Sunteți pe pagina 1din 651

N.

CARTOJAN

Toate drepture rezervate Editurii Minerva

N. CARTOJAN ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI

Coperta: Dumitru Verdes

ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI


Postfa{a $i bibliografii finale de DAN SIMONESCU Prefa{ de DAN ZAMFIRESCU

EDITURA MINERVA

UN TRAT AT CL ASIC DE 1ST0RIA LITERATURI1 ROMNE VECHI Studitd literaturii romne vechi s-a constituit ca disciplin stiintific inde-

Bucure$ti-1980

Coperta: Dumitru Verdes

pendent, cu specialisli si catedre universitre, abiainprimele decenii ale secolului nostru. Pin atunci literatura veche a fcut obiectul interesului unor strluciti felologi si istofici cu o arie de preocupri mult mai larg (Timotei Cipariu, B. P. Hasdeu, Al. Lambrior, M. Gaster, Ovid Densusianu, loan Bogdan, N. lorga), dupa ce valoarea documentar si artistic a cronicilor fusese descoperit de generatia pasoptist, aceea care a si initial editarea si valorificarea, pentni literatura modernd, a scrisidui vechi romdnesc. In invtmint, literatura veche a fost mult vreme inglobat fie istoriei

generale a poporului roman, fie studiului, comun, al limbii si literaturii, pind ce, atit la Bucuresti, in 1901, ctt si la lap, in 1508, s-au diferentiat cele dou

Coperta: Dumitru Verdes

domenii, creindu-se catedre deosebite pentru fiecare. 1 Cursurile de istoria literaturii romne an fost incredintate la Bucuresti lui Ion Bianu si la Iasi lui G. Ibrileanu. De aci inainte, pin cind o nou diferentiere, de data aceasta in insusi cuprinsul cmsului de istoria literaturii romne, va duce la crearea de catedre dedicate in exclusivitate studierii literaturii vechi si altora rezervate studiului literaturii moderne (in 1919 la Cluj, in 1920 la Iasi si in 1930 la Bucuresti), obligatia de a infdtisa cele peste patru secole de cultura cuprinse in asa-numita epoc veche a revenit unor profesori care, ca Ibrileanu, erau mai

familiarizati cu perioada moderna, sau, ca Ion Bianu, cu epoca veche, privit ins din perspectiva und formatii de bibliograf si mai putin de istoric literar propriu-zis. Aceasta situatie s-a reflectat foarte clar in evolutia disciplinei insasi, care n-a mai dat, in decurs de patru decenii, aiic pin la tipXrirea priniului volum al Istoriei literaturii romne vechi Ae N. Cartojan, nici o expunere de ansamblu asupra epocii vechi comparabil, ca valoare, cu sintezele unele fundamentale - ale perioadei anterioare. 0 sumar retrospectiv a evolutiei disciplinei, necesar pentru a aprecia
1 Pentru vicisitudinile predirii

Coperta: Dumitru Verdes

locul major ocupat de lucrarea ce se retipreste acum, dupa patru decenii, duce la constatarea c, intre 185S, dxta cini Timotei Cipariu tiprea la Blaj Crestomatia saprimz crestomztie a scrisiilui vechi rominesc insotind-o de o notit literar care este i prima schit de istoria literaturii noastre vechi, si 1901, cind apare monumentala Istorie a literaturii romne in secolul al XVIII-lea de Nicolae lorga, se inregistreaz o etap de remarcabile progrese in cunoasterea literaturii vechi. Apar excelente editii (Psaltirea Scheian, editia Ion Bianu, Psaltirea lui Coresi, ed. Hasdeu, Codicele Voronetean, ed. I. G. Sbiera,
literaturii romlne la Universitatea din

Psaltirea in versuri a lui Dosoftei, ed. Bianu, Cronograful lui Moxa si cronica lui Zilot Romanul editate de Hasdeu p.a.), admirabile Crestomatii (Pumnul, Lambrior, Gaster), utilizabile si azi, monografii si studii de amnunt. Paralel cu acestea asistm la un efort, din ce in ce mai fericit in rezultatele sale, de a sistematiza cunostintele dobindite in ample expuneri de ansamblu sau in manuale de uz scolar. ln centrul acestei activitti st, fr indoial, personalitateasi opera genialului Hasdeu, de la care, pe ling zeci de contributii mai mrunte sau mai insemIasi inainte de Ibrileanu a se vedei

Coperta: Dumitru Verdes

nate, ne-au rmas dou lucrri fundamentale, indispensabile si azi cercettorului literaturii vechi: Arhiva istoric a Romniei si Cuvente den betrani, ambele, mine inepuizbile de informatii si sugestii. Opera lui Hasdeu este strbtut de patosul unei aprinse admiratii pentru vechea.cultur romneasc, in care el vedea o dovad a aptitudinilor creatoare ale popomlui rmn in trecutul sau si o certi- tudine a realizrilor sale in viitor. Hasdeu este nu numai un dascl, ci si un per- petuu emul si exemplu pentru o nou generatie de cercettori, care-l continu, incercind s-l depseasc si s-l corecteze acolo
studiul lui G. A^avriloiie in Contributii

unde fantezia romantic a unui geniu universal intr in coliziune cu rigorile unor metode mai severe. Metode deprinse in frecventarea centrelor ilustre si maestrilor de talie europeand ai diferi- telor. discipline pe care noii venipi le reprezint. M. Gaster, Ion Bianu, loan Bogdan, Ovid Densusianu, N. Iorga sint numele care se vor spa cel mai adinc in istoria studiilor asupra vechii culturi romnesti, si toti sint marcati, in diferite feluri, de prezenta fecund, desi uneori negeneroas, a genialului btrin. M. Gaster devine continuatorul lui Hasdeu in studierea asa-numitelor crti
la istoria dezvoltarii Universi- ttii din

Coperta: Dumitru Verdes

populre", domeniu in care este veritabilul fondator al unei ramuri speciale de cercetare, prin temeinica monografie Literatura popular romn (Bucuresti, 1883). Crestomatia romn, tiprit in 1891, cu introducere si explicatii in romn si francez, rmine inc nedepsit si este utilizat pin azi de romanistii de pretutindeni. Introducerea este o excelent schit de istoria literaturii romne, prima de acest fei, accesibil si cititorilor de peste hotare. Ea va fi apoi prelucrat si amplificat de autor in limba german pentru Grbers Grundriss der romanischen Philologie, , vol. II, 1898, si va reprezenta, mult
Iasi, 18601960, vol. II, Bucuresti,

vreme, principala sttrs de informare a strinttii asupra literaturii romne. Ion Bianu se consacr comasrii si descrierii tezaurului national de tiprituri si manuscrise, din care va scoate, cu concursul unor harnici si bine alesi colaboratori, Bibliografia romneasc veche, al crei prim volum apare bia in 1903, dar al crei material putea fi consultat, in, bun rinduial, inc din 1900, de ctre N. Iorga pentru cartea sa. Acelasi I. Bianu pune bazele Catalogului manuscriselor romnesti, din care apar trei volume in timpul vietii sale (1 111,19071931).
1950, p. 263 275.

Coperta: Dumitru Verdes

loan Bogdan descoper, editeaz si studiaz istoriografia romn dinainte de Ureche, postulat de Hasdeu, lrgind astfei, cu inc un secol, aria scrisului romnesc original, fie si intr-o limb universal de cultur a evului mediu, ca slavona. Tot el demonstreaz utilitatea cercetrilor slavo-romne pentru a

Intel ege contextul in care s-a dezvoltdt cultura romn veche i a-i aprecia valoarea in comparatie cu produsele popoarelor vecine de traditie cultural bizantin. Elevul su, C. Giurescu, se va impune ca autor al unor studii fundamentale de istorie social si al primelor studii stiintifice asupra traditiei manuscrise a croni- cilor romnesti. . tntiiele incercri de a face bilantul cunotintelor acestei epoci rodnice sint legate direct de nevoile invtmintului. Cum era firesc, ele isi sporesc valoarea in progresie geometric, paralel cu progresul cercetrii. In 1858, pe cind functiona la Iasi ca prof esor la Academia Mihilean, iar istoria literaturii nationale nu se desprinsese inc din istoria general, V. A. U re chi a crease intiiul curs de istoria literaturii romne, pe care, din 1864, l- a continuat la Bucuresti, dupa ce publicase citeva prelegeri in Ateneul roman din Iai (n-rele din 15 sept. 1860 dec. 1861. Lectia I: Literatura romn de la 1800 pin la 1830"; Lectia II: Literatura romn de la 1830 pin la 1840 ; Lectia I I I : Literatura romn de la 1840 pin in zilele noastre"). Abia in 1885 el tipri, la Bucuresti, o reductie" a acestui curs universitr, destinat elevilor scolilor secundare: Schite de istoria literaturii romne. Carte didactic secundar. Partea I-a. Expunerea materiei, care se opreste la sfirsitul veacidui al XV 11-lea (partea a Il-a ce urma s o continue n-a mai aprut niciodat) ala- tur istoria limbii de a literaturii, cum era inc obiceiul. Lipsit de valoare stiintific inc de la aparitie, cartea lui V. A. Urechia atest ins un spirit viu, capabil de observatii interesante, desi coplesit de carentele pregtirii, pe care poza erudit nu face decit s le scoat si mai mult in evident. Azi, cartea sa nu mai este decit un document de epoc. ln acelasi an 1885, in care se tipreau la Bucuresti Schitele... lui V. A. Urechia, aprea la Iai Istoria limbii si a literaturii romne de Aron Densusianu, profesor de limba si literatura latin la Universitatea local, dar care a suplinit si cursul de limba si literatura romn al lui Andrei Vizanti, un politician absenteist, de o nulitate absolut. Desi astzi inveshit cu desvirsire in privinta informatiei, si plin de aprecieri veninoase la adresa scriitorilor mai noi (ceea ce l-a fcut pe Maiorescu s o intimpine cu celebrul In lturi!), cartea lui Densusianu detine un loc aparte, in evolutia istoriografiei noastre liter are ; este cea mai complet si mai vehement expresie a latinismului in acest domeniu, echivalentul celebrului dictionar al lui Laurian si Massim. Este de fapt unica sintez de istoria literaturii romne pe care a produs-o acest curent, si aici se pot depista, in forma lor cea mai acuzat si ca Stil, o Serie de idei ce n-au rmas consemnate doar in filele ei. Credinta c adoptarea alfabetului chirilic si frecventarea izvoarelor culturale bizantino- slave a constituit o calamitate pentru cultura romn, c tot ceea ce aprecedat desteptrii nationale prin Scoala Ardelean" a fost negur si barbarie, scheme pe cit de false pe atit de indrtnice in persistenta lor pin tirziu (ecouri rzbat in mai toate sintezele ulterioare) se intilnesc aici pentru prima oar formulate in sistem" i aplicate evolutiei culturii noastre. Vigoarea tonului si a limbii, com- petenia incontestabil a autorului in epocile mai vechi, o anumit unitate a perspectivei, oricit de greit, precum si faptul c ddea curs unor idei si unei mentalitti curente in epoc si chiar dup aceea, a asigurat crtii o nou edifie, revzut, in 1894. Dac astzi nici specialistul i nici omul de cultura in genere nu mai au ceva de retinut din aceast carte, cel ce urmreste istoria ideilor care

vit

au circulat in cultura noastr modern, punirtdu-si pecetea pe diferite discipline, nu trebuie s o ocoleasc. Inainte de a deveni, la last, titularul celei dintii catedre defilologie romn din invtmintul nostru superior, Ale x a n d r u P h i l i p p i d e a publicat, in 1888, o Introducere in istoria limbii si literaturii romne, care este, la data aparitiei, cea mai complet si mai exact sistematizare a cunostintelor bibliograficesi biografice asupra epocii vechi si mai noi (pin la Heliade) a literaturii noastre. Absenta oricrei tentative de valorificare estetic si chiar de analiz a continutului acord ins, astzi, acestui sever repertoriu de informatii, mult sporite de atunci, o important numai istoric. ln 1897 vede lumina tiparului intiia sintez de literatur romn veche demn de atentia cercettorului pin a z i : Miscri culturale si literare la romnii din stinga Dunrii in restimpul de la 15041714, subintitulat Frinturi din cursul manuscris asupra istoriei limbii si literaturii romnesti. Autorul crtii, l o a n G . S b i e r a , incepuse lectiile sale de literatur romn la gimnaziul din Bucovina in 1861 si avusese printre asculttori pe insusi Miliai Eminescu. Transferal, din 1875, la Universitatea local, ridicase cursul la nivelul nmilui auditoriu si-l tinuse la curent cu ultimele cercetri, tiprindu-l la captul a 35 de ani de experient pedagogic si de investigatii personale, ceea ce explic temeinicia acestei crti, despre care Nicolae Iorga putea scrie, in 1901, aceste cuvinte de omagiu: C forma d-lui Sbiera nu atrage totdeauna pe cititor, aceasta se stie. Dar nu se stie in de ajuns cit munc struitoare si cinstit, cit precizie in date, cit ptrundere in dezbaterea amnuntelor se gseste in lucrarea de care vorbim. Intr-adevr, nu este cu putint a face istoria diferitelor ipoteze, infirmate sau veri- ficate, cu privire la o serie intreag de probleme deschise" ale literaturii vechi, fr a porni de la aceasta lucrare, admirbil informat si dovedind un deosebit discernnunt. Din pcate, forma." de care vorbea Iorga, mai exact, absenta oricrei aptitudini si chiar preocupri pentru valorificarea scrisului nostru vechi ca literatur, rezerv aceast carte pentru lectura restrins a specialistilor, ea nemai- putind stirni azi curiozitatea omului de cultur sau a studentului. S retinem, totusi, faptul c. I. G. Sbiera a inaugurat o nobil traditie: a sintezelor de specia- litate tiprite dup o viat de cercetare si profesare de la catedr. Pin acum, numai dou scrieri similare se mai pot incadra in aceast traditie: a lui N. Carto- jan si Stefan Ciobanu. Tabloul perioadei de pionierat n-ar fi complet dac am omite manualele scolare alctuite de neuniversitari, dar care si-au avut rostul la vremea lor. Astfel, in 1875, V a s i l e G r . P o p u din Bucuresti tip r este al su Conspect asupra literaturii romne si literatilor ei de la tnceput si pin astzi in ordine cronologic, servind junimei studioase de a poseda in rezumat idce de miscarea noastr literar, si in genere fiecrui romn de a-si cunoate scriitorii si". Ciim aceast carte devanseaz cu un deceniu manualele lui Urechea si Densusianu, fiind de fapt intiia istorie tiprit a literaturii romne, ea a devenit cap de bibliografie in materie. Si nu fr bucurie constatm c acest modest autor, de mult bun simt, isi insusea la 1876 (cind apare partea a doua a Conspectului, rezervat scriitorilor noi) judecata lui Maiorescu asupra lui Eminescu, numindu-l unul din cele mai frumoase talente si am putea zice chiar cel mai imposant talent ivit pe sccna noilor miscri a literaturii noastre", in vreme ce, midt mai tirziu, Aron Densusianu si Anghel Demetriescu il repudiau vehement. (V. Gr. Popu da aici si prima notit biografic despre mar eie poet.)
XVI

Pe temeiul bibliografiei srace de care dispunea atunci si bazmdu-se mai ales pe Lepturariul lui Pumnul, pe lucrrile lui Cipariu si pe Conspectul lui V. Gr. Pop, precum si pe un curs manuscris al profesorului Dr. Silasi, de care nu s-a mai stiut in alt fei, ardeleanul Ion Lzriciu publica la Sibiu, in 1884. Istoria literaturei romne. ln uzul tinerimei studioase, care, alturi de manualul similar al altui ardelean, Iosif Hodosiu, si de excelentul manual-crestomatie al lui loan Ndejde, tiprit la Iasi in 1886, isi iau locul intr-o istorie a mannalelor de istoria literaturii romne pentru scolile secundare, istorie ce ar fi, poate, profi tabil noilor autori de asemenea lucrri. Veacul se apropia ins de sfirsit fr s fi produs o lucrare de ansamblu asupra literaturii romne la nivelul dezvoltrii literelor nationale, sau al istoriografiei care, datorit lui A. D. Xenopol, isi dduse marea sintez reprezentaiiv. Rolul de a umple acest gol revine celor doi tineri profesori universitari de la Bucuresti, dintre care nici unul nu implinise 30 de ani, Ovid Densusianu si N. Iorga. ln toamna lui 1838, adic 28 de ani dup Istoria literaturii italiene a lui De Sanctis, 18 ani dup Istoria literaturii germane de Wilhelm Scherer, patru ani dup Istoria literaturii franceze a lui Lanson si in acelasi an in care tncepea s apar intiia mare sintez de Istoria literaturii ruse (de la origini pin la Gogol) a lui A. N. Pipin, Ovid Densusianu, pe atunci in virst de 25 de ani, incepea cursul su de istoria literaturii romne, incheiat, cu scriitorii epocii celti mai noi, in 1S01. G. Clinescu a caracterizat pe bun dreptate acest curs intiia organizare documentat i cu criterii strict artistice de istorie literar modern". Litografiat imediat epoca veche, din pcate, numai dup notitele studentului Filip Drugescu acest curs s-a tiprit mult mai tirziu si numai pentru epoca modern, ale crei prelegeri fuseser Stenografiate ^Literatura romn modern, vol. I, 1920, II, 1921, I I I , 1933, apoi editii succesive dintre care a IV-a, intr-un singur volum, in 1942). El a exercitat his, in total, o influent enorm asupra evolutiei ulterioare a istoriografiei noastre literare, influent ce se poate inregistra pin in monumentala sintez clinescian. Este de fapt prima sintez de istoria literaturii romane alctuit in spiritul si cu metodele la care ajunsese istorio- grafia si critica literar pe plan european. Cu acest curs, faza arhaic, patriar- hal, a disciplinei, lua sfirsit, si adevratele istorii ale literaturii romne incepeau s-si fac aparitia. Cursul despre epoca veche (pin la 1 7 8 0 ) , singurul care ne intereseaz aici, n-a fost tiprit, probabil din cauza inconvenientelor create de modul cum a fosi consemnat. El n-a fost, pentru aceasta, mai putin prezent in formatia viitorilor cercettori ai literaturii vechi,intre care si N. Cartojan. O v i d D e n s u s i a n u este intnul istorie al acestei epoci din cultura noastr care a oferit studentilor si citito- rilor exemplul unei adevrate analize si aprecieri a scrierilor vechi ca produse apartinind literaturii. Cursul su creeaz de fapt perspectiva estetic, acolo unde domnise in mod absolut filologia singur si bibliografia. Este prima incer- care de a aborda domeniul literaturii vechi cu o formatie de critic literar modern, nutrit cu Sainte-Beuve, Taine si ideile literare de ultim or aleFrantei vremii, dar si inzestrat cu o solid pregtire de filolog in acceptia cea mai strict a terme- nului. Densusianu poseda, deci, toate mijloacele pentru a revolutiona disciplina, i a fcut-o. De la el incepe obiceiul de a rezuma alert si detasat continutul crtilor !

populre, cu intentia de a relief a pitorescul si culoarea de epoc naiv si credul fi de a le urmri ecourile in folclor. El este primul care incearc s depisteze valori literare si de stil in cronici si in celelalte scrieri vechi ce pot fi considerate literatur, rezeruindu-si tn schimb consideratii strict filologice pentru primele tiprituri neentuziasmindu-se decit cultural" in fata unui Molitvelnic. Tot el introduce metoda lungilor citate ustrative alese pentru a-si intemeia descrierile operelor si judectile de valoare. Cind G. Clinescu va relua examenul estetic al literaturii vechi, el va reface, cu mijloacele superioare ale momentului fi ale geniului, lucra- rea de precursor a strlucitului tinr din 18i 8, profesorul su de peste citeva decenii. Asadar, aici trebuie cutat originea unei directii care, este drept, si-a dobin- dit maxima strlucire si fort de influentare odat cu Istoria literaturii romne de la origini pin in prezent. Evident, sint multe lucruri depsite, infirmate si contestabile in lmina cercetrilor ulterioare si a orizonturilor actuate, dar frecventarea acestui curs, vechi de aproape trei sferturi de secol, nu rmine fr folos specialistului care vrea s ia contact cu unul din spiritele cele mai alese din eite s-au aplecat vreodat asupra domeniului literaturii vechi. Este dealtfel interesant de constatat si faptul c Densusianu a reusit s introdue unele idei gresite, dar cu viat lung. El tmparte etapele dezvoltrii literaturii noastre dup influentele externe (la fei pro- cedase dealtfel fi Gaster), slavon", greae, occidental" (un ecou se intil- neste in subtitlurile celor dou volume ale marii momgrafii a lui Cartojan despre Crtile populre in literatura romneasc) si tot el exclude din literatura romn textete originale scrise in limba slavon, pentru a decreta apoi c in secolul XVI caracterul national nu este bine conturat, si c literatura romn incepe cu primele traduceri de texte biblice, nu cu viguroasele creatii nationale, fie si intr-o limba de imprumut, de la sfirsitul secolului al XV-lea si din primele decenii ale seco- Itui X V I . Dimensiunile exigui rezervate aceleiasiperioade in sintez clinescian urmeaz schema lui Densusianu, care, desi cunostea la data cind redacta cursul cronicile slavone si faptul c Invtturile lui Neagoe se scriseser in slavoneste, nu le mentioneaz pe primele decit in calitate de izvoare ale lui Ureche, iar despre ultima oper vorbeste in capitolul despre literatura veacului al XVII-lea, cind ea a fost tradus in r&mne$te (desi nu-i contest paternitatea !). Va fi meritul lui Nicolae Cartojan Iorga msusi a privit fr simpatie epoca slavon de a face locul ce i se cuvine intr-o expunere de ansamblu asupra evolutiei ctdturii noastre, etapei literare numite de el suflet romnesc in limba slav. 1 Exact in momentul in care Ovid Densusianu continua cursul su la Universitate, N i c o l a e I o r g a lucra, stimulat de un premiu academic (pe care, din cauza opozifiei lui Hasdeu, nu l-a luat), la prima realizare de dimensiuni cu adevrat monumentale prin vastitatea eruditiei, forta de innoire a subiectului, geniul caracterizrilor lapidare de oameni, opere si epoci , a istoriografiei literare romnesti. Istoria literaturii romne in secolul al XVIII-lea s-a tiprit in dou volume, in 1S01. Ea mai continea, in volumul al doilea, dou Excursuri" asupra perioadei neincluse in cerintele premiului academic: despre Cronicile moldovene inainte de 1688 si Cronicile muntene inainte de 1688, adic, de fapt,
1 Pentru marea important, caracterul romnesc si valoarea infptuirilor acestei asanuniite epoci slavone" a se vedea studiile lui P. P. Panaitescu, reunite In volumul Contributii la istoria culturii romnesti, Ed. Minerva, 1971.

despre cea, mai insemnat latur a creatiei originale vechi, de la origini pin in momentul in'care incepea expunerea manuscrisului prezentat Academiei. ii mai rminea autorului s completeze expunerea cu. asa nUmita literatur religioas tiprituri, traduceri si citeva scrieri originale de pin la 1688 si s ne dea, in felul acesta, o istorie complet a literaturii vechi si a epocii Scolii Ardelene", pin la 1821. Acest cd treilea excurs" s-a tiprit intr-o carte apartei trei ani mai tirziu, si astfei disciplina numit istoria literaturii romne vechi & dobindit o temelie documentar, o viziune asupra trecutidui nostru cultural si un simt al acestui trecut, ce rsar in mijlocul intregii productii istoriografice a epocii asemeni unui munte urias creat de eruptia unui vulcan. Iorga a absorbit, intradevr, tot ce se fcuse pin la dinsul, rscolind totodat arhivele si biblio- tecile din tar si strintate si dind intregului forta demiurgic a spiritului su. Dac sub aspectul formal aceast epocal sintez1 poate s deruteze pecei grbiti si neobisnuiti cu maniera de a scrie a marelui istorie, pentru destinele ulterioare ale istoriografiei literare romnesti ea a fost masivul central din care au izvorit toate apele. . , , ; Ceea ce realizase Ovid Densusianu fusese pentru epoca veche un bilant la zi al cunostintelor dobindite si un inventar de valori literare descoperite pentru prima oar ca atare. Ceea ce infptuieste Nicolae Iorga este proiectarea fenomenului cultural fi literar pe fundalul intregii existente nationale multiseculare si o ingrmdire colosal de date noi, toate insuflate cu acel duh de mat care fcea s retriasc vremurile fi oamenii. Din amindou aceste monumente ce incheie secolul al XIX-lea fi deschid pe al nostru se impletefte o traditie, o personalitate distinct a istoriografiei literare romnefti in cadrul istoriografiei europene, care va duce, citeva decenii dup aceea, la sintez clinescian, datorit creia cultura romn ifi are capodopera sa, comparbil cu cele mai celebre creatii ale genului. Oricit de curios ar prea, primele decenii ale secolului XX, care asist la o continuare fr hiatusuri a progresului cercetrii in sectorul literaturii vechi, hibliografia disciplinei imbogtindu-se substantial si inregistrind chiar noi descoperiri (Letopisetul lui Azarie, publicat de loan Bogdan in 1909, Codicele de la Ieud, care confirm intuitia lui Hasdeu cu privire la existenta catehis- mului tiprit la Brafov, Cronica moldo-german descoperit de Olgierd Grka la Mnchen in 1911 fi tiprit de acelafi la Cracovia in 1931), mult vreme nu mai vedem aprind sinteze capabile, dac nu s egaleze pe Densusianu sau Iorga, mcar s pstreze ritmul cu progresele cercetrii. Datorit lui Constantin Giurescu, Demostene Russo, Ilie Brbulescu, Nicolae Drganu, Vasile Grecu, Stefan Ciobanu, N. Cartojan, Ilie Minea, P.P. Panaitescu, Al. Rosetti fi multi altii, informatia este mereu impins mai departe fi perspectivele se adincesc, relatiile culturii noastre vechi cu alte culturi bulgar, rus, sirb, polon, maghiar sint puse intr-o lumin nou de cunosctori specializati ai limbilor slave sau de cercettori cu bun cunoastere a limbii maghiare. Toate aceste progrese sint numai pe alocuri asimilate de N. Iorga in a doua editie a sintezei sale, care, in cea mai mare parte, este o simpl reeditare a celei din 19011904 (N. Iorga, Istoria literaturii romnesti, editia a doua revzut fi larg intregit, Bucurestii vol. I, 1925, vol. II, 1926, vol. Ill, 1933). Densusianu nu se mat ocup de literatura veche in cursurile sale decit in fimctie de problemele lingvistice (istoria limbii, evolutia estetic a limbii).
1 Reeditat m 1969, dar numai secolul al XVIII-lea, de Barbu Theodorescu la Editura didactic si pedagogic. XIX

Singura aparitie notabil(lucrri de popidarizare ca aceea a lui Gh. Adamescu nu pot fi luate in consideratie) este ciclul de prelegeri cu destinati-e popular pe care S e x t i l P u s c a r i u il tine in 1911 la universitatea undeprofesase Sbiera. Eie apar in volum abia dup rzboi, in %20, la Sibiu, insotite de o util bibliografie sistematizat si de numeroase ilustratii. Era prima istorie a literaturii romne editat in conditii grafice superioare, bogat si frumos ilustrat, si tot- odat prima care incearc s arunce priviri in domeniul celorlalte manifestri de art ale culturii vechi (arhitectur, broderie, miniaturi, picturi, legtur de carte), Dou exemple pe care N. Cartojan le va urma, preocupinduse la rindu-i de evolutia paralel a artelor prin care se defineste fizionomia intreag a unei epoci, si dind cartii sale cu sprijinul directorului editurii, Al Rosetti infatiarea unui veritabil monument al artei tipogra/ice nationale. Faptul c aceast Istorie a literaturii romne subintitulat, la prima editie, Cursuri populre, a cunoscut frei editii in timpul vietii autorului ( e d . a Il-a, revzut si intregit, completat cu o bibliografie critic si un indice, cu 82 de ilustratii dintre care sase planse in culori in afar de text", Sibiu, 130 ; ed. a Ill-a neschimbat, Sibiu, 1136), este o mrturie a calittilor ei, dar si a penuriei ce domnea la data aceea. Studentii, elevii din clasele superiore si oamenii culti, dornici s se informeze asupra epocii vechi a literaturii romne de altundeva decit din manualul elementar al lui Adamescu, nu aveau nici o alt surs. Ibrileanu n-atinut, din 1L08 si pin m H20 cind seinfiinteaz catedra de literatur veche din Iasi, nici un curs de literatur veche, si profesa convingerea c noiputem studia literatura modern fr a ne raporta, la cea veche, ceea ce la alte popoarc nu se poate face, convingere combtut mai tirziu de G. Clinescu, in prefata marii sale istorii. Ref er ir He lui Ibrileanu la scrierile vechi sint exclusiv de ordin lingvistic, iar opi- niile sale despre aceast epoc din dezvoltarea noastr literar dovedesc o defcctuoas percepere a devenirii spiritului romanesc i a literaturii prin care s-a exprimat msecoleleXVX V I I I . Citprivestepe Ion Bianu, el n-a lsat decit unsingur curs litografiat in intreaga sa carier didactic de aproape trei decenii si acest curs, din H 2 5 , nu se remarc jyrin calitti speciale. Fat de caracterul stuf os si cel putin la inceput greu accesibil, al sintezei lui N. Iorga, prelegerile lui Puscariu aduceau o limpezime, o or don are a materiei, o dozare a informatiei si o agrementare a ei prin bogata ilustratie, care a cistigat imediat pe cititori. Ca informatie, acest excelent instrument de initiere nu aducea nimic non, iar analizele literare nu strluceau prin originali- tate sau fort de expresie, la temelie stind cum avertizeaz insusi autorul marea sintez a lui N. Iorga, adus ins la nivelul de accesibilitate cerut de publicul cruia se adresa. Astzi, specialistul nu mai are nimic de cules dintr-insa, dar pentru publicul larg s-ar putea s nu-si fi pierdut cu totul forta de atracfie. ln vreme ce se succedau editiile crtii de popularizare a lui Sextil Puscariu (singura care a cunoscut un asemenea succes), la Iasi, G i o r g e P a s c u , titularal catedrei de literatura veche si dialectologie, elabora, unui dup altul, volumele celei dintii istorii literare iesite din nevoile acestei catedre. Istoriea literaturii $i limbii romne din secolul XVI, tiprit la Bucuresti in 1921, urmat de Istoriea literaturii romne din secolul XVIII. I. Cronicarii moldoveni fi munteni, Bucuresti, 1926, completat cu Viata si operele lui D. Cantemir, Bucuresti, 1924, este o lucrare paradoxal, ce uimestein ciuda inconiesta- bilei competence a autorului si a perspicacittii sale in solutionarea unor Probleme de amnunt pentru modid cum reuseste s dea impresia c nici Ovid Densusianu

XX

si nici Iorga n-au existat vreodat. Ea pstreaz intocmai si reedi- teaz, cu sporul de informatie intervenit intre timp, stilul de repertoriu sec al Introducerii... lui AI. Philippide, dispretuind sistematic orice analiz literar chiar si in cazul unui scriitor atit de artist ca Ion Neculce. Literalmente ilizibil si nu o data gresit, aceast carte, in a crei consultare numai specialism, con- strinsi de obligatia informafiei exhaustive, se pot aventura, mai este si presrata uneori cu izbucniri polemice de o violent oarb, care explic in felul lor afilierea final a autorului ei la cele mai negre miscri politice ale vremii. In 1940, cind apare primul volum din Istoria literaturii romne vechi de N i c o l a e C a r t o j a n , cercettorul, studentul sau omul de cultur nu dispmieau, practic, de nici un tratat in care s se afle, adunat si sistematizat, decantat si analizat in lumina ultimelor rezultate toat agonisita unei stiinte ce avea deja in urma ei aproape un secol de existent. Rmas in cea mai mare parte la forma sa initial, sinteza lui Iorga reprezenta, chiar in noua editie, momentul 1901, ca si a lui Densusianu, iar stralucita Introducere sintetic" din 1929, care se ocupa.se in 7 din cele 14 prelegeri de epoca veche, nu putuse face altceva decit s arunce deasupra materiei citeva fulgere revelatorii ce-si asteptau pe acela in stare s le capteze si s le confere o finalitate mai aproape de nevoile imediate. Nicolae Cartojan a fost omul chemat s dea unei discipline ce-si cistigase deacum un Statut onorabil in sistemul de invtmint si in constiinta puUic opera reprezentativ, de autoritate incontestabil si totodat de larg accesibilitate, sintez si bilant al unui moment si totodat model si lectie de metod din care s se desprind invtmintele pentru viitor. De la inceput sinteza sa a dobindit prestigiul la care o menea exemplara iinut stiintific si etic a celui ce inchinase o viat acestei literaturi vechi. Iat de cein constiinta urmasilor literatura veche si-a ingemnat numele, pentru totdeauna, cu al ilustrului profesor de la Univer- sitatea din Bucuresti. Personalitatea, cariera didactic si opera stiintific de reputatie si rsunet international a lui Nicolae Cartojan sint evocate, in postfata editiei de fat, de ctre cel mai apropiat elev si colaborator al su, profesorul dr. docent Dan Simonescu1. Din partea noastr nu vrem s insistm in aceast not lmuritoare, decit asupra unui singur aspect: utilitatea si valoarea actual a sintezei pe care Editura Minerva a hotrit s o readuc in circuitul larg al culturii de azi. Pe de alt parte, fr a intra in amnunte cu privire la raportul dintre lucrarea lui N. Cartajan si progresele ulterioare ale cercetrilor si interpretrii stiintifice a literaturii vechi, vrem s prevenim pe cititor fat de unele confuzii la care s-ar preta o lectur mai putin atent a textului. In ceea ce priveste actualitatea pe care si-o pstreaz, peste patru decenii, Istoria literaturii romne vechi, ea rezult in primul rind din inssi conditia acestei opere care este produsul unei familiarizri indelungate si desvirite cu problemele de ansamblu si de amnunt ale disciplinei marca evident a specialistului - precum si rodul unei minti cumpnite, creia orice exagerare si opinie hazardat, necontrolat sau rezultind dintr-o impresie de momentan erau strine. Dup cum n era strain orice exclusivism si impuls subiectiv, ceea ce l-a fcut s imbrtieze cu spirit critic, dar cu egal solicitudine, orice contribute, indiferent cine o semna si in ce raporturi se afla cu semnatarul. Acest fapt
1 Noi insine am fcut-o in prefata la Crtile populre in literatura romneasc, edrfie ingrijit de Al. Chiriacescu, Editura Enciclopedic Romn, 1974. XXI

l-a ajutat pe N. Cartojan s stabileasc o kart amnuntit si exact a cunostintelor despre literatura veche la data respectiv, din care nimeni si nimic nu lipseste, bibliografia sa fiind unic prin bogtia si varietatea informatiei. Este adevrat c domeniul slav i-a rmas in parte strin, ca si predecesorilor si, dar dac n-a putut consulta curent bogata bibliografie slav, el s-a putut informa din lucrri traduse in limbi ce-i erau accesibile, astfel incit s poat aseza dezvoltarea culturii noastre si in contextul Europei sud-estice. Dealtfel,, aceast latur mai putin consolidat a viziunii sale asupra evolutiei culturii noastre vechi a fost suplinit de activitatea celuilalt eminent specialist in literatura veche, coleg o vreme la aceeasi catedr, Stefan Ciobanu, a crui Istorie a literaturii romne vechi sperm c se va reedita in viitor. Pe ling modul cum a stiut s adune si s ordoneze o extrem de bogat infor- f matie, s deschid capitole pe msura realei importante unor personalitti trecute pin atunci in fug, sau s redifice erori de situare si judecare, admira- bile rmin, in aceasta carte, anlizele de opere. Dac n-au sclipirile de geniu ale unui Iorga sau Clinescu, eie prezint, in schimb, calitatea de a urmriinde- aproape continutul operelor respective si de a-l face accesibil din unghiid cel mai favorabil unei vizionri nedeformante. Tocmai de aceea, sinteza lui Cartojan este cutat in continuare de toti cei ce se initiaz in disciplina literaturii vechi, ca o cluz demn de incredere. In sfirsit nu trebuie s trecem cu vederea privirile de ansamblu, considerable sale in legtur cu asezarea culturii romne la rscruce de civilizatii si originalitatea ei in contextul culturilor sud-estulai european. Unele ne pot aprea astzi stingace sau prea de suprafat, sint si erori vdite de judecat, in care se arat solidar cu o mentalitate mai veche, de care am vorbit. Vrem s spuneni din nou c aceste erori se relev mai ales in eludarea sau numai in diminuarea factor ului slav in geneza sintezei spirituale romnesti. Acest constituent a indeplinit o functie important si a-l desconsidera prin sintagma picla slavonismidui" ni se pare o solutie nestiintific in idtim instant. Dar, dup cum se stie, aceste erori de apreciere au fost suplinite de cercetrile unor alti repidati specialisti ca loan Bogdan, P.P. Panaitescu, Emil Petrovici, St. Ciobanu, eit at mai sus, I. C. Chitimia, Dan Simonescu, Emil Turdeanu, G. Mihil si altii. Cititorul de azi, care doreste s aib o imagine cuprinztoare asupra formidei spirituale romnesti, trebuie s intregeasc deci opiniile lui N. Cartojan cu cele rezidtate din cercetrile paraleie sau ulterioare. Valoroase rmin temele de meditatie in sine, care intre timp au fost prsite, i care se cer reluate. Exist o problematic a unei sinteze de literatur veche, care aici apare in formularea unui maestru al acestei discipline, si chiar atunci cind rspunsurile sale ne par insuficiente sau chiar gresite, rmtne enunttd i indemnul de a continua si corecta. De aceea Istoria literaturii romne vechi nu este numai o carte de informare, ci si una care d prilejul de a medita asupra unei aproape jumtti de mileniu de cultura romneasc. Apariiia unor sinteze ulterioare, in anii nostri, rectificind erorile de fond sau de perspectiv, imbogtind informatia fi aplicind metode noi de interpretare, nu au impins in afara interesului aceast cartej si oricine poate constata c noile sinteze, fr a-l urma servil, ii datoresc, nu o dat, foarte mult. Poate mai mult decit orice, cuceritoare in aceast carte este prezenta

XXII

uman ce o impregneaz fi cldura cu care autorul ei se apropie de tot ceea ce i se inf- tifeaz cercetrii. Nicolae Cartojan si-a iubit obiectul, cum si-a iubit profesia de dascl de literatur veche fi elevii, fiind unui dintre putinii creatori de scoal, pasionat si generos educator de urmasi in meserie. Jndrgostit de trecutul de glorie al poporului nostru, vibrind cu cronicarii la amintirea faptelor de vitejie ale strmofilor, el se induiofeaz deopotriv fi contemplind modestele inceputuri ale culturii, in mnstiri pierdute prin slbticii fi expuse jafurilor nvlitorilor. ll simtim coborindu-se pin la naivitatea cititorului de basme fantastice, inspi- rate din Biblie sau din istoria minunat a lui Alexandru Machedon, lsindu-se incintat fi el ca fi Eminescu sau Iorga de eresurile" btrinilor, in care, evident, ca om al veacului modern, nu mai credea. Dar tocmai aceast participare afectiv, aceas identificare simpatetic cu vremurile fi oamenii altor mentalitti, care citeau in loc de romane vieti de sfinti (nuvela si romanul evului mediu", cum le numea Iorga) fi credeau in minunile sfintului Sisinie, a creat opinia curioas dup care Istoria literaturii romne vechi ar fi o carte impregnat pe alocuri de... misticism. Nimic mai putin inte- meiat. Este drept c N. Cartojan nu are detafarea rece a unui Densusianu, sau zimbetul ironic al lui Al. Piru atunci cind povestefte continutul cutrui apocrif sau cutrei vieti de sfint, rmas din .,vremurile naive de inflcrat misticism ale evului mediu1, dar nu fiindc ar fi vrut s transforme opera sa intr-o pre- dic, ci fiindc temperamental era inclinat spre o alt manier, mai cald, mai liric fi mai ingduitoare. Nimeni nu l-a intilnit ins pe Cartojan intre teore- ticienii atit de numerofi in epoc ai unui misticism pe cit de nesincer pe atit de glgios. Si nicieri cartea sa nu ia aspectul unei pledoarii pentru teo- riile gmdirismului ortodoxist. Nicolae Cartojan a rmas un savant profund rational fi rationalist cruia inclinatiile mistice nu i-au fost proprii fi nici nu rzbat in vreun fei in scrisul su. Eminescu a putut scrie citeva emotionante rug- ciuni ca artist; ca om a fost si a rmas pin la capt un sceptic. Dac la Cartojan nu gsim manifestri clare de ateism, rezerva sa fat de climatul imbicsit de misticism al epocii rmine un indiciu care nu se poate trece cu vederea. Si dac nimeni nu se contamineaz de misticism citind Divina Comedie, oper a unui credincios fervent, om al veacului su, eine ar fi expus la acest pericol ascultind pe Cartojan povestind continutul Zapisului lui Adam ? Evident, sintern in fata unor preri care, departe de a sublinia o realitate, nu fac decit s-i creeze acestei opere, care continu s serveasc drept manual generatiilor de studenti ce o consult in biblioteci, o reputatie dubioas, pentru care nu exist nici o indrepttire. E ceea ce ne-a fi determinat s ridicm aceast problem, atit de lturalnic marii valori stiintifice si didactice a unei sinteze clasice de literatur romn veche.

1 N. Cartojan, Crtile populre in literatura romneasc, vol. II, Bucuresti, 1974. XXIII

Publicmd o noua editie a celei mai importante sinteze de literatur romn veche alctuite vreodat de un specialist ce si-a consacrat viata si cariera acestui domeniu, Editura Minerva va contribtii la reactivarea unei strlucite traditii de cercetare, cu atit mai necesar in acest moment, cind, de pe pozitiile noi ale unei metode stiintifice superioare, si in perspectiv constiintei de sine pe care ne-a dat-o istoria contemporan a poporului nostru, ne strduim s stabilim drumul parcurs de cultura romn de-a lungul veacurilor, suma valorilor ei, txperientele si indemnurile ce se desprind pentru creatia prezenta si viitoare. Exemplul lui Nicolae Cartojan este menit s cistige si s cluzeasc vocatii noi, atit de asteptate intr-o disciplin in care numrul celor ce i se dedic in mod consecvent este foarte mic. Pe de alt parte, publicul larg va descoperi in aceast carte unui din monumentele perene inchinate literaturii noastre, va dobindi o nou certitudine in valoarea unui trecut de cultura ce indrepttete fi sprijin cele mai legitime aspiratii de viitor.
DAN ZAMFIRESCU

NOT
Prima editie a aeestei lucrrl a aprut, in trei volume, intre anii 1940 1945, cnprinzind literatura romn veche pin la Stolni- cul Constantin Cantacuzino. N. Cartojan si-a revzut textul tiprit al primelor dou volume, fcind adnotri, completri, revizniri (mai cu seam la vol. X). Volumul al treilea al lncrrii a aprnt ins dup moartea autorului. Familia profesonahai Cartojan a avot amabilitatea s ne pun la dispozitie aceste exemplare, dup care am fcut corectrile de rigoare. Acolo unde observa^iile marginale nu se incadrau perfect, ca sens, Sn contextul paginii respective, le-am transcris in subsolnl paginii, cu aceast indicate. Tabla de materii este analitic si se reproduce ca in original. Am adugat un Indice de nime alctnit de Gabriela Dnda. Textul prezentei edrf a Jost ingrijit In redacfie de Rodica Rotaru si Andrei RUSH. Editera exprim gratitudine, pi pe aceast cale, prof. univ. Dan Simonescu pentru ajutorul $1 sfatul competent, acordate cu o mare solieitudine, ori de cite ori a lost nevoie, pentru finisarea acestei edi^ii. REBACTIA

DE LA ORIGINI PlN LA EPOCA LUI MATEI BASARAB SI VASILE LUPU LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV
LITERATURILE ROMANICE PlN IN VEACUL AL XIII-LEA Poporul romnesc, plmdit din romanizarea triburilor trace, s-a format in primele veacuri ale erei creatine, de ambele {rmuri ale Dunrii, intre Balcani si Carpatii nordici, intre Tisa fi Nistru, in strins legtur teritorial cu lumea romn din apus. Era astfei ca o prelungire a latinittii pin la pragul Europei orientale. Invaziile popoarelor nomade din stepele Asiei si ale rsritului european ctre cele dou centre de civilizafie din epoca de agonie a lumii antice, Roma si Bizantul, au prefcut in ruine si cenus asezrile romane si au dezorganizat viata de cultur in Dacia fi Moesia, dar n-au putut distruge structura etnic a noii nafionalitfi in

devenire. Revrsarea slavi- lor peste tinuturile dunrene contopirea lor in masa romanic din nordul Dunrii a desvirsit, dup strmutarea lor in sud, procesul de formatie al poporului romnesc. Dar strmutarea slavilor fi mai tirziu a bulgarilor in dreapta Dunrii, cucerirea tinuturilor romanice din nordul Peninsulei Balcanice si intemeierea statelor slave sud-dunrene a sfrimat, in acelasi timp, unitatea geografic a poporului romnesc, desprtindu-1 in dou grupe mari: dacoromnii in nordul Dunrii, macedoromnii in regiunea Pindului. De alt parte, intinderea croatilor peste cuprinsurile romanice ale Dalmatiei a rupt legturile romanittii orientale cu latinitatea occidental. Mai tirziu asezarea ungurilor in Panonia pe urmele mai vechi ale hunilor si avarilor a ridicat un alt stvilar ctre apus fi a incheiat izolarea noastr de lumea romn. Astfel, din secolul al VII-lea pin la mijlocul secolului al IX-lea, cind bulgarii intr in zona religioas a Bizanfului ortodox, fi chiar pin in secolul al XI-lea, cind ungurii sint cuprinfi in sfera catolicismului latin, poporul romnesc, desi crestinat din epoca romn, triefte inconjurat de popoare pgine. Nici dup secolul al XIlea nu se insenineaz zrile la Dunre pentru o temeinic asezare romneasc. Expansiunea ungurilor in Ardeal si valurile ultimelor invazii barbare ale pecenegilor, cumanilor fi ttarilor au impiedicat infiriparea organizatiilor politice romnefti. Abia in veacul al XIII-lea apar in lumina istoriei primele injghebri de state romnefti. Dar la aceast dat noi ne gseam cuprinsi intre dou lumi, intre dou tipuri de cultur diferit: de o parte lumea Occidentului catolic de cultur latin, in care intraser fi vecinii nostri unguri si poloni, de alt parte lumea Rsritului ortodox de cultur bizantin, care se intinsese pin la Dunre. Pentru a ne da seama mai bine si de imprejurrile istorice in care poporul romnesc, cu toat factura lui romanic, s-a alipit la zona de cultur bizantino-slav, in timp ce vecinii nostri de ras finic ori slav ungurii si polonii au intrat in sfera culturii romne, si de caracterele distinctive ale culturii vechi romnesti, s vedem ce era la epoca intemeierii principatelor noastre cultura romanic din apus ajuns pin la hotarele noastre fi ce era cultura bizantino-slav din sudul dunrean. La data cind, in cuprinsurile muntoase ale Maramuresului, un preot sau clugr romn, cucerit de ideile noi ale Reformei, transpunea in limba ' neamului su invtturile Sfintelor Scripturi, Europa occidental se afla pe pragul unei noi epoci literare: Renafterea. Dar aceast nou faz in cultura popoarelor occidentale fusese pregtit indelung printr-o viat literar de mai multe secole. Intiia, in timp, fi cea mai insemnat prin valoarea ei intrinsec fi prin , influenta ei asupra celorlalte literaturi romanice este literatura francez. Aceast timpurie si bogat dezvoltare a literaturii franceze este rezul- tanta a doi factori puternici, care au mifcat adinc in evul mediu sufletul mase- lor populre. Primul este sentimentul religis. In evul mediu, sentimentul acesta era o puternic realitate; mnstirile erau pline de clugri piosi, iar drumurile care duceau ctre centrele in care se gseau sanctuarele ridicate in cinstea sfintilor erau impinzite de convoiuri nesfirsite de pelerini. ln acest mediu de adinc misticism au inceput s se ridice, prin munca inchinat Domnului a unor generatii intregi de artifti anonimi, acele minunate catedrale gotice, f i tot pe atunci clericii au versificat in limba national, pentru la sainte plebe de Dieu, miraculoasele legende hagiografice, pstrate pin atunci in limba latin.

; Al doilea factor care a grbit apari^ia literaturii franceze este instinctul national. Puternic personalitate a lui Carol cel Mare, care a extins hotarele imperiului su peste Germania, peste Italia fi peste o parte din Spania, a j trezit in sufletul popular virtuile rzboinice si dragostea pentru la dulce j France. Figura fi vitejia lui Carol cel Mare au rmas in amintirea poporului, j crescind necontenit in propor$ii legendre. Din imbinarea acestor dou sentimente avea s creasc cea mai fru- j moas si mai bogat produc^ie epic a evului mediu occidental. j ln secolul al XI-lea, cind Franca, ajuns intr-o epoc de prosperitate economic fi de inflorire cultural, ifi intinsese dominatia in Anglia, in sudul j Italiei, in Ierusalim si ajunsese s impun o dinastie francez in Portgalia, j sufletul popular francez nu se mai putea multumi numai cu vieti de sfinti, i ci simtea nevoia unor noi orizonturi literare. j Spre a satisface aceste noi cerinte sufletefti ale societtii, jongleurii, care j triau pe atunci in tovrfia acroba^ilor fi a muzicantilor fi care desftau mult im ea in castele, in pietele publice, in popasurile de la mnstirile jalo- ; nate de-a lungul drumurilor de pelerini, u inceput s evoce in acordurile viorilor vitejia vremurilor apuse, in afa-numitele chansons de geste. Eroii centrali ai acestor poeme sint Carol cel Mare fi nepotul su Roland le Preux. Acestia, idealizati de mai multe generatii de clerici, deveniser prototipul eroismului francez pus in serviciul luptei pentru creftintate, impotriva pginismului ameninttor: gesta Dei per Francos. Simburele acestor poeme se dezvolt in imaginatia jongleurilor si da naftere unei bogate eflorescente epice, care a durat in Franta mai multe veacuri. Baronii lui Carol cel Mare, ctitori de mnstiri, unde-si aveau morminte mrete ce defteptau curiozita- tea credul a maselor populre, sint prinfi fi ei in jocul fanteziei creatoare a truverilor. Astfel se formeaz, in jurul mnstirilor fi bisericilor de la rspin- tiile marilor drumuri de pelerini, cicluri intregi de poeme care cint vitejiile baronilor lui Carol cel Mare in luptele cu sarazinii fi nobila ambitie a urmasi- lor lor de a-fi ciftiga si ei un loc de cinste in istoria legen da r a Frantei. Cu timpul ins prefacerile aduse in structura societtii prin instituirea cavalerismului fi prin frmintrile cruciatelor, au modificat si sufletul clase- lor conductoare si au impus un nou ideal de art. Mila pentru cei npstuiti, respectul fi cultul femeii, pe care cavalerismul le pusese pe primul plan al preocuprilor sale, adusese o indulcire a raportu- rilor sociale fi mai mult delicatete: fi rafinare in sentimente. De alt parte, povestirile miraculoase fi descrierile despre frumusetea feeric a Orientului indeprtat, puse in circulatie de cruciati fi de pelerini, atitaser curiozitatea, inclziser imaginatia, defteptaser gustul pentru aventuri fi miraculos. In sfirfit, un curent de inviorare a studiilor clasice, pornit din fcolile clericale ale Frantei cu deosebire din Orleans indrepta atentia ctre lirica lui Horatiu, ctre Ars Amandi fi Metamorfozele lui Ovidiu, ctre Aeneida lui Virgiliu si Thebaida lui Statiu. Si atunci, din rindurile tineretului iesit din aceste fcoli fi care nu-fi mai gsea loc in der, fiindc era o adevrat pletor, s-a recrutat o nou generatie de truveri. Aceftia s-au strduit s transpun in literatur nzuintele ctre o nou viat literar a lumii elegante din

caste- lele feudale: idealul cavalerismuli. Astfel fi-a luat naftere un alt ciclu de poeme, cunoscute sub numele de rotHans courtois, cu subiecte din lumea antic, din Orientul fantastic sau din tara legendar a Bretaniei, ca bunoar: regele Artur fi cavalerii mesei rotunde, Les Chevaliers de la Table ronde, sau Parceval, cu atmosfera de mister fi misticism a sfintului Graal. Tema acestor romane era, in genere, o actiune de vitejie cavalereasc, scldat in lumina feeriei fi imbinat cu o dragoste sincer, curat, plin de loialitate si curtoazie, potrivit cu gustul timpuri- lor nou. In contrast cu aceast literatur, care exalta sentimentul de vitejie cavalereasc fi cultul pentru femeie, evul mediu francez a mai cunoscut si un alt gen de poeme versificate, care inftifau farse picante, menite s scoat in lumin aspectele ridicole ale unor situa$ii sau tipuri reprezentative din societatea timpului, cu deosebire in s viclenia femeilor necredincioase. Sint asa-numitele fableux sau fabliaux. O intreag galerie de tipuri luate din toate clasele sociale ale Frantei medievale cavaleri, trani, burghezi, clugri, clerici sint expuse cu o jovialitate robust, cu o malitiozitate fin fi cu un rar simt al efectelor comice. Poezia liric este mai slab reprezentat in Franca medieval. Les Fran- $ais nont pas la tete lyrique", spunea Lanson. Aceast poezie a ajuns totufi la frumoase realizri in sud, in Provence, de unde a radiat apoi in toate trile romanice ale Occidentului. ln mijlocul haosului produs de societatea feudal, cavalerismul crease, cu deosebire in sudul Frantei, o societate aristocratic, rafinat, iubitoare de viat frumoas, de serbri fastuoase fi de petreceri intelectuale, in care femeia ocupa primul plan al interesului. Acest cult pentru femeie al societtii cava- lercsti din Provence isi gsefte expresiunea sa cea mai aleas in domeniul poeziei lirice pe care autorii infifi, trubaduri trobaiori, cum se numeau in provensal, sau joglarii le cintau in slile somptuoaselor castele, intovr- si^i de instrumente muzicaje. Tema acestor cintece este dragostea curat conceput ca un omagiu pe care indrgostitul il inchin adoratei, aSemn- tor cu acela pe care cavaierul il datora seniorului su. Din Provence, poezia liric s-a rsfirat in toate trile invecinate. Prin cstoria Eleonorei de Aquitania cu Ludovic al VII-lea si prin numeroasele relatii care uneau sudul de nordul Frantei, in timpul cruciadelor, lirica provensal a trecut in nordul Frantei, unde a dobindit o not realist cu Rutbeuf fi mai ales cu Villon, acea bizar figur din a crei viat de cabareturi si de temnit, in asteptarea spinzurtorii, a fifnit poezia cea mai misctoare prin sinceritatea si duiosia ei. Din Franta, imbolduri fi modele pentru literatura in limba national s-au rspindit in toate celelalte $ri romanice. In Spania, ca in toate provinciile romanizate, s-a intrebuintat limba latin pin tirziu in plinul ev mediu. Defi elementele din noua limba plm- dit din fuziunea latinei cu idiomele iberice fi germanice se furiseaz inc din veacul al VI-lea in gramatici latine, in compilatiuni juridice, in cartulare fi titluri de proprietti ale mnstirilor fi ale vechilor familii feudale, totusi limba spaniol nu incepe s fie scris in literatur decit abia in veacul al VIIlea, sub influenta epicei franceze. Vechile poeme epice ale Fran|ei au fost aduse in Spania prin jongleurii ce inso^eau convoiurile de pelerini francezi care veneau in fiecare an s se inchine la mormintul sfintului Iacob din Com- postella,

prin numeroasele mnstiri intemeiate de clugrii benedictini in regatele creftine ale Spaniei fi prin seniorii francezi atrafi de cruciatele des- chise impotriva musuhnanilor. Sub aceste influente au inceput fi in Spania cintretii populari juglares s recite fi ei, in sunetul instrumentelor muzicale, isprvile rzboinice ale regilor spanioli in lupta contra maurilor, sau fapte de senzatie care au zguduit imaginatia maselor populre, ca de pild povestea celor fapte copii ai lui. Lara o vendet de familie din vechea Castilie. O mare parte din aceasta materie epic a pierit din amintirea poporului. Totufi din aceasta produc^ie popular a rzbtut pin la noi in intre- gime Poema sau Cantar del Cid, al crui erou principal, Rodrigo Diaz de Bivar zis El Cid Campeador este invingtorul maurilor si cuceritorul Valenciei, precum si poema inrudit El Rodrigo, care povesteste vitejiile din tinerete ale Cidului, cstoria lui cu Ximena - tema dramatizat mai tirziu in literatura spaniol de Guilen de Castro si reluat in literatura francez de Corneille. Rsunetul mare pe care 1-au avut in societatea spaniol aceste cantares de gesta" ale juglarilor a a^i^at ambifia clericilor, care au fost initiatorii unui nou gen de poeme, cunoscute in istoria literaturii spaniole sub numele de mester de clereciaopera clericilor. Aceste nou productii epice, care se disting prin elemente mistice si romnesti, printr-o compozitie mai savant fi printr-un stil mai personal, se inspir din izvoare variate, ca de exemplu din virtutile ascetice invluite in aureola miracolelor ale legendelor hagio- grafice, sau din vechiul fond al traditiilor nationale fi creftine, exaltind patrio- tismul castilian, ca, de pild, poema Fernn Gonzales, scris la 1236. In sfir- fit, alte poeme clericale ne transpun pe trimul fabulos al antichittii, ca poema lui Alexandru cel Mare, inspirat din izvoarele latine fi franceze, sau Libro de Apolonio, al crui miez este luat din romanul grecesc al printului sirian Apollonius de Tyr, cel ce ifi pierde si, in cele din urm, regsefte sotia fi fiica. Paralel cu influenta literaturii franceze, care venea din nord, o alt influent de un caracter cu totul deosebit s-a exercitat asupra literaturii spaniole din sud. Era influenza arab. Arabii cuceriser Spania, care se afla sub stpinirea regilor vizigoti, trecuti la creftinism in anul 711, fi intemeiaser acolo califatul de Cordoba. Ei aduseser in Europa strlucitoarea civiliza- tie arab: impinziser pmintul Spaniei cu canale de irigatie, aduseser fi sdiser pomi roditori din trile calde ale Asiei, ridicaser moschei fi palate mrete, cldite in stilul lor propriu fi infiintaser fcoli infloritoare in Cordoba fi Toledo, in care se studiau, pe ling Coran, medicina, stiintele, filozofia fi poezia. Cu toat diferenta de rasa fi religie, totufi prin mijlocirea mozara- bilor crestinii care primiser de bunvoie stpinirea arab a maurilor rmafi in provinciile recucerite de spanioli si a evreilor, intermediari intre creftini si musulmani, limba, arta si literatura spaniol au suferit o puternic influent arab. Din aceast epoc, limba spaniol pstreaz pin astzi o multime de cuvinte maure; monumentele spaniole, numite mozarabe" fi mudejare", se resimt de influenta stilului arab in constructia lor, in bogtia fi finetea ornamentatiei, iar literatura s-a imbogtit cu o sumedenie de para- bole, de povefti fi de proverbe orientale. Aceast literatur cu caracter didactic fi romantic, tradus in limba latin fi spaniol de ctre evreii converti|i la creftinism, a trecut fi in celelalte literaturi ale Europei occidentale. Ea a avut o influent puternic asupra literaturii spaniole din vremea regelui Alfons al X-lea, regele intelept, care a dat un puternic imbold culturii, luind el insufi parte activ la promovarea ei.

Literatura francez a trecut de timpuriu fi granitele Alpilor. Trubadurii fi truverii duceau o viaf de vagabondaj, trecind dintr-o curte seniorial intr-alta, dintr-un oraf intr-altul, oprindu-se mai indelung acolo unde erau primiti cu mai mult cldur fi generozitate. Ei insoteau convoiurile de cre- dinciofi pe drumurile lor de pelerinaj ctre Spania fi Roma fi, in locurile unde multimile poposeau ca s se odihneasc, le desftau recitind, in sunetele vioarelor, poemele epice. Italiemi, care triau pe atunci inc sub stpinirea literaturii latine medievale, incep s prind si ei gust pentru astfei de distractii fi inc din secolul al XII-lea se citeaz comune care plteau truveri francezi pentru a desfta poporul in pietele publice cu cintecele lor. Epica francez se rspindefte in felul acesta in nordul Italiei fi ea pune atita stpinire pe spirite, incit se ivesc poeti italieni care, utilizind materialul epic francez, incep s traduc, s prelucreze si compun poeme, intr-o limba pe jumtate italian, pe jumtate francezasa-numitele texte franco-venetiene. Dealtfel clasele superioare citeau roamanele franceze cavaleresti si in original fi unii scriitori, ca bunoar profesorul lui Dante, Brunetto Latini, au scris opere in limba francez, pe care o considerau superioar limbii italiene. Dar, pe cind nordul Italiei sttea sub influenta epicei franceze, sudul primea impulsiunile si mriuririle liricii provensale. Truverii provensali gsi- ser o primire generoas in regatul pitoresc al Siciliei, la curtea strlucitoare din Palermo a lui Frederic al II-lea. Acesta, crescut de pap, era un adevrat poliglot, care se complcea nu numai in discutiuni stiintifice cu oameni inv- tati, pe care-i cuta, dar gusta din plin si fastul srbtorilor de curte: luptele I de tournoi, farmecul poetic al cantilenelor, cintate de trovatorii provensali cu i care el insusi se lua la intrecere; si nu numai el, ci si socrul su si copiii si. In acest mediu asa de prielnic, sub influenta liricii provensale, infloreste prima scoal poetic in literatura italian, cunoscut sub numele de scoala sicilian. Prin numeroasele legturi politice fi comerciale care uneau Sicilia cu restul peninsulei, fcoala sicilian se ramific fi in celelalte curti cavalerefti < fi episcopale din Italia nordic, cu deosebire in Bologna, unde Guido Guini- zelli transform conceptia poetic a dragostei, fi apoi in Florenta, unde, c Guido Cavalcanti, ajunge la deplin inflorire il dolce stil nuovo. Este con- ceptul dragostei idealizat printr-un fior de misticism, in care icoana femeii adorate apare invluit ca intr-un nimb divin, asemenea Sfintei Fecioare fi ingerilor. Aceast dragoste adinc fi curat, neintinat prin nici un gind pmintesc, fi care nu poate incolti dup conceptia lor decit in inimi nobile fi delicate, transform sufletul poetului, il innobileaz fi-1 ridic pe un plan superior intre divin fi uman. II dolce stil nuovo a introdus in literatura italian nu numai un nou concept de dragoste, dar a creat in acelafi timp fi nou forme poetice pline de gingfie fi el fi-a gsit cea mai desvirfit expresiune in lirica dantesc din Vita nuova si din Convivium si in evoca- rea Beatricei din Divina Commedia. Defi ivit cea din urm intre literaturile romanice, totufi literatura ita- lian intrun secol fi ceva se emancipeaz de influentele latine, franceze fi provensale fi ifi croiefte un drum propriu, care-i va asigura un loc de cinste intre literaturile occidentale. De la acel Cantico di frate sole al lui San-Francesco dAssisi, in care, in sufletul serafic al sfintului, evlavia pentru creator se contopefte cu dragostea frteasc pentru natura, in toat splendoarea fi armonia ei intim, de la acest psalm mifctor prin simplitatea lui plin de gingfie fi prin adincimea lui mistic le

plus beau morceau de poesie refigieuse depuis les Evangiles, cum l-a caracterizat Renan s-a ajuns, printr-o frmintare de aproape un veac, la minunata poem alegoric a lui Dante, in care se rsfringe in ceea ce are mai adinc nu numai sufletul lui Dante, ci fi viata intreag a Italiei medievale. Dar la data cind apare in Italia Divina Commedia, pe plaiurile noastre, dup un mileniu de zbuciumri, dup vlmfagul produs de invazii, abia se limpezeau zrile si se iveau cele dintii injghebri de stat romnesc. Inainte ins de intemeierea statelor noastre, raze de lumin. din Apus ajunseser, firefte, din ce in cemai palide, pinla hotarele noastre, cci ungurii fi polonii intraser fi ei in sfera de cultur a Occidentului. Ungurii se cresti- naser la inceputul secolului al XI-lea, cind regele tefan cel Sfint primise de la pap coroana de rege apostolic. Cu toate c masele populre struiau inc mlt vreme intr-o dirz impotrivire fat de noua credint, totufi cref- tinismul in forma catolic se inrdcineaz tot mai adinc la curtea regilor ungur i. Prin creftinarea Ungariei in form catolic, ordine de clugri francis- cani, benedictini fi dominicani se afaz in tar fi aduc cu ei preocuprile erudite ale umaniftilor si atita cunoftint de limba latin, incit din secolul al XII-lea incep s se scrie in Ungaria cronici latinefti intre care fi aceea a notarului" regelui Bela al V-lea (f 1196), cu primele ftiri despre formati- unile de stat romnesc din Ardeal. Pe aceast cale s-a pregtit ptrunderea Renafterii italiene in epoca fi la curtea strlucitoare a lui Matei Corvinul fi in perioada urmtoare, care va fi ilustrat, intre altii, fi de un vlstar din vit domneasc a Jrii Romnefti, Nicolae Olahus, corespondentul lui Erasm. Polonia a intrat in zona culturii latine dup crestinarea ei sub regele Mieschka, in anul 966. Ptrunderea germanilor, din veacul al XII-lea, in {inuturile polone fi colonizarea orafelor au atras dup eie clerici fi scoli, care au intrit cultura latin in aceast tar slav. In secolul al XV-lea,Teg- turile economice cu Italia deschid drumul Renafterii in Polonia. Cstoria lui Sigismund I (15061548) cu Bona Sforza fi solicitudinea acordat culturii si artei de Sigismund August (1548-1572) fi de tefan Bthory (1575 1585) au inlesnit trimiterea tineretului polon la Universitatea din Padova fi venirea eruditilor fi artiftilor italieni la curtea regilor poloni. Dar, inainte de aceste vremuri, in secolul al XIII-lea, fat de cultura latin pe care ne-o ofereau vecinii unguri fi poloni, mult mai interesante erau perspectivele pe care ni le deschidea Sudul dunrean bizantino-slav. ORIENTUL BIZANTINO-SLAV
;

Literatura bizantin, in zona creia am fost cuprinfi de la inceputurile organizrii noastre in stat, in imprejurri pe care le vom vedea indat, este cu mult anterioar literaturilor romanice din Occident. Se ftie c, dup cderea Romei, granitele imperiului roman au fost inva- date de barbari, care s-au afezat fi au luat in stpinire provinciile imperiului de apus. A trebuie s treac vreme de citeva veacuri pin ce popoarele germanice cuceritoare s fie convertite la creftinism fi pin s se fac fuziunea deplin intre cuceritori fi cuceriti. Limbile neolatine, ale cror urme se vd timid in documentele latine din secolul al VI-lea; apar scrise abia din secolul al VIII-lea, iar cele dintii manifestri literare apar in Franta secolului al X-lea. Cu totul altfel se mftiseaz lucrurile in Bizant. Dup imprtirea imperiului roman in doua, sub urmasii lui Teodosiu cel Mare, la anul 395, imperiul de rsrit

'

LITERATURA BIZANTIN

cu capitala sa Constantinopolul si-a continuat existenta de sine stttoare inc un mileniu dup cderea Romei sub barbari. Pin in secolul al VII-lea imperiul de rsrit avea un caracter roman: imparatul era roman, inaltii demnitari, administratia, organizatia armatei si a marinei, legislatia, cu un cuvint, intreaga structur a statului era roman. Dup secolul al VII-lea, cind partea de nord a Peninsulei Balcanice este cucerit de slavi, fi prin aceasta populafia romanic a imperiului este sczut, statul pierde repede caracterul roman. Masele populre ale imperiului erau din punctul de vedere al rasei foarte amestecate. Grecii nu aveau, fireste, majoritatea, dar civilizatia, cultura, limba, literatura erau toate grecesti la ptura culta a tuturor raselor. De aceea, dup secolul al VII-lea, imperiul se grecizeaz repede. Limba de stat vorbit in toat intsnderea imperiului de rsrit rmine greaca. Aceasta a contribuit ca legtura cu cultura clasic elin s fie neintrerupt in Bizant, cu atit mai mult cu cit Bizantul reunea in granifele sale toate metropolele lumii vechi in care inflorise elenismul: Atena, Alexandria, Antiohia. Literatura greac era, alturi de Sfinta Scriptur fi de sfintii printi, baza educatiei tineretului in scoalele Bizantului. Bibliotecile bizantine cuprindeau toate comorile scriitorilor antici, copiate frumos fi ingrijit in manuscrise pretioase; numai Biblioteca imperial din Constantinopol continea peste 30 000 de volume. Pe acest fond strvechi de cultur elenic s-a suprapus apoi creftinismul, care a ptruns asa de adinc in sufletul poporului, incit a format, dup cum vom vedea indat, una din trsturile caracteristice ale culturii bizantine. In sfirfit, vecintate imperiului cu vechile culturi ale Orientului fi ramificatiile lumii elenice in Asia Mic si Egipt au inlesnit ptrunderea ele- mentelor asiatice fi africane in civilizatia bizantin. Inc de pe timpul cind Alexandru cel Mare cucerise Asia Mic si Egiptul, cultura greac, superioar culturilor autohtone, s-a impus in Asia apusean si in nordul Africii. In marile centre din Siria, Asia Mic si Egipt, in Antiohia, Alexandria, Edesa, erau scoale superioare grecesti, in care se comentau Platon si Aristotel si in care se ingrmdea la studii, alturi de greci, tineretul neelenic. In epoca de tran- zitie de la cultura greceasc la cea bizantin, cei mai de seam scriitori, un Plotin, intemeietorul neoplatonismului, un Origen, un loan Hrisostomul, un Romanos, un loan Damasceanul, sint greci din Orient sau orientali gre- cizati. Este lesne de inteles c orientalii grecizati, evrei, sirieni, armeni, copti, persani, care, dftigati la elenism, scriau in limba Bizantului, introduceau in operele lor, de multe ori fr s-si dea seama, elemente din cultura si limba lor matern. De alt parte, relatiile politice si economice ale Bizantului cu curtile strlucitoare din Bagdad si Damasc au adus in civilizatia bizantin si influente arabe, care au atins, dup cum s-a observat in timpurile din urm, chiar si marea epopee popular Digenis Akritas Astfel, pe cind in Occidentul romanic popoarele iesite din contopirea elementului barbar cuceritor cu cel latin autohton abia isi cutau in traditia
X

romn si creftin simburii unei culturi proprii, Bizantul, prin fuziunea literaturii fi a filozofiei grecesti cu traditii literare latine, cu crestinismul si cu literaturile vechiului Orient, devenise farul celei mai strlucitoare civilizatii care a luminat evul mediu european intre veacurile al V-lea si al XI-lea. ln acest rstimp literatura bizantin s-a manifestat cu deosebire pe trei trimuri: istorie, religis fi beletristic. Mai intii in istorie.

H. G r e g o i r e , Byzantion, X (1935), p. 336.

Bizantul, a^ezat la granitele de rsrit ale civilizatiei europene fi in punctul ei cel mai primejduit, a avut o viat dramatic plin de zbuciumri. El a indeplinit in istoria omenirii o dubl menire: .a aprat crestinismul impotriva ereziilor care veneau s-i surpe mereu temeliile si a aprat civilizatia european impotriva necontenitelor asalturi date de popoarele barbare din nordul Dunrii si de musulmanii din Asia Mic. Acest rol milenar in aprarea crestinismului fi a culturii europene a fost cu atit mai greu de indeplinit cu cit xmpratii bizantini au avut de cirmuit popoare de rasa si civilizatie diferite peste care se suprapunea tot mai mult cultura greceasc. Acest mozaic pitoresc de popoare diferite, aceste necontenite conflicte de rase, de religii, de civilizatii, precum si tragediile din jurul scaunului imperial au oferit unor scriitori de real talent cele mai interesante subiecte din cite a cunoscut istoria omenirii. i ceea ce nu trebuie pierdut din vedere e c mai toti acesti istoriei au vzut desfsurindu-se sub ochii lor evenimentele pe care le-au povestit fi la care au luat parte activ ei infifi. Astfel Procop era secre- tarul generalului Belisarie, pentru care avea o profund admiratie si pe care l-a insotit pe cimpurile de lupt din Asia, Africa fi Italia. Mihail Psellos, un om de o cultur vast. fi variat, profesor la Academia din Constantinopol, a fost secretarul impratului Mihail Calafatul, educatorul lui Mihail al VII-lea Parapinakes fi a devenit prim-ministru fi arbitru al politicii imperiale in domnia mai multor imprati. George Akropolites a primit din partea elevu- lui su, impratul Teodoros, sarcina de a conduce rzboiul impotriva despo- tului de Epir si a czut prizonier in miinile dufmanilor. Dup liberarea sa, sub Mihail al VHI-lea, a renuntat la militrie, pentru care nu prea avea apti- tudini, si a ocupat un loc de frunte in diplomatia imperiului. Nikifor Vrie- nios, pentru valoarea lui militar si pentru abilitatea lui oratoric, a fost ales de impratul Alexie Comnenul ca sot al fiieei sale, Ana. Ana inssi, sotia lui Vrienios, femeie de o rar cultur, a completat opera sotului su, reconstituind, dup mrturiile celor ce au insotit pe tatl su in rzboaie si dup acte oficiale din arhivele statului, cu un simt firesc de pietate, domnia tat- lui su. Un alt istorie de seam a fost impratul loan Cantacuzino, care, dup o domnie zbuciumat de necontenite lupte, a renuntat la tron, retr- gindu-se intr-o mnstire din Muntele Athos, fi, in sfirfit, ultimul cronicar bizantin, George Frantzes, pe care-1 va folosi la noi Constantin Cpitanul Filipescu, a fost secretarul lui Manuel al II-lea fi mare logoft la curtea lui loan al VHI-lea; el a prsit patria fugind in Italia dup cderea Constanti- nopolului sub turci. Cum se poate vedea din aceast simpl infirare a citorva din cei mai de seam cronicari, istoria Bizantului a avut norocul s fie scris de oameni care nu numai c au fost prtasi la evenimente, dar care au condus chiar

destinele imperiului. Chiar dac obiectivitatea si sinceritatea este la unii pe planul al doilea, totusi intelegerea evenimentelor, povestirea lor msufletita de episoade caracteristice si de situatiuni dramatice, expus intr-un stil format dup modelul istoriografiei clasice grecesti, au smuls accente de pre- tuire si de admiratie celor mai de seam bizantinologi ai vremurilor noastre. Dac se compar spune unui din ei marii istoriei din secolul al VI-lea bizantini: Procop, Agathias, Menandru si mai tirziu un Psellos, un Cinnamus, un Nicetas, cu marii istoriei ai Occidentului latin, care fur con- temporanii lor, incontestabil c grecii se asaz la un nivel intelectual cu mult superior, prin priceperea politic, prin finetea psihologiei, prin simtul compo- zitiei, prin talentul stilului" 1. Nici mcar nu incepuse in Occident istoriografia in limba national cind in Bizant cronografi ca loan Malalas din Antiohia in secolele VIVII, Gheorghe Amartolos (amartolos = pctosul, atribut de umilint purtat de clugri) din secolul al IX-lea sau Constantin Manasses din secolul al XII-lea, compilind Sfintele Scripturi cu textele apocrife, cu istoria antic si legendele bizantine, au intoemit, pe gustul maselor populre, vaste repertorii de istorie universal, incepind de la creatiunea lumii si mergind pin in vremea lor. Dup istoriografie, un alt domeniu literar in care s-a manifestat in chip strlucit eugetarea si sufletul bizantin, pasionat pentru probleme de ordin mistic, a fost teologia. Una din grijile constante ale marilor teologi bizantini a fost lupta contra ereziilor, care amenintau crestinismul in forma lui orto- dox. Ereziile s-au 'nscut, dup cum se stie, din incercrile de a fuziona crestinismul cu filozofia si dialectica elin si cu credintele religioase ale po- poarelor convertite. Elementele eterogene care se infiltrau pe aceast cale in crestinism in epoca formatiunii sale erau in unele tinuturi asa de importante, incit il deviau necontenit de la linia statornicit prin traditia evan- ghelic. Aceste devieri de la traditia fixat, care stricau puritatea invt- turilor Mintuitorului, au constituit ceea ce se numeste in istoria bisericii ereziile. Cea mai rspindit erezie a fost gnosticismul, nscut in primele trei veacuri in mediul imbibat de sincretism religioas al ultimelor curente de filozofie elin ce cutau in mitologiile vechiului Orient alegorii si simboluri. Gnosticii, pretinzind c detin o revelatie special de la apostoli, puse- ser in circulatie, sub numele persoanelor biblice, mii de scrieri apocrife: Apocalipsul lui Adam, Evanghelia Evei, Evanghelia lui Andrei, a lui Bartolomei, Tadeu, Filip, Petre etc. Impotriva acestei literaturi eretice luaser pozitie marii printi ai bisericii din secolul al IV-lea si al V-lea care au constituit epoca de aur a patris- ticei grecesti: sf. Atanasie, Grigore de Nazianz, sf. Vasile cel Mare, Grigore de Nissa, a crui oper a intrat de timpuriu in literatura romneasc, Ciril de Alexandria, sf. loan Hrisostomul, sf. Epifaniu. Ei au dus, prin scrierile lor polemice, lupt inversunat impotriva ereziei si au fixat, prin scrierile lor dogmatice, principiile fundamentale ale credintei, socotite apoi de urmasi ca fiind de o autoritate indiscutabil, deci de nestrmutat.
1 C h a r l e s D i e h l , Byzance. Grandeur et decadence, Paris, Flammarion, p. 271.

ln epoca bizantin biserica a continuat s fie zguduit necontenit de forme nou ale ereziilor: monofizism, care sustinea c Domnul nostru Isus a avut o singur natur, cea divin; monotelism, care nu recunostea in Mintuitorul decit o singur voint, desi admitea in el dou naturi, cea divin fi cea uman ; iconoclasm, care nu admitea cultul Sfintei Fecioare si al icoanelor, considerate ca idolatrie; bogomilismul, o erezie nscut din fuziunea dualismului persan cu crestinismul. Teologii bizantini, intemeindu-se pe scrierile patristice, au continuat lupta impotriva acestor noi erezii pin la deplina lor exterminare. Lupta aceasta impotriva ereziilor fi pentru fixarea punctului de vedere ortodox in chestiunile atacate a dat naftere unei bogate literaturi de polemic fi dog- matic, in care s-au distins teologi de frunte, ca Leontius din Bizant in secolul al VI-lea, Maxim Confesorul in secolul al VII-lea; din opera lui avem traduceri in literatura noastr inc din secolul al XVII-lea; in secolul al VIIIlea: Ion Damasceanul si Teodor Studitul, patriarhul Fotios; in secolul al IX-lea: Euthimie Zigabene, contemporanul lui Alexe Comnenul, a crui oper, Panoplia dogmatic, a fost tiprit pentru intiiasi dat, in limba greac, la noi, in Tirgovifte, la 1711; fi, in sfirfit, Palamas, Cantacuzino fi Caba- silas, in secolul al XIV-lea. Ins genul in care literatura bizantin s-a ridicat pe culmile cele mai inalte e poezia religioas, menit s insoteasc serviciul divin: imnografia. Lirismul religis bizantin este atit de bogat, atit de variat fi afa de frumos, incit a stirnit admiratia chiar a adversarilor bisericii ortodoxe. Iat ce spune in aceast privint un clugr francez, Edmond Bouvy 1: Occidentul nostru are nevoie de poezie; lumea profan este foarte imbtrinit, foarte dezamgit (desenchante) pentru a ne mai da poeti lirici, ftiinta sacr este ea inssi amenintat prin pozitivismul nvlitor. Trebuie s cutm undeva intr-o literatur inc necunoscut elanurile inimii, efuziunile sufletului in rugciune. Ori, Orientul pstreaz in rezerv, in crtile sale liturgice, acest lirism care ne lipseste...; in Grecia bizantin, o ceat nenum- rat de melozi, cu principele lor, care formeaz un cor, fi corifeul lor, sfintul Romanos, cel mai mare dintre poetii noftri creftini. Trebuie s salutm toate aceste nume, s aplaudm toate aceste glorii, s ascultm cu transport toate aceste cintece." Productia imnografic bizantin se leag in obirfia ei de poezia religioas siriac fi prin aceasta de poezia semitic, in special de psalmii ebraici. Fruntaful poeziei sacre din Bizant, Romanos despre care a fost vorba fi pe care toti bizantinologii fi chiar teologii catolici il consider ca pe cel mai mare poet sacru, nu numai al Bizantului, ci fi al Intregii lumi medievale era evreu din Siria trecut la creftinism fi stabilit apoi ca diacon in Constanti- nopol. El a adoptat pentru imnul sacru versificatia popular, care se inte- meia nu pe cantitatea silabelor lungi sau scurte ci pe ritmul silabic care se obtine cutind efectul muzical in numrul egal al silabelor din aceeafi strof si in succesiunea regulat a silabelor accentuate si a celor neaccentuate. 2 De la el
1 Stades preparatoires au pelerinage eucharistique de Jerusalem, Paris, Boeme Presse, 1893, p. 226; vezi Poetes et melodes, Nimes, 1886, p. 347. 2 Legenda povesteste c von in d din Siria in Constantinopol ca diacon in biserica Sfinta Nsctoare, a inceput s compun imnuri sacre, a cror melodie era ins asa de stingace, incit

34

ne-a rmas, intre altele, condacele si icoasele de la Nasterea Mintui- torului, din Duminica Floriilor, din Vinerea Patimilor si din Duminica Pastilor. Opera lui a fost continuat de alti melozi, Teodor Studitul, care a compus cea mai mare parte din cintrile prohodului, Casia, despre care legenda spune c era gata s se urce pe tronul Bizantului, dar il pierdu din pricina unui rspuhs mindru pe care-1 ddu impratului ce-i oferea, cu mrul de aur> mina sa. Poezia religioas bizantin capt un nou avint cu Andrei de Creta, alctuitorul canonului form complex a cintecului religis, alctuit din nou ode modelate dup strofe tipice numite irmoase, constituind toate laolalt un grup organic, cu o melodie unic si apoi cu continuatorii acestuia: loan Damasceanul, intocmitorul octoihului, care este si azi in uzul ritualului ortodox, precum si al cintrilor de inmormintare, Cosma Damasceanul, Iosif Imnograful, alctuitorul canoanelor pentru fiecare zi a sptminii. Ba, ceea ce este semnificativ, in aceast munc de slvire a Mintuitorului au adus contributia lor chiar impratii bizantini, ca Constantin Porfiro- genetul si Leon Inteleptul, autorul canonului din Duminica Floriilor. Si in omiletic bizantinii stau pe o treapt mai inalt decit occidentalii. Marii lor oratori bisericesti, crescuti in filozofia si retorica elenic, dar inspirati de puritatea invtturilor evangelice, au pus in lumin inltimea dogmei fi moralei crestine cu o verv care, peste veacuri, a avut si are inc o rezonant puternic in sufletul lumii ortodoxe. Efrem Sirul, Vasile cel Mare, Grigore de la Nisa, loan Hrisostomul, loan Damasceanul, loan Caleca, a crui oper st la baza Evangheliei cu vnvitur a lui Coresi, Mihail Peloponesianul, Ilie Miniat, contimporanul lui Antim Ivireanu, si multi altii au ilustrat am- vonul bisericii ortodoxe si ne-au lsat predici de o rar frumusete, care se rsfring, dup cum se va vedea, in cazaniile noastre. Pentru a stimula virtutile crestinesti in sufletul maselor populre, bizantinii au plsmuit legendele invluite in nimbul miraculosului crestin ale sfin- tilor martiri si asceti, colec^ionate in mineele care se citesc azi in bisericile noastre sau patericurile schitice, lavsaicurile sau limonariile, mrginite numai la viata si gindurile marilor asceti. Si pe trimul literaturii de imaginatie bizantinii au produs opere de seam. In secolul al XII-lea rapsozii bizantini ai maselor populre au alctuit o mare epopee, Digenis Akritas, in care se cint viata de aventuri si eroism a comandantilor de la granitele imperiului. Poezia epic si-a gsit ins expresiunea ei cea mai nimerit in roman. Romanul si-a luat nastere in epoca de decadent a culturii clasice grecesti. Desi in germene era cuprins in unele episoade din poemele homerice, in idila din perioada alexandrin, in povestile milesiane sau in miturile alegerice plsmuite de filozofii greci, pentru a expune in forma picut a fictiunii o doc- trin metafizic sau moral, totusi, ca gen literar de sine stttor, romanul nu s-a constituit decit la inceputul erei crestine. Cel mai vechi, din care insa nu ni s-a pstrat decit un fragment, este romanul istorie al lui Ninus si Semi- ramida, alctuit, dup toate probabilittile, la jumtatea secolului I al erei noastre. Cel
stirnea risul. Intr-o noapte din ajunul Crciunului, pe cind dormea, ii apare dintr-o dat in vis Sfinta Fecioar, care-i intinde un sul de hirtie, silindu-1 s-l inghit. il inghite si des- teptindu-se, sub stpinirea unei puternice emotii mistice, intr in biseric si urcindu-se in amvon cint celebrul imn ' HjiapGevoi; ar\\lEpov (Astzi, Sfint Fecioar). Astfel, prin darul divin dup legenda a alctuit el mii de imnuri care au ptruns in liturghia ortodox si i-au asigurat un loc intre sfinti.

35

mai izbutit, dup pastorala Daphnis si Chloe, si cel care a avut un rsunet mai puternic in literatura bizantin si chiar in literaturile moderne, este Aethiopica lui Heliodor sau Teagen si Haricleea, care a sugerat lui Dimitrie Cantemir, dup cum insusi o spune, planul operei sale Istoria ieroglific. Acest roman de dragoste, prin inlntuirea de incidente multiple si variate, prin tendinta de a incorda atentia in desfsurarea unor situatiuni senzatio- nale si a unor conflicte neasteptate, incheiate, spre satisfactia cititorilor, printr-un deznodamint fericit, a fost mult gustat si a gsit imitatori in literatura bizantin. Scriitori ca Teodor Prodromos, Nicetas Eugenianos, Estatiu Macrembolites si altii unii in versuri, altii in proz imitind pe Heliodor, au scris peripetiile incurcate ale perechilor de indragostiti, care, sur- prinsi pe mare de furtun, cad in mma piratilor, a jung sclavi si in cele din urm dobindesc libertatea, se regsesc si se cstoresc. In secolul al XIII-lea, cind Constantinopolul cade sub latinii cruciatei a IV-a si cind Imperiul bizantin este impartit intre cuceritori, impreuna cu cultura si obiceiurile popoarelor romanice din Occident incep s ptrund in limanurile bizantine si influente literare. In aceste imprejurri, romane cavaleresti franceze ajung s fie pre- lucrate si traduse in versuri bizantine, precum: 'O npsaitjQ mnrtiQ, B- trinul cavaler, un roman din ciclul legendelor arturiene, cu cavalerii mesei rotunde (les chevaliers de la table ronde), prelucrarea libera si prescurtata a romanului francez de la sfirsitul secolului al XII-lea Gyron le courtois sau Florio si Plaziaflora, o reelaborare a legendei provensale Floire et Blanche- fleure sau Imberie si Margarona, o alt prelucrare in versuri a celebrului roman cavaleresc de la sfirsitul evului mediu Pierre de Provence et la belle Maguelonne, intrat si in limba romn, sau, in sfirsit, traducerea in versuri a Romanului Troiei, alctuit in Franta in secolul al XII-lea de truverul normand Benoist de Sainte-Maure, dup izvoare latine. Anterioar cu cinci veacuri literaturilor romanice din Occident, literatura bizantin ajunsese deci la o inflorire mai bogat. Si in art Bizantul era la aceast epoc superior Occidentului. Elemente din arta bizantin au ptruns de timpuriu prin Venetia si prin stpinirile bizantine din Italia, in arta evului mediu occidental. De alt parte, capitala imperiului, asezat intr-unul din cele mai pito- resti decoruri, cu trmul Asiei in fat, era cea mai frumoas cetate a evului mediu. Cupolele aurite ale bisericilor, galeriile si arcadele palatelor de mar- mor, cu splendide grdini pe trmul Mrii de Marmara, pietele largi ca, de pild, vestita Augusteon un fei de San Marco a vechiului Bizant toat acea bogtie de marmor, aur si mozaicuri ne face s intelegem prestigiul de care se bucura pe timpul su civilizatia bizantin. Mretia si frumusetea Constantinopolului erau cintate in romanele courtois ale Frantei medievale si in bilinele rusesti. Iar mai tirziu, in secolul al XIII-lea, cind latinii cruci- atei a IV-a cuceresc Constantinopolul, rmin uimifi de cele ce vd in capi- 4ala imperial; unui dintre aceftia, cronicarul francez Villehardouin, scrie: Rien de pareil ne se peut trouver en un autre pays".
; BIBLIOGRAFIE Pentru istoria literaturii bizantine cea mai bun oper este pin acum tot K r u m b a e h e r , Geschichte der byzantinischen Litteratur, care are pentru fiecare capitol o bogat biblio- .grafie, II. Aufl. Mnchen, 1897. O lucrare sumar, mai nou: G i o v a n n i M o n t e l a t i c i , Storia della letteratura bizantin (3241453), Milano, Ulrico Hoepli, 1916. O

36

sintez asupra civiliza'tiei bizantine: C h. D i e h 1, Byzance. Grandeur et dicadence, Paris, Flammarion, p. 271. Foarte prefioase date privitoare la important Bizantului pentru noi ?i la legturile literaturii noastre cu cultura bizantin se gsesc la D. R u s s o , Elenismul in Romnia, Bucuresti, 1912, reprodus ?i in Studii istorice greco-rotnane. Opere postume, II, p. 487 541, Bucuresti, 1933, Fundafia pentru literatur $i art Regele Carol II"; N. I o r g a , Byzance apris Byzance, Bucarest, 1935. Pentru imnografie Sn legtur cu ritualul nostru: preotul prof. P e t r e V i a - 4 i 1 e s c u, Despre poezia imnografic din crtile de ritual si cintarea bisericeasc, Bucuresti, 1937. LITERATURA SLAVILOR SUD-DUNRENI

Din cele expuse in capitolele precedente s-a putut vedea c literaturile romanice, emancipindu-se de sub tutela limbii latine, apar tirziu, abia in secolul al X-lea. Pin la aceast epoc Bizantul ins, care ii plmdise o civilizatie proprie din fuziunea clasicismului grec cu crestinismul fi cu str- vechile culturi ale Orientului, avusese o evolu^ie literar de cinci veacuri. In secolul al VI-lea, cind in Italia fi in Spania abia se furifau in documente latine urmele noilor limbi romanice, Bizantul se putea mindri cu melozi ca Romanos, pe care nu numai bizantinologii, ci chiar fi teologii catolici il soco- tesc ca pe cel mai mare poet al creftinttii din toate vremurile. Pin in veacul al XIII-lea, cind in Occidentul romanic apar primii cronicari in Spania Alfons al X-lea cu cronica general a Spaniei> in Franca cronicarii cruciadei a IV-a cu Villehardouin in frunte istoriografia bizantin dduse pe cei mai de seam reprezentanti ai si. Si ln ceea ce priveste epica literatura bizantin putea sta ou cinste alturi de literaturile romanice, cci dac bogata eflorescent a chanson-elor de geste .i a romanelor courtois din Franta medieval s-a rsfirat in toate literaturile Occidentului neolatin, Bizantul in schimb produsese marea epopee popular Digenis Akritas, precum fi o serie de romane imitate dup Ethiopica lui Heliodor, care incep s se e^aloneze inc din veacul al V-lea. $i dac dup cderea Constantinopolului sub latinii cruciadei a IV-a ptrund in literatura bizantin citeva teme din ciclul romanelor courtois, nu-i mai putin adevrat c fi literatura bizantin a transmis epicei franceze medievale o serie de motive in opere ca: Cliges a lui Chretien de Troyes, Athis et Prophilias a lui Alexandre, Partenopeu, Hippomedon et Protesaus ale lui Huon de Rotelande, Cleomades a lui Adenet le Roi, Florimont al lui Aimon de Varenne fi acel celebru in evul mediu Roman de sept-sages Sin- dipa al nostru care a colindat prin toate literaturile Occidentului Privit astfei in intregul su, literatura bizantin, anterioar cu cinci veacuri literaturilor romanice, s-a dezvoltat pe o linie de evolutie ascendent fi atinsese in evul mediu in unele domenii ca, de exemplu, in cel religis- fi in cel istorie culmi mai inalte decit literaturile Occidentului. Dac la aceast strlucire cultural adugm frumusetea pitoreasc a Constantinopolului, atunci intelegem farmecul pe care Bizantul il exercita asupra popoarelor pgine de la granitele imperiului. Cel dintii dintre popoarele slave din sudul Dunrii care au imbrtifat creftinismul oficial au fost bul- garii. In 864 principele Boris al Bulgariei, folosindu-se de incheierea pcii cu bizantinii, se boteaz avind ca nas pe insufi impratul bizantin Mihail, Creftinismul dobindefte ins un puternic avint in Bulgaria sub fiul lui Boris,, sub tarul Simion, prin munca de cultur a discipolilor lui Chiril fi Metodiu. Fratii Chiril si Metodiu erau fiii unui inalt functionar grec din Salonic. Cunof- teau probabil limba slav din copilrie, fiindc in veacul al IX-lea popu- latia slav se intindea pin sub

37

zidurile Salonicului. Dobindiser la Constan- tinopol o solid educatie religioas sub cluza marelui patriarh Fotie; cl- toriser apoi pe la mnstirile din Asia Mic, unde se initiaser in viata asce- tic fi incercaser s adue la creftinism pe cazarii de la nordul Mrii Negre. Ei aveau astfei reputatia unor adevrati apostoli cind, in anul 860, principele Moraviei, Rostislav, cere din Bizant misionari creftini care s cunoasc. limba slav. Creftinismul ptrunsese in Moravia din trile germanice, dar intilnea. obstacole in expansiunea lui, nu numai din pricin c moravii pgini erau in lupte continue cu germanii, dar fi din pricin c misionarii germani nu cunofteau limba poporului pe care voiau s-l evanghelizeze. Frafii Chiril fi Metodiu petrecuser vreo trei ani pentru a traduce Sfin- tele Scripturi in limba slav, inventind pentru aceasta alfabetul glagolitic, fi in 863 plecar in Moravia. Propaganda lor avu un succes strlucit, dar, dup ce moare Rostislav, in zbuciumrile politice care urmeaz, liturghia slav incepe s fie atacat din ce in ce mai inverfunat de ctre clerul german catolic. Persecutafi fi izgoniti din Moravia, discipolii lui Metodiu se refugiaz in Macedonia fi apoi in Bulgaria, care toemai fusese ciftigat la creftinism. Ei gsesc aci, sub domnia lui Simion, care se urcase pe tronul Bulgariei dup Boris in 893, trimul prielnic pentru o spornic activitate cultural. Simion ifi fcuse educatia in Bizant, se deprinsese din copilrie cu operele lui Aristotel fi cu discursurile lui Demostene fi dobindise atita cultur greceasc, incit un sol contemporan german al regelui Otto I, de origine longobard, Luitprand, ne spune c bizantinii il socoteau pe jumtate grec. Hotrit s ridice starea cultural a poporului su, el introduce la curtea din Preslav, capitala trii, pompa fi ceremonialul bizantin, inalt arhiepiscopatul bulgar la rangul de patriarhie, proclamind autocefalia bisericii bulgare (917), zidefte biserici fi palate, organizeaz biblioteci fi stimuleaz cu avint opera de transplantare a literaturii bizantine, punindu-se el insufi la munc. De la el a rmas in literatura bulgar traducerea a 135 de discursuri ale sf. loan Hrisostomul, reunite sub numele de Zlatostruj (Valul de aur). Sub acest principe in^elept, pe care un panegirist bulgar contemporan il numefte noul Ptolomeu", discipolii lui Metodiu sint bine primiti. Incurajati de tar in munca lor de cultur, ei dau atita strlucire domniei lui Simion, incit toti slavistii o numesc epoca de aur a literaturii bulgare. Biserica bulgar recunosctoare pentru munca lor ii cinsteste in frunte cu cei doi apostoli Chiril si Metodiu sub numele de svetii sedmipocetni" (grupul celor 7 sfinti). In fruntea acestor discipoli st Climent, care a dat fiint slav in Macedonia episcopatului din Ohrida. El a lsat o serie de discursuri si biografia apostolilor Chiril si Metodiu, alctuite cu elemente legendre dup modelul hagiografiei bizantine, cuprinzmd discutiuni dogmatice ca de pild disputa lui Chiril cu sarazinii, cu cazarii, cu clerul latin din Venetia. ln aceeasi epoc a lui Simion trieste si loan Exarhul, un fei de patriarh al Bulgariei, care a transpus in literatura bulgar partea care interesa mai mult poporul su din opera fundamental de dogmatic a sfintului loan Damasceanul. Era firesc ca in epoca de crestinare a poporului bulgar toat strdania crturarilor s fie pus cu deosebire in serviciul operei de tlmcire a tot cea ce putea intri noua credint. Munca desfsurat in aceast privint este urias pe toate trimurile literaturii religioase. Astfel, in afar de crtile fundamentale ale

38

Bibliei, de textele liturgice, s-au tradus de ctre scriitori anonimi numeroase crti de dogmatic, ca de pild opera sfintului loan Damascean, comentarii privitoare la textele biblice, ca de exemplu comenta- rul sf. Athanasie din Alexandria, sau comentarul lui Hippolit asupra crtii lui Daniil; literatur ascetic fi mistic, ca de pild operele lui Efrem Sirul, ale lui loan Klimax (a crui scriere Lestvica, scara posturilor pe care trebuie s le urce omul pentru a ajunge la desvirsire moral, a fost tradus la noi in secolul ?.l XVII-lea de mitropolitul Varlaam), ale lui Teodor Studitul, regeneratorul vietii monahale bizantine din veacul al IX-lea, ale lui loan Moshos [Limonarion, foarte rspindit si la noi); si, in sfirsit, o bogat literatur omi- letic culeas din operele sf. Vasile cel Mare, ale lui Grigore de Nazianz, loan Hrisostomul s.a. Dar asemenea discutiuni dogmatice fi speculatiuni teologice nu puteau multumi imaginatia naiv a poporului, care, in faza de copilrie a culturii sale, era mai bucuros dup povesti fi legende in legtur cu noua lui Credint si cu lumea inocnjurtoare. De aceea din bogata si variata materie religioas a Bizantului, aceea care s-a bucurat de mai mult trecere in literatura bulgreasc a fost literatura apocrif. Aceast literatur s-a nscut in vremurile de decadent ale poporului evreu si in primele veacuri ale crestinismului, fie din nevoia de a ridica moralul deprimat al poporului, fie din nzuinta de a lmuri unele puncte lsate in intuneric de Biblie din viata patriarhilor, a profetilor, a Mintuitorului, a apostolilor, fie, in sfirsit, de a dezvlui enigmele privitoare la creatiunea si sfirsitul lumii, la viata de dincolo de moarte. Lsind la o parte legendele privitoare la Vechiul Testament, mostenite din vechiul iudaism, literatura apocrif a Noului Testament a fost alctuit mai toat din legende populre formate in comunittile primitive ale crestinismului fiindc cea plsmuit de sectele eretice a fost distrus si a ap- rut sub numele unui patriarh, a unui profet, a Mintuitorului sau a unuia din apostoli, cu pretentia c a stat mult vreme ascuns ca o literatur postum, pin ce imprejurri fericite au scos-o la lumin. De aceea literatura aceasta a fost numit apocrif (de la gr. dTtoxpnxco = acopr, ascund, XTCXPUTCTO? = ascuns). Si fiindc pretentia acestei noi literaturi c ea este opera marilor personalitti ale Bibliei este neintemeiata, ea fiind o literatura neautentic, fals, termenul apocrif are dou note caracteristice: literatura care ar fi stat ascuns, ca un fei de oper postum, dar in acelasi timp o literatur neautentic, pseudoepigrafic, fals. Literatura aceasta este alctuit dintr-o vast materie de legende tesute de imaginatia naiv a poporului in jurul Mintuitorului si a familiei sfinte: asa-numitele evanghelii apocrife, ca de pild Protoevanghelia lui Iacob, fratele cel mic al Domnului, care, inspirat de dogma conceptiunii imaculate a Mintuitorului, invluie intr-un nimb de castitate si sfintenie nasterea, copilria si tineretea Sfintei Fecioare; sau Evanghelia copilriei, atribuit apostolului Toma, in care se arat pribegia familiei sfinte spre Egipt prin pustiu, precum si copilria Mintuitorului in Nazaret, sint inftisate cu elemente de miraculos intr-o adevrat apoteoz si, in sfirsit, Evanghelia lui Nicodim, in care se povestesc chinurile Mintuitorului, moartea lui si scoborirea in infern pentru liberarea celor drepti. Ciclul acestor legende apocrife se incheie apoi cu o serie de viziuni apocaliptice privitoare la sfirsitul lumii fi la contrastul dintre rai si iad, ca: Apocalipsul sfintului loan Bogoslovul, Apoealipsul sfintului Pavel, Cltoria Maicii Domnului la iad, Ascensiunea lui Isaia la cer, Cumntul lui Melodie al patarilor, care vor trece apoi si in literatura
39

noastr, unele chiar din secolul al XVI-lea. Cronicile bizantine, care povesteau, dup modelele clasice, toat viata zbuciumat a imperiului si a curtii din Constantinopol, nu au interesat pe crturarii de la inceputul literaturii bulgare. Dimpotriv, acestia gustau mai mult cronografele scrise de clugrii bizantini, care incepeau povestirea de la creatiune si care intretesau in urzeala biblic si istoric legende apocrife, traditii populre privitoare la imprati si alte multe elemente de folclor bizantin. Din bogata literatur de cronografe bizantine au trecut in literatura bulgar: hronograful lui loan Malalas, un siriac grecizat, care povesteste istoria lumii pin la anul 574; cronica lui Gheorghe Monahul Amartolos ( pctosul), care duce povestirea pin la moartea impratului Teofil; citeva fragmente din xpovoypx<pixov Zuvzopov a patriarhului Nikifor si cronograful lui Manasses incrcat de podoabe stilistice, care in originalul bizantin era scris in versuri, dar care in slav este tradus in proz si care va avea, dup cum vom vedea, o mare influent asupra clugrilor cronicari ai Moldovei Macarie si Azarie. La inceputurile crestinrii sale, nivelul cultural al poporului nu era desi- gur asa de ridicat incit s poat gusta frumusetea capodoperelor literaturii clasice grecesti, nici s poat pretui floarea poeziei bizantine. Crturarii bul- gari si in primul rind clericii care stteau in fruntea activittii de transplantare a culturii bizantine au ales din comoara literar a Bizantului, in afar de ceea ce putea intri credint, numai acele opere cu caracter estetic care puteau fi pe placul maselor naive ale poporului. Asadar, in primul rind romanele populre. Astfel sa tradus, inc din secolul al XIII-lea: o versiune a romanului lui Alexandru cel Mare, care apoi a fost incorporat in Rusia in asa-numitele cronici grecesti, eleniskii letopisec (Malalas); romanul lui Varlaam si Ioasaf o prelucrare bizantin a legendei lui Buda, cel mai bun roman spiritual al evului mediu", tradus la noi de Udriste Nsturel, cumnatul lui Matei Basarab; o versiune din vestita carte de fabule indiene, tradus in literatura arab sub numele de Kaliiah si Dimnah, iar in literatura bizantin si slav sub numele

40

de Stefanites si Ihnilates (numele a doi sacali, eroi ai romanului); apoi o povestire cu elemente enigmatice, dar hazlii in acelasi timp, din cercul legendelor solomonice, intitulat Solomon fi Kitovras, care a circulat fi in literaturile medievale ale Apusului sub numele de Solomon si Marcolf fi care st la baza prelucrrii lui Croce, Bertoldo. Din acelafi ciclu de povesti venite din vechiul Orient in literatura bizantin, bulgarii au mai transpus in literatura lor romanul mtesat de proverbe, fabule fi enigme al lui Archirie fi Anadan, a crui form, cea mai veche, a fost descoperit in zilele noastre de o misiune arheo- logic german pe o insul de la cataractele Nilului, intr-un papirus scris cu 5 veacuri inainte de Hristos in limba armean. Romanul a fost tradus in slavo- nefte in secolul al XI-lea sau al XII-lea, probabil in tinuturile Macedoniei. Inbusit prin cucerirea bizantin, activitatea cultural renafte in Bulgaria sub al doilea imperiu romno-bulgar, la curtea tarilor din Tirnova, prin munca neobosit a marilor patriarhi Theodosie si mai ales Efthimie. Ctre sfirsitul secolului al XII-lea literatura sud-slav ifi strmut punc- tul de greutate in Serbia, care, inchegindu-se intr-o unitate politic, devine, sub conducerea lui tefan Nemanja, unui din statele cele mai puternice ale Peninsulei Balcanice. Trezit mai tirziu la viata literar proprie, Serbia a imprumutat limba bisericeasc, fi impreun cu aceasta fi literatura tradus, din Bulgaria, dar -copistii sirbi, copiind texte religioase, legende fi povesti bulgare, au introdus ln textele ce copiau limba trii fi a vremii lor. Bulgaria insfi intr in sfera de influent a culturii sirbefti, cci documentele scrise in Bulgaria la aceast epoc se resimt de influenza sirbeasc. La curtea din Vidin a tarului bulgresc Sracimir se intrebuinteaz in documente limba sirbo-slav fi in aceast limb este scris fi sbornicul copiat la anul 1.360 cu ajutorul Anei, sotia tarului fi fiica lui Basaraba al nostru. Literatura bulgreasc venea in Serbia prin mijlocirea mnstirilor din Muntele Athos. Legturile vietii de cultur a sirbilor cu Muntele Athos au fost innodate in secolul al XII-lea prin fiul lui tefan Nemanja, Ratko. Acesta, prsind strlucirea de la curtea domneasc a tatlui su, s-a retras in Muntele Athos, imbrcind haina monahal sub numele de Sava. Citiva ani dup, aceasta tatl su, Stefan Nemanja, renunt fi el la tron fi, venind cu sufletul umilit pe urmele fiului su, ifi caut un loc de odihn intre clugrii Muntelui Athos sub numele de Simion. Simion fi Sava au intemeiat in Muntele Athos mnsti- rea sirbeasc Hilandarul, care a innodat viata religioas a poporului sirb cu viata ascetic fi cultural a Muntelui Athos. Muntele Athos este o peninsula stincoas fi abrupt, acoperit numai de mnstiri ridicate de imprati bizantini, de tari bulgari, de cnezi sirbi, de domni romni fi de tari rufi. Aceste mnstiri adpostesc in eie clugri de neamuri diferite, care triesc in umilin^ o viat de adevrat frtietate crestineasc, uniti laolalt intr-un fei de republic, sub conducerea celui mai destoinic din soborul egumenilor: protul Muntelui Athos. Aceast republic de mnstiri a jucat un rol important in viata Rsritului ortodox, cci ea era nu numai inima din care pulsa viata religioas din Rsrit, dar fi un fei de bibliotec central a

popoarelor ortodoxe, cum spune unui din cei mai buni cunosctori ai literaturii sud-slave, profesorul Murko.
41

Din Muntele Athos au plecat textele fi misionarii culturii ctre ^rile slave. Un popas in drumul lor 1-au format mnstirile din Macedonia, leagnul literaturii bulgresti din epoca de aur, unde populafia bulgreasc se incrucisa cu popula^ia sirbeasc. Din rsadurile bizantine aduse din Athos a crescut pe pmint sirbesc o literatur original de hagiografie fi cronici nationale.
ln afar de curentul acesta ortodox fi bizantin care se revrsa in Serbia din mnstirile Muntelui Athos, un alt curent, de un caracter cu totul deose- bit, venea s invioreze literatura sirbeasc. Era un curent de cultur occiden- tal care ptrundea dinspre |rmurile Mrii Adriatice. Litoralul adriatic, vechea Ilirie fi o parte din Panonia, fusese ocupat de croati cu citiva ani mai inainte de strmutarea sirbilor in sudul Dunrii. Inc de la inceputul afezrii lor pe coastele dalmatine, croatii sint cistigati la creftinism prin misionari trimifi din Roma, dup cererea impratului bizantin Heraclie. Dup o perioad de ezitri intre Roma fi Bizant, regele croatilor, Branimir, recunoscu in cele din urm, in 879, autoritatea bisericii papale. In 1102 croatii, dup o serie de zbuciumri interne, se alipesc la Ungaria fi intr in acest fei tot mai mult in sfera de influent a Ungariei fi a bisericii catolice. Cu un veac mai inainte tinuturile croate din jurul Dubrovnikului de azi Ragusa de altdat czuser sub influenta Italiei. La inceputul secolului al XI-lea dogele Venetiei, Petru al II-lea Urseolo, cucerefte o parte a trmului adriatic al Croatiei, unde cu timpul republic Sf. Marco izbutefte s stpineasc centre insemnate ca Zara, Veglia, Spalato, Lagosta fi citva timp Ragusa. Ragusa a fost cu deosebire poarta prin care influentele occidentale au ptruns in literatura fi in arta sirbeasc. Defi Ragusa fi-a redobindit libertatea, pe care cu mici intreruperi a izbutit s o pstreze pin in 1815 (congresul din Viena), cind a fost cedat o dat cu Venezia Austriei, totufi ea a rmas sub influenza venetian fi limba oficial a republicii dalmatine a fost mult vreme limba latin, sau mai exact un dialect italian. Legturile politice si economice ale Venetiei cu Ragusa au inlesnit in cetatea dalmatin afezarea. italienilor, care au adus cu ei in societatea slav obiceiuri rafinate, gustul pentru artele frumoase fi literatur. Pe de alt parte, slavii dalmatini, atrafi. de farmecul Venetiei, se due in Italia pentru completarea studiilor la Univer- sitatea din Padova. Ragusanii incep s serie chiar in limba latin fi italian.. Un tinr dalmat, Ilja Crejevic, primefte in 1478, la Roma, coroana de poet, fi versurile lui latine sint socotite ca cele mai frumoase dintre ale scriitorilor contemporani. Paralel cu influenta politic fi cultural a Venetiei pe trmurile dalmatine,, se intinde fi influenta bisericii. In Antivari fi in Ragusa se intemeiaser, din. veacul al XI-lea chiar, episcopate catolice de care depindeau numeroase biserici fi mnstiri, ca de exemplu: Sancta Maria de Retego, ling Ragusa, sau Sancta Maria de Mljet (Meleda), afezat pe virful unei insule stincoase inconjurat de pduri de pini. Prin aceste mnstiri in care clugrii croafi triau sub ascultarea Romei fi oficiau serviciul religis in limba latin, precum fi prin numeroase legturi politice, comerciale fi culturale, multe elemente din arta si literatura Occidentului medieval au ptrns in literatura croat. Astfel croatii au cunoscut de timpuriu acele drame liturgice ale evului mediu misterele, cum le numeau occidentalii, prikazanje sau skazanje, cum le

numeau croatii au avut poeti care s-au inspirat din lirica lui Petrarca si au cunoscut de timpuriu binefacerile Renasterii. Prin legturile cu Serbia, o parte din aceste elemente de art si literatura occidentals a ptruns in literatura sirbeasc, venind astfel s sporeasc tezaurul cultural al slavilor sud-dunareni.

INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV

BIBLIOGRAFIE Pentru literaturile sud-slave in general o bun oper de sintez este tot D r. M. M u r k o, Geschichte der lteren sudslavischen Litteraturen, Leipzig, 1908, in colecfia Die Literaturen des Ostens in Einzeldarstellungen. Pentru literatura bulgreasc: B o i a n P e n e v , HcTopaa EMrapcxaTa jiHTepaiypa, Sofia, 1933. Informitis si bibliografie si la A n g e l o v ; i G e n o v , Crapl BtJiraprca jlaTepaxypa (IXXVIII B), Sofia, 1922. Pentru literatura sirbeasc manualul lui P a v 1 e P o p o v i c, Ilpsritefl cpncse KaHMteBHOCTH, ed. a Il-a, Belgrad, 1913, este inc util, fiindc are la sfirsit pentru fiecare capitol o bibliografie bogat; M i l i v a j e B a g i 6, H3 crape cpncice khmokcbhocth, ed. a Ill-a, Beograd, 1926. Pentru literatura croala: Dr. D r a g u t i n P r o h a s k a , Das kroatisch-serbische Schrifttum in Bosnien und dir Herzegowina, Zagreb, 19 H. Pentru influentele italiene asupra literaturii iugoslave un bun articol de sintez: M i r k o D e a n o v i c , Les influences italiennes sur V ancienne litterature ycngoslave, in Revue de litterature comparee, XVI, 1934, pp. 30 52.

Izolati de romanitatea occidental prin unguri, care pin tirziu, la inceputul secolului al XI-lea, erau pgini, si de imperiul bizantin prin slavii de la sudul Dunrii, care din secolul al IX-lea erau ortodocsi, romnii au trebuit s primeasc in biseric liturghia slav. Aceast liturghie fusese infiintat de ctre fratii Chiril si Metodiu, greci din Salonic, dar care cunosteau inc din ca-sa printeasc limba slav si care convertiser la crestinism pe moravii principelui Rostislav. Limba in care ei traduseser Sfintele Scripturi era ins, dup cum s-a dedus din particularittile fonetice, limba bulgreasc vorbit pe timpul lor, deci in secolul al IX-lea, in jurul Salonicului. Dar cum eimpul lor de activitate apostolic se intindea peste tinuturile slavilor occidentali (strmoii slovenilor actuali), ei au trebuit s introduc in traducerile lor si elemente slave occidentale, dintre care unele de origine latin, altele de origine german. Traducerile fratilor Chiril si Metodiu, revizuite in Bulgaria in epoca de aur a tarului Simion, au fost curtate de elementele strine si de tot ce prea poporului de neinteles. Copii de pe aceste texte au trecut desigur si in nordul Dunrii si eie vor fi servit la oficierea cultului divin intr-o vreme cind ptura de populatie romneasc era strpuns de numeroase infiltratii slave, care nu fuseser inc asimilate si care au lsat urme puternice in limba si chiar in toponimia noastr: Gorj (Jiul de munte), Dolj (Jiul de cimpie), Rimnic (din Ribnic, de la ryba = pe^te, deci riul cu pesti"), Dimbovita (de la = stejar), Bucovina (tara fagilor), Bistrita (ap repede) etc. Oficierea ritualului crestin nu se putea, desigur, svirsi in toat plintatea lui fr evanghelii si fr texte liturgice. Era deci firesc ca texte slavonesti religioase din sudul Dunrii s fi trecut in nord si chiar s se fi copiat pe pmintul nostru. Hasdeu si I. Brbulescu cred chiar c unui din cele mai vechi monumente ale literaturii bulgare, Codex Suprasliensis, s-ar fi scris in trile noastre. Organizarea bisericii bulgare si extensiunea ei in nordul Dunrii, intr-o vreme cind

43

noi inc nu eram consolidate a contribuit si ea s innoade viata noastr religioas cu a slavilor sud-dunreni. Ne lipseste materialul documen- tar necesar pentru a lumina aceast epoc intunecat din istoria poporului romnesc. In anul cind, dup distrugerea Jaratului bulgar, Vasile al II-lea reorganizeaz ierarhia bisericeasc in Bulgaria cucerit, tinuturile vlahilor

sint men|ionate ca aflindu-se sub jurisdictiunea bisericeasc a episcopatului de Vidin, dar din actul imparatului bizantin, publicat de Geizer, nu se poate ti dac este vorba si de vlahii din nordul Dunrii. Inglobarea noastr in zona religioas slav de nuant bizantin este apoi intrit de imprejurrile politice in care s-a desf^urat find vietii noastre istorice pin la epoca nruirii statelor balcanice. Principatele romnesti apar in lumina Rsritului european abia cu citeva decenii inainte ca turcii s pun piciorul in Europa. Lipsa de mrturii documentare invluie viata poporului nostru din evul mediu intr-o negur deas. Din putinele stiri, pe care le culegem din documentele ie^ite din cancela- riile regilor unguri, reiese c in secolul al XIII-lea se gseau pe meleagurile noastre formatiuni mrunte de state, din care aveau s se inchege cu timpul, prin contopirea lor, prin alungarea ttarilor care invadaser sesurile si prin inlturarea ungurilor care aveau pretenfie de suzeranitate asupra tinuturilor din nordul Dunrii, principatul Trii Romnesti si al Moldovei. Cel dintii voievod care ridic steagul independentei pe plaiurile noastre este voievodul de la Jiu, Litovoi. El cucereste prti din Banatul unguresc al Severinului, refuz s plteasc tributul cuvenit regelui Ladislau Cumanul, dar pltefte cu viata aceast incercare, murind pe cimpul de lupta in anul 1279. Abia dup o jumtate de veac, cind, in urma stingerii dinastiei arpadiene, Ungaria era zguduit de mari frmintri i cind stpinirea ttarilor la Dunre se clatin, se intemeiaz, ca stat de sine stttor, principatul muntean. Basaraba, unind in ce imprejurri nu stim, fiindc ne lipsesc stiri documentare voievodatele mrunte sub sceptrul su, curtind sesurile Dunrii de stpinirea ttrasc i distrugind in 1330, in vile de la Posada, ostirea lui Carol Robert, este, cu drept cuvint, socotit ca ctitorul Trii Romnesti. Cam in acelafi timp se intemeiaz si Moldova prin Bogdan, voievodul romnilor din Maramures, care, rzvrtindu-se impotriva ungurilor, trece cu credincio?ii si peste munti in Moldova, ia in stpinire tara lui Sas, czut pe cimpul de lupt, atrage de partea lui pe moldoveni si distruge ostirile unguresti trimise impotriva lui. Principatul Jrii Romnesti si al Moldovei nu s-au putut deci inchega ca state independente decit prin lupte cu regii Ungariei, care ridicau pretentiuni de suzeranitate asupra tinuturilor din sudul si rsritul Carpatilor. In acele vremuri de mari zbuciumri, cind principatele romne erau in necontenite lupte cu regii catolici ai Ungariei si ai Poloniei pentru salvgardarea independentei lor, se constat intre conductorii Jrii Romnesti si ai statelor slave sud-dunrene strinse legturi politice, intrite prin inrudiri dinastice. Fiul-i urma^ul lui Basarab, Nicolae Alexandru, a avut o fiic pe care a cs- torit-o cu tefan Uros, regele Sirbiei, si o alta, Anca, pe care a cstorit-o cu Sracimir, dinastul din Vidin. Aceste legturi de familie incheiate pe temeiul comunittii de credint au consolidat si relatiile politice. Cind, dup moartea lui Alexandru Basarab, Ludovic, regele Ungariei, trece Dunrea $i cucereste Vidinul, luind in captivitate si pe Sracimir, cumnatul domnului romn, acesta, ca s-l rzbune, atac orasele de granif din Ardeal, pin cind, in cele din urm. intervine o impcare intre unguri fi romni; fi Vidinul, cucerit de romni, este redat lui Sracimir, liberat din temnita ungureasc. Legturile dinastice dintre voievozii romni fi conductorii statelor slave din Balcani, precum fi comunitatea de credint care unea popoarele lor au fcut ca romanii s ia parte alturi de popoarele slave in luptele comune contra turcilor la riul Marita (1371), la Cosovo, unde a czut pe cimpul de lupta btrf- nul cneaz al Serbiei,

Lazr, ducind cu el in mormint independenta farii sale, si mai tirziu, dup cderea statelor slave, in luptele de la Nicopole si de la Varna. Aceste strinse legturi religioase, politice si dinastice au sfirsit prin a ne alipi si mai strins de lumea ortodox a sudului dunarean bizantino-slav. Am vzut mai sus imprejurrile in care a ptruns la noi cultul divin in limba slav inc din secolul al IX-lea probabil. Mai tirziu, cind procesul de asimilare a elementelor slave din tinuturile noastre se incheiase si cind din haosul evului mediu fi-a fcut aparitia in lumina istoriei principatele noastre, limba in care se oficia serviciul divin a fost introdus la noi fi in cancelaria domneasc. Era pe timpul acela, ca dealtfel in tot cursul evului mediu, o strins corelatie intre limba de biseric si limba de stat: limba in care se oficia serviciul divin era in acelafi timp fi limba in care se redactau actele oficiale ale can- celariilor princiare: in Apus latina, in Rsrit greaca fi slava. Intrarea trilor noastre in zona culturii sud-slave este un fapt capital in istoria romneasc, cci a avut consecinte din cele mai insemnate pentru destinele viitoare ale neamului. Ea a fost fatal pentru toat cultura noastr veche. In secolul al XIV-lea, cind noi, abia iefi^i din haosul invaziilor, incepem s ne organizm viata de stat, Occidentul strbtuse timp de patru veacuri un drum destul de lung si de bogat in literatur fi se ridicase pin la Divina Commedie a lui Dante, in care vibreaz sufletul Italiei medievale in ceea ce are el mai adinc i mai etern omenesc. Un veac mai tirziu, cind pe plaiurile noastre clugrul sirb Nicodim fi tovarfii si cldeau cele dintii mnstiri de piatr, pentru ca, in chiliile lor s inceap munca de copiere a manuscriselor de evanghelii slave, in Occident se incheia faza medieval a marilor literaturi europene fi, prin reluarea traditiilor cu antichitatea greco-latin, se iveau zrile Renafterii. Literatura care se dezvolt mai departe in Occident, pe temeliile Renafterii, o literatur bogat fi variat, difuzat prin inventia tipografiei, rmine strin sufletului romnesc, inchis in formulele invechite ale culturii bizantino-slave, pin la jumtatea veacului al XVII-lea, cind se deschide prin Polonia o fereastr ctre Occident. Ortodoxia fi slavismul ne-au izolat in bun parte de marile frmintri culturale ale Apusului. Alte popoare din jurul nostru, de ras finic sau slav, ungurii, polonii, cehii, primind fi stind in legtur cu creftinismul din Roma, au adoptat in biseric fi in cancelaria de stat limba latin, care a deschis perspectivele unei strlucite culturi antice fi care a inlesnit, mai tirziu, rspindirea umanismului fi a Renafterii. Noi, cu toat latinitatea fiintei noastre etnice, desprtiti de romanitatea occidental prin unguri, care pin la inceputul secolului al XI-lea erau inc pagini, am intrat in sfera de cultur a popoarelor sud-dunrene. Dar cu toate neajunsurile ce au decurs pentru noi din aceast situate fi pe care le vom vedea indat, totusi slavismul oricit s-ar prea de paradoxal la prima vedere a contribuit intr-o msur oarecare la pstrarea intact a unittii noastre etnice. Cci dac noi, in epoca de asezare a vietii noastre romnesti, am fi avut in biseric si in viata de stat aceeasi limba ca si ungurii, atunci este probabil c precum o parte din ptura conductoare a poporului nostru din Ardeal care, sub presiunea statului, primind catolicismul si mai tirziu calvi- nismul, s-a pierdut in nobilimea maghiar si a fest deznationalizat tot astfel nu ar fi fost exclus ca in aceleasi imprejurri si o parte din ptura popu- lar s fi fost pierdut pentru romnism. Ortodoxia si slavismul nostru au format, intr-o vreme in care credint religioas era o puternic realitate sufle- teasc, cimentul care a tinut strins legate sufleteste ramurile neamului rzle- ^ite inepute sub stpiniri diferite. Dar dac din punctul de vedere al integrittii etnice ortodoxismul ne-a adus
46

servicii incontestable, alipirea noastr la cultura slavilor sud-dunreni a restrins ins in chip simtitor orizontul vietii noastre literare. Mai intii, limba slav in care preotii nostri svirseau slujba bisericeasc era o limb vorbit in veacul al IX-lea in jurul Salonicului si in tinuturile Mace- doniei, dar care in epoca mtemeierii principatelor noastre ajunsese o limb. invechit, o limb moart. Numai cei care erau tinut>, prin profesiunea lor, s. o cunoasc se strduiau s o invete; de aceea singura clas cult era la noi, pe acele timpuri, ca dealtfel si la inceputul evului mediu occidental, clerul. In al doilea rind, cultura slav care sttea la dispozitia clerului nostru era ea inssi srae. Am vzut intr-un capitol precedent in ce consta literatura slavilor suddunreni, alimentat, pe de o parte, din cultura Bizantului, pe de alt parte, prin mijlocirea croatilor, din cultura Italiei. In patru veacuri de influente bizantine si de legturi cu trmurile italiene, slavii sud-dunreni transpuseser in limba lor in primul rfnd Sfinta Scriptur si crtile necesare serviciului liturgic, la care adugaser citeva crti de dogmatic si de mistic. ascetic, menite s intreasc credint cea nou in masele populre. De o deosebit trecere s-au bucurat apoi la popoarele slave legendele apocrife privitoare la materia Vechiului si a Noului Testament si mai ales legendele apoca- liptice, care zugrveau in colori vii antagonismul dintre cele dou trmuri spre care se due sufletele oamenilor dup moarte: iadul si raiul. In locul cronicilor bizantine, care nu prezentau mult interes pentru ei, s-au multumit cu citeva cronografe, care, incepind povestea lumii de la crea- tiune, amestecau continuu elementul biblic cu cel apocrif si istoria veridic cu fondul legendr al folclorului bizantin. Din capodoperele literaturii clasice grecesti nu a ptruns nimic in literatura slavilor de sud, iar din literatura de imaginatie a Bizantului au trecut numai citeva romane cu caracter popular. Prin legturile coastelor adriatice ale Serbiei cu Venetia si cu cel eialte cetti italiene, literatura slavilor sud-dunreni se imbogtise cu citeva crti de florilegii, cu romanul lui Alexandru cel Mare, cu o versiune a romanelor bretone Tristan si Isolda, Lancelot, si in sfirsit cu citeva mistere religjoase. Literatura religioas canonic si apocrif, cronografe cu elemente apocrife si folclorice, romane populre bizantine si occidentale, citeva colectii de florilegii si citeva cronici sirbesti originale, acesta era orizontul literar pe. care-1 deschidea poporului nostru adoptarea limbii slavone c limb de cultur.

Dar dincolo de granitele lumii slave sud-dunrene era acel Bizant a crui strlucitoare civilizatie luminase evul mediu intr-o vreme in care focarele de cultur ale Romei vechi fuseser stinse prin invazia barbarilor. Era cetatea imperial a Constantinopolului a crei frumusete si ale crei comori de art uimise intr-atita lumea incit era cintat in bilinele rusesti si in romanele courtois ale Frantei medievale. Printr-un instinct superior de cultur, ctitorii principatelor noastre au cutat, dincolo de lumea slav din sudul Dunrii si intr-o vreme in care nu se putea prevedea prbusirea Peninsulei Balcanice sub turci, legturi directe cu Bizantul, pe dou ci: religioase si politice. Astfel Alexandru Basarab, ale crui fiice erau mritate, una dup Sracimir, despotul bulgresc din Vidin, alta dup Stefan Uros, regele Serbiei, cum s-a vzut mai sus a cerut patriarhului din Constantinopol un mitropolit. Pentru a satisface aceast cerere a domnului valah, patriarhul ridic in 1359 la rangul de mitropolit pe episcopul bizantin Iachint din Vicina, un orsel in Dobrogea, astzi disprut, i-i d ca scaun de resedint capitala de atunci a Trii Romnesti, Curtea de Arges. Legturile religioase cu Bizantul se continuar si dup moartea lui Iachint, cci urmasul su, Haritcn, fusese egumen al mnstirii Cutlumus si protos al Muntelui Athos, iar succesorul lui Hariton, Antim, este si el tot bizantin. Acesti mitropoliti bizantini ai Trii Romnesti innoad si mai strins legturile noului stat cu mnstirile Muntelui Athos. Docmentele descoperite recent la Muntele Athos ne dezvluie sprijinul acordat de domnii romni pentru refacerea mnstirilor din sf. Munte, prdate si arse de pirati in acele vremuri de agonie ale imperiului bizantin. Basarab dduse nu putin", spune documentul, pentru a se rezidi din temelie mnstirea Cutlumus, iar fiul su, Vlaicu-vod, a rezidit din temelie mnstirea, i-a fcut castru de aprare, i-a Inltat turnuri de priveghere, a zidit biserica, trapezria si chiliile si a druit-o cu mosii din Tara Romneasc. Recunosctor pentru aceste daruri frumoase, egumenul Hariton, viitorul mitropolit al trii, propune domnului s fie im- preun ctitori: saev 01 Svo %ax iou %TT|Top3;. Dup zidirea mnstirii, multi clugri romni, in frunte cu mitropolitul Mihail si ieromonahul Iacob, se due in noua mnstire pentru a deprinde aco^p tipicul de viat athonit. Afluxul clugrilor romni devine din ce in ce mai numeros si mnstirea incepe a fi recunoscut in documentele postericare cu numele de lavra Trii Romnesti." Dup Vlaicu-vod, Radu cel Mare are si el o parte insemnat in rezidirea mnstirii; dar marele binefctor, nu numai al mnstirii Cutlumus, ci i al lntrcgului Munte Athos a fost ins Xeagoe Basarab. Gavril, protosul mnsti- rilor din sfintul Munte, dup ce insir toate daniile fcute de voievodul romn mnstirilor din trile balcanice, din Ierusalim si din Sinai, adaug: i fu ctitor mare a toat Sfetagora ... si in toate laturile de la rsrit pin la apus i de la amiazzi pin la amiaznoapte ... si toate sfintele biserici le hrnia. ^ La sfintirea mnstirii Curtea de Arges au fost de fat toti egumenii Muntelui f; Athos in frunte cu protul Gavril. I Vestea despre sfintenia vietii ascetice din Muntele Athos ajunsese chiar pin in tinuturile nord-vestice ale Ardealului, in Maramures. In anul 1391 I se afla la Constantinopol Drag, fiul lui Sas, desclectorul Moldovei. El strbtuse drumul pin acolo dup cum aflm din gramata patriarhului Antonie ca s inchine ctitoria familiei lui, mnstirea Sf. Mihail din Peri, patriarhiei din Constantinopol. Paralel cu aceste legturi religioase merg $i legturile politice. Vestea despre mretia Bizantului ajunsese pin la curtile domnilor noftri i avem mrturii contemporane din izvoare bizantine c inainte de cde- rea

Constantinopolului sub turci, domnii no^tri i$i trimiteau copiii in marea cetate de cultur. Cronicarul bizantin Duca ne spune c unul din fiii lui Mircea cel Btrin isi fcea ucenicia armelor, in tovrfia unor tineri compatrioti, la curtea impratului bizantin loan al VIII-lea, ca of it er in garda imperial. Acela^i cronicar bizantin adaug mai departe c in luptele pe care bizantinii le-au purtat cu turcii, care puseser piciorul in Europa, a luat parte $i un nepot al lui Mircea, Dan, care s-a luptat cu atita vitejie, incit impratul i-a pus la fndemina una din cele mai mari corbii ca s se intoarc in patrie. Dar, din nenorocire, aceste legturi directe cu Bizantul, aceste frumoase perspective care se deschideau pentru cultura noastr sub Mircea cel Mare sint in curind rupte prin invazia turceasc si prin cucerirea Constantinopolului. Prbusirea Constantinopolului a hotrit definitiv asezarea turcilor in rsritul Europei. Incepind cu anul 1393, cind Bulgaria intr in stpinire turceasc, si sfir- find cu anul 1498, cind Zeta, ultimul colt de stpinire cre^tina, isi pierde inde- pendenta, toat Peninsula Balcanic ajunge sub dominatie musulman. Cu aceasta se pune capt culturii strlucitoare a Bizantului. Abia intraserm in zona culturii bizantine, si aceasta se stinse sub apsarea turceasc. Bizantul mort nu mai putea inviora literaturile sud-slave la care noi ne adpaserm si care, eie insele, lipsite de sprijinul statului, intraser in agonie. Izolati de latinitatea catolic a Occidentului prin ortodoxismul nostru, noi continum s vietuim timp de citeva veacuri din frimiturile unei culturi formate in plin evul mediu si care la inceputurile culturii moderne se stinsese. De aci caracterul atit de deosebit fat de literaturile Apusului si, in acelasi timp, atit de medieval al literaturii noastre pin in pragul secolului al XIX-lea.

49

CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE


Cderea imperiului bizantin i a statelor sud-dunrene sub turci a pus capt literaturii bizantine din care se alimentau culturile slave ortodoxe a schimbat cu totul fata Rsritului european. A^ezarea turcilor pe trmurile Bosforului, dup cderea eroic sub zidu- rile cet^ii a ultimului imprat bizantin, a avut consecinte catastrofale pentru cultura popoarelor creatine din Peninsula Balcanic. In aceste zile fatale multe capodopere ale spiritului omenesc fur pierdute pentru civilizatie", spune unui din istoricii imperiului bizantin. 1 Crtile au fost arse, evangheliile ferecate in aur i argint au fost rupte pentru ca s scoat aurul; icoanele sfinte au fost aruncate in foc pentru ca turcii s-si fiarb pe rugul lor carne. Impresionat de aceste sacrilegii, ptura intelectual a Bizantului a apucat drumul exilului. Unii crturari bizantini s-au refugiat in insula Creta si ctre celelalte insule ale Arhipelagului, care se gseau inc sub stpinirea latinilor din cruciada a IVa; cei mai multi s-au indreptat ins ctre trmurile Italiei,, unde, inc inainte de cderea Constantinopolului, in epoca de inflo- rire a umanismului, dominat de nzuinta intoarcerii ctre antichitatea cla- sic, erau cutafi ca profesori in universittile italiene, ca editori fi corectori de texte grecesti pe ling tipografiile de curind intemeiate, ca preceptori in familiile nobile. O falang intreag de eruditi ca Marc Musurus, profesorul savantului Pic de la Mirandola, loan Arghyropulos, Dimitrie Halcondylos, Theodor Gaza loan fi Constantin Lascaris, Visarion de Niceea fi multi altii s-au asezat astfel in principalele centre de cultur ale Italiei. O parte din ei tree in Franca, unde Francisc I, sedus de eleganta aristo- cratic a societtii italiene, de gustul ei pentru clasicismul grec si latin, de strlucirea artelor i literaturii in cettile italiene, a adus la curtea sa din Paris poeti, arhitecti fi pictori, ca Leonardo da Vinci, si a pus la cale inteme- ierea unui colegiu de profesori pentru aprofundarea limbilor vechi: latina, greaca i ebraica. Acefti eruditi bizantini au adus cu ei in Occidentul Europei manuscrisele pretioase ale literaturii clasice grecesti i le-au rspindit cu ajutorul tipogra- fiilor de curind mtemeiate. Ei au introdus in universittile si in clasele aristo- cratice curentele de idei care inviorau, din secolul al Xll-lea, cultura bizan- tin: aprofundare clasicismUlui elin si idealismul filozofiei platonice. Aceste curente aduse de principalii reprezentanti ai culturii bizantine, incrucismdu-se cu preocuprile de intoarcere cat re clasicismul latin al veacului al XIV-lea, pun capt in Occident filozofiei scolastice insuflat prea mult de spiritul teologic si, intrind umanismul, inlesnesc aparitia epocii cunoscut in literaturile Occidentului sub numele de Renastere. Studiul scriitorilor antici pasioneaz intr-atit societatea acelui timp, incit modelele pentru literature nu mai sint cutate in productiile anterioare ale evului mediu, cu carac- terul lor romanesc si cu nota lor de frgezime copilreasc, ci in literatura cla- sicismului greco-latin, cu spiritul ei de maturitate, de echilibru si de armonie. Atit de mare era entuziasmul epocii pentru clasicismul greco-latin incit reprezentantii noului curent considerau literatura evului mediu ca o literatura necioplit, barbar, cci, pretindeau ei, odat cu nruirea imperiului roman sub
1 A. A. V a s i l i ev, H istoire de lempire byzantin, trad, du russe par P. A. Brodia, A. Bourguina, Paris, Picard, 1932, II, p. 344. 50

loviturile barbarilor, fuseser inmormintate in ruinele lumii antice si artele frumoase. Inspirindu-se din modele latine si eline, ei reluar firul tra- ditiei clasice si, deosebindu-se fundamental de predecesorii lor si prin subiectele tratate si prin.arta compozitiei, au reprezentat in literatura timpului o adev- rat renastere. . Astfel crturarii Bizantului, emigrati in Occident, unde erau cutati, cu manuscrisele in care se aflau comorile de cultura ale strmosilor lor, des- teptind si tinind treaz interesul pentru vechea literatura greceasc, au avut partea lor de munc in asezarea temeliilor Renasterii. Dar, pe cind Occidentul se folosea de munca si cultura crturarilor greci, in limanurile bizantine, parasite de luminile acestora si inundate de puhoiul turcesc, cultura se stinge. Numai in insulele rmase sub stpinirea francez si venetian mai pilpiia inc o viat literar proprie, dar si acestea au czut, cu timpul, sub stpinirea musulman. Dup cderea Peninsulei Balcanice sub turci, vechile legturi culturale si literare dintre Occident si Orient, stabilite dup cruciada a IV-a prin stpinirea francez si venetian in imperiul bizantin, sint rupte. De alt parte, cultura adus de turci in Europa, intemeiat pe culturile asiatice si in bun parte pe cea persan si arab, era cu totul deosebit de cultura crestin a Bizantului si a Occidentului. In aceste noi conditii politice si sociale, limba bizantin, pierzindu-si coeziunea ei, incepe s se schimbe tot mai mult si ia aspectul unei limbi deosebite: este greca modern. Viata poporului grec, concentrat de aci inainte in jurul patriar- hului, cruia turcii ii concedascr o parte din drepturile impratilor bizantini asupra credinciosilor lor, se desfsura de acum pe o linie nou. Cu cderea Constantinopolului, cultura si literatura bizantin se incheie. Tot atit de fatal a fost invazia turceasc si pentru literatura statelor slave suddunrene. Cucerirea turceasc s-a infptuit pe cind se desfsura faza initial din procesul de formatie si evolutie al organizrii lor sociale si culturale. Nimicirea independentei politice a pus capt si acestei evolutii abia incepute. Cruzimea cu care turcii au inbusit nzuintele de libertate ale popoarelor slave a rscolit adinc sufletul maselor populre. Orase ca Trapezica, arse pin in temelie, fruntasii orasului mcelriti in b'iseric, tineretul desprtit cu sila de printi si strmutat in Asia-Mic, bisericile transformate in geamii sau in grajduri asemenea represiuni singeroase au ingrozit populatia si au introdus panica in rindurile ei. Ca s scape de urgia turceasc, o parte din ea a trecut la mohamedanism, alt parte a renuntat la bunurile strmosesti si a luat drumul exilului. Cu deosebire ptura conductoare, nobilimea si clerul, care erau pirghiile de sus- tinere ale statului, urmrite de turci, fiindc sustinuser rzboiul sfint impo- triva pginilor, au fost nevoite s-si caute alt patrie. Si cum singurele state ortodoxe din vecintate care mai pstrau inc autonomialor erau principatele romne, la noi si-au gsit limanul de adpost. Inrudirea voievozilor nostri cu ultimele dinastii sirbesti si bulgresti, precum si comunitatea de credint religioas a cultului divin in formele limbii slavone erau imprejurri prielnice pentru aceast migratiune. ln ^rile noastre pribegii au fost primiti cu generoas ospitalitate. Pe tronurile principatelor noastre s-au urcat ca sotii ale voievozilor romni si citeva reprezentante din aceste ultime vlstare ale familiilor domnitoare din Serbia, precum: despina Milita, sotia lui Neagoe Basarab, despina Elena, o rud mai tinr sau chiar sora despinei Milita, crescu.t si mritat in Moldova cu Petru Rares; Stefan cel Mare insusi se inrudea prin una din sotiile sale, Maria de. Mangop, cu ultima dinastie sirbeasc. Emigrarea pturii conductoare a popoarelor slave nobilimea si mai ales clerul

MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR

va contribui, dup cum vom vedea mai pe larg in capitolul urmtor, la intrirea culturii in forma slavon in trile noastre.

Siliti s se expatrieze, pribegii slavi au luat cu ei, spre a scpa de dezastru, comorile lor de cultur: manuscripte, odjdii scumpe, aere, icoane. Astfel se explic acele manuscrise slave din veacul al XIII-lea pe care le-a aflat in vechile noastre mnstiri si pe care le-a descris in catalogul su de manuscrise slavonefti din bibliotecile romnesti un inv^at rus, Iacimirskij. i tot pe aceast cale a ajuns la mnstirea Putna un aer vechi cu inscrip^ie greceasc, brodat cu fir, care fusese lucrat de clugrita Eufemia, imprteasa Serbiei si de fiica acesteia, care in clugrie se numea Eupraxia". Clugrii slavi, care isi fcuser ucenicia in atmosfera de misticism fi de cultur a Muntelui Athos, refugiati pe plaiurile noastre, au reorganizat viata monahal la noi, intemeind mnstiri trainice de piatr, care au devenit adevrate focare de cultur ale trecutului nostru. Cel dintii dintre aceftia a fost Nicodim, care, inc inainte de dezastrul din Cimpia Mierlei (1389), s-a stabilit in Tara Romneasc fi a zidit, sub Vlaicu- Vod (13641374), mnstirile Vodita fi Tismana. Nicodim era originr din Macedonia sirbeasc. Nscut la Prelep dintr-un tat grec din Castoria fi dintr-o mam sirb, el imbrcase de timpuriu rasa monahal in Muntele Athos. Mai tirziu a intervenit chiar intr-un moment critic al vietii religioase a poporului sirb, ajutind s se impace conflictul dintre patriarhie fi biseric sirbeasc, conflict care ajunsese afa de departe, incit patriarhia aruncase anatema asupra bisericii sirbefti. Nicodim isi cutase impreun cu ucenicii si un adpost la noi fi aci, cu sprijinul lui Vlaicu-Vod, a ridicat mnstirea Vodita. Ni s-a pstrat actul de danie al lui Vlaicu-Vod cel mai vechi document intern ctre mnstire, prin care ni se spune c domnul romn dup indemnare dumnezeiasc ... ascultind pre cinstitul intru clugri Nicodim ... cu a lui < a domnului) cheltuial fi druire ... iar cu munca lui Kyr Nicodim fi a fratilor lui a zidit fi a zugrvit mnstirea. Nicodim, care ifi fcuse probabil ucenicia la mnstirea Hilandar din Muntele Athos, a introdus la noi normele de viat monahal fi tradi^iile de cultur ale clugrilor athoniti. Pentru ca munca lor de cultur s se poat svirfi nestingherit, domnul le druiefte, pe ling odjdiile fi doarele necesare, mofii: satul Jidoviftita fi eite glete vor fi de la satul lui Costea Topolnita, si pe Dunre de la 8 vrfii venitul domnesc si toat viltoarea din mijloc cu toate, i Dunrea de la povirniful Orehova, ce duce la podul cel mai de sus la Ru$ava, i Vodita cea mare pe amindou laturile cu nucii, cu livezile si cu Terovtul, cu silistea Bahnei". Deosebit de aceasta, el mai druieste, pe fiecare an, din casa domneasc, la hramul mnstirii, cite 1 000 de perperi, precum i burdufuri de brinz, casuri, maje de cear, imbracminte si 12 pturi. In acela^i document domnul mai rinduieste ca nimeni dintre urmasii sai s nu se amestece in administratia interioar a mnstirii, ci clugrii insisi, dup chibzuinta lor, s-si aleag staretul. Aceasta grij deosebit pe care domnul o pune la intemeierea si consolidarea mnstirii se explic prin faptul c, intr-o vreme in care limba de cultur a neamului era o limb strin, pe care o intelegea numai clerul si pisarii din cancelariile domnesti, mnstirile erau singurele institutiuni de crturrie. ln
52

manstiri se aflau bibliotecile de manuscrise slave aduse de fugarii sud-dunreni, in mnstiri se aflau coli in care se putea invta limba slav si, in sfirsit, in mnstiri se invta ?i arta caligrafiei. Caligrafii erau in mare vaz, fiindc se indeletniceau cu copierea si rspindirea manuscriselor necesare cultului divin intr-o epoc in care tiparul nu era inc cunoscut. Nicodim insusi, care era un clugr de o cultur aleas pentru timpul lui, era in acelasi timp =i un caligraf de mare talent. De la el ne-a rmas o frumoas evanghelie, scris pe pergament, impodobit cu miniaturi i viniete, cu o not de Popa Nicodim ... in al aselea an al perse- cutiunii sale, iar socotit de la inceputul lumii 6913 < = 1405 Normele si traditiile vietii culturale din sf. Munte au fost introduse apoi si in Moldova, prin ucenicii lui Nicodim, care aduseser si acolo traditiile de munc ale monahismului athonit. Un rol important pare s fi jucat aci clugrul bulgar Grig ore Tamblac, de origine din Tirnova, scriitor de seam, trimis de patriarhia din Constantinopol la Suceava ca s refere asupra cererii lui Alexandru cel Bun de a se intemeia o mitropolie in Moldova. El a fost mare dascl al bisericii moldovenesti, predicator la curtea lui Alexandru cel Bun si egumen al mnstirii Neamtului. Sub imboldul primit, se incepe in Moldova opera pioas de copiere a manuscriselor religioase. CALIGRAFI i MINIATURISTI. Arta caligrafiei capt astfei si la noi, in aceste timpuri premergtoare tiparului, un puternic avint. In linistea patri- arhal a lca^urilor de reculegere sufleteasc, clgri harnici copiau cu rbda- re, pentru slava lui Dumnezeu si pentru mintuirea sufletului lor, textele Sfintelor Scripturi, impodobindu-le cu viniete, miniaturi si initiale colorate frumos in bronz, rosu, verde, negru si albastru. Cheltuielile pentru procurarea materialului chinovar, colori, pergament, sau hirtie adus din fabricile Venetiei, ale Sileziei, ori, mai tirziu, in a doua jumtate a secolului al XVI-lea, din fabrica de hirtie a lui Hans Benkner, de la Brasov erau suportate de domni i de mitropoliti, de episcopi si de egumeni, de boieri i de negustori, care, asociindu-se astfei la o oper necesar sfintelor altare, infelegeau s indeplineasc o fapt crestineasc. In sufletul celui care pltea cheltuielile si in al artistului care indeplinea munca de mig- leal nu intra nici un gind de desertciune omeneasc, ci totul se svirsea pentru slava lui Dumnezeu. De aceea multi dintre cei ce s-au muncit s- copieze si s ilustreze cu miniaturi si frontispicii colorate manuscrisele nici nu si-au semnat numele, iar cei ce au cutezat sa-^i insemne numele au fcut-o cu mult umilint: Prea pctosul si netrebnicul si umilitul si blestematul caligraf, monah Silion, a scris acesf sfint tetraevanghel in sfintul locas Deal, din porunca robului lui Dumnezeu ieromonah Ieremia egumen; Am scris eu pctosul si cel din urm intre preoti, caligraf protopop Ion Sirbul". Erau florile evlaviei crestine pe care sufletele romnesti ale veacurilor trecute le-au adus ca prinos Domnului. Aceste opere mchinate sfintelor altare reprezint in cultura si arta romneasc a secolelor XVXVII aportul cel mai pretios. In evolutia miniatu- risticei din marea slavoneasc a Rsritului ortodox care ne inconjura, munca de art svirsit pe pmint romnesc de anonimi clugri robi ai lui Dumnezeu reprezint o treapt superioar si ea a servit in secolele al XVlea si al XVI-lea de model vecinilor nostri ortodocsi de la rsrit. N-o spunem numai noi aceasta, ci o recunosc insisi invtatii rusi. ln a doua jumtate a secolului al XV-lea si la mceputul secolului al XVI-lea spune Iacimirskij stilul moldovenesc

predomin si in manuscrisele rusesti, dar aci totul iese oarecum tiptor si mizglit si ornamentatiile rusesti stau foarte departe de modelele lor, de acele manuscrise luxoase moldovenesti, care la timpul lor au fost druite vechilor mnstiri de domnitori si ierarhi si care acum impo- dobesc cele mai bune biblioteci de manuscrise (trad, d-nei Piscupescu). Textul era copiat cu pan de gisc cu rosu si cu negru intr-o caligrafie care era ea inssi o oper de art, dar toat frumusetea manuscriselor o alc- tuia decorarea. Paginile care deschideau un capitol erau impodobite cu frontispicii. Acestea, foarte variate ca desen si colorit, se pot reduce la trei tipuri principale: unele erau geometrice, alctuite totusi din linii fine care se impletesc in form de romburi, de cercuri, de dreptunghiuri; altele botanice, alctuite din flori stilizate: lujere, lalele, garoafe, crini, miosotis; multe zoomorfice, pasri sau animale reale sau fantastice: vulturi, puni, corbi cu crucea in gur (stema Trii Romnesti), lei, ursi, balauri inaripati, aspide s.a. De multe ori aceste trei tipuri de frontispicii se combin armonios intre eie, incheindu-se sus cu o cruce pzit de lei sau de aspide, ori umbrit de flori si de puni. Un deosebit farmec il ddeau manuscriselor miniaturile care deschideau textul si care erau imprstiate in cuprinsul marilor diviziuni ale scripturilor biblice si liturgice. Eie inftisam - adesea pe un fond bronzat sau pe un rosu de purpur in chenare de portaluri impodobite cu flori, chipul evanghe- listilor sau al marilor liturgisti, scene din viata Mintuitorului sau chiar chipul voievozilor sau al boierilor, uneori si al mitropolitilor care porunciser copierea si iluminarea manuscrisului. Evanghelia scris in 1473 din porunca lui Stefan cel Mare pentru mnstirea Humor pstrat azi in mitropolia din Cer- nuti inftiseaz pe marele domnitor, cu plete blonde, ochi albastri, oferind in genunchi evanghelia copiat Maicii Domnului, protectoarea mns- tirii. Intr-un manuscris in care se afl o evanghelie scris in Craiova la 1583 de protopopul caligraf loan Sirbul, druit de marele armas Danciul si de Radul Postelnicul mnstirii Gura Motrului, si o alta de la biserica Sf. Nicolae din Chilia si scris in 1593 si ferecat in 1644 de Matei Basarab, se gseste pe o pagin portretul domnului in picioare, cu pletele si barba alb, imbrcat in

54

mantie imblnit de brocard cu fir de aur peste costumul inflorat cu fir de argint, iar pe alt pagin, portretul doamnei Elina purtind peste invelisul alb al capului cununa domneasc, imbrcat ca si sotul cu aceeasi manta blnit cu fir, sub care se vede rochia argintie cu flori si riuri verzi si cu dungi aurii pe poale. De o deosebit varietate era ornamentarea literei initiale cu care se incepea un capitol. Litera, pe un fond albastru, rosu sau bronzat, mrit mult, era aletuit din, linii si spirale care se intretes in forme de vrejuri sau de petale, de sepale si de flori, ori cuprindeau intre liniile ei pasri si animale reale sau fantastice: puni, lei, ursi, pelicanul care isi sfisie pieptul pentru ca din sing eie lui s-fi hrneasc puii, imaginea Mintuitorului din Fisiolog, sau aspide motiv imprumutat din acelasi Fisiolog serpi uriasi care numai cu privirea inveninat pot ucide viettile de la distant. Modelele pentru ornamentarea manuscriselor veniser din Bizant, care suferise in aceast privint influenta artei asiatice, mai ales a celei persane si a celei armene. Eie fuseser aduse din Muntele Athos prin clugrii slavi si greci, pripsiti in trile noastre. Cel mai vechi caligraf miniaturist in Tara Romneasc a fost clugrul sirb Nicodim, ctitorul mnstirii Tismana, care ne-a lsat un evangheliar, copiat si ornamentat in 1405, pstrat inainte de rzboi in Muzeul de antichitti, dar transportat in zilele de restriste ale rz- boiului la Moscova, de unde nu ne-a mai fost restituit. ln Moldova, cel mai vechi caligraf si miniaturist pare s fi fost Grigore Tamblac, dar manuscrisele atribuite lui de Iatimirskij sint de fapt ale lui Gavril Urikovici. Intre clugrii greci pripsiti la curtile domnilor nostri unii erau adev- rati artisti in mestesugul impodobirii manuscriselor. Asa, de pild, Matei Mitropolitul Mirelor, care ne-a lsat o cronic in versuri grecesti a evenimentelor petrecute in Tara Romneasc intre anii 16021618, a copiat in 1610, cu cheltuiala Ctlinei, mare bneas a Craiovei, o evanghelie greceasc, ajuns acum in mnstirea Sfintul Sava. Intre caligrafii si miniaturistii strini care au lucrat in trile sau pentru trile noastre se gsesc si femei, ca de exemplu Melania din Leontopol. Prima scoal de caligrafi miniaturisti pare s fi inflorit in mnstirea Neamtu, unde, in 1429, clugrul Gavril Urikovici in care N. Iorga vede un reprezentant al familiei Ureche, care si-ar fi transcris numele in form slavon copia din porunca lui Alexandru cel Bun si a sotiei sale Marina un. evangheliar greco-slavon. O deosebit inflorire a avut arta miniaturii in vremea lui Stefan cel Mare. Viteazul domn a tinut s vesniceasc numele su nu numai prin strlucirea armelor si prin tenacitatea cu care a aprat pmintul. Moldovei, dar si prin impulsul dat culturii. Pe timpul su si din porunca lui, in marile mnstiri atunci intemeiate, lucrau numerosi artisti ai scrisului.. Astfel in mnstirea Putna gsim pe Palade monahul de la care ne-a rmas un evangheliar care se pstreaz in biblioteca mnstirii, pe Spiridon iero- monahul de la care se cunoaste un evangheliar slavon, aflat acum la Moscova, si pe Filip ieromonahul, care, in 1502, copia un evangheliar slavon pentru mnstirea Zografu din Muntele Athos. In mnstirea Humor aflm lucrind in 1473 un alt caligraf, Nicodim, care ne-a lsat intre altele un frumos evangheliar slavon, pstrat acum in mitropolia din Cernuti. Si in vechea mns- tire de la Neamtu gsim in 1493 un caligraf de talent, pe Teodor M[i]riescul, care a lucrat in 1493 o evanghelie, pstrat acum in Biblioteca din Mnchen. Dintre mitropolitii ulteriori ai Moldovei, merit s fie amintit aci ca un caligraf de mare talent Atanasie Crimea sau Crimcovici, care a impodobit ctitoria lui de la Dragomima cu citeva din cele mai frumoase produse ale
55

caligrafiei si miniaturii romnesti. Si in Tara Romneasc au fost caligrafi iscusiti de la care ne-au rmas manuscrise impodobite frumos cu miniaturi, ca: Radu Drghici din Mnicestii judetului Teleorman, care copiaz in 1574 un evangheliar pentru Petru Schiopu si fiul su Marcu, sau Popa Ion Sirbu, care lucreaz la Craiova din porunca lui Mihnea-vod, sau mitropolitul Anania de pe vremea lui Matei Basarab .si altii. Introducerea tiparului in trile noastre a dat o lovitur puternic dez- voltrii frumoase pe care o luase arta caligrafiei si a miniaturii la noi. Totusi ea reinvie in epocile domniilor, relativ linistite, ale lui Matei Basarab si Vasile Lupu i mai ales in vremea lui Brincoveanu, cind gustul pentru migal si frumos se vdeste si in hrisoavele scrise in cancelaria domneasc. Merita s fie subliniat fi aci ca o trstur a poporului romnesc, care ln tot cursul atit de dramatic al istoriei sale a comptimit cu suferintele vecinilor gindul cre^tinesc al domnilor, mitropolitilor si boierilor notri de a trimite, impreun cu ajutoare de bani, $i manuscripte copiate frumos mnstirilor obidite sub apsare turceasc din sud-rsritul Europei. Unul dintre cei mai generosi domni in aceast privint a fost xnsu^i Stefan cel Mare. Un minunat evangheliar copiat si impodobit cu miniaturi din porunca lui, de ieromonahul Filip, in 1502, a fost druit mnstirii Zografu din Muntele Athos si se pstreaz acum in Biblioteca Na^ional din Viena. Petru Rares, urmind pilda tatlui su, a druit si el o frumoas evanghelie mnstirii Xeropotamul si o alta mnstirii Vatopedi, amindoua in sfintul Munte. Fiica lui Petru Rares, doamna Chiajna, i sotul ei, Mircea Ciobanul, trimi- teau in dar, la 1545, mnstirii Dionisiu din Muntele Athos un evangheliar ferecat in aur i argint, cu chipul donatorilor. Astfel de donatiuni au fost numeroase. Cltoriile fcute in anii din urm de d-1 Marcu Beza au scos la iveal un pretios material de manuscrise cu miniaturi imprstiate pe aceasta cale in tot Orientul grecesc: in mnstirile din Muntele Athos, din arhipelagul grecesc, din Siria, din Ierusalim. Studii intreprinse de d-1 Em. Turdeanu in Serbia au invederat cit de intins a fost generozitatea romneasc i in aceasta directie. Manuscripte romnesti cu miniaturi din vremea lui Stefan cel Mare se gsesc pin in Cetinje din Muntenegru, altele de la diferiti domni se gsesc :in mnstirea Krusedol (din vremea lui Mihai Viteazul), la Sisatovac, la Remetea, la Milesevo, Hopovo, Studenica fi multe altele. Se intimpla uneori chiar ca unul din iscusitii caligrafi ai trilor noastre, mutindu-si rosturile vietii monahale in Muntele Athos, s continue acolo munca de glorificare a domnului prin arta scrisului. Asa, de exemplu, pe vremea lui Vasile Lupu, care luase sub ocrotirea sa mnstirea Zograful din Muntele Athos, druind-o cu mosii din Basarabia, un clugr moldovean, Chiril Hluboceanu, fiul lui Ursu dintr-un neam de hatmani, incheia in mnstirea Zografu, in ajunul Crciunului din anul 1639, din porunca ieromonahu-

:56

lui Paisie, un apostol; in vara anului urmtor un mineiu pe luna mai, iar la sfirfitul anului 1640, o psaltire. Citeva din capodoperele miniaturii romnesti impodobesc azi marile biblioteci ale Apusului. Evangheliarul copiat in 1429 de Gavril Urikovici se afl tocmai in Biblioteca Bodleiana din Oxford; un evangheliar, copiat din porunca lui tefan cel Mare pentru mnstirea Zografu, se gse^te in Biblioteca Imperiala din Viena; un altul copiat in 1492 a ajuns in Biblioteca din Mnchen. LEGTORI DE MANUSCRISE 1 CRTI. In legtur cu arta miniaturii a inflorit in umbra mnstirilor noastre si arta legtoriei. Desi e sigur c mesteri iscusi^i in legtura crtilor se aflau in marile centre de viat rom- neasc ale trecutului, ca acel Ioachim, zltarul din Suceava", a crui min de tarin a ferecat in argint pentru Gheorghe Izlozeanu, pircalabul din Hotin, evanghelia pe care acesta a druit-o bisericii din cetatea sa, totusi e probabil c si in mnstiri se gseau clugri legtori de crti. Manuscrisele,. caligrafiate frumos si impodobite cu splendide miniaturi, erau legate in scoarte de lemn, imbracate in piele sau in atlas, ori ferecate in aur sau argint. Chenarele omamentelor, spate in piele sau in metal pretios, sint de o rar frumusete i finete, iar scenele biblice, in care se amestec adesea motive apocrife, pot sta cu cinste alturi de cele mai frumoase exemplare ale Occidentului. lata, de pild, una din cele mai vechi legturi din cite cunoastem pin acum, aceea. a evangheliei druit in 1519 mnstirii Bistrita de marele jupin Marcea si de sotia sa Marga. Pe prima copert e spat in aur scena coboririi Mintui- torului in infern pentru a sfrima lanturile robiei i a mintui din imprtia. ve^nicului intuneric pe primii oameni, scen inspirat din evanghelia lui Nicodim. Aceast scen simbolic a jertfei lui Hristos pentru mintuirea ome- nirii cu moartea pre moarte clcind se gseste imprimat foarte adesea in aurul sau argintul copertelor de evanghelii, ca bunoar pe legtura unei evanghelii grecesti din 1598, lucrat cu cheltuiala domnului Iere- mia Movil ^i a sotiei sale Elisaveta, aflat acum la mnstirea Sinai din Siria; pe dosul unei evanghelii copiat de mitropolitul Ungrovlahiei Luca in 1516, aflat acum la Ierusalim; pe coperta unei evanghelii a doamnei Elena, so|ia lui Petru Rares, ^i pe aceea a lui tefan Rares, ambele la Ierusalim1; pe alta, pe care Brincoveanu o druia in 1697 mnstirii din insula Patmos. Dei scena este aceeasi, totusi chenarele in care este incadrat, dis- pozitia grupului, mi^carea personal elor, desenul dau fiecrui exemplar o indi- vidualitate aparte. In Biblioteca Academiei Romane se gsesc crti din epoca lui Coresi legate in aur si argint, care sint prin migala lor o minune de art. Merit apoi o mentiune special legturile care imbrac splendidele manuscrise cu miniaturi ale mitropolitului Crimea. Unele ne dau, in coltul din dreapta si din stinga al scenei cu coborirea Mintuitorului in iad, chipul mitropolitului Crimea $i al domnului trii, Ieremia Movil. Citeodat, in scenele biblice, apar in coltul de jos din dreapta sau din stinga si chipurile donatorilor.

1 V. M a r c u B e z a, Urme romnesti in rsritul ortodox, p. 7* 20 119. 3T

BIBLIOTECI. In mnstirile noastre se aflau pe timpuri biblioteci bo- gate, care ins, in viltoarea vremurilor, s-au imprstiat si pierdut. Numai citeva mnstiri, ca Neamtu, bunioar, mai pstreaz ceva din zestrea cultural de altdat. Multe rmsite din aceasta viat de cultura mnstireasc au trecut granita, chiar sub ochii nostri e destul s amintim cazul crono- grafului lui Moxa, pe care profesorul rus Grigorov l-a cumprat in Bucuresti si l-a dus la Moscova, sau evangheliarul cu miniaturi al lui Nicodim, trimis in timpul rzboiului la Moscova si rmas acolo. In mijlocul indiferentei generale, Academia Romn, pretuind importanta manuscriselor slavonesti pentru luminarea unei epoci destul de interesant din cultura veche romneasc, dar, din nenorocire, prea putin cunoscut, a inceput s le adune. Depozitul ei numr pin acum 650 de manuscripte, inventariate sumar de regretatul slavist I. Bogdan si copiate intrun catalog scris de d-1 Iuliu Tuducescu. Cercetarea aprofundat a acestor texte -ridica probleme din cele mai inte- resante. In primul rind eie ne ajut s determinm curentele slave care s-au inerucisat in cultura romneasc din veacurile al XVr-lea si al XVT-lea. Fr s anticipm o concluzie pe care numai un studiu aprofundat ar putea-o da, observm totusi, dup datele inventarului, c pin in secolul al XVI-lea textele slave din trile noastre sint de redactie mediobulgar si paleosirb, in Moldova predominind influenta mediobulgar, in Muntenia cea paleosirb. In nordul Ardealului apar si texte de redactie ruseasc, probabil ucrainean. De la sfirsitul secolului al XVI-lea, adic dup cstoria lui Stefan cel Mare cu Eudoxia, sora cneazului Simeon Olelkovici din Kiev, si mai ales din epoca lui Vasile JLupu si Matei Basarab, cind se intinde in principatele romnesti influenta kievian a lui Petru Moghil, incep s apar in Muntenia si Moldova ?i texte de redactie ruseasc. Un in teres deosebit il infatiseaz apoi, prin vechimea ei, psaltirea in slava bisericeasc, copiat pe pergament din porunca lui Branko Mladeno- vici in 1346, cunoscut in lumea slavistilor prin descrierea lui Fr. Miklosic si folosit de Iagic in editia data de el Psaltirii din Bologna (nr. 205)1; dar mai ales o serie de texte in redactie paleosirb copiate pa pergament inc din veacul al XIII-lea, precum; o evanghelie (nr. 4), un apostol (nr. 20) si dou foi in interiorul scoartelor unui manuscript adus de la mnstirea Neamtu. Prezenta unor asemenea texte, anterioare intemeierii principatelor, in mnstirile romnesti nu poate fi un fapt banal, fiindc dac unele pot fi si achi- zitiuni tirzii, altele au fost aduse de valul clugrilor slavi sud-dunreni care si-au prsit patria in fata invaziei turcesti. Aceste manuscrise slavone aduse din sudul dunrean constituiesc primul fond al vechilor biblioteci mnsti- resti din trile noastre. Citeva exemplare deschid o perspectiv interesant asupra circulatiunii textelor si copistilor in cuprinsurile romnesti. Un manuscript de evanghelie (nr. 204) in mediobulgar a fost copiat in 1651 de Vasile Bosie, dasclul din Tara Moldovei'', din porunca boierului Radu, marele comis, care l-a druit apoi mnstirii Cozia. Un molitvenic (nr. 32) copiat in Moldova, proprietate a unei biserici cu hramul Sfintul Nicolae, a fost gsit tocmai in comuna Sin- giorgiu din Ardeal. . Alte manuscripte dezvluie un colt din viata dramatic a culturii romnesti: un minei pentru srbtori, czut in miinile turcilor, a fost cumprat la 25 noiembrie 1620 de uricariul Lucaci si druit mnstirii Vizantia din Moldova (nr. 49). . Cit priveste cuprinsul, textele sint foarte variate. Mai intii, cum e firesc, multe evanghelii si texte liturgice; apoi scrieri patristice si opere ascetice; vieti 1 Vezi si descrierea lui A 1. O d o b e s c u , in Revisti roynn, I, 1861, p. 709 725. 38

de sfmti mineie si patericuri schitice, adic vieti de asceti, unele de origine bizantina, ca Lavsaicul lui Paladie din secolul al IV-lea, sau Limo- nariul lui loan Moshos din Sinai (secolul al VIII-lea) altele de origine ruseasc, precum Prologul lui Dimitrie, mitropolitul Rostovului (16891705). Alturi de texte religioase sc- gsesc si colectii de legi, precum Pravila mare- sau Nomocanonul lui Mihail Vlastaris, in redactie mediobulgar, copiat de monahul Ghervasie pe timpul lui Stefan cel Mare, la 1472 (nr. 131); o colectie de legi cu caracter monahal, al crui text st la baza Pravilei de la Govora a lui Moxa, colectia copiat din porunca mitropolitului Theofan al Moldovei la 1618. 0 alt serie de texte din Biblioteca Academiei apartin istoriografiei, precum: Amartolos din secolul al XVI-lea (nr. 320); Manasses si Vrienios (nr. 147) $i, in sfirsit, citeva romane populre, ca Varlaam si Ioasaf in redactie mediobulgar din secolul al XIV-lea, la care e de adogat si cea mai veche versiune a Alexandriei copiat in mnstirea Neamtu. Pe linga aceasta zestre a culturii slavone rsdit pe pmint romnesc, mai gsim in colectia Academiei Romne si creatiuni romnesti in limb slava, ca: analele de la Putna; o copie de pe cel mai vechi pomelnic romnesc de la Bistrita inceput in 1407, cu numele domnilor Moldovei si al doamnelor lor, cu al familiilor domnitoare inrudite din Tara Romneasc, cu al mitropolitilor, episcopilor...; imnuri religioase create de Filothei monahul, fost logoft al lui Mircea cel Batrin (nr. 209); in sfirsit, citeva opere ale mitropolitului kievian Petru Moghil, vlstar de domni moldoveni, si o viata a sfintului loan cel Nou de la Suceava, opera a lui Grigore Tamblac. Ceea ce avem azi este o slab rmsit din ceea ce a lost odinioar cultura slav in mnstirile noastre. Vestea despre bogtia bibliotecilor noastre trecuse inca din timpurile vechi granita. In 1556 tarul Ivan cel Groaznic, avind nevoie de o sintagm cu materia asezat dup ordinea literelor chirilice, trimitea dup exemplare in Moldova lui Alexandru Lpusneanu.1 Si marele mitropolit al Kievului, Petru Moghil, cuta manuscrise pentru tipriturile sale in mnstirile romnesti. . scolile. Din numeroase notite pstrate pe filele manuscriselor vechi rezult c cei mai de seam crturari si copisti ai veacurilor trecute s-au format in scolile din mnstiri: Bistrita, Neamtu, Putna, Voronet, Slatina, Sucevita din Moldova; Tismana, Cozia, Bistrita din Oltenia; Dealul, Govora s.a. in Muntenia. Mnstirile erau depozitarele de cultur slavon si, intr-o vreme in care serviciul divin si actele de cancelarie domneasc se redactau intr-o limb strin moart era firesc ca viitorii clerici fi dieci sau pisari s deprind rudimentele de instructie slavon in scolile mnstiresti. Din aceste fcoli au iefit in bun parte vechii dieci de cancelarie care poart nume rom- nefti, ca: Otel, Oant, Lupul, Vulpas, Buzdugan, Ctelean, Ion Marjire pisarii lui Petru Rares, Musat si Crciun, pisarii lui Mihai Viteazul. Instructia in mnstiri avea desigur un caracter religis si ea se va fi mrginit la scris fi citit, la deprinderea limbii slavone pe textele Sfintelor Scripturi fi la cintrile bisericesti. La aceste scoli veneau, pe vremea lui Alexandru Lpufneanu, in Moldova, s invete cintrile, dascli si dieci ruteni din Przemysl fi din Lwow2, intr-o vreme cind biserica ortodox era amenin- tat in Galitia de propaganda iezuit. Pentru uzul copiilor care invtau o limb strin si pentru nevoile celor ce tlmceau din limba slavon in limba romn, s-au alctuit cu vremea si dictionare slavo-romne, cum este dictionarul lui Mardarie de la mnstirea Cozia, alctuit pe la anul 1649, sau al lui Mihail Logoftul din Tirgoviste, scris pe
1 I a c i m i r s k i j , CjiaBflHCKHH H pyCCKHfl pyKOnHCH PyMbIHCKHXT> BHJIHOTeKt, p. 288.

2 H u r m u z a c h i , Documente, I, p. 209.

39

la 1678.

. mnstiri erau si ateliere de broderie reli- gioas, din care a iesit o intreag art minor de o rar frumusete dar care, din nenorocire, nu ne este cunoscut in toate detaliile ei. Un studiu recent al d-lui Emil Turdeanu despre epitafele moldovenefti in secolele al XV-lea si al XVI-lea arunc o lumin vie asupra acestei laturi din viata artistic a vechilor noastre mnstiri. i aici modelele veneau din Bizant, prin mijlo- cirea slavilor din sudul Dunrii. Cel mai vechi exemplar de epitaf gsit pe pmint romnesc este cel pstrat azi in mnstirea Putna si care a fost lucrat de regina Euthimia, sofia despotului sirb loan Ugliesa, fratele lui Vukasin, si de fiica ei, Eupraxia. Dup moartea sotului, regina vduv si cu fiica ei fi-au cutat linistea sufle- tului in pacea unei mnstiri sirbesti. Aci, cu gindul la jertfa Mintuitorului [fi dup] gustul lor artistic, au miglit cu acul, dup un model bizantin, un splendid epitaf, pe care, cind valul invaziei turcefti a npdit tinuturile sir- besti, clugrii fugari ai mnstirii 1-au adus in Moldova, la inceputul secolului al XV-lea. Epitaful a servit apoi ca model pentru o intreag serie de exemplare. Motivul este de o simplitate misctoare: pe cimpul instelat al cerului, trupul mort al Mintuitorului, cu capul nimbat de o aureol de pietre pretioase, este inconjurat de ingeri indurerati. Acest motiv de origine bizantin, transplantat in Moldova fi contaminat cu alte motive, a servit apoi ca punct de plecare pentru o intreag inflorire, care se poate desface in dou ramuri principale, in dou scoli. Una, arhai- zant, reprezint vechiul model sirbesc, reprodus, fireste, cu Variante, intr-un epitaf lucrat pe vremea lui Alexandru cel Bun, la 1428, prin struinta mitro- politului grec Macarie. A doua scoal pare s fi pornit de la mnstirea Putna, ctitoria lui tefan cel Mare, care a fost in acela^i timp fi unul din atelierele cele mai active ale miniaturii moldovenesti. Exemplarul creat la Putna Uma- nizeaz drama Mintuitorului, cci aduce la cptiiul lui fiintele de care i-a fost legat viata pminteasc: de o parte Maica Preacurat fi Maria Magdalena, de alta sfintul Iosif, Nicodim, mironositele si, in sfirsit, detaliu interesant, sfintul loan, stringind mina Mintuitorului. In jurul scenei: ingerii; iar in unghiuri: simbolurile evangheliftilor. Modelul a trecut apoi la alte ctitorii ale lui tefan cel Mare, la mnstirea Dobrovtul (epitaful din 15041506) fi la mnstirea Voronet. Dup moartea lui ijtefan cel Mare, evolutia broderiei religioase se con- tinu in trei etape succesive sub domniile lui Petru Rares, Alexandru Lapuf- neanu fi Ieremia Movil. Ca o inovatie, in compozitia epitafelor din timpul lui Petru Rares apare in planul superior crucea bizantin incins de cununa de spini. Epitafe fi patrafire lucrate in mnstirile moldovenefti au fost tri- mise in dar de Petru Rares la mnstirile Muntelui Athos fi, un detaliu interesant, pictura capelei din mnstirea Dionisiat, recldit de Petru Raref, reproduce, ca compozitie fi colorit, intocmai scena epitafelor din epoca lui Raref. In inscriptiile slave publicate de Emil Turdeanu (Cercetri literare, IV, p, 203 214) sint amintite urmtoarele domnite si jupinite: Marina lui Alexandru cel Bun (epitaf din 1428), Maria lui Stefan cel Mare (1490), Elena Raref cu ficele ei Chiajna fi Ruxanda (epitaf din 1445 druit mnstirii Dionisiat din Athos), Ruxanda Lpufneanu (epitaf druit mnstirii Milesevo, 1567), Elisabeta lui Ieremia Movil (epitaful mnstirii Sucevi^a, 1597), Mitrofana, mama cronicarului Ureche, Secul 1608. Pe un tetravanghel slav, frumos oma- mentat, s-a pstrat o notit de mitropolitul Macarie cronicarul lui Raref, care spune c jupineasa Frosina a logoftului Grigorie Fierie a tesut un patra- fir in 1553 si l-a druit mnstirii Neamtul. (Emil Turdeanu, Buletinul Instit. Sofia, I, 1941, p. 55). Arta aceasta a broderiilor religioase tesute din fire de aur fi impodobite cu perle fi mrgritare era destul de dezvoltat in trecutul nostru. O mul- $ime de
BRODERIA RELIGIOAS.

in

40

alte obiecte, acopereminte pentru mormintele voievozilor cu chipurile lor, patrafire, zavese, odjdii pentru preoti, prapore, dovedesc pe ling o migal de albine fi un deosebit simt artistic. Eie formeaz bogtia muzeelor noastre mnstirefti. PICTURA. E probabil c cei dintii zugravi de biserici ai noftri s fi fost strini, poate slavi sud-dunreni sau greci, care-fi invtaser meftefugul in Muntele Athos. Paul de Alep, vorbind de mnstirea Curtea de Arges, ne spune c a fost zugrvit de artifti cretani. Modeleie dup care mefterii zugrveau bisericile noastre veneau firefte din Bizant. Ei lucrau dup tradi- tiile transmise prin manualele de pictur religioas, cunoscute sub numele de Erminii fi alctuite in atelierele muntelui Athos. Din acestea, dou tipuri au circulat in lumea zugravilor noftri fi in traduceri romnefti: unui pre- lucrat de Frangos Cattelanos dup manualul lui Panselinos, pictorul legendr al Muntelui Athos; altul prelucrat de ieromonahul Dionisie din Fuma, care invtase meftefugul din copilrie in Muntele Athos. De aceea pictura noastr veche, urmind normele statornicite, este dominat de o conceptie diametral opus aceleia care a insufletit arta Renafterii. Pe cind in pictura religioas a Occidentului este o concepfie gratioas, plin de viat a grupurilor, de mif- care, de cadru pitoresc al naturii inconjurtoare, de tot ceea ce putea s

41

apropie sfintul de omenesc, in arta ortodox este o conceptie ascetic: sfintii sint desprinsi de tot ceea ce este pmmtesc, cu trupul mortificat de ascez, cu chipul invaluit in nimbul divinitatii. Numai flacra mistic licreste in lumina ochilor. Dar desi tehnica bizantin era predomnitoare, totusi influente occiden- tale nu se pot tgdui. Se stie c Alexandru Lpusneanu cerea zugravi pentru bisericile sale din Italia. Mesterul Mina, care a zugrvit mnstirea Cluiul a Buzestilor si pe care Mihai Viteazul 1-a trimis in Venetia ca s cumpere vopscle, nu se va fi intors din cetatea dogilor numai cu culori. Din incruci^a- rea acestor curente si influente strine $i din selcctarea armonic a elemente- lor lor esentiale recreate prin geniul poporului s-a format cu timpul pe pamint romnesc o arta original, cu caracterele ei distinctive, ce se vdeste ca atare nu numai in picturile de pe zidurile bisericilor, ci i in zugrveala icoanelor. Aceasta arta romneasc a atras atentia specialistilor strini. Cunoscutul iconograf rus N. Kondakov, amintind de breslele de zugravi ai Moldovei din veacul al XVI-lea, care au pictat icoane si fresce de biserici, vorbeste de scoala moldo-valah din secolul al XVI-lea si arat influenta pe care a avut-o aceasta scoal asupra iconografiei din Rusia meridional. f'rescele de pe zidurile exterioare ale mnstirilor Voronetul, Vatra Moldovitei, Sucevita, Humorul, zugrvite in strlucita epoc de la Stefan cel Mare la Petru Rares, stirnesc azi admiratia celor mai de seam cunosctori ai artei bizantine. Cunoscutul profesor de istoria artelor de la Universitatea din Viena dinaintea marelui rzboi, Josef Sztrygowski, intr-un articol din ziarul Zeit pe august 1913, vorbind de o cltorie in muntii Bucovinei ca de una din plcerile cele mai inviortoare ale Europei, se intreba: Dar ce este ceea ce ar trebui s atrag in aceste mdeprtate vi chiar pe cel mai umblat cunosctor al artei vechi? Sint rspunde el tezaure ce el nu le poate vedea nicieri in alt parte.1 D-1 Henri Focillon, profesor de istoria artelor la Sorbona, mrturiseste: Cine le-a vzut o dat aceste delicioase biserici ale Bucovinei nu le va putea uita niciodat. Intr-o tar de verdeat si de pduri, sub un cer luminos si potolit, eie sint florile primverii eterne a imaginilor. Sub vechiul decor de arcaturi, iat distribuite (in fresce) ierarhiile ceresti: judecata din urm, geneza, maes- trii intelepciunii antice... marea dram a istoriei crestinttii orientale, asediul Constantinopolului... Voronet, Moldavita, Humor, in finele dimineti din tara fagilor, in mijlocul pajistilor lor inverzite, atitea capodopere de poezie arhaic... in care se afirm poezia vietii romnesti intinerind form ule antice.2 Si nu sint desigur simple flori retorice, ci cuprind si un simbure de adevr aceste cuvinte ale lui Sztrygowski: Cine se osteneste s ptrund in ac-ste cicluri de icoane care se pot compara iarsi numai cu mozaicurile din San Marco sau, considerind numai interiorul, cu bisericile Muntelui Athos, acela recunoaste numaidecit marea greseal ce a svirsit pin acum investigatia stiintifica, nevzind in aceste fresce decit numai si numai un rsad al artei athonice. Altfel ins judec acela care tine seam de inriurirea cea grozav de mare ce au avut asupra artei din Athos voievozii moldo-valahi cu ale lor asez- minte, ctitorii si danii, si nu uit a socoti, pe de alt parte, belsugul de idei proprii teologice, precum ele se rostesc cu deosebire in manuscrisele si pic- turile murale ale mnstirilor Dragomirna si Sucevita; dac e obi^nuit din lung experient s prind cu privirea raporturile generale, el va fi silit s admit c nu atit Athosul asupra Moldovei, pe cit marea cultura din mns- tirile
1V. traducerea lui G. Mur n u din Buletinul Comism monumentelcr istorice, 1913, p. 129. 2Revue de l'art, Paris, mai 1925, p. 26. 42

Bucovinei a trebuit s se repercuteze asupra sfintului Munte.1 Mnstirile au fost astfei in trecutul romnesc, prin neintrerupta acti- vitate de cultur si de art, centrele din care pulsa viata spiritual in toate cuprinsurile neamului. Textele tlmcite si modelele de art religioas create in chiliile mnstirilor erau copiate de preotii de mir si de crturarii si artistii laici si rspindite mai departe in lumea satelor si a oraselor. Astfel s-a creat acea atmosfer de misticism in care a vietuit poporul nostru mai multe veacuri. In aceasta atmosfer in care invafamintul, pornit din cur tea mnstirilor, era dat de cler, s-a format sufletul romnesc cu o puternic not de religio- zitate, pe care o gsim vibrind pin si in filele vechilor cronici. Prestigiul pe care-1 dobindiser mnstirile era aa de mare, incit domni si boieri se intre- ceau s le inzestreze cu sate si mosii, cu mori si prisci si cu slase de robi1. Intre zidurile acestor lcasuri de asistent si rug, de cultur si de art, si-au cutat, in anii btrinetii, pacea, in pregtirea pentru viata viitoare, membri ai familiilor domnitoare si frunta.si ai marii boierimi, precum: marele logoft al lui Mircea cel Batrin, Filos; mama lui Stefan cel Mare, Oltea Doamna ; mama lui Mihai Viteazul, Theofana; Nistor si sotia sa Mitrofna, printii marelui cronicar Grigore Ureche; marele logoft al lui Xicolae Mavrocordat, cronicarul Radu Popescu, si multi altii. Comorile de cultur si art pe care le pstiau mnstirile ascunse departe de pinza drumurilor bttorite, in plaiurile muntilor, explic in parte si grija pe care au pus-o domnii de a le intri cu ziduri si cu metereze, ca pe niste adevrate cetti. .

BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istoric al chestiunilor tratate aici: C. C. G i u r e s c u , Istoria romnilcr , vol. I, Bucurasti, 193.), si N. I o r g a, Istoria romnilor, vol. III: Ctitorii, Bucuresti, 1937; N. I o r g a, Histoire des Etats balkaniques lepoque moderne, Bucuresti, 1914, in special p. 1 58. Pentru cultura slavon cf. si I. B o g d a n , Cultura veche romn, Bucuresti, 1898 (cu bibliografie), si I l i e B r b u l e s c u , Curentelc literare la romni in perioada slavo- nismului cultural, Bucuresti, 1928; A. P r o c o p o v i c i , Introducere in studiul literaturii vechi, Cernuti, 1922. Documentele privitoare la legturile ^rilor noastre cu Muntele Athos au fost publicate de: G r i g o r e N a n d r i s , Documente romnesti in limba slav din mnstirile Muntelui Athos, 13721658, publicate dup fotografiile si notele lui Gabriel Millet, Bucu- re$ti, Fundatia Regele Carol II, 1937. Raporturile au fost studiate de d. N. I o r g a , Muntele Athos in legtur cu trile noastre, extras din Analele Acad. Rom., Mem. sec}, ist., Seria III, tom. XXXVI (1913), si in alte memorii academice, pentru care vezi bibliografia dat de noi in Crtile populre in literatura romneasc, II, 1938, p. 12. Pentru detalii vezi si G. C i o r a n, Execreis tjv Pounavi/o x<*>Pv xoQ "A8co %ai 8f| tiSv noufflv KouxXounoucriou, Aapag, Aoxsiapiou /ai 'Aytou name? erinovoc f| TC&V POXJOCSU, Atena, 1938. Actul de danie al lui Vladislav pentru mnstirea Tismana, la A 1. S t e f u l e s c u , Mnstirea Tismana, si la P. P. P a n a i t e s c u, Doc. Trii Romnesti, Bucuresti, 1938, p. 35-38. Biblioteci de mnstiri. O list a cataloagelor de biblioteci din mnstirile romnesti la N. C a r t o j a n , Crtile populre in literatura romneasc, II, p. 21, priveste mai mult manuscriptele romnesti. Manuscrisele slavonesti din bibliotecile romnesti au fost descrise de A. I a c i m i r s k i j , OiaBflHCKH h PyccicHH PyKOiiHCH PyMbiHCKHX3 BHJUOTeKi, S. Petersburg, 1 Aprecierea autorului este aici vdit eronat. C mnstirile au fost, in veacurile evului de mijloc, adesea, singurele lcasuri de cultur este perfect adevrat. Dar a afirma c de pe orrna acestor fenmene culturale durate in mnstiri s-a imprimat sufletului romnesc o puternic und de religiozitate este o prea puternic exagerare, contrazis de realitate. De iapt, cum se stie, cultura romn are un profund caracter laic, iar sufletul romnesc, inteles ca spiritualitate si mentalitate, prezint cum au demonstrat-o filozofi ai culturii romni de orien- Utre rationalist o not de ireligiozitate acuzat. Sufletului romnesc, nici in perioada la care se refer N. Cartojan, nici in devenirea sa, nu-i este caracteristic misticismul de care se vorbeste aici. (N. red.) 43

1905. Manuscriptele din Biblioteca Academiei Romne au fost inventariate de Iuliu Tuducescu ntr-un inventar pstrat la Academie in secfia manuscriptelor. Damian P. Bogdan, Pomelnicul mnstirii Bistrita, Fundatii, 1941; Despre manuscrisele slave din Biblioteca Academiei Romne, extras din Arhiva romneasc, tom. IV, 1940; acelasi Despre daniile romnesti la Athos, Bucuresti, 194 1. Un studiu asupra lor a dat E c a t e r i n a S t . P i s c u p e s c u , Literatura slav din principatele romane in veacul al XV-lea, Bucuresti, 1939. Vezi ins si recenzia d-lui P. P. P a n a i t e s c u , in Revista istoric romn, IX (1939), p. 327335. Despre manuscriptele slavonesti de pravile: I. P e r e t z , Istoria dreptului romn, Bucuresti, vol. II, p. 185 278. Pomelnicul de la mnstirea Bistrita a fost publicat si studiat de I. M i n e a, in Cercetri istorice, VVII (19291931), Iasi, 1932, p. 344-348, ?i VIII-IX (1932- 1933), Iasi, 1933, p. 30-88, intr-o tlmcire romneasc din 1750, dup o copie trimis de Academia Romn mnstirei Bistrita. Fragmente din textul slavonesc a dat M i l e t i d s i A g u r a.BtJiiacKH on eflHO Haymo m> Tyrone bi> PoMtima, in cf>opanKi> HapoflHH iMOTBopeHHH, IX, p. 172 173; S t. N i c o l a e s c n , in Documente slavo-romne, Bucuresti, 1905, p. 87. O editie critic pregteste Damian P. Bogdan. fjcoli. N. I o r g a , Istoria invtmintului romnesc, Editura Casei $coalelor, Bucuresti, 1928, p. 518. Pentru dictionare: G h. C r e t u , Dictionarul lui Mardarie Cozianul, editat de Academia Romn, Bucuresti, 1900; $ t. C i o b a n u, QiaBHHO-pyMtiHCKH CJiOBapb 6H6jraoTeicn omecTBa MoCKOBCKaro hctophh h ape.B. PoccaCKHXb, nr. 240, Varsovia, 1914. Miniaturi. I. B o g d a n , Manuscripte slavo-romne in Chiev, Convorbiri literare, XXV (1891), p. 503 511; I. B o g d a n , Citeva manuscripte slavo-romne din Biblioteca Imperial din Viena, in Analele Academiei Romne, s. II, ist., tom. XI (188889); I. B o g d a n, Evangheliile de la Homor si Voronet, facsimile si frontispicii din evangheliare slavone de la Neamtu, in albumul editat de Comisia monumentelor istorice dup fotografii luate de S t e l i a n P e t r e s c u , Odoarele de la Neamtu si Secu, Buc., 1912; Ion B i a n u , Documente de art romneasc din manuscripte vechi, fasc. I. Evanghelia slavo-greac scris in Minstirea Neamtului din Moldova de Gavriil Monahul la 1429, Bucuresti, 1922; C. K a r a d j a, Notit despre unele miniaturi injtisind pe Matei-vod Basarab si pe Doamna Elena, in Buletinul Comisiunii monumentelor istorice, 1926, p. 5457; M a g d a l e n a I o r g a , Initiale, liters ornate, chenare si inflorituri din documentele munten e si moldovene din veacul al XVII-lea si al XVIII-lea,

44

Craiova, 1928; N. I o r g a, Miniaturi romnesti in secolul al XV II-lea, in Buletinul comisiunii monumentelor istorice, Bucuresti, 1931, p. 145 153; a c e I a s i, LeS arts mineurs'en Roumanie, III, Miniatures, Bucuresti, 1934; S. der N e r s e s s i a n , Une nouvelle riplique slavone du Paris, gr. 74 et les manuscrits dAthanase Krimcovici, in Melanges, N. Iorga, Paris, 1933; E m. T u r d e a n u , Din vechile schimburi culturale dintre romni si jugoslavi, in Cercetri literate, III, 1939, p. 192206, Bucuresti, 1939; V i c t o r B r t u l e s c u , Miniaturi ,si manuscrise din Muzeul de art religioas, Bucuresti, 1939, cu o introducere general, descrierea manu- scriselor si 71 de plante colorate; M a r c o B e z a , Urme romnesti in rsritul ortodox, edrfia a Il-a mrit 24 29, Bucuresti, 1937, p. 6 7, 10, 14 15, 16, 18 19, 2223, 3233, 36-37, 46-47, 48, 49, 56, 57, 65, 66, 84, 102- 103, 108- 110, 130- 131, 135, 137, 138- 139, 150 151, 163, 190 191. Informatiuni interesante se mai gsesc in A. I a c i m i r s k i j, opera citat mai sus, si la M i 1 e t i 6 si A g u r a, in C6ophhkt> 3a HapoflHH yMOTBopemw din Sofia, 1893, vol. IX; St. B e r e c h e t , Comori slavo-romne rispindite, publicat in Biserica ortodox romdn, seria II, vol. XL f 1922), p. 618 628. Jesturi. O. T a f r a 1 i, Le trisor byzantin et roumain du Monastere de Poutna, Paris, 1925; N. I o r g a , Histoire de I'art roumain ancien; N . I o r g a , Les arts mineurs en Roumanie, II, Les tissus, 1936; I. D. t e f n e s c ti, Un chef doeuvre de Vart roumain: le voile de' calice brode du monastere de Vatra Moldavitei, in Lart byzantin chez les Slaves des Balkans (Milanges Ouspensky, Orient et Byzance), IV, Paris, Geuthner, 1930, p. 303 309; O. T a fr a 1 i, Le monastere Sucevita et son tresor, in Melanges Charles Diehl, II, p. 213 ?i urm.; E m i l T u r d e a n u , La broderie religieuse en Roumanie. Les epitaphioi moldaves aux XV et XVI siecles, in Cercetri literare, IV, 1940, p. 164 214; a c e l a s i , La broderie religieuse en Roumanie, Les Holes des XVe et XVI siecles, in Bulet. Instit. romn din Sofia, I, 1941, p. 562. Pictura religioas. N. I o r g a et G. B a 1 s, Histoire de Iart roumain ancien, Paris, Boccard, 1922; a c e 1 a s i, Portretele domnitorilor romni, Sibiu, 1930; St. M e t e ? , Zugravii bisericilor romne, in Anuarul comisiunii monumentelor istorice, Sectiunea pentru Transilvania, 1926 1928, Cluj, 1929, p. 1168; P. H e n r y , De Voriginalite des peintures bucdviniennes dans Vapplication des principes byzantins, in Byzantion, I, 1924, p. 292 303; I. D. t e- f n e s e n , Levolution de la peinture religieuse en Bucovine et en Moldavie depuis les origines jusquau XlX-e siecle, Paris (cu 96 plante), Geuthner, 1928; a c e 1 a ? i, La peinture religieuse en Valachie et en Transylvanie depuis les origines jusquau XlX-e siecle, Paris, 1930 1932, 2 vol. Despre erminii. V. G r e c u, Crti de pictur bisericeasc bizantin; introducere si editie critic a versiunilor romnesti, Cernu^i, 1936; a c e 1 a 5 i, Darstellungen altheidnischer Denker und Schriftsteller in der Kirchenmalerei des Morgenlandes, in Bulletin de la section historique d VAcadimie Roumaine, tome XI, 1924.

CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV LITERATURA RELIGIOAS in urma prbusirii statelor slave sub turci, clugri ca Nicodim si altii, despre care vom vorbi in curind, in nzuinta lor de a scpa de dezastru comorile de cultura ale poporului lor si de a continua in limanuri mai adpostite munca lor mchinat Domnului, au adus in trile noastre vechile manuscrise slavone si au pus temeliile vietii monahale dup normele statornicite in Muntele Athos. In mnstirile mtemeiate de ei si sporite prin grija pentru bunurile sufletesti ale voievozilor nostri, s-a inceput o spornic activitate cultural in limba slav, care era pe atunci la noi limba de cultura a neamului, precum ifi Occidentul evului mediu fusese, cu citeva veacuri mai inainte, limba latin. In mnstirile acestea se aflau scolile de slavonie, bibliotecile si clugrii cali- grafi, care au copiat cu un remarcabil simt de art manuscrisele slave ale Sfintelor Scripturi, atit de pretioase intr-o vreme in care tipografiile nu-si fcuser aparitia la noi. In afar de textele Sfintelor

Scripturi si in afar de crtile necesare serviciului divin, s-au mai copiat in mnstirile noastre literatura dogmatic si ascetic, care contribuia la intarirea credintei, literatura apocrif, care satisfcea curiozitatea clugrilor pentru atitea chestiuni pe care Biblia le las in intuneric, precum si o buna parte din literatura distrac- tiv a slavilor sud-dunreni, ca bunioar o versiune a romanului lui Alexandru cel Mare, copiat in 1562 din porunca mitropolitului Grigore al Moldovei si care se pstra in biblioteca mnstirii Neamtul. Dar in aceste manuscrise copiate dup originale venite din sudul Dunrii, in afar de arta caligrafic si miniaturistic, nu se poate gsi nici un alt adaus al sufletului romnesc la noi. In schimb ins gsim in veacurile al XIV-lea, al XV-lea si al XVI-lea, cind cultura slav de la noi, intrit continuu prin focarele din sudul Dunrii, era in floare, un inceput de literatura romneasc in limba slav. Precum in Occidentul medieval crturarii din toate trile ddeau expresie conceptiei lor in limba latin, tot astfei gsim si in trile noastre crturari care, sub influenta modelelor sud-dunrene, si-au invesmin- tat gindirea si simtirea in formele limbii slavone. Avem astfel in primele veacuri ale statelor noastre un suflet romnesc in form slavon. Cel mai vechi dintre acesti crturari este un mare logoft al lui Mircea cel Mare. Acesta, in asfintitul vietii sale, renuntind la mririle desarte, si-a cutat un loc de liniste si reculegere in lumea clugrilor, sub numele de Filotheiu. De la el ne-a rmas un polieleu, adic un fei de imn religis destinat s fie cintat. Originalul s-a pierdut, dar se pstreaz mai multe cpii maruiscrise din Jara Romneasc, Moldova si Rusia, dintre care cea mai veche dateaz din veacul al XV-lea. In aceste copii se spune doar c autorul cmtecului este monahul Filotheiu, care a fost logoft mare al lui Mircea cel Mare". Cum se numea ins mai inainte nu ni se spune, dar dac tineam seama dup cum observ d-1 P. P. Panaitescu c cei ce imbrac rasa monahal sint tinuti s-si schimbe numele pe care 1-au purtat in viata lumeasc si s ia in sihstrie un altul, care ins s inceap cu aceeasi liter cu care incepea si numele laic, atunci e probabil c sihastrul Filotheiu trebuie identificat cu marele logoft Files, pe care-1 gsim semnind in actele divanului domnesc al lui Mircea cel Mare prin 1394. Cam in acelasi timp se desf^oar in Moldova activitatea lui Grigore Tamblac. Desi acesta era bulgar, trimis de patriarhia din Constantinopol in Moldova ca s reiere asupra cererii lui Alexandru cel Bun de a se da Moldovei o mitropolie, desi el a plecat apoi din Moldova in Rusia, unde a ajuns mitropolit si apoi s-a intors in Bulgaria, totusi, pe timpul cit a fost in Moldova ca egumen la mnstirea Neamtu si ca predicator la curtea lui Alexandru cel Bun, a tinut un ciclu de 17 cuvintri, unele cu caracter panegiric, in cinstea sfintilor srb- toriti, precum: cuvint de laud sf. Gheorghe, cuvint de lauda sfintilor apostoli Petru si Pavel, cuvint de lauda profetului Ilie; altele la comemorarea marilor evenimente din viata Mintuitorului: la Duminica Floriilor, la Joia mare, la Vinerea mare, la Inltarea Maicii Domnului; sau in sfirsit alte citeva tratind Probleme de dogmatic, de ascez sau de moral crestin, precum: despre misterele Domnului, despre viata clugreasc, despre milostenie si sraci. Dup cererea domnului, Tamblac a scris pentru biserica moldoveneasc, in medio-bulgar, viata i slujba sfintului loan cel Nou, care fusese martirizat de ttari la Cetatea-Alb prin anul 1300 fiindc nu primise s-si lepede cre- dinta crestineasc, si ale crui moaste fuseser
:46

transportate in 1402 de la Cetatea-Alb la Suceava. In urma acestei strmutri a moastelor in cetatea de scaun a Moldovei, sfintul a fost venerat de moldoveni ca protectorul si ap- rtorul trii lor. Sub pana lui Tamblac, potrivit cu cerintele genului, viata sfintului este seldat in culoarea miraculosului hagiografic (la moartea sfin- tului coloane de foc ce se inalt spre cer vestesc harul Mintuitorului, coborin- du-se asupra celui ce a primit cununa de martir). Un veac mai tirziu, un succesor romn al lui Gr. Tamblac in egumenia de la mnstirea Neamtului, arhimandritul Teodosie, inspirindu-se din opera inaintasului su, a scris pe la 1534, in limba slav, un Cuvint panegiric al sfintului si cinstitului mare mucenic loan cel Nou
(Pohvalnoe slovo svetomu i slavnomu veliko mucenikomu Iovaanny Novomy),

care in tipriturile moldovenesti se gseste pin tirziu in veacul al XVII-lea. Pe timpul lui Stefan cel Mare cultura religioas in form slav era asa de satisfctoare pentru Moldova, incit in 1484 episcopul de Roman, Vasilie, se incumet s intervie in problema de ordin teologic care iscase conflictul dintre mitropolitul Moscovei, Gheronte, si principele Moscovei, Ivan al III-lea Vasilievici. Trei decenii mai tirziu intilnim in mnstirea Putna un protopsalt Eustratie, care alctuiefte fi el citeva cintece religioase, pstrate intr-un manu- scris semnalat de invtatul rus Iacimirskij. ;; ,.L'
BIBLIOGRAFIE :: - . i ! : .1. , Pentru literatura scris de romni in limba slav: P. P. P a n a i t e s c u , la Litterd- ture slavo-roumaine (XV-eXVII-e siecle) et son importance pour Vhistoire des litteratures slaves, comunicare fcut la I-iul congres al filologilor slavi din Praga (1931). Despre Nicodim: I l a r i o n R u v a r a c , Pop Nikodim der erste Klostergrnder in der Walachei, in Archiv fr slavische Philologie, XI, 1888, p. 354363. Despre Grigore famblac se gsesc $tiri mai noi in M a r k o , Geschichte der lteren sdslav Litteratur, p. 127 si 161, i A. I a c i m i r s k i j.rpHTopni I]aM6jiaKT>, St. Petersburg, 1904; (in ruseste). Un alt studiu mai bun: S. K i e v s k i i , MHTponoJlHTi TpHropifi I|aM6jiaKi>, in Bogoslovskii Vestnik, Moscova, IV, 1895. Studiul lui M e l c h i s e d e c , Mitropolitul Grigors famblac, publicat in Revista pentru istorie, arheologie si filologie, an III (1884) este azi invechit.

ISTORIOGRAFIA SLAVON IN MOLDOVA


.
VERSIUNEA GERMAN.

Domeniul literar slav in care cugetarea romneasc s-a manifestat mai activ fi mai continuu a fost in Moldova istoriografia.1 inceputurile ei trebuiesc afezate, cred, in timpul fi la curtea lui Stefan cel Mare. Zic cred, fiindc nu este in Europa o literatur mai zbuciumat in dezvol- tare fi mai npstuit in soarta ei decit literatura romneasc. Nu ftiu s mai fie multe popoare care s-fi fi pierdut atitea monumente de cultur ale trecutului su de cum am pierdut noi. Originalele primelor traduceri rom- nefti s-au pierdut; prototipul primelor noastre legende religioase apocrife nu se cunoafte; primele traduceri ale romanelor populre au disprut; Inv- tturile lui Neagoe nu le cunoaftem decit din cpii tirzii fi defectuoase; cronica scris pe timpul si la curtea lui Mihai Viteazul nu ni s-a pstrat decit intr-o traducere latin; cronica lui Grigore
1 Cea mai veche cronic interna a noastr este cronica ruseasc" a lui Vlad fePeS care, dup concluziile lui Sedelnikov in Izvestia Academiei sovietice de $tiinfe pentru limba i literatura rus, Leningrad, II, 1929, p. 621659, e scris in limba slavon intrebuin^at pe atunci in Jara Romneasc. (V. P. P. Panaitescu, Convorbiri literare, maiiunie 1943, LXXVI, p. 339.) (Text adugat marginal n. red.) .. .

CRONICA LUI $TEFAN CEL MARE

.-

47

Ureche n-a ajuns pin la noi decit in compi- latia lui Simion Dasclul; De neamul moldovenilar fi cronica lui Miron Costin le avem in cpii posterioare, dintre care cea mai veche copie a cronicii dateaz din 1720. i atitea si atitea altele! In marile frmintri petrecute pe pmintul romnesc, cu incursiuni de annate unguresti si polone, cu numeroase invazii de ostiri turcesti si ttresti, cu atitea vechi mnstiri fi cet^i de scaun arse din temelie si apoi reconstruite, ca s fie din nou arse, atitea din monumentele literaturii noastre vechi au fost distruse sau rpite, pentru a fi apoi aruncate in cine stie ce colt de biblioteca. Numai norocul ne ajut s mai dm peste ele. O intimplare neasteptat uneori ne scoate totusi la iveal cite unul din aceste monumente care astepta de veacuri inchis m cine stie ce colt de bibliotec si care ne inftiseaz munca de cultur a strbunilor iritr-o lumin cu totul nebnuit. Una din cele mai importante descoperiri fcute in timpul din urm este aceea a profesorului universitr Grka de la Universitatea din Lwow. Cercetind in Biblioteca de stat din Mnchen (Bayerische Staatsbibliothek) manuscrise privitoare la istoria Poloniei fi a Ungariei, Olgierd Grka a dat, in primvara anului 1911, peste cea mai veche cronic romneasc din cite se cunosc pin azi. Cronica se pstreaz intr-un codice in quarto, cu signatura Codex Latina- rum 952, intr-o traducere german, care incepe: Ab Jesu Maria 1502 Jar, a<d> di<em> 28 Appril ist geschryben dy Cronycke des Stephan Voyvoda aus der Wallachey (o greseal evident: Wallachey in loc de Moldau). Titlul cronicii este: Cronica bremter scripta Stephan(i) Dei gracia voyvoda Jen arum Moldaviens(iuni) necnon Valachyens(iuni). 1 Dup prerea lui Grka, cronica ar fi fost adus in Germania de solia moldoveneasc din 1502. La aceast data tefan cel Mare, care era bolnav de diabet fi care era chinuit de rmfi^ele rnii primite la Chilia, simtinduse din ce in ce mai ru, trimisese dup medici specialisti in centrele ftiintifice din Italia (Venetia) fi Germania. Misiunea trimis in Germania fi compus din Ulrich fi Antonius soseste in Nrnberg la sfirsitul lui februarie, cu o scrisoare de recomandare din partea regelui Ungariei, Wladislav Iagello. Solia moldoveneasc a avut in Germania rsunetul cuvenit. Dintr-o scrisoare in limba latin adresat lui tefan cel Mare fi dintr-alta german, ctre Wladislav Iagello, amindou trimise de ctre primarul orafului Nrnberg al crui nume n-a putut fi identificat de ctre d-1 Grka reiese c s-a gsit un medic capabil, doctorul loan Klingesporn, care, rugat insistent, a primit s vin cu trimisii lui tefan cel Mare in Moldova. Despre doctorul Klingesporn fi despre solia moldoveneasc nu se mai pomenefte apoi nimic, nici in documentele moldovenesti fi nici in cele germane. La curtea din Suceava nu avem ftiri s fi sosit doctorul Klingesporn; dimpo- triv, la 7 decembrie 1502 gsim la patul domnului pe doctorul Venetian Mathias Muriano. Intr-o list de opt-nou medici iluftri din Nrnberg, intoc- mit ulterior, iarsi nu se gseste trecut Klingesporn, desi a fost un medic distins. Ce s-a intim plat, prin ce peripetii a trecut pe drumurile pe care le-a strbtut misiunea moldoveneasc fi doctorul german, nu ftim. Grka presu- pune c au pierit ucifi pe drum, in nifte tinuturi unde domnea dreptul pumnului.
1Am admis lectura corectat a Ini Ion C o n s t . C h i ^ i m i a , Cronica lui Stefan cel Mare, in Cercetri Hterare, III (1939), publicate de N. Cartojan, p. 228. :48

In Nrnberg, crainicii marelui domn au trebuit s intre in legturi cu fizicianul Hartmann Schedel. Schedel isi fcuse studiile la Universitatea din Leipzig si la virsta de 20 de ani plecase in Italia s-si desavireasca cultura la celebra Universitate din Padova, intr-o vreme cind umanismul era acolo in plin inflorire. In 1466 isi luase doctoratul si, dup un popas prin Venetia, se reintoarce in Germania, unde din 1484 se stabilise in Nrnberg ca medic. 1 In afar de profesiunea sa de medic, Schedel a fost in acelasi timp un pasionat geograf si istoric, care a adunat stiri privitoare la Rsritul Europei. In biblioteca lui s-a gsit si un exemplar din cunoscuta narafiune alctuit de un sas ardelean intre 1477-1491, Geschichte Dracole Waide. Schedel publicase in 1493 o cronic, Liber Chronicarum numit si Chronicum mundi care a fost bine primit de contemporanii si, fiindc a fost retiprit intr-o editie nou in 1497 si fiindc traducerea german a cunoscut repede trei edifii (1493, 1496 si 1500). A avut un mare rsunet intre crturarii din Apus. Intre altele, pasaje intregi din ea au fost incorporate in editia din 1494 a operei lui Vincent de Bauvais, Speculum historiale. In aceasta oper, neobositul cercettor, im- prumutind pe de-a intregul informatiile din (Papa Pius II) Enea Silvio Piccolomini, Historia rerum ubyque gestarum locorumque descriptio, vorbeste de lup- tele dintre Dnesti si Drculesti, de origina latin a neamului, si se plinge c difficillimum esse provinciarum (Walachiae) descriptionem" din pricina stiri- lor contradictorii a izvoarelor. 2 Acest umanist german a primit solia moldoveneasc si, dornic de a smulge de la ea informatii pentru a intregi stirile despre trile noastre, ar fi profitat de acest prilej pentru a-si scoate o copie de pe cronica lui Stefan cel Mare. Aceasta copie a trecut apoi, impreun cu intreaga lui bibliotec, in mostenirea nepotului su Melchior, si, in cele din urm, a ajuns in biblioteca pincipelui Bavariei, Albrecht V (15501579). Biblioteca acestuia din urm, un pasionat colectionar de manuscrise, a format temelia bibliotecii curtii bavareze, care dup revolutie a devenit bibliotec de stat. Copia lui Schedel, scris intr-unul din dialectele Germaniei de nord, apropiat de hochdeutsch de azi, contine 22 de file manuscrise, de hirtie veche, de pe la sfirsitul veacului al XV-lea. Ea insir evenimentele petrecute in Moldova in ordine cronologic, incepind cu rsturnarea lui Petru AronVod si urcarea pe tron a lui Stefan cel Mare in anul 1457 si sfirsind cu anul 1499, infringerea lui Malcoci. Textul lui Schedel cuprinde, mai ales in transcrierea numelor proprii, o serie de greseli, ca, de pild, Bognes in loc de Bogdan, Braut in loc de Prut (Zwischen den Nester und der Braut), sau Warsarab ori Waserab in loc de Basarab, ceea ce dovedeste c el nu este un original ci o copie defectuoas. Cronica contine o inultime de stiri pe care nu le gsim in nici o alt cronic interna; ea pomeneste si de un ostas Purice, despre care ne vorbeste si Neculce in 0 sam de cuvinte si care se constat pe aceast cale c a fost o figur istoric si nu legendar. .Stirile nou pe care le aduce cronica sint foarte interesante i
1 G r a u e r t, Neue Danteforschungen, 111 Historische Jahresberichte, XVIII (1897), p. 76; C h i ^ i m i a , op. cit., p. 267. 2V. si datele biograttce date de I. C h i ^ i m i a , op. cit., p. 225 227.

SO

ele pun intr-o lumin vie chip cum mrturiseste d-1 Grka intr-o comuni- care fcut Academiei noastre in 1930 forta puternic a caracterului lui tefan cel Mare, marele su geniu militar", care in momente grele pentru tara sa nu-fi pierdea cumptul, ftia s se ridice deasupra situatiei si s foloseasc cu o rar abilitate imprejurrile cele mai critice spre a-si duce ostirile la bi ruint Cronica inftifeaz ins o vdit prtinire pentru Polonia; ea nu pomeneste nimic de ptrunderea lui Stefan cel Mare pin in inima Poloniei la Lemberg fi despre celelalte ostilitti ale lui Stefan cel Mare cu polonii. In schimb, ea d informatii inedite cu privire la ajutorul atribuit polonilor in 1499, la rzbunarea lui Stefan cel Mare impotriva turcilor pentru inclcarea Poloniei. Aceste tendinte ale cronicii il fac pe d-lGrka s admit c cel ce a alctuit cronica in limba german a fost Herman, pirclabul Cettii-Albe, care, mai tirziu, apare la curtea din Suceava a lui Stefan cel Mare ca jucind un rol important in tratativele cu polonii din aprilie 1499, si pe care d-1 Grka ilsoco- tefte c era de origin sas. 1 El ar fi scris cronica cu intentia de a informa pe regele loan Albert (14921501) despre lucrurile moldovenesti. O copie de pe aceast cronic german a intrat apoi in mina lui Ulrich, solul trimis de tefan cel Mare la Nrnberg ca s-i aduc un doctor si care probabil ar fi fost rud cu Herman. Argumentele aduse de d-1 Grka pentru a sustine paternitatea pirclabului Herman asupra versiunii germane a cronicii nu-mi par convingtoare. Din documentele contemporane nu reiese in mod cert c Herman pe care documentele noastre interne il transcriu Hrman era sas si c ar fi cunoscut limba german. Numele nu poate da in aceast privint o indicatie concludent cci il gsim purtat de persoane a cror origine nu poate fi german (Herman frate cu Iatcu sau chiar Herman iiganul).2 De alt parte, tendinta polonofil a cronicii mai poate avea, chiar admitind datele d-lui Grka, si alt explicatie. Din moment ce ftim c solia moldoveneasc aducea cu sine si o scrisoare a regelui de neam polon Wladislav Iagello, din moment ce Stefan cel Mare recursese la ajutorul acestuia pentru a obtine un medic din Germania, este de admis c, printr-un elementar simt de prudent, solia lui, alctuit, dup eite se pare, din sasi, nu putea duce cu sine prin Polonia o cronic in care suscepti- bilittile polone nu erau menajate. Fcind aceste rezerve intr-o lectie tmut la citeva sptmini dup comunicarea d-lui Grka la Academia Romn, incheiam cu aceste cuvinte: Oricine ar fi ins traductorul german al cronicii, un lucru este sigur, c acesta a tradus-o dup cronica oficial scris la curtea lui tefan cel Mare. Aceast cronic a fost scris dup toate probabilittile in limba slavon si ea inftifeaz o mare asemnare cu cronica de la Bistrita." In timpul din urm, vechiul nostru elev, d-1 I. C. Chitimia, pornind pe drumurile noastre, a verificat punct cu punct dup copii fotografice ale cronicii, procurate de noi, datele d-lui Grka fi, rectificind unele lecturi grefite, a ajuns la concluzii cu totul diferite de ale istoricului polon. Cronica
1A se vedea si 6. C. G i u r e s o u, Istoria romnilor, II, Bucuresti, 1937, p. 596: un militar sas in serviciul lui Stefan. 2P. P. P a n a i t e s c u, in Revista istoric romn, I (1931), p. 158. 51

a fost scris intr-adevr in limba slavon, fiindc in numele proprii din textul german se pstreaz urmele unui original slavon, de ex. oraf ul Rimnic este transcris in versiunea german sub forma Rybnyg, care la rindul ei transcrie exact forma slavon PM>HHKB>, asa cum o gsim si in versiunile interne slavonefti ale cronicii. Intr-alt loc gsim in textul german: bey einem Bache der heyst Po- togk" = la un piriu ce se numeste Potok. in versiunea slavoneasc a cronicii de la Bistrita e: na mesto naricaemoe IIOTOKI. BOOTa" la localitatea ce se numeste Cursul Apei. Polonul, gsind in textul slavon vodna, de ap, a crezut c trebuie s fie vorba de un piriu fi va fi tradus in latineste ad rivum qui nominatur Potok", ceea ce traductorul german a reprodus apoi intocmai in limba sa. Acest original slavon, crede d-1 Chitimia, ajunsese probabil in Ucraina, unde un polon 1-a tradus in limba latin, precum se vede din urmele latine rmase in traducerea german (in monde Aprilis"; in dem mond Julij; in dem mond Nouembris; an dem 7 tag Decenibris"; am 17 tag Octobris in dem menet Octobry primodie ... do saczt Stephan voyvoda Ysayam <acuzativul latin> seinen Schwoger ... des Radulli voyvodess dochterr <Tochter) am dem tag sand Dyonisij Dymyttry Dar asemenea expresii fi nume proprii declinate latinefte se gsesc adesea, precum arat d. P. P. Panaitescu, in operele umaniftilor germani din veacurile al XV-lea fi al XVI-lea. Traductorul latin al cronicii slavone a fost, zice d. Chitimia^ un polon, cci defi se Intimpin in documentele latine ale evului mediu din Ungaria, Franta, Germania fonetisme ca gracia in loc de gratia, creacionibus in loc de creationibus, totufi nume proprii in forma polon ca Colaczijn, Czessuy, Vylcza pentru Vilcea, Mikoley (forma polon a numelui Nicolae Halytzky), Repkain textul german Rebge din rzepka = ridiche, porecla data starostelui din Buczacz , trebuiesc s fie luate in considerare. Traductorul polon a modificat fi a amplificat ins datele originalului slavon cu ftiri privitoare la imprejurrile polone, ca de pild itinerariul armatei regelui Albert pe teritoriul polon, inainte de a intra in Moldova pentru a fi zdrobit in Codrii Cosminului. Tot el a inlturat altele din originalul slavon, care nu erau favorabile polonilor. In aceast form cronica a ajuns in miinile lui Schedel, nu adus de solia moldoveneasc, ci cerut fi obtinut de acesta poate in timpul clto- riei sale in Polonia, dup strlucita victorie a domnului moldovean impo- triva turcilor. Defi argumentele aduse de d. Chitimia nu sint toate deopotriv de convingtoare, totufi ipoteza pus in discutie de d-sa are meritul de a indrepta cercetrile pe o nou pist. Cronica lui Schedel inftifeaz in forma german copia cea mai veche a cronicilor moldovenesti, scris cu doi ani inainte de moartea marelui domnitor. Din nenorocire, aceast versiune nu este o traducere complet fi fidel a cronicii de Ta curtea lui tefan cel Mare. VERSIUNILE SLAVONE^TI. Versiunea german nu ne poate da, deci, icoana exact a cronicii scrise la curtea lui tefan cel Mare. Va trebui, dar, s incercm reconstituirea ei pe baza izvoarelor interne scrise in limba slav.

Care sint aceste izvoare? In afar de aceast versiune german care a stat inchis in bibMoteci strine pin in timpurile noastre, cronica domniei lui tefan cel Mare ni s-a mai pstrat in urmtoarele cinci cpii tirzii in limba slavon: Letopisetul de la Bistrifa, care a fost descoperit de I. Bogdan in Biblioteca clubului bulgar din Tulcea, dup indicatiile date de Alexandra Pop, profesor pe atunci la gimnaziul din Tulcea. Este un manuscris in 8, copiat la sfirsitul veacului al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea. Cea mai veche notit de pe filele manuscrisului este din 1710, a lui Ierei Gheorghe din Biceni. El spune c i-a dat aceasta carte preutiasa rposatului preotului Ursului", din neamul mitropolitului Varlaam 1, carele au fost protopop in Iasi; i-a dat-o ca s le hie poman in veci". La 1861, un bulgar, Djudjov, a cumprat manuscrisul cu 5 ruble de la un lipovean si 1-a transmis apoi Bibliotecii bulgresti din Tulcea. Codicele cuprinde, dup o serie de texte apocrife si poporane, cronica lui Manases in traducere slav, urmat de letopisetul moldovenesc. Cronica lui tefan cel Mare intr-o versiune apropiat de versiunea german a lui Schedel pin la anul 1484 este precedat de o alt cronic de intindere mai mic, a asea parte din intreg, care incepe de la desclecatul lui Dragos (1359) fi merge pin la urcarea in domnie a lui Stefan cel Mare. Cronica marelui domn al Moldovei se infti^eaz deci aci ca o continuare a acesteia din urm, alctuind cu ea un singur trup, un singur letopiset, cu titlul care, tradus in romneste, sun: A cesta e letopisetul de cind cu voia lui Dumnezeu s-a inceput J~ara moldoveneasc. Letopisetul acesta nu este ins complet, fiindc lipsesc ultimele pagini. In forma in care il avem el se intinde si dincolo de domnia lui tefan cel Mare, pin la rzboiul lui Bogdan cel Orb cu Radu, domnul Munteniei (1507). Despre structura acestei cronici, in care Bogdan distingea trei prti, si despre caracterul ei particular vom reveni mai jos, cind vom incerca, pe baza tuturor versiunilor, s reconstituim inceputurile istorio- grafiei moldovenesti. Letopisetul de la Putna. A fost studiat $i publicat, cu traducere romneasc, de regretatul I. Bogdan in Vechile cronici moldovenesti pin la Urechia (p. 2341; 143148, 193197). Originalul a fost gsit in Biblioteca Academiei teologice din Kiev, intre manuscrisele aduse de la lavra Pofaevb (azi in Polonia), intr-un sbomic de texte cu cuprins foarte variat: ascetice, hagiografice, apocrife, extrase din nomocanoane, tratate gramati- cale si materiale istorice. Materialele istorice sint alctuite din cele mai vechi anale sirbeti, din cea dintii cronic bulgreasc i dintr-o versiune a cronicii moldovenesti singura care ne intereseaz aci. Cronica moldoveneasc cu care se inch eie sbornicul este scris in mediobulgar si poart titlul: Povestire in scurt despre domnii moldovenesti. Are o notit pretioas: Ctg imcaHTe imcax Icaia cot CjiaTHHa, care, tradus in romneste, inseamn: Aceast scriere a scris-o Isaia din Slatina. Versiunea acestui letopiset este deci copiat de clugrul Isaia din mnstirea Slatina a Moldovei. Originalul

1V. A u g u s t i n Z . N . P o p , in Biserica crtodox romn, 1939, p. 319.

53

pare s fi venit din mnstirea Putna, fiindc in cuprinsul textului se gsesc numeroase amnunte privitoare la mnstirea Putna Prerea lui Bogdan c letopisetul de la Putna este ,,o prescurtare fi o prelucrare a analelor de la Bistrita'' nu se poate sustine, deoarece, precum a artat d. I. Vldescu, in letopisetul putnean se gsesc numeroase ftiri care lipsesc din analele de la Bistrita. Dar nici prerea d-lui Vldescu c nu exist nici @ inrudire cit de mic intre letopisetul de la Putna si cel de la Bistrita fi c letopisetul de la Putna ar fi fost redactat, nu prescurtat, de cineva cu admiratie pentru Stefan cel Mare... folosind notite fi insemnri contemporane nu poate fi primit. Identitatea de redactie a ftirilor in ambele letopise^e 1 dovedeste in chip neindoielnic c intre ele este o filiatie, intrucit ambele descind dintr-un prototip coman. Intre acest prototip fi intre analele de la Bistrita si cele de la Putna trebuie s admitem ins mai multe intermedire. Intr-unul din acestea lipseau ftirile care se gsesc in analele de la Putna. Dup acela au fost copiate analele de la Bistrita. Dar fi intermediarul dup care a fost copiat letopisetul de la Putna avea lacune insemnate, cci din versiunea putnean lipsesc numeroase ftiri si pasaje intregi. Dac unele omi- siuni se pot explica printr-o tendint de prescurtare, alt ele, care se inftifeaz compact fi cuprind pasaje intinse, nu se pot explica, cred, decit admitind c din intermediarele dup care deriv letopisetul de la Putna se pierdu- ser citeva pagini 2. Versiunea din letopisetul lui Azaiie a fost descoperit de regretatul Bogdan, dup indicatiile lui Iacimirskij, intr-un codice din Biblioteca Imperial din St. Petersburg. Codicele, in format de 8, a fost scris pe la sfirsitul secolului al XVI-lea sau inceputul celui de la XVII-lea fi cuprinde o serie de texte religioase apocrife fi istorice. Manuscrisul nu are nici o indicatie de dat si nume privitoare la original, autor sau copist; din citeva notite posterioare fi incomplete reiese c pe la 1639 se afla la Iafi fi c la 1749 a fost trecut in zestrea mnstirii Nicorit. De acolo, in irnpre- jurri necunoscute, a ajuns in Rusia. Partea istoric a codicelui confine: a) o scurt cronic universal, urmat de nifte anale sirbesti cu note de istorie romneasc; b) letopisetul moldovenesc, purtind in slavoneste acelafi titlu ca si versiunea de la Putna: Povestire in scurt despre domnii Moldovei, urmat de letopisetele lui Macarie fi Azarie, de care ne vom ocupa in capitolul urmtor (vezi p. 63). Prima parte, care ne intereseaz deci, cuprinzind istoria Moldovei de la desclecat pin la moartea lui Stefan cel Mare, se apropie mult de versiunea de la Putna de aceea Bogdan o si numeste Analele Putnene dar are fi prti comune cu ana- lele de la Bistrita. Ea deriv deci dintr-un arhetip intermedir intre versiunea de la Bistrita si cea de la Putna. Are ins fi citeva ftiri pe care nu
1lat citeva pasaje paralele pe care le dm in traducerea romneasc a lui Bogdan. Intre textele originale slave asemnarea este si mai mare. In anul 6867, veni Dragos Voevod din in anul 6867... venit-au Dragos Voevod fara Ungureasc de la Maramures la vinat din Maramures de la fara ungureasc la dup un zimbru, si au domnit 2' ani. vinat dup un zimbru, si au domnit 2 ani. Dup el, domni fiul su Sas Voevod 4 ani. Dup el, domni fiul su Sas Voevod 4 ani... Dup acesta, domni fiul su Latcu Voevod Fiul su Lacu Voevod au domnit 8 ani 8 ani. si au murit. . 2A se vedea ds ex. lacunele dintre anii 6907 (1399) si 6952 (1444), cele de la anul 7005 (lupta din Codrul Cosminului), cele de la anul 7015 (1507). :54

. Bistritz . :

Putna

le gsim nici in versiunea de la Bistrita, nici in cea de la Putna toate ins referitoare la viata interna a mnstirii Putna. Astfel aflm din acest letopiset c al doi- lea egumen al mnstirii Putna, ales de Stefan cel Mare in 1486, Paisie, se mai numea fi Scurtul; c in 1503, iulie 23, a rposat egumenul Paisie; c in luna urmtoare, August in 4 marti, la miezul noptii", a decedat si duhov- nicul Antonie Bolsun si c, in sfirfit, in 1517, aprilie 22 a murit Bogdan-voievod, fiul lui Stefan cel Mare, fi c a fost ingropat in mnstirea de la Putna, in biserica mare de partea stinga". Cronica anonim numit asa de regretatul I. Bogdan, care a studiato fi publicat-o in Vechile cronici moldovenesti (p. 6268, 185192 si 243290) se gseste incorporat intr-o colectie de cronici rusesti, cuno- scut in istoriografia ruseasc sub numele de Voskresenskaja letopisi, alc- tuit in imperiul moscovit pe la sfirsitul secolului al XVI-lea. Partea romneasc, scris in mediobulgar cu numeroase rusisme, poart, ca si versiunea de la Putna, titlul care in romnefte sun: Povestire in scurt despre domnii moldovenesti, de cind s-a inceput Tara Moldoveneasc. Cronica este o transcriere, prescurtat in partea final, dup vechea cronic a Moldovei care mergea pin la moartea lui $tefan cel Mare. Bogdan credea c originalul fusese adus din Moldova, probabil de unul din solii lui Ivan al IIIlea, marele cneaz al Moscovei, al crui fiu, Ivan Ivanovici, luase in cstorie pe fiica lui Stefan cel Mare, domnita Elena. Pin la Stefan cel Mare, cronica anonim da lista domnilor Moldovei de la decscalecatul lui Dragos, intr-o forma fatte apro- piat de versiunea cronicii de la Putna, cu care dealtfel, dup cum am vzut, se aseamn fi in titlu. De la Stefan inainte, cronica este mult prescurtat, cci, in afar de data urcarii pe tron a marelui voievod, nu ne mai da decit patru date: 1465, luarea Chiliei de la unguri; 1484, smulgerea Chiliei fi Ce- ttii-Albe de la moldoveni de ctre turci; 1497, lupta din codrul Cosminului, si 1504, moartea lui tefan. Aceast ftears prezentare a domniei lui Stefan cel Mare, care fusese cuscrul lui Ivan al IIIlea, dovedefte c partea de istorie romneasc a intrat in compilatia ruseasc intr-o vreme cind interesul mosco- vitilor pentru personalitatea marelui domn moldovean sczuse. Dup data mortii lui Sptefan cel Mare, cronica anonim pomenefte c Stefan a avut patru feciori: Petru, Alexandru fi doi Bogdani, fi se incheie cu cuvintele: Dup el incepu a domni fiul su Bogdan". Inregistrarea urcarii pe tron a lui Bogdan ne confirm fi ea ipoteza c originalul moldovenesc care se afl la baza acestei cronici nu a fost adus in Rusia pe timpul lui tefan cel Mare, ci mai tirziu, dup moartea lui, poate la inceputul domniei lui Bogdan. Spre deosebire de toate celelalte versiuni slavonesti, cronica incepe cu dou legende eponime. Prima, o ciudat fuziune de anacronisme istorice fi de nscociri fanteziste, priveste originea romn a romnilor. La anul 6867 <=1359)" incepe cronica anonim doi frati de legea crestineasc, fugiiid din Venetia de prigonirile ereticilor , au ajuns la Rimul vechi si fi-au zidit o cetate, pe care au numit-o dup numele lor, Roman. Acolo au stat cu neamul lor pin ce papa Formos a trecut de la credinta pravoslavnic (ortodoxie) la legea latin (catolic). Atunci rimlenii, trecuti la legea catolic, fi-au fundat alt cetate, Noul Rim, si au inceput lupta impotriva frafilor lor rmafi ortodocsi. Luptele au durat pin in vremea craiului unguresc Vladislav, care era nepot de Irate lui Sava, arhiepiscopul sirbesc si de care
55

fusese chiar botezat". In vremea lui Vladislav, ttarii de la apa Prutului si de la apa Moldovei, trecind Carpatii, s-au npustit asupra Ardealului fi au ajuns pin la Mures. Vladislav a cerut atunci ajutor de la impratul Rimului fi de la pap. Impratul Rimului i-a trimis ajutor de oaste, dar noii rimleni au scris craiului Vladislav, cerindu-i s aseze in primele rinduri de btaie pe vechii rimleni, ca s scape de ei, iar dac totusi nu vor pieri in lupt, s-i opreasc in tara lui. In lupta incins cu ttarii pe apele Tisei, vechii rimleni s-au purtat vitejeste fi au infrint pe ttari. Vladislav, de bucurie, i-a cinstit bine fi, aratindu-le scrisoarea noUor rimleni, a struit de ei s rmin in tara lui, ceea ce ei au primit cu conditia ca s li se ingduie a-si pstra credinta ortodox. Vladislav le-a druit atunci pmint in Maramuref, intre apele Murefului fi Tisei, locul ce s cheam Cr if". Rimlenii, trind acolo, au inceput a-fi lua femei unguroaice de legea latineasc fi a le intoarce la legea lor crestineasc". Dup aceast legend eponim plsmuit, dup cum vom vedea mai tirziu, intr-un mediu unguresc, din anacronisme (zidirea Romei de doi frati creftini din Venetia, luptele dintre rimlenii vechi fi rimlenii noi, craiul Vladislav nepot de frate al arhiepiscopului sirb Sava etc.) fi din vagi fi confuze reminiscente istorice (invazia ttarilor, fuga regelui, ajutorul dat de romni In luptele cu ttarii) urmeaz apoi cunoscuta legend menit s explice originea fi stema Moldovei. Cronica anonim povesteste mai departe cum dintre rimlenii afezati de Vladislav in Maramuref s-a ridicat un brbat cu minte fi viteaz cu numele Dragof, care, pornind la vintoare de fiare slbatice fi luindu-se cu tovarsii si pe urmele unui zimbru, au trecut muntii in nifte tinuturi frumoase, unde au ucis zimbrul pe trmul unei ape. 1 nein tat i de frumusetea locurilor, s-au mtors in Maramuref, au cerut invoire de la craiul Vladislav, fi cu totii cu femei, cu copii au trecut muntii, au tiat pdurile, au desfelinat locurile fi au intemeiat Moldova. Mentionat deci in cronica anonim, legend lui Dragof cu zimbrul, care va trece apoi fi in cronica lui Ureche, era astfei format pe vremea lui Stefan cel Mare. Cronica Moldo-Polon este o cronic tradus in limba polon dup vechile cronici slavonesti ale Moldovei. Ea a fost adus in Polonia de Nicolae Brzeski, secretarul regelui polon Sigismund August. Acesta fusese trimis in 1566 de regele polon la Poart cu plingeri impotriva lui Alexandru Lpusneanu, care, spre a rzbuna sprijinul acordat de Polonia lui Despot, pustiise Pocutia fi intefise pe ttari s invadeze in acelafi timp Podolia. Momentul era critic, fiindc sultanul ameninta c dac polonii se mai amestec in viata intem a Moldovei o transform in pasalic turcesc, ceea ce ar fi constituit desigur o mare primejdie fi pentru regatul vecin. Lpufneanu simtise intentiile solului polon, cci, la sosirea acestuia in Iasi, l-a retinut intr-o dulce captivitate 14 sptmini, din august pin la inceputul lui decembrie, cind a fost liberat de doi soli poloni fi un trimis al sultanului Soliman. ln arestul lui de la Iasi, credea I. Bogdan, Brzeski n-a gsit cu ce petrece mai bine vremea, decit cutind s-fi satisfac curiozitatea de a cunoafte trecutul poporului moldovenesc si astfel a fost adus s traduc un letopiset moidovenesc, pe care l-a completat cu ftiri culese de el la Iafi. Publicind aceast cronic in originalul polon fi in traducerea romneasc, dup un manuscris din secolul al XVI-lea, aflat in Biblioteca Imperial din Petersburg,

:56

fondul bibliotecii Zaluski (azi trecut la Universitatea din Varfovia), Bogdan credea, in Cronici inedite (p. 119143), c acest manuscris este chiar autograful lui Brzeski. D-1 P. P. Panaitescu, intr-un articol publicat in Revista istoric romn (I, 1931, p. 113123), a artat c aceste preri sint neintemeiate. Manuscrisul Zaluski, publicat de Bogdan, nu este autograful lui Brzeski fi acesta nu este nici traductorul cronicii, ci traductorul trebuie s fi fost un polonez de la curtea lui Alexandru Lpufneanu c care solul intrase in legturi. In dou manuscrise (colectia Zaluski fi colectia Iosif Rusiecki), cronica moldo-polon este precedat de traducerea polon a unei cronici sirbef ti, cu interesante date privitoare fi la |rile noastre, scris de ienicerul sirb Mihail Constantinovici din Ostravita. In manuscrisul Rusiecki textele au o not interesant, care in traducere romneasc sun: Cronica turceasc scris de Mihail Constantinovici din Ostravita, sirb care a fost luat de turci intre ieniceri, pe care a cplat-o nobilul Nicolae Brzeski, secretar fi curtean al majesttii-sale regelui, cind a fost sol in anul 1566. De asemenea fi un fragment al cronicii moldovenefti. Din aceast not se vede c Brzeski a cptat numai cronica, dar n-a tradus-o el. Cronica moldo-polon cuprinde vechile anale ale Moldovei pin la anul 1527 urmate de cronica lui Macarie pin la anul 1552. De aci inainte traductorul polon a inndit citeva ftiri privitoare la prima fi a doua domnie a lui Alexandru Lpufneanu, la domnia lui Despot fi a lui Tomfaparte din propria lui ftiint, parte culese de la boierii cu care a fost in legtur. Cronica moldo-polon se mintuie cu citeva informatii despre tinuturile din toat tara Moldovei fi despre diregtorii voievodului moldovenesc. Partea mai veche a cronicii, mcepind de la desclecatul Moldovei pin la Petru Raref, traduce vechea cronic a Moldovei intr-o versiune intermediar intre analele de la Putna fi cele de la Bistrita. RAPORTURILE DINTRE VERSXUNI. DATA COMPUNERII ORIGINALULUI. Dup cum s-a putut vedea mai sus, versiunile slavonefti deriv toate dintr-un prototip comun, dar se deosebesc unele de altele prin omisiuni, adaose fi date schimbate. Cronica de la Putna are prescurtri fi omisiuni insemnate fa^ de cronica de la Bistrita, care la rfndul ei are fi ea lipsuri ce nu se gsesc in cronica de la Putna. Cronica anonim, care se apropie mai mult de cronica de la Putna, dar care are fi citeva ftiri comune cu cronica de la Bistrita, ne-a pstrat singur, interpolate, dou legende eponime care s-au rsfrint fi in istoriografia in limba national din veacul al XVItlea. Cronica moldo-polon, la rindul ei, este intermediar intre versiunea de la Putna si cea de la Bistrita, dar are fi ea elemente proprii. Nici una deci nu poate fi considerate ca o copie fidel a prototipului pierdut. Totufi, cu toate lacunele ei, cronica cea mai exact in date fi mai bogat in ftiri, fi deci cea mai apropiat de prototipul pierdut, este cea de la Bistrita. Ea este in acelafi timp fi cea care se apropie mai mult de versiunea german a lui Schedel. Dar intre versiunea german fi intre versiunile slavone toate laolalt inclusiv Bistrita exist o deosebire fundamental!. Cronicile slavonefti incep istoria Moldovei de la desclecatul lui Dragos, pe cind copia german a lui Schedel, singur, ne d numai domnia lui Stefan cel Mare. In intregul lor, cronicile slavonefti sint alctuite din prti inegale ca
57

valoare istoric fi ca bogtie de informatie. Analiza atent a cuprinsului distinge, precum observase de mult I. Bogdan, sectiuni diferite: Prima parte cuprinde, pe o perioad de 40 de ani, o expunere sumar si seac a domniilor moldovenefti de la desclecat fi pin la Alexandru cel Bun. Aceast parte are infatifarea unei simple liste de domni, ce pare a fi fost intocmit dup pomelnice pstrate in mnstiri fi dup notite scrise de contemporani pe scoartele manuscriselor de ceasloave ori de psaltiri. Nimic care s trdeze ceva din fiorul contemporaneittii in aceasta insirare seac de nume si de ani de domnie. In anul 6867 <= 1359) veni Dragos Voevod din Tara Ungureasc, de la Maramuref, la vinat dup un zimbru fi domni doi ani. Dup el, domni fiul su Sas Voevod 4 ani. Dup acesta, domni fiul su Latco Voevod 8 ani. i astfei se continu lista domnilor moldoveni pin la Alexandru cel Bun. De la Alexandru cel Bun inainte, cronica incepe s ia un caracter nou. Din timpul acestui domn ni se dau mai multe date: anul fi ziua urcarii pe tron, timpul cit a domnit, anul fi ziua mor^ii, locul inmormintrii. Dar, lucru curios la prima vedere. Dup ce se pomenefte moartea fi ingroparea lui Alexandru cel Bun la mnstirea Bistrita, se infir apoi nafterea fiilor lui Alexandru cel Bun. Este greu de admis ca un contemporan care ar fi fcut insemnri anuale de evenimentele la care ar fi luat parte s interverteasc in afa fel or- dinea cronologic a faptelor, incit s noteze in primul rind anul fi ziua cind domnul a murit fi apoi s insemneze anii fi zilele in care i s-au nscut copiii. Partea care urmeaz dup Alexandru cel Bun, a doua, povestefte repezile schimbri de domnie, rzboiul civil care s-a desffurat singeros intre urmafii lui Alexandru cel Bun fi care era cit pe aci s nimiceasc Moldova, dac nu s-ar fi ridicat geniala personalitate a lui tefan cel Mare. Aceast perioad de 23 de ani din analele slavonefti poart prin mul^imea amnuntelor fi prih precizia faptelor (Al doilea rzboiu a fost la Drmnefti in anul 6942 <=1434>, februarie 1, lunia in sptmina alb)timbrul contemporaneittii. Se vede bine c in aceast parte a cronicii avem de-a face cu insemnri ale oamenilor care au fost martori la evenimente. Dar in aceast parte se constat confuzii de date privitoare la lupta de la Podraga, la omorirea lui Bogdan, intervertiri in succesiunea cronologic a faptelor i lacune in in^irarea domniilor, cci nu sint pomenite domnia lui Roman, fiul lui Ilie, a lui Petru, fratele lui Ilie, omorirea lui tefan, fratele lui Ilie. Asexnenea confuzii due nu la concluzia la care se opreste Vldescu, c partea aceasta de letopiset n-a fost scris de contemporanii faptelor, ci numai la incheierea c e n-a fost scris de contemporani simultan cu desfsurarea evenimentelor si se va vedea indat mai dar interpretarea pe care o dam faptelor. Partea cea mai important a letopisetului a treia, care singur se rsfringe in versiunea german ne inftiseaz domnia lui tefan cel Mare. Ea formeaz miezul cronicii si are o intindere de 6 ori mai mare decit restul ei. Letopisetul ne da in aceast parte stiri bogate i pretioase, cu amnunte ^i precizri de date pe care nu le putea sti decit un martor ocular: In anul 6971 <==1456), luna lui ianuarie in 23, joia pe la miezid nopfii, intr Stefan Voevod in Chilia i impresur cetatea si petrecu acolo joia, iar

:58

vinerea de dimineata lovir si incepur a drima cetatea... si drimar toat ziua si o btur pin sear; simbt se inchin cetatea; si cu voia lui

Dumnezeu intr Stefan Voevod in cetate i rmase acolo trei zile... si le puse acolo pr- clabi pe Isaia si pe Buftea. Toate aceste amnunte de precizie pin la zi, precum si alt eie ca acestea: Intr-acelasi an, august in 29, fost-au un mare cutremur peste tot p- mintul, pe vremea cind domnul sedea la prtnz..., toate amnuntele acestea bogate, strins legate de personalitatea domnului, n-au putut fi scrise decit de cineva care se afla in imediata lui apropiere. Desi faptele sint povestite laconic, in ordine cronologic si intr-o limb strin, totusi din paginile letopisetului transpir adesea sentimentalitatea lui de moldovean si crestin, alturi de admiratia pentru figura eroic a domnului, ca de pild cind ne poveste^te c ungurii s-au intors rusinati pe alt cale si nu s-a intimplat cum credeau aceia, ci s-a intimplat cum a fost voia lui Dumnezeu, sau cind ne inftiseaz intoarcerea triumfal a lui Stefan cel Mare dup strlucita victorie de la Rahova: Stefan Voevod se intoarse cu toti o^tenii si ca un biruitor in scaunul su de la Suceava, si-i ie^ir spre intimpinare mitropolitii si preotii, purtind in miini sf. Evanghelie si slujind si ludind pe Domnul pentru darul cel de sus si binecuvintind pe voevod ca s triasc voevodul... Fost-au atunci mare bucurie intre oameni intre toti domnii vecini ^i intre toti crestinii cu adevrat credincio^i, pentru c biruise domnul limbile pgine cu mina robului su loan Stefan Voevod; iar Stefan Voevod fcu mare osp| mitropolitilor i vitejilor si si tuturor boierilor si, de la mare pin la mic, si multe daruri imprti atunci o^tirii sale intregi... Vibreaz in aceste laconice cuvinte bucuria Moldovei intregi, care s-a vzut mintuit de groaza de a nu cdea sub jugul pginilor trimisi de cuceritorul Constantinopolului. Letopisetul de la Bistrita are, in partea privitoare la domnia lui Stefan, dup cum s-a spus, multe puncte de contact cu cronica german a lui Schedel. Cu toate divergentele pe care le-a atras dup sine nzuinta traduetorului german de a prescurta textul originalului, precum fi transpunerea acestuia intr-o limb strin, totusi versiunea german urmeaz in structura ei, in succesiunea evenimentelor, letopisetul de la Bistrita, si uneori textele se supra- pun cuvint de cuvint. Nu incape nici o indoial c amindou versiunile decurg din acelasi prototip, care a fost o cronic scris la curtea lui Stefan cel Mare. Aceasta genial personalitate istoric, venit intr-o vreme de mari zbuciumri, in mijlocul unor singeroase fi neintrerupte rzboaie pentru domnie, a oprit in loc Moldova de pe povirniful prbusirii, stpinind-o cu min de fier, impotriva competitiunii vecinilor, 47 de ani. Solii lui bteau drumurile nu numai la curtile regilor din Polonia fi Ungaria, dar fi in Occident, ctre republic Venetiei fi ctre scaunul papal din Roma, cerind o aliant a popoarelor creftine impotriva turcilor, pentru ca Moldova aceast poart a creftinttii", cum o numefte el insufi s nu fie pierdut, cci atunci toat creftintatea va fi in mare primejdie, fi fgduind c el fi ai si vor sta in picioare fi ne vom lupta pin la moarte pentru legea creftineasc, noi cu capul nostru".

59

Vitejia, tenacitatea lui, extraordinarele lui insufiri militare au stirnit admiratia vecinilor. Cronicarii unguri fi poloni nu contenesc in laude: 0, brbat minunat spune cronicarul polon Ivan Dlugosz cu nimic mai prejos decit comandantii eroi de care atit ne mirm! In zilele noastre, cfftig el, cel dintii dintre principii lumii, o strlucit biruint asupra turcilor. Dup a mea prere, el este cel mai vrednic s i se incredinteze conducerea fi stpinirea lumii si mai ales cinstea de comandant impotriva turcilor, cu sfatul, intelegerea fi hotrirea tuturor crestinilor, de vreme ce ceilalti regi si principi catolici ifi petrec timpul numai in trindvii fi rzboaie civile." Iar Wapowski, dup ce povesteste infringerile suferite de regii poloni din partea lui Stefan cel Mare, venind la moartea lui, spune: A fost inzestrat cu virtuti de erou Stefan, incit merit s fie socotit printre brbatii vestiti in arta rzboaielor". O personalitate eroic asa de mare, a crei faim a trecut peste hotarele inguste ale trii sale fi care se ingrijea cu rivn fi de cultura poporului, avea' tot dreptul s se gindeasc a lsa urmafilor amintirea strlucitelor lui fapte si a neostenitelor lui strduinte. El a insrcinat un crturar de la curte care, tinind seam fi de unele accente religioase ale cronicii, poate s fi fost cleric s scrie in limba oficial a statului, limba slavon, cronica trii. Este foarte probabil ca aceasta cronica, scris la curtea domneasc, s fi fost inceput de-a dreptul cu urcarea in domnie a lui Stefan cel Mare. Este greu de admis ca Schedel, istoricul de larg cultur umanist, care se plingea dup Enea Silvio Piccolomini de srcia fi contradictia izvoarelor cu privire la istoria romnilor, fi chiar traductorul polon, dac il admitem, s fi tiat la copiere toemai prima parte Cu inceputul trii Moldovei, mai ales c aceast parte este mult mai redus decit partea care cuprinde domnia lui tefan cel Mare (a 6-a parte). De alt parte, titlul pe care-1 poart versiunea german singura contemporan cu marele voievod: Cronica Stephani Dei graci vayvoda Terrarum Moldaviensium... (Cronica lui Stefan, , cu voia lui Dumnezeu dornn al Trii Moldovei), in care se strvede formula obifnuit in cancelariile domnesti, cu afirmarea principiului monarhiei de drept divin arat mai curind titlul unei cronici independente, inceput atunci, sub ochii domnitorului, decit continuarea unor anale mai vechi. E posibil astfei ca cronica lui Schedel, mrginit numai la domnia lui tefan, s reprezinte prima versiune a cronicii oficiale. Mai tirziu, cind in viltoarea vremurilor nestatornice noua domnie s-a consolidat admc, marele voievod care-fi intorcea cu pietate gindul ctre strmosii si pentru a le restaura lespezile pe morminte va fi dat porunca s se completeze cronica cu istoria Moldovei de la intemeiere, ceea ce punea si mai viu in lumin insemn- tatea domniei lui. Astfel a putut lua nastere o a doua versiune care se rs- fringe in cronicile slavonesti. Din ce elemente a fost reconstituit istoria Moldovei pin la domnia lui tefan cel Mare? Evenimentele petrecute inainte de urcarea lui tefan cel Mare pe tron, in cei 23 de ani care s-au scurs de la moartea lui Alexandru cel Bun fi pin la biruinta de la Doljesti (14341457), erau in bun parte cunoscute de boierii btrini care triau inc la curtea din Suceava a lui tefan cel Mare. Unele

:60

date se mai gseau notate fi pe scoartele vechilor ceasloave. Despre domnia lui Alexandru cel Bun nu se ftia decit foarte putin, iar dincolo de aceast domnie, pin la desclecat, care cdea cu vreo 74 de ani inainte de ijtefan cel Mare, nu se mai cunostea decit numele domnilor si in mod vag anii de domnie fi succesiunea lor, reconstituiti poate fi dup pomelnicele pstrate in vechile biserici fi mnstiri domnesti, cum ar fi de exemplu pomelnicul de la Bistrita, inceput in anul 1407. Cronica oficial intocmit astfei la curtea lui Stefan cel Mare a fost copiat in mai multe exemplare; unul, reprezentind prima versiune, se afl la baza traducerii germane a lui Schedel, fie c o copie de pe originalul latin a fost adus in Polonia, cum crede d-1 Chitimia, fie c a fost dus de solia moldoveneasc din 1502 in Nrnberg; alte exemplare, reprezentind a doua versiune, au fost date spre copiere in vechile mnstiri, unde clugrii au mai adugat ftiri privitoate fi la mnstirea lor. Astfel s-au nscut diferite ver- siuni (de la Bistrita, de la Putna). Intre aceste versiuni sint desigur mici deosebiri, dar scheletul faptelor este acelasi. Foarte interesante sint deosebirile dintre versiunea copiat sau tradus de Schedel in Germania si versiunea cea mai veche a cpiilor slavonefti, cunoscut sub numele de letopisetul de la Bistrita. Acest letopiset, are, dup cum era de asteptat, o serie de fapte care nu se gsesc in versiunea lui Schedel. Dar lsind la o parte elementele acestea care se gscsc in letopisetul de la Bistrita, versiunea german a lui Schedel cuprinde fi ea o serie de fapte foarte interesante, care nu se gsesc in nici una din versiunile slavone ale cronicii lui tefan cel Mare. Astfel, sub anul 1467, versiunea german ne spune c in lupta de la Baia, dac Isaia, marele vomic al lui tefan cel Mare, ar fi fost credincios fi dac s-ar fi dus clare unde i-a fost poruncit, nici un ungur nu ar fi scpat cu viat. De aceea el, cu multi altii, trebuia s-fi dea capul. Sub anul 1472, in lupta cu Radu cel Frumos de la Cursul Apei, aflm din versiunea german mijlocul de care s-a folosit tefan cel Mare ca s-1 surprind pe domnul muntean: c din cele 48 de steaguri de oftire eite avea, a plecat in intimpinarea dufmanului numai cu 12 steaguri, c Radu-vod fi norodul su credeau c moldovenii sint putini la numr, dar c in toiul noptii oastea lui tefan s-a strins toat laolalt, ling un piriu care se numeste zice cronicarul Potoc 1. Tot din versiunea german mai aflm c, dup ce Stefan cel Mare a intrat victorios in Bucuresti si a luat, impreun cu comorile lui Radu cel Frumos, pe sotia si pe unica lui fiic, afl c acesta se fntoarce cu oastea turceasc. Stefan se rerrage ling o pdure pin ce ii vine ajutor din Moldova si, apoi, intimpinmd vitejeste pe dusmani, i-a btut si a tras in teap vreo 2 300 dintre ei. Ceva mai jos, sub anul 1474, cronica german ne mai insir inc una din cauzele care au dezlntuit campania sultanului Mahomet al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, in Moldova. La 9 februarie turcii luaser Caffa i incrcaser cu comori multe, jefuite din cetate, 32 corbii mari, pe care le trimiseser spre Constantinopol. In ultima corabie se aflau 12 copii de ceteni cu 4 turci. Tinerii se sftuiesc intre ei si, dup miezul noptii, pe cind turcii
1 In original va fi fost, cum observ d-1 C h i t i m i a, OOTOKB BOflHa = Cursul Apei, cum 61 dealtfel are si letopisetul de la Bistrita.

dormeau, ii ucid. Un vint norocos intoarce corbiile spre Chilia. Aci, Stefan cel Mare incarc bogtiile in 400 de care si le trimite impreun cu tinerii la Suceava. Locuitorii din Caffa si venetienii, aflind despre copiii lor c stnt la tefan, s-au bucurat si i-au trimis multi bani, cu rugmintea ca s dea drumul copiilor, ceea ce Stefan a si fcut. Sultanul trimite si el soli la Stefan cel Mare, cerind, in zadar, s-i trimit comorile si copiii. Asemenea stiri si multe altele care se gsesc numai in versiunea german, scris cu doi ani inainte de moartea marelui domn, au putut fi adugate unele de traductor, altele se gseau poate in originalul alctuit la curtea lui Stefan cel Mare. Acestea din urm constituie o dovad evident c acest prototip era mai bogat in tiri decit putem deduce din versiunile slavone, precum si din copia german, care este ea inssi o prescurtare. Din nenorocire, cronica aceasta, scris la curtea lui Stefan cel Mare, nu ne este cunoscut pin acum in original. Se va gsi vreodat in cine stie ce colt de bibliotec strin sau a pierit de mult in volbura vremurilor? Nu putem sti.
CRONICARII CLUGRI

ln ultimul capitol am urmrit istoriografia moldoveneasc inceput in vremea si la curtea lui Stefan cel Mare i ne-am ocupat pe larg de cronica des- coperit in arhivele din Mnchen si dus in Germania, poate, de solia lui tefan cel Mare, care cuta in 1502, la Nrnberg, un doctor pentru marele domn moldovean, sau, poate, gsit de insusi Schedel in timpul cltoriei sale in Polonia. Aceast cronica ni s-a pstrat in traducerea german si in versiuni slavonesti, dar nici una din ele nu reproduce intocmai, nu este o copie fidel a letopisetului trii scris la curtea moldoveneasc. Acest Ietopiset, la care s-au mai adugat ftiri contemporane sub urmasul lui tefan cel Mare, Bogdan cel Orb, a fost continuat apoi de trei clugri moldoveni: Macarie, Eftimie fi Azarie. MACARIE. Macarie fusese initiat fi crescut in tradi|iile ascetismului de Teoctist, marele episcop al Trii de Jos din vremea lui Stefan cel Mare, fi a ajuns egumen la mnstirea Neamtului in 1523; la 1531 a fost inltat de Petru Raref in scaunul episcopal de Roman. A murit in 1558, lsind in urma sa reputatia unui om invtat. Macarie serie, dup cum insufi spune, din porunca lui Petru Raref: spre a implini poruneile domnefti, adic ale slvitului fi pentru dufmani infricofatului Petru, feciorul lui Stefan Voevod cel Viteaz, fi ale marelui su logoft Kir Teodor, cci ei mi-au poruncit nemerniciei mele celui mai de pe urm dintre ieromonahi, smeritului Macarie, a nu lsa faptele intimplate in vremurile fi domniile trecute s rmin invluite in mormintul uitrii, ci a le preda istoriei". Primind aceast insrcinare din partea lui Petru Raref fi a marelui logoft al Moldovei, el incepe prin a copia o versiune prescurtat scris la mnstirea Putna (cci cuprinde multe date referitoare la aceast mnstire) a letopisetului inceput, dup toate probabilittile, la curtea lui tefan cel Mare. Aceast versiune pe care a avut-o in fat Macarie mergea pin la anul 1525, septembrie 25, unde se incheia cu moartea lui Petru, fiul lui Bogdan cel Orb. Dup aceast dat incepe partea personal a lui Macarie, desprtit de
:62

restul analelor prin urmtoarele cuvinte: Cele de pin aci le-au adunat fi cu meftefug le-au intocmit fi ni le-au lsat nou, copiilor lor, spre scump moftenire, scriitorii dinainte de noi; nu ftim eine anume, se vede ins oameni iubitori de Dumnezeu". Este interesant aceast notit, fiindc ea ne arat c, la un sfert de veac dup moartea lui tefan cel Mare, un egumen crturar de la mnstirea Neamtu, crescut de episcopul Trii de Jos din ultimii ani de domnie ai marelui voievod, nu ne poate spune, din traditia clugrilor, eine anume a scris cronica trii inaintea lui. Macarie nu se mul|umea ins cu ftirile prea sumare pe care le gsise in letopisetul inaintafilor si pentru perioada de timp care s-a scurs de la moarta lui Stefan cel Mare pin la urcarea pe tron a lui Petru Raref. De aceea el reia povestirea acestei epoci, care cuprinde domniile lui Bogdan cel Orb fi tefnit, amplificind expunerea cu ftiri nou, ca de pild: impcarea celor dou tabere vrjmafe, moldoveni fi munteni, ce stteau fat in fat, gata s se incaiere, prin interventia mitropolitului, de origine sirbeasc, Maxim; despre expeditia lui Bogdan in Polonia, inaintat pin sub zidurile Lwwului; despre invazia polonilor fi a ttarilor in Moldova; despre rscoala repede inbufit a lui Trifail; despre urcarea in domnie a lui tefan cel Tinr fi luptele lui cu ttarii; despre tierea capului lui Luca Arbore; despre rzvr- tirea boierilor; despre luptele cu muntenii fi despre moartea precipitat a lui tefni| la Hotin. Domnia lui Petru Raref, din ordinul cruia a scris cronica, este inf- tifat in trsturi vagi fi fr amnunte precise. Macarie povestefte alege- rea lui Petru Raref ca domn la Hirlu, ptrunderea lui in Ardeal, luptele cu polonii, expeditia lui Soliman al II-lea in Moldova, fuga lui Rares, prsit de ai sai, prin munti, pin ce a dat peste niste pescari care 1-au dus la cetatea Ciceiului, plecarea lui Rares la Constantinopol, impcarea lui cu turcii ?i reintoarcerea in a doua domnie. Intr-o prim versiune, pstrat intr-un codice din Bibilioteca Academiei teologice din Kiev, publicat de I. Bogdan in Cronicele moldovenesti inainte de Vreche, cronica lui Macarie se incheie la anul 1541, dar desigur c aceast .versiune are o lacun aci; probabil c unele foi s-au pierdut deoarece intr-o alt versiune dintr-un sbornic, pstrat inainte de rzboi in Biblioteca imperial din Petersburg cronica lui Macarie se continu pin la anul 1551. In aceast a doua versiune se povesteste sumar ultimii ani ai domniei lui Petru Rare?, amintind doar campania acestuia in Ardeal impotriva lui Mailat; se noteaz apoi moartea lui Petru Rares de boal rea, cci om era si el la Suceava si inmormintarea lui la mnstirea Pobrata. Trece, in sfirsit, la domnia lui Ilia?, pe care ni-1 inftiseaz in colorile cele mai negre: moale si mic la suflet, care intru nimic nu s-au artat asemntor tatlui su ca si cum nu 1-ar fi crescut ca fiu; se inconjurase de turci cu care-si petre- cea ziua i-si pierdea vremea prinzind psri in lat; a prdat tara, jefuind averile episcopilor si ale mnstirilor; era crunt cu boierii, cci ii orbea; punea s li se taie nasul, ori ii silea s-si caute adpost in tri strine si, in cele din urm, prsi domnia, mama ?i fratii" si, ducindu-se la Constantinopol, se turci. In timpul acestui domn dezechilibrat, Macarie, care se gsea episcop

63

de Roman inc din anul 1530, fu alungat din scaunul su in 15491550, in urma unor intrigi tesute pe ling doamna Elena si pe ling domn, in care pare s fi avut un rol sfetnicii Mitrofan si Nour. Oameni priceputi la viclesuguri spune el in graiul lui inflorit tesur minciuni pline de clevetiri ?i le spuse doamnei Elenei si fiului ei Ilias si am czut cu stra?nic cdere. Despoiat am fost de scaun... si cu grele ispite m-am luptat... Dar aceast urgie n-a durat mult, cci dup un an sau doi, in primele zile ale domniei lui tefan Rare?, fratele lui Ilia?, fu restaurat in scaunul episcopal : Intorcind spune el despre Stefan puternica sa min, pe mine surghiunitul, un mort intre vii, m chiam si cu mina domniei sale imi incredinteaz iarsi cirja. .De aceea si Macarie isi arat recunostinta in cronica sa fat de noul domn, in cuvinte ca acestea: Si dup ce lu domnia, de la intiii pa?i se art c n-au inselat ndejdile celor ce 1-au ales, si pe toti ii intrea in ndejdile lor de bine. Si iarsi strlucir razele dreptei credinte, ?i iarsi strlucir zorile binefacerii si toti deopotriv ludau pe voevod si toti cu osirdie iubeau pe domnul Stefan, cci era milos- tiv si iubitor de clugri ?i hrnitor de sraci... i se auzi de la o margine a pmintului la alta trimbita cea mare si in aur ferecat, care trimbita peste tot locul credinta lui in ziditor. Cu iluzia acestei icoane, nimbat de glorie, Macarie inchise ochii curind dup reinscunare. Imaginea pe care Macarie ne-a lsat-o despre Stefan Rares este fals. Ureche ne spune c era un domn destrblat si c boierii si locuitorii, intelegindu-se intre ei, s-au ridicat intr-un rind, pe cind se aflau la podul de la Jut ora, i tind sforile cortului asupra lui tefan-vod, 1-au ptruns cu multe rane". Lipsa de obiectivitate este astfel unul din defectele principale 1 ale operei lui Macarie. Alt defect este forma stilistic. ln alctuirea cronicii sale, Macarie si-a luat ca model un cronograf bizantin foarte popular in lumea slav, al lui Manases. Manases fusese, dup cum s-a spus mai sus, un clugr care prelucrase motive din cronografele anterioare, imbogtindu-le cu apocrife biblice si cu legende populre bizantine, intr-o mare oper in versuri, care incepe povestirea evenimentelor de la creatiune si o duce pin la moartea impratului bizantin Nichifor Botniates, mtimplat la 1081. Trind intr-o epoc de eruditie si rafinament literar, clugrul bizantin a cutat s dea o oper care s se impun prin stilul ei cutat, impodobit cu imagini indrznete. Aceast oper a clugr ului bizantin a fost tradus in Bulgaria si ni s-a pstrat, intre altele, intr-un vechi manuscris din Biblioteca Vaticanului, copiat in anul 1345. O copie a fost apoi adus, prin refugiatii slavi, in mnstirile noastre fi a stat la baza prelucrrii lui Moxa. Ea a plcut asa de mult egumenului Macarie, incit acesta, primind de la Petru Rare sarcina de a scrie istoria trii, imprumut din ea pasaje i epitete bombastice, pentru a le intretese in povestirea sa. Astfel viata Moldovei cu zbuciumul ei, cu boierii si domnul ei, in loc s fie inftisat in lumina adevrat, este imbrcat in anacronice zorzoane de stil bizantin, care, prin bombasticitatea lor, las impresia a ceva artificial'i uneori chiar ridicol. Zugrvind, de exemplu, luptele lui Petru Rares cu polonii, el imprumut din Manases podoabele stilistice cu care acesta descrie rzboiul troian; si

:64

epitetele pe care clugrul bizantin le d lui Achile, Macarie le potriveste pentru Rares. Descriind mai departe fuga lui Petru Rares dinaintea lui Soliman al II-lea prin muntii Moldovei, ctre Ardeal, el ia din Manases frazele cu care acesta descrie vintoarea impratului bizantin Martian in muntii Balcani, ca si cum Petru Rares ar fi impratul bizantin si Carpatii identici cu Balcanii. Voind s ne arate starea de multumire sufleteasc in care se afla Petru Rares in a doua domnie, incheie cu urmtoarea fraz enigmatic: Iar domnul Petru Voevod ifi hrneste cinstitele btrinete cu bi si buturi si mxncri, intocmai ca o lebd cu penele aurite, deasupra unei cldiri. Chiar atunci cind este vorba de propriile lui dureri, ca de pild cind a fost rsturnat din scaunul episcopal, el recurge la arsenalul stilistic al lui Manases: O zavistie, fiar crud, tigru mmctor de oameni, sgeat fr de fier, sulit mai ascu- tit decit toate..." In sfirsit, in loc de a zice: in anul 7058, Macarie scrie, dup modelul bizantin: In anul ce se capt dac numeri de sapte ori eite o mie si de cinci ori cite cinci si eite cinci de cinci ori si a opta rotatie de la facerea lumii" (7058 = 1550). ... . ... EFTIMIE. Cronica lui Macarie este continuat de Eftimie. Pin aici incepe noua cronic s-au scris cu osteneala preasfintitului printe al nostru Macarie, episcopul de Roman. Iar cele ce s-au intimplat de aici inainte, evlaviosul loan Alexandru Voevod mi-au poruncit mie, ieromonahului Eftimie, celui din urm dintre egumeni, a le scrie pe scurt." Domnul Alexandruvoievod este Alexandru Lpu$neanu. Autorul cronicii, Eftimie, a fost egumen la mnstirea Nearn^u prin 1553, cind segseste pomenit intr-o evanghelie. A trecut mai tirziu in Ardeal, unde a devenit episcop. Primind din partea lui Alexandru Lpufneanu porunca de a continua cronica lui Macarie, Eftimie incepe prin a repovesti vremurile pline de frmintri ale Moldovei de sub urmafii lui Petru Raref fi se oprefte brusc la al doilea an al domniei lui Alexandru Lpufneanu, la zidirea mnstirii Slatina. Eftimie nu pare s fi fost un clugr afa de erudit ca Macarie fi aceasta a fost un noroc pentru el, fiindc l-a scpat de influenta nefast a stilului manasian. Dup ce povestefte ultimii ani ai domniei lui Petru Rares, el se oprefte indelung asupra urmafului acestuia, Ilias, pe care-1 numefte Iliaf Mahomet, spre a scoate in relief nelegiuirea lui. Ne inftiseaz cu amnunte interesante, pe care nu le gsim in alte izvoare, cum fiul lui Petru Rares fi nepotul lui Stefan cel Mare, trimis de tatl su la 1541 la Constantinopol, se imprietenise acolo cu citiva tineri turci de care se legase afa de mult, incit ii adusese cu sine in Moldova; pomeneste de discufiile religioase pe care Ilias le avea cu prietenul su turc Hadru, stricat la nravuri, despre haremul de turcoaice pe care le adusese din Constantinopol, de ura lui impotriva preotilor fi a clu- grilor; despre chipul cum a amgit poporul, chemind sfatul boieresc in gr- dina de la Husi, pentru a-1 vesti c se duce la Poart ca s struiasc pentru micforarea tributului; cum a jurat cu mma pe cruce inaintea poporului intreg c se tine de legea crestineasc fi c n-are gind s se turceasc, dup cum se zvonise; dar, in aceeasi noapte, a sfrimat crucea, si cum apoi, incrcat de haraciu fi de bogtii de vase de aur si de argint, rmase de la domnii cei btrini ai Moldovei" fi intovrsit de boieri si de ostasi, a iesit din tar, dar, ajuns la

65

Constantinopol, s-a turcit fi nu s-a mai intors in Moldova. Domnia lui Stefan Rares este inftisat in colori antipatice, asa cum o cunoastem din Ureche. In contrast cu fii lui Petru Rares, Alexandru Lpusneanu este inftisat in colorile cele mai simpatice. Dup uciderea ticlosului" de Joldea, el este Impciuitorul care deschide temnitele, pentru a pune in libertate pe cei inchifi, fi care a iertat pe cei alungati din tar: Deci veneau din toate prtile fi din toate locurile oamenii, ca s se indulceasc de vederea fetei lui, de buntatea, de blindetea fi de frumusetea lui, fi se uitau la chipul voevodului ca la chipul lui Hristos, cci li se prea a fi in vis, iar nu aievea... In toat lumea se lti vestea inaripat despre evlavia, osirdia fi iubirea lui de Dumnezeu fi de sfin- tele biserid. Este in aceste rinduri acea not panegiric, cu care clugrul cronicar se obifnuise din lectura vietilor de sfinti. Dup ce pomenefte expeditia moldoveneasc trimis in Muntenia, sub conducerea vornicului Ndbaicu, pentru instaurarea lui Ptrafcu, cronica se incheie cu zidirea mnstirii Slatina. Dar si aici iese in relief sentimentalitatea naiv a clugrului, cind crede necesar s povesteasc un episod fr nici o insemntate pentru noi, de mare important pentru el, fiindc era vorba de cursa pe care vrjmaful neamului omenesc", diavolul, a intins-o iubitorului de Dumnezeu domn", pentru a-1 intoarce din gindul cel bun: anume, pe cind clrea intre satele Corltesti si Todirefti, intrind in riul Moldovei, i s-a impiedicat calul fi a czut in ap. Cu povestirea ridicrii mnstirii Slatina fi a inzestrrii ei cu sate si mitoace, cronica se incheie. AZARiE. Ultimul cronicar al Moldovei care scric in limba slav este Azarie. Despre el nu se ftic decit ceea ce el insufi spune in cronica sa, c scrie din porunca lui Petru Schiopul, cu binecuvintarea mitropolitului Anastasie fi cu mijlocirea marelui logoft loan Golia. Este pesibil s fi fost clugr chiar in mnstirea intemeiat de familia logoftului Golia. El nu pomenefte nimic in cronica sa de trdarea Golestilor, dimpotriv, descric in colorile cele mai antipatice domnia lui Ioan-vod cel Cumplit fi caut s fnftiseze intr-o lumin simpatic figura lui Ieremia Golia, boier mare, care nu s-a sfiit, din dragestea pentru tar, s impiedice pe loan vod cel Cumplit de la rzboiul cu turcii. Azarie si-a scris cronica intre anii 15741577. Inainte de a povesti vremea sa, el incepe firul anilor de la desclecat, copiind, ca si predecesorii si, vechiul letopiset al Moldovei, la care adaug apoi cronica lui Macarie pin la 1551, dup care urmcaz partea sa proprie, care imbrtiseaz istoria Moldovei de la 1550 pin la urcarea in domnie a lui Petru chiopul (1574). Cronica lui Eftimie se pare c i-a rmas necunoscut, deoarece, continued cronica lui Macarie, el introduce partea sa personal cu urmtoarele cuvinte: Pin aci au mers alctuirile ritoricefti ale printelui Macarie. S incep dar fi eu fostul si nemernicul lui ucenic Azarie." De alt parte, el incepe cronica de la domniile fiilor lui Petru Rares, pe care le repovestefte cu totul diferit de Eftimie, in alt spirit fi cu alte amnunte. Uciderea lui tefan Rares de ctre boieri este inftifat cu groaz, ca mcelul fr mil al unui miel. Alexandru Lpufneanu n-are nimic din trsturile fioroase cu care ne este cunoscut personalitatea lui din alte

:66

izvoade istorice. Despot Eraclidul este urit, pentru c tinea pe ling sine sfetnici de alt lege, luterani uriti de Dumnezeu, a cror fnvttur o imprtsia fi dinsul. De aceea aparitia lui Tomfa, frumos la inftisare, viteaz, cu miini puternice fi piept virtos" este salutat cu bucurie; dar simpatia pentru Tomfa scade dinaintea lui Alexandru Lpufneanu, care, cptmd iarfi cinstea domniei de la Poart, a stins tciunele ce rspindea fumul credintei cele rele fi a ascuns iarna intunecat a necuratilor luterani, fcind s infloreasc primvara, adic explic el bunstarea bisericilor. Cronica se incheie cu rsturnarea fi pieirea lui Ioan-vod cel Cumplit fi cu urcarea pe tron a lui Petru Schiopul, in care se pun cele mai frumoase ndejdi: Brbat de neam bun, evlavios, frumos, cu suflet luminat, milostiv din fire, darnic... Mnstirile fi clugrii s-au adpat din undele rcoroase ale binefacerilor lui... viata tuturor a inceput s curg lin fi toti petreceau: in linifte fi neturburati..." Azarie este, in istoriografie, ucenicul lui Macarie. El, nemernicul ucenic al lui Macarie cum se numefte insufi , are pentru alctuirile retoricefti", pentru cuvintele frumoase fi meftefugite" ale dasclului su o adlnc admira^ie. Opera lui Macarie, despre care el vorbefte cu adinc respect, e pentru el un adevrat izvor de adevr ce se vars asupra inimilor noastre fi le adap cu apa mintii, pe care, cu toate c o gustm, nu ne sturm de ea". Azarie, ca bun ttcenic, se strduiefte s imite toat arta retoric a lui Macarie. Ca fi acesta, Azarie imprumut din bogatul arsenal de amnunte dramatice si epitete stilistice ale lui Manases, pentru a le potrivi la situatiile si figurile istorice moldovenesti pe care le inftisa. De exemplu, cuvintele pe care Azarie le pune in gura lui tefan Rares, cind cade la Tutora, singerat sub pumnalele boierilor: Vai de tine, dreptate, pe tine te pling si dup tine oftez, cci inainte de mine tu ai pierit fi ai murit, sint imprumutate din Manases. Aceleasi cuvinte le pusese cronicarul bizantin, la episodul rzboiului troian, in gura lui Palamed, cind era s fie ucis cu pietre, in urma insinuri- lor viclene ale lui Odiseus. Din aceasta cauz, cronica lui Azarie, ca si aceea a dasclului su Macarie, trebuie utilizat cu mult bgare de seam. i Cronicile acestea scrise dup moartea lui tefan cel Mare sint lipsite de precizie fi obiectivitate, condifii esentiale oricrei opere istorice. Cit dejsebire in aceast privint intre eie fi cronica scris la curtea lui tefan cel Mare. Cit grij de precizie avea aceasta din urm: ln anul 6973, ianuarie in 23, joia pe la miaznoapte, inconjur Stefan Voevod cetatea Chiliei/ iar vincrea dimineata incepur a surpa cetatea..." In cronicile lui Macarie, Eftimie, chiar Azarie, dimpotriv, faptele sint inecate in podoabe stilistice. Nici o grij de cronologie: In aceeafi vreme..., Dar nu mult dup aceea..." etc., etc. In cronica lui Stefan cel Mare toti boierii care s-au invrednicit, in clipe de cumpn, de increderea domnitorului fi au dus la capt misiunea ce li s-a incredintat sint pomeniti cu cinste; in cronicile clugrilor nu sint pomenite nici mcar numele erorilor care au czut pe cimpul de lupt pentru mrirea Moldovei. Lucrurile ifi au explicatia lor. $tefan cel Mare, a crui faim tre-

67

cuse peste hotarele inguste ale Moldovei, era o personalitate care intra in istorie. La curtea lui din Suceava se abteau trimifii sahului persan fisolii venetieni. S-a vzut in capitolul precedent paginile pline de admiratie pe care i le-au consacrat cronicarii poloni. Orice mifcare a lui era astfel pagin de istorie fi el tinea ca istoria s fie scris afa cum el a fcut-o. . Cu totul altfel se inftifeaz cronicile scrise dup moartea lui. Autorii acestora, clugri retrasi departe de curtea domneasc, unde se plmdea istoria trii, trind intr-o atmosfer de misticism, nu aveau nici chemarea fi iici posibilitatea de a scrie istoria in lumina ei adevrat. Realittile istorice, trecind prin prisma mentalittii lor ascetice, sint in cliip firesc deformate. Pentru ei cderea lui Alexandru Lpusneanu de pe cal, in drumul spre mnstirea Slatina, e un fapt de senzatie, fiindc vedeau in el cursa intins de dia- vol un eveniment mai important decit o lupt cu dusmanii pentru aprarea Moldovei. Sufletul lor, deprins a privi viata aceasta pminteasc, plin de ispite si de desertciuni, ca un scurt popas ctre viata cea vefnic viitoare, nu putea vibra puternic pentru zbuciumul contemporanilor lor. Toate eveni- mentele, al cror ecou ajunge intre zidurile mnstirii stins, apar pentru ei pe acelafi plan. Ei nu au luat parte la eie, nu le-au vzut petrecindu-se sub ochii lor, nu le-au trit ca s le poat intelege. De aceea nu trebuie s ne surprind faptul c, in loc s citim in paginile lor toate frmintrile timpului, intilnim mai mult preocuparea de form, de stil, de efect; c, in loc s povesteasc simplu fi precis cele ce aflau, recurgeau la cronograful lui Manases, pentru a imprumuta din el podoabe retorice.

:68

Hrniti mai mult cu apocrife biblice si cu legende hagiografice, in care eroul este inftisat intr-o aureol de miraculos fi misticism, clugrii cronicari, nestiutori despre cele ce se petrec departe, la curte, sint inclinati s vad in domnul, a crui viat o scriu din porunc, un prototip ideal de virtuti cres- tinesti. De aceea cronicile lor au un caracter panegiric, afa cum se obifnui- ser din legendele hagiografice. Dac la cele de mai sus adugm fi faptul c aceste cronici erau scrise intr-o limb strin, neaccesibil pturilor largi ale poporului, atunci este ufor de inteles pentru ce nu le putem considera ca un instrument al defteptrii constiintei nationale. Dar, defi sint scrise intr-o limb strin, defi sint lipsite de valoare literar, totufi trebuie s tinem seam fi de ele, fiindc ele ne-au pstrat istoria Moldovei de la 15041574 fi pentru c dup cum vom vedea mai tirziu au intrat, ca izvoare, in alctuirea cronicii lui Grigore Ureche.

BIBLIOGRAFIE Cronica din Mnchen. Cronica german a domniei lui $tefan cel Mare, scris in 1502 si descoperit de d-1 Olgierd Grka, se pstreaz in manuscrisul Codex Latinarum 952 din Biblioteca de stat din Mnchen, Bayerische Staatsbibliothek. Despre ea Grka a prezentat Academiei Poloneze, in sedinja din 17 iunie 1929, un memoriu, care a fost publicat in Extrait du Bulletin de l'Acaddmie Polonaise des Sciences et des Lettres, Cracovie, 1929, nr. 6 (iunie), p. 29 31, sub .tithil: O. Grka, Kronika czas&w Stefana Wielkiego Moldawskiego Nieznane najstarsze zridlo rumutiskiej historjografi (La chronique de lepoque dEtienne le Grand de Moldavie, soit la source la plus ancienne, mais jusquici inconnue de VHistoriographie roumaine). Despre aceast comunicare, o scurt dare de seam datorit d-lui I. N i s t o r, in Codrul Cosminului, Buletinul Institutalui de istorie si limb, VI, Cernuti, 1930, p. 484 485. intr-o nou comunicare, fcut de data aceasta Academiei Romne, in sedinta din 8 noiembrie 1930, Grka a dat detalii mai precise si mai interesante, dar aceast comunicare nu a aprut pin acum. N. I o r g a , in Buletinul Comisiei istorice a Romaniei, IX, 1930, p. 187 195, crede c opera este a unui sas, probabil de la Baia, care a utilizat un izvor intern de mnstire in limba slavon sau romn, care mergea pin la 1475, de unde apoi a adugat cele ce stia el personal. In sfirsit, textul cronicii a fost publicat, cu o introducere interesant, in anul 1931; O l g i e r d G r k a , Kronika czasw Stefana Wielkiego Moldawskiego (14571499) z trzema podobiznami w tek&cie, Krakovia, 1931, in edifia Academiei Polone din Cracovia (A rchiwuntkomisji historycznej), seria II, tom. III, si edrfie separat, 119 p. + II planfe-facsimile. Studiul a fost tradus in limba romn de Dr. E m i l B i e d r z y c k i ? i a fost publicat, cu textul german al cronicii $i cu o traducere in limba romn fcut de domnisoara I r m e r t r a u d B r i e b r e c h e r , absolvent a seminarului de istoria literaturii vechi, in Revista istoric romn, IV (1934), p. 215 279, ?i VVI (1935 1936), p. 185. S-a publicat si aparte in Biblioteca Revistei istorice romne, I, cu titlul: Ol. G r k a , Cronica epocei lui Stefan cel Mare (14571499), Bucuresti, 1937, 160 p. Un alt studiu aprofundat asupra cronicii, care ajunge la concluziuni diferite: Ion C o n s t . C h i t i m i a, Cronica lui Stefan cel Mare, in Cercetri literare, III, 1939, p. 219293; a se vedea ?i recenzia lui P. P. P a n a i t e s c u in Revista istoric romn, I (1931), p. 156 160.

Cronicile slavonefti. Grupul de cronici slavonesti ale Moldovei au lost publicate de profesorul de slavistic de la Universitatea din Bucuresti, loan Bogdan, in urmtoarele trei lucrri importante: l o a n B o g d a n , Vechile cronici moldovenesti pin la Ureche, Bucuresti, 1891, care cuprinde: 1. Codicele miscellaneu de la Kiew Este un manuscris de 504 file in 8, pstrat in Biblioteca Academiei teologice din Kiev, scris pe hirtie lucie, in veacul al XVI-lea, de Isaia din mnstirea Slatina. 2. Vechile anale slavonesti ale Moldovei. Publica^ia cuprinde in original si traducere romneasc urmtoarele texte, insofite de studii detaliate si de note: a) Cronica si analele putnene Povestire in scurt despre domnii moldovenesti (p. 23 41, 193 198; 243 267); b) Cronica lui Macarie (p. 69 89, 198 212, 268 279); c) Cronica lui Eftimie (p. 90 103; 212222, 280283); Cronica anonim (p. 62 68, 235 239). La acestea se adaug cronica moldo-polon (p. 4261, 173 183, 223 233). : l o a n B o g d a n , Cronice inedite atingtoare de istoria romnilor, Bucuresti, .1895; cuprinde urmtoarele patru texte insotite de studii aprofundate: 1. Codicele de la Tulcea numit astfei fiindc se afla in biblioteca clubului bulgar de la Tulcea; azi e trecut in Biblio- teca Academiei Romne, nr. 649, Letopisetul de la Bistrita, in 8; 2. O cronic sirbo-moldo- veneasc (sirbeasc amestecat cu anale moldovenesti) de la mnstirea Neamtu, p. 81102; 3. Cronica moldo-polon de N. Brzeski, p. 103 137; 4. Cronica Trii Moldovei si a Munteniei de Miron Costin, p. 139 204. l o a n B o g d a n , Letopisetul lui Azarie, in Analele Academiei Romne, seria Il-a, tom XXXI, Mem. sect. ist., 1909, cronicile pstrate in ms. O, XVII, nr. 13 al Bibliotecii Tmperiale din St. Petersburg, si anume: 1. O cronic universal insotit de analele sirbesti de la 1355 pin la 1490 cu jtiri privitoare la trile noastre (p. 62 66, 121145); si 2. Letopisetul lui Azarie (p. 6698), cu urmtoarele prti: a) Analele putnene Povestire in scurt despre domnii Moldovei (p. 69 76, 146152, 181 187); b) Cronica lui Macarie (p. 76 84, 152 168, 187 202); c) Cronica lui Azarie (p. 8498, 168181, 202214). La aceste texte se mai adaug o versiune romneasc din sec. al XVIII-lea a analelor putnene, dup un ms. din Biblioteca Academiei Romne, descoperit si copiat de Al. Lapedatu (p. 107119). Cronica moldo-polon a fost publicat pentru intiia dat de istoricul polon W o j c i c k i dup o copie fcut in secolul al XVII-lea de istoricul polon Adam Naruszewicz, din Muzeul Czartoryski (Cracovia) in 1844, in Biblioteka starozytna pisarzy polskich, Var^ovia, VI, p. 5 1 67. Ea a fost apoi reprodus de B. P. H a s d e u in Archiva istoric, III, 1867, p. 5 15, $i de I. B o g d a n care credea c o public intiia? dat in Vechile cronici moldovenesti pin la Urechea, textul polon la p. 173 183 si traducerea romneasc la p. 223233. O a doua versiune din secolul al XVI-lea, descoperit de I. B o g d a n in Biblioteca Imperial din Petersburg, fondul bibliotecii Zaluski (azi trecut la Universitatea din Varsovia),a fost publicat in Cronice inedite atingtoare de istoria rominilor, p. 119 137. O a treia copie de la inceputul secolului al XVII-lea, aflat in colectia lui Iosif Rusiecki din Trojanka, a fost semnalat de filologul polon I. L o s , in studiul su Pamiitniki Ianczara (Amintirile ienicerului), Cracovia, 1912, p. 38-40. Studii. Textele publicate de I. Bogdan sint insotite de studii aprofundate. Contributii interesante la studiile lui Bogdan au adus: $ t e f a n O r j a n u , in Convorbiri literare, XXXI, p. 513 ?i arm., 648 si urm.; N. I o r g a , Istoria literaturii romnesti in secolul al XVIII-lea (16881821), ed. I, vol. II (in edijia a II-a textul privitor la analele slave a fost prescurtat). Prerea lui Bogdan c analele Moldovei au fost scrise in vechile mnstiri de la Bistrita (originalul versiunii pstrat in codicele de la Tulcea) yi de la Putna (originalul versiunii pstrat in codicele de la Petersburg) a fost pus la indoial pentru intiiaji dat de d-1 I. M i n e a . care, Sntr-o notit publicat in Anuarul liceului I. Maiorescu din Giurgiu pe anul 19191920, publicat de N. Cartojan, a artat c letopisetul a fost scris la curtea lui Stefan cel Mare. Ches:70

tiunea a fost reluat si documentat pe larg de I. M i n e a, Letopisetele moldovenesti scrise slavoneste, Iasi, 1925 (Extras din Cercetri istorice, I, p. 192 si urm., unde se studiaz si raporturile dintre versiunile slavonesti intre ele si dintre toate laolalt si Ureche de alt parte) si de I. V 1 d e s c u, Izvoarele istoriei romnilor: letopisetul de la Bistrifa si letopisetul de la Putna, Bucuresti, 1926. Despre letopisetele slavonesti si raporturile lor cu Ureche a se vedea si G i or g e P a s c u, Letopisetul cel moldovenesc, utilizat de Gligorie Ureache in legtur cu toate letopisetele moldovenesti in slavoneste, Ia?i, 1938; a c e l a s i , Die Anfnge der rumnischen Geschichtsschreibung, in Sdost-deutsche Forschungen, 1939. Pentru Pomelnicul de la Bistrita, v. mai sus, p 44. Pentru cronica moldo-polon: P. P. P a n a i t e s c u , Revista istoric romn, I, 1931, p. 113 - 123. Cronica lui Stefan cel Mare scris de dieci la Curte, Al. P r o c o p o v i c i , Dacoromania X, p. I, 1941, p. 90-91. V. G r e c u, Originea cronicelor romnesti, in Omagiu lui /. Bianu, din partea colegilor $i fostilor si elevi, Bucuresti, 1927, p. 217 223.

INVTTURILE LUI NEAGOE BASARAB CTRE FIUL SU TEODOSIE Nu cunoastem imprejurrile in care si-au luat nastere cronicile muntene, deoarece, ln afar de Viata patriarhului Nifon si de o cronic scris in limba romn in vremea lui Mihai Viteazul si pstrat intr-o traducere latin, istoriografia muntean nu ne-a fost pstrat decit in compilatii tirzii din veacul al XVII-lea. tirile pe care le gsim ins in aceste compilatii tree dincolo de epoca lui Mihai Viteazul si a lui Neagoe Basarab. Ele se refer la primii voievozi si, dei confuze si lacunare, ne indic totusi c si in Tara Romneasc istoriografia trebuie s fi inceput de timpuriu. Cind s-a inceput ins, in ce imprejurri i in ce limb nu putem sti precis, deoarece, dincolo de epoca lui Neagoe Basarab, nu ni s-a pstrat nimic si pin acum nu s-a descoperit si nici nu avem din alte izvoare stiint de vreo cronic slavoneasc pentru Tara Romneasc. Cultura in limba slav, ini^iat de Nicodim si ucenicii si, era tot atit de infloritoare in Muntenia ca si in Moldova. Am amintit mai sus de unul din marii logofeti ai lui Mircea cel Mare, care, retras mai tirziu din valurile lumii in linistea mnstirilor, a alctuit un polieleu in limba slav. Cel mai de seam monument al eugetrii si simtirii romnesti in limba slav il formeaz ins Invlture- lui Neagoe ctre fiul su Teodosie. Acest pretios monument este legat de numele domnului care a ridicat minunata mnstire de la Curtea de Arge si mitropolia din Tirgoviste si care a fost protectorul clugrului sirb Macarie, patronind imprimarea primelor crti de slujb bisericeasc pe pmint romnesc. Un adevrat voievod al culturii romnesti si un mare sprijinitor, prin darurile trimise, al crestinttii din fntreg Rsritul ortodox, oprimat sub apsarea pgin, ctitor mare a toat. Sfetagora", cum il numeste Gavril, protul Muntelui Athos. Invataturile lu Neagoe au fost utilizate si de N. Blcescu in studiul su despre Puterea armata si arta militar la romni, aprut in 1844 in revista Propsirea de la Iasi, i fuseser publicate pentru intiiasi dat cu un an mai inainte, in tipografia colegiului Sf. Sava. La epoca aparitiei, fi mult vreme mai tirziu, se credea c aceste invtturi au fost scrise de evlaviosul domn al Munteniei in limba trii. In 1894 invtatul rus Lavrov, descoperind ins in 71

Biblioteca National din Sofia o redactiune slavoneasc a Invtturilor, a inchis discutia, deoarece, in urma acestei descoperiri, to|i istoricii noftri literari sint astzi de acord- c Invlturile au fost redactate in limba slavon. . CUPRINSUL. Opera este imprtit in unsprezece prti. ln tructura ei se intret es ins dou elemente distincte: unul alctuit din material mai mult de ordin religis, altul din invtturi fi sfaturi cu caracter politic. Este ca un tratat menit s indrumeze ctre viata creftineasc fi mai ales s preg- teasc pentru domnie pe vlstarul domnesc, o oper parenetic, asemn- toare cu cele cunoscute in literaturile bizantine sub numele de Oglinzile domnitorilor, imitate fi in literaturile slave fi cunoscute fi in Apus. O astfei de oper este fi Ceasornicul domnilor, despre care ne vom ocupa mai tirziu fi pe care 1-a tradus Nicolae Costin dup un original ce venea, prin intermedir latin, tocmai din Spania. ln prima parte, Neagoe sftuiefte in citeva pagini pe fiul su s pzeasc intotdeauna cu sfintenie poruncile lui Dumnezeu, c dac le calc, chiar dac s-ar ridica impratii lumii cu toat puterea lor s-i vin in ajutor, nimic nu-i folosefte, pe cind dac le pzefte, oriciti vrjmafi s-ar stirni impotriva lui, Dumnezeu il va ajuta. Pornind de la aceast tem, dezvoltat frumos din punct de vedere al moralei creftine, urmeaz, chipurile pentru exemplificare, un bogat material biblic imprumutat din Cartea regilor, despre Saul, despre David, despre Solomon, despre Ahia prorocul fi Ierovoam, feciorul lui Solomon, despre Ahav impratul, despre lue impratul care a sgetat pe Ioaram feciorul lui Ahav fi pe imprteasa Isavela, despre Senaherib impratul Asiriei, despre leze- chia impratul. Dup aceasta, fiindc mai inainte se spusese c domnul trebuie s fie credincios lui Dumnezeu cum a fost sfintul Constantin, se in- tercaleaz brusc Viata sf. Constantin si Elena fi aflarea sfintei cruci, dup care urmeaz alte capitole biblice: Avesalom si lupta lui impotriva lui David fi, in sfirfit, aceast prim parte se incheie cu citeva parabole din Varlaam i Ioasaf: a celor dou cosciuge, a privighitoarei, a celor trei prieteni. Partea a doua, consacrat mai mult sfaturilor privitoare la guvernmint, incepe cu dou capitole care se leag prin cuprinsul lor de materia primei prti: unul privitor la cinstirea icoanelor, altul privitor la dragostea fi frica de Dumnezeu. Dup aceasta urmeaz, fr o legtur strins cu precedentele, un capitol de o rar frumusete liric: cartea lui Neagoe Basarab cind fi-a transferat moaftele mamei sale, Neaga, fi a fiilor si Petru, loan fi Anghelina in ctitoria de la Argef, capitol care atrage dup sine citeva pagini din romanul lui Var- iaam si Ioasaf fi din Fisiolog: pilda pentru nimicnicia vietii acesteia pmin- tefti, precum si pildele despre farpe, porumbel fi strutocamil. Dup aceste capitole in legtur cu suferintele lui Neagoe, urmeaz o serie de sfaturi practice privitoare la opera de guvernare: cum si in ce chip s cinsteasc boierii fi slugile ce-1 vor servi cu dreptate"; cum s-fi aseze boierii fi slujitorii in locurile de cinste la curtea sa; reguli de bun-purtare la mas; norme privitoare la primirea solilor strini; chestiuni de tactica militar pe cimpurile de lupt; sfaturi de cum s fac judectile si s
:72

impart drepttile; povete de milostivire si de indurare, de inlturarea pizmei fi a g in du lui de rzbunare fi, in sfirfit, dup un capitol referitor la pecetluirea crtii aceftia, opera se incheie cu rugciunea, adica cu cuvintul de iertare pe care domnul in ceasul mortii il indreapt ctre coconii si fi ctre cocoane, si ctre boierii si cei mari fi cei mici fi ctre alte slugi ale sale ctre toate. Deoarece partea aceasta parenetic este miezul intregii lucrri, ne oprim putin asupra ei. Simburele acestor invtturi este ideea monarhiei absolute de drept divin, subordonat ins crezului crestin. Omul s nu-fi alipeasc cugetul de lucrurile amgitoare fi deferte ale acestei lumi trectoare, cci iubirea lucru- rilor lumii acesteia deslipeste gindul fi cugetul de la Dumnezeu", iar cel care cearc slava ifi pierde sufletul, fiindc, dup cum mninc rugina pe fieri afa mninc fi pe om slava cea omeneasc si cum inffoar volbura sau curpe- nul vita fi-i pierde roada ei, asa, ftul meu, pierd trufia si mindretele roada impratului si a domnului". Cu o adevrat grij printeasc, voievodul recomand pe boieri in paza fiului su: S fii gard grdinii mele fi sa o pzefti cum am pzit-o fi eu, c dac o vei pzi fi-i vei fi gard ca zidul de piatr, cum am fost si eu> atunci cum cugetau ei s-si verse singele si s-si puie capetele lor pentru mine, afa ifi vor vrsa singele fi-fi vor pune capetele pentru tine". Dac se intimpl ca vreun boier s grefeasc, s nu se ia dup sfatul uneltirilor viclene fi s nu se pripeasc cu pedeapsa, ci, intocmai ca grdinarul priceput, s incerce mai intii s curete crengile cele uscate, s sape gunoiul de la rdcin, fi numai dac nu se va intoarce s dea road", atuncisftuiefte el cu mult intelepciune fi discretie in min-ti este s faci cum iti este voia, intocmai ca pe pomul cel sterp." Cind va fi s-fi pun boierii in dregtoriile publice, atunci s nu tin seam de rudenii: Domnul nu trebuie s aib rudenii, ci numai slugi drepte", fiindc zice Neagoe nu te-au ales, nici te-au uns ei, ci Dumnezeu, ca s fii tuturor cu dreptate. Inainte de a imprti functiunile, sa nu se ia dup cei interesati, ci s cumpneasc bine fi s ispiteasc vrednicia fiecruia. ln domnia lui s fie cumptat. Cind se afeaz l mas cu boierii, s ia parte cu sufletul la veselia tuturor, dar s-fi pstreze firea fi cuviinta domneas- c: s bea cu msur, ca s poat birui mintea pe vin, iar nu s biruiasc vinul pe minte, fi s cunoasc mintea ta pe mintile slugilor tale, iar nu s cunoasc mintea slugilor pe mintea ta". Un capitol din cele mai interesante, fiindc,- dac ar fi autentic, ne-ar introduce in intimitatea ceremonialului de la curtea lui Neagoe, este cel privitor la primirea solilor. , Solii veniti de la domnii crestini s fie primiti cu cinste. Inaintea lor s. se trimeat boieri cu mincare si butr din destul, pin ce vor sosi la scaunul. domnesc. Ajunfi aci, s fie orinduiti la gazd bun. Dup ce solul s-a odihnit dou-trei zile, s aleag oameni vrednici dintre curtenii lui si s-i trimeat s aduc solul. Domnul fi curtea s se imbrace in haine de gal; s se impodobeasc bine jiltul si divanul, iar in jurul voievodului s se string sfetnicii cei btrini si boierii cei tineri. i cind trimisul va da solia, domnul sa asculte cu luare-aminte, ca s nu piard nimic din vorbele lui. Chiar dac nu-i va aduce 73 cuvinte plcute, s nu rspund nimic, deoarece cuvintul este ca vintul:

dac iese din gur, nici intr-un chip nu-1 mai poti opri, mcar de te-ai ci ziua fi noaptca". Dup ce solul pleac, atunci s-fi adune boierii, s asculte sfatul fiecruia fi s cintreasc bine spusele tuturora. Dup ce sfatul se va risipi, domnul, retrgindu-se in iatac, s se roage si Mintuitorului fi Maicii sale ca s-i lumineze mintea, s cumpneasc sfaturile fi, dup ce va alege pe cel mai bun, s-fi cheme din nou boierii in divan. Numai dup ce va imprtfi sfetnicilor gindul su s dea rspuns solului. Dac vrjmafii vor npdi in tar, atunci s nu pribegeasc peste hotare, cci zice el eu am fost pribeag fi de aceea v spui ce trai fi hran cu nevoi este pribegia. Pentru aceea s nu faci afa, c mai bun este moartea cu cinste decit viata cu amar fi cu ocar. Nu hireti ca pasrea aceea ce se cheam cuc, care-fi d oule de le clocesc alte pasri si-i scot puii, ci fiti ca foimul fi v pziti cuibul vostru. Urmeaz apoi sfaturi privitoare la tactica de lupt. S nu se team de ostile cele multe ale dufmanilor, ci s cheme pe Domnul in ajutor, s-fi imbrace platofa fi s porneasc voios la lupt. Oastea s fie imprtit in trei corpuri: inainte strjile, apoi s vin a doua armat fi numai dup aceea s urmeze grosul, tabra cea mare". S nu fie ins prea deprtate, pentru c dac straja va fi biruit, s nu se risipeasc fi s produc panic, ci s se poat retrage fi amesteca in armata a doua, iar cu aceasta, la rindul ei, in toiul taberei". Domnul s nu stea unde va fi temeiul oftirii, fiindc intr-acolo isi vor indrepta oftile strine tunurile, ci s stea intre a doua fi a treia oaste. inconjurat de 60 de voinici devotati, care s nu se dezlipeasc. niciodat de ling el, nici chiar atunci cind steagurile lui sint biruitoare. Dac s-ar mtimpla din nenorocire s fie biruit, atunci s se retrag cu boierii in. locuri de tain ale trii, unde are boieri credinciofi fi s aftepte acolo sor^i mai norocofi. Dac va iefi biruitor din rzboi, atunci s-fi druiasc ostafii dup. vitejia fi vrednicia dovedit, iar pentru cei care au rmas pe cimpurile de lupt. s se roage la sfintele biserici in numele poporului intreg, pentru ca astfel toat suflarea trii s se ridice, ca un singur gind, pentru slvirea eroilor fi pentru aprarea pmintului strmosesc. Miezul invtturilor il formeaz, cum am spus, sfaturile acestea politice, fi, am mai putea spune, de moral creftin, dar aceste precepte sint inecate in multimea elementelor eterogene: capitole intregi din Biblie (Cartea regilor), pilde din Fisiolog fi din romanul Varlaam si Ioasaf, pr|i din Umilinfa (Katdvu^iq) lui Simion Monahul, din omiliile lui loan Hrisostomul. Dac unele din aceste elemente imprumutate de aiurea sint bine tesute in urzeala invtturilor, multe ins sint stingaci introduse in versiunea romneasc publicat fi nu se leag armonic nici cu capitolele precedente fi nici cu cele urmtoare. Buctile din care este alctuit mozaicul nu sint dar nici de aceeasi dimensiune si nici nu se imbin toate intre ele astfel incit s formeze un intreg unitar. Conceptia organic a operei este turburat prin multimea elementelor strine, adesea ru asezate la locurile unde se gsesc. PATERNITATEA. Materialul acesta strain, care s-a suprapus peste redactia prima, complic si rezolvarea problemei privitoare la autenticitatea operei. In ce priveste chestiunea paternita^ii lui Neagoe, stau fa in fat dou preri: teza d-lui Iorga c tnvfturile sint opera lui Neagoe; teza regretatului coleg D. Russo c sint opera unui clugr admirator al lui Neagoe de la ince:74

putul secolului al XVII-lea. D-l Iorga pleac in considerable sale de la acele parti lirice in care Neagoe, ln accente pline de duiosie, plinge durerile care-i singereaz sufletul pentru moartea prematura a fiului su Petru: 0, fiul meu Petru, iat c-ti trimit surguciul si diademele pentru c tu-mi erai stilparea <= ramura) mea cea inflorit, de care pururea se umbriau se rcoriau ochii mei. Iar acum stilparea mea s-a uscat si florile ei s-au veste- jit fi s-au scuturat si ochii mei au rmas arsi si pirliti de jalea mfloririi tale. O, iubitul meu Peire, eu credeam si cugetam s fii domn si s veselesti btrinetele mele oarecind cu tineretele tale si s fii biruitor pmintului. Iar acum, fiul meu, te vz zcind sub pmint..." In al doilea rind, d-l Iorga spune c sfaturile cu caracter politic cuprind norme de domnie caracteristice veacului al XVI-lea romnesc, date privitoare la ceremonialul curtii: cum s se primeasc solii, cum s seaz la mas, cum s se poarte cu boierii, ce atitudine s aib fat de turci, cum s mearg la rzboi lucruri care nu puteau porni din mintea prea putin stiutoare de chestiuni de protocol a unui clugr, nutrit cu lecturi ascetice. Este, mai ales in sfaturile privitoare la tactica militar, un suflu rzboinic care oglindeste intreaga epoc de lupte cu turcii de la inceputul veacului al XVI-lea. Apoi, in secolul al XVII-lea, amintirea lui Neagoe se stersese din mintea crturarilor nostri si ar fi de mirare cum un om de schit sau de mnstire s desfunde din trecut aceast frumoas, dar uitat figur de domn, cu toate amnuntele vietii sale si cu atitea trsturi care nu puteau fi surprinse decit de un contemporan. Paternitatea lui Neagoe a fost pentru intiiasi dat contestat de regretatul D. Russo, intr-un articol publicat in Studii bizantino-romne si mai tirziu intr-o polemic cu profesorul bulgar Stojan Romansky, publicat in Convorbiri lerare si reprodus apoi in Studii si critice. D. Russo pleac de la constatarea c in miezul operei in partea care cuprinde plingerile lui Neagoe pentru pierderea mamei sale si a fiilor lui, Petru si loan sint o serie de inadvertente si de contraziceri care nu se pot explica admitind c Neagoe este autorul Invtiurilor. De pild, se stie c Neagoe a avut trei fii: Petre, loan si Teodosie. ln capitolul in care se vorbeste de transportarea moa^telor mamei sale in ctitoria de la Arges unde ins nu se gseste mormintul ei , Neagoe pomeneste cu adinc durere moartea prematur a fiilor si Petru si loan. Si totusi, citeva pagini mai departe, in clipa in care Neagoe, presupunindu-se pe patul mortii, isi ia rmas bun de la cei din jurul su, spune: Chemati pe iubitii mei coconi... Chemati pe iubitii mei coconi", cind el nu mai avea decit un singur fiu, pe Teodosie. Este o inadvertent ce nu putea veni de la Neagoe. De alt parte, pasajul in care Neagoe plinge moartea fiului su Petru este inspirat dintr-o omilie atribuita lui loan Hrisostomul, omilie din care ia pagini intregi pe care le traduce fi le intercaleaz in alt parte a operei sale.1 Inadvertent ele fi contrazicerile sint numeroase in textul publicat in 1843. Se ftie c Despina, sotia lui Neagoe, a rposat in 1554, deci cu 23 de ani in urma lui, fi totufi, in cuvintul in care Neagoe in ceasul mortii ifi ia iertare de la cei pe care-i las in viat, el gsefte pentru toti un cuvint bun, o mingiiere: pentru pustnici, patriarhi, preoti, clugri, iinp- rati, domni, boieri, slugi, judectori, sraci, fii fi fiice, 75 dar uit tocmai pe Despina. In acest moment, atit de duios fi de solemn

zice D. Russo acest sot are pentru toti o povat, o mingiiere, un rmas bun, numai pentru nenoro- cita Despina nu.'' Iat acum altele care trdeaz mai curind preocuprile fi nzuintele unui clugr decit ale unui domn povtuindu-fi fiul pentru viitoarea cirmuire a statului: Cind fezi in chilia ta de aceste trei lucruri te ingrijeste: de rug, de inv$tur, de rucodenie (lucru manual). : : Sau: ' S cade s n-aib grije de nici un lucru, ci s urasc lumea aceasta cu totul fi toate ale ei... Dar dac-ti este voia s aibi avutii si mofii fi vii pentru cci nu te-ai insurat s-ti fi luat muiere?". Va s zic, un domn povtuind pe viitorul su urmaf s urasc bunurile pmintefti! Si eine nu vede c ideea ascetismului fi a renuntrii la cstorie este in contradictie flagrant cu principiul monarhic, care se intemeiaz tocmai pe ideea preuirii bunurilor omenesti fi pe principiul eredittii tronului? i ce rost au, intr-o oper de sfaturi politice ctre o odrasl princiar pregtit pentru a se urca pe tron, recomandri ascetice fi sfaturi ctre clugri? Nu pot pleca de la Neagoe asemenea contradictii. Argumentele sint puternice. D-nul Iorga, intr-un curs tinut in 1929 (Istoria literaturii romnesti. Introducere sintetic, p. 56), admite fi dinsul c Neagoe a avut un colaborator cleric, care a redactat sub auspiciile lui, dar c sunt fr indoial fi prti dictate de dinsul". Desigur c in stadiul in care avem azi textul, argumentele impotriva paternittii lui Neagoe nu s-au epuizat. Iat de pild unui nou, pe care il putem scoate dintr-o alt contrazicere izbitoare din pasajul in care Neagoe plinge moartea copiilor si: ci am trimes in locul meu pe iubitii mei fii: Teodosie, Petru fi loan, fi pe dragele mele fiice: Stana, Luxandra fi Angheltna, ca incai s se sature ei de dorul oaselor tale, pentru c ei iti sint fii fi tie, dup cum imi sint fi mie fi pe care Domnul Dumnezeu i-a luat in cmara sa cea cereascIn cmara sa cea cereasc" este o figur stilistic, obifnuit in Invtturile lui Neagoe, fi care, privit in intreg contextul, duce la conclu- zia c si Teodosie era mort. Dar aceasta este inexact din punct de vedere istorie fiindc Teodosie a murit mai tirziu la Constantinopol, fi apoi dac Teodosie ar fi fost mort, ce rost ar mai fi avut Invtturile ctre el?

:76

Am subliniat inadins fi aceasta inadvertent pentru ca s se vad c itextele de care ne folosim fi pasajul l am luat din editia de la 1843 nu pot sta la baza unor studii care s adinceasc probleme afa de spinoase ca aceea A paternittii. Pentru a dezbate aceasta problem trebuie s ne intemeiem pe toate versiunile cunoscute fi nu numai pe cele romnefti, ci fi pe cele slave fi grecesti. Care sint acestea? VERSIUNILE si RAPORTURILE DINTRE ELE. Invataturile lui Neagoe ni .s-au pstrat in versiuni scrise in trei limbi diferite, fi anume: intr-o versiune slavoneasc fragmentar, pstrat in Biblioteca National din Sofia si edi- tat de invtatul rus Lavrov in 1904; intr-o versiune greceasc din secolul al XVII-lea, pstrat in biblioteca mnstirii Dionisiat din Muntele Athos, semnalat de Invtatul grec Spyridon Lampros fi copiat de regretatul D. Russo, in vederea unei edi^ii critice, rmas din nenorocire neterminat, :si, in sfirfit, intr-o versiune romneasc, publicat in 1843 in caractere chirilice :si reprodus de d-1 Iorga in caractere latine, dup un manuscris, crezut din 1654, astzi in Biblioteca din Blaj, la care se adaug fapte manuscrise mai nou, pstrate in Biblioteca Academiei Romne. Intre aceste diferite versiuni sint divergente care ridic probleme din cele :mai interesante. Ca s dau citeva exemple: intre versiunea publicat in 1843 fi reprodus mai tirziu de d-1 N. Iorga fi intre manuscrisul nr. 3488 din Biblioteca Academiei Romne sint numeroase omisiuni, preschimbri de text fi adaose care se intind adesea pe pagini intregi. Ba, ceea ce este fi mai interesant, fiindc ne indic originea acestor divergente fi ne arat in acelafi timp cum copiftii nostri vechi, de multe ori in mod conftient, prelucrau textul pe care-1 copiau, se gsesc in manuscrisul 3488 notite marginale ca acestea: De la acest - semn pin la sfirfitul captului s nu se scrie fi in locul celor ce rmin nescrise s se scrie cele din hirtioar"; sau: De la acest semn s nu se scrie pin la sfirfitul tratatului". i avem, precum a artat D. Russo, un manuscris in Biblioteca Academiei Romne, nr. 2714, copiat dup nr. 3488, in care s-a respectat intocmai indicatiile scrise pe margine privitoare la omisiuni, prefaceri sau adugiri in text. Prin urmare, chiar dup ce a fost tradus in limba romn, textul Invtturilor a fost necontenit interpolat si prelucrat, dup gustul fi nzuintele copiftilor fi ale posesorilor. Si mai mari sint divergentele dintre versiunea greac fi versiunile romnefti. Din versiunea greac lipsesc, precum a artat Russo, acele lungi bucji din Vechiul Testament, care, neavind nici o legtur cu textul Invtturilor, li stric unitatea; lipsefte de asemenea Viata sf. Constantin, alctuit de patriarhul bulgar Eftimie si introdus in versiunile romnesti fr s fie pus in armonie cu subiectul, fi lipsesc in sfirfit unele inadvertente. In arborele genea- logic al textelor, traducerea greceasc reprezint o ramur important. Ea pare s fi fost fcut de Matei din Pogoniana, mitropolit al Mirelor, care a trit la curtea lui Radu Serban fi a fost mult vreme egumen al mnstirii Dealul .1 i mai interesant pare versiunea slavon.

1 D. R u s s o , Stidii istorice greco-romne, I, p. 161 162.

T7

In fata acestui material asa de haotic este greu s hotrim care a fost simburele primitiv din care a crescut, prin interpolri succesive, textul Invafturilor afa cum il avem astzi m cpii relativ recente. Numai o editie critic* care va inlesni desprinderea redactiunii originre din ^estura numeroaselor interpolri, va putea pune la punct problemele controversate pe care le ridica acest monument literar romnesc in limb slav.

BIBLIOGRAFIE ... , . V; . Textul a fost publicat intfiasi data in anul 1843 dup un manuscris din 1654, care s-a pierdut apoi, sub titlul Invtturile bunului si credinciosului domn al Trii Romnesti, Neagoe Basarab Voevod ctre fiul su Teodosie, dat la lumin de loan Eclesiarhul Curtii, Bucuresti,. 1843. Textul acesta a fost republicat intr-o nou editie, cu o ortografie latin si cu o prefaf de N. I o r g a , Vlenii de Munte, 1910. Dup ms. din 1654, aflat atunci in Biblioteca Central- din Bucuresti, care dup Hasdeu ar fi fcut parte din biblioteca lui Stefan Cantacuzino, intrucit avea sigiliul domnului imprimat pe fiecare foaie, a publicat B. P. H a s d e u un capitol: Tractat despre purtarea ce trebuie s tin un domn in timpul ospetelor scris romneste de Neagoe Basarab, domnul Trii Romnesti in chip de povtuire ctre fiul su Teodosi, in Archiva istoric (1865), I, 2, p. 111 116, si continuare p. 120 132. Cum ssaz la mas, cum s fie mie milos- tivi si odihnitori. Cf. si Buletinul Instructiun publice, 1865, p. 76 80 (capitolul privitor la- rzboaie). O editie popular fragmentar: D. C iu r e z u, Invtturile lui Neagoe Basarab, Bucuresti, 1938, Biblioteca Albina, nr. 4 (Funda^ia cultural Principele Carol") reproduce numai patru capitole din partea I-a. Manuscrise romnesti inedite in Biblioteca Academiei Romne, cotate cu numerele: 3488: (din prima jumtate a veacului al XVIII-lea), 3572 (din 1781, copiat de Popa Savva Popovici de la Rsinari), 3580 (1809, decembrie 16, de Daniil Popovici de la Rsinari) si 2714 (copiat in 18 16); alte dou manuscrise se afl in biblioteca lui Gaster: unui copiat la leatul 1726 mai 14 de Radu logofe^el de divan, f. 183 v, ms. trecut azi in Biblioteca Academiei Romne i inregistrat la fond Gaster nr. 1, altul la 1817 iuli 29 (f. 111), ms. trecut astzi in Biblioteca Academiei Romne i inregistrat la fond Gaster sub nr. 8. Ambele au fost descrise de P. S i r k u in articolul su despre originalul Invtturilor lui Neagoe, publicat in Manoriile Academiei de Stiinte, Sectiunea limbii si literaturii ruse, Petersburg, 1900, tomul V, p. 1289 si urm. Manu- scrisul considerat pierdut din 1654 (vezi V. A. U r e c h i a, Asupra manuscriptului lui Neagoe Vod din 1654 in Analele Academiei Romne, seria II, t. II, 1879 1880, p. 48) se gseste azi in Biblioteca central din Blaj. El fusese semnalat de L u p e a n u , Blajul si biblioteca lui, Blaj, 1932, p. 9, de d. t e f a n M a n c i u l e a , Biblioteca central din Blaj, Blaj, 1939, p. 53 (nr. 115) si a fost identificat, acum in urm, d e d . V a s i l e G r e c u in Convorbiri literare, LXXII (1939), nr. oct dec., p. 1851 1865. Manuscrisul a fcut parte din biblioteca domnului $tefan Cantacuzino (1714 1716) cci pe fiecare fil poart pecetea cu inscriptia loan Stefan. Cantacuzino Voevod". Data de 1654, atribuit de Hasdeu manuscrisului, se gseste ins intr-O' notit de pe o. fil greceasc scris de alt min si legat la un loc cu textul Invtturilor. V a s i l e G r e c u , 0 versiune a unei invtturi a lui Neagoe Basarab, Bucuresti, 194 1, Extras din volumul Omagiu profesorului loan Lupas, Bucuresti, 1943, p. 207 228. Este vorba de prelucrarea unei omilii in greaca popular din Invtturile lui Neagoe, de ctre Gheorghe

:78

ZORILE LITERATURII ROMNESTI In secolul al XVI-lea, cind limba slavon era pentru poporul nostru ceea ce fusese limba latin pentru popoarele din Occident la inceputurile evulu: mediu, crturarii noftri si-au manifestat simtirea si cugetarea in formele limbi: slavone. In aceasta limb s-a inceput la curtea lui tefan cel Mare istoriogra- fia fi in aceast limb s-au scris si Invataturile lui Neagoe Basarab ctre fiu, su Teodosie. Dar aceast limb era o limb strin, nemteleas de masele adinci ale poporului. Viata in curgerea ei fcea ins simtit nevoia de a consemna in scris in limba matern fiindc lipsea adesea diacul de slavoneste raporturil juridice, mai ales: invoielile dintre prti, vinzri, cumprri, schimbri de proprietti. Nu se poate fixa precis data cind s-a inceput a se scrie in limba national. Cea mai veche dovad de scriere romneasc din cite a ajuns pin la noi dateaz din 1521. Este o scrisoare a lui Neacfu din Cimpulungul Musce- lului ctre jupan Hans Begner" din Brasov, cu ftiri privitoare la

Ritorul $i poate si profesorul mitropoliei grecesti din Enos (oras pe trmul Mrii Egee, la rev&rsarea riului Marita). Se public textul grecesc ?i traducerea (comp, cu Invtturile lui Neagoe Basarab, Ion Eclesiarhul, Buc., 1843, p. 163 172, si ed. N. Iorga, p. 149 157). Gh. Ritorul a trit pe la mijlocul sau jumtatea a doua a secolului al XVI-lea. Este prelucrarea lui, deci interesant pentru datarea originalului lui Neagoe. Prelucrarea s-a pstrat intr-o copie fcut in 1666 de Nicolae Anagnostul. Versiunea slav a fost publicat de prof. A. L a v r o v in IlaMHTHHKH flpeBHefl nucfaMeHHOCTH H HCKycCTBa CLII, St. Petersburg, 1904. Versiunea greceasc din mnstirea Dionisiat a Muntelui Athos (nr. 3755) a fost descris de S p y r. P. L a m b r o s, Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos, Cambridge,. 1905. Studii. B. P. H a s d e u, Cuvente den btrini, II, p. 439445. I. B o g d a n , Cultura, veche romn, p. 79 82. Studii admitind paternitatea lui Neagoe: N. I o r g a , Istoria literaturii religioase, Bucuresti, 1904, p. 50 si urm., si Istoria literaturii romnesti, I, ed. a Il-a, Bucuresti, 1925, p. 140 150; N. I o r g a , Istoria literaturii romnesti. Introducere sintetic, Buc., 1929, p. 52 58 j. a cel a si, Revista istoric, XXVI (1940), p. 1314; St. R o m a n s k y , Mahnreden des walchischen Wojwoden Neagoe Basarab an seinen Sohn Theodosios, Inaug. Diss. zur Erlangung der Doktorwrde, i n G . W e i g a n d , Jahresbericht des Instituts fr rumnische Sprache, XIII (1908), p. 113194, Leipzig, Iohann Ambrosius, Barth; A. P r o c o p o v i c i , Introducere in studiul literaturii vechi, Cernuti, 1922, p. 7983; S e x t i l P u s c a r i u , Istoria. literaturii romne, editia a II-a, Sibiu, 1930, p. 3844. Contest paternitatea lui Neagoe: D. R u s s o , in Studii bizantine-romne, Bucuresti, 1907, p. 41 si urm.; Studii si critice, Bucuresti, 1910, p. 1 16 (rspuns lui Romansky); Critica textelor si tehnica editiilor, Bucuresti, 1912, p. 22 si urm.; Elenizmul in Romnia, Bucuresti, 1912, p. 30; in Studii istorice greco-romdne, Bucuresti, 1940, editia Fundatiei Regale Carol II, p. 204 226: Scrisoarea lui Neagoe ctre oasele mamei sale Neaga si fiii si Petru si loan fi fiica sa Anghelina. Prerea lui Russo este imprt&sit si de G. P a s c u , Istoria literaturii romne din sec. XVII, Ia?i, 1922, p. 78. A se vedea aspecte noi ale chestiunii si la $ t e f a n G l i x e l l i , Regulele de purtare la mas, in Revista istoric romn, III, 1933, p. 327 376. Un stidiu critic asupra versiunii slavone pregtejte d. Emil Turdeanu.

miserile fi pregtirile turcilor de a ataca Ardealul fi Brafovul. Formulele initiale fi finale ale scrisorii sint in limba slavon: mSapomS h rME.\\EHHTo<w8 h mhctomS H
AOPOBiHOMS VtcSndH YdHhUJ KErHEjj WT EpaillOE MHOra 3AP<1KK WT HfcKUjS:

Inteleptului fi de neam fi cinstitului fi de Dumnezeu druitului jupin Hanef Begner din Brafov mult sntate de la Neacfu din Dlgopole < numele slavonesc al Cimpulungului, sau incheierea: h exook te keceaht (fi Dumnezeu s te veseleasc). i tot astfei in legtura sintactic a frazei s-a mai pstrat ici, colo, ca o rmfit de limb slav, conjunctia ipac (iarfi) sau prepozitia za (despre): ipac dau ftire domniei-tale za lucrul turcilor cum am auzit eu". Dar desfcindu-se de aceste coji ale formei slavone, miezui limbii romne se inftifeaz curat fi limpede: Ipac s ftii cumu se-au prins nefte mesteri den Tarigrad cum vorn trece acele corbii la locul cela strimtu] ce ftii fi domnia-ta. Ipac spun domniei-tale de lucrul lu Mahamet beg, cuir am auzit de boiari ce snt megiiafi fi de genere-miu Negre: cumu i-au dal impratul slobozie lu Mahamet beg, pre io [<ubi, unde] i va fi voia prer 'feara Rumneasc, iar el s treae. Ipac s ftii domniia ta c are fric mare fi Bsrab de acel lotru de Mahamet beg, mai virtos de domniele voastre fi aceste cuvinte s {ii domniia-ta la tine, s nu ftie umini multi." E sigur c fi inainte de 1520 s-a scris romnefte. Se vorbefte astfei de un salvconduct dat in 1484 de sultanul Baiazid unor negustori poloni, idiomate valachico scriptus", fi de jurmintul omagial al lui Stefan cel Mare ctre regele Cazimir al Poloniei la Colomea, pstrat cu aceast not: haec inscriptio ex valachico in latinum versa est. Dar acestea n-au ajuns pin la noi, dup cum n-au ajuns nici alte scrisori. Dar din a doua jumtate a secolului al XVI-lea, scrisorile romnesti apar din toate tinuturile: din Muntenia, din Moldova, chiar si din Maramuref. In timpul domniei de izbinzi rsuntoare fi de infptuiri repezi ale lui Mihai Viteazul, limba romn ptrunde fi in cancelariile domnefti, cci de la el avem cele dintii acte romanefti de cancelarie in Muntenia. In Moldova, ele incep cu Petru chiopu. Alfabetul chirilic era dar adaptat la nevoile limbii romne cind incepe la noi traducerea Sfintelor Scripturi. Cele dintii licriri ale literaturii in limba romneasc se ivesc in tinuturile muntoase ale Maramurefului, din care porniser fi desclictorii Moldovei. Sint textele Sfintelor Scripturi. Dar, din nenorocire, originalele primelor traduceri ale textelor sfinte s-au pierdut fi nu avem decit cpii, fcute tirziu, pe la jumtatea secolului al XVI-lea. Aceste cpii fragmentare nu cuprind nici o notit clar care s ne indice pe traductor sau mcar pe copist, necum data sau localitatea unde au fost traduse sau copiate textele. Totufi, in Psallirea Scheian, in Psaltirea Voronetean fi in Psaltirea Hurmuzachi se gsesc citeva rinduri in criptografie adic scriere ascuns dar pin acum, defi s-au intrebuintat toate cheile cunoscute in scrierea slav, nu s-a ajuns la descifrarea lor. 1 Este probabil c copiftii care ne-au transmis textul au alterat pozitia literelor sau forma lor, afa incit numai norocul mai poate duce la descifrare. Se pare c in Psaltirea Scheian, ultimele trei lit ere de pe foaia 242 recto, rindul 58 de sus, ar ascunde o dat, dar asupra interpretrii ei prerile
wt A^'^ronoAEi'

:80

sint impart ite: Ion Bianu fi F. Macurek au propus anul 1482 (SU,M = 6690 de la crea^iunea lumii), Gaster, 1585 (31jr = 7093), Sextil Puscariu, 1515 (3Kr = = 6023). 2 in lipsa unor notice clare care s ne destinuie data fi ceva din imprejurrile in care au fost traduse aceste monumente de limb fi literatur romneasc, s-a cutat s se scoat luminile necesare din studiul limbii. Regretatul Sbiera, care a publicat in 1885 Codicele Voronetean, a crezut c originalul aces- tui text a fost tradus tocmai in veacul al XIII-lea, la sudul Dunrii, fi punea inceputurile literaturii noastre in legtur cu mifcarea bogomilic. Regretatul I. Bianu si acum in urm d. esan sustin c traducerile s-ar fi fout in secolul al XV-lea (I. Bianu: sub impulsul necesittilor nationale pentru instructia teologic a viitorilor preoti). Gaster credea c textele rotacizante sint cpii fcute intr-o regiune dialectal, dup vechile tiprituri ale lui Goresi. I. Brbu- lescu si dr. I. Blan sint de p&rere c textele sint traduse sub influenta cato- licismului, iar O. Densusianu si d. AI. Rosetti sustin, nu fr temei, c textele au fost traduse la inceputul secolului al XVI-lea sub influenta luteran. Intr-un ultim articol, regretatul N. Drganu, plecind de la ideea c traductorii Aposto- lului si ai Psaltirii ar fi fost sasi, crede c prototipul ambelor texte s-ar fi tradus in Moldova, prin struintele lui Despot-vod (15611563). Despot, care era prietenul lui Melanchthon si care intentiona s introduc luteranismul in Moldova, pusese la cale o academie la Cotnari si o imprimerie, pentru care vroia s aduc eruditi capabili s traduc in limba romn. In aceast vreme, sub impulsul domnului moldovean, prin sasii din Moldova s-ar fi fcut traducerea Apostolului si a Psaltirii, care se rsfring pe de o parte in versiunile rotacizante (Codicele Voronetean, Psaltirea Scheian fi Voronetean), pe de alt parte in tipriturile coresiene. Dar timpul prea scurt pentru ca textele s ajung din Moldova lui Despot-vod pin in Brasovul lui Coresi, pe de o parte, iar pe de alta, prezenta numeroaselor elemente maghiare, unele neviabile chiar atunci, si absenta celor germane, nu ne indrituiesc a primi aceast ipotez. Cei mai multi istoriei fi filologi ai noftri admit pin acum ins prerea <ilui Iorga, argumentat din punct de vedere filologic de d. I. A. Candrea, c textele au lost traduse in secolul l XV-lea in Maramuref fi c ele stau in l'ega- tur cu marea mifcare religioas pornit din Cehoslovacia: husitismul. Praga era in veacul al XlV-lea un important centru de cultura in Europa central. Universitatea ii era imbibat de idei revolutionre indreptate cu deo- sebire impotriva clerului catolic, care, organizat ca un fei de cast privilegiat !n mijlocul societtii boeine, se scobora uneori pin la crimc. 0 serie de predicated de seam, precursori ai lui Hus, in cap cu Matei de Janov, care venise din Paris cu idei noi, zugrveau deederea bisericii si cereau inlaturarea fastului fi reintoarcerea la simplitatea primilor crestini prin reforma interioar a sufletelor. In aceast frmintare de idei se rspindesc in Praga, mai ales dup cstoria surorii regelui boem, Venceslas al IV-lea, cu regele Angliei, Richard, ideile filozofice si religioase
1 I. B i a n u in titlul edijlei: Psaltirea Scheian (1482), Bucuresti, 1889; M. G a s t e r in Arhivio glottologico italiano, XIII, p. 197; S e x t i l P u s c a r i u in Dacoromania, III, p. 471, nota;81 J. M a c u r e k in Revue Historique, I, nr. 34, 1929, p. 6465.

ale lui Wiclef, care gsesc un puternic rsunet in sufletul lui loan Hus. loan Hus, inzestrat cu un puternic talent de predicator si insufletit de un nobil idealism, in deplin concordant cu viata lui intim, a inceput s propvduiasc in catedrala din Praga, numit Bethleem, crezul ideilor celor noi. El devine afa de popular, incit toate clasele societtii, in frunte cu regina Sofia, se grmdesc la catedral ca s-i asculte cuvintul. Paralel cu activitatea de predicator, el incepe s rspindeasc ideile cele noi fi prin scris, imbogtind literatura national cu o serie de opere care ocup un loc de frunte, intrucit au creat limba literar ceh pe temelia graiului vorbit in Praga. In acest rstimp, in urma conflictului ivit la Universitatea din Praga intre profesorii germani fi cei cehi, Hus este ales rector. In calitatea aceasta, el ia aprarea scrierilor lui Wiclef, pe care episcopul din Praga poruncise s le ard in anul 1410, fi tot in aceast calitate, sprijinit de toti colegii si de universitate fi

:82

mai ales de studenti, el se ridic impotriva bulei indulgentelor pe care lansase papa loan al XXII-lea. Interventia lui Hus provoac atita fierbere in Praga, ineit regele d porunc s fie cu desvirsire oprit orice incercare de critic a bulei. Trei tineri care au incercat s fring porunca regelui au fost executati. Prin aceasta,, mi^carea reformat a intrat pe calea revolutiei. Papa excomunic pe Hus si, in urma intervenfiei lui Sigismund, regele Ungariei, il cheam la consiliul din Constanta. Hus, intrit cu un salvconduct din partea regelui Sigismund, prin care i se garanta siguranta la ducere i la intoarcere, pleac in octombrie 1414, dar abia ajuns, in urma instigatiilor vrjmasilor si din Boemia, este aruncat in inchisoare, unde cade greu bolnav. Conflictul dintre Hus si consiliu nu putea fi aplanat. Consiliul ii cerea o retrac- tare categoric a ideilor sale; Hus, convins c adevrul si dreptatea sint de: partea sa, cerea s se discute si s se dovedeasc punct cu punct acuzatiile ce i se aduceau. In zorii zilei de 6 iulie 1415, Hus, dup ce fusese mai inainte demis din demnitatea sacerdotal, a fost ars pe rg. Nobilimea si clericii cehi care veniser cu el la consiliu s-au revoltat, invinuind consiliul c a judecat cu prtinire i au declarat c intreaga natiune ceh este solidar cu Hus. Consiliul incearc s inbuse si aceast revolt, chemind la judecat pe semna- tarii protestului .si arzind pe rg si pe amicul devotat al lui Hus, pe Ieronim din Praga. Dar aceast msur de represalii a produs o adinc indirjire in Boemia; poporul izgoneijte din biserici preotii, care, urmind dup ritul catolic, refuzau s dea imprtsania in cele dou forme: cu azim si vin. Intreaga natiune ceh a rupt atunci legturile cu papalitatea si n-a vrut s recunoasc alt autoritate in domeniul vietii religioase decit Universitatea din Praga. Astfel se incepe in Boemia lupta contra averilor adunate de clerul catolic, contra cultului sfintilor, contra pompei si imbrcmintei somptuoase a preotilor si, in sfirsit, pentru nationalizarea serviciului divin. Revolta cehilor se accentueaz mai ales cind, dup moartea regelui Venceslas, se urc pe tronul Boemiei fratele lui Venceslas, Sigismund, regele Ungariei, pe care natiunea ceh il fcea rspunztor de omorirea lui Hus. Poporul, insitigat de partidul taboritilor numit astfel fiindc isi avea cuibul intr-un oras din Boemia meridional, Tabor se rzvrteste. In rstimp, Sigismund, plecind din Buda, se duce la Breslau, unde in prezenta lui fu proclamat, din ordinul papei Martin al IV-lea, cruciata impotriva cehilor. Aceasta a indirjit si mai mult poporul si Sigismund este socotit ca un vrjma^ mare ^i crud al regatului Boemiei si al limbii cehe. Poporul se inarmeaz. si, sub comanda lui 2izka, nimiceste armata lui Sigismund la portile Pragi curind dup ce acesta fusese incronat ca rege al Boemiei. Incepe apoi o pe- rioad lung de zbuciumri, de lupte neintrerupte, de rivalitti interne, cu infringeri, dar si cu victorii strlucite. Cehii, condusi de 2izka, care si-a pierdut ochii pe cimpul de lupt, de Procop cel Mare si altii, ptrund cu armele biruitori in Ungaria si Germania, bgind pretutindeni

ff1-

spaima, prin curajul lor neinfrint $i printr-o tactic de lupt proprie cu carele. Aceste frmintri si lupte- dureaz pin in 1485, cind se potoli si se semn tratatul de pace de la Kutnat Hora, prin caie se hotri ca cele dou partide, utraquistii cum se numeau adeptii reformei, fiindc sustineau cuminectura sub ambele forme: cu azims i cu vin si catolicii, s fie tratati la fei, pe picior de egalitate. Reforma lui Hus, care tintea in primul rind la oficierea cuminecturi: sub ambele forme, cu azim si vin, la inlturarea pompei din biseric si ma: ales la oficierea serviciului divin in limba poporului, s-a rspindit din Cehoslovacia in trile invecinate $i, in primul rind, in Ungaria. Aci, inainte chiar dt martiriul lui Hus, intimul su prieten, Ieronim din Praga, propovduise in Buda ideile noi de reformare a bisericii. De alt parte, pe vremea cind Hus incepuse lupta contra coruptiei clerului si pentru purificarea moral a sufletului prin reintoarcerea la simplitatea vietii din primele secole ale crestinismu- lui, se gseau inscrisi la Universitatea din Praga o seam de studenti unguri si sai, care au putut aduce cu ei in patrie ideile lui Hus. Din Ungai'ia, husitismul a trecut in Ardeal, venind dinspre Zips in Bihor, de unde a putut ptrunde apoi in Maramuref. O stire contemporan ne arat c in Saros si Zips, in multe biserici catolice, cuminectura se fcea, dup cerintele reformei husite, sub amindou formele: cu azim si cu vin. Husitismul se pare c se rspindise simtitor si in Ardeal, cci la 6 ianuarie 1456, loan Capistrano invit pe nobilii ardeleni s pustiasc bisericile vlahilor schismatici, ale sirbilor si ale husitilor eretici. Din Boemia, husitismul a trecut in Polonia, unde domnea regele Wladislav Iagello, cruia, dup moartea regelui Venceslas, i se oferise coroana Boemiei. Reforma husit tindea ins, intre altele, la inlturarea fastuiui la confiscarea bunurilor mnstiresti, ceea ce ducea la surparea puterii temporare a episcopilor. De aceea episcopii, care erau recrutati din mijlocul nobilimii polone si deci sprijiniti de ea, au inceput lupta pentru stirpirea propagandei husite si au struit pe ling rege s renunte la coroana Boemiei. Persecutati in Polonia, husitii tree in Moldova. Desi izvoarele interne nu rie dau nici o stire in aceast privint, totusi documentele externe vorbesc de nn clugr franciscan Constantin, care colinda satele Moldovei propovduind ideile de reforma ale lui Hus. Se pare c husitismul se intinsese destul de simtitor in Moldova, cci avem o interesant scrisoare a lui Wladislav Iagello ctre Alexandru cel Bun, prin care regele polon indeamn pe domnul moldovean s stirpeasc erezia din tara sa. Nu vrem altceva scrie el decit s prevenim primejdia si pustiirea care ne amenint dac nu vom intrebuinta in grab leac impotriva boalei molipsitoare, cum arat in mod neindoios stricciunea Boemiei, odinioar glorioas, acum in stare de plins. Din Moldova, propagandistii husiti au trecut in Ardealul vecin, fiindc episcopul Gh. Lep^a se plinge, intr-o scrisoare a sa, c i-au infectat turma caprele riioase din Moldova". Astfel, in nordul Ardealului, ideile husite, venite din Moldova, s-au incrucisat cu cele aduse prin studentii unguri din Boemia si, in aceste imprejurri, este probabil ca eie s fi cuprins si o parte din romnime.
84

In Ungaria, ideile de reform ale miserii pornite de Hus au gsit, cum era firesc, o indirjit rezistent in clerul catolic, care se vedea atacat in ceea ce fcea puterea si mrirea sa: averile mnstiresti. Dar, cu toat rezistent clerului inalt, ideile husite, care tindeau s refae viata moral a societtii pe temelii evanghelice, au gsit un puternic rsunet in masele populre, opri- mate de aristocratie si de clerul inalt. Tinuturi intregi din Ungaria sint astfel cistigate la reform, fi indirjirea era afa de mare, incit se zvonea c ereticii se pregtesc s ridice armele contra clerului inalt. ln acele vremuri de cumpan, clerul catolic se adreseaz papei Eugeniu al IV-lea, care trimite in ajutorul lui pe inchizitorul Iacob de Marcia, un clugr franciscan dintr-o provincie bos- niac. Acesta era un om de o vast cultura. El a pornit lupta impotriva ereti- cilor cu o extraordinar energie fi cu un curaj atit de neinfrint, incit a fost celebrat in versuri de preotii unguri. In indirjirea cu care urmrea fi descoperea pe reformat, nu cunoftea nici o limit: ii judeca sumar fi ii ardea pe rug. Cu toat urgia dezlntuit de inchizitorul Iacob de Marcia, sprijinit cu cldur de mtregul cler catolic, totufi multi adep^i ai noii reforme rmin neclin- titi in credint lor. Ascunzindu-se cu grija de delatori, ei continu s se a dune noaptea in locuri tinuite, in pduri, in mori parasite, pentru ca acolo, la lumina fcliilor, s asculte cuvintul mintuirii divine. In aceste vremuri de adevrat renaftere religioas, undeva in cuprinsu- rile Maramurefului, un preot sau clugr va fi tradus cred partizanii teoriei husite in limba romn, potrivit cu ideea fundamental a reformei, fi textele principale ale Sfintei Scripturi: Evanghelia fi Psaltirea. Textele prime ale acestor traduceri s-au pierdut, dar cpii fcute cu mult mai tirziu, pe la jumtatea veacului al XVI-lea, s-au pstrat in textele rotacizante, cunoscute sub numele de Codicele Voronetean, care contine fragmente din Evanghelie, Psaltirea Scheian, Psaltirea Voronetean fi Psaltirea Hurmuzachi. Teoria influentei luterane, sustinut de regretatul Ovid Densusianu fi de d-1 AI. Rosetti, strmut cu citeva decenii mai tirziu aparitia primelor texte romnefti. Focarele reformei husite nu erau poate inc stinse in Ardeal, cind din Germania, prin safii care se duceau dup mrfuri la tirgul din Leipzig fi mai ales prin studentii care urmaser cursurile Universittii din Wittenberg, au fost aduse peste munti ideile marelui reformator Luther. In aceste noi imprejurri, pe care le vom vedea mai de aproape intr-un capitol urm- tor (p. 95100), s-ar fi fcut primele incercri de traducere a crtilor sfinte in limba romn, in Maramures, de unde apoi au fost aduse in nordul Ardealului. ' TEXTELE ROTACIZANTE ;i Originalele acestor prime traduceri s-au pierdut in frmintrile vremurilor; ni s-au pstrat ins cpii fcute mult mai tirziu, pe la jumtatea veacu-. lui al XVI-lea, in Ardeal. Aceste texte, caracterizate prin particularitatea rotacismului de aci fi numirea de texte rotacizante sint urmtoarele: CODICELE VORONETEAN a fost descoperit de rposatul profesor de la liceul Matei Basarab din Bucurefti, Grigore Cretu, la mnstirea Vor on et, in anul 1871. La aceast data, societatea studentilor romni din Viena, Junimea,
85

ff1-

al crei secretar era pe atunci Mihai Eminescu,

pusese

86

la cale comemorarea a 400 de ani de la sfintirea mnstirii Putna. La serbare luase parte si profesorul Cretu, care, cltorind pe la mnstirile bucovinene, unde se aflau mormintele vechi ale domnilor Moldovei, a descoperit in podul mnstirii Voronet, printre alte texte vechi, fi codicele care s-a numit apoi, dup locul unde a fost gsit, Codicele Voronetean. Din acest codice s-au pierdut inceputul fi sfirfitul, precum fi citeva pagini din mijloc. In forma in care-1 avem azi, textul cuprinde partea de la sfirfitul Evangheliei: Faptele aposto- lilor opera acestora de a converti popoarele la creftinism de la capitolul 18, versetul al 14lea, pin la sfirsit, precum fi 3 epistole: una a aposto- lului Iacob (cap. 15) fi dou ale apostolului Petru (a doua necomplet). Restul epistolelor, ca si primele 18 capitole din Faptele apostolilor, precum si citeva foi din mijloc (cam 194 pagini) s-au pierdut. Textul, insotit de glosar fi studiu, a fost publicat in chirilic fi in transcriere latin, cu versiunea respectiv din Noul Testament al lui Simion tefan si din Bibilia lui Serban Cantacuzino, de rposatul profesor de la Universitatea din Cernuti I. G. Sbiera, in 1885. Manuscrisul a fost druit apoi Academiei Romne, unde se pstreaz fi azi. PSALTIREA SCHEIAN, un manuscript in 8 mic, de 530 de pagini, fusese intr-o vreme proprietatea lui G. Asachi, de unde a trecut apoi in biblioteca de la Scheia a lui Sturdza Scheianu, un mare bibliofil, care ne-a lsat important colectie de documente privitoare la chestia trneasc. Sturdza Scheianu a daruit-o in 1884, impreun cu intreaga lui biblioteca, Academiei Romne. Aci se pstreaz in sectia manuscriptelor, sub cota nr. 449. Dup mum el e donatorului a fost numit de Bianu Psaltirea Scheian. Textul cuprinde Psalmii lui David si cintrile adugate de obicei in urma Psalmilor (cintarea lui Moise, rugciunea Anei, mama lui Samuil, cin- tarea sfintei Fecioare etc.) fi se incheie cu simbolul atanasian. Ea a fost copiat, dup cum se poate vedea din grafia fi fonetismul textului, de trei copifti diferiti (primul a copiat paginile 120, al doilea 20196, al treilea 197 530). Psaltirea Scheian a fost publicat pentru intiia data in 1889, de regretatul prof. I. Bianu, in facsimile fi in transcriere latin pe pagina alturat, cu indicarea variantelor din Psaltirea lui Coresi (1577), in caractere cursive pe marginea paginii transcris in caractere latine. Ea a fost studiat pe larg, tn comparatie cu celelalte Psaltiri din secolul al XVI-lea fi al XVII-lea, tra- duse din slavonefte, fi publicat intr-o editie critic de ctre d-11. A. Candrea, in colectia de publicatii a Comisiunii istorice a Romniei", la 1916. In aceasta editie ins d-1 Candrea a incercat s inlture fonetismul copiftilor fi s reconsti- tuie forma arhaic a prototipului pierdut, dar acest procedeu al scolii franceze <3inainte de rzboi las in chip firesc joc liber arbitrarului. PSALTIREA VORONEJEAN a fost gsit de Sim. FI. Marian in 1882, ln mnstirea Voronet; a fost apoi cumprat de Dimitrie Sturdza fi druit Academiei Romne, unde se pstreaz sub cota nr. 693. Manuscrisul e fragmentar, cci s-au pierdut primele 58 de foi. Ea ocup

in familia Psaltirilor rotacizante un loc important, fiindc ne-a conservat, tmpreun cu traducerea romneasc, fi textul slavonesc. Scris cu ingrijire, ea ne d intii fraza slavoneasc, dup care urmeaz apoi traducerea romneasc. Psaltirea Voronefean a fost descris si colationat cu Psaltirea Scheiana de ctre regretatul Ov. Densusianu in Anuarul seminarului de istoria l-imbei si literaturei romne pe anul 18L8. Textul romnesc a fost apoi publicat in caractere chirilice de G. Giuglea in Revisla pentru istorie, arheologie si filo- logie, in 1911. El a fost apoi studiat si publicat din nou, cu versiunea slav si textul romnesc, de C. Glusc, intr-o tez de doctorat german sustinut la Universitatea din Halle, in anul 1913: Slavischrumnisches Psalter-Bruchstck. PSALTIREA HURMUZACHI se numeste astfel dup numele donatorului, marele patriot si istorie bucovinean Eudoxiu Hurmuzachi, initiatorul cunos- cutei colectii de documente a Academiei Romne. Si aceast Psaltire inf- tiseaza o important deosebit din dou puncte de vedere: intiiul, fiindc, dup concluziile d-lui Candrea, ea nu este copia unui manuscris anterior, ci insusi autograful traduetorului din slavoneste", si, in al doilea rind, fiindc ea reprezint o traducere deosebit, ca text, de celelalte dou Psaltiri despre care am vorbit: Psaltirea Scheian si Voronetean. Si cum ea este tradus in aceeafi epoe si in aceeasi regiune maramuresean ca si celelalte dou, ridic prin aceasta o problem interesant de istorie literar: in ce imprejurri s-a fcut aceast nou traducere? Datarea, hirtia, filigranele. Dup cum spuneam mai sus, nici un document intern sau extern nu ne destinuie imprejurrile in care au fost traduse aceste texte. Notite clare, care s ne adue oarecare lumin in aceast privint, de asemeni nu se gsesc in paginile lor. Unele dintre eie au intr-adevr insem- nri in criptografie, dar aceste criptograme pin acum n-au putut fi descifrate. In lipsa unor notite clare care s ne lmureasc acest lucru, nu ne rmme alt criteriu de datare decit analiza hirtiei si a caracterelor paleografice si lingvistice ale textelor. Filigranele adic mrcile de fabric imprimate pe hirtia pe care au fost copiate textele ne inftiseaz o ancor, un mistret, o coroana pus pe un trunchi cu rdcini, o stem cu o coroan si cu o cruce, o vulpe si dou sgeti incrucisate. Ancora, care se gse^te ca marc de fabric in unele coale de hirtie pe care a fost copiat Codicele Voronetean, apare ca filigran a hirtiei din fabricile venetiene la inceputul secolului al XVI-lea. Hirtia care avea ca filigran un mistret se gseste folosit pentru documente si pentru manuscrise din Moldova, in primele trei ptrimi ale secolului al XVI-lea si ea provenea, dup toate probabilittile, din fabrica de hirtie a orasului Schweidnitz din Silezia, care oras avea ca marc a sa un porc mistret. Marca orasului a fost imprimat ca filigran si in hirtia fabricat acolo, inc din 1491. Hirtia textelor care au ca filigran o coroan pe un trunchi cu rdcini, sau o stem cu coroan i cu o cruce este hirtia iesit din prima fabric de hirtie infiintat la Brasov, in 1546, de Hans Benkner si Johan Fuchs. Stemele

8?

cu coroane sint, dup cum se stie, mrcile orasului Brasov, si proprietarii fabricii de hirtie au adoptat, ca si cei din Silezia, marca orasului ca filigran

8?

pentru hirtia iefit din fabrica lor. Vulpea, pe care ogsim imprimat ca marc in unele coli ale Psaltirii Scheiene, este imaginea numelui unuia dintre fabri- canjii brafoveni: Fuchs. Ea apare ca filigran pe hirtia fabricat la Brasov incepind cu anul 1549. Filigranele textelor rotacizante ne indic dar c hirtia pe care au fost copiate aceste texte fusese fabricat in veacul al XVI-lea in ora f ele Venetia, Schweidnitz si Brasov. Scrisul. Caracterele paleografice ale manuscriselor rotacizante inftifeaz de asemeni un aspect arhaic al scrisului romnesc. Este asa-numita scriptio continua, in care cuvintele sint copiate unele dup altele, fr s fie separate intre ele prin nici un spatiu. Limba. Concluziile pe care le scoatem din studiul filigranelor si din aspec- tul paleografic al textelor sint confirmate prin studiul limbii, desi aci pro- blema este ceva mai complex, fiindc limba acestor texte nu este uniform ; dimpotriv, ea inftifeaz dou straturi diferite. Primul strat de limb reprezint graiul vorbit in secolul al XVI-lea in sudestul Ardealului, de unde era copistul. Graiul acesta reprezenta in structura general a limbii romnefti de atunci o faz mai evoluat (lipsa rotacismului, cderea lui n intervocalic urmat de i: intnu; j in loc de g : jos etc.). Al doilea strat de limb apartine tinutului in care au fost traduse prototipele acestor texte fi el are un vdit caracter dialectal fi arhaic. Cea mai interesant particularitate fonetic din acest strat de limb este rotacismul, adic trecerea lui n intervocalic, in cuvintele de origin latin, la r: lumir (lumin, gerure < genune, tire < tine, rugciure < rugciune etc. Rotacismul, care astzi abia se mai aude la motii din Muntii Apuseni si din sudul Maramurefului, in afa-numita Tara Oafului, caracteriza in secolul al XV-lea fi al XVI-lea graiul de nord-est al Transilvaniei, intregul Maramures, dup cum dealtfel se poate deduce din scrisorile maramurefene ale secolului al XVI-lea fi al XVII-lea pstrate in arhivele cettii Bistrita, descoperite fi publicate pentru intiiafi dat de d-1 N. Iorga fi republicate acum in facsimile fi riguroas transcriere filologic de d-1 Al. Rosetti. Alturi de rotacism apar fi celelalte particularitti dialectale ale Maramurefului dar care atunci ca fi azi se extind fi asupra tinuturilor invecinate: Bucovina fi Moldova precum: pronuntarea lui j ca g in cuvintele de origine latin.: gioc, giude, gios; fonetismul dz in loc de z: Dzeu; diftongul oa } o, particularitate care se gsefte fi azi in Maramuref fi in nord-vestul Ardealului: nopte, tot, morte etc. ln afar de aceste particularitti dialectale care, exceptind rotacismul, caracterizeaza fi azi Maramureful, se mai gsesc in textele rotacizante unele trsturi fonetice, morfologice fi lexicale care vdesc un stadiu al limbii mai apropiat de prototipul latin fi asupra cruia se cade s ne oprim putin, pentru a fixa caracterele pe care le-a avut limba noastr literar in prima ei faz. E, precedat de r, pstrat: rebda, reci.reotate; i dup r pstrat fi el: uri; n urmat de i in hiat s-a pstrat fi se pronunta ca n muiat: mtiniu, spuniu, vulponiu. , i in morfologia textelor gsim forme vechi de limb care se apropie mai mult de prototipul latin decit cele evoluate de azi. De exemplu: substan:88

tivele declinrii a doua, cu desinenta in limba latin in -us, -um si care astzi se termin in consoan, se gsesc in textele rotacizante terminate in -u, fiindc aceasta vocal nu amutise in limb atunci: domnu, imparatu; genitivele si dativele se formau cu prepozitii; apoi pluralul substantivelor latine neutre in -ora se termina in -ure: fapture etc. Conjugarea inftiseaz fi ea forme interesante: gsim numeroase urme din vechiul perfect simplu: feciu <feci (azi: fcui), zisu (Aixi (azi: zisei), venremu (venimus (azi: venirm), venetu (venitis (azi: venirti). Aflm apoi o forma de conditional mostenit de la perfectu] subjonctivului latin: intrare, intrari, intrare, intraremu, intraretu, intrare (cu intelesul de as intra) (intraverim intraveris, -erit, -erimus, -eritis, -erint. La persoana I-a a imperfectului apreau formele fr m: eu auziia. Mai interesant ins este lexicul, cci ne ofer o bogtie nebnuit de cuvinte mostenite din patrimoniul latin, care au disprut din circula^ia limbii de azi sau vietuiesc in agonie in cine stie ce colt indeprtat de tar: agru {agrum tarin, arira <arenam nisip", au (itvam strugure, desidera <desiderare a dori", fuste <fustem toiag", gerure <gironetn adincime, pr- pastie", gintu <gentem neam", gune <juvenis tinr", mritu (maritum mire, a se numra <nominare ,,a-si spune pe nume", psa <passare a merge (azi pstrat in expresii ca: pas de f ceva), alturi de care apare si omonimul psa <pensare a apsa (azi pstrat numai in expresii ca: nu-mi pas), ur- ciure <orationem urare, binecuvintare", viptu <victus griu, bucate, vrgur <'virgulam (virgo fecioar, opu iaste (opus est trebuie". Alte cuvinte sint importante din punct de vedere al evolutiei sensului, cci pstreaz inc un inteles mai apropiat de prototipul din care deriv: codru cu intelesul de munte, cumplit'. sfirfit" (cumplitul pmintului sfirfitul pmintului), fmeaie: familie, gudet: judecat, im prti: desprti", pdure: munte", sruta (salutare: saluta, strat: asternut". Din originalul slavon au rmas netraduse, pe ling titluri de capitole, si numeroase cuvinte care triau atunci in limba tinutului, dar care, in curgerea vremurilor, au disprut, sau altele pe care traductorii nu le-au inteles ori crora nu le-au gasit cu ufurint corespondentul romnesc, precum: aslam: camat, aspid: farpe cu privirea veninoas, bezaconie cu intelesul de frdelege, cadil: tmiie, dodei: a supra, iniie: brum, bincot: viclefug, ogodi: a plcea, onagru: asin slbatic, pamente: amintire, prilsti ; amgi, schimen: ctel, stepen: treapt, vasilisc: balaur fantastic care ucide cu privirea, zblcal: fereastr. Cum era firesc intr-un text tradus in cuprinsurile romnesti aflate sub stpinire maghiar, se gsesc numeroase elemente ungurefti, neintelese in tinuturile romnefti libere de dincoace de munti, precum: adam: cmat, brat: prieten, bsdui: a plinge, binttui: a pedepsi, celui: a insela, a amgi, celosag: infelciune, gillui: uri, murgiu : a cirti, tar: sarcin, troas: insar- cinat, tirnat: prisp. 0 forma cu totul curioas este compunerea cuvintelor intr-o structur nefireasc limbii romne, dar calchiat dup tipicul cuvintelor slave corespunztoare: dulce vrere <blagovolenie; frmente, fr fundu, plural: frJundere, lege clctoriu, greu animoso pcate, codere, omugoditori, plod purt- tori si fr de crutat ke3*w\aie (de la maao = copil, dar traductorul a

89

cr=zut c substantivul deriv de la verbul ijjdAdTi); lege dttoriu, lege clctoriu premiezare : injum&ttire, tmpremtdza : injumtti. In ce priveste sintaxa, textele maramure^ene imit adesea intorsturile de fraz ale originalului slavon. Gsim ins si urme din sintaxa latinei vulgare, precum genitivul construit cu prepozitia de (casa de domnul), dativul cu prepozitia a (sufletele a tot omul). Acuzativul ins, sub influenta originalului slav, apare fr prepozitia pre, ceea ce aduce confuzia intre subiect si obiect. Desi textele rotacizante sint scrise intr-o limb greoaie, cu multe elemente strine, cu particularitti arhaice si dialectale, totusi eie sint pentru istoria literaturii de o irnportant deosebit, pentru c constituiesc inceputurile, punctul de plecare al limbii noastre literare, care, peste trei veacuri de frmintare, avea s ajung la starea de azi, capabil s exprime in versuri, cu Eminescu, cele mai inalte nuante ale cugetrii filozofice. Prima faz a limbii noastre literare a fost astfel o faz maramuresan, un dialect nord-vestic, care in veacul al XVI-lea intr-o privint stagnase intro form mai conservatoare, iar in alte privinte evoluase ctre forme rotacis- mul de exemplu pe care nu le cunosteau celelalte dialecte, cu deosebire cele in care viata romneasc se desfsoar mai liber in state oarecum autonome. Era greu ca in lupta cu celelalte dialecte graiul maramuresan s se mentin biruitor pe trimul vietii literare. Un alt dialect era menit s-i ia locul. Textele rotacizante, pe care valurile vremurilor le-au adus pin la noi cu file pierdute sau rupte, sint pentru filologul care vrea s reconstituie originea si evolutia limbii romnesti comori de pret, cci eie ii dezvluie pe de o parte forme de limb in care se poate surprinde tranzitia de la latina vulgar la limba de azi, iar pe de alt parte o sumedenie de cuvinte din vechea zestre latin, dintre care unele au disprut cu timpul din circulatia limbii, iar altele se zbat azi in agonie intr-un colt restrins de pmint romnesc. In slirjit, eie mai au un aspect. Intr-o vreme in care traditia si prejudecata nu admiteau in biserica Rsuritului ortodox alte limbi liturgice decit slava si greaca, aceste prime si timide zri de lumin in picla slavismului aduc inceputul unei munci grele si lungi de trei veacuri, care va duce ins la natio- nalizarea serviciului divin. Textele rotacizante au trecut din min in min si prin cpii s-au rspindit din sat in sat si din tinut in tinut pin ce, in a doua jumtate a secolului ai XVI-lea, in sudul Ardealului, au fost puse in tipar de ctre diaconul t5rgovistean Coresi.
BIBLIOGRAFIE ' Publicatii de texte. Codicele Voronetean a fost publicat cu un studiu si vocabular de Ion al lui Gh. S b i e r a, Codicele Voronetean, ed. Academiei Romne, Cernuti, 1885. Ideile erc* nate ale lui Sbiera au fost combtute de: Gr. C r e t u i n Revista pentru istorie, archeologie st filologie (a lui Tocilesc.u), anul VI (1886), p. 155; de I. B o g d a n in Convorbiri literare, 1886, p. 77 88, si de I. N d e j d e in Contemporanul, anul III, (1883), p. 132, 178, 230, 474, 514, 526. Psaltirea Scheian a fost publicat in facsimile si transcriere latin cu Variante din Coresi de I. B i a n u , Psaltirea Scheian, tomul I, Bucuresti, 1889. O edi^ie critic insotit de un studiu aprofundat a dat d-1 I. A. C a n d r e a, Psaltirea Scheian comparat cu celelalte Psaltiri din secolul XVI si XVII, traduse din slavoneste (vol. I. cuprinde studiul, vol. II textul si glosarul), :90

Bucuresti Comisia istoric a Romniei", 1916. Despre copistii Psaltirii Scheiene: I. B i a n u , op. cit., p. XII, observind c sint dou scrisuri, presupunea doi copisti sau aceea?i min, dar dup o intrerupere cam indelungat". Al. P r o c o p o v i c i , in Despre nazalizare si rotacism, Analele Acad. Romane, seria II, t. XXX, Mem. sect. lit., Bucuresti, 1908, p. 29, si I. A. C a n d r e a, op. cit., I, p. XXVIII, au dovedit c sint trei. C. L a c e a , iti Dacoromania, III, p. 461471, admite c sint sasi. N. D r g a n u , Dacoromania, III, p. 475 508 si 914 929; primele traduceri au fost fcute de un sas din regiunea Bistritei care a urmat ca student la Universitatea din Praga" unde a primit invtturile lui Hus. Cf. ins si Al. R o s e 11 i, in Grai si suflet, II, 1925 1926, p. 153, 156. Psaltirea Voronetean a fost publicat in caractere chirilice de G. G i n g l e a in Revista pentru istorie, archeologie si filologie, XI (1910), p. 444 467, si XII (1911), p. 194 209 si 475 487. Textul a fost republicat cu versiunea slav si cea romn de G. G l u s c in Slavischrumnisches Psalterbruchstck, Halle, 1913 (tez de doctorat). Despre ea o recenzie a lui V. B o g r e a, in Drum drept, II, 1914, p. 497 508. Psaltirea Hurmuzachi n-a fost inc publicat pin acum, dar despre ea se gsesc informatiui in studiul citat mai sus al d-lui I. A. C a n d r e a, Psaltirea Scheian comparat cu celelalte Psaltiri, I, p. L LVII, si Al. R o s e t t i, Limba romn in secolul al XVI-lea, Buc., 1932, p. 4. . Studii. Sustin teoria husit: N. I o r g a , Istoria literaturii religioase a romni lor pin 1a 1688, Bucuresti, 1904, p. XIX X X ; X . I o r g a , Istoria literaturii romnesti, ed. a II-a, vol. I, Bucuresti, 1925, p. 103110; I. A. C a n d r e a, Psaltirea Scheian comparat cu celelalte Psaltiri din secolul XV si XVI, traduse din slavoneste, editia Comisiei istorice a Romniei", I, Buc., 1916; N. D r g a n u , Dou manuscripte vechi: Codicele Todorescu si Codicele Martian, ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1914, p. 187 188; Dacoromania, III, p. 475 508, 914 937, IV, p. 11211123; S e x t i l P u s c a r i u , Zur Rekonstruktion des Urrumnischen, ln Beiheft zur Zeitschrift fr rom. Philologie, XXVI, Halle, 1910; S e x t i l P u s c a r i u , Istoria literaturii romne, vol. I, Epoca veche, Sibiiu, 1930, p. 64; A 1. P r o c o p o v i c i , Arhe- tipul husit al catehismelor noastre luterane, Suceava, 1927. Pentru propaganda husit in trile romne a se vedea si. I o s e f l l a c u r e k , Husitstvi v rumunsckych zemich, Brno, 1927; a c e 1 a s i, Husitismul in Romania, in Revista istoric, XIV, p. 41 44. Despre husitism in Ungaria: Dr. T h o t Z s a b P a l , A cseh huszita mozgalmak es uralom trtenete Magyar- orszgon, Budapesta, 1917. Despre studen^ii din Ungaria si Sibiu (intre 1373 1411) la Praga ; Studenten aus Ungarn und Siebenbrgen an der Prager Universitt im XIVXV. Jahrhundert, tn Korrespondenzblatt, VI, 1883, nr. 2, p. 19 20. Atribuiesc inceputurile literaturii romne reformei luterane; O v. D e n s u s i a n u , Histoire de la langue roumaine, tom. II, fase. I, Paris, 1914, p. 6; Al. R o s e 11 i, Etude sur le rhotacisme en roumain, Paris, 1924, p. 13, si Recherches sur la Phonetique du roumain au XVI-e siecle, Paris, 1926, Romania, XLVIII, p. 333, i mai ales: Limba romn in secolul al XVI-lea, editura Cartea romneasc. inceputurile literaturii noastre sint puse in legtur cu propaganda catolic de I l i e B r b u l e s c u , Curentele literare la romni in perioada slavonismului cultural, editura Casei ? coale]or, Bucuresti, 1928, p. 45102. M. G a s t e r , in Chrestomatie romn, texe tiprite si manuscrise (secolul XVIXIX), dialectale fi populre, vol. I, Bucuresti, 1891, in care reproduce texte rotacizante, credea c acestea sint prelucrri ulterioare ale operelor lui Coresi" (p. CI si CII). I. B i a n u , in Introducerea limbii romnesti in biseric. Diseurs de recepfie in Academia Romn, credea c traducerile s-au fcut pe la sfirfitul veacului al XVI-lea in mnstirile moldovenesti, pentru a da elementele instructiunii teologice clugrilor romni". Cf. si A. M e t r o n i u, Incercarea asupra evolutiei literaturii vechi romnesti, in Convorbiri literare, XLVII (1913), p. 40 1, 527, 631; T. P a l a d e , Cind s-a scris intii romneste (extras din Arhiva VII), Iasi, 1916,

91

p. 27; D r. M i l a n P. S e s a n, Originea fi timpul primelor traduceri romnesti ale Sf. Scripturi, Cernu$i, 1939, indeosebi p. 89; traducerea a fost fcut de un clugr romn care stia si slavoneste, poate in mnstirea Moldavi^a (p. 110); St. C i o b a n u , Curs litogr., Fac. lit. Bucuresti, 1938 1939, p. 449 si urm. Prerea lui Drganu privitoare la traducerea in Moldova pe vremea lui Despot-vod in Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie, extras din La Transylvanie, Cluj, 1938, p. 3738. Pentru prototipele paleoslave ale traducerilor; Boh us T e n o r a, ber die kirchenslavische Vorlage des Codice Voronetean, in W. M. L b k e, Mitteilungen des rumnischen Instituts an der Universitt Wien, Heidelberg, 1914, p. 145 221. Textele au fost studiate din punctul de vedere al limbii de: I. A. C a n d r e a , Psaltirea Scheian comparat cu celelalte Psaltiri din secolul XVI si XVII traduse din slavoneste', O v . D e n s u s i a n u , Histoire de la langue roumaine, tom. II; Al. R p s e 11 i, Limba romn in secolul al XVI-lea, editura Cartea romneasc", Bucuresti, 1932; V. M o r a r i u, Sintaxa propozitiunii in Psaltirea Scheian, in Revista filologic, I, Cernuti, 1927, p. 219 231, $i Formarea verbelorin Psaltirea Scheian, in Codrul Cosminului, IV V, partea a II-a, p. 263 278, Pentru u final: O. D e n s u s i a n u , Din istoria amutirii lui u final in limba romn, tn Analele Academiei Romne, s. II, t. XXVI, Mem. sect. lit., Bucuresti, 1904. Pentru explicarea rotacismului: Al. P r o c o p o v i c i , Despre nazalizare si rotacism, Analele Academiei Romne, s. II, t. XXX, Mem. sect. lit., Bucuresti, 1908; A l e x a n d r u R o s e 1 1 i, tude sur le rhotacisme en Roumain, in colectia Bibliotheque de l'Ecole des Hautes tudes, Paris, Edouard Champion, 1924. Rotacismul era in secolul al XVI-lea o particularitate fonetic, care distingea net graiurile din nord-estul Transilvaniei de cele din sud. Istroromnii, care il pstreaz si azi si care au emigrat probabil intre secolii XXIII din prfile vestice ale Transilvaniei, cunosteau rotacismul la desprfirea lor de trunchiul romnismului. Ei il pstreaz si azi. Fenomenul este cunoscut si pe domeniul Romaniei occidentale in dialectele nord-vestice ale Italiei si in franco-provansal (departamentele Isere, Doubs, Hautes-Alpes). Documentele din arhivele Bistri^ei au fost publicate intiiasi dat de d. N. I o r g a , Documente romnesti din archivele Bistritei, Bucuresti, 1899; a c e l a s i , in Documentele Hurmuzaki, XV, partea 1 si a 2-a, Bucuresti, 1911 1913; apoi d e d . A l e x a n d r u R o s e t t i , Lettres roumaines de la fin du XVI-e et du debut du XVII-e siecle tirdes des Archives de Bistritza (Transylvanie), in Institutul de filologie fifolklor, Bucuresti, 1926. Cuprinde 50 descrisori dintre 1592 si 1638 din urmtoarele localit^i: Cimpulung, LucavJ:, mnstirea Moldavita, Tirgu-Neamt, mnstirea Rduti, Roman, Slatina, Suceava si din urmtoarele ale Transilvaniei: Bistrrfa, Fgras, nordul Maramuresului, Suciul de Sus (Solnoc-Dobica), Sliste-Mara- mures. Textele publicate in transliterate sint insotite de 21 facsimile si de studii paleografice ?i filologice, de indice de nume proprii si de vocabular.

INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI TIPAR SLAVONESC IN TARA ROMNEASC Textele Sfintelor Scriptiiri traduse in veacul al XV-lea in Maramures, sub influenza husit, s-au rspindit prin cpii, din min in min, pin in tinuturile din sud-estul Ardealului. Aci, in a doua jumtate a secolului al XVI-lea, eie sint puse sub teascul tiparului, prin struinta juzilor sasi ai orasului Brasov, de ctre diaconul Coresi venit din Tirgoviste. Tiparul fusese adus in trile noastre din Venetia, prin mesteri tipografi sirbi. Tiprirea crtilor necesare cultului divin corespundea atunci in trile
:92

slave din Balcani unei necesit^i adinc simtite, deoarece invazia turcilor nimicise si imprftiase vechile manuscrise copiate cu mult munc in mnstiri de ctre clugri caligrafi. Inc din 1483, clugrul Macarie, care insotea in Italia pe tinrul principe muntenegrean Gheorghe Crnojevic, supraveghea la Venetia tiprirea unui liturghier slav. Citiva ani mai tirziu, G. Crnojevic, care vzuse inflorirea cultural a Italiei i care era cstorit cu o nobil venetian, Elisabeta, fiica lui Antonio Erizzo, urcindu-se pe tronul tatlui su si dorind s rspindeasc lumina culturii ln tara sa, aduce tiparul din Venetia i-l instaleaz in preajma Cetiniei, in mnstirea intemeiat de tatl su. Acolo, sub supravegherea clugrului Macarie, apar trei crti religioase: un Molitvenic, un Octoih in 1494 si o Psaltire in 1495; dar, in 1496, ptrunderea turcilor in muntii Munte- negrului distruge aceste inceputuri culturale. Cit de tragic a fost soarta culturii crestine in aceast epoc a invaziunii turcesti se vede si din peripe- iile dramatice ale vietii celor doi initiatori ai tiparului. Gheorghe Crnojevic, izgonit de turci, fuge in Venetia; de acolo la Ra vena, unde este internat, in urma struintii turcilor; apoi, scpind din inchisoare, se intoarce in patrie, travestit in haine de clugr, incearc s ridice steagul independent ei, dar este infrint si silit s se predea turcilor, care il exilar in Asia Mica. Acolo se presupune c a trebuit s primeasc islamismul pentru a-si mintui via^a. ln acele zbuciumate vremuri, clugrul Macarie, rmas fr protectori fi Urmrit de turci, a aluat si el drumul pribegiei spre Venezia, cu protectorii si, si de-acolo, mai tirziu, fiindc singurele tri ortodoxe peste care nu se intinsese stpinirea turceasc erau principatele romne, aci la noi, in Munte- nia, pe vremea cind domnea Radu cel Mare, si-a gsit adpost pentru munca lui cultural. In Muntenia se afla pe atunci in mare vaz la curtea lui Radu cel Mare mitropolitul sirb Maxim, care a izbutit s impace cu cuvinte crestinesti pe Radu cel Mare cu Bogdan al III-lea, domnul Moldovei, tocmai cind ostile se aflau fat in fat, gata s se incaiere. Maxim era, dup mam, nepotul vestitului erou albanez Skander-beg si vrul lui Gheorghe Cr no je vie, intemeietorul tipografiei. In 1503 Maxim se afla la Venetia. In aceste imprejurri crede d-1 P. P. Panaitescu, in Biserica ortodox, 1939, p. 544 Maxim va fi intilnit in cetatea dogilor pe nepotul su Solomon, nepotul lui Gheorghe Crnojevic, si pe clugrul Macarie, pe care i-a adus in Tara Romneasc. Aci, cu o tipografie cumprat de Radu cel Mare, poate din Venetia si nu cu vechile buchii de tipar din Cetinje, care se rtciser fi-a inceput clugrul Macarie noua sa activitate. Din tipografia lui Macarie, pe timpul lui Radu cel Mare si al urmasilor si, au aprut numai trei crti bisericesti: Liturghierul, inceput sub Radu cel Mare si incheiat sub Mihnea cel Ru, la 10 noiembrie 1508, un Octoih in 1510, in domnia lui Vlad-vod, si un Evangheliar in 1512, sub domnia lui Neagoe Basarab. Tipografia functioneaz deci patru ani, intre 15081512; apoi, in imprejurri care nu ne sint cunoscute, inceteaz. Abia peste 33 de ani, in 1545, tiparul incepe s functioneze din nou in Jar a Romneasc. Initiatorul acestei noi tipografii a fost tot un sirb, logoftul Dimitrie Liubavici, care adusese in Serbia o tipografie, pe care o instalase in Gracanica, dar in cele din urm, din cauza imprejurrilor vitrege in

93

care se zbtea viata literar a slavilor sud-dunreni sub stpinire turceasc, se expatriaz cu tipar cu tot. La 1550 il gsim in cetatea de scaun a Trii Romnesti, la Tirgoviste, lucrind pe timpul lui Mircea Ciobanul (15441554). Tipografia lui Dimitrie Liubavici functioneaz la Tirgoviste vreo cinci ani, dind la lumin, dup cite stim pin acum, patru crti slavone: un Molitvenic, un Evangheliar, un Apostol in 1547, care a aprut in dou editii, una pentru Mircea Ciobanu fi alta pentru Iliaf-vod al Moldovei, fi un Triod-Penticostar. Intre tovarfii care ajut pe mefterul sirb in tiprirea textelor slave necesare serviciului divin, se citeaz in prefetele sau epilogurile crtilor: clugrul Moise fi ucenicii si Oprea fi Petre. EPOCA LUI CORESI Dup aceasta tiparul romnesc inceteaz in Tirgovifte, pentru ca s reapar mai tirziu la Brafov in 1556, cind, pe timpul lui Ptrafcu cel Bun, intre 12 iunie 1556 fi 14 ianuarie 1557, diaconul Coresi tiprefte cu porunca lui Hanf Benkner, judele Brafovului, un Octoih slavonesc. Cum a ajuns Coresi la Brafov nu putem fti. Probabil c Hanf Benkner, care intemeiase cu zece ani mai inainte prima fabric de hirtie, in nzuinta de a-si desface marfa, il adusese pe Coresi cu tipografia lui acolo, pentru ca s inceap publicarea crtilor de slujb necesare bisericilor romnesti din principate. Prefata pe care a reprodus-o d-l Mazilu intr-un articol critic despre Coresi invedereaz oarecum aceast intentie, cci alturi de H. Benkner, cu porunca" cruia ne spune c tipreste cartea, pomcneste fi pe domnii principatelor noastre: in Tara Romneasc blagoslovitul Ptrascu Voievod e vorba de Ptrascu cel Bun, tatl lui Mihai Viteazul si in tara Moldovei blagoslovitul Alexandru Voievod". Aceast carte prima tipritur coresian la Brasov, despre care ne-a dat lmuriri interesante regretatul Bianu, intr-o notit publicat in Analele Academiei Romne (19091910, volumul XXXII) contine un ppilog, in care ni se spune c a fost tiprit din porunca lui Hans Benkner de ctre Oprea Logoftul si diaconul Coresi. Ultimul fiind citat in al doilea rind eu, robul lui Hristos Oprea logoftul, fi diaconul Coresi ne-am trudit pentru aceasta fi am scos aceast carte" este, dup cit se pare, ucenicul lui Oprea Logoftul, care, precum spuneam si dup cum se constat si din epilogul Apostolului slavonesc tiprit la Tirgovifte in 1547, era la riridul lui discipolul lui Dimitrie Liubavici, pribeagul sirb, suflet dezndjduit, nenorocit fi pctos", cum se numeste el insufi in epilog. Astfel se stabileste in chip documentar c diaconul Coresi fi-a invtat meftefugul tiparului de la ucenicii poate chiar de la clugrii sirbi care, expatriati in imprejurri vitrege, au adus in ^rile noastre buchiile de tipar lucrate in Venetia.
CORESI

Figura diaconului Coresi, inceptorul crtii romnefti tiprite, defi a fost in timpul din urm obiectui a numeroase studii, articole fi polemici, ne este inc putin cunoscut. Numele lui, care sun azi afa de exotic in onomastica romneasc, a fost pus de mult de Alexandru Odobescu chiar in legtur cu familia Coressios din Chios, care a dat medici ca loan Coressios din Chios din a doua jumtate a secolului al XVI-lea, scriitori de seam ca Gheorghe
:94

Coressios de la inceputul secolului al XVII-lea, negustori ca Anton, Gheorghe si loan (Dziani) Coressi, care aveau afaceri comerciale cu Lwwul polon. Ce legturi au fost dac exista vreuna intre Coresi al nostru fi omonimii si, greci, originari din Chios, nu putem fti, fiindc documentele timpului nu ne ingduie s facem nici.o conjectur. Fapt este c in actele si documentele romnefti din secolul al XVI-lea apar mai mullti Coresi. Astfel intre anii 15271544 se pomenefte de un Coresi grmaticul, sau Coresi diacul", sau Coresi pisetul", care scrie o serie de acte intre 1527 si 1538 in Bucuresti si Tirgoviste, cettile de scaun ale Trii Romnefti. Alte documente posterioare vorbesc de Coresi logoftul in Miroslvesti, fiul lui Coresi logoftul, care apare pentru intiiafi dat pe la 1560, intr-un act de la mnstirea Tismana. Il gsim mai tirziu, in 1568, scriind acte la Bucuresti. Se pare c era un om instarit, cci Alexandru-vod, fiul lui Mircea Ciobanu, ii mtrefte in 1572, in minunata cetate numit Bucuresti", mobile Brcnesti si Vladulesti, prti de pmint in Rusi, Popesti, Brniftor, Urlati, Leontesti fi Brofteni. Din citeva acte aflm c avea un naf cu numele de Barbu, c tinea in cstorie pe Diica, fiica lui Bunea fi sora lui Stoica Jeleaza, fi c avea mai multe cumnate: Stana Neacfa, Dobra fi Maria, in satul Brcnefti, ale cror prti de mofie le cumprase pe la 1567. El a avut un fiu, pe logoftul Bunea. Amintesc aceste date intr-adins, pentru c din ele se poate vedea c acefti Coresi, chiar dac ar fi fost la origine strini, totufi, prin cstorii fi inrudiri, intraser in rindul pmintenilor. Ce legtur exist pe de o parte intre Coresi grmaticul de pe la 15271544 fi, pe de alt parte, intre logoftul Coresi de pe la 15601582, fi intre diaconul Coresi, a crui activitate tipografic se desffoar intre anii 1556 si 1583, nu reiese clar din documente. Regretatul Nerva Hodof, intr-o prefat la Molitvelnicul lui Coresi, a incercat s reconstituie desigur in mod ipotetic astfel spita familiei Coresi din Tara Romneasc1:
Coresi grmaticul (logoftul) Diaconul Coresi (1560- 1583) i Serban (1588) Logoftul Coresi (1560- 1582)

Bunea Logoftul Coresi (1606)

O jumtate de an dup tiprirea Octoihului slavonesc la Brafov, Coresi apare la Tirgovifte, unde incepe la 8 iulie 1557, in timpul domniei lui P traf cu cel Bun, un Triod-Penticostar, pe care il mintuie ins de tiprit tocmai dup moartea lui Ptrafcu, in vara anului urmtor, 1 iulie 1558, sub Mircea Ciobanul. Apoi Coresi se strmut din nou la Brafov, unde il gsim in 1559 fi unde, in decurs de mai bine de 20 de ani, el tiprefte in limba romn crtile fundamentale ale bisericii, sub impulsiunea noului curent de reform pornit de Luther.
1 Nu putem accepta spifa intocmit de d-nul St. Nicolaescu (Revista pentru istorie, arheologie si filozofie, X, 1909, p. 269), care identific pe diaconul Coresi cu logoftul Coresi. In actul din 1572, pe care se intemeiaz d-1 St. Nicolaescu, logoftul Coresi nu este nicieri pomenit ca diacon si nici nu se face aluzie la activitatea lui tipografic desfsurat pe acel timp in Transilvania (intre 1559 1583).

95

Influenta luteran fi activitatea lui Coresi. Reforma luteran ptrunsese in Ardeal in anul 1519, prin negustorii safi care luaser parte la tirguldin Leipzig fi care aduseser cu ei la intoarcere crtile lui Luther. In 1522 mai multi tineri safi, care studiaser la Universitatea din Wittenberg fi audiaser prelegerile lui Luther, rspindesc intre concettenii lor ideile marelui reformator german2, ln fruntea miscrii a stat ins apostolul reformatiunii din Brasov, Honterus. Honterus, nscut in 1498 in Brasov, dup ce si-a terminat mvttura in oraful natal, si-a continuat studiile in scolile superioare din Cracovia, Viena, Wittenberg fi, in cele din urm, in Basel, unde s-a initiat fi in arta tipografiei. In 1533 Honterus, intorcinidu-se in oraful natal cu o larg cultur umanist fi cu un inflcrat zel pentru noul crez al reformei, incepe printre concettenii si propaganda pentru reforma luteran. Predicile lui inspirate gsesc, in vremurile de dup nenorocita lupt de la Mohaci cind o parte din Ungaria czuse sub stpinirea turceasc, un adinc rsunet in sufletul contemporanilor si safi. In 1542 Honterus public in limba latin fi german cartea reformatiunii, Reformatio ecclesiae Coronensis ac totius. Barcensis provinciae, in care fixeaz punctele fundamentale ale noii biserici intre altele fi nevoia de a propovdui Evanghelia Domnului in limba national. Curind dup aceasta, preotimea din tara Birsei, convocat intr-un congres, hotrfte inlocuirea limbii latine din biseric cu limba german, cstorirea preotilor fi introducerea serviciului divin in form luteran. Pentru a da mai mult extensiune ideilor reformei, Honterus, care invtase in Elvetia arta tiparului, intemeiaz in Brafov o tipografie, alimentat cu hirtie pus in circulatie din fabrica ridicat de prietenii fi concettenii si, Iohann Fuchs fi Hannes Benkner, primarii Brasovului. In acelafi timp cu safii imbrtifar luteranismul fi ungurii. Principele loan Sigismund Zzpolyai (Zpolya), urmind liniile politice trase de mama sa pe timpul regentei de a organiza in Ardeal fi pe trim religis o opozitie puternic impotriva catolicului Ferdinand, care, stpinind partea vestic a Ungariei, nzuia s cuprind fi Ardealul, a adoptat reforma luteran. loan Sigismund era poliglot, ftia binifor fi romnefte, fi urmrea s atrag la noua reform fi pe romni, care erau elementul cel mai numeros in Ardeal fi carei ddeau, dup cum o afirm Giovanandrea Gromo, ostafii cei mai buni". Locul de frunte intre sfetnicii de la curtea sa il aveau doi romni: btrinul Mihail Csaki, cancelarul trii, pstrtorul sigiliului statului, un umanist de seam, care fusese preceptorul lui, fi Gaspar Bekes, cel mai tinr dintre sfetnici, care lua adesea masa cu principele fi care dormea in aceeafi camer cu el. In aceste imprejurri, este posibil, ba chiar probabil, ca toate msurile luate de autorittile maghiare pentru convertirea romnilor la reform s se fi fcut cu sfatul fi cu initiativa acestor curteni, rupti de neamul lor fi conver- titi la reform. 0 conditiune prealabil pentru rspindirea luteranismului printre romni era traducerea fi tiprirea cr^ilor romnefti sub influenta curentelor de reform. Aceast activitate, ini^iat fi patronat de safi fi unguri, s-a desffurat in trei centre diferite: Sibiu, Brafov fi Orftie.
2V. I. Juhasz, A reformdci az erdyi romcmok kztt (Reform printre romanii trnsilvneni), Cluj, 1940; si E. Rev&z, La Reforme et les roumains de Transylvanie, Archivum Europae Centrc-Orientalis, Budapest, 1941. :96

Ea a inceput la Sibiu, unde ptrunsese mai devreme ideile de reform, prin struinta lui Petrus Haller, ales jude (primr) al Sibiului in 1543, fi a pastorului Mathias Ramser, cruia Melanchthon, prietenul lui Luther, ii -SCri s mgrijeasc inainte de toate ca invttura mintuirii s fie imprt- sit poporului nefalsificat si ca tineretul c citeasc Catehism ul". ln chiar anul alegerii lui Petrus Haller, sasii imbrtisar reforma. ln anul urmtor, 1544, universitatea sseasc hotrste ca toti clti n-a primit cuvintul lui Dumnezeu in noua forma s fie indemnati frteste a-1 adopta. In aceste imprejurri s-a tiprit in 1544, la Sibiu, prima carte romneasc un Catehism din care ins pin acum nu s-a descoperit nici un exemplar. Dar aparitia lui in 1544 este in afar de orice discutie, fiindc ni s-a pstrat o notit contemporan in socotelile orasului Sibiu 1, in care se pome- nefte c s-au dat doi florini unui oarecare magister Philippus" Filip Maler pentru munca lui de tiprire a Catehismului valah. De alt parte, un preot sas din Bistrita, Adalbert Wurmloch, intr-o scrisoare din 1546 ctre preotul loan Hessus din Breslau, spune c s-a tradus in limba valah un Catehism, care s-a tiprit la Sibiu in caractere sirbesti (chirilice). Wurmloch mai adaog informatia pretioas c multi preoti romni il primesc ca sacrosanct, dar c si multi il condamn.2 Centrul in care strduintele de a capta pe romni la ideile reformei s-au manifestat cu mai mult trie si mai consecvent a fost ins Brasovul. ln Brasov se intilnesc in aceast vreme dou persoane care au jucat un xol de seam in inceputurile crtii romnesti: diaconul Coresi, care venea din Tirgoviste cu materialul de tipar chirilic, Hans Benkner, primarul orasului Brasov, proprietarul primei fabrici de hirtie din Ardeal. Honterus, care convertise la reform preotiniea sas din 'I'ara Birsei, care intemeiase prima tipografie in Ardeal si reformase scoala, murise de la 23 ianuarie 1549. Dar spiritul lui tria inc intre sasii luterani. ln aceast atmosfer de idei adus de Honterus, prin struinta fi pe cheltuiala primarului Benkner, Coresi se puns in serviciul ideii de tiprire a crtilor sfinte in limba romn. Cu zisa <fi cu cheltuiala) jupinului Hanes Beagner, scris-am eu Diacon Coresi..., sau eu jupinul Hans Beagner... am avut jelanie pentru sfintele crti crestinesti... si am scris aceste sfinte crti de invttur, s fie popilor romnesti s inteleag, s invete rumnii cine-s creftini. Dar pentru ca ideea nationalizrii serviciului divin, pus in circulatie de reform, s ptrund mai adinc in masele romnesti, ea trebuia inculcat tinerelor generatii din scoala. De aceea cea dintii publicatie romneasc aprut la Brasov este un Catehism menit a fi predat copiilor din scolile romnefti, cum era in primul rind aceea care functiona pe ling vechea bise- ric ortodox a Scheilor din Brasov. Avem in aceast privint un pretios document contemporan, care dezvluie ceva din imprejurrile si intentiile cu care a fost publicat Catehismul, prima carte coresian. Este mrturia diacului Oprea, care er in acelafi timp psalt si profesor miasteriu cum spune el fcoalei rum- nesti de ling beseareca Scheailor fi dascl mai mare ucenicilor eine invat dselie". In
1Rechnungen aus dem Archiv von Hermannstadt und der schsichen Kation, I, Sibiu, 1880, p. 195. 2Vezi textul reprodus la B i a n u , H o d o s , Bibliograf ia veche romneasc, I , p . 2 2 . 97

epilogul unui Octoih romnesc, tradus din porunca episcopului Pavel Tordas cu intentia de a fi tiprit si copiat de miasteriu scoalei rum- nefti", acesta spune rspicat c vldica Pavel au porincit in scoal mearsterii fi dasclii s inveate rumineaste den crtile ce le deader boiarii cinstitului sfat de mainte si ce va da sfintiia lui, impreun cu alalti crestini buni, c in scoala cumu trebuiaste si in besearec, asa mai virtos cuvintul lu Dumnedzeu tre- buiaste s inteleag feciorii, dar cumu s inteleag deac invat in limb striin de nu inteleage nimea! Iar sirbeaste si letineaste s stie numai eine iaste om crtulariu, oare preut, oare dascl, oare diiac, iar miselamia n-are lips de-a ftirea." Sirul tipriturilor romnesti ale lui Coresi incepe deci, in 1559, cu Catehismul. Cronicarii safi Simon Massa fi Marcus Fuchs ne instiinteaz, la 12 martie 1559, c Iohannes Benknerus, primarul Brafovului, cu ceilalti senatori au reformat biseric valahilor fi c a propus Catehismul spre citire si invtare. 1 Catehismul lui Coresi este alctuit din urmtoarele prti: 1. O scurt prefat; 2. Decalogul (zeace porincele ale lu Dumnezeu"); 3. Simbolul credintei ortodoxe niceoconstantinopolitan (credint crestineasc); 4. Tatl nostru; 5. Milcuitura (cind chemi pe Dumnezeu in ajutor, adic rugciunea) fi datul de har cind iti aduci aminte de binefacerile lui Dumnezeu"; 6. Botezul; 7. Cuminectura. Catehismul, defi are, dup cum a artat d-1 Al. Rosetti, unele prti comune cu Micul Catehism al lui Luther (editia din 1529: Decalogul; SimboluL apostolilor, in forma catolic; Tatl nostru; Botezul...), totusi nu este o traducere dup acesta. Limba textului arat o multime de termeni specifici fi constructii neromnefti, care sint o decalcare dup sintaxa ungureasc. Catehismul romnesc se apropie ca fond si in unele privinte fi ca form de Catehismul unguresc al lui Batizi, ins nici cu acesta nu corespunde intoemai. Originalul unguresc era un Catehism sumar, care, dup cum ne incredinteaz d. N. Sulic, in afar de prtile cuprinse in Micul Catehism, al lui Luther, mai continea fi citeva intregiri imprumutate din marea lucrare de sintez a lui Filip Melanchthon, publicat in 1521 sub titlul Loci communes rerum theologicarum, fi care a avut un mare rsunet, deoarece numai in timpul vietii autorului a aprut in 50 de editii. Din aceast oper a lui Melanchthon au strbtut pin in Catehismul romnesc din 1559 ideile dogmatice despre mileuitur fi datul de har, asa de obscur prezentate in Catehismul romnesc. O data Catehismul unguresc tradus in limba romn, Coresi l-a revizuit, refcind textul din Tatl nostru fi citatele dup textul Evangheliei, pe care o avea sub pres, fi indreptind simbolul credintei dup normele bisericii ortodoxe. Numai astfel, amintind pe toti cei ce au contribuit la publicarea Cate- hismului, el putea spune in prefat Catehismului: ...Nefte crestini buni socotir fi scoaser cartea den limb srbeasc pre limba romneasc, cu ftirea mriei lui Crai < adic loan Sigismund Zapolia) fi cu ftirea Episcopului Savei trei ungurefti. Si scoasem sfinta Evanghelie si zeace cuvinte fi Tatl nostru fi credint apostolilor s inteleag toti
1 1559, die 12 Martii, Iohannes Benknerus, iudex Coronensis, cum reliquis senatoribus reformavit Valachorum ecclesiam et praecepta catecheseos discenda illis proposuit (Quellen zur Geschichte der Stadt Brass, IV, Bra^ov, 1903, p. 80). :98

oamenii cine-su rumni creftini." Dup Cafehism, activitatea de tiprire a crtilor sfinte in limba romn se continu; in rstimp de 22 de ani se tipresc in romneste toate crtile care alctuiesc, dup conceptia reformatilor, patrimoniul sacru al invt-

ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI.................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV....................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV. 43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR..............52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV.....................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI..................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI. . . .92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE. . . . .128 LITERATURA HAGIOGRAFIC......................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU ...........................................150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL...............................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB....................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA....................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA...........180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA ...................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU...........................213 CRONOGRAFELE.................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL. . . .11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO..........110 LITERATURA RELIGIOAS........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..........161 STOICA LUDESCU...........................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.................190

99

CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU..............................219 (1942 -1979)...........................242 Literatura modern......................30 Didactice...............................32 Publicatii conduse. Editii de texte. . . . .32 Comemorri. Necroloage..................33 Recenzii si rapoarte. Diverse...........34 Conferinte rostite la Radio.............35 Lucrri postume *.......................35 Istoria literaturii romane vechi........37
. Psaltire slavo-romn ............................................................................ 1577 , Pravil (nu se poate data exact) ...............................................................1570 1580 . . Evanghelie cu tilc (Cazanie)............................................................................. 1581 '

Lucrul apostolesc Faptele apostolilor si Psaltirile reproduc o copie de pe vechile traduceri maramuresane; poate fi Tetraevangheliarul este retip- rirea unei traduceri anterioare, dup cum mrturisefte Coresi in introducerea Catehismului: neste crestini buni socotir si scoaser cartea den limb sir- beasc pre limba romneasc. Celelalte sint traduceri fcute in vremea lui Coresi. Exceptind prefata Cazaniei si Molitvenicul din 1564, in textele amin- tite mai sus, afar doar de ideea nationalizrii serviciului divin unul din postulatele fundamentale ale curentelor de reform fi de o mic aluzie la darul milcuiturii din Catehism, nu se introduce nici o inovatie care s devieze biserica romnilor de la traditia ortodox moftenit din strmosi. Influenta calvin. Ideea de a se amesteca in credinta intim a poporului romn, de a transforma cu totul cultul lui strmosesc dup normele statornicite de ideile reformei, apare dup 1564, cind ungurii, desprtindu-se de safi, imbrtifeaz reform calvin. Ungurii se strduiesc s atrag fi pe romni la reform lui Calvin fi in acest scop ei lupt pe dou fronturi: pe de o parte ajut tiprirea crtilor bisericefti in limba romn, pe de alt parte, caut s impun cu sila, pe cale oficial, organizarea bisericii dup normele calvine. Sub aceast influenta, Coresi tiprefte in 1564, cu ajutorul nobilului ungur Forr Mikls de Haporton Foro Miclufu, cum il numefte el in predoslovie o Evanghelie cu invttur, adic textul Evangheliilor comentat fi explicat, si un Molitvenic. ln epilog, Coresi ne lmurefte asupra scopului acest ei publicatii astfei: Dac amu vzutu jelania la multi preuti de tilcul Evangheliilor, cum s poat fi ei propovdui fi a spune oamenilor invttur dupe cetitul Evangheliei, asa am aflatu aceste tilcuire a Evangheliilor pre Duminici presre anu, scoase de in scriptura prorocilor fi apostolilor fi celor sfinti printi..." Era deci o colectie de predici inspirate din textul Evangheliei pe care cutau s-1 lmureasc fi care se citeau in biseric. ln prefata cu care insotefte textul Cazaniei, se strecoar ideile reformei,
:100

precum fi ideea nationalizrii serviciului divin: Acolo in biseric s se spue... sfinta Evanghelie in limba pre care grescu oamenii, s putem intelege noi miselame". Sau ideea separrii puterii spirituale, care se cuvine oamenilor bisericii, de puterea materials, care trebuie s fie atributia impratilor, voievozilor fi dregtorilor acestei lumi. Oamenilor de biseric spune el n-au lsat Dumnezeu domnia s domneasc in chipul Domnilor fi Voevozilor." i in aceast ordine de idei, el se ridic cu inverfunare impotriva papei, pe care-1 compar cu Antichrist, fiindc s-a ridicat peste toat lumea fi calca suptu picioare toti impraii fi craii fi domnii despre pmint" fi tot astfel se ridic si contra patriarhului loan din Constantinopol, care s-au sfdit cu Papa pentru domnia fi prea mai mria lumii". Intr-alt loc el condamn, potrivit reformei calvine, cultul sfintilor fi al Sf. Fecioare, care ins este in biserica ortodox o piatr de temelie, cci pe cultul sfintilor sint intemeiate acatistele. lata ce spune, in aceast privint, prefata Cazaniei: Aceia nu cred carei s roag sfintilor morti: lu Sfintu Ptru fi lu Sfintu Vasile sau Sfintului Nicolae sau Sfintei Mariei, c numai unulu Iisus Hristos iaste imbltoriu dreptu noi fi rugtoriul: nimea altu, nici in ceriu, nici pre pmintu. C sfinti morfi nu audu rugciunea noastr." La sfirfitul acestei Cazanii se afl un Molitvenic adic o carte de rugciuni (de la slav. molitviti = a se ruga). Acest Molitvenic inftifeaz un interes deosebit prin inovatiile introduse in ritual. Astfel la botez se suprim mirul, apa sfintit, luminarea... fi alte adosturi", considerate de calvini ca idolatria et superstitionum fomenta. La cununie se introduce jurmintul, iar cuminectura se prevede numai in extremis. Nerva Hodof, care a studiat fi a republicat in 1903, in caractere chirilice fi transcriptie latin, acest Molitvenic, orientindu-se dup unele cuvinte ungurefti pstrate in textul romnesc: troas = gravida, oc cu sensu 1 de cauz, otlmzuit = scutit, ocrotit, nebintetuit = nepedepsit s.a., cuvinte care nu se aud nicieri in limba romnilor din Ardeal, precum fi dup unele constructii proprii limbii maghiare, ca: derep ce trebuiaste s se boteze oamenilor ; eu inc am pe el botezat f.a., dedusese c Molitvenicul a fost tradus din ungurefte. Prerea lui N. Hodos a fost confirmat in 1S08 de dr. E. Dianu, care a descoperit originalul Molitvenicidui lui Coresi in Agenda sau actele bisericesti pe care le svirsesc de obiceiu ministrii si pstorii sufletesti crestini a lui Heltai Gaspar, preotul reforma^ilor din Cluj pe acele vremuri fi proprietarul unei tipografii, in care a tiprit un ciclu de crti care i-au asigurat un loc in istoria literaturii maghiare. Dr. E. Dianu a artat apoi cu citate paralele depen- denta Molitvenicului lui Coresi de Molitvenicul lui Gaspar Heltai. Activitatea lui Coresi se desffoar mai departe cu tiprirea unei Psaltiri in 1577. Activitatea de traducere a crtilor sfinte sub influenta reformei calvine, care-1 atinsese, dup cum am vzut mai sus, si pe Coresi, se desffoar ins mai intins in regiunea Clujului fi a Orftiei. In aceste tinuturi, autoritatea ungureasc impusese organizatiunii religioase a romnilor conductori alefi, dup moda calvin, de intreaga obste, cu numele de

101

superintendenti fi cu sarcina de a contribui la rspindirea reformei, al crei prim obiectiv era: introducerea limbii nationale in biseric. In 1567, dup alegerea lui Gheorghe de Singeordz ca episcop al romnilor, se intruneste un sinod, care hotrfte introducerea limbii romane si scoaterea din parohie a popilor orbi care vor pstra prejudecata limbii slavone. Doi ani dup aceasta, cind in locul lui Gheorghe de Singeordz este ales Pavel Tordaf, sinodul intrunit la Aiud, sub prezidentia noului ales, hotrfte in unanimitate, spune documentul unguresc inlturarea din ceremonial a tuturor lucrurilor privitoare la credint care nu-si au temeiul in Sfinta Scriptur, renuntarea la cultul sfintilor si indeprtarea din biseric a tuturor preotilor care nu vor invta poporul in limba romn despre sfintele taine. Dar, desi documentele unguresti contemporane ne spun c hotrirea aceasta a fost luat cu unanimitate, totusi preotii romni, crescuti in traditia ortodox fi urmind instinctul maselor populre, erau refractari ideilor de reform, fiindc pentru sinodul care urma s se tin in anul urmtor la Cluj, superintendentul intervine pe ling municipalitatea din Bistrita, rugind-o, intr-o scrisoare din 9 decembrie 1570, s pun in vedere preotilor romni c vor fi aspru pedepsiti dac vor lipsi de la sinod. Scrisoarea aceasta a lui Pavel Tordas inftifeaz un interes deosebit din punctul nostru de vedere, fiindc ne da stiri pretioase privitoare la miscarea literar a timpului. Mai <lau de stire preotilor romni spune el ca s-fi aduc fi bani de cheltuial ca -s cumpere crti romnefti: Psaltirea, care s o plteasc cu un florin; alt carte Liturghia. Dintre aceste dou crti, Liturghia a fost descoperit in anii trecuti de N. Sulic, iar Psaltirea este textul tiprit de Coresi in 1570. O alt carte important aprut in aceast epoc sub influenta calvin este o carte de psalmi versificati, din care s-au descoperit citeva foi in Jegtura unei crti din 1601. Textul reprodus in facsimile fi transcriere latin cu un studiu de Stripszky Hiador fi dr. G. Alexici ocup in ciclul tipriturilor romnefti din veacul al XVI-lea un loc aparte, deoarece este cel dintii text romnesc publicat cu caractere latine, in ortografie, bineinteles, ungureasc. El cuprinde zece cintece, avind fiecare titlu unguresc fi este, dup cum s-a artat, o tra- ducere dup o veche carte de cintece pentru calviniftii unguri intocmit de Francisc David, care s-a intemeiat, la rindul su, pe un Graduale tiprit in Oradea la 1566, fi mai ales pe Cartea de cintece alctuit de Szegedi Gergely. Cartea avusese, inainte de traducerea romneasc din 1570, trei editii ungu- jrefti. Aceast traducere pare s se fi bucurat de mult cinste intre romnii calvinifti, fiind intrebuintat in biserici si fcoli. Alte ftiri despre activitatea lui Pavel Tordaf nu mai avem. El moare in 15761577, fi cu acest prilej dieta ardelean a luat o hotrire care ne arat .c reforma se rspindise simtitor printre romni. Deoarece zice actul fi in obstea romneasc sint multi cari, luminati de Domnul Dumnezeu, s-au rupt de mrturisirea greceasc fi ascult cuvintul lui Dumnezeu in limba lor proprie, murind superintendentul lor de pin acum, am hotrit ca fi ei is-fi aleag dintre dinfii un om invtat fi drept, cu intelegere adevrat, pentru ca predicarea cuvintului lui Dumnezeu cel viu s nu conteneasc intre dinfii fi s mearg inainte. Pe temeiul acestei hotriri a dietei, obftea romneasc, adunindu-se in sobor, a ales ca superintendent pe Mihail Tordaf,:102

cm frate sau o rud a lui Pavel.

103

Acesta este episcopul care a patronat traducerea fi publicarea Paliei de la Orstie, despre care ne vom ocupa mai jos. Intoarcerea spre ortodoxie. Atacurile ftise impotriva dogmelor fundamentale ale ortodoxiei, strecurate in introducerea Cazaniei din 1564, in Molitvenic si poate in urgia dezlntuit de autoritti pentru a impune cu sila reforma calvin au indirj.it si mai puternic in rezistenta lor masele populre roma- nesti fi preotimea ardelean. in atmosfera aceasta de vrajb, populatia romneasc, trezit la conftiinta religioas ortodox, incepe acolo unde alune- case in apele reformei s se lepede de ea fi s se intoarc la credinta str- mofeasc. intr-un Molitvenic slavon contemporan, cumprat de popa Dobre de la un oarecare Bratul cu 55 de aspri si druit bisericii Scheiu din Brasov, la anul 1569, ni s-au pstrat instruc|iile cind vrea cineva s vie ctr a noastr credint fi s se lepede de toat legea latineasc si de a lu Martin Ereticul fi de toate eresele lor fi de toate hulele lor cu carele hulescu pre duhul svxntu fi pre preacesta si pre svintii lui Dumnezeu si pre svintele icoane". i instruc- tiile struiesc tocmai asupra punctelor care fuseser atacate in prefata Cazaniei lui Coresi din 1564: Iar el au ia s zic: leapdu-m fi proclitescu fi crezu intru svintoa Troit dup voia lu Dumnezeu fi m inchin fi Preacinstii de Dumnezeu Nsctoare de pururea fata Mariia fi tuturor svintilor fi svin- telor obraze; si primescu posturele si zilele de postu: mercuri fi vineri fi asa m jur inaintea lu Dumnezeu. E probabil ca in aceast intoarcere la matca credintei strmosefti s fi avut un rol, pe ling instinctul firesc al maselor, fi imboldul clerului din trile libere, cci revirimentului conftiintei ortodoxe a romnilor ardeleni ii corespunde in Tara Romneasc o strduint de a intri ortodoxia in forma slav. in principate, unde, in urma organizrii vietii religioase, bisericile se mmultiser, slujba se fcea dup manuscrise, care se copiau anevoie fi deve- niser insuficiente pentru nevoile locafurilor de rug. Lipsa crtilor de ritual era simtit mai ales in Muntenia, unde arta caligrafiei fusese mai putin dez- voltat decit in Moldova. De aceea domnul trii, Alexandru, fi mitropolitii si, Eftimie fi Serafim, comand tipografiei coresiene crtile de slujb religioas. Pentru srcia fi imputinarea svintelor crti in tara Domniei-mele am dorit fi m-am sftuit cu Printele nostru Preosfintitul Mitropolit... griesc epilogurile acestor crti fi mai departe lmuresc c s-au tiprit ca s fie in dar fi in cinste fi spre lauda sfintelor biserici si intru pomenirea fi iertarea pcatelor strbunilor fi printilor noftri fi nou pctofilor. Dup Evangheliarul slavon tiprit in 1562, incepind din 1568, timp de aproape 15 ani, tiparul lui Coresi este ocupat cu publicarea crtilor de ritual in limba slav. Astfel apar pe rind: in 1562 un Evangheliar; in 1568 un sbomic, cuprinzind culegeri din vietile de sfinti; in 15741575 un Octoih; in 1577 o Psaltire; in 1578 un Triod, cuprinzind cintrile din postul mare; in 1579 un Evangheliar, publicat de Coresi in tovrfie cu un alt mester tipograf, Mnil; in 1580 un Sbornic la Sebeful ssesc, fi, in sfirsit, in 1583 un Evangheliar, ultima carte tiprit de Coresi. Crtile acestea slavonefti aveau o rspindire mai mare decit cele romnefti. Nu numai c unele au aprut in dou fi chiar in trei editii (Evanghelia,
10S

1562, 1579 fi 1583), dar alturi de Coresi mai lucrau in Ardeal si alti tipografi la imprimare de crti slavonefti pentru romnii ortodocfi. Astfel, un diac Lorint tipreste la Brafov, intre 20 ianuarie si 20 iunie 1567, un Octoih; apoi in 1570 un Evangheliar, din care s-a gsit un exemplar, pstrat azi in Biblioteca Universittii din Cluj, fi, in sfirsit, in 1579, de la 25 februarie pin la mai, o Evanghelie, la Alba Iulia, din al crei epilog aflm c el obtinuse un privilegiu de la principele Ardealului, Sigismund Bathory, prin care se interzicea retiprirea textului de altcmeva timp de 30 de ani. E probabil c el a mai tiprit fi alte crti, dar n-au ajuns pin la noi. Un al treilea tipograf romn in Ardeal, necunoscut pin deunzi, este Clin, care, impreun cu patru ucenici ai si, retiprefte la Brafov, intre 19 decembrie fi 2 septembrie 1566, un Evangheliar dup tipritura coresian din 1561. Din aceast tipritur singura care a rzbtut pin la noi din activitatea lui Clin se cufioafte pin acum un singur exemplar, pstrat in Muzeul de art ucrainean din Harcov, unde a fost adus in timpul revolutiei rusefti dintr-o bibliotec din Volinsk. 1 ln aceast atmosfer de intoarcere spre ortodoxie a aprut in 1581 ultima publicatie romneasc a lui Coresi, Cartea cu invttur Cazania ca un fei de reactie impotriva vilvei pe care a stirnit-o intre romnii ortodocfi Cazania insotit de Molitvelnicul cu t endinte reformiste din 1564. Cartea s-a publicat cu cheltuiala judelui Brafovului fi a tot tinutului Birsei, Hrjitu Lucaci Luca Hirscher deci o intreprindere comercial, dar cu toate garantiile de autenticitate ortodox, cci ni se spune in prefat c judele, care cu foarte inim fierbinte fi cu jale aprins de mult jeluia la aceast lumi- nat carte", a trimis poate pe popa Mihai de la biseric cheilor din Brasov, care era des intrebuintat in relatiile sasilor brasoveni cu Tara Romneasc la Arhimitropolitul" "Jarii Romnefti Serafim, in Tirgoviste, dup originalul crtii, c apoi, sftuindu-se fi cu mitropolitul Ardealului Ghenadie fi cu clerul su, a dat-o lui Coresi diaconul, ce era mester invtat intr-acest lucru, de o scoase de in carte srbeasc pre limba rumneasc, impreun Si cu preotii de la biseareca Scheailor de ling cetatea Brafovului, anume Popa Iane fi Popa Mihai". Dintre acestia rolul important in traducere pare s-1 fi avut popa Mihai, care, dup cum aflm din alte izvoare, invtase carte slavoneasc in tara sirbeasc si care se bucura de mult trecere intre contemporanii si, intrucit el a purtat, din partea safilor, tratativele cu Mihai Viteazul pentru a mintui de pirjol cetatea Brafovului. Cartea venea intr-adevr dintr-un izvor ortodox autentic, fiindc, dup cum a dovedit-o de curind d-l V. Grecu, ea este o traducere, printr-un intermedir slavon pin acum neaflat al omiliiior grecefti ale lui loan Caleca. Acesta a ajuns patriarh al Constantinopolului, sub numele de patriarhul loan al XVI-lea (13341347), pe vremea paleologilor, cind era in plin mflorire literatura omiletic. Nu sint ins toate omiliile opera personal a lui loan Caleca, ci unele par a reproduce predici mai vechi. Un loc aparte in familia textelor coresiene il are Pravila, care se leag de literatura dreptului canonic fi din care s-a descoperit un fragment de 12 foi intr-un codex al muzeului din satul Ieud, cu prilejul unei expozitii din Sighetul Marmatiei. Este o carte de care clerul simtea mare nevoie la taina
1Cf. descrierea lui de M. K o r n e e v , in Slavia, V, 1926, p. 190194. :104

spovedaniei in acele vremuri de religiozitate, cind preotii erau intr-adevar cirmuitorii sufletelor. Ea cuprinde o serie de penalitti pentru diferitele grade de pcate omenesti: anateme, excluderi din comunitatea crestin, inter- dictii de la taina imprtsaniei, canonisirea trupului prin post fi metanii: Cela ce ia mana, post 7 leat; inchinciuni: intr-o zi 100. Cela ce bag apa in vin, de-1 vinde, s fie proclet < blestemat)... Dup d. C. Spulber, Pravila coresian este o traducere dup Nomocanonul atribuit lui loan Nesteutul, patriarhul Constantinopolului intre 580619. In manuscrisele grecesti, ca si in traducerile slavonesti, Nomocanonul lui loan Nesteutul se gseste ado- gat la sfirsitul Sintagmei lui Mihail Vlastaris. O asemenea versiune slavo- neasc din secolul al XV-lea, cu note marginale romnesti, din vechile noastre mnstiri poate de la mnstirea Neamtu a fost descoperit de regre- tatul I. Bogdan si descris in Convorbiri literare, XXIV, p. 727 (v. si mai sus, p. 39). , Textul Pravilei circula in manuscris inainte de a fi fost tiprit de Coresi. O copie de pe prototipul pierdut se gseste in Codex Neagoeanus (Bibl. Acad. Rom., nr. 3821), copiat in anul 1620 de popa Ion Romnul, din satul Sinpetru, din judetul Hunedoarei. O alt versiune, copiat la Ripa-de-jos de un anume popa Toader, in 1610, fi pstrat in Arhivele Bistritei, a fost semnalat de d. AI. Rosetti, in Grai si suflet (I, p. 332; V, p. 195). Partea de la sfirsit a Pravilei, in care se evoc viziunea raiului fi a iadului, se gsefte copiat in Codex Sturdzanus fi in Codex Todorescu. . In epilogul Psaltirii din 1577, Coresi spusese c ,,eu diacon Coresi, deaca vzuiu c mai toate limbile au cuvintul lui Dumnezeu in limba <lor>, numai noi, rumnii, n-avm... derept aceaia, fratii miei preutilor, scrisu-v-am aceaste Psltiri cu otveat, de-am scos den Psltirea sirbeasc pre limba rumneasc, s fie de intelegtura". Totufi, dup cum s-a putut constata de ctre cei ce au comparat aceast Psaltire cu Psaltirea Scheian, Coresi nu este tra- ductor cum dealtfel nu este nici in celelalte. Compararea duce ins la o alt concluzie interesant. Coresi, punind sub teascul tiparului manuscrisele ce veneau din regiunea Maramurefului, a in- locuit particularittile arhaice fi dialectale ale acelor texte cu particularitatile graiului vorbit in sud-estul Ardealului fi in Tara Romneasc, particularitti care reprezentau o limb mai evoluat, vorbit de un numr mai mare de romni. tnnoirile aduse de Coresi vechilor traduceri maramurefene nu s-au marginit numai la fonetism fi morfologie, ci au atins chiar structura sintactic fi lexicul. Multe cuvinte de obirfie strin, sau chiar din mostenirea latin, care nu erau intelese in prtile din care el venise fi in cele in care ifi implinea munca lui de tipograf, le-a inlocuit cu altele de o mai larg circu- latie in limb. Cuvinte ca: feleleat, fuglu, gotovi, izeclean, pristoi, opu iaste, gintu, arir au fost inlocuite prin corespondentele lor: rspunsu, legtur, gti, iute, a se opri, trebuint este, nroade, nsip f.a. Intorstura frazei e mai fireasc la Coresi, raporturile sintactice mai precise (obiectul e totdeauna legat de verb prin prepozitia pre), iar ritmul se desffoar mai vioi fi mai armonios: Iat amu fratilor, c trecu iarna si primvara inceape-se. Si vedem toate fpturile de pre lume intregindu-se, fi pomii influrind fi toate leamnele <pomii> dumbrvilor fi pmintului rsrindu-i iarb fi psrile toate

105

cintind, fi alalte toate moindu-se. i de acestea bucurmu-ne si ne veselim. Si s slvim si mrim fi ne mirm prea bunului si mefterului Dumnezeu, cela ce adauge fi intoarce toat lumea spre noire. Ce, cum vedem acestea toate inoindu-se, afa fi noi, pin vreame avm, a noastr viat s o noim" (Evanghelia cu invttur, ed. Sextil Pufcariu-Al. Procopovici, p. 87). Crtile coresiene au avut o circulatie mult mai intins decit avuseser traducerile maramurefene, care se copiau anevoie cu mina. Prin legturile comerciale cu Brafovul, prin boierii bjenari fi, mai tirziu, prin cuceririle lui Mihai Viteazul, crtile coresiene au trecut muntii. In toate tinuturile romnefti s-au gsit, pin in vremurile noastre, exemplare iefite din teascurile primei tipografii romnefti din Brafov. Un exemplar din Psaltirea slavoromn a fost descoperit de Alexandru Odobescu la mnstirea Bistrita din Oltenia, in bun tovrsie cu tipriturile slavonefti contimporane; un exemplar din Evanghelia cu invttur a fost gsit de d-1 Al. Procopovici in satul Liteni din Bucovina, unde fusese adus, probabil, din Suceava; Lucrul apostolesc, druit Academiei Romne de C. Const. Karadja, poart o not din Iafi, de la 3 martie 1563, a hatmanului Gavril, fratele lui Vasile Lupu; o Evanghelie a fost gsit de N. Iorga in Vlenii-de-Munte din Prahova; Catchismul fi Pravila au fost descoperite la Ieud, in Maramures. Tipriturile coresiene, rspindindu-se in toate tinuturile romnefti, au dus cu eie pretutindeni graiul muntean, pe care 1-au impus cu autoritatea crtilor sfinte. Astfel Coresi, folosind graiul din sud-estul Ardealului si din Tara Romneasc, a indeplinit, fr s bnuiasc, o oper de o important deosebit in cultur noastr: a pus primele pietre solide la temeliile limbii literare de azi.

1 BIBLIOGRAFIE Despre Macarie si Maxim, v. E m. T u r d e a n u , in Cercetri literare, publicate de N. Cartojan, III, Bucuresti, 1939, p. 150, si mai ales P. P. P a n a i t e s c u , Octoihul lui Macarie (1510) si originele tipograjiei in Tara Romneasc, in Biserica ortodox romn, Bucuresti, 1939, p. 525 550, unde se da si toat bibliografia sirbeasc. Despre crtile tiprite de Macarie si D. Liubavici, v. I. B i a n u s i N e r v a H o d o s , Bibliografia romneasc veche, I, p. 1 43. O bun bibliografie asupra lui Coresi se gseste la S e x t i l P u s c a r i u , Istoria literaturii romne. Epoca veche, edi^ia a II-a, Sibiu,. 1930, p. 224225. Ne folosim de aceast bibliografie, completind-o cu lucrrile aprute dup publicarea ei. Crtile tiprite de Coresi au fost inventariate si descrise de I. B i a n u s i N e r v a H o d o s , Bibliografia rcmneasc veche, I, p. 54 93 si 516 529, cu reproduceri de titluri, prefe^e si epiloguri, facsimile de litere, pagini, frontispicii si viniete. La descrierea fiecrei crfi, bibliografia cunoscut pin atunci. Din textele coresiene au fost reproduse in edi-|ii moderne pin acum, urmtoarele: 1. Intrebare crestineasc (Catehismul), in I. B i a n u , Texte de limb din veacul a.1 XVIlea, Academia Romn, Bucuresti, 1925 (editia facsimilat). Textul fusese publicat mai inainte in transcriere latin, cu greseli, de A n d r e i B i r s e a n u , Catehismul luteran rotnnesc, in Analele Academiei Romne, Mem. sec*, lit., seria III, tomul I, Bucuresti, 1924, p. 4 S 2. Evanghelia, de dr. G h e r a s i m T i m u ? P i t e j t e a n u , Tetravanghelul Dia- conului Cored, cu o prefa^ de C o n s t a n t i n E r b i c e a n u , Bucuresti, Tipografia crtilor bisericesti, 1889, XII -)- 232 p. 3. Apostolul: I. B i a n u, Texte de limb din secolul al XVI-lea reproduse in facsimile, IV. Lucrul Apostolesc Apostolul tiprit de Diaconul Coresi In Brasov la anul 1563,

:106

Academia Romn, secfiunea literar, Bucuresti, 1930. 4. Molitvenicul'. N. H o d o s , Un fragment din Molitvenicul Diaconului Coresi (1564), publicat in Prinos lui D. A. Sturdza, Bucuresti, Gobi, 1903, p. 235 276 (in caractere chirilice si transcriere latin), cu un studiu interesant. 5. Psaltirea'. B. P. H a s d e u , Psaltirea piiblicat romneste la 1577 de Diaconul Coresi, reprodus cu un studiu bibliografic si un glosar comparativ (in caractere chirilice si transcriere latin), tomul I. Textul, Academia Romn, Bucuresti, 1881. Studiul si glosarul n-au mai aprut. O editie popular a acestui text a fost publicat in colectia Autorii romni vechi si contim- porani", Bucuresti, Socec, 1894. 6. Pravila: I. B i a n u , Texte de limb din secolul al XVI-lea reproduse in facsimile. Pravila sfintilor apnstoli, Academia Romn, sectia literar, Bucuresti, 1925. Textul reprodus in transcriere latin cu versiunile din Codex Sturdzanus si Codex Neagoeanus (acesta si in facsimile) de C. A. S p u 1 b e r, Cea mai veche Pravila romneasc. Text -Transcriere. Studiu, Cernuti 1930. 7. Cazania din 1581: S e x t i l P u s c a r i u s i A l e x i e P r o c o p o v i c i , Diaconul Coresi, Carte cu invttur (1581), vol. T, Textul, Bucuresti, 1914, Comisia istoric a Romniei. Editie critic cu Variante din Evangheliarul lui Coresi de la 1561, din Tilcul Evangheliilor de ia 1564 si din Evangheliarul de la 1574, copiat de Radu din Mnicesti pentru Petru Cercel, dup reproducerea lui M. Gaster. Studii. Despre Catehism: A n d r e i B i r s e a n u , in Analele Academiei Romne, sectiunea literar, seria III, tomul I, Bucuresti, 1924, si Transilvania, LII (1921), p. 900 901; N . D r - g a n u, in Dacorotflania, II, p. 58 I, III, p. 929 937, IV, p. 1091, 1107, 1113. AI. R o s e 11 i, in Romania, XLVIII (1922), p. 321334; a c e I a s i, Catehismul Martian, in Grai si suflet, I, Bucuresti, 1923 1924, p. 251 260; A 1. P r o c o p o v i c i , Arhetipul husit al catehisnielor noastre luterane, in revista Ft-Frumos, II (1927), p. 72 80 si 104 111. Profesor N i c o 1 a e S u l i c : I. Documente romnesti din colectia Slyom Fekete, II. Catechismele romnesti din 1544 {Sibiu) si 1599 (Brasov). Precizri cu privire la izvoarele lor. Extras din Anuarul liceuhd Al. Papiu Ilarian din Tirgu-Mures, 1936, p. 15 49. Despre Evangheliar: M a r i o R o q u e s , ia Romania, XXXVI (1907), p. 429 434 (despre un exemplar complet din Biblioteca din Budapesta); I. P o p o v i c i , in Nona revist romn, XI, Bucuresti (1912), p. 166 167; S e x t i l P u s c a r i u , in Dacoromania, I, p. 347; N. D r g a n u, in Dacoromania, I, p. 349352, 684 690, 988 1007 (dovedeste c Coresi nu traducea, ci tiprea dup texte mai vechi); P. V. H a n e s. Evangheliarul romnesc din 1561 in comparatie cu cel slavcnesc, in Convorbiri literare, XLVII (1913). Despre Apostol: A 1. R o s e 11 i, Lexicul Apostolului lui Coresi comparat cu al Codicelui Voronetean, in Grai si suflet, I (1923), p. 100106; C. I. Kara d j a, Despre Lucrul apostolesc al lui Coresi, in Analele Academiei Romne, sectiunea literar, seria III, tomul 3, mem. 6, Bucuresti, 1924, p. 545 555. Despre Molitvenic: in afar de studiul publicat de N . H o d o s ca introducere la text si amintit mai sus; Dr. E. D i a n u , in Rvasul din Cluj, VI (1908), p. 168181; N. D r g a n u , in Dacoromania, II, p. 254 si, urm. Despre Psaltire si Liturghierul din 1570: I. A. C a n d r e a, in Noua revist romn III, 1901, p. 533 541, IV, p. 14 24; V. M a n g r a , Cercetri literare-istorice, Bucuresti, 1896, p. 3 1 0 ; N . S u l i c , O nou publicatie romneasc din secolul al XVI-lea: Litur- ghierul diaconului Coresi, tiprit la Brasov In 1570, Tirgu-Mures, 1927; N. D r g a n u , Despre ce Psaltire si Liturghie vorbe$te Pavel Tordasi la 1570, in Dacoromania, IV, Cluj, 1926, p. 913 915. Pentru prototipul bizantin al Cazaniei lui Coresi din 1581: Prof. V a s i l e G r e c u , Izvorul principal bizantin pentru Cartea cu invttur a Diaconului Coresi din 1581. Omiliile Patriarhului loan XIV Caleca (13341347), Academia Romn, Studii si cercetri, XXXV, Bucuresti, 1939. Despre Pravila: C. A. S p u 1 b e r, Cea mai veche Pravil romneasc, Cernuti, 1930, p. 7 185. Cf. si recenzia lui A 1. R o s e 11 i, in Grai si suflct, V, 193 1 1932, p. 194 198. 107 Pentru chestiuni mai generale: N. S u 1 i c , Coresi, scriitor sau tipograf, Brasov, 1901; a cel a

si, Un capitol din activitatea diaconului Coresi, Brasov, 1902; S t o i c a N i c o l a e s c u , Diaconul Coresi pi familia sa, in Revista pentru istorie, arheologie si filologie, X (1909), p. 265 si urm.; C. L a c e a , Asezarea definitiv a lui Coresi la Brasov, in Revista filologic, II (1929), Cernuti, p. 354 358; Al. P r o c o p o v i c i , De la Coresi Diaconul la Teofil Mitropolitul lui Mateiu Basarab, in Omagiu lui I. Bianu, Bucuresti, 1927, p. 289 302. O incercare de sintez a fcut d-1 L u c i a n P r e d e s c u , Diaconul Coresi, Bucuresti, Tipografia Bucovina, 1933, dar pentru lucrarea aceasta a se vedea si rectificrile ce i s-au fcut in urm- toarele critici si recenzii: Dan S i m o n e s c u , Diaconul Coresi. Note pe inarginea unei crti: Lucian Predescu, Diaconul Coresi, Bucuresti, 1933; a c e 1 a i, Errare humanum... perseverare diabolicum (Rspuns d-lui Lucian Predescu), Bucuresti, 1933; D. M a z i 1 u, Diaconul Coresi Contributii, Ploie$ti, 1933 (Tipografia Cartea romneasc); Al. P r o c o p o v i c i , recenzie in Dacoromania, VII, p. 336338. Despre diacul Lorin-j:: N. I o r g a , Octoihul Diacului Lorint, Academia Romn, Mem. sect. istorice, seria III, tom. XI, mem. 7, Bucuresti, 1930. Despre Honterus: K a r l K u r t K l e i n , Der Humanist und Reformator Iohannes Honter, Mnchen, 1935 (Schriften der Deutschen Akademie, Heft 22); H e r m a n n T o n t s c h , Die Honteruspresse in 400 Jahren. Festschrift der Buchdruckerei, Johann Gtts lohn, Brasov, 1933. .

PALIA DE LA ORTIE (1582) S-au vzut in capitolul precedent msurile luate de autorittile maghiare pentru a converti la calvinism bisericile romnefti din Ardeal fi strduintele depuse de superintendentii romni pentru a traduce in limba poporului crtile necesare cultului fi propagandei. Cea din urm din firul acestor tiprituri este Palia. Coresi tiprise, dup cum s-a vzut, numai Noul Testament, cele patru Evanghelii, Faptele (fi Scrisorile) apostolilor. Era firesc ca atentia crtura- rilor romni ai vremii s se indrepte fi ctre Vechiul Testament, care formeaz fundamentul pe care se sprijin Noul Testament, alctuind impreun un intreg: Biblia. Sarcina de a patrona traducerea fi tiprirea Veohiului Testament fi-a luat-o superintendentul Mihail Tordaf cel ales in 1577 spri- jinit, in aceast intreprindere, de comandantul Hunedoarei, Geszty. Cartea intitulat Palia, de la gr. ricdsa (= vechi), adic Vechiul Testament, publicat la Orftie in 1582, de ctre fiul diaconului Coresi, erban, fi tova- rful acestuia, Mrian diacul, cuprinde de fapt numai primele dou crti: Creatiunea si Ieirea sau, cum spun traductorii cu cuvintele slavone: Bitia (slav. 6hth = a fi; bitia creatiune) si Ishodul (slav. hcxoahth = a ie.fi). Ea s-a tiprit, dup cum se spune in prefata, cu cheltuiala lui Francisc Geszty Gesti Frenti, cum il numesc ai noftri ales hotnogiu Ardealului fi Jrii Ungurefti, lcuitoriu in Deva". E un personaj cunoscut in istorie: era comandantul militar al Hunedoarei fi tinuturilor invecinate cu teritoriul unguresc czut in stpinire turceasc; avea ca refedint Deva, cu bogatul ei teritoriu, fi fusese trimis in ajutorul lui Aron-vod, domnul Moldovei. Era un comandant violent, urit de soldatii si, care, la opt ani dup moartea lui, i-au distrus mormintul. Dar cu tot caracterul lui aspru fi impulsiv, s-a ocupat totufi cu interes de viata religioas fi cultural a supufilor si: a zidit fcoal fi internat in Deva, a restaurat biseric reformat, a construit cas pentru preot fi a suportat cheltuielile pentru tiprirea Paliei. Traductorii au in frunte pe episcopul, sau, cum il numeau ei, ales piscopul rumnilor in Ardeal", Mihail Tordaf, fi sint in numr de patru: Stefan Herce, propovduitorul Evangheliei lui Hristos in oraful Caviran Sebefului (Caransebef), Zacan Efrem, dasclul de dsclie a Sebefului. Peftifel Moisi,
:108

propovduitorul Evangheliei in oraful Lugojului", fi Archirie, protopopul varmegiei Huniedoarei". In prefat ni se spune c traductorii, vzind cum toate limbile inflo- resc intru cuvintele sfinte ale lui Dumnezeu" fi c numai noi romnii nu le avem pre limba noastr, cu mare munc scoasem den limb jidovesc fi grecasc fi srbeasc pre limb romneasc". S-a crezut intr-o vreme la noi c asertiunile traductorilor sint intemeiate fi s-a cutat chiar a se deter- mina partea care revine fiecruia in aceast utilizare de izvoare in limbi strine, dar regretatul Iosif Popovici, fost profesor de slavistic la Universi- tatea din Cluj, in Analele Academiei Romne, XXXIII, pe 1911, fi, independent de dinsul, d-1 Mario Roques in Melanges offerts M. Emile Picot, Paris (1913), fi mai tirziu in Palia dOrstie (15811582), vol. I, Paris, 1925, au dovedit c avem de-a face cu o traducere fcut dup textul unguresc al Ve- chiului Testament, tradus fi tiprit in 1551 de un elev al lui Melanchthon, Gaspar Heltai, pastor la Cluj, tipograf fi autor de crti intre care fi originalul Molitvenicului lui Coresi care i-au asigurat un loc de seam in istoria literaturii ungurefti. Textul unguresc care st la baza traducerii romnefti se strvede in numeroasele elemente lexicale din cuprinsul Paliei, precum: span = supraveghetor, ung. ispn ; tirnat = piata din fata templului, ung. torndcz; ilis = merinde, ung. eles; sucuit = obifnuit, verb. ung. szokni; oc = cauz, ung. ok, precum fi in numele proprii cu terminatiuni flexionare proprii numai limbii ungurefti (ca de exemplu: Calahot din Calah, nume de localitate bib- lic + terminatiunea -ot, care in ungurefte indic acuzativul; Leabimot (Leabim -f- ot;
Ludimot (Ludim -j- ot; Anamimot (Anamim -f ot).

Dar, in afar de textul unguresc, traductorii au mai avut dup cum arat d-1 Mario Roques dinainte fi un text latinesc al Vulgatei, intr-o editie corectat, asemntoare cu aceea pe care a publicat-o in 1573 Luca Osiander la Tbingen.

109

Fragmentul Leviticului (cartea a III-a din Biblie), scris pe pergament fi pstrat in Biblioteca National din Belgrad, pe care l-a publicat Hasdeu in Cuvente den btrini, nu face, cum s-a crezut, parte din traducerea care sta la baza Paliei de la Orstie, ci este o tlmcire independent, fcut in Ardeal la inceputul secolului al XVII-lea si copiat in Tara Romneasc. Palia ocup in ciclul traducerilor romnesti din veacul al XVI-lea un loc aparte prin frumusetea traducerii, prin limba ei vioaie, pitoreasc si armonioas, Traductorii au stiut s foloseasc frmintrile unui veac de munc literar pentru a nimeri cuvinte expresive, care desteapt imaginatia si misc simtirea. Cu Palia de la Orstie se incheie seria tipriturilor romnesti in Ardeal. Curind dup aceasta, marile schimbri fi rzboaiele dezlntuite in toate cuprinsurile romnefti, pe care se profileaz epopeea militar a lui Mihai Viteazul, au pus capt activittii tipografice. Ea se reia abia peste o jum- tate de veac, dincoace de Carpati, in timpul domniilor lui Matei Basarab fi Vasile Lupu.
BIBLIOGRAFIE
.t.'

..

Originalul Psaltirii Calvine se afl in Budapesta, biblioteca dr. Iuliu Teodorescu. O copie in fototipie se gseste in Biblioteca Academiei Romne. Textul a fost publicat cu un studiu introductiv dedr. S z t r i p s z k y H i a d o r s i d r . A l e x i c s G y r g y , Szegedy Gergely finekes kSnyve, XVI, szdzadbeli romdn forditdsban. Protestdns hatsok a hazai romdnsdgra, Budapesta, 1911. Exagerrile din introducere au fost puse la punct de dr. M a t e i u in Lucea- frul, 1911, p. 557 si urm., t. M e t e s in Tribuna, 1911, nr. 283, nr. 10/23 aprilie, p. 19 20, si mai ales de N. D r g a n u in Transilvania, anul 1912, p. 213 si mm,, si in Dacoromania, IV, 1924- 1926, p. 87-88 (nota 5) si 915. Un fragment din Palia de la Orstie, cuprinzind cartea I Creatiunea", a fost publicat in text chirilic, cu o pretioas introducere, de M a r i o R o q u e s , Les premieres traductions roumaines de VAnden Testament, Palia dOrstie (1581 1582). Preface et livre de la Genese, Paris, 1925. Despre originalul unguresc al Paliei de la Orstie: I. P o p o v i c i , Paliia de la Orstie, in Analele Academiei Romne, an. XXXIII (1911); M a r i o R o q u e s , Loriginal de la Palia dOrstie (Extras din Melanges offerts M. Emile Picot), Paris, 1913; H. S z t r i p s z k y s i G . A l e x i c s , Szegedi Gergely enekes knyvre, Budapesta, 1911. Fragmentul de Levitic, pstrat in dou foi de pergament in Biblioteca National din Belgrad, a fost publicat de H a s d e u in Cuvente den btrini, T, Bucuresti, 1878, p. 517. Despre acesta vezi si introducerea Tui M. R o q u e s amintit mai sus, precum si A. B i t a y, Erdely Irodalmi szemle, III (1926), p. 195 si I. S i a d b e i, in Revista filologic, I (1928), Cernuti, p. 276^283 Fragmentul Leviticului romnesc de la Belgrad.

EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE LITERATURA APOCRIF Textele Sfintelor Scripturi traduse in Maramures si tiprite de Coresi in a doua jumtate a veacului al XVI-lea s-au raspindit peste tot pamintul romnesc, ducind pretutindeni cuvintul lui Dumnezeu in limba poporului. Pentru neamul nostru, care folosise pin atunci ca limb de cultura o limb strin, aceste traduceri au fost cele dintii zri de lumin. indemnati de rivna cu care poporul primise cartea in limba lui, clericii, singurii crturari ai timpului, s-au apucat s traduc din multimea textelor slave ale vechilor mnstiri, legende religioase cu caracter popular, pe care

istoricii literaturilor crestine le numesc legende apocrife. Dup criteriile de limb si, in primul rind, rotacismul legendele religioase apocrife au inceput a fi traduse cam in aceeasi vreme de inviorare religioas si in aceeasi regiune in care au aprut si primele texte ale Sfintelor Scripturi in limba romn. Aceste legende au circulat din min in min in toate tinuturile ronia- nesti. Cu timpul, si alte centre de cultur religioas poate mnstirile din principate au contribuit la traducerea si rspindirea literaturii apocrife. Intr-o vreme in care singura clas de cultur era clerul si era clerul fiindc acum patru veacuri cultura era legat la noi de cunoasterea unei limbi moarte traductorii au fost preotii si clugrii. Interesant este faptul c din bogata literatur apocrif slav, clericii au ales, pentru a transpune in limba poporului, mai intii legendele apocalip- tice, in care pretinsul autor un apostol sau un patriarh dezvluie, in cuvinte pline de simboluri menite a spori impresia de mister, tainele lumii de dincolo de moarte, pe care le-ar fi aflat prin miracolul unei viziuni ceresti. Ceea ce a indemnat clerul nostru s imprtseasc poporului, din multimea legendelor slave cu care isi desfta imaginatia, mai intii apocalipsele apocrife, a fost fr indoial nzuinta de a intri in sufletul maselor populre instinc- tele morale, indreptindu-le gindul dincolo de bunurile trectoare ale acestei lumi pmintesti. Legendele acestea naive, dar care zugrvesc in culori vii, pe de o parte, contrastul dintre chinurile pe care le indur in flcrile nestinse ale infer- nului cei ce si-au trit viata in pcate, iar, pe de alt parte, vesnica fericire care asteapt in grdinile inflorite ale raiului pe cei ce si-au incheiat viata

Ul

pminteasc in cinste si dreptate, trebuie s fi zguduit adinc sufletul poporului, cci numai astfei ne explicm urmele pe care aceste legende le-au lsat pin azi in traditiile, in colindele religioase si in arta popular. Epoca care se intinde de la Coresi pin la Matei Basarab este bogat in colectii manuscrise cuprinzind asemenea legende: Codex Sturdzanus, copiat intre 15801620, in Mhaciu pe Mures; Codex Todorescu, copiat in secolul al XVI-lea, in Ardeal; Codex Martianus, copiat in secolul al XVII-lea; Codicele de la Kohalm, descoperit de Ilie Brbulescu, tot in Ardeal; un altul desco- perit de Andrei Birseanu, la Ieud, in Maramures; altul in Ardeal, de N. Iorga, cu versiune slavo-romn si rotacism x. Colportorii zelosi ai acestui gen de literatur au fost preotii, cci mai toate manuscrisele vechi sau noi ale acestor legende, cunoscute si pstrate in Biblioteca Academiei Romne, sint copiate de ei. Lucrurile i$i au expli- carea lor, fiindc aceste legende apocaliptice, pe ling tendinta de a ridica nivelul moral, mai vdesc si preocuparea de a inlta in ochii poporului autori- tatea preotului. Asa, de pild, in Cltoria Maicii Domnului la iad, se infti- seaz, intre muncile pe care le indur cei pctosi, si chinurile celor ce n-au venit duminica la biseric sau nu s-au ridicat dinaintea preotului cind a iesit din biseric (sint osinditi s stea pe scaune inrosite in foc.). Aceste legende rspindite prin copii manuscrise au fost adunate si cusute la un loc de timpuriu in sbornice sau codice. Cel mai vechi este Codex Sturdzanus, numit asa de Hasdeu dup numele lui Dimitrie Sturdza, care 1-a imprumutat marelui istoric si filolog pentru studiu si care apoi 1-a druit Academiei Romne. El a fost studiat si publicat de Hasdeu in text chirilic si cu o bun transcriere latin, in volumul al doilea din Cuvente den btrini. Codex Sturdzanus este alctuit din dou prti. Prima parte cuprinde o serie de legende, intitulate de Hasdeu texte mhcene: Legenda Dminicii, Legenda Sf. Vineri, Legenda lui Avradm, citetrele copiate de Popa Grigore, in Ardeal, in satul Mhaciu, mai sus de Turda, intre 15801619; a doua parte cuprinde o alt serie de legende: Legenda Sf. Sisinie, Cltoria Maicii Domnului la iad, Apocalipsul apostolului Pavel, numite de Hasdeu texte bogomilice, precum si un text, Cugetri in ora mortii, pe care Hasdeu il credea o creatiune original romneasc cu caracter bogomilic. Acestea din urm au fost copiate inainte de 1580 de un anonim si cusute intr-un volum cu textele mhcene de popa Grigore. Hasdeu, si dup el Gaster si toti cei ce s-au ocupat de istoria literaturii noastre vechi au pus in legtur literatura apocrif cu o miscare eretic aprut in Bulgaria si imperiul bizantin in veacul al X-lea: bogomilismul.
BOGOMILII

Bogomilismul a fost o sect eretic nscut in Asia Mica din fuziunea cre^tinismului cu dualismul persan. Din Asia erezia a ptruns in Europa prin colonistii greci si armeni, adusi de impratii bizantini si asezati la granitele de nord ale Bizantului, in regiunea Adrianopolului si Filipopolului. Din aceste centre curentul s-a intins in imperiul bizantin si mai ales in Bulgaria, unde a dobindit o mare putere de expansiune prin propaganda popii Ieremia Bogomil, care a trit in secolul al X-lea, sub tarul Petru. Din Bulgaria secta a trecut mai departe in Serbia, Bosnia si Hertegovina si s-a rsfirat in Occident, sub diferite numiri: patarini in Italia nordic, cathari (de la gr. Kaap^ = = curat, fiindc pretindeau c ei detin invttur curat a Mintuitorului) in Germania si Italia de aci vine si germanul Ketzer, boemul Kacir eretic
:112

si au ajuns pin in sudul Frantei. Celebra sect a albigensilor, impotriva creia papa Inocentiu al III-lea a dezlntuit cruciata de exterminare, era si ea o indeprtat ramur a bogomililor din Balcani. Erezia bogomilic a fost in crestere in Peninsula Balcanic pin in secolul al XII-lea, cind s-a pornit lupta pentru distrugerea ei. ln anul 1111 imp- ratul bizantin Alexe Comnenul deschide lupta, arzind pe rg in hipodromul din Constantinopol pe conductorul sectei, pe medicul Vasilie, si pe cei 12 apostoli ai si. Citva timp dup aceasta, in Serbia, jupanul Stefan Nemania incepe o groaznic prigoan impotriva ereticilor, arzindu-i pe rg sau arun- cindu-i in exil. In secolul al XII-lea si al XIII-lea, tarii bulgari Boril si Alexandru se strduiesc si ei s inbuse erezia in Bulgaria. Invazia turceasc a impiedicat ins extirparea bogomilismului din tara vecin. Aci, pin tirziu in secolul al XVIIlea, s-a mentinut o fisie intins de 14 sate, insirate intre Nicopole, Vidin si Filipopol, care rmseser credincioase vechii erezii si refuzau crucea, desi aveau biserici. In veacul al XVIII-lea aceste resturi bogomilice au fost convertite la catolicism de ctre misionari franciscani veniti din Bosnia. Din aceste tinuturi au venit la noi, incepind din anul 1688, emigranti bulgaropavlichieni, care s-au asezat in jurul Craiovei, a Rimnicului, in judetul Ylasca si in jurul Bucurestilor, la Cioplea. Doctrina bogomililor pleac de la anatagonismul dintre Dumnezeu, ca principiu al binelui, si Satana, ca principiu al rului. Dumnezeu este creatorul lumii spirituale, invizibile si eterne, Satana este creatorul lumii materiale, vizibile si trectoare. Satana a creat trupul omului, Dumnezeu i-a dat sufletul. Satana a pus la cale cderea omului si izgonirea lui din rai, el a st- pinit lumea pin la venirea Mintuitorului. De aceea bogomilii respingeau Vechiul Testament, care povesteste rtcirea omenirii sub influenta spiri- tului cel ru, si nu admiteau decit Noul Testament. Pornind de la antiteza dintre suflet, creatiunea lui Dumnezeu, si dintre trup, creatiunea Satanei, si considerind viata aceasta de pe pmint ca un popas ctre viata cea vesnic viitoare, bogomilii predicau asceza, dispre- tuiau bunurile pmintesti, duceau o viat sobr, nu admiteau taina euharis- tiei cu piine si vin, combteau cultul sfintilor si al icoanelor, pe care le con- siderau ca rmsite de idolatrie, nu admiteau Vechiul Testament, care povesteste epoca in care omenirea a fost sub stpinirea Satanei, respingeau crucea, pe care o considerau ca o unealt cu care diavolul a chinuit pe Mintuitor. In vremurile de inflorire ale panslavismului, atunci cind literatura apocrif era putin cunoscut, savantii slavi atribuiau bogomililor un rol important in creatia si rspxndirea literaturii apocrife. Hasdeu si dup el Gaster au imprtsit prerea slavistilor si aceast prere a fost admis fr nici o rezerv de toti istoricii noftri literari, ba rposatul Sbiera, care credea c prototipul Codicelui Voronetean a fost tradus in secolul al XIII-lea, in sudu] Dunrii, punea in legtur cu erezia bogomilic insesi inceputurile literaturii noastre.
LITERATURA BOGOMILIC

Din literatura bogomilic, trei cicluri de legende, dup eite ftim pin acum, au intrat in literatura noastr veche. Primul este legenda lui Adam si Eva, in care apare tema zapisului cu Satana. Adam, izgonit din rai, a fost silit, pentru a putea lucra pmintul, care era opera si proprietatea Satanei, s incheie cu 113 el un zapis prin care i-a cedat sufletul lui si al celor ce se vor naste din el. Satana a ascuns zapisul, scris pe o crmid, in apele Iordanului. Cind Mintuitorul a

venit la sf. loan si a intrat in apele riului ca s primeasc botezul, s-a asezat peste crmid, sfrimind-o. Acest motiv este impletit cu tema arborelui crucii. Adam, in agonie, trimite pe Sit fi pe Eva s-i adue din rai o ramur din pomul cunostintei binelui fi rului. Din aceast ramur, ai si ii impletesc o cunun pe care i-o pun pe cap in ceasul mortii. Din cunun a crescut un arbore, din care apoi s-a fcut crucea pe care a fost rstignit Mintuitorul. . O alt legenda isi propune, printr-un proces de interpretare simbolic, s arate cum crucea Domnului a fost ridicat pe locul unde zcea cptina lui Adam fi de aceea in icoanele pe care se zugrvefte rstignirea Mintuitorului se afl sub cruce o cptin. Singele Domnului, revarsindu-se peste ea, a rscumprat-o din pcate. Legenda lui Adam fi Eva se pstreaz in mai multe manuscrise din primul ptrar al secolului al XVII-lea, iar a doua, despre lemnul crucii, intr-o serie de manuscrise din prima jumtate a secolului al XVII-lea. In literatura noastr veche se mai cunosc inc dou cicluri de legende cu vdit caracter bogomilic. Unui, care ni s-a pstrat intr-un manuscript din secolul al XVIII-lea al Bibliotecii Academiei Romne (nr. 1282, f. 164177), povesteste cum Satanail, invidios de creatiunea omului, a atras de partea sa o ceat de ingeri fi, furind veftmintul, stema fi steagurile Domnului, s-a afezat cu scaunul de deasupra norilor, fi cum Dumnezeu a trimis pe arhanghelul Mihail, care prin vitejia fi iscusinta lui a izbutit s redobindeasc podoabele raiului. Aceast legenda, al crei prototip bulgresc este publicat de profe- sorul Iordan Ivanov de la Sofia, a prins rdcini adinci in folclorul nostru. In unele versiuni populre tema aceasta s-a contaminat cu zapisul lui Adam, cci in aceste versiuni, culese de Voronca fi altii (v. Crtile pop., II, p. 55), Dumnezeu trimite pe arhanghelul Mihail sau pe sf. Ilie s reia de la Satan zapisul incheiat cu primul om. Legenda luptei lui Satanail cu trimifii Domnului pentru podoabele cerului este sursa unuia din cele mai frumoase cicluri de colinde populre, prada in rai", in care se intilnesc laolalt gradatia poves- tirii, miscarea dramatic fi frumusetea imaginilor (v. Crtile pop., II, p. 37). A treia legenda bogomilic este o detaliere a unui fragment din Evanghelia lui Matei (cap. IV, versetul 112), in care se povesteste disputa Min- tuitorului cu Satana in pustie. Satana, vzind c, cu toate straduintele sale, nu izbuteste s izgoneasc pe Mintuitor de pe pmint, se retrage pe un munte vecin si se pregteste de lupt. Domnul invluie muntele intr-un nour negru; ingerii prind pe Satana si-1 spinzur de toarta cerului. In cele din urm, Satana, prefcinduse pocit, este iertat. Dar, ajuns pe pmint, intr in inima Caiafei si provoac rstignirea Domnului, care o primeste pentru a implini Scripturile si a mintui omenirea. Textul se pstreaz intr-un manuscris al Academiei Romne din secolul al XVIII-lea. Ne-a venit din literatura bul- gar, unde textul era cunoscut din secolul al XIV-lea. La rindul lor, bulgarii 1-au primit din Bizant, unde apare inc din veacul al XII-lea. La atit se reduce literatura cu nuant bogomilic in literatura scris romneasc. In literatura oral a poporului circul azi un ciclu insemnat de legende in care se vede conceptia dualist a lumii, antagonism ul dintre cele dou mari puteri: Dumnezeu si Satana Dumnezeu creator al viettilor bune (calul, boul, oaia, albina), Satana creator al celor rele (viespea, liliacul, sarpele). Exceptind una singur in care cei doi creatori apar alturi ca urzitori ai omului, Satana
:114

plmdind trupul din lut, Dumnezeu hrzindu-i sufletul, legend care ne este atestat ca autentic bogomilic de ctre clugrul bizantin, contimporan cu secta, Euthimie Zygabenos, multe din celelalte au putut ptrunde la noi, precum am artat in alt parte 1, nu numai din sudul Dunrii, ci si din Iran, prin coloniile iraniene din sudul Rusiei.
CODEX STURDZANUS

Textele din Codex Sturdzanus ins nu au niinic comun cu bogomilismul. Pentru intiiasi dat, in Studii bizantino-romne, D. Russo a artat c textul numit de Hasdeu Cugetri in ora mortii si in care el vedea o creatiune original romneasc, de caracter bogomilic, nu este original, ci este o intretesere de fragmente luate din Dioptra lui Filip Solitariul, din Evhologiu si din Viata Sf. Vasile
cel Nou.

Mergind pe drum ul deschis de Russo, am artat in 1929, in Crtile populre in literatura romneasc, I, p. 4348 si mai ales 68, 7375, 9497, c nu se poate stabili nici o legtur nici intre celelalte legende religioase din Codex Sturdzanus, Codex Martianus si Codex Todorescu si intre miscarea bogomilic, pentru dou motive destul de simple: 1. Textele apocrife din Codex Sturdzanus

apar in literaturile creatine siriac, bizantin si copt cu patru-cinci secole inainte de ivirea bogomilismului in Balcani, si al 2-lea, c eie cuprind idei ce vin in contradictie flagrant cu doctrina bogomililor, asa cum o cunoastem din expunerea clugrului bizantin contimporan u- thimie Zygabenos. Asa, de pild, bogomilii, ca si albigensii, nu admiteai invierea trupului, pe care il considerau ca opera a Satanei, deosebindu-se in aceasta privint de biseric ortodox, care crede c in ziua judectii dir urm, sufletele vor invia in trupurile pe care le-au prsit. In Apocalipsui lui Pavel este un pasaj in care, dup ce se povesteste c ingerii iau sufletul omului drept din trup, se intorc si-i spun: Suflete, cunoaste-ti trupul ti: de unde ai iesit, c iar te vei intoarce in trupul tu la ziua de in viere. Bogomilii dispretuiau crucea; in legendele din Codex Sturdzanus sint pasaje din care reiese veneratia pentru crucea pe care a fost rstignit Mintuitorul. Bogomilii respingeau imprtsania cu piine si vin, pe care o considerau ca un sacrificiu adus demonilor; in Cltoria Maicii Domnului la iad, aceasta tain a euharistiei este invluit intr-o aureola divin. Bogomilii propov- duiau dogma celibatului; in Cltorie nu numai c nu este combtut cs- toria, dar ea este admis chiar pentru preoti. Renuntind dar la clasarea fcut de Hasdeu in texte bogomilice si mheene, vom imprti scrierile din Codex Sturdzanus, dup cuprinsul lor, in dou grupe: 1. literatur apocrif apocaliptic, care, in numele apostolilor sau al Sf. Fecioare, ne dezvluie intr-o form plin de simboluri tainele lumii de dincolo de moarte, si 2. legende hagiografice : acestea, intr-o lumin de miracol, ne povestesc viata supraomeneasc a marilor iluminati care si-au sacrificat viata pentru triumful crestinismului, precum si marilor asceti care si-au mortificat trupul pentru a-si mintui sufletul. Ciclul legendelor apocaliptice este reprezentat in Codicele Sturdzan prin urmtoarele trei texte: Apocalipsui apostolului Pavel, Cltoria Maicii Ddm- mtlui la iad si Moartea lui Avraam. La acestea s-ar putea aduga, prin carac- terul ei, si Epistolia Domnului nostru Iisus Christos sau Legenda Duminicii. Apocalipsul apostolului Pavel a fost plsmuit prin veacul al IV-lea d. Ch. cu intentia de a lmuri pasajul obscur din scrisoarea a Il-a a apostolului, in care 115
1 Crtile populre, I, p. 35 -42.

acesta, povestind celebra viziune pe care a avut-o in Valea Damascu- lui si care 1-a convertit din cel mai inversunat vrjmas al crestinilor in cel mai zelos apostol, spune textual c a fost rpit la al treilea cer si a auzit si vzut lucruri pe care nici un om nu le-a auzit si nu le-a vzut. De fapt, ten- dinta apocalipsului este s pun in relief contrastul dintre grdinile raiului cu cetatea de pietre scumpe si mrgritare, de o parte, si dintre vesnicul intuneric al infernului, unde se muncesc in riuri de foe cei pctosi, de alt parte. Acest apocalips a avut mai putin rspindire in literatura veche romneasc, deoarece versiunea lui deriv dup un text sirbesc mutilat, care fusese tiprit la inceputul secolului al XVI-lea la Venetia, de tipograful sirb Bozidar Vukovic. Cltoria Maicii Domnului la iad, copiat in Codicele Sturdzan pe la 1580, struieste asupra chinurilor din infern, unde diferitele grupe de pctosi se zbat, ca si in infernul lui Dante, in chinuri din ce in ce mai grele, cu cit Sf. Fecioar intr mai adinc in imprtia intunericului. A treia legenda, Moartea lui Avraam, dup ce ne descrie buntatea lui Avraam, care nu se asaz niciodat la mas fr oaspeti, ne povesteste imprejurrile in care patriarhul a vzut tainele ceresti. Iesind o data cu fiul su __ Isac s caute un oaspe pentru mas, intilnesc sub poalele unui munte un : ' cltor obosit pe care il aduc in casa lor. Peste noapte, Isac are un vis reve- pf. lator, si atunci strinul, care nu era altul decit ingerul Domnului, se destai- '* nuie lui Avraam, spunindu-i c e trimis de Domnul s-i ridice sufletul. Dup cererea struitoare a lui Avraam, ingerul, ingduindu-i s mai triasc inc, il ridic pe un car de foe la cer, unde patriarhul vede, in pragul raiului, masa de judecat a lui Sit, calea ingust care duce spre rai, calea larg care duce spre iad si alte taine divine. Versiunea din Codex Sturdzanus se incheie aci, dar alte versiuni, traduse din greceste, la sfirsitul secolului al XVII-lea sau inceputul secolului al XVIII-lea, nepovestesc cum patriarhul, scoborit pe pmint, nu se mai indur s se despart de ai si. Dumnezeu trimite atunci moartea, care dindu-i s bea din paharul ei, Avraam isi d sufletul, pe care un cor de ingeri il due spre cer. In afar de aceste trei apocalipse, care dezvluie tainele lumii de dincolo de moarte, cu contrastul dintre paradis si infern, a mai circulat in vechea literatur romneasc un al patrulea apocalips, care destinuia maselor populre tainele judeetii din urm. Este Apocaiipsul Sfintului loan Bogo- slovul, descoperit de regretatul N. Drganu intr-un codice din veacul al XVI-lea, si pe care 1-am gsit apoi si intr-o serie de manuscrise din Biblioteca Academiei Romne. Textul nu se poate identifica ins, dup cum credea Drganu, cu textul bogomilic descoperit in arhivele inchizitiei din Carcas- sone oraf in sudul Frantei unde fusese pe vremuri un important centru al ereziei albigense. Dimpotriv, in fo ma in care il avem in literatura noastr, el are conceptii ortodoxe: venerarea profetilor, adorarea crucii, ideea c, la ziua judeetii din urm, oamenii vor invia cu trupul. Textul povesteste, dup cum arat titlul, cum apostolul, urcindu-se in muntele Tavorului, se roag Domnului s destinuie cele ce vor fi in ziua judeetii din urm. Intr-o lumin orbitoare, Mintuitorul, deschizind cerul, ii arat lucrurile simbolice o carte pecetluit cu sapte peceti si ii destinuie sensul lor si zilele de agonie ale lumii, cind va veni Antihrist pe pmint s amgeasc omenirea, cind ingerii vor aprinde pmintul si cind toate cele treetoare se vor mistui.
:116

La literatura apocalipselor apocrife se poate aduga si Legenda Duminicii sau Epistolia Domnului nostru Isus Christos, care se pstreaz in Codex Sturdzanus. E vorba de o piatr czut din cer, mic la vedere, dar asa de grea c nimeni nu o putea ridica. Abia dup ce patriarhul Ierusalimului si soborul de preoti s-au rugat trei zile, piatra s-a deschis si in ea s-a gsit scrisoarea Domnului, sftuind omenirea s serbeze duminica si amenintind cu cele mai grele pedepse ceresti pe cei care vor nesocoti duminica si vor elea legea Domnului. Cum era de asteptat, aceast literatur, rspindit de preoti in masele credinciosilor de pe vremuri, a avut un adinc rsunet in pturile populre. Cu deosebire Cltoria Maicii Domnului la iad si Legenda Duminicii, care se citesc si azi cu evlavie in lumea satelor si sint socotite ca amulete, adue- toare, de noroc fi pzitoare de primejdii, au imprumutat materiale pentru ciclul colindelor religioase. Seena muncilor din iad din pridvorurile multor biserici de sate este zugrvit adesea cu elemente care amintesc Cltoria. Nu mai putin norocos a fost, in ceea ce priveste influenta asupra poporului, Apocalipsul apocrif al sfintului loan Bogoslovul. Mai tot ciclul credintelor populre despre sfirfitul lumii, cu mitul lui Antihrist, cu lupta lui pentru a amgi omenirea, cu victoria asupra lui Enoh si Ilie, cu focul care va mistui pmintul, pleac de la acest apocrif si de la o alt carte, intrat mai tirziu in literatura noastr din literatura ruseasc, pe la jumtatea secolului al XVIIIlea: Semnele venirii lui Antihrist.
.

BIBLIOGRAFIE Despre literatura apocrif s-a scris foarte mult in timpurile din urm. Lmuriri suficiente i o bibliografie bogat la N. C a r t o j a n, Crtile populre in literatura romneasc, vol. I, p. 22 23, Bucuresti, 1929, ed. Casa Scoalelor. .. Doctrina bogomililor a fost expus de un clugr invtat, E u t h i m i e Z y g a b e n o s , eontemporan cu Alexe Comnenul, impratul care a dezlntuit prigoana impotriva ereziei din Bizant. El pretinde c a ascultat, ascuns in spatele tronului, convorbirea dintre impratul bizantin si medicul Vasilie, cpetenia bogomililor, care, in ur ma acestei convorbiri, a fost ars pe rg, impreun cu cei 12 apostoli ai si. Opera lui Zygabenos se numeste Panoplia Dogmatica (Ilavo- rcWa Aoypmixfl)- Este o oper de dogmatic in care se expun doctrinele sectelor care minau crestinismul, pentru caapoi s fie ccmbtute punct cu punct. Textul grecesc a fost publicat pentru intiiasi dat la Tirgoviste in 1710 (de frica turcilor s-a scos capitolul privitor la sarasini). Textul grecesc intreg a fost publicat de M i g n e, in Patologiae cwsus comfletus. Series gradeca posterior, tom CXXX. Capitolul despre bogomili republicat de G. F i c k e r , Die Phundagiaten, Leipzig, 1908, dup un ms. din Bibi. Universittii din Utrecht. Pentru bogomilii din Bulgaria avem un izvor eontemporan in cele 13 cuvintri ale prez- biterului Cosma indreptate impotriva ereticilor. Aceste cuvintri au fost editate in timpul din urm de un invtat rus M. P o p r u 2 e n k o , Cb ko3mm npecHTepa cjiobo Ha epeTHKH, Petersburg, 1907. O traducere in limba romn a dat A l e x . I o r d a n , Isvoare bogomilice. Predica presbiterului Cosma, Bucuresti, 1938. Un sinodic al tarului Boril, care a inceput persecutia bogomililor in Bulgaria, tradus din greceste in anul 1211 , dup ce secta a fost distrus, pentru a stabil! normele credintei pravoslavnice, cuprinde adaose interesante, dintre care unele priveste erezia bogomilic. Sinodicul a fost publicat si el in CnHoflHHK iiapa Eopmia, Sofia, 1928. Un al patrulea izvor ni-1 procur patriarhul Eftimie din secolul al XIV-lea. Acesta, intr-o biografie a episcopului Ilarion din Moglena (o diecez din Bulgaria, unde erau numerosi bogomili), a inserat si 117 discutiile pe care episcopul Ilarion le-a avut cu ereticii. Biografia a fost publicat de E.

K a l u z n i a c k i , Werke des Patriarchen von Bulgarien Euthymius, Wien, 1901, p. 27-58. in sfirsit, un alt izvor pentru cunoasterea bogomilismului este o oper a episcopului loan Torquemada. Acesta fusese insrcinat de popa Sixt s converteasc la catolicism resturile bogomililor din Bosnia, ln acest scop, el a intccmit in anul 146 1 un Symbchim veritatum fidei romanae ecclesiae, in care se enumera 15 puncte ale ereziei maniheice, pentru a fi apoi combtute din punct de vedere catolic. Simbolul a fost publicat de Fr. R a c k i, in Starine, XIV (1882 , p. si urm., Zagreb. Un studiu important pe baza tuturor izvoarelor in literatura bulgar este al prof. I o r- dan I v a n o v , EoroMHJiCKH KHHrn h jiereHfln (Crti si legende bcgcmilice), publicat de Academia Bulgar in 1925, Sofia. '

:118

Texte. Legenda lui Adam si Eva a fost publicat de dr. M. G a s t e r dup un manuscris de la inceputul secolului al XVII-lea (circa 1600 1625), in Revista pentru istorie, arheologie si filologie, I (1883), p. 78 80, si reprodus in Chrestomatie romn, I. p. 6365. In legtur cu aceast legend st si textul versificat: Cintecul lui Adam, pentru care vezi mai pe larg Crtile populre in literatura rotndneasc, I, p. 55 si urm. Pentru Lupta arhanghelului Mihail cu Satanail si Disputa lui Isus cu Satana, vezi pelarg N. C a r t o j a n , Crtile populre in literatura romneasc, II, Fundatiunea pentru literatur si art Regele Carol II, Bucuresti, 1938, p. 3437, 8587. in literatura oral a poporului nostru se gsesc ins numeroase legende cu caracter bogo- milic, pentru care vezi mai pe larg I. A. C a n d r e a, Iarba fiarelor, Bucuresti, Cultura National, 1928, p. 59 67, si N. C a r t o j a n , Crtile populre in literatura romneasc, vol. I, p. 35 42. Textele apocrife din Codex Sturdzanus (Apocaiipsul Apostolului Pavel, Cltoria Maicii Domnului la iad, Moartea lui A vraam, Legenda Diiminicii, Legenda Sf. Sisinie ), precum si legenda hagiografic a Sf. Vineri au fost publicate de B. P. H a s d e u in Cuvente den btrini, vol. II. Alte versiuni din Apocaiipsul Apostolului Pavel, Apocaiipsul Maicii Domnului au fost publicate de N. D r g a n u, Dou manuscripte vechi Codicele Todorescu si Codicele Martian, Bucuresti, Academia Romn, p. 200 si urm. O alt versiune cu rotacism (reprodus in facsimil), N. I o r g a , Istoria romnilor, vol. IV, Cavalerii, p. 114115. Nu este ins din secolul XV. Cf. N. D r g a n u Dacoromania IX, 1936-1938, p. 219-224. O versiune dezvoltat din Moartea lui Avraam a fost publicat de dr. M. G a s t e r in The Transactions of the Society of Biblical Archaeology, IX (1887), p. 195 199, text romnesc si traducere englez dup un manuscris din 1750. Textul Apocalipsului lui loan Bogoslovul a fost publicat de N. D r g a n u , Dou manuscripte : Codicele Todorescu si Codicele Martian, p. 229. Pentru alte manuscrise inedite din colectia Academiei Romne precum si pentru texte slave publicate de N. Tihonravov, A. Pypin, I. Porfiriev si altii, i pentru prototipe grecesti a sc vedea Crtile populre in literatura romneasc, vol. I, la capitolele respective. ' Studii. O expunere detaliat pentru domeniul romnesc, cu o biografie mai complet, se gseste in studiul men, Crtile populre in literatura romneasc, vol. I Epoca influentei sud-slave, p. 24-34, Bucuresti, 1929, unde este studiat si intreaga literatur apocrif.

LITERATURA HAGIOGRAFIC Desi curentele reformiste erau impotriva cultului sfintilor ne reamin- tim de prefata Cazaniei lui Coresi: sfintii mori nu ascult rugciunea noas- tr" totusi preotii romni din prtile ardelenesti au tradus de timpuriu fi au pus in circulatie fi citeva vieti de sfin^i, care alctuiesc un capitol inte- resant in literatura noastr veche: legendele hagiografice. Literatura aceasta fusese alctuit in vremurile de adinc misticism ale evului mediu, cind cultul sfintilor luase un avint asa de puternic, incit drumurile care duceau ctre centrele in care se pstrau moastele sfintilor numite in documentele timpului strata publica peregrinorum erau intesate de alaiuri lungi de pelerini porniti din toate prtile lumii crestine. Pentru a satisface curiozitatea pioas a multimilor, care veniser pe drumuri pr- fuite din admci deprtri, avide de a cunoaste viata si minunile sfintilor al cror sprijin il cereau, crturarii din jurul sanctuarului in care se pstrau moastele lor au alctuit legendele hagiografice. ln plsmuirea acestor legende, autorii lor s-au servit de materialul pus119 la indemina de traditia popular, care pleca, fireste, de la povestirile marto- rilor

contemporani cu sfintul; dar acestea, transmise din generatie in generate, fuseser in mod constient prelucrate cum dealtfel se petrec lucrurile si azi sub ochii nostri de imaginatia popular: cadrul istoric si geografic in care se desfsurase viata real a sfintului fusese sters, iar in locul lui fan- tezia creatoare a poporului, folosindu-se de strvechile legende populre, a creat tipul generic al sfintului, in care latura miraculoas a vietii fusese accentuat i subordonat unei conceptii aparte. In elaborarea elementului miraculos din legendele populre, hagiografii au fost influentati de curentele filozofice ale timpului si, in primul rind, de mistica neoplatonician. Aceasta sustinea c in timpul extazului religis, sufletul omului se poate desprinde de materialitatea trupului si c, ptruns de divinitate, st mai presus de legile naturii, pe care le infrunt. Pentru hagiograf, sfintul este campionul lui Dumnezeu pe pmint in lupta contra pginismului si a ispitelor acestei lumi trectoare, cu care duhul rului caut s primejduiasc mintuirea omenirii. In ceasurile de tortur, ei se confunda in sufletul lor cu Mintuitorul, care radiaz in jurul lor nimbul sfinteniei. Acest nimb al sfinteniei creeaz in jurul mucenicilor un fei de pavz invi- zibil care destram puterea legilor fizice ale naturii si inalt sufletul si trupul celui prigonit de vrjmasii Mintuitorului dincolo de granitele naturii materiale. De aceea, cind se scoboar in aren, unde se dau drumul fiarelor slba- tice, acestea nu se reped la ei. Torturile cele mai groaznice nu-si mai pot produce efectul, fiindc trupul sfintului, ocrotit prin harul divin, este imun: sgetile nu-1 strpung, flcrile nu1 mistuie, otrava nu-1 distruge, pin in clipa cind Mintuitorul ii primeste sufletul, oferindu-i cununa de martir. in afar de ciclul acesta al marilor martiri care si-au dat viata pentru izbinda ideii creatine, literatura hagiografic mai cuprinde un alt ciclu mare de legende, acel in care se proslveste viata marilor asceti. Se stie c in veacul al IV-lea, dup ce Constantin cel Mare a admis crestinismul in imperiul su, prigonirea crestinilor a incetat, si cu aceasta s-a incheiat si epoca martirilor. Admiratia lumii crestine incepe s fie atras atunci ctre o alt form a eroismului mistic: ascetii. Acestia oameni simpli ori crturari versati in filo- zofia timpului sau chiar mari imprati bizantini in misticismul lor fanatic, se lepadau de toate bunurile vietii pmintesti si, departe de valurile zgomo- toase ale lumii, in vgunile muntilor sau in pustiuri, duceau o viat aspr de abstinent, mortificindu-si trupul, pentru a obtine harul mintuirii divine. Admirind credinta lor inflcrat, biseric i-a trecut si pe ei in rindul sfintilor. Din literatura secolului al XVI-lea i inceputul celui de al XVII-lea au ajuns pin la noi i trei legende hagiografice: legenda Sfintei Vineri, a Sfintului Sisinie si a Sfintului Alexie primele dou in Codex Sturdzanus, cea de-a treia intr-un codice gsit la Cohalm de d-l Ilie Brbulescu, fost profesor la Universitatea din Iasi. Legenda Sfintei Vineri este o legenda de martir in care ni se povesteste cum sfinta, pornind in lume s propovduiasc invtturile Evangheliei, a fost legat pe cruce si osindit s fie ars de vie, cum a fost mintuit de un inger; cum apoi a scpat neatins dintr-un cazan cu smoal clocotind si cum, ln cele din urm, un imprat pgin i-a tiat capul. Legenda aceasta s-a rsfrint in colindele religioase si in descintece:
Cine poate spune povestea Sfintei Vineri S-o zica . Joi sara de dou ori, :120

Vineri dimineaja de trii ori, C 1-oi scoate din lcuri, . Din pcuri,

ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI...................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV.......................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV....43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE...................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR.................52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV.................................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI.....................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI.......92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE........128 LITERATURA HAGIOGRAFIC.........................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc...139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU..150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL..................................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB ..............................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA.......................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA..............180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA .........................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU..............................213 CRONOGRAFELE....................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL.......11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN...............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO.............110 LITERATURA RELIGIOAS...........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t................161 STOICA LUDESCU..............................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU....................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN 121 BRINCOVEANU.................................219

(1942 -1979)..............................242 Literatura modern.........................30 Didactice..................................32 Publicatii conduse. Editii de texte........32 Comemorri. Necroloage.....................33 Recenzii si rapoarte. Diverse..............34 Conferinte rostite la Radio................35 Lucrri postume *..........................35 Istoria literaturii romane vechi...........37
(Crtile populre, I, p. \6\)

grieste un descintec din Hunedoara. Partea final a legendei, in care sfinta se roag lui Dumnezeu s ia in paza lui pe cei ce-i cinstesc ziua si s blesteme pe cei ce nu i-o cinstesc, este obirsia unui intins cerc de superstitii populre privitoare la interdictia de a munci vinerea: Vinerea nu se face lesie, nici se toarce, nici se coas, nici cmsi se spal, c e ru de ptit" si la o multime de ptanii ale celor ce n-au respectat ziua sfintei. Legenda Sfintului Sisinie este un vechi descintec desprins din ciclul formulelor magice ale vechei Asirii, care a fost prelucrat in legend hagiografic in Egiptul elenistic unde s-a descoperit acum 30 de ani, de ctre un arheolog francez, cea mai veche forma a legendei, zugrvit pe frescele unei mnstiri crestine de pe la anii 400. Este o poveste sumbr despre sfintul care, luindu-se pe urmele diavolului, fiindc rpise din leagn copiii surorii sale, il gseste, dup spusele mslinului pe care-1 binecuvinteaz, in fundul mrii si, dup ce-1 sileste s restituie copiii, il bate cu buzduganul ca s-si spun numele si formele in care se preface cind rap este copiii. Se stie c, dup conceptiile populre, duhul ru se poate preface in tot felul de vietti .si c in fiecare din aceste metamorfoze ale sale el poart cite un nume special. Cine cunoaste numele si-1 pronunt sau il scrie are pe diavol in puterea lui. De aceea legenda scris se intrebuinteaz si azi, mai ales in satele din Bucovina si Moldova, ca amulet de ctre lehuze si noii-nscuti impotriva influen- |ei nefaste a diavolului. Dac nu se ia aceasta precautie, atunci se poate mtimpla ca copilul s se imbolnveasc de samc (un nume pe care-1 poart diavolul in aceast legend) si atunci, pentru a-1 tmdui, se recurge la des- cintece numite de samc". Un descintec asemntor, scris pe foi de plumb in limba slav, cu particularitti fonetice sirbesti din secolul al XIII-lea, a fost descoperit la noi in niste spturi fcute la Turnu-Severin de d-l C. Brccil. Cea mai interesant legenda hagiografic este ins a Sflntului Alexie, a crui duiosie a ispitit din veacul al XI-lea $i condeiul unui truver francez. Sf. Alexie, fiul unui nobil roman, isi prseste sotia in noaptea nuntii si, ducindu-se la frmul mrii, se imbarc pe o corabie care-1 duce in limanurile Capadochiei. Aci, in tovr^ia unui sihastru, pleac spre Edesa, unde se pstra icoana nefcut de miini omeneti, pe care Mintuitorul o trimisese lui Avgar. Isi imparte averea saracilor i, devenit mai srac decit cel mai srac cerse- tor, isi petrece vremea in umilin^ $i rug, la usa bisericii. Servitorii tatlui su, trimisi in lume pe urmele lui, tree pe ling el fr s-1 recunoasc. Sotia i printii rmin dezndjduij;i. Tree astfei 17 ani, pin cind, intr-o noapte, Sf.
:122

Fecioar se arat in vis unuia dintre preoti, cerindu-i s adue in biseric pe omul lui Dumnezeu". Alexe este astfei descoperit; vestea despre sfintenia lui se rspindete in toat tara. Dar el se face nevzut, pleac spre trmul mrii si se imbarc pe o corabie, care, surprins de furtun, il aduce in limanurile copilriei sale. Rtcind pe strzile Romei, intilrieste pe tatl su, care nu-1 recunoa^te, dar care, in amintirea fiului su, pe care il credea pierdut, ii d adpost in casa sa. Acolo trieste 17 ani, sub scara tatlui, fr s se destinuie nimnui, nici printelui, nici mamei, nici sotiei sale, care-i rmsese credincioas. Abia la sfirfitul vietii lui, printr-o minune dumnezeiasc, se dezvluie misterul care-i acoperise viata. Aceast legend al crui simbure il formeaz o poveste siriae din secolul al V-lea, prelucrat in Bizanf i mai tirziu in Roma, a ptruns in literatura noastr de la sfirfitul secolului al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea si a avut un rsunet deosebit in sufletul popular. Sim. Florea Marian a cules un ciclu de legende in care viata Sfintului Alexie a fost prelucrat de imagina|ia popular cu elemente felurite unele venite din romanul lui Varlaam i Ioasaf, altele chiar burlesti, imprumutate din ciclul lui Pcal.
BIBLIOGRAFIE
.*t

Texte. Legenda S/intet Vineri: B. P. H a s d e u , Cuvente den btrini, II, p. 145156, dup versiunea lui popa Grigore din Mhaciu din Codex Sturdzanus: o copie derivind din acelasi prototip ca versiunea lui popa Grigore, la N. I o r g a , Studii si documente cu privire la istoria romnilor, XIII (1906), p. 5354, fragment aflat in scoartele unei Psaltiri coresiene. Legenda Sf. Sisinie din Codex Sturdzanus a fost publicat de B. P. H a s d e u in Cuvente den btrini, II, p. 284291, cu textul slavonesc in paralel si cu o redac^iune modern, tiprit la Bucuresti Sn 1878, in josul paginii. Versiunea din Codex Sturdzanus a fost retiprit ->'i de dr. M. G a s t e r in Chrestomatie, I, p. 6 7, alturi de o versiune din 1779. Pentru o formula de descintec slav in care e citat Sf. Sisinie, spat pe citeva foi de plumb din secolul al XIII-lea si gsit la TurnuSeverin, cf. L a z r I. C i o m u, in Revista istoric romn, 1938, vol. VIII, p. 210-234 (cu studiu). Viata Sfintului Aiexie: K u f r o s i n a S i m i o n e s c u , Codicele de la Cohalm, tust, 1924, p. 56 57; dr. M. G a s t e r , Revista pentru istorie, arheologie si filologie, II, 1884, p. 342 352, dup n ms. din secolul al XVIII-lea si dup versiunea mitropolitului Dosoftei din Vietile sfintilor. Pentru mai multe amnunte bibliogralice de tipriturl, ms. romnefti si izvoare, N. C a r- t o j a 11 , Crtile populre in literatura romneasc, I, Bucuresti, 1929 (ed. Casa coalelor), p. 163, 153155, 170-171. Studii. N. C a r t o j a n , opera citat, cap. XVII, Legende hagiografice, p. 137171.

LITERATURA DIDACTIC Trecerea de la literatura apocrif la cea didactic era usor de fcut, dcoarece literatura didactic de la inceputul culturii noastre era alctuit din texte in care maximele, elementele rudimentre de ftiinte naturale, pre- cum si cele narative, legende si istorioare, sint subordonate unor idei morale fi religioase. . Literatura didactic este reprezentat in secolul al XVI-lea si inceputul celui de al XVII-lea, in afar de Invtturile lui Neagoe Basarab ctre fiul su Teodosie, despre care ne-am ocupat la locul su, prin dou texte: unui venit din Egiptul elenistic prin vechiul Bizan: Fisiologul, altul venit din literatura Italiei medievale: Fiore di virtu. 123 fisiologul. Fisiologul este o interesant carte, alctuit dup cum conchide Max Wellman intr-un studiu recent in secolul al IV-lea, poate in Egipt, sub

influenta curentelor neopitagoriciene fi a altor curente mistice din Orient, care cutau s descopere calitfile oculte ale lucrurilor, avantajele magice fi simbolurile lor religioase. Este, de fapt, un fei de tratat de Zoologie fi de moral in acelafi timp, in care animalele fi psrile, dup ce sint descrise cu obiceiurile reale sau inchipuite, sint interpretate apoi ca simboluri ale unor idei morale fi religioase. In ciclul animalelor descrise de Fisiolog se gsesc fi animalele fantastice din miturile popoarelor vechi, ca de pild finixul, o pasre ca punul, cu capul de aur, care ar fi trit pe ling cetatea Heliopol. Acolo sta nou ani pe cedrii Livanului, fr s se hrneasc, fiindc, ne spune textul, era hrnit de Duhul sfint. Dup nou ani i se umpleau aripe de mireasm fi, auzind toaca preotului din cetate, intra cu el in biseric, se afeza pe jertfelnic fi se aprindea, mistuindu-se in cenus, pentru ca apoi , a doua zi, preotul s o gseasc renscut fi intinerit. Alte animale mitice din Fisiolog sint vasi- liscul, un fei de balaur cu privirea inveninata, care ucide de la distant, sau gorgonia, un monstru cu chip de femeie fi cu perii capului de balaur. Pentru a ne face o idee de structura acestei curioase cr^i, iat, de pild, cum este descris gheonoaia sau ciocnitoarea: Gheonoaia zboar din copaciu in copaciu, scobind lemnul, fi ascult cu urechea fi dac afl lemnul tare fi virtos, ea fuge de la dinsul, iar unde afl lemn slab fi gunos, ea tot scobefte fi s slfluiefte intr-insul; fi acolo scoate fi puii si; fi lcuiefte intr-insul. . Asa si diavolul: umbl din om in om, cercind cu viclesugul su, i dac gseste om slab s slsluieste intr-insul, iar dac-1 gseste postind si rugin- du-se sau fcind milostenie, el fuge c nu-i place. Dup cum se vede, descrierea psrii este urmat de interpretarea simbolic. In felul acesta sint descrise si interpretate in sensul unui simbol moral o multime de animale si psri: pelicanul, care-si sfisie pieptul pentru ca din singele lui s-si hrneasc puii, este interpretat ca un simbol al Mintuitorului, care s-a rstignit pe cruce, pentru ca prin singele lui s mintuie omenirea de pcatul primitiv; porumbeii, care umbl totdeauna in stoluri, pentru ca s se fereasc de soim, sint dati ca pild crestinilor care trebuie s se adune in cete la biseric spre a se feri de diavol. Fisiologul a fost alctuit, dup cum s-a spus, in Egipt, unde se incrucisa cultura elenistic cu cea iudaic si oriental si cu crestinismul. Din Egipt a ptruns in Bizant si a intrat de timpuriu, poate din veacul al V-lea, in Occidentul latin, unde, sub numele de Bestiarii, a fost tradus si prelucrat in toate limbile romanice si germanice. Elementele fantastice pe care le continea nu au izbit mentalitatea naiv a lumii medievale, lipsit de spiritul critic pe care ni-1 d astzi progresul stiintelor exacte. Dealtfel, insusi Sf. Ieronim, traductorul Bibliei in latin este, ne povesteste intr-una din scrisorile sale scena intilnirii in pustiu a sfintului Antoniu cu un satir, care ar fi cerut sfintului s se roage pentru el lui Dumnezeu. Cind asemenea naivitti se gseau pin si in scrierile sfintilor printi, nu trebuie s ne mirm c elementele din Fisiolog au ptruns in romanele courtois ale Frantei medievale, ca de pild in Floire et Blanchefleur, sau in operele truverilor, ca Thibaud, contele Champagnei si regele Navariei, ori in ale istoricilor si riaturalistilor, ca Jacques de Vitry s.a. Bestiariile s-au bucurat astfel
:124

in evul mediu de o larg popularitate. Au inspirat pin si arta, creia i-au imprumutat motive decorative pentru turnuri, pentru fatade, pentru portaluri, amvoane si vitraliurile domurilor, precum si ornamentatii pentru vinietele si initialele manuscriselor. Nu mai putin rspindit a fost Fisiologul in literaturile balcanice. De la bizantini, Fisiologul a cltorit mai departe la slavii sud-duna- reni, unde a fost tradus in dou epoci diferite: o dat in epoca de aur a vechii literaturi bulgare, alt data mai tirziu, in epoca de Suprematie a literaturii sirbesti. La noi, Fisiologul se pare c a ptruns de timpuriu; se cunosc pin acum vreo ase manuscrise, dintre care cel mai vechi a fost copiat in 1693, de Costea Dasclul, din biserica Scheilor din Brasov, si a fost republicat, cu un studiu, de doamna Margareta Mociornit-Constantinescu, in facsimile si transcriere latin. Toate aceste sase manuscrise descind din acelasi prototip mult mai vechi, poate din secolul al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea tradus la rindul su dup o versiune sirbeasc. Versiunea aceasta tradus din slavoneste este ins sumar; de aceea in epoca influentei grecesti s-a fcut o nou traducere dup un text mult mai complet, al lui Damaschin Studitul, arhiepiscopul Naupactei, venit la noi intr-o tipritur venetian sau in manuscris, adus din Muntele Athos. Nu stim cui se datoreste aceast nou traducere, dar versiunea cea mai veche se pstreaz intr-un manuscris, copiat in anul 1774 de dasclul Duma si publicat de C. N. Mateescu in Calendarul si revista Ion Creang pe 1914 si 1915. Fisiologul a fost destul de rspindit in literatura noastr veche. El a imbogtit comoara traditiilor populre cu legende despre animale si psri, ca de pild despre pelican sau despre amrita turturic, acea duioas isto- rioar despre pasrea care, rmas fr sot, nu se mai a^az pe lemn verde, nici nu mai bea ap limpede. Aceast tem se gseste in Invtturile lui Neagoe, in Evanghelia, invttoare de la Dealu, a fost culeas in mai multe Variante din gura poporului in Muntenia si Bucovina si a fost literalizat la inceputul secolului trecut de Enchit Vcrescu (dup liricul grec Psalidas) si de Asachi (Psruica stingher). Un alt animal fantastic din Fisiolog, utilizat adesea ca motiv decorativ in miniaturile manuscriselor din mnstiri si pomenit de multe ori de scriitorii noftri vechi, este vasiliscul, balaurul cu privirea fermecat, dar in acelasi timp otrvitoare. Stolnicul Constantin Cantacuzino, vorbind in Istoria Trii Romnesti de impratii romani din epoca decadent ei, spune c erau mai ri si mai cruzi decit fiarele ... si decit aspi- dele si vasiliscii cei otrvitori si veninati (ed. Iorga, p. 85). Nicolae Filimon, in romanul su Ciocoii vechi si noi, descrie astfel belsugul din casa lui Dinu Pturic: Vutcele si cafeleie cele mai bune, ciubucele si narghilelele cele umplute cu parfumatul tutun al Siriei... si femeile cele cu ochii mai ferme- ctori decit ai vasiliscului..." El a intrat si in creatiunea poetic a lui Eliade Rdulescu, care-1 pomeneste in oda sa La
Schiller:
Du sarcina, o, suflet, du corpul dup tine, In sus pe calea strimt, cu filii, cu consoarte; Te lupt cu Ananga, cu aspra neavere, Cu limbile de sarpe, cu ochi de vasilisc.

Vasiliscul nu este aci, cum comentau intr-o vreme autorii nostri de crti125 didactice, sopirla care-si schimb coloarea pielii, cameleonul", ci balaurul

fantastic din Fisiolog, care are privirea asa de inveninat, incit ucide cu ea de la distant. FIORE Di VIRT. Al doilea text cu caracter didactic al secolului al XVI-lea romnesc are o origine italian. Este Fiore di virt, un mic tratat de moral, care a avut un puternic rsunet in literatura evului mediu. Nu numai c a fost pus sub teascul tiparului in Italia curind dup inventia tipo- grafiei (in 1474), si a avut, in decurs de sase decenii, peste 40 de editii, dar a colindat aproape prin toate literaturile Occidentului si a rzbtut si in Orient, fiind tradus in limbile sirb, greac, romn, rus, bulgar si armean. Acest succes asa de frumos se datoreste bunului-simt cu care autorul, clugrul benedictin Tomtnaso Gozzadini, din Bologna veacului al XII-lea, tinind seam de gustul epocii sale, a imbinat intr-un tot armonic materiale asa de disparate la prima vedere. Cartea este alctuit din 34 de capitole referitoare la virtuti si vitii, dar a^ezate simetric, astfel incit fiecare virtute s fie urmat de vitiul contrar: dragostea pizma; dreptatea strimbtatea; adevrul minciuna. Fiecare capitol la rfndul su e format din patru sectiuni de materiale diferite, dar reunite intre ele armonic, ca piesele unui mozaic. Prima sectiune o alctuiesc defini^iile virtu^ilor sau ale vitiilor, care sint in genere precise fi clare. Dup definite urmeaz in fiecare capitol in conformitate cu gus- tul cititorilor din evul mediu, care cutau simboluri pentru ideile morale ale crestinismului in lumea material comparatia virtutii sau a vitiului cu un animal, precum: frica cu iepurele, brbtia sufletului cu soimul, ingim- farea cu punul, minia cu ursul. Descrierea acestor animale, precum fi a altora fantastice ca de pild vasiliscul sau leoncornul, ori pasrea calandrinon, cu puteri de tmduire toate cu obiceiurile lor, inchipuite ori reale, au fost imprumutate de autorul acestui tratat de moral al evului mediu din Fisiolog. Compararea cu animalele din Fisiolog se continue cu o serie de maxime, privitoare la virtujile fi vifiile corespunztoare, culese din scrierile biblice sau din filozofii pagini, ori din scriitori medievali. Desi luate din izvoare disparate, ele sint totufi alese cu gust, scurte, concise, plastice, spirituale chiar. De pild: Casiodor: In ce chip buretele nu da ap pin nu-1 storci, asa si scumpul nu da nimnui nimic pin nu-i iai cu sila. Pythagora: Scumpul <avarul) este ca mgariul ce poart povar altuia; afa si scumpul stringe avu^ie altora, iar el numai ce-i cu bnatul. Varos au zis: Albina $ine in gura mierea si in coad acul cu fierea. Partea cea mai atractiv a crtii o alctuieste sectiunea a IV-a, ultima, care intregeste predica privitoare la intarirea virtutilor fi infrinarea vitiilor printr-o istorioar moral, aleas fi ea din izvoare foarte variate, ca de pild din romanele celebre ale timpului (ca. Romanul lui Alexandru cel Mare), din Gesta Romanorum, din scrierile biblice sau din legendele hagiografice. Amintesc aci legenda ingerului si a sihastrului, pe care a folosit-o Voltaire in romanul su Zadig fi pe care a prelucrat-o la noi M. Sadoveanu in Povestiri pentru copii (Pustnicul Ieronim). Este o legenda care a avut mult raspindire in evul mediu fi care ifi are sursa ei indeprtat in Orientul semitic. Reamintesc de asemeni duioasa legenda a Casiei si a prietenei sale Theodora cu impratul bizantin fi cu mrul de aur un reflex al folclorului bizantin. 1
:126 1A se vedea mai pe larg: N. C a r t o j a n , Fiore di virtii in literatura romneasc, Analele Acad.

Fiore di virtu a ptruns in literatura noastr pe trei ci, prin trei traduceri diferite. Prima traducere s-a fcut in secolul al XVI-lea, direct din limba italian, in Moldova. Oricit de curios ar prea la prima vedere un contact direct cu literatura italian in secolul al XVI-lea, totusi lucrul nu este exclus, dac ne gindim la legturile ^rilor noastre cu Italia si in primul rind cu Venetia, pe care documentele ce se descoper inc in zilele noastre ni le inftiseaz intr-o lumin din ce in ce mai interesant: soliile lui Stefan cel Mare in ceta- tea lagunelor, fiicele lui Petru chiopul mritate in Venetia cu greco-italieni, anii de studiu ai lui Mihnea in Venetia, sub ingrijirea mtusii sale Marioara Adorna Vallarga, ce sttea in mnstirea de clugrite din Murano. Nu este exclus ca in asemenea imprejurri un crturar roman din soliile sau din alaiu- rile princiare romne, atras de celebritatea crtii, s fi incercat transpunerea ei in limba neamului su. Traducerea romneasc, din nenorocire, s-a pierdut, dar se pstreaz traducerea ruseasc, fcut dup cea romneasc, intr-o copie din veacul al XVIII-lea, care incepe cu urmtorul titlu: Cartea Floarea virtutilor si a vitiilor tradus din limba italian in valah sau bogdneasc <moldoveneasc> de ctre Gherman Valahul, iar din valah tradus in slav de Veniamin Iero- monahul Rusin, la anul 1592. Aceast traducere ruseasc; pstrat in Muzeul Rumjancov din Moscova i studiat de invtatul rus Istrin, ne da, dup cum se vede, o dat sigur la care a fost fcut traducerea ruseasc: 1592. Inainte de aceast dat, Fiore di virt circula deci in literatura noastr, tradus direct din italian de ctre Gherman Valahul. A doua traducere s-a fcut dup un intermedir sirbesc, care fusese la rindul su tradus din italian in secolul al XIII-lea, pe trmurile Croatiei. Intr-una din mnstirile croate din insulele sau de pe trmurile adriatice, in care se oficia servicul divin in limba latin si care avea legturi cu trmurile vecine ale Italiei si in primul rind cu Venetia un clugr croat a transpus in limba neamului su celebra carte de moral a evului mediu. De pe trmurile croate, traducerea lui a cltorit mai departe in inima Ser- biei si de aci a fost adus la noi, unde a fost tradus in limba romneasc, pe la jumtatea secolului al XVIlea, in Ardeal. Aceast traducere s-a pierdut dar ni s-a pstrat o copie fcut in 1620, de popa loan Romnul, in satul Simpietru din Hunedoara, in asa-numitul Codex Neagoeanus.

Traducerea ardelean era ins plin de lacune; de aceea, ctre sfirsitul secolului al XVII-lea, in epoca de renastere a sentimentului religis din vremea lui Antim Ivireanu si a lui Brincoveanu, cind clerul nostru a simtit nevoia de a pune in mina poporului crti de edificare moral, aceast carte a fost tradus din nou. Aceast a treia traducere a fost fcut dup un text grecesc, care deriva dup o versiune publicat in tipografiile grecesti din Venetia. Aceast versiune fusese tradus la rindul ei dup un incunabil italian si publicat pentru intiiasi dat la Venetia, in 1529, si retiprit continuu in cursul veacuriloral XVI-lea si al XVII-lea, sub titlul Au0o<; TW V /apixcov. Una din aceste tiprituri grecesti a ajuns pin in mnstirile grecesti din Muntele Athos, unde a gsit-o, in timpul pelerinajului su, unui din boierii lui 127
Rom., Mem. secf.

lit., seria III, t. IV, mem. 2, Bucurcfli, 192S, p. 9 13.

Brincoveanu, paharnicul Constantin Sarachini, fiul unui doctor grec din Creta ce se impmintise la noi. Paharnicul Sarachini, ducindu-se s se inchine la Muntele Athos, a dat peste aceast carte i, voind s aduc si el un prinos de recunostint noii lui patrii, a indemnat pe ieromonahul Filoftei, un clugr romn atonit, care, intimpltor, se intorcea cu el in tar, s-o traduc in limba romn. Traducerea a fost tiprit la 1700, la mnstirea Snagovului, de ctre ieromonahul Antim Ivireanu, viitorul mare mitropolit. Cartea s-a rspindit repede in toate tinuturile romnesti, a fost multiplicat prin copii manuscrise; si interesul pentru ea era inc destul de viu la inceputul veacului al XIXlea, cind, in 1807, parohul bisericii din Bolgarseghiul Brasovului, Ierei loan tefanovici, socotind c din vechea carte de moral fiestecare dof- toria si nectarul poate suge... ca albina care sboar cu mare osteneal si sntoas intelepciune peste cimpuri si livezi si grdini, din floare in floare, pentru a-si agonisi hrana", o tipar este din nou in tipografia fratilor Constantin si Ion Boghici. Cartea a dat-o la lumin, dup cum o spune insufi, dup un exemplar tiprit la Snagov. Tipritura aceasta a avut noroc, cci in anul urm at or, 1808, se tipreste a doua editie, de tipograful Friederich Herfurt; in 1814 se scoate a treia editie la Sibiu si, in sfirsit, in 1864, o a patra editie la Bucuresti. Cartea aceasta, care a fost citit patru veacuri in literatura noastr, tradus de cel putin trei ori, copiat in toate tinuturile romnesti, tiprit apoi de cinci ori, nu putea dispare din circulatie inainte de a lsa in sufletul popular urmele ei. Elemente din ciclul asemnrilor cu animalele se gsesc imprstiate in traditiile populre privitoare la obiceiurile animalelor si pas- rilor, dup cum dovedeste culegerea lui Sim. FI. Marian, Ornitologia popular romn. Istorioare morale ca Fiul impratului Theodosie sau Ingerul si Sihastru aceasta din urm prelucrat de M. Sadoveanu, au fost culese din gura poporului de diferiti culegtori de material folcloric, iar tezaurul proverbelor populre romnefti datoreaz si el o parte din sentintele sale acestei vechi antologii morale a benedictinului italian din veacul al XIII-lea. Astfel maxima Sf. Isidor: Gina pentru un ou face glgie de o aude vulpea" (din capitolul despre inltare si ingimfare) se gseste la Anton Pann, sub forma:
Gina cind va oua Aude o mahala;

iar in colectia manuscris a lui Iordache Golescu: Gina pentru un ou, mult glgie face". Maxima lui Yaros: Albina tine in gur mierea si in coad acul o gsim In manuscrisele lui Iordache Golescu: Albina tine in gur mierea cea dulce si in coad acul cel otrvitor", i la Anton Pann in forma:
Albina in gur cu miere Si-n coad acul cu fiere. .

Maxima atribuit Sf. Augustin: Leul nu se lupt cu furnicile, nici vul- turul nu prinde muste" apare la Anton Pann sub forma:
Vulturul st-n loc si vegheaz, Dar el muste nu vineaz.
t

' BIBLIOGRAFIE Fisiologul. Manuscrisul cel mai veclii, copiat in 1693 la Brasov de Costea Dasclul de la biseric $cheailor, a fost publicat in facsimile si transcriere latin, cu un studiu, de M a r g a r e t a D . M o c i o r n i t , intr-o publicatie a Seminarului nostru, aprut sub titlul Cercetri literare, I, Bucuresti, 1934, p. 83101. :128

LITERATURA DE PREVESTIRE Inainte de a trece la romanul popular, ne oprim putin, pentru a avea o icoan complet a culturii romnesti din epoca de care ne ocupm aci, asupra unor texte care au avut in trecut o larg circulatie in toate pturile societtii romnesti si care formeaz si azi lectura favorit a claselor populre. Este un gen de literatur care reprezint prelungirea in crestinism a unor strvechi superstitii din lumea antic: crtile de prevestire. Aceast literatur isi are sursele ei indeprtate in credintele astrale ale vechilor caldeeni si asirieni. Se stie c preotii Asiriei si Caldeei au aflat pe cer zodiile, pe care le considerau ca divinitti, au stabilit semnele zodiacale si, pornind de la conceptia c este o strins legtur intre miscarea astrelor si tulburrile naturii pe fata pmintului, pe de o parte, si intre desfsurarea vietii omenesti, pe de alt parte, au incercat, printr-o bogat literatur astral, s descopere aceste raporturi, precizind dup miscrile cosmice si dup fenomenele naturii soarta omenirii. In spturile fcute in vremurile noastre in Asia Mic, pe ruinele vechii Ninive, s-au descoperit o sumedenie de tablete cuneiforme, scrise multe din porunca regelui Sagon I, cu preziceri astrale, ca de pild: Cind constelatia ursei se intoarce, nenorocire peste intreaga tar. Din Asiria si Caldeea, asemenea literatur s-a rspindit in Egiptul ele- nistic si de acolo a trecut in Bizant, unde a avut un rol important in elaborarea ultimelor curente ale filozofiei eline, in special asupra neoplatonismului. Mai tirziu, cind Roma ajunge o putere mondial si-si intinde stpinirea in Orient, din Grecia si din Asia Mic astrologia se infiltreaz in Italia si se rs- pindeste, cu 129 timpul, in toate straturile sociale. Credintele acestea superstitioase despre influenta astrelor asupra vietii

Un alt manuscris din aceeasi familie, copiat in 1777 de Andronache Bercheceanul, a fost publicat de dr. M. G a s t e r , II Physiologus rumeno, i n Archivio glottologico italiano ( a l jUi Ascoli), anul X (1886), p. 273 304, in text romnesc cu caractere latine si in traducere talian fcut de Pietro MerJo. O alt versiune, tradus din greceste sub titlul Oarecare cunostinte de la filosofii vechi pentru firea si obiceiurile nravurilor oarecror jivini adunate de preainteleptul intru arhierei Damaschin Studitul, a fost publicat, dup o copie fcut in anul 1774 de dasclul Duma din Brasov, de C. N. M a t e e s c u in Calendarul revistei Ion Creangti pe 1914 si in revista de fo-lclor Ion Creang, VII (1914) si VIII (1915). Pentru originalul grecesc a lui Damaschin Studitul vezi L e g r a n d , in Annuaire de V Association pour V encouragement des etudes grecques in France, VII, p. 157 si urm. Pentru raporturile versiunilor romnesti a se vedea si M a r g a r e t a , D. M o c i o r n i t in studiul amintit mai sus. Studii pentru Fisiolog, mai pe larg N. C a r t o j a n , Crtile populre in literatura rcm- neasc, vol. I, p. 188 194. Bibliografia la p. 193 194, la care e de adogat acum: Max W e l l m a n n, Der Physiologus. Eine religionsgeschichtlich naturwissenschaftliche Untersuchung. Phiiologus Supplementband, XXII, Heft 1, Leipzig, 1930. Fiore di Virt. Textul din Codex Negoeanus n-a fost publicat pin acum in intregime. Citeva capitole publicate in mod critic, cu un studiu asupra originalului italian si asupra rs- pindirii lui in literatvirile balcanice si in cea romn: N. C a r t o j a n , Fiore di Virt in literatura romneasc, in Analele Academiei Romne, Memoriile sectiunii literare, seria III tom. IV, memoriul 2, Bucuresti, 1928. Un rezumat in limba francez al acestui studiu am dat in Archivum romanicum, vol. XII (1928), p. 501 514: Fiore di Virt dans la litteratare roumaine. A se vedea si Crtile populre in literatura romneasc, I, p. 195 208, unde se d, Si o bibliografie complet.

omenesti prinsese rdcini atit de adinci in imperiul roman, incit imparatii crestini au deschis lupta impotriva acestui gen de literatur, poruncind arde- rea crtilor de astrologie. Alturi de imprati, s-au ridicat marii printi ai bisericii, ca de exemplu Sfintul loan Hrisostomul, care, intr-o omilie intitu- lat Pentru mincinosii prooroci si cei fr Dumnezeu eretici, omilie care a fost tradus in limba romneasc de Radu Greceanu, cronicarul lui Constantin Brincoveanu, spune: Ce crestini sunt aceia care pzesc basmele jidovesti si eline^ti si ursitorile si vrjile i astrologiile si obriciri de zile si de luni side ani si Trepetnice". Lupta deschis de biseric a contribuit ca in indicele de crti oprite de a fi citite de credinciosi, s se treac de timpuriu, alturi de literatura apocrif, si literatura astrologic. Din indice, dispozitiile impotriva crtilor astro- logice au trecut in pravilele de legi, care au fost traduse i in literatura noastr. De exemplu, in Pravila tradus de Eustratie Logoftul i tiprit pe vremea lui Vasile Lupu in 1644, se spune intr-un loc: Cei ce caut in stele sau fac alte meste^uguri s cunoasc miscarea lucrurilor nestiute;... asijderea ceia ce-si socotesc zua intru care s-au ns- cut si zic c-au fost bun sau ria si acestia s aib canon cinci ani. La noi aceast literatur a venit din Bizant, prin mijlocirea slavilor meridionali, si este reprezentat la inceputul secolului al XVII-lea prin urmtoarele texte: Rojdanicul sau Zodiacul este un text care prezice viitorul copilului dup luna sau zodia in care s-a nscut. Textul cel mai vechi a fost copiat in 1620 de popa Ion Romnul din Simpietru in Ardes si se pstreaz la un loc cu Alexandria si Fiore di virt in asa-numitul Codex Neagoeanus din Biblioteca Academiei Romne. ' Gromovnicul este o alt carte astrologic, care pretinde s dezvluie soarta omenirii si starea smnturilor dup zodia in care va cdea tunetul (slav. gromb = tunet): dup cum va tuna ziua sau noaptea, de la apus sau de la rsrit. A fost se pare mult cutat in lumea romneasc a veacului al XVII-lea, deoarece cea dintii carte iesit din tipografia mitropoliei de la Alba-Iulia, instalat in 1639 cu material adus din Tara Romneasc, de la Matei Basarab, este un Gromovnic, tiprit la un loc cu Paraclisnl Maicii Dom- nuliii, Molitvenice si alte texte religioase. . Trepetnicul (slav. trepetnics = tremor) prezice viitorul omului dup diferitele miscri ale trupului, precum: btaia ochilor, clipirea genelor, si se gseste intr-o sumedenie de manuscrise, dintre care cel mai vechi cunoscut pin azi dateaz din anul 1639. Aceast literatur a fost mult cutat odinioar, judecind dup marele numr de copii ce ni s-au pstrat, precum si dup faptul c, desi pravilele bisericesti opreau citirea lor, totusi eie se publicau chiar in tipografiile mitropoliilor noastre, precum a fost cazul cu mitropolia din Alba-Iulia sau din Iasi. Chiar si la curtile marilor nostri voievozi crtile astrologice erau fo^rte mult pretuite, cum dealtfel erau si la curtile princiare si regale din Occident, in evul mediu. Brincoveanu insusi avea la curtea lui un astrolog, anume Ion Romanul sau loan Frincul, care nu trebuie confundat cu popa Ion Romanul din Simpietru, el insusi copistul unui rojdanic. Astrologul lui Brincoveanu avea, dupa cum spune el insusi intr-o prefat, obicinuita pe an datorie de a se inchina Domnului cu tilmcirea almanacelor. Credincios acestei sarcini, el prelucra in
:130

fiecare an almanacele dup izvoare italiene Foglieti Novelli. Prin caracterul ei fatidic, aceast literatur, care trieste si azi si este citit cu aviditate in lumea satelor, a lsat urme adinci in sufletul popular, urme pe care le intilnim pin in creatiile lui poetice. In basmele noastre populre, de pild, nu este imprat si imprteas care, in ceasurile de mare cum- pn si nevoie, s nu recurg la cunostintele unui vraci sau cititor de stele. Tot din aceste crti vine i zictoarea: ,,rea zodie a mai avut, sau: s-a nscut intr-un ceas bun (intr-o zodie bun); urme numeroase se gsesc in des- cintece si vrji:
Tu stea logostea Toate stelele s stea Numai steaua lui X s nu stea. ' (Tocilescu, Materialuri folcloristice, p. 685, 686 , 694). BIBLIOGRAFIE N. C a r t o j a n , Crtile populre in literatura ro mneasc, I,Bucuresti, 1929, p. 172 187. ln bibliografia de la sfirsitul capitolului se indic: manuscrise romnesti vechi editate; texte tiprite; manuscripte inedite din Biblioteca Academiei Romane; texte slave; texte grecesti, studii asupra materialului romnesc, grecesc si slavonesc. Pentru calendarele lui Brincoveanu, ibidem, p. 180 182; adaug E m i l V i r t o s u , Foletul Novel, calendarul lui Constantin Vod Brincoveanu, 16931704, Bucuresti, 1940 (studiu fi texte).

ROMANUL POPULAR Literatura religioas apocrif si literatura didactic cu caracter profan, in care legende de animale si pasri, maxime si istorioare sint subordonate tendintei de a inbusi vitiile si de a intri virtutile crestinesti, au pregtit, la noi, calea pentru povestirile mai intinse, cu intriga mai complicat, ale romanelor populre. Stilizate de crturari in vremuri si tri diferite din material imprumutat din literatura oral a maselor populre, romanele acestea sint reprezentate In secolul al XVI-lea si al XVII-lea prin trei specimene: Alexandria, Varlaam si Joasaf si Archirie si Anadan, care corespund fiecare unei faze deosebite a sufletului romnesc din trecut. In secolul al XVI-lea, cind trile noastre se frmintau in necontenite lupte pentru aprarea pmintului romnesc, lupte ce culmineaz in epopeea fulgertoare a lui Mihai Viteazul, se traduce romanul de venturi rzboinice a lui Alexandru cel Mare. Citeva decenii mai tirziu, cind luptele cad pe planul al doilea si cind tree pe primul plan preocuprile pentru organizarea mun- cii culturale si a vietii religioase, Udriste Nsturel-, invtatul cumnat al domnului Matei Basarab, traduce romanul de apologie a vietii crestine: Varlaam si Ioasaf. Iar dup ce sfortrile pentru intarirea vietii religioase devin si ele mai pu^in intense, apare un alt roman cu caracter moral, intretesut cu maxime, enigme si fabule: Archirie si Anadan. Desi aceste dou din urm depsesc epoca pe care o studiem, le tratm totusi aci, pentru a avea o privire mai clar asupra romanului popular in epoca influentei slavone. ALEXANDRIA. Cel mai vechi roman popular, Alexandria, desi de origine greac, a ptruns totusi in literatura noastr prin intermediul sirbilor, dup ce a suferit ins influenta versiunilor din Occidentul latin medieval. Se stie c romanul lui Alexandru cel Mare a fost alcatuit in Egiptul elenistic 131 in veacul al III-lea, de un autor anonim care s-a folosit de traditiuni scrise si de legende populre.

Victoriile strlucite ale lui Alexandru cel Mare, care in nou ani numai a cucerit in Asia si Africa mai mult pmint decit cunoscuser grecii temeinic in toat desfsurarea vietii lor istorice, exotismul trilor cucerite, cu obice- iuri, costume <>i vegetatie necunoscut, precum si sfirsitul lui tragic, toate aceste elemente au izbit intr-atita imaginatia contemporanilor, incit chiar istoricii pe care el ii luase in expeditiile sale, cind au inceput s scrie viata si rzboaiele lui, au muiat pana in coloarea mitului. Desi operele acestor istorici contemporani cu Alexandru (Callisthenes, Onesecrit, Aristobul, Nearh) s-au pierdut, totusi, in fragmentele din acesti istoriografi, pe care le citeaz scri- itorii posteriori (Polybiu, Arrian, Strabo s.a.), se recunoaste germenul unor episoade care au alcatuit mai tirziu o parte din urzeala romanului (ca de pild: intilnirea lui Alexandru cu amazoanele sau cu gymnosofistii). Paralel cu aceste traditiuni scrise, amintirea despre marele cuceritor si izbinzile lui strlucite s-au pstrat si prin ostasii care strbtuser cu el cile pin la Indus si care, intorsi la casele lor, au umplut lumea antic cu faima expeditiilor intreprinse. Aceste amintiri, transmise din generatie in generatie, sau amestecat cu fondul strvechi de mituri si legende si in felul acesta s-a creat in jurul cuceritorului macedonean o atmosfer de supranatural. in veacul al III-lea a. Chr., in Egiptul stpinit de urmasii lui Alexandru cel Mare, un autor necunoscut, adunind elemente din traditia scris si din cea oral, a alcatuit romanul, care a trecut apoi in toate literaturile lumii. C patria romanului este Egiptul se vede chiar din primele pagini, unde marele cuceritor macedonean este inftisat ca fiul natural al ultimului faraon egiptean (Nectaneb-Nehtinav) o not menit s satisfae mindria vechiului Egipt. Din Egipt romanul a cltorit apoi in Rsrit, in trile care fcuser odat parte din imperiul lui Alexandru cel Mare, si s-a rasplndit cu deose- bire in imperiul bizantin, unde a fost cu timpul prelucrat, primind intre altele un colorit crestin. In Bizant unele copii ale romanului indicau ca autor pe istoricul Callisthenes, nepotul de sor al lui Aristotel, profesorul lui Alexandru cel Mare. Callisthenes, care insotise pe marele cuceritor in expeditiile lui, a povestit aceste expeditii, dar a fost ucis din porunca lui Alexandru, pentru c si-a ingduit s critice fastul oriental pe care-1 adoptase genialul cuceritor. Aceast moarte tragic i-a atras ins simpatia scriitorilor vechi: Curtius il numeste vindex publicae libertatis", iar Cicero laud arta si strlucirea sti- lului su. Statuia lui Callisthenes chiar impodobea grdinile serviliene pe vremea lui Pliniu. Nu trebuie dar, in asemenea imprejurri, s ne surprind faptul c romanul fantastic al lui Alexandru cel Mare a fost pus, cu vremea, spre a-i da mai mult autoritate, pe numele lui Callisthenes, istoricul lui Alexandru cel Mare, atit de pretuit de cei vechi; de aceea in literatura bizantin romanul e cunoscut si sub numele de Pseudo-Callisthenes. Din imperiul bizantin romanul lui Alexandru a trecut in Occident, prin dou traduceri: una fcut in epoca lui Carol cel Mare, alta, mai bogat in elemente fantastice, adus in secolul al X-lea de un napolitan, arhipresbiterul Leo, care fusese trimis in solie la impratii Bizantului, Constantin si Romanes. Aceast nou traducere, cunoscut sub numele de Historia Alexandri Magni regis Macedoniae de proeliis, a trecut in Franta, intr-o vreme cind truverii colindau din castel in castel pentru a evoca in slile somptuoase ale oaspe- tilor, in sunetul violelor, isprvi de vitejie ale eroilor din alte timpuri. Acolo, intr-un mediu de
:132

fermentatie epic, romanul lui Alexandru a fost preformat in versuri intii de un cleric, Alberic de Besangon sau mai probabil Briangon apoi de trei truveri intr-o lung epopee de 20.000 de versuri, de eite 12 silabe, numite de atunci versuri alexandrine, din cauz c au fost intrebuintate in acest roman. Din Franta materialul epic despre Alexandru s-a rspindit in tot Occi- dentul si a ajuns in Italia, unde s-a incrucisat din nou cu traducerea arhipres- biterului Leo. O versiune in proz, apropiat de traducerea latin a napoli- tanului, dar care suferise in partea final influenta poemelor franceze, s-a reper'cutat in redactiunile bizantine care circulau intre colonistii greci din Venetia. Dup aceast versiune greac, devenit apoi o carte popular, dese- ori tiprita in Venetia, s-a fcut o traducere in limba sirb, in orasele de pe trmurile croate, ai cror locuitori triau in strinse legturi politice si economice cu Venetia. Acum mai bine de 50 de ani, istoricul literar rus Veselovskij a artat c forma numelor proprii din versiunea neogreae si sirbeasc a romanului presupune la baza lor prototipe de origine latin sau romanic, dar, cu toate incercrile fcute, originalul occidental nu s-a descoperit inc. Traducerea sirbeasc s-a rspindit repede la toti slavii ortodocsi si a fost adus in trile noastre de ctre crturarii sirbi, emigrati la noi din pricin apsrii turcesti. Una din cele mai vechi versiuni slavonesti care a rzbtut prin vicisitudinile vremurilor pin la noi s-a gsit in mnstirea Neamtu, si a fost copiat in 1562, din porunca mitropolitului Grigore. O copie de pe aceast versiune a fost tradus pe la jumtatea veacului al XVI-lea in Ardeal. Originalul traducerii romnefti s-a pierdut, dar ni se pstreaz o sume- denie de copii, dintre care cea mai veche se gseste in asa-numitul Codex Neagoeanus (ms. nr. 3821 din Biblioteca Academiei Romne), scris la anul 1620 de popa Ion Romnul, in satul Simpietru din judetul Hunedoarei. ln cuprinsul manuscrisului se afl urmtoarea notit, interesant pentru c ne dezvluie ceva din psihologia clerului de pe acele vremuri, care, tre- cind de la atmosfera legendelor religioase apocrife la literatura beletristic, ine er ca s speculeze tema moral in romanul de vitejie, iubire i moarte tragic al marelui cuceritor: Adec eu mult grefit si ticlos Popa Ion din Simpetru scrif aceast carte ce se cheam Alixandrie .si m usteniiu cit putuiu si o scris s ceteasc si s socoteasc bine ce este imprtie cestii lumi desarte si mingnoas". Aceast traducere, fcut, dup toate probabilittile, in veacul al XVI-lea, s-a raspindit in numeroase copii, iar pe vremea lui Brincoveanu ajunsese atit de mult cutat, incit a fost singura carte profan care a fost pus sub tipar, cu cheltuiala unui neguttor, Apostol Manu. Desi nu s-a gsit pin acum nici un exemplar din aceast tipritur brincoveneasc, totusi existenta ei este in afar de orice indoial, fiindc este atestat de ctre secretarul de limbi occidentale al lui Brincoveanu, Anton Maria del Chiaro. Acesta, in opera sa Istoria delle moderne rivoluzione della Valachia, aprut la Venetia in 1718, pomeneste la anul 1713, printre tipriturile romnesti, o Alexandrie: o sia Storia di Alessandro il Macedone, stampata in lingua valaca, ma detta Storia e veramente curiosa per le molte favole che in essa vedonsi frammischiate". Mai tirziu, in zorile redesteptrii nationale, cind intelectualii Ardealului, in nzuinta de a ridica nivelul cultural al poporului, se gindesc s-i pun in min crtile lui favorite, Alexandria vede iarsi lumina tiparului. A fost publicat la 133 Sibiu, in 1794, in tipografia lui Petru Bart. De atunci s-a retiprit continuu fi este

azi rspmdit in masele populre de ctre diferite edituri si institutii culturale, ca de pild Casa coalelor, care a dat o editie ingrijit de marele prozator Mihail Sadoveanu. O carte ca Alexandria, care a circulat neintrerupt patru veacuri in toate straturile societ^ii noastre, a trebuit fire^te s lse urme adinci in tradi^iile si literatura popular. Credinte si legende ca de pild cele despre blajini, ascetii intelepti care triesc o viata de privatiuni, intr-un ostrov de la captul pmintului, isi au, dup cum am artat pe larg intr-un vechi studiu1, o surs in episodul intilnirii lui Alexandru cu brahmanii gymnosofisti 2. ln ciclul descintecelor de iele", aceste divinitti rufctoare sint adesea invocate ca slujitoarele lui Alexandru cel Mare, fiindc in unele manuscrise ale Alexandriei se povesteste c marele cuceritor ar fi dat sticla cu p vie, druit de Evant impratul gvmnosofi^tilor, in pstrarea slujnuelor sale, dar c acestea au but apa si, devenind nemuritoare, au dob'ndit aripi fi s-au prefcut in iele;
(Cutare) dimineata s-a sculat in cintarea cintrilor, ' In revrsatul zorilor, in mirosul florilor; ' Din pat de aur s-a sculat, pe prg de argint a clcat, ' Cu fetele lui Alexandru imprat in cale s-a intimpinat. -

ln colindele ce se cint pe ulitele satelor ln zilele de iarn, Alexandru Machedon este invocat, uneori, pentru a mri dispozitia de umor si voie buna. Ba chiar fi in cuprinsul oratiilor de nunt apar reminiscente din Alexandria :
Iar nunul cel mare Clare p-un cal Ca un Ducipal... _,

In sfirsit, numeroasele urme lsate in basme, in toponimia si onomastica popular (Darie, Ruxanda, Cleofila, Candachia), in pictura bisericeasc (zugrvirea lui Alexandru alturi de Por imprat fi de Darie, in scena infemului, sau a lui Ducipal pe peretii unor biserici de sat din Oltenia) toate sint dovezi incontestabile de intensitatea cu care a rzbtut fi trieste inc in sufletul popular de azi romanul de vitejie si de miraculos al celui mai mare cuceritor din lumea antic. varlaam si ioasaf. Al doilea roman este Varlaam si Ioasaf. Sim- burele acestui roman de apologie a vietii ascetice crestine este legenda lui Buda fi a tatlui su, regele din Kapilavastu, pe care o veche carte indic, Lalitavistara, alctuit cu fapte decenii inainte de ivirea creftinismului, ne-o inftifeaz astfel: Relegele din Kapilavastu dobindise la o virst inaintat un copil, despre care se prezisese c va renunta la tron fi c se va face brahman. Pentru a preintimpina o asemenea nenorocire, regele pune s se zideasc trei palate mrete in care copilul avea s-fi petreac primverile, verile fi iernile, fi apoi da porunc strafnic ca orice suferint fi orice necaz s fie abtute din calea copilului. Intr-o zi ins, pe cind copilul, ajuns in virsta adolescentei, iese cu invoirea tatlui su din palat, pentru a se duce ctre una din grdinile incinttoare spre a-fi petrece vremea, intilneste pentru intiiafi data un bolnav si atunci afl de la vizitiul su ce este boala, care macin sntatea omeneasc. Trece putin vreme la mijloc fi, iesind din palat pe poarta dinspre rsrit, intilnefte in cale un mofneag incovoiat sub povara btrinetii fi atunci afl c tineretea se sfirseste cu btrinetea. In sfirfit, curind dup aceasta, intilnefte pe cale un convoi mortuar si atunci afl pentru intiiafi dat marea tain pe care i-o ascunseser pin atunci
1Alexandria" in literatura romneasc, Bucuresti, 1910, p. 99 100. 2Nagomudrii din versiunea noastr deriv din slav. Harb = gol, $iM*npi>= infelept, corespunzitor grec. yujivo? gol, si oO(pr)crrri<; = in^elept. :134

toti, c moartea este limanul vietii omenefti. Zguduit de aceste neafteptate intilniri, care-i vdesc dintr-o dat nimicnicia vietii omenefti, Siddhrta cade intro adinc meditare: Nenorocit sntatea pe care boalele o distrug; nenorocit tineretea pe care btrinetea o nimiceste; nenorocit viata in care omul rmine afa de putin". . Pe cind se intorcea spre palat in prada acestor ginduri triste, Siddhrta intilnefte pe drum un tinr ascet care, inbufind in sine germenul tuturor dorint elor si al ispitelor, se strduia, intr-o tinut de linifte desavirfita, prin citirea Vedelor, s devin brahman. Instinctiv, el intelege c numai in religie se poate gsi adpost pentru suferintele vietii omenesti fi, intors acas, impr- tfefte tatlui nzuinta lui de a se face si el brahman. Tatl convoac capeteniile tribului; toti hotrsc s-l impiedice cu sila de la aceast nenorocire, dar intr-o noapte, pe cind strjile care-1 pindeau, obosite de prea mult priveghere, adormiser, tinrul print se strecoar din palat si, ducindu-se la grajd, isiiacalul si se face nevzut, retrgindu-se in pustie, unde prin meditare ajunge la cunostinta suprem, intemeind budismul. Aceast legend budist a trecut din India in Persia, unde, pe vremea regilor Sasanizi, cind crestinismul, care venea dinspre apus, se incrucisa cu fondul mai vechi budist, un clugr al noii religii a prelucrat-o, dindu-i o coloratura crestin. Din Persia, legenda, tradus in limba arab, a cltorit mai departe in noua ei form spre Siria, de unde apoi a ajuns pin in mnstirea Sf. Saba, la dou leghe de Ierusalim. Aci un clugr loan confundat mai tirziu cu Sf. loan Damasceanul i-a dat forma greceasc, sub care a strbtut in toate literaturile europene: romanice, slavice si germanice. ' Ce modificri a suferit legenda budist pentru a deveni cel mai bun roman spiritual al evului mediu, cum il caracterizeaz Krumbacher? S-au pstrat cadrul initial si cele trei intilniri fatale, care, din punct de vedere psihologic, erau necesarc pentru a pregti sufletul unui tinr fiu de rege s se despart de mririle deserte ale vietii pmintesti si s prefere asce- tismul si reculegerea in pustietate. In locul tinrului brahman ins, prelucr- torul legendei a introdus un clugr, cci problema principal a transpunerii legendei din forma budist in form crestin era urmtoarea: Siddhrta putea prin propria-i meditare s ajung la cunoasterea suprem si la formularea sistemului su religis, pe cind Ioasaf nu putea ptrunde in crestinism fr initiere si fr svirsirea celor dou taine care leag pe om de Mintuitor: botezul si cuminectura. Dar cele dou taine nu le poate indeplini in crestinism decit cineva care are darul preotiei. Acest dar este transmis din generatie in generatie de la sfintii apostoli, care la rindul lor 1-au primit de la Mintuitor in ziua coboririi Sf. Duh asupra lor. De aceea adaptarea legendei lui Buda la crestinism nu se putea face decit prin introducerea in scen a unui clugr cu darul preotiei, in locul brahmanului. E rolul acordat clugrului Varlaam. Acesta tria in pustiul Senaridului, cind, aflind prin revelatie divin despre frmintarea sufleteasc a fiului de imprat, se imbrc in haina de negustor si porni pe o corabie s-i aduc mintuirea. Ajuns la limanu- rile Indiei, se duse la palat si aci ceru s fie dus inaintea lui Ioasaf asa se numeste in romanul crestin fiul impratului cci, spune el, doreste s-i dea o piatr pretioas, care si celor ce sunt cu inima oarb le poate da lumina intelepciunii. Intrat in palat, Varlaam ofer piatra pretioas, care nu era alta decit invttura 135 Mintuitorului, cci dincolo de lumea in care unii vin i din care altii se duc,

este o viat vesnic, viitoare. Rpit de frumusetea invtturilor lui Varlaam, sprijinite de minunate parabole, Ioasaf simte coborindu-se in sufletul lui zbuciumat inseninare si se crestineaz, primind botezul si cuminectura. Impratul, aflind c fiul su a imbrtisat religia pe care el o prigonea, incearc prin toate mijloacele s-si smulg copilul din aceast nenorocire, cum o credea el, dar vzind statornicia tinrului, este ptruns si el de adevrurile eterne ale crestinismului $i se boteaz. Ioasaf, urcindu-se pe tronul tatlui su, nu domneste mult, fiindc, stpinit tot mai mult de gindul vietii spirituale si al mintuirii sufletesti, se retrge in pustietate. Acest roman, care din literatura bizantin s-a rspindit in toate literaturile evului mediu occidental, a trecut si la slavii sud-dunreni, si, adus la noi de valul emigrrilor stirnite de urgia dezastrului din Cimpia Mierlei, a fost tradus de Udriste Nsturel, cumnatul lui Matei Basarab. Cel mai vechi manuscris slavonesc al romanului lui Varlaam dateaz din secolul al XIV-lea si s-a gsit de invtatul rus Iacimirskij in biblioteca mnstirii Neamtului. Generatii intregi de clugri nemteni si-au trecut din min in min acest edificator roman ascetic, si unui din ei, care a ajuns mai tirziu si episcop de Roman, a notat la inceputul veacului al XVIII-lea pe filele inglbenite ale manuscrisului aceste induiosate rinduri: 0, mila ta, Doamne, mare este! Minunat cartea aceasta plin di toate de invtturile svinte". Intr-adevr, ceea ce formeaz frumusetea acestui roman, pe ling puritatea serafic a sufletului lui Varlaam, sint minunatele apologuri pline de adinc inteles al vietii omenesti. Asa este, de pild, parabola celor patru cos- ciuge care a fost utilizat si de Shakespeare in actul al II-lea din Negustorul din Venetia si care are paralele in basmele noastre; sau parabola inorogului1, care a inspirat lui Rckert balada Es war ein Mann in Syrerland, care a fost sculptat in catedralele din Occident, ca de pild in San-Marco din Venetia, si care, in sfirsit, se gseste zugrvit si in citeva din vechile noastre biserici, ca de pild la mnstirea Sucevita din Bucovina, sau la Bjesti si Aninoasa din judetul Muscel. Tot asa anecdota cu care vrjitorul Tevda cut s con- ving pe imprat c numai femeile pot smulge pe tinrul print din calea ascetismului. Aceast anecdot plin de umor a fost reluat de Boccacio in Decameronul su, de La Fontaine in fabulele sale. Ea este rspindit si in masele poporului nostru, de unde a fost culeas in mai multe rinduri si de unde, in sfirsit, a fost versificat de poetul I. U. Soricu. ARCHIRIE si ANADAN. Al treilea roman aprut in acest perioad de timp, nu mai putin interesant prin marea lui vechime fi prin originea lui asirian, este romanul lui Archirie si Anadan. El circul in literatura noastr <iin veacul al XVII-lea; a fost stilizat si tiprit de Anton Pann in 1850 si se tipreste si azi pentru lectura copiilor si a maselor populre. Este o poveste in care se intret es dou teme principale: a nerecunostintei unui fiu adoptiv, care merge pin acolo incit pune la cale pieirea unchiului su binefctor, fi a devotamentului vasalilor asirieni
1 Un om, fugind de inorog, czu intr-o prpastie si apucindu-se cu miinile se sui intr-un copac, unde se credea in afar de primejdie. Ctind in jos vzu doi soareci, unui alb, altul negru, care rodeau copacul de la rdcin. In fundul prpastiei, un sarpe, groaznic la vedere, suflind cu foe", csca gura s-1 inghit. Ctind la ramura pe care-si intepenise picioarele, vzu patru capete de aspid. Ridicind, in sfirsit, ochii in sus, vzu picurind din ramurile acelui copac putintic miere. Deciprsindu-si grija si toate nevoile ce-1 cuprinsese", se porni s' guste mierea. Tilcul parabolei este urmtorul: prpastia este lumea; copacul este cursul vietii; soarecii ziua si noaptea; cele patru aspide sint cele patru stihii ale trupului omenesc; balaurul iadul ; iar pictura de miere este dulceata acestei lumi treetoare. :136

fat de regii lor. Actiunea se petrece in timpul regelui asirian Senaherib, Sinagrip in versiunea noastr. Btrinul sfetnic al impratului, Archirie, neavind copii, adopt pe nepotul su Anadan, orfan de printi, fi-1 crefte cu toat grija printeasc pin cind se face mare. Atunci il duce la curte i-l inftiseaz. regelui, rugindu-1 s-l primeasc in locul lui, deoarece el, simtindu-se slbit de btrinete, voieste s se retrag la tar. Anadan, intrat in slujba regelui si dorind s mosteneasc mai curind averea unchiului su, in urma unei discutii violente cu acesta, se hotrfte s-l rpun. ln acest scop plnuieste niste scrisori ca din partea lui Sinagrip, pe care le pecetluieste cu pecetea regal si-1 face pe Archirie s-si adune oastea i s vin spre cetatea de scaun. In acelasi timp, inftiseaz regelui pe unchiul su ca pe un rzvrtit, care si-a strins oastea si vine s-l detroneze. Regele, vzind din turnul palatului oastea lui Archirie, se inspimint. Anadan, care se oferise s amgeasc pe unchiul su, iese in intimpinarea btrinului $i-l decide s vin singur la curte. Intrat in sala palatului, Archirie, fr a avea rgazul s lmureasc ceva, este condamnat la moarte. Dar armasul insrcinat cu infptuirea osindei se las convins pe drum de Archirie si taie capul unui sclav, care semna aidoma cu Archirie, in timp ce acesta este ascuns intr-o hrub. ln rstimp, faraonul Egiptului, aflind de pieirea iscusitului Archirie, trimite, dup obiceiul timpului, solie lui Sinagrip, cerindu-i ca sau s-i trimeat mesteri iscusiti care s-i zideasc o cetate in vzduh si s-i dezlege enigme, sau, dac nu, s-i plteasc tribut. Impratul isi adun toti sfetnicii ca s chibzuiasc; nimeni nu este in stare s dezlege enigma, nici chiar Anadan, si atunci regret cu totii pieirea lui Archirie. Este acum momentul priel- nic ca armasul s scoat din hruba lui pe Archirie. Acesta, inftiindu-se din nou la curtea regelui, isi ia asupra-si sarcina de a descurca lucrurile. El pleac in Egipt, dezleag enigmele ce i se pun, aseaz apoi un copil intr-o lad de care leag la cele patru capete eite un vultur; copilului ii d in min o frigare cu carne in virf, pe care o tine astfel ca s atite pofta vulturilor; ace^tia, zburind s prind carnea, inalt lada in sus. Copilul strig din inltime: Dati-ne crmid, dati-ne var, c sed meterii fr lucru, iar Archirie, adresindu-se impratului, ii spune: Iat-ti mesterii, imprate, trimite-le crmid $i var, ca s-ti zideasc cetatea". Faraonul Egiptului, multumit cu aceast dezlegare a enigmei, incarc pe Archirie cu daruri si-1 trimite inapoi cu cinste. Intors la curtea lui Sinagrip, Archirie cere ca rsplat pe nepotul su Anadan, ca s-i desavirseasc invttura. Ducindu-se cu el la tar, Archirie in fiecare zi ii ddea eite o btaie si eite o invttur privitoare la recuno- ^tin^, pin cind in cele din urm, Anadan, de remuscare, si-a dat sufletul. Chestiunea originii acestui roman a fost mult vreme obiect dediscufie intre orientalisti, pin cind in anul 15061907, o misiune arheologic german, fcind spturi intr-o insul de ling cataractele Nilului, acoperit de palmieri, dar pe care se afla odinioar orasul Elefantina, a descoperit dou suluri mari de papirus din veacul al V-lea a Chr., continind romanul lui Archirie cu titlul: Acestea sint maximele lui Ahikar, un intelept si zelos scriitor, prin care a invtat pe fiul su. Peripetiile sint expuse aci la persoana intiia; Archirie insusi care se 137 da ca purttor al pecetilor regale sub regii asirieni Sanherib (705681) si Asarhadon (681668), isi povesteste necazurile cu nepotul su.

In urma acestei descoperiri, orientalistii au czut de acord: romanul a fost stilizat in Asiria, in veacul al YI-lea anterior erei crestine si are, dup un, un substrat istorie, dup altii, o traditie popular. Iat din ce adincime de vremuri peste 25 de veacuri ne-a venit acest roman, care se citefte si azi la noi cu interes de copii si lumea de la sate. La noi romanul a venit de la slavi, unde a fost tradus in secolul al XI-lea sau al XII-lea, in perioada macedonean a literaturii bulgare. A fost tradus de timpuriu in literatura noastr, cci Cipariu, in Principii de limb, mentio- neaz un manuscris din veacul al XVII-lea; un alt manuscris din anul 1717, copiat de un crturar, care semneaz Reate, in mnstirea Aninoasa, se pstreaz in Biblioteca Academiei Romne. Elementul didactic din acest roman, cu deosebire proverbele, au fost folosite si de marele prozator de la inceputurile literaturii noastre moderne, Costache Negruzzi, in schita sa Pcal si Tindal, iar altele, precum si enig- mele, se gsesc imprstiate in literatura oral a poporului. Povestea lui Archirie, simplificat si prelucrat de V.A. Ureche in legenda fara fr btrini, circul si azi in popor si si-a gsit adpost in crtile de coal.
BIBLIOGRAFIE Texte. Alexandria: Un fragment din Codex Neagoeanus, copiat de popa Ion Romnul, in Simpetni, la 1620, a fost publicat de d-1 I. B i a n u in Columna lui Traian, 1883, p. 322 $i trm., -455 si urm. Textul complet a fost publicat de N. C a r t o j a n, Alexandria in lite- ratwa romneasc. Noui contributii. Studiu si text, Bucuresti, 1922. Varlaam si Ioasaf: General P. V. N s t u r e l , Vieata Sfintilor Varlaam si Ioasaf, tradus din limha elen la anul 1648 de Udriste Nsturel din Fieresti, al doilea logoft, Bucuresti, 1904. Afirmatia generalului c romanul este tradus din limba elin este eronat. O traducere modern din limba german dup Chr. v. Schmid: P r e o t u l E c o n o m A l . P e t r e s c u , losafat, o istorisire din timpurile de glorie ale crestinismului, traducere din limba german, Craiova, 1910 Prelucrri moderne in literatura noastr: M. S a d o v e a n u s i D . D . P t r s c a n u , Din Viefile Sfintilor, Sfintele amintiri, Bucuresti, Socec, 1926, p. 65 139; l o a n M i h l - c e s c u , Varlaam si Ioasaf, ed. Casa Scoalelor, Biblioteca pentru popor, nr. 14, Bucuresti, 1921. Archirie si Anadan: Textul romanului a fost publicat sub titlul Inteleptul Archir cu nepotul su Anadan, tiprit intiia oar de A n t o n P a n n , Bucuresti, in tipografia lui Anton Pann, la 1S50 (cu litere chirilice). Aceast edi^ie este reprodus si azi in Biblioteca pentru toti nr. 79 (Alcalay), si in Pagini alese din scriitorii romni, nr. 26 (Cartea romneasc). O alt versiune, dup un manuscris din 1784, a publicat G a s t e r in Journal of the Royal Asiatic Society, 1900, p. 301 319. O versiune dup un manuscris din anul 1773 a fost publicat de A. Lu- p e a au, in 1922, la Blaj, cu un studiu. Studii. Pentru Alexandria: N. C a r t o j a n , Alexandria in literatura romneasc, Bucu- refti, 1910. Completri privitoare la problema datrii si localizrii traducerii, la a c e 1 a s i, Alexandria in literatura romneasc. Noui contributii. Studiu si text, Bucuresti, 1922; a c e 1 a s i, Crf ile populre in literatura romneasc, I, Bucuresti, 1929, p. 213 231.

:138

Pentru Varlaam si Ioasaf: Dan I. S i m o n e s c u , Incercri istorico-literare, Cimpu- lung-Muscel, 1926, p. 27 56; N. C ar t o j a n, Crtile populre in literatura romneasc, I, p. 232 250. Date nou privitoare la circulatia romanului la noi: E m i l T u r d e a n u , Varlaam si Ioasaf; istoricul si filiatiunea redactiunilor romnesti, in publicatia Semitiarului nostru, aprut sub titlul Facultatea de litere din Bucuresti. Seminarul de istoria literaturii romne (Epoca veche), Cercetri literare, I, p. 1 46, Bucuresti, 1934; I. D. S t e f n e s c u , in Byzantion, III, 1932, fasc. 2. Pentru Archirie si Anadan: N. C a r t o j a n, Crtile populre in literatura romneasc, I, p. 251 262. Tot acolo, la locurile respective, bibliografia complete a chestiunilor. Pentru tema Tara fr btrini: J. P o 1 i v k a, in Zeitschrift des Vereins fr Volkskunde, Berlin, VIII (1898), p. 25 29, si la noi I. C a z a n , in Drgus, Un sat din tara Oltului, II, Bucuresti, 1940, Inst, de stiinte sociale, I, nr. 20.

INCEPUTUL

ISTORIOGRAFIEI IN TARA ROMNEASC

Inceputurile istoriografiei muntenesti sint inc invluite in ceat, deoarece elementele care au intrat mai tirziu in compilatiile de cronici in a doua jumtate a veacului al XVII-lea s-au pierdut. Numai printr-o minutioas analiz cri- tic a acestor compilatii se poate reconstitui, in linii mari si nu totdeauna sigure, evolutia istoriografiei muntene. Este posibil ca si in Muntenia, ca si in Moldova, istoriografia s fi inceput in limba slavon limba statului si a bisericii dar nu avem nici o dovad documentar, fiindc nu ni s-a pstrat nici un fragment, nici o urm despre aceast istoriografie slavon. Din unele citate si aluzii pe care le gsim la compilatorii de cronici din secolul al XVII-lea, s-ar prea c ei au avut la indemin izvoare scrise chiar pentru primii domni ctitorii principatului muntean. Iat, de pild, citeva exemple culese din cronica atribuit de d-1 Iorga lui Cpitanul Filipescu, de rposatul Giurescu lui Radu Popescu: Dup ce au pierit Dan Vod, au sttut la domnie Alixandru Voda, carele zie s fi fost de feliul lui Cimpulungean. Ce s fie lucrat el in domnia lui
nimeni nit. serie.

Dar la domnia lui Dan-voievod, fratele lui Mircea: Acesta au sttut domn in Tara Romneasc ... ins ce s fie fcut in 23 de ani ai domniei lui nu s pomeneste, fr numai serie c 1-au ucis usman voivodul sirbilor, dar pentru ce si cum nu se stie. La domnia lui Vladislav desi aci e o confuzie: Dup ce au domnit Vlad Vod 15 ani e vorba de Vlad Tepes au luat domnia Vladislav Vod de carele nici o istorie nu se afl scris de cinevasi, fr cit s ziee c au pierit de sabie in Tirsor; iar nu serie, in rzboiu de au avut cu cineva sau de vreun vrjmas al lui, sau de nescareva oameni de ai casei lui (dup cum de multe ori se intimpl), ci numai zice c au pierit de sabie in Tirsor. Dup aceasta se cunoaste ce fei de oameni au fost rumnii nostri, care nici un lucru deplin n-au scris. Nimic ins din ce s-a insemnat in scris, privitor la istoria Trii Romnesti inainte de Neagoe Basarab, n-a ajuns pin la noi. Abia din epoca domniei lui Neagoe Basarab avem o biografie a patriarhului Nifon, cu interesante elemente de istorie munteneasca. VIATA 1 TRAIUL SFINTULUI NIFON Se $tie c Radu cel Mare, in nzuinta de a reorganiza biseric Trii Romnefti, a adus in tar pe fostul patriarh al Constantinopolului, Nifon, pe

care turcii il scoseser din scaun si-1 tineau sub paz. Nifon, ridicat pe scaunul mitropolitan din Tirgovi^te, convoc un sinod la care iau parte domnul, preo|ii si boierii trii ^i in care se pun noile temelii ale vietii biscric.esti, intemeindu-se, pentru o mai bun rinduial religioas, o nou episcopie la Buzu. Dar cu toat ascendenta pe care mitropolitul o avea asupra domnului si boierilor, totusi un conflict se ivi intre ei. Unui dintre boierii de divan ai lui Radu cel Mare, Bogdan, se desprtise de sotia lui si luase in cstorie pe sora domnului. Patriarhul ins nu voia s incuviinteze aceast cstorie, care era, dup el, impotriva pravilelor bisericesti, si cerea ca Bogdan s se impace cu sotia lui, deoarece biserica nu admite divortul sotilor asa cum dealtfel a rmas pin astzi traditia in biserica latin. Radu cel Mare nu admitea punctul acesta de vedere si, intrucit era in joe inssi sora sa, acuz pe mitropolit c stric obiceiurile trii" si-1 silente s piece din tar, aducind in locul lui pe fiul unui fost despot sirb, Maxim. Citiva ani mai tirziu, se urc pe scaunul Trii Romnesti Neagoe Basarab, care in tinerete trise pe ling marele patriarh si-i ascultase invtturile. Neagoe Basarab a fost un domn pios. El a reparat si cldit biserici in Constan- tinopol, in Athos, in Siria si Egipt, sprijinind credinta ortodox in tot Rsri- tul apsat de stpinirea pgin. In acest rstimp, patriarhul Nifon murise in mnstirea Dionisiat din Muntele Athos si fusese trecut in rindul sfintilor. Neagoe Basarab, aducindu-si aminte cu pietate de fostul su dascl, trimite la Muntele Athos s i se adue in tar o parte din moaste (capul si o min), care fur asezate in mnstirea de curind intemeiat la Curtea de Arges. Cind, in 15 august 1517, se svir^i sfintirea mnstirii Curtea de Arge, in prezenta unui numeros sobor de clugri si mitropoliti din toate centrele Rsritului ortodox, Neagoe insrcin pe clugrul Gavril, protul Muntelui Athos protul era un fei de presedinte al republicii de mnstiri din Athos s scrie viata patriarhului Nifon, ale crui moaste fuseser aduse in tar. Protul Gavril fusese clugr in aceeasi mnstire Dionisiat din Athos, in care isi petrecuse ultimii si ani patriarhul; deci il cunoscuse de aproape. Incepind s scrie viata Sf. Nifon, Gavril, dup modelul literaturii hagiografice, a ames- tecat in viata real a sfintului si elemente supranaturale, care justificau aureola de sfint pe care i-a creat-o biserica. Aceast viata a sfintului, redactat in limba greae, a fost tradus apoi in limba romn si se pstreaz in patru manuscrise din veacurile al XVIIIlea si al XIX-lea din Biblioteca Academiei Romne, si au fost studiate temeinic de diaconul N. Popescu in Analele Academiei Romne, si de D. Mazilu intr-o lucrare publicat intr-o colectie de studii a Seminarului nostru de istoria literaturii romne vechi, aprut in 1928 sub titlul Contributii privitoare la istoria literaturii romne. In aceast viat a Sfintului Nifon, scris de Gavril Protul, sint intretesute ins si date istorice interesante petrecute in Tara Romneasc pe timpul a patru domni: Radu cel Mare (14961508), Mihnea cel Ru (1508 1510), Vldu^ (15101512) fi Neagoe Basarab (15121521). Aceasta parte din Viata lui Nifon este de fapt o cronica plin de amnunte dramatice, in care este inftisat istoria tulbure a Trii Romnesti de la Radu cel Mare pin la Neagoe Basarab, impciuitorul.
:140

Domnii anteriori lui Neagoe cu exceptia lui Radu cel Mare, care a fcut totusi pcatul de a izgoni pe Nifon din tar au fost ri si lacomi fi au adus zarv fi sfisieri interne. Mihnea, feciorul lui Dracea Armaful, era desfrinat, lacom, crud si dufman neimpcat al Basarabilor, pe care vroia s-i distrug. Vldut era nerecunosctor fi sperjur, fiindc, dup ce a cptat tronul cu sprijinul boierilor Basarabi fi dup ce s-a legat prin jurmint inaintea pafei de la Dunre c dac va face vreun ru neamului basarabesc, sabia pafei s-i taie capul cu mare rufine fi s-i piarz neamul din tar, totusi, intetit de Bogdan, cumnatul lui Radu cel Mare, a cutat s pun la cale pieirea Basarabilor. Pe acest fond intunecat de domnii nestatornice, de rzbunri de complo- turi, de pribegii fi de rzvrtiri, se intretes detalii interesante care ne redau coloritul vremii, ca de exemplu: scena complotului urzit de Mihnea cu logo- ftul Stoican, in beciurile palatului domnesc, intre butiile de vin, dup ce au dat afar pivnicerii, sau scena cu feciorul de cas din neamul Basarabilor care, de frica domnului, se ascunde intr-o butie goal si descoper complotul ambele utilizate de Odobescu in nuvela Mihnea cel Ru. Nu mai putin interesant prin dramatismul ei este scena cind Neagoe a incoltit cu pilcul de ostafi, in mnstirea Cotmeana, pe fiul lui Mihnea, care scap, impreun cu feciorul lui Stoica, in toiul noptii, pe o fereastr, desculti, descinfi fi fr islice", sau scena cind Neagoe, mai mare peste vintorii de la curtea lui Radu cel Mare, aducea ln ascuns hran patriarhului Nifon, in zilele de grea urgie ale acestuia. Aceste detalii de senzatie ale vremii, strfns legate de persoana domnului si a familiei sale, pe care protul Muntelui Athos nu le-a putut afla decit de la cineva din intimii domnului, dac nu de la domnul insufi, concentreaz de la inceput interesul cititorului asupra personalittii lui Neagoe. Domnia lui apare ca o er de impciuire fi linifte in tar, de larg oblduire a crestin- ttii din Rsritul musulman, de princiar drnicie pin in cele mai indeprtate unghiuri ale ortodoxiei. Lista milosteniilor imprtite de el la Muntele Athos se insir bogat, cu toate amnuntele: Iar mnstirea lui Ariton, care de opfte s chiam Cotlomuz, care o au inceput a o zidi den temelie Radu Vod, Neagoe Vod o au svirfit fi cu toate frmsetile si podoabele o au podobit den luntru fi dinafar, iar impre- jur'o au ingrdit cu zid. Si o au fcut biseric Sfintului Nicolae fctoriul de minuni cu turle, chilii fi trapezarie, pimnita fi magupiia, maghemita, grdina si poart mic fi mare, bolnit fi osptrie fi dohirie, jitnit fi vistirie fi alte case de toat treaba. Iar biseric fi chiliile le-au umplut de frmseti fi li-au svirfit de acoperemint; iar biseric si tinda o au acoperit tot cu plumb si au pus pe la ferestri cu stiele si o au si tirnosit cu blagosloveniia arhiereului fi a protului si a altor egumeni de la alte mnstiri. Si fcu cinste mare tutu- ror fi-i drui cu daruri mari si s duser cari-si pre la locurile sale, cumare bucurie multmind lui Dumnezeu. Afijdirea fcu o pristaniste in Ascalun la mare, s fie de corbieri si o corabie mare, alta mic cu tot ce trebuieste fi o au zidit cu zid imprejur; si au fcut o cul cu arme fi cu turnuri, s le fie de paz. i alte metohuri cu de toate au zidit si au fcut, si bine le-a tocmit, den care are mnstirea mult venit. i au pus numele ei: Lavra cea mare a Tri Muntenesti. 141 Iar Lavra a lui sveatii Atanasie toat biseric cea mare cu oltariul fi cu

tinzile le-au innoit. i au impreunat plumbul cel vechiu cu altul nou fi o au acoperit toat de iznoav; si toat clisemita o au zidit din temeliej fi au fcut vase de treaba bisericii de aur si de argint fi zevese cusute cu sirm de aur prea infrmsetate au dat, si au fcut fi mertic mare eite 90.000 de talere de an. Iar in Lavra Iverului, a lui sveatii Evtemie factoriul de minuni, pre sus pre ziduri au adus ap cu urloiul, ca de 2 mile de loc de departe, fi cu mult bogtie o au inbogtit. Iar cinstita a lui doamn, Despina, dat-au o zvase, cusut tot sirm de aur fi prea infrmsetat, s o puie inaintea sfintei fi fctoarei de minuni icoanei, in care este scris chipul Preacuratei Fecioar fi Maicii lui Dumnezeu Mariia, care s chiam Portrif, care au venit pre mare la acea minstire cu mare minune, cum s afl scris de dinsa. Iar la minstirea Pantocrator au fcut mari zidiri ca fi la Ivera fi au druit multe daruri. In Lavra cea mare a Hilandarului iar au adus ap, tot ca la Iver. Iar in ludata minstire Vatoped toemi s se dea mil pre an, ca fi la Lavra lui sveatii Atanasie, fi au pus pre fctoarea de minuni icoana a Preacistii un mr de aur cu mrgritar fi cu pietri scumpe; fi zidi fi pimnit mare din temelie. i au impodobit fi marea minstire Xeropotam, c au fcut o trapezrie din temelie fi pimnit. Iar la sveati Pavel au zidit o cul den temelie, s fie de straj. Ce vom mai inmulti cuvintele, spuind toate minstirile pe rind! ? C toate minstirile den sfint Muntele Atonului le-au imbogtit cu bani, cu sate fi dobitoace inc le-au dat fi multe ziduri au fcut. i fu ctitor mare a toat Sfetagora." Se infir apoi binefacerile fcute la mnstirea cea mare din Tarigrad, la muntele Sinai, la Ierusalim, in mgura Misiei, la mnstirea Oreiscului, unde sint moaftele sfintului Grigorie, fctorul de minuni", in Evlava, in Machedonia la mnstirea Cuceina fi in alte multe locuri: Ce vom mai spune deosebi lucrurile fi minstirile carele le-au miluit? S zicem depreun toate eite sunt in Evrota, in Trachiia, in Elada, in Ahiia, in Iliric, in Cambania, in Elispont, in Misia, in Machidonia, in Tetuliia,' in Sermie, in Lugdonie, in Petlagoniia, in Dalmatia fi in toate laturile de la rsrit pin la apus fi de la amiazzi pin la amiaznoapte ... i nu numai creftinilor fu bun, ce si pginilor, fi fu tuturor tat milostiv, asemuindu-se Domnului celui ceresc, care strlucefte soarele su fi ploa fi pre cei buni si pre cei ri." Detaliile despre multimea binefacerilor fi strlucirea domnitorului Neagoe in tot Rsritul sint asa de multe, incit ne intrebm dac intentia lui Gavril Protul a fost de a preamri viata lui Nifon sau domnia lui Neagoe Cronica se incheie cu artarea innoirilor si ctitoriilor din tar: la mnstirea Tismana, la Nucetul, spargerea mitropoliei din Arges si zidirea din temelie a mnstirii Curtea de Arge, tot din piatr cioplit .si netezit si spat cu flori". ' Ea se incheie cu tirnosirea mnstirii, la care au luat parte, alturi de clerul $i clugrii din tar, toti egumenii de la Muntele Athos cu protul in frunte i patriarhii Rsritului. Prin structura ei, Viata patriarhuliii Nifon nu este numai o biografie cu
:142

caracter legendr a sfintului, ci este in acelasi timp si o cronica interna a trii, scris la curte si menit s inftiseze intr-o lumin de apoteoz domnia i personalitatea lui Neagoe Basarab, in inftisarea lui de protector al intregii crestintti ortodoxe. Ea prezint din acest punct de vedere o important aparte si se situeaz pe acelasi plan cu Invtturile lui Neagoe ctre fiul su T eodosie. Din pricina importantei pe care Nifon a avut-o in reorganizarea vietii noastre religioase, din pricina faptului c moastele sale se pstreaz la noi, la Curtea de Arge$, si, mai ales, din cauz c in Viata sa elementele biografice se intretes continuu cu viata istoric a trii, opera lui Gravril Protul a fost intercalat in marea compilatie de cronici a Trii Romnefti, alctuit in a doua jumtate a veacului al XVII-lea, pe vremea lui Serban Cantacuzino, de ctre logoftul Stoica Ludescu, btrina slug a Cantacuzenilor", cum se numeste el insusi. In partea intercalat in cronic, Stoica Ludescu a lsat ins la o parte inceputul fi sfirsitul din viata sfintului, adic partea din viata acestuia care, petredndu-se pe pmmt strain, nu avea legtur strins cu tara noastr. Dup epoca lui Neagoe Basarab, trebuie s trecem tocmai in vremea lui Mihai Viteazul, pentru ca s dm iarsi de urme ale istoriografiei muntene.

BIBLIOGRAFIE , Viata Sf. Nifon a fost publicat intiia dat de B. P. H a s d e o in Arhiva istoric a Romniei, I, 2, Bucuresti, 1865, p. 133 150, sub titlul Biograf ia Patriarhului Nifon in Turcia fitn Teara Romneasc, scris de Gabriehi superiorulu Muntelui Athos. A doua oar de I o s i f N a n i e s c u s i C o n s t a n t i n E r b i c e a n u , Viata si traiul Sjintiei Sale Printelui nostru, Nifon, Patriarhul Tarigradului, Bucuresti, 1888, dup un ms. din anul 1682, copiat in schitul Trivalea din Pitesti, de ieromonahul loan ot Ristrita. Erlitia cea mai bun este a lui Tit S i m e d r e a , Episcopul Hotinului: Vieata si traiul Sfintului Nifon, Mitropolitul Constantinopolului, dup acelasi ms. care a stat la baza editiei Naniescu. in prefat se indic si celelalte ms. din Biblioteca Academiei Romane si se arat criteriile de transcriere. La ms. din Biblioteca Academiei Romne citate de Tit Simedrea este de adogat si versiunea, cea, mai veche, pstrat in ms. de la Blai, care cuprinde si Invtturile lui Neagoe, copiat circa 1654 si care a apartinut domnului Stefan Cantacuzino (cf. V a s i l e G r e c u, in Convorbiri literare, LVII, 1939, p. 1857 si extras). Versiunea Vietii Sf. Nifon cuprins in compilatia lui Stoica Ludescu a fost publicat in: Magazinul istorie pentru Dacia, IV, p. 231 272, V, p. 3 32; Istoria Trii Romnesti, de cind au desclecat pravoslavnicii crestini, ed. I o a n i d, Bucuresti, 1859, p. 4 37. Studii. Despre patriarhul Nifon: D i a c o n u l N i c o l a e P o p e s c u , Nifon II Patriarhul Constantinopolului, in Analele Academiei Romne, seria II, Mem. sect. istorice, tom XXXVI, p. 731798 (tez de doctorat la Universitatea din Viena). Cf. si D. M a z i l u , in Contributiuni privitoare la istoria literaturii romne (Facultatea de litere din Bucuresti, Seminarul de istorie a literaturii romne Epoca veche Bucuresti, 1928): Contributiuni la studiu* vietii Sfintului Nifon, Patriarhul Constantinopolului, p. 2 1 si urm.; D. R u s s o , Studii istorict greco-romne. Opere postume, Bucuresti, 1939, Fundatia pentru literatura si art Regele Carol II I, p. 21-34. ,

CRONICA LUI MIHAI VITEAZUL Se ftie c strlucitele victorii ale lui Mihai Viteazul impotriva turcilor, incursiunile lui norocoase in sudul Dunrii au aprins ndejdile crestinilor din Balcani, care vedeau in el un mintuitor de sub jugul paginilor. Epopeea lui militar cu tragicul ei sfirsit a fost cintat in versuri de doi greci. Primul a 143 fost chiar vistiernicul su, Stavrinos, care, dup uciderea miseleasc a

domnului, in cetatea Bistritei, unde se afla inchis in noptile de 1 fi 2 februa- rie, la lumina stelelor", a cintat in versuri populre grecesti vitejia lui Mihai, care niciodat n-a pus pret pe viata sa si in nici o lupt nu a crutat capul su". Poema lui Stavrinos a incput in mina lui Panos Pepans, care a publi- cat-o la Venetia, in 16381. Ea s-a bucurat de o mare popularitate; s-a reti- prit in numeroase editii si a trit in lumea greac pin in vremurile noastre ca o adevrat carte popular. A fost cunoscut fi citit fi la noi, fiindc a fost utilizat de cronicarul lui Nicolae Mavrocordat, Radu Popescu, fi a fost tradus, mai tirziu, pe la 1837, in versuri romnefti, de Teodor M. Eliat, colaboratorul lui Anton Pann. Poema lui Stavrinos a avut succes fi in lumea slavilor de rsrit, unde a fost prescurtat fi pus in versuri. AI doilea eontemporan 'grec, Gh. Palamed, care tria intre ucrainienii din Polonia, ca interpret de limb greac la curtea strlucitului duce de Ostrog, cneazul Vasile", unul din prietenii lui Mihai Viteazul, a fost ispitit s aftearn fi el in versuri faptele de arme ale domnului roman. Cronica lui Palamed nu a cunoscut ins popularitatea cronicii lui Stavrinos. Ea nu ne este cunoscut pin acum decit dintr-un singur manuscris, pstrat in British Museum, de unde a scos-o la lumin elenistul Emile Legrand. Dar defi n-a avut rspindire, totufi ea aduce inc o mrturie a marilor ndejdi pe care creftintatea din Orient le pusese in geniul politic al eroului romn. Cit de popular a rmas figura lui Mihai Viteazul, nu numai intre crturari ci fi in masele adinci ale lumii balcanice pin azi, ne-o dovedesc cintecele populre grecefti, ca cel auzit de Emile Legrand din gura unui cerfetor pe strzile Rusciucului, in 1871, si cules de Teodor Burada in Macedonia, precum si numeroasele reminiscent e despre vitejia lui in baladele sirbesti si bulg- resti. Ba pin si pe coastele Adriatice ale Ragusei ai crei fii, ca Baba Novae, luptau sub steagurile lui Mihai Viteazul a ajuns vestea despre vitejiile romnefti, cintate intr-un fragment rmas de pe urma cunoscutului poet ragusan Antun Sasin. Tot atit de celebru a fost Mihai Viteazul in Occident. Solii lui bateau necontenit drumurile Vienei, Pragi si Italiei. Ba pin si in indeprtata Spanie ajungeau trimisii lui, pentru a cere ajutorul crestinttii impotriva dusmanului comun. In anii din urm, profesorul italian Angelo Pernice a descoperit in arhivele italiene un memoriu al lui Mihai Viteazul, de o deosebit important, fiindc, in afar de detaliile interesante asupra luptei de la Clugreni, memo- riul da pe fat si ceva din firea hotrit si energic a domnului. Avizele italiene si plachetele franceze un fei de ziare ale timpului care se desfceau in pietele dinaintea catedralelor aduceau la cunostinta publicului victo- riile lui Mihai Viteazul si ale valahilor impotriva turcilor. Entuziasmul care a cuprins atunci masele populre a atitat si imaginatia
1 Primi editie este din 163S, publicat cu indemnul si cheltuiala arhiereului grec din Venetia, Panos Pepans din Pogoniana Epirului, compatriotul lui Matei al Mirelor. In aceasta editie vine intli poema lui Matei al Mirelor si apoi poemi lui Stavrinos. In editia din 1672 ordinea a fost schimbat: intii Stavrinos ji apoi Matei al Mirelor (cf. V. Grecu, Articole mrunte, 1940, p. 11- 14). Despre editiile lui Stavrinos cf. siD. Russ a in N6;e>.).r| VOHVqf.1 cav, VI (1909), EunntYt, p. 498, n. 2. :144

scriitorilor. ln Italia, cunoscutul scriitor popular Giulio Casare Croce un Anton Pann italian al secolului al XVII-lea intr-o dram care a avut mai multe editii, Sotte- ranea confusione o vera tragedia sopra la morte din Sindm Bass, famoso capi- tanio di Turchi, inftisind in infern pe rivalul lui Mihai Viteazul la scaunul de judecat al lui Minos, descrie lupta de la Clugreni cu multe amnunte istorice: ruperea podului, cderea pasei in mocirlele de la Neajlov. ln Spania, insufi Lope de Vega a evocat in drama El prodigioso capitdn tenacitatea caracterului lui Mihai si avintul rzboinic al ostasilor si, desi lucrurile sint umbrite putin prin reclama fcut lui Sigismund Bathory. Chiar si la unguri s-au gsit cronicari si poeti populari care au povestit cu tendinte diferite viata zbuciumat si domnia plin de fapte rsuntoare a lui Mihai-vod. Era dar firesc ca Mihai Viteazul, care intrupa, dup cum se vede, atitea ndejdi, nu numai ale poporului su, dar ale intregii crestintti apsat sub stpinire pgin, care si-a jertfit viata cum spune insufi ca s capete un loc in crestintate, s nzuiasc si el, ca si Stefan cel Mare, s lse viitorimii amintirea faptelor lui rzboinice si a strduintelor sale. Si el a gsit astfel un cronicar al domniei intr-un logoft al su: Teodosie Rudeanu. Acesta era un oltean dirz si istet, mina lui dreapt in timpul campaniei intreprins impotriva lui Ieremia Movil. Pe vremea cind viteazul domn pornise in fruntea ostilor s cucereasc Moldova, Teodosie Rudeanu rmsese in Ardeal, ca un fei de guvernator al provinciei de curind cucerit. Mihai Viteazul se afla toemai la hotarele Moldovei cind sosir in Ardeal comisari trimisi de impratul Germaniei. Acestia, temindu-se de complicatiile ce se puteau ivi, veniser s struiasc pe ling domnul romn ca s renunte la campania lui in Moldova. Teodosie Rudeanu, care cunostea intentiile precise si firea hotrit a domnului su, a pus s se aresteze comisarii imperiali si i-a tinut inchisi pin ce Mihai Viteazul a cucerit Moldova; apoi i-a pus in libertate, cerindu-si scuze pentru neintelegerea iscat fi pentru vexatiunea la care i-a supus 1. Acest om energic si diplomat a fost cronicarul lui Mihai Viteazul. Dar, din nenorocire, cronica lui ni s-a pierdut in forma original. Simburele ei ni s-a pstrat ins intr-o traducere latineasc. In lunile de var iunie fi iulie 1597, se afla la curtea din Tirgovifte a domnului roman un sol german, Baltasar Walter cel Tinr, din Silesia (Baldassar Waltherus Junior). Acolo, solul german se intilnefte cu un sol polon, Andrei Tarnowski, unul din cei mai buni prieteni ai domnului romn. care tradusese in polon cronica logofatului lui Mihai Viteazul. Aceast versiune polon a fost apoi tradus fi prelucrat in limba latin de Baltasar Walter, dup cum mrturisefte el insufi: La indemnul lor este vorba de citiva brbati prea luminati fi prin generoasa mijlocire a mritului domn Andreiu Tarnow, care pin acum s-a ilustrat in mai multe tri pre unde a fost trimis in mai bine de 15 solii, unul din cei mai intimi amici ai domnului Mihai, ciftigaiu in lunile iunie fi iulie 1597, pe cind m aflam la curtea din Tirgovifte, o scurt descriere a acelor 145
1Hurmu?aki, Documente, XII, p. 580 919.

fapte, compus de dumnealui cancelariul <= logofatul) in limba romneasc si aprobat de ctre insup domnul. Aceasta descriere intoarsa pre limba polon, eu, traducind-o in latinefte, o imbrcai in cele mai alese circumstance, adunate nu atit de la romni, cit de la alti insemnati fi demni de credint osteni. Din aceasta mrturie a lui Baltasar Walter rezult c la curtea lui Mihai Viteazul se scria, sub ochii domnului, de ctre logofatul lui, o cronica in limba romn. Aceasta nu trebuie s ne surprind, deoarece din cancelaria lui Mihai Viteazul pornesc si hrisoave scrise tot in limba national. Cronica aceasta scris in limba romn a fost apoi tradus in limba polon de Andrei Tarnowski, iar din limba polon a fost transpus apoi in limba latin de Walter junior, care ins a impodobit-o cu cele mai alese circum- stante, adunate nu atit de la romni, cit de la alti insemnafi fi demni de credint osteni. Baltasar Walter a trimis apoi traducerea latin a cronicii in Germania* printr-un delegat polon, Stanislas Golscii, castelan de Haliciu si cpitan de Bar. Doi ani mai tirziu, Walter, intorcindu-se din misiunile lui in Orient, sftuit de prietenii si, a tiprit traducerea latin a cronicii la Gorliz, in Silezia, la anul 1597, dedicind opera patronilor si, consulii din Gorliz, Hoffmann de Hennersdorf si Bartolomeu Scultet, matematicul. Cronica aceasta se opreste la anul 1597. Defi in traducere latin, ea constituie totusi prin ideile ei un document de cel mai mare pret pentru cunoasterea mentalittii romnefti din epoca marelui domn. Dar, din nenorocire, Baltasar Walter nu s-a mrginit s traduc exact in limba latin textul transpus in polon de Andrei Tarnowski, care fi el s-a pierdut sau nu s-a descoperit inc, dac cumva se mai pstreaz in cine ftie ce colt de bibliotec. Walter insufi ne spune c, traducind-o in limba latin, a imbrcat-o ,,cu cele mai alese circumstante", pe care le-a adunat zice el ,,nu atit de la romni, cit de la ostafii cei mai alesi si mai demni de credint. Prin urm are, opera lui nu este o traducere a cranicii de la curtea lui Mihai Viteazul, ci este o prelucrare a acesteia. Fondul primitiv al cronicii a fost amplificat nu numai cu podoabe stilistice, dar si cu stiri nou pe care traductorul ]e-a putut culege si cu lucruri despre care are uneori grija s ni le precizeze. I a t bunoar, citeva , exemple: Psmenind de ordinele trimise de sultanul Murat al III-lea pasei din Silistra ca s treac Dunrea si s aseze in scaunul Trii Romnesti pe Stefan, Baltasar Walter adaug: Pre acest tefan il vzurm si noi de citeva ori la 15f- 7, pre la Sf. Mihail, la masa strlucitului delegat al Poloniei, avind capul acoperit cu un turban sau mvelitoare turceasc si din propriile lui cuvinte aflarm acestea, desi mai pre scurt". Dup lupta de la Clugreni, el introduce de asemenea un episod duios, cules la curtea lui Mihai Viteazul: Spre a odihni inima cititorului dup atitea scene singeroase, aflarm cu cale de a insemna aci cum doi cerbi domesticiti insotir pe Mihai in mai multe expeditiuni rzboinice. Ei se aflau mai cu seam ling cortul domnului ; stteau de fat in rzboaie si lupte, mergind curagios, cind inaintea lui, cind alturea de el. Nici zgomotul bombelor, nici fulgerele tunurilor nu-i inspi- mintau, ci auzind vuietul se ridicau in dou picioare fi
:146

stteau putin privind. Ei sttur astfel martori neclintiti, impotriva obiceiului acestor animale, la lupta purtat cu Sinan Pasa la Clugreni. Aci, unui dintr-insii pierind din intimplare, cellalt de durere merse de se ascunse in pdure... Acest fapt se adevereaz prin mrturiile domnului Mihai si a multor alti ostasi demni de credint. Dac inlturm acestea si altele asemenea, se pune intrebarea: avem posibilitatea de a reconstrui cronica pierdut a lui Teodosie Rudeanul, si cum? ln compilatia de cronici ale 'J'rii Romnesti, pe care a fcut-o in epoca lui erban Cantacuzino logoftul Stoica Ludescu, btrina slug a Cantacuzenilor, si care povesteste istoria Trii Romnefti de la mtemeiere, a fost incorporat si o cronic a domniei lui Mihai Viteazul, cu urmtorul titlu pe care-1 dau dup versiunea publicat de N. Blcescu (in Magazinul istorie, tomul IV, p. 277): De aicea se incepe istoria lui Mihaiu Vod, fiul lui Petrasco Vod, carele au fcut multe rzboaie cu turcii pentru cretintate, precum de aicea inainte se arat. Este dar c in acest capitol care in structura compilatiei este destul de intins fat de celelalte - avem de-a face cu copia unei cronici contempo- rane. Ce raporturi se pot stabili intre aceast cronic fi intre traducerea si compilatia latin a lui Baltasar Walter? Inlturind interpolrile vdite ale traduetorului german stirile noi pe care el fnsufi spune c le-a cules de la diferiti martori, impresiunile lui personale despre prpdul tinuturilor pustiite prin invazia oftirilor turcefti fi ttrefti, ori accentele calde de adme admiratie pentru domnul romn ' cronica lui inc nu se suprapune exact peste partea corespunztoare din compilatia lui Stoica Ludescu. Desi Baltasar omite, se pare, din cronica romneasc ce a avut-o la baza, unele stiri care puteau fi neplcute ungurilor - de exemplu atitudinea neloial a lui Sigismund Bathori dup victoriile lui Mihai Viteazul asupra ttarilor gsim ins pentru momentele mai importante ale campaniei lui Mihai Viteazul impotriva turcilor ftiri mai bogate, detalii mai precise la traductorul german. E mai mult viat, mai mult miscare; se simte mai bine timbrul contemporaneittii in opera lui Walter. i cu toate acestea ambele cronici in schema lor se suprapun una peste alta; se vede bine c este aceeasi urzeal, aceeasi impletire a evenimentelor in aceeasi succesiune: durerile pe care le indura tara sub cotropirea turceasc, hotrirea domnului si a boierilor de a izbvi poporul de apsarea turceasc, alianta cu Sigismund Bathori, semnalul revolutiei prin uciderea turcilor din Bucuresti si atacarea raialei turcesti a Giurgiului, invazia lui Mustafa Pasa, vizirul, cu pretendentul Bogdan de peste Dunre fi a ttarilor, luptele victorioase ale Buzestilor cu ttarii la Putinei si la Serptesti, respingerea turcilor peste Dunre, atacarea si arderea Silistrei, a Hirsovei si a Brilei care era pe atunci raia turceasc, lupta de la Clugreni, retragerea de la Stoenefti, sosirea ajutoarelor din Ardeal si Moldova si curtirea trii de turci, luptele ulterioare cu ttarii, trecerea Dunrii si atacul de la Nicopole fi imprejurimi si, in sfirsit, incercarea turcilor147 de a se impca cu Mihai Viteazul prin daruri pompoase fi prin fgduieli s.

a.

Avem dar la baza ambelor cronici un fond comun; aceeasi canava, care intr-o parte a fost amplificat, intr-alta simplificat, canava care foarte probabil a trebuit s fie cronica scris la curtea lui Mihai Viteazul. Cum se explic atunci faptul c aceast cronica nu ni s-a pstrat in intregul ei in compilatia lui Stoica Ludescu? Si ce reprezint versiunea pe care a copiat-o btrina slug" a Cantacuzenilor ? Faptul c intre cronica logoftului lui Mihai Viteazul fi compilatia lui Stoica Ludescu s-a scurs mai bine de un veac si jumtate nu este suficient pentru a explica simplificrile si prescurtrile, cci in genere manuscrisele de cronici nu prea se simplificau. In versiunea lui Stoica Ludescu se gsesc, precum a artat d. N. Iorga, o serie de stiri interesante privitoare la vitejiile Buzef tilor si care se vd bine c au fost adugate de cineva care fcea parte din familie, ca de pild: in uciderea turcilor la Bucuresti din 2 noiembrie 1594 semnalul rscoalei cronica ne spune c intr-acel rzboiu fu rnit Stroe Buzescul la mvna sting. Buzestii sint pomeniti pretutindeni: in luptele cu ttarii, in soliile trimise la Sigismund Bathori; vitejiile lor sint totdeauna artate intr-o lumin sim- patic, ca bunoar in lupta de la Nicopole: 0 ceat de turci se intoarse cu mare hrborie asupra lui Mihaiu Vod. i atuncea se alese unui den turci cu sulita si o imponcis asupra pintecului lui Mihai si o infipse in pintece. Iar Mihaiu Vod, deaca vzu c piere, el apuc sulita cu amindou minile de fier fi cuta in toate prtile ca s-i vin cineva den boiari ajutoriu, s-l isbveasc den peire. Si altii mai aproape nu se aflar, fr doi boiari, anume Preia Buzescu si cu frate-su Stroe Stol- nicul; ei grbir si tiar capul turcului, si pre cealelalte sotii ale lui, fi isbvir pre Mihaiu Vod din minile turcilor, si mult brbtie artar Bmestii inaintea lui Mihaiu Vod, c se luptar cu vrjmasii si isbvir pre domnul lor de peire." Cronica domniei lui Mihai Viteazul, intercalat in compilatia lui Stoica Ludescu, este dar, dup cum se pare, o copie alterat dup cronica scris la curtea lui Mihai Viteazul, iefit ins, dup cum a artat d. Iorga, din cercul familiei Buzestilor. Cronica scris din porunca domnului fi sub ochii lui s-a pierdut, dup cum s-a pierdut si cronica scris la curtea lui Stefan cel Mare. O fatalitate dramatic a urmarit astfei strduinta celor mai mari domni ai trecutului romnesc de a consemna in scris pentru viitorime izbinzile ciftigate de neamul nostru sub conducerea lor in lupta contra pginilor, pentru aprarea cresti- nt^ii.
BIBLIOGRAFIE Opera lui Stavrinos a aprut sub titlul: AvS jotya eiat? xo EaEeaxxou yai vSpetoxxou Mtx<xr\X oeSa, Venezia, 1638. Traducere in limba romn: T e o d o r M . E l i a t, Vestiteie vitejii ale lui Mihai Vod, ce au stpinit Tara Rumneasc si Ardealul de la anul 1588<sic>si pin la 1601, care mai intii s-au tiprit in limba greceasc la anul 1806, in Vinetiia, in poezie, de sme- ritul ierommah Neofit, iar acum inttieas dat tradus din greceste in rumneste de Teodor M. Eliat si date in tipiriu cu cheltuiala si cu indeminarea unor iubitori de inmultirea crtilor in limba romneasc. Traducerea lui T. Eliat a fost reprodus de G. D e m . T e o d o - r e s c u in Literatura si arta romn, II, 1897, p. 307 327, si de N. I o r g a , la

:148

Vlenii de Munte, in 1910. O alt traducere de M a x i m a fost publicat de P a p i u I l a r i a n in Tezaur de monumente istorice, Bucuresti, 1862, I, p. 285 326. Studii. E u g e n i e P r e d e s c u , in Magazinul istoric pentru Dacia, I, (1845), p. 251 276; G. D e m . T e o d o r e s c u , Studii neogrece despre romni. Vistiernicul Stavrinos mitropolitul Matei al Mirelor, in Literatura si arta romn, I, 1896, p. 280 291; D. R u s s o , Poema lui Stavrinos. Modeleie si imitatorii lui Stvrinos. Stavrinos fi Matei al Mirelor imitati de Diacrusis. Stavrinos si Matei al Mirelor imitati de Ignatie Petrifis. Stavrinos imitat de Spontis, in Studii istorice greco-romne. Opere postume, tomul I, Bucuresti, 1939, p. 114 144. Rezumatul slavo-rus al poemei lui Stavrinos a fost descoperit de regretatul I u 1 i a n t e f n e s c u intr-un ms. de la Schottenkloster din Viena (codex 609 din sec. al XVIII-lea); vezi articolul acestuia in Revista istoric romn, IV, 1934, p. 141174 (si extras). Gkeorghe Palamed. Manuscrisul se pstreaz la British Museum din Londra, sub nr. 5573. Textul a fost publicat de E m i l e L e g r a n d in Bibliotheque grecque vulgaire, Paris, 1881, vol. I., p. 183230. Titlul este: foxopia JtspiBXOuaa naaq x? npi;ei<; x<*t v8paya0ta<; Xai noXinoug to Sxfamneo xou MixafiX ota, aevm OyypoXaxta?,

TpauauXa- via?, MoXSaiag, gm? xfju fjpgpau xfj? xeXeuxfj? axo Jtap rempyiou xou naXannSp, Ypatpsioa xai noir|0si5a xuyxvoio; fev xfj xo fex^^poxd xou Sooxo? xfi? 'Ooxpoiac Xupiou xvs?n aaAeiou, 6v gxet 1607, ht|Vi Sexeupi, ei? xa? 15, &v Ocrtpoia
(Istoria cuprinzind toate faptele, vitejiile si rlboaiele prea strlucitului Mihai Vod, domnul Trii Romnesti, al Transilvaniei si al Moldovei, pin in ziua mortii sale, scris si versificat de Gheorghe Palamed, cind se afla la curtea prea srluciului duce de Ostrov, domnul Domn Vasile Cneazul, in anul 1607, 15 deeentbrie, in Ostrov). Textul a fost tradus in limba romn de O. T a f r a 1 i, Pcitna lui Gheorghe Palamide, in Literatura si arta romn, 1905 (si extras). Studii, afar de noti^ele lui Legrand: G. De m; T e o d o r e s c u , articolul mai sus-citat in Literatura si arta romn, I, 1896 97, p. 429437 si C. E r b i c e a n u , ibidem, p. 475 487 si 564 577; A n d r e a s H o r v a t h , Grg historids enek Mihly vajddrol, Budapesta, 1935; E>. R u s s o , Studii istorice greco-romne. Opere postume, I, 1939, p. 145151 Poema lui Gh. Palamed. tiri privitoare la Mihai Viteazul in Diarium Martini Crusii, la D. R u s s o , op. cit. p. 15 156. Pentru cintece populre grecesti despre Mihai Viteazul v. E m i l e L e g r a n d , , Recueil de chansons populaires grecques publiees et traduites pour la premiere fois (in Collection de monuments pour servir Ietude de la langue neohellenique, nouvelle serie, nr. 1), si T e o d of B u r a d a, Convorbiri literare, XXV (1891 1892), p. 263 264 (nr. 11 $i 12 aprute ca mimr jubiliar) si D. R u s s o , Studii istorice greco-romne, p. 109113. Pentru Mihai Viteazul in folclorul balcanic: A 1. I o r d a n , Mihai Viteazul in folclorul balcanic, in Revista istoric romn, VVI, 1935 1936, p. 361 381. In literatura ungureasc: A n d r e i V e r e s s, Cintece istorice vechi unguresti despre. romni, in Memoriile Academiei Romne, Sect. lit., seria III, tom. Ill, 3, (1925), p. 1821,, 56 (1935 1936), p. 361381. Pentru Mihai Viteazul la cronicarii unguri: I o a c h i m C r & c i u n, Cronicarul Szamoskzy si insemnarile lui privitoare la romni, 1566 1608, Cluj, 1928. Univ. Regele Ferdinand I Bibi. Inst, de ist. na-f., II. Pentru raporturile lui Mihai Viteazul cu Spania si despre el in plachetele Occidentului si la fcroati v. Etudes roumaines sous les auspices de I'Ecole Roumaine en France, I, Trois memoir es sur Michel le Brave presentes par AI. C i o r n e s c u , C h a r l e s G l l n e r , E m i l e T u r d e a n u , Bucarest, 1938; AI. C i o r n e s c u , Michel le Brave et la politique espagnole, p . 5 1 9 ; G . G l l n e r , Quelques plaquettes franfaises contemporaines sur Michel le 149 Brave, p. 20 40; E m i l e T u r d e a n u , Quelques ragusains aupres de Michel le Brave, p. 41

72. Despre poemul lui Antun Sasin, Razboj od Turaka (Rzboiul contra turcilor), p. 7 1 72. Pentru Mihai Viteazul in literatura italian: N. C a r t o j a n , O dram popular italian a lui Giulio Cesare Croce despre Sinan-Papa si vitejiile romnesti, extras din Omagiul frafilcr Alexandru si Ion I. Lpedatu, Bucuresti, 1936. Pentru Mihai Viteazul in literatura spaniol: A. P o p e s c u-T e 1 e g a, Dou drame de Lope de Vega interesind istoria si literatura romnilor, Craiova, Ramuri, 1936. Cronica lui B a l t a s a r W a l t e r , Brevis et vera descriptio rerum ab illust. ampliss. et fortis militiae contra patriae suae reiq. pub. christianae hostes duce ac Dn. Dn. Ion Michaele, Moldaviae Transalpinae sive Walachiae Palatino gestarum in eiusdem aula Tervisana fidelitcr collecta opera et studio Baldassaris Waltheri, Jun. S. 1599, Gorlicii, Typis Johannis Rhambae. Ea a fost apoi reprodus in colectia: N i c o l a o s R e u s n e r , Rerum memorabilium.. Exegeses sive narrationes historicae, Frankfurt, 1603. Textul latin, insotit de traducere romneasc, a fost reprodus la noi de A. P a p i n 1 1 a r i a n, in Tesaurul de monument e istorice pentru Romania, I, 1862, p. 151 ?i notele p. 52 76. Versiunea romneasc din compilatia atribuit lui Constantin Cpitanul Filipescu saw Radu Popescu, Istoriile domnilor Trii Romnesti, a fost publicat d e T r e b o n i u L a u r ' i a n s i N i c o l a e B l c e s c u in Magasinul istori c pentru Dacia, I, 1845, p. 224 239. O alt versiune publicat de S t o i c a N i c o l a e s c n , in Revista pentru istorie, arheotogie si filologie, XI, p. 125 136. . ,.. Pentru cadrul istorie al domniei lui Mihai Viteazul i pentru Stavrinos si Tarnowski, vezi N. I o r g a, Istoria lui Mihai Viteazul, 2 vol., Bucuresti, 1935, ?i P. P. P a n a i t e s c n , Mihai Viteazu,. Bticure^ti, 193$. Studii despre cronicile muntene: N. . I o r g a , . Analele Acadz- Rom., Mem. sect. ist., XXI, Bucuresti, 1899. , . . Memorial lui Mihai Viteazul descoperit de A n g e l o P e r n i c e in arhivele din Florenta a. fost publicat in Arhivio Storico Italiano, 1925 (LXXXIII), p. 249 297; o traducere in limba romn a dat A u r e l D e c e i, Luptele lui Mihai Viteazul povestite de el insusi, Biblioteca poporan a Asociatiunii, Sibiu, 1926, an. XVI, nr. 137. Despre memoriu, cf. N. I o r g a. i.9 Istorie a lui Mihai Vitgsuttl de el insusi, ia Analele Acad. Rom., Mem. sect. ist., s. Ill, -i. V, mem. 9.

DE LA MATEI BASARAB 1 VASILE LUPU PlN LA ERB AN CANTACUZINO SI D. CANTEMIR EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU
PRIVIRI GENERALE

Dup tragedia asasinrii lui Mihai Viteazul in Cimpia Turdei, urmeaza vremuri tulburi de lupte interne fi de rzboaie singeroase cu ungurii, pin cind zrile incep s se insenineze cu urcarea pe tron a lui Matei Basarab si Vasile Lupu, ca exponenti ai curentului national. Strlucirea pe trimul cultural a acestor dou domnii a fost umbrita prin rivalitti si lupte. In evolutia culturii romnesti ins, gsim in aceasta epoc citeva trsturi comune, rezultate pe de o parte din identitatea de structur a poporului, pe de alta din ambianta politic asemntoare. Primul aspect interesant al epocei lui Matei Basarab fi Vasile Lupu este rolul de protectori ai creftinttii ortodoxe din Balcani, pe care au continuat s-l joace, defi acest rol incepe s le fie disputat de tarii Rusiei. Mergind pe drumul bttorit de la Alexandru Basaraba de toti domnii Trii Romnefti, dar mai ales de Neagoe, ctitorul a toat Sfeta Gora", Matei Basarab a revrsat fi el din plin darurile voievodale romnefti in toate
:150

eolturile ortodoxe ale trilor balcanice. Crtile iesite din tipografiile sale se adreseaz, precum o spun lmurit prefetele, nu numai evlaviosului neam al patriei noastre, ci si neamurilor inrudite cu noi dup credint fi avind acelasi vestit dialect slavonesc ca limb, si cu deosebire... bulgarilor, sirbilor..." Matei Basarab, ca si inaintafii si, a zidit peste Dunre biserici ca de exemplu Sfinta Petka la Vidinsi a trimis daruri in bani, in crti si in manuscrise iluminate cu miniaturi. tirile culese in anii din urm de Emil Turdeanu au pus in lumin daniile domnului muntean in Serbia (la mnstirile Milesevo, Sopocani, Studenica, Papratije, Trebinje s.a.). Cltoriile lui Marcu Beza in Orient au dat peste urmele generozittii romnefti din epoca lui Matei Basarab in mnstirile din Grecia fi din insulele Arhipelagului. Mila ereftineasca fi daniile voievozilor romni izvorite din cel mai curat sentiment religis fi nepingrit de nici un gind viclean de cutropire, cum 1-au vadit, mai tirziu, cei ce si-au asumat rolul de protectori ai creftinttii au atras la curtile din Tirgovifte si din Iafi clugri fi prelati din tot Orientul. Cei mai numerosi sint crturarii greci, ca: Dionisie Comnen, secretarul lui Matei Basarab, care a ajuns mai tirziu, in 1671^ patriarh al Constantino- polului 1; Mitrofan Kritopulos, patriarhul Alexandriei, care-si fcuse studiile la Oxford si care a murit m Jar a Romneasc, la 1639; Paisie, patriarhul lerusalimului; Atanasie Patellaros, care a stat la Galati doisprezece ani, in mnstirea Sf. Nicolae; Paisie Ligaridis, care-si fcuse studiile la Roma, in- tretinut de conationalul Leo Allatio, bibliotecarul Vaticanului; Meletie Si- rigul si patriarhul arab Macarie, cruia Vasile Lupu ii fgduise s-i plteasc datoriile patriarhiei 2. Alturi de acestia se intilnesc numeroase fete biseri- cesti venite din trile slave sud-dunrene, ca: mitropolitul de Inu-Lipova, Longhin Brankovie, care a stat in mnstirea Coman, de pe trmul Arge- sului; mitropolitul de Kratovo, Mihail, sau mitropolitul de Pec, Gavril, care a oficiat inaintea domnului, impreun cu patriarhul arab Macarie, slujba in biseric domneasc, in ziua de Sf. Nicolae fi de Crciunul anului 1653 3; precum fi delegatii de clugri ruteni din mnstirile Galitiei, sau, in sfirfit, clugri rufi, ca de exemplu Suhanov, trimis din Moscova in Orient, pentru a aduce manuscrise religioase fi multi altii. Azilul acordat marilor fete bisericefti din Rsritul grecesc a deschis in trile noastre o directie nou: incepe s se cunoasc fi s se pretuiasc limba greac. In aceasta epoc apar la noi primele traduceri fcute direct dup izvoadele grecefti. De alt parte, afluxul crturarilor ortodocsi in trile noastre, intr-o vreme cind credint pravoslavnic era amenintat, aduce o inviorare in viata literar. Sint sugestive pentru intelegerea fierberii pe care o adusese, in viata de cultur teologic a Trii Romnefti, aceast intilnire a prelatilor ortodocsi din Rsrit notele pe care ni le d in ziarul su de cltorie clugrul Suhanov despre discutiile dogmatice incinse in Tirgovifte, la masa mitropo1D. R u s s o , Studii istorice greco-romne, I, p. 232. 2 I o r g a , Ist. Bisericii rom. si a vietii religioase, I, p. 315316. 3E m i 1 T u r d e a n u , i n Cercetri literare, III, p. 174. 151

litului Stefan, unde grecii Paisie Ligaridis, Vlasie si Meletie Sirigul cu o incredere prezumtioas in ftiinta lor, care intimida pe bietul clugr rus aduceau in sprijinul prerilor lor citate din opera Sfintului loan Damasceanul, aprut de curind la Venetia. Asemenea discutiuni pasionau nu numai cercurile conductoare ale clerului, ci se intinseser mai departe si in lumea boierilor crturari de la curtea lui Matei Basarab. Clugrul franciscan de origine croat, Rafael Levacovic, care venea din Roma, in vara anului 1638, chemat de Matei Basarab ca s ia directia tipografiei, sttea de vorb cu Udriste Nsturel despre necesitatea unirii cu Roma fi despre superioritatea doctrinei catolice. Si alti boieri de la curtea lui Matei Basarab se pasionau pentru problemele teologice, ca de exemplu Istrate, fiul lui Stroe Leurdeanu, cstorit cu fiica lui Nicolae Ptrafcu o nepoat deci a lui Mihai Viteazu. Istrate a pus pe Ianache Misirliu, care stia s citeasc si s serie limba turceasc, s-i scoat o copie de pe confesiunea pe care patriarhul Ghenadie II Scholarios a scris-o din insrcinarea lui Mohamed II, cuceritorul Constantinopolului. Domnul insufi nu putea rmine strin de aceste discutii. Se poate spune cu drept cuvint c in acele vremuri, cind in sudul Dunrii viata religioas era inbusit sub stpinirea pgin si in Ardeal de Calvinism, domnii nostrii luaser sub ocrotirea lor viata spiritual a popoa- relor creatine ortodoxe. Trile noastre deveniser astfei centrul ortodoxiei. De aceea porneste din trile noastre lupta impotriva calvinismului. A doua trstur caracteristic a epocei este aparitia in cultur romneasc a ideii de unitate national. Unirea celor trei tri surori, infptuit prin spada lui Mihai Viteazul, desi nu fusese pregtit sufleteste si desi n-a dinuit decit citeva luni, totufi a lsat in sufletele romnefti urmele ei fi trebuia s duc cu timpul la exprimarea clar a conftiintei unittii nationale. In Transilvania, ungurii, incepind cu Gavril Bethlen, isi indoiser sfortrile pentru a rupe legturile de credint religioas care uneau de veacuri pe romnii supufi coroanei lor cu principatele vecine. Zadarnic patriarhul Constantinopolului le atrage atentia asupra comunittii de singe a romnilor fi ii previne c o prefacere de lege la cei dintii <adic la ardeleni) n-ar fi ingduit-o niciodat domnii vecini din principate, ci mai mult decit sigur vor pune piedici, dac nu cu armele, mcar cu ascunse intetiri, ungurii nu dau indrt. Dup cum ne arat documentele pe care le vom analiza mai jos, prin intimidri, prin silnicii, prin publicatii, ei se zbat s atrag pe transilvneni la confesiunea calvin. Impotriva tendintei de calvinizare, se ridic dup cum fuseser preveniti romnii din principatele supuse suveranittii turcesti. Un superior instinct de ras a imprtit in chip simetric rolurile intre Moldova fi Muntenia, in aceast lupt care nu se ddea numai pentru credint. Moldova lui Vasile Lupu, care a fcut mult opozitie principilor ardeleni, a luat pozitie ftis, participind la dou sinoade unul pus la cale de mitropolitul Kievului, de origine moldovean, Petru Movil, altul de mitropolitul Varlaam al Moldovei fi a atacat calvinismul in insfi inima lui, in principiile dogmatice. Muntenia lui Matei Basarab, care avea legturi de aliant cu Gheorghe Rkczy I fi II, a stat fi ea de-a curmeziful Reformei, venind in ajutorul romnilor transilvneni pe alt cale. Un punct fundamental in programul de
:152

lupt al reformatilor calvini era nationalizarea serviciului divin in biserica romneasc din Ardeal. O cedare ins pe acest teren ar fi putut atrage dup sine, mai curind sau mai tirziu, fi admiterea celorlalte puncte de divergent dintre calvinism fi ortodoxism. Mentinerea limbii slave in oficierea cultului era deci atunci o msur impus nu numai de traditia moftenit din mofi-strmosi, ci si de necesitatea de a pstra intact unitatea etnic. De la urcarea sa pe tronul Trii Romnefti, Matei Basarab s-a strduit s intreasc traditia ortodox in form slav la intreg neamul romnesc, aducind tipografii cu litere chirilice in tar fi publicind crtile de ritual in limba slav. Prefata crtilor sale o spune rspicat c ele se adreseaz drept credinciosului si evlaviosului neam al patriei noastre fi altor neamuri inrudite cu noi dup credint fi avind acelafi vestit dialect slavonesc ca limb... ungrovlahilor, moldovlahilor. Este clar aci ideea solidarittii nationale prin biseric, in limba slav. Dealtfel, in epoca aceasta ifi face drum in cul- tura romneasc fi ideea unittii nationale. Mitropolitul Varlaam, stringind sobor dintr-amindou prtile, si din Teara Romneasc fi din Teara Moldovei", spune mai dar c serie Rspunsul la Catehismul ealvinese pentru cei cu noi de un niam romni, pretutindenea tuturor ce s afl in prtile Ardealului; iar in Ardeal, Simion Stefan, amintind c rumnii nu griesc in toate trele intr-un chip", se scuz dac n-a izbutit s se fae inteles de toti: nu-i de vina noastr, ce-i de vina celui ce-au rsfirat rumnii printralte tri, de sau mestecat cuvintele cu alte limbi". Ideea unittii neamului o gsim ins formulat cu tot relieful cuvenit la marii cronicari moldoveni, care, in contact cu istoriografia polon, s-au ridicat pin la obirsia comun a intre- gului neam desprtit 111 trei state diferite. Sufletul romnesc, inchis mult vreme in hotarele inguste ale culturii sud-slave, era fi in aceasta epoc in cutarea unor noi orizonturi. Experience vechi: impresiile aduse de soliile marilor domni in Occident, contactul intim cu cultura Apusului a unor domni ca Radu Mihnea, care-si fcuse instructia in Venetia, sau a lui Petru Cercel, pribeag la curtile italiene fi franceze, al- ctuitor de frumoase stihuri italiene, accesul unor studenti din trile romnefti mai ales din Ardeal in fcoli fi universitti strine, incercrile unui Despot Eraclidul de a infiinta cu profesori adufi din Apus scoli superioare si atitea alte prilejuri ii fceau pe ai noftri s nu se simt la larg in spatiul culturii orientale, in care erau tinuti prin puterea traditiei, prin forta imprejurrilor de care s-a vorbit mai sus si prin suveranitatea turceasc. Instinctul lor de ras fi de cultur ii ducea uneori peste vicisitudinile vremurilor ctre marele izvor de ap X7ie al latinittii. Cind am ajuns in virsta adolescentei mrturiseste Udrifte Nsturel am dobindit in acelafi timp, in inima mea, prin gratia lui Dumnezeu, o mare si aprins dragoste pentru limba romn sau latin, inrudit in chip evident cu a noastr, in asa fel c, neavind aproape alte ginduri in cugetul si inima mea, zi fi noapte fr incetare eram aprins pentru limba latin fi pentru invtarea ei. A mers asa pin cind un profesor, care invta intelepciunea si stiinta, a binevoit s adape setea inimei mele care ardea de dragostea pentru invtarea acestei limbi..." 1
1P. P. P a n a i t e s c u , L'influence de Voeuvre de Pierre Mogila, p . 8 3 .

153

Avem dovezi documentare c aceeafi nzuint ctre noi zri de cultura zcea nu numai in clasele conductoare, dar fi in masele mai adinci ale neamului. Din chiar epoca lui Matei Basarab avem stiri despre doi tineri romni care ifi fceau studiile in colegiul De propaganda fide" din Roma. Unui era Mihail, fiul lui Paul, din Cimpulungul judetului Muscel. Fusese adus la Roma fi instalat acolo in colegiul Urban, de misionarul Venanzo Berardi da MontOttone, din ordinul Minoritilor Conventuali. Al doilea era un adolescent a crui viat aventuroas e un mic roman. Fusese pre- tindea el - copil de cas in curtea domnease. Plecase cu domnul Trii Romnefti la Constantinopol, la virsta de 12 ani. Invatase acolo greaca vulgar fi turceasca. Plecase apoi in insula Chios, unde se apropiase de iezuiti; im- brtifase catolicismul fi de-acolo plecase cu scrisorile de recomandare ctre secretarul colegiului din Roma. Dou luni a btut strzile cettii eterne, pin cind a deprins putin limba italian. In cele din urm, a fost admis in colegiu, unde se intilni cu cimpulungeanul. Ce du uevenit acefti doi premergtori in colegiul de propaganda din Roma, de unde, un veac fi jumtate mai tirziu, tineretul plecat din Ardealul suferintelor romnefti a adus ideea regenerrii nationale nu stim. In volbura vremurilor au pierit fr s lse nici o urm. Contactul cu cultur latin a fost ins mai rodnic in Moldova. coala intemeiat de Vasile Lupu in mnstirea Trei Ierarhi, cu profesori trimisi de la Academia teologic din Kiev, de mitropolitul Petru Movil, precum fi colegiile iezuite din Moldova au deschis, dup cum se va vedea mai jos, o mica pirtie ctre cultur latin. Dar contactul binefctor cu cultur latin sa produs mai intens in fcolile iezuite ale Poloniei, unde vlstarele boierimii moldovene, desfundind ideea originii romane fi ftiri privitoare la tara lor, au deschis un drum nou in cultur romneasc. Din contactul cu istoriografia polon a primit imboldul de a alctui cronica in limba national Grigore Ureche, marele vornic de la curtea lui Vasile Lupu fi contemporanul mitropolitului Varlaam. Imboldul dat, la rindul lui, de Ureche a fost afa de puternic, incit, cu toate frmintrile tim- purilor nestatornice care au urmat dup prbufirea lui Vasile Lupu, firul istoriei nationale a fost continuat de Miron Costin, care si-a fcut fi el stu- diile in Polonia fi care a pus in plin lumin ideea originii romane. Ideea a fost apoi reluat de fiul lui Miron, Nicolae Costin, a trecut dup aceea la Dimitrie Cantemir si in Muntenia la stolnicul Constantin Cantacuzino. i pe trimul vietii religioase, activitatea literar inceput cu strlucire in epoca lui Matei Basarab fi Vasile Lupu a fost continuat, in ciuda vitregiei vremurilor care au urmat. In Moldova, contemporanul lui Miron Costin, mitropolitul Dosoftei, d arip versului fi incepe munca grea de traducere a crtilor de ritual in limba romn, care avea s duc la nationalizarea serviciului divin in biseric. Opera de nationalizare a slujbei religioase este apoi reluat fi continuat in Muntenia de mitropolitul Antim Ivireanu. In capitolele ce urmeaz, pentru a pstra un fir unitar in expunere, vom inftisa intii evolutia literaturii religioase de la Matei Basarab si Vasile Lupu pin la mitropolitul Dosoftei inclusiv, dup care vom inftifa literatura istoric mai intii in Moldova fi apoi in Muntenia fi in Transilvania.
BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istorie al epocii: X. I o r g a , Istoria romnilor, vol. VI Monarhii, Bucuresti, :154

1938; util inc: A. D. X e n o p o 1, Istoria romnilor, ed. a III-a ingrijit de I. Vladescu, vol. VII, Bucuresti, Cartea romneasc, 1929; N. I o r g a, Istoria bisericii rom- ncsti si a vietii religioase a romnilor, ed. a II-a, vol. I, Buc., 1929; N. I o r g a , Istoria Ute- *aturii romnesti, vol. I, P. Suru, Bucuresti, 1925; S e x t i l P u s c a r i u , Istoria literaturii romne, epoca veche, ed. a II*a revzut si intregit, Sibiu, 1930 (foarte util bibliografia de a sfirfit); Dr. G i o r g e P a s c u , Istoria literaturii si limbii romane, sec. XVII, Iasi, Viata romneasc, 1922; N. I o r g a , Istoria invtmintalui romnesc, Bucuresti, Casa Scoalelor, Pentru raporturile religioase si culturale ale jrilor romnesti cu Orientul ortodox, pe ling studiile lui N. Iorga, Marcu Beza, Emil Turdeanu s.a. citate la p 43 45, a se vedea acum si preot Dm. T. B o d o g a e, Ajutoarele romnesti la mnstirile din sfintul Munte Athos, Sibiu, 1941. Versurile lui Petru Cercel publicate de S t e f a n o G u a z z o , Dialoghi piacevoli, Venetia, 1590, si ed. Il-a, 1604 au fost reproduse pentru intiiasi dat la noi de M. K o g a l n i c e a n u , Histoire de la Dacie... Berlin, 1837, p. 244 246, nota. Pentru studenti romni: N. D r g a n u, Cei dintii studenti romni ardeleni la universittile pusene, extras din. Anuarul Institutului de istorie nationals, din Cluj, IV, Bucuresti, Cartea romneasc, 1929. Pentru Mihail fiul lui Paul si Stefan Valahul in colegiul De propaganda fide: F r a n c i s c P a l l , Date inedite privitoare la legturile culturale italo-romne din mijlocul veacului al XVII-lea, in A. M a r cu, Studii italiene, VI, 1939, p. 45 69; I. M i n e a, Din istoria culturii romnesti, I, Iasi.

1928.

UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL


Istoria culturii romnesti din epoca lui Matei Basarab si Vasile Lupu nu ar putea fi inteleas dac nu ne-am opri aci si asupra unui mare crturar, vlstar de domni moldoveni si munteni cci tatl su a domnit si in Muntenia care a rivnit si el s fie domn, dar care, dup ce a vzut inchise drumurile intrrii in tara sa, a rmas intre strini si a ajuns mitropolit al Kievului. Petru Movil, rupt dintre ai nostri, a devenit una din figurile proeminente in istoria culturii ucrainene din secolul al XVII-lea. Invtatul rus Venelin spunea: Se pune intrebarea care din cei doi brbati cu numele de Petru este reformatorul indrznet al imperiului rusesc si cruia prin urmare i se cuvine titlul istorie de mare: Petru I, xmpratul Rusiei, sau Petru Movil? Petru Movil a fost fiul lui Simeon Movil, fratele lui Ieremia fi rivalul lui Mihai Viteazul. Tragediile familiei sale 1-au impins mai mult spre studii fi meditatie. In 1627, cind visurile lui de a recuceri, cu ajutorul polonilor, tronul ocupat pe rind de unchiul su, de tatl, de verii fi de fratii si sint spulberate, dup indemnul mitropolitului Kievului, Iov Boretki, la mnstirea cruia isi petrecea adesea verile, Petru Movil renunt la purpura domneasc fi imbrae rasa de monah in mnstirea Pecerska din Kiev. Aci ajunge repede arhiman- drit, pentru ca, fase ani mai tirziu, dup moartea lui Iov Boretki, s fie mitropolit. Pe atunci Ucraina se afla sub stpinire polon fi pentru biserica ortodox rutean, affienintat in existenta ei de biserica catolic a Poloniei, la care se adoga fi curentul uniatilor (care primiser unirea cu Roma recunoscind pe pap, dar pstrau serviciul divin in limba slav), urcarea lui P. Movil pe scaunul mitropolitan a fost o adevrat mmtuire. Prin cultura, prin traditiile familiare, prin legturile lui de rudenie fi prietenie cu nobilimea polon, el izbuti s dobindeasc in jurul scaunului su mitropolitan un prestigiu mtr-adevr princiar. 155 Inc de pe cind era arhimandrit in lavra din Pecerska, Petru Movil infiint

acolo o tipografie, care, impreun cu cea din Lwow, a desffurat o activitate din cele mai rodnice pentru biserica ortodox a rufilor. Din aceste tipografii au iefit o serie de tiprituri care au fost aduse in Tara Romneasc de mefterii trimifi de Petru Movil lui Matei Basarab fi care au servit mai tirziu de model tipriturilor muntene. Paralel cu tipografia, el a intemeiat in mnstirea Bratca r Frtia o- fcoal vestit, o adevrat academie teologic, din care avea s porneasc tn curind un curent nou de primenire in cultura ruseasc. In atmosfera mtimecat fi greoaie de ignorant in care lincezea clerul ortodox rutean, Petru Movil se strduieste s introduc cele dintii raze de lumin ale culturii latine occidentale. El isi ddea bine seama c biseric ortodox rutean, rmas in urm sub raportul culturii, nu putea rezista atacurilor indreptate din lagrul iezuitilor si uniatilor poloni decit premenindu-se si intrindu-se cu toat armatura culturii moderne a timpului su. Stiinta timpului zicea Petru Movil este pentru biseric ortodox intocmai ca oglinzile lui Arhimede, care, concentrind razele solare asupra corbiilor dusmane care se apropiau de trmurile Siracuzei, le ardeau. Cultura timpului ins nu putea fi cutat nici in cultura slavon si nici in cea bizantin, care la inceputul timpurilor moderne se stinseser. Numai cultura latin a Occidentului, premenit prin Renastere, putea svirsi minunea de a regenera viata intelectual a clerului ortodox si de a-i imprumuta armele cu care s poat rezista atacurilor indreptate din taberele vrjmase. De aceea, in programul de studii al academiei teologice, P. Movil introdusese pe primul plan: latina, cu studiul retoricei, dialecticei, poeziei si filozofiei. Dar cu toat viata lui de munca aprig inchinat operei de ridicare a bisericii rutene, totusi mitropolitul Petru Movil n-a rupt cu totul legturile cu patria mum. In primele crti iesite din tipografia lui, Pecerska, pe cind era numai arhimandrit, el semneaz fiul domnului Moldovei" si adaog sterna celor dou principate romnefti. Dac mai tirziu renunt la aceste tra- ditii ale familiei fi la aceste reminiscente ale patriei sale, o face desigur pentru a se confunda in spiritul de umilint al vietii clugresti, a acelor aprigi munci- tori anonimi, dispretuitori de tot ceea ce era mrire pminteasc, care semnau munca lor: pctosul robul lui Dumnezeu". Totusi niciodat nu si-a ascuns originea lui romneasc. Elevii si din academia teologic i-au inchinat un volum de versuri omagiale, fi, fcind aluzie la originea lui romneasc, ii plsmuiesc o genealogie care-1 face s se scoboare din eroul roman Mucius Scaevola. In scrisorile lui pastorale, face in multe rinduri aluzie la strmosii lui romni. Am cheltuit spune el intr-un rind ortodocfilor din Minsk avutiile str- mofilor mei domni ai Moldovei pentru nevoile bisericii." Iar unui din adversarii si il acuz c era inconjurat numai de servitori moldoveni. Nostalgia dup tara fi neamul su se vede continuu in cursul vietii lui. In 1637 cumpra o Evanghelie cu miniaturi scris pe vremea lui tefan cel Mare, pe care o druia marei lavre Pecerska: s fie acolo pe veci neclintit la hramul Prea Curatei Nsctoarei de Dumnezeu mnstirii Pecerska, unde va fi ingropat trupul meu". In alt rind, inaltmd in Ucraina polonez, la Golosvienski, a biseric, !i pune ca hram pe Sfintul loan cel Nou de la Suceava, patronul Moldovei sale. In 1645 a venit la Iafi s celebreze cstoria fiicei lui Vasile
:156

Lupu, Maria, cu principele lituan Ianusz Radziwill. Astfel stind lucrurile, cine ftie dac, in afar de motive de tactic, alegerea Iafilor ca locul cel mai nimerit pentru marele sinod al ortodocfilor in care avea s se discute ideile normative ale ortodoxiei, fat de Catehismul atribuit lui Chiril Lucaris, nu va fi fost determinat si de amintirile copilriei care-1 legau de oraful in care domniser ai lui? . .. .. . Ortodoxia tria atunci o mare drama. In jurul scaunului patriarhal din Constantinopol se ddeau lupte aprige in care patimile pamintesti se amestecau cu lucrurile divine. . In martie 1633 apruse la Geneva, in limba latin, o confesiune de credint ortodox, datat din Constantinopol, martie 1629, si in care se fceau citeva concesii punctului de vedere al confesiunii caivine. Opera a fost atribuit patriarhului Chiril Lucaris, care se alla in legtur cu cercurile reformate din mediul cosmopolit al Constantinopolului: consulul olandez Corneliu Haga, predicatorul ambasadei olandeze, un fost profesor calvinist la Geneva si amba- sadorul Angliei. Dusmanii patriarhului, in frunte cu Chiril Contaris din Veria si Atanasie Pattelaros, ridic lumea impotriva lui Lucaris, acuzindu-1 de erezie. Ambasadorul Frantei sustine curentul de agitatie impotriva patriarhului care se sprijinea pe cercurile reformate. Lupta dezln| uit este inversunat. Chiril Lucaris este de cinci ori depus de turci si tot de atitea ori readus in scaunul patriarhal prin sprijinul prietenilor si, pin cind in cele din urm turcii, indir- jiti, il ucid. Moartea tragic a lui Chiril Lucaris nu poate pune capt agitatiei. Succesorul lui, Chiril Contaris din Veria, are aceeafi soart. Dou sinoade care au loc la Constantinopol, unui in 1638 fi altul in 1642, fi in care s-a anate- mizat confesiunea lui Chiril Lucaris, n-au izbutit s aduc lumii ortodoxe pacea de care avea nevoie. Pace cu atit mai necesar, cu cit in centrul si rs- ritul Europei in Ardeal, in Polonia fi in Ucraina ortodoxia pierduse continuu terenul dinaintea catolicismului, care gsise formula unirii cu Roma, dinaintea curentelor de reform. . , Mrturisirea ortodox si sinodul de la Iasi. La aceast grea rspintie din viata bisericii ortodoxe apare mitropolitul Petru Movil. Cele dou sinoade constantinopolitane fcuser o oper negativ: anatemizaser confesiunea atribuit lui Chiril Lucaris. Lipsea pentru mtreaga ortodoxie ins o oper pozitiv de costructie normativ. Aceast sarcin i-a luat-o Petru Movil. Dup ce a lucrat mai multi ani la Mrturisirea de credint ortodox, a convocat un sinod la Kiev in 1640, in care s-a discutat si admis opera. Trebuia ins ca Mrturisirea s fie intrit intr-un sinod ecumenic. Dar Constantinopolul, in care erau inc vii luptele dintre partizanii fi adversarii lui Chiril Lucaris, nu era prielnic pentru dezbateri. Fu ales Iafii, al crui domnitor pltea pe atunci datoriile patriarhiilor. Mitropolitul Kievului nu veni ins in perosan, ci trimise o delegatie de trei teologi, in frunte cu Isaia Trofimovici, doctor in teologie fi egumenul mnastrii Nikolska. Patriarhul a fost reprezentat fi el prin doi delegati: fostul mitropolit de Nicea, Porfirie, fi marele predicator al patriar- hiei, Meletie Syrigos. Muntenii s-au abtinut din pricina vrajbei iscate intre Vasile Lupu fi Matei Basarab. Moldovenii au fost reprezentati prin mitropolitul Varlaam, prin episcopii de Roman, Rduti fi Hufi, prin egumenul mnstirii Trei Sfetitele, unde s-au tinut fedintele sinodului. Sinodul a inceput 157 la sfisitul lui august 1642 fi a durat trei luni. edintele au fost secrete fi

prezidate de Vasile Lupu, pe care patriarhul Constantinopolului, Parthenie, il numefte promahos"-prim lupttor f i distrugtorul curagios al ereziei". De la inceput ins se ivesc neintelegeri. Grecii voiau ca sinodul iefean s-fi insufeasc hotririle sinoadelor din Constantinopol impotriva lui Chiril Lucaris fi in special s se adopte opera intocmit de Meletie Sirigul. Rusii se opuneau la con- damnarea lui Chiril Lucaris. 1 Ei cereau s se discute in sinod numai Mrturisirea de credint a lui Petru Movil, ceea ce, in cele din urm, grecii au trebuit s primeasc in urma interventiei lui Vasile Lupu fi a clerului moldovean, care se strduiau s impace cele dou tabere. Dup indelungate dezbateri, Mrturisirea lui Petru Movil a fost primit, cu suprimri fi corectri fcute de Meletie Syrigos. Opera imprtit in trei prti: 1. credint, tratat pe baza simbolului Niceo-Constantinopolitan; 2. speranta, lmurind rugciunea dominical fi cele zece fericiri i 3: mila, cuprinzind invataturile ortodoxe despre pcat, despre decalog, despre invocarea sfintilor fi cultul icoanelor fi al moaftelor a fost apoi aprobat de patriarhul din Constantinopol ca oper normativ pentru intreaga biseric ortodox. Ea a fost tradus in rusefte la Kiev in 1645. ln 1662, opera a fost tiprit in limba greac si latin la Amsterdam, cu cheltuiala lui Panaiot Nicusi. In 1691, opera, tradus in romnefte de fratii Greceanu, cu ajutorul stolnicului Constantin Cantacuzino, s-a tiprit de episcopul Mitrofan in tipografia episcopiei din Buzu. Opt ani mai tirziu, din porunca domnului Constantin Brincoveanu, ieromonahul Antim Ivireanu scoate o nou editie a textului grecesc, in mnstirea de pe insula lacului Snagov, din preajma Bucureftilor. Cu deosebire la noi opera lui Petru Movil s-a bucurat de o intins rspindire fi s-a retiprit fi retradus in nenumrate edi|ii, pin in vremurile noastre, cci avem editii tiprite la mnstirea Neamtu in 1844, de Scriban, si in 1864; la Sibiu, 1855; la Iafi, 1874; Bucurefti, 1745, 1827, 1853; o penultim editie a aprut in 1899 sub auspiciile sfintului sinod; ultima la Sibiu in 1914. Marele sprijin pe care Petru Movil 1-a adus culturii romnefti a fost Ins trimiterea de material tipografic fi de mefteri fi crturari pentru infiin- tarea tiparnitelor fi a Academiei teologice de la Iafi.
BIBLIOGRAFIE . G h e n a d i e E n c e a n u , Petru Movil, extras din revista Biserica ortodox romn, VII, 1883, $i VIII, 1884; Z. Ar b o r e , Petru Movil, mitropolitul Chievului, in Tinerimea romn, Bucuresti, XVI, vol. I, p. 94 si urm.; E m i l e P i c o t , Pierre Movil (Mogil), i n E m i l e L e g r a n d , Bibliographie hellenique, au XVII-eme siecle, IV, Paris, 1896, p. 104 156; P. P. P a n a i t e s c u , h'influence de Voeuvre de Pierre Mogila archeveque de Kiev dans les Principautes roumaines (extras din Melanges de lEcole Rottmaine en France, V, 1926), Paris, Gamber, 1926; S. G o l u b e v , Kievskij mitropolit Petr Mogila sego spodviSniki, Kiev,

1Pentru dou motive. Intii pentru c o condamnare a doctrinei calvine de ctre rusi ar fi indispus pe principii litvani din Polonia, pe care se sprijinea Petru Movil. $i al doilea pentru c invinuirea adus lui Chiril Lucaris nu prea destul de intemeiat. Patriarhul Ierusa- limului Teofan, care venise la Kiev ca s sfinteasc pe mitropolitul Petru Movil, declarase de calomnii iezuite zvonurile dup care Chiril Lucaris ar fi trecut la Calvinism, si de apocrif Catehismul aprut la Geneva. Dac ne gindim la brbtia cu care a aprat ortodoxia romnilor ardeleni impotriva injonctiunilor principelui Bethlen Gabor, chiar in anul in care era datat confesiunea din Geneva, 1629 (vezi mai jos, p 180), atunci trebuie s recunoastem c Petru Movil si delegatii si aveau dreptate. :158

!S98, 2 volume; bibliografia ruseasc complet la P. P. P a n a i t e s c u , opera citat mai sus, p. 93 95: P. P. P a n a i t e s c u , Un autograf al lui Petru Movil pe un tetraevanghel ,al lui Stefan cel Mare (extras din Revista istoric romn, IX, 1939), Bunuresti, 1940. Pentru edijriile romnesti ale Mrturisirii ortodoxe: I. B i a n u , N e r v a H o d o s s i D a n S i m o - n e s c u , Bibliografia veche romneasc, I, p. 321, 378; II, p. 224; III, p. 553. In Biblioteca Academiei Romne se gsesc editii moderne tiprite la: Neamt, 1844; Sibiu, 1855; Neamt, 1864; Iasi, 1874; Bucuresti, 1895 (editia sfintului sinod, cu o prefat de mitropolitul Ghenadie privitoare la istoricul textului si editiile lui); A n t o i n e M a l v y e t M a r c e l V i l l e r , La confession ortodoxe de Pierre Moghila, Metropolite
de Kiev (16331646), approuvee par les Patriarches grecs du XVIl-e siede. Texte latin inedit avec introduction et notes critiques, Roma, Paris, 1927 (tomul X, nr. 39, din Orientalia Christiana); vezi si

recenzia lui M. J u g i e in Echos dOrient, XXXII (1929), p. 414 430, unde se struie asupra izvoarelor catolice folosite de P. Movil. Despre opera lui Petru Movil in legtur cu celelalte confesiuni ortodoxe: Textul grecesc la Ion M i h a 1 c e s c o, r|craup? TfJ<; p9o8o^ia; Die Bekentnisse und die wichtigsten
Glaubenszeugnisse der griechischen-orientalischen Kirche im Originaltext, nebst einleitenden Bemerkungen, Leipzig, 1904, p. 22 122; Hurmuzaki, Doc. supl. II, p. 2, p. IV, p. I, p. 688 siurm,; J.

M i h a l c e s c o , La Theologie symbolique au point de vue de l'Eglise orthodoxe orientale, Bucarest, Paris, J. Gamber, 1932, p. 75 79. LTn portret al lui P. Movil la mnstirea Sucevi^a: I. D. S t e f n e s c u , in Revista istoric romn, IV, 1934, p. 71-75. Despre Chiril Lucaris si sinoadele din Constantinopol, Kiev si Iasi a se vedea si O r e s t e T a f r a 1 i, Chiesa ortodossa e riforma nei secoli XVI e XVII (estratto da Religio, vol. XI, 1935), Roma (Rezumatul a 14 lec^iuni tinute la Ecole des Hautes-Etudes din Paris, in 1934); J. M i h a l c e s c o , Les idees calvinistes du Patriarche Cyrille Lukaris, in Revue d'Histoire et de Philosophie Religieuse, 1931, p. 506. Despre Chiril Lucaris:Kupido? Aouxapi$,1572 1638, Atena, 1939.

LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB


cultura. La curtea din Tirgoviste a lui Matei Basarab, necontenifc cercetat de soli strini, de emisari papali fi de mari patriarhi ai Rsritului, in rgazurile de liniste si pace pe care le lsau rzboaiele cu Vasile Lupu, era vesnic treaz gindul de a inzestra tara cu mnstiri si bisericipatruzeci la numr cu mori de hirtie, cu tiparnite si cu mesteri tipografi. Domnul s-a strduit s dea o viat nou si cancelariei domnesti, nu numai completind numrul logofetilor cunosctori de limbi strine, ci fi cutind caligrafi iscusiti, care au dat o fcrma mai estetic hrisoavelor sale. Cu toat concurenta pe care o fceau crtile tiprite, totufi arta caligrafiei si a miniaturii era inca in floare fi avem din aceasta epoe vreo citeva exemplare de manuscrise cu miniaturi de o rar frumusete, ca de exemplu Slujbenicul, copiat in 1653 din porunca mitropolitului tefan, pstrat acum in Biblioteca Academiei Romne, sub nr. 1790, sau Evangheliarul scris de ieromonahul Porfirie in 1633, pstrat in Biblioteca patriarhiei din Constantinopol, sau Evanghelia mitropolitului Anania din 1651, scris pentru mitropolia din Tirgoviste, dus mai tirziu la Belgrad, sau Evangheliarul lui Silion Rusu, monahul de la mnstirea Dealul. In aceasta munc de cultur, Matei Basarab era sustinut, pe ling mitropolitii Teofil si tefan si pe ling boierii din divan, de sotia lui, doamna Elina, si de fratele ei, invtatul boier Udrifte Nsturel.

Udrifte Nsturel si sora lui, doamna Elina, sint copiii lui Radu Postelnicuf Nsturel fi ai jupinesei Calea Calomfirescu, fata din casa domneasc a lui Mihai Vod Viteazul". DOAMNA ELINA a fost una din acele frumoase icoane feminine care se desprinde din trecutul romnesc intr-o lumin de aureol, imprtindu-fi vremea intre grijile casei (cind cutind, dup cum se vede din scrisorile ei, izvoade de peteare fi mai mari fi mai mici", ori seminte de flori de tot feliul") si intre grijile domniei (cind tinind locul sotului su in scaunul domnesc, cind ajutind rnitii sositi de pe cimpul de lupt fi cerind sibienilor s-i trimeat, fr zbav", un cherurgus bun", cind, in sfirfit, punind la cale cu un gust ales ctitorii mnstirefti fi locasuri de recreare sufleteasc). Arhidiaconul Paul de Alep, care a insotit pe patriarhul arab Macarie in cltoria lui la curtea lui Matei Basarab, ne descrie in cartea sa minunatul palat de pe mosia printeasc Fieresti unde a fost primit de doamna Elina: un palat care nu are egal in lume, afar numai poate in tara frincilor", zidit pe dinafar si pe dinlun- tru" de mesteri adusi din Ungaria, cu piatr poleit", marmor, adus din Turcia. Chiar boltile si pardoselile pivnitelor, galeriile etc. sint lucrate greu cu piatr bun, care provoac admiratia privitorului. Cladirea are trei caturi fi e atit de frumoas, incit imprftie toate grijile sufletului. Ar fi zadar- nic s incerc o descriere a interiorului admirabil aranjat in apartament." Ea a patronat si suportat spezele pentru imprimarea Trioiului sirbesc din 1649, cerut de clugri sirbi din Muntele Athos. Neavind copii, doamna Elina si sotul ei au infiat, in martie 1635, pe Mateias, fiul lui Udrifte Nsturel, a crui mama, jupinita Maria, nscut Corbeanu, murise la o sptmin dup nastere. Copilul a crescut in casa domneasc pin la virsta de 17 ani, cind pe mina mtusei sale, a doamnei domniei mele, a Elinei, i s-a intimplat lui s moar. Pe patul mortii, si-a iertat toate satele lui vecinicie, cu mosii cu tot." Intrind aceast ultim dorint, btrinul domn spune: Pentru c insusi domnia mea am auzit cu urechile mele cuvintele lui, pe care, la ceasul mortii lui, le-a mrturisit domniei mele dinaintea cinstitilor diregtori ai domniei mele, mari fi mici. 1 udriste nsturel. Fratele doamnei, Udrifte Nsturel, era cel mai crturar boier al timpului su in Muntenia. Nu ftim unde si-a format cultur. El ne spune c, ajuns in virsta adolescentii, a dobindit o mare dragoste pentru limba latin fi c un profesor, care invta intelepciunea <filozofia>, a binevoit s-i adape setea inimei. S-ar prea dar c el, nepot de fiic al lui Radu Calomfirescu, viteazul boier al lui Mihai Viteazul, si-a fcut instructia in cas cel putin pentru limba latin - cu unul din acei misionari catolici pripfi^i in trile noastre.2 La aceast prere ne indeamn faptul c fi fratele su erban-care a fost fi el logoft intr-un document din 1623, sub frumoasa lui semntur in monogram chirilic, adaog, dup moda
1 St. Nicolaescu, in Arhivele Olteniei, XX, 1941, p. 19 27 si 73 80. 2a Unul dintre acejtia, pe timpul lui Mihai Viteazul, a fost Balthasar Walther, traductorul cronicii lui Teodosie Rudeanu, de care ne-am ocupat la p 147151 El a fost preceptorul lui Nicole Ptra?c, cruia ii inchin o od latin in Tirgoviste, prezentat la ziua aniversrii, tu anul 1597. Vezi si M. K o g l n i c e a n u , Histoire de la Dacie, p. 247. Oda a fost publicat de A. P a p i u I l a r i a n u , Tesauru de monumente istorice, I, 1862, p. 50 51.

:160

occiden- tal, data de la Hristos in cifre arabe, fi c sora lui, doamna Elina, semneaz cu litere latine fi presar, in scrisorile ei chirilice, fraze latinefti. Udrifte Nsturel se intilnefte pentru intiiafi dat in viata public a trii la curtea lui Alexandru Iliaf, in 1628, cind scrie im act prin care se confirm jupinului Hrizea, marele logoft tatl cronicarului Radu Popescu un loc de cas in Bucurefti: Eu Udrifte Nsturel, tinr scriitor, am scris in oraful secular, in Bucurefti". In anul urmtor ins1629 el semneaz pe un alt act, intr-o frumoas caligrafie, Uriil Nsturel, tainic", adic vtorilogoft, cum se mai zicea atunci, functiune de mare incredere pe care o pstreaz pin la cap- tul vietii (1657). In calitate de vtori-logoft, el conducea impreun cu marele- logoft cancelaria domneasc fi a indeplinit, pe timpul cumnatului su, mi- siuni de cea mai mare incredere: solii ctre impratul german, la Viena, ctre- regele Poloniei (1638), ctre principele Ardealului Gh. Rakczy pentru a incheia cu el legtur, tratatul de aliant (1648). El primea si introducea solii la domn. Sttea de vorb cu misionarii catolici in chestiuni de dogm, ca de exemplu cu Levakovic, cruia ii cerea o mrturisire a credintei catolice. Era la largul su in discutiile cu patriarhii Rsritului. Rafael Levakovic laud spiritul lui brbtesc, liber si indrznet". Mitropolitul Varlaam al Moldovei, care a venit in 1644 la Tirgoviste, trimis de Vasile- Lupu pentru a aseza pacea cu Matei Basarab, ne spune despre el c era un boiarin cinstit si slovesnic si a toat destoinicia si intelegerea harnic, drept pravoslavnic crestin. Avea o bibliotec frumoas, pe care necontenit o imbo- gtea cu crti noi aduse de peste hotare. Clugrul rus Suhanov a vzut in biblioteca inv^atului boier multe crti slave, intre care fi o gramatic aprut in Polonia probabil a lui Smotrijckij, prietenul lui Petru Movil iar mitropolitul Varlaam, tot la Nsturel, a gsit intre alte crti nou fi crtulia mica in limba noastr romneasc tiprit ... plin de otrav sufleteasc" e vorba de Catehismnl calvinesc din 1642. A tinut s creeze in familia sa o atmosfer de frumoas cultur, aducind pentru al doilea fiu al su, Radu, un profesor din Kiev. Radu a iefit fi el un crturar de seam. Prietenul su, cronicarul sirbocroat George Brancovici, ne incredinteaz c vorbea limba slav fi latin. Cu grija pentru tara lui srac fi fr de invttur, a pus la cale in Cimpulung o fcoal pentru invttur copiilor, si lui i se datoresc primele copii ale romanului Varlaam si Ioasaf, tradus de tatl su. Udriste Nsturel a avut o parte activ in opera de cultur a epocii. El a struit pentru introducerea tiparului in Muntenia fi a privegheat la imprimarea crtilor; a alctuit stihurile de dedicatie la stema trii cu care se deschide Pravila de la Govora (1640); a intocmit, in satul su printesc din Fiersti", prefata la Antologhionul slavonesc din 1643; a ajutat la traducere si a scris prefata la Evanghelia invttoare, tiprit la Govora in 1642: Scur- mat-am cu timp mintea mea si am scos acest izvor de ap dulce, pururea curtoriu, adptoare de suflete omenefti. El a introdus in literatura slav, traducind din latinefte, acea floare de aur a misticismului catolic, Imi- tatio Christi, tiprit cu cheltuiala doamnei, la mnstirea Dealu, in 1647. Cartea a avut ecou in lumea slav. In 1704 a fost copiat la Moscova fi impo- dobit cu frumoase gravuri in cupru. Si tot el a introdus in
161

limba noastr minunatul roman al ascetismului crestin, Varlaam si Ioasaf, de care rie-am ocupat la p. 135. TIPOGRAFIILE. Viltoarea luptelor singeroase dezlntuite pe pmintul Trii Romnefti dup rzboaiele incepute de Mihai Viteazul a fost fatal pentru cultura romneasc. colile slvonefti din mnstiri intraser in cdere bisericile fuseser jefuite, manuscrisele fi crtile de slujb arse sau furate. Matei Basarab insufi, in prefata celei dintii crti iefit din tiparnita sa, vorbefte de jefuirea bisericilor si de impu^inarea sfintelor crti", pricinuite de desele nvliri si impresurri ale diferitelor popoare ale necredinciosilor si chiar ale unor credinciosi" 1. Matei Basarab, miscat de rivna ctre Dumnezeu", dup cum spune insusi in graiul su btrinesc, s-a strduit s implineasc aceast lips a cr- tilor necesare cultului divin. In vara anului 1635, domnitorul se adresase cunoscutului clugr croat Rafael Levakovic, care conducea pe atunci o tipografie slav la Roma, propunindu-i s vin in Tara Romneasc pentru a lua asupr-si activitatea de tiprire si rspindire a crtilor sfinte la popoarele care intrebuintau limba slav in biseric. Dar Levakovic intirzia s vin. In aceste imprejurri, se inftifeaz la curtea lui Matei Basarab clugrul Meletie Macedoneanul, care trise in atmosfera de viat spiritual a mnstirii Zograful din Muntele Athos fi care, trecind apoi in Rusia Mic, invtase tiparul in mnstirile lui Petru Movil. Matei Basarab l-a trimis atunci in solie, impreun cu ieromonahul Nectarie din Pelagonia fi cu feciorul su Stefan Byrzohodet (cel sprinten la mers)", dindu-le scrisori ctre Petru Movil fi ctre fruntafii cettii Kievului, ca s cumpere o tipografie. 2 Mitropolitul Kievului le trimite o tiparnit complet" cu o echip de tipografi, in frunte cu Timotei Alexandro- vici Verbicki, care fusese cpetenia imprimeriei din lavra Pecerska pe timpul lui Iov Boretki fi care, dup aceea, prin 1624, ajunsese patron independent in Kiev. Verbicki a stat in Tara Romneasc pin in 1642. In locul lui aflm, din 1642, un alt ucrainean, Ivan Kunotovic, care condusese tipografia Fr- $iei ortodoxe Bracka din Lwow, ce se afla si ea sub ascultarea fi controlul lui Petru Movil. La fcoala acestor tipografi ucraineni stabiliti in mnstirile noastre s-a format, cu vremea, o echip de ucenici tipografi printre sirbii stabiliti la noi, in judetul Vilcea: Procopie, Preda fi Radu Stanciovici, si Teodor fi Lupin Dimitrievici. Tipografii ucraineni trimisi de Petru Movil au adus cu ei, pe ling materialul tipografie fi crtile de cult tiprite la Lww fi Kiev, care urmau s serveasc de model ciclului de tiprituri slave din Tara Romneasc, precum fi gravurile necesare pentru ilustrarea textelor. Pe timpul acela, gravura ucrainean in lemn, influentat, prin mijlocirea mediului polon, de gravura :german, ajunsese la o inflorire deosebit fi dduse lucruri de art care impo- dobeau cartea tiprit, precum miniaturile, frontispiciile fi vinietele impodo- biser vechile manuscrise caligrafice. Cpeteniile tipografilor ucraineni tri- mifi de Petru Movil in fara Romneasc au adus cu ei din Kiev fi din Lww si tiparele gravurilor in lemn cu care ilustraser
1A. P a p i u I l a r i a n u , Tesauru de monumente istorice, I (1862), p. 370. 2Dan S i m o n e s c u s i D a m i a n P . B o g d a n , Inceputurile culturale ah domniei lui Matei Basarab, extras din Biserica ortodox, romn, Bucuresti, 1939, p. 13.

:162

pin atunci crtile tiprite in Ucraina. Gravurile din Evanghelia cu invttur, tiprit la Govora in 1642, :sint identice in toate detaliile cu scenele corespunztoare din Cazania tip- rit la Lwow in 1606, iar ilustratia titlului din Prava lui Matei Basarab,. tiprit la Tirgovifte in 1652, desi are stema fi armele Munteniei, este sem- nat cu un nume rutean: Theodor Tisevic. Dar la fcoala acestor gravori strini se formeaz, cu timpul, o fcoala de gravori romni, care vor ajunge mai tirziu, pe vremea lui Constantin Brincoveanu, s-fi intreac maeftrii fi s imprime gravurilor lor un caracter propriu romnesc. Chiar pe timpul lui Matei Basarab, in ilustratiile Pravilei din 1652, apare semnat fi numele unui romn desigur ucenic al lui Tisevic: Petru Theodor. LITERATURA RELIGIOAS. S-a crezut intr-o vreme si se mai sus- tine inc in manuale de fcoala cu toat documentarea convingtoare a regretatului Bianu c Matei Basarab si Vasile Lupu ar fi svirfit marea reform a introducerii limbii nationale in biseric. Aceast radical schim- bare nu se putea ins indeplini deodat, fiindc nu erau inc traduse crtile necesare cultului, fi apoi adugm noi nici nu era inc vremea s se infptuiasc, atunci cind curentele de reform, care preconizau eliminarea limbilor privilegiate din biseric fi introducerea serviciului in limba national, amenintau unitatea etnic in Transilvania. Pe de o parte, se pomeniser ai noftri din mofi-strmofi s aud slujba sfint intr-o limb pe care, defi nu o intelegeau decit prea putini, o socoteau apt pentru serviciul divin; pe de alt parte, o schimbare care ar fi tins la inlocuirea limbii slavone li s-ar fi prut o alunecare in apele ereziilor. Atitudinea credinciofilor noftri de pe vremuri in fata incercrilor de nationalizare aritualului fi a textelor de cult, venite din Occident, ne-o caracterizeaz notita insemnat de popa Constantin din Dorna pe una din foile Codicelui Voronetean: Aceast carte este scris pe rumnie fi nu-i bun de nimic. ln epoca lui Matei Basarab ins, cultur slavon intrase in agonie. Focarele de cultur slav din sudul Dunrii apusese rind pe rind, inbufite de valul stpinirii turcesti. Afluxul de crturari, care prin imigrrile lor au inviorat inceputurile organizrii noastre bisericefti, s-a oprit. Lipsite de suportul puternic pe care il aducea contactul reconfortant cu Sudul slav, scolile noastre de slavonie au lincezit fi ele. Era firesc deci, ca, in aceast stare de lucruri.* cunoafterea limbii slavone s devin tot mai anevoioas. ln urma acestor imprejurri s-a ajuns, pe vremea lui Matei Basarab, ca nici preotii s nu mai inteleag limba in care o traditie prea adinc inrdcinat ii silea totusi s oficieze serviciul divin. Avem dovezi elocvente c, pe la jumtatea secolului al XVII-lea, aceast situatie devenise atit de ingrijortoare, incit crea prelatilor noftri o grea indoial, avind s aleag intre traditia slavon fi realitatea care impunea nationalizarea serviciului divin. Tiprind citeva crti de ritual cu textul in limba slavon si lmuririle formelor exterioare ale cultului in limba romn, mitropolitul Stefan al Trii Romnefti se credea indatorat s preintimpine inponcisarea" poporenilor si cu aceste explicatii: ... fi vzind iar cum au creftinii trii inputare, fi preotii mai vrtos: de ctr hulnicii d lege, cum pentru grosimea fi grubia nu stim sluji tainele sfintei beserici fi strig toti... c am uitat cinurile, socotelele, obrsirile,, chipurile, nemeririle fi toate rinduialele fi tipicurile sfintelor taine, pentra
163

aceia ... gindiiu s iau inputarea batjocoririlor de asupra aceftii trisoare ... ;si astfel scos-am la lumin ... nu cum au fost pin acum slavoneste, tipicurile, carele nu le pot sti cinstitii si cuceritii preoti pentru nesebuiala lor ... ... De vreme ce am spart picla nestiintci si am dres rinduialele si le-am prepus rumneaste, pentr-acea nu se cade vou dreptilor mei fii ai Pravoslaviei s v inponcisati si s v scirbiti impotriva pastoriului vostru ..." Se desprind din aceste citate motivele care 1-au determinat pe mitropolitul tefan s tipreasc, pe la sfirfitul domniei lui Matei Basarab, aceste crti bilingve: ca s impace traditia, a respectat textul slavon al Scripturilor :sfinte, dar in acelasi timp, ca s poat folosi nevoilor preotimii de pe atunci, a tlmcit tipicurile in limba romn. Dac aceasta era situatia ctre sfir- .fitul domniei lui Matei Basarab, era firesc ca, la inceputul ei, incercarea de nationalizare a serviciului divin, reclamat de starea preotimii, care nu mai cunoftea limba slavon, s par totusi o indrzneal si mai mare. Ne explicm prin urmare de ce cele dintii crti iesite de sub teascurile tipografiei intemeiat cu ajutorul lui Petru Movil au fost slavone: un Moliivelnic, tiprit la 1635 in Cimpulung; apoi un Antologhion, in J 643 la Cimpulung; o P saltire, in 1637 si 1638 la Govora; a treia editie in 1650, la Cimpulung; Liturghierul, in 1646, fi Imitatia lui Hristos, la 1647, ambele in mnstirea Dealul, si, in sfirsit, Slujbenicul, in 1646, Triodul penticostar fi Triodul postului, in 1649, toate trele la tipografia mitropoliei din Tirgoviste. Dar aceste crti tiprite in limba slavon nu erau menite numai s acopere lipsa textelor de ritual din cuprinsurile romnesti, ci s intreasc, cum am spus mai sus (p. 159), si ortodoxia in Ardeal. In acelasi timp, urmind vechea traditie a strmosilor si Basarabi, domnul romn le hrzea ca danie spre folosul xntregii ortodoxii din Sudul dunrean, a crei independent czuse in mina turcilor. Acest gind se lmurefte in prefata care deschide una din tipriturile sale: Drept credinciosului si evlaviosului neam al patriei noastre fi altor neamuri inrudite cu noi dup credint fi avind acelasi vestit dialect slavonesc ca limb, si cu deosebire, bulgarilor, sirbilor, ungrovlahilor si celorlalti". irul tipriturilor inceput cu crti slavone se continu ins cu o serie de crti romnesti, care prezint un interes deosebit, pentru c vdesc aceeafi tendint de a apra ortodoxia romnilor ardeleni impotriva tendintelor de calvinizare ale ungurilor. Prima Cazanie, aprut la Govora in 1642, izvodit de eromonahul Silvestru" fi premenit de pe limba ruseasc pe limba romneasc" de insufi Udrifte Nsturel care a venit fi el la al unsprezecilea ceas la lucrul Dom- nului" ne inftiseaz intentiile cercurilor conductoare la imprimarea acestei crti. Mila rudei meale crestinilor m-au indemnat spre aceasta spune Udriste Nsturel fiindc vzuiu in neamul nostru multi oameni... carii pentru ne<sti>int se deprtar cu invtturi striine, fi cu proast fi scurt mintea lor rfluindu-se den credint adevrat protivnic bisericii lui Dumnezeu, cu ereticii impreunindu-se.
Pentru a intoarce de la rtcirea in valurile ereziei pe cei de un neam cu el, a cugetat, spune mai departe, s scoat aceast sfint carte ce se cheam Evanghelie invttoare tilcuit, s fie propovedanie creftinttiei noastre, a

:164

sfintei beseareci apostoleasc a Rsritului, pe care o ofer ca ,,o floare prea infrmsetat fi dulce mirositoare, adus den raiul vederei ceriului". Originalul acestei Cazanii este, dup cum ni se spune, tradus din ruseste, dar pin acum n-a fost inc identificat. Traducerea este ins vioaie si plastica. Iat de pild un pasaj, ilustrat adesea pe peretii din tinda bisericilor si mnstirilor noastre, din predica citit in Duminica lsatei de carne. Este vorba de adunarea nroadelor la judecata lui Dumnezeu:

Intru spaima sufletului mieu nu domnesc ca s spui cuvint de cas infrico- sat cind direptul judectoriu va sedea pre scaunul slavei sale si va incepe a face judecata tuturor, cui-s dup lucrul lui. Atunce se vor aduna inaintea lui toate limbile s>i nroadele, domnii si impratii pmintului si muncitorii cestui veac, toti pctosii si direptii, toti, eine intru cinul su vor sta inaintea lui: direptii den a dreapta slavei lui, iar pctosii de-a stinga, c-i va aleage sot de la sot, cum aleage pstoriul oile den capre. A doua Cazanie, aprut la mnstirea Dealul doi ani mai tirziu (1644), pe timpul egumenului Varlaam Arapul, este o retiprire a Cazaniei precedente, pin la pagina 404 poate chiar c se pstrau coalele tiprite la care s-a adogat apoi restul dup Cazania lui Varlaam, aprut cu un an mai inainte la Iasi si care era mai complet, fiindc, pe ling predicile care dezvolt. textul pasaj elor din Evanghelii citite in duminicile dintr-un an, mai cuprindea si omilii destinate pentru marile srbtori ale crestinismului (precum: nasterca Sfintei Fecioare, Aflarea sfintei cruci, Botezul Domnului, Bunavestire s.a.), care nu cad obisnuit intr-o duminica; precum si predici la comemorarea marilor sfinti (Sf. Nicolae,Sf. Dumitru etc.). Cazania de la Dealul reproduce aceste dou sectiuni din urm dup Cazania moldoveneasc. Dar omite, dup cum au observat de la Gaster incoace toti istoricii literari, viata Sfintului loan cel Nou, patronul Moldovei, asezat in Cazania lui Varlaam la 23 aprilie. ln schimb introduce, ceea ce nu s-a observat pin acum, o omilie nou pentru cinstirea celor 40 de mucenici diin Sevastie", la 9 martie. Tot pentru edificarea moral a maselor adinci ale poporului, egumenul Melchisedec Meletie a publicat in 1642 la mnstirea Cimpulung, Invtluri preste toate zilele alese den multe dumnezesti crti de folosint tuturor crestinilor prepuse de pre limb greceasc. Este un mic tratat de moral in 4, de 55 de foir privitor la dragoste, la rotate cum s le rbdm cu multimire eite ne virt asupr", la iubirea de argint, la muzvirie", milostenie, pocint, ispove- danie, Tatl nostru", moartea omului, preotia, cele zece porunci. In cadrul acelorasi preocupri de edificare ar intra si Ceaslovul din Muzeul limbii romne al Universitt din Cluj azi la Sibiu pe care d-1 Pasca il dateaz din aceast epoc. PRAVILELE. Pe ling aceste crti de predici si invtturi morale s-au tradus si tiprit alte dou texte, a cror important deosebit st in faptul c, dup Pravila lui Coresi, sint cele dintii tiprituri cu caracter juridic la noi. Aceste tiprituri sint: Pravila de la Govora, aprut in 1640 si cunoscut din cauza formatului ei mic si sub numele de Pravila cea mic, i Indreptarea legii, aprut la Tirgoviste in 1652. Pravila de la Govora a fost tradus de un clugr oltean, Moxa sau Moxalie, si cuprinde elemente privitoare la dispozitiunile dreptului civil
165

amestecate cu dispozitiuni apartinind dreptului religis. Prefata pravilei este, precum a artat P. P. Panaitescu, exceptind citeva adaose si omisiuni, identic cu prefata pus de mitropolitul Petru Movil la inceputul nomocanonului su, tiprit la Kiev in 1629; dar textul nomocanoanelor difer. Regretatul Peretz a artat ins c originalul slavonesc al Pravilei de la Govora era o traducere dup o compilatie de nomocanoane bizan- tine apropiat prin cuprins si succesiunea multor capitole de compilatia fcut de Emanuel Malaxos de la jumtatea veacului al XVI-lea si care incorporase si nomocanonul patriarhului loan Nesteutul. Iat gindul pus la temelia acestei scrieri, lmurit in prefata alctuit de mitropolitul Teofil: Socotit-am c mai toate limbile au carte pre limba lor; cu aceia cugetai si eu robul Domnului mieu Is. Hs. s scotu ceast carte, anume Pravila, pre limba rumneasc, sfintiilor voastre, frati duhovnici rumnesti, carii sinteti pstori oilor celor cuvinttoare a turmei lui Hs. Carea are intru sine multe fealiuri de vindecri sufletelor crestinesti, celor ce sint rnite cu pcate, ins mai vrtos si cale la imprtiia ceriului." Se vede bine, din aceste rinduri, care era caracterul pravilei. Ea corespundea, pe de o parte, unei necesitti adinc simtite a preotilor, care, in implini- rea misiunii lor de duhovnic, aveau nevoie de norme precise pentru impunerea penitentelor; pe de alt parte, in vremea veche puterea judectoreasc alc- tuia sub multe privinte un corolar al bisericii si preotul nu era numai pstorul credincio.silor si, ci in sarcina lui cdea si o bun parte din jurisdictiunea privitoare la dreptul civil. Era dar neaprat nevoie de o carte normativ, care s fixeze penitentele si sanctiunile dup gravitatea greselilor. De aceea s-a tradus aceast pravila in romneste, pe vremea cind preotimea ajunsese s nu mai inteleag limba slavon. Ea s-a tiprit in dou editiuni: una pentru Tara Romneasc, avind prefata semnat de mitropolitul Teofil, alta pentru Ardeal, avind prefata semnat de mitropolitul Ghenadie al Ardealului, care a tinut astfei s aib si el aceast carte pentru nevoile bisericii sale. O bun parte din cuprinsul pravilei il alctuiesc dispjzitiuni religioase privitoare la pedepsirea fi indreptarea feluritelor vitii, nu numai din viata laicilor, ci si din a preotilor si a clugrilor. Din acest motiv, cartea era menit s slujeasc numai preotilor si trebuia ferit de contactul cu lumea laicilor. Ins m rog sfintiilor voastre zice mitropolitul Teofil cu mare mil, la care min va cdea aceast sfint carte, acela s aib a o tinea in mare cinste si s se invete dentru ia in tain cum va vindeca sufletele oamenilor de pcate. Iar intru min de mirean s nu se dea, nice la mscrici, s nu fie tocmealele sfintilor apostoli si a sfintilor printi batjocurite Pravila contine o serie de dispozitiuni de drept vechi bizantin, imbinate cu canoanele stabilite de sinoadele bisericii, si are important deosebit, cci ne inlesneste s intelegem ceva din mentalitatea romneasc a veacurilor trecute, care tria sub jurisdictiunea acestor legiuiri. Cu deosebire se vdeste in cuprinsul pravilei preocuparea constant de a ridica prin msuri austere autoritatea moral a preotului in mijlocul societtii laice; Popa ce va bea la crcim, sau va juca, sau va cinta mireneste, s se

:166

goneasc din popie". Alte dispozitiuni au de scop s intreasc asceza si s rup complet leg- turile de cele lumesti ale celor care si-au ales mnstirea ca liman al vietii lor pmint e^ti: Clugrul de va muri si va avea galbeni si talere, si nu va fi spus de aceasta duhovnicu-su sau igumenului, de vor fi in minstire, ce vor fi ascunsi de ctr toti, si se vor afla dup moartea lui, s-i ia igumenul sau un duhovnic btrin si s-i arunce pre dinfii intru groapa lui si s griasc: argintul tau, cu tine s fie de perire; si toti citi se tem de Dumnezeu s nu ia nemica de la dinsul, c foc netrecutu si-au lor ... si iar igumenul sau acel staret btrin s-i aduc pre dinsii si asa de va fi fost in minstire, s fac igumenul cu toti fratii post 40 de zile si pocanie de fratele. i asa s roage Dumnezeu de dinsul si s fac eite 12 metanii in zi... ^i cind s vor imple 40 de zile, s-i fac toat pome- nirea lui, iar averea lui s o impart la sraci."
Msuri aspre vdesc strduinta bisericii de a opri alunecarea unei societti in descompunere pe povirnisul deederii, ca de pild urmtoarea dispozitiune:

Muerea sau brbatul ce va vrea s joace si s bat in palme si se va imbrca brbatul in haine mueresti sau muerea intru haine brbtesti... unuia ca acestuia grim s se ciasc 3 ani si metanii in zi eite 24"; sau de pild urmtoarea anatem a unei mode a timpului: Muerea de-si va tunde prul ei, c ya eugeta c iaste bine, pentru Dumnezeu alegind numai de nu va lua chip clugresc, si va indrzni a facere acesta, anatema s fie; c n-au invtat Dumnezeu s-si tunz muiarea prul, numai cind va veni la petreacerea clugreasc; iar de va fi indemnat asa de niscare drcii, s-$ tunz prul ei, s fie oprit de bisearic si de pricestanie ; un an s se pociasc." Iat, in sfirsit, si o serie de dispozitiuni luate impotriva vechilor rmsite de pginism, care au continuat s supravietuiasc sub formele vietii creatine: Deci sunt oarecarii intru crestini ce tin lucru ereticesc; cind apune soarele nu dau nemica dentru casa lor, nice foc, nice vreun vas oarecarele, sau vreo trebuint oarecaria. Socotesc si glasurile cocosilor, si ale corbilor, si altor glasuri, si ale vulpilor. Si intimpin de griesc unele rele, altele bune si cutaria soarelui si a lunei $i a stealelor si chemaria dobitoacelor. Dirept aceia iat pre amnuntul toemim si invtm: cine are aceastia cu cercetare de aemu s nu mai ia aminte unele ca aceastea; pentru ce? C infricosat judet vor s ia de aceasta. Cine ia mana griului, altceva dentr-acele ori den vin, ori den piine, ori dentr-altceva de se va lsa de acestea, s aib pocanie patru ani, metanie eite 100." Aceste dispozitiuni au un interes deosebit, deoarece arunc o lumin neb- nuit asupra vechiului folclor bizantino-slav si ne lmuresc multe puncte obscure din folclorul nostru actual. Cea de-a doua tipritur juridic, Indreptarea legii (Tirgoviste, 1652), insemnat si ea , prin faptul c e scris in romneste, pezint nu mai putin interes, fiindc prezint o intretesere cu pravila tiprit de Vasile Lupu. Textul acestei pravile a fost pregtit, cu indemnarea" mitropolitului Stefan, de ctre Daniil Andrian Panonianul era deci originr din Tranilvania care spune insufi c numai cit m-amispititalingepre dinafar
167

putintel Gramatica si Sintaxisul... cuviosului intru ieromonahi Kyr Ignatie Petriti si a lui Pantelimon Ligaridi, dascli desvirsiti, aminodi de la Hio, vestiti si foarte iscusiti intru toat dumnezeiasca scriptur". Indreptarea legii este alctuit din trei prti distincte. Prima parte cuprinde 417 capitole incheiate cu o notit in limba slav, care spune: Sfirsitul intiiei prti a Pravilei", tradus din limba greac pe limba proast romneasc" de Danil Andrian Panonianul". Ea reproduce un original grecesc care, dup ce fusese cerut patriarhului din Constantinopol, fusese aflat la Gh. Caridi, al doilea vistier al trii, grec originr din Tricala, strmosul cronicarului Radu Popescu. Textul grecesc era o prelucrare derivind din legislatia bizantin a lui Justinian, compulsat in secolul al XVIlea de Emanoil Malaxos, fratele parohului de la biserica greceasc San Giorgio din Venetia. Traducerea romneasc este stingace: nici romnii nu cunosteau bine limba greac, nici grecii limba romn. Aceasta prim parte a fost apoi intretesut, desi nu se spune, cu pravila lui Vasile Lupu, aprut la Iasi in 1646, cu titlul Cartea romneasc... de la Pravilele imprtesti si de la alte gudeate. Daniil Panonianul, combinind aceste dou izvoare diferite, a incercat o sistematizare, grupind laolalt materia dup afinitate de subiect. Dup un capitol sau dou din Malaxos, urmeaz, dup cum a artat Peretz, capitole din pravila lui Vasile Lupu. De pild, dup glava 4346 din textul Malaxos, care trateaz despre clerici si clugri de vor face sfat sau insotire asupra arhiereului", urmeaz din pravila lui Vasile Lupu glavele 4346, care se ocup de penalittile ce se cuvin celor ce indeamn sau ajut cuiva sau il situesc spre ru sau cind trimet pe altul s fac o rutate ..." Dup glava 47 din textul Malaxos, privitor la clericul ce va injura" pe arhiereu, pe pop, pe diaccn sau mireanul care va injura pe preot", urmeaz glavele 4850 din pravila lui Vasile Lupu privitoare la cei ce vor sudui pe judectori, pe oamenii cei domnesti", pe soli sau pre mai marii lor, ce se zice pre boiari ; dup glava 86, luat din Malaxos, privitoare la camt, urmeaz din pravila lui Vasile Lupu glavele 8788 despre cei ce fac bani ri" (falsi) sau umbl cu bani ri". A doua parte a Indreptrii legii, cuprinzind canoanele sfintilor apostoli ale sinoadelcr ecumenice fi ale celor nmestnice, precum si ale sfintilor printi, (Vasile, Timothei, Nichita, Nicolae, Zlataust), este o traducere dup nomo- canonul lui Alexie Aristines, diacon, econom si nomofilax al marii biserici din Constantinopol, intocmit din porunca impratului loan Comnenul, in secolul al XIII-lea. Originalul grecesc dup care s-a fcut traducerea romneasc s-a pierdut, dar C. A. Spulber a gsit in Biblioteca Universittii din Atena un codice (nr. 1400) care are intocmai aceeasi structur (Malaxos + Aristines) fr partea luat din pravila lui Vasile Lupu pe care a avut-o versiunea lui Gh. Caridi dup care s-a tradus textul din Indreptarea legii. . Aceasta a doua pravila a lui Matei Basarab a fost tradus de austriaci, pe timpul ocupatiunii Olteniei, in limba latin. Ea a avut, precum arat Spulber, o larg aplicare in Tara Romneasc. Prefata din Indreptarea legii, semnat de mitropolitul lui Matei Basarab, Stefan, este ins o traducere dup prefata itpoGscopla lui Vlastaris, firefte cu amplificrile si ornisiunile impuse de epoc si tar.

:168

Miscarca cultural inviorat in epoca lui Matei Basarab, s-a propagat peste cuprinsul trii fi a contribuit la reinvierea literar din Ardeal, unde, cu material tipografic trimis de domnul "ITrii Romnesti, se deschide o nou epoc de activitate crturreasc, reprezentat cu desebire prin personalitatea mitropolitului Simeon tefan.

BIBLIOGRAFIE Udrifte Nsturel. G e n e r a l u l P . V . N s t u r e l , Viata Sfintilor Varlaam si Ioasaf...

de Udriste Nsturel de Fiersti al doilea logoft, Bucurefti, 1904, p. XL L I X ; la p. LXLXVI, despre Elina doamna: a c e 1 a ? i, despre familia Nsturel, in Revista pentru istorie, arheologie si filologie, X, 1909, p. 1-25; X, partea a 2-a, 1909, p. 200-232; XI, 1910, p. 37-71;
XI, partea a 2-a, 1910, p. 282 330; XII XIII, p. I, 1911, p. 743 (doamna Elina: 730); (1912) I II, p. 46 90; P. P. P a n a i t e s c u , Linfluence de loeuvre de Pierre Mogila, p . 3 6 4 8 ; N . I o r g a , Doamna Elina a Trii Romnesti ca patroan literar, in Analele,

Acad. Rom., Mem. sect, ist., s. Ill, t. XIII, 1932 1933, p. 57 67. Despre Varlaam si Ioasaf tradus de Udrijte Nsturel a se vedea pe larg lucrarea de fa^,
p. 135 137 si p. 139. Despre preocuprile literare ale lui Radu Nsturel, v. Dan S i m o n e s c u , Viata literar si cultural a mnstirii Cimpulung (Muscel) in trecut, C. Lung, 1926, p. 3435, ?i M. T u r d e a n u , in Cercetri literare, I, 1934, p. 1 1 1 3 ; III: p. 169 175. Despre tipografiile lui Matei Basarab $i legturile cu Kievul:P. P. P a n a i t e s c u ,

Linfluence de loeuvre de Pierre Mogila... dans les Principautes roumaines. Extras din Melanges de l'Ecole Roumzine en France, V, Paris, Gamber, 1926, p. 1636; I. B i a n u , Despre introducerea limbii romnesti in biseric romnilor. Diseurs de recepfie, Academia Romn, XXIV, 1904; L a p e d a t u , Dim%schin episcopal si dasclul, extras din Convorbiri literare XL,
Bucuresti, 1906. Despre tipriturile din epoca lui Matei Basarab: I. B i a n u : ? i N e r v a H o d o s ,

Bibliografia romneasc veche, I, Bucuresti, 1903, p. 103 206; Dan S i m o n e s c u ? i D a m i a n P . B o g d a n , Inceputurile culturale ale domniei lui Matei Basarab, extras din Biserica ortodox romn, Bucuresti, 1939; bibliografia despre raporturile lor cu originalele ucrainene: P. P. P a n a i t e s c u , op. cit., p . 9 3 9 5 ; P . V . H a n e s , Vechile noastre Cazanii, Coresi, Varlaam, Mnstirea Dealu, in Prietenii istoriei literare, I, 1931, p. 133 161; comparatia reluat de Gr. S c o r p a n, Locul Cazaniei lui Varlaam in vechea noastr literatur omiletic..., in I. M i n e a, Cercetri istorice, XIII XVI, Iasi, 1940. Despre traducerea lui Udriste Nsturel, Imitatio Christi (in 1. slav), cf. P. P. P a n a i t e s c u , op. cit., p. 45 47 si 83 84 (anexa I: predoslovia in traducere francez); H o r i a O p r i s a n, in Revista istoric, XXV, 1939, p. 244 245. Despre Ceaslov: S t e f a n
Pasca, O tipiritur m-.inteina wcunoscut din sec. al XVII-lea: Cel mzi vechi ceaslov romnesc, Bucuresti, 1939, Acad. Rom., Studii si cercetri, XXXVI. Pravilele. Editii Pravila bisericeasc, numit cea mic, tiprit m:ii intii la 1640 in mnstirea Govora, publicat acum in transcriptiune cu litere latine de Academia Romn, Bucuresti, 1884; Indreptarea legii cu Dumnezeu, care are toat judecata arhiereasc si mireneasc pentru vinsle preotssti si mirenesti (fr dat si alt indicate), in Tipografia Curtii, Lucrtorii asociati" ; l o a n M . B u j o r e a n u , Pravila bisericeasc (numit cea mic), tiprit la mnstirea de l:i Govora la anul 1640 si Pravila lui Matei Basarab cu cmoanele sfintilor apostoli, intitulat: Indreptarea legii, tiprit la Tirgoviste ln anul 1652, Bucuresti, Academia Romn, 1884; a c e -

169

I a s i , Colectiune de legiuirile Rcmniei vechi si cele ncui, vol. Ill, p. 3471, Bucuresti, 1885; Pravila de la Govora retiprit cu textul slavon al Pravilei de la Bistrita si cu cel grecesc (Cotelerius si loan Portvricul) de Ion P e r e t z, in Revista pentru istorie, arheclogie si filclcgie,. XI, 1910, p. 72-95, 392-408, XII, p. 178-193 si 467-474. Studii asupra pravilelor; C o n s t . P o p o v i c i jun., Fintinele si ccdicii dreptului bise- n'cesc ortoZo*, Cernuti 1886, p. 67, 95; I. P e r e t z, Curs de istoria dreptului rcm&n, Bucuresti, 1928, vol. II, p. 314342 (Pravila de la Govora), p. 369 440 (Indreptarea Legii). Despre utilizarea nomocanonului lui loan Nesteutul in aceste pravile: C. A. S p u 1 b e r, Cea mai veche Pravila romneasc, Cernuti 1930; a c e 1 a s i, Etudes de droit byzantin, VI. Indreptarea legei. Le code valaque de 1652, Bucuresti, Cartea rom., 1938. Utilizarea pravilei lui Vasile Lupu In Indreptarea legii a fost semnalat intii de T i m o t e i C i p a r i u i n Analecta.
\

CULTURA IN TRANSILVANIA

Transilvania, care a dat neamului romnesc in veacul al XV-lea si al XVIlea inceputurile literaturii si temelia limbii literare, are in secolul al XVIIlea un rol mai sters, fiindc activitatea cultural este subordonat aci strduintei ungurilor de a desface legturile religioase care-i uneau de veacuri pe romnii ardeleni de principatele dunrene. Inc din 2 septembrie 1629, Gabor (Gavril) Bethlen despre care mitropolitul grec Matei al Mirelor ne spune c in invazia din 1629 in Tara Romneasc chiar vasele bisericilor si mnstirilor pusese, fiar neimblinzit, s le care in tara lui" se adresa patriarhului din Constantinopol, prin scrisori cit se poate de secrete", aducindu-i la cunostint c romnii din Transilvania au deczut asa de mult, incit nu sint in stare nici s citeasc, cu atit mai putin s inteleag si s invete sfintele evanghelii, si c, din aceasta cauz, bunele moravuri si legea crestineasc se stric din zi in zi. Pentru a remedia aceasta stare de lucruri, el cerea patriarhului s ingduie ca natiunea romn din Ardeal s primeasc unele puncte ale doctrinei calvine si s incurajeze pe mitropolitul Ghenadie s intre in vederile guvernului, sau mcar s inchid ochii si urechile". Rspunsul patriarhului Chiril Lucaris cel impotriva cruia avea s se ridice in curind furtuna este plin de demnitate si de intelegere a realittilor politice. El spune rspicat c nu poate svirsi pe fat sau in ascuns asemenea desertiune, pentru c ar svirsi un pcat pe care nu i 1-ar putea sterge toate chinurile pmintului". Atrage apoi in chip discret atentiunea asupra nereusitei unei asemenea incercri, pentru c, inainte de toate, ar trebui rupt legtur de singe si de simtiri care trieste in mod tainic, dar cu atit mai puternic, intre romnii din tara Transilvaniei si intre locuitorii Trii Muntenesti si Moldovei", si incheie scrisoarea cu aceste cuvinte de adevrat apostol: Noi nu ne vom rzboi cu destinul, fiindc nu apartine slujbei noastre s ne luptm cu arme pmintesti; ne vom ruga ins lui Dumnezeu s reverse prea milostiv asupra srmanei natiuni duhul su cel sfint in care slsluieste intreg adevrul si toat intelepciunea." 1 Curind dup aceasta Gabor Bethlen moare si urmeaz Gheorghe Rkczy, care impreun cu superintendentul calvin Stefan Geley intresc sfortrile de a atrage pe romnii transilvneni la reforma calvin. O serie de acte pun in lumin inversunarea acestor str- duinte. In
1 I. L u p a s, Documente istorice transilvane, I, Cluj, 1940, p. 117179.

aprilie 1638, Rakczy confirm scutirile preotilor romni, cu condi- tiunea ins ca mitropolitul lor s atirne de superintendentul calvin.1 La 4 septembrie 1640, superintendentul Stefan Geley, anuntind principelui Rakczy moartea mitropolitului romn Ghenadie, intimplat ieri dup- amiaz, la patru ceasuri, propune ca la sedinta solemn, la care vor fi chemati protopopii romni din toate prtile", principele s citeasc conditiile si scrie mai departe Geley s le dai porunc c eine nu le va respecta va fi redus la starea de tran" 2. Aceste conditii redactate de Stefan Geley si trimise lui Rakczy la 22 septembrie au pentru noi o important deosebit, pentru c ne lmuresc deplin intreaga atmosfer in care s-a desfsurat activi- tatea literar romneasc in Transilvania in prima jumtate a secolului al. XVII-lea, precum si o latur din activitatea literar a reactiunii moldovenesti contemporane. ln afar de serviciul divin in limba romn, se impunea intre altele: s se renunte la cultul sfintilor morti si sfintilor ingeri; s nu se invete c ar fi mai multi solicitatori intre Dumnezeu si om, afar de unicul Hristos; s se elimine la oficierea botezului: lummrile, ungerea cu untde- lemn fi alte adausuri papistase, botezind dup forma simpl rinduit de Hristos, numai cu ap curat; s se suprime la inmormintri: luminrile, tmiierea si alte ceremonii superstitioase"; s se impart sfinta cuminectur: separat piinea si vinul, nu impreun cu lingura; s se opreasc obstea, prin preoti, de a ingenunchea fi a se mchina inaintea icoanelor si a troitelor; s se interzic obftei neftiutoare arderea de luminri in tintirim", fi, in fine, s asculte de episcopul ortodox maghiar. Cu alte cuvinte, s prseasc ortodoxia si s treae la calvinism! Dar pentru aceasta era nevoie de propagand. Iar propaganda trebuia fcut fi prin tiprirea in limba romn a crtilor de cult normative, prin care s se strecoare, cit mai larg in straturile poporului, invtturile Reformei, Era deci nevoie de o tipografie cu literele chirilice, cu care erau obifnuiti romnii ardeleni. De aceea Gh. Rckzy a pus la cale, prin mitropolitul ortodox Ghenadie, o solie la Matei Basarab, care-fi instalase tiparnite in Tara Romneasc fi cu care dealtfel era aliat, cerindu-i litere chirilice si mefteri tipografi. Astfel vine fi se stabilere la Alba-Iulia, cu buchii druite de domnul muntean, popa Dobre tipograful, a crui activitate se deschide in 1639, cu o carte derugciuni. ' Una din conditiile pe care Stefan Geley o punea candidatilor la scaunul metropolitan din Alba-Iulia era ca, svirfind serviciul diin in limba obftei trnesti", s tradue in romnefte rugciunea noastr de toate zilele atit cea de dimineat cit si cea de sear si s porunceasc copiilor s o invete. Acest punct al programului lui Geley era realizat prin cartea de rugciuni aprut in 1639. Ea cuprindea: Paraclisul Precistei, molitvele sau rugciu- nile de dimineata fi seara reproduse aproape neschimbate in mai toate ceasloavele fi acatistele publicate ulterior in Transilvania; cele zece porunci, luate dup Palia de la Orstie, si citeva notiuni de dogma in sens ortodox ins Geley raporta lui Rakczy c Ghenadie ca un neputincios, unele dintre conditiuni le-a tinut, dar altele nicidecum"; O Pascalie, foarte necesar

1Ibidem, p. 194- 198. 2Ibidem, p. 204 205. 171

preotilor, fiindc le indica ziua cind cade Pastele, si, in sfirsit, dou crti populre, Trepetnicul si Gromovnicul, care, prin continutul lor de prevestire despre soarta omeneasc ori despre felul cum vor iesi primvara semnturile care germinaser sub stratul de zpad, interesau de aproape curiozitatea pturilor rurale romnesti. A doua carte iesit de sub teascul tipii':urilor transilvane se leag de realizarea unui alt punct din programul de calvinizare al lui Geley, anume ca preotii s predice obstei in limba romneasc. Cum ins in biseric noastr opera de predicatiune este indeplinit prin citirea Cazaniei, care este o colectie de predici in legtur cu fragmentul evanghelie citat in ziua respectiv, mitropolitul Ghenadie, sftuindu-se cu preotii si, a pus sub tipar vechea Cazanie Evanghelia cu invttur a lui Coresi din 1581. Dar abia s-a inceput publicarea crtii si Ghenadie a inchis ochii. Sarcina de a continua imprimarea a revenit urmasului su, mitropolitul Iorest, candidatul recomandat lui Rakczy de Vasile Lupu. Prefata crtii este astfel scris in numele ambilor mitropoliti. Intii Ghenadie: Cu mila lui Dumnezeu, eu, arhimitropolitul Ghenadie, vzindu ... aceste sfinte crti Evanghelie rumneasc cu invttur, ce s cheam mrgritar, imputinmdu-se, si foarte jluia toti preotii de aceast carte, si m socotiiu cu preo+ii miei... Iar cind au inceputu a se tipri aceste crti, noao ni se timpl petrecere ceast lume si am lsat la moartea noastr pre cine va lumina milostivul Dumnezeu pre scaunul mitropoliei Belgradului, s nu prseasc acest lucru bun." Urmeaz apoi rindurile mitropolitului Iorest: Dereptu aceia, cu mila lui Dumnezeu, eu loristu, arhimitropolit, vzindu acest lucru dumnezeiesc ce s-au fost inceput de acel printe, Kir Ghenadie, foarte mi s indulci inima si m bucuraiu, iar eu...am svir- sit aceste sfinte crti, ca s se inmulteasc cuvintul lu Dumnezeu pre in toate besericile, s le fie preotilor u de propovedanie. Cartea lui Coresi era tra- dus, dup cum am artat, dup un izvor ortodox: omiliile patriarhului din Constantinopol, Ion Caleca. Deci ea nu cuprindea nimic din ceea ce ar fi putut abate credint religioas a romnilor de la linia traditiei ortodoxe. Originalul coresian dup care s-a fcut tipritura aceasta din 1641 era ins defcctuos, cci lipseau din el pagini intregi, fr a se tine seama de lipsa de sens a frazelor astfel trunchiate; intr-un loc lipsesc zece pagiri, intr-altul opt, intr-altul sase etc." 1 Opera in care se rsfringe mai puternic propaganda calvin este ins Catehismt.l din 1640. Ea a provocat o adevrat furtun de protestare la romnii de dincoac; de Carpati. CATEHISMUL CALViNESC. 0 alt conditie impus de Stefan Geley lui Meletie Macedoneanu, care, sprijinit de Matei Basarab, candidase la scaunul de mitropolit al Transilvaniei in septembrie 1640, era i aceasta: S tip- reasc Catehismul tradus in romneste si s dispun s-l invete copiii si feti- tele, in ore anume precizate. Meletie Macedoneanu n-a fost ins intrit de principele Gheorghe Rakczy. Dar in rstimpul care s-a scurs pin la ocuparea scaunului mitropolitan de Ilie Iorest, candidatul moldovean sustinut de Vasile Lupu, autorittile maghiare calvine au si tiprit Catehismul cu ajutorul unui preot roman, Gheorghe din Sec. Din nenorocire, nici un exemplar din aceasta publicatie nu s-a aflat in bibliotecile noastre. Data aparitiei ei chiar era
1 I. B i a n u si N e r v a H o d o s , Bibliografia, I, p. 115118.

nesigur. Titlul complet cu data 1640 se afl ins reprodus de mitropolitul Moldovei Varlaam, in Rspunsul su publicat la Iasi in 1645. Pentru interesantele informatii istorice pe care ni le da, reproducem aci in intregime titlul complet: Cartea ce se cheatn Catehismus, care cu voia si cu porunca domnului crestinesc Racoti Gheorghi, craiul Ardialului, domnul Triei Unguresti si scwi- lor span, carea s-au intors din limba dieceasc si sloveneasc pe limba romneasc, cu svatul si cu indemntura si cu cheltuiala domniei lui Ciulai Gheorghi, pstorul sufletesc al curtei mriei sale. Cu scrisoare s-au ustenit popa Ghiorghi de Sec. Si s-au izvodit in cetate in Belgrad; si s-au tiprit in sat in Prisac. Mesterul tipariului au fost popa Dobrea dim Tara Munteneasc. Si s-au inceput in luna lui iulie, 5 zile, si s-au obirsit in luna iulie, 25 de zile. Fk leat ot swzdamira 7150, ot rojdestvo Hristovo 1640. Dup cum se vede din titlu, cartea s-a tiprit repede, in 20 de zile; nu in Alba-Iulia, unde s-a tradus si unde era scaunul mitropolitan, ci, pe ascuns, in satul Prisac. Nenumirea mitropolitului ortodox, care ar fi prezidat aceasta tipritur, confirm ipoteza noastr. Afirmatia c textul s-a tradus din limba dieceasc si sloveneasc este o mistificare menit s amgeasc preotimea romneasc si ptura popular, care stia c, pentru ei, izvoarele ortodoxiei sint in limba slav pe care o apucaser in biseric din mosi-strmosi. Desi nu cunoaftem pin acum nici un exemplar din acest Catehism, totusi ne putem face o idee de cuprinsul lui din Rspunsul mitropolitului Varlaam, care, in dezbaterea chestiunilor de dogm si cult, reproduce punct cu punct pasajele combtute. El cuprindea, dup normele obisnuite in catehismele reformate: cele zece porunci; rugciunea dat de Mintuitor: Tatl nostru fi Simbolul credintei toate comentate, prin intrebri si rspunsuri, din punctul de vedere al doctrinei calvine. Se stie c reforma calvin pornea de la principiul admis fi de ortodocfi si de catolici, c omul a fost creat, dup chipul fi asemnarea Domnului", desvirfit fi nemuritor, dar c, dup cderea in pcatul primitiv, pierzind, impreun cu nemurirea, fi desvirsirea spiritual, a rmas o creatur slab. Intelegerea lui este invluit in ceat; el nu este capabil s se mintuiasc singur, dac n-a fost iluminat de Dumnezeu prin gratie. Dumnezeu, pentru care nu exist nici trecut, nici viitor, fi care este prezent in toat eternitatea, a revrsat asupra unora gratia sa si i-a creat pentru viata cea vefnic, pe cind pe altii i-a predestinat spre ru, pentru osinda cea vefnic. Nu rmine decit o singur mintuire: credint, prin care putem dobindi in noi pe Mintuitor fi, participind la el, obtinem gratia divin. Intemeindu-se pe Evanghelie, Calvin, in Institution de la religion chrestienne, reduce tainele la dou: botezul fi cuminectura singurele instituite, dup el, de Mintuitor. Nu admite cultul icoa- nelor, cci aceasta este idolatria pe care o combate Biblia: S nu-ti faci tie chip cioplit, fi nici cultul sfintilor, pentru c, dup el, nu exist intre om fi Dumnezeu alt intermediator decit Isus Hristos. Catehismul acesta, tiprit, dup cum s-a spus, pe ascuns, nu a avut rspindirea pe care o asteptau ungurii. Preotii romni nu 1-au primit. Poate chiar c, in cursul vremurilor, 1-au ars afa s-ar explica de ce nu s-a gsit nici un exemplar pin acum. Mitropolitul urcat in scaun dup Ghenadie, Ilie Iorest, fusese clugr la mnstirea Neamtu, unde trise in traditia de carturrie fi viat religioas a 173 acestei strvechi mnstiri. Defi se pare c promisese fi el afilierea la Calvinism, s-a Impotrivitin scurta sa pstorierspindirii Reformei fi a Cate-

hismului, ceea ce a avut ca urmare inscenarea unui proces in care a fost tirit, sub ocara de imoralitate. A fost umilit, inchis in temnit fi btut la tlpi cu toiegele. In cele din urm, dmdu-i-se drumul, cu conditia de a plti 1.000 de taleri pe chezfia a 24 de creditori, a plecat in Moldova s string mijloacele pentru rscumprarea liberttii. Simeon tefan. Imprejurrile erau deci cu totul grele cind se ridica in scaunul mitropolitan Simeon Stefan. Nu era un om de cultur deosebit, dar avea un rar bun-simt, care 1-a cluzit cu chibzuin^ in datoria grea pe care o avea de indeplinit. Numele lui a rmasin istoria literaturii noastre prin pro- blemele cu privire la crearea limbii literare pe care le-a ridicat in prefata pus in fruntea Noului Testament, tiprit la Alba-Iulia (Blgrad) in 1648. Mai intii 1 este problema neologismelor pentru timpul acela cuvinte strine, grecefti, pentru care nu existau termeni in limba romn: Aciasta Inc vom s ftiti, c vedem c unele cuvinte unii le-au izvodit intr-un chip, altii intr-alt; iar noi le-am lsat cum au fost ln izvodul grecesc, vzlnd c alte limbi Inc le tin asia, cumu-i: synagoga si poblicanu fi gangrena fi pietri scumpe, carele nu s ftiu rumnefte ce sint: nume de oameni fi de leamne fi de vefmente fi altele multe, carele nu s ftiu rumnefte ce sint, noi mc le-am lsat greciafte, pentru c alte limbi Inc le-au lsat afia". Dar mai important decit aceast chestiune este afirmarea necesittii de a tipri crti pentru tot neamul romnesc ceea ce vdefte constiinta unittii neamului fi in legtur cu aceasta, nevoia de a crea o singur limb literar pentru toate tinuturile romnesti: S luati aminte c rumnii nu griesc ln toate trile intr-un chip, inc neci lntr-o tar toti mtr-un chip". Urmeaz apoi acea cunoscut comparatie a cuvintelor cu banii, pe care avea s-o reia Hasdeu fi s-o dezvolte in Principiul circulatiunii cuvintelor: ... cuvintele trebuie s fie ca banii: c banii aceia sint buni carii Imbl ln toate trle, afa fi cuvintele: acelea sint bune, carele le inteleg toti. Noi derept aceea ne-am silit, den cit am putut, s izvodim afa cum se intleag toti; iar, c nu vor inteleage to^i, nu-i de vina noastr, ce-i de vina celuia ce-au rsfirat rumnii printr-alte tri, de si-au mestecat cuvintele, de nu griesc toti Intr-un chip." Firefte c aceste dou idei importante 1. unitatea neamului romnesc din toate tinuturile fi 2. necesitatea alctuirii unei singure limbi literare pentru romnii de pretutindeni meritau s fie spuse cu mai mult relief. Dar dac ne gindim la soarta lui Ilie Iorest, prigonit pentru indrzneala de a se fi impotrivit incercrii de dezmembrare a unittii spirituale a romnilor, intelegem de ce nu putea vorbi mai rspicat urmasul su, Simeon Stefan. LIRICA RELIGIOAS DE NUANT CALVIN. Pe cind masa cea mare a poporului ortodox din Ardeal se zbtea s scape de cursele intinse de autorittile maghiare si s pstreze solidaritatea de credint cu romnimea din principate, in Fgras si Banat, intre romnii care imbrtiseaz Reforma, ia na^tere, sub influenta maghiar, o literatur religioas in versuri.
1 Nu tim cit pre'f se poate pune pe afirmarea c preotii si crturarii insrcinati cu traducerea au confruntat izvoarele grecesti, sirbesti si latine^ti: ce mai virtos ne-am inut de izvodul grecesc si am socotit si pre izvodul lui Eronim... si am socotit si izvodul slovenesc carele-i izvodit sloveneste din greciasc si e tiprit in "fara Moscului... ins de cea greceasc nu ne-am deprtat, tiind c... cea greceasc iaste izvodul celorlalte..." Ne lipseste un studiu precis in aceast privint. Se pare ins c traductorii au refcut vechea traducere coresian. :174

Inc de pe timpul lui Coresi, aprusedup cum s-a artat lap. 102 poate la Oradea sau la Cluj, o carte de cintece tradus in parte dup o colectie de cintece unguresti adunate de Petre Melius si Szegedi, cpeteniile miscrii calviniste, in parte dup citeva cintece pioase ale lui Francisc David, alt vestit reformator al timpului. ln organizatia bisericii reformate aceast carte era necesar. Programul de calvinizare al lui Stefan Katona de Geley din 1640, prezentat lui Rakczy, prevedea la punctul 6: S serie, s tipreasc $i s fac s se einte in fiecare zi cintrile noastre, traduse in limba romn, de care se servesc caransebesenii si lugojenii, inainte si dup rugciunea predicei". Reimprimarea vechii crti de cintece din epoca coresian se impunea, dar, din motive pe care nu le cunoastem, n-a vzut lumina. Ni s-a pstrat ins dup ea trei cpii: una fcut de un secui, Gergely Sndor de Agyafalva, datind din 1642 si pstrat in biblioteca colegiului reformat din Debrezin, alta de tatl lui Mihail Halici si a treia de loan Viski, fcut in 1697 in Boldogfalva si pstrat in colegiul reformat din Cluj. Aceasta din urm cuprinde, adogat la sfirsit, o traducere integral a Psaltirii in versuri, fcut dup o versiune ungureasc mai veche a lui Albert Molnar de Szencz, imitat la rindul ei dup Clement Marot si Theodore de Beze. Traducerea scris in caractere latine, cu ortografie ungureasc, este ins greoaie. Iat bunoar inceputul din psalmul 40:
Ferikat jeszt kuj de sziromanul Si de nistotosul Ej mil, ke Domnul pre je enke, Iare el va czinfi, En nevoja sza si en czara sza; . Lafe bune vave Si en pofta aallenisilor Nu-1 va dan mena lor. .

'

Intentia de a atrage pe romni la Reform prin scoal si cintec continu. In 1657, vduva lui Gheorghe I Rakczy, principesa Susanna Lrntffy, soli- citat, spune ea, $i de citiva romni mai luminati", construieste in Fgra, una ling alta, comunicind intre ele printr-o poart comun, o scoal romneasc si alta ungureasc. Actul prin care principesa intreste regulamentul scoalei romnefti pune in indatoririle profesorilor romni, intre altele, s invete pe copii s einte romneste, adogind c versurile s fie scrise cu litere rom- neti. S se due spune mai departe actul sirguincios la biseric romneasc, la deprinderea celor sfinte, indeosebi in duminici si srbtori, apoi la Inmormintri, dac e poftit, cu intreaga scoal si s einte cintrile romnefti, dup obiceiul din Caransebes si Lugoj, fcind el insufi pe cantorul sau ducind glasurile. Sub imboldul acestor preocupri s-a dezvoltat in Fgras fi Banat o intreag literatura versificat, dar care, pin acum, ne este putin cunoscut, Un manuscris din aceasta grup, apartinind secolului al XVII-lea, descris de regretatul N. Drganu, cuprinde, alturi de psalmi versificati, si un ciclu bogat de cintece unguresti, cu traducere romneasc in versuri, care se pot repartiza in urmtoarele grupe: laude de Crciun; laude pentru Anul nou; laude pentru patimile lui Hristos; laude pentru Pasti; laude pentru inaltarea lui Hristos si laude pentru Rusalii. Probabil c manuscrisul acesta fcea parte din repertoriul muzical al profesorilor de la scolile reformate romnesti din Ardeal. Iat un fragment din textul reprodus de N. Drganu, pe care il dm in ortografia 175 curent, pentru a-1 face mai accesibil:

ISTORIA LITERATURII ROMNE VECHI...................2 LA RSPlNTIA A DOU LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV.......................24 INTRAREA ROMNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAV....43 CUCERIREA TURCEASC 1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE...................50 MNSTIRILE, FOCARE DE CULTUR.................52 CULTURA SLAV IN TRILE NOASTRE. SUFLET ROMNESC IN LIMB SLAV.................................45 ZORILE LITERATURII ROMNESTI.....................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TRILE ROMNESTI.......92 EPOCA POST-CORESIAN. TEXTELE POPULRE........128 LITERATURA HAGIOGRAFIC.........................119 Inceputul istoriografiei in tara romneasc...139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU..150 UN CRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVIL..................................155 LITERATURA RELIGIOAS IN EPOCA LUI MATEI BASARAB ..............................................159 CULTURA IN TRANSILVANIA.......................170 LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA..............180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA .........................207 UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU..............................213 CRONOGRAFELE....................................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION AL.......11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN...............66 I. EPOCA LUI ERBAN CANTACUZINO.............110 LITERATURA RELIGIOAS...........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t................161 STOICA LUDESCU..............................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU....................190 CRONICA RIMAT ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU.................................219 (1942 -1979)..............................242 Literatura modern.........................30
:176

Didactice..................................32 Publicatii conduse. Editii de texte........32 Comemorri. Necroloage.....................33 Recenzii si rapoarte. Diverse..............34 Conferinte rostite la Radio................35 Lucrri postume *..........................35 Istoria literaturii romane vechi...........37
S ne fii intr-ajutor nou...

Literatura aceasta poate s aibins o important mai mare decit o bnuim cci, dup cum spuneam in alt loc, ,,nu este exclus ca, din aceste cintece de slav pentru srbtori, s fi ptruns motive si imagini in literatura colindelor populre 1. Textele n-au fost ins date la lumin. Publicarea lor, pe care o fgduieste d-l Carlo Tagliavini, va aduce, desigur, lumin si in aceasta chestiune. De la literatura religioas la literatura prolana trecerea nu e grea. Din fcolile reformate, in care se preda latina fi greaca fi unde se punea pret pe reto- ric fi pe poetic, au iefit citiva crturari versificatori, cum a fost, de pild, Mihail Halici. Mihail halici, nscut in 1643, era fiul unui jurat in senatul din Caransebef. Ifi fcuse studiile in oraful natal, le-a continuat in liceul reformat din Sibiu, unde a fost coleg fi prieten cu cunoscutul poet sas Valentin Franck von Franckenstein, fi le-a incheiat in colegiul reformat din Aiud. In 28 iunie 1665, il gsim, impreun cu prietenul su Frank, inscriindu-se la Universitatea Altdorf, de ling Nrnberg. 0 bucat de vreme a fost rector al fcoalei reformate din Orstie. De la el ne-a rmas un interesant caiet de versuri, mai ales ode latinesti fi unguresti, alctuite pe cind se afla in liceul reformat din Sibiu, dup teme materia carminis date de prof esori. Alturi de aceste teme retorice de clas, se gsesc si citeva ode ocazionale inchinate de autor priete- nilor si, intre care cunoscutii scriitori Franck von Franckenstein fi Petru Melas. Era firesc ca, deprinzind in fcoal, cu profesorii, s minuiasc ode latinefti, Mihail Halici s incerce a ciripi fi in limba romn. In 1674 inchin o od prietenului su, Francisc Priz Papai mai tirziu doctor la curtea lui Mihail Appafi fi scriitor care tocmai isi luase atunci doctoratul la Basel. Oda s-a publicat in brosura omagiala cu versuri, in mai multe limbi, scrise, dup datinele timpului, de prietenii si profesorii noului doctor. Oda lui Mihail Halici, care semneaz Nob. Romanus civis, de Crnsebes, este in limba romn, scris cu caractere latine, in ortografie, fireste, ungureasc; o redm in ortografia actual:
Cint sntate, scriind la voi, Rumanus Apollo, La tofi, cci svente-n impr^ie sedefi! De unde cunostinfe asteptm si stiinte: ferice De Amstelodam, prin crti si-n omenie tipar. Lege derapte au dat frumoasa cetate Geneva: I|:i vine Franciscus, fine-te Leyda, Paris! Prindefi mina surori cu cest nou oaspe. Nainte. Frafi, firtati, nimfele ias curind; 1 Crtile populre in literatura ronineasc, vol. II, Epoca influentei grecesti, 1938, p. 209.

177

Domni buni, mari doctori, dascali si bunele doamne, Cu pace ii fifi, cu piine si sare, rugm.

Succesul prietenului su, se pare, aprinde in el dorul de a pleca in Apus. In acelasi an, 1674, la sfirsitul lui octombrie, pregtindu-se s mearg in Trile de Sus si voind, serie el, s-mi las lucrurile de-acas in bun rinduial, chiar si dac mi s-ar intimpla moartea in tar strein", el dispune prin testament cum s i se impart averea, lsind o parte xnsemnat fcolii din Orstie. De aci inainte i se pierde urma. La 1712, dup cererea legatarilor si, i se deschide testamentul. ln atmosfera acestor preocupri, apar la romnii bnteni si primele urme de liric romneasc erotic. Prietenul sas al lui Mihail Halici, Valentin Franck von Franckenstein, pe cind se gsea la Turnu-Ro^u, ca comandant de garnizoan, a publicat Die Hecatombe Sententiarum Ovidianarum Germanice imitatarum, in care, pe ling versuri nemtesti, unguresti si latine, public si 80 de versuri romnesti. Cam din aceeasi vreme Nicolae Petrovay din Petrova copia intr-un codice pstrat in biblioteca liceului reformat din Clujocina$ele (Tatl nostru) si o serie de versuri, intre care un Kentek Rumeneszk de dragoste skrisz:
In par de foc arde inima mea prin tine, Dac-mi aduc aminte de cuvintele tale, Cu mine dimpreun fcute multe ori. S-^i pot fi cii fata ta cea mindr dimpreun, Portul meu cel negru s-ar albi prin tine, De la mine trecuta viat s-ar intoarce.

Este o cantio de amore tradus dup un original unguresc, alctuit pe la 1660. Dar alturi de aceast traducere din lirica ungureasc, apar si versuri care vdes'c in chip evident influenta poeziei noastre populre:
Ci unde-ti cat in fa^, Fat d-arbnas, Inima m-nvat Cum s-fi fac viata, Sara, dimineat. INFLUENTA CATOLIC. Strduintele

scaunului papal de a atrage pe romni la catolicism nu puteau avea sanse in principate, unde vldicii autoh- toni si patriarhii greci, veniti la curtea domnilor dup ajutoare, vegheaude aproape la pstrarea ortodoxiei. Dar in Ardeal, unde romnimea era in lupt cu calvinismul maghiar, trimul era mai prielnic pentru prozelitism. Din neno- rocire, tineretul dezrdcinat de credint strmoseasc si crescut in scolile luminate ale Apusului, in universitti chiar din veacul al XIV-lea, cum a artat N. Drganu si E. de Barwinski s-a rupt de tulpina neamului si a muncit pentru a creste cultur altor neamuri. Trecind peste umanisti ca Nicolae Olahus din veacul al XV-lea, peste savanti ca bnteanul Gavril Ivul (16191678), intrat in ordinul iezuitilor din Casovia, profesor de filozofie fi teologie la Kosive si la Viena, si care a desfsurat o frumoas activitate filo- zofic in limba latin, trebuie s ne oprim aci putin asupra a doi crturari trecuti la catolicism, care au ins legturi si cu cultur romneasc. Unul este Ghecrghe Buitul, care si-a fcut studiile la Viena si Roma si care, intrind in clerul catolic, a avut mult de suferit de pe urma persecutiilor lui Gh. Bathori. El a tradus in limba romn Catehismul catolic al lui Canisius, tiprit la Bratislava, in 1636, din care nu s-a gsit inc pin acum nici un exemplar, dar
:178

care s-a retiprit, in a doua editie, la Cluj, in 1703. Altul este franciscanul Joannes Kajoni Valachus de Kis-Kajon (16291687), maghiarizat, care a lsat o intins oper in limba latin siungar, intre care si numeroase compozitii muzicale religioase. De la el ne-armas Codex Kajoni, care cuprinde o serie de cintece lumesti, intre care si dou jocuri romnesti si cintecul voivodesei Lupul", sotia lui Vasile Lupu, czut in robia lui Gheorghe Stefan. In cercul unor asemenea crturari s-a alctuit in Caransebes, pe la jumtatea veacului al XVI-lea, un dictionar valaho-latin, cunoscut sub numele de Anonymus Caransebesiensis, cu caractere latine si ortografie maghiar. Acesta isi are importanta in faptul c ne d 5.000 de cuvinte in dialect bn- $ean si c pentru intiia dat cuvinte romnesti vin alturi de prototipele latine. Tot in aceste regiuni s-a scris si dictionarul latin-ungar-romn, descoperit si studiat de profesorul Carlo Tagliavini, pstrat acum in Biblioteca Universittii din Bologna, tom. 7, intre manuscriptele conteluil Luigi Fernando Marsigli.
BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istorie a se vedea, pe ling izvoarele citate mai sus p. 161, si: S t e f a n M e t e s , Istoria bisericii si a vietii religioase a romnilor din Transilvania si Ungaria, vol. I, ed. a II-a, Sibiu, 1935, indeosebi p. 188 206; N. I o r g a , Istoria romnilor din Ardeal si Ungaria, Buc., 19 15, I, p. 237 268; M e l c h i s e d e c , Biserica ortodox in lupt cu protes- tantismul, in Analele Academiei Romne, s. II, t. XII, 1893, Sec|. ist., p. 1 117; I. L o p a s, Documente istorice transilvane, I, Cluj, 1940, indeosebi p. 117 179, 194 198, 204 209. Despre Ilie Iorest si suferintele lui: S i l v i u D r a g o m i r , Relatiile bisericii romnesti cu Rusia, in Analele Academiei Romne, s. II, Mem. sect, ist., tom. XXXIV, 1911 1912, Bucuresti, 1912, p. 1077 1079 si 1168 1170. Pentru descrierea textelor publicate: I. B i a n u s i N e r v a H o d o s , Bibliografia veche romneasc, I, p. 107 115, 160 170, 184, 207, 537. Texte publicate. Fragment din Noul Testament al lui Simion tefan, pus 111 paralel cu textul respectiv din Codicele Voronetean, Biblia lui Serban, in Ion al lui G. S b i e r a , Codicele Voronetean, Cernuti, 1885; G e o r g i u B a r i t i u , Catechismulu calvinescu impusu clerului si poporului romnescu
sub domnia principiloru Georgiu Rkczy I si II, transcrisu cu litere latine dup editiunea II tiprit in anulu 1556, Sibiu, 1879 (textul Catehismului).

N. D r g a n u , Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des origines la fin du XVIII-e siecle, Bucarest, 1938 (extras din revist La Transylvanie, 1938), p. 4155. Despre Psaltirea lui Grigore Sandor de Agyagfalva si loan Viski cf. I. B i a n u, Dosofteiu Mitropolitul Moldovei (1671 1686) ; Psaltirea in versuri, publicat de pe manuscrisul original si de pe
editiunea de la 1673 (in introducere, unde se dau i extrase), Bucuresti, 1887, Ed. Acad. Rom.; H. S z t r i p s z k y ? i G . . A l e x i c s S z e g e d i, Gergely enekesknyve XVI roman forditsban,

Budapesta, VIII, 1911; N. D r g a n u , in Dacoromania, IV, p. 77 168. Pentru Cei dintii studenti romni ardeleni la universittile apusene cf. N. D r g a n u , in Anuarul Institutului de istorie national, Cluj, IV, 1928, p. 419 422. Regulamentul Susanei Lorntffi privitor la ?coala romneasc din Fgras s-a publicat in Magyar Protestns Egyhztrteneti Adattr, Budapesta, VIII, 1910, p. 112118; traducerea romneasc la I. L u p a s, Documente istorice transilvane, vol. I, Cluj, 1940, p. 270277; despre ms. de cintece religioase din biblioteca liceului reformat din Cluj cf. N. D r g a n u , Un mtnuscris calvino-romn din veacul al XVII-lea, in volumul Fratilor Alexandru si Ion I. Lafiatu la implinirea virstei de 60 de ani, Bucuresti, 1936, p. 283 si urm. O editie a versiunilor Psaltirilor calvine cu studiul necesar prepar C. T a g l i a v i n i (cf. Archivum Romanicum, 1941, p. 328). O expunere sumar, la I m r e R e v e s z , La Reforme et les Roumains de Transylvanie, in Archivum Europae Centro-Orientalis, tome III, Budapest, 179 1937, p. 279 316. I . J u h a s z , A reformdci az erdelyi romnok kztt, Cluj, 1940.

Despre Mihail Haci: N. D r g a n u , Mihail Halici. Contributie la istoria cultural romneasc din secolul al XVII-lea, in Dacoromania, IV, p. 77 168. Despre Gh. Buitul Ivul si Kajoni cu bibliografia complet, ibidem, p. 102 104 not si 118 121. Despre Buitu cf. si A. B i t a y, Dacoromania, III, p. 789 792. Despre codicele cu versurile copiate de Nicolae Petrovay, cf. Al e x i c i, Noua revist romn, XI, 1912, p. 203 si urm; N. D r g a n u , studiul citat mai sus, Dacoromania, IV, p. 90, nota 1. Despre cintecul voivodesei Lupu, A. V e- r e s s , Cintece istorice unguresti despre romni, Analele Academiei Romne, seria IIT, Mem. sect, ist., 1925, p. 30 31, unde se reproduce cintecul in notatie modern. Versurile romnesti ale lui Franck v. Franckenstein au fost retiprite de N. I o r g a in Studii si documente, XIII, p. 6 8; Dr. E g o n H a j e k, Die Ilecatombe Sententiarum Ovidianarum des Valentin Frank von Frankenstein, Sibiu, 1923; C. L a c e a, in Dacoromania, III, p. 900 905. Despre Anonymus Caransebesiensis, cf. B. P. H a s d e u , in Columna lui Traian, X, 1883, IV, p. 406 429, si Revist pentru istorie, arh. si fii., VI, p. 1 48; Gr. C r e t u , in Tinerimea romn, noua serie, vol. I, 1898, p. 320 380. Dictionarul a fost atribuit de N. D r g a n u lui M. Halici, in Dacoromznia, IV, p. 121 122, dar a re/enit in Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des origines la fin du XVIII-e siecle, Bucarest, 1938, p. 52; Dr. C. T a g l i a v i n i , Despre Lexicon Marsilianum, Analele Acad. Rom., Sect. lit., seria III, t. IV, mem. 7, Bucuresti, 1929; a c e l a s i , Linflusso ungherese sull'antica lessicografia rumena, extras din Revue des etudes hongroises, VI, Paris, Champion, 1928, p. 16 45; a c e l a s i , II Lexicon Marsilianum, Dizionari latino-rumeno-ungheresi del sec. XVII, Academia Romn., Etudes et recherches, V, Bucuresti, 1930.

LITERATURA RELIGIOAS IN MOLDOVA

EPOCA LUI VASILE LUPU CRTURARII. In Moldova lui Vasile Lupu, se aflau pe vremea aceasta mai multi crturari decit in Muntenia lui Matei Basarab. Intre marii crturari din divanul Moldovei, in afar de cronicarul Grigore Ureche, de care ne vom ocupa pe larg intr-un capitol urmtor, marele logoft Todirasco inlocuitorul lui Ghengea, ciinele cel btrin'', trimis la mnstire de Vasile Lupuera un bun cunosctor al limbii latine. Conducea cancelaria latin a domnului si indeplinea solii in tabra polon. Intre ceilalti boieri, logoftul Eustratie Drago$ era si el un crturar de seam, cci cunostea bine limba latin i greac. Apare pomenit intiia^i dat ca al treilea logoft intr-un document din 30 aprilie 1630, dar la 28 aprilie 1632 el este anuntat ca fost logoft. A murit dup 4 mai 1646. Si-a inscris numele in istoria culturii moldovenesti prin traducerea Pravilei lui Vasile Lupu si a dat min de ajutor la traducerea Celor sapte taine, dup cum aflm dintr-o notit final. Intr-o mrturie pe care i-o d Grigore Ureche pentru niste cumprturi de pmint si care a trecut neluat in seam de istoricii literari, marele cronicar il numeste al nostru bun prieten ca un frate". In casele marilor boieri triau, invtind copiii, multi dascli harnici, printre care si citiva veniti de peste munti. Unui dintre acestia a fost Toader diiacul din satul Feldra, pe Somes, in apropiere de orasul Bistrita, care inc din secolul al XV-lea era un loc de refugiu pentru boierii si negustorii moldoveni fugiti dinaintea invaziilor turcesti si ttresti. Intr-o cltorie la Bistrita, a dat peste el Patrasco Ciogolea, care l-a luat ca profesor pentru copiii si. Se pare c era un dascl iscusit, cci mai tirziu, in 1635, Patrasco Ciogolea, ajuns mare logoft, il cerea din nou, din Suceava, consiliului municipal al Bistritei lui Simon birul si cu toti dcinnii mriei tale, de data aceasta pentru instruc-, {ia nepotilor si, pentru cci ne-au fost si de maintea vremea om al nostru; acumu-1 pohtim de la mriile voastre s ni-1 dati... c avem cuconi s ni-i invete". Toader diiacul a venit astfel din nou in Moldova, in satul Calafendesti, mosia lui Constantin
:180

Ciogolea, cel care mai tirziu a fost ucis din porunca lui Vasile Lupu pentru c se amestecase in complotul urzit de Gheorghe Stefan. El se afla inc in Calafendesti in 1639 cind, in martie 17, in simbta Sfintului Alexe, a inchis ochii jupineasa Sofronia, sotia marelui logoft, mama lui Constantin. Cu acest prilej a rostit un frumos cuvint de inmormintare, care in realitate este traducerea unui centom hrisostomic. Cel mai neobosit crturar al timpului este ins Varlaam. MITROPOLITUL VARLAAM Fecior de rzesi din parole Balotestilor ale judetului Putna, a imbracat rasa monahal poate sub influenta lui Atanasie Crimea, mitropolitul care a lsat acele minunate capodopere de miniatur si art caligrafic in mnstirea Secu, rezidit de curind din temelie (1602) de Nistor Ureche fi de sotia sa Mitrofana, printii cronicarului. In 1610 era egumen al mnstiri; Secu. La aceasta dat semneaz, cu tot soborul, de la mare pin la mic", un act menit s curme neintelegerile pentru hotare cu clugrii din mnstirea Neamtu. ln sihstria de la Secu, se distinge prin rivna lui ctre cultur; la 1618 avea tradus intritoarea oper pentru viata ascetic, Leastvita lui Ion Scrarul. Prin cunostintele lui de limb slav si greac \ prin cultur religioas fi prin viata lui curat, izbutise s se fae cunoscut in cercurile inalte din Suceava fi s devin duhovnicul domnului Miron Barnovski. In iarna anului 1628, Miron Barnovski il trimite intr-o solie din care mai fcea parte medel- nicerul Pavel Ureche, Eustratie, viitorul logoft, Teodor Ignatie, alti doi boieri cu nume rutene (cmraful Larinov fi Ignatie Ponovitoi), trei clugri fi multe slugi in Rusia. Prima misiune avea ca tint lavra Pecerska din Kiev. Acolo se afla ca arhimandrit Petru Movil, inrudit cu domnitorul Miron Barnovski. Acesta trimitea deci in solie pe duhovnicul su s vad pe arhimandrit fi s-i duca manuscrisul unui Octoih slav din mnstirea Neamtu, care avea s serveasc apoi la tipritura kievian din 1630. A doua misiune avea ca tint Moscova. Aci solia moldoveneasc trebuia s se prezinte tarului Mihail Feodorovici pentru a-i aduce in dar moaftele sfintului mucenic Iacov din Persia, care se aflau in palatul domnesc din Suceava, fi pentru a cere, in schimb, pentru ctitoria de la Dragomirna, citeva din acele frumoase icoane rusefti pe care Miron Barnovski le va fi vzut in mnstirile ucrainene din Polonia. Solia moldoveneasc a plecat din Suceava in ziua de 13 decembrie 1628. In var era la Kiev. Intilnirea lui Varlaam cu Petru Movil in marea lavr de la Pecerska are pentru istoria culturii moldovenesti o important deosebit, pentru c ea marcheaz inceputurile unui curent nou: influenta rutean. Intrevederea a avut loc in ziua de 3 august, dup cum aflm din chiar not ele lui Petru Movil insufi: ,,ln anul 1629, august 3 zile, venind in mnstirea Pecerska Varlaam ieromonahul, din pammtul Moldovei, si fiind trimis la mine ca s m vad de ctre Miron Barnovski Voevodul". Nu ftim ce au discu- tat Intre ei cei doi moldoveni unui reprezentind traditia mnstirilor romnesti, cellalt pe a bisericii ucrainene dar convorbirea acolo, in mnstirea din marea'pester a Kievului, unde se pstrau moastele atitor sfinti, a alunecat, um era firesc, si asupra legendelor hagiografice. Cci Petru Movil, in notele sale, reproduce o minune svirsit in anul 1610 de moastele sfintului loan cel Nou din Suceava, care la acea dat au mintuit cetatea de invazia cazacilor .zaporoj eni minune care, spune el, i-a fost povestit de ieromonahul 181 Varlaam. De alt parte, in scrisoarea prin care Petru Movil recomand solia

moldove- neasc tarului Mihail Feodorovici i mitropolitului Filaret Nichitici, el cere s se ingduie moldovenilor favoarea de a vedea moastele sfintilor marilor fctori de minuni ai lui Dumnezeu si s copieze jitiile <vietile> acelor sfinti, poruncind a se trimite spre lauda si mingiierea dreptcredinciosului neam rusesc inaintea celorlalte neamuri". Varlaam a ajuns si la Moscova, a predat tarului moastele trimise in dar de domnul Moldovei, a comandat icoanele, le-a pltit, dar nu le-a putut ridica, fiindc patriarhul Moscovei le gsea prea lumesti. Calittile sufletesti ale lui Varlaam si cultura lui deosebit stia slavoneste si greceste l-a impus in vaza contimporanilor si, care 1-au ridicat la inalta treapt de mitropolit in 1632, fr s fi fost trecut prin episcopie, lucru dealtfel ingduit de canoane. Hirotonisirea lui s-a fcut in duminica lui 23 septembrie 1632. Cu acest1 prilej s-a citit la biseric capitolul V din Evanghelia lui Luca, in care se povesteste pescuitul Mintuitorului: Isus sta ling lacul Ghenisaretului", iar marele dascal grec de la curtea lui Vasile Lupu, Meletie Sirigul, i-a tinut o predic cu tilc. Au fost cuvinte profetice, cci noul mitropolit a implinit cu prisosint asteptrile puse in el. Autoritatea lui de drmuitor al sufletelor a crescut asa de mult in Orientul grecesc, incit a putut fi propus pe lista celor trei candidati la scaunul vacant al patriarhiei din Constantinopol. Prbusirea lui Vasile Lupu aduce ins si cderea lui. Il gsim retras la mnstirea Secu, unde in ultimii ani ai vietii isi imprti pminturile intre neamuri, fr s poat subscrie, fiind fulgerat la miini probabil de o paralizie. Colegiul si imprimeria. Vasile Lupu, domn cult, cu ambitii mari, tinea si el s ridice in Ia^ii si - in care grdinile pline de trandafiri, de garoafe, de iasomii si de crini" stirneau admiratia patriarhilor din Rsrit 1lucrri de art i a^ezminte de cultur care s-i vesniceasc numele. In 1639 el sfir- sise mnstirea Treisfetitele, zidit din marmur sculptat, cu brine de aur pe care patriarhul arab Macarie nu se mai stura privind-o: unic in tot Rsritul, noteaz insotitorul su, Paul de Alep, in ziarul cltoriei2. Aproape de mnstire, ling bile construite dup planul turcesc, pe malul marelui lac, numit helesteu sau pescrie, Vasile Lupu zidise si un mret" local de piatr pentru colegiu. Cu sfatul boierilor si crturari si al mitropolitului Varlaam, care vzuse cu zece ani mai inainte inflorind, in lavra din Pecerska, colegiul si imprimeria lui Petru Movil, domnul Moldovei se gindi s inzestreze fi el noua sa ctitorie cu aceste asezminte culturale. El se adres deci lui Petru Movil, cerindu-i sprijinul. Acesta ii trimise material tipografic si o misiune de patru profesori ruteni, in frunte cu Sofronie Pocapski, rectorul colegiului din Kiev. Rutenii organizar in Moldova o tipografie fi un colegiu teologic, asemntor cu cel din Kiev, care avea ca temeUe de studii limba latin fi limba greac. Rectorul colegiului, Sofronie Pocapski, este o figur cunoscut in istoria culturii ucrainene din aceasta epoca. El era de prin 1632 profesor de retoric la colegiul din Kiev fi, impreun cu 23 elevi ai clasei sale, inchinase lui Petru Movil o brofur omagial, cu versuri latine fi polone, in care se multumefte mitropolitului de origine moldovean a crui spit de familie este tras, in prefata crtii, din Mucius Scaevola c a introdus intre rusi Minerva, regina stiintelor. In fcoala din Kiev, pe care o prsise, retorica se preda in limba latin, cci manualele manuscrise de retoric ce ni s-au pstrat, asem1Cf. D. R u s s o, Studii istorice greco-romne, I, p. 229. 2Vezi P a u l d e A l e p m trad. Emiliei Cioran, p. 55. :182

ntoare ca materie cu cele din scolile iezuite ale timpului, sint redactate 111 limba latin. Pocapski avea legturi strinse fi cu lumea greac din Constantinopol. Era prieten fi purta corespondent cu savantul grec Teofil Coridaleu, care reorganizase Academia greceasc din Constantinopol. Numele celorlalti ruteni nu se cunosc pin acum. Unui din ei pare s fi fost Ignatiu Ievlevicz, elevul lui Pocapski, care se gsefte, prin 1647, profesor la Kiev si care in 1644 1645 era in Moldova. Raportul iezuitului Bandinus, din 1644, spune c cei patru tineri profesori de filozofie", pe care Vasile Lupu ii adusese ca s instruiasc tinerimea moldovean in litere si moravuri fi care ifi fcuser studiile in fcolile noastre deci in cele iezuite din Polonia, predau unii gramatica, altii sintaxa latin, altii poetica si se incearc fi lucruri mai inalte". Alturi de profesorii ruteni, care predau limba latin, erau si alti profesori, care predau limba greac. Tipografia adus din Kiev a fost instalat in chiliile mnstirii Treisfe- titele fi este prima tipografie a Moldovei, cci incercarea anterioar a lui Miron Barnovski fusese mcinat de valurile nestatornice ale domniilor moldovene, in cursul lor vijelios. Curind dup suirea sa pe tron, Vasile Lupu se adresase stavropighiei din Lwow, cerind materialul tipografic, dar fiindc stavropighia intirzia, domnul s-a adresat atunci lui Petru Movil. Seful misiunii trimis de mitropolitul Kievului, Sofronie Pocapski, indeplinise la Kiev, pe ling sarcina de ieromonah al lavrei din Pecerska fi de rector al colegiului, fi pe aceea de director al tipografiei. El aducea cu sine in Moldova, dup cererea lui Vasile Lupu, impreun cu corpul de profesori, fi materialul tipografic necesar pentru instalarea primei tipografii in Moldova, cu litere chirilice. In primvara anului 1642, in preajma sinodului din Iafi, Vasile Lupu a completat tipografia fi cu caractere grecefti, aduse tot prin Sofronie Pocapski, de la stavropighia din Lwow. Tot din Ucraina au fost aduse fi gravurile comandate pentru ilustrarea Cazaniei lui Varlaam. Eie au fost lucrate de un celebru artist al artei grafice rutene a timpului, Ilia" sau Helias". Acesta fusese mai inainte ieromonah al lavrei din Pecerska fi a ilustrat cu gravuri in lemn, lucrate sub influenta xilografiei germane, crtile tiprite la Kiev si la Lww, intre anii 16391670.
ACTiviTATEA literar. Tipografia a fost instalat in chiliile mns- tirii Treisfetitele, si, evitind cu grij concurenta crtilor de ritual in limb slav, iesite din tipografiile muntene si rutene, a lucrat, sub cluza mitropolitului Varlaam, numai la tiprirea de crti romnesti.

Cazania. Prima carte iesit din aceast tipografie a fost Cazania: Carte romneasc de invttur Dumenecele preste an si la praznice imprtesti. Cazania lui Varlaam cuprinde 74 de predici pentru toate duminicile dintr-un an si pentru srbtorile mai insemnate ale bisericii. Cele mai multe pleac de la explicarea pasajului de Evanghelie citit in ziua respectiv fi cuprind sfaturi de infrinarea vitiilor si a patimilor, de infrtire si ajutorarea aproapelui. Sint ins si citeva legende hagiografice care povestesc viata marilor mucenici ai ortodoxiei (a sfintului Dimitrie, a sfintului Gheorghe, a sfintilor apostoli Petru fi Pavel), intre care fi dou legate de pmintul Moldovei: a sfintului loan cel Nou, protectorul Moldovei ale crui moafte fuseser aduse din Cetatea-Alb la 183 Suceava, pe vremea lui Alexandru cel Bun tradus dup versiunea scris de Grigore Tamblac, fi a sfintei mucenice Parascheva din Epivat, ale crei moaste

fuseser aduse din Constatinopol de Vasile Lupu fi asezate in mnstirea Treisfetitele. Originalul Cazaniei venea probabil din Ucraina, de unde au venit dealtfel si gravurile lucrate de cunoscutul artist Ilia, despre care a fost vorba mai sus. In Ucraina, literatura omiletic este in aceast perioad in plin inflorire, fr s putem fti pin unde merge originalitatea ei. Varlaam fi-a cules materialul din mai multe izvoade. Diin multe scripturi tlmcit, diin limba sloveneasc, spune el in titlu; adunat-am din toti tilcovnicii Sventei Evan- ghelii, dascali besericii noastre", lmurefte in predoslovie. Pin acum izvoarele nu au fost inc precis determinate. G. Scorpan a semnalat prti comune intre Cazania lui Varlaam fi intre Cazania tradus din rusefte de Udrifte Nsturel si aprut in acelafi an la mnstirea Govora, si chiar cu Cazania lui Coresi din 1581. Aceasta nu treubie s ne surprind: in literatura omiletic sint multe locuri comune care au trecut de la un predicator la altul. Confruntind prtile comune celor trei cazanii, Scorpan conchide c textul lui Varlaam apare totdeauna prelucrat, dar aceasta nu trebuie s ne amgeasc, fiindc se poate intimpla ca multe din aceste prelucrri s fi apartinut originalului dup care a tradus Varlaam. Pin cind nu se va identifica, in firul tipriturilor rutene, originalul sau originalele lui Varlaam, orice incercare de a determina partea lui de contribute personal este prematur. Dar dac nu putem delimita partea personal a lui Varlaam in structura predicilor, putem totufi s urmrim aportul lui in formarea limbii literare. Se sustine in genere c limba Cazaniei lui Varlaam este limba popular, pe care el a deprins-o din copilrie in muntii Putnei si mai tirziu, ca monah, in preajma mnstirii Secu. Intr-adevr, scrisul lui Varlaam, desi au trecut peste el trei veacuri, se citefte fi azi cu ufurint si cu plcere chiar. Fiindc limba lui se inftifeaz curtit de acele numeroase expresiuni fi cuvinte slave rebarbative, care inc incilceau urzeala limbii romne din vechile texte religioase. ln textul lui Varlaam, cuvintele si expresiunile slave se intilnesc rar, la distant e mari; si, intelese intr-o vrernc; cind cultul divin se svirsea in limba slav, ele dau azi scrisului su un uor caracter arhaic 1, mai ales c ele se imperecheaz uneori cu elemente latine azi disprute din circulatia limbii, precum: mai chiar = mai clar, mai limpede; desvesti = dezbrca; curser cu sensul de alergar; misei = sraci; nusa = dinsa; tnm= mam; U n d . . . Und, = cind... cind. Fraza lui, bogat in comparatii pitoresti si expresii plastice, s e desfsoar in tipare sintactice care nu se prea deosebesc de cele de azi. Dar credint c Varlaam a introdus, in scrierile sale, graiul popular din preajma mnstirii Secu este numai in parte intemeiat, cci iat, de pild, cum incepe predica la duminica intiia a postului celui mare: Cumu-s iarna viscole si vinturi reci si vremi geroase de carile s ingreueaz oamenii si sint suprati in vremea iernei, iar dac vine primvara, ei s iusu- reaz de acelea de toate si s veselesc, cce c-au trecut iarna cu gerul si s-au ivit primvara cu caldul si cu seninul asa, si in vremea de domult, au fost viscole si vinturi de scirbe si de doszi pre oameni, ca si intr-o vreme de iarn, in care vreme impratii cei necredinciosi, carii strica sfintele
1Iat citeva dintre ele: liubcv= iubire; camene piatr; ci<iesc= minuni; desfuitoriu= poruncitor; de aistvui = a lucra; iztehnie = viclenie; mcitelii = chinuitori, tirani; ocinasi = mostenitori; Precbrajenie = Schimbarca la fat; tvoret = creator; tvorenie= creatur; vzne- senie = inl'jare; varl inchisoare; veruia crezul; zlcba rutate; v vesnihu Sntru cei de sus. :184

icoane si le lepda diin beserec, in multe chipuri dosdia si muncia pre crestini, pentru s nu se inchine sfintelor icoane. Ce iar strluci dulce primvar si liniste mare intr- aceast zi de astzi intru carea ne-am adunat si noi s prznuim si s dm laud lui Dumnedzeu, cci c-au pierit ereticii si mcitelii s-au inmultit sfintele soboar de au intrit inchinciunea sfintelor icoane. Iat acum o scurt descriere a unui cimp de lupt: Ce easte frica rsboiului! Doau osti stau impotriv cu arme intr-armati. Sabiile strlucesc, sgetile acopr soarele. Singele se vars pre pmint ca piraele. Trupurile voinicilor zac ca snopii in vremea secerei 1. Si iat, in sfirsit, o inftisare a judeetii din urm2 : Atunce s va arta Domnul Isus Hristos spre3 nuori, nu pre acestea nuori ce ploa si intunec soarele, ce pre acei de aur in toate feliurile de vpsele podobiti si frumo^i, cu oti de ingeri nenumrati. Si inaintea lui se vor aduna toate limbile 4 si-i va giudeca cum spune Svinta Evanghelie, pentru cci n-au dat celor lipsiti i celor neavuti." Dup cum se vede bine din exemplele de mai sus, in afar de unele particularitti, ca prefacerea lui / in h (hi, hirea), a lui j in g (giuruint, gios, giudete, agiut), pronuntarea lui z cu dz (dzua, Dumnedzu), nu mai gsim in textul lui Varlaam celelalte caracteristice ale graiului popular moldovenesc. Limba Cazaniei lui este limba romneasc scris, asa cum fusese statornicit prin tipriturile coresiene, care circulau inc pe vremea sa in Iasi, cci exemplarul cel mai bun din Faptele apostolilor, pstrat in Biblioteca Academiei Romne, poart nota si semntura lui Gavril Hatnaanul, fratele lui Vasile Lupu. Chiar strduinta lui Varlaam de a se dezbra in scris de unele moldo- venisme cu care era obisnuit - - alturi de formele cu h initial scrie adesea: fireti, firea, fiar dovedefte munca lui de a-si insusi din tipriturile core- siene formele muntenesti, care de fapt pstraser mai bine fonetismul latin al limbii romne. Dar tocmai aci st marele lui merit: ca, scriind pentru in- treaga semintie romneasc, cu simtul pentru limba literar in devenire, nu a rupt unitatea spiritual a neamului fi nu s-a abtut de la traditia stabi- lit cu o jumtate de veac Inaintea lui de Coresi. Astfel munca lui de traduc- tor reprezint in procesul de formare a limbii noastre literare un mare pas inainte, curtind-o de slavonisme fi apropiind-o de limba vie. Cele sapte taine. A doua carte romneasc iefit din tipografia lui Vasile Lupu in 1645 a fost Cele sapte taine, la tlmcirea creia a lucrat fi Eustratie Logoftul. Era o carte privitoare la tainele instituite de biseric spre indreptarea sufletelor noastre celor pctoase, cu menirea explic mitropolitul Varlaam in predoslovie cum are fi un vas cu carele scoatem apa mintuintii dim fintina muncilor fi a mortii Domnului nostru Iisus Hristos". Ea cuprinde lmurirea tainelor, normele dup care se svirfesc fi canoanele stabilite de soboarele ecumenice in cazurile de abatere de la rinduielile stabilite. E o carte care, prin natura cuprinsului ei ca fi Pravila de la Govora se adresa mai mult clerului, dup cum spune si mitropolitul in predoslovia inchinat domnului, in graiul lui inflorit, c precum cind rsare soarele, zaria ... fi copacii cei inalti lumineaz; deacii fesurile fi vile; asa intr-acela chip, domniia mrii tale cu
1Din cazania la Dumeneca mare". 2Din cazania la Dumeneca lsatului crnei. 3spre, din latinescul super, are aci intelesul deasupra. 46 Limbile are infelcsul de popoare. 185 ,

:186

aceste Seapte Taine ... intii agiunge intru ceata cea inalt sufleteasc, intru arhierei fi in preoti de lumineadz, si intru diregatoriia cea lumasc, in domni fi in boiari; deacii si intru cei mai mici agunge lumina fi cldura de lumineadz". Alturi de normele de ritual si de canoane, se gsesc fi citeva note, adevrate documente de folclor, care proiecteaz lumina lor interesant peste unele superstitii, rspindite pin azi in maele populre din sudul si rsritul Europei. Asa, bunoar, intr-un loc este vorba de vrji fi pntru ceia ce mrg la vrjitori": In 65 de capete a Pravilei mrelui Vasilie, au lsat invttur, cum vrjitoriul fi cela ce sleiafte cara sau arunc cu plumbi, afijdere fi cela ce va lega nunta ... sau fi alte meftefuguri ce vor face cu vrji, 20 de ai s nu s cumenece ..." Se spune mai departe c vrjitori sint si aceia ce caut in stele sau fc alte meftefuguri s cunoasc niscare lucrure neftiute si ceia ce poart la sine augare sau erbi, c nu s apropie nemic de dnfii". Intr-un alt capitol este vorba de omul ce va fi mort si vor dzice oamenii c iaste vrcolac ... Acesta lucru dzic oamenii cei prosti, iar nice intr-un chip nu poate s fie acesta vircolac ... Cel mort in ce chip s omoar pre cei vii. Si se condamn apoi in cuvinte aspre practica de sumbr superstitie, rmsit din adincul vremurilor preistorice, pentru a scpa de prigoana vircolacului: S pornesc oamenii la mormnt fi-i dezgroap oasele aceluia, s le vaz cum simt ... fi le arat c acel trup mort are singe fi unghi fi pr fi cum vd acesta lucru ... fi string lemne fi pun foc de ard acele oase de le pierd de tot de pre pmint". Cartea a ptruns fi in Ardeal, unde s-a rspindit fi prin copii manuscrise. O asemenea copie a fost fcut in 1708 de cunoscutul copist Vasile Sturze Moldovanul: i am scris in sat in Snt Andreiaf, ling Temifvara, in vriamia cind s-au rdicat curutii lui Rakoltii Fretii pre nimeti; si era rutate mare in. Ardeal... fi eu dasclul Sturze inc am fugit in tara turcului, in Svnt Andrias, cind era ciuma cia mare"; o alt copie, cumprat in Gepcf, a fost druit popii Istoc din Lazuri, la 1720. Alt copie circula pe la 1820, in Topa de Sus. Rspunsul la catehism. Ultima caite cu caracter religis publicat de mitropolitul Varlaam, in 1645, are o important deosebit nu numai pentru. c este o oper original, dar fi pentru c ea reprezint chemarea inalt la care se credea datoare s rspund biseric celor dou tri surori, Muntenia fi Moldova, de a mentine unitatea spiritual a neamului fi strduintele ei de a apra ortodoxia romnilor ardeleni, amenintat de calvinismul maghiar. Mitropolitul Varlaam cunoftea dintr-o imprejurare, al crui dramatism 1-a impresionat adinc, starea religioas a romnilor ardeleni din 1644, cind mitropolitul Iorest, scpat din temnit, in drum spre tarul Moscoviei, unde mergea s-fi string pretul rscumprrii, trecea pe la curtea din Iafi fi primea de la Varlaam o cald scrisoare de recomandare, in care se simte inc, peste veacuri, fiorul indignrii: ... a sculat diavolul, care urfte cele bune, pe popa cel mare al regelui, anume Gheorghe Ciulai, care se afl in eresul luteran, in care sint fi craiul fi toti ungurii. Si 1-au clevetit pe Iorest, arhiereul creftinilor romni, la craiul Rakczy Gheorghe. Si a adus mrturii mincinoase, fi i-a fcut mare nedrep- tate. Si tot ce a avut au luat de la el, fi 1-au legat, fi 1-au inchis in temnit; nou luni a ptimit, fiind izgonit fi cu el o multime de preoti creftini, nu pentru alt vin decit pentru credint crestin, voind s-i converteasc la luteranism." Dar imprejurarea care-1 aduce in lupt cu calvinismul i-o prilejuiefte pacea incheiat in 1645 intre Vasile Lupu fi Matei Basarab. Atunci, fcind parte din

solia pe care Vasile Lupu o indruma ctre domnul Munteniei cu cuvint de pace fi bun intelegere, afl in biblioteca boierului cu care se potrivea in crturrie, Udrifte Nsturel, cumnatul lui Matei Basarab, Catehismul de propagand calvin, tiprit in romnefte la 1640. Dumnealui Udrifte Nsturel, carele ca un iubitor de invttur fi socotitoriu credintei ceii direpte, in mijlocul altor crti noao ce mi-au artat, adusu-mi-au fi o crtulie mic, in limba noastr romneasc tiprit ... care o am aflat plin de otrav de moarte sufleteasc." Ca un adevrat printe sufletesc, care ftia din Scriptur c inaintea omului, se afl fi vieata fi moartea, temindu-se ca o parte a neamului nostru s nu apuce pe calea mortii sufletefti, a pus la cale, desigur cu sprijinul lui Udrifte Nsturel, un sinod al clerului din cele dou tri surori, pentru cercetarea Catehismului. Actiunea lui ciftig astfei in amploare, cci Rspunsul Catehismului care era ca o arm de aprare pentru cei cu noi de un niam romni, pretutindirea tuturor ce s afl in partile Ardealului" vine in numele sborului a dou tri. Am artat mai sus, p. 182184, care era caracterul Catehismului tiprit la Prisac, pe ascuns, de superintendentul ungu- rilor. Mitropolitul Varlaam alege din Catehism prtile in care superintendentul, in explicarea rugciunilor fundamentale (Tatl nostru, Cele zece porunci, Simbolul credintei), furifase ideile dogmatice ale calvinismului, pentru ca, intemeindu-se apoi pe pasaje din Evanghelie sau din Faptele fi Epistolele apostolilor, s le combat punct cu punct. Drimind punctul de vedere calvin, el expune punctul de vedere ortodox in chestiunile fundamentale ale credintei, privitoare la pacatul original si la curatirea lui prin botez, la dreptul omului de a se mintui prin fapte bune, la cultul sfintilor si al icoanelor, care nu pot fi socotite ca idolatrie, intrucit sint simboluri, la semnul crucii, la cultul Mariei si la doctrina predestinrii. Tonul discutiei este obiectiv dar cald, convingtor si intemeiat, pentru fiecare afirmare, pe textele evanghelice. Rspunsul mitropolitului Varlaam, asa de demn si documentat, a primit din partea calvin tocmai peste doisprezece ani, in 1656, un rspuns vehement si grobian: Scutul catichizmusului, cu rspunsu den scriptur svint, impotriva rspunsului a doau tri, fr scriptur svint, aprut in tipografia de la Blgrad (Alba-Iulia). Pravila. Ultima carte important iesit din tipografia de la Trei-Ierarhi este o scriere cu caracter juridic, aprut in 1646, sub urmtorul titlu: Carte romneasc de invttur de la pravilele imprtesti si de la alte giudete cu dzisa si cu toat cheltuiala lui Vasile voivodul si domnul Trii Moldovei den multe scripturi tlmcit den limba ileneasc pre limba romneasc. Inc din 1632, Eustratie Logoftul tradusese o Pravil aleas, scoas si tocmit, si dentru multe sinte scripturi cercat si gsit, pstrat azi intr-un manuscris afltor in biblioteca seminarului din Blaj si intr-o copie fcut pentru Biblioteca Academiei Romne de regretatul Stoica Nicolaescu (ms. nr. 3100). Este, precum a artat Peretz, un nomocanon asemntor cu cel de la Govora, reprezentind si el o traducere dup o compilatie de legiuiri bizantine de tipul manualelor compilate in a doua jumtate a veacului al XVI-lea de Emanuel Malaxos. Aparitia Pravilei de la Govora in 1640, in editii muntene si ardelene, a fcut probabil inutil tiprirea traducerii lui Eustratie Logoftul. S-a gsit atunci necesar s se publice o codificare mai complet de legiuiri. Astfel s-a ajuns la 187 Pravila lui Vasile Lupu. Aceast pravil prezint pentru noi o important deosebit, cci ea leag viata noastr juridic deopotriv de vechiul drept

:188

bizantin si de jurisprudenta romanic occidental. Pravila lui Vasile Lupu este alctuit din dou prti bine distincte prin titlul diferit pe care-1 poart, prin structura lor, prin cuprinsul diferit si cum vom vedea prin provenient. Prima parte este imprtit in 16 pricine (capitole), cuprinzind in total 252 inceputuri" (paragrafe), numerotate curent. Cuprinde o serie de legi privitoare la raporturile juridice ale vietii agrare si pstoresti, inclcri de teritorii, diferite furturi care se pot ivi in viata cimpeneasc, infractiunile pstorilor, pagube aduse pomilor si semnturilor, conditiunile care trebuiesc observate cind se construieste pe locul altuia, cind se diguiesc apele pentru morrit etc. Aceast parte a Pravilei lui Vasile Lupu a fost tradus dup o colectie de legi bizantine, cunoscut sub numele de leges agrariae: Njxoi yscopyiKoi, compilatie alctuit in secolul al VHI-lea de impratii Leon si Constantin Isauricul, din elemente extrase din marile codificri legislative ale lui Justinian, adic din: Institutiones, din Digesta, din Codex si din Novellae. Partea a doua a Pravilei, mai scurt, se leag, dup cum a dovedit regretatul profesor de drept roman de la Universitatea din Bucuresti, S. G. Longinescu, de literatura juridic a Italiei de la sfirsitul evului mediu. Ea cuprinde 78 de capitole privitoare la diferitele delicte de drept penal, precum: omorul, falsificarea de bani, sudalma, ame'stecarea de singe (prin care se intelege cs- toria intre rude) avind un caracter foarte interesant, fiindc dezvluie colturi de viat disprut, din psihologia vremii, ca bunoar la 24: ... pre unii ca aceia cari iau dou muieri, poart-i pre ulite ... sezind clare pre mgariu, si-i tot bat cu dou furci ce tore muierile. Asijderea fi pre muieri... Capitolele acestea au fost extrase si traduse din opera unui mare jurisconsult italian, Prosper Farinaccius, despre care traductorul Pravilei insusi ne spune c era dascl mare si toemitoriu de pravile... , carele au strins toate pravilele cele imprtesti si inc se ispiti si se nevoi cu invttur ca aceea s cunoasc care pravile si obiceaie se socotesc la oblastiile crestinesti in toat lumea". Acest Prosper Farinaccius a fost cel mai vestit jurist de la sfirsitul secolului al XVI-lea si inceputul celui de-al XVII-lea. Se nscuse la Roma in 1544 ; ifi fcuse dreptul la celebra Universitate din Padova; debutase ca avocat la Roma, unde cistigase repede, prin cunof tint eie sale juridice si talentul su oratoric, o mare vaz; intrase in magistratura papal, ajungind procuror general al camerei apostolice. In aceast calitate s-a distins prin abilitatea cu care descoperea vinovatii si descurca pricinile, precum si prin severitatea cu care aplica pedepsele. Unind astfel cunostinte profunde de drept cu o vast experient personal Farinaccius a lsat o intins oper juridic. Partea corespunztoare a textului romnesc poart titlul Praxis et Theorice criminalis. Fusese tiprit la Lyon in 1616 si retiprit la Anvers in 1620, impreun cu toat opera lui juridic. In 1646, deci la 38 de ani dup data primei publicri, opera lui Farinaccius era tradus in limba romn, iar autorul, Farinascu, pretuit ca dascl mare si toemitoriu de pravile". Acest fapt evidentiaz c, desi din multe puncte de vedere cultura noastr era inferioar celei occidentale, totusi, din punct de vedere juridic, ne strdu- iam s ne apropiem de Occident. Este posibil ca traducerea s se fi fcut si dup un intermedir grecesc,

precum a observat regretatul Peretz fi precum spune insufi traductorul in prefata crtii: S-au nevoit mria sa ... de au gsit oameni ca aceia, daseli fi filosofi, de au scos den crti elinefti fi ltinesti toate tocmelile..."; ... a mriei sale rob, Eustratie biv logofetul, de am scos aciaste pravile fi le-am tlmcit din scrisoare greceasc pre limb romneasc, ce s poat intelege toti. In orice caz, opera a fost pus sub tipar in 1646 fi e cea dintii carte juridic ce ne-a venit din Occident. Retiprit in parte dup fase ani in Indreptarea legii din Muntenia, aceast pravil a realizat cum observa prof. Longinescu cu dou veacuri mai inainte de unirea politic, unitatea legislativ a celor dou principate. Ea a alctuit fi baza jurisdictiunii din Moldova si Muntenia, fapt care se desprinde lmurit fi din cuvintele lui Dimitrie Cantemir: Vasile Albanezul, domnul Moldovei, in secolul trecut, a poruncit ca toate pravilele si scrise si nescrise sa fie adunate la un loc de brbati vrednici si competenti in legile nationale si din ele a fcut un codice deosebit, care si pin astzi este norma de a judeca drept in Moldova" (Descrierea Moldovei). _

BIBLIOGRAFIE Pentr-u cadrul istorie al epccii lui Vasile Lupu, vezi bibliografia citat mai sus la pagina 161. Pentru crturarii de la curtea lui Vasile Lupu si marele logoft Todirasco: N. I o r g a , Istoria romnilor, vol. VI, Bucuresti, 1938, p. 107 137; a c e 1 a ? i, Vasile lupu ca urmtor al imp- rtilor de Rsrit in tutelarea patriarhiei de Constantinopole si a bisericei ortodoxe, Analele Acad. Rom., s. II, Mem. sect, ist., tom. XXXVI, 1913, nr. 8. Pentru logoftul Eustratie: C. A. S t o - i d e, Contributie la biografia lui Eustratie logoftul, Arhiva, Iasi, XLI, 1934, p. 2 12; L u c i a n P r e d e s c u , Dragos Eustratie logoftul, i n I . M i n e a, Cercetri istorice, an. XIII XVI, nr. 12, Iaji, 1940, p. 424 452; cf. i Convorbiri literare, LXIII, 1930, p. 103 108; pentru completarea biografiei lui, date documentare la: Gh. G h i b n e s c u , Surete si izvoade, III-V. Pentru Toader Diiacul si Cioglesti: V. P r v a n , Un vechi monument de limb literar romneasc, in Convorbiri literare, XXXVIII, 1904, p. 919 946, 979 1000, si extras, Socec, 1904 (impreun cu o a doua redactie mai complet dup o copie din 1668). Textul este ins un centom hrisostomic cu reminiscence din rinduiala inmormintrii, precum a artat D. R u s s o , Elenizmul in Romnia. Epoca bizantin si fanariot, Bucuresti, 1912, p. 31 32; cf. si Studii istorice grecoromne. Opere postume, II, Bucuresti, 1939, Biblioteca enciclopedica, Fund, pentru lit. si art, p. 510. Varlaam. Stiri documentare despre familia lui: A r o n D e n s u s i a n u , in Revista critic literar, III, 1896, p. 25 si urm.; N. I o r g a , in Studii si documente, XIX, p. 3 6; data sfintirii lui ca mitropolit: I. B i a n u , in Columna lui Traian, III, 1882, p. 212 (cu fragmente diu Pravila lui Eustratie logoftul, p. 210 217). Scrieri despre legturile lui cu Rusia' S i l v i u D r a g o m i r , Contributiuni privitoare la relatiile bisericii romnesti cu Rusia in veacul al XVII-lea, in Analele Academiei Romne, seria a II-a, tom. XXXIV, Mem sect, ist., Bucuresti, 19111912, p. 1145 1172; A u r e l V . S a v a , Contributiuni la istoria bisericei vrincene, rev. Milcovia, II, I, p. 20. Biografii: S t e f a n D i n u l e s c u , Notite despre viata si activitatea mitropolitului Moldovei Vrlaamu, 16321653, retiprit din Candela (IV, 1885, p. 695 si urm.), Cernuti, 1894; editia a II-a, Bucuresti, 1896; I. L u p a s, Mitropolitul Varlaam al Moldovei, 1632 1653, Cluj, 1935; A u g u s t i n Z . N . P o p , Neamul mitropolitului crturar Varlaam al Moldovei, Bucuresti, 1939 (extras din revista Biserica ortodox romn, LVII, 1939, nr. 5 6); a c e 1 a ? i, Biografia mitropolitului crturar Varlaam al Moldovei, Bucuresti, 1940 (extras din rev. Athenaeum, V, nr. 4); D R u s s o , Varlaam al Moldovei candidat la scaunul patriarhiei ecumenice (si cuvin- tarea lui Meletie Sirigos la hirotonisirea lui Varlaam ca mitropolit in Iasi), in Studii istorice greco-romne. Opere postume, I, 189 Bucuresti, 1939, p. 229 236. Pentru autografe: V. A. TI r e c h e, Autografele lui Varlaam mitropolitul, in Analele Academiei

Romne, X, Bucuresti, 1887 1888, p. 341 349 (cu testamentul in facsimile). Semn- tura facsimilat si de Dan S i m o n e s c u, in Revista istoric romn, IV, 1934, p. 295. Opera. Pentru tiprituri: I. B i a n u s i N e r v a H o d o s , Bibliografia romneasc veche, I, p. 119158. Despre Leastvita lui Ion Scrariul: Gh. G h i b n e s c u , O nou lucrare a mitropolitului
Varlaam, in Arhiva, Iasi, XXV, 1914, p. 65 107. P. P. P a n a i t e s c u , Linjluence de l'oeuvre de Pierre Mogila archeveque de Kiev dans les Principautes roumaines (extras din Manges de I'Ecoh roumaine en France, V, Paris, Gamber, 1916), p. 55 68. Despre Rspunsul la Catehismul calvinesc cf. si I. B i a n u, in Analele Acad. Rom., XXVI, 1903, p. 51. Introducerea a fost publicat de N. D r g a n u , in Anuarul Institutului de istorie nafional, Cluj, III, p. 245 249, ca anex la studiul Codicele pribeagului Gheorghe Stefan, reprodus si de I. L u p a s in Documente istorice transilvane, I, Cluj, 1940, p. 231235. Analiza lui la P. P. P a n a i t e s c u , op. cit., p. 57 59, si la V. M a n g r a, in revista Biserica si scoala, Arad, XXVII, 1903, nr. 21 si 22. Textul inso^it de studiu publicat de N. C a r t o j a n, Mitropolitul Varlaam, Rspunsul impotriva Catihismului calvinesc, in colectia Texte de literatur veche rom.", Bucuresti, 1942, ed. Casa Jjcoalelor. Raporturile Cazaniei lui Varlaam cu Cazania lui Coresi si cea de la mnstirea Dealu P. V. H a n e s , Vechile noastre Cazanii, Coresi, Varlaam, Mnstirea Dealu, in Prietenii istoriei literare, Bucuresti, I, 1931, p. 133 161; Gr. S c o r p a n , Locul Cazaniei lui Varlaam in vechea noastr literatur omiletic, in I. M i n e a, Cercetri istorice, XIII XVI, Iasi, 1940, p. 545596. Extrase din Cazanie: Cazaniile lui Varlaam, in Autorii romni vechi si contimporani, Bucuresti, Socec, 1895; opera intreag se editeaz acum de Fundatia regala. Pravila lui Vasile Lupu a fost republicat de I. S i o n , Carte romneasc de invttur de la alte giudete, Boto?ani, 1875; apoi de Ion M. B u j o r e a n u, Collectiune de legiuirile Romniei vechi si cele noui, III, Bucuresti, 1885, p. 182; S. G. L o n g i n e s c u , Legi vechi romnesti si izvoarele lor, I: Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu, insotit de 1) izvoadele sale, 2) de varianta sa munteneasc intrupat in Indreptarea legii a lui Matei Basarab, 3) de tlmcirea sa in fran^uzeste de A. Patrognet, Bucuresti, C. Gbl, 1912. Studii: S. G. Lo ng i n e s c u, Pravila lui Vasile Lupu $i Prosper Farinaccius, romanistul italian, Bucuresti, 1909; Ion P e r e t z , Pravila lui Vasile Lupu si izvoarele ei grecesti, in rev. Arhiva, Iasi, XXV, 1914, p. 201 221; a c e 1 a 5 i, Istoria dreptului romnesc, II, p. 281312, Eustratie: 340 367; S. G. L o n g i n e s c u , Prerile d-lor Iorga si Peret despre Pravila lui Vasile" Lupu, Bucuresti, 1915; St. Gr. B e r e c h e t, Istoria vechiului drept romnesc, I, Izvoarele (Seminarul de istoria vechiului drept romnesc), Iasi, 1933, p. 160181.

MITROPOLITUL DOSOFTEI Am vzut mai sus c, pe la jumtatea veacului al XVII-lea, mitropolitul Trii Romnesti insusi constata c clerul nu mai cunostca limba slavon, care totusi, prin puterea traditiei, dinuia in bisericile noastre si c, din aceast cauz, oficierea cultului divin se fcea anevoie. O inviorare a culturii slavone nu mai era cu putint in ^rile noastre, deoarece in sudul dunrean, oprimat sub apsarea turceasc, focarele de crturrie slav se stinseser. La aceast rspintie din viata bisericii noastre se iveste marele mitropolit Dosoftei, care, adpindu-se din izvoarele autentice ale ortodoxiei, incepe munca grea pentru introducerea limbii nationale in biseric. Neculce, care era copii pe vremea cind Dosoftei oficia serviciul divin in mitropolia Moldovei, cu acea prestant pe care i-o admirau chiar regele fi nobilimea polon, ne-a lsat despre el urmtorul portret: Acest Dosofteiu mitropolitul nu era om prost1 de felul lui; era neam de mazil, prea invtat; multe limbi stia: elineste, latineste, slavoneste fi altele. Adinc din crti gria si deplin clugr fi blind ca un miel; in tara noastr pre aceste vremi nu se afla om ca acela."
1 Prost de neam de jos. :190

Din cercetarea mai atent a operei lui Dosoftei se vede cit de indrepttit este afirmatia lui Neculce: multe limbi ftia". Intr-adevr, in afar de limba slav veche in care oficia serviciul divin, el mai cunoftea bine limba greac poate c o deprinsese de copil in mediul familiei dup cum dovedesc utilizarea de izvoare grecesti in operele sale. De alt parte, reproducerea in Parimii (1683) a unor versuri latine despre Sibila Eritreea, traduse apoi in stihuri romnefti, precum si numeroase citate latine din operele sale, transcrise ca si cele grecefti in caractere chirilice, fiindc nu avea literele respective, aduc o prob c el cunoftea si limba latin. La cunoftinta limbilor vechi slav, greac fi latin trebuiefte adugat fi polona. Intr-o notit din Psaltirea in versuri ne spune textual: asa am cetit in Psaltirea cea lefasc", iar, pe de alt parte, pe marginea unei crti vechi, adaug lmuriri in limba polon. Cunoftintele lui in aceast limb erau, se pare, destul de inaintate, fiindc intr-un rind in Parimii se incumet chiar s traduc, in stihuri polone, versurile latine despre Sibila Eritreea, care a prezis nasterea Mintuitorului. E probabil, in sfirfit, ca in exilul lui de la Strij s fi invtat si limba ucrainean. Aceast minte poliglot avea fi o adincit cultur teologic fi profan; dup cum se vede din numeroasele note fi comentarii de ordin teologic, istoric, geografic si etnografic, imprstiate in traducerile sale (mai ales la Psaltirea in versuri). Asa se explic, intr-o vreme cind slavonismul era inc inrdcinat la noi, curajul cu care a luat asupr-fi opera de nationalizare a serviciului divin fi tot afa se explic amestecul lui, pe timpul exilului, in controversele liturgice fi dogmatice ale bisericilor rusefti. Viata. Unde s-a format sufleteste acest mare indrumtor al bisericii moldovenefti, in ce imprejurri a invtat el atitea limbi fi a ajuns la o cultur afa de aleas, sint chestiuni la care, in actualul stadiu al cercetrilor istorice, nu se poate rspunde cu preciziune. S-a crezut de unii istorici c era de origine grec; altii au presupus c era ucrainean: azi avem motive temeinice a crede c era romn macedonean. Lacea si D. Gzdaru, care au studiat lexicul lui, au semnalat unele cuvinte care nu se gsesc decit la aromni. Printii fi familia lui, de asemeni, poart numiri intr-adevr neobisnuite in celelalte tinuturi romnefti. Tatl se numea, dup cum aflm dintr-o insemnare publicat de Hasdeu in Arhiva istoric, Leontar, bunicul Barila, mama Misira. De alt parte, una din mtufile sale purta numirea de Stanca, afa de obifnuit in onomastica noastr. Dintr-o scrisoare adresat patriarhului Moscovei, aflm c Dosoftei era inrudit cu familia Kiriac Papar din Lemberg, originar, se pare, din Ianina. ln Lemberg se afla pe vremea aceea, grupat in jurul bisericii ortodoxe, o insemnat colonie greceasc, intre care erau desigur trecuti i moldovenii si romnii macedoneni. Numele de familie Papar se intilneste azi la romnii suddunreni. Dealtfel o familie Papar poate o ramur a celei stabilite in Lww se intilnste in documentele moldovenesti inc din vremea lui tefan cel Mare, care intreste drepturile lui Mihail Papar si ale sotiei sale asupra mosiilor strmosesti. Legturile de rudenie strins ale lui Dosoftei cu familia Papar din Lww las deschis ipoteza c Dosoftei isi va fi petrecut copilria in Polonia si isi va fi asezat temelia studiilor sale poate in scoala Frtiei ortodoxe 191 din Lww, pe care o gsim intr-un rind, impreun cu intreaga comunitate, sub epitropia rudei sale Kiriac Papar. In aceast scoal, reorga- nizat de Petru

:192

Movil, se predau pe ling limba slav bisericeasc si polona si limbile clasice: greac si latin; iar dintre disciplinele profane: retorica si poezia. Se nscuse la 1624, si in 1649 deci la virsta de 25 de ani il gsim printre umilii monahi care isi inchinau vremea studiului, in linistea mnstirii Pobrata. De aici se inalt repede: in 1658, la virsta de 34 de ani, este ales episcop de Husi; un an mai tirziu este strmutat ca episcop de Roman si in 1671, in a doua domnie a lui Duca-vod, e ales mitropolit al Moldovei. Noul mitropolit avea in urma lui o munc grea pe trimul culturii si venea cu intentia de a reinvia activitatea crturreasc din epoca lui Vasile Lupu. Tipografia care fusese instalat in mnstirea Treisfetitele de Vasile Lupu se ruinase, si Dosoftei, care tradusese Psaltirea in versuri, s-a vzut nevoit s trimeat manuscrisul in Polonia, la mnstirea rutean din Uniew, ca s-l vad tiprit. Vremurile nu erau ins atunci prielnice pentru activitatea cultu- * ral. In lupta deschis intre poloni si turci, in jurul cettii Hotinului, Petricecuvod, intelegindu-se cu domnul muntean, trece de partea polonilor. Turcii sint btuti, iar Petriceicu e silit s fug in Polonia dinaintea lui Dumitrascu Cantacuzino, adus de turci. Cu Petriceicu pleac in exil si mitropolitul Dosoftei, care se amestecase in politica trii, tinind cu polonii. Intorcindu-se ins din Polonia la inceputul anului 1675, este inchis in mnstirea Sf. Sava din Iasi, de unde, liberindu-se curind, recapt increderea domnului si este reinstalat in scaunul mitropolitan. De aci inainte mitropolitul Dosoftei renunt la lupta politic si-si inchin toate puterile intereselor culturale ale trii. El incearc s refac tipografia lui Vasile Lupu, punind, dup I. Bianu, s se toarne din nou matrite, dup P. Panaitescu, aducind material nou tipografie de la mnstirea din Uniew, impreun cu tipograful Vasile Stadnicki, probabil o rud a lui Simion Stadnicki, seful tipografiei din Uniew. In aceast tipografie a aprut, la 1679, Liturghierul lui Dosoftei. Dar literele turnate erau greoaie si urite. Trebuia s caute in alt parte materialul necesar pentru a se pune la punct tipografia ruinat. Imprejurrile prielnice se ivir curind. In 1679 turcii cuceriser Ucraina i oferiser domnului moldovean Gheorghe Duca, venit pentru a treia oar in domnie sarcina de a o administra si de a le mijloci pacea cu rusii. In acest scop, Gheorghe Duca trimite o solie la Moscova, creia-i incredinteaz si Dosoftei dou scrisori: una ctre Nicolae Milescu; alta direct ctre patriarhul Ioachimj rugindu-1 s-i trimit prin solul moldovean, cpitanul Ionasco Bilevici un teasc de tipografie si slovele necesare cu care s poat tipri crtile traduse de el din limba greac si din cea slavon. Rezultatul a intrecut asteptrile, fiindc patriarhul ii trimite impreun cu o tipografie complet prin care putea s-fi realizeze strduinta de a inzestra bisericile trii cu textele necesare serviciului divin si o scrisoare care vdeste stima de care se bucura Dosoftei intre contimporani: A binevoit Domnul Dumnezeu a aseza ierarh intelept oamenilor si... pe Prea Sfintia Ta, care-i pasti bine printr-o inteleapt cirmuire, c si mai departe de noi a ptruns obsteasca laud pentru a Ta urmare in Hristos ... Am aflat strlucita Ta evlavie ctre Domnul Dumnezeu si rivna cea dumne- zeiasc fi fierbinte ce o ai in lucrurile Tale ortodoxe fi sincera Ta ingrijire pentru turma incredintat Tie. Cu materialul adus din Moscova, mitropolitul Dosoftei reface tipografia lui Vasile Lupu fi, intr-un rstimp de relativ linifte fi pace, el se afaz pe lucru, punind sub tipar crtile traduse, care afteptau de mult vreme s vad lumina.

Traducerea crtilor liturgice. In epoca lui Matei Basarab fi Vasile Lupu, din ciclul crtilor obifnuite in biseric, abia se tipriser Cazaniile, care tineau locul predicilor fi care se citesc la sfirfitul serviciului divin. Dintre crtile de ritual, numai in Muntenia se tipriser trei Pogribania, Mystirio fi Tirno- sania bisericilor cu indicatiile tipicului, adic cu lmuririle ce se dau preotului cu privire la chipul cum trebuie s slujeasc, in romnefte, dar cu rugciunile in slavonefte. Din nencrocire fi acest pas timid inainte a fost impiedicat prin zbuciumul vremurilor ce au urmat fi in care tipografia lui Matei Basarab si cea a lui Vasile Lupu fuseser ruinate. Urcindu-se pe scaunul mitropolitan al Moldovei, Dosoftei, clugr de o larg cultur ortodox, intemeiat pe sensul intim al Sfintelor Scripturi, introduce cu curaj, douzeci de ani mai tirziu, in biseric Moldovei, marea reform a nationalizrii serviciului divin. La doi ani abia dup ce fusese ales mitropolit, el druise cum spune insusi limbii romnesti Psaltirea tlmcit in versuri fi tiprit la mnstirea Uniew din Polonia. In acelafi an 1673, tiprefte, tot in romnefte si tot la Uniew, Acatistul Nsctoarei de Dumnezeu. In 1679 tiprefte Dumnezeiasca liturghie, retiprit fi in 1683, fi cuprinzind liturghia sfintului Vasile cel Mare fi a sfintului Grigore Dialogul, la care s-au mai adugat slujbele obifnuite: la aducerea primelor fructe in biseric, la aria cea de piine, la culesul viilor, la blagoslovenia vinului in cram, la rinduiala daniilor, la blagoslovitul mrtisoarelor in Duminica Floriilor. In 1681 Dosoftei tiprefte Molitvenicul dc-ntles adic pe intelesul tuturor, deci in limba romn care cuprinde rugciunile si slujba obifnuit la logodn, cununie, botez, maslu si inmormintare. In 1683 ne d Octoihul, numit asa fiindc cuprinde cele opt slujbe obisnuite duminica, fiecare pe eite un ton aparte. Este o oper imnografic, alctuit in mare parte de sfintul loan Damasceanul pe la anul 735, in mnstirea Sf. Sava, la care s-au adugat apoi compozitiile clugrilor studiti si troparele impratilor bizantini Leon al VI-lea cel intelept fi Constantin Porfirogenetul. Motivele care 1-au indemnat pe Dosoftei s tradue si s tipreasc aceste crti se vd dar din prefetele lui: Grdin incuiat fi fintin pecetluit de... ce folosu-i? precum scrie aceia marele si vestitul Potolomeiu, milostive fi luminate Doamne. Caria noi, citind erminiile fi tilcovaniile Sintei Scripturi, aflm c o zice pentru inchisul intelesului, crii o vedem in vremile noastre, c si acia putin sirbie ce o invt de-ntelegia, tnc s-au prsit in tar ... Cela ce prorociafte, adec spune de-ntles oamenilor, griaste zidire fi mingiare, indemntur fi dojan. Cela ce grieste in limb (neinteleas de popor) pre sine zideaste; iar cela ce spune de-ntles, besearic zidiafte. C mai mare-i cela ce spune de-ntles, decit cela ce griaste in limb... C in biseric mai voia mi-i cinci cuvinte cu mintia mia s griescu, ca fi pre al$ii s invt, decit ziace mii de cuvinte intr-alt limb." Iar in alt loc, reproducind intrebarea adresat de Marcu, patriarhul Alexandriei, lui Theodor Baisamon, patriarhul Antiohiei: Cuvine-se oare ca preotii ortodocfi din Siria, din Armenia fi din alte tri ortodoxe s liturgiseasc in limbile lor proprii?", aduce rspunsul lui Baisamon, intemeiat pe pasaje din scrisorile apostolului Pavel: Ceea ce-s provoslavnici intru tot, de vor fi de 193 elineasc limb nepartnici, pre limba <7or> s slujeasc Sf. Liturghie. Dup cum reiese destul de limpede din textele de mai sus, mitropolitul

:194

Dosoftei era convins de necesitatea introducerii limbii nationale in biseric. Este cel dintii mitropolit din principate care, incepind aceast mare reform de incettenire a graiului strmofesc in altar, caut s conving clerul din vremea sa c oficierea cultului in limba inteleas de masele adinci ale poporului, departe de a fi o rtcire in apele ereziilor, e dimpotriv in conformitate cu traditia Sfintelor Scripturi. Din traducerile lui Dosoftei, dou depfesc problema introducerii limbii nationale in biseric fi intereseaz in chip deosebit istoria literaturii noastre. Sint: Psaltirea in versuri si Vietile sfintilor. Psaltirea in versuri. Psaltirea tiprit la Uniew in 1673 este, dup cum o mrturiseste insufi stihuitorul ei, rodul unei munci grele: a lucrat-o cu mult trud si vriame indelungat", in cinci ani foarte cu osirdie mare". O copie manuscris a textului pstrat in Biblioteca Academiei Romne poart semntura lui Dosoftei ca episcop de Roman, dar din mrturia pe care ne-o d prefata textului tiprit in 1673, c s-a implinit cu foarte mare osirdie in cinci ani, rezult c Dosoftei a inceput s lucreze la opera sa din 1668. Versiunea pstrat in manuscrisul din 1671 are o important aparte, fiindc, pus in paralel cu textul tiprit in 1673, ne d posibilitatea de a urmri procesul de elaborare fi creatie al mitropolitului poet, care, nemultumit de prima redactie, revede necontenit textul, modific uneori ritmul, corecteaz expresia, indreapt mereu, vefnic in cutarea unei forme mai clare fi mai expresive. Cum a ajuns Dosoftei la ideea de a traduce psalmii in versuri romnefti, cci pin la el nu se cunoafte nici un model tiprit in literatura ortodox, nici in cea slav, nici in cea greac, afar doar de incercarea pstrat in manu- scris a lui Gh. Palamed. Se ftie c ideea de a versifica psalmii fi de a-i afeza pe melodii, pentru a fi cintati in biserici, in reuniuni, in case, a pornit de la calviniftii francezi. Calvin insusi a versificat citiva psalmi, dar cele mai frumoase versuri le-a dat poetul francez Clement Marot (14951544), care a versificat 50 de psalmi. De la acestia s-au inspirat traductori din toate trile pe unde a ptruns reforma, pin la marele poet polon loan Kochanowski, a crui oper, publicat in 1577 si retiprit apoi in n enumerate editii 15 pin in vremea lui Dosoftei a servit de imbold pentru traducere si de model pentru versificatie lui Dosoftei. loan Kochanowski fusese reprezentantul principal al poeziei culte din epoca de aur" a literaturii polone si, cum il numesc istoricii literari, printele poeziei polone". Vechi student al celebrei Universitti din Padova, a cltorit la Paris, unde a cunoscut pe Ronsard si pleiada. In traducerea psalmilor, Kochanowski, urmind exemplul lui Clement Marot, s-a strduit s dea poeziei nationale religioase, care exista inaintea lui dar care era mediocr, o valoare artistic superioar si s o inalte pe cele mai ridicate culmi ale artei. Opera nu era usor de indeplinit, cci poetul nu putea s dea curs liber inspiratiei sale: nu trebuia s se lse furat de sugestiile cei le ddea textul originalului, care reprezenta o traditie sacr, si in acelasi timp era nevoie s pstreze si toat frgezimea mistic a originalului si s evite platitudinea. Pentru a ptrunde cit mai adinc in gindul intim al originalului ebraic, el a folosit mai toate traducerile anterioare. !n ce priveste stilul traducerii lui Kochanowski, e peste indoial c nu se putea cere pentru vremea aceea ca poetul polon s respecte din poezia oriental a psalmilor coloritul local, pe care l-a introdus, mult mai tiriziu, in literatura

european, romantismul secolului al XIX-lea. Pentru a intelege coloritul specific ebraic al psalmilor, s-ar fi cerut o cultur cu mult superioar aceleia pe care o aveau contimporanii lui Kochanowski. Dar renuntind la elementul exotic, Kochanowski a izbutit s degaj eze din cintecele de durere si de umilint inaintea divinittii, ale regelui izraelit, sentimentele adinc omenesti si s ni le transmit intr-o form ritmic, plin de noutate si varietate, imbogtind metrica polon cu multe inovatii izbutite. I. Bianu, publicind in 1887 Psaltirea lui Dosoftei, a artat c structura versurilor mitropolitului moldovean este imitat dup testura versurilor lui Kochanowski. Gsim la Dosoftei ritmica utilizat de poetul polon, lungimile de versuri ale modelului si succesiunea rimelor versuri perechi (1 cu 2, 3 cu 4) alctuite totdeauna din eite doua silabe (rime feminine). Dosoftei a luat ins de la Kochanowski numai modelul, formele de versificatie in general, cci in amnunte msura versurilor lui nu corespunde cu msura versurilor lui Kochanowski. Fondul traducerii a rmas neatins de influenta polon. Iat un exemplu desprins chiar din psalmul 1. Kochanowski spune, traducind ad litteram textul Psaltirii: Sunt ca pleava care se murdreste pe pmint si pe care vintul o arunc unde vrea. Dosoftei dezvolt imaginea in felul urmtor:
Iar voi necuratii ca pleava De sirg veti cunoaste-v isprava Cind s-a vintura dintr-arie pravul, V veti duce, cum s duce spravul; Si cu griul nu-ti cdea-n ftare.

Dup cum se vede, in marginile textului primitiv, el introduce o imagine nou, imprumutata din cadrul vietii agricole: aria. Cei pctosi vor fi spulberati in vint ca pleava ; ei nu vor cdea pe suprafata ariei (ftare), ca boabele de griu curat imaginea sufletelor cinstite. Asemenea amplificri ale textului biblic, care nu se gsesc in Kochanowski , sint, dup cum m-a convins o confruntare a textelor fcut cu ajutorul regretatului prieten Stefan Glixelli, fostul decan al Universitt polone din Wilno, destul de numeroase. De alt parte, spuneam c Kochanowski a dezvoltat si el textul autentic al Psaltirii, folosinduse intre altele de versiunea lui Buchanan. Pe cit ne-am putut incre- dinta din compararea textelor, aceste amplificri ale lui Kochanowski, fie c sint proprii, fie c sint luate din Buchanan, nu se gsesc la Dosoftei. Pentru textul Psaltirii, Dosoftei, care era conductorul ortodoxiei in Moldova, s-a servit de textele autorizate ale bisericii moldovenesti: psaltirile slavone. Din acestea a pstrat el si unele cuvinte, care nu par s mai fi avut mare circulatie in limba vremii sale (rostul = gur; sterevie = oxspeta, pucioas; mzd = mit). Ca si Kochanowski, Dosoftei nu putea avea nici el simt pentru exotismul oriental al poeziei biblice. Dar Dosoftei a simtit si el adinc in sufletulsu frumusetea etern a cintecelor de adorare si umilint ale poetului rege inaintea divinittii, frumusete care a alinat in lungul veacurilor omenirea in ceasurile ei de durere, si, vroind s o imprtseasc contemporanilor si moldoveni, a transpus-o in cadrul vietii sociale a timpului fi locului su. Astfel, ca si in pictura primitiv a Renasterii, notele de coloare local abund in tema biblic. Se vorbeste de ocine", de mosii ce se dau cu urice, de descalecarea mosii", de boieria lui Iuda", de caftane, de bucine de corn de bour (unde textul biblic 195 are: corn). Iat bunoar citeva versuri care amintesc primirea trium- fal a voievozilor biruitori in cetatea de scaun a Moldovei:

Cintati Domnului in strune, In cobuz de versuri bune, Si, din ferecate surle, Versul de psalomi s urle Cu bucium de corn de bour, S rsune pin-n nour.

Pentru a aprecia drept opera lui Dosoftei si acesta este rostul istoriei literare trebuie s tinem seam de faptul c el a luptat cu toate greuttile inceputurilor; limba literar a timpului nu fusese inc mldiat la necesittile ritmice ale versului, cci desigur nu putem considera ca modele serioase de versificatie stihurile lui Varlaam si ale lui Udriste Nsturel la stema trii din crtile publicate. Incercrile de versificatie ale romnilor calvinizati din Ardeal nu ajunseser la cunostinta lui. De alt parte, posibilittile poetice ale limbii, imaginile si toate mijloacele de expresivitate nu fuseser inc puse in valoare printr-o indelungat traditie literar 1 si, dac la acestea mai adugm si faptul c ideile originalului biblic trebuiau turnate in versuri pe care atunci pentru intiiasi dat le crea in limb mitropolitul poet, e usor de.inteles pentru ce unele pasaj e pline de poezia mistic a vietii patriarhale sint redate in stihuri prolixe, naive, lipsite de farmecul originalului. Dar alturi de aceste pasaje, se gsesc in traducerea lui Dosoftei de multe ori imagini neafteptate fi sugestive, adugate peste marginile textului biblicj adesea pentru nevoile constructiei metrice, care vdesc un suflet cu ochii deschisi fi spre frumusetile naturii. Acolo de pild unde textul Psaltirii da numai: Chiar pasrea fi-a aflat siefi cas (in traducerea printelui Gala Galaction), Dosoftei contureaz imaginea mai precis:
Ca o vrbiut ce s incuibeaz. In strasin de cas dac se-nsereaz. .7; . .

Iat alte accente de lirism religis crora nu le lipseste vigoarea fi coloarea ca de exemplu:
In ce chip doreste cerbul de fintin, Cindu-1 stringe setea de-1 arde-n plmin, Sufletul meu, Doamne, asa te doreste. Fiara codrilor cea mult Toat de mine ascult; !->i de zimbriam cirezi multe; Psri inc am cu cirduri De se fin de hran-n cimpuri. Si cu urlete ploi mari vrsa tare, De fierbeau undele-n bezn, ca-n cldare, i din nouri mergea freamt si sgete, S-ngrozeasc egiptenii. Glasul tunetului tau trznia-n roat, De-^i lumina fulgerele lumea toat; S-au strmutat de cutremur tot pmintul, ..

:196

1 Izvorul de ap vie al poeziei noastre populre, care este tot atit de vechi ca si poporul nostru ?i de care ne vom ocupa la locul su, cind vom putea s-1 cuprindem cu privirea 111 toat complexitatea lui nu ajunsese inc s regenereze literatura crturarilor. Desigur c mitropolitul Dosoftei a cunoscut si el cintecele pe care le cintau, in sunetele cobuzelor, cintretii la mesele domneti (vezi de ex. cronica lui Miron Costin, ed. Koglniceanu, 1872, tom. I, p. 351). E probabil c metrica poeziei populre cu msura de 5 6 silabe a influentat pe Dosoftei in versurile sale. Dar o influenza mai adinc a poeziei populre asupra traducerii lui Dosoftei n-a fost inc documentat.

Cind ai tiat cale-n mare cu cuvintul. Am mincat pine cu sgur Si lacrmi in bttur De fafa miniei tale. ' Peste luciu cu genune Tree corbii cu minune.

In sufletele pline degriji ale contimporanilor si pentru furtunile timpului, psaimii lui Dosoftei, prietenul lui Miron Costin, au coborit o raz de alinare. Prerea regretatului Bianu c ei n-au avut rsunet la noi, intrucit in cultul ortodox traditiunea nu le permitea s fie introdusi i cintati in biseric, trebuieste azi rectificat. Cit mingiiere in clipe de suferinte ori in ceasuri de meditatie religioas au adus psaimii lui Dosoftei se vede din faptul c dasclii si cintaretii anonimi ai poporului au adaptat, pentru unele bucti, melodie. In vechile manuscrise din Biblioteca Academiei Romane am gsit numeroase exemplare din toate tinuturile romnesti Moldova, Muntenia, Transilva- nia in care psaimii sint copiati alturi de alte cintece profane si religioase. Dintre psaimii lui Dosoftei, citiva, ca de pild 46 (Limbile s salte"), 48 (Veniti cu toti dimpreun s ne facem voie bun"), 94 (Auziti acestea toate, neamuri, noroade si gloate"), 98 (Domnul sttu crai in tar") au fost asa de bine modulati in spiritul poporan, incit, prin mijlocirea, probabil, a dasclilor de biserici, au ptruns in ciclul colindelor populre ;i se cint pin ln vremurile noastre de copiii care poart cu steaua, pe ulitele satelor si orase- lor, solia nasterii Mintuitorului. Din cintecele de stea, psaimii lui Dosoftei au fost introdusi mai departe in testura dramei religioase populre a Viclei- mului cu deosebire psaimii 94 si 98. Din ndejdea pus de neobositul mitropolit moldovean de a da aripa versului romnesc poeziei vechi crestine, citiva psalmi au coborit astfel in sufletul poporului, amestecindu-se in cintrile si nzuintele lui. Vietile sfintilor. A doua oper important din activitatea literar a mitropolitului Dosoftei, dup Psaltirea in versuri, este colectia complet a vietilor de sfinti, care s-a imprimat la Iasi intre 16821686, cu tiparul adus din Moscova, de la patriarhul Ioachim. Din cercetrile intreprinse de regretatul Iulian Stefnescu intr-o bun lucrare de doctorat, Legende despre Sf. Constantin in literatura romdnesc, precum si din sondajele fcute de noi in diferite capitole ale operei, reiese c mrturia lui Dosoftei insusi, din prefata operei, c a tradus de pre greciaste si de pe sirbiaste pre limba romneasc", se confirm. Iulian tefnescu a izbutit chiar s precizeze izvorul principal din care i-a scos traducerea sa Dosoftei. Aceasta este prelucrarea neogreac a mineelor bizantine, fcut si tiprit de Maximos Margunios, episcopul Citerei, care a trit intre 15491602. In afara de Margunios, s-a mai servit de originalele bizantine, editate si acestea in tipografia greceasc din Venetia a lui Glykys. Pe alocuri, unele amnunte istorice le-a scos din legendele hagiografice, care fuseser incorporate in cronografele bizantine ale lui Dorotei de Monembasia si ale lui Matei Cigala. Si, in sfirsit, pentru unele nedumeriri in traducere, a urmat traditia textelor mediobulgare intrebuintate pe atunci in bisericile noastre. Colectia vietilor de sfinti a mitropolitului Dosoftei cuprinde mai multe . grupe de legende. O prim grup mai mic e format de legende referitoare la Mintuitor, la familia sfinta si la apostoli, mai toate extrase din evangheliile apocrife. A doua grup mai mare este format din legendele martirilor si ale 197 ascetilor. Se cunosc prigonirile groaznice pe care le-au avut de indurat crestinii

:198

primelor veacuri din partea romnilor, cind acestia au inceput s-fi dea seama c rspindirea noii religii surp temeliile statului si ale autorittii lor. Marele istorie al bisericii crestine, Eusebiu din Cesareea, care a apucat epoca de incheiere a persecutiilor, ne povesteste puterea mistic cu care indurau chinurile cei ce nu voiau s prseasc credint in Mintuitorul: arsi peruguri, aruncati inaintea fiarelor in arenele circurilor, sfisiati cu cochilii si unghii de fier. In acele vremuri de urgie, cind crestinismul era abia la inceputurile sale, nu era cu putint ca el s nu inteleag ce admirabile pilde de rezistent in prigoniri putea aduce forta moral a acestor eroice jertfiri de viat pentru credint cea nou. Fanatizate de avintul cu care acesti iluminati primeau cununa de martiri, masele populre vedeau in ei pe adevratii alesi ai Mintuitorului in lupta cu pginismul. Dup ce Constantin cel Mare pune capt persecutiilor, admitind liber- tatea cultului crestin, atentia bisericii este indreptat ctre ascetism. Sfintul acestor noi vremuri este acum ascetul, care, retras de lume in codri sau pusti- uri, isi mortifica trupul pentru a dezrobi sufletul de ispitele cu care duhul intunericului cuta s-i primejduiasc mintuirea. In nzuinta de a expia pcatele lor si ale semenilor, ascetii isi impuneau asperitti de viat, chinuri trupesti, refuzind orice adpost, stind fr nici un acoperis vara sub arsita soarelui, iarna in vifor, vinturi si ploi, pin ce trupul li se topea de chinuri fi se acoperea de rni. Biserica fi contimporanii au privit cu admiratie si pietate pe asceti fi-i socoteau ca fiind inspirati de Dumnezeu. Un cronicar bizantin ne spune c impratul Isac Anghelos, intr-o vreme de mare cumpn in istoria Bizantului, a chemat in palat pe clugrii care umbl cu picioarele goale, pe cei ce se culc pe pmintul gol fi pe cei ce triesc deasupra pmintului pe coloane fi le-a cerut s se roage lui Dumnezeu ca s indeprteze primejdiile care ame- nintau imperiul. Care sint elementele din care s-au alctuit legendele hagiografice le-am artatlap. 119122 Conceptia hagiografului despre rolul fi misiunea sfintului pe pmint pare s fi fost influentat, in afar de traditia literar a apocrifelor, fi de curentele filozofice ale timpului fi cu deosebire de mistica neoplatonician. Conceptia misticei neoplatonice despre puterile supranaturale in extazul divin a influentat credint creftin despre sfinti, in sensul c hagiograful, ca fi misticul neoplatonician, admitea c martirul sau ascetul, care in extazul mistic se confunda in sufletul su cu Mintuitorul pentru a duce lupta impotriva pginismului, in clipele hotritoare era sprijinit de Domnul. Mintuitorul radia atunci in jurul lor aureola divin cu care dealtfel fi sint zugrviti in bisericile noastre si c acest nimb al sfinteniei ii sustrgea de la influenta puterilor fizice ale naturii, ridicindu-i mai presus de ele. Aceast conceptie care st la temelia legendei hagiografice explic caracterul supranatural al actiunii. Vietile de sfinti ne introduc astfel intr-o lume de miraculos crestin, in care torturile cele mai ingrozitoare nu pot distruge viata martirului. De exemplu sfintul Mamas fi Iulian sint condamnati de autorittile romane s fie sfisiati de fiare slbatice, dar la ziua sorocit, in arena circului, cind se d drumul fiarelor inflmmzite, acestea, in loc s se repead asupra lor, ifi domolesc furia si, ajungind in fata sfintilor, le ling picioarele. Sfintul Tirs, srbtorit la 14 decemvrie, este virit intr-un sac cu scorpii si vipere si aruncat in mare, departe de trm; cu ajutorul ingerilor sacul se sfisie, sfintul iese nevtmat si se intoarce la trm, clcind pe valuri ca pe uscat. Cind Ermingheld, fiul unui rege got, este asasinat in temnita din porunca tatlui,

coruri de ingeri se scobor din cer, cu lumini, in cintece de slav (1 noiemvrie). Tot prin minuni, de alt natur ins, se caracterizeaz si viata sfintilor asceti. Sf. Marian nu are nevoie, in puterea noptii, de candel ca s serie, fiindc degetele lui rspindeau lumina necesar. La moartea sfintului Lazr stilpnicul (7 noiemvrie), coloana pe care trise strluceste in tria noptii ca o coloan de foc, pin la mari deprtri. Pentru a aletui biografia sfintului, hagiograful, care n-a urmrit nicio- dat o reconstituire istoric a vietii, ci numai o oper de edificare moral dup canonul stabilit prin datina hagiografic, a imprumutat de multe ori elemente din traditiile si basmele populre. Astfel, de pild, tema cu lupta voinicului pe trmul unei ape pentru mintuirea unei fecioare, care apare in vechiul mit al lui Perseu si Andromeda, in legenda celtic a lui Tristan si Iseult si in o multime de basme populre, ca de exemplu in Balaurul cu saftte cafiete din colectia lui Ispirescu, a fost incorporat din secolul al XII-lea si in viata sf. Gheorghe, aletuind partea cea mai frumoas si mai cunoscut a legendei. Tema aceasta hagiografic a luptei sfintului Gheorghe cu balaurul, transpus in versuri, este foarte rspindit la popoarele balcanice si are o paralel interesant in balada noastr popular Iovan Iorgovan.1 . Alte motive de folclor, ca de exemplu motivul inelului miraculos care sfrimindu-se anunt moartea eroului, a copilului care vorbeste inainte de nastere, a cerbului care cluzeste pe calea mintuirii (sf. Plachida), au fost prinse si ele in testura legendelor hagiografice. Scrise de autori diferiti, in rstimpuri diferite, legendele hagiografice sint foarte inegale. Multe sint cli^ee banale, in altele miraculosul exagerat se apropie de grotesc, dar sint si citeva legende care, prin gratia lor naiv si prin pietatea lor duioas, au miscat adinc sufletul cititorilor de pe vremuri. Iat de pild legenda lui Avgar, asupra creia ne oprim putin pentru a intelege mai bine caracterul unei astfel de legende hagiografice precum si mentalitatea celor ce se desftau cu acest fei de literatur, din care scoteau adesea indemnuri si pilde pentru viat. Avgar, toparhul Edesei, fiind chinuit de o boal grea dup unele izvoare, de lepr neagr auzind de minunile si tmduirile svirsite de Hristos, a trimis la el pe cancelarul su, Anania, un zugrav iscusit, ca s-i izvodeasc chipul si s-i due o scrisoare cu rug- mintea de a veni in Edesa pentru a-1 mintui. S te afliacicumine serie toparhul cci am inteles c evreii murmur impotriva ta si vor s-ti fac ru. Eu am cetatea prea mic, dar indeajuns ammdurora pentru a petrece cu cinste. Anania, ajuns toemai cind Isus propovduia poporului, incearc s-i prind chipul, dar nu izbuteste s fixeze nici o trstur, din pricin aureolei divine care-i nimba fata. Dup ce si-a incheiat predica, Mintuitorul, care si gindurile ascunse ale oamenilor le cunostea, a cerut solului s-i dea scrisoarea. Dup ce a citit-o, si-a splat chipul cu ap, a cerut o nfram curat de in, si-a pus-o pe fat, si-a imprimat chipul in ea si a predat-o solului s o duc lui Avgar impreun cu rspunsul: Fericit esti, Avgare, de vreme ce ai crezut in mine fr s m fi vzut, cci scris este despre mine, ca cei ce m vor vedea s nu cread in mine si cei ce nu m vor vedea aceia s cread. Iar cit despre cele ce-mi scrii, ca s vin la tine, eu trebuie s implinesc toate celea pentru care sunt trimes, iar dup ce le voi implini, s m malt ctre Printele cel ce m-a trimes ..." 199
1 Cf. N. C a r t o j a n , Crtile populre in literatura romneasc, II, p. 161165.

:200

Avgar citeste scrisoarea si, inchinindu-se la icoana Domnului cea nef- cut de miini omenefti, deodat se vede vindecat pe tot trupul de lepr, afar doar de o rmsit pe fat. Citiva ani mai tirziu, dup ce Mintuitorul fusese rstignit, inviase si se inltase la cer, Avgar afl c a sosit in cetatea lui un evreu, cu numele Tadeu, care tmduia pe cei bolnavi in numele lui Isus. Toparhul trimite s-1 aduc la el si cind Tadeu intr pe usa palatului, invluit in nimbul strlucitor al sfinteniei, Avgar se scoal de pe tron si il intreab dac intr-adevr el este ucenicul tagduit prin scrisoarea Mintuitorului. De vreme ce rspunse apostolul mare ndejde ai pus spre Domnul meu, Isus Hristos, pentru aceea, iat, trimes fiind de Dinsul, am venit la tine si, dac credint ta se va spori intru tine, toate cele dorite de tine dup credint ta vor fi. Atita am crezut intru Dinsul rspunse Avgar incit am vroit s adun puterea ostirilor mele fi s merg asupra iudeilor, celor ce 1-au rstignit pe El, ci stpinirea romn, subt care suntem, m-au oprit pe mine." Tadeu il linisteste, lmurindu-1 c Mintuitorul n-avea nevoie de nici un sprijin, c el a indeplinit pe pmint voia tatlui si c, de-ar fi vrut, legiuni de ingeri ar fi adus in ajutorul lui. Avgar este adus la credint cea dreapt, primeste botezul si cu aceasta rmsit leprei de pe fat dispare cu desvirfire. A doua zi, Tadeu, predicind norodului taina mintuirii, aduce la crestinism intreaga cetate a Edesei, care primeste botezul. Simburele acestei legende ifi are obirsia in crestinarea Siriei prin regele Abgar. Abgar al IX-lea, Bar Ma'nu (176213), intorcindu-se din Roma, unde fusese primit cu fast de impratul Severus, a trecut prin Asia Mic. Aci a imbrtisat crestinismul, pe care 1-a impus apoi in regatul su. Mai tirziu, din nzuinta de a se invlui inceputurile crestinismului in Siria intr-o aureol legendar de glorie fi de sfintenie, evenimentul a fost transpus in epoca de apostolat a Mintuitorului fi pus in legtur direct cu el. Legenda cptase, inc din secolul al III-lea, forma scris in limba siriac fi se pstra in arhivele din Edesa, unde a gsit-o marele istoric al bisericii creftine, Eusebiu, episco- pul Cesareei si prietenul lui Constantin cel Mare. Eusebiu a tradus-o in limba greac fi a inserat-o in cartea I-a (cap. XIII) a istoriei sale bisericefti. Motivul cu nframa, icoana nefcut de miini omenefti, nu fcea parte din structura primitiv a legendei; el apare pentru intiiafi dat in secolul al Y-lea. Din lumea siriac, motivul a trecut apoi, in secolul al VI-lea, in Bizant si a dobindit o vitalitate afa de puternic, incit a fost exploatat mai tirziu, in timpul luptelor iconoclaste, de ctre teologii bizantini in sprijinul tezei c icoanele au fost instituite pe pmint de Mintuitorul insufi. In secolul al VIII-lea, scriitorii bizantini, cei sirieni fi pelerinii apuseni ne inftiinteaz c icoana trimis lui Abgar se gsea intr-adevr la Edesa. Ea a fost adus apoi in Constantinopol, pe timpul impratului bizantin Romanos Lecapenos, care dezlntuise rzboiul impotriva arabilor pentru liberarea tinuturilor crestine de sub pgini. Aducerea icoanei in Constantinopol fi depunerea ei in biserica Vlaherne din palatul imperial s-a fcut cu mare fast si, pentru comemorarea acestui eveniment in viata bisericii ortodoxe, s-a alctuit chiar atunci slujba care se citeste si azi in biserica noastr. Legenda aceasta pioas, cu gratia ei naiv, care a instituit in biserica ortodox dou comemorri la 21 august prznuirea sfintului Tadeu si la 16 august aducerea icoanei din Edesa in Bizant a lsat urme adinci in arta

religioas si in folclor. ln zugrveala bisericilor noastre, in amintirea lui Avgar si a icoanei Mintuitorului, se aplic atit nframa sfint cit si rosietica crmid sfint, jos pe tamburul cupolei si anume vizavi una de alta: nframa la rsrit, crmid la apus. Legenda a fost mult citit fi a lsat urme in folclor. ln unele tinuturi in prtile Sighifoarei si in Banat scrisorile lui Avgar ctre Mintuitorul fi a Mintuitorului ctre Avgar sint intrebuintate, dup cum a artat rposatul Bogrea, pin azi ca talismane. Eie sint in genere numite, dup numele toparhului, avgare, prin coruptie advare sau argare, care inseamn orice amulet in genere, salv-conduct mistic, cruia superstitia popular ii atribuie o putere profilactic." Astfel numele regelui Edesei, care a introdus creftinismul in Siria, a ajuns in lexicul romnesc un nume comun, cu sensul de amulet o curioas evolutie semantic in viata cuvintelor. ln colectia vietilor de sfinti a mitropolitului Dosoftei mai sint inc multe alte legende, tot atit de atrgtoare prin gratia lor naiv fi tot atit de inte- resante prin problemele pe care le ridic cu privire la substratul istorie sau la legturile cu folclorul. Afa sint, de pild: legenda despre sfintul Alexie care fi-a prsit printii fi sotia in noaptea nuntii ca s urmeze chemarea Mintuitorului, de care ne-am ocupat; despre sfintul Eustatiu Plachida (20 sept.), care, luindu-se la o vinttoare pe urmele unui cerb miraculos, a fost convertit la crestinism; despre sfint Tecla (24 sept.), care, ascultind de la fereastra casei printefti predica apostolului Pavel, fi-a prsit mama fi logodnicul pentru a-si inchina viata Domnului; a celor fapte cuconi din Efes, care, urm- riti de prigonitori, adorm 360 de ani intr-o pester, si multe altele. Colectia vietilor de sfinti a lui Dosoftei este aletuit din trei tomuri; ultimul a aprut in 1686, si cu el activitatea marelui mitropolit se incheie, deoarece in acest an Dosoftei a fost luat fi dus in captivitate de Sobieski. Dosoftei istorie. Pentru a intregi conspectul activittii literare a mitropolitului Dosoftei, trebuie s amintim aci fi preocuprile sale istorice, cci in mijlocul muncii neobosite pentru nationalizarea serviciului divin, mitropolitul Dosoftei, prietenul lui Miron Costin, a gsit timp s-fi poarte gindul fi ctre studii istorice. Era un pasionat cititor de cronografe. Un exemplar din cronograful lui Cigala se pstreaz azi in Biblioteca Academiei Romne cu sublinierile fi adnotrile marelui mitropolit. In Vietile sfintilor il vedem adesea innodind textul hagiografic cu informatii fi citate imprumutate din cronografe. Dar mai mult pare s-1 fi interesat istoria national. In prefata a dou crti Molitvenict, aprut in 1681, si Paritniile, publicate in 1683 el adaug un rezumat de istorie moldoveneasc in versuri. Acest poem crono- logic incepe cu discrete aluzii la originea roman. Vorbind de Dragos-vod, care, desclecind tara, au adus intr-insa rumneasca limb, adaug versuri ca acestea:
Se trage de pre singe rud imprteasc.

Insir apoi pe rind domnii Moldovei, pomenind indeosebi ctitoriile lor de mnstiri si biserici, pin la Duca-vod, adic pin in vremea sa. Cu toat ariditatea inerent acestui gen literar, totusi imaginatia mitropolitului poet se aprinde la evocarea marilor domni, aprtori ai pmintului moldovenesc, ca bunoar la a lui Stefan cel Mare i se inlt vestea si peste ghotar" a crui siluet de mare ctitor ne-o inftiseaz astfei:
Prin tinuturi, prin toate s vdu a lui siamne: Mnstiri si bisiarici -au fapt fr liane,

201

C nu numai prin sate ?i pre la ora?e, Ce si prin munti si-n codri lui Hristos slase, C-au fcut zugrvite, de dau strlucoare, , S-i triasc pomana-n bun nume suptu soare...

Vremurile de atunci nu erau ins prielnice pentru munca de carte. Un nou rzboi se dezlntuise intre turci si crestini. Moldoveni fi munteni tre- buiser s urmeze ostirile turcesti si s ia parte la asediul Vienei. Dar pe cind Duca-vod cu oastea moldoveneasc lipsea din tar, polonii cu pribegii moldoveni intraser in Moldova, aducind ca domn pe Petriceicu-vod. In zilele de Crciun ale anului 1683, Duca-vod este surprins la mosia sa Domnesti de un podgheaz polon si fcut prizonier impreun cu cronicarul Miron Costin, prietenul lui Dosoftei. In locul lui Duca-vod fu instalat in scaun, cu ajutorul polon, Petriceicu-vod. In aceste vremuri de restriste, noul domn fi boierii din divanul Moldovei, temindu-se de invazia turcilor fi ttarilor, hotrsc s trimit dup ajutor la tarii Rusiei, loan fi Petru Alexievici, pe mitropolitul Dosoftei fi pe cminarul Lupu, oferind, in schimbul ajutorului, tribut. Mitropolitul Dosoftei n-a putut ajunge ins pin la Moscova, fiindc se rspindise zvonul c prtile de unde vine mitropolitul sint bintuite de cium. A fost oprit la Kiev de autorittile rusefti, care au transmis la Moscova cererea moldovenilor fi lmuririle mitropolitului. Este de retinut din declaratiile lui Dosoftei lmuririle pe care le d cu privire la neincrederea poporului su in poloni, care, spune el, sint rutciofi, mincinofi fi nestatornici. Rspunsul tarilor la rugmintea moldovenilor nu ni s-a pstrat. Fapt e c rufii nu s-au miscat s vin in ajutorul nostru. Peste citeva luni turcii intrau in Moldova fi puneau pe tron pe Dumitrafcu Cantacuzino, dar, dup putin timp, si acesta avea s fie inlocuit prin Constantin Cantemir. Pstorirea mitropolitului Dosoftei se apropia ins de sfirfit. In anul 1686 regele Poloniei, Ion Sobieski, pornind din nou cu rzboi impotriva turcilor, intr cu oftirea in Moldova. Incercarea lui de a ciftiga de partea sa pe Constantin Cantemir nu izbuteste, intre altele fiindc fiul cel mare al domnului era ostatec la Constantinopol si fiindc turcii trecuser Dunrea si, unin- du-se cu ttarii, afteptau la granitele trii. Domnul moldovean lsase in Iasi proviziuni pentru armta polon si se retrsese spre sud. In rstimp, regele Sobieski intr in Iasi si-1 tine in stpinire dou sptmini, petrecind zice Dimitrie Cantemir in Vita Constantini Cantemyri (ed. Iorga, p. 6366, text romnesc) in oaspete lungi si bubuiri de tunuri", pentru ca s sperie de departe pe turci si pe ttari. Sobieski, care prinsese de la ostasii moldoveni, inc de pe vremea cind era hatman al Poloniei, citeva cunostinte de limb romneasc, la un ospt, a rostit citeva cuvinte ctre boierii moldoveni in limba lor, ca s le fac plcere. Apoi, in clinchetul paharelor, a poruncit s inceap hora, dup care a spus c a alctuit un cintec moldovenesc. Si tcind lutarii, Sobieski a inceput:
Constantine, Fugi bine, Nici ai cas, Nici ai mas, Nice drag jupineas. .

Dup relatarea lui Dimitrie Cantemir, tatl su, instiintat de aceasta, nu s-a lsat dator cu rspunsul. Sobieski, prsind Iasul, trece Prutul si se indreapt
:202

cu armata spre Bugeac, unde-1 pindeau turcii si ttarii, care arse- ser iarba, otrviser apa si prinseser carele cu proviziuni ale polonilor. Pe cind regele polon se afla astfel in primejdie, Cantemir il instiinteaz, printr-un om sigur, de primejdia aceasta si il sftuiefte, dup cum ne spune fiul su, ca s treac repede inapoi si s ias din Moldova, dup care adaug: ...c-i foarte multumeste pentru cinstea pe care a binevoit s i-o fac prin cintecul pe care i l-a alctuit si l-a cintat. Doamn, in adevr, din voia sortii nu are de mult, dar a lsat craiului casa, gazda si masa gtit, iar, dac nu s-a ajuns intru ceva, s fie bun a nu o pune in sama vointii sale, ci numai in a ncputintii." Dosoftei in Polonia. Sobieski retrgindu-se peste Prut si strbtind Iasii cu ostasii si, aceftia au dat foc orasului si au prdat mnstirile. Cu acest prilej au ridicat fi pe mitropolitul Dosoftei. Unii istoriei sint de prere c Dosoftei a plecat de bun voie. Trei contimporani care au insotit ostile regelui Sobieski episcopul de Kamenica, Wojenski, francezul Philippe Dupont, ofiter si curtean, si un anonim intr-o scriere Les Anecdotes de Pologne ... povestesc c mitropolitul Dosoftei a iesit inaintea regelui cu 200 de preoti i clugri, cu prapore fi cruci, insotiti de fruntasii orasului. Si adaog Dupont c mitropolitul ar fi tinut un discurs lui Sobieski, in care l-a inftisat pe Constantin Cantemir in colorile cele mai negre.1 Se stie ins c vldicii nu trebuie s-i prseasc niciodat poporul. Primirea cu alai mare a lui Sobieski, care venea ca liberator de sub jugul turcesc, era deci firease. N stim in ce msur Dosoftei a indrznit s-fi atace domnul. Dar D. Cantemir ne spune ins in aceast privint lmurit: Polonii au prdat si vasele sfinte si moastele sfintului loan cel Nou, cu multe pietre scumpe. Si alte odoare de argint fi de aur le-au luat cu sine si impreun cu eie pe insus mitropolitul care mustra ftis fapta nelegiuit a ostailor i se ruga de indurare."2 Tezaurul si odoarele mitropoliei din Suceava, pe care polonii le-au ridi- cat odat cu mitropolitul Dosoftei, cuprindeau, dup cum aflm din documente, lucruri pretioase, ca de exemplu: Un aier mare impodobit cu pietre scumpe, cumprat la 1427 de ctre domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun fi de fiul su Ilie, pe vremea mitropolitului Macarie; mitra de aur a mitropolitului, impodobit cu diamante fi cu smaralde; cruci de aur cu rubine fi turcoaze;"cirje pastoral de argint; icoane cusute cu aur fi argint fi cu cercuri de mrgritare; o Evanghelie pe pergament cu scoarte de argint aurite; veftminte preotefti; invelituri pentru pristol, toate de stof scump, impodobite cu pietre pretioase; sfesnice fi cdelnite de aur fi argint". Cu mitropolitul Dosoftei au mai fost ridicati din Suceava si citiva clerici care erau pe ling el: ieromonahii Adrian, Ionaf, Ilarion si arhimandritul Sucevei, Nicolae. ln Polonia, li s-a impus captivilor s locuiasc in oraful Stryi. Incep de aci inainte pentru marele mitropolit moldovean in pribegie zile grele de srcie fi amrciune. Constantin Cantemir il cheam struitor s se intoarc in tar cu moaftele sfintului loan cel Nou fi, fiindc nu voia, sau nu putea s vie, este anatemizat de patriarhul din Constantinopol, anatem care a fost ridicat, ins prea tirziu, dup ce Dosoftei murise. Defi se pare c i s-a ingduit libertatea de 203
1 H o r i a O p r i a n f in Arhiva, anul XLVII, 1940, nr. 12, p. 110116. 2 D. C a n t e m i r , Vita Constantini Cantemyri, ed. Iorga, 1923, p. 65, text romnesc.

:204

a conduce colonia romneasc din Polonia, defi il vedem intr-un rind sfintind pe episcopul romn Iosif Stoica din Maramures fi pe alti doi episcopi ruteni, totufi viata sa in exil este plin de necazuri fi lipsuri. Abia afezat pe pmint strin, se vede nevoit s trimit necontenit dup ajutor fi mil in Rusia, la tarul Moscovei, la patriarhul Ioachim fi la toti creftinii ortodocfi. Potoliti scrie el furtuna mizeriei noastre, astimprati sufletul ce se chinuiefte fi adpati sufletul insetosat, care pribegefte acum al patrulea an din eparhia mea. Ptimesc in mizerie cu servitorii cari sunt ling racla sfintului loan cel Nou, ndjduind mintuirea lui Dumnezeu, ca s m intorc fi s m infti- fez inaintea fetei lui Dumnezeu, in mitropolia dorit a Sucevei..." In aceast viat de amrciune petrecut in exil, mitropolitul Dosoftei ifi gsefte o mingiiere in munca de cultur, prins, prin forta imprejurrilor, in cursul curentelor kievene fi moscovite. Dezlipirea Ucrainei de la Polonia fi alipirea ei la imperiul moscovit adusese divergente in viata religioas a Rusiei. Pe cind Moscova pstrase credincios traditia ortodox, Ucraina, care sttuse sub stpinirea Poloniei catolice, primise, prin influenta literaturii religioase traduse din limba latin a catolicismului polon, obiceiuri, rinduieli fi dogme strine ortodoxismului. Una din aceste chestiuni, care a frmintat societatea rus timp de 15 ani, a fost chestiunea transubstantierii sfintelor daruri. ln dogmatica crestin este o problem important aceea de a se sti dac la taina cuminecturii este prezent sau nu spiritul Mintuitorului. Pe cind biseric ortodox sustine c este prezent, bisericile reformate sustin c aceasta este simbolic. Ucrainenii, desi ortodocsi, se alipiser la punctul de vedere reformat. Patriarhul Ioachim, dup sfaturile fratilor Lihudi si a altor crturari din Moscova, someaz pe mitropolitul Kievului s-si expun lmurit punctul su de vedere in aceasta privint. In astfel de clipe hotri- toare pentru biseric rus, cind patriarhul Moscovei se pregtea s arunce anatema asupra bisericii din Kiev, intervine Dosoftei, care, din exilul su, lmurind pe mitropolitul Kievului asupra punctului de vedere ortodox, inltur ruptura. Din aceste preocupri, prelatul nostru, solicitat de mitropolitul Kievului, a tradus in rusestc o serie de crti care serefereau tocmai la dogma transubstantierii sfintelor daruri. Originalele grecesti ale unora din aceste crti fuse- ser tiprite prin 1683, in tipografia din Iasi, dup cererea marilor patriarhi greci ai rsritului, pe vremea cind Dosoftei pstorea Moldova. Textele traduse de el precum din cartea sf. Simeon al Salonicului despre transubstan- tierea sfintelor daruri, Istoria bisericeasc si Vedenia tainic a patriarhului Gherman, Orinduielile sf. apostoli sint scrise intr-o foarte corect limb ruseasc si unele erau menite s fie tiprite. Dar in mijlocul acestei activitti, cu sufletul indurerat de nostalgia scaunului su din Suceava fi strimtorat de multe lipsuri, mitropolitul Dosoftei inchide ochii la 13 decembrie 1693. 0 misctoare scrisoare, adresat hatmanului Mazepa de ctre unui dintre clugrii care au stat la cptiiul lui in ceasul mortii, ne instiinteaz astfel despre sfirsitul mitropolitului moldovean: Noi, srmanii clugri, cari ne aflm ling sfintele moaste ale sfintului marelui mucenic loan cel Nou din Suceava, in localitatea Zolkiev, cu supunere cdem la picioarele mriei voastre domnesti, cci nu avem unde s ne plecm capetele decit la Domnul Dumnezeu si la mria voastr milostivul nostru domn. Si facem f

tire mriei voastre cum a fost de la inceput: a venit milostivirea sa regele polon cu oasteintararomneasc, in cetatea Iasilor, si a luat moastele sf. marelui mucenic loan din Suceava si cu prea sfintitul Dosoftei din Suceava fi ne-au dus din Iafi in Polonia; fi ne-au dat s trim noi in cetatea aceea opt ani la porunca milosti- virei sale. Si a trit printele mitropolit de fericit memorie in mare lips fi necaz fi nu a avut unde s se mifte. Si, de cind a murit preasintitul mitropolit, de fericit memorie, au trecut fase ani, in 13 decembrie." i iat acum o frumoas trstur de caracter a fetelor religioase din trecut s
Eu atunci, milostive binefctor, am fost obligat cu mare epitimie de preasfintitul mitropolit de fericit memorie s nu prsesc sfintele moafte pin la capatul vietii mele".

Experienta dureroas pe care a incercat-o mitropolitul Dosoftei in hrtuita sa viat ii intrise personalitatea pentru o munca inalt, inchinat telului educativ pe care il impunea menirea sa de pastor al trii. i dac imprejurrile nu 1-ar fi coplefit de atitea ori, activitatea sa ar fi inzestrat trecutul cultural romnesc cu o oper urias, pentru care Dosoftei simtea si chemarea si priceperea de a ne-o da. Munca lui Dosoftei, a tit cit o avem, reprezint in istoria culturii noastre vechi un mare pas inainte. El, cel dintii dintre vldicii principatelor, a deschis drumul limbii romnesti ctre altarul bisericii. Strduintele lui vor fi conti- nuate mai tirziu, in Tara Romneasc, de mitropolitul Antim Ivireanu. Prin traducerea Psaltirii in versuri, Dosoftei a asezat temeliile versificatiei in literatura noastr cult, iar prin Vietile sfintilor a druit sufletului romnesc din veacul al XVII-lea o bogat literatur de imaginatie, impletita cu elemente miraculoase, plin de pietate si uneori inviorat de gratie naiv. Prin destinul su tragic, rmine o figur care sintetizeaz vitregia imprejurrilor in care s-au zbtut toti marii crturari ai literaturii noastre vechi.
BIBLIOGRAFIE ' Viata. $ t e I a n D i n u l e s c u , Viata si scrierile lui Dositeiu mitropolitul Moldovei (extras din Candela, iurnal bisericesc literar), Cernufi, 1885; t e f a n C i o b a n u , Dosoftei mitropolitul Moldovei si activitatea lui literar. Contributiune la istoria literaturii romnesti si a egturilor romno-ruse literare din secolul al XVII-lea, traducere din ruseste de tefan Berechet, Iai, 1918; originalul rusesc, continind anexe care n-au fost traduse, a aprut in editia Academiei imperiale ruse de tiin^e, sectia pentru limba si literatura rus, Kiev, 1915; $ t e f a n C i o b a n u , Contributiuni privitoare la originea ti moartea mitropolitului Dosoftei, discurs de recep^iune la Academia Romn, Bucuresti, 1920. Documente biografice: S i l v i u D r a g o m i r , Contributii privitoare la relatiile bisericii romnesti cu Rusia in veacul XVII, in Analele Academiei Romane, nr. 21, Bucuresti, 1912; I. B o g d a n , O scrisoare din 1679 a mitropolitului Dosoftei, in Analele Academiei Romne, XXXIV, Mem. sectiunii istorice, Bucuresti, 1912, p. 489 496. Despre fuga in Polonia: H. O p r i 5 a n, Precizri pe marginea exilului lui Dosoftei in Polonia, in Arhiva, Iasi, XLVII, 1940, p. 110116. Opera. Texte si studii. I B i a n u s i N . H o d o s , Bibliografia romneasc veche, I, Bucuresti, 1903, p. 209 240, 262269, unde se descriu crfile lui; D. A. S t u r d z a , Un manuscris al lui Dosoftei, in Convorbiri literare, VI (1872), p. 157 167; I. B i a n u , Dosoftei mitropolitul Moldovei, 1671 1686, Psaltirea in versuri publicat dup manuscrisul original si de pe editiunea de la 1673, Ed. Academiei Romne, Bucuresti, 1887. Din Vietile sfintilor au fost

205

publicate fragmente de dr. M. G a s t e r , in Revista pentru istorie, arheologie si filologie, II, I, vol. 4 (1885), p. 635 636 (Eustatie Plachida), si in Chrestomatie romn, Bucuresti, 1891, p. 251259. Fragmente din Acatist, Molitvenic, Liturghie, ibidem, I, p. 214 215. Alte

fragmente din Vietile sfintilor in colectia Autorii romni vechi si moderni, edrfiune scolara", Bucuresti, Socec, 1895. Studii. Despre izvoarele lui Dosoftei in Vietile sfintilor: I u l i a n $ t e f n e s c u , Legendele despre sf. Constantin in literatura romn, in Revista istoric romn, I, 1931, p. 251 297 (si extras). Pentru limb: C. L a c e a, Untersuchung der Sprache der Viata si petrecerea svintilor" des Metropoliten Dosoftei, in G. W e i g a n d , Jahresbericht des Instituts fr rum. Sprachen zu Leipzig, V, 1898, p. 51144; D. P u s c h i l , Molitvenicul lui Dosoftei. Studiu asupra limbei, in Analele Academiei Romne, XXXVI, Mem. sect. lit., seria a II-a, p. 1114, Bucuresti, 1915. Pentru versificatia lui Dosoftei, in afar de prefata lui I. B i a n u , Dosoftei mitropolitul Moldovei (1671 1686), Psaltirea in versuri... , c f . s i N. I . A p o s t o l e s c u ,

:206

Lancienne versification roumaine (XVII-e et XVIII-e siecles), Paris, 1909, p. 44 49. Despre versurile poloneze din Parimiile lui Dosoftei vezi menfiune in I. B i a n u, Psaltirea in versuri intocmit de Dosoftei mitropolitul Moldovei, p. XXVIII; publicate si studiate pe larg de S t e f a n C i o b a n u, Versuri poloneze necunoscute in opera mitropolitului Moldovei Dosoftei. Extras din Melanges Drouhet, Bucuresti, 1940. Pentru psalmii lui Dosoftei in cintecele de stea si in Vicleim: N. C a r t o j a n, Crtile populre in literatura romneasc, II, Bucuresti, 1938, p. 193 194, 214215; ibidem studii despre legendele sfintilor populari din Dosoftei, vol. I, p. 156 171 (sf. Vineri $i sf. Alexie); vol. II, 138 178 (Avgar si Mintuitorul; Cei sapte cuconi din Efes; Eustatie Plachida; sf. Gheorghe; Vasilie cel Nou). Despre Avgar cf. si Convorbiri literare, LVIII, 1925, p. 243-261. D . G z d a r u , Contributii privitoare la originea, limba si influenta mitropolitului Dosoftei, in Arhiva, XXXIV, Ia$i, 1927, p. 122149; M a r i a n S o k o l o w s k i , Spadek po Metropolice Motdawskim Dosyteuszu.

CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMNESTI PtN IN SECOLUL AL XVII-LEA

Am ajuns cu expunerea noastr asupra evolutiei literaturii romnefti la o rscruce. Mitropolitul Dosoftei reprezint punctul culminant al dezvoltrii literaturii religioase in Moldova. In Muntenia, activitatea inceput sub Matei Basarab continu si a junge punctul ei culminant in vremea lui Brincoveanu, cu mitropolitul Antim Ivireanu. In Moldova, nici unui dintre urmasii lui Dosoftei nu se mai ridic prin cultur si munc la inaltimea lui. Dar dac literatura religioas stagneaz in Moldova, in schimb se ridic pe treptele cele mai inalte ale culturii reprezentantii boierimii moldovene, care inaugureaz un gen nou in cultura romneasc: istoriografia national. Inainte de a urmri opera cronicarilor moldoveni, este necesar s facem un popas la aceasta rscruce de drum, pentru a fixa aci, in linii mari, evolutia, caracterul si importanta literaturii religioase romnesti pin in secolul al XVIIlea. In ultimul timp s-a fcut incercarea de a se scoate literatura religioas din istoria literaturii vechi pentru cuvintul c aceast literatur religioas nu are legtur cu creatia oricit de minima", c aceast asa-zis literatur nu cuprinde decit crtile de ritual trebuitoare preotului in slujba sa, traduse in romneste". Se uit ins c liturgica ortodox, cu totul diferit de cea catolic, reprezint culmile cele mai inalte ale poeziei sacre bizantine si este pri- vit azi de cei mai de seam reprezentanti ai bisericii latine ca un virtual izvor de inviorare al liturghiei catolice. De alt parte, literatura noastr veche a evoluat in conditii cu totul deosebite de acelea in care s-au dezvoltat marile literaturi din Occident. In Occident, traducerea Bibliei si a crtilor sfinte a fost precedat de o perioad lung de trei-patru veacuri, in care perioad a inflorit literatura profan in limba national. Limba literar in Occident s-a slefuit deci in creatiile literare ale jongleurilor, trubadurilor si scriitorilor profani. Cu totul altfel se prezint lucrurile la noi. Limba scris apare la noi intii in scripturile

sfinte si se formeaz, ca limb literar, in textele religioase pin in a doua jumtate a secolului al XVII-lea, cind apare istoriografia moldoveneasc in limba national. Dar chiar dup aparitia cronicilor, singurele crti care se tipresc la noi si se rspindesc peste toate tinuturile romnesti, mentinind unitatea credintei si a graiului, sint textele sfinte. Cronicile s-au rspindit pe o raz mai restrins si numai prin cpii manuscrise. Literatura religioas canonic fi apocrif a format astfel, in primele veacuri, singura hran intelectual a intregii societti. Ea a creat o mentalitate religioas care se dezvluie in toate manifestrile poporului: artistice, sociale fi politice. Incepind din vremurile neguroase ale intemeierii principatelor, clerul, asociat la toate momentele solemne din viata familiei fi a neamului, ocup in structura societtii romnefti un loc de frunte. Am artat la p. 3245 c mnstirile au fost cele dintii focare de cultur ale noastre. ln mnstiri se aflau bibliotecile de texte slave din care s-a alimentat cultur noastr veche; in mnstiri lucrau de zor, pentru gloria lui Dumnezeu, artiftii caligrafi fi minia- turifti; acolo se aflau atelierele de broderie fi pictur religioas fi tot acolo fcolile de crturrie pentru cine vroia s intre in tagma clerului sau a diecilor fi logofetilor. De la aceste focare s-au aprins, cu vremea, luminile pe ling scaunele eparhiale fi pe ling bisericile de orafe fi chiar de sate pretutin- deni unde s-au gsit vldici ori preoti crturari fi inimofi. Astfel clerul a ajuns s fie aproape singura clas cult. Masele adinci ale poporului nu se ridicaser nici pin la notiunea scrisului, care era strins legat, pe acele vre- muri, de cunoafterea unei limbi nu numai strin, ci fi moart. Limba in care clugri fi preoti oficiau serviciul divin fi in care dieci fi pisari redactau actele din cancelariile domnefti era la inceput o veche limb slav, altkirchen slawische Sprache, cum o numesc filologii germani, paleoslava, cum au numit-o slavistii noftri, un idiom vorbit in veacul al IX-lea in tinuturile Macedoniei, leagnul literaturilor sud-slave. A trebuit s treac mult vreme, a trebuit s se petreac mari frmintri in bisericile din Occident pin cind, in secoleleal XV-lea fi al XVI-lea, citiva iluminati s porneasc eroic, cu jertfa propriei lor vieti, lupta pentru introducerea graiului matern in serviciul divin. Sub influenta ideilor puse in circulatie de reforme, maramurefenii au pus, in secolul al XV-lea, temeliile literaturii romnefti, tlmcind Sfintele Scripturi in graiul strmofesc. Traducerile lor, rspindite in copii manuscrise, au fost tiprite de ctre diaconul tirgovistean Coresi in a doua jumtate a secolului al XVI-lea. Textele maramurefene erau scrise intr-o limb noduroas, cu caractere arhaice si dialectale. Coresi a inlturat, cit a putut, particularittile arhaice fi dialectale, trans- punind textele in graiul muntean, care se ridic astfel la rangul de limb literar. Textele lui Coresi au intrat la rindul lor in miinile mitropolitului Varlaam, si astfel de la Varlaam la Simeon tefan, de la aceftia la mitropolitul Dosoftei fi in sfirfit pin la Biblia lui Serban si pin la Antim Ivireanu, timp de dou veacuri fi jumtate, a fost o continu elaborare a textelor sacre, o continu frmintare de a gsi, pentru cugetarea biblic in form national, nu numai cuvintul cel mai expresiv fi cel mai precis, dar cuvintul care s fie in acelafi timp inteles in toate tinuturile romnefti, c romnii nu griesc in toate trle intr-un chip", iar

:208

cuvintele trebuie s fie ca banii, c banii aceia sint buni, carii imbl in toate tarle, afa fi cuvintele acelea sint bune, carele le intleg toti". Dar prin aceast necontenit frmintare in cutarea cuvintului expresiv, cu rezonant in toate cuprinsurile romnefti, in aflarea

unui ritm armonios la care s poat fi adaptat melodia bizantin acolo unde o cereau necesittile liturgice, s-a creat limba noastr literar. Cu aceast munc de tlmciri s-a pregtit si drumul limbii nationale spre altar. In a doua jumtate a secolului al XVII-lea, mitropolitul Dosoftei in Moldova fi mai tirziu mitropolitul Antim Ivireanu in Muntenia se pun in fruntea marii reforme de a introduce graiul romnesc in altar, traducind amindoi crtile necesare ritualului crestin. A fost aceasta un mare cistig pentru cultura religioas a poporului nostru, fiindc popoarele catolice nici azi nu ascult slujba religioas in limba national. Dar in afar de traducerea scripturilor sfinte fi a textelor liturgice, necesare cultului divin, munca literar a clerului s-a indreptat fi spre alte trimuri. Cu deosebire clugrii, care, departe de valurile lumii, triau in mnstiri lipsiti de grija celor omenefti, fi-au consacrat viata activittii de traducere a textelor din limba slav. In orele in care toaca mnstirii nu-i chema la umilint fi la rug, acefti vizionari lucrau pin noaptea tirziu, la lumina opaitului, pentru a prinde din filele vechilor manuscrise slavone tot ceea ce sufletul lor mistic, chinuit de grija mintuirii, era dornic s cunoasc. Astfel, inc din secolul al XV-lea, primii traductori maramureseni ai textelor sfinte au pus in circulatie un ciclu de legende apocaliptice, care zugrveau in colori vii antagonismul dintre cele dou limanuri ctre care sint indrumate sufle- tele oamenilor dup moarte: de o parte infernul cu valurile de smoal cloco- tind fi cu riurile de flcri, de alt parte grdinile inflorite ale raiului. Odat cu legendele apocaliptice, gindul lor s-a indreptat, cu o fireasc simpatie, fi ctre martirii bisericii, care in vremurile marilor prigoniri si-au jertfit viata pentru triumful crestinismului, fi ctre marii asceti, care, nzuind spre mintuirea sufletului, se retrgeau departe de chemrile ispititoare ale vietii, in pustiuri, unde prin abstinent ifi mortificau trupul. Legendele hagiografice, in care icoanele sfintilor apreau aureolate de un nimb divin, intr-o atmosfer de miraculos, formau pentru acele timpuri de naiv credint admirabile modele de virtuti creftinefti. De la acest gen de literatur cu tendinte vdite de a edifica masele populre, s-a trecut la legendele pioase, pline de gratie naiv, privitoare la materia Vechiului fi Noului Testament; apoi la texte profane cu caracter moral, ca Fisiologul fi Albinusa, pentru ca s se ajung la romanul popular. Dar ceea ce caracterizeaz spiritul si mentalitatea acestei epoci este c chiar actiunea acestor romane de aventuri fi de dragoste cu colorit romnesc, incheiat in chip brusc prin moartea tragic a eroilor, era exploatat de der ca o tem de moralizare: ... scris acasta carte ce se chiam Alixandrie fi m usteniiu citu putuiu fi o scrif s ceteasc fi s socotiasc bine ce este imprtia cestii lumi desarte fi mnginoas, ifi incheia popa Ion Romnul, din Sinpetru Ardealului, copia sa, cea mai veche redactiune romneasc a vietii lui Alexandru Machedon din eite au ajuns
209

pin la noi (1620). Timp de dou veacuri clerul a procurat neamului hrana intelectual. Evangheliile, care purtau cuvintul Domnului invefmintat in forma unei majestti plin de simplitate, vietile de sfinti cu inlttoarele pilde de credint fi abnegatie, legendele pioase fi naive ale apocrifelor biblice, viziunile apocaliptice cu sumbrele lor colori toate acestea au format vreme indelungat literatura de predilectie a tuturor claselor noastre sociale. Aceste

:210

texte, tlmcite in chiliile mnstirilor, erau copiate de preotii de mir si rspindite mai departe in lumea satelor fi a oraselor. In strins legtur cu literatura s-a dezvoltat si arta noastr veche. Zugravii acestei epoci, chemati s impodobeasc zidurile mnstirilor fi ale bisericilor fi s coloreze icoanele, au introdus intre scenele biblice fi cele hagiografice, zugrvite dup normele statornicite prin Erminii tratate de pictura bisericeasc alctuite in Muntele Athos fi o multime de scene imprumutate din legendele apocrife, din viziunile apocaliptice, din romanele populre chiar. Pretutindeni scriam alt dat1 pe zidurile dinafar fi din tinda bisericilor fi ale mnstirilor, pe icoanele pstrate in vechile case boierefti, pe troitele ridicate de miini pioase la rscrucea drumurilor de tar, arta veche romneasc poart un puternic af zice exclusiv caracter religis fi a suferit influenta pronuntat a ciclului de legende apocrife fi al celor populre. Oricite cunoftinte tehnice ar avea cineva, oricit simt al colorilor fi al perspectivei, nu va pricepe niciodat nimic din sensul intim al scenelor zugrvite, din mentalitatea celui care a lucrat, dac nu cunoafte literatura care a inspirat aceast art." In atmosfera de misticism a acestei literaturi fi strvechi arte religioase a vietuit sufletul romnesc mai multe veacuri. In naivitatea ei adorabil, societatea veche romneasc credea in lumea de miracole care-i punea dinainte, in locul abstractiunilor teologice, icoane vii fi colorate de inchipuire ce si-o fcea despre trimurile de dincolo de moarte. Arta fi literatura aceasta corespundea fi a creat o mentalitate specific, pe care abia ne-o putem inchipui in vlmfagul vremurilor turburi de astzi, cind progresul ftiintelor pozitive de o parte fi materialismul de alt parte au spulberat toate aceste iluzii transcendentale fi au mcinat fi macin din zi in zi temeliile credintei. Dar urmele acestei mentalitti le gsim in infptuirile fi in scrisorile marilor voievozi din trecut fi mai departe in filele inglbenite ale cronicilor. Aceast mentalitate explic politica de ocrotire a popoarelor creftine din Balcani, dus de domnii fi boierii noftri: daniile bnefti pentru ridicarea bisericilor fi mnstirilor ruinate, acele minunate manuscrise cu miniaturi lucrate de artifti ai penei romnesti, imprftiate azi in tot Orientul ortodox, crtile trimise din imprimeriile romnefti in Balcani, mofiile inchinate Muntelui Athos, dar mai ales lupta impotriva pginilor turci pentru crestintate. Iat, bunoar, circulara trimis de tefan cel Mare la 28 ianuarie 1475, dup lupta de la Rzboieni. Cu cit satisfactie vestefte voievodul c a clcat in picioare" fi a trecut sub ascutiful sbiei" pe dusmanii creftinttii, pentru care lucru ludat s fie Domnul Dumnezeul nostru". Si cerind ajutor de la principii creftini in insufi interesul lor cci Moldova, spune el, este poarta creftinttii" fi dac aceast poart... va fi pierdut, Dumnezeu s ne fereasc de afa ceva, atunci toat crestintatea va fi in mare primejdie". Si el incheie cu un legmint solemn: Fgduim cu credint noastr crestineasc fi cu jurmintul domniei noastre, c vom sta in picioare si ne vom
lupta pin la moarte pentru legea crestineasc, noi cu capul nostru.

Peste un veac, cellalt mare domn al nostru, Mihai Viteazul, povestind ln zilele de restriste ale cderii lui cum a ajuns de a pierdut tot ce ciftigasem din zilele tineretii pin la btrinete, fi tri fi averi fi sotie fi copii... i dac le-af fi pierdut din pricina dufmanilor... nu m-ar durea atita, cit m doare fiindc au fost fptuite de aceia de la care ndjduiam si afteptam ajutor fi razim". Si iat cum mrturisefte el insufi motivele care 1211 auindemnat s nu crate nici cheltuieli, nici osteneal, nici singe, nici
1Crtile populre, vol. II, p. 385.

propria viat: Nu le-am fcut indemnat de cineva, ci spre a cpta fi eu un loc si un nume in cres- tintate. Chiar dup ce cultur trece din mina clerului in mina boierimii pmintene, intilnim aceast sentimentalitate religioas vibrind in scrisul cronicarilor. Ureche, povestind lupta lui Stefan-vod la Rimnic, adaug, dup traditia popular: Zic unii s se fi artat lui Stefan Vod sfintul mucenic Procopie, imblind deasupra rzboiului clare fi intr-armat, ca un viteaz fiind intrajutoriu lui Stefan Vod fi dind vilhv oftirii lui", fi incheie, in adora- bila lui naivitate pioas: ... ci este a fi credere acest cuvint, c dac s-au intors Stefan Vod cu toat oastea sa ... la scaunul su la Suceava, au zidit biserica pre numele sfintului mucenic Procopie, la sat la Badeuti, unde triefte fi pin astzi". Neculce ne povestefte si el intr-un loc la domnia a doua a lui Ducavod cel Btrin minunea mare", artarea" la Hotin, intr-o mnstire mic ce este supt cetate: au lcrmat icoana Maicii Preciste, ctu se rsturnau lacrimile pre chipul icoanei de le vedeau toti oamenii fi picau intro tipsie ce era pus supt icoan". Paginile cronicilor sint pline de citate biblice: precum zice inteleptul Solomon, ... zice Isus Sirah, ... griefte fi prorocul David in al 7 psalm Iar preciziuni ca acestea: Era tocmai in ziua cind se cint in biseric canonul sfintului Andrei de la Crit, la opt ceasuri de noapte", dovedescnunumai familia- xizarea cu rinduielile bisericefti, dar fi o trire a dramei liturgice din spt- mina patimilor, cind se cint canonul. De aceea nu trebuie s ne mire c insfi conceptia lor despre lume fi viat pleac dintr-o mentalitate religioas. Dup ei toate evenimentele din care se tese pinza istoriei, chiar faptele mrunte din viata omului, sint orinduite dup vointa lui Dumnezeu: Ascuns giudetul lui Dumnezeu toate gindurile omenefti le strmut, c mcar cit nevoint pune omul, sorocul lui Dumnezeu, cum este orinduit, a-1 clti nime nu poate", spune Miron Costin. Toate fenomenele cerefti sint socotite ca semne prevestitoare trimise de Dumnezeu: o comet, o invazie de lcuste, o eclips de soare. Adevrat semn de peire a multi creftini in teara lefasc fi inceptura durerii si stricrii trii noastre, c de atunce, din an in an, tot ru fi amar de creftini fi pustiuri au rmas locurile pre acolo, incheie Neculce povestirea minunii amintit mai sus. Oricit de curioas fi naiv ni s-ar prea azi sentimentalitatea aceasta, ea a fost totusi o puternic realitate in lumea veche romneasc fi pe ea sa sprijinit intreaga structur social. Cind btrinii acelor timpuri ajungeau in asfintitul vietii fi simteau c li se apropie ceasul de trecere in lumea cealalt, alegeau cu grij partea care se cuvenea urmafilor de partea sufletului fi scriau, cu mina tremurind de emotie, diata vietii lor, prin care lsau o bun parte din mosii si avere mnstirilor, pentru opere de binefacere. Religiozi- tatea naiv a timpurilor trecute a inzestrat tara cu spitale, eforii si atitea institutii pe care noi, cu toate conceptiile noastre moderne despre organismul statului, le-am lsat, in urma reformei de expropriere fortat, s ajung in pragul ruinei.1 Prin munca necontenit si plin de trud a clerului s-a ajuns ca trile noastre s devin, in pragul veacului al XVIII-lea, focarele din care radia lumina culturii in tot Rsritul ortodox, oprimat sub stpinire turceasc. Pe timpul lui Brincoveanu, cind cinci tipografii lucrau neintrerupt in tar, gindurile milostive ale domnului romn si ale harnicilor si prelati se indreptau pin ctre arabii din Siria, crora le trimiteau in dar crti tiprite la
1 In legtur cu aceasta problem, a se vedea nota de la p. 43. (N. red.) :212

Snagov, in limba lor, pin la ivirii din muntii Caucazului, crora le trimiteau tipar si mesteri tipografi. A tia latura religioas din istoria literaturii romnesti inseamn a renunta la cunoasterea trsturii celei mai caracteristice din cultura noastr veche si la una din fetele ei de glorie.

UN MARE CRTURAR MOLDOVEAN CLTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU

Pina in a doua jumtate a vea'cului al XVII-lea, literatura romneasc este in intregime opera clerului si poart, in alctuirea ei, o trstur adinc religioas. Pe la jumtatea secolului al XVII-lea se petrece ins o schimbare in dezvoltarea culturii noastre. ln urma prefacerilor pe care le examinm mai jos, boierimea a ajuns intr-o situatie material prosper, care a ajutat-o s ocupe un loc proeminent in viata politic si cultural a neamului. Dar din pricina luptelor ce se ddeau in jurul tronului, ea era adesea silit s emigreze ctre adposturile de cultur din centrul si Rsritul european, care stteau in legtur cu Apusul. Prin aceste emigrri s-a deschis pentru cultura romneasc, inchis pin atunci in formele strimte si rigide ale slavonismului fi ortodo- xiei, o fereastr prin care a npdit aerul proaspt al civilizatiei occidentale. Contactul acesta cultural s-a fcut mai intens in Constantinopol si in Polonia. Apropierea de miscarea umanist a Poloniei a inviorat viata literar a Moldovei, dind nastere istoriografiei nationale; in mediul cosmopolit al Constantinopolului s-au format scriitori ca Dimitrie Cantemir, stolnicul Constantin Cantacuzino si, inaintea lor, Nicolae Milescu, contimporanul lui Dosoftei si sprijinitorul moldovenilor la curtea tarilor.
VIAfA

Desi din punct de vedere cronologic Nicolae Milescu urmeaz dup Grigore Ureche, totusi, fiindc prin la