N.

CARTOJAN

Toate drepturüe rezervate Editurii Minerva

N. CARTOJAN • ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI

Coperta: Dumitru Verdes

ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI
Postfa{a $i bibliografii finale de DAN SIMONESCU Prefa{ä de DAN ZAMFIRESCU

EDITURA MINERVA

UN TRAT AT CL ASIC DE 1ST0RIA LITERATURI1 ROMÄNE VECHI Studitd literaturii romäne vechi s-a constituit ca disciplinä stiintificä inde-

Bucure$ti-1980

Coperta: Dumitru Verdes

pendentä, cu specialisli si catedre universitäre, abiainprimele decenii ale secolului nostru. Pinä atunci literatura veche a fäcut obiectul interesului unor sträluciti felologi si istofici cu o arie de preocupäri mult mai largä (Timotei Cipariu, B. P. Hasdeu, Al. Lambrior, M. Gaster, Ovid Densusianu, loan Bogdan, N. lorga), dupa ce valoarea documentarä si artisticä a cronicilor fusese descoperitä de generatia pasoptistä, aceea care a si initial editarea si valorificarea, pentni literatura modernd, a scrisidui vechi romdnesc. In invätämint, literatura veche a fost multä vreme inglobatä fie istoriei

generale a poporului roman, fie studiului, comun, al limbii si literaturii, pind ce, atit la Bucuresti, in 1901, ctt si la lap, in 1508, s-au diferentiat cele douä

Coperta: Dumitru Verdes

domenii, creindu-se catedre deosebite pentru fiecare. 1 Cursurile de istoria literaturii romäne an fost incredintate la Bucuresti lui Ion Bianu si la Iasi lui G. Ibräileanu. De aci inainte, pinä cind o nouä diferentiere, de data aceasta in insusi cuprinsul cmsului de istoria literaturii romäne, va duce la crearea de catedre dedicate in exclusivitate studierii literaturii vechi si altora rezervate studiului literaturii moderne (in 1919 la Cluj, in 1920 la Iasi si in 1930 la Bucuresti), obligatia de a infdtisa cele peste patru secole de cultura cuprinse in asa-numita „epocä veche“ a revenit unor profesori care, ca Ibräileanu, erau mai

familiarizati cu perioada moderna, sau, ca Ion Bianu, cu epoca veche, privitä insä din perspectiva und formatii de bibliograf si mai putin de istoric literar propriu-zis. Aceasta situatie s-a reflectat foarte clar in evolutia disciplinei insasi, care n-a mai dat, in decurs de patru decenii, aiicä pinä la tipXrirea priniului volum al Istoriei literaturii romäne vechi Ae N. Cartojan, nici o expunere de ansamblu asupra epocii vechi comparabilä, ca valoare, cu sintezele — unele fundamentale —- ale perioadei anterioare. 0 sumarä retrospectivä a evolutiei disciplinei, necesarä pentru a aprecia
1 Pentru vicisitudinile predirii

Coperta: Dumitru Verdes

locul major ocupat de lucrarea ce se retipäreste acum, dupa patru decenii, duce la constatarea cä, intre 185S, dxta cini Timotei Cipariu tipärea la Blaj Crestomatia sa—primz crestomztie a scrisiilui vechi rominesc — insotind-o de o „notitä literarä“ care este §i prima schitä de istoria literaturii noastre vechi, si 1901, cind apare monumentala Istorie a literaturii romäne in secolul al XVIII-lea de Nicolae lorga, se inregistreazä o etapä de remarcabile progrese in cunoasterea literaturii vechi. Apar excelente editii (Psaltirea Scheianä, editia Ion Bianu, Psaltirea lui Coresi, ed. Hasdeu, Codicele Voronetean, ed. I. G. Sbiera,
literaturii romlne la Universitatea din

Psaltirea in versuri a lui Dosoftei, ed. Bianu, Cronograful lui Moxa si cronica lui Zilot Romanul editate de Hasdeu p.a.), admirabile Crestomatii (Pumnul, Lambrior, Gaster), utilizabile si azi, monografii si studii de amänunt. Paralel cu acestea asistäm la un efort, din ce in ce mai fericit in rezultatele sale, de a sistematiza cunostintele dobindite in ample expuneri de ansamblu sau in manuale de uz scolar. ln centrul acestei activitäti stä, färä indoialä, personalitateasi opera genialului Hasdeu, de la care, pe lingä zeci de contributii mai märunte sau mai insemIasi inainte de Ibräileanu a se vedei

Coperta: Dumitru Verdes

nate, ne-au rämas douä lucräri fundamentale, indispensabile si azi cercetätorului literaturii vechi: Arhiva istoricä a Romäniei si Cuvente den betrani, ambele, mine inepuizäbile de informatii si sugestii. Opera lui Hasdeu este sträbätutä de patosul unei aprinse admiratii pentru vechea.culturä romäneascä, in care el vedea o dovadä a aptitudinilor creatoare ale popomlui römän in trecutul sau si o certi- tudine a realizärilor sale in viitor. Hasdeu este nu numai un dascäl, ci si un per- petuu emul si exemplu pentru o nouä generatie de cercetätori, care-l continuä, incercind sä-l depäseascä si sä-l corecteze acolo
studiul lui G. A^avriloiie in Contributii

unde fantezia romanticä a unui geniu universal inträ in coliziune cu rigorile unor metode mai severe. Metode deprinse in frecventarea centrelor ilustre si maestrilor de talie europeand ai diferi- telor. discipline pe care noii venipi le reprezintä. M. Gaster, Ion Bianu, loan Bogdan, Ovid Densusianu, N. Iorga sint numele care se vor säpa cel mai adinc in istoria studiilor asupra vechii culturi romänesti, si toti sint marcati, in diferite feluri, de prezenta fecundä, desi uneori negeneroasä, a genialului bätrin. M. Gaster devine continuatorul lui Hasdeu in studierea asa-numitelor „cärti
la istoria dezvoltarii Universi- tätii din

Coperta: Dumitru Verdes

populäre", domeniu in care este veritabilul fondator al unei ramuri speciale de cercetare, prin temeinica monografie Literatura popularä romänä (Bucuresti, 1883). Crestomatia romänä, tipäritä in 1891, cu introducere si explicatii in romänä si francezä, rämine incä nedepäsitä si este utilizatä pinä azi de romanistii de pretutindeni. Introducerea este o excelentä schitä de istoria literaturii romäne, prima de acest fei, accesibilä si cititorilor de peste hotare. Ea va fi apoi prelucratä si amplificatä de autor in limba germanä pentru Gröber’s Grundriss der romanischen Philologie, , vol. II, 1898, si va reprezenta, multä
Iasi, 1860—1960, vol. II, Bucuresti,

vreme, principala sttrsä de informare a sträinätätii asupra literaturii romäne. Ion Bianu se consacrä comasärii si descrierii tezaurului national de tipärituri si manuscrise, din care va scoate, cu concursul unor harnici si bine alesi colaboratori, Bibliografia romäneascä veche, al cärei prim volum apare äbia in 1903, dar al cärei material putea fi consultat, in, bunä rinduialä, incä din 1900, de cätre N. Iorga pentru cartea sa. Acelasi I. Bianu pune bazele Catalogului manuscriselor romänesti, din care apar trei volume in timpul vietii sale (1— 111,1907—1931). ’ ’
1950, p. 263 — 275.

editeazä si studiazä istoriografia romänä dinainte de Ureche. Tot el demonstreazä utilitatea cercetärilor slavo-romäne pentru a .Coperta: Dumitru Verdes loan Bogdan descoperä. cu incä un secol. fie si intr-o limbä universalä de culturä a evului mediu. aria scrisului romänesc original. postulatä de Hasdeu. ca slavona. lärgind astfei.

echivalentul celebrului dictionar al lui Laurian si Massim. a asigurat cärtii o nouä edifie. capabil de observatii interesante. o „reductie" a acestui curs universitär. este cea mai completä si mai vehementä expresie a latinismului in acest domeniu. precum si faptul cä dädea curs unor idei si unei mentalitäti curente in epocä si chiar dupä aceea. Giurescu. U re chi a crease intiiul curs de istoria literaturii romäne. Vigoarea tonului si a limbii.petenia incontestabilä a autorului in epocile mai vechi. destinatä elevilor scolilor secundare: Schite de istoria literaturii romäne. in forma lor cea mai acuzatä si ca Stil. cum era incä obiceiul. se va impune ca autor al unor studii fundamentale de istorie socialä si al primelor studii stiintifice asupra traditiei manuscrise a croni. cartea sa nu mai este decit un document de epocä. reväzutä. 1861. Partea I-a. in care se tipäreau la Bucuresti Schitele.slave a constituit o calamitate pentru cultura romänä. Lectia I I I : „Literatura romänä de la 1840 pinä in zilele noastre"). oricit de gre§itä. Azi.. Desi astäzi inveshitä cu desävirsire in privinta informatiei. in evolutia istoriografiei noastre liter are . iar istoria literaturii nationale nu se desprinsese incä din istoria generalä. dupa ce publicase citeva prelegeri in Ateneul roman din Ia§i (n-rele din 15 sept. care se opreste la sfirsitul veacidui al XV 11-lea (partea a Il-a ce urma sä o continue n-a mai apärut niciodatä) ala. A. si plinä de aprecieri veninoase la adresa scriitorilor mai noi (ceea ce l-a fäcut pe Maiorescu sä o intimpine cu celebrul In läturi!). Dacä astäzi nici specialistul §i nici omul de cultura in genere nu mai au ceva de retinut din aceastä carte. profesor de limba si literatura latinä la Universitatea localä. scheme pe cit de false pe atit de indärätnice in persistenta lor pinä tirziu (ecouri räzbat in mai toate sintezele ulterioare) se intilnesc aici pentru prima oarä formulate in „sistem" §i aplicate evolutiei culturii noastre. dar care a suplinit si cursul de limba si literatura romänä al lui Andrei Vizanti. pe care poza eruditä nu face decit sä le scoatä si mai mult in evidentä. ln acelasi an 1885. Urechia atestä insä un spirit viu. cel ce urmäreste istoria ideilor care vit . C. Lectia II: „Literatura romänä de la 1830 pinä la 1840“ . Expunerea materiei. A. pe cind functiona la Iasi ca prof esor la „Academia Mihäileanä“. .turä istoria limbii de a literaturii. 1860 — dec. si aici se pot depista. Urechia. A. cartea lui V. din 1864. Lipsitä de valoare stiintificä incä de la aparitie. desi coplesit de carentele pregätirii. apärea la Ia§i Istoria limbii si a literaturii romäne de Aron Densusianu. in 1894.a continuat la Bucuresti. l. V. paralel cu progresul cercetärii. tntiiele incercäri de a face bilantul cuno§tintelor acestei epoci rodnice sint legate direct de nevoile invätämintului.. o anumitä unitate a perspectivei. com.Intel ege contextul in care s-a dezvoltdt cultura romänä veche §i a-i aprecia valoarea in comparatie cu produsele popoarelor vecine de traditie culturalä bizantinä. pe care. cartea lui Densusianu detine un loc aparte. Abia in 1885 el tipäri. o Serie de idei ce n-au rämas consemnate doar in filele ei. Elevul säu. Lectia I: „Literatura romänä de la 1800 pinä la 1830". ele isi sporesc valoarea in progresie geometricä. Cum era firesc. un politician absenteist. cä tot ceea ce aprecedat desteptärii nationale prin „Scoala Ardeleanä" a fost negurä si barbarie. Carte didacticä secundarä. lui V. la Bucuresti. de o nulitate absolutä.cilor romänesti. Credinta cä adoptarea alfabetului chirilic si frecventarea izvoarelor culturale bizantino. Este de fapt unica sintezä de istoria literaturii romäne pe care a produs-o acest curent. In 1858.

infirmate sau veri. isi insusea la 1876 (cind apare partea a doua a Conspectului. si in genere fiecärui romän de a-si cunoa§te scriitorii säi". aceasta se stie. despre care Nicolae Iorga putea scrie. mai exact. astäzi. punirtdu-si pecetea pe diferite discipline. l o a n G . Si nu färä bucurie constatäm cä acest modest autor. Pinä acum. Transferal. subintitulatä „Frinturi din cursul manuscris asupra istoriei limbii si literaturii romänesti“. ceea ce explicä temeinicia acestei cärti.putind stirni azi curiozitatea omului de culturä sau a studentului. la data aparitiei. nu trebuie sä o ocoleascä. in vreme ce. Sbiera a inaugurat o nobilä traditie: a sintezelor de specia. titularul celei dintii catedre defilologie romänä din invätämintul nostru superior. (V. I. V a s i l e G r . acestui sever repertoriu de informatii.jan si Stefan Ciobanu." de care vorbea Iorga. totusi.) XVI . aceste cuvinte de omagiu: „Cä forma d-lui Sbiera nu atrage totdeauna pe cititor. in 1901. rezervä aceastä carte pentru lectura restrinsä a specialistilor. mult sporite de atunci. dar care si-au avut rostul la vremea lor. „forma. Sä retinem. Absenta oricärei tentative de valorificare esteticä si chiar de analizä a continutului acordä insä. numai douä scrieri similare se mai pot incadra in aceastä traditie: a lui N. admiräbil informatä si dovedind un deosebit discernänunt. o Introducere in istoria limbii si literaturii romäne. ea a devenit „cap de bibliografie“ in materie. incepuse lectiile sale de literaturä romänä la gimnaziul din Bucovina in 1861 si avusese printre ascultätori pe insusi Miliai Eminescu. Popu da aici si prima notitä biograficä despre mar eie poet. Dar nu se stie in de ajuns citä muncä stäruitoare si cinstitä. fiind de fapt intiia istorie tipäritä a literaturii romäne. cea mai completä si mai exactä sistematizare a cunostintelor bibliograficesi biografice asupra epocii vechi si mai noi (pinä la Heliade) a literaturii noastre. Ale x a n d r u P h i l i p p i d e a publicat. citä precizie in date. rezervatä scriitorilor noi) judecata lui Maiorescu asupra lui Eminescu. „servind junimei studioase de a poseda in rezumat idce de miscarea noasträ literarä. numindu-l „unul din cele mai frumoase talente si am putea zice chiar cel mai imposant talent ivit pe sccna noilor miscäri a literaturii noastre".litate tipärite dupä o viatä de cercetare si profesare de la catedrä. midt mai tirziu. care este. cu privire la o serie intreagä de „probleme deschise" ale literaturii vechi. G. in 1888. faptul cä. färä a porni de la aceasta lucrare. ridicase cursul la nivelul nmilui auditoriu si-l tinuse la curent cu ultimele cercetäri. in 1875. nu este cu putintä a face istoria diferitelor ipoteze. ln 1897 vede lumina tiparului intiia sintezä de literaturä romänä veche demnä de atentia cercetätorului pinä a z i : Miscäri culturale si literare la romänii din stinga Dunärii in restimpul de la 1504—1714. Tabloul perioadei de pionierat n-ar fi complet dacä am omite manualele scolare alcätuite de neuniversitari.au circulat in cultura noasträ modernä.ficate. Carto. absenta oricärei aptitudini si chiar preocupäri pentru valorificarea scrisului nostru vechi ca literaturä. ea nemai. Din päcate. Inainte de a deveni. Autorul cärtii. din 1875. la Universitatea localä. Astfel. tipärindu-l la capätul a 35 de ani de experientä pedagogicä si de investigatii personale. la last. P o p u din Bucuresti tip är este al säu Conspect asupra literaturii romäne si literatilor ei de la tnceput si pinä astäzi in ordine cronologicä. S b i e r a . o importantä numai istoricä. Gr. Aron Densusianu si Anghel Demetriescu il repudiau vehement. de mult bun simt. Intr-adevär. Ciim aceastä carte devanseazä cu un deceniu manualele lui Urechea si Densusianu. citä pätrundere in dezbaterea amänuntelor se gäseste in lucrarea de care vorbim“.

Ovid Densusianu si N. ln uzul tinerimei studioase. apoi editii succesive dintre care a IV-a. 1921. Ovid Densusianu.intre care si N.Pe temeiul bibliografiei särace de care dispunea atunci si bazmdu-se mai ales pe Lepturariul lui Pumnul. §i a fäcut-o. Silasi“. I I I . a disciplinei. vol. deci.halä. in 1884. care. pe lucrärile lui Cipariu si pe Conspectul lui V. II. Litografiat imediat — epoca veche. in total. Pop. de care nu s-a mai stiut in alt fei. Rolul de a umple acest gol revine celor doi tineri profesori universitari de la Bucuresti. acolo unde domnise in mod absolut filologia singurä si bibliografia. D. Taine si ideile literare de ultimä orä aleFrantei vremii. lua sfirsit. aläturi de manualul similar al altui ardelean. dintre care nici unul nu implinise 30 de ani. El a exercitat hisä.nului. singurul care ne intereseazä aici. sau al istoriografiei care. isi däduse marea sintezä reprezentaiivä. I. Iorga. Este prima incer. Gr. patru ani dupä Istoria literaturii franceze a lui Lanson si in acelasi an in care tncepea sä aparä intiia mare sintezä de Istoria literaturii ruse (de la origini pinä la Gogol) a lui A. mai putin prezent in formatia viitorilor cercetätori ai literaturii vechi. ardeleanul Ion Läzäriciu publica la Sibiu. probabil din cauza inconvenientelor create de modul cum a fosi consemnat. ln toamna lui 1838. nutrit cu Sainte-Beuve. 18 ani dupä Istoria literaturii germane de Wilhelm Scherer. Istoria literaturei romäne. poate. si de excelentul manual-crestomatie al lui loan Nädejde. adicä 28 de ani dupä Istoria literaturii italiene a lui De Sanctis. Densusianu poseda. Iosif Hodosiu.rilor exemplul unei adevärate analize si aprecieri a scrierilor vechi ca produse apartinind literaturii. in 1S01. din päcate. 1920. Veacul se apropia insä de sfirsit färä sä fi produs o lucrare de ansamblu asupra literaturii romäne la nivelul dezvoltärii literelor nationale. Cartojan. G. Cu acest curs. El n-a fost. pe atunci in virstä de 25 de ani. Pipin. influentä ce se poate inregistra pinä in monumentala sintezä cälinescianä. numai dupä notitele studentului Filip Drugescu — acest curs s-a tipärit mult mai tirziu si numai pentru epoca modernä. ale cärei prelegeri fuseserä Stenografiate ^Literatura romänä modernä. o influentä enormä asupra evolutiei ulterioare a istoriografiei noastre literare. 1933. n-a fost tipärit. pentru aceasta. Xenopol. isi iau locul intr-o istorie a mannalelor de istoria literaturii romäne pentru scolile secundare. precum si pe un curs manuscris al „profesorului Dr. cu scriitorii epocii celti mai noi. istorie ce ar fi. patriar. dar si inzestrat cu o solidä pregätire de filolog in acceptia cea mai strictä a terme. incepea cursul säu de istoria literaturii romäne. toate mijloacele pentru a revolutiona disciplina. N. si adeväratele istorii ale literaturii romäne incepeau sä-si facä aparitia. datoritä lui A. incheiat. O v i d D e n s u s i a n u este intnul istorie al acestei epoci din cultura noasträ care a oferit studentilor si citito. profi tabilä noilor autori de asemenea lucräri. Cursul säu creeazä de fapt perspectiva esteticä.care de a aborda domeniul literaturii vechi cu o formatie de critic literar modern. intr-un singur volum. in 1942). faza arhaicä. De la el incepe obiceiul de a rezuma alert si detasat continutul „cärtilor !■ . Cälinescu a caracterizat pe bunä dreptate acest curs „intiia organizare documentatä §i cu criterii strict artistice de istorie literarä modernä". tipärit la Iasi in 1886. Cursul despre epoca veche (pinä la 1 7 8 0 ) . Este de fapt prima sintezä de istoria literaturii romane alcätuitä in spiritul si cu metodele la care ajunsese istorio.grafia si critica literarä pe plan european.

din cauza opozifiei lui Hasdeu. dar frecventarea acestui curs. caracterul romänesc si valoarea infäptuirilor acestei asanuniite „epoci slavone" a se vedea studiile lui P. aici trebuie cäutatä originea unei directii care. 1971. N i c o l a e I o r g a lucra. in 1S01. stimulat de un premiu academic (pe care. Va fi meritul lui Nicolae Cartojan — Iorga msusi a privit färä simpatie „epoca slavonä“ — de a face locul ce i se cuvine intr-o expunere de ansamblu asupra evolutiei ctdturii noastre. profesorul säu de peste citeva decenii. este drept. vechi de aproape trei sferturi de secol. rezeruindu-si tn schimb consideratii strict filologice pentru primele tipärituri neentuziasmindu-se decit „cultural" in fata unui Molitvelnic. infirmate si contestabile in lümina cercetärilor ulterioare si a orizonturilor actuate. geniul caracterizärilor lapidare de oameni. cu intentia de a relief a pitorescul si culoarea de epocä naivä si credulä fi de a le urmäri ecourile in folclor. El este primul care incearcä sä depisteze valori literare si de stil in cronici si in celelalte scrieri vechi ce pot fi considerate literaturä. Istoria literaturii romäne in secolul al XVIII-lea s-a tipärit in douä volume. Tot el introduce metoda lungilor citate üustrative alese pentru a-si intemeia descrierile operelor si judecätile de valoare. El tmparte etapele dezvoltärii literaturii noastre dupä influentele externe (la fei pro. a istoriografiei literare romänesti. douä „Excursuri" asupra perioadei neincluse in cerintele premiului academic: despre Cronicile moldovene inainte de 1688 si Cronicile muntene inainte de 1688. iar despre ultima operä vorbeste in capitolul despre literatura veacului al XVII-lea. Evident. de fapt. opere si epoci —. „slavonä".populäre“. Minerva. dar cu viatä lungä. nu rämine färä folos specialistului care vrea sä ia contact cu unul din spiritele cele mai alese din eite s-au aplecat vreodatä asupra domeniului literaturii vechi. Ea mai continea. in volumul al doilea. reunite In volumul Contributii la istoria culturii romänesti. nu cu viguroasele creatii nationale. Dimensiunile exigui rezervate aceleiasiperioade in sintezä cälinescianä urmeazä schema lui Densusianu. „greaeä“. lucra. nu le mentioneazä pe primele decit in calitate de izvoare ale lui Ureche. P. cind ea a fost tradusä in r&mäne$te (desi nu-i contestä paternitatea !). care. nu l-a luat).Itüui X V I . 1 Pentru marea importantä. la prima realizare de dimensiuni cu adevärat monumentale — prin vastitatea eruditiei. el va reface. cu mijloacele superioare ale momentului fi ale geniului. forta de innoire a subiectului. desi cunostea la data cind redacta cursul cronicile slavone si faptul cä Invätäturile lui Neagoe se scriseserä in slavoneste. de la sfirsitul secolului al XV-lea si din primele decenii ale seco. Asadar.dit maxima strälucire si fortä de influentare odatä cu Istoria literaturii romäne de la origini pinä in prezent. Cind G.neste in subtitlurile celor douä volume ale marii momgrafii a lui Cartojan despre Cärtile populäre in literatura romäneascä) si tot el exclude din literatura romänä textete originale scrise in limba slavonä. Cälinescu va relua examenul estetic al literaturii vechi. Ed.rea de precursor a strälucitului tinär din 18i 8. fie si intr-o limba de imprumut. si-a dobin. si cä literatura romänä incepe cu primele traduceri de texte biblice.cedase dealtfel fi Gaster). sint multe lucruri depäsite. Panaitescu. Este dealtfel interesant de constatat si faptul cä Densusianu a reusit sä introdueä unele idei gresite. adicä. „occidentalä" (un ecou se intil. pentru a decreta apoi cä in secolul XVI caracterul national nu este bine conturat. . etapei literare numite de el „suflet romänesc in limba slavä“. 1 Exact in momentul in care Ovid Densusianu continua cursul säu la Universitate.

1 Reeditatä m 1969. asa nUmita „literaturä religioasä“ — tipärituri. rusä. Panaitescu. maghiarä — sint puse intr-o luminä nouä de cunoscätori specializati ai limbilor slave sau de cercetätori cu bunä cunoastere a limbii maghiare. . care confirmä intuitia lui Hasdeu cu privire la existenta catehis. polonä. editia a doua reväzutä fi larg intregitä. care va duce. pinä la 1821. dar numai secolul al XVIII-lea. Ilie Minea.P. vol. mäcar sä pästreze ritmul cu progresele cercetärii.despre cea. informatia este mereu impinsä mai departe fi perspectivele se adincesc. este o simplä reeditare a celei din 1901—1904 (N. Al. de Barbu Theodorescu la Editura didacticä si pedagogicä. dacä nu sä egaleze pe Densusianu sau Iorga. de la origini pinä in momentul in'care incepea expunerea manuscrisului prezentat Academiei.tecile din tarä si sträinätate si dind intregului forta demiurgicä a spiritului säu. care asistä la o continuare färä hiatusuri a progresului cercetärii in sectorul literaturii vechi. Iorga. Cronica moldo-germanä descoperitä de Olgierd Görka la München in 1911 fi tipäritä de acelafi la Cracovia in 1931). räscolind totodatä arhivele si biblio. Cartojan. Toate aceste progrese sint numai pe alocuri asimilate de N. Oricit de curios ar pärea. Iorga a absorbit.mului tipärit la Brafov. in cea mai mare parte. . Acest cd treilea „excurs" s-a tipärit intr-o carte apartei trei ani mai tirziu. relatiile culturii noastre vechi cu alte culturi — bulgarä. ■. vol. Ill. toate insuflate cu acel duh de matä care fäcea sä reträiascä vremurile fi oamenii. comparäbilä cu cele mai celebre creatii ale genului. Stefan Ciobanu. intradevär. pentru destinele ulterioare ale istoriografiei literare romänesti ea a fost masivul central din care au izvorit toate apele. Bucurestii vol. 1933). hibliografia disciplinei imbogätindu-se substantial si inregistrind chiar noi descoperiri (Letopisetul lui Azarie. Datoritä lui Constantin Giurescu. si astfei disciplina numitä „istoria literaturii romäne vechi“ & dobindit o temelie documentarä. Iorga in a doua editie a sintezei sale. traduceri si citeva scrieri originale — de pinä la 1688 si sä ne dea. I. Nicolae Dräganu. 1926. la sintezä cälinescianä. Ceea ce realizase Ovid Densusianu fusese — pentru epoca veche — un bilant la zi al cunostintelor dobindite si un inventar de valori literare descoperite pentru prima oarä ca atare. o viziune asupra trecutidui nostru cultural si un simt al acestui trecut. sirbä. multä vreme nu mai vedem apärind sinteze capabile. tot ce se fäcuse pinä la dinsul. 1925. publicat de loan Bogdan in 1909. Demostene Russo. Din amindouä aceste monumente ce incheie secolul al XIX-lea fi deschid pe al nostru se impletefte o traditie. mai insemnatä laturä a creatiei originale vechi. care. Istoria literaturii romänesti. ce räsar in mijlocul intregii productii istoriografice a epocii asemeni unui munte urias creat de eruptia unui vulcan. Ceea ce infäptuieste Nicolae Iorga este proiectarea fenomenului cultural fi literar pe fundalul intregii existente nationale multiseculare si o ingrämädire colosalä de date noi. P. o istorie completä a literaturii vechi si a epocii „Scolii Ardelene". Ilie Bärbulescu. ii mai räminea autorului sä completeze expunerea cu. XIX . datoritä cäreia cultura romänä ifi are capodopera sa. o personalitate distinctä a istoriografiei literare romänefti in cadrul istoriografiei europene. primele decenii ale secolului XX. Densusianu nu se mat ocupä de literatura veche in cursurile sale decit in fimctie de problemele lingvistice (istoria limbii. Vasile Grecu. in felul acesta. Rosetti fi multi altii. Dacä sub aspectul formal aceastä epocalä sintezä1 poate sä deruteze pecei gräbiti si neobisnuiti cu maniera de a scrie a marelui istorie. . citeva decenii dupä aceea. II. evolutia esteticä a limbii). N. Codicele de la Ieud.

Sibiu. „Cursuri populäre“. si dind cartii sale — cu sprijinul directorului editurii. Ref er ir He lui Ibräileanu la scrierile vechi sint exclusiv de ordin lingvistic. ed. dornici sä se informeze asupra epocii vechi a literaturii romäne de altundeva decit din manualul elementar al lui Adamescu. este o lucrare paradoxalä. completatä cu o bibliografie criticä si un indice. specialistul nu mai are nimic de cules dintr-insa.tate sau fortä de expresie.Singura aparitie notabilä(lucräri de popidarizare ca aceea a lui Gh. acest excelent instrument de initiere nu aducea nimic non. picturi. G i o r g e P a s c u . cu 82 de ilustratii dintre care sase planse in culori in afarä de text". a Il-a. care a cistigat imediat pe cititori. el n-a läsat decit unsingur curs litografiat in intreaga sa carierä didacticä de aproape trei decenii si acest curs. la cea veche. Cantemir. insotite de o utilä bibliografie sistematizatä si de numeroase ilustratii. Douä exemple pe care N. 1926. a cunoscut frei editii in timpul vietii autorului ( e d . Studentii. la temelie stind — cum avertizeazä insusi autorul— marea sintezä a lui N. completatä cu Viata si operele lui D. si tot. legäturä de carte). Adamescu nu pot fi luate in consideratie) este ciclul de prelegeri cu destinati-e popularä pe care S e x t i l P u s c a r i u il tine in 1911 la universitatea undeprofesase Sbiera. nu aveau nici o altä sursä. prelegerile lui Puscariu aduceau o limpezime. Faptul cä aceastä Istorie a literaturii romäne subintitulatä. este o märturie a calitätilor ei. tipäritä la Bucuresti in 1921. ln vreme ce se succedau editiile cärtii de popularizare a lui Sextil Puscariu (singura care a cunoscut un asemenea succes). o or don are a materiei. si profesa convingerea cä „noiputem studia literatura modernä färä a ne raporta. la Iasi. Iorga. Citprivestepe Ion Bianu. Ibräileanu n-atinut. Iorga. broderie. dar pentru publicul larg s-ar putea sä nu-si fi pierdut cu totul forta de atracfie. o dozare a informatiei si o agrementare a ei prin bogata ilustratie. la Sibiu. dar si a penuriei ce domnea la data aceea. volumele celei dintii istorii literare iesite din nevoile acestei catedre. Cronicarii moldoveni fi munteni. Eie apar in volum abia dupä räzboi. la prima editie. 1924. Ca informatie. Cartojan le va urma. titularal catedrei de literatura veche si dialectologie. nici un curs de literaturä veche. ce uimeste—in ciuda inconiesta. in prefata marii sale istorii. al sintezei lui N. I. Fatä de caracterul stuf os si — cel putin la inceput — greu accesibil. Astäzi. nu se remarcä jyrin calitäti speciale. bogat si frumos ilustratä. Era prima istorie a literaturii romäne editatä in conditii grafice superioare. elevii din clasele superiore si oamenii culti. adusä insä la nivelul de accesibilitate cerut de publicul cäruia se adresa. Sibiu. „reväzutä si intregitä. 1£30 . iar analizele literare nu sträluceau prin originali. Cälinescu. unui dupä altul. miniaturi. a Ill-a „neschimbatä“.niile sale despre aceastä epocä din dezvoltarea noasträ literarä dovedesc o defcctuoasä percepere a devenirii spiritului romanesc §i a literaturii prin care s-a exprimat msecoleleXV—X V I I I . 1136). urmatä de Istoriea literaturii romäne din secolul XVIII. iar opi. preocupinduse la rindu-i de evolutia paralelä a artelor prin care se defineste fizionomia intreagä a unei epoci. Istoriea literaturii $i limbii romäne din secolul XVI. Bucuresti. in %20. din H 2 5 . Bucuresti. Al Rosetti — infati§area unui veritabil monument al artei tipogra/ice nationale. din 1L08 si pinä m H20 cind seinfiinteazä catedra de literaturä veche din Iasi. convingere combätutä mai tirziu de G. elabora.bilei competence a autorului si a perspicacitätii sale in solutionarea unor Probleme de amänunt— pentru modid cum reuseste sä dea impresia cä nici Ovid Densusianu XX .odatä prima care incearcä sä arunce priviri in domeniul celorlalte manifestäri de artä ale culturii vechi (arhitecturä. ceea ce la alte popoarc nu se poate face“.

cäreia orice exagerare si opinie hazardatä. Cartajan si progresele ulterioare ale cercetärilor si interpretärii stiintifice a literaturii vechi. cu al ilustrului profesor de la Univer. momentul 1901. Chiriacescu. In 1940. cind apare primul volum din Istoria literaturii romäne vechi de N i c o l a e C a r t o j a n . Literalmente ilizibilä si nu o data gresitä. ceea ce l-a fäcut sä imbräti§eze cu spirit critic.. aceastä carte.. nu putuse face altceva decit sä arunce deasupra materiei citeva fulgere revelatorii ce-si asteptau pe acela in stare sä le capteze si sä le confere o finalitate mai aproape de nevoile imediate. edrfie ingrijitä de Al. Pe de altä parte. In ceea ce priveste actualitatea pe care si-o pästreazä. decit asupra unui singur aspect: utilitatea si valoarea actualä a sintezei pe care Editura Minerva a hotärit sä o readucä in circuitul larg al culturii de azi. indiferent cine o semna si in ce raporturi se afla cu semnatarul.teazä. profesorul dr. adunatä si sistematizatä. 1974. dispretuind sistematic orice analizä literarä chiar si in cazul unui scriitor atit de artist ca Ion Neculce. vrem sä prevenim pe cititor fatä de unele confuzii la care s-ar preta o lecturä mai putin atentä a textului. ca si a lui Densusianu. in a cärei consultare numai specialism. Din partea noasträ nu vrem sä insistäm in aceastä notä lämuritoare. orice contribute. sintezä si bilant al unui moment si totodatä model si lectie de metodä din care sä se desprindä invätämintele pentru viitor. decantatä si analizatä in lumina ultimelor rezultate toatä agonisita unei stiinte ce avea deja in urma ei aproape un secol de existentä. XXI . Istoria literaturii romäne vechi.strinsi de obligatia informafiei exhaustive. necontrolatä sau rezultind dintr-o impresie de momentan erau sträine. de autoritate incontestabilä si totodatä de largä accesibilitate. Nicolae Cartojan a fost omul chemat sä dea unei discipline ce-si cistigase deacum un Statut onorabil in sistemul de invätämint si in constiinta puUicä opera reprezentativä. Iatä de cein constiinta urmasilor „literatura veche“ si-a ingemänat numele. pentru totdeauna. care explicä in felul lor afilierea finalä a autorului ei la cele mai negre miscäri politice ale vremii. iar stralucita „Introducere sinteticä" din 1929. docent Dan Simonescu1. Personalitatea. dar cu egalä solicitudine. cercetätorul. cu sporul de informatie intervenit intre timp. de nici un tratat in care sä se afle. mai este si presärata uneori cu izbucniri polemice de o violentä oarbä. Acest fapt 1 Noi insine am fäcut-o in prefata la Cärtile populäre in literatura romäneascä. sinteza lui Iorga reprezenta. Rämasä in cea mai mare parte la forma sa initialä. ea rezultä in primul rind din insäsi conditia acestei opere care este produsul unei familiarizäri indelungate si desävir§ite cu problemele de ansamblu si de amänunt ale disciplinei — marca evidentä a specialistului -—■ precum si rodul unei minti cumpänite.sitatea din Bucuresti.se in 7 din cele 14 prelegeri de epoca veche. Dupä cum n era strain orice exclusivism si impuls subiectiv. in postfata editiei de fatä. de cätre cel mai apropiat elev si colaborator al säu. practic. färä a intra in amänunte cu privire la raportul dintre lucrarea lui N. care se ocupa. cariera didacticä si opera stiintificä de reputatie si räsunet international a lui Nicolae Cartojan sint evocate. con. Editura Enciclopedicä Romänä. Ea pästreazä intocmai si reedi. chiar in noua editie. se pot aventura. stilul de repertoriu sec al Introducerii. peste patru decenii. Philippide. De la inceput sinteza sa a dobindit prestigiul la care o menea exemplara iinutä stiintificä si eticä a celui ce inchinase o viatä acestei literaturi vechi. lui AI. studentul sau omul de culturä nu dispmieau.si nici Iorga n-au existat vreodatä.

§i care se cer reluate. De aceea Istoria literaturii romäne vechi nu este numai o carte de informare. care aici apare in formularea unui maestru al acestei discipline. care doreste sä aibä o imagine cuprinzätoare asupra formidei spirituale romänesti. Cartojan cu cele rezidtate din cercetärile paraleie sau ulterioare. sau sä redifice erori de situare si judecare. Dacä n-au sclipirile de geniu ale unui Iorga sau Cälinescu. Cartojan sä stabileascä o kartä amänuntitä si exactä a cunostintelor despre literatura veche la data respectivä. Emil Petrovici. Existä o problematicä a unei sinteze de literaturä veche. C. P. Dealtfel. dupä cum se stie. cuceritoare in aceastä carte este prezenta XXII . sint si erori vädite de judecatä. nu o datä. imbogätind informatia fi aplicind metode noi de interpretare. dar dacä n-a putut consulta curent bogata bibliografie slavä. Unele ne pot apärea astäzi stingace sau prea de suprafatä. Acest constituent a indeplinit o functie importantä si a-l desconsidera prin sintagma „picla slavonismidui" ni se pare o solutie nestiintificä in idtimä instantä. ii datoresc. in schimb. astfel incit sä poatä aseza dezvoltarea culturii noastre si in contextul Europei sud-estice. trebuie sä intregeascä deci opiniile lui N. G. Dan Simonescu. ca si predecesorilor säi. in aceasta carte.P. aceste erori de apreciere au fost suplinite de cercetärile unor alti repidati specialisti ca loan Bogdan. aceastä laturä mai putin consolidatä a viziunii sale asupra evolutiei culturii noastre vechi a fost suplinitä de activitatea celuilalt eminent specialist in literatura veche.bile rämin. considerable sale in legäturä cu asezarea culturii romäne la räscruce de civilizatii si originalitatea ei in contextul culturilor sud-estulai european. el s-a putut informa din lucräri traduse in limbi ce-i erau accesibile. I. din care nimeni si nimic nu lipseste. ci si una care dä prilejul de a medita asupra unei aproape jumätäti de mileniu de cultura romäneascä. care intre timp au fost päräsite. Cititorul de azi. rämtne enunttd §i indemnul de a continua si corecta. sä deschidä capitole pe mäsura realei importante unor personalitäti trecute pinä atunci in fugä. eit at mai sus.. Pe lingä modul cum a stiut sä adune si sä ordoneze o extrem de bogatä infor. admira. Chitimia. Panaitescu. anälizele de opere. ca o cäläuzä demnä de incredere. Ciobanu. coleg o vreme la aceeasi catedrä. Stefan Ciobanu. färä a-l urma servil. Vrem sä spuneni din nou cä aceste erori se relevä mai ales in eludarea sau numai in diminuarea factor ului slav in geneza sintezei spirituale romänesti. Poate mai mult decit orice. Mihäilä si altii. sinteza lui Cartojan este cäutatä in continuare de toti cei ce se initiazä in disciplina literaturii vechi. Apariiia unor sinteze ulterioare. bibliografia sa fiind unicä prin bogätia si varietatea informatiei. Valoroase rämin temele de meditatie in sine. a cärui Istorie a literaturii romäne vechi speräm cä se va reedita in viitor. foarte mult. si chiar atunci cind räspunsurile sale ne par insuficiente sau chiar gresite. Este adevärat cä domeniul slav i-a rämas in parte sträin. eie prezintä. St. Tocmai de aceea. in anii nostri. In sfirsit nu trebuie sä trecem cu vederea privirile de ansamblu. calitatea de a urmäriinde. in care se aratä solidar cu o mentalitate mai veche. Emil Turdeanu. nu au impins in afara interesului aceastä cartej si oricine poate constata cä noile sinteze. de care am vorbit.f matie. Dar.l-a ajutat pe N. rectificind erorile de fond sau de perspectivä.aproape continutul operelor respective si de a-l face accesibil din unghiid cel mai favorabil unei vizionäri nedeformante.

care continuä sä serveascä drept manual generatiilor de studenti ce o consultä in biblioteci.tifeazä cercetärii. care citeau in loc de romane vieti de sfinti („nuvela si romanul evului mediu". Dar tocmai aceastä participare afectivä.rate din Biblie sau din istoria minunatä a lui Alexandru Machedon. ci fiindcä temperamental era inclinat spre o altä manierä. vol. operä a unui credincios fervent. a creat opinia curioasä dupä care Istoria literaturii romäne vechi ar fi o carte impregnatä pe alocuri de. Eminescu a putut scrie citeva emotionante rugä. fiind unui dintre putinii creatori de scoalä. Jndrägostit de trecutul de glorie al poporului nostru. om al veacului säu.dicä. Nimic mai putin inte. 1 N.. nu mai credea. läsindu-se incintat fi el — ca fi Eminescu sau Iorga •— de „eresurile" bätrinilor.ticienii — atit de numerofi in epocä —• ai unui misticism pe cit de nesincer pe atit de gälägios. sau zimbetul ironic al lui Al. inspi. rämasä din .. ca om a fost si a rämas pinä la capät un sceptic. Nimeni nu l-a intilnit insä pe Cartojan intre teore. Este drept cä N. vibrind cu cronicarii la amintirea faptelor de vitejie ale strämofilor. Nicolae Cartojan a rämas un savant profund rational fi rationalist cäruia inclinatiile mistice nu i-au fost proprii fi nici nu räzbat in vreun fei in scrisul säu. o reputatie dubioasä. E ceea ce ne-a fi determinat sä ridicäm aceastä problemä. Piru atunci cind povestefte continutul cutärui apocrif sau cutärei vieti de sfint. sintern in fata unor päreri care. Si nicäieri cartea sa nu ia aspectul unei pledoarii pentru teo.■meiat. Si dacä nimeni nu se contamineazä de misticism citind Divina Comedie. pentru care nu existä nici o indreptätire. Nicolae Cartojan si-a iubit obiectul. in care. eine ar fi expus la acest pericol ascultind pe Cartojan povestind continutul „Zapisului lui Adam“ ? Evident. Cärtile populäre in literatura romäneascä. Cartojan.riile gmdirismului ortodoxist. departe de a sublinia o realitate.vremurile naive de infläcärat misticism ale evului mediu“1. mai liricä fi mai ingäduitoare. dar nu fiindcä ar fi vrut sä transforme opera sa intr-o pre. pasionat si generos educator de urmasi in meserie. XXIII . evident.umanä ce o impregneazä fi cäldura cu care autorul ei se apropie de tot ceea ce i se infä. mai caldä. el se induiofeazä deopotrivä fi contemplind modestele inceputuri ale culturii. ca om al veacului modern. Bucuresti. atit de läturalnicä marii valori stiintifice si didactice a unei sinteze clasice de literaturä romänä veche. nu fac decit sä-i creeze acestei opere. Dacä la Cartojan nu gäsim manifestäri clare de ateism. misticism. cum le numea Iorga) fi credeau in minunile sfintului Sisinie. 1974.ciuni ca artist. Cartojan nu are detafarea rece a unui Densusianu. aceasä identificare simpateticä cu vremurile fi oamenii altor mentalitäti. rezerva sa fatä de climatul imbicsit de misticism al epocii rämine un indiciu care nu se poate trece cu vederea.. in mänästiri pierdute prin sälbäticii fi expuse jafurilor nävälitorilor. II. ll simtim coborindu-se pinä la naivitatea cititorului de basme fantastice. cum si-a iubit profesia de dascäl de literaturä veche fi elevii.

„Tabla de materii“ este analiticä si se reproduce ca in original. pentru finisarea acestei edi^ii.cul Constantin Cantacuzino. le-am transcris in subsolnl paginii. pi pe aceastä cale. Familia profesonahai Cartojan a avot amabilitatea sä ne punä la dispozitie aceste exemplare. cu atit mai necesarä in acest moment. fäcind adnotäri. dupä care am fäcut corectärile de rigoare. acordate cu o mare solieitudine. Pe de altä parte. prof. cind. Editera exprimä gratitudine. dar n-au putut distruge structura etnicä a noii nafionalitäfi in . au prefäcut in ruine si cenusä asezärile romane si au dezorganizat viata de culturä in Dacia fi Moesia. intre Tisa fi Nistru. N. intre Balcani si Carpatii nordici. atit de asteptate intr-o disciplinä in care numärul celor ce i se dedicä in mod consecvent este foarte mic. Exemplul lui Nicolae Cartojan este menit sä cistige si sä cäläuzeascä vocatii noi. REBACTIA DE LA ORIGINI PlNÄ LA EPOCA LUI MATEI BASARAB SI VASILE LUPU LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV LITERATURILE ROMANICE PlNÄ IN VEACUL AL XIII-LEA Poporul romänesc. ca sens. Dan Simonescu pentru ajutorul $1 sfatul competent. X). de pe pozitiile noi ale unei metode stiintifice superioare. s-a format in primele veacuri ale erei creatine. Cartojan si-a reväzut textul tipärit al primelor douä volume. suma valorilor ei. Volumul al treilea al lncrärii a apärnt insä dupä moartea autorului. ori de cite ori a lost nevoie. ne sträduim sä stabilim drumul parcurs de cultura romänä de-a lungul veacurilor. revizniri (mai cu seamä la vol. in strinsä legäturä teritorialä cu lumea romänä din apus. de ambele {ärmuri ale Dunärii.Publicmd o noua editie a celei mai importante sinteze de literaturä romänä veche alcätuite vreodatä de un specialist ce si-a consacrat viata si cariera acestui domeniu. Am adäugat un Indice de nime alcätnit de Gabriela Dnda. DAN ZAMFIRESCU NOTÄ Prima editie a aeestei lucrärl a apärut. Roma si Bizantul. Acolo unde observa^iile marginale nu se incadrau perfect. in trei volume. intre anii 1940— 1945. cnprinzind literatura romänä veche pinä la Stolni. Era astfei ca o prelungire a latinitätii pinä la pragul Europei orientale. plämädit din romanizarea triburilor trace. va dobindi o nouä certitudine in valoarea unui trecut de cultura ce indreptäte§te fi sprijinä cele mai legitime aspiratii de viitor. univ. Textul prezentei edrfü a Jost ingrijit In redacfie de Rodica Rotaru si Andrei RUSH. Sn contextul paginii respective. completäri. Editura Minerva va contribtii la reactivarea unei strälucite traditii de cercetare. cu aceastä indicate. txperientele si indemnurile ce se desprind pentru creatia prezenta si viitoare. si in perspectivä constiintei de sine pe care ne-a dat-o istoria contemporanä a poporului nostru. Invaziile popoarelor nomade din stepele Asiei si ale räsäritului european cätre cele douä centre de civilizafie din epoca de agonie a lumii antice. publicul larg va descoperi in aceastä carte unui din monumentele perene inchinate literaturii noastre.

sä vedem ce era la epoca intemeierii principatelor noastre cultura romanicä din apus ajunsä pinä la hotarele noastre fi ce era cultura bizantino-slavä din sudul dunärean. sentimentul acesta era o puternicä realitate. in care intraserä fi vecinii nostri unguri si poloni. Nici dupä secolul al XIlea nu se insenineazä zärile la Dunäre pentru o temeinicä asezare romäneascä. dupä strämutarea lor in sud. Intiia. träiefte inconjurat de popoare pägine. Dar la aceastä datä noi ne gäseam cuprinsi intre douä lumi. Primul este sentimentul religiös. desi crestinat din epoca romänä. miraculoasele legende hagiografice. pästrate pinä atunci in limba latinä. de altä parte lumea Räsäritului ortodox de culturä bizantinä. In evul mediu. cu toatä factura lui romanicä. ln acest mediu de adinc misticism au inceput sä se ridice.‘ lor populäre.tanta a doi factori puternici. in timp. Pentru a ne da seama mai bine si de imprejurärile istorice in care poporul romänesc. mänästirile erau pline de cälugäri piosi. cumanilor fi tätarilor au impiedicat infiriparea organizatiilor politice romänefti. s-a alipit la zona de culturä bizantino-slavä. unitatea geograficä a poporului romänesc. care au mifcat adinc in evul mediu sufletul mase. in timp ce vecinii nostri de rasä finicä ori slavä — ungurii si polonii — au intrat in sfera culturii romäne. despärtindu-1 in douä grupe mari: dacoromänii in nordul Dunärii. prin munca inchinatä Domnului a unor generatii intregi de artifti anonimi. Mai tirziu asezarea ungurilor in Panonia — pe urmele mai vechi ale hunilor si avarilor — a ridicat un alt stävilar cätre apus fi a incheiat izolarea noasträ de lumea romänä. un preot sau cälugär romän. Dar strämutarea slavilor — fi mai tirziu a bulgarilor — in dreapta Dunärii. Astfel. Aceastä timpurie si bogatä dezvoltare a literaturii franceze este rezul. influenta ei asupra celorlalte literaturi romanice este literatura francezä. din secolul al VII-lea pinä la mijlocul secolului al IX-lea.lor peste tinuturile dunärene contopirea lor in masa romanicä din nordul Dunärii a desävirsit. Abia in veacul al XIII-lea apar in lumina istoriei primele injghebäri de state romänefti.devenire. si de caracterele distinctive ale culturii vechi romänesti. Expansiunea ungurilor in Ardeal si valurile ultimelor invazii barbare ale pecenegilor. poporul romänesc. pentru „la sainte plebe de Dieu“. intinderea croatilor peste cuprinsurile romanice ale Dalmatiei a rupt legäturile romanitätii orientale cu latinitatea occidentalä. . fi chiar pinä in secolul al XI-lea. Dar aceastä nouä fazä in cultura popoarelor occidentale fusese pregätitä indelung printr-o viatä literarä de mai multe secole. ■ La data cind. macedoromänii in regiunea Pindului. procesul de formatie al poporului romänesc. care se intinsese pinä la Dunäre. cucerirea tinuturilor romanice din nordul Peninsulei Balcanice si intemeierea statelor slave sud-dunärene a sfärimat. intre douä tipuri de culturä diferitä: de o parte lumea Occidentului catolic de culturä latinä. Revärsarea slavi. cind bulgarii inträ in zona religioasä a Bizanfului ortodox. De altä parte. cind ungurii sint cuprinfi in sfera catolicismului latin. iar drumurile care duceau cätre centrele in care se gäseau sanctuarele ridicate in cinstea sfintilor erau impinzite de convoiuri nesfirsite de pelerini. cucerit de ideile noi ale Reformei. fi cea mai insemnatä prin valoarea ei intrinsecä fi prin . in cuprinsurile muntoase ale Maramuresului. Europa occidentalä se afla pe pragul unei noi epoci literare: Renafterea. acele minunate catedrale gotice. transpunea in limba ' neamului säu invätäturile Sfintelor Scripturi. in acelasi timp. f i tot pe atunci clericii au versificat in limba nationalä.

care a durat in Franta mai multe veacuri. in popasurile de la mänästirile jalo. Aceftia s-au sträduit sä transpunä in literaturä näzuintele cätre o nouä viatä literarä a lumii elegante din .tea credulä a maselor populäre.. un curent de inviorare a studiilor clasice. cicluri intregi de poeme care cintä vitejiile baronilor lui Carol cel Mare in luptele cu sarazinii fi nobila ambitie a urmasi. pornit din fcolile clericale ale Frantei — cu deosebire din Orleans — indrepta atentia cätre lirica lui Horatiu. au modificat si sufletul clase. defteptaserä gustul pentru aventuri fi miraculos. nate de-a lungul drumurilor de pelerini. Baronii lui Carol cel Mare. in afa-numitele chansons de geste. j sufletul popular francez nu se mai putea multumi numai cu vieti de sfinti. care j träiau pe atunci in toväräfia acroba^ilor fi a muzicantilor fi care desfätau mult im ea in castele.. s-a recrutat o nouä generatie de truveri. j Spre a satisface aceste noi cerinte sufletefti ale societätii.rilor sociale fi mai multä delicatete: fi rafinare in sentimente. Acestia. puse in circulatie de cruciati fi de pelerini. jongleurii. ifi intinsese dominatia in Anglia. impotriva päginismului amenintätor: gesta Dei per Francos. unde-si aveau morminte märete ce defteptau curiozita. in Ierusalim si ajunsese sä impunä o dinastie francezä in Portügalia. Din imbinarea acestor douä sentimente avea sä creascä cea mai fru. adusese o indulcire a raportu. Mila pentru cei näpästuiti. i ci simtea nevoia unor noi orizonturi literare. care a extins hotarele imperiului säu peste Germania. povestirile miraculoase fi descrierile despre frumusetea feericä a Orientului indepärtat. In sfirfit. in jurul mänästirilor fi bisericilor de la räspin. din rindurile tineretului iesit din aceste fcoli fi care nu-fi mai gäsea loc in der. j ln secolul al XI-lea. äu inceput sä evoce in acordurile viorilor vitejia vremurilor apuse.lor lor de a-fi ciftiga si ei un loc de cinste in istoria legen da rä a Frantei. idealizati de mai multe generatii de clerici. cätre Ars Amandi fi Metamorfozele lui Ovidiu. ctitori de mänästiri. peste Italia fi peste o parte din Spania. respectul fi cultul femeii.tiile marilor drumuri de pelerini. cind Franca. incälziserä imaginatia. ajunsä intr-o epocä de prosperitate economicä fi de inflorire culturalä. sint prinfi fi ei in jocul fanteziei creatoare a truverilor. Puternicä personalitate a lui Carol cel Mare. fiindcä era o adeväratä pletorä. deveniserä prototipul eroismului francez pus in serviciul luptei pentru creftinätate. atitaserä curiozitatea. Cu timpul insä prefacerile aduse in structura societätii prin instituirea cavalerismului fi prin främintärile cruciatelor. Simburele acestor poeme se dezvoltä in imaginatia jongleurilor si da naftere unei bogate eflorescente epice. Al doilea factor care a gräbit apari^ia literaturii franceze este instinctul national.lor conducätoare si au impus un nou ideal de artä. De altä parte. pe care cavalerismul le pusese pe primul plan al preocupärilor sale. in sudul j Italiei. Si atunci.j moasä si mai bogatä produc^ie epicä a evului mediu occidental. cätre Aeneida lui Virgiliu si Thebaida lui Statiu. Eroii centrali ai acestor poeme sint Carol cel Mare fi nepotul säu Roland le Preux. Figura fi vitejia lui Carol cel Mare au rämas in amintirea poporului. j crescind necontenit in propor$ii legendäre. a j trezit in sufletul popular virtu£ile räzboinice si dragostea pentru „la dulce j France“. Astfel se formeazä. in pietele publice.

care exalta sentimentul de vitejie cavalereascä fi cultul pentru femeie. Sint asa-numitele fableux sau fabliaux. cu deosebire in sudul Frantei. a fifnit poezia cea mai miscätoare prin sinceritatea si duiosia ei. poezia liricä s-a räsfirat in toate tärile invecinate. cu atmosfera de mister fi misticism a sfintului Graal. clerici — sint expuse cu o jovialitate robustä. o societate aristocraticä. cavalerismul crease. sau Parceval. cum se numeau in provensalä.si^i de instrumente muzicaje. ca in toate provinciile romanizate. trubaduri — trobaiori. In Spania. Tema acestor romane era. in asteptarea spinzurätorii. de serbäri fastuoase fi de petreceri intelectuale. scäldatä in lumina feeriei fi imbinatä cu o dragoste sincerä. unde a dobindit o notä realistä cu Rutbeuf fi mai ales cu Villon.postella.lele feudale: idealul cavalerismulüi. plinä de loialitate si curtoazie. . burghezi. in genere. cu subiecte din lumea anticä. s-a intrebuintat limba latinä pinä tirziu in plinul ev mediu.$ais n’ont pas la tete lyrique". tärani. Poezia liricä este mai slab reprezentatä in Franca medievalä. imbolduri fi modele pentru literatura in limba nationalä s-au räspindit in toate celelalte $äri romanice. cu o malitiozitate finä fi cu un rar simt al efectelor comice. sau joglarii — le cintau in sälile somptuoaselor castele.lor nouä. in care femeia ocupa primul plan al interesului. ln mijlocul haosului produs de societatea feudalä. curatä. Prin cäsätoria Eleonorei de Aquitania cu Ludovic al VII-lea si prin numeroasele relatii care uneau sudul de nordul Frantei. Aceastä poezie a ajuns totufi la frumoase realizäri in sud. Astfel fi-a luat naftere un alt ciclu de poeme. Din Franta. in compilatiuni juridice. iubitoare de viatä frumoasä. cunoscute sub numele de rotHans courtois. o actiune de vitejie cavalereascä. evul mediu francez a mai cunoscut si un alt gen de poeme versificate. lirica provensalä a trecut in nordul Frantei. intovärä. in Provence. Vechile poeme epice ale Fran|ei au fost aduse in Spania prin jongleurii ce inso^eau convoiurile de pelerini francezi care veneau in fiecare an sä se inchine la mormintul sfintului Iacob din Com.caste. in cartulare fi titluri de proprietäti ale mänästirilor fi ale vechilor familii feudale. Defi elementele din noua limba plämä. potrivit cu gustul timpuri.ditä din fuziunea latinei cu idiomele iberice fi germanice se furiseazä incä din veacul al VI-lea in gramatici latine. aSemänä. menite sä scoatä in luminä aspectele ridicole ale unor situa$ii sau tipuri reprezentative din societatea timpului. Tema acestor cintece este dragostea curatä conceputä ca un omagiu pe care indrägostitul il inchinä adoratei. rafinatä. Din Provence.lercsti din Provence isi gäsefte expresiunea sa cea mai aleasä in domeniul poeziei lirice pe care autorii infifi. Les Chevaliers de la Table ronde. cu deosebire in sä viclenia femeilor necredincioase. sub influenta epicei franceze. cälugäri. „Les Fran. care infätifau farse picante. ca bunäoarä: regele Artur fi cavalerii mesei rotunde. totusi limba spaniolä nu incepe sä fie scrisä in literaturä decit abia in veacul al VIIlea. in timpul cruciadelor.tor cu acela pe care cavaierul il datora seniorului säu. de unde a radiat apoi in toate tärile romanice ale Occidentului. Acest cult pentru femeie al societätii cava. In contrast cu aceastä literaturä. din Orientul fantastic sau din tara legendarä a Bretaniei. acea bizarä figurä din a cärei viatä de cabareturi si de temnitä. O intreagä galerie de tipuri luate din toate clasele sociale ale Frantei medievale — cavaleri. spunea Lanson.

monumentele spaniole. fi intemeiaserä acolo califatul de Cordoba. limba spaniolä pästreazä pinä astäzi o multime de cuvinte maure. ridicaserä moschei fi palate märete. trecuti la creftinism in anul 711.fit. printr-o compozitie mai savantä fi printr-un stil mai personal. Paralel cu influenta literaturii franceze. a trecut fi in celelalte literaturi ale Europei occidentale. aduseserä fi sädiserä pomi roditori din tärile calde ale Asiei. pe lingä Coran. poema Fernän Gonzales. se inspirä din izvoare variate. limba. care venea din nord. se resimt de influenta stilului arab in constructia lor.chise impotriva musuhnanilor. alte poeme clericale ne transpun pe tärimul fabulos al antichitätii. de povefti fi de proverbe orientale. clädite in stilul lor propriu fi infiintaserä fcoli infloritoare in Cordoba fi Toledo. ca poema lui Alexandru cel Mare. filozofia fi poezia. Ea a avut o influentä puternicä asupra literaturii spaniole din vremea regelui Alfons al X-lea. cäsätoria lui cu Ximena —. scrisä la 1236. exaltind patrio. in sunetul instrumentelor muzicale. sau Libro de Apolonio.bilor — crestinii care primiserä de bunävoie stäpinirea arabä — a maurilor rämafi in provinciile recucerite de spanioli si a evreilor.grafice. care a dat un puternic imbold culturii.tismul castilian. tradusä in limba latinä fi spaniolä de cätre evreii converti|i la creftinism. Ei aduseserä in Europa strälucitoarea civiliza. regele intelept. care au fost initiatorii unui nou gen de poeme.tema dramatizatä mai tirziu in literatura spaniolä de Guilen de Castro si reluatä in literatura francezä de Corneille. cunoscute in istoria literaturii spaniole sub numele de „mester de clerecia“—opera clericilor. Totufi din aceasta produc^ie popularä a räzbätut pinä la noi in intre. cel ce ifi pierde si. al cärui miez este luat din romanul grecesc al printului sirian Apollonius de Tyr. ca de exemplu din virtutile ascetice — inväluite in aureola miracolelor — ale legendelor hagio. medicina. Cu toatä diferenta de rasa fi religie. isprävile räzboinice ale regilor spanioli in lupta contra maurilor. Räsunetul mare pe care 1-au avut in societatea spaniolä aceste „cantares de gesta" ale juglarilor a a^i^at ambifia clericilor.tie arabä: impinziserä pämintul Spaniei cu canale de irigatie. iar literatura s-a imbogätit cu o sumedenie de para. care se disting prin elemente mistice si romänesti. ca de pildä povestea celor fapte copii ai lui. intermediari intre creftini si musulmani. Lara —■ o vendetä de familie din vechea Castilie. O mare parte din aceasta materie epicä a pierit din amintirea poporului. stiintele. Rodrigo Diaz de Bivar — zis El Cid Campeador — este invingätorul maurilor si cuceritorul Valenciei. . numite „mozarabe" fi „mudejare". In sfir. in cele din urmä. luind el insufi parte activä la promovarea ei.gime Poema sau Cantar del Cid. in bogätia fi finetea ornamentatiei. o altä influentä de un caracter cu totul deosebit s-a exercitat asupra literaturii spaniole din sud. Sub aceste influente au inceput fi in Spania cintäretii populari — juglares — sä recite fi ei. Aceste nouä productii epice. de pildä. inspiratä din izvoarele latine fi franceze. Aceastä literaturä cu caracter didactic fi romantic. sau fapte de senzatie care au zguduit imaginatia maselor populäre. sau din vechiul fond al traditiilor nationale fi creftine. totufi prin mijlocirea mozara.prin numeroasele mänästiri intemeiate de cälugärii benedictini in regatele creftine ale Spaniei fi prin seniorii francezi atrafi de cruciatele des. al cärui erou principal. precum si poema inruditä El Rodrigo. Arabii cuceriserä Spania. in care se studiau. Era influenza arabä. ca. care se afla sub stäpinirea regilor vizigoti. care povesteste vitejiile din tinerete ale Cidului.bole. Din aceastä epocä. arta si literatura spaniolä au suferit o puternicä influentä arabä. regäsefte sotia fi fiica.

oprindu-se mai indelung acolo unde erau primiti cu mai multä cäldurä fi generozitate.serä o primire generoasä in regatul pitoresc al Siciliei. era un adevärat poliglot. cintate de trovatorii provensali cu i care el insusi se lua la intrecere. in care. Dar. care träiau pe atunci incä sub stäpinirea literaturii latine medievale. unde. Defi ivitä cea din urmä intre literaturile romanice.dinciofi pe drumurile lor de pelerinaj cätre Spania fi Roma fi. ca bunäoarä profesorul lui Dante. dintr-un oraf intr-altul. fi apoi in Florenta. Ei insoteau convoiurile de cre. De la acel Cantico di frate sole al lui San-Francesco d’Assisi. cunoscutä sub numele de scoala sicilianä. trecind dintr-o curte seniorialä intr-alta. in care icoana femeii adorate apare inväluitä ca intr-un nimb divin. il innobileazä fi-1 ridicä pe un plan superior intre divin fi uman. transformä sufletul poetului.rea Beatricei din Divina Commedia. de la acest psalm mifcätor prin simplitatea lui plinä de gingäfie fi prin adincimea lui misticä — „le . Truverii provensali gäsi.f Literatura francezä a trecut de timpuriu fi granitele Alpilor.zelli transformä conceptia poeticä a dragostei. pe cind nordul Italiei stätea sub influenta epicei franceze. Italiemi. crescut de papä. ajunge la deplinä inflorire „il dolce stil nuovo“.lianä intrun secol fi ceva se emancipeazä de influentele latine. utilizind materialul epic francez. pe care o considerau superioarä limbii italiene. unde Guido Guini. incep sä prindä si ei gust pentru astfei de distractii fi incä din secolul al XII-lea se citeazä comune care pläteau truveri francezi pentru a desfäta poporul in pietele publice cu cintecele lor. cu deosebire in Bologna. cü Guido Cavalcanti. ci si socrul säu si copiii säi. „II dolce stil nuovo“ a introdus in literatura italianä nu numai un nou concept de dragoste. neintinatä prin nici un gind pämintesc. dar a creat in acelafi timp fi nouä forme poetice pline de gingäfie fi el fi-a gäsit cea mai desävirfitä expresiune in lirica dantescä din Vita nuova si din Convivium si in evoca. Este con. farmecul poetic al cantilenelor. sudul primea impulsiunile si mriuririle liricii provensale. evlavia pentru creator se contopefte cu dragostea fräteascä pentru natura. Aceastä dragoste adincä fi curatä. au scris opere in limba francezä. Epica francezä se räspindefte in felul acesta in nordul Italiei fi ea pune atita stäpinire pe spirite. la curtea strälucitoare din Palermo a lui Frederic al II-lea. in sufletul serafic al sfintului. infloreste prima scoalä poeticä in literatura italianä. asemenea Sfintei Fecioare fi ingerilor. Acesta. si nu numai el. care se compläcea nu numai in discutiuni stiintifice cu oameni invä. In acest mediu asa de prielnic. Brunetto Latini.tati. fcoala sicilianä se ramificä fi in celelalte curti cavalerefti < fi episcopale din Italia nordicä. Dealtfel clasele superioare citeau roamanele franceze cavaleresti si in original fi unii scriitori.ceptul dragostei idealizat printr-un fior de misticism. incep sä traducä. in locurile unde multimile poposeau ca sä se odihneascä. Prin numeroasele legäturi politice fi comerciale care uneau Sicilia cu restul peninsulei. intr-o limba pe jumätate italianä. franceze fi provensale fi ifi croiefte un drum propriu. pe jumätate francezä—asa-numitele texte franco-venetiene. dar gusta din plin si fastul särbätorilor de curte: luptele I de tournoi. fi care nu poate incolti — dupä conceptia lor — decit in inimi nobile fi delicate. in toatä splendoarea fi armonia ei intimä. totufi literatura ita. incit se ivesc poeti italieni care. pe care-i cäuta. le desfätau recitind. in sunetele vioarelor. poemele epice. sub influenta liricii provensale. sä prelucreze si compunä poeme. care-i va asigura un loc de cinste intre literaturile occidentale. Trubadurii fi truverii duceau o viafä de vagabondaj.

ordine de cälugäri francis. in zona cäreia am fost cuprinfi de la inceputurile organizärii noastre in stat. Dar. dupä välmäfagul produs de invazii. fatä de cultura latinä pe care ne-o ofereau vecinii unguri fi poloni. la anul 395. care va fi ilustratä. Cu toate cä masele populäre stäruiau incä mültä vreme intr-o dirzä impotrivire fatä de noua credintä. A trebuie sä treacä vreme de citeva veacuri pinä ce popoarele germanice cuceritoare sä fie convertite la creftinism fi pinä sä se facä fuziunea deplinä intre cuceritori fi cuceriti. din Apus ajunseserä.cani. totufi cref. printr-o främintare de aproape un veac.plus beau morceau de poesie refigieuse depuis les Evangiles“. abia se limpezeau zärile si se iveau cele dintii injghebäri de stat romänesc. inainte de aceste vremuri. Polonia a intrat in zona culturii latine dupä crestinarea ei sub regele Mieschka. in care se räsfringe in ceea ce are mai adinc nu numai sufletul lui Dante. Literatura bizantinä. Dar la data cind apare in Italia Divina Commedia. mult mai interesante erau perspectivele pe care ni le deschidea Sudul dunärean bizantino-slav. este cu mult anterioarä literaturilor romanice din Occident. Prin creftinarea Ungariei in formä catolicä. benedictini fi dominicani se afazä in tarä fi aduc cu ei preocupärile erudite ale umaniftilor si atita cunoftintä de limba latinä. in anul 966. cind regele §tefan cel Sfint primise de la papä coroana de rege apostolic. Ungurii se cresti. cäci ungurii fi polonii intraserä fi ei in sfera de culturä a Occidentului. din veacul al XII-lea. imperiul de räsärit ' LITERATURA BIZANTINÄ . In secolul al XV-lea. Nicolae Olahus. pe plaiurile noastre. Limbile neolatine. apar scrise abia din secolul al VIII-lea.Tegä. pinäla hotarele noastre. care s-au afezat fi au luat in stäpinire provinciile imperiului de apus. Pätrunderea germanilor. intre altii.tinismul in forma catolicä se inrädäcineazä tot mai adinc la curtea regilor ungur i. la minunata poemä alegoricä a lui Dante. ale cäror urme se väd timid in documentele latine din secolul al VI-lea. raze de luminä. Cäsätoria lui Sigismund I (1506—1548) cu Bona Sforza fi solicitudinea acordatä culturii si artei de Sigismund August (1548—-1572) fi de §tefan Bäthory (1575— 1585) au inlesnit trimiterea tineretului polon la Universitatea din Padova fi venirea eruditilor fi artiftilor italieni la curtea regilor poloni. in secolul al XIII-lea. granitele imperiului roman au fost inva. Cu totul altfel se mfätiseazä lucrurile in Bizant. incit din secolul al XII-lea incep sä se scrie in Ungaria cronici latinefti — intre care fi aceea a „notarului" regelui Bela al V-lea (f 1196). in {inuturile polone fi colonizarea orafelor au atras dupä eie clerici fi scoli. cum l-a caracterizat Renan — s-a ajuns. cu primele ftiri despre formati. ci fi viata intreagä a Italiei medievale.date de barbari. Dupä impärtirea imperiului roman in doua. in imprejuräri pe care le vom vedea indatä. care au intärit cultura latinä in aceastä tarä slavä. Pe aceastä cale s-a pregätit pätrunderea Renafterii italiene in epoca fi la curtea strälucitoare a lui Matei Corvinul fi in perioada urmätoare. ORIENTUL BIZANTINO-SLAV . dupä cäderea Romei. din ce in cemai palide. firefte.turile economice cu Italia deschid drumul Renafterii in Polonia. dupä un mileniu de zbuciumäri.unile de stat romänesc din Ardeal. sub urmasii lui Teodosiu cel Mare. Inainte insä de intemeierea statelor noastre. iar cele dintii manifestäri literare apar in Franta secolului al X-lea. Se ftie cä. corespondentul lui Erasm.naserä la inceputul secolului al XI-lea. fi de un vlästar din vitä domneascä a Järii Romänefti.

superioarä culturilor autohtone. In epoca de tran. Pinä in secolul al VII-lea imperiul de räsärit avea un caracter roman: imparatul era roman. sint greci din Orient sau orientali gre. devenise farul celei mai strälucitoare civilizatii care a luminat evul mediu european intre veacurile al V-lea si al XI-lea. Aceasta a contribuit ca legätura cu cultura clasicä elinä sä fie neintreruptä in Bizant. In marile centre din Siria. evrei. Bizantul. vecinätateä imperiului cu vechile culturi ale Orientului fi ramificatiile lumii elenice in Asia Micä si Egipt au inlesnit pätrunderea ele. dupä secolul al VII-lea.cizati. fireste. dar civilizatia. care au atins. dupä cum s-a observat in timpurile din urmä. De aceea. limba. ln acest rästimp literatura bizantinä s-a manifestat cu deosebire pe trei tärimuri: istorie. G r e g o i r e . intreaga structurä a statului era romanä. un loan Damasceanul. Este lesne de inteles cä orientalii grecizati. Incä de pe timpul cind Alexandru cel Mare cucerise Asia Micä si Egiptul. Pe acest fond strävechi de culturä elenicä s-a suprapus apoi creftinismul. un loan Hrisostomul. De altä parte. incit a format. de multe ori färä sä-si dea seama. fi prin aceasta populafia romanicä a imperiului este scäzutä. relatiile politice si economice ale Bizantului cu curtile strälucitoare din Bagdad si Damasc au adus in civilizatia bizantinä si influente arabe.zitie de la cultura greceascä la cea bizantinä. X (1935). intemeietorul neoplatonismului. sirieni. un Origen. statul pierde repede caracterul roman. Asia Micä si Egipt. aläturi de greci. Edesa. elemente din cultura si limba lor maternä. Limba de stat vorbitä in toatä intsnderea imperiului de räsärit rämine greaca. legislatia. s-a impus in Asia apuseanä si in nordul Africii. cu crestinismul si cu literaturile vechiului Orient. scriau in limba Bizantului. chiar si marea epopee popularä Digenis Akritas Astfel. Dupä secolul al VII-lea. dupä cum vom vedea indatä. care. p. Mai intii in istorie. in Antiohia. una din träsäturile caracteristice ale culturii bizantine. armeni.mentelor asiatice fi africane in civilizatia bizantinä. baza educatiei tineretului in scoalele Bizantului. In sfirfit. introduceau in operele lor. numai Biblioteca imperialä din Constantinopol continea peste 30 000 de volume. tineretul neelenic. Alexandria. Literatura greacä era. cultura greacä. .cu capitala sa Constantinopolul si-a continuat existenta de sine stätätoare incä un mileniu dupä cäderea Romei sub barbari. cultura. Masele populäre ale imperiului erau din punctul de vedere al rasei foarte amestecate. dftigati la elenism. erau scoale superioare grecesti. cei mai de seamä scriitori. persani. prin fuziunea literaturii fi a filozofiei grecesti cu traditii literare latine. literatura erau toate grecesti la pätura culta a tuturor raselor. administratia. imperiul se grecizeazä repede. Bibliotecile bizantine cuprindeau toate comorile scriitorilor antici. un Plotin. Alexandria. aläturi de Sfinta Scripturä fi de sfintii pärinti. religiös fi beletristic. Grecii nu aveau. H. majoritatea. in care se comentau Platon si Aristotel si in care se ingrämädea la studii. cind partea de nord a Peninsulei Balcanice este cuceritä de slavi. un Romanos. care a pätruns asa de adinc in sufletul poporului. Antiohia. pe cind in Occidentul romanic popoarele iesite din contopirea elementului barbar cuceritor cu cel latin autohton abia isi cäutau in traditia X romänä si creftinä simburii unei culturi proprii. copiate frumos fi ingrijit in manuscrise pretioase. 336. copti. cu atit mai mult cu cit Bizantul reunea in granifele sale toate metropolele lumii vechi in care inflorise elenismul: Atena. Byzantion. inaltii demnitari. cu un cuvint. organizatia armatei si a marinei.

Cum se poate vedea din aceastä simplä infirare a citorva din cei mai de seamä cronicari. sotia lui Vrienios.lui säu. profesor la Academia din Constantinopol. Africa fi Italia. pentru care nu prea avea apti. precum si tragediile din jurul scaunului imperial au oferit unor scriitori de real talent cele mai interesante subiecte din cite a cunoscut istoria omenirii. Un alt istorie de seamä a fost impäratul loan Cantacuzino. cu un simt firesc de pietate. sub Mihail al VHI-lea. George Frantzes. un om de o culturä vastä. El a indeplinit in istoria omenirii o dublä menire: . a fost secretarul lui Manuel al II-lea fi mare logofät la curtea lui loan al VHI-lea. Nikifor Vrie.nios.a apärat crestinismul impotriva ereziilor care veneau sä-i surpe mereu temeliile si a apärat civilizatia europeanä impotriva necontenitelor asalturi date de popoarele barbare din nordul Dunärii si de musulmanii din Asia Micä. si a ocupat un loc de frunte in diplomatia imperiului.gindu-se intr-o mänästire din Muntele Athos. a renuntat la tron.tului de Epir si a cäzut prizonier in miinile dufmanilor. a renuntat la militärie. a fost ales de impäratul Alexie Comnenul ca sot al fiieei sale. domnia tatä. femeie de o rarä culturä. in sfirfit. dupä märturiile celor ce au insotit pe tatäl säu in räzboaie si dupä acte oficiale din arhivele statului. a fost secretarul impäratului Mihail Calafatul. sarcina de a conduce räzboiul impotriva despo. ultimul cronicar bizantin. a^ezat la granitele de räsärit ale civilizatiei europene fi in punctul ei cel mai primejduit.tarul generalului Belisarie. reträ.tudini. a completat opera sotului säu. fi. Astfel Procop era secre. el a päräsit patria fugind in Italia dupä cäderea Constanti.Bizantul. de religii. Acest mozaic pitoresc de popoare diferite. fi variatä. istoria Bizantului a avut norocul sä fie scrisä de oameni care nu numai cä au fost pärtasi la evenimente. dupä o domnie zbuciumatä de necontenite lupte. §i ceea ce nu trebuie pierdut din vedere e cä mai toti acesti istoriei au väzut desfäsurindu-se sub ochii lor evenimentele pe care le-au povestit fi la care au luat parte activä ei infifi. reconstituind. George Akropolites a primit din partea elevu. dar care au condus chiar . pe care-1 va folosi la noi Constantin Cäpitanul Filipescu. de civilizatii. impäratul Teodoros.lui säu. pentru care avea o profundä admiratie si pe care l-a insotit pe cimpurile de luptä din Asia. care. aceste necontenite conflicte de rase. pentru valoarea lui militarä si pentru abilitatea lui oratoricä. Acest rol milenar in apärarea crestinismului fi a culturii europene a fost cu atit mai greu de indeplinit cu cit xmpäratii bizantini au avut de cirmuit popoare de rasa si civilizatie diferite peste care se suprapunea tot mai mult cultura greceascä. Ana. Mihail Psellos. educatorul lui Mihail al VII-lea Parapinakes fi a devenit prim-ministru fi arbitru al politicii imperiale in domnia mai multor impärati. a avut o viatä dramaticä plinä de zbuciumäri. Dupä liberarea sa.nopolului sub turci. Ana insäsi.

Agathias. sf. Elementele eterogene care se infiltrau pe aceastä cale in crestinism in epoca formatiunii sale erau in unele tinuturi asa de importante. Grigore de Nazianz.ticei grecesti: sf. atribut de umilintä purtat de cälugäri) din secolul al IX-lea sau Constantin Manasses din secolul al XII-lea. prin scrierile lor polemice. sf.doxä. Byzance. puse. prin simtul compo. prin finetea psihologiei. incepind de la creatiunea lumii si mergind pinä in vremea lor.ghelicä. Evanghelia lui Andrei. „Dacä se comparä — spune unui din ei — marii istoriei din secolul al VI-lea bizantini: Procop. luptä inversunatä impotriva ereziei si au fixat. 271. Una din grijile constante ale marilor teologi bizantini a fost lupta contra ereziilor. Atanasie. Flammarion.turilor Mintuitorului. Cea mai räspinditä erezie a fost gnosticismul. Tadeu. incontestabil cä grecii se asazä la un nivel intelectual cu mult superior. sf. pasionat pentru probleme de ordin mistic. au constituit ceea ce se numeste in istoria bisericii ereziile. Chiar dacä obiectivitatea si sinceritatea este la unii pe planul al doilea. näscut in primele trei veacuri in mediul imbibat de sincretism religioas al ultimelor curente de filozofie elinä ce cäutau in mitologiile vechiului Orient alegorii si simboluri. care furä con. un Cinnamus. vaste repertorii de istorie universalä. loan Hrisostomul. Grandeur et decadence. Ereziile s-au 'näscut. principiile fundamentale ale credintei. pe gustul maselor populäre. incit il deviau necontenit de la linia statornicitä prin traditia evan. prin talentul stilului" 1. care stricau puritatea invätä. Filip. care amenintau crestinismul in forma lui orto. Gnosticii. Grigore de Nissa. prin scrierile lor dogmatice.serä in circulatie. din incercärile de a fuziona crestinismul cu filozofia si dialectica elinä si cu credintele religioase ale po. au smuls accente de pre. mii de scrieri apocrife: Apocalipsul lui Adam. deci de nesträmutat.poarelor convertite. Paris. Ciril de Alexandria. prin priceperea politicä. Nici mäcar nu incepuse in Occident istoriografia in limba nationalä cind in Bizant cronografi ca loan Malalas din Antiohia in secolele VI—VII. Menandru si mai tirziu un Psellos.destinele imperiului. Evanghelia Evei. p.zitiei.temporanii lor. a fost teologia. Dupä istoriografie. povestirea lor msufletita de episoade caracteristice si de situatiuni dramatice. Epifaniu. expusä intr-un stil format dupä modelul istoriografiei clasice grecesti. a lui Bartolomei.tuire si de admiratie celor mai de seamä bizantinologi ai vremurilor noastre. un Nicetas. Aceste devieri de la traditia fixatä. 1 C h a r l e s D i e h l . Vasile cel Mare. Ei au dus. socotite apoi de urmasi ca fiind de o autoritate indiscutabilä. un alt domeniu literar in care s-a manifestat in chip strälucit eugetarea si sufletul bizantin. pretinzind cä detin o revelatie specialä de la apostoli. Gheorghe Amartolos (amartolos = päcätosul. Impotriva acestei literaturi eretice luaserä pozitie marii pärinti ai bisericii din secolul al IV-lea si al V-lea care au constituit epoca de aur a patris. sub numele persoanelor biblice. cu istoria anticä si legendele bizantine. Petre etc. compilind Sfintele Scripturi cu textele apocrife. dupä cum se stie. . au intoemit. totusi intelegerea evenimentelor. a cärui operä a intrat de timpuriu in literatura romäneascä. cu marii istoriei ai Occidentului latin.

bogomilismul. acest lirism care ne lipseste. cea divinä. incit 34 . fi corifeul lor. care nu recunostea in Mintuitorul decit o singurä vointä. Romanos —■ despre care a fost vorba fi pe care toti bizantinologii fi chiar teologii catolici il considerä ca pe cel mai mare poet sacru. 1893. Panoplia dogmaticä. sfintul Romanos. considerate ca idolatrie. o erezie näscutä din fuziunea dualismului persan cu crestinismul. 347.. fi.nopol. Cantacuzino fi Caba. 2 Legenda povesteste cä von in d din Siria in Constantinopol ca diacon in biserica Sfinta Näscätoare. sä ascultäm cu transport toate aceste cintece. Teologii bizantini. desi admitea in el douä naturi. in sfirfit. Palamas. patriarhul Fotios. sä aplaudäm toate aceste glorii. 1886. menitä sä insoteascä serviciul divin: imnografia. in Grecia bizantinä. intemeindu-se pe scrierile patristice. ca Leontius din Bizant in secolul al VI-lea. iconoclasm. in limba greacä. Ori. nu numai al Bizantului. vezi Poetes et melodes. Paris.. in secolul al IX-lea: Euthimie Zigabene.. 226. El a adoptat pentru imnul sacru versificatia popularä. p. ci fi al Intregii lumi medievale — era evreu din Siria trecut la creftinism fi stabilit apoi ca diacon in Constanti. cu principele lor. a fost tipäritä pentru intiiasi datä. foarte dezamägitä (desenchante) pentru a ne mai da poeti lirici. monotelism. in secolul al VIIIlea: Ion Damasceanul si Teodor Studitul. ftiinta sacrä este ea insäsi amenintatä prin pozitivismul nävälitor. care formeazä un cor. Trebuie sä cäutäm undeva intr-o literaturä incä necunoscutä elanurile inimii. Fruntaful poeziei sacre din Bizant.meia nu pe cantitatea silabelor — lungi sau scurte — ci pe ritmul silabic care se obtine cäutind efectul muzical in numärul egal al silabelor din aceeafi strofä si in succesiunea regulatä a silabelor accentuate si a celor neaccentuate. in care s-au distins teologi de frunte. in special de psalmii ebraici. in cärtile sale liturgice. la 1711. Orientul pästreazä in rezervä.ln epoca bizantinä biserica a continuat sä fie zguduitä necontenit de forme nouä ale ereziilor: monofizism.silas. contemporanul lui Alexe Comnenul. in Tirgovifte. Insä genul in care literatura bizantinä s-a ridicat pe culmile cele mai inalte e poezia religioasä. cea divinä fi cea umanä . 2 De la el 1 Stades preparatoires au pelerinage eucharistique de Jerusalem. cel mai mare dintre poetii noftri creftini. efuziunile sufletului in rugäciune. lumea profanä este foarte imbätrinitä. au continuat lupta impotriva acestor noi erezii pinä la deplina lor exterminare. care sustinea cä Domnul nostru Isus a avut o singurä naturä. incit a stirnit admiratia chiar a adversarilor bisericii ortodoxe. Lupta aceasta impotriva ereziilor fi pentru fixarea punctului de vedere ortodox in chestiunile atacate a dat naftere unei bogate literaturi de polemicä fi dog. Nimes. o ceatä nenumä. Trebuie sä salutäm toate aceste nume. a cärui operä.ratä de melozi. care se inte. p. Lirismul religiös bizantin este atit de bogat. care nu admitea cultul Sfintei Fecioare si al icoanelor. din opera lui avem traduceri in literatura noasträ incä din secolul al XVII-lea." Productia imnograficä bizantinä se leagä in obirfia ei de poezia religioasä siriacä fi prin aceasta de poezia semiticä. atit de variat fi afa de frumos. a cäror melodie era insä asa de stingace. a inceput sä compunä imnuri sacre.maticä. Boeme Presse. Maxim Confesorul in secolul al VII-lea. la noi. Iatä ce spune in aceastä privintä un cälugär francez. in secolul al XIV-lea. Edmond Bouvy 1: „Occidentul nostru are nevoie de poezie.

romanul nu s-a constituit decit la inceputul erei crestine. inträ in bisericä si urcindu-se in amvon cintä celebrul imn ' HjiapGevoi. Digenis Akritas. loan Caleca. ii apare dintr-o datä in vis Sfinta Fecioarä. in cazaniile noastre. Astfel. care-i intinde un sul de hirtie. 35 . este romanul istorie al lui Ninus si Semi. Cel mai vechi. dupä toate probabilitätile. care este si azi in uzul ritualului ortodox. ca Constantin Porfiro.torului. din Duminica Floriilor. alcätuitorul canoanelor pentru fiecare zi a säptäminii. constituind toate laolaltä un grup organic. cu märul de aur> mina sa. In secolul al XII-lea rapsozii bizantini ai maselor populäre au alcätuit o mare epopee. pentru a expune in forma piäcutä a fictiunii o doc. in care se cintä viata de aventuri si eroism a comandantilor de la granitele imperiului. il inghite si des. sub stäpinirea unei puternice emotii mistice. dupä cum se va vedea. Teodor Studitul.vonul bisericii ortodoxe si ne-au läsat predici de o rarä frumusete. in aceastä muncä de slävire a Mintuitorului au adus contributia lor chiar impäratii bizantini. Romanul si-a luat nastere in epoca de decadentä a culturii clasice grecesti. contimporanul lui Antim Ivireanu. precum si al cintärilor de inmormintare. alcätuit. bizantinii au pläsmuit legendele inväluite in nimbul miraculosului crestin ale sfin. Sfintä Fecioarä). märginite numai la viata si gindurile marilor asceti. condacele si icoasele de la Nasterea Mintui. dar inspirati de puritatea invätäturilor evangelice. Mihail Peloponesianul. ar\\lEpov (—Astäzi. cu o melodie unicä —■ si apoi cu continuatorii acestuia: loan Damasceanul. Pentru a stimula virtutile crestinesti in sufletul maselor populäre. colec^ionate in mineele care se citesc azi in bisericile noastre sau patericurile schitice. in idila din perioada alexandrinä. intocmitorul octoihului. totusi. prin darul divin — dupä legenda — a alcätuit el mii de imnuri care au pätruns in liturghia ortodoxä si i-au asigurat un loc intre sfinti. alcätuitorul canonului —■ formä complexä a cintecului religiös. silindu-1 sä-l inghitä. au pus in luminä inältimea dogmei fi moralei crestine cu o vervä care. Ba. loan Hrisostomul. Efrem Sirul. Opera lui a fost continuatä de alti melozi. la jumätatea secolului I al erei noastre. Ilie Miniat. a avut si are incä o rezonantä puternicä in sufletul lumii ortodoxe. din Vinerea Patimilor si din Duminica Pastilor. Marii lor oratori bisericesti.trinä metafizicä sau moralä. Iosif Imnograful. lavsaicurile sau limonariile. ceea ce este semnificativ. autorul canonului din Duminica Floriilor. care a compus cea mai mare parte din cintärile prohodului. Cosma Damasceanul.teptindu-se.ramida. ca gen literar de sine stätätor. care se räsfring. in povestile milesiane sau in miturile alegerice pläsmuite de filozofii greci. pe cind dormea. Poezia religioasä bizantinä capätä un nou avint cu Andrei de Creta. peste veacuri. Si in omileticä bizantinii stau pe o treaptä mai inaltä decit occidentalii. Cel stirnea risul. Poezia epicä si-a gäsit insä expresiunea ei cea mai nimeritä in roman. din care insa nu ni s-a pästrat decit un fragment. intre altele. Desi in germene era cuprins in unele episoade din poemele homerice. alcätuitä din nouä ode modelate dupä strofe tipice numite irmoase. dar il pierdu din pricina unui räspuhs mindru pe care-1 dädu impäratului ce-i oferea. a cärui operä stä la baza Evangheliei cu vnväiäturä a lui Coresi. Vasile cel Mare.ne-a rämas.genetul si Leon Inteleptul.tilor martiri si asceti. loan Damasceanul. Intr-o noapte din ajunul Cräciunului. si multi altii au ilustrat am. despre care legenda spune cä era gata sä se urce pe tronul Bizantului. Grigore de la Nisa. crescuti in filozofia si retorica elenicä. Si pe tärimul literaturii de imaginatie bizantinii au produs opere de seamä. Casia.

morä. sau. pietele largi ca.fleure sau Imberie si Margarona.grafie. prin tendinta de a incorda atentia in desfäsurarea unor situatiuni senzatio. Estatiu Macrembolites si altii — unii in versuri. se regäsesc si se cäsätoresc. De altä parte. Milano. Iar mai tirziu. 1897. prelucrarea libera si prescurtata a romanului francez de la sfirsitul secolului al XII-lea Gyron le courtois sau Florio si Plaziaflora. a fost mult gustat si a gäsit imitatori in literatura bizantinä.. cind latinii cruci. Märetia si frumusetea Constantinopolului erau cintate in romanele courtois ale Frantei medievale si in bilinele rusesti. romane cavaleresti franceze ajung sä fie pre. vestita Augusteon — un fei de San Marco a vechiului Bizant — toatä acea bogätie de marmorä. Elemente din arta bizantinä au pätruns de timpuriu prin Venetia si prin stäpinirile bizantine din Italia. Scriitori ca Teodor Prodromos.resti decoruri. spre satisfactia cititorilor. . altii in prozä — imitind pe Heliodor. sur. Cupolele aurite ale bisericilor. BIBLIOGRAFIE Pentru istoria literaturii bizantine cea mai bunä operä este pinä acum tot K r u m b a • e h e r . precum: 'O npsaßüitjQ mnörtiQ. este Aethiopica lui Heliodor sau Teagen si Haricleea. cind Constantinopolul cade sub latinii cruciatei a IV-a si cind Imperiul bizantin este impartit intre cuceritori. rämin uimifi de cele ce väd in capi. era cea mai frumoasä cetate a evului mediu. Anterioarä cu cinci veacuri literaturilor romanice din Occident. capitala imperiului.prinsi pe mare de furtunä. O lucrare sumarä. o reelaborare a legendei provensale Floire et Blanche. alcätuit in Franta in secolul al XII-lea de truverul normand Benoist de Sainte-Maure. de pildä.atei a IV-a cuceresc Constantinopolul. Ulrico Hoepli. cu tärmul Asiei in fatä. mai nouä: G i o v a n n i M o n t e l a t i c i . in arta evului mediu occidental. planul operei sale Istoria ieroglificä.trinul cavaler. Bä. cronicarul francez Villehardouin. o altä prelucrare in versuri a celebrului roman cavaleresc de la sfirsitul evului mediu Pierre de Provence et la belle Maguelonne. Nicetas Eugenianos.4ala imperialä.mai izbutit.nale si a unor conflicte neasteptate. care. Si in artä Bizantul era la aceastä epocä superior Occidentului. Storia della letteratura bizantinä (324—1453). care a sugerat lui Dimitrie Cantemir. In aceste imprejuräri. unui dintre aceftia. In secolul al XIII-lea. cu cavalerii mesei rotunde (les chevaliers de la table ronde). Acest roman de dragoste. galeriile si arcadele palatelor de mar. impreuna cu cultura si obiceiurile popoarelor romanice din Occident incep sä pätrundä in limanurile bizantine si influente literare. dupä izvoare latine. printr-un deznodamint fericit. incheiate. Aufl. asezatä intr-unul din cele mai pito. München. in sfirsit. un roman din ciclul legendelor arturiene. care are pentru fiecare capitol o bogatä biblio. II. traducerea in versuri a Romanului Troiei. scrie: „Rien de pareil ne se peut trouver en un autre pays". dupä pastorala Daphnis si Chloe. 1916. dupä cum insusi o spune. prin inläntuirea de incidente multiple si variate. au scris peripetiile incurcate ale perechilor de indragostiti. a jung sclavi si in cele din urmä dobindesc libertatea. cu splendide grädini pe tärmul Märii de Marmara. in secolul al XIII-lea. aur si mozaicuri ne face sä intelegem prestigiul de care se bucura pe timpul säu civilizatia bizantinä. si cel care a avut un räsunet mai puternic in literatura bizantinä si chiar in literaturile moderne. Geschichte der byzantinischen Litteratur. intrat si in limba romänä. literatura bizantinä ajunsese deci la o inflorire mai bogatä.lucrate si traduse in versuri bizantine. O 36 . cad in mma piratilor.

apar tirziu. 1933. Bizantul in schimb produsese marea epopee popularä Digenis Akritas. Paris. se boteazä avind ca nas pe insufi impäratul bizantin Mihail. prin munca de culturä a discipolilor lui Chiril fi Metodiu. LITERATURA SLAVILOR SUD-DUNÄRENI Din cele expuse in capitolele precedente s-a putut vedea cä literaturile romanice.§i a romanelor courtois din Franta medievalä s-a räsfirat in toate literaturile Occidentului neolatin. reprodus ?i in Studii istorice greco-rotnane. Si ln ceea ce priveste epica literatura bizantinä putea sta ou cinste aläturi •de literaturile romanice.dipa al nostru — care a colindat prin toate literaturile Occidentului» Privitä astfei in intregul säu. 1937. Bizantul se putea mindri cu melozi ca Romanos. p. Byzance apris Byzance. Flammarion. 1935. cind in Italia fi in Spania abia se furifau in documente latine urmele noilor limbi romanice.fi in cel istorie — culmi mai inalte decit literaturile Occidentului. Cel dintii dintre popoarele slave din sudul Dunärii care au imbrätifat creftinismul oficial au fost bul. II. Grandeur et dicadence. Hippomedon et Protesüaus ale lui Huon de Rotelande. in cel religiös. 1912. Despre poezia imnograficä din cärtile de ritual si cintarea bisericeascä. Fundafia pentru literaturä $i artä „Regele Carol II". R u s s o . In secolul al VI-lea.vechile culturi ale Orientului. Florimont al lui Aimon de Varenne fi acel celebru in evul mediu Roman de sept-sages — Sin. $i dacä dupä cäderea Constantinopolului sub latinii cruciadei a IV-a pätrund in literatura bizantinä citeva teme din ciclul romanelor courtois.. Cleomades a lui Adenet le Roi. p. Pentru imnografie Sn legäturä cu ritualul nostru: preotul prof. D i e h 1. literatura bizantinä.teau probabil limba slavä din copilärie. anterioarä cu cinci veacuri literaturilor romanice. Opere postume. Bucuresti. Creftinismul dobindefte insä un puternic avint in Bulgaria sub fiul lui Boris. Byzance.latia slavä se intindea pinä sub 37 . abia in secolul al X-lea. pe care nu numai bizantinologii. Pinä in veacul al XIII-lea. cind in Occidentul romanic apar primii cronicari — in Spania Alfons al X-lea cu cronica generalä a Spaniei> in Franca cronicarii cruciadei a IV-a cu Villehardouin in frunte — istoriografia bizantinä däduse pe cei mai de seamä reprezentanti ai säi. sub tarul Simion. Bucarest. emancipindu-se de sub tutela limbii latine. Foarte prefioase date privitoare la important Bizantului pentru noi ?i la legäturile literaturii noastre cu cultura bizantinä se gäsesc la D. I o r g a . care i§i plämädise o civilizatie proprie din fuziunea clasicismului grec cu crestinismul fi cu strä. Bucuresti. P e t r e V i a . Bucuresti.sintezä asupra •civiliza'tiei bizantine: C h. Partenopeu. avusese o evolu^ie literarä de cinci veacuri. care incep sä se e^aloneze incä din veacul al V-lea. Cunof. Athis et Prophilias a lui Alexandre. precum fi o serie de romane imitate dupä Ethiopica lui Heliodor. folosindu-se de incheierea päcii cu bizantinii. Dacä la aceastä strälucire culturalä adäugäm frumusetea pitoreascä a Constantinopolului. nu-i mai putin adevärat cä fi literatura bizantinä a transmis epicei franceze medievale o serie de motive in opere ca: Cliges a lui Chretien de Troyes. s-a dezvoltat pe o linie de evolutie ascendentä fi atinsese in evul mediu in unele domenii — ca. atunci intelegem farmecul pe care Bizantul il exercita asupra popoarelor pägine de la granitele imperiului. Pinä la aceastä epocä Bizantul insä. Fratii Chiril si Metodiu erau fiii unui inalt functionar grec din Salonic.garii. cäci dacä bogata eflorescentä a chanson-elor de geste . In 864 principele Boris al Bulgariei. 487 —541. ci chiar fi teologii catolici il soco.4 i 1 e s c u.tesc ca pe cel mai mare poet al creftinätätii din toate vremurile. de exemplu. 271. N. fiindcä in veacul al IX-lea popu. Elenismul in Romänia.

dupä ce moare Rostislav.zidurile Salonicului. ei dau atita strälucire domniei lui Simion. In fruntea acestor discipoli stä Climent. inaltä arhiepiscopatul bulgar la rangul de patriarhie. capitala tärii. cu clerul latin din Venetia. in anul 860. reunite sub numele de Zlatostruj (Valul de aur). Frafii Chiril fi Metodiu petrecuserä vreo trei ani pentru a traduce Sfin. dar. alcätuite cu elemente legendäre dupä modelul hagiografiei bizantine. ne spune cä bizantinii il socoteau pe jumätate grec. incit un sol contemporan german al regelui Otto I. cere din Bizant misionari creftini care sä cunoascä. fi in 863 plecarä in Moravia.toriserä apoi pe la mänästirile din Asia Micä. Luitprand. care a dat fiintä slavä in Macedonia episcopatului din Ohrida. incit toti slavistii o numesc epoca de aur a literaturii bulgare. discipolii lui Metodiu se refugiazä in Macedonia fi apoi in Bulgaria. Sub acest principe in^elept.tinopol o solidä educatie religioasä sub cäläuza marelui patriarh Fotie. inventind pentru aceasta alfabetul glagolitic. pe care un panegirist bulgar contemporan il numefte „noul Ptolomeu". care se urcase pe tronul Bulgariei dupä Boris in 893. Rostislav. punindu-se el insufi la muncä. Astfel. cuprinzmd discutiuni dogmatice ca de pildä disputa lui Chiril cu sarazinii. Munca desfäsuratä in aceastä privintä este uriasä pe toate tärimurile literaturii religioase. dar intilnea. liturghia slavä incepe sä fie atacatä din ce in ce mai inverfunat de cätre clerul german catolic. care toemai fusese ciftigatä la creftinism. discipolii lui Metodiu sint bine primiti.tele Scripturi in limba slavä. Ei gäsesc aci. De la el a rämas in literatura bulgarä traducerea a 135 de discursuri ale sf. Propaganda lor avu un succes strälucit. dar fi din pricinä cä misionarii germani nu cunofteau limba poporului pe care voiau sä-l evanghelizeze. ln aceeasi epocä a lui Simion träieste si loan Exarhul. in afarä de cärtile fundamentale ale 38 . Creftinismul pätrunsese in Moravia din tärile germanice. principele Moraviei. obstacole in expansiunea lui. el introduce la curtea din Preslav. Dobindiserä la Constan. nu numai din pricinä cä moravii pägini erau in lupte continue cu germanii. un fei de patriarh al Bulgariei. Era firesc ca in epoca de crestinare a poporului bulgar toatä strädania cärturarilor sä fie pusä cu deosebire in serviciul operei de tälmäcire a tot cea ce putea intäri noua credintä. se deprinsese din copilärie cu operele lui Aristotel fi cu discursurile lui Demostene fi dobindise atita culturä greceascä. unde se initiaserä in viata asce. El a läsat o serie de discursuri si biografia apostolilor Chiril si Metodiu. sub domnia lui Simion. cälä. care a transpus in literatura bulgarä partea care interesa mai mult poporul säu din opera fundamentalä de dogmaticä a sfintului loan Damasceanul. Simion ifi fäcuse educatia in Bizant. Biserica bulgarä recunoscätoare pentru munca lor ii cinsteste in frunte cu cei doi apostoli Chiril si Metodiu sub numele de „svetii sedmipocetni" (grupul celor 7 sfinti). cu cazarii. pompa fi ceremonialul bizantin. Incurajati de tar in munca lor de culturä. in zbuciumärile politice care urmeazä. organizeazä biblioteci fi stimuleazä cu avint opera de transplantare a literaturii bizantine. loan Hrisostomul. limba slavä.ticä fi incercaserä sä adueä la creftinism pe cazarii de la nordul Märii Negre. Ei aveau astfei reputatia unor adevärati apostoli cind. tärimul prielnic pentru o spornicä activitate culturalä. proclamind autocefalia bisericii bulgare (917). Hotärit sä ridice starea culturalä a poporului säu. Persecutafi fi izgoniti din Moravia. zidefte biserici fi palate. de origine longobardä.

a profetilor.Bibliei. mostenite din vechiul iudaism. in care se povestesc chinurile Mintuitorului. ca: Apocalipsul sfintului loan Bogoslovul. ea fiind o literatura neautenticä. ca de pildä opera sfintului loan Damascean. inspiratä de dogma conceptiunii imaculate a Mintuitorului. in faza de copilärie a culturii sale. precum si copiläria Mintuitorului in Nazaret. Apoealipsul sfintului Pavel. fie din näzuinta de a lämuri unele puncte läsate in intuneric de Biblie din viata patriarhilor. a apostolilor. pseudoepigraficä. a Mintuitorului sau a unuia din apostoli. a fost tradusä la noi in secolul ?. care. inväluie intr-un nimb de castitate si sfintenie nasterea. Vasile cel Mare. cu pretentia cä a stat multä vreme ascunsä ca o literaturä postumä. Aceastä literaturä s-a näscut in vremurile de decadentä ale poporului evreu si in primele veacuri ale crestinismului. a unui profet. comentarii privitoare la textele biblice. ale lui Grigore de Nazianz. Athanasie din Alexandria.rul sf. in sfirsit. scara posturilor pe care trebuie sä le urce omul pentru a ajunge la desävirsire moralä. Läsind la o parte legendele privitoare la Vechiul Testament. Ciclul acestor legende apocrife se incheie apoi cu o serie de viziuni apocaliptice privitoare la sfirsitul lumii fi la contrastul dintre rai si iad. falsä. ca de pildä operele lui Efrem Sirul. sint infätisate cu elemente de miraculos intr-o adeväratä apoteozä si. sau Evanghelia copiläriei. regeneratorul vietii monahale bizantine din veacul al IX-lea. care vor trece apoi si in literatura 39 . aceea care s-a bucurat de mai multä trecere in literatura bulgäreascä a fost literatura apocrifä. literaturä asceticä fi misticä. pinä ce imprejuräri fericite au scos-o la luminä. «XTCÖXPUTCTO? = ascuns). atribuitä apostolului Toma. care. fie. Dar asemenea discutiuni dogmatice fi speculatiuni teologice nu puteau multumi imaginatia naivä a poporului. Ascensiunea lui Isaia la cer. la viata de dincolo de moarte. fie din nevoia de a ridica moralul deprimat al poporului. Cälätoria Maicii Domnului la iad. ca de pildä Protoevanghelia lui Iacob. foarte räspinditä si la noi). ale lui loan Moshos [Limonarion. s-au tradus de cätre scriitori anonimi numeroase cärti de dogmaticä. a Mintuitorului. De aceea din bogata si variata materie religioasä a Bizantului. fratele cel mic al Domnului. falsä.l XVII-lea de mitropolitul Varlaam). moartea lui si scoborirea in infern pentru liberarea celor drepti. in sfirsit. De aceea literatura aceasta a fost numitä apocrifä (de la gr. dTtoxpünxco = acopär. loan Hrisostomul s. si. ca un fei de operä postumä. era mai bucuros dupä povesti fi legende in legäturä cu noua lui Credintä si cu lumea inocnjurätoare. de a dezvälui enigmele privitoare la creatiunea si sfirsitul lumii. ale lui Teodor Studitul. Si fiindcä pretentia acestei noi literaturi cä ea este opera marilor personalitäti ale Bibliei este neintemeiata. Cumntul lui Melodie al patarilor. sau comentarul lui Hippolit asupra cärtii lui Daniil. in care se aratä pribegia familiei sfinte spre Egipt prin pustiu. Literatura aceasta este alcätuitä dintr-o vastä materie de legende tesute de imaginatia naivä a poporului in jurul Mintuitorului si a familiei sfinte: asa-numitele evanghelii apocrife. literatura apocrifä a Noului Testament a fost alcätuitä mai toatä din legende populäre formate in comunitätile primitive ale crestinismului — fiindcä cea pläsmuitä de sectele eretice a fost distrusä — si a apä. in sfirsit.leticä culeasä din operele sf. ca de exemplu comenta. Evanghelia lui Nicodim. dar in acelasi timp o literaturä neautenticä. ascund. o bogatä literaturä omi. de textele liturgice. copiläria si tineretea Sfintei Fecioare.a. ale lui loan Klimax (a cärui scriere Lestvica.rut sub numele unui patriarh. termenul apocrif are douä note caracteristice: literatura care ar fi stat ascunsä.

o versiune din vestita carte de fabule indiene. dar care in slavä este tradus in prozä si care va avea. care povesteste istoria lumii pinä la anul 574. nici sä poatä pretui floarea poeziei bizantine. in primul rind romanele populäre. cronica lui Gheorghe Monahul Amartolos (— päcätosul).noasträ. Cronicile bizantine. acestia gustau mai mult cronografele scrise de cälugärii bizantini. iar in literatura bizantinä si slavä sub numele 40 . numai acele opere cu caracter estetic care puteau fi pe placul maselor naive ale poporului. nu au interesat pe cärturarii de la inceputul literaturii bulgare. dupä modelele clasice. Dimpotrivä. citeva fragmente din xpovoypx<pixov Zuvzopov a patriarhului Nikifor si cronograful lui Manasses incärcat de podoabe stilistice. in afarä de ceea ce putea intäri credintä. nivelul cultural al poporului nu era desi. o mare influentä asupra cälugärilor cronicari ai Moldovei Macarie si Azarie. care povesteau. dupä cum vom vedea. tradus la noi de Udriste Nästurel. unele chiar din secolul al XVI-lea. romanul lui Varlaam si Ioasaf o prelucrare bizantinä a legendei lui Buda. Asadar. care in originalul bizantin era scris in versuri. La inceputurile crestinärii sale.gari — si in primul rind clericii care stäteau in fruntea activitätii de transplantare a culturii bizantine — au ales din comoara literarä a Bizantului. „cel mai bun roman spiritual al evului mediu". Din bogata literaturä de cronografe bizantine au trecut in literatura bulgarä: hronograful lui loan Malalas. cumnatul lui Matei Basarab. care duce povestirea pinä la moartea impäratului Teofil. care incepeau povestirea de la creatiune si care intretesau in urzeala biblicä si istoricä legende apocrife. tradusä in literatura arabä sub numele de Kaliiah si Dimnah. care apoi a fost incorporatä in Rusia in asa-numitele cronici grecesti. eleniskii letopisec (Malalas). incä din secolul al XIII-lea: o versiune a romanului lui Alexandru cel Mare. un siriac grecizat. Cärturarii bul. traditii populäre privitoare la impärati si alte multe elemente de folclor bizantin.gur asa de ridicat incit sä poatä gusta frumusetea capodoperelor literaturii clasice grecesti. Astfel sa tradus. toatä viata zbuciumatä a imperiului si a curtii din Constantinopol.

dar hazlii in acelasi timp. sub conducerea celui mai destoinic din soborul egumenilor: protul Muntelui Athos. care a innodat viata religioasä a poporului sirb cu viata asceticä fi culturalä a Muntelui Athos. de domni romäni fi de tari rufi. Stefan Nemanja. profesorul Murko. imbräcind haina monahalä sub numele de Sava. inchegindu-se intr-o unitate politicä. probabil in tinuturile Macedoniei.360 cu ajutorul Anei. au introdus ln textele ce copiau limba tärii fi a vremii lor. din cercul legendelor solomonice. care. la curtea tarilor din Tirnova. Aceste mänästiri adäpostesc in eie cälugäri de neamuri •diferite. eroi ai romanului). apoi o povestire cu elemente enigmatice. Aceastä republicä de mänästiri a jucat un rol important in viata Räsäritului ortodox. sotia tarului fi fiica lui Basaraba al nostru. dar fi un fei de bibliotecä centralä a popoarelor ortodoxe. copiind texte religioase. devine. de tari bulgari. Ratko. Acesta. sub conducerea lui §tefan Nemanja. Din acelafi ciclu de povesti venite din vechiul Orient in literatura bizantinä. renuntä fi el la tron fi. cäci ea era nu numai inima din care pulsa viata religioasä din Räsärit. intitulatä Solomon fi Kitovras. dar -copistii sirbi. Trezitä mai tirziu la viata literarä proprie. de cnezi sirbi. unui din statele cele mai puternice ale Peninsulei Balcanice. Citiva ani dupä. venind cu sufletul umilit pe urmele fiului säu. La curtea din Vidin a tarului bulgäresc Sracimir se intrebuinteazä in documente limba sirbo-slavä fi in aceastä limbä •este scris fi sbornicul copiat la anul 1. a fost descoperitä in zilele noastre de o misiune arheo. aceasta tatäl säu. intr-un papirus scris cu 5 veacuri inainte de Hristos in limba armeanä. fi impreunä cu aceasta fi literatura tradusä.nefte in secolul al XI-lea sau al XII-lea. Literatura bulgäreascä venea in Serbia prin mijlocirea mänästirilor din Muntele Athos. s-a retras in Muntele Athos.de Stefanites si Ihnilates (numele a doi sacali. prin munca neobositä a marilor patriarhi Theodosie si mai ales Efthimie.tul de greutate in Serbia.logicä germanä pe o insulä de la cataractele Nilului. Romanul a fost tradus in slavo. legende fi povesti bulgare. cea mai veche.rea sirbeascä Hilandarul. care träiesc in umilin^ä o viatä de adeväratä frätietate crestineascä. bulgarii au mai transpus in literatura lor romanul mtesat de proverbe. activitatea culturalä renafte in Bulgaria sub al doilea imperiu romäno-bulgar. ifi cautä un loc de odihnä intre cälugärii Muntelui Athos sub numele de Simion. Bulgaria insäfi inträ in sfera de influentä a culturii sirbefti. Serbia a imprumutat limba bisericeascä. uniti laolaltä intr-un fei de republicä. 41 . a cärui formä. fabule fi enigme al lui Archirie fi Anadan. din Bulgaria. Muntele Athos este o peninsula stincoasä fi abruptä. cum spune unui din cei mai buni cunoscätori ai literaturii sud-slave. cäci documentele scrise in Bulgaria la aceastä epocä se resimt de influenza sirbeascä. Legäturile vietii de culturä a sirbilor cu Muntele Athos au fost innodate in secolul al XII-lea prin fiul lui §tefan Nemanja. acoperitä numai de mänästiri ridicate de impärati bizantini. Inäbusitä prin cucerirea bizantinä. Cätre sfirsitul secolului al XII-lea literatura sud-slavä ifi strämutä punc. Bertoldo. päräsind strälucirea de la curtea domneascä a tatälui säu. care a circulat fi in literaturile medievale ale Apusului sub numele de Solomon si Marcolf fi care stä la baza prelucrärii lui Croce. Simion fi Sava au intemeiat in Muntele Athos mänästi.

Un popas in drumul lor 1-au format mänästirile din Macedonia. primefte in 1478. Pe de altä parte. la Roma. Branimir. unde populafia bulgäreascä se incrucisa cu popula^ia sirbeascä. venea sä invioreze literatura sirbeascä. Ragusa a fost cu deosebire poarta prin care influentele occidentale au pätruns in literatura fi in arta sirbeascä. vechea Ilirie fi o parte din Panonia. Era un curent de culturä occiden. Un tinär dalmat. Incä de la inceputul afezärii lor pe coastele dalmatine. Marco izbutefte sä stäpineascä centre insemnate ca Zara. La inceputul secolului al XI-lea dogele Venetiei. leagänul literaturii bulgäresti din epoca de aur. croatii sint cistigati la creftinism prin misionari trimifi din Roma. Spalato. Prin aceste mänästiri in care cälugärii croafi träiau sub ascultarea Romei fi oficiau serviciul religiös in limba latinä. cum le numeau occidentalii. In Antivari fi in Ragusa se intemeiaserä. gustul pentru artele frumoase fi literaturä. se intinde fi influenta bisericii. Defi Ragusa fi-a redobindit libertatea. afezatä pe virful unei insule stincoase inconjuratä de päduri de pini. dupä o serie de zbuciumäri interne. veacul al XI-lea chiar. italienilor. atrafi. unde cu timpul republicä Sf. In 1102 croatii. un alt curent.Din Muntele Athos au plecat textele fi misionarii culturii cätre ^ärile slave. ln afarä de curentul acesta ortodox fi bizantin care se revärsa in Serbia din mänästirile Muntelui Athos. cum le . se alipesc la Ungaria fi inträ in acest fei tot mai mult in sfera de influentä a Ungariei fi a bisericii catolice. Petru al II-lea Urseolo. fi versurile lui latine sint socotite ca cele mai frumoase dintre ale scriitorilor contemporani. sau mai exact un dialect italian.bit. se due in Italia pentru completarea studiilor la Univer. Cu un veac mai inainte tinuturile croate din jurul Dubrovnikului de azi — Ragusa de altädatä — cäzuserä sub influenta Italiei. Paralel cu influenta politicä fi culturalä a Venetiei pe tärmurile dalmatine. autoritatea bisericii papale. din. regele croatilor. multe elemente din arta si literatura Occidentului medieval au pätrüns in literatura croatä. in 879. Din räsadurile bizantine aduse din Athos a crescut pe pämint sirbesc o literaturä originalä de hagiografie fi cronici nationale. Veglia. prikazanje sau skazanje. Astfel croatii au cunoscut de timpuriu acele drame liturgice ale evului mediu —■ — misterele.. Lagosta fi citva timp Ragusa. recunoscu in cele din urmä. lingä Ragusa. precum fi prin numeroase legäturi politice. care au adus cu ei in societatea slavä obiceiuri rafinate. pe care cu mici intreruperi a izbutit sä o pästreze pinä in 1815 (congresul din Viena). de farmecul Venetiei. totufi ea a rämas sub influenza venetianä fi limba oficialä a republicii dalmatine a fost multä vreme limba latinä. comerciale fi culturale. slavii dalmatini. Legäturile politice si economice ale Venetiei cu Ragusa au inlesnit in cetatea dalmatinä afezarea. episcopate catolice de care depindeau numeroase biserici fi mänästiri. Ilja Crejevic.sitatea din Padova. Ragusanii incep sä serie chiar in limba latinä fi italianä. dupä cererea impäratului bizantin Heraclie. cind a fost cedatä o datä cu Venezia Austriei. fusese ocupat de croati cu citiva ani mai inainte de strämutarea sirbilor in sudul Dunärii.. cucerefte o parte a tärmului adriatic al Croatiei.talä care pätrundea dinspre |ärmurile Märii Adriatice. de un caracter cu totul deose. ca de exemplu: Sancta Maria de Retego. Dupä o perioadä de ezitäri intre Roma fi Bizant. Litoralul adriatic. sau Sancta Maria de Mljet (Meleda). coroana de poet.

Bärbulescu cred chiar cä unui din cele mai vechi monumente ale literaturii bulgare. a Il-a. XVI. dupä cum s-a dedus din particularitätile fonetice. ed. Dolj (Jiul de cimpie). 19 H.numeau croatii — au avut poeti care s-au inspirat din lirica lui Petrarca si au cunoscut de timpuriu binefacerile Renasterii. in Revue de litterature comparee. 1933. Hasdeu si I. limba bulgäreascä vorbitä pe timpul lor. revizuite in Bulgaria in epoca de aur a tarului Simion. i G e n o v . Traducerile fratilor Chiril si Metodiu. Copii de pe aceste texte au trecut desigur si in nordul Dunärii si eie vor fi servit la oficierea cultului divin intr-o vreme cind pätura de populatie romäneascä era sträpunsä de numeroase infiltratii slave. Rimnic (din Ribnic. greci din Salonic. si de imperiul bizantin prin slavii de la sudul Dunärii. este incä util. la inceputul secolului al XI-lea. dintre care unele de origine latinä. Das kroatisch-serbische Schrifttum in Bosnien und dir Herzegowina. Geschichte der älteren sudslavischen Litteraturen. desigur. Organizarea bisericii bulgare si extensiunea ei in nordul Dunärii. 1922. Prin legäturile cu Serbia. au fost curätate de elementele sträine si de tot ce pärea poporului de neinteles. care nu fuseserä incä asimilate si care au läsat urme puternice in limba si chiar in toponimia noasträ: Gorj (Jiul de munte). M u r k o. dar care cunosteau incä din ca-sa pärinteascä limba slavä si care convertiserä la crestinism pe moravii principelui Rostislav. Crapl BtJiraprca jlaTepaxypa (IXXVIII B). Ilpsritefl cpncse KaHMteBHOCTH. pp. M. Pentru influentele italiene asupra literaturii iugoslave un bun articol de sintezä: M i r k o D e a n o v i c . 30 — 52. INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ BIBLIOGRAFIE Pentru literaturile sud-slave in general o bunä operä de sintezä este tot D r. Pentru literatura sirbeascä manualul lui P a v 1 e P o p o v i c. fiindcä are la sfirsit pentru fiecare capitol o bibliografie bogatä. deci in secolul al IX-lea. H3 crape cpncice khmokcbhocth. Belgrad. intr-o vreme cind 43 . Bucovina (tara fagilor). 1926. deci „riul cu pesti"). Codex Suprasliensis. Sofia. ed. ei au trebuit sä introducä in traducerile lor si elemente slave occidentale. HcTopaa EMrapcxaTa jiHTepaiypa. erau pägini. Oficierea ritualului crestin nu se putea. Pentru literatura croala: Dr. venind astfel sä sporeascä tezaurul cultural al slavilor sud-dunareni. 1913. Pentru literatura bulgäreascä: B o i a n P e n e v . Dar cum eimpul lor de activitate apostolicä se intindea peste tinuturile slavilor occidentali (strämo§ii slovenilor actuali). care din secolul al IX-lea erau ortodocsi. Zagreb. Bistrita (apä repede) etc. Sofia. de la ryba = pe^te. Les influences italiennes sur V ancienne litterature ycngoslave. sävirsi in toatä plinätatea lui färä evanghelii si färä texte liturgice. Informitis si bibliografie si la A n g e l o v . D r a g u t i n P r o h a s k a . romänii au trebuit sä primeascä in bisericä liturghia slavä. 1934. 1908. care pinä tirziu. Dimbovita (de la = stejar). a Ill-a. Leipzig. Aceastä liturghie fusese infiintatä de cätre fratii Chiril si Metodiu. Izolati de romanitatea occidentalä prin unguri. Era deci firesc ca texte slavonesti religioase din sudul Dunärii sä fi trecut in nord si chiar sä se fi copiat pe pämintul nostru. s-ar fi scris in tärile noastre. in colecfia „Die Literaturen des Ostens in Einzeldarstellungen“. in jurul Salonicului. M i l i v a j e B a g i 6. Limba in care ei traduseserä Sfintele Scripturi era insä. Beograd. o parte din aceste elemente de artä si literatura occidentals a pätruns in literatura sirbeascä. altele de origine germanä.

tar necesar pentru a lumina aceastä epocä intunecatä din istoria poporului romänesc. In anul cind. Vasile al II-lea reorganizeazä ierarhia bisericeascä in Bulgaria cuceritä. Ne lipseste materialul documen. dupä distrugerea Jaratului bulgar. tinuturile vlahilor .noi incä nu eram consolidate a contribuit si ea sä innoade viata noasträ religioasä cu a slavilor sud-dunäreni.

se intemeiazä. si o alta. Ungaria era zguduitä de mari främintäri §i cind stäpinirea tätarilor la Dunäre se clatinä.nul cneaz al Serbiei. este redat lui Sracimir. a avut o fiicä pe care a cäsä. räzvrätindu-se impotriva ungurilor. Aceste legäturi de familie incheiate pe temeiul comunitätii de credintä au consolidat si relatiile politice. intärite prin inrudiri dinastice. voievodul romänilor din Maramures. Principatul Järii Romänesti si al Moldovei nu s-au putut deci inchega ca state independente decit prin lupte cu regii Ungariei. ia in stäpinire tara lui Sas. unind — in ce imprejuräri nu stim. murind pe cimpul de lupta in anul 1279. . pe care le culegem din documentele ie^ite din cancela. publicat de Geizer. reiese cä in secolul al XIII-lea se gäseau pe meleagurile noastre formatiuni märunte de state. Ludovic. nu se poate §ti dacä este vorba si de vlahii din nordul Dunärii. in cele din urmä. fiindcä ne lipsesc stiri documentare— voievodatele märunte sub sceptrul säu. Lipsa de märturii documentare inväluie viata poporului nostru din evul mediu intr-o negurä deasä. in väile de la Posada.sint men|ionate ca aflindu-se sub jurisdictiunea bisericeascä a episcopatului de Vidin.torit-o cu §tefan Uros. Basaraba. dar din actul imparatului bizantin. Cam in acelafi timp se intemeiazä si Moldova prin Bogdan. trece cu credincio?ii säi peste munti in Moldova. luind in captivitate si pe Sracimir. ca stat de sine stätätor. dupä moartea lui Alexandru Basarab. regele Ungariei. acesta. Abia dupä o jumätate de veac. Litovoi. prin alungarea tätarilor care invadaserä sesurile si prin inläturarea ungurilor care aveau pretenfie de suzeranitate asupra tinuturilor din nordul Dunärii. pinä cind. ostirea lui Carol Robert. este. intervine o impäcare intre unguri fi romäni. Inglobarea noasträ in zona religioasä slavä de nuantä bizantinä este apoi intäritä de imprejurärile politice in care s-a desfä^urat find vietii noastre istorice pinä la epoca näruirii statelor balcanice. socotit ca ctitorul Tärii Romänesti. In acele vremuri de mari zbuciumäri. cucerit de romäni. pe care a cäsätorit-o cu Sracimir. cind principatele romäne erau in necontenite lupte cu regii catolici ai Ungariei si ai Poloniei pentru salvgardarea independentei lor. El cucereste pärti din Banatul unguresc al Severinului. principatul muntean. curätind sesurile Dunärii de stäpinirea tätärascä §i distrugind in 1330. in urma stingerii dinastiei arpadiene. Nicolae Alexandru. Din putinele stiri. Legäturile dinastice dintre voievozii romäni fi conducätorii statelor slave din Balcani. principatul Tärii Romänesti si al Moldovei. cu drept cuvint. se constatä intre conducätorii Järii Romänesti si ai statelor slave sud-dunärene strinse legäturi politice.riile regilor unguri. atrage de partea lui pe moldoveni si distruge ostirile unguresti trimise impotriva lui. Principatele romänesti apar in lumina Räsäritului european abia cu citeva decenii inainte ca turcii sä punä piciorul in Europa. ca sä-l räzbune. refuzä sä pläteascä tributul cuvenit regelui Ladislau Cumanul. liberat din temnita ungureascä. prin contopirea lor. fi Vidinul. cumnatul domnului romän. dar plätefte cu viata aceastä incercare. Fiul-§i urma^ul lui Basarab. atacä orasele de granifä din Ardeal. cind. dinastul din Vidin. Cel dintii voievod care ridicä steagul independentei pe plaiurile noastre este voievodul de la Jiu. cäzut pe cimpul de luptä. trece Dunärea $i cucereste Vidinul. care ridicau pretentiuni de suzeranitate asupra tinuturilor din sudul si räsäritul Carpatilor. unde a cäzut pe cimpul de lupta bätrf. la Cosovo. Cind. din care aveau sä se inchege cu timpul. precum fi comunitatea de credintä care unea popoarele lor au fäcut ca romanii sä ia parte aläturi de popoarele slave in luptele comune contra turcilor la riul Marita (1371). care. regele Sirbiei. Anca.

in Occident se incheia faza medievalä a marilor literaturi europene fi. primind catolicismul si mai tirziu calvi. Dar cu toate neajunsurile ce au decurs pentru noi din aceastä situate fi pe care le vom vedea indatä. am fi avut in bisericä si in viata de stat aceeasi limba ca si ungurii. ungurii.celariilor princiare: in Apus latina. inchis in formulele invechite ale culturii bizantino-slave.teascä.Lazär. in chiliile lor sä inceapä munca de copiere a manuscriselor de evanghelii slave. incepem sä ne organizäm viata de stat. Occidentul sträbätuse timp de patru veacuri un drum destul de lung si de bogat in literaturä fi se ridicase pinä la Divina Commedie a lui Dante. ducind cu el in mormint independenta farii sale. in luptele de la Nicopole si de la Varna.nismul. despärtiti de romanitatea occidentalä prin unguri. am intrat in sfera de culturä a popoarelor sud-dunärene. in care vibreazä sufletul Italiei medievale in ceea ce are el mai adinc §i mai etern omenesc.larä sä fi fost pierdutä pentru romänism. Aceste strinse legäturi religioase. si mai tirziu. mai tirziu. cäci a avut consecinte din cele mai insemnate pentru destinele viitoare ale neamului. sub presiunea statului. difuzatä prin inventia tipografiei. dupä cäderea statelor slave. Era pe timpul acela.^ite ineäpute sub stäpiniri diferite. pentru ca. in Räsärit greaca fi slava. limba in care se oficia serviciul divin a fost introdusä la noi fi in cancelaria domneascä. Ea a fost fatalä pentru toatä cultura noasträ veche. ca dealtfel in tot cursul evului mediu. In secolul al XIV-lea. Un veac mai tirziu. rämine sträinä sufletului romänesc. care a deschis perspectivele unei strälucite culturi antice fi care a inlesnit. abia iefi^i din haosul invaziilor. de rasä finicä sau slavä. cind se deschide prin Polonia o fereasträ cätre Occident. Intrarea tärilor noastre in zona culturii sud-slave este un fapt capital in istoria romäneascä. totusi slavismul — oricit s-ar pärea de paradoxal la prima vedere — a contribuit intr-o mäsurä oarecare la pästrarea intactä a unitätii noastre etnice. au adoptat in bisericä fi in cancelaria de stat limba latinä. atunci este probabil cä precum o parte din pätura conducätoare a poporului nostru din Ardeal — care. cind procesul de asimilare a elementelor slave din tinuturile noastre se incheiase si cind din haosul evului mediu fi-a fäcut aparitia in lumina istoriei principatele noastre. cind pe plaiurile noastre cälugärul sirb Nicodim fi tovaräfii säi clädeau cele dintii mänästiri de piaträ. cehii. o literaturä bogatä fi variatä. Literatura care se dezvoltä mai departe in Occident. cind noi. politice si dinastice au sfirsit prin a ne alipi si mai strins de lumea ortodoxä a sudului dunarean bizantino-slav. o strinsä corelatie intre limba de bisericä si limba de stat: limba in care se oficia serviciul divin era in acelafi timp fi limba in care se redactau actele oficiale ale can. Cäci dacä noi. polonii. cu toatä latinitatea fiintei noastre etnice. pinä la jumätatea veacului al XVII-lea. Noi. primind fi stind in legäturä cu creftinismul din Roma. Ortodoxia fi slavismul ne-au izolat in bunä parte de marile främintäri culturale ale Apusului. räspindirea umanismului fi a Renafterii. Am väzut mai sus imprejurärile in care a pätruns la noi cultul divin in limba slavä incä din secolul al IX-lea probabil. care pinä la inceputul secolului al XI-lea erau incä pagini. cimentul care a tinut strins legate sufleteste ramurile neamului räzle. in epoca de asezare a vietii noastre romänesti. Dar dacä din punctul de vedere al integritätii etnice ortodoxismul ne-a adus 46 . intr-o vreme in care credintä religioasä era o puternicä realitate sufle. prin reluarea traditiilor cu antichitatea greco-latinä. Ortodoxia si slavismul nostru au format. Alte popoare din jurul nostru. pe temeliile Renafterii. se iveau zärile Renafterii. s-a pierdut in nobilimea maghiarä si a fest deznationalizatä — tot astfel nu ar fi fost exclus ca in aceleasi imprejuräri si o parte din pätura popu. Mai tirziu.

cultura slavä care stätea la dispozitia clerului nostru era ea insäsi säraeä. Numai cei care erau tinut>. o cunoascä se sträduiau sä o invete. pe acele timpuri. In al doilea rind. slavii sud-dunäreni transpuseserä in limba lor in primul rfnd Sfinta Scripturä si cärtile necesare serviciului liturgic. In locul cronicilor bizantine. o limbä moartä. iar din literatura de imaginatie a Bizantului au trecut numai citeva romane cu caracter popular. si in sfirsit cu citeva mistere religjoase. romane populäre bizantine si occidentale. sä. prin profesiunea lor. prin mijlocirea croatilor. Lancelot. care zugräveau in colori vii antagonismul dintre cele douä tärmuri spre care se due sufletele oamenilor dupä moarte: iadul si raiul.liptice. care.servicii incontestable.doniei. asceticä. alimentatä. la care adäugaserä citeva cärti de dogmaticä si de misticä. pe de altä parte. Mai intii. Prin legäturile coastelor adriatice ale Serbiei cu Venetia si cu cel eialte cetäti italiene. alipirea noasträ la cultura slavilor sud-dunäreni a restrins insä in chip simtitor orizontul vietii noastre literare. pe de o parte. care nu prezentau mult interes pentru ei. limba slavä in care preotii nostri sävirseau slujba bisericeascä era o limbä vorbitä in veacul al IX-lea in jurul Salonicului si in tinuturile Mace. ca dealtfel si la inceputul evului mediu occidental. cu romanul lui Alexandru cel Mare. incepind povestea lumii de la crea. dar care in epoca mtemeierii principatelor noastre ajunsese o limbä. cronografe cu elemente apocrife si folclorice. de aceea singura clasä cultä era la noi. s-au multumit cu citeva cronografe. menite sä intäreascä credintä cea nouä in masele populäre. Din capodoperele literaturii clasice grecesti nu a pätruns nimic in literatura slavilor de sud. literatura slavilor sud-dunäreni se imbogätise cu citeva cärti de florilegii. clerul. In patru veacuri de influente bizantine si de legäturi cu tärmurile italiene. citeva colectii de florilegii si citeva cronici sirbesti originale. amestecau continuu elementul biblic cu cel apocrif si istoria veridicä cu fondul legendär al folclorului bizantin. din cultura Bizantului. Literatura religioasä canonicä si apocrifä. Am väzut intr-un capitol precedent in ce consta literatura slavilor suddunäreni. care-1 deschidea poporului nostru adoptarea limbii slavone cä limbä de culturä. acesta era orizontul literar pe. invechitä.tiune. cu o versiune a romanelor bretone Tristan si Isolda. din cultura Italiei. De o deosebitä trecere s-au bucurat apoi la popoarele slave legendele apocrife privitoare la materia Vechiului si a Noului Testament si mai ales legendele apoca. .

egumenul Hariton. Haritcn. Paralel cu aceste legäturi religioase merg $i legäturile politice. protosul mänästi. astäzi dispärut. legäturi directe cu Bizantul. ci §i al lntrcgului Munte Athos a fost insä Xeagoe Basarab. a rezidit din temelie mänästirea.. Vestea despre märetia Bizantului ajunsese pinä la curtile domnilor noftri §i avem märturii contemporane din izvoare bizantine cä inainte de cäde. pentru a se rezidi din temelie mänästirea Cutlumus. din Ierusalim si din Sinai. trapezäria si chiliile si a däruit-o cu mosii din Tara Romäneascä. i-a Inältat turnuri de priveghere. ale cärui fiice erau märitate. prädate si arse de pirati in acele vremuri de agonie ale imperiului bizantin. patriarhul ridicä in 1359 la rangul de mitropolit pe episcopul bizantin Iachint din Vicina. Gavril.. spune documentul.rea . Recunoscätor pentru aceste daruri frumoase. Legäturile religioase cu Bizantul se continuarä si dupä moartea lui Iachint. Afluxul cälugärilor romäni devine din ce in ce mai numeros si mänästirea incepe a fi recunoscutä in documentele postericare cu numele de „lavra Tärii Romänesti. dupä ce insirä toate daniile fäcute de voievodul romän mänästirilor din tärile balcanice.. regele Serbiei." ■ Dupä Vlaicu-vodä. §i-i dä ca scaun de resedintä capitala de atunci a Tärii Romänesti. a zidit biserica. fusese egumen al mänästirii Cutlumus si protos al Muntelui Athos. Docmentele descoperite recent la Muntele Athos ne dezväluie sprijinul acordat de domnii romäni pentru refacerea mänästirilor din sf. Basarab däduse „nu putin". nu numai al mänästirii Cutlumus. dar marele binefäcätor. Printr-un instinct superior de culturä. si in toate laturile de la räsärit pinä la apus §i de la amiazäzi pinä la amiazänoapte . si toate sfintele biserici le hränia“. un oräsel in Dobrogea. multi cälugäri romäni. in Maramures. El sträbätuse drumul pinä acolo — dupä cum afläm din gramata patriarhului Antonie — ca sä inchine ctitoria familiei lui. ^ La sfintirea mänästirii Curtea de Arges au fost de fatä toti egumenii Muntelui f. I Vestea despre sfintenia vietii ascetice din Muntele Athos ajunsese chiar ’ pinä in tinuturile nord-vestice ale Ardealului. in frunte cu mitropolitul Mihail si ieromonahul Iacob. despotul bulgäresc din Vidin. fiul lui Sas. adaugä: „§i fu ctitor mare a toatä Sfetagora . propune domnului sä fie im. In anul 1391 I se afla la Constantinopol Drag. iar fiul säu.rilor din sfintul Munte. Radu cel Mare are si el o parte insemnatä in rezidirea mänästirii. patriarhiei din Constantinopol. Astfel Alexandru Basarab. Antim. iar succesorul lui Hariton.. viitorul mitropolit al tärii. — cum s-a väzut mai sus — a cerut patriarhului din Constantinopol un mitropolit.Dar dincolo de granitele lumii slave sud-dunärene era acel Bizant a cärui strälucitoare civilizatie luminase evul mediu intr-o vreme in care focarele de culturä ale Romei vechi fuseserä stinse prin invazia barbarilor. Mihail din Peri. descälecätorul Moldovei. una dupä Sracimir. Era cetatea imperialä a Constantinopolului a cärei frumusete si ale cärei comori de artä uimise intr-atita lumea incit era cintatä in bilinele rusesti si in romanele courtois ale Frantei medievale. Munte.‘‘. alta dupä Stefan Uros. Athos in frunte cu protul Gavril. cäci urmasul säu. Curtea de Arges. Acesti mitropoliti bizantini ai Tärii Romänesti innoadä si mai strins legäturile noului stat cu mänästirile Muntelui Athos. Vlaicu-vodä. Pentru a satisface aceastä cerere a domnului valah. este si el tot bizantin. mänästirea Sf. i-a fäcut castru de apärare. se due in noua mänästire pentru a deprinde aco^p tipicul de viatä athonitä.preunä ctitori: „saßev 01 Svo %ax iüou %TT|Top3. ctitorii principatelor noastre au cäutat. pe douä cäi: religioase si politice. dincolo de lumea slavä din sudul Dunärii si intr-o vreme in care nu se putea prevedea präbusirea Peninsulei Balcanice sub turci. Dupä zidirea mänästirii.

noi continuäm sä vietuim timp de citeva veacuri din färimiturile unei culturi formate in plin evul mediu si care la inceputurile culturii moderne se stinsese. aceste frumoase perspective care se deschideau pentru cultura noasträ sub Mircea cel Mare sint in curind rupte prin invazia turceascä si prin cucerirea Constantinopolului. Dar. 49 . Abia intraseräm in zona culturii bizantine. din nenorocire. Acela^i cronicar bizantin adaugä mai departe cä in luptele pe care bizantinii le-au purtat cu turcii. Präbusirea Constantinopolului a hotärit definitiv asezarea turcilor in räsäritul Europei. isi pierde inde. aceste legäturi directe cu Bizantul.find cu anul 1498. lipsite de sprijinul statului. eie insele. care s-a luptat cu atita vitejie. a luat parte $i un nepot al lui Mircea. si aceasta se stinse sub apäsarea turceascä. Incepind cu anul 1393. si sfir. Bizantul mort nu mai putea inviora literaturile sud-slave la care noi ne adäpaseräm si care.Constantinopolului sub turci. incit impäratul i-a pus la fndemina una din cele mai mari coräbii ca sä se intoarcä in patrie. cind Bulgaria inträ in stäpinire turceascä. atit de medieval al literaturii noastre pinä in pragul secolului al XIX-lea. Izolati de latinitatea catolicä a Occidentului prin ortodoxismul nostru.pendenta. Cronicarul bizantin Duca ne spune cä unul din fiii lui Mircea cel Bätrin isi fäcea ucenicia armelor. la curtea impäratului bizantin loan al VIII-lea. ca of it er in garda imperialä. De aci caracterul atit de deosebit fatä de literaturile Apusului si. care puseserä piciorul in Europa. intraserä in agonie. Dan. ultimul colt de stäpinire cre^tina. in toväräfia unor tineri compatrioti. in acelasi timp. toatä Peninsula Balcanicä ajunge sub dominatie musulmanä. Cu aceasta se pune capät culturii strälucitoare a Bizantului. cind Zeta. domnii no^tri i$i trimiteau copiii in marea cetate de culturä.

evangheliile ferecate in aur §i argint au fost rupte pentru ca sä scoatä aurul. arhitecti fi pictori. barbarä. A. incit modelele pentru literature nu mai sint cäutate in productiile anterioare ale evului mediu. Impresionatä de aceste sacrilegii. Ei au introdus in universitätile si in clasele aristo. si a pus la cale inteme. intärind umanismul. ca Leonardo da Vinci. a avut consecinte catastrofale pentru cultura popoarelor creatine din Peninsula Balcanicä. din secolul al Xll-lea.ierea unui colegiu de profesori pentru aprofundarea limbilor vechi: latina. A. du russe par P. incrucismdu-se cu preocupärile de intoarcere cat re clasicismul latin al veacului al XIV-lea. Studiul scriitorilor antici pasioneazä intr-atit societatea acelui timp. sedus de eleganta aristo. dominatä de näzuinta intoarcerii cätre antichitatea cla.sicä. Visarion de Niceea fi multi altii s-au asezat astfel in principalele centre de culturä ale Italiei. pätura intelectualä a Bizantului a apucat drumul exilului.rile cetä^ii a ultimului impärat bizantin. A. Brodia. Unii cärturari bizantini s-au refugiat in insula Creta si cätre celelalte insule ale Arhipelagului. Atit de mare era entuziasmul epocii pentru clasicismul greco-latin incit reprezentantii noului curent considerau literatura evului mediu ca o literatura necioplitä.fiilor de curind mtemeiate. trad. de echilibru si de armonie. Theodor Gaza loan fi Constantin Lascaris.terul lor romanesc si cu nota lor de frägezime copiläreascä. ca editori fi corectori de texte grecesti pe lingä tipografiile de curind intemeiate. unde Francisc I. inlesnesc aparitia epocii cunoscutä in literaturile Occidentului sub numele de Renastere.craticä a societätii italiene. a adus la curtea sa din Paris poeti.. pun capät in Occident filozofiei scolastice insuflatä prea mult de spiritul teologic si.CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE Cäderea imperiului bizantin §i a statelor sud-dunärene sub turci a pus capät literaturii bizantine din care se alimentau culturile slave ortodoxe a schimbat cu totul fata Räsäritului european. Aceste curente aduse de principalii reprezentanti ai culturii bizantine. ca preceptori in familiile nobile. profesorul savantului Pic de la Mirandola. ci in literatura cla.rire a umanismului. cultura bizan. loan Arghyropulos. pretindeau ei. dupä cäderea eroicä sub zidu.sicismului greco-latin. p. greaca §i ebraica. cu carac. Acefti eruditi bizantini au adus cu ei in Occidentul Europei manuscrisele pretioase ale literaturii clasice grecesti §i le-au räspindit cu ajutorul tipogra. 344. O parte din ei tree in Franca. H istoire de l’empire byzantin. O falangä intreagä de eruditi ca Marc Musurus. II. unde. incä inainte de cäderea Constantinopolului. care se gäseau incä sub stäpinirea latinilor din cruciada a IVa. Picard. Bourguina. 1932. cäci. erau cäutafi ca profesori in universitätile italiene. 1 Cärtile au fost arse. de strälucirea artelor §i literaturii in cetätile italiene. A^ezarea turcilor pe tärmurile Bosforului. de gustul ei pentru clasicismul grec si latin. „In aceste zile fatale multe capodopere ale spiritului omenesc furä pierdute pentru civilizatie". icoanele sfinte au fost aruncate in foc pentru ca turcii sä-si fiarbä pe rugul lor carne. V a s i l i ev. in epoca de inflo. cu spiritul ei de maturitate.tinä: aprofundareä clasicismUlui elin si idealismul filozofiei platonice. Paris. Dimitrie Halcondylos. 50 . cei mai multi s-au indreptat insä cätre tärmurile Italiei. odatä cu näruirea imperiului roman sub 1 A. spune unui din istoricii imperiului bizantin.cratice curentele de idei care inviorau.

precum: despina Milita. Inspirindu-se din modele latine si eline. Nimicirea independentei politice a pus capät si acestei evolutii abia incepute. Cucerirea turceascä s-a infäptuit pe cind se desfäsura faza initialä din procesul de formatie si evolutie al organizärii lor sociale si culturale.arta compozitiei. intemeiatä pe culturile asiatice si in bunä parte pe cea persanä si arabä. arse pinä in temelie. sub stäpinirea musulmanä.teptind si tinind treaz interesul pentru vechea literatura greceascä.loviturile barbarilor. Astfel cärturarii Bizantului. unde erau cäutati. incepe sä se schimbe tot mai mult si ia aspectul unei limbi deosebite: este greäca modernä. au fost nevoite sä-si caute altä patrie. despina Elena. au avut partea lor de muncä in asezarea temeliilor Renasterii. De altä parte. fiindcä sustinuserä räzboiul sfint impo. precum si comunitatea de credintä religioasä a cultului divin in formele limbii slavone erau imprejuräri prielnice pentru aceastä migratiune. o parte din ea a trecut la mohamedanism. care erau pirghiile de sus. cäruia turcii ii concedascrä o parte din drepturile impäratilor bizantini asupra credinciosilor lor.triva päginilor. cu timpul. sint rupte.tinere ale statului. vechile legäturi culturale si literare dintre Occident si Orient. cultura adusä de turci in Europa. pe cind Occidentul se folosea de munca si cultura cärturarilor greci. cu ultima dinastie sirbeascä. pierzindu-si coeziunea ei. Emigrarea päturii conducätoare a popoarelor slave — nobilimea si mai ales clerul . Cruzimea cu care turcii au inäbusit näzuintele de libertate ale popoarelor slave a räscolit adinc sufletul maselor populäre. des. fuseserä inmormintate in ruinele lumii antice si artele frumoase. Stefan cel Mare insusi se inrudea prin una din sotiile sale. se desfäsura de acum pe o linie nouä. parasite de luminile acestora si inundate de puhoiul turcesc. altä parte a renuntat la bunurile strämosesti si a luat drumul exilului. Pe tronurile principatelor noastre s-au urcat ca sotii ale voievozilor romäni si citeva reprezentante din aceste ultime vlästare ale familiilor domnitoare din Serbia. ln ^ärile noastre pribegii au fost primiti cu generoasä ospitalitate.tä si märitatä in Moldova cu Petru Rares. in limanurile bizantine. o rudä mai tinärä sau chiar sora despinei Milita. emigrati in Occident. Ca sä scape de urgia turceascä. Viata poporului grec. cu manuscrisele in care se aflau comorile de cultura ale strämosilor lor. tineretul despärtit cu sila de pärinti si strämutat in Asia-Micä. Numai in insulele rämase sub stäpinirea francezä si venetianä mai pilpiia incä o viatä literarä proprie. Cu cäderea Constantinopolului. deosebindu-se fundamental de predecesorii lor si prin subiectele tratate si prin. cultura se stinge. bisericile transformate in geamii sau in grajduri — asemenea represiuni singeroase au ingrozit populatia si au introdus panica in rindurile ei. Dar. era cu totul deosebitä de cultura crestinä a Bizantului si a Occidentului.ditiei clasice si. dar si acestea au cäzut. urmärite de turci. concentratä de aci inainte in jurul patriar. Si cum singurele state ortodoxe din vecinätate care mai pästrau incä autonomialor erau principatele romäne. crescu.ratä renastere. ei reluarä firul tra. Mangop. stabilite dupä cruciada a IV-a prin stäpinirea francezä si venetianä in imperiul bizantin. Dupä cäderea Peninsulei Balcanice sub turci. limba bizantinä. Cu deosebire pätura conducätoare. . Inrudirea voievozilor nostri cu ultimele dinastii sirbesti si bulgäresti. la noi si-au gäsit limanul de adäpost. Maria de. Orase ca Trapezica. sotia lui Neagoe Basarab. nobilimea si clerul.hului. Tot atit de fatalä a fost invazia turceascä si pentru literatura statelor slave suddunärene. fruntasii orasului mäceläriti in b'isericä. In aceste noi conditii politice si sociale. au reprezentat in literatura timpului o adevä. cultura si literatura bizantinä se incheie.

. care au devenit adevärate focare de culturä ale trecutului nostru. ci cälugärii insisi. la intärirea culturii in forma slavonä in tärile noastre..Vodä (1364—1374)... dupä chibzuinta lor. ascultind pre cinstitul intru cälugäri Nicodim . Iacimirskij. Nicodim. Deosebit de aceasta. care fusese lucrat de „cälugärita Eufemia. cu livezile si cu Terovätul. a introdus la noi normele de viatä monahalä fi tradi^iile de culturä ale cälugärilor athoniti. incä inainte de dezastrul din Cimpia Mierlei (1389). maje de cearä. FOCARE DE CULTURÄ — va contribui. §i tot pe aceastä cale a ajuns la mänästirea Putna un aer vechi cu inscrip^ie greceascä. imbracäminte si 12 päturi. la hramul mänästirii. precum §i burdufuri de brinzä. Nicodim isi cäutase impreunä cu ucenicii säi un adäpost la noi fi aci. impäräteasa Serbiei si de fiica acesteia. conflict care ajunsese afa de departe. comorile lor de culturä: manuscripte.. sub Vlaicu. iar cu munca lui Kyr Nicodim fi a fratilor lui a zidit fi a zugrävit mänästirea“. intr-o vreme in care limba de culturä a neamului era o limbä sträinä. prin care ni se spune cä domnul romän „dupä indemnare dumnezeiascä . sä-si aleagä staretul. aere. mänästirile Vodita fi Tismana. cu silistea Bahnei". Cel dintii dintre aceftia a fost Nicodim. spre a scäpa de dezastru. casuri. pribegii slavi au luat cu ei. cu sprijinul lui Vlaicu-Vodä. Siliti sä se expatrieze. ce duce la podul cel mai de sus la Ru$ava. Pentru ca munca lor de culturä sä se poatä sävirfi nestingheritä. el imbräcase de timpuriu rasa monahalä in Muntele Athos. mofii: „satul Jidoviftita fi eite gälete vor fi de la satul lui Costea Topolnita. odäjdii scumpe. mänästirile erau singurele institutiuni de cärturärie. dupä cum vom vedea mai pe larg in capitolul urmätor..MÄNÄSTIRILE. domnul le däruiefte. si pe Dunäre de la 8 värfii venitul domnesc si toatä viltoarea din mijloc cu toate. incit patriarhia aruncase anatema asupra bisericii sirbefti. au reorganizat viata monahalä la noi. care isi fäcuserä ucenicia in atmosfera de misticism fi de culturä a Muntelui Athos. Näscut la Prelep dintr-un tatä grec din Castoria fi dintr-o mamä sirbä. Cälugärii slavi. Astfel se explicä acele manuscrise slave din veacul al XIII-lea pe care le-a aflat in vechile noastre mänästiri si pe care le-a descris in catalogul säu de manuscrise slavonefti din bibliotecile romänesti un invä^at rus. pe care o intelegea numai clerul si pisarii din cancelariile domnesti. cite 1 000 de perperi. Mai tirziu a intervenit chiar intr-un moment critic al vietii religioase a poporului sirb. care. cu a lui < a domnului) cheltuialä fi däruire . Ni s-a pästrat actul de danie al lui Vlaicu-Vodä — cel mai vechi document intern — cätre mänästire. intemeind mänästiri trainice de piaträ. s-a stabilit in Tara Romäneascä fi a zidit. ajutind sä se impace conflictul dintre patriarhie fi bisericä sirbeascä. pe lingä odäjdiile fi ©doarele necesare. ln 52 . §i Dunärea de la povirniful Orehova. §i Vodita cea mare pe amindouä laturile cu nucii. a ridicat mänästirea Vodita. In acela^i document domnul mai rinduieste ca nimeni dintre urmasii sai sä nu se amestece in administratia interioarä a mänästirii. icoane. din casa domneascä. brodatä cu fir. Aceasta grijä deosebitä pe care domnul o pune la intemeierea si consolidarea mänästirii se explicä prin faptul cä. pe fiecare an. care in cälugärie se numea Eupraxia". el mai däruieste. Nicodim era originär din Macedonia sirbeascä. refugiati pe plaiurile noastre. care ifi fäcuse probabil ucenicia la mänästirea Hilandar din Muntele Athos.

infelegeau sä indeplineascä o faptä crestineascä. rosu. cu o notä de „Popa Nicodim . era in acelasi timp =i un caligraf de mare talent. scrisä pe pergament. monah Silion.cutiunii sale. negru si albastru.. Erau florile evlaviei crestine pe care sufletele romänesti ale veacurilor trecute le-au adus ca prinos Domnului. trimis de patriarhia din Constantinopol la Suceava ca sä refere asupra cererii lui Alexandru cel Bun de a se intemeia o mitropolie in Moldova. in aceste timpuri premergätoare tiparului. de origine din Tirnova.lealä nu intra nici un gind de desertäciune omeneascä. El a fost mare dascäl al bisericii moldovenesti. a scris acesf sfint tetraevanghel in sfintul locas Deal. munca de artä sävirsitä pe pämint romänesc de anonimi cälugäri „robi ai lui Dumnezeu“ reprezintä o treaptä superioarä si ea a servit in secolele al XV—lea si al XVI-lea de model vecinilor nostri ortodocsi de la räsärit. miniaturi si initiale colorate frumos in bronz. din fabrica de hirtie a lui Hans Benkner. pentru slava lui Dumnezeu si pentru mintuirea sufletului lor.copieze si sä ilustreze cu miniaturi si frontispicii colorate manuscrisele nici nu si-au semnat numele.manästiri se aflau bibliotecile de manuscrise slave aduse de fugarii sud-dunäreni. „ln a doua jumätate a secolului al XV-lea si la mceputul secolului al XVI-lea — spune Iacimirskij — stilul moldovenesc . Cheltuielile pentru procurarea materialului — chinovar. fiindcä se indeletniceau cu copierea si räspindirea manuscriselor necesare cultului divin intr-o epocä in care tiparul nu era incä cunoscut. In sufletul celui care plätea cheltuielile si in al artistului care indeplinea munca de migä. In linistea patri. Munte au fost introduse apoi si in Moldova. Nicodim insusi. verde. in mänästiri se inväta ?i arta caligrafiei. un puternic avint. CALIGRAFI §i MINIATURISTI.. impodobitä cu miniaturi §i viniete. colori. din porunca robului lui Dumnezeu ieromonah Ieremia egumen“. in sfirsit. predicator la curtea lui Alexandru cel Bun si egumen al mänästirii Neamtului. Sub imboldul primit. prin ucenicii lui Nicodim. de la Brasov — erau suportate de domni §i de mitropoliti. textele Sfintelor Scripturi. care era un cälugär de o culturä aleasä pentru timpul lui. De la el ne-a rämas o frumoasä evanghelie. care. cälügäri harnici copiau cu räbda. sau hirtie adusä din fabricile Venetiei. in a doua jumätate a secolului al XVI-lea. de boieri §i de negustori. Un rol important pare sä fi jucat aci cälugärul bulgar Grig ore Tamblac. impodobindu-le cu viniete.re. care aduseserä si acolo traditiile de muncä ale monahismului athonit. in mänästiri se aflau §coli in care se putea inväta limba slavä si. asociindu-se astfei la o operä necesarä sfintelor altare.arhalä a läca^urilor de reculegere sufleteascä. iar socotit de la inceputul lumii 6913 < = 1405 Normele si traditiile vietii culturale din sf. Arta caligrafiei capätä astfei si la noi. scriitor de seamä. Caligrafii erau in mare vazä. caligraf protopop Ion Sirbul". in al §aselea an al perse.risticei din marea slavoneascä a Räsäritului ortodox care ne inconjura. „Am scris eu päcätosul si cel din urmä intre preoti. In evolutia miniatu. iar cei ce au cutezat sa-^i insemne numele au fäcut-o cu multä umilintä: „Prea päcätosul si netrebnicul si umilitul si blestematul caligraf. ale Sileziei. ci totul se sävirsea pentru slava lui Dumnezeu. N-o spunem numai noi aceasta. Aceste opere mchinate sfintelor altare reprezintä in cultura si arta romäneascä a secolelor XV—XVII aportul cel mai pretios. de episcopi si de egumeni. se incepe in Moldova opera pioasä de copiere a manuscriselor religioase. ori. ci o recunosc insisi invätatii rusi. pergament. De aceea multi dintre cei ce s-au muncit sä. mai tirziu.

Acestea. balauri inaripati. alcätuite totusi din linii fine care se impletesc in formä de romburi. ori umbritä de flori si de päuni. de dreptunghiuri. se pot reduce la trei tipuri principale: unele erau geometrice. garoafe. ursi. aspide s. si o alta de la biserica Sf.tuia decorarea. imbräcat in 54 .predominä si in manuscrisele rusesti. care la timpul lor au fost däruite vechilor mänästiri de domnitori si ierarhi si care acum impo. de cercuri. foarte variate ca desen si colorit. Nicolae din Chilia si scrisä in 1593 si ferecatä in 1644 de Matei Basarab. päuni. ochi albastri. cu plete blonde. miosotis. De multe ori aceste trei tipuri de frontispicii se combinä armonios intre eie. lei. de acele manuscrise luxoase moldovenesti. pasäri sau animale reale sau fantastice: vulturi. Textul era copiat cu panä de giscä cu rosu si cu negru intr-o caligrafie care era ea insäsi o operä de artä.listilor sau al marilor liturgisti. uneori si al mitropolitilor care porunciserä copierea si iluminarea manuscrisului. Intr-un manuscris in care se aflä o evanghelie scrisä in Craiova la 1583 de protopopul caligraf loan Sirbul.dobesc cele mai bune biblioteci de manuscrise“ (trad. se gäseste pe o paginä portretul domnului in picioare. crini. scene din viata Mintuitorului sau chiar chipul voievozilor sau al boierilor.näuti — infätiseazä pe marele domnitor. d-nei Piscupescu). oferind in genunchi evanghelia copiatä Maicii Domnului. lalele. protectoarea mänäs. cu pletele si barba albä.tirii. multe zoomorfice.adesea pe un fond bronzat sau pe un rosu de purpurä — in chenare de portaluri impodobite cu flori. dar aci totul iese oarecum tipätor si mizgälit si ornamentatiile rusesti stau foarte departe de modelele lor. Evanghelia scrisä in 1473 din porunca lui Stefan cel Mare pentru mänästirea Humor —■ pästratä azi in mitropolia din Cer. altele botanice. alcätuite din flori stilizate: lujere. chipul evanghe. dar toatä frumusetea manuscriselor o alcä.a. incheindu-se sus cu o cruce päzitä de lei sau de aspide. Un deosebit farmec il dädeau manuscriselor miniaturile care deschideau textul si care erau imprästiate in cuprinsul marilor diviziuni ale scripturilor biblice si liturgice. Eie infätisam —. Paginile care deschideau un capitol erau impodobite cu frontispicii. däruitä de marele armas Danciul si de Radul Postelnicul mänästirii Gura Motrului. corbi cu crucea in gurä (stema Tärii Romänesti).

sau aspide — motiv imprumutat din acelasi Fisiolog — serpi uriasi care numai cu privirea inveninatä pot ucide vietätile de la distantä.mantie imblänitä de brocard cu fir de aur peste costumul inflorat cu fir de argint. imbräcatä ca si sotul cu aceeasi manta blänitä cu fir. unde. Moldovei. mare bäneasä a Craiovei. pe Teodor M[i]ri§escul. ctitorul mänästirii Tismana. Litera. Intre cälugärii greci pripäsiti la curtile domnilor nostri unii erau adevä. lei. cel mai vechi caligraf si miniaturist pare sä fi fost Grigore Tamblac. Iorga vede un reprezentant al familiei Ureche. care ne-a läsat un evangheliar. Astfel in mänästirea Putna gäsim pe Palade monahul de la care ne-a rämas un evangheliar care se pästreazä in biblioteca mänästirii. care si-ar fi transcris numele in formä slavonä ■— copia din porunca lui Alexandru cel Bun si a sotiei sale Marina un. In mänästirea Humor afläm lucrind in 1473 un alt caligraf. de unde nu ne-a mai fost restituit. portretul doamnei Elina purtind peste invelisul alb al capului cununa domneascä. de sepale si de flori. evangheliar greco-slavon. pripäsiti in tärile noastre.rati artisti in mestesugul impodobirii manuscriselor. Viteazul domn a tinut sä vesniceascä numele säu nu numai prin strälucirea armelor si prin tenacitatea cu care a apärat pämintul. pästrat inainte de räzboi in Muzeul de antichitäti. Asa. imaginea Mintuitorului din Fisiolog. ursi. care a lucrat in 1493 o evanghelie. ln Moldova. Eie fuseserä aduse din Muntele Athos prin cälugärii slavi si greci. dar si prin impulsul dat culturii.tire de la Neamtu gäsim in 1493 un caligraf de talent. copiat si ornamentat in 1405. Prima scoalä de caligrafi miniaturisti pare sä fi inflorit in mänästirea Neamtu. cälugärul Gavril Urikovici — in care N. Nicodim. in 1502. pästratä acum in Biblioteca din München. copia un evangheliar slavon pentru mänästirea Zografu din Muntele Athos. ca de exemplu Melania din Leontopol. De o deosebitä varietate era ornamentarea literei initiale cu care se incepea un capitol.boiului la Moscova. dar transportat in zilele de restriste ale räz. si pe Filip ieromonahul. mai ales a celei persane si a celei armene. O deosebitä inflorire a avut arta miniaturii in vremea lui Stefan cel Mare. Modelele pentru ornamentarea manuscriselor veniserä din Bizant. Pe timpul säu si din porunca lui. lucrau numerosi artisti ai scrisului. a copiat in 1610. de pildä. pästrat acum in mitropolia din Cernäuti. cu cheltuiala Cätälinei. Dintre mitropolitii ulteriori ai Moldovei. pe Spiridon iero. Intre caligrafii si miniaturistii sträini care au lucrat in tärile sau pentru tärile noastre se gäsesc si femei. dar manuscrisele atribuite lui de Iatimirskij sint de fapt ale lui Gavril Urikovici. sub care se vede rochia argintie cu flori si riuri verzi si cu dungi aurii pe poale. ori cuprindeau intre liniile ei pasäri si animale reale sau fantastice: päuni. meritä sä fie amintit aci ca un •caligraf de mare talent Atanasie Crimea sau Crimcovici. in marile mänästiri atunci intemeiate. pelicanul care isi sfisie pieptul pentru ca din sing eie lui sä-fi hräneascä puii. care ne-a läsat o cronicä in versuri grecesti a evenimentelor petrecute in Tara Romäneascä intre anii 1602—1618. care suferise in aceastä privintä influenta artei asiatice. Matei Mitropolitul Mirelor. märitä mult. in 1429.monahul de la care se cunoaste un evangheliar slavon. Cel mai vechi caligraf miniaturist in Tara Romäneascä a fost cälugärul sirb Nicodim. care a impodobit ctitoria lui de la Dragomima cu citeva din cele mai frumoase produse ale 55« . o evanghelie greceascä. aflat acum la Moscova. era aleätuitä din. care. rosu sau bronzat. care ne-a läsat intre altele un frumos evangheliar slavon. iar pe altä paginä. linii si spirale care se intretes in forme de vrejuri sau de petale.. Si in vechea mänäs. ajunsä acum in mänästirea Sfintul Sava. pe un fond albastru.

Chiril Hluboceanu. a däruit si el o frumoasä evanghelie mänästirii Xeropotamul si o alta mänästirii Vatopedi. mitropolitilor si boierilor no§tri de a trimite. relativ linistite. un cälugär moldovean. pe vremea lui Vasile Lupu. altele de la diferiti domni se gäsesc :in mänästirea Krusedol (din vremea lui Mihai Viteazul). urmind pilda tatälui säu. Studenica fi multe altele. Un minunat evangheliar copiat si impodobit cu miniaturi din porunca lui. la Milesevo. trimi. a fost däruit mänästirii Zografu din Muntele Athos si se pästreazä acum in Biblioteca Na^ionalä din Viena. Se intimpla uneori chiar ca unul din iscusitii caligrafi ai tärilor noastre.voltärii frumoase pe care o luase arta caligrafiei si a miniaturii la noi. care ln tot cursul atit de dramatic al istoriei sale a compätimit cu suferintele vecinilor— gindul cre^tinesc al domnilor. Totusi ■ea reinvie in epocile domniilor. in ajunul Cräciunului din anul 1639. din Siria. ca: Radu Dräghici din Mänicestii judetului Teleorman. $i manuscripte copiate frumos mänästirilor obidite sub apäsare turceascä din sud-räsäritul Europei. din porunca ieromonahu- :56 .teau in dar.si altii. Manuscripte romänesti cu miniaturi din vremea lui Stefan cel Mare se gäsesc pinä in Cetinje din Muntenegru. Merita sä fie subliniat fi aci — ca o träsäturä a poporului romänesc. cu chipul donatorilor. doamna Chiajna. amindoua in sfintul Munte. Hopovo. sau Popa Ion Sirbu. de exemplu. däruind-o cu mosii din Basarabia. sä continue acolo munca de glorificare a domnului prin arta scrisului. Unul dintre cei mai generosi domni in aceastä privintä a fost xnsu^i Stefan cel Mare. Asa. care copiazä in 1574 un evangheliar pentru Petru Schiopu si fiul säu Marcu. la Remetea. Fiica lui Petru Rares. Mircea Ciobanul. sau mitropolitul Anania de pe vremea lui Matei Basarab . care lucreazä la Craiova din porunca lui Mihnea-vodä. incheia in mänästirea Zografu. Astfel de donatiuni au fost numeroase. §i sotul ei. cind gustul pentru migalä si frumos se vädeste si in hrisoavele scrise in cancelaria domneascä. la 1545. ale lui Matei Basarab si Vasile Lupu §i mai ales in vremea lui Brincoveanu. de ieromonahul Filip. Introducerea tiparului in tärile noastre a dat o loviturä puternicä dez. Petru Rares. in 1502. din Ierusalim. care luase sub ocrotirea sa mänästirea Zograful din Muntele Athos. impreunä cu ajutoare de bani. mänästirii Dionisiu din Muntele Athos un evangheliar ferecat in aur §i argint. din arhipelagul grecesc. la Sisatovac. mutindu-si rosturile vietii monahale in Muntele Athos. Cälätoriile fäcute in anii din urmä de d-1 Marcu Beza au scos la ivealä un pretios material de manuscrise cu miniaturi imprästiate pe aceasta cale in tot Orientul grecesc: in mänästirile din Muntele Athos.■caligrafiei si miniaturii romänesti. fiul lui Ursu dintr-un neam de hatmani. Si in Tara Romäneascä au fost caligrafi iscusiti de la care ne-au rämas manuscrise impodobite frumos cu miniaturi. Studii intreprinse de d-1 Em. Turdeanu in Serbia au invederat cit de intinsä a fost generozitatea romäneascä §i in aceasta directie.

Urme romänesti in räsäritul ortodox. evanghelia pe care acesta a däruit-o bisericii din cetatea sa. aflatä acum la mänästirea Sinai din Siria. Aceastä scenä simbolicä a jertfei lui Hristos pentru mintuirea ome. Manuscrisele. zlätarul din Suceava". säpate in piele sau in metal pretios. p. ve^nicului intuneric pe primii oameni. caligrafiate frumos si impodobite cu splendide miniaturi. M a r c u B e z a. 7* 20„ 119. De§i scena este aceeasi. de pildä. 1 V. imbracate in piele sau in atlas. ca acel „Ioachim. dis. Chenarele omamentelor. in care se amestecä adesea motive apocrife. pe care Brincoveanu o däruia in 1697 mänästirii din insula Patmos. 3T . pe alta. Ieremia Movilä. In Biblioteca Academiei Romane se gäsesc cärti din epoca lui Coresi legate in aur si argint. pircalabul din Hotin.torului in infern pentru a sfärima lanturile robiei §i a mintui din impärätia.lui Paisie. Meritä apoi o mentiune specialä legäturile care imbracä splendidele manuscrise cu miniaturi ale mitropolitului Crimea.mia Movilä ^i a sotiei sale Elisaveta. una din cele mai vechi legäturi din cite cunoastem pinä acum. lata. apar in coltul de jos din dreapta sau din stinga si chipurile donatorilor. iar la sfirfitul anului 1640. ori ferecate in aur sau argint. pot sta cu cinste aläturi de cele mai frumoase exemplare ale Occidentului. un apostol. Citeodatä.. iar scenele biblice. aceea. so|ia lui Petru Rares. ambele la Ierusalim1. chipul mitropolitului Crimea $i al domnului tärii. scenä inspiratä din evanghelia lui Nicodim. erau legate in scoarte de lemn. pe dosul unei evanghelii copiatä de mitropolitul Ungrovlahiei Luca in 1516. LEGÄTORI DE MANUSCRISE §1 CÄRTI. in scenele biblice.pozitia grupului. Pe prima copertä e säpatä in aur scena coboririi Mintui. Unele ne dau. in coltul din dreapta si din stinga al scenei cu coborirea Mintuitorului in iad. ^i pe aceea a lui §tefan Rares. copiat din porunca lui §tefan cel Mare pentru mänästirea Zografu. o psaltire. pe coperta unei evanghelii a doamnei Elena.vidualitate aparte. a cärui „minä de tarinä“ a ferecat in argint pentru Gheorghe Izlozeanu. Evangheliarul copiat in 1429 de Gavril Urikovici se aflä tocmai in Biblioteca Bodleiana din Oxford. In legäturä cu arta miniaturii a inflorit in umbra mänästirilor noastre si arta legätoriei. Desi e sigur cä mesteri iscusi^i in legätura cärtilor se aflau in marile centre de viatä romä. un altul copiat in 1492 a ajuns in Biblioteca din München. in vara anului urmätor un mineiu pe luna mai. ca bunäoarä pe legätura unei evanghelii grecesti din 1598. sint de o rarä frumusete §i finete. lucratä cu cheltuiala domnului Iere.neascä ale trecutului. mi^carea personal elor. a evangheliei däruitä in 1519 mänästirii Bistrita de marele jupin Marcea si de sotia sa Marga. se gäse^te in Biblioteca Imperiala din Viena. Citeva din capodoperele miniaturii romänesti impodobesc azi marile biblioteci ale Apusului. un evangheliar. totusi chenarele in care este incadratä. aflatä acum la Ierusalim.nirii — „cu moartea pre moarte cälcind“ — se gäseste imprimatä foarte adesea in aurul sau argintul copertelor de evanghelii. totusi e probabil cä si in mänästiri se gäseau cälugäri legätori de cärti. care sint prin migala lor o minune de artä. desenul dau fiecärui exemplar o indi.

BIBLIOTECI. In mänästirile noastre se aflau pe timpuri biblioteci bo- gate, care insä, in viltoarea vremurilor, s-au imprästiat si pierdut. Numai citeva mänästiri, ca Neamtu, bunioarä, mai pästreazä ceva din zestrea culturalä de altädatä. Multe rämäsite din aceasta viatä de cultura mänästireascä au trecut granita, chiar sub ochii nostri — e destul sä amintim cazul crono- grafului lui Moxa, pe care profesorul rus Grigorov l-a cumpärat in Bucuresti si l-a dus la Moscova, sau evangheliarul cu miniaturi al lui Nicodim, trimis in timpul räzboiului la Moscova si rämas acolo. In mijlocul indiferentei generale, Academia Romänä, pretuind importanta manuscriselor slavonesti pentru luminarea unei epoci destul de interesantä din cultura veche romäneascä, dar, din nenorocire, prea putin cunoscutä, a inceput sä le adune. Depozitul ei numärä pinä acum 650 de manuscripte, inventariate sumar de regretatul slavist I. Bogdan si copiate intrun catalog scris de d-1 Iuliu Tuducescu. Cercetarea aprofundatä a acestor texte -ridica probleme din cele mai inte- resante. In primul rind eie ne ajutä sä determinäm curentele slave care s-au inerucisat in cultura romäneascä din veacurile al XVr-lea si al XVT-lea. Färä sä anticipäm o concluzie pe care numai un studiu aprofundat ar putea-o da, observäm totusi, dupä datele inventarului, cä pinä in secolul al XVI-lea textele slave din tärile noastre sint de redactie mediobulgarä si paleosirbä, in Moldova predominind influenta mediobulgarä, in Muntenia cea paleosirbä. In nordul Ardealului apar si texte de redactie ruseascä, probabil ucraineanä. De la sfirsitul secolului al XVI-lea, adicä dupä cäsätoria lui Stefan cel Mare cu Eudoxia, sora cneazului Simeon Olelkovici din Kiev, si mai ales din epoca lui Vasile JLupu si Matei Basarab, cind se intinde in principatele romänesti influenta kievianä a lui Petru Moghilä, incep sä aparä in Muntenia si Moldova ?i texte de redactie ruseascä. Un in teres deosebit il infatiseazä apoi, prin vechimea ei, psaltirea in slava bisericeascä, copiatä pe pergament din porunca lui Branko Mladeno- vici in 1346, cunoscutä in lumea slavistilor prin descrierea lui Fr. Miklosic si folositä de Iagic in editia data de el Psaltirii din Bologna (nr. 205)1; dar mai ales o serie de texte in redactie paleosirbä copiate pa pergament incä din veacul al XIII-lea, precum; o evanghelie (nr. 4), un apostol (nr. 20) si douä foi in interiorul scoartelor unui manuscript adus de la mänästirea Neamtu. Prezenta unor asemenea texte, anterioare intemeierii principatelor, in mänästirile romänesti nu poate fi un fapt banal, fiindcä dacä unele pot fi si achi- zitiuni tirzii, altele au fost aduse de valul cälugärilor slavi sud-dunäreni care si-’au päräsit patria in fata invaziei turcesti. Aceste manuscrise slavone aduse din sudul dunärean constituiesc primul fond al vechilor biblioteci mänästi- resti din tärile noastre. Citeva exemplare deschid o perspectivä interesantä asupra circulatiunii textelor si copistilor in cuprinsurile romänesti. Un manuscript de evanghelie (nr. 204) in mediobulgarä a fost copiat in 1651 de „Vasile Bosie, dascälul din Tara Moldovei'', din porunca boierului Radu, marele comis, care l-a däruit apoi mänästirii Cozia. Un molitvenic (nr. 32) copiat in Moldova, proprietate a unei biserici cu hramul Sfintul Nicolae, a fost gäsit tocmai in comuna Sin- giorgiu din Ardeal. . Alte manuscripte dezväluie un colt din viata dramaticä a culturii romänesti: un minei pentru särbätori, cäzut in miinile turcilor, a fost cumpärat la 25 noiembrie 1620 de uricariul Lucaci si däruit mänästirii Vizantia din Moldova (nr. 49). . Cit priveste cuprinsul, textele sint foarte variate. Mai intii, cum e firesc, multe evanghelii si texte liturgice; apoi scrieri patristice si opere ascetice; vieti 1 Vezi si descrierea lui A 1. O d o b e s c u , in Revisti roynänä, I, 1861, p. 709 — 725. 38

de sfmti — mineie — si patericuri schitice, adicä vieti de asceti, unele de origine bizantina, ca Lavsaicul lui Paladie din secolul al IV-lea, sau Limo- nariul lui loan Moshos din Sinai (secolul al VIII-lea) — altele de origine ruseascä, precum Prologul lui Dimitrie, mitropolitul Rostovului (1689—1705). Aläturi de texte religioase sc- gäsesc si colectii de legi, precum Pravila mare- sau Nomocanonul lui Mihail Vlastaris, in redactie mediobulgarä, copiat de monahul Ghervasie pe timpul lui Stefan cel Mare, la 1472 (nr. 131); o colectie de legi cu caracter monahal, al cärui text stä la baza Pravilei de la Govora a lui Moxa, colectia copiatä din porunca mitropolitului Theofan al Moldovei la 1618. 0 altä serie de texte din Biblioteca Academiei apartin istoriografiei, precum: Amartolos din secolul al XVI-lea (nr. 320); Manasses si Vrienios (nr. 147) $i, in sfirsit, citeva romane populäre, ca Varlaam si Ioasaf in redactie mediobulgarä din secolul al XIV-lea, la care e de adäogat si cea mai veche versiune a Alexandriei copiatä in mänästirea Neamtu. Pe linga aceasta zestre a culturii slavone räsäditä pe pämint romänesc, mai gäsim in colectia Academiei Romäne si creatiuni romänesti in limbä slava, ca: analele de la Putna; o copie de pe cel mai vechi pomelnic romänesc — de la Bistrita — inceput in 1407, cu numele domnilor Moldovei si al doamnelor lor, cu al familiilor domnitoare inrudite din Tara Romäneascä, cu al mitropolitilor, episcopilor...; imnuri religioase create de Filothei monahul, fost logofät al lui Mircea cel Batrin (nr. 209); in sfirsit, citeva opere ale mitropolitului kievian Petru Moghilä, vlästar de domni moldoveni, si o viata a sfintului loan cel Nou de la Suceava, opera a lui Grigore Tamblac. Ceea ce avem azi este o slabä rämäsitä din ceea ce a lost odinioarä cultura slavä in mänästirile noastre. Vestea despre bogätia bibliotecilor noastre trecuse inca din timpurile vechi granita. In 1556 tarul Ivan cel Groaznic, avind nevoie de o sintagmä cu materia asezatä dupä ordinea literelor chirilice, trimitea dupä exemplare in Moldova lui Alexandru Läpusneanu.1 Si marele mitropolit al Kievului, Petru Moghilä, cäuta manuscrise pentru tipäriturile sale in mänästirile romänesti. . scolile. Din numeroase notite pästrate pe filele manuscriselor vechi rezultä cä cei mai de seamä cärturari si copisti ai veacurilor trecute s-au format in scolile din mänästiri: Bistrita, Neamtu, Putna, Voronet, Slatina, Sucevita din Moldova; Tismana, Cozia, Bistrita din Oltenia; Dealul, Govora s.a. in Muntenia. Mänästirile erau depozitarele de culturä slavonä si, intr-o vreme in care serviciul divin si actele de cancelarie domneascä se redactau intr-o limbä sträinä — moartä — era firesc ca viitorii clerici fi dieci sau pisari sä deprindä rudimentele de instructie slavonä in scolile mänästiresti. Din aceste fcoli au iefit in bunä parte vechii dieci de cancelarie — care poartä nume romä- nefti, ca: Otel, Oantä, Lupul, Vulpas, Buzdugan, Cätelean, Ion Marjire — pisarii lui Petru Rares, Musat si Cräciun, pisarii lui Mihai Viteazul. Instructia in mänästiri avea desigur un caracter religiös si ea se va fi märginit la scris fi citit, la deprinderea limbii slavone pe textele Sfintelor Scripturi fi la cintärile bisericesti. La aceste scoli veneau, pe vremea lui Alexandru Läpufneanu, in Moldova, sä invete cintärile, dascäli si dieci ruteni din Przemysl fi din Lwow2, intr-o vreme cind biserica ortodoxä era amenin- tatä in Galitia de propaganda iezuitä. Pentru uzul copiilor care invätau o limbä sträinä si pentru nevoile celor ce tälmäceau din limba slavonä in limba romänä, s-au alcätuit cu vremea si dictionare slavo-romäne, cum este dictionarul lui Mardarie de la mänästirea Cozia, alcätuit pe la anul 1649, sau al lui Mihail Logofätul din Tirgoviste, scris pe
1 I a c i m i r s k i j , CjiaBflHCKHH H pyCCKHfl pyKOnHCH PyMbIHCKHXT> BHÖJIHOTeKt, p. 288.

2 H u r m u z a c h i , Documente, I, p. 209.

39

la 1678.

. mänästiri erau si ateliere de broderie reli- gioasä, din care a iesit o intreagä artä minorä de o rarä frumusete dar care, din nenorocire, nu ne este cunoscutä in toate detaliile ei. Un studiu recent al d-lui Emil Turdeanu despre epitafele moldovenefti in secolele al XV-lea si al XVI-lea aruncä o luminä vie asupra acestei laturi din viata artisticä a vechilor noastre mänästiri. §i aici modelele veneau din Bizant, prin mijlo- cirea slavilor din sudul Dunärii. Cel mai vechi exemplar de epitaf gäsit pe pämint romänesc este cel pästrat azi in mänästirea Putna si care a fost lucrat de regina Euthimia, sofia despotului sirb loan Ugliesa, fratele lui Vukasin, si de fiica ei, Eupraxia. Dupä moartea sotului, regina väduvä si cu fiica ei fi-au cäutat linistea sufle- tului in pacea unei mänästiri sirbesti. Aci, cu gindul la jertfa Mintuitorului [fi dupä] gustul lor artistic, au migälit cu acul, dupä un model bizantin, un splendid epitaf, pe care, cind valul invaziei turcefti a näpädit tinuturile sir- besti, cälugärii fugari ai mänästirii 1-au adus in Moldova, la inceputul secolului al XV-lea. Epitaful a servit apoi ca model pentru o intreagä serie de exemplare. Motivul este de o simplitate miscätoare: pe cimpul instelat al cerului, trupul mort al Mintuitorului, cu capul nimbat de o aureolä de pietre pretioase, este inconjurat de ingeri indurerati. Acest motiv de origine bizantinä, transplantat in Moldova fi contaminat cu alte motive, a servit apoi ca punct de plecare pentru o intreagä inflorire, care se poate desface in douä ramuri principale, in douä scoli. Una, arhai- zantä, reprezintä vechiul model sirbesc, reprodus, fireste, cu Variante, intr-un epitaf lucrat pe vremea lui Alexandru cel Bun, la 1428, prin stäruinta mitro- politului grec Macarie. A doua scoalä pare sä fi pornit de la mänästirea Putna, ctitoria lui §tefan cel Mare, care a fost in acela^i timp fi unul din atelierele cele mai active ale miniaturii moldovenesti. Exemplarul creat la Putna Uma- nizeazä drama Mintuitorului, cäci aduce la cäpätiiul lui fiintele de care i-a fost legatä viata päminteascä: de o parte Maica Preacuratä fi Maria Magdalena, de alta sfintul Iosif, Nicodim, mironositele si, in sfirsit, detaliu interesant, sfintul loan, stringind mina Mintuitorului. In jurul scenei: ingerii; iar in unghiuri: simbolurile evangheliftilor. Modelul a trecut apoi la alte ctitorii ale lui §tefan cel Mare, la mänästirea Dobrovätul (epitaful din 1504—1506) fi la mänästirea Voronet. Dupä moartea lui ijtefan cel Mare, evolutia broderiei religioase se con- tinuä in trei etape succesive sub domniile lui Petru Rares, Alexandru Lapuf- neanu fi Ieremia Movilä. Ca o inovatie, in compozitia epitafelor din timpul lui Petru Rares apare in planul superior crucea bizantinä incinsä de cununa de spini. Epitafe fi patrafire lucrate in mänästirile moldovenefti au fost tri- mise in dar de Petru Rares la mänästirile Muntelui Athos fi, un detaliu interesant, pictura capelei din mänästirea Dionisiat, recläditä de Petru Raref, reproduce, ca compozitie fi colorit, intocmai scena epitafelor din epoca lui Raref. In inscriptiile slave publicate de Emil Turdeanu (Cercetäri literare, IV, p, 203 —214) sint amintite urmätoarele domnite si jupinite: Marina lui Alexandru cel Bun (epitaf din 1428), Maria lui Stefan cel Mare (1490), Elena Raref cu ficele ei Chiajna fi Ruxanda (epitaf din 1445 däruit mänästirii Dionisiat din Athos), Ruxanda Läpufneanu (epitaf däruit mänästirii Milesevo, 1567), Elisabeta lui Ieremia Movilä (epitaful mänästirii Sucevi^a, 1597), Mitrofana, mama cronicarului Ureche, Secul 1608. Pe un tetravanghel slav, frumos oma- mentat, s-a pästrat o notitä de mitropolitul Macarie cronicarul lui Raref, care spune cä jupineasa Frosina a logofätului Grigorie Fierie a tesut un patra- fir in 1553 si l-a däruit mänästirii Neamtul. (Emil Turdeanu, Buletinul Instit. Sofia, I, 1941, p. 55). Arta aceasta a broderiilor religioase tesute din fire de aur fi impodobite cu perle fi märgäritare era destul de dezvoltatä in trecutul nostru. O mul- $ime de
BRODERIA RELIGIOASÄ.

in

40

alte obiecte, acopereminte pentru mormintele voievozilor cu chipurile lor, patrafire, zavese, odäjdii pentru preoti, prapore, dovedesc pe lingä o migalä de albine fi un deosebit simt artistic. Eie formeazä bogätia muzeelor noastre mänästirefti. PICTURA. E probabil cä cei dintii zugravi de biserici ai noftri sä fi fost sträini, poate slavi sud-dunäreni sau greci, care-fi invätaserä meftefugul in Muntele Athos. Paul de Alep, vorbind de mänstirea Curtea de Arges, ne spune cä a fost zugrävitä de artifti cretani. Modeleie dupä care mefterii zugräveau bisericile noastre veneau firefte din Bizant. Ei lucrau dupä tradi- tiile transmise prin manualele de picturä religioasä, cunoscute sub numele de Erminii fi alcätuite in atelierele muntelui Athos. Din acestea, douä tipuri au circulat in lumea zugravilor noftri — fi in traduceri romänefti: unui pre- lucrat de Frangos Cattelanos dupä manualul lui Panselinos, pictorul legendär al Muntelui Athos; altul prelucrat de ieromonahul Dionisie din Fuma, care invätase meftefugul din copilärie in Muntele Athos. De aceea pictura noasträ veche, urmind normele statornicite, este dominatä de o conceptie diametral opusä aceleia care a insufletit arta Renafterii. Pe cind in pictura religioasä a Occidentului este o concepfie gratioasä, plinä de viatä a grupurilor, de mif- care, de cadru pitoresc al naturii inconjurätoare, de tot ceea ce putea sä

41

apropie sfintul de omenesc, in arta ortodoxä este o conceptie asceticä: sfintii sint desprinsi de tot ceea ce este pämmtesc, cu trupul mortificat de ascezä, cu chipul invaluit in nimbul divinitatii. Numai flacära misticä licäreste in lumina ochilor. Dar desi tehnica bizantinä era predomnitoare, totusi influente occiden- tale nu se pot tägädui. Se stie cä Alexandru Läpusneanu cerea zugravi pentru bisericile sale din Italia. Mesterul Mina, care a zugrävit mänästirea Cäluiul a Buzestilor si pe care Mihai Viteazul 1-a trimis in Venetia ca sä cumpere vopscle, nu se va fi intors din cetatea dogilor numai cu culori. Din incruci^a- rea acestor curente si influente sträine $i din selcctarea armonicä a elemente- lor lor esentiale recreate prin geniul poporului s-a format cu timpul pe pamint romänesc o arta originalä, cu caracterele ei distinctive, ce se vädeste ca atare nu numai in picturile de pe zidurile bisericilor, ci §i in zugräveala icoanelor. Aceasta arta romäneascä a atras atentia specialistilor sträini. Cunoscutul iconograf rus N. Kondakov, amintind de breslele de zugravi ai Moldovei din veacul al XVI-lea, care au pictat icoane si fresce de biserici, vorbeste de scoala moldo-valahä din secolul al XVI-lea si aratä influenta pe care a avut-o aceasta scoalä asupra iconografiei din Rusia meridionalä. f'rescele de pe zidurile exterioare ale mänästirilor Voronetul, Vatra Moldovitei, Sucevita, Humorul, zugrävite in strälucita epocä de la Stefan cel Mare la Petru Rares, stirnesc azi admiratia celor mai de seamä cunoscätori ai artei bizantine. Cunoscutul profesor de istoria artelor de la Universitatea din Viena dinaintea marelui räzboi, Josef Sztrygowski, intr-un articol din ziarul Zeit pe august 1913, vorbind de o cälätorie in muntii Bucovinei ca de „una din pläcerile cele mai inviorätoare ale Europei“, se intreba: „Dar ce este ceea ce ar trebui sä atragä in aceste mdepärtate väi chiar pe cel mai umblat cunoscätor al artei vechi? Sint — räspunde el — tezaure ce el nu le poate vedea nicäieri in altä parte.“1 D-1 Henri Focillon, profesor de istoria artelor la Sorbona, märturiseste: „Cine le-a väzut o datä aceste delicioase biserici ale Bucovinei nu le va putea uita niciodatä. Intr-o tarä de verdeatä si de päduri, sub un cer luminos si potolit, eie sint florile primäverii eterne a imaginilor. Sub vechiul decor de arcaturi, iatä distribuite (in fresce) ierarhiile ceresti: judecata din urmä, geneza, maes- trii intelepciunii antice... marea dramä a istoriei crestinätätii orientale, asediul Constantinopolului... Voronet, Moldavita, Humor, in finele dimineti din tara fagilor, in mijlocul pajistilor lor inverzite, atitea capodopere de poezie arhaicä... in care se afirmä poezia vietii romänesti intinerind form ule antice.“2 Si nu sint desigur simple flori retorice, ci cuprind si un simbure de adevär aceste cuvinte ale lui Sztrygowski: „Cine se osteneste sä pätrundä in ac-ste cicluri de icoane care se pot compara iaräsi numai cu mozaicurile din San Marco sau, considerind numai interiorul, cu bisericile Muntelui Athos, acela recunoaste numaidecit marea gresealä ce a sävirsit pinä acum investigatia stiintifica, neväzind in aceste fresce decit numai si numai un räsad al artei athonice. Altfel insä judecä acela care tine seamä de inriurirea cea grozav de mare ce au avut asupra artei din Athos voievozii moldo-valahi cu ale lor asezä- minte, ctitorii si danii, si nu uitä a socoti, pe de altä parte, belsugul de idei proprii teologice, precum ele se rostesc cu deosebire in manuscrisele si pic- turile murale ale mänästirilor Dragomirna si Sucevita; dacä e obi^nuit din lungä experientä sä prindä cu privirea raporturile generale, el va fi silit sä admitä cä nu atit Athosul asupra Moldovei, pe cit marea cultura din mänäs- ■ tirile
1V. traducerea lui G. Mur n u din Buletinul Comisümü monumentelcr istorice, 1913, p. 129. 2Revue de l'art, Paris, mai 1925, p. 26. 42

Bucovinei a trebuit sä se repercuteze asupra sfintului Munte.“1 Mänästirile au fost astfei in trecutul romänesc, prin neintrerupta acti- vitate de culturä si de artä, centrele din care pulsa viata spiritualä in toate cuprinsurile neamului. Textele tälmäcite si modelele de artä religioasä create in chiliile mänästirilor erau copiate de preotii de mir si de cärturarii si artistii laici si räspindite mai departe in lumea satelor si a oraselor. Astfel s-a creat acea atmosferä de misticism in care a vietuit poporul nostru mai multe veacuri. In aceasta atmosferä in care invafamintul, pornit din cur tea mänästirilor, era dat de cler, s-a format sufletul romänesc cu o puternicä notä de religio- zitate, pe care o gäsim vibrind pinä si in filele vechilor cronici. Prestigiul pe care-1 dobindiserä mänästirile era a§a de mare, incit domni si boieri se intre- ceau sä le inzestreze cu sate si mosii, cu mori si prisäci si cu sälase de robi1. Intre zidurile acestor läcasuri de asistentä si rugä, de culturä si de artä, si-au cäutat, in anii bätrinetii, pacea, in pregätirea pentru viata viitoare, membri ai familiilor domnitoare si frunta.si ai marii boierimi, precum: marele logofät al lui Mircea cel Batrin, Filos; mama lui Stefan cel Mare, Oltea Doamna ; mama lui Mihai Viteazul, Theofana; Nistor si sotia sa Mitrofäna, pärintii marelui cronicar Grigore Ureche; marele logofät al lui Xicolae Mavrocordat, cronicarul Radu Popescu, si multi altii. Comorile de culturä si artä pe care le pästiau mänästirile ascunse departe de pinza drumurilor bätätorite, in plaiurile muntilor, explicä in parte si grija pe care au pus-o domnii de a le intäri cu ziduri si cu metereze, ca pe niste adevärate cetäti. .

BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istoric al chestiunilor tratate aici: C. C. G i u r e s c u , Istoria romänilcr , vol. I, Bucurasti, 193.‘), si N. I o r g a, Istoria romänilor, vol. III: Ctitorii, Bucuresti, 1937; N. I o r g a, Histoire des Etats balkaniques ä l’epoque moderne, Bucuresti, 1914, in special p. 1 — 58. Pentru cultura slavonä cf. si I. B o g d a n , Cultura veche romänä, Bucuresti, 1898 (cu bibliografie), si I l i e B ä r b u l e s c u , Curentelc literare la romäni in perioada slavo- nismului cultural, Bucuresti, 1928; A. P r o c o p o v i c i , Introducere in studiul literaturii vechi, Cernäuti, 1922. Documentele privitoare la legäturile ^ärilor noastre cu Muntele Athos au fost publicate de: G r i g o r e N a n d r i s , Documente romänesti in limba slavä din mänästirile Muntelui Athos, 1372—1658, publicate dupä fotografiile si notele lui Gabriel Millet, Bucu- re$ti, Fundatia Regele Carol II, 1937. Raporturile au fost studiate de d. N. I o r g a , Muntele Athos in legäturä cu tärile noastre, extras din Analele Acad. Rom., Mem. sec}, ist., Seria III, tom. XXXVI (1913), si in alte memorii academice, pentru care vezi bibliografia datä de noi in Cärtile populäre in literatura romäneascä, II, 1938, p. 12. Pentru detalii vezi si G. C i o r a n, Execreis töjv Pounavi/öo x<*>P®v xoQ "A8co %ai 8f| tiSv noufflv KouxXounoucriou, Aaüpag, Aoxsiapiou /ai 'Aytou name? erinovoc f| TC&V POXJOCSU, Atena, 1938. Actul de danie al lui Vladislav pentru mänästirea Tismana, la A 1. S t e f u l e s c u , Mänästirea Tismana, si la P. P. P a n a i t e s c u, Doc. Tärii Romänesti, Bucuresti, 1938, p. 35-38. Biblioteci de mänästiri. O listä a cataloagelor de biblioteci din mänästirile romänesti la N. C a r t o j a n , Cärtile populäre in literatura romäneascä, II, p. 21, priveste mai mult manuscriptele romänesti. Manuscrisele slavonesti din bibliotecile romänesti au fost descrise de A. I a c i m i r s k i j , OiaBflHCKH h PyccicHH PyKOiiHCH PyMbiHCKHX3 BHÖJUOTeKi, S. Petersburg, 1 Aprecierea autorului este aici vädit eronatä. Cä mänästirile au fost, in veacurile evului de mijloc, adesea, singurele läcasuri de culturä este perfect adevärat. Dar a afirma cä de pe orrna acestor fenömene culturale durate in mänästiri s-a imprimat sufletului romänesc o puternicä undä de religiozitate este o prea puternicä exagerare, contrazisä de realitate. De iapt, cum se stie, cultura romänä are un profund caracter laic, iar sufletul romänesc, inteles ca spiritualitate si mentalitate, prezintä —cum au demonstrat-o filozofi ai culturii romäni de orien- Utre rationalistä — o notä de ireligiozitate acuzatä. Sufletului romänesc, nici in perioada la care se referä N. Cartojan, nici in devenirea sa, nu-i este caracteristic misticismul de care se vorbeste aici. (N. red.) 43

1905. Manuscriptele din Biblioteca Academiei Romäne au fost inventariate de Iuliu Tuducescu äntr-un inventar pästrat la Academie in secfia manuscriptelor. Damian P. Bogdan, Pomelnicul mänästirii Bistrita, Fundatii, 1941; Despre manuscrisele slave din Biblioteca Academiei Romäne, extras din Arhiva romäneascä, tom. IV, 1940; acelasi Despre daniile romänesti la Athos, Bucuresti, 194 1. Un studiu asupra lor a dat E c a t e r i n a S t . P i s c u p e s c u , Literatura slavä din principatele romane in veacul al XV-lea, Bucuresti, 1939. Vezi insä si recenzia d-lui P. P. P a n a i t e s c u , in Revista istoricä romänä, IX (1939), p. 327—335. Despre manuscriptele slavonesti de pravile: I. P e r e t z , Istoria dreptului romän, Bucuresti, vol. II, p. 185 — 278. Pomelnicul de la mänästirea Bistrita a fost publicat si studiat de I. M i n e a, in Cercetäri istorice, V—VII (19291931), Iasi, 1932, p. 344-348, ?i VIII-IX (1932- 1933), Iasi, 1933, p. 30-88, intr-o tälmäcire romäneascä din 1750, dupä o copie trimisä de Academia Romänä mänästirei Bistrita. Fragmente din textul slavonesc a dat M i l e t i d s i A g u r a.BtJiiacKH on eflHO Haymo m> Tyrone bi> PoMtima, in cf>opanKi> HapoflHH iMOTBopeHHH, IX, p. 172— 173; S t. N i c o l a e s c n , in Documente slavo-romäne, Bucuresti, 1905, p. 87. O editie criticä pregäteste Damian P. Bogdan. fjcoli. N. I o r g a , Istoria invätämintului romänesc, Editura Casei $coalelor, Bucuresti, 1928, p. 5—18. Pentru dictionare: G h. C r e t u , Dictionarul lui Mardarie Cozianul, editat de Academia Romänä, Bucuresti, 1900; $ t. C i o b a n u, QiaBHHO-pyMtiHCKHÄ CJiOBapb 6H6jraoTeicn oömecTBa MoCKOBCKaro hctophh h ape.B. PoccaäCKHXb, nr. 240, Varsovia, 1914. Miniaturi. I. B o g d a n , Manuscripte slavo-romäne in Chiev, Convorbiri literare, XXV (1891), p. 503 — 511; I. B o g d a n , Citeva manuscripte slavo-romäne din Biblioteca Imperialä din Viena, in Analele Academiei Romäne, s. II, ist., tom. XI (1888—89); I. B o g d a n, Evangheliile de la Homor si Voronet, facsimile si frontispicii din evangheliare slavone de la Neamtu, in albumul editat de Comisia monumentelor istorice dupä fotografii luate de S t e l i a n P e t r e s c u , Odoarele de la Neamtu si Secu, Buc., 1912; Ion B i a n u , Documente de artä romäneascä din manuscripte vechi, fasc. I. Evanghelia slavo-greacä scrisä in Minästirea Neamtului din Moldova de Gavriil Monahul la 1429, Bucuresti, 1922; C. K a r a d j a, Notitä despre unele miniaturi injätisind pe Matei-vodä Basarab si pe Doamna Elena, in Buletinul Comisiunii monumentelor istorice, 1926, p. 54—57; M a g d a l e n a I o r g a , Initiale, liters ornate, chenare si inflorituri din documentele munten e si moldovene din veacul al XVII-lea si al XVIII-lea,

44

Craiova, 1928; N. I o r g a, Miniaturi romänesti in secolul al XV II-lea, in Buletinul comisiunii monumentelor istorice, Bucuresti, 1931, p. 145— 153; a c e I a s i, LeS arts mineurs'en Roumanie, III, Miniatures, Bucuresti, 1934; S. der N e r s e s s i a n , Une nouvelle riplique slavone du Paris, gr. 74 et les manuscrits d’Athanase Krimcovici, in Melanges, N. Iorga, Paris, 1933; E m. T u r d e a n u , Din vechile schimburi culturale dintre romäni si jugoslavi, in Cercetäri literate, III, 1939, p. 192—206, Bucuresti, 1939; V i c t o r B r ä t u l e s c u , Miniaturi ,si manuscrise din Muzeul de artä religioasä, Bucuresti, 1939, cu o introducere generalä, descrierea manu- scriselor si 71 de plante colorate; M a r c o B e z a , Urme romänesti in räsäritul ortodox, edrfia a Il-a märitä 24 — 29, Bucuresti, 1937, p. 6 —7, 10, 14— 15, 16, 18— 19, 22—23, 32—33, 36-37, 46-47, 48, 49, 56, 57, 65, 66, 84, 102- 103, 108- 110, 130- 131, 135, 137, 138- 139, 150— 151, 163, 190— 191. Informatiuni interesante se mai gäsesc in A. I a c i m i r s k i j, opera citatä mai sus, si la M i 1 e t i 6 si A g u r a, in C6ophhkt> 3a HapoflHH yMOTBopemw din Sofia, 1893, vol. IX; St. B e r e c h e t , Comori slavo-romäne rispindite, publicat in Biserica ortodoxä romdnä, seria II, vol. XL f 1922), p. 618 — 628. Jesäturi. O. T a f r a 1 i, Le trisor byzantin et roumain du Monastere de Poutna, Paris, 1925; N. I o r g a , Histoire de I'art roumain ancien; N . I o r g a , Les arts mineurs en Roumanie, II, Les tissus, 1936; I. D. § t e f ä n e s c ti, Un chef d‘oeuvre de Vart roumain: le voile de' calice brode du monastere de Vatra Moldavitei, in L’art byzantin chez les Slaves des Balkans (Milanges Ouspensky, Orient et Byzance), IV, Paris, Geuthner, 1930, p. 303 — 309; O. T a fr a 1 i, Le monastere Sucevita et son tresor, in Melanges Charles Diehl, II, p. 213 ?i urm.; E m i l T u r d e a n u , La broderie religieuse en Roumanie. Les epitaphioi moldaves aux XV et XVI siecles, in Cercetäri literare, IV, 1940, p. 164 —214; a c e l a s i , La broderie religieuse en Roumanie, Les Holes des XVe et XVI siecles, in Bulet. Instit. romän din Sofia, I, 1941, p. 5—62. Pictura religioasä. N. I o r g a et G. B a 1 s, Histoire de I’art roumain ancien, Paris, Boccard, 1922; a c e 1 a s i, Portretele domnitorilor romäni, Sibiu, 1930; St. M e t e ? , Zugravii bisericilor romäne, in Anuarul comisiunii monumentelor istorice, Sectiunea pentru Transilvania, 1926— 1928, Cluj, 1929, p. 1—168; P. H e n r y , De Voriginalite des peintures bucdviniennes dans Vapplication des principes byzantins, in Byzantion, I, 1924, p. 292 — 303; I. D. § t e- f än e s e n , L‘evolution de la peinture religieuse en Bucovine et en Moldavie depuis les origines jusqu’au XlX-e siecle, Paris (cu 96 plante), Geuthner, 1928; a c e 1 a ? i, La peinture religieuse en Valachie et en Transylvanie depuis les origines jusqu’au XlX-e siecle, Paris, 1930— 1932, 2 vol. Despre erminii. V. G r e c u, Cärti de picturä bisericeascä bizantinä; introducere si editie criticä a versiunilor romänesti, Cernäu^i, 1936; a c e 1 a 5 i, Darstellungen altheidnischer Denker und Schriftsteller in der Kirchenmalerei des Morgenlandes, in Bulletin de la section historique d» VAcadimie Roumaine, tome XI, 1924.

CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE. SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ LITERATURA RELIGIOASÄ in urma präbusirii statelor slave sub turci, cälugäri ca Nicodim si altii, despre care vom vorbi in curind, in näzuinta lor de a scäpa de dezastru comorile de cultura ale poporului lor si de a continua in limanuri mai adäpostite munca lor mchinatä Domnului, au adus in tärile noastre vechile manuscrise slavone si au pus temeliile vietii monahale dupä normele statornicite in Muntele Athos. In mänästirile mtemeiate de ei si sporite prin grija pentru bunurile sufletesti ale voievozilor nostri, s-a inceput o spornicä activitate culturalä in limba slavä, care era pe atunci la noi limba de cultura a neamului, precum ifi Occidentul evului mediu fusese, cu citeva veacuri mai inainte, limba latinä. In mänästirile acestea se aflau scolile de slavonie, bibliotecile si cälugärii cali- grafi, care au copiat cu un remarcabil simt de artä manuscrisele slave ale Sfintelor Scripturi, atit de pretioase intr-o vreme in care tipografiile nu-si fäcuserä aparitia la noi. In afarä de textele Sfintelor

Scripturi si in afarä de cärtile necesare serviciului divin, s-au mai copiat in mänästirile noastre literatura dogmaticä si asceticä, care contribuia la intarirea credintei, literatura apocrifä, care satisfäcea curiozitatea cälugärilor pentru atitea chestiuni pe care Biblia le lasä in intuneric, precum si o buna parte din literatura distrac- tivä a slavilor sud-dunäreni, ca bunioarä o versiune a romanului lui Alexandru cel Mare, copiatä in 1562 din porunca mitropolitului Grigore al Moldovei si care se pästra in biblioteca mänästirii Neamtul. Dar in aceste manuscrise copiate dupä originale venite din sudul Dunärii, in afarä de arta caligraficä si miniaturisticä, nu se poate gäsi nici un alt adaus al sufletului romänesc la noi. In schimb insä gäsim in veacurile al XIV-lea, al XV-lea si al XVI-lea, cind cultura slavä de la noi, intäritä continuu prin focarele din sudul Dunärii, era in floare, un inceput de literatura romäneascä in limba slavä. Precum in Occidentul medieval cärturarii din toate tärile dädeau expresie conceptiei lor in limba latinä, tot astfei gäsim si in tärile noastre cärturari care, sub influenta modelelor sud-dunärene, si-au invesmin- tat gindirea si simtirea in formele limbii slavone. Avem astfel in primele veacuri ale statelor noastre un suflet romänesc in formä slavonä. Cel mai vechi dintre acesti cärturari este un mare logofät al lui Mircea cel Mare. Acesta, in asfintitul vietii sale, renuntind la märirile desarte, si-a cäutat un loc de liniste si reculegere in lumea cälugärilor, sub numele de Filotheiu. De la el ne-a rämas un polieleu, adicä un fei de imn religiös destinat sä fie cintat. Originalul s-a pierdut, dar se pästreazä mai multe cöpii maruiscrise din Jara Romäneascä, Moldova si Rusia, dintre care cea mai veche dateazä din veacul al XV-lea. In aceste copii se spune doar cä autorul cmtecului este „monahul Filotheiu, care a fost logofät mare al lui Mircea cel Mare". Cum se numea insä mai inainte nu ni se spune, dar dacä tineam seama — dupä cum observä d-1 P. P. Panaitescu —■ cä cei ce imbracä rasa monahalä sint tinuti sä-si schimbe numele pe care 1-au purtat in viata lumeascä si sä ia in sihästrie un altul, care insä sä inceapä cu aceeasi literä cu care incepea si numele laic, atunci e probabil cä sihastrul Filotheiu trebuie identificat cu marele logofät Files, pe care-1 gäsim semnind in actele divanului domnesc al lui Mircea cel Mare prin 1394. Cam in acelasi timp se desfä^oarä in Moldova activitatea lui Grigore Tamblac. Desi acesta era bulgar, trimis de patriarhia din Constantinopol in Moldova ca sä reiere asupra cererii lui Alexandru cel Bun de a se da Moldovei o mitropolie, desi el a plecat apoi din Moldova in Rusia, unde a ajuns mitropolit si apoi s-a intors in Bulgaria, totusi, pe timpul cit a fost in Moldova ca egumen la mänästirea Neamtu si ca predicator la curtea lui Alexandru cel Bun, a tinut un ciclu de 17 cuvintäri, unele cu caracter panegiric, in cinstea sfintilor särbä- toriti, precum: cuvint de laudä sf. Gheorghe, cuvint de lauda sfintilor apostoli Petru si Pavel, cuvint de lauda profetului Ilie; altele la comemorarea marilor evenimente din viata Mintuitorului: la Duminica Floriilor, la Joia mare, la Vinerea mare, la Inältarea Maicii Domnului; sau in sfirsit alte citeva tratind Probleme de dogmaticä, de ascezä sau de moralä crestinä, precum: despre misterele Domnului, despre viata cälugäreascä, despre milostenie si säraci. Dupä cererea domnului, Tamblac a scris pentru biserica moldoveneascä, in medio-bulgarä, viata §i slujba sfintului loan cel Nou, care fusese martirizat de tätari la Cetatea-Albä prin anul 1300 fiindcä nu primise sä-si lepede cre- dinta crestineascä, si ale cärui moaste fuseserä
:46

transportate in 1402 de la Cetatea-Albä la Suceava. In urma acestei strämutäri a moastelor in cetatea de scaun a Moldovei, sfintul a fost venerat de moldoveni ca protectorul si apä- rätorul tärii lor. Sub pana lui Tamblac, potrivit cu cerintele genului, viata sfintului este seäldatä in culoarea miraculosului hagiografic (la moartea sfin- tului coloane de foc ce se inaltä spre cer vestesc harul Mintuitorului, coborin- du-se asupra celui ce a primit cununa de martir). Un veac mai tirziu, un succesor romän al lui Gr. Tamblac in egumenia de la mänästirea Neamtului, arhimandritul Teodosie, inspirindu-se din opera inaintasului säu, a scris pe la 1534, in limba slavä, un Cuvint panegiric al sfintului si cinstitului mare mucenic loan cel Nou
(Pohvalnoe slovo svetomu i slavnomu veliko mucenikomu Iovaanny Novomy),

care in tipäriturile moldovenesti se gäseste pinä tirziu in veacul al XVII-lea. ’ Pe timpul lui Stefan cel Mare cultura religioasä in formä slavä era asa de satisfäcätoare pentru Moldova, incit in 1484 episcopul de Roman, Vasilie, se incumetä sä intervie in problema de ordin teologic care iscase conflictul dintre mitropolitul Moscovei, Gheronte, si principele Moscovei, Ivan al III-lea Vasilievici. Trei decenii mai tirziu intilnim in mänästirea Putna un protopsalt» Eustratie, care alcätuiefte fi el citeva cintece religioase, pästrate intr-un manu- scris semnalat de invätatul rus Iacimirskij. ;; ,.L'
■ • BIBLIOGRAFIE :: - . i ! : .1. , Pentru literatura scrisä de romäni in limba slavä: P. P. P a n a i t e s c u , la Litterd- ture slavo-roumaine (XV-e—XVII-e siecle) et son importance pour Vhistoire des litteratures slaves, comunicare fäcutä la I-iul congres al filologilor slavi din Praga (1931). Despre Nicodim: I l a r i o n R u v a r a c , Pop Nikodim der erste Klostergründer in der Walachei, in Archiv für slavische Philologie, XI, 1888, p. 354—363. Despre Grigore famblac se gäsesc $tiri mai noi in M a r k o , Geschichte der älteren südslav Litteratur, p. 127 si 161, §i A. I a c i m i r s k i j.rpHTopniö I]aM6jiaKT>, St. Petersburg, 1904; (in ruseste). Un alt studiu mai bun: S. K i e v s k i i , MHTponoJlHTi TpHropifi I|aM6jiaKi>, in Bogoslovskii Vestnik, Moscova, IV, 1895. Studiul lui M e l c h i s e d e c , Mitropolitul Grigors famblac, publicat in Revista pentru istorie, arheologie si filologie, an III (1884) este azi invechit.

ISTORIOGRAFIA SLAVONÄ IN MOLDOVA
.
VERSIUNEA GERMANÄ.

Domeniul literar slav in care cugetarea romäneascä s-a manifestat mai activ fi mai continuu a fost in Moldova istoriografia.1 inceputurile ei trebuiesc afezate, cred, in timpul fi la curtea lui Stefan cel Mare. Zic cred, fiindcä nu este in Europa o literaturä mai zbuciumatä in dezvol- tare fi mai näpästuitä in soarta ei decit literatura romäneascä. Nu ftiu sä mai fie multe popoare care sä-fi fi pierdut atitea monumente de culturä ale trecutului säu de cum am pierdut noi. Originalele primelor traduceri romä- nefti s-au pierdut; prototipul primelor noastre legende religioase apocrife nu se cunoafte; primele traduceri ale romanelor populäre au dispärut; Invä- täturile lui Neagoe nu le cunoaftem decit din cöpii tirzii fi defectuoase; cronica scrisä pe timpul si la curtea lui Mihai Viteazul nu ni s-a pästrat decit intr-o traducere latinä; cronica lui Grigore
1 Cea mai veche cronicä interna a noasträ este cronica „ruseascä" a lui Vlad fePeS care, dupä concluziile lui Sedelnikov in Izvestia Academiei sovietice de $tiinfe pentru limba §i literatura rusä, Leningrad, II, 1929, p. 621—659, e scrisä in limba slavonä intrebuin^atä pe atunci in Jara Romäneascä. (V. P. P. Panaitescu, Convorbiri literare, mai—iunie 1943, LXXVI, p. 339.) (Text adäugat marginal — n. red.) .. .

CRONICA LUI $TEFAN CEL MARE

.-

47

Ureche n-a ajuns pinä la noi decit in compi- latia lui Simion Dascälul; De neamul moldovenilar fi cronica lui Miron Costin le avem in cöpii posterioare, dintre care cea mai veche copie a cronicii dateazä din 1720. §i atitea si atitea altele! In marile främintäri petrecute pe pämintul romänesc, cu incursiuni de annate unguresti si polone, cu numeroase invazii de ostiri turcesti si tätäresti, cu atitea vechi mänästiri fi cetä^i de scaun arse din temelie si apoi reconstruite, ca sä fie din nou arse, atitea din monumentele literaturii noastre vechi au fost distruse sau räpite, pentru a fi apoi aruncate in cine stie ce colt de biblioteca. Numai norocul ne ajutä sä mai däm peste ele. O intimplare neasteptatä uneori ne scoate totusi la ivealä cite unul din aceste monumente care astepta de veacuri inchis m cine stie ce colt de bibliotecä si care ne infätiseazä munca de culturä a sträbunilor iritr-o luminä cu totul nebänuitä. Una din cele mai importante descoperiri fäcute in timpul din urmä este aceea a profesorului universitär Görka de la Universitatea din Lwow. Cercetind in Biblioteca de stat din München (Bayerische Staatsbibliothek) manuscrise privitoare la istoria Poloniei fi a Ungariei, Olgierd Görka a dat, in primävara anului 1911, peste cea mai veche cronicä romäneascä din cite se cunosc pinä azi. Cronica se pästreazä intr-un codice in quarto, cu signatura Codex Latina- rum 952, intr-o traducere germanä, care incepe: „Ab Jesu Maria 1502 Jar, a<d> di<em> 28 Appril ist geschryben dy Cronycke des Stephan Voyvoda aus der Wallachey“ (o gresealä evidentä: Wallachey in loc de Moldau). Titlul cronicii este: Cronica bremter scripta Stephan(i) Dei gracia voyvoda Jen arum Moldaviens(iuni) necnon Valachyens(iuni). 1 Dupä pärerea lui Görka, cronica ar fi fost adusä in Germania de solia moldoveneascä din 1502. La aceastä data ßtefan cel Mare, care era bolnav de diabet fi care era chinuit de rämäfi^ele ränii primite la Chilia, simtinduse din ce in ce mai räu, trimisese dupä medici specialisti in centrele ftiintifice din Italia (Venetia) fi Germania. Misiunea trimisä in Germania fi compusä din Ulrich fi Antonius soseste in Nürnberg la sfirsitul lui februarie, cu o scrisoare de recomandare din partea regelui Ungariei, Wladislav Iagello. Solia moldoveneascä a avut in Germania räsunetul cuvenit. Dintr-o scrisoare in limba latinä adresatä lui §tefan cel Mare fi dintr-alta germanä, cätre Wladislav Iagello, amindouä trimise de cätre primarul orafului Nürnberg — al cärui nume n-a putut fi identificat de cätre d-1 Görka — reiese cä s-a gäsit un medic capabil, doctorul loan Klingesporn, care, rugat insistent, a primit sä vinä cu trimisii lui §tefan cel Mare in Moldova. Despre doctorul Klingesporn fi despre solia moldoveneascä nu se mai pomenefte apoi nimic, nici in documentele moldovenesti fi nici in cele germane. La curtea din Suceava nu avem ftiri sä fi sosit doctorul Klingesporn; dimpo- trivä, la 7 decembrie 1502 gäsim la patul domnului pe doctorul Venetian Mathias Muriano. Intr-o listä de opt-nouä medici iluftri din Nürnberg, intoc- mitä ulterior, iaräsi nu se gäseste trecut Klingesporn, desi a fost un medic distins. Ce s-a intim plat, prin ce peripetii a trecut pe drumurile pe care le-a sträbätut misiunea moldoveneascä fi doctorul german, nu ftim. Görka presu- pune cä au pierit ucifi pe drum, in nifte tinuturi unde domnea dreptul pumnului.
1Am admis lectura corectatä a Ini Ion C o n s t . C h i ^ i m i a , Cronica lui Stefan cel Mare, in Cercetäri Hterare, III (1939), publicate de N. Cartojan, p. 228. :48

In Nürnberg, crainicii marelui domn au trebuit sä intre in legäturi cu fizicianul Hartmann Schedel. Schedel isi fäcuse studiile la Universitatea din Leipzig si la virsta de 20 de ani plecase in Italia sä-si desavir§easca cultura la celebra Universitate din Padova, intr-o vreme cind umanismul era acolo in plinä inflorire. In 1466 isi luase doctoratul si, dupä un popas prin Venetia, se reintoarce in Germania, unde din 1484 se stabilise in Nürnberg ca medic. 1 In afarä de profesiunea sa de medic, Schedel a fost in acelasi timp un pasionat geograf si istoric, care a adunat stiri privitoare la Räsäritul Europei. In biblioteca lui s-a gäsit si un exemplar din cunoscuta narafiune alcätuitä de un sas ardelean intre 1477—-1491, Geschichte Dracole Waide. Schedel publicase in 1493 o cronicä, Liber Chronicarum— numitä si Chronicum mundi — care a fost bine primitä de contemporanii säi, fiindcä a fost retipäritä intr-o editie nouä in 1497 si fiindcä traducerea germanä a cunoscut repede trei edifii (1493, 1496 si 1500). A avut un mare räsunet intre cärturarii din Apus. Intre altele, pasaje intregi din ea au fost incorporate in editia din 1494 a operei lui Vincent de Bauvais, Speculum historiale. In aceasta operä, neobositul cercetätor, im- prumutind pe de-a intregul informatiile din (Papa Pius II) Enea Silvio Piccolomini, Historia rerum ubyque gestarum locorumque descriptio, vorbeste de lup- tele dintre Dänesti si Dräculesti, de origina latinä a neamului, si se plinge cä „difficillimum esse provinciarum (Walachiae) descriptionem" din pricina stiri- lor contradictorii a izvoarelor. 2 Acest umanist german a primit solia moldoveneascä si, dornic de a smulge de la ea informatii pentru a intregi stirile despre tärile noastre, ar fi profitat de acest prilej pentru a-si scoate o copie de pe cronica lui Stefan cel Mare. Aceasta copie a trecut apoi, impreunä cu intreaga lui bibliotecä, in mostenirea nepotului säu Melchior, si, in cele din urmä, a ajuns in biblioteca pincipelui Bavariei, Albrecht V (1550—1579). Biblioteca acestuia din urmä, un pasionat colectionar de manuscrise, a format temelia bibliotecii curtii bavareze, care dupä revolutie a devenit bibliotecä de stat. Copia lui Schedel, scrisä intr-unul din dialectele Germaniei de nord, apropiat de „hochdeutsch“ de azi, contine 22 de file manuscrise, de hirtie veche, de pe la sfirsitul veacului al XV-lea. Ea insirä evenimentele petrecute in Moldova in ordine cronologicä, incepind cu rästurnarea lui Petru AronVodä si urcarea pe tron a lui Stefan cel Mare in anul 1457 si sfirsind cu anul 1499, infringerea lui Malcoci. Textul lui Schedel cuprinde, mai ales in transcrierea numelor proprii, o serie de greseli, ca, de pildä, Bognes in loc de Bogdan, Braut in loc de Prut („Zwischen den Nester und der Braut“), sau Warsarab ori Waserab in loc de Basarab, ceea ce dovedeste cä el nu este un original ci o copie defectuoasä. Cronica contine o inultime de stiri pe care nu le gäsim in nici o altä cronicä interna; ea pomeneste si de un ostas Purice, despre care ne vorbeste si Neculce in 0 samä de cuvinte si care se constatä pe aceastä cale cä a fost o figurä istoricä si nu legendarä. .Stirile nouä pe care le aduce cronica sint foarte interesante §i
1 G r a u e r t, Neue Danteforschungen, 111 Historische Jahresberichte, XVIII (1897), p. 76; C h i ^ i m i a , op. cit., p. 267. 2V. si datele biograttce date de I. C h i ^ i m i a , op. cit., p. 225 —227.

SO

ele pun intr-o luminä vie — chipä cum märturiseste d-1 Görka intr-o comuni- care fäcutä Academiei noastre in 1930 — „forta puternicä a caracterului lui §tefan cel Mare, marele säu geniu militar", care in momente grele pentru tara sa nu-fi pierdea cumpätul, ftia sä se ridice deasupra situatiei si sä foloseascä cu o rarä abilitate imprejurärile cele mai critice spre a-si duce ostirile la bi ruintä Cronica infätifeazä insä o väditä pärtinire pentru Polonia; ea nu pomeneste nimic de pätrunderea lui Stefan cel Mare pinä in inima Poloniei la Lemberg fi despre celelalte ostilitäti ale lui Stefan cel Mare cu polonii. In schimb, ea dä informatii inedite cu privire la ajutorul atribuit polonilor in 1499, la räzbunarea lui Stefan cel Mare impotriva turcilor pentru incälcarea Poloniei. Aceste tendinte ale cronicii il fac pe d-lGörka sä admitä cä cel ce a alcätuit cronica in limba germanä a fost Herman, pircälabul Cetätii-Albe, care, mai tirziu, apare la curtea din Suceava a lui Stefan cel Mare ca jucind un rol important in tratativele cu polonii din aprilie 1499, si pe care d-1 Görka ilsoco- tefte cä era de originä sas. 1 El ar fi scris cronica cu intentia de a informa pe regele loan Albert (1492—1501) despre lucrurile moldovenesti. O copie de pe aceastä cronicä germanä a intrat apoi in mina lui Ulrich, solul trimis de §tefan cel Mare la Nürnberg ca sä-i aducä un doctor si care probabil ar fi fost rudä cu Herman. Argumentele aduse de d-1 Görka pentru a sustine paternitatea pircälabului Herman asupra versiunii germane a cronicii nu-mi par convingätoare. Din documentele contemporane nu reiese in mod cert cä Herman — pe care documentele noastre interne il transcriu Hräman — era sas si cä ar fi cunoscut limba germanä. Numele nu poate da in aceastä privintä o indicatie concludentä cäci il gäsim purtat de persoane a cäror origine nu poate fi germanä (Herman frate cu Iatcu sau chiar Herman iiganul).2 De altä parte, tendinta polonofilä a cronicii mai poate avea, chiar admitind datele d-lui Görka, si altä explicatie. Din moment ce ftim cä solia moldoveneascä aducea cu sine si o scrisoare a regelui de neam polon Wladislav Iagello, din moment ce Stefan cel Mare recursese la ajutorul acestuia pentru a obtine un medic din Germania, este de admis cä, printr-un elementar simt de prudentä, solia lui, alcätuitä, dupä eite se pare, din sasi, nu putea duce cu sine prin Polonia o cronicä in care suscepti- bilitätile polone nu erau menajate. Fäcind aceste rezerve intr-o lectie tmutä la citeva säptämini dupä comunicarea d-lui Görka la Academia Romänä, incheiam cu aceste cuvinte: „Oricine ar fi insä traducätorul german al cronicii, un lucru este sigur, cä acesta a tradus-o dupä cronica oficialä scrisä la curtea lui §tefan cel Mare. Aceastä cronicä a fost scrisä dupä toate probabilitätile in limba slavonä si ea infätifeazä o mare asemänare cu cronica de la Bistrita." In timpul din urmä, vechiul nostru elev, d-1 I. C. Chitimia, pornind pe drumurile noastre, a verificat punct cu punct dupä copii fotografice ale cronicii, procurate de noi, datele d-lui Görka fi, rectificind unele lecturi grefite, a ajuns la concluzii cu totul diferite de ale istoricului polon. Cronica
1A se vedea si 6. C. G i u r e s o u, Istoria romänilor, II, Bucuresti, 1937, p. 596: „un militar sas in serviciul lui Stefan“. 2P. P. P a n a i t e s c u, in Revista istoricä romänä, I (1931), p. 158. 51

a fost scrisä intr-adevär in limba slavonä. ceea ce traducätorul german a reprodus apoi intocmai in limba sa. „in dem mond Julij“. . crede d-1 Chitimia. creacionibus in loc de creationibus. zice d. Vylcza pentru Vilcea. de ex. P. in operele umaniftilor germani din veacurile al XV-lea fi al XVI-lea. sä incercäm reconstituirea ei pe baza izvoarelor interne scrise in limba slavä. scrisä cu doi ani inainte de moartea marelui domnitor. Chitimia^ un polon. Czessuy. Panaitescu. P. Repka—in textul german Rebge — din rzepka = ridiche.. in versiunea slavoneascä a cronicii de la Bistrita e: „na mesto naricaemoe IIOTOKI. BOOTa" — la localitatea ce se numeste Cursul Apei. Acest original slavon. VERSIUNILE SLAVONE^TI. Traducätorul latin al cronicii slavone a fost. Versiunea germanä nu ne poate da. ca de pildä itinerariul armatei regelui Albert pe teritoriul polon. ajunsese probabil in Ucraina. dar. cäci defi se Intimpinä in documentele latine ale evului mediu din Ungaria. Mikoley (forma polonä a numelui Nicolae Halytzky). Chitimia nu sint toate deopotrivä de convingätoare. care la rindul ei transcrie exact forma slavonä PM>HHKB>. „an dem 7 tag Decenibris".riei sale in Polonia. Tot el a inläturat altele din originalul slavon. porecla data starostelui din Buczacz .. totufi ipoteza pusä in discutie de d-sa are meritul de a indrepta cercetärile pe o nouä pistä. do saczt Stephan voyvoda Ysayam <acuzativul latin> seinen Schwoger . dupä strälucita victorie a domnului moldovean impo. deci. „de apä“.togk" = la un piriu ce se numeste Potok. Va trebui. aceastä versiune nu este o traducere completä fi fidelä a cronicii de Ta curtea lui §tefan cel Mare.. In aceastä formä cronica a ajuns in miinile lui Schedel. oraf ul Rimnic este transcris in versiunea germanä sub forma Rybnyg. asa cum o gäsim si in versiunile interne slavonefti ale cronicii. unde un polon 1-a tradus in limba latinä. care nu erau favorabile polonilor.. Traducätorul polon a modificat fi a amplificat insä datele originalului slavon cu ftiri privitoare la imprejurärile polone. fiindcä in numele proprii din textul german se pästreazä urmele unui original slavon. ci cerutä fi obtinutä de acesta poate in timpul cäläto. precum se vede din urmele latine rämase in traducerea germanä („in monde Aprilis". precum aratä d. Germania fonetisme ca gracia in loc de gratia. totufi nume proprii in forma polonä ca Colaczijn. „in dem mond Nouembris“. des Radulli voyvodess dochterr <Tochter) am dem tag sand Dyonisij Dymyttry Dar asemenea expresii fi nume proprii declinate latinefte se gäsesc adesea. Intr-alt loc gäsim in textul german: „bey einem Bache der heyst Po. trebuiesc sä fie luate in considerare. gäsind in textul slavon vodna.triva turcilor. Din nenorocire. a crezut cä trebuie sä fie vorba de un piriu fi va fi tradus in latineste „ad rivum qui nominatur Potok". nu adusä de solia moldoveneascä. icoana exactä a cronicii scrise la curtea lui §tefan cel Mare. Polonul. Cronica lui Schedel infätifeazä in forma germanä copia cea mai veche a cronicilor moldovenesti. Franta. Defi argumentele aduse de d. inainte de a intra in Moldova pentru a fi zdrobitä in Codrii Cosminului. „am 17 tag Octobris in dem menet Octobry primodie .

apocrife. A fost studiat $i publicat. 143—148. A u g u s t i n Z . din cea dintii cronicä bulgäreascä §i dintr-o versiune a cronicii moldovenesti — singura care ne intereseazä aci. care. Despre structura acestei cronici. N . in care Bogdan distingea trei pärti. tradusä in romäneste. a §asea parte din intreg. Materialele istorice sint alcätuite din cele mai vechi anale sirbe§ti. sunä: A cesta e letopisetul de cind cu voia lui Dumnezeu s-a inceput J~ara moldoveneascä. Cea mai veche notitä de pe filele manuscrisului este din 1710. Djudjov. intre manuscrisele aduse de la lavra Pofaevb (azi in Polonia). a lui Ierei Gheorghe din Bäiceni. inseamnä: „Aceastä scriere a scris-o Isaia din Slatina“. Originalul 1V. 193—197). un singur letopiset. Este un manuscris in 8°. cronica lui Manases in traducere slavä. domnul Munteniei (1507). hagiografice. Bogdan in Biblioteca clubului bulgar din Tulcea. copiat la sfirsitul veacului al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea.grafiei moldovenesti. cu titlul care.cale si materiale istorice. a cumpärat manuscrisul cu 5 ruble de la un lipovean si 1-a transmis apoi Bibliotecii bulgäresti din Tulcea. Cronica lui §tefan cel Mare — intr-o versiune apropiatä de versiunea germanä a lui Schedel pinä la anul 1484 — este precedatä de o altä cronicä de intindere mai micä. dupä o serie de texte apocrife si poporane. care incepe de la descälecatul lui Dragos (1359) fi merge pinä la urcarea in domnie a lui Stefan cel Mare. Are o notitä pretioasä: Ctg imcaHTe imcax Icaia cot CjiaTHHa. profesor pe atunci la gimnaziul din Tulcea. Versiunea acestui letopiset este deci copiatä de cälugärul Isaia din mänästirea Slatina a Moldovei. 23—41. 53 I . intr-un sbomic de texte cu cuprins foarte variat: ascetice. un bulgar. sä reconstituim inceputurile istorio. fiindcä lipsesc ultimele pagini. care a fost descoperit de I. „carele au fost protopop in Iasi. Cronica marelui domn al Moldovei se infäti^eazä deci aci ca o continuare a acesteia din urmä. tratate gramati. cu traducere romäneascä. Letopisetul de la Putna. i-a dat-o ca sä le hie pomanä in veci". El spune cä i-a „dat aceasta carte preutiasa räposatului preotului Ursului". cronica domniei lui §tefan cel Mare ni s-a mai pästrat in urmätoarele cinci cöpii tirzii in limba slavonä: Letopisetul de la Bistrifa. Codicele cuprinde. alcätuind cu ea un singur trup. 1939. P o p . tradus in romäneste. Originalul a fost gäsit in Biblioteca Academiei teologice din Kiev. dupä indicatiile date de Alexandra Pop. pe baza tuturor versiunilor. 319. in Biserica crtodoxä romänä. Bogdan in Vechile cronici moldovenesti pinä la Urechia (p. extrase din nomocanoane. In forma in care il avem el se intinde si dincolo de domnia lui §tefan cel Mare. cind vom incerca. p. Letopisetul acesta nu este insä complet. de regretatul I.Care sint aceste izvoare? In afarä de aceastä versiune germanä care a stat inchisä in bibMoteci sträine pinä in timpurile noastre. din neamul mitropolitului Varlaam 1. pinä la räzboiul lui Bogdan cel Orb cu Radu. Cronica moldoveneascä cu care se inch eie sbornicul este scrisä in mediobulgarä si poartä titlul: Povestire in scurt despre domnii moldovenesti. La 1861. urmatä de letopisetul moldovenesc. si despre caracterul ei particular vom reveni mai jos.

decit admitind cä din intermediarele dupä care derivä letopisetul de la Putna se pierdu.. 2A se vedea ds ex. fiindcä in cuprinsul textului se gäsesc numeroase amänunte privitoare la mänästirea Putna Pärerea lui Bogdan cä letopisetul de la Putna este . Vlädescu. Intr-unul din acestea lipseau ftirile care se gäsesc in analele de la Putna.pare sä fi venit din mänästirea Putna. 63).. din citeva notite posterioare fi incomplete reiese cä pe la 1639 se afla la Iafi fi cä la 1749 a fost trecut in zestrea mänästirii Nicoritä.. alt ele. autor sau copist.. Identitatea de redactie a ftirilor in ambele letopise^e 1 dovedeste in chip neindoielnic cä intre ele este o filiatie. a fost scris pe la sfirsitul secolului al XVI-lea sau inceputul celui de la XVII-lea fi cuprinde o serie de texte religioase apocrife fi istorice. de care ne vom ocupa in capitolul urmätor (vezi p. se apropie mult de versiunea de la Putna — de aceea Bogdan o si numeste Analele Putnene — dar are fi pärti comune cu ana. b) letopisetul moldovenesc. Dupä acesta. nu prescurtat. . :54 . venit-au Dragos Voevod fara Ungureascä de la Maramures la vinat din Maramures de la fara ungureascä la dupä un zimbru. intrucit ambele descind dintr-un prototip coman. cuprinzind istoria Moldovei de la descälecat pinä la moartea lui Stefan cel Mare. cele de la anul 7015 (1507). in letopisetul putnean se gäsesc numeroase ftiri care lipsesc din analele de la Bistrita. cele de la anul 7005 (lupta din Codrul Cosminului). Dupä el. Bistritz .. De acolo.siuni se pot explica printr-o tendintä de prescurtare. purtind in slavoneste acelafi titlu ca si versiunea de la Putna: Povestire in scurt despre domnii Moldovei. : Putna . Dar fi intermediarul dupä care a fost copiat letopisetul de la Putna avea lacune insemnate. I. si au domnit 2' ani. dupä indicatiile lui Iacimirskij.juräri necunoscute. Manuscrisul nu are nici o indicatie de datä si nume privitoare la original. intr-un codice din Biblioteca Imperialä din St. Ea derivä deci dintr-un arhetip intermediär intre versiunea de la Bistrita si cea de la Putna. Petersburg. Prima parte.lele de la Bistrita.. Dacä unele omi.o prescurtare fi o prelucrare a analelor de la Bistrita'' nu se poate sustine.. urmatä de nifte anale sirbesti cu note de istorie romäneascä. domni fiul säu Sas Voevod 4 ani.serä citeva pagini 2. si au murit. Versiunea din letopisetul lui Azaiie a fost descoperitä de regretatul Bogdan. deoarece. veni Dragos Voevod din in anul 6867. Dupä el. care ne intereseazä deci. de cineva cu admiratie pentru Stefan cel Mare. nu se pot explica. domni fiul säu Latcu Voevod Fiul säu La£cu Voevod au domnit 8 ani 8 ani. lacunele dintre anii 6907 (1399) si 6952 (1444). Dar nici pärerea d-lui Vlädescu cä nu existä „nici @ inrudire cit de micä intre letopisetul de la Putna si cel de la Bistrita fi cä letopisetul de la Putna ar fi fost redactat. vinat dupä un zimbru. Dupä acela au fost copiate analele de la Bistrita. si au domnit 2 ani. cäci din versiunea putneanä lipsesc numeroase ftiri si pasaje intregi. Are insä fi citeva ftiri pe care nu 1latä citeva pasaje paralele pe care le däm in traducerea romäneascä a lui Bogdan. In anul 6867. domni fiul säu Sas Voevod 4 ani. a ajuns in Rusia. precum a arätat d. in irnpre. Partea istoricä a codicelui confine: a) o scurtä cronicä universalä. in format de 8°. Intre acest prototip fi intre analele de la Bistrita si cele de la Putna trebuie sä admitem insä mai multe intermediäre. folosind notite fi insemnäri contemporane“ nu poate fi primitä. Intre textele originale slave asemänarea este si mai mare. urmatä de letopisetele lui Macarie fi Azarie. Codicele. cred. care se infätifeazä compact fi cuprind pasaje intinse.

domnita Elena. smulgerea Chiliei fi Ce.tuitä in imperiul moscovit pe la sfirsitul secolului al XVI-lea. De la Stefan inainte. trecuti la legea catolicä. arhiepiscopul sirbesc“ si de care 55 . Cronica anonimä —• numitä asa de regretatul I. si 1504. si au inceput lupta impotriva frafilor lor rämafi ortodocsi. a decedat si duhov. lupta din codrul Cosminului. marele cneaz al Moscovei. „La anul 6867 <=1359)" — incepe cronica anonimä— doi frati de legea crestineascä. dovedefte cä partea de istorie romäneascä a intrat in compilatia ruseascä intr-o vreme cind interesul mosco. Partea romäneascä. Spre deosebire de toate celelalte versiuni slavonesti. luarea Chiliei de la unguri. Acolo au stat cu neamul lor pinä ce papa Formos a trecut de la credinta pravoslavnicä (ortodoxie) la legea latinä (catolicä). luase in cäsätorie pe fiica lui Stefan cel Mare. fi cä a fost ingropat in mänästirea de la Putna. cronica anonimä da lista domnilor Moldovei de la decscalecatul lui Dragos. Bogdan credea cä originalul fusese adus din Moldova. dupä cum am väzut. Dupä data mortii lui Sptefan cel Mare. Paisie. 1484. poate la inceputul domniei lui Bogdan.le gäsim nici in versiunea de la Bistrita. iulie 23. Astfel afläm din acest letopiset cä al doi.nicul Antonie Bolsun si cä. cäci. Atunci rimlenii. „in biserica mare de partea stinga". moartea lui §tefan. cronica este mult prescurtatä. 1497. cä in luna urmätoare. Inregistrarea urcarii pe tron a lui Bogdan ne confirmä fi ea ipoteza cä originalul moldovenesc care se aflä la baza acestei cronici nu a fost adus in Rusia pe timpul lui §tefan cel Mare. 185—192 si 243—290) — se gäseste incorporatä intr-o colectie de cronici rusesti. 62—68. priveste originea romänä a romänilor. probabil de unul din solii lui Ivan al IIIlea. Roman. dupä moartea lui. Luptele au durat pinä in vremea craiului unguresc Vladislav. Aceastä ftearsä prezentare a domniei lui Stefan cel Mare. Bogdan. Ivan Ivanovici. se mai numea fi Scurtul. ales de Stefan cel Mare in 1486. nu ne mai da decit patru date: 1465. ca si versiunea de la Putna. Cronica este o transcriere. cä in 1503. al cärui fiu. fi se incheie cu cuvintele: „Dupä el incepu a domni fiul säu Bogdan". care a studiato fi publicat-o in Vechile cronici moldovenesti (p. ci mai tirziu. cu care dealtfel.lea egumen al mänästirii Putna. fiul lui Stefan cel Mare. dupä vechea cronicä a Moldovei care mergea pinä la moartea lui $tefan cel Mare. intr-o forma föatte apro. aprilie 22 a murit Bogdan-voievod.vitilor pentru personalitatea marelui domn moldovean scäzuse. se aseamänä fi in titlu. fugiiid din Venetia de prigonirile „ereticilor“ . pe care au numit-o dupä numele lor. care fusese cuscrul lui Ivan al IIIlea. fi-au fundat altä cetate. Pinä la Stefan cel Mare.tätii-Albe de la moldoveni de cätre turci. nici in cea de la Putna — toate insä referitoare la viata interna a mänästirii Putna.piatä de versiunea cronicii de la Putna. in afarä de data urcarii pe tron a marelui voievod. alcä.scutä in istoriografia ruseascä sub numele de Voskresenskaja letopisi. Noul Rim. de cind s-a inceput Tara Moldoveneascä. a räposat egumenul Paisie. in sfirfit. in 1517. au ajuns la Rimul vechi si fi-au zidit o cetate. titlul care in romänefte sunä: Povestire in scurt despre domnii moldovenesti. Alexandru fi doi Bogdani. care „era nepot de Irate lui Sava. cronica incepe cu douä legende eponime. la miezul noptii". „August in 4 marti. cuno. poartä. scrisä in mediobulgarä cu numeroase rusisme. cronica anonimä pomenefte cä Stefan a avut patru feciori: Petru. Prima. prescurtatä in partea finalä. o ciudatä fuziune de anacronisme istorice fi de näscociri fanteziste.

„au täiat pädurile“. trecind Carpatii. Cronica anonimä povesteste mai departe cum dintre rimlenii afezati de Vladislav in Maramuref s-a ridicat „un bärbat cu minte fi viteaz cu numele Dragof“. dupä cum vom vedea mai tirziu. Bogdan. luptele dintre rimlenii vechi fi rimlenii noi. ln arestul lui de la Iasi. fi cu totii — cu femei. Brzeski „n-a gäsit cu ce petrece mai bine vremea. ajutorul dat de romäni In luptele cu tätarii) — urmeazä apoi cunoscuta legendä menitä sä explice originea fi stema Moldovei. spre a räzbuna sprijinul acordat de Polonia lui Despot. cind a fost liberat de doi soli poloni fi un trimis al sultanului Soliman. Acesta fusese trimis in 1566 de regele polon la Poartä cu plingeri impotriva lui Alexandru Läpusneanu. de bucurie. Läpufneanu simtise intentiile solului polon. aratindu-le scrisoarea noUor rimleni. Cronica Moldo-Polonä este o cronicä tradusä in limba polonä dupä vechile cronici slavonesti ale Moldovei. dar noii rimleni au scris craiului Vladislav. care. unde au ucis zimbrul pe tärmul unei ape. träind acolo. aflat in Biblioteca Imperialä din Petersburg. s-au näpustit asupra Ardealului fi au ajuns pinä la Mures. care va trece apoi fi in cronica lui Ureche. i-a cinstit bine fi. dupä un manuscris din secolul al XVI-lea. 1 nein tat i de frumusetea locurilor. au trecut muntii in nifte tinuturi frumoase. „au inceput a-fi lua femei unguroaice de legea latineascä fi a le intoarce la legea lor crestineascä". intre apele Murefului fi Tisei. Vladislav. ceea ce ar fi constituit desigur o mare primejdie fi pentru regatul vecin. legendä lui Dragof cu zimbrul. Vladislav le-a däruit atunci pämint „in Maramuref. vechii rimleni s-au purtat vitejeste fi au infrint pe tätari. sä-i opreascä in tara lui. s-au mtors in Maramuref. Dupä aceastä legendä eponimä — pläsmuitä. pe care l-a completat cu ftiri culese de el la Iafi. a stäruit de ei sä räminä in tara lui. cu copii — au trecut muntii. craiul Vladislav nepot de frate al arhiepiscopului sirb Sava etc.fusese chiar „botezat". l-a retinut intr-o dulce captivitate 14 säptämini. intr-un mediu unguresc. locul ce sä cheamä Cr if". tätarii de la apa Prutului si de la apa Moldovei. au desfelinat locurile fi au intemeiat Moldova. fuga regelui. fiindcä sultanul ameninta cä dacä polonii se mai amestecä in viata intemä a Moldovei o transformä in pasalic turcesc. din august pinä la inceputul lui decembrie. Momentul era critic. ceea ce ei au primit cu conditia ca sä li se ingäduie a-si pästra credinta ortodoxä. Vladislav a cerut atunci ajutor de la impäratul Rimului fi de la papä. ca sä scape de ei. Rimlenii. era astfei formatä pe vremea lui Stefan cel Mare. iar dacä totusi nu vor pieri in luptä. decit cäutind sä-fi satisfacä curiozitatea de a cunoafte trecutul poporului moldovenesc“ si astfel a fost adus sä traducä un letopiset moidovenesc. In vremea lui Vladislav. pustiise Pocutia fi intefise pe tätari sä invadeze in acelafi timp Podolia. :56 . cäci. din anacronisme (zidirea Romei de doi frati creftini din Venetia. secretarul regelui polon Sigismund August. Ea a fost adusä in Polonia de Nicolae Brzeski. Mentionatä deci in cronica anonimä. pornind la vinätoare de fiare sälbatice fi luindu-se cu tovaräsii säi pe urmele unui zimbru. In lupta incinsä cu tätarii pe apele Tisei. la sosirea acestuia in Iasi.) fi din vagi fi confuze reminiscente istorice (invazia tätarilor. credea I. au cerut invoire de la craiul Vladislav. Impäratul Rimului i-a trimis ajutor de oaste. care. Publicind aceastä cronicä in originalul polon fi in traducerea romäneascä. cerindu-i sä aseze in primele rinduri de bätaie pe vechii rimleni.

care la rfndul ei are fi ea lipsuri ce nu se gäsesc in cronica de la Putna. a arätat cä aceste päreri sint neintemeiate. dar are fi ea elemente proprii. dar se deosebesc unele de altele prin omisiuni. Panaitescu. De aci inainte traducätorul polon a innädit citeva ftiri privitoare la prima fi a doua domnie a lui Alexandru Läpufneanu. singurä. in Cronici inedite (p. pe cind copia germanä a lui Schedel. Ea este in acelafi timp fi cea care se apropie mai mult de versiunea germanä a lui Schedel. P. este cea de la Bistrita. p. 119—143). Dar intre versiunea germanä fi intre versiunile slavone — toate laolaltä inclusiv Bistrita — existä o deosebire fundamental!. interpolate.“ Din aceastä notä se vede cä Brzeski a cäpätat numai cronica. 113—123). Cronica anonimä. la rindul ei. versiunile slavonefti derivä toate dintr-un prototip comun. Cronica moldo-polonä cuprinde vechile anale ale Moldovei pinä la anul 1527 urmate de cronica lui Macarie pinä la anul 1552. cronica moldo-polonä este precedatä de traducerea polonä a unei cronici sirbef ti. ne dä numai domnia lui Stefan cel Mare. cä acest manuscris este chiar autograful lui Brzeski. sirb care a fost luat de turci intre ieniceri. cind a fost sol in anul 1566. 1931. cu interesante date privitoare fi la |ärile noastre. pe care a cäpälat-o nobilul Nicolae Brzeski. De asemenea fi un fragment al cronicii moldovenefti. D-1 P. mcepind de la descälecatul Moldovei pinä la Petru Raref.fondul bibliotecii Zaluski (azi trecut la Universitatea din Varfovia). In manuscrisul Rusiecki textele au o notä interesantä. intr-un articol publicat in Revista istoricä romänä (I. Totufi. Cronica de la Putna are prescurtäri fi omisiuni insemnate fa^ä de cronica de la Bistrita. cronica cea mai exactä in date fi mai bogatä in ftiri. fi deci cea mai apropiatä de prototipul pierdut. care in traducere romäneascä sunä: „Cronica turceascä scrisä de Mihail Constantinovici din Ostravita. Bogdan credea. traduce vechea cronicä a Moldovei intr-o versiune intermediarä intre analele de la Putna fi cele de la Bistrita. Cronicile slavonefti incep istoria Moldovei de la descälecatul lui Dragos. dar care are fi citeva ftiri comune cu cronica de la Bistrita. RAPORTURILE DINTRE VERSXUNI. scrisä de ienicerul s’irb Mihail Constantinovici din Ostravita. In intregul lor. cu toate lacunele ei. Manuscrisul Zaluski. adaose fi date schimbate. parte culese de la boierii cu care a fost in legäturä. Cronica moldo-polonä se mintuie cu citeva informatii despre „tinuturile din toatä tara Moldovei“ fi despre „diregätorii voievodului moldovenesc“. ci traducätorul trebuie sä fi fost un polonez de la curtea lui Alexandru Läpufneanu cü care solul intrase in legäturi. Cronica moldo-polonä. nu este autograful lui Brzeski fi acesta nu este nici traducätorul cronicii. la domnia lui Despot fi a lui Tomfa—parte din propria lui ftiintä. care se apropie mai mult de cronica de la Putna. Nici una deci nu poate fi considerate ca o copie fidelä a prototipului pierdut. Partea mai veche a cronicii. douä legende eponime care s-au räsfrint fi in istoriografia in limba nationalä din veacul al XVItlea. este intermediarä intre versiunea de la Putna si cea de la Bistrita. DATA COMPUNERII ORIGINALULUI. Dupä cum s-a putut vedea mai sus. dar n-a tradus-o el. secretar fi curtean al majestätii-sale regelui. cronicile slavonefti sint alcätuite din pärti inegale ca 57 . publicat de Bogdan. ne-a pästrat singurä. In douä manuscrise (colectia Zaluski fi colectia Iosif Rusiecki).

valoare istoricä fi ca bogätie de informatie. cäci nu sint pomenite domnia lui Roman. lunia in säptämina albä“)—timbrul contemporaneitätii. omorirea lui §tefan. „In anul 6867 <= 1359) veni Dragos Voevod din Tara Ungureascä. o expunere sumarä si seacä a domniilor moldovenefti de la descälecat fi pinä la Alexandru cel Bun.dinea cronologicä a faptelor. povestefte repezile schimbäri de domnie. Asexnenea confuzii due nu la concluzia la care se opreste Vlädescu. domni fiul säu Sas Voevod 4 ani. sectiuni diferite: Prima parte cuprinde. Ea formeazä miezul cronicii si are o intindere de 6 ori mai mare decit restul ei. timpul cit a domnit. cronica incepe sä ia un caracter nou. cä partea aceasta de letopiset n-a fost scrisä de contemporanii faptelor. anul fi ziua mor^ii. incit sä noteze in primul rind anul fi ziua cind domnul a murit fi apoi sä insemneze anii fi zilele in care i s-au näscut copiii. fratele lui Ilie. iar :58 . Partea cea mai importantä a letopisetului — a treia. cu amänunte ^i precizäri de date pe care nu le putea sti decit un martor ocular: „In anul 6971 <==1456). De la Alexandru cel Bun inainte. de la Maramuref. luna lui ianuarie in 23. Dupä acesta. Partea care urmeazä dupä Alexandru cel Bun. ce pare a fi fost intocmitä dupä pomelnice pästrate in mänästiri fi dupä notite scrise de contemporani pe scoartele manuscriselor de ceasloave ori de psaltiri. inträ Stefan Voevod in Chilia §i impresurä cetatea si petrecu acolo joia. Nimic care sä trädeze ceva din fiorul contemporaneitätii in aceasta insirare seacä de nume si de ani de domnie. joia pe la miezid nopfii. a doua. la vinat dupä un zimbru fi domni doi ani. se infirä apoi nafterea fiilor lui Alexandru cel Bun. fratele lui Ilie. Analiza atentä a cuprinsului distinge. Dar in aceastä parte se constatä confuzii de date privitoare la lupta de la Podraga. care singurä se räsfringe in versiunea germanä — ne infätiseazä domnia lui §tefan cel Mare. dacä nu s-ar fi ridicat geniala personalitate a lui §tefan cel Mare. Letopisetul ne da in aceastä parte stiri bogate §i pretioase. Bogdan. la omorirea lui Bogdan. Aceastä perioadä de 23 de ani din analele slavonefti poartä — prin mul^imea amänuntelor fi prih precizia faptelor („Al doilea räzboiu a fost la Därmänefti in anul 6942 <=1434>. Dupä el. Aceastä parte are infatifarea unei simple liste de domni. Dupä ce se pomenefte moartea fi ingroparea lui Alexandru cel Bun la mänästirea Bistrita. locul inmormintärii. räzboiul civil care s-a desfäfurat singeros intre urmafii lui Alexandru cel Bun fi care era cit pe aci sä nimiceascä Moldova. Este greu de admis ca un contemporan care ar fi fäcut insemnäri anuale de evenimentele la care ar fi luat parte sä interverteascä in afa fel or. Dar. fiul lui Ilie. ci numai la incheierea cä eä n-a fost scrisä de contemporani simultan cu desfäsurarea evenimentelor — si se va vedea indatä mai dar interpretarea pe care o dam faptelor. februarie 1. precum observase de mult I. lucru curios la prima vedere. domni fiul säu Latco Voevod 8 ani. a lui Petru. Din timpul acestui domn ni se dau mai multe date: anul fi ziua urcarii pe tron. Se vede bine cä in aceastä parte a cronicii avem de-a face cu insemnäri ale oamenilor care au fost martori la evenimente. pe o perioadä de 40 de ani.“ §i astfei se continuä lista domnilor moldoveni pinä la Alexandru cel Bun. intervertiri in succesiunea cronologicä a faptelor §i lacune in in^irarea domniilor.

ci s-a intimplat cum a fost voia lui Dumnezeu“. si-i ie^irä spre intimpinare mitropolitii si preotii. iar Stefan Voevod fäcu mare ospä| mitropolitilor §i vitejilor säi si tuturor boierilor säi. fi fägäduind cä el fi ai säi „vor sta in picioare“ fi „ne vom lupta pinä la moarte pentru legea creftineascä.“. si le puse acolo pär.cälabi pe Isaia si pe Buftea. in ordine cronologicä si intr-o limbä sträinä. venitä intr-o vreme de mari zbuciumäri. cum o numefte el insufi — sä nu fie pierdutä. strins legate de personalitatea domnului. Nu incape nici o indoialä cä amindouä versiunile decurg din acelasi prototip. pe vremea cind domnul sedea la prtnz. in mijlocul unor singeroase fi neintrerupte räzboaie pentru domnie. simbätä se inchinä cetatea.. si därimarä toatä ziua si o bäturä pinä searä..vinerea de dimineata lovirä si incepurä a därima cetatea. cäci atunci „toatä creftinätatea va fi in mare primejdie“. pentru cä biruise domnul limbile pägine cu mina robului säu loan Stefan Voevod.. n-au putut fi scrise decit de cineva care se afla in imediata lui apropiere. impotriva competitiunii vecinilor.. Desi faptele sint povestite laconic. cätre republicä Venetiei fi cätre scaunul papal din Roma.“ Vibreazä in aceste laconice cuvinte bucuria Moldovei intregi. 59 .“ Toate aceste amänunte de precizie pinä la zi. a oprit in loc Moldova de pe povirniful präbusirii.mintul. pentru ca Moldova — „aceastä poartä a creftinätätii".. cerind o aliantä a popoarelor creftine impotriva turcilor. totusi din paginile letopisetului transpirä adesea sentimentalitatea lui de moldovean si crestin. Cu toate divergentele pe care le-a atras dupä sine näzuinta tradueätorului german de a prescurta textul originalului. in partea privitoare la domnia lui Stefan. Letopisetul de la Bistrita are. in succesiunea evenimentelor.pun cuvint de cuvint. letopisetul de la Bistrita.. august in 29. care a fost o cronicä scrisä la curtea lui Stefan cel Mare. si multe daruri impärti atunci o^tirii sale intregi. Evanghelie si slujind si läudind pe Domnul pentru darul cel de sus si binecuvintind pe voevod ca sä träiascä voevodul. fost-au un mare cutremur peste tot pä. dupä cum s-a spus. stäpinind-o cu minä de fier. care s-a väzut mintuitä de groaza de a nu cädea sub jugul päginilor trimisi de cuceritorul Constantinopolului.. sau cind ne infätiseazä intoarcerea triumfalä a lui Stefan cel Mare dupä strälucita victorie de la Rahova: „Stefan Voevod se intoarse cu toti o^tenii säi ca un biruitor in scaunul säu de la Suceava. totusi versiunea germanä urmeazä in structura ei. Aceasta genialä personalitate istoricä.“ „Fost-au atunci mare bucurie intre oameni intre toti domnii vecini ^i intre toti crestinii cu adevärat credincio^i. noi cu capul nostru".. ca de pildä cind ne poveste^te cä „ungurii s-au intors rusinati pe altä cale si nu s-a intimplat cum credeau aceia. Solii lui bäteau drumurile nu numai la curtile regilor din Polonia fi Ungaria. precum si alt eie ca acestea: „Intr-acelasi an. toate amänuntele acestea bogate. si uneori textele se supra. purtind in miini sf. multe puncte de contact cu cronica germanä a lui Schedel.. si cu voia lui Dumnezeu inträ Stefan Voevod in cetate §i rämase acolo trei zile.. 47 de ani. de la mare pinä la mic. aläturi de admiratia pentru figura eroicä a domnului. dar fi in Occident. precum fi transpunerea acestuia intr-o limbä sträinä.

cu sfatul. sub ochii domnitorului.. Unele :60 .tatea domniei lui. decit continuarea unor anale mai vechi.fringe in cronicile slavonesti. sä fi fost inceputä de-a dreptul cu urcarea in domnie a lui Stefan cel Mare. a cärei faimä a trecut peste hotarele inguste ale tärii sale fi care se ingrijea cu rivnä fi de cultura poporului. care se plingea — dupä Enea Silvio Piccolomini — de säräcia fi contradictia izvoarelor cu privire la istoria romänilor. marele voievod care-fi intorcea cu pietate gindul cätre strämosii säi pentru a le restaura lespezile pe morminte va fi dat porunca sä se completeze cronica cu istoria Moldovei de la intemeiere. Din ce elemente a fost reconstituitä istoria Moldovei pinä la domnia lui §tefan cel Mare? Evenimentele petrecute inainte de urcarea lui §tefan cel Mare pe tron. dupä ce povesteste infringerile suferite de regii poloni din partea lui Stefan cel Mare. sä fi täiat la copiere toemai prima parte Cu inceputul tärii Moldovei.. el este cel mai vrednic sä i se incredinteze conducerea fi stäpinirea lumii si mai ales cinstea de comandant impotriva turcilor. istoricul de largä culturä umanistä. venind la moartea lui. ceea ce punea si mai viu in luminä insemnä. sä reprezinte prima versiune a cronicii oficiale. Cronicarii unguri fi poloni nu contenesc in laude: „0. mai ales cä aceastä parte este mult mai redusä decit partea care cuprinde domnia lui §tefan cel Mare (a 6-a parte). cronica tärii. cfftigä el.Vitejia. dacä il admitem. o strälucitä biruintä asupra turcilor. De altä parte. tinind seamä fi de unele accente religioase ale cronicii. Mai tirziu. in care se strävede formula obifnuitä in cancelariile domnesti. cu afirmarea principiului monarhiei de drept divin — aratä mai curind titlul unei cronici independente. avea' tot dreptul sä se gindeascä a läsa urmafilor amintirea strälucitelor lui fapte si a neostenitelor lui sträduinte. limba slavonä. inceputä atunci. Este foarte probabil ca aceasta cronica. O personalitate eroicä asa de mare. scrisä la curtea domneascä. ." Iar Wapowski. extraordinarele lui insufiri militare au stirnit admiratia vecinilor. intelegerea fi hotärirea tuturor crestinilor. erau in bunä parte cunoscute de boierii bätrini care träiau incä la curtea din Suceava a lui §tefan cel Mare. poate sä fi fost cleric •— sä scrie in limba oficialä a statului. cel dintii dintre principii lumii. Dupä a mea pärere. de vreme ce ceilalti regi si principi catolici ifi petrec timpul numai in trindävii fi räzboaie civile. Este greu de admis ca Schedel. fi chiar traducätorul polon. cu voia lui Dumnezeu dornn al Tärii Moldovei). titlul pe care-1 poartä versiunea germanä —singura contemporanä cu marele voievod: Cronica Stephani Dei graciä vayvoda Terrarum Moldaviensium. bärbat minunat — spune cronicarul polon Ivan Dlugosz — cu nimic mai prejos decit comandantii eroi de care atit ne miräm! In zilele noastre. in cei 23 de ani care s-au scurs de la moartea lui Alexandru cel Bun fi pinä la biruinta de la Doljesti (1434—1457). E posibil astfei ca cronica lui Schedel. spune: „A fost inzestrat cu virtuti de erou Stefan. tenacitatea lui. cind in viltoarea vremurilor nestatornice noua domnie s-a consolidat admc. incit meritä sä fie socotit printre bärbatii vestiti in arta räzboaielor". (Cronica lui Stefan. Astfel a putut lua nastere o a doua versiune care se räs. märginitä numai la domnia lui §tefan. El a insärcinat un cärturar de la curte — care.

au fost date spre copiere in vechile mänästiri. fie cä a fost dusä de solia moldoveneascä din 1502 in Nürnberg. a plecat in intimpinarea dufmanului numai cu 12 steaguri. pe care le trimiseserä spre Constantinopol. unul.date se mai gäseau notate fi pe scoartele vechilor ceasloave. dacä Isaia. cronica germanä ne mai insirä incä una din cauzele care au dezläntuit campania sultanului Mahomet al II-lea. Despre domnia lui Alexandru cel Bun nu se ftia decit foarte putin.siuni (de la Bistrita. De aceea el. versiunea germanä ne spune cä in lupta de la Baia. Acest letopiset. reconstituiti poate fi dupä pomelnicele pästrate in vechile biserici fi mänästiri domnesti. aflä cä acesta se fntoarce cu oastea turceascä. unde cälugärii au mai adäugat ftiri privitoate fi la mänästirea lor. cum crede d-1 Chitimia. pe cind turcii 1 In original va fi fost. Tot din versiunea germanä mai afläm cä. iar dincolo de aceastä domnie. sub anul 1474. reprezentind a doua versiune. pinä la descälecat. dar cä in toiul noptii oastea lui §tefan s-a strins toatä laolaltä. Cronica oficialä intocmitä astfei la curtea lui Stefan cel Mare a fost copiatä in mai multe exemplare. Astfel. lingä un piriu care se numeste — zice cronicarul — Potoc 1. Dar läsind la o parte elementele acestea care se gäscsc in letopisetul de la Bistrita. versiunea germanä a lui Schedel cuprinde fi ea o serie de fapte foarte interesante. cunoscutä sub numele de letopisetul de la Bistrita. Astfel s-au näscut diferite ver. care nu se gäsesc in nici una din versiunile slavone ale cronicii lui §tefan cel Mare.“ Sub anul 1472. trebuia sä-fi dea capul. In ultima corabie se aflau 12 copii de cetäeni cu 4 turci. apoi. OOTOKB BOflHa = Cursul Apei. marele vomic al lui §tefan cel Mare. Intre aceste versiuni sint desigur mici deosebiri. Ceva mai jos. „ar fi fost credincios fi dacä s-ar fi dus cälare unde i-a fost poruncit. Tinerii se sfätuiesc intre ei si. Stefan se rerrage lingä o pädure pinä ce ii vine ajutor din Moldova si. sub anul 1467. o serie de fapte care nu se gäsesc in versiunea lui Schedel. cum observä d-1 C h i t i m i a. i-a bätut si a tras in teapä vreo 2 300 dintre ei. de la Putna). Foarte interesante sint deosebirile dintre versiunea copiatä sau tradusä de Schedel in Germania si versiunea cea mai veche a cöpiilor slavonefti. cuceritorul Constantinopolului. dupä cum era de asteptat. fie cä o copie de pe originalul latin a fost adusä in Polonia. pe sotia si pe unica lui fiicä. nu se mai cunostea decit numele domnilor si in mod vag anii de domnie fi succesiunea lor. in lupta cu Radu cel Frumos de la Cursul Apei. 32 coräbii mari. impreunä cu comorile lui Radu cel Frumos. intimpinmd vitejeste pe dusmani. cum ar fi de exemplu pomelnicul de la Bistrita. dar scheletul faptelor este acelasi. cum 61 dealtfel are si letopisetul de la Bistrita. cä Radu-vodä fi norodul säu credeau cä moldovenii sint putini la numär. nici un ungur nu ar fi scäpat cu viatä. . jefuite din cetate. alte exemplare. reprezentind prima versiune. inceput in anul 1407. dupä miezul noptii. La 9 februarie turcii luaserä Caffa §i incärcaserä cu comori multe. care cädea cu vreo 74 de ani inainte de ijtefan cel Mare. afläm din versiunea germanä mijlocul de care s-a folosit §tefan cel Mare ca sä-1 surprindä pe domnul muntean: cä din cele 48 de steaguri de oftire eite avea. are. dupä ce Stefan cel Mare a intrat victorios in Bucuresti si a luat. se aflä la baza traducerii germane a lui Schedel. in Moldova. cu multi altii.

Macarie serie. feciorul lui Stefan Voevod cel Viteaz. la curtea lui §tefan cel Mare. Acestea din urmä constituie o dovadä evidentä cä acest prototip era mai bogat in §tiri decit putem deduce din versiunile slavone. precum si din copia germanä. Asemenea stiri si multe altele care se gäsesc numai in versiunea germanä. scrisä cu doi ani inainte de moartea marelui domn. poate. scrisä la curtea lui Stefan cel Mare. fiul lui Bogdan cel Orb. ci a le preda istoriei". dar nici una din ele nu reproduce intocmai. fi ale marelui säu logofät Kir Teodor. la care s-au mai adäugat ftiri contemporane sub urmasul lui §tefan cel Mare. A murit in 1558. Dupä aceastä datä incepe partea personalä a lui Macarie. care cäuta in 1502. septembrie 25. un doctor pentru marele domn moldovean. läsind in urma sa reputatia unui om invätat. poate. au putut fi adäugate unele de traducätor. cu rugämintea ca sä dea drumul copiilor. adicä ale slävitului fi pentru dufmani infricofatului Petru.dormeau. care este ea insäsi o prescurtare. cäci ei mi-au poruncit nemerniciei mele celui mai de pe urmä dintre ieromonahi. nu este o copie fidelä a letopisetului tärii scris la curtea moldoveneascä. CRONICARII CÄLUGÄRI ln ultimul capitol am urmärit istoriografia moldoveneascä inceputä in vremea si la curtea lui Stefan cel Mare §i ne-am ocupat pe larg de cronica des. Bogdan cel Orb. de solia lui §tefan cel Mare. Aci. smeritului Macarie. ii ucid. sau. Aceastä cronica ni s-a pästrat in traducerea germanä si in versiuni slavonesti. el incepe prin a copia o versiune prescurtatä scrisä la mänästirea Putna (cäci cuprinde multe date referitoare la aceastä mänästire) a letopisetului inceput. Eftimie fi Azarie. Primind aceastä insärcinare din partea lui Petru Raref fi a marelui logofät al Moldovei. in zadar. cronica aceasta. Un vint norocos intoarce coräbiile spre Chilia. a fost continuat apoi de trei cälugäri moldoveni: Macarie. Se va gäsi vreodatä in cine stie ce colt de bibliotecä sträinä sau a pierit de mult in volbura vremurilor? Nu putem sti. dupä toate probabilitätile. a nu läsa faptele intimplate in vremurile fi domniile trecute sä räminä inväluite in mormintul uitärii. marele episcop al Tärii de Jos din vremea lui Stefan cel Mare. Macarie fusese initiat fi crescut in tradi|iile ascetismului de Teoctist. despärtitä de :62 . sä-i trimitä comorile si copiii. MACARIE.coperitä in arhivele din München si dusä in Germania. s-au bucurat si i-au trimis multi bani. gäsitä de insusi Schedel in timpul cälätoriei sale in Polonia. din porunca lui Petru Raref: „spre a implini poruneile domnefti. aflind despre copiii lor cä stnt la §tefan. ceea ce Stefan a si fäcut. la 1531 a fost inältat de Petru Raref in scaunul episcopal de Roman. la Nürnberg. unde se incheia cu moartea lui Petru. cerind. Locuitorii din Caffa si venetienii. • Acest Ietopiset. Aceastä versiune pe care a avut-o in fatä Macarie mergea pinä la anul 1525. Stefan cel Mare incarcä bogätiile in 400 de care si le trimite impreunä cu tinerii la Suceava. altele se gäseau poate in originalul alcätuit la curtea lui Stefan cel Mare. fi a ajuns egumen la mänästirea Neamtului in 1523. dupä cum insufi spune. Din nenorocire. nu ne este cunoscutä pinä acum in original. Sultanul trimite si el soli la Stefan cel Mare.

Intr-o primä versiune. nu ftim eine anume. probabil cä unele foi s-au pierdut deoarece intr-o altä versiune — dintr-un sbornic. Macarie. prin interventia mitropolitului. era crunt cu boierii. despre expeditia lui Bogdan in Polonia. fiindcä ea ne aratä cä. dar desigur cä aceastä . Bogdan in Cronicele moldovenesti inainte de Vreche. Domnia lui Petru Raref.tifatä in träsäturi vagi fi färä amänunte precise. pästrat inainte de räzboi in Biblioteca imperialä din Petersburg — cronica lui Macarie se continuä pinä la anul 1551. plecarea lui Rares la Constantinopol. pästratä intr-un codice din Bibilioteca Academiei teologice din Kiev. este infä. publicat de I. de origine sirbeascä. ce stäteau fatä in fatä. in sfirsit. despre täierea capului lui Luca Arbore. ca de pildä: impäcarea celor douä tabere vräjmafe. moldoveni fi munteni. a prädat tara. se noteazä apoi moartea lui Petru Rares — de „boalä rea. amplificind expunerea cu ftiri nouä. amintind doar campania acestuia in Ardeal impotriva lui Mailat. päräsi „domnia. ori ii silea sä-si caute adäpost in täri sträine si. gata sä se incaiere. din ordinul cäruia a scris cronica. din traditia cälugärilor. cäci ii orbea. se inconjurase de turci cu care-si petre. prin munti. Maxim. spre scumpä moftenire. la domnia lui Ilia?. care intru nimic nu s-au arätat asemänätor tatälui säu ca si cum nu 1-ar fi crescut ca fiu“. la un sfert de veac dupä moartea lui §tefan cel Mare. In aceastä a doua versiune se povesteste sumar ultimii ani ai domniei lui Petru Rare?. Macarie nu se mul|umea insä cu ftirile prea sumare pe care le gäsise in letopisetul inaintafilor säi pentru perioada de timp care s-a scurs de la moarta lui Stefan cel Mare pinä la urcarea pe tron a lui Petru Raref.restul analelor prin urmätoarele cuvinte: „Cele de pinä aci le-au adunat fi cu meftefug le-au intocmit fi ni le-au läsat nouä. fuga lui Rares. eine anume a scris cronica tärii inaintea lui. cäci om era si el“ — la Suceava si inmormintarea lui la mänästirea Pobrata.tirea boierilor. Macarie povestefte alege. päräsit ■de ai sai. impäcarea lui cu turcii ?i reintoarcerea in a doua domnie. pätrunderea lui in Ardeal. un egumen cärturar de la mänästirea Neamtu. despre invazia polonilor fi a tätarilor in Moldova. care cuprinde domniile lui Bogdan cel Orb fi §tefänitä. Trece. crescut de episcopul Tärii de Jos din ultimii ani de domnie ai marelui voievod. in cele din urmä. care se gäsea episcop 63 . despre räzvrä. mama ?i fratii" si. Este interesantä aceastä notitä. expeditia lui Soliman al II-lea in Moldova. copiilor lor. De aceea el reia povestirea acestei epoci. punea sä li se taie nasul. se vede insä oameni iubitori de Dumnezeu". despre räscoala— repede inäbufitä — a lui Trifailä.versiune are o lacunä aci. ■ In timpul acestui domn dezechilibrat.rea lui Petru Raref ca domn la Hirläu. pe care ni-1 infätiseazä in colorile cele mai negre: „moale si mic la suflet“. despre urcarea in domnie a lui §tefan cel Tinär fi luptele lui cu tätarii. inaintatä pinä sub zidurile Lwöwului. nu ne poate spune. jefuind averile episcopilor si ale mänästirilor. pinä ce a dat peste niste pescari care 1-au dus la cetatea Ciceiului. despre luptele cu muntenii fi despre moartea precipitatä a lui §tefäni|ä la Hotin. luptele cu polonii. ducindu-se la Constantinopol.cea ziua §i-si pierdea vremea prinzind päsäri in lat. cronica lui Macarie se incheie la anul 1541. se turci. scriitorii dinainte de noi.

Si iaräsi strälucirä razele dreptei credinte. un cälugär care prelucrase motive din cronografele anterioare. Despoiat am fost de scaun. in care pare sä fi avut un rol sfetnicii Mitrofan si Nour. si pe toti ii intärea in nädejdile lor de bine. in mänästirile noastre fi a stat la baza prelucrärii lui Moxa. Zugrävind. mtimplatä la 1081. Alt defect este forma stilisticä.“ Cu iluzia acestei icoane. Macarie inchise ochii curind dupä reinscäunare. mä chiamä si cu mina domniei sale imi incredinteazä iaräsi cirja“. intelegindu-se intre ei. „1-au pätruns cu multe rane". pe cind se aflau la podul de la Jut ora. de la intiii pa?i se arätä cä n-au inselat nädejdile celor ce 1-au ales. intr-un vechi manuscris din Biblioteca Vaticanului. s-au ridicat intr-un rind. incit acesta. Lipsa de obiectivitate este astfel unul din defectele principale 1 ale operei lui Macarie. Manases fusese. in loc sä fie infätisatä in lumina adeväratä.. fu restaurat in scaunul episcopal : „ Intorcind —■ spune el despre Stefan — puternica sa minä. in primele zile ale domniei lui §tefan Rare?. cälugärul bizantin a cäutat sä dea o operä care sä se impunä prin stilul ei cäutat. lasä impresia a ceva artificial'§i uneori chiar ridicol. primind de la Petru Rare§ sarcina de a scrie istoria tärii.De aceea si Macarie isi aratä recunostinta in cronica sa fatä de noul domn. cu boierii si domnul ei. un mort intre vii. este imbräcatä in anacronice zorzoane de stil bizantin. dupä cum s-a spus mai sus. pentru a le intretese in povestirea sa. care. Macarie si-a luat ca model un cronograf bizantin foarte popular in lumea slavä.. intre altele. Ureche ne spune cä era un domn desträbälat si cä boierii si locuitorii. impodobit cu imagini indräznete. Aceastä operä a cälugär ului bizantin a fost tradusä in Bulgaria si ni s-a pästrat. ln alcätuirea cronicii sale. Imaginea pe care Macarie ne-a läsat-o despre Stefan Rares este falsä.. prin bombasticitatea lor. fu alungat din scaunul säu in 1549—1550. de exemplu. imbogätindu-le cu apocrife biblice si cu legende populäre bizantine. in urma unor intrigi tesute pe lingä doamna Elena si pe lingä domn.. si :64 . el imprumutä din Manases podoabele stilistice cu care acesta descrie räzboiul troian. O copie a fost apoi adusä. nimbatä de glorie. §i täind sforile cortului asupra lui §tefan-vodä.. si cu grele ispite m-am luptat. .tiv si iubitor de cälugäri ?i hränitor de säraci. Astfel viata Moldovei cu zbuciumul ei. Träind intr-o epocä de eruditie si rafinament literar. intr-o mare operä in versuri. luptele lui Petru Rares cu polonii. ?i iaräsi strälucirä zorile binefacerii si toti deopotrivä läudau pe voevod si toti cu osirdie iubeau pe domnul Stefan. imprumutä din ea pasaje §i epitete bombastice. copiat in anul 1345. prin refugiatii slavi.“ Dar aceastä urgie n-a durat mult. al lui Manases. fratele lui Ilia?.de Roman incä din anul 1530.. §i se auzi de la o margine a pämintului la alta trimbita cea mare si in aur ferecatä. „Oameni priceputi la viclesuguri — spune el in graiul lui inflorit — tesurä minciuni pline de clevetiri ?i le spuse doamnei Elenei si fiului ei Ilias si am cäzut cu stra?nicä cädere. cäci dupä un an sau doi. pe mine surghiunitul. care incepe povestirea evenimentelor de la creatiune si o duce pinä la moartea impäratului bizantin Nichifor Botniates. Ea a pläcut asa de mult egumenului Macarie. in cuvinte ca acestea: „Si dupä ce luä domnia. cäci era milos. care trimbita peste tot locul credinta lui in ziditor.

pomeneste de discufiile religioase pe care Ilias le avea cu prietenul säu turc Hadäru. Chiar atunci cind este vorba de propriile lui dureri. Primind din partea lui Alexandru Läpufneanu porunca de a continua cronica lui Macarie. cind segäseste pomenit intr-o evanghelie. deasupra unei clädiri“. unde a devenit episcop. tigru mmcätor de oameni. la zidirea mänästirii Slatina. in loc de a zice: in anul 7058. chemind sfatul boieresc in grä. ca de pildä cind a fost rästurnat din scaunul episcopal. dar. ca si cum Petru Rares ar fi impäratul bizantin si Carpatii identici cu Balcanii. fiarä crudä.gärilor. pe care-1 numefte „Iliaf Mahomet“. si cum apoi.titä decit toate. cum fiul lui Petru Rares fi nepotul lui Stefan cel Mare. in aceeasi noapte. evlaviosul loan Alexandru Voevod mi-au poruncit mie. Iar cele ce s-au intimplat de aici inainte. dupä cum se zvonise.dina de la Husi. Voind sä ne arate starea de multumire sufleteascä in care se afla Petru Rares in a doua domnie. el se oprefte indelung asupra urmafului acestuia. fiindcä l-a scäpat de influenta nefastä a stilului manasian. Macarie scrie. Ilias. ajuns la 65 . despre chipul cum a amägit poporul. A trecut mai tirziu in Ardeal. el recurge la arsenalul stilistic al lui Manases: „O zavistie. sägeatä färä de fier. pentru a-1 vesti cä se duce la Poartä ca sä stäruiascä pentru micforarea tributului. sulitä mai ascu. Eftimie incepe prin a repovesti vremurile pline de främintäri ale Moldovei de sub urmafii lui Petru Raref fi se oprefte brusc la al doilea an al domniei lui Alexandru Läpufneanu... el ia din Manases frazele cu care acesta descrie vinätoarea impäratului bizantin Martian in muntii Balcani. trimis de tatäl säu la 1541 la Constantinopol. a sfärimat crucea. pe care nu le gäsim in alte izvoare. ’ . celui din urmä dintre egumeni. EFTIMIE. se imprietenise acolo cu citiva tineri turci de care se legase afa de mult. dar. Eftimie.. cätre Ardeal. Dupä ce povestefte ultimii ani ai domniei lui Petru Rares. Macarie le potriveste pentru Rares.. dupä modelul bizantin: „In anul ce se capätä dacä numeri de sapte ori eite o mie si de cinci ori cite cinci si eite cinci de cinci ori si a opta rotatie de la facerea lumii" (7058 = 1550). Cronica lui Macarie este continuatä de Eftimie. „stricat la näravuri“. Ne infätiseazä cu amänunte interesante. episcopul de Roman.• ." In sfirsit. cum a jurat cu mma pe cruce inaintea poporului intreg cä se tine de legea crestineascä fi cä n-are gind sä se turceascä. de ura lui impotriva preotilor fi a cälu." Domnul Alexandruvoievod este Alexandru Läpu$neanu. ieromonahului Eftimie. despre haremul de turcoaice pe care le adusese din Constantinopol. „Pinä aici —incepe noua cronicä — s-au scris cu osteneala preasfintitului pärinte al nostru Macarie. intocmai ca o lebädä cu penele aurite.. incheie cu urmätoarea frazä enigmaticä: „Iar domnul Petru Voevod ifi hräneste cinstitele bätrinete cu bäi si bäuturi si mxncäri. a iesit din tarä. ■ . Descriind mai departe fuga lui Petru Rares dinaintea lui Soliman al II-lea prin muntii Moldovei. rämase de la domnii cei bätrini ai Moldovei" — fi intoväräsit de boieri si de ostasi. incit ii adusese cu sine in Moldova. a fost egumen la mänästirea Nearn^u prin 1553.epitetele pe care cälugärul bizantin le dä lui Achile. a le scrie pe scurt. Autorul cronicii.. spre a scoate in relief nelegiuirea lui. Eftimie nu pare sä fi fost un cälugär afa de erudit ca Macarie fi aceasta a fost un noroc pentru el. incärcat de haraciu fi de bogätii — „de vase de aur si de argint.

Inainte de a povesti vremea sa. ca si predecesorii säi. cind crede necesar sä povesteascä un episod färä nici o insemnätate pentru noi. pentru a pune in libertate pe cei inchifi. deoarece.. sub conducerea vornicului Nädäbaicu. In contrast cu fii lui Petru Rares. diavolul. el introduce partea sa personalä cu urmätoarele cuvinte: ■ „Pinä aci au mers alcätuirile ritoricefti ale pärintelui Macarie. intrind in riul Moldovei. cronica se incheie. cu care cälugärul cronicar se obifnuise din lectura vietilor de sfinti. fi care a iertat pe cei alungati din tarä: „Deci veneau din toate pärtile fi din toate locurile oamenii. care imbrätiseazä istoria Moldovei de la 1550 pinä la urcarea in domnie a lui Petru §chiopul (1574). copiind. cäci li se pärea a fi in vis. fiindcä era vorba de cursa pe care „vräjmaful neamului omenesc". descric in colorile cele mai antipatice domnia lui Ioan-vodä cel Cumplit fi cautä sä fnfätiseze intr-o luminä simpaticä figura lui Ieremia Golia. Dar si aici iese in relief sentimentalitatea naivä a cälugärului.. de blindetea fi de frumusetea lui. s-a turcit fi nu s-a mai intors in Moldova. „boier mare. Uciderea lui §tefan Rares de cätre boieri este infätifatä cu groazä. din dragestea pentru tarä. In toatä lumea se läti vestea inaripatä despre evlavia. Domnia lui Stefan Rares este infätisatä in colori antipatice. sä impiedice pe loan vodä cel Cumplit de la räzboiul cu turcii“. care nu s-a sfiit. pe care le repovestefte cu totul diferit de Eftimie. vechiul letopiset al Moldovei. Despre el nu se ftic decit ceea ce el insufi spune in cronica sa. continued cronica lui Macarie. pentru a-1 intoarce din gindul cel bun: anume. de bunätatea. Ultimul cronicar al Moldovei care scric in limba slavä este Azarie. Azarie si-a scris cronica intre anii 1574—1577. el incepe cronica de la domniile fiilor lui Petru Rares. el incepe firul anilor de la descälecat. Sä incep dar fi eu fostul si nemernicul lui ucenic Azarie. Este pesibil sä fi fost cälugär chiar in mänästirea intemeiatä de familia logofätului Golia.“ Este in aceste rinduri acea notä panegiricä." De altä parte. iar nu aievea. dimpotrivä. Dupä uciderea „ticälosului" de Joldea. ca sä se indulceascä de vederea fetei lui. i s-a impiedicat calul fi a cäzut in apä. dupä care urmcazä partea sa proprie. la care adaugä apoi cronica lui Macarie pinä la 1551. Cu povestirea ridicärii mänästirii Slatina fi a inzesträrii ei cu sate si mitoace. asa cum o cunoastem din Ureche. cronica se incheie cu zidirea mänästirii Slatina. Dupä ce pomenefte expeditia moldoveneascä trimisä in Muntenia. osirdia fi iubirea lui de Dumnezeu fi de sfin. AZARiE. pe cind cälärea intre satele Corlätesti si Todirefti.tele biserid. cä scrie din porunca lui Petru Schiopul. Alexandru Läpufneanu n-are nimic din träsäturile fioroase cu care ne este cunoscutä personalitatea lui din alte :66 . fi se uitau la chipul voevodului ca la chipul lui Hristos. el este Impäciuitorul care deschide temnitele. Alexandru Läpusneanu este infätisat in colorile cele mai simpatice.Constantinopol. de mare importantä pentru el. pentru instaurarea lui Pätrafcu. El nu pomenefte nimic in cronica sa de trädarea Goläestilor. ca mäcelul färä milä al unui miel. cu binecuvintarea mitropolitului Anastasie fi cu mijlocirea marelui logofät loan Golia. Cronica lui Eftimie se pare cä i-a rämas necunoscutä. a intins-o „iubitorului de Dumnezeu domn". in alt spirit fi cu alte amänunte.

“. pentru a le potrivi la situatiile si figurile istorice moldovenesti pe care le infätisa.izvoade istorice. In cronica lui Stefan cel Mare toti boierii care s-au invrednicit. darnic. Mänästirile fi cälugärii s-au adäpat din undele räcoroase ale binefacerilor lui. cind cade la Tutora. pentru „cuvintele frumoase fi meftefugite" ale dascälului säu o adlncä admira^ie. Aceleasi cuvinte le pusese cronicarul bizantin. cäci inainte de mine tu ai pierit fi ai murit“. viteaz.lor viclene ale lui Odiseus. ianuarie in 23. ca bun ttcenic. e pentru el „un adevärat izvor de adevär ce se varsä asupra inimilor noastre fi le adapä cu apa mintii.. pe care. cäpätmd iaräfi cinstea domniei de la Poartä. Lucrurile ifi au explicatia lor. ca si aceea a dascälului säu Macarie. a cärui faimä tre- 67 . „a stins täciunele ce räspindea fumul credintei cele rele fi a ascuns iarna intunecatä a necuratilor luterani.. ucenicul lui Macarie. singerat sub pumnalele boierilor: „Vai de tine. dreptate. in cronicile cälugärilor nu sint pomenite nici mäcar numele erorilor care au cäzut pe cimpul de luptä pentru märirea Moldovei. dar simpatia pentru Tomfa scade dinaintea lui Alexandru Läpufneanu. in gura lui Palamed. de increderea domnitorului fi au dus la capät misiunea ce li s-a incredintat sint pomeniti cu cinste. care. „nemernicul ucenic al lui Macarie“ — cum se numefte insufi —. Nici o grijä •de cronologie: „In aceeafi vreme.. milostiv din fire. • i Cronicile acestea scrise dupä moartea lui §tefan cel Mare sint lipsite de precizie fi obiectivitate. se sträduiefte sä imite toatä arta retoricä a lui Macarie. Eftimie. sint imprumutate din Manases." In cronicile lui Macarie. evlavios. a cäror fnvätäturä o impärtäsia fi dinsul“. inconjurä Stefan Voevod cetatea Chiliei/ iar vincrea dimineata incepurä a surpa cetatea... dimpotrivä. Azarie. Citä grijä de precizie avea aceasta din urmä: „ln anul 6973. Citä dejsebire in aceastä privintä intre eie fi cronica scrisä la curtea lui §tefan cel Mare. cind era sä fie ucis cu pietre.. la episodul räzboiului troian. in care se pun cele mai frumoase nädejdi: „Bärbat de neam bun. „Dar nu mult dupä aceea. trebuie utilizatä cu multä bägare de seamä. in istoriografie. chiar Azarie. condifii esentiale oricärei opere istorice.. cuvintele pe care Azarie le pune in gura lui §tefan Rares.. etc. faptele sint inecate in podoabe stilistice. Despot Eraclidul este urit. in urma insinuäri. are pentru „alcätuirile retoricefti". adicä— explicä el — bunästarea bisericilor“. luterani uriti de Dumnezeu.. De exemplu. $tefan cel Mare. nu ne säturäm de ea". cronica lui Azarie. despre care el vorbefte cu adinc respect." Azarie este. in clipe de cumpänä... viata tuturor a inceput sä curgä lin fi toti petreceau: in linifte fi neturburati. Cronica se incheie cu rästurnarea fi pieirea lui Ioan-vodä cel Cumplit fi cu urcarea pe tron a lui Petru Schiopul. „frumos la infätisare. cu suflet luminat. Azarie imprumutä din bogatul arsenal de amänunte dramatice si epitete stilistice ale lui Manases. Ca fi acesta. Din aceasta cauzä. De aceea aparitia lui Tomfa. pe tine te pling si dupä tine •oftez. joia pe la miazänoapte. cu miini puternice fi piept virtos" este salutatä cu bucurie.. Opera lui Macarie. frumos.. cu toate cä o gustäm. El. fäcind sä infloreascä primävara. pentru cä „tinea pe lingä sine sfetnici de altä lege." etc.

recurgeau la cronograful lui Manases. cä. S-a väzut in capitolul precedent paginile pline de admiratie pe care i le-au consacrat cronicarii poloni. pentru a imprumuta din el podoabe retorice. intilnim mai mult preocuparea de formä. in drumul spre mänästirea Slatina. nu putea vibra puternic pentru zbuciumul contemporanilor lor. träind intr-o atmosferä de misticism.mentele. plinä de ispite si de desertäciuni. Realitätile istorice. nu le-au väzut petrecindu-se sub ochii lor. Autorii acestora. e un fapt de senzatie. fiindcä vedeau in el cursa intinsä de dia.vol — un eveniment mai important decit o luptä cu dusmanii pentru apärarea Moldovei. de efect. De aceea nu trebuie sä ne surprindä faptul cä. . Orice mifcare a lui era astfel ö paginä de istorie fi el tinea ca istoria sä fie scrisä afa cum el a fäcut-o. Toate eveni. unde se plämädea istoria tärii. Sufletul lor. Cu totul altfel se infätifeazä cronicile scrise dupä moartea lui. al cäror ecou ajunge intre zidurile mänästirii stins. sint in cliip firesc deformate. Pentru ei cäderea lui Alexandru Läpusneanu de pe cal. nu aveau nici chemarea fi äiici posibilitatea de a scrie istoria in lumina ei adeväratä. de stil. trecind prin prisma mentalitätii lor ascetice.cuse peste hotarele inguste ale Moldovei. apar pentru ei pe acelafi plan. in loc sä citim in paginile lor toate främintärile timpului. La curtea lui din Suceava se abäteau trimifii sahului persan fisolii venetieni. nu le-au träit ca sä le poatä intelege. in loc sä povesteascä simplu fi precis cele ce aflau. :68 . era o personalitate care intra in istorie. deprins a privi viata aceasta päminteascä. cälugäri retrasi departe de curtea domneascä. Ei nu au luat parte la eie. ca un scurt popas cätre viata cea vefnicä viitoare.

tinesti. 6» . sint inclinati sä vadä in domnul. C h i t i m i a. 1930. IX. p. I. 215 — 279. un memoriu. in alcätuirea cronicii lui Grigore Ureche. crede cä opera este a unui sas. G ö r k a . Un alt studiu aprofundat asupra cronicii. Buletinul Institutalui de istorie si limbä.Hräniti mai mult cu apocrife biblice si cu legende hagiografice. N. I o r g a . 119 p. Görka. Kronika czas&w Stefana Wielkiego Moldawskiego Nieznane najstarsze zridlo rumutiskiej historjografi (La chronique de l’epoque d’Etienne le Grand de Moldavie. Despre aceastä comunicare. p. nr. In sfirsit. Krakovia. atunci este ufor de inteles pentru ce nu le putem considera ca un instrument al defteptärii constiintei nationale. 484 — 485. p. fäcutä de data aceasta Academiei Romäne. 1930. absolventä a seminarului de istoria literaturii vechi. 219—293. 29 — 31. VI. ?i V—VI (1935— 1936). neaccesibilä päturilor largi ale poporului. IV (1934). care a fost publicat in Extrait du Bulletin de l'Acaddmie Polonaise des Sciences et des Lettres. III. p. BIBLIOGRAFIE Cronica din München. in sedinta din 8 noiembrie 1930. in Cercetäri literare. N i s t o r. Bucuresti. care ajunge la concluziuni diferite: Ion C o n s t . soit la source la plus ancienne. probabil de la Baia. 187— 195. afa cum se obifnui. + II planfe-facsimile. la curte. defi sint lipsite de valoare literarä. cu o introducere interesantä. cälugärii cronicari. in Buletinul Comisiei istorice a Romaniei. seria II.tithil: O. in Codrul Cosminului. 1937. intr-o nouä comunicare. 6 (iunie). se pästreazä in manuscrisul Codex Latinarum 952 din Biblioteca de stat din München. p. dar aceastä comunicare nu a apärut pinä acum. De aceea cronicile lor au un caracter panegiric. mais jusqu’ici inconnue de VHistoriographie roumaine). textul cronicii a fost publicat. S-a publicat si aparte in Biblioteca Revistei istorice romäne. scrisä in 1502 si descoperitä de d-1 Olgierd Görka. fiindcä ele ne-au pästrat istoria Moldovei de la 1504—1574 fi pentru cä — dupä cum vom vedea mai tirziu — au intrat. Cronica lui Stefan cel Mare. o scurtä dare de seamä datoritä d-lui I. Cernäuti. Görka a dat detalii mai precise si mai interesante. a se vedea ?i recenzia lui P.serä din legendele hagiografice. defi sint scrise intr-o limbä sträinä. tom. a cärui viatä o scriu din poruncä. O l g i e r d G ö r k a . in care eroul este infätisat intr-o aureolä de miraculos fi misticism. p. Dacä la cele de mai sus adäugäm fi faptul cä aceste cronici erau scrise intr-o limbä sträinä. nestiutori despre cele ce se petrec departe. 1939. cu titlul: Ol. de unde apoi a adäugat cele ce stia el personal. care a utilizat un izvor intern de mänästire in limba slavonä sau romänä. 1931. un prototip ideal de virtuti cres. in edifia Academiei Polone din Cracovia (A rchiwuntkomisji historycznej). P. si edrfie separatä. Studiul a fost tradus in limba romänä de Dr. Bayerische Staatsbibliothek. sub . totufi trebuie sä tinem seamä fi de ele. Kronika czasöw Stefana Wielkiego Moldawskiego (1457—1499) z trzema podobiznami w tek&cie. ca izvoare. 156 — 160. care mergea pinä la 1475. in Revista istoricä romänä. cu textul german al cronicii $i cu o traducere in limba romänä fäcutä de domnisoara I r m e r t r a u d B r i e b r e c h e r . Dar. Despre ea Görka a prezentat Academiei Poloneze. III. 160 p. 1—85. in anul 1931. p. Cronica germanä a domniei lui $tefan cel Mare. I (1931). E m i l B i e d r z y c k i ? i a fost publicat. Cronica epocei lui Stefan cel Mare (1457—1499). P a n a i t e s c u in Revista istoricä romänä. Cracovie. in sedinja din 17 iunie 1929. 1929.

Sntr-o notitä publicatä in Anuarul liceului I. in Convorbiri literare. O a treia copie de la inceputul secolului al XVII-lea. textul polon la p. Cronice inedite atingätoare de istoria romänilor. Cronica moldo-polonä de N. Letopisetul lui Azarie. 69 — 89. azi e trecut in Biblio. ed. 62 — 68. pästrat in Biblioteca Academiei teologice din Kiev. Bucuresti.1895. nr. 62 — 66. II (in edijia a II-a textul privitor la analele slave a fost prescurtat). 1912. 181— 187). al XVIII-lea a analelor putnene. B o g d a n — care credea cä o „publicä intiia? datä“ — in Vechile cronici moldovenesti pinä la Urechea. III.veneascä (sirbeascä amestecatä cu anale moldovenesti) de la mänästirea Neamtu. Ches:70 . nr. p. 2. Letopisetul de la Bistrita. 139 — 204. ist.. in Analele Academiei Romäne. loan Bogdan. Cracovia. insofite de studii detaliate si de note: a) Cronica si analele putnene — Povestire in scurt despre domnii moldovenesti (p. 152— 168. b) Cronica lui Macarie (p. I o r g a . 243 — 267). O. 649. descoperit si copiat de Al. tom XXXI. cuprinde urmätoarele patru texte insotite de studii aprofundate: 1. 76 — 84. aflatä in colectia lui Iosif Rusiecki din Trojanka. 648 si urm. in 8°. 1891. Maiorescu din Giurgiu pe anul 1919—1920. 84—98. Publica^ia cuprinde in original si traducere romäneascä urmätoarele texte. 280—283). 223—233. a arätat cä letopisetul a fost scris la curtea lui Stefan cel Mare. p. 103— 137. M i n e a . seria Il-a. si 2. La acestea se adaugä cronica moldo-polonä (p. in studiul säu Pamiitniki Ianczara (Amintirile ienicerului). fondul bibliotecii Zaluski (azi trecut la Universitatea din Varsovia). B o g d a n in Biblioteca Imperialä din Petersburg. P. O cronicä universalä insotitä de analele sirbesti de la 1355 pinä la 1490 cu jtiri privitoare la tärile noastre (p. c) Cronica lui Azarie (p. Cronica Tärii Moldovei si a Munteniei de Miron Costin. Codicele miscellaneu de la Kiew■ Este un manuscris de 504 file in 8°. : l o a n B o g d a n . 13 al Bibliotecii Tmperiale din St. 66—98). p. publicat de N. Vechile cronici moldovenesti pinä la Ureche. O cronicä sirbo-moldo. din Muzeul Czartoryski (Cracovia) — in 1844. VI. vol. I. Lapedatu (p. 235 — 239). 5— 15. 1867. 23 — 41. Var^ovia. p. 119— 137.. Vechile anale slavonesti ale Moldovei. 2. descoperitä de I.Cronicile slavonefti. p. b) Cronica lui Macarie (p. Contributii interesante la studiile lui Bogdan au adus: $ t e f a n O r ä j a n u . de Isaia din mänästirea Slatina. in Biblioteka starozytna pisarzy polskich. XVII. Textele publicate de I. Istoria literaturii romänesti in secolul al XVIII-lea (1688—1821). 223 — 233). Cartojan. in urmätoarele trei lucräri importante: l o a n B o g d a n . 38-40. 212—222. Cronica moldo-polonä a fost publicatä pentru intiia datä de istoricul polon W o j c i c k i — dupä o copie fäcutä in secolul al XVII-lea de istoricul polon Adam Naruszewicz. 107—119). dupä un ms. 202—214). 168—181. 90— 103.teca Academiei Romäne. 146—152. Petersburg. l o a n B o g d a n . Letopisetul lui Azarie (p. 81—102. scris pe hirtie lucie. in veacul al XVI-lea. 173— 183 si traducerea romäneascä la p. c) Cronica lui Eftimie (p. Mem. din Biblioteca Academiei Romäne. Cronica anonimä (p. N. La aceste texte se mai adaugä o versiune romäneascä din sec. p. 3. 5 1 — 67. care. Bogdan sint insotite de studii aprofundate. Bucuresti. L o s . 193— 198. 198 — 212. p. si anume: 1. p. . H a s d e u in Archiva istoricä. cu urmätoarele pärti: a) Analele putnene — Povestire in scurt despre domnii Moldovei (p. cronicile pästrate in ms. 4. XXXI. Studii. 268 — 279). 1909.. 121—145). $i de I. 513 ?i arm. sect. 42—61. Codicele de la Tulcea — numit astfei fiindcä se afla in biblioteca clubului bulgar de la Tulcea. a fost semnalatä de filologul polon I. Pärerea lui Bogdan cä analele Moldovei au fost scrise in vechile mänästiri de la Bistrita (originalul versiunii pästratä in codicele de la Tulcea) yi de la Putna (originalul versiunii pästratä in codicele de la Petersburg) a fost pusä la indoialä pentru intiiaji datä de d-1 I. 187— 202). Brzeski. Ea a fost apoi reprodusä de B. 69— 76. care cuprinde: 1.a fost publicatä in Cronice inedite atingätoare de istoria rominilor. O a doua versiune din secolul al XVI-lea. Grupul de cronici slavonesti ale Moldovei au lost publicate de profesorul de slavisticä de la Universitatea din Bucuresti. 173— 183.

217 — 223. unde se studiazä si raporturile dintre versiunile slavonesti intre ele si dintre toate laolaltä si Ureche de altä parte) si de I. p 44. Cultura in limba slavä. Cel mai de seamä monument al eugetärii si simtirii romänesti in limba slavä il formeazä insä Inväläturüe. descoperind insä in 71 . a c e l a s i . Izvoarele istoriei romänilor: letopisetul de la Bistrifa si letopisetul de la Putna. P r o c o p o v i c i . dincolo de epoca lui Neagoe Basarab. Am amintit mai sus de unul din marii logofeti ai lui Mircea cel Mare. I. Cind s-a inceput insä. cum il numeste Gavril. deoarece. Letopisetul cel moldovenesc. I. Bälcescu in studiul säu despre Puterea armata si arta militarä la romäni. de§i confuze si lacunare. Ia?i. p. Sfetagora". 1926. Cronica lui Stefan cel Mare scrisä de dieci la Curte. din partea colegilor $i fostilor säi elevi. deoarece. §i fuseserä publicate pentru intiiasi datä cu un an mai inainte. ln afarä de Viata patriarhului Nifon si de o cronicä scrisä in limba romänä in vremea lui Mihai Viteazul si pästratä intr-o traducere latinä. P a n a i t e s c u . al crestinätätii din fntreg Räsäritul ortodox. utilizat de Gligorie Ureache in legäturä cu toate letopisetele moldovenesti in slavoneste. retras mai tirziu din valurile lumii in linistea mänästirilor. Invataturile lu€ Neagoe au fost utilizate si de N. Bucuresti. 1925 (Extras din Cercetäri istorice. p. In 1894 invätatul rus Lavrov. INVÄTÄTURILE LUI NEAGOE BASARAB CÄTRE FIUL SÄU TEODOSIE Nu cunoastem imprejurärile in care si-au luat nastere cronicile muntene. Al. 1938. Acest pretios monument este legat de numele domnului care a ridicat minunata mänästire de la Curtea de Arge§ si mitropolia din Tirgoviste si care a fost protectorul cälugärului sirb Macarie. Ele se referä la primii voievozi si. 113 . ne indicä totusi cä si in Tara Romäneascä istoriografia trebuie sä fi inceput de timpuriu. fi multä vreme mai tirziu. Un adevärat voievod al culturii romänesti si un mare sprijinitor. G r e c u. Pentru Pomelnicul de la Bistrita.lui Neagoe cätre fiul säu Teodosie. in tipografia colegiului Sf. Despre letopisetele slavonesti si raporturile lor cu Ureche a se vedea si G i or g e P a s c u. 1931.. Letopisetele moldovenesti scrise slavoneste. p. La epoca aparitiei. apärut in 1844 in revista Propäsirea de la Iasi. V 1 ä d e s c u. ini^iatä de Nicodim si ucenicii säi. istoriografia munteanä nu ne-a fost pästratä decit in compilatii tirzii din veacul al XVII-lea. 90-91. Die Anfänge der rumänischen Geschichtsschreibung. Dacoromania X. 1939. Revista istoricä romänä. p. nu ni s-a pästrat nimic si pinä acum nu s-a descoperit si nici nu avem din alte izvoare stiintä de vreo cronicä slavoneascä pentru Tara Romäneascä. Iasi. 192 si urm. „ctitor mare a toatä. P. se credea cä aceste invätäturi au fost scrise de evlaviosul domn al Munteniei in limba tärii.tiunea a fost reluatä si documentatä pe larg de I. Pentru cronica moldo-polonä: P. care. 1927. Bianu. in Südost-deutsche Forschungen.123. mai sus. Bucuresti. era tot atit de infloritoare in Muntenia ca si in Moldova. a alcätuit un polieleu in limba slavä. oprimat sub apäsarea päginä. 1941. V. M i n e a. prin darurile trimise. protul Muntelui Athos. p. in Omagiu lui /. v. in ce imprejuräri §i in ce limbä nu putem sti precis. I. Sava. Originea cronicelor romänesti. §tirile pe care le gäsim insä in aceste compilatii tree dincolo de epoca lui Mihai Viteazul si a lui Neagoe Basarab. patronind imprimarea primelor cärti de slujbä bisericeascä pe pämint romänesc.

chiar dacä s-ar ridica impäratii lumii cu toatä puterea lor sä-i vinä in ajutor. •. despre care ne vom ocupa mai tirziu fi pe care 1-a tradus Nicolae Costin dupä un original ce venea. altul privitor la dragostea fi frica de Dumnezeu. feciorul lui Solomon. nimic nu-i folosefte. porumbel fi strutocamil. cum sä-fi aseze boierii fi slujitorii in locurile de cinste la curtea sa. norme privitoare la primirea solilor sträini. aceastä primä parte se incheie cu citeva parabole din Varlaam §i Ioasaf: a celor douä cosciuge. despre Senaherib impäratul Asiriei. ln prima parte. despre Solomon. CUPRINSUL.Biblioteca Nationalä din Sofia o redactiune slavoneascä a Invätäturilor. fiindcä mai inainte se spusese cä domnul trebuie sä fie credincios lui Dumnezeu cum a fost sfintul Constantin. ln «tructura ei se intret es insä douä elemente distincte: unul alcätuit din material mai mult de ordin religiös. Neagoe sfätuiefte in citeva pagini pe fiul säu sä päzeascä intotdeauna cu sfintenie poruncile lui Dumnezeu. o operä pareneticä. Partea a doua. a privighitoarei. fi a fiilor säi Petru. Pornind de la aceastä temä. Dumnezeu il va ajuta. a celor trei prieteni. Dupä aceasta. capitol care atrage dupä sine citeva pagini din romanul lui Var. despre Saul. Opera este impärtitä in unsprezece pärti. despre leze. loan fi Anghelina in ctitoria de la Argef. consacratä mai mult sfaturilor privitoare la guvernämint. tocmai din Spania. Dupä aceste capitole in legäturä cu suferintele lui Neagoe. se in. dupä care urmeazä alte capitole biblice: Avesalom si lupta lui impotriva lui David fi. chestiuni de tactica militarä pe cimpurile de luptä.teascä pentru domnie pe vlästarul domnesc. despre lue impäratul care a sägetat pe Ioaram feciorul lui Ahav fi pe impäräteasa Isavela.cä Inväläturile au fost redactate in limba slavonä.toare cu cele cunoscute in literaturile bizantine sub numele de Oglinzile domnitorilor. despre Ahia prorocul fi Ierovoam. färä o legäturä strinsä cu precedentele. sfaturi de cum sä facä judecätile si sä :72 . in urma acestei descoperiri. Neaga. Dupä aceasta urmeazä. dezvoltatä frumos din punct de vedere al moralei creftine. prin intermediär latin. despre David. cä dacä le calcä. pe cind dacä le päzefte. asemänä. incepe cu douä capitole care se leagä prin cuprinsul lor de materia primei pärti: unul privitor la cinstirea icoanelor. despre Ahav impäratul. Constantin si Elena fi aflarea sfintei cruci.iaam si Ioasaf fi din Fisiolog: pilda pentru nimicnicia vietii acesteia pämin.chia impäratul. altul din invätäturi fi sfaturi cu caracter politic.tefti. oriciti vräjmafi s-ar stirni impotriva lui. un bogat material biblic imprumutat din Cartea regilor.tercaleazä brusc Viata sf. Este ca un tratat menit sä indrumeze cätre viata creftineascä fi mai ales sä pregä. O astfei de operä este fi Ceasornicul domnilor. imitate fi in literaturile slave fi cunoscute fi in Apus. chipurile pentru exemplificare. urmeazä o serie de sfaturi practice privitoare la opera de guvernare: „cum si in ce chip sä cinsteascä boierii fi slugile“ ce-1 vor servi „cu dreptate". precum si pildele despre farpe. deoarece. to|i istoricii noftri literari sint astäzi de acord. urmeazä. un capitol de o rarä frumusete liricä: cartea lui Neagoe Basarab cind fi-a transferat moaftele mamei sale. in sfirfit. reguli de bunä-purtare la masä. a inchis discutia.

sä ia parte cu sufletul la veselia tuturor. Inainte de a impärti functiunile. intocmai ca pe pomul cel sterp. Solii veniti de la domnii crestini sä fie primiti cu cinste. fi numai „dacä nu se va intoarce sä dea roadä". iar cel care cearcä slava ifi pierde sufletul. domnul sa asculte cu luare-aminte. atunci sä nu tinä seamä de rudenii: „Domnul nu trebuie sä aibä rudenii. Omul sä nu-fi alipeascä cugetul de lucrurile amägitoare fi deferte ale acestei lumi trecätoare. Domnul fi curtea sä se imbrace in haine de galä. cä dacä o vei päzi fi-i vei fi gard ca zidul de piaträ.cä: sä bea cu mäsurä. fiindcä — zice Neagoe — „nu te-au ales. „fiindcä.impartä dreptätile. iar nu sä biruiascä vinul pe minte. intocmai ca grädinarul priceput. iar nu sä cunoascä mintea slugilor pe mintea ta"." Cind va fi sä-fi punä boierii in dregätoriile publice.dacä ar fi autentic. nici te-au uns ei. fiindcä. si cätre boierii säi cei mari fi cei mici fi cätre alte slugi ale sale cätre toate“. opera se incheie cu rugäciunea. deoarece „cuvintul este ca vintul: . Un capitol din cele mai interesante. Cu o adeväratä grijä pärinteascä. sä nu räspundä nimic. ci numai slugi drepte". ne-ar introduce in intimitatea ceremonialului de la curtea lui Neagoe. subordonatä insä crezului crestin.rilor lumii acesteia deslipeste gindul fi cugetul de la Dumnezeu". sä se impodobeascä bine jiltul si divanul. ln domnia lui sä fie cumpätat. Deoarece partea aceasta pareneticä este miezul intregii lucräri. ca sä nu piardä nimic din vorbele lui. de inläturarea pizmei fi a g in du lui de räzbunare fi. pinä ce vor sosi la scaunul. ci Dumnezeu. sä aleagä oameni vrednici dintre curtenii lui si sä-i trimeatä sä aducä solul. cum am fost si eu> atunci cum cugetau ei sä-si verse singele si sä-si puie capetele lor pentru mine. ca sä fii tuturor cu dreptate“. Dacä se intimplä ca vreun boier sä grefeascä. „sä incerce mai intii sä curete crengile cele uscate. dupä cum mänincä rugina pe fieri •afa mänincä fi pe om slava cea omeneascä si cum infäfoarä volbura sau curpe. . cäci „iubirea lucru. Dupä ce solul s-a odihnit douä-trei zile. dupä un capitol referitor la „pecetluirea cärtii aceftia“. sa nu se ia dupä cei interesati. ci. povete de milostivire si de indurare. Ajunfi aci. Cind se afeazä lä masä cu boierii. sä nu se ia dupä sfatul uneltirilor viclene fi sä nu se pripeascä cu pedeapsa. fi sä cunoascä mintea ta pe mintile slugilor tale. voievodul recomandä pe boieri in paza fiului säu: „Sä fii gard grädinii mele fi sa o päzefti cum am päzit-o fi eu. Inaintea lor sä. ci sä cumpäneascä bine fi sä ispiteascä vrednicia fiecäruia. este cel privitor la primirea solilor. pierd trufia si mindretele roada impäratului si a domnului". dar sä-fi pästreze firea fi cuviinta domneas. iar in jurul voievodului sä se stringä sfetnicii cei bätrini si boierii cei tineri. in sfirfit. fätul meu.nul vita fi-i pierde roada ei. „ca sä poatä birui mintea pe vin. sä sape gunoiul de la rädäcinä“.. Chiar dacä nu-i va aduce 73 cuvinte pläcute. sä fie orinduiti la gazdä bunä. §i cind trimisul va da solia. adica cu „cuvintul de iertare“ pe care domnul in ceasul mortii il indreaptä cätre „coconii säi fi cätre cocoane. se trimeatä boieri cu mincare si bäutürä din destul. Simburele acestor invätäturi este ideea monarhiei absolute de drept divin. atunci—sfätuiefte el cu multä intelepciune fi discretie —■ „in minä-ti este sä faci cum iti este voia. asa. afa ifi vor värsa singele fi-fi vor pune capetele pentru tine". ne oprim putin asupra ei. domnesc.

ci fiti ca foimul fi vä päziti cuibul vostru. inconjurat de 60 de voinici devotati. in „toiul taberei". complicä si rezolvarea problemei privitoare la autenticitatea operei. Numai dupä ce va impärtäfi sfetnicilor gindul säu sä dea räspuns solului. sä nu se risipeascä fi sä producä panicä. Dacä unele din aceste elemente imprumutate de aiurea sint bine tesute in urzeala invätäturilor. care sä nu se dezlipeascä. Sä nu se teamä de ostile cele multe ale dufmanilor. Russo cä sint opera unui cälugär admirator al lui Neagoe de la ince:74 . ci sä cheme pe Domnul in ajutor. teza regretatului •coleg D. sä cumpäneascä sfaturile fi. din omiliile lui loan Hrisostomul. adesea räu asezate la locurile unde se gäsesc. cum am spus. de moralä creftinä. care-fi dä ouäle de le clocesc alte pasäri si-i scot puii. sä asculte sfatul fiecäruia fi sä cintäreascä bine spusele tuturora. sä-fi cheme din nou boierii in divan. pär|i din Umilinfa (Katdvu^iq) lui Simion Monahul. cä mai bunä este moartea cu cinste decit viata cu amar fi cu ocarä. Domnul sä nu stea unde va fi temeiul oftirii. Oastea sä fie impärtitä in trei corpuri: inainte sträjile. pentru ca astfel toatä suflarea tärii sä se ridice. dar aceste precepte sint inecate in multimea elementelor eterogene: capitole intregi din Biblie (Cartea regilor). atunci sä se retragä cu boierii in. Dacä vräjmafii vor näpädi in tarä. atunci sä-fi adune boierii. Bucätile din care este alcätuit mozaicul nu sint dar nici de aceeasi dimensiune si nici nu se imbinä toate intre ele astfel incit sä formeze un intreg unitar. cäci — zice el — „eu am fost pribeag fi de aceea vä spui ce trai fi hranä cu nevoi este pribegia. domnul. Dupä ce solul pleacä. Dacä s-ar mtimpla din nenorocire sä fie biruit. Sä nu fie insä prea depärtate. sä se roage si Mintuitorului fi Maicii sale ca sä-i lumineze mintea. pentru cä dacä straja va fi biruitä. Dupä ce sfatul se va risipi. iar pentru cei care au rämas pe cimpurile de luptä. niciodatä de lingä el. ci sä se poatä retrage fi amesteca in armata a doua. Conceptia organicä a operei este turburatä prin multimea •elementelor sträine. nici intr-un chip nu-1 mai poti opri. atunci sä-fi däruiascä ostafii dupä. unde are boieri credinciofi fi sä aftepte acolo sor^i mai norocofi. pilde din Fisiolog fi din romanul Varlaam si Ioasaf. sfaturile acestea politice. la rindul ei. PATERNITATEA. In ce priveste chestiunea paternita^ii lui Neagoe. Nu hireti ca pasärea aceea ce se cheamä cuc. Materialul acesta strain. Miezul invätäturilor il formeazä. „tabära cea mare". am mai putea spune. vitejia fi vrednicia doveditä. sä-fi imbrace platofa fi sä porneascä voios la luptä. ci sä stea intre a doua fi a treia oaste. iar cu aceasta. apoi sä vinä a doua armatä fi numai dupä aceea sä urmeze grosul. reträgindu-se in iatac. pentru slävirea eroilor fi pentru apärarea pämintului strämosesc. fi. stau fa£ä in fatä douä päreri: teza d-lui Iorga cä tnväfäturile sint opera lui Neagoe. atunci sä nu pribegeascä peste hotare. multe insä sint stingaci introduse in versiunea romäneascä publicatä fi nu se leagä armonic nici cu capitolele precedente fi nici cu cele urmätoare. fiindcä intr-acolo isi vor indrepta oftile sträine tunurile.dacä iese din gurä. Pentru aceea sä nu faci afa. nici chiar atunci cind steagurile lui sint biruitoare. sä se roage la sfintele biserici in numele poporului intreg. care s-a suprapus peste redactia prima. Dacä va iefi biruitor din räzboi. mäcar de te-ai cäi ziua fi noaptca".“ Urmeazä apoi sfaturi privitoare la tactica de luptä. ca un singur gind. dupä ce va alege pe cel mai bun. locuri de tainä ale tärii.

spune: „Chemati pe iubitii mei coconi. Chemati pe iubitii mei coconi". säraci. el gäsefte pentru toti un cuvint bun. D. cind el nu mai avea decit un singur fiu. in clipa in care Neagoe. Russo. eu credeam si cugetam sä fii domn si sä veselesti bätrinetele mele oarecind cu tineretele tale si sä fii biruitor pämintului.. cälugäri. fiul meu. date privitoare la ceremonialul curtii: cum sä se primeascä solii. De altä parte. Este. in secolul al XVII-lea. preoti. iubitul meu Peire. Se ftie cä Despina. patriarhi.1 Inadvertent ele fi contrazicerile sint numeroase in textul publicat in 1843. intr-un articol publicat in Studii bizantino-romäne si mai tirziu intr-o polemicä cu profesorul bulgar Stojan Romansky. plinge durerile care-i singereazä sufletul pentru moartea prematura a fiului säu Petru: „0. sotia lui Neagoe. Neagoe pomeneste cu adincä durere moartea prematurä a fiilor säi Petru si loan. amintirea lui Neagoe se stersese din mintea cärturarilor nostri si ar fi de mirare cum un om de schit sau de mänästire sä desfunde din trecut aceastä frumoasä. Paternitatea lui Neagoe a fost pentru intiiasi datä contestatä de regretatul D. ln capitolul in care se vorbeste de transportarea moa^telor mamei sale in ctitoria de la Arges —■ unde insä nu se gäseste mormintul ei —. presupunindu-se pe patul mortii. pasajul in care Neagoe plinge moartea fiului säu Petru este inspirat dintr-o omilie atribuita lui loan Hrisostomul. publicatä in Convorbiri lüerare si reprodusä apoi in Studii si critice. De pildä.rati.. Iar acum stilparea mea s-a uscat si florile ei s-au veste. judecätori. domni. a räposat in 1554. te väz zäcind sub pämint. O.. ln accente pline de duiosie. „In acest moment. iatä cä-ti trimit surguciul si diademele pentru cä tu-mi erai stilparea <= ramura) mea cea infloritä. se stie cä Neagoe a avut trei fii: Petre. cum sä seazä la masä. boieri. Petru si loan —• sint o serie de inadvertente si de contraziceri care nu se pot explica admitind cä Neagoe este autorul Invätäiurilor. Russo pleacä de la constatarea cä in miezul operei —■ in partea care cuprinde plingerile lui Neagoe pentru pierderea mamei sale si a fiilor lui. cum sä meargä la räzboi— lucruri care nu puteau porni din mintea prea putin stiutoare de chestiuni de protocol a unui cälugär. nutrit cu lecturi ascetice. citeva pagini mai departe. d-l Iorga spune cä sfaturile cu caracter politic cuprind norme de domnie caracteristice veacului al XVI-lea romänesc. cu toate amänuntele vietii sale si cu atitea träsäturi care nu puteau fi surprinse decit de un contemporan. Si totusi. cum sä se poarte cu boierii. omilie din care ia pagini intregi pe care le traduce fi le intercaleazä in altä parte a operei sale. in cuvintul in care Neagoe in ceasul mortii ifi ia iertare de la cei pe care-i lasä in viatä. fii fi fiice. loan si Teodosie. dar uitatä figurä de domn. deci cu 23 de ani in urma lui. atit de duios fi de solemn — . D-l Iorga pleacä in considerable sale de la acele parti lirice in care Neagoe. un suflu räzboinic care oglindeste intreaga epocä de lupte cu turcii de la inceputul veacului al XVI-lea. iinpä. 75 dar uitä tocmai pe Despina." In al doilea rind. fi totufi. Apoi. o mingiiere: pentru pustnici. Iar acum. fiul meu Petru. mai ales in sfaturile privitoare la tactica militarä.putul secolului al XVII-lea.. pe Teodosie. slugi. isi ia rämas bun de la cei din jurul säu. Este o inadvertent ce nu putea veni de la Neagoe. de care pururea se umbriau se räcoriau ochii mei. ce atitudine sä aibä fatä de turci.jit fi s-au scuturat si ochii mei au rämas arsi si pirliti de jalea mfloririi tale.

obifnuitä in Invätäturile lui Neagoe.zia cä si Teodosie era mort. Dar aceasta este inexact din punct de vedere istorie» fiindcä Teodosie a murit mai tirziu la Constantinopol. care se intemeiazä tocmai pe ideea pre£uirii bunurilor omenesti fi pe principiul ereditätii tronului? §i ce rost au. fi apoi dacä Teodosie ar fi fost mort. de rucodenie“ (lucru manual). o mingiiere. fi pe dragele mele fiice: Stana. dar cä „sunt färä indoialä fi pärti dictate de dinsul". 56). pentru cä ei iti sint fii fi tie. intr-o operä de sfaturi politice cätre o odraslä princiarä pregätitä pentru a se urca pe tron. Va sä zicä.. privitä in intreg contextul. ce rost ar mai fi avut Invätäturile cätre el? :76 . de invä$äturä. intr-un curs tinut in 1929 (Istoria literaturii romänesti.cita Despina nu. ci sä urascä lumea aceasta cu totul fi toate ale ei.'' Iatä acum altele care trädeazä mai curind preocupärile fi näzuintele unui cälugär decit ale unui domn povätuindu-fi fiul pentru viitoarea cirmuire a statului: „Cind fezi in chilia ta de aceste trei lucruri te ingrijeste: de rugä. Introducere sinteticä. Russo — acest sot are pentru toti o povatä. Petru fi loan. fi care. un domn povätuind pe viitorul säu urmaf sä urascä bunurile pämintefti! Si eine nu vede cä ideea ascetismului fi a renuntärii la cäsätorie este in contradictie flagrantä cu principiul monarhic. p. pe care il putem scoate dintr-o altä contrazicere izbitoare din pasajul in care Neagoe plinge moartea copiilor säi: „ci am trimes in locul meu pe iubitii mei fii: Teodosie. Luxandra fi Angheltna. un rämas bun. ca incai sä se sature ei de dorul oaselor tale. numai pentru nenoro.. Dar dacä-ti este voia sä aibi avutii si mofii fi vii pentru cäci nu te-ai insurat sä-ti fi luat muiere?". admite fi dinsul cä Neagoe a avut un colaborator cleric. dupä cum imi sint fi mie fi pe care Domnul Dumnezeu i-a luat in cämara sa cea cereascä„In cämara sa cea cereascä" este o figurä stilisticä. Argumentele sint puternice. recomandäri ascetice fi sfaturi cätre cälugäri? Nu pot pleca de la Neagoe asemenea contradictii.zice D. : : Sau: '■ „Sä cade sä n-aibä grije de nici un lucru. care „a redactat sub auspiciile lui“. Desigur cä in stadiul in care avem azi textul. duce la conclu. Iatä de pildä unui nou. argumentele impotriva paternitätii lui Neagoe nu s-au epuizat. D-nul Iorga.

§i avem. pästratä in Biblioteca Nationalä din Sofia si edi.1 §i mai interesantä pare versiunea slavonä. Ca sä dau citeva exemple: intre versiunea publicatä in 1843 fi reprodusä mai tirziu de d-1 N. preschimbäri de text fi •adaose care se intind adesea pe pagini intregi. traducerea greceascä reprezintä o ramurä importantä. Constantin. intr-o versiune romäneascä. fi anume: intr-o versiune slavoneascä fragmentarä. acele lungi bucäji «din Vechiul Testament. p. Russo. pästrate in Biblioteca Academiei Romäne.semn pinä la sfirfitul capätului sä nu se scrie fi in locul celor ce rämin nescrise sä se scrie cele din hirtioarä". in care s-a respectat intocmai indicatiile scrise pe margine privitoare la omisiuni. crezut din 1654. lipsefte de asemenea Viata sf. 1 D. Si mai mari sint divergentele dintre versiunea greacä fi versiunile romänefti. T7 . alcätuitä de patriarhul bulgar Eftimie si introdusä in versiunile romänesti färä sä fie pusä in armonie cu subiectul. Care sint acestea? VERSIUNILE si RAPORTURILE DINTRE ELE. Russo. care. prefaceri sau adäugiri in text. textul Invätäturilor a fost necontenit interpolat si prelucrat. fi lipsesc in sfirfit unele inadvertente. astäzi in Biblioteca din Blaj.tatä de invätatul rus Lavrov in 1904. in sfirfit. in vederea unei edi^ii critice. mitropolit al Mirelor. la care se adaugä fapte manuscrise mai nouä. un manuscris in Biblioteca Academiei Romäne. care a träit la curtea lui Radu Serban fi a fost multä vreme egumen al mänästirii Dealul . Iorga fi intre manuscrisul nr. 3488 din Biblioteca Academiei Romäne sint numeroase omisiuni. R u s s o . 3488. Pentru a dezbate aceasta problemä trebuie sä ne intemeiem pe toate versiunile cunoscute fi nu numai pe cele romänefti. publicatä in 1843 in caractere chirilice :si reprodusä de d-1 Iorga in caractere latine. Ea pare sä fi fost fäcutä de Matei din Pogoniana. I. In arborele genea. intr-o versiune greceascä din secolul al XVII-lea. dupä gustul fi näzuintele copiftilor fi ale posesorilor. Intre aceste diferite versiuni sint divergente care ridicä probleme din cele :mai interesante.Am subliniat inadins fi aceasta inadvertent pentru ca sä se vadä cä itextele de care ne folosim — fi pasajul l am luat din editia de la 1843 — nu pot sta la baza unor studii care sä adinceascä probleme afa de spinoase ca aceea A paternitätii.s-au pästrat in versiuni scrise in trei limbi diferite. Prin urmare. se gäsesc in manuscrisul 3488 notite marginale ca acestea: „De la acest . Din versiunea greacä lipsesc. precum a arätat D. Ba. ceea ce este fi mai interesant. sau: „De la acest semn sä nu se scrie pinä la sfirfitul tratatului". pästratä in biblioteca mänästirii Dionisiat din Muntele Athos. rämasä din nenorocire neterminatä. chiar dupä ce a fost tradus in limba romänä. de multe ori in mod conftient. li stricä unitatea. dupä un manuscris. precum a arätat Russo. semnalatä de Invätatul grec Spyridon Lampros fi copiatä de regretatul D. fiindcä ne indicä originea acestor divergente fi ne aratä in acelafi timp cum copiftii nostri vechi.logic al textelor. Invataturile lui Neagoe ni . Stidii istorice greco-romäne. copiat dupä nr. nr. 2714. prelucrau textul pe care-1 •copiau. 161— 162. :si. ci fi pe cele slave fi grecesti. neavind nici o legäturä cu textul Invätäturilor.

V a s i l e G r e c u in Convorbiri literare. 120— 132. 3580 (1809. f. 1900. 2. Bucuresti. Asupra manuscriptului lui Neagoe Vodä din 1654 in Analele Academiei Romäne. acum in urmä. prin interpoläri succesive. dat la luminä de loan Eclesiarhul Curtii. nr. p. 48) se gäseste azi in Biblioteca centralä din Blaj. 1289 si urm. publicat in Manoriile Academiei de Stiinte. 1851— 1865. . p. Manu. ms. nr. aflat atunci in Biblioteca Centralä. de d. Välenii de Munte.scrisul considerat pierdut din 1654 (vezi V. H a s d e u un capitol: Tractat despre purtarea ce trebuie sä tinä un domn in timpul ospetelor scris romäneste de Neagoe Basarabä. Bucuresti. 1910. Bucuresti. Manuscrise romänesti inedite in Biblioteca Academiei Romäne. 1843. sub titlul Invätäturile bunului si credinciosului domn al Tärii Romänesti.tivi si odihnitori. 53 (nr. p. Extras din volumul Omagiu profesorului loan Lupas. I o r g a . Textul a fost publicat intfiasi data in anul 1843 dupä un manuscris din 1654. . Dupä ms. 111). Neagoe Basarab Voevod cätre fiul säu Teodosie. cotate cu numerele: 3488: (din prima jumätate a veacului al XVIII-lea). U r e c h i a. Numai o editie criticä* care va inlesni desprinderea redactiunii originäre din ^esätura numeroaselor interpoläri. cum sä fie mie milos. Este vorba de prelucrarea unei omilii — in greaca popularä din Invätäturile lui Neagoe.räzboaie).. 0 versiune a unei invätäturi a lui Neagoe Basarab. 1879— 1880. p. . Cum säsazä la masä. Manuscrisul a fäcut parte din biblioteca domnului $tefan Cantacuzino (1714— 1716) cäci pe fiecare filä poartä pecetea cu inscriptia „loan Stefan. Ambele au fost descrise de P. care dupä Hasdeu ar fi fäcut parte din biblioteca lui Stefan Cantacuzino. 8. 9. de Daniil Popovici de la Räsinari) si 2714 (copiat in 18 16). trecut azi in Biblioteca Academiei Romäne §i inregistrat la fond Gaster nr. 1939.din Bucuresti. O editie popularä fragmentarä: D. tomul V. 1865. Sectiunea limbii si literaturii ruse. Blajul si biblioteca lui. din 1654. El fusese semnalat de L u p e a n u . decembrie 16. p. va putea pune la punct problemele controversate pe care le ridica acest monument literar romänesc in limbä slavä. 1. 194 1. Cantacuzino Voevod". alte douä manuscrise se aflä in biblioteca lui Gaster: unui copiat la „leatul 1726 mai 14 de Radu logofe^el de divan“. II. Data de 1654. ms. I. Biblioteca Albina. A. a publicat B. textul Invafäturilor afa cum il avem astäzi m cöpii relativ recente. Biblioteca centralä din Blaj. Invätäturile lui Neagoe Basarab. t. 1932. atribuitä de Hasdeu manuscrisului. 183 v. seria II. domnul Tärii Romänesti in chip de povätuire cätre fiul säu Teodosiü. trecut astäzi in Biblioteca Academiei Romäne §i inregistrat la fond Gaster sub nr. p. V. si continuare p.. si Buletinul Instructiunü publice. copiat de Popa Savva Popovici de la Räsinari). V a s i l e G r e c u . cu o ortografie latinä si cu o prefafä de N. Bucuresti.. LXXII (1939). 4 (Funda^ia culturalä „Principele Carol") reproduce numai patru capitole din partea I-a.In fata acestui material asa de haotic este greu sä hotärim care a fost simburele primitiv din care a crescut. oct —dec. S i r k u in articolul säu despre originalul Invätäturilor lui Neagoe. altul la „1817 iuli 29“ (f. 207 — 228. p. d e d . P. Cf. § t e f a n M a n c i u l e a . 111— 116. • BIBLIOGRAFIE . se gäseste insä intr-O' notitä de pe o. filä greceascä scrisä de altä minä si legatä la un loc cu textul Invätäturilor. Textul acesta a fost republicat intr-o nouä editie. intrucit avea sigiliul domnului imprimat pe fiecare foaie. 3572 (din 1781. 1943. p.. 76 — 80 (capitolul privitor la. 1938. in Archiva istoricä (1865). de cätre Gheorghe :78 . 115) si a fost identificat. Blaj. Petersburg. C iu r e z u. Blaj. care s-a pierdut apoi.

mai ales: invoielile dintre pärti. si ed. 113—194. . Critica textelor si tehnica editiilor. Buc. A se vedea aspecte noi ale chestiunii si la $ t e f a n G l i x e l l i . P. Cuvente den bätrini. p. p. a cel a si. p. 41 si urm. XXVI (1940). Dar aceastä limbä era o limbä sträinä. p.fia fi in aceastä limbä s-au scris si Invataturile lui Neagoe Basarab cätre fiu. A. Studii. la rev&rsarea riului Marita). Prelucrarea s-a pästrat intr-o copie fäcutä in 1666 de Nicolae Anagnostul. p. Istoria literaturii romäne din sec. p. Bucuresti. veche romänä. cu Invätäturile lui Neagoe Basarab. Emil Turdeanu. 3755) a fost descrisä» de S p y r. B o g d a n . L a m b r o s. Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos. 1925. Petersburg. Bucuresti.. Jahresbericht des Instituts für rumänische Sprache. in Studii istorice greco-romdne. 1940. p. B. i n G . In aceasta limbä s-a inceput la curtea lui §tefan cel Mare istoriogra. 79—83. Pärerea lui Russo este impärt&sitä si de G. I. Introducere in studiul literaturii vechi.. Nu se poate fixa precis data cind s-a inceput a se scrie in limba nationalä. p. Ion Eclesiarhul. 22 si urm. literaturii romäne. I o r g a . Cultura. Istoria literaturii religioase. cind limba slavonä era pentru poporul nostru ceea ce fusese limba latinä pentru popoarele din Occident la inceputurile evulu: mediu. L a v r o v in IlaMHTHHKH flpeBHefl nucfaMeHHOCTH H HCKycCTBa CLII. 1905. Studii admitind paternitatea lui Neagoe: N. schimbäri de proprietäti. Versiunea slavä a fost publicatä de prof. N. cärturarii noftri si-au manifestat simtirea si cugetarea in formele limbi: slavone. Gh. 1904. editia Fundatiei Regale Carol II. 1904. p. 327 — 376. I o r g a . II. P r o c o p o v i c i . Regulele de purtare la masä. 204— 226: Scrisoarea lui Neagoe cätre oasele mamei sale Neaga si fiii säi Petru si loan fi fiica sa Anghelina. Bucuresti. 1843. Ritorul a träit pe la mijlocul sau jumätatea a doua a secolului al XVI-lea. 78... Introducere sinteticä. Bucuresti. deci interesantä pentru datarea originalului lui Neagoe. ed. Studii si critice. 1933. Iorga. 50 si urm. R o m a n s k y . 1907. I. cu ftiri privitoare la Ritorul $i poate si profesorul mitropoliei grecesti din Enos (oras pe tärmul Märii Egee. Barth. p. Este o scrisoare a lui Neacfu din Cimpulungul Musce. H a s d e u. 149— 157). Mahnreden des walächischen Wojwoden Neagoe Basarab an seinen Sohn Theodosios. Este prelucrarea lui. St. Cernäuti. Viata in curgerea ei fäcea insä simtitä nevoia de a consemna in scris in limba maternä — fiindcä lipsea adesea diacul de slavoneste — raporturil« juridice. P. 1912. zur Erlangung der Doktorwürde. Inaug. Contestä paternitatea lui Neagoe: D. 38—44. 1922. Istoria literaturii romänesti. Cea mai veche dovadä de scriere romäneascä din cite a ajuns pinä la noi dateazä din 1521. 79 — 82. Un stidiu critic asupra versiunii slavone pregätejte d. p. Revista istoricä. 1910. XVII. III. Bucuresti. W e i g a n d .ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI In secolul al XVI-lea. Ia?i. 1929. Buc. cumpäräri. vinzäri. in Revista istoricä romänä. Istoria. p. 13—14. säu Teodosie. 140 — 150. 52 — 58 j. Sibiu. 1— 16 (räspuns lui Romansky). S e x t i l P u s c a r i u . A. p.. Bucuresti. XIII (1908). 1930. Versiunea greceascä din mänästirea Dionisiat a Muntelui Athos (nr. N. P a s c u . p. editia a II-a. in Studii bizantine-romäne. 163— 172. p. 1922. Se publicä textul grecesc ?i traducerea (comp. 439—445. Leipzig. a Il-a. Iohann Ambrosius. 30. Bucuresti. nemteleasä de masele adinci ale poporului.. Elenizmul in Romänia. — Diss. R u s s o . St. p. Cambridge. 1912. si Istoria literaturii romänesti.lului cätre „jupan Hanäs Begner" din Brasov. p. p.

in Psaltirea Voroneteanä fi in Psaltirea Hurmuzachi se gäsesc citeva rinduri in criptografie — adicä scriere ascunsä — dar pinä acum. In timpul domniei de izbinzi räsunätoare fi de infäptuiri repezi ale lui Mihai Viteazul.miseärile fi pregätirile turcilor de a ataca Ardealul fi Brafovul. chiar si din Maramuref. necum data sau localitatea unde au fost traduse sau copiate textele. Se pare cä in Psaltirea Scheianä. pe la jumätatea secolului al XVI-lea. defi s-au intrebuintat toate cheile cunoscute in scrierea slavä. dar asupra interpretärii ei pärerile wt A^'^ronoAEi' :80 . Formulele initiale fi finale ale scrisorii sint in limba slavonä: mSapomS h rME. 1 Este probabil cä copiftii care ne-au transmis textul au alterat pozitia literelor sau forma lor. Se vorbefte astfei de un salvconduct dat in 1484 de sultanul Baiazid unor negustori poloni. ultimele trei lit ere de pe foaia 242 recto. pästrat cu aceastä notä: „haec inscriptio ex valachico in latinum versa est“. Cele dintii licäriri ale literaturii in limba romäneascä se ivesc in tinuturile muntoase ale Maramurefului. pre io [<ubi. sau incheierea: h exook te keceaht (fi Dumnezeu sä te veseleascä). limba romänä pätrunde fi in cancelariile domnefti. cuir amü auzit de boiari ce säntü megiiafi fi de genere-miu Negre: cumu i-au dal impäratul slobozie lu Mahamet beg. unde] i va fi voia prer 'feara Rumäneascä. miezui limbii romäne se infätifeazä curat fi limpede: „Ipac sä ftii cumu se-au prinsü nefte mesteri den Tarigrad cum vorn trece acele coräbii la locul cela strimtu] ce ftii fi domnia-ta. originalele primelor traduceri ale textelor sfinte s-au pierdut fi nu avem decit cöpii. din Moldova. ele incep cu Petru §chiopu. fi de jurämintul omagial al lui Stefan cel Mare cätre regele Cazimir al Poloniei la Colomea. colo. ar ascunde o datä. afa incit numai norocul mai poate duce la descifrare. Sint textele Sfintelor Scripturi. Alfabetul chirilic era dar adaptat la nevoile limbii romäne cind incepe la noi traducerea Sfintelor Scripturi. „idiomate valachico scriptus". mai virtos de domniele voastre fi aceste cuvinte sä {ii domniia-ta la tine. din care porniserä fi descälicätorii Moldovei." E sigur cä fi inainte de 1520 s-a scris romänefte. conjunctia ipac (iaräfi) sau prepozitia za (despre): „ipac dau ftire domniei-tale za lucrul turcilor cum amü auzit eu". sä nu ftie umini multi. rindul 5—8 de sus.\\EHHTo<w8 h mhctomS H AOPOBiHOMS VtcSndH YdHhUJ KErHEjj WT EpaillOE MHOra 3AP<1KK WT H’fcKUjS: Inteleptului fi de neam fi cinstitului fi de Dumnezeu däruitului jupin Hanef Begner din Brafov multä sänätate de la Neacfu din Dlägopole < numele slavonesc al Cimpulungului». fäcute tirziu. Aceste cöpii fragmentare nu cuprind nici o notitä clarä care sä ne indice pe traducätor sau mäcar pe copist. din nenorocire. ca o rämäfitä de limbä slavä. Dar din a doua jumätate a secolului al XVI-lea. scrisorile romänesti apar din toate tinuturile: din Muntenia. §i tot astfei in legätura sintacticä a frazei s-a mai pästrat ici. Dar. in Psallirea Scheianä. iarä elü sä treaeä. dupä cum n-au ajuns nici alte scrisori. cäci de la el avem cele dintii acte romanefti de cancelarie in Muntenia. nu s-a ajuns la descifrarea lor. Totufi. In Moldova. Ipac spun domniei-tale de lucrul lu Mahamet beg. Dar acestea n-au ajuns pinä la noi. Dar desfäcindu-se de aceste coji ale formei slavone. Ipac sä ftii domniia ta cä are fricä mare fi Bäsärabä de acel lotru de Mahamet beg.

cu regele Angliei.licismului. Bälan sint de p&rere cä textele sint traduse sub influenta cato. Bucuresti. s-a cäutat sä se scoatä luminile necesare din studiul limbii. Despot. care. Bärbu. argumentatä din punct de vedere filologic de d. S e x t i l P u s c a r i u in Dacoromania. Dräganu. 1889. Cei mai multi istoriei fi filologi ai noftri admit pinä acum insä pärerea <ilui Iorga.tui text a fost tradus tocmai in veacul al XIII-lea. regretatul N. Sextil Puscariu. p. 2 in lipsa unor notice clare care sä ne destäinuie data fi ceva din imprejurärile in care au fost traduse aceste monumente de limbä fi literaturä romäneascä. sub impulsul domnului moldovean. pe de altä parte in tipäriturile coresiene. cä textele au lost traduse in secolul äl XV-lea in Maramuref fi cä ele stau in l'ega. Regretatul Sbiera. cä textele au fost traduse la inceputul secolului al XVI-lea sub influenta luteranä. iar pe de alta. 197. 1515 (3Kr = = 6023). care se räsfring pe de o parte in versiunile rotacizante (Codicele Voronetean. la sudul Dunärii.81 J. III. In aceastä främintare de idei se räspindesc in Praga. 1585 (31jr = 7093). Universitatea ii era imbibatä de idei revolutionäre indreptate cu deo. Rosetti sustin. care era prietenul lui Melanchthon si care intentiona sä introducä luteranismul in Moldova. I. B i a n u in titlul edijlei: Psaltirea Scheianä (1482). dupä vechile tipärituri ale lui Goresi. Dar timpul prea scurt pentru ca textele sä ajungä din Moldova lui Despot-vodä pinä in Brasovul lui Coresi. Gaster. Gaster credea cä textele rotacizante sint cöpii fäcute intr-o regiune dialectalä. 0 serie de predicated de seamä. 471. mai ales dupä cäsätoria surorii regelui boem. M. organizat ca un fei de castä privilegiatä !n mijlocul societätii boeine.sebire impotriva clerului catolic. Intr-un ultim articol. care a publicat in 1885 Codicele Voronetean. pe de o parte. Richard. M a c u r e k in Revue Historique. unele neviabile chiar atunci. Psaltirea Scheianä fi Voroneteanä). In aceastä vreme. 64—65. I. A.turä cu marea mifcare religioasä pornitä din Cehoslovacia: husitismul. nr. AI. . nu ne indrituiesc a primi aceastä ipotezä. Praga era in veacul al XlV-lea un important centru de cultura in Europa centralä. I.lescu si dr. nota. pentru care vroia sä aducä eruditi capabili sä traducä in limba romänä. si absenta celor germane. p. p. precursori ai lui Hus. Bianu: sub impulsul necesitätilor nationale pentru instructia teologicä a viitorilor preoti). care venise din Paris cu idei noi. nu färä temei. §esan sustin cä traducerile s-ar fi fäout in secolul al XV-lea (I. XIII. I.M = 6690 de la crea^iunea lumii). iar O. 1929. Densusianu si d. 3—4.lului si ai Psaltirii ar fi fost sasi. Candrea. prin stäruintele lui Despot-vodä (1561—1563). pusese la cale o academie la Cotnari si o imprimerie. prezenta numeroaselor elemente maghiare. ideile filozofice si religioase 1 I.sint impart ite: Ion Bianu fi F. se scobora uneori pinä la crimc. a crezut cä originalul aces. Macurek au propus anul 1482 (SU. Regretatul I. fi punea inceputurile literaturii noastre in legäturä cu mifcarea bogomilicä. G a s t e r in Arhivio glottologico italiano. plecind de la ideea cä traducätorii Aposto. prin sasii din Moldova s-ar fi fäcut traducerea Apostolului si a Psaltirii. Bianu si acum in urmä d. in cap cu Matei de Janov. Venceslas al IV-lea. zugräveau deeäderea bisericii si cereau inlaturarea fastului fi reintoarcerea la simplitatea primilor crestini prin reforma interioarä a sufletelor. crede cä prototipul ambelor texte s-ar fi tradus in Moldova.

El devine afa de popular. loan Hus. pe care episcopul din Praga poruncise sä le ardä in anul 1410.ale lui Wiclef. in urma conflictului ivit la Universitatea din Praga intre profesorii germani fi cei cehi. intrucit au creat limba literarä cehä pe temelia graiului vorbit in Praga. in frunte cu regina Sofia. In acest rästimp. sprijinit de toti colegii säi de universitate fi :82 . a inceput sä propäväduiascä in catedrala din Praga. in deplinä concordantä cu viata lui intimä. incit toate clasele societätii. imbogätind literatura nationalä cu o serie de opere care ocupä un loc de frunte. inzestrat cu un puternic talent de predicator si insufletit de un nobil idealism. care gäsesc un puternic räsunet in sufletul lui loan Hus. fi tot in aceastä calitate. Paralel cu activitatea de predicator. se grämädesc la catedralä ca sä-i asculte cuvintul. el ia apärarea scrierilor lui Wiclef. crezul ideilor celor noi. numitä Bethleem. In calitatea aceasta. Hus este ales rector. el incepe sä räspindeascä ideile cele noi fi prin scris.

Conflictul dintre Hus si consiliu nu putea fi aplanat.mai ales de studenti. in sfirsit. Revolta cehilor se accentueazä mai ales cind. invinuind consiliul cä a judecat cu pärtinire §i au declarat cä intreaga natiune cehä este solidarä cu Hus. cruciata impotriva cehilor. unde in prezenta lui fu proclamatä. cerea sä se discute si sä se dovedeascä punct cu punct acuzatiile ce i se aduceau. si. Consiliul incearcä sä inäbuse si aceastä revoltä. ineit regele dä poruncä sä fie cu desävirsire opritä orice incercare de criticä a bulei. convins cä adevärul si dreptatea sint de: partea sa. prin care i se garanta siguranta la ducere §i la intoarcere. dar abia ajuns. poporul izgoneijte din biserici preotii. sub comanda lui 2izka. Prin aceasta. In rästimp. in urma intervenfiei lui Sigismund.si arzind pe rüg si pe amicul devotat al lui Hus. Sigismund. chemind la judecatä pe semna. Nobilimea si clericii cehi care veniserä cu el la consiliu s-au revoltat.rioadä lungä de zbuciumäri. care si-a pierdut ochii pe cimpul de luptä. de lupte neintrerupte. se urcä pe tronul Boemiei fratele lui Venceslas. pe care natiunea cehä il fäcea räspunzätor de omorirea lui Hus. refuzau sä dea impärtäsania in cele douä forme: cu azimä si vin. el se ridicä impotriva bulei indulgentelor pe care © lansase papa loan al XXII-lea. condusi de 2izka. Interventia lui Hus provoacä atita fierbere in Praga. insitigat de partidul taboritilor — numit astfel fiindcä isi avea cuibul intr-un oras din Boemia meridionalä. pleacä in octombrie 1414. mi^carea reformatä a intrat pe calea revolutiei. Intreaga natiune cehä a rupt atunci legäturile cu papalitatea si n-a vrut sä recunoascä altä autoritate in domeniul vietii religioase decit Universitatea din Praga. bägind pretutindeni . de rivalitäti interne. pe Ieronim din Praga. Poporul. a fost ars pe rüg. plecind din Buda. Papa excomunicä pe Hus si. din ordinul papei Martin al IV-lea. dupä moartea regelui Venceslas. intärit cu un salvconduct din partea regelui Sigismund.tarii protestului . unde cade greu bolnav. Poporul se inarmeazä. Aceasta a indirjit si mai mult poporul si Sigismund este socotit ca un vräjma^ „mare ^i crud al regatului Boemiei si al limbii cehe“. Incepe apoi o pe. urmind dupä ritul catolic. se duce la Breslau. Trei tineri care au incercat sä fringä porunca regelui au fost executati. Sigismund. de Procop cel Mare si altii. pätrund cu armele biruitori in Ungaria si Germania. Hus. dupä ce fusese mai inainte demis din demnitatea sacerdotalä. in urma instigatiilor vräjmasilor säi din Boemia. contra pompei si imbräcämintei somptuoase a preotilor si. il cheamä la consiliul din Constanta. Astfel se incepe in Boemia lupta contra averilor adunate de clerul catolic. Hus. care. Cehii. regele Ungariei. pentru nationalizarea serviciului divin. contra cultului sfintilor. Dar aceastä mäsurä de represalii a produs o adincä indirjire in Boemia.. Consiliul ii cerea o retrac. regele Ungariei. cu infringeri. Tabor — se räzvräteste.tare categoricä a ideilor sale. este aruncat in inchisoare. In zorii zilei de 6 iulie 1415. dar si cu victorii strälucite. Hus. nimiceste armata lui Sigismund la portile Pragäi» curind dupä ce acesta fusese incöronat ca rege al Boemiei.

acum in stare de plins. dupä moartea regelui Venceslas. cäci avem o interesantä scrisoare a lui Wladislav Iagello cätre Alexandru cel Bun. sub amindouä formele: cu azimä si cu vin. prin caie se hotäri ca cele douä partide. s-a räspindit din Cehoslovacia in tärile invecinate $i. in multe biserici catolice. O stire contemporanä ne aratä cä in Saros si Zips. au inceput lupta pentru stirpirea propagandei husite si au stäruit pe lingä rege sä renunte la coroana Boemiei. Reforma husitä tindea insä. propagandistii husiti au trecut in Ardealul vecin. fiindcä sustineau cuminecätura sub ambele forme: cu azims §i cu vin — si catolicii. cu azimä si vin. in nordul Ardealului. de unde a putut pätrunde apoi in Maramuref. in aceste imprejuräri. unde domnea regele Wladislav Iagello. ceea ce ducea la surparea puterii temporare a episcopilor.lui. care erau recrutati din mijlocul nobilimii polone si deci sprijiniti de ea. Lep^a se plinge. cuminecätura se fäcea. propoväduise in Buda ideile noi de reformare a bisericii. Reforma lui Hus. utraquistii — cum se numeau adeptii reformei. pe vremea cind Hus incepuse lupta contra coruptiei clerului si pentru purificarea moralä a sufletului prin reintoarcerea la simplitatea vietii din primele secole ale crestinismu. ale sirbilor si ale husitilor eretici. intr-o scrisoare a sa.“ Din Moldova.ff1- spaima. husitii tree in Moldova. este probabil ca eie sä fi cuprins si o parte din romänime. Aceste främintäri si lupte. prin curajul lor neinfrint $i printr-o tacticä de luptä proprie— cu carele. in primul rind. cä „i-au infectat turma caprele riioase din Moldova". cäruia. care au putut aduce cu ei in patrie ideile lui Hus. cum aratä in mod neindoios stricäciunea Boemiei. dupä cerintele reformei husite. loan Capistrano invitä pe nobilii ardeleni sä pustiascä bisericile vlahilor schismatici. Desi izvoarele interne nu rie dau nici o stire in aceastä privintä. intre altele. care tintea in primul rind la oficierea cuminecäturi: sub ambele forme. Din Boemia. odinioarä glorioasä. la inläturarea fastuiui la confiscarea bunurilor mänästiresti. care colinda satele Moldovei propoväduind ideile de reforma ale lui Hus. venind dinspre Zips in Bihor. Astfel. intimul säu prieten. 84 . prin care regele polon indeamnä pe domnul moldovean sä stirpeascä erezia din tara sa. in Ungaria.dureazä pinä in 1485. s-au incrucisat cu cele aduse prin studentii unguri din Boemia si. totusi documentele externe vorbesc de nn cälugär franciscan Constantin. Persecutati in Polonia. ideile husite. Se pare cä husitismul se intinsese destul de simtitor in Moldova. se gäseau inscrisi la Universitatea din Praga o seamä de studenti unguri si sa§i. Husitismul se pare cä se räspindise simtitor si in Ardeal. fiindcä episcopul Gh. husitismul a trecut in Polonia. i se oferise coroana Boemiei. sä fie tratati la fei. „Nu vrem altceva — scrie el — decit sä prevenim primejdia si pustiirea care ne amenintä dacä nu vom intrebuinta in grabä leac impotriva boalei molipsitoare. Aci. pe picior de egalitate. venite din Moldova. husitismul a trecut in Ardeal. De aceea episcopii. De altä parte. Din Ungai'ia. inainte chiar dt martiriul lui Hus. cind se potoli si se semnä tratatul de pace de la Kutnat Hora. cäci la 6 ianuarie 1456. la inläturarea pompei din bisericä si ma: ales la oficierea serviciului divin in limba poporului. Ieronim din Praga.

dar cöpii fäcute cu mult mai tirziu. El a pornit lupta impotriva ereti. s-au pästrat in textele rotacizante. au fost aduse peste munti ideile marelui reformator Luther. ln acele vremuri de cumpanä. incit se zvonea cä ereticii se pregätesc sä ridice armele contra clerului inalt. in Maramures. lui al XVI-lea. in mori parasite. in päduri. fi textele principale ale Sfintei Scripturi: Evanghelia fi Psaltirea. pe la jumätatea veacului al XVI-lea. In aceste vremuri de adeväratä renaftere religioasä. in anul 1871. sprijinit cu cäldurä de mtregul cler catolic. prin safii care se duceau dupä märfuri la tirgul din Leipzig fi mai ales prin studentii care urmaserä cursurile Universitätii din Wittenberg. o indirjitä rezistentä in clerul catolic. totufi multi adep^i ai noii reforme rämin neclin. nu cunoftea nici o limitä: ii judeca sumar fi ii ardea pe rug. care trimite in ajutorul lui pe inchizitorul Iacob de Marcia.\ In Ungaria. pe care le vom vedea mai de aproape intr-un capitol urmä. de unde apoi au fost aduse in nordul Ardealului. sustinutä de regretatul Ovid Densusianu fi de d-1 AI.rile Maramurefului. opri. incit a fost celebrat in versuri de preotii unguri. ideile husite. caracterizate prin particularitatea rotacismului — de aci fi numirea de texte rotacizante — sint urmätoarele: CODICELE VORONETEAN a fost descoperit de räposatul profesor de la liceul „Matei Basarab“ din Bucurefti. care se vedea atacat in ceea ce fäcea puterea si märirea sa: averile mänästiresti. strämutä cu citeva decenii mai tirziu aparitia primelor texte romänefti.titi in credintä lor. Ascunzindu-se cu grija de delatori. „Junimea“. fi indirjirea era afa de mare. cind din Germania. cu toatä rezistentä clerului inalt. clerul catolic se adreseazä papei Eugeniu al IV-lea.niacä. in Ardeal.tor (p. societatea studentilor romäni din Viena. Focarele reformei husite nu erau poate incä stinse in Ardeal. Rosetti. In indirjirea cu care urmärea fi descoperea pe reformat.i Originalele acestor prime traduceri s-au pierdut in främintärile vremurilor.cilor cu o extraordinarä energie fi cu un curaj atit de neinfrint. un cälugär franciscan dintr-o provincie bos. ' TEXTELE ROTACIZANTE . Teoria influentei luterane. care contine fragmente din Evanghelie. Dar. la lumina fäcliilor. pentru ca acolo. Acesta era un om de o vastä cultura. la mänästirea Vor on et. ei continuä sä se a dune noaptea in locuri täinuite. Aceste texte. In aceste noi imprejuräri. s-ar fi fäcut primele incercäri de traducere a cärtilor sfinte in limba romänä. cum era firesc. Tinuturi intregi din Ungaria sint astfel cistigate la reformä. Cu toatä urgia dezläntuitä de inchizitorul Iacob de Marcia. pe la jumätatea veacu-. cunoscute sub numele de Codicele Voronetean. care tindeau sä refaeä viata moralä a societätii pe temelii evanghelice. ni s-au pästrat insä cöpii fäcute mult mai tirziu.mate de aristocratie si de clerul inalt. Textele prime ale acestor traduceri s-au pierdut. Grigore Cretu. au gäsit un puternic räsunet in masele populäre. 85 . Psaltirea Voroneteanä fi Psaltirea Hurmuzachi. 95—100). potrivit cu ideea fundamental a reformei. ideile de reformä ale miseärii pornite de Hus au gäsit. undeva in cuprinsu. sä asculte cuvintul mintuirii divine. un preot sau cälugär va fi tradus — cred partizanii teoriei husite — in limba romänä. La aceastä data. Psaltirea Scheianä.

pusese 86 .ff1- al cärei secretar era pe atunci Mihai Eminescu.

a fost apoi cumpäratä de Dimitrie Sturdza fi däruitä Academiei Romäne. PSALTIREA SCHEIANÄ. FI. dupä cum se poate vedea din grafia fi fonetismul textului. la 1916. un manuscript in 8° mic. Din acest codice s-au pierdut inceputul fi sfirfitul. Ea a fost copiatä. PSALTIREA VORONEJEANÄ a fost gäsitä de Sim. In aceasta •editie insä d-1 Candrea a incercat sä inläture fonetismul copiftilor fi sä reconsti. fi publicatä intr-o editie criticä de cätre d-11. cin. in 1885. Psaltirea Scheianä a fost publicatä pentru intiia data in 1889. Bianu. precum si citeva foi din mijloc (cam 194 pagini) s-au pierdut. in colectia de publicatii a „Comisiunii istorice a Romäniei". impreunä cu intreaga lui biblioteca. de 530 de pagini.lilor opera acestora de a converti popoarele la creftinism — de la capitolul 18.lului Iacob (cap. A.tarea sfintei Fecioare etc. Ea ocupä .duse din slavonefte. precum fi citeva pagini din mijloc. a descoperit in podul mänästirii Voronet. Manuscrisul e fragmentar. insotit de glosar fi studiu. al doilea 20—196. fi codicele care s-a numit apoi. Academiei Romäne. in caractere cursive pe marginea paginii transcrisä in caractere latine. Manuscrisul a fost däruit apoi Academiei Romäne. Codicele Voronetean. fusese intr-o vreme proprietatea lui G. Sbiera. cu versiunea respectivä din Noul Testament al lui Simion §tefan si din Bibilia lui Serban Cantacuzino. un mare bibliofil. Textul cuprinde Psalmii lui David si cintärile adäugate de obicei in urma Psalmilor (cintarea lui Moise.) fi se incheie cu simbolul atanasian. cu indicarea variantelor din Psaltirea lui Coresi (1577). Textul. I. tra. La serbare luase parte si profesorul Cretu. al treilea 197— 530). 693. unde se pästreazä sub cota nr.tuie forma arhaicä a prototipului pierdut. Sturdza Scheianu a daruit-o in 1884. In forma in care-1 avem azi. 449. Marian in 1882. ln mänästirea Voronet. care. de trei copifti diferiti (primul a copiat paginile 1—20. a fost publicat in chirilicä fi in transcriere latinä. Candrea. cäci s-au pierdut primele 58 de foi. dupä locul unde a fost gäsit. sub cota nr. Asachi. ca si primele 18 capitole din Faptele apostolilor. textul cuprinde partea de la sfirfitul Evangheliei: Faptele aposto. versetul al 14—lea. cälätorind pe la mänästirile bucovinene. G. Ea a fost studiatä pe larg. de regretatul prof. dar acest procedeu al scolii franceze <3inainte de räzboi lasä in chip firesc joc liber arbitrarului. Restul epistolelor. unde se pästreazä fi azi. printre alte texte vechi.la cale comemorarea a 400 de ani de la sfintirea mänästirii Putna. de räposatul profesor de la Universitatea din Cernäuti I. unde se aflau mormintele vechi ale domnilor Moldovei. de unde a trecut apoi in biblioteca de la Scheia a lui Sturdza Scheianu. precum fi 3 epistole: una a aposto. Aci se pästreazä in sectia manuscriptelor. Dupä mum el e donatorului a fost numitä de Bianu Psaltirea Scheianä. mama lui Samuil. 1—5) fi douä ale apostolului Petru (a doua necompletä). tn comparatie cu celelalte Psaltiri din secolul al XVI-lea fi al XVII-lea. rugäciunea Anei. care ne-a läsat © importantä colectie de documente privitoare la chestia täräneascä. in facsimile fi in transcriere latinä pe pagina aläturatä. pinä la sfirsit.

initiatorul cunos. Stemele 8? . in anul 1913: Slavischrumänisches Psalter-Bruchstück. care sä ne adueä oarecare luminä in aceastä privintä. ea „nu este copia unui manuscris anterior. apare ca filigranä a hirtiei din fabricile venetiene la inceputul secolului al XVI-lea.logie. cu versiunea slavä si textul romänesc. o coroana pusä pe un trunchi cu rädäcini. o vulpe si douä sägeti incrucisate. nu ne rämme alt criteriu de datare decit analiza hirtiei si a caracterelor paleografice si lingvistice ale textelor. tmpreunä cu traducerea romäneascä. dupä toate probabilitätile. Psaltirea Voronefeanä a fost descrisä si colationatä cu Psaltirea Scheiana de cätre regretatul Ov. de celelalte douä Psaltiri despre care am vorbit: Psaltirea Scheianä si Voroneteanä.cutei colectii de documente a Academiei Romäne. El a fost apoi studiat si publicat din nou. ridicä prin aceasta o problemä interesantä de istorie literarä: in ce imprejuräri s-a fäcut aceastä nouä traducere? Datarea. in primele trei pätrimi ale secolului al XVI-lea si ea provenea. fiindcä ne-a conservat. incä din 1491. un mistret.tiseaza o importantä deosebitä din douä puncte de vedere: intiiul. arheologie si filo. fi textul slavonesc. ea ne dä intii fraza slavoneascä. Giuglea in Revisla pentru istorie. de C. si.in familia Psaltirilor rotacizante un loc important. o stemä cu o coroanä si cu o cruce. care se gäse^te ca marcä de fabricä in unele coale de hirtie pe care a fost copiat Codicele Voronetean. dar aceste criptograme pinä acum n-au putut fi descifrate. ci insusi autograful tradueätorului din slavoneste".näri in criptografie. fiindcä. in 1911. Ancora. In lipsa unor notite clare care sä ne lämureascä acest lucru. Gäluscä. care oras avea ca marcä a sa un porc mistret. din fabrica de hirtie a orasului Schweidnitz din Silezia. Marca orasului a fost imprimatä ca filigranä si in hirtia fabricatä acolo. ca text. dupä care urmeazä apoi traducerea romäneascä. intr-o tezä de doctorat germanä sustinutä la Universitatea din Halle. Unele dintre eie au intr-adevär insem. Filigranele — adicä märcile de fabricä imprimate pe hirtia pe care au fost copiate textele — ne infätiseazä o ancorä. de Hans Benkner si Johan Fuchs. filigranele. dupä concluziile d-lui Candrea. Dupä cum spuneam mai sus. Textul romänesc a fost apoi publicat in caractere chirilice de G. Notite clare. Hirtia textelor care au ca filigranä o coroanä pe un trunchi cu rädäcini. de asemeni nu se gäsesc in paginile lor. in al doilea rind. sau o stemä cu coroanä §i cu o cruce este hirtia iesitä din prima fabricä de hirtie infiintatä la Brasov. Si cum ea este tradusä in aceeafi epoeä si in aceeasi regiune maramureseanä ca si celelalte douä. in 1546. PSALTIREA HURMUZACHI se numeste astfel dupä numele donatorului. nici un document intern sau extern nu ne destäinuie imprejurärile in care au fost traduse aceste texte. Hirtia care avea ca filigranä un mistret se gäseste folositä pentru documente si pentru manuscrise din Moldova. Si aceastä Psaltire infä. Scrisä cu ingrijire. hirtia. marele patriot si istorie bucovinean Eudoxiu Hurmuzachi. fiindcä ea reprezintä o traducere deosebitä. Densusianu in Anuarul seminarului de istoria l-imbei si literaturei romäne pe anul 18L8.

ca si cei din Silezia. märcile orasului Brasov. si proprietarii fabricii de hirtie au adoptat.cu coroane sint. dupä cum se stie. marca orasului ca filigranä 8? .

Graiul acesta reprezenta in structura generalä a limbii romänefti de atunci o fazä mai evoluatä (lipsa rotacismului. descoperite fi publicate pentru intiiafi datä de d-1 N. dimpotrivä. Cea mai interesantä particularitate foneticä din acest strat de limbä este rotacismul.pentru hirtia iefitä din fabrica lor. Rotacismul. n urmat de i in hiat s-a pästrat fi se pronunta ca n muiat: mtiniu. reci. pe care ogäsim imprimatä ca marcä in unele coli ale Psaltirii Scheiene. Schweidnitz si Brasov. de unde era copistul. care astäzi abia se mai aude la motii din Muntii Apuseni si din sudul Maramurefului. pentru a fixa caracterele pe care le-a avut limba noasträ literarä in prima ei fazä. totä. caracterizeaza fi azi Maramureful.). fiindcä limba acestor texte nu este uniformä . pästrat: rebda. gerure < genune. in cuvintele de originä latinä. vulponiu. i dupä r pästrat fi el: uri. adicä trecerea lui n intervocalic.reotate. spuniu. intregul Maramures. tire < tine. De exemplu: substan:88 . gios. morte etc. Concluziile pe care le scoatem din studiul filigranelor si din aspec. Caracterele paleografice ale manuscriselor rotacizante infätifeazä de asemeni un aspect arhaic al scrisului romänesc. in care cuvintele sint copiate unele dupä altele. desi aci pro. . fonetismul dz in loc de z: Dzeu. dupä cum dealtfel se poate deduce din scrisorile maramurefene ale secolului al XVI-lea fi al XVII-lea pästrate in arhivele cetätii Bistrita. este imaginea numelui unuia dintre fabri. ea infätifeazä douä straturi diferite. Al doilea strat de limbä apartine tinutului in care au fost traduse prototipele acestor texte fi el are un vädit caracter dialectal fi arhaic. precedat de r. la r: lumirä (luminä.tul paleografic al textelor sint confirmate prin studiul limbii. j in loc de g : jos etc. se mai gäsesc in textele rotacizante unele träsäturi fonetice. Primul strat de limbä reprezintä graiul vorbit in secolul al XVI-lea in sudestul Ardealului. Iorga fi republicate acum in facsimile fi riguroasä transcriere filologicä de d-1 Al. Aläturi de rotacism apar fi celelalte particularitäti dialectale ale Maramurefului — dar care atunci ca fi azi se extind fi asupra tinuturilor invecinate: Bucovina fi Moldova — precum: pronuntarea lui j ca g in cuvintele de origine latinä. particularitate care se gäsefte fi azi in Maramuref fi in nord-vestul Ardealului: nopte. Vulpea.: gioc. Este asa-numita scriptio continua. E. caracteriza in secolul al XV-lea fi al XVI-lea graiul de nord-est al Transilvaniei. §i in morfologia textelor gäsim forme vechi de limbä care se apropie mai mult de prototipul latin decit cele evoluate de azi. Filigranele textelor rotacizante ne indicä dar cä hirtia pe care au fost copiate aceste texte fusese fabricatä in veacul al XVI-lea in ora f ele Venetia.canjii brafoveni: Fuchs. Scrisul. morfologice fi lexicale care vädesc un stadiu al limbii mai apropiat de prototipul latin fi asupra cäruia se cade sä ne oprim putin. cäderea lui n intervocalic urmat de i: intnu. färä sä fie separate intre ele prin nici un spatiu. Ea apare ca filigranä pe hirtia fabricatä la Brasov incepind cu anul 1549. diftongul oa } o. giude.blema este ceva mai complexä. Rosetti. Limba. ln afarä de aceste particularitäti dialectale care. exceptind rotacismul. in afa-numita Tara Oafului. rugäciure < rugäciune etc.

bärat: prieten. viptu <victus „griu. celosag: infeläciune.tori si färä de crutat ke3*w\aie (de la maao = copil. strat: „asternut". intrare (cu intelesul de as intra) (intraverim intraveris. täroasä: insar. fiindcä aceasta vocalä nu amutise in limbä atunci: domnu. Din originalul slavon au rämas netraduse. a se numära <nominare . care au dispärut din circula^ia limbii de azi sau vietuiesc in agonie in cine stie ce colt indepärtat de tarä: agru {agrum „tarinä“. si numeroase cuvinte care träiau atunci in limba tinutului. im pärti: „despärti". iniie: brumä. cadilä: tämiie. sau altele pe care traducätorii nu le-au inteles ori cärora nu le-au gasit cu ufurintä corespondentul romänesc. zäblcalä: fereasträ. venetu (venitis (azi: veniräti). märitu (maritum „mire“. Afläm apoi o forma de conditional mostenitä de la perfectu] subjonctivului latin: intrare. se gäsesc in textele rotacizante terminate in -u. desidera <desiderare „a dori". -um si care astäzi se terminä in consoanä. -erint. intraremu. cäci pästreazä incä un inteles mai apropiat de prototipul din care derivä: codru cu intelesul de „munte“. prä. bucate“. dar calchiatä dupä tipicul cuvintelor slave corespunzätoare: dulce vrere <blagovolenie. intrare. precum: aslamü: camatä. vasilisc: balaur fantastic care ucide cu privirea.a-si spune pe nume". binecuvintare".cinatä. codere. aläturi de care apare si omonimul päsa <pensare „a apäsa“ (azi pästrat numai in expresii ca: nu-mi pasä). fuste <fustem „toiag". värgurä <'virgulam (virgo „fecioarä“. 0 forma cu totul curioasä este compunerea cuvintelor intr-o structurä nefireascä limbii romäne. greu animoso päcate. pamente: amintire. La persoana I-a a imperfectului apäreau formele färä m: eu auziia. Alte cuvinte sint importante din punct de vedere al evolutiei sensului. fämeaie: „familie“. cumplit'. tirnat: prispä. zisu (Aixi (azi: zisei). a amägi. cu desinenta in limba latinä in -us. bezaconie cu intelesul de färädelege. Mai interesant insä este lexicul. cäci ne oferä o bogätie nebänuitä de cuvinte mostenite din patrimoniul latin. apoi pluralul substantivelor latine neutre in -ora se termina in -ure: fapture etc. -erit. päsa <passare „a merge“ (azi pästrat in expresii ca: pas de fä ceva). plural: färäJundere. gilälui: uri. omugoditori. auä (itvam „strugure“. pe lingä titluri de capitole.. schimen: cätel. gudet: „judecatä“. dar traducätorul a 89 . arira <arenam „nisip". urä. onagru: asin sälbatic. imparatu. intraretu. tar: sarcinä. se gäsesc numeroase elemente ungurefti. murgiu : a cirti. genitivele si dativele se formau cu prepozitii. lege cälcätoriu. färä fundu. plod purtä. bincotä: viclefug. -erimus. gintu <gentem „neam". celui: a insela. precum: adamä: cämatä.ciure <orationem „urare.tivele declinärii a doua. prilästi .pastie". stepenä: treaptä. -eritis. dar care. bintätui: a pedepsi. aspidä: farpe cu privirea veninoasä. Conjugarea infätiseazä fi ea forme interesante: gäsim numeroase urme din vechiul perfect simplu: feciu <feci (azi: fäcui). opu iaste (opus est „trebuie". pädure: „munte". färämente. dodei: a supära. gune <juvenis „tinär". venremu (venimus (azi: veniräm). säruta (salutare: „saluta“. neintelese in tinuturile romänefti libere de dincoace de munti. bäsädui: a plinge. au dispärut. intrari. in curgerea vremurilor. ogodi: a pläcea. gerure <gironetn „adincime. „sfirfit" (cumplitul pämintului —■ sfirfitul pämintului). Cum era firesc intr-un text tradus in cuprinsurile romänesti aflate sub stäpinire maghiarä. amägi.

capabilä sä exprime in versuri.u). archeologie st filologie (a lui Tocilesc. Textele rotacizante au trecut din minä in minä si prin cöpii s-au räspindit din sat in sat si din tinut in tinut pinä ce. Psaltirea Scheianä. 474. peste trei veacuri de främintare. 230. p. 1886. un dialect nord-vestic. in a doua jumätate a secolului ai XVI-lea. 514. aceste prime si timide zäri de luminä in picla slavismului aduc inceputul unei munci grele si lungi de trei veacuri. tmpremtdza : injumätäti. N ä d e j d e in Contemporanul.cr=zut cä substantivul derivä de la verbul ijjdAdTi). vol. ed. C r e t u i n Revista pentru istorie. cu Eminescu. Codicele Voronetean. care in veacul al XVI-lea intr-o privintä stagnase intro formä mai conservatoare. 155. 526. cele mai inalte nuante ale cugetärii filozofice. cäci eie ii dezväluie pe de o parte forme de limbä in care se poate surprinde tranzitia de la latina vulgarä la limba de azi. totusi eie sint pentru istoria literaturii de o irnportantä deosebitä. cuprinde studiul. Ideile erc* nate ale lui Sbiera au fost combätute de: Gr.nalizarea serviciului divin. precum genitivul construit cu prepozitia de (casa de domnul). Intr-o vreme in care traditia si prejudecata nu admiteau in biserica Räsuritului ortodox alte limbi liturgice decit slava si greaca. (1883). 1885. pe care valurile vremurilor le-au adus pinä la noi cu file pierdute sau rupte. dativul cu prepozitia a (sufletele a tot omul). A. dintre care unele au dispärut cu timpul din circulatia limbii. B o g d a n in Convorbiri literare. eie mai au un aspect. de I. ceea ce aduce confuzia intre subiect si obiect. 178. S b i e r a. apare färä prepozitia pre. traduse din slavoneste (vol. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri din secolul XVI si XVII. textele maramure^ene imitä adesea intorsäturile de frazä ale originalului slavon. iar in alte privinte evoluase cätre forme — rotacis. lege dätätoriu. BIBLIOGRAFIE ' Publicatii de texte. iar altele se zbat azi in agonie intr-un colt restrins de pämint romänesc. p. in sudul Ardealului. II textul si glosarul). Un alt dialect era menit sä-i ia locul. anul VI (1886). p. :90 . cu particularitäti arhaice si dialectale. lege cälcätoriu» premiezare : injum&tätire. pentru cä constituiesc inceputurile. Prima fazä a limbii noastre literare a fost astfel o fazä maramuresanä. sub influenta originalului slav. Acuzativul insä. Textele rotacizante. Psaltirea Scheianä a fost publicatä in facsimile si transcriere latinä cu Variante din Coresi de I. Codicele Voronetean a fost publicat cu un studiu si vocabular de Ion al lui Gh. care va duce insä la natio. In slirjit. O edi^ie criticä insotitä de un studiu aprofundat a dat d-1 I. Era greu ca in lupta cu celelalte dialecte graiul maramuresan sä se mentinä biruitor pe tärimul vietii literare. tomul I. C a n d r e a. Academiei Romäne. Gäsim insä si urme din sintaxa latinei vulgare. si de I. 132. anul III. Cernäuti. au fost puse in tipar de cätre diaconul t5rgovistean Coresi. punctul de plecare al limbii noastre literare. iar pe de altä parte o sumedenie de cuvinte din vechea zestre latinä. 1889. Bucuresti. care.mul de exemplu — pe care nu le cunosteau celelalte dialecte. In ce priveste sintaxa. avea sä ajungä la starea de azi. sint pentru filologul care vrea sä reconstituie originea si evolutia limbii romänesti comori de pret. B i a n u . I. Desi textele rotacizante sint scrise intr-o limbä greoaie. cu deosebire cele in care viata romäneascä se desfäsoarä mai liber in state oarecum autonome. 77 — 88. cu multe elemente sträine.

presupunea doi copisti sau „aceea?i minä. 1925— 1926. 4. XXVI. op. Cf. 1927. Cf. si I. in Introducerea limbii romänesti in bisericä. N. 187— 188. N. XIX — X X . p. Mem. Limba romänä in secolul al XVI-lea. I.. 1917. Iasi. II. 1932. 1904. 2. in Drum drept. C a n d r e a. 64. II. in Chrestomatie romänä. 1928. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri din secolul XV si XVI. inceputurile literaturii noastre sint puse in legäturä cu propaganda catolicä de I l i e B ä r b u l e s c u . 1914. p. Budapesta. 91 . 1914. §i mai ales: Limba romänä in secolul al XVI-lea. 1925. D r ä g a n u . fase. au dovedit cä sint trei. I o r g a . in Convorbiri literare. 631. CI si CII). p. B i a n u . III. P r o c o p o v i c i . R o s e t t i.tipul husit al catehismelor noastre luterane. iti Dacoromania. in care reproduce texte rotacizante. p. I. Husitismul in Romania. p. 497 —508. 41 — 44. Romania. 1891. Halle. editura Casei ? coale]or. VI. Bucuresti. Buc. Despre studen^ii din Ungaria si Sibiu (intre 1373— 1411) la Praga . Al. Studii. 1910. I. P a l a d e . p. G a s t e r . nr. Romane. C a n d r e a. p. D r ä g a n u . B o g r e a. Diseurs de recepfie in Academia Romänä. 1883. t. A. p. in Revista istoricä. R o s e 11 i. O v. p. Psaltirea Hurmuzachi n-a fost incä publicatä pinä acum. credea cä acestea sint „prelucräri ulterioare ale operelor lui Coresi" (p. Bucuresti. ln Beiheft zur Zeitschrift für rom. Textul a fost republicat cu versiunea slavä si cea romänä de G. p. Al. I. B i a n u . Zur Rekonstruktion des Urrumänischen. 527. I o s e f l l a c u r e k . A. 19 — 20. C. 40 1. III. tn Korrespondenzblatt. Studenten aus Ungarn und Siebenbürgen an der Prager Universität im XIV—XV. Etude sur le rhotacisme en roumain. cit. Istoria literaturii religioase a romäni lor pinä 1a 1688. p. Paris.. ed. Bucuresti. Istoria literaturii romänesti. T. 475 —508. cit.. 1926. p. editura Cartea romäneascä. 194 — 209 si 475 — 487. si XII (1911). ed. 1927. tom. Istoria literaturii romäne. G ä l u s c ä in Slavischrumänisches Psalterbruchstück. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri. Curentele literare la romäni in perioada slavonismului cultural. sect. C a n d r e a. dar dupä o intrerupere cam indelungatä". 45—102. Incercarea asupra evolutiei literaturii vechi romänesti. 1913 (tezä de doctorat). vol.. traduse din slavoneste. 6. A. op. Halle. Philologie. XXX. Bucuresti. A cseh huszita mozgalmak es uralom törtenete Magyar. III. p. 153. Analele Acad. 29. . Arhe. XIV.. 1916. lit. I o r g a . Bucuresti. p. G i n g l e a in Revista pentru istorie. a c e 1 a s i. primele traduceri au fost fäcute de un sas din regiunea Bistritei „care a urmat ca student la Universitatea din Praga" unde a primit invätäturile lui Hus. A 1. I. 1924. Jahrhundert. dar despre ea se gäsesc informatiuiü in studiul citat mai sus al d-lui I. Sibiiu. Paris. Cind s-a scris intii romäneste (extras din Arhiva VII). S e x t i l P u s c a r i u . II. credea cä traducerile s-au fäcut pe la sfirfitul veacului al XVI-lea in mänästirile moldovenesti. 444 — 467. Epoca veche. Despre copistii Psaltirii Scheiene: I. observind cä sint douä scrisuri. 914— 937. 1908. D e n s u s i a n u . M e t r o n i u. p. XLVII (1913). I. Pentru propaganda husitä in tärile romäne a se vedea si. Husitstvi v rumunsckych zemich. vol. si A. Brno. Despre ea o recenzie a lui V. p. editia „Comisiei istorice a Romäniei". admite cä sint sasi. Bucuresti. T h o t Z s a b ö P a l . insä si Al. Atribuiesc inceputurile literaturii romäne reformei luterane. 1916. S e x t i l P u s c a r i u . Sustin teoria husitä: N. p. Douä manuscripte vechi: Codicele Todorescu si Codicele Martian. p. 103—110. p. I. Buc. P r o c o p o v i c i . L a c e a . p. in Despre nazalizare si rotacism. 1914. Academiei Romane. XLVIII. 461—471. I. 475 — 508 si 914 —929. XII. dialectale fi populäre. archeologie si filologie. vol. p.orszägon. XI (1910). Dacoromania. 1916. in Grai si suflet. 1121—1123. 333. Paris. p. Despre husitism in Ungaria: Dr. p. si Al. X . IV. 1930. I.Bucuresti „Comisia istoricä a Romäniei". seria II. texe tipärite si manuscrise (secolul XVI—XIX). XXVIII. a II-a. L —LVII. R o s e 11 i. Suceava. p. M. „pentru a da elementele instructiunii teologice cälugärilor romäni". 156. Dacoromania. 13. si Recherches sur la Phonetique du roumain au XVI-e siecle. Histoire de la langue roumaine. Psaltirea Voroneteanü a fost publicatä in caractere chirilice de G.

Pärerea lui Dräganu privitoare la traducerea in Moldova pe vremea lui Despot-vodä in Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie. Textele au fost studiate din punctul de vedere al limbii de: I. Documente romänesti din archivele Bistritei. Doubs. Al. II. sect. 1899.mures. Rotacismul era in secolul al XVI-lea o particularitate foneticä.. a c e l a s i . A l e x a n d r u R o s e t t i . Slatina. Fac. editura „Cartea romäneascä". XXX. p. II. Bucuresti. apoi d e d . sub influenza husitä. LucaväJ:. traducerea a fost fäcutä de un cälugär romän care stia si slavoneste. M o r a r i u. p. p. R p s e 11 i. Bucuresti. Documentele din arhivele Bistri^ei au fost publicate intiiasi datä de d. mänästirea Moldavita. Cluj. Hautes-Alpes). II. Fenomenul este cunoscut si pe domeniul Romaniei occidentale in dialectele nord-vestice ale Italiei si in franco-provansalä (departamentele Isere. St. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri din secolul XVI si XVII traduse din slavoneste'. Textele publicate in transliterate sint insotite de 21 facsimile si de studii paleografice ?i filologice. lit. de indice de nume proprii si de vocabular. lit. N.p. Cuprinde 50 descrisori dintre 1592 si 1638 din urmätoarele localitä^i: Cimpulung. Cernäuti. Istroromänii. indeosebi p. Histoire de la langue roumaine. Säliste-Mara. Pentru prototipele paleoslave ale traducerilor. de cätre diaconul Coresi venit din Tirgoviste. Bucuresti. XV. Cernäu$i. Über die kirchenslavische Vorlage des Codice Voronetean. nordul Maramuresului. Bucuresti. prin stäruinta juzilor sasi ai orasului Brasov. Bucuresti. care il pästreazä si azi si care au emigrat probabil intre secolii X—XIII din pärfile vestice ale Transilvaniei. in Revista filologicä. sect. D e n s u s i a n u . £tude sur le rhotacisme en Roumain. Ei il pästreazä si azi. $i Formarea verbelorin Psaltirea Scheianä. IV —V. C a n d r e a . eie sint puse sub teascul tiparului. A l e x a n d r u R o s e 1 1 i. partea 1 si a 2-a. p. poate in mänästirea Moldavi^a (p. I. 3738. Mitteilungen des rumänischen Instituts an der Universität Wien. 1939. s-au räspindit prin cöpii. in Codrul Cosminului. care distingea net graiurile din nord-estul Transilvaniei de cele din sud. D r. 449 si urm. 1908. pinä in tinuturile din sud-estul Ardealului. Suceava si din urmätoarele ale Transilvaniei: Bistrrfa. Mem. Boh us T e n o r a. 1926. Pentru explicarea rotacismului: Al. Paris. 1924. din minä in minä. partea a II-a. D e n s u s i a n u . Originea fi timpul primelor traduceri romänesti ale Sf. 89. 1911— 1913. Curs litogr. 263 — 278. mänästirea Rädäuti. Analele Academiei Romäne. s. p. Bucuresti. in a doua jumätate a secolului al XVI-lea. Heidelberg. Despre nazalizare si rotacism. tn Analele Academiei Romäne. in Documentele Hurmuzaki. lit. Suciul de Sus (Solnoc-Dobica). Fägäras. A. 219 — 231. XXVI. 145 — 221. Tirgu-Neamt.. 1938— 1939. Tipärirea cärtilor necesare cultului divin corespundea atunci in tärile :92 . t. cunosteau rotacismul la despärfirea lor de trunchiul romänismului. s. Aci. in colectia Bibliotheque de l'Ecole des Hautes Ütudes.. in W. P r o c o p o v i c i . Mem. 27. O v . S e s a n. prin mesteri tipografi sirbi. Pentru u final: O. Scripturi. Sintaxa propozitiunii in Psaltirea Scheianä. Bucuresti. Din istoria amutirii lui „u“ final in limba romänä. 1927. Roman. t. M i l a n P. M. extras din La Transylvanie. 110). 1914. Edouard Champion. Lettres roumaines de la fin du XVI-e et du debut du XVII-e siecle tirdes des Archives de Bistritza (Transylvanie). INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI TIPAR SLAVONESC IN TARA ROMÄNEASCÄ Textele Sfintelor Scriptiiri traduse in veacul al XV-lea in Maramures. Tiparul fusese adus in tärile noastre din Venetia. tom. I o r g a . 1904. 1938. 1932. C i o b a n u . Limba romänä in secolul al XVI-lea. — L ü b k e. V. in Institutul de filologie fifolklor.

incearcä sä ridice steagul independent ei. G. pe timpul lui Radu cel Mare si al urmasilor säi. ln acele zbuciumate vremuri. 544 — Maxim va fi intilnit in cetatea dogilor pe nepotul säu Solomon. inceteazä. In Muntenia se afla pe atunci in mare vazä la curtea lui Radu cel Mare mitropolitul sirb Maxim. pe care o instalase in Gracanica. Tipografia functioneazä deci patru ani. Maxim era. unde este internat. apar trei cärti religioase: un Molitvenic. logofätul Dimitrie Liubavici. un Octoih in 1510. domnul Moldovei. la 10 noiembrie 1508. cälugärul Macarie. care väzuse inflorirea culturalä a Italiei §i care era cäsätorit cu o nobilä venetianä. urcindu-se pe tronul tatälui säu si dorind sä räspindeascä lumina culturii ln tara sa. aci la noi. dar in cele din urmä. gata sä se incaiere. din cauza imprejurärilor vitrege in 93 . Din tipografia lui Macarie. Acolo se presupune cä a trebuit sä primeascä islamismul pentru a-si mintui via^a. un Octoih in 1494 si o Psaltire in 1495. si de-acolo. supraveghea la Venetia tipärirea unui liturghier slav. Aci. dar este infrint si silit sä se predea turcilor. sub domnia lui Neagoe Basarab. Elisabeta. cälugärul Macarie. in Biserica ortodoxä. in Munte. pätrunderea turcilor in muntii Munte. Citiva ani mai tirziu.slave din Balcani unei necesitä^i adinc simtite. dupä mamä. Crnojevic. si-a gäsit adäpost pentru munca lui culturalä. fiindcä singurele täri ortodoxe peste care nu se intinsese stäpinirea turceascä erau principatele romäne. cu o tipografie cumpäratä de Radu cel Mare. apoi. si un Evangheliar in 1512.negrului distruge aceste inceputuri culturale. Acolo. Incä din 1483. apoi.nia. Panaitescu. Abia peste 33 de ani. au apärut numai trei cärti bisericesti: Liturghierul. care il exilarä in Asia Mica. tocmai cind ostile se aflau fatä in fatä.£iile dramatice ale vietii celor doi initiatori ai tiparului. deoarece invazia turcilor nimicise si impräftiase vechile manuscrise copiate cu multä muncä in mänästiri de cätre cälugäri caligrafi. fiica lui Antonio Erizzo. P. de acolo la Ra vena. dar. In aceste imprejuräri ■— crede d-1 P. in urma stäruintii turcilor. intre 1508—1512. care adusese in Serbia o tipografie. 1939. se intoarce in patrie. care insotea in Italia pe tinärul principe muntenegrean Gheorghe Crnojevic. scäpind din inchisoare. in imprejuräri care nu ne sint cunoscute. p. nepotul lui Gheorghe Crnojevic. aduce tiparul din Venetia §i-l instaleazä in preajma Cetiniei. mai tirziu. in 1545. in mänästirea intemeiatä de tatäl säu. in domnia lui Vlad-vodä. poate din Venetia — si nu cu vechile buchii de tipar din Cetinje. pe care i-a adus in Tara Romäneascä. care a izbutit sä impace cu cuvinte crestinesti pe Radu cel Mare cu Bogdan al III-lea. inceput sub Radu cel Mare si incheiat sub Mihnea cel Räu. si pe cälugärul Macarie. nepotul vestitului erou albanez Skander-beg si värul lui Gheorghe Cr no je vie. in 1496. izgonit de turci. travestit in haine de cälugär. pe vremea cind domnea Radu cel Mare. a aluat si el drumul pribegiei spre Venezia. care se rätäciserä — fi-a inceput cälugärul Macarie noua sa activitate. sub supravegherea cälugärului Macarie. intemeietorul tipografiei. In 1503 Maxim se afla la Venetia. cu protectorii säi. Gheorghe Crnojevic. rämas färä protectori fi Urmärit de turci. Initiatorul acestei noi tipografii a fost tot un sirb. Cit de tragicä a fost soarta culturii crestine in aceastä epocä a invaziunii turcesti se vede si din peripe. fuge in Venetia. tiparul incepe sä functioneze din nou in Jar a Romäneascä.

expatriati in imprejuräri vitrege. un Apostol in 1547. EPOCA LUI CORESI Dupä aceasta tiparul romänesc inceteazä in Tirgovifte. incepätorul cärtii romänefti tipärite. Numele lui. intr-o notitä publicatä in Analele Academiei Romäne (1909—1910. in näzuinta de a-si desface marfa. a fost pus de mult — de Alexandru Odobescu chiar — in legäturä cu familia Coressios din Chios. Cum a ajuns Coresi la Brafov nu putem fti. Ultimul fiind citat in al doilea rind — „eu. pentru ca sä inceapä publicarea cärtilor de slujbä necesare bisericilor romänesti din principate. in care ni se spune cä a fost tipäritä din porunca lui Hanäs Benkner de cätre Oprea Logofätul si diaconul Coresi. un Evangheliar. care a apärut in douä editii. defi a fost in timpul din urmä obiectui a numeroase studii. articole fi polemici. tatäl lui Mihai Viteazul — si in tara Moldovei blagoslovitul Alexandru Voievod". cäci aläturi de H. patru cärti slavone: un Molitvenic. nenorocit fi päcätos". fi diaconul Coresi ne-am trudit pentru aceasta fi am scos aceastä carte" — este. CORESI Figura diaconului Coresi. cind. un Octoih slavonesc. judele Brafovului. dind la luminä. la Tirgoviste. Aceastä carte — prima tipäriturä coresianä la Brasov. era la riridul lui discipolul lui Dimitrie Liubavici. Intre tovaräfii care ajutä pe mefterul sirb in tipärirea textelor slave necesare serviciului divin. care a dat medici ca loan Coressios din Chios din a doua jumätate a secolului al XVI-lea. La 1550 il gäsim in cetatea de scaun a Tärii Romänesti. „suflet deznädäjduit. Astfel se stabileste in chip documentar cä diaconul Coresi fi-a invätat meftefugul tiparului de la ucenicii — poate chiar de la cälugärii sirbi — care. diaconul Coresi tipärefte cu porunca lui Hanäf Benkner. Prefata pe care a reprodus-o d-l Mazilu intr-un articol critic despre Coresi invedereazä oarecum aceastä intentie. fi un Triod-Penticostar. dupä cite stim pinä acum. pribeagul sirb. cum se numeste el insufi in epilog. una pentru Mircea Ciobanu fi alta pentru Iliaf-vodä al Moldovei. pe timpul lui Pätrafcu cel Bun. care. pentru ca sä reaparä mai tirziu la Brafov in 1556. intre 12 iunie 1556 fi 14 ianuarie 1557. lucrind pe timpul lui Mircea Ciobanul (1544—1554). Tipografia lui Dimitrie Liubavici functioneazä la Tirgoviste vreo cinci ani. despre care ne-a dat lämuriri interesante regretatul Bianu. volumul XXXII) — contine un ppilog. scriitori de seamä ca Gheorghe :94 . robul lui Hristos Oprea logofätul. precum spuneam si dupä cum se constatä si din epilogul Apostolului slavonesc tipärit la Tirgovifte in 1547. au adus in ^ärile noastre buchiile de tipar lucrate in Venetia. „cu porunca" cäruia ne spune cä tipäreste cartea. care intemeiase cu zece ani mai inainte prima fabricä de hirtie. Benkner. pomcneste fi pe domnii principatelor noastre: „in Tara Romäneascä blagoslovitul Pätrascu Voievod — e vorba de Pätrascu cel Bun. ucenicul lui Oprea Logofätul. dupä cit se pare.care se zbätea viata literarä a slavilor sud-dunäreni sub stäpinire turceascä. il adusese pe Coresi cu tipografia lui acolo. se citeazä in prefetele sau epilogurile cärtilor: cälugärul Moise fi ucenicii säi Oprea fi Petre. ne este incä putin cunoscutä. care sunä azi afa de exotic in onomastica romäneascä. Probabil cä Hanäf Benkner. se expatriazä cu tipar cu tot.

Urlati.o conjecturä. originari din Chios. in „minunata cetate numitä Bucuresti". cäci Alexandru-vodä.Coressios de la inceputul secolului al XVII-lea. pentru cä din ele se poate vedea cä acefti Coresi.1582) I Bunea Logofätul Coresi (1606) O jumätate de an dupä tipärirea Octoihului slavonesc la Brafov. cetätile de scaun ale Tärii Romänefti. prin cäsätorii fi inrudiri. a incercat sä reconstituie — desigur in mod ipotetic — astfel spita familiei Coresi din Tara Romäneascä1: Coresi grämaticul (logofätul) Diaconul Coresi (1560.1583) i Serban (1588) Logofätul Coresi (1560. un Triod-Penticostar. Fapt este cä in actele si documentele romänefti din secolul al XVI-lea apar mai mullti Coresi. care apare pentru intiiafi datä pe la 1560. nu putem fti. negustori ca Anton. sub Mircea Ciobanul. intre logofätul Coresi de pe la 1560—1582. Astfel intre anii 1527—1544 se pomenefte de un Coresi „grämaticul“. intr-o prefatä la Molitvelnicul lui Coresi. unde incepe la 8 iulie 1557. Dobra fi Maria. fiul lui Mircea Ciobanu. 269). pe logofätul Bunea. pe care il mintuie insä de tipärit tocmai dupä moartea lui Pätrafcu. ii mtärefte in 1572. Popesti. „fiul lui Coresi logofätul“. totufi. fi cä avea mai multe cumnate: Stana Neacfa. in vara anului urmätor. p. Din citeva acte afläm cä avea un naf cu numele de Barbu. Nicolaescu (Revista pentru istorie. unde il gäsim in 1559 fi unde. pärti de pämint in Rusi. fiindcä documentele timpului nu ne ingäduie sä facem nici. mobile Bärcänesti si Vladulesti. in decurs de mai bine de 20 de ani. 1 Nu putem accepta spifa intocmitä de d-nul St. nu reiese clar din documente. Leontesti fi Brofteni. care identificä pe diaconul Coresi cu logofätul Coresi. pe de altä parte. Bräniftor. intraserä in rindul pämintenilor. cä tinea in cäsätorie pe Diica. intr-un act de la mänästirea Tismana. Apoi Coresi se strämutä din nou la Brafov. Ce legäturä existä pe de o parte intre Coresi grämaticul de pe la 1527—1544 fi. 1 iulie 1558. In actul din 1572. a cärui activitate tipograficä se desfäfoarä intre anii 1556 si 1583. in 1568. scriind acte la Bucuresti. Gheorghe si loan (Dziani) Coressi. Amintesc aceste date intr-adins. greci. chiar dacä ar fi fost la origine sträini. sau Coresi „pisetul". care aveau afaceri comerciale cu Lwöwul polon. Il gäsim mai tirziu. fiica lui Bunea fi sora lui Stoica Jeleaza. sub impulsiunea noului curent de reformä pornit de Luther. Regretatul Nerva Hodof. care scrie o serie de acte intre 1527 si 1538 in Bucuresti si Tirgoviste. Se pare cä era un om instarit. pe care se intemeiazä d-1 St. X. logofätul Coresi nu este nicäieri pomenit ca diacon si nici nu se face aluzie la activitatea lui tipograficä desfäsuratä pe acel timp in Transilvania (intre 1559— 1583). in satul Bärcänefti. 95 . arheologie si filozofie. Alte documente posterioare vorbesc de Coresi logofätul in Miroslävesti. El a avut un fiu. Nicolaescu. sau Coresi „diacul". el tipärefte in limba romänä cärtile fundamentale ale bisericii. Coresi apare la Tirgovifte. 1909. in timpul domniei lui Pä traf cu cel Bun. fi intre diaconul Coresi. Ce legäturi au fost — dacä exista vreuna — intre Coresi al nostru fi omonimii säi. ale cäror pärti de mofie le cumpärase pe la 1567.

in cele din urmä. in Basel. este posibil. ln fruntea miscärii a stat insä apostolul reformatiunii din Brasov. räspindesc intre concetätenii lor ideile marelui reformator german2. Reformatio ecclesiae Coronensis ac totius. care studiaserä la Universitatea din Wittenberg fi audiaserä prelegerile lui Luther. s-a desfäfurat in trei centre diferite: Sibiu. Cluj. un umanist de seamä. 0 conditiune prealabilä pentru räspindirea luteranismului printre romäni era traducerea fi tipärirea cär^ilor romänefti sub influenta curentelor de reformä. Juhasz.titi la reformä. Locul de frunte intre sfetnicii de la curtea sa il aveau doi romäni: bätrinul Mihail Csaki. unde s-a initiat fi in arta tipografiei. A reformdciö az erdüyi romcmok között (Reformä printre romanii trnsilväneni). incepe printre concetätenii säi propaganda pentru reforma luteranä. 2V. loan Sigismund era poliglot. prin negustorii safi care luaserä parte la tirguldin Leipzig fi care aduseserä cu ei la intoarcere cärtile lui Luther. cancelarul tärii. Predicile lui inspirate gäsesc. care. ftia binifor fi romänefte. Viena. care lua adesea masa cu principele fi care dormea in aceeafi camerä cu el. hotäräfte inlocuirea limbii latine din bisericä cu limba germanä. ba chiar probabil. stäpinind partea vesticä a Ungariei. alimentatä cu hirtie pusä in circulatie din fabrica ridicatä de prietenii fi concetätenii säi. In aceste imprejuräri. In 1542 Honterus publicä in limba latinä fi germanä cartea reformatiunii. rupti de neamul lor fi conver. Pentru a da mai multä extensiune ideilor reformei. Principele loan Sigismund Zzäpolyai (Zäpolya). La Reforme et les roumains de Transylvanie. primarii Brasovului. care erau elementul cel mai numeros in Ardeal fi carei dädeau. In 1522 mai multi tineri safi. ini^iatä fi patronatä de safi fi unguri. fi urmärea sä atragä la noua reformä fi pe romäni. näzuia sä cuprindä fi Ardealul. care invätase in Elvetia arta tiparului. preotimea din tara Birsei. urmind liniile politice — trase de mama sa pe timpul regentei — de a organiza in Ardeal fi pe tärim religiös o opozitie puternicä impotriva catolicului Ferdinand. intorcinidu-se in oraful natal cu o largä culturä umanistä fi cu un infläcärat zel pentru noul crez al reformei. ca toate mäsurile luate de autoritätile maghiare pentru convertirea romänilor la reformä sä se fi fäcut cu sfatul fi cu initiativa acestor curteni. Reforma luteranä pätrunsese in Ardeal in anul 1519. Honterus. näscut in 1498 in Brasov. care fusese preceptorul lui. dupä ce si-a terminat mvätätura in oraful natal. I. in vremurile de dupä nenorocita luptä de la Mohaci„ cind o parte din Ungaria cäzuse sub stäpinirea turceascä. Wittenberg fi. 1940. un adinc räsunet in sufletul contemporanilor säi safi. Archivum Europae Centrc-Orientalis. pästrätorul sigiliului statului. cäsätorirea preotilor fi introducerea serviciului divin in formä luteranä. Budapest. Honterus. Iohann Fuchs fi Hannes Benkner. dupä cum o afirmä Giovanandrea Gromo. si E. Brafov fi Oräftie. Rev&z. intemeiazä in Brafov o tipografie. si-a continuat studiile in scolile superioare din Cracovia. „ostafii cei mai buni". a adoptat reforma luteranä. in care fixeazä punctele fundamentale ale noii biserici •—■ intre altele fi nevoia de a propovädui Evanghelia Domnului in limba nationalä. fi Gaspar Bekes. Barcensis provinciae. Honterus. :96 . cel mai tinär dintre sfetnici. In acelafi timp cu safii imbrätifarä luteranismul fi ungurii. 1941. Curind dupä aceasta. In 1533 Honterus. convocatä intr-un congres. Aceastä activitate.Influenta luteranä fi activitatea lui Coresi.

unde pätrunsese mai devreme ideile de reformä. 2 2 . I .nefte cä s-au dat doi florini unui oarecare „magister Philippus" —■ Filip Maler —■ pentru munca lui de tipärire a Catehismului valah. p . 1544... sau „eu jupinul Hanäs Beagner. sä invete rumänii cine-s creftini“. un preot sas din Bistrita.. care venea din Tirgoviste cu materialul de tipar chirilic. In aceste imprejuräri s-a tipärit in 1544. 2Vezi textul reprodus la B i a n u . 195. Avem in aceastä privintä un pretios document contemporan. in care se pome.. intr-o scrisoare din 1546 cätre preotul loan Hessus din Breslau. In 1Rechnungen aus dem Archiv von Hermannstadt und der sächsichen Kation.ricä ortodoxä a Scheilor din Brasov. dar cä si multi il condamnä. la Sibiu. Adalbert Wurmloch. De aceea cea dintii publicatie romäneascä apärutä la Brasov este un Catehism menit a fi predat copiilor din scolile romänefti. prima carte coresianä. ales jude (primär) al Sibiului in 1543.. p. care erä in acelafi timp psalt si profesor „miasteriu — cum spune el — fcoalei rumä.“. „Cu zisa <fi cu cheltuiala) jupinului Hanes Beagner. fi a pastorului Mathias Ramser. prietenul lui Luther. Coresi se puns in serviciul ideii de tipärire a cärtilor sfinte in limba romänä. Wurmloch mai adaogä informatia pretioasä cä multi preoti romäni il primesc ca sacrosanct. fiindcä ni s-a pästrat o notitä contemporanä in socotelile orasului Sibiu 1. Hans Benkner. 1880. Dar aparitia lui in 1544 este in afarä de orice discutie. scris-am eu Diacon Coresi. Dar pentru ca ideea nationalizärii serviciului divin.. I. Sibiu. ln Brasov se intilnesc in aceastä vreme douä persoane care au jucat un xol de seamä in inceputurile cärtii romänesti: diaconul Coresi. pusä in circulatie de reformä. spune cä s-a tradus in limba valahä un Catehism. prima carte romäneascä —■ un Catehism — din care insä pinä acum nu s-a descoperit nici un exemplar. sasii imbrätisarä reforma. primarul orasului Brasov. ln aceastä atmosferä de idei adusä de Honterus.Ea a inceput la Sibiu. ln anul urmätor. cäruia Melanchthon. ln chiar anul alegerii lui Petrus Haller. ea trebuia inculcatä tinerelor generatii din scoala. Dar spiritul lui träia incä intre sasii luterani. murise de la 23 ianuarie 1549. cum era in primul rind aceea care functiona pe lingä vechea bise. Bibliograf ia veche romäneascä. prin stäruinta lui Petrus Haller. Este märturia diacului Oprea. am avut jelanie pentru sfintele cärti crestinesti. prin stäruinta fi pe cheltuiala primarului Benkner. sä fie popilor romänesti sä inteleagä. care dezväluie ceva din imprejurärile si intentiile cu care a fost publicat Catehismul. H o d o s . care intemeiase prima tipografie in Ardeal si reformase scoala. si am scris aceste sfinte cärti de invätäturä.sitä poporului nefalsificatä si ca tineretul cä citeascä Catehism ul". proprietarul primei fabrici de hirtie din Ardeal.2 Centrul in care sträduintele de a capta pe romäni la ideile reformei s-au manifestat cu mai multä tärie si mai consecvent a fost insä Brasovul. 97 . Honterus. care convertise la reformä preotiniea sasä din 'I'ara Birsei. ii -SCriä sä „mgrijeascä inainte de toate ca invätätura mintuirii sä fie impärtä. sä pätrundä mai adinc in masele romänesti. De altä parte.nesti de lingä beseareca Scheailor“ fi „dascäl mai mare ucenicilor eine invatä däseälie". universitatea säseascä hotäräste ca toti clti n-aü primit cuvintul lui Dumnezeu in noua forma sä fie indemnati fräteste a-1 adopta. care s-a tipärit la Sibiu in caractere sirbesti (chirilice).

deoarece numai in timpul vietii autorului a apärut in 50 de editii.. Cronicarii safi Simon Massa fi Marcus Fuchs ne instiinteazä. unele pärti comune cu Micul Catehism al lui Luther (editia din 1529: Decalogul. 5." Sirul tipäriturilor romänesti ale lui Coresi incepe deci. acesta spune räspicat cä vlädica Pavel „au porincit in scoalä mearsterii fi dascälii sä inveate rumineaste den cärtile ce le deaderä boiarii cinstitului sfat de mainte si ce va da sfintiia lui.. in afarä de pärtile cuprinse in Micul Catehism. :98 .. IV.Nefte crestini buni socotirä fi scoaserä cartea den limbä särbeascä pre limba romäneascä. p. in forma catolicä. asa mai virtos cuvintul lu Dumnedzeu tre. O scurtä prefatä. Din aceastä operä a lui Melanchthon au sträbätut pinä in Catehismul romänesc din 1559 ideile dogmatice despre mileuiturä fi datul de har. cä in scoala„ cumu trebuiaste si in besearecä. die 12 Martii. care. Catehismul romänesc se apropie ca fond — si in unele privinte fi ca formä — de Catehismul unguresc al lui Batizi. publicatä in 1521 sub titlul Loci communes rerum theologicarum. cu Catehismul. O data Catehismul unguresc tradus in limba romänä. la 12 martie 1559. Botezul. N.. Bra^ov. dupä cum a arätat d-1 Al. el putea spune in prefatä Catehismului: „. 2. fi care a avut un mare räsunet. SimboluL apostolilor. Numai astfel. 6.hismului. Simbolul credintei ortodoxe niceoconstantinopolitan (credintä crestineascä). defi are. darä cumu sä inteleagä deacä invatä in limbä striinä de nu inteleage nimea! Iarä sirbeaste si letineaste sä stie numai eine iaste om cärtulariu. 1 Catehismul lui Coresi este alcätuit din urmätoarele pärti: 1. primarul Brafovului. cu ftirea märiei lui Crai < adicä loan Sigismund Zapolia) fi cu ftirea Episcopului Savei täräei ungurefti. Milcuitura („cind chemi pe Dumnezeu in ajutor“. impreunä cu alalti crestini buni. Tatäl nostru. refäcind textul din Tatäl nostru fi citatele dupä textul Evangheliei. Coresi l-a revizuit. cä Iohannes Benknerus. 3. cu ceilalti senatori au reformat bisericä valahilor fi cä a propus Catehismul spre citire si invätare.buiaste sä inteleagä feciorii. fi indreptind simbolul credintei dupä normele bisericii ortodoxe. cum reliquis senatoribus reformavit Valachorum ecclesiam et praecepta catecheseos discenda illis proposuit“ (Quellen zur Geschichte der Stadt Brassö. 1903. oare preut. Tatäl nostru. Si scoasem sfinta Evanghelie si zeace cuvinte fi Tatäl nostru fi credintä apostolilor sä inteleagä toti 1„ 1559. mai continea fi citeva intregiri imprumutate din marea lucrare de sintezä a lui Filip Melanchthon. 80). Botezul. Cuminecätura. dupä cum ne incredinteazä d. iarä miselamia n-are lipsä de-a ftirea. Rosetti. 7. Catehismul. oare dascäl.). oare diiac. adicä rugäciunea) fi datul de har „cind iti aduci aminte de binefacerile lui Dumnezeu". Limba textului aratä o multime de termeni specifici fi constructii neromänefti. in 1559.nefti". Decalogul („zeace porincele ale lu Dumnezeu"). al lui Luther. Iohannes Benknerus. care sint o decalcare dupä sintaxa ungureascä. iudex Coronensis. asa de obscur prezentate in Catehismul romänesc. totusi nu este o traducere dupä acesta. Originalul unguresc era un Catehism sumar. 4. pe care o avea sub presä.epilogul unui Octoih romänesc. insä nici cu acesta nu corespunde intoemai. tradus din porunca episcopului Pavel Tordas cu intentia de a fi tipärit si copiat de „miasteriu scoalei rumä. amintind pe toti cei ce au contribuit la publicarea Cate. Sulicä.

110 LITERATURA RELIGIOASÄ........ ....66 I.............190 99 ...... . . .....oamenii cine-su rumäni creftini..................................92 EPOCA POST-CORESIANÄ......11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN..............155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB..207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU..........150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ.................159 CULTURA IN TRANSILVANIA....................................213 CRONOGRAFELE..128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ................... activitatea de tipärire a cärtilor sfinte in limba romänä se continuä.................. FOCARE DE CULTURÄ....167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV..... .................. ..." Dupä Cafehism... ..50 MÄNÄSTIRILE.........................................................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI.......... EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO.... TEXTELE POPULÄRE...................... 43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE....161 STOICA LUDESCU............................ SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ....119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU .. ...........45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI........ ........................... patrimoniul sacru al invätä- ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI..24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ......132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t........... ..... in rästimp de 22 de ani se tipäresc in romäneste toate cärtile care alcätuiesc..170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA....52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE......180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’.......... dupä conceptia reformatilor........241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ.........

.... Pravilä (nu se poate data exact) ... ..... cum sä poatä fi ei propovädui fi a spune oamenilor invätäturä dupe cetitul Evangheliei... Sub aceastä influenta.........34 Conferinte rostite la Radio........ Celelalte sint traduceri fäcute in vremea lui Coresi.... afarä doar de ideea nationalizärii serviciului divin —■ unul din postulatele fundamentale ale curentelor de reformä — fi de o micä aluzie la darul milcuiturii din Catehism.................... de a transforma cu totul cultul lui strämosesc dupä normele statornicite de ideile reformei.. Editii de texte.... Coresi tipärefte in 1564.30 Didactice..... si un Molitvenic. ...rirea unei traduceri anterioare.... Exceptind prefata Cazaniei si Molitvenicul din 1564...... 1581 ' Lucrul apostolesc — Faptele apostolilor — si Psaltirile reproduc o copie de pe vechile traduceri maramuresane....32 Comemoräri. 1577 .............. despärtindu-se de safi.......... ...................... pe cale oficialä... cum il numefte el in predoslovie — o Evanghelie cu invätäturä.... se strecoarä ideile reformei..... pe de altä parte............ ln prefata cu care insotefte textul Cazaniei......33 Recenzii si rapoarte....... Influenta calvinä........35 Lucräri postume *............... adicä textul Evangheliilor comentat fi explicat.. Ungurii se sträduiesc sä atragä fi pe romäni la reformä lui Calvin fi in acest scop ei luptä pe douä fronturi: pe de o parte ajutä tipärirea cärtilor bisericefti in limba romänä.......tite mai sus..... ................... cu ajutorul nobilului ungur Forrö Miklös de Haporton — Foro Micläufu................ dupä cum märturisefte Coresi in introducerea Catehismului: „neste crestini buni socotirä si scoaserä cartea den limbä sir..35 Istoria literaturii romane vechi.. cautä sä impunä cu sila........... Diverse......... scoase de in scriptura prorocilor fi apostolilor fi celor sfinti pärinti........ cind ungurii................beascä pre limba romäneascä“.............242 Literatura modernä....... organizarea bisericii dupä normele calvine....37 ..... Necroloage....... Psaltire slavo-romänä .......1570— 1580 .CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU.... asa am aflatu aceste tilcuire a Evangheliilor pre Duminici presre anu............ in textele amin.....32 Publicatii conduse....... nu se introduce nici o inovatie care sä devieze biserica romänilor de la traditia ortodoxä moftenitä din strämosi. Ideea de a se amesteca in credinta intimä a poporului romän............... Evanghelie cu tilc (Cazanie)........." Era deci o colectie de predici inspirate din textul Evangheliei pe care cäutau sä-1 lämureascä fi care se citeau in bisericä..... :100 .. poate fi Tetraevangheliarul este retipä.. imbrätifeazä reformä calvinä........... ln epilog...219 (1942 -1979).. Coresi ne lämurefte asupra scopului acest ei publicatii astfei: „Dacä amu väzutu jelania la multi preuti de tilcul Evangheliilor...... ..................... apare dupä 1564............

dedusese cä Molitvenicul a fost tradus din ungurefte. dupä moda calvinä.. Astfel la botez se suprimä „mirul. In aceste tinuturi. „Oamenilor de bisericä ■—■ spune el — n-au läsat Dumnezeu domnia sä domneascä in chipul Domnilor fi Voevozilor. precum fi dupä unele constructii proprii limbii maghiare. sfinta Evanghelie in limba pre care gräescu oamenii. care a studiat fi a republicat in 1903. nici in ceriu. Nerva Hodof. fi alte adäosäturi"." La sfirfitul acestei Cazanii se aflä un Molitvenic — adicä o carte de rugäciuni (de la slav. cu numele de 101 . care insä este in biserica ortodoxä o piaträ de temelie. Intr-alt loc el condamnä. cultul sfintilor fi al Sf. in aceastä privintä.. dupä cum am väzut mai sus. eu incä am pe el botezat f. otlämäzuit = scutit.. E.precum fi ideea nationalizärii serviciului divin: „Acolo in bisericä sä se spue. luminarea. E. apa sfintitä. cuvinte care nu se aud nicäieri in limba romänilor din Ardeal. sä putem intelege noi miselame". Däianu a arätat apoi cu citate paralele depen.a.denta Molitvenicului lui Coresi de Molitvenicul lui Gaspar Heltai. de intreaga obste. ocä cu sensu 1 de „cauzä“. nici pre pämintu. care a descoperit originalul Molitvenicidui lui Coresi in Agenda sau actele bisericesti pe care le sävirsesc de obiceiu ministrii si pästorii sufletesti crestini a lui Heltai Gaspar. Acest Molitvenic infätifeazä un interes deosebit prin inovatiile introduse in ritual. in care a tipärit un ciclu de cärti care i-au asigurat un loc in istoria literaturii maghiare. care trebuie sä fie atributia impäratilor. care-1 atinsese. considerate de calvini ca idolatria et superstitionum fomenta. preotul reforma^ilor din Cluj pe acele vremuri fi proprietarul unei tipografii. Hodos a fost confirmatä in 1S08 de dr. pe care-1 comparä cu Antichrist.. el se ridicä cu inverfunare impotriva papei. Pärerea lui N. Activitatea de traducere a cärtilor sfinte sub influenta reformei calvine..a. ca: derep ce trebuiaste sä se boteze oamenilor . „care s-au sfädit cu Papa pentru domnia fi prea mai märia lumii". La cununie se introduce jurämintul. Dr. autoritatea ungureascä impusese organizatiunii religioase a romänilor conducätori alefi. lata ce spune. Sau ideea separärii puterii spirituale. care se cuvine oamenilor bisericii. Activitatea lui Coresi se desfäfoarä mai departe cu tipärirea unei Psaltiri in 1577. si pe Coresi. iar cuminecätura se prevede numai in extremis. nebintetuit = nepedepsit s. orientindu-se dupä unele cuvinte ungurefti pästrate in textul romänesc: täroasä = gravida. in caractere chirilice fi transcriptie latinä. Däianu. molitviti = a se ruga). se desfäfoarä insä mai intins in regiunea Clujului fi a Oräftiei. fiindcä „s-a ridicat peste toatä lumea fi calca suptu picioare toti impära£ii fi craii fi domnii despre pämint" fi tot astfel se ridicä si contra patriarhului loan din Constantinopol. acest Molitvenic.. Cä sfinti morfi nu audu rugäciunea noasträ. cäci pe cultul sfintilor sint intemeiate acatistele. voievozilor fi dregätorilor acestei lumi. cä numai unulu Iisus Hristos iaste imblätoriu dreptu noi fi rugätoriul: nimea altu. potrivit reformei calvine. prefata Cazaniei: „Aceia nu cred carei sä roagä sfintilor morti: lu Sfintu Pätru fi lu Sfintu Vasile sau Sfintului Nicolae sau Sfintei Mariei. Fecioare." §i in aceastä ordine de idei. ocrotit. de puterea materials.

Liturghia a fost descoperitä in anii trecuti de N. fiindcä pentru sinodul care urma sä se tinä in anul urmätor la Cluj. se intruneste un sinod. cind in locul lui Gheorghe de Singeordz este ales Pavel Tordaf. luminati de Domnul Dumnezeu. totusi preotii romäni. sä punä in vedere preotilor romäni cä vor fi aspru pedepsiti dacä vor lipsi de la sinod. murind superintendentul lor de pinä acum. fiindcä ne da stiri pretioase privitoare la miscarea literarä a timpului.jrefti. sub prezidentia noului ales. El moare in 1576—1577. Aceastä traducere pare sä se fi bucurat de multä cinste intre romänii calvinifti. in ortografie. crescuti in traditia ortodoxä fi urmind instinctul maselor populäre. am hotärit ca fi ei isä-fi aleagä dintre dinfii un om invätat fi drept. fi mai ales pe Cartea de cintece alcätuitä de Szegedi Gergely. In 1567. din care s-au descoperit citeva foi in Jegätura unei cärti din 1601. obftea romäneascä. Sulicä. hotäräfte— in unanimitate. sinodul intrunit la Aiud. deoarece este cel dintii text romänesc publicat cu caractere latine. pentru ca predicarea cuvintului lui Dumnezeu cel viu sä nu conteneascä intre dinfii fi sä meargä inainte. spune documentul unguresc — inläturarea din ceremonial a tuturor lucrurilor privitoare la credintä care nu-si au temeiul in Sfinta Scripturä. o tra. care sä o pläteascä cu un florin. „Deoarece — zice actul — fi in obstea romäneascä sint multi cari. superintendentul intervine pe lingä municipalitatea din Bistrita. G.:102 . bineinteles.“ Pe temeiul acestei hotäriri a dietei. s-au rupt de märturisirea greceascä fi ascultä cuvintul lui Dumnezeu in limba lor proprie. avind fiecare titlu unguresc fi este.ducere dupä o veche carte de cintece pentru calviniftii unguri intocmitä de Francisc David. dupä cum s-a arätat. dupä alegerea lui Gheorghe de Singeordz ca episcop al romänilor. adunindu-se in sobor. Textul — reprodus in facsimile fi transcriere latinä cu un studiu de Stripszky Hiador fi dr. rugind-o. Alte ftiri despre activitatea lui Pavel Tordaf nu mai avem. Cartea avusese. Alexici — ocupä in ciclul tipäriturilor romänefti din veacul al XVI-lea un loc aparte. inainte de traducerea romäneascä din 1570. fi cu acest prilej dieta ardeleanä a luat o hotärire care ne aratä . desi documentele unguresti contemporane ne spun cä hotärirea aceasta a fost luatä cu unanimitate. altä carte Liturghia. trei editii ungu. O altä carte importantä apärutä in aceastä epocä sub influenta calvinä este o carte de psalmi versificati.“ Dintre aceste douä cärti. ungureascä.cä reforma se räspindise simtitor printre romäni. iar Psaltirea este textul tipärit de Coresi in 1570. Scrisoarea aceasta a lui Pavel Tordas infätifeazä un interes deosebit din punctul nostru de vedere. cu intelegere adeväratä. El cuprinde zece cintece. care s-a intemeiat. care hotäräfte introducerea limbii romane si scoaterea din parohie a popilor orbi care vor pästra prejudecata limbii slavone.superintendenti fi cu sarcina de a contribui la räspindirea reformei. Dar. Doi ani dupä aceasta. „Mai <lau de stire preotilor romäni — spune el — ca sä-fi aducä fi bani de cheltuialä ca -sä cumpere cärti romänefti: Psaltirea. a ales ca superintendent pe Mihail Tordaf. erau refractari ideilor de reformä. renuntarea la cultul sfintilor si indepärtarea din bisericä a tuturor preotilor care nu vor inväta poporul in limba romänä despre sfintele taine. al cärei prim obiectiv era: introducerea limbii nationale in bisericä. pe un Graduale tipärit in Oradea la 1566. intr-o scrisoare din 9 decembrie 1570. fiind intrebuintatä in biserici si fcoli. la rindul säu.

103 .cm frate sau o rudä a lui Pavel.

in 1583 un Evangheliar.voltatä decit in Moldova. in 1580 un Sbornic la Sebeful säsesc. tiparul lui Coresi este ocupat cu publicarea cärtilor de ritual in limba slavä. in 1578 un Triod. comandä tipografiei coresiene cärtile de slujbä religioasä. ni s-au pästrat instruc|iile „cind vrea cineva sä vie cäträ a noasträ credintä“ fi sä se lepede „de toatä legea latineascä si de a lu Martin Ereticul fi de toate eresele lor fi de toate hulele lor cu carele hulescu pre duhul svxntu fi pre preacesta si pre svintii lui Dumnezeu si pre svintele icoane". in principate. incepe —■ acolo unde alune. Atacurile fätise impotriva dogmelor fundamentale ale ortodoxiei. Lipsa cärtilor de ritual era simtitä mai ales in Muntenia. cuprinzind cintärile din postul mare. Dupä Evangheliarul slavon tipärit in 1562.case in apele reformei — sä se lepede de ea fi sä se intoarcä la credinta strä. ultima carte tipäritä de Coresi.. bisericile se mmultiserä.mofeascä. fi imboldul clerului din tärile libere. Alexandru. E probabil ca in aceastä intoarcere la matca credintei strämosefti sä fi avut un rol. Cärtile acestea slavonefti aveau o räspindire mai mare decit cele romänefti. in 1579 un Evangheliar. unde. slujba se fäcea dupä manuscrise. Eftimie fi Serafim. strecurate in introducerea Cazaniei din 1564. publicat de Coresi in toväräfie cu un alt mester tipograf. trezitä la conftiinta religioasä ortodoxä. „Pentru säräcia fi imputinarea svintelor cärti in tara Domniei-mele am dorit fi m-am sfätuit cu Pärintele nostru Preosfintitul Mitropolit. care se copiau anevoie fi deve.. Intoarcerea spre ortodoxie. in 1577 o Psaltire. la anul 1569. Mänäilä. incepind din 1568. timp de aproape 15 ani. intr-un Molitvenic slavon contemporan. in sfirsit. Astfel apar pe rind: in 1562 un Evangheliar. cäci revirimentului conftiintei ortodoxe a romänilor ardeleni ii corespunde in Tara Romäneascä o sträduintä de a intäri ortodoxia in forma slavä. §i instruc. in urma organizärii vietii religioase.Acesta este episcopul care a patronat traducerea fi publicarea Paliei de la Orästie. Nu numai cä unele au apärut in douä fi chiar in trei editii (Evanghelia. in 1568 un sbomic. pe lingä instinctul firesc al maselor. 10S . in Molitvenic si poate in urgia dezläntuitä de autoritäti pentru a impune cu sila reforma calvinä au indirj. cuprinzind culegeri din vietile de sfinti. fi mitropolitii säi.“ gräiesc epilogurile acestor cärti — fi mai departe lämuresc cä s-au tipärit „ca sä fie in dar fi in cinste fi spre lauda sfintelor biserici si intru pomenirea fi iertarea päcatelor sträbunilor fi pärintilor noftri fi nouä päcätofilor“. cumpärat de popa Dobre de la un oarecare Bratul cu 55 de aspri si däruit bisericii Scheiu din Brasov. De aceea domnul tärii.tiile stäruiesc tocmai asupra punctelor care fuseserä atacate in prefata Cazaniei lui Coresi din 1564: „Iar el au ia sä zicä: leapädu-mä fi proclitescu fi crezu intru svintoa Troitä dupä voia lu Dumnezeu fi mä inchin fi Preacinstii de Dumnezeu Näscätoare de pururea fata Mariia fi tuturor svintilor fi svin. si primescu posturele si zilele de postu: mercuri fi vineri fi asa mä jur inaintea lu Dumnezeu“. in 1574—1575 un Octoih. unde arta caligrafiei fusese mai putin dez. populatia romäneascä. fi. in atmosfera aceasta de vrajbä.it si mai puternic in rezistenta lor masele populäre roma.niserä insuficiente pentru nevoile locafurilor de rugä. despre care ne vom ocupa mai jos.telor obraze.nesti fi preotimea ardeleanä.

este Cälin. Cartea s-a publicat cu cheltuiala judelui Brafovului fi a tot tinutului Birsei. cind era in plinä mflorire literatura omileticä. dar aläturi de Coresi mai lucrau in Ardeal si alti tipografi la imprimare de cärti slavonefti pentru romänii ortodocfi. dupä cum afläm din alte izvoare. un Evangheliar — dupä tipäritura coresianä din 1561. printr-un intermediär slavon — pinä acum neaflat — al omiliiior grecefti ale lui loan Caleca. p. prin care se interzicea retipärirea textului de altcmeva timp de 30 de ani. 1926. dupä originalul cärtii.natä carte". Cartea cu invätäturä — Cazania • — ca un fei de reactie impotriva vilvei pe care a stirnit-o intre romänii ortodocfi Cazania insotitä de Molitvelnicul cu t endinte reformiste din 1564. impreunä Si cu preotii de la biseareca Scheailorü de lingä cetatea Brafovului. pe vremea paleologilor. in sfirsit. 1579 fi 1583). un diac Lorint tipäreste la Brafov. a trimis ■—• poate pe popa Mihai de la bisericä §cheilor din Brasov. intre 20 ianuarie si 20 iunie 1567. pästrat azi in Biblioteca Universitätii din Cluj. Acesta a ajuns patriarh al Constantinopolului. ea este o traducere. care se leagä de literatura dreptului canonic fi din care s-a descoperit un fragment de 12 foi intr-un codex al muzeului din satul Ieud. din care s-a gäsit un exemplar. Hräjitu Lucaci — Luca Hirscher — deci o intreprindere comercialä. a dat-o „lui Coresi diaconulü. fiindcä. care. apoi in 1570 un Evangheliar. retipärefte la Brafov. dar n-au ajuns pinä la noi. descrierea lui de M. care era des intrebuintat in relatiile sasilor brasoveni cu Tara Romäneascä — la „Arhimitropolitul" "Jarii Romänefti Serafim. E probabil cä el a mai tipärit fi alte cärti. cu prilejul unei expozitii din Sighetul Marmatiei. dupä cum a dovedit-o de curind d-l V. Astfel. anume Popa Iane fi Popa Mihai". Un loc aparte in familia textelor coresiene il are Pravila. V. din partea safilor. o Evanghelie. cäci ni se spune in prefatä cä judele. ci unele par a reproduce predici mai vechi. intrucit el a purtat. in Tirgoviste. K o r n e e v . fi. cä apoi. la Alba Iulia. :104 . din al cärei epilog afläm cä el obtinuse un privilegiu de la principele Ardealului.1562. Grecu. Este o carte de care clerul simtea mare nevoie la taina 1Cf. in Slavia. Sigismund Bathory. Nu sint insä toate omiliile opera personalä a lui loan Caleca. de o scoase de in carte särbeascä pre limba rumäneascä. Dintre acestia rolul important in traducere pare sä-1 fi avut popa Mihai. unde a fost adus in timpul revolutiei rusefti dintr-o bibliotecä din Volinsk. tratativele cu Mihai Viteazul pentru a mintui de pirjol cetatea Brafovului. Un al treilea tipograf romän in Ardeal. de la 25 februarie pinä la mai. invätase carte slavoneascä in tara sirbeascä si care se bucura de multä trecere intre contemporanii säi. pästrat in Muzeul de artä ucraineanä din Harcov. ce era mesterü invätatü intr-acestü lucru. care „cu foarte inimä fierbinte fi cu jale aprinsä de mult jeluia la aceastä lumi. dar cu toate garantiile de autenticitate ortodoxä. in 1579. sfätuindu-se fi cu mitropolitul Ardealului Ghenadie fi cu clerul säu. impreunä cu patru ucenici ai säi. sub numele de patriarhul loan al XVI-lea (1334—1347). 190—194. Cartea venea intr-adevär dintr-un izvor ortodox autentic. Din aceastä tipäriturä — singura care a räzbätut pinä la noi din activitatea lui Cälin — se cufioafte pinä acum un singur exemplar. intre 19 decembrie fi 2 septembrie 1566. necunoscut pinä deunäzi. un Octoih. 1 ln aceastä atmosferä de intoarcere spre ortodoxie a apärut in 1581 ultima publicatie romäneascä a lui Coresi. care.

derept aceaia. sä fie de intelegätura". fratii miei preutilor. näroade.tatul I. fi pomii influrindü fi toate leamnele <pomii> dumbrävilorü fi pämintului räsärindu-i iarbä fi päsärile toate 105 . O altä versiune. Compararea duce insä la o altä concluzie interesantä. tnnoirile aduse de Coresi vechilor traduceri maramurefene nu s-au marginit numai la fonetism fi morfologie. n-aväm. Multe cuvinte de obirfie sträinä. Pravila coresianä este o traducere dupä Nomocanonul atribuit lui loan Nesteutul. izeclean. numai noi. Acad. . vorbitä de un numär mai mare de romäni.. gotovi.neascä din secolul al XV-lea. Coresi nu este tra.. a fost semnalatä de d. din judetul Hunedoarei. de-am scos den Psältirea sirbeascä pre limba rumäneascä. si mai sus. particularitäti care reprezentau o limbä mai evoluatä. sä fie proclet < blestemat). Partea de la sfirsit a Pravilei. O copie de pe prototipul pierdut se gäseste in Codex Neagoeanus (Bibl. punind sub teascul tiparului manuscrisele ce veneau din regiunea Maramurefului. Cela ce bagä apa in vin. fuglu. In manuscrisele grecesti. in 1610. post 7 leat. nr. inter.. In epilogul Psaltirii din 1577. fi pästratä in Arhivele Bistritei. Rom. canonisirea trupului prin post fi metanii: „Cela ce ia mana. sau chiar din mostenirea latinä. inchinäciuni: intr-o zi 100.ducätor —■ cum dealtfel nu este nici in celelalte. rumänii.. deaca väzuiu cä mai toate limbile au cuvintul lui Dumnezeu in limba <lor>. 39). näsip f. Coresi spusese cä . Rosetti. p. care nu erau intelese in pärtile din care el venise fi in cele in care ifi implinea munca lui de tipograf. se gäsefte copiatä in Codex Sturdzanus fi in Codex Todorescu. p. Spulber. cä trecu iarna si primävara inceape-se. gäti. p. ca si in traducerile slavonesti.“ Dupä d. opu iaste. Intorsätura frazei e mai fireascä la Coresi. in care se evocä viziunea raiului fi a iadului.locuit particularitätile arhaice fi dialectale ale acelor texte cu particularitatile graiului vorbit in sud-estul Ardealului fi in Tara Romäneascä. le-a inlocuit cu altele de o mai largä circu. raporturile sintactice mai precise (obiectul e totdeauna legat de verb prin prepozitia pre). legäturä. copiat in anul 1620 de popa Ion Romänul. 332.eu diacon Coresi. Nomocanonul lui loan Nesteutul se gäseste adäo. . Cuvinte ca: feleleat. 195). Ea cuprinde o serie de penalitäti pentru diferitele grade de päcate omenesti: anateme.dictii de la taina impärtäsaniei. O asemenea versiune slavo. ci au atins chiar structura sintacticä fi lexicul. gintu. Si vedemü toate fäpturile de pre lume intregindu-se. copiatä la Ripa-de-jos de un anume popa Toader. Totufi. AI. a in. C. Textul Pravilei circula in manuscris inainte de a fi fost tipärit de Coresi. cu note marginale romänesti. scrisu-v-am aceaste Psältiri cu otveat. iute. in Grai si suflet (I. trebuintä este..a. iar ritmul se desfäfoarä mai vioi fi mai armonios: „Iatä amu fratilorü. dupä cum s-a putut constata de cätre cei ce au comparat aceastä Psaltire cu Psaltirea Scheianä. patriarhul Constantinopolului intre 580—619. excluderi din comunitatea crestinä. din satul Sinpetru. 727 (v. cind preotii erau intr-adevar cirmuitorii sufletelor. p. 3821). pristoi..gat la sfirsitul Sintagmei lui Mihail Vlastaris. XXIV. Bogdan si descrisä in Convorbiri literare.latie in limbä. a se opri.spovedaniei in acele vremuri de religiozitate. Coresi. din vechile noastre mänästiri — poate de la mänästirea Neamtu — a fost descoperitä de regre. V. de-1 vinde. arirä au fost inlocuite prin corespondentele lor: räspunsu.

in Analele Academiei Romäne. 1939. facsimile de litere. B i a n u . p. v. Istoria literaturii romäne. 1939. Tipäriturile coresiene. 1925 (editia facsimilatä). afa fi noi. ed. de dr.. P a n a i t e s c u . 525 — 550. Bibliografia rcmäneascä veche. pinä vreame avämü. T u r d e a n u . La descrierea fiecärei cärfi. urmätoarele: 1. B i a n u s i N e r v a H o d o s . Octoihul lui Macarie (1510) si originele tipograjiei in Tara Romäneascä. 1 BIBLIOGRAFIE Despre Macarie si Maxim. 1889. poartä o notä din Iafi. edi^ia a II-a. 4— S 2.232 p. Mem. Un exemplar din Psaltirea slavoromänä a fost descoperit de Alexandru Odobescu la mänästirea Bistrita din Oltenia. Iorga in Välenii-de-Munte din Prahova. Cärtile coresiene au avut o circulatie mult mai intinsä decit avuseserä traducerile maramurefene. Lucrul apostolesc. in Biserica ortodoxä romänä. Bucuresti. Tipografia cärtilor bisericesti. I. cu o prefa^ä de C o n s t a n t i n E r b i c e a n u . pagini. I. Bibliografia romäneascä veche. Liubavici.cintindü. mai tirziu. 224—225. Prin legäturile comerciale cu Brafovul.1 XVIlea. pinä in vremurile noastre. Tetravanghelul Dia. B i a n u s i N e r v a H o d o s . de la 3 martie 1563. cu reproduceri de titluri. de A n d r e i B i r s e a n u . unde se da si toatä bibliografia sirbeascä. in I. Bucuresti. 54 — 93 si 516 — 529. 150. o Evanghelie a fost gäsitä de N. din Suceava. IV. completind-o cu lucrärile apärute dupä publicarea ei. cumü vedemü acestea toate inoindu-se. B i a n u. au dus cu eie pretutindeni graiul muntean. 3. Ce. prin boierii bäjenari fi. p. Textul fusese publicat mai inainte in transcriere latinä.conului Cored. O bunä bibliografie asupra lui Coresi se gäseste la S e x t i l P u s c a r i u . räspindindu-se in toate tinuturile romänefti. Apostolul: I. seria III. Academia Romänä. Evanghelia. Epoca veche.. Bucuresti. lit. Sextil Pufcariu-Al. däruit Academiei Romäne de C. care se copiau anevoie cu mina. Bucuresti. p. Catchismul fi Pravila au fost descoperite la Ieud. folosind graiul din sud-estul Ardealului si din Tara Romäneascä. 1930. prefe^e si epiloguri. bibliografia cunoscutä pinä atunci. Ne folosim de aceastä bibliografie. Cartojan. :106 . Astfel Coresi. fi alalte toate moindu-se. I. tomul I. P. 1 — 43. cela ce adauge fi intoarce toatä lumea spre noire. Procopovici in satul Liteni din Bucovina. v. Karadja. sec*. exemplare iefite din teascurile primei tipografii romänefti din Brafov. si mai ales P. un exemplar din Evanghelia cu invätäturä a fost gäsit de d-1 Al. p. Cärtile tipärite de Coresi au fost inventariate si descrise de I. Texte de limbä din secolul al XVI-lea reproduse in facsimile. fratele lui Vasile Lupu. p. Lucrul Apostolesc — Apostolul — tipärit de Diaconul Coresi In Brasov la anul 1563. In toate tinuturile romänefti s-au gäsit. Bucuresti. Const. Catehismul luteran rotnänesc. III. 87). färä sä bänuiascä. Sibiu. publicate de N. Din textele coresiene au fost reproduse in edi-|ii moderne pinä acum. cu greseli. E m. Texte de limbä din veacul a. XII -). a hatmanului Gavril. probabil. p. unde fusese adus. a indeplinit. Intrebare crestineascä (Catehismul). G h e r a s i m T i m u ? P i t e j t e a n u . §i de acestea bucurämu-ne si ne veselimü. in Maramures. in Cercetäri literare. o operä de o importantä deosebitä in culturä noasträ: a pus primele pietre solide la temeliile limbii literare de azi. prin cuceririle lui Mihai Viteazul. frontispicii si viniete. in bunä toväräsie cu tipäriturile slavonefti contimporane. Despre cärtile tipärite de Macarie si D. Procopovici. Si sä slävimü si märimü fi ne mirämü prea bunului si mefterului Dumnezeu. cärtile coresiene au trecut muntii. 1924. p. a noasträ viatä sä o noimü" (Evanghelia cu invätäturä. pe care 1-au impus cu autoritatea cärtilor sfinte.

tomul 3. p. P. 193 1— 1932. p. H o d o s . 1924. R o s e 11 i. Carte cu invätäturä (1581). 1930. Textul. p. in Dacoromania. 349—352. p. 1926. in Nona revistä romänä. din Tilcul Evangheliilor de ia 1564 si din Evangheliarul de la 1574. p. Papiu Ilarian din Tirgu-Mures. III. p. Cernäuti. I. Despre Lucrul apostolesc al lui Coresi. V.Academia Romänä. 1925. Omiliile Patriarhului loan XIV Caleca (1334—1347). 1881. 929 — 937. S u l i c ä . Bucuresti. 100—106. Academia Romänä. 1901. Dr. Pravila sfintilor apnstoli. in Dacoromania. 1930. 1901. Documente romänesti din colectia Sölyom Fekete. XXXVI (1907). 6. N. S p u 1 b e r. 1939. A. p. Cf. XXXV. D r ä g a n u . Diaconul Coresi. 1113. 14 — 24. A.ghierul diaconului Coresi. 1091. Gaster. Bucuresti. I (1923). dupä reproducerea lui M. ci tipärea dupä texte mai vechi). Cea mai veche Pravila romäneascä. Despre Catehism: A n d r e i B i r s e a n u . Cluj. B. Bucuresti. VI (1908). II. 900 — 901. XI. in Convorbiri literare. 1936. 194— 198. 1914. 1107. V a s i l e G r e c u . Texte de limbä din secolul al XVI-lea reproduse in facsimile. publicat in Prinos lui D. 166— 167. in Dacoromania. Textul. 1923— 1924. in Grai si suflet. A. vol. Precizäri cu privire la izvoarele lor. N . C a n d r e a. p. S p u 1 b e r. IV. Cercetäri literare-istorice. in Dacorotflania. XLVIII (1922). a cel a . p. 913 — 915. 5. Despre Pravila: C. secfiunea literarä. II (1927). 1927. I. Cea mai veche Pravilä romäneascä. Tirgu-Mures. E. IV. LII (1921). a c e I a s i. 1896. S u 1 i c ä. sectiunea literarä. I. C. D r ä g a n u . Academia Romänä. Despre ce Psaltire si Liturghie vorbe$te Pavel Tordasi la 1570. 533 — 541. p. S e x t i l P u s c a r i u . Comisia istoricä a Romäniei. N. H o d o s ca introducere la text si amintit mai sus. seria III. R o s e 11 i.porani". Psaltirea piiblicatä romäneste la 1577 de Diaconul Coresi. 6. 168—181. 684 —690. urm. D r ä . V. O nouä publicatie romäneascä din secolul al XVI-lea: Litur. in Grai si suflct.g a n u. 72 — 80 si 104— 111. I. tomul I. Text -Transcriere. Molitvenicul'. Extras din Anuarul liceuhd Al. Editie criticä cu Variante din Evangheliarul lui Coresi de la 1561. Despre Apostol: A 1. Bucuresti (1912). cu un studiu interesant. H a s d e u . 1894. p. Bucuresti. Psaltirea'. 15 — 49. P. D r ä g a n u. mem. 254 si. Despre Psaltire si Liturghierul din 1570: I. sectia literarä. Kara d j a. p. IV. Catehismul Martian. ia Romania. p. V. Sturdza. Despre Evangheliar: M a r i o R o q u e s . 4. Pentru prototipul bizantin al Cazaniei lui Coresi din 1581: Prof. Un fragment din Molitvenicul Diaconului Coresi (1564). 1903. 58 I. Bucuresti. 107 Pentru chestiuni mai generale: N. H a n e s. p. 7 1—85. Socec. Bucuresti. 235 — 276 (in caractere chirilice si transcriere latinä). in Grai si suflet. 347. Lexicul Apostolului lui Coresi comparat cu al Codicelui Voronetean. N. A 1. in Analele Academiei Romäne. in Noua revistä romänä III. Cazania din 1581: S e x t i l P u s c a r i u s i A l e x i e P r o c o p o v i c i . Despre Molitvenic: in afarä de studiul publicat de N . in Romania. N . N. 3 — 1 0 . Pravila: I. tipärit la Brasov In 1570. in Analele Academiei Romäne. Studiul si glosarul n-au mai apärut. Evangheliarul romänesc din 1561 in comparatie cu cel slavcnesc. copiat de Radu din Mänicesti pentru Petru Cercel. p. p. Textul reprodus in transcriere latinä cu versiunile din Codex Sturdzanus si Codex Neagoeanus (acesta si in facsimile) de C. p. P o p o v i c i . D ä i a n u . A. 545 —555. Bucuresti. p. Studii si cercetäri. 988— 1007 (dovedeste cä Coresi nu traducea. Bucuresti. sectiunea literarä. O editie popularä a acestui text a fost publicatä in colectia „Autorii romäni vechi si contim. XLVII (1913). Izvorul principal bizantin pentru Cartea cu invätäturä a Diaconului Coresi din 1581. p. 251 — 260. II. p. Bucuresti. reprodusä cu un studiu bibliografic si un glosar comparativ (in caractere chirilice si transcriere latinä). Academia Romänä. T. Catechismele romänesti din 1544 {Sibiu) si 1599 (Brasov). in Rävasul din Cluj. Studiu. II. si recenzia lui A 1. in revista Fät-Frumos. I. 321—334. Arhetipul husit al catehisnielor ■noastre luterane. Cernäuti 1930. B i a n u . p. seria III. p. 1924. Bucuresti. Brasov. in Dacoromania. 7. Bucuresti. si Transilvania. p. Gobi. Coresi. Profesor N i c o 1 a e S u l i c ä : I. tomul I. Studii. R o s e 11 i. 429 — 434 (despre un exemplar complet din Biblioteca din Budapesta). P r o c o p o v i c i . M a n g r a . scriitor sau tipograf. AI.

fi tova.. 6hth = a fi. Märian diacul. 1933 (Tipografia „Cartea romäneascä“). in aceastä intreprindere. Era un comandant violent. 1935 (Schriften der Deutschen Akademie. :108 . Diaconul Coresi — Contributii. Un capitol din activitatea diaconului Coresi. Despre Honterus: K a r l K u r t K l e i n . p. care formeazä fundamentul pe care se sprijinä Noul Testament. 1933. 1902. de cätre fiul diaconului Coresi. in Revista pentru istorie. Bucuresti.si. cum il numeau ei. Diaconul Coresi pi familia sa. L a c e a . De la Coresi Diaconul la Teofil Mitropolitul lui Mateiu Basarab. cu bogatul ei teritoriu. publicatä la Oräftie in 1582. p. p. cele patru Evanghelii. P r o c o p o v i c i . läcuitoriu in Deva".rilor romäni ai vremii sä se indrepte fi cätre Vechiul Testament. Mem. Diaconul Coresi. tom. fi sint in numär de patru: Stefan Herce. Bucuresti. Cea din urmä din firul acestor tipärituri este Palia. 1930. Tipografia Bucovina. P r o c o p o v i c i . H e r m a n n T o n t s c h . perseverare diabolicum (Räspuns d-lui Lucian Predescu). a c e 1 a § i. Die Honteruspresse in 400 Jahren. cu cheltuiala lui Francisc Geszty — Gesti Frenti. S t o i c a N i c o l a e s c u . 1933. seria III. care. Dar cu tot caracterul lui aspru fi impulsiv. p. §erban. adicä Vechiul Testament. Bucuresti. Bianu. Al. de comandantul Hunedoarei. ricdsa (= vechi). dupä cum s-a väzut. München. 7. Sarcina de a patrona traducerea fi tipärirea Veohiului Testament fi-a luat-o superintendentul Mihail Tordaf — cel ales in 1577 — spri. dupä cum se spune in prefata. fi fusese trimis in ajutorul lui Aron-vodä. C. I o r g a . X (1909). XI. VII. cum spun traducätorii cu cuvintele slavone: Bitia ‘(slav. recenzie in Dacoromania. Johann Götts lohn. D. Mihail Tordaf. arheologie si filologie. „dascälul de däscälie a Sebefului. cuprinde de fapt numai primele douä cärti: Creatiunea si Ie§irea sau. 1927.jinit. „ales piscopul rumänilor in Ardeal". i-au distrus mormintul. Brasov. E un personaj cunoscut in istorie: era comandantul militar al Hunedoarei fi tinuturilor invecinate cu teritoriul unguresc cäzut in stäpinire turceascä. sau. domnul Moldovei. O incercare de sintezä a fäcut d-1 L u c i a n P r e d e s c u . istorice. a construit casä pentru preot fi a suportat cheltuielile pentru tipärirea Paliei. Diaconul Coresi.. 336—338. Brasov. „propoväduitorul Evangheliei lui Hristos in oraful Caviran Sebefului (Caransebef).toarele critici si recenzii: Dan S i m o n e s c u ..fi). II (1929). sect. urit de soldatii säi. la opt ani dupä moartea lui.“ Peftifel Moisi. . Bucuresti. numai Noul Testament. 265 si urm. Era firesc ca atentia cärtura. 289 — 302. PALIA DE LA ORħTIE (1582) S-au väzut in capitolul precedent mäsurile luate de autoritätile maghiare pentru a converti la calvinism bisericile romänefti din Ardeal fi sträduintele depuse de superintendentii romäni pentru a traduce in limba poporului cärtile necesare cultului fi propagandei. s-a ocupat totufi cu interes de viata religioasä fi culturalä a supufilor säi: a zidit fcoalä fi internat in Deva. Der Humanist und Reformator Iohannes Honter. de la gr. Coresi tipärise. M a z i 1 u. Academia Romänä. Ploie$ti. Octoihul Diacului Lorint. 1933. Diaconul Coresi. dar pentru lucrarea aceasta a se vedea si rectificärile ce i s-au fäcut in urmä. Zacan Efrem. Bucuresti. avea ca refedintä Deva.räful acestuia. alcätuind impreunä un intreg: Biblia. Errare humanum. cum il numesc ai noftri — „ales hotnogiu Ardealului fi Järii Ungurefti. Festschrift der Buchdruckerei. Heft 22). Asezarea definitivä a lui Coresi la Brasov. Ea s-a tipärit. Geszty. bitia — creatiune) si Ishodul (slav. Traducätorii au in frunte pe episcopul. a restaurat bisericä reformatä. 1933. mem. Al. in Omagiu lui I. Cernäuti. hcxoahth = a ie. Faptele (fi Scrisorile) apostolilor. Note pe inarginea unei cärti: Lucian Predescu. 354 — 358. Cartea intitulatä Palia. in Revista filologicä. Despre diacul Lorin-j:: N.

tatea din Cluj. Anamimot (Anamim -f ot).ot. pastor la Cluj.mina partea care revine fiecäruia in aceastä utilizare de izvoare in limbi sträine. cu mare muncä scoasem den limbä jidovescä fi grecascä fi särbeascä pre limbä romäneascä". ung. ung. 109 . ung. „protopopul varmegiei Huniedoarei". Paris.licä + terminatiunea -ot. 1925. intr-o editie corectatä. Paris (1913). torndcz. tradus fi tipärit in 1551 de un elev al lui Melanchthon. Textul unguresc care stä la baza traducerii romänefti se strävede in numeroasele elemente lexicale din cuprinsul Paliei. care in ungurefte indicä acuzativul. ung.ot. S-a crezut intr-o vreme la noi cä asertiunile traducätorilor sint intemeiate fi s-a cäutat chiar a se deter. tipograf fi autor de cärti — intre care fi originalul Molitvenicului lui Coresi — care i-au asigurat un loc de seamä in istoria literaturii ungurefti. Dar. ok. independent de dinsul. nume de localitate bib. precum: span = supraveghetor. Gaspar Heltai. vol. ilis = merinde. fi mai tirziu in Palia d’Orästie (1581—1582). Ludimot (Ludim -j.„propoväduitorul Evangheliei in oraful Lugojului". precum fi in numele proprii cu terminatiuni flexionare proprii numai limbii ungurefti (ca de exemplu: Calahot din Calah. Emile Picot. I. pe 1911. szokni. traducätorii au mai avut — dupä cum aratä d-1 Mario Roques — dinainte fi un text latinesc al Vulgatei. verb. fi. fi Archirie. ocä = cauzä.chiului Testament.resc intru cuvintele sfinte ale lui Dumnezeu" fi cä „numai noi romänii nu le avem pre limba noasträ. in Analele Academiei Romäne. In prefatä ni se spune cä traducätorii. ispän . väzind cum „toate limbile inflo. ung. sucuit = obifnuit. au dovedit cä avem de-a face cu o traducere fäcutä dupä textul unguresc al Ve. fost profesor de slavisticä la Universi. in afarä de textul unguresc. eles. Leabimot (Leabim -f. d-1 Mario Roques in Melanges offerts ä M. dar regretatul Iosif Popovici. XXXIII. tirnat = piata din fata templului. asemänätoare cu aceea pe care a publicat-o in 1573 Luca Osiander la Tübingen.

Cu Palia de la Orästie se incheie seria tipäriturilor romänesti in Ardeal. biblioteca dr. Textul a fost publicat cu un studiu introductiv dedr. cu o pretioasä introducere. H. XXXIII (1911)..tate de veac. 1911. scris pe pergament fi pästrat in Biblioteca Nationalä din Belgrad. prin limba ei vioaie. legende religioase cu caracter popular. s-au apucat sä traducä din multimea textelor slave ale vechilor mänästiri. p. pe care se profileazä epopeea militarä a lui Mihai Viteazul. p. an. Curind dupä aceasta. M a t e i u in Lucea. Szegedy Gergely finekes kSnyve. Palia ocupä in ciclul traducerilor romänesti din veacul al XVI-lea un loc aparte prin frumusetea traducerii. § t. pe care . Paris. Exagerärile din introducere au fost puse la punct de dr. Emile Picot). Traducätorii au stiut sä foloseascä främintärile unui veac de muncä literarä pentru a nimeri cuvinte expresive. XVI. 1878. Les premieres traductions roumaines de VAnden Testament. szdzadbeli romdn forditdsban. 1925. B i t a y. ducind pretutindeni cuvintul lui Dumnezeu in limba poporului. p. S z t r i p s z k y s i G . A l e x i c s G y ö r g y . Un fragment din Palia de la Orästie. 5—17. indemnati de rivna cu care poporul primise cartea in limba lui. cum s-a crezut. pitoreascä si armonioasä. Despre originalul unguresc al Paliei de la Orästie: I. 557 si urm.. de M a r i o R o q u e s . ci este o tälmäcire independentä. au pus capät activitätii tipografice. Paris. p. clericii. Cernäuti. 19 — 20. cuprinzind cartea I „Creatiunea".' . IV. L’original de la Palia d’Orästie (Extras din Melanges offerts ä M. a fost publicat in text chirilic. care desteaptä imaginatia si miscä simtirea. R o q u e s amintitä mai sus. Bucuresti. Szegedi Gergely enekes könyvre. si mai ales de N. 276^283 Fragmentul Leviticului romänesc de la Belgrad. P o p o v i c i . 213 si mm. M a r i o R o q u e s . 1913.Fragmentul Leviticului (cartea a III-a din Biblie). in timpul domniilor lui Matei Basarab fi Vasile Lupu. EPOCA POST-CORESIANÄ. Paliia de la Orästie. p.t. Despre acesta vezi si introducerea Tui M. p. Preface et livre de la Genese. Palia d’Orästie (1581 — 1582). 1924. Protestdns hatäsok a hazai romdnsdgra. III (1926). M e t e s in Tribuna. pästrat in douä foi de pergament in Biblioteca Nationalä din Belgrad. fäcutä in Ardeal la inceputul secolului al XVII-lea si copiatä in Tara Romäneascä. Budapesta. dincoace de Carpati. A l e x i c s . nu face. 283. 1911. singurii cärturari ai timpului. p. care folosise pinä atunci ca limbä de cultura o limbä sträinä. Ea se reia abia peste o jumä. T. in Analele Academiei Romäne. I (1928). Pentru neamul nostru. nr.. O copie in fototipie se gäseste in Biblioteca Academiei Romäne. Iuliu Teodorescu.färul. anul 1912.1926. Fragmentul de Levitic. parte din traducerea care sta la baza Paliei de la Orästie. Erdely Irodalmi szemle. precum si A. 1911. D r ä g a n u in Transilvania. BIBLIOGRAFIE •. aceste traduceri au fost cele dintii zäri de luminä. TEXTELE POPULÄRE LITERATURA APOCRIFÄ Textele Sfintelor Scripturi traduse in Maramures si tipärite de Coresi in a doua jumätate a veacului al XVI-lea s-au raspindit peste tot pamintul romänesc. a fost publicat de H a s d e u in Cuvente den bätrini. 10/23 aprilie. 1911. nr. marile schimbäri fi räzboaiele dezläntuite in toate cuprinsurile romänefti. pe care l-a publicat Hasdeu in Cuvente den bätrini. 195 si I. Originalul Psaltirii Calvine se aflä in Budapesta. in Revista filologicä. Budapesta. S z t r i p s z k y H i a d o r s i d r . si in Dacoromania. 87-88 (nota 5) si 915. S i a d b e i.

Dupä criteriile de limbä — si. tainele lumii de dincolo de moarte. indreptindu-le gindul dincolo de bunurile trecätoare ale acestei lumi pämintesti.nului cei ce si-au träit viata in päcate. in primul rind.tice. Ceea ce a indemnat clerul nostru sä impärtäseascä poporului. contrastul dintre chinurile pe care le indurä in fläcärile nestinse ale infer. iar. si alte centre de culturä religioasä — poate mänästirile din principate — au contribuit la traducerea si räspindirea literaturii apocrife.nesti. Legendele acestea naive. mai intii legendele apocalip. in care pretinsul autor — un apostol sau un patriarh — dezväluie. Interesant este faptul cä din bogata literaturä apocrifä slavä. clericii au ales. a fost färä indoialä näzuinta de a intäri in sufletul maselor populäre instinc. in cuvinte pline de simboluri menite a spori impresia de mister. Cu timpul. pe de o parte.tele morale. dar care zugrävesc in culori vii. rotacismul — legendele religioase apocrife au inceput a fi traduse cam in aceeasi vreme de inviorare religioasä si in aceeasi regiune in care au apärut si primele texte ale Sfintelor Scripturi in limba romänä. mai intii apocalipsele apocrife. Aceste legende au circulat din minä in minä in toate tinuturile ronia. Intr-o vreme in care singura clasä de culturä era clerul — si era clerul fiindcä acum patru veacuri cultura era legatä la noi de cunoasterea unei limbi moarte —• traducätorii au fost preotii si cälugärii. pe care le-ar fi aflat prin miracolul unei viziuni ceresti. vesnica fericire care asteaptä in grädinile inflorite ale raiului pe cei ce si-au incheiat viata Ul . din multimea legendelor slave cu care isi desfäta imaginatia.istoricii literaturilor crestine le numesc legende apocrife. pe de altä parte. pentru a transpune in limba poporului.

in Ardeal. Codicele de la Kohalm. BOGOMILII Bogomilismul a fost o sectä ereticä näscutä in Asia Mica din fuziunea cre^tinismului cu dualismul persan. pe lingä tendinta de a ridica nivelul moral. cäci mai toate manuscrisele vechi sau noi ale acestor legende. Prima parte cuprinde o serie de legende. mai sus de Turda. cathari (de la gr. Lucrurile i$i au expli. un altul desco. Iorga.seazä. pe care Hasdeu il credea o creatiune originalä romäneascä cu caracter bogomilic.tatea preotului. Kaöapö^ = = curat.carea lor. de N. copiat in secolul al XVII-lea.). Din aceste centre curentul s-a intins in imperiul bizantin si mai ales in Bulgaria. si dupä el Gaster si toti cei ce s-au ocupat de istoria literaturii noastre vechi au pus in legäturä literatura apocrifä cu o miscare ereticä apärutä in Bulgaria si imperiul bizantin in veacul al X-lea: bogomilismul. Codex Martianus. copiat in secolul al XVI-lea. copiat intre 1580—1620. sint copiate de ei. Sisinie. boemul Kacir — eretic :112 . intitulate de Hasdeu texte mähäcene: Legenda Düminicii. fiindcä pretindeau cä ei detin invätäturä curatä a Mintuitorului) in Germania si Italia — de aci vine si germanul Ketzer. Legenda Sf. Vineri. numite de Hasdeu texte bogomilice. Aceste legende räspindite prin copii manuscrise au fost adunate si cusute la un loc de timpuriu in sbornice sau codice. care 1-a imprumutat marelui istoric si filolog pentru studiu si care apoi 1-a däruit Academiei Romäne. Hasdeu.perit de Andrei Birseanu. Cälätoria Maicii Domnului la iad. in Ardeal. Acestea din urmä au fost copiate inainte de 1580 de un anonim si cusute intr-un volum cu textele mähäcene de popa Grigore. adusi de impäratii bizantini si asezati la granitele de nord ale Bizantului. Bosnia si Hertegovina si s-a räsfirat in Occident. precum si un text.päminteascä in cinste si dreptate. Din Bulgaria secta a trecut mai departe in Serbia. Cel mai vechi este Codex Sturdzanus. Codex Sturdzanus este alcätuit din douä pärti. in regiunea Adrianopolului si Filipopolului. in Mähaciu pe Mures. care a träit in secolul al X-lea. in colindele religioase si in arta popularä. trebuie sä fi zguduit adinc sufletul poporului. Legenda lui Avradm. El a fost studiat si publicat de Hasdeu in text chirilic si cu o bunä transcriere latinä. Asa. la Ieud. Codex Todorescu. tot in Ardeal. Apocalipsul apostolului Pavel. de pildä. intre 1580—1619. in Maramures. numit asa de Hasdeu dupä numele lui Dimitrie Sturdza. descoperit de Ilie Bärbulescu. mai vädesc si preocuparea de a inälta in ochii poporului autori. cu versiune slavo-romänä si rotacism x. intre muncile pe care le indurä cei päcätosi. Colportorii zelosi ai acestui gen de literaturä au fost preotii. in volumul al doilea din Cuvente den bätrini. a doua parte cuprinde o altä serie de legende: Legenda Sf. Epoca care se intinde de la Coresi pinä la Matei Basarab este bogatä in colectii manuscrise cuprinzind asemenea legende: Codex Sturdzanus. se infäti. cunoscute si pästrate in Biblioteca Academiei Romäne. sub diferite numiri: patarini in Italia nordicä. Cugetäri in ora mortii. sub tarul Petru. in Cälätoria Maicii Domnului la iad. unde a dobindit o mare putere de expansiune prin propaganda popii Ieremia Bogomil. altul in Ardeal. fiindcä aceste legende apocaliptice. in satul Mähaciu. Din Asia erezia a pätruns in Europa prin colonistii greci si armeni. cäci numai astfei ne explicäm urmele pe care aceste legende le-au läsat pinä azi in traditiile. si chinurile celor ce n-au venit duminica la bisericä sau nu s-au ridicat dinaintea preotului cind a iesit din bisericä (sint osinditi sä stea pe scaune inrosite in foc. citetrele copiate de Popa Grigore.

care era opera si proprietatea Satanei. combäteau cultul sfintilor si al icoanelor. a Rimnicului. care s-au asezat in jurul Craiovei. pinä tirziu in secolul al XVIIlea. s-a mentinut o fisie intinsä de 14 sate. a fost silit. Pornind de la antiteza dintre suflet. desi aveau biserici. la Cioplea. in care apare tema zapisului cu Satana. Invazia turceascä a impiedicat insä extirparea bogomilismului din tara vecinä. atunci cind literatura apocrifä era putin cunoscutä. Satana a pus la cale cäderea omului si izgonirea lui din rai. era si ea o indepärtatä ramurä a bogomililor din Balcani. bogomilii predicau asceza. care povesteste epoca in care omenirea a fost sub stäpinirea Satanei. si pe cei 12 apostoli ai säi.tului cel räu. creatiunea lui Dumnezeu. Adam. In secolul al XII-lea si al XIII-lea. izgonit din rai. arzindu-i pe rüg sau arun. Celebra sectä a albigensilor. si Satana. Doctrina bogomililor pleacä de la anatagonismul dintre Dumnezeu. ln anul 1111 impä. Vidin si Filipopol. pentru a putea lucra pämintul. punea in legäturä cu erezia bogomilicä insesi inceputurile literaturii noastre. LITERATURA BOGOMILICÄ Din literatura bogomilicä. ca principiu al binelui. duceau o viatä sobrä.ratul bizantin Alexe Comnenul deschide lupta. ba räposatul Sbiera. emigranti bulgaropavlichieni. ca principiu al räului. care credea cä prototipul Codicelui Voronetean a fost tradus in secolul al XIII-lea.pinit lumea pinä la venirea Mintuitorului. Aci. dispre. invizibile si eterne. sä incheie cu 113 el un zapis prin care i-a cedat sufletul lui si al celor ce se vor naste din el.cindu-i in exil. jupanul Stefan Nemania incepe o groaznicä prigoanä impotriva ereticilor. el a stä. arzind pe rüg in hipodromul din Constantinopol pe conducätorul sectei. incepind din anul 1688. Citva timp dupä aceasta. tarii bulgari Boril si Alexandru se sträduiesc si ei sä inäbuse erezia in Bulgaria. care rämäseserä credincioase vechii erezii si refuzau crucea. De aceea bogomilii respingeau Vechiul Testament. cind s-a pornit lupta pentru distrugerea ei. Dumnezeu este creatorul lumii spirituale. pe medicul Vasilie. Cind Mintuitorul a . in sudu] Dunärii. pe care o considerau ca o unealtä cu care diavolul a chinuit pe Mintuitor.tiei cu piine si vin. pe care le con. Hasdeu si dupä el Gaster au impärtäsit pärerea slavistilor si aceastä pärere a fost admisä färä nici o rezervä de toti istoricii noftri literari. Erezia bogomilicä a fost in crestere in Peninsula Balcanicä pinä in secolul al XII-lea. care povesteste rätäcirea omenirii sub influenta spiri. si dintre trup.tuiau bunurile pämintesti. Primul este legenda lui Adam si Eva. Satana a creat trupul omului. Satana este creatorul lumii materiale. nu admiteau taina euharis. Din aceste tinuturi au venit la noi. insirate intre Nicopole. si considerind viata aceasta de pe pämint ca un popas cätre viata cea vesnicä viitoare. in Serbia. vizibile si trecätoare. Dumnezeu i-a dat sufletul. respingeau crucea. In veacul al XVIII-lea aceste resturi bogomilice au fost convertite la catolicism de cätre misionari franciscani veniti din Bosnia. dupä eite ftim pinä acum. nu admiteau Vechiul Testament. si nu admiteau decit Noul Testament. in judetul Ylasca si in jurul Bucurestilor. au intrat in literatura noasträ veche. In vremurile de inflorire ale panslavismului. savantii slavi atribuiau bogomililor un rol important in creatia si räspxndirea literaturii apocrife. in apele Iordanului.siderau ca rämäsite de idolatrie. impotriva cäreia papa Inocentiu al III-lea a dezläntuit cruciata de exterminare. creatiunea Satanei. Satana a ascuns zapisul. trei cicluri de legende.— si au ajuns pinä in sudul Frantei. scris pe o cärämidä.

Textul se pästreazä intr-un manuscris al Academiei Romäne din secolul al XVIII-lea. a prins rädäcini adinci in folclorul nostru. A treia legenda bogomilicä este o detaliere a unui fragment din Evanghelia lui Matei (cap.tuitorului cu Satana in pustie. ajuns pe pämint. IV. II. sä arate cum crucea Domnului a fost ridicatä pe locul unde zäcea cäpätina lui Adam fi de aceea in icoanele pe care se zugrävefte rästignirea Mintuitorului se aflä sub cruce o cäpätinä. cäci in aceste versiuni. 37). liliacul. Dumnezeu trimite pe arhanghelul Mihail sau pe sf. despre lemnul crucii. Exceptind una singurä — in care cei doi creatori apar aläturi ca urzitori ai omului. revarsindu-se peste ea. s-a afezat cu scaunul de deasupra norilor. printr-un proces de interpretare simbolicä. in care se povesteste disputa Min. „prada in rai". invidios de creatiunea omului. Din cununä a crescut un arbore. care o primeste pentru a implini Scripturile si a mintui omenirea.garä. ai säi ii impletesc o cununä pe care i-o pun pe cap in ceasul mortii. in agonie. Satana. sfärimind-o. Legenda lui Adam fi Eva se pästreazä in mai multe manuscrise din primul pätrar al secolului al XVII-lea. väzind cä. Aceastä legenda. unde apare incä din veacul al XII-lea. p. versetul 1—12). Cärtile pop. nu izbuteste sä izgoneascä pe Mintuitor de pe pämint. In cele din urmä. antagonism ul dintre cele douä mari puteri: Dumnezeu si Satana — Dumnezeu creator al vietätilor bune (calul. 55). Dar.. s-a asezat peste cärämidä. albina). furind veftmintul. boul. intr-o serie de manuscrise din prima jumätate a secolului al XVII-lea. II. este iertat.venit la sf. Unui.sorul Iordan Ivanov de la Sofia. Singele Domnului. fi cum Dumnezeu a trimis pe arhanghelul Mihail. Adam. inträ in inima Caiafei si provoacä rästignirea Domnului. In unele versiuni populäre tema aceasta s-a contaminat cu zapisul lui Adam. In literatura noasträ veche se mai cunosc incä douä cicluri de legende cu vädit caracter bogomilic.tirii. prefäcinduse pocäit. Cärtile pop. in care se intilnesc laolaltä gradatia poves. Domnul inväluie muntele intr-un nour negru. care prin vitejia fi iscusinta lui a izbutit sä redobindeascä podoabele raiului. se retrage pe un munte vecin si se pregäteste de luptä. trimite pe Sit fi pe Eva sä-i adueä din rai o ramurä din pomul cunostintei binelui fi räului. In literatura oralä a poporului circulä azi un ciclu insemnat de legende in care se vede conceptia dualistä a lumii. Ilie sä reia de la Satan zapisul incheiat cu primul om. miscarea dramaticä fi frumusetea imaginilor (v. povesteste cum Satanail. oaia. ingerii prind pe Satana si-1 spinzurä de toarta cerului. Acest motiv este impletit cu tema arborelui crucii. a räscumpärat-o din päcate. 1282. care ni s-a pästrat intr-un manuscript din secolul al XVIII-lea al Bibliotecii Academiei Romäne (nr. . stema fi steagurile Domnului. unde textul era cunoscut din secolul al XIV-lea. La rindul lor.. al cärei prototip bulgäresc este publicat de profe. culese de Voronca fi altii (v. Din aceastä ramurä. sarpele). a atras de partea sa o ceatä de ingeri fi. bulgarii 1-au primit din Bizant. 164—177). p. cu toate straduintele sale. Satana :114 . Satana creator al celor rele (viespea. f. Legenda luptei lui Satanail cu trimifii Domnului pentru podoabele cerului este sursa unuia din cele mai frumoase cicluri de colinde populäre. O altä legenda isi propune. Ne-a venit din literatura bul. din care apoi s-a fäcut crucea pe care a fost rästignit Mintuitorul. Satana. iar a doua. La atit se reduce literatura cu nuantä bogomilicä in literatura scrisä romäneascä. loan si a intrat in apele riului ca sä primeascä botezul.

94—97. Bogomilii propovä. multe din celelalte au putut pätrunde la noi. literaturä apocrifä apocalipticä. pe care il considerau ca opera a Satanei. Pentru intiiasi datä. A’pocalipsul apostolului Pavel a fost pläsmuit prin veacul al IV-lea d. dar ea este admisä chiar pentru preoti. CODEX STURDZANUS Textele din Codex Sturdzanus insä nu au niinic comun cu bogomilismul. ca si albigensii. cu intentia de a lämuri pasajul obscur din scrisoarea a Il-a a apostolului. cä nu se poate stabili nici o legäturä nici intre celelalte legende religioase din Codex Sturdzanus. nu admiteai invierea trupului. Bogomilii respingeau impärtäsania cu piine si vin.duiau dogma celibatului. bogomilii. bizantinä si coptä —■ cu patru-cinci secole inainte de ivirea bogomilismului in Balcani. Asa. am arätat in 1929. La acestea s-ar putea adäuga. dupä ce se povesteste cä ingerii iau sufletul omului drept din trup. care crede cä in ziua judecätii dir urmä. si 2. I.mtlui la iad si Moartea lui Avraam. din Evhologiu si din Viata Sf.terul ei. cä eie cuprind idei ce vin in contradictie flagrantä cu doctrina bogomililor. ci este o intretesere de fragmente luate din Dioptra lui Filip Solitariul. D. p. vom impärti scrierile din Codex Sturdzanus. si al 2-lea. in Studii bizantino-romäne. de caracter bogomilic. Codex Martianus si Codex Todorescu si intre miscarea bogomilicä. ne dezväluie intr-o formä plinä de simboluri tainele lumii de dincolo de moarte. Dumnezeu häräzindu-i sufletul. in numele apostolilor sau al Sf. In Apocalipsui lui Pavel este un pasaj in care. in care 115 1 Cärtile populäre. Euthimie Zygabenos. in Cälätorie nu numai cä nu este combätutä cäsä. Mergind pe drum ul deschis de Russo. sufletele vor invia in trupurile pe care le-au päräsit. pentru douä motive destul de simple: 1. in Cärtile populäre in literatura romäneascä. nu numai din sudul Dunärii. Textele apocrife din Codex Sturdzanus apar in literaturile creatine — siriacä. cä iarä te vei intoarce in trupul täu la ziua de in viere“. dupä cuprinsul lor. intr-o luminä de miracol. 73—75. Renuntind dar la clasarea fäcutä de Hasdeu in texte bogomilice si mähäeene. asa cum o cunoastem din expunerea cälugärului bizantin contimporan £u. contimporan cu secta. in legendele din Codex Sturdzanus sint pasaje din care reiese veneratia pentru crucea pe care a fost rästignit Mintuitorul. precum am arätat in altä parte 1. precum si marilor asceti care si-au mortificat trupul pentru a-si mintui sufletul. prin coloniile iraniene din sudul Rusiei. Fecioare. in Cälätoria Maicii Domnului la iad. . I. 43—48 si mai ales 68. care. p. aceasta tainä a euharistiei este inväluitä intr-o aureola divinä. Ch. prin carac. cunoaste-ti trupul täi: de unde ai iesit. de pildä.thimie Zygabenos. legende hagiografice : acestea.plämädind trupul din lut. ci si din Iran. legendä care ne este atestatä ca autentic bogomilicä de cätre cälugärul bizantin. Cälätoria Maicii Ddm.toria. 35 — -42. si Epistolia Domnului nostru Iisus Christos sau Legenda Duminicii. Ciclul legendelor apocaliptice este reprezentat in Codicele Sturdzan prin urmätoarele trei texte: Apocalipsui apostolului Pavel. Bogomilii dispretuiau crucea. nu este originalä. deosebindu-se in aceasta privintä de bisericä ortodoxä. Vasile cel Nou. Russo a arätat cä textul numit de Hasdeu Cugetäri in ora mortii si in care el vedea o creatiune originalä romäneascä. ne povestesc viata supraomeneascä a marilor iluminati care si-au sacrificat viata pentru triumful crestinismului. se intorc si-i spun: „Suflete. pe care o considerau ca un sacrificiu adus demonilor. in douä grupe: 1.

A treia legenda.dinta apocalipsului este sä punä in relief contrastul dintre grädinile raiului cu cetatea de pietre scumpe si märgäritare. ne povesteste imprejurärile in care patriarhul a väzut tainele ceresti. care dindu-i sä bea din paharul ei. spune textual cä a fost räpit la al treilea cer si a auzit si väzut lucruri pe care nici un om nu le-a auzit si nu le-a väzut. urcindu-se in muntele Tavorului. dar alte versiuni. pe care un cor de ingeri il due spre cer. stäruieste asupra chinurilor din infern. deoarece versiunea lui derivä dupä un text sirbesc mutilat. Dumnezeu trimite atunci moartea. la ziua judeeätii din urmä. unde diferitele grupe de päcätosi se zbat. Fecioarä inträ mai adinc in impärätia intunericului. cind va veni Antihrist pe pämint sä amägeascä omenirea. povestind celebra viziune pe care a avut-o in Valea Damascu. dupä cum credea Dräganu. se roagä Domnului sä destäinuie cele ce vor fi in ziua judeeätii din urmä. ii aratä lucrurile simbolice — o carte pecetluitä cu sapte peceti — si ii destäinuie sensul lor si zilele de agonie ale lumii. a mai circulat in vechea literaturä romäneascä un al patrulea apocalips. care destäinuia maselor populäre tainele judeeätii din urmä. cu textul bogomilic descoperit in arhivele inchizitiei din Carcas. intilnesc sub poalele unui munte un : ' cälätor obosit pe care il aduc in casa lor. calea largä care duce spre iad si alte taine divine.lui si care 1-a convertit din cel mai inversunat vräjmas al crestinilor in cel mai zelos apostol. nu se mai indurä sä se despartä de ai säi.slovul. descoperit de regretatul N. si dintre vesnicul intuneric al infernului. cu contrastul dintre paradis si infern. Mintuitorul. care nu era altul decit ingerul Domnului. ten. deschizind cerul. De fapt. copiatä in Codicele Sturdzan pe la 1580. Este Apocaiipsul Sfintului loan Bogo.pf. unde se muncesc in riuri de foe cei päcätosi. care nu se asazä niciodatä la masä färä oaspeti. in pragul raiului. ingäduindu-i sä mai träiascä incä. Dupä cererea stäruitoare a lui Avraam. care dezväluie tainele lumii de dincolo de moarte. oamenii vor invia cu trupul. si pe care 1-am gäsit apoi si intr-o serie de manuscrise din Biblioteca Academiei Romäne. Textul nu se poate identifica insä. spunindu-i cä e trimis de Domnul sä-i ridice sufletul. Isac are un vis reve.acesta. nepovestesc cum patriarhul.sone — oraf in sudul Frantei — unde fusese pe vremuri un important centru al ereziei albigense.'* nuie lui Avraam. calea ingustä care duce spre rai. in fo ma in care il avem in literatura noasträ. Dräganu intr-un codice din veacul al XVI-lea. care fusese tipärit la inceputul secolului al XVI-lea la Venetia. scoborit pe pämint. Avraam isi dä sufletul. unde patriarhul vede. traduse din greceste. Acest apocalips a avut mai putinä räspindire in literatura veche romäneascä. adorarea crucii. masa de judecatä a lui Sit. Versiunea din Codex Sturdzanus se incheie aci. el are conceptii ortodoxe: venerarea profetilor. il ridicä pe un car de foe la cer. cind ingerii vor aprinde pämintul si cind toate cele treeätoare se vor mistui. Cälätoria Maicii Domnului la iad. cu cit Sf. lator. de tipograful sirb Bozidar Vukovic. si atunci sträinul. Dimpotrivä. la sfirsitul secolului al XVII-lea sau inceputul secolului al XVIII-lea. dupä ce ne descrie bunätatea lui Avraam. :116 . ca si in infernul lui Dante. Moartea lui Avraam. dupä cum aratä titlul. Peste noapte. de altä parte. Iesind o data cu fiul säu __ Isac sä caute un oaspe pentru masä. Intr-o luminä orbitoare. ingerul. in chinuri din ce in ce mai grele. In afarä de aceste trei apocalipse. se destai. Textul povesteste. cum apostolul. de o parte. ideea cä.

biterului Cosma indreptate impotriva ereticilor. a fost ars pe rüg. in ceea ce priveste influenta asupra poporului. tom CXXX. care se citesc si azi cu evlavie in lumea satelor si sint socotite ca amulete. räspinditä de preoti in masele credinciosilor de pe vremuri. 1929. Un al patrulea izvor ni-1 procurä patriarhul Eftimie din secolul al XIV-lea. tradus din greceste in anul 1211 . unde erau numerosi bogomili). pentru caapoi sä fie ccmbätute punct cu punct. Mai tot ciclul credintelor populäre despre sfirfitul lumii. Textul grecesc a fost publicat pentru intiiasi datä la Tirgoviste in 1710 (de frica turcilor s-a scos capitolul privitor la sarasini). pentru a stabil! normele credintei pravoslavnice. 22 — 23. Capitolul despre bogomili republicat de G. care a inceput persecutia bogomililor in Bulgaria. a inserat si 117 discutiile pe care episcopul Ilarion le-a avut cu ereticii. dupä un ms. Cu deosebire Cälätoria Maicii Domnului la iad si Legenda Duminicii. Lämuriri suficiente §i o bibliografie bogatä la N. cu focul care va mistui pämintul. . Cum era de asteptat. intratä mai tirziu in literatura noasträ din literatura ruseascä. adueä. impäratul care a dezläntuit prigoana impotriva ereziei din Bizant. dar asa de grea cä nimeni nu o putea ridica. Leipzig. in Patologiae cwsus comfletus. 1908. El pretinde cä a ascultat. Die Phundagiaten. I. a avut un adinc räsunet in päturile populäre. Acesta. Petersburg. in ur ma acestei convorbiri. au imprumutat materiale pentru ciclul colindelor religioase. pleacä de la acest apocrif si de la o altä carte. cuprinde adaose interesante. dintre care unele priveste erezia bogomilicä. .rcWa Aoypmixfl). Casa Scoalelor. ed. ascuns in spatele tronului. Doctrina bogomililor a fost expusä de un cälugär invätat.toare. cäpetenia bogomililor. Nu mai putin norocos a fost. 1928. pe la jumätatea secolului al XVIIIlea: Semnele venirii lui Antihrist. Isvoare bogomilice. eontemporan cu Alexe Comnenul. cu victoria asupra lui Enoh si Ilie.La literatura apocalipselor apocrife se poate adäuga si Legenda Duminicii sau Epistolia Domnului nostru Isus Christos. p. P o p r u 2 e n k o . Predica presbiterului Cosma. Un sinodic al tarului Boril. 1907. aceastä literaturä. Cärtile populäre in literatura romäneascä.. Aceste cuvintäri au fost editate in timpul din urmä de un invätat rus M. C a r t o j a n. Universitätii din Utrecht. cu lupta lui pentru a amägi omenirea. Bucuresti.Este o operä de dogmaticä in care se expun doctrinele sectelor care minau crestinismul. vol. Abia dupä ce patriarhul Ierusalimului si soborul de preoti s-au rugat trei zile. Seena muncilor din iad din pridvorurile multor biserici de sate este zugrävitä adesea cu elemente care amintesc Cälätoria. 1938. piatra s-a deschis si in ea s-a gäsit scrisoarea Domnului. care. Sinodicul a fost publicat si el in CnHoflHHK iiapa Eopmia. convorbirea dintre impäratul bizantin si medicul Vasilie. Apocalipsul apocrif al sfintului loan Bogoslovul. micä la vedere. Cb ko3mm npecßHTepa cjiobo Ha epeTHKH. dupä ce secta a fost distrusä. F i c k e r . Pentru bogomilii din Bulgaria avem un izvor eontemporan in cele 13 cuvintäri ale prez. cu mitul lui Antihrist. din Bibi. Textul grecesc intreg a fost publicat de M i g n e. I o r d a n . Series gradeca posterior. . Opera lui Zygabenos se numeste Panoplia Dogmatica (Ilavo. E vorba de o piaträ cäzutä din cer. impreunä cu cei 12 apostoli ai säi. de noroc fi päzitoare de primejdii. E u t h i m i e Z y g a b e n o s . sfätuind omenirea sä serbeze duminica si amenintind cu cele mai grele pedepse ceresti pe cei care vor nesocoti duminica si vor eälea legea Domnului. Bucuresti. Biografia a fost publicatä de E. O traducere in limba romänä a dat A l e x . Sofia. intr-o biografie a episcopului Ilarion din Moglena (o diecezä din Bulgaria. care se pästreazä in Codex Sturdzanus. BIBLIOGRAFIE Despre literatura apocrifä s-a scris foarte mult in timpurile din urmä.

ln acest scop. publicat de Academia Bulgarä in 1925. Acesta fusese insärcinat de popa Sixt sä converteascä la catolicism resturile bogomililor din Bosnia. Wien. 27-58. in Starine.. in care se enumera 15 puncte ale ereziei maniheice. el a intccmit in anul 146 1 un Symbchim veritatum fidei romanae ecclesiae.dan I v a n o v . EoroMHJiCKH KHHrn h jiereHfln (Cärti si legende bcgcmilice).K a l u z n i a c k i . R a c k i. pentru a fi apoi combätute din punct de vedere catolic. si urm. in sfirsit. Zagreb. p. Simbolul a fost publicat de Fr. Un studiu important pe baza tuturor izvoarelor in literatura bulgarä este al prof. • ' :118 . XIV (1882 . un alt izvor pentru cunoasterea bogomilismului este o operä a episcopului loan Torquemada. I o r. 1901. Werke des Patriarchen von Bulgarien Euthymius. Sofia. p.

fireste. Textul Apocalipsului lui loan Bogoslovul a fost publicat de N. Cavalerii. IV. P. Cälätoria Maicii Domnului la iad. Nu este insä din secolul XV. p. LITERATURA HAGIOGRAFICÄ Desi curentele reformiste erau impotriva cultului sfintilor —ne reamin. Douä manuscripte vechi ■ Codicele Todorescu si Codicele Martian. p. Bucuresti. se gäseste in studiul men. care veniserä pe drumuri prä. N. Pypin. Alte versiuni din Apocaiipsul Apostolului Pavel. ' Studii. A. Porfiriev si altii. Apocaiipsul Maicii Domnului au fost publicate de N. O altä versiune cu rotacism (reprodusä in facsimil). Textele apocrife din Codex Sturdzanus (Apocaiipsul Apostolului Pavel. Tihonravov. O expunere detaliatä pentru domeniul romänesc. I o r g a . 63—65. 1928. Cärtile populäre in literatura romäneascä. Sisinie ). 195— 199. D r ä g a n u . O versiune dezvoltatä din Moartea lui Avraam a fost publicatä de dr. Douä manuscripte : Codicele Todorescu si Codicele Martian. H a s d e u in Cuvente den bätrini. Istoria romänilor. avide de a cunoaste viata si minunile sfintilor al cäror sprijin il cereau. Literatura aceasta fusese alcätuitä in vremurile de adinc misticism ale evului mediu. ln pläsmuirea acestor legende. p. cind cultul sfintilor luase un avint asa de puternic. vol. Cärtile populäre in literatura romäneascä. vol. 34—37. Moartea lui A vraam. in literatura oralä a poporului nostru se gäsesc insä numeroase legende cu caracter bogo. D r ä g a n u Dacoromania IX. 78 — 80. 59 — 67. 1929. 1938. autorii lor s-au servit de materialul pus119 la indemina de traditia popularä.milic. arheologie si filologie. Bucuresti. A. I. vol.rilor . 35 — 42. incit drumurile care duceau cätre centrele in care se pästrau moastele sfintilor — numite in documentele timpului strata publica peregrinorum — erau intesate de alaiuri lungi de pelerini porniti din toate pärtile lumii crestine. IX (1887). 114—115.Texte. p. I. care alcätuiesc un capitol inte. Cärtile populäre in literatura romäneascä. vol. D r ä g a n u. Iarba fiarelor. cärturarii din jurul sanctuarului in care se pästrau moastele lor au alcätuit legendele hagiografice.trä" — totusi preotii romäni din pärtile ardelenesti au tradus de timpuriu fi au pus in circulatie fi citeva vieti de sfin^i. si reprodus in Chrestomatie romänä. §i pentru prototipe grecesti a sc vedea Cärtile populäre in literatura romäneascä. Academia Romänä. p. M. care pleca. p. I. 1936-1938. p. la capitolele respective. 24-34. 229. precum si legenda hagiograficä a Sf. 219-224. vezi pelarg N. C a r t o j a n . p.tim de prefata Cazaniei lui Coresi: „sfintii mor£i nu ascultä rugäciunea noas. Legenda Sf. 55 si urm. pentru care vezi mai pe larg Cärtile populäre in literatura rotndneascä. I. Cultura National». Bucuresti. p. G a s t e r dupä un manuscris de la inceputul secolului al XVII-lea (circa 1600— 1625). in Revista pentru istorie. 85—87.resant in literatura noasträ veche: legendele hagiografice. Pentru a satisface curiozitatea pioasä a multimilor. I Epoca influentei sud-slave. II. I. si N. Pentru alte manuscrise inedite din colectia Academiei Romäne precum si pentru texte slave publicate de N. C a r t o j a n . cu o biografie mai completä. Vineri au fost publicate de B. Legenda lui Adam si Eva a fost publicatä de dr. C a n d r e a. 200 si urm. p. In legäturä cu aceastä legendä stä si textul versificat: Cintecul lui Adam. de la povestirile marto. vol.fuite din admci depärtäri. M. Bucuresti. Legenda Diiminicii. G a s t e r in The Transactions of the Society of Biblical Archaeology. unde este studiatä si intreaga literaturä apocrifä. Pentru Lupta arhanghelului Mihail cu Satanail si Disputa lui Isus cu Satana. II. N. pentru care vezi mai pe larg I. Cf. text romänesc si traducere englezä dupä un manuscris din 1750. p. Fundatiunea pentru literaturä si artä „Regele Carol II“. p. I (1883).

cu care duhul räului cautä sä primejduiascä mintuirea omenirii. acestea nu se reped la ei.tice. literatura hagiograficä mai cuprinde un alt ciclu mare de legende. a creat tipul generic al sfintului. Admirind credinta lor infläcäratä. Pentru hagiograf. fiindcä trupul sfintului. in vägäunile muntilor sau in pustiuri. stä mai presus de legile naturii.zibilä care destramä puterea legilor fizice ale naturii si inaltä sufletul si trupul celui prigonit de vräjmasii Mintuitorului dincolo de granitele naturii materiale. In ceasurile de torturä. de mistica neoplatonicianä.zofia timpului sau chiar mari impärati bizantini — in misticismul lor fanatic. un impärat pägin i-a täiat capul. otrava nu-1 distruge. pentru a obtine harul mintuirii divine. Aceasta sustinea cä in timpul extazului religiös. fläcärile nu1 mistuie. pe care le infruntä. mortificindu-si trupul. care radiazä in jurul lor nimbul sfinteniei. Legenda Sfintei Vineri este o legenda de martirä in care ni se povesteste cum sfinta. cea de-a treia intr-un codice gäsit la Cohalm de d-l Ilie Bärbulescu.contemporani cu sfintul. Acestia —oameni simpli ori cärturari versati in filo. Se stie cä in veacul al IV-lea. acel in care se prosläveste viata marilor asceti. cum apoi a scäpat neatinsä dintr-un cazan cu smoalä clocotindä si cum. In elaborarea elementului miraculos din legendele populäre. fost profesor la Universitatea din Iasi. si cu aceasta s-a incheiat si epoca martirilor. folosindu-se de strävechile legende populäre. hagiografii au fost influentati de curentele filozofice ale timpului si. fuseserä in mod constient prelucrate — cum dealtfel se petrec lucrurile si azi sub ochii nostri— de imaginatia popularä: cadrul istoric si geografic in care se desfäsurase viata realä a sfintului fusese sters. este imun: sägetile nu-1 sträpung. oferindu-i cununa de martir. departe de valurile zgomo. ei se confunda in sufletul lor cu Mintuitorul. bisericä i-a trecut si pe ei in rindul sfintilor. transmise din generatie in generate.tezia creatoare a poporului. De aceea. cum a fost mintuitä de un inger. pätruns de divinitate. Din literatura secolului al XVI-lea §i inceputul celui de al XVII-lea au ajuns pinä la noi §i trei legende hagiografice: legenda Sfintei Vineri. in care latura miraculoasä a vietii fusese accentuatä §i subordonatä unei conceptii aparte. a fost legatä pe cruce si osinditä sä fie arsä de vie. Joi sara de douä ori. ln cele din urmä. dupä ce Constantin cel Mare a admis crestinismul in imperiul säu. se lepadau de toate bunurile vietii pämintesti si. :120 . unde se dau drumul fiarelor sälba. sufletul omului se poate desprinde de materialitatea trupului si cä. duceau o viatä asprä de abstinentä. ocrotit prin harul divin. Admiratia lumii crestine incepe sä fie atrasä atunci cätre o altä formä a eroismului mistic: ascetii. Legenda aceasta s-a räsfrint in colindele religioase si in descintece: Cine poate spune povestea Sfintei Vineri S-o zica . pinä in clipa cind Mintuitorul ii primeste sufletul. dar acestea.toase ale lumii. iar in locul lui fan. cind se scoboarä in arenä. Torturile cele mai groaznice nu-si mai pot produce efectul. a Sfintului Sisinie si a Sfintului Alexie — primele douä in Codex Sturdzanus. in afarä de ciclul acesta al marilor martiri care si-au dat viata pentru izbinda ideii creatine. pornind in lume sä propoväduiascä invätäturile Evangheliei. Acest nimb al sfinteniei creeazä in jurul mucenicilor un fei de paväzä invi. in primul rind. sfintul este campionul lui Dumnezeu pe pämint in lupta contra päginismului si a ispitelor acestei lumi trecätoare. prigonirea crestinilor a incetat.

...................213 CRONOGRAFELE...................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..110 LITERATURA RELIGIOASÄ.........................52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE.........................2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV........Vineri dimineaja de trii ori... SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ......................150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ...........24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ.....................................................66 I.....167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.....139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU..........45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI...................190 CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN 121 BRINCOVEANU...79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI..................... ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI....................................... Cä 1-oi scoate din läcuri............11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN........................ ............ FOCARE DE CULTURÄ..............................................................219 ....128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ..... EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO.....................207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU....159 CULTURA IN TRANSILVANIA...180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’..........161 STOICA LUDESCU......................92 EPOCA POST-CORESIANÄ..50 MÄNÄSTIRILE................... Din päcuri.........170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA...119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä..............241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ..........................43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE....155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB . TEXTELE POPULÄRE.............

... Servitorii tatälui säu.... la usa bisericii...32 Publicatii conduse........(1942 -1979)... fiul unui nobil roman..242 Literatura modernä.... nici se coasä... De aceea legenda scrisä se intrebuinteazä si azi....... Sf. Un descintec asemänätor. se imbarcä pe o corabie care-1 duce in limanurile Capadochiei.. isi päräseste sotia in noaptea nuntii si. il bate cu buzduganul ca sä-si spunä numele si formele in care se preface cind rap este copiii. Se stie cä.. Este o poveste sumbrä despre sfintul care.... Dacä nu se ia aceasta precautie.30 Didactice.35 Istoria literaturii romane vechi...i.... :122 ... pe care Mintuitorul o trimisese lui Avgar. Cine cunoaste numele si-1 pronuntä sau il scrie are pe diavol in puterea lui.. nici se toarce........ tree pe lingä el färä sä-1 recunoascä.33 Recenzii si rapoarte. isi petrece vremea in umilin^ä $i rugä.. Necroloage.. fiindcä räpise din leagän copiii surorii sale.. Sf. il gäseste..... dupä spusele mäslinului pe care-1 binecuvinteazä.. dupä ce-1 sileste sä restituie copiii.. de cätre un arheolog francez... scris pe foi de plumb in limba slavä. in fundul märii si..... pentru a-1 tämädui..... Aci..37 (Cärtile populäre.. Diverse... este obirsia unui intins cerc de superstitii populäre privitoare la interdictia de a munci vinerea: — „Vinerea nu se face lesie.. \6\) gräieste un descintec din Hunedoara. Legenda Sfintului Sisinie este un vechi descintec desprins din ciclul formulelor magice ale vechei Asirii.......... Editii de texte.. pleacä spre Edesa. cea mai veche forma a legendei.....|ei nefaste a diavolului.... atunci se poate mtimpla ca copilul sä se imbolnäveascä de samcä (un nume pe care-1 poartä diavolul in aceastä legendä) si atunci.. p.cintece numite „de samcä".. cä e räu de pätit" — si la o multime de pätanii ale celor ce n-au respectat ziua sfintei.. nici cämäsi se spalä. Isi imparte averea saracilor §i.......si cä in fiecare din aceste metamorfoze ale sale el poartä cite un nume special. Alexie.. luindu-se pe urmele diavolului..... pinä cind. duhul räu se poate preface in tot felul de vietäti .. Partea finalä a legendei.. mai ales in satele din Bucovina si Moldova......... Cea mai interesantä legenda hagiograficä este insä a Sflntului Alexie.......... in care sfinta se roagä lui Dumnezeu sä ia in paza lui pe cei ce-i cinstesc ziua si sä blesteme pe cei ce nu i-o cinstesc.. a fost descoperit la noi in niste säpäturi fäcute la Turnu-Severin de d-l C. in tovärä^ia unui sihastru... devenit mai särac decit cel mai särac cerse.......... Tree astfei 17 ani.... care a fost prelucrat in legendä hagiograficä in Egiptul elenistic — unde s-a descoperit acum 30 de ani... unde se pästra icoana nefäcutä de miini omene§ti..34 Conferinte rostite la Radio..... dupä conceptiile populäre. I... ducindu-se la färmul märii.... a cärui duiosie a ispitit din veacul al XI-lea $i condeiul unui truver francez. Bärcäcilä. se recurge la des. intr-o noapte..35 Lucräri postume *.. trimisi in lume pe urmele lui... cu particularitäti fonetice sirbesti din secolul al XIII-lea.... ca amulet de cätre lehuze si noii-näscuti impotriva influen.. Sotia §i pärintii rämin deznädäjduij.... zugrävitä pe frescele unei mänästiri crestine de pe la anii 400..tor.....32 Comemoräri...........

G a s t e r in Chrestomatie. 53—54. dcoarece literatura didacticä de la inceputul culturii noastre era alcätuitä din texte in care maximele. II. cu textul slavonesc in paralelä si cu o redac^iune modernä.Fecioarä se aratä in vis unuia dintre preoti. 342— 352. Sisinie din Codex Sturdzanus a fost publicatä de B. 1884. XVII. nici sotiei sale. Codicele de la Cohalm. intilrieste pe tatäl säu. la N. I o r g a . Sisinie. Florea Marian a cules un ciclu de legende in care viata Sfintului Alexie a fost prelucratä de imagina|ia popularä cu elemente felurite — unele venite din romanul lui Varlaam §i Ioasaf. Literatura didacticä este reprezentatä in secolul al XVI-lea si inceputul celui de al XVII-lea. Abia la sfirfitul vietii lui. altul venit din literatura Italiei medievale: Fiore di virtu. 163. N. vestea despre sfintenia lui se räspinde§te in toatä tara. Dar el se face neväzut. 145—156.*t Texte. dr. Sim. XIII (1906). 1929 (ed. I. in amintirea fiului säu. P. prin douä texte: unui venit din Egiptul elenistic prin vechiul Bizan£: Fisiologul. p. cerindu-i sä adueä in bisericä pe „omul lui Dumnezeu". Pentru o formula de descintec slav in care e citat Sf. elementele rudimentäre de ftiinte naturale. in Revista istoricä romänä. ii dä adäpost in casa sa. fragment aflat in scoartele unei Psaltiri coresiene. nici mamei. pleacä spre tärmul märii si se imbarcä pe o corabie. p. alcätuitä — dupä cum conchide Max Wellman intr-un studiu recent — in secolul al IV-lea. sint subordonate unor idei morale fi religioase. Legenda S/intet Vineri: B. 170-171. aläturi de o versiune din 1779. despre care ne-am ocupat la locul säu. altele chiar burlesti. pre. C a r t o j a n . Studii si documente cu privire la istoria romänilor. dupä versiunea lui popa Grigore din Mähaciu din Codex Sturdzanus: o copie derivind din acelasi prototip ca versiunea lui popa Grigore. arheologie si filologie. Versiunea din Codex Sturdzanus a fost retipäritä ->'i de dr. in afarä de Invätäturile lui Neagoe Basarab cätre fiul säu Teodosie.cum si cele narative. 284—291. . printr-o minune dumnezeiascä. G a s t e r . 210-234 (cu studiu). surprinsä de furtunä. 6 — 7. säpatä pe citeva foi de plumb din secolul al XIII-lea si gäsitä la TurnuSeverin. pe care il credea pierdut. p. VIII. ms. care. Aceastä legendä al cärui simbure il formeazä o poveste siriaeä din secolul al V-lea. I. p. p. 1924. 153155. Legende hagiografice. färä sä se destäinuie nimänui. care nu-1 recunoa^te. tust. Legenda Sf. P. II. vol. LITERATURA DIDACTICÄ Trecerea de la literatura apocrifä la cea didacticä era usor de fäcut. opera citatä. Revista pentru istorie. poate in Egipt. Viata Sfintului Aiexie: K u f r o s i n a S i m i o n e s c u . p. C i o m u. II. Fisiologul este o interesantä carte. prelucratä in Bizanf §i mai tirziu in Roma. L a z ä r I. Cuvente den bätrini. N. BIBLIOGRAFIE . • Studii. M. Alexe este astfei descoperit. cf. cap. 123 fisiologul. nici pärintelui.t o j a 11 . in josul paginii. H a s d e u . 56 — 57. dar care. Pentru mai multe amänunte bibliogralice de tipäriturl. sub . p. M. il aduce in limanurile copiläriei sale. Bucuresti. se dezväluie misterul care-i acoperise viata. Rätäcind pe sträzile Romei. imprumutate din ciclul lui Päcalä. a pätruns in literatura noasträ de la sfirfitul secolului al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea si a avut un räsunet deosebit in sufletul popular. sub scara tatälui. care-i rämäsese credincioasä. H a s d e u in Cuvente den bätrini. tipäritä la Bucuresti Sn 1878. p. C a r. Acolo träieste 17 ani. 1938. 137—171. legende si istorioare. din secolul al XVIII-lea si dupä versiunea mitropolitului Dosoftei din Vietile sfintilor. Cärtile populäre in literatura romäneascä. p. romänefti si izvoare. Casa §coalelor). dupä »n ms.

cum este descrisä gheonoaia sau ciocänitoarea: „Gheonoaia zboarä din copaciu in copaciu. sint dati ca pildä crestinilor care trebuie sä se adune in cete la bisericä spre a se feri de diavol. unde. cu capul de aur. preotul sä o gäseascä renäscutä fi intineritä. ca de pildä in Floire et Blanchefleur.influenta curentelor neopitagoriciene fi a altor curente mistice din Orient. Asa si diavolul: umblä din om in om. este interpretat ca un simbol al Mintuitorului. contele Champagnei si regele Navariei. In ciclul animalelor descrise de Fisiolog se gäsesc fi animalele fantastice din miturile popoarelor vechi. pentru ca apoi . un fei de balaur cu privirea inveninata. Din Egipt a pätruns in Bizant si a intrat de timpuriu. sau gorgonia. Dupä nouä ani i se umpleau aripüe de mireasmä fi. ea tot scobefte fi sä säläfluiefte intr-insul. un fei de tratat de Zoologie fi de moralä in acelafi timp.liscul. auzind toaca preotului din cetate. insusi Sf. care cäutau sä descopere calitäfile oculte ale lucrurilor. pentru ca prin singele lui sä mintuie omenirea de päcatul primitiv. ea fuge de la dinsul. ne spune textul. dupä ce sint descrise cu obiceiurile reale sau inchipuite. in Occidentul latin. mistuindu-se in cenusä.du-se sau fäcind milostenie. iar unde aflä lemn slab fi gäunos.a. sint interpretate apoi ca simboluri ale unor idei morale fi religioase. scobind lemnul. färä sä se hräneascä. care ucide de la distantä. de fapt. nu trebuie sä ne miräm cä elementele din Fisiolog au pätruns in romanele courtois ale Frantei medievale. porumbeii. a doua zi. fiindcä. iar dacä-1 gäseste postind si rugin. avantajele magice fi simbolurile lor religioase. in care animalele fi päsärile. . ca Jacques de Vitry s. dupä cum s-a spus. lipsitä de spiritul critic pe care ni-1 dä astäzi progresul stiintelor exacte. el fuge cä nu-i place. ca Thibaud. fi ascultä cu urechea fi dacä aflä lemnul tare fi virtos. Bestiariile s-au bucurat astfel :124 . sub numele de Bestiarii. un monstru cu chip de femeie fi cu perii capului de balaur. Pentru a ne face o idee de structura acestei curioase cär^i. ne povesteste intr-una din scrisorile sale scena intilnirii in pustiu a sfintului Antoniu cu un satir. In felul acesta sint descrise si interpretate in sensul unui simbol moral o multime de animale si päsäri: pelicanul. Alte animale mitice din Fisiolog sint vasi. Fisiologul a fost alcätuit. care-si sfisie pieptul pentru ca din singele lui sä-si hräneascä puii. o pasäre ca päunul. care ar fi cerut sfintului sä se roage pentru el lui Dumnezeu. pentru ca sä se fereascä de soim. era hränit de Duhul sfint. a fost tradus si prelucrat in toate limbile romanice si germanice. intra cu el in bisericä. care ar fi träit pe lingä cetatea Heliopol. Elementele fantastice pe care le continea nu au izbit mentalitatea naivä a lumii medievale. se afeza pe jertfelnic fi se aprindea. Este. Dealtfel. Ieronim. descrierea päsärii este urmatä de interpretarea simbolicä. cercind cu viclesugul säu. iatä. Cind asemenea naivitäti se gäseau pinä si in scrierile sfintilor pärinti. ori in ale istoricilor si riaturalistilor. Acolo sta nouä ani pe cedrii Livanului. §i dacä gäseste om slab sä säläsluieste intr-insul. fi läcuiefte intr-insul. care s-a rästignit pe cruce. traducätorul Bibliei in latin este. care umblä totdeauna in stoluri. ca de pildä finixul. de pildä. in Egipt. unde se incrucisa cultura elenisticä cu cea iudaicä si orientalä si cu crestinismul. sau in operele truverilor. poate din veacul al V-lea.“ Dupä cum se vede. fi acolo scoate fi puii säi.

copiat in anul 1774 de dascälul Duma si publicat de C. o. du corpul dupä tine. De la bizantini. utilizat adesea ca motiv decorativ in miniaturile manuscriselor din mänästiri si pomenit de multe ori de scriitorii noftri vechi. in romanul säu Ciocoii vechi si noi. „sopirla care-si schimbä coloarea pielii. cu ochi de vasilisc.dele si vasiliscii cei oträvitori si veninati“ (ed. dar versiunea cea mai veche se pästreazä intr-un manuscris. invätätoare de la Dealu. de aceea in epoca influentei grecesti s-a fäcut o nouä traducere dupä un text mult mai complet. N. p. cäreia i-au imprumutat motive decorative pentru turnuri. si femeile cele cu ochii mai ferme. nu se mai a^azä pe lemn verde. Aceastä temä se gäseste in Invätäturile lui Neagoe. Cu limbile de sarpe. dar in acelasi timp oträvitoare. al lui Damaschin Studitul.. Mateescu in Calendarul si revista Ion Creangä pe 1914 si 1915. se cunosc pinä acum vreo §ase manuscrise. Iorga. ciubucele si narghilelele cele umplute cu parfumatul tutun al Siriei. arhiepiscopul Naupactei. in facsimile si transcriere latinä. in epoca de Suprematie a literaturii sirbesti. altä data mai tirziu. Vasiliscul nu este aci. Nicolae Filimon. Stolnicul Constantin Cantacuzino. cum comentau intr-o vreme autorii nostri de cärti125 didactice. Fisiologul a fost destul de räspindit in literatura noasträ veche. El a imbogätit comoara traditiilor populäre cu legende despre animale si päsäri. venit la noi intr-o tipäriturä venetianä sau in manuscris. balaurul cu privirea fermecatä. Fisiologul se pare cä a pätruns de timpuriu. de Costea Dascälul.. este vasiliscul. rämasä färä sot. vorbind in Istoria Tärii Romänesti de impäratii romani din epoca decadent ei. precum si ornamentatii pentru vinietele si initialele manuscriselor. cameleonul". In sus pe calea strimtä.. Au inspirat pinä si arta. pentru fatade.reni. ca de pildä despre pelican sau despre amärita turturicä.. Nu stim cui se datoreste aceastä nouä traducere. adus din Muntele Athos.in evul mediu de o largä popularitate. pentru portaluri. care-1 pomeneste in oda sa La Schiller: Du sarcina. Versiunea aceasta tradusä din slavoneste este insä sumarä. suflet. Toate aceste sase manuscrise descind din acelasi prototip — mult mai vechi. si decit aspi. spune cä erau „mai räi si mai cruzi decit fiarele . amvoane si vitraliurile domurilor. descrie astfel belsugul din casa lui Dinu Päturicä: „Vutcele si cafeleie cele mai bune. de doamna Margareta Mociornitä-Constantinescu. in Evanghelia. din biserica Scheilor din Brasov. Nu mai putin räspindit a fost Fisiologul in literaturile balcanice.rioarä despre pasärea care. Fisiologul a cälätorit mai departe la slavii sud-duna. Te luptä cu Ananga. Un alt animal fantastic din Fisiolog. nici nu mai bea apä limpede. cu aspra neavere." El a intrat si in creatiunea poeticä a lui Eliade Rädulescu. acea duioasä isto. 85).cätori decit ai vasiliscului. La noi. dintre care cel mai vechi a fost copiat in 1693. poate din secolul al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea — ■ tradus la rindul säu dupä o versiune sirbeascä. cu un studiu. ci balaurul . si a fost republicat. cu filii. a fost culeasä in mai multe Variante din gura poporului in Muntenia si Bucovina si a fost literalizatä la inceputul secolului trecut de Enächitä Väcärescu (dupä liricul grec Psalidas) si de Asachi (Päsäruica stingherä). unde a fost tradus in douä epoci diferite: o datä in epoca de aur a vechii literaturi bulgare.. cu consoarte..

Analele Acad. adevärul — minciuna. Nu numai cä a fost pus sub teascul tiparului in Italia curind dupä inventia tipo. Este Fiore di virtü.farea cu päunul.grafiei (in 1474). C a r t o j a n . ca piesele unui mozaic. minia cu ursul. in decurs de sase decenii. peste 40 de editii. care sint in genere precise fi clare. Prima sectiune o alcätuiesc defini^iile virtu^ilor sau ale vitiilor. Varos au zis: Albina $ine in gura mierea si in coadä acul cu fierea. ca de pildä din romanele celebre ale timpului (ca. romänä. cälugärul benedictin Tomtnaso Gozzadini. Desi luate din izvoare disparate. tinind seamä de gustul epocii sale. Pythagora: Scumpul <avarul) este ca mägariul ce poartä povarä altuia.tul cititorilor din evul mediu. fiind tradus in limbile sirbä. care intregeste predica privitoare la intarirea virtutilor fi infrinarea vitiilor printr-o istorioarä moralä. dar a colindat aproape prin toate literaturile Occidentului si a räzbätut si in Orient. bulgarä si armeanä. dar reunite intre ele armonic. Romanul lui Alexandru cel Mare). ultima. Amintesc aci legenda ingerului si a sihastrului. ori pasärea calandrinon. afa si scumpul stringe avu^ie altora. a imbinat intr-un tot armonic materiale asa de disparate la prima vedere. astfel incit fiecare virtute sä fie urmatä de vitiul contrar: dragostea — pizma.fantastic din Fisiolog. Al doilea text cu caracter didactic al secolului al XVI-lea romänesc are o origine italianä. Fiore di virtii in literatura romäneascä. din Bologna veacului al XII-lea. precum fi a altora fantastice — ca de pildä vasiliscul sau leoncornul. De pildä: „Casiodor: In ce chip buretele nu da apä pinä nu-1 storci. privitoare la virtujile fi vifiile corespunzätoare. din scrierile biblice sau din legendele hagiografice. care cäutau simboluri pentru ideile morale ale crestinismului in lumea materialä — comparatia virtutii sau a vitiului cu un animal. dreptatea — strimbätatea. Reamintesc de asemeni duioasa legenda a Casiei si a prietenei sale Theodora cu impäratul bizantin fi cu märul de aur — un reflex al folclorului bizantin. rusä. ingim. bärbätia sufletului cu soimul. Acest succes asa de frumos se datoreste bunului-simt cu care autorul. incit ucide cu ea de la distantä. Dupä definite urmeazä in fiecare capitol — in conformitate cu gus. care a avut un puternic räsunet in literatura evului mediu. concise. aleasä fi ea din izvoare foarte variate. Sadoveanu in Povestiri pentru copii (Pustnicul Ieronim). precum: frica cu iepurele. Fiecare capitol la rfndul säu e format din patru sectiuni de materiale diferite. care are privirea asa de inveninatä. dar a^ezate simetric. FIORE Di VIRTÜ. pe care a folosit-o Voltaire in romanul säu Zadig fi pe care a prelucrat-o la noi M. scurte. si a avut. spirituale chiar. culese din scrierile biblice sau din filozofii pagini. ele sint totufi alese cu gust. din Gesta Romanorum. Descrierea acestor animale. Cartea este alcätuitä din 34 de capitole referitoare la virtuti si vitii. un mic tratat de moralä. Este o legenda care a avut multä raspindire in evul mediu fi care ifi are sursa ei indepärtatä in Orientul semitic. cu puteri de tämäduire — toate cu obiceiurile lor. greacä. asa si scumpul nu da nimänui nimicä pinä nu-i iai cu sila. au fost imprumutate de autorul acestui tratat de moralä al evului mediu din Fisiolog. plastice. inchipuite ori reale. Compararea cu animalele din Fisiolog se continue cu o serie de maxime. 1 :126 1A se vedea mai pe larg: N. . iar el numai ce-i cu bänatul. ori din scriitori medievali.“ Partea cea mai atractivä a cärtii o alcätuieste sectiunea a IV-a.

IV.rile princiare romäne. in Moldova. secf. fiicele lui Petru §chiopul märitate in Venetia cu greco-italieni. tradusä direct din italianä de cätre Gherman Valahul. Traducerea ardeleanä era insä plinä de lacune. cind clerul nostru a simtit nevoia de a pune in mina poporului cärti de edificare moralä. mem.Fiore di virtu a pätruns in literatura noasträ pe trei cäi. lit. dar se pästreazä traducerea ruseascä. dacä ne gindim la legäturile ^ärilor noastre cu Italia si in primul rind cu Venetia. Fiore di virtü circula deci in literatura noasträ. in asa-numitul Codex Neagoeanus. t.tea lagunelor.. la anul 1592“. in 1529. si retipäritä continuu in cursul veacuriloral XVI-lea si al XVII-lea.monahul Rusin. sub titlul ”Au0o<. iar din valahä tradusä in slavä de Veniamin Iero. Traducerea romäneascä. seria III. Oricit de curios ar pärea la prima vedere un contact direct cu literatura italianä in secolul al XVI-lea. atras de celebritatea cärtii. pästratä in Muzeul Rumjancov din Moscova §i studiatä de invätatul rus Istrin. care deriva dupä o versiune publicatä in tipografiile grecesti din Venetia. Aceastä a treia traducere a fost fäcutä dupä un text grecesc.biei si de aci a fost adusä la noi. Una din aceste tipärituri grecesti a ajuns pinä in mänästirile grecesti din Muntele Athos. in satul Simpietru din Hunedoara. unde a fost tradusä in limba romäneascä. care incepe cu urmätorul titlu: „Cartea Floarea virtutilor si a vitiilor tradusä din limba italianä in valahä sau bogdäneascä <moldoveneascä> de cätre Gherman Valahul. in timpul pelerinajului säu. dupä cum se vede. 2. pe la jumätatea secolului al XVIlea. care fusese la rindul säu tradus din italianä in secolul al XIII-lea. din nenorocire. Aceastä traducere s-a pierdut dar ni s-a pästrat o copie fäcutä in 1620. Aceastä traducere ruseascä. unde a gäsit-o. aceastä carte a fost tradusä din nou. TW V /apixcov. Nu este exclus ca in asemenea imprejuräri un cärturar roman din soliile sau din alaiu. Mem. Bucurcfli. traducerea lui a cälätorit mai departe in inima Ser. 192S. de popa loan Romänul. pe care documentele ce se descoperä incä in zilele noastre ni le infätiseazä intr-o luminä din ce in ce mai interesantä: soliile lui Stefan cel Mare in ceta. ne da. . ce stätea in mänästirea de cälugärite din Murano. anii de studiu ai lui Mihnea in Venetia. unui din boierii lui 127 Rom.. p. in epoca de renastere a sentimentului religiös din vremea lui Antim Ivireanu si a lui Brincoveanu. Inainte de aceastä datä. Intr-una din mänästirile croate din insulele sau de pe tärmurile adriatice. in Ardeal. fäcutä dupä cea romäneascä. in care se oficia servicul divin in limba latinä si care avea legäturi cu tärmurile vecine ale Italiei—• si in primul rind cu Venetia — un cälugär croat a transpus in limba neamului säu celebra carte de moralä a evului mediu. sä fi incercat transpunerea ei in limba neamului säu. o datä sigurä la care a fost fäcutä traducerea ruseascä: 1592. Aceastä versiune fusese tradusä la rindul ei dupä un incunabil italian si publicatä pentru intiiasi datä la Venetia. totusi lucrul nu este exclus. pe tärmurile Croatiei. intr-o copie din veacul al XVIII-lea. prin trei traduceri diferite. De pe tärmurile croate. A doua traducere s-a fäcut dupä un intermediär sirbesc. direct din limba italianä. 9— 13. sub ingrijirea mätusii sale Marioara Adorna Vallarga. cätre sfirsitul secolului al XVII-lea. Prima traducere s-a fäcut in secolul al XVI-lea. s-a pierdut. de aceea.

83—101. dupä cum dovedeste culegerea lui Sim. dupä un exemplar tipärit la Snagov. Elemente din ciclul asemänärilor cu animalele se gäsesc imprästiate in traditiile populäre privitoare la obiceiurile animalelor si pasä. FI. M o c i o r n i t ä . a dat peste aceastä carte §i. dupä cum o spune insufi. a fost publicat in facsimile si transcriere latinä. apärutä sub titlul Cercetäri literare. cäci in anul urm at or. Cartea aceasta. Traducerea a fost tipäritä la 1700. se tipäreste a doua editie. copiatä in toate tinuturile romänesti. ca albina care sboarä cu mare ostenealä si sänätoasä intelepciune peste cimpuri si livezi si grädini. tipäritä apoi de cinci ori.. Tipäritura aceasta a avut noroc. Dar el muste nu vineazä. o tipar este din nou in tipografia fratilor Constantin si Ion Boghici. Astfel maxima Sf. Sadoveanu. t ' BIBLIOGRAFIE Fisiologul. in 1864. iar in colectia manuscrisä a lui Iordache Golescu: „Gäina pentru un ou. cind. Maxima atribuitä Sf. Istorioare morale ca Fiul impäratului Theodosie sau Ingerul si Sihastru aceasta din urmä prelucratä de M. . ducindu-se sä se inchine la Muntele Athos. nici vul.turul nu prinde muste" apare la Anton Pann sub forma: Vulturul stä-n loc si vegheazä. Cartea a dat-o la luminä. Augustin: „Leul nu se luptä cu furnicile. o a patra editie la Bucuresti. a fost multiplicatä prin copii manuscrise. in 1814 se scoate a treia editie la Sibiu si. intr-o publicatie a Seminarului nostru. Cartea s-a räspindit repede in toate tinuturile romänesti. care. §i la Anton Pann in forma: Albina in gurä cu miere Si-n coadä acul cu fiere. la mänästirea Snagovului. cu un studiu. in sfirsit. sub forma: Gäina cind va oua Aude o mahala. fiul unui doctor grec din Creta ce se impämintise la noi. Maxima lui Yaros: „Albina tine in gurä mierea si in coadä acul“ o gäsim In manuscrisele lui Iordache Golescu: „Albina tine in gurä mierea cea dulce si in coadä acul cel oträvitor". s-o traducä in limba romänä. viitorul mare mitropolit. de tipograful Friederich Herfurt.Brincoveanu. care a fost cititä patru veacuri in literatura noasträ. :128 . Paharnicul Sarachini. copiat in 1693 la Brasov de Costea Dascälul de la bisericä $cheailor. parohul bisericii din Bolgarseghiul Brasovului. I. p. Ornitologia popularä romänä. Bucuresti. de M a r g a r e t a D . 1934. Isidor: „Gäina pentru un ou face gälägie de o aude vulpea" (din capitolul despre inältare si ingimfare) se gäseste la Anton Pann. a indemnat pe ieromonahul Filoftei. intimplätor. si interesul pentru ea era incä destul de viu la inceputul veacului al XIXlea. iar tezaurul proverbelor populäre romänefti datoreazä si el o parte din sentintele sale acestei vechi antologii morale a benedictinului italian din veacul al XIII-lea. pentru a-si agonisi hrana". Manuscrisul cel mai veclii. tradusä de cel putin trei ori.toria si nectarul poate suge. de cätre ieromonahul Antim Ivireanu. voind sä aducä si el un prinos de recunostintä noii lui patrii. nu putea dispare din circulatie inainte de a läsa in sufletul popular urmele ei. din floare in floare. se intorcea cu el in tarä. un cälugär romän atonit.rilor. au fost culese din gura poporului de diferiti culegätori de material folcloric. 1808. Ierei loan §tefanovici. paharnicul Constantin Sarachini. in 1807. multä gälägie face". Marian.. socotind cä din vechea carte de moralä „fiestecare dof.

1930. 1928. si intre desfäsurarea vietii omenesti. Heft 1. in text romänesc cu caractere latine si in traducere talianä fäcutä de Pietro MerJo. copiat in 1777 de Andronache Bercheceanul. A se vedea si Cärtile populäre in literatura romäneascä. Cärtile populäre in literatura rcmä. Memoriile sectiunii literare. IV. C a r t o j a n . Eine religionsgeschichtlich naturwissenschaftliche Untersuchung. cind Roma ajunge o putere mondialä si-si intinde stäpinirea in Orient. au stabilit semnele zodiacale si. 501 — 514: Fiore di Virtü dans la litteratare roumaine. pentru a avea o icoanä completä a culturii romänesti din epoca de care ne ocupäm aci. 188— 194. Se stie cä preotii Asiriei si Caldeei au aflat pe cer zodiile. G a s t e r . Fiore di Virtü in literatura romäneascä. vol. Studii pentru Fisiolog. Din Asiria si Caldeea. unde se dä. a fost publicatä. cu 129 timpul. ne oprim putin.LITERATURA DE PREVESTIRE Inainte de a trece la romanul popular. Phiiologus Supplementband. de C. O altä versiune. p. M o c i o r n i t ä in studiul amintit mai sus. precizind dupä miscärile cosmice si dupä fenomenele naturii soarta omenirii. p. scrise multe din porunca regelui Sagon I. i n Archivio glottologico italiano ( a l jUi Ascoli). in toate straturile sociale. N. 195 — 208. Textul din Codex Negoeanus n-a fost publicat pinä acum in intregime. ca de pildä: „Cind constelatia ursei se intoarce. Un rezumat in limba francezä al acestui studiu am dat in Archivum romanicum. din Grecia si din Asia Micä astrologia se infiltreazä in Italia si se räs. Pentru raporturile versiunilor romänesti a se vedea si M a r g a r e t a .nistic si de acolo a trecut in Bizant. Si o bibliografie completä. unde a avut un rol important in elaborarea ultimelor curente ale filozofiei eline. p.pindeste. pe de altä parte. Credintele acestea superstitioase despre influenta astrelor asupra vietii Un alt manuscris din aceeasi familie. II Physiologus rumeno. dupä o copie fäcutä in anul 1774 de dascälul Duma din Brasov. XXII. 273 — 304. Fiore di Virtü. VII (1914) si VIII (1915). Der Physiologus. sä descopere aceste raporturi. s-au descoperit o sumedenie de tablete cuneiforme. la care e de adäogat acum: Max W e l l m a n n. in Annuaire de V Association pour V encouragement des etudes grecques in France. pornind de la conceptia cä este o strinsä legäturä intre miscarea astrelor si tulburärile naturii pe fata pämintului. seria III» tom. Aceastä literaturä isi are sursele ei indepärtate in credintele astrale ale vechilor caldeeni si asirieni. anul X (1886). cu un studiu asupra originalului italian si asupra räs. pe care le considerau ca divinitäti. M. I. a fost publicat de dr. M a t e e s c u in Calendarul revistei Ion Creangti pe 1914 si in revista de fo-lclor Ion Creangä. memoriul 2. XII (1928).neascä. Este un gen de literaturä care reprezintä prelungirea in crestinism a unor strävechi superstitii din lumea anticä: cärtile de prevestire. I. p. nenorocire peste intreaga tarä“. pe de o parte.pindirii lui in literatvirile balcanice si in cea romänä: N. Pentru originalul grecesc a lui Damaschin Studitul vezi L e g r a n d . in special asupra neoplatonismului. Leipzig. 157 si urm. mai pe larg N. p. VII. tradusä din greceste sub titlul Oarecare cunostinte de la filosofii vechi pentru firea si obiceiurile näravurilor oarecäror jivini adunate de preainteleptul intru arhierei Damaschin Studitul. Mai tirziu. cu preziceri astrale. printr-o bogatä literaturä astralä. asupra unor texte care au avut in trecut o largä circulatie in toate päturile societätii romänesti si care formeazä si azi lectura favoritä a claselor populäre. . asemenea literaturä s-a räspindit in Egiptul ele. vol. Bucuresti. In säpäturile fäcute in vremurile noastre in Asia Micä. au incercat. Citeva capitole publicate in mod critic. Bibliografia la p. in Analele Academiei Romäne. pe ruinele vechii Ninive. D. C a r t o j a n . 193— 194.

cum dealtfel erau si la curtile princiare si regale din Occident.cutü si zicü c-au fostü bunä sau ria si acestia sä aibä canon cinci ani“. precum a fost cazul cu mitropolia din Alba-Iulia sau din Iasi. dupa cum spune el insusi intr-o prefatä. spune: „Ce crestini sunt aceia care päzesc basmele jidovesti si eline^ti si ursitorile si vräjile §i astrologiile si obriciri de zile si de luni side ani si Trepetnice".. Brincoveanu insusi avea la curtea lui un astrolog. Molitvenice si alte texte religioase. se spune intr-un loc: „Cei ce cautä in stele sau fac alte meste^uguri sä cunoascä miscarea lucrurilor nestiute. si literatura astrologicä. precum si dupä faptul cä. La noi aceastä literaturä a venit din Bizant. care au fost traduse §i in literatura noasträ. De exemplu. s-au ridicat marii pärinti ai bisericii. A fost se pare mult cäutatä in lumea romäneascä a veacului al XVII-lea. tipärit la un loc cu Paraclisnl Maicii Dom. care nu trebuie confundat cu popa Ion Romanul din Simpietru. gromb = tunet): dupä cum va tuna ziua sau noaptea. instalatä in 1639 cu material adus din Tara Romäneascä. Astrologul lui Brincoveanu avea.omenesti prinsese rädäcini atit de adinci in imperiul roman. Aceastä literaturä a fost mult cäutatä odinioarä. care pretinde sä dezväluie soarta omenirii si starea sämänäturilor dupä zodia in care va cädea tunetul (slav. trepetnics = tremor) prezice viitorul omului dupä diferitele miscäri ale trupului. desi pravilele bisericesti opreau citirea lor. in Pravila tradusä de Eustratie Logofätul §i tipäritä pe vremea lui Vasile Lupu in 1644.nuliii. dintre care cel mai vechi cunoscut pinä azi dateazä din anul 1639. omilie care a fost tradusä in limba romäneascä de Radu Greceanu. totusi eie se publicau chiar in tipografiile mitropoliilor noastre. si se gäseste intr-o sumedenie de manuscrise. este un Gromovnic. asijderea ceia ce-si socotesc zua intru care s-au näs.. in evul mediu. intr-o omilie intitu. clipirea genelor. Din indice. ca de exemplu Sfintul loan Hrisostomul. si este reprezentatä la inceputul secolului al XVII-lea prin urmätoarele texte: Rojdanicul sau Zodiacul este un text care prezice viitorul copilului dupä luna sau zodia in care s-a näscut.. Lupta deschisä de bisericä a contribuit ca in indicele de cärti oprite de a fi citite de credinciosi. care.logice au trecut in pravilele de legi. Textul cel mai vechi a fost copiat in 1620 de popa Ion Romänul din Simpietru in ArdesÄ si se pästreazä la un loc cu Alexandria si Fiore di virtü in asa-numitul Codex Neagoeanus din Biblioteca Academiei Romäne. anume Ion Romanul sau loan Frincul. aläturi de literatura apocrifä. incit imparatii crestini au deschis lupta impotriva acestui gen de literaturä. deoarece cea dintii carte iesitä din tipografia mitropoliei de la Alba-Iulia. . „obicinuita pe an datorie“ de „a se inchina Domnului“ cu „tilmäcirea almanacelor“. precum: bätaia ochilor. Chiar si la curtile marilor nostri voievozi cärtile astrologice erau fo^rte mult pretuite. prin mijlocirea slavilor meridionali. Trepetnicul (slav. sä se treacä de timpuriu. Credincios acestei sarcini. el prelucra in :130 .latä Pentru mincinosii prooroci si cei färä Dumnezeu eretici. dispozitiile impotriva cärtilor astro. cronicarul lui Constantin Brincoveanu. de la Matei Basarab. judecind dupä marele numär de copii ce ni s-au pästrat. el insusi copistul unui rojdanic.rea cärtilor de astrologie. Aläturi de impärati. de la apus sau de la räsärit. poruncind arde. ' Gromovnicul este o altä carte astrologicä.

. cu intriga mai complicatä. a läsat urme adinci in sufletul popular. Iar dupä ce sfortärile pentru intarirea vietii religioase devin si ele mai pu^in intense. lupte ce culmineazä in epopeea fulgerätoare a lui Mihai Viteazul. BIBLIOGRAFIE N. Cärtile populäre in literatura ro mäneascä. au pregätit. in care legende de animale si pasäri. cind tärile noastre se främintau in necontenite lupte pentru apärarea pämintului romänesc. C a r t o j a n . Alexandria. 686 . traduce romanul de apologie a vietii crestine: Varlaam si Ioasaf. pentru a avea o privire mai clarä asupra romanului popular in epoca influentei slavone. ALEXANDRIA. invätatul cumnat al domnului Matei Basarab. calea pentru povestirile mai intinse. aceastä literaturä. urme pe care le intilnim pinä in creatiile lui poetice. sä nu recurgä la cunostintele unui vraci sau cititor de stele. ln bibliografia de la sfirsitul capitolului se indicä: manuscrise romänesti vechi editate. in ceasurile de mare cum.cii culturale si a vietii religioase. care corespund fiecare unei faze deosebite a sufletului romänesc din trecut. manuscripte inedite din Biblioteca Academiei Romane. 694). Desi aceste douä din urmä depäsesc epoca pe care o studiem. Stilizate de cärturari in vremuri si täri diferite din material imprumutat din literatura oralä a maselor populäre. 1929.fiecare an almanacele dupä izvoare italiene — Foglieti Novelli. care träieste si azi si este cititä cu aviditate in lumea satelor.Bucuresti. ibidem. romanele acestea sint reprezentate In secolul al XVI-lea si al XVII-lea prin trei specimene: Alexandria. Materialuri folcloristice. de un autor anonim care s-a folosit de traditiuni scrise si de legende populäre. Se stie cä romanul lui Alexandru cel Mare a fost alcatuit in Egiptul elenistic 131 in veacul al III-lea. intretesut cu maxime. cind luptele cad pe planul al doilea si cind tree pe primul plan preocupärile pentru organizarea mun. dupä ce a suferit insä influenta versiunilor din Occidentul latin medieval. Tot din aceste cärti vine §i zicätoarea: . studii asupra materialului romänesc. maxime si istorioare sint subordonate tendintei de a inäbusi vitiile si de a intäri virtutile crestinesti. grecesc si slavonesc. 685. apare un alt roman cu caracter moral. 1693—1704. 180— 182. Prin caracterul ei fatidic. desi de origine greacä.pänä si nevoie. I. enigme si fabule: Archirie si Anadan. nu este impärat si impäräteasä care.cintece si vräji: Tu stea logostea Toate stelele sä stea Numai steaua lui X sä nu stea. ' (Tocilescu. se traduce romanul de äventuri räzboinice a lui Alexandru cel Mare. p. calendarul lui Constantin Vodä Brincoveanu. p. ROMANUL POPULAR Literatura religioasä apocrifä si literatura didacticä cu caracter profan. 1940 (studiu fi texte). le tratäm totusi aci. Pentru calendarele lui Brincoveanu. texte grecesti. texte tipärite. adaugä E m i l V i r t o s u . . 172— 187. Foletul Novel. Bucuresti. Citeva decenii mai tirziu. In basmele noastre populäre. sau: „s-a näscut intr-un ceas bun (intr-o zodie bunä)“. Varlaam si Joasaf si Archirie si Anadan. de pildä. Cel mai vechi roman popular. a pätruns totusi in literatura noasträ prin intermediul sirbilor. la noi. ale romanelor populäre.rea zodie a mai avut“. Udriste Nästurel-. texte slave. p. urme numeroase se gäsesc in des. In secolul al XVI-lea.

in asemenea imprejuräri. Onesecrit. intr-o vreme cind truverii colindau din castel in castel pentru a evoca in sälile somptuoase ale oaspe. au muiat pana in coloarea mitului. in sunetul violelor.bire in imperiul bizantin. Arrian. incit chiar istoricii pe care el ii luase in expeditiile sale. care insotise pe marele cuceritor in expeditiile lui. Constantin si Romanes. intr-un mediu de :132 . in fragmentele din acesti istoriografi. cind au inceput sä scrie viata si räzboaiele lui. cunoscutä sub numele de Historia Alexandri Magni regis Macedoniae de proeliis. transmise din generatie in generatie. un autor necunoscut. unde a fost cu timpul prelucrat. pe numele lui Callisthenes. intorsi la casele lor. arhipresbiterul Leo. prin douä traduceri: una fäcutä in epoca lui Carol cel Mare. sä ne surprindä faptul cä romanul fantastic al lui Alexandru cel Mare a fost pus.Victoriile strälucite ale lui Alexandru cel Mare. Strabo s. Chr. amintirea despre marele cuceritor si izbinzile lui strälucite s-au pästrat si prin ostasii care sträbätuserä cu el cäile pinä la Indus si care. atit de pretuit de cei vechi.tilor. si s-a rasplndit cu deose. au umplut lumea anticä cu faima expeditiilor intreprinse. dar a fost ucis din porunca lui Alexandru. Din Egipt romanul a cälätorit apoi in Räsärit.lului säu. adunind elemente din traditia scrisä si din cea oralä. a trecut in Franta. exotismul tärilor cucerite. sau amestecat cu fondul strävechi de mituri si legende si in felul acesta s-a creat in jurul cuceritorului macedonean o atmosferä de supranatural. nepotul de sorä al lui Aristotel. pentru cä si-a ingäduit sä critice fastul oriental pe care-1 adoptase genialul cuceritor. in veacul al III-lea a. Paralel cu aceste traditiuni scrise. spre a-i da mai multä autoritate. Desi operele acestor istorici contemporani cu Alexandru (Callisthenes. precum si sfirsitul lui tragic. Din imperiul bizantin romanul lui Alexandru a trecut in Occident.itorii posteriori (Polybiu. isprävi de vitejie ale eroilor din alte timpuri. istoricul lui Alexandru cel Mare. a povestit aceste expeditii. iar Cicero laudä arta si strälucirea sti. Aceste amintiri. Nearh) s-au pierdut. care fusese trimis in solie la impäratii Bizantului. in Egiptul stäpinit de urmasii lui Alexandru cel Mare. primind intre altele un colorit crestin. cu vremea. alta. se recunoaste germenul unor episoade care au alcatuit mai tirziu o parte din urzeala romanului (ca de pildä: intilnirea lui Alexandru cu amazoanele sau cu gymnosofistii). Acolo. in tärile care fäcuserä odatä parte din imperiul lui Alexandru cel Mare.. toate aceste elemente au izbit intr-atita imaginatia contemporanilor. In Bizant unele copii ale romanului indicau ca autor pe istoricul Callisthenes. Statuia lui Callisthenes chiar impodobea grädinile serviliene pe vremea lui Pliniu. profesorul lui Alexandru cel Mare. Callisthenes.a. mai bogatä in elemente fantastice. pe care le citeazä scri. Aceastä nouä traducere. Cä patria romanului este Egiptul se vede chiar din primele pagini. cu obice. de aceea in literatura bizantinä romanul e cunoscut si sub numele de Pseudo-Callisthenes. unde marele cuceritor macedonean este infätisat ca fiul natural al ultimului faraon egiptean (Nectaneb-Nehtinav) —■ o notä menitä sä satisfaeä mindria vechiului Egipt. costume <>i vegetatie necunoscutä. Aristobul. adusä in secolul al X-lea de un napolitan. care a trecut apoi in toate literaturile lumii. a alcatuit romanul.). totusi. care in nouä ani numai a cucerit in Asia si Africa mai mult pämint decit cunoscuserä grecii temeinic in toatä desfäsurarea vietii lor istorice.iuri. Nu trebuie dar. Aceastä moarte tragicä i-a atras insä simpatia scriitorilor vechi: Curtius il numeste „vindex publicae libertatis".

dar. care. din cauzä cä au fost intrebuintate in acest roman. fäcutä.dentul si a ajuns in Italia. in orasele de pe tärmurile croate. Mai tirziu. dese.si mä usteniiu cit putuiu si o scris sä ceteascä si sä socoteascä bine ce este impärätie cestii lumi desarte si mingänoasä". Anton Maria del Chiaro. Din Franta materialul epic despre Alexandru s-a räspindit in tot Occi. cu toate incercärile fäcute. in tipografia lui Petru Bart. dintre care cea mai veche se gäseste in asa-numitul Codex Neagoeanus (ms.000 de versuri. Aceastä traducere. s-a reper'cutat in redactiunile bizantine care circulau intre colonistii greci din Venetia. se gindesc sä-i punä in minä cärtile lui favorite. ai cäror locuitori träiau in strinse legäturi politice si economice cu Venetia. in veacul al XVI-lea. Una din cele mai vechi versiuni slavonesti care a räzbätut prin vicisitudinile vremurilor pinä la noi s-a gäsit in mänästirea Neamtu. Apostol Manu. totusi existenta ei este in afarä de orice indoialä. O versiune in prozä. dar care suferise in partea finalä influenta poemelor franceze. ma detta Storia e veramente curiosa per le molte favole che in essa vedonsi frammischiate". Alberic de Besangon — sau mai probabil Briangon — apoi de trei truveri intr-o lungä epopee de 20. apärutä la Venetia in 1718. emigrati la noi din pricinä apäsärii turcesti. si a fost copiatä in 1562. in zorile redesteptärii nationale. Originalul traducerii romänefti s-a pierdut.cind de la atmosfera legendelor religioase apocrife la literatura beletristicä. in satul Simpietru din judetul Hunedoarei. devenitä apoi o carte popularä. Acesta. romanul lui Alexandru a fost preformat in versuri intii de un cleric. stampata in lingua valaca. 3821 din Biblioteca Academiei Romäne). din porunca mitropolitului Grigore. ln cuprinsul manuscrisului se aflä urmätoarea notitä. Acum mai bine de 50 de ani. incit a fost singura carte profanä care a fost pusä sub tipar. iubire §i moarte tragicä al marelui cuceritor: „Adecä eu mult grefit si ticälos Popa Ion din Simpetru scrif aceastä carte ce se cheamä Alixandrie . s-a fäcut o traducere in limba sirbä. in näzuinta de a ridica nivelul cultural al poporului. iar pe vremea lui Brincoveanu ajunsese atit de mult cäutatä. apropiatä de traducerea latinä a napoli. De atunci s-a retipärit continuu fi este . cind intelectualii Ardealului. dar ni se pästreazä o sume. dupä toate probabilitätile. nr. pomeneste la anul 1713. originalul occidental nu s-a descoperit incä. scris la anul 1620 de popa Ion Romänul. Alexandria vede iaräsi lumina tiparului. ine er ca sä speculeze tema moralä in romanul de vitejie. de eite 12 silabe. fiindcä este atestatä de cätre secretarul de limbi occidentale al lui Brincoveanu. in 1794. s-a raspindit in numeroase copii. istoricul literar rus Veselovskij a arätat cä forma numelor proprii din versiunea neogreaeä si sirbeascä a romanului presupune la baza lor prototipe de origine latinä sau romanicä. A fost publicatä la 133 Sibiu.fermentatie epicä.biterului Leo. printre tipäriturile romänesti. Dupä aceastä versiune greacä. numite de atunci versuri alexandrine.denie de copii. Traducerea sirbeascä s-a räspindit repede la toti slavii ortodocsi si a fost adusä in tärile noastre de cätre cärturarii sirbi.tanului. interesantä pentru cä ne dezväluie ceva din psihologia clerului de pe acele vremuri. cu cheltuiala unui negutätor. o Alexandrie: „o sia Storia di Alessandro il Macedone. unde s-a incrucisat din nou cu traducerea arhipres. in opera sa Istoria delle moderne rivoluzione della Valachia. tre.ori tipärita in Venetia. O copie de pe aceastä versiune a fost tradusä pe la jumätatea veacului al XVI-lea in Ardeal. Desi nu s-a gäsit pinä acum nici un exemplar din aceastä tipäriturä brincoveneascä.

_. o sursä in episodul intilnirii lui Alexandru cu brahmanii gymnosofisti 2. si oO(pr)crrri<. Alexandru Machedon este invocat. Lalitavistara. fiindcä in unele manuscrise ale Alexandriei se povesteste cä marele cuceritor ar fi dat sticla cu pä vie. Ba chiar fi in cuprinsul oratiilor de nuntä apar reminiscente din Alexandria : Iar nunul cel mare Cälare p-un cal Ca un Ducipal. pentru a märi dispozitia de umor si voie buna. Al doilea roman este Varlaam si Ioasaf. devenind nemuritoare. pentru a se duce cätre una din grädinile incintätoare spre a-fi petrece vremea.azi räspmditä in masele populäre de cätre diferite edituri si institutii culturale. corespunzitor grec. in mirosul florilor.. Bucuresti. pe care o veche carte indicä. dar cä acestea au bäut apa si. regele pune sä se zideascä trei palate märete in care copilul avea sä-fi petreacä primäverile. iesind din palat pe poarta dinspre räsärit. despre care se prezisese cä va renunta la tron fi cä se va face brahman. Harb = gol. intr-un ostrov de la capätul pämintului. pe cind copilul. ' Cu fetele lui Alexandru impärat in cale s-a intimpinat. $iM*npi>= infelept. pe präg de argint a cälcat. intilneste pentru intiiafi data un bolnav si atunci aflä de la vizitiul säu ce este boala. = in^elept. care macinä sänätatea omeneascä. uneori. au dob'ndit aripi fi s-au prefäcut in iele.burele acestui roman de apologie a vietii ascetice crestine este legenda lui Buda fi a tatälui säu. p. in pictura bisericeascä (zugrävirea lui Alexandru aläturi de Por impärat fi de Darie. numeroasele urme läsate in basme. ajuns in virsta adolescentei. Trece putinä vreme la mijloc fi. in scena infemului. Cleofila. Intr-o zi insä. :134 . ne-o infätifeazä astfel: Relegele din Kapilavastu dobindise la o virstä inaintatä un copil. ln ciclul descintecelor de „iele". in pästrarea slujnuelor sale. care a circulat neintrerupt patru veacuri in toate straturile societä^ii noastre. In sfirsit. yujivo? gol. • ' In revärsatul zorilor. 1910. in toponimia si onomastica popularä (Darie. Candachia). ca de pildä Casa §coalelor. intilnefte in cale un mofneag incovoiat sub povara bätrinetii fi atunci aflä cä tineretea se sfirseste cu bätrinetea. iese cu invoirea tatälui säu din palat. curind dupä aceasta. Credinte si legende ca de pildä cele despre blajini. verile fi iernile. Ruxanda. ascetii intelepti care träiesc o viata de privatiuni. 99— 100. Pentru a preintimpina o asemenea nenorocire. a trebuit fire^te sä läse urme adinci in tradi^iile si literatura popularä. •- ► ln colindele ce se cintä pe ulitele satelor ln zilele de iarnä. sau a lui Ducipal pe peretii unor biserici de sat din Oltenia) — toate sint dovezi incontestabile de intensitatea cu care a räzbätut fi träieste incä in sufletul popular de azi romanul de vitejie si de miraculos al celui mai mare cuceritor din lumea anticä. intilnefte pe cale un convoi mortuar si atunci aflä pentru intiiafi datä marea tainä pe care i-o ascunseserä pinä atunci 1„Alexandria" in literatura romäneascä. regele din Kapilavastu. In sfirfit.. däruitä de Evant impäratul gvmnosofi^tilor. care a dat o editie ingrijitä de marele prozator Mihail Sadoveanu. varlaam si ioasaf. fi apoi da poruncä strafnicä ca orice suferintä fi orice necaz sä fie abätute din calea copilului. aceste divinitäti räufäcätoare sint adesea invocate ca slujitoarele lui Alexandru cel Mare. ' Din pat de aur s-a sculat. isi au. alcätuitä cu fapte decenii inainte de ivirea creftinismului. Sim. 2Nagomudrii din versiunea noasträ derivä din slav. O carte ca Alexandria. dupä cum am arätat pe larg intr-un vechi studiu1. (Cutare) dimineata s-a sculat in cintarea cintärilor.

care la rindul lor 1-au primit de la Mintuitor in ziua coboririi Sf. a cälätorit mai departe in noua ei formä spre Siria.toti. cind crestinismul. In locul tinärului brahman insä. . care. ducindu-se la grajd. . un cälugär al noii religii a prelucrat-o. la douä leghe de Ierusalim. pe vremea regilor Sasanizi. impär. ' Ce modificäri a suferit legenda budistä pentru a deveni cel mai bun roman spiritual al evului mediu. Ajuns la limanu. loan Damasceanul — i-a dat forma greceascä. unde prin meditare ajunge la cunostinta supremä. inäbufind in sine germenul tuturor dorint elor si al ispitelor. din punct de vedere psihologic. intemeind budismul. dindu-i o coloratura crestinä.täfefte tatälui näzuinta lui de a se face si el brahman. tradusä in limba arabä. Acest dar este transmis din generatie in generatie de la sfintii apostoli. toti hotäräsc sä-l impiedice cu sila de la aceastä nenorocire. prelucrä. reträgindu-se in pustie. Saba. Instinctiv. prin citirea Vedelor. care-i vädesc dintr-o datä nimicnicia vietii omenefti. in locul brahmanului. nenorocitä viata in care omul rämine afa de putin".torul legendei a introdus un cälugär.tismul si reculegerea in pustietate. Aci un cälugär loan — confundat mai tirziu cu Sf. legenda. dar intr-o noapte.rile Indiei. Varlaam oferä piatra pretioasä. slavice si germanice. se imbräcä in haina de negustor si porni pe o corabie sä-i aducä mintuirea. De aceea adaptarea legendei lui Buda la crestinism nu se putea face decit prin introducerea in scenä a unui cälugär cu darul preotiei. cind. unde. adormiserä. care si celor ce sunt cu inima oarbä le poate da lumina intelepciunii“. pe cind Ioasaf nu putea pätrunde in crestinism färä initiere si färä sävirsirea celor douä taine care leagä pe om de Mintuitor: botezul si cuminecätura. intr-o tinutä de linifte desavirfita. Din Persia. cäci dincolo de lumea „in care unii vin §i din care altii se duc“. tinärul print se strecoarä din palat si. nenorocitä tineretea pe care bätrinetea o nimiceste. Intrat in palat. care venea dinspre apus. pe cind sträjile care-1 pindeau. Aceastä legendä budistä a trecut din India in Persia. aflind prin revelatie divinä despre främintarea sufleteascä a fiului de impärat. E rolul acordat cälugärului Varlaam. intors acasä. de unde apoi a ajuns pinä in mänästirea Sf. cä moartea este limanul vietii omenefti. Tatäl convoacä capeteniile tribului. Acesta träia in pustiul Senaridului. se sträduia. care nu era alta decit invätätura 135 Mintuitorului. doreste sä-i „dea o piaträ pretioasä. se duse la palat si aci ceru sä fie dus inaintea lui Ioasaf — asa se numeste in romanul crestin fiul impäratului — cäci. sä devinä brahman. Pe cind se intorcea spre palat in prada acestor ginduri triste. sub care a sträbätut in toate literaturile europene: romanice. Dar cele douä taine nu le poate indeplini in crestinism decit cineva care are darul preotiei. spune el. cum il caracterizeazä Krumbacher? S-au pästrat cadrul initial si cele trei intilniri fatale. isiiacalul si se face neväzut. Zguduit de aceste neafteptate intilniri. erau necesarc pentru a pregäti sufletul unui tinär fiu de rege sä se despartä de märirile deserte ale vietii pämintesti si sä prefere asce. el intelege cä numai in religie se poate gäsi adäpost pentru suferintele vietii omenesti fi. Siddhärta intilnefte pe drum un tinär ascet care. cäci problema principalä a transpunerii legendei din forma budistä in formä crestinä era urmätoarea: Siddhärta putea prin propria-i meditare sä ajungä la cunoasterea supremä si la formularea sistemului säu religiös. se incrucisa cu fondul mai vechi budist. Duh asupra lor. obosite de prea multä priveghere. Siddhärta cade intro adincä meditare: „Nenorocitä sänätatea pe care boalele o distrug.

vingä pe impärat cä numai femeile pot smulge pe tinärul print din calea ascetismului. Asa este. Cel mai vechi manuscris slavonesc al romanului lui Varlaam dateazä din secolul al XIV-lea si s-a gäsit de invätatul rus Iacimirskij in biblioteca mänästirii Neamtului. U. dar väzind statornicia tinärului. care a fost sculptatä in catedralele din Occident. primind botezul si cuminecätura. sau la Bäjesti si Aninoasa din judetul Muscel. se porni sä' guste mierea. mila ta. adus la noi de valul emigrärilor stirnite de urgia dezastrului din Cimpia Mierlei. pe lingä puritatea seraficä a sufletului lui Varlaam. cum o credea el. sint minunatele apologuri pline de adinc inteles al vietii omenesti. si care. de pildä. „Cätind la ramura pe care-si intepenise picioarele“. väzu picurind din ramurile acelui copac putinticä miere. care a ajuns mai tirziu si episcop de Roman. Impäratul. in sfirsit. se retrge in pustietate. aflind cä fiul säu a imbrätisat religia pe care el o prigonea. fugind de inorog. nu mai putin interesant prin marea lui vechime fi prin originea lui asirianä. Cätind in jos väzu doi soareci. Doamne. este romanul lui Archirie si Anadan. Räpit de frumusetea invätäturilor lui Varlaam. Ea este räspinditä si in masele poporului nostru. Ioasaf simte coborindu-se in sufletul lui zbuciumat inseninare si se crestineazä. nu domneste mult. Al treilea roman apärut in acestä perioadä de timp. iar picätura de miere este dulceata acestei lumi treeätoare. unde se credea in afarä de primejdie. parabola celor patru cos. si. väzu patru capete de aspidä. soarecii — ziua si noaptea. altul negru. Tilcul parabolei este urmätorul: präpastia este lumea. a notat la inceputul veacului al XVIII-lea pe filele ingälbenite ale manuscrisului aceste induiosate rinduri: „0. suflind cu foe". copacul este cursul vietii. in sfirsit. ca de pildä la mänästirea Sucevita din Bucovina. Acest roman. si unui din ei. urcindu-se pe tronul tatälui säu. ARCHIRIE si ANADAN. care rodeau copacul de la rädäcinä. ochii in sus. fi a devotamentului vasalilor asirieni 1 Un om. Ridicind. ceea ce formeazä frumusetea acestui roman. stäpinit tot mai mult de gindul vietii spirituale si al mintuirii sufletesti. mare este! Minunatä cartea aceasta plinä di toate de invätäturile svinte". Tot asa anecdota cu care vräjitorul Tevda cäutä sä con. In fundul präpastiei. a trecut si la slavii sud-dunäreni. cumnatul lui Matei Basarab. Este o poveste in care se intret es douä teme principale: a nerecunostintei unui fiu adoptiv.este o viatä vesnicä. de La Fontaine in fabulele sale. „Decipäräsindu-si grija si toate nevoile ce-1 cuprinsese".ciuge — care a fost utilizatä si de Shakespeare in actul al II-lea din Negustorul din Venetia si care are paralele in basmele noastre. cäzu intr-o präpastie si apucindu-se cu miinile se sui intr-un copac. sau parabola inorogului1. viitoare. balaurul — iadul . de unde a fost culeasä in mai multe rinduri si de unde. Soricu. care a inspirat lui Rückert balada Es war ein Mann in Syrerland. sprijinite de minunate parabole. „groaznic la vedere. a fost stilizat si tipärit de Anton Pann in 1850 si se tipäreste si azi pentru lectura copiilor si a maselor populäre. El circulä in literatura noasträ <iin veacul al XVII-lea. :136 . Intr-adevär. a fost versificatä de poetul I. Ioasaf. cele patru aspide sint cele patru stihii ale trupului omenesc. in sfirsit. care din literatura bizantinä s-a räspindit in toate literaturile evului mediu occidental. incearcä prin toate mijloacele sä-si smulgä copilul din aceastä nenorocire. ca de pildä in San-Marco din Venetia. se gäseste zugrävitä si in citeva din vechile noastre biserici. un sarpe. este pätruns si el de adevärurile eterne ale crestinismului $i se boteazä. a fost tradus de Udriste Nästurel. Aceastä anecdotä plinä de umor a fost reluatä de Boccacio in Decameronul säu. care merge pinä acolo incit pune la cale pieirea unchiului säu binefäcätor. Generatii intregi de cälugäri nemteni si-au trecut din minä in minä acest edificator roman ascetic. fiindcä. cäsca gura sä-1 inghitä. unui alb.

pinä cind in anul 1506—1907. Archirie. ii spune: „Iatä-ti mesterii. pinä cind in cele din urmä. in urma unei discutii violente cu acesta. in timp ce acesta este ascuns intr-o hrubä. se inspäimintä.^tin^ä. incarcä pe Archirie cu daruri si-1 trimite inapoi cu cinste. isi ia asupra-si sarcina de a descurca lucrurile. care si-a strins oastea si vine sä-l detroneze. pe care le pecetluieste cu pecetea regalä si-1 face pe Archirie sä-si adune oastea §i sä vinä spre cetatea de scaun. continind romanul lui Archirie cu titlul: Acestea sint maximele lui Ahikar. nimeni nu este in stare sä dezlege enigma. pe care o tine astfel ca sä atite pofta vulturilor. care semäna aidoma cu Archirie. fi-1 crefte cu toatä grija pärinteascä pinä cind se face mare. voieste sä se retragä la tarä. rugindu-1 sä-l primeascä in locul lui. solie lui Sinagrip. väzind din turnul palatului oastea lui Archirie. deoarece el. se hotäräfte sä-l räpunä. impärate. dacä nu. ca sä-ti zideascä cetatea". simtindu-se släbit de bätrinete. Archirie insusi care se 137 da ca purtätor al pecetilor regale sub regii asirieni Sanherib (705—681) si Asarhadon (681—668). Copilul strigä din inältime: „Dati-ne cärämidä. orfan de pärinti. Dar armasul insärcinat cu infäptuirea osindei se lasä convins pe drum de Archirie si taie capul unui sclav. dezleagä enigmele ce i se pun. . Bätrinul sfetnic al impäratului.fatä de regii lor. este condamnat la moarte. sä-i pläteascä tribut. nici chiar Anadan. prin care a invätat pe fiul säu. Ducindu-se cu el la tarä. Peripetiile sint expuse aci la persoana intiia. adoptä pe nepotul säu Anadan. Intors la curtea lui Sinagrip. dar pe care se afla odinioarä orasul Elefantina. Anadan. faraonul Egiptului. cä sed me§terii färä lucru“. adresindu-se impäratului. o misiune arheologicä germanä. ca sä-i desavirseascä invätätura. dati-ne var. Acesta. Actiunea se petrece in timpul regelui asirian Senaherib. färä a avea rägazul sä lämureascä ceva. Anadan. sau. si atunci regretä cu totii pieirea lui Archirie. ln acest scop plänuieste niste scrisori ca din partea lui Sinagrip.. Faraonul Egiptului. iar Archirie. trimite. Chestiunea originii acestui roman a fost multä vreme obiect dediscufie intre orientalisti. a descoperit douä suluri mari de papirus din veacul al V-lea a Chr. aflind de pieirea iscusitului Archirie. un intelept si zelos scriitor. infätiseazä regelui pe unchiul säu ca pe un räzvrätit. Impäratul isi adunä toti sfetnicii ca sä chibzuiascä. ace^tia. acoperitä de palmieri. cerindu-i ca sau sä-i trimeatä mesteri iscusiti care sä-i zideascä o cetate in väzduh si sä-i dezlege enigme. dupä obiceiul timpului. infäti§indu-se din nou la curtea regelui. Sinagrip in versiunea noasträ. Regele. de remuscare. In acelasi timp. Archirie. si-a dat sufletul. Anadan. ln rästimp. Este acum momentul priel. care se oferise sä amägeascä pe unchiul säu. iese in intimpinarea bätrinului $i-l decide sä vinä singur la curte. El pleacä in Egipt. multumit cu aceastä dezlegare a enigmei. Archirie in fiecare zi ii dädea eite o bätaie si eite o invätäturä privitoare la recuno. fäcind säpäturi intr-o insulä de lingä cataractele Nilului. isi povesteste necazurile cu nepotul säu. copilului ii dä in minä o frigare cu carne in virf. Intrat in sala palatului. Archirie cere ca räsplatä pe nepotul säu Anadan. regelui. intrat in slujba regelui si dorind sä mosteneascä mai curind averea unchiului säu. neavind copii. aseazä apoi un copil intr-o ladä de care leagä la cele patru capete eite un vultur. zburind sä prindä carnea. trimite-le cärämidä $i var. Atunci il duce la curte §i-l infätiseazä. inaltä lada in sus.nic ca armasul sä scoatä din hruba lui pe Archirie.

Alexandria: Un fragment din Codex Neagoeanus. traducere din limba germanä. in Simpetni. ed. v. Bucuresti. copiat de popa Ion Romänul.p e a au. iar altele.neazä un manuscris din veacul al XVII-lea. Alexandria in lite. tradus din limha elenä la anul 1648 de Udriste Nästurel din Fieresti. 322 $i trm. p. Studiu si text. 1910 Prelucräri moderne in literatura noasträ: M. Textul complet a fost publicat de N. in perioada macedoneanä a literaturii bulgare. Costache Negruzzi. Lu. care semneazä Reate. -455 si urm. BIBLIOGRAFIE Texte. cu deosebire proverbele. Din Viefile Sfintilor. N ä s t u r e l . o traditie popularä. 1883. 1922.In urma acestei descoperiri. 1922. in schita sa Päcalä si Tindalä. Alexandria in literatura romäneascä. Ureche in legenda fara färä bätrini. precum si enig. Archirie si Anadan: Textul romanului a fost publicat sub titlul Inteleptul Archir cu nepotul säu Anadan. l o a n M i h ä l . Vieata Sfintilor Varlaam si Ioasaf. Cärf ile populäre in literatura romäneascä. Schmid: P r e o t u l E c o n o m A l . orientalistii au cäzut de acord: romanul a fost stilizat in Asiria. au fost folosite si de marele prozator de la inceputurile literaturii noastre moderne. O traducere modernä din limba germanä dupä Chr. a publicat G a s t e r in Journal of the Royal Asiatic Society. Noui contributii. la 1S50 (cu litere chirilice). se gäsesc imprästiate in literatura oralä a poporului. Completäri privitoare la problema datärii si localizärii traducerii. p. unde a fost tradus in secolul al XI-lea sau al XII-lea. un alt manuscris din anul 1717. in mänästirea Aninoasa.refti. a fost publicat de d-1 I. copiat de un cärturar. S a d o v e a n u s i D . 1929. Bucuresti. dupä un manuscris din 1784. P ä t r ä s c a n u . 26 (Cartea romäneascä). Alexandria in literatura romäneascä. D . dupä unü. Socec. p. Craiova. A fost tradus de timpuriu in literatura noasträ. 14. Bucuresti. 213 — 231.. al doilea logofät. in Principii de limbä.c e s c u . la a c e 1 a s i. 1926. se pästreazä in Biblioteca Academiei Romäne.ratwa romäneascä. Noui contributii. Bucuresti. Aceastä edi^ie este reprodusä si azi in „Biblioteca pentru toti“ nr. p. un substrat istorie. La noi romanul a venit de la slavi. nr. Varlaam si Ioasaf. O versiune dupä un manuscris din anul 1773 a fost publicatä de A. nr. 1910. Elementul didactic din acest roman. in 1922. Bucuresti. 79 (Alcalay). cäci Cipariu. Studii.mele. in tipografia lui Anton Pann. Sfintele amintiri. :138 . la 1620. Bucuresti. in veacul al YI-lea anterior erei crestine si are. 301 — 319. 1921. losafat. tipärit intiia oarä de A n t o n P a n n . circulä si azi in popor si si-a gäsit adäpost in cärtile de §coalä. si in „Pagini alese din scriitorii romäni“. Biblioteca pentru popor. o istorisire din timpurile de glorie ale crestinismului. 1904. a c e 1 a s i. P e t r e s c u . Iatä din ce adincime de vremuri —• peste 25 de veacuri — ne-a venit acest roman. Bucu. O altä versiune. care se citefte si azi la noi cu interes de copii si lumea de la sate. Afirmatia generalului cä romanul este tradus din limba elinä este eronatä. I. 1900. la Blaj. B i a n u in Columna lui Traian. Pentru Alexandria: N. C a r t o j a n .A. V. simplificatä si prelucratä de V. mentio. Casa Scoalelor. cu un studiu. Bucuresti. dupä altii. Povestea lui Archirie. C a r t o j a n. 65— 139. Varlaam si Ioasaf: General P. Studiu si text.

Bucuresti. S i m o n e s c u . P o 1 i v k a. de räposatul Giurescu lui Radu Popescu: „Dupä ce au pierit Dan Vodä. carele zie sä fi fost de feliul lui Cimpulungean. in publicatia Semitiarului nostru. iar nu serie. 1932. in näzuinta de a reorganiza bisericä Tärii Romänefti. I. Din unele citate si aluzii pe care le gäsim la compilatorii de cronici din secolul al XVII-lea. 1 — 46. 232 — 250. C a z a n .lung-Muscel. fratele lui Mircea: „Acesta au stätut domn in Tara Romäneascä . ci numai zice cä au pierit de sabie in Tirsor.ticä a acestor compilatii se poate reconstitui. Nimic insä din ce s-a insemnat in scris. in Drägus. I. Inst. färä numai serie cä 1-au ucis §usman voivodul sirbilor. Varlaam si Ioasaf. Iatä. ca si in Moldova. Cimpu. privitor la istoria Tärii Romänesti inainte de Neagoe Basarab.. Abia din epoca domniei lui Neagoe Basarab avem o biografie a patriarhului Nifon. I. C a r t o j a n. Este posibil ca si in Muntenia. pe . La domnia lui Vladislav — desi aci e o confuzie: „Dupä ce au domnit Vlad Vodä 15 ani — e vorba de Vlad Tepes — au luat domnia Vladislav Vodä de carele nici o istorie nu se aflä scrisä de cinevasi. n-a ajuns pinä la noi. VIATA §1 TRAIUL SFINTULUI NIFON Se $tie cä Radu cel Mare. Dupä aceasta se cunoaste ce fei de oameni au fost rumänii nostri. Pentru tema Tara färä bätrini: J. Cercetäri literare. in räzboiu de au avut cu cineva sau de vreun vräjmas al lui. Cärtile populäre in literatura romäneascä. p. dar pentru ce si cum nu se stie“. insä ce sä fie fäcut in 23 de ani ai domniei lui nu sä pomeneste. II. au stätut la domnie Alixandru Voda. Seminarul de istoria literaturii romäne (Epoca veche). deoarece elementele care au intrat mai tirziu in compilatiile de cronici in a doua jumätate a veacului al XVII-lea s-au pierdut. p. I. Nifon. istoriografia sä fi inceput in limba slavonä — limba statului si a bisericii —■ dar nu avem nici o dovadä documentarä.. III. Numai printr-o minutioasä analizä cri. s-ar pärea cä ei au avut la indeminä izvoare scrise chiar pentru primii domni — ctitorii principatului muntean. Bucuresti. in linii mari si nu totdeauna sigure. Cärtile populäre in literatura romäneascä. S t e f ä n e s c u . 25 — 29. in Zeitschrift des Vereins für Volkskunde. Pentru Archirie si Anadan: N. nici o urmä despre aceastä istoriografie slavonä. färä cit sä ziee cä au pierit de sabie in Tirsor. fasc. p. apärutä sub titlul Facultatea de litere din Bucuresti. de stiinte sociale. VIII (1898). in Byzantion. 2. 251— 262. de pildä. 27 —56. p. 1926. p. C ar t o j a n. 20. la locurile respective.“ Dar la domnia lui Dan-voievod. Date nouä privitoare la circulatia romanului la noi: E m i l T u r d e a n u . Un sat din tara Oltului. bibliografia complete a chestiunilor. citeva exemple culese din cronica atribuitä de d-1 Iorga lui Cäpitanul Filipescu. evolutia istoriografiei muntene. care nici un lucru deplin n-au scris“. istoricul si filiatiunea redactiunilor romänesti. INCEPUTUL ISTORIOGRAFIEI IN TARA ROMÄNEASCÄ Inceputurile istoriografiei muntenesti sint incä inväluite in ceatä.Pentru Varlaam si Ioasaf: Dan I. Berlin. sau de nescareva oameni de ai casei lui (dupä cum de multe ori se intimplä). a adus in tarä pe fostul patriarh al Constantinopolului. N. 1940. Ce sä fie lucrat el in domnia lui nimeni nit. fiindcä nu ni s-a pästrat nici un fragment. Tot acolo. si la noi I. nr. cu interesante elemente de istorie munteneasca. D. I. Incercäri istorico-literare. serie. 1934.

in prezenta unui numeros sobor de cälugäri si mitropoliti din toate centrele Räsäritului ortodox. Neagoe insärcinä pe cälugärul Gavril. Patriarhul insä nu voia sä incuviinteze aceastä cäsätorie. se urcä pe scaunul Tärii Romänesti Neagoe Basarab. Unui dintre boierii de divan ai lui Radu cel Mare. Mazilu intr-o lucrare publicatä intr-o colectie de studii a Seminarului nostru de istoria literaturii romäne vechi.tul apäsat de stäpinirea päginä. In acest rästimp. deoarece biserica nu admite divortul sotilor — asa cum dealtfel a rämas pinä astäzi traditia in biserica latinä. Nifon. :140 . protul Muntelui Athos — protul era un fei de presedinte al republicii de mänästiri din Athos —• sä scrie viata patriarhului Nifon. convocä un sinod la care iau parte domnul. a ames. a fost tradusä apoi in limba romänä si se pästreazä in patru manuscrise din veacurile al XVIIIlea si al XIX-lea din Biblioteca Academiei Romäne. se sävir^i sfintirea mänästirii Curtea de Arge§. dupä el. ridicat pe scaunul mitropolitan din Tirgovi^te. Neagoe Basarab a fost un domn pios. Bogdan. totusi un conflict se ivi intre ei. Aceasta parte din Viata lui Nifon este de fapt o cronica plinä de amänunte dramatice. si de D. care era. aducindu-si aminte cu pietate de fostul säu dascäl. in care isi petrecuse ultimii säi ani patriarhul. patriarhul Nifon murise in mänästirea Dionisiat din Muntele Athos si fusese trecut in rindul sfintilor. in Siria si Egipt. Nifon. Mihnea cel Räu (1508— 1510). Dar cu toatä ascendenta pe care mitropolitul o avea asupra domnului si boierilor. aducind in locul lui pe fiul unui fost despot sirb. apärutä in 1928 sub titlul Contributii privitoare la istoria literaturii romäne. in care este infätisatä istoria tulbure a Tärii Romänesti de la Radu cel Mare pinä la Neagoe Basarab. Cind. si cerea ca Bogdan sä se impace cu sotia lui. intrucit era in joe insäsi sora sa. Incepind sä scrie viata Sf. Citiva ani mai tirziu. impotriva pravilelor bisericesti. acuzä pe mitropolit „cä stricä obiceiurile tärii" si-1 silente sä piece din tarä.tecat in viata realä a sfintului si elemente supranaturale. redactatä in limba greaeä. care furä asezate in mänästirea de curind intemeiatä la Curtea de Arges. si au fost studiate temeinic de diaconul N. Vlädu^ (1510—1512) fi Neagoe Basarab (1512—1521). pentru o mai bunä rinduialä religioasä. Protul Gavril fusese cälugär in aceeasi mänästire Dionisiat din Athos. in 15 august 1517. El a reparat si clädit biserici in Constan. Aceastä viata a sfintului. in Athos. Radu cel Mare nu admitea punctul acesta de vedere si. In aceastä viatä a Sfintului Nifon. care in tinerete träise pe lingä marele patriarh si-i ascultase invätäturile. sprijinind credinta ortodoxä in tot Räsäri. Gavril. o nouä episcopie la Buzäu. ale cärui moaste fuseserä aduse in tarä. impäciuitorul. trimite la Muntele Athos sä i se adueä in tarä o parte din moaste (capul si o minä). Maxim. deci il cunoscuse de aproape.esti. care justificau aureola de sfint pe care i-a creat-o biserica.care turcii il scoseserä din scaun si-1 tineau sub pazä. se despärtise de sotia lui si luase in cäsätorie pe sora domnului. sint intretesute insä si date istorice interesante petrecute in Tara Romäneascä pe timpul a patru domni: Radu cel Mare (1496—1508). Neagoe Basarab.tinopol. dupä modelul literaturii hagiografice. scrisä de Gavril Protul. preo|ii si boierii tärii ^i in care se pun noile temelii ale vietii biscric. Popescu in Analele Academiei Romäne. intemeindu-se.

cumare bucurie multämind lui Dumnezeu. Vlädut era nerecunoscätor fi sperjur. sau scena cind Neagoe. de frica domnului. cumnatul lui Radu cel Mare. bolnitä fi ospätärie fi dohirie. iar bisericä si tinda o au acoperit tot cu plumb si au pus pe la ferestri cu stiele si o au si tirnosit cu blagosloveniia arhiereului fi a protului si a altor egumeni de la alte mänästiri. Lista milosteniilor impärtite de el la Muntele Athos se insirä bogat. de pribegii fi de räzvrätiri. a cäutat sä punä la cale pieirea Basarabilor.Domnii anteriori lui Neagoe — cu exceptia lui Radu cel Mare. fiindcä. desculti. Afijdirea fäcu o pristaniste in Ascalun la mare. in toiul noptii. strfns legate de persoana domnului si a familiei sale. descinfi fi färä islice". sabia pafei „sä-i taie capul cu mare rufine fi sä-i piarzä neamul din tarä“. care scapä. pe care protul Muntelui Athos nu le-a putut afla decit de la cineva din intimii domnului. crud si dufman neimpäcat al Basarabilor. sau scena cu feciorul de casä — din neamul Basarabilor — care. intre butiile de vin. „pe o fereasträ. sä fie de coräbieri si o corabie mare. dacä nu de la domnul insufi. alta micä cu tot ce trebuieste fi o au zidit cu zid imprejur. sä le fie de pazä. pe care vroia sä-i distrugä. si au fäcut o culä cu arme fi cu turnuri.turi. iar impre. si bine le-a tocmit. intetit de Bogdan. Nu mai putin interesantä prin dramatismul ei este scena cind Neagoe a incoltit cu pilcul de ostafi. in zilele de grea urgie ale acestuia. Mihnea. maghemita.ror fi-i därui cu daruri mari si sä duserä cari-si pre la locurile sale. Pe acest fond intunecat de domnii nestatornice.tätii din Räsäritul musulman. §i alte metohuri cu de toate au zidit si au fäcut. dupä ce a cäpätat tronul cu sprijinul boierilor Basarabi fi dupä ce s-a legat prin jurämint inaintea pafei de la Dunäre cä „dacä va face vreun räu“ neamului basarabesc. aducea ln ascuns hranä patriarhului Nifon. care o au inceput a o zidi den temelie Radu Vodä. Iar bisericä fi chiliile le-au umplut de främseti fi li-au sävirfit de acoperemint. totusi. era desfrinat. de princiarä därnicie pinä in cele mai indepärtate unghiuri ale ortodoxiei. impreunä cu feciorul lui Stoica.fätul Stoican. Domnia lui apare ca o erä de impäciuire fi linifte in tarä. care a fäcut totusi päcatul de a izgoni pe Nifon din tarä — au fost räi si lacomi fi au adus zarvä fi sfisieri interne. den care are mänästirea mult venit. de largä obläduire a crestinä. jitnitä fi vistirie fi alte case de toatä treaba. care de opfte sä chiamä Cotlomuz.jur'o au ingrädit cu zid. Aceste detalii de senzatie ale vremii. de räzbunäri de complo. mai mare peste vinätorii de la curtea lui Radu cel Mare. in beciurile palatului domnesc. pe fiul lui Mihnea. se ascunde intr-o butie goalä si descoperä complotul — ambele utilizate de Odobescu in nuvela Mihnea cel Räu. pimnita fi magupiia. cu toate amänuntele: „Iarä mänästirea lui Ariton. chilii fi trapezarie. concentreazä de la inceput interesul cititorului asupra personalitätii lui Neagoe. dupä ce au dat afarä pivnicerii. Si fäcu cinste mare tutu. 141 Iarä Lavra a lui sveatii Atanasie toatä bisericä cea mare cu oltariul fi cu . feciorul lui Dracea Armaful. in mänästirea Cotmeana. lacom. Neagoe Vodä o au sävirfit fi cu toate främsetile si podoabele o au podobit den läuntru fi dinafarä. ca de exemplu: scena complotului urzit de Mihnea cu logo. Si o au fäcut bisericä Sfintului Nicolae fäcätoriul de minuni cu turle. §i au pus numele ei: Lavra cea mare a Täräi Muntenesti. se intretes detalii interesante care ne redau coloritul vremii. grädina si poartä micä fi mare.

pre sus pre ziduri au adus apä cu urloiul. dat-au o zävase.si netezitä si säpatä cu flori". la Nucetul. fi cu multä bogätie o au inbogätit. a lui sveatii Evtemie facätoriul de minuni. sä fie de strajä. fäcätorul de minuni". spuind toate minästirile pe rind! ? Cä toate minästirile den sfint Muntele Atonului le-au imbogätit cu bani. in Misia. in Machedonia la mänästirea Cuceina fi in alte multe locuri: „Ce vom mai spune deosebi lucrurile fi minästirile carele le-au miluit? Sä zicem depreunä toate eite sunt in Evrota. ca de 2 mile de loc de departe. la mänästirea Oreiscului. in Dalmatia fi in toate laturile de la räsärit pinä la apus fi de la amiazäzi pinä la amiazänoapte ." Detaliile despre multimea binefacerilor fi strälucirea domnitorului Neagoe in tot Räsäritul sint asa de multe. in Elispont. in mägura Misiei. tot ca la Iver.tinzile le-au innoit. Iar in läudata minästire Vatoped toemi sä se dea milä pre an. In Lavra cea mare a Hilandarului iarä au adus apä. Iar cinstita a lui doamnä. incit ne intrebäm dacä intentia lui Gavril Protul a fost de a preamäri viata lui Nifon sau domnia lui Neagoe» Cronica se incheie cu arätarea innoirilor si ctitoriilor din tarä: la mänästirea Tismana.000 de talere de an. care au venit pre mare la acea minästire cu mare minune. la muntele Sinai. ca fi la Lavra lui sveatii Atanasie. in Elada." Se infirä apoi binefacerile fäcute la mänästirea cea mare din Tarigrad. la care au luat parte. §i fu ctitor mare a toatä Sfetagora. in Trachiia. §i au impreunat plumbul cel vechiu cu altul nou fi o au acoperit toatä de iznoavä. care sä chiamä Portärifä. §i au impodobit fi marea minästire Xeropotam.. ' Ea se incheie cu tirnosirea mänästirii. cum sä aflä scris de dinsa. fi fu tuturor tatä milostiv.. cusutä tot sirmä de aur fi prea infrämsetatä. aläturi de clerul $i cälugärii din tarä. cu sate fi dobitoace incä le-au dat fi multe ziduri au fäcut. §i nu numai creftinilor fu bun. si au fäcut fi mertic mare eite 90. ce si päginilor. spargerea mitropoliei din Arges si zidirea din temelie a mänästirii Curtea de Arge§. „tot din piaträ cioplitä . Prin structura ei. Ce vom mai inmulti cuvintele. sä o puie inaintea sfintei fi fäcätoarei de minuni icoanei. cä au fäcut o trapezärie din temelie fi pimnitä.' in Sermie. Iar la sveati Pavel au zidit o culä den temelie. „unde sint moaftele sfintului Grigorie. fi zidi fi pimnitä mare din temelie. si toatä clisemita o au zidit din temeliej fi au fäcut vase de treaba bisericii de aur si de argint fi zevese cusute cu sirmä de aur prea infrämsetate au dat. in Tetuliia. care strälucefte soarele säu fi ploa fi pre cei buni si pre cei räi. la Ierusalim. Iar la minästirea Pantocrator au fäcut mari zidiri ca fi la Ivera fi au däruit multe daruri. in Petlagoniia. in Cambania. fi au pus pre fäcätoarea de minuni icoana a Preacistii un mär de aur cu märgäritar fi cu pietri scumpe. in care este scris chipul Preacuratei Fecioarä fi Maicii lui Dumnezeu Mariia. in Machidonia. asemuindu-se Domnului celui ceresc. Despina. in Evlava. in Lugdonie. in Ahiia. in Iliric. toti egumenii de la Muntele Athos cu protul in frunte §i patriarhii Räsäritului. Viata patriarhuliii Nifon nu este numai o biografie cu :142 . Iar in Lavra Iverului.

3 — 32. mai veche. nu avea legäturä strinsä cu tara noasträ. 133— 150. CRONICA LUI MIHAI VITEAZUL Se ftie cä strälucitele victorii ale lui Mihai Viteazul impotriva turcilor.. 231 — 272. Mitropolitul Constantinopolului. BIBLIOGRAFIE . in Contributiuni privitoare la istoria literaturii romäne (Facultatea de litere din Bucuresti. 1928): Contributiuni la studiu* vietii Sfintului Nifon. Seminarul de istorie a literaturii romäne — Epoca veche — Bucuresti. 4 —37. Episcopul Hotinului: Vieata si traiul Sfintului Nifon. copiatä circa 1654 si care a apartinut domnului Stefan Cantacuzino (cf. 21-34. Din pricina importantei pe care Nifon a avut-o in reorganizarea vietii noastre religioase. p. dupä un ms. Bucuresti. LVII. adicä partea din viata acestuia care. La ms. care a stat la baza editiei Naniescu. Patriarhul Constantinopolului. Cf. 1939. IV. p. care. copiat in schitul Trivalea din Pitesti. la Curtea de Arge$. scrisä de Gabriehi superiorulu Muntelui Athos. I. V a s i l e G r e c u. p. 1888. Erlitia cea mai bunä este a lui Tit S i m e d r e a . Nifon. p. in infätisarea lui de protector al intregii crestinätäti ortodoxe. si. Bucuresti. „bätrina slugä a Cantacuzenilor". de ieromonahul loan ot Ristrita. Nifon a fost publicatä intiia datä de B. . scrisä la curte si menitä sä infätiseze intr-o luminä de apoteozä domnia §i personalitatea lui Neagoe Basarab. A doua oarä de I o s i f N a n i e s c u s i C o n s t a n t i n E r b i c e a n u . mai ales. M a z i l u . R u s s o . din Biblioteca Academiei Romäne citate de Tit Simedrea este de adäogat si versiunea. ci este in acelasi timp si o cronica interna a tärii. ed. Bucuresti. 2 1 si urm. p. H a s d e o in Arhiva istoricä a Romäniei. Viata Sf. in Analele Academiei Romäne. Nifon cuprinsä in compilatia lui Stoica Ludescu a fost publicatä in: Magazinul istorie pentru Dacia. I o a n i d. din cauzä cä in Viata sa elementele biografice se intretes continuu cu viata istoricä a tärii. Stavrinos. din pricina faptului cä moastele sale se pästreazä la noi. Despre patriarhul Nifon: D i a c o n u l N i c o l a e P o p e s c u . sub titlul Biograf ia Patriarhului Nifon in Turcia fitn Teara Romäneascä. 1857 si extras). care cuprinde si Invätäturile lui Neagoe. Opere postume. care vedeau in el un mintuitor de sub jugul paginilor. Versiunea Vietii Sf. pentru ca sä däm iaräsi de urme ale istoriografiei muntene. si D. Epopeea lui militarä cu tragicul ei sfirsit a fost cintatä in versuri de doi greci. Primul a 143 fost chiar vistiernicul säu. Dupä epoca lui Neagoe Basarab. de la Blai. sect. istorice. 1865. 1939. 731—798 (tezä de doctorat la Universitatea din Viena). cum se numeste el insusi. Studii istorict greco-romäne. seria II.caracter legendär a sfintului. Stoica Ludescu a läsat insä la o parte inceputul fi sfirsitul din viata sfintului. pästratä in ms. cea. in prefatä se indicä si celelalte ms. 2. In partea intercalatä in cronicä. pe vremea lui Serban Cantacuzino. de cind au descälecat pravoslavnicii crestini. din Biblioteca Academiei Romane si se aratä criteriile de transcriere. dupä uciderea miseleascä a . alcätuitä in a doua jumätate a veacului al XVII-lea. Ea prezintä din acest punct de vedere o importantä aparte si se situeazä pe acelasi plan cu Invätäturile lui Neagoe cätre fiul säu T eodosie. P. Studii. p. trebuie sä trecem tocmai in vremea lui Mihai Viteazul. din anul 1682. in Convorbiri literare. de cätre logofätul Stoica Ludescu. 1859. incursiunile lui norocoase in sudul Dunärii au aprins nädejdile crestinilor din Balcani. p. p. Nifon II Patriarhul Constantinopolului. Fundatia pentru literatura si artä „Regele Carol II“ I. Istoria Tärii Romänesti. D. Bucuresti. Patriarhul Tarigradului. Viata si traiul Sjintiei Sale Pärintelui nostru. tom XXXVI. V. dupä acelasi ms. Mem. petredndu-se pe pämmt strain. opera lui Gravril Protul a fost intercalatä in marea compilatie de cronici a Tärii Romänefti.

mai tirziu.pärit in numeroase editii si a träit in lumea greacä pinä in vremurile noastre ca o adeväratä carte popularä. care träia intre ucrainienii din Polonia. Eliat. ca Baba Novae. Gh. A fost cunoscutä fi cititä fi la noi. VI (1909). 11. In aceasta editie vine intli poema lui Matei al Mirelor si apoi poemi lui Stavrinos. a fost ispitit sä aftearnä fi el in versuri faptele de arme ale domnului roman. a cintat in versuri populäre grecesti vitejia lui Mihai.14). ne-o dovedesc cintecele populäre grecefti. in 16381. cintate intr-un fragment rämas de pe urma cunoscutului poet ragusan Antun Sasin. Pragäi si Italiei.cat-o la Venetia. ca interpret de limbä greacä la curtea „strälucitului duce de Ostrog. 2. in 1871. n. EunntY«t. si cules de Teodor Burada in Macedonia. 498. Ba pinä si in indepärtata Spanie ajungeau trimisii lui. Russ a in Nä6. Dar defi n-a avut räspindire. publicatä „cu indemnul si cheltuiala arhiereului“ grec din Venetia. Articole märunte. totufi ea aduce incä o märturie a marilor nädejdi pe care creftinätatea din Orient le pusese in geniul politic al eroului romän.riul da pe fatä si ceva din firea hotäritä si energicä a domnului. Poema lui Stavrinos a incäput in mina lui Panos Pepanös.resti. luptau sub steagurile lui Mihai Viteazul — a ajuns vestea despre vitejiile romänefti. fi a fost tradusä. Despre editiile lui Stavrinos cf. Grecu. la lumina stelelor". unde a fost prescurtatä fi pusä in versuri. precum si numeroasele reminiscent e despre vitejia lui in baladele sirbesti si bulgä. Entuziasmul care a cuprins atunci masele populäre a atitat si imaginatia 1 Primi editie este din 163S. In anii din urmä. AI doilea eontemporan 'grec.r| VOHVqf. memo. in cetatea Bistritei.). fiindcä a fost utilizatä de cronicarul lui Nicolae Mavrocordat. Avizele italiene si plachetele franceze ■— un fei de ziare ale timpului care se desfäceau in pietele dinaintea catedralelor — aduceau la cunostinta publicului victo.domnului. Ea nu ne este cunoscutä pinä acum decit dintr-un singur manuscris. colaboratorul lui Anton Pann. pe la 1837. siD. de Teodor M.1 cav. cneazul Vasile". nu numai intre cärturari ci fi in masele adinci ale lumii balcanice pinä azi. p. s-a reti. care a publi. de unde a scos-o la luminä elenistul Emile Legrand.riile lui Mihai Viteazul si ale valahilor impotriva turcilor. Ba pinä si pe coastele Adriatice ale Ragusei — ai cärei fii. pentru a cere ajutorul crestinätätii impotriva dusmanului comun. de o deosebitä importantä. 1940. Tot atit de celebru a fost Mihai Viteazul in Occident. pästrat in British Museum. :144 . Cronica lui Palamed nu a cunoscut insä popularitatea cronicii lui Stavrinos. fiindcä.’e>. In editia din 1672 ordinea a fost schimbatä: intii Stavrinos ji apoi Matei al Mirelor (cf. Poema lui Stavrinos a avut succes fi in lumea slavilor de räsärit. compatriotul lui Matei al Mirelor. ca cel auzit de Emile Legrand din gura unui cerfetor pe sträzile Rusciucului. „care niciodatä n-a pus pret pe viata sa si in nici o luptä nu a crutat capul säu". unul din prietenii lui Mihai Viteazul. Radu Popescu. V. Solii lui bateau necontenit drumurile Vienei. p. in afarä de detaliile interesante asupra luptei de la Cälugäreni.rie. Palamed. unde se afla inchis in „noptile de 1 fi 2 februa. Cit de popularä a rämas figura lui Mihai Viteazul. in versuri romänefti. Panos Pepanös din Pogoniana Epirului. Ea s-a bucurat de o mare popularitate. profesorul italian Angelo Pernice a descoperit in arhivele italiene un memoriu al lui Mihai Viteazul.

descrie lupta de la Cälugäreni cu multe amänunte istorice: ruperea podului. Acestia. cäderea pasei in mocirlele de la Neajlov. Acest om energic si diplomat a fost cronicarul lui Mihai Viteazul. infätisind in infern pe rivalul lui Mihai Viteazul la scaunul de judecatä al lui Minos. Mihai Viteazul se afla toemai la hotarele Moldovei cind sosirä in Ardeal comisari trimisi de impäratul Germaniei. unul din cei mai intimi amici ai domnului Mihai. nu numai ale poporului säu. „unul din cei mai buni prieteni“ ai domnului romän. din nenorocire. Andrei Tarnowski. solul german se intilnefte cu un sol polon. 580 — 919. Aceastä versiune polonä a fost apoi tradusä fi prelucratä in limba latinä de Baltasar Walter.ranea confusione o vera tragedia sopra la morte din Sindm Bassä. atitea nädejdi. cronica lui ni s-a pierdut in forma originalä. Era dar firesc ca Mihai Viteazul. Teodosie Rudeanu. dar ale intregii crestinätäti apäsatä sub stäpinire päginä. care tradusese in polonä cronica logofatului lui Mihai Viteazul. Sotte. Acolo. p. Si el a gäsit astfel un cronicar al domniei intr-un logofät al säu: Teodosie Rudeanu. veniserä sä stäruiascä pe lingä domnul romän ca sä renunte la campania lui in Moldova. care pinä acum s-a ilustrat in mai multe täri pre unde a fost trimis in mai bine de 15 solii. temindu-se de complicatiile ce se puteau ivi. Acesta era un oltean dirz si istet. cunoscutul scriitor popular Giulio Casare Croce — un Anton Pann italian al secolului al XVII-lea ■— intr-o dramä care a avut mai multe editii. ca un fei de guvernator al provinciei de curind cuceritä. mina lui dreaptä in timpul campaniei intreprinsä impotriva lui Ieremia Movilä. se afla la curtea din Tirgovifte a domnului roman un sol german. Chiar si la unguri s-au gäsit cronicari si poeti populari care au povestit cu tendinte diferite viata zbuciumatä si domnia plinä de fapte räsunätoare a lui Mihai-vodä. Teodosie Rudeanu rämäsese in Ardeal. In lunile de varä — iunie fi iulie— 1597. care intrupa. dupä cum se vede. ciftigaiu in lunile iunie fi iulie 1597. apoi i-a pus in libertate. insufi Lope de Vega a evocat in drama El prodigioso capitdn tenacitatea caracterului lui Mihai si avintul räzboinic al ostasilor säi. famoso capi. Documente. Simburele ei ni s-a pästrat insä intr-o traducere latineascä. sä läse viitorimii amintirea faptelor lui räzboinice si a sträduintelor sale. XII.tanio di Turchi. o scurtä descriere a acelor 145 1Hurmu?aki. din Silesia (Baldassar Waltherus Junior). pe cind mä aflam la curtea din Tirgovifte. Dar. cerindu-si scuze pentru neintelegerea iscatä fi pentru vexatiunea la care i-a supus 1. care si-a jertfit viata — cum spune insufi — ca „sä capete un loc in crestinätate“. care cunostea intentiile precise si firea hotäritä a domnului säu. ca si Stefan cel Mare. Pe vremea cind viteazul domn pornise in fruntea ostilor sä cucereascä Moldova. ln Spania. dupä cum märturisefte el insufi: „La indemnul lor — este vorba de citiva bärbati prea luminati — fi prin generoasa mijlocire a märitului domn Andreiu Tarnow. a pus sä se aresteze comisarii imperiali si i-a tinut inchisi pinä ce Mihai Viteazul a cucerit Moldova. . desi lucrurile sint umbrite putin prin reclama fäcutä lui Sigismund Bathory. Baltasar Walter cel Tinär. sä näzuiascä si el.scriitorilor. ln Italia.

cit de la alti insemnafi fi demni de credintä osteni“. Baltasar Walter nu s-a märginit sä traducä exact in limba latinä textul transpus in polonä de Andrei Tarnowski. care fi el s-a pierdut sau nu s-a descoperit incä.cu cele mai alese circumstante". Cronica aceasta se opreste la anul 1597. a imbräcat-o . care insä a impodobit-o cu „cele mai alese circum. Walter insufi ne spune cä. Nici zgomotul bombelor. Doi ani mai tirziu. intorcindu-se din misiunile lui in Orient. Ei se aflau mai cu seamä lingä cortul domnului . cit de la alti insemnati fi demni de credintä osteni. consulii din Gorliz.. Dupä lupta de la Cälugäreni. Hoffmann de Hennersdorf si Bartolomeu Scultet. el introduce de asemenea un episod duios. pe care le-a adunat — zice el — . Aceasta nu trebuie sä ne surprindä. avind capul acoperit cu un turban sau mvelitoare turceascä si din propriile lui cuvinte aflaräm acestea.nu atit de la romäni. opera lui nu este o traducere a cranicii de la curtea lui Mihai Viteazul. cind inaintea lui. in Silezia. dacä cumva se mai pästreazä in cine ftie ce colt de bibliotecä. matematicul. ci este o prelucrare a acesteia. Aceasta descriere intoarsa pre limba polonä. sfätuit de prietenii säi. cit de la ostafii cei mai alesi si mai demni de credintä“. a tipärit traducerea latinä a cronicii la Gorliz. compusä de dumnealui cancelariul <= logofatul) in limba romäneascä si aprobatä de cätre insup domnul. la anul 1597. Stanislas Golscii. citeva ä .7. deoarece din cancelaria lui Mihai Viteazul pornesc si hrisoave scrise tot in limba nationalä. din nenorocire. dar si cu stiri nouä pe care traducätorul ]e-a putut culege si cu lucruri despre care are uneori grija sä ni le precizeze. traducind-o in limba latinä. Fondul primitiv al cronicii a fost amplificat nu numai cu podoabe stilistice. Baltasar Walter a trimis apoi traducerea latinä a cronicii in Germania* printr-un delegat polon. Defi in traducere latinä. cind aläturea de el. aflaräm cu cale de a insemna aci cum doi cerbi domesticiti insotirä pe Mihai in mai multe expeditiuni räzboinice. adunate nu atit de la romäni. I a t bunäoarä. mergind curagios. dedicind opera patronilor säi. Dar. eu.mintau. iar din limba polonä a fost transpusä apoi in limba latinä de Walter junior. exemple: Psmenind de ordinele trimise de sultanul Murat al III-lea pasei din Silistra ca sä treacä Dunärea si sä aseze in scaunul Tärii Romänesti pe Stefan. adunate nu atit de la romäni. cules la curtea lui Mihai Viteazul: „Spre a odihni inima cititorului dupä atitea scene singeroase. ea constituie totusi prin ideile ei un document de cel mai mare pret pentru cunoasterea mentalitätii romänefti din epoca marelui domn. o imbräcai in cele mai alese circumstance. Mihail. Prin urm are. traducind-o in latinefte. la masa strälucitului delegat al Poloniei. ci auzind vuietul se ridicau in douä picioare fi :146 .. castelan de Haliciu si cäpitan de Bar. nici fulgerele tunurilor nu-i inspäi. o cronica in limba romänä. Baltasar Walter adaugä: „Pre acest §tefan il väzuräm si noi de citeva ori la 15f. Walter.fapte. sub ochii domnului. Cronica aceasta scrisä in limba romänä a fost apoi tradusä in limba polonä de Andrei Tarnowski.“ Din aceasta märturie a lui Baltasar Walter rezultä cä la curtea lui Mihai Viteazul se scria.stante. pre la Sf. stäteau de fatä in räzboaie si lupte. desi mai pre scurt". de cätre logofatul lui.

hotärirea domnului si a boierilor de a izbävi poporul de apäsarea turceascä. luptele victorioase ale Buzestilor cu tätarii la Putinei si la Serpätesti. „bätrina slugä a Cantacuzenilor“. cu pretendentul Bogdan de peste Dunäre fi a tätarilor. carele au fäcut multe räzboaie cu turcii pentru cre§tinätate. impresiunile lui personale despre präpädul tinuturilor pustiite prin invazia oftirilor turcefti fi tätärefti. ori accentele calde de admeä admiratie pentru domnul romän —' cronica lui incä nu se suprapune exact peste partea corespunzätoare din compilatia lui Stoica Ludescu. tomul IV. retragerea de la Stoenefti. incercarea turcilor147 de a se impäca cu Mihai Viteazul prin daruri pompoase fi prin fägäduieli s.“ Este dar cä in acest capitol — care in structura compilatiei este destul de intins fatä de celelalte -— avem de-a face cu copia unei cronici contempo. a Hirsovei si a Bräilei — care era pe atunci raia turceascä. si care povesteste istoria Tärii Romänefti de la mtemeiere. se pare. se vede bine cä este aceeasi urzealä. vizirul. precum de aicea inainte se aratä.“ Dacä inläturäm acestea si altele asemenea. §i cu toate acestea ambele cronici in schema lor se suprapun una peste alta. 277): De aicea se incepe istoria lui Mihaiu Vodä. Ce raporturi se pot stabili intre aceastä cronicä fi intre traducerea si compilatia latinä a lui Baltasar Walter? Inläturind interpolärile vädite ale tradueätorului german — stirile noi pe care el fnsufi spune cä le-a cules de la diferiti martori. sosirea ajutoarelor din Ardeal si Moldova si curätirea tärii de turci. atacarea si arderea Silistrei. Desi Baltasar omite. invazia lui Mustafa Pasa. din cronica romäneascä ce a avut-o la baza. Aci. Ei stäturä astfel martori neclintiti. p. unele stiri care puteau fi nepläcute ungurilor —. detalii mai precise la traducätorul german. lupta de la Cälugäreni. impotriva obiceiului acestor animale. a fost incorporatä si o cronicä a domniei lui Mihai Viteazul. unui dintr-insii pierind din intimplare. mai multä miscare. Acest fapt se adevereazä prin märturiile domnului Mihai si a multor alti ostasi demni de credintä. in sfirsit.rane. celälalt de durere merse de se ascunse in pädure. fiul lui Petrasco Vodä. respingerea turcilor peste Dunäre. semnalul revolutiei prin uciderea turcilor din Bucuresti si atacarea raialei turcesti a Giurgiului. pe care a fäcut-o in epoca lui §erban Cantacuzino logofätul Stoica Ludescu. . luptele ulterioare cu tätarii. aceeasi impletire a evenimentelor in aceeasi succesiune: durerile pe care le indura tara sub cotropirea turceascä.. si cum? ln compilatia de cronici ale 'J'ärii Romänesti.. trecerea Dunärii si atacul de la Nicopole fi imprejurimi si. E mai multä viatä.stäteau putin privind. se simte mai bine timbrul contemporaneitätii in opera lui Walter. alianta cu Sigismund Bathori.de exemplu atitudinea neloialä a lui Sigismund Bathori dupä victoriile lui Mihai Viteazul asupra tätarilor —• gäsim insä pentru momentele mai importante ale campaniei lui Mihai Viteazul impotriva turcilor ftiri mai bogate. cu urmätorul titlu — pe care-1 dau dupä versiunea publicatä de N. la lupta purtatä cu Sinan Pasa la Cälugäreni. se pune intrebarea: avem posibilitatea de a reconstrui cronica pierdutä a lui Teodosie Rudeanul. Bälcescu (in Magazinul istorie.

el apucä sulita cu amindouä minile de fier fi cäuta in toate pärtile ca sä-i vinä cineva den boiari ajutoriu. D e m .paticä. 307 — 327. 1638. In versiunea lui Stoica Ludescu se gäsesc. II. cä se luptarä cu vräjmasii si isbävirä pre domnul lor de peire. Traducere in limba romänä: T e o d o r M . Si altii mai aproape nu se aflarä. sä-l isbäveascä den peire. din cercul familiei Buzestilor. de sme. intr-alta simplificatä. precum a arätat d.ritul ierommah Neofit. Eliat si date in tipiriu cu cheltuiala si cu indeminarea unor iubitori de inmultirea cärtilor in limba romäneascä. Cum se explicä atunci faptul cä aceastä cronica nu ni s-a pästrat in intregul ei in compilatia lui Stoica Ludescu? Si ce reprezintä versiunea pe care a copiat-o „bätrina slugä" a Cantacuzenilor ? Faptul cä intre cronica logofätului lui Mihai Viteazul fi compilatia lui Stoica Ludescu s-a scurs mai bine de un veac si jumätate nu este suficient pentru a explica simplificärile si prescurtärile. ce au stäpinit Tara Rumäneascä si Ardealul de la anul 1588<sic>si pinä la 1601. deaca väzu cä piere. o serie de stiri interesante privitoare la vitejiile Buzef tilor si care se väd bine cä au fost adäugate de cineva care fäcea parte din familie. BIBLIOGRAFIE Opera lui Stavrinos a apärut sub titlul: AvS jotya ©eiat? xoö EÜaEßeaxäxou yai ävSpetoxäxou Mtx<xr\X ßoeßöSa. care intr-o parte a fost amplificatä. Eliat a fost reprodusä de G.nätä^ii. si de N. Avem dar la baza ambelor cronici un fond comun. dupä cum se pare. anume Preia Buzescu si cu frate-säu Stroe Stol. in Vinetiia. ca de pildä: in uciderea turcilor la Bucuresti din 2 noiembrie 1594 — semnalul räscoalei — cronica ne spune cä „intr-acel räzboiu fu ränit Stroe Buzescul la mvna stingä“. care mai intii s-au tipärit in limba greceascä la anul 1806. iarä acum inttieas datä tradusä din greceste in rumäneste de Teodor M. fi isbävirä pre Mihaiu Voäd din minile turcilor. Venezia. Vestiteie vitejii ale lui Mihai Vodä. I o r g a . aceeasi canava. cäci in genere manuscrisele de cronici nu prea se simplificau. in soliile trimise la Sigismund Bathori. p. Iorga.nicul. si multä bärbätie arätarä Bmestii inaintea lui Mihaiu Vodä. Iar Mihaiu Vodä. pentru apärarea cresti. Iorga. vitejiile lor sint totdeauna arätate intr-o luminä sim.a. N. iefitä insä. O fatalitate dramaticä a urmarit astfei sträduinta celor mai mari domni ai trecutului romänesc de a consemna in scris pentru viitorime izbinzile ciftigate de neamul nostru sub conducerea lor in lupta contra päginilor. E l i a t. intercalatä in compilatia lui Stoica Ludescu. Buzestii sint pomeniti pretutindeni: in luptele cu tätarii. Traducerea lui T." Cronica domniei lui Mihai Viteazul. ca bunäoarä in lupta de la Nicopole: „0 ceatä de turci se intoarse cu mare hräborie asupra lui Mihaiu Vodä. si pre cealelalte sotii ale lui. §i atuncea se alese unui den turci cu sulita si o imponcisä asupra pintecului lui Mihai si o infipse in pintece. dupä cum s-a pierdut si cronica scrisä la curtea lui Stefan cel Mare. canava care foarte probabil a trebuit sä fie cronica scrisä la curtea lui Mihai Viteazul. in poezie.r e s c u in Literatura si arta romänä. ei gräbirä si täiarä capul turcului. T e o d o . la :148 . Cronica scrisä din porunca domnului fi sub ochii lui s-a pierdut. färä doi boiari. o copie alteratä dupä cronica scrisä la curtea lui Mihai Viteazul. 1897. este dar. dupä cum a arätat d.

R u s s o . Quelques plaquettes franfaises contemporaines sur Michel le 149 Brave. pinä in ziua mortii sale. p. G ö l l n e r . Bucarest. 141—174 (si extras). tomul I. vitejiile si rälboaiele prea strälucitului Mihai Vodä. de la Schottenkloster din Viena (codex 609 din sec. A n d r e a s H o r v a t h . p. T e o d o r e s c u . I o r d a n . seria III. p. Mihai Viteazul in folclorul balcanic. 1896 — 97. Vistiernicul Stavrinos mitropolitul Matei al Mirelor. . fev xfj xoö fex^^poxd xou Sooxo? xfi? 'Ooxpoßiac Xupiou xvs?n ßaaAeiou. Cintece istorice vechi unguresti despre. p. 41 . 263 — 264 (nr. p. 20 —40. in Ostrov). op. Xai noXinoug toö Sxfamneo äxou MixafiX ßotßööa. gm? xfju fjpgpau xfj? xeXeuxfj? aöxoö Jtapä rempyiou xou naXannSp. I. Ypatpsioa xai noir|0si5a xuyxävoio. C i o r ä n e s c u . Michel le Brave et la politique espagnole. Cluj. Univ.via?. 183—230. nouvelle serie. in Revista istoricä romänä. cind se afla la curtea prea sräluciului duce de Ostrov. si T e o d of B u r a d a. p. p. 1928. ibidem.. Quelques ragusains aupres de Michel le Brave. p. Studii. 1896.Välenii de Munte. vol. de ist. Sect. O altä traducere de M a x i m a fost publicatä de P a p i u I l a r i a n in Tezaur de monumente istorice. 1934. 251— 276. 1862. p. Pentru Mihai Viteazul in folclorul balcanic: A 1. E>. E r b i c e a n u . Görög historids enek Mihäly vajddrol. D e m . Modeleie si imitatorii lui Stävrinos. p. V—VI.„ p. AI. 1).ei<. 5 — 1 9 . 109—113. na-f. lit. in Studii istorice greco-romäne. Budapesta. 18—21. Titlul este: ’foxopia JtspiBXOuaa näaaq xä? npäi. 429—437 si C. 11 $i 12 apärute ca mimär jubiliar) si D. Stavrinos imitat de Spontis. in 1910. in Literatura si arta romänä. 1935. la D. MoXSaßiag. aüöevm OöyypoßXaxta?. 1939. p. TpauauXßa. E m i l e L e g r a n d . R u s s o . Rezumatul slavo-rus al poemei lui Stavrinos a fost descoperit de regretatul I u 1 i a n § t e f ä n e s c u intr-un ms.. Studii istorice greco-romäne. G. Convorbiri literare.. ei? xa? 15. D. 1935— 1936. 1905 (si extras). nr. §tiri privitoare la Mihai Viteazul in Diarium Martini Crusii. 1881. Opere postume. scrisä si versificatä de Gheorghe Palamed. al Transilvaniei si al Moldovei. Cronicarul Szamosközy si insemnarile lui privitoare la romäni. p. IV. T e o d o r e s c u . Studii istorice greco-romäne. al XVIII-lea). Inst. 1566— 1608. p . articolul mai sus-citat in Literatura si arta romänä. I. II. Pcitna lui Gheorghe Palamide. 5—6 (1935— 1936). 1939. in Magazinul istoric pentru Dacia. x<*t äv8paya0ta<. Textul a fost publicat de E m i l e L e g r a n d in Bibliotheque grecque vulgaire. 1938. In literatura ungureascä: A n d r e i V e r e s s. 15 deeentbrie. sub nr. 475 —487 si 564 —577. Bucuresti. Pentru Mihai Viteazul la cronicarii unguri: I o a c h i m C r & c i u n. afarä de noti^ele lui Legrand: G. (1845). 361—381. E u g e n i e P r e d e s c u . domnul Tärii Romänesti. Manuscrisul se pästreazä la British Museum din Londra. in Literatura si arta romänä. T a f r a 1 i. cit. De m. domnul Domn Vasile Cneazul. in Memoriile Academiei Romäne. Pentru raporturile lui Mihai Viteazul cu Spania si despre el in plachetele Occidentului si la fcroati v. I. 3. XXV (1891— 1892). I. R u s s o . tom. Bucuresti. G . Pentru cintece populäre grecesti despre Mihai Viteazul v. Textul a fost tradus in limba romänä de O. Poema lui Stavrinos. Stavrinos fi Matei al Mirelor imitati de Diacrusis. 280 — 291. 145—151 Poema lui Gh. E m i l e T u r d e a n u . Studii. 15— 156. E m i l e T u r d e a n u . I. Gkeorghe Palamed. p. Regele Ferdinand I Bibi. Ill. (1925). Recueil de chansons populaires grecques publiees et traduites pour la premiere fois (in Collection de monuments pour servir ä I’etude de la langue neohellenique. ht|Vi Sexeußpi®. p. 361 — 381. C i o r ä n e s c u . Studii neogrece despre romäni. Opere postume. Etudes roumaines sous les auspices de I'Ecole Roumaine en France. Trois memoir es sur Michel le Brave presentes par AI. R u s s o . &v ’Ocrtpoßia (Istoria cuprinzind toate faptele. 285 — 326. C h a r l e s G ö l l n e r . vezi articolul acestuia in Revista istoricä romänä. Palamed.. 114— 144. romäni. Paris. I. p. 6v gxet 1607. Stavrinos si Matei al Mirelor imitati de Ignatie Petrifis. p. 5573. I. in anul 1607.

9. Mem. XXI. 224 —239. p. Rom. 1—51 ?i notele p. vezi N. ’ Mihai Viteazu. Craiova. Versiunea romäneascä din compilatia atribuitä lui Constantin Cäpitanul Filipescu saw Radu Popescu. in Revista pentru istorie. Mem. Ea a fost apoi reprodusä in colectia: N i c o l a o s R e u s n e r . •. pub. Studii despre cronicile muntene: N. 1899.. Läpedatu. 1936. . p.. defi acest rol incepe sä le fie disputat de tarii Rusiei.9 Istorie a lui Mihai Vitgsuttl de el insusi. Textul latin. 1603.. mem. 1862. Gorlicii. -i. rezultate pe de o parte din identitatea de structurä a poporului. Bucuresti. 193$. „ctitorul a toatä Sfeta Gora". . insotit de traducere romäneascä. s. CANTEMIR EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU PRIVIRI GENERALE Dupä tragedia asasinärii lui Mihai Viteazul in Cimpia Turdei. . an. Luptele lui Mihai Viteazul povestite de el insusi. cf..• Memorial lui Mihai Viteazul descoperit de A n g e l o P e r n i c e in arhivele din Florenta a. Biblioteca poporanä a Asociatiunii. P a p i n 1 1 a r i a n. Bucuresti. p.. P a n a i t e s c n . p. N. Analele Acadz. Douä drame de Lope de Vega interesind istoria si literatura romänilor. a fost publicatä d e T r e b o n i u L a u r ' i a n s i N i c o l a e B ä l c e s c u in Magasinul istori c pentru Dacia. 249 — 297. I o r g a . Istoriile domnilor Tärii Romänesti. O altä versiune publicatä de S t o i c a N i c o l a e s c n . ist. 1845.. Rerum memorabilium. Mergind pe drumul bätätorit de la Alexandru Basaraba de toti domnii Tärii Romänefti. I o r g a. Brevis et vera descriptio rerum ab illust. DE LA MATEI BASARAB §1 VASILE LUPU PlNÄ LA § ERB AN CANTACUZINO SI D. 1936. Jun. Typis Johannis Rhambae. dar mai ales de Neagoe. I. ia Analele Acad. pe de alta din ambianta politicä asemänätoare. I o r g a. Razboj od Turaka (Räzboiul contra turcilor). sect.—72. Bticure^ti. Frankfurt. Sibiu. ca exponenti ai curentului national. Primul aspect interesant al epocei lui Matei Basarab fi Vasile Lupu este rolul de protectori ai creftinätätii ortodoxe din Balcani. Exegeses sive narrationes historicae. Pentru Mihai Viteazul in literatura spaniolä: A. Strälucirea pe tärimul cultural a acestor douä domnii a fost umbrita prin rivalitäti si lupte. 137. i. 125— 136. Pentru Mihai Viteazul in literatura italianä: N. 1599. Moldaviae Transalpinae sive Walachiae Palatino gestarum in eiusdem aula Tervisana fidelitcr collecta opera et studio Baldassaris Waltheri. . nr. 1925 (LXXXIII). pe care au continuat sä-l joace. 2 vol. in Tesaurul de monument e istorice pentru Romania. V. C a r t o j a n . I. Matei Basarab a revärsat fi el din plin darurile voievodale romänefti in toate :150 . o traducere in limba romänä a dat A u r e l D e c e i. p. arheotogie si filologie. Despre memoriu. sect. Ramuri. P o p e s c u-T e 1 e g a. . urmeaza vremuri tulburi de lupte interne fi de räzboaie singeroase cu ungurii. Dn.. Istoria lui Mihai Viteazul. ?i P. 1935. christianae hostes duce ac Dn. ist. XI. S.. Ill. Cronica lui B a l t a s a r W a l t e r . P. . 52 —76. gäsim in aceasta epocä citeva träsäturi comune. a fost reprodus la noi de A. XVI. fost publicat in Arhivio Storico Italiano. Bucuresti. ampliss. 1926. 7 1 — 72. O dramä popularä italianä a lui Giulio Cesare Croce despre Sinan-Papa si vitejiile romänesti. In evolutia culturii romänesti insä. pinä cind zärile incep sä se insenineze cu urcarea pe tron a lui Matei Basarab si Vasile Lupu. et fortis militiae contra patriae suae reiq. ■■ Pentru cadrul istorie al domniei lui Mihai Viteazul §i pentru Stavrinos si Tarnowski.. extras din Omagiul frafilcr Alexandru si Ion I.Rom. Ion Michaele. Despre poemul lui Antun Sasin.

in. Mila ereftineasca fi daniile voievozilor romäni — izvorite din cel mai curat sentiment religiös fi nepingärit de nici un gind viclean de cutropire. bibliotecarul Vaticanului. a zidit peste Dunäre biserici —• ca de exemplu Sfinta Petka la Vidin—si a trimis daruri in bani. Meletie Si.polului 1. precum fi delegatii de cälugäri ruteni din mänästirile Galitiei. I. 2 I o r g a . Studii istorice greco-romäne. In aceasta epocä apar la noi primele traduceri fäcute direct dupä izvoadele grecefti. 151 . pentru a aduce manuscrise religioase — fi multi altii.sului. Paisie. cei ce si-au asumat rolul de protectori ai creftinätätii —• au atras la curtile din Tirgovifte si din Iafi cälugäri fi prelati din tot Orientul. in ziua de Sf. la masa mitropo1D.cesti venite din tärile slave sud-dunärene.). cum 1-au vadit.a. care a stat la Galati doisprezece ani. p.eolturile ortodoxe ale tärilor balcanice. secretarul lui Matei Basarab. in 1671^ patriarh al Constantino. ca: mitropolitul de Inäu-Lipova. si cu deosebire.rigul si patriarhul arab Macarie. in mänästirea Sf. ca si inaintafii säi. Azilul acordat marilor fete bisericefti din Räsäritul grecesc a deschis in tärile noastre o directie nouä: incepe sä se cunoascä fi sä se pretuiascä limba greacä. Cärtile iesite din tipografiile sale se adreseazä.. in sfirfit. precum o spun lämurit prefetele. III. slujba in bisericä domneascä. care-si fäcuse studiile la Roma. Studenica. bulgarilor. 3E m i 1 T u r d e a n u . Papratije. Gavril. trimis din Moscova in Orient. Ist. Mitrofan Kritopulos. Nicolae fi de Cräciunul anului 1653 3. in viata de culturä teologicä a Tärii Romänefti. impreunä cu patriarhul arab Macarie. 174. R u s s o . intr-o vreme cind credintä pravoslavnicä era amenintatä. Cei mai numerosi sint cärturarii greci. care a oficiat inaintea domnului. Mihail.tretinut de conationalul Leo Allatio. ca: Dionisie Comnen. sau. care a ajuns mai tirziu. Trebinje s." Matei Basarab. cäruia Vasile Lupu ii fägäduise sä-i pläteascä datoriile patriarhiei 2. nu numai „evlaviosului neam al patriei noastre.. 232. care-si fäcuse studiile la Oxford si care a murit m Jar a Romäneascä. Cälätoriile lui Marcu Beza in Orient au dat peste urmele generozitätii romänefti din epoca lui Matei Basarab in mänästirile din Grecia fi din insulele Arhipelagului. Nicolae. mitropolitul de Kratovo. i n Cercetäri literare. afluxul cärturarilor ortodocsi in tärile noastre. De altä parte. p. mai tirziu. Bisericii rom. de pe tärmul Arge. §tirile culese in anii din urmä de Emil Turdeanu au pus in luminä daniile domnului muntean in Serbia (la mänästirile Milesevo. care a stat in mänästirea Comanä. 315—316. Atanasie Patellaros. Longhin Brankovie. aduce o inviorare in viata literarä. sirbilor. patriarhul lerusalimului. la 1639. p. ci si neamurilor inrudite cu noi dupä credintä fi avind acelasi vestit dialect slavonesc ca limbä. in cärti si in manuscrise iluminate cu miniaturi. Aläturi de acestia se intilnesc numeroase fete biseri. Sint sugestive — pentru intelegerea fierberii pe care o adusese. sau mitropolitul de Pec. I. Paisie Ligaridis. cälugäri rufi. Sopocani.. patriarhul Alexandriei. aceastä intilnire a prelatilor ortodocsi din Räsärit — notele pe care ni le dä in ziarul säu de cälätorie cälugärul Suhanov despre discutiile dogmatice incinse in Tirgovifte.. si a vietii religioase. ca de exemplu Suhanov.

in principiile dogmatice. a luat pozitie fätisä. in vara anului 1638. ci mai mult decit sigur vor pune piedici. apärutä de curind la Venetia. in aceastä luptä care nu se dädea numai pentru credintä. Cälugärul franciscan de origine croatä. Zadarnic patriarhul Constantinopolului le atrage atentia asupra comunitätii de singe a romänilor fi ii previne cä „o prefacere de lege la cei dintii <adicä la ardeleni) n-ar fi ingäduit-o niciodatä domnii vecini din principate. fiul lui Stroe Leurdeanu. Muntenia lui Matei Basarab. se ridicä — dupä cum fuseserä preveniti — romänii din principatele supuse suveranitätii turcesti. participind la douä sinoade — unul pus la cale de mitropolitul Kievului. dacä nu cu armele. care venea din Roma. Si alti boieri de la curtea lui Matei Basarab se pasionau pentru problemele teologice. cind in sudul Dunärii viata religioasä era inäbusitä sub stäpinirea päginä si in Ardeal de Calvinism.litului Stefan. Se poate spune cu drept cuvint cä in acele vremuri. care avea legäturi de aliantä cu Gheorghe Räköczy I fi II. de origine moldoveanä. ci se intinseserä mai departe si in lumea boierilor cärturari de la curtea lui Matei Basarab. care a fäcut multä opozitie principilor ardeleni. stätea de vorbä cu Udriste Nästurel despre necesitatea unirii cu Roma fi despre superioritatea doctrinei catolice. Istrate a pus pe Ianache Misirliu. cuceritorul Constantinopolului. In Transilvania. care „stia sä citeascä si sä serie limba turceascä“. ei se zbat sä atragä pe transilväneni la confesiunea calvinä. Asemenea discutiuni pasionau nu numai cercurile conducätoare ale clerului. ungurii nu dau indärät. infäptuitä prin spada lui Mihai Viteazul. venind in ajutorul romänilor transilväneni pe altä cale. unde grecii Paisie Ligaridis.relor creatine ortodoxe. Petru Movilä. domnii nostrii luaserä sub ocrotirea lor viata spiritualä a popoa. Un superior instinct de rasä a impärtit in chip simetric rolurile intre Moldova fi Muntenia. prin publicatii. isi indoiserä sfortärile pentru a rupe legäturile de credintä religioasä care uneau de veacuri pe romänii supufi coroanei lor cu principatele vecine. prin intimidäri. Rafael Levacovic. De aceea porneste din tärile noastre lupta impotriva calvinismului. desi nu fusese pregätitä sufleteste si desi n-a däinuit decit citeva luni. A doua träsäturä caracteristicä a epocei este aparitia in culturä romäneascä a ideii de unitate nationalä. cäsätorit cu fiica lui Nicolae Pätrafcu — o nepoatä deci a lui Mihai Viteazu. ca de exemplu Istrate. care intimida pe bietul cälugär rus — aduceau in sprijinul pärerilor lor citate din opera Sfintului loan Damasceanul. Tärile noastre deveniserä astfei centrul ortodoxiei. chemat de Matei Basarab ca sä ia directia tipografiei. » Moldova lui Vasile Lupu. Domnul insufi nu putea rämine sträin de aceste discutii. mäcar cu ascunse intetiri“. Un punct fundamental in programul de :152 . Vlasie si Meletie Sirigul — cu o incredere prezumtioasä in ftiinta lor. Impotriva tendintei de calvinizare. totufi a läsat in sufletele romänefti urmele ei fi trebuia sä ducä cu timpul la exprimarea clarä a conftiintei unitätii nationale. prin silnicii. incepind cu Gavril Bethlen. Dupä cum ne aratä documentele pe care le vom analiza mai jos. Unirea celor trei täri surori. altul de mitropolitul Varlaam al Moldovei — fi a atacat calvinismul in insäfi inima lui. sä-i scoatä o copie de pe confesiunea pe care patriarhul Ghenadie II Scholarios a scris-o din insärcinarea lui Mohamed II. a stat fi ea de-a curmeziful Reformei. ungurii.

ungrovlahilor. a binevoit sä adape setea inimei mele care ardea de dragostea pentru invätarea acestei limbi. o mare si aprinsä dragoste pentru limba romänä sau latinä. zi fi noapte färä incetare eram aprins pentru limba latinä fi pentru invätarea ei. Este clarä aci ideea solidaritätii nationale prin bisericä. prin gratia lui Dumnezeu. A mers asa pinä cind un profesor. care. in limba slavä. 153 . spune mai dar cä serie Räspunsul la Catehismul ealvinese „pentru cei cu noi de un niam romäni. si din Teara Romäneascä fi din Teara Moldovei". al. era fi in aceasta epocä in cäutarea unor noi orizonturi. aducind tipografii cu litere chirilice in tarä fi publicind cärtile de ritual in limba slavä. Instinctul lor de rasä fi de culturä ii ducea uneori peste vicisitudinile vremurilor cätre marele izvor de apä X7ie al latinitätii. P. Dealtfel. „Cind am ajuns in virsta adolescentei —märturiseste Udrifte Nästurel — am dobindit in acelafi timp. in asa fel cä. „stringind sobor dintr-amindouä pärtile.. neavind aproape alte ginduri in cugetul si inima mea. De la urcarea sa pe tronul Tärii Romänefti. pretutindenea tuturor ce sä aflä in pärtile Ardealului“. s-au ridicat pinä la obirsia comunä a intre. L'influence de Voeuvre de Pierre Mogila.tura romäneascä fi ideea unitätii nationale. moldovlahilor“. P a n a i t e s c u . sau a lui Petru Cercel. inchis multä vreme in hotarele inguste ale culturii sud-slave. in inima mea. Sufletul romänesc. Mentinerea limbii slave in oficierea cultului era deci atunci o mäsurä impusä nu numai de traditia moftenitä din mofi-strämosi. Mitropolitul Varlaam.. p . de sau mestecat cuvintele cu alte limbi". in care erau tinuti prin puterea traditiei.cätuitor de frumoase stihuri italiene. Simion Stefan. care inväta intelepciunea si stiinta. fi admiterea celorlalte puncte de divergentä dintre calvinism fi ortodoxism. Prefata cärtilor sale o spune räspicat cä ele se adreseazä „drept credinciosului si evlaviosului neam al patriei noastre fi altor neamuri inrudite cu noi dupä credintä fi avind acelafi vestit dialect slavonesc ca limbä. amintind cä „rumänii nu gräiesc in toate tärele intr-un chip". Ideea unitätii neamului o gäsim insä formulatä cu tot relieful cuvenit la marii cronicari moldoveni. prin forta imprejurärilor de care s-a vorbit mai sus si prin suveranitatea turceascä. in contact cu istoriografia polonä.. ci si de necesitatea de a pästra intactä unitatea etnicä. contactul intim cu cultura Apusului a unor domni ca Radu Mihnea. 8 3 . inruditä in chip evident cu a noasträ. accesul unor studenti din tärile romänefti — mai ales din Ardeal — in fcoli fi universitäti sträine. care-si fäcuse instructia in Venetia. mai curind sau mai tirziu. pribeag la curtile italiene fi franceze.gului neam despärtit 111 trei state diferite. Matei Basarab s-a sträduit sä intäreascä traditia ortodoxä in formä slavä la intreg neamul romänesc. in epoca aceasta ifi face drum in cul. Experience vechi: impresiile aduse de soliile marilor domni in Occident.luptä al reformatilor calvini era nationalizarea serviciului divin in biserica romäneascä din Ardeal. iar in Ardeal. incercärile unui Despot Eraclidul de a infiinta cu profesori adufi din Apus scoli superioare — si atitea alte prilejuri ii fäceau pe ai noftri sä nu se simtä la larg in spatiul culturii orientale." 1 1P. O cedare insä pe acest teren ar fi putut atrage dupä sine.. se scuzä dacä n-a izbutit sä se faeä inteles de toti: „nu-i de vina noasträ. ce-i de vina celui ce-au räsfirat rumänii printralte täri.

din ordinul Minoritilor Conventuali. In capitolele ce urmeazä. :154 . fiul lui Paul. incit. in ciuda vitregiei vremurilor care au urmat. un veac fi jumätate mai tirziu. unde se apropiase de iezuiti. I o r g a . contemporanul lui Miron Costin. la virsta de 12 ani. Plecase cu domnul Tärii Romänefti la Constantinopol. Contactul cu culturä latinä a fost insä mai rodnic in Moldova. o mica pirtie cätre culturä latinä. Al doilea era un adolescent a cärui viatä aventuroasä e un mic roman. care avea sä ducä la nationalizarea serviciului divin in bisericä. Istoria romänilor. §i pe tärimul vietii religioase. desfundind ideea originii romane fi ftiri privitoare la tara lor. tineretul plecat din Ardealul suferintelor romänefti a adus ideea regenerärii nationale — nu stim. Fusese — pre. Opera de nationalizare a slujbei religioase este apoi reluatä fi continuatä in Muntenia de mitropolitul Antim Ivireanu. unde se intilni cu cimpulungeanul. Ce du uevenit acefti doi premergätori in colegiul de propaganda din Roma. pentru a pästra un fir unitar in expunere. la rindul lui. Din chiar epoca lui Matei Basarab avem stiri despre doi tineri romäni care ifi fäceau studiile in colegiul „De propaganda fide" din Roma.Avem dovezi documentare cä aceeafi näzuintä cätre noi zäri de cultura zäcea nu numai in clasele conducätoare. Bucuresti. Invatase acolo greaca vulgarä fi turceasca.purilor nestatornice care au urmat dupä präbufirea lui Vasile Lupu. din Cimpulungul judetului Muscel. precum fi colegiile iezuite din Moldova au deschis. dupä care vom infätifa literatura istoricä mai intii in Moldova fi apoi in Muntenia fi in Transilvania. cu toate främintärile tim. Dar contactul binefäcätor cu culturä latinä sa produs mai intens in fcolile iezuite ale Poloniei. Imboldul dat.diile in Polonia fi care a pus in plinä luminä ideea originii romane. cu profesori trimisi de la Academia teologicä din Kiev. dupä cum se va vedea mai jos. Ideea a fost apoi reluatä de fiul lui Miron. a trecut dupä aceea la Dimitrie Cantemir si in Muntenia la stolnicul Constantin Cantacuzino. activitatea literarä inceputä cu strälucire in epoca lui Matei Basarab fi Vasile Lupu a fost continuatä.brätifase catolicismul fi de-acolo plecase cu scrisorile de recomandare cätre secretarul colegiului din Roma. unde vlästarele boierimii moldovene. de unde. Douä luni a bätut sträzile cetätii eterne. dä aripä versului fi incepe munca grea de traducere a cärtilor de ritual in limba romänä. mitropolitul Dosoftei. In volbura vremurilor au pierit färä sä läse nici o urmä. Nicolae Costin. im. In cele din urmä. BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istorie al epocii: X. VI — Monarhii.copil de casä in curtea domneaseä. Din contactul cu istoriografia polonä a primit imboldul de a alcätui cronica in limba nationalä Grigore Ureche. de misionarul Venanzo Berardi da Mont’Ottone. Unui era Mihail. dar fi in masele mai adinci ale neamului. firul istoriei nationale a fost continuat de Miron Costin. §coala intemeiatä de Vasile Lupu in mänästirea Trei Ierarhi. au deschis un drum nou in culturä romäneascä. de mitropolitul Petru Movilä. vol.tindea el —. marele vornic de la curtea lui Vasile Lupu fi contemporanul mitropolitului Varlaam. Fusese adus la Roma fi instalat acolo in colegiul „Urban“. a fost admis in colegiu. In Moldova. vom infätisa intii evolutia literaturii religioase de la Matei Basarab si Vasile Lupu pinä la mitropolitul Dosoftei inclusiv. care si-a fäcut fi el stu. pinä cind a deprins putin limba italianä. de Ureche a fost afa de puternic. Plecase apoi in insula Chios.

M i n e a. a se vedea acum si preot Dm. N. a devenit una din figurile proeminente in istoria culturii ucrainene din secolul al XVII-lea. B o d o g a e. Buc. Sibiu. 155 Incä de pe cind era arhimandrit in lavra din Pecerska. M a r cu. a rämas intre sträini si a ajuns mitropolit al Kievului. vlästar de domni moldoveni si munteni — cäci tatäl säu a domnit si in Muntenia — care a rivnit si el sä fie domn. K o g a l n i c e a n u . si ed. Istoria romänilor. vol. prin traditiile familiare. a II*a reväzutä si intregitä. el izbuti sä dobindeascä in jurul scaunului säu mitropolitan un prestigiu mtr-adevär princiar. Suru. sä fie mitropolit. cu ajutorul polonilor. Cei dintii studenti romäni ardeleni la universitätile äpusene. Tragediile familiei sale 1-au impins mai mult spre studii fi meditatie. nota. 1930 (foarte utilä bibliografia de a sfirfit). p. Din istoria culturii romänesti. N. VI. VII. I. 1929. Il-a. in A. urcarea lui P. Petru Movilä. Invätatul rus Venelin spunea: „Se pune intrebarea care din cei doi bärbati cu numele de Petru este reformatorul indräznet al imperiului rusesc si cäruia prin urmare i se cuvine titlul istorie de mare: Petru I. Berlin. G i o r g e P a s c u . vol...1938. rupt dintre ai nostri. Anuarul Institutului de istorie nationals. Movilä pe scaunul mitropolitan a fost o adeväratä mmtuire. Petru Movilä infiintä . Dialoghi piacevoli. Petru Movilä renuntä la purpura domneascä fi imbraeä rasa de monah in mänästirea Pecerska din Kiev. Date inedite privitoare la legäturile culturale italo-romäne din mijlocul veacului al XVII-lea. citate la p 43 — 45. Bucuresti. Cartea romäneascä. Istoria Ute. S e x t i l P u s c a r i u . Aci ajunge repede arhiman. Iov Boretki. la mänästirea cäruia isi petrecea adesea verile. Pentru studenti romäni: N. 244 — 246. I o r g a . Casa Scoalelor. Istoria bisericii romä. XVII. 1928. 1929. de verii fi de fratii säi sint spulberate. din Cluj. 1922. dar pästrau serviciul divin in limba slavä). epoca veche. Venetia. I o r g a. Viata romäneascä.drit.ncsti si a vietii religioase a romänilor. Iorga. In 1627. Bucuresti. pentru ca. dupä ce a väzut inchise drumurile inträrii in tara sa. Versurile lui Petru Cercel — publicate de S t e f a n o G u a z z o . prin legäturile lui de rudenie fi prietenie cu nobilimea polonä. 45 — 69. D. 1604 — au fost reproduse pentru intiiasi datä la noi de M. Bucuresti. a III-a ingrijitä de I.*aturii romänesti. dupä indemnul mitropolitului Kievului. P. vol. Pentru Mihail fiul lui Paul si Stefan Valahul in colegiul „De propaganda fide“: F r a n c i s c P a l l . la care se adäoga fi curentul uniatilor (care primiserä unirea cu Roma recunoscind pe papä. affienintatä in existenta ei de biserica catolicä a Poloniei. I. Vladescu. I o r g a . xmpäratul Rusiei. 1590. N. I. Ajutoarele romänesti la mänästirile din sfintul Munte Athos. Istoria invätämintalui romänesc. Istoria literaturii romäne. Pentru raporturile religioase si culturale ale järilor romänesti cu Orientul ortodox. extras din. ed. sau Petru Movilä?“ Petru Movilä a fost fiul lui Simeon Movilä. Emil Turdeanu s. 1837. Bucuresti. sec. D r ä g a n u. Sibiu. cind visurile lui de a recuceri. Studii italiene. UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ Istoria culturii romänesti din epoca lui Matei Basarab si Vasile Lupu nu ar putea fi inteleasä dacä nu ne-am opri aci si asupra unui mare cärturar. util incä: A. IV. p. fase ani mai tirziu. 1941. dupä moartea lui Iov Boretki. dar care. Iasi.a. X e n o p o 1. a II-a. 1939. T. de tatäl. I. ed. Cartea romäneascä.. Iasi. 1929. Prin cultura. Dr. ed. Pe atunci Ucraina se afla sub stäpinire polonä fi pentru biserica ortodoxä ruteanä. Marcu Beza. tronul ocupat pe rind de unchiul säu. pe lingä studiile lui N. Histoire de la Dacie. fratele lui Ieremia fi rivalul lui Mihai Viteazul. Istoria literaturii si limbii romane. 1925.

el semneazä „fiul domnului Moldovei" si adaogä sterna celor douä principate romänefti. In alt rind. Dacä mai tirziu renuntä la aceste tra. Cultura timpului insä nu putea fi cäutatä nici in cultura slavonä si nici in cea bizantinä. Stiinta timpului — zicea Petru Movilä— este pentru bisericä ortodoxä intocmai ca oglinzile lui Arhimede. care. Movilä introdusese pe primul plan: latina. o face desigur pentru a se confunda in spiritul de umilintä al vietii cälugäresti. dialecticei.fcoalä vestitä. in programul de studii al academiei teologice. cu studiul retoricei. unde va fi ingropat trupul meu". In scrisorile lui pastorale. In 1645 a venit la Iafi sä celebreze cäsätoria fiicei lui Vasile :156 . pe care o däruia marei lavre Pecerska: sä fie acolo „pe veci neclintitä la hramul Prea Curatei Näscätoarei de Dumnezeu mänästirii Pecerska. ii pläsmuiesc o genealogie care-1 face sä se scoboare din eroul roman Mucius Scaevola. el a intemeiat in mänästirea Bratca —r Frätia — o.acolo o tipografie. poeziei si filozofiei.mofilor mei domni ai Moldovei pentru nevoile bisericii. Nostalgia dupä tara fi neamul säu se vede continuu in cursul vietii lui. „Am cheltuit — spune el intr-un rind ortodocfilor din Minsk — avutiile strä. inaltmd in Ucraina polonezä. face in multe rinduri aluzie la strämosii lui romäni. Din aceste tipografii au iefit o serie de tipärituri care au fost aduse in Tara Romäneascä de mefterii trimifi de Petru Movilä lui Matei Basarab fi care au servit mai tirziu de model tipäriturilor muntene. o adeväratä academie teologicä." Iar unui din adversarii säi il acuzä cä era inconjurat numai de servitori moldoveni.ditii ale familiei fi la aceste reminiscente ale patriei sale. De aceea. dispretuitori de tot ceea ce era märire päminteascä. care semnau munca lor: „päcätosul robul lui Dumnezeu". In primele cärti iesite din tipografia lui. impreunä cu cea din Lwow.tori anonimi. In 1637 cumpära o Evanghelie cu miniaturi scrisä pe vremea lui §tefan cel Mare. Totusi niciodatä nu si-a ascuns originea lui romäneascä. la Golosvienski. a bisericä. a desfäfurat o activitate din cele mai rodnice pentru biserica ortodoxä a rufilor. pe cind era numai arhimandrit. Pecerska. care la inceputul timpurilor moderne se stinseserä. fi. Numai cultura latinä a Occidentului. care. Dar cu toatä viata lui de munca aprigä inchinatä operei de ridicare a bisericii rutene. fäcind aluzie la originea lui romäneascä. rämasä in urmä sub raportul culturii. concentrind razele solare asupra coräbiilor dusmane care se apropiau de tärmurile Siracuzei. din care avea sä porneascä tn curind un curent nou de primenire in cultura ruseascä. In atmosfera mtimecatä fi greoaie de ignorantä in care lincezea clerul ortodox rutean. nu putea rezista atacurilor indreptate din lagärul iezuitilor si uniatilor poloni decit premenindu-se si intärindu-se cu toatä armatura culturii moderne a timpului säu. El isi dädea bine seama cä bisericä ortodoxä ruteanä. Elevii säi din academia teologicä i-au inchinat un volum de versuri omagiale. !i pune ca hram pe Sfintul loan cel Nou de la Suceava. P. patronul Moldovei sale. totusi mitropolitul Petru Movilä n-a rupt cu totul legäturile cu patria mumä. putea sävirsi minunea de a regenera viata intelectualä a clerului ortodox si de a-i imprumuta armele cu care sä poatä rezista atacurilor indreptate din taberele vräjmase. a acelor aprigi munci. premenitä prin Renastere. Paralel cu tipografia. le ardeau. Petru Movilä se sträduieste sä introducä cele dintii raze de luminä ale culturii latine occidentale.

datatä din Constantinopol. fatä de Catehismul atribuit lui Chiril Lucaris. indir. prin episcopii de Roman. in afarä de motive de tacticä. Ortodoxia träia atunci o mare drama. Rädäuti fi Hufi.mizat confesiunea lui Chiril Lucaris. Chiril Lucaris este de cinci ori depus de turci si tot de atitea ori readus in scaunul patriarhal prin sprijinul prietenilor säi. in care s-a discutat si admis opera. Aceastä sarcinä §i-a luat-o Petru Movilä.jiti. unui in 1638 fi altul in 1642. a convocat un sinod la Kiev in 1640. Dupä ce a lucrat mai multi ani la Märturisirea de credintä ortodoxä. in frunte cu Isaia Trofimovici. o confesiune de credintä ortodoxä. Succesorul lui. Trebuia insä ca Märturisirea sä fie intäritä intr-un sinod ecumenic. un fost profesor calvinist la Geneva si amba. Cele douä sinoade constantinopolitane fäcuserä o operä negativä: anatemizaserä confesiunea atribuitä lui Chiril Lucaris. Dusmanii patriarhului. Märturisirea ortodoxä si sinodul de la Iasi. in Polonia fi in Ucraina — ortodoxia pierduse continuu terenul dinaintea catolicismului. . in limba latinä. prin egumenul mänästirii Trei Sfetitele. Lupta dezlän| uitä este inversunatä. Ambasadorul Frantei sustine curentul de agitatie impotriva patriarhului care se sprijinea pe cercurile reformate. care se alla in legäturä cu cercurile reformate din mediul cosmopolit al Constantinopolului: consulul olandez Corneliu Haga. pinä cind in cele din urmä turcii. fi marele predicator al patriar. il ucid. in frunte cu Chiril Contaris din Veria si Atanasie Pattelaros.sadorul Angliei. Sinodul a inceput 157 la sfisitul lui august 1642 fi a durat trei luni. Meletie Syrigos. al cärui domnitor plätea pe atunci datoriile patriarhiilor. Lipsea pentru mtreaga ortodoxie insä o operä pozitivä de costructie normativä. Muntenii s-au abtinut din pricina vrajbei iscate intre Vasile Lupu fi Matei Basarab. In martie 1633 apäruse la Geneva. doctor in teologie fi egumenul mänastrii Nikolska.Lupu. cu principele lituan Ianusz Radziwill.. Moldovenii au fost reprezentati prin mitropolitul Varlaam. Opera a fost atribuitä patriarhului Chiril Lucaris. . n-au izbutit sä aducä lumii ortodoxe pacea de care avea nevoie. si in care se fäceau citeva concesii punctului de vedere al confesiunii caivine. In jurul scaunului patriarhal din Constantinopol se dädeau lupte aprige in care patimile pamintesti se amestecau cu lucrurile divine. nu va fi fost determinatä si de amintirile copiläriei care-1 legau de oraful in care domniserä ai lui? . unde s-au tinut fedintele sinodului. Douä sinoade care au loc la Constantinopol. ci trimise o delegatie de trei teologi. Fu ales Iafii. Moartea tragicä a lui Chiril Lucaris nu poate pune capät agitatiei. alegerea Iafilor ca locul cel mai nimerit pentru marele sinod al ortodocfilor in care avea sä se discute ideile normative ale ortodoxiei. Porfirie.. Maria. . care gäsise formula unirii cu Roma.ritul Europei — in Ardeal. Astfel stind lucrurile. Dar Constantinopolul. cu cit in centrul si räsä. nu era prielnic pentru dezbateri. are aceeafi soartä. . Mitropolitul Kievului nu veni insä in perosanä. Pace cu atit mai necesarä. martie 1629. Chiril Contaris din Veria. in care erau incä vii luptele dintre partizanii fi adversarii lui Chiril Lucaris. . La aceastä grea räspintie din viata bisericii ortodoxe apare mitropolitul Petru Movilä. fi in care s-a anate. acuzindu-1 de erezie. §edintele au fost secrete fi . cine ftie dacä. dinaintea curentelor de reformä. . Patriarhul a fost reprezentat fi el prin doi delegati: fostul mitropolit de Nicea. predicatorul ambasadei olandeze. ridicä lumea impotriva lui Lucaris.hiei.

XVI. si in 1864. 1Pentru douä motive. care venise la Kiev ca sä sfinteascä pe mitropolitul Petru Movilä. 1874. Dupä indelungate dezbateri. din preajma Bucureftilor. P. Dacä ne gindim la bärbätia cu care a apärat ortodoxia romänilor ardeleni impotriva injonctiunilor principelui Bethlen Gabor. P a n a i t e s c u .. P. despre decalog. Ea a fost tradusä in rusefte la Kiev in 1645. p. de Scriban. :158 . Petru Movilä. Opera — impärtitä in trei pärti: 1. in cele din urmä. Kievskij mitropolit Petr Mogila sego spodviSniki. Petru Movilä. Patriarhul Ierusa. De la inceput insä se ivesc neintelegeri. 104 — 156. Parthenie.limului Teofan. S. 1884. extras din revista Biserica ortodoxä romänä. Bucurefti. Paris. opera a fost tipäritä in limba greacä si latinä la Amsterdam. speranta. In 1691. o penultimä editie a apärut in 1899 sub auspiciile sfintului sinod. Kiev. Grecii voiau ca sinodul iefean sä-fi insufeascä hotäririle sinoadelor din Constantinopol impotriva lui Chiril Lucaris fi in special sä se adopte opera intocmitä de Meletie Sirigul. din porunca domnului Constantin Brincoveanu. cu ajutorul stolnicului Constantin Cantacuzino. Pierre Movilä (Mogilä). in Tinerimea romänä. 1926).tarea tiparnitelor fi a Academiei teologice de la Iafi. p 180). in mänästirea de pe insula lacului Snagov. care se sträduiau sä impace cele douä tabere. $i VIII. la Iafi. Märturisirea lui Petru Movilä a fost primitä. ceea ce. ln 1662. il numefte „promahos"—-prim luptätor ■ — f i „distrugätorul curagios al ereziei". mitropolitul Chievului. 1 Ei cereau sä se discute in sinod numai Märturisirea de credintä a lui Petru Movilä. Intii pentru cä o condamnare a doctrinei calvine de cätre rusi ar fi indispus pe principii litvani din Polonia. p. opera. 1827. tradusä in romänefte de fratii Greceanu. pe care patriarhul Constantinopolului. Bibliographie hellenique. s-a tipärit de episcopul Mitrofan in tipografia episcopiei din Buzäu. vol. 1745. declarase de calomnii iezuite zvonurile dupä care Chiril Lucaris ar fi trecut la Calvinism. Z. $i al doilea pentru cä invinuirea adusä lui Chiril Lucaris nu pärea destul de intemeiatä. I. 1853. G h e n a d i e E n ä c e a n u . 94 si urm. VII. lämurind rugäciunea dominicalä fi cele zece fericiri §i 3: mila. cuprinzind invataturile ortodoxe despre päcat. 1896. Ar b o r e . V. tratatä pe baza simbolului Niceo-Constantinopolitan. 1629 (vezi mai jos. chiar in anul in care era datatä confesiunea din Geneva. h'influence de Voeuvre de Pierre Mogila archeveque de Kiev dans les Principautes roumaines (extras din Melanges de l’Ecole Rottmaine en France. ieromonahul Antim Ivireanu scoate o nouä editie a textului grecesc. ultima la Sibiu in 1914. E m i l e P i c o t . Marele sprijin pe care Petru Movilä 1-a adus culturii romänefti a fost Insä trimiterea de material tipografic fi de mefteri fi cärturari pentru infiin. 1926. Bucuresti. la Sibiu. cu suprimäri fi corectäri fäcute de Meletie Syrigos. cu cheltuiala lui Panaiot Nicusi. pe care se sprijinea Petru Movilä. si de apocrif Catehismul apärut la Geneva. G o l u b e v . despre invocarea sfintilor fi cultul icoanelor fi al moaftelor — a fost apoi aprobatä de patriarhul din Constantinopol ca operä normativä pentru intreaga bisericä ortodoxä. grecii au trebuit sä primeascä in urma interventiei lui Vasile Lupu fi a clerului moldovean. Gamber. pinä in vremurile noastre.damnarea lui Chiril Lucaris. Paris. atunci trebuie sä recunoastem cä Petru Movilä si delegatii säi aveau dreptate. IV. 1883. Cu deosebire la noi opera lui Petru Movilä s-a bucurat de o intinsä räspindire fi s-a retipärit fi retradus in nenumärate edi|ii. i n E m i l e L e g r a n d .prezidate de Vasile Lupu. credintä. 1855. 2. Rusii se opuneau la con. Opt ani mai tirziu. cäci avem editii tipärite la mänästirea Neamtu in 1844. au XVII-eme siecle. BIBLIOGRAFIE .

in rägazurile de liniste si pace pe care le läsau räzboaiele cu Vasile Lupu. sau Evanghelia mitropolitului Anania din 1651. 1939). S t e f ä n e s c u . 75 — 79. Texte latin inedit avec introduction et notes critiques. öp9o8o^ia. Roma (Rezumatul a 14 lec^iuni tinute la Ecole des Hautes-Etudes din Paris. sau Evangheliarul scris de ieromonahul Porfirie in 1633. in Revista istoricä romänä. IV. 1927 (tomul X. D. cu tiparnite si cu mesteri tipografi. 1864. si de fratele ei. p. Metropolite de Kiev (1633—1646). Cu toatä concurenta pe care o fäceau cärtile tipärite. vezi si recenzia lui M. p. IX. Iasi. 1934. p. J.. scrisä pentru mitropolia din Tirgoviste. 1904. care au dat o fcrma mai esteticä hrisoavelor sale. 71-75. La confession ortodoxe de Pierre Moghila. approuvee par les Patriarches grecs du XVIl-e siede. in 1934). 506. Die Bekentnisse und die wichtigsten ‘Glaubenszeugnisse der griechischen-orientalischen Kirche im Originaltext. 688 siurm. era vesnic treaz gindul de a inzestra tara cu mänästiri si biserici—patruzeci la numär — cu mori de hirtie. P. 1874. p. IV. p. pe lingä mitropolitii Teofil si §tefan si pe lingä boierii din divan. Bunuresti. 378. 22— 122. pästrat in Biblioteca patriarhiei din Constantinopol. nr. p. p. La Theologie symbolique au point de vue de l'Eglise orthodoxe orientale. Despre opera lui Petru Movilä in legäturä cu celelalte confesiuni ortodoxe: Textul grecesc •la Ion M i h a 1 c e s c o. totufi arta caligrafiei si a miniaturii era inca in floare fi avem din aceasta epoeä vreo citeva exemplare de manuscrise cu miniaturi de o rarä frumusete. Les idees calvinistes du Patriarche Cyrille Lukaris. N e r v a H o d o s s i D a n S i m o . din Orientalia Christiana). P a n a i t e s c u . p. XI. 414 — 430. 2. pästrat acum in Biblioteca Academiei Romäne. Chiesa ortodossa e riforma nei secoli XVI e XVII (estratto da Religio. 39. 1790. Bucuresti. 1932. Kiev si Iasi a se vedea si O r e s t e T a f r a 1 i. In Biblioteca Academiei Romäne se gäsesc editii moderne tipärite la: Neamt. p. Movilä la mänästirea Sucevi^a: I. Despre Chiril Lucaris:Kupido? ö Aouxapi$. 553. P a n a i t e s c u . unde se stäruie asupra izvoarelor catolice folosite de P. opera citatä mai sus. J. supl. cu o prefatä de mitropolitul Ghenadie privitoare la istoricul textului si editiile lui). Roma. 93 — 95: P. J u g i e in Echos d’Orient. II. sau Evangheliarul lui Silion Rusu. sub nr. Atena. Un autograf al lui Petru Movilä pe un tetraevanghel . 321. Paris. p. Paris. de sotia lui. Domnul s-a sträduit sä dea o viatä nouä si cancelariei domnesti. monahul de la mänästirea Dealul. nebst einleitenden Bemerkungen. I. Pentru edijriile romänesti ale Märturisirii ortodoxe: I. 1844. 1931. II. Hurmuzaki. XXXII (1929).al lui Stefan cel Mare (extras din Revista istoricä romänä. I. ca de exemplu Slujbenicul. . III. 1940. A n t o i n e M a l v y e t M a r c e l V i l l e r . Leipzig. in Revue d'Histoire ■et de Philosophie Religieuse. Gamber. P. Neamt. nu numai completind numärul logofetilor cunoscätori de limbi sträine. 224. bibliografia ruseascä completä la P. LTn portret al lui P. Despre Chiril Lucaris si sinoadele din Constantinopol. LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB cultura. ©r|craupö? TfJ<. M i h a l c e s c o . J. p. 1895 (editia sfintului sinod.1572 — 1638. p. La curtea din Tirgoviste a lui Matei Basarab. 1939. de emisari papali fi de mari patriarhi ai Räsäritului.!S98. doamna Elina. M i h a l c e s c o . invätatul boier Udrifte Nästurel. dusä mai tirziu la Belgrad. 1855. necontenifc cercetatä de soli sträini. vol. Bucarest. Sibiu. 2 volume. ci fi cäutind caligrafi iscusiti. Matei Basarab era sustinut. Movilä. Doc. p.n e s c u . Bibliografia veche romäneascä. B i a n u . 1935). In aceasta muncä de culturä. copiat in 1653 din porunca mitropolitului §tefan.

p. in sfirfit. traducätorul cronicii lui Teodosie Rudeanu. i s-a intimplat lui sä moarä. El ne spune cä. impärtindu-fi vremea intre grijile casei (cind cäutind. 247. cu „piaträ poleitä". le-a märturisit domniei mele dinaintea cinstitilor diregätori ai domniei mele. cind ajutind ränitii sositi de pe cimpul de luptä fi cerind sibienilor sä-i trimeatä. in Arhivele Olteniei. prezentatä la ziua aniversärii. de care ne-am ocupat la p 147—151 El a fost preceptorul lui Nicoläe Pätra?cü. galeriile etc. marmorä. a fost Balthasar Walther. care inväta intelepciunea <filozofia>. a dobindit o mare dragoste pentru limba latinä fi cä un profesor. tu anul 1597. cu mosii cu tot. dupä cum se vede din scrisorile ei. doamna Elina si sotul ei au infiat. sub frumoasa lui semnäturä in monogramä chirilicä.Udrifte Nästurel si sora lui. „izvoade de peteare fi mai mari fi mai mici". Nu ftim unde si-a format culturä. afarä numai poate in tara frincilor". pe timpul lui Mihai Viteazul. nepot de fiicä al lui Radu Calomfirescu. :160 . doamna Elina. „fata din casa domneascä a lui Mihai Vodä Viteazul". a binevoit sä-i adape setea inimei“. sint lucrate greu cu piaträ bunä. 1941. p. K o g ä l n i c e a n u . P a p i u I l a r i a n u . mari fi mici. care provoacä admiratia privitorului. Oda a fost publicatä de A. a Elinei. S-ar pärea dar cä el. dupä moda 1 St. punind la cale cu un gust ales ctitorii mänästirefti fi locasuri de recreare sufleteascä). pe care. I. 19 — 27 si 73 — 80. pe Mateias.cu unul din acei misionari catolici pripäfi^i in tärile noastre. cerut de cälugäri sirbi din Muntele Athos. Udrifte Nästurel. ajuns in „virsta adolescentii. jupinita Maria. cind „pe mina mätusei sale. 2a Unul dintre acejtia." Ea a patronat si suportat spezele pentru imprimarea Trioiului sirbesc din 1649." Intärind aceastä ultimä dorintä. ne descrie in cartea sa minunatul palat de pe mosia pärinteascä — Fieresti — unde a fost primit de doamna Elina: „un palat care nu are egal in lume. in martie 1635.“ „Cladirea are trei caturi fi e atit de frumoasä. Vezi si M. era cel mai cärturar boier al timpului säu in Muntenia. si-a iertat toate satele lui vecinicie. „un cherurgus bun".tru" de mesteri adusi din Ungaria.nic sä incerc o descriere a interiorului admirabil aranjat in apartament. murise la o säptäminä dupä nastere. fiul lui Udrifte Nästurel. adaogä. sint copiii lui Radu Postelnicuf Nästurel fi ai jupinesei Calea Calomfirescu. cäruia ii inchinä o odä latinä in Tirgoviste. „Chiar boltile si pardoselile pivnitelor. Pe patul mortii. incit impräftie toate grijile sufletului. Copilul a crescut in casa domneascä pinä la virsta de 17 ani. a cärui mama. „färä zäbavä". Tesauru de monumente istorice. 1“ udriste nästurel. Histoire de la Dacie. „zidit pe dinafarä si pe dinläun. Arhidiaconul Paul de Alep. la ceasul mortii lui. ori „seminte de flori de tot feliul") si intre grijile domniei (cind tinind locul sotului säu in scaunul domnesc. Fratele doamnei. DOAMNA ELINA a fost una din acele frumoase icoane feminine care se desprinde din trecutul romänesc intr-o luminä de aureolä. bätrinul domn spune: „Pentru cä insusi domnia mea am auzit cu urechile mele cuvintele lui.2 La aceastä pärere ne indeamnä faptul cä fi fratele säu §erban—-care a fost fi el logofät—■ intr-un document din 1623. adusä din Turcia. 1862. Ar fi zadar. cind. Neavind copii. XX. a doamnei domniei mele. Nicolaescu. si-a fäcut instructia in casä —■ cel putin pentru limba latinä —. näscutä Corbeanu. viteazul boier al lui Mihai Viteazul. 50 — 51. care a insotit pe patriarhul arab Macarie in cälätoria lui la curtea lui Matei Basarab. p.

tipäritä la Govora in 1642: „Scur. Cu grija pentru tara lui „säracä fi fär’ de invätäturä“. ca de exemplu cu Levakovic. Raköczy pentru a incheia cu el „legäturä“. adäpätoare de suflete omenefti“. liber si indräznet". intre care fi o gramaticä apärutä in Polonia — probabil a lui Smotrijckij. un profesor din Kiev. tratatul de aliantä (1648). cäruia ii cerea o märturisire a credintei catolice. fraze latinefti.occiden. A tinut sä creeze in familia sa o atmosferä de frumoasä culturä. Stätea de vorbä cu misionarii catolici in chestiuni de dogmä. in scrisorile ei chirilice.dobitä cu frumoase gravuri in cupru. pe care necontenit o imbo. Cälugärul rus Suhanov a väzut in biblioteca invä^atului boier multe cärti slave. la Viena. drept pravoslavnic crestin“. traducind din latinefte. intr-o frumoasä caligrafie.gätea cu cärti noi aduse de peste hotare. a intocmit.mat-am cu timpä mintea mea si am scos acest izvor de apä dulce. in 1647. cronicarul sirbocroat George Brancovici. „acea floare de aur“ a misticismului catolic. In 1704 a fost copiatä la Moscova fi impo. tinär scriitor. el conducea impreunä cu marele. cätre principele Ardealului Gh. prietenul lui Petru Movilä — iar mitropolitul Varlaam. care a venit in 1644 la Tirgoviste. data de la Hristos in cifre arabe. a ajutat la traducere si a scris prefata la Evanghelia invätätoare. si lui i se datoresc primele copii ale romanului Varlaam si Ioasaf.tatio Christi. ne incredinteazä cä vorbea limba slavä fi latinä. „Uriil Nästurel. a gäsit intre alte cärti nouä fi „cärtulia mica in limba noasträ romäneascä tipäritä . cum se mai zicea atunci.. Mitropolitul Varlaam al Moldovei. tot la Nästurel. marele logofät —• tatäl cronicarului Radu Popescu — un loc de casä in Bucurefti: „Eu Udrifte Nästurel. Rafael Levakovic laudä „spiritul lui bärbätesc. In anul urmätor insä—1629— el semneazä pe un alt act. aducind pentru al doilea fiu al säu. tradus de tatäl säu. El primea si introducea solii la domn. Era la largul säu in discutiile cu patriarhii Räsäritului. Prietenul säu. semneazä cu litere latine fi presarä. Udriste Nästurel a avut o parte activä in opera de culturä a epocii. pururea curätoriu. fi cä sora lui. Avea o bibliotecä frumoasä.Lupu pentru a aseza pacea cu Matei Basarab. Cartea a avut ecou in lumea slavä.logofät cancelaria domneascä fi a indeplinit. doamna Elina. In calitate de vtori-logofät. Imi. El a introdus in literatura slavä. Si tot el a introdus in 161 . in 1628.talä. ne spune despre el cä era un „boiarin cinstit si slovesnic si a toatä destoinicia si intelegerea harnic. adicä vtorilogofät.siuni de cea mai mare incredere: solii cätre impäratul german.. Udrifte Nästurel se intilnefte pentru intiiafi datä in viata publicä a tärii la curtea lui Alexandru Iliaf. plinä de otravä sufleteascä" — e vorba de Catehismnl calvinesc din 1642. El a stäruit pentru introducerea tiparului in Muntenia fi a privegheat la imprimarea cärtilor. pe timpul cumnatului säu. cind scrie im act prin care se confirmä jupinului Hrizea. in Bucurefti". Radu. Radu a iefit fi el un cärturar de seamä. tainic". mi.regele Poloniei (1638). functiune de mare incredere pe care o pästreazä pinä la capä. am scris in oraful secular. tipäritä cu cheltuiala doamnei.tul vietii (1657). trimis de Vasile. a pus la cale in Cimpulung „o fcoalä pentru invätäturä copiilor“. la mänästirea Dealu. prefata la Antologhionul slavonesc din 1643. cätre. a alcätuit stihurile de dedicatie la stema tärii cu care se deschide Pravila de la Govora (1640). „in satul säu pärintesc din Fierästi".

care urmau sä serveascä de model ciclului de tipärituri slave din Tara Romäneascä. invätase tiparul in mänästirile lui Petru Movilä. In aceste imprejuräri. propunindu-i sä vinä in Tara Romäneascä pentru a lua asuprä-si activitatea de tipärire si räspindire a cärtilor sfinte la popoarele care intrebuintau limba slavä in bisericä. 370. ajunsese patron independent in Kiev. s-a sträduit sä implineascä aceastä lipsä a cär. La fcoala acestor tipografi ucraineni stabiliti in mänästirile noastre s-a format. Varlaam si Ioasaf.$iei ortodoxe —• Bracka —■ din Lwow. romänä. Matei Basarab l-a trimis atunci in solie. o echipä de ucenici tipografi printre sirbii stabiliti la noi. de care rie-am ocupat la p. frontispiciile fi vinietele impodo. Preda fi Radu Stanciovici. impreunä cu ieromonahul Nectarie din Pelagonia fi cu „feciorul säu Stefan Byrzohodet (cel sprinten la mers)".mifi de Petru Movilä in fara Romäneascä au adus cu ei din Kiev fi din Lwöw si tiparele gravurilor in lemn cu care ilustraserä 1A. Cäpeteniile tipografilor ucraineni tri. prin mijlocirea mediului polon. ajunsese la o inflorire deosebitä fi däduse lucruri de artä care impo. Inceputurile culturale ah domniei lui Matei Basarab. dupä aceea. dindu-le scrisori cätre Petru Movilä fi cätre fruntafii cetätii Kievului. prin 1624. gravura ucraineanä in lemn. de gravura :germanä. P a p i u I l a r i a n u . Ivan Kunotovic. Bucuresti. un alt ucrainean. care fusese cäpetenia imprimeriei din lavra Pecerska pe timpul lui Iov Boretki fi care. precum fi gravurile necesare pentru ilustrarea textelor. ce se afla si ea sub ascultarea fi controlul lui Petru Movilä. 2Dan S i m o n e s c u s i D a m i a n P . Matei Basarab. extras din Biserica ortodoxä. Viltoarea luptelor singeroase dezläntuite pe pämintul Tärii Romänefti dupä räzboaiele incepute de Mihai Viteazul a fost fatalä pentru cultura romäneascä. din 1642. care conducea pe atunci o tipografie slavä la Roma. B o g d a n . I (1862). In locul lui afläm. care condusese tipografia Frä.limba noasträ minunatul roman al ascetismului crestin. In vara anului 1635. §colile slävonefti din mänästiri intraserä in cädere bisericile fuseserä jefuite. se infätifeazä la curtea lui Matei Basarab cälugärul Meletie Macedoneanul.vici Verbicki. in frunte cu Timotei Alexandro. Matei Basarab insufi. influentatä.tilor necesare cultului divin. manuscrisele fi cärtile de slujbä arse sau furate. cu vremea. precum miniaturile. trecind apoi in Rusia Micä. 135. Pe timpul acela. in prefata celei dintii cärti iefitä din tiparnita sa. si Teodor fi Lupin Dimitrievici. Verbicki a stat in Tara Romäneascä pinä in 1642. in judetul Vilcea: Procopie. Tipografii ucraineni trimisi de Petru Movilä au adus cu ei. p. ca sä cumpere o tipografie. pe lingä materialul tipografie fi cärtile de cult tipärite la Lwöw fi Kiev. p. Dar Levakovic intirzia sä vinä. 1939. TIPOGRAFIILE.biserä vechile manuscrise caligrafice.dobeau cartea tipäritä. pricinuite «de desele näväliri si impresuräri ale diferitelor popoare ale necredinciosilor si chiar ale unor credinciosi" 1. 13. vorbefte de jefuirea bisericilor si „de impu^inarea sfintelor cärti". domnitorul se adresase cunoscutului cälugär croat Rafael Levakovic. 2 Mitropolitul Kievului le trimite o „tiparnitä completä" cu o echipä de tipografi. care träise in atmosfera de viatä spiritualä a mänästirii Zograful din Muntele Athos fi care. „miscat de rivna cätre Dumnezeu". :162 . Tesauru de monumente istorice. dupä cum spune insusi in graiul säu bätrinesc.

pinä atunci cärtile tipärite in Ucraina. cä am uitat cinurile. cum pentru grosimea fi grubia nu stim sluji tainele sfintei beserici fi strigä toti.tine incä in manuale de fcoala —• cu toatä documentarea convingätoare a regretatului Bianu — cä Matei Basarab si Vasile Lupu ar fi sävirfit marea reformä a introducerii limbii nationale in bisericä. inäbufite de valul stäpinirii turcesti.natä cu un nume rutean: Theodor Tisevic. avind sä aleagä intre traditia slavonä fi realitatea care impunea nationalizarea serviciului divin. pe vremea lui Matei Basarab. Lipsite de suportul puternic pe care il aducea contactul reconfortant cu Sudul slav. Focarele de culturä slavä din sudul Dunärii apusese rind pe rind. Era firesc deci. incit crea prelatilor noftri o grea indoialä. care vor ajunge mai tirziu. ln urma acestor imprejuräri s-a ajuns. apare semnat fi numele unui romän desigur ucenic al lui Tisevic: Petru Theodor.. nemeririle fi toate rinduialele fi tipicurile sfintelor taine. pe la jumätatea secolului al XVII-lea. o fcoala de gravori romäni... fiindcä nu erau incä traduse cärtile necesare cultului. :sint identice in toate detaliile cu scenele corespunzätoare din Cazania tipä. fi preotii mai vrätos: de cäträ hulnicii dä lege. care prin imigrärile lor au inviorat inceputurile organizärii noastre bisericefti. fi apoi — adäugäm noi — nici nu era incä vremea sä se infäptuiascä.ritä la Lwow in 1606. pentra 163 . Aceastä radicalä schim. care preconizau eliminarea limbilor privilegiate din bisericä fi introducerea serviciului in limba nationalä. tipäritä la Tirgovifte in 1652. pe de altä parte. fi väzindü iarä cum au creftinii tärii inputare.. Atitudinea credinciofilor noftri de pe vremuri in fata incercärilor de nationalizare aritualului fi a textelor de cult. mitropolitul Stefan al Tärii Romänefti se credea indatorat sä preintimpine „inponcisarea" poporenilor säi cu aceste explicatii: „. se pomeniserä ai noftri din mofi-strämofi sä audä slujba sfintä intr-o limbä pe care. iar ilustratia titlului din Pravüa lui Matei Basarab. obräsirile. Pe de o parte. venite din Occident. o schimbare care ar fi tins la inlocuirea limbii slavone li s-ar fi pärut o alunecare in apele ereziilor. s-a oprit. este sem. sä-fi intreacä maeftrii fi sä imprime gravurilor lor un caracter propriu romänesc. aceastä situatie devenise atit de ingrijorätoare. Chiar pe timpul lui Matei Basarab. LITERATURA RELIGIOASÄ. desi are stema fi armele Munteniei. defi nu o intelegeau decit prea putini. ln epoca lui Matei Basarab insä. socotelele. ca nici preotii sä nu mai inteleagä limba in care o traditie prea adinc inrädäcinatä ii silea totusi sä oficieze serviciul divin. S-a crezut intr-o vreme si se mai sus. ca. cu timpul. atunci cind curentele de reformä.. in ilustratiile Pravilei din 1652. ne-o caracterizeazä notita insemnatä de popa Constantin din Dorna pe una din foile Codicelui Voronetean: „Aceastä carte este scrisä pe rumänie fi nu-i bunä de nimic“. Avem dovezi elocvente cä.. Afluxul de cärturari. Dar la fcoala acestor gravori sträini se formeazä. pe vremea lui Constantin Brincoveanu.* cunoafterea limbii slavone sä devinä tot mai anevoioasä. tipäritä la Govora in 1642. chipurile. culturä slavonä intrase in agonie. Tipärind citeva cärti de ritual cu textul in limba slavonä si lämuririle formelor exterioare ale cultului in limba romänä. scolile noastre de slavonie au lincezit fi ele. in aceastä stare de lucruri. amenintau unitatea etnicä in Transilvania. o socoteau aptä pentru serviciul divin. Gravurile din Evanghelia cu invätäturä.bare nu se putea insä indeplini deodatä.

o P saltire. a respectat textul slavon al Scripturilor :sfinte. In acelasi timp.. urmind vechea traditie a strämosilor säi Basarabi.aceia . in 1646. Dacä aceasta era situatia cätre sfir. ci sä intäreascä. sä parä totusi o indräznealä si mai mare.. gindiiu sä iau inputarea batjocoririlor de asupra aceftii tärisoare . in sfirsit. si cu deosebire. Ne explicäm prin urmare de ce cele dintii cärti iesite de sub teascurile tipografiei intemeiatä cu ajutorul lui Petru Movilä au fost slavone: un Moliivelnic. a cärei independentä cäzuse in mina turcilor. Slujbenicul. „Mila rudei meale crestinilor m-au indemnat spre aceasta — spune Udriste Nästurel — fiindcä väzuiu in neamul nostru multi oameni.. la Cimpulung. in 1649. Dar aceste cärti tipärite in limba slavonä nu erau menite numai sä acopere lipsa textelor de ritual din cuprinsurile romänesti. si ortodoxia in Ardeal. De vreme ce am spart picla nestiintci si am dres rinduialele si le-am prepus rumäneaste. pentru cä vädesc aceeafi tendintä de a apära ortodoxia romänilor ardeleni impotriva tendintelor de calvinizare ale ungurilor. domnul romän le häräzea ca danie spre folosul xntregii ortodoxii din Sudul dunärean. carii pentru ne<sti>intä se depärtarä cu invätäturi striine. Triodul penticostar fi Triodul postului. 159)." Se desprind din aceste citate motivele care 1-au determinat pe mitropolitul §tefan sä tipäreascä. reclamatä de starea preotimii. Prima Cazanie. care prezintä un interes deosebit. ungrovlahilor si celorlalti"..“ Pentru a intoarce de la rätäcirea in valurile ereziei pe cei de un neam cu el.. incercarea de nationalizare a serviciului divin. sä fie propovedanie creftinätätiei noastre. a tälmäcit tipicurile in limba romänä.. toate trele la tipografia mitropoliei din Tirgoviste. ca sä poatä folosi nevoilor preotimii de pe atunci. . Liturghierul. nu cum au fost pinä acum slavoneste. in 1646. tipärit la 1635 in Cimpulung.. spune mai departe. pe la sfirfitul domniei lui Matei Basarab. fi Imitatia lui Hristos.nului" — ne infätiseazä intentiile cercurilor conducätoare la imprimarea acestei cärti. a treia editie in 1650. bulgarilor. apärutä la Govora in 1642.si astfel scos-am la luminä .. aceste •cärti bilingve: ca sä impace traditia. cum am spus mai sus (p.. era firesc ca.fitul domniei lui Matei Basarab. Acest gind se lämurefte in prefata care deschide una ■din tipäriturile sale: „Drept credinciosului si evlaviosului neam al patriei noastre fi altor neamuri inrudite cu noi dupä credintä fi avind acelasi vestit dialect slavonesc ca limbä. a :164 .. apoi un Antologhion. la inceputul ei. tipicurile. dar in acelasi timp. carele nu le pot sti cinstitii si cuceritii preoti pentru nesebuiala lor ... sirbilor. in J 643 la Cimpulung. sä scoatä „aceastä sfintä carte ce se cheamä Evanghelie invätätoare tilcuitä. „izvoditä de eromonahul Silvestru" fi „premenitä de pe limba ruseascä pe limba romäneascä" de insufi Udrifte Nästurel —■ care a venit fi el la al „unsprezecilea ceas la lucrul Dom. ambele in mänästirea Dealul. la 1647. in 1637 si 1638 la Govora. fi cu proastä fi scurtä mintea lor räfluindu-se den credintä adeväratä protivnicä bisericii lui Dumnezeu.. si. §irul tipäriturilor inceput cu cärti slavone se continuä insä cu o serie de cärti romänesti.. .. a cugetat. care nu mai •cunoftea limba slavonä. cu ereticii impreunindu-se. pentr-acea nu se cade vouä dreptilor mei fii ai Pravoslaviei sä vä inponcisati si sä vä scirbiti impotriva pastoriului vostru .

Dar omite.sfintei beseareci apostoleascä a Räsäritului“. §i Indreptarea legii. care nu cad obisnuit intr-o duminica. toti. pinä la pagina 404 — poate chiar cä se pästrau coalele tipärite — la care s-a adäogat apoi restul dupä Cazania lui Varlaam. apärutä la Tirgoviste in 1652. din predica cititä in „Duminica läsatei de carne“. Este un mic tratat de moralä in 4°. apärutä la mänästirea Dealul doi ani mai tirziu (1644). Este vorba de adunarea näroadelor la judecata lui Dumnezeu: „Intru spaima sufletului mieu nu domnesc ca sä spui cuvint de cas infrico. precum si predici la comemorarea marilor sfinti (Sf. In cadrul acelorasi preocupäri de edificare ar intra si Ceaslovul din Muzeul limbii romäne al Universität» din Cluj — azi la Sibiu — pe care d-1 Pasca il dateazä din aceastä epocä. cä-i va aleage sot de la sot. Aceste tipärituri sint: Pravila de la Govora. o omilie nouä pentru cinstirea „celor 40 de mucenici diin Sevastie". la „räotate cum sä le räbdäm cu multimire eite ne virt asuprä". ln schimb introduce. si cuprinde elemente privitoare la dispozitiunile dreptului civil» 165 . apärutä in 1640 si cunoscutä — din cauza formatului ei mic — si sub numele de Pravila cea micä.sat cind direptul judecätoriu va sedea pre scaunul slavei sale si va incepe a face judecata tuturor. pe care o oferä ca . apärutä cu un an mai inainte la Iasi si care era mai completä. milostenie. iarä päcätosii de-a stinga. toti päcätosii si direptii. ispove. Bunavestire s. la 9 martie. Originalul acestei Cazanii este. preotia. de 55 de foir privitor la dragoste. domnii si impäratii pämintului si muncitorii cestui veac. egumenul Melchisedec Meletie a publicat in 1642 la mänästirea Cimpulung. la iubirea de argint. dupä Pravila lui Coresi. Aflarea sfintei cruci.). Tot pentru edificarea moralä a maselor adinci ale poporului. pe lingä predicile care dezvoltä.). Cazania de la Dealul reproduce aceste douä sectiuni din urmä dupä Cazania moldoveneascä. textul pasaj elor din Evanghelii citite in duminicile dintr-un an. „Tatäl nostru". cui-s dupä lucrul lui.o floare prea infrämsetatä fi dulce mirositoare. a cäror importantä deosebitä stä in faptul cä. ceea ce nu s-a observat pinä acum. moartea omului. Nicolae.a. dupä cum au observat de la Gaster incoace toti istoricii literari.“ A doua Cazanie. Traducerea este insä vioaie si plastica. tradus din ruseste.Sf. Atunce se vor aduna inaintea lui toate limbile s>i näroadele. asezatä in Cazania lui Varlaam la 23 aprilie. patronul Moldovei. adusä den raiul vederei ceriului". cele zece porunci. Iatä de pildä un pasaj. fiindcä. pe timpul egumenului Varlaam Arapul. Dumitru etc. Pe lingä aceste cärti de predici si invätäturi morale s-au tradus si tipärit alte douä texte. dar pinä acum n-a fost incä identificat.danie. dupä cum ni se spune.. Pravila de la Govora a fost tradusä de un cälugär oltean. ilustrat adesea pe peretii din tinda bisericilor si mänästirilor noastre. cum aleage pästoriul oile den capre. Botezul Domnului. mai cuprindea si omilii destinate pentru marile särbätori ale crestinismului (precum: nasterca Sfintei Fecioare. Invätäluri preste toate zilele alese den multe dumnezäesti cärti de folosintä tuturor crestinilor prepuse de pre limbä greceascä. este o retipärire a Cazaniei precedente. PRAVILELE. eine intru cinul säu vor sta inaintea lui: direptii den a dreapta slavei lui. Moxa sau Moxalie. pocäintä. la „muzävirie". sint cele dintii tipärituri cu caracter juridic la noi. viata Sfintului loan cel Nou.

Iarä intru minä de mirean sä nu se dea. „Insä mä rog sfintiilor voastre — zice mitropolitul Teofil — cu mare milä. Era dar neapäratä nevoie de o carte normativä. nice la mäscärici. care era caracterul pravilei. in implini. Carea are intru sine multe fealiuri de vindecäri sufletelor crestinesti. cartea era menitä sä slujeascä numai preotilor si trebuia feritä de contactul cu lumea laicilor.rea misiunii lor de duhovnic. avind prefata semnatä de mitropolitul Teofil. exceptind citeva adaose si omisiuni. Cu deosebire se vädeste in cuprinsul pravilei preocuparea constantä de a ridica prin mäsuri austere autoritatea moralä a preotului in mijlocul societätii laice. dar textul nomocanoanelor diferä.tuia sub multe privinte un corolar al bisericii si preotul nu era numai pästorul credincio. care. O bunä parte din cuprinsul pravilei il alcätuiesc dispjzitiuni religioase privitoare la pedepsirea fi indreptarea feluritelor vitii. ci si din a preotilor si a cälugärilor. Din acest motiv. la care minä va cädea aceastä sfintä carte. ci in sarcina lui cädea si o bunä parte din jurisdictiunea privitoare la dreptul civil. anume Pravila. pre limba rumäneascä. Regretatul Peretz a arätat insä cä originalul slavonesc al Pravilei de la Govora era o traducere dupä o compilatie de nomocanoane bizan. pe de o parte. sfintiilor voastre. lämurit in prefata alcätuitä de mitropolitul Teofil: „Socotit-am cä mai toate limbile au carte pre limba lor.silor säi. cäci ne inlesneste sä intelegem ceva din mentalitatea romäneascä a veacurilor trecute. sau va juca. P.amestecate cu dispozitiuni apartinind dreptului religiös. De aceea s-a tradus aceastä pravila in romäneste. aveau nevoie de norme precise pentru impunerea penitentelor. in vremea veche puterea judecätoreascä alcä. imbinate cu canoanele stabilite de sinoadele bisericii. sä scotu ceastä carte. celorü ce sintü ränite cu päcate. Iatä gindul pus la temelia acestei scrieri. precum a arätat P. Ea corespundea. sä nu fie tocmealele sfintilor apostoli si a sfintilor pärinti batjocurite Pravila contine o serie de dispozitiuni de drept vechi bizantin. carii sinteti pästori oilor celor cuvintätoare a turmei lui Hs. si are importantä deosebitä. pe de altä parte. Ea s-a tipärit in douä editiuni: una pentru Tara Romäneascä. nu numai din viata laicilor. tipärit la Kiev in 1629. pe vremea cind preotimea ajunsese sä nu mai inteleagä limba slavonä. care träia sub jurisdictiunea acestor legiuiri. sau va cinta mireneste. „Popa ce va bea la cräcimä. alta pentru Ardeal." Se vede bine. avind prefata semnatä de mitropolitul Ghenadie al Ardealului. acela sä aibä a o tinea in mare cinste si sä se invete dentru ia in tainä cum va vindeca sufletele oamenilor de päcate. Hs. care sä fixeze penitentele si sanctiunile dupä gravitatea greselilor. Panaitescu. unei necesitäti adinc simtite a preotilor. cu aceia cugetaiü si eu robul Domnului mieu Is. insä mai vrätos si cale la impärätiia ceriului. din aceste rinduri. Prefata pravilei este. sä se :166 . identicä cu prefata pusä de mitropolitul Petru Movilä la inceputul nomocanonului säu.tine —■ apropiatä prin cuprins si succesiunea multor capitole de compilatia fäcutä de Emanuel Malaxos de la jumätatea veacului al XVI-lea — si care incorporase si nomocanonul patriarhului loan Nesteutul. frati duhovnici rumänesti. care a tinut astfei sä aibä si el aceastä carte pentru nevoile bisericii sale.

sä facä igumenul cu toti fratii post 40 de zile si pocäanie de fratele. de vor fi in minästire. si toti citi se tem de Dumnezeu sä nu ia nemica de la dinsul. sä-i facä toatä pome. cä ya eugeta cä iaste bine. si ale vulpilor.. si iarä igumenul sau acel staret bätrin sä-i aducä pre dinsii si asa de va fi fost in minästire. cä foc netrecutu si-au lor . de cätre Daniil Andrian Panonianul —■ era deci originär din Tranilvania — care spune insufi cä „numai cit m-amispititalingepre dinafarä 167 . Dirept aceia iatä pre amänuntul toemim si invätäm: cine are aceastia cu cercetare de aemu sä nu mai ia aminte unele ca aceastea. deoarece aruncä o luminä nebä. pentru Dumnezeu alegind numai de nu va lua chip cälugäresc. fiindcä prezintä o intretesere cu pravila tipäritä de Vasile Lupu. iar averea lui sä o impartä la säraci. si va indräzni a facere acesta. Cine ia mana griului. si se vor afla dupä moartea lui." Aceste dispozitiuni au un interes deosebit. sä-$ tunzä pärul ei. ori dentr-altceva de se va läsa de acestea.. metanie eite 100.. altceva dentr-acele ori den vin. in sfirsit. cu tine sä fie de perire. cä n-au invätat Dumnezeu sä-si tunzä muiarea pärul." Iatä. pezintä nu mai putin interes.nuitä asupra vechiului folclor bizantino-slav si ne lämuresc multe puncte obscure din folclorul nostru actual. nice foc. iarä de va fi indemnatä asa de niscare dräcii. ori den piine. ^i cind sä vor imple 40 de zile. si altor glasuri. Si intimpinä de gräiesc unele rele.goneascä din popie"." Mäsuri aspre vädesc sträduinta bisericii de a opri alunecarea unei societäti in descompunere pe povirnisul deeäderii. sä aibä pocäanie patru ani.. care au continuat sä supravietuiascä sub formele vietii creatine: „Deci sunt oarecarii intru crestini ce tin lucru ereticesc. insemnatä si ea . 1652). pentru ce? Cä infricosat judet vor sä ia de aceasta. si nu va fi spus de aceasta duhovnicu-säu sau igumenului. sau de pildä urmätoarea anatemä a unei mode a timpului: „Muerea de-si va tunde pärul ei. Cea de-a doua tipäriturä juridicä.nirea lui. cind apune soarele nu dau nemica dentru casa lor. ca de pildä urmätoarea dispozitiune: „Muerea sau bärbatul ce va vrea sä joace si sä batä in palme si se va imbräca bärbatul in haine mueresti sau muerea intru haine bärbätesti. sau vreo trebuintä oarecaria.. un an sä se pocäiascä. prin faptul cä e scrisä in romäneste. nice vreun vas oarecarele. „cu indemnarea" mitropolitului Stefan. ce vor fi ascunsi de cäträ toti. §i asa sä roage Dumnezeu de dinsul si sä facä eite 12 metanii in zi. si o serie de dispozitiuni luate impotriva vechilor rämäsite de päginism. Alte dispozitiuni au de scop sä intäreascä asceza si sä rupä complet legä. Textul acestei pravile a fost pregätit. sä-i ia igumenul sau un duhovnic bätrin si sä-i arunce pre dinfii intru groapa lui si sä gräiascä: argintul tau. si ale corbilor. Indreptarea legii (Tirgoviste.turile de cele lumesti ale celor care si-au ales mänästirea ca liman al vietii lor pämint e^ti: „Cälugärul de va muri si va avea galbeni si talere. altele bune si cäutaria soarelui si a lunei $i a stealelor si chemaria dobitoacelor. unuia ca acestuia gräim sä se cäiascä 3 ani si metanii in zi eite 24". sä fie opritä de bisearicä si de pricestanie . numai cind va veni la petreacerea cälugäreascä. Socotesc si glasurile cocosilor. anatema sä fie..

Prefata din Indreptarea legii.canonul lui Alexie Aristines. A doua parte a Indreptärii legii. luatä din Malaxos. cu titlul Cartea romäneascä. A. Nichita. Zlataust). care spune: „Sfirsitul intiiei pärti a Pravilei". urmeazä glavele 48—50 din pravila lui Vasile Lupu privitoare la cei ce vor sudui „pe judecätori. :168 . in secolul al XIII-lea. cu pravila lui Vasile Lupu. Indreptarea legii este alcätuitä din trei pärti distincte. Spulber a gäsit in Biblioteca Universitätii din Atena un codice (nr. 1400) care are intocmai aceeasi structurä (Malaxos + Aristines) —färä partea luatä din pravila lui Vasile Lupu — pe care a avut-o versiunea lui Gh. grupind laolaltä materia dupä afinitate de subiect. Aceasta a doua pravila a lui Matei Basarab a fost tradusä de austriaci. . a incercat o sistematizare. aminodi de la Hio.. Ea reproduce un original grecesc care. privitor la clericul ce va „injura" pe arhiereu. de la Pravilele impärätesti si de la alte gudeate. urmeazä din pravila lui Vasile Lupu glavele 87—88 despre cei ce fac „bani räi" (falsi) sau umblä cu „bani räi". compulsatä in secolul al XVIlea de Emanoil Malaxos. Traducerea romäneascä este stingace: nici romänii nu cunosteau bine limba greacä. De pildä. Ea a avut. tradusä din limba greacä „pe limba proastä romäneascä" de „Danil Andrian Panonianul". care trateazä despre „clerici si cälugäri de vor face sfat sau insotire asupra arhiereului". dupä glava 43—46 din textul Malaxos. Stefan. intocmit din porunca impäratului loan Comnenul. Originalul grecesc dupä care s-a fäcut traducerea romäneascä s-a pierdut. urmeazä din pravila lui Vasile Lupu glavele 43—46. al doilea vistier al tärii. Timothei. in limba latinä.. dupä glava 86. capitole din pravila lui Vasile Lupu. ce se zice pre boiari“ .. firefte cu amplificärile si ornisiunile impuse de epocä si tarä. este insä o traducere dupä prefata — itpoGscopla — lui Vlastaris. pe popä. econom si nomofilax al marii biserici din Constantinopol. Aceasta primä parte a fost apoi intretesutä. Caridi dupä care s-a tradus textul din Indreptarea legii. (Vasile. Daniil Panonianul. dar C. Dupä un capitol sau douä din Malaxos. urmeazä." Dupä glava 47 din textul Malaxos. privitoare la camätä. este o traducere dupä nomo. pe soli sau „pre mai marii lor. fratele parohului de la biserica greceascä San Giorgio din Venetia. dascäli desävirsiti. diacon. nici grecii limba romänä. precum aratä Spulber. semnatä de mitropolitul lui Matei Basarab. pe diaccn sau mireanul care va injura pe preot". o largä aplicare in Tara Romäneascä. fusese aflat la Gh. cuprinzind canoanele sfintilor apostoli ale sinoadelcr ecumenice fi ale celor nämestnice. care se ocupä de penalitätile ce „se cuvin celor ce indeamnä sau ajutä cuiva sau il siätuesc spre räu sau cind trimet pe altul sä facä o räutate . cuviosului intru ieromonahi Kyr Ignatie Petriti si a lui Pantelimon Ligaridi. combinind aceste douä izvoare diferite. vestiti si foarte iscusiti intru toatä dumnezeiasca scripturä"... apärutä la Iasi in 1646. Nicolae. strämosul cronicarului Radu Popescu. Caridi. dupä ce fusese cerut patriarhului din Constantinopol. grec originär din Tricala. pe timpul ocupatiunii Olteniei. Prima parte cuprinde 417 capitole incheiate cu o notitä in limba slavä.. desi nu se spune. precum si ale sfintilor pärinti. dupä cum a arätat Peretz. pe oamenii cei domnesti". Textul grecesc era o prelucrare derivind din legislatia bizantinä a lui Justinian.putintel Gramatica si Sintaxisul.

L’influence de l’oeuvre de Pierre Mogila. Despre Ceaslov: S t e f a n Pasca. X. Academia Romänä. H a n e s . bibliografia despre raporturile lor cu originalele ucrainene: P. in Analele.. 1909. 16—36. publicatä acum in transcriptiune cu litere latine de Academia Romänä. 1939. Dan S i m o n e s c u . slavä). p. C. B i a n u : ? i N e r v a H o d o s . M i n e a. V.inteina wcunoscutä din sec. I. ?i M. despre familia Nästurel. extras din Convorbiri literare XL. N ä s t u r e l . Inceputurile culturale ale domniei lui Matei Basarab. tipäritä la Tirgoviste ln anul 1652. P a n a i t e s c u . s-a propagat peste cuprinsul tärii fi a contribuit la reinvierea literarä din Ardeal. dans les Principautes roumaines. Pravila bisericeascä (numitä cea micä). Dan S i m o n e s c u ? i D a m i a n P . B u j o r e a n u . 45 — 47 si 83 — 84 (anexa I: predoslovia in traducere francezä). Despre tipäriturile din epoca lui Matei Basarab: I. V .. 135 — 137 si p. (1912) I —II. G e n e r a l u l P . P. 3 6 — 4 8 . in I. p. Bucuresti. 139. Doamna Elina a Tärii Romänesti ca patroanä literarä.. unde. O tipiriturä m-. Bucuresti. 1931. P. P. N . Indreptarea legii cu Dumnezeu. Lung. 1909. S c o r p a n. p. I. 1903. p. numitä cea micä. XXV. ist.. XL — L I X . Despre Varlaam si Ioasaf tradus de Udrijte Nästurel a se vedea pe larg lucrarea de fa^ä. Extras din Melanges de l'Ecole Roumzine en France. Varlaam. Viata literarä si culturalä a mänästirii Cimpulung (Muscel) in trecut. I.. Locul Cazaniei lui Varlaam in vechea noasträ literaturä omileticä. arheologie si filologie. Bucuresti. Mänästirea Dealu. Viata Sfintilor Varlaam si Ioasaf. 1911. 1939. p. Imitatio Christi (in 1. op. al XVII-lea: Cel mzi vechi ceaslov romänesc. X. T u r d e a n u . p. s. I. Bucuresti. extras din Biserica ortodoxä romänä. Rom. Ill. Paris. L’influence de l’oeuvre de Pierre Mogila.. L a p e d a t u . 1939. P a n a i t e s c u . Despre preocupärile literare ale lui Radu Nästurel. 9 3 — 9 5 . 169— 175. p. intitulatä: Indreptarea legii. P. Editii Pravila bisericeascä. de Udriste Nästurel de Fierästi al doilea logofät. Bucurefti. BIBLIOGRAFIE Udrifte Nästurel. H o r i a O p r i s a n. XXIV. p. 1904. cu material tipografic trimis de domnul "ITärii Romänesti. Vechile noastre Cazanii. p . P a n a i t e s c u . partea a 2-a. p. a c e - 169 . 244 — 245. XI. 103 — 206.. Acad. B o g d a n . p. despre Elina doamna: a c e 1 a ? i. in Revista pentru istorie.. P a n a i t e s c u . Bucuresti. 1910. I. tipäritä la mänästirea de l:i Govora la anul 1640 si Pravila lui Matei Basarab cu cmoanele sfintilor apostoli. XXXVI. cf. LX—LXVI. comparatia reluatä de Gr.. se deschide o nouä epocä de activitate cärturäreascä. v. Academia Romänä. l o a n M . p. V . Dim%schin episcopal si dascälul. 34—35. cit. in Prietenii istoriei literare. 200-232. p.Miscarca culturalä invioratä in epoca lui Matei Basarab. XI. Rom. 1926. XIII. p. Coresi. tipäritä m:ii intii la 1640 in mänästirea Govora. op. Iasi. 46 — 90. 1910. P . Despre introducerea limbii romänesti in bisericä romänilor. Lucrätorii asociati" . 7—43 (doamna Elina: 7—30). Despre tipografiile lui Matei Basarab $i legäturile cu Kievul:P. p. p. Bibliografia romäneascä veche. P. Diseurs de recepfie. p . 57 — 67. 1 1 — 1 3 . t. Mem. 1-25. 1906. in „Tipografia Curtii. 282 — 330. partea a 2-a. 1904. p. Studii si cercetäri. cit. III: p. XII —XIII. Cercetäri istorice.. 1934. Pravilele. 1940. XIII —XVI. in Revista istoricä. 1884. sect. 1926. B i a n u . la p. 37-71. in Cercetäri literare. P. care are toatä judecata arhiereascä si mireneascä pentru vinsle preotssti si mirenesti (färä datä si altä indicate). reprezentatä cu desebire prin personalitatea mitropolitului Simeon §tefan. Acad. p. Gamber. 1884.. Bucuresti.. 1932— 1933. Despre traducerea lui Udriste Nästurel. 133— 161. I o r g a .

Bucuresti. Cea mai veche Pravila romäneascä. Cluj." 1 Curind dupä aceasta Gabor Bethlen moare si urmeazä Gheorghe Räköczy. in Revista pentru istorie. ’ ’ Studii asupra pravilelor. vol. Gabor (Gavril) Bethlen — despre care mitropolitul grec Matei al Mirelor ne spune cä in invazia din 1629 in Tara Romäneascä chiar „vasele bisericilor si mänästirilor pusese. Pravila de la Govora retipäritä cu textul slavon al Pravilei de la Bistrita si cu cel grecesc (Cotelerius si loan Portvricul) de Ion P e r e t z.. p. A. bunele moravuri si legea crestineascä se stricä din zi in zi. si cä. P e r e t z. 3—471. II. 178-193 si 467-474. Etudes de droit byzantin. 392-408. In 1 I. Despre utilizarea nomocanonului lui loan Nesteutul in aceste pravile: C. 1938. p. Indreptarea■ legei. Pentru a remedia aceasta stare de lucruri. XI. pentru cä ar sävirsi un päcat pe care nu i 1-ar putea sterge toate chinurile pämintului". C o n s t . sä le care in tara lui" — se adresa patriarhului din Constantinopol. El spune räspicat cä „nu poate sävirsi pe fatä sau in ascuns asemenea desertiune. care a dat neamului romänesc in veacul al XV-lea si al XVIlea inceputurile literaturii si temelia limbii literare. p.duinte. Bucuresti. fiindcä activitatea culturalä este subordonatä aci sträduintei ungurilor de a desface legäturile religioase care-i uneau de veacuri pe romänii ardeleni de principatele dunärene. \ CULTURA IN TRANSILVANIA Transilvania. 72-95. 1885. si incheie scrisoarea cu aceste cuvinte de adevärat apostol: „Noi nu ne vom räzboi cu destinul. a c e 1 a s i. Curs de istoria dreptului rcm&n. XII. cu atit mai putin sä inteleagä si sä invete sfintele evanghelii. Bucuresti. ar trebui ruptä legäturä de singe si de simtiri care träieste in mod tainic. arheclogie si filclcgie. din aceasta cauzä. intre „romänii din tara Transilvaniei si intre locuitorii Tärii Muntenesti si Moldovei".I a s i . 1910. ne vom ruga insä lui Dumnezeu sä reverse prea milostiv asupra särmanei natiuni duhul säu cel sfint in care säläsluieste intreg adevärul si toatä intelepciunea. vol. dar cu atit mai puternic. Cartea rom. VI. Utilizarea pravilei lui Vasile Lupu In Indreptarea legii a fost semnalatä intii de T i m o t e i C i p a r i u i n Analecta.n'cesc ortoZo*. p. care impreunä cu superintendentul calvin Stefan Geley intäresc sfortärile de a atrage pe romänii transilväneni la reforma calvinä. Ill. Räspunsul patriarhului Chiril Lucaris — cel impotriva cäruia avea sä se ridice in curind furtuna — este plin de demnitate si de intelegere a realitätilor politice. p. inainte de toate.. Colectiune de legiuirile Rcmäniei vechi si cele ncui. 1940. 67. 117—179. pentru cä. I. are in secolul al XVIIlea un rol mai sters. prin „scrisori cit se poate de secrete". P o p o v i c i jun. fiarä neimblinzitä. incit nu sint in stare nici sä citeascä. I. . L u p a s. Atrage apoi in chip discret atentiunea asupra nereusitei unei asemenea incercäri. p. fiindcä nu apartine slujbei noastre sä ne luptäm cu arme pämintesti. Cernäuti 1886. el cerea patriarhului sä ingäduie ca natiunea romänä din Ardeal sä primeascä unele puncte ale doctrinei calvine si sä incurajeze pe mitropolitul Ghenadie sä intre in vederile guvernului. aducindu-i la cunostintä cä romänii din Transilvania au decäzut asa de mult.. sau mäcar sä „inchidä ochii si urechile". Incä din 2 septembrie 1629. Cernäuti 1930. 95. Fintinele si ccdicii dreptului bise. 369 — 440 (Indreptarea Legii). 314—342 (Pravila de la Govora). 1928. Documente istorice transilvane. p. O serie de acte pun in luminä inversunarea acestor strä. Le code valaque de 1652. S p u 1 b e r.

' Una din conditiile pe care Stefan Geley o punea candidatilor la scaunul metropolitan din Alba-Iulia era ca. propune ca la sedinta solemnä. cele zece porunci. precum si o laturä din activitatea literarä a reactiunii moldovenesti contemporane. 2Ibidem. molitvele sau rugäciu. cerindu-i litere chirilice si mefteri tipografi. 194.tatea literarä romäneascä in Transilvania in prima jumätate a secolului al. tämiierea si „alte ceremonii superstitioase". si citeva notiuni de dogma in sens ortodox insä — Geley raporta lui Raköczy cä Ghenadie „ca un neputincios. foarte necesarä 1Ibidem. afarä de unicul Hristos. invätäturile Reformei. fi. Astfel vine fi se stabilere la Alba-Iulia. dar altele nicidecum". p. ln afarä de serviciul divin in limba romänä. Cu alte cuvinte. De aceea Gh. prin care sä se strecoare.198.lemn fi alte adausuri papistase“. sä asculte de episcopul ortodox maghiar. se impunea intre altele: sä se renunte la cultul sfintilor morti si sfintilor ingeri. p. cu condi. cit mai larg in straturile poporului. prin mitropolitul ortodox Ghenadie. 204 — 205. Aceste conditii redactate de Stefan Geley si trimise lui Raköczy la 22 septembrie au pentru noi o importantä deosebitä. „sä se interzicä obftei neftiutoare arderea de luminäri in tintirim". care-fi instalase tiparnite in Tara Romäneascä fi cu care dealtfel era aliat. Raköczy confirmä scutirile preotilor romäni. prin preoti. principele sä citeascä conditiile si — scrie mai departe Geley — „sä le dai poruncä cä eine nu le va respecta va fi redus la starea de täran" 2. cu o carte derugäciuni. Ea cuprindea: Paraclisul Precistei. sä tradueä in romänefte „rugäciunea noasträ de toate zilele atit cea de dimineatä cit si cea de searä“ si sä porunceascä copiilor sä o invete. numai cu apä curatä. a cärui activitate se deschide in 1639. intimplatä „ieri dupä.tiunea insä ca mitropolitul lor sä atirne de superintendentul calvin. anuntind principelui Raköczy moartea mitropolitului romän Ghenadie. nu impreunä cu lingura“. de a ingenunchea fi a se mchina inaintea icoanelor si a troitelor. sä se impartä sfinta cuminecäturä: „separat piinea si vinul. pentru cä ne lämuresc deplin intreaga atmosferä in care s-a desfäsurat activi. la patru ceasuri“.aprilie 1638. cu care erau obifnuiti romänii ardeleni. in fine. Räcökzy a pus la cale.nile de dimineata fi seara — reproduse aproape neschimbate in mai toate ceasloavele fi acatistele publicate ulterior in Transilvania. o solie la Matei Basarab. ungerea cu untde. sä se opreascä obstea. Era deci nevoie de o tipografie cu literele chirilice.1 La 4 septembrie 1640. 171 . la care vor fi chemati „protopopii romäni din toate pärtile". superintendentul Stefan Geley. luate dupä Palia de la Orästie. Acest punct al programului lui Geley era realizat prin cartea de rugäciuni apärutä in 1639. Iar propaganda trebuia fäcutä fi prin tipärirea in limba romänä a cärtilor de cult normative. sävirfind serviciul di’’in in „limba obftei täränesti".amiazä. botezind „dupä forma simplä rinduitä de Hristos“. popa Dobre tipograful. sä nu se invete cä ar fi mai multi solicitatori intre Dumnezeu si om. O Pascalie. sä se suprime la inmormintäri: luminärile. cu buchii däruite de domnul muntean. unele dintre conditiuni le-a tinut. sä päräseascä ortodoxia si sä treaeä la calvinism! Dar pentru aceasta era nevoie de propagandä. XVII-lea. sä se elimine la oficierea botezului: „lummärile.

Intii Ghenadie: „Cu mila lui Dumnezeu. dupä cum am arätat." 1 Opera in care se räsfringe mai puternic propaganda calvinä este insä Catehismt. de Carpati. nici un exemplar din aceasta publicatie nu s-a aflat in bibliotecile noastre. Originalul coresian dupä care s-a fäcut tipäritura aceasta din 1641 era insä defcctuos. Sarcina de a continua imprimarea a revenit urmasului säu. imputinmdu-se.. Dar in rästimpul care s-a scurs pinä la ocuparea scaunului mitropolitan de Ilie Iorest.sitü aceste sfinte cärti.. arhimitropolitul Ghenadie. mitropolitul Iorest. väzindu . douä cärti populäre. cäci lipseau din el pagini intregi. foarte mi sä indulci inima si mä bucuraiu. Data aparitiei ei chiar era 1 I. Bibliografia. mitropolitul Ghenadie. I.preotilor. candidatul recomandat lui Raköczy de Vasile Lupu. cu mila lui Dumnezeu. Iarä cind au inceputu a se tipäri aceste cärti. „färä a se tine seama de lipsa de sens a frazelor astfel trunchiate. in sfirsit. . era §i aceasta: „Sä tipä.. si mä socotiiu cu preo+ii miei. care este o colectie de predici in legäturä cu fragmentul evanghelie citat in ziua respectivä. intr-altul opt. eu.. si. intr-un loc lipsesc zece pagiri. CATEHISMUL CALViNESC. Prefata cärtii este astfel scrisä in numele ambilor mitropoliti. fiindcä le indica ziua cind cade Pastele. p. 115—118. care. sfätuindu-se cu preotii säi. noao ni se timplä petrecere ceastä lume si amü läsatü la moartea noasträ pre cine va lumina milostivulü Dumnezeu pre scaunul mitropoliei Belgradului. Meletie Macedoneanu n-a fost insä intärit de principele Gheorghe Raköczy.tele. prin continutul lor de prevestire despre soarta omeneascä ori despre felul cum vor iesi primävara semänäturile care germinaserä sub stratul de zäpadä. 0 altä conditie impusä de Stefan Geley lui Meletie Macedoneanu.am sävir." Urmeazä apoi rindurile mitropolitului Iorest: „Dereptu aceia. B i a n u si N e r v a H o d o s .l din 1640. care. väzindu acest lucru dumnezeiescü ce s-au fostü inceputü de acelü pärinte. Gheorghe din Sec.. A doua carte iesitä de sub teascul tipäii':urilor transilvane se leagä de realizarea unui alt punct din programul de calvinizare al lui Geley.“ Cartea lui Coresi era tra. Cum insä in bisericä noasträ opera de predicatiune este indeplinitä prin citirea Cazaniei. candidatul moldovean sustinut de Vasile Lupu. Deci ea nu cuprindea nimic din ceea ce ar fi putut abate credintä religioasä a romänilor de la linia traditiei ortodoxe. sä le fie preotilor u de propovedanie. arhimitropolitü. sä nu päräseascä acest lucru bun. ca sä se inmulteascä cuvintulü lu Dumnezeu pre in toate besericile.dusä. sprijinit de Matei Basarab. Din nenorocire. Trepetnicul si Gromovnicul. Kirü Ghenadie.. candidase la scaunul de mitropolit al Transilvaniei in septembrie 1640. in ore anume precizate“. Dar abia s-a inceput publicarea cärtii si Ghenadie a inchis ochii. Ea a provocat o adeväratä furtunä de protestare la romänii de dincoac. intr-altul sase etc. anume ca preotii sä predice obstei in limba romäneascä. iarä eu. autoritätile maghiare calvine au si tipärit Catehismul cu ajutorul unui preot roman.reascä Catehismul tradus in romäneste si sä dispunä sä-l invete copiii si feti. ce sä cheamä märgäritar. dupä un izvor ortodox: omiliile patriarhului din Constantinopol. Ion Caleca. interesau de aproape curiozitatea päturilor rurale romänesti. si foarte jäluia toti preotii de aceastä carte. a pus sub tipar vechea Cazanie —■ Evanghelia cu invätäturä— a lui Coresi din 1581. aceste sfinte cärti Evanghelie rumäneascä cu invätäturä. eu loristu.

Defi se pare cä promisese fi el afilierea la Calvinism. ot rojdestvo Hristovo 1640. participind la el. in dezbaterea chestiunilor de dogmä si cult. in cursul vremurilor. Pentru interesantele informatii istorice pe care ni le da. unde s-a tradus si unde era scaunul mitropolitan. Si s-au izvodit in cetate in Belgrad.nelor. pierzind. a rämas o creaturä slabä. si s-au tipärit in sat in Prisac. izvoarele ortodoxiei sint in limba slavä pe care o apucaserä in bisericä din mosi-strämosi. reproducem aci in intregime titlul complet: Cartea ce se cheatnä „Catehismus“. in satul Prisac. unde träise in traditia de carturärie fi viatä religioasä a 173 acestei strävechi mänästiri. dupä cäderea in päcatul primitiv. Intelegerea lui este inväluitä in ceatä. tipärit. pentru osinda cea vefnicä. Poate chiar cä. a revärsat asupra unora gratia sa si i-a creat pentru viata cea vefnicä. Mesterul tipariului au fost popa Dobrea dim Tara Munteneascä. cu svatul si cu indemnätura si cu cheltuiala domniei lui Ciulai Gheorghi. dupä el. Fk leat ot swzdamira 7150. rugäciunea datä de Mintuitor: Tatäl nostru fi Simbolul credintei —• toate comentate. Afirmatia cä textul s-a tradus „din limba dieceascä si sloveneascä“ este o mistificare menitä sä amägeascä preotimea romäneascä si pätura popularä. Se stie cä reforma calvinä pornea de la principiul admis fi de ortodocfi si de catolici. 25 de zile. si s-au obirsit in luna iulie. dacä n-a fost iluminat de Dumnezeu prin gratie. pentru cä. reduce tainele la douä: botezul fi cuminecätura — singurele instituite. Ilie Iorest. nu existä intre om fi Dumnezeu alt intermediator decit Isus Hristos. fusese cälugär la mänästirea Neamtu. ci. Desi nu cunoaftem pinä acum nici un exemplar din acest Catehism. Nu admite cultul icoa. care ar fi prezidat aceasta tipäriturä. fi nici cultul sfintilor.nesigurä. confirmä ipoteza noasträ. desävirfit fi nemuritor. Si s-au inceput in luna lui iulie.lor span. craiul Ardialului. care. Dupä cum se vede din titlu. pentru ei. prin care putem dobindi in noi pe Mintuitor fi. reproduce punct cu punct pasajele combätute. Intemeindu-se pe Evanghelie. 1-au ars — afa s-ar explica de ce nu s-a gäsit nici un exemplar pinä acum. fi desävirsirea spiritualä. cä omul a fost creat. Cu scrisoare s-au ustenit popa Ghiorghi de Sec. dupä el. El cuprindea. totusi ne putem face o idee de cuprinsul lui din Räspunsul mitropolitului Varlaam. dupä normele obisnuite in catehismele reformate: cele zece porunci. „dupä chipul fi asemänarea Domnului". impreunä cu nemurirea. fi care este prezent in toatä eternitatea. nu in Alba-Iulia. care cu voia si cu porunca domnului crestinesc Racoti Gheorghi. Nu rämine decit o singurä mintuire: credintä. carea s-au intors din limba dieceascä si sloveneascä pe limba romäneascä. Nenumirea mitropolitului ortodox. nu a avut räspindirea pe care o asteptau ungurii. prin intrebäri si räspunsuri. Mitropolitul urcat in scaun dupä Ghenadie. pästorul sufletesc al curtei märiei sale. dupä cum s-a spus. care stia cä. de Mintuitor. in Institution de la religion chrestienne. in Räspunsul säu publicat la Iasi in 1645. cartea s-a tipärit repede. pe ascuns. Dumnezeu. obtinem gratia divinä. pe ascuns. Preotii romäni nu 1-au primit. Catehismul acesta. pe cind pe altii i-a predestinat spre räu. dar cä. cäci aceasta este idolatria pe care o combate Biblia: „Sä nu-ti faci tie chip cioplit“. s-a Impotrivit—in scurta sa pästorie—räspindirii Reformei fi a Cate- . Titlul complet cu data 1640 se aflä insä reprodus de mitropolitul Moldovei Varlaam. domnul Täriei Unguresti si säcwi. 5 zile. din punctul de vedere al doctrinei calvine. nici viitor. pentru care nu existä nici trecut. el nu este capabil sä se mintuiascä singur. in 20 de zile. Calvin.

A fost umilit. iarä." Firefte cä aceste douä idei importante—• 1. insä de cea greceascä nu ne-am depärtat. care 1-a cäläuzit cu chibzuin^ä in datoria grea pe care o avea de indeplinit. unitatea neamului romänesc din toate tinuturile fi 2. den cit am putut. Noi derept aceea ne-am silit. In cele din urmä.. carele le inteleg toti. o literaturä religioasä in versuri.. pentru cä alte limbi Incä le-au läsat afia". cumu-i: synagoga si poblicanu fi gangrena fi pietri scumpe. cea greceascä iaste izvodul celorlalte. ce-i de vina celuia ce-au räsfirat rumänii printr-alte täri. Urmeazä apoi acea cunoscutä comparatie a cuvintelor cu banii. Nu era un om de culturä deosebitä. intelegem de ce nu putea vorbi mai räspicat urmasul säu. sub ocara de imoralitate. Pe cind masa cea mare a poporului ortodox din Ardeal se zbätea sä scape de cursele intinse de autoritätile maghiare si sä pästreze solidaritatea de credintä cu romänimea din principate. in Fägäras si Banat. LIRICA RELIGIOASÄ DE NUANTÄ CALVINÄ. de nu gräiesc toti Intr-un chip. sub influenta maghiarä. necesitatea alcätuirii unei singure limbi literare pentru romänii de pretutindeni ■—meritau sä fie spuse cu mai mult relief. Dar dacä ne gindim la soarta lui Ilie Iorest. dmdu-i-se drumul. Imprejurärile erau deci cu totul grele cind se ridica in scaunul mitropolitan Simeon Stefan. Se pare insä cä traducätorii au refäcut vechea traducere coresianä. cä nu vor inteleage to^i. Numele lui a rämasin istoria literaturii noastre prin pro.hismului. sirbesti si latine^ti: „ce mai virtos ne-am £inut de izvodul grecesc si am socotit si pre izvodul lui Eronim.. inchis in temnitä fi bätut la tälpi cu toiegele.000 de taleri pe chezäfia a 24 de creditori. grecefti. dar avea un rar bun-simt. Dar mai importantä decit aceastä chestiune este afirmarea necesitätii de a tipäri cärti pentru tot neamul romänesc — ceea ce vädefte constiinta unitätii neamului — fi in legäturä cu aceasta. ia na^tere. nevoia de a crea o singurä limbä literarä pentru toate tinuturile romänesti: „Sä luati aminte cä rumänii nu gräiesc ln toate tärile intr-un chip. nu-i de vina noasträ. cä vedem cä unele cuvinte unii le-au izvodit intr-un chip. altii intr-alt. de si-au mestecat cuvintele. väzlnd cä alte limbi Incä le tin asia. carele nu sä ftiu rumänefte ce sint: nume de oameni fi de leamne fi de vefmente fi altele multe. ceea ce a avut ca urmare inscenarea unui proces in care a fost tirit. incä neci lntr-o tarä toti mtr-un chip".. intre romänii care imbrätiseazä Reforma. Simeon §tefan.. Mai intii 1 este problema neologismelor pentru timpul acela — cuvinte sträine.. cu conditia de a pläti 1.. sä izvodim afa cum se intäleagä toti. prigonit pentru indräzneala de a se fi impotrivit incercärii de dezmembrare a unitätii spirituale a romänilor. §tiind cä. 1 Nu §tim cit pre'f se poate pune pe afirmarea cä preotii si cärturarii insärcinati cu traducerea au confruntat izvoarele grecesti. a plecat in Moldova sä stringä mijloacele pentru räscumpärarea libertätii. pe care avea s-o reia Hasdeu fi s-o dezvolte in Principiul circulatiunii cuvintelor: „.. Simeon Stefan. afa fi cuvintele: acelea sint bune. si am socotit si izvodul slovenesc carele-i izvodit sloveneste din greciascä si e tipärit in "fara Moscului. carele nu sä ftiu rumänefte ce sint.blemele cu privire la crearea limbii literare pe care le-a ridicat in prefata pusä in fruntea Noului Testament.. tipärit la Alba-Iulia (Bälgrad) in 1648.." Ne lipseste un studiu precis in aceastä privintä. :174 . pentru care nu existau termeni in limba romänä: „Aciasta Incä vom sä ftiti. cuvintele trebuie sä fie ca banii: cä banii aceia sint buni carii Imblä ln toate täräle. iarä noi le-am läsat cum au fost ln izvodul grecesc. noi mcä le-am läsat greciafte.

Un manuscris din aceasta grupä. Gergely Sändor de Agyafalva. sä invete pe copii sä einte romäneste. Actul prin care principesa intäreste regulamentul scoalei romänefti pune in indatoririle profesorilor romäni. cu intreaga scoalä si sä einte cintärile romänefti. Iatä un fragment din textul reprodus de N. laude pentru Pasti. la deprinderea celor sfinte. . väduva lui Gheorghe I Raköczy. dupä obiceiul din Caransebes si Lugoj. intre altele. apoi la Inmormintäri. pentru a-1 face mai accesibil: . alta de tatäl lui Mihail Halici si a treia de loan Viski. Iare el va czinfi.citatä. prevedea la punctul 6: „Sä serie.Incä de pe timpul lui Coresi. n-a väzut lumina. Dräganu.ne§ti. datind din 1642 si pästratä in biblioteca colegiului reformat din Debrezin. fäcind el insufi pe cantorul sau ducind glasurile. . Programul de calvinizare al lui Stefan Katona de Geley din 1640. una lingä alta. ke Domnul pre je enke. traduse in limba romänä. si un ciclu bogat de cintece unguresti. dacä e poftit. Ni s-a pästrat insä dupä ea trei cöpii: una fäcutä de un secui. Iatä bunäoarä inceputul din psalmul 40: Ferikat jeszt’ kuj de sziromanul Si de nistotosul Ej milä. Aceasta din urmä cuprinde. fäcutä dupä o versiune ungureascä mai veche a lui Albert Molnar de Szencz. inainte si dupä rugäciunea predicei". ln organizatia bisericii reformate aceastä carte era necesarä. Traducerea scrisä in caractere latine. in parte dupä citeva cintece pioase ale lui Francisc David. Dräganu. imitatä la rindul ei dupä Clement Marot si Theodore de Beze. cu ortografie ungureascä. ' Intentia de a atrage pe romäni la Reformä prin scoalä si cintec continuä. fäcutä in 1697 in Boldogfalva si pästratä in colegiul reformat din Cluj. „$i de citiva romäni mai luminati". comunicind intre ele printr-o poartä comunä. dar. o carte de cintece tradusä in parte dupä o colectie de cintece unguresti adunate de Petre Melius si Szegedi. cuprinde. este insä greoaie. alt vestit reformator al timpului. sä tipäreascä $i sä facä sä se einte in fiecare zi cintärile noastre.“ Sub imboldul acestor preocupäri s-a dezvoltat in Fägäras fi Banat o intreagä literatura versificatä. care se pot repartiza in urmätoarele grupe: laude de Cräciun. laude pentru inaltarea lui Hristos si laude pentru Rusalii. In 1657. laude pentru patimile lui Hristos. Lafe bune v’ave Si en pofta a’allenisilor Nu-1 va da’n mena lor. En nevoja sza si en czara sza. aläturi de psalmi versificati. principesa Susanna Löräntffy. soli. pe care il däm in ortografia 175 curentä. ne este putin cunoscutä. indeosebi in duminici si särbätori. adäogind cä versurile sä fie scrise cu litere romä. laude pentru Anul nou. Reimprimarea vechii cärti de cintece din epoca coresianä se impunea. adäogatä la sfirsit. cäpeteniile miscärii calviniste. o scoalä romäneascä si alta ungureascä. cu traducere romäneascä in versuri. descris de regretatul N. 102 — poate la Oradea sau la Cluj. pinä acum. dar care. o traducere integralä a Psaltirii in versuri. Probabil cä manuscrisul acesta fäcea parte din repertoriul muzical al profesorilor de la scolile reformate romänesti din Ardeal. apäruse—dupä cum s-a arätat lap. apartinind secolului al XVII-lea. construieste in Fägära§. „Sä se dueä —■ spune mai departe actul — sirguincios la bisericä romäneascä. prezentat lui Raköczy. din motive pe care nu le cunoastem. de care se servesc caransebesenii si lugojenii. spune ea.

......180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’...........................................219 (1942 -1979)............30 :176 .................170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA...132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t.....................155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB ......................66 I..................52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE.ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI........92 EPOCA POST-CORESIANÄ....139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU......213 CRONOGRAFELE......150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ...................... FOCARE DE CULTURÄ....................50 MÄNÄSTIRILE.....................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ......................24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ........ TEXTELE POPULÄRE..............45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI.....159 CULTURA IN TRANSILVANIA........... SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ...............2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV............207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU.....................128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ....119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä.........................................161 STOICA LUDESCU...................................................................190 CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU........ EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO..........................................................................242 Literatura modernä........................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.....11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN.......79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI........110 LITERATURA RELIGIOASÄ.......................43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE...........

.. 209. fireste.. scriind la voi.... de lingä Nürnberg. din aceste cintece de slavä pentru särbätori..33 Recenzii si rapoarte...... Aläturi de aceste teme retorice de clasä.. sä minuiascä ode latinefti.. La tofi.. inscriindu-se la Universitatea Altdorf... se gäsesc si citeva ode ocazionale inchinate de autor priete. luminä si in aceasta chestiune.... o redäm in ortografia actualä: Cint sänätate... este in limba romänä.. II. Diverse... 1938.. il gäsim. ungureascä. firtati.. Necroloage.... scrisä cu caractere latine.. vol. Mihail Halici sä incerce a ciripi fi in limba romänä.. sä fi pätruns motive si imagini in literatura colindelor populäre“ 1.. Era firesc ca.... de pildä..... Francisc Päriz Papai — mai tirziu doctor la curtea lui Mihail Appafi fi scriitor — care tocmai isi luase atunci doctoratul la Basel. de prietenii si profesorii noului doctor... cäci svente-n impärä^ie sedefi! De unde cunostinfe asteptäm si stiinte: ferice De Amstelodam. De la literatura religioasä la literatura prol’ana trecerea nu e grea. dupä teme — „materia carminis“ — date de prof esori.35 Lucräri postume *. Din fcolile reformate.34 Conferinte rostite la Radio... au iefit citiva cärturari versificatori... Paris! Prindefi mina surori cu cest nou oaspe.nilor säi.. Lege derapte au dat frumoasa cetate Geneva: I|:i vine Franciscus.. care semneazä „Nob. De la el ne-a rämas un interesant caiet de versuri.. cum a fost.. intre care cunoscutii scriitori Franck von Franckenstein fi Petru Melas...... alcätuite pe cind se afla in liceul reformat din Sibiu. dupä cum spuneam in alt loc. cu profesorii.. ■ Mihail halici.nu este exclus ca.... in care se preda latina fi greaca fi unde se punea pret pe reto....37 Sä ne fii intr-ajutor nouä. Textele n-au fost insä date la luminä... 177 .. p..... Mihail Halici...... Romanus civis. nimfele iasä curind...... Ifi fäcuse studiile in oraful natal... fine-te Leyda. Oda lui Mihail Halici..... in mai multe limbi... 0 bucatä de vreme a fost rector al fcoalei reformate din Orästie. Literatura aceasta poate sä aibäinsä o importantä mai mare decit o bänuim cäci... näscut in 1643. Nainte. .. Editii de texte.. desigur.. scrise.. prin cärti si-n omenie tipar.. Epoca influentei grecesti. va aduce.32 Comemoräri..... in ortografie.. fi le-a incheiat in colegiul reformat din Aiud. impreunä cu prietenul säu Frank....Didactice...ricä fi pe poeticä.... In 28 iunie 1665.. Frafi. era fiul unui „jurat in senatul“ din Caransebef. Oda s-a publicat in brosura omagiala cu versuri. deprinzind in fcoalä. mai ales ode latinesti fi unguresti..... le-a continuat in liceul reformat din Sibiu. dupä datinele timpului.... Publicarea lor.... Rumanus Apollo...32 Publicatii conduse. de Cäränsebes“..35 Istoria literaturii romane vechi. pe care o fägäduieste d-l Carlo Tagliavini.. 1 Cärtile populäre in literatura roniäneascä.... In 1674 inchinä o odä prietenului säu. unde a fost coleg fi prieten cu cunoscutul poet sas Valentin Franck von Franckenstein..

Sträduintele - - scaunului papal de a atrage pe romäni la catolicism nu puteau avea sanse in principate. tineretul dezrädäcinat de credintä strämoseascä si crescut in scolile luminate ale Apusului. unguresti si latine. rugäm. apar la romänii bänäteni si primele urme de liricä romäneascä eroticä. pe cind se gäsea la Turnu-Ro^u. cu piine si sare. trebuie sä ne oprim aci putin asupra a doi cärturari trecuti la catolicism. Cu mine dimpreunä fäcute multe ori. Sara. el dispune prin testament cum sä i se impartä averea. In acelasi an. in universitäti — chiar din veacul al XIV-lea. de Barwinski — s-a rupt de tulpina neamului si a muncit pentru a creste culturä altor neamuri.rocire. Dacä-mi aduc aminte de cuvintele tale. Portul meu cel negru s-ar albi prin tine. „sä-mi las lucrurile de-acasä in bunä rinduialä. chiar si dacä mi s-ar intimpla moartea in tarä streinä". tipärit la Bratislava. La 1712. dascali si bunele doamne. El a tradus in limba romänä Catehismul catolic al lui Canisius. Inima mä-nvatä Cum sä-fi fac viata. unde romänimea era in luptä cu calvinismul maghiar. Dräganu si E.zoficä in limba latinä. pregätindu-se sä meargä „in Tärile de Sus“ si voind. mari doctori. unde vlädicii autoh. Bathori. in 1636. Trecind peste umanisti ca Nicolae Olahus din veacul al XV-lea. se pare. Succesul prietenului säu. Cam din aceeasi vreme Nicolae Petrovay din Petrova copia intr-un codice — pästrat in biblioteca liceului reformat din Cluj—ocina$ele (Tatäl nostru) si o serie de versuri. Este o „cantio de amore“ tradusä dupä un original unguresc. aprinde in el dorul de a pleca in Apus. pe lingä versuri nemtesti. Fatä d-arbänas. intre care un Kentek Rumeneszk de dragoste skrisz: In parä de foc arde inima mea prin tine. intrind in clerul catolic. Sä-^i pot fi cii fata ta cea mindrä dimpreunä. a publicat Die Hecatombe Sententiarum Ovidianarum Germanice imitatarum. De la mine trecuta viatä s-ar intoarce. dupä cererea legatarilor säi.Domni buni. ln atmosfera acestor preocupäri. Valentin Franck von Franckenstein. la sfirsitul lui octombrie. cum a arätat N. publicä si 80 de versuri romänesti. 1674. vegheaude aproape la pästrarea ortodoxiei. din care nu s-a gäsit incä pinä acum nici un exemplar. apar si versuri care vädes'c in chip evident influenta poeziei noastre populäre: Ci unde-ti cat in fa^ä. Prietenul sas al lui Mihail Halici. Dar aläturi de aceastä traducere din lirica ungureascä. i se deschide testamentul. Cu pace ii fifi. Dar in Ardeal. Din neno. a avut mult de suferit de pe urma persecutiilor lui Gh. tärimul era mai prielnic pentru prozelitism. peste savanti ca bänäteanul Gavril Ivul (1619—1678). veniti la curtea domnilor dupä ajutoare. De aci inainte i se pierde urma. serie el. läsind o parte xnsemnatä fcolii din Orästie. Unul este Ghecrghe Buitul. ca comandant de garnizoanä. care si-a fäcut studiile la Viena si Roma si care. care au insä legäturi si cu culturä romäneascä.toni si patriarhii greci. si care a desfäsurat o frumoasä activitate filo. profesor de filozofie fi teologie la Kosive si la Viena. INFLUENTA CATOLICÄ. dar :178 . dimineatä. alcätuit pe la 1660. in care. intrat in ordinul iezuitilor din Casovia.

1893. p. de cintece religioase din biblioteca liceului reformat din Cluj cf. p. Despre Psaltirea lui Grigore Sandor de Agyagfalva si loan Viski cf. Archivum Romanicum. 1936. ist. 1912. 1879 (textul Catehismului). I. 77— 168. Dosofteiu Mitropolitul Moldovei (1671 —1686) . cunoscut sub numele de Anonymus Caransebesiensis. vol. Bucuresti. 237 — 268.. Budapest. Mem. cu caractere latine si ortografie maghiarä. sect. 419 — 422. ed. Sibiu. vol. Cluj. I. O expunere sumarä. 1941. intre care si douä „jocuri romänesti“ si „cintecul voivodesei Lupul". s. traducerea romäneascä la I. p. IV. intre manuscriptele conteluil Luigi Fernando Marsigli. I o r g a . Bibliografia veche romäneascä. pus 111 paralelä cu textul respectiv din Codicele Voronetean. descoperit si studiat de profesorul Carlo Tagliavini. L o p a s. IV. L u p a s. Codicele Voronetean. indeosebi p. in Anuarul Institutului de istorie nationalä. 7. care cuprinde o serie de cintece lumesti. I . 1940. indeosebi p. care a läsat o intinsä operä in limba latinä siungarä. ist. Sibiu. In cercul unor asemenea cärturari s-a alcätuit in Caransebes. Altul este franciscanul Joannes Kajoni Valachus de Kis-Kajon (1629—1687). Sec|.. Documente istorice transilvane. Biblia lui Serban. 1885. 1911. N. Budapesta. N. Lafäiatu la implinirea virstei de 60 de ani. 179 1937. pe la jumätatea veacului al XVI-lea. Biserica ortodoxä in luptä cu protes. maghiarizat. in Analele Academiei Romäne. Bucuresti. B i a n u s i N e r v a H o d o s . a II-a. 1935. I. 19 15. sotia lui Vasile Lupu. tom. in Ion al lui G. Budapesta. . p. A reformdciä az erdelyi romänok között. A l e x i c s S z e g e d i.. 207. XII. un dictionar valaho-latin. Documente istorice transilvane. pästrat acum in Biblioteca Universitätii din Bologna. J u h a s z . Istoria bisericii si a vietii religioase a romänilor din Transilvania si Ungaria. despre ms. N. S z t r i p s z k y ? i G . Acesta isi are importanta in faptul cä ne dä 5. Gergely enekeskönyve XVI roman forditäsban. 1887. 188 — 206. Regulamentul Susanei Loräntffi privitor la ?coala romäneascä din Fägäras s-a publicat in Magyar Protestäns Egyhäztörteneti Adattär. II. 1938 (extras din revistä La Transylvanie. publicatä de pe manuscrisul original si de pe editiunea de la 1673 (in introducere. 204 — 209. Catechismulu calvinescu impusu clerului si poporului romänescu sub domnia principiloru Georgiu Räköczy I si II. Despre Ilie Iorest si suferintele lui: S i l v i u D r a g o m i r . 1077— 1079 si 1168— 1170. in Analele Academiei Romäne. Pentru descrierea textelor publicate: I. La Reforme et les Roumains de Transylvanie. 112—118. 194— 198. Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des origines ä la fin du XVIII-e siecle. Pentru Cei dintii studenti romäni ardeleni la universitätile apusene cf. XXXIV. 41—55. tome III. 161. Cluj. Tot in aceste regiuni s-a scris si dictionarul latin-ungar-romän. p. I.. in 1703. D r ä g a n u .000 de cuvinte in dialect bänä. G e o r g i u B a r i t i u . p. Texte publicate. H. si: S t e f a n M e t e s . S b i e r a . Un mtnuscris calvino-romän din veacul al XVII-lea. Rom. Bucuresti. N. s. Cluj. transcrisu cu litere latine dupä editiunea II tipäritä in anulu 1556. I. p. De la el ne-arämas Codex Kajoni. 107— 115. 1940. VIII. Psaltirea in versuri. t. 1928. in a doua editie. 537. 1940. Relatiile bisericii romänesti cu Rusia. 279 — 316. . D r ä g a n u . I. 117— 179. p. VIII. II. Fragment din Noul Testament al lui Simion §tefan. 1— 117. Istoria romänilor din Ardeal si Ungaria. D r ä g a n u . Bucarest. pe lingä izvoarele citate mai sus p. in Dacoromania. 1938). O editie a versiunilor Psaltirilor calvine cu studiul necesar preparä C. p. 184.tantismul. p. Cluj. in volumul Fratilor Alexandru si Ion I. 270—277. la Cluj. intre care si numeroase compozitii muzicale religioase. I.$ean si cä pentru intiia datä cuvinte romänesti vin aläturi de prototipele latine. in Archivum Europae Centro-Orientalis. 283 si urm. unde se dau §i extrase). B i a n u. 1911— 1912. 1910. Ed. 328). p. M e l c h i s e d e c . tom. 160— 170. cäzutä in robia lui Gheorghe Stefan. BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istorie a se vedea. la I m r e R e v e s z . Buc.care s-a retipärit. Cernäuti. p. T a g l i a v i n i (cf. N. Acad. D r ä g a n u .

1929. p. Dacoromania. C. marele cronicar il numeste „al nostru bun prieten ca un frate". 52. Dacoromania. 900 — 905. invätind copiii. 1938. noua serie. p. Versurile romänesti ale lui Franck v. p. „ciinele cel bätrin''. 30 — 31. 121— 122. „pentru cäci ne-au fost si de maintea vremea om al nostru. H a s d e u . multi dascäli harnici. p. p. Se pare cä era un dascäl iscusit. Despre cintecul voivodesei Lupu. se aflau pe vremea aceasta mai multi cärturari decit in Muntenia lui Matei Basarab. si fii. Toader diiacul a venit astfel din nou in Moldova. dar la 28 aprilie 1632 el este anuntat ca fost logofät. L’influsso ungherese sull'antica lessicografia rumena. in satul Calafendesti. lit. Apare pomenit intiia^i datä ca al treilea logofät intr-un document din 30 aprilie 1630. ibidem. in Tinerimea romänä. 1930. il cerea din nou. II Lexicon Marsilianum. 406 — 429. Noua revistä romänä. D r ä g a n u . VI. trimis la mänästire de Vasile Lupu—era un bun cunoscätor al limbii latine. arh. Intr-o cälätorie la Bistrita. 1912. XI. seria IIT. Cintece istorice unguresti despre romäni. cf. in 1635. sect. ajuns mare logofät. V e. B i t a y. Unui dintre acestia a fost Toader diiacul din satul Feldra. care l-a luat ca profesor pentru copiii säi. marele logofät Todirasco — inlocuitorul lui Ghengea. Mihail Halici. extras din Revue des etudes hongroises. 789 — 792. si Revistä pentru istorie. IV. p. acumu-1 pohtim de la märiile voastre sä ni-1 dati. I o r g a in Studii si documente. Gr.. Rom. Bucarest. Conducea cancelaria latinä a domnului si indeplinea solii in tabära polonä. 1883. IV. cäci mai tirziu. Academia Romänä. in Dacoromznia. Dr. cä avem cuconi sä ni-i invete". 1 — 48. Al e x i c i. din Suceava. t. 1928. seria III. C r e t u .. Sect. III. {ia nepotilor säi. Sibiu. a c e l a s i . 102— 104 notä si 118— 121. in apropiere de orasul Bistrita. Die Ilecatombe Sententiarum Ovidianarum des Valentin Frank von Frankenstein. I. D r ä g a n u . P. p. mem. In Moldova lui Vasile Lupu.. In casele marilor boieri träiau. 77— 168.. 320 — 380. 1923. 7. V. Dizionari latino-rumeno-ungheresi del sec. Bucuresti. 1925. Analele Academiei Romäne. 1898. Franckenstein au fost retipärite de N. consiliului municipal al Bistritei lui „Simon biräul si cu toti dcinnii märiei tale“. nota 1. vol. unde se reproduce cintecul in notatie modernä. Bucuresti. de data aceasta pentru instruc-. de care ne vom ocupa pe larg intr-un capitol urmätor. dar a re/enit in Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des origines ä la fin du XVIII-e siecle. XIII. in afarä de cronicarul Grigore Ureche. ist. Despre Anonymus Caransebesiensis. Intre marii cärturari din divanul Moldovei. Si-a inscris numele in istoria culturii moldovenesti prin traducerea Pravilei lui Vasile Lupu si a dat minä de ajutor la traducerea Celor sapte taine. D r ä g a n u lui M. mosia lui Constantin :180 . IV. X.. 203 si urm. Intre ceilalti boieri. VI. a c e l a s i . N. E g o n H a j e k. cf.. Patrasco Ciogolea. Despre Lexicon Marsilianum. in Columna lui Traian. 16 — 45. p. Despre codicele cu versurile copiate de Nicolae Petrovay.. studiul citat mai sus. care incä din secolul al XV-lea era un loc de refugiu pentru boierii si negustorii moldoveni fugiti dinaintea invaziilor turcesti si tätäresti. p. in Dacoromania.Despre Mihail Haüci: N. IV. p. L a c e a. a dat peste el Patrasco Ciogolea. Halici. 90. Despre Buitu cf. Despre Gh. p. IV. Paris. Dr. cäci cunostea bine limba latinä §i greacä. Contributie la istoria culturalä romäneascä din secolul al XVII-lea. si A. Analele Acad. Intr-o märturie pe care i-o dä Grigore Ureche pentru niste cumpäräturi de pämint si care a trecut neluatä in seamä de istoricii literari. 6 — 8. LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA EPOCA LUI VASILE LUPU CÄRTURARII. XVII. Dictionarul a fost atribuit de N. III. p. T a g l i a v i n i . A. C. Etudes et recherches. B. logofätul Eustratie Drago$ era si el un cärturar de seamä. p. Champion. A murit dupä 4 mai 1646. pe Somes.r e s s . dupä cum afläm dintr-o notitä finalä. printre care si citiva veniti de peste munti. Buitul Ivul si Kajoni cu bibliografia completä. p. in Dacoromania. Mem.

in martie 17. Prin cunostintele lui de limbä slavä si greacä \ prin culturä religioasä fi prin viata lui curatä. Acesta trimitea deci in solie pe duhovnicul säu sä vadä pe arhimandrit fi sä-i duca manuscrisul unui Octoih slav din mänästirea Neamtu. alti doi boieri cu nume rutene (cämäraful Larinov fi Ignatie Ponovitoi). pärintii cronicarului. Secu. Solia moldoveneascä a plecat din Suceava in ziua de 13 decembrie 1628. in simbäta Sfintului Alexe. Prima misiune avea ca tintä lavra Pecerska din Kiev. i-a fost povestitä de ieromonahul 181 Varlaam.nicerul Pavel Ureche.ln anul 1629. dupä cum afläm din chiar not ele lui Petru Movilä insufi: . sotia marelui logofät. cel care mai tirziu a fost ucis din porunca lui Vasile Lupu pentru cä se amestecase in complotul urzit de Gheorghe Stefan. mitropolitul care a läsat acele minunate capodopere de miniaturä si artä caligraficä — in mänästirea Secu. «um era firesc. viitorul logofät. spune el. si fiind trimis la mine ca sä mä vadä de cätre Miron Barnovski Voevodul". pentru ctitoria de la Dragomirna. Cu acest prilej a rostit un frumos cuvint de inmormintare. El se afla incä in Calafendesti in 1639 cind. din pammtul Moldovei. Miron Barnovski il trimite intr-o solie —din care mai fäcea parte medel. celälalt pe a bisericii ucrainene —■ dar convorbirea acolo. trei cälugäri fi multe slugi — in Rusia. pentru cä ea marcheazä inceputurile unui curent nou: influenta ruteanä. care in realitate este traducerea unui centom hrisostomic. a inchis ochii jupineasa Sofronia. De altä parte. august 3 zile. care se aflau in palatul domnesc din Suceava. Eustratie. la 1618 avea tradusä intäritoarea operä pentru viata asceticä. un act menit sä curme neintelegerile pentru hotare cu cälugärii din mänästirea Neamtu.. in mänästirea din marea'pesterä a Kievului. In 1610 era egumen al mänästiri.tat Intre ei cei doi moldoveni — unui reprezentind traditia mänästirilor romänesti. cu „tot soborul. Nu ftim ce au discu. In iarna anului 1628.Ciogolea. de la mare pinä la mic". reziditä de curind din temelie (1602) de Nistor Ureche fi de sotia sa Mitrofana. care la acea datä au mintuit cetatea de invazia cazacilor . MITROPOLITUL VARLAAM Fecior de räzesi din parole Balotestilor ale judetului Putna. A doua misiune avea ca tintä Moscova.zaporoj eni —■ minune care. a imbracat rasa monahalä — poate sub influenta lui Atanasie Crimea. izbutise sä se faeä cunoscut in cercurile inalte din Suceava fi sä devinä duhovnicul domnului Miron Barnovski. Cäci Petru Movilä. si asupra legendelor hagiografice. Teodor Ignatie. in schimb. Aci solia moldoveneascä trebuia sä se prezinte tarului Mihail Feodorovici pentru a-i aduce in dar moaftele sfintului mucenic Iacov din Persia. mama lui Constantin. care avea sä serveascä apoi la tipäritura kievianä din 1630. unde se pästrau moastele atitor sfinti. a alunecat. In varä era la Kiev. reproduce o minune sävirsitä in anul 1610 de moastele sfintului loan cel Nou din Suceava. Cel mai neobosit cärturar al timpului este insä Varlaam. Acolo se afla ca arhimandrit Petru Movilä. ln sihästria de la Secu. fi pentru a cere. Intrevederea a avut loc in ziua de 3 august. Intilnirea lui Varlaam cu Petru Movilä in marea lavrä de la Pecerska are pentru istoria culturii moldovenesti o importantä deosebitä. se distinge prin rivna lui cätre culturä. in notele sale. La aceasta datä semneazä. inrudit cu domnitorul Miron Barnovski. citeva din acele frumoase icoane rusefti pe care Miron Barnovski le va fi väzut in mänästirile ucrainene din Polonia. venind in mänästirea Pecerska Varlaam ieromonahul. in scrisoarea prin care Petru Movilä recomandä solia . Leastvita lui Ion Scärarul.

tinea si el sä ridice in Ia^ii säi —. el cere sä se ingäduie moldovenilor favoarea de a vedea „moastele sfintilor marilor fäcätori de minuni ai lui Dumnezeu si sä copieze jitiile <vietile> acelor sfinti. i-a tinut o predicä cu tilc. p. este o figurä cunoscutä in istoria culturii ucrainene din aceasta epoca. care väzuse cu zece ani mai inainte inflorind. Colegiul si imprimeria. de garoafe. In 1639 el sfir. lingä bäile construite dupä planul turcesc. Rectorul colegiului.sise mänästirea Treisfetitele. care avea ca temeUe de studii limba latinä fi limba greacä. cäci noul mitropolit a implinit cu prisosintä asteptärile puse in el. cerindu-i sprijinul. incit a putut fi propus pe lista celor trei candidati la scaunul vacant al patriarhiei din Constantinopol. Calitätile sufletesti ale lui Varlaam si cultura lui deosebitä —• stia slavoneste si greceste — l-a impus in vaza contimporanilor säi. din Mucius Scaevola — cä a introdus intre rusi Minerva. cu brine de aur —• pe care patriarhul arab Macarie nu se mai sätura privind-o: „unicä in tot Räsäritul“. in frunte cu Sofronie Pocapski. rectorul colegiului din Kiev. lucru dealtfel ingäduit de canoane. in care se multumefte mitropolitului de origine moldoveanä — a cärui spitä de familie este trasä. poruncind a se trimite spre lauda si mingiierea dreptcredinciosului neam rusesc inaintea celorlalte neamuri". 55. asemänätor cu cel din Kiev. cäci manualele manuscrise de retoricä ce ni s-au pästrat. in ziarul cälätoriei2. cu versuri latine fi polone. ziditä din marmurä sculptatä. 229. Studii istorice greco-romäne. regina stiintelor. I. Meletie Sirigul. Präbusirea lui Vasile Lupu aduce insä si cäderea lui. Hirotonisirea lui s-a fäcut in duminica lui 23 septembrie 1632. in lavra din Pecerska. unde in ultimii ani ai vietii isi impärti päminturile intre neamuri. färä sä fi fost trecut prin episcopie. numit helesteu sau pescärie“. In fcoala din Kiev. a predat tarului moastele trimise in dar de domnul Moldovei. El se adresä deci lui Petru Movilä. dar nu le-a putut ridica. domnul Moldovei se gindi sä inzestreze fi el noua sa ctitorie cu aceste asezäminte culturale. Cu acest1 prilej s-a citit la bisericä capitolul V din Evanghelia lui Luca. El era de prin 1632 profesor de retoricä la colegiul din Kiev fi. Vasile Lupu. Aproape de mänästire. färä sä poatä subscrie. R u s s o. in prefata cärtii.neascä tarului Mihail Feodorovici §i mitropolitului Filaret Nichitici. 2Vezi P a u l d e A l e p m trad. colegiul si imprimeria lui Petru Movilä. Acesta ii trimise material tipografic si o misiune de patru profesori ruteni. in care se povesteste pescuitul Mintuitorului: „Isus sta lingä lacul Ghenisaretului". Au fost cuvinte profetice. pe malul „marelui lac. retorica se preda in limba latinä. Vasile Lupu zidise si un „märet" local de piaträ pentru colegiu. Autoritatea lui de drmuitor al sufletelor a crescut asa de mult in Orientul grecesc. Varlaam a ajuns si la Moscova. Cu sfatul boierilor säi cärturari si al mitropolitului Varlaam. D. Paul de Alep.moldove. care 1-au ridicat la inalta treaptä de mitropolit in 1632. Sofronie Pocapski.in care grädinile „pline de trandafiri. :182 . domn cult. noteazä insotitorul säu. asemä1Cf. fiindcä patriarhul Moscovei le gäsea prea lumesti. p. pe care o päräsise. iar marele dascal grec de la curtea lui Vasile Lupu. Emiliei Cioran. cu ambitii mari. Il gäsim retras la mänästirea Secu. Rutenii organizarä in Moldova o tipografie fi un colegiu teologic. inchinase lui Petru Movilä o brofurä omagialä. impreunä cu 23 elevi ai clasei sale. fiind fulgerat la miini — probabil de o paralizie. a comandat icoanele. le-a plätit. de iasomii si de crini" stirneau admiratia patriarhilor din Räsärit 1—lucräri de artä §i a^ezäminte de culturä care sä-i vesniceascä numele.

Vasile Lupu a completat •tipografia fi cu caractere grecefti. ale cärei moaste . intre care fi douä legate de pämintul Moldovei: a sfintului loan cel Nou. care predau limba latinä. domnul s-a adresat atunci lui Petru Movilä. Numele celorlalti ruteni nu se cunosc pinä acum. pe lingä sarcina de ieromonah al lavrei din Pecerska fi de rector al colegiului. sub cäläuza mitropolitului Varlaam. aduse tot prin Sofronie Pocapski. Cele mai multe pleacä de la explicarea pasajului de Evanghelie citit in ziua respectivä fi cuprind sfaturi de infrinarea vitiilor si a patimilor. Vasile Lupu se adresase stavropighiei din Lwow. in cursul lor vijelios. Acesta fusese mai inainte ieromonah al lavrei din Pecerska fi a ilustrat cu gravuri in lemn. Tot din Ucraina au fost aduse fi gravurile comandate pentru ilustrarea Cazaniei lui Varlaam. dar fiindcä stavropighia intirzia. Sint insä si citeva legende hagiografice care povestesc viata marilor mucenici ai ortodoxiei (a sfintului Dimitrie. profesor la Kiev si care in 1644 —1645 era in Moldova. dupä cererea lui Vasile Lupu. si. cu litere chirilice. impreunä cu corpul de profesori. fi a sfintei mucenice Parascheva din Epivat. evitind cu grijä concurenta cärtilor de ritual in limbä slavä. erau si alti profesori. fi materialul tipografic necesar pentru instalarea primei tipografii in Moldova. „Ilia" sau „Helias". pe care Vasile Lupu ii adusese ca sä instruiascä „tinerimea moldoveanä in litere si moravuri“ fi care „ifi fäcuserä studiile in fcolile noastre — deci in cele iezuite — din Polonia. cärtile tipärite la Kiev si la Lwöw. care predau limba greacä. El aducea cu sine in Moldova. Tipografia adusä din Kiev a fost instalatä in chiliile mänästirii Treisfe. intre anii 1639—1670. cerind materialul tipografic. Unui din ei pare sä fi fost Ignatiu Ievlevicz. Era prieten fi purta corespondentä cu savantul grec Teofil Coridaleu.tirii Treisfetitele. cäci incercarea anterioarä a lui Miron Barnovski fusese mäcinatä de valurile nestatornice ale domniilor moldovene. Prima carte iesitä din aceastä tipografie a fost Cazania: Carte romäneascä de invätäturä Dumenecele preste an si la praznice impärätesti. care reorganizase Academia greceascä din Constantinopol. indeplinise la Kiev. in preajma sinodului din Iafi. altii sintaxa latinä. a sfintilor apostoli Petru fi Pavel). fi pe aceea de director al tipografiei. de la stavropighia din Lwow. protectorul Moldovei —■ ale cärui moafte fuseserä aduse din Cetatea-Albä la 183 Suceava. Curind dupä suirea sa pe tron. elevul lui Pocapski. pe vremea lui Alexandru cel Bun — tradusä dupä versiunea scrisä de Grigore Tamblac. altii poetica si se incearcä fi lucruri mai inalte". Sofronie Pocapski. din 1644. Seful misiunii trimisä de mitropolitul Kievului. Cazania lui Varlaam cuprinde 74 de predici pentru toate duminicile dintr-un an si pentru särbätorile mai insemnate ale bisericii. Aläturi de profesorii ruteni. care se gäsefte. Tipografia a fost instalatä in chiliile mänäs.titele fi este prima tipografie a Moldovei. iesite din tipografiile muntene si rutene. prin 1647. numai la tipärirea de cärti romänesti. spune cä cei „patru tineri profesori de filozofie". Cazania. a lucrat. Pocapski avea legäturi strinse fi cu lumea greacä din Constantinopol. Eie au fost lucrate de un celebru artist al artei grafice rutene a timpului. lucrate sub influenta xilografiei germane. Raportul iezuitului Bandinus. In primävara anului 1642. de infrätire si ajutorarea aproapelui. predau unii gramatica.nätoare ca materie cu cele din scolile iezuite ale timpului. a sfintului Gheorghe. sint redactate 111 limba latinä. ACTiviTATEA literarä.

fiindcä se poate intimpla ca multe din aceste prelucräri sä fi apartinut originalului dupä care a tradus Varlaam. ca monah. „adunat-am din toti tilcovnicii Sventei Evan. ln textul lui Varlaam. mäcitelii = chinuitori. Originalul Cazaniei venea probabil din Ucraina. cind. = cind. G. Varlaam fi-a cules materialul din mai multe izvoade. se citefte fi azi cu ufurintä si cu pläcere chiar. cuvintele si expresiunile slave se intilnesc rar. ocinasi = mostenitori. varlä — inchisoare. In Ucraina. Aceasta nu treubie sä ne surprindä: in literatura omileticä sint multe locuri comune care au trecut de la un predicator la altul. Intr-adevär. de pildä. tvorenie= creaturä. Precbrajenie = Schimbarca la fatä. zlcba— räutate. scrisul lui Varlaam. „Diin multe scripturi tälmäcitä. s e desfäsoarä in tipare sintactice care nu se prea deosebesc de cele de azi. mai limpede. iztehnie = viclenie. Fraza lui. U n d . bogatä in comparatii pitoresti si expresii plastice. camene — piaträ. Se sustine in genere cä limba Cazaniei lui Varlaam este limba popularä. vä vesnihu — Sntru cei de sus. Dar credintä cä Varlaam a introdus. diin limba sloveneascä“. la distant e mari. tnmä= mamä. :184 . Dar dacä nu putem delimita partea personalä a lui Varlaam in structura predicilor. veruia — crezul. literatura omileticä este in aceastä perioadä in plinä inflorire. spune el in titlu. Scorpan conchide cä textul lui Varlaam apare totdeauna prelucrat. pe care el a deprins-o din copilärie in muntii Putnei si mai tirziu. Scorpan a semnalat pärti comune intre Cazania lui Varlaam fi intre Cazania tradusä din rusefte de Udrifte Nästurel si apärutä in acelafi an la mänästirea Govora. cind cultul divin se sävirsea in limba slavä. dascali besericii noastre". . iarä dacä vine primävara. dar aceasta nu trebuie sä ne amägeascä. despre care a fost vorba mai sus. Pinä acum izvoarele nu au fost incä precis determinate. curserä cu sensul de alergarä. nusa = dinsa. cäci iatä.reazä de acelea de toate si sä veselesc. cäce c-au trecut iarna cu gerul si s-au ivit primävara cu caldul si cu seninul — asa. graiul popular din preajma mänästirii Secu este numai in parte intemeiatä.. cum incepe predica la duminica intiia a postului celui mare: „Cumu-s iarna viscole si vinturi reci si vremi geroase de carile sä ingreueazä oamenii si sint supärati in vremea iernei.. väzne. ci«<iesc= minuni. desi au trecut peste el trei veacuri. care incä incilceau urzeala limbii romäne din vechile texte religioase. si. misei = säraci. in care vreme impäratii cei necredinciosi. Fiindcä limba lui se infätifeazä curätitä de acele numeroase expresiuni fi cuvinte slave rebarbative. ele dau azi scrisului säu un u§or caracter arhaic 1. ei sä iusu. tirani. si chiar cu Cazania lui Coresi din 1581. desfuitoriu= poruncitor. Pinä cind nu se va identifica. färä sä putem fti pinä unde merge originalitatea ei. au fost viscole si vinturi de scirbe si de dosäzi pre oameni. in scrierile sale. precum: mai chiar = mai clar. originalul sau originalele lui Varlaam. mai ales cä ele se imperecheazä uneori cu elemente latine azi dispärute din circulatia limbii. putem totufi sä urmärim aportul lui in formarea limbii literare. ca si intr-o vreme de iarnä. carii strica sfintele 1Iatä citeva dintre ele: liubcv= iubire. desvesti = dezbräca. si in vremea de domult. in preajma mänästirii Secu. Und. de unde au venit dealtfel si gravurile lucrate de cunoscutul artist Ilia. orice incercare de a determina partea lui de contribute personalä este prematurä. lämurefte in predoslovie.senie = inäl'jare. Confruntind pärtile comune celor trei cazanii.fuseserä aduse din Constatinopol de Vasile Lupu fi asezate in mänästirea Treisfetitele. in firul tipäriturilor rutene. de aistvui = a lucra.ghelii. tvoret = creator. . intelese intr-o vrernc.

46 Limbile are infelcsul de popoare. asa intr-acela chip. nu a rupt unitatea spiritualä a neamului fi nu s-a abätut de la traditia stabi. Era o carte privitoare la tainele instituite de bisericä „spre indreptarea sufletelor noastre celor päcätoase“. Trupurile voinicilor zac ca snopii in vremea secerei“ 1. fi copacii cei inalti lumineazä. a lui j in g (giuruintä. Si inaintea lui se vor aduna toate limbile 4 si-i va giudeca cum spune Svinta Evanghelie.“ Iatä acum o scurtä descriere a unui cimp de luptä: „Ce easte frica räsboiului! Doauä osti stau impotrivä cu arme intr-armati. in graiul lui inflorit. sägetile acopär soarele. fiarä — dovedefte munca lui de a-si insusi din tipäriturile core. zaria . Ea cuprinde lämurirea tainelor. normele dupä care se sävirfesc fi canoanele stabilite de soboarele ecumenice in cazurile de abatere de la rinduielile stabilite. E o carte care. scriind pentru in. cu menirea — explicä mitropolitul Varlaam in predoslovie — „cum are fi un vas cu carele scoatem apa mintuintii dim fintina muncilorü fi a mortii Domnului nostru Iisus Hristos". firea. Singele se varsä pre pämint ca piraele. curätind-o de slavonisme fi apropiind-o de limba vie. care circulau incä pe vremea sa in Iasi. din latinescul super. Cele sapte taine. Chiar sträduinta lui Varlaam de a se dezbära in scris de unele moldo. ca prefacerea lui / in h (hi.treaga „semintie romäneascä“. gios. Si iatä. cu o§ti de ingeri nenumärati. Sabiile strälucesc. A doua carte romäneascä iefitä din tipografia lui Vasile Lupu in 1645 a fost Cele sapte taine. deacii fesurile fi väile. .aläturi de formele cu h initial scrie adesea: fireti. agiutä). Dumnedzäu).. poartä nota si semnätura lui Gavril Hatnaanul.venisme cu care era obisnuit . la tälmäcirea cäreia a lucrat fi Eustratie Logofätul. prin natura cuprinsului ei — ca fi Pravila de la Govora — se adresa mai mult clerului. pästrat in Biblioteca Academiei Romäne. cäci exemplarul cel mai bun din Faptele apostolilor.tor reprezintä in procesul de formare a limbii noastre literare un mare pas inainte.icoane si le lepäda diin beserecä. cä precum cind „räsare soarele. Ce iarä sträluci dulce primävarä si liniste mare intr. are aci intelesul deasupra. giudete. 3spre. cu simtul pentru limba literarä in devenire. in multe chipuri dosädia si muncia pre crestini. Dar tocmai aci stä marele lui merit: ca. in afarä de unele particularitäti.. care de fapt pästraserä mai bine fonetismul latin al limbii romäne. hirea). Limba Cazaniei lui este limba romäneascä scrisä. nu pre acestea nuori ce ploaä si intunecä soarele. nu mai gäsim in textul lui Varlaam celelalte caracteristice ale graiului popular moldovenesc. pentru cäci n-au dat celor lipsiti §i celor neavuti.. o infätisare a judeeätii din urmä2 : „Atunce sä va aräta Domnul Isus Hristos spre3 nuori. fratele lui Vasile Lupu. ce pre acei de aur in toate feliurile de väpsele podobiti si frumo^i.aceastä zi de astäzi intru carea ne-am adunat si noi sä präznuim si sä däm laudä lui Dumnedzeu. pentru sä nu se inchine sfintelor icoane. cäci c-au pierit ereticii si mäcitelii s-au inmultit sfintele soboarä de au intärit inchinäciunea sfintelor icoane. dupä cum spune si mitropolitul in predoslovia inchinatä domnului.siene formele muntenesti.litä cu o jumätate de veac Inaintea lui de Coresi. Astfel munca lui de traducä. 185 . domniia märii tale cu 1Din cazania la „Dumeneca mare"." Dupä cum se vede bine din exemplele de mai sus. pronuntarea lui z cu dz (dzua. asa cum fusese statornicitä prin tipäriturile coresiene. in sfirsit. 2Din cazania la „Dumeneca läsatului cärnei“.

. scäpat din temnitä. räspindite pinä azi in ma§ele populäre din sudul si räsäritul Europei. Si tot ce a avut au luat de la el. Atunci. unde s-a räspindit fi prin copii manuscrise. in Sväntü Andrias. adevärate documente de folclor. Altä copie circula pe la 1820. cä este o operä originalä. pe popa cel mare al regelui. pentru a scäpa de prigoana vircolacului: „Sä pornescü oamenii la mormäntü fi-i dezgroapä oasele aceluia. in 1645. si era räutate mare in.." Se spune mai departe cä vräjitori sint si „aceia ce cautä in stele sau fäcü alte meftefuguri sä cunoascä niscare lucrure neftiute si ceia ce poartä la sine augare sau erbi. care proiecteazä lumina lor interesantä peste unele superstitii. sä le vazä cum simtü . cumpäratä in Gepcf.. intru arhierei fi in preoti de lumineadzä. al cärui dramatism 1-a impresionat adinc. Aläturi de normele de ritual si de canoane. fäcind parte din . voind sä-i converteascä la luteranism.tate. 20 de ai sä nu sä cumenece . in vriamia cindü s-au rädicat curutii lui Rakoltii Fretii pre nimeti.:186 aceste Seapte Taine . cä nu sä apropie nemicä de dänfii". Si 1-au clevetit pe Iorest. nu pentru altä vinä decit pentru credintä crestinä. anume Gheorghe Ciulai.. Ultima caite cu caracter religiös publicatä de mitropolitul Varlaam. care se aflä in eresul luteran.." Dar imprejurarea care-1 aduce in luptä cu calvinismul i-o prilejuiefte pacea incheiatä in 1645 intre Vasile Lupu fi Matei Basarab. iarä nice intr-un chipü nu poate sä fie acesta vircolac . a sculat diavolul. in Topa de Sus. cind era ciuma cia mare". deacii si intru cei mai mici agunge lumina fi cäldura de lumineadzä". O asemenea copie a fost fäcutä in 1708 de cunoscutul copist Vasile Sturze Moldovanul: „§i am scris in sat in Säntü Andreiaf. Asa.. starea religioasä a romänilor ardeleni din 1644. la 1720. Acesta lucru dzicü oamenii cei prosti... unde mergea sä-fi stringä pretul räscumpärärii. fi eu dascälul Sturze incä am fugit in tara turcului. in domni fi in boiari. fi le aratä cä acelü trup mortü are singe fi unghi fi pärü fi cum vädü acesta lucru .. Cartea a pätruns fi in Ardeal. Ardeal. amenintatä de calvinismul maghiar. fi stringü lemne fi pun foc de ardü acele oase de le pierdü de totü de pre pämintü".. intii agiunge intru ceata cea inaltä sufleteascä. in care se simte incä. cumü vräjitoriulü fi cela ce sleiafte cara sau aruncä cu plumbi. cind mitropolitul Iorest... o altä copie. sau fi alte meftefuguri ce vor face cu vräji..“ Si se condamnä apoi in cuvinte aspre practica de sumbrä superstitie. a fost däruitä popii Istoc din Lazuri. fiorul indignärii: „. bunäoarä... afijdere fi cela ce va lega nunta . fi i-a fäcut mare nedrep. de a mentine unitatea spiritualä a neamului fi sträduintele ei de a apära ortodoxia romänilor ardeleni. Cel mortü in ce chipü sä omoarä pre cei vii. are o importantä deosebitä nu numai pentru. in drum spre tarul Moscoviei.. au läsatü invätäturä. Muntenia fi Moldova. nouä luni a pätimit. in care sint fi craiul fi toti ungurii. lingä Temifvara. si intru diregatoriia cea lumascä. Räspunsul la catehism.. peste veacuri. Si a adus märturii mincinoase. Intr-un alt capitol este vorba de „omulü ce va fi mortü si vor dzice oamenii cä iaste värcolac . rämäsitä din adincul vremurilor preistorice. arhiereul creftinilor romäni. la craiul Raköczy Gheorghe. dar fi pentru cä ea reprezintä chemarea inaltä la care se credea datoare sä räspundä bisericä celor douä täri surori. se gäsesc fi citeva note. trecea pe la curtea din Iafi fi primea de la Varlaam o caldä scrisoare de recomandare. intr-un loc este vorba de „vräji fi päntru ceia ce märgü la vräjitori": „In 65 de capete a Pravilei märelui Vasilie. care uräfte cele bune. fi 1-au inchis in temnitä. Mitropolitul Varlaam cunoftea dintr-o imprejurare.. fiind izgonit fi cu el o multime de preoti creftini. fi 1-au legat.

. se aflä fi vieata fi moartea“. Astfel s-a ajuns la 187 Pravila lui Vasile Lupu. cumnatul lui Matei Basarab. Aceastä pravilä prezintä pentru noi o importantä deosebitä. sä le combatä punct cu punct. pe ascuns. in editii muntene si ardelene. p. pe textele evanghelice. scoasä si tocmitä. care nu pot fi socotite ca idolatrie. a pus la cale. Aparitia Pravilei de la Govora in 1640. apärutä in 1646. Pravila. aflä in biblioteca boierului cu care se potrivea in cärturärie. S-a gäsit atunci necesar sä se publice o codificare mai completä de legiuiri. cu räspunsu den scripturä svintä. pentru cercetarea Catehismului. furifase ideile dogmatice ale calvinismului. Cele zece porunci. Mitropolitul Varlaam alege din Catehism pärtile in care superintendentul. care ftia din Scripturä cä „inaintea omului. precum a arätat Peretz. care o am aflat plinä de otravä de moarte sufleteascä. temindu-se ca o parte a neamului nostru sä nu apuce pe „calea mortii sufletefti“. intrucit sint simboluri. färä scripturä svintä. asa de demn si documentat. a fäcut probabil inutilä tipärirea traducerii lui Eustratie Logofätul. nr. in explicarea rugäciunilor fundamentale (Tatäl nostru. Este. carele ca un iubitor de invätäturä fi socotitoriu credintei ceii direpte. Udrifte Nästurel. Actiunea lui ciftigä astfei in amploare. 182—184. „Dumnealui Udrifte Nästurel. 3100). in mijlocul altor cärti noao ce mi-au arätat. el expune punctul de vedere ortodox in chestiunile fundamentale ale credintei. in limba noasträ romäneascä tipäritä . si dentru multe sinte scripturi cercatä si gäsitä. cäci Räspunsul Catehismului — care era ca o armä de apärare pentru cei „cu noi de un niam romäni. un sinod al clerului din cele douä täri surori. Räspunsul mitropolitului Varlaam. impotriva räspunsului a doauä täri. la dreptul omului de a se mintui prin fapte bune.. tipärit in romänefte la 1640. Ultima carte importantä iesitä din tipografia de la Trei-Ierarhi este o scriere cu caracter juridic. Catehismul de propagandä calvinä. a primit din partea calvinä tocmai peste doisprezece ani." Ca un adevärat pärinte sufletesc. intemeindu-se apoi pe pasaje din Evanghelie sau din Faptele fi Epistolele apostolilor. Simbolul credintei). la semnul crucii. pentru ca. la cultul Mariei si la doctrina predestinärii. de superintendentul ungu. reprezentind si el o traducere dupä o compilatie de legiuiri bizantine de tipul manualelor compilate in a doua jumätate a veacului al XVI-lea de Emanuel Malaxos.rilor. privitoare la pacatul original si la curatirea lui prin botez. pentru fiecare afirmare. apärut in tipografia de la Bälgrad (Alba-Iulia). adusu-mi-au fi o cärtulie micä. pretutindirea tuturor ce sä aflä in partile Ardealului" — vine in numele „säborului a douä täri“. desigur cu sprijinul lui Udrifte Nästurel. un nomocanon asemänätor cu cel de la Govora. cäci ea leagä viata noasträ juridicä deopotrivä de vechiul drept . Eustratie Logofätul tradusese o Pravilä aleasä. convingätor si intemeiat. Incä din 1632. pästratä azi intr-un manuscris aflätor in biblioteca seminarului din Blaj si intr-o copie fäcutä pentru Biblioteca Academiei Romäne de regretatul Stoica Nicolaescu (ms. sub urmätorul titlu: Carte romäneascä de invätäturä de la pravilele impärätesti si de la alte giudete cu dzisa si cu toatä cheltuiala lui Vasile voivodul si domnul Tärii Moldovei den multe scripturi tälmäcitä den limba ileneascä pre limba romäneascä. Am arätat mai sus. Tonul discutiei este obiectiv dar cald. la cultul sfintilor si al icoanelor. Därimind punctul de vedere calvin. un räspuns vehement si grobian: Scutulü catichizmusului. in 1656. care era caracterul Catehismului tipärit la Prisac.solia pe care Vasile Lupu o indruma cätre domnul Munteniei cu cuvint de pace fi bunä intelegere.

dupä cum a dovedit regretatul profesor de drept roman de la Universitatea din Bucuresti. intrase in magistratura papalä. debutase ca avocat la Roma. Partea a doua a Pravilei. desi din multe puncte de vedere cultura noasträ era inferioarä celei occidentale. Acest fapt evidentiazä cä. prin structura lor. fiindcä dezväluie colturi de viatä dispärutä.. unde cistigase repede. opera lui Farinaccius era tradusä in limba romänä. din Codex si din Novellae. ajungind procuror general al camerei apostolice. Acest Prosper Farinaccius a fost cel mai vestit jurist de la sfirsitul secolului al XVI-lea si inceputul celui de-al XVII-lea. In aceastä calitate s-a distins prin abilitatea cu care descoperea vinovatii si descurca pricinile. din elemente extrase din marile codificäri legislative ale lui Justinian. Partea corespunzätoare a textului romänesc poartä titlul Praxis et Theorice criminalis. pretuit ca „dascäl mare si toemitoriu de pravile". de literatura juridicä a Italiei de la sfirsitul evului mediu. precum: omorul. Asijderea fi pre muieri. conditiunile care trebuiesc observate cind se construieste pe locul altuia. cuprinzind in total 252 „inceputuri" (paragrafe). deci la 38 de ani dupä data primei publicäri. prin cunof tint eie sale juridice si talentul säu oratoric. totusi. se leagä. Longinescu. Prosper Farinaccius. din punct de vedere juridic. pre unii ca aceia cari iau douä muieri. In 1646. ne strädu. si-i tot bat cu douä furci ce tore muierile. despre care traducätorul Pravilei insusi ne spune cä era „dascäl mare si toemitoriu de pravile. Unind astfel cunostinte profunde de drept cu o vastä experientä personalä Farinaccius a läsat o intinsä operä juridicä. iar autorul. cind se diguiesc apele pentru morärit etc. din psihologia vremii.. o mare vazä.. sezind cälare pre mägariu. din Digesta. sudalma.. ifi fäcuse dreptul la celebra Universitate din Padova. diferite furturi care se pot ivi in viata cimpeneascä. ca bunäoarä la § 24: «. prin cuprinsul diferit si —■ cum vom vedea — prin provenientä. Este posibil ca traducerea sä se fi fäcut si dupä un intermediär grecesc.iam sä ne apropiem de Occident. Cuprinde o serie de legi privitoare la raporturile juridice ale vietii agrare si pästoresti.. . compilatie alcätuitä in secolul al VHI-lea de impäratii Leon si Constantin Isauricul. Prima parte este impärtitä in 16 „pricine“ (capitole). infractiunile pästorilor.. numerotate curent. adicä din: Institutiones. Se näscuse la Roma in 1544 . Fusese tipäritä la Lyon in 1616 si retipäritä la Anvers in 1620. Aceastä parte a Pravilei lui Vasile Lupu a fost tradusä dupä o colectie de legi bizantine. pagube aduse pomilor si semänäturilor. Ea cuprinde 78 de capitole privitoare la diferitele delicte de drept penal.. . impreunä cu toatä opera lui juridicä. Pravila lui Vasile Lupu este alcätuitä din douä pärti bine distincte prin titlul diferit pe care-1 poartä. „Farinascu“.toria intre rude) — avind un caracter foarte interesant. ame'stecarea de singe (prin care se intelege cäsä. cunoscutä sub numele de leges agrariae: Nöjxoi yscopyiKoi. mai scurtä. precum si prin severitatea cu care aplica pedepsele. poartä-i pre ulite . S. incälcäri de teritorii. G. carele au strins toate pravilele cele impärätesti si incä se ispiti si se nevoi cu invätäturä ca aceea sä cunoascä care pravile si obiceaie se socotesc la oblastiile crestinesti in toatä lumea"..:188 bizantin si de jurisprudenta romanicä occidentalä.“ Capitolele acestea au fost extrase si traduse din opera unui mare jurisconsult italian. falsificarea de bani.

In orice caz. 1939. pentru completarea biografiei lui. Biografia mitropolitului cärturar Varlaam al Moldovei. XXXVI. unitatea legislativä a celor douä principate. si extras. 1145— 1172. p. nr. 2— 12. 1632— 1653. Contributie la biografia lui Eustratie logofätul. A u g u s t i n Z . 1—2. p. G h i b ä n e s c u . vezi bibliografia citatä mai sus la pagina 161. in Studii si documente. 979— 1000. I. p. 20. p. XXXVIII. Opere postume. editia a II-a. D R u s s o . precum a arätat D. R u s s o . Autografele lui Varlaam mitropolitul. Pentru cärturarii de la curtea lui Vasile Lupu si marele logofät Todirasco: N. si Studii istorice grecoromäne. L u c i a n P r e d e s c u . 4). A.. Cluj. Arhiva. VI. Mem sect. a c e 1 a ? i. data sfintirii lui ca mitropolit: I. Vasile lupu ca urmätor al impä. s. de am scos aciaste pravile fi le-am tälmäcitü din scrisoare greceascä pre limbä romäneascä.precum a observat regretatul Peretz fi precum spune insufi traducätorul in prefata cärtii: „S-au nevoit märia sa . 3 — 6. in Convorbiri literare. ce sä poatä intelege toti“. P o p . A u r e l V . ist. Surete si izvoade. B i a n u . TI r e c h e. de au gäsit oameni ca aceia. 1904. 1904 (impreunä cu o a doua redactie mai completä dupä o copie din 1668). rev. II. 103— 108. V. XIII —XVI.. XXXIV. aceastä pravilä a realizat — cum observa prof. p.. Bucuresti. II. 107— 137. 1939. p. P ä r v a n . 1885.. vol. a c e 1 a ? i. Pentru autografe: V. I. Opere postume. 1882. Pentru logofätul Eustratie: C. Cernäuti. II. sect. 695 si urm. 1632—1653. tom. Analele Acad. I.rätilor de Räsärit in tutelarea patriarhiei de Constantinopole si a bisericei ortodoxe. daseäli fi filosofi. Mitropolitul Varlaam al Moldovei. S a v a . 25 si urm. Varlaam. I o r g a . Rom. 1930. 1896. Fund. 210 —217). p.. _ BIBLIOGRAFIE Pentr-u cadrul istorie al epccii lui Vasile Lupu. nr. p. 1913. in secolul trecut. Istoria romänilor. Cercetäri istorice. 1912.tarea lui Meletie Sirigos la hirotonisirea lui Varlaam ca mitropolit in Iasi). Bucuresti. Iasi. L u p a s. Longinescu — cu douä veacuri mai inainte de unirea politicä. pentru lit. Bucuresti.. Contributiuni la istoria bisericei vrincene. p. retipärit din Candela (IV. 5 — 6). tom. Biografii: S t e f a n D i n u l e s c u . LXIII. Elenizmul in Romänia. Stiri documentare despre familia lui: A r o n D e n s u s i a n u . p. 1938. date documentare la: Gh. 510. p. Varlaam al Moldovei candidat la scaunul patriarhiei ecumenice (si cuvin.. Un vechi monument de limbä literarä romäneascä. Notite despre viata si activitatea mitropolitului Moldovei Värlaamu. 1939 (extras din revista Biserica ortodoxä romänä. 1940 (extras din rev. Athenaeum. a poruncit ca toate pravilele si scrise si nescrise sa fie adunate la un loc de bärbati vrednici si competenti in legile nationale si din ele a fäcut un codice deosebit. Mem. N. Dragos Eustratie logofätul. Scrieri despre legäturile lui cu Rusia' S i l v i u D r a g o m i r . 229 —236. in Analele Academiei . Pentru Toader Diiacul si Cioglesti: V. 424 — 452. III-V. Socec. 1940.. i n I . LVII. nr. p. si artä. Neamul mitropolitului cärturar Varlaam al Moldovei. in Analele Academiei Romäne. 1896. de au scosü den cärti elinefti fi lätinesti toate tocmelile. nr. 8.). p. in Revista criticä literarä. p. Biblioteca enciclopedica. I o r g a . an. Retipäritä in parte dupä fase ani in Indreptarea legii din Muntenia. Epoca bizantinä si fanariotä. Textul este insä un centom hrisostomic cu reminiscence din rinduiala inmormintärii. Eustratie biv logofetul. 31 — 32. Bucuresti.. „.. N . Bucuresti. ist. M i n e a. Bucuresti. 1934. in Columna lui Traian. in Studii istorice greco-romäne.". Contributiuni privitoare la relatiile bisericii romänesti cu Rusia in veacul al XVII-lea. 189 Bucuresti. 212 (cu fragmente diu Pravila lui Eustratie logofätul. III. Bucuresti. 1939. seria a II-a. cf. 1911—1912. cf. A. fapt care se desprinde lämurit fi din cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „Vasile Albanezul. Milcovia. 919 — 946. 1935. Ea a alcätuit fi baza jurisdictiunii din Moldova si Muntenia. S t o .i d e. care si pinä astäzi este norma de a judeca drept in Moldova" (Descrierea Moldovei). XIX. £i Convorbiri literare. XLI. opera a fost pusä sub tipar in 1646 fi e cea dintii carte juridicä ce ne-a venit din Occident. a märiei sale rob. 1894. p. III. Iaji. domnul Moldovei.

däinuia in bisericile noastre si cä. P a n a i t e s c u . Pravila lui Vasile Lupu a fost republicatä de I. Lo ng i n e s c u. Bucuresti. p. Casa Jjcoalelor. p. in revista Biserica si scoala. opera intreagä se editeazä acum de Fundatia regala. Adinc din cärti gräia si deplin cälugär fi blind ca un miel. Istoria dreptului romänesc. romanistul italian.Romäne. Bucuresti. insotitä de 1) izvoadele sale. Collectiune de legiuirile Romäniei vechi si cele noui. 1903.tura facsimilatä si de Dan S i m o n e s c u. in rev. in Autorii romäni vechi si contimporani.. Analiza lui la P. D r ä g a n u . Göbl. MITROPOLITUL DOSOFTEI Am väzut mai sus cä. a c e 1 a 5 i. Gamber. Mitropolitul Varlaam. in Arhiva. S. in colectia „Texte de literaturä veche rom. IV. P. 55 — 68. latineste. Bucuresti. Bucuresti. 1916). 245 — 249. M a n g r a. oprimat sub apäsarea turceascä. Gr. S. 1885. oficierea cultului divin se fäcea anevoie. XXV. I. Cluj. op. Despre Räspunsul la Catehismul calvinesc cf. P. in Prietenii istoriei literare. Despre Leastvita lui Ion Scärariul: Gh. in Anuarul Institutului de istorie nafionalä. care totusi. G. Coresi. 1940. 1933. 1—82. p. Patrognet. B e r e c h e t. prea invätat. 545—596. 57 — 59. slavoneste fi altele. Bucuresti. in tara noasträ pre aceste vremi nu se afla om ca acela. 295. III. Bibliografia romäneascä veche. in I. XXVII. p. X. I. 3) de tälmäcirea sa in fran^uzeste de A. 119—158. 1915. Bucuresti. 1931. Textul inso^it de studiu publicat de N. pe la jumätatea veacului al XVII-lea. p. Pravila lui Vasile Lupu $i Prosper Farinaccius." 1 Prost — de neam de jos. si la V. apoi de Ion M. 231—235. incepe munca grea pentru introducerea limbii nationale in bisericä. focarele de cärturärie slavä se stinseserä. p. Paris. p. multe limbi stia: elineste. 65— 107. I: Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu. Pärerile d-lor Iorga si Peret despre Pravila lui Vasile" Lupu. ne-a läsat despre el urmätorul portret: „Acest Dosofteiu mitropolitul nu era om prost1 de felul lui. Gr. H a n e s . P a n a i t e s c u . Boto?ani. din aceastä cauzä. 201 — 221. Legi vechi romänesti si izvoarele lor. I. Varlaam. ca anexä la studiul Codicele pribeagului Gheorghe Stefan. care. Opera. Introducerea a fost publicatä de N. B i a n u s i N e r v a H o d o s . p. Iasi. 1875. O inviorare a culturii slavone nu mai era cu putintä in ^ärile noastre. Cercetäri istorice.. cit. p. 1934. cu acea prestantä pe care i-o admirau chiar regele fi nobilimea polonä. Extrase din Cazanie: Cazaniile lui Varlaam. p. in Revista istoricä romänä. C. G. L’injluence de l'oeuvre de Pierre Mogila archeveque de Kiev dans les Principautes roumaines (extras din Müanges de I'Ecoh roumaine en France. prin puterea traditiei. 1912. 1914. Mänästirea Dealu. Semnä. La aceastä räspintie din viata bisericii noastre se iveste marele mitropolit Dosoftei. Ion P e r e t z . 160—181. III. 1914. Arhiva. in Analele Acad. si I. p. mitropolitul Tärii Romänesti insusi constata cä clerul nu mai cunostca limba slavonä. Iasi. deoarece in sudul dunärean. M i n e a. B u j o r e a n u. p. Raporturile Cazaniei lui Varlaam cu Cazania lui Coresi si cea de la mänästirea Dealu P. ed. XXVI. P. G h i b ä n e s c u . 1895. adäpindu-se din izvoarele autentice ale ortodoxiei.". Cluj. L u p a s in Documente istorice transilvane. reprodusä si de I. II. Bucuresti. care era copii pe vremea cind Dosoftei oficia serviciul divin in mitropolia Moldovei. p. Eustratie: 340 — 367. Locul Cazaniei lui Varlaam in vechea noasträ literaturä omileticä. Istoria vechiului drept romänesc. 1940. 21 si 22. 51. XIII —XVI. Socec. 1909. XXV. 341 — 349 (cu testamentul in facsimile). era neam de mazil. Izvoarele (Seminarul de istoria vechiului drept romänesc). p. 281—312. I. St. :190 . Pravila lui Vasile Lupu si izvoarele ei grecesti. L o n g i n e s c u . Studii: S. V. p. B i a n u. Bucuresti. 1903. 2) de varianta sa munteneascä intrupatä in Indreptarea legii a lui Matei Basarab. 1887— 1888. 133— 161. Rom. nr. S i o n . Carte romäneascä de invätäturä de la alte giudete. Pentru tipärituri: I. V. 1942. Neculce. Arad. Vechile noastre Cazanii. S c o r p a n . G. Räspunsul impotriva Catihismului calvinesc. Iasi. L o n g i n e s c u . C a r t o j a n. Iasi. O nouä lucrare a mitropolitului Varlaam.

se pare. versurile latine despre Sibila Eritreea.nizatä de Petru . Tatäl se numea. Unde s-a format sufleteste acest mare indrumätor al bisericii moldovenefti. in sfirfit. pe timpul exilului. reorga. o insemnatä colonie greceascä. grupatä in jurul bisericii ortodoxe.Din cercetarea mai atentä a operei lui Dosoftei se vede cit de indreptätitä este afirmatia lui Neculce: „multe limbi ftia". Legäturile de rudenie strinsä ale lui Dosoftei cu familia Paparä din Lwöw lasä deschisä ipoteza cä Dosoftei isi va fi petrecut copiläria in Polonia si isi va fi asezat temelia studiilor sale poate in scoala Frätiei ortodoxe 191 din Lwöw. in ce imprejuräri a invätat el atitea limbi fi a ajuns la o culturä afa de aleasä. nu se poate räspunde cu preciziune. curajul cu care a luat asuprä-fi opera de nationalizare a serviciului divin fi tot afa se explicä amestecul lui. reproducerea in Parimii (1683) a unor versuri latine despre Sibila Eritreea. el mai cunoftea bine limba greacä —• poate cä o deprinsese de copil in mediul familiei — dupä cum dovedesc utilizarea de izvoare grecesti in operele sale. dupä cum se vede din numeroasele note fi comentarii de ordin teologic. greacä fi latinä — trebuiefte adäugatä fi polona. fiindcä nu avea literele respective. destul de inaintate. mama Misira. au semnalat unele cuvinte care nu se gäsesc decit la aromäni. Gäzdaru. La cunoftinta limbilor vechi — slavä. adaugä lämuriri in limba polonä. originarä. in afarä de limba slavä veche in care oficia serviciul divin. una din mätufile sale purta numirea de Stanca. se pare. in stihuri polone. traduse apoi in stihuri romänefti. aduc o probä cä el cunoftea si limba latinä. bunicul Barila. geografic si etnografic. intr-o vreme cind slavonismul era incä inrädäcinat la noi. Dealtfel o familie Paparä —■ poate o ramurä a celei stabilite in Lwöw —■ se intilnste in documentele moldovenesti incä din vremea lui §tefan cel Mare. Lacea si D. pe marginea unei cärti vechi. din Ianina. iar. pe care o gäsim intr-un rind. poartä numiri intr-adevär neobisnuite in celelalte tinuturi romänefti. afläm cä Dosoftei era inrudit cu familia Kiriac Paparä din Lemberg. sub epitropia rudei sale Kiriac Paparä. care intäreste drepturile lui Mihail Paparä si ale sotiei sale asupra „mosiilor strämosesti“. De altä parte. care a prezis nasterea Mintuitorului. imprästiate in traducerile sale (mai ales la Psaltirea in versuri). afa de obifnuitä in onomastica noasträ. dupä cum afläm dintr-o insemnare publicatä de Hasdeu in Arhiva istoricä. pe de altä parte. transcrise — ca si cele grecefti — in caractere chirilice. fiindcä intr-un rind — in Parimii — se incumetä chiar sä traducä. Intr-adevär. In aceastä scoalä. ca in exilul lui de la Strij sä fi invätat si limba ucraineanä. S-a crezut de unii istorici cä era de origine grec. precum si numeroase citate latine din operele sale. Numele de familie Paparä se intilneste azi la romänii suddunäreni. in controversele liturgice fi dogmatice ale bisericilor rusefti. Aceastä minte poliglotä avea fi o adincitä culturä teologicä fi profanä. altii au presupus cä era ucrainean: azi avem motive temeinice a crede cä era romän macedonean. de asemeni. Cunoftintele lui in aceastä limbä erau. Dintr-o scrisoare adresatä patriarhului Moscovei. intre care erau desigur trecuti §i moldovenii si romänii macedoneni. De altä parte. istoric. E probabil. Intr-o notitä din Psaltirea in versuri ne spune textual: „asa am cetit in Psaltirea cea lefascä". in actualul stadiu al cercetärilor istorice. Leontar. Asa se explicä. ln Lemberg se afla pe vremea aceea. impreunä cu intreaga comunitate. Viata. Pärintii fi familia lui. sint chestiuni la care. care au studiat lexicul lui.

:192

Movilä, se predau pe lingä limba slavä bisericeascä si polona si limbile clasice: greacä si latinä; iar dintre disciplinele profane: retorica si poezia. Se näscuse la 1624, si in 1649 — deci la virsta de 25 de ani — il gäsim printre umilii monahi care isi inchinau vremea studiului, in linistea mänästirii Pobrata. De aici se inaltä repede: in 1658, la virsta de 34 de ani, este ales episcop de Husi; un an mai tirziu este strämutat ca episcop de Roman si in 1671, in a doua domnie a lui Duca-vodä, e ales mitropolit al Moldovei. Noul mitropolit avea in urma lui o muncä grea pe tärimul culturii si venea cu intentia de a reinvia activitatea cärturäreascä din epoca lui Vasile Lupu. Tipografia care fusese instalatä in mänästirea Treisfetitele de Vasile Lupu se ruinase, si Dosoftei, care tradusese Psaltirea in versuri, s-a väzut nevoit sä trimeatä manuscrisul in Polonia, la mänästirea ruteanä din Uniew, ca sä-l vadä tipärit. Vremurile nu erau insä atunci prielnice pentru activitatea cultu- * ralä. In lupta deschisä intre poloni si turci, in jurul cetätii Hotinului, Petricecuvodä, intelegindu-se cu domnul muntean, trece de partea polonilor. Turcii sint bätuti, iar Petriceicu e silit sä fugä in Polonia dinaintea lui Dumitrascu Cantacuzino, adus de turci. Cu Petriceicu pleacä in exil si mitropolitul Dosoftei, care se amestecase in politica tärii, tinind cu polonii. Intorcindu-se insä din Polonia la inceputul anului 1675, este inchis in mänästirea Sf. Sava din Iasi, de unde, liberindu-se curind, recapätä increderea domnului si este reinstalat in scaunul mitropolitan. De aci inainte mitropolitul Dosoftei renuntä la lupta politicä si-si inchinä toate puterile intereselor culturale ale tärii. El incearcä sä refacä tipografia lui Vasile Lupu, punind, dupä I. Bianu, sä se toarne din nou matrite, dupä P. Panaitescu, aducind material nou tipografie de la mänästirea din Uniew, impreunä cu tipograful Vasile Stadnicki, probabil o rudä a lui Simion Stadnicki, seful tipografiei din Uniew. In aceastä tipografie a apärut, la 1679, Liturghierul lui Dosoftei. Dar literele turnate erau greoaie si urite. Trebuia sä caute in altä parte materialul necesar pentru a se pune la punct tipografia ruinatä. Imprejurärile prielnice se ivirä curind. In 1679 turcii cuceriserä Ucraina §i oferiserä domnului moldovean Gheorghe Duca, — venit pentru a treia oarä in domnie — ■ sarcina de a o administra si de a le mijloci pacea cu rusii. In acest scop, Gheorghe Duca trimite o solie la Moscova, cäreia-i incredinteazä si Dosoftei douä scrisori: una cätre Nicolae Milescu; alta direct cätre patriarhul Ioachimj rugindu-1 sä-i trimitä —■ prin solul moldovean, cäpitanul Ionasco Bilevici —un teasc de tipografie si slovele necesare cu care sä poatä tipäri cärtile traduse de el din limba greacä si din cea slavonä. Rezultatul a intrecut asteptärile, fiindcä patriarhul ii trimite impreunä cu o tipografie completä — prin care putea sä-fi realizeze sträduinta de a inzestra bisericile tärii cu textele necesare serviciului divin •— si o scrisoare care vädeste stima de care se bucura Dosoftei intre contimporani: „A binevoit Domnul Dumnezeu a aseza ierarh intelept oamenilor säi... pe Prea Sfintia Ta, care-i pasti bine printr-o inteleaptä cirmuire, cä si mai departe de noi a pätruns obsteasca laudä pentru a Ta urmare in Hristos ... Am aflat strälucita Ta evlavie cätre Domnul Dumnezeu si rivna cea dumne- zeiascä fi fierbinte ce o ai in lucrurile Tale ortodoxe fi sincera Ta ingrijire pentru turma incredintatä Tie.“ Cu materialul adus din Moscova, mitropolitul Dosoftei reface tipografia lui Vasile Lupu fi, intr-un rästimp de relativä linifte fi pace, el se afazä pe lucru, punind sub tipar cärtile traduse, care afteptau de multä vreme sä vadä lumina.

Traducerea cärtilor liturgice. In epoca lui Matei Basarab fi Vasile Lupu, din ciclul cärtilor obifnuite in bisericä, abia se tipäriserä Cazaniile, care tineau locul predicilor fi care se citesc la sfirfitul serviciului divin. Dintre cärtile de ritual, numai in Muntenia se tipäriserä trei — Pogribania, Mystirio fi Tirno- sania bisericilor — cu indicatiile tipicului, adicä cu lämuririle ce se dau preotului cu privire la chipul cum trebuie sä slujeascä, in romänefte, dar cu rugäciunile in slavonefte. Din nencrocire fi acest pas timid inainte a fost impiedicat prin zbuciumul vremurilor ce au urmat fi in care tipografia lui Matei Basarab si cea a lui Vasile Lupu fuseserä ruinate. Urcindu-se pe scaunul mitropolitan al Moldovei, Dosoftei, cälugär de o largä culturä ortodoxä, intemeiat pe sensul intim al Sfintelor Scripturi, introduce cu curaj, douäzeci de ani mai tirziu, in bisericä Moldovei, marea reformä a nationalizärii serviciului divin. La doi ani abia dupä ce fusese ales mitropolit, el däruise — cum spune insusi — limbii romänesti Psaltirea tälmäcitä in versuri fi tipäritä la mänästirea Uniew din Polonia. In acelafi an 1673, tipärefte, tot in romänefte si tot la Uniew, Acatistul Näscätoarei de Dumnezeu. In 1679 tipärefte Dumnezeiasca liturghie, retipäritä fi in 1683, fi cuprinzind liturghia sfintului Vasile cel Mare fi a sfintului Grigore Dialogul, la care s-au mai adäugat slujbele obifnuite: la aducerea primelor fructe in bisericä, la aria cea de piine, la culesul viilor, la blagoslovenia vinului in cramä, la rinduiala daniilor, la blagoslovitul märtisoarelor in Duminica Floriilor. In 1681 Dosoftei tipärefte Molitvenicul dc-ntäles— adicä pe intelesul tuturor, deci in limba romänä — care cuprinde rugäciunile si slujba obifnuitä la logodnä, cununie, botez, maslu si inmormintare. In 1683 ne dä Octoihul, numit asa fiindcä cuprinde cele opt slujbe obisnuite duminica, fiecare pe eite un ton aparte. Este o operä imnograficä, alcätuitä in mare parte de sfintul loan Damasceanul pe la anul 735, in mänästirea Sf. Sava, la care s-au adäugat apoi compozitiile cälugärilor studiti si troparele impäratilor bizantini Leon al VI-lea cel intelept fi Constantin Porfirogenetul. Motivele care 1-au indemnat pe Dosoftei sä tradueä si sä tipäreascä aceste cärti se väd dar din prefetele lui: „Grädinä incuiatä fi fintinä pecetluitä de... ce folosu-i? precum scrie aceia marele si vestitul Potolomeiu, milostive fi luminate Doamne. Caria noi, citind erminiile fi tilcovaniile Sintei Scripturi, afläm cä o zice pentru inchisul intelesului, cäriiä o vedem in vremile noastre, cä si acia putinä sirbie ce o invätä de-ntelegia, tncä s-au päräsit in tarä ... Cela ce prorociafte, adecä spune de-ntäles oamenilor, gräiaste zidire fi mingäiare, indemnäturä fi dojanä. Cela ce gräieste in limbä (neinteleasä de popor) pre sine zideaste; iarä cela ce spune de-ntäles, besearicä zidiafte. Cä mai mare-i cela ce spune de-ntäles, decit cela ce gräiaste in limbä... Cä in bisericä mai voia mi-i cinci cuvinte cu mintia mia sä gräiescu, ca fi pre al$ii sä invät, decit ziace mii de cuvinte intr-altä limbä." Iar in alt loc, reproducind intrebarea adresatä de Marcu, patriarhul Alexandriei, lui Theodor Baisamon, patriarhul Antiohiei: „Cuvine-se oare ca preotii ortodocfi din Siria, din Armenia fi din alte täri ortodoxe sä liturgiseascä in limbile lor proprii?", aduce räspunsul lui Baisamon, intemeiat pe pasaje din scrisorile apostolului Pavel: „Ceea ce-s provoslavnici intru tot, de vor fi de 193 elineascä limbä nepartnici, pre limba <7or> sä slujeascä Sf. Liturghie“. Dupä cum reiese destul de limpede din textele de mai sus, mitropolitul

:194

Dosoftei era convins de necesitatea introducerii limbii nationale in bisericä. Este cel dintii mitropolit din principate care, incepind aceastä mare reformä de incetätenire a graiului strämofesc in altar, cautä sä convingä clerul din vremea sa cä oficierea cultului in limba inteleasä de masele adinci ale poporului, departe de a fi o rätäcire in apele ereziilor, e dimpotrivä in conformitate cu traditia Sfintelor Scripturi. Din traducerile lui Dosoftei, douä depäfesc problema introducerii limbii nationale in bisericä fi intereseazä in chip deosebit istoria literaturii noastre. Sint: Psaltirea in versuri si Vietile sfintilor. Psaltirea in versuri. Psaltirea tipäritä la Uniew in 1673 este, dupä cum o märturiseste insufi stihuitorul ei, rodul unei munci grele: a lucrat-o „cu multä trudä si vriame indelungatä", in „cinci ani foarte cu osirdie mare". O copie manuscrisä a textului —• pästratä in Biblioteca Academiei Romäne —■ poartä semnätura lui Dosoftei ca episcop de Roman, dar din märturia pe care ne-o dä prefata textului tipärit in 1673, cä s-a implinit cu foarte mare osirdie in cinci ani, rezultä cä Dosoftei a inceput sä lucreze la opera sa din 1668. Versiunea pästratä in manuscrisul din 1671 are o importantä aparte, fiindcä, pusä in paralelä cu textul tipärit in 1673, ne dä posibilitatea de a urmäri procesul de elaborare fi creatie al mitropolitului poet, care, nemultumit de prima redactie, revede necontenit textul, modificä uneori ritmul, corecteazä expresia, indreaptä mereu, vefnic in cäutarea unei forme mai clare fi mai expresive. Cum a ajuns Dosoftei la ideea de a traduce psalmii in versuri romänefti, cäci pinä la el nu se cunoafte nici un model tipärit in literatura ortodoxä, nici in cea slavä, nici in cea greacä, afarä doar de incercarea pästratä in manu- scris a lui Gh. Palamed. Se ftie cä ideea de a versifica psalmii fi de a-i afeza pe melodii, pentru a fi cintati in biserici, in reuniuni, in case, a pornit de la calviniftii francezi. Calvin insusi a versificat citiva psalmi, dar cele mai frumoase versuri le-a dat poetul francez Clement Marot (1495—1544), care a versificat 50 de psalmi. De la acestia s-au inspirat traducätori din toate tärile pe unde a pätruns reforma, pinä la marele poet polon loan Kochanowski, a cärui operä, publicatä in 1577 si retipäritä apoi in n enumerate editii — 15 pinä in vremea lui Dosoftei — a servit de imbold pentru traducere si de model pentru versificatie lui Dosoftei. loan Kochanowski fusese reprezentantul principal al poeziei culte din „epoca de aur" a literaturii polone si, cum il numesc istoricii literari, „pärintele poeziei polone". Vechi student al celebrei Universitäti din Padova, a cälätorit la Paris, unde a cunoscut pe Ronsard si pleiada. In traducerea psalmilor, Kochanowski, urmind exemplul lui Clement Marot, s-a sträduit sä dea poeziei nationale religioase, care exista inaintea lui dar care era mediocrä, o valoare artisticä superioarä si sä o inalte pe cele mai ridicate culmi ale artei. Opera nu era usor de indeplinit, cäci poetul nu putea sä dea curs liber inspiratiei sale: nu trebuia sä se läse furat de sugestiile cei le dädea textul originalului, care reprezenta o traditie sacrä, si in acelasi timp era nevoie sä pästreze si toatä frägezimea misticä a originalului si sä evite platitudinea. Pentru a pätrunde cit mai adinc in gindul intim al originalului ebraic, el a folosit mai toate traducerile anterioare. !n ce priveste stilul traducerii lui Kochanowski, e peste indoialä cä nu se putea cere pentru vremea aceea ca poetul polon sä respecte din poezia orientalä a psalmilor coloritul local, pe care l-a introdus, mult mai tiriziu, in literatura

europeanä, romantismul secolului al XIX-lea. Pentru a intelege coloritul specific ebraic al psalmilor, s-ar fi cerut o culturä cu mult superioarä aceleia pe care o aveau contimporanii lui Kochanowski. Dar renuntind la elementul exotic, Kochanowski a izbutit sä degaj eze din cintecele de durere si de umilintä inaintea divinitätii, ale regelui izraelit, sentimentele adinc omenesti si sä ni le transmitä intr-o formä ritmicä, plinä de noutate si varietate, imbogätind metrica polonä cu multe inovatii izbutite. I. Bianu, publicind in 1887 Psaltirea lui Dosoftei, a arätat cä structura versurilor mitropolitului moldovean este imitatä dupä tesätura versurilor lui Kochanowski. Gäsim la Dosoftei ritmica utilizatä de poetul polon, lungimile de versuri ale modelului si succesiunea rimelor — versuri perechi (1 cu 2, 3 cu 4) alcätuite totdeauna din eite doua silabe (rime feminine). Dosoftei a luat insä de la Kochanowski numai modelul, formele de versificatie in general, cäci in amänunte mäsura versurilor lui nu corespunde cu mäsura versurilor lui Kochanowski. Fondul traducerii a rämas neatins de influenta polonä. Iatä un exemplu desprins chiar din psalmul 1. Kochanowski spune, traducind ad litteram textul Psaltirii: „Sunt ca pleava care se murdäreste pe pämint si pe care vintul o aruncä unde vrea“. Dosoftei dezvoltä imaginea in felul urmätor:
Iarä voi necuratii ca pleava De sirg veti cunoaste-vä isprava Cind s-a vintura dintr-arie pravul, Vä veti duce, cum sä duce spravul; Si cu griul nu-ti cädea-n fätare. •

Dupä cum se vede, in marginile textului primitiv, el introduce o imagine nouä, imprumutata din cadrul vietii agricole: aria. Cei päcätosi vor fi spulberati in vint ca pleava ; ei nu vor cädea pe suprafata ariei (fätare), ca boabele de griu curat — imaginea sufletelor cinstite. Asemenea amplificäri ale textului biblic, care nu se gäsesc in Kochanowski , sint, dupä cum m-a convins o confruntare a textelor fäcutä cu ajutorul regretatului prieten Stefan Glixelli, fostul decan al Universität» polone din Wilno, destul de numeroase. De altä parte, spuneam cä Kochanowski a dezvoltat si el textul autentic al Psaltirii, folosinduse intre altele de versiunea lui Buchanan. Pe cit ne-am putut incre- dinta din compararea textelor, aceste amplificäri ale lui Kochanowski, fie cä sint proprii, fie cä sint luate din Buchanan, nu se gäsesc la Dosoftei. Pentru textul Psaltirii, Dosoftei, care era conducätorul ortodoxiei in Moldova, s-a servit de textele autorizate ale bisericii moldovenesti: psaltirile slavone. Din acestea a pästrat el si unele cuvinte, care nu par sä mai fi avut mare circulatie in limba vremii sale (rostul = gurä; sterevie = oxspeßta, pucioasä; mäzdä = mitä). Ca si Kochanowski, Dosoftei nu putea avea nici el simt pentru exotismul oriental al poeziei biblice. Dar Dosoftei a simtit si el adinc in sufletulsäu frumusetea eternä a cintecelor de adorare si umilintä ale poetului rege inaintea divinitätii, frumusete care a alinat in lungul veacurilor omenirea in ceasurile ei de durere, si, vroind sä o impärtäseascä contemporanilor säi moldoveni, a transpus-o in cadrul vietii sociale a timpului fi locului säu. Astfel, ca si in pictura primitivä a Renasterii, notele de coloare localä abundä in tema biblicä. Se vorbeste de „ocine", de „mosii ce se dau cu urice“, de „descalecarea mosii", de „boieria lui Iuda", de „caftane“, de „bucine de corn de bour“ (unde textul biblic 195 are: corn). Iatä bunäoarä citeva versuri care amintesc primirea trium- falä a voievozilor biruitori in cetatea de scaun a Moldovei:

Cintati Domnului in strune, In cobuz de versuri bune, Si, din ferecate surle, Versul de psalomi sä urle Cu bucium de corn de bour, Sä räsune pinä-n nour.

Pentru a aprecia drept opera lui Dosoftei —■ si acesta este rostul istoriei literare —■ trebuie sä tinem seamä de faptul cä el a luptat cu toate greutätile inceputurilor; limba literarä a timpului nu fusese incä mlädiatä la necesitätile ritmice ale versului, cäci desigur nu putem considera ca modele serioase de versificatie stihurile lui Varlaam si ale lui Udriste Nästurel la stema tärii din cärtile publicate. Incercärile de versificatie ale romänilor calvinizati din Ardeal nu ajunseserä la cunostinta lui. De altä parte, posibilitätile poetice ale limbii, imaginile si toate mijloacele de expresivitate nu fuseserä incä puse in valoare printr-o indelungatä traditie literarä 1 si, dacä la acestea mai adäugäm si faptul cä ideile originalului biblic trebuiau turnate in versuri pe care atunci pentru intiiasi datä le crea in limbä mitropolitul poet, e usor de.inteles pentru ce unele pasaj e pline de poezia misticä a vietii patriarhale sint redate in stihuri prolixe, naive, lipsite de farmecul originalului. Dar aläturi de aceste pasaje, se gäsesc in traducerea lui Dosoftei de multe ori imagini neafteptate fi sugestive, adäugate peste marginile textului biblicj adesea pentru nevoile constructiei metrice, care vädesc un suflet cu ochii deschisi fi spre frumusetile naturii. Acolo de pildä unde textul Psaltirii da numai: „Chiar pasärea fi-a aflat siefi casä“ (in traducerea pärintelui Gala Galaction), Dosoftei contureazä imaginea mai precis:
Ca o vräbiutä ce sä incuibeazä. In strasinä de casä dacä se-nsereazä. .7; . .

Iatä alte accente de lirism religiös cärora nu le lipseste vigoarea fi coloarea ca de exemplu:
In ce chip doreste cerbul de fintinä, Cindu-1 stringe setea de-1 arde-n pläminä, Sufletul meu, Doamne, asa te doreste. Fiara codrilor cea multä Toatä de mine ascultä; !->i de zimbri—am cirezi multe; Päsäri incä am cu cirduri De se ■fin de hranä-n cimpuri. Si cu urlete ploi mari värsa tare, De fierbeau undele-n beznä, ca-n cäldare, §i din nouri mergea freamät si sägete, Sä-ngrozeascä egiptenii. Glasul tunetului tau träznia-n roatä, De-^i lumina fulgerele lumea toatä; S-au strämutat de cutremur tot pämintul, ..

:196

1 Izvorul de apä vie al poeziei noastre populäre, care este tot atit de vechi ca si poporul nostru — ?i de care ne vom ocupa la locul säu, cind vom putea sä-1 cuprindem cu privirea 111 toatä complexitatea lui — nu ajunsese incä sä regenereze literatura cärturarilor. Desigur cä mitropolitul Dosoftei a cunoscut si el cintecele pe care le cintau, in sunetele cobuzelor, cintäretii la mesele domne§ti (vezi de ex. cronica lui Miron Costin, ed. Kogälniceanu, 1872, tom. I, p. 351). E probabil cä metrica poeziei populäre cu mäsura de 5 —6 silabe a influentat pe Dosoftei in versurile sale. Dar o influenza mai adincä a poeziei populäre asupra traducerii lui Dosoftei n-a fost incä documentatä.

Cind ai täiat cale-n mare cu cuvintul. Am mincat pine cu sgurä Si lacrämi in bätäturä De fafa miniei tale. ' Peste luciu cu genune Tree coräbii cu minune.

In sufletele pline degriji ale contimporanilor säi pentru furtunile timpului, psaimii lui Dosoftei, prietenul lui Miron Costin, au coborit o razä de alinare. Pärerea regretatului Bianu cä ei n-au avut räsunet la noi, intrucit in cultul ortodox traditiunea nu le permitea sä fie introdusi §i cintati in bisericä, trebuieste azi rectificatä. Citä mingiiere in clipe de suferinte ori in ceasuri de meditatie religioasä au adus psaimii lui Dosoftei se vede din faptul cä dascälii si cintaretii anonimi ai poporului au adaptat, pentru unele bucäti, melodie. In vechile manuscrise din Biblioteca Academiei Romane am gäsit numeroase exemplare din toate tinuturile romänesti — Moldova, Muntenia, Transilva- nia — in care psaimii sint copiati aläturi de alte cintece profane si religioase. Dintre psaimii lui Dosoftei, citiva, ca de pildä 46 („Limbile sä salte"), 48 („Veniti cu toti dimpreunä sä ne facem voie bunä"), 94 („Auziti acestea toate, neamuri, noroade si gloate"), 98 („Domnul stätu crai in tarä") au fost asa de bine modulati in spiritul poporan, incit, prin mijlocirea, probabil, a dascälilor de biserici, au pätruns in ciclul colindelor populäre «;i se cintä pinä ln vremurile noastre de copiii care poartä cu steaua, pe ulitele satelor si orase- lor, solia nasterii Mintuitorului. Din cintecele de stea, psaimii lui Dosoftei au fost introdusi mai departe in tesätura dramei religioase populäre a Viclei- mului — cu deosebire psaimii 94 si 98. Din nädejdea pusä de neobositul mitropolit moldovean de a da aripa versului romänesc poeziei vechi crestine, citiva psalmi au coborit astfel in sufletul poporului, amestecindu-se in cintärile si näzuintele lui. Vietile sfintilor. A doua operä importantä din activitatea literarä a mitropolitului Dosoftei, dupä Psaltirea in versuri, este colectia completä a vietilor de sfinti, care s-a imprimat la Iasi intre 1682—1686, cu tiparul adus din Moscova, de la patriarhul Ioachim. Din cercetärile intreprinse de regretatul Iulian Stefänescu intr-o bunä lucrare de doctorat, Legende despre Sf. Constantin in literatura romdnescä, precum si din sondajele fäcute de noi in diferite capitole ale operei, reiese cä märturia lui Dosoftei insusi, din prefata operei, cä „a tradus de pre greciaste si de pe sirbiaste pre limba romäneascä", se confirmä. Iulian §tefänescu a izbutit chiar sä precizeze izvorul principal din care §i-a scos traducerea sa Dosoftei. Aceasta este prelucrarea neogreacä a mineelor bizantine, fäcutä si tipäritä de Maximos Margunios, episcopul Citerei, care a träit intre 1549—1602. In afara de Margunios, s-a mai servit de originalele bizantine, editate si acestea in tipografia greceascä din Venetia a lui Glykys. Pe alocuri, unele amänunte istorice le-a scos din legendele hagiografice, care fuseserä incorporate in cronografele bizantine ale lui Dorotei de Monembasia si ale lui Matei Cigala. Si, in sfirsit, pentru unele nedumeriri in traducere, a urmat traditia textelor mediobulgare intrebuintate pe atunci in bisericile noastre. Colectia vietilor de sfinti a mitropolitului Dosoftei cuprinde mai multe . grupe de legende. O primä grupä — mai micä — e formatä de legende referitoare la Mintuitor, la familia sfinta si la apostoli, mai toate extrase din evangheliile apocrife. A doua grupä — mai mare — este formatä din legendele martirilor si ale 197 ascetilor. Se cunosc prigonirile groaznice pe care le-au avut de indurat crestinii

:198

primelor veacuri din partea romänilor, cind acestia au inceput sä-fi dea seama cä räspindirea noii religii surpä temeliile statului si ale autoritätii lor. Marele istorie al bisericii crestine, Eusebiu din Cesareea, care a apucat epoca de incheiere a persecutiilor, ne povesteste puterea misticä cu care indurau chinurile cei ce nu voiau sä päräseascä credintä in Mintuitorul: arsi peruguri, aruncati inaintea fiarelor in arenele circurilor, sfisiati cu cochilii si unghii de fier. In acele vremuri de urgie, cind crestinismul era abia la inceputurile sale, nu era cu putintä ca el sä nu inteleagä ce admirabile pilde de rezistentä in prigoniri putea aduce forta moralä a acestor eroice jertfiri de viatä pentru credintä cea nouä. Fanatizate de avintul cu care acesti iluminati primeau cununa de martiri, masele populäre vedeau in ei pe adeväratii alesi ai Mintuitorului in lupta cu päginismul. Dupä ce Constantin cel Mare pune capät persecutiilor, admitind liber- tatea cultului crestin, atentia bisericii este indreptatä cätre ascetism. Sfintul acestor noi vremuri este acum ascetul, care, retras de lume in codri sau pusti- uri, isi mortifica trupul pentru a dezrobi sufletul de ispitele cu care duhul intunericului cäuta sä-i primejduiascä mintuirea. In näzuinta de a expia päcatele lor si ale semenilor, ascetii isi impuneau asperitäti de viatä, chinuri trupesti, refuzind orice adäpost, stind färä nici un acoperis vara sub arsita soarelui, iarna in vifor, vinturi si ploi, pinä ce trupul li se topea de chinuri fi se acoperea de räni. Biserica fi contimporanii au privit cu admiratie si pietate pe asceti fi-i socoteau ca fiind inspirati de Dumnezeu. Un cronicar bizantin ne spune cä impäratul Isac Anghelos, intr-o vreme de mare cumpänä in istoria Bizantului, a chemat in palat pe „cälugärii care umblä cu picioarele goale, pe cei ce se culcä pe pämintul gol fi pe cei ce träiesc deasupra pämintului pe coloane“ fi le-a cerut sä se roage lui Dumnezeu ca sä indepärteze primejdiile care ame- nintau imperiul. Care sint elementele din care s-au alcätuit legendele hagiografice le-am arätatlap. 119—122 Conceptia hagiografului despre rolul fi misiunea sfintului pe pämint pare sä fi fost influentatä, in afarä de traditia literarä a apocrifelor, fi de curentele filozofice ale timpului fi cu deosebire de mistica neoplatonicianä. Conceptia misticei neoplatonice despre puterile supranaturale in extazul divin a influentat credintä creftinä despre sfinti, in sensul cä hagiograful, ca fi misticul neoplatonician, admitea cä martirul sau ascetul, care in extazul mistic se confunda in sufletul säu cu Mintuitorul pentru a duce lupta impotriva päginismului, in clipele hotäritoare era sprijinit de Domnul. Mintuitorul radia atunci in jurul lor aureola divinä — cu care dealtfel fi sint zugräviti in bisericile noastre — si cä acest nimb al sfinteniei ii susträgea de la influenta puterilor fizice ale naturii, ridicindu-i mai presus de ele. Aceastä conceptie care stä la temelia legendei hagiografice explicä caracterul supranatural al actiunii. Vietile de sfinti ne introduc astfel intr-o lume de miraculos crestin, in care torturile cele mai ingrozitoare nu pot distruge viata martirului. De exemplu sfintul Mamas fi Iulian sint condamnati de autoritätile romane sä fie sfisiati de fiare sälbatice, dar la ziua sorocitä, in arena circului, cind se dä drumul fiarelor inflämmzite, acestea, in loc sä se repeadä asupra lor, ifi domolesc furia si, ajungind in fata sfintilor, le ling picioarele. Sfintul Tirs, särbätorit la 14 decemvrie, este virit intr-un sac cu scorpii si vipere si aruncat in mare, departe de tärm; cu ajutorul ingerilor sacul se sfisie, sfintul iese nevätämat si se intoarce la tärm, cälcind pe valuri ca pe uscat. Cind Ermingheld, fiul unui rege got, este asasinat in temnita din porunca tatälui,

coruri de ingeri se scobor din cer, cu lumini, in cintece de slavä (1 noiemvrie). Tot prin minuni, de altä naturä insä, se caracterizeazä si viata sfintilor asceti. Sf. Marian nu are nevoie, in puterea noptii, de candelä ca sä serie, fiindcä degetele lui räspindeau lumina necesarä. La moartea sfintului Lazär stilpnicul (7 noiemvrie), coloana pe care träise sträluceste in täria noptii ca o coloanä de foc, pinä la mari depärtäri. Pentru a aleätui biografia sfintului, hagiograful, care n-a urmärit nicio- datä o reconstituire istoricä a vietii, ci numai o operä de edificare moralä dupä canonul stabilit prin datina hagiograficä, a imprumutat de multe ori elemente din traditiile si basmele populäre. Astfel, de pildä, tema cu lupta voinicului pe tärmul unei ape pentru mintuirea unei fecioare, care apare in vechiul mit al lui Perseu si Andromeda, in legenda celticä a lui Tristan si Iseult si in o multime de basme populäre, ca de exemplu in Balaurul cu saftte cafiete din colectia lui Ispirescu, a fost incorporatä din secolul al XII-lea si in viata sf. Gheorghe, aleätuind partea cea mai frumoasä si mai cunoscutä a legendei. Tema aceasta hagiograficä a luptei sfintului Gheorghe cu balaurul, transpusä in versuri, este foarte räspinditä la popoarele balcanice si are o paralelä interesantä in balada noasträ popularä Iovan Iorgovan.1 . Alte motive de folclor, ca de exemplu motivul inelului miraculos care sfärimindu-se anuntä moartea eroului, a copilului care vorbeste inainte de nastere, a cerbului care cäläuzeste pe calea mintuirii (sf. Plachida), au fost prinse si ele in tesätura legendelor hagiografice. Scrise de autori diferiti, in rästimpuri diferite, legendele hagiografice sint foarte inegale. Multe sint cli^ee banale, in altele miraculosul exagerat se apropie de grotesc, dar sint si citeva legende care, prin gratia lor naivä si prin pietatea lor duioasä, au miscat adinc sufletul cititorilor de pe vremuri. Iatä de pildä legenda lui Avgar, asupra cäreia ne oprim putin pentru a intelege mai bine caracterul unei astfel de legende hagiografice precum si mentalitatea celor ce se desfätau cu acest fei de literaturä, din care scoteau adesea indemnuri si pilde pentru viatä. Avgar, toparhul Edesei, fiind chinuit de o boalä grea — dupä unele izvoare, de leprä neagrä — auzind de minunile si tämäduirile sävirsite de Hristos, a trimis la el pe cancelarul säu, Anania, un zugrav iscusit, ca sä-i izvodeascä chipul si sä-i dueä o scrisoare cu rugä- mintea de a veni in Edesa pentru a-1 mintui. „Sä te afliacicumine — serie toparhul — cäci am inteles cä evreii murmurä impotriva ta si vor sä-ti facä räu. Eu am cetatea prea micä, dar indeajuns ammdurora pentru a petrece cu cinste.“ Anania, ajuns toemai cind Isus propoväduia poporului, incearcä sä-i prindä chipul, dar nu izbuteste sä fixeze nici o träsäturä, din pricinä aureolei divine care-i nimba fata. Dupä ce si-a incheiat predica, Mintuitorul, care si gindurile ascunse ale oamenilor le cunostea, a cerut solului sä-i dea scrisoarea. Dupä ce a citit-o, si-a spälat chipul cu apä, a cerut o näframä curatä de in, si-a pus-o pe fatä, si-a imprimat chipul in ea si a predat-o solului sä o ducä lui Avgar impreunä cu räspunsul: „Fericit esti, Avgare, de vreme ce ai crezut in mine färä sä mä fi väzut, cäci scris este despre mine, ca cei ce mä vor vedea sä nu creadä in mine si cei ce nu mä vor vedea aceia sä creadä. Iar cit despre cele ce-mi scrii, ca sä vin la tine, eu trebuie sä implinesc toate celea pentru care sunt trimes, iar dupä ce le voi implini, sä mä malt cätre Pärintele cel ce m-a trimes ..." 199
1 Cf. N. C a r t o j a n , Cärtile populäre in literatura romäneascä, II, p. 161—165.

:200

Avgar citeste scrisoarea si, inchinindu-se la icoana Domnului cea nefä- cutä de miini omenefti, deodatä se vede vindecat pe tot trupul de leprä, afarä doar de o rämäsitä pe fatä. Citiva ani mai tirziu, dupä ce Mintuitorul fusese rästignit, inviase si se inältase la cer, Avgar aflä cä a sosit in cetatea lui un evreu, cu numele Tadeu, care tämäduia pe cei bolnavi in numele lui Isus. Toparhul trimite sä-1 aducä la el si cind Tadeu inträ pe usa palatului, inväluit in nimbul strälucitor al sfinteniei, Avgar se scoalä de pe tron si il intreabä dacä intr-adevär el este ucenicul tagäduit prin scrisoarea Mintuitorului. „De vreme ce —■ räspunse apostolul — mare nädejde ai pus spre Domnul meu, Isus Hristos, pentru aceea, iatä, trimes fiind de Dinsul, am venit la tine si, dacä credintä ta se va spori intru tine, toate cele dorite de tine dupä credintä ta vor fi.“ „Atita am crezut intru Dinsul — räspunse Avgar — incit am vroit sä adun puterea ostirilor mele fi sä merg asupra iudeilor, celor ce 1-au rästignit pe El, ci stäpinirea romänä, subt care suntem, m-au oprit pe mine." Tadeu il linisteste, lämurindu-1 cä Mintuitorul n-avea nevoie de nici un sprijin, cä el a indeplinit pe pämint voia tatälui si cä, de-ar fi vrut, legiuni de ingeri ar fi adus in ajutorul lui. Avgar este adus la credintä cea dreaptä, primeste botezul si cu aceasta rämäsitä leprei de pe fatä dispare cu desävirfire. A doua zi, Tadeu, predicind norodului taina mintuirii, aduce la crestinism intreaga cetate a Edesei, care primeste botezul. Simburele acestei legende ifi are obirsia in crestinarea Siriei prin regele Abgar. Abgar al IX-lea, Bar Ma'nu (176—213), intorcindu-se din Roma, unde fusese primit cu fast de impäratul Severus, a trecut prin Asia Micä. Aci a imbrätisat crestinismul, pe care 1-a impus apoi in regatul säu. Mai tirziu, din näzuinta de a se invälui inceputurile crestinismului in Siria intr-o aureolä legendarä de glorie fi de sfintenie, evenimentul a fost transpus in epoca de apostolat a Mintuitorului fi pus in legäturä directä cu el. Legenda cäpätase, incä din secolul al III-lea, forma scrisä in limba siriacä fi se pästra in arhivele din Edesa, unde a gäsit-o marele istoric al bisericii creftine, Eusebiu, episco- pul Cesareei si prietenul lui Constantin cel Mare. Eusebiu a tradus-o in limba greacä fi a inserat-o in cartea I-a (cap. XIII) a istoriei sale bisericefti. Motivul cu näframa, icoana nefäcutä de miini omenefti, nu fäcea parte din structura primitivä a legendei; el apare pentru intiiafi datä in secolul al Y-lea. Din lumea siriacä, motivul a trecut apoi, in secolul al VI-lea, in Bizant si a dobindit o vitalitate afa de puternicä, incit a fost exploatat mai tirziu, in timpul luptelor iconoclaste, de cätre teologii bizantini in sprijinul tezei cä icoanele au fost instituite pe pämint de Mintuitorul insufi. In secolul al VIII-lea, scriitorii bizantini, cei sirieni fi pelerinii apuseni ne inftiinteazä cä icoana trimisä lui Abgar se gäsea intr-adevär la Edesa. Ea a fost adusä apoi in Constantinopol, pe timpul impäratului bizantin Romanos Lecapenos, care dezläntuise räzboiul impotriva arabilor pentru liberarea tinuturilor crestine de sub pägini. Aducerea icoanei in Constantinopol fi depunerea ei in biserica Vlaherne din palatul imperial s-a fäcut cu mare fast si, pentru comemorarea acestui eveniment in viata bisericii ortodoxe, s-a alcätuit chiar atunci slujba care se citeste si azi in biserica noasträ. Legenda aceasta pioasä, cu gratia ei naivä, care a instituit in biserica ortodoxä douä comemoräri — la 21 august präznuirea sfintului Tadeu si la 16 august aducerea icoanei din Edesa in Bizant — a läsat urme adinci in arta

religioasä si in folclor. ln zugräveala bisericilor noastre, „in amintirea lui Avgar si a icoanei Mintuitorului, se aplicä atit näframa sfintä cit si rosietica cärämidä sfintä, jos pe tamburul cupolei si anume vizavi una de alta: näframa la räsärit, cärämidä la apus“. Legenda a fost mult cititä fi a läsat urme in folclor. ln unele tinuturi — in pärtile Sighifoarei si in Banat — scrisorile lui Avgar cätre Mintuitorul fi a Mintuitorului cätre Avgar sint intrebuintate, dupä cum a arätat räposatul Bogrea, pinä azi ca talismane. „Eie sint in genere numite, dupä numele toparhului, avgare, prin coruptie advare sau argare, care inseamnä orice amulet in genere, salv-conduct mistic, cäruia superstitia popularä ii atribuie o putere profilacticä." Astfel numele regelui Edesei, care a introdus creftinismul in Siria, a ajuns in lexicul romänesc un nume comun, cu sensul de amulet — o curioasä evolutie semanticä in viata cuvintelor. ln colectia vietilor de sfinti a mitropolitului Dosoftei mai sint incä multe alte legende, tot atit de aträgätoare prin gratia lor naivä fi tot atit de inte- resante prin problemele pe care le ridicä cu privire la substratul istorie sau la legäturile cu folclorul. Afa sint, de pildä: legenda despre sfintul Alexie care fi-a päräsit pärintii fi sotia in noaptea nuntii ca sä urmeze chemarea Mintuitorului, de care ne-am ocupat; despre sfintul Eustatiu Plachida (20 sept.), care, luindu-se la o vintätoare pe urmele unui cerb miraculos, a fost convertit la crestinism; despre sfintä Tecla (24 sept.), care, ascultind de la fereastra casei pärintefti predica apostolului Pavel, fi-a päräsit mama fi logodnicul pentru a-si inchina viata Domnului; a celor fapte cuconi din Efes, care, urmä- riti de prigonitori, adorm 360 de ani intr-o pesterä, si multe altele. Colectia vietilor de sfinti a lui Dosoftei este aleätuitä din trei tomuri; ultimul a apärut in 1686, si cu el activitatea marelui mitropolit se incheie, deoarece in acest an Dosoftei a fost luat fi dus in captivitate de Sobieski. Dosoftei istorie. Pentru a intregi conspectul activitätii literare a mitropolitului Dosoftei, trebuie sä amintim aci fi preocupärile sale istorice, cäci in mijlocul muncii neobosite pentru nationalizarea serviciului divin, mitropolitul Dosoftei, prietenul lui Miron Costin, a gäsit timp sä-fi poarte gindul fi cätre studii istorice. Era un pasionat cititor de cronografe. Un exemplar din cronograful lui Cigala se pästreazä azi in Biblioteca Academiei Romäne cu sublinierile fi adnotärile marelui mitropolit. In Vietile sfintilor il vedem adesea innodind textul hagiografic cu informatii fi citate imprumutate din cronografe. Dar mai mult pare sä-1 fi interesat istoria nationalä. In prefata a douä cärti — Molitvenictä, apärut in 1681, si Paritniile, publicate in 1683 — el adaugä un rezumat de istorie moldoveneascä in versuri. Acest poem crono- logic incepe cu discrete aluzii la originea romanä. Vorbind de Dragos-vodä, care, descälecind tara, „au adus intr-insa rumäneasca limbä“, adaugä versuri ca acestea:
Se trage de pre singe rudä impäräteascä.

Insirä apoi pe rind domnii Moldovei, pomenind indeosebi ctitoriile lor de mänästiri si biserici, pinä la Duca-vodä, adicä pinä in vremea sa. Cu toatä ariditatea inerentä acestui gen literar, totusi imaginatia mitropolitului poet se aprinde la evocarea marilor domni, apärätori ai pämintului moldovenesc, ca bunäoarä la a lui Stefan cel Mare — „i se inältä vestea si peste ghotarä" — a cärui siluetä de mare ctitor ne-o infätiseazä astfei:
Prin tinuturi, prin toate sä vädu a lui siamne: Mänästiri si bisiarici ö-au faptü färä liane,

201

Cä nu numai prin sate ?i pre la ora?e, Ce si prin munti si-n codri lui Hristos sälase, C-au fäcut zugrävite, de dau strälucoare, , Sä-i träiascä pomana-n bun nume suptu soare...

Vremurile de atunci nu erau insä prielnice pentru munca de carte. Un nou räzboi se dezläntuise intre turci si crestini. Moldoveni fi munteni tre- buiserä sä urmeze ostirile turcesti si sä ia parte la asediul Vienei. Dar pe cind Duca-vodä cu oastea moldoveneascä lipsea din tarä, polonii cu pribegii moldoveni intraserä in Moldova, aducind ca domn pe Petriceicu-vodä. In zilele de Cräciun ale anului 1683, Duca-vodä este surprins la mosia sa Domnesti de un podgheaz polon si fäcut prizonier impreunä cu cronicarul Miron Costin, prietenul lui Dosoftei. In locul lui Duca-vodä fu instalat in scaun, cu ajutorul polon, Petriceicu-vodä. In aceste vremuri de restriste, noul domn fi boierii din divanul Moldovei, temindu-se de invazia turcilor fi tätarilor, hotäräsc sä trimitä dupä ajutor la tarii Rusiei, loan fi Petru Alexievici, pe mitropolitul Dosoftei fi pe cäminarul Lupu, oferind, in schimbul ajutorului, tribut. Mitropolitul Dosoftei n-a putut ajunge insä pinä la Moscova, fiindcä se räspindise zvonul cä pärtile de unde vine mitropolitul sint bintuite de ciumä. A fost oprit la Kiev de autoritätile rusefti, care au transmis la Moscova cererea moldovenilor fi lämuririle mitropolitului. Este de retinut din declaratiile lui Dosoftei lämuririle pe care le dä cu privire la neincrederea poporului säu in poloni, care, spune el, sint räutäciofi, „mincinofi“ fi „nestatornici“. Räspunsul tarilor la rugämintea moldovenilor nu ni s-a pästrat. Fapt e cä rufii nu s-au miscat sä vinä in ajutorul nostru. Peste citeva luni turcii intrau in Moldova fi puneau pe tron pe Dumitrafcu Cantacuzino, dar, dupä putin timp, si acesta avea sä fie inlocuit prin Constantin Cantemir. Pästorirea mitropolitului Dosoftei se apropia insä de sfirfit. In anul 1686 regele Poloniei, Ion Sobieski, pornind din nou cu räzboi impotriva turcilor, inträ cu oftirea in Moldova. Incercarea lui de a ciftiga de partea sa pe Constantin Cantemir nu izbuteste, intre altele fiindcä fiul cel mare al domnului era ostatec la Constantinopol si fiindcä turcii trecuserä Dunärea si, unin- du-se cu tätarii, afteptau la granitele tärii. Domnul moldovean läsase in Iasi proviziuni pentru armäta polonä si se reträsese spre sud. In rästimp, regele Sobieski inträ in Iasi si-1 tine in stäpinire douä säptämini, petrecind — zice Dimitrie Cantemir in Vita Constantini Cantemyri (ed. Iorga, p. 63—66, text romänesc) — „in oaspete lungi si bubuiri de tunuri", pentru ca sä „sperie de departe pe turci si pe tätari“. Sobieski, care prinsese de la ostasii moldoveni, incä de pe vremea cind era hatman al Poloniei, citeva cunostinte de limbä romäneascä, la un ospät, a rostit citeva cuvinte cätre boierii moldoveni in limba lor, ca sä le facä pläcere. Apoi, in clinchetul paharelor, a poruncit sä inceapä hora, dupä care a spus cä a alcätuit un cintec moldovenesc. Si täcind läutarii, Sobieski a inceput:
Constantine, Fugi bine, Nici ai casä, Nici ai masä, Nice dragä jupineasä. .

Dupä relatarea lui Dimitrie Cantemir, tatäl säu, instiintat de aceasta, nu s-a läsat dator cu räspunsul. Sobieski, päräsind Iasul, trece Prutul si se indreaptä
:202

cu armata spre Bugeac, unde-1 pindeau turcii si tätarii, care arse- serä iarba, oträviserä apa si prinseserä carele cu proviziuni ale polonilor. Pe cind regele polon se afla astfel in primejdie, Cantemir il instiinteazä, printr-un om sigur, de primejdia aceasta si il sfätuiefte, dupä cum ne spune fiul säu, ca sä treacä repede inapoi si sä iasä din Moldova, dupä care adaugä: „...cä-i foarte multumeste pentru cinstea pe care a binevoit sä i-o facä prin cintecul pe care i l-a alcätuit si l-a cintat. Doamnä, in adevär, din voia sortii nu are de mult, dar a läsat craiului casa, gazda si masa gätitä, iar, dacä nu s-a ajuns intru ceva, sä fie bun a nu o pune in sama vointii sale, ci numai in a ncputintii." Dosoftei in Polonia. Sobieski reträgindu-se peste Prut si sträbätind Iasii cu ostasii säi, aceftia au dat foc orasului si au prädat mänästirile. Cu acest prilej au ridicat fi pe mitropolitul Dosoftei. Unii istoriei sint de pärere cä Dosoftei a plecat de bunä voie. Trei contimporani care au insotit ostile regelui Sobieski — episcopul de Kamenica, Wojenski, francezul Philippe Dupont, ofiter si curtean, si un anonim intr-o scriere Les Anecdotes de Pologne ... —• povestesc cä mitropolitul Dosoftei a iesit inaintea regelui cu 200 de preoti §i cälugäri, cu prapore fi cruci, insotiti de fruntasii orasului. Si adaogä Dupont cä mitropolitul ar fi tinut un discurs lui Sobieski, in care l-a infätisat pe Constantin Cantemir in colorile cele mai negre.1 Se stie insä cä vlädicii nu trebuie sä-§i päräseascä niciodatä poporul. Primirea cu alai mare a lui Sobieski, care venea ca liberator de sub jugul turcesc, era deci fireaseä. Nü stim in ce mäsurä Dosoftei a indräznit sä-fi atace domnul. Dar D. Cantemir ne spune insä in aceastä privintä lämurit: „Polonii au prädat si vasele sfinte si moastele sfintului loan cel Nou, cu multe pietre scumpe. Si alte odoare de argint fi de aur le-au luat cu sine si impreunä cu eie pe insus mitropolitul care mustra fätis fapta nelegiuitä a osta§ilor §i se ruga de indurare."2 Tezaurul si odoarele mitropoliei din Suceava, pe care polonii le-au ridi- cat odatä cu mitropolitul Dosoftei, cuprindeau, dupä cum afläm din documente, lucruri pretioase, ca de exemplu: „Un aier mare impodobit cu pietre scumpe, cumpärat la 1427 de cätre domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun fi de fiul säu Ilie, pe vremea mitropolitului Macarie; mitra de aur a mitropolitului, impodobitä cu diamante fi cu smaralde; cruci de aur cu rubine fi turcoaze;"cirje pastoralä de argint; icoane cusute cu aur fi argint fi cu cercuri de märgäritare; o Evanghelie pe pergament cu scoarte de argint aurite; veftminte preotefti; invelituri pentru pristol, toate de stofä scumpä, impodobite cu pietre pretioase; sfesnice fi cädelnite de aur fi argint". Cu mitropolitul Dosoftei au mai fost ridicati din Suceava si citiva clerici care erau pe lingä el: ieromonahii Adrian, Ionaf, Ilarion si arhimandritul Sucevei, Nicolae. ln Polonia, li s-a impus captivilor sä locuiascä in oraful Stryi. Incep de aci inainte pentru marele mitropolit moldovean in pribegie zile grele de säräcie fi amäräciune. Constantin Cantemir il cheamä stäruitor sä se intoarcä in tarä cu moaftele sfintului loan cel Nou fi, fiindcä nu voia, sau nu putea sä vie, este anatemizat de patriarhul din Constantinopol, anatemä care a fost ridicatä, insä prea tirziu, dupä ce Dosoftei murise. Defi se pare cä i s-a ingäduit libertatea de 203
1 H o r i a O p r i § a n f in Arhiva, anul XLVII, 1940, nr. 1—2, p. 110—116. 2 D. C a n t e m i r , Vita Constantini Cantemyri, ed. Iorga, 1923, p. 65, text romänesc.

:204

a conduce colonia romäneascä din Polonia, defi il vedem intr-un rind sfintind pe episcopul romän Iosif Stoica din Maramures fi pe alti doi episcopi ruteni, totufi viata sa in exil este plinä de necazuri fi lipsuri. Abia afezat pe pämint sträin, se vede nevoit sä trimitä necontenit dupä ajutor fi milä in Rusia, la tarul Moscovei, la patriarhul Ioachim fi la toti creftinii ortodocfi. „Potoliti — scrie el — furtuna mizeriei noastre, astimpärati sufletul ce se chinuiefte fi adäpati sufletul insetosat, care pribegefte acum al patrulea an din eparhia mea. Pätimesc in mizerie cu servitorii cari sunt lingä racla sfintului loan cel Nou, nädäjduind mintuirea lui Dumnezeu, ca sä mä intorc fi sä mä infäti- fez inaintea fetei lui Dumnezeu, in mitropolia doritä a Sucevei..." In aceastä viatä de amäräciune petrecutä in exil, mitropolitul Dosoftei ifi gäsefte o mingiiere in munca de culturä, prinsä, prin forta imprejurärilor, in cursul curentelor kievene fi moscovite. Dezlipirea Ucrainei de la Polonia fi alipirea ei la imperiul moscovit adusese divergente in viata religioasä a Rusiei. Pe cind Moscova pästrase credincios traditia ortodoxä, Ucraina, care stätuse sub stäpinirea Poloniei catolice, primise, prin influenta literaturii religioase traduse din limba latinä a catolicismului polon, obiceiuri, rinduieli fi dogme sträine ortodoxismului. Una din aceste chestiuni, care a främintat societatea rusä timp de 15 ani, a fost chestiunea transubstantierii sfintelor daruri. ln dogmatica crestinä este o problemä importantä aceea de a se sti dacä la taina cuminecäturii este prezent sau nu spiritul Mintuitorului. Pe cind bisericä ortodoxä sustine cä este prezent, bisericile reformate sustin cä aceasta este simbolicä. Ucrainenii, desi ortodocsi, se alipiserä la punctul de vedere reformat. Patriarhul Ioachim, dupä sfaturile fratilor Lihudi si a altor cärturari din Moscova, someazä pe mitropolitul Kievului sä-si expunä lämurit punctul säu de vedere in aceasta privintä. In astfel de clipe hotäri- toare pentru bisericä rusä, cind patriarhul Moscovei se pregätea sä arunce anatema asupra bisericii din Kiev, intervine Dosoftei, care, din exilul säu, lämurind pe mitropolitul Kievului asupra punctului de vedere ortodox, inläturä ruptura. Din aceste preocupäri, prelatul nostru, solicitat de mitropolitul Kievului, a tradus in rusestc o serie de cärti care serefereau tocmai la dogma transubstantierii sfintelor daruri. Originalele grecesti ale unora din aceste cärti fuse- serä tipärite prin 1683, in tipografia din Iasi, dupä cererea marilor patriarhi greci ai räsäritului, pe vremea cind Dosoftei pästorea Moldova. Textele traduse de el —• precum din cartea sf. Simeon al Salonicului despre transubstan- tierea sfintelor daruri, Istoria bisericeascä si Vedenia tainicä a patriarhului Gherman, Orinduielile sf. apostoli — sint scrise intr-o foarte corectä limbä ruseascä si unele erau menite sä fie tipärite. Dar in mijlocul acestei activitäti, cu sufletul indurerat de nostalgia scaunului säu din Suceava fi strimtorat de multe lipsuri, mitropolitul Dosoftei inchide ochii la 13 decembrie 1693. 0 miscätoare scrisoare, adresatä hatmanului Mazepa de cätre unui dintre cälugärii care au stat la cäpätiiul lui in ceasul mortii, ne instiinteazä astfel despre sfirsitul mitropolitului moldovean: „Noi, särmanii cälugäri, cari ne afläm lingä sfintele moaste ale sfintului marelui mucenic loan cel Nou din Suceava, in localitatea Zolkiev, cu supunere cädem la picioarele märiei voastre domnesti, cäci nu avem unde sä ne plecäm capetele decit la Domnul Dumnezeu si la märia voasträ milostivul nostru domn. Si facem f

Precizäri pe marginea exilului lui Dosoftei in Polonia. Cernäufi. de fericitä memorie.nuate mai tirziu. I. El. iar prin Vietile sfintilor a däruit sufletului romänesc din veacul al XVII-lea o bogatä literaturä de imaginatie. Iasi. fi ne-au dat sä träim noi in cetatea aceea opt ani la porunca milosti. B i a n u . Prin traducerea Psaltirii in versuri. Ed. I. Bucuresti. in 13 decembrie. Contributiuni privitoare la originea ti moartea mitropolitului Dosoftei. 157— 167. Din Vietile sfintilor au fost 205 . B o g d a n . impletita cu elemente miraculoase. I B i a n u s i N . 1918. Prin destinul säu tragic. 110—116. discurs de recep^iune la Academia Romänä. §i dacä imprejurärile nu 1-ar fi coplefit de atitea ori. Bucuresti. a tit cit o avem. Dosoftei a asezat temeliile versificatiei in literatura noasträ cultä. in Analele Academiei Romane. au trecut fase ani. 1887. am fost obligat cu mare epitimie de preasfintitul mitropolit de fericitä memorie sä nu päräsesc sfintele moafte pinä la capatul vietii mele". in Tara Romäneascä. Despre fuga in Polonia: H. traducere din ruseste de §tefan Berechet. activitatea sa ar fi inzestrat trecutul cultural romänesc cu o operä uriasä. Dosoftei mitropolitul Moldovei si activitatea lui literarä. $ t e I a n D i n u l e s c u .virei sale. Bucuresti. pentru care Dosoftei simtea si chemarea si priceperea de a ne-o da. Contributiune la istoria literaturii romänesti si a egäturilor romäno-ruse literare din secolul al XVII-lea. iurnal bisericesc literar). inchinatä telului educativ pe care il impunea menirea sa de pastor al tärii. 1915. Academiei Romäne. Bibliografia romäneascä veche. in Analele Academiei Romäne. BIBLIOGRAFIE ' Viata. 1912. in Arhiva. Opera. $ t e f a n C i o b a n u ." §i iatä acum o frumoasä träsäturä de caracter a fetelor religioase din trecut s „Eu atunci. 1671 — 1686. Kiev. de cind a murit preasintitul mitropolit. a apärut in editia Academiei imperiale ruse de §tiin^e. I. de mitropolitul Antim Ivireanu. sectiunii istorice. Viata si scrierile lui Dositeiu mitropolitul Moldovei (extras din Candela. 1920. a deschis drumul limbii romänesti cätre altarul bisericii. Si. A. reprezintä in istoria culturii noastre vechi un mare pas inainte. plinä de pietate si uneori invioratä de gratie naivä. si a luat moastele sf. p. O scrisoare din 1679 a mitropolitului Dosoftei. 1912. continind anexe care n-au fost traduse. Si a träit pärintele mitropolit de fericitä memorie in mare lipsä fi necaz fi nu a avut unde sä se mifte. in Convorbiri literare. Un manuscris al lui Dosoftei. p. Psaltirea in versuri publicatä dupä manuscrisul original si de pe editiunea de la 1673. unde se descriu cärfile lui. sectia pentru limba si literatura rusä. p. Bucuresti. Dosoftei mitropolitul Moldovei. 1903. p. 1940. § t e f a n C i o b a n u . O p r i 5 a n. H o d o s . D. Bucuresti. Sträduintele lui vor fi conti. originalul rusesc. in cetatea Iasilor. XXXIV. 262—269. 489 — 496. XLVII. 21. rämine o figurä care sintetizeazä vitregia imprejurärilor in care s-au zbätut toti marii cärturari ai literaturii noastre vechi. Contributii privitoare la relatiile bisericii romänesti cu Rusia in veacul XVII. cel dintii dintre vlädicii principatelor. 209 — 240. S t u r d z a . VI (1872). Texte si studii. Documente biografice: S i l v i u D r a g o m i r . milostive binefäcätor. Munca lui Dosoftei. Experienta dureroasä pe care a incercat-o mitropolitul Dosoftei in härtuita sa viatä ii intärise personalitatea pentru o munca inaltä. Mem. marelui mucenic loan din Suceava si cu prea sfintitul Dosoftei din Suceava fi ne-au dus din Iafi in Polonia. 1885. Ia§i. nr.tire märiei voastre cum a fost de la inceput: a venit milostivirea sa regele polon cu oasteintararomäneascä.

in afarä de prefata lui I. Molitvenicul lui Dosoftei. D. lit. Studii. Despre izvoarele lui Dosoftei in Vietile sfintilor: I u l i a n $ t e f ä n e s c u . . 1—114. p. 4 (1885). Psaltirea in versuri. p. Bucuresti. 51—144. 1895. Pentru versificatia lui Dosoftei. Pentru limbä: C. 251—259. Jahresbericht des Instituts für rum. Socec. 214 — 215.. II. P u s c h i l ä . Bucuresti. ibidem. B i a n u . Bucuresti. sect. Untersuchung der Sprache der „Viata si petrecerea svintilor" des Metropoliten Dosoftei. Molitvenic. p. Alte fragmente din Vietile sfintilor in colectia „Autorii romäni vechi si moderni. edrfiune scolara". Legendele despre sf. A p o s t o l e s c u . c f . W e i g a n d .. in G. Fragmente din Acatist. Liturghie. arheologie si filologie. I. p. I. 1915. G a s t e r . Dosoftei mitropolitul Moldovei (1671 — 1686). 635 — 636 (Eustatie Plachida). 1931. vol. in Analele Academiei Romäne. L a c e a. in Revista istoricä romänä. p. 1891. Sprachen zu Leipzig. M. XXXVI. in Revista pentru istorie. Mem. si in Chrestomatie romänä. 1898. I. I . V. seria a II-a. :206 .. Studiu asupra limbei. 251 — 297 (si extras).publicate fragmente de dr. s i N. p. Constantin in literatura romänä.

138— 178 (Avgar si Mintuitorul. publicate si studiate pe larg de S t e f a n C i o b a n u. Alexie). Se uitä insä cä liturgica ortodoxä. 1927. 1925.vitä azi de cei mai de seamä reprezentanti ai bisericii latine ca un virtual izvor de inviorare al liturghiei catolice. p. limba si influenta mitropolitului Dosoftei. in linii mari. II. traduse in romäneste". 1940. literatura noasträ veche a evoluat in conditii cu totul deosebite de acelea in care s-au dezvoltat marile literaturi din Occident. caracterul si importanta literaturii religioase romänesti pinä in secolul al XVIIlea. p. In Moldova. Inainte de a urmäri opera cronicarilor moldoveni. Bucuresti. 243-261. ’ In ultimul timp s-a fäcut incercarea de a se scoate literatura religioasä din istoria literaturii vechi pentru cuvintul cä „aceastä literaturä religioasä nu are legäturä cu creatia oricit de minima". Versuri poloneze necunoscute in opera mitropolitului Moldovei Dosoftei. D . II. reprezintä culmile cele mai inalte ale poeziei sacre bizantine si este pri. 1938. XXXIV. XXVIII. cu totul diferitä de cea catolicä. Cu totul altfel se prezintä lucrurile la noi. Ia$i. Cärtile populäre in literatura romäneascä. activitatea inceputä sub Matei Basarab continuä si a junge punctul ei culminant in vremea lui Brincoveanu. In Muntenia. p. C a r t o j a n. Paris. Cei sapte cuconi din Efes. care inaugureazä un gen nou in cultura romäneascä: istoriografia nationalä. p. Spadek po Metropolice Motdawskim Dosyteuszu. 122—149. Vasilie cel Nou). Psaltirea in versuri intocmitä de Dosoftei mitropolitul Moldovei.L’ancienne versification roumaine (XVII-e et XVIII-e siecles). Gheorghe. I. traducerea Bibliei si a cärtilor sfinte a fost precedatä de o perioadä lungä de trei-patru veacuri. Extras din Melanges Drouhet. 1909. De altä parte. CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’ Am ajuns cu expunerea noasträ asupra evolutiei literaturii romänefti la o räscruce. Limba scrisä apare la noi intii in scripturile . vol. ibidem studii despre legendele sfintilor populari din Dosoftei. nici unui dintre urmasii lui Dosoftei nu se mai ridicä prin culturä si muncä la inaltimea lui. Pentru psalmii lui Dosoftei in cintecele de stea si in Vicleim: N. Mitropolitul Dosoftei reprezintä punctul culminant al dezvoltärii literaturii religioase in Moldova. sf. Limba literarä in Occident s-a slefuit deci in creatiile literare ale jongleurilor. este necesar sä facem un popas la aceasta räscruce de drum. LVIII. 44 — 49. vol. evolutia. 214—215. trubadurilor si scriitorilor profani. Bucuresti. Despre Avgar cf. Despre versurile poloneze din Parimiile lui Dosoftei vezi menfiune in I. in schimb se ridicä pe treptele cele mai inalte ale culturii reprezentantii boierimii moldovene. In Occident. p. si Convorbiri literare. Vineri $i sf. in care perioadä a inflorit literatura profanä in limba nationalä. pentru a fixa aci. B i a n u. Contributii privitoare la originea. Dar dacä literatura religioasä stagneazä in Moldova. 193— 194. in Arhiva. M a r i a n S o k o l o w s k i . cä „aceastä asa-zisä literaturä nu cuprinde decit cärtile de ritual trebuitoare preotului in slujba sa. p. G ä z d a r u . cu mitropolitul Antim Ivireanu. Eustatie Plachida. 156— 171 (sf.

Sub influenta ideilor puse in circulatie de reforme. maramurefenii au pus. ca limbä literarä. Cronicile s-au räspindit pe o razä mai restrinsä si numai prin cöpii manuscrise. Coresi a inläturat. altkirchen slawische Sprache. Am arätat la p. ln mänästiri se aflau bibliotecile de texte slave din care s-a alimentat culturä noasträ veche. un idiom vorbit in veacul al IX-lea in tinuturile Macedoniei.sfinte si se formeazä. timp de douä veacuri fi jumätate.deni unde s-au gäsit vlädici ori preoti cärturari fi inimofi. artiftii caligrafi fi minia. 32—45 cä mänästirile au fost cele dintii focare de culturä ale noastre. dar cuvintul care sä fie in acelafi timp inteles in toate tinuturile romänefti. o continuä främintare de a gäsi. Textele maramurefene erau scrise intr-o limbä noduroasä. Ea a creat o mentalitate religioasä care se dezväluie in toate manifestärile poporului: artistice. de cunoafterea unei limbi — nu numai sträinä. in secoleleal XV-lea fi al XVI-lea. asociat la toate momentele solemne din viata familiei fi a neamului. Traducerile lor. trans. iar :208 . citiva iluminati sä porneascä eroic. cum o numesc filologii germani. ci fi moartä. cind apare istoriografia moldoveneascä in limba nationalä. care se ridicä astfel la rangul de limbä literarä. sociale fi politice. nu numai cuvintul cel mai expresiv fi cel mai precis. Astfel clerul a ajuns sä fie aproape singura clasä cultä. Literatura religioasä — canonicä fi apocrifä — a format astfel. cu jertfa propriei lor vieti.muri. lupta pentru introducerea graiului matern in serviciul divin. luminile pe lingä scaunele eparhiale fi pe lingä bisericile de orafe fi chiar de sate —■ pretutin. cum au numit-o slavistii noftri. singurele cärti care se tipäresc la noi si se räspindesc peste toate tinuturile romänesti. de la aceftia la mitropolitul Dosoftei fi in sfirfit pinä la Biblia lui Serban si pinä la Antim Ivireanu. De la aceste focare s-au aprins. particularitätile arhaice fi dialectale. cit a putut. Dar chiar dupä aparitia cronicilor. Limba in care cälugäri fi preoti oficiau serviciul divin fi in care dieci fi pisari redactau actele din cancelariile domnefti era la inceput o veche limbä slavä. „cä romänii nu gräiesc in toate täräle intr-un chip". in mänästiri lucrau de zor. tälmäcind Sfintele Scripturi in graiul strämofesc. pentru gloria lui Dumnezeu. acolo se aflau atelierele de broderie fi picturä religioasä — fi tot acolo fcolile de cärturärie pentru cine vroia sä intre in tagma clerului sau a diecilor fi logofetilor. pentru cugetarea biblicä in formä nationalä. räspindite in copii manuscrise. Incepind din vremurile neguroase ale intemeierii principatelor. Textele lui Coresi au intrat la rindul lor in miinile mitropolitului Varlaam. temeliile literaturii romänefti. sint textele sfinte. cu vremea. clerul. care era strins legatä. a fost o continuä elaborare a textelor sacre. si astfel de la Varlaam la Simeon §tefan. paleoslava. ocupä in structura societätii romänefti un loc de frunte. cu caractere arhaice si dialectale.turifti. in textele religioase pinä in a doua jumätate a secolului al XVII-lea. singura hranä intelectualä a intregii societäti. leagänul literaturilor sud-slave. Masele adinci ale poporului nu se ridicaserä nici pinä la notiunea scrisului. au fost tipärite de cätre diaconul tirgovistean Coresi in a doua jumätate a secolului al XVI-lea. in primele veacuri. a trebuit sä se petreacä mari främintäri in bisericile din Occident pinä cind.punind textele in graiul muntean. pe acele vre. in secolul al XV-lea. mentinind unitatea credintei si a graiului. A trebuit sä treacä multä vreme.

fi-au consacrat viata activitätii de traducere a textelor din limba slavä. traducind amindoi cärtile necesare ritualului crestin. in pustiuri. in care icoanele sfintilor apäreau aureolate de un nimb divin. Dar ceea ce caracterizeazä spiritul si mentalitatea acestei epoci este cä chiar actiunea acestor romane de aventuri fi de dragoste cu colorit romänesc. cea mai veche redactiune romäneascä a vietii lui Alexandru Machedon din eite au ajuns 209 . fi cätre marii asceti. A fost aceasta un mare cistig pentru cultura religioasä a poporului nostru. la lumina opaitului. mitropolitul Dosoftei in Moldova fi mai tirziu mitropolitul Antim Ivireanu in Muntenia se pun in fruntea marii reforme de a introduce graiul romänesc in altar. Cu deosebire cälugärii. „cä banii aceia sint buni. cu o fireascä simpatie. fiindcä popoarele catolice nici azi nu ascultä slujba religioasä in limba nationalä. apoi la texte profane cu caracter moral. care zugräveau in colori vii antagonismul dintre cele douä limanuri cätre care sint indrumate sufle. pentru a prinde din filele vechilor manuscrise slavone tot ceea ce sufletul lor mistic.cuvintele trebuie sä fie ca banii. care. scris acasta carte ce se chiamä Alixandrie fi mä usteniiu citu putuiu fi o scrif sä ceteascä fi sä socotiascä bine ce este impärätia cestii lumi desarte fi mänginoasä“. ca Fisiologul fi Albinusa.tele oamenilor dupä moarte: de o parte infernul cu valurile de smoalä cloco. Odatä cu legendele apocaliptice. s-a creat limba noasträ literarä. privitoare la materia Vechiului fi Noului Testament. In a doua jumätate a secolului al XVII-lea. unde prin abstinentä ifi mortificau trupul. in aflarea / unui ritm armonios la care sä poatä fi adaptatä melodia bizantinä acolo unde o cereau necesitätile liturgice. fi cätre martirii bisericii. Astfel. s-a trecut la legendele pioase. ifi incheia popa Ion Romänul. Cu aceastä muncä de tälmäciri s-a pregätit si drumul limbii nationale spre altar. carele le intäleg toti". afa fi cuvintele acelea sint bune. pentru ca sä se ajungä la romanul popular. care in vremurile marilor prigoniri si-au jertfit viata pentru triumful crestinismului. care. incheiatä in chip brusc prin moartea tragicä a eroilor. näzuind spre mintuirea sufletului. In orele in care toaca mänästirii nu-i chema la umilintä fi la rugä. gindul lor s-a indreptat. chinuit de grija mintuirii. De la acest gen de literaturä cu tendinte vädite de a edifica masele populäre. formau pentru acele timpuri de naivä credintä admirabile modele de virtuti creftinefti. incä din secolul al XV-lea. Dar prin aceastä necontenitä främintare in cäutarea cuvintului expresiv. de altä parte grädinile inflorite ale raiului. din Sinpetru Ardealului.tindä fi cu riurile de fläcäri. pline de gratie naivä. Dar in afarä de traducerea scripturilor sfinte fi a textelor liturgice. departe de valurile lumii. munca literarä a clerului s-a indreptat fi spre alte tärimuri. cu rezonantä in toate cuprinsurile romänefti. primii traducätori maramureseni ai textelor sfinte au pus in circulatie un ciclu de legende apocaliptice. necesare cultului divin. träiau in mänästiri lipsiti de grija celor omenefti. copia sa.. Legendele hagiografice. era exploatatä de der ca o temä de moralizare: „.. era dornic sä cunoascä. intr-o atmosferä de miraculos. acefti vizionari lucrau pinä noaptea tirziu. se reträgeau departe de chemärile ispititoare ale vietii. carii imblä in toate taräle.

care purtau cuvintul Domnului invefmintat in forma unei majestäti plinä de simplitate.pinä la noi (1620). Evangheliile. viziunile apocaliptice cu sumbrele lor colori — toate acestea au format vreme indelungatä literatura de predilectie a tuturor claselor noastre sociale. legendele pioase fi naive ale apocrifelor biblice. Aceste :210 . vietile de sfinti cu inältätoarele pilde de credintä fi abnegatie. Timp de douä veacuri clerul a procurat neamului hrana intelectualä.

din romanele populäre chiar. Si iatä cum märturisefte el insufi motivele care 1211 auindemnat „sä nu •crate nici cheltuieli." In atmosfera de misticism a acestei literaturi fi strävechi arte religioase a vietuit sufletul romänesc mai multe veacuri. nu va pricepe niciodatä nimic din sensul intim al scenelor zugrävite. acele minunate manuscrise cu miniaturi lucrate de artifti ai penei romänesti.texte. pe care abia ne-o putem inchipui in välmäfagul vremurilor turburi de astäzi.. Si cerind ajutor de la principii creftini in insufi interesul lor — cäci Moldova.. nici singe. mofiile inchinate Muntelui Athos. chemati sä impodobeascä zidurile mänästirilor fi ale bisericilor fi sä coloreze icoanele. vol. din viziunile apocaliptice. Iatä. Dar urmele acestei mentalitäti le gäsim in infäptuirile fi in scrisorile marilor voievozi din trecut fi mai departe in filele ingälbenite ale cronicilor. cit mä doare fiindcä au fost fäptuite de aceia de la care nädäjduiam si afteptam ajutor fi razim". p. au introdus intre scenele biblice fi cele hagiografice. va fi pierdutä.. „Pretutindeni — scriam altä datä1 — pe zidurile dinafarä fi din tinda bisericilor fi ale mänästirilor. impräftiate azi in tot Orientul ortodox. spune el. Zugravii acestei epoci. Cu citä satisfactie vestefte voievodul cä „a cälcat in picioare" fi „a trecut sub ascutiful säbiei" pe dusmanii creftinätätii. icoane vii fi colorate de inchipuire ce si-o fäcea despre tärimurile de dincolo de moarte. noi cu capul nostru“. societatea veche romäneascä credea in lumea de miracole care-i punea dinainte. oricit simt al colorilor fi al perspectivei. „este poarta creftinätätii" fi „dacä aceastä poartä. II. bunäoarä. Aceastä mentalitate explicä politica de ocrotire a popoarelor creftine din Balcani. dupä lupta de la Räzboieni. zugrävite dupä normele statornicite prin Erminii — tratate de pictura bisericeascä alcätuite in Muntele Athos —• fi o multime de scene imprumutate din legendele apocrife.. §i dacä le-af fi pierdut din pricina dufmanilor. Si el incheie cu un legämint solemn: „Fägäduim cu credintä noasträ crestineascä fi cu jurämintul domniei noastre. Oricite cunoftinte tehnice ar avea cineva. Peste un veac. nici ostenealä. dacä nu cunoafte literatura care a inspirat aceastä artä. dusä de domnii fi boierii noftri: daniile bänefti pentru ridicarea bisericilor fi mänästirilor ruinate. celälalt mare domn al nostru. atunci toatä crestinätatea va fi in mare primejdie". cä vom sta in picioare si ne vom lupta pinä la moarte pentru legea crestineascä. erau copiate de preotii de mir si räspindite mai departe in lumea satelor fi a oraselor. pe icoanele pästrate in vechile case boierefti. nu m-ar durea atita. Arta fi literatura aceasta corespundea fi a creat o mentalitate specificä. arta veche romäneascä poartä un puternic — af zice exclusiv — caracter religiös fi a suferit influenta pronuntatä a ciclului de legende apocrife fi al celor populäre. din mentalitatea celui care a lucrat. in locul abstractiunilor teologice. Dumnezeu sä ne fereascä de afa ceva. povestind ln zilele de restriste ale cäderii lui cum a ajuns de a pierdut „tot ce ciftigasem din zilele tineretii pinä la bätrinete. cind progresul ftiintelor pozitive de o parte fi materialismul de altä parte au spulberat toate aceste iluzii transcendentale fi au mäcinat fi macinä din zi in zi temeliile credintei. cärtile trimise din imprimeriile romänefti in Balcani. In strinsä legäturä cu literatura s-a dezvoltat si arta noasträ veche. Mihai Viteazul. pe troitele ridicate de miini pioase la räscrucea drumurilor de tarä.. „pentru care lucru läudat sä fie Domnul Dumnezeul nostru".. tälmäcite in chiliile mänästirilor. . nici 1Cärtile populäre. dar mai ales lupta impotriva päginilor turci pentru crestinätate. 385. fi täri fi averi fi sotie fi copii. In naivitatea ei adorabilä. circulara trimisä de §tefan cel Mare la 28 ianuarie 1475.

cind cinci tipografii lucrau neintrerupt in tarä. la opt ceasuri de noapte". Religiozi. Neculce ne povestefte si el intr-un loc — la domnia a doua a lui Ducavodä cel Bätrin — „minunea mare". cä dacä s-au intors Stefan Vodä cu toatä oastea sa . le-am läsat.. Ureche. au zidit biserica pre numele sfintului mucenic Procopie. din an in an. Pe timpul lui Brincoveanu. cu mina tremurindä de emotie. in urma reformei de expropriere fortatä. pentru opere de binefacere. in pragul veacului al XVIII-lea.. oprimat sub stäpinire turceascä. cätu se rästurnau lacrimile pre chipul icoanei de le vedeau toti oamenii fi picau intro tipsie ce era pusä supt icoanä". chiar faptele märunte din viata omului. ci este a fi credere acest cuvint.. Chiar dupä ce culturä trece din mina clerului in mina boierimii pämintene. la scaunul säu la Suceava.propria viatä“: „Nu le-am fäcut indemnat de cineva. dupä traditia popularä: „Zic unii sä se fi arätat lui Stefan Vodä sfintul mucenic Procopie. gindurile milostive ale domnului romän si ale harnicilor säi prelati se indreptau pinä cätre arabii din Siria. cum este orinduit. focarele din care radia lumina culturii in tot Räsäritul ortodox. ea a fost totusi o puternicä realitate in lumea veche romäneascä fi pe ea sa sprijinit intreaga structurä socialä. intilnim aceastä sentimentalitate religioasä vibrind in scrisul cronicarilor. ci spre a cäpäta fi eu un loc si un nume in cres. imblind deasupra räzboiului cälare fi intr-armat. la sat la Badeuti. De aceea nu trebuie sä ne mire cä insäfi conceptia lor despre lume fi viatä pleacä dintr-o mentalitate religioasä. (N. sint orinduite dupä vointa lui Dumnezeu: „Ascuns giudetul lui Dumnezeu toate gindurile omenefti le strämutä.1 Prin munca necontenitä si plinä de trudä a clerului s-a ajuns ca tärile noastre sä devinä. o invazie de läcuste. incheie Neculce povestirea minunii amintitä mai sus. „intr-o mänästire micä ce este supt cetate“: „au läcrämat icoana Maicii Preciste.. Cind bätrinii acelor timpuri ajungeau in asfintitul vietii fi simteau cä li se apropie ceasul de trecere in lumea cealaltä. gräiefte fi prorocul David in al 7 psalm Iar preciziuni ca acestea: „Era tocmai in ziua cind se cintä in bisericä canonul sfintului Andrei de la Crit. „arätarea" la Hotin. a se vedea nota de la p. . dar fi o träire a dramei liturgice din säptä.tatea naivä a timpurilor trecute a inzestrat tara cu spitale. cu toate conceptiile noastre moderne despre organismul statului. spune Miron Costin. Dupä ei toate evenimentele din care se tese pinza istoriei. cä de atunce.) :212 .bila lui naivitate pioasä: „. in adora.. o eclipsä de soare. red.. Paginile cronicilor sint pline de citate biblice: „precum zice inteleptul Solomon.mina patimilor. prin care läsau o bunä parte din mosii si avere mänästirilor. a-1 cläti nime nu poate". fi incheie. 43. „Adevärat semn de peire a multi creftini in teara lefascä fi incepätura durerii si stricärii tärii noastre. cind se cintä canonul. tot räu fi amar de creftini fi pustiuri au rämas locurile pre acolo“.xizarea cu rinduielile bisericefti. diata vietii lor. Toate fenomenele cerefti sint socotite ca semne prevestitoare trimise de Dumnezeu: o cometä. sä ajungä in pragul ruinei.. cärora le trimiteau in dar cärti tipärite la 1 In legäturä cu aceasta problemä. ca un viteaz fiind intrajutoriu lui Stefan Vodä fi dind vilhvä oftirii lui". dovedescnunumai familia. unde träiefte fi pinä astäzi". povestind lupta lui Stefan-vodä la Rimnic. sorocul lui Dumnezeu.. Oricit de curioasä fi naivä ni s-ar pärea azi sentimentalitatea aceasta.tinätate“. zice Isus Sirah. adaugä. alegeau cu grijä partea care se cuvenea urmafilor de partea sufletului fi scriau. cä mäcar citä nevointä pune omul. eforii si atitea institutii pe care noi. .

dind nastere istoriografiei nationale.xiei. inaintea lor. Nicolae Milescu. ea era adesea silitä sä emigreze cätre adäposturile de culturä din centrul si Räsäritul european. A täia latura religioasä din istoria literaturii romänesti inseamnä a renunta la cunoasterea träsäturii celei mai caracteristice din cultura noasträ veche si la una din fetele ei de glorie. boierimea a ajuns intr-o situatie materialä prosperä. Pe la jumätatea secolului al XVII-lea se petrece insä o schimbare in dezvoltarea culturii noastre. cit si prin viata sa bogatä in peripetii — un adevärat roman — una din figurile cele mai interesante ale trecutului nostru. fiindcä prin latura activitätii sale de scriitor in limba romänä se apropie mai mult de literatura religioasä. in sfirsit. ln urma prefacerilor pe care le examinäm mai jos. VIAfA Desi din punct de vedere cronologic Nicolae Milescu urmeazä dupä Grigore Ureche. totusi. literatura romäneascä este in intregime opera clerului si poartä. Apropierea de miscarea umanistä a Poloniei a inviorat viata literarä a Moldovei. ne vom ocupa de el inaintea cronicarilor. A inceput ca grämätic pe lingä curtea domnilor moldoveni. o fereasträ prin care a näpädit aerul proaspät al civilizatiei occidentale. inchisä pinä atunci in formele strimte si rigide ale slavonismului fi ortodo. . o träsäturä adinc religioasä. Nicolae Milescu este atit prin culturä si prin agerimea mintii. a cälätorit prin Occident pinä la curtea lui Ludovic al XIV-lea si in Orient pinä la meleagurile indepärtate ale Chinei. care stäteau in legäturä cu Apusul. a aspirat intr-o vreme la tronul tärii. care a ajutat-o sä ocupe un loc proeminent in viata politicä si culturalä a neamului. in alcätuirea ei. pinä la ivirii din muntii Caucazului. UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU Pina in a doua jumätate a vea'cului al XVII-lea. in mediul cosmopolit al Constantinopolului s-au format scriitori ca Dimitrie Cantemir. si. Contactul acesta cultural s-a fäcut mai intens in Constantinopol si in Polonia.Snagov. stolnicul Constantin Cantacuzino si. contimporanul lui Dosoftei si sprijinitorul moldovenilor la curtea tarilor. in limba lor. cärora le trimiteau tipar si mesteri tipografi. Prin aceste emigräri s-a deschis pentru cultura romäneascä. Dar din pricina luptelor ce se dädeau in jurul tronului. a fost descoperit si a luat drumul pribegiei.

a fost solicitat sä aducä luminile lui. Chemat de vizir la Poartä „ca sä särute — dupä obicei — poala sultanului". fi tot la masä il punea fi se giuca in cärti cu dinsul si la sfaturi. incit atunci cind acesta e strämutat in Tara Romäneascä el il urmeazä pästrindu-si dre. i se incredinteazä sarcina de grämätic pe lingä curtea domneascä. care invätase in Italia si pe care il gäsim intr-o vreme la Iasi. slovinefte. fi acolo. prezentat. in scoala patriarhiei.nise incä 25 de ani — se legä o prietenie afa de strinsä. in chestiuni de dogmä ortodoxä. care copilärise fi-fi fäcuse si el educatia in scolile grecesti din Constantinopol. Milescu are prilejul sä reinnoiascä vechile cunos. Grämaticul. la cai. cä era atunci grämätic la dinsul. fi imbla cu povodnici1 domnefti inainte. pe cind se gäsea la hotarul dinspre Nistru. Milescu si-a desävirsit cunostintele in limba greacä si latinä. Domnia lui Gheorghe Stefan n-a tinut multä vreme. tinär fi el —■ nu impli. fiul lui Vasile Lupu. fi intre Nicolae Milescu. in calitate de capuchehaie. tot sirmä. In mediul cosmopolit al Constantinopolului. ln Muntenia Milescu rämine pinä la mazilirea lui Gheorghe Ghica.tinte fi sä intre in legäturi cu lumea diplomaticä a Occidentului. Milescu ajunge mare spätar si dobindeste atita incredere din partea domnului säu. de unde pleca spre tarul Rusiei. fiul fostului säu protector (1660—-1664). Neculce: „Era un boier. Sub urmasul lui Gheorghe §tefan." Dar de aceastä viatä fericitä nu s-a putut bucura multä vreme. si pe Gherman Vlasios. „ca un invätat care poate sä räspundä la orice chestiune religioasä". in capitala imperiului turcesc. de care avea sä se serveascä mai tirziu in operele sale si in discutiile cu reprezentantii diplomatic! ai Occidentului. 22? . Aici a avut ca profesor. printre altii. din traditia oralä. pe timpul domniei lui Gheorghe Stefan.tem bine. cu buzdugane fi cu palufe. unde cäpätase domnia Jytefänitä. Intre tinärul domn. un fei de secretar particular al domnului.bisnuitä pe acele vremuri in tara sa. cind se intoarce in Moldova. 1Povodnic — cal de alai. originär din insula Corfu. poate la scoala intemeiatä de Vasile Lupu. in imprejuräri pe care nu le cunoas. cu o culturä neo. S-a näscut in anul 1637. a trecut la Constantinopol. Si era mindru fi bogat. cum spune cronicarul. si apoi. de la Vaslui. se alegea dintre cei mai buni cunoscätori ai limbilor sträine. Acesta il trimite la Constantinopol. cäci imprejurärile erau turburi atunci in Moldova. Gheorghe Stefan s-a simtit. unde se afla ca domn Grigore Ghica. Nicolae Milescu Spätaru. Atunci Milescu plecä in Muntenia. Intors in Moldova. in scrisori date de Vasile Lupu. in 1660. ßtefänitä-vodä muri de lingoare. Iatä cum a cules-o. Syi-a inceput instructiunea in Moldova. sub Gheorghe Ghica. cu soltare. marilor ianscnisti de la Port-Royal.gätoria. grecefte fi turcefte. in „cumpäna vietii" fi a preferat sä-si stringä averea si sä piece in exil. incit amintirea ei a rämas multä vreme in Moldova. §i lui Stefänitä Vodä ii era drag fi-1 tinea prea bine. fi ftia multe limbi: elineste.

ln Constantinopol rämine pinä in 1664, cind Grig ore Ghica este mazilit. Sub domnul urmätor, Milescu pleacä spre Occident, intr-o lungä cälätorie ale cärei date nu ne sint incä precis cunoscute. Il gäsim intr-o vreme la Berlin, pe lingä marele elector Frederic Wilhelm <le Brandenburg; apoi trece la Stettin, in Pomerania, unde se afla domnul Gheorghe Stefan, care, päräsind Moldova de frica turcilor, se stabilise aci cu tovaräsa vietii lui, Anastasia, si cu o suitä numeroasä de moldoveni. Milescu este bine primit la curtea domnului pribeag, care simtea nevoia unui bun cunoscätor de limbi sträine, ca sä-1 poatä intrebuinta in misiuni diplomatice. Este trimis cu scrisori la Stockholm, pe lingä regele Suediei, unde are prilejul sä cunoascä pe ambasadorul Frantei, Arnauld de Pomponne, om foarte cult, prieten al doamnei de Sevigne si care, mai tirziu, a ajuns ministru al afacerilor sträine. Marchizul de Pomponne este uimit — dupä cum märturiseste chiar el — de cultura vastä a boierului moldovean: „Un homme si voisin de la Tartarie, autant instruit aux langues et avec une connaissance aussi generale de toute chose". Intre moldoveanul cult, venit din tinuturile putin cunoscute pinä atunci in Occident, si intre marchizul, ambasador al lui Ludovic al XIV-lea, se leagä o prietenie afa de strinsä, incit in clima asprä fi friguroasä a Nordului, cei doi diplomati isi petrec zilele discutind la gura sobei si impär- täsindu-si impresiile si cunostintele. In acele imprejuräri a scris Milescu, pentru (ansenistii de la Port-Royal, una din operele sale. Dupä sfaturile ambasadorului francez, Milescu, inarmat cu scrisori din partea regelui Suediei si a lui Gheorghe Stefan, pleacä in misiune diplomaticä in Franta, pe lingä Ludovic al XIV-lea. Insä in momentul cind sosi in Paris (iulie 1667), regele Soare se afla prins in räzboiul impotriva Spaniei fi conducea ■el insufi operatiunile pe cimpul de luptä. In lipsa regelui, Milescu e primit de ministrul De Lionne, care, luind scrisorile aduse de spätar, le trimite prin- tr-un curier special pe frontul de luptä. Regele Soare dä ordin ambasadorului säu din Constantinopol sä sprijine pe Gheorghe §tefan pe lingä Poartä. Insä toate insistentele depuse de ambasadorul Frantei pentru restabilirea in domnie a lui Gheorghe Stefan rämin zadarnice. Spätarul se intorace la Stettin, aducind räspunsul lui Ludovic al XIVlea cätre Gheorghe Stefan. Dar peste citeva luni moare Gheorghe Stefan, fi Milescu e nevoit sä revinä in tarä. In Moldova domnea pe acea vreme Alexandru Iliaf, care träise, inainte de a fi domn, departe de tarä si ii uitase obiceiurile, astfel cä, revenind la domnie, intrase in conflict cu boierimea päminteanä. Un om mindru fi ambitiös ca spätarul Milescu, care cunoftea atitea limbi fi sträbätuse atxtea täri, care legase prietenie cu diplomati insemnati, era firesc sä caute a profita de neintelegerea iscatä intre domn si boieri fi sä aspire la tron. In aceastä epocä se va fi intimplat acea dramä pe care ne-o descrie Neculce in 0 samä de cuvinte. Cronicarul o afeazä insä in domnia lui Stefä- nitä-vodä. El ne povestefte cä Milescu „a scris nifte cärti viclene si le-au pus intr-un bat sfredelit, fi le-au trimes la Constantin Vodä cel Bätrin Basarab, in Tara Lefeascä, ca sä vie sä scoatä pre Sytefänitä Vodä din domnie". Constan- tin-vodä insä „au trimes bätul acel sfredelit, cu cärti cu tot, inapoi la Stefä- nitä Vodä". Acesta, väzind trädarea celui cäruia ii arätase atita incredere si prietenie, s-a miniat „si au adus pre Milescu inaintea lui, in casa cea
j * r

:228

mica,, si au pus pre cäläu de i-au täiat nasul“1. Desi nu trecuse mai mult de o jumätate de veac de la aceasta mtimplare,, totusi se pare cä cel putin o parte din liniile ei adevärate au fost sterse din. amintirea bätrinilor de la care cronicarul si-a cules stirile. Alte izvoare contim- porane ne spun cä episodul din viata lui Milescu a avut loc pe vremea lui Ilias. E mai probabil cä atunci s-au petrecut lucrurile, intrucit Ilias, care era sträin de tarä si stirnise nemultumiri impotriva sa, a putut destepta mai curind ambitiile spätarului, pe atunci capuchehaie la Poartä. Prin intrigile lui, Ilias este mazilit, dar, inainte de a pleca din Moldova, domnul pune mina pe Milescu si-i taie cartilajele dintre näri. Aceasta pedeapsä era o penalitate obisnuitä in Orient. Ea venea la noi din vechiul drept bizantin si se aplica acelora care aspirau la domnie. Cel insemnat astfel nu mai putea trage nädejdea de a se urea vreodatä pe tron. Drama aceasta a schimbat cu desävirsire cursul vietii spätarului Milescu. Amärit si deznädäjduit, el apuca pentru totdeauna drumul pribegiei, cäutin- du-fi aiurea norocul. . In ianuarie 1671 se afla pe tärmurile Bosforului, pe lingä vechiul säu prieten din timpurile de studii, ajuns acum patriarhul Dosoftei al Ierusali- mului. Dupä sfaturile acestuia, Milescu primeste invitatia de a se duce la curtea tarului din Moscova, unde se cerea cu stäruintä un cunoscätor de limbi sträine care sä serveascä de tälmaci pe lingä Ministerul de Externe si care sä poatä traduce, in acelasi timp, din greceste, si cärtile teologice necesare in acea epoeä de consolidare a bisericii rusesti. El pleacä spre Moscova preväzut cu o scrisoare de caldä recomandare a patriarhului: „Om foarte savant in latinä, in slavä, si mai ales in greacä; el va putea inväta repede fi rusa si sä faeä tot felul de traduceri. A sträbätut multe täri si impärätii ca sä se instruiascä si este ca un cronograf in care sint adunate toate lucrurile lumii. In zadar ati cäuta un alt om asemenea. Dumnezeu vi-1 trimite.“ Cu asemenea recomandäri, Nicolae Milescu este bine primit la Moscova. Este numit, in 1671, tradueätor pentru limbile greaca veche si modernä, latina si romäna, si ridicat la rangul de sei al corpului de tälmaci de la Consiliul diplomatic (Posolski Prikaz). Milescu isi indeplineste cu devotament sarcina si izbuteste sä cistige increderea, simpatia si prietenia sefului säu, Artemon Matveiev, unchiul tarinei si unul din principalii factori ai curentului de primenire a vietii sociale ruse, sub influenta culturii occidentale. Sprijinit astfel de Matveiev, Nicolae Milescu izbuteste sä fie admis in audientä la tar, care rämine asa de inemtat de el, incit ii incredinteazä sarcina de a traduce si actele diplomatice secrete ale imperiului moscovit. Patru ani mai tirziu, in 1675, Milescu primeste o misiune de mare incre- dere, aceea de a conduce o ambasadä ruseascä in China. A sträbätut, cu acest prilej, toatä Siberia, prin regiunea pe unde trece astäzi trenul transsiberian, si a ajuns, dupä nenumärate greutäti, la Pekin. Amänuntele, destul de senzationale, ale acestei cälätorii prin Siberia in China le vom vedea mai jos, cind ne vom ocupa de ziarul
1 Neculce continuä: „Dupä aceea, Nicolae Cirnu au fugit in fara Nemteascä, si au gäsit acolo un doftor de-i tot slobozia singele din obraz si-1 botia la nas; si asa din zi in zi, singele se inchega, de i-au crescut nasul la locu, de s-au tämäduit. Iar cind au venit aice in ^arä, la domnia lui Ilies Vodä, numai de-abia s-au fost cunoscind nasul cä-i täiat. Numai tot n-au- säzut 229 in tarä mult, de rusine, ce s-au dus la Moscu, la marele impärat Alecsii Mihailovici, la tatäl marelui Petru impärat.“

cälätoriei. Dupä trei ani de drum, Milescu se intoarce inapoi, insä, spre marea lui mirare, cäci lucrurile se schimbaserä in Rusia, este oprit la hotarele Siberiei Impreunä cu intreaga ambasadä. tn timp ce Nicolae Milescu se afla in China, murise tarul Alexei Mihailovici, care-1 trimisese in China, si in locul lui venise altul. Acela, ascultind de intrigile tesute impotriva lui Matveiev, l-a dizgra- tiat si l-a surghiunit la o mänästire. Odatä cu cäderea lui Matveiev in diz- gratie, trebuia sä cadä fi prietenul säu, spätarul Nicolae Milescu. Milescu mai era incä invinuit cä deschisese scrisorile tarului inainte de a ajunge la curtea din Pekin, cä luase o parte din darurile destinate impäratului Chinei si cä däduse chinezilor härtile rusesti. Insä un om ca Milescu, cu cunos- tinta atitor limbi fi cu inteligenta lui vioaie, nu putea sä fie lesne inlocuit in Rusia de atunci. De aceea nu i-a fost greu spätarului sä spulbere toate invi- nuirile aduse impotriva lui fi sä izbuteascä a fi repus in situatia pe care o avuse mai inainte. Curind dupä intoarcerea din China, Milescu ia parte la conflictul care impärtise lumea ruseascä in douä tabere: curentul greco-ortodox fi curentul latin-ortodox. Curentul latin-ortodox, care venea din Polonia prin Academia teologicä din Kiev a lui Petru Movilä, era bänuit in cercurile habotnice moscovite cä este infectat de catolicism fi atunci, pentru a i se pune o stavilä, s-a cäutat la Moscova sä se creeze un contra-curent, intemeiat pe traditia greacä-orto- doxä. Cu sprijinul patriarhiei din Constantinopol, se infiinljase in Moscova o Academie teologicä, avind ca bazä limba de instructie greacä, pentru care fuseserä adufi din Constantinopol citiva mari teologi ai timpului. Insä nici curentul latin nu se läsase mai prejos fi, sub tarul Teodosie, izbutise sä inte- meieze o Academie teologicä cu caracter latin. Intre aceste douä curente s-a incins o luptä aprigä, la care a luat parte fi spätarul Milescu cu o operä inti- tulatä Scurtä demonstrare cä stiinta si limba eleno-greacä sint mai necesare decit limba si stiinta latinä si care sint avantagiile pentru poporul slav. ln aceastä scriere Milescu aratä importanta cunoafterii limbii grecefti pentru ortodoxie, intrucit Sfinta Scripturä fi toatä literatura sfintilor pärinti — temelia ortodoxiei — sint scrise in grecefte. Limba greacä deschide apoi poarta cätre cea mai solidä culturä a antichitätii: filozofia fi literatura elinä. Totufi Milescu, care avea o solidä culturä latinä, ifi incheie opera cu consi- deratia cä, „dupä ce a invätat cineva limba greacä, nu mai e nici o primejdie sä invete fi latina". Aceastä operä a lui Milescu a adus ruptura dintre el fi prietenul säu din copilärie, patriarhul Dosoftei, care era principalul factor de räspindire a culturii grecefti in Räsäritul ortodox. Spätarul Milescu insä, adoptind atitudinea latinistä, era in deplinä concordantä cu curentul cel nou din Rusia, unde, in aceastä epocä, se urease pe tron Petru cel Mare. Nicolae Milescu, care cunoftea bine limba latinä, care cälätorise prin tärile de culturä latinä fi care intrase in legäturä cu multi eruditi din Occident, nu putea sä nu se asocieze la curentul de occidentalizare sustinut de Petru cel Mare. El n-a avut insä parte sä vadä desfäsurinduse mai departe roadele reformei sociale si culturale incepute de Petru cel Mare, cäci a murit la Moscova in anul 1708, in virstä de 72 de ani. Desi imprejuräri dramatice ale vietii sale il siliserä sä päräseascä Moldova si, desi mai bine din jumätatea vietii sale (37 ani) a petrecut-o in slujba tarilor, totusi Milescu n-a rupt legäturile cu neamul lui. In
:230

vremurile de cumpänä prin care trecea tara sa de bastinä, de cite ori domnul, boierii si mitropolitul ei i-au cerut sprijinul pe lingä tarii Moscovei, Milescu a stat intotdeauna in ajutorul lor. In 1673 polonii, infringind pe turci la Hotin, asazä ca domn in Moldova pe §tefan Petriceicu. Din cauza turburärilor produse in Polonia prin inter- regnul ce a urmat, polonii se väd nevoiti sä retragä garnizoanele din Moldova. Insä tocmai atunci vine vestea cä tätarii si turcii au strins armatä mare si cä se pregätesc sä intre in Moldova. Sub impresia acestor zvonuri, §tefan Petriceicu, mitropolitul Dosoftei si toatä boierimea trimit scrisori cätre Nicolae Milescu, cu rugämintea ca acesta sä intervinä pe lingä tar ca sä trimeatä ajutor moldovenilor. In ele domnul num.este pe Milescu „iubitorul nostru prieten", boierii il numesc „frate". Rusii se miscarä insä greu, in timp ce turcii pätrunseserä in Moldova si izgonirä pe Petriceicu. Dupä ce se intoarse din cälätoria in China, Milescu are prilejul sä vinä iar, intr-un moment greu, in ajutorul moldovenilor, pe vremea lui Gheorghe Duca. In 1679 Gheorghe Duca primise din partea turcilor sarcina deacirmui si Ucraina. Turcii vroiau insä atunci sä intre in negocieri de pace cu rusii si pentru aceasta recurg la ajutorul lui Gheorghe Duca. Acesta, trimitmd soli pe lingä tarul Rusiei, i-a indreptat intii cätre Nicolae Milescu. Dar mai importantä decit latura politicä a activitätii lui Nicolae Milescu este cea culturalä. Cu prilejul soliei moldovene care urmärea pacea intre rusi si turci, mitropolitul Dosoftei a trimis o scrisoare cätre Nicolae Milescu, rugin- du-1 sä intervie pe lingä patriarhul Moscovei ca sä trimitä in Moldova material tipografic. Scrisoarea mitropolitului invedereazä faima fi stima de care se bucura eruditul boier printre compatriotii säi. Ea incepe astfel: „Onoratului si bine pretuitului domn Nicolae Spätarul, nouä prea dori- tului, cerem de la Domnul Dumnezeu Atottiitorul pace, sänätate si mintuire in multi ani. Desi suntem de tine despärtiti prin spatiu, totusi suntem impre- unati prin Duhul Sfint, cäci te pomenim pe tine fi toatä casa voasträ, la sfintei e fi dumnezeiestile Taine ..." Dar faima lui Milescu nu s-a räspindit numai in Moldova fi in Rusia, unde a träit aproape patru decenii, ci ea a trecut pinä departe in Occident. Numele säu a räzbätut fi in cultura contimporanä a Frantei, cäci a scris, din mdemnul marchizului de Pomponne, o opera care a fost folositä de marii jansenifti de la Port-Royal in lupta deschisä de ei contra calvinilor. Un agent diplomatic francez, Foy de Neuville, surprins in Rusia de revo- lutie, spune despre Milescu cä este „homme d’esprit et d'une conversation agreable", fi intr-o carte a sa despre Rusia ii inchinä un intreg capitol: Recueil des conversations de Spatharus N. Milescu sur le voyage et le commerce de la Chine. Un invätat istorie fi geograf suedez, Sparwenfeld, care cälätorise prin toatä Europa si stia 14 limbi, ne spune despre Milescu, cu care stätuse in strinse legäturi in timpul unei cälätorii in Rusia, cä este „foarte erudit (pere- ruditus)". De la Milescu a cäpätat, pe lingä multe manuscrise — intre altele si o relatie a cälätoriei in China — si informatii interesante despre rämäsi- tele de triburi gotice aflätoare atunci in Crimeea. Numele lui Milescu a. ajuns pinä la marele filozof si savant al timpului, Leibniz. Celebrul filozof german, care propusese lui Petru cel 231 Mare planul unei academii rusesti menitä sä adueä servicii importante

culturii europene, prin explorarea vechilor civilizatii din Extremul Orient, dorind sä se informeze mai pe larg despre China, se adreseazä primarului din Amsterdam, care cälätorise in tineretea sa prin Rusia si care gäzduise pe Petru cel Mare in cälätoria de studii a acestuia in Occident. Primarul din Amsterdam ii vorbeste cu acest prilej de spätarul Milescu, al cärui spirit si cunostinte le laudä. Astfel moldoveanul Milescu, care a colindat o lume intreagä, de la tärmurile Senei pinä in Extremul Orient, a stat in relatii cu oamenii de seamä ai timpului si a izbutit sä-si creeze un nume care a trecut cu mult peste hotarele tärii sale. Care a fost activitatea lui, in ce directii s-a indreptat fi ce importantä are ea pentru culturä noasträ?
OPERA

Nicolae Milescu ifi desävirfise instructiunea in marea fcoalä a patriarhiei din Constantinopol, un fei de universitate in care, pe lingä culturä teologicä in forma bizantino-ortodoxä, sträbätuse un puternic curent de culturä occidental adus de cätre profesorii greci care-fi formaserä culturä in unversitä- tile Italiei. Aceastä fcoalä a patriarhiei prezenta lui Milescu, afadar, un intere- sant amestec de culturä occidentalä fi de culturä orientalä. Prin unele din scrierile sale cu caracter teologic, dogmatic, activitatea lui Milescu se apropie de culturä orientalä fi este o continuare a literaturii religioase; prin altele — fi in special prin discutia dacä culturä elinä este superioarä celei latine fi prin ziarul cälätoriei in China — Milescu se apropie de culturä occidentalä. In activitatea lui Milescu deosebim douä faze. In prima, activitatea lui s-a desfäfurat prin scrieri in limba maternä; dupä ce a trebuit sä päräseascä pentru totdeauna tinuturile noastre, Milescu, intrind in serviciul tarilor, a dezvoltat o activitate in limba slavonä. ACTIVITATEA !N LIMBA ROMÄNÄ. Operele lui Milescu in limba romänä sint urmätoarele: 1. Istoria despre sfinta icoanä a Prea Sfintei noastre stäpine Näscätoare de Dumnezeu Maria, 1655. S-a pästrat intr-o copie a mitropolitului Moldovei Ghedeon, din 1723, publicatä de Melchisedec in Cronica Romanului, II, p. 87. Aceastä operä cuprinde istoricul legendär al unei icoane ce se aflä in mänästirea Neamtu fi care ar fi fost däruitä, dupä Milescu, de Ion Paleo- logu lui Alexandru cel Bun. Pe timpul cind Moldova lui Alexandru cel Bun, spune legenda, trimisese solii säi la consiliul din Florenta, Ion Paleologu — pe atunci print de coroanä — a trecut prin Moldova, unde i-a iesit inainte voievodul moldovean cu clerul si boierii säi. Fiul impäratului a rämas incintat de frumusetea si bogätia tärii, de cumintenia si evlavia poporului si, citiva ani mai tirziu, urcindu-se pe tronul tatälui säu, trimite ca dar lui Alexandru o coroanä imperialä si o icoanä fäcätoare de minuni, ce se pästreazä la mänästirea Neamtu. 2. 0 altä operä in limba romänä, cu caracter teologic, este o serie de intrebäri si Räspunsuri traduse din limba greceascä, dupä opera patriarhului Atanasie al Alexanariei. Este un fei de catehism al confesiunii ortodoxe, in care, sub formä de intrebäri si räspunsuri, se trateazä despre problemele fundamentale ale dogmei, precum: natura lui Dumnezeu, trinitatea, Sfinta Fecioarä, angeologie si eshatologie: natura ingerilor si numärul lor, raiul, natura diavo- lilor, päcatele etc. Opera se pästreazä intr-un manuscris al Academiei Romäne, publicat de C. C. Giurescu. In aceastä scriere cu multe „intrebäri de folos" se aflä intre altele si urmätoarea frazä interesantä privitoare la originea limbii
:232

noastre: „Dumnezeu se zice pre limba greceascä theos, iar pre limba latineascä dens, iar rumäneste se chiamä Dumnezeu, care nume este luat de la latinie, in ce chip si mai jumätate de limbä romäneascä este luatä de la latini“. 3. Vechiul Testament. Opera de cäpetenie a lui Nicolae Milescu pe tärimul literaturii noastre religioase a fost traducerea de pe izvorul grecesc a Vechiu- lui Testament, care lipsea pinä atunci. Se ftie cä Psaltirea face parte din ciclul primelor traduceri romänesti; se mai stie cä romänii din pärtile Banatului, atrasi la calvinism, incercaserä pe vremea lui Coresi o traducere a Vechiului Testament, dar din toate strädaniile lor a apärut, in Palia de la Orästie, numai primele douä cärti: Crearea lumii si Iesirea evreilor din Egipt. 0 traducere integralä a Vechiului Testament nu aveam. Aceastä operä grea a intreprins-o la noi, pentru intiia datä, Nicolae Milescu. Din nenorocire, izvo- dul lui n-a ajuns pinä la noi — si nici mäcar o copie de pe el. Dar avem dovezi indiscutabile de existenta si circulatia lui. O traducere, munteanä dupä cum dovedefte analiza limbii1, fäcutä in a doua jumätate a veacului al XVII-lea si pästratä in colectia de manuscrise a Academiei Romäne sub cota 4389, spune in Cuvint inainte cätre cititori —- cä: „Am nevoit a prepune aceastä sfintä carte a Legii Vechi, carä se chiamä Biblia, toatä cu toti prorocii, cä Leagea Noaoä, adecä Evanghelia si cealelalte cärti ale Apostolilor toate se aflä multe pren bogate locuri fi cu mina scrise si in tipariu date pre limba noasträ rumäneascä, iar de aceastä cartia a Legii vechi noi rumänii foarte sintern lipsiti“. Si stäruind mai departe asupra faptului cä „toatä Cartea Legii vechi fi cu toti prorocii pre limba rumäneascä pinä acum... nu foarte s-au aflat prepusä“, adaogä imediat: „Iarä numai un izvod, scris cu mina, care l-au fost prepus Nicolae Späta- riul Moldovan, dascal fi invätat in limba elineascä, care 1-au izvodit de pre izvodul elinesc, ce se-au fost tipärit la Frangofort (Frankfurt); ci insä fi izvodul acesta pentru multa pripä a acelui prepuitoriu, care se-au gräbit curind a-fi tälmäci fi a-fi scrie, aflatu-sau ...2 fi prea mare inväluialä care era lucru foarte cu greu a in ... acum fi noi, nu doarä pentru vreo ftiintä a ... desävirsit a vrea unei limbi streine ..." Pagina insä esteruptä tocmai aci unde pasajul este mai interesant, dar, din ftirile pe care le gäsim pe verso, rezultä cä textul lui Milescu a stat continuu sub ochii noilor traducätori, care 1-au folosit, cäci iatä ce stä scris — reproducer» aci pasajul intreg, fiindcä nu a fost reprodus de nimeni din cei ce au semnalat manuscrisul: „Insä fi de aceasta-ti facem in ftire, o, iubite cetitoriu, ca sä ftii cä la elini, adecä la greci, cartea a treia a Ezdrei nu se aflä scrisä, ce numai ce sint 2 cärti. Pentr-aceaia nici in izvodul cel rumdnesc, care an fost prepus mai denainte de Nicolae Spätar nu fu scris, iar in izvodul cel slavonescü fi cel latinesc fiind si aceastä carte a treia a Ezdrei tipäritä, acum, fi noi o am prepus fi aceaia in stihuri3. Iarä cartea a treia, a macaveilor, in izvodul cel latinescu nu iaste, iar in cel slovenesc si in cel elinesc iaste, ce nie acasta ... de noi incä nu se-au läsat, ce se-au prepus. Iar aceftiia, stihuri pre margine la capete nu i se-au pus, ce afa se-au afezat, färä de stihuri, precum iaste la slovani fi la elini fi cum sä
1Interesantä este si nota scrisä cu cernealä rosie pe ultima scoartä a manuscrisului: „Ana Stirbeica, fiica dumnealui räposatului Golescului, biv-vel spätar am scris. Mai 31, 1765, fiind de 233 ani 45.“ 2Foaia ruptä. 3Este vorba de citatele de pe margine.

aflä fi in izvodul cel rumänesc cartea acasta toatä, tot färä de stihuri." Textul acestei traduceri muntene — pe care noi inclinäm a o atribui fratilor Greceanu —■ a fost utilizat, precum a observat si colegul St. Ciobanu, la noua retraducere a Bibliei din 1688. Dacä tinem seamä de faptul cä Biblia lui $erban a fost la noi continuu in circulare pinä la traducerea pärintelui Gala Galaction, atunci se va intelege mai bine insemnätatea operei lui Nicolae Milescu, din nenorocire pierdutä. Cu acestea fi cu traducerea unui mic Molitvelnic, continind rugäciuni de searä, traducere fäcutä pentru nevoile sufletefti ale domnitorului Gheorghe Stefan, pe cind acesta träia in exil la Stettin, se incheie activitatea lui Milescu in limba romänä. ENCHIRIDION. Dupä trecerea in Rusia, Milescu inträ in serviciul tarilor si activitatea lui se desfäsoarä de aci inainte in limbi sträine. Ca o punte de trecere intre activitatea lui in limba romänä si cea de mai tirziu in limba rusä, putem considera opera pe care a publicat-o la Stockholm: Enchiridion EyxsipiSiou sive Stella Orientalis Occidentali splendens, id

est sensus ecclesiae orientalis scilicet graecae, de transubstantione Domini aliisque controversiis, a Nicolao Spadario -Moldovalaccone <sic>, barone ac olim generali Wallachiae, conscriptum Holmiac (Stockholm) mense Februarii, sau pe romänefte: Manual Steaua Orientului strälucind in Occident, adicä felul cum intelege bisericä orientalä ortodoxä dogma transubstantierii Domnului si despre alte controverse, de Nicolae Milescu Spätarul moldo-valah si odinioarä general al Valahiei, scris in Stockholm in luna februarie.

Nicolae Milescu a scris aceasta operä dupä stäruinta agentului diplomatic al Frantei la Stockholm, Arnauld de Pomponne, cu care se impriete- nise. Arnauld de Pomponne era inrudit cu marele teolog si savant de la Port- JRoyal, Arnauld, una din figurile marcante ale culturii franceze din epoca lui Ludovic al XIV-lea. Arnauld scrisese, impreunä cu Nicole, celebra Logicä de la Port-Royal si a fost un apärätor fanatic al jansenismului impotriva protes- tantilor. El intrase intr-o polemicä aprinsä cu pastorul calvin Jean Claude, pe chestia interpretärii dogmei transubstantierii fi a altor puncte de diver- gentä intre catolici si calvini. Jean Claude sustinea cä, in privinta acestei dog me, protestantii sint aläturi de ortodocfi. Atunci Arnauld a scris rudei sale, ambasadorul Frantei la Stockholm, care s-a adresat pentru lämuriri lui Milescu. Din indemnul marchizului de Pomponne, Milescu a scris astfel opera sa Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens in limba latinä si greacä. Marchizul a trimis apoi aceastä operä, tipäritä la Stockholm, lui Arnauld si Nicole, care s-au folosit de ea, reproducind textul latin al lui Milescu in räspunsul pe care 1-au dat lui Jean Claude, prin scrierea lor intitulatä La perpetuite de la foy (cap. IV). activitatea teologic-istoricä din rusia. Dupä aceasta Milescu trece in Rusia, unde, pe lingä insärcinarea de a traduce corespon- denta diplomaticä de la Ministerul de Externe, e indemnat sä imbogäteascä literatura ruseascä cu lucräri teologice si istorice, menite, in bunä parte, sä prezinte pe rusi ca pe liberatorii popoarelor crestine de sub jugul turcilor. Sub imboldul sferelor conducätoare ale bisericii din Rusia, Nicolae Milescu traduce o bibliotecä intreagä de cärti cu caracter, in parte, teologic. Asa, de exemplu, traduce Aritmologhion, un curios tratat care cautä sä explice simbo- lica numerelor (3, 7, 9 etc.), fi Hresmologhion. 0 altä carte, cu titlul Culegeri de patru monarhii sau Profetiile lui Daniel, tradusä dupä un manuscris grecesc al lui Paisie Ligaridis, este o operä in care se expun profetiile fäcute de Daniel lui
:234

Nabucodonosor, asupra celor patru monarhii care aveau sä stäpineascä, succesiv, lumea (haldei, persi, romani, bizantini). Dar aceastä operä, intr-un manuscris copiat de Milescu insufi pentru Petru cel Mare, se incheie cu un epilog care dädea glas nädejdilor pe care ai säi fi creftinii din Balcani le puneau in ridicarea Rusiei: „Rugäm <pe Dumnezeu) sä ridice pe tarul nostru autocrat fi ales de Dumnezeu, Petru Alexievici... ca sä poatä cu mina sa puternicä fi bratul säu räzbunätor sä distrugä fi sä invingä mirfavul neam al lui Mahomet... fi sä ridice semnul credintei celei drepte ca odinioarä Constantin cel Mare". O altä operä, Sibilele, trateazä despre prorocirile Sibilelor privitoare la diferitele impärätii care vor stäpini, pe rind, lumea. Cartea cuprinde intere- sante aluzii la distrugerea impärätiei turcefti prin Rusia, ca de pildä: „Vai vouä saracinilor fi arabilor, cä vulturul cu douä capete de la nord — este vorba de stema ruseascä — va distruge puterea voasträ a musulmanilor prin arm eie crucii. Impärätia voasträ va fi nimicitä". Un alt manuscris, Vasilologhion, este un fei de istorie universalä, cuprin- zind biografiile impäratilor perfi, apoi asirieni, romani fi bizantini, un fei de cronograf, care dezvoltä ideea monarhiei de drept divin, idee foarte scumpä tarilor de atunci. Un dictionar grec-latin-rus, defi pierdut, a intrat totusi 111 compozitia lucrärilor lexicografice ae acest gen in Rusia. ln sfirsit, o altä operä se referä la constructia bisericii Sfinta Sofia din Constantinopol, dar aceastä carte nu este, cum ne-am fi asteptat, o scriere istoricä in care sä ni se mfätiseze imprejurärile 111 care a avut loc zidirea bisericii, ci ea cuprinde mai mult legende populäre despre minunile ce s-au arätat cu prilejul inältärii faimoasei biserici, scoase probabil dintr-un cronograf bizantin. Mai tirziu insa, Milescu se emancipeazä din cercul acestor idei cu caracter religiös si istoriografic tendentios si se ridicä, prin ziarul cälätoriei in China, pe culmi nemaiatinse pinä la el in cultura ruseascä. CÄLÄTORIA !N CHINA. Cea mai importantä dintre operele lui Nicolae Milescu, scrisä in timpul pribegiei sale in Rusia, este ziarul cälätoriei prin Siberia in China. Nu stim peripetiile drumului de la Moscova pinä la Tobolsk, deoarece ziarul lui Milescu incepe cu povestirea cälätoriei de la Tobolsk inainte. Ple- carea din Tobolsk se face in ziua de 2 mai 1675, intr-o duminicä seara, pe riul Irtici, in vase vislite cu lopeti. De la confluenta cu Obi se indreaptä spre räsärit, si, urmind linia riurilor, merge cätre lacul Baical. De acolo, trecind printre iurturi de mongoli, urcä munti, täind ape de-a curmezisul, sträbate cimpii aproape pustii. Iarna ii apucä pe cale, in regiunile lacului Baical. Vinturile se dezläntuie cu furie; ninsoarea si zloata ii biciuie aspru. Drumul prin aceste tinuturi necunoscute este din ce in ce mai anevoios. „Am stat — serie Milescu la 26 decemvrie — lingä riul Argun toatä ziua, ca sä se odih- neascä vitele, ca sä le mai adäpostim si sä le hränim, deoarece caii si cämilele stätuse in drum si ologise atit, incit a trebuit sä le facem papuci de papurä. Lemne n-am avut decit de sälcii uscate." Din pricina frigului fi a oboselii, cämilele fi caii mor pe drum. Merindele se gäseau anevoie. Populatia nomadä din acele tinuturi, cum ii zärea din depärtäri, o lua la fugä cu türme cu tot; in alte pärti se pomenesc impre- surati de tungufi imbräcati in zale fi inarmati cu arcuri. In sfirfit, cu multä greutate, izbutesc sä-fi croiascä drum si sä 235 repeadä inainte un sol, spre a da de veste autoritätilor chineze cä

sosefte ambasada rusä. Pe la inceputul lui ianuarie, pe coasta unui deal, Milescu intilnefte pe trimisul säu insotit de vreo faizeci de chinezi. „Slavä tie, Doamne!" noteazä el, usurat, in ziarul säu de drum. Autoritätile chineze de la granitä, dupä ce se intereseazä mai intii asupra intentiunilor cu care vin — dacä aduc pace sau räzboi — cer sä li se prezinte scrisorile pe care le aveau asupra lor. Este aci inceputul unei lungi contro- verse de protocol, care va dura tot timpul federii lui Milescu in China. Chinezii vroiau sä se convingä dacä intr-adevär Milescu este purtätorul unei scrisori a tarului fi, mai ales, dacä are la sine — precum anuntaserä solii — scrisoa- rea imparatului chinez cätre tarul Rusiei. In zadar incearcä Milescu sä le demonstreze cä el este ambasadorul tarului fi ca atare n-are sä predea scrisorile decit in miinile imparatului Chinei. Mandarinii nu se dau bätuti. Si numai dupä ce acesta le aratä scrisoarea impäratului lor, intr-o cutie acoperitä cu mätase galbenä, mandarinii, cuprinfi de evlavie, cad in genunchi, fiecare puindu-si-o la cap,, cum se obisnuieste la noi in biserica, in fata altarului, la sfintele daruri. Dar cu aceasta nu se curmä formalitätile chineze. Ambasada este opritä pe loc pina la sosirea din Pekin a lui askaniama, al patrulea in rang din impä- rätia chinezä, reprezentantul Ministerului de Externe. Pe la sfirsitul lui februarie, soseste si ashaniama si incepe o discutie lungä: care din ei trebuie sä facä vizitä mai intii celuilält ? Dupä gäsirea solutiunii care a salvat demnitatea ambilor demnifari, incepe o altä discutiune. Askaniama pretindea sä vadä scrisoarea tarului, ceea ce Milescu nu admitea nici in ruptul capului. Chinezul se vede nevoit sä comunice aceasta la Pekin. Pe la inceputul lui aprilie, askaniama primeste ordinul sä aducä in capitalä ambasada ruseascä. tn acest interval, rusii sär- bätoresc Pastele. Chinezii urmäresc cu interes obiceiurile ortodoxe. ale rusilor si, incetul cu incetul, se face o apropiere sufleteascä intre cele doua tabere. Chinezii trimit lui Milescu orez, fructe si legume. Milescu pune pe cazacii säi sä einte cintecul lor popular:
Dunäre, Dunäre.

La 26 aprilie, din ordinul impäratului Chinei, caravana se pune in mi$- care si, trecind prin pustiul Gobi, unde caii si cämilele se afundau in nisip pinä la genunchi, ajung, dupä multe alte greutäti, la zidul cel mare al Chinei, unde li se deschid portile de fier cätre Pekin. Aci din nou se reia discutia de protocol de la granitä. Este interesantä lupta aprigä si indelungatä — aproape o lunä de zile — pe care o duce, pe chestie de etichetä, Milescu al nostru, zelos de a apära demnitatea si prestigiul tarului, cu mandarinii, care tineau cu sfintenie sä nu se stirbeascä nimic din uzul consacrat din bätrini. Pentru ca pertraetärile sä poatä merge mai usor, mandarinii aduc un european, pe iezuitul Ferdinand Verbiest, originär din Olanda, care träise 28 de ani in China. Acesta incepe conversatia in limba chinezä, dar aflind cä solul cunoaste limba latinä, continuä discutia cu el direct in latineste, spre marea uimire a mandarinilor. tn sfirsit, dupä discutii prelungite o lunä de zile, se tine un mare consiliu de mandarini, in care se hotäräste sä se adopte o solutie intermediarä, menitä sä salveze onoarea celor doi impärati: Milescu trebuia sä dueä la palatul imperial din Pekin scrisorile de acreditare, pe care insä nu avea sä le dea in mina marelui han, ci sä le depunä in mina marelui kolai. Potrivit acestei intelegeri, in ziua de 4 iunie, din porunca impäratului, se pregäteste la palat locul de primire a ambasadei. Inainte de räsäritul soarelui, se trimit, la conacul unde fuseserä gäzduiti solii
:236

Rusiei, cai. Ambasada incalecä si Milescu depune scrisorile de acreditare inaintea marelui kolai, care era rudä apropiatä a impäratului si mandarinul care guverna intreaga China. Dupä aceasta ambasada rusä se retrage, färä a spune un cuvint. Tree apoi vreo 11 zile. Im par at ul astepta ca sä se aseze lunä plinä. ln ziua de 15 iunie, dupä ce se asezase luna plinä, impäratul cheamä din nou ambasada la palatul säu. Inainte de räsäritul soarelui, li se aduc cai, si solul cu suita sa porneste spre palat. Milescu descrie apoi tot pitorescul exotic si bogätia feericä a curtii si a tronului imperial din Pekin. Insotitä de un intreg alai, ambasada sträbate drumuri pavate cu marmorä, merge printre pavilioane inalte de cärämidä rosie, acoperite cu tigle galbene si cupole aurite, traverseazä piriiase cu podete fantastice de marmorä albä sculptatä, se strecoarä pe sub cinci rinduri de porti, trece prin grädini cu copaci mari si flori exotice si, in cele din urmä, ajunge in sala tronului. Aci, inaintea unei scäri de marmorä, ii asteptau oameni de serviciu imbräcati in haine rosii, arcasi imbräcati in aur si ostasi cu länci uriase si cu cozi de leoparzi. Milescu noteazä cu amänuntime ceremonialul primirii solilor la curtea din Pekin, ceremonial statornicit printr-o traditie secularä, in forme de o fixi- tate aproape hieraticä; el ne povesteste, cu vioiciune, si incercarea lui de a infringe, in cinstea tarului pe care il reprezenta, protocolul chinez ce i se pärea umilitor pentru un european si un ambasador. Impäratul era un tinär de 23 de ani. In jurul lui, stäteau fratii säi, imbräcati in blänuri albe, si nobilii, cu pene de päun pe cap. Se serveste ceai; impre- jur cintä muzica, pe cind in vase de bronz ard mirodenii. Receptia se sfir- seste färä ca ambasada sä spunä un singur cuvint. Impäratul insusi este minunat de persoana ambasadorului si trimite, dupä a doua receptie, un pictor sä-1 zugräveascä in portul lui de la receptie, cu blana pe el si cu lancea si buzduganul in minä. Acest portret, trecut apoi ambasadei chineze din Paris, se pästra incä la inceputul räzboiului mondial. Citeva zile mai tirziu, solia ruseascä este primitä la masä. Impäratul adreseazä abia acum, prin interpret, cuvintul solului, interesindu-se de virsta, talia si anii de domnie ai tarului. Dar cätre sfirsitul lui august, relatiile dintre ambasadä si curtea chinezä se räcesc, din cauzä cä Milescu nu voia sä primeascä, dupä datinä, darurile cätre tar in genunchi si pentru cä scrisoarea impäratului chinez cuprindea termeni de mindrie, care erau considerati de sol ca jignitori pentru demnitatea tarului. Din aceastä pricinä, ambasada, luind darurile, primeste ordinul sä päräseascä imediat Pekinul. La 1 septembrie spätarul Milescu pleacä, ducind cu el pentru tar un splendid rubin cumpärat de la un mandarin. Ambasada apucä pe acelasi drum pe care venise. La 7 iunie sosesc la Ienisei, dar aci ii astepta o surprizä nepläcutä. Sint opriti in cale din ordinul noului tar, Teodor Alexievici; sint perchezitionati; li se confiscä lucrurile de pret, intre altele un rubin mare, „diamantul cit un ou de porumb" de care vorbeste Neculce, cumpärat in China pentru tar; dar, in sfirsit, li se ingäduie drumul spre Moscova. Intimplärile acestei cälätorii au fost povestite de Milescu in forma de rapoarte oficiale in limba slavo-rusä. Opera este alcätuitä din trei cärti: despre traversarea Siberiei, a doua despre misiunea lui in China, si a 237 treia, o descriere generalä a Chinei. Aceastä ultimä carte este insä,

dupä cum a arätat John F. Baddeley, o compilatie, pe alocurea chiar traducere dupä opera scrisä in limba latinä a iezuitului Martini: Atlas sinensis. Era firesc ca Milescu, dupä ce a descris peripetiile drumului säu pinä la Pekin si misiunea lui la impäratul Chinei, pentru a satisface curiozitatea tarului, sä caute a-i prezenta si o infätisare generalä a Chinei din punct de vedere istoric si geografic. Dar cum el nu väzuse decit o parte restrinsä din teritoriul chinez, a recurs atunci la opera lui Martini, pe care a tradus-o in ruseste, intercalind si multe observatii personale. Exceptind deci aceastä parte de compilatie, opera lui Milescu nu este numai ziarul plin de peripetii al unei ambasade trimisä in misiune diplomaticä in China, ci este in acelasi timp si o carte modernä de explorare stiintificä a unor tinuturi pinä atunci putin cunoscute

:238

europenilor. Calätorind pe drumuri necunoscute, printre popoare de rase diferite, vislind pe riuri pe care nu mai vislise nici un european pinä la el, curiozitatea vesnic treazä a acestui moldovean din secolul al XVIIlea se opreste asupra configuratiei solului, descrie in amänuntimi riurile pe care le sträbate, noteazä aspectul particular al muntilor, face mäsurätori topografice, se opreste indelung ca sä observe tärmurile lacului Baical, „care nu s-a väzut nici de geografii vechi, nici de cei moderni. Au descris lacuri si bälti mult mai mici, iar despre Baicalsca, care este atit de mare, nu au pome- nit nimica". Pentru a-1 descrie, sträbate lacul, il inconjoarä, incearcä sä-i mäsoare adincimea; descrie tärmurile stincoase, vorbeste despre muntii cu fruntile acoperite vesnic de nea, despre gheata lacului groasä de un stinjen si care tine aproape o jumätate de an, despre pädurile de cedri. Dar pe Milescu nu-1 intereseazä numai aspectul geografic al tinuturilor, ci si cel etnografic. Privirea lui iscoditoare cautä sä prindä si viata specific omeneascä pe care o träiesc populatiile asa de variate ca infätisare, pe acele indepärtate meleaguri: ocupatia, arm ele, manifestärile religioase, supersti- tiile. De pildä, despre ostiaci ne spune cä: „Au meceturi in care sint idoli sculp- tati de argint, aramä si de lemn, de felurite forme“; cä „se inchinä stind jos; cad in extaze si däntuiesc: iar cind ucid in pädure un urs, il tiräsc in curte si in casä si, trägind cu arcurile, infig in el sägeti si-1 bat si sar si joacäzicind cä se roagä lui Seitan (diavolul), care, dupä cum cred ei, merge din curte in curte“. Tot materialul acesta vast de observatii variate este expus intr-un stil plin de sobrietate si coloare, din care nu lipsesc uneori si accente de duiosie. Pe tärmurile Ieniseiului, la 7.000 km depärtare de Moldova, incintat, intr-o zi de primävarä, de lanurile inverzite care luceau in bätaia soarelui, gindul lui inviorat se intoarce spre plaiurile copiläriei si atunci noteazä, miscat, in ziarul de cälätorie: „Partea locului este foarte mindrä, aducindu-mi aminte de Moldova, iar fluviul Ienisei de Dunäre“. Opera aceasta i-a cistigat pe drept lui Milescu un renume european. Un savant englez contimporan, vorbind despre el, il caracterizeazä astfel: „Situatia si faima lui este unicä. Nu poate fi mai]u§or de arätat cit de mare contrast era intre acest invätat romän si intre cazacii inculti, inaintasii lui, in cercetarea drumului spre China. Ce a scris formeazä un intreg bogat de informatiuni topografice asupra Asiei de nord, remarcabil prin intindere si preciziune. Pentru timpul cind a fost scris, nu are comparatie in istoria literaturii rusesti. Mai mult, dacä läsäm la o parte China, e färä comparatie in literatura lumii.“ Din nenorocire, aceastä operä a lui Milescu, scrisä intr-o limbä sträinä» a circulat mai mult in lumea slavä si greacä, a atitat curiozitatea unor savanti din Occident, dar nu a rodit cultura noasträ nationalä §i nici pinä astäzi nu avem incä in limba romänä o traducere completä si corectä a ziarului de cälätorie in China.
BIBLIOGRAFIE Ziarul cälätoriei in Siberia si China s-a pästrat in citeva copii ms. in Biblioteca publica imperialä din Petrograd, si o alta in Bibliotheque Nationale din Paris (nr. 35, fond slav), copiat in 1685, „prin grija bunului prieten loan Gav. Sparvenfeldt“, lingä Moscova. O versiune rusä,.

1

publicatä de I, A r s e n i e f f , in Zapiski Imperat. Russk. Geograf. Obdtestva, St. Petersburg, 1882, a fost tradusä de timpuriu in limba greacä de „tineri studiosi din Moscova“ si reväzutä de Hrisant Notara, nepotul patriarhului Dositei al Ierusalimului. In ms. grec din Bib'ioteca Academiei Romäne, nr. 154 (f. 180 v. si urm.) are o dedicatie cätre Constantin Brincoveanu din Moscova, 1694. Dupä un manuscris al versiunii grecesti incomplet si plin de erori — dupä cum observä el insusi — G. S i o n a tradus prima parte: De la Tobolsk pinä in China. Ncte de cälätorie de Spätaru. Nicolae Milescu, 1675, traduse dupä unü textü grecescii, in Analele Academiei Romäne, seria Il-a, tom. X, Memoriile sectiunii istorice, Bucuresti, 1888, p. 89—181. Traducerea lui Sion a fost reprodusä de M i r o n N i c o l e s c u , Primal cälätor ronian prin Siberia si China, Bucurefti, 1905 (extras din Buletinul Geografie, II, 1904). Fragmente din Descrierea Chinei (cap. 4 si 5) dupä codicele D. Russo in versiunea greceascä si traducerea romäneascä, la C. C. G i u r e s c u , Nicolae Milescu Spätaml, in Analele Academiei Romäne, s. Ill, tom. VII, mem. 4, Buc., 1927, p. 26 — 50. Textul intregii opere a lui Nicolae Milescu a fost publicat in traducere englezä de J o h n F . B a d d e l e y , Russia, Mongolia, China, 2 vol., Londra, 1919. O traducere in limba romänä dupä textul lui Baddeley, cu greseli si omisiuni, a dat E m. C. G r i g o r a s , Spätaml Nicclai Milescu in China, Bucuresti, 1926, Ed. Casa Scoalelor; ed. a II-a, 1941. Un manuscris grecesc necomplet, cuprinzind textul cälätoriei in China si pästrat in Biblioteca Universitätii din Iasi (sub nr. 163), a fost semnalat de L u c i a n P r e d e s c u in Ade- värul literar si artistic pe 1930 (IX, seria a II-a, nr. 476). O altä operä greceascä despre Pägimtl Mohamet si despre cele patru imperii dupä profetul Daniel, publicatä de N. I o r g a sub titlul Oeuvres inedites de Nicolas Milescu (Academie routnaine. Etudes et recherches, III), Bucarest, 1929, cu o prefatä in limba francezä despre opera lui Nicolae Milescu si un rezumat. Opera nu este insä a lui Milescu, ci a ieromonahului Anastasie Gordos, dupä cum a arätat D. R u s s o in Studii istorice greco-rcmäne. Opere postume, I, Bucuresti, 1939, p. 337—339. Istoria despre sfinta iccanä (care a fost tradusä si in limba rusä) a fost publicatä in Crcnica Romanului, Bucuresti, 1874, I, p. 87 — 90, de episcopul M e l c h i s e d e c . Un fragment c’in opera Carte cu multe intrebäri a fost publicat in anexa studiului : C. C. G i u r e s c u , Nicolae Milescu Spätarul. Contributiuni la epera sa literarä, Analele Academiei Rcmane, Mtmcriile sect, istorice, seria IH-a, tom. VII, Mem. 7, Bucuresti, 1927, p. 51 — 53. Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens, Stockholm, publicatä in Perpetuite de la foy de V Eglise catholique touchant V Eucharistie <par A. A r n a u l d e t P . N i c o ] e>, Paris, 1669, vol. 2, p. 50 — 54, si V. L e g r a n d , Bibliographie helleniqtte du XVII-e siecle, t. II, p. 248, III, 287. Studii asupra vietii yi operei lui N. Milescu. Lucrärile de cäpetenie asupra lui Milescu sint azi P. P. P a n a i t e s c u , Nicolas Spathar Milescu (1636—1708), Extrait des Melanges de l'Ecole Routnaine en France, 1925, I-ere partie, Paris, Gamber; C. C. G i u r e s c u , Nicolae Milescu Spätaml. Contributie la opera sa literarä, Analele Academiei Romäne, sect, ist., seria Ill-a, tom. VII, mem. 7 (in anexä se publicä si un fragment din Cärti cu multe intrebäri), Bucuresti, 1927. C. C. G i u r e s c u , pe lingä informatii noi, pune la punct si chestiunea privitoare la raporturile dintre ziarul cälätoriei lui Milescu in China $i opera iezuitului Martini, apärutä !a Amsterdam in 1655: Atlas Siniensis, insotit de Situs provinciarum imperii Sinici, pe care Milescu a cunoscut-o si a utilizat-o. Dintre lucrärile mai vechi mentionez: B. P. H a s d e u , Viata si faptele si ideile■ lui Nicolae Spätarul Milescu, in Traian, II, 1870, numerele 7 — 9, 11—12, 14, 16. Studiul este neterminat; E m i l e P i c o t , Notice biographique et bibliographique sur Nicolas Spathar Milescu, ambassadeur du tsar Alexias Mihajlovic en Chine, Paris, 1883 (Extrait des Melanges orientaux); I. H u d i t a, Arhiva, Iasi, 1929, p. 87— 103; I. G. D i m i t r i u , in Rev. fun- datiilor regale, VII, 1940. Despre viata si cälätoria in China: I. S i m i o n e s c u , Niculai Milescu hi China, Bucuresti, Cartea romäneascä, 1925. Despre Biblia lui Milescu: V. D r ä g h i c e a n u , in Convorbiri literare, 1915, p. 107-4; I . B i a n u , Analele Academiei Romäm, seria II, tom. XXXVIII, partea administrativä si dezbaterile, p. 5 — 6 ; N . I o r g a , ln legäturä cu Biblia de la 1688 si Biblia de la 1667 a lui :240

ducind povestirea evenimentelor pinä la moartea impäratului Nichifor Botniatul (1081). 11 si 19. si continuau apoi cu istoria evreilor. Ele au desteptat curiozitatea pentru lucrurile istorice si au stat pe masa de lucru a marilor cärturari din trecutul nostru. 347-356. . dupä cum s-a väzut la p. destul de intens. egipteni.Nicolae Milescu.iurii de lemn.lui Teofil de la Rimnic. Bucuresti. ducind la concluzia cä Biblia lui §erban a utilizat versiunea ms. 175— 178. 220—234. Prin materialul biblic prescurtat. 1940-1941. 1932. ca Dosoftei fi Miron Costin. cel care a tradus pe vremea lui Matei Basarab si Pravila de la Govora. Cronograful lui Manasses. si N. C i o b a n u . asirienilor. in Analele Academiei Romäne. sint amintite principalele studii rusesti asupra lui Nicolae Milescu.lor. 1872. tot acolo. de lit. mem. prin bogatul strat folcloric si. revenit de curind la Academie. 4389 din B. B i t a y. bizantinilor. Despre Milescu si legäturile lui cu Rinhuber: A. tradus in limba slavä.R. Ele incepeau povestirea evenimente. cronografele au fost mult räspindite si citite la noi. Incepute in secolul al VI-lea cu Malalas. incorporau toatä traditia biblicä. Epoca lui Const. Brincoveanu. citeva note ne destäinuie cä manuscrisul . 1936— 1937. 169— 174. O comparatie intre ms. II. p. s. in sfirsit. K a r a d j a. 418 si urm. Intemeindu-se pe precuvintarea ms. prescurtate. 786 — 787. indirect pe Ureche. Contributiuni nouä istorico. II. prin anecdotele istorice interesante. Biblia de la Bucuresti (1688).. I. Bucuresti. P. impinzitä cu legende apocrife. p. C.. D r ä g a n u . III (1921).R. Despre Molitvelnic si alte lucräri: N. p. Tecuci. P a n a i t e s c u . Pe scoarta legä. 1924. curs litografiat -finut la Facult. p. CRONOGRAFELE 1915. 4389 B. din Bucuresti.rului. de lit. imbräcatä in piele. fi Biblia lui Serban. nr. in Dacoromania. sustine cä Milescu este traducätorul Bibliei lui Serban. St. si reluänd o pärere mai veche a lui Hasdeu (Traian. Cel mai popular cronograf a fost al cälugärului Manasses.A. pe cälugärii cronicari din veacul al XVI-lea: Macarie si Azarie. p. sect. Notice biographique sur Nicolas Spatar Milescu. p. CRONOGRAFE DE ORIGINE SLAVÄ Cel mai vechi cronograf cunoscut in limba romäneascä a fost tradus in anul 1620 de cälugärul oltean Moxa Mihail. Bibliogradia completa a operelor rusesti ale lui Nicolae Milescu in studiul amintit mai sus al lui P. in Revue histm'ique du Sud-Est europeen. Nouveaux details sur le Spathar N.. acele repertorii de istorie universalä care au fost alcatuite.literare. Milescu. chiar in perioada neogreaeä. a fost räspindit in vechile noastre mänästiri si a influentat. grecilor. in Bizant. rom. dupä cum s-a väzut. care a ajuns mai tirziu mitropolit. Paternitatea fraj-ilor Greceanu $i a stolnicului Const. curs litografiat tinut la Fac. p. I. III.lor odatä cu creatiunea lumii. vechi. XXXVIII. P i c o t. 181—254) Istoria lit. tom. ele au fost necontenit ampli. care si-a scris opera in versuri pline de flori retorice si de inversiuni sintactice. Nicolas Spathar Milescu. pinä in secolul al XVII-lea la Dorotei al Monembaziei si la Cigala. C a r t o j a n. Codicele pribeagului Gheorghe Stefan Voiä (Extras din Anuarnl Institutului de istorie nationalä din Cluj.bilitä de C o n s t . prin numeroasele legende apocrife.ficate.. S o l o m o n . continuate. El spune cä serie din indemnul episcopu. romänilor. Cantacuzino asupra traducerii Bibliei lui Serban a fost resta. ist. mergind pinä in vremea scriito. Contributii la viataluiNicolae Spätarul. 32) primitä si de E. prin elementele de istorie universalä. persilor. si prin acestia. 8. p. Tranzitia de la literatura religioasä la literatura istoriea o i’ormeaza cronografele.A.

pe vremuri. Moxa cuprinde numeroase elemente care lipsesc din Manasses. Tocilescu. pune „odihnä condeiului". cronograful lui Moxa se imparte. nice näsipul märiei“. gratioasa legendä a Casiei — un ecou al folclorului bizantin — povestitä concis.sul care. Este asa-numita Arätare tn scurt a celor intimplate de la Adam ptna in zilele noastre (Skazanije vu kratce ■■■). un mär de aur. Hasdeu. Si dede märul cel de aur. dindu-si seama cä nu poate „afla adincul scripturilor“. P. Bogdan a identificat si publicat izvoarele slave din care si-a alcätuit Moxa a doua parte a compilatiei sale. unde cälugärul compilator. dupä cum a observat I. adunä. Gregorovici si se pästreazä acum in Muzeul Rumiantov din Moscova.fusese cindva al mänästirii Bistrita. Ea räspunse cätre dinsul: « Adevarü iaste. de B. cum ai zice: Pentru Eva räul fi pentru Precista Maria binele ». intre altele. Prima parte merge pinä la Mihail. aduce corabia la tärm. Hasdeu si Bogdan. prin crainici. este cunoscuta poetä care a alcätuit cele mai frumoase condace ale literaturii ortodoxe. de au petrecut viata ingereascä. ca visla. Bogdan. Theodora se cununä cu Theofil. A fost cumpärat. ce era semn de nuntä. copiatä adesea la inceputul analelor moldovenesti in limba slavä. unii feate. pe lingä omisiuni insemnate si transpuneri de text. „El väzu — ■ continuä apoi cronograful — o fatä prea frumoasä si inteleaptä. in Bucuresti. Prima parte §i cea mai intinsä are la baza ei. Dupä o copie fäcutä de Gr." Casia. Deci gräi cätre dinsa cu ispitä: « Pentru muiare au venit räul in lume». pe care o reproducem aci si ca o probä de limbä a timpului. in douä pärti. de profesorul rus V. ignorind studiul anterior al lui Bogdan. dar se regäsesc in alte cronografe bizantine". anume Theodora. Dupä izvoarele utilizate. in palatul säu. precum au arätat Gregorovici.1 1 A se vedea mai pe larg despre aceastä legendä in literatura romäneascä. toate fecioarele frumoase si intelepte din impärätie. 24» . Casia zise cäträ Theodora: « Dobindisi impärätia lumeascä si eu voi nevoi sä fiu impäräteasä ». mCuvente den bätrini.lui. dar cä in genere el extrage ceea ce convenea punctului de vedere religiös §i moral. ajuns in limanul märii. De acii se fäcu cälugäritä si s-au inchis intr-o chilie. ca si zeitele din mitul troian. §i pentru muiare au in trat si binele in lume. cronograful lui Manasses tradus in limba slavä." I. studiul nostru. care se gäseste anexatä ca introducere la analele sirbesti din veacul al XV-lea si al XVI-lea si care a circulat si in mänästirile noastre. Cea aleasä trebuia sä primeascä din mina impara. Cronograful incepe prin a povesti cä impäratul Theofil. in caractere chirilice. Auzi impäratul si se mirä. de zise: « Eu mai inteleaptä muiare de mine nu voi lua ». dupä cum nu poate nutnara „stealele ceriului. „De-acum s-au scos dentr-alte izvoade. Un asemenea adaos este. cäci. eroina din aceastä legendä. cronograful a fost publicat in intregime. Am arätat insä in altä parte cä cronograful lui Moxa „nu este o simplä traducere sau prescurtare dupä Manasses. Domnisoara Margareta Stefänescu. De aciia au dobindit impärätia lu Hristos. a arätat cä in cronograful lui Moxa se gäsesc pasaj e intregi luate din Manasses. Moxa spune cä tälmäceste din „cärti slavonesti". vroind sä-si gäseascä o sotie.

e concis. CRONOGRAFE DE ORIGINE GREACÄ Cronograful lui Dorotei al Monembaziei. intitulatä Istoria politicä. Astfel s-a format o cronicä in limba greacä popularä. O altä versiune de pe acest cronograf a fost adusä in Moldova de Ierotei.graecia.boiul lui Stefan cel Mare la Racova: „si perirä atunce turci multi färä numär“ . la Basel. in 1584. Iatä de pildä infätisarea unui impärat räzboinic (Vasile. nicie glas de oaste. 1 H a s d e u . in sfirsit. cu omisiuni in unele pärti. findcä pinä acum nu ne este cunoscut decit intr-un singur exemplar — fi acela la Moscova. mitropolitul Monembaziei.1 Iatä acum fi descrierea plasticä a luptei lui Mircea cu turcii. patriarhul Constantinopolului Eremia al II-lea. si in sfirsit despre luptele nefericite ale lui Stefan cel Mare la Chilia si la CetateaAlbä. precum s-a putut vedea si din extrasul de mai sus. mai iubia decit glas de aläute“. fi mai pierdu Baiazid oastea lui cu totul. afa de se värsa singe mult cit era väile crunte. Stilul cronografului. despre räz. Sunetul armelor si räsunul coardelor de arc. cunoscutä de bizantinologi sub numele de Cronica de la 1570. cu stiri luate din cronicile sirbesti. Cuvente den bätrini.nitä“. fiul lui Roman): „Coifurele. despre „cind s-au inceput a se descaleca tara Moldovei". dintre care o versiune.44 . cronograful cuprinde si stiri privitoare la istoria romänilor: despre Dan-voievod. p. de luptele lui „Iancul Voievod cu turcii in Tara Rumäneascä la Ialov. Acest cronograf grecesc s-a pästrat in peste 25 de manuscrise. Gheorghe Monahul. räspindire. care ducea povestirea evenimentelor pinä la anul 1570. platosele. sulitele. despre Mircea cel Mare. 5. I. deci feacerä räu mare moldovenilor". In Fiore di virtü in literatura romäneascä.. in partea finalä. si un portret de impärat desfrinat (Constantin. a fost publicatä de Martin Crusius in a sa Ttirco. 341. Iarä pafii si voevozii pierirä toti.. jucäri si cintece. toate armele lui erau mai dragi decit mease tinse. Iatä. intr-o cälätorie prin Tara Romäneascä. Zonaräs f. Cronograful versificat al lui Manasses a fost prelucrat in prozä fi amplificat cu fragmente imprumutate din Theofan. scoase din mai multe cronografe bizantine fi sporitä. dar traducerea e adesea plinä de vigoare si uneori pitoreascä. intreprinsä cu scopul de a obtine mijloacele necesare pentru a scäpa de datorii scaunul patriarhiei. Moldova fi Rusia. dupä cit se pare. in Analele Academiei Romäne. Cedren. cäci o citeazä in evocarea luptei de la Rovine: „Si fu räzboiu mare citu se intuneca de nu se vedea väzduhul de multimea sägeatelor. care a gäsit ecou $i in sufletul lui Eminescu.“. seamne de räzboie. fratele lui Vasile): „Nu iubea sunete de sabii si bucine. prin contrast.Originalul — slav — al cronografului lui Moxa era deci traducerea unei prelucräri in prozä a lui Manasses. despre invazia lui Mohamed in Moldova: „fi biruirä atunce turcii. cu amplificäri in altele. In 1588 Ierotei insotea pe elevul säu. pline de veselie si de vin dulce.a. Mai multä räspindire au avut insä cronografele traduse din grecefte. segeatele." Cronograful lui Moxa n-a avut insä. ce numai ce bea si minca cu mueri frumoase si cu fluere si aläute. nici chiote de gloate.

5.44 .Moldova domnea atunci Petru Schiopu.

cind Zotu Tigara nu mai era in viatä. ce a fost „supt vlästia domniei Moldovei logofät al treilea fi grämätic de scrisoare greceascä". copia fäcutä in Moldova a fost tipäritä la Venetia in 1631. in 1631.. De la 1392 inainte. de Grigore Dascälul Buzä („scoasä dupä grecie pä limbä romäneascä de Grigore Dascälul Buzä“). Studii ist. de Pätrasco Danovici. incepind de la zidirea lumei si ajungind pinä in anul de fatä . paroh al bisericii grecesti San-Giorgio din Venetia. intr-o vreme cind nu exista notiunea de proprietate literarä. pe la jumätatea veacului al XVII-lea. protectorul 1 Däm titlul (prescurtat) dupä traducerea lui D. (Carte istoricä cuprinzind pe scurt felurite si interesante istorii. Manuscrisul cronografului a fost copiat din porunca lui Petru Schiopu. un capitol despre „dispotatia sf. Baza acestui cronograf este tot cronica de la 1570. dupä datele pe care ni le dau citeva copii posterioare. dezvol.tind. p. domnul Tärii Romänesti (1623—1627). Cronograful cuprinde. pasaje intregi din Dorotei al Monembaziei.. in 1637. greco-rom. fratele lui Zotu. Cronograful se incheie la anul 1624. grec originär din Ianina.. 87. Maria Amirali. sinü Toader Eordachie vel vistiernic". 245 . altul despre cele fapte sinoade ecumenice. sub titlul: Nsa covo\|/i5 Siacpopcov urropiräv.. intre domnia lui Selim al II-lea si Murat al IIIlea.. Silvestru cu vräjitorul Zamvri". dintre care cel mai vechi se aflä in Biblioteca Academiei Romäne sub cota nr. Al doilea cronograf grecesc care a circulat in literatura veche romäneascä a fost publicat fi el la Venetia. dupä care urmeazä o serie de capitole disparate: o listä a impäratilor bizantini fi a patri. (Noul compendiu de diferite istorii. sub titlul: Biß?dou iaxopiKÖu TiEpisxov) ev Guvö'vj/st 8ia<p6pow. si este inchinatä lui Alexandru Cuconul.). Mai tirziu. greacä si romänä“ fi care tinuse in prima cäsätorie o grecoaicä din insula Rodos. Cigala intercaleazä. Cartea s-a tipärit pe numele mitropolitului Dorotei al Monembaziei („adunatä — spune titlul mai departe — din' diferite adevärate istorii si tradusä in limba popularä de cätre prea sfin.arhilor pinä la invazia turcilor.. sub supravegherea lui Zotu Tigara. R u s s o. CronogTaful lui Cigala.. I. despre inteme. Ni s-a pästrat intr-o multime de manuscrise. la curtea lui Petru Schiopu. de Mathei Cigala din Cipru.. de cätre Gavril Diac ot Bältätefti „cu cheltuiala lui Ion Iorgachie Cantacuzino.„Invätat desäviisit — cum ne incredinteazä Ierotei — care stie limba turcä. Autorul a luat insä.ierea Venetiei fi despre dogii care au stäpinit-o. despre demnitätile curtii imperiale a Bizantului. un capitol in care se descrie activitatea mitropolitului Ierotei si petrecerea lui in Moldova. Cronograful lui Dorotei a fost cunoscut de timpuriu la noi si a fost tradus.titul mitropolit al Monembaziei chir Dorotei"). Turcograecia lui Crusius. traduse in limba popularä de cätre Mathei Cigala din Cipru1). Prelatii sosesc la curtea din Iasi pe vremea cind domnul särbätorea asocierea la domnie a fiului säu Petru si cäsätoria fiicei sale Maria cu spätarul Zotu Tigara. 86 fi a fost copiat in anul 1669. Kai &£.. Textul merge cu povestirea evenimentelor pinä la domnia sultanului Murat al III-lea. Cronograful lui Cigala a ajuns in Moldova fi a fost tradus. cu spezele lui Apostol Tigara.ö%ov>? iotopla?.

246 .lui Miron Costin.

pentru ca pämintul sä-1 recunoascä ca al sau. numele lui Adam. Altä parte este alcätuitä din legende cu substrat istorie. iarä slova a doua iaste D. a doua D din Auori«. aratä partea despre miazänoapte. cronografele lui Dorotei si Cigala ne explicä astfel numele lui Adam: „Acest nume al lui Adam se serie in patru slove: slova dintii A aratä partea despre räsärit. precum dealtfel o spune singur si precum a dovedit-o acum in urmä regretatul Iulian Stefänescu. a fäcut pe om cu elemente luate de la toate punctele cardinale. Cain si Abel.tiilor si creatiilor populäre. Din acest pasaj . pästrat mai bine in manuscrisul nr. atribuitä lui Radu Popescu. a treia A din ’ApKtog (= miazänoapte). 3517 din Bibilioteca Academiei Romäne. omorirea lui Cain si originea ciinilor. in sfirsit.pindit. era si el un cititor pasionat al cronografelor. pläsmuite in vremurile de agonie ale antichitätii clasice. Legenda se lumineazä insä prin originalul grecesc: prima literä din numele lui Adam vine de la ’AvaxoXf) (räsärit). (apus). si din Cigala si din Dorotei. a cuprins si ea pasaje din Dorotei si din Cigala. Ambele cronografe au fost utilizate de timpuriu de cärturarii nostri. materiale pentru legendele sale hagiografice. Cronica munteanä intitulatä Istoriile domnilor Tärii Romänefti. care. care toate derivä dintrun prototip comun. Miron Costin. Avraam. vol. Solomon. aratä partea despre miazäzi". uriasii. Avgar si Mintuitorul. Textul romänesc este insä aci confuz. si. Am arätat cu acel priiej cit de intinse sint ramificatiile acestei literaturi apocrife in tezaurul tradi. De exemplu. in masele adinci ale poporului si au läsat in folclorul nostru urme care däinuiesc pinä astäzi. bogatul strat de legende apocrife al cronografelor privitor la: cäderea ingerilor.ric. Iosif si Asineta. ELEMENTE DIN CRONOGRAFE IN FOLCLOR Am analizat pe larg. Ceea ce este insä mai interesant: cronografele au pätruns. Contimporanul lui Dosoftei. aratä partea despre apus. Melchisedec. Moise. prin cärturarii märunti. citeva sint teme de folclor ce par sä fi intrat in Bizant din lumea Orientului arab. cäci nu se vede ce legäturä este intre literele care alcätuiesc numele lui Adam si punctele cardinale ale pämintului. iarä slova a patra iaste M. 0 parte din acest material folcloric este alcätuitä din legende religioase apocrife. Cronografele bizantine cuprind in urzeala lor un bogat material folclo. pe cale oralä sau scrisä. s-au revärsat asupra intregii lumi ortodoxe din Balcani si din Räsärit. Regretatul Iulian Stefänescu a arätat cä cele 25 de cöpii din aceastä clasä de manuscrise se pot grupa in cinci familii. II. in chip simbolic. a patra Mecnmßpia (= miazäzi) — aceasta pentru cä Dumnezeu. cei sapte cuconi din Efes. prorocul Eremia si cäderea Ierusalimului. iarä slova a treia iaste A. in Cärtile populäre. Mitropolitul Dosoftei a imprumutat. poate cel mai räs.Din contaminarea cronografului lui Dorotei cu cronograful Cigala s-a format in literatura noasträ un al treilea tip de cronograf.

de cätre vornic* inainte de plecarea mirilor la biserica. despre un bolnav cu o ranä plinä de puroi pe care se a^ezase mustele de-1 :248 . §i-au adunat patru slave De au fäcut un nume. altul din tabära troianä — originea si peripetiile luptelor la care au luat parte. pe care cronografele ni-1 povestesc astfel: impäratul primise in dar un mär prea frumos. Localizäri. deoarece isi gäseste paralela cea mai veche intr-o colectie de povesti sanscrite. fiindcä le gäsim extrase si in copii aparte. pe care-1 trimise sotiei sale. incorporat in cronografe la impärätia lui Tiberiu. din secolul al VI—VII-lea. care. mai coloratä si mai completä — fiindcä cuprinde si tragedia eroilor greci dupä intoarcerea in patrie — si a circulat. Astfel este ciclul de legende privitoare la luptele de sub zidurile Troiei. . Si la miez de miazänoapte. arätindu-i märul. porunci sä se taie capul lui Pavlin. Impäratul. intrebä pe sotie ce a fäcut cu märul? Sotia se jurä cä 1-a mincat. iar pe ea o izgoni. nestiind cä fusese in mina impäratului. Si adunarä patru slove din carte. ea a fost extrasä din cronograful lui Cigala. Si-a tälmäcit mtmele Strämosului nostru Adam. unde povestirea este mai vie. Aceasta. cuprind si eie multe elemente de folclor bizantin. intrind in bänuieli. ca de pildä episodul sotiei lui Theodosie cel Mic. AI doilea strat de materiale populäre din cronografe este alcätuit din legende profane.torul episod: . Istoria Troadei. introduc urmä. ' S-a mai trimes Dumnezeu In patru unghiuri de lume. infatisate insä intr-o altä luminä decit aceea pe care o cunoastem din poemele homerice. care trebuie sä-si fi gäsit un mare numär de cititori. extrasä aparte. Vetala panciavinsaii. Capitolele privitoare la Constantin cel Mare. se gäseste incorporatä in vestita colectie de basme arabe 0 mie si una de nopti si este probabil de origine indicä. intr-o formä mai bine inchegatä. Au trimes la räsärit. La amiazä si la asfintit.tinsi martori la räzboiul troian. Izvorul acestor legende din cronografe sint douä pläsmuiri apocrife din veacul al II-lea al erei crestine: Dictys Cretanul si Dares Frigianul. Aceastä Istorie a Troadei a pläcut mult in lumea veche romäneascä. Folclor oriental. il aduse acestuia. in oratiile de iertäciune rostite la nunti. admirindu-1.al cronografelor s-au inspirat cärturarii märunti ai satelor. in numeroase cöpii manuscrise. il därui nasului ei. unde muri. ca de exemplu episodul. dupä ce evocä creatiunea omului. grecesti sau bizantine. Femeia se duse la Ierusalim. doi pre. care ar fi scris — unui din tabära greceascä. Theodosie. care. Unele elemente anecdotice din cronografe. Pavlin. Gäsim insä si material legendär care a pätruns in folclorul bizantin din Orientul arab. Aceste oratii sint rostite pretutindeni la nuntile täränesti. Aceastä legendä.

III. III. Bucuresti. 1878. 1085 — 1092. I s t r i n . in Archiv für slawische Philologie. Sibiu. In Moldova. s. Cernäuti. mai räu vor minca". p. Cronografele remä. Mem. Mem. p. Bianu. G a s t e r (dupä un cronograf) in traducere germanä. numai ce ling. W. in Revista istoricä romänä. in Codrul Cosminului. Studii istorice greco-rcmäne.. 255 — 277. XIII. Beiträge zur griechisch-slawischen Chrono. 251—297. 501 — 502. la Al. din 1748). Iasi. Rem. Mem. V o i l e a n u . XXXI. p. Textul slav al cronografului lui Manasses. p. Studii asupra legendei in legäturä cu cronografele: K a r l P r a e c h t e r . in satul Tepu din judetul Tecuci. I. 99.. Cronografele grecesti (tip Dorotei si Cigala). a fost localizat si la noi. Despre izvoarele cronografului: Ion B o g d a n . traducere mediobulgarä fäcutä pe la 1359 de I. Phil. I u l i a n i j t e f ä n e s c u . 1909. 1835. 481—536. B o g d a n . XL VIII. 6 — 1 9 si 65—89. 53— 100 (cronica de la 1570. in Basarabia. 1939. de L e c a M o r a r i u . S i m a c h e § i T . publicat dupä moartea autorului).chinuiau. Codicele M. C a r t o j a n .. N. 1914.. M. Ill. sect. p. mem. iarä de vor incäpea niste fläminde. 1895. lit. Rem. Prefata confuzä nu rezolvä probleraa surselor. Original der rumänischen Troia. p. si care opres. 1925. in Cronica lui Constantin Manasses. de Radu Popescu in Ist or ule domnilor Tärii Romänesti. Despre utilizarea cronografelor de Dosoftei. Cf. ist. si D. Turcograecia lui Crusius. 25—44 (dupä un ms. XIV. für si. Cronica lui Manasses si literatura romäno-slavä si romänä veche. IX. a c e l a s i.. M a r g a r e t a S t e f a n e s c u . o legendä asemänä. Cronice inedite atingätoare de istoria romänilor^ Bucuresti. Buzäu. IV. Hronograful lui Mihail Moxa. Iasi. lit. p. XIII. op. R u s s o .. Textul publicat: de M. in Byzantinische Zeitschrift. 255 si urm. p. I. p. cu o prefata de prof. in Byzantinische Zeitschrift. 519—546. p. Cuvente den bätr!ni. p. Legendele Troadei in literatura veche romäneascä. p.. sect. Arch. in Archiv für slawische Philologie. XVII.. III. BIBLIOGRAFIE Cronograful lui Moxa a fost publicat de B. I. D. Republicat in caractere latine (dar cu pästrarea unor litere chirilice) de N. 535-556. tom. p. Legenda Troadei. 1922. cf. Analele Acad. 3. V a s i 1 e s c u. 1894. in Revista istoricä romänä. 3. 1927 (Extras din Arhiva. cit. s. in Convorbiri literare. Letopisetul lui Azarie. Räzboiul Troadei dupä Codicele Popovici (1796). sect. 36-38.te pe un binefäcätor ce vroia sä le goneascä: „Lasä-le cä sunt sätule acestea de nu mänincä räu. 1942.graphic. p. in centrul legendei apare poetul Conachi. 1927). 528 — 552. C r i s t e s c u . p. care condamnä un slujitor vinovat sä fie legat gol in lunca Birladului. 1939. Analele Acad. B o g d a n . Jireöek. cronografele romänesti). Pentru Skazanije. p. Despre Dorotei: V. Voileanu. II. Opere postume.f ä n e s c u. Rom. cronografele lui Dorotei ?i Cigala.. 1—77. si de dr. I. s.nesti de tipul Danovici (studiu neterminat.. 313 —443. si adaosele lui Const. Analele Acad. p. Legendele Troadei in literatura veche romäneascä. 416—429. XIV. G r e c u. mem. vezi I u l i a n § t e. P e t r i c e i c u H a s d e u . 1891. II-III. 249 . Despre raporturile cu Manasses vezi si N. 1895.toare a fost pusä pe seama boierului Calmutki. 79—102. a c e l a s i . care trebuie pusä pe alte baze. R u s s o . 1924. p. 1931. t. C a r t o j a n.

4). Legendele sfintului Constantin. din Paris. p . Pämintul era proprietatea colectivä a satului. muncea in comun pämintul. Povestiri din cronografe. dar atit cit putem intrezäri in negura vremurilor. IV. clasa socialä a boierimii dobindeste un loc preponderent in viata de cultura a neamului. Casa $coalelor (legenda sf. pe la jumätatea secolului al XVII-lea. p. Acad.gea din satele räzesesti invecinate. 145— 148. in Revista crit. trebuiau cultivate. Bucuresti. sub obläduirea bätrinilor. veniti astfel coloni pe mosia boierului. si in Arkivele Olteniei. Rom. 307—319) M. Dupä intemeierea principatelor. in schimbul pogoanelor primite. R u s s o . Aceastä ascensiune este rezultatul unor prefaceri adinci sävirsite in structura socialä a poporului romänesc. stäpinea in devälmäsie pämintul pe care-1 lucra.. Si atunci. 1895. 2183 din Bibl. 13 —73. 657 — 663. 251—297 (legenda aparte In ms. fond valah nr. ln acest scop. Studii ist. A r o n D e n s u s i a n u . care scobora dintr-un strämos comun.prietate. E. p. D. dar se invoiau. legenda sf. domnii pun stäpinire pe paminturile nemuncite si nelocuite. Sofii. p. se pare cä incä din epoca de inchegare a principatelor noastre. I. 9 2 — 9 3 . versiunea occidentalä a lui Guido della Colonua in ms. pädurea din care-si scotea lemnele trebuitoare pentru constructie si foe. greco-rom. 286 — 298 (dupä ms. din citeva dccumente posterioare. 9 — 35. 1433 din Bibl. care aleätuiau domeniile coroanei. 1931. Nu avem acte din epoca intemeierii principatelor. fie cä ii aducea din depärtäri. si lit.Bucuresti. Järanii. era cea colectivä. 1931. 1895. 347-353. In Glasul Bucovinei pe anul 1921.). forma obisnuitä de pro. desi nu singura. O v i d D e n s u s i a n u . Din aceste päminturi. Legenda Maicii Domnului. legenda celor sapte cuconi). primeau de la acesta citeva pogoane de pämint pe care-1 munceau pentru hrana lor si a familiei lor. CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ ASCENSIUNEA BOIERIMII IN VIATA DE CULTURÄ A NEAMULUI ’ Din a doua jumätate a secolului al XVII-lea. in Revista istoriea romänä. XXIX. in Convorbiri literare. sä dea proprietarului o parte din recoltä • — dijma — si sä lucreze un numär de zile pe an pe pämintul pe care . precum si pe cele confiscate de la „vicleni". p. p. räsfiratä in sate. inrudit deci prin legäturi de familie. adicä de la „vinzätorii de tarä“. G r i g o r a s . rostul cultural al clerului incepe insä sä decadä. Rom. Acad. Cruci. mai ales in Moldova. lanuri intinse. V a s i l e G r e c u . C. p. in Revista criticä literarä. S t e f ä n e s c u .). 1925 (tot aci. din recolta cäruia apoi fiecare isi trägea partea lui si a alor säi. p. imasurile pe care-si pä. p. 1923. si pentru destelenirea lor era nevoie de brate. unde cresterea populatiei imputina ratia de hranä. III.stea vitele. 1896. II. din täri sträine. D e m e t r e s c u . I . I u l i a n M . voievozii däruiau sfetnicilor lor de tainä ■ — boierilor de divan— precum si vitejilor care isi puseserä pe cimpurile de luptä viata in primejdie pentru apärarea domniei. stäpinul isi coloniza mosia cu tärani ■— fie cä ii aträ. trädätorii. prefaceri pe care vom incerca sä le schitäm in linii generale aci. Extrase din cronografe. Aceste päminturi däruite trebuiau insä puse in valoare.. pentru cä ea a avut o important deosebitä in cultura noasträ veche. Satul intreg. Populatia de agricultori.

bästinasi. ln chipul acesta a inceput sä se diferentieze clasa täranilor in douä: o clasä de tärani liberi.proprietarul si-1 rezervase siesi. ca räze^i sau 2-JO . träind färä nici o constringere.

täranul sä dea o parte din recoltä. dar boierul ii läsase mai departe uzufructul pogoanelor vindute. täranul räzes sau mosnean. din pricinä tributului pe care domnii trebuiau sä-l verse anual la Poartä. introduseserä un avint de viatä nouä din orizon. Prin aceste vinzäri. boierul le ceda de cele mai multe ori pämintul vindut. se ridicä. täranii räzesi rämin din punct de vedere juridic färä pämint. o altä clasä de tärani cläcasi. Conditiile economice din ce in ce mai grele — mai ales in epoca domniilor fanariote — vor sili cu timpul aproape toatä täränimea liberä sä-si vindä ocinele si sä intre in conditiile juridice ale cläcasilor. Centrele importante in care se punea la cale intronarea si rästurnarea domnilor nostri erau. Venetia si Padova.cuse. din secolul al XVI-lea si al XVIIlea. adicä sä facä claca. Dar in aceastä metropolä de culturä a Orientului —■ in care se suprapusese trei civilizatii diferite: bizantinä. fiindcä.turile Renasterii occidentale. prin vinzare. Spre a face fatä acestei fiscalitäti excesive. profesorii de la scoala patriarhiei. care primeau pä mint ul anual din proprietatea boierului. grupati in jurul patriarhiei. Din secolul al XVII-lea. dar cu conditia ca. in timp ce cremte din ce in ce clasa täranilor cläcasi. intra in rindurile täranilor cläcasi. birurile apäsau din ce in ce mai greu populatia ruralä. Constantinopolul si orasele Poloniei. in proprietatea boierului. din mosi strämosi pe pämintul pe care-1 stäpineau ca proprietate colectivä. la fiecare inceput de domnie. In secolul al XVII-lea sintern tocmai in epoca in care procesul acesta social este in plinä desfäsurare. Pe ruinele proprietätii colective täränesti. in devälmäsie — si aläturi. din care radia viata spiritualä a intregului popor grec.mosneni. Era imposibil ca boierimea noasträ. Boierimea isi intinde necontenit hotarele mosiilor. o clasä de latifun. care-si vinduse partea lui de mosie. si sä se oblige a munci un numär de zile pe an in mosia boiereascä. clasa täranilor räzesi incepe sä se ingusteze. In Constantinopol veneau periodic domnii cu alaiurile de boieri. latinä medievalä si turcoarabä —. care isi fäcuserä studiile la colegiile din Roma. Incepind de la sfirsitul veacului al XVI-lea. in schimb ul pämintului cedat. in secolul al XVII-lea. vechii mosneni si räzesi incep sä-si vindä boierilor de pe mosiile invecinate sfoara de pämint ce li se cuvenea din proprietatea colectivä. absorbind proprietatea räzesilor. in schimbul dijmei si al cläcii. Conta ctul cu cercurile patriarhiei a trezit in ei rivna dupä 251 .domnii si boierii veneau in contact cu fruntasii plutocratiei grecesti. ca sä-l lucreze mai departe pentru hrana lor.diari puternici. Prin aceasta täranul räzes intra intr-o sferä juridicä nouä: pämintul lui tre. care colindä curtile sträine pentru a consolida sau a intriga impotriva domnilor. Aceste douä forme sociale au convietuit multä vreme. Rämas färä pämintul säu propriu. prin bunä invoialä. la dijmä si la clacä. dijma. pentru a primi investitura de la Poartä. obligindu-se in schimb. sä fie atrasä numai de pitorescul si strälucirea acestei cetäti pe care o cintaserä truverii evului mediu francez. care se vintura necontenit prin Constantinopol. zic din punct de vedere juridic. de fapt. care formeazä divanul si joacä un rol important in ridicarea si ia surparea tronurilor. dar in cursul veacurilor XVI—XVII.

252 .orizönturile mai largi ale culturii occidentale.

ln mediul cosmopolit al Constantinopolului si in marea fcoalä a patriar. Pentru informatii privitoare la titlurile si functiunile boierilor. Bucuresti. C. le-au asigurat viata materialä. 1916. an. a c e l a s i . ist. Clasele sociale in trecutul romänesc (Conferinfä finutä sub auspiciile Institutului social romän. p. Interesante contributii aduc studiile documentate ale mult regretatului istorie C. prin daniile lor. seria II.). din indemnul domnilor si al boierilor. 52358). duminicä 25 ianuarie 1925). care continuaserä in mänästiri.. Insufletiti de recunoftintä fatä de voievozii care. G i n r e s c n . in Arhiva pentru stiinta si reforma socialä. 1908 (brosura alcätuieste volumul XVIII. reprezintä in istoriografia Moldovei o deeädere. „Fundatiunea Regele Ferdinand I“. 1933. 18. Bucuresti. 1920. Un al doilea curent de culturä occidentalä a venit in Moldova din Polonia. Modeleie cu care erau deprinsi. Dimitrie Cantemir. o brosurä de 128 pagini. Proprietatea solului in principatele romäne pinä la 1864. TINERETUL MOLDOVEAN LA STUDII lN_POLONIA Cälugärii. in legäturä cu originea dregätoriilor ?i cu evolufia lor. a c e l a s i . Noi contributiuni la studiul marilcr dregätcri in secolele XIV si XV. Bucuresti. Analele Academiei Romäne. tn legäturä cu cele expuse. ei le-au zugrävit faptele intr-un stil exaltat de pietate. 191—247. mem. Oameni dependenti si cultivatori liberi in principatele romäne in sec. F i l i t t i . extras din Convorbiri literare. in anul scolar 1915— 1916.hiei fi-au fäcut ucenicia stiintificä: acea bizarä figurä care e Nicolae Milescu. Bucuresti. Chestiunea a fost reluatä de I. domnul Constantin Duca. Ambele chestiuni au fost reluate intr-un cadru mai larg in cursul pe care regretatul G i u r e s c u 1-a tinut la Facultatea de litere din Bucuresti. Rem. Contactul cu scolile Poloniei si cu lumea greacä din Constantinopol inlesneste boierimii noastre sä cistige un loc de frunte in cultura principatelor fi deschide in acelasi timp o erä nouä in istoria literaturii noastre. cronica lui Stefan cel Mare. Constatäri istorice cu privire la viata agrarä a romänilor. cu materialul documentar necesar. XV—XVII. 1925. infätifind vietile sfintilor intr-o bogatä inläntuire de incidente miraculoase fi in luminä 2*2 . Bucuresti. form. a c e l a s i . Despre boieri. O expunere succintä a evolutiei claselor sociale la I. XIII. F i l i t t i si tratatä mai pe larg. sub titlul Organizarea socialä in Tara Romäneascä (o copie litograficä din acest curs se pästreazä in Biblioteca Academiei Romäne sub cota II. Despre rumäni. C. I o r g a . Mcmoriile seefiunii istorice. in imprejurärile pe care le vom vedea in capitolul urmä tor. Mem. Bucuresti. tom. Analele Acad. la Funda^ia Regalä. legendele hagiografice.zätoare fi mai eruditä minte a trecutului nostru de culturä. XXXVIII. C. sect. stolnicul Constantin Cantacuzino si cea mai cuprin. din colectia Studii si Documente cu privire la istoria romänilor). 1935. 1. seria a II-a. N. Socec. 1925. februarie si aprilie 1925 (23 pag. BIBLIOGRAFIE Pentru urmärirea mai pe larg a prefacerilor sävirsite in via'fa socialä a poporului nostru. G i u r e s c u .

iar pe de o alta. continuind letopisetele cälugärilor. grupati strins in jurul voievozilor lor. Pe aceste vechi legäturi comerciale s-au grefat. de aci si preocuparea lor de a serie istoria nu intr-o limbä pe care masele populäre nu o intelegeau. De aci acel spirit de obiectivitate si de discernämint critic pe care il gäsim la marii cronicari moldoveni. Moldova. Ringala. cei alungati din domnie se refugiau in Polonia. Ca sä ne putem explica aceastä deosebire de nivel si de conceptie. cei ce se sprijineau pe ajutorul lesesc. Alexandru cel Bun. intre cronicile sla. relatiile politice fi culturale. e necesar sä cäutäm a determina mai intii mediul cultural in care s-au format sufleteste primii boieri cronicari. De altä parte. ca zälog. Cind cineva este insufletit de asemenea idee.de apoteozä. ln a doua jumätate a veacului al XVII-lea se creeazä in Moldova douä partide: un partid care tinea cu turcii fi un altul care nädäjduia sä scuture. iar de cele rele sä se fereascä“. Ei scriu ca sä afle „cap si incepäturä mosilor". fi a imprumutat coroana Poloniei cu 5. lupte in care era prinsä toatä boierimea. in räzboiul civil care se dezläntuie intre fiii fi urmasii lui Alexandru cel Bun. s-a cäsätorit cu vara regelui. cu marile cäi maritime care duceau spre Orientul indepärtat. devenitä din ce in ce mai apäsätoare. färä coloare. pentru care a primit in schimb. care. cu marile centre de negot ale Italiei medievale. si de conceptie si de nivel. Pocutia. Este deci o mare deosebire. In cronicile moldovenesti scrise de cälugäri in limba slavä nu gäsim. si-au amestecat singele cu pämintul tärii. fi prin ele avea legäturi. prin ajutorul polonilor. a cäror ecou ajungea pinä intre zidurile mänästirii stins. pe de o parte.vonefti scrise de cälugäri fi intre cele aleätuite in limba romänä de cätre boierii moldoveni. cu vremea.000 de ruble. nici sentimentul national. sint infätisate sters. cea dintii näzuintä a lui trebuie sä fie adevärul. zarva de la curtea domneascä. Din timpurile vechi. invinfi de domnul adus de turci. ca säfi scape viata. intrind in legäturi cu vecinii säi. nici simtul obiectivitätii. fugeau in Polonia. tinea capätul marilor drumuri de comert care uneau cetäfile Poloniei cu cetätile de pe tärmurile Märii Negre. suzeranitatea musulmanä. i-au fäcut sä dea scrisului lor un pronuntat caracter panegiric. ci in limba nationalä. In luptele inverfunate dintre aceste douä partide. Boierii moldoveni. Aceste legäturi politice continuä si sub urmasii säi si. de la inceputul organizärii sale politice. pe care il spun räspicat in predosloviile lor. pria urmare. au pornit sub impulsul unui sentiment patriotic. färä interes. Meritul de a face din istorie un instrument al constiintei nationale revine marilor cronicari moldoveni. Pribegi in Polonia. Astfel fi-au gasit refugiu in tara vecinä Alexandru 253 . ale cäror fapte sä serveascä drept norme pentru urmasi: „ca sä fie cele bune de invätäturä. luptele pentru apärarea Moldovei. zbuciumärile interne. negutätorii poloni colindau drumurile Moldovei pentru a ajunge la porturile de pe coast ele Märii Negre.

Incetäteniti in regatul vecin fi stiind cä drumurile de intoarcere in tarä le sint inchise. pe care ii intrebuintau in corespondenta diplcmaticä ce o aveau cu regatul de la nord. Faptul cä fi-a schimbat numele dovedefte. Astfel Nestor Ureche arendase o mofie in starostia Zolkiew. Ca urmare fireascä a acestor legäturi de rudenie. Rezultatul acestor numeroase legäturi a fost cä tinerimea moldoveanä a inceput sä frecventeze fcolile polone. intruett surorile sale fuseserä märitate in Polonia. Astfel. era arendaf la Zahajpole. care. O seamä de fiice ale marilor boieri moldoveni s-au cäsätorit cu tineri poloni. sub influenta polonä. atunci pribegii se intorceau. Tot la vecinii de la nord sa refugiat fi Miron Barnovski. o sumä de nobili inträ in serviciul domnilor moldoveni. totdeauna infrintii isi gäseau adäpost pe pamintul polon. trebuind de multe ori sä räminä acolo vreme indelungatä — nici ei nu stiau dacä se vor mai intoarce cindva — ca sä-fi poatä asigura o federe linistitä. venind din Polonia. fi care semna in documente aläturi de chirilice si in caractere latine. cind nemultumirile impotriva domnului adus de turci cresteau in tarä. tatäl lui Miron Costin. boierii noftri trebuiau sä-si asigure un rest pentru viatä intre sträini fi. care avea prieteni in nobilimea polonä. cereau fi obtineau indigena. Miron Barnovski. Vasile Lupu a märitat pe fiica sa. pcate pentru totdeauna. dcmnii noftri aveau — pentru a face fatä imprejurärilcr politice ■— la curtea lor. Pe de altä parte. ln räzboiul civil care a urmat intre veri. dupä moartea acestuia. o influentä polonä. era firesc ca pribegii moldoveni sä caute legäturi de inrudire cu nobilimea cu care convietuiau. Luca Stroici — care ne-a läsat Tatäl nosiru scris cu caractere latine. secretari pentru limba polonä. din neamul Moviles. Ieremia si Simeon. la care s-a aläturat apoi marele boier Nestor Ureche. tatäl lui Grigore Ureche. Cind Petru §chiopul a luat drumul exilului spre Tirol. cu tot numele säu slav. hatmanul loan Costin. adicä intre fiii lui Ieremia si ai lui Constantin. cu principele litvan Janusz Radziwill. Acolo si-au gäsit atunci adäpostul familiile Stroici fi Movilestii. Luca Stroici luase pe seama sa o mofie la Zwinigrad fi Vasile Ureche. in Polonia.tati s-au refugiat in Polonia. Nestor Ureche. boierii säi devo. sprijiniti de osti polone. Afezindu-fi rostul vietii lor pe vreme indelungatä. fratele cronicarului. cind aceftia. fi multi altii. fugit la urcarea in a doua domnie a lui Aron-Vodä. se asazä in tron cu sprijinul oftilor polone.tul polon. Boierii aceftia care se refugiau in farä sträinä. Astfel se constatä documentar cä au dobindit cetätenia polonä Movileftii — Gheorghe.tilor. fi el. o sorä a lui era cäsätoritä si ea cu un polonez. Astfel fi-a märitat Ieremia Movilä cele patru fete ale sale. cei mai multi arendau mofii din domeniile coroanei. Zamoisky a fäcut domn in Moldova pe Ieremia Movilä si. Cind norocul le suridea.Läpufneanu si fiul säu Bogdan. Documentele timpului ne indicä boieri de frunte ai Moldovei care cultivau in secolul al XVII-lea mofii in Polonia. domnita Maria. era moldovean de baftinä. cum erau deprinfi din tara lor cu agricultura. E posibil ca o bunä parte dintre tinerii noftri boieri care urmau scolile acestea sä fi fost :254 . pe Constantin Movilä.

in care trebuie sä fi urmat fi multi romäni. ne este amintit colegiul iezuit din Iafi. figura fi limba latinä. dacä nu chiar ca materie principalä. de exemplu. Pe la jumätatea secolului al XVII-lea se gäsesc in Moldova citeva asemenea fcoli in care. in fcolile intemeiate de iezuiti. Afa.pregätiti chiar in Moldova. intre limbile de predare. fiindcä numai afa ne explicäm sprijinul material pe care i-1 acordä Iordache :255 .

atunci cind Vasile Lupu a infiintat in mänästirea Trei Ierarhi o scoalä superioarä teologicä. Dragostea pentru cultura latinä. trimis pe vremea lui Vasile Lupu sä cerceteze bisericile catolice din Moldova. iar trei decenii mai tirziu. in urma vicisitudinilor din patria lor. Miron Costin urma cursurile colegiului din Bar.Ruset sau Miron Costin. ne dä o listä de vreo 20 de tineri moldoveni care au urmat cursurile Universitätii din Cracovia intre anii 1405 si 1503. pe la a doua jumätate a secolului al XVII-lea. pe la ince. Cultura latinä in Polonia. care a publicat cu citiva ani inaintea räzbciului o versiune latinä a cronicii lui Miron Costin. si in toatä tara pe atunci nu era altcineva ca sä vorbeascä sau sä stie limba latineascä afarä de Mironasco Costin. Dar in afarä de aceastä culturä latinä. la studii superioare in Polonia. serdarul (era loan Costin. Istoricul polon Eugen Barwinski.. Ar fi. la särbä. in aceastä epocä. incit. Marcu Bandini. care incepuse sä se räspindeascä in Moldova pe la jumätatea secolului al XVII-lea. pe la jumätatea secolului al XVII-lea. dacä fiii lor n-ar fi invätat in ea. Aceastä limbä. poate la Lwöw. incit. ln Polonia. scolarii veneau la curtea domnului sä-l salute si sä recite versuri ocazionale in limba latinä. altii stabiliti acolo cu pärintii. curios ca moldovenii sä fi sprijinit bäneste aceasta scoala. Actualul principe.. räspinditä si prin aceste scoli. o bazä latinä. unde a väzut acea invazie de lacuste pe care o povesteste asa de pitoresc in cronica lui. care avea in organizarea sa. Tot in acelasi timp se constatä un seminar catolic la Cotnari. Constantin Duca. care a fost mare logofät. Un alt seminar se afla la Galati." In aceste scoli se punea pe invätämintul limbii latine atita pret.tuali ai mei. el a adus ca profesori pe cei mai de seamä reprezentanti ai Academiei teologice din Kiev. Care erau insä. in virstä de 23 de ani. o remarcabilä afluentä a tineretului moldovean spre scolile din Polonia — unii veniti din Moldova. condus. Astäzi toatä floarea nobilimii vorbe^te latineste si multi dintre dinsii chiar sunt foarte invätati. tineretul nostru a cäutat sä-si imbogäteascä invätäturä mergind peste hotarele tärii. a devenit cu vremea asa de insemnatä in Moldova. Profesorii din aceste §coli iezuite se pare cä predau si lectii particulare in casele marilor boieri. in care se pregäteau pentru cariera preoteascä cei ce voiau sä ocupe parohii catolice in Moldova.torile Cräciunului. dupä cum s-a väzut. fratele lui Nicolae) si secretarii dcmnesti pentru corespondenta cifratä sunt si ei elevii si fiii spiri. de franciscanul Ressi. in care isi scriseserä 2ö5 . este un elev al meu. intr-o scrisoare din 24 iulie 1693 cätre Congregatiunea „De Propaganda fide". si-a fäcut studiile Grigore Ureche. intr-adevär. spune textual cä: „acum 15 ani am venit in Moldova si am fost repartizat la Iasi.putul veacului al XVII-lea. Se constatä dar. hatmanul (era atunci Nicolae Costin). diiectivele culturii polone? Polonia era o tarä catolicä §i ca atare adoptase in bisericä si in cänceläriile regale limba latinä. Iezuitul Francesco Renzi. dupä cum ne märturiseste un misionar franciscan.

incit un 2ö5 .operele lor cei mai de seamä reprezentanti ai culturii polone. era aci atit de inrädäcinatä.

A fost of it er in armata polonezä. expatriatä.deze mofii din domeniile regale fi sä-fi trimitä copiii in fcolile umaniste.istorie literar slav spune cä cei mai buni fii ai Poloniei aveau mai pronuntatä dorinta de cosmopolitism decit dragostea pentru culturä lor nationalä. Tot in Italia a studiat cel mai de seamä scriitor al literaturii polone din epoca ei de aur. despre care ne vom ocupa in capitolul urmätor. :19 . Incepind insä din a doua jumätate a secolului al XVII-lea. pätrund in Polonia. Memoires pour servir ä Vhistoire de la vie et des actions de Jean Scbieski. Ce impresie fäcea tineretul moldovean in aceste fcoli se vede dintr-o märturie contimporanä a unui francez. Isi fäcuse studiile la Roma. cäsätorit cu o italiancä. sub regii Sigismund I (1506—1548). In secolul al XVI-lea. Un alt italian adäpostit in Polonia a fost Alessandro Guagnini. Seria cu ufurintä elegante versuri latinefti. razele Renasterii. Bartolomeo della Scalla si cu Lorenzo dei Medici din Florenta. era membru al Academiei pomponiane si stätea in corespondents cu Polizziano. marele cancelar. In limba latinä au fost scrise — dupä cum o sä vedem mai tirziu — o multime de cronici polone. Unul dintre aceftia a fost Filippo Buonacorsi. a luat parte la expeditii räzboinice in Moldova si a scris o cronicä. cind boierimea moldoveanä. sä-si caute norocul la curtea regilor si a nobililor poloni. ci fi un om de o culturä vastä. intrucit a fost utilizatä si de cronicarii nostri. Alors ils reussissent tres bien dans toutes les sciences". Dupont. incit spunea prietenilor säi: „Patavium virum me fecit“. Reprezentanti de seamä ai umanismului italian vin. lorsqu'ils sont hors de leurs pays et ils trouvent des personnes pour les cultiver et pour les instruire. In fruntea acestora stä loan Zamoiski. amintiri afa de puternice. decedat la Cracovia in 1614. care n-a fost numai un mare talent militar fi un insemnat bärbat politic. Sigismund al II-lea (1548—1572) si Stefan Bäthory (1575—1585). incit a fost supranumit Magnificul. in aceastä epoca. Cultul pentru latinitatea clasicä. loan Kochanowski. ideile umanistilor si ale principalilor reprezentanti ai Renasterii au fost transplantate in Polonia nu numai de italieni. adicä: „Padova m-a fäcut om". secretarul regelui loan Sobieski: „Ils ne manquent point d’esprit. citea fi gusta operele antichitätii clasice fi avea o profundä admiratie pentru ftiinte fi litere. care au fost cunoscute si de cronicarii noftri. cel care a acor. 1 1 D u p o n t . petrecute in Italia. Sub influenza bisericii catolice fi a legäturilor culturale cu Italia. pomenit mai sus in legäturä cu activitatea mitropolitului Dosoftei. venind din Italia. legäturile culturale dintre Polonia si Italia se intensificä. Bona Sforza. originär din Verona. venea sä se afeze in orafele ei. Ifi fäcuse studiile la Padova fi pästra din timpurile copiläriei.dat un sprijin asa de pretios artelor. care a trait intre 1437 si 1496. ci fi de tineretul polon care se ducea sä-si desävirseascä studiile in scolile fi universitätile Italiei. ce qu’ils font bien. Polonia ajunsese deci la o frumoasä inflorire literarä cätre sfirfitul veacului al XV-lea. sä aren.

aceea care a avutoräsfringeremaiputernicä in sufletul tinerilor noftri cärturari a fost istoria. Varsovia. 201. 1865. p. :20 . dintre toate disciplined pe care le invätau in fcolile polone.Dar.

care.rilor boieri moldoveni. Opera lui. care träieste in asa-numita epocä de aur a literaturii polone. incepind cu Alexandru cel Bun. ?57 . de la canonic de Sandomir si Cracovia pinä la arhiepiscop de Lwöw. Trebuie sä trecem in secolul al XV-lea. pe lingä Matei Corvin si pe lingä impäratul german. El a povestit. intre 1512—1589. intrucit nu contin §tiri privitoare la neamul nostru. in epoca in care viitorii nostri cro. eie nu prezintä interes pentru noi. s-a creftinat impreunä cu supusii säi. pentru aceasta. Dar cu toatä valoarea istoricä pe care o au cronicile polone din veacul al XII-lea (Anonimus Gallus). iatä chestiunile pe care le urmärim in capitolul urmätor. ce elemente din cronicile polone au trait mai adinc si au desteptat vocatiunea in sufletul tine.nicari isi fäceau cultura in Polonia. Regele Cazimir al IV-lea 1-a ales ca profesor de limba latinä pentru fiul säu. precum si hrisoave si alte documente. Jan Dlugosz (Johannes Longinus) (1415—1480) a studiat la Universitatea din Cracovia si a intrat in cler. cronica lui Dlugosz contine o bogätie de stiri interesante din istoria Moldovei pinä la anul 1480. ca una din cele mai remarcabile scrieri ale timpului säu. loan Albert. Intrucit. care 1-a insarcinat cu diferite misiuni diplomatice. Informatiile lui Dlugosz privitoare la Moldova au fost imprumutate si amplificate de Marcin Kromer. dupä modelul celor din Occidentul medieval. avind ca model pe Titus Livius. episcop. parohii si catedrale. ajunse in curind un puternic focar ce imprästia lumina culturii dincolo de hotarele Poloniei. prin spiritul critic de care e stäpinitä.Care era stadiul istoriografiei polone atunci si. unde a urcat toate treptele ierarhiei. fncepind din anul 966. Ea servea chiar ca manual istorie in scolile superioare. Alexandru cel Bun si apucä anii de glorie ai lui Stefan cel Mare. istoria Poloniei din epoca päginä pinä in anul care a precedat moartea sa. ca senator fi. este consideratä. si 1-a insärcinat cu misiuni diplomatice pe lingä scaunul papal. Marcin Kromer este contimporan cu Kochanowski si a petrecut o buna parte a vietii lui la curtea regelui Sigismund August. In limba latinä a evului mediu catolic s-a inceput literatura polonä. In 1364 ia fiintä Universitatea din Cracovia. pentru al cärui geniu militar avea o sincerä si mare admiratie. incä din secolul al X-lea. care era intrebuintatä si in cancelaria de stat. la Dlugosz. tipäritä la Basel in 1555. cäsätorit cu o principesä cehä. mai tirziu. ca sä gäsim date din trecutul Moldovei. cu Analele Roczniki. Libri XXX. Sub influenta papalitätii au fost organizate scoli pe lingä mänästiri. cronicile polone. reorganizatä in 1400 de Vladislav Iagello. de cind principele Mieszko I. Stiri despre istoria Moldovei si latinitatea romänilor in istoriografia polonä. al XIII-lea si al XIV-lea. mai ales. folosind. Polonia s-a despärtit de tulpina popoarelor slave si a intrat in zona de culturä a bisericii catolice. Polonia sive de Origine et rebus gestis Polonorum. pe lingä loan Huniade. Dlugosz träieste in epoca räzboaielor singeroase dintre fiii si urmasii lui. ungare si germane. Instructia se preda insä in scoli si in universitate ■— ca dealt. viata Moldovei se impleteste tot mai mult cu a Poloniei.fel in tot Occidentul medieval — in limba latinä.

cu bogate stiri privitoare la Moldova. de Marcin Bielski (1495—1575). care fi-a petrecut viata pe ?57 .Cronicile lui Dlugosz si Kromer sint continuate.

Cronica lui Marcin Bielski a apärut in 1550. la expeditia luiZamoiski in Tara Romäneascä. sub titlul Kronika wszytkiego swiata (Cronica lumii intregi) si cuprinde. trece la istoria bizantinä. ln cronica astfel prelucratä de Ioa. isi luase acolo doctoratul in drept si ajunsese protonotar apostolic.chim Bielski se gäseste o neinchipuitä bogätie de stiri privitoare la istoria Moldovei: luptele fratricide dintre fiii si urmasii lui Alexandru cel Bun. cu multe adausuri si schimbäri.creazä si o continuä. Ioachim. Chronicx gestonim in Europa singulariorum. infringerea din Codrii Cosminului. ameste. dupä cum vom vedea la locul säu. apärutä in 1597. a II-a la 1554 si a III-a la 1564. un repertoriu al istoriei universale. un scriitor care s-a bucurat de mult renume pe vremea cind Miron Costin i$i petrecea tineretea in Polonia a fost Pawel Piase. Acesta studiase vreme indeluagatä la Roma. Ea a fost aleasä. cu pretioase stiri privitoare la Ieremia Movilä. moldovenii il socoteau ca sfint". a fost mult admiratä pe timpul ei. mentioneazä cronicarul. incorporeazä apoi ceva din istoria popoarelor europene. moartea lui Stefan cel Mare. domnia lui Stefan cel Mare.nare si acuzat de ambitie §i trädare.a.bilit si numit episcop de Chelm (1640) si Przemysl (1644). Contimporan cu Piasecki a fost Alexandru Guagnini (Aleksander :2 . fiul säu. „din pri. relatiile cu polonii. Cu acelasi lux de aniänunte e povestitä si domnia lui Bogdan. dupä modelul cronografelor bizantine. indreptin. Cronica lui Piasecki a oferit. Numai in rästimpul vietii autorului a apärut ln trei editii: I la 1550.cul polonilor in afacerilor interne ale Moldovei. a pierit toatä sleahta polonä care a participat la luptä. imitate in toatä istoriografia medievalä. continuä cu istoria anticä. secretarul regelui §tefan Bathory. un material bagat de informatie lui Miron Costin. unde.cina vitejiei lui nemaiauzite.du-si verva sa satiricä impotriva iesuitilor. si alti istoriografi poloni. A avut insä in patria sa o viatä zba:iuaiatä. pe care. pe care o prelu. a fost apoi resta. In 1597. fiind. sau cu numele latin Piasecius (1578—1663). drept cäläuzä principalä de cel dintii cronicar al Moldovei in limba nationalä cunoscut pinä acum. Aceastä cronicä. republicä din cronica tatälui säu partea privitoare la istoria Poloniei. si pe acest fond se desfäsoarä istoria Poloniei in legäturä cu tärile invecinate. incepind de la creatiune pinä in vremea autorului. dupä amintirile sale personale si dupä Reinhold Heidenstein. la räzboaiele lui Mihai Viteazul. lalaptele lui Zjlkievvski de la la originea cazacilor si la räscoala lor contra polonilor. Dupä Bielski. povestind evenimentele petrecute intre anii 154S—1597. Cronica incepe deci cu povestirile biblice. Ei cuprinde povestirea evenimentelor petrecute in Europa intre anii 1587 si 1638. incheindu-se la anul 1548.ki. Dizgratiat un mament.lingä voievodul Cracoviei si a luat parte la räzboaiele din Moldova. numit secretar regal si insärcinat cu corespondenta diplomatic!. dupä cum vom vedea mai tirziu. la 22 de ani dupa moartea autorului. dupä märturia cronicarului. Opera sa. a fost atacat de acestia cu inversa. era in plinä faimä pe vremea cind Grigore Ureche isi fäcea studiile in Polonia. luptele cu turcii. Scrierea aceasta a avut pentru timpul ei un mare räsunet. cind fu chemat in Polonia.

El a scris in limba latinä o carte care cuprinde descrierea tärilor din räsäritul Europei si istoria Poloniei in legä- :3 . italian de origine (näscut la Verona in 1538).Gwagnin). care a venit de tinär in Polonia. distingindu-se ca inginer militar.

mult amplificatä. aruncati de valurile imprejurärilor pe limanuri sträine. intelegerea si hotärirea tuturor crestinilor. Stirile lui privitoare la Despot-vodä au intrat in compilatia lui Simion Dascälul. de Alexandru Guagnini. fiind in ostirca lui Laski. Scotia etc. cel dintii dintre principii lumii. intre altele si prin faptul cä.nirea lumii si mai ales cinstea de comandant impotriva turcilor. la rela. insulclor. istoricul polon Matei Stryikowski. apärutä intii in latineste la 1578. dupä aparitia ei. a adus martori in sprijinul acuzärii sale si a obtinut un decret prin care i se recunostea dreptul de autor. In 1611. ci s-a plins chiar regelui. la räscoala lui Tomsa si la luptele lui cu Laski si Dimitrie Wiszniowiecki. Departe de locurile pe care-si petrecuserä copiläria si de care le erau legate atitea amintiri. imprumutate din cronica lui Bielski — apärutä in urma editiei latine a operei lui Guagnini — pe lingä stiri pretioase despre räzboaiele polono-moscovite. Cartea a fost publicatä la Cracovia. Problema nu este incä definitiv clarificatä in literatura polonä. din latineste in polonezä. tärile slave. Panonia. in 1578.. cu sfatul. Tradusä dupä stäruinta autorul/ui. de acelasi autor si impärtitä in 10 cärti. ca Grecia.tiile lui cu Laski. populatiile care locuiau intre Marea Neagrä fi Marea Balticä — si a fäcut multä vilvä. la domnia acestuia. in vechime. si. la expeditia lui Laski in Moldova pentru intronarea lui Despot. de Mar ein Paszkowski. de vreme ce ceilalti regi si principi catolici isi petrec timpul numai in trindävii sau in räzboaie civile" — nu se putea sä nu-si simtä sufletul tresärind de inviorare. bärbat minunat. E usor de inteles curiozitatea vie cu care tinerii feciori de boieri moldoveni.. cartea lui Guagnini a apärut intr-o traducere polonä. Aceste relatäri pline de amänunte pitoresti sint cu atit mai pretioase cu cit Guagnini a fost martor ocular la evenimentele pe care le povesteste si a luat parte la ele. Cind citeau de pildä in Dlugosz despre . precum si a regatelor. Moldova. evocarea ^ärii si a neamului in cärtile 25') . tärilor si provinciilor legale de aceastä Sarmatie. Mai toate cronicile Poloniei cuprindeau astfel de stiri interesante sibogate despre relatiile cu Moldova si främintärile din principatul invecinat. pretinzind cä i-ar fi furat manuscrisul Descrierü Sarmatiei. Suedia. o strälucitä biruintä asupra turcilor. nublicind a sa Cronica litvanilor. a invinuit pe Guagnini de plagiat. prin aceasta. Danemarca. urmäreau in paginile cronici. Germania. Boemia. iar acum cu adausurile regilor care nu se aflä in editia intiia.Stefan cel Mare rinduri ca acestea: „O.lor polone zbuciumul strämosilor lor. cu nimic mai prejos decit comandantii eroici de cari atit ne miräm! In zilele noastre cistigä el. Dupä a mea pärere. pinä la moartea lui Sigismund August (1572). pe lingä multe adause referitoare la istoria Poloniei.turä cu statele vecine. Aceastä editie polonä cuprinde. sub titlul Sarmatiae Europae descriptio (Descrierea Sarmatiei Europene)—-prin sarmati se intelegea. in cunoscutä dramä istoricä a lui Vasile Alecsandri. el este cel mai vrednic sä i se incredinteze conducerea si stäpi. si o serie de informatii privitoare la Despot-vodä. Stryikowski nu s-a märginit insä aci. sub urmätorul titlu (in traducere): Cronica Sarmatiei Europene in care se aflä regatul Poloniei cu toate tärile. statelor. deoarece lipseste un studiu critic.

sträinilor a induio. 25') .sat sufletul pribegilor si a trezit in ei vocatiunea istoricä.

p . care la rindul lor o gäsiserä la scriitorii latini si la cronicarii bizantini. in 1629. aceastä idee nu apare in literäiura’ istoricä sau geograficä italianä decit in secolul al XIV-lea. seria räs. Marcu. patriarhul Chiril Lucaris.1 Cu mult inainte. intre romänii din Tara Transil. in lumea Occidentului medieval. 2Documentele^Hurmuzaki.. cälugärul Maxim intervenise pe cimpul de luptä pentru a impäca pe Bogdan.lui papal. DXCV.fti3. fi papa Inocentiu al III-lea o amintefte in scrisoarea cätre Asäne. spune textual: „La sarmatii de nord este o colonie de la Traian. 76. Dar ideile acestea de unitate nationalä fi mai ales de origine romänä erau vagi. Prin misionarii catolici din Orient.populus terrae tuae. Doar fi pe ea se intemeiase campaniile lui Mihai Viteazul pentru cucerirea Transilvaniei fi a Moldovei. 56). dupä cercetärile intreprinse de Al. nr. precum s-a väzut. primul din triada cronicarilor moldoveni cu studii in Polonia. dupä izvoare romänefti. IV. Intr-o operä a sa publicatä in 1451. tineretul moldovean a mai gäsit in atmosfera istoricä a Poloniei o idee care a avut un räsunet putemic in literatura noasträ veche. I o r g a . 669.picat lui Gavril Bethlen despre „legäturä de singe fi de simtiri care träiefte. dar cu atit mai puternic. domnul Vasile Lupu. färä zäbavä. 3„... fiul lui Stefan cel Mare. impotriva ungurilor“2. O idee confuzä a originii romane a fost inregistratä. Ideea unitätii nationale trecuse fi pe planul politic. domnul Munteniei. vorbind despre noi. 1 5 . Istoria romänilor prin cälätori. Textul reprodus si la C l a u d i u I s o p e s c u . dar." :4 . cätre sfirfitul secolului al XVI-lea. dupä cum afläm din analele de la Bistrita. Cei dintii care le räspindesc prin scris fi-i dau tot relieful cuvenit sint cronicarii moldoveni care-fi fäcuserä studiile in Polonia. qui de_'sanguine Romanorum se asserit descendisse. Disceptationes conviviales. cu Radu. I. originea romänä a neamului nostru a fost cunoscutä de timpuriu in cercurile scaunu. Inaintea lui. Ideea romanitätii neamului a fost pusä in circulatie. Cel dintii dintre umaniftii italieni care a vorbit in Italia de_latinitatea limbii noastre a fost toscanul Poggio Bracciolini (1380—‘1459).. ii voi atita. Nu se poate spune cä ideea unitätii neamului fi a originii romane erau inexistente inainte de Ureche. care chiar fi acum. Inainte de Chiril Lucaris. de umaniftii italieni. 1N. italianul De la Valle culegea traditia originii romane din gura cälugärilor de la mänästirea Dealu. Notizie intorno ai Romeni nella letteratura geografica. nu fuseserä fixate in scris. desi in mod tainic. Este ideea originii latine. amintindu-le cä sint „creftini fi de acelasi neam". p.vaniei fi intre locuitorii Tärii Munteniei fi ai Moldovei". p. scriind vizirului despre o eventualä campanie in Ardeal. secretarul apostolic al papei Bonifaciu al IX-lea. Chiar pe vremea lui Grigore Ureche. si in cronica anonimä aleätuitä in secolul al XVI-lea in Rusia (cf. spunea: „In Ardeal mai mult de a treia parte sunt romäni cärora fägäduindu-le libertatea. p. 1.Dar in afarä de stirile privitoare la istoria Moldovei. nu erau difuzate in masele populäre. la 1507.

un popor sälbatec si insemnat prin multe pagube aduse romänilor" —■ iar ceva mai jos: „Valachia este un tinut destul de intins. §i 3. manasse eamque coloniam fuisse latino sermone u.“1 Dupä Bracciolini. dupä ce a indeplinit sar. si multe altele apar ca fiind de la acei latini. Pe acest pämint au locuit odinioarä getii. care.. un profund cunoscätor al istoriei romane. ca de pildä Flavio Biondo (1388— 1463). aproape toatä un ses intins si neapt pentru riuri. cä romänii se trag din colon is tii adusi de romani in Dacia supusä. si acea colonie s-a folosit de limba latinä. Cel mai interesant pentru noi este insä Aeneas Sylvius Piccolomini (1405—1464). intrind in der. qüi eo profecti sunt. digitum (deget). unde au rämas. 5 . Limba este pinä acum de familie romana. qui coloni ibidem relicti fuertint. care aminteste intr-un loc de loan Huniade. incit s-a zis (Vlahia) Valahia. sä fie incoronat papä. manum (minä). sub numele de papa Pius al II-lea. cä numele etnic al romänilor. digitum (deget).sam. vine de la numele unui comandant roman.. afirmate trei idei principale: 1. cä limba romänä face parte din familia limbilor romanice." In acest text al lui Aeneas Sylvius Piccolomini avem. Iar colonia romänilor care a infrint pe daci a fost condusä de un oarecare comandant Flaccus. secretar al multor principi italieni si al curtii papale.“ . In cele din urmä au fost supusi si nimiciti de armatele romane.zindu-se pinä la Marea Neagrä. fiul lui Histaspe. pe care 1-au locuit cindva dacii. dupä cum se vede. pästreazä multe cuvinte latine. de§i in mare mäsurä schimbatä. si alti eruditi italieni din vremea aceasta amintesc originea romänä a neamului nostru.cina de secretar pe lingä diferiti cardinali si pe lingä impäratul Frederic al III-lea al Germaniei. notate de cätre italienii care s-au dus pe acolo. afirmind cä este de origine romänä. care au fost läsati acolo ca colonisti. de la care a fost numitä Flaccia. spune: „Este un tinut asezat dincolo de Dunäre. el are prilejul sä vorbeascä adesea despre romäni. Flaccus. panem (piine). ab Italis. la virsta de 53 de ani. notata. iar pe regele Lisimah 1-au prins de viu in puterea lor si au coplesit Tracia cu multe nenorociri. quaq nunc etiam inter tantam barbariem multa retinet latina vocabula. 2. care a infrint pe daci.intru atita barbarie. incepind din Transilvania si intin. Aceastä ultimä idee — ca fi celelalte douä — a avut un puternic ecou in literatura istoricä a timpului fi a räzbätut pinä in istoriografia popoarelor catolice din preajma noasträ. dar acolo unde insistä mai pe larg asupra originii poporului roman este Hist or ia rerum tibique gestarum locorumque descriptio. manum (minä). panem (piine). multasque alia quibus apparet ab Latinis. vorbind despre tinuturile de la nordul Dunärii. care au pus pe fugä rusinoasä si pe Darius. desi in mare parte schimbatä si putin inteligibilä unui italian. un mare erudit. care pe acel timp era „valah". Zic oculum (ochi). In aceasta operä. a ajuns. De unde a luat papa Pius al II-lea pe acest comandant de la care ar 1 „Apud superiores Sarmati colonia est ab Trajano ut aiunt derelicta. cuvintul s-a corupt. Oculum (ochi) dicunt. Si dupä o lungä trecere de vreme. In multele si variatele sale opere.

......161 STOICA LUDESCU...................................170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA.......213 CRONOGRAFELE.....45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI............... 43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE....ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI........110 LITERATURA RELIGIOASÄ........132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..........128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ.....................159 CULTURA IN TRANSILVANIA. ...... In cartea a IV-a din Ponticele :6 . .... ............167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ........... ........................................ pe tärmurile Märii Negre........... FOCARE DE CULTURÄ.......180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’. .........155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB...119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ...207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU...11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN.........241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ............. petrecute departe de ai säi. .......... .......................... ................66 I...................................................92 EPOCA POST-CORESIANÄ. intre barbarii sciti.. EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO.... ..........................2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV.......... .... TEXTELE POPULÄRE....52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE. poetul roman Ovidiu.190 veni numele poporului nostru ? Flaccus este amintit in elegiile pe care le-a scris in amarul zilelor de exil.79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI.....50 MÄNÄSTIRILE........ SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ....

..... Ripa scumpä a Dunärii..... cunoscute si de cronicarii nostri... la inceputurile poeziei romänesti... Pre gheti i-au scos de aicea el cu biruintä...... in care Toppeltin se ocupä de obirsia tuturor natiunilor din Ungaria. Silit. de necesitätile ritmului si ale rimei..“ Aceeasi idee a trecut apoi la istoricii sasi.. In acest opuscul...33 Recenzii si rapoarte.. in limba latinä. El a tinut Misia in pace cu credintä.. .... astfel: ' Ghetii tinea intr-o vreme... si profesa umanitätile la Recanati.. 17. care a fost unui din principalele izvoare ale lui Miron Costin in Cartea pentru intiiul descälecat (De neamul moldovenilor.... C..32 Publicatii conduse. in De neamul moldovenilor (p.... dupä cum märturiseste pinä astäzi limba lor.. despre valahi......... el spune textual: „Valahii se trag intr-adevar din romani.. Traducerea lui Miron Costin este liberä.... el s-a indepärtat de sensul textului.30 Didactice....... In Ungaria a fost introdusä de istoriograful Anton Bonfiniu (1427—1502)..32 Comemoräri.......... intitulatä Origines et occasus Transylvanorum... Necroloage.... Bonfiniu citeazä in fruntea izvoarelor de care s-a servit si opera papei Pius al II-lea.... El a tinut popoarele Misiei in pace statornicä si cu sabia i-a inspäimintat pe getii increzätori in arcul lor..... din ce tarä au iesit stramosii lor).35 Istoria literaturii romane vechi. Ei sunt urmasii legiunilor si coloniilor aduse in Dacia de Traian si de ceilalti impärati romani.242 Literatura modernä. el singur cu sine.......... Dar asupra lui Toppeltin.... .... Vorbind. 7 ... In opera sa.. ed. Bonfiniu era italian...... pinä ce a ajuns la Laurentiu Toppeltin din Medias. näscut la Ascoli. deoarece...... au fost traduse de Miron Costin.... . asezatä intre atitea limbi felurite ale barbarilor...... ... Giurescu). vom reveni intrun capitol viitor... sensul versurilor ovidiene: „Grecine.34 Conferinte rostite la Radio... se gäseste si un capitol privitor la romäni...37 Aceste versuri.219 (1942 -1979). cind a fost chemat la curtea regelui Matei Corvin pentru a scrie." Aceasta idee a papei Pius al II-lea s-a räspindit apoi in toate tärile catolice si a fost utilizatä de cronicarii unguri si poloni...CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU. pentru o intelegere mai clara....35 Lucräri postume *....... istoria Ungariei.... opera sa.. Diverse.. Decades rerum Hungaricarum. care a publicat la Lyon.... odinioarä Flaccus comanda aceste locuri fi sub stäpinirea lui a fost intreg malul sälbatic al Dunärii....... Editii de texte. ............ in 1667.. lata.... scrisä dupä modelul lui Titus Livius....... intr-un loc... n-a putut fi pinä acum extirpatä.... acum Flacus tine..

„ex toto orbe romano". s. in opera sa despre care am vorbit. vol I. semnalatä mai dinainte de $ t e f a n O r ä s a n u . 6—18. Cronicarii moldoveni din aecolul al XVII-lea. scrie Miron Costin in De neamul moldovenilor. Ea avea sä destepte in ei vocatia istoricä. insä impar. Bucuresti. Influenta polonä in opera si personalitatea cronicarilor Grigore Ureche fi Miron Costin. BIBLIOGRAFIE Influenta polonä asupra cronicarilor. Bucuresti. citeazä si el pe Aeneas Sylvius. cu numele latinesc. trebuieste insä urmäritä si la fiecare cronicar in parte). Le gäsim exprimate cu destulä claritate in secolul al XVI-lea la Marcin Kromer (1512—-1589). Per la storia della culturä italiana in Rumania. puse in circultaie de umanistii italieni si räspindite in istoriografia ungarä.. M a r c u. si de R a m i r o O r t i z . care din lume intre neamuri n-au lipsit niciodatä. de neftiintä rätäciti.in atmosfera timpului. 4.. in Ephemeris :8 . Rif lessi di storia rumena in opere italiane dei secoli XIV e XV. coruptä cu elemente barbare.. ist. 1925. Acolo. R a c o v i ^ ä . si cä din acesti colonifti amestecati cu barbarii au iesit romänii. Citind pe Eutropius. fiind secätuitä de bärbati prin räzboaie. Despre suzeranitatea polonä C. p. asadar. adicä italian si rimlean". Chestiunea a fost tratatä. 237 —332. gindul cä neamul lor se trage dintr-o obirsie asa de glorioasä avea sä le incälzeascä sufletul si sä destepte in ei mindria de neam: „Cautä-te dar acum. a fost pusä in cadrul ei firesc de N. a IH-a. cetitoriule. Bucuresti. Ideea aceasta se regäsefte apoi la Piasecki — sau. 19 — 25 (trateazä chestiunea in general. ei se sträduiesc sä confrunte stirile culese din istoriografia polonä cu amintirile boierilor bätrini si cu mentiunile din vechile cronici slavonefti ale tärii.sesc de o limbä latinä. dupä ce-si träiserä anii copiläriei pe tärmuri sträine.Ideile despre originea noasträ romänä. P. Ideile despre originea latinä a neamului si a limbii noastre la umanistii italieni au fost adunate de A l e x . cite unii au insemnat de tine. Simion Dascälul si Miron Costin. altii de zävistie. Piasecius. P a n a i t e s c u . de unde au izvorit in aceastä tarä“. rom. 1916. el pomeneste de räzboiul lui Traian cu dacii si spune cum Dacia. t. lepädind de la tine toate celelalte basme .tit in doua state. 1940. Intorcindu-se in zorile tineretii in patria lor. 1899. Ideile despre originea romänä a neamului si latinitatea limbii noastre. dar observä cä sub numele de „valahi“. Traian a adus o nouä populatie. mem. dupä N. IV. care se folo. I o r g a. cu deosebire p. cä esti drept vlah. cum spune cu atita duiosie. ca intr-o oglindä si te priveste de unde esti. Aceastä constiintä a originii romane avea sä le lumineze mai bine rostul neamului lor ca unitate etnicä deosebitä. sect. in graiul lor bätrinesc. puse in circulatie de umanistii italieni. merge ceva mai departe si afirmä cä muntenii si moldovenii sint un singur neam. 1901. pentru ca sä afle. 85 — 94 (la Ureche).turä mosilor. in Rev. Studi e richerche. Mem. ist. de P. polonii si slavii cuprind pe toti italienii. pluteau. Analele Academiei Romane. p. Problema influentei polone a fost reluatä si adincitä in legäturä cu opera lui Ureche. p. D. Bucuresti.. au pätruns si in Polonia. printre sträini. „cap si incepä. in vremea in care cronicarii moldoveni isi fäceau ucenicia in scolile polone. In privinta numelui etnic de „valahi“. Istoria literaturii romänesti in secolul al XVIII-lea (1688—1821). in mijlocul atitor popoare de rasä diferitä. Ba. I o r g a .

ed. a opta parte din Ruguleni. 1938. a fost unui din cei mai bogati si mai influenti boieri moldoveni de la sfirsitul veacului al XVI-lea si inceputul celui de-al XVII-lea. Pentru ideea originii romane la umanistii sasi. p. deasupra Cotnariului. 59 si urm. incit unii istoriei ai nostri au fost ispititi intr-o vreme sä-i atribuie lui cronica scrisä de fiul säu. din vremea lui Alexandru cel Bun. a cärui operä a asimilat indemnurile istoriografiei polone. in tinutul Vasluiului: Cäueftii. Bulletin de la Section his. Notizie intorno ai Romeni nella letteratura geografica italiana del cinquecento. cu loc de moarä si helesteu pe Somuz. capitolul Humanismus und Reformation. din tinutul Tigheciului: Vlädeftii cu a treia parte de baltä din Giemeni. jupineasa Mitrofana. atestatä documentar incä de la 1407. Ca sä se vadä la ce imense latifundii putea ajunge in Moldova veacului al XVII-lea un mare boier. tinutul Romanului.Dacoromana (Annuario della Scuola Romena di Roma). a treia parte din Soimäresti pe Moldova. I. a II-a. Bibliografia editiilor si studiilor asupra cronicarilor poloni. Despre Aeneas Sylvius si ^ärile romänesti v. cum se gäseste in documente. director Gh. 1929. Nistur sau Nistor. in Jinutul Läpusnii: Dräculestii. satul Goestii si silistea Mindrestii pe Bahlui. 1926. Literatura Polska. Nestor. in cronica fiului se streväd amintirile tatälui. El a jucät un rol asa de important in istoria epocii sale. I. „cel stilpit si hotärit“ (hotärnicit). inaintea divanului domnesc in frunte cu mitropolitul Varlaam. Schindestii si Scocul si pärtile din Colunesti. din tinutul Sorocii. Cam tot atitea mosii le-au venit si celorlalti doi moftenitori. a treia parte din Licin. la G a b r i e l K o r b u t . ‘ 9 VI AfA ' . v. din Räcariul fi din Päcicani. Stroestii. din Onesti si din Bältati si o bucatä din hotarul Tirgului Frumos. $tirile posterioare secolului al XV-lea. tom. ln orice caz. Bucuresti. citez numai mosiile care au venit de partea lui Grigore Ureche1: Dumbrävita. G h i b ä n e s c u . iar in tintul Orheiului: Avrameni. sub forma Urecle. Iasi. si M a r i n P o p e s c u-S p i n e n i. 1927. p. 6. asc. cu vad de moarä in Ricca din tinutul Sucevei. Warszawa. cäruia i s-a atribuit intr-o vreme fi cronica. in tinutul Iasilor: Verdefänii pe Lavnic fi pärtile din Botefti fi din Bogdänefti. 1929 (indice).torique de I’Academie Roumaine. fiindcä in 1572 il vedem incepindu-fi cariera politicä cu slujba de uricariu la logofetia cea mare. K a r l K l e i n . a fost fiul lui Maxim Ureche si al sotiei sale Dumitra. O intimplare fericitä a fäcut sä räzbatä prin furtunile vremilor pinä la noi actul de impärtire a mosiilor rämase de pe urma lui Nestor Ureche si a sotiei sale. toate din tinutul Cirligäturii. in Revista geograficä romänä. Rumänisch-Deutsche Literaturbeziehungen. din Bänesti. cronicarul e fiul lui Nestor. p. 1923. atit „cele cumpärate cit si cele de la strämosi". Nestor Ureche. pärtile din Lungani. Heidelberg. I. a fost Grigore Ureche. Actul a fost incheiat la 9 martie 1643. 1929. dr. Scoboritor dintr-o veche familie moldoveneascä. 338 — 386.1927. la C l a u d i u I s o p e s c u . Näscut probabil in preajma anului 1550. din Septicini. 271. GRIGORE URECHE ' Cel dintii din sirul marilor cronicari moldoveni. Buletinul Muzeului Municipiului Iasi. jumätate din satul Sirbi. spätarului 1 loan Neculce.

in afteptarea unor vremi mai bune. Ieremia Movilä vornicul cu fratele säu Simion paharnicul. ba fi sfätuiefte pe armaf ul care-i adusese scrisoarea domnului sä pästreze mai departe taina fi sä stea ascuns tot timpul in casele darabani. il gäsim in divan cu rangul de mare logofät. toatä noaptea. luindu-si familia. adicä era o avere de aproape 70 de mofii. loctiitor de domn a fost läsat Nestor Ureche. Si incä nu avem trecute in acest document toate proprietätile lui Nestor. scrie din Constantinopol lui Ureche. cei trei mostenitori ai lui Nestor Ureche isi impärteau averea pärinteascä fi le venea la fiecare eite 23 de sate. iese din tarä in Polonia. Andrei hatmanul. Mihail si Constantin. Ieremia Movilä. Ieremia Movilä ifi incredinteazä functiile de cinste fi de räspundere ale curtii boierilor cu care petrecuse anii exilului fi care il ajutaserä in planurile sale. in 1595. de sä vor desbate si s-or aseza. care a fost oträvit de cumnata sa. intre altii: Lupu Stroici logofätul si fratele säu Simion. Nestor Ureche se intilnefte cu ceilalti mari boieri. sä le impärtim in trei pärti“. fi cind domnul a fost silit sä päräseascä tara. ca sä punä mina pe o seamä de boieri ce-i erau potrivnici si sä-i £inä in inchisoare pinä va sosi fi el. pentru ce-s <pentru cä sint) de gilceavä. De fapt. Simion. porneste indatä si „gonind noaptea. Dupä cum se vede. a fost adus sä-fi petreaeä copiläria in tarä sträinä fi sä vinä in contact cu culturä umanistä a Poloniei. Astfel Lupu Stroici este mare logofät. primul cronicar moldovean. Aceste zile mai bune nu intirzie sä se iveascä fi. El pästreazä vornicia mare fi sub fratele lui Ieremia. De aci inainte viata lui Nestor Ureche este legatä de a Movileftilor. Ureche logofätul.Neculai Ureche si lui Nistor Batiste. In 1592. cu o avere asa de mare. sub Simeon Movilä. minatä de lupte cu verii. Urcat in scaunul domnesc. fratele säu. n-a durat nici un an. fi ziua. vistiernic. recäpätind tronul Moldovei de la turci. Ureche. se preface cä primefte porunca domneascä. E o domnie pafnicä si lungä de 12 ani. in vremea lui Aron-vodä. in vreme ce el „va oblici" gazdele pe unde se gäsesc boierii scrifi in „catastiful“ domnului si-i va inchide. Pe cind Oprea armasul stätea ascuns in curtea domneascä. din pricina pirilor. fiindcä actul de impärtealä adaugä: asijdere si alti sati intregi si ocini cari nu-s pusä aicie. nevoind sä se faeä unealta domnului. Dar domnia lui Constantin Movilä. trebuia sä joace un rol important fi in viata politicä a tärii sale. care pribegiserä din Moldova impreunä cu Petru Schiopul. Acesta a fost un moment hotäritor in viata lui Nestor Ureche fi el ne lumineazä in acelafi timp imprejurärile in care fiul säu Grigore. precum fi sub fiii lui Ieremia. mare vornic al tärii de jos. Era firesc cä un boier cum era Nestor Ureche. sprijinit de boierii din tarä si ajutat cu oaste de guvernul polon. toatä ziua“. Aron-vodä. care päzea scaunul domnesc. prin Oprea armaful. In Polonia.lor. fi sä se dueä la Constantinopol. cäci :10 . sä avem a li puni iar la mijloc. Intre pribegii moldoveni se leagä o prietenie strinsä fi. izbutefte sä ocupe tronul Moldovei. aflind — cum spune fiul säu — „vreme fi cale deschisä de a se depärtare“. se grupeazä cu totii in jurul lui Ieremia Movilä. turburatä numai de räzboaiele cu Mihai Viteazul. iar Nestor Ureche. pe la Soroca. dupä o pribegie indelungatä.

Dar — adaugä Miron Costin — nu s-a ascultat sfatul lui Urechiä vornicul. väduva lui leremia Movilä. „Divanurile toate erau prin Nistur Ureche“. pe cind acesta il ducea hanului. Eugeniu Barwinski. care se dovedeste din acte cä ar fi fost o femeie rea fi lacomä de bani. fi Grigore Ureche. in a doua pribegie in Polonia. Nestor Ureche este sufletul intregii domnii. care au scris Letopisetul tärii pinä la Aron Vodä". Nestor Ureche luase cu arendä de 1. ed. izbutefte sä afeze in domnia Moldovei pe cel mai mic dintre fiii säi. care n-a vroit sä vinä. Expeditia se incheie cu singeroasa infringere de la Cornul lui Sas. au dat steag lui §tefan Tomsa si au insärcinat pe Cantemir-bei. neavmd incredere in domnul adus si spriiinit de ostiri polone si care nici birul datorit nu-1 plätise. se ineaeä amindoi in apele Nistrului. ci a rämas la Camenita pe lingä doamna lui leremia Movilä. Curind dupä aceasta.cesc fi cä ar fi oprit pentru sine banii ce i-ar fi strins ca administrator al Moldovei. el sfätuia: „sä läse sä se mai invecheascä domnia lui Stefan Vodä. care-i fusese incredintatä de starostele Adam Zolkiewski. cä acum fiind domnia nouä. pe Bogdan. Elisabeta. apare in acte polone. p. In aceastä vreme. din care se constatä cä. ce apoi vin la primejdie fi ei fi casele lor" (Mircn Costin. curind dupä aceasta. 1 Isaia Balica a fost pireälab de Suceava. Constantin Movilä cade in miinile unui tätar fi. stringe oaste din cetäti fi de la neamurile sale si se pregätefte. in imprejuräri pe care le vom vedea indatä.turcii. Din acest rästimp avem o serie de acte interesante. singurul dintre boierii pribegi care se ridicä cu toatä täria impotriva acestei aventuri este Nestor Ureche. cu oardele lui tätäresti. cind doamna lui leremia Movilä. Stefan Pototki. a seäpat cu viatä. . 263). Ea era härtuitä toemai din partea acelora de la care ar fi fost indreptätitä sä se astepte la mai multä solicitudine. Singur Nestor Ureche. Cronica. Viata familiei Ureche pe pämmt strain nu era insä färä griji. cind Constantin Movilä cere ajutorul polonilor fi cind cumnatul säu. Nestor. Kogälniceanu. cum mai mult in lume sfaturi bune la domni nu se ascultä. Se pare insä cä acest proces s-a stins repede fi cä lucrurile s-au impäcat. a II-a. fratele säu. moldo. boierii care ii insoteau sint toti prinsi fi decapitati din porunca lui Stefan Tomsa. impreunä cu ginerii säi fi sprijinitä de oaste polonä. si Pototki cad in miinile turcilor si sint dusi la Constantinopol. sä-1 instaleze in scaun.venii sunt din hire pururea la domnia lacomi. impotriva vointei regelui.000 de galbeni poloni pe an starostia de Rohatin. publicate de dr. deoarece. care isi legase soarta de Movilesti. piräfte pe Nestor Ureche cä refuzä sä-i predea moftenirea lui Isaia Balica1. Era ginerele lui Nestor Ureche tinea in cäsätorie pe Anastasia. intre carii erau si Nestor Ureche. si cu citiva din boieri. tatäl lui Grigore Ureche. sora cronicarului. Alexandru Movilä. zice Miron Costin. sä intre in Moldova. Cu experienta lui de om pätit. 11 . pleacä din nou in pribegie cu Constantin-vodä: „Apropiindu-se Stefan Tomsa de tarä — ne spune Miron Costin — Constantin Vodä cu mumä-sa si cu fratii au purees din Iasi. cä nu ar fi plätit haraciul tur. pe care-i stringea pentru a recuceri tronul Moldovei.

In Polonia. doamna Elisabeta. avea o avere insemnatä: o recoltä de 6. päfea imediat dupä domn. iar in divanele boierefti de la 1631 inainte. dupä cum s-a väzut.Domnia lui Bogdan Movilä nu tine insä decit un an si se incheie cu o adeväratä tragedie. färä sä se precizeze virsta pe care o avea. Grigore Ureche era deci mare spätar al Moldovei cind sosirä. Il gäsim pomenit. printr-un :12 . intr-o inscriptie de pe o bisericä. sau poate in scoala stavropighiei din Lwöw. a fost si ea o figurä distinsä in galeria „jupäneselor“ romäne din veacul al XVII-lea. in timp ce acela asculta slujba sau stätea la masä. noastre la 20 decembrie 1628. cum apare adesea in documente — departe de a putea fi reconstituitä in träsäturile ei caracteristice. dupä cum reiese din documente contimporane. aceasta s-a intimplat probabil intre anii 1612—-1617. Din alte conjecturi. Grigore Ureche urma cursurile unei fcoli superioare in Camenita. iar mama sa.330 de mäsuri poloneze. la 1597. s-a retras in cucernicia ctitoriei sale de la Secul. dupä intoarcerea din pribegie. la aceastä datä se intoarce in Moldova fi este posibil ca odatä cu el sä fi intrat in tarä fi Grigore Ureche. Cu religiozitatea caracterului unea un gust delicat pentru lucruri frumoase. cu o micä intrerupere in 1615. migälite räbdätor cu acul. ca toti contimporanii säi. Miron Costin fi Dimitrie Cantemir — marele purtätor de säbii al domnului. feful slujitorilor din spätärie. imbracä rasa de cälugär si vine acum el insusi. in umilintä. un suflet adinc credincios.bätori. in numele tatälui säu care nu se afla de fatä. cä i-a ingäduit sä-si revadä mosiile pärintesti din Moldova. ca sä fie de hranä cälugärilor ce vor cäuta in chiliile ei un liman de liniste fi rugäciune. Sofia sa. sä caute un loc printre „rugätorii robi ai lui Dumnezeu“ din ctitoria sa. cu sufletul domic de liniste si de mintuire. pentru intiia oarä. Numele cronicarului apare intii in documentele. Grigore Urechs. il gäsim cu rangul mai mic de mare spätar. In 1602. aläturi de fratele säu Vasile. cind purta.sornicar. In zilele de sär. pe cind tatäl säu se indeletnicea cu munca agricolä pe mofia Rohatin. Cu toatä rivna lui dupä avere si märire. Turcii inträ in Moldova. pe lingä vie. ca tretilogofät. Nestor Ureche scapä din nenorocire si. Marele spätar era —• dupä cum afläm de la cvasi-contimporanii lui Ureche. Nestor avea. cu un coif bätut cu pietre scumpe si tinea aninatä de umär sabia. in Lwöw. Mitrofana. pe care a inzestrat-o bogat cu o multime de mosii si sate. pare sä se fi näscut pe la 1590. in semn de multumire Domnului. Viata lui Grigore — sau Gligorafco Ureache. a ridicat mänästirea Secul. este prinsä. are pentru noi incä multe puncte obscure: nu stim nici mäcar data cind s-a näscut. Nestor Ureche rämine. adus din Constantinopol fi däruit mänästirii Secul. unde. Miron ne spune despre Grigore Ureche cä „a invätat literatura in fcolile polone“. De la ea a ajuns pinä la noi un splendid aer. Bogdan cade in miinile lor. un proces cu un cea. pescärii fi velnite. imbräcat in hainä auritä. Ajuns in amurgul vietii si privind inapoi peste tot zbuciumul zadarnic al trecutului si cu gindul indreptat spre cele vesnice. pinä la inceputul anului 1617. Il gäsim apoi mentionat in nifte documente polone din 1616. tiritä in captivitate si isi sfirseste viata intr-un harem turcesc.

cu chihaia vizirului. Miron Costin.midatä si. care luptaserä aläturi de el fi trecuserä prin aceleafi griji fi suferinte ca fi el. fi Alexandru. neputind abate din hotärirea ei delegatia moldoveanä. sfätuindu-se cu totii. in Iafi. Citiva din fruntafii boierilor sint prinfi si inchifi in temnitä. Cu acest titlu il gäsim pe Ureche semnind in hri. Prin aceastä stratagemä deputatiunea este inti. sub paza boierimii care abia putea potoli furia multimii.soavele domnefti pinä la 1642.ceauf. Boierii. läsase amintiri afa de nepläcute. päräsi tara. era firesc ca Vasile Lupu sä caute a se inconjura de boieri care impärtäsiserä gindurile lui. in care. cu mare fericire fi trägä. cind este ridicat in rangul de cinste pe care-1 avuse fi tatäl säu Nestor. se aflau. cu judetele basarabene si Cetatea-Albä. aleg pe cei mai de frunte dintre ei fi ii trimit cu jalbä la I'arigrad. care mai domnise in Moldova intre anii 1620—1621. Dupä scurta fi tragica domnie a lui Barnovski-vodä. intre altii: vornicul Vasile Lupu. fi dupä domnia de citeva luni a lui Moise Movilä. uitindu-fi jurämintul. postelnicul loan Costin ■— tatäl lui Miron Costin — fi spätarul Grigore Ureche. incit.xandru-vodä vrea sä-i omoare in ziua de Paste fi atunci räscoalä in tainä tara.tura fi. de vornic al Tärii de Jos. care se intoarce in Moldova in ultimii ani ai acestei domnii. o mare mihnire si indignare cuprinse tara. alcätuitä din 80 de boieri. sarcina de a administra Moldova de la Iafi pinä la hotarele Munteniei. unde isi fac reciproc jurämintul de credintä. a luat scaunul Moldovei vornicul Vasile Lupu. incä din timpul lui Barnovski-vodä. derutarea ei. care. in tainä. intre care de Vasile Lupu vornicul si de Grigore Ureche. silitä sä se impace cu domnul. care a fost silit apoi sä se expatrieze in Polonia.natä pinä la 19 ani“. la vestea cä el a cäpätat din nou domnia. stäpinirea lui Vasile Lupu aduce in viata Moldovei o epocä de inseninare. Domnul se hotäri atunci sä renunte de bunä voie la tron fi. „care fierbea de greutä^i fi netocmele". cärti de mazilie lui Moise Movilä fi se räspindi in Iafi zvonul cä domnia s-a dat lui Alexandru Iliaf. Ureche a luat parte la acel zbuciumat divan care trebuia sä hotärascä asupra cäsätoriei fiicei lui Vasile Lupu cu principele 13 . Ca mare vornic. ifi reluase in divanul tärii locul de mare spätar. Din toate pärtile se strinse atit norod. Urcindu-se pe tronul Moldovei. sä se plingä Portii de greul ce-1 trage poporul din partea domnilor necunoscätori ai rinduielilor tärii. xncit nu mai incäpea pe uliti fi umpluse dealurile Miroslavei. in timp de pace. Aceftia insä prind de veste printr-un om de casä cä Ale. In zbuciumul acelor vremuri de singeroase lupte interne fi de necontenite schimbäri de domnie. in cele din urmä. Boierii aflarä pe Alexandru-vodä incä nepurces din Constantinopol. Dar abia fu instalat in domnie. de au fost cindva aceastä tarä tot in bine cu bielfug fi plinä de toatä averea. decapitat la Constantinopol. el avea. Vornicul Tärii de Jos era al doilea dintre dregätorii boieri. In fruntea deputatiunii. Acesta primise investi. Intre aceftia era fi Grigore Ureche. pune la cale. la patriarhie. Alexandru. hotäri sä scape de o seamä de boieri. iar in timp de räzboi conducea oftirea. o descrie astfel: „Fericitä domnia lui Vasile Vodä.

Domnita Maria insäsi isi dä consimtämintul. regele Poloniei Vladislav. in polonä. ca o mare rätäcire. mitropolitul Kievului. slugerului Gavril Jora fi sotiei si copiilor lor. fambelanul marelui ducat al Litvaniei. publicat in anii din urmä de d-ra Eftimiu. cu podoabe si cu petiene la islice.“ In anul urmätor. Demersul a fost primit. giocuri si de tarä si sträine. ca mare vornic in Tara de Jos. de teamä cä polonii nu vor putea impinge peste Dunäre stäpinirea turceascä. Grigore Ureche n-a apucat zile sä vadä präbusirea domniei prietenului säu. Sfatul lui Grigore Ureche a cäzut greu in cumpänä. pe cneazul Radziwill. s-au veselit citeva säptämini. a däruit rudelor sale. zicäturi. cu zestre foarte bogatä. Cäsätoria fusese pusä la cale de Petru Movilä. Ill. dezväluie un colt interesant din viata familiei lui Grigore Ureche fi proiecteazä o luminä vie fi simpaticä asupra fiieei sale. ca o lege spurcatä —■ si. „fiica räposatului Ureche fost mare vornic. un hrisov aratä chipul cum s-a impärtit averea cronicarului intre urmasii säi. pune la cale o aliantä a principilor crestini din räsäritul Europei contra turcilor si trimite in acest scop pe ginerele lui Vasile Lupu. satul 1 Documentele Hurmuzaki. mai ales. curtea impodobitä toatä si strinsi boierii si cäpeteniile tärii. Prin acel document. intetit de papa si de venetieni. 9. Torna vornicul fi Iorgachi vistiernicul. fusese trimis inapoi färä nici un ban. Multä vreme s-a främiritat in sfatul domnesc aceastä nuntä. suplement. p. I. Un alt document. La 3 mai. cä aceasta inrudire cu nobilimea polonä putea sä indispunä cercurile musulmane si sä atragä urgia turceascä asupra casei lui Vasile Lupu. la alaiuri pre cai turcesti. Dar ruptura cu turcii. Impotriva sfatului fratilor Toma si Iorgachi Cantacuzino *se ridicau logofätul Todirasco si. Douä säptämini mai tirziu el nu mai era in viatä. dar ea intimpina mare impotrivire in unele cercuri din Iasi. si aga. vornicul Grigore Ureche. hotäritä de divan in frunte cu Ureche. si au purees cneaz Ragivil cu doamna sa in Tara Leseascä. Doi boieri de seamä ai Moldovei. Si asa cu petrecanii trägänind. fase.Ianusz Radziwill. 1900. al doilea. sä obtinä participarea Moldovei. oameni tineri. vroind— spune. care s-a aplecat cu simpatie peste nevoile sufletesti ale neamului din care vitregia vremurilor 1-au smuls färä voia lui. se impotriveau cu toatä hotärirea. vol. pe motivul cä nu s-a putut stringe birul din pricina säräciei oamenilor. Antimia. II. care erau in luptä cu turcii pentru insula Cretei. Antimia. argumentind: intii. intärit de Gheorghe Stefan. cä principele lit van trecuse la Calvinism — confesiune considerate in lumea noasträ. printr-o scrisoare cätre principele Rad. n-a putut fi mentinuta. feciori de boieri. :14 . in acea epocä a vestitului Räspuns la Catehismul calvinesc al mitropolitului Varlaam. redactatä cu o simpaticä modestie. La 15 aprilie 1647 el apare pentru ultima datä in documentele care au ajuns pinä la noi. Nunta a fost bogatä si frumoasä: „N-au lipsit nimicä din toate podoabele cite trebuiau la o veselie ca aceea — ne spune Miron Costin — cu atitia domni fi oameni mari din täri.ziwill din 2 septembrie 16441. incredintat de Poartä sä primeascä haraciul. actul — sä-fi faeä pomenire ei fi pärintilor ei“. Nunta sa fäcut in anul 1645 si a fost celebratä de cätre Petru Movilä.

dupä numele „hatmanului rimlenesc“ Flaccus. in Letopisetele Moldovei. in stadiul actual al materialului — träsä. nu existä. II.turile personalitätii lui literare. dar nu avem nici mäcar o copie directä dupä ea. pe care il dau letopisete latinesti Moldovei. din acest act.tura cea mai interesantä — „ea singurä cu minile sale le-a fäcut lor zapis. Sä vedem acum cum se pot limpezi — dacä se pot. 15 CRONICA LUI GRIGORE URECHE • . Iorga. Dupä pärerea räposatului Giurescu. Stefan Oräsanu fi N. D-sa a cäutat. Si. a atacat problema pe altä cale. foarte sumare ca sä ne putem face din ele o icoanä vie a personalitätii lui. asa cum a ajuns ea pinä la noi. Datele pe care le avem despre Grigore Ureche. p. care a purtat räzboaie cu scitii si a fäcut primele cuceriri romane pe pämintul 1a Revistä arhivelor. este a lui Grigore Ureche. dupä cum are grijä insusi Dascälul sä ne-o ateste. sint. din analiza cronicii. fireste.torului au fost atribuite cronicarului. G. 370 — 372. P. din legende apocrife. de a publica aparte ceea e credea el cä a fost la inceput cronica lui Urechö de ceea ce presupunea cä a interpolat ulterior Simion Dascälul. adaugä actul—fi aci este träsä. sä stabileascä de aproape izvoarele polone intrebuintate in prima cronicä moldoveanä. in studiul Influenta polonä in opera si personalitatea cronicarilor Grigore Ureche si Miron Costin. Nu numai cä s-a pierdut originalul cronicii. fi 1-a subscris. ■ Cronica lui Grigore Ureche deschide pentru literatura noasträ veche. Cronica lui Ureche in forma ei primitivä. despre viata lui intimä si despre rolul ce l-a jucat in viata publica a Moldovei. „cu mori in fiintä fi cu iazuri“. Sbiera. dar acest inceput al unui nou gen literar. singurul in care s-a afirmat originalitatea neamului nostru in veacurile trecute. P. de Simion Dascälul si de Misail Cälugärul. mergind pe urmele regretatilor I. din romane populäre si din cronografe. Se pare dar. Toate manuscrisele care au ajuns pinä la noi infätiseazä textul lui Ureche mtretcsut cu interpolärile adäugate ulterior de Eustratie Logofätul. incercarea fäcutä de Kogälniceanu in 1852.Mindreftii din tinutul Cirligäturii. * Rezultatele la care s-a ajuns prin aceastä confruntare a surselor cu textul cronicii sint urmätoarele: Cronica incepe cu o „predoslovie a descälecärii". Panaitescu. aceste adause ale lui Simion Dascälul sint asa de numeroase si asa fei imbinate in urzeala lui Ureche. care. cä era o frumoasä traditie de cärturärie in casa lui Grigore Ureche. ea fiind in cärti foarte invätatä“1. si apoi sä delimiteze izvoarele utilizate de Ureche de cele care au stat la indemina lui Simion Dascälul. asa cum a incercat Kogälniceanu sä ne-o dea in colectia sa de Letopiscte. cuprinde o mare dozä de arbitrar: elemente care apartin in chip evident lui Grigore Ureche au fost trecute pe seama lui Simion Dascälul si pärti din adausele interpola. in acest scurt capitol Ureche explicä numele de Flachia. alcätuitä din texte religioase. o erä nouä. constituie incä astäzi o problemä complicata. incit ar fi peste putintä sä se delimiteze precis ceea ce constituie fondul primitiv al cronicarului boier de ceea ce este suprapus de Simion Dascälul si de ceilalti.

Ureche gäsefte in izvoarele polone ftiri din ce in ce mai numeroase privitoare la istoria Moldovei. din felul cum sefac citatele: „letopisetul nostru cel moldovenesc“.. ist. dintrun sentiment de pietate. o traducere fäcutä inainte de Ureche fi pe care a utilizat-o fi acesta. De aci imprumutä Grigore Ureche ftirile privitoare la Moldova. 1909. toate cuvintele le-am intelege. publicatä de I. ln genere. sub titlul de Kronika Polska. izvoarele cronicii sint citate dupä limba in care sint scrise: „letopisetul cel lefesc". fi defi. dar numeroasele greseli ar indica un prototip mult mai vechi. nu gäsefte nimic in cronicarii poloni. Ureche utili. deocam. De la Alexandru cel Bun inainte. femina. Ultimele cuvinte ne indeamnä sä credem cä vechile anale fuseserä amplificate cu traditii populäre. la redactia aproximativä a lui Ureche.. dupä textul tatälui säu. „letopisetul cel latinesc“. ei zic panis. cä nici de viata domnilor care au fost toatä cirma nu alege". 107— 119. Aceste anale fuseserä traduse in limba romänä. noster fi altele multe din limba latineascä..matia lui apare intr-o formä apropiatä de aceea a lui Poggio Bracciolini. ea este in bunä parte opera sa personalä. afa de pre scurt scrie. Cartea apäruse in 1597.zeazä analele slavonesti ale tärii. Analele Acad.. Ioachim o publicase sub numele tatälui säu. ce le zicem latini: piine. al nostru.de la Rim ne trägem. fi atunci com. fiindcä. Dealtfel ni s-a pästrat din secolul al XVIII-lea in Biblioteca Academiei Romäne o versiune romäneascä a acestor anale. care au fost scrise.pleteazä datele unele prin altele. Ureche se ocupä de limba moldoveneascä. iar ce au scris „au scris mai mult din basne si din povefti ce au aflat unii de la altii".. afir.. Bogdan1 dupä o copie descoperitä de d-1 Alex. credem. Pe Eftimie nu 1-a cunoscut. pater . Izvorul polon pe care Ureche il urmeazä de aproape este cronica prelucratä fi continuatä de Ioachim Bielski. Ureche e nevoit sä dea lista de domni intreagä afa cum o gäsefte in analele interne ale ^ärii.. regretind cä „scriitorii dintii n-au aflat scrisori. pärinte. Intrind in istoria moldoveneascä cu capitolul De inceputul domnilor tärii Moldovei si de viata lor. tom. ' :16 . pe care nu le gäsefte in izvoarele interne.zati fi nemernici" fi cä „letopisetul nostru cel moldovenesc.. Dupä capitolul despre descälecarea Moldovei.re§ti. informatiile din izvoarele sträine la ale noastre. la curtea lui §tefan cel Mare fi continuate de Macarie fi de Azarie. sustinind cä e de descendentä latinä si.scitic. Bogdan credea cä traducerea s-a fäcut la sfirjitul secolului al XVIII-lea. ei zic galina. pentru a ne märgini.datä. XXI. rezultä cä acesta era scris in limba romänä. gäinä. mulier. ei zic caro. prelucrat fi adäugit. cum spune el. nu insä färä discernämint critic. „letopisetul cel moldovenesc". ln aceastä redactie a lui Ioachim.'' Trecem peste adausele lui Simion Dascälul. carne. sect. fi de am socoti pre amäruntul. Rom. 1Letopisetul lui Azarie. dupä cum spuneam. lucru interesant. p. Deoarece pentru partea de la inceput. seria II. muicre. Prototipul acestei cöpii este. ca de niste oameni neafe. Mem. femeie. „lipind". despre care ne-am ocupat mai sus: „. Bucu. Marcin Bielski. textul a fost cu mult amplificat. De la rimleni. de la primii domni ai Moldovei pinä la Alexandru cel Bun. Lapedatu.

a in trat insä de timpuriu in mina lui Simion Dascälul. Simion Dascälul. dar segäsesc. 326 si in introducerea la Grigore Ureche vornicul si Simion Dascälul: Letopisetul tärii Moldovei. C. turci fi unguri: Povestea si tocmeala altor täri ce sint prin prejur. a amplificat-o fi apoi. cosmc-grafie — mai dezvoltatä. ed. Ultimul capitol din cronica rämasä neterminatä expune imprejurärile pribegiei lui Nestor Ureche. 3 10. Cimpul este aci deschis ipotezelor. care era al treilea logofät in divanul lui Vasile Lupu si cu care cronicarul era in strinse legäturi de prietenie — „frate fi prieten“. ca s-o transcrie. Impletind stirile aflate in izvoarele interne cu informatiile pe care le gäsea in Bielski fi in cosmografia nedescoperitä incä. scrisä se pare intre 1642. Simion Dascälul a copiat-o. data mortii. inainte de a trece la urmafii säi. apoi in limba francezä. Succe. 192 1. Cronica lui Grigore Ureche. a mai adäogat interpoläri §i a mai fäcut citeva schimbäri un Misail Cälugärul. italianä fi cehä. C. dupä cum aratä C. intr-o geografie latinä a lui Io. tätari. data cind el ajunge vornic mare. pe apa Crivdei. cum semneazä predoslovia. p.siunea interpolatorilor credem dar cä este aceasta: Eustratie Logofätul. Dar in aceste capitole Ureche dä stiri despre impärätia tätäreascä si neamurile ei. p. Se poate ca putin timp inaintea mortii. Eustratie Logofätul a adäogat fi el citeva stiri fi apoi cronica a fost incredintatä lui Simion Dascälul. „fratelui si prietenului nostru. cum se numea atunci. Misail 17 . spaniolä. C. citeva capitole privitoare la istoria popoarelor invecinate cu noi: poloni. lui pan Eustratie biv logofät“. Ea a fost foarte räspinditä in Polonia. incä neaflatä pinä acum. a apärut in o multime de editii — vreo 27. Giurescu. cu atitea amänunte dramatice si in acelafi timp precise. incit nu incape indoiaiä cä scriitorul lor le cunoafte din amintirile bätrinului boier. sä fi imprumutat cronica neterminatä incä lui Eustratie Logofätul. la Basel. inainte de sosirea la Iafi a lui Aron-vodä. care nu se gäsesc in Sebastian Münster. LV—LVIII).Dupä moartea lui §tefan cel Mare. In ce imprejuräri nu stim. 2Ulterior. Sarete si izvoade. in Convorbiri literare. cu sotia Simiiana si copiii vind ocina si mosia lor cu helesteu. apärutä la Venetia in 1596. Panaitescu este de pärere cä Ureche a imprumutat aceste informatii dintr-o scriere istoricä fi geograficä asemänätoare cu aceea a lui Sebastian Münster. in hotarul satului Fetesti. intr-o copie interpolate de Simion Dascälul. Nu este exclus insä ca aceste stiri impreunä cu cele din Sebastian Münster sä se gäseascä impreunä intr-o geografie — sau. Am spus mai sus cä Ureche a murit färä sä vadä sfirfitul domniei lui Vasile Lupu. LIII. impreunä cu alti boieri din divan. pentru o mai bunä clarificare a istoriei moldovenesti. E o märturie din martie 164 1 prin care Gr. in limba germanä. nu se ftie cum. Cartea a avut un mare succes pe vremea sa. Ureche introduce. G i ur e s c u. intr-un document1 din 1641. fi 1647. Aceastä versiune cu interpolärile lui Misail Cälugärul se pästreazä ln patru manuscrise din Biblioteca Academiei Romäne (cf. Ureche si-a scris cronica pinä la a doua domnie a lui Aron-vodä (1595). cum il numefte. originalul lui Ureche a dispärut. „Scrisul romänesc".2 A dispärut de timpuriu. cunoscutä sub numele de Cosmografia universalä si publicatä in 1544. Ureche atestä cä a väzut cind Lupul din Hirläu. p. Antonius Maginus Pata.vinus. III. färä sä läse 1 G h i b ä n e s c u . unde Marcin Bielski o ia ca model pentru cronica sa. In 1550 a fost tradusä in limba latinä. II.

simulacrul de mmormintare. imprietenirea lui Despot cu Laski. Istratie Logofätul 1-au fätat cu basnele lui si Misail Cälugärul de la Simeon au näscut. Sarmatiae Europae Descriptio. Dascälul a luat unele ftiri.. dind naftere la contraziceri.. domnia acestuia.ficarea genealogiei. afa cum ne-o oferä editia regretatului Giurescu — cea mai bunä. cä n-am väzut letopisetul lui Istratie. nu are la indeminä decit tot compilatia interpolatorului.nalitäti cu totul deosebite. Ureche — in De neamul moldovenilor. A doua personalitate se caracterizeazä printr-o rivnä de a se face Cälugärul. Neculai Buhus moare in 1667. douä mentalitäti. cestälalt nepot“ (p. printr-un deosebit simt de demnitate. intrele altele. din faptele pe care pretinde cä le ia din istoriograful polon. douä perso. incercarea lui Läpufneanu de a-1 oträvi. intrucit este singura care respectä traditia unui text fi ne dä in acelafi timp variantele din celelalte manuscrise... neindeminatic.nici o urmä. cum s-ar apuca de aceastä poveste cu basnele lor cele ce au scris.. se vede bine cä nu l-a cunoscut. dupä cum märturiseste el insusi. In 1670.“ Miron Costin nu väzuse insä letopisetul lui Eustratie Logofätul: . Simion Dascälul a mai introdus in cronica lui Grigore Ureche un capitol despre originea romänilor din tilharii de la Rim. C'rescutä astfel cu interpolärile lui Simion Dascälul. räscoala lui Tomfa. 5). domnul Moldovei. El a avut la indeminä o versiune a leto. cronica lui Ureche s-a räspindit in o multime de copii manuscrise. Giurescu): „Iarä cum am inteles de ci^iva boieri si mai ales din Neculai Buhus ce au fost logofät mare. fiindcä nici Miron Costin. cind stolnicul Constantin Cantacuzino insoteste la Iasi pe sotia si fiica lui Brincoveanu la cäsätoria acesteia cu Gheorghe Duca. pe care le-a adaugat in textul lui Ureche stingaci. Simion Dascälul a utilizat. 0 primä personalitate se caracterizeazä printr-o caldä dragoste de tarä. din ce tarä au iesit strämosii lor (ed. care serie la citeva decenii dupä Ureche. el dobindeste o copie de pe cronica lui Ureche de la marele comis Ion Racovitä. Izvoadele lui Simion Dascälul cuprindeau... Simion Dascälul a avut la indeminä pentru compilatia sa numai opera lui Alexandru Guagnini. dar acest izvod este tot compilatia lui Simion Dascälul. asupra cäruia vom reveni in data. Din aceste letopisete interne. Simion Dascälul nu a cunoscut pe Ioachim Bielski.“ :18 .pise^elor moldovenefti deosebitä de aceea pe care a intrebuintat-o Ureche.. Sau „De ar fi acmu Istratie Logofätul si fiiu-säu un Simion Dascal si nepotu-säu un Misail Cälugärul. bine nu stiu. fuga lui Despot in Polonia. Defi il citeazä intr-un loc in expunerea lui Ureche.cä mi se pare. pre acest Simeon Dascälul. prefacerea cä e mort. totufi. Din aceastä operä a luat toate acele amänunte piine de colorit privitoare la domnia lui Despot: falsi. In cronica. Dintre izvoarele polone. in interpolärile sale. printr-un spirit de mäsurä fi claritate fi printr-un fin discernämint critic. fi cronica lui Eftimie si mergeau pinä la domnia lui Vasile Lupu. necesare pentru a urmäri istoricul textului — se observä destul de dar douä firi. izvoare diferite de acelea pe care le-a folosit Grigore Ureche. Ea concordä si cu ceea ce afläm de la Miron Costin — care intrase in Moldova la vreo patru-cinci ani dupä moartea lui Gr. rästurnarea lui Läpufneanu tocmai cind credea cä a seäpat de Despot. cäci aceste fapte nu se gäsesc la el. in traducerea polonä a lui Paszkowski. cela fiu.

cind te-ai aftepta. cind ai dori-o chiar. Grigore Ureche este. in ceea ce privefte persoana lui.leiafi cronici se relevä de la primele pagini. de o discretie plinä de demnitate. nici chiar atunci cind fäptafii sint persoane care i-au stat aproape de suflet. Pretutindeni el se identificä cu faptele povestite fi nicäieri nu iese la ivealä. printr-o totalä lipsä de mäsurä fi de simt critic. nici chiar atunci cind ar fi indreptätit. cu riscul de a cädea in prolixitate fi incoerentä chiar. printr-o tendintä constantä de „a tinde poveftile mai larg“. Coexistenta acestor douä personalitäti atit de diferite in cuprinsul ace.cunoscutä cu orice pret. nicäieri in cuprinsul cronicii nu vorbefte despre sine. 19 .

ci eu. Ba ceva mai mult: modificä datele pe care le gäsefte in izvoarele sale. ceva din sufletul neamului intreg. Vorbeste.cretia. cel al cärui nume 1-a uzurpat o slugä. impletind. El. o am izvodit din letopisetul cel unguresc.. viitorul domn al Moldovei.. Simion Dascäl. färä discer.“ Ureche este un spirit critic.repteze“. Mai departe.. El e stäpinit mereu de preocuparea de a „tinde povestile" cit mai pe larg. fapte istorice consemnate in cronici cu materialul legendär care circula in masele populäre din vremea sa1 si care intrase in bunä parte in izvoadele pämintene.. de unde au izvorit in aceastä tarä si s-au inmultit".cum se intimplä cu tatäl säu Nestor. de pildä.." „Ce aceastä poveste a lui Lasläu craiu. ce spune cä au gonit pre acefti tätari. care väzuse inflorirea istoricä a Poloniei. apucatu-m-am si eu pre urma a tuturora a scrie aceste povesti.. la domnia lui Despot.a. nu o au scos Ureche vornicul din letopisetul cel latinesc. Incolo nicäieri nu vorbeste despre sine si ai säi. Dupä aceia fi eu. tinea „sä nu se inece anii cei trecuti si sä ne asemänäm fiarelor si dobitoacelor mute“.. S74 .logiei lui Despot-vodä. sä poatä culege gräuntele de adevär pe care-1 cuprind. schimbä unele pasaje si adaugä de la sine lucruri care nu se gäsesc in izvodul säu. iarä de pe cele bune sä urmeze si sä invete si sä se inde. cu o totalä Jipsä de simt critic.. unde adaugä la textul lui Paszkowski cä Despot „s-a mutat la alt ostrov de la Roma“. Simion Dascälul este. Guagnini aminteste de un nepot al lui Despot. ordinea evenimentelor. mai ales cind este vorba sä-si asigure paternitatea adauselor sale: „Acestea cercmd cu nevointä vornicul Ureche scrie de zice. in aceste simple cuvinte ale bätrinului cronicar. ca sä putem afla adevärul. o fire imaginativä. interverteste. Asa face. El scrie impins de curiozitatea de a „afla cap si meepäturä mosilor.. ca sä nu mä aflu scriitoriu de cuvinte desarte.vitate in restabilirea adevärului. cu toatä dis. din noianul stirilor contradictorii. Grigore Ureche isi dä seama de aceasta si de aceea el confruntä continuu izvoarele pämintene cu cele sträine. de care nu vorbefte decit o singurä datä. despre cele rele sä se fereascä. Dar cine are despre istorie o asemenea conceptie isi dä bine seama cä primele conditii pe care trebuie sä le indeplineascä sint: deplina obiecti. Simion Dascälul se opreste asupra detaliului mortii nepotului in räzboi si face din aceastä imprejurare punctul de plecare pentru falsificarea genea. ce de dereptate“. ce si cärti sträine am cercat. vibreazä totusi in paginile cronicii sale. pentru ca. care m acele 1 De exemplu: legenda lui Etco prisäcariul s..nämint critic. Simion Dascälul.“ „Ce aceastä poveste nu se aflä insemnata de Ureche vornicul. iar eu n-am vrut sä las nici aceasta sä nu pom en esc. dimpotrivä. Intre istorie si folclor el nu face nici o demarcatie. El are despre istorie o conceptie pragmaticä . Ureche este apoi stäpinit de un suflu de patriotism. Ureche o spune destul de limpede: „nu numai letopisetul nostru. care. ea trebuie sä dea norme de invätäturä „feciorilor si nepotilor. Simion Dascälul apare continuu in cuprinsul povestirii.

ajunsese sä-fi lämureascä fiinta sa etnicä deosebitä. ca sä poatä S74 .vremuri turburi. Defi „cerca cu nevointä“ fi „cärti sträine“.

Mai inainte. ca bunäoarä: „Bogdan Vodä cel Grozav. cä avind lingä sine sfetnici tineri turci. ci de ]a cei tineri. tuturora aräta direptate. totusi el inläturä din cronica sa stirile din izvorul polon care i s& päreau exagerate si care. din casä lua sfat fi invätäturä. incoltit de turci si nevoit sä cearä ajutorul regelui polon. din obiceele creftinefti s-au depärtat. cu sulita la halca nu pre lesne avea protivnic. pe care „firea si fata il läuda sä fie blind. milostiv fi afezä. Nici de carte era prost. inteleaptä. Ureche explicä räspicat: „au trimis si lui craiu din dobinda sa. In contrast cu acesti mari inaintafi. ci pentru ca sä-1 aibä prieten la nevoie fi la treabä ca aceea». lucrate cu artä in medalion. cu carii ziua petrecea si se desmierda. Sint adevärate portrete mici..afla adevärul. cä nu in betii. därimätori de tarä. iar noaptea cu turcoaice curvind. De pildä. de-i va veni asuprä". si mai ales. asa in toate pärtile sträjuia si priveghia fi nevoia sä läteascä ce au. si la toate-i mergea cu noroc“. cä dinafarä se vedea pom inflorit. portretul doamnei Ruxanda: „Ferneie destoinicä. Suflul sentimentului patriotic se vede la Ureche si in lumina de calda duiosie pe care o proiecteazä peste figura domnilor apärätori de tarä si dätä. la atita: Stefan-vodä a venit la Colomeea si „toate ce au avut mai de treabä au vorbit si apoi 1-au ospätat pe Stefan Vodä“.noascä suzeranitatea. al Im Stefan cel Mare. primefte sä-i recu. afa. stricätori de lege fi de datini. cronicarul polon spunea cä Stefan a trimis 28 de steaguri regelui polon. in sfirsit. ci de räzboae s-au apucat. iarä noaptea in slobozie mahmeteascä se dedese“. apucat. La cälärie sprinten. Sau chiar portretul lui Bogdan Läpufneanu. la 1471. cä nimica dupä ce s-au afezat la domnie n-au zäbovit. Iatä de pildä pe Ilias-vodä. cum zic unii cä au fost supus lesilor. cu dumnezeire. ca sä nu se stirbeascä tara. este inläturatä de Ureche si redusa. a sägeta din arc tare nu putea fi mai bine. el stie sä incondeieze si pe domnii räi.toriu. pe care ni-1 infätifeazä cu contrast eie lui: „Cumu-fi era blind si cucernic. nici in ospete petrecea. jigneau mindria lui de moldovean. ce-i rämäsese de la tatä-säu". de se vedea cä nimica nu s-au depärtat de obiceiul tatine-säu. nu cu putinä laudä pentru lucruri vitejesti ce fäcea. in vedere se aräta crestin. scena in care Ioachim Bielski ne povesteste cum Stefan cel Mare. Sau. 19 . Numai ce era mai de treabä domniei lipsia. cä nu cerca bätrinii la sfat. sä depunä in cortul regal steagul Moldovei la picioarele regelui polon fi sä ingenunche inaintea lui. milostivä si la toate bunätätile plecatä“. prestindu-i omagiul de credintä* in timp ce cortul se desfäcea pentru ca ostirea adunatä in Cimpia Colomeei sä vadä umilirea marelui erou moldovean. ci ca un strejar in toate pärtile priveghia. in tirg in Husi. Sau portretul lui Petru-vodä Rares: „Ca un pästor bun ce sträjuefte turma sa. feciorul lui Stefan Vodä cel Bun (Mare). nu pentru cä doar au fost datoriu sä-i trimitä. de care ne vom ocupa pe larg mai jos. fiul lui Petru Raref. cinädejdea pre toti i-au amägit. gindindu-se cä va semäna tatine-säu. fiul doamnei Ruxanda.tori de legi si datini. iar dinläuntru lac imputit. sau pristävit in ceasul dintiiu al noptii. in acelasi timp.

nelenes. cä cunostea toti cä s-au seäpat de mult bine si de multä apäräturä.deai. nu pierdea nädejdea. Atita jale era. carele mai nainte de altii au fost inceput pre rind insemnat pinä la domnia lui Vasilie Vodä. carele nime :20 . o probä din predoslovie chiar: „Dupä aceia si eu care sint intre cei päcätosi Simion Dascäl. Iatä." In acest exemplu — as putea cita intreaga predoslovie — se vede bine fraza lungä. Stilul lui Simion Dascälul este de multe ori intortocheat. care era de dinsul ziditä. Iarä pre Stefan Vodä 1-au ingropat tara cu multä jale si plingere in minäs. neclar. tendentioasä. despre descendenta noasträ din tilharii scosi din temnitele Romei. greoaie. pare cä e säpat in piaträ. intunecatä.läresti. Ce dupä moartea lui pinä astäzi ii zic Sfintul Stefan Vodä. minios si de grab a värsa singe nevinovat. Zbucneste in aceste ultime portrete durerea unui mare patriot din divanul Moldovei. de plingea toti ca dupä un pärinte al säu.tit-am ca sä nu läsäm acest lucru nesävirsit <sä> nu se insemneze inainte. unde era nevoe insufi se vira. sau cä doarä suntem neinvätat . ca sä nu ne zicä cronicarii altor limbi c-am murit si noi cu scriitorii cei din ceput. care vedea cum se risipeste tara läsatä de Stefan cel Mare si Stint: „scäderea care se vede cä au venit in zileie noastre". acolo il aflai. si lucru säu il stia a-1 acoperi. de exemplu. ca väzindu-1 ai säi sä nu indäräpteze. plinä de repetitii. ce este in mina lui Dumnezeu. falsä. demnitatea sentimentului national este amortitä. Amintrelea era om intreg la fire. nu pentru suflet. räsipind avutia cea domneascä.. cä el incä au fost om cu päcate. s-au sävirsit.. de multe ori la ospete omora färä giudet. cä stiindu-se cäzut jos. se rädica deasupra biruitorilor . si pre urma lor altii nu vor sä se apuce. ca o urzealä in care firele neorinduite bine incep sä se incilceascä. incärcatä de incidentale. si unde-1 biruia altii.tire in Putna.Iubia sä auzä glume fi mäscärii fi jocuri copi. soco. si unde nu gin. Citez ca exemplu — fiindcä predoslovia este prea cunoscutä din liceu — portretul lui iStefan cel Mare: „Fost-au acest Stefan Vodä om nu mare de stat. sulita. Mai apoi lipi de sine lesi. väzind noi aceasta. väzind si cunoscind cä scriitorii cei mai de demult. ce intr-inse spune cursul anilor si viata domnilor. La lucruri de räzboae mester. apucatum-am si eu pre urma a tuturor a a serie aceste povesti. plin de repetitii." . cä se päräseste aceastä insemnare. Rivna de a „tinde povestile mai pe larg" este la el asa de puternicä. de-i era fi de sfat si de a batere halca cu. Stilul lui Grigore Ureche se caracterizeazä dimpotrivä printr-o concizie si precizie intr-adevär clasice. In adausele lui Simion Dascälul. ci pentru lucrurile lui cele vitejesti. ca o pisanie de bisericä. care au fost insemnind aceste lucruri ce au trecut.. incit il orbeste si il face sä admitä si sä incorporeze pinä si o legendä ungureascä. Aceste douä temperamente atit de diferite pe care le intrezärim in corpul compilatiei se räsfring — cum dealtfel este si firesc — si in structura stilisticä a cronicii. este un stil lapidar. si pentru aceia rar räsboiu de nu biruia..

cumu-i albina. Dar este o limbä plinä de vigoare.tive formate in plin contact cu viata satului. in sfirsit. degrab a värsa singe nevinovat. dupä o scurtä träsäturä fizicä.. „de sar inväta cei mari. ne-ar interesa sä stim si in ce mäsurä limba textelor coresiene a mlädiat scrisul marilor cronicari moldoveni) — dar pentru cä nu numai originalul lui Ureche s-a pierdut. limba primei cronici moldovenesti — creatä de un popor de boieri si de tärani a cäror viatä se impletea intim cu a naturii — nu se ridicase incä pinä la concepte abstracte. carele nime din domni.logic. la ospete omora färä giude{"). pentru a aseza apoi calitätile intr-o gradatie ascendentä care culmineazä in apoteozä („... fiind de esentä filo. Nimic nu se poate adäuga si nimic nu se poate suprima färä a-i distruge farmecul lite.. iar.. imagini din viata stupilor de albine: „Turcii ca un roiu de albine inconjoarä minästirea". abia modelatä de cärturari. Nu lipseste nimic din ceea ce trebuie pentru a ne evoca dinaintea ochilor portretul. ori luate din viata pästoreascä: „ca ni§te lupi gata spre vinai ca sä inece oaia neslobivä“. cä toate-si apärä cäscioara si hrana lor cu acele si cu veninul säu. si defectele. insirä repede defectele. ce sä chiamä matca.. ci si din prelucrarea lui Simion Dascälul nu avem decit copii tirzii. care nu ne dau in aceastä privintä. limba lor e creatia colectivitätii moldovenesti de la jumätatea veacului al XVII-lea. Läsind deci la o parte aceastä laturä a ei. textul autentic. aläturi de marile calitäti ale domnului.. si totusi nici un cuvint de prisos. nici mai nainte. Läsäm la o parte aspectul ei fonetic si morfologic — nu pentru cä." Este cel mai clasic portret din literatura noasträ veche. care avea un adevärat cult pentru Stefan cel Mare. 1-au ajuns. „päginii. totusi limba cronicii nu este lipsitä de un pitoresc al ei particular. nici dupä aceia. si cele de umbrä („mmios. „In vremea lui Petru Vodä Schiopu! au fost secetä mare si unde prindea mai inainte pe$te. „Petru Schicpu blind ca o matcä färä a c " . sau. ci pentru lucrurile lui cele vitejesti. mai ales suflet esc. Sfintul Stefan Vodä. cu precizia de care avem nevoie.rar. iarä domnul lor. nici dupä aceia. pre 21 . care pästreazä frägezimea naivä a imaginilor suges. recunoaste. Aci insä nu se mai poate face distinctii nete intre Ureche §i Simion Dascälul. al marelui voievod. aläturi de pärtile de luminä. de altä parte.. De remarcat in acelasi timp cu citä obiectivitate Grigore Ureche. Dar aci stä marele lui mestesug de artist in ale scrisului cä. ca de pildä: „Tara Ardealului inconjuraiä cu munti cu päduri cum ar fi ingrädiiä“. „au descälecat orasc in tarä". carii in toate pärtile fulgerau si träsneau cu armele lor". „ostile s-au virtejit“. acolo ara plugul“. fiindcä in unele pärti ammdoi au transcris aproape verbal izvoare interne.din domni. Desi stilul lui Ureche este de o precizie lapidarä. sau Petru Rares „ca un pästoriu bun grijia de oile sale“ . ce este in mina lui Dumnezeu. „le-au im pärfit hotare in tara sa". 1-au ajuns''). il socotim neinteresant din punctul de vedere al formärii limbii literare (dimpotrivä. care nu ne mai stau astäzi la indeminä. sau din privelistea främintäriior naturii: „cum se ndicä o negurä intunecatä si se räsipeste a=a si Petru Rares se curäte^te de scirba ce-i zäcea la inimä". nici mai nainte. nu pentru suflet.

de interioare de viatä patriarhalä. sau amintind interioare duioase de familie: „ales un om ca acela — hatmanul Arbore — ce au crescut Stefan Vodä pre palm. ca altitele discrete de pe tesäturile täränesti. evocind aspecte de viatä plugäreascä. de albinärit. o infloreazä cu un colorit dulce. stilizate in structura limbii. .★‘ :22 . ci toate de invätäturä ei ascultä“. de luptä intre puterile naturii. de pästorit.nimenea nu vatämä. Asemenea imagini si multe altele.ele lui“.

ii däruieste craiului unguresc. franciscanul Marcus Bandinus. nu o au scos Ureche vornicul din letopisetul cel latin esc. Prin aceastä notä infamantä si prin alte amänunte. copiatä in Rusia si cuprinsä in colectia de cronici rusesti cunoscutä sub numele de Voskresenskaja letopisi (vezi p. Este capitolul privitor la „ijderenia moldovenilor. pe la Cräciun. infringerea tätarilor si colonizarea rimlenilor ortodocsi in pärtile Crisanei si ale Maramures ului). inainte vreme. trecindu-i muntii pe la Rodna. unui a provocat o adeväratä furtunä de indignare in Moldova secolului al XVII-lea. cerindu-i oaste de ajutor impotriva vräjmasilor. Capitolul ar fi fost tradus. p. ce spune cä au gonit pre acesti tätari. de unde sunt ei de au venit pre aceste locuri". pe care i-a bätut si i-a gonit. ist.Dintre adausurile fäcute in cronica lui Ureche. 1 Personalitatea acestui ciudat adnotator nu ne este cunoscutä. de se cehluiesc pregiur cap". Ca sä isi curete tara de ei. care poveste o am socotit pre semne ce aratä cä poate fi adeväratä". Mem. 130. t. :23 . Codex Bandinus. El incepe prin a povesti cä. tara Maramuresului si a Moldovei.. ln acea legendä insä lipseste nota infamantä a tilharilor din temnitele Romei. Impäratul Rimului i-a räspuns cä el. Interpolarea are citeva träsäturi caracteristice care o apropie de legenda pästratä intr-o versiune a vechilor anale moldovenesti. dar cu o conditie: sä nu-i mai aducä inapoi. locuiau pe meleagurile Moldovei tätarii. care. din mediul ciangäilor din Moldova. chiar pe vremea lui Vasile Lupu. s. a pornit contra tätarilor. dupä ce s-a mintuit räzboiul. 1893. A.. In 1V. XIII. trimiterea unui ajutor alcätuit din rimlenii ortodocfi. s-a ridicat si s-a dus la impäratul Rimului. care semn träieste fi pinä astäzi in tara Moldovei si la Maramures. 56: invazia tätarilor. o am izvodit din letopisetul cel unguresc.rul capului. a jurat „sä nu pice om de sabia si de judetul lui". II.1894. Urmärindu-i dincoace de munti. trimis de scaunul apostolic sä cerceteze parohiile catolice din Moldova. dintr-un letopiset unguresc. Rom. Lasläu —■ adicä Vladislav — craiul unguresc. 307. cu toatä puterea sa. de le-au pirjolit pärul cu un hier inhierbintat. unde au impins pe unguri din ocinele lor. Din pricina aceasta räufäcätorii s-au inmultit asa de mult in tara lui. s. inmultindu-se si latindu-se. Analele Acad. Simion Dascälul. Lasläu a venit in Ungaria si. dupä cum pretinde autorul insusi. incit toate temnitele sint pline de ei si nu mai are ce le face. Dacä a luat acest ajutor de tilhari de la impäratul Rimului. unde se si väd in douä locuri säpate in stinci semnele fäcute de Lasläu craiul. Lasläu i-a fugärit intr-una pinä i-a trecut apa Siretului. interpolarea lui Simion Dascälul se apropie de legenda pe care a cules-o. Se incepe cu: „scrie letopisetul cel unguresc“ si sfirseste cu: „Ce aceasta poveste a lui Lasläu craiu. urcindu-se pe tron. au trecut peste munti in Ardeal. Si atunci „de sirg i-a strxns pe toti de pretutinderea si i-a insemnat pre toti de i-au ars impreju. U r e c h e . ci eu. pinä acum nedescoperit. Prin acesti tilhari cuprinsi in oastea lui Lasläu s-au descälecat apoi. E locul sä ne ocupäm aci si de acest curios adaus al lui Simion Dascälul. ajutorul cerut de regele ungur Vladislav de la Rim.

pinä i-a trecut apa Siretului. Din adnotärile sale se poate deduce cä venea de peste munti. din regiunile ln care era cunoscutä limba ungarä. dupä ce aratä cä Lasläu a alungat cu ajutor primit de la Rim (Roma) pe tätari. Dacä. stind in tärmurile apei.. Simion Dascälul. interpolatorul se vädeste a fi si un bun cunoscätor al obiceiurilor unguresti. seretem. care obiceiu se tine la legea lor si pinä astäzi. totusi faptul cä legenda e scoasä dintr-o cronicä ungureascä pare a il conliima nu numai caracterul ei tendentios (romänii se trag din tilhari). eite au ajuns pinä la noi. pästratä de BIBLIOGRAFIE un copist aproape contimporan. Maramuresul. a vesti cä e domn invätat fi intelept. sotia nefericitului boier. Stefan (. Mai apoi dacä s-au descälecat tara. ln acelasi timp. in ziua de läsatul secului. nici unui din scriitorii nostri vechi nu ne dä lämuriri despre el. ce au zis seretem.rizat si cu obiceiurile unguresti din Maramures foarte vechi.. Dintr-o notitä pe care ne-a pästrat-o un copist aproape contemporan."). atunci poate cä nu sintern departe de adevär cind pre. cu prilejul inmormintärii jupinesei Sofronia.supunem cä acest romän ardelean era din pärtile Maramurefului.. ce se zice romäneste: place-mi. Povestind. Desi un letopiset unguresc cu astfel de elemente nu s-a descoperit pinä a’um. ce el se numefte aici. de lasä sec marti in säptämina postului celui mare dintiiu“. „care semn träieste si pinä astäzi la Maramures. träia la curtea boierului Pätrascu Ciogolea din Calafendesti (sudul Bucovinei).luiesc pregiur cap. adaugä: „Si asa 1-au blagoslovit de au läsat sec marti cu toatä curtea sa. ci si etimologiile cu caracter unguresc. un asemenea cärturar maramuresean. cäci iatä ce ne spune notita: „Acest Simeon Dascal. iar acesta fi neftiut si slab in minte. mai mult se vede cä au amestecat si au turburat istoria decit au lucrat cevasi pentru Ureche vornicul. de se ceh. au strigat ungureste: seretem. carele au scris acestea. intorcin. In legenda asupra cäreia ne-am oprit adineaori. mai departe. place-mi. care ne-a läsat un frumos centom hrisostomic.afarä de o notitä scurtä. cum Lasläu craiul. o am izvodit din letopisetul c-'l unguresc"..du-se biruitor din räzboiul cu tätarii. ne-a trimis si mai tirziu cärturari. „ijderenia moldovenilor“. el märturiseste cä „eu. atestate in decre. in sfirsit. Printre cärturarii care treceau in Moldova se va fi aflat probabil fi acest dascäl Simion. se pare insä cä el nu se bucura de prea multä stimä intre boierii moldoveni. inceputurile literaturii. Chiar in vremea lui Vasile Lupu si a lui Grigore Ureche.tele Sf. nu e pomenit. care ne-a dat.. in secolul al XVI-lea. a cerut voie de la vlädicii säi sä-l läse trei zile sä se veseleascä cu doamnä-sa fi cu boierii. asupra cäreia vom reveni indatä. precum si Todorafcu Cantacuzin vel 24 . de exemplu. dupä cuvintul craiului. ca dascäl de copii. continuä textual: „Acolo Lasläu craiu. Povestind. fi nici in documentele vremii.. au pus numele apei Siretul". mai tinem seamä si de faptul cä interpolatorul era familia.

a fost publicatä in editura Soccc. cuprinzind fragmente din Ureche.du-i-se cä forma curentä in secolul al XVII-lea a fost infintivul lung. Cronique de Moldavie. Apendix VII si Apendix IX). adecä ce au scris Ureche el zice cä au scris. 93 — 209. Grigore Ureche — observä el — träieste pe vremea lui Vasile Lupu si este 25 . in multe locuri. (Studiul lui Meyer Liibke. intr-un studiu asupra infinitivului in limba romänä.vist. I. in 1894. lectiuni din celelalte manuscrise. Kogälniceanu a incercat sä reconstituie.teze uneori si limba. Letcpisetelc tärii Moldovei. Cronica lui Ureche se aflä in tomul I. 1878. cu caractere latine. 1911. p. al lui Ureche. N. vornic mare in Moldova. separindu-1 de adausele ulterioare. Popovici a fäcut insä greseala de a incerca sä reconstituie si limba originalului pierdut. in „Autorii romäni vechi si contimporani". prin urmare. pentru timpul ei. a introdus in textul lui. Zur Geschichte des Infinitivs im Rumänischen. K o g ä l n i c e a n u .) Cu toate acestea. a fost publicat in Abhandlungen Herrn I Prof.bine cunoscind pe aceia. glossaire et table. tableaux genealogiques. este lncontestabil. din compilatia lui Simion Dascälul. a luat de bunä editia lui Kogälniceanu si a clädit o intreagä teorie intemeiatä pe excmple care nu se gäseau in manuscrisele cronicii lui Ureche. si cuprinde si cronicile muntene. Chronique de Gligorie Ureche. Neputind scoate nici o luminä pentru problema care il preocupa. O editie popularä. In special la cronica lui Ureche. In acest scop s-a folosit de mai multe manuscrise si. gäsind in cronici infinitivul lung aläturi de cel scurt si päriri. Bucuresti. färä sä indice insä nici lectiunile pe care le introduce. a incercat sä dea. Numele proprii imprumutate de Ureche din Bielski si alterate de copisti au fost restabilite cu ajutorul cronicii lui Bielski. Aceasta editie este tipäritä cu caractere chirilice. avec un autographe d'Ureache et neuf facsimiles des manuscrits. 1895. par Gregoire Urechi. Leroux. dupä o metodä care este si ea astäzi perimatä. fiindcä toate manuscrisele decurg din copia defectuoasä a lui Simion Dascälul si räsfring. precum iar el esä fi aici eä <ce> au fost se aratä si pe lingä altele face fi aceasta. meritul publicatiei lui Kogälniceanu. Defectul unei asemenea metode s-a väzut atunci cind filologul Meyer Lübke. Dr. pubii. A doua editie a apärut in 1872. Kogälniceanu a incercat sä corec. Iasi. Poartä titlul: Cronicele Romäniei sau letopisettle Moldaviei si Valahiei. Colationarea manuscriselor nu-i putea ajuta lui Popovici in reconstituirea limbii lui Ureche. in apendice (Apendix I. unde a avut ca profesor de istorie pe Ranke. nici manuscriptele din care le culege. acolo unde bänuia cä trebuie sä fie o alterare datoritä copistilor. cä ale altora le face ale lui. care-si fäcuse studiile in Germania.cind pe cel care i s-a pärut mai bun. pe cind interpolärile lui Simion Dascälui au fost aruncate la sfirsitul primului volum. Texte roumain avec traduction franfaise. Adolf Töbler. Popovici a dat o incercare mai meticuloasä de a desface opera lui Grigore Ureche de interpolärile lui Simion Dascälul. Halle. Paris. mi-au märturisit cä de multä neftiintä fi de minte putinä era acel om. o editie criticä. cäci pe textele publicate de el s-a intemeiat progresul studiilor istorice la nci.. Popovici incercä atunci alt drum. P o p o v i c i. Textul presupus al lui Ureche a fost publicat sub titlul Domnii terei Moldovei si viata lorn de Grigore Ureche. in Moldova fi altii. depuis le milieu du XIV-eme siecle jusqit’ä Van 1594. I. Intre altele. Kogälniceanu." Interpolarea lui Simion Dascälul privitoare la obirfia romänilor din tilharii Romei a stirnit o profundä indignare intre cärturarii moldoveni din a doua jumätate a secolului al XVII-lea. notes historiques. dupä mijloacele de atunci. Textul cronicii lui Ureche din edrfialui Kogälniceanu a fost republicat de E m i l e P i c o t . a inlocuit in textul publicat de el. mai mult limba acestuia decit a lui Ureche. Editiile cronicii. M. prototipul pierdut al lui Grigore Ureche. infinitivul scurt prin cel lung. p. 127—242. 1852.

1939. 1925. Letopisetul Tärii Moldovei pinä la Aron Vodä (1359— 1595). 104—136. Bucuresti.. 1921. s. regretatul Giurescu pleacä de la constatarea cä in toate manuscrisele textul lui Ureche este contopit in compilatia lui Simion Dascälul in asa fel. in Convorbiri literare. Metoda lui Popovici cuprinde in sine mult arbitrar. II. m. M i n e a. incit nu poate fi separat färä a cädea in arbitrar. dar. un neinsemnat episod al luptelor inversunate sä nu prefacä in cenusä munca grea si onestä. Din istoria culturii romänesti. G i u r e s c u in Qonvorbiri literare. si in Cronice inedite atingätoare la istoria romänilor. pe sept. Cercetäri istorice. Raporturile lui Ureche cu vechile cronici slavonesti au fost studiate de Io n B o g d a n in: Vechile cronice moldovenesti pinä la Urechia. Textul pregätit de regretatul C. 26 . Mem. Bucuresti. nr. lit. IV. 568 (nota). Iasi. Cronicele lui Grigore Ureche. p. färä Variante. in Viata romäneascä. 1934. C.. I. Giurescu a fost räpit pe neasteptate cercetärilor istorice. t. G i u r e s c u . Intre päreri si ipoteze. R u s s o . Studiul este intemeiat pe analiza atentä a manuscriselor. 1932— 1933. Bogdan. C.. 42 — 51.o intimplare nenorocitä. Citeva lämuriri sumare au fost date de fiul säu. 1921. Lucrarea lui Giurescu este prima editie criticä stiintificä. Noui contributiuni la studiul cronicelor moldovene. 1891. din nenorocire. Rom. Din nefericire. Pe atunci. 28 — 32. Plecind de la acest fapt. 1908. 93 si urm. XVII (1925). tom. P. II. O criticä intemeiatä a acestui procedeu. manuscriselor. 245 si urm. Critica textelor si tehnica editiilor.du-se ca . de Simion Dascälul. p. sect. Popo /ici confruntä textul copiilor care neau pästrat cronica lui Ureche cu operele lui Varlaam si Eustratie Logofätul — in special cu Pravila aleasä — si inlocuieste toate formele moderne din manuscrisele cronicii lui Ureche cu formele arhaice corespunzätoare din Varlaam si Eustratie Logofätul. p. 55. Letopisetul Tärii Moldovei. vezi insä criticä lui C. Göbl.. G i u r e s c u . cu cunoscutä lui constiinciozitate. 222 — 232 si 322 — 328.' a c e l a s i . reprodusä si in Studii istorice grecoromäne. in colectia „Clasicii romäni comentati“. intocmit dupä Grigore Ureche Vornicul. XXXI. P. VII. presedintele Comisiei istorice. 29 — 30 (nota). de fiul säu. 361 si urm. 1895. a clasat si a fixat filiera. Graiul lui trebuie sä fi fost BIBLIOGRAFIE asemänätor cu al acestora. LIII. P a n a i t e s c u . Textul cronicii se afla cules la intrarea noasträ in razboiul din 1916 — 1918. Bucuresti. Bucuresti. la D. De aceea el renuntä la ideea de a reconstitui originalul pierdut al cronicii lui Ureche si. p. C. p. intocmitä de Giurescu-tatäl. Bucuresti.. 322 si urm. Iasi. a hotärit sä publice edi^ia criticä pregätitä de Giurescu färä introducerea obi^nuitä. G i u r e s c u . pe care cu greu s-ar gäsi cineva s-o refacä". Aceeasi problemä a fost reluatä de d-l I. Studii asupra operei. Cea mai buna editie se datoreste lui C o n s t . 4. Introducerea urma sä aparä intr-o brosurä separata.. temin. Letopisetul lui Eustratie Logofätul si Letopisetul latinesc. Extras din . Filiera manuscriselor. s.. 1916 (Comisia istoricä a Romäniei). In aceastä editie. adäugind in josul paginii variantele din celelalte manuscrise. Istratie Logofätul si altii. Panaitescu stabilejte izvoarele polone care se afla atit la baza cronicii lui Grigore Ureche. p.. p. Giurescu a fost reprodus intr-o editie popularä. Letopisetele moldovenesti scrise slavoneste. pe care Giurescu il pregätea räbdätor. ea a apärut färä studiul premergätor. in Letopisetul lui Azarie. LIII. p. Analele Acad. oct. si dec. vol. in Analele Academiei Romäne. Minea pune ipoteza cä Ureche si-ar fi scris cronica in limba latinä. Cetind despre cronica lui Ureche.. 1920. C. Influenta polonä !n opera si personalitatea crcnicarilor Grigore Ureche si Miron Costin. dupä ce a colationat. Ill. an. Bucuresti.contimporan cu mitropolitul Varlaam si cu Eustratie Logofätul. p. C. G. sub titlul Grigore Ureche si Simion Dascälul. P. Iasi. P. C. Gligorie Ureache. I.Cercetäri istorice“. cit si la baza interpolärilor lui Simion Dascälul. P a s c u. a c e l a s i . 1925. nov. p. Simion Dascälul si Misail Cälugärul. 1912. Craiova. se poate vedea in studiul säu Noui contributiuni la studiul cronicelor moldovene. Bucuresti. G i u r e s c u . se märgineste sä reproduce textul unei copii care a pästrat mai bine versiunea interpolate a lui Simion Dascälul. p.

A. Grigore Ureche si Miron Costin. O r ä s a n u in Convorbiri literare.G. O n c i u 1. Papa Formosus in traditia noasträ istoricä. XXXIII (1899). 27 . 441. 65 — 68. Despre interpolarea lui Simion Dascälul: D. din punct de vedere al limbei. an. 1898. 595. cf. in Revistä criticä. 844 (si extras). Studiu asupra cronicarilor moldoveni din secolul al XVII-lea. 1934. G i d e i. metodei si cugetärei. insä si recenzia interesantä pe care i-a fäcut-o St. i n Lui Titu Maiorescu. Bucuresti. Originile principatelor romäne. a c e l a s i . 256. VIII. p. 508. 726. Urechiä. Bucuresti. P a s c u. cu o prefatä de V. 1901. p. V. Dintre studiile mai vechi: A.

amintitä mai sus. fusese chemat de boieri in domnie dupä detronarea lui Alexandru Ilias (1633). datoritä legäturilor de rudenie. 37 — 47. cu ocazia unor stiri intr-un document de la Duca Vodä din 1671. Note si interpretäri. in Arhiva istoricä a Rom. 381 — 385. Miron Costin a notat el insusi zilele de groazä pe care tatäl säu le-a petrecut la Constantinopol atunci. an. si introducerea d-lui C. 234 si urm. cum au läsat :28 .. cuprinde notite biografice in legäturä cu chestiunea paternitätii cronicii. Grigoriu Urechie. Mama lui. II. 1925. sept. T a n o v i c e a n u . s-au publicat in timpul din urmä o multime de stiri rlspindite'• in diferite colectfi de documente si reviste (cu deosebire in: G h i b ä n e s c u .pe scurt. si omul de incredere al domnului. Biografia lui Ureche. M i n e a. Contribuiri pentru o biografie a lui. S b i e r a . in Prinos lui D. IX (1898). de L u c i a n P r e d e s c u . Miron Barnovski este decapitat din porunca vizirului §i trupul lui stä atirnat inaintea curtii impärätesti o zi.. pe de altä parte nepoatä si lui Miron Barnovski. I o r g a . p. ridicind trupul lui Barnovski. pentru ca. Ducindu-se apoi cu alai de curteni. I. Bucuresti. in Analele Academiei Romane. care träia ca pribeag in Polonia. I. 1939. Spre searä. 1904— 1905. 104— 112. Barnovski. 1933. T a n o v i c e a n u . in Cercetäri istorice. 1930. ist. MIRON COSTIN VIAJA Miron Costin. VII —IX. I. p. V.rocitului domn. Bucuresti. 1900. C. continuatorul lui Grigore Ureche. p. Intre acestia se afla si postelnicul Costin. III. an. publicatä in colectia „Clasicii romani comentati“. H a s d e u . il duce la patriarhie si acolo . 184. care. p. 1932— 1933. 57 — 63. Contributiuni la biografiile unora din cronicarii moldoveni. sect. p. p. Stiri nouä asupra familiei Ureche. p. I. domnul Moldovei. Este scos tatäl lui Miron Costin. potrivit cu ceremonialul obisnuit. de B a r w i n s k i. ist. O stire despre Gligcrie Ureche. Mem. In afarä de aceste studii si articole. 5. X. E. Surete si isvoade si in revista loan Neculcea). 352 — 353. era pe de o parte nepoatä lui Isaia Balica. si Columna lui Traian. Not tie la amänuntele unguresti din Letopisetul Tärii Moldovenesti al lui Grigore Ureche si Simion Dascälul. 1903. Safta. p. XXVII. Bucuresti. p. 34 — 57. 1928. Iasi. Cronica a fost atribuitä lui Nestor Ureche de B. G i u r e s c u la edifia cronicii. p. ia Analele Academiei Romäne. Mem. 1934. loan Costin este hatman al Moldovei si. V e r e s A n d r e i . unde avea tirguri si sate. I. 1872.Omagiu. p. A. Bucuresti. in Arhiva. umplind de vilvä intregul Stambul. In domnia lui Miron Barnovski. 117. 274. XV februarie MCM. Istoria literaturii romänesti.. ed. 620 — 63 1. IV. 1881. 197 — 211. in Cercetäri istorice. p. Biografia lui Nestor Ureche a fost reconstituitä de $ t e f a n O r ä s a n u . Ureche. in Arhiva. I. O stire despre Gr. Genealogia familiei Ureche. 1899. este fiul lui loan Costin.. I. Bucuresti. C o s t ä c h e s c u M i h a i . Tot acolo paternitatea lui Grigore asupra cronicii. sä särute poala impärätiei si sä capete steag de domnie. Cercetäri asupra cronicelcr moldovene. 285 — 3 13. t. t. 227—420. cuprinde informatii din arhivele polone privitoare la pribegia lui Nestor TJreche ?i a familiei sale. Iasi. p. N. este inchis impreunä cu toti boierii care veniserä cu el. Despre neamul de boieri moldoveni Ureche. p. sect. an. G ä z d a r u . vizirul dä porunca ceausilor sä scoatä din temnitä pe chehaia neno. fiica lui Miron Sulgerul. 289—357 (si despre chestia paternitätii cronicii si de izvoarele ei). in Revista istoricä romänä. boieri. Cronicari moldoveni din secolul al XV II-lea. Stirile astfel imprajtiate au fost culese in cea mai mare parte intr-un inventar. S i a d b e i. p. III. cumnatul lui Grigore Ureche. Bucuresti. P. I. Sturdza. preoti si cälugäri la Constantinopol. D. Iasi.

in drum ataeä un tirgu. arendxnd o mosie in starostia de Bar. un inger imbräcat in armurä cavalereascä si tinind o spadä. sä-i lege in obezi si sä-i dueä la impärätie. sä päräseascä pentru totdeauna Moldova si sä apuce calea exilului. Miron. in coroanä. fuge cu alti boieri la mänästirea Pobrata si de acolo päräseste pentru totdeauna Moldova. Deasupra coifului. Astfel se lämuresc imprejurärile in care Miron Costin este adus sä pe. in preajma mänästirii Balica. Acest episod dramatic din viata postelnicului Costin a läsat o intipärire nestearsä in sufletul lui si el constituie motivul principal care il va determina.vremurile atunci. cu sulletul „intors de spaimä". se inapoiazä la temnitä. cu ajutorul moldovenilor. se räspindeste in tabära turceascä zvonul* pus la cale de hatmanul Costin. La asediul cetätii Camenita. Aci. in 1638. Novosiilca. „avind in vedere — zice actul dietei — insemnatele servicii aduse rege. . pe care un act contimporan polon ni-1 descrie astfel: in cimp albastru.lui si statului in diferite expeditii räzboinice". era abia in virstä de 5 ani la data cind i se acorda indigenatul polon. hatmanul Costin. Trecind Nistrul spre Iasi. tinind sfat. sileste pe domnul Moldovei si pe boierii säi sä i se aläturesi pornesc cu totii contra Poloniei. Tatäl. dupä datinä. Copiläria in Polonia. 29 . Fiul säu. sä se strecoare din cetate. hatmanul Costin a cäutat sä-si facä si el un rost. Miron si Potomir". cä vine dinspre pädurea Nadoborului o oaste cäzäceascä in ajutorul polonilor. peste un an. postelnicul Costin. pe care va ajunge sä o stäpineascä afa de bine. in 1646 urma cursurile colegiului iezuit 1 Ingropä. dieta polonä. familia Costin si-a aleätuit. Spre groaza boierilor care credeau cä-1 due noaptea sä-1 inece ori sä-1 munceascä pentru averile lui Barnovski-vodä. Abaza-pasa prinde de veste cä a fost amägit si. unde aflä porunca impäratului cä sint slobozi sä meargä sä-si aleagä domn pe eine vor voi. Ca toti exilatii moldoveni care obtineau cetätenia polonä. Abaza-pa§a inträ in Moldova cu oaste turceascä si munteneascä. pune la cale sä prindä a doua zi pe toti boierii moldoveni. Abia instalat. care simtise cu un an inainte fiorul mortii la Constantinopol. Primitä in rindurile nobilimii.treaca virsta copiläriei si sä-fi inceapä instructiunea in limba polonä. Costin postelnicul e adus inaintea vizirului. o minä inarmatä cu o spadä. unde este bine primit. descälecind cu corturile in sesul Iasului. primeste ca „indigen polon si ca nobil polon pe Iancu Costin cu fiii säi: Alexandru. un caic trimis din porunca vizirului la temnitä lidica pe Costin postelnicul.§or — Studenica — a cärui garnizoanä militarä izbuteste peste noapte. in toiul noptii. Domnia lui Moise Movilä (1633—1634) n-a fost norocoasä. E prima datä cind cronicarul nostru apare mentionat in acte. aleg ca domn pe Meise Movilä. Abaza-pasa hotäräste retragerea peste Nistru si. Costin. refugiindu-se in Polonia. aducind vestea cea bunä celorlalti boieri. incit mai tirziu va serie o cronicä intreagä in elegante versuri polone.Nova. Dupä propria lui märturie. si in al doilea an de domnie. Instiintat de aceasta printr-un prieten turc. moare in exil. A treia zi. il astrucä“1 in patriarhie. Liberati. se adunä cu totii si. si un blazon.

In vara anului urmätor. unchi ai fiilor acestuia. pe vremea cind Miron Costin isi fäcea studiile acolo.din Bar. in drumul de la sat — adicä de la mofia pärinteascä — spre oraf. si era condus. care servea ca limbä de conversatie intre elevi. cu un important depozit pentru vinurile aduse de negustorii moldoveni. Curind dupä aceasta. Serban Cantacuzino domnul (1678— 1688) $i invätatul cronicar Constantin Cantacuzino stolnicul.nului cäzäcesc Chmielnicki se apropiau de Bar. Nu ftim insä dacä fi Miron Costin a urmat mai departe fcoala la Camenita. cu grädinä imprejurul ei. In acest colegiu urma cursurile Miron Costin in vara anului 1647. ne spune Miron Costin. in marea räscoalä a cazacilor. Colegiul din Bar — dupä cum ne lämureste P. rectorul colegiului. care a durat citeva zile si pe care avea s-o descrie cu atita plasticitate. In acest timp. Intoarcerea in Moldova. pri. cind. Toma fi lorgachi Cantacuzino vistiernicul1 — „cari capete ca acelea. intr-o casä de piaträ. un oräsel la granita Moldovei. Czarniecki. luind parte la luptele contra cazacilor. Baza studiului era limba latinä. de trei-patru magistri fi de citiva frati. Miron Costin. P. abia de au avut cindva tara sau de va mai avea" — il imbrätifeazä cu multä simpatie. in 1646. Aparitia acestui tinär invätat venit din Polonia trebuie sä fi fäcut senzatie intre rudele fi vechii prieteni ai tatälui säu. Panaitescu — fusese deschis de iezuiti in 1636. in 1650. deci. Barul a cäzut in mina räzvrätitilor fi a fost in parte distrus. Stefan Czarniecki. fi de Francisc Czarniecki.mefte in arendä mofia Novosiilca-Nova. Vremurile in care Miron Costin se intoarce in Moldova sint dintre cele mai turburi. Toma tinea in cäsätorie pe sora mamei lui Miron Costin. in imprejuräri putin cunoscute. mai tirziu. Doi ani mai tirziu. Rectorii erau ajutati in instructiunea fi educatia elevilor de opt-doisprezece preoti. se refugiazä cu profesorii fi cu toatä fcoala la Camenita. care nu avea decit 17 ani. Miron Costin se intoarce in Moldova. pe vremea „secerei“. :30 . cind. Doi dintre cei mai de seamä boieri ai timpului. oftile hatma. de rectorii Stanislav Witwinski. in cronica sa. afa cum in unele pensioane din vremea noasträ se intrebuinta ca limbä de conversatie franceza sau germana. Cursul complet era impärtit in cinci clase: trei de gramaticä fi douä de umanioare—-intre acestea era fi retorica. marele boier al lui Matei Basarab si. fratele unuia din cei mai gloriosi hatmani ai Poloniei. a fost surprins de acea groaznicä nävalä a stolurilor de läcuste. Abia se incheiase nunta lui Timuf cu domnita Ruxandra fi dom- 1Erau frati cu postelnicul Constantin Cantacuzino din fara Romäneascä. Programul de studii trebuie sä fi fost acelafi ca si in celelalte colegii iezuite din Polonia. In 1651 se afla in oastea regelui polon. tatäl lui Miron Costin moare.

räpus de o srapnelä — Miron Costin se afla in tabära lui Gheorghe Stefan. cuvint cu cuvint. totusi el si-a implinit cu credintä misiunea. era mai priceput la invätarea solilor si la räspunsul scri. trimisä in tainä printr-un cälugär. si in Ucraina.ducä. 2B5 . sprijinitä de cazacii lui Timus. Dupä o domnie de patru ani insä. deoarece n-a vroit sä se ducä la Constantinopol ca „sä särute — dupä ceremonialul obisnuit — poala impärätiei". in urma sprijinului pe care i-1 däduse ca sä scape din robia tätä.tia tinärului säu boier Gheorghe Stefan.rea cronicarului in Moldova. Domnia lui Gheorghe Stefan a fost norocoasä pentru Miron Costin. de la care era Vasile Lupu in drept sä se astepte la recunostintä. la ginerii säi. „de la el multä milä am avut". Gheorghe Stefan este mazilit de turci. cu ajutorul ginerelui säu Timus—care avea sä cadä in transeele din jurul Sucevei. de unde trimite dupä ajutor in Polonia. la niste ocine ale aceluia. Surprins intre douä focuri. si Condracki. se räspindeste in Iasi zvonul cä ostiri unguresti si muntene au intrat in Moldova. läsind cetatea Flotinului in mina vräjmasului. In acest rästimp insä. dupä märturiile boierilor mai bätrini. Curind dupä intra. La intilnirea noului domn moldovean cu cele douä cäpetenii ale ostirilor sträine venite in ajutorul säu — Petki Istvan. dincolo de Focsani. fratii Torna si Iorgachi Cantacuzino. discutiunea urmatä intre cele douä cäpetenii cu privire la planul de atac al taberei lui Vasile Lupu. a trecut Nistrul. Desi pärintii cronicarului nostru päräsiserä pentru totdeauna Moldova din pricina lui Vasile Lupu. aflind cele intimplate. incepe sä se näruie. Miron se afla impreunä cu protectorii säi. Gheorghe Stefan era dealtfel un domn invätat si intelept — la curtea lui se afla si Milescu — si. La a doua incercare a lui Vasile Lupu de a-si recäpäta tronul. la cuscrul säu Chmielnicki. in tabära lui Vasile Lupu. mäcinatä de ambi. Vasile Lupu se vede nevoit sä se retragä cu toatä casa si boierii de curte spre Hotin. fericitä si bogatä a lui Vasile Lupu (1634—1653).sorilor decit Vasile Lupu. Sub Gheorghe Stefan. Miron Costin ia parte la expeditia in Muntenia pentru potolirea seimenilor care se räzvrätiserä contra domnului si amenintau linistea tärii.rascä. la Roman. In lupta deschisä atunci intre Vasile Lupu si Gheorghe Stefan. O scrisoare a lui Ciogolea spätarul cätre Vasile Lupu. Miron Costin este insärcinat cu misiunea delicatä de a cere ajutor starostelui de Camenita. Dar toate sint prea tirziu. in Säptämina Patimilor. Cind domnul si curtea ajung la limanurile Nistrului. „särdarul lui Racoti".väluie complotul urzit de Gheorghe Stefan. si-a läsat treburile si a pornit indatä spre Camenita sä sarä in ajutorul domnului moldovean. Petru Pototki. Petru Pototki nu se afla insä in Camenita si solul a trebuit sä purceadä cale de trei zile mai sus. hatmanul cazacilor. spune insusi. Starostele.nia lungä. „polcovnicul" regelui polon—Miron Costin serveste ca tälmaci pentru limba polonä si are astfel prilejul sä repro. frontul unguresc cu Gheorghe Stefan. Vasile Lupu. impins de armatele lui Gheorghe Stefan. si cel muntenesc. Ce s-a intimplat dupä aceasta nu stim precis. dez.

porunceste domnilor romäni sä secondeze campania intreprinsä de el in Ardeal. Vizirul Kiupruli. unde se intilneste cu celelalte ofti fi. hotärit sä inläture din scaun pe Räköczi. a lui Ghica-vodä (1658). impreunindu-se cu tätarii. inträ in Ardeal pe la Brasov. de-acolo 2B5 .In domnia urmätoare. Ghica-vodä este astfel nevoit sä porneascä cu boierii si armata in Muntenia. Miron Costin are prilejul sä-si lärgeascä cunostintele despre neamul si pämintul romänesc.

in fine. Miron Costin. 20 ani mai tirziu. reincepe räzboiul intre turci si poloni. Atunce vezirul iar au ris fi i-au zis: Drept ai gräit. Amlasul. ca sä se dezvinovä. care due pe cärturarul moldovean prin Muntenia fi Ardeal. fi cu oastea spre Ujvar. dar cronicarul l-a convins cä ^ara este säraeä fi nu va putea birui oastea cu fin. Vezirul au zimbit a ride fi i-au zis sä gräiascä.teascä. in räzboiul incins intre turci si germani. Petriceicu-vodä. Vizirul intentiona sä läse oastea turceascä sä ierneze in Moldova. amintirea lor träia incä puternic. ln primävara urmätoare. väd cum tätarii dau foc si prefac in cenusä Alba-Iulia (Bälgradul) si cuceresc. Atunci Miron au zis: Sintern noi moldovenii bucurofi sä se läteascä impärätia in toate pärtile cit de mult. care se incheie cu alungarea lui Rakoczi de pe tronul Ardealului. prin apa limpede a Dunärii. pe care avea sä o expuie. domnul Moldovei. cLid moldovenii se intorc. Petriceicu-vodä. dureazä cinci luni.iii §i muntenii. rämas credincios polonilor. Ce adinc räsunet au avut aceste ruine in sufletul vefnic curios fi iscoditor al cronicarului se vede din faptul cä. intelegmdu-se cu Grigore Ghica al Munteniei. din august pinä tirziu in decembrie. pe la Sf. :30 . tree de partea polonilor. hotäräfte sä se duca spre Cernäuti cu toatä oastea moldoveneascä. mai tirziu. cu atita cäldurä. el a avut in aceste cälätorii prilejul sä cunoascä fi sä simtä prin propria lui expe. Astfel. iar de altä parte trupele turcefti ar fi necontenit härtuite de podgheazurile polone. prin cultura lui largä. prin inteligenta lui ascutitä. pe cind turcii atacaserä Camenita. Petriceicu a ales atunci din toti boierii tärii. se duce la Oblucita unde se afla vizirul. pra. la Turnu-Severin. mai firet. $i i-au zis vezirul sä-i spuie drept: pare-le lor bine cä au luat impärätia Camenita. are din nou prilejul sä colinde meleaguri romänefti fi sä priveascä. dupä porunca vizirului. care era pe atunci pircälab de Hotin. Dabija-vodä. prin energia fi prin sufletul säu pasionat. Nicolae." Cu aceastä franchetä de caracter. se ureä in sus spre inima Ardealului. Miron Costin a ciftigat inima vizirului si a fost mult de ajutor Moldovei intr-un ceas de cumpänä. unde izbuteste sä-fi intäreascä tronul. in Suceava. iar peste tara noasträ nu ne pare bine sä se läteascä. pe Miron Costin. vizirul care comanda oftirile turcesti a cerut lui Petriceicu-vodä (1672—1674) sä-i trimitä un boier cu care sä discute unele chestiuni in legäturä cu nevoile ostirii turcefti. Patru ani mai tirziu. Campania. Aceste campanii. „mai de treabä la voroavä". m cartea De neamul moldovenilor.räzbat prin tara Birsei spre Sibiu. in jurul Hotinului. ori ba? Iarä Miron au räspuns cä se teme a spune drept. fi turcii sint mfrinti. sint pentru activitatea lui literarä de o insemnätate deosebitä. plecind cu domnul säu.gurile podului lui Traian. gräunte fi celelalte provizii. Miron Costin. sint siliti sä ia parte si la aceastä campanie. Iatä cum povestefte Neculce convorbirea dintre vizir fi Miron Costin: „Si mergind Miron Costin la cortul vezirului. Grigore Ghica insä. in toiul luptelor dintre turci fi poloni. s-a impus in divanurile domnefti fi a fost msärcinat deseori cu misiuni diplomatice grele. moldove.rientä unitatea neamului romänesc. pusu-l-au vezirul de au fezut inaintea lui. fi de acolo la Constantinopol. sä nu se teamä.

mai tirziu. Miron Costin. iar Petriceicu. dupä campania din jurul Vienei. Ziarul soliei. Legäturile cu polonii continuarä si in anii urmätori. la o milä depärtare de oras. Aceastä atitudine dirzä a lui Miron Costin si a celorlalti boieri moldoveni a mintuit Moldova de o mare nenorocire. noi nu ne vom läsa casele sä le iee tätarii. rugindu-1 sä-i ingaduie a se duce pe la casele lor sä-si punä sotiile si copiii in sigurantä de invazia tätäraseä. cälare. unde s-au intilnit cu boierii rämasi credinciosi turcilor. din fericire. In locul lui Petriceicu este numit in domnie Dumitrascu Cantacuzino (1674). la hotarele Nistrului. In 1677 un fruntas al vietii politice polone. iar solul trimite daruri cronicarului. care räspunde domnului aceste cuvinte mindre: „Ori sä fie voia märiei tale. Petriceicu le räspunde cu sumetie si-i opreste sä piece. Si au iesit afaiä“. Atunci se ridicä din mijlocul tuturor Miron logofätul. cäruia ii va dedica. cronica sa scrisä in limba polonä. cu mitropolitul Dosoftei si cu o parte din boierii päminteni rämasi credinciosi polonilor. Si dupä el. boierii si cäpitanii slujitorilor se sfätuiesc intre ei si se due la Petriceicu. pe care Gninski le-a cules desigur de la Miron Costin. La 10 aprilie 1674 Miron era primit de Sobieski la mosia acestuia.pentru ca sä iasä in intimpinarea unui corp de armatä polonä ce se aftepta sä vinä in tarä.serä de partea turcilor. Miron Costin a fost trimis. au venit sä se inchine domnului si au iesit afarä. sä tinä solului o cuvintare in limba latinä. este trimjs la Poartä ca sä intäreascä pacea care pusese capät räzboiului turco-polon. toti ceilalti boieri si cäpitani. Cu acest prilej Miron Costin inträ in strinse legäturi cu Marcu Matczinski. pe lingä latura politicä. La plecare. prin Ardeal si Maramures — fiindcä nordul Moldovei era incä teatrul luptelor turco-polone — in solie cätre marele hatman al Poloniei fi viitorul rege loan Sobieski. In Moldova domnea Antonie Ruset (1675—1678). pentru binele crestinätätii. In acele clipe de mari främintäri. Polonii au fost invinsi.liare: Miron trimite pe fiul säu.ierea päcii intre poloni si turci. la care moldovenii si muntenii luaserä parte 31 . Miion Costin este silit de impre. Pribegia in Polonia. Miron Costin si fiii säi insotesc solia douä ore afarä din oras.jurärile vietii sä se refugieze in Polonia. Legäturile cu Polonii. si s-au inchinat si au zis: sä fii märia ta sänätos. din care se vede cä polonul era bucuros sä discute cu marele boier moldovean. tätarii astcptau porunca sä incalece si sä intre dupä jaf in Moldova. au trebuit sä päräseascä tara. muntenii trecu. Imediat dupä inseäunarea noului domn. prinzind curaj. confine si §tiri privitoare la istoria Moldovei. lean Gninski. Momentele erau critice pentru Moldova: armata turceascä era numeroasä fi bine organizatä. loan. Ni s-a pästrat. prietenul lui Sobieski. El cerea in numele domnului säu retragerea garnizoanelor polone din Moldova si oferea mediatiunea tärii sale pentru inche. la Pielaszkowce. care era mare logofät. corespondenta solului cu Miron Costin. au plecat in jos. apoi. Sapte ani mai tirziu. ori sä nu fie. iese in intimpinarea solului cu toatä boierimea. incälecind pe cai. Pe timpul cit este gäzduit in Iasi. legäturile dintre sol si marele logofät sint continui si fami. Era in 1683.

asa cä domnul se afla cu citiva boieri si cu un nuinär restrins de ostasi. Familia Costineftilor se :32 . Pätrascu. de care ne vom ocupa intr-un capitol urmätor. voieste sä se retragä spre Focsani. hatmanul Andrei Potocki ii prezintä regelui Sobieski la Jaworow. ii spuse: „Ce putere au ei sä vie asupra märiei tale? Sä nu dam locul. cä-i vrea märia ta sä-ti dai sama fi n-ai putea I “ Acestea au adus o inäsprire a raporturilor dintre cronicar fi domn. dar Miron Costin. 1-a läsat liber si i-a däruit ca locuintä pavilionul regal de vinä. Domnul Moldovei. Domnul si boierii sint prinsi si dusi in Polonia. incit acesta.. se intorsese cu oastea prin Ardeal si se afla la mosia sa.un foarte inteligent observator si cunoscätor al afacerilor turcesti". se impä. Cantemir. care comandase oftirile poloneze in luptele contra suedezilor. in cele din urmä. Cronicarul se intoarce in Moldova foarte scäpätat.ca vasali ai turcilor. cä nu va regreta. i-ar fi zis: „Mai des cu paharele fi mai rar cu obläduirile. In atmosfera de hartä cu vechii boieri. ajutat de cazaci fi poloni. Viena fusese despresuratä de regele Poloniei. in loc sä-1 trimeatä sub pazä cu Duca la Lwow. Curind dupä aceasta izbucnefte conflictul intre Cantemirefti fi Costinesti. vroind sä-1 indepärteze de granitele polone. Domnul. Moartea. cä pämintul acesta e främintat cu singele mosilor si al strämosilor nostri“. Desi documentele contimporane nu fac mentiune de aceasta. ocupase Iasul si. repede intr-acolo un podgheaz. cu fiul lui Miron Costin. loan Sobieski. dupä cum ne incredinteazä Neculce. Petriceicu-vodä. unde sint tinuti in captivitate. Duca-vodä. se pare totusi cä Miron Costin era si el din suita domnului prizonier. acesta stäruise de Velicico sä scrie fratelui säu sä se intoarcä cit mai curind in Moldova. Domnul. O bunä parte din boierime si ostire se imprästiase pe la casele lor. Nici Miron Costin nu 1-a crutat.caserä. Velicico Costin 1-a intepat in citeva rinduri pentru nestiinta lui de carte. la ospät. dar se pare cä. Sfatul a fost insä fatal. Domnesti. un vechi ofiter al lui loan Cazimir. unde Miron Costin s-a instalat in primävara anului 1684. a fäcut o impresie afa de puternicä asupra regelui. infelindu-se asupra situatiei. In rästimp. dupä o campanie care tinuse mai bine de o jumätate de an. Acest exil are o importantä deosebitä pentru activitatea literarä a cronicarului. Inrästi mp in Moldova se urease pe tron Constantin Cantemir. lingä Stryi. Miron Costin a trebuit sä aftepte insä douä luni pinä ce a obtinut consimtamintul regelui. care stia bine limba polonä si care era . In Polonia Miron Costin a stat pinä in noiemvrie 1685. il numefte staroste de Putna.litatea lui Miron Costin. Safta.toare de la Daszowa. cäci domnul consimtise sä logodeascä pe fiica sa. La 17 septemvrie 1685 Miron Costin primeste de la fratele säu Velicico o scrisoare in care acesta ii povestea cä la scena intilnirii lui Constantin Cantemir cu seraskerul Soliman. Persona. fiindcä in timpul acesta a pläsmuit el o poemä polonä. La 21 martie. _ Conflictul cu C. Regele avea atunci la inimä o expeditie impotriva turcilor. afiind cä Duca-vodä se afla la Domnesti. Neculce ne spune ca intr-un rind. sfatuit de hatmanul Buhusi. Cantemir-vodä era un domn batrin. ceea ce a stirnit nemultumirea marilor boieri. care nu stia carte fi era bucuros sä se razime pe familiile boierefti mai märunte si pe mazili. unde cronicarul se distinge prin energia cu care a distrus bandele de tilhari care näpädiserä fi jefuiau atunci sudul tärii.pafa.

impreunä cu solul de la Bucuresti. a dezväluit conspiratia. Neculce. nemaiputindu-si stäpini minia. pe care le considerä de „copilärii“. Dupä omorirea lui Velicico. ne povesteste cu amanunte dramatice imprejurärile in care tatäl säu ar fi prins firele complo.credea prin aceastä legäturä cu domnul in deplinä fericire. In solia trimisä la curtea lui Brincoveanu sub conducerea ginerelui säu. care era in rivalitate cu Costinestii. Lupu Bogdan. Dar intr-o searä. Imprejurärile nu ne sint bine lämurite. Constantin Cantemir tace. din moment ce 1-a bätut cu buzduganul in cap. Unul din boierii care au luat parte la banchet. nu recunoaste cele declarate. care „n-a voit sä se gindeascä la sufletul domnului säu care era trecut de 70 ani“.nul pentru aducerea in domnia Moldovei a lui Velicico Costin. si-i cereau spriji. La intoarcerea soliei. soseste vätaful de aprozi Macri. Cantemir — ar fi declarat cä fusese trimis de Costinesti cu misiunea de a-i comunica lui Brincoveanu cä ei vor pune la cale uciderea lui Cantemir si a casei sale. insä Miron Costin — si aceasta e incä o dovadä de nevinovätia lui — care se simtea cu cugetul curat. Slujitorii trimisi in acest scop 11 sfätuiesc sä fugä spre munp. el räspunde mindru cä nu poate „märturisi ceea ce nu stie. chiar dacä vodä ii porunceste aceasta“. In timp ce acestea se petreceau la Iasi. sosesc iinputernicitii domnului ca sä1 ridice si sä-1 ducä la Iasi. care sint adusi pe rind la palat. cäci ii murise sotia si era ocupat cu pregätirile de inmormintare. 1-a lovit cu buzduganul in cap si 1-a inchis in pivnita palatului. Acesta. cind se dezläntui tragedia ei. a sfätuit pe domn sä omoare pe Velicico. mtäritat. care romantcazä biografia tatälui säu. cronicarul era la mosia sa. a dat poruncä 33 . a amestecat inadins pe unul din conspiratori. Ilie Tifescu. chemat. La scena cumplitei pedepse a asistat si fiul domnului. Familia Cupärestilor. Barbosi.tului. cu porunca de a-1 ucide. In timp ce era dus spre Iasi. Cantemir-vodä. Solul — dupä spusele lui D. intelegindu-se cu ginerele säu. aflä cä cel banuit stätuse mai tot timpul in legäturä cu stolnicul Constantin Cantacuzino. a trimis si dupä Miron Costin. Li se cere tuturor sä dea declaratie asupra conspiratiei. cäci acesta nu i-ar ieita niciodatä uciderea fratelui säu. Cupärestii au sfätuit pe domn sä puie capät §i logofätului Miron. ci a cerut sä fie dus la Iasi. Atunci Cantemir. unchiul lui Brincoveanu. pe care contimporanii 1-au poreclit FrigeVacä. La insistentele domnului. Atunci — spune Neculce—Macri. Dimitrie Cantemir. coplesit de o mare durere. sä se dezvinoväteascä in fata domnului säu. n-a vrut sä se salveze. cu prilejul logodnei ce urma sä aibä loc. care povestestc lucrurile la patru decenii dupä intimplarea lor si reprezintä astfel traditia opiniei publice de atunci. ne spune cä Miron Costin nu era amestecat in complot. Pe cind astepta preotii din satele invecinate ca sä sävirseascä prohodul inmormintärii. Complotul a avut loc cu prilejul cäsätoriei unui cumnat al lui Velicico. pe care insä 1-a dat in grija celorlalti ca sä-i urmäreascä de aproape toate miscärile in Bucuresti. Neculce ne povesteste cä Velicico intrase intr-un complot pentru rästurnarea lui Cantemir. Atunci domnul a poruncit ca Velicico sä fie decapitat. Dimitrie Cantemir. intinde o cursä boierilor bänuiti.

Ea imbrätiseazä istoria Moldovei pe un cuprins de 66 de ani. corectind-o. Miron Costin ia pana ca sä continue istoria Moldovei de unde o lasase Ureche. iarä noi privim cumplite vremi si cumpänä mare pämintului nostru si nouä. din räutatea unui vätaf de aprozi. din pricina cumplitelor vremi ce venirä asupra moldo. in oras in Iasi. capul cel mai luminat. Deci primeste aceasta data atiia din truda noasträ. ducea istoria Moldovei de la al doilea descälecat pinä la domnia a doua a lui Arenvodä (1594).sä fie Miron Costin decapitat (1691). iubite cetitoriule. Cronica a fost deci conceputä inainte de anul 1675. Tatäl murise in exil si Miron Costin implinise 28 de ani cind. iar de la nasterea Mintuitorului lumii.venilor. amplificind-o. Primit cu multä simpatie de fratii Toma si Iorgachi Cantacuzino. mintea cea mai cuprinzätoare pe care a avut-o Moldova pinä atunci a cäzut in zäpada drumului. dar cä. Cronica lui Grigore Ureche. Treizeci de ani mai tirziu. cronicarul :34 . de la originile neamului pinä in zilele lui: „Fost-au in gi'ndul mieu. Astfel. Ureche moare in 1647. in anul de la zidirea lumii 7183. a servit mai tirziu ca temei pentru scrierea De neamul moldo. carele au fost de Traian impäratul. de unde este päräsit de Ureche vornicul de tara de gios. scos de Miron Costin. lui Isus Hristos. ca sä nu se uite lucrurile si cursul tärii de unde au parasit a serie raposatul Ureche vornicul. Dupä rästurnarea din domnie a lui Vasile Lupu. si urzisem si incepätura letopisetului.venilor — „de nu stäm de scrisoare"—adicä räzboiul turco-polon (1672— 1676). Si la acest fei de scrisoare gind slobod si färä valuri trebuiaste. Aceastä parte a cronicii are mai mult infätisarea unor memorii. Miron Costin avea doar citeva luni cind tatäl säu. spre sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. sä j'ac letopisetul tärii noastre Moldovei din descälecatul ei cel dintnu. unde. Pinä atunci Miron Costin se multumeste sä infätiseze contimporanilor säi cronica de unde o läsase Grigore Ureche: Letopisetul Tärii Moldovei de la Aron Vodä incoace. in compilatia lui Simion Dascälul. de la a doua domnie a lui Aron-vodä (1595) pinä la urcarea in domnie a lui Dabija-vodä (1661). ce sosirä asupra noasträ cumplite aceste vremi de acmu. dupä copiere. adicä sä o copieze pe curat. De la 1595 pinä cätre sfirsitul domniei lui Vasile Lupu.“ Din acest pasaj se vede dar cä Miron Costin urzise incepätura unui Jetopiset de la descälecarea dintii. de care vorbeste in predoslovie. cronicarul povesteste faptele la care el insusi a fost martor si pärtas. vornicul tärii de gies. adicä de la luptele lui Traian cu dacii si de la colonizare. . a trebuit sä-l päräseaseä. de nu stäm de scrisoare. asa cum väzuse in istoriografia polonä. El avusese la inceput intentia sä urzeascä istoria Moldovei pe un plan vast. Miron Costin povesteste evenimentele dupä izvoare polone si dupä traditii interne. este msärcinat cu misiuni de incredere. tinärul expatriat este de la inceput introdus la curtea domneascä. care altfel a-ar fi iesit niciodatä din anonimat. se intorsese in Moldova. „Incepätura letopisetului". in timpul zilelor de restriste. de la sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. hatmanul loan Costin. ce de grije si suspinuri. Evident cä. cind autorul ei a dat-o unui copist „s-o izvodeascä". trecuse cu familia pentru totdeauna in Polonia. 1675. Miron a revenit asupra ei completind-o.

Asa fi nouä. Sursa principalä a lui Miron Costin pentru cronica sa a fost cronicarul polon Piasecki — säu cu numele latin Piasecius. Cronica lui. unde se oprise letopisetul lui Ureche. iubite cetitoriule. Cronica lui Piasecki a. vornic al tärii de jos. n-a impärtäfit vederile fi dufmänia educatorilor säi. unde se oprefte pana lui. precum si prin cultura lui latinä si polonä. iar in timp de pace trimis in misiuni diplomatice la curtea regilor si hatmanilor poloni. Cronica lui are de aci inainte date — nu zicem mai interesante fi mai bogate in amänunte colorate — dar in orice caz mai sigure: „Ce se vede cu ochii nu incape sä fie indoialä in cunoftintä.rämine in Moldova ^i. fi pinä la domnia lui Dabija-vodä. dupä cum märturisefte singur. Panaitescu. este intrebuintat continuu in räzboaie ca tälmaci pe lingä cäpeteniile ostirilor polone. fäcut de la inceput senzatie in Polonia fi a fost consideratä ca cea mai de seamä operä a timpului säu. quam gloriose et praeclare per eum gestas". urcind repede treptele ierarhiei boieresti. P. a putut astfel sä fie bine informat fi asupra celor ce se petreceau in tara vecinä. Ca episcop timp de 17 ani (1627 —1644) in oraful de granitä Camenita. intitulatä Chronica gestorum in Europa singulariorum. letopiset de moldovean scris nu se aflä“. cind se intoarce in tarä si inträ in viata publicä.’ Desi lupta dintre episcopul de Camenita si iezuiti era in toiul ei pe vremea cind Miron Costin isi urma cursurile la colegiul din Bar.rile boieriei sale (mare comis. apärutä la Cracovia in 1648. mare logofät).“ Dar spatiul de timp din cronicä pe care el il reconstituie dupä amintirile lui cuprinde numai opt ani (1653—1661). adicä pentru partea cea mai intinsä a cronicii. paharnic. si cuvintul lui are totdeauna greutate in divanurile care urzesc istoria Moldovei din a doua jumätate a veacului al XVII-lea. in Influenta polonä in opera. cäruia desigur nu i-a rämas necunoscutä aceastä luptä. fiindcä. si personalitaiea cronicarilor Grigore Ureche si Miron Costin. cuprinde istoria evenimentelor europene dintre anii 1587— 1638 si se incheie cu un scurt rezumat asupra evenimentelor dintre anii 1638—■ 1648. Prin rangu. Incepind deci de la sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. Din Piasecki a imprumutat Miron Costin ftirile 35 . Cronica lui Piasecki continea o multime de ftiri interesante privitoare la istoria Moldovei. totufi Miron Costin. cu mult mai lesne ne este o scriere de aceste vremi. Regele Vladislav al IV-lea spune despre el: „Res non minus docte scriptas. pinä la Aron-vodä. imbinindu-le adesea cu ftiri culese din alte izvoare polone —• pe care le vom vedea indatä— fi din traditia oralä. desi aversiunile ridi. Pentru partea anterioarä venirii lui in tarä. Miron Costin povestefte evenimentele pe care el insusi lea träit. Miron Costin este nevoit sä recurgä la traditia oralä fi la cronicarii sträini. Miron Costin este astfel necontenit pe cimpurile de luptä fi in sfatul intim al domnilor. care cuprinde 57 de ani (1595-—1652) din 61.cate de cronicä au supravietuit multä vreme. Izvoarele sträine pe care le-a utilizat Miron Costin in urzeala cronicii sale au fost analizate pe larg de P. pe care Miron Costin le-a trecut in cronica sa. cu care Moldova era in strinsä legäturä. in care mai la toate ne-am prilejuit singuri a fi.

Pentru expeditia polonilor in Muntenia impotriva lui Mihai Viteazul. a imprumutat Miron Costin multe stiri privitoare la luptele de la Arges. cu Moscova si apoi cu suedezii si ungurii. dar fericitä. se zbäteau sä alunge pe pägini dincolo de :36 . spre deosebire de Ureche. Miron Costin a mai avut si alte izvoare polone. apärutä Sn 1650. Piasecki povesteste pe larg aceastä expeditie turceascä in Polonia si imprejurärile mortii lui Abaza-pasa. descriere adeväralä. pe care le redä lntr-o formä cu totul personalä. care a turburat Polonia in ultimii ani ai sederii lui intre sträini. Din aceastä editie polonä a lui Guagnini. ajuns mai tirziu secretar regal si care a luat parte personal la campania pe care o descrie. a lui Samuel Twardowski: Räzboiul civil cu cazacii si tätarii. precum fi cele privitoare: la cucerirea Moldovei de cätre Mihai Viteazul. pe care-i aduce de mai multe ori ca märturie in cronica sa. La 1633 incepe expeditia lui Abazä-paja in Polonia. care pe vremea cind a apärut poemul lui Twardowski se pregätea sä se intoarcä in Moldova. Desigur cä Miron Costin. a lui Stefan Räzvan. cu bunsimt. la domnia lui Stefan Tomsa. a ostirii m. a cäror oaste este condusä de tatäl lui Miron Costin. Costin este o epoeä de mari främintari in Orient. ia numai faptele. pinä la 1621. In afarä de stirile pe care le culege din cronicile polone. Intetiti de papä si de venetieni. Miron Costin se adreseazä si boierilor bätrini de tarä. regelui.lucreazä materialul istorie imprumutat. <le lupte inversunate intre douä civilizatii cu totul diferite: turcii. Miron Costin a utilizat o altä cronicä in versuri. Trebuie sä subliniem insä faptul cä Miron Costin. Pentru räscoala cazacilor de la pragurile Nistrului si a tätarilor din Crimeea. la luptele fiilor si ginerilor lui Ieremia Movilä pentru recucerirea tronului Moldovei. se sträduiau sä-si croiascä drum spre Orient. la expeditia lui Zölkiewski la Tutora. care a fost in acele imprejuräri de mare ajutor polonilor.s. la luptele polonilor cu Mihai Viteazul pentru inscäunarea lui leremia Movilä. sub domnia prealuminatului rege al Poloniei loan Casimir. bätälia de la Hotin — cu un cuvint evenimentele moldovenesti in care au fost amestecati si polonii.privitoare la urcarea pe tron a lui Stefan Radu-vodä. corectind unele erori si inläturind. Poema poartä titlul pe care il redäm in traducerea romäneascä: Izbinda primejdioasä. crestinii. datä de Paszkowski. condusä de starostele Camenitei in Muntenia. La aceastä expeditie sint siliti sä ia parte si moldovenii. nu imprumutä nicäieri si forma in care sint povestite evenimentele. care. precum si evenimentele care au zguduit dupä aceea Polonia: räscoala cazacilor si a tätarilor din Bugeac. a lui leremia Movilä. umpluturile ret orice. ci el pre. care a tinu 12 ani. In afarä de Piasecki. a luiat cunostintä si de aceastä operä. sub vizirul Kiupruli. Aceastä cronicä rimatä a lui Twardowski a fost mult gustatä de contemporani — a fost de patru ori prelucratä in limba ruteanä —■ si autorul ei este considerat pinä astäzi ca cel mai mare poet epic polon din veacul al XVII-lea. el se serveste dar si de traditia oralä. care. A apärut la Cracovia in 1601 si a fost apoi reprodusä in intregime in editia polonä a cronicii lui Guagnini: Cronica Sarmatiei europene. Epoca infätisatä de M. De la 1621—1633 nu se mai gäsesc ^tiri interesante la Piasecki privitoare la Moldova. Miron Costin s-a servit de o poemä polonä in versuri scrisä de Iarosz Otwinowski.

Dunäre. o imaginatie caldä fi un mare talent de evocare. multe familii boieresti sint silite. cu toatä intorsätura limbii. Iatä. de interese economice fi politice s-au ciocnit atunci la hotarele romänefti fi au cuprins in fulgerarea lor fi tärile noastre. cumnatul lui Grigore Ureche ■— n-a vrut sä crute. a ftiut sä prindä fi sä fixeze in cronica sa. care avea o viziune limpede a lucrurilor. Abia se inscäuna in Iasi un domn cu ajutor turcesc. Rareori se petrece in istorie. rufi. Vasile Lupu inchis in fioroasa temni^ä a celor fapte turnuri. aceastä epocä zbuciumatä oferea. impotriva puterii eresdr. cu un rar talent de povestitor. nädäjduia sä scuture suzeranitatea turceascä prin ajutorul polonilor. campamente de trupe turcefti in tarä. prin dramele pe care le scotea la ive