- nicul mitropolitului Stefan al Ungrovlahiei (16481668) Ed. Meridiane, Bucuresti, 1974. Studiu urmat de 40 plante policrome. Acelasi, Erotocritul logoftuluiPetrache. Ed. Meridiane, Bucuresti, 1977. Manuscrisul Academiei nr. 3514, ilustrat in anul 1787, 40 planse policrome. T u r d e a n u , - E m i l , The oldest illuminated Moldavian MS., in The Slavonic and Esat European Review, 29 (1951), nr. 73, p. 452 470. Postilele grecesti din ms. nr. 122 gr. din 251
Biblioteca Bodleyana din Oxford sint posterioare anului 1429. ln acest an, Gavril Uricovici de la Mrea Neanvf a scris numai versiunea slav. T u r d e a n u , E m i l , Le mitropolite Anastase Crimea et son oeuvre litteraire et artistique (16081629), in Revue des etudes slaves, 29, (1952), p. 54 70. T u r d e a n u E m i l e , La reliure roumaine ancienne, in Revue des etudes roumaines (1953), p. 201221, ?i 8 planse. . U 1 e a, S o r i n, Gavriil Uric, primul artist remn cunoscut, in Studii si cercetri de istoria artei, XI (1964), 2, p. 258-261. .
IMPRIMATELE LUI MACARIE 1 LIUBAVICI (1508-1547)
Liturghierul lui Macarie. Cu un studiu de P. P. Panaitescu si un indice de Angela si Alexandru Dufu. Ed. Academiei R. P. Romne, 1961. Reproducere facsimilat. Indicele bibliografic cuprinde literatura referitoare la inceputurile tiparului in Jara Romneasc (p. LXIX LXXV). B e m b e a , l o a n , N . , s i B e m b e a , N i c o l a e , N., Apostolul tiprit in 15471a Tirgoviste de Dimitrie Liubavici, in BOR, 78 (1960), nr. 56, p. 510536. Exemplarunic in Romania, acum in fondul Bibliotecii centrale de stat, Bucuresti. D e l e t a n t , D e n n i s , A Survey of Rumanian Presses and Printing in the Sixteenth Century, in The Slavonic and East European Review, LIII (nr. 131, April 1975), p. 161174. La p. 172 173, tabloul imprimatelor slave si romne intre anii 1508 1587. D e m e n v, L a j o s, Ouvrages imprimes en caracteres cyrilliqucs en Transylvanie au XVle siecle et conserves dans les bibliotheques et musees de Moscou et de Leningrad, in Armarium. Studia ex'historia scripturae, librorum et ephemeridum, I (Budapesta, 1976), p. 95 125. Foarte important studiu pentru rspindirea crfilor romnesti din sec. XVI (inclusiv coresienele) in ârile din estul si sudul Romniei. S i m o n e s c u , D a n s i M o l i n , V i r g i l , Tipriturile ieromonahului Macarie pentru Tara Romneasc, la 450 ani de la imprimarea Liturghierului, in BOR, 76 (1958), nr. 10 11, p. 1005 1034 + 14 planse.
IMPRIMATELE DE LA SIBIU: FILIP MOLDOVEANU (PICTOR)
Cercetri noi au dovedit in ultimii ani c centrul culturii i literaturii in limba romn a fost, inaintea Brasovului, Sibiul Transilvaniei. Pe temeiul crfilor vzute, se reconstituie activitatea cultural si editorial a Sibiului intre anii 1529 1553. Din principalele surse informative : D e m e n y , L u d o v i c , Typographische Kennzeichen der Kyrillischen Druckerpresse in Hermannstadt im 16-Jahrhundert, in Forschungen zur Volks-und Landskunde, 12 (Bukarest, 1969), 1, p. 2536 3 planse. D e m e n y , L u d o v i c s i S i m o n e s c u , D a n . Un capital important din vechea cultur romneasc. (Tetravanghelul, Sibiu, 1546), in Studii si cercetri de documentare si bibliologie. Supliment la nr. 1, 1965, p. 3 - 18 + 21 planse. Evzngheliarul slavo-romn de la Sibiu 15511553- Studiu introductiv filologic de acad. Emil Petrovic:. Studiu introductiv istorie de L. Demeny. Editura Academiei Republicii Socia-
:252
liste Romania, Bucuresti, 1971. Eiifie facsimilat, fr transcrierea textului. Opera este cunoscut si sub numele de Evanghelia slavo-rotnini de la Petersburg. H e r v a y , F e r e n c , Limprimlrie du maitre Philippe de Nagyszeben et les premiers livres en langue roumzine, in A Magyar knyvszem'e, 2 (apr.jun. 1965), p. 119127. H u t t m a n , A r n o l d s i B i n d e r , P a v e l , Contributii la biografia lui Filip Moldoveanul, primul tipograf romn, in culegerea Limb si literatur, XVI (1968), p. 145 174. Filip este numit circumspectus magister Philippus Pictor et scriba literarum valachicarum (chibzuitul magistru Ph. P. si scriitor al scrisorilor romnesti). Vezi p. 172. J a k o , S i g i s m u n d , Tipografia de la Sibiu si locul ei in istoria tiparului romnesc din secolul al XVI-lea, in Anuarul Inst, de istorie din Cluj, VII (1964), p. 97 115. J a k o , S i g i s m u n d , Eiitarea crtilor romnesti la Sibiu in secolul al XVI-lea. Noi rezultate in domeniul cercetrilor cu privire la prima, carte tiprit ln limba romn, in Anuarul Institutului de istorie din Cluj, VIII (1965),p. 115126. Filip (Maler) Moldoveanul primul tipograf in limba romn. M o g a, I., Cine a fost Philippus Pieter? in Anuarul Inst, de istcrie national din Cluj, XI (1946). il consider pe Filip alctuitorul catehismului romn din 1544. Popa Bratul din Risinari si urmasii lui, inc din 1495, sint primii traduetori de acte romnefti pe ling magistratul din Sibiu.
CORESI 1 EPOCA LUI
Despre Coresi si epoca lui (1556 1688) s-a scris foarte mult, incit ar fi necesar un indice bibliografie al cercetrilor coresiene. Acum ne vom limita s semnalm numai citeva dintre numeroasele studii elaborate. Editii. C r c i u n, I., Catechismul romnesc din 1544 urmat de celelalte catechisme romnoluterane: Brseanu, Sturdzan si Martian, Sibiu-Cluj, 1945 1946, p. 39 68: Catechismul Brseanu tiprit in 1559 de diaconul Coresi la Brasov si descoperit in 1921 de Andrei Brseanu. Fotocopie si transcriere. Tetravmghelul tiprit de Coresi, Brasov, 15601561, comparat cu Evingheliariil lui Radu de la Mnicesti, 1574. Editie alctuit de Florica Dimitrescu. Ed. Acadcmiei Republicii Populre Romne, Bucuresti, 1963. Fotocopie si transcriere. Studiu si glosar. Liturghierul lui Coresi. Text stabilit, studiu introductiv si indice de Al. Mares. Ed. Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1969. Fotocopie si transcriere. Palia de la Orstie 1581 1582. Text, facsimile, indice. Editie ingrijit de Viorica Pamfil. Ed. Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1968. Fotocopie si Transcriere. in subsol, textul maghiar ia Pentateucul lui Gaspar Heltai (Cluj, 1565). Coresi. Psaltirea slavo-romn (1577) in comparatie cu psaltirile coresiene din 1570 si din 15S9. Text stabilit, introducere si indice de Stela Toma. Ed. Academiei Republicii Socialiste Romnia-Bucuresti, 1976. Fotocopie si transcriere. Filigranologia. B l c h e r , G e b h a r d (15 ian. 1934 5 oct. 1968). Bestimmung der Auflagehhe von Kronstdter Drucken des 16. Jahrhunderts mit Hilfe der Wasserzeichen, extras din A Magyar Knyvszemle, 4 (1968), p. 343 350. Filigranele hirtiei modific la unele crti ale lui Coresi datele lor de aparitie, astfel: Apostolul rom. 1567 (nu 1563), Cazania I si Molitvenici.l 1567 (nu 1564), Psaltirea slavon (1573, nu 1574), Tetravanghel slavon, Bucuresti 1582 (nu Brasov 1570, cf. BRV, IV, nr. 11), Psaltirea slavon, 1568 1571 (BRV, I, nr. 34, nedatat). Liturghier slavon, 1568 1569 (nu 1588). B l c h e r , G e b h a r d , Contributii la istoria hirtiei si a tiparului chirilic din a doua jumtate a secolului al XVI-lea de la Brasov, in Studia bibliologica, III, partea a II-a (1969), p. 429 458. La p. 449, tabelul tipriturilor datate filigranologic.
J5Q9
N u s s b c h e r , G e r n o t , O incercare de identificare a unei tiprituri coresiene, in Revist bibliotecilor, XXIV, nr. 2, p. 114116 (Psaltirea slavon, 15681571), Coresi si contemporanii lui. Materiale de arhiv. A t a n a s o v , P e t r , vezi mai jos, D e m e n y , L., Noi contributii. B i n d e r , P a v e l f i H u t t m a n n , A r n o l d , Mediul cultural romnesc al Brafovului in epoca coresian, in Limba romn, XX (1971), nr. 1, p. 2 *-20. Copistii si diecii din Scheii Brafovului. Aceiasi, Contributii la cunoasterea vietii si activittii diacului Lorint, in Studii de limb literar si jilologie II (1973), p. 243258. D e m e n y , L., Noi contributii la activitatea tipografic a lui Lavrentie, in Revist bibliotecilor, XXII (1969), nr. 4, p. 219227. Autorul a descoperit in dou biblioteci sovietice exemplare dintr-un Tetravanghel slavon tiprit in Bucuresti, la tiparnita din M-rea Plumbuita, in 1582, de ieromonahul Lavrentie. Existenta unei tipografii la Bucuresti, din 1582, este confirmat si de Petr Atanasov, Tetravanghelul ieromonahului Lavrentie (in limba bulgar), Sofia, 1971 (extras), care a gsit exemplare si in bibliotecile bulgare. H e r v a y , F e r e n c , Limprimerie cyrillique de Transylvanie au XVI-e siecle, in A Magyar hnyvszentle, 3 (1965), p. 201216. Minutioas reconstituire a activittii editorial-tipografice intre anii 1508 1588. Tabloul cronologic al crtilor, la p. 210 211. Manuscrise. Directiunea Muzeului primei fcoli romnesti din Brasov a pus in ordine manuscrisele fostei biblioteci a Bisericii Sf. Nicolae din Scheii Brasovului, acum ale Muzeului. Studiul lor este in curs de elaborare. M i r c e a , I o n-R a d u, Contributii la istoria culturii Scheilor din Brasov, in Cumidava, V (Brafov, 1971), p. 689 - 701. O l t e a n , V a s i l e , Descoperirea unui codice-miscelaneu in limba romn, in Romnia literar, VIII (30 ian. 1975), p. 19. Alte studii ale autorului sint in curs de elaborare fi tiprire. D r i m b a , V l a d i m i r , O copie din secolul al XVII-lea a Ttlcului evangheliilor" si Molitvenicului diaconului Coresi, in Studii si cercetri de istorie literar si folclcr, IV (1955), p. 533571. Vezi si recenzia lui Ene Braniste din Mitropolia Olteniei, IX (1957), nr. 5 6, p. 401-405. Dr. N e a m t u , O c t a v i a n , Relatii dintre Tipografia diaconului Coresi" din Scheii Brasovului si Tipografia honterian" din Cetate, in BOR, 93 (1975), nr. 3 4, p. 426 446 fi 2 reproduceri. Argumentare obiectiv despre independenta celor dou tiparnite. Reforma. T a g l i a v i n i , C a r l o , Influences du Psautier Huguenot de CI. Marot et de Th. de Beze dans la littirature roumaine ancienne, in Cahiers Sextil Puscariu, I (Roma, 1952), fascicola 1, p. 3748. Textele romnefti din secolul al XVII-lea scrise in Transilvania, sub influent reformei calvine, au fost sustrase influentei slave f i aduc o bogtie de expresii populre si armonie. B i r s n e s c u , S t e f a n , Schola latina. Biblioteca de curte si proiedul de Academie a lui Iacob Eraclide Despotul, Bucuresti, 1957. O t e t e a, A., Wiitenberg et la Moldavie, in Renaissance und Humanismus in Mittel-und Osteuropa, I, Berlin, 1962, p. 302321. Luteranismul la curtea lui Despot Vod. V i a n u, T., Die Rezeption der Antike in der rumnischen Lnder, in aceeasi culegere Renaissance und Humanismus..., I, p. 328334. Umanism si renastere la romni: definitie, incadrare.
CRTILE POPULRE '
Editii ale crtilor populre, pentru cele mai multe, integrale, avind ca texte de baz cele mai bune versiuni manuscrise sau tiprite, au publicat I. C. Chitimia si Dan Simonescu, Crtile populre in literatura reman. Editura pentru literatur, Bucuresti, 1962, 2 volume, cu studii fi bibliografie la fiecare text. A n g h e l e s c u , M i r c e a , Literatura romn si Orientul. Ed. Minerva, Bucurefti, 1975, p. 40 61: Crfile populre. C a r t o j a n , N., Crtile populre in literatura romneasc. Ed. ingrijit de Alexandru Chiriacescu. Cuvint inainte de Dan Zamfirescu. Postfat de Mihai Moraru. Ed. enciclopedic
:254
romana, Buc., 1974, 2 vol., vol. I, p. V X X V ; Dan Zamfirescu, Nicolae Cartojan si studiul crtilorpopulre in literatura romneasc. Vol. II, p. 481519; Mihai Moraru, Crtile populre incercare de definire structural. C h i ^ i m i a , I. C., Probleme, p. 351 363: Problema raportului dintre crtile populre si folclor"; p. 417429; Functia literar national a crtilor populre; p. 431445: Fol- clorul in substanta literaturii romne vechi; p. 365 384: Esopia in circulatie european si romneasc; p. 385395: Alexandria in receptarea romneasc', p. 397402: Alexandria si Esopia. Functia lor literar comun ; p. 403 416: Romanul Archirie si Anadan. Legturile lui cu folclorul". C i u c h i n d e l , C., Povestea lui Archirie filosoful... Carte popular romneasc din secolul al XVII-lea. Ed. Minerva, Bucuresti, 1976. Tez de doctorat. Bibliografia celor 45 manuscrise romnesti (p. 207208) si bibliografia general atemei (p. 209 217). C o n s t a n t i n e s c u , R a d u , K l a u s - H e n n i n g S c h r o e d e r , Die Rumnische Version der Historia Destructionis Troiae des Guido delle Colonne. Kritische Edition und Kommentar. Tbingen, 1977. Transcrierea ms. Academiei nr. 2183, p. 55217; variantele ms. Academiei nr. 3381, p. 218260 si traducerea in limba german a textului, p. 261412. Textul are 60 capitole. Lucrare fundamental pentru studiul versiunei occidentale a romanului Istoria Troadei. C o r t i, M a r i a , Le fonti del Fiore di Virt" e la teoria della nobilit del Duecento, in Giornale storico della letteratura italiana, CXXXVI (Torino, 1959). N e g r i c i , E. Expresivitatea, p. 6777: Romanele pseudoistorice, religiosfantastice moralizatoare ale medievalittii tirzii. N o o m e n W i l l e m , Aspects of the narrative speech of the Alexandria (1620): connection of propositions, in International Journal of Romanian studies, vol. 1, 1976 (Lisse-Peter de Ridder Press), p. 63 80. O l t e a n u , P a n d e l e, Fiore di virt dans les versions slaves traduites du roumain,. in RS, XVI (1968), p. 273 304. Ms. Acad. Rom., nr. 4620 este datat filigranologic dintre anii 1596 1605, este bilingv (slavo-romn) si versiunea slav are romnisme" (des romanismes). S i m o n e s c u , D a n , Idei despre educatie si invtmint in Crtile populre romnefti, in culegerea Din istoria pedagogiei romnefti. Ed. didactic si pedagogic, Buc., 1966, vol. II, p. 44 57. T u r d e a n u E m i l e , Dieu crea l'homme de huit elements et tira son nom des quatre coins du monde, in Revue des etudes ruumains, XII XIV (1974), p. 163 194. Acelasi, La legende du prophete Jeremie en roumain. Ibidem, XV (1975), p. 145 186. Acelasi, Le dit de Vempereur Nicephore II Phocas et son epouse Theophano, Thessalonique, 1976. Valorific ms. 740 din Arhivele Statului din Bucuresti, miscelaneu in limba slav. V e l c u l e s c u , C t l i n a , Probleme ridicate de cercetri recente in domeniul crtilor populre, in Rev. de istorie si teorie literar, 2 1 (1971), nr. 4, p. 629 638. Comentarii asupra unor teorii emise de istoriei literari occidentali. Apocrifele. Prof. A n g e l o v , D., Les conceptions philoscphiques des Bogomiles, in Izvestia Instituta za blgarskovo istoriia, 3 4 (1951), p. 112147. Caracterul antifeudal al miscarii. B a 1 o t , A n t o n , Bogomilismul si cultura maselor populre din Bulgaria si trile romne, in RS, X (1964), p. 1971. D i m i e r, C., Ce que VAncien Testament ne dit pas, Paris, Fayard, 1963 (Colectia Je sais-Je crois, 71). Apocrifele V.T. in lumin descoperirilor manuscriselor de la Marea Moart. T u r d e a n u , E., Apocryphes bogomiles et apocryphes pseudobogomiles, in Revue de I'histnre des religions, 138 (1950), no. 1, p. 22 51; 139 (1950), no. 2, p. 176178. Acelasi, Roumain Sarsa demon", in Revue des etudes slaves, XXVIII (1951), p. 151 153. Versiunea greac Apocalipsul lui Baruh povesteste c, dup potop, un sol trimes de Dumnezeu, anume ingerul Sarasael, autoriz pe Noe sa replanteze vita, de vie. in textele slave, respectivul Sarsail > 255
rom. = spirit ru, demon. Acelasi, La vision dIsaie, tradition orthodoxe et tradition heretique, Thessaloniki, 1968, p. 291 318. CRONICA LUI MIHAI VITEAZUL '-
ICditii. G e o r g e s c u I . I l i e , 0 copie necunoscut a Letopisetului Cantacuzinesc, in Mitropolia Olteniei, 13 (1961), nr. 7 8, p. 498 549. Transcrierea (cu greseli) a ms. 13 din Biblioteca M-rii Neamt. M i h i 1 , G., Z a m f i r e s c u , D a n , Literatura romn veche (1402 1647), vol. II, p. 5 223. Reproducerea, cu ample comentarii, a urmtoarelor texte: Interviul" lui Mihai Viteazul acordat solului polon Lubieniecki (27 iulie 1595); Memoriul ctre ducele de Toscana (1620 febr. 1601, dup ed. lui Aurel Decei); Scrisoare (12 sept. 1595); Scrisoare ctre solii din Praga (1600); zisa cronic a Buzestilor in versiunea ms. Academiei nr. 2591; Cronica lui Baltasar Walther (dup ed. Dan Simonescu); cronica lui Stavrinos (trad, de Rita si Eugen Dobroiu). S i m o n e s c u , D a n , Cronica lui Baltasar Walther despre Mihai Viteazul in raport cu cronicile interne contemporane, In Studii si materiale de istorie medie, III, 1959, p. 7 99 (studiu, textul latin si traducere). Studii. C h i t i m i a , Probleme, p. 145 157: Cronica lui Mihai Viteazul. G r e c u , V., Stavrinos. Eine gar schne Erzhlung ber Michael den XVojewoden- in Berliner Byzantinische Arbeiten, III (Berlin, 1960), p. 180 206. Editiile dintre anii 1638 si 1806 s-au succedat cam la 10 ani. Stavrinos s-a inspirat adesea din crtile populre, Istoria lui Belizarie si Alexandria. Z a m f i r e s c u , D a n , Studii, p. 205 231: Istoria lui Mihai Viteazul din (Cronica tjarii Romnesti.
LITERATURA tN EPOCA LUI MATEI BASARAB $1 VASILE LUPU. CULTURA IN TRANSILVANIA
M i h e s c u , G a b r i e l s i F r u c h t e r , E u g e n , Semnijicatia unei aniversri si adsviratele inceputuri ale studierii logicii in Romania, in Acta Valachica, Tirgoviste, 1971. Caracterul filosofic al scolii grecefti si latinesti de la Tirgoviste. in plus, identific sediul acestei ?coli. P a p a c o s t e a , V i c t o r , O scoal de limb si cultur slavon la Tirgoviste, in timpul domniei lui Matei Basarab, in RS, Istorie, V (1962), p. 1S3 194. Incercare de reinviere a slavonismului. P a p a c o s t e a , V i c t o r , Les origines de V enseignement superieur en Valachie, RESEE, I (1963), 12, p. 7 39. Pantelimon Ligirides, Cremonini si neoaristotelismul in epoca lui Matei Basarab, la Tirgoviste. S t r e m p e l , G a b r i e l , Sprijinul acordat de Rusia tiparului romnesc in secolul al XVIIlea, in Studii si cercetri de bibliologie, I (1955), p. 15 42. M i h i l , G., Contributii, p. 183 228: Dou scrieri literare ale lui Petru Movil adresate contemporanilor si. invtturi ctre fratele su Moise Movil (1631). Cuvintare 'a cstoria lui Ianusz Radziwil cu Maria, fiica lui Vasile Lupu; textele, respectiv in limbile ucrainean si polon, si traducerea lor in romneste. Udrifte Nsturel. C n d e a , V i r g i l , Lhumanisme dUdriste Nsturel et lagonie des lettres slavonnes en Valachie, in KESEEVI (1968), no 2, p. 239 287. Comenteaz erudit prefata slavon a lui Udriste Nsturel, scris in numele Elenei, soîa lui Matei Basarab, in TriodulPentieostar, Tirgoviste, 16<9. Traducerea romneasc a articolului a publicat-o V. Cndea in Ratiunea dominanta, Ed. Dacia, 1979, p. 33 77; Umznismul lui Udriste Nsturel agonia slavonismului cultural in Tara Romneasc. M a z i l u , D a n H o r i a , Udriste'N sturel. Ed. Minerva, 1974. Monografie fundamental, interpretare exhaustiv ca informatie. Bibliografie, p. 295 312. Rczumate in limbile francez si rus. Acelasi, Barocul, p. 90 120: Udriste Nsturel, un posibil precursor". Varlaam. D u d a s, F l o r i a n , Carte veche romneasc in Bihor, Oradea, 1977, p. 2759: circulatia Cazaniei lui Varlaam in 29 sate din nord-vestul Transilvaniei, cu insemnri vechi ale
:256
cititorilor. Sint semnalate si 15 copii manuscrise ale Cazaniei, descoperite in Transilvania. M a z i l u , D., Barocul, p. 157 189: Varlaam si literatura polemic. M i h a i l , P a u l , Leastvita" sau Scara raiidui", in BOR, 82 (1964), nr. 1112, p. 1069 1084. Traducere de Varlaam (15801657). O n u , L i v i u , Observatii cu privire la contributia Cazaniei lui Varlaam la dezvoltarca limbii romane literare, in volumul De la Varlaam la Sadcveanu. Ed. de Stat pentru literatur si art f.a., p. 3560. Acelasi, O ccntributie slavon la dezvcltarea limbii rcmne [literare: Cazania lid Varlaam, 1956, p. 273289. P o p , A u g u s t i n , Z.N., Viata lui Varlaam al Moldovei, in Mitropolia Moldovei si Sucevei, 1957, nr. 56, p. 742. S i m o n e s c u , D a n , Varlaam..., Paraclisul Nsctcarei de Dumnezeu (Iasi, 1645), in Studii si cercetri de bibliclogie, I (1955), p. 247248. Dup Paraclis urmeaz versuri intitulate Cjjvinte si jele la robie Ierusalimului..." si povestea despre Suzana. $ c h i a u , O., Crturari si crti: p. 104 120 si 153156: Cazania lui Varlaam. Circu- latia ei in Transilvania". T e o d o r e s c u , M i r e l a , Unde a fost tiprit lucrarea lui Varlaam Rspunsul impotriva catihismului calvinesc?, in Limba romn, XXVII (1978), nr. 2, p. 153171. Transilvania. P c u r a r i u M i r c e a , Legturile Bisericii Ortodoxe din Transilvania cu Tara Romneasc si Moldova in secolele XVIXVIII. Sibiu, 1568. Deosebit de importante capitolele II si III: acfiunile cultural-nationale impotriva prozelitismului calvin si catolic; schimburile literare intre cele trei provincii romnesti. f e p e l e a , G a b r i e l , Noul Testament de la P.lgrad (1648), in Studii de istorie si limba literar. Ed. Minerva, Bucuresti, 1970, p. 675. Grupaj de articole, la 300 ani de la moartea lui Varlaam, mitropolit al Moldovei, in Mitropolia Moldovei si Sucevei, nr. 10 12, oct. dec. 1957.
DOSOFTEI
Editii. D o s o f t e i , Psaltirea in versuri 1673. Editie critic de N. A. Ursu. Cu un cuvint inainte de Inalt Prea Sfintitul Justin Moisescu, arhiepiscop al Iasilor si mitropolit al Moldovei si Sucevei. Iasi, 1974. Editie facsimilat si transcris. Note si Variante la p. 1067 1140, glosar, p. 1141 1161. Not asupra edifiei: p. XXIII LIX. D o s o f t e i , Opere 1. Versuri. Editie critic de N. A. Ursu. Studiu introductiv de Al. Andriescu. Ed. Minerva, Bucuresti, 1978. Autorul studiului introductiv aduce contributii noi, cum de pild, originea moldoveneasc (era neam de mazil-scrie Ion Neculce), de prin prtile Sucevei, combtind prerea c era de origin aromn. O alt idee este cea care susîne independents si originalitatea traducerii Psaltirei (1673). Se dau exemple de cuvinte folosite in limbajul popular, chiar in cel pstoresc. Se reediteaz versurile din Paraclisul Preacuratei N sctoare (studiate si editate mai inainte de Mariana Costinescu in Limba romn, XVII < 1973>, nr. 2, p. 155 159); rugciuni versificate din Molitvnic d-ntles (1681); numeroasele stihuri din Viata si petrecerea svintilor (1682 1686). Poemul Domnii Trii Moldovei se publica pentru prima dat dup manuscrisul autograf al lui Dosoftei, existent in Biblioteca Mnstirii Putna (204 versuri). Foarte pretioase informatii sint in Note si Variante (p. 389 513). D o s o f t e i , Cronologia domnilor Moldovei, in Simonescu, Dan, Cronici si povestiri rommsti versificate..., p. 49 53, redactiile 1681 si 1683. Vezi si Mircea, Radu-Ion. Dosoftei, un rapsod al istoriei Moldovei, in M anuscriptum, VII, (1976), nr. 1, p. 37 46, o redactie in manuscris, cu 83 versuri in plus decit cele dou tiprite. Biblioteca central universitar, Bucuresti. Comisia national a R. S. Romania pentru UNESCO. Dosoftei 16241693. Biobibliografie, Bucurefti, 1974. . Studii. C h i t i m i a , I. C., Dosoftei, primul poet romn de clas european, in Dosoftei 1624 1693. Biobibliografie, Bucuresti, 1974, p. VII XIX. (Aniversri UNESCO, lucrare publicat de 257
BCU-Bucuresti si Comisia national a R.S. Romnia pentru UNESCO). D u d a f, F l o r i a n , Carte veche romneasc in Bihor, Oradea, 1972, p. 105107. Circulatia Psaltirei, 1673, in satele Forosig, Nusujaleu, Hideaga, Frinceni, Getan si orasul Oradea. E 1 i a n, A l . , Dosoftei, poet laic, in Contemporanul, 26 mai 1967, p. 3. O redactie mai ampl necunoscut a poemului Cronologia domnilor Moldovei si versuri din Erofili, tragedia poetului cretan George Chortatzis. L u d a t, I. D., 350 ani de la nasterea lui Dosoftei, mitropolitul Moldovei. Studii si articole, Iasi, 1975. Culegere de articole ale mai multor autori, in UNESCO. Mari aniversri. M a z i l u , D., Barocul, p. 283 324: Dosoftei. Intre poezie si rug". M i s t e r s k i , H., Psaltirea in versuri" metropolity Moldawskiego Dosoftei'a a Psalterz Jawidw Jana Kochanowskiego, Poznan, 1970. Mitropolitul Dosoftei 350 ani de la nastere. inchinare... sub egida UNESCO, Craiova, 1974. Culegere de articole. S i m o n e s c u , D a n f i I o v a n , R o d i c a , Dosoftei traductor din dratnaturgia cretan, in Manuscript um, III (1972), nr. 3, p. 28 32. Public prologul Erofili. S e r b n e s c u , N i c u l a e , O srbtoare a crtii romnesti\ Trei sute de ani de la aparitia Psaltirii in versuri a mitrepolitului Dosoftei al Moldovei, in BOR, XCI (1973), nr. 11-12, p. 1216-1237. T e o d o r e s c u , M i r e l a , O copie ardelean fragmentar a Psaltirii in versuri a mitropolitului Dosoftei, in Limba romn, XVI (19), nr. 5, p. 449 455. Psaimii 46, 89, 91, 95, 96 si 116 copia{:i in ms. Bibliotecii Academiei R.S.R. nr. 1365. Mai au psalmi copiati si mss. nr. 1735, 3512, 3570 ale aceleiasi Biblioteci. T o d o r a n , R o m u l u s , O copie ardelean"a Psaltirei in versuri" a Mitropolihui Dosoftei, in Studia Universitatis Babes-Bolyai, 1956, p. 291297.
NICOLAE MILESCU .. ''
Editii. N i c o 1 a e M i l e s c u S p t a r u l , Jurnal de cltorie in China. Editie ingrijit de Corneliu Brbulescu. Ed. de stat pentru literatur fi art, Bucuresti, 1956. Studiu introductiv de C. Brbulescu (39 p.). Editorul a tradus textele trei, inclusiv descrierea riului Amur de pe editiile lui J. F. Baddley (London, 1919), Iurie Arseniev (Orenburg, 1896) si G. Sion (Bucuresti, 1889). Comentarii istorice si literare foarte folositoare. Editii revzute 1958 fi 1963. N i c o l a e M i l e s c u S p t a r u l , Descrierea Chinei. Editie ingrijit de Corneliu Brbulescu. Ed. de Stat pentru literatura si art, Bucuresti, 1958. Studiu introductiv de C. Brbulescu. Editie de o rar exigent textslogic. Comentarii erudite. Dup cele 58 capitole urmeaz Descrierea marelui riu Amur, care desparte pe colonistii rusi de chinezi. Editorul a tradus dup. ed. rus (Kazan, 1910). C i u r e a, A l . I., Mrturisirea de credint a sptarului Nicolae Milescu: Stella Orien- talis Occidentali splendens", in revista Ortodoxia, X (1958), nr. 4, p. 511538, textul latin si traducerea romneasc. Primele trei articole (p. 49 1538) din acest nurar al revistei sint inchinate operei teologice a lui Nicolae Milescu. Studii. C i o c u l e s c u , S e r b a n , O figur enigmatic: sptarul N. Milescu, in Varietti p. 20-28. S i m o n e s c u , D a n , Scriitorul Nicolae Milescu, in Glasul bisericii 18 (1959), 12, p. 115'126. Publica, intre altele, prefata ms. Acad. 4389 (sec. XVII), care atest pe Milescu traductor al Vechiului testament. ; T a p p e , E. D., An english contribution to the biography of Nicolae Milescu, in Revue des etudes Roumaines, I, 1953, p. 152 160. Nou: descoper in arhivele britanice patru scrisori din secolul al XVII-lea. Primele dou refer despre mutilarea nasnloi lui Milescu. Contextul confirm pe Neculce, c Stefnit Lupu a poruncit pedeapsa. Ultimele dou amintesc pe Dominus Spatarus" ( = Milescu? se intreab Tappe). Dac da, atunci scrisorile aduc urmtoarele stiri: 1. Prin 1662
:258
Milescu a adus daruri ambasadorului Winchelsea din partea lui Grigore Ghica (la Constantinopol). 2. Tot in 1662, a contractat un mariaj la Constantinopol, recunoscut si din alte surse. E. Turdeanu spune c Dominus Spatarus = Baron de Spatari Milescu (Nota in Revue des etudes roumaines, II, 1954, p. 252). T u r d e a n u-C a r t o j a n, L e t i ( i a , Une relation anglaise de Nicolas Milescu: Thomas Smith, in Revue des etudes roumaines, II (1954), p. 145 152. Ms. or. 481 Oxford (Bodleyan) are mai multe pagini autografe de N. Milescu, care scrie c in timpul sederii lui la Constantinopol Milescu a avut relatii de prietenie cu Thomas Smith, capelan englez si i'lustru scriiitor religies; prin 1669 Milescu a avut legturi cu savantii din Occident.
CRONOGRAFELE
C e t n o v o d e a n u , P a u l , Cronografele romnesti de tipul Dorotei, in Studia bibliologica, III (1969), 1, p. 133- 148. D e l e t a n t , D e n n i s , Un manuscris al lui Mihail Moxa din Muzeul britanic, in Revista de istorie si teorie literar, 24 (1975), p. 255262. Un miscelaneu cu texte religioase scris la m-rea. Bistrita din Oltenia, intre 1620 1650. S t r u n g a r u , D i o m i d , Cronografele romnesti de provenient rus, in Omagiu lui P. Constantinescu-Iasi..., Ed. Acad. R.P.R., 1965, p. 363 368 Identific izvoru hronografului romnesc din ms. Academies nr. 1385. M i h i 1 , G., Cult, si lit. rom. veche, p. 380402: Inceputurile istoriografiei universale in limba romn: Cronica lui Mihail Moxa (1620) i izvoarele ei. T u r d e a n u , E m i l , Cronograful romnesc de la Sigmaringen, in Roumanian Studies, Univ. din Urbanu Illinois, II, Leida, 1973, p. 149 177. Cronograf tip Danovici,- copiat la Brasov intre 1679 1684, are completri finale traduse, autogrfe, de Vasile din Grid.
IDEEA ROMANITTII POPORULUI ROMN LA CRONICARII STRINI 1 MOLDOVENI. - GRIGORE URECHE
Edifii. G r i g o r e U r e c h e , Letopisetul Trii Moldovei. Ed. ingrijit, studiu introductiv, indice si glosar de P. P. Panaitescu, Editura de stat pentru literatur si art, Bucurefti, 1958. G r i g o r e U r e c h e , Letcpisetul Trii Moldovei. Texte stabilite, studiu introductiv, note si glosar de Liviu Onu. Ed. stiintific, Bucuresti, 1967. G r i g o r e U r e c h e , Letopisetul Trii Moldovei. Prefat si bibliografie de Mircea Scarlat. Ed. Minerva, Bucuresti, 1978 (Colectia Arcade"). Studii. A r m b r u s t e r , A d o l f , Romanitatea romanilcr.Îstoria unei idei.~Ed. Acad. R.S.R., 1972, rezumat in limba german. Acelasi, La romanite des Roumains. Histoire d'une idee. Traduit du roumain par Ciria?a Grecescu. Ed. Acad. R.S.R., Bucuresti, 1977. Bibliografie, p. 265 269. B e j a n, D., Sinonime si serii sincnimice in lexicul cronicii lui Grigore Ureche, in Limb si literatur, 22, 1969, p. 121128. C h i t i m i a I. C., Bazele istorice pi izvoarele ideii originii latine a poporului si a limbii romne la Gr. Ureche si M. Costin, in Analele Universittii Bucuresti. Seria stiinte sociale. Filologie, XIV (1965), p. 23 59. Acelasi, Probleme, p. 159 196: Ideea latinittii poporului si a limbii romne in istoriografia medieval si renascentist. Acelasi, Probleme, p. 197 271: Izvoarele si paternitatea cronicii lui Grigore Ureche". Noi contributii si cercetri valoroase in privinta izvoarelor. L u d a t , I. D., Bibliografia lui Grigore Ureche, in Limb si literahir, XVIII (1968), p. 207229. O n u , L i v i u , Critic textual, p. 47 198: Traditia manuscris si problemele editrii cronicii lui Grigore Ureche". R o t a r u , I o n , Valori, p. 57 146: Intiia realizare a limbii romne in proza cult: Cronica lui Grigore Ureche". Ibidem, p. 275 304: Dictionar stilistic si comparat al cronicii lui Grigore Ureche". Exemplele culese din operele altor scriitori vechi, comparate cu cele din cronica lui Ureche, scot in evident;! importanta artistic a acestuia. 259
V e l c i u , D u m i t r u , Grigore Ureche. Ed. Minerva, 1979 (colectia Universitas). Anexdocumentar (1635 1646)", hrisoavele familiei (p. 381 384), bibliografie (p. 385392), Resume" (p. 393 401), indice de nume (403 420). '
MIRON COSTIN
Editii. M i r o n C o s t i n , Opere. Editie critic cu un studiu introductiv, note, comentarii,

Variante, indice si glosar de P. P. Panaitescu. Ed. de stat pentru literatur si art. Bucuresti, 1958.
Studiul Miron Costin" de P. P. Panaitescu (p. 532). Comentariile, variantele (p. 335446), bibliografie (p. 517 528). M i r o n C o s t i n , Opere. Editie critic ingrijit de P. P. Panaitescu. Ed. pentru literatur, Bucuresti, 1965, 2 vol. (Colectia Scriitori romani"). Poate fi considerat o nou editie, a doua, a celei din anul 1958. M i r o n C o s t i n , Opere alese... Texte stabilite, studiu introductiv, note si glosar de Liviu Onu. Ed. stiintificii, Bucuresti, 1967. Studii. A l m a s , D u m i t r u , Miron Costin, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1973. Biografia romantat a cronicarului. C a z a c u , B o r i s , Influent latin asupra limbii si stilului lui Miron Costin, in Studii de limb literar, Bucuresti, 1960, p. 81 110 C h i t i m i a , Probleme, p. 273297: Personalitatea ?i opera lui Miron Costin". M a z i l u , D., Barocul, p. 190282: Miron Costin sau nelinistea aparentului echilibru". O n u , L i v i u , Critic textual, p. 199 305 Traditia manuscris ?i problemele editrii operei lui Miron Costin, De neamul moldovenilor." P u i u , E n a c h e , Viata si opera lui Miron Costin. Ed. Academiei R. S. Romania, 1975. Monografie exhaustiv. Bibliografie, p. 301306. Resume, p. 307 313. R o t a r u , I o n , Analize literare si stilistice. Ed. revzut, Bucuresti, 197-4, p. 259 (stilul lui Miron Costin). Acelasi, Valori, p. 147 192: Miron Costin si cronica sa. S t n e s c u , E u g e n , Din istoria ideilor politice in evul mediu romnesc (Miron Costin si problemele regimului boieresc), in Omagiu lui P. Constantinescu-Iasi cu prilejul impliniriia 70 de ani. Editura Academiei Republicii Populre Romne. Bucuresti, 1965, p. 309 316. V e l c i u , D u m i t r u , Miron Costin. Interpretdri si comentarii. Ed. Minerva, Bucuresti,' 1973. Acelasi, Despre Miron Costin, omul si scriitorul, in Revista de istorie si teorie literar, 25 (1976), nr. 3, p. 441445. Note polemice cu C. A. Stoide, care combate ipoteza lui Velciu privind originea muntean a familiei lui Miron Costin.
CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN 2. NICOLAE COSTIN
1. Pe ling continuatorii lui Miron Costin cunoscuti lui Cartojan, cercetrile au mai scos la iveal si Izvodu Costdchestilor, vezi C.A. Stoide, Isvodul costchcsc, in Studii si articole de istorie, VI (1964), p. 7 45. Autorul acestui izvod pare a fi Dumitru Pdure, cel care a ajutat pe Mitrofan in activitatea lui tipografic. Cronica anonim a Moldovei 16611729 (Pseudo-A miras). Studiu si editie critic de Dan Simonescu. Ed. Acad. R.S.R., Bucuresti, 1975, p. 16 17, nota 38. In legtur cu izvodul Costchestilor. 2 . N i c o l a e C o s t i n , Letopisetul Trii Moldovei de la zidirea lumii pind la 1601 si de la 1709 la 1711. Editie cu un studiu introductiv, note, comentarii, indice si glosar de Const. A. Stoide si I. Lzrescu, cu prefat de G. Ivnescu. Ed. Junimea, Iasi, 1976. Pag. XVCXVI (studiu) si alte 348 p. cu cele dou texte. Editia conceput in 2 volume cu titlul: Nicolae Costin, Opere, din care a aprut numai vol. I, n-are indicele, nici glosarul amintit. Studiul serefera asupra intregei opere a ui N. Costin. Ceasornicul domnilor de Antonio de Guevara. Traducere din limba latin de Nicolae Costin. Editie critic si studiu introductiv de Gabriel Strempel. Ed. Minerva, 1976. Studiul introductiv p. V LIV. Glosar, p. 683 688. Editie model. D e b o r e a n u M l e s c u , E l e n a , Unele aspecte ale influentei polone in limba.
:260
letopisetului lui Nicolae Ccstin, RS, Filologie, VI (1962), p. 93 109. Exemple din Letopisetul de la zidirea lumii1601. V e l c i u , D u m i t r u , O veche controvers: paternitatea redactiei in sapte capitole ct. scrierii De neamul moldovenilor", I, II, in Revista de istorie, 29 (1976), nr. 9, p. 13451367; 30 (1977), nr. 7, p. 12751299. Atribuie redactia aceasta, cea dezvoltat, lui Nicolae Costin. Acelasi, De neamul Moldovenilor in copia lui Sava Ieromonahul, in Manuscriptum, VI (1975), nr. 4, p. 163 167. Sava, copist de numeroase cronici moldovene intre 1712 1724, colaborator al lui Axinte Uricariul, ar fi autorul cronicii Moldovei 166 1 1709, atribuit gresit lui Nicolae Costin sau unui Pseudo-Costin.
ION NECULCE
Ion N e c u l c e , Letopisetul trii Moldovei si O sam de cuvinte. Text stabilit, glosar, indice si studiu introductiv de Iorgu Iordan. Ed. de stat pentru lit. si art, Bucuresti, 1959. Ed. a II-a revzut. Studiu exhaustiv, p. IXCXXVIII. Important Cuvint inainte", p. V-VII. B o r o i a n u , C., ln legtur cu datarea cronicii lui Neculce, in Revista de istorie si teorie literar, 18 (1969), nr. 4, p. 691 694. Spre btrinete: discutie polemic cu D. Velciu. C h i t i m i a , Probleme, p. 315 338: Informatie istoric si art literar in cronica lui Ion Neculce". C i o c u l e s c u , S'e r b a n, La bicentenarul lui Ion Neculce, in Varietti, p. 7085; Ion Neculce si Cantacuzinii, Ibidem, p. 86 92. C n r t i c p e a n u , D o i n a , Certitudinea amintirii, in volumul autoarei: Orizon- turile vietii in literatura veche romneasc. Ed. Minerva, 1975, p. 72 122. Despre Ion Neculce: izvoarele Letopisetului, in special cronica lui Muste; O sam de cuvinte, calitîle literare ale acestor opere. G i u r e s c u , C o n s t . C., Valoarea istoric a traditiilor consemnate de Ion Neculce, in culegerea Studii de folclor si literatur. Ed. pentru literatura, 1967, p. 439 495. I o r d a n , I o r g u , Studiul manuscriselor si problema transcrierii cronicii lui Neculce, in Studii si cercetri de istorie literar si folclor, II (1953), p. 233 246. Pentru prima dat se valorific ms. Acad. 253, care cuprinde mai multe pagini si corectri textuale, autografe ale lui Neculce. O n u , L i v i u , Aspecte din traditia manuscris a cronicii lui Ion Neculce, in Revista de istorie si teorie literar, 25 (1976), nr. 1, p. 83101. Autorul consider pe cpitanul Gavril Gherghel, copist, 17361738, drept unul dintre colat>oratorii principali ai lui Neculce, in ce priveste transmiterea operei. R o t a r u , I o n , Valori, p. 193273: Ion Neculce, cronicarul artist. S a d o v e a n u , Opere 19, Bucuresti, 1964, p. 472 498: Ion Neculce, scriitor artist, reproducere din brosura Ion Neculce, fscriitor artist, Focsani, 1936 (conferint). Acelasi, Opere, 19, p. 280 290. Gligorascu Vod (cu prilejul apariîei lucrrii dr. Andrei Veress, Pribegia lui Gligorascu Vod prin Ungaria si aiurea). S t o i d e , C. Ai, Cronica lui Neculce, in Luceafrul de ziu, 1957, p. 91108. V e l c i u , D u m i t r u , Ion Neculce, Ed. tineretului, Bucuresti, 1968.
1. EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO $1 A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU. 2. LITERATURA PARENETIC. 3. BIBLIOTECI:
mult dup imprimarea ei, pentru care motiv nu a fost cunoscut cercettorilor degit dup 1944, cind biblioteca personal a lui N. Iorga a intrat in fondul public al Inst, de istorie N. Iorga". Cuprinde traducerea francez a 332 documente inedite, extrase din Arhivele imperiale ale Rusiei din Moscova (p. 1302). Aceleasi documente in limba rus, in care au fost scrise (p. 1 285, alt numerotatie). Cele mai multe dintre documente se refer la activitatea fratilor Teodor si David Corbea. $ e r b a n, C o n s t a n t i n , Constantin Brincoveanu. Ed. tineretului, Bucuresti, 1969. 2 . S i m o n e s c u , D a n , Probleme de educatie si invtmint in literatura parenetic, in Omagiu lui P. Constantinescu-Iasi cu prilejul implinirii a 70 ani. Editura Academiei Republicii 261
Populre Romne, Bucuresti, 1965, p. 709 715, S i m o n e s c u , D a n , Limbajul ideilor instructiv-educative din texiele romnesti vechi, in Educatie si limbaj. Ed. didactic si pedagogic, Bucuresti, 1972, p. 177 180. La sursele literaturii parenetice bizantine traduse in limba romn, adaog m: Constantin Porfirogenetul, Carte de invttur pentru fiul su Romanos. Traducere de Vasile Grecu. Ed. Acad. R.S.R., 1971. Du|u, A l e x a n d r u , Les livres de sagesse dans la culture roumaine. Introduction l'histoire des mentalites sud-est europeenes, Bucarest, 1971, p. 97 153. 3 . D i m a - D r g a n , C o r n e l i u , Biblioteca unui umanist romn: Constantin Cantacuzino stolnicul. Cuvint inainte de Virgil Cndea. Bucuresti, 1967 (Comitetul de stat pentru cultur si art. Consiliul Asezmintelor culturale). Dim a-D r g a n , C o r n e l i u , Ex libris. Bibliologie si bibliofilie. Ed. Litera, Bucuresti, 1973. Multe articole se refer la bibliotecile romnesti medievale. Dim a-D r g a n , C o r n e l i u , Biblioteci umaniste romdnesti, Ed. Litera, Bucuresti, 1974. -Biblioteca Cantacuzinilor a lui Const. Brincoveanu si a Mavrocordatilor: istoricul, semnificatia si organizarea lor. M i h e s c u , G a b r i e l s i F r u c h t e r , E u g e n , Localul primei biblioteci a Cantacuzinilor, in Cluza bibliotecilor, XXVI (1973), nr. 2, p. 106 108. R u f f i n i , M a r i o , Biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino. Traducere din limba italian de D. D. Panaitescu $i Titus Pirvulescu. Prefat de Virgil Cndea. Ed. Minerva, Bucuresti, 1973.
-- - ANTIM IVIREANUL '
A n t i m I v i r e a n u l . Opere. Editie critic si studiu introductiv de Gabriel Sytrempel. Ed. Minerva, Bucuresti, 1972, Studiul introductiv, p. VLXIII. Bibliografie, p. 463 469. . A l b a l a , R a d u , Antim Ivireanul si vremea lui. Bucuresti, Editura tineretului, 1962. C h i t i m i a , Probleme, p. 339 349: Antim Ivireanu, scriitor si om politic". N e g r i c i , E u g e n , Antim, logos si personalitate. Ed. Minerva, Bucuresti, 1971. P o p e s c u , M i h a i 1-G a b r i e 1, Mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanul..., in Studii teologice, XXI (1969), nr. 12, p. 199. Tez de doctorat. R u f f i n i, M a r i o , Tehnic si stil in cazania la Adormirea preasfintei nsctoare de Dumnezeu, de Antim Ivireanul, ln Mitropolia Banatului XIX (1969), nr. 13, p. 39 47. Compozitie, teme, hiperbole, amplificarea, enumerarea, invocarea. S i m o n e s c u , D a n , Antim Ivireanul scriitorul, in Analele Academiei R. S. Romania, C (1966), p. 663-675. . . J t r e m p e 1 , G a b r i e l , Antim Ivireanul. La 250 de. ani de la moartea sa, ln Analele Academiei R. S. Romnia, C (1966), p. 677688.
COMPILAJII DE CRONICI IN TARA ROMNEASC - LETOPISETUL CANTACUZINESC
Editii. Istoria Trii Romnefti 12901690. Letopisetul Cantacuzinesc. Editie critic intocmit de C. Grccescu si D. Simonescu. Ed. Academia R. P. Romne, 1960. Studiu introductiv, p. V LXII. Anexa 13: Vechile anale ale 'J'rii Romnesti (p. 204209). Aceste Anale" au fost traduse in limba arab de Macarie Zaim in jumtatea a doua a secolului al XVII-lea, cu titlul urmtor: Istorii si stiri pe scurt despre domnii frii Romnesti, despre petrecerea lor si vremea sederii lor in domnie, precum am putut culege si aduna. Manuscrisul arab a fost descoperit de Virgil Cndea, care a scris articolul Re'it'.lnire cu voievzii romni sub boltile de la Deir es-Sir... in Liban (Scinteia, 11 aprilie 1970, p. 6). Istoriia Trii Rumnesti de cind au desclecat pravoslavnicii crestini (Letopisetul Cantacuzinesc), in Gregorian, Cron, munt-, I, p. 81224. G r e c u , V a s i l e , Vizta sfintului Nifon. O redactiune greceasc inedit, editat, tradus si insotit cu o introducere de... Inst, de ist. national, Bucuresti, 1944. Textul grecesc este tradus in romneste si in limba german. Lucrare fundamental.
:262
Studii. C h i h a i a, P a v e l , De la Negru Vod la Neagoe Basarab. Interference literarartistice in cultura romneasc a evului de mijloc, Ed. Acad. R.S.R., Bucuresti, 1976, p. 9171. Geneza si evolutia mitului lui Negru-Vod". Consideratii asupra istoriografiei J'rii Romnesti. C i o c u l e s c u , S e r b a n , In mirginea intiiei cronici a Trii Romnesti, in Varietti, p. 2944. inclin pentru Ludescu, autor al Letopisetului Cantacuzinesc. I o n a s c u , I o n , Date noi relativ la cronicarul Stoica Ludescu, in Rev. ist. romn, XV (1945), p. 123 sq. Biografia lui, intre anii 1664 1688. Acelasi, Despre logoftul Stoica Ludescu si paternUatea cronicii Istoria Trii Romnesti, in Analele Univ. C. I. Parhon, 1956, nr. 5, p. 261299. Autorul Letopisetului ar putea fi diacul de cancelarie Dumitrascu Dumbravici logoftul. M a z i l u , Dan, Crcrn. munt., p. 1188: Letopisetul cantacuzinesc si savoarea imprecatiei". N s t u r e l , P e t r e S., Recherches sur les redactions greco-roumaines de la Vie de Saint Niphon II, patriarche de Constantinople", RESEE, V (1967), n08 12, p. 4175. P a n a i t e s c u , P. P. Inceputurile istoriografiei in Tara Romneasc, in Studii si materiale de istorie medie, V (1962), p. 195255, Autorii Letopisetului Cantacuzinesc si al Cronicii Blenilor (16881729) sint anonimi. Radu Popescu continu Cronica Blenilor. S i m o n e s c u , D a n , Le chroniqueur Matthieu de Myre et une traduction ignoree de son Histoire", in RESEE, IV (1966), nos. 1 2, p. 81114. Redaefia romneasc a aceluiasi studiu, in Glasul bisericii, 27 (1968), nr. 3 4, p. 436 456. Studiu si textul cronicii, dup ms. Academiei 2591. V e l c u l e s c u , C t l i n a , Continuitate si salt in transmiterea variantelor Letopisetului Cantacuzinesc", in Rev. de istorie si teorie literar, 25 (1976), 1, p. 51 63. Acelasi, Legende: reflexe in istoriografie, in Rev. de istorie fi teorie literar, 27 (1978), 1, p. 23 33. Cronicarii au notat evenimentele, ia general, sobru, dar incepind cu jumtatea a doua a sec. XVII-lea, introduc anecdota si legenda, ca procedeu literar. Z a m f i r e s c u , D a n , Matei al Mirelor si Letopisetul cantacuzinesc, in Dan Zamfirescu, Studii, p. 184204.
RADU POPESCU . -
Edifii. Istoriile domnilor Trii Romnesti de Radu Pcpescu vornicul. Introducere si editie critic Intocmite de Const. Grecescu. Ed. Acad. R. P. Kcmne, Bucurefti, 1963. Studiu introductiv de Eugen Stnescu, Cronica Istoriile domnilor Trii Romnesti si locul ei in istoriografia medieval romneasc (p. V-L). Introducere de C. Grecescu (p. LI CVI). Not asupra ediîei" de Dan Simonescu (p. CVII-CX).
263
Istoriile domnilor Trii Rumnesti de Radu Popescu, in Gregorian, Cron, munt., I, p. 225 577. Cuprinde cele 3 cronici atribuite lui Radu Popescu: 1290 1688, zis Cronica Blenilor", 1688 1714 (domnia lui Constantin Brincoveanu), 1714 1729 (domniile lui Stefan Cantacuzino $i Nicolae Mavrocordat). Studii. C r u s u, Al. si S t a n, D., Un punct de vedere probabilist-informational in problema. pzternittii cronicii Istoriile domnilor Trii Romnesti, in Studii si cercetri lingvistice, XIX (1968), 1, p. 163 175. Cercetarea statistic-matematic confirm c asa-numita cronic a Blenilor apartine tot lui Radu Popescu. C i o c u l e s c u , e r b a n , Recitind cronica lui Radu Popescu, i n Varietti, p . 62 69. I o n a j c u , I o n , Mrturii relative la cronicarul Radu Popescu, i n Revista istoric romn,
XV
(1945), p. 17-35.
M a z i l u , D a n , Cron. munt., p. 89 145: Cronica Blenilor sau obligativitatea
replicii. Acelasi, Ibidem, p. 281338: Radu Popescu sau idiosincraziile monahului Rafail. Analiza stilistic a ultimei prî din Istoriile..., cu evenimentele de la oct. 16991729. N e a m f u , D r a g o s - S e b a s t i a n revine la opinia c Radu Popescu este autorul Jntregei cronici Istoriile... (1290 1629), in dou studii, unul cu argumente bazate pe analiza izvoarelor cronicii (Paternitatea si datarea cronicii Istoriile domnilor Trii Romnesti), in Romnialiterar, II, 1969, 11 dec., nr. 50, p. 12 13; al doilea, cu argumente stilistice (Probleme de interpretare stilistic a textelor istoriografice romnesti, cu privire special asupra Istoriilor" lui Radu Popescu), in Studia bibliologica, vol. III, Suplementum Philologicum, partea II, Bucuresti, 1969, p. 577 638.
RADU GRECEANU
Editii. R a d u logoftul G r e c e a n u , Istoria domniei lui Constantin Basarab Brincoveanu voievod (1688 1714). Studiu introductiv si editie critic intocmite de Aurora Ilies. Ed. Academiei R.S.R., Bucuresti, 1970. Singura editie care explic stiintific cele dou Variante ale cronicii, pentru evenimentele anilor 1699 1707. R a d u G r e c e a n u , inceptura istoriii vietii luminatului (...) domnului Trii Rumnesti Io Costandin Brincoveanu (...), in Gregorian, Cron, munt., II, p. 5272. S i m o n e s c u , D a n , Cronici versificate, p. 3448: Poveste de jale asupra uciderii postelnicului Constantin Cantacuzino (20 dec. 1663). Autorul 51 originalul grecesc nu se cunosc, dar s-a pstrat traducerea lui Radu Greceanu. Se public elegia. Studii. M a z i l u , D a n , Cron. munt., p. 147228: Radu Greceanu si retorica encomionului.
ANONIMUL BRlNCOVENESC .-
Editii. Istoria Trii Romnesti de la octomvrie 1688 pin la martie 1717. Editie intocmit de Constantin Grecescu. Ed. jtiinfifica, Bucurefti, 1959. Prefat de Dan Simonescu (p. VXVI). Introducere de C. Grecescu (p. XVII XLII). Istoria Trii Romnesti de la octombrie 1688 pin la martie 1717 (Cronica anonim despre Brincoveanu), in Gregorian, Cron. munt. II, p. 273 352. Studii. C i o c u l e s c u , e r b a n , Vorbirea direct si cea indirect. Cronica anonim brincoveneasc, in Varietti, p. 4549. M a z i l u , D a n , Cron. munt., p. 229280: Anonimul Brincovenesc" sau simularea obiectivittii. Editii. Istoriia Trii Rumnesti de Stolnicul Constantin Cantacuzino, in Gregorian, Cron, munt., I, p. 179. S t o l n i c u l C . C a n t a c u z i n o , Insemnrile de cltorie si de studii la Constanti-
52t
nopol, Venetia si Padova (16651669), editie transliterat de Florica Dimitrescu, in Contributii la istoria limbii romane vechi. Ed. didactic si pedagogic, Bucuresti, 1973, p. 106 120, deosebit facsimilele f. 59, 112113, 127 136 din ms. Academiei nr. 1498. B i n d e r , P a u l , Ein siebenbrgischer Freund des rumnischen humanisten Constantin, Cantacuzino-Stolnicul: Arzt Martin Hermann aus Brafov, in RfiSEE, XV (1977), nr. 2, p. 365 367. Se publica o scrisoare a lui Drghici Cantacuzino, fratele Stolnicului (26 martie 1660), ctre Michael Hermann, tatl lui Martin Hermann (1643 1692), colegul de studii al lui C.C. la Padova. Studii. C n d e a , V i r g i l , . Stolnicul intre contemporani, Bucuresti, 1971. Dim a-D r g a n , C o r n e l i u s i B a c i r u , L i v i a , Constantin Cantacuzino stolnicul-cltor prin Europa veacului XVII, in Ateneu, V, 1968, nr. 6, p. 10. Pe baza unor surse medievale Cornelio Magni, Antonio Lupis se sustine c stolnicul, dup terminarea studiilor la Padova, se indrepta spre Franca, Anglia, Olanda, Belgia si c probabil la inceputul anului 1669 si-a sustinut doctoratul la Louvain. Cercetrile arhivei Universittii din Louvain fcute de prof. Mario Ruffini (comunicare epistolar) nu confirma afirmaîa lui Antonio Lupis. Dim a-D r g a n , C o r n e l i u s i B a c r u , L i v i a , Constantin Cantacuzino stolnicul (Un umanist romn). Ed. Albatros, Bucuresti, 1970. Pentru ipoteza c Stolnicul a sustinut teza de doctorat la Louvain (p. 140-143), v. mai sus. R o s s e t t i , L u c i a , Constantin Cantacuzino studente romeno a Padova, in Istituto per la storia dellUniversit di Padova. Quaderni per la storia dellUniversity di Padova", 1, Padova, 1968, p. 147154. Autoarea public matricola de inseriere a Stolnicului la Colegiul padovan: D. Constantinus Cantacuzenus Constantino politanus pupillus die dicta (17 septem- bris 1667), precum si alte pretioase stiri despre mediul universitr in care s-a format stolnicul.
SCRIITORII ARDELENI: TEODOR CORBEA 51 GHEORGHE BRANCOVICI.
POSTFAT
Car da 5, Gh., Teodor Corbea poet si traduetor al Psaltirii, ,,vel pisar fi cantelar" al impratului Petru cel Mare, in Mitropolia Olteniei, XIX (1967), nr. 12, p. 28 44. M e t e s , S t e f a n , Din relafiile noastre cu Rusia. Fratii David fi Teodor Corbea din Brafov in slujba poporului romn, ca lupttori contra Unirii cu Roma, ca diplomati fi scriitori, in Mitropolia Ardealului, V (1960), nr. 1112, p. 836862. P a n a i t e s c u , P. P., Legturile culturale ale trilor romne cu Rusia in epoca reformelor lui Petru I. Noi contributii, in volumul aceluiasi autor Contributii la istoria culturii romnefti, Ed. Minerva, Bucuresti, 1971, p. 596 611, despre Teodor Corbea, traduetor al Psaltirii. La p. 620 633, Dan Zamfirescu face bibliografia operelor lui P. P. Panaitescu, atit de importante pentru literatura romn veche. S c h i a u , O c t a v i a n f i C u r t i c i p e a n u , D o i n a , Psaltirea lui Teodor Corbea, in Steaua, XVII (1967), nr. 12, p. 5698. Vezi mai sus Epoca^ lui Const. Brncoveanu", nota Stourdza, Alexandre, A. C. Dim a-D r g a n , C o r n e l i u , Cultural relations between the Serbian chronicle Georges Brankowitch and the stolnic Constantin Cantacuzino, extras din RESEE, II (1964), nr. 34.
ISTORICUL LITER AR N. CARTOJAN
Istoria literaturii romne vechi (3 vol., 1940-1944), Editura Minerva face un

pretios dar istoriei literare romne, cititorilor romani si strini, reeditind aceasta erudit oper. Expus timp de mai multi ani sub forma cursurilor tinute la Universitate, trecut de la stilul academic oral la acela al prezentrii stiintifice tiprite, materia volumelor a er eat o scoal in cercetarea istorico-literar romn. Serii de studenti i-au asimilat cuprinsul si l-au transmis, prelucrat pedagogic,
. 52t
Dup aproape 40 de ani de la publicarea volumelor lui Nicolae Cartojan,
didactic, elevilor din invtmintul liceal sau superior. Chiar si cercettori care nu i-au fost elevi au folosit mai departe interesantul material din volumele lui Cartojan, spre cistigul acelora crora l-au transmis. Nicolae Cartojan a venit in Capital din provincie (Giurgiu), de la invtmintul liceal, la cel universitr, prin 1921, ca asistent, apoi docent, conferentiar si profesor. ln acei ani, istoria literar romn in domeniul literaturii vechi stagnase. De la cursul litografiat al lui Ovid Densusianu (1898), de la volumele lui N. Iorga (1901, 1904), nu se mai publicase decit aspecte monografice, mai mult de interes filologie, de ctre N. Drganu. Lipseau interesul, scoala pentru abordarea problemelor literaturii romne vechi. N. Cartojan a luat din contempo- raneitate numai aspectele creatoare, inchinindu-si timpul, viata, studiului un-ui domeniu literar deloc sau prea putin explorat. A devenit, deci, un lupttor activ intr-un sector pentru care avea o temeinic pregtire stiintific si tnsusiri temperamentale. A luptat ca s inving indiferenta multora si s formeze o scoal de cercetare literar.0 viat modest si scurt, o activitate intens de istorie literar si comparatist, care trebuie cunoscute mai de aproape, pentru c ele arat, o dat mai mult, c pasiunea i devotamentul genereaz lucml bun. ln sinul familiei, profesorul N. Cartojan s-a bucurat de puternice resurse sufletesti, stiind s armonizeze interesele sale stiintifice cu ale familiei. Profesorul a antrenat in preocuprile si pasiunile lui stiintifice pe sotie, pe cele dou fiiee (una licentiat in filozofie, la Bucuresti, alta cercettoare in domeniul istoriei literare la Paris), care au participat, adesea, cu abnegatie, dar totdeauna cu dragoste, la activitatea lui. Citeva orientri in acest sens sint necesare mai inainte de a invita pe cititor la lectura operei lui N. Cartojan. Nscut la 4 decembrie 1883 in satul Clugreni- Uzunu din judetul Vlasca, N. Cartojan era ultimul descendent fie linie masculin (cu numele Cartojan), al unei familii vechi romnesti de rzesi. Studiile liceale le-a terminat in 15 02, la Liceul Sf. Sava. A urmat cursurile Faculttii de litere si filozofie din Bucuresti, unde a atras atentia profesorilor, dar mai ales a lui I. Bianu, N. Iorga si Titu Maiorescu. Titu Maiorescu a adnotat si a distins cu bil alb o bun lucrare de seminar a lui Cartojan, care trata despre Schopenhauer. Lucrarea, prezentat la Seminarul de Istoria filozofiei, pe care-l conducea insusi Titu Maiorescu, prin anii 1102 1503, se gsea printre manuscrisele rmase de la Cartojan - ne semnaleaz un intim al familiei 1. Acestia s-au intrecut a sil apropia in sfera preocuprilor lor, primul la Academia Romn, al doilea ca partizan politic si colaborator la revistele lui, al treilea, colaborator la
Convorbiri literare.
Licentiat in 1506, ocup, pe rind, locul de profesor de limba si literatura romn la o scoal comercial din Giurgiu (1507), profesor si director la gimnaziul Ion Maiorescu" din Giurgiu (1910), la Liceul militar Mnstirea Dealu. Luind concediu de la catedr aproape doi ani, adinceste studiile de istorie literar si de metod la Universitatea din Berlin (1 octombrie 19121 septembrie 1913, 1 noiembrie 19131 februarie 1914), dar nu ne-a
1N. Condeescu, in Universal literar, 54 (1945), nr. 8, 11 mart., p, 6. . 52t
imprtsit din aceast epoc decit faptul c urma cu regularitate cursul slavistului AI. Brckner, autorul uneia dintre cele mai bune istorii a literaturii polone. Pe timpul ocupatiei germane, pin la redeschiderea scolilor din Giurgiu, a profesat la liceele Matei Basarab si Gheorghe Lazr din Bucuresti (1916 1918). Seminarul Central si Seminarul Pedagogic Universitr Titu Maiorescu" din Bucurefti, ca si fcoala Superioar de Arhivistic si Paleografie, au avut de asemenea cinstea de a-l numra printre profesorii lor (19231930). In 1921 trece examenul de docent la specialitatea Istoria literaturii romane, pe ling catedra lui loan Bianu, cruia i-a fost asistent (1921) si apoi conferentiar (1523) ; din ianuarie 1930, ocup ca titular catedra de Istoria literaturii romane vechi, rezultat din scindarea catedrei lui Bianu, la Facultatea de litere si filozofie din Bucuresti. Cunosctor al realittilor noastre didactice, pentru c trecuse rind pc rind toate treptele invtmintului, N. Cartojan a primit diferite insrcinri oficiale, menite a da scolii romnesti directive sntoase. Astfel, a fost numit membru in comisia pentru cercetarea manualelor didactice (ianuarie 1523, reinnoit in decembrie 1925); presedintele Comisiei pentru cercetarea manualelor de limba romn (octombrie 1925); membru in Consiliul permanent al Ministerului Educatiei Nationale (februarie 1931), director al Invtmintului Superior (1 septembrie 1939) si presedinte al Consiliului permanent (martie 1941). In toate aceste insrcinri piine de rspundere, Cartojan i-a fcut datoria cu rivn si pricepere, incit Ministerul Educatiei Nationale i-a adresat multu- miri in mod oficial. Meritele stiintifice ale profesorului Cartojan au fost apreciate, mai intii, in strintate, pentru ca studiile lui se opreau la opere literare care fcuser ocolul lumii intregi, mai inainte de a ajunge in literatura noastr. Dintre institutiile stiintifice din tar, Academia Romn si anume loan Bianu a fost aceia care l-a incurajat mai intii si i-a stimulat munca de cercetri in domeniul literaturii nationale. Functionar la Biblioteca Academiei Romane (1905), este numit membru corespondent al sectiei literare, la propunerea lui loan Bianu (Academia Romn, Anale, t. 49, 19281929, p. 246, sedinta din 1 iunie 1929) si membru activ la 26 mai 1941 (Academia Romn, Anale, t. 61, 1940 1941, p. 157, 159 si 170174), pe baza unui amnuntit raport alctuit de profesorul St. Ciobanu. Aceast distinctie a fost scump lui N. Cartojan, care a trecut cu indiferent peste vanittile vietii! Tot gindul lui, in ultimul timp, nu era decit de a trece peste vicisitudinile vietii, pentru a putea continua cu puteri noi munca de cercetri pe trimul literaturii noastre vechi (Acad. Rom., Anale, t. 50, 19291930, p. 19). Si tot acest avint, recunoaste el singur, venea dintr-un putemic imbold oferit de Academic, prin recunoasterea meritelor lui. Vorbeste in aceast mrturisire constiinta. umi elite intelectuale rar intilnite, pentru c, intr-adevr, la Cartojan, aceast mrturisire n-a rmas o simpl figur oratoric; din 1929, cind multumea Academiei Romne pentru cinstea de a-l fi ales membru corespondent si pin a czut bolnav (5 decembrie 1944), fiecare treapt din evolutia activittii lui se realiza prin transportri obositoare la biblioteci
52t
diferite, cercetri minutioase, care-i mcinau organismul. Activitatea lui Cartojan in sinul Academiei Romne a constat, intre altele, din patru monografii temeinice, publicate (vezi mai jos Bibliografia A, nr. 12, 13, 22, 88), deci cunoscutesi dintr-o comunicare citit la 4 februarie 1944, neterminat si nepublicat: Introducerea limbii romne in biseric {al crei manuscris este la familie). ln aceast comunicare, Cartojan dezvolt un punct de vedere nou, privind inlocuirea limbii slavone cu cea romn, in vechile crti bisericesti. Prerea lui este c traducerea vechilor crti slave si grecesti in romneste implic o problem fi de ordin muzical. Dac unele prti din aceste crti, destinate citirii, puteau fi traduse usor, altele, in schimb, destinate cintrii (imnurile, in genere, condacele, troparele, icoasele, irmoasele etc.) nu puteau fi redate in romneste asa de usor, din cauza ritmului versificatiei (in crtile grecesti, aceste imnuri sint in versuri) si din cauza necesittilor cerute de glasurile melodiei bisericesti. De aceea, introducerea complet a limbii romnesti in biseric trebuie mutat din primele decenii ale secolului al XVIII-lea (teoria lui loan Bianu) ceva mai tirziu, intre anii 17761780, cind mitropolitul Grigorie transpune in romneste i cintrile, in Mineele tiprite de Chesarie si Filaret, episcopii Rimnicului. Aceast teorie interesant, din nefericire numai schitat in comunicarea neterminat a lui Cartojan, este indrepttit si confirmat, dup cum am artat si cu alt prilej 1, de insei documentele vremii. Intr-adevr, in Psaltirea tiprit la Tirgoviste, in 1710, de Antim Ivireanu gsim urmtorul pasaj foarte elocvent: Inadins am pus acesti doi psalmi [134 si 135] sloveneste, pentru darea indemina cintrii2. Viata si atiludinea lui Cartojan ofer o admirabil lectie de modestie pentru c, afar de familie \ m intreb cine a stiut c, mai inainte ca institutiile similare din tar s-i fi recunoscut meritele, Academia de studii medievale din S.U.A. 1-a chemat ca membru al ei la 29 ianuarie 72i3, Profesorul N. Cartojan s-a bucurat de onorurile si recunoasterea competentei ce-i venea din strintate, chemat fiind ca membru in Commission internationale d' Histoire litteraire moderne din Paris (1934), in care calitate a colabor at la Repertoire chronologique des litteratures modernes, publicat sub directia lui Paul van Tieghem {Paris, 1935). El participa activ la diferite congrese internationale, la Praga, al filologilor slavi (1929), la Bucuresti, al istoricilor (1935), la Bucuresti (1936) si la Zurich (1938) al sectiei ,,d' histoire litteraire" pe ling Congresul 1:des sciences historiques"; la toate a tinut comunicri referitoare la crtile populre (vezi mai jos Bibliografia, nr. 19, 27) si una publicat in foi volante: L humanisme dans les pays roumains, tinut la Bucuresti, la Congresul international al istoricilor (1935). Nu mai putin satisfaciie a simtit N. Cartojan cind a fost numit Doctor honoris causa" al Universittii din Padova (mai 1942) 4. In aceasta alegere, Uni- versitatea padovan a vzut, cred, in persoana lui si pe linia traditiei, pe
1loan Bianu si Dan Simonescu, Bibliografia romneasc veche, 15081830. Tomul IV. Adugiri si Indreptri, Buc., 1944, p. XI. 2Ibidem, p. 37 38, nr. 46. 3The Medieval Academy of America, Lehman Hall, Cambridge Massachusetts" din Harvard. Cartojan primea regulat Speculum, revista acestei Academii, aprut intii in 1926. 4Analele Academiei Romane, Dezbaterile, Tomul 63, 1942 1943, p. 4 5. . 52t
urmasul umanistului de la sfirsitul secolului al XVII-lea, stolnicul Const. Cantacuzino, student roman la Padova. Cert este c N. Cartojan, cu un an mai tirziu (mai 1943), fiind insrcinat de Academia Romn, a depus un bust al Stolnicului in aula Universittii din Padova 1, s-a simtit obligat s evoce figura si insemntatea cultural, istoric si literar a Stolnicului intr-o frumoas plachet, scris in colabor are cu profesorul Ramiro Ortiz: Un grande erudito romeno a Padova: Lo stolnic Cantacuzino (Bucarest, 194-3). Aceasta lucrare, bogat in fapte precise, nu a putut fi completat decit in zilele noastre, prin descoperirea inssi a catalogului bibliotecii Stolnicului si prin editarea lui, urmat de pretioase stiri complementare 2. Profesorul Cartojan era convins c un universitr trebuie s-si primeneasc des cunostintele stiintifice, adpindu-se direct din sursele cele mai autorizate si mai recent descoperite. Pasionat de carte si biblioteci, lucra in ultimul timp aproape in fiecare an in marile biblioteci ale Occidentuluj. Aprecia prietenia pe care savantii lumii i-o artau si intretinea o frecvent corespondenta cu ei el care gsea cu atita greutate clipele libere. De aceea, amintirile scrise de Cartojan despre btrinul savant Moses Gaster artau inalta consideratie ce acorda stiintei, pentru implinirea creia 3 cei devotati isi sacrificau sntatea sau interesele personale. Dar in aceleasi amintiri gsim exprimat si admiratia unui pasionat cercettor pentru inlesnirile ce ti le aduce organizarea muncii stiintifice: Mi-am ales pensiunea la Londra in apropiere de British Museum si imi petreceam vremea in vasta sal rotunda a bibliotecii. Eram incintat de confortul pentru munca stiintific: bncile sectionate pe specialitti; la captul fiecrui rind de bnci, o mic bibliotec uzual cu crtile strict necesare specialittii; la rindul su, fiecare loc de cititor inzestrat cu loc si cerneal si cu un tampon cu sugativ, de plumb masiv, legat de banc cu un lntisor. Dar mai interesante pentru mine erau cataloagele mari, in folio, care iti ddeau in litere de tipar, alturi de operele scriitorilor, si recenziile, ori polemicele pe care le iscaser. 4" N. Cartojan tria problemele stiintifice, avea un mare respect pentru stiint si pentru cei care o slujeau, dar totodat era un om rezonabil, care alterna munca de birou cu orele de odihn; era un om de relatii si el nu s-a izolat niciodat de societatea contemporan din care a retinut numai lucrurile pozitive. Biroul lui de lucru a fost cald si primitor pentru mult lume, de la savantii incercati, pin la studentii inceptori in studii stiintifice. Profesorul N. Cartojan n-a fost ins numai un savant mare si lucid, un profesor si pedagog excelent, o minte clar i bogat, el a fost un sot si un printe foarte bun, un om deschis si iubitor de societate, deosebit de atent
1Raportul Secretarului general despre lucrrile Academiei Romne din 19431945, Bucuresti, 1945, p. 34 35. 2Corneliu Dima-Drgan, Biblioteca unui umanist romn: Constantin Cantacuzino Stolnicul, Bucurefti, 1967, XV, 406 p. (prefata lui V. Cndea si studiul lui Dima-Drgan sint scrise in romnefte, englezeste, frantuzeste si ruseste). 3In aceste amintiri, N. Cartojan face aluzii la insusi cazul lui M. Gaster, care, la btrinete si din cauza muncii intense si-a pierdut vederea, dar, asa bolnav, continu s scrie despre literatura romaneasc veche dictind secretarului su. 4N. Cartojan, Amintiri despre Gaster, in volumul Anton Pann, Povestca vorHi, ed. a II-a. Cu introducere de dr. M. Gaster, Craiova, Ed. Scrisul romnesc, f.a., p. 16 (colectia Clasicii romni comentati").
52t
si prevenitor cu toat lumea; nu un savant tiscat, ci un om in toat puterea cuvintului, devotat stiintei si meseriei, ca si familiei. Exprima dragostea de viat, stia s aprecieze o companie plcut si chiar vesel, s se bucure de o glum si chiar s participe la bucuriile celor tineri 1. N. Cartojan a inceput a se face cunoscut ca un bun profesor, mai intii de liceu si apoi la Universitate. Considera catedra ca un sanctuar si nu intelegea a se inftisa aici decit ca s oficieze ceva solemn, ln primii ani, fiind conferentiar, isi citea prelegerile, dar repede ajunsese la o perfect oratorie academic, clar fi metodic in expunerea celor mai incurcate teorii si lectiile lui erau fermec- toare prin stilul natural si colorat. Cea mai mare parte din activitatea lui stiintific a pornit de la catedr, unde tmprtsea, cu rezerv sau cu certitudine, descoperirile lui de texte vechi. Transformate, amplificate, adincite in argumentare si in aparatul stiintific necesar, aceste prelegeri universitre deveneau, rind pe rind, monografii temeinice, tiprite, si, in sfirsit, sintezele atit de frumos scrise, pe cit de adincite in prtile lor componente asupra crtilor populre si asupra evolutiei literaturii romne vechi. Desi cronologiceste ultimul lui curs are titlul Epoca fanariotilor, totusi, sub acest titlu, profesorul Cartojan a tratat mai mult romanul popular rspindit la tioi in secolul al XVIII-lea si mai putin celelalte domenii literare, istorie si religis. In mai multe rinduri a anuntat studentilor un curs despre Dimitrie Cantemir, pe care ins nu l-a tinut niciodat. ln ultimii ani ai vietii, Cartojan a consacrat mult timp studiului vietii si operei lui Dimitrie Cantemir. Intentiona s-i inchine un curs de un an scolar intreg. A inceput cu o Serie de lucrri de seminar, dictind studentilor temele si titlurile subiectelor. Pleca de la lectura si analiza fundat a operelor. Stimula pe studenti s fac eforturi spre descoperirea de idei si teme noi; ii indemna s aduc in lucrrile lor contributii personale. Dup lectura lucrrii, discutiile se desfsurau dirijate cu tact de pedagog. Orice interventie a lui Cartojan consti- tuia o indrumare metodic, o invttur nou de laborator ftiintific, un cistig in experienta de lucru a studentilor. Pentru seminarul D. Cantemir a dat lucrri de interpretare, dublate de materiale pe fise; la lucrarea Elemente folclorice si etnografice in Descrierea Moldovei" a dat o bogat bibliografie de lucrri folclorice si etnografice din care studentii trebuiau s rezume, pe fise, tema, motivul sau fapta care prezenta identitti, similitudini sau diferentieri, intre ce era pe vremea lui Cantemir si ce era viu si actual inc in viata folcloric si etnografia poporului. . Procedeul acesta l-a aplicat cu rezultate mai fericite in lucrrile de seminar dedicate crtilor populre si ecouror lor, prin popularizare, in creatia literar oral si cult. Un intim al familiei spune c in vara anului 1944, la Pucioasa-, unde lucra in lunile toride, a recitit critic operele lui Cantemir fi literatura despre el: Citeva din cele mai cu autoritate il nemultumeau totusi prin insuficienta informatiilor asupra formrii intelectuale a viitorului domn moldovean. Simtea c mediul levantin din Istanbul i-a transmis mult mai multe adieri occidentale decit se bnuieste si
1Amintirile membrilor familiei, ale mele personale din excursiile la care participa scot in evident latura uman a personalittii lui Cartojan, atit de bine prins, dealtfel, si de Ion Zamfirescu in articolul su publicat in Ramuri, V (15 iulie 1968), nr. 7, p. 10 si 23. . 52t
se interesa de stilul pretios francez din secolul al 'K.VII-lea, in care vedem unui din modelele incilcirilor cantemiresti. 1 Pe de alt parte, ne-a comunicat o dat c dac ar mai putea studia in Italia (Venetia) o var, ar putea preciza multe surse latino-italiene alepregtirii filozofice si literare a lui Cantemir (se referea, in special, la
Logic).
'
Nicolae Cartojan a fost primul profesor de literatur romn veche, creatorul acestei specialitti, si n-a incetat o clip de a-i asigura o dezvoltare cit mai ftiintific si cit mai organic in evolutia studiilor istorico-literare romne. ln urma a numeroase cercetri fcute in bibliotecile Occidentului fi in aceea a Academiei Romne, profesorul Cartojan ajunsese la convingerea c au existat intre-literatura romn veche fi literaturile medievale ale Occidentului, mai ales ale popoarelor romanice, numeroase raporturi culturale si literare. Minutioasele lui cursuri fi seminarii cu studentii dezvoltau adesea acest nou punct de vedere. Pe de alt parte, ins, dindu-si seama de influent bizantino-slav exercitat asupra produselor culturale fi literare romne, profesorul Cartajon isi consolida vatedra cu toate mijloacele posibile fi, in 1138, obtine infiintarea unui lector at de limb neo-greceasc, pe ling catedra sa. Pregteste apoi asistenti pentru limba polon, pentru limba ceh si pentru vechea bulgar, dorind a studia literatura noastr veche in legturile ei firesti, impuse de vecintatea cu popoarele slavice inconjurtoare. Pe discipolii lui mai devotati i-a trimis, pe unui (Emil Turdeanu) la Sofia sila Paris (H33, 1135), pe altul (Dan Simonescu) la Atena (1934), pe al treilea (I. C. Chitimia) la Varfovia (IC 371940) fiin Italia (1S34, .1939), pe Ion Cazan la Praga (1938), ca s studieze contactele literaturii romne medievale cu literaturile popoarelor vecine. Discipolii lui l-au iubit, l-au stimat si i-au ascultat cuvintul. Cind, in If,34, a publicat primul volurn din Cercetri literare, s-a vzut ce inseamn un profesor bun si un pedagog de elit. Contri- butia elevilor lui la cele 5 volume din Cercetri literare, statornic la unii (Emil Turdeanu), sporadic la altii (I.C. Chitimia, Dan Simonescu, I. Cazan, A. Camariano, AI. Ciornescu) avea valoarea unui omagiu al elevilor aduspro- fesorului lor. . .
. . Dar moartea la numai 61 de ani a curmat realizarea total a planului
vast conceput de ilustrul profesor. . Noi, discipolii si, din contactul pe care. I-am avut cu. eruditia sa, am admiral intotdeauna conceptia sa de lucru, care, in esent, era,aceasta: trebuinta. de a aduce ceva nou este conditia care justific aparitia unui studiu;. infti- farea metodic a subiectului; claritate si precizie in expunerea faptelor; cldur si frumusete stilistic in prezentarea analizelor literare. Ca studenti, iirmaream cu interes ecoul pe care-l trezeau studiile maestrului nostru in strintate si cu satisfactie, constatam c savanti si specialisti ca Henri Gregoire, Mario Roques, Giulio Bertoni, Carlo Tagliavini, Mario Ruffini, Mihail Lascaris, N. Svoronos, Costas Kerofilas, Stylpon Kyriakidis si altii se uneau in a recunoaste profesorului Cartojan titlul de comparatist si
1N. Condeescu, in Universal literar, 54 (1954), nr. 8, p. 6. . 52t
medievist emerit sau de autor al unor lucrri care cer sfortri supraumane (Kostas Kerofilas-. II a fallu done un travail surhumain). : ... . Pe atunci in univer.sitati nu se preda Literatura universal, iar studiile comparatiste si-au fcut la noi aparitia prin lectiile lui Cartojan, in care profesorul prezenta difuzarea temelor si motivelor din crtile populre in literaturile lumii,. dar in special in literaturile sud-estului european. Problema, atit de actual azi, a relatiilor Est-Vest pe plan literar medievistic, Cartojan a infatisat-o pentru prima dat la noi in lumea tineretului universitr. De aceea, un fost student al lui subliniaz cu satisfactie metoda nou de cercetare a profesorului care ataa pe studiosi de medievistica literar: Studiul amnuntit, amplu si mai ales comparativ lipsesie. Profesorul Cartojan se orienteaz spre o directie nou. 1" . ,, ., Ca rezultat al acestor inclinatii temperamentale, de organizator si indruma- tor, stau cele cinci volume2 din Cercetri literare, buletinul Seminarului lui, pline cu studii serioase ale elevilor indrumati de el, apreciate atit de bine, nu numdi in tar, dar mai ales peste hotare 3. ln aceeasi categorie situmsi colectia: Texte de literatur veche romneasc, ingrijit de el, la care a cerut concursul fostilor lui elevi (Dan Simonescu si I.C. Chitimia), cit si colegilor de la Facultate (prof. Al. Rosetti). Simtind acut lipsa textelor de literatur veche romneasc utile invtmtntului universitar, el a luat initiativa editrii, in transcriere cu litere latine si in copii fotografice, a celor mai insemnate monumente de veche limb si literatur romneasc (v. Bibliografia, nr. 117120).
..-nuviu.L nSAy.T,-, uw- .--;
1loan M. Negreanu, Cronici literare, Craiova, 1938, p. 180. . . ... 2T'ornise tiprirea si a vol. al VI-lea, din care a aprut numai extrasul Emil Turdeanu, Opera Patriarhului Eftimie al Ttrnovei (13751393) in literatura slavo-romn, Bucuresti, 1946, 29 pag. + 9 planse. 3Vezi Deutsche Literatur Zeitung, organul Academiei din Berlin.: Heft 39/40, 29 sept. 1940, p. 902-906. ...... . . . . . .. . 52t
Urcat pe treptele cele mai inalte ale invtmintului superior, Cartojan n-a stat departe nici de nevoile invtmintului secundar, cruia i-a inchinat o bun parte din activitatea lui, lucrind foarte bune manuale didactice, superioare multora din acea vreme, prin sistematica expunere a gramaticii, prin observatiile literare si explicatiile istorice ce insotesc buctile de lectur (v. Bibliografia, nr. 8555). Ins cel mai frumos dar fcut de Cartojan invtmintului de cultur general, pentru limba si literatura national, este bogata colectie Clasicii romni comentati, editat de Societatea Scrisul Romnesc din Craiova. De la vechile si ingrijitele editii Minerva, de mult epuizate, literatura clasicilor intrase pe mina citorva edituri care urmreau scopuri pur comer dale. Asemenea edituri trimeteau ultima editie gsit in comert lucrtorilor tipografi pentru a o cidege; in tipografie, corecturile se fceau de ctre functionari. Lipsa specialistilor si a unor indrumtori ai culturii literare si ai lecturii particulare era evident. Car ent a chiar a unor principii si criterii etice, in ce priveste alegerea buctilortoate acestea erau defecte constatatela fiecare'pasin editiile ce se puneau in miinile tineretului nostru scolar. Greselp de tipar, omisiuni de text, deformri de cuvinte se strecurau si se adugau de la o editie la alta, micsorind din valoarea lor stiintific 1. ln asemenea imprejurri, N. Cartojan intemeiaz, in 1930, numita colectie, in care au fost editati 29 scriitori romni, cu 51 opere, dintre cele mai insemnate, plus dou volume cu fragmente din cronicarii si istoricii romni din Transilvania si un volum cu poezii populre de la romnii din Valea Timocului. Concepute in spirit stiintific exigent, tu ample studii introductive, cu notite, comentarii si ilustratii artistice si documentare, aceste editii, bazate pe ultima redactie publicat de autorul insusi, au devenit in anii dintre cele dou rzboaie un instrument de strict necesitate in orientarea lecturii literare a tineretului, valoarea stiintific si educativ a colectiei a fost recimoscut unanim. Desi editura n-a putut rsplti cum ar fi trebuit munca aleas a colaboratorilor, totusi, acestia, cei mai midti profesori universitari, au nesocotit preocuprile materiale si s-au strins cu incredere in jurul lui N. Cartojan, ajutindu-l la marea oper. El insusi a editat aci o parte din basmele lui P. Ispirescu, din operele literare ale lui M. Koglniceanu si poeziile lui Th. Serbnescu. Cercettorul atent si initiat al Bibliografiei operelor lui N. Cartojan va vedea, el singur, c pasiunea pentru studiile de istorie literar a manifestato inc din 1507, cind era functionar la sectia manuscriselor din Biblioteca Academiei Romne. Acest tezaur de material inedit, referitor la istoria culturii noastre, a trezit pasiunea de studiu in sufletele mai multor cercettori romni ca, Ilarie Chendi, Vasile Prvan, N. Zaharia, Al. T. Dumitrescu, Perpessicius s.a. A inceput cu cercetri ammmtite asupra literaturii noastre moderne si era un cunosclor fr egal al epocii 1840 1855, de care s-a ocupat pin in ultimul moment al vietii, cu un interes nemicsorat. Cartojan poseda in acelasi timp darul amnnntiilui miglos, dar si viziunea larg sintetic si concluziv. Aproape fiecare cercetare a lui este, ca metod, intruparea acestui dublu procedeu de a privi si trata problemele.
1Vezi brosura Scrisul romnesc. Presa si revistele literare despre Clasicii romni comentati... Craiova (1938) si suprtoarele deformri de text din editiile operelor lui C. Negruzzi, in Costache Negruzzi, Pcatele tineretelor, ed. comentat de V. Ghiacioiu, Craiova, 1937, p. I VII.
:36
La inceput l-att interesat revistele care au dat directive, care au determinat curente in renasterea si evolutia literaturii nationale. Sint modele de mono graf ii in materie studiile despre Propsirea, Romania literar, cea din 1851, Aluta romneasc si Arhiva romneasc. Temeinicia si noutatea lor veneau din convingerea indrepltit a autorului c de un deosebit inter es este s stim ecoul pe care l-au avut marile idei in lumea contemporanilor. De aceea, dou surse au inceput a fi folosite in istoriografia noastr literar de atunci: adele cenzurii si corespondenta dintre scriitori. Din aceleasi preocupri au iesit numeroasele lui articole asupra lui M. Koglniceanu, pentru opera cruia avea mult admiratie si despre care intentiona s mai scrie 23 capitole, pentru a incheia si publica, crcd, cea mai bun monografie ce am fi avut in acea etap a istoriei literaturii remnesti moderne1. ln 1910, public prima lui lucrare de literatur veche romneasc, Alexandria, dar abia din 1922 (Alexandria. Noi contributii) interesul lui Cartojan incepe s se concentreze exclusiv asupra acestei specialitti, pe care a studiat-o cu rbdare, perseverent, in sursele ei directe (manuscrisele vechi), pin la sfirsitul zilelor lui. Uneori simtea nevoie s revie asupra problemelor puse. Astfel, dac in 1910 Alexandria a fost studiat in contextul romnesc, in 1922 revine asupra acestei crti populre, pentru a studia limba veche a textului si pentru a stabili filiatia manuscriselor romnefti, remind, prin aceast critic textual, s precizeze versiunea sirbeasc din care coboar prototipul romnesc. Una dup alta, urmeaz monografiile: Avgar in literatura romneasc, Legendele Troadei, Fiore di virt, Rujdenita, Poema cretan, Erotocritul, care aveau s-l fac apreciat si bine cunoscut in lumea comparatistilor medievisti din tar si strintate. Punctnl nou de vedere al lui Cartojan este de a arta c romnii n-au rmas, in cursul veacurilor, complet izolati de marile tri occidentale neolatine si c, cel putin in domeniul literar, legendele si povestirile care au inelzit imaginatia apusenilor au ajuns, prin intermedire slave si neogrecesti, pin la noi, contribuind la formarea gustului nostru literar si la formarea limbii literare romne. Franta ne-a trimis romanele ei medievale Roman de Troie, Pierre de Provence et la belle Maguellone (in romneste Imberie si Margarona) si Paris et Vienne (in romneste Erotocritul). Italia ne-a transmis Fiore di virt (Floarea darurilor), Le sottilissime astuzie di Bertoldo si Le piacevoli e ridicole sempli- cita di Bertoldino. Literatura spaniol ajunge si ea a ne fi cunoscut in epoca veche, prin dou opere celebre: Marco Aurel io con el Relox de Principes (in romneste Ceasornicul Domnilor) si El Criticon
(Critil si Andronius).
Pe de alt parte, crtile populre fiind bunul comun si al literaturilor slavice, al celei bizantine si neo-grecesti, studiile lui Cartojan cuprind bogate informatii si din cimpul literaturilor popoarelor din Sud-Estul Europei. Asa se explic de ce lucrrile lui Cartojan au fost bine primite in trile balcanice; una din eie, si anume Erotocritul, a fost chiar tradus in greceste sub titlul'.
Ot Sêos? Kal fnnsceq "Jtrjysq to\5 EpcoxoKplxou (Izvoarele directe si indirecte ale Erotocritului) si publicat in revista To Nsov KpaTO? (v.
1Chiar asa, neterminat, aceast monografie ar merita s fie publicat intr-un volum unitar, care ar cuprinde cam 22 capitole esentiale. 37
Bibliografia, nr. 25). St pin pe amnunte, putea ajunge la perspectiv larg sintetic. ln 1129 si 1938 apar cele dou volume Crtile populre in literatura romneasc, intrate in perioada slavonismului (vol. I) si in perioada
grecismului (voi II). Aceste volume constituiau opera de incoronare a activittii de istorie liter ar a lui Cartojan. ' Greutatea cea mai mare pentru aletuirea lor a fost faptul c nu se gseau monografii pentru toate textele populre care au circulat la noi. Multe din texte au fost descoperite si identificate de Cartojan, printre manuscrisele Bibliotecii Academiei, pentru prima dat, cu prilejul acelor sinteze. De aceea, contributia lor este prea mare si greu de artat in cadrul unui spatiu restrins; totusi voi- evidentia insemntatea acestor sinteze din punctul de vedere al problemelor noi pe care le ridic. . . ,'s. -u\ Afa, de pild, iconografia arta s,i meftesugul zugrvirii icoanelor in biseric este pus intr-o lumin cu totul nou. Se constat c dup aparitia studiilor lui Cartojan, pentru intelegerea picturii vechi bisericesti nu este destul s ai pregtire artistic si cultura teologic necesar, dar trebuie s cunosti bine legendele populre, apocrife care au circulat ln manuscrise in epoca veche a literaturii romnesti. Ele au exercitat o mare inriurire asupra mentalittii zugravilor, din miinile crora au iesit scene zugrvite, inspirate din Legenda lui Avgar {vol. II, p. 13b), din Esopia (vol. II, p. 266), din Legenda Proclei $i a vitei de vie (vol. II, p. 94) sau din pseudo-evanghelia lui Nicodim (vol. II, p. 7879) etc.. (v. si Bibliografia, A, nti 8, Ur 26, 56). . ; lntr-o vreme cind comparatistii isi mrgineau subiectele studiilor lor numai la literahira cult a marilor scriitori, Gaston Paris le-a artat greseala ce o fceau de a nu-si fi extins cercetrile si in domeniul povestilor, legendelor si romanelor populre x. Sintezele lui Cartojan ilustreaz in modul cel mai convingtor teoria invtatului romanist si medievist francez. El ne arat motive de origin veche oriental (din Sindipa si Halima) sau de origin talmudic (legendele apocrife ale Vechiului Testament), trecind in folclorul occidental si in folclorul nostru. . . De crtile populre s-au mai ocupat la noi B. P. Hasdeu (1879) si Moses Gaster (1883). Hasdeu s-a restrins la un numr foarte mic de texte, la acelea transmise in cunoscutul Codice Sturdzanus. M. Gaster a mrit numntl textelor studiate, dar cele vreo 69 manuscripte1 de care dispunea in 1883 erau cu totul insuficiente pentru a trage concluzii cu privire la filiatia textelor si la vechimea lor in literatura romneasc. Dovada au fcut-o sintezele lui Cartojan, care a descoperit pentru fiecare text in parte o versiune cu 60120 de ani anterioar. Pe de alt parte, in timp ce prezentrile lui Hasdeu si Gaster erau studii izolate fi independente de evolutia intregii noastre literaturi, sintez profesorului Cartojan
1Dintre acestea, opt i le imprumutase poetul M. Eminescu. Vezi M. Gaster, Literatura popular romn, Bucuresti, 1883, p. 577579, nr. 9, 21, 40, 41, 47, 50, 51, 52. Alexandru Elian, Eminescu si vechiul scris romnesc, in Studii si cercetri de bibliologie, I (1955), p. 129 160. 38
este prima lucrare care incadreaz literatura popular scris in dezvoltarea fireasca a literaturii romnesti. Aceasta incadrare nu o puteau face, istoriile literare romnesti, decit pentru textele datate: Alexandria (1620) si Varlaam si Ioasaf (circa 1640). ' Pina la Cartojan, nici o clasificare a textelor dup continut nu. s-a fcut in mod rational si nici nu se putea face, pentru c el a descoperit texte si legende noi. Apoi, alte texte se cunoteau mai mult din titluri, cci nimeni nu descifrase continutul lor din multele manuscripte vechi ale Academiei Romane, pentm a le identifiea. Opera de maturitate a lui Cartojan o constituie cele trei volume din Istoria literaturii romane vechi, care se reediteaz acum revizuit si completat sub raportul informatiei bibliografice. Ele cuprind desfa$urarea literaturii noastre de la origini si pin la epoca lui D. Cantemir, ultimul scriitor studiat fiind stolnicul Constantin Cantacuzino. De la prima inftisare, volumele lui Cartojan ne aduc in minte marile opere asupra literaturii franceze aletuite de invtatii Gustave Lanson sau Joseph Bedier si Paul Hazard. Ca si la acestea, formatul este in folio, putin practic ca volum de biblioteca, dar propriu operelor de mare intindere i cu reproduceri fotografice de lux. Noutatea acestei sinteze nu st in date, fireste in bun parte cunoscute, ci in planul ei comparativ, urmrindu-se evolutia noastr literar in comparatie cu evolutia literaturilor romanice, de o parte, si cu apropierea literaturii noastre de fondul de cultura bizantinoslav de alt parte. Ca metod, sinteza lui Cartojan se deosebeste de celelalte similare, prin precizarea izvoarelor la operele traduse in romdneste. El a reusit, apoi, s reimprospteze materialul, printr-o ptrundere direct a textelor si prin folosirea ultimelor publicatii de specialitate. Separ elementele de eruditie, puse in bibliografia de la sfirsitul fiecarui capitol, de partea de analiz literar si istoric, pe care o face struind mai mult asupra insusirilor artistice ale operelor. Pune amnuntele in cadrul unei idei generale, pentru a le da viat, cum, de pild, in analiza cronicilo#,' cind vrea s dovedeasc spiritul prtinitor al autorilor. v.n Un merit deosebit este (dup cum am artat) acela de afi incorpora.tlitera- tura popular beletristic in evolutia fireasc a literaturii romnesti. Aceast. incorporate a fost fcut si pin la el, de M. Gaster, in a lui Geschichte dgr. rumnischen Litteratur1, dar numii bibliografie si descriptiv, in timp ce in. sinteza lui Cartojan ea divine o realitate vie si organic, prin constatarea urmelor ce aceste lecturi au lsat in sufletul crturarilor de pe vremuri, prin constatarea a ceea ce mai trieste in sufletul scriitorilor moderni (cazul lui I. H. Rdtdescu, Al. Macedonski, Ion Pillat, M. Sadoveanu s.a.) si prin adincirea multor caractere particulare ale crtilor populre. Prezentarea unui scriitor Cartojan o face dup urmtorul plan metodic Incredintat de interferenta societate-spiritualitate in materie si de literatur,. socotea c cele mai adinei sentimente si gtndiri umane sint determinate nu numai de natura eului insusi, dar si de societatea in care sau nscut autorii, de timpul in care au trit, precum si alte cauze neprevzute care joae un rol nu mai putin important. Este o incadrare in istorie, metod aplieat atunci in istoria literar mondial, care a precedat apliearea conceptiei materialist-istorice si a metodei
1Publicat in Grundriss der romanischen Philologie, II, 1898, al lui Grber.
535:
dialedice din stiinta actual a literaturii. In biografiile ce face scriitorilor, Cartojan urmreste conditiile lor ancestrale, fadorii sociali si culturali care au contribuit la dezvoltarea individualittii scriitorului. Dup biografia astfel inteleas, trece la analiza operei. Aceasta, niciodat n-a fost socotit de el ca apartinind numai trecutului, dar si prezentului si viitorului. Operele literare sint vesnic vii prin formele nepieritoare ale artei cuvintului, mereu dotate cu proprietti active in ce priveste exercitarea imaginatiei; mereu provocatoare de evocri sentimentale si de emotii estetice. Analizele care urmeaz, fie dintr-o cronic, fie dintr-o cazanie a lui Antim' Ivireanu, fie dintr-un roman popular, scot in evident sentimentul fundamental al scriitorului, arta unui portret, farmecul exprimrii arhaice sau gratia naiv a unor legende pioase ; intr-un cuvint, Cartojan ajunge prin aceste analize s descopere sensul aditic omenesc al manifestrilor culturale si literare vechi. Dotat cu mult gust si cu receptivitate literar, Cartojan incheie prezentarea scriitorului cu analiza elementelor de form ale operelor, ceea ce numeste el limba si stilul scriitorului. Este, deci, un plan clasic, lansonian, in aceasta prezentare, dar, mai mult decit in caraderizrile red ale lui Lanson, cele ale lui Cartojan tnclzesc, transmit viata insasi a textelor, iar simpatia cercettorului pentru oper ne este comunicat in mod natural, intr-o form limpede si simpl, care farmec. Reluind discutia s amintim c un cercettor reprosa c in marile controverse, N. Cartojan rmine precaut si nehotrit"1. Precaut, da; nehotrit, nu ! Si, ca s documentez prerea mea, va fi destul s dau un singur exemplu, foarte elocvent, pentru c el arat atitudinile contrare a doi cercettori, mari amindoi, N. Iorga si N. Cartojan, in fata aceleiasi probleme : originea romanic, francez, a baladei populre la sirbi si la romani. Mai intii, Iorga discut problem originii baladei sirbefti cu prilejul venirii misiunii universitre franceze in Romania, in anul 1919. ln ccnsecint, intr-un memoriu ocazional prezentat Academiei romane2, unde era primit oficial acea misiune, ajunge la concluzia c: ... balada sirbeasc apare nu ca o creatiune special poporului sirbesc, ci ca un imprumut [...] dup balada apusean, de provenient romanic, italian si mai ales francez. Marile epopei occidentale medievale s-au dezagregat contimi Iorga s-au descompus in prtile lor componente, de cintece vitejesti, si au trecut prin cruciati, din Franta si Spania, in Italia; din Italia au trecut in Peninsula Balcanic prin normanzi, care stpineau, in secolul al XII-lea, sudul Italiei si Regatul Siciliei. De la sirbi au trecut apoi la romni. ln fata aceleiasi probleme si in fata teoriei lui Iorga, pe care nu este cazul s o discutm aici, N. Cartojan ia urmtoarea atitudine: Desigur c in sine problem este foarte interesant si ispititoare, dar ea presupune nu numai urmrirea baladei noastre populre in legtur cu balada popular sirbeasc, ci mai ales studier ea epicii populre sirbesti, clasarea ei in motive, compararea fiecrui motiv in parte cu toat productia epic a Occidentului medieval, o munc urias, cu un material fluid, pentru care o
1Al. Procopovici, in Dacoromania, X, partea I, p. 9 1, recenzind Istoria literaturii romne vechi, vol. I, a lui Cartojan. 2N. Iorga, Locul romnilor in dezvoltarea vietii sufletesti a popoarelor romanice, publicat, ultima dat, in Istoria literaturii romnesti, Bucuresti, 1925, vol. I, ed. a Il-a, p. 9 21, citatul la pag. 14.
:22
viat de om nu sliu dac ar fi suficient.
:23
De aceea prefer s m intorc pe trimul mai sigur al literaturii scrise (adic al crtilor populre n.n., D.S.J, unde cercetrile sint mai rodnice, fiindc filiatiunea textelor se poate stabili, cu mai mult sigurant, datarea lor cu mai mult precizie si se poate urmri mai usor drumul par cur s din literatura Occi- dentului"1 Intentionat am pus fat in fat cele dou citate, pentru a se vedea deosebirea temperamental a celor doi savanti: N. Iorga, mindm de descoperirea lui inge- nioas, asa este de sigur de ipoteza enuntat/ incit nici nu se mai gindeste cum ar fi posibil, ca metod, artarea originii franceze a baladei sirbo-romne. Cartojant fascinat de interesul problemei, dar cu reserve in fata ipotezei, pin la verificarea ei. Dup prerea lui, problema depseste fortele unei vieti omenesti, fr s fie sigur de succes. Apoi o prseste ca infrucluoas si atac alt problem - tot originea occidental, dar nu a folclorului balcanic, ci a unor crti populre scrise pentru dezvoltarea creia putea folosi argumente sigure. Vedem in citatul din Cartojan un plan de lucru de amploarea celor realizate de medievistii francezi Joseph Bedier si Edmond Faral, in cunoscutele lor studii: Les fabliaux, Les legendes epiques. Les sources latines des contes et romans courtois du moyen-ge, crti care sedeau continuu pe masa de lucru a lui Cartojan. De la acesti maestri ai istoriei literare franceze si ai criticii textuale, precum si de la eruditul bizantinolog romn D. Russo, sftuitorul multor dintre cercettorii de atunci, a imprumutat el metoda de lucru, pasiunea pentru informatia sigur si pentru amnuntul care lumineaz. Asa cum Bedier spunea, satisfcut, c a reusit s spulbere acei idola libri impusi opiniei stiintifice de un Benfey si de un Gaston Paris, luptind contra teoriei despre pretinsa origin indian a legendelor europene si contra teoriei c epopeea francez ar fi de origin germanic, produsul unei munci colective i anonime, asa si Cartojan a spulberat multe idei preconcepute, care se vinturau pe seama literaturii noastre vechi. El a documentat c pretinsa origine bogomilic a multor legende romnesti este fals ; a evidentiat valoarea estetic a literaturii noastre vechi, pe care cercettorii anteriori lui o interpretau numai ca material cultural biografic ; el a er eat din studiul literaturii romne vechi o adevrat specialitate, integrind-o, prin problemele puse si metoda aplicat, in contextul literaturilor occidentale medievale si sud-est europene.
1 N. Cartojan, Elemente occidentale in literatura romneasc veche, curs litografiat, p. 100 101. 24
Contributiile istorico-literare ale lui N. Cartojan au produs in lumea comparatistilor strini o adevrat revelatie; ei s-au grbit a imprtsi rezultatele cercetrilor profesorului romn specialistilor lumii si au pus revistele ce conduceau la dispozitia,fie a studiilor lui personale (Vezi Bibliografia, A, nr. 9,14,19,21, 24, 25, 27, 43, 44),fie a recenziilor care evidentiau inalta lor valoare stiintific (vezi Bibliografia, C,nr. 13,16,17,21,28,34,38,40,41,43,47,48,52 62,66,37,55,59). Comparatistii si istoricii literari francezi contemporani lui N. Cartojani lau socotit ca un medievist, aproape unic in specialitatea sa. Dealtfel, el a lucrat, ca si Joseph Bedier, Edmond Faral, Paul van Tieghem s.a. conform idei probittii stiintifice, a documentrii exhaustive, singurele care permit avansarea unor constatri si teorii noi. Nicolae Condeescu, invtatul profesor universitr, el insusi un comparaHst de seam al nostru, decedat, spre paguba istoriei noastre literare, la 5 XII 1966, ne comunic asprele aprecieri critice fcute de Edmond Faral, profesor la College de France, istoricilor literari romani, aflati alunci la Paris pentru specialisare sau in tar. 0 singur persoan fcea expceptie de la critic sevcrului profesor francez: Singurul d-voastr istorie literar seris sfirsi Faral este, dup eite cunosc, acel Cartojan care mi-a trimis mai anii trecuti niste studii despre Le Roman dAlexandre, Le Roman de Troie si Fiore di virt in literatura d-voastr. Numai la el am intrezrit, prin putina romneasc ce descifrez, o tratare ampl a problemelor si o rmrire perseverent si norocoas a cilor de acces liter ar de la noi spre Dunre.1 Cind Cartojan a identificat izvorul romanului popular Erotocritul, pe care cercettorii anteriori il credeau de origin crelan (EpcTKpitO!;), in romanul medieval francez Paris et Vienne (1478), revista Byzantion din Bruxelles, prin pana, cred, a bizantinologului Henri Gregoire (nota nu e semnat), a consider at aceast descoperire drept une decouverte quon peut, sans exageration, qualifier de sensationelle. ln acelasi an (1i35), si in aceeasi revist de bizan- tinologie, profesorul universitr din SalonicMihail Lascaris scria cu privire la izvorul literar al Erotocritului c: Le Probleme des sources de poeme n-a pas beaucoup avance vers sa solution, malgre de travaux de Pavolini, de Krappe, de Mavrogordato si sfirsea prin a arta importanta descoperirii lui Cartojan pentru studiul literaturii nco-eline. Micromonografiile lui Cartojan din sintez Crtile populre in literatura romneasc (in mod special, volumul al II-lea, inchinat crtilor de provenient greceasc 1938) au suscitat chiar in Grecia o inviorare a interesuluipentru medievistica literar. Costas Kerofilas, cronicarul specialist in acest domeniu de la Le Messager dAthenes, anunta aparitia volumului lui Cartojan, subliniind valoarea lui stiintific pentru literatura greac: La question de la litterature populaire grecque a ete tres peu etudiee en Grece ; de aceea Kerofilas aduce omagiul su de recunostint lui Cartojan: ... le savant roumain qui rend si grands services non seulement la litterature de son pays, mais aussi Id. litterature grecque. Acelasi merit recunostea si N. Iorga volumului al II-lea din Crtile populre anume c el a renouvele Vetude des livres populaires non seulement chez les Roumains, subliniind c le nombre des renseignements est enorme et leur presentation excellente.
1N. Condeescu, in Universal literar, nr. 6/19-15, p. 11.
Punctul de vedere nou si scump lui Cartojan, pentru c U repeta convingtor de cite ori era necesar a fost c literatura noastr medieval are contacte remarcabile si cu literaturile romanice italian, francez, spaniol din Vestul Europei. Studiile Legendele Troadei, Fiore di virt, Imberie si Margarona, Ceasornicul domnilor, Critil si Andronius s.a. dovedesc rspindirea si cunoasterea pe teritofiul nostru a operelor literare occidentale ale unor Benoit de Sainte Maure, Tommaso Gozzadini, scriitori anonimi provensali, Antonio de Guevara, Baltasar Grcian. Aceast latur necunoscut, pentru luminarea creia Cartojan a studiat mai multe veri in bibliotecile Occidentului, a fost apreciat elogios de alti comparatisti, de data aceasta specialisti in studiul literaturilor neolatine. Astfel, profesorul italian Carlo Tagliavini socotea c este o datorie profesional a romanistului a face cunoscute operele de medievistica literar ale lui Cartojan in cercuri stiintifice cit mai largi, care nu cunosc limba romn. Le-a recenzat repetind adesea publicarea aprecierilor in revistele Archivum Romanicum, Studi rumeni, L'Europa Orientale si Giornale storico della letteratura italiana. C. Tagliavini scoate in evident cunostinta deplin a izvoarelor consultate, metoda precis, stilul plcut si vioi (piena conoscenza delle fonti, sicurezza di metodo, vivacit di stile). Recenzind Crtile populre ... (vol. I, 1i29) venite prin intertnediul traducerilor slave, prof. Tagliavini scrie l II Cartojan era certo la persona piu adatta per intraprendere il faticoso tentOL- tivo di una sintesi si continu : Tutti gli studiosi saranno grati al Cartojan per questa sintesi di inaprezzabile valore (Cartojan era, desigur, persoana cea mai autorizat s intreprind tentativa grea a unei sinteze... Toti cercettorii vor fi recunosctori lui Cartojan pentru aceast sintez de o valoare mai mare decit orice pret). Unele lucrri Cartojan le-a publicat in limbi strine; una dintre acestea, Le modele frangais de l'Erotokntos, poeme cretois du XVII-eme siecle, a fost tradus si publicat in greceste. Henri Gregoire, recenzind studiul in limba greac, scrie, intre altele, c profesorul romn este un erui cu o lectura imens si cu o metod perfect (eruiit dune lecture immense etdune methode parfaite). Prin anii 19421943, dup ce publicase si primele dou volume din Istoria literaturii romne vechi, Cartojan era socotit in lumea cercetrii stiintifice europene cel mai strlucit istorie al literaturii romne vechi, lotodat unui din cei mai reprezentativi comentatori ai culturii si civilizatiei vechi de la hotarele Europei de est: il piu illustre storico vivente della letteratura romena antica... ; Questopera (Istoria literaturii romne vechi n.n., D.S.), completer quella sulla letteratura popolare romena (Crtile populre ... vol. III) e dar cosi la visione generale della letteratura, popolare e culta, di quella nazione che di confini dell'Oriente europeo ha lottato nei secoli e lotta tuttora per salvare la sua e la nostra civilt. Di questa civilt il Cartojan e bene uno degli nomini piu rappresentativi (Mario Ruffini). ln anul 1945, Academia Romn, in adunare general, anunt pier der ea savantului ei membru, care rmsese singurul erudit in domeniul literaturii vechi romnesti". Secretarul general care anunta decesul aduga: Cartojan si-a creat un drept la recunostinta trii pentru contributia pretioas la lrgireat peste hotare, a bunului renume al stiintei romnefti". La 28 mai 1946, profesorul Iorgu Iordan ocupa locul de academician rmas Uber prin moartea lui Cartojan. ln discursul de receptie, noul
:26
academician, el insufi un savant de reputatie mondial si cu o impresionant meticulozitate metodic in lucrrile sale, prindea cu mare precizie nota particular a inaintasului: Nicolaie Cartojan era un filolog autentic, nu numai prin obiectul si metoda cercetrilor sale, ci si prin acribia impins pin la ultimele limite (. . .) Cuta, rscolea si revenea mereu, spre a se convinge c a spus tot ce se poate spune si cit mai bine cu putint privitor la problem in discutie. De multe ori fcea s intirzie aparitia chiar a unei lucrri dale deja la tipar, si aceasta, de teama c n-a epuizat subiectul subt raportul informatiei sau al materialului." Prin toate aceste calitti, care au dat o strlucire caracteristic activittii lui bogate, N. Cartojan cistigase locul de frunte in istoria literar romneasc, care ii va cinsti cu pietate memoria, dar va regreta si mai mult pierderea lui prematur.
DAN SIMONESCU
Literatura veche
I Inriurirea Alexandriei asupra literaturii populre, in Convorbiri literare, Bucuresti, XLIV (1910), p. 602-614. 2 Alexandria in literatura romneasc. Lucrare premiat de Universitatea din Bucuresti, cu premiul Hillel. Tiprit cu ajutorul Fundatiunii Universitre Carol I, Bucuresti, Carol Jbl, s-r. loan St. Rasidescu, 1910, in 8, VI + 102 p. 3 De la romnii din Serbia. O culegere de literatur pcpular, in Convorbiri literare, Bucuresti, XLVII (1913), p. 559-565. 4 Alexandria (Codex Neagoeanus), in Anuarul liceului I. Maiorescu (din Giurgiu) pe anul scolar 19191920, Bucuresti, Cartea Romneasc, 1922, p. 36 71 (editia textului, nesemnat). 5 Codex Neagoeanus, in Anuarul liceului I. Maiorescu din Giurgiu pe anul scolar 1920 21, Bucuresti, Cartea Romneasc, 1922, p. 33 53. 6 Alexandria" in literatura romneasc. Noui contributii (Studiu si text), Bucuresti, Cartea Romneasc, 1922, IV + 123 p. 7 Universitatea din Bucuresti, Facultatea de litere si filozofie, Seminarul de Istoria literaturii romne. Pagini de veche literatura romneasc, culese de I. Bianu si N. Cartojan, Bucuresti, Cartea Romneasc, 1921, 32 planse. 8 Legenda lui Avgar in literatura veche romneasc, in Convorbiri literare, Bucuresti, 57 (1925), p. 243 261 (si extras). 9 La legende dAbgar dans Vancienne litterature routnaine, in Slavia, Praga, V (1926 27), p. 201-202. 10 Arhivele Statului. Scoala superioar de arhivistic si paleografie. Album de paleografie romneasc (Scrierea chirilic), de I. Bianu si N. Cartojan, Bucuresti, Cultiya National, 1926, IV p. + XXXI planse. 110 punere la punct, in Convorbiri literare, Bucuresti, LX (1927), p. 397 398. 12 Legendele Troadei in literatura veche romneasc, Academia Romn, Memoriile sectiunii literare, Bucuresti, s. Ill, t. Ill, (1925), p. 57 74 + HI P- (resume si extras). 13 Fiore di virt in literatura romneasc, Academia Romn, Mem. secf. lit., Bucuresti, s. Ill, t. IV (1928 29), p. 85107 si VII planse (si extras). 14 Fiore di Virt" dans la litterature roumaine, extrait de VArchivum Romanicum, XII (1928), (Leo S. Olschki), Geneve, in-folio mic, p. 501 514. 15 Arhivele Statului. Scoala superioar de arhivistic ?i paleografie. Album de paleografie romneasc (Scrierea chirilic), de I. Bianu si N. Cartojan, editia a II-a, Bucuresti, Ed. Secec, 1929, XXXV planse. . 16 Crtile populre in literatur romneasc, vol. I: Epoca influentei sud-slave, Editura Casei Scoalelor, Bucuresti, 1929, VIII + 271 p. + XV planse + 3 p.
17 18
Cel mai vechi zodiac romnesc: Rujdenita Popei Ion Romanul (1620), in Dacoromania, Buletinul
Muzeului limbii romne, V (1927 1928), Cluj, 1929, p. 584 601 (si extras). Prelegeri pedagogice. Crtile populre si importanta lor pentru folclcrul romnesc. Confeiint rezumat in Scoala romn, Bucuresti, XXXVI (maiiunie, 1931), p. 36 37. 19 Livres populaires roumains-traduits du slave, extras din Sbornic, praci I. Sjezdu slcvanskych filclog v Praze 1929. Svazek II (Recueil des travaux du I-er congres des philologues slaves Praha en 1929, tome II-'e), Praga, 1931, in 8, 8 p. 20 Ceasornicul Domnilor de N. Costin si criginalul Spaniol al lui Guevara, in Revista istoric romn, Bucuresti, III (1933), p. 159 171, 334 346. Sfirsitul a urmat in Cercetri literare-, IV. Vezi mai jos nr. 33 si 35. 2 1 Les premiers elements occidentaux dans la litterature rcumaine, extrait de la Revue de litterature comparee, annee 1934, Paris, 1934, in 8, 20 p. 22 Poema cretan Erotocrit" in literatura romneasc si izvorul ei necunoscut, Academia Romn, Mem. sect, literare, s. Ill, t. VII, Bucuresti, Monit. Of. si Imprim. Statului, 1935, in 8, 60 p. + XII plante. 22(a) Traducerea Sf. Scripturi in romneste, pin la Biblia lui Serban, in Universal, 52 (1935), nr. 117, p. 8. 23 O dram popular italian a lui Giulio Cesare Croce despre Sinan-Pasa si vitejiile romnesti, extras din volumul omagial Fratilor Alexandru si Icn Lpedatu, M. O., Imprimeria National, Bucuresti, 1936, in 8, 10 p. + III planse. ' 24 Le modele franfais de VErotocritos". Poeme cretois du XVlI-e siede, o:trr:it de ]a ]\i ru< de litterature ccmparee, avril-juin 1936, Paris, Boivin et C-ie Libr. Edit. < 1936>, in 8, 31p. 25 Ol MEcea Kai i:p(iEcrc rcriySi; to Eponokpixoot). Publicat in revista din Atena T Neov Kpdxog, dec. 1937, p. 362375 si ian. 1938, p. 92 107. 26 Iconografie popular rejmnease. Mintuitorul si vita de vie, in Art si tehmc grafic. Bul. Imprim. Stat, caietul nr. 1, Bucuresti, sept. 1937, p. 13 16 (si extras). 27 Les romans courtois et les romans d'aventures dans le Sud-Est europeen et surtout dans la litterature rcumaine, in Bidletin of the international committee of historical sciences (Eighth international congres of historical sciences, Zrich, 1938), Paris, vol. X (1938), p. 615616. 28 Crtile populre m literatura romneasc, vol. II: Epoca influentei grecesti, cu 15 planse afar din text, Bucuresti, Fundatia pentru literatur si art Regele Carol II,' 1938, in 8, 450 p. + XV planse. 29 Avant-propos <Bucuresti 1938>, in 8, VIII p. Pentru volumul II, din Crtile pepulare, exemplare destinate a fi trimise in strintate. 30 Zapisul Jui Adam, in Art si tehnic grafic. Bul. Impr. Stat., Caietul, nr. 3, Bucjiresti, martie 1938, p. 9 11 + 1 fotocopie afar din text (si extras). 31 Colindele cu steaua, in Art si tehnic grafic, Bul. Impr. Stat., Bucuresti, Caietul it . 6, dec. 1938 martie 1939, p. 7 1 1 + 1 pi. afar din text (si extras). 32 Arhivele Statului, Scoala de arhivistic, Album de Paleografie romneasc (Scrierea chirilic), ed. a Ill-a de I. Bianu si N. Cartojan, Bucuresti, Cartea Rcmneasc, 1940, 12 p. + XLIV planse (p. 5 10: Orientri in paleografia chirilic). 33 Ceasornicul Domnilor de N. Costin si originalul spaniol al lui Guevara, in Cercetri literare, Bucuresti, IV (1940), p. 121. 34 Istoria literaturii romne vechi, vol. I, Bucuresti, Fundatia pentru literatura si art Regele Carol II, 1940, in-folio, 95 p. 35 Ceasornicul Domnilor de N. Costin si originalul spaniol al lui Guevara, extras din Revista. istoric romn, III si din Cercetri literare, IV, Bucuresti, M.O. Impr. Nat., 1941, in 8, 1. f. (titlul) + 47 p. + 4 planse. 36 Pagini din literatura romneasc veche. O cronic anonim despre C. Brincoveanu, in Cele trei Crisuri, Bucuresti, XXII (1941), p. 53 56.
:28
37 Istoria literaturii romne vechi, vol. II. De la Matei Basarab si Vasile Lupu pin la Serban Cantacuzino si D. Cantemir, Fundatia pentru literatura si art, Bucuresti, 1942, in-folio, p. 89 178. 38 Un grande erudito romcno a Padova: Lo Stolnic" Constantin Cantacuzino, Bucuresti, 1943, in4,93p. + 10 planse in afar de text, in colaborarecu Ramiro Ortiz (ale lui N. Cartojan: Lo Stolnic" Constantin Cantacuzino, p. 726 si L'attivitd dello Stolnic Constantin Cantacuzino, p. 67 87). . 39 Stolnicul Constantin Cantacuzino (viata si opera), in Stolnicul Constantin Cantacuzino, Istoriia Trii Rumnesti... Editie de pe un manuscript necunoscut, ingrijit si comentat de N. Cartojan si Dan Simonescu, Edit. Scrisul Romnesc, Craiova < 1944>, p. Ill XXXVI, 40 Epoca lui Brincoveanu, in Revista Fundatiilor regale, Bucuresti, XI (oct. 1944), p. 144 - 158. 41 Istoria literaturii romane vechi, vol. III. Cronicarii moldoveni. Epoca lui Serban Cantacuzino si a lui Const. Brincoveanu, Fundatia Regal, Bucuresti, 1945, in-folio, p. 175 273. 42 Costin Miron Costin Nicolae, in Enciclopedia italiana fondata da Giovanni Treccani, vol. XI, p. 652. 43 <Colaborare pentru literatura romneasc la Repertoire chronologique des litteratures modernes, publie par la commission internationale dhistoire litteraire moderne, sous la direction de Paul van Tieghem, Paris, E. Droz, 1937 >. 44 Nuovi contributi di ricerche sul poema cretese Erotokritos e sulle sue fonti italiane, in Cultura Neolatina, vol. IVV (Modena, 1944 1945), p. 122 132. Lucrare scris in mai 1943, dar publicat postum de invtatul istorie literar si romanist italian Angelo Monteverdi (1S86-10 iulie 1967). . Cursuri universitre (litografiate) 45 Elemente occidentale in literatura veche romneasc. Curs tinut in anul 1926 1927, Editat . de dr. D. Mazilu dup note luate la curs. In 4, 1 f. titlul + 264 + 6 p. nenumerotate. 46 Istoria literaturii romne vechi. Curs predat de dl. prof. N. Cartojan anul I (preparator), 1930 31. Am vzut un exemplar la prof. Ecat. Bjan (Cimpulung Muscel). 47 Facultatea de litere si filosofie Bucuresti. Curs de istoria literaturii romne vechi. Literatura romneasc in sec. al XVII-lea. Bucuresti, 19301931. Editat de Seminarul de istoria literaturii romne vechi, in 4, 516 p. 48 Facultatea de litere si filosofie din Bucuresti. Curs de introducere in istoria literaturii romne vechi pentru anul pregtitor (1931 1932). Editat de Seminarul de istoria literaturii vechi, Bucuresti, in 4, 422 p. 49 Facultatea de litere si filosofie din Bucuresti. Literatura romn in epoca lui Constantin Brincoveanu. Curs tinut in anul 1931 1932, editat de Seminarul de istoria literaturii romne vechi, Bucuresti, in 4, 339 p.
50 Facultatea de iitere si filosofie din Bucuresti. Curs de introducere in istoria literaturii romane vechi pentru anul pregtitor (1932 1933). Editat de Seminarul de istoria literaturii romane vechi, Bucuresti, in 4, 445 p. 51 Facultatea de litere si filosofie din Bucuresti. Epoca Fanariotilor. Editat de Seminarul de istoria literaturii romane vechi, 1932 1933, Bucurefti, in 4, 463 p. 52 Facultatea de litere si filosofie din Bucuresti. Inceputurile literaturii romane. Editat de Seminarul de istoria literaturii romne vechi, 1933 1934, in 4, 433 p. 53 Facultatea de litere si filosofie din Bucuresti. Literatura romn in epoca marilor cronicari moldoveni. Editat de Seminarul de istoria literaturii romne vechi, 1934 1935, in 4, 632 p. 54 Facultatea de litere si filosofie din Bucuresti. Epoca lui Constantin Brincoveanu. Editat de Seminarul de istoria literaturii romne vechi, 1936 1937, Bucuresti, in 4, 343 p. 55 Facultatea de litere si filosofie din Bucuresti. Epoca Fanariotilor. Editat de Seminarul de
istoria literaturii romane vechi, 19371938, in 4, 408 p. 56 Facultatea de litere i filosofie din Bucuresti. Iconografie si folclor. Editat de Seminarul de istoria literaturii romane vechi, 1937 1938, in 4, 117 p. 57 Facultatea de litere si filosofie Bucuresti. inceputurile literaturii romane. Editat de Seminarul de istoria literaturii romne vechi, 1938 1939, in 4, 430 p. 58 Facultatea de litere si filosofie din Bucuresti. Istoria literaturii romne vechi in secolul al XVII-lea. Editat de Seminarul de istoria literaturii romane vechi, 1939 1940, Bucuresti, in 4, 244 p. 59 Facultatea de litere si filosofie din Bucuresti, Literatura romn in epoca marilor cronicari moldoveni. Editat de Seminarul de istoria literaturii romane vechi, 1940 1941, in 4, 432 p. 60 Istoria literaturii romne vechi. Epoca lui Serban Cantacuzino si a lui Constantin Brincoveanu. Curs predat in anul 1942 1943, in 4 (exemplarul vzut are numai 112 p.). 61 Universitatea din Bucuresti. Facultatea de litere si filosofie. Epoca lui Constantin Brincoveanu, 19421943, in 4, 301 p.
Literatura modern
62 Soarta unei reviste literare in 1844: Propsirea, in Convorbiri literare, Bucuresti, XLI (1907), p. 197-204, 416-429. 63 Un episod din istoria cenzurii in Moldova, in Convorbiri literare, Bucuresti, XLI (1907), p. 1211 1220. (Date privitoare la Dacia literar si Steaua Dunrii.) 64 D. Bolintineanu, Scrisori din exil, in Neamul romnesc literar, Vlenii de Munte, I (1909), p. 463-471, 514-519; III (1911), p. 42-47, 61-64, 78-79, 316-320, 333-336. 65 Un document privitor la surghiunul lui M. Koglniceanu, in N. Convorbiri literare, Bucuresti, XLV (1911), p. 1231-1232. 66 M. Koglniceanu. Copilria, in Convorbiri literare, Bucuresti, XLVII (1913), p. 582 592. 67 M. Koglniceanu la Luneville, in Convorbiri literare, Bucuresti, XLVII (1913), p. 713 721. 68 Scrisori inedite de la N. Blcescu si I. Ghica, publicate si adnotate de N. Cartojan, Bucuresti, Tip. Cooperativa, 1913, in 12, X + 61 p. 69 O revista literar in 1851 (Romnia literar ), in Drumdrept, Bucuresti, I (19 13), p. 141 146. 70 Surghiunul lui M. Koglniceanu la mnstirea Risca, in Convorbiri literare, Bucuresti, XLIX (1915), p. 40-45.
:30
71
Koglniceanu si Societatea de Arheologie si istorie veche a Nordului, in Drum drept, revist literar sptminal, fost Raniuri, Craiova-Bucuresti, X (12 februarie 1915), p. 35-37. 72 Pribegia lui M. Koglniceanu in Bucovina la 1848, in Lui Ion Bianu amintire din partea fostilor si actualilor functionari ai Academiei Romne, la implinirea a sase zeci de ani, Bucuresti, Carol Gbl, 1916, p. 59-68. 73 Cltoria lui Koglniceanu in Spania, in Anuarul Gimnaziuhti Ion Maiorcscu" din- Giurgiu, pe anulscolar 191819, Bucuresti, Tip. ConvorbiriLiterare, 1919, p. 47 62; de la p. 55 62 Note asupra Spaniei, manuscript inedit al lui M. Koglniceanu (si extras). 74 Un proiect de falanster in Moldova la 1840, in Convorbiri literare, Bucuresti, LI (1919), p. 722-729. 75 Mihail Koglniceanu la Paris in 1846, extras din Flamura (Craiova), 1925, in 8, 12 p(Acelasi articol din Omagiu lui Mihail Dragomirescit, v. nr. 81.) 76 Breve storia della letteratura romena. Traduzione di A. Pernice del manoscritto originale, . Roma, 1926, in 8, 33 p. (Publicazioni dell Istituto per lEuropa orientale", Roma, Prima serie IX.) 77 78 Documente noi privitoare la suprimarea Propsirii, in Revista istoric, Vlenii-de-Munte (1926), p. 341 346. Mihail Koglniceanu, Bucuresti, Tipografia I. S. Vcrescu, 1926, in 12, 39 p. (Publicatiunile Casei Scoalelor, Muzeul Pedagogic. Texte pentru conferinte cu proiectiuni luminoase, nr. 5.) 79 Contributiuni privitoare la originile liricii romnesti ln Principate, extras din, Revista filologic, anul I (1927), Cernuti, Glasul Bucovinei, 1927, p. 189 206 -f 1 plans. 80 Aluta romneasc, in Omagiu lui I. Bianu din partea colegilor si fostilor elcvi, Bucuresti, 1927, p. 109 136 si 3 fotografii afar din text. 81 M. Koglniceanu la Paris in 1846, in Omagiul lui Mihail Dragomirescu, Bucuresti, Tipografiile Unite, 1928, in-folio, p. 519526 (acelasi articol ca in extrasul de sub nr. 75). 82 Pensionatele franceze din Moldova in prima jumtate a veacului al XlX-lea, in Omagiu lui Ramiro Ortiz cu prilejul a douzeci de ani de invtmint in Romania, Bucuresti, 1929, p. 6775. 83 Koglniceanu ca literat, in Fundatia Cultural Mihail Koglniceanu, Ciclul de conferinte tinute la Radio Bucuresti in februarie 1935 (Bucuresti), 1936, p. 1520. 84 M. Koglniceanu la Luneville. II. M. Koglniceanu la Berlin, in Arhiva romneasc, editat de Fundafia cultural Mihail Koglniceanu, Bucuresti, Cartea romneasc, III (1939), p. 21 41 (si extras). 85 Intoarcerea lui Koglniceanu in tar. Corespondent inedit privitoare la copiii lui M. Sturdza $i la M. Koglniceanu, in Arhiva romneasc, editat de [Fundatia cultural Mihail Koglniceanu, Bucuresti, Cartea romneasc, IV (1940), p. 3 22. La sfirsit: va urma" (si extras). 86 Operele lui Koglniceanu in timpul studiilor la Berlin, in Arhiva romneasc, editat de Fundatia cultural Mihail Koglniceanu, Bucuresti, Cartea romneasc, V (1940), p. 5 25 (si extras). 87 Arhiva romneasc, in Arhiva romneasc, editat de Fundatia cultural Mihail Koglniceanu, Bucuresti, Cartea romneasc, S.A., VI (1941), p. 714 (si extras). 88 Mihail Koglniceanu. Activitatea literar, in Analele Acad. Rom., Mem. sect. lit., s. III, t. XI (1941 42), p. 23 84 + VII planse (si extras).
M3
Didactice
89 Carte de limba romn pentru clasa I secundar de bieti si fete. Editia I. Editura National S. Ciornei, Bucuresti, 1929, in 8, V + 320 + VIII p. (in colaborare cu Const. Damia- novici). 90 Carte de limba romn pentru clasa a II-a secundar de bieti si fete. Editia I. Editura National S. Ciornei, Bucuresti, 1929, in 8, 395 -f X p. (in colaborare cu Const. Damianovici). . 91 Czrte de limba romzn pentru clasa a Ill-a secundar de bieti si fete. Editia I. Editura National S. Ciornei, Bucuresti, 1929, in 8, 447 p. (in colaborare cu Const. Damianovici). 92 Carte de limba romn pentru clasa I a scoalelor secundare (licee, gimnazii, scoale normale, seminarii). Editura Scrisul romnesc, Craiova, 1935, in 8, 220 p. (in colaborare cu I.A. Rdulescu-Pogoneanu). 93 Carte de limba romin pentru clasa a Il-a a scoalelor secundare (licee, gimnazii, scoale normale, seminarii). Editura Scrisul romnesc, Craiova, 1935, in 8, 311 p. (in colaborare cu I. A. Rdulescu-Pogoneanu). 94 Carte de limba romn pentru clasa a Ill-a a scoalelor secundare (licee, gimnazii, scoale normale, seminarii). Editura Scrisul romnesc, Craiova, 1935, in 8, 406 p. (in colaborare cu I. A. Rdulescu-Pogoneanu). 95 Czrte de limba romznz pentru clasa a Il-a a scozlelor secundare (licee, gimnazii, scoale normale, seminarii). Editura Scrisul romnesc, Craiova, 1942, in 8, 361 p. (in colaborare cu I. A. Rdulescu-Pogoneanu). 96 Carte de limba romn pentru clasa a II[-a a scoalelor secundare (licee, gimnazii, scoale normale, seminarii). Editura Scrisul romnesc, Craiova, 1942, in 8, 415 p. (in colaborare cu I. A. Rdulescu-Pogoneanu). 97 Carte de limba romn pentru clasa a IV-a a scoalelor secundare (licee, gimnazii, scoale normale, seminarii). Editura Scrisul romnesc, Craiova, 1938, in 8, 299 p. (in colaborare cu I. A. Rdulescu-Pogoneanu). Editia I, in 1935. 98 Carte de limba romn pentru clasa a Vl-a a scoalelor secundare (licee, gimnazii, scoale normale, seminarii). Editura Scrisul romnesc, Craiova, 1938, in' 8, 638 p. (in colaborare cu I. A. Rdulescu-Pogoneanu). 99 Carte de limba romn pentru clasa I a scoalelor secundare (licee, gimnazii, scoale normale, seminarii). Editura Scrisul romnesc, Craiova, 1938, in 8, 251 p. (in colaborare cu I. A. Rdulescu-Pogoneanu). Ed. a Il-a. 100 Reforma programelor de limba romn, in Adevarul, 24 iunie 1933. Polemic cu M. Dragomirescu. 101 Studiul literaturii nationale in liceu, in Scoala secundar, revista pentru progresul pedagogic si tehnic al crtii de scoal. Editat de Scrisul romnesc, Craiova, septembrie 1935, p. 14 15. 102 Despre un Abecedar turco-romn, in Arhiva Dobrogei, II (1919), p. 73 76 (gramatica invttorului Const. Petrescu, tiprit la Rusciuk (Ruse) in 1874).
Publicatii conduse. Editii de texte
103 Facultatea de litere din Bucuresti. Seminarul de istoria literaturii romne (epoca veche). Contributii privitoare la istoria literaturii romne, cu o precuvintare de N. Cartojan, Bucuresti, Cultura national, 1928, 35 p. (Precuvintarea la p. Ill IV.) 10- 1 P. Ispirescu, Legende sau basmele romnilor adunate din gura poporului. Editie comentat de N. Cartojan. Clasicii romani comentati". Editura Scrisul romnesc, Craiova, 1932, in 4, 265 p. (p. 353, introducere-studiu). 105 M. Koglniceanu, Opere. Editie comentat de N. Cartojan. Clasicii romani comentati". Editura Scrisul romnesc, Craiova < 1930>, in 4, 260 p. (p. 3 36, introducere-studiu). 106 M. Koglniceanu, Scrieri si discursuri, comentate de N. Cartojan, profesor universitr. Editia a II-a. Clasicii romani comentati. Editura Scrisul romnesc, Craiova, 1936, in 4, 261 p. (p. 3 40, introducere-studiu). 107 Facultatea de litere din Bucuresti, Seminarul de istoria literaturii romane (epoca veche).
:32
Cercetri literare, publicate de N. Cartojan, M.O. Imprimeria National, Bucuresti, I (1934), in 8, VIII + 176 p.; vol. II (1936), X+ 199 p.; vol. Ill (1939), XXI +381 p.; vol. IV (1940), XVI + 313 p.; vol. V (1943), X + 281 p. 108 Precuvintare. Cercetri literare, Bucuresti, I (1934), p. VVIII. Programul publicatiei. 109 Precuvintare. Cercetri literare, Bucuresti, II (1936), p. VVII. Organizarea catedrei. 110 P. Ispirescu, Legende sau basmele romnilor. Editia a II-a. Clasicii romani comentati". Editura Scrisul romnesc, Craiova, 1939, in 8. (Contine in plus, fat de editia I, basmele Voinicul cel fr de tat, Ft-Frumos cu prul de aur.) 111 Precuvintare. Cercetri literare, Bucuresti, III (1939), p. VVII. Prezentarea colaborriior. 112 Cronica Cursului si a Seminarului de istoria literaturii romne vechi, in Cercetri literare, Bucuresti, IV (1940), p. VII-VIII. 113 Precuvintare in Ccrcetri literare, Bucuresti, V (1943), p. VII \III. Prezentarea colaborrilor. 114 Pro Palria, in Cercetri literare, Bucuresti, V (1943), p. IX X. Necroloagele a patru studenti morti in rzboi. Vezi si nr. 136. 115 Th. Serbnescu, Pcezii alese, cu introducere de I. Pctrovici si N. Cartojan. Clasicii rcmr.i comentati". Editura Scrisul romnesc, Craiova (fr an) < 1942>, in 4, 178 p. (p. 3 9, introducerea lui N. Cartojan). 116 Poezii populre de la romnii din Valea Timcculvi, culese de C. Sandu-Timoc. Clasicii romni comentati. Editura Scrisul romnesc, Craiova (fr ar,) < 1943 >, in 4, 352 p. (p. 3 23: Poezia popidar a rcmnilcr din Valia Timccului, de N. Cartojan, a aprut si ca articol in Timocul, X, caietul IV, 1943, p. 59 65). 117 Texte de literatur veche remnease. Colcctie irgrijit de prof. N. Cartojan, membru al Academiei. Nr. 1, Mitropolitul Varlaam Rspunsul impotriva Catehismului calvinesc, editie pregtit de N. Cartojan (rmas in corectur-pagini la moartea profesorului si ar.untat cu acest titlu pe coperta de la Legenda lui Afroditian. Corectura-paginilor se afl la prof. dr. Emil Turdeanu, Paris. 118 Texte de literatur veche remnease. Nr. 2. Dan Simonescu, l.egenda lui Afrcditian Pcrsul, Bucuresti, Casa Scoalelor, 1942 in 8, 31 p. + XIV planse. Cu prefat de N. Cartojan, 6, p. 3 4, 119 Texte de literatur veche remnease. Nr. 3. Ion Const. Chitimia. Cronica lui Stcfcn cel Mare (versiunea german a lui Schedel), Bucuresti, Casa Scoalelor, 1942, in 8, 74 p. + XXIII planse. Cu Prefat de N. Cartojan, la p. 56. 120 Texte de literatur veche romneasc. Nr. 4. Al. Rosetti, profesor la Facultatea de litere din Bucuresti, Scrisori romnesti din Arhivele Bistritei (15921638). Bucuresti, Casa Scoalelor, 1944, in 8, 94 p., cu 22 planse afar din text. 121 M. Koglniceanu, Scrieri si discursuri, comentate de N. Cartojan, editia a III-a definitiv, Clasicii romni comentati". Editura Scrisul romnesc, Craiova (f.a.), (1944), in 8, 273 p. 122 P. Ispirescu, Legende sau basmele romnilor adunate din gura poporului, editia a Ill-a. Clasicii romani comentati". Editura Scrisul romnesc, S. A. Craiova (f.a.) < 1945>, in 8, 296 p. Stolnicul Const. Cantacuzino, v. mai sus nr. 39. -
Comemorri. Necroloage
123 Cuvintare. In Srbtorirea Profesorului Ion Bianu la Universitatea din Bucuresti, in ziua de 7 ianuarie 1928. Bucuresti, Cultura national, 1928, p. 2426. 124 "J-1. Bianu, in Revista istoric romn, Bucuresti, IV (1934), p. 429 430. 125 "S Ion Bianu, in Cercetri literare, Bucuresti, II (1936), p. VIII X. 126 Dr. M. Casters Activity in the Field of Roumanian Langtiage, Literature, and Folk-Lore, in Occident and Orient... Gaster Anniversary volume, London, 1936, in-folio, p. 15 20. 127 Ovid Densusianu, in Cercetri literare, Bucuresti, III (1939), p. IX XIII si o fotografie a lui O. Densusianu. 128 Stefan Glixelli, in Cercetri literare, Bucuresti, III (1939), p. XVIII XXI (cu portretul lui St. 33
Glixelli). 129 D. Russo, in Cercetri literare, Bucuresti, III (1939), p. XIV XVII si o fotografie a lui D. Russo. 130 Amintirea profesorilor: Ovid Densusianu, D. Russo, Stefan Glixelli, Bucuresti, 1939, in 8, p. IXXXI (extras din Cercetri literare, III, 1939). 131 N. Drganu, in Cercetri literare, Bucuresti, IV (1940), p. XIII XIV. 1*32 N. Iorga, in Cercetri literare, Bucuresti, IV (1940), p. XVXVI. 133 Hertvich Jarnik, in Cercetri literare, Bucuresti, IV (1940), p. XI XII. 134 Drumuri padovane. Profesorul Ramiro Ortiz, in Cele trei Crisuri, XXIV (iulieaugust 1943), p. 140- 142. 135 Amintiri despre Gaster, in Anton Pann, Povestea vorbii", editia a Il-a, complet si ilustrat cu o introducere de dr. M. Gaster. Clasicii romani comentati''. Scrisul romnesc, Craiova, f.a., < 1945>. (Amintirile, semnate de N. Cartojan, la p. 1520.) 136 Pro Patria, in Convorbiri literare, Bucuresti, 76 (1943), p. 732 733: necroloage lui Miron Nedioglu, Traian Comsa, Ion Chiriuc, Nit Dumitru (v. mai sus nr. 114). .
Recenzii si rapoarte. Diverse
137 Mario Roques, Recherches sur les conjonctions conditionnelles s, de, dac, en ancien roumain, Erlangen, 1907, in Convorbiri literare, Bucuresti, XLII (1908), p. 94 95. 138 N. Drganu, Catehisme luterane, Cluj, 1922, in Anuarul Institutului de Istorie nationals, din Cluj, II (1923), Bucuresti, 1924, p. 402-403. 139 AI. Rosetti, Les Catechism.es roumains du XVI-e siecle, Paris, 1922, in Anuarul Institutului de Istorie National din Cluj, II (1923), Bucuresti, 1924, p. 403. 140 N. Drganu, Un fragment din cel mai vechi Molitvenic romnesc, Cluj, 1922, in Anuarul Institutului de Istorie National din Cluj, II (1923), Bucuresti, 1924, p. 401402. 141 Silviu Dragomir, Romnii din Serbia in sec. XIIXV, Bucuresti, 1922, in Slavia, Praga, III (1924- 1925), p. 770-771. 142 Tache Papahagi, Antologie romneasc, Bucuresti, 1922, in Slavia, Praga, III (1924 1925), p. 771. ' M3 Leca Morariu, Rzboiul Troadei dup Codicele Const. Popovici (1769), 1923, in Slavia, Praga, III (1924-1925), p. 771-772. 144loan Bogdan, Cronica lui Constantin Manasses, traducere mediobulgar fcut de pe la 1350. Text si glosar. Publicare postum, cu prefat de prof. I. Bianu, in Slavia, Praga, III (1924- 1925), p. 172. 145 Jean Boutiere, La vie et loeuvre de Ion Creang, Paris, 1930, in Revista istoric romn, Bucuresti, I (1931), p. 310312. 146N. Cartojan, Crtile populre in literatura romneasc, vol. I: Epoca influcntei sud-slave, Bucuresti, 1929, in Archivum Romanicum (Leo S. Olschki, Geneve), XVI (1932), p. 189 192, autorul nesemnat; expunere obiectiv a cuprinsului, pe capitole, in limba francez. 147 Iavorskii Iulian, fl, 3H41.H:e h mI'Cto SdKapruThiA Bii oG|hh cX's.M't pScKoii nHCkAUHOHTH (Importanta si locul Transcar pat iei in schema general a literaturii rusesti), Praha, 1930, in Revista istoric romn, Bucuresti, I (1931), p. 426 427. Idem, bua pSK*nHC*uie h\'akh bt> oeajcth CTapHH K4pnsTp$ccKH nCkM(HCTH 1618 BK. (Noile descoperiri de manuscripte ale vechii literaturi a Rusiei subcarpatice in veacurile XVI XVIII-lea), Praha, in 1931, in Revista istoriea romn, Bucuresti, I, 1931, p. 427. 148Mathias Murko, La poesie populaire epique en JOugoslavie au debut du XX-e siecle, Paris, 1929, in Revista istoric romn, Bucuresti, III (1933), p. 8183. 149 N. N. Condeescu, Istoria lui Altidalis si a Zelidiei. Unui din primele romane franceze in limba noastr, Bucuresti, 1931, in Revista istoric romn, Bucuresti, I (1931), p. 424 426. 150 Const. Solomon, Biblia de la Bucuresti (1688), Tecuci, 1932, raport pentru premiere, in Analele Academiei Romane, Dezbateri, Bucuresti, t. 53 (1932 1933), p. 84 86. 151 Emanoil Kriaras, MeXstKâsa nspi xag jtriyfig too EproxOKpiOTOV, Atena, 1938, in Cercetri literare, Bucuresti, III (1939), p. 349.
:34
152 George Baiculescu, Activitatea folcloristic a lui Nicolae Filimon (Bucuresti), 1941, Raport, in Analele Academiei Romane, Dezbateri, Bucuresti, t. 62 (1941 1942), p. 218 219. 153 < Scrisoare de multumire pentru alegerea sa ca membru corespondent al Academiei Romane>, in Analele Academiei Romne, tomul 50 (1929 1930), p. 19. 154 In jurul unei recenzii, in Societatea de miine, II (1925), nr. 21 22, p. 379 381 (cu interventia final a lui G. Bogdan-Duic; acesta stinge polemica dintre V. Bogrea si X. Cartojan, referitoare la Alexandria, dind dreptate acestuia din urm).
Conferinte rostite la Radio
155 Ion Neculce, 29 oct. 1932. 156 Un elev romn la Padova, 11 febr. 1930. Publicat in Manuscriptum, X (1979), nr. 3, p. 6771. 157 Scrisoarea din toiag, 23 apr. 1933. Despre N. Milescu. 158 Inceputurile literaturii romnesti, 21 noiembrie 1933. (Manuscrisele lucrrilor de la nr. 155 158 se afl in Arhiva Radiodifuziunii romane. Vezi Manuscriptum, X (1979), nr. 3, p. 67, nota *
Lucrri postume
159 Crtile populre in literatura romneasc. I. Epoca influenfei sud-slave. II. Epoca infhientei grecesti. Cuvint inainte de Dan Zamfirescu. Postfat de Mihai Moraru. Editie ingrijit de Alexandru Chiriacescu. Editura enciclopedic romn, Bucuresti, 1974, 2 volume. Vezi si nr. 44 156. 160 Diseurs de receptie <la Academia romn, dar nerostit>, publicat de Gheorghe Mihil in Manuscriptum, V (1974), nr. 2, p. 134 145.
B. STUDII DESPRE N. CARTOJAN
Despre activitatea stiintific a profesorului N. Cartojan s-a scris mult, in tar si in strintate. Sub B clasificm studiile care privesc activitatea, conceptia si metoda lui de lucru, in general. Sub C inregistrm selectiv recenziile despre principatele lui opere. B. 1 Gh. Agavriloaiei, N. Cartojan < Necrolog >, in Ethos, I (Iasi Alba Iulia, 1944), nr. 4. 2. I. C. Chitimia, N. Cartojan, istorie literar, in Luceafrul, VII (1964), nr. 7, 28 martie 1964, p. 4. 3 I. C. Chitimia, N. Cartojan, in Revista de istorie si teorie literar, 15 (1966), nr. 3, p. 471 477. 4 St. Ciobanu, Propunereraport, pentru alegerea lui N. Cartojan ca^rnenilini activ al Academiei Romne, la Sectiunea literar, in Analele Academiei Romne, Dezbateri, Tomul 61, 1940 1941, p. 171 174. Raportul este semnat side C. Rdulescu-Motru si de M. Sadoveanu. 5 N. Condeescu, Inc un cuvint despre N. Cartojan, in Iiniversul literar, 54, 25 febr. 1945, nr. 6, p. 1011. Lap. 11: opiniile lui Edmond Faral despre N. Cartojan; nr. 7, 14 martie 1945, p. 6 7; nr. 8, 11 martie 1*345, p. 6 7. 6 I. G. Dimitriu, Nicolae Cartojan, in Orbis Rullttin international de Documentation linguistique, XIV (Louvain, 1965), nr. 2, p. 589 603. 7 N. Florescu, Nicolae Cartojan, istorie literar, in Astra, IV (Brasov, 1969), nr. 4, p. 12. 8 Acad. Iorgu Iordan, Lingvistica romneasc, Bucuresti, 1946, p. 7 15. Academia Romn Discursuri de receptiune", XXXIII. 9 I.pedatu, AI., Raportul secretarului general despre lucrrile Academiei in 1943 1944, in Analele Academiei Romne, Dezbateri, t. 63 (1942 1943), p. 75 (numirea lui Cartojan doctor honoris causa al Universittii din Padova). 10 Acelasi, Raport despre lucrrile Academiei Romne din 19431945, in Analele Academiei Romne, Dezbateri, t. 64 (1943 1945), p. 248 249 (caracterizarea activittii cu prilejul mortii sale). 11 Acelasi < Comunicare despre proiectul de discurs de receptie si citeva scrisori antografe ale lui N. Cartojan>, in Analele Academiei Romne, Dezbateri, t. 65 (1945 1946), p. 27. 35 12 Mihil Gh., Chitimia I. C. s.a., OAdBAHCKdA ^haoaotha b sSICipsctckom îHipcHTcr
13 14 15 16 17 18 19
(Filologia slav in Universitatea din Bucuresti), in Romanoslavica, Filologie, XVI, 1965, p. 269. Angelo Monteverdi <Necrolog, fr titlu>, in Cultura neolatina, vol. IV V (Modena, 1944 1945), p. 132; la sfirfitul unui articol postum al lui N. Cartojan (vezi mai sus, nr. 44). D. Murrasu, Istoria literaturii romne, ed. a IV-a, Bucuresti, 1946, p. 405 406. Ion M. Negreanu, Nicolae Cartojan, in Cronici literare, Craiova, 1938, p. 179 183. M<ario> R<oques>, <Necrolog, fr titlu>, in Romania, 68 (1944), p. 513. Mario Ruffini, Nicolae Cartojan, extras din La Rassegna italo-romena (1943), nr. 4, 10 p. Dan Simonescu, N. Cartojan, evocare, in Gazeta literar, nr. 42, 15 oct. 1962, p. 7. Acelasi, Medievistica romneasc si vestul european, in Manuscriptum, X (1979), nr. 3, p.
66 68-
:36
20 Emile Turdeanu, Probltmes sud-est europeens dans Voeuvre d* histoire litteraire du professeur N. Cartojan, in Buletinul Institutului romn din Sofia, I, Bucuresti, nr. 1, 1941, p. 259271. 21 Emile Turdeanu <Necrolog, fr titlu>, in Revue des itudes slaves, XXII (1946), p. 309 311. 22 Emil Turdeanu, Opera patriarhului Eftimie al Tirnovei (1375 1393), in literatura slavoromn, Bucuresti, 1946, p. 3 (despre Cercetri literare, vol. VI). 23 Emil Turdeanu, Profesorul Nicolae Cartojan, in Romania New-York, noiembriedecembrie 1959, p. 67 (n-am vzut articolul). 24 Ion Zamfirescu, AT. Cartojan, in Ramuri, V (1 iulie 1968).
Istoria literaturii romane vechi
C. 25 Serban Cioculescu, in Revista Fundatiilor, VII (1940), nr. 9, p. 650661. 26 I. Diaconescu-Tismana, in Timpul, 26 noiembrie 1942. 27 Alexandru Dima, Studii de istorie a teoriei literare romnesti, Bucuresti, E.P.L., 1962, p. ISO182 (problem periodizrii literaturii romane vechi). 28 Jindra Huskova, in Casopis pro modernt filologii, XXVII (1945), nr. 2, p. 212. 29 St. Pasca, in Dacoromania, XII, 1948, p. 241. 30 Al. Procopovici, in Dacoromania, X, partea I-a, Bucuresti (1941), p. 89 91. 31 Dan Simonescu, in Arhiva romneasc, V (1940), p. 345349. 32 Acelasi, in Balcania, VII, partea I-a (1944), p. 201 204 (in limba francez). 33 Scarlat Struteanu, in Ramuri, Craiova, 1943, apriliemai, p. 158 164. 34 Carlo Tagliavini, in Archivum Romanicum, XXIV (1940), p. 324 329. 35 Mircea Tomescu, in Preocupri literare, V (1940), p. 439. 36 Dragos Vrinceanu, in Curentul, 20 iunie 1940. Crtile populre, I, II (1929, 1938) 37 I. C. Chitimia si Dan Simonescu, Crtile populre in literatura romneasc, Bucuresti, E.P.L., 1963, vol. I, p. XI XII (vezi si indicele, sub voce Cartojan, N.). 38 Costas Kerolilas, in Le Messager dAthenes, 60, nr. 5278, 18 mai 1939, p. 1 (despre vol. al II-lea). 39 Mircea Eliade, in Revista Fundatiilor, VI (1939), nr. 4, p. 132 147 (mai mult decit o recenzie: arat transformarea elementelor mitice si religioase in elemente epice, apoi cum se des- personalizeaz personajele). 40 Nina Fa$on, in Archivum Romanicum, XXIV (1940), nr. 2 3, p. 319 324. 41 Gldi, L., in Archivum Europae Centro-Orientalis, VII (1941), fasc. 1 3, p. 345 350. 42 Vasile Grecu, in Codrul Cosminului, vol. X (1936 1939), p. 615 621. 43 Vasile Grecu, in Siidost Forschungen, V (1940), Heft 23, p. 695697. 44 N. Iorga, in Revue historique du Sud-est europeen, XVI (1939), p. 184 185. 45 Aurelian Sacerdoteanu, in Revista Arhivelor, III, 2 (1939), p. 393 394 (recenzia vol. al IIlea). 46 Dan Smintinescu, in Convorbiri literare, 72 (1939), p. 355359. 47 N. G. Svoronos, in T4 veov Kpatoq iunie 1939, p. 409 412. 48 Carlo Tagliavini, in Studi rumeni, IV (1930), p. 195 199; repetat in Giornale storico della letteratura italiana, 95 (1930), p. 132 137. 49 Gh. Vrabie, in Gindirea, XVIII (1939), p. 163 167 (despre vol. al II-lea). . 50 Vasile Bogrea, in Dacoromania, I (1920 1921), p. 453 459. 51 Vasile Bogrea, in Societateade miine, II (1925), p. 69 71 (sub titlul Rspuns la un rspuns). 52 Carlo Tagliavini, in LEuropa orientale, III (1923), p. 844. Pentru alte recenzii vezi Cercetri literare, I (1934), p. 144, nr. 223; II (1936), p. 155, nr. 195; IV (1943), p. 261, nr. 146; V (1943), p. 264, nr. 167. Alexandria, 1910, 1922. Poema cretan Erotocrit, 1935 53 M. Lascaris, in Byzantion, X (1935), p. 717721. 37 54 Acelasi, Deux importantes decouvertes dans le domxine de la litterature cretoise, II. La
source fran(aise de lErotocritos, in Le Messager d'Athenes, 50 (1935), no. 4132, 14 Juillet, p. 1. 55 Decouverte de la source de lErotokritos, in Byrantion, X (1935), p. 392 (nesemnat). Alte recenzii semnalate in Cercetri literare, III [(1939), p. 341 342, nr. 185186. Fiore di virtit, 1928 . 56 Carlo Tagliavini, in Archivum Romanicum, XII (1929), p. 531 514; in Giornale storco della letteratura italiana, 92 (1928) p. 361; repetat in Studi rumeni, III (1929), p. 176181. Legendele Troadei, 1925 57 Carlo Tagliavini, in Giornale storico della letteratura italiana, 88 (1926), p. 159 16 1; repetat in Studi rumeni, III (1928), p. 173 175. . Cel mai vechi Zodiac, 1929 58 Carls Tagliavini, in Studi rumeni, IV (1927 1928), p. 132. Pagini de veche scriere rom., 192 1 59 Carlo Tagliavini, in LEuropa orientale, III (1923), p. 845. Album de paleografie, 1926, 1929, 1940 . 60 M<ario> R<oques>, in Romania, 60 (1931), p. 462. . . 61 Carlo Tagliavini, in Studi rumeni, I (1927), p. 152. Colectia Clasicii romani comentati" 62 Fritz Valjavec, in Siidost-Forschungen, V (1940), p. 1025. 63 N. Cartojan: Clasicii romani comentati. Ed. Scrisul romdnesc, Craiova, in Adevrul literar si artistic, 18 (1937), nr. 864, 27 iunie, p. 15 (despre N. Cartojan, editor, la inceputul articolului; restul, despre Victoria Ghiacioiu, editoare a operei lui C. Negruzzi). 64 Lector <= Teofil Bugnariu>, in Patria, XII, Cluj, 4 august 1930, p. 2 (despre M. Koglniceanu, Opere). 65 Al. Gh. Iordan, in Epoca, nr. 447, 30 iulie 1930, p. 2 (despre M. Koglniceanu, Opere). Cercetri literare, 1934, 1936 66 F(ritz) V(aljavec), in Sdost-Forschungtn, V (1940), Heft 2 3, p. 707. Alte recenzii sint semnalate in Cercetri literare II (1936), p. 150, nr. 155; III '(1939), p. 336, nr. 140; IV (1940), p. 268, nr. 176. A A'jaza-pasa: 283, 292, 428. Abgar al IX-lea (Bar Manu): 212, 213. Abrarni, Giovanni: 406. Abramios, lean (parchul ~ ): 377, 380. Adamescu, Gheorghe: XII. Adenet le Rci: 16. Adorno Valarga, Maricara: 126, 377. Adrian: 310, 375, 397, 491. Adrian (iercmcnahul ~ , sec. al XVII-lea): 216. Agapet (teolog crestin): 382. Agathias (istorie bizantin): 12. Agavriloaiei, Gh.: V, 548. Agura: 44, 45. Agyafalva, Gergely (Grigcre) Sndor de: 185, 189. Aimcn de Varenne: 16. Akropolites, George: 11. Albala, Radu: 519. Albanie Albanes: v. Albanius Albanesius. Albanius Albanesius: 482. Alberic de Besan<pon (Brianpon): 133. Albrecht al V-lea (principe al Bavariei): 50. Alecsandri, Vasile: 259, 479. Alexandra (fiic a postelnicului Constantin Cantacuzino): 433. Alexandre: 16. Alexandru (al II-lea Mircea): 96, 103. Alexandru cel Bun: 33, 35, 40, 41, 47, 58, 61, 84, 194, 216, 233, 253, 257, 258, 264, 271, 325, 336, 377, 452. Alexandru cel Mare: XV, 7, 10, 19, 25, 132, 133, 222, 380, 474. Alexandru Cuconul: 245, 428. Alexandru (fiu al lui Stefan cel Mare): 55. Alexandru Ilias-vod: 169, 228, 229, 267,
:38
268, 282, 356, 428. Alexandru Machedon: v. Alexandru cel Mare. Alexandru (tar bulgar): 113. Alexandru Vod: v. Lpufneanu, Alexandra. Alixandru vod I (Aldea): 442. Alexei (Alecsii) Mihailovici (tarul ~ ): 229, 230, 364, 472. Alexics (Alexici), Gyrgy: 102, 110, 189. Alexie Ccmnenul (Imprat al Bizantului) 11, 13, 113, 118. Alfons al X-lea (rege al Castiliei): 7. Ali-pasa: 467. Allatio, Leo: 158. Almas, Dumitru: 516. Amartolos, Gheorghe Monahul: 12, 19, 39, 244. IXDICE DE NUME Amirali, Maria: 245. Ana Comnena: 11. Ana (fiic a lui Ieremia Movil): 371, 372. Ana (Anca, fiic a lui Nicolae Alexandru Basarab si sctia tarului Stracimir): 20, 24. Ana Stirbeica (fiic a bcierului Golescu) l 233, 393. Anania (mitropolitul ~ ): 36, 168. Anastase Sufragiul: 421. Anastasia (doamna.', sotia lui Gh. Ducaji 328, 436.
39
Anastasia (Ureche, sor a lui Grigore Ureche): 266. Anastasie (imprat al Bizantului): 334. Ancuta (fiic a lui Stoica Ludescu): 435. Andrei de Creta: 14. Andrei hatmanul (sfirsitul sec. al XVI-lea): 265. Andriescu, Al.: 513. Angelov, D.: 22, 511. Anghelescu, Mircea: 511. Anghelina (fiic a lui Neagoe Basarab): 72, 76. Anghelina (mama lui Vasile Damian): 322. Anisia (sctia lui Vasile Corlat): 322. Antim Ivireanul: 14, 127, 161, 166, 218, 220, 221, 222, 370, 380, 382, 384, 386, 389, 391, 488, 502, 503, 519, 534, 546. Antim (mitropolit al Trii Rcmnesti, sec. al XIV-lea): 26. Antimia (fiic a lui Grigcre Ureche): 269. Antioh-vod: v. Cantemir, Antioh. Antohi (hatmanul ~ ): 354. Antonie-vod (din Pcpesti): 356, 431, 432, 442, 443, 444, 445, 464, 483. Antonie vornicul: v. Antcnie-vod. Antonio dell'Acqua: 482. Antonius (sol al lui Stefan cel Mare): 49. Apollonius de Tyr: 7. Apostolescu, N.I.: 218, 320. Appafi, Mihail: 186, 472. Arbcre, Luca (hatman): 63, 277. Archirie (protopopul ~ ,sec. al XVI-lea): 109. Arghiropulos, loan: 29. Arhimede: 164. Aristenes, Alexie: 177. Aristobul: 132. . Aristofan: 466. Aristotel: 10, 17, 133, 332, 482, 483. Armbruster, Adolf: 516. Arnauld, A.: 235, 240. Aron-vod: 50, 109, 254, 265, 266, 272, 290, 291, 296, 298, 336, 346. Arrian: 132. Arsenieff, I.: 240, 514. Asachi, Gh.: 86, 125, 363. Asan, Ionit: 81. Asarhadon (rege asirian): 138. Atanasie, Anghel (mitropolit al Transilvaniei, sfirsitul sec. al XVII-lea): 385. Atanasie (mitropolitul ~ , in timpul domniei lui Petru Schicpu): 67. Atanasie (patriarh al Alexandriei): 233. Atanasie (sfintul ~ ): 12. Atanasov, Petr: 510. Athanasie IV Dabbas (patriarh al Antiohiei, inceputul sec. al XVIII-lea): 385. Atila: 306, 334, 494, 495. . August Cezar (Octavian August): 375. Aurelius Fuscus: 333. Augustin ('fintul ~ ): 128. Aurelian: 334. Avram, Mircea: 500. Avramie, lean: 38 1.
Avrilie 1'uscu : v. Aurelius Fuscus.
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI.................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV....................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV. 43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR..............52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV.....................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI..................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI....92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE.....128 LITERATURA HAGIOGRAFIC......................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU ...........................................150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL...............................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB....................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA....................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA...........180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ...................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU...........................213 CRONOGRAFELE.................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL....11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO..........110 LITERATURA RELIGIOAS........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..........161 STOICA LUDESCU...........................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN
41
BRINCOVEANU..............................219 (1942 -1979)...........................242 Literatura modern......................30 Didactice...............................32 Publicatii conduse. Editii de texte.....32 Comemorri. Necroloage..................33 Recenzii si rapoarte. Diverse...........34 Conferinte rostite la Radio.............35 Lucrri postume *.......................35 Istoria literaturii romane vechi........37
Baksebay, Abraham: 495. Balica, Isaia: 266, 282, 293. Balot, Anton: 504, 511. Balsamon (Valsamon), Theodor Kir ~ , (patriarh al Antiohiei): 205, 409. Bals, G.: 45, 388. Bals, Ion: 350. Bandini, Marcu: 193, 255, 278. Bandinus: v. Bandini, Marcu. _ Baranyi, Paul: 384. Barboric, Elena: 500. Barbu (nas al logeftului Ccresi din Mirosl- vesti): 96. Barbu, Eugen: 503. . Barila (bunicul lui Dosoftei): 202. Baritiu, George: 189. Barnea, I.: 503. Barnovski, Miron: 191, 193, 254, 26S, 282, 283, 295. Baronius (cardinalul ~): 334, 335. Bart, Petre: 134. . .... Bartoli, Antonio: 378. Barwinski, E. de: 188, 255, 266, 282, 305, 318. Basaraba (I): 372. Basarab, Constantin: Brincoveanu, Constantin. .. Basarab, Constantin $erban: 429, 430, 434. Basarab, loan (fiu al lui Neagoe Basarab): 72, 75, 76. .. : Basarab, Matei: 1,19, 34, 36, 38, 110, 111, 130, 132, 137, 155, 157, 158, 159, 160, 161, 163, 165, 168, 169, 170, 171, 172, 173, 177, 178, 181, 182, 190, 197, 204, 220, 242, 294, 296, 297, 369, 370, 371, 376, 389, 391, 427, 428, 429, 430, 436, 442, 480, 513. Basarab, Neagce: X, 27, 71-79, 94, 141, 142, 143, 144, 145, 157, 425, 426, 442, 501, 503, 506. Basarab, Nicolae Alexandru: 20, 24, 26, 157, 442. Basarab, Petru: 72, 75, 76. . Basarab. Preda: 426. Basarab, Radu Serban: 77, 420, 425, 427, 442, 480. :i ; .
:42
Basarab, Teodosie: 75, 76, 426. . Basarab (familia ~ esti): 426. . ,\: . Basarabi (domnitorii ~ ): 414,., . >. :h Bathori, Gh.: 188. _ Bathory, Gabor: 428. *. : ; ,yr Bathory, Sigismund: 104, 147, 150. Bathory, Stefan: 9, 256, 258. Batiste, Nistor: 265.; r/jK.so! :U;.vs /, Batizi: 99. . -" " '
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI.................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV....................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV. 43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR..............52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV.....................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI..................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI....92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE.....128 LITERATURA HAGIOGRAFIC......................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU ...........................................150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL...............................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB....................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA....................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA...........180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ...................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU...........................213 CRONOGRAFELE.................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL....11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO..........110 LITERATURA RELIGIOAS........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO
43
SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..........161 STOICA LUDESCU...........................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU..............................219 (1942 -1979)...........................242 Literatura modern......................30 Didactice...............................32 Publicatii conduse. Editii de texte.....32 Comemorri. Necroloage..................33 Recenzii si rapoarte. Diverse...........34 Conferinte rostite la Radio.............35 Lucrri postume *.......................35 Istoria literaturii romane vechi........37
Blceanu, Constantin (aga ): 437, 438, 455, 456, 457, 464, 465. Blcescu, Nicolae: 72, 149, 152, 414, 447, 449, 453, 454, 460, 465, 470. Bleanu, Gh.: 432, 433, 436, 445. .. .
'' : .* j-
Bleanu, Grigcre (Gligcrasco postelnicul) I 370, 433, 434, 440, 446 Bleanu, Ivasco: 420, 433. Bleni (partida ~ lor): 420, 432, 442, 521. Brbulescu, Corneliu: 515. Brbulescu, Ilie: XI, 23, 43, 82, 91, 112, 121. Brcan (tatl lui Staicu): 457. Brccil, C: 121. Bedier, Joseph de: 496, 533, 535. Bejan, D.: 516. Bekes, Gaspar: 97. Bela al V-lea (rege al Ungariei): 9. Beldi, Paul: 472. Belisarie (generalul ~ ): 11. Bembea, loan M.: 508. Bembea, Nicolae N.: 508. Benfey, Theodore: 535. Benkner, Hans (Han?, Johannes): 33, SO, 87, 94, 95, 96, 98, 99. Benoit de Saint Maure: 15, 536. Berardi da MontOttone, Venanzo: 160. Berechet, $t.: 45, 201, 218, 415. Berosius (istorie): 335. Bertoni, Giulio: 529. Bethlen, Gavril (Gabor): 159, 180, 260. Bethlen, Wolfgang: 336. Beza, Marcu: 36, 37, 45, 157, 162, 388. Beze, Theodore de: 185. Bianu, Ion: V, VI, XII, 44, 81, 82, 86, 91, 92, 95, 97, 106, 107, 139, 167, 172, 178, 182, 188, 189, 200, 201, 203, 206, 209, 218, 241, 243, 320, 387, 388/389, 390, 393, 400,
:44
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI.................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV....................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV. 43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR..............52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV.....................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI..................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI....92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE.....128 LITERATURA HAGIOGRAFIC......................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU ...........................................150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL...............................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB....................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA....................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA...........180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ...................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU...........................213 CRONOGRAFELE.................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL....11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO..........110 LITERATURA RELIGIOAS........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..........161 STOICA LUDESCU...........................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU..............................219
45
(1942 -1979)...........................242 Literatura modern......................30 Didactice...............................32 Publicatii conduse. Editii de texte.....32 Comemorri. Necroloage..................33 Recenzii si rapoarte. Diverse...........34 Conferinte rostite la Radio.............35 Lucrri postume *.......................35 Istoria literaturii romane vechi........37
Boccacio, Giovanni: 137. Bodogae, D.T.: 162, 388. Boerebista: 490. Bogdan I: 24, 310. Bogdan al II-lea: 59. Bogdan al III-lea: 53, 55, 63, 94, 258, 260, 275. Bogdan (cumnat al lui Stefan cel Mare): 142, 143. Bogdan, Lupu (hatman si caimacan in timpul lui Antioh Cantemir): 289, 329, 330, 349. Bogdan cel Orb: v. Bogdan al III-lea. Bogdan, Ion: V, XI, XIV, 38, 43, 44, 53, 54, 55, 57, 58, 64,70,79,91,105,218,243,248, 270, 281, 305, 320, 504, 547. Bogdan, P. Damian: 44, 171, 178. Bogdan (pretendent la tronul frii Romnesti in timpul lui Mihai Viteazul)( ?): 150. Bogdan vod cel Grozav: v. Bogdan al III-lea. Bogdan-Duic, Gh.: 547. Boghici, Constantin: 128. Boghici, Ion: 128. Bogrea, Vasile: 91, 318, 364, 473, 547, 549, 550. Boldur, A.V.: 505. Bolintineanu, Dimitrie: 363. Bolsun, Antonie: 55. Bonfini (Bonfinus, Bonfii), Anton: 262, 302, 333, 335, 474, 492. Bonifaciu al IX-lea (papa ~ ): 260. Bonovici: v. Bonvicino, Valeriano. Bonvicino, Valeriano: 482. Boretki, Iov: 163, 171. Boril (-far al Bulgariei): 113, 118. Boris (principe al Bulgariei): 17. Borkowski, Iosif Dunin: 320. Boroianu, C.: 501, 517, 518. Bosie, Vasile: 38. Botiere, Jean: 547. * Bouvy, Edmond: 13. Bracciolini, Poggio: 260, 261, 270.
:46
Brah (cpitanul.): 360. . Brancovici, Gh.: 170, 471475. Brancovici, Sava (mitropolitul ~): 384,471, 472, 474, 475. Branimir (rege croat): 21. Braniste, Ene: 510. Bran ko vie, Longhin: 158. Bratul (popa ~ din Rsinari): 103. 509. Briloiu, Ccrnea: 466, 468. Brtulescu, Victor: 45, 388. Brezoianu (boierul ~ ): 406. Briebrecher, Irmertrand: 69. Brincoveanu, Constantin: 36, 37, 127, 130, 131, 134, 166, 172, 220, 225, 273, 289, 328, 329, 330, 350, 361, 363, 370, 372, 374, 376, 377, 378, 379, 380, 381, 382, 383, 384, 385, 386, 387, 388, 391, 392, 394, 395, 396, 397, 400, 401, 402, 403, 404, 405, 406, 408, 409, 411, 412, 414, 415,416, 419, 421, 425, 433, 436, 437, 438, 439, 440, 446, 447, 449, 450, 451, 455, 456, 457, 458, 459, 460, 461, 462, 463, 464, 465, 466, 467, 468, 469, 470, 471, 472, 475, 476, 477, 478, 479, 480, 481, 483, 484, 485, 486, 48'7, 488, 489, 520. Brincoveanu, Constantin Logoft: v. Brincoveanu, Constantin. Brincoveanu, Dinu: 350. Brincoveanu, Papa: 369, 420, 430. Brincoveanu, Preda: 430. Brincoveanu, Radu: 382. Brincoveanu, $tefan: 382. Brckner, Al.: 309, 312, 524. Brzeski, Nicolae: 56, 57, 70. Buchanan: 207. Bugnariu, Teofil: 550. Buhus (hatmanul ~ ): 324. Buhus, loan: 330. Buhus, Neculai (logoftul ): 272. Bujoreanu, loan M.: 178. 201. Bujoreanu, Serban: 440. Bunea (logoftul, fiul logoftului Ccresi din Miroslvesti): 95. Buonacorsi, Filippo: 256, 495. Burada, Teodor: 147, 152. Buzdugan (diacul ~ , pisar al lui Petru Rares): 40. Buzescu, Preda: 150. - Buzescu, Stroe: 150. Buzesti (boierii ~): 150. Buzesti (cronica . lor): 503. Byck, Jacques: 502. c
Cabasilas: 13.
47
Cacavela, Ieremia: 374. CadracM: 285. Calinic (ieromonahul ~ ): 385. Callisthenes: 132, 133. Calmutki (boierul >): 248. Calomfirescu, Calea: 168. Calomfirescu, Radu: 169. Calvin, Jean: 100, 206. Camariano-Cicran, Ariadna: 504, 529. Candrea, I.A.: 82, 86, 87, 91, 92, 107, 119. Caniius: 188, 189. Cantacuzini (Cantacuzinesti, familia lor): 416, 424, 425, 431, 432, 436, 442, 443, 451, 457, 468, 469, 480. Cantacuzini (partida ~ lor): 420, 459, 484. Cantacuzino (fratii ~ ): 433, 445, 483. Cantacuzino, Constantin (postelnicul): 284, 420, 421, 422, 423, 424, 429, 430, 431, 432, 434, 436, 442, 443, 521. Cantacuzino, Constantin (stolnicul): 125, 161, 166, 226, 241, 252, 273, 284, 289, 305, 318, 328, 349, 365, 374, 375, 379, 380, 381, 389, 391, 409, 419, 420, 425, 427, 431, 440, 443, 451, 452, 459, 469, 471, 473, 480' 498, 522, 526, 530, 538, 545. Cantacuzino, Drghici (fiu al postelnicului Constantin Cantacuzino): 420, 431, 522. Cantacuzino, Drghici (fiu al lui Serban Cantacuzino): 356. Cantacuzino, Dumitrascu: 203, 214, 287, 324, 357, 362, 365, 421, 422, 423, 431, 443. Cantacuzino, Gheorghe: 406, 441, 452, 456, 470. Cantacuzino. Ilie: 329, 350, 365. Cantacuzino, Ion Iorgaghie: v. Cantacuzino, Iordache, stolnicul. Cantacuzino, Iordache (beizadea, fiu al lui Serban Cantacuzino): 453. Cantacuzino, Iordache (sptarul, fiu al lui Constantin Cantacuzino postelnicul): 389, 420, 451, 485. Cantacuzino, Iordache (stolnicul, fiul vistiernicului Iordache Cantacuzino): 245, 349. Cantacuzino, Iordache (Iordaclxie) (vistiernic la curtea lui Vasile Lupu, frate al postelnicului Constantin Cantacuzino): 245, 268, 269, 284, 285, 290, 296, 297, 349, 365. Cantacuzino, Matei: 420, 424, 445. Cantacuzino, Mihail: 379, 433, 484. Cantacuzino, Rducanu: 379. Cantacuzino, Serban: 86, 145, 149, 155, 188, 221, 234, 284, 325, 326, 356, 369, 370, 371, 372, 375, 376, 381, 387, 388, 390, 391, 392, 393, 394, 395, 396, 397, 398, 408, 408, 419, 420, 423, 424, 425, 431, 432, 433, 434, 436, 437, 438, 443, 444, 449, 451, 455, 456, 457, 460, 464, 471, 472, 474, 476, 483, 484, 520. Cantacuzino, Stefan: 78, 145, 392, 401, 406, 440, 451, 459, 465, 469, 476, 477, 485, 486. Cantacuzino, Toader Iorgachie: v. Cantacuzino, Icrdache, vistiernicul. Cantacuzino, Todirascu: 190, 200, 260, 279. Cantacuzino, Toma (fiu al postelnicului Constantin Cantacuzino): 329, 404, 416, 420, 458, 459, 461, 485.
:48
Cantacuzino, Toma (vornicul, frate al postelnicului Constantin Cantacuzino): 268, 269, 284, 285, 290, 297, 480. Cantemir, Antioh: 325, 329, 330, 349, 350, 352. Cantemir-bei (comandant ttar): 266. Cantemir, Constantin: 214, 215, 216, 288, 289, 320, 323, 324, 325, 326, 327, 328, 330, 349, 374, 457, 462. Cantemir, Dimitrie: XIII, 5, 155, 161, 199, 215, 216, 226, 252, 267, 289, 305, 317, 318, 321, 322, 326, 327, 328, 330, 331, 337, 339, 340, 341, 345, 346, 349, 350, 351, 352, 353, 354, 355, 357, 358, 359, 360, 361, 363, 364, 374, 476, 480, 485, 489, 495, 498, 501, 502, 527, 528, 533. Cantemir-vod: v. Cantemir, Constantin. Cantemiresti (familia ~ ): 288. Capistrano, loan: 84. Cara Mustafa: 436. Caracas, R.: 501. Caragea: 423. Cardas, Gh.: 522. Carida (Caridi), G.: 430, 436. Carion: 302, 492. Carol al VI-lea: 441, 452, 470. Carol al XII-lea: 353, 358, 360, 440. Carol cel Mare: 4, 5, 133. Carol Quintul: 342, 363. Carol Robert (de Anjou): 24. Cartojan, Nicolae: V, VIII, IX, X, XI, XII, XIII, XIV, XV, XVI, XVII, 43, 44, 49, 71, 106, 118, 119, 123, 126, 129, 131, 139, 140, 152, 201, 211, 219, 241, 248, 346, 347, 349, 387, 388, 390, 475, 480, 496, 498, 499, 502, 523538 (postfat), 539 550 (bibliografie) Casia: 14. 126, 243. Catargi, loan: 427. Catargiu, Ilie: 350. Catrina (Cantacuzino, fiic a lui Iordache Cantacuzino vistiernicul si mama lui Ion Neculce): 349. Catrina (fiic a lui Gh. Duca-vod): 445. Cattelanos, Frangos: 41. Cavalcanti, Guido: 8. Cava tie: v. Covacciosus. Cazacu, Boris: 503, 516. Cazacu, I.: 348. . Cazacu, Matei: 506. Cazan, I.: 140, 528, 529. Cazimir al IV-lea (rege al Poloniei): 81, 257, 495. Clin (mester tipograf, sec. al XVI-lea): 104. Clinescu, G.: IX, X, XIV. Crusu, AL: 521. Ctlina (bneas a Craiovei): 35. Ctelan (diac, pisar al lui Petru Rares): 40. Cndea, Virgil: 504, 513, 518, 519, 520, 522, 538. 49
Cedren: 244. Cernea (banul ): 468. Cernovodeanu, Paul: 515. Chendi, Ilarie: 530. Chesarie (episcop de Rimnic): 525. Chiajna (doamna ., fiic a lui Petru Rares): 36, 41. Chiaro, Antonio Maria del: 134, 378, 379, 380, 387, 392, 393, 394, 400, 403, 406, 411, 412, 414, 447, 459, 477, 483, 484, 485, 486, 488, 497, 498. Chihaia, Pavel: 500, 506. Chiriac, Ion: 530. Chiriacescu, Alexandru: XIII, 548. Chiril: 17, 18, 23, 81, 505.
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI.................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV....................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV. 43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR..............52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV.....................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI..................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI....92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE.....128 LITERATURA HAGIOGRAFIC......................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU ...........................................150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL...............................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB....................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA....................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA...........180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ...................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU...........................213 CRONOGRAFELE.................................241
:50
CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL....11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO..........110 LITERATURA RELIGIOAS........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..........161 STOICA LUDESCU...........................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU..............................219 (1942 -1979)...........................242 Literatura modern......................30 Didactice...............................32 Publicatii conduse. Editii de texte.....32 Comemorri. Necroloage..................33 Recenzii si rapoarte. Diverse...........34 Conferinte rostite la Radio.............35 Lucrri postume *.......................35 Istoria literaturii romane vechi........37
Cicero: 132, 335, 375. Cigala, Azarie (din Santcrini): 374. : 1"J Cigala, Ion: 482. Cigala, Matei: 209, 213, 242, 245-246, 247, 248! Cinnamus (istorie bizantin): 12. Ciobanu, $tefan: VIII, XI, XIV, 44, 92, 218, 219, 234, 241, 387, 394, 395, 400, 502, 525,
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI.................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV....................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV. 43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR..............52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV.....................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI..................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI....92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE.....128 LITERATURA HAGIOGRAFIC......................119
51
Inceputul istoriografiei in tara romneasc 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU ...........................................150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL...............................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB....................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA....................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA...........180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ...................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU...........................213 CRONOGRAFELE.................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL....11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO..........110 LITERATURA RELIGIOAS........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..........161 STOICA LUDESCU...........................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU..............................219 (1942 -1979)...........................242 Literatura modern......................30 Didactice...............................32 Publicatii conduse. Editii de texte.....32 Comemorri. Necroloage..................33 Recenzii si rapoarte. Diverse...........34 Conferinte rostite la Radio.............35 Lucrri postume *.......................35 Istoria literaturii romane vechi........37
Clement al XI-lea (papa .): 377. Climent (discipol al fratilor Metodiu si Chiril): 18. Cloverie, Filip: v. Cluverius, Filip. ; Cluverius, Filip: 491, 495.
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI.................2
:52
LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV....................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV. 43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR..............52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV.....................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI..................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI....92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE.....128 LITERATURA HAGIOGRAFIC......................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU ...........................................150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL...............................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB....................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA....................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA...........180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ...................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU...........................213 CRONOGRAFELE.................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL....11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO..........110 LITERATURA RELIGIOAS........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..........161 STOICA LUDESCU...........................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU..............................219 (1942 -1979)...........................242
53
Literatura modern......................30 Didactice...............................32 Publicatii conduse. Editii de texte.....32 Comemorri. Necroloage..................33 Recenzii si rapoarte. Diverse...........34 Conferinte rostite la Radio.............35 Lucrri postume *.......................35 Istoria literaturii romane vechi........37
Comsa, Traian: 546. Condeescu, N.N.: 526, 535, 547, 548. Constantin (al VII-lea, Porfircgenetul, imprat al Bizantului): 14, 133, 204, 519. Constantin (al VIII-lea, imprat al Bizantului): 244. Constantin (clugr franciscan): 84. Constantin cel Mare (imprat al Bizantului): 120, 210, 212, 235, 247, 386. Constantin Cluceru: 463. Constantin (Dejanovici, cneaz sirb): 473. Constantin Isauricul (imprat al Bizantului): 198. Constantin Paharnicul Verzariul: 432, 434. Constantin (protcpcpul ~ ): 377. Constantin-vod: v. Brincoveanu, Constantin. Consmntinescu, Radu: 505, 511. Constantinovici, Mihail: 57. Contaris, Chiril: 165. Corbea, David: 385, 416, 519. Corbea, Ion: 416. Corbea, Teodcr: 416-418, 471, 519, 522. Corbeanu, Dumitrascu: 439, 458. Coresi (diaccnul -): 14, 37, 82, 86, 90, 91, 92,' 93, 94, 95-108, 109, 111, 112, 119, 174, 182, 185, 196, 221, 391, 395, 509. Coresi (grmticul ~ ): 95, 96. Coresi (logoftul din Miroslvesti): 95, 96. Coresi, Serban: 96, 109. Coressi, Anton: 95. . Coressi, Ghecrghe: 95. Coressi, Ion (Dziani): 95. Coressios (din Chios, familia ~ ): 95. Coressios (din Chios), lean: 95. Coressios, Ghecrghe (inceputul sec. al XVIIlea, scriitcr): 95. Coridaleu, Tecfil: 193, 504. Corlat, Pascal: 322, 323. Corlat,- Vasile: 322. Corneille, Pierre: 6. Corneliu(s) Agripa: 332. Cornoi, I. (dr...): 416. Corti, Maria: 511. Corvin(ul), Matei: 9, 257, 260, 492. Cosma Damasceanul: 14. Cosma (presbiterul ): 118.
:54
Costchescu, Mihai: 282. Costchesti (izvodul ~ ): 517. Costea Dasclul (ccpist la Biserica din Scheii Brasovului, sfirsitul sec. al XVII-lea): 128. Costin, Alexandru: 283. Costin, loan (hatmanul, tatl lui Miron Costin) j 254, 282, 283, 284, 290. Costin, loan (serciarul, fiu al lui Miron Costin): 255, 268, 287, 327. Costin, Miron: 48, 70, 161, 208, 209, 213, 214, 224, 242, 245, 246, 255, 258, 262, 263, 266, 267, 268, 269, 272, 2S2-322, 323, 324, 325, 327, 328, 330, 331, 332, 333, 334, 335, 336, 340, 346, 347, 348, 349, 350, 355, 356, 357, 362, 363, 364, 377, 476, 480, 481, 489, 490, 491, 492, 495, 501, 503, 516, 517. Costin, Nicolae: 72, 161, 255, 299, 305, 319, 322, 323, 325, 326, 327-347, 349, 450, 364, 365, 469, 489, 502, 503, 517. Costin, Ptrascu: 288, 299, 319, 327. Costin, Potcmir: 283. Ccstin, Velicico: 288, 289, 327. Costinescu, Mariana: 500, 514. Costinesti (familiar): 288, 289, 321, 347, 348, 365. Coteanu, Ion: 500, 502. Cotelerius: 179. Covacciosus: 302. Cralevici, Marco: 473. Crciun (diac, pisar al lui Mihai Viteazul): 40. _ Crciun, Ioachim: 152, 500, 509. Creang, Ion: 364, 365. Crejevic, Ilja: 21. Cremonini, Cezar: 481, 483. Creû, Grigore: 44, 85, 86, 90, 189, 418, 480. Cretulescu, Matei: 379. Cretulescu, Radu: 443, 445. Crimea, Atanasie: 36, 37, 191, 508. Crimcovici: v. Crimea, Atanasie. Cristea, Valeriu: 518. Cristescu, T.: 248, 435. Cristian, I.C.: 414. . Cristian, V.: 498. Croce, Benedetto: 20. Croce, Giulio Cesare: 147. Crnojevid, Ghecrghe: 93, 94. Crusius, Martin: 244, 245, 248. .
55
Csdki, Mihail: 97. Cupresti (familia ~ lcr): 289. Curticpeanu, Dcina: 501, 518, 522. Curtius, Ernest Robert: 133. Czarniecki, Francisc: 284. Czarniecki, Stefan: 284. D Dabija (paharnicul.): 339. Dabija-vod, Istrate (Eustratie): 286, 290, 291, 298, 300, 322, 325, 326, 355, 361. Damaschin Studitul (archiepiscop al Naupac- tei): 124, 129. Damian, Bogdan P.: 504. Damian, Vasile: 322 323, 326. Damian (vornic de Dorohoi, tatl lui Vasile Damian): 322. Damianovici, Constantin: 544. Dan, M.: 506. Dan (nepot al lui Mircea cel Btrin): 28. Dan-vod (al II-lea): 141. Dan-voievod (I): 141, 244, 420. , Danciul (marele armas.^, sfirsitul sec. al XVIlea): 34. Daniel (profetul ~ ): 235. Daniil Adrian Panonianul: 176, 177, 497. Daniil (ierodiaconul ~ ): 435. Daniil Sihastrul: 362. Danilo (mitropolitul ~, sfirsitul sec. al XIIIinceputul sec. al XIV-lea): 505. Danovici, Ptrasco: 245. Dante Alighieri: 8, 25, 116. DAnville, Jean-Baptiste Bourguignon: 489. Daponte, Constantin: 381. Darius (I): 261. David, Francisc: 102, 185. Dianu, E.: 101, 107. Dnil, Ion: 500. Dnil (tatl Anghelinei Damian): 322. Dnesti (familia ~ ): 50. Deanovic, Mirko: 22. Deboreanu Mlescu, Elena: 517. Decebal (Decheval): 301, 333, 490, 491, 495. Decei, Auiel: 153, 512. Deleanul, Grigoie: 415. Beletant, Dennis: 507, 508, 515. Del Monte (clugrul italian .): 437. Demeny, Lajos (Ludovic): 508, 510. Demetrescu, Anghel: IX. Demetrescu, M.: 249. Demostene (Demosthenes): 17, 382. Densusianu, Ovid: V, VI, VIII, IX, X, XI, XII, XIII, XV, 82, 85, 87, 91, 92, 249, 502, 523, 546. Densusianu, Aron: VII, IX, 200, 249, 447, 454, 475, 497. Des Alleurs (ambasadcr francez, sec. al XVIIIlea).: 485. De Santis, Francesco: IX. Despina (dcamna , sotia lui Neagoe Basarab): 76, 144, 426. Despot cel Mare: v. Despot-vod. Despot Eraclidul: v. Despot-vcd. Despot-vod: 56, 57, 67, 82, 160, 259, 273 274, 362, 363. Diaconescu Tismana, I.: 549.
55
Diehl, Charles: 12, 16. Diica (sora lui Stoica Jeleaz): 96. Diichitis, Constantin: 451. Dima, Alexandru: 549. Dima-Drganu, Corneliu: 519, 522, 526. Dimaras, Constantin: 504. Dimncescu, D.: 488. Dimier, C.: 512. Dimitrescu, Florica: 222, 509. Dimitrie (mitropolit al Rostovului, sfirsitul sec. al XVII-lea inceputul sec. al XVIII-lea) 39. Dimitrie (sfintul ~ ): 194. Dimitrievici, Lupin: 171. Dimitrievici, Teodor: 171. Dimitriu, I.G.: 241, 548. Dinulescu, Stefan: 200, 218, 414. Diocletian: 434, 492. Dion: 302, 491. Dipnisie( Chir rw , dascl, sec. al XVII-lea) i 481. Dionisie Comnen (secretar al lui Matei Basarab) : 157. Dionisie din Furna (iercmcnahul <~ ): 41. Dionisie (episcop de Buzu, sec. al XIX-lea) l 415. .. Dionisie (patriarh al Ierusalimului, sec.al XVII-lea): 376.
55
Djudjov: 53. Dlugosz (Dingos), Ian (loan): 60, 257, 259, 332, 333, 335, 363. Dobra (cumnat a logoftului Coresi din Miroslvesti): 96. Dobre (popa ~ , sec. al XVI-lea) 103. Dobre (popa ~ , tipograful, sec. al XVII-lea): 181. Dobrescu, N.: 415. Dobroiu, Eugen; 512. Dobroiu, Rita: 512. Domitian: 300, 333. Done (vistierul ): 349. Dorotei (mitropolit al Monembaziei): 209, 242, 244-245, 246, 248. Dositei (Dosithei, Dosoftei, patriarh al Ieru- salimului, sec. al XVII-lea): 229, 230, 240, 382, 383, 385, 391. Dosoftei (mitropolitul ~ ): VI, 161, 201219, 220, 221, 222, 226, 230 , 242, 246, 248, 256, 287, 312, 320, 324, 369, 370, 371, 417, 418, 488, 501, 503, 513, 514. Dracea Armasul (tatl lui Mihnea cel Ru): 143. Drculesti (familia .): 50. Drag (fiul lui Sas): 26. Dragcmir, Silviu: 188, 192, 200, 218, 388, 474, 546. , Dragcmirescu, M.: 544. Dragcs-vcd: 55, 56, 58, 214, 307, 310, 311 317, 334, 335. Dragos logofatul, Eustatie: 130, 190, 191, 196, 198, 199. Drganu, N.: XI, 82, 91, 107, 108, 110, 117, 119, 162, 186, 188, 189, 201, 241, 523, 546 Drghiceanu, V.: 241, 425. Drghici (nepot al lui Mihai Viteazul): 369. Drghici, Radu (din Mnicesti, caligraf): 36, 107. Drimba, Vladimir: 510. Drosu, Srdariu: 444. Drugescu, Filip: IX. .. Dubu, Antioh: 325. Dubu, Damian: 356. Dubu, Tudosie: 322, 323 327. Duca, Constantin: 252, 255, 325, 327, 328, 329, 333, 349, 350, 361, 365, 374, 489. Duca (cronicar bizantin): 28. Duca, Gheorghe: 203, 214, 224, 231, 273, 288, 299, 301, 317, 324, 325, 326, 327, 328, 329, 355, 356, 357, 365, 374, 425, 433, 436. 437, 442, 445, 483, 484. Duca-vod cel Btrin: v. Duca, Gheorghe. Dudas, Florian: 513, 514. Dudescu, Radu (cumnat al stolnicului Constantin Cantacuzino): 486. Dudescu, Rducanu (vr al cronicarului'Radu Popescu): 439. Duma (dasclul ~, copist, a doua jumtate a sec. al XVIII-lea): 125, 129. Dumbravici, Dumitrascu: 520.
47
Dumitra (Ureche, mama lui Nestor Ureche): 264. Dumitra^co-vod: v. Cantemir, Dimitrie. Dumitrescu, AI. T.: 530. Dumitrescu, Carmen Laura: 500. Dumitru (logoftul, copist, prima jumtate a sec. al. XVII-lea): 421. Dumitru, Nrf: 546. Dupont, Philippe: 215, 256. Du$u, Alexandru: 503, 508, 519. Dufu, Angela: 508. E Ecaterina a Rusiei: 453. Ecaterina (doamna ~ , sotia lui Stoica Ludescu) : 435. Eder: 497. Efrem Sirul: 14, 18. Eftimie (mitropolitul ~, sec. al XVI-lea)' 103. Eftimie (egumen la minstirea Neanvfc ?i cronicar): 63, 65-66, 67, 68, 70, 271, 273. Eftimie (patriarh bulgar): 20, 77, 118. Eftimiu (d-ra ~ ): 269. Elena (doamna -, sotia lui Petru Rare?): 31, 37, 40, 64. Elena (domnifa ~ , fiic a lui tefan cel Mare): 55. Elena (domnifa ~, sor a lui Constantin Duca si so(ia lui Nicolae Costin): 328. Eleonora de Aquitania: 6. Eliade, Mircea: 549.
48
Elian, Alexandru: 50-1, 514, 532. Eliat, Teodor M.: 146, 151. Elina (doamna ~ , fiic a lui Radu $erban Basarab si sctia postelnicului Constantin Cantacuzino): 420, 424, 432, 433, 480. Elina (dcamna ~, Sofia lui Matei Basarab si sor a lui Udriste Nsturel): 35, 168, 178, 369, 428, 429, 513. Elina (dcmnita <, sera a lui Ion Neculce): 328. Elisabeta (fiic a lui Antonio Erizzo): 93. Elisaveta (Elisabeta) (doamna ~, scîa lui Ieremia Movil): 37, 41, 266, 267. Eminescu, Mihai: VIII, XV, 85, 244, 532. Enceanu, Ghenadie: 166. Epifaniu (sfintul ~): 12. Eraclid (Heraclit din Efes): 332. Erasmus (din Rotterdam): 9. Erbiceanu, Constantin: 107, 145, 152, 387, 414, 415, 416. Eremia al II-lea (patriarh al Constantinopolului, sec. al XVI-lea): 244. Erizzo, Antonio: 93. Ermingheld (fiu de rege got): 211. Esop: 382. Euclid: 482. Eudoxia (sor a cneazului Simeon Olelkovici): 38. Euftmia (impricas a Serbiei): 32, 40 Eugeniu al IV-lea (papa .): 85. Eugeniu de Savcia (prin-ful ): 378, 441,
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI.................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV....................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV. 43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR..............52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV.....................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI..................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI....92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE.....128 LITERATURA HAGIOGRAFIC......................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU ...........................................150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI:
:49
PETRU MOVIL...............................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB....................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA....................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA...........180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ...................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU...........................213 CRONOGRAFELE.................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL....11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO..........110 LITERATURA RELIGIOAS........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..........161 STOICA LUDESCU...........................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU..............................219 (1942 -1979)...........................242 Literatura modern......................30 Didactice...............................32 Publicatii conduse. Editii de texte.....32 Comemorri. Necroloage..................33 Recenzii si rapoarte. Diverse...........34 Conferinte rostite la Radio.............35 Lucrri postume *.......................35 Istoria literaturii romane vechi........37
Eusebiu din Cezareea: 210, 212. Eustatiu (sfintul ~): 213. Eustratie (protopsalt la mnstirea Putna, inceputul sec. al XVI-lea): 48. Eustatie (Istratie) Logoftul: 270, 272, 280_ 304. Eutropius (Evtrcpic): 262, 302. F. Fa?on, Nina: 549, Faral, Edmond: 535, 536. Farinaccius, Prosper: 199. Faustina (soîa impratului Marcus Aurelius): 342.
Ferrati, Bartolomeo: 378. Ferriole (ambasador francez, sfirsitul sec, al XVII-lea): 363. Ficker, G.: 118. Fierie, Grigore: 41. Filaret (episcop de Rimnic): 525. Filimon, Nicolae: 125. Filip ieromonahul (caligraf miniaturist, inceputul sec. al XVI-lea): 35. Filip Maler: v. Filip Moldoveanul. . Filip Moldoveanul: 98, 509. Filipescu, Constantin Cpitanul: 11, 141, 152, 448, 454. Filipescu, Pan: 430. Filipoiu, O.: 506. Filitti, loan C.: 252, 396, 460. Filos: v. Filothei monahul. Filotei (iercmonahul ~ , clugr romn atonit, sfirsitul sec. al XVII-lea): 127. Filothei monahul (fost mare logoft al lui Mircea cel Btrin): 39, 43, 47, 506. Filstich, Ion: 392. Finck, Wilhelm: 505. Flaccus (comandant roman): 261, 262, 307, 492. .. . Flavius Iosephus: v. Berosius. Fliondor (Fiondor) Armaul: 35T. Florescu, N.: 548. Florescu, Vasile: 501. Florio, Alvisio: 482. , Focillon, Henri: 42. Formos (papa ~ ): 56. Fotie (patriarh al Constantinopolului, sec. al IX-lea): 17. Fotios (patriarhul ~, sec. al Vll'I-lea): 13. Francisc I: 29. Franckenstein, Valentin Franck von: 186, 187, 189. Fratita, Gh.: 323. Franti: v. Mihnea-vod. Frederic al II-lea: 8. ,. Frederic al III-lea: 261. Frederic Wilhelm de Brandemburg (marele elector-'): 228. FrigeVac: v. 'fifescu, Ilie. Frosina (sotia lui Grigore Fierie): 41. Frachter, Eugen: 513, 519. Fuchs, Johann: 87, 96.
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI.................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV....................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV. 43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR..............52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET
51
ROMNESC IN LIMB SLAV.....................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI..................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI....92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE.....128 LITERATURA HAGIOGRAFIC......................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU ...........................................150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL...............................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB....................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA....................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA...........180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ...................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU...........................213 CRONOGRAFELE.................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL....11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO..........110 LITERATURA RELIGIOAS........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..........161 STOICA LUDESCU...........................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU..............................219 (1942 -1979)...........................242 Literatura modern......................30 Didactice...............................32 Publicatii conduse. Editii de texte.....32 Comemorri. Necroloage..................33 Recenzii si rapoarte. Diverse...........34 Conferinte rostite la Radio.............35 Lucrri postume *.......................35
Istoria literaturii romane vechi........37

Galeatowski, Ioanichie: 371, 372, 387. GaJian: 334, 492, 493. Galilei, Galileo: 481. Gaster, Moses: V, VI, X, 78, 81, 82, 92, 107, 112, 113, 119, 122, 128, 139, 174, 218, 248, 346, 497, 501, 526, 527, 532, 533. Gavril (hatmanul.< , fratele lui Vasile Lupu): 106, 195. Gavril Diac ot Blffesti (a doua jumtate a sec. al XVII-lea): 245. Gavril (mitropolit de Pe, jumtatea sec. al XVII-lea): 158. Gavril Protul (prima jumtate a sec. al XVIlea): 26, 72, 142, 144, 145, 373, 426, 503. Gavril Uricul (prima jumtate a sec. al XVlea): 35, 37, 505, 508. Glusc, C.: 87, 91. Gzdaru, D.: 202, 219, 282, 321. Geizer: 24. Genov: 22. Georgescu, I. Ilie: 512. Gesti, Franzi: v. Geszty, Francisc. Geszty, Francisc: 108, 109. Ghedeon (mitropolit al Moldovei, prima jumtate a sec. al XVIII-lea): 232, 359. Ghenadie (mitropolit al Ardealului, a doua jumtate a sec. al XVI-lea): 104, 175, 180, 181, 182, 183. Ghenadie II Scholarios (patriarh al Constantinopolului, sec. al XV-lea): 158. Ghengea (boierul ~ ): 190. Gheorghe banul: v. Bleanu, Gheorghe. Gheorghe Buitul (traduetor, sec, al XVII-lea) 188, 189. Gheorghe de Neamf: (mitrcpolitul ~, a doua jumtate a sec. al XVII-lea): 391. Gheorghe de Singeordz (episcop al romnilor, a doua jumtate a sec. al XVI-lea): 102. Gheorghe din Bleni: v. Bleanu, Gheorghe. Gheorghe din Sec (popa ~ ): 183. Gheorghe (frate al cronicarului Radu Popescu): 439. Gheorghe Monahul: v. Amartolos, Gheorghe Monahul. Gheorghe Ritorul (a doua jumtate a sec. al XVI-lea): 79. Gheorghe (sfintul ~): 211, 219. Gheorghe tefan: 188, 190, 227, 228, 234, 285, 295, 296, 297, 391, 428, 430. Gheorghe Vornicu(l): 444. Gheorghel, Gavril: 518. Gherasim Cretanul (ieromonahul ~, superiorul bisericii grecilor din Venezia, a doua jumtate a sec. al XVII-lea): 481. Gherasim de Alexandria (a doua jumtate a sec. al XVII-lea): 487.
53
Gherman Valahul (traduetor ): 127. Gherman(os) de Nissis (mitropolitul ~ :) 376, 394. Ghermanonissis: v. Ghermanos de Nissis. Gheronte (mitropolit al Moscovei, sfirsitul sec. al XV-lea): 47. ' Ghervasie Monahul (copist in timpul domniei lui tefan cel Mare): 39. Ghetie, Ion: 500, 502, 503, 507, 508, 518. Ghiacioiu, V. :530. Ghibnescu, Gh.: 200, 272, 282, 321, 326. Ghica, Gheorghe: 227, 285, 323, 393, 422, 430, 443. Ghica, Grigorasco: v. Ghica, Grigcre. Ghica, Grigore II: 354, 355. Ghica, Grigore (fiul lui Gheorghe Ghica): 227, 228, 286, 326, 354, 355, 356, 392, 420, 422, 423, 424, 430, 431, 432, 434, 439, 442, 443, 445, 472, 483. Ghica, Vladimir: 321. Ghica-vod: v. Ghica, Gheorghe. Ghizel, Inochentie: 372. Gillon, Andre: 504. Giuglea, G.: 87, 91. Giurescu, C.: 141, 252, 270, 272, 273, 281, 298, 299, 300, 302, 303, 318, 319, 322, 323, 325, 326, 346, 387, 435, 447, 454, 461, 465, 468, 469, 470, 471, 488, 497. Giurescu, C.C.: VIII, IX, 43, 51, 233, 240, 272, 281, 282. Giustiniani, Ascanio: 377. Gidei, A.V.: 281, 319, 348. Glixelli, Stefan: 79, 207, 530, 546. Glykys: 209. Gninski, loan: 287, 305. Gobi, Lszlo: 418. Gogol, N.V.: IX. Golescu (biv-vel sptar): 233, 393. Golescu, Iordache: 128. Golescu, Radu: 440. Golia, Ieremia: 67. Golia, loan (logoftul ~ ): 66. Gllner, Charles: 152. Golscii, Stanislav: 148. Goluber, S.: 166. Goran Logoftul: 435. . Gordos, Athanasie: 240. G6rka, Olgierd: XI, 49, 51, 69. Gozzadini, Tommaso: 125, 380, 536. Graci&n, Baltasar: 536. Grauert: 50. Greceanu (fratii ~ ): 166, 234, 241, 389, 393, 394, 395, 399, 400, 483. Greceanu, Paul St.: 460. Greceanu, Radu: 130, 392, 393, 395, 397, 398, 400, 401, 404, 421, 447, 448, 455 - 460, 467, 468, 479, 487, 488, 498, 521. Greceanu, erban: (al doilea logoft, fratele lui Radu Greceanu): 396, 397, 460, 498. Greceanu, Serban (vel logoft, nepotul lui Radu Greceanu): 396, 458, 459.
Greceanu, $tefan D.: 460. Greceni (familia - lor): 392, 398, 399, 460. Grecescu, C.: 448, 454, 519, 520, 521. Grecescu, Ciriasa: 516. Grecu, Vasile: XI, 45, 71, 78, 104, 107, 145, 146, 248, 249, 512, 519, 549. Gregoire, Henri: 10, 529, 537. Gregorian, Mihail: 499, 503, 521. Gregorovici, V.: 243. Grigoras, Em. G.: 81, 240, 249, 347. Grigoras Mitrofan: 414. Grigore Dasclul Buz (copist al Cronografului lui Dorotei): 245. Grigore de Nazianz (sfintul.): 12, 18, 382, 505. Grigore de Nisa (sfintul ~ ): 12, 14. Grigore Dialogul (sfintul ~ ): 204. Gjigore (mitropolit al Moldovei, a doua jumtate a sec. al XVIII-lea): 46, 133, 377, 398, 537. Grigore (popa ~ din Mhaciu, copist al Codicelui Sturdzan): 112, 122, 506. Grigore (Gligorie)-vod: v. Ghica, Grigore. Grigorov: 38. Grber: 497. : Gromo, Giovanandrea: 97. *'1?
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI.................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV....................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV. 43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR..............52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV.....................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI..................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI....92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE.....128 LITERATURA HAGIOGRAFIC......................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU ...........................................150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL...............................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB....................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA....................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA...........180
55
CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ...................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU...........................213 CRONOGRAFELE.................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL....11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO..........110 LITERATURA RELIGIOAS........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..........161 STOICA LUDESCU...........................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU..............................219 (1942 -1979)...........................242 Literatura modern......................30 Didactice...............................32 Publicatii conduse. Editii de texte.....32 Comemorri. Necroloage..................33 Recenzii si rapoarte. Diverse...........34 Conferinte rostite la Radio.............35 Lucrri postume *.......................35 Istoria literaturii romane vechi........37
Habsburg, Ferdinand de: 97. Haga, Corneliu: 165. Hajek, dr. Egon: 189. Halcondylos, Dimitrie: 29. Halici, Mihail: 185, 186-187, 189. Haller, Petrus: 97, 98. Halytzky, Nicolae: 52. Hanes, P.V.: 107, 178, 201, 415, 416, 498. Haporton. Forr Mikls de: 180. Hariton (protos la Muntele Athos): 26. Hasard, Paul: 533. Hasdeu, B.P.: V, VI, X, XI, 23, 70, 78, 79, 107, 110, 112, 113, 115, 116, 119, 122, 145, 184, 189, 202, 240, 243, 244, 248, 282, 320, 390, 392, 393, 454, 496, 497, 532. Hra, Ion (vornicul }: 327. Heidenstein, Reinhold: 258. Heissler (Haisler, generalul ~): 437, 438, 450, 456, 464, 467, 468, 484, 487. Heliodor: 15. 16. Heltai, Gaspar: 101, 109, 509.
Hennersdorf, Hoffmann de: 148. Heraclie (imprat al Bizantului): 21. Herce, Stefan: 109. Herescu, N.: 314, 320. Herfurt, Friederich: 128. Herman (pirclab al Cettii Albe): 51. Hermann, Martin: 522. Hermann, Michael: 522. Herodot: 335. Hervay, Ferenc: 509, 510. Hessus, loan: 98. Hippolit (sfintul ~ ): 18. Hirscher, Luca: 104. Histaspe: 261. Hluboceanu, Chiril: 36. Hodosiu, Iosif: IX. Hodos, Nerva: 96, 97, 101, 106, 107, 167, 178, 182, 188, 200, 218, 320, 387, 400,
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI.................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV....................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV.43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR..............52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV.....................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI..................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI....92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE.....128 LITERATURA HAGIOGRAFIC......................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU ...........................................150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL...............................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB....................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA....................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA...........180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ...................207
57
UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU...........................213 CRONOGRAFELE.................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL....11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO..........110 LITERATURA RELIGIOAS........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..........161 STOICA LUDESCU...........................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU..............................219 (1942 -1979)...........................242 Literatura modern......................30 Didactice...............................32 Publicatii conduse. Editii de texte.....32 Comemorri. Necroloage..................33 Recenzii si rapoarte. Diverse...........34 Conferinte rostite la Radio.............35 Lucrri postume *.......................35 Istoria literaturii romane vechi........37
Hrizea (sptarul ~ ): 430. Hrizea (vistierul ~ , tatl cronicarului Radu Popescu): 169, 420, 433, 434, 436, 437, 439, 444, 454, 463. Huniade, Iancu: 244, 473. Huniade, loan,: 257, 261. Huon de Rotelande: 16. Hurmuzachi, Eudoxiu: 40, 87, 148. Hus, loan (Ian): 82, 83, 84. Huskova, Jindra: 549. Huttman, Arnold: 509, 510. Hypomenas, Gheorghe (din Trapezunt): 379. Iachint din Vicina (episcop bizantin, sec. al XIV-lea): 27. Iacimirskij, A.: 32, 34, 35, 39, 44, 45, 48, 54, 137, 505. Iacob de Marcia (inchizitor): 85. Iacob (ieromonahul ~ , sec. al XIV-lea): 27. Iacob din Compostella: 6. Iagello, Wladislav: 49, 51, 84, 257.
Iagid, Vs 38. Iane (preot in $chei, sec. al XVI-lea): 104. Iane Surdul: 433. Iank, Petru: 471. Iafco din Sniatyn: 311. Iavorskii, Iulian: 547. Ibrileanu, G.: V. Ierei, Gheorghe (din Biceni): 53. Ieremia Bogomil: 113. Ieronim din Praga: 83, 84. Ieronim (sfintul '): 124. Ierotei (Comnenul): v. Ion Comnenul. Ierotei (mitropolitul,): v. Dorotei de Monem- bazia. Ievlevicz, Ignafiu: 193. Ignatie Sirbul (popa *1): 428. Ignatie, Teodor: 191. Ilarian, Al. Papiu: 151, 152, 169, 170, 171. Ilarion din Moglena: 118. Ilarion (episcop de Rimnic, inainte de Antim Ivireanul): 401. Ilarion (ieromonahul ~, sec. al XVII-lea): 216. Ilia (artist gravor): 194. Ilias Mahomet: v. Rares, Ilias (al II-lea). Ilie (fiu al lui Alexandru cel Bun): 59. Iliescu, Octavian: 503. Ilie?, Aurora: 500. Ilinca (fiic a lui Constantin Brincoveanu si sofia lui erban Greceanu, nepotul lui Radu Greceanu): 396. Ilinca (fiic a lui Nacu Murgulet): 323. Ilinca (fiic a vistiernicului Papa Greceanu si Sofia lui $erban Greceanu, fratele lui Radu Greceanu): 396. Inocenfiu al III-lea (papa ~): 113, 260. Ioachim (patriarh al Moscovei, a doua jumtate a sec. al XVIII-lea): 209, 216, 217. Ioachim (zltarul din Suceava): 37. loan al VI-lea (Cantacuzino, imprat al Bizan-hilui): 11, 13. loan al VIII-lea (Pa:x>logul, imprat al Bi- zanfului): 11, 28, 233. loan al XVI-lea (patriarh al Constantinopolului) : v. loan Caleca. loan al XXII-lea (papa ~ ): 83. loan Albert (rege al Poloniei): 51, 52, 257, 336. loan Alexandru-vcievod: v. Lpusneanu, Alexandru . loan Alexeevici (|:ar al Rusiei): 214. loan Bogoslovul (sfintul ~): 117. loan Caleca; 14. 101, 104, 182. loan Cazimir (rege al Poloniei): 288. loan cel Nou (de ia Suceava, sfintul ~): 47, 164, 174, 192, 194. loan Comnenul (imprat al Bizantului): 177. loan Damasceanul (Damaschin) (sfintul ~ ): 10, 13, 14, 18, 136, 158, 204, 410. loan din Constantinopol: v. loan Caleca. loan (evanghelistul ~ ): 390, 395. loan Exarhul; 18, 506. loan Frincul; v. lean Rcmanul. loan Hrisostomul (sfintul ~ ): 10, 12, 14, 17, 18, 74, 76, 130, 314, 392, 396, 487. loan Klimax (Scrariul) (sfintul ~): 18.191. loan Magnus (arhiepiscop de Upsala): 335. loan Nesteutul: 105, 175. loan ot Bistrita (ieromonahul ~, copist, a doua jumtate a sec. al. XVII-lea): 145. loan Portvricul: 179. loan Romanul (astrclog la curtea lui Constantin Brincoveanu): 131, 380. loan Sambucus 59
(istoricul '): 495. loan Sigismund Zapolyai (Zapolya): 97, 99. loan Stupcarul: 366. loan erban C. Basarab Voevoda/. v. Cantacuzino, erban. Ioan-vod cel Cumplit: 67. loan Zlataust (sfintul ~ ): 177. Ioanid, G. 145, 435, 454, 460, 496. Ioasaf (arhimadritul ~): v. Iosif al Putnei. Ion (loan) Comnenul (profesor la Academia greceasc de la Sf. Sava, mitropolit al Dristrei/ Silistra): 374, 376, 382, 489. .. Ion Eclesiarhul: 79. Ion Romnul (popa ~ din Simpetru): 105,
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI.................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV....................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV. 43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR..............52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV.....................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI..................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI....92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE.....128 LITERATURA HAGIOGRAFIC......................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU ...........................................150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL...............................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB....................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA....................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA...........180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ...................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU...........................213 CRONOGRAFELE.................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL....11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO..........110
LITERATURA RELIGIOAS........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..........161 STOICA LUDESCU...........................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU..............................219 (1942 -1979)...........................242 Literatura modern......................30 Didactice...............................32 Publicatii conduse. Editii de texte.....32 Comemorri. Necroloage..................33 Recenzii si rapoarte. Diverse...........34 Conferinte rostite la Radio.............35 Lucrri postume *.......................35 Istoria literaturii romane vechi........37
Ionascu (postelnic, sec. al XVII-lea): 323. lordache, Aga (ginerele lui Antohie Jora): 338. lordache Lupu Costache (vornicu!): 329, 352, 353, 354, 359, 365. lordache (vei cpitan de codru sub Mihail Racovifa): 353. Iordan, Alexandru Gh.: 118, 152, 550. ' Iordan, Iorgu: XII, 518, 537, 548. Iordnescu, A.: 318. Iorest, Ilie (mitropolit, sec. al XVII-lea): 182, 184, 188, 197. Iorga, Magdalena: 44. Iorga, Nicolae: V, VI, VIII, IX, X, XI, XII, XIII, XIV, XV, 16, 35, 43, 44, 45, 69, 70, 75, 76, 77, 78, 79, 88, 91, 92, 106, 108, 112, 119, 122, 125, 141, 151, 152, 153, 158, 161, 162, 178, 188, 189, 200, 240, 241, 252, 260, 263, 270, 282, 319, 321, 379, 393, 471, 475, 496, 497, 498, 504, 507, 518, 524, 534, 535, 536, 549. Iorga-Pippidi, Liliana: 504. Iorgulescu, B.: 415. Iosif al Putnei (arhimadritul ~): 54, 296. Iosif Imnograful: 14. Iovan, Rodica: 514. Isac Anghelos (imprat al Bizantului): 210. Isaia (clugr din minstirea Slatina, ccpistul Codicelui de la Kiev, sec. al XVI-lea): 53, 70. Isaia (mare vornic al lui tefan cel Mare): 61. Isidcr (sfintul i~~>): 128. Isopescu, Claudiu: 260, 263. Ispirescu, Petre: 364, 530, 545, 546.
61
Istrin, W.: 127, 248, Istvnffy (cronicar ungur): 336. Is voreanu, Radu: 396. Istoc din Lazuri (popa~): 197. Iufu, I.: 505. Iuga-vod: 325. Iulian (sfintul ~ ): 210. lulius Capitolinus: 335. lusuf (aga ~): 339. Ivan al III-lea Vasilievici (principele Mosco- vei~): 47, 55. Ivan cel Groaznic: 39. Ivanov, Iordan: 114, 118. Ivanovici, Ivan (fiul lui Ivan al III-lea): 55. Ivascu, George: 502. Ivnescu, Gh.: 503, 517. . Ivul, Gavril: 188, 189. Izlozeanu, Gh.: 37.
Jak, Sigismund: 509. Janov, Matei de: 82. Jeleaz, Stoica: 96. Jigmond: v. Sigismund de Luxemburg. Jiriiek, Constantin: 248. Joldea; 66. Jora, Antiohie (Antohie, hatmanul): 338, 339. Jora, Gavril: 269. Juhisz, V.l.: 97, 189. Justinian (imprat al Bizanfului): 177, 198.
.......
Kajoni Valahus de Kis-Kajon, Johannes (Ion Cianu): 188, 189. Kaludi, Arsenio: 482. Kaluzniacki, E.: 118. Karadja, C. Const.: 44, 106, 107, 241. Karyophylles (Cariofil), loan: 488, 497. Katona de Geley, Stefan: 180, 181, 182, 185. Kemeni, Ianos: 296. Kerofilas, Gostas: 529, 536, 549. Kezdivsarhely, Matko de: 384. Kievskii, S.: 48. Kinan (Chinan)-pasa: 434, 444. Kiupruli (vizirul ~ ): 285, 292. Klein, Karl Kurt: 108, 264, 497. Klingesporn, loan: 49. Kns, Borge: 504. Kochanowski, loan (Ion): 206, 207, 256, 257, 312. Koglniceanu, Mihail: 162, 169, 208, 266, 270, 280, 298, 300, 318, 319, 320, 322, 323, 325, 326, 334, 346, 351, 366, 496, 497, 530, 531, 543, 545. Kondakov: 42. Korbut, Gabriel: 264. Kordatos, Ianis: 504. Korneev, M.: 104. Krappe: 536. Kriaras, Emanoil: 547. Kritopulos, Mitrofan: 158. Kromer (Cromer, Gromer), Martin (Marcin): 257, 262, 302, 332, 333, 335, 474, 492, 495.
Krumbacher: 136. Kuntovici, Ivan: 171. Kyriakidis, Stylpon: 529. L Lacea, G.: 108, 189, 202, 218. Ladislau Cumanul (rege al Ungariei): 24, 442. La Fontaine, Jean de: 137, 343. Lambrior, Al.: V, VI. Lambros (Lampros) Spyridon: 77, 79. Lanson, Gustave: IX, 5, 533, 534. . Lapedatu, A.: 178, 270, 390, 435, 480; 548. Larinov (cmrasul ~ ): 191; Lascaris, M.: 529, 536, 550. . Lascaris, Constantin: 29. Laski (Albert): 259, 273. ., Laslu: v. Vladislav (rege al Ungariei). Latini, Brunetto: 8. La}:co-voievod: 58. Laurian, August Treboniu: VII, 152, 414, 452, 460, 470. Lavrentie (ieromonahul ~, sfirsitul sec. al XVIlea): 510. " Lavrov, P.A.: 72, 77, 79.
/ /'
Lazr (cneaz al Serbiei, sec. al XIV-lea): 25 . Lazr (sfintul ~, stilpnicul): 211. Lpufneanu, Alexandru: 39, 40, 41, 42, 56, 57, 65, 67, 68, 95, 253, 273, 356, 362. Lpusneanu, Bogdan: 275. Ludat, I.D.: 502, 514, 516. Lzrescu, Emil: 507. . . . . . . Lzriciu, Ion: IX. Legrand, Emile: 129, 146, 151, 152, 240. Leibniz, G.W.: 232. Lencuâ (fiic a lui Stoica Ludescu): 435. Leo (arhipresbiterul ~ , sec. al X-lea): 133. Leon al VIlea cel Intelept (imprat al Bizantului): 14, 204. Leon (al II-lea Isaurianul, imprat al Bizantului): 198. Leon-vod: 428, 431. Leonardo da Vinci: 29. Leontar (tatl lui Dosoftei): 202. Leontis din Bizant (teolog bizantin): 13. Leopold (imprat al Austriei): 370, 455. Lep?a, Gh. (episcop, sec, al XV-lea): 84. Leurdeanu, Stroe: 158, 420, 431, 432, 433, 434, 443, 483. Levacovi<5, Rafael: 158, 170, 171. Ligaridis, Paisie: 158, 177, 235, 374. Lihudi (fratii <~ ): 217. Lisimah: 261. Litovoi: 24. Liubavici, Dimitrie: 94. Luitprand (sol al regelui Otto I): 17. Longin: 333. Longinescu, S.G.: 199, 201. Longinus, Johannes: v. Dlugosz, Ion. Lope de Vega: 147. Lorantffy, Suzana (principesa, sotia lui Gheorghe I Rkczy): 185, 189. 63
Lorint (diac, Brasov, sec. al XVI- lea): 104, 108. , Los, I.: 70. Lovarini, Emilio: 498. Lubieniski (sol polon la curtea lui Mihai Viteazul): 512. Luca (evanghelistul.'): 390. Luca (mitropolit al Ungrovlahiei, sec. al XVIlea): 37. . Luca Stefan (vistiernicul ~ ): 349, 352, 354. Lucaci, Hrjitu: v. Hirscher, Luca. Lucaci (uricariul ~ ): 39. Lucaris, Chiril: 164, 165, 166, 180, 260, 383. Lucian: 483. Lucretia (sotia lui Lucius Tarquinius Colla- tinus): 303. Ludescu, Constantin Cpitanul: 425. Ludescu, Stoica: 145, 149, 150, 151, 420, 421 424-435, 441, 442, 443, 444, 454. Ludovic al VII-lea (rege al Frantei): 6. Ludovic (I cel Mare, rege al Ungariei si Poloniei): 24, 333, 334. Ludovic al XIV-lea: 226, 228, 235, 476. Ludovic al XV-lea: 453. Lupas, I.: 180, 188, 189, 200,201,475, 480. Lupas, Marina I.: 475. Lupeanu, A.: 78, 139. -. Lupis, Antonio: 522. Lupu (cminarul , sec. a] XVII-lea): 214. Lupul (diacul , pisar al lui Petru Rares): 40. Lupul (din Hirlu, sec. al XVII-lea): 272. Lupu Costache: v. Iordache Lupu Costache. Lupu (vornicul): v. Iordache Lupu Costache. Luther, Martin: 85, 96, 97, 99, 103. Luxandra (fiic a lui Neagce Basarab): 76. M Macarie (episcop de Roman, cronicar): 19, 41, 55, 57, 63-65, 66, 67, 68, 70, 71, 93, 94, 106, 242, 271, 505. Macarie (mitropolitul ~ , in timpul domniei lui Alexandru cel Bun): 40, 216. Macarie (patriarhul arab ~): 158, 160, 168, 192. Macedonski, AL: 533. . Macrembolites, Estatiu: 15. Macri (vtaf): 289. Macrona: 365. ^.. Macurek, Iosif: 81, 91. Magni, Cornelio: 522. Mahomet al II-lea: 62, 158, 244. Maiorescu, Titu: VII, VIII, 524. Maiota, George: 378, 382. Maxim Confescrul (teolog bizantin): 13. Malalas, loan: 12, 19, 242. Malaxos, Emanuel: 175, 177, 198. Malcoci: 50. Maliat: 64. Mamas (sfintul ~ ): 210. Mamucco, Marcantonio: 378. Manasses, Constantin: 12, 19, 39, 65, 68, 242, 243, 244. Manciulea, Stefan: 78, 418, 421, 424. Mangra, V,,: 107, 201. . .
Manu, Apostol: 134. Manuel al II-lea (Paleologul, imprat al Bizantului): 11. Manuil din Corint: 506. Marcea (jupin ~ ): 37. Marcian (imprat al Bizantului): 65. Marcu, AI. Dem.: 162, 260, 263, 498. Marcu (fiu al lui Petru $chiopu): 36. Marcu (patriarh al Alexandriti): 205. Marcu(s) Aureliu(s): 333, 342, 343, 344. Mardare (de la mnstirea Cozia): 40. Mares, Al.: 500, 503, 507, 509. Mares (banul ~ ): 443, 444, 457. Marga (sotia jupinului Marcea): 37. Margunios, Maximos (episcop al Citerei): 209. Marjire, Ion: 40. Maria (cumnata logcftului Coresi din Miro- slvesti): 96. Maria de Mangop: 31, 41. Maria (doamna ~ , fiic a lui Constantin Brincoveanu si sotia lui Constantin Duca): 328, 329, 349, 361, 484, 489. Maria (fiic a lui Lupu Bogdan hatmanul si sotia lui Ion Neculce): 349. Maria (fiic a lui Petru $chiopu): 245. Maria Maria Maria Maria (fiic a lui Vasile Lupu): 164, 254, 269, 513. (fiic a marelui ban Gh. Bleanu): 436. (jupiniâ ~ , nscut Corbeanu). (Marica Brincoveanu, doamna ~ , sc-fia lui Constantin Brincoveanu): 328, 382 , 484.
Marian (sfintul ~ ): 211. Marian, Simion FI.: 86, 122, 128, 321. - Marica (fiic a lui Ion Hra vornicul): 327. Marina (doamna ~, Sofia lui Alexandru cel Bun): 35, 41.
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI.................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV....................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV. 43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR..............52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV.....................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI..................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI....92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE.....128 LITERATURA HAGIOGRAFIC......................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc 139
65
EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL...............................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB....................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA....................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA...........180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ...................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU...........................213 CRONOGRAFELE.................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL....11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO..........110 LITERATURA RELIGIOAS........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..........161 STOICA LUDESCU...........................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU..............................219 (1942 -1979)...........................242 Literatura modern......................30 Didactice...............................32 Publicatii conduse. Editii de texte.....32 Comemorri. Necroloage..................33 Recenzii si rapoarte. Diverse...........34 Conferinte rostite la Radio.............35 Lucrri postume *.......................35 Istoria literaturii romane vechi........37
Martinenco, Bernard: 481. Martini (iezuit): 238, 240. Martial: 483. Massa, Simeon: 99. Massim, I.: VII. Matczynski, Marcu: 287, 305.
Mateescu, C.N.: 125, 129. Matei din Pogoniana (mitropolit al Mirelor) 35, 77, 146, 171, 180, 373, 427, 442. Matei (evanghelistul.1): 390, 398. Mateiu, dr.: 110. Matveiev, Artemon: 229, 230. Mavrocordat, Alexandru (Exaporitul): 327, 330, 337, 374, 381. Mavrocordat, Constantin: 362. Mavrocordat, Ianache: 485. Mavrocordat, loan: 322, 355, 356, 441, 470,
471.
Mavrocordat, Nicolae: 43, 146, 299, 322, 325, 451, 485, 326, 330, 331, 337, 338, 339, 340, 346, 352, 353, 362, 373, 406, 440, 441, "448, 449, 452, 453, 459, 460, 466, 469, 470, 484, 486, 520. ,
Mavrodin (paharnicul ~ ): 357. Mazepa (hatmanul ~): 217, 416. Mazilu, D.: 95, 108, 142, 146, 541. Mazilu, Dan Horia: 499, 513, 514, 516, 520,
67
Maxim (mitropolit sub domnia lui Radu cel Mare): 63, 94, 106, 142, 151, 260, 473. Maxim Quintus Curtius: 483. Maximian: 434. Mnil (mejter tipograf): 103. Mrian diacul (me?ter tipograf): 109. Medici(s), Cosimo (Cosma) de: 342. Medici, Lorenzo de: 256. Mehmet-bei: 426. Melanchton, Filip: 82, 97, 109. Melania din Leontopol: 35. Melas, Petru: 186. Melchior (nepot a lui Hermann Schedel): 50. Melchisedec (episcopul <~): 48, 388, 232, 240, 415, 416. Melchisedec, Meletie (egumenul ~, sec. al XVII-lea): 174. Meletie de Arta (profesor al lui Dimitrie Cantemir): 489. Meletie Macedoneanul (clugr): 171, 182. Meletie Syrigos (Sirigul): 158, 166, 192, 383, 397. Melius, Petre: 185. Melvy, Antoine: 167. Menandru: 12. Menendez y Pelayo: 344. Merlo, Pietro: 129. Meszko I (Mieschko, rege polon, sec. X): 9, 257. Metes, St.: 45, 110, 188, 388, 522. Metodiu: 17, 18, 23, 81, 505. Metroniu, A.: 92. Meyer-Lbke, Wilhelm: 92, 280. Miclusan, Foro: v. Forro Mikls de Haporten. Miclescu, Gavril: 327. Miechowski: 335, 336. Migne, Jacques-Paul,: 118. Mihai (preot din Schei, sec. al XVI-lea): 104. Mihai Postelnicul: 445. Mihai Viteazul: 36, 40, 42, 48, 71, 81, 95, 104, 106, 151, 258, 110, 132, 145, 146, 147, 148, 149, 150, 152, 158, 159, 163, 168, 169, 170, 224, 260, 265, 291, 292, 370, 376, 381, 427, 442, 512.
Mihail al III-lea (imprat al Bizantului): 17. Mihail al VII-lea Parapinakes (imprat al Bizantului): 11. Mihail al VIII-lea Paleologul (imprat al Bizantului): 11, 442. Mihail Calafatul (imprat al Bizantului): II. Mihail (rege al Bulgariei, sec. al X-lea): 473. Mihail Feodorovici (far al Rusiei): 191, 192. Mihail (fiul lui Paul din Cimpulung Muscel): 160, 162. Mihail Logoftul (din Tirgoviste, sec. al XVII-lea): 40.
:56
Mihail (mitropolit de Kratovo, sec. al XVII-lea): 158. Mihail, Paul: 513. Mihail Peloponesianul: 14. Mihail (pisar din Birgu, sec. al XVI-lea): 506. Mihail Voievod (fiu al lui Mircea cel Btrin): 506. Mihlcescu, Ion: 139, 167. Mihescu, Gabriel: 512, 519. Mihil, G.: XIV, 499, 502, 504, 505, 506, 507, 512, 515, 548. Mihnea cel Ru: 94, 143, 426. Mihnea-vod (Mihnea al III-lea Radu): 421, 422, 430, 433, 434. Mihnea-vod (Turcitul): 36. Miklosi, Fr.: 38. Milescu, Nicolae: 203, 226242, 252, 285, 324, 364, 374, 383, 391, 392, 393, 394, 399, 400, 496, 513, 514, 515, 531. Milescu, Postolache: 391. Miletid: 44, 45. Milita (doamna, sofia lui Neagoe Basarab): 31. Millet, Gabriel: 44. Minea, Ilie: XI, 44, 70 , 71, 162, 178, 200, 281, 282, 321, 435. Miniat, Ilie: 14, 410. Mircea cel Bitrin: 28, 39, 43, 46, 47, 71, 141, 244, 372, 373, 419, 426, 473, 506. Mircea cel Mare: v. Mircea cer Btrin. Mircea Ciobanul: 36, 94, 96. Mircea (fratele lui Dan I voievod): v. Mircea cel Btrin. Mircea, Ion-Radu: 505, 507, 510, 514. Mircea Voievod: v. Mircea cel Btrin. M(i)ri$escul, Teodor: 36. Miron Slugerul: 282. Misail Clugrul: 270 , 304. Misiria (bunica lui Dosoftei): 202.
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI.................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV.....................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV. 43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE.................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR...............52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV......................45
57
ZORILE LITERATURII ROMNESTI..................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI. . . .92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE......128 LITERATURA HAGIOGRAFIC......................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc.139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL................................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB.....................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA.....................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA............180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ....................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU............................213 CRONOGRAFELE.................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL.....11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN.............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO...........110 LITERATURA RELIGIOAS........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t...........161 STOICA LUDESCU............................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU..................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU...............................219 (1942 -1979)............................242 Literatura modern.......................30 Didactice................................32 Publicatii conduse. Editii de texte......32 Comemorri. Necroloage...................33 Recenzii si rapoarte. Diverse............34 Conferinte rostite la Radio..............35 Lucrri postume *........................35 Istoria literaturii romane vechi.........37
:58
Mitrofan (sfetnic, sec, al XVI-lea): 64. Mitrofan Tasitul (mitropolit de Nisis): 404, 408. Mitrofana (Ureche, mama lui Grigore Ureche): 41,43,191,264,267. .... .. Mladonovici, Branco: 38. Mociornip,-Constantinescu, Margareta: 124, 128, 129. Moga, I.: 509. Mohamed al II-lea: v. Mahomet al II-lea. Moise (clugr tipograf): 94, 386. Moise Serdarul: 328. Moisescu, Justin: 513. Moisil, Florica: 501, 506. Molin, Virgil: 508. Molnar (de Szencz), Albert: 185, 116. Montelatici, Giovanni: 16. Monteverdi, Angelo: 541, 548.
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI.................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV.....................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV. 43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE.................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR...............52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV......................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI..................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI. . . .92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE......128 LITERATURA HAGIOGRAFIC......................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc.139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL................................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB.....................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA.....................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA............180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ....................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU............................213 CRONOGRAFELE.................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL.....11
59
CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN.............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO...........110 LITERATURA RELIGIOAS........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t...........161 STOICA LUDESCU............................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU..................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU...............................219 (1942 -1979)............................242 Literatura modern.......................30 Didactice................................32 Publicatii conduse. Editii de texte......32 Comemorri. Necroloage...................33 Recenzii si rapoarte. Diverse............34 Conferinte rostite la Radio..............35 Lucrri postume *........................35 Istoria literaturii romane vechi.........37
Movil, Constantin: 254, 266. Movil, Gavril: 428. Movil, Gh.: 254. Movil, Ieremia: 37, 41, 147, 163, 254, 258, 265, 266, 291, 292, 293, 294. ' Movil, Mihail: 265. Movil, Moise: 267, 268, 283, 512. Movil (Moghil), Petru: 38, 39, 161, 163-167, 170, 171, 173, 175, 191, 192, 193, 205, 230, 268, 269, 371, 372, 397, 499, 512. Movil, Simeon: 163, 254, 265. Movilefti (familia ~ ): 254, 372. Moxa, Mihail: VI, 38, 39, 65, 174, 242, 243, 244, 248, 503. Moxalie: v. Moxa, Mihail. Mucius Scaevola: 163, 193. Mnster, Sebastian: 272, 474. Muracade, Emil: 388. Murat al III-lea: 149, 245. Murrasu, D.: 548. .
:60
Murgulef, Ieremia: 323. , Muriano, Mathias: 49. Murko, Mathias: 21, 22, 48, 547. .
...
Murnu, George: 42. Mustafa-pasa: 150. Mustafa (sultanul ~ ): 466. Muste, N: 518 Musurus, Marc: 29. Muât (diac, pisar al lui Mihai Viteazul): 40. Muslea, Ion: 384. N ' Nabucodonosor: 235. ' " ' Nandris, Grigore: 44. Naniescu, Iosif: 145. Narusziewicz, Adam: 70.
Nastasia (fiic a lui Ieremia Murgulet): 323. Nbdaicu (vornic, sec. al XVI-lea): 66. Ndejde, loan: IX, 91. Nsturel, Mateias: 169. : y Nsturel, P.A.: 139, 178, 520. Nsturel, Radu: (fiu al lui Udriste Nsturel): 170, XVII178, 472. lea): 425, 445. Nsturel, Radu (a doua jumtate a sec. al Nsturel, Radu Postelnicul (tatl lui Udriste Nsturel): 168. Nsturel, Udriste: 19, 132, 137, 158, 160, 168, 169-170, 173, 178, 194, 197, 207, 369, 428, 472, 505, 513. Neacsa (cumnata logoftului Coresi din Miro- slvesti): 96. Neacsu din Cimpulung: 80. Neaga (mama lui Neagoe Basarab): 72. Neagce (sol al lui Alexandru cel Bun): 377. Neagce-vcd (fiu al lui Antonie-vod): 444. Neamtu, Drago?-Sebastian: 521. Neamtu, Octavian: 510. Nearh (istorie): 132. Nectaneb-Nehtinav (faraon egiptean): 132. Nectarie (ieromonah din Pelagcnia, sec. al XVIIlea): 171. Necula lui Bubuli: 482. Neculce, Ienache: 349. Neculce, Ion: XIII, 50, 201, 202, 224, 227, 228, 238, 286, 287, 288, 289, 303, 325, 326, 473, 327, 328, 331,*340, 341, 349-365, 445, 501, 513, 517, 518.
Nedioglu, Miron: 546. Negreanu, Ion M.: 529, 548. Negri, Costache: 363. Negrici, Eugen: 499, 503, 511, 519. 61
Negru-vod: v. Radu I Negru. Negruzzi, Costache: 139, 530, 550. Nemanja (Nemania), $tefan: 20, 113. Neoptolem (fiul lui Mitridate): 334. Nersessian, S. der: 45. Nestor (cronicar rus): 372.
""* --Tr
:...
Neuville, Foy de: 231. Nicetas, Eugenianos (istorie bizantin): 12, 15. Nichifor Botniates (Botniatul, imprat al Bizantului): 65, 242. Nichita (sfintul <~ ): 177. Nichitici, Filaret: 192. Nicodim (caligraf din Moldova, a doua jumtate a sec. al XV-lea): 35, 37, 38. Nicodim (clugr sirb, sfirsitul sec. al XIV-lea): 25, 32, 33, 35, 46, 48, 71, 506, 507. Nicolae Alexandru: v. Nicolae Basarab, Alexandru. Nicolae Anagnostul (ccpist, sec. al XVII-lea): 79.. Nicolae (arhimadrit al Sucevei, a doua jumtate a sec. al XVII-lea): 216. Nicolae Cirnu: v. Milescu, Nicolae. Nicolae Grmticul: v. Milescu, Nicolae. Nicolae Kerameus: 374. Nicolae Ptrascu (fiul lui Mihai Viteazul): 158, 169. Nicolae-vod: v. Mavrocordat, Nicolae. Nicolaescu, G.: 501. Nicolaescu, Stoica: 44, 96, 108, 152, 169, 198, 320, 435. Nicole, Pierre: 235, 240. Nicolescu, Corina: 503. Nicolescu, Miron: 240. Nicon (patriarhul.-, sec. al XVII-lea): 372. Niculit Voronca, Elena: 114. Nicusi, Panaiot: 166. Nifon (patriarhul ~ , prima jumtate a sec. al XVI-lea): 141, 142, 144. Nichifor (patriarh al Constantinopolului, inceputul sec. al IX-lea): 19. Niketas (episcop de Heracleea, sec. al XI-lea): 505. Nistor, Ion: 69, 321. Nif, Dumitru: 546. Noomen, Willem: 511. Notara, Hrisant (patriarhul ~): 240, 383, 384, 488, 489. Nour (sfetnicul ~ , prima jumtate a sec. al XVIlea): 64. . Nussbcher, Gernot: 510. O Oan^ (diac, pisar al lui Petru Rares): 40. Odobescu, Al.: 38, 95, 106, 143, 460. . ,_
:62
Olahus, Nicolae: 9, 188, 495. Olelkovici, Simeon (cneazul ~ ): 38. Oleniski, Zbigniew: 336. Oltea (doamna ~ , mama lui tefan cel Mare): 43. ' Olteanu, Pandele: 507, 511. Olteanu, Vasile: 510. Onciul, Dimitrie: 281, 435. Onescrit (istorie): 132. Onu, Liviu: 499, 500, 503, 513, 515, 516, 517, 518. Oprea Logoftul (mester tipograf): 94, 95, 98. Oprea armasul: 265. Oprisan, Horia: 178, 218. Orsanu, Stefan: 70, 263, 270, 281, 282. Orleans (ducele d ~ ): 453. Ortiz, Ramiro: 263, 313, 320, 387, 388, 482, 498, 525, 538. Osiander, Luca: 109. Otto I: 17. Otwinowski, Iarosz: 292. Ofel (diac, pisar al lui Petru Rares): 40. Otetea, A.: 510. Ovidiu: 5, 261, 262, 306, 314, 316, 332, 335, P Paget (lordul ~ ): 487. Paisie (al doilea egumen al mnstirii Putna, sec. al XV-lea): 55. Paisie (cuviosul ~ ) t 391. Paisie (ieromonahul ~ , sec. al XVII-lea): 37. Paisie (patriarh al Ierusalimului, sec. al XVIIPaladie: 39. Palamas, Grigore: 13. Palamed, Gh.: 146, 151, 205. Pall, Francisc: 162. Pamfil, Viorica: 509. Panait Sinopeus: 382. Panaitescu, Emil: 448, 454. Panaitescu, D.D.: 519. Panaitescu, P.P.: X, XI, XIV, 44, 47, 48, 51, 52, 57, 69, 71, 94, 106, 152, 160, 166, 167, 175, 178, 201, 203, 241, 263, 281, 284, 291, 299, 302, 319, 320, 321, 363, 387, 400, 474, 475, 500, 501, 503, 505, 508, 515, 516, 63 lea): 158. Palade, T.: 92. ' Paisie (egumenul ~ sau Radu Paisie, sec. al XVI-lea): 426.
519, 520, 522. Pann, Anton: 128, 137, 139, 146, 147. Panselinos (pictor legendr la Muntele Athos): 41. Papacostea, Serban; 507. Papacostea, V.: 504, 512. Papahagi, Tache: 546. Papai, Francis Pariz: 186. Papar, Kiriac: 202, 203. Papar, Mihail: 203. Paraschiva din Epivat (sfinta mucenic : 194. Paris, Gaston: 532, 535.
Parthenie (Partenie, patriarh al Constantinopolului, sec. al XVII-lea): 165, 397. Pascu, George: XII, 71, 79, 161, 281, 318, 319, 346, 387, 400, 454, 498. Paszkowski (Pascoskii), M.: 273, 274, 292, 302, 303, 335. Pasca, $tefan: 174, 178, 549. Patavinus, Antonius Maginus: 272. Patellaros, Atanasie: 158, 165. Paul de Alep: 41, 168, 192. Paul din Cimpulung Muscel: 160, 162. Pavel (apostolul ~ ): 194, 205, 213. Pavolini: 536. Pcurariu, Mircea: 513. Pdure, Dumitru: 517. Ptrascu cel Bun: 94, 95, 96, 149. Ptrscanu, D.D.: 139. Puna (sotia lui Stefan Cantacuzino): 392, 459, 460, 465. Prvan, Vasile: 200, 530. Penev, Boian: 22. Pepano, Dona: 482, 496. Pepanos, Panos: 146, 427, 482. Peretz, Ion: 44, 175, 177, 179, 194, 199, 201. Pernice, Angelo: 147, 153. Perpessicius: 530. Pestisel, Moisi: 109. Petki, Istvan: 285. Petrarca, Francesco: 22. Petre, loan $t.: 346. Petre (ucenic tipograf, sec. al XVI-lea): 94. Petrescu, Constantin: 544. Petrescu, Econom Al.: 139. _
:64
Petrescu, I.D.: 479. . Petrescu, Stelian: 44. Petriceicu Stefan: v. Petriceicu-vod. Petriceicu-vod: 203, 214, 231, 286, 287, 288, 324, 329. Petriti, kir Ignatie: 176. Petrovay, Nicolae: 187, 189. Petrovici, Emil: XIV, 504, 508, 545. . Petru I: 163, 214, 230, 231, 232, 235, 331, 340, 341, 350, 351, 352, 353, 354, 355, 358, 360, 361, 364, 372, 385, 404, 416, 417, 458, 461, 485. Petru (al II-lea, fiu al lui Alexandru cel Bun): 59. Petru al II-lea Urseolo: 21. Petru Alexeevici: v. Petru I. Petru Aron-vod: v. Aron-vod. Petru cel Mare: v. Petru I. Petru Cercel: 107, 160, 162, 377. Petru (fiu al lui Bogdan al III-lea): 63. Petru (fiu al lui Petru Schicpu): 245. Petru (fiu al lui $tefan cel Mare): 55. Petru imprat: v. Petru I. Petru (mitropolitul ~ ): v. Movil, Petru. Petru (apostolul ~ ): 194. Petru i-jchiopu: 36, 67, 81, 126, 244, 245 253, 264, 277, 294, 377. Petruf, A.: 418. Philarete, Chasles: 363. Philippus (magister ~ ): v. Filip Moldoveanul. Philippide, Alexandru: VIII, XIII. Piasecius: v. Piasecki, Pawel. Piasecki (Piaseskii), Pawel: 258, 263, 291, 292, 302. Pic de Mirandola: 29. Piccolomini, Aeneas Silvius (Enea Silvio): 50, 60, 260, 262, 263, 481, 492. Picot, tmile: 166, 240, 241, 280, 399, 414, 496. Pillat, Cornelia: 500. Pillat, Ion: 533.
-Af-
""
Pilluzo, Vito: 299. Pipin, A.N.: IX, 119. Piru, Alexandru: XV, 502. Piscnpescu, Ecaterina St.: 34, 44. Pitagora: 382. Pitestcami, Gherasim Timus: 107. Pius al II-lea (papa ~): v. Piccolomini, Aeneas Silvius. Pirvu, Banul ~ : 426. Pirvulescu, Titus: 519. ' 65
Plachida (sfinta ~): 211. Plato(n): 10, 382. Pliniu: 133. Plutarh (Cheroneul): 382. Poapski, Sofronie: 193. Polibiu: 132. Polignac (ambasador francez, sec. al XVIIIlea): 485. Polivka, J.: 140. Polizziano, Angelo: 256. Pompeiu cel Mare: 375. Pomponazzi, Pietro: 481. Pomponne, Arnauld de: 228, 235. Ponovitci, Ignatie: 191. Pop, Alexandru: 53. Pog) V. Augustin Z.N.: 53, 200, 513. Pop, Vasile Gr.: VIII, IX. Popa, Eleonora: 500. Popescu, George B.: 497. Popescu, Mihail Gabriel: 519. Popescu, Nicolae (diaconul ~): 142, 146. Popescu, Radu: 43, 141, 146, 152, 177, 325, 396, 404, 414, 419, 420, 430, 436-446, 447, 448, 449, 450, 451, 452, 453, 454, 460, 463, 466, 467, 468, 469, 470, 520, 521. Popescu-Spineni, Marin: 263. Popescu-Telega, A.: 152. Popescu-Vilcea, G.: 508. Popovid, Pavel: 22. Popovici, Constantin: 178. . Popovici, Daniil: 78. Popovici, Iosif: 107, 109, 110. Popovici, I.N.: 280. Popovici, Pavel (copist al Cintecului lui Constantin-vod): 479. Popovici, Savva (popa ~ ): 78. PopruZenko, M.: 118. Porfirie (ieromonahul ~ , sec. al XVII-lea): 168. Porfirie (mitropolit de Niceea, sec. ai XVIIlea): 165. Porfiriev, I.: 119. Potocki, Andrei (hatmanul'): 288. Pototki, Iosif: 330. Pototki, Petru: 285. Potocki (Potochi), Stefan: 266, 372. " .
:66
Potra, G.: 435. Praechter, Karl: 248. Predescu, Eugenie: 151. Predescu, Lucian: 108, 200, 240, 282. Procop cel Mare: 83. Procop (Procopius din Cesareea) : 11, 12, 494. Procopie (ucenic tipograf, sec. al XVII-lea): 171. Procopiu din Moscopole, Dimitrie: 392. Procopovici, Alexe: 43, 71, 79, 91, 92, 105, 107, 108, 321, 366, 497, 534, 549. Prodromos, Teodor: 15. Prohaska, Dragutin: 22. . Psalidas, Athanasios: 125. Psellos, Mihail: 11, 12. Ptolomeu,: 17, 384. Puiu, Enache: 516. Pumnul, Aron: VI, IX. Purice (aprodul ~ ): 50, 362. Puscariu, Sextil: XII, 79, 81, 91, 105, 105, 107, 161, 321, 387. Puschil, D.: 218. Pylarino (doctorul ~ ): 378. R 'Racki, Fr.: 118. Racovit, C.: 263. Racovit, Ion: 273. Racovif, Mihai: 329, 330, 350, 353, 365, 366. Radojci, N.: 475. Radoni6, dr. Iovan: 475. Radu Armaû Vrzariul: 434. Radu cel Frumos: 61, 62, 473. Radu cel Mare: 27, 53, 94, 142, 143, 260, 295, 425, 42. Radu Cluciarul: v. Popescu, Radu Radu din Mnicesti: v. Drghici, Radu (din Mnicesti). Radu Leon-vod: 431, 436, 442, 446. Radu logoftul: v. Popescu, Radu. Radu logoftul din Greci: v. Greceanu, Radu. Radu Mihnea-vod: 126, 260, 374, 377, 428. Radu (mare comis, sec. al XVII-lea): 38. Radu I Negru: 307, 312, 419, 425, 442. Radu Stolnicul (fiu al lui Tudor $traru): 468. Radu-vod: v. Radu cel Frumos. Radu-vod Clugrul: 426. Radu-vod din Afumati: 426. Radu voievod cel Bun: v. Radu cel Mare. Radul Postelnicul (sec. al XVI-lea): 34. Radziwill, Ianusz: 164, 254, 268, 513. 67
Rafail Monahul: v. Popescu, Radu. Rakczi, Gheorghe I: 159, 170, 180, 181, 182, 185. Rakczi (Racotzi), Francisc II: 416, 485. Rakczi (Racofi), Gheorghe II: 159, 285, 286, 296, 297, 430. Ramser, Mathias: 97. Ranke, Leopold von: 280. Rares, Ilias (al 11-lea): 64, 66, 94, 275. Rares, Petru: 31, 36, 37, 40, 41, 42, 63, 64, 65, 66, 67, 275, 277, 362, 505. Rares, $tefan; 37, 64, 65, 66, 67, 68. Ratko (fiu al lui Stefan Nemanja): 20, 473. Rdulescu, Ion Heliade: VIII, 125, 533. Rdulescu, Maria: 507. Rdulescu-Molru, C.: 532. Rdulescu-Pogoneami, I.A.: 544. Renan, Ernest: 8. Renzi, Francesco: 255, 327. Ressi (clugr franciscan): 255. ' Retie, Mihail (Ne?pclitanul): 495. Reusner, Nicclacs: 152. Revesz, Imre: 97, 189. ^ ' Rogalski, Leon: 320. Reman I (imprat al Bizantului): 133. Roman al II-lea (imprat al Bizantului): 244. Roman (al IIlea, nepot al lui Alexandru cel Bun): 59. Roman al Smolenskului (cneazul.): 473. Romano, Verginia: 482. Romanos (poet sacru bizantin): 10, 13. Romanos Lecapenos (imprat al Bizantului): 213. Romansky, Stojan: 74, 79. . Ronsard, Pierre de: 206. Roset, Lascarache: 481. Roseti, Lucia: 522. '. Rosetti, Alexandru: XI, XII, 82, 85, 88, 91, 92, 99, 105, 107, 108, 502, 503, 529, 545, 546. Rotaru, Ion: 499, 503, 516, 517, 518. Rostislav (principe al Moraviei): 23. Rckert: 137. Rudeanu, Teodosie: 147, 149, 169, 427, 442. Ruffini, Mario: 387, 501, 518, 519, 522, 529, 537, 548. Ruset, Antonie: 287, 293, 299, 305, 324. Ruset, Iordache: 255, 328, 329, 338, 339. Ruset, Manolache: 325. Rusiecki, Iosif: 57, 70. Russo, Demcstene: XI, 16, 75, 76, 77, 79, 115, 245, 146, 151, 152, 158, 191, 200, 240, 248, 249, 280, 374, 380, 410, 414, . Roques, Mario: 107, 109, 110, 529, 546, 548, 550.
r;
'
''' Richard (al II-lea, rege al Anglici): 82. Ringala (var a regelui
Wladislav Iagello si sotia lui Alexandru cel Bun): 253. Rizescu, Ion: 507.
:68
453, 498, 535, 546. Rusu, Silicn: 168. Rutbeuf: 6. Ruvarac, Ilarion: 48. Ruxandra (Lpusneanu, fiic a lui Pciru Rares si sctia lui Alexandru Lpusneanu): 41, 275. Ruxandra (fiic. a lui Vasile Lupu): 284. S Sacerdoteanu, Aurelian: 549. Sadoveanu, Mihail: 126, 128, 134, 139, 362, 365, 366, 518, 533, 545. Safta (fiic a lui Constantin Cantemir): 288, 327. Safta (mama lui Miron Costin): 282. Sagon I: 129. Saint-Beuve, Charles Augustin: IX. Sanda (sor a lui Ion Neculce): 349. San Francesco d'Assisi: 8. Sanherib (rege asirian): 138. Sarachini, Constantin: 127. Sas: 24, 27, 58. Sasanizi (regii ~ ): 136. Sasin, Antun: 147, 152. Sava (arhiepiscopul sirb ): 56. Sava, Aurel V.: 200. Sava (copist, inceputul sec. al XVIII-lea): 517. Sava: v. Ratko. Savin (banul <- ): 354. Sbiera, I.G.: VI, VIII, XII, 81, 86, 90, 114, 270, 282, 390, 454, 467, 471. Scalla, Bartolomeo della: 256. Scarlat, Mircea: 516. Scarlatache din Constantinopol: 338. Schedel, Hartmann: 50, 52, 58, 59, 60, 61, 362, 529. Scherer, Wilhelm: IX. Schmid, Chr.: 139. Schopenhauer, Arthur: 536. Schroder, Klaus Henning: 511. Schrpfer, Johan: 505. Sccrpan, Grigore: 178, 194, 201. 69 -
Scriban, G.: 166. Scultet, Bartolomeu: 148. Scurtul: v. Paisie, al doilea egumen al mnstirii Putna. Sedelnikov, A.D.: 48. Selim I: 480. Selim al II-lea: 245. Serafiim (mitropolitul sec. al XVI-lea): 103, 104. Sevastos Kimenitul: 381, 382, 383. Severus: 212. Sevigne, doamna de~: 228. Sforza, Bona: 9, 256. Shakespeare, William: 137. Sigismund I (rege al Poloniei): 9, 256. Sigismund al II-lea (August, rege al Poloniei): 9, 56, 256, 257, 259. Sigismund de Luxemburg (rege al Ungariei): 83, 473. Silasi, dr.: IX. Silvestru (ieromonahul .', copist la mnis- tirea Sinaia, sec. al XVIII-lea): 372. Silvestru (clugrul ~ ): v. Leurdeanu, Stroe. Simache, N.: 248, 435. Simedrea, Tit: 145, 506. Simeon al Salonicului (sfintul ): 217. Simiiana (sotia lui Lupu din Hirlu): 272. Simion: v. Nemanja, tefan. Simion Dasclul: 48, 259, 263, 270, 271, 272, 272, 274, 276, 277, 278, 279, 280, 281, 290, 299, 300, 301, 304, 307, 317, 322, 325, 326, 335, 336, 346, 442, 489, 494. Simion de Keza: 495. Simion Monahul: 74. Simion ($ar al Bulgariei): 17, 18, 23. Simionescu, Eufrosina: 122. Simionescu, I.: 241. Simon Birul: 190. Simonescu, Dan: XIII, XIV, 108, 140, 167, 171, 149. Sion, G.: 240, 514. Sixt (papa <~): 118. Sirku, P.: 78. Skander-beg (Gheorghe Castriota): 94 . Smaragda (fiica a lui Serban Cantacuzino): 370, 446. Smith, Thomas: 515. Smintinescu, Dan: 549. 178, 200, 387, 400, 408, 415, 424, 496, 497, 499, 500, 501, 502, 504, 505, 508, 511, 512, 513, 514, 515, 517, 518, 519, 520, 521, 525, 528, 529, 541, 545, 548, 549. Sinan Pa?a: '
:70
Smotrijciky, Meletie: 170. Sobieski, loan: 214, 215, 256, 287, 305, 306, 309, 320, 324, 349, 484, 487, 488. Socolowski, Marian: 219. Sofocle: 381. Sofronia (sotia lui Ptrascu Ciogolea): 190, 279. Soliman al II-lea: 57, 64, 65. . Soliman-pasa (serasker): 288. Solkiewski,: 258. Solomon, Constantin: 241, 386, 393, 400 , 547 j Soranzo, Lorenzo: 378. Scricu, I. U.: 137. Spandoni: 374. Sparwenfeld (Sparvenfeldt), Ioana Gav.: 232, 239. Spiridon ieromonahul (caligraf la mnstirea Putna, sec. al XV-lea): 35 . Spulber, C. A.: 105, 107, 177, 179. Stadnicki, Simeon: 203. Stadnicki, Vasile: 203. Staicu Paharnicul: 457, 462, 463. Stainville (generalul ~): 441, 453. Stan, D.: 521. Staiia (cumnat a lui Coresi logoftul din Miro- slvejti): 96. Stana (fiic a lui Neagoe Basarab): 76. Stanca (fiic a postelnicului Constantin Cantacuzino): 420, 421. Stanca (mtus a lui Dosoftei): 202. Stancovici, Preda: 171. Stancovici, Radu: 171. Stavrinos: 146, 152, 427, 442 , 512. Statiu: 5. Stnescu, Eugen: 503, 517, 520. Stniloaie, Dumitru: 387. Stoianovici, L.: 501. Stoica, Iosif: 216. Stoican (logoftul ~): 143. Stoide, C. A.: 200, 517, 518. Stourdza, Alexandre A.C.: 518. Strabo: 132, 494. Stracimir (tar bulgar): 20, 24, 27. Stratigos, Anton: 379. Strempel, Gabriel: 501, 512, 517, 519. Stripszky, Hiador: 102, 110, 189. Stroici (familia ~): 254. Stroici, Luca: 254, 265. Stroici, Simion: 265. Strungaru, Diomid: 515. 71
Strufeanu, Scarlat: 418, 471, 549. Stryikowski (Stricoskii sau Stricovskie), M.: 259, 302, 303, 332, 333, 335, 336, 363. Sturdza, Dimitrie: 86', 112. Sturdza iycheianu: 86. Sturza, A. D.: 218. Sturza, M.: 543. Sturze Moldoveanul, Vasile: 196, 197. Suhanov (clugr rus): 158, 170. Sulic, N.: 99, 102, 107, 108. Suru, I. P.: 161. Svoronos, N. G.: 529, 549. Szegedi, Alexics Gergely: 102, 185, 189. Szekely, Moise: 428. Sztrygowski, Josef: 42.
.5
traru, Tudor: 396, 468. Schiau, Octavian: 500, 513, 522. Serban, Constantin: 519. erban logoftul: v. Cantacuzino, $erban. $erban voda: v. Cantacuzino, Serban. Serbaaescu, Niculae: 501, 514. erbnescu, Th.: 530, 545. Serbu-La vrorischi, Cornelia: 321. . Seremetev (feldmaresalul ~ ): 352, 360. Sesan, Milan: 82, 92. Siadbei, Ion: 102, 110, 182. Sisman-voievod (Susman-vcda, $ar bulgar): 141, 420. Sleidanus, loan: 495. Soldan, Toader: 323. Stefan (al II-lea, fiu al lui Alexandru cel Bun): 59. Stefan Byrzohodet: 171. Stefan cel Mare: 31, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40 , 41, 42, 43, 47, 48 , 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 58, 59 , 60, 61, 62, 63, 68, 80, 81, 126, 147, 151, 163, 203, 214, 223, 224, 244, 253, 257, 258, 259, 260, 271, 275, 276, 277, 306, 362, 377, 505. Stefan cel Sfint (rege al Ungariei): 9. Stefan cel Tinr: v. Stefnit-vod. Stefan (fiu al lui Radu-vod): 445. Stefan (mitropolitul.*, in timpul domniei lui Matei Basarab): 168, 172, 173, 176, 177, 408, 409. ' Stefan Petriceicu: v. Petriceicu-vod. Stefan (pirclab ce Scrcca): 295. . :;
:72
Stefan (pretendent la trcEul Jrii Rcm- nesti): 149. Stefan Kazvan: 291. Stefan, Simeon (mitrcpclitul '"'): 86, 158, 160, 178, 184-185, 189, 221, 391.
Stefan Valahul: 162. " Stefan-vod: v. Stefan cel Mare.
Stefan Voievod cel Viteaz v. Stefan cel Mare. Stefanovici, Ierei loan: 128. Stefanccivi, Mihail: 384, 386, 414. tefnescu, I.D.: 45, 140, 151, 167, 399. Stefnescu, Iulian: 209, 218, 246, 248, 249. Stefnescu, Margareta: 243, 248. Stefnit Vod: v. Stefnit Lupu. Stefnit-vcd (fiu al lui Bcgcan al III-lea). 63. Stefnit (Lupu, fiul lui Vasile Lupu): 227, 228, 324, 332, 391, 393, 444, 515. Stcfulescu Al.: 44. Stirbei, Radu Cluceru: 463. Strempel, Gabriel: 501, 512, 517. T Tafrali, Oreste: 45, 152, 167. Tagliavini, Carlo: 186, 188, 189, 488, 498, 510, 529, 530, 536, 537, 549, 550. Taine, Hyppolite: IX. Talaba (baronul ~ ): 485. Tanoviceanu, I.: 282, 321, 366. Tappe, E. D.: 515. Tarnowski, Andrei: 148, 152. Tarasie (episcopul in timpul domniei lui Stefan cel Mare): 54. Tecla (sfintai): 213. Tekely (sultanul ~): 464. Tenora, Bohs: 92. Teoctist (mitropolitul sub Stefan cel Mare, 1470): 54. Teoctist (episccp de Rcman, sub Petru Rares 1531): 63. Teodor Alexeevici (tar al Rusiei): 238. Teodor (Kir mare logoft al lui Petru Rares): 63. Teodor Studitul: 13, 14, 18. Teoodrescu, G. Dem.: 151, 152. Teodorescu, Iuliu: 110. Teodorescu, Mirela: 500, 507, 513, 514. Teodoric (rege got): 363. Teodoros (I Lascaris, imprat al Bizantului):
11 -
..
Teodosie (arhimandritul inceputul sec. al XVMea): 47. Teodosie (Kir mitropolit, Muntenia, a doua jumtate a sec. al XVIII-lea): 370, 376, 391, 393, 398, 73
401, 432, 462. Teodosie (mitropolitul ~ Vestemianul al Un- grovlahiei): 497. Teodosiu cel Mare (impratul /): 10. Teofan (patriarh al Ierusalimului, jumtatea sec. al XVII-lea): 166. Teofana (mama lui Mihai Viteazul): 43. Teofil (mitropolit de la Rimnic): 168, 175, 242. Teofil (imprat al Bizantului): 19, 243. Terentiu: 483. Thales din Milet: 332. Theodor Gaza loan: 29. Theodor, Petru (ucenic al lui Th. Tisevid): 172. . Theodora (imprteasa sotia impratului Teofil): 126, 243. Theodorescu, Barbu: XI. Theodosie (patriarh bulgar): 20. Theofan (cronicar bizantin): 244. Theofan (mitropolit al Moldovei, inceputul sec. al XVII-lea): 39. Thibaud (contele Champagnei si rege al Na- varei): 124. Tiberiu: 248. Tieghem, Paul van: 535, 541, 547. Tihonravov, N.: 119. Timothei (sfintul ~): 177. Tirs (sfintul ~): 211. Tiszabecsi, Gaspar: 472. Titulescu, Nicolae: 395. Titus Livius: 257, 260, 303. Tcader (popa ~, copist, inceputul sec. al XVIIlea): 105. Tcader (diacul, din Feldra, prima jumtate a sec. al XVII-lea): 190, 200. Toader-Eordachie vei vistiernic: v. Cantacuzino, Iorgaghi vistiernicul. Tobler, Adolf: 280. Tocilescu, Grigore: 91, 243, 435, 454. Todoran, Romulus, 514. Tcfoe, Mihail: 472. Tolstoi (contele ~, ambasadorul rus al lui Petru I la Constantinopol): 358. Toma, Stela: 509. Tomescu, Mircea: 533. Tomsa, Stefan: 57, 67, 259, 266, 273, 292, 293. Toppeltin, Lauren|iu: 262, 302, 321, 335, 492, 495. '
:74
Toppeltinus, Laurentius: Toppeltin, Lauren- tiu. Tcrdas, Mihail: 102, 108, 109. Tordas, Pavel: 98, 99, 102. Torquemada, lean (episcopul ~): 118. Traian: 262, 290, 300, 301, 302, 303, 306, 308, 310, 319, 333, 334, 335, 375, 466, 473, 489, 490, 491, 492, 494, 495. , Traian Ulpie: v. Traian. Trofimovici, Isaia: 165. Tsourkas, Cleobule: 504. Tucidide: 382. Tudosca (jupineasa sotia lui Dimitrie Cor- beanu): 458. Tuducescu, Iuliu: 38, 44, 496. Turdeanu, Emil: XIV, 36, 40, 41, 45, 79, 106, 140, 152, 157, 158, 162, 178, 387, 474, 505, 506, 507, 508, 512, 515, 528, 529 545, 549. Turdeanu-Cartojan, Letitia: 363, 515. Tzetzes, loan: 491, 494. Twardowski, Samuel: 292. .
"Jamblac, Grigore: 33, 35, 39, 47, 48, 194. fepelea, Gabriel: 513. fetu, lean.: v. Tzetzes, loan, fifescu, Ilie: 289. Jigara, Apostol: 245. Jigara, Zotu (sptar): 245. Jisevic, Theodor: 172. fiteron: v. Cicero. U Ugeles: v. Ugliecga, loan. Ugliecsa, loan: 40, 473. Ulea, Sorin: 508. Ulrich (sol al lui Stefan cel Mare): 49, 51. Ungureanu, G.: 366. Ureche (familia : 35.
j 1
Ureche, Gligorasco: v. Ureche, Grigore. Ureche (vornicul ~): v. Ureche, Grigore. Ureche, Grigore: VI, X, 43, 56, 66, 69, 71, 161, 190, 226, 242, 254, 255, 258, 260, 263, 264-282, 290, 292, 298, 305, 321, 322, 326, 335, 336, 346, 347, 350, 354, 363, 364, 365, 377, 442, 489, 494, 503, 515, 516. Ureche, Maxim: 264. Ureche, Neculai: 265. Ureche, Nestor (Nistur sau Nistor): 43, 48, 191, 254, 264, 265, 266, 267, 268, 272, 274, 282. Ureche, Pavel: 191. ' Ureche, Vasile: 254, 267. Urechia, V. A,: VII, VIII, 78, 138, 200, 278, 318, 319, 320, 327, 496, 497. 75
Urikcvici, Gavril: v. Gavril Uricul. Uros, Stefan: 24, 27. Ursu (fiu al lui Chiril Hluboceanu): 36. Ursu, G. G.: 503. Ursu, N. A.: 513. ' V Valeriu: 483. Yaljavec, Fritz: 550. Vallisnieri: 379. Varlaam Arapul (egumen la mnstirea Dealul, sec. al XVII-lea): 174. Varlaam (mitropolitul <~): 18, 159, 161, 165, 170, 183, 191-201, 207, 221, 264, 269, 280, 297, 312, 389, 428, 513, 529. Varlaam (stareful mnstirii Glavaciocul, Vlasca, a doua jumtate a sec. al XVII-lea): 371, 372. Varos: 128. Vasile Albanezu: v. Vasile Lupu. Vasile al II-lea (Bulgaroctonul, imprat al Bizantului): 23, 244. Vasile cel Mare (sfintul ~): 12, 14, 18, 204. Vasile cel Nou (sfintul <~): 219. Vasile (cneaz, duce de Ostrog): 146. Vasile din Grid: 515. Vasile Lupu: 1, 36, 38, 106, 110, 130, 155, 157, 158, 159, 161, 163, 164, 165, 166, 168, 170, 172, 176, 177, 182, 190, 192, 193, 195, 196, 197, 198, 199, 200, 203, 204, 227, 254, 255, 260, 267, 268, 269, 272, 273, 276, 278, 279, 280, 285, 290, 291, 293, 294, 295, 296, 297, 322, 324, 341, 348, 349, 362, 370, 371, 389, 391, 428, 429, 444, 513. Vasile (episcop de Roman in timpul domniei lui Stefan cel Mare): 47. Vasilescu, Al.: 248, 448, 454, 496. r -.
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI.................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV.....................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV. 43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE.................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR...............52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV......................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI..................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI. . . .92
:76
EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE......128 LITERATURA HAGIOGRAFIC......................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc.139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL................................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB.....................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA.....................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA............180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ....................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU............................213 CRONOGRAFELE.................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL.....11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN.............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO...........110 LITERATURA RELIGIOAS........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t...........161 STOICA LUDESCU............................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU..................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU...............................219 (1942 -1979)............................242 Literatura modern.......................30 Didactice................................32 Publicatii conduse. Editii de texte......32 Comemorri. Necroloage...................33 Recenzii si rapoarte. Diverse............34 Conferinte rostite la Radio..............35 Lucrri postume *........................35 Istoria literaturii romane vechi.........37
Vcrescu (ginerele lui Constantia Brincoveanu) : 447. Vtmanu, N.: 518. Velciu, Dumitru: 516, 517. 77
Velculescu, Ctlina: 500, 511, 520. Venceslas al IV-lea: (rege al Boemiei): 82, 83, 84. Venelin: 163. VeselovsMj: 133. Verbicki, Timotei Alexandrovlci: 171. Verbiest, Ferdinand: 237. Veress, Andrei: 182, 189, 190, 518. Veterani: 433. Vianu, Tudor: 500. Villehardouin, Geoflrci de: 16. Viller, Marcel: 167". Villon, Franpcis: 6, 335. Vincent de Bauvais: 44. Vintil (fiu al lui Radu de la Afumafi): 426. Vintilescu, Petre: 16. Virgiliu: 5, 483. Visarion de Niceea: 29. Viski, loan: 185, 189. Vitman (generalul ~): 359. Vitry, Jacques de: 124. Vizanti, Andrei: VII. Vilcasin: v. Vukain, Vilcu Vornicul: 444. Virtosu, Emil: 131, 388, 421, 424. Vlad-vod: v. Vlad Jepes. Vlad-vod cel Tinr: 94, 143, 426. Vlad fepes: 48, 141, 426, 473. Vladislav (al II-lea): 141. Vladislav al IV-lea (rege al Poloniei): 269, 291, Vladislav (rege al Ungariei): 56, 274, 278, 279. 300, 301, 306, 307, 310, 494. Vladislav-vod (al III-lea): 426. Vladislav.: v. Vlaicu-vod (Vladislav-Vlaicu). Vlaicu-vod (Vladislav-Vlaicu): 27, 32. Vlahos, Gherasim: 374. Vlasie: 158. -
ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI.................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV.....................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV. 43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE.................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR...............52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET
:78
ROMNESC IN LIMB SLAV......................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI..................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI. . . .92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE......128 LITERATURA HAGIOGRAFIC......................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc.139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL................................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB.....................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA.....................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA............180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ....................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU............................213 CRONOGRAFELE.................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL.....11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN.............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO...........110 LITERATURA RELIGIOAS........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t...........161 STOICA LUDESCU............................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU..................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU...............................219 (1942 -1979)............................242 Literatura modern.......................30 Didactice................................32 Publicatii conduse. Editii de texte......32 Comemorri. Necroloage...................33 Recenzii si rapoarte. Diverse............34 Conferinte rostite la Radio..............35 Lucrri postume *........................35 Istoria literaturii romane vechi.........37
79
Zacan, Efrem: 109. Zaharia, N.: 530. Zaluski, Andrei: 320. 506, 511, 512, 520, 522, 547. Zamfirescu, Ion: 527, 549. Zamoisky, loan: 254, 256, 258, 492. Zdrenghea, Maria: 507. Zigabene (Zygabenos), Euthimie: 13, 115, 116, 118. Zilot, Romnul,: VI. Zi2ka, Jan: 83. Zoba, loan: 384. Zolkiewski, Andrei: 266, 292. Zonaras (istorie bizantin): 244, 494. Zotta, Sever: 321. Zsab, Pal: 91. X Xenopol, A. D.: IX, 161, 387, 389, 454. Xenofon: 382. W Wakhtang al IV-lea (rege ivir): 386. Walther, Balthasar (cel Tinr): 148, 149, 150, 152, 512. Waltherus, Baldassar Junior: v. Walther, Balthasar (cel Tinr). Wapowski (cronicar polon): 60. Wanckelinus, M.: 345. Wargalowski (pisar al lui Constantin Cantem- mir): 320. Weigand, G.: 79, 218. Wellman, Max: 123, 129. Wiclef (Wyclif), John: 82. Winchelsea (ambasador): 515. Wiszniowiecki, Dimitrie: 259. Witwinski, Stanislav: 284. Wojenski (episeep de Kamenita): 215. Wurmloch, Adalbert: 98. .... ,. Zamfirescu, Dan: XVI, 500, 501, 502, 504,
:80
81
TABLA DE MATERII
Prefat de Dan Zamfirescu V ' Jfot 'XVII ; DE LA ORIGINI PIN LA EPOCA LUI MATEI BASARAB SI VASILE LUPU
LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZANTINO-SLAV
Literaturile remanice pin in vcacul al XIII-lea 3. Literatura francez 4; Literatura spaniol 6; Literatura italian 7; Radierea culturii cccidentale in Ungaria si Polonia 9. Orientul bizantineslav Literatura bizantin 9. Caracterul imperiului bizantin 9; Strlucirea civilizaîei sale in evul mediu 11; Literatur istoric 11; Religioas 12; Beletris- tic 14; Bibliografie 16. Literatura slavilcr sud-dunreni 16. Literatura bulgreasc 17; Literatura iugoslav 17; Legturile cu Athcsul 20; Legturile ercatilcr cu cultura italian 21 ; Bibliografie 22.
INTRAREA ROMNILOR IN CULTURA BIZANTINO-SLAV
ai-
Ptrunderea liturghiei slave la romni 23; Principatele remne si luptele cu ungurii 24; Legturi politice cu Sudul dunrean 24; Consecir4ele inglobrii ncastre in zona culturii slave 25; Con- tacte cu Bizantul 26.
CUCERIREA TURCEASC SI CONSECINJELE EI PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE
Emigrarea eruditilcr bizantini in Occident si participarea lor la Renastere 29; Emigrarea pturii conductcare slave in trile ncastre 30.
MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR
Reorganizarea vietii monahale prin clugrii sirbi 32; Nicodim ,i intemeierea Voditei si Tismanei 32; Ucenicii lui Nicodim in Moldova: Jamblac 33; Caligrafi si miniaturisti 33; Legtori de manuscrise si crti 37; Biblioteci 38; Scolile 39; Broderia religioas 40; Pictura 41; Arta veche romneasc in Rsritul Europei 42; Bibliografie 43.
CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV
Literatura religioas 46 Filotheiu, logoftul lui Mircea cel Mare 46; Jamblac si activitatea lui in viata religicas romneasc 47; Vasile, episcopul de Roman al lui tefan cel Mare 47; Eustratie, protopsaltul din mnstirea Putna 48; Bibliografie 48. Istoriografia slavon in Moldova Cronica lui $tefan cel Mare 48. Versiunea german 48 Versiunile slavone^ti 52 Letopisetul de la Bistrita 53; Letopisetul de la Putna 53; Ver- siunea din letopisetul lui Azarie 54; Cronica anonim 55; Cronica moldo-polon 56. Raporturile dintre versiuni. Data compunerii originalului 57; Cronica lui $tefan cel Mare, versiunea german si versiunile slavonesti 59; Alctuirea cronicii la curtea lui Stefan cel Mare 61. Cronicarii clugri 62. Macarie 63; Eftimie 65; Azarie 67; Caracteristica cronicilor scrise de clugri 68; Bibliografie 69.
:82
Invtturile lui Neagoe Basarab ctre fiul su Teodosie 71. Cuprinsul 72; Paternitatea 75; Versiunile si raporturile dintre ele 77; Bibliografie 78.
~ ZORILE LITERATURII ROMNEFTI
Cele mai vechi acte romnesti 80; Textele rotacizante si prerile cu privire la originea lor 81; Miscarea husit 82; Teoria influentei luterane 85. Textele rotacizante ~ Codicele Voronetean 85; Psaltirea Scheian 86; Psaltirea VoroI netean 86; Psaltirea Hurmuzachi 87; Datarea, hirtia, filigranele 87; Scrisul 88; Limba 88; Importanta textelor pentru cultura romneasc 90; Bibliografie 90.
INTRODUCEREA TIPARULUI IN TRILE ROMNE?TI
Tipar slavonesc in Tara Romneasc Clugrul muntenegrean Macarie i tipar Venetian 93; Clugrul sirb Dimitrie Liubavici ji ucenicii si 94. Epoca lui Coresi Coresi ?i ucenicii lui Dimitrie Liubavici 94; Coresi 95; Coresi si familia lui 95; Influent luteran si activitatea lui Coresi 96; Influenza calvin 100; intoarcerea spre criodcxie si tiprirea crtilor slavonesti 103; Alfi tipografi romni contemporani cu Coresi: diacul Lorint fi Clin 104; Ultima tipritur romneasc a lui Coresi: Cartea cu invttur (1581) 104; Pravila 104; Limba textelor coresiene si importanta lcr pentru limba literar 105; Bibliografie 106. _ Valia de la Orstie (1582) 108. Bibliografie 110.
EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE
Literatura apocrif 111. . , _ . Bogomilii 112. '' Literatura bogomilic 114. I.egenda lui Adam si Eva 114; Lupta lui Satanail cu Arhan- Xhelul Mihail 114; Disputa Mintuitorului cu Satana 115; Legende opulare bcgomilice 115. - * ---------------- ., >... Codex Sturdzanus 115. : Nebogomilismul legendelor din Ccdex Sturdzanus 115; Apocalipse apocrife: Apocaiipsul apostolului Pavel, Cltoria Maicii Domnului la iad, Moartea lui Avram 116; Apocaiipsul Sfintului loan Bogoslovul 117. Legenda Duminicii 117; Bibliografie 118. Literatura hagiografic Caractere generale 119; Legenda Sfintei Vineri 121; Legenda Sfintului Sisinie 121; Sfintul Alexie 122; Bibliografie 122. Literatura didactic Fisiologul 123; Fiore di virt 125; Bibliografie 128. Literatura de prevestire 129. , . . Bibliografie 131 Romanul popular 131. Alexandria 132; Varlaam si Ioasaf 135; Archirie si Anadan 137; Bibliografie 139. .
INCEPUTUL
ISTORIOGRAFIEI IN TARA ROMNEASC
Viata si traiul sfintului Nifcn Patriarhul Nifon 142: Gavril protul 142; Viata sfintului Nifon; caracterul ei: legend hagiografic, cronica a domniei lui Neagoe 143; Bibliografie 83
145. Cronica lui Mihai Viteazul Mihai Viteazul in literaturile strine contemporane; in literatura greac: poema lui Stavrinos 146; Traducerea romneasc in versuri a lui M. Eliat (din 1837) 146; Traducerea slavo-rus: Gh. Palamed 146; Reminiscente despre Mihai Viteazul in literatura popular greac 146; In balada popular sud-slav 147; In Occident: inliteratura italian 147; In literatura spaniol 147: In literatura ungar 147; Cronica lui Teodosie Rudeanu 147; Traducerea polon a lui Andrei Tarnowski si cea latin a lui Baltasar Walter H8; Versiunea fratilor Buzesti 149; Raporturile dintre versiunea lui Baltasar Walter si versiunea fratilor Buzesti 149; Bibliografie 151. DE LA MATEI BASARAB SI VASILE LUPU PIN LA SERBAN CANTACUZINO SI D. CANTEMIR
EPOCA LUI MATEI BASARAB 1 A LUI VASILE LUPU
Priviri generale 157;
Bibliografie 161.
UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL
Petru Movil si activitatea lui 163; Mrturisirea ortodox si sinodul de la Iasi 165; Bibliografie 166.
LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB
Cultura 168; Doamna Elina 168; Udriste Nsturel 169; Tipo- grafiile 170; Literatura religioas 172; Pravilele 174; Bibliografie 178.
CULTURA IN TRANSILVANIA
Instalarea tipcgrafiei si crtile tiprite 180; Catehismul calvinesc 182; Simeon Stefan si prefata la Noui Testament 184; Lirica religioas de nuant calvin 185; Mihail Halici 186; Influenta catolic: Gavril Ivul, Gheorghe Buitul, Joannes Kajoni Valachus de Kis-Kajon 188; Bibliografie 188. .
LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA
Epcca lui Vasile Lupu ' Crtrarii 190 ; Lcgcftul Eustratie Drages 190 ; Toader diiacul si cuvintul la inmormintarea jupinesei Sofronia Ciogolea 190. Mitrcpclitul Varlaam 191. Cclegiul si imprimeria 192; Activitatea literar. Cartea romneasc de invttur 194; Cele sapte taine 196; Rspunsul la Catehism 197; Pravila 198; Bibliografie 200. Mitropclitul Dcsojtci Perscnalitatea lui 201; Viata 202; Traducerea crtilor liturgice 204; Psaltirea in versuri 205; Vietile sfintilcr 209; Dosoftei istorie 213; Dosoftei in Polonia si mcartea lui 215; Bibliografie 218.
CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNEFTI . P!NA IN SECOLUL AL XVII-LEA
Mitropolitul Dosoftei punctul culminant al literaturii religioase din Moldova 220; Obiectiuni aduse literaturii. religioase 220; Literatura liturgic reprezint valorile pceziei sacre bizantine. Prin literatura religioas s-a creat la noi limba literar 220; Clerul ptura cult a neamului 221; Privire retrcspec- tiv: traducerea Sfintelor Scripturi 221; a legendelor hagiografice si a celor apocrife 222; Influent literaturii religioase asupra folclorului si a artei vechi 223; Formarea unei menta-
:84
litti religioase care se rsfringe in actiunea marilor voievozi si a boierimii, in conceptia si scrisul cronicarilor 223; Consecin- tele acestei mentalitti 224.
UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILESCU
Viata 226; Opera 232; Activitatea in limba romn; Istcria despre sfinta icoan; Intrebri si raspunsuri; Vechiul Testament 232234; in limba latin: Enchiridion sive Stella Orien- talis Occidentali splendens... 234; Activitatea teologic-istcrica din Rusia 235; Cltoria in China 236; Bibliografie 239.
'
Cronografe de crigine slav . Moxa 242 Crcncgrafe de crigine greac Cronograful lui Dorotei al Monembaziei 244; Cronograful lui Cigala 245. Elemente din crcncgrafe in fclclcr 246. Istoria Trcadei 247; Sfintul Constantin 247; Folder oriental 247; Lccalizri 248; Bibliografie 248.
CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATIONAL.
CRONOGRAFELE
Ascensiunea beierimii in viata de cultur a neamului Proprietatea colectiv. Proprietatea individual a boierilor. Ridicarea propriettii boieresti prin danii domnejti 250; Ruinarea propriettii trnesti in urma fiscalittii excesive si cre?terea propriettii boieresti latifundiare 251; Rolul politic important al boierimii in viata trii si luptele in jurul tronului 251; Emigrarea boierimii. Constantincpolul si Polonia, dou centre prin care se deschide pentru cultura noastr o fereastr ctre Occident 251; Bibliografie 252. Tineretul mcldcvean la studii in Pclcnia 252. Pritegi in Polonia 253; Cultura latin in Polonia 255; Stiri despre istoria Moldovei si latinitatea romnilor in istoriografia polon 257; Bibliografie 263. Grigcre Ureche Viata 264. Nestor Ureche 264; Grigcre Ureche 267. Cronica lui Grigore Ureche 270. . Izvoarele ei interne si polone 270; Adaosele lui Simion Dasclul 272; Personalitatea lui Ureche si a lui Simion Dasclul 273; Portretele lui Ureche 275; Stilul lui Ureche i al lui Simion Dasclul 276; Limba cronicii 277; Adaosul lui Simion Dasclul despre ijderenia moldovenilor 278; Bibliografie 280. Mircn Costin . ' . Viata 282. Copilaria In Polonia 283; Intoarcerea in Moldova 284; Legturile cu polonii 287; Pribegia in Polonia 287; Conflictul cu C. Cantemir. Moartea 288. Cronica 290. Datarea si caracterele ei generale 2S0; Izvoarele polone 291; Trsaturile ei literare 292 De neamul moldovenilor, din ce tar au esit strmcsii lor 298. Data 298; Traditia manuscriselor 299; Caracterul si cuprinsul operei 300; Izvoarele 302; Erori 303; Caracterul literar 303. Cronica frii Moldovei i 85
a Munteniei 305. Pcema polon despre Moldova si fara Remnease 309. Viata lumii 312. Personalitatea lui Miron Costin 317; Bibliografie 318. Ccntinuataii lui Mircn Ccstin. Vasile Damian 322; Tudosie Dubu 323; Bibliografie 326. Nicolae Ccstin Biografia 327; Letopisetul Jrii Moldovei de la zidirea lumii pin la 1601 331; Cronica domniei lui Nicolae Mavrocordat si a lui Dimitrie Cantemir 337; Ceasornicul dcmnilor 341; Bibliografie 346. Influenta latin in stilul ctcnicarilcr mcldcvcr.i Priviri generale 347; Bibliografie 348. , Ion Neculce Biografia 349; Pribegia 351; intoarcerea in Moldova 353. Cronica lui Ion Neculce 355; O seam de cuvinte 362; Limba 364; Bibliografie 366. EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRNCOVEANU I. Epcca lui erban Cantacuzino 369. Priviri generale 369; Intre slavism si grecism. Drumuri spre Moscova 371; Curentul influentei grecesti 372. II. Epcca lui Brincoveanu 376. , Priviri generale 376; Influenta italian 377; Arta 379; Literatura 380; Influenza greceasc 381; Copiii lui Brincoveanu si cultura lor clasic 382; Patriarhi si crturari greci la curtea lui Brincoveanu 383; Brincoveanu si ortodcxia din Ardeal 384; Brincoveanu sprijinitor al culturii ortodoxe in Rsrit 385; Bibliografie 37.
LITERATURA RELIGIOAS
Priviri generale 388.
Biblia lui erban Cantacuzino 391. Traductorii 395; Frafii Greceanu si activitatea lor religioas. Biografia 395; Traducerile 396; Bibliografie 399. Mitropolitul Antim Ivireanu 400 Biografia 400; Activitatea lui Antim; Traducerea crjiilcr de ritual 408; Didahiile 410; Bibliografie 414. Un traductcr in versuri al Psaltirei la curtea lui Brinccvcanu ; Tender Corbea 416. Bibliografie 418.
ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO ?I A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU
Compilaîi si cronici de partid pe vremea lui Serban Cantacuzino: vechile anale pmintene 419; Povestea de jale despre moartea postelnicului Const. Cantacuzino 421; Bibliografie 424, Stoica Ludescu Via'fa 424. I. Compilatia lui Stoica Ludescu 425; II. Viafa Patriarhului Nifon 426; III. Cronica lui Mihai Viteazul 427; IV. Cronica lui Matei al Mirelor 427; V. O cronic a lui Matei Basarab 428; Analiza 433; Bibliografie 435. Radu Popescu Via-fa 436; Compilatia lui Radu Popescu 441.
CRONICARII LUI BRINCOVEANU
Continuarea cronicii lui Radu Popescu 447; Bibliografie 453. Cronica lui Radu Greceanu 455 Bibliografie 460.
:86
Cronica anonim despre Const. Brincoveanu Analiza 460; Discutii asupra paternittii 465; Bibliografie 470. Un scriitor sirbo-remn la curtea lui Serban Cantacuzino si a lui Brincoveanu: Gh. Brancovici. Viata 471; Activitatea istcric 472; Scrieri religioase 474; Bibliografie 475. Crcnica rimat asupra incrjii lui Constantin Brincoveanu. (Cintecul lui Ccnstantin-vcda-) 475 Bibliografie 480. Stclnicul Constantin Cantacuzino Viata 480; Activitatea literar a Stolnicului Cantacuzino 487 ; Activitatea rc-ligicas. 488; Opera geografica a stolnicului 488; Opera istcric 489; Bibliografie 496 Biblicgrafie sdectiv (anex) 499 Pc-stfat de Dan Simonescu 523 Biblicgrafia cperei lui N. Cartojan 539 Indice de nume 551
Lector: RODICA ROTARU si ANDREI RUSU Tehnoredactor; ION GHICA
Bun de tipar: 26.V.1980. Coli ed. 52,47. coli de tipar: 38
Tiparul executat sub comanda nr. 432 Intreprinderea poligrafic 13 Decembrie 1918, ___ str. Grigore Alexandrescu nr. 8997 Bucuresti, 11 Republica Socialist Romania 1 Buletinul Ccmisiunii monumentelor istorice, 1913, p. 130.
1 1466, iunie in 4: an inceput s zideasc minstirea de la Putna; 1470, august in 20: venit-au Stefan Voevod si au sfintit hramul Prea Sfintei Nsctoare de Dumnezeu de la Putna, cu mina preasfintitului mitropolit kir Teoctist si episcopului Tarrsb, fiind de fat egumenii tuturor minstirilor si intreg clerul preotesc in numr de 64 de insi, septemvrie 3, sub arhimandritul Ioasaf ; 1484, mirtie in 15, in misrcurea mire pe la miaz-noapte au rs intreaga minstire Putna pin in temslis; 1484, octomme 8: moartea arhimandritului Iosif al Putnei; I486 numirea c -Iiii de al doilea arhimandrit al Putnei, Paisie. 6 Vezi pasajele paralele la D. Russo, Studii istorice greco-romne, p. 230234. 1 Singur d-1 Grigoras, intr-o serie de articole publicate in Adevrul literar, 13/IV 192-4, p. 5, mai acum cfyiva ani, pretindea c a descifrat criptele, dar interpretrile date de d-sa unor notite ca acestea Aceast episti au fost scris pe rumniesti Iunaiza Asieni ot Ternava, sau Miatehovi in rumnia^tee Bogomil... Ioniâ-lu Doamne... din Terniva Mnstir... Dimitrie...", interpretri care-1 due la concluzia c Ionif Asan, sau un curtean al su, ar fi copiat textele in secolul al XIII-lea, precum si pretinsa descifrare a criptogramei din Psaltirea Voronetean, care-1 face s a?eze inceputurile literaturii noastre la anul 823, in vremea actiunii lui Metodiu fi Chiril, sint de domeniul fanteziei. 1 Vezi N. I o r g a , Istoria romnilor, vol. IV, Cavalerii, p. 114115. 1 Aluzie la unguri. Cf. poema lui M a t e i al M i r e 1 o r, Icrxopia tcv Kaxa TT|V Oyxpo-BXaxtav Te).8cr0EUT<av in P a p i u I l a r i a n u , Tesauru, I, p. 332, invazia lui Bethlen Gabor in fara Romneasc. TTara era devastat de nu se afla in ea nici vite, nici pine, nici vin, pentru c toate le rpiser si duseser in Ardeal; insesi vasele biseri- ilor si mnstirilor pusese [...] s le care in tara lui ce o umpluse de argintul si aurul 'frii-Romnesti. 1 S i l v i u D r a g o m i r , Contribufii, Analele Acad. Rom., s. II, t. XXXIV, Mem. sect, ist., p. 84, anexa V.
Neoprit, fr friu.
1
Noi n-am putut-o face in 1936, cind am fcut un curs despre 87
epoca lui Brincoveanu, fiindc ms., intrat in Bibi. Acad. Rom. in 1915, fusese trimis in timpul rzboiului din 1916 19 IS in Rusia si nu ne-a revenit decit prin intervenfia lui N. Titulescu, in anii din urm.
1 Iat, pentru documentare, lista crtilor bilingve tiprite la episcopia din BuzSu, unde pstorea Mitrofan: . . . 1697 - Triod ' ' .. 1698 Minei 1699 Molitvenic . 1700 Octoih si Triod ' 1701 Molitvenic 1701 Penticostar 1702 Liturghier .. 1702 Molitvele vecerniei.O alt editie, se pare, in 1703, I. B i a n u si D. S i m ein e s c u, Bibi, romneasc veche, IV (Adogiri si indreptri), p. 29, nr. 38.
1. B o r o i a n u , C., Anton Maria Del Chiaro, in Studia bibliologica, III (1969), l,p. 115 132. Fragment din teza de doctorat a autorului. C n d e a V i r g i l , Tratatul Despre ratiunea dominant", cea dintii oper filosofic publicatin limba romn (1688), ?n Viata romneasc, XVI (1963), nr. 3, p. 8489. Tratatul" este un capitol din Biblia, 1688. Acelasi, Ratiunea dominant. Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 172214. Studiu exhaustiv si editarea textulu' prescurtat al tratatului. C o c o r a , G a b r i e l , Un mare tipograf romn in circuitul european, in secolul al XVIIlea: episcopul Mitrofan al Buzului, in Gabriel Cocora, Tipar si crturari. Ed. Litera, Bucuresti, 1977, p. 143179. G h e t i e , I o n , Biblia de la Bucuresti si procesul de unificare a limbii romne literare, in SLLF, II, 53-56. I o r g a , N., Ocrotirea de ctre domnii romni a bisericii si a civilizatiei bizantine, in N. Iorga, Bizanf dup Bizant, Bucuresti, 1972, p. 154204. R u f f i n i, M a r i o , Linflusso italiano in Valacchia nell. epoca di Costantino-Vod Brincoveanu (16881714), Mnchen, 1974 (colectia Acta historica, tomus XI, editat de Societas Academica Dacoromana). Intre alte capitole interesante (14), semnalm cap. IV, p. 77 135: I calendaridi GiovanniCandido Romano; identificarea lui IonFrincul cu G.C.R., secretarul de limb italian al Voievodului o face dup N. Vtmanu. Studiu profund ?i complex. S i m o n e s c u , D a n , JCronici versificate, p. 5568: Uciderea lui Constantin Brincoveanu (15 august 1714). Studiu si text. S i m o n e s c u , D a n , Biblia de la Bucuresti (1688), in Biblioteca, 19/0, nr. 2, p. 2829. S t o u r d z a , ( A l e x a n d r e , A. C., Constantin Brancovan prince de Valachie 1688 1714. Son regne et son epoque. Paris, Libraire Plon, 1915. Cartea a intrat in biblioteca lui N; Iorga
:88
1 N. Condeescu, Inc im cuvint despre A. Cartojan, in Universal literar, nr. 6, din 25 februarie 1945, p. 11. 1 Annales internationales dhistoire. Congres de Paris, 1900, 6-e section: Histoire comparee des litteratures, Paris, 1901, p. 39 41.
89

Istoria Literaturii Romane Vechi - Nicolae Cartojan

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Istoria Literaturii Romane Vechi - Nicolae Cartojan

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

N.

Toate drepture rezervate Editurii Minerva

N. CARTOJAN ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI

Coperta: Dumitru Verdes

ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI

Coperta: Dumitru Verdes

Coperta: Dumitru Verdes

Coperta: Dumitru Verdes

Coperta: Dumitru Verdes

Coperta: Dumitru Verdes

Coperta: Dumitru Verdes

H. G r e g o i r e , Byzantion, X (1935), p. 336.

INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV

CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE

MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR

1 V. M a r c u B e z a, Urme romnesti in rsritul ortodox, p. 7* 20 119. 3T

ISTORIOGRAFIA SLAVON IN MOLDOVA

CRONICA LUI $TEFAN CEL MARE

1V. A u g u s t i n Z . N . P o p , in Biserica crtodox romn, 1939, p. 319.

1 D. R u s s o , Stidii istorice greco-romne, I, p. 161 162.

al crei secretar era pe atunci Mihai Eminescu,

Bunea Logoftul Coresi (1606)

cm frate sau o rud a lui Pavel.

lit., seria III, t. IV, mem. 2, Bucurcfli, 192S, p. 9 13.

ISTORIOGRAFIEI IN TARA ROMNEASC

UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL

LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB

BIBLIOGRAFIE Udrifte Nsturel. G e n e r a l u l P . V . N s t u r e l , Viata Sfintilor Varlaam si Ioasaf...

1Ibidem, p. 194- 198. 2Ibidem, p. 204 205. 171

LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA

CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA

UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU

1Povodnic cal de alai.

Moldova domnea atunci Petru Schiopu,

lui Miron Costin.

CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL

oriznturile mai largi ale culturii occidentale.

Varsovia, 1865, p. 201.

strinilor a induio- sat sufletul pribegilor si a trezit in ei vocatiunea istoric.

CRONICA LUI GRIGORE URECHE

moldovenilor, din ce tar au esit strmosii lor.

CRONICA JRII MOLDOVEI $1 A MUNTENIEI

Prea subtire si-n scurt vreme tritoare.

a evului mediu: a norocului orb care necontenit urea fi scoboar pe scara

Cu aceste idei se impletefte motivul asa de exploatat in literatura latin

CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN

literaturii romnefti, ed. II (1925), vol. I, p. 341 346.

1601, Fundatia regal pentru literatur si art, Bucuresti, 1942.

EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN

Via^a lui Corbea a fost reconstituit in parte de S c a r l a t S t r u ^ e a n u , Doi iinia- nisti

ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU

COMPILAfH SI CRONICI DE PARTID PE VREMEA LUI ERBAN CANTACUZINO

Xici tat-su n-ar hi scpat atunci den puscrie.

Eu, zice, am btrinit, ce mai voi eu in lume?

Jupine, mergi s te pricestuiesti, Cu viiata ceasta putred vei s o priimenesti.

CRONICARII LUI BRINCOVEANU

printr-alte j>rti, intr-aceste dmnii ale mriei-sale.

hrisoave prin care el si feciorii lui s-au fcut cnezi de Moscovia.

de curte al celui mai mare voievod al culturii romnesti. - BIBLIOGRAFIE .

pild la Radu Greceanu. -

CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU

Domnul, doamna rmin consternati. Copiii, care se bucurau de adierile primaverii :

La care Brincoveanu rspunde scurt:

Apoi, cuprins de indignare si de durere adinc, vzind c cel ce 1-a