N.

CARTOJAN

Toate drepturüe rezervate Editurii Minerva

N. CARTOJAN • ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI

Coperta: Dumitru Verdes

ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI
Postfa{a $i bibliografii finale de DAN SIMONESCU Prefa{ä de DAN ZAMFIRESCU

EDITURA MINERVA

UN TRAT AT CL ASIC DE 1ST0RIA LITERATURI1 ROMÄNE VECHI Studitd literaturii romäne vechi s-a constituit ca disciplinä stiintificä inde-

Bucure$ti-1980

Coperta: Dumitru Verdes

pendentä, cu specialisli si catedre universitäre, abiainprimele decenii ale secolului nostru. Pinä atunci literatura veche a fäcut obiectul interesului unor sträluciti felologi si istofici cu o arie de preocupäri mult mai largä (Timotei Cipariu, B. P. Hasdeu, Al. Lambrior, M. Gaster, Ovid Densusianu, loan Bogdan, N. lorga), dupa ce valoarea documentarä si artisticä a cronicilor fusese descoperitä de generatia pasoptistä, aceea care a si initial editarea si valorificarea, pentni literatura modernd, a scrisidui vechi romdnesc. In invätämint, literatura veche a fost multä vreme inglobatä fie istoriei

generale a poporului roman, fie studiului, comun, al limbii si literaturii, pind ce, atit la Bucuresti, in 1901, ctt si la lap, in 1508, s-au diferentiat cele douä

Coperta: Dumitru Verdes

domenii, creindu-se catedre deosebite pentru fiecare. 1 Cursurile de istoria literaturii romäne an fost incredintate la Bucuresti lui Ion Bianu si la Iasi lui G. Ibräileanu. De aci inainte, pinä cind o nouä diferentiere, de data aceasta in insusi cuprinsul cmsului de istoria literaturii romäne, va duce la crearea de catedre dedicate in exclusivitate studierii literaturii vechi si altora rezervate studiului literaturii moderne (in 1919 la Cluj, in 1920 la Iasi si in 1930 la Bucuresti), obligatia de a infdtisa cele peste patru secole de cultura cuprinse in asa-numita „epocä veche“ a revenit unor profesori care, ca Ibräileanu, erau mai

familiarizati cu perioada moderna, sau, ca Ion Bianu, cu epoca veche, privitä insä din perspectiva und formatii de bibliograf si mai putin de istoric literar propriu-zis. Aceasta situatie s-a reflectat foarte clar in evolutia disciplinei insasi, care n-a mai dat, in decurs de patru decenii, aiicä pinä la tipXrirea priniului volum al Istoriei literaturii romäne vechi Ae N. Cartojan, nici o expunere de ansamblu asupra epocii vechi comparabilä, ca valoare, cu sintezele — unele fundamentale —- ale perioadei anterioare. 0 sumarä retrospectivä a evolutiei disciplinei, necesarä pentru a aprecia
1 Pentru vicisitudinile predirii

Coperta: Dumitru Verdes

locul major ocupat de lucrarea ce se retipäreste acum, dupa patru decenii, duce la constatarea cä, intre 185S, dxta cini Timotei Cipariu tipärea la Blaj Crestomatia sa—primz crestomztie a scrisiilui vechi rominesc — insotind-o de o „notitä literarä“ care este §i prima schitä de istoria literaturii noastre vechi, si 1901, cind apare monumentala Istorie a literaturii romäne in secolul al XVIII-lea de Nicolae lorga, se inregistreazä o etapä de remarcabile progrese in cunoasterea literaturii vechi. Apar excelente editii (Psaltirea Scheianä, editia Ion Bianu, Psaltirea lui Coresi, ed. Hasdeu, Codicele Voronetean, ed. I. G. Sbiera,
literaturii romlne la Universitatea din

Psaltirea in versuri a lui Dosoftei, ed. Bianu, Cronograful lui Moxa si cronica lui Zilot Romanul editate de Hasdeu p.a.), admirabile Crestomatii (Pumnul, Lambrior, Gaster), utilizabile si azi, monografii si studii de amänunt. Paralel cu acestea asistäm la un efort, din ce in ce mai fericit in rezultatele sale, de a sistematiza cunostintele dobindite in ample expuneri de ansamblu sau in manuale de uz scolar. ln centrul acestei activitäti stä, färä indoialä, personalitateasi opera genialului Hasdeu, de la care, pe lingä zeci de contributii mai märunte sau mai insemIasi inainte de Ibräileanu a se vedei

Coperta: Dumitru Verdes

nate, ne-au rämas douä lucräri fundamentale, indispensabile si azi cercetätorului literaturii vechi: Arhiva istoricä a Romäniei si Cuvente den betrani, ambele, mine inepuizäbile de informatii si sugestii. Opera lui Hasdeu este sträbätutä de patosul unei aprinse admiratii pentru vechea.culturä romäneascä, in care el vedea o dovadä a aptitudinilor creatoare ale popomlui römän in trecutul sau si o certi- tudine a realizärilor sale in viitor. Hasdeu este nu numai un dascäl, ci si un per- petuu emul si exemplu pentru o nouä generatie de cercetätori, care-l continuä, incercind sä-l depäseascä si sä-l corecteze acolo
studiul lui G. A^avriloiie in Contributii

unde fantezia romanticä a unui geniu universal inträ in coliziune cu rigorile unor metode mai severe. Metode deprinse in frecventarea centrelor ilustre si maestrilor de talie europeand ai diferi- telor. discipline pe care noii venipi le reprezintä. M. Gaster, Ion Bianu, loan Bogdan, Ovid Densusianu, N. Iorga sint numele care se vor säpa cel mai adinc in istoria studiilor asupra vechii culturi romänesti, si toti sint marcati, in diferite feluri, de prezenta fecundä, desi uneori negeneroasä, a genialului bätrin. M. Gaster devine continuatorul lui Hasdeu in studierea asa-numitelor „cärti
la istoria dezvoltarii Universi- tätii din

Coperta: Dumitru Verdes

populäre", domeniu in care este veritabilul fondator al unei ramuri speciale de cercetare, prin temeinica monografie Literatura popularä romänä (Bucuresti, 1883). Crestomatia romänä, tipäritä in 1891, cu introducere si explicatii in romänä si francezä, rämine incä nedepäsitä si este utilizatä pinä azi de romanistii de pretutindeni. Introducerea este o excelentä schitä de istoria literaturii romäne, prima de acest fei, accesibilä si cititorilor de peste hotare. Ea va fi apoi prelucratä si amplificatä de autor in limba germanä pentru Gröber’s Grundriss der romanischen Philologie, , vol. II, 1898, si va reprezenta, multä
Iasi, 1860—1960, vol. II, Bucuresti,

vreme, principala sttrsä de informare a sträinätätii asupra literaturii romäne. Ion Bianu se consacrä comasärii si descrierii tezaurului national de tipärituri si manuscrise, din care va scoate, cu concursul unor harnici si bine alesi colaboratori, Bibliografia romäneascä veche, al cärei prim volum apare äbia in 1903, dar al cärei material putea fi consultat, in, bunä rinduialä, incä din 1900, de cätre N. Iorga pentru cartea sa. Acelasi I. Bianu pune bazele Catalogului manuscriselor romänesti, din care apar trei volume in timpul vietii sale (1— 111,1907—1931). ’ ’
1950, p. 263 — 275.

lärgind astfei. fie si intr-o limbä universalä de culturä a evului mediu. Tot el demonstreazä utilitatea cercetärilor slavo-romäne pentru a . cu incä un secol. editeazä si studiazä istoriografia romänä dinainte de Ureche. aria scrisului romänesc original. ca slavona.Coperta: Dumitru Verdes loan Bogdan descoperä. postulatä de Hasdeu.

care se opreste la sfirsitul veacidui al XV 11-lea (partea a Il-a ce urma sä o continue n-a mai apärut niciodatä) ala. Partea I-a. cel ce urmäreste istoria ideilor care vit . cartea lui V. din 1864. cä tot ceea ce aprecedat desteptärii nationale prin „Scoala Ardeleanä" a fost negurä si barbarie. U re chi a crease intiiul curs de istoria literaturii romäne. l. echivalentul celebrului dictionar al lui Laurian si Massim. de o nulitate absolutä. Azi. o „reductie" a acestui curs universitär. desi coplesit de carentele pregätirii. cartea sa nu mai este decit un document de epocä. In 1858. ele isi sporesc valoarea in progresie geometricä. in 1894.a continuat la Bucuresti.petenia incontestabilä a autorului in epocile mai vechi. A. destinatä elevilor scolilor secundare: Schite de istoria literaturii romäne. cum era incä obiceiul. in forma lor cea mai acuzatä si ca Stil. este cea mai completä si mai vehementä expresie a latinismului in acest domeniu. pe care. Cum era firesc. Expunerea materiei. paralel cu progresul cercetärii. reväzutä.. C. V. si aici se pot depista. Lectia I I I : „Literatura romänä de la 1840 pinä in zilele noastre"). o Serie de idei ce n-au rämas consemnate doar in filele ei. Elevul säu. ln acelasi an 1885. profesor de limba si literatura latinä la Universitatea localä. in care se tipäreau la Bucuresti Schitele. a asigurat cärtii o nouä edifie. iar istoria literaturii nationale nu se desprinsese incä din istoria generalä. Vigoarea tonului si a limbii.turä istoria limbii de a literaturii. Abia in 1885 el tipäri. precum si faptul cä dädea curs unor idei si unei mentalitäti curente in epocä si chiar dupä aceea. o anumitä unitate a perspectivei. se va impune ca autor al unor studii fundamentale de istorie socialä si al primelor studii stiintifice asupra traditiei manuscrise a croni. com. Este de fapt unica sintezä de istoria literaturii romäne pe care a produs-o acest curent. Desi astäzi inveshitä cu desävirsire in privinta informatiei. Dacä astäzi nici specialistul §i nici omul de cultura in genere nu mai au ceva de retinut din aceastä carte. Lectia I: „Literatura romänä de la 1800 pinä la 1830". Urechia. Credinta cä adoptarea alfabetului chirilic si frecventarea izvoarelor culturale bizantino. 1860 — dec.Intel ege contextul in care s-a dezvoltdt cultura romänä veche §i a-i aprecia valoarea in comparatie cu produsele popoarelor vecine de traditie culturalä bizantinä. Carte didacticä secundarä. Giurescu. pe cind functiona la Iasi ca prof esor la „Academia Mihäileanä“. oricit de gre§itä. pe care poza eruditä nu face decit sä le scoatä si mai mult in evidentä. un politician absenteist. capabil de observatii interesante. scheme pe cit de false pe atit de indärätnice in persistenta lor pinä tirziu (ecouri räzbat in mai toate sintezele ulterioare) se intilnesc aici pentru prima oarä formulate in „sistem" §i aplicate evolutiei culturii noastre. dar care a suplinit si cursul de limba si literatura romänä al lui Andrei Vizanti. tntiiele incercäri de a face bilantul cuno§tintelor acestei epoci rodnice sint legate direct de nevoile invätämintului. dupa ce publicase citeva prelegeri in Ateneul roman din Ia§i (n-rele din 15 sept. A.slave a constituit o calamitate pentru cultura romänä. Urechia atestä insä un spirit viu.. la Bucuresti. apärea la Ia§i Istoria limbii si a literaturii romäne de Aron Densusianu. Lipsitä de valoare stiintificä incä de la aparitie. cartea lui Densusianu detine un loc aparte. 1861. Lectia II: „Literatura romänä de la 1830 pinä la 1840“ . in evolutia istoriografiei noastre liter are . A. lui V. .cilor romänesti. si plinä de aprecieri veninoase la adresa scriitorilor mai noi (ceea ce l-a fäcut pe Maiorescu sä o intimpine cu celebrul In läturi!).

Transferal. astäzi. Gr. si in genere fiecärui romän de a-si cunoa§te scriitorii säi". Autorul cärtii. S b i e r a . P o p u din Bucuresti tip är este al säu Conspect asupra literaturii romäne si literatilor ei de la tnceput si pinä astäzi in ordine cronologicä.ficate. Inainte de a deveni. acestui sever repertoriu de informatii. faptul cä. Ciim aceastä carte devanseazä cu un deceniu manualele lui Urechea si Densusianu. rezervatä scriitorilor noi) judecata lui Maiorescu asupra lui Eminescu. ceea ce explicä temeinicia acestei cärti. cu privire la o serie intreagä de „probleme deschise" ale literaturii vechi. Din päcate. punirtdu-si pecetea pe diferite discipline. infirmate sau veri. isi insusea la 1876 (cind apare partea a doua a Conspectului. o Introducere in istoria limbii si literaturii romäne. nu trebuie sä o ocoleascä. färä a porni de la aceasta lucrare. ridicase cursul la nivelul nmilui auditoriu si-l tinuse la curent cu ultimele cercetäri. V a s i l e G r . admiräbil informatä si dovedind un deosebit discernänunt. ea nemai. l o a n G .) XVI . I. la Universitatea localä. fiind de fapt intiia istorie tipäritä a literaturii romäne. subintitulatä „Frinturi din cursul manuscris asupra istoriei limbii si literaturii romänesti“.au circulat in cultura noasträ modernä. Absenta oricärei tentative de valorificare esteticä si chiar de analizä a continutului acordä insä. „forma. mult sporite de atunci. Si nu färä bucurie constatäm cä acest modest autor. Carto. Aron Densusianu si Anghel Demetriescu il repudiau vehement. midt mai tirziu. nu este cu putintä a face istoria diferitelor ipoteze. o importantä numai istoricä. totusi. Dar nu se stie in de ajuns citä muncä stäruitoare si cinstitä. de mult bun simt. tipärindu-l la capätul a 35 de ani de experientä pedagogicä si de investigatii personale. numindu-l „unul din cele mai frumoase talente si am putea zice chiar cel mai imposant talent ivit pe sccna noilor miscäri a literaturii noastre". Pinä acum. absenta oricärei aptitudini si chiar preocupäri pentru valorificarea scrisului nostru vechi ca literaturä. in 1901. in 1875. Intr-adevär.putind stirni azi curiozitatea omului de culturä sau a studentului.jan si Stefan Ciobanu. la data aparitiei. dar care si-au avut rostul la vremea lor. titularul celei dintii catedre defilologie romänä din invätämintul nostru superior. Astfel. in vreme ce. care este. citä precizie in date. din 1875. G." de care vorbea Iorga. ln 1897 vede lumina tiparului intiia sintezä de literaturä romänä veche demnä de atentia cercetätorului pinä a z i : Miscäri culturale si literare la romänii din stinga Dunärii in restimpul de la 1504—1714. „servind junimei studioase de a poseda in rezumat idce de miscarea noasträ literarä. Sä retinem. numai douä scrieri similare se mai pot incadra in aceastä traditie: a lui N. cea mai completä si mai exactä sistematizare a cunostintelor bibliograficesi biografice asupra epocii vechi si mai noi (pinä la Heliade) a literaturii noastre. aceasta se stie. citä pätrundere in dezbaterea amänuntelor se gäseste in lucrarea de care vorbim“. Popu da aici si prima notitä biograficä despre mar eie poet. la last. Ale x a n d r u P h i l i p p i d e a publicat.litate tipärite dupä o viatä de cercetare si profesare de la catedrä. Tabloul perioadei de pionierat n-ar fi complet dacä am omite manualele scolare alcätuite de neuniversitari. incepuse lectiile sale de literaturä romänä la gimnaziul din Bucovina in 1861 si avusese printre ascultätori pe insusi Miliai Eminescu. (V. in 1888. aceste cuvinte de omagiu: „Cä forma d-lui Sbiera nu atrage totdeauna pe cititor. ea a devenit „cap de bibliografie“ in materie. despre care Nicolae Iorga putea scrie. mai exact. Sbiera a inaugurat o nobilä traditie: a sintezelor de specia. rezervä aceastä carte pentru lectura restrinsä a specialistilor.

nului. Cartojan. apoi editii succesive dintre care a IV-a. II. dintre care nici unul nu implinise 30 de ani. patriar. cu scriitorii epocii celti mai noi. tipärit la Iasi in 1886. n-a fost tipärit. ardeleanul Ion Läzäriciu publica la Sibiu. singurul care ne intereseazä aici. Cursul säu creeazä de fapt perspectiva esteticä. adicä 28 de ani dupä Istoria literaturii italiene a lui De Sanctis. Pipin. Cursul despre epoca veche (pinä la 1 7 8 0 ) . G. faza arhaicä. lua sfirsit. mai putin prezent in formatia viitorilor cercetätori ai literaturii vechi. N. o influentä enormä asupra evolutiei ulterioare a istoriografiei noastre literare. care. probabil din cauza inconvenientelor create de modul cum a fosi consemnat. Este de fapt prima sintezä de istoria literaturii romane alcätuitä in spiritul si cu metodele la care ajunsese istorio. dar si inzestrat cu o solidä pregätire de filolog in acceptia cea mai strictä a terme. D. ln toamna lui 1838. ln uzul tinerimei studioase. Rolul de a umple acest gol revine celor doi tineri profesori universitari de la Bucuresti. Litografiat imediat — epoca veche. Ovid Densusianu. sau al istoriografiei care. profi tabilä noilor autori de asemenea lucräri. in 1884. acolo unde domnise in mod absolut filologia singurä si bibliografia. I. Este prima incer. 1933. de care nu s-a mai stiut in alt fei. §i a fäcut-o. incheiat. nutrit cu Sainte-Beuve. O v i d D e n s u s i a n u este intnul istorie al acestei epoci din cultura noasträ care a oferit studentilor si citito. poate.care de a aborda domeniul literaturii vechi cu o formatie de critic literar modern. isi iau locul intr-o istorie a mannalelor de istoria literaturii romäne pentru scolile secundare. in 1942). in total. Cälinescu a caracterizat pe bunä dreptate acest curs „intiia organizare documentatä §i cu criterii strict artistice de istorie literarä modernä". Gr. 1920. pentru aceasta. ale cärei prelegeri fuseserä Stenografiate ^Literatura romänä modernä. De la el incepe obiceiul de a rezuma alert si detasat continutul „cärtilor !■ . patru ani dupä Istoria literaturii franceze a lui Lanson si in acelasi an in care tncepea sä aparä intiia mare sintezä de Istoria literaturii ruse (de la origini pinä la Gogol) a lui A. aläturi de manualul similar al altui ardelean. pe lucrärile lui Cipariu si pe Conspectul lui V. 18 ani dupä Istoria literaturii germane de Wilhelm Scherer. incepea cursul säu de istoria literaturii romäne. deci. Xenopol.intre care si N. El n-a fost.grafia si critica literarä pe plan european. influentä ce se poate inregistra pinä in monumentala sintezä cälinescianä. in 1S01. din päcate.halä. Veacul se apropia insä de sfirsit färä sä fi produs o lucrare de ansamblu asupra literaturii romäne la nivelul dezvoltärii literelor nationale. datoritä lui A. El a exercitat hisä. precum si pe un curs manuscris al „profesorului Dr. numai dupä notitele studentului Filip Drugescu — acest curs s-a tipärit mult mai tirziu si numai pentru epoca modernä. isi däduse marea sintezä reprezentaiivä. Densusianu poseda. Cu acest curs. toate mijloacele pentru a revolutiona disciplina. I I I . Iosif Hodosiu. intr-un singur volum.Pe temeiul bibliografiei särace de care dispunea atunci si bazmdu-se mai ales pe Lepturariul lui Pumnul. Iorga. Pop. istorie ce ar fi. Istoria literaturei romäne. Silasi“. pe atunci in virstä de 25 de ani. Ovid Densusianu si N. a disciplinei. si adeväratele istorii ale literaturii romäne incepeau sä-si facä aparitia. vol. Taine si ideile literare de ultimä orä aleFrantei vremii. 1921. si de excelentul manual-crestomatie al lui loan Nädejde.rilor exemplul unei adevärate analize si aprecieri a scrierilor vechi ca produse apartinind literaturii.

etapei literare numite de el „suflet romänesc in limba slavä“. geniul caracterizärilor lapidare de oameni. in 1S01. cu mijloacele superioare ale momentului fi ale geniului. si cä literatura romänä incepe cu primele traduceri de texte biblice. pentru a decreta apoi cä in secolul XVI caracterul national nu este bine conturat. Panaitescu. a istoriografiei literare romänesti. el va reface. sint multe lucruri depäsite. dar cu viatä lungä. de fapt. profesorul säu de peste citeva decenii.populäre“. si-a dobin. forta de innoire a subiectului. este drept. cu intentia de a relief a pitorescul si culoarea de epocä naivä si credulä fi de a le urmäri ecourile in folclor.Itüui X V I . nu l-a luat). Ea mai continea. El tmparte etapele dezvoltärii literaturii noastre dupä influentele externe (la fei pro.dit maxima strälucire si fortä de influentare odatä cu Istoria literaturii romäne de la origini pinä in prezent. opere si epoci —. Cälinescu va relua examenul estetic al literaturii vechi. adicä. nu cu viguroasele creatii nationale. Tot el introduce metoda lungilor citate üustrative alese pentru a-si intemeia descrierile operelor si judecätile de valoare.cedase dealtfel fi Gaster). in volumul al doilea. El este primul care incearcä sä depisteze valori literare si de stil in cronici si in celelalte scrieri vechi ce pot fi considerate literaturä. Minerva. la prima realizare de dimensiuni cu adevärat monumentale — prin vastitatea eruditiei. stimulat de un premiu academic (pe care. Dimensiunile exigui rezervate aceleiasiperioade in sintezä cälinescianä urmeazä schema lui Densusianu. Este dealtfel interesant de constatat si faptul cä Densusianu a reusit sä introdueä unele idei gresite. Va fi meritul lui Nicolae Cartojan — Iorga msusi a privit färä simpatie „epoca slavonä“ — de a face locul ce i se cuvine intr-o expunere de ansamblu asupra evolutiei ctdturii noastre. iar despre ultima operä vorbeste in capitolul despre literatura veacului al XVII-lea. lucra. Istoria literaturii romäne in secolul al XVIII-lea s-a tipärit in douä volume. vechi de aproape trei sferturi de secol. N i c o l a e I o r g a lucra. din cauza opozifiei lui Hasdeu. „slavonä".rea de precursor a strälucitului tinär din 18i 8. Ed.neste in subtitlurile celor douä volume ale marii momgrafii a lui Cartojan despre Cärtile populäre in literatura romäneascä) si tot el exclude din literatura romänä textete originale scrise in limba slavonä. cind ea a fost tradusä in r&mäne$te (desi nu-i contestä paternitatea !). douä „Excursuri" asupra perioadei neincluse in cerintele premiului academic: despre Cronicile moldovene inainte de 1688 si Cronicile muntene inainte de 1688. Cind G. de la sfirsitul secolului al XV-lea si din primele decenii ale seco. care. aici trebuie cäutatä originea unei directii care. 1 Exact in momentul in care Ovid Densusianu continua cursul säu la Universitate. nu le mentioneazä pe primele decit in calitate de izvoare ale lui Ureche. . P. fie si intr-o limba de imprumut. dar frecventarea acestui curs. 1 Pentru marea importantä. „occidentalä" (un ecou se intil. reunite In volumul Contributii la istoria culturii romänesti. 1971. rezeruindu-si tn schimb consideratii strict filologice pentru primele tipärituri neentuziasmindu-se decit „cultural" in fata unui Molitvelnic. caracterul romänesc si valoarea infäptuirilor acestei asanuniite „epoci slavone" a se vedea studiile lui P. desi cunostea la data cind redacta cursul cronicile slavone si faptul cä Invätäturile lui Neagoe se scriseserä in slavoneste. Evident. infirmate si contestabile in lümina cercetärilor ulterioare si a orizonturilor actuate. Asadar. „greaeä“. nu rämine färä folos specialistului care vrea sä ia contact cu unul din spiritele cele mai alese din eite s-au aplecat vreodatä asupra domeniului literaturii vechi.

si astfei disciplina numitä „istoria literaturii romäne vechi“ & dobindit o temelie documentarä. XIX . P. I. la sintezä cälinescianä. in cea mai mare parte. Rosetti fi multi altii. Ceea ce realizase Ovid Densusianu fusese — pentru epoca veche — un bilant la zi al cunostintelor dobindite si un inventar de valori literare descoperite pentru prima oarä ca atare. pentru destinele ulterioare ale istoriografiei literare romänesti ea a fost masivul central din care au izvorit toate apele.P. informatia este mereu impinsä mai departe fi perspectivele se adincesc. hibliografia disciplinei imbogätindu-se substantial si inregistrind chiar noi descoperiri (Letopisetul lui Azarie. Stefan Ciobanu. dacä nu sä egaleze pe Densusianu sau Iorga.despre cea. mäcar sä pästreze ritmul cu progresele cercetärii. dar numai secolul al XVIII-lea. publicat de loan Bogdan in 1909. Toate aceste progrese sint numai pe alocuri asimilate de N. toate insuflate cu acel duh de matä care fäcea sä reträiascä vremurile fi oamenii. 1926. II. vol. o viziune asupra trecutidui nostru cultural si un simt al acestui trecut. 1 Reeditatä m 1969. ii mai räminea autorului sä completeze expunerea cu. in felul acesta. Bucurestii vol.mului tipärit la Brafov. relatiile culturii noastre vechi cu alte culturi — bulgarä. Ilie Minea. care confirmä intuitia lui Hasdeu cu privire la existenta catehis. care. primele decenii ale secolului XX. Ilie Bärbulescu. datoritä cäreia cultura romänä ifi are capodopera sa. polonä. tot ce se fäcuse pinä la dinsul.tecile din tarä si sträinätate si dind intregului forta demiurgicä a spiritului säu. Al. citeva decenii dupä aceea. mai insemnatä laturä a creatiei originale vechi. Cartojan. Ceea ce infäptuieste Nicolae Iorga este proiectarea fenomenului cultural fi literar pe fundalul intregii existente nationale multiseculare si o ingrämädire colosalä de date noi. Densusianu nu se mat ocupä de literatura veche in cursurile sale decit in fimctie de problemele lingvistice (istoria limbii. Iorga a absorbit. o istorie completä a literaturii vechi si a epocii „Scolii Ardelene". vol. asa nUmita „literaturä religioasä“ — tipärituri. . Panaitescu. ■. este o simplä reeditare a celei din 1901—1904 (N. de Barbu Theodorescu la Editura didacticä si pedagogicä. . o personalitate distinctä a istoriografiei literare romänefti in cadrul istoriografiei europene. 1933). pinä la 1821. comparäbilä cu cele mai celebre creatii ale genului. sirbä. multä vreme nu mai vedem apärind sinteze capabile. Datoritä lui Constantin Giurescu. Din amindouä aceste monumente ce incheie secolul al XIX-lea fi deschid pe al nostru se impletefte o traditie. Nicolae Dräganu. Demostene Russo. ce räsar in mijlocul intregii productii istoriografice a epocii asemeni unui munte urias creat de eruptia unui vulcan. intradevär. Iorga. N. rusä. Dacä sub aspectul formal aceastä epocalä sintezä1 poate sä deruteze pecei gräbiti si neobisnuiti cu maniera de a scrie a marelui istorie. räscolind totodatä arhivele si biblio. evolutia esteticä a limbii). traduceri si citeva scrieri originale — de pinä la 1688 si sä ne dea. Istoria literaturii romänesti. Oricit de curios ar pärea. . care asistä la o continuare färä hiatusuri a progresului cercetärii in sectorul literaturii vechi. care va duce. maghiarä — sint puse intr-o luminä nouä de cunoscätori specializati ai limbilor slave sau de cercetätori cu bunä cunoastere a limbii maghiare. Iorga in a doua editie a sintezei sale. Acest cd treilea „excurs" s-a tipärit intr-o carte apartei trei ani mai tirziu. Vasile Grecu. de la origini pinä in momentul in'care incepea expunerea manuscrisului prezentat Academiei. 1925. Ill. Codicele de la Ieud. editia a doua reväzutä fi larg intregitä. Cronica moldo-germanä descoperitä de Olgierd Görka la München in 1911 fi tipäritä de acelafi la Cracovia in 1931).

1926. legäturä de carte). 1136). a Il-a. Ibräileanu n-atinut. ed. la Iasi. unui dupä altul. „reväzutä si intregitä.tate sau fortä de expresie. nici un curs de literaturä veche. el n-a läsat decit unsingur curs litografiat in intreaga sa carierä didacticä de aproape trei decenii si acest curs. preocupinduse la rindu-i de evolutia paralelä a artelor prin care se defineste fizionomia intreagä a unei epoci. Eie apar in volum abia dupä räzboi. in %20. Studentii. bogat si frumos ilustratä. Citprivestepe Ion Bianu. Bucuresti. o or don are a materiei. Iorga. si dind cartii sale — cu sprijinul directorului editurii. Sibiu. tipäritä la Bucuresti in 1921. o dozare a informatiei si o agrementare a ei prin bogata ilustratie. iar analizele literare nu sträluceau prin originali. Cartojan le va urma. din 1L08 si pinä m H20 cind seinfiinteazä catedra de literaturä veche din Iasi. si profesa convingerea cä „noiputem studia literatura modernä färä a ne raporta. Al Rosetti — infati§area unui veritabil monument al artei tipogra/ice nationale. specialistul nu mai are nimic de cules dintr-insa. ce uimeste—in ciuda inconiesta. dar pentru publicul larg s-ar putea sä nu-si fi pierdut cu totul forta de atracfie. 1924. volumele celei dintii istorii literare iesite din nevoile acestei catedre. care a cistigat imediat pe cititori. Astäzi. „Cursuri populäre“. G i o r g e P a s c u . iar opi. nu se remarcä jyrin calitäti speciale. ln vreme ce se succedau editiile cärtii de popularizare a lui Sextil Puscariu (singura care a cunoscut un asemenea succes). in prefata marii sale istorii. broderie. adusä insä la nivelul de accesibilitate cerut de publicul cäruia se adresa. insotite de o utilä bibliografie sistematizatä si de numeroase ilustratii. ceea ce la alte popoarc nu se poate face“.odatä prima care incearcä sä arunce priviri in domeniul celorlalte manifestäri de artä ale culturii vechi (arhitecturä. acest excelent instrument de initiere nu aducea nimic non. Iorga. Faptul cä aceastä Istorie a literaturii romäne subintitulatä. elabora. titularal catedrei de literatura veche si dialectologie. miniaturi. a cunoscut frei editii in timpul vietii autorului ( e d . Bucuresti. la temelie stind — cum avertizeazä insusi autorul— marea sintezä a lui N. I.Singura aparitie notabilä(lucräri de popidarizare ca aceea a lui Gh. este o lucrare paradoxalä. urmatä de Istoriea literaturii romäne din secolul XVIII. la prima editie. Sibiu. la cea veche. completatä cu o bibliografie criticä si un indice. si tot. prelegerile lui Puscariu aduceau o limpezime. dornici sä se informeze asupra epocii vechi a literaturii romäne de altundeva decit din manualul elementar al lui Adamescu. Cälinescu. convingere combätutä mai tirziu de G.niile sale despre aceastä epocä din dezvoltarea noasträ literarä dovedesc o defcctuoasä percepere a devenirii spiritului romanesc §i a literaturii prin care s-a exprimat msecoleleXV—X V I I I . dar si a penuriei ce domnea la data aceea. Cronicarii moldoveni fi munteni. la Sibiu. elevii din clasele superiore si oamenii culti. picturi. 1£30 . Cantemir. al sintezei lui N. Ref er ir He lui Ibräileanu la scrierile vechi sint exclusiv de ordin lingvistic. Douä exemple pe care N. Istoriea literaturii $i limbii romäne din secolul XVI. Ca informatie. Era prima istorie a literaturii romäne editatä in conditii grafice superioare. Fatä de caracterul stuf os si — cel putin la inceput — greu accesibil. este o märturie a calitätilor ei. din H 2 5 . completatä cu Viata si operele lui D.bilei competence a autorului si a perspicacitätii sale in solutionarea unor Probleme de amänunt— pentru modid cum reuseste sä dea impresia cä nici Ovid Densusianu XX . nu aveau nici o altä sursä. a Ill-a „neschimbatä“. Adamescu nu pot fi luate in consideratie) este ciclul de prelegeri cu destinati-e popularä pe care S e x t i l P u s c a r i u il tine in 1911 la universitatea undeprofesase Sbiera. cu 82 de ilustratii dintre care sase planse in culori in afarä de text".

in postfata editiei de fatä. in a cärei consultare numai specialism. pentru totdeauna. chiar in noua editie. se pot aventura. Pe de altä parte. sinteza lui Iorga reprezenta. orice contribute. Din partea noasträ nu vrem sä insistäm in aceastä notä lämuritoare. dar cu egalä solicitudine. nu putuse face altceva decit sä arunce deasupra materiei citeva fulgere revelatorii ce-si asteptau pe acela in stare sä le capteze si sä le confere o finalitate mai aproape de nevoile imediate. de cätre cel mai apropiat elev si colaborator al säu. practic. Istoria literaturii romäne vechi. cu al ilustrului profesor de la Univer. ceea ce l-a fäcut sä imbräti§eze cu spirit critic. de autoritate incontestabilä si totodatä de largä accesibilitate. adunatä si sistematizatä. care explicä in felul lor afilierea finalä a autorului ei la cele mai negre miscäri politice ale vremii. Dupä cum n era strain orice exclusivism si impuls subiectiv. ca si a lui Densusianu. momentul 1901. docent Dan Simonescu1. De la inceput sinteza sa a dobindit prestigiul la care o menea exemplara iinutä stiintificä si eticä a celui ce inchinase o viatä acestei literaturi vechi. iar stralucita „Introducere sinteticä" din 1929. 1974. lui AI. mai este si presärata uneori cu izbucniri polemice de o violentä oarbä. Cartajan si progresele ulterioare ale cercetärilor si interpretärii stiintifice a literaturii vechi. de nici un tratat in care sä se afle. cu sporul de informatie intervenit intre timp. peste patru decenii. indiferent cine o semna si in ce raporturi se afla cu semnatarul. con. Editura Enciclopedicä Romänä. In 1940.strinsi de obligatia informafiei exhaustive.. XXI . Acest fapt 1 Noi insine am fäcut-o in prefata la Cärtile populäre in literatura romäneascä. edrfie ingrijitä de Al. Ea pästreazä intocmai si reedi. Literalmente ilizibilä si nu o data gresitä. care se ocupa. Iatä de cein constiinta urmasilor „literatura veche“ si-a ingemänat numele.teazä. studentul sau omul de culturä nu dispmieau. profesorul dr. cäreia orice exagerare si opinie hazardatä.. cariera didacticä si opera stiintificä de reputatie si räsunet international a lui Nicolae Cartojan sint evocate. dispretuind sistematic orice analizä literarä chiar si in cazul unui scriitor atit de artist ca Ion Neculce. cercetätorul. sintezä si bilant al unui moment si totodatä model si lectie de metodä din care sä se desprindä invätämintele pentru viitor. In ceea ce priveste actualitatea pe care si-o pästreazä. stilul de repertoriu sec al Introducerii. cind apare primul volum din Istoria literaturii romäne vechi de N i c o l a e C a r t o j a n . Personalitatea. decit asupra unui singur aspect: utilitatea si valoarea actualä a sintezei pe care Editura Minerva a hotärit sä o readucä in circuitul larg al culturii de azi. Rämasä in cea mai mare parte la forma sa initialä. decantatä si analizatä in lumina ultimelor rezultate toatä agonisita unei stiinte ce avea deja in urma ei aproape un secol de existentä. necontrolatä sau rezultind dintr-o impresie de momentan erau sträine. Philippide.si nici Iorga n-au existat vreodatä. aceastä carte. ea rezultä in primul rind din insäsi conditia acestei opere care este produsul unei familiarizäri indelungate si desävir§ite cu problemele de ansamblu si de amänunt ale disciplinei — marca evidentä a specialistului -—■ precum si rodul unei minti cumpänite. färä a intra in amänunte cu privire la raportul dintre lucrarea lui N.sitatea din Bucuresti.se in 7 din cele 14 prelegeri de epoca veche. Chiriacescu. vrem sä prevenim pe cititor fatä de unele confuzii la care s-ar preta o lecturä mai putin atentä a textului. Nicolae Cartojan a fost omul chemat sä dea unei discipline ce-si cistigase deacum un Statut onorabil in sistemul de invätämint si in constiinta puUicä opera reprezentativä.

Dacä n-au sclipirile de geniu ale unui Iorga sau Cälinescu. I. in care se aratä solidar cu o mentalitate mai veche. eie prezintä. Este adevärat cä domeniul slav i-a rämas in parte sträin. care doreste sä aibä o imagine cuprinzätoare asupra formidei spirituale romänesti.aproape continutul operelor respective si de a-l face accesibil din unghiid cel mai favorabil unei vizionäri nedeformante. §i care se cer reluate.P. considerable sale in legäturä cu asezarea culturii romäne la räscruce de civilizatii si originalitatea ei in contextul culturilor sud-estulai european. Cartojan sä stabileascä o kartä amänuntitä si exactä a cunostintelor despre literatura veche la data respectivä. ca si predecesorilor säi. bibliografia sa fiind unicä prin bogätia si varietatea informatiei. coleg o vreme la aceeasi catedrä. care aici apare in formularea unui maestru al acestei discipline. nu o datä. Stefan Ciobanu. trebuie sä intregeascä deci opiniile lui N. Unele ne pot apärea astäzi stingace sau prea de suprafatä.l-a ajutat pe N. calitatea de a urmäriinde. sint si erori vädite de judecatä. G. ii datoresc. In sfirsit nu trebuie sä trecem cu vederea privirile de ansamblu. Vrem sä spuneni din nou cä aceste erori se relevä mai ales in eludarea sau numai in diminuarea factor ului slav in geneza sintezei spirituale romänesti. sä deschidä capitole pe mäsura realei importante unor personalitäti trecute pinä atunci in fugä. Chitimia. Dar. ci si una care dä prilejul de a medita asupra unei aproape jumätäti de mileniu de cultura romäneascä. Tocmai de aceea. eit at mai sus. Apariiia unor sinteze ulterioare. Cititorul de azi. anälizele de opere. Panaitescu. P. de care am vorbit. Emil Petrovici. in aceasta carte. Emil Turdeanu. astfel incit sä poatä aseza dezvoltarea culturii noastre si in contextul Europei sud-estice.bile rämin. nu au impins in afara interesului aceastä cartej si oricine poate constata cä noile sinteze. Dealtfel. dupä cum se stie. C. Dan Simonescu. Acest constituent a indeplinit o functie importantä si a-l desconsidera prin sintagma „picla slavonismidui" ni se pare o solutie nestiintificä in idtimä instantä. ca o cäläuzä demnä de incredere. Cartojan cu cele rezidtate din cercetärile paraleie sau ulterioare. De aceea Istoria literaturii romäne vechi nu este numai o carte de informare. Mihäilä si altii. el s-a putut informa din lucräri traduse in limbi ce-i erau accesibile.. cuceritoare in aceastä carte este prezenta XXII . sinteza lui Cartojan este cäutatä in continuare de toti cei ce se initiazä in disciplina literaturii vechi. din care nimeni si nimic nu lipseste. care intre timp au fost päräsite. Ciobanu. si chiar atunci cind räspunsurile sale ne par insuficiente sau chiar gresite. Existä o problematicä a unei sinteze de literaturä veche. dar dacä n-a putut consulta curent bogata bibliografie slavä. rectificind erorile de fond sau de perspectivä. a cärui Istorie a literaturii romäne vechi speräm cä se va reedita in viitor. rämtne enunttd §i indemnul de a continua si corecta. foarte mult. Pe lingä modul cum a stiut sä adune si sä ordoneze o extrem de bogatä infor. imbogätind informatia fi aplicind metode noi de interpretare. admira. Poate mai mult decit orice. St. färä a-l urma servil. in anii nostri.f matie. sau sä redifice erori de situare si judecare. in schimb. aceste erori de apreciere au fost suplinite de cercetärile unor alti repidati specialisti ca loan Bogdan. aceastä laturä mai putin consolidatä a viziunii sale asupra evolutiei culturii noastre vechi a fost suplinitä de activitatea celuilalt eminent specialist in literatura veche. Valoroase rämin temele de meditatie in sine.

Nimic mai putin inte. om al veacului säu. rämasä din . a creat opinia curioasä dupä care Istoria literaturii romäne vechi ar fi o carte impregnatä pe alocuri de. misticism. Nicolae Cartojan si-a iubit obiectul. aceasä identificare simpateticä cu vremurile fi oamenii altor mentalitäti. inspi. ci fiindcä temperamental era inclinat spre o altä manierä. XXIII . atit de läturalnicä marii valori stiintifice si didactice a unei sinteze clasice de literaturä romänä veche. care citeau in loc de romane vieti de sfinti („nuvela si romanul evului mediu". in care. Bucuresti. Dacä la Cartojan nu gäsim manifestäri clare de ateism. in mänästiri pierdute prin sälbäticii fi expuse jafurilor nävälitorilor.tifeazä cercetärii.umanä ce o impregneazä fi cäldura cu care autorul ei se apropie de tot ceea ce i se infä. pasionat si generos educator de urmasi in meserie. operä a unui credincios fervent. ca om a fost si a rämas pinä la capät un sceptic.dicä. läsindu-se incintat fi el — ca fi Eminescu sau Iorga •— de „eresurile" bätrinilor. Nimeni nu l-a intilnit insä pe Cartojan intre teore.ciuni ca artist. Cärtile populäre in literatura romäneascä. Si dacä nimeni nu se contamineazä de misticism citind Divina Comedie. sau zimbetul ironic al lui Al. nu fac decit sä-i creeze acestei opere. 1974. nu mai credea. mai caldä.■meiat. Nicolae Cartojan a rämas un savant profund rational fi rationalist cäruia inclinatiile mistice nu i-au fost proprii fi nici nu räzbat in vreun fei in scrisul säu. 1 N.ticienii — atit de numerofi in epocä —• ai unui misticism pe cit de nesincer pe atit de gälägios. cum le numea Iorga) fi credeau in minunile sfintului Sisinie. vibrind cu cronicarii la amintirea faptelor de vitejie ale strämofilor. II.riile gmdirismului ortodoxist. E ceea ce ne-a fi determinat sä ridicäm aceastä problemä. Dar tocmai aceastä participare afectivä. Este drept cä N... cum si-a iubit profesia de dascäl de literaturä veche fi elevii. Eminescu a putut scrie citeva emotionante rugä. ll simtim coborindu-se pinä la naivitatea cititorului de basme fantastice.rate din Biblie sau din istoria minunatä a lui Alexandru Machedon. fiind unui dintre putinii creatori de scoalä. Cartojan. Piru atunci cind povestefte continutul cutärui apocrif sau cutärei vieti de sfint. Jndrägostit de trecutul de glorie al poporului nostru. mai liricä fi mai ingäduitoare. el se induiofeazä deopotrivä fi contemplind modestele inceputuri ale culturii. Si nicäieri cartea sa nu ia aspectul unei pledoarii pentru teo. eine ar fi expus la acest pericol ascultind pe Cartojan povestind continutul „Zapisului lui Adam“ ? Evident. sintern in fata unor päreri care. rezerva sa fatä de climatul imbicsit de misticism al epocii rämine un indiciu care nu se poate trece cu vederea.vremurile naive de infläcärat misticism ale evului mediu“1. vol. ca om al veacului modern.. Cartojan nu are detafarea rece a unui Densusianu. care continuä sä serveascä drept manual generatiilor de studenti ce o consultä in biblioteci. o reputatie dubioasä. pentru care nu existä nici o indreptätire. dar nu fiindcä ar fi vrut sä transforme opera sa intr-o pre. evident. departe de a sublinia o realitate.

dupä care am fäcut corectärile de rigoare. Sn contextul paginii respective. Dan Simonescu pentru ajutorul $1 sfatul competent. Editura Minerva va contribtii la reactivarea unei strälucite traditii de cercetare. Pe de altä parte. Textul prezentei edrfü a Jost ingrijit In redacfie de Rodica Rotaru si Andrei RUSH. DAN ZAMFIRESCU NOTÄ Prima editie a aeestei lucrärl a apärut. in strinsä legäturä teritorialä cu lumea romänä din apus. intre Balcani si Carpatii nordici. intre anii 1940— 1945. cu aceastä indicate. Familia profesonahai Cartojan a avot amabilitatea sä ne punä la dispozitie aceste exemplare. Roma si Bizantul. cnprinzind literatura romänä veche pinä la Stolni. suma valorilor ei. txperientele si indemnurile ce se desprind pentru creatia prezenta si viitoare. Invaziile popoarelor nomade din stepele Asiei si ale räsäritului european cätre cele douä centre de civilizafie din epoca de agonie a lumii antice. si in perspectivä constiintei de sine pe care ne-a dat-o istoria contemporanä a poporului nostru. „Tabla de materii“ este analiticä si se reproduce ca in original. le-am transcris in subsolnl paginii. completäri. ori de cite ori a lost nevoie. acordate cu o mare solieitudine. plämädit din romanizarea triburilor trace. Am adäugat un Indice de nime alcätnit de Gabriela Dnda. Editera exprimä gratitudine. Cartojan si-a reväzut textul tipärit al primelor douä volume. univ. REBACTIA DE LA ORIGINI PlNÄ LA EPOCA LUI MATEI BASARAB SI VASILE LUPU LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV LITERATURILE ROMANICE PlNÄ IN VEACUL AL XIII-LEA Poporul romänesc. Acolo unde observa^iile marginale nu se incadrau perfect. ca sens. atit de asteptate intr-o disciplinä in care numärul celor ce i se dedicä in mod consecvent este foarte mic.cul Constantin Cantacuzino.Publicmd o noua editie a celei mai importante sinteze de literaturä romänä veche alcätuite vreodatä de un specialist ce si-a consacrat viata si cariera acestui domeniu. X). cu atit mai necesarä in acest moment. publicul larg va descoperi in aceastä carte unui din monumentele perene inchinate literaturii noastre. in trei volume. fäcind adnotäri. Volumul al treilea al lncrärii a apärnt insä dupä moartea autorului. Era astfei ca o prelungire a latinitätii pinä la pragul Europei orientale. revizniri (mai cu seamä la vol. de pe pozitiile noi ale unei metode stiintifice superioare. pi pe aceastä cale. Exemplul lui Nicolae Cartojan este menit sä cistige si sä cäläuzeascä vocatii noi. de ambele {ärmuri ale Dunärii. dar n-au putut distruge structura etnicä a noii nafionalitäfi in . prof. ne sträduim sä stabilim drumul parcurs de cultura romänä de-a lungul veacurilor. N. va dobindi o nouä certitudine in valoarea unui trecut de cultura ce indreptäte§te fi sprijinä cele mai legitime aspiratii de viitor. s-a format in primele veacuri ale erei creatine. pentru finisarea acestei edi^ii. au prefäcut in ruine si cenusä asezärile romane si au dezorganizat viata de culturä in Dacia fi Moesia. intre Tisa fi Nistru. cind.

In evul mediu. care au mifcat adinc in evul mediu sufletul mase. cu toatä factura lui romanicä. f i tot pe atunci clericii au versificat in limba nationalä. sä vedem ce era la epoca intemeierii principatelor noastre cultura romanicä din apus ajunsä pinä la hotarele noastre fi ce era cultura bizantino-slavä din sudul dunärean. influenta ei asupra celorlalte literaturi romanice este literatura francezä. de altä parte lumea Räsäritului ortodox de culturä bizantinä.‘ lor populäre. cind bulgarii inträ in zona religioasä a Bizanfului ortodox. dupä strämutarea lor in sud. cind ungurii sint cuprinfi in sfera catolicismului latin. in care intraserä fi vecinii nostri unguri si poloni. Aceastä timpurie si bogatä dezvoltare a literaturii franceze este rezul. Expansiunea ungurilor in Ardeal si valurile ultimelor invazii barbare ale pecenegilor. transpunea in limba ' neamului säu invätäturile Sfintelor Scripturi. Pentru a ne da seama mai bine si de imprejurärile istorice in care poporul romänesc. care se intinsese pinä la Dunäre. despärtindu-1 in douä grupe mari: dacoromänii in nordul Dunärii. Intiia. iar drumurile care duceau cätre centrele in care se gäseau sanctuarele ridicate in cinstea sfintilor erau impinzite de convoiuri nesfirsite de pelerini. fi cea mai insemnatä prin valoarea ei intrinsecä fi prin . fi chiar pinä in secolul al XI-lea. Revärsarea slavi. Mai tirziu asezarea ungurilor in Panonia — pe urmele mai vechi ale hunilor si avarilor — a ridicat un alt stävilar cätre apus fi a incheiat izolarea noasträ de lumea romänä. mänästirile erau pline de cälugäri piosi. intinderea croatilor peste cuprinsurile romanice ale Dalmatiei a rupt legäturile romanitätii orientale cu latinitatea occidentalä. procesul de formatie al poporului romänesc. pästrate pinä atunci in limba latinä. in timp ce vecinii nostri de rasä finicä ori slavä — ungurii si polonii — au intrat in sfera culturii romäne. macedoromänii in regiunea Pindului. Dar strämutarea slavilor — fi mai tirziu a bulgarilor — in dreapta Dunärii. Dar aceastä nouä fazä in cultura popoarelor occidentale fusese pregätitä indelung printr-o viatä literarä de mai multe secole. cucerirea tinuturilor romanice din nordul Peninsulei Balcanice si intemeierea statelor slave sud-dunärene a sfärimat. Nici dupä secolul al XIlea nu se insenineazä zärile la Dunäre pentru o temeinicä asezare romäneascä. poporul romänesc. sentimentul acesta era o puternicä realitate. acele minunate catedrale gotice.devenire. cumanilor fi tätarilor au impiedicat infiriparea organizatiilor politice romänefti. s-a alipit la zona de culturä bizantino-slavä. si de caracterele distinctive ale culturii vechi romänesti. Astfel. . desi crestinat din epoca romänä. miraculoasele legende hagiografice. ■ La data cind. De altä parte. Europa occidentalä se afla pe pragul unei noi epoci literare: Renafterea. in acelasi timp. in timp. in cuprinsurile muntoase ale Maramuresului. träiefte inconjurat de popoare pägine. un preot sau cälugär romän. ln acest mediu de adinc misticism au inceput sä se ridice. din secolul al VII-lea pinä la mijlocul secolului al IX-lea. pentru „la sainte plebe de Dieu“. prin munca inchinatä Domnului a unor generatii intregi de artifti anonimi. Primul este sentimentul religiös. unitatea geograficä a poporului romänesc. Abia in veacul al XIII-lea apar in lumina istoriei primele injghebäri de state romänefti.lor peste tinuturile dunärene contopirea lor in masa romanicä din nordul Dunärii a desävirsit.tanta a doi factori puternici. Dar la aceastä datä noi ne gäseam cuprinsi intre douä lumi. cucerit de ideile noi ale Reformei. intre douä tipuri de culturä diferitä: de o parte lumea Occidentului catolic de culturä latinä.

povestirile miraculoase fi descrierile despre frumusetea feericä a Orientului indepärtat. De altä parte. puse in circulatie de cruciati fi de pelerini.j moasä si mai bogatä produc^ie epicä a evului mediu occidental. j ln secolul al XI-lea. adusese o indulcire a raportu. Figura fi vitejia lui Carol cel Mare au rämas in amintirea poporului. respectul fi cultul femeii. jongleurii.rilor sociale fi mai multä delicatete: fi rafinare in sentimente.lor lor de a-fi ciftiga si ei un loc de cinste in istoria legen da rä a Frantei. Puternicä personalitate a lui Carol cel Mare. äu inceput sä evoce in acordurile viorilor vitejia vremurilor apuse. fiindcä era o adeväratä pletorä. din rindurile tineretului iesit din aceste fcoli fi care nu-fi mai gäsea loc in der. in popasurile de la mänästirile jalo.tea credulä a maselor populäre. cicluri intregi de poeme care cintä vitejiile baronilor lui Carol cel Mare in luptele cu sarazinii fi nobila ambitie a urmasi. defteptaserä gustul pentru aventuri fi miraculos. In sfirfit. care j träiau pe atunci in toväräfia acroba^ilor fi a muzicantilor fi care desfätau mult im ea in castele. ctitori de mänästiri. Aceftia s-au sträduit sä transpunä in literaturä näzuintele cätre o nouä viatä literarä a lumii elegante din . impotriva päginismului amenintätor: gesta Dei per Francos. Al doilea factor care a gräbit apari^ia literaturii franceze este instinctul national. Eroii centrali ai acestor poeme sint Carol cel Mare fi nepotul säu Roland le Preux. au modificat si sufletul clase. cätre Ars Amandi fi Metamorfozele lui Ovidiu. pornit din fcolile clericale ale Frantei — cu deosebire din Orleans — indrepta atentia cätre lirica lui Horatiu. Cu timpul insä prefacerile aduse in structura societätii prin instituirea cavalerismului fi prin främintärile cruciatelor. sint prinfi fi ei in jocul fanteziei creatoare a truverilor. care a extins hotarele imperiului säu peste Germania. ajunsä intr-o epocä de prosperitate economicä fi de inflorire culturalä. cind Franca. idealizati de mai multe generatii de clerici. i ci simtea nevoia unor noi orizonturi literare. nate de-a lungul drumurilor de pelerini. Mila pentru cei näpästuiti. cätre Aeneida lui Virgiliu si Thebaida lui Statiu. s-a recrutat o nouä generatie de truveri. in sudul j Italiei. Acestia. a j trezit in sufletul popular virtu£ile räzboinice si dragostea pentru „la dulce j France“. j sufletul popular francez nu se mai putea multumi numai cu vieti de sfinti. care a durat in Franta mai multe veacuri.tiile marilor drumuri de pelerini.. pe care cavalerismul le pusese pe primul plan al preocupärilor sale. Astfel se formeazä. Din imbinarea acestor douä sentimente avea sä creascä cea mai fru. in pietele publice. incälziserä imaginatia. j crescind necontenit in propor$ii legendäre.lor conducätoare si au impus un nou ideal de artä. un curent de inviorare a studiilor clasice. deveniserä prototipul eroismului francez pus in serviciul luptei pentru creftinätate. j Spre a satisface aceste noi cerinte sufletefti ale societätii. peste Italia fi peste o parte din Spania. in Ierusalim si ajunsese sä impunä o dinastie francezä in Portügalia. in afa-numitele chansons de geste. atitaserä curiozitatea. unde-si aveau morminte märete ce defteptau curiozita. Si atunci.. Simburele acestor poeme se dezvoltä in imaginatia jongleurilor si da naftere unei bogate eflorescente epice. ifi intinsese dominatia in Anglia. in jurul mänästirilor fi bisericilor de la räspin. Baronii lui Carol cel Mare.

in asteptarea spinzurätorii. cu o malitiozitate finä fi cu un rar simt al efectelor comice.ditä din fuziunea latinei cu idiomele iberice fi germanice se furiseazä incä din veacul al VI-lea in gramatici latine. in cartulare fi titluri de proprietäti ale mänästirilor fi ale vechilor familii feudale. o societate aristocraticä. evul mediu francez a mai cunoscut si un alt gen de poeme versificate.caste. Tema acestor cintece este dragostea curatä conceputä ca un omagiu pe care indrägostitul il inchinä adoratei.lercsti din Provence isi gäsefte expresiunea sa cea mai aleasä in domeniul poeziei lirice pe care autorii infifi. plinä de loialitate si curtoazie. de serbäri fastuoase fi de petreceri intelectuale. in timpul cruciadelor.lele feudale: idealul cavalerismulüi. spunea Lanson. Vechile poeme epice ale Fran|ei au fost aduse in Spania prin jongleurii ce inso^eau convoiurile de pelerini francezi care veneau in fiecare an sä se inchine la mormintul sfintului Iacob din Com. trubaduri — trobaiori.$ais n’ont pas la tete lyrique". cu deosebire in sä viclenia femeilor necredincioase. acea bizarä figurä din a cärei viatä de cabareturi si de temnitä. totusi limba spaniolä nu incepe sä fie scrisä in literaturä decit abia in veacul al VIIlea. iubitoare de viatä frumoasä. cum se numeau in provensalä. Acest cult pentru femeie al societätii cava. Defi elementele din noua limba plämä. s-a intrebuintat limba latinä pinä tirziu in plinul ev mediu. Aceastä poezie a ajuns totufi la frumoase realizäri in sud. Sint asa-numitele fableux sau fabliaux. O intreagä galerie de tipuri luate din toate clasele sociale ale Frantei medievale — cavaleri. din Orientul fantastic sau din tara legendarä a Bretaniei. de unde a radiat apoi in toate tärile romanice ale Occidentului. Tema acestor romane era. potrivit cu gustul timpuri. scäldatä in lumina feeriei fi imbinatä cu o dragoste sincerä. burghezi. rafinatä.si^i de instrumente muzicaje. in care femeia ocupa primul plan al interesului. sau Parceval. Astfel fi-a luat naftere un alt ciclu de poeme. menite sä scoatä in luminä aspectele ridicole ale unor situa$ii sau tipuri reprezentative din societatea timpului. cavalerismul crease. sub influenta epicei franceze. lirica provensalä a trecut in nordul Frantei. Din Provence. a fifnit poezia cea mai miscätoare prin sinceritatea si duiosia ei. cu subiecte din lumea anticä. In contrast cu aceastä literaturä. ca in toate provinciile romanizate.lor nouä. in compilatiuni juridice. cälugäri. care exalta sentimentul de vitejie cavalereascä fi cultul pentru femeie.postella. in Provence. intovärä. cu atmosfera de mister fi misticism a sfintului Graal. In Spania. ca bunäoarä: regele Artur fi cavalerii mesei rotunde. cu deosebire in sudul Frantei. Prin cäsätoria Eleonorei de Aquitania cu Ludovic al VII-lea si prin numeroasele relatii care uneau sudul de nordul Frantei. „Les Fran. care infätifau farse picante. Les Chevaliers de la Table ronde. aSemänä. poezia liricä s-a räsfirat in toate tärile invecinate. unde a dobindit o notä realistä cu Rutbeuf fi mai ales cu Villon. o actiune de vitejie cavalereascä. curatä. Poezia liricä este mai slab reprezentatä in Franca medievalä. in genere. imbolduri fi modele pentru literatura in limba nationalä s-au räspindit in toate celelalte $äri romanice. Din Franta. . tärani. clerici — sint expuse cu o jovialitate robustä. cunoscute sub numele de rotHans courtois. ln mijlocul haosului produs de societatea feudalä. sau joglarii — le cintau in sälile somptuoaselor castele.tor cu acela pe care cavaierul il datora seniorului säu.

luind el insufi parte activä la promovarea ei. se inspirä din izvoare variate. iar literatura s-a imbogätit cu o sumedenie de para. exaltind patrio. care povesteste vitejiile din tinerete ale Cidului. Aceastä literaturä cu caracter didactic fi romantic. ridicaserä moschei fi palate märete. totufi prin mijlocirea mozara. se resimt de influenta stilului arab in constructia lor.tie arabä: impinziserä pämintul Spaniei cu canale de irigatie. ca. precum si poema inruditä El Rodrigo. Lara —■ o vendetä de familie din vechea Castilie.tema dramatizatä mai tirziu in literatura spaniolä de Guilen de Castro si reluatä in literatura francezä de Corneille. limba. medicina. cäsätoria lui cu Ximena —.prin numeroasele mänästiri intemeiate de cälugärii benedictini in regatele creftine ale Spaniei fi prin seniorii francezi atrafi de cruciatele des. aduseserä fi sädiserä pomi roditori din tärile calde ale Asiei. sau fapte de senzatie care au zguduit imaginatia maselor populäre. intermediari intre creftini si musulmani. care au fost initiatorii unui nou gen de poeme. de pildä. sau Libro de Apolonio.grafice. Paralel cu influenta literaturii franceze. o altä influentä de un caracter cu totul deosebit s-a exercitat asupra literaturii spaniole din sud.tismul castilian. Sub aceste influente au inceput fi in Spania cintäretii populari — juglares — sä recite fi ei. inspiratä din izvoarele latine fi franceze. regele intelept. stiintele. Arabii cuceriserä Spania. de povefti fi de proverbe orientale. cel ce ifi pierde si. tradusä in limba latinä fi spaniolä de cätre evreii converti|i la creftinism. fi intemeiaserä acolo califatul de Cordoba. alte poeme clericale ne transpun pe tärimul fabulos al antichitätii.bole. monumentele spaniole. in cele din urmä. regäsefte sotia fi fiica. cunoscute in istoria literaturii spaniole sub numele de „mester de clerecia“—opera clericilor. ca poema lui Alexandru cel Mare. Ei aduseserä in Europa strälucitoarea civiliza. ca de pildä povestea celor fapte copii ai lui. . al cärui erou principal. printr-o compozitie mai savantä fi printr-un stil mai personal.bilor — crestinii care primiserä de bunävoie stäpinirea arabä — a maurilor rämafi in provinciile recucerite de spanioli si a evreilor. Cu toatä diferenta de rasa fi religie. al cärui miez este luat din romanul grecesc al printului sirian Apollonius de Tyr. ca de exemplu din virtutile ascetice — inväluite in aureola miracolelor — ale legendelor hagio. O mare parte din aceasta materie epicä a pierit din amintirea poporului. Totufi din aceasta produc^ie popularä a räzbätut pinä la noi in intre. poema Fernän Gonzales. clädite in stilul lor propriu fi infiintaserä fcoli infloritoare in Cordoba fi Toledo. a trecut fi in celelalte literaturi ale Europei occidentale. trecuti la creftinism in anul 711. filozofia fi poezia. Din aceastä epocä. Rodrigo Diaz de Bivar — zis El Cid Campeador — este invingätorul maurilor si cuceritorul Valenciei. Ea a avut o influentä puternicä asupra literaturii spaniole din vremea regelui Alfons al X-lea. isprävile räzboinice ale regilor spanioli in lupta contra maurilor. in bogätia fi finetea ornamentatiei. care se afla sub stäpinirea regilor vizigoti. In sfir. arta si literatura spaniolä au suferit o puternicä influentä arabä. Aceste nouä productii epice. sau din vechiul fond al traditiilor nationale fi creftine. care venea din nord. numite „mozarabe" fi „mudejare". limba spaniolä pästreazä pinä astäzi o multime de cuvinte maure. care se disting prin elemente mistice si romänesti. scrisä la 1236. in sunetul instrumentelor muzicale. Era influenza arabä. pe lingä Coran. in care se studiau. care a dat un puternic imbold culturii.chise impotriva musuhnanilor.gime Poema sau Cantar del Cid.fit. Räsunetul mare pe care 1-au avut in societatea spaniolä aceste „cantares de gesta" ale juglarilor a a^i^at ambifia clericilor.

f Literatura francezä a trecut de timpuriu fi granitele Alpilor. Dealtfel clasele superioare citeau roamanele franceze cavaleresti si in original fi unii scriitori. fi care nu poate incolti — dupä conceptia lor — decit in inimi nobile fi delicate. trecind dintr-o curte seniorialä intr-alta. fi apoi in Florenta. cü Guido Cavalcanti. transformä sufletul poetului. sudul primea impulsiunile si mriuririle liricii provensale. il innobileazä fi-1 ridicä pe un plan superior intre divin fi uman. unde.tati. Italiemi. in locurile unde multimile poposeau ca sä se odihneascä. oprindu-se mai indelung acolo unde erau primiti cu mai multä cäldurä fi generozitate. Aceastä dragoste adincä fi curatä.lianä intrun secol fi ceva se emancipeazä de influentele latine.serä o primire generoasä in regatul pitoresc al Siciliei. Trubadurii fi truverii duceau o viafä de vagabondaj. totufi literatura ita. sub influenta liricii provensale. infloreste prima scoalä poeticä in literatura italianä. de la acest psalm mifcätor prin simplitatea lui plinä de gingäfie fi prin adincimea lui misticä — „le . incep sä traducä. asemenea Sfintei Fecioare fi ingerilor. in care. sä prelucreze si compunä poeme. pe care o considerau superioarä limbii italiene. in sufletul serafic al sfintului. le desfätau recitind.dinciofi pe drumurile lor de pelerinaj cätre Spania fi Roma fi. au scris opere in limba francezä. evlavia pentru creator se contopefte cu dragostea fräteascä pentru natura. farmecul poetic al cantilenelor.rea Beatricei din Divina Commedia. in sunetele vioarelor. era un adevärat poliglot. in toatä splendoarea fi armonia ei intimä. Ei insoteau convoiurile de cre. dar gusta din plin si fastul särbätorilor de curte: luptele I de tournoi. fcoala sicilianä se ramificä fi in celelalte curti cavalerefti < fi episcopale din Italia nordicä. Prin numeroasele legäturi politice fi comerciale care uneau Sicilia cu restul peninsulei. care-i va asigura un loc de cinste intre literaturile occidentale.zelli transformä conceptia poeticä a dragostei. ci si socrul säu si copiii säi. neintinatä prin nici un gind pämintesc. Este con. pe jumätate francezä—asa-numitele texte franco-venetiene. Acesta. dintr-un oraf intr-altul. ca bunäoarä profesorul lui Dante. pe cind nordul Italiei stätea sub influenta epicei franceze. si nu numai el. in care icoana femeii adorate apare inväluitä ca intr-un nimb divin. poemele epice. care träiau pe atunci incä sub stäpinirea literaturii latine medievale. cunoscutä sub numele de scoala sicilianä. Epica francezä se räspindefte in felul acesta in nordul Italiei fi ea pune atita stäpinire pe spirite. In acest mediu asa de prielnic. care se compläcea nu numai in discutiuni stiintifice cu oameni invä.ceptul dragostei idealizat printr-un fior de misticism. dar a creat in acelafi timp fi nouä forme poetice pline de gingäfie fi el fi-a gäsit cea mai desävirfitä expresiune in lirica dantescä din Vita nuova si din Convivium si in evoca. unde Guido Guini. Truverii provensali gäsi. franceze fi provensale fi ifi croiefte un drum propriu. De la acel Cantico di frate sole al lui San-Francesco d’Assisi. utilizind materialul epic francez. Brunetto Latini. incep sä prindä si ei gust pentru astfei de distractii fi incä din secolul al XII-lea se citeazä comune care pläteau truveri francezi pentru a desfäta poporul in pietele publice cu cintecele lor. la curtea strälucitoare din Palermo a lui Frederic al II-lea. Defi ivitä cea din urmä intre literaturile romanice. cu deosebire in Bologna. crescut de papä. Dar. pe care-i cäuta. intr-o limba pe jumätate italianä. „II dolce stil nuovo“ a introdus in literatura italianä nu numai un nou concept de dragoste. ajunge la deplinä inflorire „il dolce stil nuovo“. cintate de trovatorii provensali cu i care el insusi se lua la intrecere. incit se ivesc poeti italieni care.

naserä la inceputul secolului al XI-lea. dupä välmäfagul produs de invazii. care va fi ilustratä.unile de stat romänesc din Ardeal. Pätrunderea germanilor. la anul 395. incit din secolul al XII-lea incep sä se scrie in Ungaria cronici latinefti — intre care fi aceea a „notarului" regelui Bela al V-lea (f 1196). la minunata poemä alegoricä a lui Dante. Polonia a intrat in zona culturii latine dupä crestinarea ei sub regele Mieschka. ordine de cälugäri francis.cani. raze de luminä. Inainte insä de intemeierea statelor noastre. intre altii. imperiul de räsärit ' LITERATURA BIZANTINÄ . sub urmasii lui Teodosiu cel Mare. care s-au afezat fi au luat in stäpinire provinciile imperiului de apus. In secolul al XV-lea.turile economice cu Italia deschid drumul Renafterii in Polonia. fi de un vlästar din vitä domneascä a Järii Romänefti. pinäla hotarele noastre. Cu toate cä masele populäre stäruiau incä mültä vreme intr-o dirzä impotrivire fatä de noua credintä. din veacul al XII-lea. cum l-a caracterizat Renan — s-a ajuns. in anul 966. Cäsätoria lui Sigismund I (1506—1548) cu Bona Sforza fi solicitudinea acordatä culturii si artei de Sigismund August (1548—-1572) fi de §tefan Bäthory (1575— 1585) au inlesnit trimiterea tineretului polon la Universitatea din Padova fi venirea eruditilor fi artiftilor italieni la curtea regilor poloni. Dar. cind regele §tefan cel Sfint primise de la papä coroana de rege apostolic. Nicolae Olahus. Dupä impärtirea imperiului roman in doua. firefte. in secolul al XIII-lea. cu primele ftiri despre formati. apar scrise abia din secolul al VIII-lea. din ce in cemai palide. in zona cäreia am fost cuprinfi de la inceputurile organizärii noastre in stat. Pe aceastä cale s-a pregätit pätrunderea Renafterii italiene in epoca fi la curtea strälucitoare a lui Matei Corvinul fi in perioada urmätoare. corespondentul lui Erasm. ale cäror urme se väd timid in documentele latine din secolul al VI-lea. granitele imperiului roman au fost inva. abia se limpezeau zärile si se iveau cele dintii injghebäri de stat romänesc. totufi cref. Limbile neolatine. benedictini fi dominicani se afazä in tarä fi aduc cu ei preocupärile erudite ale umaniftilor si atita cunoftintä de limba latinä.tinismul in forma catolicä se inrädäcineazä tot mai adinc la curtea regilor ungur i. A trebuie sä treacä vreme de citeva veacuri pinä ce popoarele germanice cuceritoare sä fie convertite la creftinism fi pinä sä se facä fuziunea deplinä intre cuceritori fi cuceriti. este cu mult anterioarä literaturilor romanice din Occident. pe plaiurile noastre.Tegä. iar cele dintii manifestäri literare apar in Franta secolului al X-lea. Literatura bizantinä. in imprejuräri pe care le vom vedea indatä. inainte de aceste vremuri. din Apus ajunseserä.date de barbari. Dar la data cind apare in Italia Divina Commedia. Prin creftinarea Ungariei in formä catolicä. Se ftie cä. Cu totul altfel se mfätiseazä lucrurile in Bizant. ci fi viata intreagä a Italiei medievale. in care se räsfringe in ceea ce are mai adinc nu numai sufletul lui Dante. cäci ungurii fi polonii intraserä fi ei in sfera de culturä a Occidentului. mult mai interesante erau perspectivele pe care ni le deschidea Sudul dunärean bizantino-slav. care au intärit cultura latinä in aceastä tarä slavä. fatä de cultura latinä pe care ne-o ofereau vecinii unguri fi poloni. Ungurii se cresti. dupä un mileniu de zbuciumäri.plus beau morceau de poesie refigieuse depuis les Evangiles“. ORIENTUL BIZANTINO-SLAV . in {inuturile polone fi colonizarea orafelor au atras dupä eie clerici fi scoli. printr-o främintare de aproape un veac. dupä cäderea Romei.

copiate frumos fi ingrijit in manuscrise pretioase. cu crestinismul si cu literaturile vechiului Orient. aläturi de Sfinta Scripturä fi de sfintii pärinti. Dupä secolul al VII-lea. introduceau in operele lor. incit a format. administratia. De aceea. scriau in limba Bizantului. X (1935). devenise farul celei mai strälucitoare civilizatii care a luminat evul mediu european intre veacurile al V-lea si al XI-lea. p. In marile centre din Siria. elemente din cultura si limba lor maternä. un loan Damasceanul. limba. statul pierde repede caracterul roman. superioarä culturilor autohtone. Alexandria. cu atit mai mult cu cit Bizantul reunea in granifele sale toate metropolele lumii vechi in care inflorise elenismul: Atena. . Incä de pe timpul cind Alexandru cel Mare cucerise Asia Micä si Egiptul. sirieni. cultura. un Plotin.cizati. care a pätruns asa de adinc in sufletul poporului. In epoca de tran. Antiohia. dar civilizatia. sint greci din Orient sau orientali gre. legislatia. un Romanos. baza educatiei tineretului in scoalele Bizantului. Alexandria. dupä cum s-a observat in timpurile din urmä. fireste. Masele populäre ale imperiului erau din punctul de vedere al rasei foarte amestecate. Pe acest fond strävechi de culturä elenicä s-a suprapus apoi creftinismul. de multe ori färä sä-si dea seama. literatura erau toate grecesti la pätura culta a tuturor raselor. fi prin aceasta populafia romanicä a imperiului este scäzutä. una din träsäturile caracteristice ale culturii bizantine. aläturi de greci. cind partea de nord a Peninsulei Balcanice este cuceritä de slavi. tineretul neelenic. Edesa. G r e g o i r e . erau scoale superioare grecesti. un Origen. cu un cuvint. Asia Micä si Egipt. Bizantul. organizatia armatei si a marinei. ln acest rästimp literatura bizantinä s-a manifestat cu deosebire pe trei tärimuri: istorie. intreaga structurä a statului era romanä. armeni. In sfirfit. intemeietorul neoplatonismului. persani. s-a impus in Asia apuseanä si in nordul Africii. dupä cum vom vedea indatä. Byzantion. in care se comentau Platon si Aristotel si in care se ingrämädea la studii. un loan Hrisostomul. inaltii demnitari. Literatura greacä era. H. evrei.zitie de la cultura greceascä la cea bizantinä. Mai intii in istorie. dupä secolul al VII-lea. copti. chiar si marea epopee popularä Digenis Akritas Astfel. Grecii nu aveau. care. in Antiohia. cei mai de seamä scriitori. Este lesne de inteles cä orientalii grecizati. numai Biblioteca imperialä din Constantinopol continea peste 30 000 de volume.cu capitala sa Constantinopolul si-a continuat existenta de sine stätätoare incä un mileniu dupä cäderea Romei sub barbari. dftigati la elenism. cultura greacä. prin fuziunea literaturii fi a filozofiei grecesti cu traditii literare latine. care au atins. 336. relatiile politice si economice ale Bizantului cu curtile strälucitoare din Bagdad si Damasc au adus in civilizatia bizantinä si influente arabe. pe cind in Occidentul romanic popoarele iesite din contopirea elementului barbar cuceritor cu cel latin autohton abia isi cäutau in traditia X romänä si creftinä simburii unei culturi proprii. Limba de stat vorbitä in toatä intsnderea imperiului de räsärit rämine greaca. Bibliotecile bizantine cuprindeau toate comorile scriitorilor antici.mentelor asiatice fi africane in civilizatia bizantinä. De altä parte. Aceasta a contribuit ca legätura cu cultura clasicä elinä sä fie neintreruptä in Bizant. religiös fi beletristic. vecinätateä imperiului cu vechile culturi ale Orientului fi ramificatiile lumii elenice in Asia Micä si Egipt au inlesnit pätrunderea ele. majoritatea. Pinä in secolul al VII-lea imperiul de räsärit avea un caracter roman: imparatul era roman. imperiul se grecizeazä repede.

Ana. si a ocupat un loc de frunte in diplomatia imperiului.lui säu. a fost ales de impäratul Alexie Comnenul ca sot al fiieei sale. aceste necontenite conflicte de rase. impäratul Teodoros. a fost secretarul lui Manuel al II-lea fi mare logofät la curtea lui loan al VHI-lea. in sfirfit. ultimul cronicar bizantin.gindu-se intr-o mänästire din Muntele Athos. Nikifor Vrie. precum si tragediile din jurul scaunului imperial au oferit unor scriitori de real talent cele mai interesante subiecte din cite a cunoscut istoria omenirii. Africa fi Italia. a renuntat la tron. pentru valoarea lui militarä si pentru abilitatea lui oratoricä.a apärat crestinismul impotriva ereziilor care veneau sä-i surpe mereu temeliile si a apärat civilizatia europeanä impotriva necontenitelor asalturi date de popoarele barbare din nordul Dunärii si de musulmanii din Asia Micä. Cum se poate vedea din aceastä simplä infirare a citorva din cei mai de seamä cronicari.nios. fi. istoria Bizantului a avut norocul sä fie scrisä de oameni care nu numai cä au fost pärtasi la evenimente. cu un simt firesc de pietate.tarul generalului Belisarie. fi variatä.nopolului sub turci.tului de Epir si a cäzut prizonier in miinile dufmanilor. reträ. Acest mozaic pitoresc de popoare diferite. reconstituind. pe care-1 va folosi la noi Constantin Cäpitanul Filipescu. a avut o viatä dramaticä plinä de zbuciumäri. Acest rol milenar in apärarea crestinismului fi a culturii europene a fost cu atit mai greu de indeplinit cu cit xmpäratii bizantini au avut de cirmuit popoare de rasa si civilizatie diferite peste care se suprapunea tot mai mult cultura greceascä. §i ceea ce nu trebuie pierdut din vedere e cä mai toti acesti istoriei au väzut desfäsurindu-se sub ochii lor evenimentele pe care le-au povestit fi la care au luat parte activä ei infifi. pentru care nu prea avea apti. El a indeplinit in istoria omenirii o dublä menire: . a^ezat la granitele de räsärit ale civilizatiei europene fi in punctul ei cel mai primejduit. de religii. Astfel Procop era secre. dar care au condus chiar . un om de o culturä vastä. de civilizatii.tudini. sub Mihail al VHI-lea. profesor la Academia din Constantinopol.Bizantul. George Akropolites a primit din partea elevu. Un alt istorie de seamä a fost impäratul loan Cantacuzino. Mihail Psellos. a completat opera sotului säu. sarcina de a conduce räzboiul impotriva despo. a fost secretarul impäratului Mihail Calafatul. a renuntat la militärie. domnia tatä. George Frantzes. dupä märturiile celor ce au insotit pe tatäl säu in räzboaie si dupä acte oficiale din arhivele statului. el a päräsit patria fugind in Italia dupä cäderea Constanti.lui säu. pentru care avea o profundä admiratie si pe care l-a insotit pe cimpurile de luptä din Asia. Ana insäsi. Dupä liberarea sa. educatorul lui Mihail al VII-lea Parapinakes fi a devenit prim-ministru fi arbitru al politicii imperiale in domnia mai multor impärati. dupä o domnie zbuciumatä de necontenite lupte. sotia lui Vrienios. femeie de o rarä culturä. care.

Ereziile s-au 'näscut. luptä inversunatä impotriva ereziei si au fixat. Tadeu. socotite apoi de urmasi ca fiind de o autoritate indiscutabilä. pe gustul maselor populäre.tuire si de admiratie celor mai de seamä bizantinologi ai vremurilor noastre. vaste repertorii de istorie universalä.ticei grecesti: sf. Flammarion. compilind Sfintele Scripturi cu textele apocrife. sf. prin talentul stilului" 1. Dupä istoriografie. din incercärile de a fuziona crestinismul cu filozofia si dialectica elinä si cu credintele religioase ale po.ghelicä. Paris. dupä cum se stie. prin finetea psihologiei. un Nicetas. Una din grijile constante ale marilor teologi bizantini a fost lupta contra ereziilor. Ei au dus. sf. au smuls accente de pre.poarelor convertite. care stricau puritatea invätä. expusä intr-un stil format dupä modelul istoriografiei clasice grecesti. incit il deviau necontenit de la linia statornicitä prin traditia evan. Evanghelia Evei. Gnosticii. Grandeur et decadence. Grigore de Nazianz.turilor Mintuitorului.doxä. Grigore de Nissa. Chiar dacä obiectivitatea si sinceritatea este la unii pe planul al doilea. loan Hrisostomul. „Dacä se comparä — spune unui din ei — marii istoriei din secolul al VI-lea bizantini: Procop. un alt domeniu literar in care s-a manifestat in chip strälucit eugetarea si sufletul bizantin. Agathias. Filip. mii de scrieri apocrife: Apocalipsul lui Adam. Evanghelia lui Andrei. deci de nesträmutat. . au intoemit.temporanii lor. Byzance. prin simtul compo. totusi intelegerea evenimentelor. Impotriva acestei literaturi eretice luaserä pozitie marii pärinti ai bisericii din secolul al IV-lea si al V-lea care au constituit epoca de aur a patris. pasionat pentru probleme de ordin mistic. Ciril de Alexandria. povestirea lor msufletita de episoade caracteristice si de situatiuni dramatice. care furä con. Nici mäcar nu incepuse in Occident istoriografia in limba nationalä cind in Bizant cronografi ca loan Malalas din Antiohia in secolele VI—VII.zitiei. Atanasie. Cea mai räspinditä erezie a fost gnosticismul. atribut de umilintä purtat de cälugäri) din secolul al IX-lea sau Constantin Manasses din secolul al XII-lea. p. un Cinnamus.serä in circulatie. cu istoria anticä si legendele bizantine. au constituit ceea ce se numeste in istoria bisericii ereziile. a cärui operä a intrat de timpuriu in literatura romäneascä. näscut in primele trei veacuri in mediul imbibat de sincretism religioas al ultimelor curente de filozofie elinä ce cäutau in mitologiile vechiului Orient alegorii si simboluri. prin priceperea politicä. Elementele eterogene care se infiltrau pe aceastä cale in crestinism in epoca formatiunii sale erau in unele tinuturi asa de importante. a lui Bartolomei. Vasile cel Mare. incontestabil cä grecii se asazä la un nivel intelectual cu mult superior. Menandru si mai tirziu un Psellos. prin scrierile lor dogmatice. 271. care amenintau crestinismul in forma lui orto. Epifaniu. sf. pretinzind cä detin o revelatie specialä de la apostoli. Gheorghe Amartolos (amartolos = päcätosul. 1 C h a r l e s D i e h l . a fost teologia. incepind de la creatiunea lumii si mergind pinä in vremea lor. sub numele persoanelor biblice.destinele imperiului. puse. prin scrierile lor polemice. cu marii istoriei ai Occidentului latin. Petre etc. Aceste devieri de la traditia fixatä. principiile fundamentale ale credintei.

monotelism. Paris. contemporanul lui Alexe Comnenul. in limba greacä. incit a stirnit admiratia chiar a adversarilor bisericii ortodoxe. ca Leontius din Bizant in secolul al VI-lea. fi. Trebuie sä cäutäm undeva intr-o literaturä incä necunoscutä elanurile inimii. menitä sä insoteascä serviciul divin: imnografia. desi admitea in el douä naturi.maticä. a cärui operä. vezi Poetes et melodes. Orientul pästreazä in rezervä. incit 34 . efuziunile sufletului in rugäciune. sä aplaudäm toate aceste glorii. Panoplia dogmaticä. intemeindu-se pe scrierile patristice..silas.ratä de melozi.ln epoca bizantinä biserica a continuat sä fie zguduitä necontenit de forme nouä ale ereziilor: monofizism. 2 De la el 1 Stades preparatoires au pelerinage eucharistique de Jerusalem. 1893. iconoclasm. Cantacuzino fi Caba. la noi. Palamas. cu principele lor. foarte dezamägitä (desenchante) pentru a ne mai da poeti lirici. cea divinä fi cea umanä . care se inte. El a adoptat pentru imnul sacru versificatia popularä. din opera lui avem traduceri in literatura noasträ incä din secolul al XVII-lea. p. Lupta aceasta impotriva ereziilor fi pentru fixarea punctului de vedere ortodox in chestiunile atacate a dat naftere unei bogate literaturi de polemicä fi dog. in care s-au distins teologi de frunte. au continuat lupta impotriva acestor noi erezii pinä la deplina lor exterminare. fi corifeul lor. Maxim Confesorul in secolul al VII-lea. Boeme Presse. la 1711." Productia imnograficä bizantinä se leagä in obirfia ei de poezia religioasä siriacä fi prin aceasta de poezia semiticä. Romanos —■ despre care a fost vorba fi pe care toti bizantinologii fi chiar teologii catolici il considerä ca pe cel mai mare poet sacru. a inceput sä compunä imnuri sacre. o erezie näscutä din fuziunea dualismului persan cu crestinismul. in sfirfit. Ori. Teologii bizantini. ci fi al Intregii lumi medievale — era evreu din Siria trecut la creftinism fi stabilit apoi ca diacon in Constanti.. sä ascultäm cu transport toate aceste cintece. sfintul Romanos. in special de psalmii ebraici. a cäror melodie era insä asa de stingace. care formeazä un cor.meia nu pe cantitatea silabelor — lungi sau scurte — ci pe ritmul silabic care se obtine cäutind efectul muzical in numärul egal al silabelor din aceeafi strofä si in succesiunea regulatä a silabelor accentuate si a celor neaccentuate. Iatä ce spune in aceastä privintä un cälugär francez. considerate ca idolatrie. care nu admitea cultul Sfintei Fecioare si al icoanelor. p. in secolul al VIIIlea: Ion Damasceanul si Teodor Studitul. Insä genul in care literatura bizantinä s-a ridicat pe culmile cele mai inalte e poezia religioasä. Fruntaful poeziei sacre din Bizant. lumea profanä este foarte imbätrinitä. cel mai mare dintre poetii noftri creftini. cea divinä. Nimes.. 347. care sustinea cä Domnul nostru Isus a avut o singurä naturä. Trebuie sä salutäm toate aceste nume. care nu recunostea in Mintuitorul decit o singurä vointä. 226. in secolul al IX-lea: Euthimie Zigabene. acest lirism care ne lipseste. a fost tipäritä pentru intiiasi datä. in cärtile sale liturgice. 2 Legenda povesteste cä von in d din Siria in Constantinopol ca diacon in biserica Sfinta Näscätoare. atit de variat fi afa de frumos.nopol. nu numai al Bizantului. in Tirgovifte. in Grecia bizantinä. Lirismul religiös bizantin este atit de bogat. 1886. patriarhul Fotios. ftiinta sacrä este ea insäsi amenintatä prin pozitivismul nävälitor. Edmond Bouvy 1: „Occidentul nostru are nevoie de poezie. bogomilismul. o ceatä nenumä. in secolul al XIV-lea.

din Duminica Floriilor. condacele si icoasele de la Nasterea Mintui. loan Hrisostomul. cu o melodie unicä —■ si apoi cu continuatorii acestuia: loan Damasceanul. in care se cintä viata de aventuri si eroism a comandantilor de la granitele imperiului. in cazaniile noastre. despre care legenda spune cä era gata sä se urce pe tronul Bizantului. ii apare dintr-o datä in vis Sfinta Fecioarä. Si in omileticä bizantinii stau pe o treaptä mai inaltä decit occidentalii. peste veacuri. Casia. Si pe tärimul literaturii de imaginatie bizantinii au produs opere de seamä.ne-a rämas. Romanul si-a luat nastere in epoca de decadentä a culturii clasice grecesti. care a compus cea mai mare parte din cintärile prohodului. cu märul de aur> mina sa. si multi altii au ilustrat am. in aceastä muncä de slävire a Mintuitorului au adus contributia lor chiar impäratii bizantini. 35 . In secolul al XII-lea rapsozii bizantini ai maselor populäre au alcätuit o mare epopee. Mihail Peloponesianul. pentru a expune in forma piäcutä a fictiunii o doc. loan Damasceanul.ramida. romanul nu s-a constituit decit la inceputul erei crestine. Pentru a stimula virtutile crestinesti in sufletul maselor populäre. dar il pierdu din pricina unui räspuhs mindru pe care-1 dädu impäratului ce-i oferea. care se räsfring. Teodor Studitul.teptindu-se. alcätuitorul canoanelor pentru fiecare zi a säptäminii. in povestile milesiane sau in miturile alegerice pläsmuite de filozofii greci. precum si al cintärilor de inmormintare. care-i intinde un sul de hirtie. Intr-o noapte din ajunul Cräciunului. colec^ionate in mineele care se citesc azi in bisericile noastre sau patericurile schitice. prin darul divin — dupä legenda — a alcätuit el mii de imnuri care au pätruns in liturghia ortodoxä si i-au asigurat un loc intre sfinti. Efrem Sirul. Cosma Damasceanul. Opera lui a fost continuatä de alti melozi. ceea ce este semnificativ. bizantinii au pläsmuit legendele inväluite in nimbul miraculosului crestin ale sfin. Ilie Miniat. ca Constantin Porfiro. Desi in germene era cuprins in unele episoade din poemele homerice. constituind toate laolaltä un grup organic. Digenis Akritas. crescuti in filozofia si retorica elenicä. Poezia religioasä bizantinä capätä un nou avint cu Andrei de Creta. ar\\lEpov (—Astäzi.genetul si Leon Inteleptul. loan Caleca. autorul canonului din Duminica Floriilor. Astfel.tilor martiri si asceti. inträ in bisericä si urcindu-se in amvon cintä celebrul imn ' HjiapGevoi. silindu-1 sä-l inghitä. au pus in luminä inältimea dogmei fi moralei crestine cu o vervä care. din care insa nu ni s-a pästrat decit un fragment.trinä metafizicä sau moralä. il inghite si des. dupä toate probabilitätile. intre altele. sub stäpinirea unei puternice emotii mistice.torului. ca gen literar de sine stätätor. märginite numai la viata si gindurile marilor asceti. a cärui operä stä la baza Evangheliei cu vnväiäturä a lui Coresi. Marii lor oratori bisericesti. intocmitorul octoihului. Vasile cel Mare. alcätuit. Cel stirnea risul. totusi. Poezia epicä si-a gäsit insä expresiunea ei cea mai nimeritä in roman. lavsaicurile sau limonariile. dar inspirati de puritatea invätäturilor evangelice. dupä cum se va vedea. la jumätatea secolului I al erei noastre. este romanul istorie al lui Ninus si Semi. contimporanul lui Antim Ivireanu. alcätuitä din nouä ode modelate dupä strofe tipice numite irmoase. pe cind dormea. Cel mai vechi. alcätuitorul canonului —■ formä complexä a cintecului religiös. Sfintä Fecioarä). in idila din perioada alexandrinä. Ba. a avut si are incä o rezonantä puternicä in sufletul lumii ortodoxe.vonul bisericii ortodoxe si ne-au läsat predici de o rarä frumusete. care este si azi in uzul ritualului ortodox. din Vinerea Patimilor si din Duminica Pastilor. Iosif Imnograful. Grigore de la Nisa.

Si in artä Bizantul era la aceastä epocä superior Occidentului. era cea mai frumoasä cetate a evului mediu. Elemente din arta bizantinä au pätruns de timpuriu prin Venetia si prin stäpinirile bizantine din Italia. cind latinii cruci. literatura bizantinä ajunsese deci la o inflorire mai bogatä. Aufl. prin inläntuirea de incidente multiple si variate. Storia della letteratura bizantinä (324—1453).fleure sau Imberie si Margarona. incheiate. dupä cum insusi o spune. Estatiu Macrembolites si altii — unii in versuri. unui dintre aceftia. Iar mai tirziu. in arta evului mediu occidental. capitala imperiului. De altä parte. un roman din ciclul legendelor arturiene.trinul cavaler. O 36 . dupä pastorala Daphnis si Chloe. care are pentru fiecare capitol o bogatä biblio. impreuna cu cultura si obiceiurile popoarelor romanice din Occident incep sä pätrundä in limanurile bizantine si influente literare. de pildä.4ala imperialä. cind Constantinopolul cade sub latinii cruciatei a IV-a si cind Imperiul bizantin este impartit intre cuceritori. pietele largi ca. a jung sclavi si in cele din urmä dobindesc libertatea.nale si a unor conflicte neasteptate. a fost mult gustat si a gäsit imitatori in literatura bizantinä.atei a IV-a cuceresc Constantinopolul. traducerea in versuri a Romanului Troiei. aur si mozaicuri ne face sä intelegem prestigiul de care se bucura pe timpul säu civilizatia bizantinä. Märetia si frumusetea Constantinopolului erau cintate in romanele courtois ale Frantei medievale si in bilinele rusesti. este Aethiopica lui Heliodor sau Teagen si Haricleea.prinsi pe mare de furtunä. asezatä intr-unul din cele mai pito. sau. precum: 'O npsaßüitjQ mnörtiQ. O lucrare sumarä. Nicetas Eugenianos.. prin tendinta de a incorda atentia in desfäsurarea unor situatiuni senzatio. care.grafie. care a sugerat lui Dimitrie Cantemir. Ulrico Hoepli. cu splendide grädini pe tärmul Märii de Marmara.resti decoruri. Acest roman de dragoste. o reelaborare a legendei provensale Floire et Blanche. Milano. Anterioarä cu cinci veacuri literaturilor romanice din Occident. In aceste imprejuräri. . romane cavaleresti franceze ajung sä fie pre. cu tärmul Asiei in fatä. mai nouä: G i o v a n n i M o n t e l a t i c i . sur. se regäsesc si se cäsätoresc. intrat si in limba romänä. o altä prelucrare in versuri a celebrului roman cavaleresc de la sfirsitul evului mediu Pierre de Provence et la belle Maguelonne. au scris peripetiile incurcate ale perechilor de indragostiti.morä. si cel care a avut un räsunet mai puternic in literatura bizantinä si chiar in literaturile moderne. in sfirsit.lucrate si traduse in versuri bizantine. dupä izvoare latine. II. alcätuit in Franta in secolul al XII-lea de truverul normand Benoist de Sainte-Maure. vestita Augusteon — un fei de San Marco a vechiului Bizant — toatä acea bogätie de marmorä. printr-un deznodamint fericit. cu cavalerii mesei rotunde (les chevaliers de la table ronde). cronicarul francez Villehardouin. Cupolele aurite ale bisericilor. 1916. Bä. scrie: „Rien de pareil ne se peut trouver en un autre pays". cad in mma piratilor. in secolul al XIII-lea. prelucrarea libera si prescurtata a romanului francez de la sfirsitul secolului al XII-lea Gyron le courtois sau Florio si Plaziaflora. BIBLIOGRAFIE Pentru istoria literaturii bizantine cea mai bunä operä este pinä acum tot K r u m b a • e h e r . rämin uimifi de cele ce väd in capi. altii in prozä — imitind pe Heliodor. München. spre satisfactia cititorilor. galeriile si arcadele palatelor de mar. Scriitori ca Teodor Prodromos. In secolul al XIII-lea.mai izbutit. planul operei sale Istoria ieroglificä. 1897. Geschichte der byzantinischen Litteratur.

literatura bizantinä. 1935. Bucuresti. Elenismul in Romänia. Fratii Chiril si Metodiu erau fiii unui inalt functionar grec din Salonic. $i dacä dupä cäderea Constantinopolului sub latinii cruciadei a IV-a pätrund in literatura bizantinä citeva teme din ciclul romanelor courtois. Si ln ceea ce priveste epica literatura bizantinä putea sta ou cinste aläturi •de literaturile romanice. In 864 principele Boris al Bulgariei. atunci intelegem farmecul pe care Bizantul il exercita asupra popoarelor pägine de la granitele imperiului. In secolul al VI-lea. abia in secolul al X-lea. Pentru imnografie Sn legäturä cu ritualul nostru: preotul prof. II. cind in Italia fi in Spania abia se furifau in documente latine urmele noilor limbi romanice. Flammarion. Hippomedon et Protesüaus ale lui Huon de Rotelande. Bizantul in schimb produsese marea epopee popularä Digenis Akritas. nu-i mai putin adevärat cä fi literatura bizantinä a transmis epicei franceze medievale o serie de motive in opere ca: Cliges a lui Chretien de Troyes. precum fi o serie de romane imitate dupä Ethiopica lui Heliodor.latia slavä se intindea pinä sub 37 . LITERATURA SLAVILOR SUD-DUNÄRENI Din cele expuse in capitolele precedente s-a putut vedea cä literaturile romanice. Opere postume. p. Bucuresti. Cleomades a lui Adenet le Roi. sub tarul Simion. P e t r e V i a . pe care nu numai bizantinologii. R u s s o . in cel religiös.. 487 —541. Pinä la aceastä epocä Bizantul insä.garii. reprodus ?i in Studii istorice greco-rotnane. p.vechile culturi ale Orientului. 1912. N. cind in Occidentul romanic apar primii cronicari — in Spania Alfons al X-lea cu cronica generalä a Spaniei> in Franca cronicarii cruciadei a IV-a cu Villehardouin in frunte — istoriografia bizantinä däduse pe cei mai de seamä reprezentanti ai säi. Bizantul se putea mindri cu melozi ca Romanos. Pinä in veacul al XIII-lea.dipa al nostru — care a colindat prin toate literaturile Occidentului» Privitä astfei in intregul säu. prin munca de culturä a discipolilor lui Chiril fi Metodiu. Cunof. 1937.§i a romanelor courtois din Franta medievalä s-a räsfirat in toate literaturile Occidentului neolatin. Partenopeu.tesc ca pe cel mai mare poet al creftinätätii din toate vremurile.4 i 1 e s c u. Cel dintii dintre popoarele slave din sudul Dunärii care au imbrätifat creftinismul oficial au fost bul. folosindu-se de incheierea päcii cu bizantinii. Byzance apris Byzance. 1933. se boteazä avind ca nas pe insufi impäratul bizantin Mihail. de exemplu. care i§i plämädise o civilizatie proprie din fuziunea clasicismului grec cu crestinismul fi cu strä.teau probabil limba slavä din copilärie. 271. I o r g a . Athis et Prophilias a lui Alexandre. Bucuresti. D i e h 1. Byzance.sintezä asupra •civiliza'tiei bizantine: C h. Grandeur et dicadence. fiindcä in veacul al IX-lea popu. Despre poezia imnograficä din cärtile de ritual si cintarea bisericeascä. anterioarä cu cinci veacuri literaturilor romanice. emancipindu-se de sub tutela limbii latine. cäci dacä bogata eflorescentä a chanson-elor de geste . s-a dezvoltat pe o linie de evolutie ascendentä fi atinsese in evul mediu in unele domenii — ca. Foarte prefioase date privitoare la important Bizantului pentru noi ?i la legäturile literaturii noastre cu cultura bizantinä se gäsesc la D. ci chiar fi teologii catolici il soco. avusese o evolu^ie literarä de cinci veacuri. Dacä la aceastä strälucire culturalä adäugäm frumusetea pitoreascä a Constantinopolului. Fundafia pentru literaturä $i artä „Regele Carol II". Creftinismul dobindefte insä un puternic avint in Bulgaria sub fiul lui Boris. care incep sä se e^aloneze incä din veacul al V-lea.fi in cel istorie — culmi mai inalte decit literaturile Occidentului. Florimont al lui Aimon de Varenne fi acel celebru in evul mediu Roman de sept-sages — Sin. apar tirziu. Bucarest. Paris.

loan Hrisostomul. care a dat fiintä slavä in Macedonia episcopatului din Ohrida. inventind pentru aceasta alfabetul glagolitic. el introduce la curtea din Preslav. alcätuite cu elemente legendäre dupä modelul hagiografiei bizantine. care se urcase pe tronul Bulgariei dupä Boris in 893. obstacole in expansiunea lui. Simion ifi fäcuse educatia in Bizant. cere din Bizant misionari creftini care sä cunoascä. un fei de patriarh al Bulgariei. dar. cu clerul latin din Venetia. Creftinismul pätrunsese in Moravia din tärile germanice. sub domnia lui Simion. Astfel. in zbuciumärile politice care urmeazä. inaltä arhiepiscopatul bulgar la rangul de patriarhie. zidefte biserici fi palate. ln aceeasi epocä a lui Simion träieste si loan Exarhul. Biserica bulgarä recunoscätoare pentru munca lor ii cinsteste in frunte cu cei doi apostoli Chiril si Metodiu sub numele de „svetii sedmipocetni" (grupul celor 7 sfinti). Era firesc ca in epoca de crestinare a poporului bulgar toatä strädania cärturarilor sä fie pusä cu deosebire in serviciul operei de tälmäcire a tot cea ce putea intäri noua credintä. ei dau atita strälucire domniei lui Simion. Ei gäsesc aci. pompa fi ceremonialul bizantin. se deprinsese din copilärie cu operele lui Aristotel fi cu discursurile lui Demostene fi dobindise atita culturä greceascä. organizeazä biblioteci fi stimuleazä cu avint opera de transplantare a literaturii bizantine. cuprinzmd discutiuni dogmatice ca de pildä disputa lui Chiril cu sarazinii. liturghia slavä incepe sä fie atacatä din ce in ce mai inverfunat de cätre clerul german catolic. limba slavä. proclamind autocefalia bisericii bulgare (917). principele Moraviei.ticä fi incercaserä sä adueä la creftinism pe cazarii de la nordul Märii Negre. pe care un panegirist bulgar contemporan il numefte „noul Ptolomeu".tinopol o solidä educatie religioasä sub cäläuza marelui patriarh Fotie. discipolii lui Metodiu se refugiazä in Macedonia fi apoi in Bulgaria. punindu-se el insufi la muncä. ne spune cä bizantinii il socoteau pe jumätate grec.tele Scripturi in limba slavä.zidurile Salonicului. de origine longobardä. cu cazarii. De la el a rämas in literatura bulgarä traducerea a 135 de discursuri ale sf. in anul 860. reunite sub numele de Zlatostruj (Valul de aur). fi in 863 plecarä in Moravia. Dobindiserä la Constan. In fruntea acestor discipoli stä Climent. Frafii Chiril fi Metodiu petrecuserä vreo trei ani pentru a traduce Sfin. Hotärit sä ridice starea culturalä a poporului säu. capitala tärii. cälä. care toemai fusese ciftigatä la creftinism. dar fi din pricinä cä misionarii germani nu cunofteau limba poporului pe care voiau sä-l evanghelizeze. Sub acest principe in^elept. Rostislav. Propaganda lor avu un succes strälucit. Ei aveau astfei reputatia unor adevärati apostoli cind. incit toti slavistii o numesc epoca de aur a literaturii bulgare. tärimul prielnic pentru o spornicä activitate culturalä. care a transpus in literatura bulgarä partea care interesa mai mult poporul säu din opera fundamentalä de dogmaticä a sfintului loan Damasceanul. dupä ce moare Rostislav. unde se initiaserä in viata asce. discipolii lui Metodiu sint bine primiti. Munca desfäsuratä in aceastä privintä este uriasä pe toate tärimurile literaturii religioase. El a läsat o serie de discursuri si biografia apostolilor Chiril si Metodiu. Luitprand. in afarä de cärtile fundamentale ale 38 . incit un sol contemporan german al regelui Otto I. dar intilnea.toriserä apoi pe la mänästirile din Asia Micä. nu numai din pricinä cä moravii pägini erau in lupte continue cu germanii. Persecutafi fi izgoniti din Moravia. Incurajati de tar in munca lor de culturä.

Bibliei. in faza de copilärie a culturii sale. inväluie intr-un nimb de castitate si sfintenie nasterea. Athanasie din Alexandria. in care se aratä pribegia familiei sfinte spre Egipt prin pustiu. dTtoxpünxco = acopär. Ascensiunea lui Isaia la cer. copiläria si tineretea Sfintei Fecioare. ale lui loan Moshos [Limonarion. atribuitä apostolului Toma. ca un fei de operä postumä.rul sf. Aceastä literaturä s-a näscut in vremurile de decadentä ale poporului evreu si in primele veacuri ale crestinismului. in sfirsit. Ciclul acestor legende apocrife se incheie apoi cu o serie de viziuni apocaliptice privitoare la sfirsitul lumii fi la contrastul dintre rai si iad. Literatura aceasta este alcätuitä dintr-o vastä materie de legende tesute de imaginatia naivä a poporului in jurul Mintuitorului si a familiei sfinte: asa-numitele evanghelii apocrife. dar in acelasi timp o literaturä neautenticä. moartea lui si scoborirea in infern pentru liberarea celor drepti. sau comentarul lui Hippolit asupra cärtii lui Daniil. ca: Apocalipsul sfintului loan Bogoslovul. a Mintuitorului sau a unuia din apostoli. ca de pildä opera sfintului loan Damascean. si. Si fiindcä pretentia acestei noi literaturi cä ea este opera marilor personalitäti ale Bibliei este neintemeiata. sau Evanghelia copiläriei. Cälätoria Maicii Domnului la iad. fie. Evanghelia lui Nicodim. comentarii privitoare la textele biblice. s-au tradus de cätre scriitori anonimi numeroase cärti de dogmaticä. ale lui loan Klimax (a cärui scriere Lestvica. precum si copiläria Mintuitorului in Nazaret. era mai bucuros dupä povesti fi legende in legäturä cu noua lui Credintä si cu lumea inocnjurätoare. fratele cel mic al Domnului. care. fie din nevoia de a ridica moralul deprimat al poporului. pinä ce imprejuräri fericite au scos-o la luminä. in sfirsit. foarte räspinditä si la noi). a fost tradusä la noi in secolul ?. de a dezvälui enigmele privitoare la creatiunea si sfirsitul lumii. de textele liturgice. termenul apocrif are douä note caracteristice: literatura care ar fi stat ascunsä.l XVII-lea de mitropolitul Varlaam). care vor trece apoi si in literatura 39 .leticä culeasä din operele sf. in care se povestesc chinurile Mintuitorului. fie din näzuinta de a lämuri unele puncte läsate in intuneric de Biblie din viata patriarhilor. literatura apocrifä a Noului Testament a fost alcätuitä mai toatä din legende populäre formate in comunitätile primitive ale crestinismului — fiindcä cea pläsmuitä de sectele eretice a fost distrusä — si a apä. Apoealipsul sfintului Pavel. ca de exemplu comenta. a Mintuitorului. sint infätisate cu elemente de miraculos intr-o adeväratä apoteozä si. De aceea literatura aceasta a fost numitä apocrifä (de la gr. ale lui Grigore de Nazianz. in sfirsit. aceea care s-a bucurat de mai multä trecere in literatura bulgäreascä a fost literatura apocrifä. care. cu pretentia cä a stat multä vreme ascunsä ca o literaturä postumä. Dar asemenea discutiuni dogmatice fi speculatiuni teologice nu puteau multumi imaginatia naivä a poporului.a. a profetilor. o bogatä literaturä omi.rut sub numele unui patriarh. ca de pildä Protoevanghelia lui Iacob. Cumntul lui Melodie al patarilor. regeneratorul vietii monahale bizantine din veacul al IX-lea. ale lui Teodor Studitul. mostenite din vechiul iudaism. Vasile cel Mare. a unui profet. ca de pildä operele lui Efrem Sirul. inspiratä de dogma conceptiunii imaculate a Mintuitorului. falsä. falsä. «XTCÖXPUTCTO? = ascuns). a apostolilor. pseudoepigraficä. Läsind la o parte legendele privitoare la Vechiul Testament. scara posturilor pe care trebuie sä le urce omul pentru a ajunge la desävirsire moralä. ascund. De aceea din bogata si variata materie religioasä a Bizantului. ea fiind o literatura neautenticä. la viata de dincolo de moarte. loan Hrisostomul s. literaturä asceticä fi misticä.

Astfel sa tradus. care duce povestirea pinä la moartea impäratului Teofil. unele chiar din secolul al XVI-lea. care povesteau. care povesteste istoria lumii pinä la anul 574. un siriac grecizat. Asadar.gari — si in primul rind clericii care stäteau in fruntea activitätii de transplantare a culturii bizantine — au ales din comoara literarä a Bizantului. in primul rind romanele populäre. dupä modelele clasice.gur asa de ridicat incit sä poatä gusta frumusetea capodoperelor literaturii clasice grecesti. care in originalul bizantin era scris in versuri. Cronicile bizantine. o versiune din vestita carte de fabule indiene. numai acele opere cu caracter estetic care puteau fi pe placul maselor naive ale poporului. Dimpotrivä. romanul lui Varlaam si Ioasaf o prelucrare bizantinä a legendei lui Buda. cronica lui Gheorghe Monahul Amartolos (— päcätosul). dar care in slavä este tradus in prozä si care va avea. nici sä poatä pretui floarea poeziei bizantine. „cel mai bun roman spiritual al evului mediu". Cärturarii bul. traditii populäre privitoare la impärati si alte multe elemente de folclor bizantin. dupä cum vom vedea. care incepeau povestirea de la creatiune si care intretesau in urzeala biblicä si istoricä legende apocrife. toatä viata zbuciumatä a imperiului si a curtii din Constantinopol. tradus la noi de Udriste Nästurel. in afarä de ceea ce putea intäri credintä. cumnatul lui Matei Basarab. incä din secolul al XIII-lea: o versiune a romanului lui Alexandru cel Mare. La inceputurile crestinärii sale.noasträ. tradusä in literatura arabä sub numele de Kaliiah si Dimnah. eleniskii letopisec (Malalas). Din bogata literaturä de cronografe bizantine au trecut in literatura bulgarä: hronograful lui loan Malalas. care apoi a fost incorporatä in Rusia in asa-numitele cronici grecesti. nivelul cultural al poporului nu era desi. acestia gustau mai mult cronografele scrise de cälugärii bizantini. citeva fragmente din xpovoypx<pixov Zuvzopov a patriarhului Nikifor si cronograful lui Manasses incärcat de podoabe stilistice. iar in literatura bizantinä si slavä sub numele 40 . nu au interesat pe cärturarii de la inceputul literaturii bulgare. o mare influentä asupra cälugärilor cronicari ai Moldovei Macarie si Azarie.

inchegindu-se intr-o unitate politicä. cea mai veche.360 cu ajutorul Anei. prin munca neobositä a marilor patriarhi Theodosie si mai ales Efthimie. aceasta tatäl säu. la curtea tarilor din Tirnova. copiind texte religioase. Bulgaria insäfi inträ in sfera de influentä a culturii sirbefti. Simion fi Sava au intemeiat in Muntele Athos mänästi. fi impreunä cu aceasta fi literatura tradusä. dar -copistii sirbi. din cercul legendelor solomonice. La curtea din Vidin a tarului bulgäresc Sracimir se intrebuinteazä in documente limba sirbo-slavä fi in aceastä limbä •este scris fi sbornicul copiat la anul 1. renuntä fi el la tron fi. care a innodat viata religioasä a poporului sirb cu viata asceticä fi culturalä a Muntelui Athos. imbräcind haina monahalä sub numele de Sava. dar hazlii in acelasi timp. Aceastä republicä de mänästiri a jucat un rol important in viata Räsäritului ortodox. fabule fi enigme al lui Archirie fi Anadan. intr-un papirus scris cu 5 veacuri inainte de Hristos in limba armeanä. venind cu sufletul umilit pe urmele fiului säu. Legäturile vietii de culturä a sirbilor cu Muntele Athos au fost innodate in secolul al XII-lea prin fiul lui §tefan Nemanja. Inäbusitä prin cucerirea bizantinä. Trezitä mai tirziu la viata literarä proprie. Ratko. bulgarii au mai transpus in literatura lor romanul mtesat de proverbe.logicä germanä pe o insulä de la cataractele Nilului. profesorul Murko. Stefan Nemanja. au introdus ln textele ce copiau limba tärii fi a vremii lor. care a circulat fi in literaturile medievale ale Apusului sub numele de Solomon si Marcolf fi care stä la baza prelucrärii lui Croce. Bertoldo. de tari bulgari. sotia tarului fi fiica lui Basaraba al nostru.de Stefanites si Ihnilates (numele a doi sacali. s-a retras in Muntele Athos.nefte in secolul al XI-lea sau al XII-lea.tul de greutate in Serbia. acoperitä numai de mänästiri ridicate de impärati bizantini. care träiesc in umilin^ä o viatä de adeväratä frätietate crestineascä. Romanul a fost tradus in slavo. Din acelafi ciclu de povesti venite din vechiul Orient in literatura bizantinä. apoi o povestire cu elemente enigmatice. Serbia a imprumutat limba bisericeascä. a fost descoperitä in zilele noastre de o misiune arheo. sub conducerea lui §tefan Nemanja. dar fi un fei de bibliotecä centralä a popoarelor ortodoxe. päräsind strälucirea de la curtea domneascä a tatälui säu. 41 . sub conducerea celui mai destoinic din soborul egumenilor: protul Muntelui Athos. Citiva ani dupä.rea sirbeascä Hilandarul. legende fi povesti bulgare. uniti laolaltä intr-un fei de republicä. de cnezi sirbi. probabil in tinuturile Macedoniei. Literatura bulgäreascä venea in Serbia prin mijlocirea mänästirilor din Muntele Athos. a cärui formä. Cätre sfirsitul secolului al XII-lea literatura sud-slavä ifi strämutä punc. Muntele Athos este o peninsula stincoasä fi abruptä. Aceste mänästiri adäpostesc in eie cälugäri de neamuri •diferite. de domni romäni fi de tari rufi. ifi cautä un loc de odihnä intre cälugärii Muntelui Athos sub numele de Simion. unui din statele cele mai puternice ale Peninsulei Balcanice. cäci documentele scrise in Bulgaria la aceastä epocä se resimt de influenza sirbeascä. intitulatä Solomon fi Kitovras. activitatea culturalä renafte in Bulgaria sub al doilea imperiu romäno-bulgar. din Bulgaria. devine. Acesta. eroi ai romanului). care. cäci ea era nu numai inima din care pulsa viata religioasä din Räsärit. cum spune unui din cei mai buni cunoscätori ai literaturii sud-slave.

bit. sau Sancta Maria de Mljet (Meleda). Ilja Crejevic. Din räsadurile bizantine aduse din Athos a crescut pe pämint sirbesc o literaturä originalä de hagiografie fi cronici nationale. fi versurile lui latine sint socotite ca cele mai frumoase dintre ale scriitorilor contemporani. fusese ocupat de croati cu citiva ani mai inainte de strämutarea sirbilor in sudul Dunärii. coroana de poet. Veglia. pe care cu mici intreruperi a izbutit sä o pästreze pinä in 1815 (congresul din Viena). Lagosta fi citva timp Ragusa. cum le numeau occidentalii.talä care pätrundea dinspre |ärmurile Märii Adriatice. croatii sint cistigati la creftinism prin misionari trimifi din Roma. regele croatilor. gustul pentru artele frumoase fi literaturä. care au adus cu ei in societatea slavä obiceiuri rafinate. prikazanje sau skazanje. se intinde fi influenta bisericii. ln afarä de curentul acesta ortodox fi bizantin care se revärsa in Serbia din mänästirile Muntelui Athos. Litoralul adriatic. Defi Ragusa fi-a redobindit libertatea. afezatä pe virful unei insule stincoase inconjuratä de päduri de pini. Era un curent de culturä occiden. cum le .Din Muntele Athos au plecat textele fi misionarii culturii cätre ^ärile slave. episcopate catolice de care depindeau numeroase biserici fi mänästiri. slavii dalmatini. leagänul literaturii bulgäresti din epoca de aur. sau mai exact un dialect italian. veacul al XI-lea chiar. un alt curent. in 879. Un tinär dalmat.. Marco izbutefte sä stäpineascä centre insemnate ca Zara. Ragusanii incep sä serie chiar in limba latinä fi italianä. din. In 1102 croatii. In Antivari fi in Ragusa se intemeiaserä. autoritatea bisericii papale. La inceputul secolului al XI-lea dogele Venetiei. lingä Ragusa. Pe de altä parte. multe elemente din arta si literatura Occidentului medieval au pätrüns in literatura croatä. totufi ea a rämas sub influenza venetianä fi limba oficialä a republicii dalmatine a fost multä vreme limba latinä. Legäturile politice si economice ale Venetiei cu Ragusa au inlesnit in cetatea dalmatinä afezarea. Dupä o perioadä de ezitäri intre Roma fi Bizant. recunoscu in cele din urmä. venea sä invioreze literatura sirbeascä. cucerefte o parte a tärmului adriatic al Croatiei. Branimir.. vechea Ilirie fi o parte din Panonia. Prin aceste mänästiri in care cälugärii croafi träiau sub ascultarea Romei fi oficiau serviciul religiös in limba latinä. dupä o serie de zbuciumäri interne.sitatea din Padova. unde populafia bulgäreascä se incrucisa cu popula^ia sirbeascä. se due in Italia pentru completarea studiilor la Univer. se alipesc la Ungaria fi inträ in acest fei tot mai mult in sfera de influentä a Ungariei fi a bisericii catolice. de farmecul Venetiei. Un popas in drumul lor 1-au format mänästirile din Macedonia. italienilor. Astfel croatii au cunoscut de timpuriu acele drame liturgice ale evului mediu —■ — misterele. Ragusa a fost cu deosebire poarta prin care influentele occidentale au pätruns in literatura fi in arta sirbeascä. primefte in 1478. Spalato. Cu un veac mai inainte tinuturile croate din jurul Dubrovnikului de azi — Ragusa de altädatä — cäzuserä sub influenta Italiei. Petru al II-lea Urseolo. cind a fost cedatä o datä cu Venezia Austriei. precum fi prin numeroase legäturi politice. unde cu timpul republicä Sf. ca de exemplu: Sancta Maria de Retego. de un caracter cu totul deose. la Roma. Paralel cu influenta politicä fi culturalä a Venetiei pe tärmurile dalmatine. dupä cererea impäratului bizantin Heraclie. atrafi. comerciale fi culturale. Incä de la inceputul afezärii lor pe coastele dalmatine.

1908. Bärbulescu cred chiar cä unui din cele mai vechi monumente ale literaturii bulgare. Zagreb. Limba in care ei traduseserä Sfintele Scripturi era insä. care nu fuseserä incä asimilate si care au läsat urme puternice in limba si chiar in toponimia noasträ: Gorj (Jiul de munte). Rimnic (din Ribnic. Organizarea bisericii bulgare si extensiunea ei in nordul Dunärii. Pentru literatura croala: Dr. Bucovina (tara fagilor). altele de origine germanä. Hasdeu si I. in colecfia „Die Literaturen des Ostens in Einzeldarstellungen“. 1922. D r a g u t i n P r o h a s k a . de la ryba = pe^te. Dolj (Jiul de cimpie). ed. Oficierea ritualului crestin nu se putea. Crapl BtJiraprca jlaTepaxypa (IXXVIII B). a Ill-a. sävirsi in toatä plinätatea lui färä evanghelii si färä texte liturgice. venind astfel sä sporeascä tezaurul cultural al slavilor sud-dunareni. erau pägini. dintre care unele de origine latinä. 1933. Sofia. 30 — 52. Les influences italiennes sur V ancienne litterature ycngoslave. 19 H. in Revue de litterature comparee.numeau croatii — au avut poeti care s-au inspirat din lirica lui Petrarca si au cunoscut de timpuriu binefacerile Renasterii. Dar cum eimpul lor de activitate apostolicä se intindea peste tinuturile slavilor occidentali (strämo§ii slovenilor actuali). Era deci firesc ca texte slavonesti religioase din sudul Dunärii sä fi trecut in nord si chiar sä se fi copiat pe pämintul nostru. Izolati de romanitatea occidentalä prin unguri. i G e n o v . care pinä tirziu. in jurul Salonicului. HcTopaa EMrapcxaTa jiHTepaiypa. Sofia. deci „riul cu pesti"). Traducerile fratilor Chiril si Metodiu. fiindcä are la sfirsit pentru fiecare capitol o bibliografie bogatä. si de imperiul bizantin prin slavii de la sudul Dunärii. Informitis si bibliografie si la A n g e l o v . Bistrita (apä repede) etc. s-ar fi scris in tärile noastre. pp. intr-o vreme cind 43 . romänii au trebuit sä primeascä in bisericä liturghia slavä. ei au trebuit sä introducä in traducerile lor si elemente slave occidentale. deci in secolul al IX-lea. o parte din aceste elemente de artä si literatura occidentals a pätruns in literatura sirbeascä. Pentru influentele italiene asupra literaturii iugoslave un bun articol de sintezä: M i r k o D e a n o v i c . Geschichte der älteren sudslavischen Litteraturen. limba bulgäreascä vorbitä pe timpul lor. la inceputul secolului al XI-lea. XVI. INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ BIBLIOGRAFIE Pentru literaturile sud-slave in general o bunä operä de sintezä este tot D r. ed. Ilpsritefl cpncse KaHMteBHOCTH. Aceastä liturghie fusese infiintatä de cätre fratii Chiril si Metodiu. M i l i v a j e B a g i 6. Prin legäturile cu Serbia. dupä cum s-a dedus din particularitätile fonetice. desigur. Dimbovita (de la = stejar). dar care cunosteau incä din ca-sa pärinteascä limba slavä si care convertiserä la crestinism pe moravii principelui Rostislav. au fost curätate de elementele sträine si de tot ce pärea poporului de neinteles. 1913. Pentru literatura sirbeascä manualul lui P a v 1 e P o p o v i c. Leipzig. Codex Suprasliensis. 1934. revizuite in Bulgaria in epoca de aur a tarului Simion. care din secolul al IX-lea erau ortodocsi. H3 crape cpncice khmokcbhocth. Das kroatisch-serbische Schrifttum in Bosnien und dir Herzegowina. Belgrad. M. Copii de pe aceste texte au trecut desigur si in nordul Dunärii si eie vor fi servit la oficierea cultului divin intr-o vreme cind pätura de populatie romäneascä era sträpunsä de numeroase infiltratii slave. Beograd. este incä util. 1926. a Il-a. M u r k o. greci din Salonic. Pentru literatura bulgäreascä: B o i a n P e n e v .

tinuturile vlahilor . dupä distrugerea Jaratului bulgar. Vasile al II-lea reorganizeazä ierarhia bisericeascä in Bulgaria cuceritä. Ne lipseste materialul documen.noi incä nu eram consolidate a contribuit si ea sä innoade viata noasträ religioasä cu a slavilor sud-dunäreni.tar necesar pentru a lumina aceastä epocä intunecatä din istoria poporului romänesc. In anul cind.

riile regilor unguri. voievodul romänilor din Maramures. pinä cind. precum fi comunitatea de credintä care unea popoarele lor au fäcut ca romanii sä ia parte aläturi de popoarele slave in luptele comune contra turcilor la riul Marita (1371). este. atrage de partea lui pe moldoveni si distruge ostirile unguresti trimise impotriva lui. Basaraba. acesta. publicat de Geizer. se constatä intre conducätorii Järii Romänesti si ai statelor slave sud-dunärene strinse legäturi politice. Din putinele stiri. cind principatele romäne erau in necontenite lupte cu regii catolici ai Ungariei si ai Poloniei pentru salvgardarea independentei lor. nu se poate §ti dacä este vorba si de vlahii din nordul Dunärii. trece Dunärea $i cucereste Vidinul. El cucereste pärti din Banatul unguresc al Severinului. Lipsa de märturii documentare inväluie viata poporului nostru din evul mediu intr-o negurä deasä. pe care a cäsätorit-o cu Sracimir. murind pe cimpul de lupta in anul 1279. in väile de la Posada. intervine o impäcare intre unguri fi romäni. luind in captivitate si pe Sracimir. in urma stingerii dinastiei arpadiene. prin contopirea lor. cäzut pe cimpul de luptä. regele Sirbiei. ostirea lui Carol Robert. Litovoi. trece cu credincio?ii säi peste munti in Moldova. In acele vremuri de mari zbuciumäri. Nicolae Alexandru. dupä moartea lui Alexandru Basarab. principatul Tärii Romänesti si al Moldovei. fiindcä ne lipsesc stiri documentare— voievodatele märunte sub sceptrul säu. ca stat de sine stätätor. Legäturile dinastice dintre voievozii romäni fi conducätorii statelor slave din Balcani. in cele din urmä. Ludovic. cind. socotit ca ctitorul Tärii Romänesti. dar plätefte cu viata aceastä incercare. Cind. Cel dintii voievod care ridicä steagul independentei pe plaiurile noastre este voievodul de la Jiu. prin alungarea tätarilor care invadaserä sesurile si prin inläturarea ungurilor care aveau pretenfie de suzeranitate asupra tinuturilor din nordul Dunärii. reiese cä in secolul al XIII-lea se gäseau pe meleagurile noastre formatiuni märunte de state.torit-o cu §tefan Uros. fi Vidinul. intärite prin inrudiri dinastice. care ridicau pretentiuni de suzeranitate asupra tinuturilor din sudul si räsäritul Carpatilor. este redat lui Sracimir. refuzä sä pläteascä tributul cuvenit regelui Ladislau Cumanul. .nul cneaz al Serbiei. atacä orasele de granifä din Ardeal. Cam in acelafi timp se intemeiazä si Moldova prin Bogdan. ca sä-l räzbune. Principatul Järii Romänesti si al Moldovei nu s-au putut deci inchega ca state independente decit prin lupte cu regii Ungariei. unde a cäzut pe cimpul de lupta bätrf. Principatele romänesti apar in lumina Räsäritului european abia cu citeva decenii inainte ca turcii sä punä piciorul in Europa. din care aveau sä se inchege cu timpul. dinastul din Vidin.sint men|ionate ca aflindu-se sub jurisdictiunea bisericeascä a episcopatului de Vidin. pe care le culegem din documentele ie^ite din cancela. a avut o fiicä pe care a cäsä. regele Ungariei. la Cosovo. se intemeiazä. Fiul-§i urma^ul lui Basarab. Anca. Inglobarea noasträ in zona religioasä slavä de nuantä bizantinä este apoi intäritä de imprejurärile politice in care s-a desfä^urat find vietii noastre istorice pinä la epoca näruirii statelor balcanice. ia in stäpinire tara lui Sas. cucerit de romäni. räzvrätindu-se impotriva ungurilor. Aceste legäturi de familie incheiate pe temeiul comunitätii de credintä au consolidat si relatiile politice. Abia dupä o jumätate de veac. dar din actul imparatului bizantin. principatul muntean. cu drept cuvint. liberat din temnita ungureascä. care. curätind sesurile Dunärii de stäpinirea tätärascä §i distrugind in 1330. unind — in ce imprejuräri nu stim. cumnatul domnului romän. Ungaria era zguduitä de mari främintäri §i cind stäpinirea tätarilor la Dunäre se clatinä. si o alta.

Dar dacä din punctul de vedere al integritätii etnice ortodoxismul ne-a adus 46 . care pinä la inceputul secolului al XI-lea erau incä pagini. in epoca de asezare a vietii noastre romänesti. primind fi stind in legäturä cu creftinismul din Roma. abia iefi^i din haosul invaziilor. se iveau zärile Renafterii. dupä cäderea statelor slave. care a deschis perspectivele unei strälucite culturi antice fi care a inlesnit. cind se deschide prin Polonia o fereasträ cätre Occident.^ite ineäpute sub stäpiniri diferite.nismul. in luptele de la Nicopole si de la Varna. in Räsärit greaca fi slava. sub presiunea statului. Dar cu toate neajunsurile ce au decurs pentru noi din aceastä situate fi pe care le vom vedea indatä. am intrat in sfera de culturä a popoarelor sud-dunärene. o literaturä bogatä fi variatä. au adoptat in bisericä fi in cancelaria de stat limba latinä. ducind cu el in mormint independenta farii sale. Intrarea tärilor noastre in zona culturii sud-slave este un fapt capital in istoria romäneascä. limba in care se oficia serviciul divin a fost introdusä la noi fi in cancelaria domneascä. cäci a avut consecinte din cele mai insemnate pentru destinele viitoare ale neamului. Am väzut mai sus imprejurärile in care a pätruns la noi cultul divin in limba slavä incä din secolul al IX-lea probabil. Noi. cind noi.celariilor princiare: in Apus latina. pe temeliile Renafterii. rämine sträinä sufletului romänesc. cehii. in Occident se incheia faza medievalä a marilor literaturi europene fi. Mai tirziu. räspindirea umanismului fi a Renafterii. Era pe timpul acela. si mai tirziu. incepem sä ne organizäm viata de stat. Occidentul sträbätuse timp de patru veacuri un drum destul de lung si de bogat in literaturä fi se ridicase pinä la Divina Commedie a lui Dante. intr-o vreme in care credintä religioasä era o puternicä realitate sufle.larä sä fi fost pierdutä pentru romänism. Cäci dacä noi. politice si dinastice au sfirsit prin a ne alipi si mai strins de lumea ortodoxä a sudului dunarean bizantino-slav. atunci este probabil cä precum o parte din pätura conducätoare a poporului nostru din Ardeal — care. pentru ca. In secolul al XIV-lea. o strinsä corelatie intre limba de bisericä si limba de stat: limba in care se oficia serviciul divin era in acelafi timp fi limba in care se redactau actele oficiale ale can. Literatura care se dezvoltä mai departe in Occident. despärtiti de romanitatea occidentalä prin unguri. Ea a fost fatalä pentru toatä cultura noasträ veche. polonii. cu toatä latinitatea fiintei noastre etnice. Alte popoare din jurul nostru.Lazär. primind catolicismul si mai tirziu calvi. ungurii. prin reluarea traditiilor cu antichitatea greco-latinä. Ortodoxia si slavismul nostru au format. pinä la jumätatea veacului al XVII-lea. totusi slavismul — oricit s-ar pärea de paradoxal la prima vedere — a contribuit intr-o mäsurä oarecare la pästrarea intactä a unitätii noastre etnice. inchis in formulele invechite ale culturii bizantino-slave.teascä. ca dealtfel in tot cursul evului mediu. difuzatä prin inventia tipografiei. cind pe plaiurile noastre cälugärul sirb Nicodim fi tovaräfii säi clädeau cele dintii mänästiri de piaträ. Aceste strinse legäturi religioase. in chiliile lor sä inceapä munca de copiere a manuscriselor de evanghelii slave. cind procesul de asimilare a elementelor slave din tinuturile noastre se incheiase si cind din haosul evului mediu fi-a fäcut aparitia in lumina istoriei principatele noastre. cimentul care a tinut strins legate sufleteste ramurile neamului räzle. Un veac mai tirziu. in care vibreazä sufletul Italiei medievale in ceea ce are el mai adinc §i mai etern omenesc. de rasä finicä sau slavä. s-a pierdut in nobilimea maghiarä si a fest deznationalizatä — tot astfel nu ar fi fost exclus ca in aceleasi imprejuräri si o parte din pätura popu. am fi avut in bisericä si in viata de stat aceeasi limba ca si ungurii. Ortodoxia fi slavismul ne-au izolat in bunä parte de marile främintäri culturale ale Apusului. mai tirziu.

dar care in epoca mtemeierii principatelor noastre ajunsese o limbä. Lancelot. acesta era orizontul literar pe. cultura slavä care stätea la dispozitia clerului nostru era ea insäsi säraeä. clerul.tiune. . In patru veacuri de influente bizantine si de legäturi cu tärmurile italiene. Din capodoperele literaturii clasice grecesti nu a pätruns nimic in literatura slavilor de sud.doniei. In locul cronicilor bizantine. invechitä. citeva colectii de florilegii si citeva cronici sirbesti originale. Am väzut intr-un capitol precedent in ce consta literatura slavilor suddunäreni. care. alipirea noasträ la cultura slavilor sud-dunäreni a restrins insä in chip simtitor orizontul vietii noastre literare. care nu prezentau mult interes pentru ei. pe de altä parte. si in sfirsit cu citeva mistere religjoase. ca dealtfel si la inceputul evului mediu occidental. alimentatä. amestecau continuu elementul biblic cu cel apocrif si istoria veridicä cu fondul legendär al folclorului bizantin. la care adäugaserä citeva cärti de dogmaticä si de misticä. romane populäre bizantine si occidentale. din cultura Bizantului. De o deosebitä trecere s-au bucurat apoi la popoarele slave legendele apocrife privitoare la materia Vechiului si a Noului Testament si mai ales legendele apoca. pe de o parte. o limbä moartä. limba slavä in care preotii nostri sävirseau slujba bisericeascä era o limbä vorbitä in veacul al IX-lea in jurul Salonicului si in tinuturile Mace. Numai cei care erau tinut>. s-au multumit cu citeva cronografe. din cultura Italiei. cu romanul lui Alexandru cel Mare. asceticä. de aceea singura clasä cultä era la noi. Prin legäturile coastelor adriatice ale Serbiei cu Venetia si cu cel eialte cetäti italiene. care-1 deschidea poporului nostru adoptarea limbii slavone cä limbä de culturä. iar din literatura de imaginatie a Bizantului au trecut numai citeva romane cu caracter popular. prin mijlocirea croatilor. cronografe cu elemente apocrife si folclorice. prin profesiunea lor. cu o versiune a romanelor bretone Tristan si Isolda.liptice. incepind povestea lumii de la crea. pe acele timpuri.servicii incontestable. care zugräveau in colori vii antagonismul dintre cele douä tärmuri spre care se due sufletele oamenilor dupä moarte: iadul si raiul. Mai intii. In al doilea rind. Literatura religioasä canonicä si apocrifä. literatura slavilor sud-dunäreni se imbogätise cu citeva cärti de florilegii. o cunoascä se sträduiau sä o invete. sä. menite sä intäreascä credintä cea nouä in masele populäre. slavii sud-dunäreni transpuseserä in limba lor in primul rfnd Sfinta Scripturä si cärtile necesare serviciului liturgic.

multi cälugäri romäni. si toate sfintele biserici le hränia“. fiul lui Sas. Acesti mitropoliti bizantini ai Tärii Romänesti innoadä si mai strins legäturile noului stat cu mänästirile Muntelui Athos. descälecätorul Moldovei. Antim. patriarhiei din Constantinopol. i-a Inältat turnuri de priveghere. viitorul mitropolit al tärii. fusese egumen al mänästirii Cutlumus si protos al Muntelui Athos. Athos in frunte cu protul Gavril.. prädate si arse de pirati in acele vremuri de agonie ale imperiului bizantin. §i-i dä ca scaun de resedintä capitala de atunci a Tärii Romänesti. I Vestea despre sfintenia vietii ascetice din Muntele Athos ajunsese chiar ’ pinä in tinuturile nord-vestice ale Ardealului. — cum s-a väzut mai sus — a cerut patriarhului din Constantinopol un mitropolit. Munte. ale cärui fiice erau märitate. iar fiul säu. Radu cel Mare are si el o parte insemnatä in rezidirea mänästirii. In anul 1391 I se afla la Constantinopol Drag. astäzi dispärut. El sträbätuse drumul pinä acolo — dupä cum afläm din gramata patriarhului Antonie — ca sä inchine ctitoria familiei lui. Printr-un instinct superior de culturä. Mihail din Peri. patriarhul ridicä in 1359 la rangul de mitropolit pe episcopul bizantin Iachint din Vicina. Afluxul cälugärilor romäni devine din ce in ce mai numeros si mänästirea incepe a fi recunoscutä in documentele postericare cu numele de „lavra Tärii Romänesti. a zidit biserica. egumenul Hariton.‘‘. din Ierusalim si din Sinai. dar marele binefäcätor. Recunoscätor pentru aceste daruri frumoase. Vestea despre märetia Bizantului ajunsese pinä la curtile domnilor noftri §i avem märturii contemporane din izvoare bizantine cä inainte de cäde.. Gavril. un oräsel in Dobrogea. Curtea de Arges. Dupä zidirea mänästirii. dincolo de lumea slavä din sudul Dunärii si intr-o vreme in care nu se putea prevedea präbusirea Peninsulei Balcanice sub turci. adaugä: „§i fu ctitor mare a toatä Sfetagora . iar succesorul lui Hariton. regele Serbiei. Paralel cu aceste legäturi religioase merg $i legäturile politice. Pentru a satisface aceastä cerere a domnului valah. ci §i al lntrcgului Munte Athos a fost insä Xeagoe Basarab. cäci urmasul säu. protosul mänästi. trapezäria si chiliile si a däruit-o cu mosii din Tara Romäneascä. ctitorii principatelor noastre au cäutat. nu numai al mänästirii Cutlumus. dupä ce insirä toate daniile fäcute de voievodul romän mänästirilor din tärile balcanice.. pe douä cäi: religioase si politice. Astfel Alexandru Basarab.. alta dupä Stefan Uros. in Maramures. spune documentul. Legäturile religioase cu Bizantul se continuarä si dupä moartea lui Iachint.preunä ctitori: „saßev 01 Svo %ax iüou %TT|Top3. Vlaicu-vodä. despotul bulgäresc din Vidin. si in toate laturile de la räsärit pinä la apus §i de la amiazäzi pinä la amiazänoapte . pentru a se rezidi din temelie mänästirea Cutlumus.Dar dincolo de granitele lumii slave sud-dunärene era acel Bizant a cärui strälucitoare civilizatie luminase evul mediu intr-o vreme in care focarele de culturä ale Romei vechi fuseserä stinse prin invazia barbarilor. Basarab däduse „nu putin".rilor din sfintul Munte. Haritcn. mänästirea Sf. i-a fäcut castru de apärare.rea . propune domnului sä fie im. a rezidit din temelie mänästirea. Docmentele descoperite recent la Muntele Athos ne dezväluie sprijinul acordat de domnii romäni pentru refacerea mänästirilor din sf. in frunte cu mitropolitul Mihail si ieromonahul Iacob. legäturi directe cu Bizantul. este si el tot bizantin." ■ Dupä Vlaicu-vodä. ^ La sfintirea mänästirii Curtea de Arges au fost de fatä toti egumenii Muntelui f. Era cetatea imperialä a Constantinopolului a cärei frumusete si ale cärei comori de artä uimise intr-atita lumea incit era cintatä in bilinele rusesti si in romanele courtois ale Frantei medievale. se due in noua mänästire pentru a deprinde aco^p tipicul de viatä athonitä. una dupä Sracimir.

ca of it er in garda imperialä. Cronicarul bizantin Duca ne spune cä unul din fiii lui Mircea cel Bätrin isi fäcea ucenicia armelor. a luat parte $i un nepot al lui Mircea. intraserä in agonie. lipsite de sprijinul statului.Constantinopolului sub turci.find cu anul 1498. noi continuäm sä vietuim timp de citeva veacuri din färimiturile unei culturi formate in plin evul mediu si care la inceputurile culturii moderne se stinsese. Acela^i cronicar bizantin adaugä mai departe cä in luptele pe care bizantinii le-au purtat cu turcii. in acelasi timp. incit impäratul i-a pus la fndemina una din cele mai mari coräbii ca sä se intoarcä in patrie. De aci caracterul atit de deosebit fatä de literaturile Apusului si. cind Bulgaria inträ in stäpinire turceascä. Präbusirea Constantinopolului a hotärit definitiv asezarea turcilor in räsäritul Europei. 49 . isi pierde inde. din nenorocire. in toväräfia unor tineri compatrioti. aceste frumoase perspective care se deschideau pentru cultura noasträ sub Mircea cel Mare sint in curind rupte prin invazia turceascä si prin cucerirea Constantinopolului. Dan. cind Zeta. si aceasta se stinse sub apäsarea turceascä. aceste legäturi directe cu Bizantul. Cu aceasta se pune capät culturii strälucitoare a Bizantului. Izolati de latinitatea catolicä a Occidentului prin ortodoxismul nostru. Dar.pendenta. Abia intraseräm in zona culturii bizantine. domnii no^tri i$i trimiteau copiii in marea cetate de culturä. atit de medieval al literaturii noastre pinä in pragul secolului al XIX-lea. Bizantul mort nu mai putea inviora literaturile sud-slave la care noi ne adäpaseräm si care. care puseserä piciorul in Europa. toatä Peninsula Balcanicä ajunge sub dominatie musulmanä. Incepind cu anul 1393. ultimul colt de stäpinire cre^tina. eie insele. care s-a luptat cu atita vitejie. la curtea impäratului bizantin loan al VIII-lea. si sfir.

icoanele sfinte au fost aruncate in foc pentru ca turcii sä-si fiarbä pe rugul lor carne. ca preceptori in familiile nobile.craticä a societätii italiene. odatä cu näruirea imperiului roman sub 1 A. cei mai multi s-au indreptat insä cätre tärmurile Italiei. care se gäseau incä sub stäpinirea latinilor din cruciada a IVa. O falangä intreagä de eruditi ca Marc Musurus. cäci. pätura intelectualä a Bizantului a apucat drumul exilului. Studiul scriitorilor antici pasioneazä intr-atit societatea acelui timp. inlesnesc aparitia epocii cunoscutä in literaturile Occidentului sub numele de Renastere. din secolul al Xll-lea.sicismului greco-latin. sedus de eleganta aristo. spune unui din istoricii imperiului bizantin. incit modelele pentru literature nu mai sint cäutate in productiile anterioare ale evului mediu.sicä. cultura bizan.fiilor de curind mtemeiate. arhitecti fi pictori. p. Picard. Visarion de Niceea fi multi altii s-au asezat astfel in principalele centre de culturä ale Italiei. de gustul ei pentru clasicismul grec si latin. Impresionatä de aceste sacrilegii. evangheliile ferecate in aur §i argint au fost rupte pentru ca sä scoatä aurul. a avut consecinte catastrofale pentru cultura popoarelor creatine din Peninsula Balcanicä. de echilibru si de armonie. Dimitrie Halcondylos. 1 Cärtile au fost arse. Ei au introdus in universitätile si in clasele aristo. H istoire de l’empire byzantin. A. du russe par P. A^ezarea turcilor pe tärmurile Bosforului. dominatä de näzuinta intoarcerii cätre antichitatea cla. si a pus la cale inteme. ci in literatura cla. Acefti eruditi bizantini au adus cu ei in Occidentul Europei manuscrisele pretioase ale literaturii clasice grecesti §i le-au räspindit cu ajutorul tipogra..rile cetä^ii a ultimului impärat bizantin. loan Arghyropulos. unde Francisc I. Brodia. barbarä. greaca §i ebraica. II. Atit de mare era entuziasmul epocii pentru clasicismul greco-latin incit reprezentantii noului curent considerau literatura evului mediu ca o literatura necioplitä. pun capät in Occident filozofiei scolastice insuflatä prea mult de spiritul teologic si. O parte din ei tree in Franca. incrucismdu-se cu preocupärile de intoarcere cat re clasicismul latin al veacului al XIV-lea. Bourguina. 344.tinä: aprofundareä clasicismUlui elin si idealismul filozofiei platonice. V a s i l i ev.rire a umanismului.ierea unui colegiu de profesori pentru aprofundarea limbilor vechi: latina. Paris. cu carac. Unii cärturari bizantini s-au refugiat in insula Creta si cätre celelalte insule ale Arhipelagului. de strälucirea artelor §i literaturii in cetätile italiene. dupä cäderea eroicä sub zidu. a adus la curtea sa din Paris poeti. profesorul savantului Pic de la Mirandola. Theodor Gaza loan fi Constantin Lascaris. erau cäutafi ca profesori in universitätile italiene. unde. trad. ca Leonardo da Vinci.cratice curentele de idei care inviorau. Aceste curente aduse de principalii reprezentanti ai culturii bizantine. intärind umanismul. A. pretindeau ei. 50 . in epoca de inflo.CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE Cäderea imperiului bizantin §i a statelor sud-dunärene sub turci a pus capät literaturii bizantine din care se alimentau culturile slave ortodoxe a schimbat cu totul fata Räsäritului european. incä inainte de cäderea Constantinopolului. ca editori fi corectori de texte grecesti pe lingä tipografiile de curind intemeiate. cu spiritul ei de maturitate.terul lor romanesc si cu nota lor de frägezime copiläreascä. „In aceste zile fatale multe capodopere ale spiritului omenesc furä pierdute pentru civilizatie". A. 1932.

Astfel cärturarii Bizantului. Cu cäderea Constantinopolului. parasite de luminile acestora si inundate de puhoiul turcesc. emigrati in Occident. Pe tronurile principatelor noastre s-au urcat ca sotii ale voievozilor romäni si citeva reprezentante din aceste ultime vlästare ale familiilor domnitoare din Serbia. ln ^ärile noastre pribegii au fost primiti cu generoasä ospitalitate. Emigrarea päturii conducätoare a popoarelor slave — nobilimea si mai ales clerul . stabilite dupä cruciada a IV-a prin stäpinirea francezä si venetianä in imperiul bizantin. Cu deosebire pätura conducätoare.loviturile barbarilor. era cu totul deosebitä de cultura crestinä a Bizantului si a Occidentului. Maria de.tä si märitatä in Moldova cu Petru Rares. o parte din ea a trecut la mohamedanism. Stefan cel Mare insusi se inrudea prin una din sotiile sale. cultura adusä de turci in Europa. Dupä cäderea Peninsulei Balcanice sub turci. dar si acestea au cäzut. ei reluarä firul tra. nobilimea si clerul. Tot atit de fatalä a fost invazia turceascä si pentru literatura statelor slave suddunärene. Mangop. au fost nevoite sä-si caute altä patrie. fuseserä inmormintate in ruinele lumii antice si artele frumoase. bisericile transformate in geamii sau in grajduri — asemenea represiuni singeroase au ingrozit populatia si au introdus panica in rindurile ei. tineretul despärtit cu sila de pärinti si strämutat in Asia-Micä. vechile legäturi culturale si literare dintre Occident si Orient. Inrudirea voievozilor nostri cu ultimele dinastii sirbesti si bulgäresti. cäruia turcii ii concedascrä o parte din drepturile impäratilor bizantini asupra credinciosilor lor. o rudä mai tinärä sau chiar sora despinei Milita. precum: despina Milita.hului. care erau pirghiile de sus. In aceste noi conditii politice si sociale. sotia lui Neagoe Basarab. cultura si literatura bizantinä se incheie. la noi si-au gäsit limanul de adäpost. De altä parte.tinere ale statului. concentratä de aci inainte in jurul patriar. Inspirindu-se din modele latine si eline.triva päginilor. Cruzimea cu care turcii au inäbusit näzuintele de libertate ale popoarelor slave a räscolit adinc sufletul maselor populäre. unde erau cäutati. des. urmärite de turci. incepe sä se schimbe tot mai mult si ia aspectul unei limbi deosebite: este greäca modernä. Numai in insulele rämase sub stäpinirea francezä si venetianä mai pilpiia incä o viatä literarä proprie. cultura se stinge.ditiei clasice si. se desfäsura de acum pe o linie nouä. Dar. Si cum singurele state ortodoxe din vecinätate care mai pästrau incä autonomialor erau principatele romäne. in limanurile bizantine. cu ultima dinastie sirbeascä.arta compozitiei. pierzindu-si coeziunea ei. au avut partea lor de muncä in asezarea temeliilor Renasterii. fruntasii orasului mäceläriti in b'isericä. au reprezentat in literatura timpului o adevä. Orase ca Trapezica. Ca sä scape de urgia turceascä. crescu. . arse pinä in temelie. intemeiatä pe culturile asiatice si in bunä parte pe cea persanä si arabä. altä parte a renuntat la bunurile strämosesti si a luat drumul exilului.ratä renastere. cu manuscrisele in care se aflau comorile de cultura ale strämosilor lor. fiindcä sustinuserä räzboiul sfint impo. pe cind Occidentul se folosea de munca si cultura cärturarilor greci. Cucerirea turceascä s-a infäptuit pe cind se desfäsura faza initialä din procesul de formatie si evolutie al organizärii lor sociale si culturale. cu timpul. deosebindu-se fundamental de predecesorii lor si prin subiectele tratate si prin. sint rupte. Viata poporului grec.teptind si tinind treaz interesul pentru vechea literatura greceascä. precum si comunitatea de credintä religioasä a cultului divin in formele limbii slavone erau imprejuräri prielnice pentru aceastä migratiune. despina Elena. sub stäpinirea musulmanä. Nimicirea independentei politice a pus capät si acestei evolutii abia incepute. limba bizantinä.

cu sprijinul lui Vlaicu-Vodä.. Nicodim. Pentru ca munca lor de culturä sä se poatä sävirfi nestingheritä. mofii: „satul Jidoviftita fi eite gälete vor fi de la satul lui Costea Topolnita. §i Dunärea de la povirniful Orehova. §i Vodita cea mare pe amindouä laturile cu nucii. care. sä-si aleagä staretul. spre a scäpa de dezastru. care in cälugärie se numea Eupraxia". Iacimirskij.MÄNÄSTIRILE.. brodatä cu fir. Aceasta grijä deosebitä pe care domnul o pune la intemeierea si consolidarea mänästirii se explicä prin faptul cä. domnul le däruiefte. Ni s-a pästrat actul de danie al lui Vlaicu-Vodä — cel mai vechi document intern — cätre mänästire. din casa domneascä. dupä cum vom vedea mai pe larg in capitolul urmätor. au reorganizat viata monahalä la noi. ci cälugärii insisi. ajutind sä se impace conflictul dintre patriarhie fi bisericä sirbeascä. imbracäminte si 12 päturi. incä inainte de dezastrul din Cimpia Mierlei (1389). pribegii slavi au luat cu ei. cu a lui < a domnului) cheltuialä fi däruire . pe care o intelegea numai clerul si pisarii din cancelariile domnesti. maje de cearä. a introdus la noi normele de viatä monahalä fi tradi^iile de culturä ale cälugärilor athoniti. el imbräcase de timpuriu rasa monahalä in Muntele Athos. a ridicat mänästirea Vodita. Näscut la Prelep dintr-un tatä grec din Castoria fi dintr-o mamä sirbä. precum §i burdufuri de brinzä. mänästirile Vodita fi Tismana. refugiati pe plaiurile noastre. la hramul mänästirii. Deosebit de aceasta. ln 52 . cu silistea Bahnei". Cel dintii dintre aceftia a fost Nicodim. Siliti sä se expatrieze.. dupä chibzuinta lor. ascultind pre cinstitul intru cälugäri Nicodim . iar cu munca lui Kyr Nicodim fi a fratilor lui a zidit fi a zugrävit mänästirea“. mänästirile erau singurele institutiuni de cärturärie. conflict care ajunsese afa de departe. care isi fäcuserä ucenicia in atmosfera de misticism fi de culturä a Muntelui Athos. In acela^i document domnul mai rinduieste ca nimeni dintre urmasii sai sä nu se amestece in administratia interioarä a mänästirii. care ifi fäcuse probabil ucenicia la mänästirea Hilandar din Muntele Athos. impäräteasa Serbiei si de fiica acesteia. sub Vlaicu. si pe Dunäre de la 8 värfii venitul domnesc si toatä viltoarea din mijloc cu toate. odäjdii scumpe. intemeind mänästiri trainice de piaträ. pe fiecare an. pe lingä odäjdiile fi ©doarele necesare.Vodä (1364—1374). care au devenit adevärate focare de culturä ale trecutului nostru. cu livezile si cu Terovätul. cite 1 000 de perperi. casuri. ce duce la podul cel mai de sus la Ru$ava. aere. FOCARE DE CULTURÄ — va contribui.. s-a stabilit in Tara Romäneascä fi a zidit. care fusese lucrat de „cälugärita Eufemia. icoane. Astfel se explicä acele manuscrise slave din veacul al XIII-lea pe care le-a aflat in vechile noastre mänästiri si pe care le-a descris in catalogul säu de manuscrise slavonefti din bibliotecile romänesti un invä^at rus. incit patriarhia aruncase anatema asupra bisericii sirbefti. Cälugärii slavi. intr-o vreme in care limba de culturä a neamului era o limbä sträinä... comorile lor de culturä: manuscripte. Nicodim isi cäutase impreunä cu ucenicii säi un adäpost la noi fi aci. Mai tirziu a intervenit chiar intr-un moment critic al vietii religioase a poporului sirb. §i tot pe aceastä cale a ajuns la mänästirea Putna un aer vechi cu inscrip^ie greceascä. prin care ni se spune cä domnul romän „dupä indemnare dumnezeiascä . la intärirea culturii in forma slavonä in tärile noastre. Nicodim era originär din Macedonia sirbeascä. el mai däruieste.

rosu. in mänästiri se inväta ?i arta caligrafiei. in sfirsit. ci totul se sävirsea pentru slava lui Dumnezeu. Arta caligrafiei capätä astfei si la noi. De aceea multi dintre cei ce s-au muncit sä. miniaturi si initiale colorate frumos in bronz.arhalä a läca^urilor de reculegere sufleteascä. monah Silion. asociindu-se astfei la o operä necesarä sfintelor altare. verde. CALIGRAFI §i MINIATURISTI. In linistea patri. de origine din Tirnova. Sub imboldul primit. care era un cälugär de o culturä aleasä pentru timpul lui. In sufletul celui care plätea cheltuielile si in al artistului care indeplinea munca de migä. cälügäri harnici copiau cu räbda. ci o recunosc insisi invätatii rusi. din porunca robului lui Dumnezeu ieromonah Ieremia egumen“. Erau florile evlaviei crestine pe care sufletele romänesti ale veacurilor trecute le-au adus ca prinos Domnului. Nicodim insusi. iar cei ce au cutezat sa-^i insemne numele au fäcut-o cu multä umilintä: „Prea päcätosul si netrebnicul si umilitul si blestematul caligraf. impodobitä cu miniaturi §i viniete. Caligrafii erau in mare vazä.cutiunii sale. El a fost mare dascäl al bisericii moldovenesti. care. pergament. caligraf protopop Ion Sirbul". de episcopi si de egumeni. in al §aselea an al perse. se incepe in Moldova opera pioasä de copiere a manuscriselor religioase. De la el ne-a rämas o frumoasä evanghelie. cu o notä de „Popa Nicodim . mai tirziu. in aceste timpuri premergätoare tiparului. scriitor de seamä. negru si albastru. a scris acesf sfint tetraevanghel in sfintul locas Deal. sau hirtie adusä din fabricile Venetiei. ale Sileziei.risticei din marea slavoneascä a Räsäritului ortodox care ne inconjura. „ln a doua jumätate a secolului al XV-lea si la mceputul secolului al XVI-lea — spune Iacimirskij — stilul moldovenesc . infelegeau sä indeplineascä o faptä crestineascä. fiindcä se indeletniceau cu copierea si räspindirea manuscriselor necesare cultului divin intr-o epocä in care tiparul nu era incä cunoscut. N-o spunem numai noi aceasta. din fabrica de hirtie a lui Hans Benkner. Cheltuielile pentru procurarea materialului — chinovar.copieze si sä ilustreze cu miniaturi si frontispicii colorate manuscrisele nici nu si-au semnat numele. pentru slava lui Dumnezeu si pentru mintuirea sufletului lor.manästiri se aflau bibliotecile de manuscrise slave aduse de fugarii sud-dunäreni.. in mänästiri se aflau §coli in care se putea inväta limba slavä si. un puternic avint.re. ori.. Un rol important pare sä fi jucat aci cälugärul bulgar Grig ore Tamblac. impodobindu-le cu viniete.lealä nu intra nici un gind de desertäciune omeneascä. predicator la curtea lui Alexandru cel Bun si egumen al mänästirii Neamtului. trimis de patriarhia din Constantinopol la Suceava ca sä refere asupra cererii lui Alexandru cel Bun de a se intemeia o mitropolie in Moldova. colori. de la Brasov — erau suportate de domni §i de mitropoliti. In evolutia miniatu. scrisä pe pergament. textele Sfintelor Scripturi. care aduseserä si acolo traditiile de muncä ale monahismului athonit. „Am scris eu päcätosul si cel din urmä intre preoti. in a doua jumätate a secolului al XVI-lea. era in acelasi timp =i un caligraf de mare talent. Munte au fost introduse apoi si in Moldova. prin ucenicii lui Nicodim. iar socotit de la inceputul lumii 6913 < = 1405 Normele si traditiile vietii culturale din sf. de boieri §i de negustori. Aceste opere mchinate sfintelor altare reprezintä in cultura si arta romäneascä a secolelor XV—XVII aportul cel mai pretios. munca de artä sävirsitä pe pämint romänesc de anonimi cälugäri „robi ai lui Dumnezeu“ reprezintä o treaptä superioarä si ea a servit in secolele al XV—lea si al XVI-lea de model vecinilor nostri ortodocsi de la räsärit.

d-nei Piscupescu). ochi albastri. miosotis. Nicolae din Chilia si scrisä in 1593 si ferecatä in 1644 de Matei Basarab. altele botanice. Evanghelia scrisä in 1473 din porunca lui Stefan cel Mare pentru mänästirea Humor —■ pästratä azi in mitropolia din Cer. dar aci totul iese oarecum tipätor si mizgälit si ornamentatiile rusesti stau foarte departe de modelele lor. balauri inaripati. care la timpul lor au fost däruite vechilor mänästiri de domnitori si ierarhi si care acum impo.dobesc cele mai bune biblioteci de manuscrise“ (trad. foarte variate ca desen si colorit. cu plete blonde.näuti — infätiseazä pe marele domnitor. däruitä de marele armas Danciul si de Radul Postelnicul mänästirii Gura Motrului. pasäri sau animale reale sau fantastice: vulturi. lalele. Intr-un manuscris in care se aflä o evanghelie scrisä in Craiova la 1583 de protopopul caligraf loan Sirbul.tuia decorarea. scene din viata Mintuitorului sau chiar chipul voievozilor sau al boierilor. corbi cu crucea in gurä (stema Tärii Romänesti). se pot reduce la trei tipuri principale: unele erau geometrice.adesea pe un fond bronzat sau pe un rosu de purpurä — in chenare de portaluri impodobite cu flori. multe zoomorfice. ori umbritä de flori si de päuni. garoafe. ursi. de acele manuscrise luxoase moldovenesti. Eie infätisam —. Paginile care deschideau un capitol erau impodobite cu frontispicii. alcätuite din flori stilizate: lujere.listilor sau al marilor liturgisti. lei. dar toatä frumusetea manuscriselor o alcä. Un deosebit farmec il dädeau manuscriselor miniaturile care deschideau textul si care erau imprästiate in cuprinsul marilor diviziuni ale scripturilor biblice si liturgice. de dreptunghiuri. cu pletele si barba albä. oferind in genunchi evanghelia copiatä Maicii Domnului. päuni. de cercuri. Acestea. chipul evanghe.predominä si in manuscrisele rusesti. incheindu-se sus cu o cruce päzitä de lei sau de aspide.tirii. alcätuite totusi din linii fine care se impletesc in formä de romburi. aspide s. se gäseste pe o paginä portretul domnului in picioare. Textul era copiat cu panä de giscä cu rosu si cu negru intr-o caligrafie care era ea insäsi o operä de artä. crini. De multe ori aceste trei tipuri de frontispicii se combinä armonios intre eie. uneori si al mitropolitilor care porunciserä copierea si iluminarea manuscrisului. si o alta de la biserica Sf. protectoarea mänäs.a. imbräcat in 54 .

ursi. mare bäneasä a Craiovei. care ne-a läsat o cronicä in versuri grecesti a evenimentelor petrecute in Tara Romäneascä intre anii 1602—1618.. iar pe altä paginä. dar manuscrisele atribuite lui de Iatimirskij sint de fapt ale lui Gavril Urikovici. Matei Mitropolitul Mirelor. pästratä acum in Biblioteca din München. Litera. Prima scoalä de caligrafi miniaturisti pare sä fi inflorit in mänästirea Neamtu. de pildä. care ne-a läsat un evangheliar. pe un fond albastru. pe Spiridon iero. Asa. imbräcatä ca si sotul cu aceeasi manta blänitä cu fir. care a impodobit ctitoria lui de la Dragomima cu citeva din cele mai frumoase produse ale 55« .rati artisti in mestesugul impodobirii manuscriselor. Iorga vede un reprezentant al familiei Ureche. Viteazul domn a tinut sä vesniceascä numele säu nu numai prin strälucirea armelor si prin tenacitatea cu care a apärat pämintul. o evanghelie greceascä. in marile mänästiri atunci intemeiate. pripäsiti in tärile noastre. O deosebitä inflorire a avut arta miniaturii in vremea lui Stefan cel Mare. in 1429. lei. care ne-a läsat intre altele un frumos evangheliar slavon. Intre caligrafii si miniaturistii sträini care au lucrat in tärile sau pentru tärile noastre se gäsesc si femei. lucrau numerosi artisti ai scrisului. linii si spirale care se intretes in forme de vrejuri sau de petale. Si in vechea mänäs. pelicanul care isi sfisie pieptul pentru ca din sing eie lui sä-fi hräneascä puii. Intre cälugärii greci pripäsiti la curtile domnilor nostri unii erau adevä. Nicodim. dar transportat in zilele de restriste ale räz. portretul doamnei Elina purtind peste invelisul alb al capului cununa domneascä. care a lucrat in 1493 o evanghelie.boiului la Moscova. aflat acum la Moscova. meritä sä fie amintit aci ca un •caligraf de mare talent Atanasie Crimea sau Crimcovici. Dintre mitropolitii ulteriori ai Moldovei. In mänästirea Humor afläm lucrind in 1473 un alt caligraf.tire de la Neamtu gäsim in 1493 un caligraf de talent. ajunsä acum in mänästirea Sfintul Sava. pästrat inainte de räzboi in Muzeul de antichitäti. a copiat in 1610. evangheliar greco-slavon. copia un evangheliar slavon pentru mänästirea Zografu din Muntele Athos. de sepale si de flori. Astfel in mänästirea Putna gäsim pe Palade monahul de la care ne-a rämas un evangheliar care se pästreazä in biblioteca mänästirii. ca de exemplu Melania din Leontopol. dar si prin impulsul dat culturii. care suferise in aceastä privintä influenta artei asiatice. unde. ln Moldova. cälugärul Gavril Urikovici — in care N. pe Teodor M[i]ri§escul. Modelele pentru ornamentarea manuscriselor veniserä din Bizant. ctitorul mänästirii Tismana. Pe timpul säu si din porunca lui. copiat si ornamentat in 1405. care. cu cheltuiala Cätälinei. rosu sau bronzat. sau aspide — motiv imprumutat din acelasi Fisiolog — serpi uriasi care numai cu privirea inveninatä pot ucide vietätile de la distantä.mantie imblänitä de brocard cu fir de aur peste costumul inflorat cu fir de argint. mai ales a celei persane si a celei armene.monahul de la care se cunoaste un evangheliar slavon. Moldovei. märitä mult. pästrat acum in mitropolia din Cernäuti. ori cuprindeau intre liniile ei pasäri si animale reale sau fantastice: päuni. cel mai vechi caligraf si miniaturist pare sä fi fost Grigore Tamblac. era aleätuitä din. sub care se vede rochia argintie cu flori si riuri verzi si cu dungi aurii pe poale. in 1502. si pe Filip ieromonahul. imaginea Mintuitorului din Fisiolog. de unde nu ne-a mai fost restituit. Cel mai vechi caligraf miniaturist in Tara Romäneascä a fost cälugärul sirb Nicodim. care si-ar fi transcris numele in formä slavonä ■— copia din porunca lui Alexandru cel Bun si a sotiei sale Marina un. De o deosebitä varietate era ornamentarea literei initiale cu care se incepea un capitol. Eie fuseserä aduse din Muntele Athos prin cälugärii slavi si greci.

urmind pilda tatälui säu. la Remetea. Petru Rares. din Siria. a däruit si el o frumoasä evanghelie mänästirii Xeropotamul si o alta mänästirii Vatopedi. altele de la diferiti domni se gäsesc :in mänästirea Krusedol (din vremea lui Mihai Viteazul). de exemplu. Unul dintre cei mai generosi domni in aceastä privintä a fost xnsu^i Stefan cel Mare. sau Popa Ion Sirbu. pe vremea lui Vasile Lupu. din Ierusalim. a fost däruit mänästirii Zografu din Muntele Athos si se pästreazä acum in Biblioteca Na^ionalä din Viena. impreunä cu ajutoare de bani. la Sisatovac. ca: Radu Dräghici din Mänicestii judetului Teleorman. sä continue acolo munca de glorificare a domnului prin arta scrisului. amindoua in sfintul Munte. Manuscripte romänesti cu miniaturi din vremea lui Stefan cel Mare se gäsesc pinä in Cetinje din Muntenegru. mänästirii Dionisiu din Muntele Athos un evangheliar ferecat in aur §i argint. däruind-o cu mosii din Basarabia. §i sotul ei. Turdeanu in Serbia au invederat cit de intinsä a fost generozitatea romäneascä §i in aceasta directie. doamna Chiajna. Studii intreprinse de d-1 Em. Astfel de donatiuni au fost numeroase.teau in dar. la 1545. Studenica fi multe altele. Hopovo.voltärii frumoase pe care o luase arta caligrafiei si a miniaturii la noi.■caligrafiei si miniaturii romänesti. Si in Tara Romäneascä au fost caligrafi iscusiti de la care ne-au rämas manuscrise impodobite frumos cu miniaturi. cu chipul donatorilor. care ln tot cursul atit de dramatic al istoriei sale a compätimit cu suferintele vecinilor— gindul cre^tinesc al domnilor. Asa. cind gustul pentru migalä si frumos se vädeste si in hrisoavele scrise in cancelaria domneascä. fiul lui Ursu dintr-un neam de hatmani. din arhipelagul grecesc. la Milesevo. Introducerea tiparului in tärile noastre a dat o loviturä puternicä dez. care luase sub ocrotirea sa mänästirea Zograful din Muntele Athos. trimi. Se intimpla uneori chiar ca unul din iscusitii caligrafi ai tärilor noastre. Fiica lui Petru Rares. care lucreazä la Craiova din porunca lui Mihnea-vodä. relativ linistite.si altii. de ieromonahul Filip. in ajunul Cräciunului din anul 1639. ale lui Matei Basarab si Vasile Lupu §i mai ales in vremea lui Brincoveanu. Merita sä fie subliniat fi aci — ca o träsäturä a poporului romänesc. Mircea Ciobanul. in 1502. Totusi ■ea reinvie in epocile domniilor. care copiazä in 1574 un evangheliar pentru Petru Schiopu si fiul säu Marcu. incheia in mänästirea Zografu. din porunca ieromonahu- :56 . mitropolitilor si boierilor no§tri de a trimite. un cälugär moldovean. Cälätoriile fäcute in anii din urmä de d-1 Marcu Beza au scos la ivealä un pretios material de manuscrise cu miniaturi imprästiate pe aceasta cale in tot Orientul grecesc: in mänästirile din Muntele Athos. Un minunat evangheliar copiat si impodobit cu miniaturi din porunca lui. Chiril Hluboceanu. mutindu-si rosturile vietii monahale in Muntele Athos. $i manuscripte copiate frumos mänästirilor obidite sub apäsare turceascä din sud-räsäritul Europei. sau mitropolitul Anania de pe vremea lui Matei Basarab .

totusi e probabil cä si in mänästiri se gäseau cälugäri legätori de cärti. mi^carea personal elor. scenä inspiratä din evanghelia lui Nicodim. imbracate in piele sau in atlas. ambele la Ierusalim1. ve^nicului intuneric pe primii oameni. M a r c u B e z a. pe coperta unei evanghelii a doamnei Elena. lata. totusi chenarele in care este incadratä. zlätarul din Suceava". iar la sfirfitul anului 1640. pe alta. care sint prin migala lor o minune de artä. un apostol. säpate in piele sau in metal pretios. De§i scena este aceeasi. pe dosul unei evanghelii copiatä de mitropolitul Ungrovlahiei Luca in 1516. un altul copiat in 1492 a ajuns in Biblioteca din München. chipul mitropolitului Crimea $i al domnului tärii. Desi e sigur cä mesteri iscusi^i in legätura cärtilor se aflau in marile centre de viatä romä. Evangheliarul copiat in 1429 de Gavril Urikovici se aflä tocmai in Biblioteca Bodleiana din Oxford. un evangheliar. pot sta cu cinste aläturi de cele mai frumoase exemplare ale Occidentului. Unele ne dau. Meritä apoi o mentiune specialä legäturile care imbracä splendidele manuscrise cu miniaturi ale mitropolitului Crimea. sint de o rarä frumusete §i finete. erau legate in scoarte de lemn. 7* 20„ 119. Urme romänesti in räsäritul ortodox. In legäturä cu arta miniaturii a inflorit in umbra mänästirilor noastre si arta legätoriei. Chenarele omamentelor. lucratä cu cheltuiala domnului Iere. Aceastä scenä simbolicä a jertfei lui Hristos pentru mintuirea ome. copiat din porunca lui §tefan cel Mare pentru mänästirea Zografu. Citeodatä. p. dis. o psaltire. in vara anului urmätor un mineiu pe luna mai.. so|ia lui Petru Rares. caligrafiate frumos si impodobite cu splendide miniaturi. ^i pe aceea a lui §tefan Rares. in coltul din dreapta si din stinga al scenei cu coborirea Mintuitorului in iad.vidualitate aparte. ca bunäoarä pe legätura unei evanghelii grecesti din 1598. a cärui „minä de tarinä“ a ferecat in argint pentru Gheorghe Izlozeanu.torului in infern pentru a sfärima lanturile robiei §i a mintui din impärätia. a evangheliei däruitä in 1519 mänästirii Bistrita de marele jupin Marcea si de sotia sa Marga. apar in coltul de jos din dreapta sau din stinga si chipurile donatorilor.mia Movilä ^i a sotiei sale Elisaveta. in care se amestecä adesea motive apocrife. Citeva din capodoperele miniaturii romänesti impodobesc azi marile biblioteci ale Apusului. se gäse^te in Biblioteca Imperiala din Viena. una din cele mai vechi legäturi din cite cunoastem pinä acum. LEGÄTORI DE MANUSCRISE §1 CÄRTI. aflatä acum la mänästirea Sinai din Siria.neascä ale trecutului. aflatä acum la Ierusalim. Manuscrisele.nirii — „cu moartea pre moarte cälcind“ — se gäseste imprimatä foarte adesea in aurul sau argintul copertelor de evanghelii. ca acel „Ioachim. pe care Brincoveanu o däruia in 1697 mänästirii din insula Patmos. desenul dau fiecärui exemplar o indi. Pe prima copertä e säpatä in aur scena coboririi Mintui. 1 V. pircalabul din Hotin. in scenele biblice. In Biblioteca Academiei Romane se gäsesc cärti din epoca lui Coresi legate in aur si argint. iar scenele biblice. ori ferecate in aur sau argint. evanghelia pe care acesta a däruit-o bisericii din cetatea sa. aceea. de pildä. 3T .pozitia grupului.lui Paisie. Ieremia Movilä.

BIBLIOTECI. In mänästirile noastre se aflau pe timpuri biblioteci bo- gate, care insä, in viltoarea vremurilor, s-au imprästiat si pierdut. Numai citeva mänästiri, ca Neamtu, bunioarä, mai pästreazä ceva din zestrea culturalä de altädatä. Multe rämäsite din aceasta viatä de cultura mänästireascä au trecut granita, chiar sub ochii nostri — e destul sä amintim cazul crono- grafului lui Moxa, pe care profesorul rus Grigorov l-a cumpärat in Bucuresti si l-a dus la Moscova, sau evangheliarul cu miniaturi al lui Nicodim, trimis in timpul räzboiului la Moscova si rämas acolo. In mijlocul indiferentei generale, Academia Romänä, pretuind importanta manuscriselor slavonesti pentru luminarea unei epoci destul de interesantä din cultura veche romäneascä, dar, din nenorocire, prea putin cunoscutä, a inceput sä le adune. Depozitul ei numärä pinä acum 650 de manuscripte, inventariate sumar de regretatul slavist I. Bogdan si copiate intrun catalog scris de d-1 Iuliu Tuducescu. Cercetarea aprofundatä a acestor texte -ridica probleme din cele mai inte- resante. In primul rind eie ne ajutä sä determinäm curentele slave care s-au inerucisat in cultura romäneascä din veacurile al XVr-lea si al XVT-lea. Färä sä anticipäm o concluzie pe care numai un studiu aprofundat ar putea-o da, observäm totusi, dupä datele inventarului, cä pinä in secolul al XVI-lea textele slave din tärile noastre sint de redactie mediobulgarä si paleosirbä, in Moldova predominind influenta mediobulgarä, in Muntenia cea paleosirbä. In nordul Ardealului apar si texte de redactie ruseascä, probabil ucraineanä. De la sfirsitul secolului al XVI-lea, adicä dupä cäsätoria lui Stefan cel Mare cu Eudoxia, sora cneazului Simeon Olelkovici din Kiev, si mai ales din epoca lui Vasile JLupu si Matei Basarab, cind se intinde in principatele romänesti influenta kievianä a lui Petru Moghilä, incep sä aparä in Muntenia si Moldova ?i texte de redactie ruseascä. Un in teres deosebit il infatiseazä apoi, prin vechimea ei, psaltirea in slava bisericeascä, copiatä pe pergament din porunca lui Branko Mladeno- vici in 1346, cunoscutä in lumea slavistilor prin descrierea lui Fr. Miklosic si folositä de Iagic in editia data de el Psaltirii din Bologna (nr. 205)1; dar mai ales o serie de texte in redactie paleosirbä copiate pa pergament incä din veacul al XIII-lea, precum; o evanghelie (nr. 4), un apostol (nr. 20) si douä foi in interiorul scoartelor unui manuscript adus de la mänästirea Neamtu. Prezenta unor asemenea texte, anterioare intemeierii principatelor, in mänästirile romänesti nu poate fi un fapt banal, fiindcä dacä unele pot fi si achi- zitiuni tirzii, altele au fost aduse de valul cälugärilor slavi sud-dunäreni care si-’au päräsit patria in fata invaziei turcesti. Aceste manuscrise slavone aduse din sudul dunärean constituiesc primul fond al vechilor biblioteci mänästi- resti din tärile noastre. Citeva exemplare deschid o perspectivä interesantä asupra circulatiunii textelor si copistilor in cuprinsurile romänesti. Un manuscript de evanghelie (nr. 204) in mediobulgarä a fost copiat in 1651 de „Vasile Bosie, dascälul din Tara Moldovei'', din porunca boierului Radu, marele comis, care l-a däruit apoi mänästirii Cozia. Un molitvenic (nr. 32) copiat in Moldova, proprietate a unei biserici cu hramul Sfintul Nicolae, a fost gäsit tocmai in comuna Sin- giorgiu din Ardeal. . Alte manuscripte dezväluie un colt din viata dramaticä a culturii romänesti: un minei pentru särbätori, cäzut in miinile turcilor, a fost cumpärat la 25 noiembrie 1620 de uricariul Lucaci si däruit mänästirii Vizantia din Moldova (nr. 49). . Cit priveste cuprinsul, textele sint foarte variate. Mai intii, cum e firesc, multe evanghelii si texte liturgice; apoi scrieri patristice si opere ascetice; vieti 1 Vezi si descrierea lui A 1. O d o b e s c u , in Revisti roynänä, I, 1861, p. 709 — 725. 38

de sfmti — mineie — si patericuri schitice, adicä vieti de asceti, unele de origine bizantina, ca Lavsaicul lui Paladie din secolul al IV-lea, sau Limo- nariul lui loan Moshos din Sinai (secolul al VIII-lea) — altele de origine ruseascä, precum Prologul lui Dimitrie, mitropolitul Rostovului (1689—1705). Aläturi de texte religioase sc- gäsesc si colectii de legi, precum Pravila mare- sau Nomocanonul lui Mihail Vlastaris, in redactie mediobulgarä, copiat de monahul Ghervasie pe timpul lui Stefan cel Mare, la 1472 (nr. 131); o colectie de legi cu caracter monahal, al cärui text stä la baza Pravilei de la Govora a lui Moxa, colectia copiatä din porunca mitropolitului Theofan al Moldovei la 1618. 0 altä serie de texte din Biblioteca Academiei apartin istoriografiei, precum: Amartolos din secolul al XVI-lea (nr. 320); Manasses si Vrienios (nr. 147) $i, in sfirsit, citeva romane populäre, ca Varlaam si Ioasaf in redactie mediobulgarä din secolul al XIV-lea, la care e de adäogat si cea mai veche versiune a Alexandriei copiatä in mänästirea Neamtu. Pe linga aceasta zestre a culturii slavone räsäditä pe pämint romänesc, mai gäsim in colectia Academiei Romäne si creatiuni romänesti in limbä slava, ca: analele de la Putna; o copie de pe cel mai vechi pomelnic romänesc — de la Bistrita — inceput in 1407, cu numele domnilor Moldovei si al doamnelor lor, cu al familiilor domnitoare inrudite din Tara Romäneascä, cu al mitropolitilor, episcopilor...; imnuri religioase create de Filothei monahul, fost logofät al lui Mircea cel Batrin (nr. 209); in sfirsit, citeva opere ale mitropolitului kievian Petru Moghilä, vlästar de domni moldoveni, si o viata a sfintului loan cel Nou de la Suceava, opera a lui Grigore Tamblac. Ceea ce avem azi este o slabä rämäsitä din ceea ce a lost odinioarä cultura slavä in mänästirile noastre. Vestea despre bogätia bibliotecilor noastre trecuse inca din timpurile vechi granita. In 1556 tarul Ivan cel Groaznic, avind nevoie de o sintagmä cu materia asezatä dupä ordinea literelor chirilice, trimitea dupä exemplare in Moldova lui Alexandru Läpusneanu.1 Si marele mitropolit al Kievului, Petru Moghilä, cäuta manuscrise pentru tipäriturile sale in mänästirile romänesti. . scolile. Din numeroase notite pästrate pe filele manuscriselor vechi rezultä cä cei mai de seamä cärturari si copisti ai veacurilor trecute s-au format in scolile din mänästiri: Bistrita, Neamtu, Putna, Voronet, Slatina, Sucevita din Moldova; Tismana, Cozia, Bistrita din Oltenia; Dealul, Govora s.a. in Muntenia. Mänästirile erau depozitarele de culturä slavonä si, intr-o vreme in care serviciul divin si actele de cancelarie domneascä se redactau intr-o limbä sträinä — moartä — era firesc ca viitorii clerici fi dieci sau pisari sä deprindä rudimentele de instructie slavonä in scolile mänästiresti. Din aceste fcoli au iefit in bunä parte vechii dieci de cancelarie — care poartä nume romä- nefti, ca: Otel, Oantä, Lupul, Vulpas, Buzdugan, Cätelean, Ion Marjire — pisarii lui Petru Rares, Musat si Cräciun, pisarii lui Mihai Viteazul. Instructia in mänästiri avea desigur un caracter religiös si ea se va fi märginit la scris fi citit, la deprinderea limbii slavone pe textele Sfintelor Scripturi fi la cintärile bisericesti. La aceste scoli veneau, pe vremea lui Alexandru Läpufneanu, in Moldova, sä invete cintärile, dascäli si dieci ruteni din Przemysl fi din Lwow2, intr-o vreme cind biserica ortodoxä era amenin- tatä in Galitia de propaganda iezuitä. Pentru uzul copiilor care invätau o limbä sträinä si pentru nevoile celor ce tälmäceau din limba slavonä in limba romänä, s-au alcätuit cu vremea si dictionare slavo-romäne, cum este dictionarul lui Mardarie de la mänästirea Cozia, alcätuit pe la anul 1649, sau al lui Mihail Logofätul din Tirgoviste, scris pe
1 I a c i m i r s k i j , CjiaBflHCKHH H pyCCKHfl pyKOnHCH PyMbIHCKHXT> BHÖJIHOTeKt, p. 288.

2 H u r m u z a c h i , Documente, I, p. 209.

39

la 1678.

. mänästiri erau si ateliere de broderie reli- gioasä, din care a iesit o intreagä artä minorä de o rarä frumusete dar care, din nenorocire, nu ne este cunoscutä in toate detaliile ei. Un studiu recent al d-lui Emil Turdeanu despre epitafele moldovenefti in secolele al XV-lea si al XVI-lea aruncä o luminä vie asupra acestei laturi din viata artisticä a vechilor noastre mänästiri. §i aici modelele veneau din Bizant, prin mijlo- cirea slavilor din sudul Dunärii. Cel mai vechi exemplar de epitaf gäsit pe pämint romänesc este cel pästrat azi in mänästirea Putna si care a fost lucrat de regina Euthimia, sofia despotului sirb loan Ugliesa, fratele lui Vukasin, si de fiica ei, Eupraxia. Dupä moartea sotului, regina väduvä si cu fiica ei fi-au cäutat linistea sufle- tului in pacea unei mänästiri sirbesti. Aci, cu gindul la jertfa Mintuitorului [fi dupä] gustul lor artistic, au migälit cu acul, dupä un model bizantin, un splendid epitaf, pe care, cind valul invaziei turcefti a näpädit tinuturile sir- besti, cälugärii fugari ai mänästirii 1-au adus in Moldova, la inceputul secolului al XV-lea. Epitaful a servit apoi ca model pentru o intreagä serie de exemplare. Motivul este de o simplitate miscätoare: pe cimpul instelat al cerului, trupul mort al Mintuitorului, cu capul nimbat de o aureolä de pietre pretioase, este inconjurat de ingeri indurerati. Acest motiv de origine bizantinä, transplantat in Moldova fi contaminat cu alte motive, a servit apoi ca punct de plecare pentru o intreagä inflorire, care se poate desface in douä ramuri principale, in douä scoli. Una, arhai- zantä, reprezintä vechiul model sirbesc, reprodus, fireste, cu Variante, intr-un epitaf lucrat pe vremea lui Alexandru cel Bun, la 1428, prin stäruinta mitro- politului grec Macarie. A doua scoalä pare sä fi pornit de la mänästirea Putna, ctitoria lui §tefan cel Mare, care a fost in acela^i timp fi unul din atelierele cele mai active ale miniaturii moldovenesti. Exemplarul creat la Putna Uma- nizeazä drama Mintuitorului, cäci aduce la cäpätiiul lui fiintele de care i-a fost legatä viata päminteascä: de o parte Maica Preacuratä fi Maria Magdalena, de alta sfintul Iosif, Nicodim, mironositele si, in sfirsit, detaliu interesant, sfintul loan, stringind mina Mintuitorului. In jurul scenei: ingerii; iar in unghiuri: simbolurile evangheliftilor. Modelul a trecut apoi la alte ctitorii ale lui §tefan cel Mare, la mänästirea Dobrovätul (epitaful din 1504—1506) fi la mänästirea Voronet. Dupä moartea lui ijtefan cel Mare, evolutia broderiei religioase se con- tinuä in trei etape succesive sub domniile lui Petru Rares, Alexandru Lapuf- neanu fi Ieremia Movilä. Ca o inovatie, in compozitia epitafelor din timpul lui Petru Rares apare in planul superior crucea bizantinä incinsä de cununa de spini. Epitafe fi patrafire lucrate in mänästirile moldovenefti au fost tri- mise in dar de Petru Rares la mänästirile Muntelui Athos fi, un detaliu interesant, pictura capelei din mänästirea Dionisiat, recläditä de Petru Raref, reproduce, ca compozitie fi colorit, intocmai scena epitafelor din epoca lui Raref. In inscriptiile slave publicate de Emil Turdeanu (Cercetäri literare, IV, p, 203 —214) sint amintite urmätoarele domnite si jupinite: Marina lui Alexandru cel Bun (epitaf din 1428), Maria lui Stefan cel Mare (1490), Elena Raref cu ficele ei Chiajna fi Ruxanda (epitaf din 1445 däruit mänästirii Dionisiat din Athos), Ruxanda Läpufneanu (epitaf däruit mänästirii Milesevo, 1567), Elisabeta lui Ieremia Movilä (epitaful mänästirii Sucevi^a, 1597), Mitrofana, mama cronicarului Ureche, Secul 1608. Pe un tetravanghel slav, frumos oma- mentat, s-a pästrat o notitä de mitropolitul Macarie cronicarul lui Raref, care spune cä jupineasa Frosina a logofätului Grigorie Fierie a tesut un patra- fir in 1553 si l-a däruit mänästirii Neamtul. (Emil Turdeanu, Buletinul Instit. Sofia, I, 1941, p. 55). Arta aceasta a broderiilor religioase tesute din fire de aur fi impodobite cu perle fi märgäritare era destul de dezvoltatä in trecutul nostru. O mul- $ime de
BRODERIA RELIGIOASÄ.

in

40

alte obiecte, acopereminte pentru mormintele voievozilor cu chipurile lor, patrafire, zavese, odäjdii pentru preoti, prapore, dovedesc pe lingä o migalä de albine fi un deosebit simt artistic. Eie formeazä bogätia muzeelor noastre mänästirefti. PICTURA. E probabil cä cei dintii zugravi de biserici ai noftri sä fi fost sträini, poate slavi sud-dunäreni sau greci, care-fi invätaserä meftefugul in Muntele Athos. Paul de Alep, vorbind de mänstirea Curtea de Arges, ne spune cä a fost zugrävitä de artifti cretani. Modeleie dupä care mefterii zugräveau bisericile noastre veneau firefte din Bizant. Ei lucrau dupä tradi- tiile transmise prin manualele de picturä religioasä, cunoscute sub numele de Erminii fi alcätuite in atelierele muntelui Athos. Din acestea, douä tipuri au circulat in lumea zugravilor noftri — fi in traduceri romänefti: unui pre- lucrat de Frangos Cattelanos dupä manualul lui Panselinos, pictorul legendär al Muntelui Athos; altul prelucrat de ieromonahul Dionisie din Fuma, care invätase meftefugul din copilärie in Muntele Athos. De aceea pictura noasträ veche, urmind normele statornicite, este dominatä de o conceptie diametral opusä aceleia care a insufletit arta Renafterii. Pe cind in pictura religioasä a Occidentului este o concepfie gratioasä, plinä de viatä a grupurilor, de mif- care, de cadru pitoresc al naturii inconjurätoare, de tot ceea ce putea sä

41

apropie sfintul de omenesc, in arta ortodoxä este o conceptie asceticä: sfintii sint desprinsi de tot ceea ce este pämmtesc, cu trupul mortificat de ascezä, cu chipul invaluit in nimbul divinitatii. Numai flacära misticä licäreste in lumina ochilor. Dar desi tehnica bizantinä era predomnitoare, totusi influente occiden- tale nu se pot tägädui. Se stie cä Alexandru Läpusneanu cerea zugravi pentru bisericile sale din Italia. Mesterul Mina, care a zugrävit mänästirea Cäluiul a Buzestilor si pe care Mihai Viteazul 1-a trimis in Venetia ca sä cumpere vopscle, nu se va fi intors din cetatea dogilor numai cu culori. Din incruci^a- rea acestor curente si influente sträine $i din selcctarea armonicä a elemente- lor lor esentiale recreate prin geniul poporului s-a format cu timpul pe pamint romänesc o arta originalä, cu caracterele ei distinctive, ce se vädeste ca atare nu numai in picturile de pe zidurile bisericilor, ci §i in zugräveala icoanelor. Aceasta arta romäneascä a atras atentia specialistilor sträini. Cunoscutul iconograf rus N. Kondakov, amintind de breslele de zugravi ai Moldovei din veacul al XVI-lea, care au pictat icoane si fresce de biserici, vorbeste de scoala moldo-valahä din secolul al XVI-lea si aratä influenta pe care a avut-o aceasta scoalä asupra iconografiei din Rusia meridionalä. f'rescele de pe zidurile exterioare ale mänästirilor Voronetul, Vatra Moldovitei, Sucevita, Humorul, zugrävite in strälucita epocä de la Stefan cel Mare la Petru Rares, stirnesc azi admiratia celor mai de seamä cunoscätori ai artei bizantine. Cunoscutul profesor de istoria artelor de la Universitatea din Viena dinaintea marelui räzboi, Josef Sztrygowski, intr-un articol din ziarul Zeit pe august 1913, vorbind de o cälätorie in muntii Bucovinei ca de „una din pläcerile cele mai inviorätoare ale Europei“, se intreba: „Dar ce este ceea ce ar trebui sä atragä in aceste mdepärtate väi chiar pe cel mai umblat cunoscätor al artei vechi? Sint — räspunde el — tezaure ce el nu le poate vedea nicäieri in altä parte.“1 D-1 Henri Focillon, profesor de istoria artelor la Sorbona, märturiseste: „Cine le-a väzut o datä aceste delicioase biserici ale Bucovinei nu le va putea uita niciodatä. Intr-o tarä de verdeatä si de päduri, sub un cer luminos si potolit, eie sint florile primäverii eterne a imaginilor. Sub vechiul decor de arcaturi, iatä distribuite (in fresce) ierarhiile ceresti: judecata din urmä, geneza, maes- trii intelepciunii antice... marea dramä a istoriei crestinätätii orientale, asediul Constantinopolului... Voronet, Moldavita, Humor, in finele dimineti din tara fagilor, in mijlocul pajistilor lor inverzite, atitea capodopere de poezie arhaicä... in care se afirmä poezia vietii romänesti intinerind form ule antice.“2 Si nu sint desigur simple flori retorice, ci cuprind si un simbure de adevär aceste cuvinte ale lui Sztrygowski: „Cine se osteneste sä pätrundä in ac-ste cicluri de icoane care se pot compara iaräsi numai cu mozaicurile din San Marco sau, considerind numai interiorul, cu bisericile Muntelui Athos, acela recunoaste numaidecit marea gresealä ce a sävirsit pinä acum investigatia stiintifica, neväzind in aceste fresce decit numai si numai un räsad al artei athonice. Altfel insä judecä acela care tine seamä de inriurirea cea grozav de mare ce au avut asupra artei din Athos voievozii moldo-valahi cu ale lor asezä- minte, ctitorii si danii, si nu uitä a socoti, pe de altä parte, belsugul de idei proprii teologice, precum ele se rostesc cu deosebire in manuscrisele si pic- turile murale ale mänästirilor Dragomirna si Sucevita; dacä e obi^nuit din lungä experientä sä prindä cu privirea raporturile generale, el va fi silit sä admitä cä nu atit Athosul asupra Moldovei, pe cit marea cultura din mänäs- ■ tirile
1V. traducerea lui G. Mur n u din Buletinul Comisümü monumentelcr istorice, 1913, p. 129. 2Revue de l'art, Paris, mai 1925, p. 26. 42

Bucovinei a trebuit sä se repercuteze asupra sfintului Munte.“1 Mänästirile au fost astfei in trecutul romänesc, prin neintrerupta acti- vitate de culturä si de artä, centrele din care pulsa viata spiritualä in toate cuprinsurile neamului. Textele tälmäcite si modelele de artä religioasä create in chiliile mänästirilor erau copiate de preotii de mir si de cärturarii si artistii laici si räspindite mai departe in lumea satelor si a oraselor. Astfel s-a creat acea atmosferä de misticism in care a vietuit poporul nostru mai multe veacuri. In aceasta atmosferä in care invafamintul, pornit din cur tea mänästirilor, era dat de cler, s-a format sufletul romänesc cu o puternicä notä de religio- zitate, pe care o gäsim vibrind pinä si in filele vechilor cronici. Prestigiul pe care-1 dobindiserä mänästirile era a§a de mare, incit domni si boieri se intre- ceau sä le inzestreze cu sate si mosii, cu mori si prisäci si cu sälase de robi1. Intre zidurile acestor läcasuri de asistentä si rugä, de culturä si de artä, si-au cäutat, in anii bätrinetii, pacea, in pregätirea pentru viata viitoare, membri ai familiilor domnitoare si frunta.si ai marii boierimi, precum: marele logofät al lui Mircea cel Batrin, Filos; mama lui Stefan cel Mare, Oltea Doamna ; mama lui Mihai Viteazul, Theofana; Nistor si sotia sa Mitrofäna, pärintii marelui cronicar Grigore Ureche; marele logofät al lui Xicolae Mavrocordat, cronicarul Radu Popescu, si multi altii. Comorile de culturä si artä pe care le pästiau mänästirile ascunse departe de pinza drumurilor bätätorite, in plaiurile muntilor, explicä in parte si grija pe care au pus-o domnii de a le intäri cu ziduri si cu metereze, ca pe niste adevärate cetäti. .

BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istoric al chestiunilor tratate aici: C. C. G i u r e s c u , Istoria romänilcr , vol. I, Bucurasti, 193.‘), si N. I o r g a, Istoria romänilor, vol. III: Ctitorii, Bucuresti, 1937; N. I o r g a, Histoire des Etats balkaniques ä l’epoque moderne, Bucuresti, 1914, in special p. 1 — 58. Pentru cultura slavonä cf. si I. B o g d a n , Cultura veche romänä, Bucuresti, 1898 (cu bibliografie), si I l i e B ä r b u l e s c u , Curentelc literare la romäni in perioada slavo- nismului cultural, Bucuresti, 1928; A. P r o c o p o v i c i , Introducere in studiul literaturii vechi, Cernäuti, 1922. Documentele privitoare la legäturile ^ärilor noastre cu Muntele Athos au fost publicate de: G r i g o r e N a n d r i s , Documente romänesti in limba slavä din mänästirile Muntelui Athos, 1372—1658, publicate dupä fotografiile si notele lui Gabriel Millet, Bucu- re$ti, Fundatia Regele Carol II, 1937. Raporturile au fost studiate de d. N. I o r g a , Muntele Athos in legäturä cu tärile noastre, extras din Analele Acad. Rom., Mem. sec}, ist., Seria III, tom. XXXVI (1913), si in alte memorii academice, pentru care vezi bibliografia datä de noi in Cärtile populäre in literatura romäneascä, II, 1938, p. 12. Pentru detalii vezi si G. C i o r a n, Execreis töjv Pounavi/öo x<*>P®v xoQ "A8co %ai 8f| tiSv noufflv KouxXounoucriou, Aaüpag, Aoxsiapiou /ai 'Aytou name? erinovoc f| TC&V POXJOCSU, Atena, 1938. Actul de danie al lui Vladislav pentru mänästirea Tismana, la A 1. S t e f u l e s c u , Mänästirea Tismana, si la P. P. P a n a i t e s c u, Doc. Tärii Romänesti, Bucuresti, 1938, p. 35-38. Biblioteci de mänästiri. O listä a cataloagelor de biblioteci din mänästirile romänesti la N. C a r t o j a n , Cärtile populäre in literatura romäneascä, II, p. 21, priveste mai mult manuscriptele romänesti. Manuscrisele slavonesti din bibliotecile romänesti au fost descrise de A. I a c i m i r s k i j , OiaBflHCKH h PyccicHH PyKOiiHCH PyMbiHCKHX3 BHÖJUOTeKi, S. Petersburg, 1 Aprecierea autorului este aici vädit eronatä. Cä mänästirile au fost, in veacurile evului de mijloc, adesea, singurele läcasuri de culturä este perfect adevärat. Dar a afirma cä de pe orrna acestor fenömene culturale durate in mänästiri s-a imprimat sufletului romänesc o puternicä undä de religiozitate este o prea puternicä exagerare, contrazisä de realitate. De iapt, cum se stie, cultura romänä are un profund caracter laic, iar sufletul romänesc, inteles ca spiritualitate si mentalitate, prezintä —cum au demonstrat-o filozofi ai culturii romäni de orien- Utre rationalistä — o notä de ireligiozitate acuzatä. Sufletului romänesc, nici in perioada la care se referä N. Cartojan, nici in devenirea sa, nu-i este caracteristic misticismul de care se vorbeste aici. (N. red.) 43

1905. Manuscriptele din Biblioteca Academiei Romäne au fost inventariate de Iuliu Tuducescu äntr-un inventar pästrat la Academie in secfia manuscriptelor. Damian P. Bogdan, Pomelnicul mänästirii Bistrita, Fundatii, 1941; Despre manuscrisele slave din Biblioteca Academiei Romäne, extras din Arhiva romäneascä, tom. IV, 1940; acelasi Despre daniile romänesti la Athos, Bucuresti, 194 1. Un studiu asupra lor a dat E c a t e r i n a S t . P i s c u p e s c u , Literatura slavä din principatele romane in veacul al XV-lea, Bucuresti, 1939. Vezi insä si recenzia d-lui P. P. P a n a i t e s c u , in Revista istoricä romänä, IX (1939), p. 327—335. Despre manuscriptele slavonesti de pravile: I. P e r e t z , Istoria dreptului romän, Bucuresti, vol. II, p. 185 — 278. Pomelnicul de la mänästirea Bistrita a fost publicat si studiat de I. M i n e a, in Cercetäri istorice, V—VII (19291931), Iasi, 1932, p. 344-348, ?i VIII-IX (1932- 1933), Iasi, 1933, p. 30-88, intr-o tälmäcire romäneascä din 1750, dupä o copie trimisä de Academia Romänä mänästirei Bistrita. Fragmente din textul slavonesc a dat M i l e t i d s i A g u r a.BtJiiacKH on eflHO Haymo m> Tyrone bi> PoMtima, in cf>opanKi> HapoflHH iMOTBopeHHH, IX, p. 172— 173; S t. N i c o l a e s c n , in Documente slavo-romäne, Bucuresti, 1905, p. 87. O editie criticä pregäteste Damian P. Bogdan. fjcoli. N. I o r g a , Istoria invätämintului romänesc, Editura Casei $coalelor, Bucuresti, 1928, p. 5—18. Pentru dictionare: G h. C r e t u , Dictionarul lui Mardarie Cozianul, editat de Academia Romänä, Bucuresti, 1900; $ t. C i o b a n u, QiaBHHO-pyMtiHCKHÄ CJiOBapb 6H6jraoTeicn oömecTBa MoCKOBCKaro hctophh h ape.B. PoccaäCKHXb, nr. 240, Varsovia, 1914. Miniaturi. I. B o g d a n , Manuscripte slavo-romäne in Chiev, Convorbiri literare, XXV (1891), p. 503 — 511; I. B o g d a n , Citeva manuscripte slavo-romäne din Biblioteca Imperialä din Viena, in Analele Academiei Romäne, s. II, ist., tom. XI (1888—89); I. B o g d a n, Evangheliile de la Homor si Voronet, facsimile si frontispicii din evangheliare slavone de la Neamtu, in albumul editat de Comisia monumentelor istorice dupä fotografii luate de S t e l i a n P e t r e s c u , Odoarele de la Neamtu si Secu, Buc., 1912; Ion B i a n u , Documente de artä romäneascä din manuscripte vechi, fasc. I. Evanghelia slavo-greacä scrisä in Minästirea Neamtului din Moldova de Gavriil Monahul la 1429, Bucuresti, 1922; C. K a r a d j a, Notitä despre unele miniaturi injätisind pe Matei-vodä Basarab si pe Doamna Elena, in Buletinul Comisiunii monumentelor istorice, 1926, p. 54—57; M a g d a l e n a I o r g a , Initiale, liters ornate, chenare si inflorituri din documentele munten e si moldovene din veacul al XVII-lea si al XVIII-lea,

44

Craiova, 1928; N. I o r g a, Miniaturi romänesti in secolul al XV II-lea, in Buletinul comisiunii monumentelor istorice, Bucuresti, 1931, p. 145— 153; a c e I a s i, LeS arts mineurs'en Roumanie, III, Miniatures, Bucuresti, 1934; S. der N e r s e s s i a n , Une nouvelle riplique slavone du Paris, gr. 74 et les manuscrits d’Athanase Krimcovici, in Melanges, N. Iorga, Paris, 1933; E m. T u r d e a n u , Din vechile schimburi culturale dintre romäni si jugoslavi, in Cercetäri literate, III, 1939, p. 192—206, Bucuresti, 1939; V i c t o r B r ä t u l e s c u , Miniaturi ,si manuscrise din Muzeul de artä religioasä, Bucuresti, 1939, cu o introducere generalä, descrierea manu- scriselor si 71 de plante colorate; M a r c o B e z a , Urme romänesti in räsäritul ortodox, edrfia a Il-a märitä 24 — 29, Bucuresti, 1937, p. 6 —7, 10, 14— 15, 16, 18— 19, 22—23, 32—33, 36-37, 46-47, 48, 49, 56, 57, 65, 66, 84, 102- 103, 108- 110, 130- 131, 135, 137, 138- 139, 150— 151, 163, 190— 191. Informatiuni interesante se mai gäsesc in A. I a c i m i r s k i j, opera citatä mai sus, si la M i 1 e t i 6 si A g u r a, in C6ophhkt> 3a HapoflHH yMOTBopemw din Sofia, 1893, vol. IX; St. B e r e c h e t , Comori slavo-romäne rispindite, publicat in Biserica ortodoxä romdnä, seria II, vol. XL f 1922), p. 618 — 628. Jesäturi. O. T a f r a 1 i, Le trisor byzantin et roumain du Monastere de Poutna, Paris, 1925; N. I o r g a , Histoire de I'art roumain ancien; N . I o r g a , Les arts mineurs en Roumanie, II, Les tissus, 1936; I. D. § t e f ä n e s c ti, Un chef d‘oeuvre de Vart roumain: le voile de' calice brode du monastere de Vatra Moldavitei, in L’art byzantin chez les Slaves des Balkans (Milanges Ouspensky, Orient et Byzance), IV, Paris, Geuthner, 1930, p. 303 — 309; O. T a fr a 1 i, Le monastere Sucevita et son tresor, in Melanges Charles Diehl, II, p. 213 ?i urm.; E m i l T u r d e a n u , La broderie religieuse en Roumanie. Les epitaphioi moldaves aux XV et XVI siecles, in Cercetäri literare, IV, 1940, p. 164 —214; a c e l a s i , La broderie religieuse en Roumanie, Les Holes des XVe et XVI siecles, in Bulet. Instit. romän din Sofia, I, 1941, p. 5—62. Pictura religioasä. N. I o r g a et G. B a 1 s, Histoire de I’art roumain ancien, Paris, Boccard, 1922; a c e 1 a s i, Portretele domnitorilor romäni, Sibiu, 1930; St. M e t e ? , Zugravii bisericilor romäne, in Anuarul comisiunii monumentelor istorice, Sectiunea pentru Transilvania, 1926— 1928, Cluj, 1929, p. 1—168; P. H e n r y , De Voriginalite des peintures bucdviniennes dans Vapplication des principes byzantins, in Byzantion, I, 1924, p. 292 — 303; I. D. § t e- f än e s e n , L‘evolution de la peinture religieuse en Bucovine et en Moldavie depuis les origines jusqu’au XlX-e siecle, Paris (cu 96 plante), Geuthner, 1928; a c e 1 a ? i, La peinture religieuse en Valachie et en Transylvanie depuis les origines jusqu’au XlX-e siecle, Paris, 1930— 1932, 2 vol. Despre erminii. V. G r e c u, Cärti de picturä bisericeascä bizantinä; introducere si editie criticä a versiunilor romänesti, Cernäu^i, 1936; a c e 1 a 5 i, Darstellungen altheidnischer Denker und Schriftsteller in der Kirchenmalerei des Morgenlandes, in Bulletin de la section historique d» VAcadimie Roumaine, tome XI, 1924.

CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE. SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ LITERATURA RELIGIOASÄ in urma präbusirii statelor slave sub turci, cälugäri ca Nicodim si altii, despre care vom vorbi in curind, in näzuinta lor de a scäpa de dezastru comorile de cultura ale poporului lor si de a continua in limanuri mai adäpostite munca lor mchinatä Domnului, au adus in tärile noastre vechile manuscrise slavone si au pus temeliile vietii monahale dupä normele statornicite in Muntele Athos. In mänästirile mtemeiate de ei si sporite prin grija pentru bunurile sufletesti ale voievozilor nostri, s-a inceput o spornicä activitate culturalä in limba slavä, care era pe atunci la noi limba de cultura a neamului, precum ifi Occidentul evului mediu fusese, cu citeva veacuri mai inainte, limba latinä. In mänästirile acestea se aflau scolile de slavonie, bibliotecile si cälugärii cali- grafi, care au copiat cu un remarcabil simt de artä manuscrisele slave ale Sfintelor Scripturi, atit de pretioase intr-o vreme in care tipografiile nu-si fäcuserä aparitia la noi. In afarä de textele Sfintelor

Scripturi si in afarä de cärtile necesare serviciului divin, s-au mai copiat in mänästirile noastre literatura dogmaticä si asceticä, care contribuia la intarirea credintei, literatura apocrifä, care satisfäcea curiozitatea cälugärilor pentru atitea chestiuni pe care Biblia le lasä in intuneric, precum si o buna parte din literatura distrac- tivä a slavilor sud-dunäreni, ca bunioarä o versiune a romanului lui Alexandru cel Mare, copiatä in 1562 din porunca mitropolitului Grigore al Moldovei si care se pästra in biblioteca mänästirii Neamtul. Dar in aceste manuscrise copiate dupä originale venite din sudul Dunärii, in afarä de arta caligraficä si miniaturisticä, nu se poate gäsi nici un alt adaus al sufletului romänesc la noi. In schimb insä gäsim in veacurile al XIV-lea, al XV-lea si al XVI-lea, cind cultura slavä de la noi, intäritä continuu prin focarele din sudul Dunärii, era in floare, un inceput de literatura romäneascä in limba slavä. Precum in Occidentul medieval cärturarii din toate tärile dädeau expresie conceptiei lor in limba latinä, tot astfei gäsim si in tärile noastre cärturari care, sub influenta modelelor sud-dunärene, si-au invesmin- tat gindirea si simtirea in formele limbii slavone. Avem astfel in primele veacuri ale statelor noastre un suflet romänesc in formä slavonä. Cel mai vechi dintre acesti cärturari este un mare logofät al lui Mircea cel Mare. Acesta, in asfintitul vietii sale, renuntind la märirile desarte, si-a cäutat un loc de liniste si reculegere in lumea cälugärilor, sub numele de Filotheiu. De la el ne-a rämas un polieleu, adicä un fei de imn religiös destinat sä fie cintat. Originalul s-a pierdut, dar se pästreazä mai multe cöpii maruiscrise din Jara Romäneascä, Moldova si Rusia, dintre care cea mai veche dateazä din veacul al XV-lea. In aceste copii se spune doar cä autorul cmtecului este „monahul Filotheiu, care a fost logofät mare al lui Mircea cel Mare". Cum se numea insä mai inainte nu ni se spune, dar dacä tineam seama — dupä cum observä d-1 P. P. Panaitescu —■ cä cei ce imbracä rasa monahalä sint tinuti sä-si schimbe numele pe care 1-au purtat in viata lumeascä si sä ia in sihästrie un altul, care insä sä inceapä cu aceeasi literä cu care incepea si numele laic, atunci e probabil cä sihastrul Filotheiu trebuie identificat cu marele logofät Files, pe care-1 gäsim semnind in actele divanului domnesc al lui Mircea cel Mare prin 1394. Cam in acelasi timp se desfä^oarä in Moldova activitatea lui Grigore Tamblac. Desi acesta era bulgar, trimis de patriarhia din Constantinopol in Moldova ca sä reiere asupra cererii lui Alexandru cel Bun de a se da Moldovei o mitropolie, desi el a plecat apoi din Moldova in Rusia, unde a ajuns mitropolit si apoi s-a intors in Bulgaria, totusi, pe timpul cit a fost in Moldova ca egumen la mänästirea Neamtu si ca predicator la curtea lui Alexandru cel Bun, a tinut un ciclu de 17 cuvintäri, unele cu caracter panegiric, in cinstea sfintilor särbä- toriti, precum: cuvint de laudä sf. Gheorghe, cuvint de lauda sfintilor apostoli Petru si Pavel, cuvint de lauda profetului Ilie; altele la comemorarea marilor evenimente din viata Mintuitorului: la Duminica Floriilor, la Joia mare, la Vinerea mare, la Inältarea Maicii Domnului; sau in sfirsit alte citeva tratind Probleme de dogmaticä, de ascezä sau de moralä crestinä, precum: despre misterele Domnului, despre viata cälugäreascä, despre milostenie si säraci. Dupä cererea domnului, Tamblac a scris pentru biserica moldoveneascä, in medio-bulgarä, viata §i slujba sfintului loan cel Nou, care fusese martirizat de tätari la Cetatea-Albä prin anul 1300 fiindcä nu primise sä-si lepede cre- dinta crestineascä, si ale cärui moaste fuseserä
:46

transportate in 1402 de la Cetatea-Albä la Suceava. In urma acestei strämutäri a moastelor in cetatea de scaun a Moldovei, sfintul a fost venerat de moldoveni ca protectorul si apä- rätorul tärii lor. Sub pana lui Tamblac, potrivit cu cerintele genului, viata sfintului este seäldatä in culoarea miraculosului hagiografic (la moartea sfin- tului coloane de foc ce se inaltä spre cer vestesc harul Mintuitorului, coborin- du-se asupra celui ce a primit cununa de martir). Un veac mai tirziu, un succesor romän al lui Gr. Tamblac in egumenia de la mänästirea Neamtului, arhimandritul Teodosie, inspirindu-se din opera inaintasului säu, a scris pe la 1534, in limba slavä, un Cuvint panegiric al sfintului si cinstitului mare mucenic loan cel Nou
(Pohvalnoe slovo svetomu i slavnomu veliko mucenikomu Iovaanny Novomy),

care in tipäriturile moldovenesti se gäseste pinä tirziu in veacul al XVII-lea. ’ Pe timpul lui Stefan cel Mare cultura religioasä in formä slavä era asa de satisfäcätoare pentru Moldova, incit in 1484 episcopul de Roman, Vasilie, se incumetä sä intervie in problema de ordin teologic care iscase conflictul dintre mitropolitul Moscovei, Gheronte, si principele Moscovei, Ivan al III-lea Vasilievici. Trei decenii mai tirziu intilnim in mänästirea Putna un protopsalt» Eustratie, care alcätuiefte fi el citeva cintece religioase, pästrate intr-un manu- scris semnalat de invätatul rus Iacimirskij. ;; ,.L'
■ • BIBLIOGRAFIE :: - . i ! : .1. , Pentru literatura scrisä de romäni in limba slavä: P. P. P a n a i t e s c u , la Litterd- ture slavo-roumaine (XV-e—XVII-e siecle) et son importance pour Vhistoire des litteratures slaves, comunicare fäcutä la I-iul congres al filologilor slavi din Praga (1931). Despre Nicodim: I l a r i o n R u v a r a c , Pop Nikodim der erste Klostergründer in der Walachei, in Archiv für slavische Philologie, XI, 1888, p. 354—363. Despre Grigore famblac se gäsesc $tiri mai noi in M a r k o , Geschichte der älteren südslav Litteratur, p. 127 si 161, §i A. I a c i m i r s k i j.rpHTopniö I]aM6jiaKT>, St. Petersburg, 1904; (in ruseste). Un alt studiu mai bun: S. K i e v s k i i , MHTponoJlHTi TpHropifi I|aM6jiaKi>, in Bogoslovskii Vestnik, Moscova, IV, 1895. Studiul lui M e l c h i s e d e c , Mitropolitul Grigors famblac, publicat in Revista pentru istorie, arheologie si filologie, an III (1884) este azi invechit.

ISTORIOGRAFIA SLAVONÄ IN MOLDOVA
.
VERSIUNEA GERMANÄ.

Domeniul literar slav in care cugetarea romäneascä s-a manifestat mai activ fi mai continuu a fost in Moldova istoriografia.1 inceputurile ei trebuiesc afezate, cred, in timpul fi la curtea lui Stefan cel Mare. Zic cred, fiindcä nu este in Europa o literaturä mai zbuciumatä in dezvol- tare fi mai näpästuitä in soarta ei decit literatura romäneascä. Nu ftiu sä mai fie multe popoare care sä-fi fi pierdut atitea monumente de culturä ale trecutului säu de cum am pierdut noi. Originalele primelor traduceri romä- nefti s-au pierdut; prototipul primelor noastre legende religioase apocrife nu se cunoafte; primele traduceri ale romanelor populäre au dispärut; Invä- täturile lui Neagoe nu le cunoaftem decit din cöpii tirzii fi defectuoase; cronica scrisä pe timpul si la curtea lui Mihai Viteazul nu ni s-a pästrat decit intr-o traducere latinä; cronica lui Grigore
1 Cea mai veche cronicä interna a noasträ este cronica „ruseascä" a lui Vlad fePeS care, dupä concluziile lui Sedelnikov in Izvestia Academiei sovietice de $tiinfe pentru limba §i literatura rusä, Leningrad, II, 1929, p. 621—659, e scrisä in limba slavonä intrebuin^atä pe atunci in Jara Romäneascä. (V. P. P. Panaitescu, Convorbiri literare, mai—iunie 1943, LXXVI, p. 339.) (Text adäugat marginal — n. red.) .. .

CRONICA LUI $TEFAN CEL MARE

.-

47

Ureche n-a ajuns pinä la noi decit in compi- latia lui Simion Dascälul; De neamul moldovenilar fi cronica lui Miron Costin le avem in cöpii posterioare, dintre care cea mai veche copie a cronicii dateazä din 1720. §i atitea si atitea altele! In marile främintäri petrecute pe pämintul romänesc, cu incursiuni de annate unguresti si polone, cu numeroase invazii de ostiri turcesti si tätäresti, cu atitea vechi mänästiri fi cetä^i de scaun arse din temelie si apoi reconstruite, ca sä fie din nou arse, atitea din monumentele literaturii noastre vechi au fost distruse sau räpite, pentru a fi apoi aruncate in cine stie ce colt de biblioteca. Numai norocul ne ajutä sä mai däm peste ele. O intimplare neasteptatä uneori ne scoate totusi la ivealä cite unul din aceste monumente care astepta de veacuri inchis m cine stie ce colt de bibliotecä si care ne infätiseazä munca de culturä a sträbunilor iritr-o luminä cu totul nebänuitä. Una din cele mai importante descoperiri fäcute in timpul din urmä este aceea a profesorului universitär Görka de la Universitatea din Lwow. Cercetind in Biblioteca de stat din München (Bayerische Staatsbibliothek) manuscrise privitoare la istoria Poloniei fi a Ungariei, Olgierd Görka a dat, in primävara anului 1911, peste cea mai veche cronicä romäneascä din cite se cunosc pinä azi. Cronica se pästreazä intr-un codice in quarto, cu signatura Codex Latina- rum 952, intr-o traducere germanä, care incepe: „Ab Jesu Maria 1502 Jar, a<d> di<em> 28 Appril ist geschryben dy Cronycke des Stephan Voyvoda aus der Wallachey“ (o gresealä evidentä: Wallachey in loc de Moldau). Titlul cronicii este: Cronica bremter scripta Stephan(i) Dei gracia voyvoda Jen arum Moldaviens(iuni) necnon Valachyens(iuni). 1 Dupä pärerea lui Görka, cronica ar fi fost adusä in Germania de solia moldoveneascä din 1502. La aceastä data ßtefan cel Mare, care era bolnav de diabet fi care era chinuit de rämäfi^ele ränii primite la Chilia, simtinduse din ce in ce mai räu, trimisese dupä medici specialisti in centrele ftiintifice din Italia (Venetia) fi Germania. Misiunea trimisä in Germania fi compusä din Ulrich fi Antonius soseste in Nürnberg la sfirsitul lui februarie, cu o scrisoare de recomandare din partea regelui Ungariei, Wladislav Iagello. Solia moldoveneascä a avut in Germania räsunetul cuvenit. Dintr-o scrisoare in limba latinä adresatä lui §tefan cel Mare fi dintr-alta germanä, cätre Wladislav Iagello, amindouä trimise de cätre primarul orafului Nürnberg — al cärui nume n-a putut fi identificat de cätre d-1 Görka — reiese cä s-a gäsit un medic capabil, doctorul loan Klingesporn, care, rugat insistent, a primit sä vinä cu trimisii lui §tefan cel Mare in Moldova. Despre doctorul Klingesporn fi despre solia moldoveneascä nu se mai pomenefte apoi nimic, nici in documentele moldovenesti fi nici in cele germane. La curtea din Suceava nu avem ftiri sä fi sosit doctorul Klingesporn; dimpo- trivä, la 7 decembrie 1502 gäsim la patul domnului pe doctorul Venetian Mathias Muriano. Intr-o listä de opt-nouä medici iluftri din Nürnberg, intoc- mitä ulterior, iaräsi nu se gäseste trecut Klingesporn, desi a fost un medic distins. Ce s-a intim plat, prin ce peripetii a trecut pe drumurile pe care le-a sträbätut misiunea moldoveneascä fi doctorul german, nu ftim. Görka presu- pune cä au pierit ucifi pe drum, in nifte tinuturi unde domnea dreptul pumnului.
1Am admis lectura corectatä a Ini Ion C o n s t . C h i ^ i m i a , Cronica lui Stefan cel Mare, in Cercetäri Hterare, III (1939), publicate de N. Cartojan, p. 228. :48

In Nürnberg, crainicii marelui domn au trebuit sä intre in legäturi cu fizicianul Hartmann Schedel. Schedel isi fäcuse studiile la Universitatea din Leipzig si la virsta de 20 de ani plecase in Italia sä-si desavir§easca cultura la celebra Universitate din Padova, intr-o vreme cind umanismul era acolo in plinä inflorire. In 1466 isi luase doctoratul si, dupä un popas prin Venetia, se reintoarce in Germania, unde din 1484 se stabilise in Nürnberg ca medic. 1 In afarä de profesiunea sa de medic, Schedel a fost in acelasi timp un pasionat geograf si istoric, care a adunat stiri privitoare la Räsäritul Europei. In biblioteca lui s-a gäsit si un exemplar din cunoscuta narafiune alcätuitä de un sas ardelean intre 1477—-1491, Geschichte Dracole Waide. Schedel publicase in 1493 o cronicä, Liber Chronicarum— numitä si Chronicum mundi — care a fost bine primitä de contemporanii säi, fiindcä a fost retipäritä intr-o editie nouä in 1497 si fiindcä traducerea germanä a cunoscut repede trei edifii (1493, 1496 si 1500). A avut un mare räsunet intre cärturarii din Apus. Intre altele, pasaje intregi din ea au fost incorporate in editia din 1494 a operei lui Vincent de Bauvais, Speculum historiale. In aceasta operä, neobositul cercetätor, im- prumutind pe de-a intregul informatiile din (Papa Pius II) Enea Silvio Piccolomini, Historia rerum ubyque gestarum locorumque descriptio, vorbeste de lup- tele dintre Dänesti si Dräculesti, de origina latinä a neamului, si se plinge cä „difficillimum esse provinciarum (Walachiae) descriptionem" din pricina stiri- lor contradictorii a izvoarelor. 2 Acest umanist german a primit solia moldoveneascä si, dornic de a smulge de la ea informatii pentru a intregi stirile despre tärile noastre, ar fi profitat de acest prilej pentru a-si scoate o copie de pe cronica lui Stefan cel Mare. Aceasta copie a trecut apoi, impreunä cu intreaga lui bibliotecä, in mostenirea nepotului säu Melchior, si, in cele din urmä, a ajuns in biblioteca pincipelui Bavariei, Albrecht V (1550—1579). Biblioteca acestuia din urmä, un pasionat colectionar de manuscrise, a format temelia bibliotecii curtii bavareze, care dupä revolutie a devenit bibliotecä de stat. Copia lui Schedel, scrisä intr-unul din dialectele Germaniei de nord, apropiat de „hochdeutsch“ de azi, contine 22 de file manuscrise, de hirtie veche, de pe la sfirsitul veacului al XV-lea. Ea insirä evenimentele petrecute in Moldova in ordine cronologicä, incepind cu rästurnarea lui Petru AronVodä si urcarea pe tron a lui Stefan cel Mare in anul 1457 si sfirsind cu anul 1499, infringerea lui Malcoci. Textul lui Schedel cuprinde, mai ales in transcrierea numelor proprii, o serie de greseli, ca, de pildä, Bognes in loc de Bogdan, Braut in loc de Prut („Zwischen den Nester und der Braut“), sau Warsarab ori Waserab in loc de Basarab, ceea ce dovedeste cä el nu este un original ci o copie defectuoasä. Cronica contine o inultime de stiri pe care nu le gäsim in nici o altä cronicä interna; ea pomeneste si de un ostas Purice, despre care ne vorbeste si Neculce in 0 samä de cuvinte si care se constatä pe aceastä cale cä a fost o figurä istoricä si nu legendarä. .Stirile nouä pe care le aduce cronica sint foarte interesante §i
1 G r a u e r t, Neue Danteforschungen, 111 Historische Jahresberichte, XVIII (1897), p. 76; C h i ^ i m i a , op. cit., p. 267. 2V. si datele biograttce date de I. C h i ^ i m i a , op. cit., p. 225 —227.

SO

ele pun intr-o luminä vie — chipä cum märturiseste d-1 Görka intr-o comuni- care fäcutä Academiei noastre in 1930 — „forta puternicä a caracterului lui §tefan cel Mare, marele säu geniu militar", care in momente grele pentru tara sa nu-fi pierdea cumpätul, ftia sä se ridice deasupra situatiei si sä foloseascä cu o rarä abilitate imprejurärile cele mai critice spre a-si duce ostirile la bi ruintä Cronica infätifeazä insä o väditä pärtinire pentru Polonia; ea nu pomeneste nimic de pätrunderea lui Stefan cel Mare pinä in inima Poloniei la Lemberg fi despre celelalte ostilitäti ale lui Stefan cel Mare cu polonii. In schimb, ea dä informatii inedite cu privire la ajutorul atribuit polonilor in 1499, la räzbunarea lui Stefan cel Mare impotriva turcilor pentru incälcarea Poloniei. Aceste tendinte ale cronicii il fac pe d-lGörka sä admitä cä cel ce a alcätuit cronica in limba germanä a fost Herman, pircälabul Cetätii-Albe, care, mai tirziu, apare la curtea din Suceava a lui Stefan cel Mare ca jucind un rol important in tratativele cu polonii din aprilie 1499, si pe care d-1 Görka ilsoco- tefte cä era de originä sas. 1 El ar fi scris cronica cu intentia de a informa pe regele loan Albert (1492—1501) despre lucrurile moldovenesti. O copie de pe aceastä cronicä germanä a intrat apoi in mina lui Ulrich, solul trimis de §tefan cel Mare la Nürnberg ca sä-i aducä un doctor si care probabil ar fi fost rudä cu Herman. Argumentele aduse de d-1 Görka pentru a sustine paternitatea pircälabului Herman asupra versiunii germane a cronicii nu-mi par convingätoare. Din documentele contemporane nu reiese in mod cert cä Herman — pe care documentele noastre interne il transcriu Hräman — era sas si cä ar fi cunoscut limba germanä. Numele nu poate da in aceastä privintä o indicatie concludentä cäci il gäsim purtat de persoane a cäror origine nu poate fi germanä (Herman frate cu Iatcu sau chiar Herman iiganul).2 De altä parte, tendinta polonofilä a cronicii mai poate avea, chiar admitind datele d-lui Görka, si altä explicatie. Din moment ce ftim cä solia moldoveneascä aducea cu sine si o scrisoare a regelui de neam polon Wladislav Iagello, din moment ce Stefan cel Mare recursese la ajutorul acestuia pentru a obtine un medic din Germania, este de admis cä, printr-un elementar simt de prudentä, solia lui, alcätuitä, dupä eite se pare, din sasi, nu putea duce cu sine prin Polonia o cronicä in care suscepti- bilitätile polone nu erau menajate. Fäcind aceste rezerve intr-o lectie tmutä la citeva säptämini dupä comunicarea d-lui Görka la Academia Romänä, incheiam cu aceste cuvinte: „Oricine ar fi insä traducätorul german al cronicii, un lucru este sigur, cä acesta a tradus-o dupä cronica oficialä scrisä la curtea lui §tefan cel Mare. Aceastä cronicä a fost scrisä dupä toate probabilitätile in limba slavonä si ea infätifeazä o mare asemänare cu cronica de la Bistrita." In timpul din urmä, vechiul nostru elev, d-1 I. C. Chitimia, pornind pe drumurile noastre, a verificat punct cu punct dupä copii fotografice ale cronicii, procurate de noi, datele d-lui Görka fi, rectificind unele lecturi grefite, a ajuns la concluzii cu totul diferite de ale istoricului polon. Cronica
1A se vedea si 6. C. G i u r e s o u, Istoria romänilor, II, Bucuresti, 1937, p. 596: „un militar sas in serviciul lui Stefan“. 2P. P. P a n a i t e s c u, in Revista istoricä romänä, I (1931), p. 158. 51

Repka—in textul german Rebge — din rzepka = ridiche. precum se vede din urmele latine rämase in traducerea germanä („in monde Aprilis". trebuiesc sä fie luate in considerare. Traducätorul polon a modificat fi a amplificat insä datele originalului slavon cu ftiri privitoare la imprejurärile polone. inainte de a intra in Moldova pentru a fi zdrobitä in Codrii Cosminului. Franta. in operele umaniftilor germani din veacurile al XV-lea fi al XVI-lea. dar. in versiunea slavoneascä a cronicii de la Bistrita e: „na mesto naricaemoe IIOTOKI. des Radulli voyvodess dochterr <Tochter) am dem tag sand Dyonisij Dymyttry Dar asemenea expresii fi nume proprii declinate latinefte se gäsesc adesea. ceea ce traducätorul german a reprodus apoi intocmai in limba sa. porecla data starostelui din Buczacz .a fost scrisä intr-adevär in limba slavonä. icoana exactä a cronicii scrise la curtea lui §tefan cel Mare. a crezut cä trebuie sä fie vorba de un piriu fi va fi tradus in latineste „ad rivum qui nominatur Potok".. . Intr-alt loc gäsim in textul german: „bey einem Bache der heyst Po. dupä strälucita victorie a domnului moldovean impo. Traducätorul latin al cronicii slavone a fost. Panaitescu. VERSIUNILE SLAVONE^TI. ci cerutä fi obtinutä de acesta poate in timpul cäläto. In aceastä formä cronica a ajuns in miinile lui Schedel. de ex. zice d. Vylcza pentru Vilcea. Acest original slavon. cäci defi se Intimpinä in documentele latine ale evului mediu din Ungaria.. Tot el a inläturat altele din originalul slavon. ca de pildä itinerariul armatei regelui Albert pe teritoriul polon.. P. sä incercäm reconstituirea ei pe baza izvoarelor interne scrise in limba slavä. oraf ul Rimnic este transcris in versiunea germanä sub forma Rybnyg. scrisä cu doi ani inainte de moartea marelui domnitor. P. „am 17 tag Octobris in dem menet Octobry primodie . aceastä versiune nu este o traducere completä fi fidelä a cronicii de Ta curtea lui §tefan cel Mare. totufi ipoteza pusä in discutie de d-sa are meritul de a indrepta cercetärile pe o nouä pistä. do saczt Stephan voyvoda Ysayam <acuzativul latin> seinen Schwoger . creacionibus in loc de creationibus. Chitimia nu sint toate deopotrivä de convingätoare. crede d-1 Chitimia. „an dem 7 tag Decenibris".. Polonul. Defi argumentele aduse de d. precum aratä d. fiindcä in numele proprii din textul german se pästreazä urmele unui original slavon. „de apä“. Cronica lui Schedel infätifeazä in forma germanä copia cea mai veche a cronicilor moldovenesti. Germania fonetisme ca gracia in loc de gratia. Din nenorocire.triva turcilor. Versiunea germanä nu ne poate da. totufi nume proprii in forma polonä ca Colaczijn. gäsind in textul slavon vodna. Va trebui. deci. ajunsese probabil in Ucraina. care la rindul ei transcrie exact forma slavonä PM>HHKB>. Czessuy. „in dem mond Nouembris“. Mikoley (forma polonä a numelui Nicolae Halytzky). nu adusä de solia moldoveneascä. asa cum o gäsim si in versiunile interne slavonefti ale cronicii.togk" = la un piriu ce se numeste Potok. „in dem mond Julij“.riei sale in Polonia. unde un polon 1-a tradus in limba latinä. Chitimia^ un polon. BOOTa" — la localitatea ce se numeste Cursul Apei. care nu erau favorabile polonilor.

Bogdan in Biblioteca clubului bulgar din Tulcea. i-a dat-o ca sä le hie pomanä in veci". Cronica moldoveneascä cu care se inch eie sbornicul este scrisä in mediobulgarä si poartä titlul: Povestire in scurt despre domnii moldovenesti. in care Bogdan distingea trei pärti. care a fost descoperit de I. La 1861. Are o notitä pretioasä: Ctg imcaHTe imcax Icaia cot CjiaTHHa. tratate gramati. a §asea parte din intreg. cind vom incerca. A u g u s t i n Z . cronica domniei lui §tefan cel Mare ni s-a mai pästrat in urmätoarele cinci cöpii tirzii in limba slavonä: Letopisetul de la Bistrifa. pe baza tuturor versiunilor. 319. a cumpärat manuscrisul cu 5 ruble de la un lipovean si 1-a transmis apoi Bibliotecii bulgäresti din Tulcea. urmatä de letopisetul moldovenesc. tradus in romäneste. cu titlul care. copiat la sfirsitul veacului al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea. in Biserica crtodoxä romänä.Care sint aceste izvoare? In afarä de aceastä versiune germanä care a stat inchisä in bibMoteci sträine pinä in timpurile noastre. El spune cä i-a „dat aceasta carte preutiasa räposatului preotului Ursului". Cronica lui §tefan cel Mare — intr-o versiune apropiatä de versiunea germanä a lui Schedel pinä la anul 1484 — este precedatä de o altä cronicä de intindere mai micä. Djudjov. A fost studiat $i publicat. sunä: A cesta e letopisetul de cind cu voia lui Dumnezeu s-a inceput J~ara moldoveneascä.cale si materiale istorice. dupä o serie de texte apocrife si poporane. alcätuind cu ea un singur trup. fiindcä lipsesc ultimele pagini. profesor pe atunci la gimnaziul din Tulcea. p. 23—41. N . din cea dintii cronicä bulgäreascä §i dintr-o versiune a cronicii moldovenesti — singura care ne intereseazä aci. apocrife. Originalul 1V. In forma in care il avem el se intinde si dincolo de domnia lui §tefan cel Mare. Originalul a fost gäsit in Biblioteca Academiei teologice din Kiev.grafiei moldovenesti. Despre structura acestei cronici. inseamnä: „Aceastä scriere a scris-o Isaia din Slatina“. 143—148. a lui Ierei Gheorghe din Bäiceni. 53 I . „carele au fost protopop in Iasi. din neamul mitropolitului Varlaam 1. Cronica marelui domn al Moldovei se infäti^eazä deci aci ca o continuare a acesteia din urmä. dupä indicatiile date de Alexandra Pop. cu traducere romäneascä. Letopisetul acesta nu este insä complet. Bogdan in Vechile cronici moldovenesti pinä la Urechia (p. un bulgar. care incepe de la descälecatul lui Dragos (1359) fi merge pinä la urcarea in domnie a lui Stefan cel Mare. tradusä in romäneste. pinä la räzboiul lui Bogdan cel Orb cu Radu. un singur letopiset. Letopisetul de la Putna. care. cronica lui Manases in traducere slavä. de regretatul I. sä reconstituim inceputurile istorio. intr-un sbomic de texte cu cuprins foarte variat: ascetice. Versiunea acestui letopiset este deci copiatä de cälugärul Isaia din mänästirea Slatina a Moldovei. si despre caracterul ei particular vom reveni mai jos. extrase din nomocanoane. Este un manuscris in 8°. 193—197). hagiografice. P o p . Cea mai veche notitä de pe filele manuscrisului este din 1710. Codicele cuprinde. Materialele istorice sint alcätuite din cele mai vechi anale sirbe§ti. domnul Munteniei (1507). 1939. intre manuscrisele aduse de la lavra Pofaevb (azi in Polonia).

Are insä fi citeva ftiri pe care nu 1latä citeva pasaje paralele pe care le däm in traducerea romäneascä a lui Bogdan. cred. intr-un codice din Biblioteca Imperialä din St. in letopisetul putnean se gäsesc numeroase ftiri care lipsesc din analele de la Bistrita. cele de la anul 7015 (1507).. Codicele. Dupä el.siuni se pot explica printr-o tendintä de prescurtare. de care ne vom ocupa in capitolul urmätor (vezi p. domni fiul säu Sas Voevod 4 ani. de cineva cu admiratie pentru Stefan cel Mare. Intr-unul din acestea lipseau ftirile care se gäsesc in analele de la Putna. autor sau copist. nu prescurtat. decit admitind cä din intermediarele dupä care derivä letopisetul de la Putna se pierdu. care se infätifeazä compact fi cuprind pasaje intinse. Petersburg. Dupä acesta. : Putna . alt ele. intrucit ambele descind dintr-un prototip coman. venit-au Dragos Voevod fara Ungureascä de la Maramures la vinat din Maramures de la fara ungureascä la dupä un zimbru...juräri necunoscute. urmatä de nifte anale sirbesti cu note de istorie romäneascä.pare sä fi venit din mänästirea Putna. De acolo. Identitatea de redactie a ftirilor in ambele letopise^e 1 dovedeste in chip neindoielnic cä intre ele este o filiatie. :54 . precum a arätat d. I. folosind notite fi insemnäri contemporane“ nu poate fi primitä. se apropie mult de versiunea de la Putna — de aceea Bogdan o si numeste Analele Putnene — dar are fi pärti comune cu ana. nu se pot explica. Intre textele originale slave asemänarea este si mai mare. Partea istoricä a codicelui confine: a) o scurtä cronicä universalä.lele de la Bistrita. purtind in slavoneste acelafi titlu ca si versiunea de la Putna: Povestire in scurt despre domnii Moldovei. veni Dragos Voevod din in anul 6867. Dupä el. Dacä unele omi. si au murit. . a ajuns in Rusia. si au domnit 2 ani. Dar nici pärerea d-lui Vlädescu cä nu existä „nici @ inrudire cit de micä intre letopisetul de la Putna si cel de la Bistrita fi cä letopisetul de la Putna ar fi fost redactat. Intre acest prototip fi intre analele de la Bistrita si cele de la Putna trebuie sä admitem insä mai multe intermediäre...serä citeva pagini 2. Manuscrisul nu are nici o indicatie de datä si nume privitoare la original. 2A se vedea ds ex. in format de 8°. urmatä de letopisetele lui Macarie fi Azarie. Dar fi intermediarul dupä care a fost copiat letopisetul de la Putna avea lacune insemnate. a fost scris pe la sfirsitul secolului al XVI-lea sau inceputul celui de la XVII-lea fi cuprinde o serie de texte religioase apocrife fi istorice. vinat dupä un zimbru. cuprinzind istoria Moldovei de la descälecat pinä la moartea lui Stefan cel Mare. deoarece. domni fiul säu Latcu Voevod Fiul säu La£cu Voevod au domnit 8 ani 8 ani. care ne intereseazä deci. b) letopisetul moldovenesc. fiindcä in cuprinsul textului se gäsesc numeroase amänunte privitoare la mänästirea Putna Pärerea lui Bogdan cä letopisetul de la Putna este . si au domnit 2' ani.. 63). cäci din versiunea putneanä lipsesc numeroase ftiri si pasaje intregi. Ea derivä deci dintr-un arhetip intermediär intre versiunea de la Bistrita si cea de la Putna.. in irnpre. Dupä acela au fost copiate analele de la Bistrita. din citeva notite posterioare fi incomplete reiese cä pe la 1639 se afla la Iafi fi cä la 1749 a fost trecut in zestrea mänästirii Nicoritä. cele de la anul 7005 (lupta din Codrul Cosminului). Bistritz . Prima parte. lacunele dintre anii 6907 (1399) si 6952 (1444). domni fiul säu Sas Voevod 4 ani. In anul 6867.o prescurtare fi o prelucrare a analelor de la Bistrita'' nu se poate sustine. Vlädescu. Versiunea din letopisetul lui Azaiie a fost descoperitä de regretatul Bogdan. dupä indicatiile lui Iacimirskij.

trecuti la legea catolicä. care a studiato fi publicat-o in Vechile cronici moldovenesti (p. Luptele au durat pinä in vremea craiului unguresc Vladislav. a decedat si duhov. Pinä la Stefan cel Mare. de cind s-a inceput Tara Moldoveneascä. Bogdan credea cä originalul fusese adus din Moldova.tuitä in imperiul moscovit pe la sfirsitul secolului al XVI-lea. Roman. priveste originea romänä a romänilor. 1484. Noul Rim. care fusese cuscrul lui Ivan al IIIlea. ci mai tirziu. luase in cäsätorie pe fiica lui Stefan cel Mare. Atunci rimlenii. cronica anonimä da lista domnilor Moldovei de la decscalecatul lui Dragos. fugiiid din Venetia de prigonirile „ereticilor“ . poartä. Cronica anonimä —• numitä asa de regretatul I. si au inceput lupta impotriva frafilor lor rämafi ortodocsi. cä in luna urmätoare. marele cneaz al Moscovei. in 1517. dupä moartea lui. cronica anonimä pomenefte cä Stefan a avut patru feciori: Petru. 1497. scrisä in mediobulgarä cu numeroase rusisme. Acolo au stat cu neamul lor pinä ce papa Formos a trecut de la credinta pravoslavnicä (ortodoxie) la legea latinä (catolicä). cuno. 62—68. care „era nepot de Irate lui Sava.scutä in istoriografia ruseascä sub numele de Voskresenskaja letopisi.tätii-Albe de la moldoveni de cätre turci.nicul Antonie Bolsun si cä. nici in cea de la Putna — toate insä referitoare la viata interna a mänästirii Putna. ales de Stefan cel Mare in 1486. in afarä de data urcarii pe tron a marelui voievod. Cronica este o transcriere. si 1504. arhiepiscopul sirbesc“ si de care 55 . intr-o forma föatte apro. Ivan Ivanovici. cäci. „August in 4 marti. aprilie 22 a murit Bogdan-voievod. Alexandru fi doi Bogdani. ca si versiunea de la Putna. probabil de unul din solii lui Ivan al IIIlea. dupä vechea cronicä a Moldovei care mergea pinä la moartea lui $tefan cel Mare. cu care dealtfel. „La anul 6867 <=1359)" — incepe cronica anonimä— doi frati de legea crestineascä. moartea lui §tefan. cronica este mult prescurtatä. au ajuns la Rimul vechi si fi-au zidit o cetate. a räposat egumenul Paisie. dupä cum am väzut.le gäsim nici in versiunea de la Bistrita. Aceastä ftearsä prezentare a domniei lui Stefan cel Mare.lea egumen al mänästirii Putna. „in biserica mare de partea stinga". De la Stefan inainte. cronica incepe cu douä legende eponime. luarea Chiliei de la unguri. smulgerea Chiliei fi Ce. o ciudatä fuziune de anacronisme istorice fi de näscociri fanteziste. al cärui fiu. Partea romäneascä. iulie 23. fiul lui Stefan cel Mare. alcä. Dupä data mortii lui Sptefan cel Mare. Prima. prescurtatä in partea finalä. domnita Elena.piatä de versiunea cronicii de la Putna. poate la inceputul domniei lui Bogdan. Inregistrarea urcarii pe tron a lui Bogdan ne confirmä fi ea ipoteza cä originalul moldovenesc care se aflä la baza acestei cronici nu a fost adus in Rusia pe timpul lui §tefan cel Mare. Paisie. la miezul noptii". se mai numea fi Scurtul. in sfirfit.vitilor pentru personalitatea marelui domn moldovean scäzuse. cä in 1503. dovedefte cä partea de istorie romäneascä a intrat in compilatia ruseascä intr-o vreme cind interesul mosco. Bogdan. fi se incheie cu cuvintele: „Dupä el incepu a domni fiul säu Bogdan". titlul care in romänefte sunä: Povestire in scurt despre domnii moldovenesti. pe care au numit-o dupä numele lor. 185—192 si 243—290) — se gäseste incorporatä intr-o colectie de cronici rusesti. se aseamänä fi in titlu. fi cä a fost ingropat in mänästirea de la Putna. nu ne mai da decit patru date: 1465. Spre deosebire de toate celelalte versiuni slavonesti. fi-au fundat altä cetate. Astfel afläm din acest letopiset cä al doi. lupta din codrul Cosminului.

cäci. Cronica anonimä povesteste mai departe cum dintre rimlenii afezati de Vladislav in Maramuref s-a ridicat „un bärbat cu minte fi viteaz cu numele Dragof“. ceea ce ei au primit cu conditia ca sä li se ingäduie a-si pästra credinta ortodoxä. dupä cum vom vedea mai tirziu.) fi din vagi fi confuze reminiscente istorice (invazia tätarilor. ln arestul lui de la Iasi. Cronica Moldo-Polonä este o cronicä tradusä in limba polonä dupä vechile cronici slavonesti ale Moldovei. locul ce sä cheamä Cr if". din august pinä la inceputul lui decembrie. pe care l-a completat cu ftiri culese de el la Iafi. decit cäutind sä-fi satisfacä curiozitatea de a cunoafte trecutul poporului moldovenesc“ si astfel a fost adus sä traducä un letopiset moidovenesc. care. pustiise Pocutia fi intefise pe tätari sä invadeze in acelafi timp Podolia. sä-i opreascä in tara lui. cind a fost liberat de doi soli poloni fi un trimis al sultanului Soliman. secretarul regelui polon Sigismund August. la sosirea acestuia in Iasi. Läpufneanu simtise intentiile solului polon. In vremea lui Vladislav. intre apele Murefului fi Tisei. In lupta incinsä cu tätarii pe apele Tisei. au trecut muntii in nifte tinuturi frumoase. au cerut invoire de la craiul Vladislav. Mentionatä deci in cronica anonimä. iar dacä totusi nu vor pieri in luptä. Bogdan. träind acolo. au desfelinat locurile fi au intemeiat Moldova. ceea ce ar fi constituit desigur o mare primejdie fi pentru regatul vecin. de bucurie. pornind la vinätoare de fiare sälbatice fi luindu-se cu tovaräsii säi pe urmele unui zimbru. a stäruit de ei sä räminä in tara lui. :56 . „au täiat pädurile“. care va trece apoi fi in cronica lui Ureche. Dupä aceastä legendä eponimä — pläsmuitä. aflat in Biblioteca Imperialä din Petersburg. din anacronisme (zidirea Romei de doi frati creftini din Venetia. Ea a fost adusä in Polonia de Nicolae Brzeski. ca sä scape de ei. legendä lui Dragof cu zimbrul. cu copii — au trecut muntii. Vladislav le-a däruit atunci pämint „in Maramuref. l-a retinut intr-o dulce captivitate 14 säptämini. Momentul era critic. unde au ucis zimbrul pe tärmul unei ape. era astfei formatä pe vremea lui Stefan cel Mare. s-au näpustit asupra Ardealului fi au ajuns pinä la Mures. i-a cinstit bine fi. tätarii de la apa Prutului si de la apa Moldovei. 1 nein tat i de frumusetea locurilor. care. craiul Vladislav nepot de frate al arhiepiscopului sirb Sava etc.fusese chiar „botezat". Brzeski „n-a gäsit cu ce petrece mai bine vremea. trecind Carpatii. aratindu-le scrisoarea noUor rimleni. fuga regelui. Rimlenii. cerindu-i sä aseze in primele rinduri de bätaie pe vechii rimleni. Vladislav a cerut atunci ajutor de la impäratul Rimului fi de la papä. dar noii rimleni au scris craiului Vladislav. luptele dintre rimlenii vechi fi rimlenii noi. „au inceput a-fi lua femei unguroaice de legea latineascä fi a le intoarce la legea lor crestineascä". Impäratul Rimului i-a trimis ajutor de oaste. s-au mtors in Maramuref. Publicind aceastä cronicä in originalul polon fi in traducerea romäneascä. vechii rimleni s-au purtat vitejeste fi au infrint pe tätari. Acesta fusese trimis in 1566 de regele polon la Poartä cu plingeri impotriva lui Alexandru Läpusneanu. spre a räzbuna sprijinul acordat de Polonia lui Despot. dupä un manuscris din secolul al XVI-lea. intr-un mediu unguresc. credea I. ajutorul dat de romäni In luptele cu tätarii) — urmeazä apoi cunoscuta legendä menitä sä explice originea fi stema Moldovei. fiindcä sultanul ameninta cä dacä polonii se mai amestecä in viata intemä a Moldovei o transformä in pasalic turcesc. Vladislav. fi cu totii — cu femei.

In intregul lor. 119—143). a arätat cä aceste päreri sint neintemeiate. ne-a pästrat singurä. versiunile slavonefti derivä toate dintr-un prototip comun. care la rfndul ei are fi ea lipsuri ce nu se gäsesc in cronica de la Putna. In manuscrisul Rusiecki textele au o notä interesantä. singurä. sirb care a fost luat de turci intre ieniceri. In douä manuscrise (colectia Zaluski fi colectia Iosif Rusiecki). Nici una deci nu poate fi considerate ca o copie fidelä a prototipului pierdut. RAPORTURILE DINTRE VERSXUNI. Cronica moldo-polonä. dar are fi ea elemente proprii. dar se deosebesc unele de altele prin omisiuni. scrisä de ienicerul s’irb Mihail Constantinovici din Ostravita. DATA COMPUNERII ORIGINALULUI.fondul bibliotecii Zaluski (azi trecut la Universitatea din Varfovia). traduce vechea cronicä a Moldovei intr-o versiune intermediarä intre analele de la Putna fi cele de la Bistrita. Cronica anonimä. cind a fost sol in anul 1566. De aci inainte traducätorul polon a innädit citeva ftiri privitoare la prima fi a doua domnie a lui Alexandru Läpufneanu. mcepind de la descälecatul Moldovei pinä la Petru Raref. cronica cea mai exactä in date fi mai bogatä in ftiri. fi deci cea mai apropiatä de prototipul pierdut. Dupä cum s-a putut vedea mai sus. nu este autograful lui Brzeski fi acesta nu este nici traducätorul cronicii. care se apropie mai mult de cronica de la Putna. dar n-a tradus-o el. parte culese de la boierii cu care a fost in legäturä. cu interesante date privitoare fi la |ärile noastre. P. publicat de Bogdan. Panaitescu. pe cind copia germanä a lui Schedel. la domnia lui Despot fi a lui Tomfa—parte din propria lui ftiintä. adaose fi date schimbate. cä acest manuscris este chiar autograful lui Brzeski. douä legende eponime care s-au räsfrint fi in istoriografia in limba nationalä din veacul al XVItlea. D-1 P. pe care a cäpälat-o nobilul Nicolae Brzeski. Partea mai veche a cronicii. dar care are fi citeva ftiri comune cu cronica de la Bistrita. Cronica de la Putna are prescurtäri fi omisiuni insemnate fa^ä de cronica de la Bistrita. Cronica moldo-polonä cuprinde vechile anale ale Moldovei pinä la anul 1527 urmate de cronica lui Macarie pinä la anul 1552. Ea este in acelafi timp fi cea care se apropie mai mult de versiunea germanä a lui Schedel. Dar intre versiunea germanä fi intre versiunile slavone — toate laolaltä inclusiv Bistrita — existä o deosebire fundamental!. secretar fi curtean al majestätii-sale regelui. este cea de la Bistrita. cronicile slavonefti sint alcätuite din pärti inegale ca 57 . la rindul ei. De asemenea fi un fragment al cronicii moldovenefti. p. Manuscrisul Zaluski. cronica moldo-polonä este precedatä de traducerea polonä a unei cronici sirbef ti. care in traducere romäneascä sunä: „Cronica turceascä scrisä de Mihail Constantinovici din Ostravita. interpolate. Bogdan credea. ci traducätorul trebuie sä fi fost un polonez de la curtea lui Alexandru Läpufneanu cü care solul intrase in legäturi. Cronicile slavonefti incep istoria Moldovei de la descälecatul lui Dragos. in Cronici inedite (p. ne dä numai domnia lui Stefan cel Mare. 1931.“ Din aceastä notä se vede cä Brzeski a cäpätat numai cronica. Totufi. intr-un articol publicat in Revista istoricä romänä (I. cu toate lacunele ei. este intermediarä intre versiunea de la Putna si cea de la Bistrita. Cronica moldo-polonä se mintuie cu citeva informatii despre „tinuturile din toatä tara Moldovei“ fi despre „diregätorii voievodului moldovenesc“. 113—123).

februarie 1. Dar in aceastä parte se constatä confuzii de date privitoare la lupta de la Podraga. De la Alexandru cel Bun inainte. domni fiul säu Sas Voevod 4 ani. Dupä ce se pomenefte moartea fi ingroparea lui Alexandru cel Bun la mänästirea Bistrita. Se vede bine cä in aceastä parte a cronicii avem de-a face cu insemnäri ale oamenilor care au fost martori la evenimente. cu amänunte ^i precizäri de date pe care nu le putea sti decit un martor ocular: „In anul 6971 <==1456). timpul cit a domnit. Ea formeazä miezul cronicii si are o intindere de 6 ori mai mare decit restul ei. la omorirea lui Bogdan. intervertiri in succesiunea cronologicä a faptelor §i lacune in in^irarea domniilor. inträ Stefan Voevod in Chilia §i impresurä cetatea si petrecu acolo joia. precum observase de mult I. cä partea aceasta de letopiset n-a fost scrisä de contemporanii faptelor. care singurä se räsfringe in versiunea germanä — ne infätiseazä domnia lui §tefan cel Mare. fratele lui Ilie. Partea care urmeazä dupä Alexandru cel Bun. locul inmormintärii. povestefte repezile schimbäri de domnie. cäci nu sint pomenite domnia lui Roman. fiul lui Ilie. a doua.“ §i astfei se continuä lista domnilor moldoveni pinä la Alexandru cel Bun. lucru curios la prima vedere. a lui Petru. la vinat dupä un zimbru fi domni doi ani. Aceastä parte are infatifarea unei simple liste de domni. domni fiul säu Latco Voevod 8 ani.dinea cronologicä a faptelor. ci numai la incheierea cä eä n-a fost scrisä de contemporani simultan cu desfäsurarea evenimentelor — si se va vedea indatä mai dar interpretarea pe care o dam faptelor.valoare istoricä fi ca bogätie de informatie. Partea cea mai importantä a letopisetului — a treia. Nimic care sä trädeze ceva din fiorul contemporaneitätii in aceasta insirare seacä de nume si de ani de domnie. omorirea lui §tefan. lunia in säptämina albä“)—timbrul contemporaneitätii. Analiza atentä a cuprinsului distinge. anul fi ziua mor^ii. sectiuni diferite: Prima parte cuprinde. ce pare a fi fost intocmitä dupä pomelnice pästrate in mänästiri fi dupä notite scrise de contemporani pe scoartele manuscriselor de ceasloave ori de psaltiri. Dupä acesta. o expunere sumarä si seacä a domniilor moldovenefti de la descälecat fi pinä la Alexandru cel Bun. incit sä noteze in primul rind anul fi ziua cind domnul a murit fi apoi sä insemneze anii fi zilele in care i s-au näscut copiii. Este greu de admis ca un contemporan care ar fi fäcut insemnäri anuale de evenimentele la care ar fi luat parte sä interverteascä in afa fel or. räzboiul civil care s-a desfäfurat singeros intre urmafii lui Alexandru cel Bun fi care era cit pe aci sä nimiceascä Moldova. Bogdan. Dupä el. fratele lui Ilie. Asexnenea confuzii due nu la concluzia la care se opreste Vlädescu. Din timpul acestui domn ni se dau mai multe date: anul fi ziua urcarii pe tron. se infirä apoi nafterea fiilor lui Alexandru cel Bun. Aceastä perioadä de 23 de ani din analele slavonefti poartä — prin mul^imea amänuntelor fi prih precizia faptelor („Al doilea räzboiu a fost la Därmänefti in anul 6942 <=1434>. luna lui ianuarie in 23. joia pe la miezid nopfii. Letopisetul ne da in aceastä parte stiri bogate §i pretioase. dacä nu s-ar fi ridicat geniala personalitate a lui §tefan cel Mare. Dar. de la Maramuref. pe o perioadä de 40 de ani. iar :58 . „In anul 6867 <= 1359) veni Dragos Voevod din Tara Ungureascä. cronica incepe sä ia un caracter nou.

. noi cu capul nostru". Letopisetul de la Bistrita are.. totusi din paginile letopisetului transpirä adesea sentimentalitatea lui de moldovean si crestin. in ordine cronologicä si intr-o limbä sträinä.pun cuvint de cuvint. si därimarä toatä ziua si o bäturä pinä searä. si le puse acolo pär. aläturi de admiratia pentru figura eroicä a domnului.. cätre republicä Venetiei fi cätre scaunul papal din Roma. venitä intr-o vreme de mari zbuciumäri. totusi versiunea germanä urmeazä in structura ei. cäci atunci „toatä creftinätatea va fi in mare primejdie“. purtind in miini sf.. a oprit in loc Moldova de pe povirniful präbusirii. dar fi in Occident. in succesiunea evenimentelor. strins legate de personalitatea domnului. si multe daruri impärti atunci o^tirii sale intregi. Cu toate divergentele pe care le-a atras dupä sine näzuinta tradueätorului german de a prescurta textul originalului.. Solii lui bäteau drumurile nu numai la curtile regilor din Polonia fi Ungaria. toate amänuntele acestea bogate. Nu incape nici o indoialä cä amindouä versiunile decurg din acelasi prototip.“ Toate aceste amänunte de precizie pinä la zi... 59 .“. care s-a väzut mintuitä de groaza de a nu cädea sub jugul päginilor trimisi de cuceritorul Constantinopolului. in partea privitoare la domnia lui Stefan..vinerea de dimineata lovirä si incepurä a därima cetatea.. n-au putut fi scrise decit de cineva care se afla in imediata lui apropiere. stäpinind-o cu minä de fier. dupä cum s-a spus. pentru ca Moldova — „aceastä poartä a creftinätätii". de la mare pinä la mic.“ „Fost-au atunci mare bucurie intre oameni intre toti domnii vecini ^i intre toti crestinii cu adevärat credincio^i. letopisetul de la Bistrita. iar Stefan Voevod fäcu mare ospä| mitropolitilor §i vitejilor säi si tuturor boierilor säi. ci s-a intimplat cum a fost voia lui Dumnezeu“. 47 de ani. Desi faptele sint povestite laconic. si cu voia lui Dumnezeu inträ Stefan Voevod in cetate §i rämase acolo trei zile. impotriva competitiunii vecinilor. pe vremea cind domnul sedea la prtnz. precum si alt eie ca acestea: „Intr-acelasi an. fi fägäduind cä el fi ai säi „vor sta in picioare“ fi „ne vom lupta pinä la moarte pentru legea creftineascä. simbätä se inchinä cetatea. Evanghelie si slujind si läudind pe Domnul pentru darul cel de sus si binecuvintind pe voevod ca sä träiascä voevodul. in mijlocul unor singeroase fi neintrerupte räzboaie pentru domnie. cerind o aliantä a popoarelor creftine impotriva turcilor. fost-au un mare cutremur peste tot pä. precum fi transpunerea acestuia intr-o limbä sträinä. care a fost o cronicä scrisä la curtea lui Stefan cel Mare.. sau cind ne infätiseazä intoarcerea triumfalä a lui Stefan cel Mare dupä strälucita victorie de la Rahova: „Stefan Voevod se intoarse cu toti o^tenii säi ca un biruitor in scaunul säu de la Suceava. multe puncte de contact cu cronica germanä a lui Schedel.mintul.“ Vibreazä in aceste laconice cuvinte bucuria Moldovei intregi. Aceasta genialä personalitate istoricä. august in 29. pentru cä biruise domnul limbile pägine cu mina robului säu loan Stefan Voevod. cum o numefte el insufi — sä nu fie pierdutä. si uneori textele se supra. ca de pildä cind ne poveste^te cä „ungurii s-au intors rusinati pe altä cale si nu s-a intimplat cum credeau aceia.cälabi pe Isaia si pe Buftea. si-i ie^irä spre intimpinare mitropolitii si preotii.

cel dintii dintre principii lumii. fi chiar traducätorul polon. in care se strävede formula obifnuitä in cancelariile domnesti. Mai tirziu. inceputä atunci. De altä parte. tenacitatea lui. Unele :60 . mai ales cä aceastä parte este mult mai redusä decit partea care cuprinde domnia lui §tefan cel Mare (a 6-a parte). titlul pe care-1 poartä versiunea germanä —singura contemporanä cu marele voievod: Cronica Stephani Dei graciä vayvoda Terrarum Moldaviensium. cfftigä el. sä reprezinte prima versiune a cronicii oficiale. intelegerea fi hotärirea tuturor crestinilor.. sä fi fost inceputä de-a dreptul cu urcarea in domnie a lui Stefan cel Mare.fringe in cronicile slavonesti." Iar Wapowski. de vreme ce ceilalti regi si principi catolici ifi petrec timpul numai in trindävii fi räzboaie civile. in cei 23 de ani care s-au scurs de la moartea lui Alexandru cel Bun fi pinä la biruinta de la Doljesti (1434—1457). marele voievod care-fi intorcea cu pietate gindul cätre strämosii säi pentru a le restaura lespezile pe morminte va fi dat porunca sä se completeze cronica cu istoria Moldovei de la intemeiere.. Astfel a putut lua nastere o a doua versiune care se räs. Este foarte probabil ca aceasta cronica. ceea ce punea si mai viu in luminä insemnä. bärbat minunat — spune cronicarul polon Ivan Dlugosz — cu nimic mai prejos decit comandantii eroi de care atit ne miräm! In zilele noastre. o strälucitä biruintä asupra turcilor. istoricul de largä culturä umanistä. Dupä a mea pärere. a cärei faimä a trecut peste hotarele inguste ale tärii sale fi care se ingrijea cu rivnä fi de cultura poporului. cu voia lui Dumnezeu dornn al Tärii Moldovei). cronica tärii. E posibil astfei ca cronica lui Schedel. O personalitate eroicä asa de mare. limba slavonä. incit meritä sä fie socotit printre bärbatii vestiti in arta räzboaielor". decit continuarea unor anale mai vechi. Cronicarii unguri fi poloni nu contenesc in laude: „0. spune: „A fost inzestrat cu virtuti de erou Stefan. Este greu de admis ca Schedel. Din ce elemente a fost reconstituitä istoria Moldovei pinä la domnia lui §tefan cel Mare? Evenimentele petrecute inainte de urcarea lui §tefan cel Mare pe tron. (Cronica lui Stefan. cind in viltoarea vremurilor nestatornice noua domnie s-a consolidat admc. cu sfatul. märginitä numai la domnia lui §tefan. scrisä la curtea domneascä. avea' tot dreptul sä se gindeascä a läsa urmafilor amintirea strälucitelor lui fapte si a neostenitelor lui sträduinte. El a insärcinat un cärturar de la curte — care. poate sä fi fost cleric •— sä scrie in limba oficialä a statului. care se plingea — dupä Enea Silvio Piccolomini — de säräcia fi contradictia izvoarelor cu privire la istoria romänilor. sä fi täiat la copiere toemai prima parte Cu inceputul tärii Moldovei. erau in bunä parte cunoscute de boierii bätrini care träiau incä la curtea din Suceava a lui §tefan cel Mare.Vitejia. dacä il admitem. cu afirmarea principiului monarhiei de drept divin — aratä mai curind titlul unei cronici independente.tatea domniei lui. extraordinarele lui insufiri militare au stirnit admiratia vecinilor. . el este cel mai vrednic sä i se incredinteze conducerea fi stäpinirea lumii si mai ales cinstea de comandant impotriva turcilor. venind la moartea lui. dupä ce povesteste infringerile suferite de regii poloni din partea lui Stefan cel Mare. sub ochii domnitorului. tinind seamä fi de unele accente religioase ale cronicii.

cä Radu-vodä fi norodul säu credeau cä moldovenii sint putini la numär. de la Putna). i-a bätut si a tras in teapä vreo 2 300 dintre ei. marele vomic al lui §tefan cel Mare. in lupta cu Radu cel Frumos de la Cursul Apei. pe care le trimiseserä spre Constantinopol. dupä cum era de asteptat. o serie de fapte care nu se gäsesc in versiunea lui Schedel. „ar fi fost credincios fi dacä s-ar fi dus cälare unde i-a fost poruncit. versiunea germanä ne spune cä in lupta de la Baia. cum ar fi de exemplu pomelnicul de la Bistrita. nu se mai cunostea decit numele domnilor si in mod vag anii de domnie fi succesiunea lor. dacä Isaia. apoi. Tinerii se sfätuiesc intre ei si. unde cälugärii au mai adäugat ftiri privitoate fi la mänästirea lor. alte exemplare.date se mai gäseau notate fi pe scoartele vechilor ceasloave. pe cind turcii 1 In original va fi fost. Foarte interesante sint deosebirile dintre versiunea copiatä sau tradusä de Schedel in Germania si versiunea cea mai veche a cöpiilor slavonefti. impreunä cu comorile lui Radu cel Frumos. sub anul 1474. Cronica oficialä intocmitä astfei la curtea lui Stefan cel Mare a fost copiatä in mai multe exemplare. afläm din versiunea germanä mijlocul de care s-a folosit §tefan cel Mare ca sä-1 surprindä pe domnul muntean: cä din cele 48 de steaguri de oftire eite avea. Tot din versiunea germanä mai afläm cä. dar scheletul faptelor este acelasi. sub anul 1467. fie cä a fost dusä de solia moldoveneascä din 1502 in Nürnberg. au fost date spre copiere in vechile mänästiri. dar cä in toiul noptii oastea lui §tefan s-a strins toatä laolaltä. aflä cä acesta se fntoarce cu oastea turceascä.siuni (de la Bistrita. are. La 9 februarie turcii luaserä Caffa §i incärcaserä cu comori multe. 32 coräbii mari. care cädea cu vreo 74 de ani inainte de ijtefan cel Mare. care nu se gäsesc in nici una din versiunile slavone ale cronicii lui §tefan cel Mare. jefuite din cetate. Dar läsind la o parte elementele acestea care se gäscsc in letopisetul de la Bistrita. trebuia sä-fi dea capul. reconstituiti poate fi dupä pomelnicele pästrate in vechile biserici fi mänästiri domnesti. in Moldova. se aflä la baza traducerii germane a lui Schedel. cunoscutä sub numele de letopisetul de la Bistrita. Ceva mai jos. cum observä d-1 C h i t i m i a. cu multi altii. a plecat in intimpinarea dufmanului numai cu 12 steaguri. cronica germanä ne mai insirä incä una din cauzele care au dezläntuit campania sultanului Mahomet al II-lea. Acest letopiset. nici un ungur nu ar fi scäpat cu viatä. pe sotia si pe unica lui fiicä. Astfel. unul. Stefan se rerrage lingä o pädure pinä ce ii vine ajutor din Moldova si. intimpinmd vitejeste pe dusmani. reprezentind prima versiune. cum crede d-1 Chitimia. OOTOKB BOflHa = Cursul Apei. versiunea germanä a lui Schedel cuprinde fi ea o serie de fapte foarte interesante. dupä miezul noptii. . Intre aceste versiuni sint desigur mici deosebiri. cum 61 dealtfel are si letopisetul de la Bistrita. fie cä o copie de pe originalul latin a fost adusä in Polonia.“ Sub anul 1472. Astfel s-au näscut diferite ver. inceput in anul 1407. cuceritorul Constantinopolului. reprezentind a doua versiune. iar dincolo de aceastä domnie. dupä ce Stefan cel Mare a intrat victorios in Bucuresti si a luat. Despre domnia lui Alexandru cel Bun nu se ftia decit foarte putin. lingä un piriu care se numeste — zice cronicarul — Potoc 1. In ultima corabie se aflau 12 copii de cetäeni cu 4 turci. De aceea el. pinä la descälecat.

gäsitä de insusi Schedel in timpul cälätoriei sale in Polonia. cronica aceasta. care este ea insäsi o prescurtare. de solia lui §tefan cel Mare.dormeau. Asemenea stiri si multe altele care se gäsesc numai in versiunea germanä. smeritului Macarie. poate. scrisä cu doi ani inainte de moartea marelui domn. la Nürnberg. la 1531 a fost inältat de Petru Raref in scaunul episcopal de Roman. a nu läsa faptele intimplate in vremurile fi domniile trecute sä räminä inväluite in mormintul uitärii. Macarie fusese initiat fi crescut in tradi|iile ascetismului de Teoctist. el incepe prin a copia o versiune prescurtatä scrisä la mänästirea Putna (cäci cuprinde multe date referitoare la aceastä mänästire) a letopisetului inceput. cäci ei mi-au poruncit nemerniciei mele celui mai de pe urmä dintre ieromonahi. au putut fi adäugate unele de traducätor. CRONICARII CÄLUGÄRI ln ultimul capitol am urmärit istoriografia moldoveneascä inceputä in vremea si la curtea lui Stefan cel Mare §i ne-am ocupat pe larg de cronica des. Aceastä versiune pe care a avut-o in fatä Macarie mergea pinä la anul 1525. adicä ale slävitului fi pentru dufmani infricofatului Petru. precum si din copia germanä. Macarie serie. Stefan cel Mare incarcä bogätiile in 400 de care si le trimite impreunä cu tinerii la Suceava. Eftimie fi Azarie.coperitä in arhivele din München si dusä in Germania. Aci. fi a ajuns egumen la mänästirea Neamtului in 1523. Sultanul trimite si el soli la Stefan cel Mare. marele episcop al Tärii de Jos din vremea lui Stefan cel Mare. in zadar. feciorul lui Stefan Voevod cel Viteaz. dupä toate probabilitätile. Primind aceastä insärcinare din partea lui Petru Raref fi a marelui logofät al Moldovei. septembrie 25. Dupä aceastä datä incepe partea personalä a lui Macarie. Locuitorii din Caffa si venetienii. nu ne este cunoscutä pinä acum in original. la curtea lui §tefan cel Mare. cerind. care cäuta in 1502. Se va gäsi vreodatä in cine stie ce colt de bibliotecä sträinä sau a pierit de mult in volbura vremurilor? Nu putem sti. ii ucid. dar nici una din ele nu reproduce intocmai. A murit in 1558. Aceastä cronica ni s-a pästrat in traducerea germanä si in versiuni slavonesti. scrisä la curtea lui Stefan cel Mare. MACARIE. poate. din porunca lui Petru Raref: „spre a implini poruneile domnefti. cu rugämintea ca sä dea drumul copiilor. ci a le preda istoriei". nu este o copie fidelä a letopisetului tärii scris la curtea moldoveneascä. dupä cum insufi spune. fiul lui Bogdan cel Orb. läsind in urma sa reputatia unui om invätat. unde se incheia cu moartea lui Petru. Un vint norocos intoarce coräbiile spre Chilia. despärtitä de :62 . ceea ce Stefan a si fäcut. sä-i trimitä comorile si copiii. altele se gäseau poate in originalul alcätuit la curtea lui Stefan cel Mare. Bogdan cel Orb. a fost continuat apoi de trei cälugäri moldoveni: Macarie. Din nenorocire. sau. un doctor pentru marele domn moldovean. s-au bucurat si i-au trimis multi bani. • Acest Ietopiset. aflind despre copiii lor cä stnt la §tefan. fi ale marelui säu logofät Kir Teodor. la care s-au mai adäugat ftiri contemporane sub urmasul lui §tefan cel Mare. Acestea din urmä constituie o dovadä evidentä cä acest prototip era mai bogat in §tiri decit putem deduce din versiunile slavone.

un egumen cärturar de la mänästirea Neamtu. cronica lui Macarie se incheie la anul 1541. publicat de I. Trece. in sfirsit. care intru nimic nu s-au arätat asemänätor tatälui säu ca si cum nu 1-ar fi crescut ca fiu“.tirea boierilor. pe care ni-1 infätiseazä in colorile cele mai negre: „moale si mic la suflet“. Bogdan in Cronicele moldovenesti inainte de Vreche. despre räzvrä. din traditia cälugärilor. era crunt cu boierii. ce stäteau fatä in fatä. expeditia lui Soliman al II-lea in Moldova. din ordinul cäruia a scris cronica. päräsit ■de ai sai. care se gäsea episcop 63 . Macarie povestefte alege. In aceastä a doua versiune se povesteste sumar ultimii ani ai domniei lui Petru Rare?.tifatä in träsäturi vagi fi färä amänunte precise. eine anume a scris cronica tärii inaintea lui. Este interesantä aceastä notitä. Macarie nu se mul|umea insä cu ftirile prea sumare pe care le gäsise in letopisetul inaintafilor säi pentru perioada de timp care s-a scurs de la moarta lui Stefan cel Mare pinä la urcarea pe tron a lui Petru Raref. nu ne poate spune. spre scumpä moftenire. prin munti. scriitorii dinainte de noi. se inconjurase de turci cu care-si petre. De aceea el reia povestirea acestei epoci. copiilor lor. despre täierea capului lui Luca Arbore. fiindcä ea ne aratä cä. Maxim. plecarea lui Rares la Constantinopol. ducindu-se la Constantinopol. a prädat tara. Intr-o primä versiune. cäci ii orbea. Macarie. pästrat inainte de räzboi in Biblioteca imperialä din Petersburg — cronica lui Macarie se continuä pinä la anul 1551. despre räscoala— repede inäbufitä — a lui Trifailä. de origine sirbeascä. Domnia lui Petru Raref. despre luptele cu muntenii fi despre moartea precipitatä a lui §tefäni|ä la Hotin. moldoveni fi munteni. amintind doar campania acestuia in Ardeal impotriva lui Mailat. pästratä intr-un codice din Bibilioteca Academiei teologice din Kiev. jefuind averile episcopilor si ale mänästirilor. fuga lui Rares. despre expeditia lui Bogdan in Polonia. punea sä li se taie nasul. pätrunderea lui in Ardeal.versiune are o lacunä aci. luptele cu polonii. care cuprinde domniile lui Bogdan cel Orb fi §tefänitä. in cele din urmä. la un sfert de veac dupä moartea lui §tefan cel Mare.rea lui Petru Raref ca domn la Hirläu. despre urcarea in domnie a lui §tefan cel Tinär fi luptele lui cu tätarii. impäcarea lui cu turcii ?i reintoarcerea in a doua domnie. se vede insä oameni iubitori de Dumnezeu". gata sä se incaiere. se noteazä apoi moartea lui Petru Rares — de „boalä rea.restul analelor prin urmätoarele cuvinte: „Cele de pinä aci le-au adunat fi cu meftefug le-au intocmit fi ni le-au läsat nouä. amplificind expunerea cu ftiri nouä. se turci. ori ii silea sä-si caute adäpost in täri sträine si. ca de pildä: impäcarea celor douä tabere vräjmafe. prin interventia mitropolitului. mama ?i fratii" si. dar desigur cä aceastä . probabil cä unele foi s-au pierdut deoarece intr-o altä versiune — dintr-un sbornic. pinä ce a dat peste niste pescari care 1-au dus la cetatea Ciceiului. crescut de episcopul Tärii de Jos din ultimii ani de domnie ai marelui voievod. este infä. despre invazia polonilor fi a tätarilor in Moldova. inaintatä pinä sub zidurile Lwöwului. päräsi „domnia. ■ In timpul acestui domn dezechilibrat.cea ziua §i-si pierdea vremea prinzind päsäri in lat. la domnia lui Ilia?. nu ftim eine anume. cäci om era si el“ — la Suceava si inmormintarea lui la mänästirea Pobrata.

pe mine surghiunitul. Ureche ne spune cä era un domn desträbälat si cä boierii si locuitorii. prin bombasticitatea lor. imbogätindu-le cu apocrife biblice si cu legende populäre bizantine. Si iaräsi strälucirä razele dreptei credinte. el imprumutä din Manases podoabele stilistice cu care acesta descrie räzboiul troian. care trimbita peste tot locul credinta lui in ziditor.tiv si iubitor de cälugäri ?i hränitor de säraci. Astfel viata Moldovei cu zbuciumul ei. de la intiii pa?i se arätä cä n-au inselat nädejdile celor ce 1-au ales. Lipsa de obiectivitate este astfel unul din defectele principale 1 ale operei lui Macarie. „Oameni priceputi la viclesuguri — spune el in graiul lui inflorit — tesurä minciuni pline de clevetiri ?i le spuse doamnei Elenei si fiului ei Ilias si am cäzut cu stra?nicä cädere. pe cind se aflau la podul de la Jut ora. al lui Manases. intre altele.. impodobit cu imagini indräznete.“ Dar aceastä urgie n-a durat mult. §i se auzi de la o margine a pämintului la alta trimbita cea mare si in aur ferecatä. in mänästirile noastre fi a stat la baza prelucrärii lui Moxa. ?i iaräsi strälucirä zorile binefacerii si toti deopotrivä läudau pe voevod si toti cu osirdie iubeau pe domnul Stefan. de exemplu. Alt defect este forma stilisticä. mä chiamä si cu mina domniei sale imi incredinteazä iaräsi cirja“. prin refugiatii slavi. intelegindu-se intre ei. cu boierii si domnul ei. s-au ridicat intr-un rind.“ Cu iluzia acestei icoane. lasä impresia a ceva artificial'§i uneori chiar ridicol. in loc sä fie infätisatä in lumina adeväratä. Zugrävind. si :64 . dupä cum s-a spus mai sus. Träind intr-o epocä de eruditie si rafinament literar. Despoiat am fost de scaun. fu alungat din scaunul säu in 1549—1550. ln alcätuirea cronicii sale. §i täind sforile cortului asupra lui §tefan-vodä. este imbräcatä in anacronice zorzoane de stil bizantin. nimbatä de glorie. cäci dupä un an sau doi. primind de la Petru Rare§ sarcina de a scrie istoria tärii. Macarie inchise ochii curind dupä reinscäunare.. in cuvinte ca acestea: „Si dupä ce luä domnia. luptele lui Petru Rares cu polonii.. imprumutä din ea pasaje §i epitete bombastice. „1-au pätruns cu multe rane".de Roman incä din anul 1530. O copie a fost apoi adusä.. copiat in anul 1345. un cälugär care prelucrase motive din cronografele anterioare. in urma unor intrigi tesute pe lingä doamna Elena si pe lingä domn. un mort intre vii. in care pare sä fi avut un rol sfetnicii Mitrofan si Nour. Macarie si-a luat ca model un cronograf bizantin foarte popular in lumea slavä. care incepe povestirea evenimentelor de la creatiune si o duce pinä la moartea impäratului bizantin Nichifor Botniates. . pentru a le intretese in povestirea sa.. Imaginea pe care Macarie ne-a läsat-o despre Stefan Rares este falsä. cäci era milos. intr-o mare operä in versuri. fu restaurat in scaunul episcopal : „ Intorcind —■ spune el despre Stefan — puternica sa minä. intr-un vechi manuscris din Biblioteca Vaticanului. Manases fusese. care. fratele lui Ilia?. incit acesta. in primele zile ale domniei lui §tefan Rare?. mtimplatä la 1081.. si cu grele ispite m-am luptat. si pe toti ii intärea in nädejdile lor de bine.De aceea si Macarie isi aratä recunostinta in cronica sa fatä de noul domn. Aceastä operä a cälugär ului bizantin a fost tradusä in Bulgaria si ni s-a pästrat. cälugärul bizantin a cäutat sä dea o operä care sä se impunä prin stilul ei cäutat. Ea a pläcut asa de mult egumenului Macarie.

chemind sfatul boieresc in grä. el ia din Manases frazele cu care acesta descrie vinätoarea impäratului bizantin Martian in muntii Balcani.titä decit toate. incit ii adusese cu sine in Moldova. Eftimie incepe prin a repovesti vremurile pline de främintäri ale Moldovei de sub urmafii lui Petru Raref fi se oprefte brusc la al doilea an al domniei lui Alexandru Läpufneanu. ■ . a sfärimat crucea. dar. in aceeasi noapte. Dupä ce povestefte ultimii ani ai domniei lui Petru Rares. „stricat la näravuri“. si cum apoi. in loc de a zice: in anul 7058. Voind sä ne arate starea de multumire sufleteascä in care se afla Petru Rares in a doua domnie. Ne infätiseazä cu amänunte interesante. ca de pildä cind a fost rästurnat din scaunul episcopal. ’ . evlaviosul loan Alexandru Voevod mi-au poruncit mie.. a fost egumen la mänästirea Nearn^u prin 1553. spre a scoate in relief nelegiuirea lui.. cum a jurat cu mma pe cruce inaintea poporului intreg cä se tine de legea crestineascä fi cä n-are gind sä se turceascä. ieromonahului Eftimie. a iesit din tarä. a le scrie pe scurt. EFTIMIE. la zidirea mänästirii Slatina. despre chipul cum a amägit poporul. unde a devenit episcop. episcopul de Roman.. Primind din partea lui Alexandru Läpufneanu porunca de a continua cronica lui Macarie. „Pinä aici —incepe noua cronicä — s-au scris cu osteneala preasfintitului pärinte al nostru Macarie. de ura lui impotriva preotilor fi a cälu. cätre Ardeal. Autorul cronicii. Macarie scrie. se imprietenise acolo cu citiva tineri turci de care se legase afa de mult. el recurge la arsenalul stilistic al lui Manases: „O zavistie. celui din urmä dintre egumeni. rämase de la domnii cei bätrini ai Moldovei" — fi intoväräsit de boieri si de ostasi. ca si cum Petru Rares ar fi impäratul bizantin si Carpatii identici cu Balcanii. incärcat de haraciu fi de bogätii — „de vase de aur si de argint.gärilor. ajuns la 65 . deasupra unei clädiri“. Macarie le potriveste pentru Rares. Descriind mai departe fuga lui Petru Rares dinaintea lui Soliman al II-lea prin muntii Moldovei. pe care-1 numefte „Iliaf Mahomet“. dar. el se oprefte indelung asupra urmafului acestuia.. pe care nu le gäsim in alte izvoare.• . dupä modelul bizantin: „In anul ce se capätä dacä numeri de sapte ori eite o mie si de cinci ori cite cinci si eite cinci de cinci ori si a opta rotatie de la facerea lumii" (7058 = 1550). incheie cu urmätoarea frazä enigmaticä: „Iar domnul Petru Voevod ifi hräneste cinstitele bätrinete cu bäi si bäuturi si mxncäri.epitetele pe care cälugärul bizantin le dä lui Achile. A trecut mai tirziu in Ardeal. trimis de tatäl säu la 1541 la Constantinopol. despre haremul de turcoaice pe care le adusese din Constantinopol. Eftimie. pentru a-1 vesti cä se duce la Poartä ca sä stäruiascä pentru micforarea tributului. dupä cum se zvonise. Iar cele ce s-au intimplat de aici inainte. Cronica lui Macarie este continuatä de Eftimie. pomeneste de discufiile religioase pe care Ilias le avea cu prietenul säu turc Hadäru. sulitä mai ascu. cind segäseste pomenit intr-o evanghelie. fiindcä l-a scäpat de influenta nefastä a stilului manasian. Ilias.. tigru mmcätor de oameni.dina de la Husi. Chiar atunci cind este vorba de propriile lui dureri." Domnul Alexandruvoievod este Alexandru Läpu$neanu.. Eftimie nu pare sä fi fost un cälugär afa de erudit ca Macarie fi aceasta a fost un noroc pentru el. cum fiul lui Petru Rares fi nepotul lui Stefan cel Mare. sägeatä färä de fier. intocmai ca o lebädä cu penele aurite. fiarä crudä." In sfirsit.

ca sä se indulceascä de vederea fetei lui. a intins-o „iubitorului de Dumnezeu domn". in alt spirit fi cu alte amänunte. la care adaugä apoi cronica lui Macarie pinä la 1551. Inainte de a povesti vremea sa. intrind in riul Moldovei. Alexandru Läpufneanu n-are nimic din träsäturile fioroase cu care ne este cunoscutä personalitatea lui din alte :66 .. diavolul. el incepe cronica de la domniile fiilor lui Petru Rares. cä scrie din porunca lui Petru Schiopul. cu binecuvintarea mitropolitului Anastasie fi cu mijlocirea marelui logofät loan Golia. de blindetea fi de frumusetea lui. de bunätatea. Cronica lui Eftimie se pare cä i-a rämas necunoscutä. sub conducerea vornicului Nädäbaicu. care nu s-a sfiit. El nu pomenefte nimic in cronica sa de trädarea Goläestilor. de mare importantä pentru el. descric in colorile cele mai antipatice domnia lui Ioan-vodä cel Cumplit fi cautä sä fnfätiseze intr-o luminä simpaticä figura lui Ieremia Golia." De altä parte. pentru a pune in libertate pe cei inchifi. Dupä uciderea „ticälosului" de Joldea. AZARiE. cu care cälugärul cronicar se obifnuise din lectura vietilor de sfinti. cind crede necesar sä povesteascä un episod färä nici o insemnätate pentru noi. „boier mare. Sä incep dar fi eu fostul si nemernicul lui ucenic Azarie. Dar si aici iese in relief sentimentalitatea naivä a cälugärului. asa cum o cunoastem din Ureche. dimpotrivä. Alexandru Läpusneanu este infätisat in colorile cele mai simpatice. pentru instaurarea lui Pätrafcu. In toatä lumea se läti vestea inaripatä despre evlavia. ca si predecesorii säi. continued cronica lui Macarie. cronica se incheie. cäci li se pärea a fi in vis. pe cind cälärea intre satele Corlätesti si Todirefti. dupä care urmcazä partea sa proprie. fi care a iertat pe cei alungati din tarä: „Deci veneau din toate pärtile fi din toate locurile oamenii. din dragestea pentru tarä. iar nu aievea.“ Este in aceste rinduri acea notä panegiricä. ca mäcelul färä milä al unui miel. Ultimul cronicar al Moldovei care scric in limba slavä este Azarie. s-a turcit fi nu s-a mai intors in Moldova. Este pesibil sä fi fost cälugär chiar in mänästirea intemeiatä de familia logofätului Golia. Domnia lui Stefan Rares este infätisatä in colori antipatice. cronica se incheie cu zidirea mänästirii Slatina. el este Impäciuitorul care deschide temnitele.tele biserid. fiindcä era vorba de cursa pe care „vräjmaful neamului omenesc". copiind.. Despre el nu se ftic decit ceea ce el insufi spune in cronica sa. vechiul letopiset al Moldovei. fi se uitau la chipul voevodului ca la chipul lui Hristos. In contrast cu fii lui Petru Rares. Cu povestirea ridicärii mänästirii Slatina fi a inzesträrii ei cu sate si mitoace. Azarie si-a scris cronica intre anii 1574—1577. pentru a-1 intoarce din gindul cel bun: anume. osirdia fi iubirea lui de Dumnezeu fi de sfin. el incepe firul anilor de la descälecat. Uciderea lui §tefan Rares de cätre boieri este infätifatä cu groazä. i s-a impiedicat calul fi a cäzut in apä. deoarece. pe care le repovestefte cu totul diferit de Eftimie. Dupä ce pomenefte expeditia moldoveneascä trimisä in Muntenia.Constantinopol. el introduce partea sa personalä cu urmätoarele cuvinte: ■ „Pinä aci au mers alcätuirile ritoricefti ale pärintelui Macarie. care imbrätiseazä istoria Moldovei de la 1550 pinä la urcarea in domnie a lui Petru §chiopul (1574). sä impiedice pe loan vodä cel Cumplit de la räzboiul cu turcii“.

. inconjurä Stefan Voevod cetatea Chiliei/ iar vincrea dimineata incepurä a surpa cetatea. despre care el vorbefte cu adinc respect. Citä grijä de precizie avea aceasta din urmä: „ln anul 6973.izvoade istorice. „a stins täciunele ce räspindea fumul credintei cele rele fi a ascuns iarna intunecatä a necuratilor luterani. pentru cä „tinea pe lingä sine sfetnici de altä lege. frumos. chiar Azarie. Nici o grijä •de cronologie: „In aceeafi vreme. are pentru „alcätuirile retoricefti". Azarie imprumutä din bogatul arsenal de amänunte dramatice si epitete stilistice ale lui Manases.. singerat sub pumnalele boierilor: „Vai de tine. adicä— explicä el — bunästarea bisericilor“.. dreptate. nu ne säturäm de ea". in cronicile cälugärilor nu sint pomenite nici mäcar numele erorilor care au cäzut pe cimpul de luptä pentru märirea Moldovei. viata tuturor a inceput sä curgä lin fi toti petreceau: in linifte fi neturburati. De exemplu. In cronica lui Stefan cel Mare toti boierii care s-au invrednicit. condifii esentiale oricärei opere istorice. cäpätmd iaräfi cinstea domniei de la Poartä. Ca fi acesta. viteaz. Eftimie. dar simpatia pentru Tomfa scade dinaintea lui Alexandru Läpufneanu. la episodul räzboiului troian. ianuarie in 23. care. cind cade la Tutora. faptele sint inecate in podoabe stilistice. „nemernicul ucenic al lui Macarie“ — cum se numefte insufi —. pentru a le potrivi la situatiile si figurile istorice moldovenesti pe care le infätisa.. darnic.. Aceleasi cuvinte le pusese cronicarul bizantin.. in urma insinuäri.. cu miini puternice fi piept virtos" este salutatä cu bucurie. „Dar nu mult dupä aceea.. luterani uriti de Dumnezeu. $tefan cel Mare. fäcind sä infloreascä primävara. Din aceasta cauzä.lor viclene ale lui Odiseus. Despot Eraclidul este urit. sint imprumutate din Manases. milostiv din fire.. cronica lui Azarie. cu toate cä o gustäm. ca si aceea a dascälului säu Macarie. Mänästirile fi cälugärii s-au adäpat din undele räcoroase ale binefacerilor lui. cuvintele pe care Azarie le pune in gura lui §tefan Rares." etc. dimpotrivä. a cärui faimä tre- 67 . cind era sä fie ucis cu pietre. Opera lui Macarie. pe tine te pling si dupä tine •oftez." Azarie este. se sträduiefte sä imite toatä arta retoricä a lui Macarie. El. cäci inainte de mine tu ai pierit fi ai murit“. • i Cronicile acestea scrise dupä moartea lui §tefan cel Mare sint lipsite de precizie fi obiectivitate. in istoriografie. joia pe la miazänoapte. in clipe de cumpänä. etc. pentru „cuvintele frumoase fi meftefugite" ale dascälului säu o adlncä admira^ie. ucenicul lui Macarie. de increderea domnitorului fi au dus la capät misiunea ce li s-a incredintat sint pomeniti cu cinste. „frumos la infätisare. in gura lui Palamed. in care se pun cele mai frumoase nädejdi: „Bärbat de neam bun. pe care. a cäror fnvätäturä o impärtäsia fi dinsul“." In cronicile lui Macarie. De aceea aparitia lui Tomfa. cu suflet luminat.. Citä dejsebire in aceastä privintä intre eie fi cronica scrisä la curtea lui §tefan cel Mare..“... Azarie. evlavios. ca bun ttcenic. Cronica se incheie cu rästurnarea fi pieirea lui Ioan-vodä cel Cumplit fi cu urcarea pe tron a lui Petru Schiopul. e pentru el „un adevärat izvor de adevär ce se varsä asupra inimilor noastre fi le adapä cu apa mintii. Lucrurile ifi au explicatia lor. trebuie utilizatä cu multä bägare de seamä.

fiindcä vedeau in el cursa intinsä de dia. nu le-au väzut petrecindu-se sub ochii lor. era o personalitate care intra in istorie. e un fapt de senzatie. Orice mifcare a lui era astfel ö paginä de istorie fi el tinea ca istoria sä fie scrisä afa cum el a fäcut-o. Ei nu au luat parte la eie. sint in cliip firesc deformate. al cäror ecou ajunge intre zidurile mänästirii stins. deprins a privi viata aceasta päminteascä. nu le-au träit ca sä le poatä intelege. nu aveau nici chemarea fi äiici posibilitatea de a scrie istoria in lumina ei adeväratä. recurgeau la cronograful lui Manases. Autorii acestora.vol — un eveniment mai important decit o luptä cu dusmanii pentru apärarea Moldovei. Cu totul altfel se infätifeazä cronicile scrise dupä moartea lui. ca un scurt popas cätre viata cea vefnicä viitoare. plinä de ispite si de desertäciuni. La curtea lui din Suceava se abäteau trimifii sahului persan fisolii venetieni. De aceea nu trebuie sä ne surprindä faptul cä. unde se plämädea istoria tärii. Realitätile istorice. Sufletul lor. :68 . nu putea vibra puternic pentru zbuciumul contemporanilor lor. träind intr-o atmosferä de misticism. de efect. cä.cuse peste hotarele inguste ale Moldovei. trecind prin prisma mentalitätii lor ascetice.mentele. in drumul spre mänästirea Slatina. apar pentru ei pe acelafi plan. pentru a imprumuta din el podoabe retorice. . intilnim mai mult preocuparea de formä. in loc sä povesteascä simplu fi precis cele ce aflau. in loc sä citim in paginile lor toate främintärile timpului. Toate eveni. Pentru ei cäderea lui Alexandru Läpusneanu de pe cal. cälugäri retrasi departe de curtea domneascä. de stil. S-a väzut in capitolul precedent paginile pline de admiratie pe care i le-au consacrat cronicarii poloni.

in Revista istoricä romänä. care ajunge la concluziuni diferite: Ion C o n s t . seria II. p. De aceea cronicile lor au un caracter panegiric. 160 p. in Buletinul Comisiei istorice a Romaniei. cu titlul: Ol. care a fost publicat in Extrait du Bulletin de l'Acaddmie Polonaise des Sciences et des Lettres. p. I. 215 — 279. defi sint lipsite de valoare literarä. probabil de la Baia. la curte.Hräniti mai mult cu apocrife biblice si cu legende hagiografice. p. sub . a cärui viatä o scriu din poruncä. I (1931). III. Kronika czasöw Stefana Wielkiego Moldawskiego (1457—1499) z trzema podobiznami w tek&cie. VI. nestiutori despre cele ce se petrec departe. intr-o nouä comunicare. 1930. 1—85. IV (1934). 219—293. un prototip ideal de virtuti cres. afa cum se obifnui. ?i V—VI (1935— 1936). Krakovia. 29 — 31. 119 p. tom. o scurtä dare de seamä datoritä d-lui I. P a n a i t e s c u in Revista istoricä romänä. Cronica lui Stefan cel Mare. p. se pästreazä in manuscrisul Codex Latinarum 952 din Biblioteca de stat din München. Bayerische Staatsbibliothek. 187— 195. Dar. 1931. in sedinja din 17 iunie 1929. in edifia Academiei Polone din Cracovia (A rchiwuntkomisji historycznej). N i s t o r. Un alt studiu aprofundat asupra cronicii. Buletinul Institutalui de istorie si limbä. Despre ea Görka a prezentat Academiei Poloneze. care mergea pinä la 1475. absolventä a seminarului de istoria literaturii vechi. soit la source la plus ancienne. un memoriu. 6» . p. BIBLIOGRAFIE Cronica din München. si edrfie separatä. 1937. Cernäuti. E m i l B i e d r z y c k i ? i a fost publicat. cu o introducere interesantä. C h i t i m i a.serä din legendele hagiografice. scrisä in 1502 si descoperitä de d-1 Olgierd Görka.tinesti. Dacä la cele de mai sus adäugäm fi faptul cä aceste cronici erau scrise intr-o limbä sträinä. textul cronicii a fost publicat. Cronica germanä a domniei lui $tefan cel Mare. fäcutä de data aceasta Academiei Romäne. p. defi sint scrise intr-o limbä sträinä. de unde apoi a adäugat cele ce stia el personal. sint inclinati sä vadä in domnul. G ö r k a . IX. in alcätuirea cronicii lui Grigore Ureche. S-a publicat si aparte in Biblioteca Revistei istorice romäne.tithil: O. crede cä opera este a unui sas. + II planfe-facsimile. 1930. Bucuresti. Despre aceastä comunicare. 1939. 6 (iunie). 484 — 485. Kronika czas&w Stefana Wielkiego Moldawskiego Nieznane najstarsze zridlo rumutiskiej historjografi (La chronique de l’epoque d’Etienne le Grand de Moldavie. in Cercetäri literare. In sfirsit. P. Görka. mais jusqu’ici inconnue de VHistoriographie roumaine). cälugärii cronicari. 1929. in anul 1931. ca izvoare. care a utilizat un izvor intern de mänästire in limba slavonä sau romänä. I o r g a . nr. fiindcä ele ne-au pästrat istoria Moldovei de la 1504—1574 fi pentru cä — dupä cum vom vedea mai tirziu — au intrat. cu textul german al cronicii $i cu o traducere in limba romänä fäcutä de domnisoara I r m e r t r a u d B r i e b r e c h e r . 156 — 160. totufi trebuie sä tinem seamä fi de ele. p. in sedinta din 8 noiembrie 1930. Görka a dat detalii mai precise si mai interesante. in Codrul Cosminului. N. a se vedea ?i recenzia lui P. Studiul a fost tradus in limba romänä de Dr. atunci este ufor de inteles pentru ce nu le putem considera ca un instrument al defteptärii constiintei nationale. Cracovie. dar aceastä comunicare nu a apärut pinä acum. Cronica epocei lui Stefan cel Mare (1457—1499). III. O l g i e r d G ö r k a . in care eroul este infätisat intr-o aureolä de miraculos fi misticism. neaccesibilä päturilor largi ale poporului.

Istoria literaturii romänesti in secolul al XVIII-lea (1688—1821). 62 — 68. l o a n B o g d a n . p. I o r g a . Publica^ia cuprinde in original si traducere romäneascä urmätoarele texte. P. Cronica moldo-polonä de N. 173— 183 si traducerea romäneascä la p. Petersburg. 5 1 — 67. cronicile pästrate in ms. 2. N. p. c) Cronica lui Azarie (p. Vechile cronici moldovenesti pinä la Ureche. Letopisetul lui Azarie. a fost semnalatä de filologul polon I. Ea a fost apoi reprodusä de B. 193— 198. 66—98). Maiorescu din Giurgiu pe anul 1919—1920. in urmätoarele trei lucräri importante: l o a n B o g d a n . scris pe hirtie lucie. 119— 137. cuprinde urmätoarele patru texte insotite de studii aprofundate: 1. 76 — 84. Cronice inedite atingätoare de istoria romänilor.a fost publicatä in Cronice inedite atingätoare de istoria rominilor. aflatä in colectia lui Iosif Rusiecki din Trojanka. Cronica anonimä (p. azi e trecut in Biblio. descoperitä de I. Bucuresti. Cronica moldo-polonä a fost publicatä pentru intiia datä de istoricul polon W o j c i c k i — dupä o copie fäcutä in secolul al XVII-lea de istoricul polon Adam Naruszewicz. Codicele miscellaneu de la Kiew■ Este un manuscris de 504 file in 8°. 181— 187). . descoperit si copiat de Al. din Muzeul Czartoryski (Cracovia) — in 1844. care. 69 — 89. 3. Pärerea lui Bogdan cä analele Moldovei au fost scrise in vechile mänästiri de la Bistrita (originalul versiunii pästratä in codicele de la Tulcea) yi de la Putna (originalul versiunii pästratä in codicele de la Petersburg) a fost pusä la indoialä pentru intiiaji datä de d-1 I. 84—98.1895. Cartojan. 212—222. 187— 202).Cronicile slavonefti. 280—283). 38-40. Ches:70 . 223 — 233). I. insofite de studii detaliate si de note: a) Cronica si analele putnene — Povestire in scurt despre domnii moldovenesti (p. $i de I. in Biblioteka starozytna pisarzy polskich. 223—233. al XVIII-lea a analelor putnene. p. seria Il-a. O cronicä sirbo-moldo. 42—61. 1891. XXXI. M i n e a .. nr. 198 — 212. O cronicä universalä insotitä de analele sirbesti de la 1355 pinä la 1490 cu jtiri privitoare la tärile noastre (p. b) Cronica lui Macarie (p. : l o a n B o g d a n . 268 — 279). Vechile anale slavonesti ale Moldovei. 121—145). a arätat cä letopisetul a fost scris la curtea lui Stefan cel Mare. si 2. c) Cronica lui Eftimie (p.. si anume: 1. 648 si urm. Contributii interesante la studiile lui Bogdan au adus: $ t e f a n O r ä j a n u . 81—102. O. nr. in 8°. 1912. Textele publicate de I. VI. b) Cronica lui Macarie (p. 243 — 267). Letopisetul lui Azarie (p. L o s . fondul bibliotecii Zaluski (azi trecut la Universitatea din Varsovia). 90— 103. Var^ovia. 5— 15. loan Bogdan. tom XXXI. sect. La acestea se adaugä cronica moldo-polonä (p. O a doua versiune din secolul al XVI-lea. 152— 168. p. Codicele de la Tulcea — numit astfei fiindcä se afla in biblioteca clubului bulgar de la Tulcea. din Biblioteca Academiei Romäne. B o g d a n — care credea cä o „publicä intiia? datä“ — in Vechile cronici moldovenesti pinä la Urechea. in studiul säu Pamiitniki Ianczara (Amintirile ienicerului). in Convorbiri literare. Brzeski. 69— 76. Cronica Tärii Moldovei si a Munteniei de Miron Costin. p. 107—119). 649. 146—152. 13 al Bibliotecii Tmperiale din St. 2. II (in edijia a II-a textul privitor la analele slave a fost prescurtat). de Isaia din mänästirea Slatina. Letopisetul de la Bistrita. 202—214). 1867. Cracovia. Grupul de cronici slavonesti ale Moldovei au lost publicate de profesorul de slavisticä de la Universitatea din Bucuresti. 235 — 239). Bucuresti.. 168—181. 513 ?i arm. Mem.teca Academiei Romäne. pästrat in Biblioteca Academiei teologice din Kiev. H a s d e u in Archiva istoricä. XVII. p. Bogdan sint insotite de studii aprofundate. 23 — 41. B o g d a n in Biblioteca Imperialä din Petersburg. 4. 173— 183. Sntr-o notitä publicatä in Anuarul liceului I. O a treia copie de la inceputul secolului al XVII-lea. in Analele Academiei Romäne. III. textul polon la p. Studii. 139 — 204. ist.veneascä (sirbeascä amestecatä cu anale moldovenesti) de la mänästirea Neamtu. publicat de N. care cuprinde: 1. ed. in veacul al XVI-lea. 103— 137. La aceste texte se mai adaugä o versiune romäneascä din sec. 1909. p. dupä un ms. cu urmätoarele pärti: a) Analele putnene — Povestire in scurt despre domnii Moldovei (p. 62 — 66. vol. Lapedatu (p. p.

1931. p 44. Sfetagora". utilizat de Gligorie Ureache in legäturä cu toate letopisetele moldovenesti in slavoneste. Bälcescu in studiul säu despre Puterea armata si arta militarä la romäni. §tirile pe care le gäsim insä in aceste compilatii tree dincolo de epoca lui Mihai Viteazul si a lui Neagoe Basarab. Sava. v. In 1894 invätatul rus Lavrov. G r e c u. p. §i fuseserä publicate pentru intiiasi datä cu un an mai inainte. „ctitor mare a toatä. dincolo de epoca lui Neagoe Basarab. Ele se referä la primii voievozi si. cum il numeste Gavril. mai sus. V 1 ä d e s c u. P r o c o p o v i c i . in tipografia colegiului Sf. Bucuresti. oprimat sub apäsarea päginä. din partea colegilor $i fostilor säi elevi. Pentru cronica moldo-polonä: P. M i n e a. 1925 (Extras din Cercetäri istorice. in Omagiu lui /. Despre letopisetele slavonesti si raporturile lor cu Ureche a se vedea si G i or g e P a s c u. I. Am amintit mai sus de unul din marii logofeti ai lui Mircea cel Mare. deoarece. Originea cronicelor romänesti. p. Die Anfänge der rumänischen Geschichtsschreibung. P a n a i t e s c u . La epoca aparitiei.123. ne indicä totusi cä si in Tara Romäneascä istoriografia trebuie sä fi inceput de timpuriu. care. in Südost-deutsche Forschungen. 1938. Un adevärat voievod al culturii romänesti si un mare sprijinitor. V. a alcätuit un polieleu in limba slavä. apärut in 1844 in revista Propäsirea de la Iasi. Acest pretios monument este legat de numele domnului care a ridicat minunata mänästire de la Curtea de Arge§ si mitropolia din Tirgoviste si care a fost protectorul cälugärului sirb Macarie. Cind s-a inceput insä.lui Neagoe cätre fiul säu Teodosie. Cel mai de seamä monument al eugetärii si simtirii romänesti in limba slavä il formeazä insä Inväläturüe. 192 si urm. Invataturile lu€ Neagoe au fost utilizate si de N. Al. prin darurile trimise. 1926. Bianu. INVÄTÄTURILE LUI NEAGOE BASARAB CÄTRE FIUL SÄU TEODOSIE Nu cunoastem imprejurärile in care si-au luat nastere cronicile muntene. Letopisetul cel moldovenesc. 90-91. Iasi. p. se credea cä aceste invätäturi au fost scrise de evlaviosul domn al Munteniei in limba tärii. unde se studiazä si raporturile dintre versiunile slavonesti intre ele si dintre toate laolaltä si Ureche de altä parte) si de I. deoarece. I. protul Muntelui Athos. Dacoromania X. p. fi multä vreme mai tirziu. al crestinätätii din fntreg Räsäritul ortodox. de§i confuze si lacunare. Izvoarele istoriei romänilor: letopisetul de la Bistrifa si letopisetul de la Putna.tiunea a fost reluatä si documentatä pe larg de I.. Ia?i. Cultura in limba slavä. I. patronind imprimarea primelor cärti de slujbä bisericeascä pe pämint romänesc. Letopisetele moldovenesti scrise slavoneste. ln afarä de Viata patriarhului Nifon si de o cronicä scrisä in limba romänä in vremea lui Mihai Viteazul si pästratä intr-o traducere latinä. 1927. 113 . Cronica lui Stefan cel Mare scrisä de dieci la Curte. p. era tot atit de infloritoare in Muntenia ca si in Moldova. a c e l a s i . 1939. retras mai tirziu din valurile lumii in linistea mänästirilor. Revista istoricä romänä. 217 — 223. Pentru Pomelnicul de la Bistrita. descoperind insä in 71 . nu ni s-a pästrat nimic si pinä acum nu s-a descoperit si nici nu avem din alte izvoare stiintä de vreo cronicä slavoneascä pentru Tara Romäneascä. Bucuresti. in ce imprejuräri §i in ce limbä nu putem sti precis. P. 1941. istoriografia munteanä nu ne-a fost pästratä decit in compilatii tirzii din veacul al XVII-lea. ini^iatä de Nicodim si ucenicii säi.

urmeazä. un bogat material biblic imprumutat din Cartea regilor. to|i istoricii noftri literari sint astäzi de acord. un capitol de o rarä frumusete liricä: cartea lui Neagoe Basarab cind fi-a transferat moaftele mamei sale. aceastä primä parte se incheie cu citeva parabole din Varlaam §i Ioasaf: a celor douä cosciuge. o operä pareneticä. dezvoltatä frumos din punct de vedere al moralei creftine. feciorul lui Solomon. ln prima parte. in urma acestei descoperiri. reguli de bunä-purtare la masä. tocmai din Spania.teascä pentru domnie pe vlästarul domnesc. Partea a doua. capitol care atrage dupä sine citeva pagini din romanul lui Var. altul din invätäturi fi sfaturi cu caracter politic. O astfei de operä este fi Ceasornicul domnilor. despre leze.Biblioteca Nationalä din Sofia o redactiune slavoneascä a Invätäturilor. fiindcä mai inainte se spusese cä domnul trebuie sä fie credincios lui Dumnezeu cum a fost sfintul Constantin. dupä care urmeazä alte capitole biblice: Avesalom si lupta lui impotriva lui David fi. pe cind dacä le päzefte. chestiuni de tactica militarä pe cimpurile de luptä. •. oriciti vräjmafi s-ar stirni impotriva lui. Neagoe sfätuiefte in citeva pagini pe fiul säu sä päzeascä intotdeauna cu sfintenie poruncile lui Dumnezeu. urmeazä o serie de sfaturi practice privitoare la opera de guvernare: „cum si in ce chip sä cinsteascä boierii fi slugile“ ce-1 vor servi „cu dreptate". Constantin si Elena fi aflarea sfintei cruci. Pornind de la aceastä temä. despre Saul. a inchis discutia. CUPRINSUL. incepe cu douä capitole care se leagä prin cuprinsul lor de materia primei pärti: unul privitor la cinstirea icoanelor.tefti. nimic nu-i folosefte. chipurile pentru exemplificare. cä dacä le calcä. altul privitor la dragostea fi frica de Dumnezeu. a celor trei prieteni. Neaga. Dupä aceste capitole in legäturä cu suferintele lui Neagoe. chiar dacä s-ar ridica impäratii lumii cu toatä puterea lor sä-i vinä in ajutor. Dupä aceasta urmeazä. despre David.cä Inväläturile au fost redactate in limba slavonä. despre Senaherib impäratul Asiriei.chia impäratul. ln «tructura ei se intret es insä douä elemente distincte: unul alcätuit din material mai mult de ordin religiös. porumbel fi strutocamil. Dumnezeu il va ajuta. Dupä aceasta. precum si pildele despre farpe. deoarece. norme privitoare la primirea solilor sträini. imitate fi in literaturile slave fi cunoscute fi in Apus. Este ca un tratat menit sä indrumeze cätre viata creftineascä fi mai ales sä pregä. despre Solomon. färä o legäturä strinsä cu precedentele. cum sä-fi aseze boierii fi slujitorii in locurile de cinste la curtea sa. asemänä.tercaleazä brusc Viata sf. Opera este impärtitä in unsprezece pärti. despre care ne vom ocupa mai tirziu fi pe care 1-a tradus Nicolae Costin dupä un original ce venea. despre lue impäratul care a sägetat pe Ioaram feciorul lui Ahav fi pe impäräteasa Isavela. despre Ahav impäratul. a privighitoarei. in sfirfit. despre Ahia prorocul fi Ierovoam. sfaturi de cum sä facä judecätile si sä :72 .toare cu cele cunoscute in literaturile bizantine sub numele de Oglinzile domnitorilor. prin intermediär latin. se in. consacratä mai mult sfaturilor privitoare la guvernämint. loan fi Anghelina in ctitoria de la Argef.iaam si Ioasaf fi din Fisiolog: pilda pentru nimicnicia vietii acesteia pämin. fi a fiilor säi Petru.

atunci—sfätuiefte el cu multä intelepciune fi discretie —■ „in minä-ti este sä faci cum iti este voia. de inläturarea pizmei fi a g in du lui de räzbunare fi. sä nu se ia dupä sfatul uneltirilor viclene fi sä nu se pripeascä cu pedeapsa. opera se incheie cu rugäciunea. se trimeatä boieri cu mincare si bäutürä din destul. fi sä cunoascä mintea ta pe mintile slugilor tale. iar cel care cearcä slava ifi pierde sufletul. dupä un capitol referitor la „pecetluirea cärtii aceftia“. sä sape gunoiul de la rädäcinä“. afa ifi vor värsa singele fi-fi vor pune capetele pentru tine". intocmai ca pe pomul cel sterp. Dupä ce solul s-a odihnit douä-trei zile. cäci „iubirea lucru. asa. Deoarece partea aceasta pareneticä este miezul intregii lucräri. ci sä cumpäneascä bine fi sä ispiteascä vrednicia fiecäruia. sä aleagä oameni vrednici dintre curtenii lui si sä-i trimeatä sä aducä solul. fiindcä — zice Neagoe — „nu te-au ales. Inainte de a impärti functiunile. deoarece „cuvintul este ca vintul: . atunci sä nu tinä seamä de rudenii: „Domnul nu trebuie sä aibä rudenii. Cu o adeväratä grijä pärinteascä. iar nu sä biruiascä vinul pe minte. „sä incerce mai intii sä curete crengile cele uscate.impartä dreptätile. sä nu räspundä nimic. ne oprim putin asupra ei. pierd trufia si mindretele roada impäratului si a domnului". sa nu se ia dupä cei interesati. iar in jurul voievodului sä se stringä sfetnicii cei bätrini si boierii cei tineri. intocmai ca grädinarul priceput.nul vita fi-i pierde roada ei. fätul meu. Inaintea lor sä." Cind va fi sä-fi punä boierii in dregätoriile publice. Dacä se intimplä ca vreun boier sä grefeascä. Ajunfi aci. dar sä-fi pästreze firea fi cuviinta domneas. ci numai slugi drepte". Simburele acestor invätäturi este ideea monarhiei absolute de drept divin. Domnul fi curtea sä se imbrace in haine de galä. Solii veniti de la domnii crestini sä fie primiti cu cinste. dupä cum mänincä rugina pe fieri •afa mänincä fi pe om slava cea omeneascä si cum infäfoarä volbura sau curpe. voievodul recomandä pe boieri in paza fiului säu: „Sä fii gard grädinii mele fi sa o päzefti cum am päzit-o fi eu.. ca sä nu piardä nimic din vorbele lui. sä fie orinduiti la gazdä bunä. ne-ar introduce in intimitatea ceremonialului de la curtea lui Neagoe.dacä ar fi autentic. fiindcä. nici te-au uns ei. subordonatä insä crezului crestin. adica cu „cuvintul de iertare“ pe care domnul in ceasul mortii il indreaptä cätre „coconii säi fi cätre cocoane. Omul sä nu-fi alipeascä cugetul de lucrurile amägitoare fi deferte ale acestei lumi trecätoare. povete de milostivire si de indurare. Cind se afeazä lä masä cu boierii. . cä dacä o vei päzi fi-i vei fi gard ca zidul de piaträ. in sfirfit. ca sä fii tuturor cu dreptate“. Chiar dacä nu-i va aduce 73 cuvinte pläcute. cum am fost si eu> atunci cum cugetau ei sä-si verse singele si sä-si puie capetele lor pentru mine. „fiindcä. iar nu sä cunoascä mintea slugilor pe mintea ta". domnul sa asculte cu luare-aminte.rilor lumii acesteia deslipeste gindul fi cugetul de la Dumnezeu". „ca sä poatä birui mintea pe vin.cä: sä bea cu mäsurä. este cel privitor la primirea solilor. ci Dumnezeu. domnesc. pinä ce vor sosi la scaunul. sä ia parte cu sufletul la veselia tuturor. fi numai „dacä nu se va intoarce sä dea roadä". sä se impodobeascä bine jiltul si divanul. §i cind trimisul va da solia. Un capitol din cele mai interesante. ci. si cätre boierii säi cei mari fi cei mici fi cätre alte slugi ale sale cätre toate“. ln domnia lui sä fie cumpätat.

Conceptia organicä a operei este turburatä prin multimea •elementelor sträine. adesea räu asezate la locurile unde se gäsesc. Materialul acesta strain. dupä ce va alege pe cel mai bun. cä mai bunä este moartea cu cinste decit viata cu amar fi cu ocarä. In ce priveste chestiunea paternita^ii lui Neagoe. nici chiar atunci cind steagurile lui sint biruitoare. complicä si rezolvarea problemei privitoare la autenticitatea operei.“ Urmeazä apoi sfaturi privitoare la tactica de luptä. unde are boieri credinciofi fi sä aftepte acolo sor^i mai norocofi. ci sä cheme pe Domnul in ajutor. dar aceste precepte sint inecate in multimea elementelor eterogene: capitole intregi din Biblie (Cartea regilor). sä asculte sfatul fiecäruia fi sä cintäreascä bine spusele tuturora. pentru slävirea eroilor fi pentru apärarea pämintului strämosesc. vitejia fi vrednicia doveditä. atunci sä-fi adune boierii. ci sä stea intre a doua fi a treia oaste. fi. sä se roage la sfintele biserici in numele poporului intreg. ci fiti ca foimul fi vä päziti cuibul vostru. care s-a suprapus peste redactia prima. teza regretatului •coleg D. Sä nu se teamä de ostile cele multe ale dufmanilor. Numai dupä ce va impärtäfi sfetnicilor gindul säu sä dea räspuns solului. niciodatä de lingä el. Dacä vräjmafii vor näpädi in tarä. mäcar de te-ai cäi ziua fi noaptca". la rindul ei. Dacä va iefi biruitor din räzboi. Dupä ce solul pleacä. sä cumpäneascä sfaturile fi. Pentru aceea sä nu faci afa. Russo cä sint opera unui cälugär admirator al lui Neagoe de la ince:74 . PATERNITATEA. pentru ca astfel toatä suflarea tärii sä se ridice. iar pentru cei care au rämas pe cimpurile de luptä. Oastea sä fie impärtitä in trei corpuri: inainte sträjile. Nu hireti ca pasärea aceea ce se cheamä cuc. sä-fi imbrace platofa fi sä porneascä voios la luptä. in „toiul taberei". Sä nu fie insä prea depärtate. cäci — zice el — „eu am fost pribeag fi de aceea vä spui ce trai fi hranä cu nevoi este pribegia. sfaturile acestea politice. nici intr-un chip nu-1 mai poti opri. din omiliile lui loan Hrisostomul. fiindcä intr-acolo isi vor indrepta oftile sträine tunurile.dacä iese din gurä. Dupä ce sfatul se va risipi. apoi sä vinä a doua armatä fi numai dupä aceea sä urmeze grosul. stau fa£ä in fatä douä päreri: teza d-lui Iorga cä tnväfäturile sint opera lui Neagoe. sä-fi cheme din nou boierii in divan. Miezul invätäturilor il formeazä. „tabära cea mare". am mai putea spune. Domnul sä nu stea unde va fi temeiul oftirii. Dacä unele din aceste elemente imprumutate de aiurea sint bine tesute in urzeala invätäturilor. de moralä creftinä. pär|i din Umilinfa (Katdvu^iq) lui Simion Monahul. multe insä sint stingaci introduse in versiunea romäneascä publicatä fi nu se leagä armonic nici cu capitolele precedente fi nici cu cele urmätoare. ca un singur gind. iar cu aceasta. atunci sä nu pribegeascä peste hotare. care-fi dä ouäle de le clocesc alte pasäri si-i scot puii. care sä nu se dezlipeascä. atunci sä-fi däruiascä ostafii dupä. inconjurat de 60 de voinici devotati. locuri de tainä ale tärii. atunci sä se retragä cu boierii in. ci sä se poatä retrage fi amesteca in armata a doua. pentru cä dacä straja va fi biruitä. domnul. cum am spus. pilde din Fisiolog fi din romanul Varlaam si Ioasaf. reträgindu-se in iatac. sä se roage si Mintuitorului fi Maicii sale ca sä-i lumineze mintea. sä nu se risipeascä fi sä producä panicä. Bucätile din care este alcätuit mozaicul nu sint dar nici de aceeasi dimensiune si nici nu se imbinä toate intre ele astfel incit sä formeze un intreg unitar. Dacä s-ar mtimpla din nenorocire sä fie biruit.

publicatä in Convorbiri lüerare si reprodusä apoi in Studii si critice. Si totusi. date privitoare la ceremonialul curtii: cum sä se primeascä solii. Russo pleacä de la constatarea cä in miezul operei —■ in partea care cuprinde plingerile lui Neagoe pentru pierderea mamei sale si a fiilor lui. dar uitatä figurä de domn. Neagoe pomeneste cu adincä durere moartea prematurä a fiilor säi Petru si loan. isi ia rämas bun de la cei din jurul säu. preoti. judecätori. Paternitatea lui Neagoe a fost pentru intiiasi datä contestatä de regretatul D. ln capitolul in care se vorbeste de transportarea moa^telor mamei sale in ctitoria de la Arges —■ unde insä nu se gäseste mormintul ei —.rati. cälugäri. fiul meu Petru.. iinpä. Russo. 75 dar uitä tocmai pe Despina.. pe Teodosie. un suflu räzboinic care oglindeste intreaga epocä de lupte cu turcii de la inceputul veacului al XVI-lea. De altä parte. De pildä. se stie cä Neagoe a avut trei fii: Petre. Este o inadvertent ce nu putea veni de la Neagoe. boieri. iubitul meu Peire. Chemati pe iubitii mei coconi". atit de duios fi de solemn — . intr-un articol publicat in Studii bizantino-romäne si mai tirziu intr-o polemicä cu profesorul bulgar Stojan Romansky.1 Inadvertent ele fi contrazicerile sint numeroase in textul publicat in 1843. patriarhi. te väz zäcind sub pämint. Apoi. eu credeam si cugetam sä fii domn si sä veselesti bätrinetele mele oarecind cu tineretele tale si sä fii biruitor pämintului. in clipa in care Neagoe. amintirea lui Neagoe se stersese din mintea cärturarilor nostri si ar fi de mirare cum un om de schit sau de mänästire sä desfunde din trecut aceastä frumoasä. citeva pagini mai departe. o mingiiere: pentru pustnici. loan si Teodosie. iatä cä-ti trimit surguciul si diademele pentru cä tu-mi erai stilparea <= ramura) mea cea infloritä. O. fii fi fiice. deci cu 23 de ani in urma lui. presupunindu-se pe patul mortii. de care pururea se umbriau se räcoriau ochii mei. domni. mai ales in sfaturile privitoare la tactica militarä. pasajul in care Neagoe plinge moartea fiului säu Petru este inspirat dintr-o omilie atribuita lui loan Hrisostomul. fi totufi. fiul meu.jit fi s-au scuturat si ochii mei au rämas arsi si pirliti de jalea mfloririi tale. ln accente pline de duiosie. sotia lui Neagoe. spune: „Chemati pe iubitii mei coconi. omilie din care ia pagini intregi pe care le traduce fi le intercaleazä in altä parte a operei sale. „In acest moment. D. plinge durerile care-i singereazä sufletul pentru moartea prematura a fiului säu Petru: „0. in cuvintul in care Neagoe in ceasul mortii ifi ia iertare de la cei pe care-i lasä in viatä. cum sä se poarte cu boierii. cum sä meargä la räzboi— lucruri care nu puteau porni din mintea prea putin stiutoare de chestiuni de protocol a unui cälugär.. ce atitudine sä aibä fatä de turci. cum sä seazä la masä. cind el nu mai avea decit un singur fiu. D-l Iorga pleacä in considerable sale de la acele parti lirice in care Neagoe. säraci. d-l Iorga spune cä sfaturile cu caracter politic cuprind norme de domnie caracteristice veacului al XVI-lea romänesc. Iar acum. a räposat in 1554. slugi.putul secolului al XVII-lea. Iar acum stilparea mea s-a uscat si florile ei s-au veste. el gäsefte pentru toti un cuvint bun. Se ftie cä Despina. cu toate amänuntele vietii sale si cu atitea träsäturi care nu puteau fi surprinse decit de un contemporan.. Este. Petru si loan —• sint o serie de inadvertente si de contraziceri care nu se pot explica admitind cä Neagoe este autorul Invätäiurilor. nutrit cu lecturi ascetice." In al doilea rind. in secolul al XVII-lea.

dupä cum imi sint fi mie fi pe care Domnul Dumnezeu i-a luat in cämara sa cea cereascä„In cämara sa cea cereascä" este o figurä stilisticä. Introducere sinteticä. numai pentru nenoro. un domn povätuind pe viitorul säu urmaf sä urascä bunurile pämintefti! Si eine nu vede cä ideea ascetismului fi a renuntärii la cäsätorie este in contradictie flagrantä cu principiul monarhic. fi care. Argumentele sint puternice. ca incai sä se sature ei de dorul oaselor tale. 56). pe care il putem scoate dintr-o altä contrazicere izbitoare din pasajul in care Neagoe plinge moartea copiilor säi: „ci am trimes in locul meu pe iubitii mei fii: Teodosie. Dar aceasta este inexact din punct de vedere istorie» fiindcä Teodosie a murit mai tirziu la Constantinopol. admite fi dinsul cä Neagoe a avut un colaborator cleric. Luxandra fi Angheltna. : : Sau: '■ „Sä cade sä n-aibä grije de nici un lucru. Petru fi loan. care se intemeiazä tocmai pe ideea pre£uirii bunurilor omenesti fi pe principiul ereditätii tronului? §i ce rost au. fi pe dragele mele fiice: Stana. recomandäri ascetice fi sfaturi cätre cälugäri? Nu pot pleca de la Neagoe asemenea contradictii. pentru cä ei iti sint fii fi tie. Russo — acest sot are pentru toti o povatä. fi apoi dacä Teodosie ar fi fost mort. un rämas bun. privitä in intreg contextul.zice D.cita Despina nu. o mingiiere. obifnuitä in Invätäturile lui Neagoe..'' Iatä acum altele care trädeazä mai curind preocupärile fi näzuintele unui cälugär decit ale unui domn povätuindu-fi fiul pentru viitoarea cirmuire a statului: „Cind fezi in chilia ta de aceste trei lucruri te ingrijeste: de rugä. Va sä zicä. Desigur cä in stadiul in care avem azi textul. intr-un curs tinut in 1929 (Istoria literaturii romänesti. argumentele impotriva paternitätii lui Neagoe nu s-au epuizat. ce rost ar mai fi avut Invätäturile cätre el? :76 . de rucodenie“ (lucru manual). duce la conclu..zia cä si Teodosie era mort. Dar dacä-ti este voia sä aibi avutii si mofii fi vii pentru cäci nu te-ai insurat sä-ti fi luat muiere?". intr-o operä de sfaturi politice cätre o odraslä princiarä pregätitä pentru a se urca pe tron. D-nul Iorga. dar cä „sunt färä indoialä fi pärti dictate de dinsul". ci sä urascä lumea aceasta cu totul fi toate ale ei. p. Iatä de pildä unui nou. care „a redactat sub auspiciile lui“. de invä$äturä.

161— 162. textul Invätäturilor a fost necontenit interpolat si prelucrat. Intre aceste diferite versiuni sint divergente care ridicä probleme din cele :mai interesante. intr-o versiune greceascä din secolul al XVII-lea. in care s-a respectat intocmai indicatiile scrise pe margine privitoare la omisiuni. chiar dupä ce a fost tradus in limba romänä. Constantin. Din versiunea greacä lipsesc. 2714. :si. Iorga fi intre manuscrisul nr. astäzi in Biblioteca din Blaj. pästratä in biblioteca mänästirii Dionisiat din Muntele Athos. se gäsesc in manuscrisul 3488 notite marginale ca acestea: „De la acest . p. care a träit la curtea lui Radu Serban fi a fost multä vreme egumen al mänästirii Dealul . Russo. Care sint acestea? VERSIUNILE si RAPORTURILE DINTRE ELE. I. Russo. semnalatä de Invätatul grec Spyridon Lampros fi copiatä de regretatul D. traducerea greceascä reprezintä o ramurä importantä. precum a arätat Russo. alcätuitä de patriarhul bulgar Eftimie si introdusä in versiunile romänesti färä sä fie pusä in armonie cu subiectul. dupä gustul fi näzuintele copiftilor fi ale posesorilor.1 §i mai interesantä pare versiunea slavonä. li stricä unitatea. copiat dupä nr. intr-o versiune romäneascä.logic al textelor. mitropolit al Mirelor. Prin urmare. care. un manuscris in Biblioteca Academiei Romäne. Ea pare sä fi fost fäcutä de Matei din Pogoniana. sau: „De la acest semn sä nu se scrie pinä la sfirfitul tratatului". in vederea unei edi^ii critice. dupä un manuscris. Stidii istorice greco-romäne. Invataturile lui Neagoe ni .Am subliniat inadins fi aceasta inadvertent pentru ca sä se vadä cä itextele de care ne folosim — fi pasajul l am luat din editia de la 1843 — nu pot sta la baza unor studii care sä adinceascä probleme afa de spinoase ca aceea A paternitätii. ceea ce este fi mai interesant.semn pinä la sfirfitul capätului sä nu se scrie fi in locul celor ce rämin nescrise sä se scrie cele din hirtioarä". T7 . Pentru a dezbate aceasta problemä trebuie sä ne intemeiem pe toate versiunile cunoscute fi nu numai pe cele romänefti. lipsefte de asemenea Viata sf.tatä de invätatul rus Lavrov in 1904. Ca sä dau citeva exemple: intre versiunea publicatä in 1843 fi reprodusä mai tirziu de d-1 N. prelucrau textul pe care-1 •copiau. ci fi pe cele slave fi grecesti. Si mai mari sint divergentele dintre versiunea greacä fi versiunile romänefti. pästrate in Biblioteca Academiei Romäne. R u s s o . nr. preschimbäri de text fi •adaose care se intind adesea pe pagini intregi. §i avem. de multe ori in mod conftient. precum a arätat D. fi lipsesc in sfirfit unele inadvertente. prefaceri sau adäugiri in text. 3488. neavind nici o legäturä cu textul Invätäturilor. fiindcä ne indicä originea acestor divergente fi ne aratä in acelafi timp cum copiftii nostri vechi. acele lungi bucäji «din Vechiul Testament. Ba. 3488 din Biblioteca Academiei Romäne sint numeroase omisiuni. fi anume: intr-o versiune slavoneascä fragmentarä. 1 D. in sfirfit. pästratä in Biblioteca Nationalä din Sofia si edi. publicatä in 1843 in caractere chirilice :si reprodusä de d-1 Iorga in caractere latine.s-au pästrat in versiuni scrise in trei limbi diferite. rämasä din nenorocire neterminatä. crezut din 1654. In arborele genea. la care se adaugä fapte manuscrise mai nouä.

altul la „1817 iuli 29“ (f. § t e f a n M a n c i u l e a . Ambele au fost descrise de P. Textul a fost publicat intfiasi data in anul 1843 dupä un manuscris din 1654. Extras din volumul Omagiu profesorului loan Lupas. C iu r e z u. V a s i l e G r e c u . Numai o editie criticä* care va inlesni desprinderea redactiunii originäre din ^esätura numeroaselor interpoläri. Bucuresti. II. in Archiva istoricä (1865).. 120— 132. . p. 1938.In fata acestui material asa de haotic este greu sä hotärim care a fost simburele primitiv din care a crescut. Blajul si biblioteca lui.tivi si odihnitori. 194 1. filä greceascä scrisä de altä minä si legatä la un loc cu textul Invätäturilor. El fusese semnalat de L u p e a n u .. p. Textul acesta a fost republicat intr-o nouä editie. din 1654. U r e c h i a. Blaj. Manuscrise romänesti inedite in Biblioteca Academiei Romäne. copiat de Popa Savva Popovici de la Räsinari). cotate cu numerele: 3488: (din prima jumätate a veacului al XVIII-lea). va putea pune la punct problemele controversate pe care le ridica acest monument literar romänesc in limbä slavä. de d. V. 111). • BIBLIOGRAFIE . Cantacuzino Voevod". nr. tomul V. Biblioteca Albina. cu o ortografie latinä si cu o prefafä de N. domnul Tärii Romänesti in chip de povätuire cätre fiul säu Teodosiü. 9. 183 v. I. Cf. seria II. publicat in Manoriile Academiei de Stiinte. P.din Bucuresti. ms. Bucuresti. Dupä ms. 3580 (1809. sub titlul Invätäturile bunului si credinciosului domn al Tärii Romänesti. 3572 (din 1781. de Daniil Popovici de la Räsinari) si 2714 (copiat in 18 16). ms. Invätäturile lui Neagoe Basarab. 1851— 1865. t. dat la luminä de loan Eclesiarhul Curtii. atribuitä de Hasdeu manuscrisului. Bucuresti. p. H a s d e u un capitol: Tractat despre purtarea ce trebuie sä tinä un domn in timpul ospetelor scris romäneste de Neagoe Basarabä. 1879— 1880. aflat atunci in Biblioteca Centralä. 115) si a fost identificat. trecut azi in Biblioteca Academiei Romäne §i inregistrat la fond Gaster nr. S i r k u in articolul säu despre originalul Invätäturilor lui Neagoe. p. acum in urmä. si continuare p. d e d . p. Sectiunea limbii si literaturii ruse.scrisul considerat pierdut din 1654 (vezi V. 1. alte douä manuscrise se aflä in biblioteca lui Gaster: unui copiat la „leatul 1726 mai 14 de Radu logofe^el de divan“. Manu. Petersburg. I o r g a . 76 — 80 (capitolul privitor la. 53 (nr. Välenii de Munte. f. trecut astäzi in Biblioteca Academiei Romäne §i inregistrat la fond Gaster sub nr. intrucit avea sigiliul domnului imprimat pe fiecare foaie. 1865. LXXII (1939). de cätre Gheorghe :78 . textul Invafäturilor afa cum il avem astäzi m cöpii relativ recente. 48) se gäseste azi in Biblioteca centralä din Blaj.. 1943. si Buletinul Instructiunü publice. 2. oct —dec. Cum säsazä la masä. cum sä fie mie milos. p. se gäseste insä intr-O' notitä de pe o. Blaj. care dupä Hasdeu ar fi fäcut parte din biblioteca lui Stefan Cantacuzino. Este vorba de prelucrarea unei omilii — in greaca popularä din Invätäturile lui Neagoe. care s-a pierdut apoi. Asupra manuscriptului lui Neagoe Vodä din 1654 in Analele Academiei Romäne. O editie popularä fragmentarä: D. 1939. A. prin interpoläri succesive. . 207 — 228. Biblioteca centralä din Blaj. decembrie 16. Bucuresti. 1910. Data de 1654. 8. Manuscrisul a fäcut parte din biblioteca domnului $tefan Cantacuzino (1714— 1716) cäci pe fiecare filä poartä pecetea cu inscriptia „loan Stefan. 1900. p. V a s i l e G r e c u in Convorbiri literare.. 111— 116. nr.räzboaie). Neagoe Basarab Voevod cätre fiul säu Teodosie. 4 (Funda^ia culturalä „Principele Carol") reproduce numai patru capitole din partea I-a. 0 versiune a unei invätäturi a lui Neagoe Basarab. . 1932. a publicat B. 1289 si urm. p. 1843.

p. in Studii istorice greco-romdne. 1922. literaturii romäne.ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI In secolul al XVI-lea. 1843. Emil Turdeanu. p. 113—194. editia a II-a. Bucuresti. Istoria literaturii romänesti. Bucuresti. 327 — 376. la rev&rsarea riului Marita). Este o scrisoare a lui Neacfu din Cimpulungul Musce. zur Erlangung der Doktorwürde. 79—83. a Il-a. P. XVII. 204— 226: Scrisoarea lui Neagoe cätre oasele mamei sale Neaga si fiii säi Petru si loan fi fiica sa Anghelina. L a m b r o s. Buc. R o m a n s k y . N. 13—14. Bucuresti. 30. A. p. p. 439—445. 41 si urm. Istoria. Cultura. cärturarii noftri si-au manifestat simtirea si cugetarea in formele limbi: slavone. 1930. Iohann Ambrosius. Ion Eclesiarhul. Versiunea greceascä din mänästirea Dionisiat a Muntelui Athos (nr. Ia?i. P r o c o p o v i c i . Contestä paternitatea lui Neagoe: D. 1904. p. I o r g a . Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos. cumpäräri. Bucuresti. 1933. vinzäri. nemteleasä de masele adinci ale poporului. Barth. 52 — 58 j. 3755) a fost descrisä» de S p y r. p. 1940. i n G . Pärerea lui Russo este impärt&sitä si de G. . 22 si urm. schimbäri de proprietäti. St. a cel a si. Versiunea slavä a fost publicatä de prof. p. B. si Istoria literaturii romänesti. Dar aceastä limbä era o limbä sträinä. p. veche romänä. p. editia Fundatiei Regale Carol II. Studii admitind paternitatea lui Neagoe: N. 1925. 1922. I. 1912.. Introducere in studiul literaturii vechi. Cernäuti. Ritorul a träit pe la mijlocul sau jumätatea a doua a secolului al XVI-lea. II.lului cätre „jupan Hanäs Begner" din Brasov. mai ales: invoielile dintre pärti. Introducere sinteticä. In aceasta limbä s-a inceput la curtea lui §tefan cel Mare istoriogra. p. cu ftiri privitoare la Ritorul $i poate si profesorul mitropoliei grecesti din Enos (oras pe tärmul Märii Egee. p. Bucuresti. p. ed... Cea mai veche dovadä de scriere romäneascä din cite a ajuns pinä la noi dateazä din 1521. S e x t i l P u s c a r i u . p. 50 si urm. Inaug. 1905. Petersburg. 1912. P a s c u . A se vedea aspecte noi ale chestiunii si la $ t e f a n G l i x e l l i . p. Leipzig. 1929. in Studii bizantine-romäne. — Diss. säu Teodosie. Buc. Iorga. 1907. Sibiu. Viata in curgerea ei fäcea insä simtitä nevoia de a consemna in scris in limba maternä — fiindcä lipsea adesea diacul de slavoneste — raporturil« juridice. Prelucrarea s-a pästrat intr-o copie fäcutä in 1666 de Nicolae Anagnostul. XXVI (1940). Regulele de purtare la masä. Jahresbericht des Instituts für rumänische Sprache. Bucuresti. Istoria literaturii religioase. I o r g a . Revista istoricä. Mahnreden des walächischen Wojwoden Neagoe Basarab an seinen Sohn Theodosios. 163— 172. Se publicä textul grecesc ?i traducerea (comp. A. si ed. p. deci interesantä pentru datarea originalului lui Neagoe. III. Cuvente den bätrini. 1904. 140 — 150. cu Invätäturile lui Neagoe Basarab. 79 — 82.fia fi in aceastä limbä s-au scris si Invataturile lui Neagoe Basarab cätre fiu. Studii si critice. 1910. Studii. XIII (1908). B o g d a n . cind limba slavonä era pentru poporul nostru ceea ce fusese limba latinä pentru popoarele din Occident la inceputurile evulu: mediu. L a v r o v in IlaMHTHHKH flpeBHefl nucfaMeHHOCTH H HCKycCTBa CLII. Gh. Istoria literaturii romäne din sec. Un stidiu critic asupra versiunii slavone pregätejte d... St. in Revista istoricä romänä. I. Este prelucrarea lui. P. W e i g a n d . R u s s o . Bucuresti. 78. Cambridge. 149— 157).. 38—44. p. 1— 16 (räspuns lui Romansky). Critica textelor si tehnica editiilor. N. Nu se poate fixa precis data cind s-a inceput a se scrie in limba nationalä. p. Elenizmul in Romänia. H a s d e u. p.

Se pare cä in Psaltirea Scheianä.miseärile fi pregätirile turcilor de a ataca Ardealul fi Brafovul. iarä elü sä treaeä. fäcute tirziu. Cele dintii licäriri ale literaturii in limba romäneascä se ivesc in tinuturile muntoase ale Maramurefului. in Psaltirea Voroneteanä fi in Psaltirea Hurmuzachi se gäsesc citeva rinduri in criptografie — adicä scriere ascunsä — dar pinä acum. dupä cum n-au ajuns nici alte scrisori. §i tot astfei in legätura sintacticä a frazei s-a mai pästrat ici. miezui limbii romäne se infätifeazä curat fi limpede: „Ipac sä ftii cumu se-au prinsü nefte mesteri den Tarigrad cum vorn trece acele coräbii la locul cela strimtu] ce ftii fi domnia-ta. „idiomate valachico scriptus". ar ascunde o datä. ca o rämäfitä de limbä slavä. dar asupra interpretärii ei pärerile wt A^'^ronoAEi' :80 . mai virtos de domniele voastre fi aceste cuvinte sä {ii domniia-ta la tine. defi s-au intrebuintat toate cheile cunoscute in scrierea slavä. unde] i va fi voia prer 'feara Rumäneascä. fi de jurämintul omagial al lui Stefan cel Mare cätre regele Cazimir al Poloniei la Colomea. ultimele trei lit ere de pe foaia 242 recto. chiar si din Maramuref. Dar. 1 Este probabil cä copiftii care ne-au transmis textul au alterat pozitia literelor sau forma lor. In timpul domniei de izbinzi räsunätoare fi de infäptuiri repezi ale lui Mihai Viteazul. sä nu ftie umini multi. Dar din a doua jumätate a secolului al XVI-lea. Sint textele Sfintelor Scripturi. Dar desfäcindu-se de aceste coji ale formei slavone. din care porniserä fi descälicätorii Moldovei. ele incep cu Petru §chiopu. Ipac spun domniei-tale de lucrul lu Mahamet beg. conjunctia ipac (iaräfi) sau prepozitia za (despre): „ipac dau ftire domniei-tale za lucrul turcilor cum amü auzit eu". Totufi. Se vorbefte astfei de un salvconduct dat in 1484 de sultanul Baiazid unor negustori poloni. sau incheierea: h exook te keceaht (fi Dumnezeu sä te veseleascä). Formulele initiale fi finale ale scrisorii sint in limba slavonä: mSapomS h rME. necum data sau localitatea unde au fost traduse sau copiate textele. pre io [<ubi. originalele primelor traduceri ale textelor sfinte s-au pierdut fi nu avem decit cöpii. in Psallirea Scheianä. din Moldova. rindul 5—8 de sus. pe la jumätatea secolului al XVI-lea. limba romänä pätrunde fi in cancelariile domnefti. Ipac sä ftii domniia ta cä are fricä mare fi Bäsärabä de acel lotru de Mahamet beg. nu s-a ajuns la descifrarea lor. Dar acestea n-au ajuns pinä la noi. afa incit numai norocul mai poate duce la descifrare. pästrat cu aceastä notä: „haec inscriptio ex valachico in latinum versa est“. Alfabetul chirilic era dar adaptat la nevoile limbii romäne cind incepe la noi traducerea Sfintelor Scripturi. scrisorile romänesti apar din toate tinuturile: din Muntenia. In Moldova. Aceste cöpii fragmentare nu cuprind nici o notitä clarä care sä ne indice pe traducätor sau mäcar pe copist. din nenorocire." E sigur cä fi inainte de 1520 s-a scris romänefte. colo.\\EHHTo<w8 h mhctomS H AOPOBiHOMS VtcSndH YdHhUJ KErHEjj WT EpaillOE MHOra 3AP<1KK WT H’fcKUjS: Inteleptului fi de neam fi cinstitului fi de Dumnezeu däruitului jupin Hanef Begner din Brafov multä sänätate de la Neacfu din Dlägopole < numele slavonesc al Cimpulungului». cäci de la el avem cele dintii acte romanefti de cancelarie in Muntenia. cuir amü auzit de boiari ce säntü megiiafi fi de genere-miu Negre: cumu i-au dal impäratul slobozie lu Mahamet beg.

III. organizat ca un fei de castä privilegiatä !n mijlocul societätii boeine. nr. care era prietenul lui Melanchthon si care intentiona sä introducä luteranismul in Moldova. zugräveau deeäderea bisericii si cereau inlaturarea fastului fi reintoarcerea la simplitatea primilor crestini prin reforma interioarä a sufletelor. la sudul Dunärii. Bucuresti. fi punea inceputurile literaturii noastre in legäturä cu mifcarea bogomilicä. iar O. p. 197. sub impulsul domnului moldovean. cu regele Angliei. In aceastä främintare de idei se räspindesc in Praga. I. Bianu si acum in urmä d. 1585 (31jr = 7093). mai ales dupä cäsätoria surorii regelui boem. M. nu färä temei. . pentru care vroia sä aducä eruditi capabili sä traducä in limba romänä. pe de altä parte in tipäriturile coresiene. Bärbu. G a s t e r in Arhivio glottologico italiano. Universitatea ii era imbibatä de idei revolutionäre indreptate cu deo. Psaltirea Scheianä fi Voroneteanä).licismului. In aceastä vreme. B i a n u in titlul edijlei: Psaltirea Scheianä (1482). AI. precursori ai lui Hus. care. 471. Cei mai multi istoriei fi filologi ai noftri admit pinä acum insä pärerea <ilui Iorga. p. Sextil Puscariu. plecind de la ideea cä traducätorii Aposto. Bianu: sub impulsul necesitätilor nationale pentru instructia teologicä a viitorilor preoti). prin sasii din Moldova s-ar fi fäcut traducerea Apostolului si a Psaltirii. Intr-un ultim articol. Densusianu si d. 1929. Regretatul I. 2 in lipsa unor notice clare care sä ne destäinuie data fi ceva din imprejurärile in care au fost traduse aceste monumente de limbä fi literaturä romäneascä. si absenta celor germane. p. I. Dräganu. pe de o parte. in cap cu Matei de Janov. s-a cäutat sä se scoatä luminile necesare din studiul limbii. cä textele au lost traduse in secolul äl XV-lea in Maramuref fi cä ele stau in l'ega.turä cu marea mifcare religioasä pornitä din Cehoslovacia: husitismul. S e x t i l P u s c a r i u in Dacoromania. Gaster. Rosetti sustin. Despot.M = 6690 de la crea^iunea lumii). Dar timpul prea scurt pentru ca textele sä ajungä din Moldova lui Despot-vodä pinä in Brasovul lui Coresi. I. se scobora uneori pinä la crimc. nota.tui text a fost tradus tocmai in veacul al XIII-lea. I. unele neviabile chiar atunci.lescu si dr. a crezut cä originalul aces. Regretatul Sbiera. care a publicat in 1885 Codicele Voronetean. A. ideile filozofice si religioase 1 I. XIII. nu ne indrituiesc a primi aceastä ipotezä. §esan sustin cä traducerile s-ar fi fäout in secolul al XV-lea (I. Bälan sint de p&rere cä textele sint traduse sub influenta cato. regretatul N. dupä vechile tipärituri ale lui Goresi. M a c u r e k in Revue Historique. prezenta numeroaselor elemente maghiare. care se räsfring pe de o parte in versiunile rotacizante (Codicele Voronetean. 64—65. 3—4. pusese la cale o academie la Cotnari si o imprimerie.sint impart ite: Ion Bianu fi F. 1515 (3Kr = = 6023). Praga era in veacul al XlV-lea un important centru de cultura in Europa centralä.sebire impotriva clerului catolic. iar pe de alta. 0 serie de predicated de seamä. Richard. 1889. crede cä prototipul ambelor texte s-ar fi tradus in Moldova. care venise din Paris cu idei noi. cä textele au fost traduse la inceputul secolului al XVI-lea sub influenta luteranä. prin stäruintele lui Despot-vodä (1561—1563). Venceslas al IV-lea. Gaster credea cä textele rotacizante sint cöpii fäcute intr-o regiune dialectalä. Candrea. argumentatä din punct de vedere filologic de d.lului si ai Psaltirii ar fi fost sasi. Macurek au propus anul 1482 (SU.81 J.

intrucit au creat limba literarä cehä pe temelia graiului vorbit in Praga. pe care episcopul din Praga poruncise sä le ardä in anul 1410. a inceput sä propäväduiascä in catedrala din Praga. fi tot in aceastä calitate. el incepe sä räspindeascä ideile cele noi fi prin scris. se grämädesc la catedralä ca sä-i asculte cuvintul. numitä Bethleem. Paralel cu activitatea de predicator. imbogätind literatura nationalä cu o serie de opere care ocupä un loc de frunte. crezul ideilor celor noi. sprijinit de toti colegii säi de universitate fi :82 . el ia apärarea scrierilor lui Wiclef. loan Hus. inzestrat cu un puternic talent de predicator si insufletit de un nobil idealism. In acest rästimp. In calitatea aceasta. incit toate clasele societätii. in deplinä concordantä cu viata lui intimä. Hus este ales rector. El devine afa de popular. in urma conflictului ivit la Universitatea din Praga intre profesorii germani fi cei cehi.ale lui Wiclef. care gäsesc un puternic räsunet in sufletul lui loan Hus. in frunte cu regina Sofia.

si. Nobilimea si clericii cehi care veniserä cu el la consiliu s-au revoltat. Poporul se inarmeazä. condusi de 2izka. In rästimp. Conflictul dintre Hus si consiliu nu putea fi aplanat. de rivalitäti interne. Revolta cehilor se accentueazä mai ales cind. pentru nationalizarea serviciului divin. cerea sä se discute si sä se dovedeascä punct cu punct acuzatiile ce i se aduceau. care si-a pierdut ochii pe cimpul de luptä. in sfirsit.. se duce la Breslau. este aruncat in inchisoare. in urma intervenfiei lui Sigismund. pätrund cu armele biruitori in Ungaria si Germania. In zorii zilei de 6 iulie 1415. Consiliul ii cerea o retrac. ineit regele dä poruncä sä fie cu desävirsire opritä orice incercare de criticä a bulei. Aceasta a indirjit si mai mult poporul si Sigismund este socotit ca un vräjma^ „mare ^i crud al regatului Boemiei si al limbii cehe“. mi^carea reformatä a intrat pe calea revolutiei.tarii protestului . Trei tineri care au incercat sä fringä porunca regelui au fost executati. unde in prezenta lui fu proclamatä. unde cade greu bolnav. Consiliul incearcä sä inäbuse si aceastä revoltä. Astfel se incepe in Boemia lupta contra averilor adunate de clerul catolic. cu infringeri. contra cultului sfintilor. regele Ungariei. din ordinul papei Martin al IV-lea. intärit cu un salvconduct din partea regelui Sigismund.rioadä lungä de zbuciumäri. regele Ungariei. in urma instigatiilor vräjmasilor säi din Boemia. Prin aceasta. dupä moartea regelui Venceslas. dupä ce fusese mai inainte demis din demnitatea sacerdotalä. convins cä adevärul si dreptatea sint de: partea sa. plecind din Buda. Hus. Interventia lui Hus provoacä atita fierbere in Praga. prin care i se garanta siguranta la ducere §i la intoarcere. pe care natiunea cehä il fäcea räspunzätor de omorirea lui Hus. contra pompei si imbräcämintei somptuoase a preotilor si. insitigat de partidul taboritilor — numit astfel fiindcä isi avea cuibul intr-un oras din Boemia meridionalä. care. de Procop cel Mare si altii.tare categoricä a ideilor sale. Hus. il cheamä la consiliul din Constanta. Tabor — se räzvräteste. se urcä pe tronul Boemiei fratele lui Venceslas. Sigismund. cruciata impotriva cehilor. invinuind consiliul cä a judecat cu pärtinire §i au declarat cä intreaga natiune cehä este solidarä cu Hus. a fost ars pe rüg. refuzau sä dea impärtäsania in cele douä forme: cu azimä si vin. de lupte neintrerupte. el se ridicä impotriva bulei indulgentelor pe care © lansase papa loan al XXII-lea. sub comanda lui 2izka.si arzind pe rüg si pe amicul devotat al lui Hus. dar si cu victorii strälucite. Poporul. bägind pretutindeni . pleacä in octombrie 1414. Intreaga natiune cehä a rupt atunci legäturile cu papalitatea si n-a vrut sä recunoascä altä autoritate in domeniul vietii religioase decit Universitatea din Praga. Cehii. dar abia ajuns. chemind la judecatä pe semna. Sigismund. pe Ieronim din Praga. Hus. Incepe apoi o pe. Papa excomunicä pe Hus si. urmind dupä ritul catolic. poporul izgoneijte din biserici preotii.mai ales de studenti. Dar aceastä mäsurä de represalii a produs o adincä indirjire in Boemia. nimiceste armata lui Sigismund la portile Pragäi» curind dupä ce acesta fusese incöronat ca rege al Boemiei.

s-a räspindit din Cehoslovacia in tärile invecinate $i. utraquistii — cum se numeau adeptii reformei. la inläturarea fastuiui la confiscarea bunurilor mänästiresti. Reforma husitä tindea insä. in Ungaria. pe picior de egalitate. au inceput lupta pentru stirpirea propagandei husite si au stäruit pe lingä rege sä renunte la coroana Boemiei. la inläturarea pompei din bisericä si ma: ales la oficierea serviciului divin in limba poporului. Ieronim din Praga. Reforma lui Hus. cum aratä in mod neindoios stricäciunea Boemiei. husitii tree in Moldova. care erau recrutati din mijlocul nobilimii polone si deci sprijiniti de ea. cäruia. ale sirbilor si ale husitilor eretici. odinioarä glorioasä. Din Boemia. s-au incrucisat cu cele aduse prin studentii unguri din Boemia si. De altä parte. prin caie se hotäri ca cele douä partide.dureazä pinä in 1485. Se pare cä husitismul se intinsese destul de simtitor in Moldova. venind dinspre Zips in Bihor. totusi documentele externe vorbesc de nn cälugär franciscan Constantin. husitismul a trecut in Polonia. Din Ungai'ia. Lep^a se plinge. cäci avem o interesantä scrisoare a lui Wladislav Iagello cätre Alexandru cel Bun. ideile husite. De aceea episcopii. in primul rind. inainte chiar dt martiriul lui Hus.lui. care colinda satele Moldovei propoväduind ideile de reforma ale lui Hus. Astfel. cu azimä si vin. fiindcä episcopul Gh. in aceste imprejuräri. propagandistii husiti au trecut in Ardealul vecin. dupä cerintele reformei husite.ff1- spaima. de unde a putut pätrunde apoi in Maramuref. venite din Moldova. Aci. prin care regele polon indeamnä pe domnul moldovean sä stirpeascä erezia din tara sa. intre altele. intr-o scrisoare a sa. O stire contemporanä ne aratä cä in Saros si Zips. este probabil ca eie sä fi cuprins si o parte din romänime. sub amindouä formele: cu azimä si cu vin. pe vremea cind Hus incepuse lupta contra coruptiei clerului si pentru purificarea moralä a sufletului prin reintoarcerea la simplitatea vietii din primele secole ale crestinismu. fiindcä sustineau cuminecätura sub ambele forme: cu azims §i cu vin — si catolicii. Desi izvoarele interne nu rie dau nici o stire in aceastä privintä. prin curajul lor neinfrint $i printr-o tacticä de luptä proprie— cu carele. in multe biserici catolice. cind se potoli si se semnä tratatul de pace de la Kutnat Hora. se gäseau inscrisi la Universitatea din Praga o seamä de studenti unguri si sa§i. Persecutati in Polonia. „Nu vrem altceva — scrie el — decit sä prevenim primejdia si pustiirea care ne amenintä dacä nu vom intrebuinta in grabä leac impotriva boalei molipsitoare. intimul säu prieten. loan Capistrano invitä pe nobilii ardeleni sä pustiascä bisericile vlahilor schismatici. acum in stare de plins. i se oferise coroana Boemiei. dupä moartea regelui Venceslas. husitismul a trecut in Ardeal. 84 . cuminecätura se fäcea. cäci la 6 ianuarie 1456. care au putut aduce cu ei in patrie ideile lui Hus. sä fie tratati la fei. care tintea in primul rind la oficierea cuminecäturi: sub ambele forme. in nordul Ardealului. ceea ce ducea la surparea puterii temporare a episcopilor. propoväduise in Buda ideile noi de reformare a bisericii. cä „i-au infectat turma caprele riioase din Moldova". Husitismul se pare cä se räspindise simtitor si in Ardeal.“ Din Moldova. Aceste främintäri si lupte. unde domnea regele Wladislav Iagello.

La aceastä data. Rosetti. ei continuä sä se a dune noaptea in locuri täinuite. s-au pästrat in textele rotacizante. in päduri.i Originalele acestor prime traduceri s-au pierdut in främintärile vremurilor. de unde apoi au fost aduse in nordul Ardealului. cind din Germania. ln acele vremuri de cumpanä. s-ar fi fäcut primele incercäri de traducere a cärtilor sfinte in limba romänä. prin safii care se duceau dupä märfuri la tirgul din Leipzig fi mai ales prin studentii care urmaserä cursurile Universitätii din Wittenberg. Psaltirea Voroneteanä fi Psaltirea Hurmuzachi. sä asculte cuvintul mintuirii divine. in Maramures. 85 . in Ardeal. In indirjirea cu care urmärea fi descoperea pe reformat. ni s-au pästrat insä cöpii fäcute mult mai tirziu. incit se zvonea cä ereticii se pregätesc sä ridice armele contra clerului inalt. Ascunzindu-se cu grija de delatori. strämutä cu citeva decenii mai tirziu aparitia primelor texte romänefti. au fost aduse peste munti ideile marelui reformator Luther. Psaltirea Scheianä. ' TEXTELE ROTACIZANTE . sustinutä de regretatul Ovid Densusianu fi de d-1 AI. un preot sau cälugär va fi tradus — cred partizanii teoriei husite — in limba romänä.tor (p. fi textele principale ale Sfintei Scripturi: Evanghelia fi Psaltirea. pe la jumätatea veacului al XVI-lea.niacä. care contine fragmente din Evanghelie. Focarele reformei husite nu erau poate incä stinse in Ardeal.rile Maramurefului. fi indirjirea era afa de mare. ideile de reformä ale miseärii pornite de Hus au gäsit. pe care le vom vedea mai de aproape intr-un capitol urmä. Tinuturi intregi din Ungaria sint astfel cistigate la reformä. Acesta era un om de o vastä cultura. Aceste texte. Dar. lui al XVI-lea. undeva in cuprinsu. pentru ca acolo. care se vedea atacat in ceea ce fäcea puterea si märirea sa: averile mänästiresti. totufi multi adep^i ai noii reforme rämin neclin. sprijinit cu cäldurä de mtregul cler catolic. societatea studentilor romäni din Viena. ideile husite. un cälugär franciscan dintr-o provincie bos. la mänästirea Vor on et. El a pornit lupta impotriva ereti. cum era firesc. pe la jumätatea veacu-. cu toatä rezistentä clerului inalt. caracterizate prin particularitatea rotacismului — de aci fi numirea de texte rotacizante — sint urmätoarele: CODICELE VORONETEAN a fost descoperit de räposatul profesor de la liceul „Matei Basarab“ din Bucurefti.titi in credintä lor. clerul catolic se adreseazä papei Eugeniu al IV-lea.\ In Ungaria. care tindeau sä refaeä viata moralä a societätii pe temelii evanghelice. au gäsit un puternic räsunet in masele populäre. Textele prime ale acestor traduceri s-au pierdut. incit a fost celebrat in versuri de preotii unguri. in mori parasite. nu cunoftea nici o limitä: ii judeca sumar fi ii ardea pe rug. care trimite in ajutorul lui pe inchizitorul Iacob de Marcia. o indirjitä rezistentä in clerul catolic. Cu toatä urgia dezläntuitä de inchizitorul Iacob de Marcia. In aceste noi imprejuräri. 95—100). cunoscute sub numele de Codicele Voronetean. In aceste vremuri de adeväratä renaftere religioasä. „Junimea“. Grigore Cretu. dar cöpii fäcute cu mult mai tirziu. la lumina fäcliilor. opri.mate de aristocratie si de clerul inalt. in anul 1871.cilor cu o extraordinarä energie fi cu un curaj atit de neinfrint. Teoria influentei luterane. potrivit cu ideea fundamental a reformei.

ff1- al cärei secretar era pe atunci Mihai Eminescu. pusese 86 .

Aci se pästreazä in sectia manuscriptelor. de unde a trecut apoi in biblioteca de la Scheia a lui Sturdza Scheianu.tuie forma arhaicä a prototipului pierdut. G. Din acest codice s-au pierdut inceputul fi sfirfitul. ca si primele 18 capitole din Faptele apostolilor.la cale comemorarea a 400 de ani de la sfintirea mänästirii Putna. La serbare luase parte si profesorul Cretu. pinä la sfirsit. precum fi citeva pagini din mijloc. I. in facsimile fi in transcriere latinä pe pagina aläturatä. 693. printre alte texte vechi. de regretatul prof. Psaltirea Scheianä a fost publicatä pentru intiia data in 1889. Bianu. Academiei Romäne. FI. al doilea 20—196. la 1916.) fi se incheie cu simbolul atanasian. in caractere cursive pe marginea paginii transcrisä in caractere latine. 449. fusese intr-o vreme proprietatea lui G. Manuscrisul a fost däruit apoi Academiei Romäne. de räposatul profesor de la Universitatea din Cernäuti I. de 530 de pagini. dar acest procedeu al scolii franceze <3inainte de räzboi lasä in chip firesc joc liber arbitrarului. In forma in care-1 avem azi. Sturdza Scheianu a daruit-o in 1884. unde se aflau mormintele vechi ale domnilor Moldovei. dupä cum se poate vedea din grafia fi fonetismul textului. Asachi. Textul cuprinde Psalmii lui David si cintärile adäugate de obicei in urma Psalmilor (cintarea lui Moise. versetul al 14—lea. sub cota nr. unde se pästreazä sub cota nr. a fost apoi cumpäratä de Dimitrie Sturdza fi däruitä Academiei Romäne. fi publicatä intr-o editie criticä de cätre d-11. In aceasta •editie insä d-1 Candrea a incercat sä inläture fonetismul copiftilor fi sä reconsti. cälätorind pe la mänästirile bucovinene. Textul. fi codicele care s-a numit apoi. cin. insotit de glosar fi studiu. textul cuprinde partea de la sfirfitul Evangheliei: Faptele aposto. care ne-a läsat © importantä colectie de documente privitoare la chestia täräneascä. Dupä mum el e donatorului a fost numitä de Bianu Psaltirea Scheianä. cäci s-au pierdut primele 58 de foi. un manuscript in 8° mic. precum si citeva foi din mijloc (cam 194 pagini) s-au pierdut. mama lui Samuil. dupä locul unde a fost gäsit. A. Ea a fost copiatä.lilor opera acestora de a converti popoarele la creftinism — de la capitolul 18. Sbiera. rugäciunea Anei. Marian in 1882. de trei copifti diferiti (primul a copiat paginile 1—20. tn comparatie cu celelalte Psaltiri din secolul al XVI-lea fi al XVII-lea.tarea sfintei Fecioare etc. care. un mare bibliofil. Ea ocupä . PSALTIREA VORONEJEANÄ a fost gäsitä de Sim. Ea a fost studiatä pe larg. Candrea. in 1885. Manuscrisul e fragmentar. impreunä cu intreaga lui biblioteca. cu versiunea respectivä din Noul Testament al lui Simion §tefan si din Bibilia lui Serban Cantacuzino. Restul epistolelor. PSALTIREA SCHEIANÄ. 1—5) fi douä ale apostolului Petru (a doua necompletä). al treilea 197— 530). a descoperit in podul mänästirii Voronet. Codicele Voronetean. cu indicarea variantelor din Psaltirea lui Coresi (1577). precum fi 3 epistole: una a aposto.duse din slavonefte. in colectia de publicatii a „Comisiunii istorice a Romäniei". tra.lului Iacob (cap. unde se pästreazä fi azi. a fost publicat in chirilicä fi in transcriere latinä. ln mänästirea Voronet.

cu versiunea slavä si textul romänesc. in 1911. fi textul slavonesc. in 1546. apare ca filigranä a hirtiei din fabricile venetiene la inceputul secolului al XVI-lea. care sä ne adueä oarecare luminä in aceastä privintä. ridicä prin aceasta o problemä interesantä de istorie literarä: in ce imprejuräri s-a fäcut aceastä nouä traducere? Datarea. care oras avea ca marcä a sa un porc mistret.tiseaza o importantä deosebitä din douä puncte de vedere: intiiul. nici un document intern sau extern nu ne destäinuie imprejurärile in care au fost traduse aceste texte. ci insusi autograful tradueätorului din slavoneste". Hirtia textelor care au ca filigranä o coroanä pe un trunchi cu rädäcini. Densusianu in Anuarul seminarului de istoria l-imbei si literaturei romäne pe anul 18L8.in familia Psaltirilor rotacizante un loc important. arheologie si filo. Psaltirea Voronefeanä a fost descrisä si colationatä cu Psaltirea Scheiana de cätre regretatul Ov. in primele trei pätrimi ale secolului al XVI-lea si ea provenea. dar aceste criptograme pinä acum n-au putut fi descifrate. un mistret. initiatorul cunos. ea „nu este copia unui manuscris anterior.cutei colectii de documente a Academiei Romäne. dupä concluziile d-lui Candrea. Si aceastä Psaltire infä. ea ne dä intii fraza slavoneascä. Si cum ea este tradusä in aceeafi epoeä si in aceeasi regiune maramureseanä ca si celelalte douä.logie. tmpreunä cu traducerea romäneascä. Notite clare. Dupä cum spuneam mai sus. sau o stemä cu coroanä §i cu o cruce este hirtia iesitä din prima fabricä de hirtie infiintatä la Brasov. dupä toate probabilitätile. Textul romänesc a fost apoi publicat in caractere chirilice de G. Marca orasului a fost imprimatä ca filigranä si in hirtia fabricatä acolo. Scrisä cu ingrijire. fiindcä ne-a conservat. fiindcä. Unele dintre eie au intr-adevär insem. ca text. filigranele. de celelalte douä Psaltiri despre care am vorbit: Psaltirea Scheianä si Voroneteanä. o vulpe si douä sägeti incrucisate. in anul 1913: Slavischrumänisches Psalter-Bruchstück. de asemeni nu se gäsesc in paginile lor. incä din 1491.näri in criptografie. Gäluscä. de C. in al doilea rind. fiindcä ea reprezintä o traducere deosebitä. hirtia. Giuglea in Revisla pentru istorie. Ancora. dupä care urmeazä apoi traducerea romäneascä. o coroana pusä pe un trunchi cu rädäcini. si. din fabrica de hirtie a orasului Schweidnitz din Silezia. Filigranele — adicä märcile de fabricä imprimate pe hirtia pe care au fost copiate textele — ne infätiseazä o ancorä. In lipsa unor notite clare care sä ne lämureascä acest lucru. Stemele 8? . marele patriot si istorie bucovinean Eudoxiu Hurmuzachi. nu ne rämme alt criteriu de datare decit analiza hirtiei si a caracterelor paleografice si lingvistice ale textelor. de Hans Benkner si Johan Fuchs. Hirtia care avea ca filigranä un mistret se gäseste folositä pentru documente si pentru manuscrise din Moldova. intr-o tezä de doctorat germanä sustinutä la Universitatea din Halle. o stemä cu o coroanä si cu o cruce. care se gäse^te ca marcä de fabricä in unele coale de hirtie pe care a fost copiat Codicele Voronetean. PSALTIREA HURMUZACHI se numeste astfel dupä numele donatorului. El a fost apoi studiat si publicat din nou.

märcile orasului Brasov. marca orasului ca filigranä 8? . dupä cum se stie.cu coroane sint. ca si cei din Silezia. si proprietarii fabricii de hirtie au adoptat.

tul paleografic al textelor sint confirmate prin studiul limbii. totä. precedat de r. Rotacismul. in cuvintele de originä latinä. ea infätifeazä douä straturi diferite. fonetismul dz in loc de z: Dzeu. vulponiu. care astäzi abia se mai aude la motii din Muntii Apuseni si din sudul Maramurefului. Cea mai interesantä particularitate foneticä din acest strat de limbä este rotacismul. caracterizeaza fi azi Maramureful. de unde era copistul. Iorga fi republicate acum in facsimile fi riguroasä transcriere filologicä de d-1 Al. in care cuvintele sint copiate unele dupä altele. dimpotrivä. §i in morfologia textelor gäsim forme vechi de limbä care se apropie mai mult de prototipul latin decit cele evoluate de azi. De exemplu: substan:88 . descoperite fi publicate pentru intiiafi datä de d-1 N. morfologice fi lexicale care vädesc un stadiu al limbii mai apropiat de prototipul latin fi asupra cäruia se cade sä ne oprim putin. Graiul acesta reprezenta in structura generalä a limbii romänefti de atunci o fazä mai evoluatä (lipsa rotacismului. pästrat: rebda. . este imaginea numelui unuia dintre fabri. spuniu. Scrisul. pe care ogäsim imprimatä ca marcä in unele coli ale Psaltirii Scheiene. Filigranele textelor rotacizante ne indicä dar cä hirtia pe care au fost copiate aceste texte fusese fabricatä in veacul al XVI-lea in ora f ele Venetia. pentru a fixa caracterele pe care le-a avut limba noasträ literarä in prima ei fazä. ln afarä de aceste particularitäti dialectale care. färä sä fie separate intre ele prin nici un spatiu. diftongul oa } o. se mai gäsesc in textele rotacizante unele träsäturi fonetice. gios. cäderea lui n intervocalic urmat de i: intnu. in afa-numita Tara Oafului.reotate.).: gioc. Schweidnitz si Brasov. fiindcä limba acestor texte nu este uniformä . Este asa-numita scriptio continua. intregul Maramures. morte etc. Al doilea strat de limbä apartine tinutului in care au fost traduse prototipele acestor texte fi el are un vädit caracter dialectal fi arhaic.canjii brafoveni: Fuchs. desi aci pro. giude. caracteriza in secolul al XV-lea fi al XVI-lea graiul de nord-est al Transilvaniei. Concluziile pe care le scoatem din studiul filigranelor si din aspec. i dupä r pästrat fi el: uri.blema este ceva mai complexä. la r: lumirä (luminä. Limba.pentru hirtia iefitä din fabrica lor. Caracterele paleografice ale manuscriselor rotacizante infätifeazä de asemeni un aspect arhaic al scrisului romänesc. gerure < genune. rugäciure < rugäciune etc. Ea apare ca filigranä pe hirtia fabricatä la Brasov incepind cu anul 1549. tire < tine. Vulpea. reci. exceptind rotacismul. Primul strat de limbä reprezintä graiul vorbit in secolul al XVI-lea in sudestul Ardealului. Rosetti. j in loc de g : jos etc. Aläturi de rotacism apar fi celelalte particularitäti dialectale ale Maramurefului — dar care atunci ca fi azi se extind fi asupra tinuturilor invecinate: Bucovina fi Moldova — precum: pronuntarea lui j ca g in cuvintele de origine latinä. n urmat de i in hiat s-a pästrat fi se pronunta ca n muiat: mtiniu. dupä cum dealtfel se poate deduce din scrisorile maramurefene ale secolului al XVI-lea fi al XVII-lea pästrate in arhivele cetätii Bistrita. particularitate care se gäsefte fi azi in Maramuref fi in nord-vestul Ardealului: nopte. E. adicä trecerea lui n intervocalic.

codere. plural: färäJundere. au dispärut. iniie: brumä. La persoana I-a a imperfectului apäreau formele färä m: eu auziia. venremu (venimus (azi: veniräm). stepenä: treaptä.cinatä. imparatu. dar calchiatä dupä tipicul cuvintelor slave corespunzätoare: dulce vrere <blagovolenie. strat: „asternut". apoi pluralul substantivelor latine neutre in -ora se termina in -ure: fapture etc. zisu (Aixi (azi: zisei). Cum era firesc intr-un text tradus in cuprinsurile romänesti aflate sub stäpinire maghiarä. cadilä: tämiie. schimen: cätel. sau altele pe care traducätorii nu le-au inteles ori cärora nu le-au gasit cu ufurintä corespondentul romänesc. urä. dar traducätorul a 89 . murgiu : a cirti. celui: a insela. tar: sarcinä. värgurä <'virgulam (virgo „fecioarä“.a-si spune pe nume". ogodi: a pläcea. precum: aslamü: camatä.tori si färä de crutat ke3*w\aie (de la maao = copil. säruta (salutare: „saluta“. intraremu. bäsädui: a plinge. gintu <gentem „neam". bärat: prieten. se gäsesc numeroase elemente ungurefti. vasilisc: balaur fantastic care ucide cu privirea. fiindcä aceasta vocalä nu amutise in limbä atunci: domnu. Mai interesant insä este lexicul. gune <juvenis „tinär". genitivele si dativele se formau cu prepozitii. dar care. cäci pästreazä incä un inteles mai apropiat de prototipul din care derivä: codru cu intelesul de „munte“. aläturi de care apare si omonimul päsa <pensare „a apäsa“ (azi pästrat numai in expresii ca: nu-mi pasä). amägi. a amägi. märitu (maritum „mire“. bincotä: viclefug. fämeaie: „familie“. omugoditori. cumplit'. cu desinenta in limba latinä in -us. tirnat: prispä. färä fundu.. care au dispärut din circula^ia limbii de azi sau vietuiesc in agonie in cine stie ce colt indepärtat de tarä: agru {agrum „tarinä“. auä (itvam „strugure“. lege cälcätoriu. viptu <victus „griu. venetu (venitis (azi: veniräti). bintätui: a pedepsi. pamente: amintire. gilälui: uri. greu animoso päcate.ciure <orationem „urare. opu iaste (opus est „trebuie". a se numära <nominare . celosag: infeläciune. prilästi . intrare (cu intelesul de as intra) (intraverim intraveris. bezaconie cu intelesul de färädelege. zäblcalä: fereasträ. intraretu. cäci ne oferä o bogätie nebänuitä de cuvinte mostenite din patrimoniul latin. se gäsesc in textele rotacizante terminate in -u. 0 forma cu totul curioasä este compunerea cuvintelor intr-o structurä nefireascä limbii romäne. intrare. -erimus. päsa <passare „a merge“ (azi pästrat in expresii ca: pas de fä ceva). pe lingä titluri de capitole. precum: adamä: cämatä. gerure <gironetn „adincime. färämente. Afläm apoi o forma de conditional mostenitä de la perfectu] subjonctivului latin: intrare. in curgerea vremurilor. -um si care astäzi se terminä in consoanä. fuste <fustem „toiag". bucate“. intrari. im pärti: „despärti". -erit. pädure: „munte". binecuvintare". gudet: „judecatä“. arira <arenam „nisip". plod purtä. prä.pastie". onagru: asin sälbatic. -eritis. Din originalul slavon au rämas netraduse. Alte cuvinte sint importante din punct de vedere al evolutiei sensului. täroasä: insar. Conjugarea infätiseazä fi ea forme interesante: gäsim numeroase urme din vechiul perfect simplu: feciu <feci (azi: fäcui). aspidä: farpe cu privirea veninoasä. neintelese in tinuturile romänefti libere de dincoace de munti. desidera <desiderare „a dori".tivele declinärii a doua. „sfirfit" (cumplitul pämintului —■ sfirfitul pämintului). dodei: a supära. si numeroase cuvinte care träiau atunci in limba tinutului. -erint.

1886. Textele rotacizante au trecut din minä in minä si prin cöpii s-au räspindit din sat in sat si din tinut in tinut pinä ce. N ä d e j d e in Contemporanul. peste trei veacuri de främintare. BIBLIOGRAFIE ' Publicatii de texte. 474. S b i e r a. A. Era greu ca in lupta cu celelalte dialecte graiul maramuresan sä se mentinä biruitor pe tärimul vietii literare. archeologie st filologie (a lui Tocilesc.u). Codicele Voronetean. care in veacul al XVI-lea intr-o privintä stagnase intro formä mai conservatoare. Academiei Romäne. Codicele Voronetean a fost publicat cu un studiu si vocabular de Ion al lui Gh. 132. si de I. 178. avea sä ajungä la starea de azi. sub influenta originalului slav.mul de exemplu — pe care nu le cunosteau celelalte dialecte. 514. cele mai inalte nuante ale cugetärii filozofice. lege dätätoriu. tmpremtdza : injumätäti. traduse din slavoneste (vol. 230. B i a n u . cu deosebire cele in care viata romäneascä se desfäsoarä mai liber in state oarecum autonome. B o g d a n in Convorbiri literare. iar pe de altä parte o sumedenie de cuvinte din vechea zestre latinä. lege cälcätoriu» premiezare : injum&tätire. 526. :90 . cu particularitäti arhaice si dialectale. cu multe elemente sträine. Acuzativul insä. au fost puse in tipar de cätre diaconul t5rgovistean Coresi. 1885. un dialect nord-vestic. O edi^ie criticä insotitä de un studiu aprofundat a dat d-1 I. Psaltirea Scheianä a fost publicatä in facsimile si transcriere latinä cu Variante din Coresi de I. C r e t u i n Revista pentru istorie. textele maramure^ene imitä adesea intorsäturile de frazä ale originalului slavon. dativul cu prepozitia a (sufletele a tot omul). dintre care unele au dispärut cu timpul din circulatia limbii. Intr-o vreme in care traditia si prejudecata nu admiteau in biserica Räsuritului ortodox alte limbi liturgice decit slava si greaca. 1889. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri din secolul XVI si XVII. Prima fazä a limbii noastre literare a fost astfel o fazä maramuresanä. aceste prime si timide zäri de luminä in picla slavismului aduc inceputul unei munci grele si lungi de trei veacuri. In ce priveste sintaxa. ed. Ideile erc* nate ale lui Sbiera au fost combätute de: Gr. iar in alte privinte evoluase cätre forme — rotacis. Bucuresti. 77 — 88. in a doua jumätate a secolului ai XVI-lea. de I. ceea ce aduce confuzia intre subiect si obiect. C a n d r e a. cäci eie ii dezväluie pe de o parte forme de limbä in care se poate surprinde tranzitia de la latina vulgarä la limba de azi. Gäsim insä si urme din sintaxa latinei vulgare. tomul I. 155. iar altele se zbat azi in agonie intr-un colt restrins de pämint romänesc. precum genitivul construit cu prepozitia de (casa de domnul). anul III. pentru cä constituiesc inceputurile. p. apare färä prepozitia pre. cuprinde studiul. anul VI (1886).nalizarea serviciului divin. I. (1883). Cernäuti. punctul de plecare al limbii noastre literare. pe care valurile vremurilor le-au adus pinä la noi cu file pierdute sau rupte. In slirjit. II textul si glosarul). cu Eminescu. Textele rotacizante.cr=zut cä substantivul derivä de la verbul ijjdAdTi). care va duce insä la natio. in sudul Ardealului. vol. Desi textele rotacizante sint scrise intr-o limbä greoaie. totusi eie sint pentru istoria literaturii de o irnportantä deosebitä. eie mai au un aspect. care. Psaltirea Scheianä. capabilä sä exprime in versuri. p. Un alt dialect era menit sä-i ia locul. p. sint pentru filologul care vrea sä reconstituie originea si evolutia limbii romänesti comori de pret.

. Al. 1910. p. A cseh huszita mozgalmak es uralom törtenete Magyar. in Chrestomatie romänä. 497 —508. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri din secolul XV si XVI. Bucuresti. 4. Budapesta. P a l a d e . Incercarea asupra evolutiei literaturii vechi romänesti. D e n s u s i a n u . p. si Recherches sur la Phonetique du roumain au XVI-e siecle. 1891. Buc. p. presupunea doi copisti sau „aceea?i minä. C a n d r e a. Etude sur le rhotacisme en roumain. Philologie. 6. 2. R o s e 11 i.. I. Jahrhundert. A. Sustin teoria husitä: N. p. 1926. Douä manuscripte vechi: Codicele Todorescu si Codicele Martian. Limba romänä in secolul al XVI-lea. Despre copistii Psaltirii Scheiene: I. Suceava. I. texe tipärite si manuscrise (secolul XVI—XIX). XI (1910). „pentru a da elementele instructiunii teologice cälugärilor romäni". Despre husitism in Ungaria: Dr. p.. P r o c o p o v i c i . Arhe. p. Academiei Romane. iti Dacoromania. Istoria literaturii romäne. A 1. I. 1925— 1926. 1121—1123. a II-a. cit. in Convorbiri literare. si Al. Cf. 1916. Istoria literaturii religioase a romäni lor pinä 1a 1688. 64. P r o c o p o v i c i . Epoca veche.. 475 — 508 si 914 —929.. 103—110. XLVIII. seria II. Studenten aus Ungarn und Siebenbürgen an der Prager Universität im XIV—XV. primele traduceri au fost fäcute de un sas din regiunea Bistritei „care a urmat ca student la Universitatea din Praga" unde a primit invätäturile lui Hus. 1927. R o s e t t i. C a n d r e a. CI si CII). op. 194 — 209 si 475 — 487. p. a c e 1 a s i. cit. Halle. fase. 1925. p. III. 1913 (tezä de doctorat). A. Despre ea o recenzie a lui V. 91 . B i a n u . I o s e f l l a c u r e k . 29. ln Beiheft zur Zeitschrift für rom. si A. in Despre nazalizare si rotacism. inceputurile literaturii noastre sint puse in legäturä cu propaganda catolicä de I l i e B ä r b u l e s c u . 1914. observind cä sint douä scrisuri. vol. vol. D r ä g a n u . Husitstvi v rumunsckych zemich. C a n d r e a. XLVII (1913). 1917. traduse din slavoneste. in Drum drept. au dovedit cä sint trei. si XII (1911). Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri. sect. G ä l u s c ä in Slavischrumänisches Psalterbruchstück. p. I. G a s t e r . X . II. Dacoromania. Diseurs de recepfie in Academia Romänä. 461—471. archeologie si filologie. A. Bucuresti. in Revista istoricä. XXX. Mem. B i a n u . III. si I. I o r g a . I. . I. II. Dacoromania. op. p. Psaltirea Hurmuzachi n-a fost incä publicatä pinä acum. 1883. Paris. G i n g l e a in Revista pentru istorie. editia „Comisiei istorice a Romäniei". S e x t i l P u s c a r i u . 153. ed. insä si Al. T. N. Halle. XIX — X X . D r ä g a n u . p. p. 1924. 1930. Bucuresti. 527. Buc. I. 45—102. tom. ed. 914— 937. B o g r e a. L —LVII. IV. admite cä sint sasi. p. dar dupä o intrerupere cam indelungatä". C. dar despre ea se gäsesc informatiuiü in studiul citat mai sus al d-lui I. Studii. 1904. Romane. editura Casei ? coale]or. Pentru propaganda husitä in tärile romäne a se vedea si. p. p. p. 1916. 631. p. dialectale fi populäre. vol. 444 — 467. Bucuresti. Iasi. lit.tipul husit al catehismelor noastre luterane. credea cä acestea sint „prelucräri ulterioare ale operelor lui Coresi" (p. III. XIV. S e x t i l P u s c a r i u . Textul a fost republicat cu versiunea slavä si cea romänä de G. M e t r o n i u. 187— 188. 1916. 41 — 44. Istoria literaturii romänesti. 1928. credea cä traducerile s-au fäcut pe la sfirfitul veacului al XVI-lea in mänästirile moldovenesti. in care reproduce texte rotacizante. in Grai si suflet. t. T h o t Z s a b ö P a l . I o r g a . 1908. §i mai ales: Limba romänä in secolul al XVI-lea. 475 —508. p. nr. M. Al. p. p. N. Cf. 1914. Husitismul in Romania. 156. Atribuiesc inceputurile literaturii romäne reformei luterane. 13. Paris. 333. tn Korrespondenzblatt. R o s e 11 i. 1914. VI. Analele Acad. p.orszägon. in Introducerea limbii romänesti in bisericä. 1932.Bucuresti „Comisia istoricä a Romäniei". p. Romania. Curentele literare la romäni in perioada slavonismului cultural. Bucuresti. 40 1. 19 — 20. Psaltirea Voroneteanü a fost publicatä in caractere chirilice de G. Despre studen^ii din Ungaria si Sibiu (intre 1373— 1411) la Praga . Zur Rekonstruktion des Urrumänischen. O v. Sibiiu. Histoire de la langue roumaine. Brno. p. p. Bucuresti. XXVIII. XXVI. editura Cartea romäneascä. XII. II. Cind s-a scris intii romäneste (extras din Arhiva VII). Paris. L a c e a . I. I. 1927.

Ei il pästreazä si azi. XV. A. XXX. Istroromänii.. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri din secolul XVI si XVII traduse din slavoneste'. II. poate in mänästirea Moldavi^a (p.mures. A l e x a n d r u R o s e 1 1 i. D e n s u s i a n u . Cernäuti. pinä in tinuturile din sud-estul Ardealului. din minä in minä.. in Codrul Cosminului. Bucuresti. Säliste-Mara. in a doua jumätate a secolului al XVI-lea. 1899. Textele publicate in transliterate sint insotite de 21 facsimile si de studii paleografice ?i filologice. Pentru prototipele paleoslave ale traducerilor. Al. Documente romänesti din archivele Bistritei. XXVI. sect. prin mesteri tipografi sirbi. Aci. A l e x a n d r u R o s e t t i . D r. Cernäu$i. Suciul de Sus (Solnoc-Dobica). care il pästreazä si azi si care au emigrat probabil intre secolii X—XIII din pärfile vestice ale Transilvaniei. lit. p. V. II. Tipärirea cärtilor necesare cultului divin corespundea atunci in tärile :92 . St. Mitteilungen des rumänischen Instituts an der Universität Wien. Bucuresti. IV —V. s. Curs litogr. care distingea net graiurile din nord-estul Transilvaniei de cele din sud. Suceava si din urmätoarele ale Transilvaniei: Bistrrfa. Fac. Histoire de la langue roumaine. 1904. Mem. indeosebi p. in Revista filologicä. t. extras din La Transylvanie. apoi d e d . nordul Maramuresului. D e n s u s i a n u . I. Originea fi timpul primelor traduceri romänesti ale Sf. Despre nazalizare si rotacism. mänästirea Moldavita. cunosteau rotacismul la despärfirea lor de trunchiul romänismului. s. 1908. sub influenza husitä. I o r g a . a c e l a s i . 27. Pentru u final: O. lit. 219 — 231. II. 1938— 1939. C i o b a n u . Tiparul fusese adus in tärile noastre din Venetia. M. Bucuresti. Textele au fost studiate din punctul de vedere al limbii de: I. 1926. 145 — 221. Bucuresti. Paris. 449 si urm. Cuprinde 50 descrisori dintre 1592 si 1638 din urmätoarele localitä^i: Cimpulung. INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI TIPAR SLAVONESC IN TARA ROMÄNEASCÄ Textele Sfintelor Scriptiiri traduse in veacul al XV-lea in Maramures. Mem. 1914. 1932. 1911— 1913. £tude sur le rhotacisme en Roumain. LucaväJ:. 1924. Roman. partea 1 si a 2-a. tn Analele Academiei Romäne. Edouard Champion. traducerea a fost fäcutä de un cälugär romän care stia si slavoneste. Rotacismul era in secolul al XVI-lea o particularitate foneticä. $i Formarea verbelorin Psaltirea Scheianä. Sintaxa propozitiunii in Psaltirea Scheianä. in colectia Bibliotheque de l'Ecole des Hautes Ütudes. R p s e 11 i. Doubs. Slatina. 1939. 1938. 1927. in W. Lettres roumaines de la fin du XVI-e et du debut du XVII-e siecle tirdes des Archives de Bistritza (Transylvanie). N. Din istoria amutirii lui „u“ final in limba romänä. S e s a n. prin stäruinta juzilor sasi ai orasului Brasov. in Institutul de filologie fifolklor. Tirgu-Neamt. p. eie sint puse sub teascul tiparului. sect. M i l a n P. de indice de nume proprii si de vocabular. Bucuresti. Limba romänä in secolul al XVI-lea. Über die kirchenslavische Vorlage des Codice Voronetean.. s-au räspindit prin cöpii. Bucuresti. Fenomenul este cunoscut si pe domeniul Romaniei occidentale in dialectele nord-vestice ale Italiei si in franco-provansalä (departamentele Isere. Pärerea lui Dräganu privitoare la traducerea in Moldova pe vremea lui Despot-vodä in Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie. Heidelberg. Fägäras. in Documentele Hurmuzaki. Cluj. Documentele din arhivele Bistri^ei au fost publicate intiiasi datä de d. p. mänästirea Rädäuti. de cätre diaconul Coresi venit din Tirgoviste. Scripturi. Hautes-Alpes). M o r a r i u. C a n d r e a . editura „Cartea romäneascä". Analele Academiei Romäne. Pentru explicarea rotacismului: Al. O v . lit. 3738. t. Bucuresti. tom. 263 — 278. 110).p. p. p. Boh us T e n o r a. — L ü b k e. P r o c o p o v i c i . partea a II-a. 89.

scäpind din inchisoare. Elisabeta. pätrunderea turcilor in muntii Munte. Abia peste 33 de ani. fiica lui Antonio Erizzo. izgonit de turci. din cauza imprejurärilor vitrege in 93 . apar trei cärti religioase: un Molitvenic. se intoarce in patrie. Initiatorul acestei noi tipografii a fost tot un sirb. in Biserica ortodoxä.negrului distruge aceste inceputuri culturale. cu o tipografie cumpäratä de Radu cel Mare. 544 — Maxim va fi intilnit in cetatea dogilor pe nepotul säu Solomon. dar este infrint si silit sä se predea turcilor. care a izbutit sä impace cu cuvinte crestinesti pe Radu cel Mare cu Bogdan al III-lea. fiindcä singurele täri ortodoxe peste care nu se intinsese stäpinirea turceascä erau principatele romäne. sub supravegherea cälugärului Macarie. ln acele zbuciumate vremuri. nepotul lui Gheorghe Crnojevic. fuge in Venetia. dupä mamä. in urma stäruintii turcilor. unde este internat. cälugärul Macarie. la 10 noiembrie 1508. de acolo la Ra vena. In Muntenia se afla pe atunci in mare vazä la curtea lui Radu cel Mare mitropolitul sirb Maxim. cälugärul Macarie. P. gata sä se incaiere. inceteazä. in domnia lui Vlad-vodä. si pe cälugärul Macarie. tiparul incepe sä functioneze din nou in Jar a Romäneascä. pe care i-a adus in Tara Romäneascä. aduce tiparul din Venetia §i-l instaleazä in preajma Cetiniei. care adusese in Serbia o tipografie. in mänästirea intemeiatä de tatäl säu. Aci. care väzuse inflorirea culturalä a Italiei §i care era cäsätorit cu o nobilä venetianä. sub domnia lui Neagoe Basarab. 1939. un Octoih in 1510. supraveghea la Venetia tipärirea unui liturghier slav. care il exilarä in Asia Mica. in Munte. in 1545. in 1496. si de-acolo. Crnojevic. Gheorghe Crnojevic. si un Evangheliar in 1512. In 1503 Maxim se afla la Venetia. a aluat si el drumul pribegiei spre Venezia. urcindu-se pe tronul tatälui säu si dorind sä räspindeascä lumina culturii ln tara sa. Panaitescu. dar in cele din urmä.nia. p. intemeietorul tipografiei. Maxim era. inceput sub Radu cel Mare si incheiat sub Mihnea cel Räu. mai tirziu. poate din Venetia — si nu cu vechile buchii de tipar din Cetinje.£iile dramatice ale vietii celor doi initiatori ai tiparului. deoarece invazia turcilor nimicise si impräftiase vechile manuscrise copiate cu multä muncä in mänästiri de cätre cälugäri caligrafi. un Octoih in 1494 si o Psaltire in 1495. G. in imprejuräri care nu ne sint cunoscute. Acolo. Din tipografia lui Macarie. apoi. pe care o instalase in Gracanica. incearcä sä ridice steagul independent ei. Tipografia functioneazä deci patru ani. pe vremea cind domnea Radu cel Mare. tocmai cind ostile se aflau fatä in fatä. care se rätäciserä — fi-a inceput cälugärul Macarie noua sa activitate. si-a gäsit adäpost pentru munca lui culturalä. care insotea in Italia pe tinärul principe muntenegrean Gheorghe Crnojevic. apoi. aci la noi. pe timpul lui Radu cel Mare si al urmasilor säi. au apärut numai trei cärti bisericesti: Liturghierul. domnul Moldovei. dar. logofätul Dimitrie Liubavici. nepotul vestitului erou albanez Skander-beg si värul lui Gheorghe Cr no je vie. Incä din 1483.slave din Balcani unei necesitä^i adinc simtite. Acolo se presupune cä a trebuit sä primeascä islamismul pentru a-si mintui via^a. Citiva ani mai tirziu. rämas färä protectori fi Urmärit de turci. Cit de tragicä a fost soarta culturii crestine in aceastä epocä a invaziunii turcesti se vede si din peripe. intre 1508—1512. cu protectorii säi. In aceste imprejuräri ■— crede d-1 P. travestit in haine de cälugär.

Tipografia lui Dimitrie Liubavici functioneazä la Tirgoviste vreo cinci ani. incepätorul cärtii romänefti tipärite. se expatriazä cu tipar cu tot. cum se numeste el insufi in epilog. diaconul Coresi tipärefte cu porunca lui Hanäf Benkner. patru cärti slavone: un Molitvenic. Benkner. care sunä azi afa de exotic in onomastica romäneascä. care intemeiase cu zece ani mai inainte prima fabricä de hirtie. au adus in ^ärile noastre buchiile de tipar lucrate in Venetia. Cum a ajuns Coresi la Brafov nu putem fti. Numele lui. defi a fost in timpul din urmä obiectui a numeroase studii. precum spuneam si dupä cum se constatä si din epilogul Apostolului slavonesc tipärit la Tirgovifte in 1547. ucenicul lui Oprea Logofätul. EPOCA LUI CORESI Dupä aceasta tiparul romänesc inceteazä in Tirgovifte. se citeazä in prefetele sau epilogurile cärtilor: cälugärul Moise fi ucenicii säi Oprea fi Petre. despre care ne-a dat lämuriri interesante regretatul Bianu. fi un Triod-Penticostar. a fost pus de mult — de Alexandru Odobescu chiar — in legäturä cu familia Coressios din Chios. robul lui Hristos Oprea logofätul. care a dat medici ca loan Coressios din Chios din a doua jumätate a secolului al XVI-lea. Intre tovaräfii care ajutä pe mefterul sirb in tipärirea textelor slave necesare serviciului divin. un Evangheliar. nenorocit fi päcätos". dupä cite stim pinä acum. Astfel se stabileste in chip documentar cä diaconul Coresi fi-a invätat meftefugul tiparului de la ucenicii — poate chiar de la cälugärii sirbi — care. scriitori de seamä ca Gheorghe :94 . cäci aläturi de H. intre 12 iunie 1556 fi 14 ianuarie 1557. care a apärut in douä editii. pentru ca sä inceapä publicarea cärtilor de slujbä necesare bisericilor romänesti din principate. „cu porunca" cäruia ne spune cä tipäreste cartea. in care ni se spune cä a fost tipäritä din porunca lui Hanäs Benkner de cätre Oprea Logofätul si diaconul Coresi. era la riridul lui discipolul lui Dimitrie Liubavici.care se zbätea viata literarä a slavilor sud-dunäreni sub stäpinire turceascä. cind. lucrind pe timpul lui Mircea Ciobanul (1544—1554). in näzuinta de a-si desface marfa. il adusese pe Coresi cu tipografia lui acolo. pe timpul lui Pätrafcu cel Bun. pribeagul sirb. volumul XXXII) — contine un ppilog. dupä cit se pare. ne este incä putin cunoscutä. articole fi polemici. pomcneste fi pe domnii principatelor noastre: „in Tara Romäneascä blagoslovitul Pätrascu Voievod — e vorba de Pätrascu cel Bun. una pentru Mircea Ciobanu fi alta pentru Iliaf-vodä al Moldovei. Probabil cä Hanäf Benkner. intr-o notitä publicatä in Analele Academiei Romäne (1909—1910. pentru ca sä reaparä mai tirziu la Brafov in 1556. „suflet deznädäjduit. dind la luminä. judele Brafovului. expatriati in imprejuräri vitrege. CORESI Figura diaconului Coresi. Prefata pe care a reprodus-o d-l Mazilu intr-un articol critic despre Coresi invedereazä oarecum aceastä intentie. La 1550 il gäsim in cetatea de scaun a Tärii Romänesti. un Octoih slavonesc. Ultimul fiind citat in al doilea rind — „eu. care. Aceastä carte — prima tipäriturä coresianä la Brasov. la Tirgoviste. un Apostol in 1547. fi diaconul Coresi ne-am trudit pentru aceasta fi am scos aceastä carte" — este. tatäl lui Mihai Viteazul — si in tara Moldovei blagoslovitul Alexandru Voievod".

a cärui activitate tipograficä se desfäfoarä intre anii 1556 si 1583. in timpul domniei lui Pä traf cu cel Bun. un Triod-Penticostar. Apoi Coresi se strämutä din nou la Brafov. Dobra fi Maria. intr-un act de la mänästirea Tismana. ii mtärefte in 1572. Bräniftor. Ce legäturi au fost — dacä exista vreuna — intre Coresi al nostru fi omonimii säi. pe de altä parte. prin cäsätorii fi inrudiri. Gheorghe si loan (Dziani) Coressi. fiul lui Mircea Ciobanu. intre logofätul Coresi de pe la 1560—1582. Popesti. a incercat sä reconstituie — desigur in mod ipotetic — astfel spita familiei Coresi din Tara Romäneascä1: Coresi grämaticul (logofätul) Diaconul Coresi (1560. Nicolaescu (Revista pentru istorie. originari din Chios. X. Regretatul Nerva Hodof. Amintesc aceste date intr-adins. cäci Alexandru-vodä. negustori ca Anton. pe care il mintuie insä de tipärit tocmai dupä moartea lui Pätrafcu. in „minunata cetate numitä Bucuresti". Il gäsim mai tirziu. in decurs de mai bine de 20 de ani. „fiul lui Coresi logofätul“. Leontesti fi Brofteni. care scrie o serie de acte intre 1527 si 1538 in Bucuresti si Tirgoviste. sau Coresi „diacul". fiica lui Bunea fi sora lui Stoica Jeleaza. Nicolaescu. el tipärefte in limba romänä cärtile fundamentale ale bisericii. pe care se intemeiazä d-1 St. chiar dacä ar fi fost la origine sträini. p. totufi. unde il gäsim in 1559 fi unde. El a avut un fiu. Coresi apare la Tirgovifte. care aveau afaceri comerciale cu Lwöwul polon.Coressios de la inceputul secolului al XVII-lea. ale cäror pärti de mofie le cumpärase pe la 1567. Ce legäturä existä pe de o parte intre Coresi grämaticul de pe la 1527—1544 fi. 269). nu putem fti. 95 .1583) i Serban (1588) Logofätul Coresi (1560. scriind acte la Bucuresti. 1909. mobile Bärcänesti si Vladulesti. pe logofätul Bunea. in 1568. pentru cä din ele se poate vedea cä acefti Coresi. Astfel intre anii 1527—1544 se pomenefte de un Coresi „grämaticul“. greci. sub Mircea Ciobanul. 1 iulie 1558. pärti de pämint in Rusi. Alte documente posterioare vorbesc de Coresi logofätul in Miroslävesti. logofätul Coresi nu este nicäieri pomenit ca diacon si nici nu se face aluzie la activitatea lui tipograficä desfäsuratä pe acel timp in Transilvania (intre 1559— 1583). intr-o prefatä la Molitvelnicul lui Coresi. nu reiese clar din documente. 1 Nu putem accepta spifa intocmitä de d-nul St. intraserä in rindul pämintenilor. cetätile de scaun ale Tärii Romänefti. sub impulsiunea noului curent de reformä pornit de Luther. unde incepe la 8 iulie 1557. fiindcä documentele timpului nu ne ingäduie sä facem nici. Urlati. care apare pentru intiiafi datä pe la 1560. Se pare cä era un om instarit. arheologie si filozofie. In actul din 1572. in vara anului urmätor. Fapt este cä in actele si documentele romänefti din secolul al XVI-lea apar mai mullti Coresi. fi cä avea mai multe cumnate: Stana Neacfa. Din citeva acte afläm cä avea un naf cu numele de Barbu. care identificä pe diaconul Coresi cu logofätul Coresi. in satul Bärcänefti. cä tinea in cäsätorie pe Diica. sau Coresi „pisetul".1582) I Bunea Logofätul Coresi (1606) O jumätate de an dupä tipärirea Octoihului slavonesc la Brafov. fi intre diaconul Coresi.o conjecturä.

In 1522 mai multi tineri safi. Budapest. un adinc räsunet in sufletul contemporanilor säi safi. Juhasz. In 1533 Honterus. dupä cum o afirmä Giovanandrea Gromo. incepe printre concetätenii säi propaganda pentru reforma luteranä. intorcinidu-se in oraful natal cu o largä culturä umanistä fi cu un infläcärat zel pentru noul crez al reformei. fi Gaspar Bekes. care invätase in Elvetia arta tiparului. rupti de neamul lor fi conver. Curind dupä aceasta. in vremurile de dupä nenorocita luptä de la Mohaci„ cind o parte din Ungaria cäzuse sub stäpinirea turceascä. preotimea din tara Birsei. dupä ce si-a terminat mvätätura in oraful natal.titi la reformä. Viena. Wittenberg fi. Cluj. 2V. convocatä intr-un congres. „ostafii cei mai buni". care studiaserä la Universitatea din Wittenberg fi audiaserä prelegerile lui Luther. in cele din urmä. La Reforme et les roumains de Transylvanie. 1940. A reformdciö az erdüyi romcmok között (Reformä printre romanii trnsilväneni). I. care lua adesea masa cu principele fi care dormea in aceeafi camerä cu el. Honterus. cäsätorirea preotilor fi introducerea serviciului divin in formä luteranä.Influenta luteranä fi activitatea lui Coresi. stäpinind partea vesticä a Ungariei. prin negustorii safi care luaserä parte la tirguldin Leipzig fi care aduseserä cu ei la intoarcere cärtile lui Luther. care erau elementul cel mai numeros in Ardeal fi carei dädeau. räspindesc intre concetätenii lor ideile marelui reformator german2. este posibil. ca toate mäsurile luate de autoritätile maghiare pentru convertirea romänilor la reformä sä se fi fäcut cu sfatul fi cu initiativa acestor curteni. si E. Brafov fi Oräftie. hotäräfte inlocuirea limbii latine din bisericä cu limba germanä. Reforma luteranä pätrunsese in Ardeal in anul 1519. Rev&z. ln fruntea miscärii a stat insä apostolul reformatiunii din Brasov. Principele loan Sigismund Zzäpolyai (Zäpolya). fi urmärea sä atragä la noua reformä fi pe romäni. :96 . ftia binifor fi romänefte. Reformatio ecclesiae Coronensis ac totius. cancelarul tärii. pästrätorul sigiliului statului. Iohann Fuchs fi Hannes Benkner. in care fixeazä punctele fundamentale ale noii biserici •—■ intre altele fi nevoia de a propovädui Evanghelia Domnului in limba nationalä. In aceste imprejuräri. Predicile lui inspirate gäsesc. s-a desfäfurat in trei centre diferite: Sibiu. Archivum Europae Centrc-Orientalis. a adoptat reforma luteranä. Honterus. Locul de frunte intre sfetnicii de la curtea sa il aveau doi romäni: bätrinul Mihail Csaki. Aceastä activitate. 0 conditiune prealabilä pentru räspindirea luteranismului printre romäni era traducerea fi tipärirea cär^ilor romänefti sub influenta curentelor de reformä. intemeiazä in Brafov o tipografie. In acelafi timp cu safii imbrätifarä luteranismul fi ungurii. unde s-a initiat fi in arta tipografiei. 1941. loan Sigismund era poliglot. un umanist de seamä. si-a continuat studiile in scolile superioare din Cracovia. care. cel mai tinär dintre sfetnici. näzuia sä cuprindä fi Ardealul. urmind liniile politice — trase de mama sa pe timpul regentei — de a organiza in Ardeal fi pe tärim religiös o opozitie puternicä impotriva catolicului Ferdinand. näscut in 1498 in Brasov. In 1542 Honterus publicä in limba latinä fi germanä cartea reformatiunii. Pentru a da mai multä extensiune ideilor reformei. ba chiar probabil. Barcensis provinciae. Honterus. primarii Brasovului. in Basel. alimentatä cu hirtie pusä in circulatie din fabrica ridicatä de prietenii fi concetätenii säi. care fusese preceptorul lui. ini^iatä fi patronatä de safi fi unguri.

spune cä s-a tradus in limba valahä un Catehism. unde pätrunsese mai devreme ideile de reformä. Este märturia diacului Oprea. De altä parte. p. care erä in acelafi timp psalt si profesor „miasteriu — cum spune el — fcoalei rumä. pusä in circulatie de reformä. Wurmloch mai adaogä informatia pretioasä cä multi preoti romäni il primesc ca sacrosanct. De aceea cea dintii publicatie romäneascä apärutä la Brasov este un Catehism menit a fi predat copiilor din scolile romänefti.nefte cä s-au dat doi florini unui oarecare „magister Philippus" —■ Filip Maler —■ pentru munca lui de tipärire a Catehismului valah. „Cu zisa <fi cu cheltuiala) jupinului Hanes Beagner. proprietarul primei fabrici de hirtie din Ardeal. prima carte coresianä. In 1Rechnungen aus dem Archiv von Hermannstadt und der sächsichen Kation. I . intr-o scrisoare din 1546 cätre preotul loan Hessus din Breslau.sitä poporului nefalsificatä si ca tineretul cä citeascä Catehism ul". sä fie popilor romänesti sä inteleagä.ricä ortodoxä a Scheilor din Brasov. cäruia Melanchthon. ln chiar anul alegerii lui Petrus Haller.Ea a inceput la Sibiu. prietenul lui Luther. Honterus. sasii imbrätisarä reforma. 1880. 97 . fi a pastorului Mathias Ramser. murise de la 23 ianuarie 1549. ln anul urmätor. sä invete rumänii cine-s creftini“. dar cä si multi il condamnä. In aceste imprejuräri s-a tipärit in 1544. care convertise la reformä preotiniea sasä din 'I'ara Birsei. ea trebuia inculcatä tinerelor generatii din scoala. in care se pome. I.. ii -SCriä sä „mgrijeascä inainte de toate ca invätätura mintuirii sä fie impärtä. 2Vezi textul reprodus la B i a n u . Sibiu.. primarul orasului Brasov. care intemeiase prima tipografie in Ardeal si reformase scoala. Dar aparitia lui in 1544 este in afarä de orice discutie.. Bibliograf ia veche romäneascä..2 Centrul in care sträduintele de a capta pe romäni la ideile reformei s-au manifestat cu mai multä tärie si mai consecvent a fost insä Brasovul. prin stäruinta fi pe cheltuiala primarului Benkner. H o d o s . un preot sas din Bistrita. care s-a tipärit la Sibiu in caractere sirbesti (chirilice). ln Brasov se intilnesc in aceastä vreme douä persoane care au jucat un xol de seamä in inceputurile cärtii romänesti: diaconul Coresi. 1544.“. 195. prima carte romäneascä —■ un Catehism — din care insä pinä acum nu s-a descoperit nici un exemplar. fiindcä ni s-a pästrat o notitä contemporanä in socotelile orasului Sibiu 1. Coresi se puns in serviciul ideii de tipärire a cärtilor sfinte in limba romänä. Avem in aceastä privintä un pretios document contemporan. sau „eu jupinul Hanäs Beagner. p . ales jude (primär) al Sibiului in 1543. scris-am eu Diacon Coresi.. cum era in primul rind aceea care functiona pe lingä vechea bise. 2 2 . Dar spiritul lui träia incä intre sasii luterani. care dezväluie ceva din imprejurärile si intentiile cu care a fost publicat Catehismul. sä pätrundä mai adinc in masele romänesti.nesti de lingä beseareca Scheailor“ fi „dascäl mai mare ucenicilor eine invatä däseälie". Dar pentru ca ideea nationalizärii serviciului divin. universitatea säseascä hotäräste ca toti clti n-aü primit cuvintul lui Dumnezeu in noua forma sä fie indemnati fräteste a-1 adopta. am avut jelanie pentru sfintele cärti crestinesti. Adalbert Wurmloch. prin stäruinta lui Petrus Haller.. si am scris aceste sfinte cärti de invätäturä. la Sibiu. Hans Benkner. ln aceastä atmosferä de idei adusä de Honterus. care venea din Tirgoviste cu materialul de tipar chirilic.

Cuminecätura. oare diiac. pe care o avea sub presä.. Rosetti. Cronicarii safi Simon Massa fi Marcus Fuchs ne instiinteazä." Sirul tipäriturilor romänesti ale lui Coresi incepe deci. Simbolul credintei ortodoxe niceoconstantinopolitan (credintä crestineascä). in 1559. cum reliquis senatoribus reformavit Valachorum ecclesiam et praecepta catecheseos discenda illis proposuit“ (Quellen zur Geschichte der Stadt Brassö. Catehismul.hismului. acesta spune räspicat cä vlädica Pavel „au porincit in scoalä mearsterii fi dascälii sä inveate rumineaste den cärtile ce le deaderä boiarii cinstitului sfat de mainte si ce va da sfintiia lui. Bra^ov.. defi are. insä nici cu acesta nu corespunde intoemai. cu Catehismul. 5. tradus din porunca episcopului Pavel Tordas cu intentia de a fi tipärit si copiat de „miasteriu scoalei rumä. asa de obscur prezentate in Catehismul romänesc. O data Catehismul unguresc tradus in limba romänä. 1 Catehismul lui Coresi este alcätuit din urmätoarele pärti: 1. fi care a avut un mare räsunet. Iohannes Benknerus. N.buiaste sä inteleagä feciorii. fi indreptind simbolul credintei dupä normele bisericii ortodoxe. unele pärti comune cu Micul Catehism al lui Luther (editia din 1529: Decalogul. O scurtä prefatä. primarul Brafovului. la 12 martie 1559. :98 . amintind pe toti cei ce au contribuit la publicarea Cate. Botezul. Numai astfel. 6. oare preut. care. SimboluL apostolilor. iarä miselamia n-are lipsä de-a ftirea. p. dupä cum ne incredinteazä d. die 12 Martii. dupä cum a arätat d-1 Al. care sint o decalcare dupä sintaxa ungureascä. Milcuitura („cind chemi pe Dumnezeu in ajutor“. 3. refäcind textul din Tatäl nostru fi citatele dupä textul Evangheliei. Decalogul („zeace porincele ale lu Dumnezeu").. totusi nu este o traducere dupä acesta. mai continea fi citeva intregiri imprumutate din marea lucrare de sintezä a lui Filip Melanchthon. Si scoasem sfinta Evanghelie si zeace cuvinte fi Tatäl nostru fi credintä apostolilor sä inteleagä toti 1„ 1559. cu ftirea märiei lui Crai < adicä loan Sigismund Zapolia) fi cu ftirea Episcopului Savei täräei ungurefti. cä in scoala„ cumu trebuiaste si in besearecä. Din aceastä operä a lui Melanchthon au sträbätut pinä in Catehismul romänesc din 1559 ideile dogmatice despre mileuiturä fi datul de har. iudex Coronensis. 1903. Catehismul romänesc se apropie ca fond — si in unele privinte fi ca formä — de Catehismul unguresc al lui Batizi. 2. publicatä in 1521 sub titlul Loci communes rerum theologicarum. 80). el putea spune in prefatä Catehismului: „. in forma catolicä. impreunä cu alalti crestini buni. Originalul unguresc era un Catehism sumar.epilogul unui Octoih romänesc.nefti". IV. Botezul. Tatäl nostru. cä Iohannes Benknerus. al lui Luther. cu ceilalti senatori au reformat bisericä valahilor fi cä a propus Catehismul spre citire si invätare. asa mai virtos cuvintul lu Dumnedzeu tre. 4. 7.Nefte crestini buni socotirä fi scoaserä cartea den limbä särbeascä pre limba romäneascä. darä cumu sä inteleagä deacä invatä in limbä striinä de nu inteleage nimea! Iarä sirbeaste si letineaste sä stie numai eine iaste om cärtulariu. oare dascäl. Limba textului aratä o multime de termeni specifici fi constructii neromänefti. adicä rugäciunea) fi datul de har „cind iti aduci aminte de binefacerile lui Dumnezeu". Tatäl nostru. Sulicä.. Coresi l-a revizuit.). deoarece numai in timpul vietii autorului a apärut in 50 de editii. in afarä de pärtile cuprinse in Micul Catehism.

....... in rästimp de 22 de ani se tipäresc in romäneste toate cärtile care alcätuiesc.................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.50 MÄNÄSTIRILE.................... EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO...119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU .... ....11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN.......... patrimoniul sacru al invätä- ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI......... activitatea de tipärire a cärtilor sfinte in limba romänä se continuä......... ....170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA.159 CULTURA IN TRANSILVANIA.... .190 99 ... .....161 STOICA LUDESCU........................... ..213 CRONOGRAFELE.............................180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’........155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB...........207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU......24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ................. TEXTELE POPULÄRE.........oamenii cine-su rumäni creftini...............52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE.....128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ....................241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ.........92 EPOCA POST-CORESIANÄ................... FOCARE DE CULTURÄ...79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI....................66 I..............150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ.2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV..........................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t......................" Dupä Cafehism. .. ....................45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI.. dupä conceptia reformatilor...............110 LITERATURA RELIGIOASÄ............................. SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ............ . ...... 43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE............. ......

............. ........ cum sä poatä fi ei propovädui fi a spune oamenilor invätäturä dupe cetitul Evangheliei.................. Diverse...... 1577 ... Coresi ne lämurefte asupra scopului acest ei publicatii astfei: „Dacä amu väzutu jelania la multi preuti de tilcul Evangheliilor... ln prefata cu care insotefte textul Cazaniei....1570— 1580 .............. cum il numefte el in predoslovie — o Evanghelie cu invätäturä....CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU....32 Publicatii conduse....................... dupä cum märturisefte Coresi in introducerea Catehismului: „neste crestini buni socotirä si scoaserä cartea den limbä sir.......... imbrätifeazä reformä calvinä. se strecoarä ideile reformei........34 Conferinte rostite la Radio............. asa am aflatu aceste tilcuire a Evangheliilor pre Duminici presre anu........ Ungurii se sträduiesc sä atragä fi pe romäni la reformä lui Calvin fi in acest scop ei luptä pe douä fronturi: pe de o parte ajutä tipärirea cärtilor bisericefti in limba romänä........30 Didactice..... si un Molitvenic.35 Lucräri postume *....... despärtindu-se de safi.......... ........ nu se introduce nici o inovatie care sä devieze biserica romänilor de la traditia ortodoxä moftenitä din strämosi........ Exceptind prefata Cazaniei si Molitvenicul din 1564....rirea unei traduceri anterioare......... poate fi Tetraevangheliarul este retipä............ de a transforma cu totul cultul lui strämosesc dupä normele statornicite de ideile reformei........ Editii de texte...... pe de altä parte......................37 ...... ....tite mai sus... Sub aceastä influenta..beascä pre limba romäneascä“.. Ideea de a se amesteca in credinta intimä a poporului romän....... Evanghelie cu tilc (Cazanie)........242 Literatura modernä...35 Istoria literaturii romane vechi.. Psaltire slavo-romänä ... apare dupä 1564........... scoase de in scriptura prorocilor fi apostolilor fi celor sfinti pärinti............. adicä textul Evangheliilor comentat fi explicat................. Celelalte sint traduceri fäcute in vremea lui Coresi...........219 (1942 -1979).......... cu ajutorul nobilului ungur Forrö Miklös de Haporton — Foro Micläufu........ :100 ........" Era deci o colectie de predici inspirate din textul Evangheliei pe care cäutau sä-1 lämureascä fi care se citeau in bisericä. Pravilä (nu se poate data exact) .32 Comemoräri... Necroloage... ......... Influenta calvinä....... afarä doar de ideea nationalizärii serviciului divin —■ unul din postulatele fundamentale ale curentelor de reformä — fi de o micä aluzie la darul milcuiturii din Catehism.... organizarea bisericii dupä normele calvine................33 Recenzii si rapoarte..... cind ungurii..... Coresi tipärefte in 1564.... in textele amin..... ln epilog.... cautä sä impunä cu sila... pe cale oficialä............ 1581 ' Lucrul apostolesc — Faptele apostolilor — si Psaltirile reproduc o copie de pe vechile traduceri maramuresane.. .

Sau ideea separärii puterii spirituale. ocä cu sensu 1 de „cauzä“. sä putem intelege noi miselame". care a studiat fi a republicat in 1903. considerate de calvini ca idolatria et superstitionum fomenta. Däianu.precum fi ideea nationalizärii serviciului divin: „Acolo in bisericä sä se spue.. nebintetuit = nepedepsit s. care insä este in biserica ortodoxä o piaträ de temelie. Fecioare. otlämäzuit = scutit. sfinta Evanghelie in limba pre care gräescu oamenii. E. fiindcä „s-a ridicat peste toatä lumea fi calca suptu picioare toti impära£ii fi craii fi domnii despre pämint" fi tot astfel se ridicä si contra patriarhului loan din Constantinopol.. apa sfintitä. E. orientindu-se dupä unele cuvinte ungurefti pästrate in textul romänesc: täroasä = gravida. Activitatea lui Coresi se desfäfoarä mai departe cu tipärirea unei Psaltiri in 1577. Intr-alt loc el condamnä." La sfirfitul acestei Cazanii se aflä un Molitvenic — adicä o carte de rugäciuni (de la slav. luminarea. cu numele de 101 . care se cuvine oamenilor bisericii. Acest Molitvenic infätifeazä un interes deosebit prin inovatiile introduse in ritual. prefata Cazaniei: „Aceia nu cred carei sä roagä sfintilor morti: lu Sfintu Pätru fi lu Sfintu Vasile sau Sfintului Nicolae sau Sfintei Mariei. nici in ceriu. potrivit reformei calvine. La cununie se introduce jurämintul. care trebuie sä fie atributia impäratilor. Nerva Hodof.. fi alte adäosäturi". care a descoperit originalul Molitvenicidui lui Coresi in Agenda sau actele bisericesti pe care le sävirsesc de obiceiu ministrii si pästorii sufletesti crestini a lui Heltai Gaspar.. ocrotit.denta Molitvenicului lui Coresi de Molitvenicul lui Gaspar Heltai. de intreaga obste. si pe Coresi.a. iar cuminecätura se prevede numai in extremis. ca: derep ce trebuiaste sä se boteze oamenilor . in aceastä privintä. „Oamenilor de bisericä ■—■ spune el — n-au läsat Dumnezeu domnia sä domneascä in chipul Domnilor fi Voevozilor. nici pre pämintu. In aceste tinuturi. molitviti = a se ruga). el se ridicä cu inverfunare impotriva papei. Astfel la botez se suprimä „mirul. „care s-au sfädit cu Papa pentru domnia fi prea mai märia lumii". Däianu a arätat apoi cu citate paralele depen. cäci pe cultul sfintilor sint intemeiate acatistele. Activitatea de traducere a cärtilor sfinte sub influenta reformei calvine. dedusese cä Molitvenicul a fost tradus din ungurefte. Cä sfinti morfi nu audu rugäciunea noasträ. cultul sfintilor fi al Sf. voievozilor fi dregätorilor acestei lumi. cuvinte care nu se aud nicäieri in limba romänilor din Ardeal. in care a tipärit un ciclu de cärti care i-au asigurat un loc in istoria literaturii maghiare. preotul reforma^ilor din Cluj pe acele vremuri fi proprietarul unei tipografii. dupä cum am väzut mai sus. de puterea materials. dupä moda calvinä. pe care-1 comparä cu Antichrist. Hodos a fost confirmatä in 1S08 de dr. autoritatea ungureascä impusese organizatiunii religioase a romänilor conducätori alefi.a. Pärerea lui N. lata ce spune. precum fi dupä unele constructii proprii limbii maghiare. se desfäfoarä insä mai intins in regiunea Clujului fi a Oräftiei. eu incä am pe el botezat f.. cä numai unulu Iisus Hristos iaste imblätoriu dreptu noi fi rugätoriul: nimea altu." §i in aceastä ordine de idei. in caractere chirilice fi transcriptie latinä. care-1 atinsese.. Dr. acest Molitvenic.

bineinteles. deoarece este cel dintii text romänesc publicat cu caractere latine. am hotärit ca fi ei isä-fi aleagä dintre dinfii un om invätat fi drept. Aceastä traducere pare sä se fi bucurat de multä cinste intre romänii calvinifti.“ Dintre aceste douä cärti. dupä alegerea lui Gheorghe de Singeordz ca episcop al romänilor.jrefti. fiindcä pentru sinodul care urma sä se tinä in anul urmätor la Cluj. superintendentul intervine pe lingä municipalitatea din Bistrita. El cuprinde zece cintece. fiindcä ne da stiri pretioase privitoare la miscarea literarä a timpului. rugind-o. Dar. obftea romäneascä. in ortografie. care s-a intemeiat. totusi preotii romäni. desi documentele unguresti contemporane ne spun cä hotärirea aceasta a fost luatä cu unanimitate. O altä carte importantä apärutä in aceastä epocä sub influenta calvinä este o carte de psalmi versificati. luminati de Domnul Dumnezeu. Liturghia a fost descoperitä in anii trecuti de N. erau refractari ideilor de reformä.“ Pe temeiul acestei hotäriri a dietei. se intruneste un sinod. fi cu acest prilej dieta ardeleanä a luat o hotärire care ne aratä .ducere dupä o veche carte de cintece pentru calviniftii unguri intocmitä de Francisc David. Alexici — ocupä in ciclul tipäriturilor romänefti din veacul al XVI-lea un loc aparte. cu intelegere adeväratä. fiind intrebuintatä in biserici si fcoli. avind fiecare titlu unguresc fi este.cä reforma se räspindise simtitor printre romäni. care hotäräfte introducerea limbii romane si scoaterea din parohie a popilor orbi care vor pästra prejudecata limbii slavone. „Mai <lau de stire preotilor romäni — spune el — ca sä-fi aducä fi bani de cheltuialä ca -sä cumpere cärti romänefti: Psaltirea. hotäräfte— in unanimitate. sinodul intrunit la Aiud. altä carte Liturghia. sub prezidentia noului ales. inainte de traducerea romäneascä din 1570. renuntarea la cultul sfintilor si indepärtarea din bisericä a tuturor preotilor care nu vor inväta poporul in limba romänä despre sfintele taine. pe un Graduale tipärit in Oradea la 1566. trei editii ungu. a ales ca superintendent pe Mihail Tordaf. In 1567. El moare in 1576—1577. crescuti in traditia ortodoxä fi urmind instinctul maselor populäre.superintendenti fi cu sarcina de a contribui la räspindirea reformei. care sä o pläteascä cu un florin. Cartea avusese. Doi ani dupä aceasta. Alte ftiri despre activitatea lui Pavel Tordaf nu mai avem. adunindu-se in sobor. Scrisoarea aceasta a lui Pavel Tordas infätifeazä un interes deosebit din punctul nostru de vedere. dupä cum s-a arätat.:102 . „Deoarece — zice actul — fi in obstea romäneascä sint multi cari. o tra. G. Sulicä. pentru ca predicarea cuvintului lui Dumnezeu cel viu sä nu conteneascä intre dinfii fi sä meargä inainte. fi mai ales pe Cartea de cintece alcätuitä de Szegedi Gergely. la rindul säu. sä punä in vedere preotilor romäni cä vor fi aspru pedepsiti dacä vor lipsi de la sinod. ungureascä. murind superintendentul lor de pinä acum. iar Psaltirea este textul tipärit de Coresi in 1570. s-au rupt de märturisirea greceascä fi ascultä cuvintul lui Dumnezeu in limba lor proprie. din care s-au descoperit citeva foi in Jegätura unei cärti din 1601. Textul — reprodus in facsimile fi transcriere latinä cu un studiu de Stripszky Hiador fi dr. intr-o scrisoare din 9 decembrie 1570. spune documentul unguresc — inläturarea din ceremonial a tuturor lucrurilor privitoare la credintä care nu-si au temeiul in Sfinta Scripturä. cind in locul lui Gheorghe de Singeordz este ales Pavel Tordaf. al cärei prim obiectiv era: introducerea limbii nationale in bisericä.

103 .cm frate sau o rudä a lui Pavel.

timp de aproape 15 ani. incepe —■ acolo unde alune.case in apele reformei — sä se lepede de ea fi sä se intoarcä la credinta strä. Eftimie fi Serafim. cuprinzind culegeri din vietile de sfinti.. Lipsa cärtilor de ritual era simtitä mai ales in Muntenia. §i instruc. in principate.it si mai puternic in rezistenta lor masele populäre roma. strecurate in introducerea Cazaniei din 1564. in sfirsit. unde arta caligrafiei fusese mai putin dez. fi imboldul clerului din tärile libere. in Molitvenic si poate in urgia dezläntuitä de autoritäti pentru a impune cu sila reforma calvinä au indirj.voltatä decit in Moldova. in urma organizärii vietii religioase. publicat de Coresi in toväräfie cu un alt mester tipograf. in 1583 un Evangheliar. Cärtile acestea slavonefti aveau o räspindire mai mare decit cele romänefti. ultima carte tipäritä de Coresi. comandä tipografiei coresiene cärtile de slujbä religioasä. Alexandru. in 1568 un sbomic. intr-un Molitvenic slavon contemporan. bisericile se mmultiserä.. ni s-au pästrat instruc|iile „cind vrea cineva sä vie cäträ a noasträ credintä“ fi sä se lepede „de toatä legea latineascä si de a lu Martin Ereticul fi de toate eresele lor fi de toate hulele lor cu carele hulescu pre duhul svxntu fi pre preacesta si pre svintii lui Dumnezeu si pre svintele icoane".mofeascä. in 1578 un Triod. pe lingä instinctul firesc al maselor. care se copiau anevoie fi deve. in 1577 o Psaltire. in 1579 un Evangheliar. De aceea domnul tärii. fi. trezitä la conftiinta religioasä ortodoxä. cäci revirimentului conftiintei ortodoxe a romänilor ardeleni ii corespunde in Tara Romäneascä o sträduintä de a intäri ortodoxia in forma slavä. si primescu posturele si zilele de postu: mercuri fi vineri fi asa mä jur inaintea lu Dumnezeu“. „Pentru säräcia fi imputinarea svintelor cärti in tara Domniei-mele am dorit fi m-am sfätuit cu Pärintele nostru Preosfintitul Mitropolit. Nu numai cä unele au apärut in douä fi chiar in trei editii (Evanghelia.niserä insuficiente pentru nevoile locafurilor de rugä. in 1574—1575 un Octoih. fi mitropolitii säi.telor obraze.tiile stäruiesc tocmai asupra punctelor care fuseserä atacate in prefata Cazaniei lui Coresi din 1564: „Iar el au ia sä zicä: leapädu-mä fi proclitescu fi crezu intru svintoa Troitä dupä voia lu Dumnezeu fi mä inchin fi Preacinstii de Dumnezeu Näscätoare de pururea fata Mariia fi tuturor svintilor fi svin. tiparul lui Coresi este ocupat cu publicarea cärtilor de ritual in limba slavä. populatia romäneascä. in 1580 un Sbornic la Sebeful säsesc. despre care ne vom ocupa mai jos. slujba se fäcea dupä manuscrise. 10S . cuprinzind cintärile din postul mare.nesti fi preotimea ardeleanä. Dupä Evangheliarul slavon tipärit in 1562. Astfel apar pe rind: in 1562 un Evangheliar. incepind din 1568. Mänäilä. E probabil ca in aceastä intoarcere la matca credintei strämosefti sä fi avut un rol. unde. la anul 1569.“ gräiesc epilogurile acestor cärti — fi mai departe lämuresc cä s-au tipärit „ca sä fie in dar fi in cinste fi spre lauda sfintelor biserici si intru pomenirea fi iertarea päcatelor sträbunilor fi pärintilor noftri fi nouä päcätofilor“. cumpärat de popa Dobre de la un oarecare Bratul cu 55 de aspri si däruit bisericii Scheiu din Brasov. in atmosfera aceasta de vrajbä. Intoarcerea spre ortodoxie.Acesta este episcopul care a patronat traducerea fi publicarea Paliei de la Orästie. Atacurile fätise impotriva dogmelor fundamentale ale ortodoxiei.

in 1579. invätase carte slavoneascä in tara sirbeascä si care se bucura de multä trecere intre contemporanii säi. fi. pästrat in Muzeul de artä ucraineanä din Harcov. un Evangheliar — dupä tipäritura coresianä din 1561. printr-un intermediär slavon — pinä acum neaflat — al omiliiior grecefti ale lui loan Caleca. Grecu. Cartea cu invätäturä — Cazania • — ca un fei de reactie impotriva vilvei pe care a stirnit-o intre romänii ortodocfi Cazania insotitä de Molitvelnicul cu t endinte reformiste din 1564. E probabil cä el a mai tipärit fi alte cärti. 190—194. din care s-a gäsit un exemplar. fiindcä. cä apoi. in Slavia. care era des intrebuintat in relatiile sasilor brasoveni cu Tara Romäneascä — la „Arhimitropolitul" "Jarii Romänefti Serafim. Acesta a ajuns patriarh al Constantinopolului. intre 19 decembrie fi 2 septembrie 1566. un diac Lorint tipäreste la Brafov. care. impreunä cu patru ucenici ai säi. dar cu toate garantiile de autenticitate ortodoxä. cu prilejul unei expozitii din Sighetul Marmatiei. a trimis ■—• poate pe popa Mihai de la bisericä §cheilor din Brasov. Dintre acestia rolul important in traducere pare sä-1 fi avut popa Mihai. de la 25 februarie pinä la mai. un Octoih. Nu sint insä toate omiliile opera personalä a lui loan Caleca. pe vremea paleologilor. prin care se interzicea retipärirea textului de altcmeva timp de 30 de ani. impreunä Si cu preotii de la biseareca Scheailorü de lingä cetatea Brafovului. Hräjitu Lucaci — Luca Hirscher — deci o intreprindere comercialä. care „cu foarte inimä fierbinte fi cu jale aprinsä de mult jeluia la aceastä lumi. Astfel. in sfirsit. 1579 fi 1583). tratativele cu Mihai Viteazul pentru a mintui de pirjol cetatea Brafovului. ea este o traducere. Un al treilea tipograf romän in Ardeal. p. 1 ln aceastä atmosferä de intoarcere spre ortodoxie a apärut in 1581 ultima publicatie romäneascä a lui Coresi. sfätuindu-se fi cu mitropolitul Ardealului Ghenadie fi cu clerul säu. din partea safilor. Un loc aparte in familia textelor coresiene il are Pravila. :104 . o Evanghelie. a dat-o „lui Coresi diaconulü. intre 20 ianuarie si 20 iunie 1567. dar aläturi de Coresi mai lucrau in Ardeal si alti tipografi la imprimare de cärti slavonefti pentru romänii ortodocfi. dar n-au ajuns pinä la noi. Din aceastä tipäriturä — singura care a räzbätut pinä la noi din activitatea lui Cälin — se cufioafte pinä acum un singur exemplar. este Cälin. ci unele par a reproduce predici mai vechi. din al cärei epilog afläm cä el obtinuse un privilegiu de la principele Ardealului. K o r n e e v . la Alba Iulia. dupä cum a dovedit-o de curind d-l V. dupä originalul cärtii. necunoscut pinä deunäzi. pästrat azi in Biblioteca Universitätii din Cluj. 1926.natä carte". intrucit el a purtat. care se leagä de literatura dreptului canonic fi din care s-a descoperit un fragment de 12 foi intr-un codex al muzeului din satul Ieud. sub numele de patriarhul loan al XVI-lea (1334—1347). cind era in plinä mflorire literatura omileticä. Cartea s-a publicat cu cheltuiala judelui Brafovului fi a tot tinutului Birsei. apoi in 1570 un Evangheliar. Sigismund Bathory. de o scoase de in carte särbeascä pre limba rumäneascä. unde a fost adus in timpul revolutiei rusefti dintr-o bibliotecä din Volinsk. care. retipärefte la Brafov. descrierea lui de M. V. cäci ni se spune in prefatä cä judele. anume Popa Iane fi Popa Mihai". Este o carte de care clerul simtea mare nevoie la taina 1Cf.1562. ce era mesterü invätatü intr-acestü lucru. dupä cum afläm din alte izvoare. Cartea venea intr-adevär dintr-un izvor ortodox autentic. in Tirgoviste.

a in. sä fie proclet < blestemat). cä trecu iarna si primävara inceape-se. iar ritmul se desfäfoarä mai vioi fi mai armonios: „Iatä amu fratilorü. gintu. fratii miei preutilor. ci au atins chiar structura sintacticä fi lexicul. 332. iute. n-aväm. din satul Sinpetru. tnnoirile aduse de Coresi vechilor traduceri maramurefene nu s-au marginit numai la fonetism fi morfologie. C. nr. näroade. V. particularitäti care reprezentau o limbä mai evoluatä. pristoi. O copie de pe prototipul pierdut se gäseste in Codex Neagoeanus (Bibl. Pravila coresianä este o traducere dupä Nomocanonul atribuit lui loan Nesteutul.locuit particularitätile arhaice fi dialectale ale acelor texte cu particularitatile graiului vorbit in sud-estul Ardealului fi in Tara Romäneascä. Partea de la sfirsit a Pravilei. derept aceaia. post 7 leat.. O asemenea versiune slavo. Si vedemü toate fäpturile de pre lume intregindu-se. . raporturile sintactice mai precise (obiectul e totdeauna legat de verb prin prepozitia pre). numai noi.tatul I. Acad. si mai sus.gat la sfirsitul Sintagmei lui Mihail Vlastaris. ca si in traducerile slavonesti. arirä au fost inlocuite prin corespondentele lor: räspunsu. gotovi.. Multe cuvinte de obirfie sträinä. O altä versiune. inchinäciuni: intr-o zi 100. le-a inlocuit cu altele de o mai largä circu.a. deaca väzuiu cä mai toate limbile au cuvintul lui Dumnezeu in limba <lor>. In manuscrisele grecesti. Compararea duce insä la o altä concluzie interesantä.latie in limbä.dictii de la taina impärtäsaniei. gäti. inter. Rosetti. Coresi nu este tra.. Bogdan si descrisä in Convorbiri literare. p. p. rumänii. de-1 vinde. XXIV. patriarhul Constantinopolului intre 580—619. p. legäturä. copiat in anul 1620 de popa Ion Romänul. in Grai si suflet (I. 195). Spulber. fi pästratä in Arhivele Bistritei. in 1610. Cuvinte ca: feleleat. se gäsefte copiatä in Codex Sturdzanus fi in Codex Todorescu. Coresi spusese cä . In epilogul Psaltirii din 1577. vorbitä de un numär mai mare de romäni. din vechile noastre mänästiri — poate de la mänästirea Neamtu — a fost descoperitä de regre. din judetul Hunedoarei. fi pomii influrindü fi toate leamnele <pomii> dumbrävilorü fi pämintului räsärindu-i iarbä fi päsärile toate 105 . izeclean. de-am scos den Psältirea sirbeascä pre limba rumäneascä. 39).. excluderi din comunitatea crestinä. punind sub teascul tiparului manuscrisele ce veneau din regiunea Maramurefului. sä fie de intelegätura". in care se evocä viziunea raiului fi a iadului.ducätor —■ cum dealtfel nu este nici in celelalte. näsip f. 3821). a fost semnalatä de d. Rom. copiatä la Ripa-de-jos de un anume popa Toader.. dupä cum s-a putut constata de cätre cei ce au comparat aceastä Psaltire cu Psaltirea Scheianä.eu diacon Coresi. opu iaste. Nomocanonul lui loan Nesteutul se gäseste adäo. a se opri. 727 (v. Textul Pravilei circula in manuscris inainte de a fi fost tipärit de Coresi.spovedaniei in acele vremuri de religiozitate. AI. . cu note marginale romänesti.. Intorsätura frazei e mai fireascä la Coresi. fuglu. cind preotii erau intr-adevar cirmuitorii sufletelor. canonisirea trupului prin post fi metanii: „Cela ce ia mana. Cela ce bagä apa in vin. Ea cuprinde o serie de penalitäti pentru diferitele grade de päcate omenesti: anateme. scrisu-v-am aceaste Psältiri cu otveat. p. trebuintä este. sau chiar din mostenirea latinä.neascä din secolul al XV-lea.“ Dupä d. care nu erau intelese in pärtile din care el venise fi in cele in care ifi implinea munca lui de tipograf. Totufi. Coresi.

däruit Academiei Romäne de C. Tipäriturile coresiene. pe care 1-au impus cu autoritatea cärtilor sfinte. Textul fusese publicat mai inainte in transcriere latinä. I. 1939. Sibiu. unde fusese adus. B i a n u s i N e r v a H o d o s . B i a n u. 1925 (editia facsimilatä). 1 BIBLIOGRAFIE Despre Macarie si Maxim. 4— S 2. B i a n u s i N e r v a H o d o s . de la 3 martie 1563. sec*. tomul I. Iorga in Välenii-de-Munte din Prahova. Cärtile tipärite de Coresi au fost inventariate si descrise de I. in Cercetäri literare. Octoihul lui Macarie (1510) si originele tipograjiei in Tara Romäneascä.. pagini. a noasträ viatä sä o noimü" (Evanghelia cu invätäturä. publicate de N. cumü vedemü acestea toate inoindu-se. räspindindu-se in toate tinuturile romänefti. mai tirziu. Ne folosim de aceastä bibliografie. pinä in vremurile noastre. lit. Bucuresti. Karadja. 1930. fratele lui Vasile Lupu. G h e r a s i m T i m u ? P i t e j t e a n u . 1889. ed. completind-o cu lucrärile apärute dupä publicarea ei. 1924. Evanghelia. Ce. E m.232 p. 54 — 93 si 516 — 529. facsimile de litere. P. Academia Romänä.. Procopovici in satul Liteni din Bucovina. Si sä slävimü si märimü fi ne mirämü prea bunului si mefterului Dumnezeu. IV. Procopovici. Sextil Pufcariu-Al. 1 — 43. Liubavici. p. Despre cärtile tipärite de Macarie si D. cela ce adauge fi intoarce toatä lumea spre noire. Texte de limbä din secolul al XVI-lea reproduse in facsimile. si mai ales P. in Maramures. in Analele Academiei Romäne. cu reproduceri de titluri.1 XVIlea. O bunä bibliografie asupra lui Coresi se gäseste la S e x t i l P u s c a r i u . Bucuresti. p. din Suceava. bibliografia cunoscutä pinä atunci. p. Cärtile coresiene au avut o circulatie mult mai intinsä decit avuseserä traducerile maramurefene. 224—225. o Evanghelie a fost gäsitä de N. exemplare iefite din teascurile primei tipografii romänefti din Brafov. folosind graiul din sud-estul Ardealului si din Tara Romäneascä. au dus cu eie pretutindeni graiul muntean. B i a n u . Bucuresti. v. 1939. seria III. La descrierea fiecärei cärfi. de dr.cintindü. edi^ia a II-a.conului Cored. T u r d e a n u . färä sä bänuiascä. de A n d r e i B i r s e a n u . Un exemplar din Psaltirea slavoromänä a fost descoperit de Alexandru Odobescu la mänästirea Bistrita din Oltenia. Bibliografia rcmäneascä veche. 87). Bibliografia romäneascä veche. a hatmanului Gavril. v. 150. Texte de limbä din veacul a. in bunä toväräsie cu tipäriturile slavonefti contimporane. Mem. afa fi noi. o operä de o importantä deosebitä in culturä noasträ: a pus primele pietre solide la temeliile limbii literare de azi. Prin legäturile comerciale cu Brafovul. a indeplinit. pinä vreame avämü. Lucrul Apostolesc — Apostolul — tipärit de Diaconul Coresi In Brasov la anul 1563. Const. 3. Din textele coresiene au fost reproduse in edi-|ii moderne pinä acum. :106 . p. prefe^e si epiloguri. p. prin cuceririle lui Mihai Viteazul. 525 — 550. urmätoarele: 1. unde se da si toatä bibliografia sirbeascä. probabil. XII -). Tipografia cärtilor bisericesti. III. I. cärtile coresiene au trecut muntii. p. cu o prefa^ä de C o n s t a n t i n E r b i c e a n u . frontispicii si viniete. prin boierii bäjenari fi. care se copiau anevoie cu mina. §i de acestea bucurämu-ne si ne veselimü. P a n a i t e s c u . in Biserica ortodoxä romänä. Lucrul apostolesc. Apostolul: I. Bucuresti. Intrebare crestineascä (Catehismul). cu greseli. Catehismul luteran rotnänesc. Tetravanghelul Dia. In toate tinuturile romänefti s-au gäsit. p. un exemplar din Evanghelia cu invätäturä a fost gäsit de d-1 Al. fi alalte toate moindu-se. Astfel Coresi. Istoria literaturii romäne. poartä o notä din Iafi. in I. Cartojan. I. Catchismul fi Pravila au fost descoperite la Ieud. Epoca veche. Bucuresti.

545 —555. S p u 1 b e r. sectiunea literarä. B i a n u . XLVII (1913). II. Textul. Pravila: I. D r ä . 1930. p. Cea mai veche Pravila romäneascä. in Grai si suflct. in Romania. Omiliile Patriarhului loan XIV Caleca (1334—1347). N. in Dacoromania. D ä i a n u . 7 1—85. Pravila sfintilor apnstoli. p. Despre Apostol: A 1. Despre ce Psaltire si Liturghie vorbe$te Pavel Tordasi la 1570. mem. Precizäri cu privire la izvoarele lor. cu un studiu interesant. 321—334. a cel a . p. 4. Gaster. 15 — 49. Bucuresti. A. Despre Catehism: A n d r e i B i r s e a n u . Bucuresti. Tirgu-Mures. 429 — 434 (despre un exemplar complet din Biblioteca din Budapesta). p. Studiu. H a n e s. in Rävasul din Cluj. II. Brasov. 1914. in Grai si suflet. Un fragment din Molitvenicul Diaconului Coresi (1564). Psaltirea'. 72 — 80 si 104— 111. S e x t i l P u s c a r i u . Documente romänesti din colectia Sölyom Fekete. Cazania din 1581: S e x t i l P u s c a r i u s i A l e x i e P r o c o p o v i c i . E. Despre Molitvenic: in afarä de studiul publicat de N . Editie criticä cu Variante din Evangheliarul lui Coresi de la 1561. 7. 1896. 251 — 260. Bucuresti (1912). Sturdza. Textul. in Analele Academiei Romäne. ia Romania. R o s e 11 i. sectia literarä. sectiunea literarä. II (1927). LII (1921). in Analele Academiei Romäne. p. Kara d j a. publicat in Prinos lui D. I. 684 —690. 58 I. Lexicul Apostolului lui Coresi comparat cu al Codicelui Voronetean. 1107. Arhetipul husit al catehisnielor ■noastre luterane. p. dupä reproducerea lui M. 533 — 541. 929 — 937. p. H a s d e u . R o s e 11 i.g a n u. Gobi. Cf. p. in Nona revistä romänä. seria III. p. 193 1— 1932. din Tilcul Evangheliilor de ia 1564 si din Evangheliarul de la 1574. AI. N. 1939. R o s e 11 i. in Noua revistä romänä III. O editie popularä a acestui text a fost publicatä in colectia „Autorii romäni vechi si contim. D r ä g a n u. 913 — 915. tomul 3.Academia Romänä. in Convorbiri literare. IV. P r o c o p o v i c i . Extras din Anuarul liceuhd Al. p. p. si recenzia lui A 1. Despre Evangheliar: M a r i o R o q u e s . H o d o s . A 1. T. D r ä g a n u . N. P. 1926. urm. p.ghierul diaconului Coresi. Cercetäri literare-istorice. D r ä g a n u . 349—352. XI. Academia Romänä. H o d o s ca introducere la text si amintit mai sus. 107 Pentru chestiuni mai generale: N. Dr. Papiu Ilarian din Tirgu-Mures. p. p. 1901. secfiunea literarä. S u l i c ä . 6. 1927. O nouä publicatie romäneascä din secolul al XVI-lea: Litur. VI (1908). a c e I a s i. Socec. S u 1 i c ä. IV. Cernäuti. Bucuresti. V. 5. p. I. 1903. Academia Romänä. Comisia istoricä a Romäniei. Text -Transcriere. 347. tomul I. B. 6. A. I. 1901. N. V a s i l e G r e c u . 988— 1007 (dovedeste cä Coresi nu traducea. III. P o p o v i c i . Psaltirea piiblicatä romäneste la 1577 de Diaconul Coresi. 235 — 276 (in caractere chirilice si transcriere latinä). p. XXXVI (1907). Textul reprodus in transcriere latinä cu versiunile din Codex Sturdzanus si Codex Neagoeanus (acesta si in facsimile) de C. A. Bucuresti. p. 1894. I. 166— 167. Coresi. si Transilvania. 900 — 901. in Dacoromania. Molitvenicul'. 1923— 1924. in Dacoromania. Diaconul Coresi. vol. Carte cu invätäturä (1581). in Grai si suflet. 100—106. 14 — 24. C. Despre Pravila: C. ci tipärea dupä texte mai vechi). tipärit la Brasov In 1570. 194— 198. seria III. Profesor N i c o 1 a e S u l i c ä : I. tomul I. Academia Romänä. Studii. II. S p u 1 b e r. N . p. reprodusä cu un studiu bibliografic si un glosar comparativ (in caractere chirilice si transcriere latinä).porani". XXXV. 1924. Bucuresti. Cluj. 1881. Studii si cercetäri. copiat de Radu din Mänicesti pentru Petru Cercel. Catechismele romänesti din 1544 {Sibiu) si 1599 (Brasov). p. Despre Psaltire si Liturghierul din 1570: I. 254 si. Despre Lucrul apostolesc al lui Coresi. Texte de limbä din secolul al XVI-lea reproduse in facsimile. IV. M a n g r a . scriitor sau tipograf. Bucuresti. 1091. XLVIII (1922). Cernäuti 1930. 1925. p. Catehismul Martian. 1113. 1924. N . 3 — 1 0 . Bucuresti. 168—181. Cea mai veche Pravilä romäneascä. Bucuresti. Studiul si glosarul n-au mai apärut. V. Bucuresti. Bucuresti. V. I. p. C a n d r e a. 1936. Evangheliarul romänesc din 1561 in comparatie cu cel slavcnesc. p. p. I (1923). 1930. P. in revista Fät-Frumos. in Dacorotflania. in Dacoromania. Pentru prototipul bizantin al Cazaniei lui Coresi din 1581: Prof. Bucuresti. Izvorul principal bizantin pentru Cartea cu invätäturä a Diaconului Coresi din 1581. A.

XI. mem. 1933. a construit casä pentru preot fi a suportat cheltuielile pentru tipärirea Paliei. p. L a c e a . a restaurat bisericä reformatä.fi). Tipografia Bucovina. Mem. II (1929). Academia Romänä.. „propoväduitorul Evangheliei lui Hristos in oraful Caviran Sebefului (Caransebef). 265 si urm. Bucuresti. Despre diacul Lorin-j:: N. cum spun traducätorii cu cuvintele slavone: Bitia ‘(slav. P r o c o p o v i c i . ricdsa (= vechi). in Revista filologicä. Brasov. 6hth = a fi. arheologie si filologie. 289 — 302. PALIA DE LA ORħTIE (1582) S-au väzut in capitolul precedent mäsurile luate de autoritätile maghiare pentru a converti la calvinism bisericile romänefti din Ardeal fi sträduintele depuse de superintendentii romäni pentru a traduce in limba poporului cärtile necesare cultului fi propagandei. sect. domnul Moldovei. Diaconul Coresi — Contributii. fi fusese trimis in ajutorul lui Aron-vodä. Un capitol din activitatea diaconului Coresi. de la gr. Der Humanist und Reformator Iohannes Honter. Errare humanum. seria III. in aceastä intreprindere. I o r g a . in Omagiu lui I. VII. avea ca refedintä Deva. a c e 1 a § i. O incercare de sintezä a fäcut d-1 L u c i a n P r e d e s c u . perseverare diabolicum (Räspuns d-lui Lucian Predescu). sau. de comandantul Hunedoarei. 1930. E un personaj cunoscut in istorie: era comandantul militar al Hunedoarei fi tinuturilor invecinate cu teritoriul unguresc cäzut in stäpinire turceascä. cum il numesc ai noftri — „ales hotnogiu Ardealului fi Järii Ungurefti. adicä Vechiul Testament. cele patru Evanghelii. Festschrift der Buchdruckerei. 1902. Traducätorii au in frunte pe episcopul. Asezarea definitivä a lui Coresi la Brasov. cum il numeau ei.“ Peftifel Moisi. Cea din urmä din firul acestor tipärituri este Palia. 336—338. D. Märian diacul. fi sint in numär de patru: Stefan Herce.toarele critici si recenzii: Dan S i m o n e s c u . hcxoahth = a ie. 7. S t o i c a N i c o l a e s c u . M a z i 1 u. 1933 (Tipografia „Cartea romäneascä“). „ales piscopul rumänilor in Ardeal". Despre Honterus: K a r l K u r t K l e i n . Diaconul Coresi pi familia sa. Heft 22). numai Noul Testament. recenzie in Dacoromania. Cartea intitulatä Palia. :108 . in Revista pentru istorie. Dar cu tot caracterul lui aspru fi impulsiv.rilor romäni ai vremii sä se indrepte fi cätre Vechiul Testament. istorice. Ploie$ti. cu bogatul ei teritoriu. dupä cum se spune in prefata. la opt ani dupä moartea lui. Diaconul Coresi. Ea s-a tipärit. Bucuresti. 1933. Cernäuti.räful acestuia. 1933. p. cu cheltuiala lui Francisc Geszty — Gesti Frenti. Coresi tipärise. Al. dar pentru lucrarea aceasta a se vedea si rectificärile ce i s-au fäcut in urmä. Al. tom. care formeazä fundamentul pe care se sprijinä Noul Testament. 1935 (Schriften der Deutschen Akademie. München. läcuitoriu in Deva".. Brasov. Faptele (fi Scrisorile) apostolilor. cuprinde de fapt numai primele douä cärti: Creatiunea si Ie§irea sau. §erban. i-au distrus mormintul. urit de soldatii säi.jinit. p. „dascälul de däscälie a Sebefului. alcätuind impreunä un intreg: Biblia. publicatä la Oräftie in 1582. Note pe inarginea unei cärti: Lucian Predescu. bitia — creatiune) si Ishodul (slav. 1927. p. . H e r m a n n T o n t s c h . Diaconul Coresi. s-a ocupat totufi cu interes de viata religioasä fi culturalä a supufilor säi: a zidit fcoalä fi internat in Deva. care. Era firesc ca atentia cärtura. Mihail Tordaf. C. Die Honteruspresse in 400 Jahren. Geszty. Bucuresti. Sarcina de a patrona traducerea fi tipärirea Veohiului Testament fi-a luat-o superintendentul Mihail Tordaf — cel ales in 1577 — spri. Johann Götts lohn. De la Coresi Diaconul la Teofil Mitropolitul lui Mateiu Basarab. Bucuresti. Octoihul Diacului Lorint. Era un comandant violent. fi tova. X (1909).. dupä cum s-a väzut. 1933.si. Diaconul Coresi. P r o c o p o v i c i . Bucuresti. Zacan Efrem. 354 — 358. de cätre fiul diaconului Coresi. Bianu.

tatea din Cluj. Emile Picot.ot. precum fi in numele proprii cu terminatiuni flexionare proprii numai limbii ungurefti (ca de exemplu: Calahot din Calah. in Analele Academiei Romäne. tipograf fi autor de cärti — intre care fi originalul Molitvenicului lui Coresi — care i-au asigurat un loc de seamä in istoria literaturii ungurefti. 109 . d-1 Mario Roques in Melanges offerts ä M. care in ungurefte indicä acuzativul.„propoväduitorul Evangheliei in oraful Lugojului".ot. ung. I.licä + terminatiunea -ot. eles. dar regretatul Iosif Popovici. sucuit = obifnuit. Leabimot (Leabim -f. ilis = merinde. tradus fi tipärit in 1551 de un elev al lui Melanchthon. vol.resc intru cuvintele sfinte ale lui Dumnezeu" fi cä „numai noi romänii nu le avem pre limba noasträ. intr-o editie corectatä. ocä = cauzä. ok. ispän . ung. au dovedit cä avem de-a face cu o traducere fäcutä dupä textul unguresc al Ve. Anamimot (Anamim -f ot). cu mare muncä scoasem den limbä jidovescä fi grecascä fi särbeascä pre limbä romäneascä". Dar. Paris. szokni. In prefatä ni se spune cä traducätorii. Ludimot (Ludim -j. „protopopul varmegiei Huniedoarei". torndcz. pastor la Cluj. fost profesor de slavisticä la Universi. ung. fi Archirie. asemänätoare cu aceea pe care a publicat-o in 1573 Luca Osiander la Tübingen. 1925. precum: span = supraveghetor. traducätorii au mai avut — dupä cum aratä d-1 Mario Roques — dinainte fi un text latinesc al Vulgatei. verb. in afarä de textul unguresc. ung. ung. tirnat = piata din fata templului. Gaspar Heltai. pe 1911. fi. Textul unguresc care stä la baza traducerii romänefti se strävede in numeroasele elemente lexicale din cuprinsul Paliei. Paris (1913). XXXIII. independent de dinsul.mina partea care revine fiecäruia in aceastä utilizare de izvoare in limbi sträine. S-a crezut intr-o vreme la noi cä asertiunile traducätorilor sint intemeiate fi s-a cäutat chiar a se deter. nume de localitate bib. fi mai tirziu in Palia d’Orästie (1581—1582).chiului Testament. väzind cum „toate limbile inflo.

1878. care desteaptä imaginatia si miscä simtirea. TEXTELE POPULÄRE LITERATURA APOCRIFÄ Textele Sfintelor Scripturi traduse in Maramures si tipärite de Coresi in a doua jumätate a veacului al XVI-lea s-au raspindit peste tot pamintul romänesc. Iuliu Teodorescu. 283. 1925.färul. Palia ocupä in ciclul traducerilor romänesti din veacul al XVI-lea un loc aparte prin frumusetea traducerii. p. I (1928). 276^283 Fragmentul Leviticului romänesc de la Belgrad. care folosise pinä atunci ca limbä de cultura o limbä sträinä. M a r i o R o q u e s . si mai ales de N. 557 si urm. H. pästrat in douä foi de pergament in Biblioteca Nationalä din Belgrad. III (1926). A l e x i c s . biblioteca dr. precum si A. 19 — 20. IV.tate de veac. S z t r i p s z k y s i G . Budapesta. pe care . Paris. D r ä g a n u in Transilvania. S i a d b e i. Protestdns hatäsok a hazai romdnsdgra. in timpul domniilor lui Matei Basarab fi Vasile Lupu. Budapesta. de M a r i o R o q u e s . scris pe pergament fi pästrat in Biblioteca Nationalä din Belgrad. XVI. Cernäuti. pitoreascä si armonioasä.1926. nu face. au pus capät activitätii tipografice. pe care se profileazä epopeea militarä a lui Mihai Viteazul. A l e x i c s G y ö r g y .. Un fragment din Palia de la Orästie. 1911. T. szdzadbeli romdn forditdsban. Emile Picot). 195 si I. Erdely Irodalmi szemle. s-au apucat sä traducä din multimea textelor slave ale vechilor mänästiri. O copie in fototipie se gäseste in Biblioteca Academiei Romäne. Les premieres traductions roumaines de VAnden Testament. 1911. Paliia de la Orästie. an. legende religioase cu caracter popular. cu o pretioasä introducere. clericii. Szegedi Gergely enekes könyvre. p.' . Traducätorii au stiut sä foloseascä främintärile unui veac de muncä literarä pentru a nimeri cuvinte expresive. Fragmentul de Levitic. p. a fost publicat in text chirilic. 1924. pe care l-a publicat Hasdeu in Cuvente den bätrini. Exagerärile din introducere au fost puse la punct de dr. a fost publicat de H a s d e u in Cuvente den bätrini. aceste traduceri au fost cele dintii zäri de luminä. R o q u e s amintitä mai sus. anul 1912. XXXIII (1911). p. Despre originalul unguresc al Paliei de la Orästie: I. prin limba ei vioaie. 213 si mm.. B i t a y. Paris. Despre acesta vezi si introducerea Tui M. 10/23 aprilie. Ea se reia abia peste o jumä. Originalul Psaltirii Calvine se aflä in Budapesta. in Analele Academiei Romäne. § t. 87-88 (nota 5) si 915. p. Curind dupä aceasta. P o p o v i c i . Preface et livre de la Genese. in Revista filologicä. nr. Bucuresti. ducind pretutindeni cuvintul lui Dumnezeu in limba poporului. p. Cu Palia de la Orästie se incheie seria tipäriturilor romänesti in Ardeal.t. cuprinzind cartea I „Creatiunea". Textul a fost publicat cu un studiu introductiv dedr. 1911. 1913. M a t e i u in Lucea. singurii cärturari ai timpului.. marile schimbäri fi räzboaiele dezläntuite in toate cuprinsurile romänefti. 1911. M e t e s in Tribuna. si in Dacoromania. p. EPOCA POST-CORESIANÄ. ci este o tälmäcire independentä. Pentru neamul nostru. BIBLIOGRAFIE •. cum s-a crezut. dincoace de Carpati. parte din traducerea care sta la baza Paliei de la Orästie. L’original de la Palia d’Orästie (Extras din Melanges offerts ä M. Palia d’Orästie (1581 — 1582). fäcutä in Ardeal la inceputul secolului al XVII-lea si copiatä in Tara Romäneascä. Szegedy Gergely finekes kSnyve. S z t r i p s z k y H i a d o r s i d r .Fragmentul Leviticului (cartea a III-a din Biblie). 5—17. nr. indemnati de rivna cu care poporul primise cartea in limba lui.

tice. Dupä criteriile de limbä — si.nului cei ce si-au träit viata in päcate. pe de o parte. Aceste legende au circulat din minä in minä in toate tinuturile ronia. indreptindu-le gindul dincolo de bunurile trecätoare ale acestei lumi pämintesti. din multimea legendelor slave cu care isi desfäta imaginatia. contrastul dintre chinurile pe care le indurä in fläcärile nestinse ale infer. pe de altä parte. pentru a transpune in limba poporului. rotacismul — legendele religioase apocrife au inceput a fi traduse cam in aceeasi vreme de inviorare religioasä si in aceeasi regiune in care au apärut si primele texte ale Sfintelor Scripturi in limba romänä. Intr-o vreme in care singura clasä de culturä era clerul — si era clerul fiindcä acum patru veacuri cultura era legatä la noi de cunoasterea unei limbi moarte —• traducätorii au fost preotii si cälugärii. mai intii apocalipsele apocrife.nesti. a fost färä indoialä näzuinta de a intäri in sufletul maselor populäre instinc. dar care zugrävesc in culori vii.istoricii literaturilor crestine le numesc legende apocrife. mai intii legendele apocalip. in cuvinte pline de simboluri menite a spori impresia de mister. in primul rind. clericii au ales. pe care le-ar fi aflat prin miracolul unei viziuni ceresti. iar. in care pretinsul autor — un apostol sau un patriarh — dezväluie. Legendele acestea naive. tainele lumii de dincolo de moarte. Cu timpul. si alte centre de culturä religioasä — poate mänästirile din principate — au contribuit la traducerea si räspindirea literaturii apocrife.tele morale. vesnica fericire care asteaptä in grädinile inflorite ale raiului pe cei ce si-au incheiat viata Ul . Interesant este faptul cä din bogata literaturä apocrifä slavä. Ceea ce a indemnat clerul nostru sä impärtäseascä poporului.

tatea preotului.päminteascä in cinste si dreptate. Cälätoria Maicii Domnului la iad. Sisinie. Asa.seazä. Colportorii zelosi ai acestui gen de literaturä au fost preotii. in Maramures. si chinurile celor ce n-au venit duminica la bisericä sau nu s-au ridicat dinaintea preotului cind a iesit din bisericä (sint osinditi sä stea pe scaune inrosite in foc. fiindcä aceste legende apocaliptice.carea lor. Codicele de la Kohalm. unde a dobindit o mare putere de expansiune prin propaganda popii Ieremia Bogomil. Legenda Sf. boemul Kacir — eretic :112 . in Ardeal. Din aceste centre curentul s-a intins in imperiul bizantin si mai ales in Bulgaria. in volumul al doilea din Cuvente den bätrini. Epoca care se intinde de la Coresi pinä la Matei Basarab este bogatä in colectii manuscrise cuprinzind asemenea legende: Codex Sturdzanus. mai sus de Turda. a doua parte cuprinde o altä serie de legende: Legenda Sf. care 1-a imprumutat marelui istoric si filolog pentru studiu si care apoi 1-a däruit Academiei Romäne. Hasdeu. un altul desco. Codex Sturdzanus este alcätuit din douä pärti. pe lingä tendinta de a ridica nivelul moral. in Mähaciu pe Mures. fiindcä pretindeau cä ei detin invätäturä curatä a Mintuitorului) in Germania si Italia — de aci vine si germanul Ketzer. numite de Hasdeu texte bogomilice. Acestea din urmä au fost copiate inainte de 1580 de un anonim si cusute intr-un volum cu textele mähäcene de popa Grigore. sub diferite numiri: patarini in Italia nordicä. intre 1580—1619. altul in Ardeal. trebuie sä fi zguduit adinc sufletul poporului. sint copiate de ei. Iorga. cunoscute si pästrate in Biblioteca Academiei Romäne.). tot in Ardeal. intre muncile pe care le indurä cei päcätosi. Prima parte cuprinde o serie de legende. cathari (de la gr. sub tarul Petru. care a träit in secolul al X-lea. Kaöapö^ = = curat. Lucrurile i$i au expli. la Ieud. de pildä. in satul Mähaciu. copiat in secolul al XVI-lea. precum si un text. copiat intre 1580—1620. de N. intitulate de Hasdeu texte mähäcene: Legenda Düminicii. Codex Martianus. Din Asia erezia a pätruns in Europa prin colonistii greci si armeni. cäci mai toate manuscrisele vechi sau noi ale acestor legende. in colindele religioase si in arta popularä. Bosnia si Hertegovina si s-a räsfirat in Occident.perit de Andrei Birseanu. Apocalipsul apostolului Pavel. Legenda lui Avradm. mai vädesc si preocuparea de a inälta in ochii poporului autori. in regiunea Adrianopolului si Filipopolului. Cugetäri in ora mortii. si dupä el Gaster si toti cei ce s-au ocupat de istoria literaturii noastre vechi au pus in legäturä literatura apocrifä cu o miscare ereticä apärutä in Bulgaria si imperiul bizantin in veacul al X-lea: bogomilismul. citetrele copiate de Popa Grigore. numit asa de Hasdeu dupä numele lui Dimitrie Sturdza. Cel mai vechi este Codex Sturdzanus. Din Bulgaria secta a trecut mai departe in Serbia. El a fost studiat si publicat de Hasdeu in text chirilic si cu o bunä transcriere latinä. cäci numai astfei ne explicäm urmele pe care aceste legende le-au läsat pinä azi in traditiile. BOGOMILII Bogomilismul a fost o sectä ereticä näscutä in Asia Mica din fuziunea cre^tinismului cu dualismul persan. copiat in secolul al XVII-lea. cu versiune slavo-romänä si rotacism x. in Cälätoria Maicii Domnului la iad. se infäti. Aceste legende räspindite prin copii manuscrise au fost adunate si cusute la un loc de timpuriu in sbornice sau codice. Vineri. adusi de impäratii bizantini si asezati la granitele de nord ale Bizantului. descoperit de Ilie Bärbulescu. pe care Hasdeu il credea o creatiune originalä romäneascä cu caracter bogomilic. in Ardeal. Codex Todorescu.

ratul bizantin Alexe Comnenul deschide lupta. ln anul 1111 impä. Vidin si Filipopol. emigranti bulgaropavlichieni. pe medicul Vasilie. Cind Mintuitorul a . atunci cind literatura apocrifä era putin cunoscutä. jupanul Stefan Nemania incepe o groaznicä prigoanä impotriva ereticilor. care rämäseserä credincioase vechii erezii si refuzau crucea. Din aceste tinuturi au venit la noi. LITERATURA BOGOMILICÄ Din literatura bogomilicä.siderau ca rämäsite de idolatrie. ba räposatul Sbiera. Satana este creatorul lumii materiale. la Cioplea.— si au ajuns pinä in sudul Frantei. trei cicluri de legende. nu admiteau Vechiul Testament. Erezia bogomilicä a fost in crestere in Peninsula Balcanicä pinä in secolul al XII-lea. care povesteste epoca in care omenirea a fost sub stäpinirea Satanei.tuiau bunurile pämintesti. Adam. Dumnezeu este creatorul lumii spirituale. combäteau cultul sfintilor si al icoanelor. savantii slavi atribuiau bogomililor un rol important in creatia si räspxndirea literaturii apocrife. pinä tirziu in secolul al XVIIlea. Primul este legenda lui Adam si Eva. care povesteste rätäcirea omenirii sub influenta spiri. dispre. au intrat in literatura noasträ veche. pe care o considerau ca o unealtä cu care diavolul a chinuit pe Mintuitor. Invazia turceascä a impiedicat insä extirparea bogomilismului din tara vecinä. Hasdeu si dupä el Gaster au impärtäsit pärerea slavistilor si aceastä pärere a fost admisä färä nici o rezervä de toti istoricii noftri literari. arzind pe rüg in hipodromul din Constantinopol pe conducätorul sectei. Pornind de la antiteza dintre suflet. Doctrina bogomililor pleacä de la anatagonismul dintre Dumnezeu. a fost silit. punea in legäturä cu erezia bogomilicä insesi inceputurile literaturii noastre.pinit lumea pinä la venirea Mintuitorului. Satana a ascuns zapisul. creatiunea lui Dumnezeu. In vremurile de inflorire ale panslavismului. Satana a pus la cale cäderea omului si izgonirea lui din rai. respingeau crucea. care credea cä prototipul Codicelui Voronetean a fost tradus in secolul al XIII-lea. tarii bulgari Boril si Alexandru se sträduiesc si ei sä inäbuse erezia in Bulgaria. Dumnezeu i-a dat sufletul.cindu-i in exil. era si ea o indepärtatä ramurä a bogomililor din Balcani. ca principiu al binelui. si dintre trup. nu admiteau taina euharis. incepind din anul 1688. izgonit din rai. Aci. insirate intre Nicopole. De aceea bogomilii respingeau Vechiul Testament. dupä eite ftim pinä acum.tului cel räu. ca principiu al räului. scris pe o cärämidä. cind s-a pornit lupta pentru distrugerea ei. desi aveau biserici. el a stä. si considerind viata aceasta de pe pämint ca un popas cätre viata cea vesnicä viitoare. si nu admiteau decit Noul Testament. pe care le con. si pe cei 12 apostoli ai säi. arzindu-i pe rüg sau arun. In secolul al XII-lea si al XIII-lea. invizibile si eterne. in sudu] Dunärii. si Satana. s-a mentinut o fisie intinsä de 14 sate. Citva timp dupä aceasta. in judetul Ylasca si in jurul Bucurestilor. in care apare tema zapisului cu Satana. vizibile si trecätoare. in apele Iordanului. bogomilii predicau asceza. creatiunea Satanei. care era opera si proprietatea Satanei. Celebra sectä a albigensilor. In veacul al XVIII-lea aceste resturi bogomilice au fost convertite la catolicism de cätre misionari franciscani veniti din Bosnia.tiei cu piine si vin. duceau o viatä sobrä. pentru a putea lucra pämintul. sä incheie cu 113 el un zapis prin care i-a cedat sufletul lui si al celor ce se vor naste din el. in Serbia. a Rimnicului. care s-au asezat in jurul Craiovei. Satana a creat trupul omului. impotriva cäreia papa Inocentiu al III-lea a dezläntuit cruciata de exterminare.

cu toate straduintele sale. f. Aceastä legenda. Legenda lui Adam fi Eva se pästreazä in mai multe manuscrise din primul pätrar al secolului al XVII-lea. In literatura oralä a poporului circulä azi un ciclu insemnat de legende in care se vede conceptia dualistä a lumii. intr-o serie de manuscrise din prima jumätate a secolului al XVII-lea. Dumnezeu trimite pe arhanghelul Mihail sau pe sf. loan si a intrat in apele riului ca sä primeascä botezul. 55). ingerii prind pe Satana si-1 spinzurä de toarta cerului. „prada in rai". Ilie sä reia de la Satan zapisul incheiat cu primul om. a prins rädäcini adinci in folclorul nostru.garä. Cärtile pop. care prin vitejia fi iscusinta lui a izbutit sä redobindeascä podoabele raiului. culese de Voronca fi altii (v. Unui. cäci in aceste versiuni. Legenda luptei lui Satanail cu trimifii Domnului pentru podoabele cerului este sursa unuia din cele mai frumoase cicluri de colinde populäre. IV. al cärei prototip bulgäresc este publicat de profe. bulgarii 1-au primit din Bizant. Satana creator al celor rele (viespea. Adam. a räscumpärat-o din päcate.tirii.. despre lemnul crucii. A treia legenda bogomilicä este o detaliere a unui fragment din Evanghelia lui Matei (cap. . sarpele). oaia. Dar. In literatura noasträ veche se mai cunosc incä douä cicluri de legende cu vädit caracter bogomilic. care ni s-a pästrat intr-un manuscript din secolul al XVIII-lea al Bibliotecii Academiei Romäne (nr. Din cununä a crescut un arbore. La atit se reduce literatura cu nuantä bogomilicä in literatura scrisä romäneascä. 1282. in care se povesteste disputa Min.tuitorului cu Satana in pustie. printr-un proces de interpretare simbolicä. Domnul inväluie muntele intr-un nour negru. Acest motiv este impletit cu tema arborelui crucii. versetul 1—12). La rindul lor. povesteste cum Satanail. 37). din care apoi s-a fäcut crucea pe care a fost rästignit Mintuitorul. invidios de creatiunea omului. albina). väzind cä. boul. prefäcinduse pocäit. Ne-a venit din literatura bul. unde apare incä din veacul al XII-lea. revarsindu-se peste ea. sfärimind-o. In unele versiuni populäre tema aceasta s-a contaminat cu zapisul lui Adam. In cele din urmä.sorul Iordan Ivanov de la Sofia. este iertat. in agonie. II. miscarea dramaticä fi frumusetea imaginilor (v. Satana. p. care o primeste pentru a implini Scripturile si a mintui omenirea. stema fi steagurile Domnului. a atras de partea sa o ceatä de ingeri fi. se retrage pe un munte vecin si se pregäteste de luptä. Cärtile pop. unde textul era cunoscut din secolul al XIV-lea. in care se intilnesc laolaltä gradatia poves. antagonism ul dintre cele douä mari puteri: Dumnezeu si Satana — Dumnezeu creator al vietätilor bune (calul. iar a doua. inträ in inima Caiafei si provoacä rästignirea Domnului. p. fi cum Dumnezeu a trimis pe arhanghelul Mihail. ajuns pe pämint. O altä legenda isi propune. ai säi ii impletesc o cununä pe care i-o pun pe cap in ceasul mortii.venit la sf. s-a afezat cu scaunul de deasupra norilor. Din aceastä ramurä. 164—177). s-a asezat peste cärämidä. II. sä arate cum crucea Domnului a fost ridicatä pe locul unde zäcea cäpätina lui Adam fi de aceea in icoanele pe care se zugrävefte rästignirea Mintuitorului se aflä sub cruce o cäpätinä. trimite pe Sit fi pe Eva sä-i adueä din rai o ramurä din pomul cunostintei binelui fi räului. Satana. Exceptind una singurä — in care cei doi creatori apar aläturi ca urzitori ai omului. nu izbuteste sä izgoneascä pe Mintuitor de pe pämint. Singele Domnului. liliacul. Textul se pästreazä intr-un manuscris al Academiei Romäne din secolul al XVIII-lea.. furind veftmintul. Satana :114 .

sufletele vor invia in trupurile pe care le-au päräsit. care. 43—48 si mai ales 68. din Evhologiu si din Viata Sf. intr-o luminä de miracol. in legendele din Codex Sturdzanus sint pasaje din care reiese veneratia pentru crucea pe care a fost rästignit Mintuitorul. Bogomilii propovä. pe care il considerau ca opera a Satanei. Vasile cel Nou. deosebindu-se in aceasta privintä de bisericä ortodoxä. p. in douä grupe: 1. cä eie cuprind idei ce vin in contradictie flagrantä cu doctrina bogomililor. ca si albigensii. ne dezväluie intr-o formä plinä de simboluri tainele lumii de dincolo de moarte. de pildä. Euthimie Zygabenos. legende hagiografice : acestea. pentru douä motive destul de simple: 1. Cälätoria Maicii Ddm. de caracter bogomilic. I. 35 — -42. CODEX STURDZANUS Textele din Codex Sturdzanus insä nu au niinic comun cu bogomilismul. Renuntind dar la clasarea fäcutä de Hasdeu in texte bogomilice si mähäeene. literaturä apocrifä apocalipticä. Bogomilii dispretuiau crucea. In Apocalipsui lui Pavel este un pasaj in care. 94—97. ne povestesc viata supraomeneascä a marilor iluminati care si-au sacrificat viata pentru triumful crestinismului.toria. si 2. bizantinä si coptä —■ cu patru-cinci secole inainte de ivirea bogomilismului in Balcani. Pentru intiiasi datä. precum si marilor asceti care si-au mortificat trupul pentru a-si mintui sufletul. asa cum o cunoastem din expunerea cälugärului bizantin contimporan £u. cä iarä te vei intoarce in trupul täu la ziua de in viere“. Fecioare. in Studii bizantino-romäne.thimie Zygabenos.terul ei. p. D. Asa. si al 2-lea. dupä cuprinsul lor. cunoaste-ti trupul täi: de unde ai iesit. 73—75. vom impärti scrierile din Codex Sturdzanus. aceasta tainä a euharistiei este inväluitä intr-o aureola divinä. in Cälätorie nu numai cä nu este combätutä cäsä. A’pocalipsul apostolului Pavel a fost pläsmuit prin veacul al IV-lea d. in Cärtile populäre in literatura romäneascä. prin carac. in Cälätoria Maicii Domnului la iad. care crede cä in ziua judecätii dir urmä. dupä ce se povesteste cä ingerii iau sufletul omului drept din trup. nu numai din sudul Dunärii. am arätat in 1929. nu admiteai invierea trupului. precum am arätat in altä parte 1.plämädind trupul din lut. ci si din Iran. Dumnezeu häräzindu-i sufletul. dar ea este admisä chiar pentru preoti. in numele apostolilor sau al Sf.duiau dogma celibatului. I. Mergind pe drum ul deschis de Russo. legendä care ne este atestatä ca autentic bogomilicä de cätre cälugärul bizantin. cä nu se poate stabili nici o legäturä nici intre celelalte legende religioase din Codex Sturdzanus. se intorc si-i spun: „Suflete. in care 115 1 Cärtile populäre. prin coloniile iraniene din sudul Rusiei. Codex Martianus si Codex Todorescu si intre miscarea bogomilicä.mtlui la iad si Moartea lui Avraam. Ch. si Epistolia Domnului nostru Iisus Christos sau Legenda Duminicii. Bogomilii respingeau impärtäsania cu piine si vin. nu este originalä. multe din celelalte au putut pätrunde la noi. Russo a arätat cä textul numit de Hasdeu Cugetäri in ora mortii si in care el vedea o creatiune originalä romäneascä. . Textele apocrife din Codex Sturdzanus apar in literaturile creatine — siriacä. bogomilii. La acestea s-ar putea adäuga. cu intentia de a lämuri pasajul obscur din scrisoarea a Il-a a apostolului. Ciclul legendelor apocaliptice este reprezentat in Codicele Sturdzan prin urmätoarele trei texte: Apocalipsui apostolului Pavel. ci este o intretesere de fragmente luate din Dioptra lui Filip Solitariul. pe care o considerau ca un sacrificiu adus demonilor. contimporan cu secta.

el are conceptii ortodoxe: venerarea profetilor. descoperit de regretatul N. calea ingustä care duce spre rai. dupä ce ne descrie bunätatea lui Avraam. De fapt. in fo ma in care il avem in literatura noasträ. care dindu-i sä bea din paharul ei. Avraam isi dä sufletul. stäruieste asupra chinurilor din infern. care destäinuia maselor populäre tainele judeeätii din urmä. adorarea crucii.acesta. Intr-o luminä orbitoare. de tipograful sirb Bozidar Vukovic. in chinuri din ce in ce mai grele. unde patriarhul vede. Textul nu se poate identifica insä. ten. de o parte. deoarece versiunea lui derivä dupä un text sirbesc mutilat. nu se mai indurä sä se despartä de ai säi. intilnesc sub poalele unui munte un : ' cälätor obosit pe care il aduc in casa lor. pe care un cor de ingeri il due spre cer. cu contrastul dintre paradis si infern. Moartea lui Avraam.pf. spune textual cä a fost räpit la al treilea cer si a auzit si väzut lucruri pe care nici un om nu le-a auzit si nu le-a väzut. nepovestesc cum patriarhul.dinta apocalipsului este sä punä in relief contrastul dintre grädinile raiului cu cetatea de pietre scumpe si märgäritare. Este Apocaiipsul Sfintului loan Bogo. si dintre vesnicul intuneric al infernului. Dupä cererea stäruitoare a lui Avraam. ingerul. Peste noapte. si pe care 1-am gäsit apoi si intr-o serie de manuscrise din Biblioteca Academiei Romäne. Fecioarä inträ mai adinc in impärätia intunericului. se destai. In afarä de aceste trei apocalipse. copiatä in Codicele Sturdzan pe la 1580. dar alte versiuni. Isac are un vis reve. ii aratä lucrurile simbolice — o carte pecetluitä cu sapte peceti — si ii destäinuie sensul lor si zilele de agonie ale lumii. traduse din greceste. lator. calea largä care duce spre iad si alte taine divine. ca si in infernul lui Dante.sone — oraf in sudul Frantei — unde fusese pe vremuri un important centru al ereziei albigense. Dräganu intr-un codice din veacul al XVI-lea.lui si care 1-a convertit din cel mai inversunat vräjmas al crestinilor in cel mai zelos apostol. dupä cum aratä titlul. urcindu-se in muntele Tavorului. Iesind o data cu fiul säu __ Isac sä caute un oaspe pentru masä. Versiunea din Codex Sturdzanus se incheie aci. in pragul raiului. A treia legenda. Dumnezeu trimite atunci moartea. Acest apocalips a avut mai putinä räspindire in literatura veche romäneascä. il ridicä pe un car de foe la cer. dupä cum credea Dräganu. Cälätoria Maicii Domnului la iad. care nu era altul decit ingerul Domnului. spunindu-i cä e trimis de Domnul sä-i ridice sufletul. masa de judecatä a lui Sit. cind ingerii vor aprinde pämintul si cind toate cele treeätoare se vor mistui. Dimpotrivä. ne povesteste imprejurärile in care patriarhul a väzut tainele ceresti. ideea cä. Mintuitorul. cu cit Sf. Textul povesteste.slovul. la ziua judeeätii din urmä. scoborit pe pämint. deschizind cerul. se roagä Domnului sä destäinuie cele ce vor fi in ziua judeeätii din urmä. ingäduindu-i sä mai träiascä incä. cum apostolul. la sfirsitul secolului al XVII-lea sau inceputul secolului al XVIII-lea. oamenii vor invia cu trupul. care dezväluie tainele lumii de dincolo de moarte. :116 . cu textul bogomilic descoperit in arhivele inchizitiei din Carcas.'* nuie lui Avraam. unde se muncesc in riuri de foe cei päcätosi. cind va veni Antihrist pe pämint sä amägeascä omenirea. de altä parte. povestind celebra viziune pe care a avut-o in Valea Damascu. si atunci sträinul. care fusese tipärit la inceputul secolului al XVI-lea la Venetia. a mai circulat in vechea literaturä romäneascä un al patrulea apocalips. care nu se asazä niciodatä la masä färä oaspeti. unde diferitele grupe de päcätosi se zbat.

BIBLIOGRAFIE Despre literatura apocrifä s-a scris foarte mult in timpurile din urmä. dupä ce secta a fost distrusä.La literatura apocalipselor apocrife se poate adäuga si Legenda Duminicii sau Epistolia Domnului nostru Isus Christos. Acesta. dintre care unele priveste erezia bogomilicä. care se citesc si azi cu evlavie in lumea satelor si sint socotite ca amulete. . Petersburg. Sinodicul a fost publicat si el in CnHoflHHK iiapa Eopmia. O traducere in limba romänä a dat A l e x . Un sinodic al tarului Boril. Aceste cuvintäri au fost editate in timpul din urmä de un invätat rus M. a avut un adinc räsunet in päturile populäre. in Patologiae cwsus comfletus. dupä un ms. cäpetenia bogomililor. Isvoare bogomilice. Series gradeca posterior. Die Phundagiaten. El pretinde cä a ascultat. care a inceput persecutia bogomililor in Bulgaria. Cärtile populäre in literatura romäneascä. Bucuresti. 1928. Apocalipsul apocrif al sfintului loan Bogoslovul. adueä. E vorba de o piaträ cäzutä din cer. ed. 1908. dar asa de grea cä nimeni nu o putea ridica. vol. pe la jumätatea secolului al XVIIIlea: Semnele venirii lui Antihrist. intratä mai tirziu in literatura noasträ din literatura ruseascä. aceastä literaturä. . I o r d a n . räspinditä de preoti in masele credinciosilor de pe vremuri. au imprumutat materiale pentru ciclul colindelor religioase. Leipzig. cu focul care va mistui pämintul. Bucuresti. impreunä cu cei 12 apostoli ai säi. 1907. 22 — 23.Este o operä de dogmaticä in care se expun doctrinele sectelor care minau crestinismul. sfätuind omenirea sä serbeze duminica si amenintind cu cele mai grele pedepse ceresti pe cei care vor nesocoti duminica si vor eälea legea Domnului. Seena muncilor din iad din pridvorurile multor biserici de sate este zugrävitä adesea cu elemente care amintesc Cälätoria. 1929. a inserat si 117 discutiile pe care episcopul Ilarion le-a avut cu ereticii. Pentru bogomilii din Bulgaria avem un izvor eontemporan in cele 13 cuvintäri ale prez. E u t h i m i e Z y g a b e n o s .biterului Cosma indreptate impotriva ereticilor. de noroc fi päzitoare de primejdii. Cum era de asteptat. cu mitul lui Antihrist. ascuns in spatele tronului. micä la vedere. P o p r u 2 e n k o . I. Universitätii din Utrecht. Biografia a fost publicatä de E.. Cb ko3mm npecßHTepa cjiobo Ha epeTHKH. tradus din greceste in anul 1211 . Sofia. convorbirea dintre impäratul bizantin si medicul Vasilie.rcWa Aoypmixfl). Capitolul despre bogomili republicat de G. F i c k e r . Mai tot ciclul credintelor populäre despre sfirfitul lumii. Nu mai putin norocos a fost. piatra s-a deschis si in ea s-a gäsit scrisoarea Domnului. pentru caapoi sä fie ccmbätute punct cu punct. care se pästreazä in Codex Sturdzanus. pleacä de la acest apocrif si de la o altä carte. care. Textul grecesc intreg a fost publicat de M i g n e. Casa Scoalelor. cu victoria asupra lui Enoh si Ilie. . Doctrina bogomililor a fost expusä de un cälugär invätat. din Bibi. Abia dupä ce patriarhul Ierusalimului si soborul de preoti s-au rugat trei zile. in ur ma acestei convorbiri. pentru a stabil! normele credintei pravoslavnice. intr-o biografie a episcopului Ilarion din Moglena (o diecezä din Bulgaria. unde erau numerosi bogomili). eontemporan cu Alexe Comnenul. Cu deosebire Cälätoria Maicii Domnului la iad si Legenda Duminicii. Predica presbiterului Cosma. a fost ars pe rüg. cu lupta lui pentru a amägi omenirea. Lämuriri suficiente §i o bibliografie bogatä la N. Un al patrulea izvor ni-1 procurä patriarhul Eftimie din secolul al XIV-lea. Textul grecesc a fost publicat pentru intiiasi datä la Tirgoviste in 1710 (de frica turcilor s-a scos capitolul privitor la sarasini). cuprinde adaose interesante. in ceea ce priveste influenta asupra poporului. tom CXXX. 1938.toare. p. impäratul care a dezläntuit prigoana impotriva ereziei din Bizant. Opera lui Zygabenos se numeste Panoplia Dogmatica (Ilavo. C a r t o j a n.

EoroMHJiCKH KHHrn h jiereHfln (Cärti si legende bcgcmilice).. publicat de Academia Bulgarä in 1925. Sofia. Zagreb. • ' :118 . un alt izvor pentru cunoasterea bogomilismului este o operä a episcopului loan Torquemada. Un studiu important pe baza tuturor izvoarelor in literatura bulgarä este al prof. I o r. Wien. el a intccmit in anul 146 1 un Symbchim veritatum fidei romanae ecclesiae. p. Simbolul a fost publicat de Fr. 27-58. R a c k i. Acesta fusese insärcinat de popa Sixt sä converteascä la catolicism resturile bogomililor din Bosnia. pentru a fi apoi combätute din punct de vedere catolic. in care se enumera 15 puncte ale ereziei maniheice. ln acest scop.K a l u z n i a c k i . Werke des Patriarchen von Bulgarien Euthymius.dan I v a n o v . in sfirsit. si urm. p. XIV (1882 . in Starine. 1901.

1928. G a s t e r dupä un manuscris de la inceputul secolului al XVII-lea (circa 1600— 1625). vol. D r ä g a n u. 55 si urm. 34—37. p. de la povestirile marto. 35 — 42. C a n d r e a. N. p. unde este studiatä si intreaga literaturä apocrifä. Alte versiuni din Apocaiipsul Apostolului Pavel. cu o biografie mai completä. p. 1938. I o r g a . Legenda Sf. autorii lor s-au servit de materialul pus119 la indemina de traditia popularä. Vineri au fost publicate de B. Cärtile populäre in literatura romäneascä. Textul Apocalipsului lui loan Bogoslovul a fost publicat de N. Pentru alte manuscrise inedite din colectia Academiei Romäne precum si pentru texte slave publicate de N.milic. Douä manuscripte vechi ■ Codicele Todorescu si Codicele Martian. Bucuresti. Textele apocrife din Codex Sturdzanus (Apocaiipsul Apostolului Pavel. vezi pelarg N. p. Fundatiunea pentru literaturä si artä „Regele Carol II“. vol. pentru care vezi mai pe larg Cärtile populäre in literatura rotndneascä. I (1883). II. Pentru a satisface curiozitatea pioasä a multimilor. Cavalerii. I. 114—115. ln pläsmuirea acestor legende. Cärtile populäre in literatura romäneascä. Cärtile populäre in literatura romäneascä. D r ä g a n u Dacoromania IX. care alcätuiesc un capitol inte. in literatura oralä a poporului nostru se gäsesc insä numeroase legende cu caracter bogo. se gäseste in studiul men.Texte. IV. in Revista pentru istorie. In legäturä cu aceastä legendä stä si textul versificat: Cintecul lui Adam. Moartea lui A vraam. 59 — 67. 63—65. Legenda lui Adam si Eva a fost publicatä de dr. Tihonravov. fireste. 1929.resant in literatura noasträ veche: legendele hagiografice. Pypin.trä" — totusi preotii romäni din pärtile ardelenesti au tradus de timpuriu fi au pus in circulatie fi citeva vieti de sfin^i. Legenda Diiminicii. P. Pentru Lupta arhanghelului Mihail cu Satanail si Disputa lui Isus cu Satana. §i pentru prototipe grecesti a sc vedea Cärtile populäre in literatura romäneascä. p.fuite din admci depärtäri. si N. avide de a cunoaste viata si minunile sfintilor al cäror sprijin il cereau. Bucuresti. Sisinie ). 219-224. LITERATURA HAGIOGRAFICÄ Desi curentele reformiste erau impotriva cultului sfintilor —ne reamin. 200 si urm. incit drumurile care duceau cätre centrele in care se pästrau moastele sfintilor — numite in documentele timpului strata publica peregrinorum — erau intesate de alaiuri lungi de pelerini porniti din toate pärtile lumii crestine. C a r t o j a n . Cultura National».tim de prefata Cazaniei lui Coresi: „sfintii mor£i nu ascultä rugäciunea noas. Porfiriev si altii. N. I. I. pentru care vezi mai pe larg I. si reprodus in Chrestomatie romänä. 1936-1938. I Epoca influentei sud-slave. arheologie si filologie. cärturarii din jurul sanctuarului in care se pästrau moastele lor au alcätuit legendele hagiografice.rilor . vol. I. Istoria romänilor. Iarba fiarelor. Apocaiipsul Maicii Domnului au fost publicate de N. IX (1887). C a r t o j a n . Cf. vol. Literatura aceasta fusese alcätuitä in vremurile de adinc misticism ale evului mediu. care veniserä pe drumuri prä. 78 — 80. Cälätoria Maicii Domnului la iad. O altä versiune cu rotacism (reprodusä in facsimil). p. H a s d e u in Cuvente den bätrini. text romänesc si traducere englezä dupä un manuscris din 1750. 24-34. A. care pleca. II. vol. 85—87. p. p. ' Studii. Nu este insä din secolul XV. D r ä g a n u . Academia Romänä. G a s t e r in The Transactions of the Society of Biblical Archaeology. M. p. 229. M. la capitolele respective. p. A. Douä manuscripte : Codicele Todorescu si Codicele Martian. cind cultul sfintilor luase un avint asa de puternic. I. O versiune dezvoltatä din Moartea lui Avraam a fost publicatä de dr. p. 195— 199. O expunere detaliatä pentru domeniul romänesc. p. Bucuresti. precum si legenda hagiograficä a Sf. Bucuresti.

in afarä de ciclul acesta al marilor martiri care si-au dat viata pentru izbinda ideii creatine. Admirind credinta lor infläcäratä. folosindu-se de strävechile legende populäre. ln cele din urmä.zibilä care destramä puterea legilor fizice ale naturii si inaltä sufletul si trupul celui prigonit de vräjmasii Mintuitorului dincolo de granitele naturii materiale. unde se dau drumul fiarelor sälba. pinä in clipa cind Mintuitorul ii primeste sufletul. dupä ce Constantin cel Mare a admis crestinismul in imperiul säu. In ceasurile de torturä. care radiazä in jurul lor nimbul sfinteniei. de mistica neoplatonicianä. este imun: sägetile nu-1 sträpung. a fost legatä pe cruce si osinditä sä fie arsä de vie. iar in locul lui fan. cum apoi a scäpat neatinsä dintr-un cazan cu smoalä clocotindä si cum. pätruns de divinitate.tezia creatoare a poporului. De aceea. Admiratia lumii crestine incepe sä fie atrasä atunci cätre o altä formä a eroismului mistic: ascetii. dar acestea. :120 . cind se scoboarä in arenä.toase ale lumii. Acest nimb al sfinteniei creeazä in jurul mucenicilor un fei de paväzä invi. literatura hagiograficä mai cuprinde un alt ciclu mare de legende. Pentru hagiograf. fiindcä trupul sfintului. ocrotit prin harul divin. se lepadau de toate bunurile vietii pämintesti si. si cu aceasta s-a incheiat si epoca martirilor. a creat tipul generic al sfintului. acel in care se prosläveste viata marilor asceti. stä mai presus de legile naturii. pe care le infruntä. Se stie cä in veacul al IV-lea. otrava nu-1 distruge. Aceasta sustinea cä in timpul extazului religiös. mortificindu-si trupul. in vägäunile muntilor sau in pustiuri.tice. in primul rind. hagiografii au fost influentati de curentele filozofice ale timpului si. ei se confunda in sufletul lor cu Mintuitorul. fost profesor la Universitatea din Iasi.zofia timpului sau chiar mari impärati bizantini — in misticismul lor fanatic. pentru a obtine harul mintuirii divine.contemporani cu sfintul. Din literatura secolului al XVI-lea §i inceputul celui de al XVII-lea au ajuns pinä la noi §i trei legende hagiografice: legenda Sfintei Vineri. un impärat pägin i-a täiat capul. acestea nu se reped la ei. oferindu-i cununa de martir. cea de-a treia intr-un codice gäsit la Cohalm de d-l Ilie Bärbulescu. bisericä i-a trecut si pe ei in rindul sfintilor. fuseserä in mod constient prelucrate — cum dealtfel se petrec lucrurile si azi sub ochii nostri— de imaginatia popularä: cadrul istoric si geografic in care se desfäsurase viata realä a sfintului fusese sters. pornind in lume sä propoväduiascä invätäturile Evangheliei. duceau o viatä asprä de abstinentä. departe de valurile zgomo. cu care duhul räului cautä sä primejduiascä mintuirea omenirii. prigonirea crestinilor a incetat. transmise din generatie in generate. In elaborarea elementului miraculos din legendele populäre. Legenda aceasta s-a räsfrint in colindele religioase si in descintece: Cine poate spune povestea Sfintei Vineri S-o zica . cum a fost mintuitä de un inger. a Sfintului Sisinie si a Sfintului Alexie — primele douä in Codex Sturdzanus. sufletul omului se poate desprinde de materialitatea trupului si cä. fläcärile nu1 mistuie. Joi sara de douä ori. in care latura miraculoasä a vietii fusese accentuatä §i subordonatä unei conceptii aparte. Torturile cele mai groaznice nu-si mai pot produce efectul. Legenda Sfintei Vineri este o legenda de martirä in care ni se povesteste cum sfinta. Acestia —oameni simpli ori cärturari versati in filo. sfintul este campionul lui Dumnezeu pe pämint in lupta contra päginismului si a ispitelor acestei lumi trecätoare.

....................110 LITERATURA RELIGIOASÄ......................119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä........241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ.........161 STOICA LUDESCU...................24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ......190 CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN 121 BRINCOVEANU..159 CULTURA IN TRANSILVANIA...2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV.........................................207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU... Cä 1-oi scoate din läcuri.............50 MÄNÄSTIRILE.........................52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE..................... TEXTELE POPULÄRE................................................. SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ..170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA.. Din päcuri............79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI. EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO...................... ......................................................128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ.........11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN.....150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ....92 EPOCA POST-CORESIANÄ...........45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI.........213 CRONOGRAFELE......... ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI.....139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU..155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB ...............132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’......43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE..Vineri dimineaja de trii ori......... FOCARE DE CULTURÄ.....................................................66 I......................................................................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU..........219 ....

. Sf.. nici cämäsi se spalä. fiindcä räpise din leagän copiii surorii sale.. dupä spusele mäslinului pe care-1 binecuvinteazä. cea mai veche forma a legendei. Partea finalä a legendei.... tree pe lingä el färä sä-1 recunoascä. zugrävitä pe frescele unei mänästiri crestine de pe la anii 400.. De aceea legenda scrisä se intrebuinteazä si azi. Alexie..si cä in fiecare din aceste metamorfoze ale sale el poartä cite un nume special.. fiul unui nobil roman.. pe care Mintuitorul o trimisese lui Avgar.. duhul räu se poate preface in tot felul de vietäti .... I.. Un descintec asemänätor.. a fost descoperit la noi in niste säpäturi fäcute la Turnu-Severin de d-l C............ Bärcäcilä.. Cine cunoaste numele si-1 pronuntä sau il scrie are pe diavol in puterea lui. Se stie cä...... \6\) gräieste un descintec din Hunedoara.. atunci se poate mtimpla ca copilul sä se imbolnäveascä de samcä (un nume pe care-1 poartä diavolul in aceastä legendä) si atunci.........|ei nefaste a diavolului..... Editii de texte.......32 Publicatii conduse...35 Istoria literaturii romane vechi... cu particularitäti fonetice sirbesti din secolul al XIII-lea..... pleacä spre Edesa... :122 ... il bate cu buzduganul ca sä-si spunä numele si formele in care se preface cind rap este copiii. Dacä nu se ia aceasta precautie.. Necroloage. ca amulet de cätre lehuze si noii-näscuti impotriva influen................... luindu-se pe urmele diavolului..... isi petrece vremea in umilin^ä $i rugä. a cärui duiosie a ispitit din veacul al XI-lea $i condeiul unui truver francez.. care a fost prelucrat in legendä hagiograficä in Egiptul elenistic — unde s-a descoperit acum 30 de ani.30 Didactice... devenit mai särac decit cel mai särac cerse.... nici se toarce..242 Literatura modernä..... cä e räu de pätit" — si la o multime de pätanii ale celor ce n-au respectat ziua sfintei... trimisi in lume pe urmele lui.. Tree astfei 17 ani..cintece numite „de samcä"..... Sf. p. in care sfinta se roagä lui Dumnezeu sä ia in paza lui pe cei ce-i cinstesc ziua si sä blesteme pe cei ce nu i-o cinstesc. Legenda Sfintului Sisinie este un vechi descintec desprins din ciclul formulelor magice ale vechei Asirii..34 Conferinte rostite la Radio.. este obirsia unui intins cerc de superstitii populäre privitoare la interdictia de a munci vinerea: — „Vinerea nu se face lesie.. intr-o noapte. nici se coasä..... in tovärä^ia unui sihastru... ducindu-se la färmul märii..37 (Cärtile populäre. Isi imparte averea saracilor §i.... il gäseste... pinä cind. in fundul märii si.. Diverse...32 Comemoräri..35 Lucräri postume *... scris pe foi de plumb in limba slavä....i. dupä conceptiile populäre. la usa bisericii.33 Recenzii si rapoarte.......... isi päräseste sotia in noaptea nuntii si. mai ales in satele din Bucovina si Moldova. Servitorii tatälui säu..... Sotia §i pärintii rämin deznädäjduij.... unde se pästra icoana nefäcutä de miini omene§ti..... dupä ce-1 sileste sä restituie copiii. se imbarcä pe o corabie care-1 duce in limanurile Capadochiei. de cätre un arheolog francez......... Cea mai interesantä legenda hagiograficä este insä a Sflntului Alexie...... se recurge la des. Aci.. Este o poveste sumbrä despre sfintul care.tor...(1942 -1979).......... pentru a-1 tämädui..

H a s d e u in Cuvente den bätrini. p. II. ii dä adäpost in casa sa. sub . printr-o minune dumnezeiascä. p. II. Codicele de la Cohalm. se dezväluie misterul care-i acoperise viata. care-i rämäsese credincioasä. intilrieste pe tatäl säu. 137—171. p. 284—291. dupä »n ms. • Studii. in amintirea fiului säu. vestea despre sfintenia lui se räspinde§te in toatä tara.t o j a 11 . opera citatä. surprinsä de furtunä.*t Texte. L a z ä r I. Cärtile populäre in literatura romäneascä. dar care. P. XVII. 210-234 (cu studiu). cerindu-i sä adueä in bisericä pe „omul lui Dumnezeu". Revista pentru istorie. Pentru mai multe amänunte bibliogralice de tipäriturl. nici pärintelui. sint subordonate unor idei morale fi religioase. ms. 56 — 57. pre. 1884. romänefti si izvoare. Legenda S/intet Vineri: B. Alexe este astfei descoperit. elementele rudimentäre de ftiinte naturale. M.cum si cele narative. altele chiar burlesti. Rätäcind pe sträzile Romei. prelucratä in Bizanf §i mai tirziu in Roma. G a s t e r . säpatä pe citeva foi de plumb din secolul al XIII-lea si gäsitä la TurnuSeverin. p. nici mamei. fragment aflat in scoartele unei Psaltiri coresiene. cu textul slavonesc in paralelä si cu o redac^iune modernä. Acolo träieste 17 ani. despre care ne-am ocupat la locul säu. Aceastä legendä al cärui simbure il formeazä o poveste siriaeä din secolul al V-lea. Sisinie din Codex Sturdzanus a fost publicatä de B. 153155. I. Florea Marian a cules un ciclu de legende in care viata Sfintului Alexie a fost prelucratä de imagina|ia popularä cu elemente felurite — unele venite din romanul lui Varlaam §i Ioasaf. 1924. Legenda Sf. Pentru o formula de descintec slav in care e citat Sf. C a r. in afarä de Invätäturile lui Neagoe Basarab cätre fiul säu Teodosie. nici sotiei sale. care. pleacä spre tärmul märii si se imbarcä pe o corabie. vol. la N. p. G a s t e r in Chrestomatie. tipäritä la Bucuresti Sn 1878. in Revista istoricä romänä. I. P. Casa §coalelor).Fecioarä se aratä in vis unuia dintre preoti. färä sä se destäinuie nimänui. Sisinie. din secolul al XVIII-lea si dupä versiunea mitropolitului Dosoftei din Vietile sfintilor. il aduce in limanurile copiläriei sale. Dar el se face neväzut. 6 — 7. C a r t o j a n . Cuvente den bätrini. 170-171. Literatura didacticä este reprezentatä in secolul al XVI-lea si inceputul celui de al XVII-lea. Abia la sfirfitul vietii lui. N. prin douä texte: unui venit din Egiptul elenistic prin vechiul Bizan£: Fisiologul. a pätruns in literatura noasträ de la sfirfitul secolului al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea si a avut un räsunet deosebit in sufletul popular. cap. p. C i o m u. BIBLIOGRAFIE . . dupä versiunea lui popa Grigore din Mähaciu din Codex Sturdzanus: o copie derivind din acelasi prototip ca versiunea lui popa Grigore. arheologie si filologie. VIII. Legende hagiografice. tust. aläturi de o versiune din 1779. I o r g a . H a s d e u . p. altul venit din literatura Italiei medievale: Fiore di virtu. in josul paginii. 145—156. M. 342— 352. Viata Sfintului Aiexie: K u f r o s i n a S i m i o n e s c u . dcoarece literatura didacticä de la inceputul culturii noastre era alcätuitä din texte in care maximele. 123 fisiologul. p. p. Bucuresti. 53—54. alcätuitä — dupä cum conchide Max Wellman intr-un studiu recent — in secolul al IV-lea. pe care il credea pierdut. dr. care nu-1 recunoa^te. poate in Egipt. cf. Fisiologul este o interesantä carte. imprumutate din ciclul lui Päcalä. Versiunea din Codex Sturdzanus a fost retipäritä ->'i de dr. sub scara tatälui. LITERATURA DIDACTICÄ Trecerea de la literatura apocrifä la cea didacticä era usor de fäcut. Studii si documente cu privire la istoria romänilor. Sim. 1938. 163. 1929 (ed. legende si istorioare. II. XIII (1906). N.

preotul sä o gäseascä renäscutä fi intineritä. dupä ce sint descrise cu obiceiurile reale sau inchipuite. care cäutau sä descopere calitäfile oculte ale lucrurilor. Alte animale mitice din Fisiolog sint vasi. un fei de balaur cu privirea inveninata. care umblä totdeauna in stoluri. ne spune textul. de fapt. Din Egipt a pätruns in Bizant si a intrat de timpuriu. intra cu el in bisericä. iatä. sint interpretate apoi ca simboluri ale unor idei morale fi religioase. In felul acesta sint descrise si interpretate in sensul unui simbol moral o multime de animale si päsäri: pelicanul.influenta curentelor neopitagoriciene fi a altor curente mistice din Orient. ca Jacques de Vitry s. fi läcuiefte intr-insul. ori in ale istoricilor si riaturalistilor. sau gorgonia. era hränit de Duhul sfint. contele Champagnei si regele Navariei. poate din veacul al V-lea. in care animalele fi päsärile.a. Asa si diavolul: umblä din om in om. care ucide de la distantä. el fuge cä nu-i place. care-si sfisie pieptul pentru ca din singele lui sä-si hräneascä puii. de pildä. ca Thibaud. Dupä nouä ani i se umpleau aripüe de mireasmä fi. care ar fi cerut sfintului sä se roage pentru el lui Dumnezeu. cercind cu viclesugul säu. iar unde aflä lemn slab fi gäunos. dupä cum s-a spus.liscul. traducätorul Bibliei in latin este. pentru ca prin singele lui sä mintuie omenirea de päcatul primitiv. Ieronim. fi ascultä cu urechea fi dacä aflä lemnul tare fi virtos. fi acolo scoate fi puii säi. Dealtfel. mistuindu-se in cenusä. Este. Pentru a ne face o idee de structura acestei curioase cär^i. ne povesteste intr-una din scrisorile sale scena intilnirii in pustiu a sfintului Antoniu cu un satir. porumbeii. sint dati ca pildä crestinilor care trebuie sä se adune in cete la bisericä spre a se feri de diavol. färä sä se hräneascä. in Occidentul latin. Fisiologul a fost alcätuit. ca de pildä finixul. fiindcä. o pasäre ca päunul. ea fuge de la dinsul. in Egipt. §i dacä gäseste om slab sä säläsluieste intr-insul. iar dacä-1 gäseste postind si rugin. se afeza pe jertfelnic fi se aprindea.“ Dupä cum se vede. care ar fi träit pe lingä cetatea Heliopol. nu trebuie sä ne miräm cä elementele din Fisiolog au pätruns in romanele courtois ale Frantei medievale. pentru ca sä se fereascä de soim. cum este descrisä gheonoaia sau ciocänitoarea: „Gheonoaia zboarä din copaciu in copaciu. un fei de tratat de Zoologie fi de moralä in acelafi timp. In ciclul animalelor descrise de Fisiolog se gäsesc fi animalele fantastice din miturile popoarelor vechi. pentru ca apoi . . unde se incrucisa cultura elenisticä cu cea iudaicä si orientalä si cu crestinismul. care s-a rästignit pe cruce. sau in operele truverilor.du-se sau fäcind milostenie. Elementele fantastice pe care le continea nu au izbit mentalitatea naivä a lumii medievale. avantajele magice fi simbolurile lor religioase. a doua zi. un monstru cu chip de femeie fi cu perii capului de balaur. ea tot scobefte fi sä säläfluiefte intr-insul. insusi Sf. Acolo sta nouä ani pe cedrii Livanului. a fost tradus si prelucrat in toate limbile romanice si germanice. auzind toaca preotului din cetate. ca de pildä in Floire et Blanchefleur. sub numele de Bestiarii. este interpretat ca un simbol al Mintuitorului. Cind asemenea naivitäti se gäseau pinä si in scrierile sfintilor pärinti. scobind lemnul. unde. lipsitä de spiritul critic pe care ni-1 dä astäzi progresul stiintelor exacte. Bestiariile s-au bucurat astfel :124 . cu capul de aur. descrierea päsärii este urmatä de interpretarea simbolicä.

ca de pildä despre pelican sau despre amärita turturicä. suflet. de Costea Dascälul.in evul mediu de o largä popularitate. Un alt animal fantastic din Fisiolog. poate din secolul al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea — ■ tradus la rindul säu dupä o versiune sirbeascä.. p.. dar in acelasi timp oträvitoare. Au inspirat pinä si arta. a fost culeasä in mai multe Variante din gura poporului in Muntenia si Bucovina si a fost literalizatä la inceputul secolului trecut de Enächitä Väcärescu (dupä liricul grec Psalidas) si de Asachi (Päsäruica stingherä). dar versiunea cea mai veche se pästreazä intr-un manuscris. La noi. ciubucele si narghilelele cele umplute cu parfumatul tutun al Siriei. pentru fatade. Aceastä temä se gäseste in Invätäturile lui Neagoe. Iorga. cum comentau intr-o vreme autorii nostri de cärti125 didactice. Fisiologul a cälätorit mai departe la slavii sud-duna.rioarä despre pasärea care. precum si ornamentatii pentru vinietele si initialele manuscriselor. pentru portaluri. de doamna Margareta Mociornitä-Constantinescu. nici nu mai bea apä limpede. venit la noi intr-o tipäriturä venetianä sau in manuscris. cu filii. al lui Damaschin Studitul. descrie astfel belsugul din casa lui Dinu Päturicä: „Vutcele si cafeleie cele mai bune. se cunosc pinä acum vreo §ase manuscrise.. spune cä erau „mai räi si mai cruzi decit fiarele .dele si vasiliscii cei oträvitori si veninati“ (ed. dintre care cel mai vechi a fost copiat in 1693. N.reni. cäreia i-au imprumutat motive decorative pentru turnuri. Nu mai putin räspindit a fost Fisiologul in literaturile balcanice. in facsimile si transcriere latinä. Te luptä cu Ananga. invätätoare de la Dealu. de aceea in epoca influentei grecesti s-a fäcut o nouä traducere dupä un text mult mai complet. care-1 pomeneste in oda sa La Schiller: Du sarcina. Fisiologul a fost destul de räspindit in literatura noasträ veche. utilizat adesea ca motiv decorativ in miniaturile manuscriselor din mänästiri si pomenit de multe ori de scriitorii noftri vechi. Toate aceste sase manuscrise descind din acelasi prototip — mult mai vechi. cu consoarte. Vasiliscul nu este aci. Stolnicul Constantin Cantacuzino. si a fost republicat. balaurul cu privirea fermecatä.. acea duioasä isto. Fisiologul se pare cä a pätruns de timpuriu. Cu limbile de sarpe. cameleonul". Nicolae Filimon. arhiepiscopul Naupactei. in romanul säu Ciocoii vechi si noi.cätori decit ai vasiliscului. cu un studiu. 85).. cu ochi de vasilisc. si femeile cele cu ochii mai ferme. adus din Muntele Athos. Mateescu in Calendarul si revista Ion Creangä pe 1914 si 1915. Nu stim cui se datoreste aceastä nouä traducere. du corpul dupä tine. unde a fost tradus in douä epoci diferite: o datä in epoca de aur a vechii literaturi bulgare. este vasiliscul.. in Evanghelia." El a intrat si in creatiunea poeticä a lui Eliade Rädulescu. cu aspra neavere. copiat in anul 1774 de dascälul Duma si publicat de C. De la bizantini. El a imbogätit comoara traditiilor populäre cu legende despre animale si päsäri. o. rämasä färä sot. amvoane si vitraliurile domurilor. nu se mai a^azä pe lemn verde. In sus pe calea strimtä. „sopirla care-si schimbä coloarea pielii. ci balaurul . in epoca de Suprematie a literaturii sirbesti. din biserica Scheilor din Brasov. Versiunea aceasta tradusä din slavoneste este insä sumarä. si decit aspi. altä data mai tirziu. vorbind in Istoria Tärii Romänesti de impäratii romani din epoca decadent ei.

ca piesele unui mozaic. peste 40 de editii. ori pasärea calandrinon. astfel incit fiecare virtute sä fie urmatä de vitiul contrar: dragostea — pizma. incit ucide cu ea de la distantä. tinind seamä de gustul epocii sale. plastice. fiind tradus in limbile sirbä. dar a colindat aproape prin toate literaturile Occidentului si a räzbätut si in Orient. aleasä fi ea din izvoare foarte variate. Fiore di virtii in literatura romäneascä. Romanul lui Alexandru cel Mare). romänä. minia cu ursul. inchipuite ori reale. din scrierile biblice sau din legendele hagiografice. a imbinat intr-un tot armonic materiale asa de disparate la prima vedere. ingim.tul cititorilor din evul mediu. Dupä definite urmeazä in fiecare capitol — in conformitate cu gus. . ele sint totufi alese cu gust. Reamintesc de asemeni duioasa legenda a Casiei si a prietenei sale Theodora cu impäratul bizantin fi cu märul de aur — un reflex al folclorului bizantin. spirituale chiar. bärbätia sufletului cu soimul. dar reunite intre ele armonic. Este Fiore di virtü. care cäutau simboluri pentru ideile morale ale crestinismului in lumea materialä — comparatia virtutii sau a vitiului cu un animal. cu puteri de tämäduire — toate cu obiceiurile lor. Varos au zis: Albina $ine in gura mierea si in coadä acul cu fierea. din Gesta Romanorum.farea cu päunul. Fiecare capitol la rfndul säu e format din patru sectiuni de materiale diferite.fantastic din Fisiolog. greacä. pe care a folosit-o Voltaire in romanul säu Zadig fi pe care a prelucrat-o la noi M. Pythagora: Scumpul <avarul) este ca mägariul ce poartä povarä altuia. adevärul — minciuna.grafiei (in 1474). scurte.“ Partea cea mai atractivä a cärtii o alcätuieste sectiunea a IV-a. ultima. Sadoveanu in Povestiri pentru copii (Pustnicul Ieronim). Compararea cu animalele din Fisiolog se continue cu o serie de maxime. Este o legenda care a avut multä raspindire in evul mediu fi care ifi are sursa ei indepärtatä in Orientul semitic. iar el numai ce-i cu bänatul. C a r t o j a n . un mic tratat de moralä. care a avut un puternic räsunet in literatura evului mediu. ori din scriitori medievali. Analele Acad. Cartea este alcätuitä din 34 de capitole referitoare la virtuti si vitii. Descrierea acestor animale. au fost imprumutate de autorul acestui tratat de moralä al evului mediu din Fisiolog. 1 :126 1A se vedea mai pe larg: N. ca de pildä din romanele celebre ale timpului (ca. si a avut. in decurs de sase decenii. dar a^ezate simetric. Amintesc aci legenda ingerului si a sihastrului. din Bologna veacului al XII-lea. De pildä: „Casiodor: In ce chip buretele nu da apä pinä nu-1 storci. concise. asa si scumpul nu da nimänui nimicä pinä nu-i iai cu sila. care are privirea asa de inveninatä. care intregeste predica privitoare la intarirea virtutilor fi infrinarea vitiilor printr-o istorioarä moralä. Prima sectiune o alcätuiesc defini^iile virtu^ilor sau ale vitiilor. Acest succes asa de frumos se datoreste bunului-simt cu care autorul. Nu numai cä a fost pus sub teascul tiparului in Italia curind dupä inventia tipo. rusä. bulgarä si armeanä. care sint in genere precise fi clare. Al doilea text cu caracter didactic al secolului al XVI-lea romänesc are o origine italianä. precum fi a altora fantastice — ca de pildä vasiliscul sau leoncornul. culese din scrierile biblice sau din filozofii pagini. afa si scumpul stringe avu^ie altora. privitoare la virtujile fi vifiile corespunzätoare. Desi luate din izvoare disparate. precum: frica cu iepurele. dreptatea — strimbätatea. cälugärul benedictin Tomtnaso Gozzadini. FIORE Di VIRTÜ.

pe tärmurile Croatiei. pästratä in Muzeul Rumjancov din Moscova §i studiatä de invätatul rus Istrin. unde a fost tradusä in limba romäneascä. Nu este exclus ca in asemenea imprejuräri un cärturar roman din soliile sau din alaiu. Traducerea romäneascä. mem. . direct din limba italianä. Aceastä a treia traducere a fost fäcutä dupä un text grecesc. totusi lucrul nu este exclus. fäcutä dupä cea romäneascä. IV. prin trei traduceri diferite. care fusese la rindul säu tradus din italianä in secolul al XIII-lea. Aceastä traducere ruseascä. Traducerea ardeleanä era insä plinä de lacune. la anul 1592“. Intr-una din mänästirile croate din insulele sau de pe tärmurile adriatice. De pe tärmurile croate. lit. in Moldova. fiicele lui Petru §chiopul märitate in Venetia cu greco-italieni. Mem. unde a gäsit-o.. TW V /apixcov. Oricit de curios ar pärea la prima vedere un contact direct cu literatura italianä in secolul al XVI-lea. cind clerul nostru a simtit nevoia de a pune in mina poporului cärti de edificare moralä. 2. dacä ne gindim la legäturile ^ärilor noastre cu Italia si in primul rind cu Venetia. in asa-numitul Codex Neagoeanus. dupä cum se vede. unui din boierii lui 127 Rom. atras de celebritatea cärtii. secf.rile princiare romäne. in care se oficia servicul divin in limba latinä si care avea legäturi cu tärmurile vecine ale Italiei—• si in primul rind cu Venetia — un cälugär croat a transpus in limba neamului säu celebra carte de moralä a evului mediu.biei si de aci a fost adusä la noi. de popa loan Romänul. traducerea lui a cälätorit mai departe in inima Ser. cätre sfirsitul secolului al XVII-lea. intr-o copie din veacul al XVIII-lea. pe care documentele ce se descoperä incä in zilele noastre ni le infätiseazä intr-o luminä din ce in ce mai interesantä: soliile lui Stefan cel Mare in ceta. pe la jumätatea secolului al XVIlea. 192S. Fiore di virtü circula deci in literatura noasträ. anii de studiu ai lui Mihnea in Venetia. in epoca de renastere a sentimentului religiös din vremea lui Antim Ivireanu si a lui Brincoveanu. Inainte de aceastä datä. Aceastä versiune fusese tradusä la rindul ei dupä un incunabil italian si publicatä pentru intiiasi datä la Venetia. s-a pierdut. Prima traducere s-a fäcut in secolul al XVI-lea.monahul Rusin. t. o datä sigurä la care a fost fäcutä traducerea ruseascä: 1592. dar se pästreazä traducerea ruseascä. 9— 13. tradusä direct din italianä de cätre Gherman Valahul. Una din aceste tipärituri grecesti a ajuns pinä in mänästirile grecesti din Muntele Athos. si retipäritä continuu in cursul veacuriloral XVI-lea si al XVII-lea. sub ingrijirea mätusii sale Marioara Adorna Vallarga. sä fi incercat transpunerea ei in limba neamului säu. care incepe cu urmätorul titlu: „Cartea Floarea virtutilor si a vitiilor tradusä din limba italianä in valahä sau bogdäneascä <moldoveneascä> de cätre Gherman Valahul.tea lagunelor. aceastä carte a fost tradusä din nou. in timpul pelerinajului säu. care deriva dupä o versiune publicatä in tipografiile grecesti din Venetia. in 1529. Bucurcfli.. ne da. din nenorocire.Fiore di virtu a pätruns in literatura noasträ pe trei cäi. iar din valahä tradusä in slavä de Veniamin Iero. Aceastä traducere s-a pierdut dar ni s-a pästrat o copie fäcutä in 1620. seria III. in satul Simpietru din Hunedoara. sub titlul ”Au0o<. p. de aceea. A doua traducere s-a fäcut dupä un intermediär sirbesc. in Ardeal. ce stätea in mänästirea de cälugärite din Murano.

copiat in 1693 la Brasov de Costea Dascälul de la bisericä $cheailor. care a fost cititä patru veacuri in literatura noasträ. :128 . iar tezaurul proverbelor populäre romänefti datoreazä si el o parte din sentintele sale acestei vechi antologii morale a benedictinului italian din veacul al XIII-lea. dupä cum o spune insufi. Augustin: „Leul nu se luptä cu furnicile. voind sä aducä si el un prinos de recunostintä noii lui patrii. t ' BIBLIOGRAFIE Fisiologul. viitorul mare mitropolit. paharnicul Constantin Sarachini. ca albina care sboarä cu mare ostenealä si sänätoasä intelepciune peste cimpuri si livezi si grädini.Brincoveanu. pentru a-si agonisi hrana". nu putea dispare din circulatie inainte de a läsa in sufletul popular urmele ei. multä gälägie face". Dar el muste nu vineazä. se tipäreste a doua editie. Traducerea a fost tipäritä la 1700. Cartea aceasta. in 1814 se scoate a treia editie la Sibiu si. Paharnicul Sarachini. tradusä de cel putin trei ori. p. Elemente din ciclul asemänärilor cu animalele se gäsesc imprästiate in traditiile populäre privitoare la obiceiurile animalelor si pasä. au fost culese din gura poporului de diferiti culegätori de material folcloric. in 1807.rilor. de tipograful Friederich Herfurt. Istorioare morale ca Fiul impäratului Theodosie sau Ingerul si Sihastru aceasta din urmä prelucratä de M. M o c i o r n i t ä . Isidor: „Gäina pentru un ou face gälägie de o aude vulpea" (din capitolul despre inältare si ingimfare) se gäseste la Anton Pann.. Cartea a dat-o la luminä. care. in 1864. Ierei loan §tefanovici. Manuscrisul cel mai veclii. din floare in floare. FI. tipäritä apoi de cinci ori. Sadoveanu. dupä un exemplar tipärit la Snagov. o tipar este din nou in tipografia fratilor Constantin si Ion Boghici. se intorcea cu el in tarä. Bucuresti. a indemnat pe ieromonahul Filoftei.. s-o traducä in limba romänä. parohul bisericii din Bolgarseghiul Brasovului. 1808. fiul unui doctor grec din Creta ce se impämintise la noi. Maxima atribuitä Sf. Ornitologia popularä romänä. socotind cä din vechea carte de moralä „fiestecare dof. in sfirsit. §i la Anton Pann in forma: Albina in gurä cu miere Si-n coadä acul cu fiere. . o a patra editie la Bucuresti. Astfel maxima Sf. Tipäritura aceasta a avut noroc. iar in colectia manuscrisä a lui Iordache Golescu: „Gäina pentru un ou. si interesul pentru ea era incä destul de viu la inceputul veacului al XIXlea. intr-o publicatie a Seminarului nostru. cu un studiu. de M a r g a r e t a D .toria si nectarul poate suge. a dat peste aceastä carte §i. 1934. nici vul.turul nu prinde muste" apare la Anton Pann sub forma: Vulturul stä-n loc si vegheazä. I. cäci in anul urm at or. Marian. intimplätor. apärutä sub titlul Cercetäri literare. Cartea s-a räspindit repede in toate tinuturile romänesti. Maxima lui Yaros: „Albina tine in gurä mierea si in coadä acul“ o gäsim In manuscrisele lui Iordache Golescu: „Albina tine in gurä mierea cea dulce si in coadä acul cel oträvitor". un cälugär romän atonit. 83—101. ducindu-se sä se inchine la Muntele Athos. la mänästirea Snagovului. de cätre ieromonahul Antim Ivireanu. a fost publicat in facsimile si transcriere latinä. cind. a fost multiplicatä prin copii manuscrise. dupä cum dovedeste culegerea lui Sim. sub forma: Gäina cind va oua Aude o mahala. copiatä in toate tinuturile romänesti.

Citeva capitole publicate in mod critic. p. 273 — 304. 188— 194. memoriul 2. O altä versiune. M o c i o r n i t ä in studiul amintit mai sus. au incercat. ne oprim putin. Pentru raporturile versiunilor romänesti a se vedea si M a r g a r e t a . printr-o bogatä literaturä astralä. p.neascä. asemenea literaturä s-a räspindit in Egiptul ele. 1930. VII. Credintele acestea superstitioase despre influenta astrelor asupra vietii Un alt manuscris din aceeasi familie. i n Archivio glottologico italiano ( a l jUi Ascoli).nistic si de acolo a trecut in Bizant. pe de altä parte. G a s t e r . N. au stabilit semnele zodiacale si. Este un gen de literaturä care reprezintä prelungirea in crestinism a unor strävechi superstitii din lumea anticä: cärtile de prevestire. Eine religionsgeschichtlich naturwissenschaftliche Untersuchung. XII (1928). la care e de adäogat acum: Max W e l l m a n n. C a r t o j a n . pe ruinele vechii Ninive. Aceastä literaturä isi are sursele ei indepärtate in credintele astrale ale vechilor caldeeni si asirieni. pe de o parte.pindeste.LITERATURA DE PREVESTIRE Inainte de a trece la romanul popular. anul X (1886). Heft 1. Fiore di Virtü in literatura romäneascä. Si o bibliografie completä. ca de pildä: „Cind constelatia ursei se intoarce. 1928. din Grecia si din Asia Micä astrologia se infiltreazä in Italia si se räs. Mai tirziu. 501 — 514: Fiore di Virtü dans la litteratare roumaine. s-au descoperit o sumedenie de tablete cuneiforme. In säpäturile fäcute in vremurile noastre in Asia Micä. Pentru originalul grecesc a lui Damaschin Studitul vezi L e g r a n d . in toate straturile sociale. M. M a t e e s c u in Calendarul revistei Ion Creangti pe 1914 si in revista de fo-lclor Ion Creangä. dupä o copie fäcutä in anul 1774 de dascälul Duma din Brasov. Bucuresti. Textul din Codex Negoeanus n-a fost publicat pinä acum in intregime. unde a avut un rol important in elaborarea ultimelor curente ale filozofiei eline. I. a fost publicatä. p. Leipzig. p. precizind dupä miscärile cosmice si dupä fenomenele naturii soarta omenirii. de C. vol. IV. in text romänesc cu caractere latine si in traducere talianä fäcutä de Pietro MerJo. in Analele Academiei Romäne. scrise multe din porunca regelui Sagon I. tradusä din greceste sub titlul Oarecare cunostinte de la filosofii vechi pentru firea si obiceiurile näravurilor oarecäror jivini adunate de preainteleptul intru arhierei Damaschin Studitul. vol. nenorocire peste intreaga tarä“. Cärtile populäre in literatura rcmä. copiat in 1777 de Andronache Bercheceanul. pornind de la conceptia cä este o strinsä legäturä intre miscarea astrelor si tulburärile naturii pe fata pämintului. unde se dä. Phiiologus Supplementband. sä descopere aceste raporturi. Un rezumat in limba francezä al acestui studiu am dat in Archivum romanicum. si intre desfäsurarea vietii omenesti. A se vedea si Cärtile populäre in literatura romäneascä. pentru a avea o icoanä completä a culturii romänesti din epoca de care ne ocupäm aci. 195 — 208. Bibliografia la p. Memoriile sectiunii literare. in special asupra neoplatonismului. 157 si urm. . Studii pentru Fisiolog. cind Roma ajunge o putere mondialä si-si intinde stäpinirea in Orient. Der Physiologus. VII (1914) si VIII (1915). pe care le considerau ca divinitäti. cu un studiu asupra originalului italian si asupra räs. a fost publicat de dr. cu 129 timpul. mai pe larg N. II Physiologus rumeno. C a r t o j a n . 193— 194. p. XXII. seria III» tom. Din Asiria si Caldeea.pindirii lui in literatvirile balcanice si in cea romänä: N. cu preziceri astrale. in Annuaire de V Association pour V encouragement des etudes grecques in France. Fiore di Virtü. I. asupra unor texte care au avut in trecut o largä circulatie in toate päturile societätii romänesti si care formeazä si azi lectura favoritä a claselor populäre. Se stie cä preotii Asiriei si Caldeei au aflat pe cer zodiile. D.

aläturi de literatura apocrifä. in Pravila tradusä de Eustratie Logofätul §i tipäritä pe vremea lui Vasile Lupu in 1644. el prelucra in :130 . Brincoveanu insusi avea la curtea lui un astrolog. si literatura astrologicä. asijderea ceia ce-si socotesc zua intru care s-au näs. sä se treacä de timpuriu. de la apus sau de la räsärit. . judecind dupä marele numär de copii ce ni s-au pästrat. Credincios acestei sarcini. s-au ridicat marii pärinti ai bisericii. care au fost traduse §i in literatura noasträ. De exemplu. este un Gromovnic. spune: „Ce crestini sunt aceia care päzesc basmele jidovesti si eline^ti si ursitorile si vräjile §i astrologiile si obriciri de zile si de luni side ani si Trepetnice". si este reprezentatä la inceputul secolului al XVII-lea prin urmätoarele texte: Rojdanicul sau Zodiacul este un text care prezice viitorul copilului dupä luna sau zodia in care s-a näscut. se spune intr-un loc: „Cei ce cautä in stele sau fac alte meste^uguri sä cunoascä miscarea lucrurilor nestiute. totusi eie se publicau chiar in tipografiile mitropoliilor noastre.cutü si zicü c-au fostü bunä sau ria si acestia sä aibä canon cinci ani“. dupa cum spune el insusi intr-o prefatä.logice au trecut in pravilele de legi. dintre care cel mai vechi cunoscut pinä azi dateazä din anul 1639. Molitvenice si alte texte religioase. intr-o omilie intitu. trepetnics = tremor) prezice viitorul omului dupä diferitele miscäri ale trupului.nuliii. instalatä in 1639 cu material adus din Tara Romäneascä. ' Gromovnicul este o altä carte astrologicä. precum si dupä faptul cä. tipärit la un loc cu Paraclisnl Maicii Dom. cum dealtfel erau si la curtile princiare si regale din Occident. de la Matei Basarab. incit imparatii crestini au deschis lupta impotriva acestui gen de literaturä. Chiar si la curtile marilor nostri voievozi cärtile astrologice erau fo^rte mult pretuite.omenesti prinsese rädäcini atit de adinci in imperiul roman. in evul mediu. dispozitiile impotriva cärtilor astro.. deoarece cea dintii carte iesitä din tipografia mitropoliei de la Alba-Iulia. Astrologul lui Brincoveanu avea. si se gäseste intr-o sumedenie de manuscrise. clipirea genelor. prin mijlocirea slavilor meridionali. omilie care a fost tradusä in limba romäneascä de Radu Greceanu. anume Ion Romanul sau loan Frincul.rea cärtilor de astrologie. Aceastä literaturä a fost mult cäutatä odinioarä. care nu trebuie confundat cu popa Ion Romanul din Simpietru. el insusi copistul unui rojdanic.. precum a fost cazul cu mitropolia din Alba-Iulia sau din Iasi. care pretinde sä dezväluie soarta omenirii si starea sämänäturilor dupä zodia in care va cädea tunetul (slav.latä Pentru mincinosii prooroci si cei färä Dumnezeu eretici. precum: bätaia ochilor. „obicinuita pe an datorie“ de „a se inchina Domnului“ cu „tilmäcirea almanacelor“.. cronicarul lui Constantin Brincoveanu. ca de exemplu Sfintul loan Hrisostomul. Textul cel mai vechi a fost copiat in 1620 de popa Ion Romänul din Simpietru in ArdesÄ si se pästreazä la un loc cu Alexandria si Fiore di virtü in asa-numitul Codex Neagoeanus din Biblioteca Academiei Romäne. Trepetnicul (slav. Lupta deschisä de bisericä a contribuit ca in indicele de cärti oprite de a fi citite de credinciosi. Din indice. gromb = tunet): dupä cum va tuna ziua sau noaptea. poruncind arde. Aläturi de impärati. care. La noi aceastä literaturä a venit din Bizant. A fost se pare mult cäutatä in lumea romäneascä a veacului al XVII-lea. desi pravilele bisericesti opreau citirea lor.

enigme si fabule: Archirie si Anadan. Varlaam si Joasaf si Archirie si Anadan. p. texte slave. ln bibliografia de la sfirsitul capitolului se indicä: manuscrise romänesti vechi editate. texte tipärite.. 172— 187. invätatul cumnat al domnului Matei Basarab. care corespund fiecare unei faze deosebite a sufletului romänesc din trecut. pentru a avea o privire mai clarä asupra romanului popular in epoca influentei slavone. cind tärile noastre se främintau in necontenite lupte pentru apärarea pämintului romänesc. 180— 182.cintece si vräji: Tu stea logostea Toate stelele sä stea Numai steaua lui X sä nu stea. 1929. 694). p. sau: „s-a näscut intr-un ceas bun (intr-o zodie bunä)“. . Stilizate de cärturari in vremuri si täri diferite din material imprumutat din literatura oralä a maselor populäre. a läsat urme adinci in sufletul popular. ibidem. studii asupra materialului romänesc. Tot din aceste cärti vine §i zicätoarea: . lupte ce culmineazä in epopeea fulgerätoare a lui Mihai Viteazul. nu este impärat si impäräteasä care. ale romanelor populäre.pänä si nevoie. 685. 1693—1704. Desi aceste douä din urmä depäsesc epoca pe care o studiem. manuscripte inedite din Biblioteca Academiei Romane. Udriste Nästurel-. calendarul lui Constantin Vodä Brincoveanu. 1940 (studiu fi texte).rea zodie a mai avut“. Foletul Novel. In secolul al XVI-lea. 686 . adaugä E m i l V i r t o s u . p. Iar dupä ce sfortärile pentru intarirea vietii religioase devin si ele mai pu^in intense.Bucuresti. maxime si istorioare sint subordonate tendintei de a inäbusi vitiile si de a intäri virtutile crestinesti. Materialuri folcloristice. calea pentru povestirile mai intinse.cii culturale si a vietii religioase. le tratäm totusi aci. Alexandria. In basmele noastre populäre. I. cind luptele cad pe planul al doilea si cind tree pe primul plan preocupärile pentru organizarea mun. grecesc si slavonesc. la noi. de un autor anonim care s-a folosit de traditiuni scrise si de legende populäre. BIBLIOGRAFIE N. dupä ce a suferit insä influenta versiunilor din Occidentul latin medieval.fiecare an almanacele dupä izvoare italiene — Foglieti Novelli. C a r t o j a n . Se stie cä romanul lui Alexandru cel Mare a fost alcatuit in Egiptul elenistic 131 in veacul al III-lea. aceastä literaturä. cu intriga mai complicatä. care träieste si azi si este cititä cu aviditate in lumea satelor. traduce romanul de apologie a vietii crestine: Varlaam si Ioasaf. Prin caracterul ei fatidic. urme pe care le intilnim pinä in creatiile lui poetice. ALEXANDRIA. a pätruns totusi in literatura noasträ prin intermediul sirbilor. in care legende de animale si pasäri. se traduce romanul de äventuri räzboinice a lui Alexandru cel Mare. de pildä. Cärtile populäre in literatura ro mäneascä. sä nu recurgä la cunostintele unui vraci sau cititor de stele. romanele acestea sint reprezentate In secolul al XVI-lea si al XVII-lea prin trei specimene: Alexandria. ROMANUL POPULAR Literatura religioasä apocrifä si literatura didacticä cu caracter profan. au pregätit. Cel mai vechi roman popular. intretesut cu maxime. apare un alt roman cu caracter moral. ' (Tocilescu. Pentru calendarele lui Brincoveanu. Bucuresti. urme numeroase se gäsesc in des. desi de origine greacä. texte grecesti. Citeva decenii mai tirziu. in ceasurile de mare cum.

cind au inceput sä scrie viata si räzboaiele lui. In Bizant unele copii ale romanului indicau ca autor pe istoricul Callisthenes. care a trecut apoi in toate literaturile lumii. Arrian.tilor. a povestit aceste expeditii. care in nouä ani numai a cucerit in Asia si Africa mai mult pämint decit cunoscuserä grecii temeinic in toatä desfäsurarea vietii lor istorice.bire in imperiul bizantin. Nu trebuie dar. arhipresbiterul Leo. sä ne surprindä faptul cä romanul fantastic al lui Alexandru cel Mare a fost pus. Din Egipt romanul a cälätorit apoi in Räsärit. isprävi de vitejie ale eroilor din alte timpuri. costume <>i vegetatie necunoscutä. in veacul al III-lea a. cu vremea. dar a fost ucis din porunca lui Alexandru. intorsi la casele lor. Desi operele acestor istorici contemporani cu Alexandru (Callisthenes. in fragmentele din acesti istoriografi.itorii posteriori (Polybiu. de aceea in literatura bizantinä romanul e cunoscut si sub numele de Pseudo-Callisthenes. Din imperiul bizantin romanul lui Alexandru a trecut in Occident.Victoriile strälucite ale lui Alexandru cel Mare. Aceastä moarte tragicä i-a atras insä simpatia scriitorilor vechi: Curtius il numeste „vindex publicae libertatis". mai bogatä in elemente fantastice. spre a-i da mai multä autoritate. primind intre altele un colorit crestin.iuri.). alta. incit chiar istoricii pe care el ii luase in expeditiile sale. precum si sfirsitul lui tragic. Callisthenes. pentru cä si-a ingäduit sä critice fastul oriental pe care-1 adoptase genialul cuceritor. unde a fost cu timpul prelucrat. un autor necunoscut. sau amestecat cu fondul strävechi de mituri si legende si in felul acesta s-a creat in jurul cuceritorului macedonean o atmosferä de supranatural. cu obice. pe numele lui Callisthenes. iar Cicero laudä arta si strälucirea sti. transmise din generatie in generatie. prin douä traduceri: una fäcutä in epoca lui Carol cel Mare. au muiat pana in coloarea mitului. Aristobul. Constantin si Romanes. adusä in secolul al X-lea de un napolitan. totusi. nepotul de sorä al lui Aristotel. in Egiptul stäpinit de urmasii lui Alexandru cel Mare. au umplut lumea anticä cu faima expeditiilor intreprinse. unde marele cuceritor macedonean este infätisat ca fiul natural al ultimului faraon egiptean (Nectaneb-Nehtinav) —■ o notä menitä sä satisfaeä mindria vechiului Egipt. intr-o vreme cind truverii colindau din castel in castel pentru a evoca in sälile somptuoase ale oaspe. Nearh) s-au pierdut. in tärile care fäcuserä odatä parte din imperiul lui Alexandru cel Mare. pe care le citeazä scri. Aceastä nouä traducere. Onesecrit. Strabo s. Statuia lui Callisthenes chiar impodobea grädinile serviliene pe vremea lui Pliniu. Cä patria romanului este Egiptul se vede chiar din primele pagini. adunind elemente din traditia scrisä si din cea oralä. se recunoaste germenul unor episoade care au alcatuit mai tirziu o parte din urzeala romanului (ca de pildä: intilnirea lui Alexandru cu amazoanele sau cu gymnosofistii). atit de pretuit de cei vechi. exotismul tärilor cucerite.lului säu.a. Aceste amintiri. intr-un mediu de :132 . Paralel cu aceste traditiuni scrise. care insotise pe marele cuceritor in expeditiile lui. profesorul lui Alexandru cel Mare. a alcatuit romanul. in asemenea imprejuräri. toate aceste elemente au izbit intr-atita imaginatia contemporanilor. si s-a rasplndit cu deose. care fusese trimis in solie la impäratii Bizantului. amintirea despre marele cuceritor si izbinzile lui strälucite s-au pästrat si prin ostasii care sträbätuserä cu el cäile pinä la Indus si care. in sunetul violelor. istoricul lui Alexandru cel Mare. Chr. a trecut in Franta. cunoscutä sub numele de Historia Alexandri Magni regis Macedoniae de proeliis. Acolo..

in orasele de pe tärmurile croate. emigrati la noi din pricinä apäsärii turcesti. O copie de pe aceastä versiune a fost tradusä pe la jumätatea veacului al XVI-lea in Ardeal. Traducerea sirbeascä s-a räspindit repede la toti slavii ortodocsi si a fost adusä in tärile noastre de cätre cärturarii sirbi. in veacul al XVI-lea. Desi nu s-a gäsit pinä acum nici un exemplar din aceastä tipäriturä brincoveneascä. fäcutä. o Alexandrie: „o sia Storia di Alessandro il Macedone. ln cuprinsul manuscrisului se aflä urmätoarea notitä. din cauzä cä au fost intrebuintate in acest roman. tre. Alberic de Besangon — sau mai probabil Briangon — apoi de trei truveri intr-o lungä epopee de 20. numite de atunci versuri alexandrine. ine er ca sä speculeze tema moralä in romanul de vitejie. Una din cele mai vechi versiuni slavonesti care a räzbätut prin vicisitudinile vremurilor pinä la noi s-a gäsit in mänästirea Neamtu.cind de la atmosfera legendelor religioase apocrife la literatura beletristicä. unde s-a incrucisat din nou cu traducerea arhipres. apärutä la Venetia in 1718. care. Acum mai bine de 50 de ani. devenitä apoi o carte popularä. din porunca mitropolitului Grigore. Apostol Manu. nr. printre tipäriturile romänesti. iubire §i moarte tragicä al marelui cuceritor: „Adecä eu mult grefit si ticälos Popa Ion din Simpetru scrif aceastä carte ce se cheamä Alixandrie . in satul Simpietru din judetul Hunedoarei. iar pe vremea lui Brincoveanu ajunsese atit de mult cäutatä.fermentatie epicä. s-a raspindit in numeroase copii. s-a reper'cutat in redactiunile bizantine care circulau intre colonistii greci din Venetia. se gindesc sä-i punä in minä cärtile lui favorite. Originalul traducerii romänefti s-a pierdut. incit a fost singura carte profanä care a fost pusä sub tipar. O versiune in prozä. in näzuinta de a ridica nivelul cultural al poporului. Anton Maria del Chiaro.dentul si a ajuns in Italia. Aceastä traducere.000 de versuri.tanului. in tipografia lui Petru Bart. A fost publicatä la 133 Sibiu. dar. apropiatä de traducerea latinä a napoli. s-a fäcut o traducere in limba sirbä. ma detta Storia e veramente curiosa per le molte favole che in essa vedonsi frammischiate". dintre care cea mai veche se gäseste in asa-numitul Codex Neagoeanus (ms. dar ni se pästreazä o sume.ori tipärita in Venetia. stampata in lingua valaca.denie de copii. Alexandria vede iaräsi lumina tiparului. cu cheltuiala unui negutätor. pomeneste la anul 1713. Din Franta materialul epic despre Alexandru s-a räspindit in tot Occi. fiindcä este atestatä de cätre secretarul de limbi occidentale al lui Brincoveanu. Dupä aceastä versiune greacä. dar care suferise in partea finalä influenta poemelor franceze.si mä usteniiu cit putuiu si o scris sä ceteascä si sä socoteascä bine ce este impärätie cestii lumi desarte si mingänoasä". si a fost copiatä in 1562. totusi existenta ei este in afarä de orice indoialä. originalul occidental nu s-a descoperit incä. ai cäror locuitori träiau in strinse legäturi politice si economice cu Venetia. in zorile redesteptärii nationale. Mai tirziu. in 1794. dese. dupä toate probabilitätile. romanul lui Alexandru a fost preformat in versuri intii de un cleric. De atunci s-a retipärit continuu fi este . scris la anul 1620 de popa Ion Romänul. cu toate incercärile fäcute. in opera sa Istoria delle moderne rivoluzione della Valachia. 3821 din Biblioteca Academiei Romäne). de eite 12 silabe.biterului Leo. Acesta. cind intelectualii Ardealului. istoricul literar rus Veselovskij a arätat cä forma numelor proprii din versiunea neogreaeä si sirbeascä a romanului presupune la baza lor prototipe de origine latinä sau romanicä. interesantä pentru cä ne dezväluie ceva din psihologia clerului de pe acele vremuri.

varlaam si ioasaf. Bucuresti. ' Cu fetele lui Alexandru impärat in cale s-a intimpinat. = in^elept. a trebuit fire^te sä läse urme adinci in tradi^iile si literatura popularä. ascetii intelepti care träiesc o viata de privatiuni. dar cä acestea au bäut apa si.burele acestui roman de apologie a vietii ascetice crestine este legenda lui Buda fi a tatälui säu. Trece putinä vreme la mijloc fi. pe präg de argint a cälcat. corespunzitor grec. intr-un ostrov de la capätul pämintului. in pästrarea slujnuelor sale. p. ca de pildä Casa §coalelor. • ' In revärsatul zorilor. pentru a se duce cätre una din grädinile incintätoare spre a-fi petrece vremea. :134 . fiindcä in unele manuscrise ale Alexandriei se povesteste cä marele cuceritor ar fi dat sticla cu pä vie. Ruxanda. pe care o veche carte indicä.. alcätuitä cu fapte decenii inainte de ivirea creftinismului. in toponimia si onomastica popularä (Darie. Cleofila. o sursä in episodul intilnirii lui Alexandru cu brahmanii gymnosofisti 2. care a dat o editie ingrijitä de marele prozator Mihail Sadoveanu. intilneste pentru intiiafi data un bolnav si atunci aflä de la vizitiul säu ce este boala. däruitä de Evant impäratul gvmnosofi^tilor. Ba chiar fi in cuprinsul oratiilor de nuntä apar reminiscente din Alexandria : Iar nunul cel mare Cälare p-un cal Ca un Ducipal. Candachia). care a circulat neintrerupt patru veacuri in toate straturile societä^ii noastre. ' Din pat de aur s-a sculat. isi au. despre care se prezisese cä va renunta la tron fi cä se va face brahman. Al doilea roman este Varlaam si Ioasaf. intilnefte in cale un mofneag incovoiat sub povara bätrinetii fi atunci aflä cä tineretea se sfirseste cu bätrinetea. regele din Kapilavastu. in mirosul florilor. in pictura bisericeascä (zugrävirea lui Alexandru aläturi de Por impärat fi de Darie. Harb = gol. •- ► ln colindele ce se cintä pe ulitele satelor ln zilele de iarnä. ne-o infätifeazä astfel: Relegele din Kapilavastu dobindise la o virstä inaintatä un copil. yujivo? gol. pe cind copilul. O carte ca Alexandria. aceste divinitäti räufäcätoare sint adesea invocate ca slujitoarele lui Alexandru cel Mare. 99— 100. intilnefte pe cale un convoi mortuar si atunci aflä pentru intiiafi datä marea tainä pe care i-o ascunseserä pinä atunci 1„Alexandria" in literatura romäneascä. 1910. iese cu invoirea tatälui säu din palat. ajuns in virsta adolescentei. uneori. au dob'ndit aripi fi s-au prefäcut in iele. Sim. care macinä sänätatea omeneascä. 2Nagomudrii din versiunea noasträ derivä din slav. verile fi iernile. dupä cum am arätat pe larg intr-un vechi studiu1. in scena infemului. devenind nemuritoare. Lalitavistara. Alexandru Machedon este invocat. si oO(pr)crrri<. curind dupä aceasta. $iM*npi>= infelept. _. In sfirsit. sau a lui Ducipal pe peretii unor biserici de sat din Oltenia) — toate sint dovezi incontestabile de intensitatea cu care a räzbätut fi träieste incä in sufletul popular de azi romanul de vitejie si de miraculos al celui mai mare cuceritor din lumea anticä. Credinte si legende ca de pildä cele despre blajini..azi räspmditä in masele populäre de cätre diferite edituri si institutii culturale. Intr-o zi insä. regele pune sä se zideascä trei palate märete in care copilul avea sä-fi petreacä primäverile. pentru a märi dispozitia de umor si voie buna. In sfirfit. iesind din palat pe poarta dinspre räsärit. numeroasele urme läsate in basme. Pentru a preintimpina o asemenea nenorocire. fi apoi da poruncä strafnicä ca orice suferintä fi orice necaz sä fie abätute din calea copilului. (Cutare) dimineata s-a sculat in cintarea cintärilor. ln ciclul descintecelor de „iele".

sä devinä brahman. In locul tinärului brahman insä. se sträduia. intr-o tinutä de linifte desavirfita. reträgindu-se in pustie. cä moartea este limanul vietii omenefti.rile Indiei. in locul brahmanului. Intrat in palat. se incrucisa cu fondul mai vechi budist. adormiserä. pe vremea regilor Sasanizi. tinärul print se strecoarä din palat si. a cälätorit mai departe in noua ei formä spre Siria.tismul si reculegerea in pustietate. cäci dincolo de lumea „in care unii vin §i din care altii se duc“. E rolul acordat cälugärului Varlaam. Pe cind se intorcea spre palat in prada acestor ginduri triste. la douä leghe de Ierusalim. Siddhärta cade intro adincä meditare: „Nenorocitä sänätatea pe care boalele o distrug. erau necesarc pentru a pregäti sufletul unui tinär fiu de rege sä se despartä de märirile deserte ale vietii pämintesti si sä prefere asce. pe cind Ioasaf nu putea pätrunde in crestinism färä initiere si färä sävirsirea celor douä taine care leagä pe om de Mintuitor: botezul si cuminecätura. se duse la palat si aci ceru sä fie dus inaintea lui Ioasaf — asa se numeste in romanul crestin fiul impäratului — cäci. Aceastä legendä budistä a trecut din India in Persia. dar intr-o noapte. toti hotäräsc sä-l impiedice cu sila de la aceastä nenorocire. Ajuns la limanu. nenorocitä tineretea pe care bätrinetea o nimiceste. unde prin meditare ajunge la cunostinta supremä. prin citirea Vedelor. un cälugär al noii religii a prelucrat-o. pe cind sträjile care-1 pindeau. obosite de prea multä priveghere. tradusä in limba arabä. inäbufind in sine germenul tuturor dorint elor si al ispitelor. ducindu-se la grajd. Acesta träia in pustiul Senaridului. cind crestinismul. loan Damasceanul — i-a dat forma greceascä. prelucrä. cäci problema principalä a transpunerii legendei din forma budistä in formä crestinä era urmätoarea: Siddhärta putea prin propria-i meditare sä ajungä la cunoasterea supremä si la formularea sistemului säu religiös. Acest dar este transmis din generatie in generatie de la sfintii apostoli. care. . intemeind budismul. dindu-i o coloratura crestinä. care si celor ce sunt cu inima oarbä le poate da lumina intelepciunii“. cind. De aceea adaptarea legendei lui Buda la crestinism nu se putea face decit prin introducerea in scenä a unui cälugär cu darul preotiei. Duh asupra lor. Siddhärta intilnefte pe drum un tinär ascet care.toti. Aci un cälugär loan — confundat mai tirziu cu Sf. Saba.torul legendei a introdus un cälugär. doreste sä-i „dea o piaträ pretioasä. ' Ce modificäri a suferit legenda budistä pentru a deveni cel mai bun roman spiritual al evului mediu. legenda. isiiacalul si se face neväzut. aflind prin revelatie divinä despre främintarea sufleteascä a fiului de impärat. impär. el intelege cä numai in religie se poate gäsi adäpost pentru suferintele vietii omenesti fi. se imbräcä in haina de negustor si porni pe o corabie sä-i aducä mintuirea. Instinctiv. Din Persia. sub care a sträbätut in toate literaturile europene: romanice.täfefte tatälui näzuinta lui de a se face si el brahman. care-i vädesc dintr-o datä nimicnicia vietii omenefti. Varlaam oferä piatra pretioasä. Zguduit de aceste neafteptate intilniri. . spune el. slavice si germanice. care nu era alta decit invätätura 135 Mintuitorului. care venea dinspre apus. nenorocitä viata in care omul rämine afa de putin". cum il caracterizeazä Krumbacher? S-au pästrat cadrul initial si cele trei intilniri fatale. unde. intors acasä. din punct de vedere psihologic. care la rindul lor 1-au primit de la Mintuitor in ziua coboririi Sf. Tatäl convoacä capeteniile tribului. Dar cele douä taine nu le poate indeplini in crestinism decit cineva care are darul preotiei. de unde apoi a ajuns pinä in mänästirea Sf.

ochii in sus. U. ARCHIRIE si ANADAN. urcindu-se pe tronul tatälui säu. Generatii intregi de cälugäri nemteni si-au trecut din minä in minä acest edificator roman ascetic. cele patru aspide sint cele patru stihii ale trupului omenesc. sint minunatele apologuri pline de adinc inteles al vietii omenesti. care rodeau copacul de la rädäcinä. a trecut si la slavii sud-dunäreni. care a inspirat lui Rückert balada Es war ein Mann in Syrerland. sau parabola inorogului1. ca de pildä in San-Marco din Venetia. Al treilea roman apärut in acestä perioadä de timp. Acest roman. fi a devotamentului vasalilor asirieni 1 Un om. Ea este räspinditä si in masele poporului nostru. unde se credea in afarä de primejdie. viitoare. se gäseste zugrävitä si in citeva din vechile noastre biserici. si care. cumnatul lui Matei Basarab. este romanul lui Archirie si Anadan. copacul este cursul vietii. in sfirsit. a fost tradus de Udriste Nästurel.ciuge — care a fost utilizatä si de Shakespeare in actul al II-lea din Negustorul din Venetia si care are paralele in basmele noastre. in sfirsit. nu domneste mult. care a fost sculptatä in catedralele din Occident. si unui din ei. nu mai putin interesant prin marea lui vechime fi prin originea lui asirianä. „Decipäräsindu-si grija si toate nevoile ce-1 cuprinsese". se porni sä' guste mierea. suflind cu foe". Tilcul parabolei este urmätorul: präpastia este lumea. sprijinite de minunate parabole. incearcä prin toate mijloacele sä-si smulgä copilul din aceastä nenorocire. in sfirsit. Asa este. de pildä. cum o credea el. Ioasaf simte coborindu-se in sufletul lui zbuciumat inseninare si se crestineazä. aflind cä fiul säu a imbrätisat religia pe care el o prigonea. väzu patru capete de aspidä. mila ta. soarecii — ziua si noaptea. „Cätind la ramura pe care-si intepenise picioarele“. Impäratul. se retrge in pustietate. Ridicind. balaurul — iadul . adus la noi de valul emigrärilor stirnite de urgia dezastrului din Cimpia Mierlei. parabola celor patru cos. de unde a fost culeasä in mai multe rinduri si de unde. pe lingä puritatea seraficä a sufletului lui Varlaam.este o viatä vesnicä. dar väzind statornicia tinärului. altul negru. a notat la inceputul veacului al XVIII-lea pe filele ingälbenite ale manuscrisului aceste induiosate rinduri: „0. Cätind in jos väzu doi soareci. fugind de inorog. a fost stilizat si tipärit de Anton Pann in 1850 si se tipäreste si azi pentru lectura copiilor si a maselor populäre. care a ajuns mai tirziu si episcop de Roman. Aceastä anecdotä plinä de umor a fost reluatä de Boccacio in Decameronul säu. mare este! Minunatä cartea aceasta plinä di toate de invätäturile svinte". „groaznic la vedere. cäzu intr-o präpastie si apucindu-se cu miinile se sui intr-un copac. Ioasaf. El circulä in literatura noasträ <iin veacul al XVII-lea. Soricu.vingä pe impärat cä numai femeile pot smulge pe tinärul print din calea ascetismului. Doamne. de La Fontaine in fabulele sale. unui alb. ceea ce formeazä frumusetea acestui roman. In fundul präpastiei. ca de pildä la mänästirea Sucevita din Bucovina. care merge pinä acolo incit pune la cale pieirea unchiului säu binefäcätor. väzu picurind din ramurile acelui copac putinticä miere. Este o poveste in care se intret es douä teme principale: a nerecunostintei unui fiu adoptiv. sau la Bäjesti si Aninoasa din judetul Muscel. Cel mai vechi manuscris slavonesc al romanului lui Varlaam dateazä din secolul al XIV-lea si s-a gäsit de invätatul rus Iacimirskij in biblioteca mänästirii Neamtului. fiindcä. stäpinit tot mai mult de gindul vietii spirituale si al mintuirii sufletesti. cäsca gura sä-1 inghitä. este pätruns si el de adevärurile eterne ale crestinismului $i se boteazä. primind botezul si cuminecätura. si. un sarpe. Tot asa anecdota cu care vräjitorul Tevda cäutä sä con. Räpit de frumusetea invätäturilor lui Varlaam. a fost versificatä de poetul I. iar picätura de miere este dulceata acestei lumi treeätoare. care din literatura bizantinä s-a räspindit in toate literaturile evului mediu occidental. Intr-adevär. :136 .

o misiune arheologicä germanä. trimite. Faraonul Egiptului. dupä obiceiul timpului. ln rästimp. Ducindu-se cu el la tarä. infäti§indu-se din nou la curtea regelui. Archirie. Bätrinul sfetnic al impäratului. acoperitä de palmieri. a descoperit douä suluri mari de papirus din veacul al V-lea a Chr. . neavind copii. nimeni nu este in stare sä dezlege enigma. se hotäräfte sä-l räpunä. copilului ii dä in minä o frigare cu carne in virf. de remuscare. Acesta.. Chestiunea originii acestui roman a fost multä vreme obiect dediscufie intre orientalisti. este condamnat la moarte. fi-1 crefte cu toatä grija pärinteascä pinä cind se face mare. ln acest scop plänuieste niste scrisori ca din partea lui Sinagrip. orfan de pärinti. dar pe care se afla odinioarä orasul Elefantina. continind romanul lui Archirie cu titlul: Acestea sint maximele lui Ahikar. iese in intimpinarea bätrinului $i-l decide sä vinä singur la curte. faraonul Egiptului. pinä cind in anul 1506—1907. fäcind säpäturi intr-o insulä de lingä cataractele Nilului. inaltä lada in sus. Anadan. In acelasi timp. in urma unei discutii violente cu acesta. Anadan. Atunci il duce la curte §i-l infätiseazä. infätiseazä regelui pe unchiul säu ca pe un räzvrätit. zburind sä prindä carnea. Archirie. sä-i pläteascä tribut. Archirie in fiecare zi ii dädea eite o bätaie si eite o invätäturä privitoare la recuno. dacä nu. in timp ce acesta este ascuns intr-o hrubä. isi ia asupra-si sarcina de a descurca lucrurile.fatä de regii lor. care se oferise sä amägeascä pe unchiul säu. regelui. Este acum momentul priel. pe care le pecetluieste cu pecetea regalä si-1 face pe Archirie sä-si adune oastea §i sä vinä spre cetatea de scaun. adoptä pe nepotul säu Anadan. Archirie insusi care se 137 da ca purtätor al pecetilor regale sub regii asirieni Sanherib (705—681) si Asarhadon (681—668). care si-a strins oastea si vine sä-l detroneze. cä sed me§terii färä lucru“. aseazä apoi un copil intr-o ladä de care leagä la cele patru capete eite un vultur. prin care a invätat pe fiul säu. Anadan. rugindu-1 sä-l primeascä in locul lui. ace^tia. impärate. färä a avea rägazul sä lämureascä ceva. pinä cind in cele din urmä.nic ca armasul sä scoatä din hruba lui pe Archirie. voieste sä se retragä la tarä. incarcä pe Archirie cu daruri si-1 trimite inapoi cu cinste. Regele. ca sä-ti zideascä cetatea". isi povesteste necazurile cu nepotul säu. Actiunea se petrece in timpul regelui asirian Senaherib. intrat in slujba regelui si dorind sä mosteneascä mai curind averea unchiului säu. multumit cu aceastä dezlegare a enigmei. nici chiar Anadan. solie lui Sinagrip. Peripetiile sint expuse aci la persoana intiia. Dar armasul insärcinat cu infäptuirea osindei se lasä convins pe drum de Archirie si taie capul unui sclav. ca sä-i desavirseascä invätätura. ii spune: „Iatä-ti mesterii. El pleacä in Egipt. deoarece el. Copilul strigä din inältime: „Dati-ne cärämidä. si-a dat sufletul. aflind de pieirea iscusitului Archirie. care semäna aidoma cu Archirie. Sinagrip in versiunea noasträ. Archirie cere ca räsplatä pe nepotul säu Anadan. väzind din turnul palatului oastea lui Archirie. iar Archirie. dati-ne var. simtindu-se släbit de bätrinete. se inspäimintä. Intrat in sala palatului. pe care o tine astfel ca sä atite pofta vulturilor. si atunci regretä cu totii pieirea lui Archirie. Intors la curtea lui Sinagrip. sau.^tin^ä. cerindu-i ca sau sä-i trimeatä mesteri iscusiti care sä-i zideascä o cetate in väzduh si sä-i dezlege enigme. adresindu-se impäratului. un intelept si zelos scriitor. trimite-le cärämidä $i var. Impäratul isi adunä toti sfetnicii ca sä chibzuiascä. dezleagä enigmele ce i se pun.

Aceastä edi^ie este reprodusä si azi in „Biblioteca pentru toti“ nr. Noui contributii. in mänästirea Aninoasa. C a r t o j a n. tradus din limha elenä la anul 1648 de Udriste Nästurel din Fieresti. un substrat istorie.In urma acestei descoperiri. a fost publicat de d-1 I. B i a n u in Columna lui Traian. Vieata Sfintilor Varlaam si Ioasaf. p. Archirie si Anadan: Textul romanului a fost publicat sub titlul Inteleptul Archir cu nepotul säu Anadan. Studiu si text. 1904. Alexandria: Un fragment din Codex Neagoeanus. 301 — 319. 1910. Alexandria in lite. in veacul al YI-lea anterior erei crestine si are. la 1S50 (cu litere chirilice). 1910 Prelucräri moderne in literatura noasträ: M. A fost tradus de timpuriu in literatura noasträ. al doilea logofät. v. in Simpetni. nr. 1900.mele. dupä altii. D . Studiu si text. nr. in Principii de limbä. orientalistii au cäzut de acord: romanul a fost stilizat in Asiria. mentio. cu deosebire proverbele. p. la 1620.neazä un manuscris din veacul al XVII-lea. Varlaam si Ioasaf: General P. P e t r e s c u . Bucuresti. Socec. Schmid: P r e o t u l E c o n o m A l . P ä t r ä s c a n u . care se citefte si azi la noi cu interes de copii si lumea de la sate.. 213 — 231. iar altele. Textul complet a fost publicat de N. 1929. 1926. Costache Negruzzi. Bucuresti. p. se gäsesc imprästiate in literatura oralä a poporului. cu un studiu. Sfintele amintiri. Bucuresti. Bucuresti. in perioada macedoneanä a literaturii bulgare. Alexandria in literatura romäneascä.refti. losafat. simplificatä si prelucratä de V. Craiova.c e s c u . S a d o v e a n u s i D . Varlaam si Ioasaf. p. dupä un manuscris din 1784. Ureche in legenda fara färä bätrini. Completäri privitoare la problema datärii si localizärii traducerii. 1922. -455 si urm. 65— 139. precum si enig. Elementul didactic din acest roman. 26 (Cartea romäneascä). se pästreazä in Biblioteca Academiei Romäne. Biblioteca pentru popor. 1922. in 1922. ed. O traducere modernä din limba germanä dupä Chr. 79 (Alcalay). a c e 1 a s i.ratwa romäneascä. O versiune dupä un manuscris din anul 1773 a fost publicatä de A. au fost folosite si de marele prozator de la inceputurile literaturii noastre moderne. circulä si azi in popor si si-a gäsit adäpost in cärtile de §coalä. Afirmatia generalului cä romanul este tradus din limba elinä este eronatä. Bucuresti. cäci Cipariu. Din Viefile Sfintilor. V. 322 $i trm. la a c e 1 a s i. dupä unü. un alt manuscris din anul 1717. N ä s t u r e l . care semneazä Reate. Noui contributii.A. C a r t o j a n . Bucuresti. Lu. Iatä din ce adincime de vremuri —• peste 25 de veacuri — ne-a venit acest roman. Bucu. in tipografia lui Anton Pann. O altä versiune. BIBLIOGRAFIE Texte. si in „Pagini alese din scriitorii romäni“. Studii. a publicat G a s t e r in Journal of the Royal Asiatic Society. Povestea lui Archirie. unde a fost tradus in secolul al XI-lea sau al XII-lea. traducere din limba germanä. I. Cärf ile populäre in literatura romäneascä. Casa Scoalelor. 1883. o traditie popularä. Alexandria in literatura romäneascä. 1921. Pentru Alexandria: N. copiat de popa Ion Romänul. Bucuresti. La noi romanul a venit de la slavi.p e a au. l o a n M i h ä l . 14. o istorisire din timpurile de glorie ale crestinismului. :138 . la Blaj. copiat de un cärturar. tipärit intiia oarä de A n t o n P a n n . in schita sa Päcalä si Tindalä.

Inst. in räzboiu de au avut cu cineva sau de vreun vräjmas al lui. Un sat din tara Oltului. D. p. 2. Nimic insä din ce s-a insemnat in scris. in publicatia Semitiarului nostru. ci numai zice cä au pierit de sabie in Tirsor. de räposatul Giurescu lui Radu Popescu: „Dupä ce au pierit Dan Vodä. Tot acolo. Incercäri istorico-literare. cu interesante elemente de istorie munteneasca. p. S t e f ä n e s c u . 1926. N. fasc.Pentru Varlaam si Ioasaf: Dan I. I. in Drägus. nici o urmä despre aceastä istoriografie slavonä. a adus in tarä pe fostul patriarh al Constantinopolului. carele zie sä fi fost de feliul lui Cimpulungean. bibliografia complete a chestiunilor. au stätut la domnie Alixandru Voda. 27 —56. sau de nescareva oameni de ai casei lui (dupä cum de multe ori se intimplä). 20. p.ticä a acestor compilatii se poate reconstitui. p. Pentru tema Tara färä bätrini: J. nr. n-a ajuns pinä la noi. Cärtile populäre in literatura romäneascä. Cercetäri literare. si la noi I. pe . 251— 262. Abia din epoca domniei lui Neagoe Basarab avem o biografie a patriarhului Nifon. 1 — 46. Seminarul de istoria literaturii romäne (Epoca veche). 1934. VIII (1898). istoricul si filiatiunea redactiunilor romänesti. C ar t o j a n. ca si in Moldova. I. evolutia istoriografiei muntene. deoarece elementele care au intrat mai tirziu in compilatiile de cronici in a doua jumätate a veacului al XVII-lea s-au pierdut. INCEPUTUL ISTORIOGRAFIEI IN TARA ROMÄNEASCÄ Inceputurile istoriografiei muntenesti sint incä inväluite in ceatä. 25 — 29. Bucuresti. iar nu serie. de pildä. la locurile respective. I. färä cit sä ziee cä au pierit de sabie in Tirsor. II. citeva exemple culese din cronica atribuitä de d-1 Iorga lui Cäpitanul Filipescu. de stiinte sociale. in Byzantion. Date nouä privitoare la circulatia romanului la noi: E m i l T u r d e a n u . serie. in linii mari si nu totdeauna sigure. apärutä sub titlul Facultatea de litere din Bucuresti. 232 — 250. Este posibil ca si in Muntenia. Cimpu. VIATA §1 TRAIUL SFINTULUI NIFON Se $tie cä Radu cel Mare. istoriografia sä fi inceput in limba slavonä — limba statului si a bisericii —■ dar nu avem nici o dovadä documentarä. Iatä. I. insä ce sä fie fäcut in 23 de ani ai domniei lui nu sä pomeneste. III. p. La domnia lui Vladislav — desi aci e o confuzie: „Dupä ce au domnit Vlad Vodä 15 ani — e vorba de Vlad Tepes — au luat domnia Vladislav Vodä de carele nici o istorie nu se aflä scrisä de cinevasi. in Zeitschrift des Vereins für Volkskunde. Din unele citate si aluzii pe care le gäsim la compilatorii de cronici din secolul al XVII-lea.. Varlaam si Ioasaf. Numai printr-o minutioasä analizä cri.lung-Muscel. P o 1 i v k a. fratele lui Mircea: „Acesta au stätut domn in Tara Romäneascä . Berlin. Bucuresti. privitor la istoria Tärii Romänesti inainte de Neagoe Basarab. C a z a n . färä numai serie cä 1-au ucis §usman voivodul sirbilor. Nifon. Ce sä fie lucrat el in domnia lui nimeni nit. care nici un lucru deplin n-au scris“. Dupä aceasta se cunoaste ce fei de oameni au fost rumänii nostri. 1932. Cärtile populäre in literatura romäneascä. in näzuinta de a reorganiza bisericä Tärii Romänefti. 1940.. C a r t o j a n. S i m o n e s c u . fiindcä nu ni s-a pästrat nici un fragment.“ Dar la domnia lui Dan-voievod. s-ar pärea cä ei au avut la indeminä izvoare scrise chiar pentru primii domni — ctitorii principatului muntean. I. dar pentru ce si cum nu se stie“. Pentru Archirie si Anadan: N.

Aceastä viata a sfintului. patriarhul Nifon murise in mänästirea Dionisiat din Muntele Athos si fusese trecut in rindul sfintilor. Popescu in Analele Academiei Romäne. impotriva pravilelor bisericesti. sint intretesute insä si date istorice interesante petrecute in Tara Romäneascä pe timpul a patru domni: Radu cel Mare (1496—1508). sprijinind credinta ortodoxä in tot Räsäri. Citiva ani mai tirziu. apärutä in 1928 sub titlul Contributii privitoare la istoria literaturii romäne. ridicat pe scaunul mitropolitan din Tirgovi^te. Cind. redactatä in limba greaeä. In acest rästimp. Aceasta parte din Viata lui Nifon este de fapt o cronica plinä de amänunte dramatice.tul apäsat de stäpinirea päginä. Patriarhul insä nu voia sä incuviinteze aceastä cäsätorie. acuzä pe mitropolit „cä stricä obiceiurile tärii" si-1 silente sä piece din tarä. ale cärui moaste fuseserä aduse in tarä. Neagoe insärcinä pe cälugärul Gavril. Vlädu^ (1510—1512) fi Neagoe Basarab (1512—1521). si au fost studiate temeinic de diaconul N. :140 . in care este infätisatä istoria tulbure a Tärii Romänesti de la Radu cel Mare pinä la Neagoe Basarab. in care isi petrecuse ultimii säi ani patriarhul. Nifon. dupä el. Dar cu toatä ascendenta pe care mitropolitul o avea asupra domnului si boierilor. si cerea ca Bogdan sä se impace cu sotia lui. intrucit era in joe insäsi sora sa. intemeindu-se. El a reparat si clädit biserici in Constan. aducindu-si aminte cu pietate de fostul säu dascäl. Incepind sä scrie viata Sf.tinopol. deoarece biserica nu admite divortul sotilor — asa cum dealtfel a rämas pinä astäzi traditia in biserica latinä. in Siria si Egipt. Mihnea cel Räu (1508— 1510). Nifon. o nouä episcopie la Buzäu. in prezenta unui numeros sobor de cälugäri si mitropoliti din toate centrele Räsäritului ortodox. Mazilu intr-o lucrare publicatä intr-o colectie de studii a Seminarului nostru de istoria literaturii romäne vechi. se sävir^i sfintirea mänästirii Curtea de Arge§. Neagoe Basarab. care in tinerete träise pe lingä marele patriarh si-i ascultase invätäturile. preo|ii si boierii tärii ^i in care se pun noile temelii ale vietii biscric. deci il cunoscuse de aproape. se urcä pe scaunul Tärii Romänesti Neagoe Basarab. Protul Gavril fusese cälugär in aceeasi mänästire Dionisiat din Athos. a ames. care justificau aureola de sfint pe care i-a creat-o biserica. In aceastä viatä a Sfintului Nifon. si de D. Neagoe Basarab a fost un domn pios.tecat in viata realä a sfintului si elemente supranaturale. Maxim. pentru o mai bunä rinduialä religioasä. impäciuitorul. totusi un conflict se ivi intre ei. convocä un sinod la care iau parte domnul. se despärtise de sotia lui si luase in cäsätorie pe sora domnului. in 15 august 1517. in Athos. Bogdan. care era. Gavril. aducind in locul lui pe fiul unui fost despot sirb. a fost tradusä apoi in limba romänä si se pästreazä in patru manuscrise din veacurile al XVIIIlea si al XIX-lea din Biblioteca Academiei Romäne.care turcii il scoseserä din scaun si-1 tineau sub pazä. care furä asezate in mänästirea de curind intemeiatä la Curtea de Arges. protul Muntelui Athos — protul era un fei de presedinte al republicii de mänästiri din Athos —• sä scrie viata patriarhului Nifon. Radu cel Mare nu admitea punctul acesta de vedere si. dupä modelul literaturii hagiografice. trimite la Muntele Athos sä i se adueä in tarä o parte din moaste (capul si o minä).esti. Unui dintre boierii de divan ai lui Radu cel Mare. scrisä de Gavril Protul.

sä fie de coräbieri si o corabie mare. cumare bucurie multämind lui Dumnezeu. den care are mänästirea mult venit. Vlädut era nerecunoscätor fi sperjur. Si fäcu cinste mare tutu. iar impre. de largä obläduire a crestinä. maghemita. bolnitä fi ospätärie fi dohirie.tätii din Räsäritul musulman.ror fi-i därui cu daruri mari si sä duserä cari-si pre la locurile sale. in mänästirea Cotmeana. chilii fi trapezarie. totusi. alta micä cu tot ce trebuieste fi o au zidit cu zid imprejur.turi. Neagoe Vodä o au sävirfit fi cu toate främsetile si podoabele o au podobit den läuntru fi dinafarä. in zilele de grea urgie ale acestuia. cumnatul lui Radu cel Mare. in beciurile palatului domnesc. care de opfte sä chiamä Cotlomuz. pe fiul lui Mihnea. fiindcä. si bine le-a tocmit. de pribegii fi de räzvrätiri. aducea ln ascuns hranä patriarhului Nifon. feciorul lui Dracea Armaful. §i au pus numele ei: Lavra cea mare a Täräi Muntenesti. ca de exemplu: scena complotului urzit de Mihnea cu logo. Domnia lui apare ca o erä de impäciuire fi linifte in tarä. sau scena cu feciorul de casä — din neamul Basarabilor — care. Aceste detalii de senzatie ale vremii. cu toate amänuntele: „Iarä mänästirea lui Ariton. si au fäcut o culä cu arme fi cu turnuri. 141 Iarä Lavra a lui sveatii Atanasie toatä bisericä cea mare cu oltariul fi cu .fätul Stoican. pe care vroia sä-i distrugä. impreunä cu feciorul lui Stoica. pe care protul Muntelui Athos nu le-a putut afla decit de la cineva din intimii domnului. in toiul noptii. se ascunde intr-o butie goalä si descoperä complotul — ambele utilizate de Odobescu in nuvela Mihnea cel Räu. care a fäcut totusi päcatul de a izgoni pe Nifon din tarä — au fost räi si lacomi fi au adus zarvä fi sfisieri interne. mai mare peste vinätorii de la curtea lui Radu cel Mare. se intretes detalii interesante care ne redau coloritul vremii. dupä ce a cäpätat tronul cu sprijinul boierilor Basarabi fi dupä ce s-a legat prin jurämint inaintea pafei de la Dunäre cä „dacä va face vreun räu“ neamului basarabesc.jur'o au ingrädit cu zid. crud si dufman neimpäcat al Basarabilor. strfns legate de persoana domnului si a familiei sale. Mihnea. jitnitä fi vistirie fi alte case de toatä treaba. care scapä. de princiarä därnicie pinä in cele mai indepärtate unghiuri ale ortodoxiei. intre butiile de vin. Pe acest fond intunecat de domnii nestatornice. de räzbunäri de complo. dacä nu de la domnul insufi. grädina si poartä micä fi mare. lacom. §i alte metohuri cu de toate au zidit si au fäcut. Lista milosteniilor impärtite de el la Muntele Athos se insirä bogat. „pe o fereasträ. de frica domnului. pimnita fi magupiia. Iar bisericä fi chiliile le-au umplut de främseti fi li-au sävirfit de acoperemint. intetit de Bogdan. dupä ce au dat afarä pivnicerii.Domnii anteriori lui Neagoe — cu exceptia lui Radu cel Mare. Nu mai putin interesantä prin dramatismul ei este scena cind Neagoe a incoltit cu pilcul de ostafi. sä le fie de pazä. desculti. sabia pafei „sä-i taie capul cu mare rufine fi sä-i piarzä neamul din tarä“. concentreazä de la inceput interesul cititorului asupra personalitätii lui Neagoe. iar bisericä si tinda o au acoperit tot cu plumb si au pus pe la ferestri cu stiele si o au si tirnosit cu blagosloveniia arhiereului fi a protului si a altor egumeni de la alte mänästiri. Afijdirea fäcu o pristaniste in Ascalun la mare. care o au inceput a o zidi den temelie Radu Vodä. descinfi fi färä islice". era desfrinat. sau scena cind Neagoe. Si o au fäcut bisericä Sfintului Nicolae fäcätoriul de minuni cu turle. a cäutat sä punä la cale pieirea Basarabilor.

„tot din piaträ cioplitä . Iar in läudata minästire Vatoped toemi sä se dea milä pre an. cusutä tot sirmä de aur fi prea infrämsetatä. in Dalmatia fi in toate laturile de la räsärit pinä la apus fi de la amiazäzi pinä la amiazänoapte . fäcätorul de minuni". Iar cinstita a lui doamnä.. fi zidi fi pimnitä mare din temelie. in Lugdonie. tot ca la Iver. in Trachiia. in Machidonia. Iar la sveati Pavel au zidit o culä den temelie. si au fäcut fi mertic mare eite 90. §i au impreunat plumbul cel vechiu cu altul nou fi o au acoperit toatä de iznoavä. Viata patriarhuliii Nifon nu este numai o biografie cu :142 .. Prin structura ei. spargerea mitropoliei din Arges si zidirea din temelie a mänästirii Curtea de Arge§. care strälucefte soarele säu fi ploa fi pre cei buni si pre cei räi. cu sate fi dobitoace incä le-au dat fi multe ziduri au fäcut. la muntele Sinai. care sä chiamä Portärifä. Iar la minästirea Pantocrator au fäcut mari zidiri ca fi la Ivera fi au däruit multe daruri. a lui sveatii Evtemie facätoriul de minuni. in Machedonia la mänästirea Cuceina fi in alte multe locuri: „Ce vom mai spune deosebi lucrurile fi minästirile carele le-au miluit? Sä zicem depreunä toate eite sunt in Evrota. spuind toate minästirile pe rind! ? Cä toate minästirile den sfint Muntele Atonului le-au imbogätit cu bani. la mänästirea Oreiscului. in Evlava. in care este scris chipul Preacuratei Fecioarä fi Maicii lui Dumnezeu Mariia. cum sä aflä scris de dinsa.' in Sermie. §i fu ctitor mare a toatä Sfetagora. fi au pus pre fäcätoarea de minuni icoana a Preacistii un mär de aur cu märgäritar fi cu pietri scumpe.si netezitä si säpatä cu flori". in Petlagoniia." Detaliile despre multimea binefacerilor fi strälucirea domnitorului Neagoe in tot Räsäritul sint asa de multe.000 de talere de an. in mägura Misiei. la Ierusalim. In Lavra cea mare a Hilandarului iarä au adus apä. Ce vom mai inmulti cuvintele. „unde sint moaftele sfintului Grigorie. incit ne intrebäm dacä intentia lui Gavril Protul a fost de a preamäri viata lui Nifon sau domnia lui Neagoe» Cronica se incheie cu arätarea innoirilor si ctitoriilor din tarä: la mänästirea Tismana. ce si päginilor. sä o puie inaintea sfintei fi fäcätoarei de minuni icoanei. ca de 2 mile de loc de departe. sä fie de strajä. Despina. in Elada. aläturi de clerul $i cälugärii din tarä. Iar in Lavra Iverului. in Ahiia." Se infirä apoi binefacerile fäcute la mänästirea cea mare din Tarigrad. ' Ea se incheie cu tirnosirea mänästirii. in Misia. asemuindu-se Domnului celui ceresc. ca fi la Lavra lui sveatii Atanasie. in Iliric. in Tetuliia. fi fu tuturor tatä milostiv.tinzile le-au innoit. §i nu numai creftinilor fu bun. pre sus pre ziduri au adus apä cu urloiul. toti egumenii de la Muntele Athos cu protul in frunte §i patriarhii Räsäritului. la Nucetul. care au venit pre mare la acea minästire cu mare minune. cä au fäcut o trapezärie din temelie fi pimnitä. si toatä clisemita o au zidit din temeliej fi au fäcut vase de treaba bisericii de aur si de argint fi zevese cusute cu sirmä de aur prea infrämsetate au dat. §i au impodobit fi marea minästire Xeropotam. in Cambania. la care au luat parte. in Elispont. dat-au o zävase. fi cu multä bogätie o au inbogätit.

2. in infätisarea lui de protector al intregii crestinätäti ortodoxe. IV. V. p. in prefatä se indicä si celelalte ms. Nifon cuprinsä in compilatia lui Stoica Ludescu a fost publicatä in: Magazinul istorie pentru Dacia. Primul a 143 fost chiar vistiernicul säu. de la Blai. la Curtea de Arge$. A doua oarä de I o s i f N a n i e s c u s i C o n s t a n t i n E r b i c e a n u . Patriarhul Constantinopolului. si. Stavrinos. copiatä circa 1654 si care a apartinut domnului Stefan Cantacuzino (cf. opera lui Gravril Protul a fost intercalatä in marea compilatie de cronici a Tärii Romänefti. Studii istorict greco-romäne. care a stat la baza editiei Naniescu. Istoria Tärii Romänesti. Despre patriarhul Nifon: D i a c o n u l N i c o l a e P o p e s c u . Bucuresti. sect. pästratä in ms. 2 1 si urm. p. care vedeau in el un mintuitor de sub jugul paginilor. 1888. ed. 731—798 (tezä de doctorat la Universitatea din Viena). Bucuresti. mai veche. pe vremea lui Serban Cantacuzino. Nifon II Patriarhul Constantinopolului. M a z i l u . trebuie sä trecem tocmai in vremea lui Mihai Viteazul. Mitropolitul Constantinopolului. scrisä la curte si menitä sä infätiseze intr-o luminä de apoteozä domnia §i personalitatea lui Neagoe Basarab. p. adicä partea din viata acestuia care. p. in Convorbiri literare. Episcopul Hotinului: Vieata si traiul Sfintului Nifon. mai ales. care. „bätrina slugä a Cantacuzenilor". 21-34. Nifon a fost publicatä intiia datä de B. Bucuresti. 133— 150. p. de cind au descälecat pravoslavnicii crestini. In partea intercalatä in cronicä. p. de ieromonahul loan ot Ristrita. cum se numeste el insusi. 1865. Din pricina importantei pe care Nifon a avut-o in reorganizarea vietii noastre religioase. Epopeea lui militarä cu tragicul ei sfirsit a fost cintatä in versuri de doi greci. I o a n i d. sub titlul Biograf ia Patriarhului Nifon in Turcia fitn Teara Romäneascä. 231 — 272. istorice. seria II. Nifon. R u s s o . 1939. scrisä de Gabriehi superiorulu Muntelui Athos. copiat in schitul Trivalea din Pitesti. cea. Cf. din Biblioteca Academiei Romane si se aratä criteriile de transcriere. pentru ca sä däm iaräsi de urme ale istoriografiei muntene. H a s d e o in Arhiva istoricä a Romäniei. 1859. Viata Sf. Studii. Ea prezintä din acest punct de vedere o importantä aparte si se situeazä pe acelasi plan cu Invätäturile lui Neagoe cätre fiul säu T eodosie. BIBLIOGRAFIE . I. in Contributiuni privitoare la istoria literaturii romäne (Facultatea de litere din Bucuresti. Erlitia cea mai bunä este a lui Tit S i m e d r e a . D. Bucuresti. 1928): Contributiuni la studiu* vietii Sfintului Nifon. . p. 1857 si extras). Opere postume. din Biblioteca Academiei Romäne citate de Tit Simedrea este de adäogat si versiunea. La ms. P. din cauzä cä in Viata sa elementele biografice se intretes continuu cu viata istoricä a tärii. si D. dupä acelasi ms. care cuprinde si Invätäturile lui Neagoe. Seminarul de istorie a literaturii romäne — Epoca veche — Bucuresti. alcätuitä in a doua jumätate a veacului al XVII-lea. LVII. dupä un ms. V a s i l e G r e c u. in Analele Academiei Romäne.caracter legendär a sfintului. dupä uciderea miseleascä a . tom XXXVI. Stoica Ludescu a läsat insä la o parte inceputul fi sfirsitul din viata sfintului. Versiunea Vietii Sf. nu avea legäturä strinsä cu tara noasträ. Mem. 3 — 32. CRONICA LUI MIHAI VITEAZUL Se ftie cä strälucitele victorii ale lui Mihai Viteazul impotriva turcilor. Dupä epoca lui Neagoe Basarab. Patriarhul Tarigradului. petredndu-se pe pämmt strain. 4 —37. incursiunile lui norocoase in sudul Dunärii au aprins nädejdile crestinilor din Balcani. din anul 1682. p. 1939. Fundatia pentru literatura si artä „Regele Carol II“ I.. de cätre logofätul Stoica Ludescu. din pricina faptului cä moastele sale se pästreazä la noi. ci este in acelasi timp si o cronica interna a tärii. Viata si traiul Sjintiei Sale Pärintelui nostru.

totufi ea aduce incä o märturie a marilor nädejdi pe care creftinätatea din Orient le pusese in geniul politic al eroului romän. ne-o dovedesc cintecele populäre grecefti.1 cav. de o deosebitä importantä. Ba pinä si pe coastele Adriatice ale Ragusei — ai cärei fii. Tot atit de celebru a fost Mihai Viteazul in Occident. n.cat-o la Venetia.riul da pe fatä si ceva din firea hotäritä si energicä a domnului. nu numai intre cärturari ci fi in masele adinci ale lumii balcanice pinä azi. Ba pinä si in indepärtata Spanie ajungeau trimisii lui.domnului. Panos Pepanös din Pogoniana Epirului. p. pästrat in British Museum. In anii din urmä. cneazul Vasile". Poema lui Stavrinos a incäput in mina lui Panos Pepanös. AI doilea eontemporan 'grec. Grecu. a fost ispitit sä aftearnä fi el in versuri faptele de arme ale domnului roman. pe la 1837. fi a fost tradusä. Despre editiile lui Stavrinos cf. compatriotul lui Matei al Mirelor. fiindcä. in 16381. publicatä „cu indemnul si cheltuiala arhiereului“ grec din Venetia. „care niciodatä n-a pus pret pe viata sa si in nici o luptä nu a crutat capul säu". Gh. la lumina stelelor". Russ a in Nä6. 11. 2.14). A fost cunoscutä fi cititä fi la noi. Cronica lui Palamed nu a cunoscut insä popularitatea cronicii lui Stavrinos. care a publi. in 1871. de Teodor M. in afarä de detaliile interesante asupra luptei de la Cälugäreni. luptau sub steagurile lui Mihai Viteazul — a ajuns vestea despre vitejiile romänefti. mai tirziu.pärit in numeroase editii si a träit in lumea greacä pinä in vremurile noastre ca o adeväratä carte popularä. Radu Popescu. s-a reti. de unde a scos-o la luminä elenistul Emile Legrand. precum si numeroasele reminiscent e despre vitejia lui in baladele sirbesti si bulgä. in versuri romänefti. Eliat. Pragäi si Italiei. Articole märunte. profesorul italian Angelo Pernice a descoperit in arhivele italiene un memoriu al lui Mihai Viteazul. 498. memo. V.). pentru a cere ajutorul crestinätätii impotriva dusmanului comun. siD. in cetatea Bistritei.resti. Ea nu ne este cunoscutä pinä acum decit dintr-un singur manuscris. Poema lui Stavrinos a avut succes fi in lumea slavilor de räsärit. In editia din 1672 ordinea a fost schimbatä: intii Stavrinos ji apoi Matei al Mirelor (cf. Ea s-a bucurat de o mare popularitate. In aceasta editie vine intli poema lui Matei al Mirelor si apoi poemi lui Stavrinos. VI (1909). Palamed. unde a fost prescurtatä fi pusä in versuri. Dar defi n-a avut räspindire. fiindcä a fost utilizatä de cronicarul lui Nicolae Mavrocordat. cintate intr-un fragment rämas de pe urma cunoscutului poet ragusan Antun Sasin. colaboratorul lui Anton Pann. unde se afla inchis in „noptile de 1 fi 2 februa. 1940. :144 . ca interpret de limbä greacä la curtea „strälucitului duce de Ostrog. p. Cit de popularä a rämas figura lui Mihai Viteazul. Entuziasmul care a cuprins atunci masele populäre a atitat si imaginatia 1 Primi editie este din 163S. Solii lui bateau necontenit drumurile Vienei. unul din prietenii lui Mihai Viteazul. EunntY«t.riile lui Mihai Viteazul si ale valahilor impotriva turcilor. ca Baba Novae. care träia intre ucrainienii din Polonia.rie. Avizele italiene si plachetele franceze ■— un fei de ziare ale timpului care se desfäceau in pietele dinaintea catedralelor — aduceau la cunostinta publicului victo. a cintat in versuri populäre grecesti vitejia lui Mihai. si cules de Teodor Burada in Macedonia.r| VOHVqf. ca cel auzit de Emile Legrand din gura unui cerfetor pe sträzile Rusciucului.’e>.

dar ale intregii crestinätäti apäsatä sub stäpinire päginä. care cunostea intentiile precise si firea hotäritä a domnului säu. care tradusese in polonä cronica logofatului lui Mihai Viteazul. Pe vremea cind viteazul domn pornise in fruntea ostilor sä cucereascä Moldova. care pinä acum s-a ilustrat in mai multe täri pre unde a fost trimis in mai bine de 15 solii. In lunile de varä — iunie fi iulie— 1597. ln Italia. o scurtä descriere a acelor 145 1Hurmu?aki. desi lucrurile sint umbrite putin prin reclama fäcutä lui Sigismund Bathory. 580 — 919. „unul din cei mai buni prieteni“ ai domnului romän. Sotte. Baltasar Walter cel Tinär. din nenorocire. cäderea pasei in mocirlele de la Neajlov. pe cind mä aflam la curtea din Tirgovifte. dupä cum märturisefte el insufi: „La indemnul lor — este vorba de citiva bärbati prea luminati — fi prin generoasa mijlocire a märitului domn Andreiu Tarnow. Aceastä versiune polonä a fost apoi tradusä fi prelucratä in limba latinä de Baltasar Walter. Acesta era un oltean dirz si istet. sä läse viitorimii amintirea faptelor lui räzboinice si a sträduintelor sale. apoi i-a pus in libertate. unul din cei mai intimi amici ai domnului Mihai. cunoscutul scriitor popular Giulio Casare Croce — un Anton Pann italian al secolului al XVII-lea ■— intr-o dramä care a avut mai multe editii. Documente. din Silesia (Baldassar Waltherus Junior). ca un fei de guvernator al provinciei de curind cuceritä. descrie lupta de la Cälugäreni cu multe amänunte istorice: ruperea podului. Dar. Andrei Tarnowski. p. cerindu-si scuze pentru neintelegerea iscatä fi pentru vexatiunea la care i-a supus 1. care si-a jertfit viata — cum spune insufi — ca „sä capete un loc in crestinätate“. Acestia. solul german se intilnefte cu un sol polon. dupä cum se vede. . ca si Stefan cel Mare. Teodosie Rudeanu rämäsese in Ardeal. veniserä sä stäruiascä pe lingä domnul romän ca sä renunte la campania lui in Moldova.scriitorilor. ciftigaiu in lunile iunie fi iulie 1597. XII. Teodosie Rudeanu. famoso capi.ranea confusione o vera tragedia sopra la morte din Sindm Bassä. Acolo. Simburele ei ni s-a pästrat insä intr-o traducere latineascä. sä näzuiascä si el. care intrupa. ln Spania. Chiar si la unguri s-au gäsit cronicari si poeti populari care au povestit cu tendinte diferite viata zbuciumatä si domnia plinä de fapte räsunätoare a lui Mihai-vodä. Si el a gäsit astfel un cronicar al domniei intr-un logofät al säu: Teodosie Rudeanu. cronica lui ni s-a pierdut in forma originalä. temindu-se de complicatiile ce se puteau ivi. a pus sä se aresteze comisarii imperiali si i-a tinut inchisi pinä ce Mihai Viteazul a cucerit Moldova. Era dar firesc ca Mihai Viteazul. insufi Lope de Vega a evocat in drama El prodigioso capitdn tenacitatea caracterului lui Mihai si avintul räzboinic al ostasilor säi. atitea nädejdi. nu numai ale poporului säu. mina lui dreaptä in timpul campaniei intreprinsä impotriva lui Ieremia Movilä. se afla la curtea din Tirgovifte a domnului roman un sol german. Acest om energic si diplomat a fost cronicarul lui Mihai Viteazul. infätisind in infern pe rivalul lui Mihai Viteazul la scaunul de judecatä al lui Minos. Mihai Viteazul se afla toemai la hotarele Moldovei cind sosirä in Ardeal comisari trimisi de impäratul Germaniei.tanio di Turchi.

in Silezia.stante. o imbräcai in cele mai alese circumstance. Cronica aceasta se opreste la anul 1597. sfätuit de prietenii säi. deoarece din cancelaria lui Mihai Viteazul pornesc si hrisoave scrise tot in limba nationalä.. compusä de dumnealui cancelariul <= logofatul) in limba romäneascä si aprobatä de cätre insup domnul.mintau. Ei se aflau mai cu seamä lingä cortul domnului . sub ochii domnului. care fi el s-a pierdut sau nu s-a descoperit incä. Aceasta descriere intoarsa pre limba polonä. opera lui nu este o traducere a cranicii de la curtea lui Mihai Viteazul. stäteau de fatä in räzboaie si lupte. Hoffmann de Hennersdorf si Bartolomeu Scultet. Cronica aceasta scrisä in limba romänä a fost apoi tradusä in limba polonä de Andrei Tarnowski. cind aläturea de el. Baltasar Walter nu s-a märginit sä traducä exact in limba latinä textul transpus in polonä de Andrei Tarnowski. Aceasta nu trebuie sä ne surprindä. aflaräm cu cale de a insemna aci cum doi cerbi domesticiti insotirä pe Mihai in mai multe expeditiuni räzboinice. Baltasar Walter a trimis apoi traducerea latinä a cronicii in Germania* printr-un delegat polon. Dupä lupta de la Cälugäreni. traducind-o in limba latinä. iar din limba polonä a fost transpusä apoi in limba latinä de Walter junior.nu atit de la romäni. avind capul acoperit cu un turban sau mvelitoare turceascä si din propriile lui cuvinte aflaräm acestea. la anul 1597. cit de la alti insemnati fi demni de credintä osteni. a tipärit traducerea latinä a cronicii la Gorliz. traducind-o in latinefte. ci auzind vuietul se ridicau in douä picioare fi :146 .. dacä cumva se mai pästreazä in cine ftie ce colt de bibliotecä. dar si cu stiri nouä pe care traducätorul ]e-a putut culege si cu lucruri despre care are uneori grija sä ni le precizeze. Dar. Doi ani mai tirziu. intorcindu-se din misiunile lui in Orient. Walter.7. cules la curtea lui Mihai Viteazul: „Spre a odihni inima cititorului dupä atitea scene singeroase. din nenorocire. care insä a impodobit-o cu „cele mai alese circum. la masa strälucitului delegat al Poloniei. cit de la ostafii cei mai alesi si mai demni de credintä“. I a t bunäoarä. ci este o prelucrare a acesteia. cind inaintea lui. desi mai pre scurt". a imbräcat-o . Fondul primitiv al cronicii a fost amplificat nu numai cu podoabe stilistice. matematicul. o cronica in limba romänä. consulii din Gorliz. adunate nu atit de la romäni. dedicind opera patronilor säi. exemple: Psmenind de ordinele trimise de sultanul Murat al III-lea pasei din Silistra ca sä treacä Dunärea si sä aseze in scaunul Tärii Romänesti pe Stefan. Nici zgomotul bombelor. Prin urm are. de cätre logofatul lui. eu. pe care le-a adunat — zice el — . nici fulgerele tunurilor nu-i inspäi. citeva ä .cu cele mai alese circumstante". cit de la alti insemnafi fi demni de credintä osteni“. Stanislas Golscii.fapte. mergind curagios. ea constituie totusi prin ideile ei un document de cel mai mare pret pentru cunoasterea mentalitätii romänefti din epoca marelui domn. Defi in traducere latinä. castelan de Haliciu si cäpitan de Bar. el introduce de asemenea un episod duios.“ Din aceasta märturie a lui Baltasar Walter rezultä cä la curtea lui Mihai Viteazul se scria. pre la Sf. adunate nu atit de la romäni. Baltasar Walter adaugä: „Pre acest §tefan il väzuräm si noi de citeva ori la 15f. Mihail. Walter insufi ne spune cä.

impotriva obiceiului acestor animale. trecerea Dunärii si atacul de la Nicopole fi imprejurimi si. se pune intrebarea: avem posibilitatea de a reconstrui cronica pierdutä a lui Teodosie Rudeanul. „bätrina slugä a Cantacuzenilor“.“ Dacä inläturäm acestea si altele asemenea. vizirul. impresiunile lui personale despre präpädul tinuturilor pustiite prin invazia oftirilor turcefti fi tätärefti. fiul lui Petrasco Vodä.stäteau putin privind. aceeasi impletire a evenimentelor in aceeasi succesiune: durerile pe care le indura tara sub cotropirea turceascä. atacarea si arderea Silistrei. semnalul revolutiei prin uciderea turcilor din Bucuresti si atacarea raialei turcesti a Giurgiului. p. sosirea ajutoarelor din Ardeal si Moldova si curätirea tärii de turci. 277): De aicea se incepe istoria lui Mihaiu Vodä.. retragerea de la Stoenefti. ori accentele calde de admeä admiratie pentru domnul romän —' cronica lui incä nu se suprapune exact peste partea corespunzätoare din compilatia lui Stoica Ludescu. celälalt de durere merse de se ascunse in pädure. detalii mai precise la traducätorul german.. hotärirea domnului si a boierilor de a izbävi poporul de apäsarea turceascä.de exemplu atitudinea neloialä a lui Sigismund Bathori dupä victoriile lui Mihai Viteazul asupra tätarilor —• gäsim insä pentru momentele mai importante ale campaniei lui Mihai Viteazul impotriva turcilor ftiri mai bogate. §i cu toate acestea ambele cronici in schema lor se suprapun una peste alta. se pare. se simte mai bine timbrul contemporaneitätii in opera lui Walter. E mai multä viatä. incercarea turcilor147 de a se impäca cu Mihai Viteazul prin daruri pompoase fi prin fägäduieli s. unui dintr-insii pierind din intimplare. Ei stäturä astfel martori neclintiti. carele au fäcut multe räzboaie cu turcii pentru cre§tinätate. respingerea turcilor peste Dunäre. a Hirsovei si a Bräilei — care era pe atunci raia turceascä. si care povesteste istoria Tärii Romänefti de la mtemeiere. luptele victorioase ale Buzestilor cu tätarii la Putinei si la Serpätesti. Acest fapt se adevereazä prin märturiile domnului Mihai si a multor alti ostasi demni de credintä. si cum? ln compilatia de cronici ale 'J'ärii Romänesti. pe care a fäcut-o in epoca lui §erban Cantacuzino logofätul Stoica Ludescu. lupta de la Cälugäreni. Bälcescu (in Magazinul istorie. cu pretendentul Bogdan de peste Dunäre fi a tätarilor. . tomul IV. cu urmätorul titlu — pe care-1 dau dupä versiunea publicatä de N. unele stiri care puteau fi nepläcute ungurilor —. Desi Baltasar omite. in sfirsit. Aci. invazia lui Mustafa Pasa. a fost incorporatä si o cronicä a domniei lui Mihai Viteazul. precum de aicea inainte se aratä. luptele ulterioare cu tätarii. alianta cu Sigismund Bathori.“ Este dar cä in acest capitol — care in structura compilatiei este destul de intins fatä de celelalte -— avem de-a face cu copia unei cronici contempo. la lupta purtatä cu Sinan Pasa la Cälugäreni. mai multä miscare. se vede bine cä este aceeasi urzealä.rane. din cronica romäneascä ce a avut-o la baza. Ce raporturi se pot stabili intre aceastä cronicä fi intre traducerea si compilatia latinä a lui Baltasar Walter? Inläturind interpolärile vädite ale tradueätorului german — stirile noi pe care el fnsufi spune cä le-a cules de la diferiti martori.

Venezia. 307 — 327. ca bunäoarä in lupta de la Nicopole: „0 ceatä de turci se intoarse cu mare hräborie asupra lui Mihaiu Vodä. o copie alteratä dupä cronica scrisä la curtea lui Mihai Viteazul. dupä cum se pare. deaca väzu cä piere. el apucä sulita cu amindouä minile de fier fi cäuta in toate pärtile ca sä-i vinä cineva den boiari ajutoriu. dupä cum s-a pierdut si cronica scrisä la curtea lui Stefan cel Mare. Iorga. Traducerea lui T. Iar Mihaiu Vodä. si de N. ei gräbirä si täiarä capul turcului. Avem dar la baza ambelor cronici un fond comun. Buzestii sint pomeniti pretutindeni: in luptele cu tätarii. o serie de stiri interesante privitoare la vitejiile Buzef tilor si care se väd bine cä au fost adäugate de cineva care fäcea parte din familie. T e o d o . si multä bärbätie arätarä Bmestii inaintea lui Mihaiu Vodä. intr-alta simplificatä." Cronica domniei lui Mihai Viteazul. Cum se explicä atunci faptul cä aceastä cronica nu ni s-a pästrat in intregul ei in compilatia lui Stoica Ludescu? Si ce reprezintä versiunea pe care a copiat-o „bätrina slugä" a Cantacuzenilor ? Faptul cä intre cronica logofätului lui Mihai Viteazul fi compilatia lui Stoica Ludescu s-a scurs mai bine de un veac si jumätate nu este suficient pentru a explica simplificärile si prescurtärile. intercalatä in compilatia lui Stoica Ludescu. p. care mai intii s-au tipärit in limba greceascä la anul 1806. D e m . si pre cealelalte sotii ale lui. Vestiteie vitejii ale lui Mihai Vodä. Cronica scrisä din porunca domnului fi sub ochii lui s-a pierdut. este dar. E l i a t. iarä acum inttieas datä tradusä din greceste in rumäneste de Teodor M. la :148 . §i atuncea se alese unui den turci cu sulita si o imponcisä asupra pintecului lui Mihai si o infipse in pintece. Eliat si date in tipiriu cu cheltuiala si cu indeminarea unor iubitori de inmultirea cärtilor in limba romäneascä. I o r g a . In versiunea lui Stoica Ludescu se gäsesc.nätä^ii. anume Preia Buzescu si cu frate-säu Stroe Stol.ritul ierommah Neofit. aceeasi canava. Traducere in limba romänä: T e o d o r M . II. iefitä insä. sä-l isbäveascä den peire. vitejiile lor sint totdeauna arätate intr-o luminä sim. färä doi boiari. 1638. fi isbävirä pre Mihaiu Voäd din minile turcilor. BIBLIOGRAFIE Opera lui Stavrinos a apärut sub titlul: AvS jotya ©eiat? xoö EÜaEßeaxäxou yai ävSpetoxäxou Mtx<xr\X ßoeßöSa. care intr-o parte a fost amplificatä.paticä. ce au stäpinit Tara Rumäneascä si Ardealul de la anul 1588<sic>si pinä la 1601. O fatalitate dramaticä a urmarit astfei sträduinta celor mai mari domni ai trecutului romänesc de a consemna in scris pentru viitorime izbinzile ciftigate de neamul nostru sub conducerea lor in lupta contra päginilor. Eliat a fost reprodusä de G. cäci in genere manuscrisele de cronici nu prea se simplificau. dupä cum a arätat d. in Vinetiia. cä se luptarä cu vräjmasii si isbävirä pre domnul lor de peire. Si altii mai aproape nu se aflarä. 1897. canava care foarte probabil a trebuit sä fie cronica scrisä la curtea lui Mihai Viteazul.nicul. ca de pildä: in uciderea turcilor la Bucuresti din 2 noiembrie 1594 — semnalul räscoalei — cronica ne spune cä „intr-acel räzboiu fu ränit Stroe Buzescul la mvna stingä“. in soliile trimise la Sigismund Bathori. de sme. precum a arätat d.r e s c u in Literatura si arta romänä. in poezie. N. din cercul familiei Buzestilor. pentru apärarea cresti. Iorga.a.

al Transilvaniei si al Moldovei. 1881. cind se afla la curtea prea sräluciului duce de Ostrov. lit. 114— 144. Ypatpsioa xai noir|0si5a xuyxävoio. §tiri privitoare la Mihai Viteazul in Diarium Martini Crusii. 1935. tom. al XVIII-lea). Sect. R u s s o . I. Modeleie si imitatorii lui Stävrinos. E r b i c e a n u . V—VI. Gkeorghe Palamed. C i o r ä n e s c u . p. na-f. 109—113. Opere postume. 1928. p. 1896. Bucarest. domnul Tärii Romänesti. E m i l e T u r d e a n u . aüöevm OöyypoßXaxta?. 1939. Opere postume. Titlul este: ’foxopia JtspiBXOuaa näaaq xä? npäi. D e m . in Studii istorice greco-romäne. Pcitna lui Gheorghe Palamide. Regele Ferdinand I Bibi. E m i l e L e g r a n d .Välenii de Munte. cit. II. 1896 — 97. I o r d a n . Convorbiri literare. la D. 183—230. G . 429—437 si C. AI. 263 — 264 (nr. XXV (1891— 1892). in Literatura si arta romänä. A n d r e a s H o r v a t h . Ill. E>. in anul 1607. ht|Vi Sexeußpi®. I. pinä in ziua mortii sale.ei<. 1935— 1936. x<*t äv8paya0ta<. Studii istorice greco-romäne. 361—381. Stavrinos fi Matei al Mirelor imitati de Diacrusis. in Memoriile Academiei Romäne. De m. fev xfj xoö fex^^poxd xou Sooxo? xfi? 'Ooxpoßiac Xupiou xvs?n ßaaAeiou. E m i l e T u r d e a n u . p. si T e o d of B u r a d a. 141—174 (si extras). R u s s o . articolul mai sus-citat in Literatura si arta romänä. p. 11 $i 12 apärute ca mimär jubiliar) si D.. 285 — 326. Cluj. p. D. scrisä si versificatä de Gheorghe Palamed. p. MoXSaßiag. op. G ö l l n e r . 41 . p.. Michel le Brave et la politique espagnole. &v ’Ocrtpoßia (Istoria cuprinzind toate faptele. C i o r ä n e s c u . p. I. Xai noXinoug toö Sxfamneo äxou MixafiX ßotßööa. Pentru raporturile lui Mihai Viteazul cu Spania si despre el in plachetele Occidentului si la fcroati v. Studii. 5 — 1 9 . E u g e n i e P r e d e s c u . tomul I. p. In literatura ungureascä: A n d r e i V e r e s s. (1925). Manuscrisul se pästreazä la British Museum din Londra. TpauauXßa. Studii istorice greco-romäne. Budapesta. Etudes roumaines sous les auspices de I'Ecole Roumaine en France. Trois memoir es sur Michel le Brave presentes par AI. I. in Magazinul istoric pentru Dacia. Bucuresti. Vistiernicul Stavrinos mitropolitul Matei al Mirelor. I. in 1910. 1938. p. 3. nr. Pentru Mihai Viteazul in folclorul balcanic: A 1. 5—6 (1935— 1936). romäni. Stavrinos imitat de Spontis. ibidem. p . de ist. G. Paris. 251— 276. Pentru cintece populäre grecesti despre Mihai Viteazul v. 20 —40. I. 1939. de la Schottenkloster din Viena (codex 609 din sec. C h a r l e s G ö l l n e r . Textul a fost tradus in limba romänä de O. Rezumatul slavo-rus al poemei lui Stavrinos a fost descoperit de regretatul I u 1 i a n § t e f ä n e s c u intr-un ms. p.„ p. 1905 (si extras). R u s s o . I. Stavrinos si Matei al Mirelor imitati de Ignatie Petrifis. Quelques plaquettes franfaises contemporaines sur Michel le 149 Brave. 1). 1934. 15— 156. Cronicarul Szamosközy si insemnarile lui privitoare la romäni. 6v gxet 1607. (1845). Recueil de chansons populaires grecques publiees et traduites pour la premiere fois (in Collection de monuments pour servir ä I’etude de la langue neohellenique. Palamed. p. T e o d o r e s c u . R u s s o . domnul Domn Vasile Cneazul. afarä de noti^ele lui Legrand: G.. 18—21. 361 — 381. nouvelle serie. in Ostrov). Textul a fost publicat de E m i l e L e g r a n d in Bibliotheque grecque vulgaire. . 1566— 1608. Univ.via?. Quelques ragusains aupres de Michel le Brave. p. 15 deeentbrie. vol. Cintece istorice vechi unguresti despre. sub nr. vitejiile si rälboaiele prea strälucitului Mihai Vodä. Bucuresti. ei? xa? 15. seria III. 475 —487 si 564 —577. 5573. Inst. Mihai Viteazul in folclorul balcanic. O altä traducere de M a x i m a fost publicatä de P a p i u I l a r i a n in Tezaur de monumente istorice. 145—151 Poema lui Gh. in Literatura si arta romänä. p. 1862. 280 — 291.. T e o d o r e s c u . vezi articolul acestuia in Revista istoricä romänä. gm? xfju fjpgpau xfj? xeXeuxfj? aöxoö Jtapä rempyiou xou naXannSp. in Revista istoricä romänä. Studii. IV. Görög historids enek Mihäly vajddrol. p. p. Poema lui Stavrinos. Studii neogrece despre romäni. Pentru Mihai Viteazul la cronicarii unguri: I o a c h i m C r & c i u n. T a f r a 1 i.

Textul latin. s. I o r g a.. I. Dn. . C a r t o j a n . insotit de traducere romäneascä. ca exponenti ai curentului national. I o r g a . 2 vol. Moldaviae Transalpinae sive Walachiae Palatino gestarum in eiusdem aula Tervisana fidelitcr collecta opera et studio Baldassaris Waltheri.Rom. Rerum memorabilium. P o p e s c u-T e 1 e g a. an. Analele Acadz. cf. Bticure^ti. extras din Omagiul frafilcr Alexandru si Ion I. 1—51 ?i notele p. „ctitorul a toatä Sfeta Gora". Brevis et vera descriptio rerum ab illust. p. in Tesaurul de monument e istorice pentru Romania. ampliss. o traducere in limba romänä a dat A u r e l D e c e i. XXI. Rom. Douä drame de Lope de Vega interesind istoria si literatura romänilor. DE LA MATEI BASARAB §1 VASILE LUPU PlNÄ LA § ERB AN CANTACUZINO SI D. 224 —239. . pub. Bucuresti. Exegeses sive narrationes historicae. 1936. . P a n a i t e s c n . a fost reprodus la noi de A. Ramuri. Istoria lui Mihai Viteazul. O dramä popularä italianä a lui Giulio Cesare Croce despre Sinan-Papa si vitejiile romänesti. p. Läpedatu. 1926.—72. Mem. 52 —76. Despre poemul lui Antun Sasin. I. 137.9 Istorie a lui Mihai Vitgsuttl de el insusi. I o r g a. Ion Michaele. 249 — 297.• Memorial lui Mihai Viteazul descoperit de A n g e l o P e r n i c e in arhivele din Florenta a. gäsim in aceasta epocä citeva träsäturi comune. Ill. 7 1 — 72. O altä versiune publicatä de S t o i c a N i c o l a e s c n . 1862. Pentru Mihai Viteazul in literatura spaniolä: A. Razboj od Turaka (Räzboiul contra turcilor). Frankfurt. mem. 1925 (LXXXIII). Despre memoriu. et fortis militiae contra patriae suae reiq. . V. p. ia Analele Acad. christianae hostes duce ac Dn. P a p i n 1 1 a r i a n. 1845. sect. Craiova. Jun. Biblioteca poporanä a Asociatiunii. Mem. Gorlicii. 1899. Typis Johannis Rhambae. dar mai ales de Neagoe. Strälucirea pe tärimul cultural a acestor douä domnii a fost umbrita prin rivalitäti si lupte. sect. arheotogie si filologie. Primul aspect interesant al epocei lui Matei Basarab fi Vasile Lupu este rolul de protectori ai creftinätätii ortodoxe din Balcani. Studii despre cronicile muntene: N. Cronica lui B a l t a s a r W a l t e r . rezultate pe de o parte din identitatea de structurä a poporului. 1935.. 1603.. ?i P. a fost publicatä d e T r e b o n i u L a u r ' i a n s i N i c o l a e B ä l c e s c u in Magasinul istori c pentru Dacia. pe de alta din ambianta politicä asemänätoare. i. pinä cind zärile incep sä se insenineze cu urcarea pe tron a lui Matei Basarab si Vasile Lupu. Ea a fost apoi reprodusä in colectia: N i c o l a o s R e u s n e r . Versiunea romäneascä din compilatia atribuitä lui Constantin Cäpitanul Filipescu saw Radu Popescu. . P. fost publicat in Arhivio Storico Italiano. Matei Basarab a revärsat fi el din plin darurile voievodale romänefti in toate :150 . urmeaza vremuri tulburi de lupte interne fi de räzboaie singeroase cu ungurii.. ’ Mihai Viteazu. .. -i. Sibiu. In evolutia culturii romänesti insä. S. Istoriile domnilor Tärii Romänesti.. 125— 136. ist. nr. p. vezi N. XI.. 1599. N. 9. ist.. XVI. 1936. Bucuresti. Luptele lui Mihai Viteazul povestite de el insusi. pe care au continuat sä-l joace. p. Bucuresti. •. defi acest rol incepe sä le fie disputat de tarii Rusiei. Mergind pe drumul bätätorit de la Alexandru Basaraba de toti domnii Tärii Romänefti.. in Revista pentru istorie. Pentru Mihai Viteazul in literatura italianä: N. ■■ Pentru cadrul istorie al domniei lui Mihai Viteazul §i pentru Stavrinos si Tarnowski. CANTEMIR EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU PRIVIRI GENERALE Dupä tragedia asasinärii lui Mihai Viteazul in Cimpia Turdei. 193$.

cei ce si-au asumat rolul de protectori ai creftinätätii —• au atras la curtile din Tirgovifte si din Iafi cälugäri fi prelati din tot Orientul. secretarul lui Matei Basarab.cesti venite din tärile slave sud-dunärene. Studii istorice greco-romäne. impreunä cu patriarhul arab Macarie. I. de pe tärmul Arge. Trebinje s. Sopocani.tretinut de conationalul Leo Allatio. ca: Dionisie Comnen. in ziua de Sf. in viata de culturä teologicä a Tärii Romänefti. 232. in cärti si in manuscrise iluminate cu miniaturi. la masa mitropo1D.polului 1. in sfirfit.eolturile ortodoxe ale tärilor balcanice. Longhin Brankovie. intr-o vreme cind credintä pravoslavnicä era amenintatä. in 1671^ patriarh al Constantino. III. sirbilor. p. care a oficiat inaintea domnului. Cälätoriile lui Marcu Beza in Orient au dat peste urmele generozitätii romänefti din epoca lui Matei Basarab in mänästirile din Grecia fi din insulele Arhipelagului. in mänästirea Sf. ca si inaintafii säi. §tirile culese in anii din urmä de Emil Turdeanu au pus in luminä daniile domnului muntean in Serbia (la mänästirile Milesevo. precum fi delegatii de cälugäri ruteni din mänästirile Galitiei. care-si fäcuse studiile la Roma. 2 I o r g a . care-si fäcuse studiile la Oxford si care a murit m Jar a Romäneascä. a zidit peste Dunäre biserici —• ca de exemplu Sfinta Petka la Vidin—si a trimis daruri in bani. si cu deosebire. Cärtile iesite din tipografiile sale se adreseazä. p. patriarhul Alexandriei. cum 1-au vadit. Bisericii rom.. sau mitropolitul de Pec. Mitrofan Kritopulos. bulgarilor. ca: mitropolitul de Inäu-Lipova. 315—316. care a stat la Galati doisprezece ani.sului. p. Mila ereftineasca fi daniile voievozilor romäni — izvorite din cel mai curat sentiment religiös fi nepingärit de nici un gind viclean de cutropire. Paisie Ligaridis. pentru a aduce manuscrise religioase — fi multi altii. mai tirziu. Meletie Si. sau. i n Cercetäri literare. cäruia Vasile Lupu ii fägäduise sä-i pläteascä datoriile patriarhiei 2. I.. bibliotecarul Vaticanului. aduce o inviorare in viata literarä. mitropolitul de Kratovo. In aceasta epocä apar la noi primele traduceri fäcute direct dupä izvoadele grecefti. si a vietii religioase. cälugäri rufi. care a ajuns mai tirziu. Cei mai numerosi sint cärturarii greci. De altä parte. aceastä intilnire a prelatilor ortodocsi din Räsärit — notele pe care ni le dä in ziarul säu de cälätorie cälugärul Suhanov despre discutiile dogmatice incinse in Tirgovifte." Matei Basarab. Azilul acordat marilor fete bisericefti din Räsäritul grecesc a deschis in tärile noastre o directie nouä: incepe sä se cunoascä fi sä se pretuiascä limba greacä. care a stat in mänästirea Comanä. Gavril. Aläturi de acestia se intilnesc numeroase fete biseri. Paisie. Mihail. R u s s o . Nicolae fi de Cräciunul anului 1653 3. 151 . la 1639. slujba in bisericä domneascä. Papratije. precum o spun lämurit prefetele. 174.. afluxul cärturarilor ortodocsi in tärile noastre. Sint sugestive — pentru intelegerea fierberii pe care o adusese.. ca de exemplu Suhanov. Nicolae. Studenica. trimis din Moscova in Orient.a. patriarhul lerusalimului. Atanasie Patellaros. Ist.). in.rigul si patriarhul arab Macarie. ci si neamurilor inrudite cu noi dupä credintä fi avind acelasi vestit dialect slavonesc ca limbä. 3E m i 1 T u r d e a n u . nu numai „evlaviosului neam al patriei noastre.

sä-i scoatä o copie de pe confesiunea pe care patriarhul Ghenadie II Scholarios a scris-o din insärcinarea lui Mohamed II. Unirea celor trei täri surori. Domnul insufi nu putea rämine sträin de aceste discutii. ca de exemplu Istrate. isi indoiserä sfortärile pentru a rupe legäturile de credintä religioasä care uneau de veacuri pe romänii supufi coroanei lor cu principatele vecine. care avea legäturi de aliantä cu Gheorghe Räköczy I fi II. » Moldova lui Vasile Lupu. Rafael Levacovic. Asemenea discutiuni pasionau nu numai cercurile conducätoare ale clerului. mäcar cu ascunse intetiri“. Se poate spune cu drept cuvint cä in acele vremuri. fiul lui Stroe Leurdeanu. Istrate a pus pe Ianache Misirliu. Dupä cum ne aratä documentele pe care le vom analiza mai jos. ei se zbat sä atragä pe transilväneni la confesiunea calvinä. De aceea porneste din tärile noastre lupta impotriva calvinismului. ungurii nu dau indärät. Impotriva tendintei de calvinizare. chemat de Matei Basarab ca sä ia directia tipografiei. Tärile noastre deveniserä astfei centrul ortodoxiei. Cälugärul franciscan de origine croatä. prin publicatii. care venea din Roma. infäptuitä prin spada lui Mihai Viteazul. cuceritorul Constantinopolului. cind in sudul Dunärii viata religioasä era inäbusitä sub stäpinirea päginä si in Ardeal de Calvinism. care „stia sä citeascä si sä serie limba turceascä“. Vlasie si Meletie Sirigul — cu o incredere prezumtioasä in ftiinta lor. unde grecii Paisie Ligaridis. A doua träsäturä caracteristicä a epocei este aparitia in culturä romäneascä a ideii de unitate nationalä.litului Stefan.relor creatine ortodoxe. se ridicä — dupä cum fuseserä preveniti — romänii din principatele supuse suveranitätii turcesti. In Transilvania. ungurii. apärutä de curind la Venetia. a luat pozitie fätisä. in vara anului 1638. Zadarnic patriarhul Constantinopolului le atrage atentia asupra comunitätii de singe a romänilor fi ii previne cä „o prefacere de lege la cei dintii <adicä la ardeleni) n-ar fi ingäduit-o niciodatä domnii vecini din principate. Un punct fundamental in programul de :152 . ci se intinseserä mai departe si in lumea boierilor cärturari de la curtea lui Matei Basarab. de origine moldoveanä. stätea de vorbä cu Udriste Nästurel despre necesitatea unirii cu Roma fi despre superioritatea doctrinei catolice. venind in ajutorul romänilor transilväneni pe altä cale. in principiile dogmatice. participind la douä sinoade — unul pus la cale de mitropolitul Kievului. dacä nu cu armele. incepind cu Gavril Bethlen. prin intimidäri. care a fäcut multä opozitie principilor ardeleni. desi nu fusese pregätitä sufleteste si desi n-a däinuit decit citeva luni. domnii nostrii luaserä sub ocrotirea lor viata spiritualä a popoa. in aceastä luptä care nu se dädea numai pentru credintä. care intimida pe bietul cälugär rus — aduceau in sprijinul pärerilor lor citate din opera Sfintului loan Damasceanul. Muntenia lui Matei Basarab. cäsätorit cu fiica lui Nicolae Pätrafcu — o nepoatä deci a lui Mihai Viteazu. Si alti boieri de la curtea lui Matei Basarab se pasionau pentru problemele teologice. totufi a läsat in sufletele romänefti urmele ei fi trebuia sä ducä cu timpul la exprimarea clarä a conftiintei unitätii nationale. ci mai mult decit sigur vor pune piedici. prin silnicii. Un superior instinct de rasä a impärtit in chip simetric rolurile intre Moldova fi Muntenia. altul de mitropolitul Varlaam al Moldovei — fi a atacat calvinismul in insäfi inima lui. a stat fi ea de-a curmeziful Reformei. Petru Movilä.

si din Teara Romäneascä fi din Teara Moldovei". in contact cu istoriografia polonä. in limba slavä. Prefata cärtilor sale o spune räspicat cä ele se adreseazä „drept credinciosului si evlaviosului neam al patriei noastre fi altor neamuri inrudite cu noi dupä credintä fi avind acelafi vestit dialect slavonesc ca limbä.cätuitor de frumoase stihuri italiene." 1 1P. a binevoit sä adape setea inimei mele care ardea de dragostea pentru invätarea acestei limbi. inchis multä vreme in hotarele inguste ale culturii sud-slave. p . ce-i de vina celui ce-au räsfirat rumänii printralte täri. in epoca aceasta ifi face drum in cul. pribeag la curtile italiene fi franceze. in care erau tinuti prin puterea traditiei. spune mai dar cä serie Räspunsul la Catehismul ealvinese „pentru cei cu noi de un niam romäni. Experience vechi: impresiile aduse de soliile marilor domni in Occident. Matei Basarab s-a sträduit sä intäreascä traditia ortodoxä in formä slavä la intreg neamul romänesc..luptä al reformatilor calvini era nationalizarea serviciului divin in biserica romäneascä din Ardeal. sau a lui Petru Cercel. in inima mea. incercärile unui Despot Eraclidul de a infiinta cu profesori adufi din Apus scoli superioare — si atitea alte prilejuri ii fäceau pe ai noftri sä nu se simtä la larg in spatiul culturii orientale. de sau mestecat cuvintele cu alte limbi". „Cind am ajuns in virsta adolescentei —märturiseste Udrifte Nästurel — am dobindit in acelafi timp. 8 3 . al. prin forta imprejurärilor de care s-a vorbit mai sus si prin suveranitatea turceascä. prin gratia lui Dumnezeu.tura romäneascä fi ideea unitätii nationale. De la urcarea sa pe tronul Tärii Romänefti.. pretutindenea tuturor ce sä aflä in pärtile Ardealului“. inruditä in chip evident cu a noasträ. contactul intim cu cultura Apusului a unor domni ca Radu Mihnea. care.. amintind cä „rumänii nu gräiesc in toate tärele intr-un chip". zi fi noapte färä incetare eram aprins pentru limba latinä fi pentru invätarea ei. mai curind sau mai tirziu. care-si fäcuse instructia in Venetia. Mentinerea limbii slave in oficierea cultului era deci atunci o mäsurä impusä nu numai de traditia moftenitä din mofi-strämosi. Mitropolitul Varlaam. era fi in aceasta epocä in cäutarea unor noi orizonturi. P a n a i t e s c u . care inväta intelepciunea si stiinta. Instinctul lor de rasä fi de culturä ii ducea uneori peste vicisitudinile vremurilor cätre marele izvor de apä X7ie al latinitätii. Dealtfel. Sufletul romänesc. se scuzä dacä n-a izbutit sä se faeä inteles de toti: „nu-i de vina noasträ. P. 153 . L'influence de Voeuvre de Pierre Mogila. ci si de necesitatea de a pästra intactä unitatea etnicä. A mers asa pinä cind un profesor. neavind aproape alte ginduri in cugetul si inima mea. iar in Ardeal. Este clarä aci ideea solidaritätii nationale prin bisericä. Simion Stefan. o mare si aprinsä dragoste pentru limba romänä sau latinä.. „stringind sobor dintr-amindouä pärtile. fi admiterea celorlalte puncte de divergentä dintre calvinism fi ortodoxism. O cedare insä pe acest teren ar fi putut atrage dupä sine. Ideea unitätii neamului o gäsim insä formulatä cu tot relieful cuvenit la marii cronicari moldoveni. moldovlahilor“. in asa fel cä. aducind tipografii cu litere chirilice in tarä fi publicind cärtile de ritual in limba slavä. accesul unor studenti din tärile romänefti — mai ales din Ardeal — in fcoli fi universitäti sträine.gului neam despärtit 111 trei state diferite. ungrovlahilor. s-au ridicat pinä la obirsia comunä a intre.

marele vornic de la curtea lui Vasile Lupu fi contemporanul mitropolitului Varlaam. Dar contactul binefäcätor cu culturä latinä sa produs mai intens in fcolile iezuite ale Poloniei. la virsta de 12 ani.purilor nestatornice care au urmat dupä präbufirea lui Vasile Lupu. Fusese adus la Roma fi instalat acolo in colegiul „Urban“. Ce du uevenit acefti doi premergätori in colegiul de propaganda din Roma. dä aripä versului fi incepe munca grea de traducere a cärtilor de ritual in limba romänä. Istoria romänilor. mitropolitul Dosoftei. BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istorie al epocii: X. care si-a fäcut fi el stu. de unde. o mica pirtie cätre culturä latinä. precum fi colegiile iezuite din Moldova au deschis. pinä cind a deprins putin limba italianä. Opera de nationalizare a slujbei religioase este apoi reluatä fi continuatä in Muntenia de mitropolitul Antim Ivireanu. din ordinul Minoritilor Conventuali. Fusese — pre. au deschis un drum nou in culturä romäneascä. in ciuda vitregiei vremurilor care au urmat. pentru a pästra un fir unitar in expunere. la rindul lui. fiul lui Paul.brätifase catolicismul fi de-acolo plecase cu scrisorile de recomandare cätre secretarul colegiului din Roma. dupä care vom infätifa literatura istoricä mai intii in Moldova fi apoi in Muntenia fi in Transilvania. Plecase apoi in insula Chios. Al doilea era un adolescent a cärui viatä aventuroasä e un mic roman. dupä cum se va vedea mai jos. §coala intemeiatä de Vasile Lupu in mänästirea Trei Ierarhi. Contactul cu culturä latinä a fost insä mai rodnic in Moldova. cu profesori trimisi de la Academia teologicä din Kiev. incit. Din chiar epoca lui Matei Basarab avem stiri despre doi tineri romäni care ifi fäceau studiile in colegiul „De propaganda fide" din Roma. Unui era Mihail. unde se apropiase de iezuiti. I o r g a .copil de casä in curtea domneaseä. un veac fi jumätate mai tirziu. Bucuresti. :154 . care avea sä ducä la nationalizarea serviciului divin in bisericä. In capitolele ce urmeazä. vom infätisa intii evolutia literaturii religioase de la Matei Basarab si Vasile Lupu pinä la mitropolitul Dosoftei inclusiv. a fost admis in colegiu. desfundind ideea originii romane fi ftiri privitoare la tara lor. im. Nicolae Costin. Plecase cu domnul Tärii Romänefti la Constantinopol. unde vlästarele boierimii moldovene. din Cimpulungul judetului Muscel. de misionarul Venanzo Berardi da Mont’Ottone. firul istoriei nationale a fost continuat de Miron Costin.diile in Polonia fi care a pus in plinä luminä ideea originii romane. tineretul plecat din Ardealul suferintelor romänefti a adus ideea regenerärii nationale — nu stim. dar fi in masele mai adinci ale neamului. Douä luni a bätut sträzile cetätii eterne.tindea el —.Avem dovezi documentare cä aceeafi näzuintä cätre noi zäri de cultura zäcea nu numai in clasele conducätoare. Invatase acolo greaca vulgarä fi turceasca. a trecut dupä aceea la Dimitrie Cantemir si in Muntenia la stolnicul Constantin Cantacuzino. §i pe tärimul vietii religioase. In Moldova. cu toate främintärile tim. Din contactul cu istoriografia polonä a primit imboldul de a alcätui cronica in limba nationalä Grigore Ureche. vol. contemporanul lui Miron Costin. In volbura vremurilor au pierit färä sä läse nici o urmä. unde se intilni cu cimpulungeanul. de Ureche a fost afa de puternic. activitatea literarä inceputä cu strälucire in epoca lui Matei Basarab fi Vasile Lupu a fost continuatä. In cele din urmä. VI — Monarhii. Ideea a fost apoi reluatä de fiul lui Miron. Imboldul dat. de mitropolitul Petru Movilä.

D. ed. a rämas intre sträini si a ajuns mitropolit al Kievului. vlästar de domni moldoveni si munteni — cäci tatäl säu a domnit si in Muntenia — care a rivnit si el sä fie domn.. epoca veche. urcarea lui P. pentru ca. IV. N. X e n o p o 1. Pentru studenti romäni: N. Emil Turdeanu s. a II*a reväzutä si intregitä. Istoria literaturii si limbii romane. rupt dintre ai nostri. Dialoghi piacevoli. Petru Movilä infiintä . el izbuti sä dobindeascä in jurul scaunului säu mitropolitan un prestigiu mtr-adevär princiar. 1928. Dr. 1604 — au fost reproduse pentru intiiasi datä la noi de M. 244 — 246.drit. G i o r g e P a s c u . de verii fi de fratii säi sint spulberate. 1939. Bucuresti. Berlin. pe lingä studiile lui N. extras din. Pentru raporturile religioase si culturale ale järilor romänesti cu Orientul ortodox. I o r g a . Bucuresti. Aci ajunge repede arhiman. Movilä pe scaunul mitropolitan a fost o adeväratä mmtuire. Bucuresti. I o r g a . Anuarul Institutului de istorie nationals. 1930 (foarte utilä bibliografia de a sfirfit).ncsti si a vietii religioase a romänilor. vol. D r ä g a n u. Ajutoarele romänesti la mänästirile din sfintul Munte Athos. affienintatä in existenta ei de biserica catolicä a Poloniei. Istoria romänilor. Marcu Beza. util incä: A. fase ani mai tirziu. fratele lui Ieremia fi rivalul lui Mihai Viteazul. P.. dupä indemnul mitropolitului Kievului. 1941. 1929. Casa Scoalelor. Cartea romäneascä. VI.1938. in A. 1925. sä fie mitropolit. dar pästrau serviciul divin in limba slavä).*aturii romänesti. M i n e a. vol. 1929. Il-a. sec. Istoria Ute. la care se adäoga fi curentul uniatilor (care primiserä unirea cu Roma recunoscind pe papä. 1929. Sibiu. Din istoria culturii romänesti. tronul ocupat pe rind de unchiul säu. Vladescu. K o g a l n i c e a n u . Viata romäneascä. ed. Prin cultura. UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ Istoria culturii romänesti din epoca lui Matei Basarab si Vasile Lupu nu ar putea fi inteleasä dacä nu ne-am opri aci si asupra unui mare cärturar. Iorga. XVII. Studii italiene.. Venetia. Istoria bisericii romä. Istoria invätämintalui romänesc. Tragediile familiei sale 1-au impins mai mult spre studii fi meditatie. Invätatul rus Venelin spunea: „Se pune intrebarea care din cei doi bärbati cu numele de Petru este reformatorul indräznet al imperiului rusesc si cäruia prin urmare i se cuvine titlul istorie de mare: Petru I. Petru Movilä. dupä moartea lui Iov Boretki. Buc. citate la p 43 — 45. 1922. N. dar care. dupä ce a väzut inchise drumurile inträrii in tara sa. prin legäturile lui de rudenie fi prietenie cu nobilimea polonä. nota. xmpäratul Rusiei. a III-a ingrijitä de I. VII. Sibiu. I. ed. 45 — 69. a II-a. T. Istoria literaturii romäne. p. Pentru Mihail fiul lui Paul si Stefan Valahul in colegiul „De propaganda fide“: F r a n c i s c P a l l . a devenit una din figurile proeminente in istoria culturii ucrainene din secolul al XVII-lea. Bucuresti. de tatäl. In 1627. I. Versurile lui Petru Cercel — publicate de S t e f a n o G u a z z o . B o d o g a e. Date inedite privitoare la legäturile culturale italo-romäne din mijlocul veacului al XVII-lea. N. Histoire de la Dacie. I. Petru Movilä renuntä la purpura domneascä fi imbraeä rasa de monah in mänästirea Pecerska din Kiev. Iasi. M a r cu. Pe atunci Ucraina se afla sub stäpinire polonä fi pentru biserica ortodoxä ruteanä. 155 Incä de pe cind era arhimandrit in lavra din Pecerska. Cartea romäneascä. Cei dintii studenti romäni ardeleni la universitätile äpusene. vol. la mänästirea cäruia isi petrecea adesea verile. cind visurile lui de a recuceri. a se vedea acum si preot Dm. Iov Boretki. Suru. S e x t i l P u s c a r i u . I o r g a. I. 1837. p. Iasi. sau Petru Movilä?“ Petru Movilä a fost fiul lui Simeon Movilä. cu ajutorul polonilor.a. din Cluj. prin traditiile familiare. 1590. si ed.

el semneazä „fiul domnului Moldovei" si adaogä sterna celor douä principate romänefti. Totusi niciodatä nu si-a ascuns originea lui romäneascä. care semnau munca lor: „päcätosul robul lui Dumnezeu". putea sävirsi minunea de a regenera viata intelectualä a clerului ortodox si de a-i imprumuta armele cu care sä poatä rezista atacurilor indreptate din taberele vräjmase. totusi mitropolitul Petru Movilä n-a rupt cu totul legäturile cu patria mumä. premenitä prin Renastere. inaltmd in Ucraina polonezä." Iar unui din adversarii säi il acuzä cä era inconjurat numai de servitori moldoveni. dispretuitori de tot ceea ce era märire päminteascä.mofilor mei domni ai Moldovei pentru nevoile bisericii. pe care o däruia marei lavre Pecerska: sä fie acolo „pe veci neclintitä la hramul Prea Curatei Näscätoarei de Dumnezeu mänästirii Pecerska. a desfäfurat o activitate din cele mai rodnice pentru biserica ortodoxä a rufilor. Dacä mai tirziu renuntä la aceste tra. ii pläsmuiesc o genealogie care-1 face sä se scoboare din eroul roman Mucius Scaevola. Petru Movilä se sträduieste sä introducä cele dintii raze de luminä ale culturii latine occidentale. In scrisorile lui pastorale. rämasä in urmä sub raportul culturii. din care avea sä porneascä tn curind un curent nou de primenire in cultura ruseascä.acolo o tipografie.tori anonimi. la Golosvienski. Elevii säi din academia teologicä i-au inchinat un volum de versuri omagiale. le ardeau. impreunä cu cea din Lwow. a acelor aprigi munci. In 1637 cumpära o Evanghelie cu miniaturi scrisä pe vremea lui §tefan cel Mare. !i pune ca hram pe Sfintul loan cel Nou de la Suceava. poeziei si filozofiei. Nostalgia dupä tara fi neamul säu se vede continuu in cursul vietii lui. El isi dädea bine seama cä bisericä ortodoxä ruteanä. De aceea. Paralel cu tipografia. Dar cu toatä viata lui de munca aprigä inchinatä operei de ridicare a bisericii rutene. a bisericä. patronul Moldovei sale. o face desigur pentru a se confunda in spiritul de umilintä al vietii cälugäresti. cu studiul retoricei. Cultura timpului insä nu putea fi cäutatä nici in cultura slavonä si nici in cea bizantinä. Pecerska. concentrind razele solare asupra coräbiilor dusmane care se apropiau de tärmurile Siracuzei. in programul de studii al academiei teologice. In atmosfera mtimecatä fi greoaie de ignorantä in care lincezea clerul ortodox rutean. fäcind aluzie la originea lui romäneascä. Stiinta timpului — zicea Petru Movilä— este pentru bisericä ortodoxä intocmai ca oglinzile lui Arhimede.ditii ale familiei fi la aceste reminiscente ale patriei sale. fi. In 1645 a venit la Iafi sä celebreze cäsätoria fiicei lui Vasile :156 . P. Numai cultura latinä a Occidentului. nu putea rezista atacurilor indreptate din lagärul iezuitilor si uniatilor poloni decit premenindu-se si intärindu-se cu toatä armatura culturii moderne a timpului säu. dialecticei. el a intemeiat in mänästirea Bratca —r Frätia — o. face in multe rinduri aluzie la strämosii lui romäni. Movilä introdusese pe primul plan: latina. „Am cheltuit — spune el intr-un rind ortodocfilor din Minsk — avutiile strä. In alt rind. pe cind era numai arhimandrit. o adeväratä academie teologicä. care. Din aceste tipografii au iefit o serie de tipärituri care au fost aduse in Tara Romäneascä de mefterii trimifi de Petru Movilä lui Matei Basarab fi care au servit mai tirziu de model tipäriturilor muntene. care.fcoalä vestitä. unde va fi ingropat trupul meu". In primele cärti iesite din tipografia lui. care la inceputul timpurilor moderne se stinseserä.

fatä de Catehismul atribuit lui Chiril Lucaris. fi in care s-a anate. prin egumenul mänästirii Trei Sfetitele. ridicä lumea impotriva lui Lucaris. §edintele au fost secrete fi . in frunte cu Chiril Contaris din Veria si Atanasie Pattelaros. o confesiune de credintä ortodoxä. Cele douä sinoade constantinopolitane fäcuserä o operä negativä: anatemizaserä confesiunea atribuitä lui Chiril Lucaris. nu era prielnic pentru dezbateri. In jurul scaunului patriarhal din Constantinopol se dädeau lupte aprige in care patimile pamintesti se amestecau cu lucrurile divine. Dar Constantinopolul. Ambasadorul Frantei sustine curentul de agitatie impotriva patriarhului care se sprijinea pe cercurile reformate. un fost profesor calvinist la Geneva si amba. pinä cind in cele din urmä turcii. indir. nu va fi fost determinatä si de amintirile copiläriei care-1 legau de oraful in care domniserä ai lui? . datatä din Constantinopol. La aceastä grea räspintie din viata bisericii ortodoxe apare mitropolitul Petru Movilä. al cärui domnitor plätea pe atunci datoriile patriarhiilor. . Mitropolitul Kievului nu veni insä in perosanä. Chiril Lucaris este de cinci ori depus de turci si tot de atitea ori readus in scaunul patriarhal prin sprijinul prietenilor säi. Porfirie.sadorul Angliei. Opera a fost atribuitä patriarhului Chiril Lucaris. . Ortodoxia träia atunci o mare drama. cine ftie dacä.Lupu. alegerea Iafilor ca locul cel mai nimerit pentru marele sinod al ortodocfilor in care avea sä se discute ideile normative ale ortodoxiei. In martie 1633 apäruse la Geneva. fi marele predicator al patriar. Pace cu atit mai necesarä. si in care se fäceau citeva concesii punctului de vedere al confesiunii caivine. in care s-a discutat si admis opera.mizat confesiunea lui Chiril Lucaris.. Moartea tragicä a lui Chiril Lucaris nu poate pune capät agitatiei.ritul Europei — in Ardeal. Succesorul lui. Astfel stind lucrurile. Lupta dezlän| uitä este inversunatä. care gäsise formula unirii cu Roma. dinaintea curentelor de reformä. il ucid. . in afarä de motive de tacticä. Märturisirea ortodoxä si sinodul de la Iasi. Douä sinoade care au loc la Constantinopol. unui in 1638 fi altul in 1642. Fu ales Iafii. . Dusmanii patriarhului. doctor in teologie fi egumenul mänastrii Nikolska. are aceeafi soartä. prin episcopii de Roman. in care erau incä vii luptele dintre partizanii fi adversarii lui Chiril Lucaris. Aceastä sarcinä §i-a luat-o Petru Movilä. Rädäuti fi Hufi. Maria. Meletie Syrigos. a convocat un sinod la Kiev in 1640. cu cit in centrul si räsä.hiei. . cu principele lituan Ianusz Radziwill. Trebuia insä ca Märturisirea sä fie intäritä intr-un sinod ecumenic. in limba latinä.. Muntenii s-au abtinut din pricina vrajbei iscate intre Vasile Lupu fi Matei Basarab. Chiril Contaris din Veria. unde s-au tinut fedintele sinodului. in frunte cu Isaia Trofimovici. Lipsea pentru mtreaga ortodoxie insä o operä pozitivä de costructie normativä. Patriarhul a fost reprezentat fi el prin doi delegati: fostul mitropolit de Nicea. Moldovenii au fost reprezentati prin mitropolitul Varlaam. predicatorul ambasadei olandeze. ci trimise o delegatie de trei teologi. n-au izbutit sä aducä lumii ortodoxe pacea de care avea nevoie. in Polonia fi in Ucraina — ortodoxia pierduse continuu terenul dinaintea catolicismului. acuzindu-1 de erezie. . care se alla in legäturä cu cercurile reformate din mediul cosmopolit al Constantinopolului: consulul olandez Corneliu Haga.jiti. martie 1629. Sinodul a inceput 157 la sfisitul lui august 1642 fi a durat trei luni. Dupä ce a lucrat mai multi ani la Märturisirea de credintä ortodoxä.

opera. 1827. i n E m i l e L e g r a n d . vol. pe care se sprijinea Petru Movilä. tratatä pe baza simbolului Niceo-Constantinopolitan. de Scriban. Märturisirea lui Petru Movilä a fost primitä. V. pinä in vremurile noastre. Rusii se opuneau la con. I. P. Bucuresti. 94 si urm. Patriarhul Ierusa. :158 . Intii pentru cä o condamnare a doctrinei calvine de cätre rusi ar fi indispus pe principii litvani din Polonia. Petru Movilä. chiar in anul in care era datatä confesiunea din Geneva. declarase de calomnii iezuite zvonurile dupä care Chiril Lucaris ar fi trecut la Calvinism. $i al doilea pentru cä invinuirea adusä lui Chiril Lucaris nu pärea destul de intemeiatä. credintä. in cele din urmä. din preajma Bucureftilor. E m i l e P i c o t . Gamber. G h e n a d i e E n ä c e a n u . 1745. grecii au trebuit sä primeascä in urma interventiei lui Vasile Lupu fi a clerului moldovean. din porunca domnului Constantin Brincoveanu. In 1691. Kiev. cu ajutorul stolnicului Constantin Cantacuzino. Paris. opera a fost tipäritä in limba greacä si latinä la Amsterdam. il numefte „promahos"—-prim luptätor ■ — f i „distrugätorul curagios al ereziei". Bibliographie hellenique.prezidate de Vasile Lupu. Opera — impärtitä in trei pärti: 1. 1884.tarea tiparnitelor fi a Academiei teologice de la Iafi. Cu deosebire la noi opera lui Petru Movilä s-a bucurat de o intinsä räspindire fi s-a retipärit fi retradus in nenumärate edi|ii. extras din revista Biserica ortodoxä romänä. lämurind rugäciunea dominicalä fi cele zece fericiri §i 3: mila. care venise la Kiev ca sä sfinteascä pe mitropolitul Petru Movilä. s-a tipärit de episcopul Mitrofan in tipografia episcopiei din Buzäu. XVI. Paris. speranta. mitropolitul Chievului. ceea ce. cu cheltuiala lui Panaiot Nicusi. 1926. ultima la Sibiu in 1914. in Tinerimea romänä. si in 1864. 104 — 156. cu suprimäri fi corectäri fäcute de Meletie Syrigos. VII. P. ieromonahul Antim Ivireanu scoate o nouä editie a textului grecesc. 2. in mänästirea de pe insula lacului Snagov. cuprinzind invataturile ortodoxe despre päcat. 1855. cäci avem editii tipärite la mänästirea Neamtu in 1844. $i VIII. Z. 1Pentru douä motive. o penultimä editie a apärut in 1899 sub auspiciile sfintului sinod. Petru Movilä. p. Dupä indelungate dezbateri. 1883. 1853. ln 1662. 1 Ei cereau sä se discute in sinod numai Märturisirea de credintä a lui Petru Movilä. S. p. 1629 (vezi mai jos. Bucurefti. 1896. despre decalog. 1926). la Sibiu. Ar b o r e . h'influence de Voeuvre de Pierre Mogila archeveque de Kiev dans les Principautes roumaines (extras din Melanges de l’Ecole Rottmaine en France. p 180). BIBLIOGRAFIE . 1874.damnarea lui Chiril Lucaris. au XVII-eme siecle. Pierre Movilä (Mogilä). care se sträduiau sä impace cele douä tabere. la Iafi. Opt ani mai tirziu. pe care patriarhul Constantinopolului. Parthenie. Kievskij mitropolit Petr Mogila sego spodviSniki. tradusä in romänefte de fratii Greceanu. Dacä ne gindim la bärbätia cu care a apärat ortodoxia romänilor ardeleni impotriva injonctiunilor principelui Bethlen Gabor. Marele sprijin pe care Petru Movilä 1-a adus culturii romänefti a fost Insä trimiterea de material tipografic fi de mefteri fi cärturari pentru infiin.. despre invocarea sfintilor fi cultul icoanelor fi al moaftelor — a fost apoi aprobatä de patriarhul din Constantinopol ca operä normativä pentru intreaga bisericä ortodoxä. Ea a fost tradusä in rusefte la Kiev in 1645. si de apocrif Catehismul apärut la Geneva.limului Teofan. G o l u b e v . atunci trebuie sä recunoastem cä Petru Movilä si delegatii säi aveau dreptate. Grecii voiau ca sinodul iefean sä-fi insufeascä hotäririle sinoadelor din Constantinopol impotriva lui Chiril Lucaris fi in special sä se adopte opera intocmitä de Meletie Sirigul. IV. P a n a i t e s c u . De la inceput insä se ivesc neintelegeri.

Roma (Rezumatul a 14 lec^iuni tinute la Ecole des Hautes-Etudes din Paris. Iasi. Pentru edijriile romänesti ale Märturisirii ortodoxe: I. 1904. P a n a i t e s c u . ci fi cäutind caligrafi iscusiti. nu numai completind numärul logofetilor cunoscätori de limbi sträine. 224. 2. pästrat acum in Biblioteca Academiei Romäne. pästrat in Biblioteca patriarhiei din Constantinopol. J. Chiesa ortodossa e riforma nei secoli XVI e XVII (estratto da Religio. D.al lui Stefan cel Mare (extras din Revista istoricä romänä. Despre Chiril Lucaris:Kupido? ö Aouxapi$. La Theologie symbolique au point de vue de l'Eglise orthodoxe orientale. 1790. 93 — 95: P. La curtea din Tirgoviste a lui Matei Basarab. in rägazurile de liniste si pace pe care le läsau räzboaiele cu Vasile Lupu. XXXII (1929). 22— 122. Gamber. nr. 321. 2 volume. IV. Despre opera lui Petru Movilä in legäturä cu celelalte confesiuni ortodoxe: Textul grecesc •la Ion M i h a 1 c e s c o. I. 1855. bibliografia ruseascä completä la P. Die Bekentnisse und die wichtigsten ‘Glaubenszeugnisse der griechischen-orientalischen Kirche im Originaltext. Bibliografia veche romäneascä. J u g i e in Echos d’Orient.. din Orientalia Christiana). In aceasta muncä de culturä. p.n e s c u . 39. M i h a l c e s c o . p. necontenifc cercetatä de soli sträini. p. totufi arta caligrafiei si a miniaturii era inca in floare fi avem din aceasta epoeä vreo citeva exemplare de manuscrise cu miniaturi de o rarä frumusete. p. p. S t e f ä n e s c u . Despre Chiril Lucaris si sinoadele din Constantinopol. pe lingä mitropolitii Teofil si §tefan si pe lingä boierii din divan. P. invätatul boier Udrifte Nästurel. 378. supl. p. Matei Basarab era sustinut. Paris. Metropolite de Kiev (1633—1646). copiat in 1653 din porunca mitropolitului §tefan. monahul de la mänästirea Dealul. Les idees calvinistes du Patriarche Cyrille Lukaris. A n t o i n e M a l v y e t M a r c e l V i l l e r . 506. p. III. sau Evanghelia mitropolitului Anania din 1651. IV. Hurmuzaki. si de fratele ei. sub nr. 1939). In Biblioteca Academiei Romäne se gäsesc editii moderne tipärite la: Neamt. p. LTn portret al lui P. Bucuresti. de emisari papali fi de mari patriarhi ai Räsäritului. N e r v a H o d o s s i D a n S i m o . 1934. scrisä pentru mitropolia din Tirgoviste. La confession ortodoxe de Pierre Moghila. II. Doc. Movilä. Kiev si Iasi a se vedea si O r e s t e T a f r a 1 i. p. II. 1932. Bunuresti. doamna Elina. . 1939.!S98. in Revista istoricä romänä.1572 — 1638. Roma. 688 siurm. care au dat o fcrma mai esteticä hrisoavelor sale. p. 1927 (tomul X. Neamt. B i a n u . 75 — 79. öp9o8o^ia. P a n a i t e s c u . ca de exemplu Slujbenicul. de sotia lui. 553. 71-75. Movilä la mänästirea Sucevi^a: I. dusä mai tirziu la Belgrad. p. Un autograf al lui Petru Movilä pe un tetraevanghel . sau Evangheliarul scris de ieromonahul Porfirie in 1633. unde se stäruie asupra izvoarelor catolice folosite de P. J. 1864. nebst einleitenden Bemerkungen. 1935). 1895 (editia sfintului sinod. Cu toatä concurenta pe care o fäceau cärtile tipärite. approuvee par les Patriarches grecs du XVIl-e siede. Bucarest. Domnul s-a sträduit sä dea o viatä nouä si cancelariei domnesti. Paris. XI. 1844. ©r|craupö? TfJ<. Atena. M i h a l c e s c o . vezi si recenzia lui M. J. sau Evangheliarul lui Silion Rusu. in Revue d'Histoire ■et de Philosophie Religieuse. cu o prefatä de mitropolitul Ghenadie privitoare la istoricul textului si editiile lui). Sibiu. cu tiparnite si cu mesteri tipografi. LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB cultura. 414 — 430. opera citatä mai sus. in 1934). era vesnic treaz gindul de a inzestra tara cu mänästiri si biserici—patruzeci la numär — cu mori de hirtie. Texte latin inedit avec introduction et notes critiques. vol. P. 1874. Leipzig. p. p. 1940. IX. I. 1931.

Ar fi zadar. si-a fäcut instructia in casä —■ cel putin pentru limba latinä —. 1“ udriste nästurel. impärtindu-fi vremea intre grijile casei (cind cäutind. 19 — 27 si 73 — 80. Copilul a crescut in casa domneascä pinä la virsta de 17 ani. „färä zäbavä". 50 — 51. in Arhivele Olteniei. cind „pe mina mätusei sale. i s-a intimplat lui sä moarä. bätrinul domn spune: „Pentru cä insusi domnia mea am auzit cu urechile mele cuvintele lui. I. S-ar pärea dar cä el.cu unul din acei misionari catolici pripäfi^i in tärile noastre. :160 . K o g ä l n i c e a n u . Udrifte Nästurel. Nicolaescu. adaogä. care a insotit pe patriarhul arab Macarie in cälätoria lui la curtea lui Matei Basarab. p. cind ajutind ränitii sositi de pe cimpul de luptä fi cerind sibienilor sä-i trimeatä. Oda a fost publicatä de A. fiul lui Udrifte Nästurel. murise la o säptäminä dupä nastere. afarä numai poate in tara frincilor". 247. Pe patul mortii. cind. pe timpul lui Mihai Viteazul. sint lucrate greu cu piaträ bunä. ori „seminte de flori de tot feliul") si intre grijile domniei (cind tinind locul sotului säu in scaunul domnesc. 1862. Fratele doamnei. ajuns in „virsta adolescentii. p.nic sä incerc o descriere a interiorului admirabil aranjat in apartament. p. cu mosii cu tot. a Elinei. care provoacä admiratia privitorului. jupinita Maria." Intärind aceastä ultimä dorintä. in sfirfit. Tesauru de monumente istorice. dupä cum se vede din scrisorile ei. viteazul boier al lui Mihai Viteazul. Histoire de la Dacie. a dobindit o mare dragoste pentru limba latinä fi cä un profesor. Nu ftim unde si-a format culturä. mari fi mici. sub frumoasa lui semnäturä in monogramä chirilicä. care inväta intelepciunea <filozofia>.Udrifte Nästurel si sora lui. sint copiii lui Radu Postelnicuf Nästurel fi ai jupinesei Calea Calomfirescu. le-a märturisit domniei mele dinaintea cinstitilor diregätori ai domniei mele. „un cherurgus bun". la ceasul mortii lui. „Chiar boltile si pardoselile pivnitelor. „zidit pe dinafarä si pe dinläun. pe care. ne descrie in cartea sa minunatul palat de pe mosia pärinteascä — Fieresti — unde a fost primit de doamna Elina: „un palat care nu are egal in lume." Ea a patronat si suportat spezele pentru imprimarea Trioiului sirbesc din 1649. dupä moda 1 St. El ne spune cä. cäruia ii inchinä o odä latinä in Tirgoviste. a cärui mama. in martie 1635. 1941. galeriile etc. pe Mateias. Vezi si M. a doamnei domniei mele. si-a iertat toate satele lui vecinicie. näscutä Corbeanu. DOAMNA ELINA a fost una din acele frumoase icoane feminine care se desprinde din trecutul romänesc intr-o luminä de aureolä.tru" de mesteri adusi din Ungaria. Neavind copii. Arhidiaconul Paul de Alep. „fata din casa domneascä a lui Mihai Vodä Viteazul". a binevoit sä-i adape setea inimei“. nepot de fiicä al lui Radu Calomfirescu. doamna Elina si sotul ei au infiat. prezentatä la ziua aniversärii. marmorä. „izvoade de peteare fi mai mari fi mai mici". cu „piaträ poleitä". cerut de cälugäri sirbi din Muntele Athos. tu anul 1597.2 La aceastä pärere ne indeamnä faptul cä fi fratele säu §erban—-care a fost fi el logofät—■ intr-un document din 1623. P a p i u I l a r i a n u . de care ne-am ocupat la p 147—151 El a fost preceptorul lui Nicoläe Pätra?cü. 2a Unul dintre acejtia. doamna Elina. era cel mai cärturar boier al timpului säu in Muntenia. incit impräftie toate grijile sufletului. adusä din Turcia. XX. traducätorul cronicii lui Teodosie Rudeanu.“ „Cladirea are trei caturi fi e atit de frumoasä. a fost Balthasar Walther. punind la cale cu un gust ales ctitorii mänästirefti fi locasuri de recreare sufleteascä).

El a introdus in literatura slavä. la Viena. in 1628. cind scrie im act prin care se confirmä jupinului Hrizea. adicä vtorilogofät. „in satul säu pärintesc din Fierästi".Lupu pentru a aseza pacea cu Matei Basarab. Cartea a avut ecou in lumea slavä. In anul urmätor insä—1629— el semneazä pe un alt act.siuni de cea mai mare incredere: solii cätre impäratul german. a ajutat la traducere si a scris prefata la Evanghelia invätätoare. tainic". doamna Elina. Mitropolitul Varlaam al Moldovei. in Bucurefti".tul vietii (1657). adäpätoare de suflete omenefti“. tipäritä cu cheltuiala doamnei. a gäsit intre alte cärti nouä fi „cärtulia mica in limba noasträ romäneascä tipäritä . Stätea de vorbä cu misionarii catolici in chestiuni de dogmä. pururea curätoriu. in 1647.regele Poloniei (1638). un profesor din Kiev. A tinut sä creeze in familia sa o atmosferä de frumoasä culturä.occiden. semneazä cu litere latine fi presarä. liber si indräznet"..tatio Christi. la mänästirea Dealu. tot la Nästurel. intre care fi o gramaticä apärutä in Polonia — probabil a lui Smotrijckij. tinär scriitor.gätea cu cärti noi aduse de peste hotare. tratatul de aliantä (1648). el conducea impreunä cu marele. in scrisorile ei chirilice.mat-am cu timpä mintea mea si am scos acest izvor de apä dulce. pe care necontenit o imbo. Cu grija pentru tara lui „säracä fi fär’ de invätäturä“. intr-o frumoasä caligrafie.. fraze latinefti. functiune de mare incredere pe care o pästreazä pinä la capä. El primea si introducea solii la domn. tipäritä la Govora in 1642: „Scur. In 1704 a fost copiatä la Moscova fi impo. traducind din latinefte. mi. El a stäruit pentru introducerea tiparului in Muntenia fi a privegheat la imprimarea cärtilor. „acea floare de aur“ a misticismului catolic. a pus la cale in Cimpulung „o fcoalä pentru invätäturä copiilor“. Imi. data de la Hristos in cifre arabe.logofät cancelaria domneascä fi a indeplinit. trimis de Vasile. marele logofät —• tatäl cronicarului Radu Popescu — un loc de casä in Bucurefti: „Eu Udrifte Nästurel. Udrifte Nästurel se intilnefte pentru intiiafi datä in viata publicä a tärii la curtea lui Alexandru Iliaf. Udriste Nästurel a avut o parte activä in opera de culturä a epocii. care a venit in 1644 la Tirgoviste. ne spune despre el cä era un „boiarin cinstit si slovesnic si a toatä destoinicia si intelegerea harnic. plinä de otravä sufleteascä" — e vorba de Catehismnl calvinesc din 1642. Si tot el a introdus in 161 . prietenul lui Petru Movilä — iar mitropolitul Varlaam. ne incredinteazä cä vorbea limba slavä fi latinä. am scris in oraful secular. a intocmit. cätre. cäruia ii cerea o märturisire a credintei catolice. tradus de tatäl säu. Prietenul säu. Rafael Levakovic laudä „spiritul lui bärbätesc.talä.dobitä cu frumoase gravuri in cupru. pe timpul cumnatului säu. Era la largul säu in discutiile cu patriarhii Räsäritului. ca de exemplu cu Levakovic. Radu a iefit fi el un cärturar de seamä. cum se mai zicea atunci. prefata la Antologhionul slavonesc din 1643. cronicarul sirbocroat George Brancovici. „Uriil Nästurel. Radu. Avea o bibliotecä frumoasä. a alcätuit stihurile de dedicatie la stema tärii cu care se deschide Pravila de la Govora (1640). fi cä sora lui. si lui i se datoresc primele copii ale romanului Varlaam si Ioasaf. Raköczy pentru a incheia cu el „legäturä“. aducind pentru al doilea fiu al säu. Cälugärul rus Suhanov a väzut in biblioteca invä^atului boier multe cärti slave. In calitate de vtori-logofät. drept pravoslavnic crestin“. cätre principele Ardealului Gh.

p. trecind apoi in Rusia Micä. P a p i u I l a r i a n u . de care rie-am ocupat la p. vorbefte de jefuirea bisericilor si „de impu^inarea sfintelor cärti". si Teodor fi Lupin Dimitrievici. care condusese tipografia Frä. Matei Basarab insufi. de gravura :germanä. influentatä.dobeau cartea tipäritä. Tesauru de monumente istorice. ajunsese patron independent in Kiev. La fcoala acestor tipografi ucraineni stabiliti in mänästirile noastre s-a format. propunindu-i sä vinä in Tara Romäneascä pentru a lua asuprä-si activitatea de tipärire si räspindire a cärtilor sfinte la popoarele care intrebuintau limba slavä in bisericä. care fusese cäpetenia imprimeriei din lavra Pecerska pe timpul lui Iov Boretki fi care. 2Dan S i m o n e s c u s i D a m i a n P . Inceputurile culturale ah domniei lui Matei Basarab. din 1642. gravura ucraineanä in lemn. cu vremea. ca sä cumpere o tipografie. Viltoarea luptelor singeroase dezläntuite pe pämintul Tärii Romänefti dupä räzboaiele incepute de Mihai Viteazul a fost fatalä pentru cultura romäneascä. Pe timpul acela. Dar Levakovic intirzia sä vinä. Tipografii ucraineni trimisi de Petru Movilä au adus cu ei. B o g d a n . prin mijlocirea mediului polon. I (1862). 13. :162 . „miscat de rivna cätre Dumnezeu". se infätifeazä la curtea lui Matei Basarab cälugärul Meletie Macedoneanul. In vara anului 1635. precum miniaturile. TIPOGRAFIILE. s-a sträduit sä implineascä aceastä lipsä a cär. In aceste imprejuräri. Bucuresti. extras din Biserica ortodoxä. 370.biserä vechile manuscrise caligrafice. in prefata celei dintii cärti iefitä din tiparnita sa. manuscrisele fi cärtile de slujbä arse sau furate. frontispiciile fi vinietele impodo. prin 1624.mifi de Petru Movilä in fara Romäneascä au adus cu ei din Kiev fi din Lwöw si tiparele gravurilor in lemn cu care ilustraserä 1A. care conducea pe atunci o tipografie slavä la Roma. care urmau sä serveascä de model ciclului de tipärituri slave din Tara Romäneascä. Cäpeteniile tipografilor ucraineni tri. 1939.$iei ortodoxe —• Bracka —■ din Lwow. Preda fi Radu Stanciovici. In locul lui afläm. domnitorul se adresase cunoscutului cälugär croat Rafael Levakovic.limba noasträ minunatul roman al ascetismului crestin. p.vici Verbicki. dupä cum spune insusi in graiul säu bätrinesc. care träise in atmosfera de viatä spiritualä a mänästirii Zograful din Muntele Athos fi care. invätase tiparul in mänästirile lui Petru Movilä. impreunä cu ieromonahul Nectarie din Pelagonia fi cu „feciorul säu Stefan Byrzohodet (cel sprinten la mers)". Ivan Kunotovic. ajunsese la o inflorire deosebitä fi däduse lucruri de artä care impo. romänä. pricinuite «de desele näväliri si impresuräri ale diferitelor popoare ale necredinciosilor si chiar ale unor credinciosi" 1. 2 Mitropolitul Kievului le trimite o „tiparnitä completä" cu o echipä de tipografi. dupä aceea. precum fi gravurile necesare pentru ilustrarea textelor. 135.tilor necesare cultului divin. un alt ucrainean. Verbicki a stat in Tara Romäneascä pinä in 1642. dindu-le scrisori cätre Petru Movilä fi cätre fruntafii cetätii Kievului. ce se afla si ea sub ascultarea fi controlul lui Petru Movilä. Matei Basarab. Matei Basarab l-a trimis atunci in solie. in judetul Vilcea: Procopie. in frunte cu Timotei Alexandro. pe lingä materialul tipografie fi cärtile de cult tipärite la Lwöw fi Kiev. o echipä de ucenici tipografi printre sirbii stabiliti la noi. Varlaam si Ioasaf. §colile slävonefti din mänästiri intraserä in cädere bisericile fuseserä jefuite.

in ilustratiile Pravilei din 1652. se pomeniserä ai noftri din mofi-strämofi sä audä slujba sfintä intr-o limbä pe care. iar ilustratia titlului din Pravüa lui Matei Basarab. ca. fi preotii mai vrätos: de cäträ hulnicii dä lege. ln epoca lui Matei Basarab insä. Focarele de culturä slavä din sudul Dunärii apusese rind pe rind. aceastä situatie devenise atit de ingrijorätoare. Era firesc deci. inäbufite de valul stäpinirii turcesti. ca nici preotii sä nu mai inteleagä limba in care o traditie prea adinc inrädäcinatä ii silea totusi sä oficieze serviciul divin. mitropolitul Stefan al Tärii Romänefti se credea indatorat sä preintimpine „inponcisarea" poporenilor säi cu aceste explicatii: „. fi väzindü iarä cum au creftinii tärii inputare. desi are stema fi armele Munteniei. Dar la fcoala acestor gravori sträini se formeazä. s-a oprit. cum pentru grosimea fi grubia nu stim sluji tainele sfintei beserici fi strigä toti. Gravurile din Evanghelia cu invätäturä.. care prin imigrärile lor au inviorat inceputurile organizärii noastre bisericefti. ln urma acestor imprejuräri s-a ajuns. defi nu o intelegeau decit prea putini.pinä atunci cärtile tipärite in Ucraina. Chiar pe timpul lui Matei Basarab. apare semnat fi numele unui romän desigur ucenic al lui Tisevic: Petru Theodor. care preconizau eliminarea limbilor privilegiate din bisericä fi introducerea serviciului in limba nationalä. S-a crezut intr-o vreme si se mai sus. pentra 163 .bare nu se putea insä indeplini deodatä. Lipsite de suportul puternic pe care il aducea contactul reconfortant cu Sudul slav. chipurile.. pe la jumätatea secolului al XVII-lea. avind sä aleagä intre traditia slavonä fi realitatea care impunea nationalizarea serviciului divin. o fcoala de gravori romäni. Afluxul de cärturari. Aceastä radicalä schim. fiindcä nu erau incä traduse cärtile necesare cultului. fi apoi — adäugäm noi — nici nu era incä vremea sä se infäptuiascä. socotelele.tine incä in manuale de fcoala —• cu toatä documentarea convingätoare a regretatului Bianu — cä Matei Basarab si Vasile Lupu ar fi sävirfit marea reformä a introducerii limbii nationale in bisericä. pe vremea lui Matei Basarab. venite din Occident. sä-fi intreacä maeftrii fi sä imprime gravurilor lor un caracter propriu romänesc.* cunoafterea limbii slavone sä devinä tot mai anevoioasä. tipäritä la Tirgovifte in 1652. Avem dovezi elocvente cä.ritä la Lwow in 1606. ne-o caracterizeazä notita insemnatä de popa Constantin din Dorna pe una din foile Codicelui Voronetean: „Aceastä carte este scrisä pe rumänie fi nu-i bunä de nimic“. :sint identice in toate detaliile cu scenele corespunzätoare din Cazania tipä.. o socoteau aptä pentru serviciul divin. scolile noastre de slavonie au lincezit fi ele.. atunci cind curentele de reformä. o schimbare care ar fi tins la inlocuirea limbii slavone li s-ar fi pärut o alunecare in apele ereziilor. cu timpul. care vor ajunge mai tirziu. LITERATURA RELIGIOASÄ. Atitudinea credinciofilor noftri de pe vremuri in fata incercärilor de nationalizare aritualului fi a textelor de cult. in aceastä stare de lucruri. Tipärind citeva cärti de ritual cu textul in limba slavonä si lämuririle formelor exterioare ale cultului in limba romänä. incit crea prelatilor noftri o grea indoialä... tipäritä la Govora in 1642. culturä slavonä intrase in agonie.natä cu un nume rutean: Theodor Tisevic. pe vremea lui Constantin Brincoveanu. Pe de o parte. nemeririle fi toate rinduialele fi tipicurile sfintelor taine. cä am uitat cinurile. este sem. obräsirile. pe de altä parte. amenintau unitatea etnicä in Transilvania.

„izvoditä de eromonahul Silvestru" fi „premenitä de pe limba ruseascä pe limba romäneascä" de insufi Udrifte Nästurel —■ care a venit fi el la al „unsprezecilea ceas la lucrul Dom. gindiiu sä iau inputarea batjocoririlor de asupra aceftii tärisoare . Ne explicäm prin urmare de ce cele dintii cärti iesite de sub teascurile tipografiei intemeiatä cu ajutorul lui Petru Movilä au fost slavone: un Moliivelnic. fi Imitatia lui Hristos. ungrovlahilor si celorlalti". apärutä la Govora in 1642. a cärei independentä cäzuse in mina turcilor... bulgarilor. pentr-acea nu se cade vouä dreptilor mei fii ai Pravoslaviei sä vä inponcisati si sä vä scirbiti impotriva pastoriului vostru .. si ortodoxia in Ardeal. in J 643 la Cimpulung. in 1646. domnul romän le häräzea ca danie spre folosul xntregii ortodoxii din Sudul dunärean. §irul tipäriturilor inceput cu cärti slavone se continuä insä cu o serie de cärti romänesti. Liturghierul. carele nu le pot sti cinstitii si cuceritii preoti pentru nesebuiala lor . a tälmäcit tipicurile in limba romänä. ci sä intäreascä. a respectat textul slavon al Scripturilor :sfinte. Slujbenicul. si cu deosebire. nu cum au fost pinä acum slavoneste.fitul domniei lui Matei Basarab. Prima Cazanie. reclamatä de starea preotimii. sirbilor. sä fie propovedanie creftinätätiei noastre. era firesc ca. ambele in mänästirea Dealul. carii pentru ne<sti>intä se depärtarä cu invätäturi striine. a :164 . De vreme ce am spart picla nestiintci si am dres rinduialele si le-am prepus rumäneaste. a treia editie in 1650.si astfel scos-am la luminä ." Se desprind din aceste citate motivele care 1-au determinat pe mitropolitul §tefan sä tipäreascä. la Cimpulung. fi cu proastä fi scurtä mintea lor räfluindu-se den credintä adeväratä protivnicä bisericii lui Dumnezeu. pentru cä vädesc aceeafi tendintä de a apära ortodoxia romänilor ardeleni impotriva tendintelor de calvinizare ale ungurilor.. cu ereticii impreunindu-se. . dar in acelasi timp. in 1649. 159). o P saltire. spune mai departe. a cugetat. tipärit la 1635 in Cimpulung. aceste •cärti bilingve: ca sä impace traditia.nului" — ne infätiseazä intentiile cercurilor conducätoare la imprimarea acestei cärti.. si. care prezintä un interes deosebit. Acest gind se lämurefte in prefata care deschide una ■din tipäriturile sale: „Drept credinciosului si evlaviosului neam al patriei noastre fi altor neamuri inrudite cu noi dupä credintä fi avind acelasi vestit dialect slavonesc ca limbä.. tipicurile. ca sä poatä folosi nevoilor preotimii de pe atunci. sä parä totusi o indräznealä si mai mare. sä scoatä „aceastä sfintä carte ce se cheamä Evanghelie invätätoare tilcuitä. toate trele la tipografia mitropoliei din Tirgoviste. incercarea de nationalizare a serviciului divin. pe la sfirfitul domniei lui Matei Basarab. Triodul penticostar fi Triodul postului... „Mila rudei meale crestinilor m-au indemnat spre aceasta — spune Udriste Nästurel — fiindcä väzuiu in neamul nostru multi oameni. la inceputul ei. la 1647.. in 1637 si 1638 la Govora..“ Pentru a intoarce de la rätäcirea in valurile ereziei pe cei de un neam cu el. Dacä aceasta era situatia cätre sfir. in sfirsit.aceia ... cum am spus mai sus (p. urmind vechea traditie a strämosilor säi Basarabi. Dar aceste cärti tipärite in limba slavonä nu erau menite numai sä acopere lipsa textelor de ritual din cuprinsurile romänesti. care nu mai •cunoftea limba slavonä.. . In acelasi timp... in 1646. apoi un Antologhion.

ispove. pe lingä predicile care dezvoltä. cum aleage pästoriul oile den capre. Bunavestire s.Sf.a. Originalul acestei Cazanii este.. adusä den raiul vederei ceriului". toti. Aflarea sfintei cruci. asezatä in Cazania lui Varlaam la 23 aprilie. Iatä de pildä un pasaj. eine intru cinul säu vor sta inaintea lui: direptii den a dreapta slavei lui. cä-i va aleage sot de la sot. Moxa sau Moxalie. „Tatäl nostru". a cäror importantä deosebitä stä in faptul cä. Pe lingä aceste cärti de predici si invätäturi morale s-au tradus si tipärit alte douä texte. este o retipärire a Cazaniei precedente. pe timpul egumenului Varlaam Arapul. Nicolae. precum si predici la comemorarea marilor sfinti (Sf. pinä la pagina 404 — poate chiar cä se pästrau coalele tipärite — la care s-a adäogat apoi restul dupä Cazania lui Varlaam.sat cind direptul judecätoriu va sedea pre scaunul slavei sale si va incepe a face judecata tuturor. la 9 martie. In cadrul acelorasi preocupäri de edificare ar intra si Ceaslovul din Muzeul limbii romäne al Universität» din Cluj — azi la Sibiu — pe care d-1 Pasca il dateazä din aceastä epocä.danie. Aceste tipärituri sint: Pravila de la Govora. dar pinä acum n-a fost incä identificat. dupä Pravila lui Coresi.“ A doua Cazanie. patronul Moldovei. apärutä la mänästirea Dealul doi ani mai tirziu (1644). tradus din ruseste. fiindcä. cele zece porunci. si cuprinde elemente privitoare la dispozitiunile dreptului civil» 165 . apärutä in 1640 si cunoscutä — din cauza formatului ei mic — si sub numele de Pravila cea micä. Dar omite. dupä cum ni se spune. toti päcätosii si direptii. Invätäluri preste toate zilele alese den multe dumnezäesti cärti de folosintä tuturor crestinilor prepuse de pre limbä greceascä. Este vorba de adunarea näroadelor la judecata lui Dumnezeu: „Intru spaima sufletului mieu nu domnesc ca sä spui cuvint de cas infrico. pocäintä. Pravila de la Govora a fost tradusä de un cälugär oltean. ilustrat adesea pe peretii din tinda bisericilor si mänästirilor noastre. ln schimb introduce. Traducerea este insä vioaie si plastica. cui-s dupä lucrul lui. apärutä la Tirgoviste in 1652. mai cuprindea si omilii destinate pentru marile särbätori ale crestinismului (precum: nasterca Sfintei Fecioare. viata Sfintului loan cel Nou. la iubirea de argint. sint cele dintii tipärituri cu caracter juridic la noi. egumenul Melchisedec Meletie a publicat in 1642 la mänästirea Cimpulung. milostenie. preotia. §i Indreptarea legii.). din predica cititä in „Duminica läsatei de carne“. apärutä cu un an mai inainte la Iasi si care era mai completä. dupä cum au observat de la Gaster incoace toti istoricii literari. de 55 de foir privitor la dragoste. o omilie nouä pentru cinstirea „celor 40 de mucenici diin Sevastie". pe care o oferä ca . domnii si impäratii pämintului si muncitorii cestui veac. Este un mic tratat de moralä in 4°. Tot pentru edificarea moralä a maselor adinci ale poporului. moartea omului. iarä päcätosii de-a stinga.o floare prea infrämsetatä fi dulce mirositoare.). la „räotate cum sä le räbdäm cu multimire eite ne virt asuprä". ceea ce nu s-a observat pinä acum. textul pasaj elor din Evanghelii citite in duminicile dintr-un an. Cazania de la Dealul reproduce aceste douä sectiuni din urmä dupä Cazania moldoveneascä. Botezul Domnului. Atunce se vor aduna inaintea lui toate limbile s>i näroadele. PRAVILELE.sfintei beseareci apostoleascä a Räsäritului“. Dumitru etc. care nu cad obisnuit intr-o duminica. la „muzävirie".

De aceea s-a tradus aceastä pravila in romäneste. anume Pravila. Hs. din aceste rinduri. cartea era menitä sä slujeascä numai preotilor si trebuia feritä de contactul cu lumea laicilor. O bunä parte din cuprinsul pravilei il alcätuiesc dispjzitiuni religioase privitoare la pedepsirea fi indreptarea feluritelor vitii. sä se :166 .tuia sub multe privinte un corolar al bisericii si preotul nu era numai pästorul credincio. care a tinut astfei sä aibä si el aceastä carte pentru nevoile bisericii sale. exceptind citeva adaose si omisiuni.silor säi. care sä fixeze penitentele si sanctiunile dupä gravitatea greselilor. cäci ne inlesneste sä intelegem ceva din mentalitatea romäneascä a veacurilor trecute. si are importantä deosebitä. Cu deosebire se vädeste in cuprinsul pravilei preocuparea constantä de a ridica prin mäsuri austere autoritatea moralä a preotului in mijlocul societätii laice. pe de o parte.tine —■ apropiatä prin cuprins si succesiunea multor capitole de compilatia fäcutä de Emanuel Malaxos de la jumätatea veacului al XVI-lea — si care incorporase si nomocanonul patriarhului loan Nesteutul. Carea are intru sine multe fealiuri de vindecäri sufletelor crestinesti. Prefata pravilei este. avind prefata semnatä de mitropolitul Teofil. pe vremea cind preotimea ajunsese sä nu mai inteleagä limba slavonä. sau va juca. Iatä gindul pus la temelia acestei scrieri. sä scotu ceastä carte. avind prefata semnatä de mitropolitul Ghenadie al Ardealului. imbinate cu canoanele stabilite de sinoadele bisericii. „Popa ce va bea la cräcimä. ci si din a preotilor si a cälugärilor. identicä cu prefata pusä de mitropolitul Petru Movilä la inceputul nomocanonului säu. frati duhovnici rumänesti. sä nu fie tocmealele sfintilor apostoli si a sfintilor pärinti batjocurite Pravila contine o serie de dispozitiuni de drept vechi bizantin. in implini. pre limba rumäneascä. „Insä mä rog sfintiilor voastre — zice mitropolitul Teofil — cu mare milä. la care minä va cädea aceastä sfintä carte. sfintiilor voastre. sau va cinta mireneste. nu numai din viata laicilor. Regretatul Peretz a arätat insä cä originalul slavonesc al Pravilei de la Govora era o traducere dupä o compilatie de nomocanoane bizan. celorü ce sintü ränite cu päcate.rea misiunii lor de duhovnic. in vremea veche puterea judecätoreascä alcä. care träia sub jurisdictiunea acestor legiuiri. P. acela sä aibä a o tinea in mare cinste si sä se invete dentru ia in tainä cum va vindeca sufletele oamenilor de päcate. Ea s-a tipärit in douä editiuni: una pentru Tara Romäneascä. precum a arätat P. lämurit in prefata alcätuitä de mitropolitul Teofil: „Socotit-am cä mai toate limbile au carte pre limba lor. care era caracterul pravilei. insä mai vrätos si cale la impärätiia ceriului. Iarä intru minä de mirean sä nu se dea. nice la mäscärici. carii sinteti pästori oilor celor cuvintätoare a turmei lui Hs. Panaitescu. cu aceia cugetaiü si eu robul Domnului mieu Is. alta pentru Ardeal." Se vede bine. tipärit la Kiev in 1629. aveau nevoie de norme precise pentru impunerea penitentelor. Era dar neapäratä nevoie de o carte normativä. care. pe de altä parte.amestecate cu dispozitiuni apartinind dreptului religiös. dar textul nomocanoanelor diferä. unei necesitäti adinc simtite a preotilor. ci in sarcina lui cädea si o bunä parte din jurisdictiunea privitoare la dreptul civil. Ea corespundea. Din acest motiv.

sau vreo trebuintä oarecaria. cu tine sä fie de perire. si o serie de dispozitiuni luate impotriva vechilor rämäsite de päginism. cä ya eugeta cä iaste bine. ori dentr-altceva de se va läsa de acestea.. de cätre Daniil Andrian Panonianul —■ era deci originär din Tranilvania — care spune insufi cä „numai cit m-amispititalingepre dinafarä 167 . altceva dentr-acele ori den vin. sä fie opritä de bisearicä si de pricestanie . ori den piine.. §i asa sä roage Dumnezeu de dinsul si sä facä eite 12 metanii in zi. Cine ia mana griului." Mäsuri aspre vädesc sträduinta bisericii de a opri alunecarea unei societäti in descompunere pe povirnisul deeäderii. si ale corbilor. Si intimpinä de gräiesc unele rele. sau de pildä urmätoarea anatemä a unei mode a timpului: „Muerea de-si va tunde pärul ei. sä-i ia igumenul sau un duhovnic bätrin si sä-i arunce pre dinfii intru groapa lui si sä gräiascä: argintul tau.. sä aibä pocäanie patru ani. cä n-au invätat Dumnezeu sä-si tunzä muiarea pärul. fiindcä prezintä o intretesere cu pravila tipäritä de Vasile Lupu. de vor fi in minästire. ^i cind sä vor imple 40 de zile. si se vor afla dupä moartea lui. sä facä igumenul cu toti fratii post 40 de zile si pocäanie de fratele. si iarä igumenul sau acel staret bätrin sä-i aducä pre dinsii si asa de va fi fost in minästire. metanie eite 100.. sä-$ tunzä pärul ei. si ale vulpilor. si va indräzni a facere acesta. pezintä nu mai putin interes. Indreptarea legii (Tirgoviste. in sfirsit. si toti citi se tem de Dumnezeu sä nu ia nemica de la dinsul. cind apune soarele nu dau nemica dentru casa lor. un an sä se pocäiascä. si altor glasuri. nice vreun vas oarecarele.. Textul acestei pravile a fost pregätit. cä foc netrecutu si-au lor . nice foc. sä-i facä toatä pome. Alte dispozitiuni au de scop sä intäreascä asceza si sä rupä complet legä. si nu va fi spus de aceasta duhovnicu-säu sau igumenului." Aceste dispozitiuni au un interes deosebit. ca de pildä urmätoarea dispozitiune: „Muerea sau bärbatul ce va vrea sä joace si sä batä in palme si se va imbräca bärbatul in haine mueresti sau muerea intru haine bärbätesti. Cea de-a doua tipäriturä juridicä.nirea lui. „cu indemnarea" mitropolitului Stefan. altele bune si cäutaria soarelui si a lunei $i a stealelor si chemaria dobitoacelor. prin faptul cä e scrisä in romäneste.turile de cele lumesti ale celor care si-au ales mänästirea ca liman al vietii lor pämint e^ti: „Cälugärul de va muri si va avea galbeni si talere. care au continuat sä supravietuiascä sub formele vietii creatine: „Deci sunt oarecarii intru crestini ce tin lucru ereticesc. 1652). pentru Dumnezeu alegind numai de nu va lua chip cälugäresc. deoarece aruncä o luminä nebä. unuia ca acestuia gräim sä se cäiascä 3 ani si metanii in zi eite 24".. numai cind va veni la petreacerea cälugäreascä.nuitä asupra vechiului folclor bizantino-slav si ne lämuresc multe puncte obscure din folclorul nostru actual. ce vor fi ascunsi de cäträ toti. insemnatä si ea ." Iatä. anatema sä fie. pentru ce? Cä infricosat judet vor sä ia de aceasta. iarä de va fi indemnatä asa de niscare dräcii.goneascä din popie". iar averea lui sä o impartä la säraci. Socotesc si glasurile cocosilor. Dirept aceia iatä pre amänuntul toemim si invätäm: cine are aceastia cu cercetare de aemu sä nu mai ia aminte unele ca aceastea.

pe timpul ocupatiunii Olteniei. econom si nomofilax al marii biserici din Constantinopol. (Vasile. cuviosului intru ieromonahi Kyr Ignatie Petriti si a lui Pantelimon Ligaridi. al doilea vistier al tärii. ce se zice pre boiari“ . diacon. a incercat o sistematizare. in limba latinä.. precum aratä Spulber. dupä glava 43—46 din textul Malaxos. Daniil Panonianul. cu titlul Cartea romäneascä. de la Pravilele impärätesti si de la alte gudeate.. compulsatä in secolul al XVIlea de Emanoil Malaxos. vestiti si foarte iscusiti intru toatä dumnezeiasca scripturä". desi nu se spune. privitoare la camätä.. fusese aflat la Gh. tradusä din limba greacä „pe limba proastä romäneascä" de „Danil Andrian Panonianul". o largä aplicare in Tara Romäneascä. Aceasta a doua pravila a lui Matei Basarab a fost tradusä de austriaci. combinind aceste douä izvoare diferite. De pildä." Dupä glava 47 din textul Malaxos.putintel Gramatica si Sintaxisul. dupä glava 86. dupä cum a arätat Peretz. Traducerea romäneascä este stingace: nici romänii nu cunosteau bine limba greacä. urmeazä din pravila lui Vasile Lupu glavele 43—46.. care se ocupä de penalitätile ce „se cuvin celor ce indeamnä sau ajutä cuiva sau il siätuesc spre räu sau cind trimet pe altul sä facä o räutate . Spulber a gäsit in Biblioteca Universitätii din Atena un codice (nr. Timothei. A doua parte a Indreptärii legii. firefte cu amplificärile si ornisiunile impuse de epocä si tarä. pe oamenii cei domnesti". privitor la clericul ce va „injura" pe arhiereu. Nicolae. dascäli desävirsiti. Nichita. Ea a avut. Prefata din Indreptarea legii. Originalul grecesc dupä care s-a fäcut traducerea romäneascä s-a pierdut. Stefan. pe popä. Ea reproduce un original grecesc care. in secolul al XIII-lea. cuprinzind canoanele sfintilor apostoli ale sinoadelcr ecumenice fi ale celor nämestnice. este o traducere dupä nomo. urmeazä glavele 48—50 din pravila lui Vasile Lupu privitoare la cei ce vor sudui „pe judecätori. fratele parohului de la biserica greceascä San Giorgio din Venetia. :168 . 1400) care are intocmai aceeasi structurä (Malaxos + Aristines) —färä partea luatä din pravila lui Vasile Lupu — pe care a avut-o versiunea lui Gh. luatä din Malaxos. Aceasta primä parte a fost apoi intretesutä. pe soli sau „pre mai marii lor.canonul lui Alexie Aristines. apärutä la Iasi in 1646. grec originär din Tricala.. Dupä un capitol sau douä din Malaxos. Caridi. precum si ale sfintilor pärinti. semnatä de mitropolitul lui Matei Basarab. urmeazä. Indreptarea legii este alcätuitä din trei pärti distincte. dupä ce fusese cerut patriarhului din Constantinopol. care trateazä despre „clerici si cälugäri de vor face sfat sau insotire asupra arhiereului". A. Caridi dupä care s-a tradus textul din Indreptarea legii. grupind laolaltä materia dupä afinitate de subiect. cu pravila lui Vasile Lupu. nici grecii limba romänä. Textul grecesc era o prelucrare derivind din legislatia bizantinä a lui Justinian. dar C. strämosul cronicarului Radu Popescu. intocmit din porunca impäratului loan Comnenul. . pe diaccn sau mireanul care va injura pe preot". este insä o traducere dupä prefata — itpoGscopla — lui Vlastaris. aminodi de la Hio. capitole din pravila lui Vasile Lupu. Prima parte cuprinde 417 capitole incheiate cu o notitä in limba slavä. care spune: „Sfirsitul intiiei pärti a Pravilei".. Zlataust). urmeazä din pravila lui Vasile Lupu glavele 87—88 despre cei ce fac „bani räi" (falsi) sau umblä cu „bani räi".

Bucuresti. L a p e d a t u . Mem. (1912) I —II. Despre tipäriturile din epoca lui Matei Basarab: I. Mänästirea Dealu. bibliografia despre raporturile lor cu originalele ucrainene: P. L’influence de l’oeuvre de Pierre Mogila. XII —XIII. B u j o r e a n u . Bucuresti. cit. Dan S i m o n e s c u ? i D a m i a n P .. Lung.. ist. 169— 175. 7—43 (doamna Elina: 7—30).. Viata Sfintilor Varlaam si Ioasaf. in Prietenii istoriei literare. 282 — 330. 1884. 16—36.. P. 1904. P a n a i t e s c u . Imitatio Christi (in 1. P . XI. a c e - 169 . 1932— 1933. 1939. Bucuresti. cu material tipografic trimis de domnul "ITärii Romänesti. sect. Bucurefti. cit. Despre traducerea lui Udriste Nästurel. V . p. Pravila bisericeascä (numitä cea micä). cf. intitulatä: Indreptarea legii. XXIV. op. partea a 2-a. reprezentatä cu desebire prin personalitatea mitropolitului Simeon §tefan. Ill. s. p. 103 — 206. Pravilele. C. P a n a i t e s c u . 1926. Vechile noastre Cazanii. Doamna Elina a Tärii Romänesti ca patroanä literarä. 9 3 — 9 5 . 1931. III: p. t. Dim%schin episcopal si dascälul. M i n e a. p. Coresi. in Revista pentru istorie. 135 — 137 si p.. H a n e s . ?i M. 244 — 245. Bibliografia romäneascä veche. comparatia reluatä de Gr. p. L’influence de l’oeuvre de Pierre Mogila. despre Elina doamna: a c e 1 a ? i. de Udriste Nästurel de Fierästi al doilea logofät. p. 1934. I. XXXVI. O tipiriturä m-. Despre Ceaslov: S t e f a n Pasca. Paris. Despre preocupärile literare ale lui Radu Nästurel. Varlaam. Diseurs de recepfie. B i a n u . publicatä acum in transcriptiune cu litere latine de Academia Romänä. Cercetäri istorice. I. p. 1904. V. se deschide o nouä epocä de activitate cärturäreascä. P a n a i t e s c u . tipäritä la Tirgoviste ln anul 1652. Studii si cercetäri. 46 — 90. 37-71. p. S c o r p a n. P a n a i t e s c u . p. tipäritä la mänästirea de l:i Govora la anul 1640 si Pravila lui Matei Basarab cu cmoanele sfintilor apostoli. 1911. s-a propagat peste cuprinsul tärii fi a contribuit la reinvierea literarä din Ardeal. p. tipäritä m:ii intii la 1640 in mänästirea Govora. 1884. Academia Romänä.. Despre Varlaam si Ioasaf tradus de Udrijte Nästurel a se vedea pe larg lucrarea de fa^ä.Miscarca culturalä invioratä in epoca lui Matei Basarab. 1903. Extras din Melanges de l'Ecole Roumzine en France. p . p. in I. Viata literarä si culturalä a mänästirii Cimpulung (Muscel) in trecut. I. 200-232. XXV. Acad. 1926. op. 1939. Bucuresti. extras din Convorbiri literare XL. Rom. Despre tipografiile lui Matei Basarab $i legäturile cu Kievul:P. in Revista istoricä. 45 — 47 si 83 — 84 (anexa I: predoslovia in traducere francezä). p. la p. P. N ä s t u r e l . al XVII-lea: Cel mzi vechi ceaslov romänesc. Gamber. in „Tipografia Curtii. Bucuresti. Despre introducerea limbii romänesti in bisericä romänilor. despre familia Nästurel. N . 133— 161. unde. XL — L I X . Dan S i m o n e s c u .. 34—35... p. 1940. P.. XI. partea a 2-a. p . Indreptarea legii cu Dumnezeu. I o r g a . v. H o r i a O p r i s a n.. l o a n M . B i a n u : ? i N e r v a H o d o s . B o g d a n . arheologie si filologie. P. Rom. p. 1 1 — 1 3 . 3 6 — 4 8 .. I. p. 1910. p. 139. LX—LXVI. G e n e r a l u l P . P.inteina wcunoscutä din sec. Academia Romänä. Editii Pravila bisericeascä. 1909. P. slavä). in Analele. dans les Principautes roumaines. 1939. Iasi. extras din Biserica ortodoxä romänä. numitä cea micä. Locul Cazaniei lui Varlaam in vechea noasträ literaturä omileticä. V . XIII —XVI. I. p. X. p. Bucuresti. X. 1-25. XIII. 1909. Lucrätorii asociati" . Acad. 1910. T u r d e a n u . Inceputurile culturale ale domniei lui Matei Basarab. 57 — 67. care are toatä judecata arhiereascä si mireneascä pentru vinsle preotssti si mirenesti (färä datä si altä indicate). BIBLIOGRAFIE Udrifte Nästurel. 1906. in Cercetäri literare.

sau mäcar sä „inchidä ochii si urechile". vol.." 1 Curind dupä aceasta Gabor Bethlen moare si urmeazä Gheorghe Räköczy. bunele moravuri si legea crestineascä se stricä din zi in zi. Etudes de droit byzantin. 369 — 440 (Indreptarea Legii). Bucuresti. intre „romänii din tara Transilvaniei si intre locuitorii Tärii Muntenesti si Moldovei". 67. 392-408. Cartea rom. Cernäuti 1930. a c e 1 a s i. I. Documente istorice transilvane. Cernäuti 1886. C o n s t . fiindcä nu apartine slujbei noastre sä ne luptäm cu arme pämintesti. 178-193 si 467-474. din aceasta cauzä. Ill. Cluj. 314—342 (Pravila de la Govora). si incheie scrisoarea cu aceste cuvinte de adevärat apostol: „Noi nu ne vom räzboi cu destinul. 95. Curs de istoria dreptului rcm&n. Atrage apoi in chip discret atentiunea asupra nereusitei unei asemenea incercäri. care impreunä cu superintendentul calvin Stefan Geley intäresc sfortärile de a atrage pe romänii transilväneni la reforma calvinä. 72-95. 117—179. inainte de toate. \ CULTURA IN TRANSILVANIA Transilvania. cu atit mai putin sä inteleagä si sä invete sfintele evanghelii. In 1 I. Incä din 2 septembrie 1629. prin „scrisori cit se poate de secrete". ne vom ruga insä lui Dumnezeu sä reverse prea milostiv asupra särmanei natiuni duhul säu cel sfint in care säläsluieste intreg adevärul si toatä intelepciunea.I a s i . XII. sä le care in tara lui" — se adresa patriarhului din Constantinopol. pentru cä ar sävirsi un päcat pe care nu i 1-ar putea sterge toate chinurile pämintului". p. arheclogie si filclcgie. I. Indreptarea■ legei. Gabor (Gavril) Bethlen — despre care mitropolitul grec Matei al Mirelor ne spune cä in invazia din 1629 in Tara Romäneascä chiar „vasele bisericilor si mänästirilor pusese.. O serie de acte pun in luminä inversunarea acestor strä. VI. P e r e t z. Pravila de la Govora retipäritä cu textul slavon al Pravilei de la Bistrita si cu cel grecesc (Cotelerius si loan Portvricul) de Ion P e r e t z. p. S p u 1 b e r. ar trebui ruptä legäturä de singe si de simtiri care träieste in mod tainic. p. Cea mai veche Pravila romäneascä. aducindu-i la cunostintä cä romänii din Transilvania au decäzut asa de mult. p. 3—471. A. are in secolul al XVIIlea un rol mai sters. p. el cerea patriarhului sä ingäduie ca natiunea romänä din Ardeal sä primeascä unele puncte ale doctrinei calvine si sä incurajeze pe mitropolitul Ghenadie sä intre in vederile guvernului.duinte. II. XI. Fintinele si ccdicii dreptului bise. fiindcä activitatea culturalä este subordonatä aci sträduintei ungurilor de a desface legäturile religioase care-i uneau de veacuri pe romänii ardeleni de principatele dunärene. 1910. Bucuresti. p. El spune räspicat cä „nu poate sävirsi pe fatä sau in ascuns asemenea desertiune. 1928. 1938. Räspunsul patriarhului Chiril Lucaris — cel impotriva cäruia avea sä se ridice in curind furtuna — este plin de demnitate si de intelegere a realitätilor politice. 1885. pentru cä. incit nu sint in stare nici sä citeascä. Colectiune de legiuirile Rcmäniei vechi si cele ncui. si cä. ’ ’ Studii asupra pravilelor.. Despre utilizarea nomocanonului lui loan Nesteutul in aceste pravile: C. in Revista pentru istorie. Utilizarea pravilei lui Vasile Lupu In Indreptarea legii a fost semnalatä intii de T i m o t e i C i p a r i u i n Analecta. vol. dar cu atit mai puternic.n'cesc ortoZo*. 1940. Pentru a remedia aceasta stare de lucruri. p. fiarä neimblinzitä. P o p o v i c i jun. Bucuresti. . Le code valaque de 1652. care a dat neamului romänesc in veacul al XV-lea si al XVIlea inceputurile literaturii si temelia limbii literare. L u p a s.

sä se impartä sfinta cuminecäturä: „separat piinea si vinul. foarte necesarä 1Ibidem. se impunea intre altele: sä se renunte la cultul sfintilor morti si sfintilor ingeri. la care vor fi chemati „protopopii romäni din toate pärtile". prin preoti. Era deci nevoie de o tipografie cu literele chirilice. cu o carte derugäciuni. si citeva notiuni de dogma in sens ortodox insä — Geley raporta lui Raköczy cä Ghenadie „ca un neputincios.aprilie 1638.198. anuntind principelui Raköczy moartea mitropolitului romän Ghenadie. 194. intimplatä „ieri dupä. Astfel vine fi se stabilere la Alba-Iulia.tiunea insä ca mitropolitul lor sä atirne de superintendentul calvin. invätäturile Reformei. o solie la Matei Basarab. 2Ibidem. ungerea cu untde. 204 — 205. molitvele sau rugäciu. sä se opreascä obstea. popa Dobre tipograful. 171 . Aceste conditii redactate de Stefan Geley si trimise lui Raköczy la 22 septembrie au pentru noi o importantä deosebitä. in fine. sä se suprime la inmormintäri: luminärile. de a ingenunchea fi a se mchina inaintea icoanelor si a troitelor. cu condi. cu care erau obifnuiti romänii ardeleni. p.nile de dimineata fi seara — reproduse aproape neschimbate in mai toate ceasloavele fi acatistele publicate ulterior in Transilvania. nu impreunä cu lingura“. propune ca la sedinta solemnä. luate dupä Palia de la Orästie. la patru ceasuri“. ln afarä de serviciul divin in limba romänä. prin care sä se strecoare.tatea literarä romäneascä in Transilvania in prima jumätate a secolului al.amiazä. Cu alte cuvinte. „sä se interzicä obftei neftiutoare arderea de luminäri in tintirim". afarä de unicul Hristos. cu buchii däruite de domnul muntean. botezind „dupä forma simplä rinduitä de Hristos“. principele sä citeascä conditiile si — scrie mai departe Geley — „sä le dai poruncä cä eine nu le va respecta va fi redus la starea de täran" 2. XVII-lea. prin mitropolitul ortodox Ghenadie. De aceea Gh. superintendentul Stefan Geley. numai cu apä curatä. Iar propaganda trebuia fäcutä fi prin tipärirea in limba romänä a cärtilor de cult normative. sä tradueä in romänefte „rugäciunea noasträ de toate zilele atit cea de dimineatä cit si cea de searä“ si sä porunceascä copiilor sä o invete. Räcökzy a pus la cale. Acest punct al programului lui Geley era realizat prin cartea de rugäciuni apärutä in 1639. tämiierea si „alte ceremonii superstitioase". a cärui activitate se deschide in 1639. sä se elimine la oficierea botezului: „lummärile. care-fi instalase tiparnite in Tara Romäneascä fi cu care dealtfel era aliat.lemn fi alte adausuri papistase“. cele zece porunci. O Pascalie. fi. cit mai larg in straturile poporului. Raköczy confirmä scutirile preotilor romäni. dar altele nicidecum". unele dintre conditiuni le-a tinut. pentru cä ne lämuresc deplin intreaga atmosferä in care s-a desfäsurat activi. sä päräseascä ortodoxia si sä treaeä la calvinism! Dar pentru aceasta era nevoie de propagandä. sä nu se invete cä ar fi mai multi solicitatori intre Dumnezeu si om. sävirfind serviciul di’’in in „limba obftei täränesti". sä asculte de episcopul ortodox maghiar. Ea cuprindea: Paraclisul Precistei. precum si o laturä din activitatea literarä a reactiunii moldovenesti contemporane. cerindu-i litere chirilice si mefteri tipografi.1 La 4 septembrie 1640. ' Una din conditiile pe care Stefan Geley o punea candidatilor la scaunul metropolitan din Alba-Iulia era ca. p.

aceste sfinte cärti Evanghelie rumäneascä cu invätäturä. sä le fie preotilor u de propovedanie. mitropolitul Ghenadie. Trepetnicul si Gromovnicul. candidatul recomandat lui Raköczy de Vasile Lupu. Iarä cind au inceputu a se tipäri aceste cärti. si foarte jäluia toti preotii de aceastä carte." Urmeazä apoi rindurile mitropolitului Iorest: „Dereptu aceia. Bibliografia.am sävir. de Carpati. intr-altul sase etc. Kirü Ghenadie. p. anume ca preotii sä predice obstei in limba romäneascä. cäci lipseau din el pagini intregi.. Ea a provocat o adeväratä furtunä de protestare la romänii de dincoac. „färä a se tine seama de lipsa de sens a frazelor astfel trunchiate. Gheorghe din Sec.. si mä socotiiu cu preo+ii miei. intr-un loc lipsesc zece pagiri. foarte mi sä indulci inima si mä bucuraiu.. Prefata cärtii este astfel scrisä in numele ambilor mitropoliti. 115—118. interesau de aproape curiozitatea päturilor rurale romänesti. dupä cum am arätat. candidatul moldovean sustinut de Vasile Lupu. douä cärti populäre." 1 Opera in care se räsfringe mai puternic propaganda calvinä este insä Catehismt. Cum insä in bisericä noasträ opera de predicatiune este indeplinitä prin citirea Cazaniei..preotilor. care. I. intr-altul opt. a pus sub tipar vechea Cazanie —■ Evanghelia cu invätäturä— a lui Coresi din 1581. Intii Ghenadie: „Cu mila lui Dumnezeu. sä nu päräseascä acest lucru bun. fiindcä le indica ziua cind cade Pastele.. sprijinit de Matei Basarab.dusä. iarä eu. Dar abia s-a inceput publicarea cärtii si Ghenadie a inchis ochii.l din 1640. Sarcina de a continua imprimarea a revenit urmasului säu. in sfirsit. si. imputinmdu-se. candidase la scaunul de mitropolit al Transilvaniei in septembrie 1640. arhimitropolitü. .“ Cartea lui Coresi era tra. mitropolitul Iorest. väzindu acest lucru dumnezeiescü ce s-au fostü inceputü de acelü pärinte.. sfätuindu-se cu preotii säi.tele.reascä Catehismul tradus in romäneste si sä dispunä sä-l invete copiii si feti. autoritätile maghiare calvine au si tipärit Catehismul cu ajutorul unui preot roman. era §i aceasta: „Sä tipä. väzindu . A doua carte iesitä de sub teascul tipäii':urilor transilvane se leagä de realizarea unui alt punct din programul de calvinizare al lui Geley. Dar in rästimpul care s-a scurs pinä la ocuparea scaunului mitropolitan de Ilie Iorest. care. Meletie Macedoneanu n-a fost insä intärit de principele Gheorghe Raköczy. care este o colectie de predici in legäturä cu fragmentul evanghelie citat in ziua respectivä. 0 altä conditie impusä de Stefan Geley lui Meletie Macedoneanu. Data aparitiei ei chiar era 1 I. in ore anume precizate“. cu mila lui Dumnezeu. eu loristu. CATEHISMUL CALViNESC. ca sä se inmulteascä cuvintulü lu Dumnezeu pre in toate besericile. Ion Caleca. ce sä cheamä märgäritar. nici un exemplar din aceasta publicatie nu s-a aflat in bibliotecile noastre. dupä un izvor ortodox: omiliile patriarhului din Constantinopol. noao ni se timplä petrecere ceastä lume si amü läsatü la moartea noasträ pre cine va lumina milostivulü Dumnezeu pre scaunul mitropoliei Belgradului. arhimitropolitul Ghenadie.sitü aceste sfinte cärti. eu. prin continutul lor de prevestire despre soarta omeneascä ori despre felul cum vor iesi primävara semänäturile care germinaserä sub stratul de zäpadä. B i a n u si N e r v a H o d o s . Din nenorocire. Originalul coresian dupä care s-a fäcut tipäritura aceasta din 1641 era insä defcctuos. Deci ea nu cuprindea nimic din ceea ce ar fi putut abate credintä religioasä a romänilor de la linia traditiei ortodoxe.

dupä normele obisnuite in catehismele reformate: cele zece porunci. participind la el. pentru osinda cea vefnicä. care ar fi prezidat aceasta tipäriturä. desävirfit fi nemuritor. tipärit. carea s-au intors din limba dieceascä si sloveneascä pe limba romäneascä. Si s-au inceput in luna lui iulie. unde träise in traditia de carturärie fi viatä religioasä a 173 acestei strävechi mänästiri. Afirmatia cä textul s-a tradus „din limba dieceascä si sloveneascä“ este o mistificare menitä sä amägeascä preotimea romäneascä si pätura popularä. dar cä. 5 zile. ot rojdestvo Hristovo 1640. fi desävirsirea spiritualä. nu existä intre om fi Dumnezeu alt intermediator decit Isus Hristos. pentru cä. in dezbaterea chestiunilor de dogmä si cult. Intelegerea lui este inväluitä in ceatä. care stia cä. Dumnezeu.lor span. totusi ne putem face o idee de cuprinsul lui din Räspunsul mitropolitului Varlaam. rugäciunea datä de Mintuitor: Tatäl nostru fi Simbolul credintei —• toate comentate. Si s-au izvodit in cetate in Belgrad. ci. care. Nu rämine decit o singurä mintuire: credintä.nesigurä. Mitropolitul urcat in scaun dupä Ghenadie. dupä cum s-a spus. Desi nu cunoaftem pinä acum nici un exemplar din acest Catehism. „dupä chipul fi asemänarea Domnului". Pentru interesantele informatii istorice pe care ni le da. nu in Alba-Iulia. in satul Prisac. nu a avut räspindirea pe care o asteptau ungurii. din punctul de vedere al doctrinei calvine. craiul Ardialului. dupä el. a revärsat asupra unora gratia sa si i-a creat pentru viata cea vefnicä. 25 de zile. fusese cälugär la mänästirea Neamtu. Dupä cum se vede din titlu. cu svatul si cu indemnätura si cu cheltuiala domniei lui Ciulai Gheorghi. pe cind pe altii i-a predestinat spre räu. cäci aceasta este idolatria pe care o combate Biblia: „Sä nu-ti faci tie chip cioplit“. in 20 de zile. reproduce punct cu punct pasajele combätute. si s-au obirsit in luna iulie. obtinem gratia divinä. nici viitor. pentru care nu existä nici trecut. cä omul a fost creat. dupä cäderea in päcatul primitiv. Mesterul tipariului au fost popa Dobrea dim Tara Munteneascä. 1-au ars — afa s-ar explica de ce nu s-a gäsit nici un exemplar pinä acum. in Räspunsul säu publicat la Iasi in 1645. in cursul vremurilor. confirmä ipoteza noasträ. impreunä cu nemurirea. Nu admite cultul icoa. s-a Impotrivit—in scurta sa pästorie—räspindirii Reformei fi a Cate- . Titlul complet cu data 1640 se aflä insä reprodus de mitropolitul Moldovei Varlaam. Poate chiar cä. care cu voia si cu porunca domnului crestinesc Racoti Gheorghi. Se stie cä reforma calvinä pornea de la principiul admis fi de ortodocfi si de catolici. pästorul sufletesc al curtei märiei sale. unde s-a tradus si unde era scaunul mitropolitan. pe ascuns. el nu este capabil sä se mintuiascä singur. de Mintuitor. Cu scrisoare s-au ustenit popa Ghiorghi de Sec. dacä n-a fost iluminat de Dumnezeu prin gratie. pe ascuns. domnul Täriei Unguresti si säcwi. reduce tainele la douä: botezul fi cuminecätura — singurele instituite. Calvin. Catehismul acesta. Fk leat ot swzdamira 7150. fi nici cultul sfintilor. in Institution de la religion chrestienne. reproducem aci in intregime titlul complet: Cartea ce se cheatnä „Catehismus“. El cuprindea. izvoarele ortodoxiei sint in limba slavä pe care o apucaserä in bisericä din mosi-strämosi. Intemeindu-se pe Evanghelie. Nenumirea mitropolitului ortodox. dupä el. cartea s-a tipärit repede. pentru ei. Ilie Iorest. a rämas o creaturä slabä. Defi se pare cä promisese fi el afilierea la Calvinism. prin care putem dobindi in noi pe Mintuitor fi.nelor. fi care este prezent in toatä eternitatea. Preotii romäni nu 1-au primit. pierzind. prin intrebäri si räspunsuri. si s-au tipärit in sat in Prisac.

dmdu-i-se drumul. cuvintele trebuie sä fie ca banii: cä banii aceia sint buni carii Imblä ln toate täräle. a plecat in Moldova sä stringä mijloacele pentru räscumpärarea libertätii. necesitatea alcätuirii unei singure limbi literare pentru romänii de pretutindeni ■—meritau sä fie spuse cu mai mult relief.. Pe cind masa cea mare a poporului ortodox din Ardeal se zbätea sä scape de cursele intinse de autoritätile maghiare si sä pästreze solidaritatea de credintä cu romänimea din principate. prigonit pentru indräzneala de a se fi impotrivit incercärii de dezmembrare a unitätii spirituale a romänilor. pe care avea s-o reia Hasdeu fi s-o dezvolte in Principiul circulatiunii cuvintelor: „. ce-i de vina celuia ce-au räsfirat rumänii printr-alte täri. cea greceascä iaste izvodul celorlalte. Dar dacä ne gindim la soarta lui Ilie Iorest. cä vedem cä unele cuvinte unii le-au izvodit intr-un chip. 1 Nu §tim cit pre'f se poate pune pe afirmarea cä preotii si cärturarii insärcinati cu traducerea au confruntat izvoarele grecesti. pentru cä alte limbi Incä le-au läsat afia". insä de cea greceascä nu ne-am depärtat. intelegem de ce nu putea vorbi mai räspicat urmasul säu.. ia na^tere. care 1-a cäläuzit cu chibzuin^ä in datoria grea pe care o avea de indeplinit. afa fi cuvintele: acelea sint bune. altii intr-alt." Firefte cä aceste douä idei importante—• 1." Ne lipseste un studiu precis in aceastä privintä. cä nu vor inteleage to^i. o literaturä religioasä in versuri. carele le inteleg toti.. iarä noi le-am läsat cum au fost ln izvodul grecesc. den cit am putut. Simeon Stefan.. Dar mai importantä decit aceastä chestiune este afirmarea necesitätii de a tipäri cärti pentru tot neamul romänesc — ceea ce vädefte constiinta unitätii neamului — fi in legäturä cu aceasta..hismului. sirbesti si latine^ti: „ce mai virtos ne-am £inut de izvodul grecesc si am socotit si pre izvodul lui Eronim. A fost umilit. Simeon §tefan. Numele lui a rämasin istoria literaturii noastre prin pro. intre romänii care imbrätiseazä Reforma. Nu era un om de culturä deosebitä.. nevoia de a crea o singurä limbä literarä pentru toate tinuturile romänesti: „Sä luati aminte cä rumänii nu gräiesc ln toate tärile intr-un chip. In cele din urmä. unitatea neamului romänesc din toate tinuturile fi 2. väzlnd cä alte limbi Incä le tin asia.blemele cu privire la crearea limbii literare pe care le-a ridicat in prefata pusä in fruntea Noului Testament.. ceea ce a avut ca urmare inscenarea unui proces in care a fost tirit.000 de taleri pe chezäfia a 24 de creditori. Mai intii 1 este problema neologismelor pentru timpul acela — cuvinte sträine. nu-i de vina noasträ. Noi derept aceea ne-am silit. cumu-i: synagoga si poblicanu fi gangrena fi pietri scumpe. sub ocara de imoralitate.. in Fägäras si Banat. de si-au mestecat cuvintele. inchis in temnitä fi bätut la tälpi cu toiegele. Se pare insä cä traducätorii au refäcut vechea traducere coresianä. pentru care nu existau termeni in limba romänä: „Aciasta Incä vom sä ftiti. iarä. carele nu sä ftiu rumänefte ce sint: nume de oameni fi de leamne fi de vefmente fi altele multe. de nu gräiesc toti Intr-un chip. si am socotit si izvodul slovenesc carele-i izvodit sloveneste din greciascä si e tipärit in "fara Moscului. §tiind cä. sub influenta maghiarä. tipärit la Alba-Iulia (Bälgrad) in 1648. Urmeazä apoi acea cunoscutä comparatie a cuvintelor cu banii.. noi mcä le-am läsat greciafte. LIRICA RELIGIOASÄ DE NUANTÄ CALVINÄ. dar avea un rar bun-simt. :174 .. carele nu sä ftiu rumänefte ce sint. cu conditia de a pläti 1. incä neci lntr-o tarä toti mtr-un chip". sä izvodim afa cum se intäleagä toti. grecefti. Imprejurärile erau deci cu totul grele cind se ridica in scaunul mitropolitan Simeon Stefan.

pinä acum. cäpeteniile miscärii calviniste. „Sä se dueä —■ spune mai departe actul — sirguincios la bisericä romäneascä. dacä e poftit. alt vestit reformator al timpului. . alta de tatäl lui Mihail Halici si a treia de loan Viski. cu traducere romäneascä in versuri. dupä obiceiul din Caransebes si Lugoj. cu intreaga scoalä si sä einte cintärile romänefti. aläturi de psalmi versificati. este insä greoaie. laude pentru inaltarea lui Hristos si laude pentru Rusalii. o traducere integralä a Psaltirii in versuri. descris de regretatul N. fäcind el insufi pe cantorul sau ducind glasurile. o scoalä romäneascä si alta ungureascä. väduva lui Gheorghe I Raköczy. cu ortografie ungureascä. Probabil cä manuscrisul acesta fäcea parte din repertoriul muzical al profesorilor de la scolile reformate romänesti din Ardeal. datind din 1642 si pästratä in biblioteca colegiului reformat din Debrezin. adäogatä la sfirsit.ne§ti. cuprinde. intre altele. ln organizatia bisericii reformate aceastä carte era necesarä. imitatä la rindul ei dupä Clement Marot si Theodore de Beze. Gergely Sändor de Agyafalva. ' Intentia de a atrage pe romäni la Reformä prin scoalä si cintec continuä. 102 — poate la Oradea sau la Cluj. o carte de cintece tradusä in parte dupä o colectie de cintece unguresti adunate de Petre Melius si Szegedi. Iatä bunäoarä inceputul din psalmul 40: Ferikat jeszt’ kuj de sziromanul Si de nistotosul Ej milä. comunicind intre ele printr-o poartä comunä. adäogind cä versurile sä fie scrise cu litere romä. una lingä alta. spune ea. Dräganu. n-a väzut lumina. prevedea la punctul 6: „Sä serie. la deprinderea celor sfinte. Traducerea scrisä in caractere latine. Iatä un fragment din textul reprodus de N. care se pot repartiza in urmätoarele grupe: laude de Cräciun. sä tipäreascä $i sä facä sä se einte in fiecare zi cintärile noastre. ne este putin cunoscutä. En nevoja sza si en czara sza. sä invete pe copii sä einte romäneste. indeosebi in duminici si särbätori. si un ciclu bogat de cintece unguresti. laude pentru Pasti. soli. apäruse—dupä cum s-a arätat lap. inainte si dupä rugäciunea predicei". construieste in Fägära§.citatä. dar care. „$i de citiva romäni mai luminati". Iare el va czinfi. laude pentru patimile lui Hristos. Dräganu. Un manuscris din aceasta grupä. fäcutä in 1697 in Boldogfalva si pästratä in colegiul reformat din Cluj. laude pentru Anul nou. Actul prin care principesa intäreste regulamentul scoalei romänefti pune in indatoririle profesorilor romäni. Ni s-a pästrat insä dupä ea trei cöpii: una fäcutä de un secui. de care se servesc caransebesenii si lugojenii.“ Sub imboldul acestor preocupäri s-a dezvoltat in Fägäras fi Banat o intreagä literatura versificatä. Lafe bune v’ave Si en pofta a’allenisilor Nu-1 va da’n mena lor. fäcutä dupä o versiune ungureascä mai veche a lui Albert Molnar de Szencz. Programul de calvinizare al lui Stefan Katona de Geley din 1640. pentru a-1 face mai accesibil: . apoi la Inmormintäri. dar. ke Domnul pre je enke. Aceasta din urmä cuprinde. in parte dupä citeva cintece pioase ale lui Francisc David.Incä de pe timpul lui Coresi. . apartinind secolului al XVII-lea. principesa Susanna Löräntffy. prezentat lui Raköczy. In 1657. pe care il däm in ortografia 175 curentä. Reimprimarea vechii cärti de cintece din epoca coresianä se impunea. din motive pe care nu le cunoastem. traduse in limba romänä.

.............................................................170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA......128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ...........79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI....... SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ.............................24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ.................... EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO...................219 (1942 -1979)................180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’........155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB .............66 I.....11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN.......................119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä....190 CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU....242 Literatura modernä.....241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ.........................................2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV.50 MÄNÄSTIRILE.............................................................139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU......................................... FOCARE DE CULTURÄ...................ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI......................207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU..161 STOICA LUDESCU...167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU........45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI..........43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE...................92 EPOCA POST-CORESIANÄ.........................................110 LITERATURA RELIGIOASÄ....................30 :176 ...........132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t...............150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ. TEXTELE POPULÄRE...............52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE...............159 CULTURA IN TRANSILVANIA..........213 CRONOGRAFELE........................

37 Sä ne fii intr-ajutor nouä..... Rumanus Apollo.... este in limba romänä.....32 Comemoräri. Din fcolile reformate...... luminä si in aceasta chestiune. Textele n-au fost insä date la luminä.nu este exclus ca.... inscriindu-se la Universitatea Altdorf... in ortografie... va aduce. Nainte..... Necroloage. sä fi pätruns motive si imagini in literatura colindelor populäre“ 1. De la el ne-a rämas un interesant caiet de versuri. näscut in 1643. Lege derapte au dat frumoasa cetate Geneva: I|:i vine Franciscus.. ungureascä. unde a fost coleg fi prieten cu cunoscutul poet sas Valentin Franck von Franckenstein. mai ales ode latinesti fi unguresti. p.... 1 Cärtile populäre in literatura roniäneascä.. impreunä cu prietenul säu Frank.... II..34 Conferinte rostite la Radio.. Paris! Prindefi mina surori cu cest nou oaspe. In 1674 inchinä o odä prietenului säu.. Ifi fäcuse studiile in oraful natal.......... era fiul unui „jurat in senatul“ din Caransebef...35 Istoria literaturii romane vechi.. cum a fost...... Aläturi de aceste teme retorice de clasä.. pe care o fägäduieste d-l Carlo Tagliavini....... le-a continuat in liceul reformat din Sibiu... La tofi.... ■ Mihail halici.. in mai multe limbi. In 28 iunie 1665.... o redäm in ortografia actualä: Cint sänätate.... in care se preda latina fi greaca fi unde se punea pret pe reto.. au iefit citiva cärturari versificatori. 209.. scrise.32 Publicatii conduse.. dupä cum spuneam in alt loc. vol.. De la literatura religioasä la literatura prol’ana trecerea nu e grea.. scriind la voi.. Frafi. Era firesc ca. deprinzind in fcoalä. sä minuiascä ode latinefti...... alcätuite pe cind se afla in liceul reformat din Sibiu... fireste. Mihail Halici.... Epoca influentei grecesti. il gäsim.Didactice. Romanus civis. .. Diverse. Editii de texte. intre care cunoscutii scriitori Franck von Franckenstein fi Petru Melas. din aceste cintece de slavä pentru särbätori. nimfele iasä curind.... desigur. de Cäränsebes“. scrisä cu caractere latine... Oda lui Mihail Halici.. fine-te Leyda. Oda s-a publicat in brosura omagiala cu versuri...... Literatura aceasta poate sä aibäinsä o importantä mai mare decit o bänuim cäci. se gäsesc si citeva ode ocazionale inchinate de autor priete.33 Recenzii si rapoarte.. cu profesorii. de pildä. 0 bucatä de vreme a fost rector al fcoalei reformate din Orästie... Francisc Päriz Papai — mai tirziu doctor la curtea lui Mihail Appafi fi scriitor — care tocmai isi luase atunci doctoratul la Basel.... care semneazä „Nob.nilor säi........ firtati. 1938... fi le-a incheiat in colegiul reformat din Aiud..35 Lucräri postume *.ricä fi pe poeticä.. de lingä Nürnberg. prin cärti si-n omenie tipar. dupä teme — „materia carminis“ — date de prof esori. dupä datinele timpului..... 177 . cäci svente-n impärä^ie sedefi! De unde cunostinfe asteptäm si stiinte: ferice De Amstelodam.... de prietenii si profesorii noului doctor. Mihail Halici sä incerce a ciripi fi in limba romänä. Publicarea lor.

Prietenul sas al lui Mihail Halici. serie el.rocire. tipärit la Bratislava. unde vlädicii autoh. ca comandant de garnizoanä. in 1636. „sä-mi las lucrurile de-acasä in bunä rinduialä. profesor de filozofie fi teologie la Kosive si la Viena. Portul meu cel negru s-ar albi prin tine. unde romänimea era in luptä cu calvinismul maghiar. care au insä legäturi si cu culturä romäneascä. Sara. unguresti si latine. Dar aläturi de aceastä traducere din lirica ungureascä. De aci inainte i se pierde urma. aprinde in el dorul de a pleca in Apus. El a tradus in limba romänä Catehismul catolic al lui Canisius. veniti la curtea domnilor dupä ajutoare. 1674. peste savanti ca bänäteanul Gavril Ivul (1619—1678). Cu pace ii fifi. INFLUENTA CATOLICÄ. Dacä-mi aduc aminte de cuvintele tale. a avut mult de suferit de pe urma persecutiilor lui Gh. vegheaude aproape la pästrarea ortodoxiei. care si-a fäcut studiile la Viena si Roma si care. In acelasi an. si care a desfäsurat o frumoasä activitate filo. din care nu s-a gäsit incä pinä acum nici un exemplar. Unul este Ghecrghe Buitul. intrind in clerul catolic. apar si versuri care vädes'c in chip evident influenta poeziei noastre populäre: Ci unde-ti cat in fa^ä. Dräganu si E. de Barwinski — s-a rupt de tulpina neamului si a muncit pentru a creste culturä altor neamuri. a publicat Die Hecatombe Sententiarum Ovidianarum Germanice imitatarum.Domni buni. apar la romänii bänäteni si primele urme de liricä romäneascä eroticä. Este o „cantio de amore“ tradusä dupä un original unguresc. intre care un Kentek Rumeneszk de dragoste skrisz: In parä de foc arde inima mea prin tine. se pare. Inima mä-nvatä Cum sä-fi fac viata. Cu mine dimpreunä fäcute multe ori. Bathori. intrat in ordinul iezuitilor din Casovia. chiar si dacä mi s-ar intimpla moartea in tarä streinä". dupä cererea legatarilor säi. in universitäti — chiar din veacul al XIV-lea. tärimul era mai prielnic pentru prozelitism. dimineatä. cum a arätat N. trebuie sä ne oprim aci putin asupra a doi cärturari trecuti la catolicism. ln atmosfera acestor preocupäri. rugäm.zoficä in limba latinä. i se deschide testamentul. Dar in Ardeal. alcätuit pe la 1660. la sfirsitul lui octombrie. Sä-^i pot fi cii fata ta cea mindrä dimpreunä. el dispune prin testament cum sä i se impartä averea. Trecind peste umanisti ca Nicolae Olahus din veacul al XV-lea. Cam din aceeasi vreme Nicolae Petrovay din Petrova copia intr-un codice — pästrat in biblioteca liceului reformat din Cluj—ocina$ele (Tatäl nostru) si o serie de versuri. pe cind se gäsea la Turnu-Ro^u. mari doctori. publicä si 80 de versuri romänesti. Fatä d-arbänas. Succesul prietenului säu. tineretul dezrädäcinat de credintä strämoseascä si crescut in scolile luminate ale Apusului. läsind o parte xnsemnatä fcolii din Orästie. Din neno.toni si patriarhii greci. dar :178 . cu piine si sare. La 1712. Sträduintele - - scaunului papal de a atrage pe romäni la catolicism nu puteau avea sanse in principate. pe lingä versuri nemtesti. De la mine trecuta viatä s-ar intoarce. Valentin Franck von Franckenstein. dascali si bunele doamne. in care. pregätindu-se sä meargä „in Tärile de Sus“ si voind.

1912. IV. B i a n u. II. Cernäuti. un dictionar valaho-latin. 419 — 422. Cluj.$ean si cä pentru intiia datä cuvinte romänesti vin aläturi de prototipele latine. Sibiu. Bibliografia veche romäneascä. 204 — 209. 328). Acesta isi are importanta in faptul cä ne dä 5. Istoria romänilor din Ardeal si Ungaria. 1940. Lafäiatu la implinirea virstei de 60 de ani. BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istorie a se vedea. Fragment din Noul Testament al lui Simion §tefan. descoperit si studiat de profesorul Carlo Tagliavini. cunoscut sub numele de Anonymus Caransebesiensis. p. Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des origines ä la fin du XVIII-e siecle. O editie a versiunilor Psaltirilor calvine cu studiul necesar preparä C. 188 — 206. O expunere sumarä. Documente istorice transilvane. In cercul unor asemenea cärturari s-a alcätuit in Caransebes. 283 si urm. tom. maghiarizat. I.. Catechismulu calvinescu impusu clerului si poporului romänescu sub domnia principiloru Georgiu Räköczy I si II. cäzutä in robia lui Gheorghe Stefan. 77— 168. N. transcrisu cu litere latine dupä editiunea II tipäritä in anulu 1556. Tot in aceste regiuni s-a scris si dictionarul latin-ungar-romän. 1879 (textul Catehismului). Un mtnuscris calvino-romän din veacul al XVII-lea. t. tome III. 117— 179. p. a II-a. De la el ne-arämas Codex Kajoni. Bucuresti. J u h a s z . 161. A reformdciä az erdelyi romänok között. 1940. 1938). 107— 115. 1887. 1911— 1912. Ed. Budapesta. M e l c h i s e d e c . IV. Archivum Romanicum. I .000 de cuvinte in dialect bänä. Biblia lui Serban. I. 112—118. pe la jumätatea veacului al XVI-lea. in volumul Fratilor Alexandru si Ion I. vol. . p. 1910. N. in Analele Academiei Romäne. indeosebi p. S b i e r a . I. I. Relatiile bisericii romänesti cu Rusia. 537. D r ä g a n u . 1— 117. sect. Sibiu. Bucarest. Despre Psaltirea lui Grigore Sandor de Agyagfalva si loan Viski cf. . p. de cintece religioase din biblioteca liceului reformat din Cluj cf. D r ä g a n u . 1893. 1077— 1079 si 1168— 1170. ist. pus 111 paralelä cu textul respectiv din Codicele Voronetean. A l e x i c s S z e g e d i. 179 1937. Cluj. Sec|. II. 279 — 316.tantismul. in Ion al lui G. Dosofteiu Mitropolitul Moldovei (1671 —1686) . 1940. N. la I m r e R e v e s z . Budapest. 160— 170. 1928. s. 270—277. Despre Ilie Iorest si suferintele lui: S i l v i u D r a g o m i r . intre care si numeroase compozitii muzicale religioase. care a läsat o intinsä operä in limba latinä siungarä. Pentru Cei dintii studenti romäni ardeleni la universitätile apusene cf. p. Budapesta. publicatä de pe manuscrisul original si de pe editiunea de la 1673 (in introducere. Mem. Biserica ortodoxä in luptä cu protes. 1941. I o r g a . Codicele Voronetean. I. 41—55. L o p a s. unde se dau §i extrase). pästrat acum in Biblioteca Universitätii din Bologna. la Cluj. in Analele Academiei Romäne. p. XII. 1911. ed. N. Cluj. 7. I. 194— 198. sotia lui Vasile Lupu. D r ä g a n u . G e o r g i u B a r i t i u . p. in Dacoromania.. VIII. Regulamentul Susanei Loräntffi privitor la ?coala romäneascä din Fägäras s-a publicat in Magyar Protestäns Egyhäztörteneti Adattär. Texte publicate. H. Rom. 1935. Gergely enekeskönyve XVI roman forditäsban. La Reforme et les Roumains de Transylvanie. p. N. L u p a s. indeosebi p. T a g l i a v i n i (cf. 237 — 268. p. p. s.. 1938 (extras din revistä La Transylvanie. 19 15. 184. in Anuarul Institutului de istorie nationalä. Documente istorice transilvane. B i a n u s i N e r v a H o d o s . ist. care cuprinde o serie de cintece lumesti. p. intre manuscriptele conteluil Luigi Fernando Marsigli. Istoria bisericii si a vietii religioase a romänilor din Transilvania si Ungaria. traducerea romäneascä la I. pe lingä izvoarele citate mai sus p. vol. Bucuresti.. S z t r i p s z k y ? i G . intre care si douä „jocuri romänesti“ si „cintecul voivodesei Lupul". in a doua editie. I. si: S t e f a n M e t e s . in Archivum Europae Centro-Orientalis. D r ä g a n u . VIII. in 1703. Cluj. Altul este franciscanul Joannes Kajoni Valachus de Kis-Kajon (1629—1687). Pentru descrierea textelor publicate: I. cu caractere latine si ortografie maghiarä.care s-a retipärit. Acad. tom. Bucuresti. XXXIV. Buc. 1936. 207. Psaltirea in versuri. p. despre ms. 1885.

102— 104 notä si 118— 121. IV. Intre ceilalti boieri. 90. Despre Buitu cf. p. H a s d e u . 320 — 380. p. Noua revistä romänä. T a g l i a v i n i . seria IIT. p. Intr-o cälätorie la Bistrita. IV. Mihail Halici. p. IV. 121— 122. p. 77— 168. 1929. a c e l a s i . Dacoromania. Si-a inscris numele in istoria culturii moldovenesti prin traducerea Pravilei lui Vasile Lupu si a dat minä de ajutor la traducerea Celor sapte taine. ibidem. Analele Academiei Romäne. III. Toader diiacul a venit astfel din nou in Moldova. mem.r e s s . marele cronicar il numeste „al nostru bun prieten ca un frate". 203 si urm. vol. Franckenstein au fost retipärite de N. p. N. cäci cunostea bine limba latinä §i greacä. Bucarest. {ia nepotilor säi. in Columna lui Traian. Intre marii cärturari din divanul Moldovei. si Revistä pentru istorie. A. Apare pomenit intiia^i datä ca al treilea logofät intr-un document din 30 aprilie 1630. Die Ilecatombe Sententiarum Ovidianarum des Valentin Frank von Frankenstein. Despre cintecul voivodesei Lupu. noua serie. XVII. 1928. p. ajuns mare logofät. a c e l a s i . Paris. In casele marilor boieri träiau. Mem. P. Bucuresti. D r ä g a n u lui M. acumu-1 pohtim de la märiile voastre sä ni-1 dati. Cintece istorice unguresti despre romäni. 1883. V. D r ä g a n u . Despre codicele cu versurile copiate de Nicolae Petrovay. Dacoromania. 789 — 792. III. marele logofät Todirasco — inlocuitorul lui Ghengea. C r e t u . se aflau pe vremea aceasta mai multi cärturari decit in Muntenia lui Matei Basarab. LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA EPOCA LUI VASILE LUPU CÄRTURARII. dar la 28 aprilie 1632 el este anuntat ca fost logofät. cf. In Moldova lui Vasile Lupu. p. Sibiu. ist. Halici.. din Suceava. in Dacoromania. logofätul Eustratie Drago$ era si el un cärturar de seamä. si A. B i t a y. unde se reproduce cintecul in notatie modernä. trimis la mänästire de Vasile Lupu—era un bun cunoscätor al limbii latine. arh. Buitul Ivul si Kajoni cu bibliografia completä. X. Academia Romänä. Analele Acad. in Tinerimea romänä. in satul Calafendesti. si fii. Patrasco Ciogolea. „ciinele cel bätrin''. B. 52. p. Dr. XIII. V e. Dizionari latino-rumeno-ungheresi del sec.. I o r g a in Studii si documente. 1 — 48. C. Sect. nota 1. IV. D r ä g a n u .. invätind copiii. studiul citat mai sus. printre care si citiva veniti de peste munti. I. VI. VI. sect. Conducea cancelaria latinä a domnului si indeplinea solii in tabära polonä. A murit dupä 4 mai 1646. in afarä de cronicarul Grigore Ureche. p. multi dascäli harnici. Dictionarul a fost atribuit de N. 406 — 429. Despre Gh. pe Somes. t.. 1938. 1925. 6 — 8. Intr-o märturie pe care i-o dä Grigore Ureche pentru niste cumpäräturi de pämint si care a trecut neluatä in seamä de istoricii literari. 1912. Despre Anonymus Caransebesiensis. Etudes et recherches. de care ne vom ocupa pe larg intr-un capitol urmätor. Despre Lexicon Marsilianum. Dr. consiliului municipal al Bistritei lui „Simon biräul si cu toti dcinnii märiei tale“. in 1635. 1898. Champion. Se pare cä era un dascäl iscusit.. cäci mai tirziu. p. XI. Bucuresti. 1923. „pentru cäci ne-au fost si de maintea vremea om al nostru.Despre Mihail Haüci: N. Unui dintre acestia a fost Toader diiacul din satul Feldra. Versurile romänesti ale lui Franck v. 16 — 45. Gr. in apropiere de orasul Bistrita.. de data aceasta pentru instruc-. E g o n H a j e k. Rom. Al e x i c i.. cä avem cuconi sä ni-i invete". 1930. seria III. extras din Revue des etudes hongroises. 7. p. il cerea din nou. care l-a luat ca profesor pentru copiii säi. mosia lui Constantin :180 . in Dacoromania. care incä din secolul al XV-lea era un loc de refugiu pentru boierii si negustorii moldoveni fugiti dinaintea invaziilor turcesti si tätäresti. C. L’influsso ungherese sull'antica lessicografia rumena. dar a re/enit in Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des origines ä la fin du XVIII-e siecle. in Dacoromznia. lit. II Lexicon Marsilianum. 900 — 905. dupä cum afläm dintr-o notitä finalä. a dat peste el Patrasco Ciogolea. IV. cf. p. L a c e a. 30 — 31. p. Contributie la istoria culturalä romäneascä din secolul al XVII-lea.

in simbäta Sfintului Alexe. celälalt pe a bisericii ucrainene —■ dar convorbirea acolo. pentru ctitoria de la Dragomirna. In varä era la Kiev.ln anul 1629. izbutise sä se faeä cunoscut in cercurile inalte din Suceava fi sä devinä duhovnicul domnului Miron Barnovski. Leastvita lui Ion Scärarul. inrudit cu domnitorul Miron Barnovski. Cäci Petru Movilä. pentru cä ea marcheazä inceputurile unui curent nou: influenta ruteanä. cel care mai tirziu a fost ucis din porunca lui Vasile Lupu pentru cä se amestecase in complotul urzit de Gheorghe Stefan. MITROPOLITUL VARLAAM Fecior de räzesi din parole Balotestilor ale judetului Putna. Secu. Nu ftim ce au discu. Prin cunostintele lui de limbä slavä si greacä \ prin culturä religioasä fi prin viata lui curatä.tat Intre ei cei doi moldoveni — unui reprezentind traditia mänästirilor romänesti. viitorul logofät. si asupra legendelor hagiografice. i-a fost povestitä de ieromonahul 181 Varlaam. a inchis ochii jupineasa Sofronia. A doua misiune avea ca tintä Moscova. reproduce o minune sävirsitä in anul 1610 de moastele sfintului loan cel Nou din Suceava. care se aflau in palatul domnesc din Suceava. care la acea datä au mintuit cetatea de invazia cazacilor .. pärintii cronicarului. ln sihästria de la Secu. Eustratie. care avea sä serveascä apoi la tipäritura kievianä din 1630. in notele sale. dupä cum afläm din chiar not ele lui Petru Movilä insufi: . se distinge prin rivna lui cätre culturä. In 1610 era egumen al mänästiri. mitropolitul care a läsat acele minunate capodopere de miniaturä si artä caligraficä — in mänästirea Secu. din pammtul Moldovei. In iarna anului 1628. trei cälugäri fi multe slugi — in Rusia. Acolo se afla ca arhimandrit Petru Movilä.Ciogolea. Aci solia moldoveneascä trebuia sä se prezinte tarului Mihail Feodorovici pentru a-i aduce in dar moaftele sfintului mucenic Iacov din Persia. a imbracat rasa monahalä — poate sub influenta lui Atanasie Crimea. venind in mänästirea Pecerska Varlaam ieromonahul. Teodor Ignatie. Cel mai neobosit cärturar al timpului este insä Varlaam.zaporoj eni —■ minune care. reziditä de curind din temelie (1602) de Nistor Ureche fi de sotia sa Mitrofana. citeva din acele frumoase icoane rusefti pe care Miron Barnovski le va fi väzut in mänästirile ucrainene din Polonia. care in realitate este traducerea unui centom hrisostomic. unde se pästrau moastele atitor sfinti. sotia marelui logofät. cu „tot soborul. mama lui Constantin. in martie 17. Miron Barnovski il trimite intr-o solie —din care mai fäcea parte medel. Cu acest prilej a rostit un frumos cuvint de inmormintare.nicerul Pavel Ureche. alti doi boieri cu nume rutene (cämäraful Larinov fi Ignatie Ponovitoi). fi pentru a cere. Intilnirea lui Varlaam cu Petru Movilä in marea lavrä de la Pecerska are pentru istoria culturii moldovenesti o importantä deosebitä. in mänästirea din marea'pesterä a Kievului. Prima misiune avea ca tintä lavra Pecerska din Kiev. a alunecat. august 3 zile. Intrevederea a avut loc in ziua de 3 august. spune el. un act menit sä curme neintelegerile pentru hotare cu cälugärii din mänästirea Neamtu. La aceasta datä semneazä. si fiind trimis la mine ca sä mä vadä de cätre Miron Barnovski Voevodul". la 1618 avea tradusä intäritoarea operä pentru viata asceticä. in schimb. El se afla incä in Calafendesti in 1639 cind. Solia moldoveneascä a plecat din Suceava in ziua de 13 decembrie 1628. Acesta trimitea deci in solie pe duhovnicul säu sä vadä pe arhimandrit fi sä-i duca manuscrisul unui Octoih slav din mänästirea Neamtu. «um era firesc. De altä parte. in scrisoarea prin care Petru Movilä recomandä solia . de la mare pinä la mic".

colegiul si imprimeria lui Petru Movilä. Emiliei Cioran. Acesta ii trimise material tipografic si o misiune de patru profesori ruteni. Aproape de mänästire. incit a putut fi propus pe lista celor trei candidati la scaunul vacant al patriarhiei din Constantinopol.sise mänästirea Treisfetitele. in ziarul cälätoriei2. In 1639 el sfir. le-a plätit. in lavra din Pecerska. El se adresä deci lui Petru Movilä. cerindu-i sprijinul. In fcoala din Kiev. cäci noul mitropolit a implinit cu prisosintä asteptärile puse in el. cu brine de aur —• pe care patriarhul arab Macarie nu se mai sätura privind-o: „unicä in tot Räsäritul“. Rectorul colegiului. Hirotonisirea lui s-a fäcut in duminica lui 23 septembrie 1632. El era de prin 1632 profesor de retoricä la colegiul din Kiev fi. rectorul colegiului din Kiev. care 1-au ridicat la inalta treaptä de mitropolit in 1632. de garoafe. este o figurä cunoscutä in istoria culturii ucrainene din aceasta epoca. Au fost cuvinte profetice. fiind fulgerat la miini — probabil de o paralizie. in care se povesteste pescuitul Mintuitorului: „Isus sta lingä lacul Ghenisaretului". regina stiintelor. 2Vezi P a u l d e A l e p m trad. Meletie Sirigul. Paul de Alep. Sofronie Pocapski. cu ambitii mari. fiindcä patriarhul Moscovei le gäsea prea lumesti. care väzuse cu zece ani mai inainte inflorind. pe malul „marelui lac. iar marele dascal grec de la curtea lui Vasile Lupu. lucru dealtfel ingäduit de canoane. i-a tinut o predicä cu tilc. dar nu le-a putut ridica. p. Il gäsim retras la mänästirea Secu. in care se multumefte mitropolitului de origine moldoveanä — a cärui spitä de familie este trasä. a comandat icoanele. färä sä fi fost trecut prin episcopie. Cu acest1 prilej s-a citit la bisericä capitolul V din Evanghelia lui Luca. Varlaam a ajuns si la Moscova. Präbusirea lui Vasile Lupu aduce insä si cäderea lui. unde in ultimii ani ai vietii isi impärti päminturile intre neamuri. ziditä din marmurä sculptatä. Calitätile sufletesti ale lui Varlaam si cultura lui deosebitä —• stia slavoneste si greceste — l-a impus in vaza contimporanilor säi. pe care o päräsise. Rutenii organizarä in Moldova o tipografie fi un colegiu teologic. p. asemä1Cf. retorica se preda in limba latinä. cäci manualele manuscrise de retoricä ce ni s-au pästrat. tinea si el sä ridice in Ia^ii säi —. domnul Moldovei se gindi sä inzestreze fi el noua sa ctitorie cu aceste asezäminte culturale. Vasile Lupu zidise si un „märet" local de piaträ pentru colegiu. R u s s o. cu versuri latine fi polone. asemänätor cu cel din Kiev. poruncind a se trimite spre lauda si mingiierea dreptcredinciosului neam rusesc inaintea celorlalte neamuri". lingä bäile construite dupä planul turcesc. numit helesteu sau pescärie“.moldove. a predat tarului moastele trimise in dar de domnul Moldovei. Studii istorice greco-romäne. färä sä poatä subscrie. Cu sfatul boierilor säi cärturari si al mitropolitului Varlaam. care avea ca temeUe de studii limba latinä fi limba greacä. D. el cere sä se ingäduie moldovenilor favoarea de a vedea „moastele sfintilor marilor fäcätori de minuni ai lui Dumnezeu si sä copieze jitiile <vietile> acelor sfinti. I. impreunä cu 23 elevi ai clasei sale. 55.in care grädinile „pline de trandafiri. Colegiul si imprimeria. in frunte cu Sofronie Pocapski. de iasomii si de crini" stirneau admiratia patriarhilor din Räsärit 1—lucräri de artä §i a^ezäminte de culturä care sä-i vesniceascä numele. Vasile Lupu. Autoritatea lui de drmuitor al sufletelor a crescut asa de mult in Orientul grecesc.neascä tarului Mihail Feodorovici §i mitropolitului Filaret Nichitici. :182 . in prefata cärtii. 229. inchinase lui Petru Movilä o brofurä omagialä. noteazä insotitorul säu. domn cult. din Mucius Scaevola — cä a introdus intre rusi Minerva.

iesite din tipografiile muntene si rutene. impreunä cu corpul de profesori. domnul s-a adresat atunci lui Petru Movilä. elevul lui Pocapski. lucrate sub influenta xilografiei germane. in preajma sinodului din Iafi. Vasile Lupu a completat •tipografia fi cu caractere grecefti. cäci incercarea anterioarä a lui Miron Barnovski fusese mäcinatä de valurile nestatornice ale domniilor moldovene. Sint insä si citeva legende hagiografice care povestesc viata marilor mucenici ai ortodoxiei (a sfintului Dimitrie. fi materialul tipografic necesar pentru instalarea primei tipografii in Moldova. din 1644. sint redactate 111 limba latinä. cu litere chirilice. pe lingä sarcina de ieromonah al lavrei din Pecerska fi de rector al colegiului. pe vremea lui Alexandru cel Bun — tradusä dupä versiunea scrisä de Grigore Tamblac. intre anii 1639—1670. Era prieten fi purta corespondentä cu savantul grec Teofil Coridaleu. de infrätire si ajutorarea aproapelui. cerind materialul tipografic. Numele celorlalti ruteni nu se cunosc pinä acum. care predau limba greacä. ACTiviTATEA literarä. Sofronie Pocapski. care reorganizase Academia greceascä din Constantinopol. Seful misiunii trimisä de mitropolitul Kievului. Acesta fusese mai inainte ieromonah al lavrei din Pecerska fi a ilustrat cu gravuri in lemn. in cursul lor vijelios. fi pe aceea de director al tipografiei. protectorul Moldovei —■ ale cärui moafte fuseserä aduse din Cetatea-Albä la 183 Suceava. Eie au fost lucrate de un celebru artist al artei grafice rutene a timpului. Raportul iezuitului Bandinus. dupä cererea lui Vasile Lupu. si. „Ilia" sau „Helias". sub cäläuza mitropolitului Varlaam. altii sintaxa latinä. profesor la Kiev si care in 1644 —1645 era in Moldova.titele fi este prima tipografie a Moldovei. Prima carte iesitä din aceastä tipografie a fost Cazania: Carte romäneascä de invätäturä Dumenecele preste an si la praznice impärätesti. Tipografia adusä din Kiev a fost instalatä in chiliile mänästirii Treisfe. aduse tot prin Sofronie Pocapski. numai la tipärirea de cärti romänesti.nätoare ca materie cu cele din scolile iezuite ale timpului. care se gäsefte. dar fiindcä stavropighia intirzia. a sfintilor apostoli Petru fi Pavel). a sfintului Gheorghe. evitind cu grijä concurenta cärtilor de ritual in limbä slavä. cärtile tipärite la Kiev si la Lwöw. erau si alti profesori. Curind dupä suirea sa pe tron. Aläturi de profesorii ruteni. Tipografia a fost instalatä in chiliile mänäs. ale cärei moaste . fi a sfintei mucenice Parascheva din Epivat. El aducea cu sine in Moldova. Cazania lui Varlaam cuprinde 74 de predici pentru toate duminicile dintr-un an si pentru särbätorile mai insemnate ale bisericii. In primävara anului 1642. Tot din Ucraina au fost aduse fi gravurile comandate pentru ilustrarea Cazaniei lui Varlaam. intre care fi douä legate de pämintul Moldovei: a sfintului loan cel Nou. indeplinise la Kiev. Cele mai multe pleacä de la explicarea pasajului de Evanghelie citit in ziua respectivä fi cuprind sfaturi de infrinarea vitiilor si a patimilor. Pocapski avea legäturi strinse fi cu lumea greacä din Constantinopol. Unui din ei pare sä fi fost Ignatiu Ievlevicz. de la stavropighia din Lwow.tirii Treisfetitele. predau unii gramatica. spune cä cei „patru tineri profesori de filozofie". pe care Vasile Lupu ii adusese ca sä instruiascä „tinerimea moldoveanä in litere si moravuri“ fi care „ifi fäcuserä studiile in fcolile noastre — deci in cele iezuite — din Polonia. Vasile Lupu se adresase stavropighiei din Lwow. a lucrat. altii poetica si se incearcä fi lucruri mai inalte". prin 1647. care predau limba latinä. Cazania.

dascali besericii noastre". ele dau azi scrisului säu un u§or caracter arhaic 1. vä vesnihu — Sntru cei de sus.ghelii. cind. mäcitelii = chinuitori. . ei sä iusu. misei = säraci. pe care el a deprins-o din copilärie in muntii Putnei si mai tirziu. U n d . cäci iatä.. curserä cu sensul de alergarä. Intr-adevär. Dar credintä cä Varlaam a introdus. si. in care vreme impäratii cei necredinciosi. de aistvui = a lucra. intelese intr-o vrernc. spune el in titlu. orice incercare de a determina partea lui de contribute personalä este prematurä. tvoret = creator. cuvintele si expresiunile slave se intilnesc rar. se citefte fi azi cu ufurintä si cu pläcere chiar. in preajma mänästirii Secu. tirani. putem totufi sä urmärim aportul lui in formarea limbii literare. desvesti = dezbräca. carii strica sfintele 1Iatä citeva dintre ele: liubcv= iubire. dar aceasta nu trebuie sä ne amägeascä. literatura omileticä este in aceastä perioadä in plinä inflorire. ca monah. precum: mai chiar = mai clar. desi au trecut peste el trei veacuri. Fraza lui. zlcba— räutate. Dar dacä nu putem delimita partea personalä a lui Varlaam in structura predicilor. tvorenie= creaturä. Und. care incä incilceau urzeala limbii romäne din vechile texte religioase. tnmä= mamä. scrisul lui Varlaam.reazä de acelea de toate si sä veselesc. Varlaam fi-a cules materialul din mai multe izvoade. in scrierile sale. Pinä acum izvoarele nu au fost incä precis determinate.senie = inäl'jare. veruia — crezul. cind cultul divin se sävirsea in limba slavä. Fiindcä limba lui se infätifeazä curätitä de acele numeroase expresiuni fi cuvinte slave rebarbative. varlä — inchisoare. nusa = dinsa. Precbrajenie = Schimbarca la fatä. si in vremea de domult. diin limba sloveneascä“. in firul tipäriturilor rutene. ln textul lui Varlaam. cum incepe predica la duminica intiia a postului celui mare: „Cumu-s iarna viscole si vinturi reci si vremi geroase de carile sä ingreueazä oamenii si sint supärati in vremea iernei. Pinä cind nu se va identifica. ci«<iesc= minuni. fiindcä se poate intimpla ca multe din aceste prelucräri sä fi apartinut originalului dupä care a tradus Varlaam. mai ales cä ele se imperecheazä uneori cu elemente latine azi dispärute din circulatia limbii. s e desfäsoarä in tipare sintactice care nu se prea deosebesc de cele de azi. graiul popular din preajma mänästirii Secu este numai in parte intemeiatä. originalul sau originalele lui Varlaam. Originalul Cazaniei venea probabil din Ucraina. Confruntind pärtile comune celor trei cazanii. bogatä in comparatii pitoresti si expresii plastice. = cind. de pildä. In Ucraina. Se sustine in genere cä limba Cazaniei lui Varlaam este limba popularä. „adunat-am din toti tilcovnicii Sventei Evan. :184 . cäce c-au trecut iarna cu gerul si s-au ivit primävara cu caldul si cu seninul — asa. Scorpan conchide cä textul lui Varlaam apare totdeauna prelucrat. si chiar cu Cazania lui Coresi din 1581. despre care a fost vorba mai sus. camene — piaträ.. . Aceasta nu treubie sä ne surprindä: in literatura omileticä sint multe locuri comune care au trecut de la un predicator la altul. G. lämurefte in predoslovie.fuseserä aduse din Constatinopol de Vasile Lupu fi asezate in mänästirea Treisfetitele. desfuitoriu= poruncitor. iztehnie = viclenie. färä sä putem fti pinä unde merge originalitatea ei. mai limpede. väzne. la distant e mari. de unde au venit dealtfel si gravurile lucrate de cunoscutul artist Ilia. ca si intr-o vreme de iarnä. iarä dacä vine primävara. „Diin multe scripturi tälmäcitä. ocinasi = mostenitori. au fost viscole si vinturi de scirbe si de dosäzi pre oameni. Scorpan a semnalat pärti comune intre Cazania lui Varlaam fi intre Cazania tradusä din rusefte de Udrifte Nästurel si apärutä in acelafi an la mänästirea Govora.

46 Limbile are infelcsul de popoare. Trupurile voinicilor zac ca snopii in vremea secerei“ 1. cä precum cind „räsare soarele. normele dupä care se sävirfesc fi canoanele stabilite de soboarele ecumenice in cazurile de abatere de la rinduielile stabilite. domniia märii tale cu 1Din cazania la „Dumeneca mare". agiutä).aläturi de formele cu h initial scrie adesea: fireti. Si inaintea lui se vor aduna toate limbile 4 si-i va giudeca cum spune Svinta Evanghelie.venisme cu care era obisnuit . ce pre acei de aur in toate feliurile de väpsele podobiti si frumo^i. in graiul lui inflorit. pästrat in Biblioteca Academiei Romäne." Dupä cum se vede bine din exemplele de mai sus. fratele lui Vasile Lupu. in afarä de unele particularitäti. .siene formele muntenesti. 3spre.. giudete. ca prefacerea lui / in h (hi. Dumnedzäu). Cele sapte taine..litä cu o jumätate de veac Inaintea lui de Coresi.treaga „semintie romäneascä“. scriind pentru in. nu mai gäsim in textul lui Varlaam celelalte caracteristice ale graiului popular moldovenesc. Ce iarä sträluci dulce primävarä si liniste mare intr. a lui j in g (giuruintä. cäci c-au pierit ereticii si mäcitelii s-au inmultit sfintele soboarä de au intärit inchinäciunea sfintelor icoane. la tälmäcirea cäreia a lucrat fi Eustratie Logofätul. dupä cum spune si mitropolitul in predoslovia inchinatä domnului. asa cum fusese statornicitä prin tipäriturile coresiene.tor reprezintä in procesul de formare a limbii noastre literare un mare pas inainte. asa intr-acela chip.“ Iatä acum o scurtä descriere a unui cimp de luptä: „Ce easte frica räsboiului! Doauä osti stau impotrivä cu arme intr-armati. are aci intelesul deasupra. poartä nota si semnätura lui Gavril Hatnaanul. A doua carte romäneascä iefitä din tipografia lui Vasile Lupu in 1645 a fost Cele sapte taine. nu a rupt unitatea spiritualä a neamului fi nu s-a abätut de la traditia stabi. zaria . pentru sä nu se inchine sfintelor icoane. Era o carte privitoare la tainele instituite de bisericä „spre indreptarea sufletelor noastre celor päcätoase“. sägetile acopär soarele. E o carte care. Dar tocmai aci stä marele lui merit: ca. nu pre acestea nuori ce ploaä si intunecä soarele. prin natura cuprinsului ei — ca fi Pravila de la Govora — se adresa mai mult clerului. cäci exemplarul cel mai bun din Faptele apostolilor. in multe chipuri dosädia si muncia pre crestini. Limba Cazaniei lui este limba romäneascä scrisä. cu menirea — explicä mitropolitul Varlaam in predoslovie — „cum are fi un vas cu carele scoatem apa mintuintii dim fintina muncilorü fi a mortii Domnului nostru Iisus Hristos". care circulau incä pe vremea sa in Iasi. Si iatä. o infätisare a judeeätii din urmä2 : „Atunce sä va aräta Domnul Isus Hristos spre3 nuori. Singele se varsä pre pämint ca piraele. din latinescul super. Chiar sträduinta lui Varlaam de a se dezbära in scris de unele moldo. 185 . pentru cäci n-au dat celor lipsiti §i celor neavuti. in sfirsit. 2Din cazania la „Dumeneca läsatului cärnei“. cu simtul pentru limba literarä in devenire. care de fapt pästraserä mai bine fonetismul latin al limbii romäne. fiarä — dovedefte munca lui de a-si insusi din tipäriturile core. firea. cu o§ti de ingeri nenumärati. fi copacii cei inalti lumineazä. hirea). Ea cuprinde lämurirea tainelor. curätind-o de slavonisme fi apropiind-o de limba vie.aceastä zi de astäzi intru carea ne-am adunat si noi sä präznuim si sä däm laudä lui Dumnedzeu.. gios.icoane si le lepäda diin beserecä. pronuntarea lui z cu dz (dzua. deacii fesurile fi väile. Sabiile strälucesc. Astfel munca lui de traducä.

.. in care sint fi craiul fi toti ungurii. voind sä-i converteascä la luteranism.. are o importantä deosebitä nu numai pentru. nu pentru altä vinä decit pentru credintä crestinä. de a mentine unitatea spiritualä a neamului fi sträduintele ei de a apära ortodoxia romänilor ardeleni. Mitropolitul Varlaam cunoftea dintr-o imprejurare. Cartea a pätruns fi in Ardeal. se gäsesc fi citeva note. cumpäratä in Gepcf. si era räutate mare in. Atunci. 20 de ai sä nu sä cumenece . rämäsitä din adincul vremurilor preistorice. räspindite pinä azi in ma§ele populäre din sudul si räsäritul Europei... fi eu dascälul Sturze incä am fugit in tara turcului. Ultima caite cu caracter religiös publicatä de mitropolitul Varlaam. la craiul Raköczy Gheorghe. fi le aratä cä acelü trup mortü are singe fi unghi fi pärü fi cum vädü acesta lucru .. Si 1-au clevetit pe Iorest. intii agiunge intru ceata cea inaltä sufleteascä. Acesta lucru dzicü oamenii cei prosti. in care se simte incä. in drum spre tarul Moscoviei. in domni fi in boiari. cä nu sä apropie nemicä de dänfii". Cel mortü in ce chipü sä omoarä pre cei vii. deacii si intru cei mai mici agunge lumina fi cäldura de lumineadzä". care proiecteazä lumina lor interesantä peste unele superstitii. adevärate documente de folclor.:186 aceste Seapte Taine . sau fi alte meftefuguri ce vor face cu vräji.“ Si se condamnä apoi in cuvinte aspre practica de sumbrä superstitie.. iarä nice intr-un chipü nu poate sä fie acesta vircolac . Räspunsul la catehism. cind mitropolitul Iorest. pentru a scäpa de prigoana vircolacului: „Sä pornescü oamenii la mormäntü fi-i dezgroapä oasele aceluia.. starea religioasä a romänilor ardeleni din 1644. cä este o operä originalä. al cärui dramatism 1-a impresionat adinc. scäpat din temnitä. fi 1-au inchis in temnitä. fiind izgonit fi cu el o multime de preoti creftini. fi stringü lemne fi pun foc de ardü acele oase de le pierdü de totü de pre pämintü". a sculat diavolul. anume Gheorghe Ciulai. fi i-a fäcut mare nedrep." Dar imprejurarea care-1 aduce in luptä cu calvinismul i-o prilejuiefte pacea incheiatä in 1645 intre Vasile Lupu fi Matei Basarab. au läsatü invätäturä.. Asa. unde mergea sä-fi stringä pretul räscumpärärii. intr-un loc este vorba de „vräji fi päntru ceia ce märgü la vräjitori": „In 65 de capete a Pravilei märelui Vasilie.. fi 1-au legat." Se spune mai departe cä vräjitori sint si „aceia ce cautä in stele sau fäcü alte meftefuguri sä cunoascä niscare lucrure neftiute si ceia ce poartä la sine augare sau erbi. trecea pe la curtea din Iafi fi primea de la Varlaam o caldä scrisoare de recomandare. Intr-un alt capitol este vorba de „omulü ce va fi mortü si vor dzice oamenii cä iaste värcolac . pe popa cel mare al regelui.. peste veacuri. intru arhierei fi in preoti de lumineadzä.. care se aflä in eresul luteran. Si a adus märturii mincinoase. unde s-a räspindit fi prin copii manuscrise... sä le vazä cum simtü . dar fi pentru cä ea reprezintä chemarea inaltä la care se credea datoare sä räspundä bisericä celor douä täri surori... nouä luni a pätimit. Muntenia fi Moldova. la 1720.. bunäoarä. fäcind parte din .tate. a fost däruitä popii Istoc din Lazuri. cumü vräjitoriulü fi cela ce sleiafte cara sau aruncä cu plumbi. fiorul indignärii: „. Aläturi de normele de ritual si de canoane. afijdere fi cela ce va lega nunta . lingä Temifvara. si intru diregatoriia cea lumascä. in 1645. Altä copie circula pe la 1820. in Topa de Sus. in Sväntü Andrias. care uräfte cele bune. o altä copie. in vriamia cindü s-au rädicat curutii lui Rakoltii Fretii pre nimeti. amenintatä de calvinismul maghiar. cind era ciuma cia mare".. O asemenea copie a fost fäcutä in 1708 de cunoscutul copist Vasile Sturze Moldovanul: „§i am scris in sat in Säntü Andreiaf. Ardeal. Si tot ce a avut au luat de la el. arhiereul creftinilor romäni.

scoasä si tocmitä. la cultul Mariei si la doctrina predestinärii. in editii muntene si ardelene. p. Ultima carte importantä iesitä din tipografia de la Trei-Ierarhi este o scriere cu caracter juridic. care ftia din Scripturä cä „inaintea omului. precum a arätat Peretz. „Dumnealui Udrifte Nästurel. temindu-se ca o parte a neamului nostru sä nu apuce pe „calea mortii sufletefti“. care o am aflat plinä de otravä de moarte sufleteascä. cäci Räspunsul Catehismului — care era ca o armä de apärare pentru cei „cu noi de un niam romäni. pentru fiecare afirmare. un nomocanon asemänätor cu cel de la Govora. tipärit in romänefte la 1640. Eustratie Logofätul tradusese o Pravilä aleasä. Catehismul de propagandä calvinä. Räspunsul mitropolitului Varlaam. Am arätat mai sus. Tonul discutiei este obiectiv dar cald. in limba noasträ romäneascä tipäritä . S-a gäsit atunci necesar sä se publice o codificare mai completä de legiuiri. Cele zece porunci. privitoare la pacatul original si la curatirea lui prin botez. in mijlocul altor cärti noao ce mi-au arätat.. Pravila. carele ca un iubitor de invätäturä fi socotitoriu credintei ceii direpte. intrucit sint simboluri.rilor. intemeindu-se apoi pe pasaje din Evanghelie sau din Faptele fi Epistolele apostolilor. färä scripturä svintä. in explicarea rugäciunilor fundamentale (Tatäl nostru. cumnatul lui Matei Basarab. aflä in biblioteca boierului cu care se potrivea in cärturärie. Därimind punctul de vedere calvin. Aparitia Pravilei de la Govora in 1640." Ca un adevärat pärinte sufletesc. a fäcut probabil inutilä tipärirea traducerii lui Eustratie Logofätul. un sinod al clerului din cele douä täri surori. se aflä fi vieata fi moartea“. pe ascuns. sä le combatä punct cu punct. 182—184.. cu räspunsu den scripturä svintä. impotriva räspunsului a doauä täri. apärutä in 1646. cäci ea leagä viata noasträ juridicä deopotrivä de vechiul drept . care era caracterul Catehismului tipärit la Prisac. pentru ca. 3100). convingätor si intemeiat. de superintendentul ungu. Este. Actiunea lui ciftigä astfei in amploare. adusu-mi-au fi o cärtulie micä. pe textele evanghelice. Aceastä pravilä prezintä pentru noi o importantä deosebitä. un räspuns vehement si grobian: Scutulü catichizmusului. pentru cercetarea Catehismului. a pus la cale. Udrifte Nästurel. Simbolul credintei). pästratä azi intr-un manuscris aflätor in biblioteca seminarului din Blaj si intr-o copie fäcutä pentru Biblioteca Academiei Romäne de regretatul Stoica Nicolaescu (ms. Incä din 1632. pretutindirea tuturor ce sä aflä in partile Ardealului" — vine in numele „säborului a douä täri“. la dreptul omului de a se mintui prin fapte bune. nr. sub urmätorul titlu: Carte romäneascä de invätäturä de la pravilele impärätesti si de la alte giudete cu dzisa si cu toatä cheltuiala lui Vasile voivodul si domnul Tärii Moldovei den multe scripturi tälmäcitä den limba ileneascä pre limba romäneascä. la semnul crucii. asa de demn si documentat. apärut in tipografia de la Bälgrad (Alba-Iulia). reprezentind si el o traducere dupä o compilatie de legiuiri bizantine de tipul manualelor compilate in a doua jumätate a veacului al XVI-lea de Emanuel Malaxos. care nu pot fi socotite ca idolatrie.solia pe care Vasile Lupu o indruma cätre domnul Munteniei cu cuvint de pace fi bunä intelegere. el expune punctul de vedere ortodox in chestiunile fundamentale ale credintei. a primit din partea calvinä tocmai peste doisprezece ani. Mitropolitul Varlaam alege din Catehism pärtile in care superintendentul. la cultul sfintilor si al icoanelor. in 1656. furifase ideile dogmatice ale calvinismului. desigur cu sprijinul lui Udrifte Nästurel. si dentru multe sinte scripturi cercatä si gäsitä. Astfel s-a ajuns la 187 Pravila lui Vasile Lupu.

de literatura juridicä a Italiei de la sfirsitul evului mediu.toria intre rude) — avind un caracter foarte interesant. cunoscutä sub numele de leges agrariae: Nöjxoi yscopyiKoi. iar autorul.. precum: omorul. Unind astfel cunostinte profunde de drept cu o vastä experientä personalä Farinaccius a läsat o intinsä operä juridicä. dupä cum a dovedit regretatul profesor de drept roman de la Universitatea din Bucuresti. .. incälcäri de teritorii. precum si prin severitatea cu care aplica pedepsele. Acest Prosper Farinaccius a fost cel mai vestit jurist de la sfirsitul secolului al XVI-lea si inceputul celui de-al XVII-lea. Prima parte este impärtitä in 16 „pricine“ (capitole). deci la 38 de ani dupä data primei publicäri. Longinescu. Este posibil ca traducerea sä se fi fäcut si dupä un intermediär grecesc.. Partea corespunzätoare a textului romänesc poartä titlul Praxis et Theorice criminalis.“ Capitolele acestea au fost extrase si traduse din opera unui mare jurisconsult italian. „Farinascu“. debutase ca avocat la Roma. Ea cuprinde 78 de capitole privitoare la diferitele delicte de drept penal. opera lui Farinaccius era tradusä in limba romänä.iam sä ne apropiem de Occident. despre care traducätorul Pravilei insusi ne spune cä era „dascäl mare si toemitoriu de pravile. In 1646. Partea a doua a Pravilei. desi din multe puncte de vedere cultura noasträ era inferioarä celei occidentale. cuprinzind in total 252 „inceputuri" (paragrafe). Se näscuse la Roma in 1544 . cind se diguiesc apele pentru morärit etc. Acest fapt evidentiazä cä. ne strädu. se leagä. compilatie alcätuitä in secolul al VHI-lea de impäratii Leon si Constantin Isauricul. Pravila lui Vasile Lupu este alcätuitä din douä pärti bine distincte prin titlul diferit pe care-1 poartä. ifi fäcuse dreptul la celebra Universitate din Padova. pre unii ca aceia cari iau douä muieri. ajungind procuror general al camerei apostolice. In aceastä calitate s-a distins prin abilitatea cu care descoperea vinovatii si descurca pricinile. si-i tot bat cu douä furci ce tore muierile. din elemente extrase din marile codificäri legislative ale lui Justinian. totusi.. pretuit ca „dascäl mare si toemitoriu de pravile". impreunä cu toatä opera lui juridicä. falsificarea de bani. infractiunile pästorilor. sezind cälare pre mägariu. Cuprinde o serie de legi privitoare la raporturile juridice ale vietii agrare si pästoresti. mai scurtä. adicä din: Institutiones. G. din Codex si din Novellae. ca bunäoarä la § 24: «. din psihologia vremii. fiindcä dezväluie colturi de viatä dispärutä.:188 bizantin si de jurisprudenta romanicä occidentalä. S. Aceastä parte a Pravilei lui Vasile Lupu a fost tradusä dupä o colectie de legi bizantine. numerotate curent. diferite furturi care se pot ivi in viata cimpeneascä. prin cunof tint eie sale juridice si talentul säu oratoric.. pagube aduse pomilor si semänäturilor.. prin cuprinsul diferit si —■ cum vom vedea — prin provenientä. carele au strins toate pravilele cele impärätesti si incä se ispiti si se nevoi cu invätäturä ca aceea sä cunoascä care pravile si obiceaie se socotesc la oblastiile crestinesti in toatä lumea". din Digesta. prin structura lor. intrase in magistratura papalä. unde cistigase repede. poartä-i pre ulite . Prosper Farinaccius. Fusese tipäritä la Lyon in 1616 si retipäritä la Anvers in 1620. o mare vazä. din punct de vedere juridic. Asijderea fi pre muieri. conditiunile care trebuiesc observate cind se construieste pe locul altuia... . sudalma. ame'stecarea de singe (prin care se intelege cäsä.

tom.. Notite despre viata si activitatea mitropolitului Moldovei Värlaamu. Opere postume. 2— 12. p. Un vechi monument de limbä literarä romäneascä. £i Convorbiri literare. I o r g a .". Bucuresti. Mem sect. 1938. nr. N . S a v a . Contributiuni privitoare la relatiile bisericii romänesti cu Rusia in veacul al XVII-lea. XXXIV. 1911—1912. XXXVI. in Studii si documente. a poruncit ca toate pravilele si scrise si nescrise sa fie adunate la un loc de bärbati vrednici si competenti in legile nationale si din ele a fäcut un codice deosebit. vol.i d e. 1940. Contributiuni la istoria bisericei vrincene. seria a II-a. Bucuresti. 510. 31 — 32. Retipäritä in parte dupä fase ani in Indreptarea legii din Muntenia.. Arhiva. I o r g a . S t o . 8. Analele Acad. P o p . daseäli fi filosofi. ist. Cernäuti. Fund. M i n e a. ce sä poatä intelege toti“. si Studii istorice grecoromäne. Bucuresti. _ BIBLIOGRAFIE Pentr-u cadrul istorie al epccii lui Vasile Lupu. pentru lit. p. p. III. II. I. Textul este insä un centom hrisostomic cu reminiscence din rinduiala inmormintärii. Neamul mitropolitului cärturar Varlaam al Moldovei. in Revista criticä literarä. nr. In orice caz. Milcovia. Biblioteca enciclopedica. Athenaeum. Mitropolitul Varlaam al Moldovei. Varlaam. Iaji. 229 —236. si extras. 1885. A. Vasile lupu ca urmätor al impä. fapt care se desprinde lämurit fi din cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „Vasile Albanezul. XIX. pentru completarea biografiei lui. Rom. 1934. a c e 1 a ? i. 1912. vezi bibliografia citatä mai sus la pagina 161. 1896. 3 — 6. 1145— 1172. B i a n u . 1939. 25 si urm. VI. 1939. 1882. 1930. Pentru cärturarii de la curtea lui Vasile Lupu si marele logofät Todirasco: N. 1632—1653. 979— 1000. sect. Bucuresti. D R u s s o . tom. „. editia a II-a. 103— 108. aceastä pravilä a realizat — cum observa prof. cf. Biografii: S t e f a n D i n u l e s c u . date documentare la: Gh. II. 695 si urm. in Analele Academiei Romäne. Cercetäri istorice. 1—2. in secolul trecut. LVII. 1939 (extras din revista Biserica ortodoxä romänä. Istoria romänilor. nr. de au gäsit oameni ca aceia. Cluj. Pentru autografe: V. care si pinä astäzi este norma de a judeca drept in Moldova" (Descrierea Moldovei).. p.precum a observat regretatul Peretz fi precum spune insufi traducätorul in prefata cärtii: „S-au nevoit märia sa . precum a arätat D. domnul Moldovei. p. Biografia mitropolitului cärturar Varlaam al Moldovei. L u p a s. opera a fost pusä sub tipar in 1646 fi e cea dintii carte juridicä ce ne-a venit din Occident. retipärit din Candela (IV. 1935. data sfintirii lui ca mitropolit: I. 107— 137. cf. V. 1894. A u r e l V . III. Varlaam al Moldovei candidat la scaunul patriarhiei ecumenice (si cuvin. p. 20. LXIII. 1896.. Ea a alcätuit fi baza jurisdictiunii din Moldova si Muntenia. A. 189 Bucuresti. p. in Columna lui Traian. Surete si izvoade. in Analele Academiei .). Eustratie biv logofetul. Bucuresti.tarea lui Meletie Sirigos la hirotonisirea lui Varlaam ca mitropolit in Iasi). 1904 (impreunä cu o a doua redactie mai completä dupä o copie din 1668).. nr. an. II.. 1939. 1632— 1653. Longinescu — cu douä veacuri mai inainte de unirea politicä. 919 — 946.. Opere postume. TI r e c h e. L u c i a n P r e d e s c u . XLI. I. de au scosü den cärti elinefti fi lätinesti toate tocmelile. Socec. p. 424 — 452. unitatea legislativä a celor douä principate. 212 (cu fragmente diu Pravila lui Eustratie logofätul. R u s s o .rätilor de Räsärit in tutelarea patriarhiei de Constantinopole si a bisericei ortodoxe. Scrieri despre legäturile lui cu Rusia' S i l v i u D r a g o m i r . Bucuresti. G h i b ä n e s c u . p. p. i n I ... Contributie la biografia lui Eustratie logofätul. A u g u s t i n Z . p. p. p. III-V. 210 —217). a c e 1 a ? i.. 1904. P ä r v a n . si artä. de am scos aciaste pravile fi le-am tälmäcitü din scrisoare greceascä pre limbä romäneascä. Autografele lui Varlaam mitropolitul. XIII —XVI. N. 5 — 6). ist. Mem. a märiei sale rob. XXXVIII. 1913. Pentru logofätul Eustratie: C. 4). I. p. s. Bucuresti. rev. in Studii istorice greco-romäne. Epoca bizantinä si fanariotä. in Convorbiri literare. Iasi. p. Stiri documentare despre familia lui: A r o n D e n s u s i a n u . Dragos Eustratie logofätul. 1940 (extras din rev. Elenizmul in Romänia. Pentru Toader Diiacul si Cioglesti: V.

Extrase din Cazanie: Cazaniile lui Varlaam. in tara noasträ pre aceste vremi nu se afla om ca acela. I. Varlaam. care totusi. XXVII. deoarece in sudul dunärean. Bucuresti. O nouä lucrare a mitropolitului Varlaam. Carte romäneascä de invätäturä de la alte giudete. Studii: S. 281—312. H a n e s . p. 1885. Cluj. XXV. 1933. 1895. L o n g i n e s c u . Bucuresti. Iasi. care era copii pe vremea cind Dosoftei oficia serviciul divin in mitropolia Moldovei. Lo ng i n e s c u. ca anexä la studiul Codicele pribeagului Gheorghe Stefan. Arad. op. p. M i n e a. Iasi. Introducerea a fost publicatä de N. Iasi. 341 — 349 (cu testamentul in facsimile). Pravila lui Vasile Lupu a fost republicatä de I. Räspunsul impotriva Catihismului calvinesc. p. Göbl. si I. B e r e c h e t. in colectia „Texte de literaturä veche rom. Bucuresti. :190 . p. Boto?ani. II. reprodusä si de I. L u p a s in Documente istorice transilvane. 21 si 22. Gr.. P. nr. in Analele Acad. Collectiune de legiuirile Romäniei vechi si cele noui. Izvoarele (Seminarul de istoria vechiului drept romänesc). 1914. 1—82. I. B i a n u s i N e r v a H o d o s . Socec. G. p. Casa Jjcoalelor. Patrognet. 1912. pe la jumätatea veacului al XVII-lea. cu acea prestantä pe care i-o admirau chiar regele fi nobilimea polonä. 295. ed. P a n a i t e s c u . focarele de cärturärie slavä se stinseserä. opera intreagä se editeazä acum de Fundatia regala. Semnä. Eustratie: 340 — 367. Analiza lui la P. M a n g r a. 3) de tälmäcirea sa in fran^uzeste de A. 1903. S. 133— 161. Istoria dreptului romänesc.". 1909. Bucuresti. P a n a i t e s c u . 1940. däinuia in bisericile noastre si cä. a c e 1 a 5 i. III. 1916). 201 — 221. 231—235. care. Cluj. in Prietenii istoriei literare. D r ä g a n u . Vechile noastre Cazanii. era neam de mazil. C. 160—181. oficierea cultului divin se fäcea anevoie. B i a n u. in Autorii romäni vechi si contimporani.Romäne. Legi vechi romänesti si izvoarele lor. Bibliografia romäneascä veche. si la V. S i o n . din aceastä cauzä. latineste. L o n g i n e s c u . G. Pravila lui Vasile Lupu $i Prosper Farinaccius. mitropolitul Tärii Romänesti insusi constata cä clerul nu mai cunostca limba slavonä. in I. St. cit. 1887— 1888. L’injluence de l'oeuvre de Pierre Mogila archeveque de Kiev dans les Principautes roumaines (extras din Müanges de I'Ecoh roumaine en France. 55 — 68. I: Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu. 65— 107. Pentru tipärituri: I. S c o r p a n . Gamber. Pärerile d-lor Iorga si Peret despre Pravila lui Vasile" Lupu. Locul Cazaniei lui Varlaam in vechea noasträ literaturä omileticä. 545—596. 119—158. prea invätat. 1940. S. incepe munca grea pentru introducerea limbii nationale in bisericä. Raporturile Cazaniei lui Varlaam cu Cazania lui Coresi si cea de la mänästirea Dealu P. Textul inso^it de studiu publicat de N. 2) de varianta sa munteneascä intrupatä in Indreptarea legii a lui Matei Basarab. multe limbi stia: elineste. Bucuresti. Bucuresti. Coresi. in Arhiva. ne-a läsat despre el urmätorul portret: „Acest Dosofteiu mitropolitul nu era om prost1 de felul lui. G h i b ä n e s c u . p. Istoria vechiului drept romänesc. p. P. oprimat sub apäsarea turceascä. p. I. 1931. p. 1934. 57 — 59. adäpindu-se din izvoarele autentice ale ortodoxiei. Pravila lui Vasile Lupu si izvoarele ei grecesti. p. Neculce. Iasi. La aceastä räspintie din viata bisericii noastre se iveste marele mitropolit Dosoftei. Opera. V. slavoneste fi altele.tura facsimilatä si de Dan S i m o n e s c u. XXV. XXVI. X. insotitä de 1) izvoadele sale. Bucuresti. in rev. p." 1 Prost — de neam de jos. 245 — 249. apoi de Ion M. IV. p. Mänästirea Dealu.. Mitropolitul Varlaam. 1903. 1914. in revista Biserica si scoala. 1942. V. G. III. Rom. 1915. in Revista istoricä romänä. P. Gr. 1875. prin puterea traditiei. romanistul italian. Paris. p. Arhiva. p. Bucuresti. Ion P e r e t z . p. Despre Leastvita lui Ion Scärariul: Gh. Adinc din cärti gräia si deplin cälugär fi blind ca un miel. 51. MITROPOLITUL DOSOFTEI Am väzut mai sus cä. O inviorare a culturii slavone nu mai era cu putintä in ^ärile noastre. in Anuarul Institutului de istorie nafionalä. Despre Räspunsul la Catehismul calvinesc cf. I. XIII —XVI. C a r t o j a n. Cercetäri istorice. B u j o r e a n u.

in afarä de limba slavä veche in care oficia serviciul divin. altii au presupus cä era ucrainean: azi avem motive temeinice a crede cä era romän macedonean. fiindcä nu avea literele respective. Intr-o notitä din Psaltirea in versuri ne spune textual: „asa am cetit in Psaltirea cea lefascä". mama Misira. istoric.Din cercetarea mai atentä a operei lui Dosoftei se vede cit de indreptätitä este afirmatia lui Neculce: „multe limbi ftia". Aceastä minte poliglotä avea fi o adincitä culturä teologicä fi profanä. E probabil. in sfirfit. Viata. nu se poate räspunde cu preciziune. De altä parte. originarä. care au studiat lexicul lui. Lacea si D. aduc o probä cä el cunoftea si limba latinä. Unde s-a format sufleteste acest mare indrumätor al bisericii moldovenefti. una din mätufile sale purta numirea de Stanca. o insemnatä colonie greceascä. S-a crezut de unii istorici cä era de origine grec. impreunä cu intreaga comunitate. in stihuri polone. traduse apoi in stihuri romänefti. geografic si etnografic. imprästiate in traducerile sale (mai ales la Psaltirea in versuri). adaugä lämuriri in limba polonä. Dealtfel o familie Paparä —■ poate o ramurä a celei stabilite in Lwöw —■ se intilnste in documentele moldovenesti incä din vremea lui §tefan cel Mare. Cunoftintele lui in aceastä limbä erau. bunicul Barila. fiindcä intr-un rind — in Parimii — se incumetä chiar sä traducä. ca in exilul lui de la Strij sä fi invätat si limba ucraineanä. el mai cunoftea bine limba greacä —• poate cä o deprinsese de copil in mediul familiei — dupä cum dovedesc utilizarea de izvoare grecesti in operele sale. Legäturile de rudenie strinsä ale lui Dosoftei cu familia Paparä din Lwöw lasä deschisä ipoteza cä Dosoftei isi va fi petrecut copiläria in Polonia si isi va fi asezat temelia studiilor sale poate in scoala Frätiei ortodoxe 191 din Lwöw. care a prezis nasterea Mintuitorului. reproducerea in Parimii (1683) a unor versuri latine despre Sibila Eritreea. de asemeni. destul de inaintate. curajul cu care a luat asuprä-fi opera de nationalizare a serviciului divin fi tot afa se explicä amestecul lui. La cunoftinta limbilor vechi — slavä. in actualul stadiu al cercetärilor istorice. versurile latine despre Sibila Eritreea. Tatäl se numea. Gäzdaru. in ce imprejuräri a invätat el atitea limbi fi a ajuns la o culturä afa de aleasä. ln Lemberg se afla pe vremea aceea. In aceastä scoalä. Dintr-o scrisoare adresatä patriarhului Moscovei. iar. transcrise — ca si cele grecefti — in caractere chirilice. pe care o gäsim intr-un rind. au semnalat unele cuvinte care nu se gäsesc decit la aromäni. care intäreste drepturile lui Mihail Paparä si ale sotiei sale asupra „mosiilor strämosesti“. intr-o vreme cind slavonismul era incä inrädäcinat la noi. Pärintii fi familia lui. dupä cum se vede din numeroasele note fi comentarii de ordin teologic. Leontar. reorga. in controversele liturgice fi dogmatice ale bisericilor rusefti. grupatä in jurul bisericii ortodoxe. intre care erau desigur trecuti §i moldovenii si romänii macedoneni. afläm cä Dosoftei era inrudit cu familia Kiriac Paparä din Lemberg. De altä parte. afa de obifnuitä in onomastica noasträ. sint chestiuni la care. dupä cum afläm dintr-o insemnare publicatä de Hasdeu in Arhiva istoricä. poartä numiri intr-adevär neobisnuite in celelalte tinuturi romänefti. Numele de familie Paparä se intilneste azi la romänii suddunäreni. pe marginea unei cärti vechi. pe timpul exilului. Asa se explicä. Intr-adevär. greacä fi latinä — trebuiefte adäugatä fi polona. precum si numeroase citate latine din operele sale. se pare.nizatä de Petru . pe de altä parte. sub epitropia rudei sale Kiriac Paparä. se pare. din Ianina.

:192

Movilä, se predau pe lingä limba slavä bisericeascä si polona si limbile clasice: greacä si latinä; iar dintre disciplinele profane: retorica si poezia. Se näscuse la 1624, si in 1649 — deci la virsta de 25 de ani — il gäsim printre umilii monahi care isi inchinau vremea studiului, in linistea mänästirii Pobrata. De aici se inaltä repede: in 1658, la virsta de 34 de ani, este ales episcop de Husi; un an mai tirziu este strämutat ca episcop de Roman si in 1671, in a doua domnie a lui Duca-vodä, e ales mitropolit al Moldovei. Noul mitropolit avea in urma lui o muncä grea pe tärimul culturii si venea cu intentia de a reinvia activitatea cärturäreascä din epoca lui Vasile Lupu. Tipografia care fusese instalatä in mänästirea Treisfetitele de Vasile Lupu se ruinase, si Dosoftei, care tradusese Psaltirea in versuri, s-a väzut nevoit sä trimeatä manuscrisul in Polonia, la mänästirea ruteanä din Uniew, ca sä-l vadä tipärit. Vremurile nu erau insä atunci prielnice pentru activitatea cultu- * ralä. In lupta deschisä intre poloni si turci, in jurul cetätii Hotinului, Petricecuvodä, intelegindu-se cu domnul muntean, trece de partea polonilor. Turcii sint bätuti, iar Petriceicu e silit sä fugä in Polonia dinaintea lui Dumitrascu Cantacuzino, adus de turci. Cu Petriceicu pleacä in exil si mitropolitul Dosoftei, care se amestecase in politica tärii, tinind cu polonii. Intorcindu-se insä din Polonia la inceputul anului 1675, este inchis in mänästirea Sf. Sava din Iasi, de unde, liberindu-se curind, recapätä increderea domnului si este reinstalat in scaunul mitropolitan. De aci inainte mitropolitul Dosoftei renuntä la lupta politicä si-si inchinä toate puterile intereselor culturale ale tärii. El incearcä sä refacä tipografia lui Vasile Lupu, punind, dupä I. Bianu, sä se toarne din nou matrite, dupä P. Panaitescu, aducind material nou tipografie de la mänästirea din Uniew, impreunä cu tipograful Vasile Stadnicki, probabil o rudä a lui Simion Stadnicki, seful tipografiei din Uniew. In aceastä tipografie a apärut, la 1679, Liturghierul lui Dosoftei. Dar literele turnate erau greoaie si urite. Trebuia sä caute in altä parte materialul necesar pentru a se pune la punct tipografia ruinatä. Imprejurärile prielnice se ivirä curind. In 1679 turcii cuceriserä Ucraina §i oferiserä domnului moldovean Gheorghe Duca, — venit pentru a treia oarä in domnie — ■ sarcina de a o administra si de a le mijloci pacea cu rusii. In acest scop, Gheorghe Duca trimite o solie la Moscova, cäreia-i incredinteazä si Dosoftei douä scrisori: una cätre Nicolae Milescu; alta direct cätre patriarhul Ioachimj rugindu-1 sä-i trimitä —■ prin solul moldovean, cäpitanul Ionasco Bilevici —un teasc de tipografie si slovele necesare cu care sä poatä tipäri cärtile traduse de el din limba greacä si din cea slavonä. Rezultatul a intrecut asteptärile, fiindcä patriarhul ii trimite impreunä cu o tipografie completä — prin care putea sä-fi realizeze sträduinta de a inzestra bisericile tärii cu textele necesare serviciului divin •— si o scrisoare care vädeste stima de care se bucura Dosoftei intre contimporani: „A binevoit Domnul Dumnezeu a aseza ierarh intelept oamenilor säi... pe Prea Sfintia Ta, care-i pasti bine printr-o inteleaptä cirmuire, cä si mai departe de noi a pätruns obsteasca laudä pentru a Ta urmare in Hristos ... Am aflat strälucita Ta evlavie cätre Domnul Dumnezeu si rivna cea dumne- zeiascä fi fierbinte ce o ai in lucrurile Tale ortodoxe fi sincera Ta ingrijire pentru turma incredintatä Tie.“ Cu materialul adus din Moscova, mitropolitul Dosoftei reface tipografia lui Vasile Lupu fi, intr-un rästimp de relativä linifte fi pace, el se afazä pe lucru, punind sub tipar cärtile traduse, care afteptau de multä vreme sä vadä lumina.

Traducerea cärtilor liturgice. In epoca lui Matei Basarab fi Vasile Lupu, din ciclul cärtilor obifnuite in bisericä, abia se tipäriserä Cazaniile, care tineau locul predicilor fi care se citesc la sfirfitul serviciului divin. Dintre cärtile de ritual, numai in Muntenia se tipäriserä trei — Pogribania, Mystirio fi Tirno- sania bisericilor — cu indicatiile tipicului, adicä cu lämuririle ce se dau preotului cu privire la chipul cum trebuie sä slujeascä, in romänefte, dar cu rugäciunile in slavonefte. Din nencrocire fi acest pas timid inainte a fost impiedicat prin zbuciumul vremurilor ce au urmat fi in care tipografia lui Matei Basarab si cea a lui Vasile Lupu fuseserä ruinate. Urcindu-se pe scaunul mitropolitan al Moldovei, Dosoftei, cälugär de o largä culturä ortodoxä, intemeiat pe sensul intim al Sfintelor Scripturi, introduce cu curaj, douäzeci de ani mai tirziu, in bisericä Moldovei, marea reformä a nationalizärii serviciului divin. La doi ani abia dupä ce fusese ales mitropolit, el däruise — cum spune insusi — limbii romänesti Psaltirea tälmäcitä in versuri fi tipäritä la mänästirea Uniew din Polonia. In acelafi an 1673, tipärefte, tot in romänefte si tot la Uniew, Acatistul Näscätoarei de Dumnezeu. In 1679 tipärefte Dumnezeiasca liturghie, retipäritä fi in 1683, fi cuprinzind liturghia sfintului Vasile cel Mare fi a sfintului Grigore Dialogul, la care s-au mai adäugat slujbele obifnuite: la aducerea primelor fructe in bisericä, la aria cea de piine, la culesul viilor, la blagoslovenia vinului in cramä, la rinduiala daniilor, la blagoslovitul märtisoarelor in Duminica Floriilor. In 1681 Dosoftei tipärefte Molitvenicul dc-ntäles— adicä pe intelesul tuturor, deci in limba romänä — care cuprinde rugäciunile si slujba obifnuitä la logodnä, cununie, botez, maslu si inmormintare. In 1683 ne dä Octoihul, numit asa fiindcä cuprinde cele opt slujbe obisnuite duminica, fiecare pe eite un ton aparte. Este o operä imnograficä, alcätuitä in mare parte de sfintul loan Damasceanul pe la anul 735, in mänästirea Sf. Sava, la care s-au adäugat apoi compozitiile cälugärilor studiti si troparele impäratilor bizantini Leon al VI-lea cel intelept fi Constantin Porfirogenetul. Motivele care 1-au indemnat pe Dosoftei sä tradueä si sä tipäreascä aceste cärti se väd dar din prefetele lui: „Grädinä incuiatä fi fintinä pecetluitä de... ce folosu-i? precum scrie aceia marele si vestitul Potolomeiu, milostive fi luminate Doamne. Caria noi, citind erminiile fi tilcovaniile Sintei Scripturi, afläm cä o zice pentru inchisul intelesului, cäriiä o vedem in vremile noastre, cä si acia putinä sirbie ce o invätä de-ntelegia, tncä s-au päräsit in tarä ... Cela ce prorociafte, adecä spune de-ntäles oamenilor, gräiaste zidire fi mingäiare, indemnäturä fi dojanä. Cela ce gräieste in limbä (neinteleasä de popor) pre sine zideaste; iarä cela ce spune de-ntäles, besearicä zidiafte. Cä mai mare-i cela ce spune de-ntäles, decit cela ce gräiaste in limbä... Cä in bisericä mai voia mi-i cinci cuvinte cu mintia mia sä gräiescu, ca fi pre al$ii sä invät, decit ziace mii de cuvinte intr-altä limbä." Iar in alt loc, reproducind intrebarea adresatä de Marcu, patriarhul Alexandriei, lui Theodor Baisamon, patriarhul Antiohiei: „Cuvine-se oare ca preotii ortodocfi din Siria, din Armenia fi din alte täri ortodoxe sä liturgiseascä in limbile lor proprii?", aduce räspunsul lui Baisamon, intemeiat pe pasaje din scrisorile apostolului Pavel: „Ceea ce-s provoslavnici intru tot, de vor fi de 193 elineascä limbä nepartnici, pre limba <7or> sä slujeascä Sf. Liturghie“. Dupä cum reiese destul de limpede din textele de mai sus, mitropolitul

:194

Dosoftei era convins de necesitatea introducerii limbii nationale in bisericä. Este cel dintii mitropolit din principate care, incepind aceastä mare reformä de incetätenire a graiului strämofesc in altar, cautä sä convingä clerul din vremea sa cä oficierea cultului in limba inteleasä de masele adinci ale poporului, departe de a fi o rätäcire in apele ereziilor, e dimpotrivä in conformitate cu traditia Sfintelor Scripturi. Din traducerile lui Dosoftei, douä depäfesc problema introducerii limbii nationale in bisericä fi intereseazä in chip deosebit istoria literaturii noastre. Sint: Psaltirea in versuri si Vietile sfintilor. Psaltirea in versuri. Psaltirea tipäritä la Uniew in 1673 este, dupä cum o märturiseste insufi stihuitorul ei, rodul unei munci grele: a lucrat-o „cu multä trudä si vriame indelungatä", in „cinci ani foarte cu osirdie mare". O copie manuscrisä a textului —• pästratä in Biblioteca Academiei Romäne —■ poartä semnätura lui Dosoftei ca episcop de Roman, dar din märturia pe care ne-o dä prefata textului tipärit in 1673, cä s-a implinit cu foarte mare osirdie in cinci ani, rezultä cä Dosoftei a inceput sä lucreze la opera sa din 1668. Versiunea pästratä in manuscrisul din 1671 are o importantä aparte, fiindcä, pusä in paralelä cu textul tipärit in 1673, ne dä posibilitatea de a urmäri procesul de elaborare fi creatie al mitropolitului poet, care, nemultumit de prima redactie, revede necontenit textul, modificä uneori ritmul, corecteazä expresia, indreaptä mereu, vefnic in cäutarea unei forme mai clare fi mai expresive. Cum a ajuns Dosoftei la ideea de a traduce psalmii in versuri romänefti, cäci pinä la el nu se cunoafte nici un model tipärit in literatura ortodoxä, nici in cea slavä, nici in cea greacä, afarä doar de incercarea pästratä in manu- scris a lui Gh. Palamed. Se ftie cä ideea de a versifica psalmii fi de a-i afeza pe melodii, pentru a fi cintati in biserici, in reuniuni, in case, a pornit de la calviniftii francezi. Calvin insusi a versificat citiva psalmi, dar cele mai frumoase versuri le-a dat poetul francez Clement Marot (1495—1544), care a versificat 50 de psalmi. De la acestia s-au inspirat traducätori din toate tärile pe unde a pätruns reforma, pinä la marele poet polon loan Kochanowski, a cärui operä, publicatä in 1577 si retipäritä apoi in n enumerate editii — 15 pinä in vremea lui Dosoftei — a servit de imbold pentru traducere si de model pentru versificatie lui Dosoftei. loan Kochanowski fusese reprezentantul principal al poeziei culte din „epoca de aur" a literaturii polone si, cum il numesc istoricii literari, „pärintele poeziei polone". Vechi student al celebrei Universitäti din Padova, a cälätorit la Paris, unde a cunoscut pe Ronsard si pleiada. In traducerea psalmilor, Kochanowski, urmind exemplul lui Clement Marot, s-a sträduit sä dea poeziei nationale religioase, care exista inaintea lui dar care era mediocrä, o valoare artisticä superioarä si sä o inalte pe cele mai ridicate culmi ale artei. Opera nu era usor de indeplinit, cäci poetul nu putea sä dea curs liber inspiratiei sale: nu trebuia sä se läse furat de sugestiile cei le dädea textul originalului, care reprezenta o traditie sacrä, si in acelasi timp era nevoie sä pästreze si toatä frägezimea misticä a originalului si sä evite platitudinea. Pentru a pätrunde cit mai adinc in gindul intim al originalului ebraic, el a folosit mai toate traducerile anterioare. !n ce priveste stilul traducerii lui Kochanowski, e peste indoialä cä nu se putea cere pentru vremea aceea ca poetul polon sä respecte din poezia orientalä a psalmilor coloritul local, pe care l-a introdus, mult mai tiriziu, in literatura

europeanä, romantismul secolului al XIX-lea. Pentru a intelege coloritul specific ebraic al psalmilor, s-ar fi cerut o culturä cu mult superioarä aceleia pe care o aveau contimporanii lui Kochanowski. Dar renuntind la elementul exotic, Kochanowski a izbutit sä degaj eze din cintecele de durere si de umilintä inaintea divinitätii, ale regelui izraelit, sentimentele adinc omenesti si sä ni le transmitä intr-o formä ritmicä, plinä de noutate si varietate, imbogätind metrica polonä cu multe inovatii izbutite. I. Bianu, publicind in 1887 Psaltirea lui Dosoftei, a arätat cä structura versurilor mitropolitului moldovean este imitatä dupä tesätura versurilor lui Kochanowski. Gäsim la Dosoftei ritmica utilizatä de poetul polon, lungimile de versuri ale modelului si succesiunea rimelor — versuri perechi (1 cu 2, 3 cu 4) alcätuite totdeauna din eite doua silabe (rime feminine). Dosoftei a luat insä de la Kochanowski numai modelul, formele de versificatie in general, cäci in amänunte mäsura versurilor lui nu corespunde cu mäsura versurilor lui Kochanowski. Fondul traducerii a rämas neatins de influenta polonä. Iatä un exemplu desprins chiar din psalmul 1. Kochanowski spune, traducind ad litteram textul Psaltirii: „Sunt ca pleava care se murdäreste pe pämint si pe care vintul o aruncä unde vrea“. Dosoftei dezvoltä imaginea in felul urmätor:
Iarä voi necuratii ca pleava De sirg veti cunoaste-vä isprava Cind s-a vintura dintr-arie pravul, Vä veti duce, cum sä duce spravul; Si cu griul nu-ti cädea-n fätare. •

Dupä cum se vede, in marginile textului primitiv, el introduce o imagine nouä, imprumutata din cadrul vietii agricole: aria. Cei päcätosi vor fi spulberati in vint ca pleava ; ei nu vor cädea pe suprafata ariei (fätare), ca boabele de griu curat — imaginea sufletelor cinstite. Asemenea amplificäri ale textului biblic, care nu se gäsesc in Kochanowski , sint, dupä cum m-a convins o confruntare a textelor fäcutä cu ajutorul regretatului prieten Stefan Glixelli, fostul decan al Universität» polone din Wilno, destul de numeroase. De altä parte, spuneam cä Kochanowski a dezvoltat si el textul autentic al Psaltirii, folosinduse intre altele de versiunea lui Buchanan. Pe cit ne-am putut incre- dinta din compararea textelor, aceste amplificäri ale lui Kochanowski, fie cä sint proprii, fie cä sint luate din Buchanan, nu se gäsesc la Dosoftei. Pentru textul Psaltirii, Dosoftei, care era conducätorul ortodoxiei in Moldova, s-a servit de textele autorizate ale bisericii moldovenesti: psaltirile slavone. Din acestea a pästrat el si unele cuvinte, care nu par sä mai fi avut mare circulatie in limba vremii sale (rostul = gurä; sterevie = oxspeßta, pucioasä; mäzdä = mitä). Ca si Kochanowski, Dosoftei nu putea avea nici el simt pentru exotismul oriental al poeziei biblice. Dar Dosoftei a simtit si el adinc in sufletulsäu frumusetea eternä a cintecelor de adorare si umilintä ale poetului rege inaintea divinitätii, frumusete care a alinat in lungul veacurilor omenirea in ceasurile ei de durere, si, vroind sä o impärtäseascä contemporanilor säi moldoveni, a transpus-o in cadrul vietii sociale a timpului fi locului säu. Astfel, ca si in pictura primitivä a Renasterii, notele de coloare localä abundä in tema biblicä. Se vorbeste de „ocine", de „mosii ce se dau cu urice“, de „descalecarea mosii", de „boieria lui Iuda", de „caftane“, de „bucine de corn de bour“ (unde textul biblic 195 are: corn). Iatä bunäoarä citeva versuri care amintesc primirea trium- falä a voievozilor biruitori in cetatea de scaun a Moldovei:

Cintati Domnului in strune, In cobuz de versuri bune, Si, din ferecate surle, Versul de psalomi sä urle Cu bucium de corn de bour, Sä räsune pinä-n nour.

Pentru a aprecia drept opera lui Dosoftei —■ si acesta este rostul istoriei literare —■ trebuie sä tinem seamä de faptul cä el a luptat cu toate greutätile inceputurilor; limba literarä a timpului nu fusese incä mlädiatä la necesitätile ritmice ale versului, cäci desigur nu putem considera ca modele serioase de versificatie stihurile lui Varlaam si ale lui Udriste Nästurel la stema tärii din cärtile publicate. Incercärile de versificatie ale romänilor calvinizati din Ardeal nu ajunseserä la cunostinta lui. De altä parte, posibilitätile poetice ale limbii, imaginile si toate mijloacele de expresivitate nu fuseserä incä puse in valoare printr-o indelungatä traditie literarä 1 si, dacä la acestea mai adäugäm si faptul cä ideile originalului biblic trebuiau turnate in versuri pe care atunci pentru intiiasi datä le crea in limbä mitropolitul poet, e usor de.inteles pentru ce unele pasaj e pline de poezia misticä a vietii patriarhale sint redate in stihuri prolixe, naive, lipsite de farmecul originalului. Dar aläturi de aceste pasaje, se gäsesc in traducerea lui Dosoftei de multe ori imagini neafteptate fi sugestive, adäugate peste marginile textului biblicj adesea pentru nevoile constructiei metrice, care vädesc un suflet cu ochii deschisi fi spre frumusetile naturii. Acolo de pildä unde textul Psaltirii da numai: „Chiar pasärea fi-a aflat siefi casä“ (in traducerea pärintelui Gala Galaction), Dosoftei contureazä imaginea mai precis:
Ca o vräbiutä ce sä incuibeazä. In strasinä de casä dacä se-nsereazä. .7; . .

Iatä alte accente de lirism religiös cärora nu le lipseste vigoarea fi coloarea ca de exemplu:
In ce chip doreste cerbul de fintinä, Cindu-1 stringe setea de-1 arde-n pläminä, Sufletul meu, Doamne, asa te doreste. Fiara codrilor cea multä Toatä de mine ascultä; !->i de zimbri—am cirezi multe; Päsäri incä am cu cirduri De se ■fin de hranä-n cimpuri. Si cu urlete ploi mari värsa tare, De fierbeau undele-n beznä, ca-n cäldare, §i din nouri mergea freamät si sägete, Sä-ngrozeascä egiptenii. Glasul tunetului tau träznia-n roatä, De-^i lumina fulgerele lumea toatä; S-au strämutat de cutremur tot pämintul, ..

:196

1 Izvorul de apä vie al poeziei noastre populäre, care este tot atit de vechi ca si poporul nostru — ?i de care ne vom ocupa la locul säu, cind vom putea sä-1 cuprindem cu privirea 111 toatä complexitatea lui — nu ajunsese incä sä regenereze literatura cärturarilor. Desigur cä mitropolitul Dosoftei a cunoscut si el cintecele pe care le cintau, in sunetele cobuzelor, cintäretii la mesele domne§ti (vezi de ex. cronica lui Miron Costin, ed. Kogälniceanu, 1872, tom. I, p. 351). E probabil cä metrica poeziei populäre cu mäsura de 5 —6 silabe a influentat pe Dosoftei in versurile sale. Dar o influenza mai adincä a poeziei populäre asupra traducerii lui Dosoftei n-a fost incä documentatä.

Cind ai täiat cale-n mare cu cuvintul. Am mincat pine cu sgurä Si lacrämi in bätäturä De fafa miniei tale. ' Peste luciu cu genune Tree coräbii cu minune.

In sufletele pline degriji ale contimporanilor säi pentru furtunile timpului, psaimii lui Dosoftei, prietenul lui Miron Costin, au coborit o razä de alinare. Pärerea regretatului Bianu cä ei n-au avut räsunet la noi, intrucit in cultul ortodox traditiunea nu le permitea sä fie introdusi §i cintati in bisericä, trebuieste azi rectificatä. Citä mingiiere in clipe de suferinte ori in ceasuri de meditatie religioasä au adus psaimii lui Dosoftei se vede din faptul cä dascälii si cintaretii anonimi ai poporului au adaptat, pentru unele bucäti, melodie. In vechile manuscrise din Biblioteca Academiei Romane am gäsit numeroase exemplare din toate tinuturile romänesti — Moldova, Muntenia, Transilva- nia — in care psaimii sint copiati aläturi de alte cintece profane si religioase. Dintre psaimii lui Dosoftei, citiva, ca de pildä 46 („Limbile sä salte"), 48 („Veniti cu toti dimpreunä sä ne facem voie bunä"), 94 („Auziti acestea toate, neamuri, noroade si gloate"), 98 („Domnul stätu crai in tarä") au fost asa de bine modulati in spiritul poporan, incit, prin mijlocirea, probabil, a dascälilor de biserici, au pätruns in ciclul colindelor populäre «;i se cintä pinä ln vremurile noastre de copiii care poartä cu steaua, pe ulitele satelor si orase- lor, solia nasterii Mintuitorului. Din cintecele de stea, psaimii lui Dosoftei au fost introdusi mai departe in tesätura dramei religioase populäre a Viclei- mului — cu deosebire psaimii 94 si 98. Din nädejdea pusä de neobositul mitropolit moldovean de a da aripa versului romänesc poeziei vechi crestine, citiva psalmi au coborit astfel in sufletul poporului, amestecindu-se in cintärile si näzuintele lui. Vietile sfintilor. A doua operä importantä din activitatea literarä a mitropolitului Dosoftei, dupä Psaltirea in versuri, este colectia completä a vietilor de sfinti, care s-a imprimat la Iasi intre 1682—1686, cu tiparul adus din Moscova, de la patriarhul Ioachim. Din cercetärile intreprinse de regretatul Iulian Stefänescu intr-o bunä lucrare de doctorat, Legende despre Sf. Constantin in literatura romdnescä, precum si din sondajele fäcute de noi in diferite capitole ale operei, reiese cä märturia lui Dosoftei insusi, din prefata operei, cä „a tradus de pre greciaste si de pe sirbiaste pre limba romäneascä", se confirmä. Iulian §tefänescu a izbutit chiar sä precizeze izvorul principal din care §i-a scos traducerea sa Dosoftei. Aceasta este prelucrarea neogreacä a mineelor bizantine, fäcutä si tipäritä de Maximos Margunios, episcopul Citerei, care a träit intre 1549—1602. In afara de Margunios, s-a mai servit de originalele bizantine, editate si acestea in tipografia greceascä din Venetia a lui Glykys. Pe alocuri, unele amänunte istorice le-a scos din legendele hagiografice, care fuseserä incorporate in cronografele bizantine ale lui Dorotei de Monembasia si ale lui Matei Cigala. Si, in sfirsit, pentru unele nedumeriri in traducere, a urmat traditia textelor mediobulgare intrebuintate pe atunci in bisericile noastre. Colectia vietilor de sfinti a mitropolitului Dosoftei cuprinde mai multe . grupe de legende. O primä grupä — mai micä — e formatä de legende referitoare la Mintuitor, la familia sfinta si la apostoli, mai toate extrase din evangheliile apocrife. A doua grupä — mai mare — este formatä din legendele martirilor si ale 197 ascetilor. Se cunosc prigonirile groaznice pe care le-au avut de indurat crestinii

:198

primelor veacuri din partea romänilor, cind acestia au inceput sä-fi dea seama cä räspindirea noii religii surpä temeliile statului si ale autoritätii lor. Marele istorie al bisericii crestine, Eusebiu din Cesareea, care a apucat epoca de incheiere a persecutiilor, ne povesteste puterea misticä cu care indurau chinurile cei ce nu voiau sä päräseascä credintä in Mintuitorul: arsi peruguri, aruncati inaintea fiarelor in arenele circurilor, sfisiati cu cochilii si unghii de fier. In acele vremuri de urgie, cind crestinismul era abia la inceputurile sale, nu era cu putintä ca el sä nu inteleagä ce admirabile pilde de rezistentä in prigoniri putea aduce forta moralä a acestor eroice jertfiri de viatä pentru credintä cea nouä. Fanatizate de avintul cu care acesti iluminati primeau cununa de martiri, masele populäre vedeau in ei pe adeväratii alesi ai Mintuitorului in lupta cu päginismul. Dupä ce Constantin cel Mare pune capät persecutiilor, admitind liber- tatea cultului crestin, atentia bisericii este indreptatä cätre ascetism. Sfintul acestor noi vremuri este acum ascetul, care, retras de lume in codri sau pusti- uri, isi mortifica trupul pentru a dezrobi sufletul de ispitele cu care duhul intunericului cäuta sä-i primejduiascä mintuirea. In näzuinta de a expia päcatele lor si ale semenilor, ascetii isi impuneau asperitäti de viatä, chinuri trupesti, refuzind orice adäpost, stind färä nici un acoperis vara sub arsita soarelui, iarna in vifor, vinturi si ploi, pinä ce trupul li se topea de chinuri fi se acoperea de räni. Biserica fi contimporanii au privit cu admiratie si pietate pe asceti fi-i socoteau ca fiind inspirati de Dumnezeu. Un cronicar bizantin ne spune cä impäratul Isac Anghelos, intr-o vreme de mare cumpänä in istoria Bizantului, a chemat in palat pe „cälugärii care umblä cu picioarele goale, pe cei ce se culcä pe pämintul gol fi pe cei ce träiesc deasupra pämintului pe coloane“ fi le-a cerut sä se roage lui Dumnezeu ca sä indepärteze primejdiile care ame- nintau imperiul. Care sint elementele din care s-au alcätuit legendele hagiografice le-am arätatlap. 119—122 Conceptia hagiografului despre rolul fi misiunea sfintului pe pämint pare sä fi fost influentatä, in afarä de traditia literarä a apocrifelor, fi de curentele filozofice ale timpului fi cu deosebire de mistica neoplatonicianä. Conceptia misticei neoplatonice despre puterile supranaturale in extazul divin a influentat credintä creftinä despre sfinti, in sensul cä hagiograful, ca fi misticul neoplatonician, admitea cä martirul sau ascetul, care in extazul mistic se confunda in sufletul säu cu Mintuitorul pentru a duce lupta impotriva päginismului, in clipele hotäritoare era sprijinit de Domnul. Mintuitorul radia atunci in jurul lor aureola divinä — cu care dealtfel fi sint zugräviti in bisericile noastre — si cä acest nimb al sfinteniei ii susträgea de la influenta puterilor fizice ale naturii, ridicindu-i mai presus de ele. Aceastä conceptie care stä la temelia legendei hagiografice explicä caracterul supranatural al actiunii. Vietile de sfinti ne introduc astfel intr-o lume de miraculos crestin, in care torturile cele mai ingrozitoare nu pot distruge viata martirului. De exemplu sfintul Mamas fi Iulian sint condamnati de autoritätile romane sä fie sfisiati de fiare sälbatice, dar la ziua sorocitä, in arena circului, cind se dä drumul fiarelor inflämmzite, acestea, in loc sä se repeadä asupra lor, ifi domolesc furia si, ajungind in fata sfintilor, le ling picioarele. Sfintul Tirs, särbätorit la 14 decemvrie, este virit intr-un sac cu scorpii si vipere si aruncat in mare, departe de tärm; cu ajutorul ingerilor sacul se sfisie, sfintul iese nevätämat si se intoarce la tärm, cälcind pe valuri ca pe uscat. Cind Ermingheld, fiul unui rege got, este asasinat in temnita din porunca tatälui,

coruri de ingeri se scobor din cer, cu lumini, in cintece de slavä (1 noiemvrie). Tot prin minuni, de altä naturä insä, se caracterizeazä si viata sfintilor asceti. Sf. Marian nu are nevoie, in puterea noptii, de candelä ca sä serie, fiindcä degetele lui räspindeau lumina necesarä. La moartea sfintului Lazär stilpnicul (7 noiemvrie), coloana pe care träise sträluceste in täria noptii ca o coloanä de foc, pinä la mari depärtäri. Pentru a aleätui biografia sfintului, hagiograful, care n-a urmärit nicio- datä o reconstituire istoricä a vietii, ci numai o operä de edificare moralä dupä canonul stabilit prin datina hagiograficä, a imprumutat de multe ori elemente din traditiile si basmele populäre. Astfel, de pildä, tema cu lupta voinicului pe tärmul unei ape pentru mintuirea unei fecioare, care apare in vechiul mit al lui Perseu si Andromeda, in legenda celticä a lui Tristan si Iseult si in o multime de basme populäre, ca de exemplu in Balaurul cu saftte cafiete din colectia lui Ispirescu, a fost incorporatä din secolul al XII-lea si in viata sf. Gheorghe, aleätuind partea cea mai frumoasä si mai cunoscutä a legendei. Tema aceasta hagiograficä a luptei sfintului Gheorghe cu balaurul, transpusä in versuri, este foarte räspinditä la popoarele balcanice si are o paralelä interesantä in balada noasträ popularä Iovan Iorgovan.1 . Alte motive de folclor, ca de exemplu motivul inelului miraculos care sfärimindu-se anuntä moartea eroului, a copilului care vorbeste inainte de nastere, a cerbului care cäläuzeste pe calea mintuirii (sf. Plachida), au fost prinse si ele in tesätura legendelor hagiografice. Scrise de autori diferiti, in rästimpuri diferite, legendele hagiografice sint foarte inegale. Multe sint cli^ee banale, in altele miraculosul exagerat se apropie de grotesc, dar sint si citeva legende care, prin gratia lor naivä si prin pietatea lor duioasä, au miscat adinc sufletul cititorilor de pe vremuri. Iatä de pildä legenda lui Avgar, asupra cäreia ne oprim putin pentru a intelege mai bine caracterul unei astfel de legende hagiografice precum si mentalitatea celor ce se desfätau cu acest fei de literaturä, din care scoteau adesea indemnuri si pilde pentru viatä. Avgar, toparhul Edesei, fiind chinuit de o boalä grea — dupä unele izvoare, de leprä neagrä — auzind de minunile si tämäduirile sävirsite de Hristos, a trimis la el pe cancelarul säu, Anania, un zugrav iscusit, ca sä-i izvodeascä chipul si sä-i dueä o scrisoare cu rugä- mintea de a veni in Edesa pentru a-1 mintui. „Sä te afliacicumine — serie toparhul — cäci am inteles cä evreii murmurä impotriva ta si vor sä-ti facä räu. Eu am cetatea prea micä, dar indeajuns ammdurora pentru a petrece cu cinste.“ Anania, ajuns toemai cind Isus propoväduia poporului, incearcä sä-i prindä chipul, dar nu izbuteste sä fixeze nici o träsäturä, din pricinä aureolei divine care-i nimba fata. Dupä ce si-a incheiat predica, Mintuitorul, care si gindurile ascunse ale oamenilor le cunostea, a cerut solului sä-i dea scrisoarea. Dupä ce a citit-o, si-a spälat chipul cu apä, a cerut o näframä curatä de in, si-a pus-o pe fatä, si-a imprimat chipul in ea si a predat-o solului sä o ducä lui Avgar impreunä cu räspunsul: „Fericit esti, Avgare, de vreme ce ai crezut in mine färä sä mä fi väzut, cäci scris este despre mine, ca cei ce mä vor vedea sä nu creadä in mine si cei ce nu mä vor vedea aceia sä creadä. Iar cit despre cele ce-mi scrii, ca sä vin la tine, eu trebuie sä implinesc toate celea pentru care sunt trimes, iar dupä ce le voi implini, sä mä malt cätre Pärintele cel ce m-a trimes ..." 199
1 Cf. N. C a r t o j a n , Cärtile populäre in literatura romäneascä, II, p. 161—165.

:200

Avgar citeste scrisoarea si, inchinindu-se la icoana Domnului cea nefä- cutä de miini omenefti, deodatä se vede vindecat pe tot trupul de leprä, afarä doar de o rämäsitä pe fatä. Citiva ani mai tirziu, dupä ce Mintuitorul fusese rästignit, inviase si se inältase la cer, Avgar aflä cä a sosit in cetatea lui un evreu, cu numele Tadeu, care tämäduia pe cei bolnavi in numele lui Isus. Toparhul trimite sä-1 aducä la el si cind Tadeu inträ pe usa palatului, inväluit in nimbul strälucitor al sfinteniei, Avgar se scoalä de pe tron si il intreabä dacä intr-adevär el este ucenicul tagäduit prin scrisoarea Mintuitorului. „De vreme ce —■ räspunse apostolul — mare nädejde ai pus spre Domnul meu, Isus Hristos, pentru aceea, iatä, trimes fiind de Dinsul, am venit la tine si, dacä credintä ta se va spori intru tine, toate cele dorite de tine dupä credintä ta vor fi.“ „Atita am crezut intru Dinsul — räspunse Avgar — incit am vroit sä adun puterea ostirilor mele fi sä merg asupra iudeilor, celor ce 1-au rästignit pe El, ci stäpinirea romänä, subt care suntem, m-au oprit pe mine." Tadeu il linisteste, lämurindu-1 cä Mintuitorul n-avea nevoie de nici un sprijin, cä el a indeplinit pe pämint voia tatälui si cä, de-ar fi vrut, legiuni de ingeri ar fi adus in ajutorul lui. Avgar este adus la credintä cea dreaptä, primeste botezul si cu aceasta rämäsitä leprei de pe fatä dispare cu desävirfire. A doua zi, Tadeu, predicind norodului taina mintuirii, aduce la crestinism intreaga cetate a Edesei, care primeste botezul. Simburele acestei legende ifi are obirsia in crestinarea Siriei prin regele Abgar. Abgar al IX-lea, Bar Ma'nu (176—213), intorcindu-se din Roma, unde fusese primit cu fast de impäratul Severus, a trecut prin Asia Micä. Aci a imbrätisat crestinismul, pe care 1-a impus apoi in regatul säu. Mai tirziu, din näzuinta de a se invälui inceputurile crestinismului in Siria intr-o aureolä legendarä de glorie fi de sfintenie, evenimentul a fost transpus in epoca de apostolat a Mintuitorului fi pus in legäturä directä cu el. Legenda cäpätase, incä din secolul al III-lea, forma scrisä in limba siriacä fi se pästra in arhivele din Edesa, unde a gäsit-o marele istoric al bisericii creftine, Eusebiu, episco- pul Cesareei si prietenul lui Constantin cel Mare. Eusebiu a tradus-o in limba greacä fi a inserat-o in cartea I-a (cap. XIII) a istoriei sale bisericefti. Motivul cu näframa, icoana nefäcutä de miini omenefti, nu fäcea parte din structura primitivä a legendei; el apare pentru intiiafi datä in secolul al Y-lea. Din lumea siriacä, motivul a trecut apoi, in secolul al VI-lea, in Bizant si a dobindit o vitalitate afa de puternicä, incit a fost exploatat mai tirziu, in timpul luptelor iconoclaste, de cätre teologii bizantini in sprijinul tezei cä icoanele au fost instituite pe pämint de Mintuitorul insufi. In secolul al VIII-lea, scriitorii bizantini, cei sirieni fi pelerinii apuseni ne inftiinteazä cä icoana trimisä lui Abgar se gäsea intr-adevär la Edesa. Ea a fost adusä apoi in Constantinopol, pe timpul impäratului bizantin Romanos Lecapenos, care dezläntuise räzboiul impotriva arabilor pentru liberarea tinuturilor crestine de sub pägini. Aducerea icoanei in Constantinopol fi depunerea ei in biserica Vlaherne din palatul imperial s-a fäcut cu mare fast si, pentru comemorarea acestui eveniment in viata bisericii ortodoxe, s-a alcätuit chiar atunci slujba care se citeste si azi in biserica noasträ. Legenda aceasta pioasä, cu gratia ei naivä, care a instituit in biserica ortodoxä douä comemoräri — la 21 august präznuirea sfintului Tadeu si la 16 august aducerea icoanei din Edesa in Bizant — a läsat urme adinci in arta

religioasä si in folclor. ln zugräveala bisericilor noastre, „in amintirea lui Avgar si a icoanei Mintuitorului, se aplicä atit näframa sfintä cit si rosietica cärämidä sfintä, jos pe tamburul cupolei si anume vizavi una de alta: näframa la räsärit, cärämidä la apus“. Legenda a fost mult cititä fi a läsat urme in folclor. ln unele tinuturi — in pärtile Sighifoarei si in Banat — scrisorile lui Avgar cätre Mintuitorul fi a Mintuitorului cätre Avgar sint intrebuintate, dupä cum a arätat räposatul Bogrea, pinä azi ca talismane. „Eie sint in genere numite, dupä numele toparhului, avgare, prin coruptie advare sau argare, care inseamnä orice amulet in genere, salv-conduct mistic, cäruia superstitia popularä ii atribuie o putere profilacticä." Astfel numele regelui Edesei, care a introdus creftinismul in Siria, a ajuns in lexicul romänesc un nume comun, cu sensul de amulet — o curioasä evolutie semanticä in viata cuvintelor. ln colectia vietilor de sfinti a mitropolitului Dosoftei mai sint incä multe alte legende, tot atit de aträgätoare prin gratia lor naivä fi tot atit de inte- resante prin problemele pe care le ridicä cu privire la substratul istorie sau la legäturile cu folclorul. Afa sint, de pildä: legenda despre sfintul Alexie care fi-a päräsit pärintii fi sotia in noaptea nuntii ca sä urmeze chemarea Mintuitorului, de care ne-am ocupat; despre sfintul Eustatiu Plachida (20 sept.), care, luindu-se la o vintätoare pe urmele unui cerb miraculos, a fost convertit la crestinism; despre sfintä Tecla (24 sept.), care, ascultind de la fereastra casei pärintefti predica apostolului Pavel, fi-a päräsit mama fi logodnicul pentru a-si inchina viata Domnului; a celor fapte cuconi din Efes, care, urmä- riti de prigonitori, adorm 360 de ani intr-o pesterä, si multe altele. Colectia vietilor de sfinti a lui Dosoftei este aleätuitä din trei tomuri; ultimul a apärut in 1686, si cu el activitatea marelui mitropolit se incheie, deoarece in acest an Dosoftei a fost luat fi dus in captivitate de Sobieski. Dosoftei istorie. Pentru a intregi conspectul activitätii literare a mitropolitului Dosoftei, trebuie sä amintim aci fi preocupärile sale istorice, cäci in mijlocul muncii neobosite pentru nationalizarea serviciului divin, mitropolitul Dosoftei, prietenul lui Miron Costin, a gäsit timp sä-fi poarte gindul fi cätre studii istorice. Era un pasionat cititor de cronografe. Un exemplar din cronograful lui Cigala se pästreazä azi in Biblioteca Academiei Romäne cu sublinierile fi adnotärile marelui mitropolit. In Vietile sfintilor il vedem adesea innodind textul hagiografic cu informatii fi citate imprumutate din cronografe. Dar mai mult pare sä-1 fi interesat istoria nationalä. In prefata a douä cärti — Molitvenictä, apärut in 1681, si Paritniile, publicate in 1683 — el adaugä un rezumat de istorie moldoveneascä in versuri. Acest poem crono- logic incepe cu discrete aluzii la originea romanä. Vorbind de Dragos-vodä, care, descälecind tara, „au adus intr-insa rumäneasca limbä“, adaugä versuri ca acestea:
Se trage de pre singe rudä impäräteascä.

Insirä apoi pe rind domnii Moldovei, pomenind indeosebi ctitoriile lor de mänästiri si biserici, pinä la Duca-vodä, adicä pinä in vremea sa. Cu toatä ariditatea inerentä acestui gen literar, totusi imaginatia mitropolitului poet se aprinde la evocarea marilor domni, apärätori ai pämintului moldovenesc, ca bunäoarä la a lui Stefan cel Mare — „i se inältä vestea si peste ghotarä" — a cärui siluetä de mare ctitor ne-o infätiseazä astfei:
Prin tinuturi, prin toate sä vädu a lui siamne: Mänästiri si bisiarici ö-au faptü färä liane,

201

Cä nu numai prin sate ?i pre la ora?e, Ce si prin munti si-n codri lui Hristos sälase, C-au fäcut zugrävite, de dau strälucoare, , Sä-i träiascä pomana-n bun nume suptu soare...

Vremurile de atunci nu erau insä prielnice pentru munca de carte. Un nou räzboi se dezläntuise intre turci si crestini. Moldoveni fi munteni tre- buiserä sä urmeze ostirile turcesti si sä ia parte la asediul Vienei. Dar pe cind Duca-vodä cu oastea moldoveneascä lipsea din tarä, polonii cu pribegii moldoveni intraserä in Moldova, aducind ca domn pe Petriceicu-vodä. In zilele de Cräciun ale anului 1683, Duca-vodä este surprins la mosia sa Domnesti de un podgheaz polon si fäcut prizonier impreunä cu cronicarul Miron Costin, prietenul lui Dosoftei. In locul lui Duca-vodä fu instalat in scaun, cu ajutorul polon, Petriceicu-vodä. In aceste vremuri de restriste, noul domn fi boierii din divanul Moldovei, temindu-se de invazia turcilor fi tätarilor, hotäräsc sä trimitä dupä ajutor la tarii Rusiei, loan fi Petru Alexievici, pe mitropolitul Dosoftei fi pe cäminarul Lupu, oferind, in schimbul ajutorului, tribut. Mitropolitul Dosoftei n-a putut ajunge insä pinä la Moscova, fiindcä se räspindise zvonul cä pärtile de unde vine mitropolitul sint bintuite de ciumä. A fost oprit la Kiev de autoritätile rusefti, care au transmis la Moscova cererea moldovenilor fi lämuririle mitropolitului. Este de retinut din declaratiile lui Dosoftei lämuririle pe care le dä cu privire la neincrederea poporului säu in poloni, care, spune el, sint räutäciofi, „mincinofi“ fi „nestatornici“. Räspunsul tarilor la rugämintea moldovenilor nu ni s-a pästrat. Fapt e cä rufii nu s-au miscat sä vinä in ajutorul nostru. Peste citeva luni turcii intrau in Moldova fi puneau pe tron pe Dumitrafcu Cantacuzino, dar, dupä putin timp, si acesta avea sä fie inlocuit prin Constantin Cantemir. Pästorirea mitropolitului Dosoftei se apropia insä de sfirfit. In anul 1686 regele Poloniei, Ion Sobieski, pornind din nou cu räzboi impotriva turcilor, inträ cu oftirea in Moldova. Incercarea lui de a ciftiga de partea sa pe Constantin Cantemir nu izbuteste, intre altele fiindcä fiul cel mare al domnului era ostatec la Constantinopol si fiindcä turcii trecuserä Dunärea si, unin- du-se cu tätarii, afteptau la granitele tärii. Domnul moldovean läsase in Iasi proviziuni pentru armäta polonä si se reträsese spre sud. In rästimp, regele Sobieski inträ in Iasi si-1 tine in stäpinire douä säptämini, petrecind — zice Dimitrie Cantemir in Vita Constantini Cantemyri (ed. Iorga, p. 63—66, text romänesc) — „in oaspete lungi si bubuiri de tunuri", pentru ca sä „sperie de departe pe turci si pe tätari“. Sobieski, care prinsese de la ostasii moldoveni, incä de pe vremea cind era hatman al Poloniei, citeva cunostinte de limbä romäneascä, la un ospät, a rostit citeva cuvinte cätre boierii moldoveni in limba lor, ca sä le facä pläcere. Apoi, in clinchetul paharelor, a poruncit sä inceapä hora, dupä care a spus cä a alcätuit un cintec moldovenesc. Si täcind läutarii, Sobieski a inceput:
Constantine, Fugi bine, Nici ai casä, Nici ai masä, Nice dragä jupineasä. .

Dupä relatarea lui Dimitrie Cantemir, tatäl säu, instiintat de aceasta, nu s-a läsat dator cu räspunsul. Sobieski, päräsind Iasul, trece Prutul si se indreaptä
:202

cu armata spre Bugeac, unde-1 pindeau turcii si tätarii, care arse- serä iarba, oträviserä apa si prinseserä carele cu proviziuni ale polonilor. Pe cind regele polon se afla astfel in primejdie, Cantemir il instiinteazä, printr-un om sigur, de primejdia aceasta si il sfätuiefte, dupä cum ne spune fiul säu, ca sä treacä repede inapoi si sä iasä din Moldova, dupä care adaugä: „...cä-i foarte multumeste pentru cinstea pe care a binevoit sä i-o facä prin cintecul pe care i l-a alcätuit si l-a cintat. Doamnä, in adevär, din voia sortii nu are de mult, dar a läsat craiului casa, gazda si masa gätitä, iar, dacä nu s-a ajuns intru ceva, sä fie bun a nu o pune in sama vointii sale, ci numai in a ncputintii." Dosoftei in Polonia. Sobieski reträgindu-se peste Prut si sträbätind Iasii cu ostasii säi, aceftia au dat foc orasului si au prädat mänästirile. Cu acest prilej au ridicat fi pe mitropolitul Dosoftei. Unii istoriei sint de pärere cä Dosoftei a plecat de bunä voie. Trei contimporani care au insotit ostile regelui Sobieski — episcopul de Kamenica, Wojenski, francezul Philippe Dupont, ofiter si curtean, si un anonim intr-o scriere Les Anecdotes de Pologne ... —• povestesc cä mitropolitul Dosoftei a iesit inaintea regelui cu 200 de preoti §i cälugäri, cu prapore fi cruci, insotiti de fruntasii orasului. Si adaogä Dupont cä mitropolitul ar fi tinut un discurs lui Sobieski, in care l-a infätisat pe Constantin Cantemir in colorile cele mai negre.1 Se stie insä cä vlädicii nu trebuie sä-§i päräseascä niciodatä poporul. Primirea cu alai mare a lui Sobieski, care venea ca liberator de sub jugul turcesc, era deci fireaseä. Nü stim in ce mäsurä Dosoftei a indräznit sä-fi atace domnul. Dar D. Cantemir ne spune insä in aceastä privintä lämurit: „Polonii au prädat si vasele sfinte si moastele sfintului loan cel Nou, cu multe pietre scumpe. Si alte odoare de argint fi de aur le-au luat cu sine si impreunä cu eie pe insus mitropolitul care mustra fätis fapta nelegiuitä a osta§ilor §i se ruga de indurare."2 Tezaurul si odoarele mitropoliei din Suceava, pe care polonii le-au ridi- cat odatä cu mitropolitul Dosoftei, cuprindeau, dupä cum afläm din documente, lucruri pretioase, ca de exemplu: „Un aier mare impodobit cu pietre scumpe, cumpärat la 1427 de cätre domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun fi de fiul säu Ilie, pe vremea mitropolitului Macarie; mitra de aur a mitropolitului, impodobitä cu diamante fi cu smaralde; cruci de aur cu rubine fi turcoaze;"cirje pastoralä de argint; icoane cusute cu aur fi argint fi cu cercuri de märgäritare; o Evanghelie pe pergament cu scoarte de argint aurite; veftminte preotefti; invelituri pentru pristol, toate de stofä scumpä, impodobite cu pietre pretioase; sfesnice fi cädelnite de aur fi argint". Cu mitropolitul Dosoftei au mai fost ridicati din Suceava si citiva clerici care erau pe lingä el: ieromonahii Adrian, Ionaf, Ilarion si arhimandritul Sucevei, Nicolae. ln Polonia, li s-a impus captivilor sä locuiascä in oraful Stryi. Incep de aci inainte pentru marele mitropolit moldovean in pribegie zile grele de säräcie fi amäräciune. Constantin Cantemir il cheamä stäruitor sä se intoarcä in tarä cu moaftele sfintului loan cel Nou fi, fiindcä nu voia, sau nu putea sä vie, este anatemizat de patriarhul din Constantinopol, anatemä care a fost ridicatä, insä prea tirziu, dupä ce Dosoftei murise. Defi se pare cä i s-a ingäduit libertatea de 203
1 H o r i a O p r i § a n f in Arhiva, anul XLVII, 1940, nr. 1—2, p. 110—116. 2 D. C a n t e m i r , Vita Constantini Cantemyri, ed. Iorga, 1923, p. 65, text romänesc.

:204

a conduce colonia romäneascä din Polonia, defi il vedem intr-un rind sfintind pe episcopul romän Iosif Stoica din Maramures fi pe alti doi episcopi ruteni, totufi viata sa in exil este plinä de necazuri fi lipsuri. Abia afezat pe pämint sträin, se vede nevoit sä trimitä necontenit dupä ajutor fi milä in Rusia, la tarul Moscovei, la patriarhul Ioachim fi la toti creftinii ortodocfi. „Potoliti — scrie el — furtuna mizeriei noastre, astimpärati sufletul ce se chinuiefte fi adäpati sufletul insetosat, care pribegefte acum al patrulea an din eparhia mea. Pätimesc in mizerie cu servitorii cari sunt lingä racla sfintului loan cel Nou, nädäjduind mintuirea lui Dumnezeu, ca sä mä intorc fi sä mä infäti- fez inaintea fetei lui Dumnezeu, in mitropolia doritä a Sucevei..." In aceastä viatä de amäräciune petrecutä in exil, mitropolitul Dosoftei ifi gäsefte o mingiiere in munca de culturä, prinsä, prin forta imprejurärilor, in cursul curentelor kievene fi moscovite. Dezlipirea Ucrainei de la Polonia fi alipirea ei la imperiul moscovit adusese divergente in viata religioasä a Rusiei. Pe cind Moscova pästrase credincios traditia ortodoxä, Ucraina, care stätuse sub stäpinirea Poloniei catolice, primise, prin influenta literaturii religioase traduse din limba latinä a catolicismului polon, obiceiuri, rinduieli fi dogme sträine ortodoxismului. Una din aceste chestiuni, care a främintat societatea rusä timp de 15 ani, a fost chestiunea transubstantierii sfintelor daruri. ln dogmatica crestinä este o problemä importantä aceea de a se sti dacä la taina cuminecäturii este prezent sau nu spiritul Mintuitorului. Pe cind bisericä ortodoxä sustine cä este prezent, bisericile reformate sustin cä aceasta este simbolicä. Ucrainenii, desi ortodocsi, se alipiserä la punctul de vedere reformat. Patriarhul Ioachim, dupä sfaturile fratilor Lihudi si a altor cärturari din Moscova, someazä pe mitropolitul Kievului sä-si expunä lämurit punctul säu de vedere in aceasta privintä. In astfel de clipe hotäri- toare pentru bisericä rusä, cind patriarhul Moscovei se pregätea sä arunce anatema asupra bisericii din Kiev, intervine Dosoftei, care, din exilul säu, lämurind pe mitropolitul Kievului asupra punctului de vedere ortodox, inläturä ruptura. Din aceste preocupäri, prelatul nostru, solicitat de mitropolitul Kievului, a tradus in rusestc o serie de cärti care serefereau tocmai la dogma transubstantierii sfintelor daruri. Originalele grecesti ale unora din aceste cärti fuse- serä tipärite prin 1683, in tipografia din Iasi, dupä cererea marilor patriarhi greci ai räsäritului, pe vremea cind Dosoftei pästorea Moldova. Textele traduse de el —• precum din cartea sf. Simeon al Salonicului despre transubstan- tierea sfintelor daruri, Istoria bisericeascä si Vedenia tainicä a patriarhului Gherman, Orinduielile sf. apostoli — sint scrise intr-o foarte corectä limbä ruseascä si unele erau menite sä fie tipärite. Dar in mijlocul acestei activitäti, cu sufletul indurerat de nostalgia scaunului säu din Suceava fi strimtorat de multe lipsuri, mitropolitul Dosoftei inchide ochii la 13 decembrie 1693. 0 miscätoare scrisoare, adresatä hatmanului Mazepa de cätre unui dintre cälugärii care au stat la cäpätiiul lui in ceasul mortii, ne instiinteazä astfel despre sfirsitul mitropolitului moldovean: „Noi, särmanii cälugäri, cari ne afläm lingä sfintele moaste ale sfintului marelui mucenic loan cel Nou din Suceava, in localitatea Zolkiev, cu supunere cädem la picioarele märiei voastre domnesti, cäci nu avem unde sä ne plecäm capetele decit la Domnul Dumnezeu si la märia voasträ milostivul nostru domn. Si facem f

de cind a murit preasintitul mitropolit. Bucuresti. O scrisoare din 1679 a mitropolitului Dosoftei. pentru care Dosoftei simtea si chemarea si priceperea de a ne-o da. Ed. 489 — 496. D. Dosoftei mitropolitul Moldovei. B i a n u . Bucuresti. Dosoftei a asezat temeliile versificatiei in literatura noasträ cultä. au trecut fase ani. 1885. A. 1912. Sträduintele lui vor fi conti. 209 — 240. Bucuresti. §i dacä imprejurärile nu 1-ar fi coplefit de atitea ori. in Tara Romäneascä. Viata si scrierile lui Dositeiu mitropolitul Moldovei (extras din Candela. rämine o figurä care sintetizeazä vitregia imprejurärilor in care s-au zbätut toti marii cärturari ai literaturii noastre vechi. I. I. Din Vietile sfintilor au fost 205 . I B i a n u s i N . 110—116. O p r i 5 a n. Contributii privitoare la relatiile bisericii romänesti cu Rusia in veacul XVII. de mitropolitul Antim Ivireanu. Prin traducerea Psaltirii in versuri. Munca lui Dosoftei. H o d o s .nuate mai tirziu. in cetatea Iasilor. 1940. $ t e I a n D i n u l e s c u . in 13 decembrie. S t u r d z a . Dosoftei mitropolitul Moldovei si activitatea lui literarä. Bucuresti. Cernäufi. 1671 — 1686. in Analele Academiei Romäne. in Convorbiri literare. sectiunii istorice. El. $ t e f a n C i o b a n u . in Arhiva. sectia pentru limba si literatura rusä. a tit cit o avem. § t e f a n C i o b a n u . iurnal bisericesc literar). p. continind anexe care n-au fost traduse. Kiev. Texte si studii. I. am fost obligat cu mare epitimie de preasfintitul mitropolit de fericitä memorie sä nu päräsesc sfintele moafte pinä la capatul vietii mele". fi ne-au dat sä träim noi in cetatea aceea opt ani la porunca milosti. de fericitä memorie. p. Despre fuga in Polonia: H. Bibliografia romäneascä veche. 1920. a apärut in editia Academiei imperiale ruse de §tiin^e. inchinatä telului educativ pe care il impunea menirea sa de pastor al tärii. VI (1872). Contributiune la istoria literaturii romänesti si a egäturilor romäno-ruse literare din secolul al XVII-lea. 1903. XLVII. in Analele Academiei Romane." §i iatä acum o frumoasä träsäturä de caracter a fetelor religioase din trecut s „Eu atunci.virei sale. a deschis drumul limbii romänesti cätre altarul bisericii. p. 1887. Ia§i. Prin destinul säu tragic. si a luat moastele sf. 1912. unde se descriu cärfile lui. 262—269. Contributiuni privitoare la originea ti moartea mitropolitului Dosoftei. discurs de recep^iune la Academia Romänä. cel dintii dintre vlädicii principatelor. Opera. 21. Mem. p. activitatea sa ar fi inzestrat trecutul cultural romänesc cu o operä uriasä. originalul rusesc. plinä de pietate si uneori invioratä de gratie naivä. reprezintä in istoria culturii noastre vechi un mare pas inainte. Experienta dureroasä pe care a incercat-o mitropolitul Dosoftei in härtuita sa viatä ii intärise personalitatea pentru o munca inaltä. Un manuscris al lui Dosoftei. traducere din ruseste de §tefan Berechet. Iasi. XXXIV. Documente biografice: S i l v i u D r a g o m i r . Academiei Romäne. Psaltirea in versuri publicatä dupä manuscrisul original si de pe editiunea de la 1673.tire märiei voastre cum a fost de la inceput: a venit milostivirea sa regele polon cu oasteintararomäneascä. Si a träit pärintele mitropolit de fericitä memorie in mare lipsä fi necaz fi nu a avut unde sä se mifte. impletita cu elemente miraculoase. Si. 157— 167. BIBLIOGRAFIE ' Viata. Precizäri pe marginea exilului lui Dosoftei in Polonia. nr. milostive binefäcätor. 1915. iar prin Vietile sfintilor a däruit sufletului romänesc din veacul al XVII-lea o bogatä literaturä de imaginatie. B o g d a n . marelui mucenic loan din Suceava si cu prea sfintitul Dosoftei din Suceava fi ne-au dus din Iafi in Polonia. Bucuresti. 1918.

I. 251 — 297 (si extras). in G. 251—259. si in Chrestomatie romänä. p. Untersuchung der Sprache der „Viata si petrecerea svintilor" des Metropoliten Dosoftei. Psaltirea in versuri. . Pentru versificatia lui Dosoftei. Fragmente din Acatist. sect. p. Constantin in literatura romänä. Despre izvoarele lui Dosoftei in Vietile sfintilor: I u l i a n $ t e f ä n e s c u . in Revista pentru istorie. seria a II-a. Dosoftei mitropolitul Moldovei (1671 — 1686). Molitvenic. V. II. 1895.. Socec. in afarä de prefata lui I.. M. Mem. Pentru limbä: C. :206 . I. XXXVI. Studiu asupra limbei. 4 (1885). arheologie si filologie. 214 — 215. A p o s t o l e s c u . 1—114. p. Bucuresti.publicate fragmente de dr. c f . D. lit. Jahresbericht des Instituts für rum. I. Studii. 51—144.. 1898. Molitvenicul lui Dosoftei. Legendele despre sf. G a s t e r . s i N. W e i g a n d . L a c e a. edrfiune scolara". 635 — 636 (Eustatie Plachida). Bucuresti. P u s c h i l ä . 1931. I . B i a n u . vol. in Revista istoricä romänä. ibidem. in Analele Academiei Romäne. Sprachen zu Leipzig. 1891. p. p. 1915. Liturghie. p. Alte fragmente din Vietile sfintilor in colectia „Autorii romäni vechi si moderni. Bucuresti.

156— 171 (sf. Mitropolitul Dosoftei reprezintä punctul culminant al dezvoltärii literaturii religioase in Moldova. Ia$i. p. in Arhiva. Vasilie cel Nou). I. Bucuresti. M a r i a n S o k o l o w s k i . traduse in romäneste". publicate si studiate pe larg de S t e f a n C i o b a n u. p. care inaugureazä un gen nou in cultura romäneascä: istoriografia nationalä. LVIII. in linii mari. 1909. Alexie). Limba scrisä apare la noi intii in scripturile . cu mitropolitul Antim Ivireanu. p. C a r t o j a n. Extras din Melanges Drouhet. II. Paris. D . cu totul diferitä de cea catolicä. CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’ Am ajuns cu expunerea noasträ asupra evolutiei literaturii romänefti la o räscruce. De altä parte. 243-261. Pentru psalmii lui Dosoftei in cintecele de stea si in Vicleim: N. vol. pentru a fixa aci.L’ancienne versification roumaine (XVII-e et XVIII-e siecles). Se uitä insä cä liturgica ortodoxä. in care perioadä a inflorit literatura profanä in limba nationalä. Gheorghe. sf. activitatea inceputä sub Matei Basarab continuä si a junge punctul ei culminant in vremea lui Brincoveanu. B i a n u. 1940. Cu totul altfel se prezintä lucrurile la noi. Vineri $i sf. 44 — 49. ibidem studii despre legendele sfintilor populari din Dosoftei. Inainte de a urmäri opera cronicarilor moldoveni. 193— 194. 1925. limba si influenta mitropolitului Dosoftei. p. 1927. p. Cei sapte cuconi din Efes. traducerea Bibliei si a cärtilor sfinte a fost precedatä de o perioadä lungä de trei-patru veacuri. nici unui dintre urmasii lui Dosoftei nu se mai ridicä prin culturä si muncä la inaltimea lui. literatura noasträ veche a evoluat in conditii cu totul deosebite de acelea in care s-au dezvoltat marile literaturi din Occident. Versuri poloneze necunoscute in opera mitropolitului Moldovei Dosoftei. In Moldova. 122—149. p. 138— 178 (Avgar si Mintuitorul. evolutia. caracterul si importanta literaturii religioase romänesti pinä in secolul al XVIIlea. 1938. in schimb se ridicä pe treptele cele mai inalte ale culturii reprezentantii boierimii moldovene. 214—215. In Occident. Despre Avgar cf. G ä z d a r u . Psaltirea in versuri intocmitä de Dosoftei mitropolitul Moldovei. II. vol. reprezintä culmile cele mai inalte ale poeziei sacre bizantine si este pri. Bucuresti. Eustatie Plachida. XXVIII. Limba literarä in Occident s-a slefuit deci in creatiile literare ale jongleurilor. In Muntenia. Dar dacä literatura religioasä stagneazä in Moldova. este necesar sä facem un popas la aceasta räscruce de drum. trubadurilor si scriitorilor profani. Spadek po Metropolice Motdawskim Dosyteuszu. cä „aceastä asa-zisä literaturä nu cuprinde decit cärtile de ritual trebuitoare preotului in slujba sa. Despre versurile poloneze din Parimiile lui Dosoftei vezi menfiune in I. ’ In ultimul timp s-a fäcut incercarea de a se scoate literatura religioasä din istoria literaturii vechi pentru cuvintul cä „aceastä literaturä religioasä nu are legäturä cu creatia oricit de minima". XXXIV. Contributii privitoare la originea. si Convorbiri literare. Cärtile populäre in literatura romäneascä.vitä azi de cei mai de seamä reprezentanti ai bisericii latine ca un virtual izvor de inviorare al liturghiei catolice.

care se ridicä astfel la rangul de limbä literarä. tälmäcind Sfintele Scripturi in graiul strämofesc. de la aceftia la mitropolitul Dosoftei fi in sfirfit pinä la Biblia lui Serban si pinä la Antim Ivireanu. trans. a fost o continuä elaborare a textelor sacre. A trebuit sä treacä multä vreme. Am arätat la p. mentinind unitatea credintei si a graiului. Textele lui Coresi au intrat la rindul lor in miinile mitropolitului Varlaam.turifti. in mänästiri lucrau de zor. Incepind din vremurile neguroase ale intemeierii principatelor. altkirchen slawische Sprache. in secoleleal XV-lea fi al XVI-lea. si astfel de la Varlaam la Simeon §tefan. in textele religioase pinä in a doua jumätate a secolului al XVII-lea. un idiom vorbit in veacul al IX-lea in tinuturile Macedoniei. nu numai cuvintul cel mai expresiv fi cel mai precis.sfinte si se formeazä. ci fi moartä. clerul. maramurefenii au pus. Traducerile lor. o continuä främintare de a gäsi. Cronicile s-au räspindit pe o razä mai restrinsä si numai prin cöpii manuscrise. cum au numit-o slavistii noftri. ocupä in structura societätii romänefti un loc de frunte. Masele adinci ale poporului nu se ridicaserä nici pinä la notiunea scrisului. luminile pe lingä scaunele eparhiale fi pe lingä bisericile de orafe fi chiar de sate —■ pretutin.deni unde s-au gäsit vlädici ori preoti cärturari fi inimofi. sint textele sfinte. singurele cärti care se tipäresc la noi si se räspindesc peste toate tinuturile romänesti. a trebuit sä se petreacä mari främintäri in bisericile din Occident pinä cind. Ea a creat o mentalitate religioasä care se dezväluie in toate manifestärile poporului: artistice. cu vremea. singura hranä intelectualä a intregii societäti. au fost tipärite de cätre diaconul tirgovistean Coresi in a doua jumätate a secolului al XVI-lea. cu jertfa propriei lor vieti. sociale fi politice. Limba in care cälugäri fi preoti oficiau serviciul divin fi in care dieci fi pisari redactau actele din cancelariile domnefti era la inceput o veche limbä slavä. leagänul literaturilor sud-slave. Textele maramurefene erau scrise intr-o limbä noduroasä. iar :208 . „cä romänii nu gräiesc in toate täräle intr-un chip". timp de douä veacuri fi jumätate. Astfel clerul a ajuns sä fie aproape singura clasä cultä. artiftii caligrafi fi minia. temeliile literaturii romänefti. asociat la toate momentele solemne din viata familiei fi a neamului. räspindite in copii manuscrise. acolo se aflau atelierele de broderie fi picturä religioasä — fi tot acolo fcolile de cärturärie pentru cine vroia sä intre in tagma clerului sau a diecilor fi logofetilor.muri. in primele veacuri. cit a putut. Coresi a inläturat. De la aceste focare s-au aprins. lupta pentru introducerea graiului matern in serviciul divin. pentru cugetarea biblicä in formä nationalä. care era strins legatä. Literatura religioasä — canonicä fi apocrifä — a format astfel. ln mänästiri se aflau bibliotecile de texte slave din care s-a alimentat culturä noasträ veche. ca limbä literarä. de cunoafterea unei limbi — nu numai sträinä.punind textele in graiul muntean. Sub influenta ideilor puse in circulatie de reforme. cu caractere arhaice si dialectale. cum o numesc filologii germani. particularitätile arhaice fi dialectale. paleoslava. Dar chiar dupä aparitia cronicilor. cind apare istoriografia moldoveneascä in limba nationalä. 32—45 cä mänästirile au fost cele dintii focare de culturä ale noastre. pe acele vre. dar cuvintul care sä fie in acelafi timp inteles in toate tinuturile romänefti. citiva iluminati sä porneascä eroic. pentru gloria lui Dumnezeu. in secolul al XV-lea.

in aflarea / unui ritm armonios la care sä poatä fi adaptatä melodia bizantinä acolo unde o cereau necesitätile liturgice. fiindcä popoarele catolice nici azi nu ascultä slujba religioasä in limba nationalä. privitoare la materia Vechiului fi Noului Testament. care. intr-o atmosferä de miraculos. näzuind spre mintuirea sufletului.cuvintele trebuie sä fie ca banii.. necesare cultului divin. departe de valurile lumii. fi cätre marii asceti. gindul lor s-a indreptat. cea mai veche redactiune romäneascä a vietii lui Alexandru Machedon din eite au ajuns 209 . pentru ca sä se ajungä la romanul popular. unde prin abstinentä ifi mortificau trupul. care. in pustiuri. cu o fireascä simpatie. s-a creat limba noasträ literarä. primii traducätori maramureseni ai textelor sfinte au pus in circulatie un ciclu de legende apocaliptice. incheiatä in chip brusc prin moartea tragicä a eroilor. De la acest gen de literaturä cu tendinte vädite de a edifica masele populäre. träiau in mänästiri lipsiti de grija celor omenefti. incä din secolul al XV-lea. cu rezonantä in toate cuprinsurile romänefti. scris acasta carte ce se chiamä Alixandrie fi mä usteniiu citu putuiu fi o scrif sä ceteascä fi sä socotiascä bine ce este impärätia cestii lumi desarte fi mänginoasä“. era exploatatä de der ca o temä de moralizare: „. Odatä cu legendele apocaliptice. care in vremurile marilor prigoniri si-au jertfit viata pentru triumful crestinismului. de altä parte grädinile inflorite ale raiului. traducind amindoi cärtile necesare ritualului crestin. pline de gratie naivä. formau pentru acele timpuri de naivä credintä admirabile modele de virtuti creftinefti. carele le intäleg toti". munca literarä a clerului s-a indreptat fi spre alte tärimuri. chinuit de grija mintuirii. ca Fisiologul fi Albinusa. pentru a prinde din filele vechilor manuscrise slavone tot ceea ce sufletul lor mistic. afa fi cuvintele acelea sint bune. s-a trecut la legendele pioase. Dar prin aceastä necontenitä främintare in cäutarea cuvintului expresiv. se reträgeau departe de chemärile ispititoare ale vietii. care zugräveau in colori vii antagonismul dintre cele douä limanuri cätre care sint indrumate sufle. Cu aceastä muncä de tälmäciri s-a pregätit si drumul limbii nationale spre altar. carii imblä in toate taräle.. fi cätre martirii bisericii. Dar in afarä de traducerea scripturilor sfinte fi a textelor liturgice. Cu deosebire cälugärii.tele oamenilor dupä moarte: de o parte infernul cu valurile de smoalä cloco. „cä banii aceia sint buni. era dornic sä cunoascä. Dar ceea ce caracterizeazä spiritul si mentalitatea acestei epoci este cä chiar actiunea acestor romane de aventuri fi de dragoste cu colorit romänesc. din Sinpetru Ardealului. Astfel. la lumina opaitului. In a doua jumätate a secolului al XVII-lea.tindä fi cu riurile de fläcäri. fi-au consacrat viata activitätii de traducere a textelor din limba slavä. ifi incheia popa Ion Romänul. copia sa. In orele in care toaca mänästirii nu-i chema la umilintä fi la rugä. in care icoanele sfintilor apäreau aureolate de un nimb divin. Legendele hagiografice. A fost aceasta un mare cistig pentru cultura religioasä a poporului nostru. apoi la texte profane cu caracter moral. mitropolitul Dosoftei in Moldova fi mai tirziu mitropolitul Antim Ivireanu in Muntenia se pun in fruntea marii reforme de a introduce graiul romänesc in altar. acefti vizionari lucrau pinä noaptea tirziu.

vietile de sfinti cu inältätoarele pilde de credintä fi abnegatie. care purtau cuvintul Domnului invefmintat in forma unei majestäti plinä de simplitate. Aceste :210 . legendele pioase fi naive ale apocrifelor biblice. Evangheliile. Timp de douä veacuri clerul a procurat neamului hrana intelectualä. viziunile apocaliptice cu sumbrele lor colori — toate acestea au format vreme indelungatä literatura de predilectie a tuturor claselor noastre sociale.pinä la noi (1620).

Si iatä cum märturisefte el insufi motivele care 1211 auindemnat „sä nu •crate nici cheltuieli. dupä lupta de la Räzboieni. II. cärtile trimise din imprimeriile romänefti in Balcani. erau copiate de preotii de mir si räspindite mai departe in lumea satelor fi a oraselor. cind progresul ftiintelor pozitive de o parte fi materialismul de altä parte au spulberat toate aceste iluzii transcendentale fi au mäcinat fi macinä din zi in zi temeliile credintei. Oricite cunoftinte tehnice ar avea cineva. „pentru care lucru läudat sä fie Domnul Dumnezeul nostru". acele minunate manuscrise cu miniaturi lucrate de artifti ai penei romänesti. Aceastä mentalitate explicä politica de ocrotire a popoarelor creftine din Balcani. In naivitatea ei adorabilä. bunäoarä. cä vom sta in picioare si ne vom lupta pinä la moarte pentru legea crestineascä. p. Arta fi literatura aceasta corespundea fi a creat o mentalitate specificä. nu m-ar durea atita. vol. va fi pierdutä. tälmäcite in chiliile mänästirilor. pe care abia ne-o putem inchipui in välmäfagul vremurilor turburi de astäzi. zugrävite dupä normele statornicite prin Erminii — tratate de pictura bisericeascä alcätuite in Muntele Athos —• fi o multime de scene imprumutate din legendele apocrife. Si cerind ajutor de la principii creftini in insufi interesul lor — cäci Moldova. Si el incheie cu un legämint solemn: „Fägäduim cu credintä noasträ crestineascä fi cu jurämintul domniei noastre. din romanele populäre chiar. Dumnezeu sä ne fereascä de afa ceva..texte. nici 1Cärtile populäre. impräftiate azi in tot Orientul ortodox. In strinsä legäturä cu literatura s-a dezvoltat si arta noasträ veche. oricit simt al colorilor fi al perspectivei. nici singe. atunci toatä crestinätatea va fi in mare primejdie". dusä de domnii fi boierii noftri: daniile bänefti pentru ridicarea bisericilor fi mänästirilor ruinate. cit mä doare fiindcä au fost fäptuite de aceia de la care nädäjduiam si afteptam ajutor fi razim". in locul abstractiunilor teologice... au introdus intre scenele biblice fi cele hagiografice.. chemati sä impodobeascä zidurile mänästirilor fi ale bisericilor fi sä coloreze icoanele. arta veche romäneascä poartä un puternic — af zice exclusiv — caracter religiös fi a suferit influenta pronuntatä a ciclului de legende apocrife fi al celor populäre.. Zugravii acestei epoci. nu va pricepe niciodatä nimic din sensul intim al scenelor zugrävite. Iatä. Dar urmele acestei mentalitäti le gäsim in infäptuirile fi in scrisorile marilor voievozi din trecut fi mai departe in filele ingälbenite ale cronicilor. fi täri fi averi fi sotie fi copii. pe troitele ridicate de miini pioase la räscrucea drumurilor de tarä. „este poarta creftinätätii" fi „dacä aceastä poartä. dacä nu cunoafte literatura care a inspirat aceastä artä. povestind ln zilele de restriste ale cäderii lui cum a ajuns de a pierdut „tot ce ciftigasem din zilele tineretii pinä la bätrinete. 385. Cu citä satisfactie vestefte voievodul cä „a cälcat in picioare" fi „a trecut sub ascutiful säbiei" pe dusmanii creftinätätii. din viziunile apocaliptice. noi cu capul nostru“. . Mihai Viteazul. celälalt mare domn al nostru. dar mai ales lupta impotriva päginilor turci pentru crestinätate. societatea veche romäneascä credea in lumea de miracole care-i punea dinainte. nici ostenealä. icoane vii fi colorate de inchipuire ce si-o fäcea despre tärimurile de dincolo de moarte. pe icoanele pästrate in vechile case boierefti." In atmosfera de misticism a acestei literaturi fi strävechi arte religioase a vietuit sufletul romänesc mai multe veacuri. §i dacä le-af fi pierdut din pricina dufmanilor. mofiile inchinate Muntelui Athos.. circulara trimisä de §tefan cel Mare la 28 ianuarie 1475. „Pretutindeni — scriam altä datä1 — pe zidurile dinafarä fi din tinda bisericilor fi ale mänästirilor. Peste un veac. spune el. din mentalitatea celui care a lucrat.

alegeau cu grijä partea care se cuvenea urmafilor de partea sufletului fi scriau. diata vietii lor. sä ajungä in pragul ruinei. fi incheie. Neculce ne povestefte si el intr-un loc — la domnia a doua a lui Ducavodä cel Bätrin — „minunea mare". dupä traditia popularä: „Zic unii sä se fi arätat lui Stefan Vodä sfintul mucenic Procopie. cä dacä s-au intors Stefan Vodä cu toatä oastea sa .. cu mina tremurindä de emotie.propria viatä“: „Nu le-am fäcut indemnat de cineva. cum este orinduit.. „arätarea" la Hotin.. cu toate conceptiile noastre moderne despre organismul statului. chiar faptele märunte din viata omului. „intr-o mänästire micä ce este supt cetate“: „au läcrämat icoana Maicii Preciste.. ci este a fi credere acest cuvint. Oricit de curioasä fi naivä ni s-ar pärea azi sentimentalitatea aceasta.mina patimilor.. sint orinduite dupä vointa lui Dumnezeu: „Ascuns giudetul lui Dumnezeu toate gindurile omenefti le strämutä. spune Miron Costin. zice Isus Sirah. in pragul veacului al XVIII-lea.xizarea cu rinduielile bisericefti. tot räu fi amar de creftini fi pustiuri au rämas locurile pre acolo“. in urma reformei de expropriere fortatä. le-am läsat. povestind lupta lui Stefan-vodä la Rimnic. cind se cintä canonul. incheie Neculce povestirea minunii amintitä mai sus. Pe timpul lui Brincoveanu.1 Prin munca necontenitä si plinä de trudä a clerului s-a ajuns ca tärile noastre sä devinä.tatea naivä a timpurilor trecute a inzestrat tara cu spitale. Religiozi. .) :212 . cätu se rästurnau lacrimile pre chipul icoanei de le vedeau toti oamenii fi picau intro tipsie ce era pusä supt icoanä". 43. la opt ceasuri de noapte". Cind bätrinii acelor timpuri ajungeau in asfintitul vietii fi simteau cä li se apropie ceasul de trecere in lumea cealaltä. red. focarele din care radia lumina culturii in tot Räsäritul ortodox.. a se vedea nota de la p. (N. Dupä ei toate evenimentele din care se tese pinza istoriei. gindurile milostive ale domnului romän si ale harnicilor säi prelati se indreptau pinä cätre arabii din Siria. prin care läsau o bunä parte din mosii si avere mänästirilor. .. a-1 cläti nime nu poate". au zidit biserica pre numele sfintului mucenic Procopie. oprimat sub stäpinire turceascä. pentru opere de binefacere. din an in an. gräiefte fi prorocul David in al 7 psalm Iar preciziuni ca acestea: „Era tocmai in ziua cind se cintä in bisericä canonul sfintului Andrei de la Crit. la sat la Badeuti. dovedescnunumai familia. eforii si atitea institutii pe care noi.tinätate“..bila lui naivitate pioasä: „. ea a fost totusi o puternicä realitate in lumea veche romäneascä fi pe ea sa sprijinit intreaga structurä socialä. ci spre a cäpäta fi eu un loc si un nume in cres. cind cinci tipografii lucrau neintrerupt in tarä. intilnim aceastä sentimentalitate religioasä vibrind in scrisul cronicarilor. la scaunul säu la Suceava. in adora. Ureche. imblind deasupra räzboiului cälare fi intr-armat. o invazie de läcuste. Chiar dupä ce culturä trece din mina clerului in mina boierimii pämintene. cä mäcar citä nevointä pune omul. Paginile cronicilor sint pline de citate biblice: „precum zice inteleptul Solomon. adaugä. cärora le trimiteau in dar cärti tipärite la 1 In legäturä cu aceasta problemä. Toate fenomenele cerefti sint socotite ca semne prevestitoare trimise de Dumnezeu: o cometä. sorocul lui Dumnezeu. o eclipsä de soare. dar fi o träire a dramei liturgice din säptä. unde träiefte fi pinä astäzi". De aceea nu trebuie sä ne mire cä insäfi conceptia lor despre lume fi viatä pleacä dintr-o mentalitate religioasä. „Adevärat semn de peire a multi creftini in teara lefascä fi incepätura durerii si stricärii tärii noastre. ca un viteaz fiind intrajutoriu lui Stefan Vodä fi dind vilhvä oftirii lui". cä de atunce.

Prin aceste emigräri s-a deschis pentru cultura romäneascä. a fost descoperit si a luat drumul pribegiei. inchisä pinä atunci in formele strimte si rigide ale slavonismului fi ortodo. care stäteau in legäturä cu Apusul. cärora le trimiteau tipar si mesteri tipografi. fiindcä prin latura activitätii sale de scriitor in limba romänä se apropie mai mult de literatura religioasä. si. o träsäturä adinc religioasä. in sfirsit.xiei. Pe la jumätatea secolului al XVII-lea se petrece insä o schimbare in dezvoltarea culturii noastre. UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU Pina in a doua jumätate a vea'cului al XVII-lea. A täia latura religioasä din istoria literaturii romänesti inseamnä a renunta la cunoasterea träsäturii celei mai caracteristice din cultura noasträ veche si la una din fetele ei de glorie. VIAfA Desi din punct de vedere cronologic Nicolae Milescu urmeazä dupä Grigore Ureche. Contactul acesta cultural s-a fäcut mai intens in Constantinopol si in Polonia. ne vom ocupa de el inaintea cronicarilor. Nicolae Milescu este atit prin culturä si prin agerimea mintii. Nicolae Milescu. stolnicul Constantin Cantacuzino si. inaintea lor. . totusi. in limba lor. Dar din pricina luptelor ce se dädeau in jurul tronului. ln urma prefacerilor pe care le examinäm mai jos. literatura romäneascä este in intregime opera clerului si poartä. A inceput ca grämätic pe lingä curtea domnilor moldoveni. pinä la ivirii din muntii Caucazului. a aspirat intr-o vreme la tronul tärii. ea era adesea silitä sä emigreze cätre adäposturile de culturä din centrul si Räsäritul european. care a ajutat-o sä ocupe un loc proeminent in viata politicä si culturalä a neamului. Apropierea de miscarea umanistä a Poloniei a inviorat viata literarä a Moldovei. cit si prin viata sa bogatä in peripetii — un adevärat roman — una din figurile cele mai interesante ale trecutului nostru. contimporanul lui Dosoftei si sprijinitorul moldovenilor la curtea tarilor. dind nastere istoriografiei nationale. o fereasträ prin care a näpädit aerul proaspät al civilizatiei occidentale. a cälätorit prin Occident pinä la curtea lui Ludovic al XIV-lea si in Orient pinä la meleagurile indepärtate ale Chinei.Snagov. in alcätuirea ei. in mediul cosmopolit al Constantinopolului s-au format scriitori ca Dimitrie Cantemir. boierimea a ajuns intr-o situatie materialä prosperä.

care invätase in Italia si pe care il gäsim intr-o vreme la Iasi. Grämaticul. incit atunci cind acesta e strämutat in Tara Romäneascä el il urmeazä pästrindu-si dre. slovinefte. fi intre Nicolae Milescu. grecefte fi turcefte. in scrisori date de Vasile Lupu. pe timpul domniei lui Gheorghe Stefan. Milescu ajunge mare spätar si dobindeste atita incredere din partea domnului säu. in 1660. cu o culturä neo. fi imbla cu povodnici1 domnefti inainte." Dar de aceastä viatä fericitä nu s-a putut bucura multä vreme. de unde pleca spre tarul Rusiei. ßtefänitä-vodä muri de lingoare. Acesta il trimite la Constantinopol.tinte fi sä intre in legäturi cu lumea diplomaticä a Occidentului. in „cumpäna vietii" fi a preferat sä-si stringä averea si sä piece in exil. Nicolae Milescu Spätaru. tot sirmä. §i lui Stefänitä Vodä ii era drag fi-1 tinea prea bine. poate la scoala intemeiatä de Vasile Lupu. un fei de secretar particular al domnului. unde cäpätase domnia Jytefänitä. S-a näscut in anul 1637. fi acolo. Milescu are prilejul sä reinnoiascä vechile cunos. marilor ianscnisti de la Port-Royal. in chestiuni de dogmä ortodoxä. fiul fostului säu protector (1660—-1664). Atunci Milescu plecä in Muntenia. pe cind se gäsea la hotarul dinspre Nistru. 22? . din traditia oralä. Neculce: „Era un boier. cäci imprejurärile erau turburi atunci in Moldova. la cai.tem bine. „ca un invätat care poate sä räspundä la orice chestiune religioasä". Iatä cum a cules-o. in imprejuräri pe care nu le cunoas. de la Vaslui. in scoala patriarhiei. in calitate de capuchehaie. Sub urmasul lui Gheorghe §tefan.nise incä 25 de ani — se legä o prietenie afa de strinsä. cum spune cronicarul. cä era atunci grämätic la dinsul. si apoi. fi ftia multe limbi: elineste. printre altii. In mediul cosmopolit al Constantinopolului. fiul lui Vasile Lupu. Intors in Moldova. in capitala imperiului turcesc. 1Povodnic — cal de alai. fi tot la masä il punea fi se giuca in cärti cu dinsul si la sfaturi. de care avea sä se serveascä mai tirziu in operele sale si in discutiile cu reprezentantii diplomatic! ai Occidentului. incit amintirea ei a rämas multä vreme in Moldova. Syi-a inceput instructiunea in Moldova. Gheorghe Stefan s-a simtit. originär din insula Corfu. Domnia lui Gheorghe Stefan n-a tinut multä vreme.a fost solicitat sä aducä luminile lui. Milescu si-a desävirsit cunostintele in limba greacä si latinä. unde se afla ca domn Grigore Ghica. Chemat de vizir la Poartä „ca sä särute — dupä obicei — poala sultanului". cu soltare.gätoria. cind se intoarce in Moldova. prezentat. Si era mindru fi bogat. Intre tinärul domn.bisnuitä pe acele vremuri in tara sa. a trecut la Constantinopol. care copilärise fi-fi fäcuse si el educatia in scolile grecesti din Constantinopol. Aici a avut ca profesor. i se incredinteazä sarcina de grämätic pe lingä curtea domneascä. sub Gheorghe Ghica. se alegea dintre cei mai buni cunoscätori ai limbilor sträine. cu buzdugane fi cu palufe. si pe Gherman Vlasios. tinär fi el —■ nu impli. ln Muntenia Milescu rämine pinä la mazilirea lui Gheorghe Ghica.

ln Constantinopol rämine pinä in 1664, cind Grig ore Ghica este mazilit. Sub domnul urmätor, Milescu pleacä spre Occident, intr-o lungä cälätorie ale cärei date nu ne sint incä precis cunoscute. Il gäsim intr-o vreme la Berlin, pe lingä marele elector Frederic Wilhelm <le Brandenburg; apoi trece la Stettin, in Pomerania, unde se afla domnul Gheorghe Stefan, care, päräsind Moldova de frica turcilor, se stabilise aci cu tovaräsa vietii lui, Anastasia, si cu o suitä numeroasä de moldoveni. Milescu este bine primit la curtea domnului pribeag, care simtea nevoia unui bun cunoscätor de limbi sträine, ca sä-1 poatä intrebuinta in misiuni diplomatice. Este trimis cu scrisori la Stockholm, pe lingä regele Suediei, unde are prilejul sä cunoascä pe ambasadorul Frantei, Arnauld de Pomponne, om foarte cult, prieten al doamnei de Sevigne si care, mai tirziu, a ajuns ministru al afacerilor sträine. Marchizul de Pomponne este uimit — dupä cum märturiseste chiar el — de cultura vastä a boierului moldovean: „Un homme si voisin de la Tartarie, autant instruit aux langues et avec une connaissance aussi generale de toute chose". Intre moldoveanul cult, venit din tinuturile putin cunoscute pinä atunci in Occident, si intre marchizul, ambasador al lui Ludovic al XIV-lea, se leagä o prietenie afa de strinsä, incit in clima asprä fi friguroasä a Nordului, cei doi diplomati isi petrec zilele discutind la gura sobei si impär- täsindu-si impresiile si cunostintele. In acele imprejuräri a scris Milescu, pentru (ansenistii de la Port-Royal, una din operele sale. Dupä sfaturile ambasadorului francez, Milescu, inarmat cu scrisori din partea regelui Suediei si a lui Gheorghe Stefan, pleacä in misiune diplomaticä in Franta, pe lingä Ludovic al XIV-lea. Insä in momentul cind sosi in Paris (iulie 1667), regele Soare se afla prins in räzboiul impotriva Spaniei fi conducea ■el insufi operatiunile pe cimpul de luptä. In lipsa regelui, Milescu e primit de ministrul De Lionne, care, luind scrisorile aduse de spätar, le trimite prin- tr-un curier special pe frontul de luptä. Regele Soare dä ordin ambasadorului säu din Constantinopol sä sprijine pe Gheorghe §tefan pe lingä Poartä. Insä toate insistentele depuse de ambasadorul Frantei pentru restabilirea in domnie a lui Gheorghe Stefan rämin zadarnice. Spätarul se intorace la Stettin, aducind räspunsul lui Ludovic al XIVlea cätre Gheorghe Stefan. Dar peste citeva luni moare Gheorghe Stefan, fi Milescu e nevoit sä revinä in tarä. In Moldova domnea pe acea vreme Alexandru Iliaf, care träise, inainte de a fi domn, departe de tarä si ii uitase obiceiurile, astfel cä, revenind la domnie, intrase in conflict cu boierimea päminteanä. Un om mindru fi ambitiös ca spätarul Milescu, care cunoftea atitea limbi fi sträbätuse atxtea täri, care legase prietenie cu diplomati insemnati, era firesc sä caute a profita de neintelegerea iscatä intre domn si boieri fi sä aspire la tron. In aceastä epocä se va fi intimplat acea dramä pe care ne-o descrie Neculce in 0 samä de cuvinte. Cronicarul o afeazä insä in domnia lui Stefä- nitä-vodä. El ne povestefte cä Milescu „a scris nifte cärti viclene si le-au pus intr-un bat sfredelit, fi le-au trimes la Constantin Vodä cel Bätrin Basarab, in Tara Lefeascä, ca sä vie sä scoatä pre Sytefänitä Vodä din domnie". Constan- tin-vodä insä „au trimes bätul acel sfredelit, cu cärti cu tot, inapoi la Stefä- nitä Vodä". Acesta, väzind trädarea celui cäruia ii arätase atita incredere si prietenie, s-a miniat „si au adus pre Milescu inaintea lui, in casa cea
j * r

:228

mica,, si au pus pre cäläu de i-au täiat nasul“1. Desi nu trecuse mai mult de o jumätate de veac de la aceasta mtimplare,, totusi se pare cä cel putin o parte din liniile ei adevärate au fost sterse din. amintirea bätrinilor de la care cronicarul si-a cules stirile. Alte izvoare contim- porane ne spun cä episodul din viata lui Milescu a avut loc pe vremea lui Ilias. E mai probabil cä atunci s-au petrecut lucrurile, intrucit Ilias, care era sträin de tarä si stirnise nemultumiri impotriva sa, a putut destepta mai curind ambitiile spätarului, pe atunci capuchehaie la Poartä. Prin intrigile lui, Ilias este mazilit, dar, inainte de a pleca din Moldova, domnul pune mina pe Milescu si-i taie cartilajele dintre näri. Aceasta pedeapsä era o penalitate obisnuitä in Orient. Ea venea la noi din vechiul drept bizantin si se aplica acelora care aspirau la domnie. Cel insemnat astfel nu mai putea trage nädejdea de a se urea vreodatä pe tron. Drama aceasta a schimbat cu desävirsire cursul vietii spätarului Milescu. Amärit si deznädäjduit, el apuca pentru totdeauna drumul pribegiei, cäutin- du-fi aiurea norocul. . In ianuarie 1671 se afla pe tärmurile Bosforului, pe lingä vechiul säu prieten din timpurile de studii, ajuns acum patriarhul Dosoftei al Ierusali- mului. Dupä sfaturile acestuia, Milescu primeste invitatia de a se duce la curtea tarului din Moscova, unde se cerea cu stäruintä un cunoscätor de limbi sträine care sä serveascä de tälmaci pe lingä Ministerul de Externe si care sä poatä traduce, in acelasi timp, din greceste, si cärtile teologice necesare in acea epoeä de consolidare a bisericii rusesti. El pleacä spre Moscova preväzut cu o scrisoare de caldä recomandare a patriarhului: „Om foarte savant in latinä, in slavä, si mai ales in greacä; el va putea inväta repede fi rusa si sä faeä tot felul de traduceri. A sträbätut multe täri si impärätii ca sä se instruiascä si este ca un cronograf in care sint adunate toate lucrurile lumii. In zadar ati cäuta un alt om asemenea. Dumnezeu vi-1 trimite.“ Cu asemenea recomandäri, Nicolae Milescu este bine primit la Moscova. Este numit, in 1671, tradueätor pentru limbile greaca veche si modernä, latina si romäna, si ridicat la rangul de sei al corpului de tälmaci de la Consiliul diplomatic (Posolski Prikaz). Milescu isi indeplineste cu devotament sarcina si izbuteste sä cistige increderea, simpatia si prietenia sefului säu, Artemon Matveiev, unchiul tarinei si unul din principalii factori ai curentului de primenire a vietii sociale ruse, sub influenta culturii occidentale. Sprijinit astfel de Matveiev, Nicolae Milescu izbuteste sä fie admis in audientä la tar, care rämine asa de inemtat de el, incit ii incredinteazä sarcina de a traduce si actele diplomatice secrete ale imperiului moscovit. Patru ani mai tirziu, in 1675, Milescu primeste o misiune de mare incre- dere, aceea de a conduce o ambasadä ruseascä in China. A sträbätut, cu acest prilej, toatä Siberia, prin regiunea pe unde trece astäzi trenul transsiberian, si a ajuns, dupä nenumärate greutäti, la Pekin. Amänuntele, destul de senzationale, ale acestei cälätorii prin Siberia in China le vom vedea mai jos, cind ne vom ocupa de ziarul
1 Neculce continuä: „Dupä aceea, Nicolae Cirnu au fugit in fara Nemteascä, si au gäsit acolo un doftor de-i tot slobozia singele din obraz si-1 botia la nas; si asa din zi in zi, singele se inchega, de i-au crescut nasul la locu, de s-au tämäduit. Iar cind au venit aice in ^arä, la domnia lui Ilies Vodä, numai de-abia s-au fost cunoscind nasul cä-i täiat. Numai tot n-au- säzut 229 in tarä mult, de rusine, ce s-au dus la Moscu, la marele impärat Alecsii Mihailovici, la tatäl marelui Petru impärat.“

cälätoriei. Dupä trei ani de drum, Milescu se intoarce inapoi, insä, spre marea lui mirare, cäci lucrurile se schimbaserä in Rusia, este oprit la hotarele Siberiei Impreunä cu intreaga ambasadä. tn timp ce Nicolae Milescu se afla in China, murise tarul Alexei Mihailovici, care-1 trimisese in China, si in locul lui venise altul. Acela, ascultind de intrigile tesute impotriva lui Matveiev, l-a dizgra- tiat si l-a surghiunit la o mänästire. Odatä cu cäderea lui Matveiev in diz- gratie, trebuia sä cadä fi prietenul säu, spätarul Nicolae Milescu. Milescu mai era incä invinuit cä deschisese scrisorile tarului inainte de a ajunge la curtea din Pekin, cä luase o parte din darurile destinate impäratului Chinei si cä däduse chinezilor härtile rusesti. Insä un om ca Milescu, cu cunos- tinta atitor limbi fi cu inteligenta lui vioaie, nu putea sä fie lesne inlocuit in Rusia de atunci. De aceea nu i-a fost greu spätarului sä spulbere toate invi- nuirile aduse impotriva lui fi sä izbuteascä a fi repus in situatia pe care o avuse mai inainte. Curind dupä intoarcerea din China, Milescu ia parte la conflictul care impärtise lumea ruseascä in douä tabere: curentul greco-ortodox fi curentul latin-ortodox. Curentul latin-ortodox, care venea din Polonia prin Academia teologicä din Kiev a lui Petru Movilä, era bänuit in cercurile habotnice moscovite cä este infectat de catolicism fi atunci, pentru a i se pune o stavilä, s-a cäutat la Moscova sä se creeze un contra-curent, intemeiat pe traditia greacä-orto- doxä. Cu sprijinul patriarhiei din Constantinopol, se infiinljase in Moscova o Academie teologicä, avind ca bazä limba de instructie greacä, pentru care fuseserä adufi din Constantinopol citiva mari teologi ai timpului. Insä nici curentul latin nu se läsase mai prejos fi, sub tarul Teodosie, izbutise sä inte- meieze o Academie teologicä cu caracter latin. Intre aceste douä curente s-a incins o luptä aprigä, la care a luat parte fi spätarul Milescu cu o operä inti- tulatä Scurtä demonstrare cä stiinta si limba eleno-greacä sint mai necesare decit limba si stiinta latinä si care sint avantagiile pentru poporul slav. ln aceastä scriere Milescu aratä importanta cunoafterii limbii grecefti pentru ortodoxie, intrucit Sfinta Scripturä fi toatä literatura sfintilor pärinti — temelia ortodoxiei — sint scrise in grecefte. Limba greacä deschide apoi poarta cätre cea mai solidä culturä a antichitätii: filozofia fi literatura elinä. Totufi Milescu, care avea o solidä culturä latinä, ifi incheie opera cu consi- deratia cä, „dupä ce a invätat cineva limba greacä, nu mai e nici o primejdie sä invete fi latina". Aceastä operä a lui Milescu a adus ruptura dintre el fi prietenul säu din copilärie, patriarhul Dosoftei, care era principalul factor de räspindire a culturii grecefti in Räsäritul ortodox. Spätarul Milescu insä, adoptind atitudinea latinistä, era in deplinä concordantä cu curentul cel nou din Rusia, unde, in aceastä epocä, se urease pe tron Petru cel Mare. Nicolae Milescu, care cunoftea bine limba latinä, care cälätorise prin tärile de culturä latinä fi care intrase in legäturä cu multi eruditi din Occident, nu putea sä nu se asocieze la curentul de occidentalizare sustinut de Petru cel Mare. El n-a avut insä parte sä vadä desfäsurinduse mai departe roadele reformei sociale si culturale incepute de Petru cel Mare, cäci a murit la Moscova in anul 1708, in virstä de 72 de ani. Desi imprejuräri dramatice ale vietii sale il siliserä sä päräseascä Moldova si, desi mai bine din jumätatea vietii sale (37 ani) a petrecut-o in slujba tarilor, totusi Milescu n-a rupt legäturile cu neamul lui. In
:230

vremurile de cumpänä prin care trecea tara sa de bastinä, de cite ori domnul, boierii si mitropolitul ei i-au cerut sprijinul pe lingä tarii Moscovei, Milescu a stat intotdeauna in ajutorul lor. In 1673 polonii, infringind pe turci la Hotin, asazä ca domn in Moldova pe §tefan Petriceicu. Din cauza turburärilor produse in Polonia prin inter- regnul ce a urmat, polonii se väd nevoiti sä retragä garnizoanele din Moldova. Insä tocmai atunci vine vestea cä tätarii si turcii au strins armatä mare si cä se pregätesc sä intre in Moldova. Sub impresia acestor zvonuri, §tefan Petriceicu, mitropolitul Dosoftei si toatä boierimea trimit scrisori cätre Nicolae Milescu, cu rugämintea ca acesta sä intervinä pe lingä tar ca sä trimeatä ajutor moldovenilor. In ele domnul num.este pe Milescu „iubitorul nostru prieten", boierii il numesc „frate". Rusii se miscarä insä greu, in timp ce turcii pätrunseserä in Moldova si izgonirä pe Petriceicu. Dupä ce se intoarse din cälätoria in China, Milescu are prilejul sä vinä iar, intr-un moment greu, in ajutorul moldovenilor, pe vremea lui Gheorghe Duca. In 1679 Gheorghe Duca primise din partea turcilor sarcina deacirmui si Ucraina. Turcii vroiau insä atunci sä intre in negocieri de pace cu rusii si pentru aceasta recurg la ajutorul lui Gheorghe Duca. Acesta, trimitmd soli pe lingä tarul Rusiei, i-a indreptat intii cätre Nicolae Milescu. Dar mai importantä decit latura politicä a activitätii lui Nicolae Milescu este cea culturalä. Cu prilejul soliei moldovene care urmärea pacea intre rusi si turci, mitropolitul Dosoftei a trimis o scrisoare cätre Nicolae Milescu, rugin- du-1 sä intervie pe lingä patriarhul Moscovei ca sä trimitä in Moldova material tipografic. Scrisoarea mitropolitului invedereazä faima fi stima de care se bucura eruditul boier printre compatriotii säi. Ea incepe astfel: „Onoratului si bine pretuitului domn Nicolae Spätarul, nouä prea dori- tului, cerem de la Domnul Dumnezeu Atottiitorul pace, sänätate si mintuire in multi ani. Desi suntem de tine despärtiti prin spatiu, totusi suntem impre- unati prin Duhul Sfint, cäci te pomenim pe tine fi toatä casa voasträ, la sfintei e fi dumnezeiestile Taine ..." Dar faima lui Milescu nu s-a räspindit numai in Moldova fi in Rusia, unde a träit aproape patru decenii, ci ea a trecut pinä departe in Occident. Numele säu a räzbätut fi in cultura contimporanä a Frantei, cäci a scris, din mdemnul marchizului de Pomponne, o opera care a fost folositä de marii jansenifti de la Port-Royal in lupta deschisä de ei contra calvinilor. Un agent diplomatic francez, Foy de Neuville, surprins in Rusia de revo- lutie, spune despre Milescu cä este „homme d’esprit et d'une conversation agreable", fi intr-o carte a sa despre Rusia ii inchinä un intreg capitol: Recueil des conversations de Spatharus N. Milescu sur le voyage et le commerce de la Chine. Un invätat istorie fi geograf suedez, Sparwenfeld, care cälätorise prin toatä Europa si stia 14 limbi, ne spune despre Milescu, cu care stätuse in strinse legäturi in timpul unei cälätorii in Rusia, cä este „foarte erudit (pere- ruditus)". De la Milescu a cäpätat, pe lingä multe manuscrise — intre altele si o relatie a cälätoriei in China — si informatii interesante despre rämäsi- tele de triburi gotice aflätoare atunci in Crimeea. Numele lui Milescu a. ajuns pinä la marele filozof si savant al timpului, Leibniz. Celebrul filozof german, care propusese lui Petru cel 231 Mare planul unei academii rusesti menitä sä adueä servicii importante

culturii europene, prin explorarea vechilor civilizatii din Extremul Orient, dorind sä se informeze mai pe larg despre China, se adreseazä primarului din Amsterdam, care cälätorise in tineretea sa prin Rusia si care gäzduise pe Petru cel Mare in cälätoria de studii a acestuia in Occident. Primarul din Amsterdam ii vorbeste cu acest prilej de spätarul Milescu, al cärui spirit si cunostinte le laudä. Astfel moldoveanul Milescu, care a colindat o lume intreagä, de la tärmurile Senei pinä in Extremul Orient, a stat in relatii cu oamenii de seamä ai timpului si a izbutit sä-si creeze un nume care a trecut cu mult peste hotarele tärii sale. Care a fost activitatea lui, in ce directii s-a indreptat fi ce importantä are ea pentru culturä noasträ?
OPERA

Nicolae Milescu ifi desävirfise instructiunea in marea fcoalä a patriarhiei din Constantinopol, un fei de universitate in care, pe lingä culturä teologicä in forma bizantino-ortodoxä, sträbätuse un puternic curent de culturä occidental adus de cätre profesorii greci care-fi formaserä culturä in unversitä- tile Italiei. Aceastä fcoalä a patriarhiei prezenta lui Milescu, afadar, un intere- sant amestec de culturä occidentalä fi de culturä orientalä. Prin unele din scrierile sale cu caracter teologic, dogmatic, activitatea lui Milescu se apropie de culturä orientalä fi este o continuare a literaturii religioase; prin altele — fi in special prin discutia dacä culturä elinä este superioarä celei latine fi prin ziarul cälätoriei in China — Milescu se apropie de culturä occidentalä. In activitatea lui Milescu deosebim douä faze. In prima, activitatea lui s-a desfäfurat prin scrieri in limba maternä; dupä ce a trebuit sä päräseascä pentru totdeauna tinuturile noastre, Milescu, intrind in serviciul tarilor, a dezvoltat o activitate in limba slavonä. ACTIVITATEA !N LIMBA ROMÄNÄ. Operele lui Milescu in limba romänä sint urmätoarele: 1. Istoria despre sfinta icoanä a Prea Sfintei noastre stäpine Näscätoare de Dumnezeu Maria, 1655. S-a pästrat intr-o copie a mitropolitului Moldovei Ghedeon, din 1723, publicatä de Melchisedec in Cronica Romanului, II, p. 87. Aceastä operä cuprinde istoricul legendär al unei icoane ce se aflä in mänästirea Neamtu fi care ar fi fost däruitä, dupä Milescu, de Ion Paleo- logu lui Alexandru cel Bun. Pe timpul cind Moldova lui Alexandru cel Bun, spune legenda, trimisese solii säi la consiliul din Florenta, Ion Paleologu — pe atunci print de coroanä — a trecut prin Moldova, unde i-a iesit inainte voievodul moldovean cu clerul si boierii säi. Fiul impäratului a rämas incintat de frumusetea si bogätia tärii, de cumintenia si evlavia poporului si, citiva ani mai tirziu, urcindu-se pe tronul tatälui säu, trimite ca dar lui Alexandru o coroanä imperialä si o icoanä fäcätoare de minuni, ce se pästreazä la mänästirea Neamtu. 2. 0 altä operä in limba romänä, cu caracter teologic, este o serie de intrebäri si Räspunsuri traduse din limba greceascä, dupä opera patriarhului Atanasie al Alexanariei. Este un fei de catehism al confesiunii ortodoxe, in care, sub formä de intrebäri si räspunsuri, se trateazä despre problemele fundamentale ale dogmei, precum: natura lui Dumnezeu, trinitatea, Sfinta Fecioarä, angeologie si eshatologie: natura ingerilor si numärul lor, raiul, natura diavo- lilor, päcatele etc. Opera se pästreazä intr-un manuscris al Academiei Romäne, publicat de C. C. Giurescu. In aceastä scriere cu multe „intrebäri de folos" se aflä intre altele si urmätoarea frazä interesantä privitoare la originea limbii
:232

noastre: „Dumnezeu se zice pre limba greceascä theos, iar pre limba latineascä dens, iar rumäneste se chiamä Dumnezeu, care nume este luat de la latinie, in ce chip si mai jumätate de limbä romäneascä este luatä de la latini“. 3. Vechiul Testament. Opera de cäpetenie a lui Nicolae Milescu pe tärimul literaturii noastre religioase a fost traducerea de pe izvorul grecesc a Vechiu- lui Testament, care lipsea pinä atunci. Se ftie cä Psaltirea face parte din ciclul primelor traduceri romänesti; se mai stie cä romänii din pärtile Banatului, atrasi la calvinism, incercaserä pe vremea lui Coresi o traducere a Vechiului Testament, dar din toate strädaniile lor a apärut, in Palia de la Orästie, numai primele douä cärti: Crearea lumii si Iesirea evreilor din Egipt. 0 traducere integralä a Vechiului Testament nu aveam. Aceastä operä grea a intreprins-o la noi, pentru intiia datä, Nicolae Milescu. Din nenorocire, izvo- dul lui n-a ajuns pinä la noi — si nici mäcar o copie de pe el. Dar avem dovezi indiscutabile de existenta si circulatia lui. O traducere, munteanä dupä cum dovedefte analiza limbii1, fäcutä in a doua jumätate a veacului al XVII-lea si pästratä in colectia de manuscrise a Academiei Romäne sub cota 4389, spune in Cuvint inainte cätre cititori —- cä: „Am nevoit a prepune aceastä sfintä carte a Legii Vechi, carä se chiamä Biblia, toatä cu toti prorocii, cä Leagea Noaoä, adecä Evanghelia si cealelalte cärti ale Apostolilor toate se aflä multe pren bogate locuri fi cu mina scrise si in tipariu date pre limba noasträ rumäneascä, iar de aceastä cartia a Legii vechi noi rumänii foarte sintern lipsiti“. Si stäruind mai departe asupra faptului cä „toatä Cartea Legii vechi fi cu toti prorocii pre limba rumäneascä pinä acum... nu foarte s-au aflat prepusä“, adaogä imediat: „Iarä numai un izvod, scris cu mina, care l-au fost prepus Nicolae Späta- riul Moldovan, dascal fi invätat in limba elineascä, care 1-au izvodit de pre izvodul elinesc, ce se-au fost tipärit la Frangofort (Frankfurt); ci insä fi izvodul acesta pentru multa pripä a acelui prepuitoriu, care se-au gräbit curind a-fi tälmäci fi a-fi scrie, aflatu-sau ...2 fi prea mare inväluialä care era lucru foarte cu greu a in ... acum fi noi, nu doarä pentru vreo ftiintä a ... desävirsit a vrea unei limbi streine ..." Pagina insä esteruptä tocmai aci unde pasajul este mai interesant, dar, din ftirile pe care le gäsim pe verso, rezultä cä textul lui Milescu a stat continuu sub ochii noilor traducätori, care 1-au folosit, cäci iatä ce stä scris — reproducer» aci pasajul intreg, fiindcä nu a fost reprodus de nimeni din cei ce au semnalat manuscrisul: „Insä fi de aceasta-ti facem in ftire, o, iubite cetitoriu, ca sä ftii cä la elini, adecä la greci, cartea a treia a Ezdrei nu se aflä scrisä, ce numai ce sint 2 cärti. Pentr-aceaia nici in izvodul cel rumdnesc, care an fost prepus mai denainte de Nicolae Spätar nu fu scris, iar in izvodul cel slavonescü fi cel latinesc fiind si aceastä carte a treia a Ezdrei tipäritä, acum, fi noi o am prepus fi aceaia in stihuri3. Iarä cartea a treia, a macaveilor, in izvodul cel latinescu nu iaste, iar in cel slovenesc si in cel elinesc iaste, ce nie acasta ... de noi incä nu se-au läsat, ce se-au prepus. Iar aceftiia, stihuri pre margine la capete nu i se-au pus, ce afa se-au afezat, färä de stihuri, precum iaste la slovani fi la elini fi cum sä
1Interesantä este si nota scrisä cu cernealä rosie pe ultima scoartä a manuscrisului: „Ana Stirbeica, fiica dumnealui räposatului Golescului, biv-vel spätar am scris. Mai 31, 1765, fiind de 233 ani 45.“ 2Foaia ruptä. 3Este vorba de citatele de pe margine.

aflä fi in izvodul cel rumänesc cartea acasta toatä, tot färä de stihuri." Textul acestei traduceri muntene — pe care noi inclinäm a o atribui fratilor Greceanu —■ a fost utilizat, precum a observat si colegul St. Ciobanu, la noua retraducere a Bibliei din 1688. Dacä tinem seamä de faptul cä Biblia lui $erban a fost la noi continuu in circulare pinä la traducerea pärintelui Gala Galaction, atunci se va intelege mai bine insemnätatea operei lui Nicolae Milescu, din nenorocire pierdutä. Cu acestea fi cu traducerea unui mic Molitvelnic, continind rugäciuni de searä, traducere fäcutä pentru nevoile sufletefti ale domnitorului Gheorghe Stefan, pe cind acesta träia in exil la Stettin, se incheie activitatea lui Milescu in limba romänä. ENCHIRIDION. Dupä trecerea in Rusia, Milescu inträ in serviciul tarilor si activitatea lui se desfäsoarä de aci inainte in limbi sträine. Ca o punte de trecere intre activitatea lui in limba romänä si cea de mai tirziu in limba rusä, putem considera opera pe care a publicat-o la Stockholm: Enchiridion EyxsipiSiou sive Stella Orientalis Occidentali splendens, id

est sensus ecclesiae orientalis scilicet graecae, de transubstantione Domini aliisque controversiis, a Nicolao Spadario -Moldovalaccone <sic>, barone ac olim generali Wallachiae, conscriptum Holmiac (Stockholm) mense Februarii, sau pe romänefte: Manual Steaua Orientului strälucind in Occident, adicä felul cum intelege bisericä orientalä ortodoxä dogma transubstantierii Domnului si despre alte controverse, de Nicolae Milescu Spätarul moldo-valah si odinioarä general al Valahiei, scris in Stockholm in luna februarie.

Nicolae Milescu a scris aceasta operä dupä stäruinta agentului diplomatic al Frantei la Stockholm, Arnauld de Pomponne, cu care se impriete- nise. Arnauld de Pomponne era inrudit cu marele teolog si savant de la Port- JRoyal, Arnauld, una din figurile marcante ale culturii franceze din epoca lui Ludovic al XIV-lea. Arnauld scrisese, impreunä cu Nicole, celebra Logicä de la Port-Royal si a fost un apärätor fanatic al jansenismului impotriva protes- tantilor. El intrase intr-o polemicä aprinsä cu pastorul calvin Jean Claude, pe chestia interpretärii dogmei transubstantierii fi a altor puncte de diver- gentä intre catolici si calvini. Jean Claude sustinea cä, in privinta acestei dog me, protestantii sint aläturi de ortodocfi. Atunci Arnauld a scris rudei sale, ambasadorul Frantei la Stockholm, care s-a adresat pentru lämuriri lui Milescu. Din indemnul marchizului de Pomponne, Milescu a scris astfel opera sa Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens in limba latinä si greacä. Marchizul a trimis apoi aceastä operä, tipäritä la Stockholm, lui Arnauld si Nicole, care s-au folosit de ea, reproducind textul latin al lui Milescu in räspunsul pe care 1-au dat lui Jean Claude, prin scrierea lor intitulatä La perpetuite de la foy (cap. IV). activitatea teologic-istoricä din rusia. Dupä aceasta Milescu trece in Rusia, unde, pe lingä insärcinarea de a traduce corespon- denta diplomaticä de la Ministerul de Externe, e indemnat sä imbogäteascä literatura ruseascä cu lucräri teologice si istorice, menite, in bunä parte, sä prezinte pe rusi ca pe liberatorii popoarelor crestine de sub jugul turcilor. Sub imboldul sferelor conducätoare ale bisericii din Rusia, Nicolae Milescu traduce o bibliotecä intreagä de cärti cu caracter, in parte, teologic. Asa, de exemplu, traduce Aritmologhion, un curios tratat care cautä sä explice simbo- lica numerelor (3, 7, 9 etc.), fi Hresmologhion. 0 altä carte, cu titlul Culegeri de patru monarhii sau Profetiile lui Daniel, tradusä dupä un manuscris grecesc al lui Paisie Ligaridis, este o operä in care se expun profetiile fäcute de Daniel lui
:234

Nabucodonosor, asupra celor patru monarhii care aveau sä stäpineascä, succesiv, lumea (haldei, persi, romani, bizantini). Dar aceastä operä, intr-un manuscris copiat de Milescu insufi pentru Petru cel Mare, se incheie cu un epilog care dädea glas nädejdilor pe care ai säi fi creftinii din Balcani le puneau in ridicarea Rusiei: „Rugäm <pe Dumnezeu) sä ridice pe tarul nostru autocrat fi ales de Dumnezeu, Petru Alexievici... ca sä poatä cu mina sa puternicä fi bratul säu räzbunätor sä distrugä fi sä invingä mirfavul neam al lui Mahomet... fi sä ridice semnul credintei celei drepte ca odinioarä Constantin cel Mare". O altä operä, Sibilele, trateazä despre prorocirile Sibilelor privitoare la diferitele impärätii care vor stäpini, pe rind, lumea. Cartea cuprinde intere- sante aluzii la distrugerea impärätiei turcefti prin Rusia, ca de pildä: „Vai vouä saracinilor fi arabilor, cä vulturul cu douä capete de la nord — este vorba de stema ruseascä — va distruge puterea voasträ a musulmanilor prin arm eie crucii. Impärätia voasträ va fi nimicitä". Un alt manuscris, Vasilologhion, este un fei de istorie universalä, cuprin- zind biografiile impäratilor perfi, apoi asirieni, romani fi bizantini, un fei de cronograf, care dezvoltä ideea monarhiei de drept divin, idee foarte scumpä tarilor de atunci. Un dictionar grec-latin-rus, defi pierdut, a intrat totusi 111 compozitia lucrärilor lexicografice ae acest gen in Rusia. ln sfirsit, o altä operä se referä la constructia bisericii Sfinta Sofia din Constantinopol, dar aceastä carte nu este, cum ne-am fi asteptat, o scriere istoricä in care sä ni se mfätiseze imprejurärile 111 care a avut loc zidirea bisericii, ci ea cuprinde mai mult legende populäre despre minunile ce s-au arätat cu prilejul inältärii faimoasei biserici, scoase probabil dintr-un cronograf bizantin. Mai tirziu insa, Milescu se emancipeazä din cercul acestor idei cu caracter religiös si istoriografic tendentios si se ridicä, prin ziarul cälätoriei in China, pe culmi nemaiatinse pinä la el in cultura ruseascä. CÄLÄTORIA !N CHINA. Cea mai importantä dintre operele lui Nicolae Milescu, scrisä in timpul pribegiei sale in Rusia, este ziarul cälätoriei prin Siberia in China. Nu stim peripetiile drumului de la Moscova pinä la Tobolsk, deoarece ziarul lui Milescu incepe cu povestirea cälätoriei de la Tobolsk inainte. Ple- carea din Tobolsk se face in ziua de 2 mai 1675, intr-o duminicä seara, pe riul Irtici, in vase vislite cu lopeti. De la confluenta cu Obi se indreaptä spre räsärit, si, urmind linia riurilor, merge cätre lacul Baical. De acolo, trecind printre iurturi de mongoli, urcä munti, täind ape de-a curmezisul, sträbate cimpii aproape pustii. Iarna ii apucä pe cale, in regiunile lacului Baical. Vinturile se dezläntuie cu furie; ninsoarea si zloata ii biciuie aspru. Drumul prin aceste tinuturi necunoscute este din ce in ce mai anevoios. „Am stat — serie Milescu la 26 decemvrie — lingä riul Argun toatä ziua, ca sä se odih- neascä vitele, ca sä le mai adäpostim si sä le hränim, deoarece caii si cämilele stätuse in drum si ologise atit, incit a trebuit sä le facem papuci de papurä. Lemne n-am avut decit de sälcii uscate." Din pricina frigului fi a oboselii, cämilele fi caii mor pe drum. Merindele se gäseau anevoie. Populatia nomadä din acele tinuturi, cum ii zärea din depärtäri, o lua la fugä cu türme cu tot; in alte pärti se pomenesc impre- surati de tungufi imbräcati in zale fi inarmati cu arcuri. In sfirfit, cu multä greutate, izbutesc sä-fi croiascä drum si sä 235 repeadä inainte un sol, spre a da de veste autoritätilor chineze cä

sosefte ambasada rusä. Pe la inceputul lui ianuarie, pe coasta unui deal, Milescu intilnefte pe trimisul säu insotit de vreo faizeci de chinezi. „Slavä tie, Doamne!" noteazä el, usurat, in ziarul säu de drum. Autoritätile chineze de la granitä, dupä ce se intereseazä mai intii asupra intentiunilor cu care vin — dacä aduc pace sau räzboi — cer sä li se prezinte scrisorile pe care le aveau asupra lor. Este aci inceputul unei lungi contro- verse de protocol, care va dura tot timpul federii lui Milescu in China. Chinezii vroiau sä se convingä dacä intr-adevär Milescu este purtätorul unei scrisori a tarului fi, mai ales, dacä are la sine — precum anuntaserä solii — scrisoa- rea imparatului chinez cätre tarul Rusiei. In zadar incearcä Milescu sä le demonstreze cä el este ambasadorul tarului fi ca atare n-are sä predea scrisorile decit in miinile imparatului Chinei. Mandarinii nu se dau bätuti. Si numai dupä ce acesta le aratä scrisoarea impäratului lor, intr-o cutie acoperitä cu mätase galbenä, mandarinii, cuprinfi de evlavie, cad in genunchi, fiecare puindu-si-o la cap,, cum se obisnuieste la noi in biserica, in fata altarului, la sfintele daruri. Dar cu aceasta nu se curmä formalitätile chineze. Ambasada este opritä pe loc pina la sosirea din Pekin a lui askaniama, al patrulea in rang din impä- rätia chinezä, reprezentantul Ministerului de Externe. Pe la sfirsitul lui februarie, soseste si ashaniama si incepe o discutie lungä: care din ei trebuie sä facä vizitä mai intii celuilält ? Dupä gäsirea solutiunii care a salvat demnitatea ambilor demnifari, incepe o altä discutiune. Askaniama pretindea sä vadä scrisoarea tarului, ceea ce Milescu nu admitea nici in ruptul capului. Chinezul se vede nevoit sä comunice aceasta la Pekin. Pe la inceputul lui aprilie, askaniama primeste ordinul sä aducä in capitalä ambasada ruseascä. tn acest interval, rusii sär- bätoresc Pastele. Chinezii urmäresc cu interes obiceiurile ortodoxe. ale rusilor si, incetul cu incetul, se face o apropiere sufleteascä intre cele doua tabere. Chinezii trimit lui Milescu orez, fructe si legume. Milescu pune pe cazacii säi sä einte cintecul lor popular:
Dunäre, Dunäre.

La 26 aprilie, din ordinul impäratului Chinei, caravana se pune in mi$- care si, trecind prin pustiul Gobi, unde caii si cämilele se afundau in nisip pinä la genunchi, ajung, dupä multe alte greutäti, la zidul cel mare al Chinei, unde li se deschid portile de fier cätre Pekin. Aci din nou se reia discutia de protocol de la granitä. Este interesantä lupta aprigä si indelungatä — aproape o lunä de zile — pe care o duce, pe chestie de etichetä, Milescu al nostru, zelos de a apära demnitatea si prestigiul tarului, cu mandarinii, care tineau cu sfintenie sä nu se stirbeascä nimic din uzul consacrat din bätrini. Pentru ca pertraetärile sä poatä merge mai usor, mandarinii aduc un european, pe iezuitul Ferdinand Verbiest, originär din Olanda, care träise 28 de ani in China. Acesta incepe conversatia in limba chinezä, dar aflind cä solul cunoaste limba latinä, continuä discutia cu el direct in latineste, spre marea uimire a mandarinilor. tn sfirsit, dupä discutii prelungite o lunä de zile, se tine un mare consiliu de mandarini, in care se hotäräste sä se adopte o solutie intermediarä, menitä sä salveze onoarea celor doi impärati: Milescu trebuia sä dueä la palatul imperial din Pekin scrisorile de acreditare, pe care insä nu avea sä le dea in mina marelui han, ci sä le depunä in mina marelui kolai. Potrivit acestei intelegeri, in ziua de 4 iunie, din porunca impäratului, se pregäteste la palat locul de primire a ambasadei. Inainte de räsäritul soarelui, se trimit, la conacul unde fuseserä gäzduiti solii
:236

Rusiei, cai. Ambasada incalecä si Milescu depune scrisorile de acreditare inaintea marelui kolai, care era rudä apropiatä a impäratului si mandarinul care guverna intreaga China. Dupä aceasta ambasada rusä se retrage, färä a spune un cuvint. Tree apoi vreo 11 zile. Im par at ul astepta ca sä se aseze lunä plinä. ln ziua de 15 iunie, dupä ce se asezase luna plinä, impäratul cheamä din nou ambasada la palatul säu. Inainte de räsäritul soarelui, li se aduc cai, si solul cu suita sa porneste spre palat. Milescu descrie apoi tot pitorescul exotic si bogätia feericä a curtii si a tronului imperial din Pekin. Insotitä de un intreg alai, ambasada sträbate drumuri pavate cu marmorä, merge printre pavilioane inalte de cärämidä rosie, acoperite cu tigle galbene si cupole aurite, traverseazä piriiase cu podete fantastice de marmorä albä sculptatä, se strecoarä pe sub cinci rinduri de porti, trece prin grädini cu copaci mari si flori exotice si, in cele din urmä, ajunge in sala tronului. Aci, inaintea unei scäri de marmorä, ii asteptau oameni de serviciu imbräcati in haine rosii, arcasi imbräcati in aur si ostasi cu länci uriase si cu cozi de leoparzi. Milescu noteazä cu amänuntime ceremonialul primirii solilor la curtea din Pekin, ceremonial statornicit printr-o traditie secularä, in forme de o fixi- tate aproape hieraticä; el ne povesteste, cu vioiciune, si incercarea lui de a infringe, in cinstea tarului pe care il reprezenta, protocolul chinez ce i se pärea umilitor pentru un european si un ambasador. Impäratul era un tinär de 23 de ani. In jurul lui, stäteau fratii säi, imbräcati in blänuri albe, si nobilii, cu pene de päun pe cap. Se serveste ceai; impre- jur cintä muzica, pe cind in vase de bronz ard mirodenii. Receptia se sfir- seste färä ca ambasada sä spunä un singur cuvint. Impäratul insusi este minunat de persoana ambasadorului si trimite, dupä a doua receptie, un pictor sä-1 zugräveascä in portul lui de la receptie, cu blana pe el si cu lancea si buzduganul in minä. Acest portret, trecut apoi ambasadei chineze din Paris, se pästra incä la inceputul räzboiului mondial. Citeva zile mai tirziu, solia ruseascä este primitä la masä. Impäratul adreseazä abia acum, prin interpret, cuvintul solului, interesindu-se de virsta, talia si anii de domnie ai tarului. Dar cätre sfirsitul lui august, relatiile dintre ambasadä si curtea chinezä se räcesc, din cauzä cä Milescu nu voia sä primeascä, dupä datinä, darurile cätre tar in genunchi si pentru cä scrisoarea impäratului chinez cuprindea termeni de mindrie, care erau considerati de sol ca jignitori pentru demnitatea tarului. Din aceastä pricinä, ambasada, luind darurile, primeste ordinul sä päräseascä imediat Pekinul. La 1 septembrie spätarul Milescu pleacä, ducind cu el pentru tar un splendid rubin cumpärat de la un mandarin. Ambasada apucä pe acelasi drum pe care venise. La 7 iunie sosesc la Ienisei, dar aci ii astepta o surprizä nepläcutä. Sint opriti in cale din ordinul noului tar, Teodor Alexievici; sint perchezitionati; li se confiscä lucrurile de pret, intre altele un rubin mare, „diamantul cit un ou de porumb" de care vorbeste Neculce, cumpärat in China pentru tar; dar, in sfirsit, li se ingäduie drumul spre Moscova. Intimplärile acestei cälätorii au fost povestite de Milescu in forma de rapoarte oficiale in limba slavo-rusä. Opera este alcätuitä din trei cärti: despre traversarea Siberiei, a doua despre misiunea lui in China, si a 237 treia, o descriere generalä a Chinei. Aceastä ultimä carte este insä,

dupä cum a arätat John F. Baddeley, o compilatie, pe alocurea chiar traducere dupä opera scrisä in limba latinä a iezuitului Martini: Atlas sinensis. Era firesc ca Milescu, dupä ce a descris peripetiile drumului säu pinä la Pekin si misiunea lui la impäratul Chinei, pentru a satisface curiozitatea tarului, sä caute a-i prezenta si o infätisare generalä a Chinei din punct de vedere istoric si geografic. Dar cum el nu väzuse decit o parte restrinsä din teritoriul chinez, a recurs atunci la opera lui Martini, pe care a tradus-o in ruseste, intercalind si multe observatii personale. Exceptind deci aceastä parte de compilatie, opera lui Milescu nu este numai ziarul plin de peripetii al unei ambasade trimisä in misiune diplomaticä in China, ci este in acelasi timp si o carte modernä de explorare stiintificä a unor tinuturi pinä atunci putin cunoscute

:238

europenilor. Calätorind pe drumuri necunoscute, printre popoare de rase diferite, vislind pe riuri pe care nu mai vislise nici un european pinä la el, curiozitatea vesnic treazä a acestui moldovean din secolul al XVIIlea se opreste asupra configuratiei solului, descrie in amänuntimi riurile pe care le sträbate, noteazä aspectul particular al muntilor, face mäsurätori topografice, se opreste indelung ca sä observe tärmurile lacului Baical, „care nu s-a väzut nici de geografii vechi, nici de cei moderni. Au descris lacuri si bälti mult mai mici, iar despre Baicalsca, care este atit de mare, nu au pome- nit nimica". Pentru a-1 descrie, sträbate lacul, il inconjoarä, incearcä sä-i mäsoare adincimea; descrie tärmurile stincoase, vorbeste despre muntii cu fruntile acoperite vesnic de nea, despre gheata lacului groasä de un stinjen si care tine aproape o jumätate de an, despre pädurile de cedri. Dar pe Milescu nu-1 intereseazä numai aspectul geografic al tinuturilor, ci si cel etnografic. Privirea lui iscoditoare cautä sä prindä si viata specific omeneascä pe care o träiesc populatiile asa de variate ca infätisare, pe acele indepärtate meleaguri: ocupatia, arm ele, manifestärile religioase, supersti- tiile. De pildä, despre ostiaci ne spune cä: „Au meceturi in care sint idoli sculp- tati de argint, aramä si de lemn, de felurite forme“; cä „se inchinä stind jos; cad in extaze si däntuiesc: iar cind ucid in pädure un urs, il tiräsc in curte si in casä si, trägind cu arcurile, infig in el sägeti si-1 bat si sar si joacäzicind cä se roagä lui Seitan (diavolul), care, dupä cum cred ei, merge din curte in curte“. Tot materialul acesta vast de observatii variate este expus intr-un stil plin de sobrietate si coloare, din care nu lipsesc uneori si accente de duiosie. Pe tärmurile Ieniseiului, la 7.000 km depärtare de Moldova, incintat, intr-o zi de primävarä, de lanurile inverzite care luceau in bätaia soarelui, gindul lui inviorat se intoarce spre plaiurile copiläriei si atunci noteazä, miscat, in ziarul de cälätorie: „Partea locului este foarte mindrä, aducindu-mi aminte de Moldova, iar fluviul Ienisei de Dunäre“. Opera aceasta i-a cistigat pe drept lui Milescu un renume european. Un savant englez contimporan, vorbind despre el, il caracterizeazä astfel: „Situatia si faima lui este unicä. Nu poate fi mai]u§or de arätat cit de mare contrast era intre acest invätat romän si intre cazacii inculti, inaintasii lui, in cercetarea drumului spre China. Ce a scris formeazä un intreg bogat de informatiuni topografice asupra Asiei de nord, remarcabil prin intindere si preciziune. Pentru timpul cind a fost scris, nu are comparatie in istoria literaturii rusesti. Mai mult, dacä läsäm la o parte China, e färä comparatie in literatura lumii.“ Din nenorocire, aceastä operä a lui Milescu, scrisä intr-o limbä sträinä» a circulat mai mult in lumea slavä si greacä, a atitat curiozitatea unor savanti din Occident, dar nu a rodit cultura noasträ nationalä §i nici pinä astäzi nu avem incä in limba romänä o traducere completä si corectä a ziarului de cälätorie in China.
BIBLIOGRAFIE Ziarul cälätoriei in Siberia si China s-a pästrat in citeva copii ms. in Biblioteca publica imperialä din Petrograd, si o alta in Bibliotheque Nationale din Paris (nr. 35, fond slav), copiat in 1685, „prin grija bunului prieten loan Gav. Sparvenfeldt“, lingä Moscova. O versiune rusä,.

1

publicatä de I, A r s e n i e f f , in Zapiski Imperat. Russk. Geograf. Obdtestva, St. Petersburg, 1882, a fost tradusä de timpuriu in limba greacä de „tineri studiosi din Moscova“ si reväzutä de Hrisant Notara, nepotul patriarhului Dositei al Ierusalimului. In ms. grec din Bib'ioteca Academiei Romäne, nr. 154 (f. 180 v. si urm.) are o dedicatie cätre Constantin Brincoveanu din Moscova, 1694. Dupä un manuscris al versiunii grecesti incomplet si plin de erori — dupä cum observä el insusi — G. S i o n a tradus prima parte: De la Tobolsk pinä in China. Ncte de cälätorie de Spätaru. Nicolae Milescu, 1675, traduse dupä unü textü grecescii, in Analele Academiei Romäne, seria Il-a, tom. X, Memoriile sectiunii istorice, Bucuresti, 1888, p. 89—181. Traducerea lui Sion a fost reprodusä de M i r o n N i c o l e s c u , Primal cälätor ronian prin Siberia si China, Bucurefti, 1905 (extras din Buletinul Geografie, II, 1904). Fragmente din Descrierea Chinei (cap. 4 si 5) dupä codicele D. Russo in versiunea greceascä si traducerea romäneascä, la C. C. G i u r e s c u , Nicolae Milescu Spätaml, in Analele Academiei Romäne, s. Ill, tom. VII, mem. 4, Buc., 1927, p. 26 — 50. Textul intregii opere a lui Nicolae Milescu a fost publicat in traducere englezä de J o h n F . B a d d e l e y , Russia, Mongolia, China, 2 vol., Londra, 1919. O traducere in limba romänä dupä textul lui Baddeley, cu greseli si omisiuni, a dat E m. C. G r i g o r a s , Spätaml Nicclai Milescu in China, Bucuresti, 1926, Ed. Casa Scoalelor; ed. a II-a, 1941. Un manuscris grecesc necomplet, cuprinzind textul cälätoriei in China si pästrat in Biblioteca Universitätii din Iasi (sub nr. 163), a fost semnalat de L u c i a n P r e d e s c u in Ade- värul literar si artistic pe 1930 (IX, seria a II-a, nr. 476). O altä operä greceascä despre Pägimtl Mohamet si despre cele patru imperii dupä profetul Daniel, publicatä de N. I o r g a sub titlul Oeuvres inedites de Nicolas Milescu (Academie routnaine. Etudes et recherches, III), Bucarest, 1929, cu o prefatä in limba francezä despre opera lui Nicolae Milescu si un rezumat. Opera nu este insä a lui Milescu, ci a ieromonahului Anastasie Gordos, dupä cum a arätat D. R u s s o in Studii istorice greco-rcmäne. Opere postume, I, Bucuresti, 1939, p. 337—339. Istoria despre sfinta iccanä (care a fost tradusä si in limba rusä) a fost publicatä in Crcnica Romanului, Bucuresti, 1874, I, p. 87 — 90, de episcopul M e l c h i s e d e c . Un fragment c’in opera Carte cu multe intrebäri a fost publicat in anexa studiului : C. C. G i u r e s c u , Nicolae Milescu Spätarul. Contributiuni la epera sa literarä, Analele Academiei Rcmane, Mtmcriile sect, istorice, seria IH-a, tom. VII, Mem. 7, Bucuresti, 1927, p. 51 — 53. Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens, Stockholm, publicatä in Perpetuite de la foy de V Eglise catholique touchant V Eucharistie <par A. A r n a u l d e t P . N i c o ] e>, Paris, 1669, vol. 2, p. 50 — 54, si V. L e g r a n d , Bibliographie helleniqtte du XVII-e siecle, t. II, p. 248, III, 287. Studii asupra vietii yi operei lui N. Milescu. Lucrärile de cäpetenie asupra lui Milescu sint azi P. P. P a n a i t e s c u , Nicolas Spathar Milescu (1636—1708), Extrait des Melanges de l'Ecole Routnaine en France, 1925, I-ere partie, Paris, Gamber; C. C. G i u r e s c u , Nicolae Milescu Spätaml. Contributie la opera sa literarä, Analele Academiei Romäne, sect, ist., seria Ill-a, tom. VII, mem. 7 (in anexä se publicä si un fragment din Cärti cu multe intrebäri), Bucuresti, 1927. C. C. G i u r e s c u , pe lingä informatii noi, pune la punct si chestiunea privitoare la raporturile dintre ziarul cälätoriei lui Milescu in China $i opera iezuitului Martini, apärutä !a Amsterdam in 1655: Atlas Siniensis, insotit de Situs provinciarum imperii Sinici, pe care Milescu a cunoscut-o si a utilizat-o. Dintre lucrärile mai vechi mentionez: B. P. H a s d e u , Viata si faptele si ideile■ lui Nicolae Spätarul Milescu, in Traian, II, 1870, numerele 7 — 9, 11—12, 14, 16. Studiul este neterminat; E m i l e P i c o t , Notice biographique et bibliographique sur Nicolas Spathar Milescu, ambassadeur du tsar Alexias Mihajlovic en Chine, Paris, 1883 (Extrait des Melanges orientaux); I. H u d i t a, Arhiva, Iasi, 1929, p. 87— 103; I. G. D i m i t r i u , in Rev. fun- datiilor regale, VII, 1940. Despre viata si cälätoria in China: I. S i m i o n e s c u , Niculai Milescu hi China, Bucuresti, Cartea romäneascä, 1925. Despre Biblia lui Milescu: V. D r ä g h i c e a n u , in Convorbiri literare, 1915, p. 107-4; I . B i a n u , Analele Academiei Romäm, seria II, tom. XXXVIII, partea administrativä si dezbaterile, p. 5 — 6 ; N . I o r g a , ln legäturä cu Biblia de la 1688 si Biblia de la 1667 a lui :240

p. bizantinilor.lui Teofil de la Rimnic. Cel mai popular cronograf a fost al cälugärului Manasses. Milescu. in Bizant. asirienilor. p. Nicolas Spathar Milescu.lor. persilor. 220—234. pe cälugärii cronicari din veacul al XVI-lea: Macarie si Azarie.. 786 — 787. Tecuci. curs litografiat tinut la Fac. Nouveaux details sur le Spathar N. p. II. tradus in limba slavä. III. revenit de curind la Academie. s. Epoca lui Const.R. ca Dosoftei fi Miron Costin. CRONOGRAFELE 1915. cronografele au fost mult räspindite si citite la noi. Intemeindu-se pe precuvintarea ms. 32) primitä si de E. K a r a d j a.bilitä de C o n s t . Bucuresti. Paternitatea fraj-ilor Greceanu $i a stolnicului Const. Despre Milescu si legäturile lui cu Rinhuber: A. S o l o m o n .lor odatä cu creatiunea lumii. 347-356. acele repertorii de istorie universalä care au fost alcatuite. sustine cä Milescu este traducätorul Bibliei lui Serban. O comparatie intre ms.R. si continuau apoi cu istoria evreilor. St. 1872. B i t a y. dupä cum s-a väzut la p. 4389 B. de lit. destul de intens. p. Biblia de la Bucuresti (1688). Incepute in secolul al VI-lea cu Malalas.ficate. ele au fost necontenit ampli. P i c o t. egipteni. imbräcatä in piele. cel care a tradus pe vremea lui Matei Basarab si Pravila de la Govora. II. p. . grecilor. vechi. pinä in secolul al XVII-lea la Dorotei al Monembaziei si la Cigala. Contributii la viataluiNicolae Spätarul. dupä cum s-a väzut. p. mem. Prin materialul biblic prescurtat. citeva note ne destäinuie cä manuscrisul . 418 si urm. tom. 4389 din B. si prin acestia. Brincoveanu. Despre Molitvelnic si alte lucräri: N. Tranzitia de la literatura religioasä la literatura istoriea o i’ormeaza cronografele. de lit. prescurtate. prin anecdotele istorice interesante. Pe scoarta legä. curs litografiat -finut la Facult. Ele incepeau povestirea evenimente. Contributiuni nouä istorico.A. Bibliogradia completa a operelor rusesti ale lui Nicolae Milescu in studiul amintit mai sus al lui P. C a r t o j a n. Codicele pribeagului Gheorghe Stefan Voiä (Extras din Anuarnl Institutului de istorie nationalä din Cluj. 11 si 19. in Revue histm'ique du Sud-Est europeen. P. a fost räspindit in vechile noastre mänästiri si a influentat.literare. prin numeroasele legende apocrife. in Analele Academiei Romäne. prin bogatul strat folcloric si. CRONOGRAFE DE ORIGINE SLAVÄ Cel mai vechi cronograf cunoscut in limba romäneascä a fost tradus in anul 1620 de cälugärul oltean Moxa Mihail. si reluänd o pärere mai veche a lui Hasdeu (Traian. Cronograful lui Manasses. care si-a scris opera in versuri pline de flori retorice si de inversiuni sintactice. in Dacoromania. in sfirsit. ducind la concluzia cä Biblia lui §erban a utilizat versiunea ms. ducind povestirea evenimentelor pinä la moartea impäratului Nichifor Botniatul (1081). chiar in perioada neogreaeä... din Bucuresti. C i o b a n u . 1932. si N. Bucuresti. D r ä g a n u . nr. C. indirect pe Ureche. tot acolo. Cantacuzino asupra traducerii Bibliei lui Serban a fost resta. 1924.A. ist. 169— 174. III (1921). p. p. romänilor. mergind pinä in vremea scriito.. I. I. Notice biographique sur Nicolas Spatar Milescu.iurii de lemn. 8. impinzitä cu legende apocrife. 181—254) Istoria lit. 175— 178. incorporau toatä traditia biblicä.rului. fi Biblia lui Serban. XXXVIII. El spune cä serie din indemnul episcopu. care a ajuns mai tirziu mitropolit. Ele au desteptat curiozitatea pentru lucrurile istorice si au stat pe masa de lucru a marilor cärturari din trecutul nostru. prin elementele de istorie universalä. 1936— 1937. sint amintite principalele studii rusesti asupra lui Nicolae Milescu. sect. rom. 1940-1941. P a n a i t e s c u .Nicolae Milescu. continuate.

De aciia au dobindit impärätia lu Hristos. pe care o reproducem aci si ca o probä de limbä a timpului. de au petrecut viata ingereascä. pune „odihnä condeiului"." I. vroind sä-si gäseascä o sotie. in caractere chirilice. Bogdan a identificat si publicat izvoarele slave din care si-a alcätuit Moxa a doua parte a compilatiei sale. in douä pärti. ignorind studiul anterior al lui Bogdan. anume Theodora. ajuns in limanul märii. adunä. Dupä izvoarele utilizate. de B. Un asemenea adaos este. ca visla. cronograful a fost publicat in intregime. dupä cum a observat I. Moxa spune cä tälmäceste din „cärti slavonesti". gratioasa legendä a Casiei — un ecou al folclorului bizantin — povestitä concis. ce era semn de nuntä. Moxa cuprinde numeroase elemente care lipsesc din Manasses. pe vremuri. cronograful lui Moxa se imparte. dindu-si seama cä nu poate „afla adincul scripturilor“. Theodora se cununä cu Theofil. Deci gräi cätre dinsa cu ispitä: « Pentru muiare au venit räul in lume». Este asa-numita Arätare tn scurt a celor intimplate de la Adam ptna in zilele noastre (Skazanije vu kratce ■■■). Gregorovici si se pästreazä acum in Muzeul Rumiantov din Moscova." Casia. Bogdan. pe lingä omisiuni insemnate si transpuneri de text. Hasdeu si Bogdan. prin crainici.lui. Am arätat insä in altä parte cä cronograful lui Moxa „nu este o simplä traducere sau prescurtare dupä Manasses. un mär de aur. aduce corabia la tärm. Prima parte §i cea mai intinsä are la baza ei. eroina din aceastä legendä. Cronograful incepe prin a povesti cä impäratul Theofil. copiatä adesea la inceputul analelor moldovenesti in limba slavä. dupä cum nu poate nutnara „stealele ceriului. P.fusese cindva al mänästirii Bistrita. Hasdeu. ca si zeitele din mitul troian. A fost cumpärat. „El väzu — ■ continuä apoi cronograful — o fatä prea frumoasä si inteleaptä.1 1 A se vedea mai pe larg despre aceastä legendä in literatura romäneascä. in palatul säu. cronograful lui Manasses tradus in limba slavä. cäci. nice näsipul märiei“. cum ai zice: Pentru Eva räul fi pentru Precista Maria binele ». unii feate. Domnisoara Margareta Stefänescu. dar cä in genere el extrage ceea ce convenea punctului de vedere religiös §i moral. 24» . §i pentru muiare au in trat si binele in lume. a arätat cä in cronograful lui Moxa se gäsesc pasaj e intregi luate din Manasses. Auzi impäratul si se mirä. Dupä o copie fäcutä de Gr. studiul nostru. Prima parte merge pinä la Mihail. Casia zise cäträ Theodora: « Dobindisi impärätia lumeascä si eu voi nevoi sä fiu impäräteasä ». de zise: « Eu mai inteleaptä muiare de mine nu voi lua ». dar se regäsesc in alte cronografe bizantine". de profesorul rus V. unde cälugärul compilator. in Bucuresti. Tocilescu. De acii se fäcu cälugäritä si s-au inchis intr-o chilie. intre altele. „De-acum s-au scos dentr-alte izvoade. Si dede märul cel de aur. este cunoscuta poetä care a alcätuit cele mai frumoase condace ale literaturii ortodoxe. mCuvente den bätrini. Cea aleasä trebuia sä primeascä din mina impara. Ea räspunse cätre dinsul: « Adevarü iaste. toate fecioarele frumoase si intelepte din impärätie. precum au arätat Gregorovici. care se gäseste anexatä ca introducere la analele sirbesti din veacul al XV-lea si al XVI-lea si care a circulat si in mänästirile noastre.sul care.

sulitele. dupä cit se pare. in sfirsit. Acest cronograf grecesc s-a pästrat in peste 25 de manuscrise. dintre care o versiune.. Moldova fi Rusia. in Analele Academiei Romäne. e concis.a. nici chiote de gloate. mitropolitul Monembaziei. Stilul cronografului. Iatä. jucäri si cintece. Iarä pafii si voevozii pierirä toti. mai iubia decit glas de aläute“.“. in 1584. pline de veselie si de vin dulce. cu amplificäri in altele. fi mai pierdu Baiazid oastea lui cu totul. patriarhul Constantinopolului Eremia al II-lea. seamne de räzboie. a fost publicatä de Martin Crusius in a sa Ttirco. despre Mircea cel Mare. prin contrast. nicie glas de oaste. despre räz. 341. despre invazia lui Mohamed in Moldova: „fi biruirä atunce turcii.boiul lui Stefan cel Mare la Racova: „si perirä atunce turci multi färä numär“ . scoase din mai multe cronografe bizantine fi sporitä. segeatele. 1 H a s d e u . intreprinsä cu scopul de a obtine mijloacele necesare pentru a scäpa de datorii scaunul patriarhiei.graecia. intr-o cälätorie prin Tara Romäneascä..44 . in partea finalä. Cronograful versificat al lui Manasses a fost prelucrat in prozä fi amplificat cu fragmente imprumutate din Theofan. 5. In Fiore di virtü in literatura romäneascä. In 1588 Ierotei insotea pe elevul säu. care ducea povestirea evenimentelor pinä la anul 1570. Zonaräs f.1 Iatä acum fi descrierea plasticä a luptei lui Mircea cu turcii. Cuvente den bätrini. afa de se värsa singe mult cit era väile crunte. la Basel. fiul lui Roman): „Coifurele. findcä pinä acum nu ne este cunoscut decit intr-un singur exemplar — fi acela la Moscova. si in sfirsit despre luptele nefericite ale lui Stefan cel Mare la Chilia si la CetateaAlbä. cronograful cuprinde si stiri privitoare la istoria romänilor: despre Dan-voievod. räspindire. CRONOGRAFE DE ORIGINE GREACÄ Cronograful lui Dorotei al Monembaziei. Mai multä räspindire au avut insä cronografele traduse din grecefte. dar traducerea e adesea plinä de vigoare si uneori pitoreascä. cu stiri luate din cronicile sirbesti. Astfel s-a format o cronicä in limba greacä popularä.nitä“. platosele. O altä versiune de pe acest cronograf a fost adusä in Moldova de Ierotei. intitulatä Istoria politicä. Sunetul armelor si räsunul coardelor de arc. toate armele lui erau mai dragi decit mease tinse. Gheorghe Monahul. p. de luptele lui „Iancul Voievod cu turcii in Tara Rumäneascä la Ialov. ce numai ce bea si minca cu mueri frumoase si cu fluere si aläute. Cedren. cäci o citeazä in evocarea luptei de la Rovine: „Si fu räzboiu mare citu se intuneca de nu se vedea väzduhul de multimea sägeatelor. I. deci feacerä räu mare moldovenilor". cu omisiuni in unele pärti. fratele lui Vasile): „Nu iubea sunete de sabii si bucine. Iatä de pildä infätisarea unui impärat räzboinic (Vasile. precum s-a putut vedea si din extrasul de mai sus. care a gäsit ecou $i in sufletul lui Eminescu." Cronograful lui Moxa n-a avut insä. despre „cind s-au inceput a se descaleca tara Moldovei". cunoscutä de bizantinologi sub numele de Cronica de la 1570. si un portret de impärat desfrinat (Constantin.Originalul — slav — al cronografului lui Moxa era deci traducerea unei prelucräri in prozä a lui Manasses.

Moldova domnea atunci Petru Schiopu. 5.44 .

grec originär din Ianina. cu spezele lui Apostol Tigara. sinü Toader Eordachie vel vistiernic". de Mathei Cigala din Cipru.. traduse in limba popularä de cätre Mathei Cigala din Cipru1). de Pätrasco Danovici. Cartea s-a tipärit pe numele mitropolitului Dorotei al Monembaziei („adunatä — spune titlul mai departe — din' diferite adevärate istorii si tradusä in limba popularä de cätre prea sfin. CronogTaful lui Cigala. De la 1392 inainte. Prelatii sosesc la curtea din Iasi pe vremea cind domnul särbätorea asocierea la domnie a fiului säu Petru si cäsätoria fiicei sale Maria cu spätarul Zotu Tigara. pasaje intregi din Dorotei al Monembaziei. greco-rom. pe la jumätatea veacului al XVII-lea. dintre care cel mai vechi se aflä in Biblioteca Academiei Romäne sub cota nr.. Manuscrisul cronografului a fost copiat din porunca lui Petru Schiopu. (Noul compendiu de diferite istorii. un capitol despre „dispotatia sf. in 1631. Cigala intercaleazä. in 1637. protectorul 1 Däm titlul (prescurtat) dupä traducerea lui D. Cronograful se incheie la anul 1624.). Cronograful cuprinde. Kai &£. intre domnia lui Selim al II-lea si Murat al IIIlea.„Invätat desäviisit — cum ne incredinteazä Ierotei — care stie limba turcä. sub titlul: Nsa covo\|/i5 Siacpopcov urropiräv. intr-o vreme cind nu exista notiunea de proprietate literarä. Studii ist.... despre inteme. I. Autorul a luat insä. 87. 245 . cind Zotu Tigara nu mai era in viatä.ö%ov>? iotopla?. un capitol in care se descrie activitatea mitropolitului Ierotei si petrecerea lui in Moldova.. de Grigore Dascälul Buzä („scoasä dupä grecie pä limbä romäneascä de Grigore Dascälul Buzä“). domnul Tärii Romänesti (1623—1627). p. 86 fi a fost copiat in anul 1669. de cätre Gavril Diac ot Bältätefti „cu cheltuiala lui Ion Iorgachie Cantacuzino.. Mai tirziu. fratele lui Zotu. incepind de la zidirea lumei si ajungind pinä in anul de fatä . Baza acestui cronograf este tot cronica de la 1570. copia fäcutä in Moldova a fost tipäritä la Venetia in 1631.titul mitropolit al Monembaziei chir Dorotei").arhilor pinä la invazia turcilor.. si este inchinatä lui Alexandru Cuconul. R u s s o. Ni s-a pästrat intr-o multime de manuscrise. dezvol. greacä si romänä“ fi care tinuse in prima cäsätorie o grecoaicä din insula Rodos. despre demnitätile curtii imperiale a Bizantului. sub titlul: Biß?dou iaxopiKÖu TiEpisxov) ev Guvö'vj/st 8ia<p6pow. Al doilea cronograf grecesc care a circulat in literatura veche romäneascä a fost publicat fi el la Venetia. sub supravegherea lui Zotu Tigara. ce a fost „supt vlästia domniei Moldovei logofät al treilea fi grämätic de scrisoare greceascä". la curtea lui Petru Schiopu. Textul merge cu povestirea evenimentelor pinä la domnia sultanului Murat al III-lea.tind. Silvestru cu vräjitorul Zamvri".. altul despre cele fapte sinoade ecumenice. Cronograful lui Cigala a ajuns in Moldova fi a fost tradus. dupä datele pe care ni le dau citeva copii posterioare. Turcograecia lui Crusius. Maria Amirali.ierea Venetiei fi despre dogii care au stäpinit-o. (Carte istoricä cuprinzind pe scurt felurite si interesante istorii. dupä care urmeazä o serie de capitole disparate: o listä a impäratilor bizantini fi a patri. paroh al bisericii grecesti San-Giorgio din Venetia. Cronograful lui Dorotei a fost cunoscut de timpuriu la noi si a fost tradus.

lui Miron Costin. 246 .

Din acest pasaj . si din Cigala si din Dorotei. Textul romänesc este insä aci confuz. si. Am arätat cu acel priiej cit de intinse sint ramificatiile acestei literaturi apocrife in tezaurul tradi. bogatul strat de legende apocrife al cronografelor privitor la: cäderea ingerilor. care. pläsmuite in vremurile de agonie ale antichitätii clasice. aratä partea despre miazäzi". Altä parte este alcätuitä din legende cu substrat istorie. Ceea ce este insä mai interesant: cronografele au pätruns. materiale pentru legendele sale hagiografice. prin cärturarii märunti. numele lui Adam. in sfirsit. ELEMENTE DIN CRONOGRAFE IN FOLCLOR Am analizat pe larg. precum dealtfel o spune singur si precum a dovedit-o acum in urmä regretatul Iulian Stefänescu. cronografele lui Dorotei si Cigala ne explicä astfel numele lui Adam: „Acest nume al lui Adam se serie in patru slove: slova dintii A aratä partea despre räsärit.Din contaminarea cronografului lui Dorotei cu cronograful Cigala s-a format in literatura noasträ un al treilea tip de cronograf.ric. Iosif si Asineta. pe cale oralä sau scrisä. cei sapte cuconi din Efes. a fäcut pe om cu elemente luate de la toate punctele cardinale. a patra Mecnmßpia (= miazäzi) — aceasta pentru cä Dumnezeu. aratä partea despre miazänoapte. pästrat mai bine in manuscrisul nr. Ambele cronografe au fost utilizate de timpuriu de cärturarii nostri. era si el un cititor pasionat al cronografelor. prorocul Eremia si cäderea Ierusalimului. Regretatul Iulian Stefänescu a arätat cä cele 25 de cöpii din aceastä clasä de manuscrise se pot grupa in cinci familii. De exemplu. Cronica munteanä intitulatä Istoriile domnilor Tärii Romänefti. iarä slova a doua iaste D. cäci nu se vede ce legäturä este intre literele care alcätuiesc numele lui Adam si punctele cardinale ale pämintului. uriasii. Cain si Abel. s-au revärsat asupra intregii lumi ortodoxe din Balcani si din Räsärit. II. Avgar si Mintuitorul.tiilor si creatiilor populäre. 0 parte din acest material folcloric este alcätuitä din legende religioase apocrife. atribuitä lui Radu Popescu. a treia A din ’ApKtog (= miazänoapte). 3517 din Bibilioteca Academiei Romäne. Melchisedec. poate cel mai räs. in masele adinci ale poporului si au läsat in folclorul nostru urme care däinuiesc pinä astäzi. Contimporanul lui Dosoftei. Miron Costin. vol. Mitropolitul Dosoftei a imprumutat. pentru ca pämintul sä-1 recunoascä ca al sau. a cuprins si ea pasaje din Dorotei si din Cigala. in Cärtile populäre. in chip simbolic. a doua D din Auori«. (apus). omorirea lui Cain si originea ciinilor. Solomon. Moise. citeva sint teme de folclor ce par sä fi intrat in Bizant din lumea Orientului arab. care toate derivä dintrun prototip comun. iarä slova a treia iaste A.pindit. Cronografele bizantine cuprind in urzeala lor un bogat material folclo. iarä slova a patra iaste M. Avraam. aratä partea despre apus. Legenda se lumineazä insä prin originalul grecesc: prima literä din numele lui Adam vine de la ’AvaxoXf) (räsärit).

pe care cronografele ni-1 povestesc astfel: impäratul primise in dar un mär prea frumos. Aceastä Istorie a Troadei a pläcut mult in lumea veche romäneascä. Theodosie. Localizäri. arätindu-i märul.tinsi martori la räzboiul troian. Vetala panciavinsaii. altul din tabära troianä — originea si peripetiile luptelor la care au luat parte. incorporat in cronografe la impärätia lui Tiberiu. Si-a tälmäcit mtmele Strämosului nostru Adam. ' S-a mai trimes Dumnezeu In patru unghiuri de lume.torul episod: . se gäseste incorporatä in vestita colectie de basme arabe 0 mie si una de nopti si este probabil de origine indicä. Istoria Troadei. . care ar fi scris — unui din tabära greceascä. care. unde povestirea este mai vie. iar pe ea o izgoni. Impäratul. nestiind cä fusese in mina impäratului. Izvorul acestor legende din cronografe sint douä pläsmuiri apocrife din veacul al II-lea al erei crestine: Dictys Cretanul si Dares Frigianul. doi pre. admirindu-1. Aceste oratii sint rostite pretutindeni la nuntile täränesti. in numeroase cöpii manuscrise. deoarece isi gäseste paralela cea mai veche intr-o colectie de povesti sanscrite. din secolul al VI—VII-lea. il därui nasului ei. extrasä aparte. Gäsim insä si material legendär care a pätruns in folclorul bizantin din Orientul arab. Aceastä legendä. grecesti sau bizantine. porunci sä se taie capul lui Pavlin. ea a fost extrasä din cronograful lui Cigala. dupä ce evocä creatiunea omului. AI doilea strat de materiale populäre din cronografe este alcätuit din legende profane. de cätre vornic* inainte de plecarea mirilor la biserica. in oratiile de iertäciune rostite la nunti. unde muri. §i-au adunat patru slave De au fäcut un nume. ca de pildä episodul sotiei lui Theodosie cel Mic. intrind in bänuieli. cuprind si eie multe elemente de folclor bizantin. Femeia se duse la Ierusalim. Si la miez de miazänoapte. Folclor oriental. La amiazä si la asfintit. care. fiindcä le gäsim extrase si in copii aparte. Unele elemente anecdotice din cronografe. Si adunarä patru slove din carte. despre un bolnav cu o ranä plinä de puroi pe care se a^ezase mustele de-1 :248 . infatisate insä intr-o altä luminä decit aceea pe care o cunoastem din poemele homerice. Astfel este ciclul de legende privitoare la luptele de sub zidurile Troiei. il aduse acestuia. intr-o formä mai bine inchegatä.al cronografelor s-au inspirat cärturarii märunti ai satelor. Capitolele privitoare la Constantin cel Mare. Aceasta. ca de exemplu episodul. intrebä pe sotie ce a fäcut cu märul? Sotia se jurä cä 1-a mincat. care trebuie sä-si fi gäsit un mare numär de cititori. pe care-1 trimise sotiei sale. Au trimes la räsärit. Pavlin. mai coloratä si mai completä — fiindcä cuprinde si tragedia eroilor greci dupä intoarcerea in patrie — si a circulat. introduc urmä.

M a r g a r e t a S t e f a n e s c u . si care opres. Cuvente den bätr!ni. Legendele Troadei in literatura veche romäneascä. Räzboiul Troadei dupä Codicele Popovici (1796). in Codrul Cosminului. C a r t o j a n . s. lit. XL VIII. IX. 249 . Beiträge zur griechisch-slawischen Chrono. Arch. publicat dupä moartea autorului). in Byzantinische Zeitschrift. 79—102. Jireöek. mai räu vor minca". M. Mem. de Radu Popescu in Ist or ule domnilor Tärii Romänesti. B o g d a n . sect. Iasi. Codicele M. 25—44 (dupä un ms. Legendele Troadei in literatura veche romäneascä. p. p. p. in Cronica lui Constantin Manasses. Phil. II-III. sect. s. 1895. s. 1914. in Byzantinische Zeitschrift. 1878. de L e c a M o r a r i u . a fost localizat si la noi. Despre utilizarea cronografelor de Dosoftei. Ill. p. G r e c u. cu o prefata de prof. care condamnä un slujitor vinovat sä fie legat gol in lunca Birladului. III. Republicat in caractere latine (dar cu pästrarea unor litere chirilice) de N. Opere postume. I. I s t r i n . 416—429. 1939. I. tom. D. Bucuresti. Textul publicat: de M.. p.te pe un binefäcätor ce vroia sä le goneascä: „Lasä-le cä sunt sätule acestea de nu mänincä räu.f ä n e s c u. Despre raporturile cu Manasses vezi si N. cf. p. 519—546. p. I.chinuiau. Sibiu. B o g d a n . iarä de vor incäpea niste fläminde. lit.toare a fost pusä pe seama boierului Calmutki. cronografele lui Dorotei ?i Cigala.. p. si D. 1927). traducere mediobulgarä fäcutä pe la 1359 de I. S i m a c h e § i T . Cronice inedite atingätoare de istoria romänilor^ Bucuresti. sect. 1894. ist. in Convorbiri literare. Turcograecia lui Crusius. Analele Acad.. Buzäu. p. I u l i a n i j t e f ä n e s c u . Analele Acad. 1924. C r i s t e s c u . p. Mem. numai ce ling. vezi I u l i a n § t e. 481—536. 1931. 1—77. W. 528 — 552. p. Bianu. care trebuie pusä pe alte baze. 1942.. in Revista istoricä romänä. für si. op. in satul Tepu din judetul Tecuci. mem.graphic.. si de dr. 3. Analele Acad.. P e t r i c e i c u H a s d e u . Cronografele grecesti (tip Dorotei si Cigala). G a s t e r (dupä un cronograf) in traducere germanä. XIII. 255 si urm. Rem. 1895. a c e l a s i . Despre Dorotei: V. o legendä asemänä. 1835. R u s s o . 313 —443. si adaosele lui Const. cit. XIII. XXXI. 501 — 502. Original der rumänischen Troia. R u s s o . cronografele romänesti). 1891. Cronica lui Manasses si literatura romäno-slavä si romänä veche. Iasi.. in centrul legendei apare poetul Conachi. Pentru Skazanije. 53— 100 (cronica de la 1570. Studii istorice greco-rcmäne.. 1925. V a s i 1 e s c u. Letopisetul lui Azarie. p. 251—297. Rem. II. t. Cernäuti. XVII. N. Prefata confuzä nu rezolvä probleraa surselor. V o i l e a n u . 1922. din 1748). 535-556. 1939. Hronograful lui Mihail Moxa. p. in Archiv für slawische Philologie. Textul slav al cronografului lui Manasses. p. 36-38. Cf.. XIV. C a r t o j a n.. in Revista istoricä romänä. 1909. 1085 — 1092. p. Cronografele remä. III. 255 — 277. 3. mem. IV. Mem. 6 — 1 9 si 65—89. in Basarabia. XIV. In Moldova. a c e l a s i. III. BIBLIOGRAFIE Cronograful lui Moxa a fost publicat de B. Rom. Despre izvoarele cronografului: Ion B o g d a n . Studii asupra legendei in legäturä cu cronografele: K a r l P r a e c h t e r . 99. la Al. p. Legenda Troadei. p. I. p. Voileanu.nesti de tipul Danovici (studiu neterminat. in Archiv für slawische Philologie. 1927 (Extras din Arhiva.

pädurea din care-si scotea lemnele trebuitoare pentru constructie si foe. Aceste päminturi däruite trebuiau insä puse in valoare. p. 145— 148. in Revista criticä literarä. trädätorii. I u l i a n M . 1931. IV. Casa $coalelor (legenda sf. sä dea proprietarului o parte din recoltä • — dijma — si sä lucreze un numär de zile pe an pe pämintul pe care . versiunea occidentalä a lui Guido della Colonua in ms. voievozii däruiau sfetnicilor lor de tainä ■ — boierilor de divan— precum si vitejilor care isi puseserä pe cimpurile de luptä viata in primejdie pentru apärarea domniei. E. Si atunci. CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ ASCENSIUNEA BOIERIMII IN VIATA DE CULTURÄ A NEAMULUI ’ Din a doua jumätate a secolului al XVII-lea. unde cresterea populatiei imputina ratia de hranä. pentru cä ea a avut o important deosebitä in cultura noasträ veche. 13 —73. D. greco-rom. O v i d D e n s u s i a n u . Legenda Maicii Domnului. XXIX. domnii pun stäpinire pe paminturile nemuncite si nelocuite. Acad. p. p. si lit.). era cea colectivä. Rom. II. din täri sträine. in Convorbiri literare. Nu avem acte din epoca intemeierii principatelor. forma obisnuitä de pro. Din aceste päminturi. fie cä ii aducea din depärtäri. trebuiau cultivate. 4). pe la jumätatea secolului al XVII-lea. si in Arkivele Olteniei. 657 — 663. imasurile pe care-si pä. Aceastä ascensiune este rezultatul unor prefaceri adinci sävirsite in structura socialä a poporului romänesc. I. sub obläduirea bätrinilor. 1923. 251—297 (legenda aparte In ms. care aleätuiau domeniile coroanei. inrudit deci prin legäturi de familie. muncea in comun pämintul. Satul intreg. p. 1895. Sofii. Extrase din cronografe. ln acest scop. 1925 (tot aci.prietate. si pentru destelenirea lor era nevoie de brate. 307—319) M. 1895. I . p. in Revista istoriea romänä. fond valah nr. In Glasul Bucovinei pe anul 1921. stäpinea in devälmäsie pämintul pe care-1 lucra.gea din satele räzesesti invecinate. Populatia de agricultori. care scobora dintr-un strämos comun. lanuri intinse. dar atit cit putem intrezäri in negura vremurilor. se pare cä incä din epoca de inchegare a principatelor noastre. D e m e t r e s c u . 1931. räsfiratä in sate. legenda celor sapte cuconi). 347-353. adicä de la „vinzätorii de tarä“. din recolta cäruia apoi fiecare isi trägea partea lui si a alor säi. veniti astfel coloni pe mosia boierului. Legendele sfintului Constantin.. Pämintul era proprietatea colectivä a satului. clasa socialä a boierimii dobindeste un loc preponderent in viata de cultura a neamului.stea vitele. prefaceri pe care vom incerca sä le schitäm in linii generale aci. dar se invoiau. legenda sf. desi nu singura. in Revista crit. Acad. A r o n D e n s u s i a n u . stäpinul isi coloniza mosia cu tärani ■— fie cä ii aträ. Studii ist. R u s s o . Bucuresti. precum si pe cele confiscate de la „vicleni". III. 1896. mai ales in Moldova. 1433 din Bibl.Bucuresti. p . 286 — 298 (dupä ms. rostul cultural al clerului incepe insä sä decadä. 2183 din Bibl. 9 2 — 9 3 . p. din Paris. V a s i l e G r e c u . in schimbul pogoanelor primite. primeau de la acesta citeva pogoane de pämint pe care-1 munceau pentru hrana lor si a familiei lor. p. Järanii. Povestiri din cronografe. C. Dupä intemeierea principatelor. din citeva dccumente posterioare. Cruci. G r i g o r a s .). Rom. 9 — 35. p. S t e f ä n e s c u ..

proprietarul si-1 rezervase siesi. ca räze^i sau 2-JO . träind färä nici o constringere. bästinasi. ln chipul acesta a inceput sä se diferentieze clasa täranilor in douä: o clasä de tärani liberi.

Pe ruinele proprietätii colective täränesti.mosneni. Din secolul al XVII-lea. fiindcä.diari puternici. zic din punct de vedere juridic. Era imposibil ca boierimea noasträ. dar cu conditia ca. care isi fäcuserä studiile la colegiile din Roma. boierul le ceda de cele mai multe ori pämintul vindut. Dar in aceastä metropolä de culturä a Orientului —■ in care se suprapusese trei civilizatii diferite: bizantinä.domnii si boierii veneau in contact cu fruntasii plutocratiei grecesti. dar in cursul veacurilor XVI—XVII. Prin aceasta täranul räzes intra intr-o sferä juridicä nouä: pämintul lui tre. se ridicä. dar boierul ii läsase mai departe uzufructul pogoanelor vindute. si sä se oblige a munci un numär de zile pe an in mosia boiereascä. täranul räzes sau mosnean. In secolul al XVII-lea sintern tocmai in epoca in care procesul acesta social este in plinä desfäsurare. in timp ce cremte din ce in ce clasa täranilor cläcasi. täranul sä dea o parte din recoltä.turile Renasterii occidentale. dijma. profesorii de la scoala patriarhiei. de fapt. Conta ctul cu cercurile patriarhiei a trezit in ei rivna dupä 251 . in proprietatea boierului. care se vintura necontenit prin Constantinopol. prin bunä invoialä. Boierimea isi intinde necontenit hotarele mosiilor. introduseserä un avint de viatä nouä din orizon. Constantinopolul si orasele Poloniei. in schimb ul pämintului cedat. in devälmäsie — si aläturi. In Constantinopol veneau periodic domnii cu alaiurile de boieri. care primeau pä mint ul anual din proprietatea boierului. la dijmä si la clacä. adicä sä facä claca. täranii räzesi rämin din punct de vedere juridic färä pämint. din care radia viata spiritualä a intregului popor grec. clasa täranilor räzesi incepe sä se ingusteze. o clasä de latifun. grupati in jurul patriarhiei.cuse. Aceste douä forme sociale au convietuit multä vreme. Conditiile economice din ce in ce mai grele — mai ales in epoca domniilor fanariote — vor sili cu timpul aproape toatä täränimea liberä sä-si vindä ocinele si sä intre in conditiile juridice ale cläcasilor. in schimbul dijmei si al cläcii. care colindä curtile sträine pentru a consolida sau a intriga impotriva domnilor. Venetia si Padova. Centrele importante in care se punea la cale intronarea si rästurnarea domnilor nostri erau. birurile apäsau din ce in ce mai greu populatia ruralä. latinä medievalä si turcoarabä —. absorbind proprietatea räzesilor. o altä clasä de tärani cläcasi. pentru a primi investitura de la Poartä. Incepind de la sfirsitul veacului al XVI-lea. din pricinä tributului pe care domnii trebuiau sä-l verse anual la Poartä. Spre a face fatä acestei fiscalitäti excesive. intra in rindurile täranilor cläcasi. la fiecare inceput de domnie. din secolul al XVI-lea si al XVIIlea. care-si vinduse partea lui de mosie. din mosi strämosi pe pämintul pe care-1 stäpineau ca proprietate colectivä. prin vinzare. obligindu-se in schimb. vechii mosneni si räzesi incep sä-si vindä boierilor de pe mosiile invecinate sfoara de pämint ce li se cuvenea din proprietatea colectivä. Prin aceste vinzäri. care formeazä divanul si joacä un rol important in ridicarea si ia surparea tronurilor. sä fie atrasä numai de pitorescul si strälucirea acestei cetäti pe care o cintaserä truverii evului mediu francez. in secolul al XVII-lea. ca sä-l lucreze mai departe pentru hrana lor. Rämas färä pämintul säu propriu.

252 .orizönturile mai largi ale culturii occidentale.

Oameni dependenti si cultivatori liberi in principatele romäne in sec. 1916. Bucuresti. reprezintä in istoriografia Moldovei o deeädere. in Arhiva pentru stiinta si reforma socialä. 52358). tn legäturä cu cele expuse. Rem. Analele Academiei Romäne.. o brosurä de 128 pagini. din indemnul domnilor si al boierilor. Bucuresti. p. Mem. din colectia Studii si Documente cu privire la istoria romänilor). 1908 (brosura alcätuieste volumul XVIII. Insufletiti de recunoftintä fatä de voievozii care. C. februarie si aprilie 1925 (23 pag. TINERETUL MOLDOVEAN LA STUDII lN_POLONIA Cälugärii. sect. an. Clasele sociale in trecutul romänesc (Conferinfä finutä sub auspiciile Institutului social romän. Mcmoriile seefiunii istorice. XXXVIII. I o r g a . Interesante contributii aduc studiile documentate ale mult regretatului istorie C. mem. cu materialul documentar necesar. duminicä 25 ianuarie 1925). a c e l a s i . 1925. 1920. Modeleie cu care erau deprinsi. extras din Convorbiri literare. Chestiunea a fost reluatä de I. 1. F i l i t t i . Constatäri istorice cu privire la viata agrarä a romänilor. seria II. a c e l a s i .hiei fi-au fäcut ucenicia stiintificä: acea bizarä figurä care e Nicolae Milescu. 1935. Dimitrie Cantemir. XV—XVII. C. seria a II-a. Despre boieri. G i n r e s c n . N. cronica lui Stefan cel Mare. la Funda^ia Regalä. Contactul cu scolile Poloniei si cu lumea greacä din Constantinopol inlesneste boierimii noastre sä cistige un loc de frunte in cultura principatelor fi deschide in acelasi timp o erä nouä in istoria literaturii noastre.ln mediul cosmopolit al Constantinopolului si in marea fcoalä a patriar. „Fundatiunea Regele Ferdinand I“. in legäturä cu originea dregätoriilor ?i cu evolufia lor. stolnicul Constantin Cantacuzino si cea mai cuprin. Un al doilea curent de culturä occidentalä a venit in Moldova din Polonia. Bucuresti. XIII. Despre rumäni. O expunere succintä a evolutiei claselor sociale la I. tom. Pentru informatii privitoare la titlurile si functiunile boierilor. legendele hagiografice.zätoare fi mai eruditä minte a trecutului nostru de culturä. Ambele chestiuni au fost reluate intr-un cadru mai larg in cursul pe care regretatul G i u r e s c u 1-a tinut la Facultatea de litere din Bucuresti. form. le-au asigurat viata materialä. Bucuresti. F i l i t t i si tratatä mai pe larg. Proprietatea solului in principatele romäne pinä la 1864. G i u r e s c u . infätifind vietile sfintilor intr-o bogatä inläntuire de incidente miraculoase fi in luminä 2*2 . in imprejurärile pe care le vom vedea in capitolul urmä tor. Noi contributiuni la studiul marilcr dregätcri in secolele XIV si XV. domnul Constantin Duca. ist.). C. care continuaserä in mänästiri. BIBLIOGRAFIE Pentru urmärirea mai pe larg a prefacerilor sävirsite in via'fa socialä a poporului nostru. Analele Acad. 18. in anul scolar 1915— 1916. Bucuresti. a c e l a s i . Socec. 191—247. sub titlul Organizarea socialä in Tara Romäneascä (o copie litograficä din acest curs se pästreazä in Biblioteca Academiei Romäne sub cota II. Bucuresti. 1933. 1925. ei le-au zugrävit faptele intr-un stil exaltat de pietate. prin daniile lor.

suzeranitatea musulmanä. Aceste legäturi politice continuä si sub urmasii säi si. si-au amestecat singele cu pämintul tärii. intre cronicile sla. si de conceptie si de nivel. pentru care a primit in schimb. nici simtul obiectivitätii. care. Alexandru cel Bun. e necesar sä cäutäm a determina mai intii mediul cultural in care s-au format sufleteste primii boieri cronicari. In luptele inverfunate dintre aceste douä partide. prin ajutorul polonilor. de aci si preocuparea lor de a serie istoria nu intr-o limbä pe care masele populäre nu o intelegeau. ca zälog. Boierii moldoveni. a cäror ecou ajungea pinä intre zidurile mänästirii stins. relatiile politice fi culturale. In cronicile moldovenesti scrise de cälugäri in limba slavä nu gäsim. Cind cineva este insufletit de asemenea idee. De altä parte. pe de o parte. Este deci o mare deosebire. invinfi de domnul adus de turci. lupte in care era prinsä toatä boierimea. Pribegi in Polonia. iar de cele rele sä se fereascä“. ale cäror fapte sä serveascä drept norme pentru urmasi: „ca sä fie cele bune de invätäturä. fi a imprumutat coroana Poloniei cu 5. ci in limba nationalä. Meritul de a face din istorie un instrument al constiintei nationale revine marilor cronicari moldoveni. Din timpurile vechi. zbuciumärile interne. nici sentimentul national. De aci acel spirit de obiectivitate si de discernämint critic pe care il gäsim la marii cronicari moldoveni. fugeau in Polonia. färä interes. Pocutia. fi prin ele avea legäturi. cei ce se sprijineau pe ajutorul lesesc. Pe aceste vechi legäturi comerciale s-au grefat. de la inceputul organizärii sale politice. cu marile centre de negot ale Italiei medievale. au pornit sub impulsul unui sentiment patriotic. sint infätisate sters. pria urmare. intrind in legäturi cu vecinii säi. s-a cäsätorit cu vara regelui. devenitä din ce in ce mai apäsätoare. in räzboiul civil care se dezläntuie intre fiii fi urmasii lui Alexandru cel Bun. cu vremea. ca säfi scape viata. luptele pentru apärarea Moldovei. Astfel fi-au gasit refugiu in tara vecinä Alexandru 253 .vonefti scrise de cälugäri fi intre cele aleätuite in limba romänä de cätre boierii moldoveni.de apoteozä. pe care il spun räspicat in predosloviile lor. tinea capätul marilor drumuri de comert care uneau cetäfile Poloniei cu cetätile de pe tärmurile Märii Negre. Ringala. i-au fäcut sä dea scrisului lor un pronuntat caracter panegiric. continuind letopisetele cälugärilor. iar pe de o alta. Moldova. Ei scriu ca sä afle „cap si incepäturä mosilor". ln a doua jumätate a veacului al XVII-lea se creeazä in Moldova douä partide: un partid care tinea cu turcii fi un altul care nädäjduia sä scuture. cei alungati din domnie se refugiau in Polonia. grupati strins in jurul voievozilor lor.000 de ruble. Ca sä ne putem explica aceastä deosebire de nivel si de conceptie. cea dintii näzuintä a lui trebuie sä fie adevärul. negutätorii poloni colindau drumurile Moldovei pentru a ajunge la porturile de pe coast ele Märii Negre. zarva de la curtea domneascä. färä coloare. cu marile cäi maritime care duceau spre Orientul indepärtat.

pe Constantin Movilä. fi multi altii. Faptul cä fi-a schimbat numele dovedefte. Incetäteniti in regatul vecin fi stiind cä drumurile de intoarcere in tarä le sint inchise. Acolo si-au gäsit atunci adäpostul familiile Stroici fi Movilestii. ln räzboiul civil care a urmat intre veri. domnita Maria. o influentä polonä. sub influenta polonä. Zamoisky a fäcut domn in Moldova pe Ieremia Movilä si.tilor. cu principele litvan Janusz Radziwill. pe care ii intrebuintau in corespondenta diplcmaticä ce o aveau cu regatul de la nord. cereau fi obtineau indigena. dcmnii noftri aveau — pentru a face fatä imprejurärilcr politice ■— la curtea lor. boierii noftri trebuiau sä-si asigure un rest pentru viatä intre sträini fi. din neamul Moviles. Ca urmare fireascä a acestor legäturi de rudenie. Rezultatul acestor numeroase legäturi a fost cä tinerimea moldoveanä a inceput sä frecventeze fcolile polone. tatäl lui Miron Costin. Tot la vecinii de la nord sa refugiat fi Miron Barnovski. era arendaf la Zahajpole. atunci pribegii se intorceau.tati s-au refugiat in Polonia.tul polon. Cind Petru §chiopul a luat drumul exilului spre Tirol. Pe de altä parte. E posibil ca o bunä parte dintre tinerii noftri boieri care urmau scolile acestea sä fi fost :254 .Läpufneanu si fiul säu Bogdan. adicä intre fiii lui Ieremia si ai lui Constantin. Vasile Lupu a märitat pe fiica sa. o sumä de nobili inträ in serviciul domnilor moldoveni. tatäl lui Grigore Ureche. cu tot numele säu slav. pcate pentru totdeauna. la care s-a aläturat apoi marele boier Nestor Ureche. era firesc ca pribegii moldoveni sä caute legäturi de inrudire cu nobilimea cu care convietuiau. in Polonia. era moldovean de baftinä. trebuind de multe ori sä räminä acolo vreme indelungatä — nici ei nu stiau dacä se vor mai intoarce cindva — ca sä-fi poatä asigura o federe linistitä. cei mai multi arendau mofii din domeniile coroanei. Miron Barnovski. o sorä a lui era cäsätoritä si ea cu un polonez. cind nemultumirile impotriva domnului adus de turci cresteau in tarä. se asazä in tron cu sprijinul oftilor polone. Astfel Nestor Ureche arendase o mofie in starostia Zolkiew. O seamä de fiice ale marilor boieri moldoveni s-au cäsätorit cu tineri poloni. intruett surorile sale fuseserä märitate in Polonia. sprijiniti de osti polone. hatmanul loan Costin. Astfel. care avea prieteni in nobilimea polonä. fi el. fugit la urcarea in a doua domnie a lui Aron-Vodä. Afezindu-fi rostul vietii lor pe vreme indelungatä. Boierii aceftia care se refugiau in farä sträinä. fi care semna in documente aläturi de chirilice si in caractere latine. cum erau deprinfi din tara lor cu agricultura. boierii säi devo. secretari pentru limba polonä. Ieremia si Simeon. totdeauna infrintii isi gäseau adäpost pe pamintul polon. cind aceftia. Astfel fi-a märitat Ieremia Movilä cele patru fete ale sale. care. dupä moartea acestuia. Cind norocul le suridea. Astfel se constatä documentar cä au dobindit cetätenia polonä Movileftii — Gheorghe. venind din Polonia. Luca Stroici luase pe seama sa o mofie la Zwinigrad fi Vasile Ureche. Nestor Ureche. Luca Stroici — care ne-a läsat Tatäl nosiru scris cu caractere latine. Documentele timpului ne indicä boieri de frunte ai Moldovei care cultivau in secolul al XVII-lea mofii in Polonia. fratele cronicarului.

Afa. ne este amintit colegiul iezuit din Iafi. de exemplu. in fcolile intemeiate de iezuiti. intre limbile de predare. fiindcä numai afa ne explicäm sprijinul material pe care i-1 acordä Iordache :255 . figura fi limba latinä. dacä nu chiar ca materie principalä.pregätiti chiar in Moldova. Pe la jumätatea secolului al XVII-lea se gäsesc in Moldova citeva asemenea fcoli in care. in care trebuie sä fi urmat fi multi romäni.

in care se pregäteau pentru cariera preoteascä cei ce voiau sä ocupe parohii catolice in Moldova. la studii superioare in Polonia. Un alt seminar se afla la Galati. atunci cind Vasile Lupu a infiintat in mänästirea Trei Ierarhi o scoalä superioarä teologicä. dacä fiii lor n-ar fi invätat in ea. altii stabiliti acolo cu pärintii.. si-a fäcut studiile Grigore Ureche. poate la Lwöw. este un elev al meu. Dragostea pentru cultura latinä. scolarii veneau la curtea domnului sä-l salute si sä recite versuri ocazionale in limba latinä. incit. intr-adevär. pe la ince. Cultura latinä in Polonia. ln Polonia. de franciscanul Ressi. tineretul nostru a cäutat sä-si imbogäteascä invätäturä mergind peste hotarele tärii. care a publicat cu citiva ani inaintea räzbciului o versiune latinä a cronicii lui Miron Costin.putul veacului al XVII-lea.tuali ai mei. Actualul principe. care a fost mare logofät. iar trei decenii mai tirziu. in aceastä epocä. o remarcabilä afluentä a tineretului moldovean spre scolile din Polonia — unii veniti din Moldova. dupä cum ne märturiseste un misionar franciscan. Profesorii din aceste §coli iezuite se pare cä predau si lectii particulare in casele marilor boieri. in virstä de 23 de ani. Se constatä dar. Aceastä limbä. Istoricul polon Eugen Barwinski. condus. dupä cum s-a väzut. care incepuse sä se räspindeascä in Moldova pe la jumätatea secolului al XVII-lea. serdarul (era loan Costin.. el a adus ca profesori pe cei mai de seamä reprezentanti ai Academiei teologice din Kiev. unde a väzut acea invazie de lacuste pe care o povesteste asa de pitoresc in cronica lui. trimis pe vremea lui Vasile Lupu sä cerceteze bisericile catolice din Moldova. in urma vicisitudinilor din patria lor. fratele lui Nicolae) si secretarii dcmnesti pentru corespondenta cifratä sunt si ei elevii si fiii spiri. Astäzi toatä floarea nobilimii vorbe^te latineste si multi dintre dinsii chiar sunt foarte invätati. Constantin Duca. si in toatä tara pe atunci nu era altcineva ca sä vorbeascä sau sä stie limba latineascä afarä de Mironasco Costin. incit." In aceste scoli se punea pe invätämintul limbii latine atita pret. pe la a doua jumätate a secolului al XVII-lea. in care isi scriseserä 2ö5 . Dar in afarä de aceastä culturä latinä. o bazä latinä.Ruset sau Miron Costin. Tot in acelasi timp se constatä un seminar catolic la Cotnari. ne dä o listä de vreo 20 de tineri moldoveni care au urmat cursurile Universitätii din Cracovia intre anii 1405 si 1503. spune textual cä: „acum 15 ani am venit in Moldova si am fost repartizat la Iasi. a devenit cu vremea asa de insemnatä in Moldova. Care erau insä. la särbä. care avea in organizarea sa. curios ca moldovenii sä fi sprijinit bäneste aceasta scoala. pe la jumätatea secolului al XVII-lea. Miron Costin urma cursurile colegiului din Bar. intr-o scrisoare din 24 iulie 1693 cätre Congregatiunea „De Propaganda fide".torile Cräciunului. hatmanul (era atunci Nicolae Costin). Ar fi. Iezuitul Francesco Renzi. Marcu Bandini. räspinditä si prin aceste scoli. diiectivele culturii polone? Polonia era o tarä catolicä §i ca atare adoptase in bisericä si in cänceläriile regale limba latinä.

incit un 2ö5 .operele lor cei mai de seamä reprezentanti ai culturii polone. era aci atit de inrädäcinatä.

venea sä se afeze in orafele ei. legäturile culturale dintre Polonia si Italia se intensificä. petrecute in Italia. originär din Verona. Ce impresie fäcea tineretul moldovean in aceste fcoli se vede dintr-o märturie contimporanä a unui francez. cäsätorit cu o italiancä. Memoires pour servir ä Vhistoire de la vie et des actions de Jean Scbieski. Bartolomeo della Scalla si cu Lorenzo dei Medici din Florenta. Seria cu ufurintä elegante versuri latinefti. ci fi de tineretul polon care se ducea sä-si desävirseascä studiile in scolile fi universitätile Italiei. In fruntea acestora stä loan Zamoiski. Isi fäcuse studiile la Roma. ci fi un om de o culturä vastä. incit spunea prietenilor säi: „Patavium virum me fecit“. pätrund in Polonia. care a trait intre 1437 si 1496. razele Renasterii. adicä: „Padova m-a fäcut om".dat un sprijin asa de pretios artelor. sub regii Sigismund I (1506—1548). lorsqu'ils sont hors de leurs pays et ils trouvent des personnes pour les cultiver et pour les instruire. ce qu’ils font bien. cind boierimea moldoveanä. secretarul regelui loan Sobieski: „Ils ne manquent point d’esprit. citea fi gusta operele antichitätii clasice fi avea o profundä admiratie pentru ftiinte fi litere. In limba latinä au fost scrise — dupä cum o sä vedem mai tirziu — o multime de cronici polone. Sigismund al II-lea (1548—1572) si Stefan Bäthory (1575—1585). ideile umanistilor si ale principalilor reprezentanti ai Renasterii au fost transplantate in Polonia nu numai de italieni. venind din Italia.istorie literar slav spune cä cei mai buni fii ai Poloniei aveau mai pronuntatä dorinta de cosmopolitism decit dragostea pentru culturä lor nationalä. In secolul al XVI-lea. era membru al Academiei pomponiane si stätea in corespondents cu Polizziano. amintiri afa de puternice. a luat parte la expeditii räzboinice in Moldova si a scris o cronicä. :19 . intrucit a fost utilizatä si de cronicarii nostri. sä-si caute norocul la curtea regilor si a nobililor poloni. care n-a fost numai un mare talent militar fi un insemnat bärbat politic. despre care ne vom ocupa in capitolul urmätor. sä aren. loan Kochanowski. Cultul pentru latinitatea clasicä. Dupont. care au fost cunoscute si de cronicarii noftri. Unul dintre aceftia a fost Filippo Buonacorsi. Polonia ajunsese deci la o frumoasä inflorire literarä cätre sfirfitul veacului al XV-lea. expatriatä. Sub influenza bisericii catolice fi a legäturilor culturale cu Italia. A fost of it er in armata polonezä. Alors ils reussissent tres bien dans toutes les sciences". marele cancelar. pomenit mai sus in legäturä cu activitatea mitropolitului Dosoftei. in aceastä epoca. Ifi fäcuse studiile la Padova fi pästra din timpurile copiläriei. Bona Sforza. cel care a acor. Un alt italian adäpostit in Polonia a fost Alessandro Guagnini.deze mofii din domeniile regale fi sä-fi trimitä copiii in fcolile umaniste. Incepind insä din a doua jumätate a secolului al XVII-lea. decedat la Cracovia in 1614. 1 1 D u p o n t . Tot in Italia a studiat cel mai de seamä scriitor al literaturii polone din epoca ei de aur. Reprezentanti de seamä ai umanismului italian vin. incit a fost supranumit Magnificul.

Varsovia.Dar. p. 1865. aceea care a avutoräsfringeremaiputernicä in sufletul tinerilor noftri cärturari a fost istoria. :20 . dintre toate disciplined pe care le invätau in fcolile polone. 201.

este consideratä. mai ales. Marcin Kromer este contimporan cu Kochanowski si a petrecut o buna parte a vietii lui la curtea regelui Sigismund August. reorganizatä in 1400 de Vladislav Iagello. Polonia sive de Origine et rebus gestis Polonorum. de la canonic de Sandomir si Cracovia pinä la arhiepiscop de Lwöw. s-a creftinat impreunä cu supusii säi. la Dlugosz. prin spiritul critic de care e stäpinitä. Trebuie sä trecem in secolul al XV-lea. intrucit nu contin §tiri privitoare la neamul nostru. cu Analele Roczniki. ca sä gäsim date din trecutul Moldovei. de cind principele Mieszko I. Alexandru cel Bun si apucä anii de glorie ai lui Stefan cel Mare. episcop. folosind. pe lingä loan Huniade.fel in tot Occidentul medieval — in limba latinä. Sub influenta papalitätii au fost organizate scoli pe lingä mänästiri. ca senator fi. care träieste in asa-numita epocä de aur a literaturii polone.nicari isi fäceau cultura in Polonia. In 1364 ia fiintä Universitatea din Cracovia. Jan Dlugosz (Johannes Longinus) (1415—1480) a studiat la Universitatea din Cracovia si a intrat in cler. unde a urcat toate treptele ierarhiei. Libri XXX. ungare si germane. eie nu prezintä interes pentru noi.rilor boieri moldoveni. In limba latinä a evului mediu catolic s-a inceput literatura polonä. ajunse in curind un puternic focar ce imprästia lumina culturii dincolo de hotarele Poloniei. ?57 . Stiri despre istoria Moldovei si latinitatea romänilor in istoriografia polonä. Polonia s-a despärtit de tulpina popoarelor slave si a intrat in zona de culturä a bisericii catolice. care era intrebuintatä si in cancelaria de stat. incepind cu Alexandru cel Bun. Intrucit. Opera lui. dupä modelul celor din Occidentul medieval. al XIII-lea si al XIV-lea. precum si hrisoave si alte documente. Instructia se preda insä in scoli si in universitate ■— ca dealt. cronica lui Dlugosz contine o bogätie de stiri interesante din istoria Moldovei pinä la anul 1480. tipäritä la Basel in 1555. si 1-a insärcinat cu misiuni diplomatice pe lingä scaunul papal. pe lingä Matei Corvin si pe lingä impäratul german. istoria Poloniei din epoca päginä pinä in anul care a precedat moartea sa. care 1-a insarcinat cu diferite misiuni diplomatice. mai tirziu. ce elemente din cronicile polone au trait mai adinc si au desteptat vocatiunea in sufletul tine. in epoca in care viitorii nostri cro. cäsätorit cu o principesä cehä. cronicile polone. pentru aceasta. avind ca model pe Titus Livius. intre 1512—1589. El a povestit. loan Albert. Dar cu toatä valoarea istoricä pe care o au cronicile polone din veacul al XII-lea (Anonimus Gallus). iatä chestiunile pe care le urmärim in capitolul urmätor. parohii si catedrale. Dlugosz träieste in epoca räzboaielor singeroase dintre fiii si urmasii lui.Care era stadiul istoriografiei polone atunci si. Ea servea chiar ca manual istorie in scolile superioare. incä din secolul al X-lea. ca una din cele mai remarcabile scrieri ale timpului säu. Regele Cazimir al IV-lea 1-a ales ca profesor de limba latinä pentru fiul säu. fncepind din anul 966. care. pentru al cärui geniu militar avea o sincerä si mare admiratie. viata Moldovei se impleteste tot mai mult cu a Poloniei. Informatiile lui Dlugosz privitoare la Moldova au fost imprumutate si amplificate de Marcin Kromer.

Cronicile lui Dlugosz si Kromer sint continuate. care fi-a petrecut viata pe ?57 . cu bogate stiri privitoare la Moldova. de Marcin Bielski (1495—1575).

infringerea din Codrii Cosminului.lingä voievodul Cracoviei si a luat parte la räzboaiele din Moldova. cu multe adausuri si schimbäri. imitate in toatä istoriografia medievalä. era in plinä faimä pe vremea cind Grigore Ureche isi fäcea studiile in Polonia.a. a fost mult admiratä pe timpul ei. la räzboaiele lui Mihai Viteazul. povestind evenimentele petrecute intre anii 154S—1597. drept cäläuzä principalä de cel dintii cronicar al Moldovei in limba nationalä cunoscut pinä acum. apärutä in 1597. sub titlul Kronika wszytkiego swiata (Cronica lumii intregi) si cuprinde. Dizgratiat un mament. Chronicx gestonim in Europa singulariorum. secretarul regelui §tefan Bathory. „din pri.creazä si o continuä. trece la istoria bizantinä. relatiile cu polonii. un material bagat de informatie lui Miron Costin.bilit si numit episcop de Chelm (1640) si Przemysl (1644). Cronica lui Piasecki a oferit. indreptin. fiind.cina vitejiei lui nemaiauzite. Cronica incepe deci cu povestirile biblice. pe care. incorporeazä apoi ceva din istoria popoarelor europene. numit secretar regal si insärcinat cu corespondenta diplomatic!. dupä cum vom vedea mai tirziu.nare si acuzat de ambitie §i trädare. pe care o prelu. a fost atacat de acestia cu inversa. Dupä Bielski. dupä amintirile sale personale si dupä Reinhold Heidenstein. la 22 de ani dupa moartea autorului. unde.ki. mentioneazä cronicarul. Aceastä cronicä. un repertoriu al istoriei universale. luptele cu turcii. lalaptele lui Zjlkievvski de la la originea cazacilor si la räscoala lor contra polonilor. isi luase acolo doctoratul in drept si ajunsese protonotar apostolic. Cu acelasi lux de aniänunte e povestitä si domnia lui Bogdan. republicä din cronica tatälui säu partea privitoare la istoria Poloniei. Contimporan cu Piasecki a fost Alexandru Guagnini (Aleksander :2 . fiul säu. dupä modelul cronografelor bizantine. cu pretioase stiri privitoare la Ieremia Movilä.cul polonilor in afacerilor interne ale Moldovei. moldovenii il socoteau ca sfint". moartea lui Stefan cel Mare. domnia lui Stefan cel Mare. Scrierea aceasta a avut pentru timpul ei un mare räsunet. Opera sa. ameste. si alti istoriografi poloni. Ei cuprinde povestirea evenimentelor petrecute in Europa intre anii 1587 si 1638. un scriitor care s-a bucurat de mult renume pe vremea cind Miron Costin i$i petrecea tineretea in Polonia a fost Pawel Piase. ln cronica astfel prelucratä de Ioa. a pierit toatä sleahta polonä care a participat la luptä. Cronica lui Marcin Bielski a apärut in 1550. Ea a fost aleasä. In 1597. si pe acest fond se desfäsoarä istoria Poloniei in legäturä cu tärile invecinate.chim Bielski se gäseste o neinchipuitä bogätie de stiri privitoare la istoria Moldovei: luptele fratricide dintre fiii si urmasii lui Alexandru cel Bun. continuä cu istoria anticä. cind fu chemat in Polonia.du-si verva sa satiricä impotriva iesuitilor. Acesta studiase vreme indeluagatä la Roma. Numai in rästimpul vietii autorului a apärut ln trei editii: I la 1550. la expeditia luiZamoiski in Tara Romäneascä. Ioachim. sau cu numele latin Piasecius (1578—1663). dupä cum vom vedea la locul säu. dupä märturia cronicarului. incepind de la creatiune pinä in vremea autorului. A avut insä in patria sa o viatä zba:iuaiatä. a fost apoi resta. incheindu-se la anul 1548. a II-a la 1554 si a III-a la 1564.

distingindu-se ca inginer militar.Gwagnin). care a venit de tinär in Polonia. italian de origine (näscut la Verona in 1538). El a scris in limba latinä o carte care cuprinde descrierea tärilor din räsäritul Europei si istoria Poloniei in legä- :3 .

urmäreau in paginile cronici. Suedia. de Alexandru Guagnini. cartea lui Guagnini a apärut intr-o traducere polonä. statelor. Scotia etc. iar acum cu adausurile regilor care nu se aflä in editia intiia. la expeditia lui Laski in Moldova pentru intronarea lui Despot. o strälucitä biruintä asupra turcilor. E usor de inteles curiozitatea vie cu care tinerii feciori de boieri moldoveni. la räscoala lui Tomsa si la luptele lui cu Laski si Dimitrie Wiszniowiecki.tiile lui cu Laski. de Mar ein Paszkowski. Tradusä dupä stäruinta autorul/ui. a invinuit pe Guagnini de plagiat.. ca Grecia. nublicind a sa Cronica litvanilor. tärilor si provinciilor legale de aceastä Sarmatie. istoricul polon Matei Stryikowski. Cind citeau de pildä in Dlugosz despre . tärile slave. la rela. Danemarca. in cunoscutä dramä istoricä a lui Vasile Alecsandri. sub urmätorul titlu (in traducere): Cronica Sarmatiei Europene in care se aflä regatul Poloniei cu toate tärile. Stirile lui privitoare la Despot-vodä au intrat in compilatia lui Simion Dascälul. si. Aceastä editie polonä cuprinde. aruncati de valurile imprejurärilor pe limanuri sträine. dupä aparitia ei. sub titlul Sarmatiae Europae descriptio (Descrierea Sarmatiei Europene)—-prin sarmati se intelegea. fiind in ostirca lui Laski. In 1611. deoarece lipseste un studiu critic. ci s-a plins chiar regelui. Problema nu este incä definitiv clarificatä in literatura polonä. bärbat minunat. intelegerea si hotärirea tuturor crestinilor. precum si a regatelor.Stefan cel Mare rinduri ca acestea: „O. Aceste relatäri pline de amänunte pitoresti sint cu atit mai pretioase cu cit Guagnini a fost martor ocular la evenimentele pe care le povesteste si a luat parte la ele. a adus martori in sprijinul acuzärii sale si a obtinut un decret prin care i se recunostea dreptul de autor. Panonia. Departe de locurile pe care-si petrecuserä copiläria si de care le erau legate atitea amintiri. Moldova. Boemia. Dupä a mea pärere.nirea lumii si mai ales cinstea de comandant impotriva turcilor. intre altele si prin faptul cä. pe lingä multe adause referitoare la istoria Poloniei. din latineste in polonezä. imprumutate din cronica lui Bielski — apärutä in urma editiei latine a operei lui Guagnini — pe lingä stiri pretioase despre räzboaiele polono-moscovite. Stryikowski nu s-a märginit insä aci. pretinzind cä i-ar fi furat manuscrisul Descrierü Sarmatiei. de acelasi autor si impärtitä in 10 cärti. evocarea ^ärii si a neamului in cärtile 25') . cel dintii dintre principii lumii. Mai toate cronicile Poloniei cuprindeau astfel de stiri interesante sibogate despre relatiile cu Moldova si främintärile din principatul invecinat. insulclor. Cartea a fost publicatä la Cracovia. cu nimic mai prejos decit comandantii eroici de cari atit ne miräm! In zilele noastre cistigä el.turä cu statele vecine. si o serie de informatii privitoare la Despot-vodä. mult amplificatä. in 1578. in vechime. de vreme ce ceilalti regi si principi catolici isi petrec timpul numai in trindävii sau in räzboaie civile" — nu se putea sä nu-si simtä sufletul tresärind de inviorare. pinä la moartea lui Sigismund August (1572). la domnia acestuia. cu sfatul. prin aceasta. Germania. apärutä intii in latineste la 1578.lor polone zbuciumul strämosilor lor. el este cel mai vrednic sä i se incredinteze conducerea si stäpi. populatiile care locuiau intre Marea Neagrä fi Marea Balticä — si a fäcut multä vilvä..

sträinilor a induio. 25') .sat sufletul pribegilor si a trezit in ei vocatiunea istoricä.

cätre sfirfitul secolului al XVI-lea." :4 . cälugärul Maxim intervenise pe cimpul de luptä pentru a impäca pe Bogdan. domnul Vasile Lupu. fiul lui Stefan cel Mare.. scriind vizirului despre o eventualä campanie in Ardeal. vorbind despre noi. originea romänä a neamului nostru a fost cunoscutä de timpuriu in cercurile scaunu. Istoria romänilor prin cälätori. Ideea unitätii nationale trecuse fi pe planul politic. p .. Textul reprodus si la C l a u d i u I s o p e s c u . p. spunea: „In Ardeal mai mult de a treia parte sunt romäni cärora fägäduindu-le libertatea. Nu se poate spune cä ideea unitätii neamului fi a originii romane erau inexistente inainte de Ureche. IV. dar.populus terrae tuae. amintindu-le cä sint „creftini fi de acelasi neam". 1. intre romänii din Tara Transil. patriarhul Chiril Lucaris.1 Cu mult inainte. 56). nr. tineretul moldovean a mai gäsit in atmosfera istoricä a Poloniei o idee care a avut un räsunet putemic in literatura noasträ veche. care chiar fi acum. dupä cercetärile intreprinse de Al. spune textual: „La sarmatii de nord este o colonie de la Traian.fti3. Dar ideile acestea de unitate nationalä fi mai ales de origine romänä erau vagi. la 1507. de umaniftii italieni. Doar fi pe ea se intemeiase campaniile lui Mihai Viteazul pentru cucerirea Transilvaniei fi a Moldovei. färä zäbavä. 669. in 1629. DXCV. domnul Munteniei. care la rindul lor o gäsiserä la scriitorii latini si la cronicarii bizantini. O idee confuzä a originii romane a fost inregistratä. 1 5 . ii voi atita. Chiar pe vremea lui Grigore Ureche. desi in mod tainic.lui papal.picat lui Gavril Bethlen despre „legäturä de singe fi de simtiri care träiefte. Notizie intorno ai Romeni nella letteratura geografica. dupä izvoare romänefti. Cel dintii dintre umaniftii italieni care a vorbit in Italia de_latinitatea limbii noastre a fost toscanul Poggio Bracciolini (1380—‘1459). Disceptationes conviviales. Inaintea lui. p.. I. precum s-a väzut.vaniei fi intre locuitorii Tärii Munteniei fi ai Moldovei". Ideea romanitätii neamului a fost pusä in circulatie. Intr-o operä a sa publicatä in 1451. impotriva ungurilor“2. qui de_'sanguine Romanorum se asserit descendisse. nu erau difuzate in masele populäre. I o r g a . Inainte de Chiril Lucaris. fi papa Inocentiu al III-lea o amintefte in scrisoarea cätre Asäne. dupä cum afläm din analele de la Bistrita. 76.Dar in afarä de stirile privitoare la istoria Moldovei. Prin misionarii catolici din Orient. nu fuseserä fixate in scris. aceastä idee nu apare in literäiura’ istoricä sau geograficä italianä decit in secolul al XIV-lea. si in cronica anonimä aleätuitä in secolul al XVI-lea in Rusia (cf. in lumea Occidentului medieval. primul din triada cronicarilor moldoveni cu studii in Polonia. Este ideea originii latine. seria räs. p. cu Radu. secretarul apostolic al papei Bonifaciu al IX-lea. Cei dintii care le räspindesc prin scris fi-i dau tot relieful cuvenit sint cronicarii moldoveni care-fi fäcuserä studiile in Polonia. 3„. italianul De la Valle culegea traditia originii romane din gura cälugärilor de la mänästirea Dealu.. 1N. Marcu. 2Documentele^Hurmuzaki. dar cu atit mai puternic.

“ . pästreazä multe cuvinte latine. De unde a luat papa Pius al II-lea pe acest comandant de la care ar 1 „Apud superiores Sarmati colonia est ab Trajano ut aiunt derelicta. Oculum (ochi) dicunt. digitum (deget).. care aminteste intr-un loc de loan Huniade. si acea colonie s-a folosit de limba latinä. un mare erudit. quaq nunc etiam inter tantam barbariem multa retinet latina vocabula. care au fost läsati acolo ca colonisti. multasque alia quibus apparet ab Latinis. qüi eo profecti sunt. dupä ce a indeplinit sar. Pe acest pämint au locuit odinioarä getii. qui coloni ibidem relicti fuertint. a ajuns. Cel mai interesant pentru noi este insä Aeneas Sylvius Piccolomini (1405—1464). desi in mare parte schimbatä si putin inteligibilä unui italian. un profund cunoscätor al istoriei romane. panem (piine). Aceastä ultimä idee — ca fi celelalte douä — a avut un puternic ecou in literatura istoricä a timpului fi a räzbätut pinä in istoriografia popoarelor catolice din preajma noasträ. de la care a fost numitä Flaccia. In cele din urmä au fost supusi si nimiciti de armatele romane. afirmate trei idei principale: 1. notate de cätre italienii care s-au dus pe acolo. spune: „Este un tinut asezat dincolo de Dunäre. cä numele etnic al romänilor. cä limba romänä face parte din familia limbilor romanice. unde au rämas. digitum (deget).intru atita barbarie. care. dar acolo unde insistä mai pe larg asupra originii poporului roman este Hist or ia rerum tibique gestarum locorumque descriptio. el are prilejul sä vorbeascä adesea despre romäni. panem (piine).. vorbind despre tinuturile de la nordul Dunärii. incit s-a zis (Vlahia) Valahia." In acest text al lui Aeneas Sylvius Piccolomini avem. pe care 1-au locuit cindva dacii.cina de secretar pe lingä diferiti cardinali si pe lingä impäratul Frederic al III-lea al Germaniei.sam. Iar colonia romänilor care a infrint pe daci a fost condusä de un oarecare comandant Flaccus. ca de pildä Flavio Biondo (1388— 1463). intrind in der. la virsta de 53 de ani. si multe altele apar ca fiind de la acei latini. 2.zindu-se pinä la Marea Neagrä. manum (minä). notata. In aceasta operä. sä fie incoronat papä. secretar al multor principi italieni si al curtii papale.“1 Dupä Bracciolini. care a infrint pe daci. manasse eamque coloniam fuisse latino sermone u. §i 3. In multele si variatele sale opere. cä romänii se trag din colon is tii adusi de romani in Dacia supusä. sub numele de papa Pius al II-lea. iar pe regele Lisimah 1-au prins de viu in puterea lor si au coplesit Tracia cu multe nenorociri. afirmind cä este de origine romänä. si alti eruditi italieni din vremea aceasta amintesc originea romänä a neamului nostru. un popor sälbatec si insemnat prin multe pagube aduse romänilor" —■ iar ceva mai jos: „Valachia este un tinut destul de intins. 5 . cuvintul s-a corupt. manum (minä). care pe acel timp era „valah". incepind din Transilvania si intin. Si dupä o lungä trecere de vreme. de§i in mare mäsurä schimbatä. Flaccus. fiul lui Histaspe. ab Italis. care au pus pe fugä rusinoasä si pe Darius. Zic oculum (ochi). vine de la numele unui comandant roman. Limba este pinä acum de familie romana. dupä cum se vede. aproape toatä un ses intins si neapt pentru riuri.

.............11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN... .........213 CRONOGRAFELE...... intre barbarii sciti....180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’..............161 STOICA LUDESCU....... 43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE.......66 I.........50 MÄNÄSTIRILE........110 LITERATURA RELIGIOASÄ.......... pe tärmurile Märii Negre.....132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t....128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ........119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ.................167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.....241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ.159 CULTURA IN TRANSILVANIA............. .............52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE..............2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV.................... ......... .........................24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ.. ...............207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU. ... .. ................. petrecute departe de ai säi....... EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO........45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI...... SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ.....190 veni numele poporului nostru ? Flaccus este amintit in elegiile pe care le-a scris in amarul zilelor de exil........ FOCARE DE CULTURÄ...... In cartea a IV-a din Ponticele :6 ...170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA..........79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI...... .. ........................................ TEXTELE POPULÄRE........................ poetul roman Ovidiu...ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI.............................92 EPOCA POST-CORESIANÄ....155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB....

... In opera sa. 7 .. el spune textual: „Valahii se trag intr-adevar din romani. opera sa...CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU....... 17. El a tinut Misia in pace cu credintä. Ripa scumpä a Dunärii..... in De neamul moldovenilor (p........37 Aceste versuri....... acum Flacus tine.32 Publicatii conduse.. de necesitätile ritmului si ale rimei. Decades rerum Hungaricarum.30 Didactice......35 Istoria literaturii romane vechi.. deoarece.. lata... el singur cu sine. in limba latinä... Editii de texte.. Silit.... pinä ce a ajuns la Laurentiu Toppeltin din Medias.... el s-a indepärtat de sensul textului.. in care Toppeltin se ocupä de obirsia tuturor natiunilor din Ungaria..... Giurescu)...... Dar asupra lui Toppeltin.... astfel: ' Ghetii tinea intr-o vreme. Vorbind.. pentru o intelegere mai clara.. n-a putut fi pinä acum extirpatä...35 Lucräri postume *...242 Literatura modernä.. se gäseste si un capitol privitor la romäni.33 Recenzii si rapoarte.. sensul versurilor ovidiene: „Grecine. vom reveni intrun capitol viitor...... asezatä intre atitea limbi felurite ale barbarilor......... Traducerea lui Miron Costin este liberä. Pre gheti i-au scos de aicea el cu biruintä.....219 (1942 -1979). cind a fost chemat la curtea regelui Matei Corvin pentru a scrie.... istoria Ungariei. au fost traduse de Miron Costin. Diverse....... scrisä dupä modelul lui Titus Livius. la inceputurile poeziei romänesti.. intitulatä Origines et occasus Transylvanorum. C.. El a tinut popoarele Misiei in pace statornicä si cu sabia i-a inspäimintat pe getii increzätori in arcul lor..... Necroloage.“ Aceeasi idee a trecut apoi la istoricii sasi. care a fost unui din principalele izvoare ale lui Miron Costin in Cartea pentru intiiul descälecat (De neamul moldovenilor...34 Conferinte rostite la Radio. in 1667... . In Ungaria a fost introdusä de istoriograful Anton Bonfiniu (1427—1502)...... Bonfiniu era italian.. despre valahi......... si profesa umanitätile la Recanati..... intr-un loc.....32 Comemoräri... ........ Bonfiniu citeazä in fruntea izvoarelor de care s-a servit si opera papei Pius al II-lea.... näscut la Ascoli.. cunoscute si de cronicarii nostri.. ............. dupä cum märturiseste pinä astäzi limba lor. ...... care a publicat la Lyon... odinioarä Flaccus comanda aceste locuri fi sub stäpinirea lui a fost intreg malul sälbatic al Dunärii...... Ei sunt urmasii legiunilor si coloniilor aduse in Dacia de Traian si de ceilalti impärati romani. ed...." Aceasta idee a papei Pius al II-lea s-a räspindit apoi in toate tärile catolice si a fost utilizatä de cronicarii unguri si poloni...... In acest opuscul. . din ce tarä au iesit stramosii lor)..

Bucuresti. polonii si slavii cuprind pe toti italienii. scrie Miron Costin in De neamul moldovenilor. D. cä esti drept vlah. 1899. ist. Traian a adus o nouä populatie.. P. „ex toto orbe romano". puse in circultaie de umanistii italieni si räspindite in istoriografia ungarä.turä mosilor. a fost pusä in cadrul ei firesc de N. asadar. Mem. Intorcindu-se in zorile tineretii in patria lor. s. gindul cä neamul lor se trage dintr-o obirsie asa de glorioasä avea sä le incälzeascä sufletul si sä destepte in ei mindria de neam: „Cautä-te dar acum. 1901.in atmosfera timpului. Bucuresti. cu numele latinesc. printre sträini. Acolo. insä impar. Studi e richerche. au pätruns si in Polonia.sesc de o limbä latinä. Ideile despre originea romänä a neamului si latinitatea limbii noastre.tit in doua state. adicä italian si rimlean". P a n a i t e s c u . ca intr-o oglindä si te priveste de unde esti. citeazä si el pe Aeneas Sylvius. semnalatä mai dinainte de $ t e f a n O r ä s a n u . care se folo. in vremea in care cronicarii moldoveni isi fäceau ucenicia in scolile polone. Citind pe Eutropius. t.. Aceastä constiintä a originii romane avea sä le lumineze mai bine rostul neamului lor ca unitate etnicä deosebitä. lepädind de la tine toate celelalte basme . dupä ce-si träiserä anii copiläriei pe tärmuri sträine. dupä N. trebuieste insä urmäritä si la fiecare cronicar in parte). p. Problema influentei polone a fost reluatä si adincitä in legäturä cu opera lui Ureche. Istoria literaturii romänesti in secolul al XVIII-lea (1688—1821).. fiind secätuitä de bärbati prin räzboaie. in opera sa despre care am vorbit. cetitoriule. Ideea aceasta se regäsefte apoi la Piasecki — sau. M a r c u. Simion Dascälul si Miron Costin. p. „cap si incepä. merge ceva mai departe si afirmä cä muntenii si moldovenii sint un singur neam. ist. altii de zävistie. Cronicarii moldoveni din aecolul al XVII-lea. pentru ca sä afle. Rif lessi di storia rumena in opere italiane dei secoli XIV e XV. cum spune cu atita duiosie. de neftiintä rätäciti. Influenta polonä in opera si personalitatea cronicarilor Grigore Ureche fi Miron Costin. Ba. in Rev. Bucuresti. Despre suzeranitatea polonä C. Ideile despre originea latinä a neamului si a limbii noastre la umanistii italieni au fost adunate de A l e x . 85 — 94 (la Ureche). Le gäsim exprimate cu destulä claritate in secolul al XVI-lea la Marcin Kromer (1512—-1589). R a c o v i ^ ä . in Ephemeris :8 . care din lume intre neamuri n-au lipsit niciodatä. 1925. 6—18. rom. Piasecius.. 4. a IH-a. In privinta numelui etnic de „valahi“. I o r g a . 1940. I o r g a. mem. sect. IV. Chestiunea a fost tratatä. si cä din acesti colonifti amestecati cu barbarii au iesit romänii. vol I. Analele Academiei Romane. BIBLIOGRAFIE Influenta polonä asupra cronicarilor. puse in circulatie de umanistii italieni. Bucuresti. dar observä cä sub numele de „valahi“. Ea avea sä destepte in ei vocatia istoricä. 19 — 25 (trateazä chestiunea in general. de unde au izvorit in aceastä tarä“. 237 —332. ei se sträduiesc sä confrunte stirile culese din istoriografia polonä cu amintirile boierilor bätrini si cu mentiunile din vechile cronici slavonefti ale tärii. cu deosebire p. cite unii au insemnat de tine. si de R a m i r o O r t i z . in graiul lor bätrinesc.Ideile despre originea noasträ romänä. coruptä cu elemente barbare. in mijlocul atitor popoare de rasä diferitä. de P. Per la storia della culturä italiana in Rumania. 1916. el pomeneste de räzboiul lui Traian cu dacii si spune cum Dacia. pluteau. p.

Actul a fost incheiat la 9 martie 1643. asc. Rumänisch-Deutsche Literaturbeziehungen.Dacoromana (Annuario della Scuola Romena di Roma). Heidelberg. 1929 (indice). Warszawa. Iasi. director Gh. Buletinul Muzeului Municipiului Iasi. O intimplare fericitä a fäcut sä räzbatä prin furtunile vremilor pinä la noi actul de impärtire a mosiilor rämase de pe urma lui Nestor Ureche si a sotiei sale. Despre Aeneas Sylvius si ^ärile romänesti v. dr. cu loc de moarä si helesteu pe Somuz. Ca sä se vadä la ce imense latifundii putea ajunge in Moldova veacului al XVII-lea un mare boier. Scoboritor dintr-o veche familie moldoveneascä. incit unii istoriei ai nostri au fost ispititi intr-o vreme sä-i atribuie lui cronica scrisä de fiul säu. GRIGORE URECHE ' Cel dintii din sirul marilor cronicari moldoveni. atestatä documentar incä de la 1407. El a jucät un rol asa de important in istoria epocii sale. in tinutul Iasilor: Verdefänii pe Lavnic fi pärtile din Botefti fi din Bogdänefti. „cel stilpit si hotärit“ (hotärnicit). Bibliografia editiilor si studiilor asupra cronicarilor poloni. a treia parte din Licin.torique de I’Academie Roumaine. Bulletin de la Section his. din vremea lui Alexandru cel Bun. a fost fiul lui Maxim Ureche si al sotiei sale Dumitra. I. p.1927. v. fiindcä in 1572 il vedem incepindu-fi cariera politicä cu slujba de uricariu la logofetia cea mare. p. a fost unui din cei mai bogati si mai influenti boieri moldoveni de la sfirsitul veacului al XVI-lea si inceputul celui de-al XVII-lea. din tinutul Tigheciului: Vlädeftii cu a treia parte de baltä din Giemeni. Cam tot atitea mosii le-au venit si celorlalti doi moftenitori. Notizie intorno ai Romeni nella letteratura geografica italiana del cinquecento. sub forma Urecle. ‘ 9 VI AfA ' . inaintea divanului domnesc in frunte cu mitropolitul Varlaam. la C l a u d i u I s o p e s c u . in Revista geograficä romänä. Bucuresti. K a r l K l e i n . jumätate din satul Sirbi. cu vad de moarä in Ricca din tinutul Sucevei. Schindestii si Scocul si pärtile din Colunesti. 338 — 386. din Septicini. si M a r i n P o p e s c u-S p i n e n i. 1938. $tirile posterioare secolului al XV-lea. I. ln orice caz. satul Goestii si silistea Mindrestii pe Bahlui. a treia parte din Soimäresti pe Moldova. Pentru ideea originii romane la umanistii sasi. iar in tintul Orheiului: Avrameni. Nestor. citez numai mosiile care au venit de partea lui Grigore Ureche1: Dumbrävita. din Bänesti. cäruia i s-a atribuit intr-o vreme fi cronica. 6. 1927. in Jinutul Läpusnii: Dräculestii. I. Literatura Polska. Nistur sau Nistor. capitolul Humanismus und Reformation. p. 1929. in cronica fiului se streväd amintirile tatälui. G h i b ä n e s c u . pärtile din Lungani. a II-a. a opta parte din Ruguleni. in tinutul Vasluiului: Cäueftii. a fost Grigore Ureche. din Räcariul fi din Päcicani. din tinutul Sorocii. 59 si urm. a cärui operä a asimilat indemnurile istoriografiei polone. 1923. Nestor Ureche. Näscut probabil in preajma anului 1550. atit „cele cumpärate cit si cele de la strämosi". deasupra Cotnariului. jupineasa Mitrofana. cronicarul e fiul lui Nestor. din Onesti si din Bältati si o bucatä din hotarul Tirgului Frumos. tinutul Romanului. toate din tinutul Cirligäturii. 1929. cum se gäseste in documente. Stroestii. tom. la G a b r i e l K o r b u t . 271. 1926. spätarului 1 loan Neculce. ed.

De aci inainte viata lui Nestor Ureche este legatä de a Movileftilor. il gäsim in divan cu rangul de mare logofät. ca sä punä mina pe o seamä de boieri ce-i erau potrivnici si sä-i £inä in inchisoare pinä va sosi fi el. Andrei hatmanul. Dar domnia lui Constantin Movilä. de sä vor desbate si s-or aseza.lor. fi sä se dueä la Constantinopol. porneste indatä si „gonind noaptea. vistiernic. Nestor Ureche se intilnefte cu ceilalti mari boieri. fi cind domnul a fost silit sä päräseascä tara. Urcat in scaunul domnesc. n-a durat nici un an. El pästreazä vornicia mare fi sub fratele lui Ieremia. prin Oprea armaful. Astfel Lupu Stroici este mare logofät. iese din tarä in Polonia. E o domnie pafnicä si lungä de 12 ani. fiindcä actul de impärtealä adaugä: asijdere si alti sati intregi si ocini cari nu-s pusä aicie. in vreme ce el „va oblici" gazdele pe unde se gäsesc boierii scrifi in „catastiful“ domnului si-i va inchide. Intre pribegii moldoveni se leagä o prietenie strinsä fi. ba fi sfätuiefte pe armaf ul care-i adusese scrisoarea domnului sä pästreze mai departe taina fi sä stea ascuns tot timpul in casele darabani. se preface cä primefte porunca domneascä. toatä noaptea. Simion. Acesta a fost un moment hotäritor in viata lui Nestor Ureche fi el ne lumineazä in acelafi timp imprejurärile in care fiul säu Grigore. Ieremia Movilä. Si incä nu avem trecute in acest document toate proprietätile lui Nestor. loctiitor de domn a fost läsat Nestor Ureche. Aceste zile mai bune nu intirzie sä se iveascä fi. cu o avere asa de mare. adicä era o avere de aproape 70 de mofii. mare vornic al tärii de jos. Ureche. Mihail si Constantin. in 1595. in afteptarea unor vremi mai bune. sprijinit de boierii din tarä si ajutat cu oaste de guvernul polon. nevoind sä se faeä unealta domnului. primul cronicar moldovean. turburatä numai de räzboaiele cu Mihai Viteazul. luindu-si familia. pentru ce-s <pentru cä sint) de gilceavä. care a fost oträvit de cumnata sa. minatä de lupte cu verii. care pribegiserä din Moldova impreunä cu Petru Schiopul. fi ziua. iar Nestor Ureche. scrie din Constantinopol lui Ureche. fratele säu. In 1592. pe la Soroca. De fapt. sä le impärtim in trei pärti“. Pe cind Oprea armasul stätea ascuns in curtea domneascä. Ieremia Movilä vornicul cu fratele säu Simion paharnicul. precum fi sub fiii lui Ieremia. in vremea lui Aron-vodä. dupä o pribegie indelungatä. se grupeazä cu totii in jurul lui Ieremia Movilä. sub Simeon Movilä. izbutefte sä ocupe tronul Moldovei. cäci :10 . aflind — cum spune fiul säu — „vreme fi cale deschisä de a se depärtare“. cei trei mostenitori ai lui Nestor Ureche isi impärteau averea pärinteascä fi le venea la fiecare eite 23 de sate. intre altii: Lupu Stroici logofätul si fratele säu Simion. recäpätind tronul Moldovei de la turci. din pricina pirilor.Neculai Ureche si lui Nistor Batiste. sä avem a li puni iar la mijloc. Ieremia Movilä ifi incredinteazä functiile de cinste fi de räspundere ale curtii boierilor cu care petrecuse anii exilului fi care il ajutaserä in planurile sale. a fost adus sä-fi petreaeä copiläria in tarä sträinä fi sä vinä in contact cu culturä umanistä a Poloniei. Aron-vodä. Ureche logofätul. toatä ziua“. care päzea scaunul domnesc. trebuia sä joace un rol important fi in viata politicä a tärii sale. Era firesc cä un boier cum era Nestor Ureche. Dupä cum se vede. In Polonia.

cesc fi cä ar fi oprit pentru sine banii ce i-ar fi strins ca administrator al Moldovei. neavmd incredere in domnul adus si spriiinit de ostiri polone si care nici birul datorit nu-1 plätise. Ea era härtuitä toemai din partea acelora de la care ar fi fost indreptätitä sä se astepte la mai multä solicitudine. cu oardele lui tätäresti. Constantin Movilä cade in miinile unui tätar fi. cä nu ar fi plätit haraciul tur. cum mai mult in lume sfaturi bune la domni nu se ascultä. 263). deoarece. sä-1 instaleze in scaun. In aceastä vreme. Alexandru Movilä. publicate de dr. intre carii erau si Nestor Ureche. care-i fusese incredintatä de starostele Adam Zolkiewski. p. izbutefte sä afeze in domnia Moldovei pe cel mai mic dintre fiii säi. Din acest rästimp avem o serie de acte interesante. Se pare insä cä acest proces s-a stins repede fi cä lucrurile s-au impäcat. apare in acte polone. väduva lui leremia Movilä. Cu experienta lui de om pätit.000 de galbeni poloni pe an starostia de Rohatin. fratele säu. ce apoi vin la primejdie fi ei fi casele lor" (Mircn Costin. fi Grigore Ureche. curind dupä aceasta. care se dovedeste din acte cä ar fi fost o femeie rea fi lacomä de bani. pe Bogdan. . Singur Nestor Ureche. care isi legase soarta de Movilesti. a II-a. pleacä din nou in pribegie cu Constantin-vodä: „Apropiindu-se Stefan Tomsa de tarä — ne spune Miron Costin — Constantin Vodä cu mumä-sa si cu fratii au purees din Iasi. Nestor. pe care-i stringea pentru a recuceri tronul Moldovei. a seäpat cu viatä. impreunä cu ginerii säi fi sprijinitä de oaste polonä. Curind dupä aceasta. in imprejuräri pe care le vom vedea indatä. sä intre in Moldova. stringe oaste din cetäti fi de la neamurile sale si se pregätefte. piräfte pe Nestor Ureche cä refuzä sä-i predea moftenirea lui Isaia Balica1. Viata familiei Ureche pe pämmt strain nu era insä färä griji. se ineaeä amindoi in apele Nistrului. Kogälniceanu. Dar — adaugä Miron Costin — nu s-a ascultat sfatul lui Urechiä vornicul. din care se constatä cä. cä acum fiind domnia nouä. „Divanurile toate erau prin Nistur Ureche“. el sfätuia: „sä läse sä se mai invecheascä domnia lui Stefan Vodä. si cu citiva din boieri. care n-a vroit sä vinä. boierii care ii insoteau sint toti prinsi fi decapitati din porunca lui Stefan Tomsa. 1 Isaia Balica a fost pireälab de Suceava. Cronica.venii sunt din hire pururea la domnia lacomi. moldo. cind doamna lui leremia Movilä.turcii. Eugeniu Barwinski. tatäl lui Grigore Ureche. Elisabeta. Nestor Ureche este sufletul intregii domnii. zice Miron Costin. in a doua pribegie in Polonia. Stefan Pototki. au dat steag lui §tefan Tomsa si au insärcinat pe Cantemir-bei. impotriva vointei regelui. ed. Era ginerele lui Nestor Ureche tinea in cäsätorie pe Anastasia. ci a rämas la Camenita pe lingä doamna lui leremia Movilä. 11 . pe cind acesta il ducea hanului. care au scris Letopisetul tärii pinä la Aron Vodä". sora cronicarului. singurul dintre boierii pribegi care se ridicä cu toatä täria impotriva acestei aventuri este Nestor Ureche. si Pototki cad in miinile turcilor si sint dusi la Constantinopol. Nestor Ureche luase cu arendä de 1. cind Constantin Movilä cere ajutorul polonilor fi cind cumnatul säu. Expeditia se incheie cu singeroasa infringere de la Cornul lui Sas.

unde. cu o micä intrerupere in 1615. Grigore Ureche urma cursurile unei fcoli superioare in Camenita. tiritä in captivitate si isi sfirseste viata intr-un harem turcesc. il gäsim cu rangul mai mic de mare spätar. Turcii inträ in Moldova. migälite räbdätor cu acul. sä caute un loc printre „rugätorii robi ai lui Dumnezeu“ din ctitoria sa. ca sä fie de hranä cälugärilor ce vor cäuta in chiliile ei un liman de liniste fi rugäciune. Grigore Urechs. in semn de multumire Domnului. cu un coif bätut cu pietre scumpe si tinea aninatä de umär sabia. In zilele de sär. imbracä rasa de cälugär si vine acum el insusi. s-a retras in cucernicia ctitoriei sale de la Secul. Nestor Ureche scapä din nenorocire si. cum apare adesea in documente — departe de a putea fi reconstituitä in träsäturile ei caracteristice. iar mama sa. Mitrofana. un proces cu un cea. intr-o inscriptie de pe o bisericä. la 1597. pinä la inceputul anului 1617. aläturi de fratele säu Vasile. dupä intoarcerea din pribegie. Viata lui Grigore — sau Gligorafco Ureache. cä i-a ingäduit sä-si revadä mosiile pärintesti din Moldova.bätori. noastre la 20 decembrie 1628. avea o avere insemnatä: o recoltä de 6. a ridicat mänästirea Secul. in Lwöw. cu sufletul domic de liniste si de mintuire. Sofia sa. un suflet adinc credincios. In Polonia. Miron ne spune despre Grigore Ureche cä „a invätat literatura in fcolile polone“. Numele cronicarului apare intii in documentele. Cu toatä rivna lui dupä avere si märire. Marele spätar era —• dupä cum afläm de la cvasi-contimporanii lui Ureche. a fost si ea o figurä distinsä in galeria „jupäneselor“ romäne din veacul al XVII-lea. iar in divanele boierefti de la 1631 inainte. pe cind tatäl säu se indeletnicea cu munca agricolä pe mofia Rohatin. pare sä se fi näscut pe la 1590. in timp ce acela asculta slujba sau stätea la masä. dupä cum reiese din documente contimporane. In 1602. in umilintä. printr-un :12 . Cu religiozitatea caracterului unea un gust delicat pentru lucruri frumoase.Domnia lui Bogdan Movilä nu tine insä decit un an si se incheie cu o adeväratä tragedie. la aceastä datä se intoarce in Moldova fi este posibil ca odatä cu el sä fi intrat in tarä fi Grigore Ureche. Nestor Ureche rämine. pe lingä vie. Nestor avea. adus din Constantinopol fi däruit mänästirii Secul. aceasta s-a intimplat probabil intre anii 1612—-1617.sornicar. Bogdan cade in miinile lor. dupä cum s-a väzut. doamna Elisabeta. este prinsä. pentru intiia oarä. Miron Costin fi Dimitrie Cantemir — marele purtätor de säbii al domnului.330 de mäsuri poloneze. cind purta. färä sä se precizeze virsta pe care o avea. are pentru noi incä multe puncte obscure: nu stim nici mäcar data cind s-a näscut. ca toti contimporanii säi. pescärii fi velnite. Il gäsim pomenit. feful slujitorilor din spätärie. imbräcat in hainä auritä. in numele tatälui säu care nu se afla de fatä. ca tretilogofät. Il gäsim apoi mentionat in nifte documente polone din 1616. Ajuns in amurgul vietii si privind inapoi peste tot zbuciumul zadarnic al trecutului si cu gindul indreptat spre cele vesnice. De la ea a ajuns pinä la noi un splendid aer. Din alte conjecturi. pe care a inzestrat-o bogat cu o multime de mosii si sate. sau poate in scoala stavropighiei din Lwöw. päfea imediat dupä domn. Grigore Ureche era deci mare spätar al Moldovei cind sosirä.

in care. cu judetele basarabene si Cetatea-Albä. care a fost silit apoi sä se expatrieze in Polonia. care se intoarce in Moldova in ultimii ani ai acestei domnii. o descrie astfel: „Fericitä domnia lui Vasile Vodä. decapitat la Constantinopol. la vestea cä el a cäpätat din nou domnia. de vornic al Tärii de Jos. sfätuindu-se cu totii. cu chihaia vizirului. Ca mare vornic. aleg pe cei mai de frunte dintre ei fi ii trimit cu jalbä la I'arigrad. Miron Costin. derutarea ei. Urcindu-se pe tronul Moldovei. unde isi fac reciproc jurämintul de credintä. Aceftia insä prind de veste printr-un om de casä cä Ale. Boierii aflarä pe Alexandru-vodä incä nepurces din Constantinopol. incä din timpul lui Barnovski-vodä. de au fost cindva aceastä tarä tot in bine cu bielfug fi plinä de toatä averea. iar in timp de räzboi conducea oftirea. In zbuciumul acelor vremuri de singeroase lupte interne fi de necontenite schimbäri de domnie. fi Alexandru. intre altii: vornicul Vasile Lupu. Ureche a luat parte la acel zbuciumat divan care trebuia sä hotärascä asupra cäsätoriei fiicei lui Vasile Lupu cu principele 13 . Alexandru. ifi reluase in divanul tärii locul de mare spätar. Citiva din fruntafii boierilor sint prinfi si inchifi in temnitä. care mai domnise in Moldova intre anii 1620—1621. Prin aceastä stratagemä deputatiunea este inti. sä se plingä Portii de greul ce-1 trage poporul din partea domnilor necunoscätori ai rinduielilor tärii. care. in tainä. läsase amintiri afa de nepläcute. silitä sä se impace cu domnul. incit. in cele din urmä. cind este ridicat in rangul de cinste pe care-1 avuse fi tatäl säu Nestor. postelnicul loan Costin ■— tatäl lui Miron Costin — fi spätarul Grigore Ureche. sarcina de a administra Moldova de la Iafi pinä la hotarele Munteniei. In fruntea deputatiunii. alcätuitä din 80 de boieri. intre care de Vasile Lupu vornicul si de Grigore Ureche. Domnul se hotäri atunci sä renunte de bunä voie la tron fi. uitindu-fi jurämintul. Dar abia fu instalat in domnie.tura fi.natä pinä la 19 ani“. Vornicul Tärii de Jos era al doilea dintre dregätorii boieri. sub paza boierimii care abia putea potoli furia multimii. la patriarhie. Boierii.midatä si. in Iafi. cärti de mazilie lui Moise Movilä fi se räspindi in Iafi zvonul cä domnia s-a dat lui Alexandru Iliaf. Din toate pärtile se strinse atit norod. päräsi tara.ceauf. pune la cale. in timp de pace. stäpinirea lui Vasile Lupu aduce in viata Moldovei o epocä de inseninare.xandru-vodä vrea sä-i omoare in ziua de Paste fi atunci räscoalä in tainä tara. Dupä scurta fi tragica domnie a lui Barnovski-vodä. cu mare fericire fi trägä. neputind abate din hotärirea ei delegatia moldoveanä. se aflau. el avea. Acesta primise investi. fi dupä domnia de citeva luni a lui Moise Movilä. care luptaserä aläturi de el fi trecuserä prin aceleafi griji fi suferinte ca fi el. Intre aceftia era fi Grigore Ureche. Cu acest titlu il gäsim pe Ureche semnind in hri. hotäri sä scape de o seamä de boieri. o mare mihnire si indignare cuprinse tara. „care fierbea de greutä^i fi netocmele". xncit nu mai incäpea pe uliti fi umpluse dealurile Miroslavei. a luat scaunul Moldovei vornicul Vasile Lupu. era firesc ca Vasile Lupu sä caute a se inconjura de boieri care impärtäsiserä gindurile lui.soavele domnefti pinä la 1642.

intetit de papa si de venetieni. feciori de boieri.“ In anul urmätor. Impotriva sfatului fratilor Toma si Iorgachi Cantacuzino *se ridicau logofätul Todirasco si. actul — sä-fi faeä pomenire ei fi pärintilor ei“. cu zestre foarte bogatä. ca o mare rätäcire. incredintat de Poartä sä primeascä haraciul. intärit de Gheorghe Stefan. argumentind: intii. vornicul Grigore Ureche. mitropolitul Kievului. pune la cale o aliantä a principilor crestini din räsäritul Europei contra turcilor si trimite in acest scop pe ginerele lui Vasile Lupu. cu podoabe si cu petiene la islice. cä aceasta inrudire cu nobilimea polonä putea sä indispunä cercurile musulmane si sä atragä urgia turceascä asupra casei lui Vasile Lupu. Demersul a fost primit. hotäritä de divan in frunte cu Ureche. regele Poloniei Vladislav. a däruit rudelor sale. La 3 mai. Sfatul lui Grigore Ureche a cäzut greu in cumpänä. ca mare vornic in Tara de Jos. dezväluie un colt interesant din viata familiei lui Grigore Ureche fi proiecteazä o luminä vie fi simpaticä asupra fiieei sale. satul 1 Documentele Hurmuzaki. Ill. curtea impodobitä toatä si strinsi boierii si cäpeteniile tärii. pe motivul cä nu s-a putut stringe birul din pricina säräciei oamenilor. oameni tineri. se impotriveau cu toatä hotärirea. sä obtinä participarea Moldovei. Antimia. Si asa cu petrecanii trägänind.ziwill din 2 septembrie 16441. II. un hrisov aratä chipul cum s-a impärtit averea cronicarului intre urmasii säi. vol. care erau in luptä cu turcii pentru insula Cretei. zicäturi. Doi boieri de seamä ai Moldovei. Cäsätoria fusese pusä la cale de Petru Movilä. n-a putut fi mentinuta. cä principele lit van trecuse la Calvinism — confesiune considerate in lumea noasträ. 9. Nunta sa fäcut in anul 1645 si a fost celebratä de cätre Petru Movilä. ca o lege spurcatä —■ si. p. mai ales. s-au veselit citeva säptämini.Ianusz Radziwill. „fiica räposatului Ureche fost mare vornic. de teamä cä polonii nu vor putea impinge peste Dunäre stäpinirea turceascä. fambelanul marelui ducat al Litvaniei. printr-o scrisoare cätre principele Rad. La 15 aprilie 1647 el apare pentru ultima datä in documentele care au ajuns pinä la noi. fusese trimis inapoi färä nici un ban. Un alt document. fase. Multä vreme s-a främiritat in sfatul domnesc aceastä nuntä. in polonä. la alaiuri pre cai turcesti. dar ea intimpina mare impotrivire in unele cercuri din Iasi. care s-a aplecat cu simpatie peste nevoile sufletesti ale neamului din care vitregia vremurilor 1-au smuls färä voia lui. si au purees cneaz Ragivil cu doamna sa in Tara Leseascä. 1900. Grigore Ureche n-a apucat zile sä vadä präbusirea domniei prietenului säu. Prin acel document. Domnita Maria insäsi isi dä consimtämintul. publicat in anii din urmä de d-ra Eftimiu. al doilea. Nunta a fost bogatä si frumoasä: „N-au lipsit nimicä din toate podoabele cite trebuiau la o veselie ca aceea — ne spune Miron Costin — cu atitia domni fi oameni mari din täri. I. Antimia. in acea epocä a vestitului Räspuns la Catehismul calvinesc al mitropolitului Varlaam. slugerului Gavril Jora fi sotiei si copiilor lor. redactatä cu o simpaticä modestie. Dar ruptura cu turcii. giocuri si de tarä si sträine. Torna vornicul fi Iorgachi vistiernicul. :14 . Douä säptämini mai tirziu el nu mai era in viatä. suplement. vroind— spune. si aga. pe cneazul Radziwill.

Se pare dar. din acest act. p. foarte sumare ca sä ne putem face din ele o icoanä vie a personalitätii lui. Datele pe care le avem despre Grigore Ureche. cä era o frumoasä traditie de cärturärie in casa lui Grigore Ureche. in Letopisetele Moldovei. a atacat problema pe altä cale. pe care il dau letopisete latinesti Moldovei. Toate manuscrisele care au ajuns pinä la noi infätiseazä textul lui Ureche mtretcsut cu interpolärile adäugate ulterior de Eustratie Logofätul. asa cum a incercat Kogälniceanu sä ne-o dea in colectia sa de Letopiscte. incercarea fäcutä de Kogälniceanu in 1852. dar acest inceput al unui nou gen literar. Dupä pärerea räposatului Giurescu. care. P. incit ar fi peste putintä sä se delimiteze precis ceea ce constituie fondul primitiv al cronicarului boier de ceea ce este suprapus de Simion Dascälul si de ceilalti. sä stabileascä de aproape izvoarele polone intrebuintate in prima cronicä moldoveanä. P. 370 — 372. 15 CRONICA LUI GRIGORE URECHE • . cuprinde o mare dozä de arbitrar: elemente care apartin in chip evident lui Grigore Ureche au fost trecute pe seama lui Simion Dascälul si pärti din adausele interpola.torului au fost atribuite cronicarului. D-sa a cäutat. mergind pe urmele regretatilor I. ■ Cronica lui Grigore Ureche deschide pentru literatura noasträ veche. care a purtat räzboaie cu scitii si a fäcut primele cuceriri romane pe pämintul 1a Revistä arhivelor. constituie incä astäzi o problemä complicata. o erä nouä. G. dar nu avem nici mäcar o copie directä dupä ea. despre viata lui intimä si despre rolul ce l-a jucat in viata publica a Moldovei. Sbiera. „cu mori in fiintä fi cu iazuri“. Nu numai cä s-a pierdut originalul cronicii. in stadiul actual al materialului — träsä. este a lui Grigore Ureche. de Simion Dascälul si de Misail Cälugärul.turile personalitätii lui literare. II. Iorga. sint. in acest scurt capitol Ureche explicä numele de Flachia. singurul in care s-a afirmat originalitatea neamului nostru in veacurile trecute. ea fiind in cärti foarte invätatä“1.tura cea mai interesantä — „ea singurä cu minile sale le-a fäcut lor zapis. dupä numele „hatmanului rimlenesc“ Flaccus. de a publica aparte ceea e credea el cä a fost la inceput cronica lui Urechö de ceea ce presupunea cä a interpolat ulterior Simion Dascälul.Mindreftii din tinutul Cirligäturii. din analiza cronicii. adaugä actul—fi aci este träsä. nu existä. dupä cum are grijä insusi Dascälul sä ne-o ateste. asa cum a ajuns ea pinä la noi. Si. din romane populäre si din cronografe. alcätuitä din texte religioase. si apoi sä delimiteze izvoarele utilizate de Ureche de cele care au stat la indemina lui Simion Dascälul. in studiul Influenta polonä in opera si personalitatea cronicarilor Grigore Ureche si Miron Costin. fi 1-a subscris. Sä vedem acum cum se pot limpezi — dacä se pot. Stefan Oräsanu fi N. Panaitescu. fireste. * Rezultatele la care s-a ajuns prin aceastä confruntare a surselor cu textul cronicii sint urmätoarele: Cronica incepe cu o „predoslovie a descälecärii". Cronica lui Ureche in forma ei primitivä. din legende apocrife. aceste adause ale lui Simion Dascälul sint asa de numeroase si asa fei imbinate in urzeala lui Ureche.

. Dupä capitolul despre descälecarea Moldovei. Ultimele cuvinte ne indeamnä sä credem cä vechile anale fuseserä amplificate cu traditii populäre. carne. „letopisetul cel moldovenesc". de la primii domni ai Moldovei pinä la Alexandru cel Bun. deocam. rezultä cä acesta era scris in limba romänä. 107— 119. Pe Eftimie nu 1-a cunoscut. afir. gäinä. XXI. regretind cä „scriitorii dintii n-au aflat scrisori. ce le zicem latini: piine. mulier. nu insä färä discernämint critic. femeie. afa de pre scurt scrie. care au fost scrise. femina. p. Analele Acad. De la rimleni. despre care ne-am ocupat mai sus: „. seria II. la redactia aproximativä a lui Ureche. Mem. sustinind cä e de descendentä latinä si. ei zic panis. pärinte. din felul cum sefac citatele: „letopisetul nostru cel moldovenesc“. ei zic galina. muicre.pleteazä datele unele prin altele. tom. fiindcä. Dealtfel ni s-a pästrat din secolul al XVIII-lea in Biblioteca Academiei Romäne o versiune romäneascä a acestor anale.. Deoarece pentru partea de la inceput. dupä cum spuneam. Aceste anale fuseserä traduse in limba romänä.. Bucu.scitic. noster fi altele multe din limba latineascä.de la Rim ne trägem. „lipind". pe care nu le gäsefte in izvoarele interne. dar numeroasele greseli ar indica un prototip mult mai vechi. ln aceastä redactie a lui Ioachim.re§ti. Ureche e nevoit sä dea lista de domni intreagä afa cum o gäsefte in analele interne ale ^ärii. la curtea lui §tefan cel Mare fi continuate de Macarie fi de Azarie. Ureche utili. Ureche se ocupä de limba moldoveneascä. ln genere. toate cuvintele le-am intelege.. Rom. Cartea apäruse in 1597.. cum spune el.datä. lucru interesant. al nostru. cä nici de viata domnilor care au fost toatä cirma nu alege".'' Trecem peste adausele lui Simion Dascälul. informatiile din izvoarele sträine la ale noastre. pentru a ne märgini.. 1909. textul a fost cu mult amplificat. Intrind in istoria moldoveneascä cu capitolul De inceputul domnilor tärii Moldovei si de viata lor. Ioachim o publicase sub numele tatälui säu. ist. 1Letopisetul lui Azarie. dupä textul tatälui säu. Bogdan credea cä traducerea s-a fäcut la sfirjitul secolului al XVIII-lea.zeazä analele slavonesti ale tärii. fi atunci com. Prototipul acestei cöpii este.. De aci imprumutä Grigore Ureche ftirile privitoare la Moldova. iar ce au scris „au scris mai mult din basne si din povefti ce au aflat unii de la altii". izvoarele cronicii sint citate dupä limba in care sint scrise: „letopisetul cel lefesc". Marcin Bielski. publicatä de I. pater . De la Alexandru cel Bun inainte.matia lui apare intr-o formä apropiatä de aceea a lui Poggio Bracciolini. prelucrat fi adäugit. fi defi. Izvorul polon pe care Ureche il urmeazä de aproape este cronica prelucratä fi continuatä de Ioachim Bielski.zati fi nemernici" fi cä „letopisetul nostru cel moldovenesc. fi de am socoti pre amäruntul. credem. ca de niste oameni neafe. o traducere fäcutä inainte de Ureche fi pe care a utilizat-o fi acesta. ea este in bunä parte opera sa personalä.. sub titlul de Kronika Polska. Lapedatu. „letopisetul cel latinesc“. nu gäsefte nimic in cronicarii poloni. ' :16 . ei zic caro. sect. Bogdan1 dupä o copie descoperitä de d-1 Alex. Ureche gäsefte in izvoarele polone ftiri din ce in ce mai numeroase privitoare la istoria Moldovei. dintrun sentiment de pietate.

Se poate ca putin timp inaintea mortii. nu se ftie cum. lui pan Eustratie biv logofät“. a apärut in o multime de editii — vreo 27. ed. Impletind stirile aflate in izvoarele interne cu informatiile pe care le gäsea in Bielski fi in cosmografia nedescoperitä incä. la Basel. Cartea a avut un mare succes pe vremea sa.2 A dispärut de timpuriu. in Convorbiri literare. Ureche introduce. inainte de sosirea la Iafi a lui Aron-vodä. dupä cum aratä C. citeva capitole privitoare la istoria popoarelor invecinate cu noi: poloni. ca s-o transcrie. Antonius Maginus Pata. cunoscutä sub numele de Cosmografia universalä si publicatä in 1544. Eustratie Logofätul a adäogat fi el citeva stiri fi apoi cronica a fost incredintatä lui Simion Dascälul. G i ur e s c u. intr-un document1 din 1641. pe apa Crivdei. dar segäsesc. p. cu sotia Simiiana si copiii vind ocina si mosia lor cu helesteu. originalul lui Ureche a dispärut. intr-o copie interpolate de Simion Dascälul. intr-o geografie latinä a lui Io. spaniolä. Am spus mai sus cä Ureche a murit färä sä vadä sfirfitul domniei lui Vasile Lupu. Aceastä versiune cu interpolärile lui Misail Cälugärul se pästreazä ln patru manuscrise din Biblioteca Academiei Romäne (cf. incit nu incape indoiaiä cä scriitorul lor le cunoafte din amintirile bätrinului boier. E o märturie din martie 164 1 prin care Gr. pentru o mai bunä clarificare a istoriei moldovenesti. Panaitescu este de pärere cä Ureche a imprumutat aceste informatii dintr-o scriere istoricä fi geograficä asemänätoare cu aceea a lui Sebastian Münster. fi 1647. 192 1. „fratelui si prietenului nostru. in limba germanä. a amplificat-o fi apoi. cum semneazä predoslovia. Simion Dascälul. 2Ulterior. färä sä läse 1 G h i b ä n e s c u . scrisä se pare intre 1642. cu atitea amänunte dramatice si in acelafi timp precise. Cimpul este aci deschis ipotezelor. Nu este exclus insä ca aceste stiri impreunä cu cele din Sebastian Münster sä se gäseascä impreunä intr-o geografie — sau. p. II. cosmc-grafie — mai dezvoltatä. LV—LVIII). care nu se gäsesc in Sebastian Münster. cum se numea atunci. In 1550 a fost tradusä in limba latinä.siunea interpolatorilor credem dar cä este aceasta: Eustratie Logofätul. Sarete si izvoade. impreunä cu alti boieri din divan. Misail 17 .Dupä moartea lui §tefan cel Mare. apoi in limba francezä.vinus. cum il numefte. In ce imprejuräri nu stim. p. „Scrisul romänesc". Succe. turci fi unguri: Povestea si tocmeala altor täri ce sint prin prejur. C. sä fi imprumutat cronica neterminatä incä lui Eustratie Logofätul. italianä fi cehä. Ea a fost foarte räspinditä in Polonia. a in trat insä de timpuriu in mina lui Simion Dascälul. in hotarul satului Fetesti. data cind el ajunge vornic mare. C. 326 si in introducerea la Grigore Ureche vornicul si Simion Dascälul: Letopisetul tärii Moldovei. Dar in aceste capitole Ureche dä stiri despre impärätia tätäreascä si neamurile ei. LIII. incä neaflatä pinä acum. a mai adäogat interpoläri §i a mai fäcut citeva schimbäri un Misail Cälugärul. Cronica lui Grigore Ureche. Ureche atestä cä a väzut cind Lupul din Hirläu. III. tätari. inainte de a trece la urmafii säi. unde Marcin Bielski o ia ca model pentru cronica sa. Giurescu. 3 10. care era al treilea logofät in divanul lui Vasile Lupu si cu care cronicarul era in strinse legäturi de prietenie — „frate fi prieten“. data mortii. C. apärutä la Venetia in 1596. Simion Dascälul a copiat-o. Ultimul capitol din cronica rämasä neterminatä expune imprejurärile pribegiei lui Nestor Ureche. Ureche si-a scris cronica pinä la a doua domnie a lui Aron-vodä (1595).

bine nu stiu. domnul Moldovei. domnia acestuia.. asupra cäruia vom reveni in data. pe care le-a adaugat in textul lui Ureche stingaci.. cestälalt nepot“ (p. Giurescu): „Iarä cum am inteles de ci^iva boieri si mai ales din Neculai Buhus ce au fost logofät mare. A doua personalitate se caracterizeazä printr-o rivnä de a se face Cälugärul. dind naftere la contraziceri. cäci aceste fapte nu se gäsesc la el. rästurnarea lui Läpufneanu tocmai cind credea cä a seäpat de Despot. nu are la indeminä decit tot compilatia interpolatorului. in interpolärile sale.pise^elor moldovenefti deosebitä de aceea pe care a intrebuintat-o Ureche.cä mi se pare. Din aceste letopisete interne. Defi il citeazä intr-un loc in expunerea lui Ureche.“ :18 . Ea concordä si cu ceea ce afläm de la Miron Costin — care intrase in Moldova la vreo patru-cinci ani dupä moartea lui Gr.. Dascälul a luat unele ftiri.nalitäti cu totul deosebite.. Sau „De ar fi acmu Istratie Logofätul si fiiu-säu un Simion Dascal si nepotu-säu un Misail Cälugärul. räscoala lui Tomfa. necesare pentru a urmäri istoricul textului — se observä destul de dar douä firi. Simion Dascälul a utilizat. totufi. dar acest izvod este tot compilatia lui Simion Dascälul. douä mentalitäti.“ Miron Costin nu väzuse insä letopisetul lui Eustratie Logofätul: .nici o urmä. din faptele pe care pretinde cä le ia din istoriograful polon. prefacerea cä e mort. simulacrul de mmormintare. Simion Dascälul a mai introdus in cronica lui Grigore Ureche un capitol despre originea romänilor din tilharii de la Rim. Dintre izvoarele polone. care serie la citeva decenii dupä Ureche. printr-un deosebit simt de demnitate. Din aceastä operä a luat toate acele amänunte piine de colorit privitoare la domnia lui Despot: falsi. cind stolnicul Constantin Cantacuzino insoteste la Iasi pe sotia si fiica lui Brincoveanu la cäsätoria acesteia cu Gheorghe Duca. dupä cum märturiseste el insusi. el dobindeste o copie de pe cronica lui Ureche de la marele comis Ion Racovitä. Izvoadele lui Simion Dascälul cuprindeau.ficarea genealogiei. In 1670. Ureche — in De neamul moldovenilor. afa cum ne-o oferä editia regretatului Giurescu — cea mai bunä. intrucit este singura care respectä traditia unui text fi ne dä in acelafi timp variantele din celelalte manuscrise. C'rescutä astfel cu interpolärile lui Simion Dascälul. In cronica. se vede bine cä nu l-a cunoscut. Neculai Buhus moare in 1667. 5). Simion Dascälul nu a cunoscut pe Ioachim Bielski. intrele altele. fi cronica lui Eftimie si mergeau pinä la domnia lui Vasile Lupu. fiindcä nici Miron Costin. fuga lui Despot in Polonia. pre acest Simeon Dascälul. El a avut la indeminä o versiune a leto. Istratie Logofätul 1-au fätat cu basnele lui si Misail Cälugärul de la Simeon au näscut. 0 primä personalitate se caracterizeazä printr-o caldä dragoste de tarä... din ce tarä au iesit strämosii lor (ed. cela fiu.. printr-un spirit de mäsurä fi claritate fi printr-un fin discernämint critic. incercarea lui Läpufneanu de a-1 oträvi. cronica lui Ureche s-a räspindit in o multime de copii manuscrise.. neindeminatic. cä n-am väzut letopisetul lui Istratie. izvoare diferite de acelea pe care le-a folosit Grigore Ureche. Simion Dascälul a avut la indeminä pentru compilatia sa numai opera lui Alexandru Guagnini. douä perso. Sarmatiae Europae Descriptio. cum s-ar apuca de aceastä poveste cu basnele lor cele ce au scris. imprietenirea lui Despot cu Laski. in traducerea polonä a lui Paszkowski.

cind te-ai aftepta. 19 . cind ai dori-o chiar. printr-o tendintä constantä de „a tinde poveftile mai larg“. de o discretie plinä de demnitate. nici chiar atunci cind fäptafii sint persoane care i-au stat aproape de suflet. printr-o totalä lipsä de mäsurä fi de simt critic. in ceea ce privefte persoana lui.cunoscutä cu orice pret. nici chiar atunci cind ar fi indreptätit. Pretutindeni el se identificä cu faptele povestite fi nicäieri nu iese la ivealä. Grigore Ureche este. nicäieri in cuprinsul cronicii nu vorbefte despre sine. Coexistenta acestor douä personalitäti atit de diferite in cuprinsul ace.leiafi cronici se relevä de la primele pagini. cu riscul de a cädea in prolixitate fi incoerentä chiar.

ceva din sufletul neamului intreg. Ba ceva mai mult: modificä datele pe care le gäsefte in izvoarele sale.repteze“. ce de dereptate“. o fire imaginativä. ce spune cä au gonit pre acefti tätari. El are despre istorie o conceptie pragmaticä .. o am izvodit din letopisetul cel unguresc.“ Ureche este un spirit critic.“ „Ce aceastä poveste nu se aflä insemnata de Ureche vornicul. Ureche este apoi stäpinit de un suflu de patriotism. ca sä nu mä aflu scriitoriu de cuvinte desarte. fapte istorice consemnate in cronici cu materialul legendär care circula in masele populäre din vremea sa1 si care intrase in bunä parte in izvoadele pämintene. unde adaugä la textul lui Paszkowski cä Despot „s-a mutat la alt ostrov de la Roma“. Vorbeste. Asa face. apucatu-m-am si eu pre urma a tuturora a scrie aceste povesti. El scrie impins de curiozitatea de a „afla cap si meepäturä mosilor. S74 . impletind.. care väzuse inflorirea istoricä a Poloniei. Simion Dascälul se opreste asupra detaliului mortii nepotului in räzboi si face din aceastä imprejurare punctul de plecare pentru falsificarea genea. iar eu n-am vrut sä las nici aceasta sä nu pom en esc. Simion Dascälul este.cretia. iarä de pe cele bune sä urmeze si sä invete si sä se inde.. sä poatä culege gräuntele de adevär pe care-1 cuprind. dimpotrivä. ordinea evenimentelor. ci eu. in aceste simple cuvinte ale bätrinului cronicar.nämint critic. de pildä. ea trebuie sä dea norme de invätäturä „feciorilor si nepotilor. viitorul domn al Moldovei. Simion Dascäl. Grigore Ureche isi dä seama de aceasta si de aceea el confruntä continuu izvoarele pämintene cu cele sträine. Mai departe.... schimbä unele pasaje si adaugä de la sine lucruri care nu se gäsesc in izvodul säu. Guagnini aminteste de un nepot al lui Despot. interverteste. Simion Dascälul. cel al cärui nume 1-a uzurpat o slugä. El. Intre istorie si folclor el nu face nici o demarcatie.logiei lui Despot-vodä.. pentru ca. cu o totalä Jipsä de simt critic.vitate in restabilirea adevärului. färä discer. din noianul stirilor contradictorii. Dar cine are despre istorie o asemenea conceptie isi dä bine seama cä primele conditii pe care trebuie sä le indeplineascä sint: deplina obiecti. ce si cärti sträine am cercat. Ureche o spune destul de limpede: „nu numai letopisetul nostru. de unde au izvorit in aceastä tarä si s-au inmultit". care m acele 1 De exemplu: legenda lui Etco prisäcariul s. care.a. tinea „sä nu se inece anii cei trecuti si sä ne asemänäm fiarelor si dobitoacelor mute“. Incolo nicäieri nu vorbeste despre sine si ai säi. la domnia lui Despot. nu o au scos Ureche vornicul din letopisetul cel latinesc.. mai ales cind este vorba sä-si asigure paternitatea adauselor sale: „Acestea cercmd cu nevointä vornicul Ureche scrie de zice.. ca sä putem afla adevärul. cu toatä dis. El e stäpinit mereu de preocuparea de a „tinde povestile" cit mai pe larg. vibreazä totusi in paginile cronicii sale. de care nu vorbefte decit o singurä datä.. Simion Dascälul apare continuu in cuprinsul povestirii.cum se intimplä cu tatäl säu Nestor. Dupä aceia fi eu. despre cele rele sä se fereascä." „Ce aceastä poveste a lui Lasläu craiu.

ajunsese sä-fi lämureascä fiinta sa etnicä deosebitä.vremuri turburi. Defi „cerca cu nevointä“ fi „cärti sträine“. ca sä poatä S74 .

incoltit de turci si nevoit sä cearä ajutorul regelui polon. apucat. cu sulita la halca nu pre lesne avea protivnic. ci ca un strejar in toate pärtile priveghia. cä nu in betii. Ureche explicä räspicat: „au trimis si lui craiu din dobinda sa. därimätori de tarä. 19 . de-i va veni asuprä". de se vedea cä nimica nu s-au depärtat de obiceiul tatine-säu. ca sä nu se stirbeascä tara. cum zic unii cä au fost supus lesilor. cu carii ziua petrecea si se desmierda. cronicarul polon spunea cä Stefan a trimis 28 de steaguri regelui polon. fiul doamnei Ruxanda. el stie sä incondeieze si pe domnii räi. de care ne vom ocupa pe larg mai jos. milostiv fi afezä. inteleaptä. ce-i rämäsese de la tatä-säu". stricätori de lege fi de datini. in sfirsit. cä nimica dupä ce s-au afezat la domnie n-au zäbovit. afa. sä depunä in cortul regal steagul Moldovei la picioarele regelui polon fi sä ingenunche inaintea lui. pe care „firea si fata il läuda sä fie blind. in tirg in Husi. in acelasi timp. cä dinafarä se vedea pom inflorit.toriu.afla adevärul. nu pentru cä doar au fost datoriu sä-i trimitä. a sägeta din arc tare nu putea fi mai bine. De pildä. Mai inainte. Nici de carte era prost. si la toate-i mergea cu noroc“. Numai ce era mai de treabä domniei lipsia. ca bunäoarä: „Bogdan Vodä cel Grozav.noascä suzeranitatea. nu cu putinä laudä pentru lucruri vitejesti ce fäcea.tori de legi si datini. al Im Stefan cel Mare. Suflul sentimentului patriotic se vede la Ureche si in lumina de calda duiosie pe care o proiecteazä peste figura domnilor apärätori de tarä si dätä. cinädejdea pre toti i-au amägit. Iatä de pildä pe Ilias-vodä. in vedere se aräta crestin. din obiceele creftinefti s-au depärtat. fiul lui Petru Raref. feciorul lui Stefan Vodä cel Bun (Mare). ci de räzboae s-au apucat. tuturora aräta direptate. Sau. lucrate cu artä in medalion. iar noaptea cu turcoaice curvind. scena in care Ioachim Bielski ne povesteste cum Stefan cel Mare. gindindu-se cä va semäna tatine-säu. si mai ales. cä avind lingä sine sfetnici tineri turci. Sau chiar portretul lui Bogdan Läpufneanu. nici in ospete petrecea. ci de ]a cei tineri. la atita: Stefan-vodä a venit la Colomeea si „toate ce au avut mai de treabä au vorbit si apoi 1-au ospätat pe Stefan Vodä“. cu dumnezeire. sau pristävit in ceasul dintiiu al noptii. portretul doamnei Ruxanda: „Ferneie destoinicä. ci pentru ca sä-1 aibä prieten la nevoie fi la treabä ca aceea». asa in toate pärtile sträjuia si priveghia fi nevoia sä läteascä ce au. Sau portretul lui Petru-vodä Rares: „Ca un pästor bun ce sträjuefte turma sa. cä nu cerca bätrinii la sfat. In contrast cu acesti mari inaintafi. pe care ni-1 infätifeazä cu contrast eie lui: „Cumu-fi era blind si cucernic. la 1471. prestindu-i omagiul de credintä* in timp ce cortul se desfäcea pentru ca ostirea adunatä in Cimpia Colomeei sä vadä umilirea marelui erou moldovean. iarä noaptea in slobozie mahmeteascä se dedese“.. este inläturatä de Ureche si redusa. iar dinläuntru lac imputit. totusi el inläturä din cronica sa stirile din izvorul polon care i s& päreau exagerate si care. milostivä si la toate bunätätile plecatä“. din casä lua sfat fi invätäturä. jigneau mindria lui de moldovean. Sint adevärate portrete mici. La cälärie sprinten. primefte sä-i recu.

pare cä e säpat in piaträ. despre descendenta noasträ din tilharii scosi din temnitele Romei. ce este in mina lui Dumnezeu. si unde-1 biruia altii. carele nime :20 . o probä din predoslovie chiar: „Dupä aceia si eu care sint intre cei päcätosi Simion Dascäl.. de exemplu. plin de repetitii. si pentru aceia rar räsboiu de nu biruia. väzind noi aceasta. ca o urzealä in care firele neorinduite bine incep sä se incilceascä. si lucru säu il stia a-1 acoperi. Stilul lui Simion Dascälul este de multe ori intortocheat. cä cunostea toti cä s-au seäpat de mult bine si de multä apäräturä.. se rädica deasupra biruitorilor . väzind si cunoscind cä scriitorii cei mai de demult. incit il orbeste si il face sä admitä si sä incorporeze pinä si o legendä ungureascä. ce intr-inse spune cursul anilor si viata domnilor. Iatä. Ce dupä moartea lui pinä astäzi ii zic Sfintul Stefan Vodä. Aceste douä temperamente atit de diferite pe care le intrezärim in corpul compilatiei se räsfring — cum dealtfel este si firesc — si in structura stilisticä a cronicii. soco. tendentioasä. Rivna de a „tinde povestile mai pe larg" este la el asa de puternicä. nu pierdea nädejdea. nu pentru suflet. intunecatä.tire in Putna.läresti. Atita jale era. care au fost insemnind aceste lucruri ce au trecut. cä stiindu-se cäzut jos.." . care era de dinsul ziditä. de-i era fi de sfat si de a batere halca cu.. Citez ca exemplu — fiindcä predoslovia este prea cunoscutä din liceu — portretul lui iStefan cel Mare: „Fost-au acest Stefan Vodä om nu mare de stat. In adausele lui Simion Dascälul. incärcatä de incidentale. si pre urma lor altii nu vor sä se apuce. ca sä nu ne zicä cronicarii altor limbi c-am murit si noi cu scriitorii cei din ceput. falsä. demnitatea sentimentului national este amortitä. carele mai nainte de altii au fost inceput pre rind insemnat pinä la domnia lui Vasilie Vodä. unde era nevoe insufi se vira. Zbucneste in aceste ultime portrete durerea unui mare patriot din divanul Moldovei.tit-am ca sä nu läsäm acest lucru nesävirsit <sä> nu se insemneze inainte. greoaie. sau cä doarä suntem neinvätat . acolo il aflai.deai. nelenes. ca o pisanie de bisericä. neclar. sulita. de multe ori la ospete omora färä giudet. ca väzindu-1 ai säi sä nu indäräpteze. cä se päräseste aceastä insemnare. räsipind avutia cea domneascä. Amintrelea era om intreg la fire. si unde nu gin. de plingea toti ca dupä un pärinte al säu. plinä de repetitii. Iarä pre Stefan Vodä 1-au ingropat tara cu multä jale si plingere in minäs. este un stil lapidar. s-au sävirsit. Stilul lui Grigore Ureche se caracterizeazä dimpotrivä printr-o concizie si precizie intr-adevär clasice. care vedea cum se risipeste tara läsatä de Stefan cel Mare si Stint: „scäderea care se vede cä au venit in zileie noastre". ci pentru lucrurile lui cele vitejesti.Iubia sä auzä glume fi mäscärii fi jocuri copi. minios si de grab a värsa singe nevinovat. apucatum-am si eu pre urma a tuturor a a serie aceste povesti. Mai apoi lipi de sine lesi. La lucruri de räzboae mester." In acest exemplu — as putea cita intreaga predoslovie — se vede bine fraza lungä. cä el incä au fost om cu päcate.

1-au ajuns. limba lor e creatia colectivitätii moldovenesti de la jumätatea veacului al XVII-lea.tive formate in plin contact cu viata satului... degrab a värsa singe nevinovat. fiind de esentä filo. abia modelatä de cärturari. aläturi de pärtile de luminä. Nu lipseste nimic din ceea ce trebuie pentru a ne evoca dinaintea ochilor portretul. nici mai nainte. nu pentru suflet. sau. imagini din viata stupilor de albine: „Turcii ca un roiu de albine inconjoarä minästirea". Dar aci stä marele lui mestesug de artist in ale scrisului cä. care nu ne mai stau astäzi la indeminä. Läsind deci la o parte aceastä laturä a ei. „ostile s-au virtejit“. cä toate-si apärä cäscioara si hrana lor cu acele si cu veninul säu. mai ales suflet esc.rar. sau din privelistea främintäriior naturii: „cum se ndicä o negurä intunecatä si se räsipeste a=a si Petru Rares se curäte^te de scirba ce-i zäcea la inimä". recunoaste. „le-au im pärfit hotare in tara sa". iar. in sfirsit. De remarcat in acelasi timp cu citä obiectivitate Grigore Ureche. ci si din prelucrarea lui Simion Dascälul nu avem decit copii tirzii. sau Petru Rares „ca un pästoriu bun grijia de oile sale“ . acolo ara plugul“. insirä repede defectele. al marelui voievod. ci pentru lucrurile lui cele vitejesti. si totusi nici un cuvint de prisos. de altä parte. nici mai nainte. carele nime din domni. „de sar inväta cei mari. 1-au ajuns'').din domni.. nici dupä aceia. Desi stilul lui Ureche este de o precizie lapidarä. „au descälecat orasc in tarä". aläturi de marile calitäti ale domnului. pentru a aseza apoi calitätile intr-o gradatie ascendentä care culmineazä in apoteozä („. fiindcä in unele pärti ammdoi au transcris aproape verbal izvoare interne. care avea un adevärat cult pentru Stefan cel Mare.. care nu ne dau in aceastä privintä. ne-ar interesa sä stim si in ce mäsurä limba textelor coresiene a mlädiat scrisul marilor cronicari moldoveni) — dar pentru cä nu numai originalul lui Ureche s-a pierdut. „Petru Schicpu blind ca o matcä färä a c " ." Este cel mai clasic portret din literatura noasträ veche.. il socotim neinteresant din punctul de vedere al formärii limbii literare (dimpotrivä. iarä domnul lor.logic. dupä o scurtä träsäturä fizicä. „päginii. care pästreazä frägezimea naivä a imaginilor suges. pre 21 . carii in toate pärtile fulgerau si träsneau cu armele lor". ce sä chiamä matca. Läsäm la o parte aspectul ei fonetic si morfologic — nu pentru cä. „In vremea lui Petru Vodä Schiopu! au fost secetä mare si unde prindea mai inainte pe$te. cumu-i albina. limba primei cronici moldovenesti — creatä de un popor de boieri si de tärani a cäror viatä se impletea intim cu a naturii — nu se ridicase incä pinä la concepte abstracte. textul autentic. ce este in mina lui Dumnezeu. nici dupä aceia. ca de pildä: „Tara Ardealului inconjuraiä cu munti cu päduri cum ar fi ingrädiiä“. Sfintul Stefan Vodä. Dar este o limbä plinä de vigoare. cu precizia de care avem nevoie. Aci insä nu se mai poate face distinctii nete intre Ureche §i Simion Dascälul. si defectele... ori luate din viata pästoreascä: „ca ni§te lupi gata spre vinai ca sä inece oaia neslobivä“. Nimic nu se poate adäuga si nimic nu se poate suprima färä a-i distruge farmecul lite. si cele de umbrä („mmios. totusi limba cronicii nu este lipsitä de un pitoresc al ei particular.. la ospete omora färä giude{").

stilizate in structura limbii. ci toate de invätäturä ei ascultä“. evocind aspecte de viatä plugäreascä. Asemenea imagini si multe altele. de pästorit. de interioare de viatä patriarhalä.★‘ :22 . de albinärit. de luptä intre puterile naturii. .ele lui“. o infloreazä cu un colorit dulce.nimenea nu vatämä. sau amintind interioare duioase de familie: „ales un om ca acela — hatmanul Arbore — ce au crescut Stefan Vodä pre palm. ca altitele discrete de pe tesäturile täränesti.

:23 . unui a provocat o adeväratä furtunä de indignare in Moldova secolului al XVII-lea. E locul sä ne ocupäm aci si de acest curios adaus al lui Simion Dascälul. ajutorul cerut de regele ungur Vladislav de la Rim. Si atunci „de sirg i-a strxns pe toti de pretutinderea si i-a insemnat pre toti de i-au ars impreju. Prin acesti tilhari cuprinsi in oastea lui Lasläu s-au descälecat apoi. ce spune cä au gonit pre acesti tätari. dintr-un letopiset unguresc. chiar pe vremea lui Vasile Lupu. Capitolul ar fi fost tradus. Se incepe cu: „scrie letopisetul cel unguresc“ si sfirseste cu: „Ce aceasta poveste a lui Lasläu craiu. s. XIII. ln acea legendä insä lipseste nota infamantä a tilharilor din temnitele Romei. dupä ce s-a mintuit räzboiul.. p. pe care i-a bätut si i-a gonit.. 56: invazia tätarilor. cerindu-i oaste de ajutor impotriva vräjmasilor. incit toate temnitele sint pline de ei si nu mai are ce le face. Codex Bandinus. de le-au pirjolit pärul cu un hier inhierbintat. U r e c h e . trimis de scaunul apostolic sä cerceteze parohiile catolice din Moldova. Lasläu a venit in Ungaria si. cu toatä puterea sa.rul capului. 307. unde au impins pe unguri din ocinele lor. a pornit contra tätarilor. s-a ridicat si s-a dus la impäratul Rimului. trimiterea unui ajutor alcätuit din rimlenii ortodocfi. Prin aceastä notä infamantä si prin alte amänunte. trecindu-i muntii pe la Rodna. urcindu-se pe tron. o am izvodit din letopisetul cel unguresc. locuiau pe meleagurile Moldovei tätarii. de se cehluiesc pregiur cap". Simion Dascälul. au trecut peste munti in Ardeal. din mediul ciangäilor din Moldova. care poveste o am socotit pre semne ce aratä cä poate fi adeväratä". unde se si väd in douä locuri säpate in stinci semnele fäcute de Lasläu craiul.Dintre adausurile fäcute in cronica lui Ureche. a jurat „sä nu pice om de sabia si de judetul lui". 1 Personalitatea acestui ciudat adnotator nu ne este cunoscutä. dar cu o conditie: sä nu-i mai aducä inapoi. Rom. pe la Cräciun. Urmärindu-i dincoace de munti. 130. Lasläu —■ adicä Vladislav — craiul unguresc.1894. franciscanul Marcus Bandinus. care semn träieste fi pinä astäzi in tara Moldovei si la Maramures. Interpolarea are citeva träsäturi caracteristice care o apropie de legenda pästratä intr-o versiune a vechilor anale moldovenesti. In 1V. nu o au scos Ureche vornicul din letopisetul cel latin esc. ist. A. inmultindu-se si latindu-se. de unde sunt ei de au venit pre aceste locuri". ci eu. copiatä in Rusia si cuprinsä in colectia de cronici rusesti cunoscutä sub numele de Voskresenskaja letopisi (vezi p. Lasläu i-a fugärit intr-una pinä i-a trecut apa Siretului. Este capitolul privitor la „ijderenia moldovenilor. Mem. tara Maramuresului si a Moldovei. Din pricina aceasta räufäcätorii s-au inmultit asa de mult in tara lui. 1893. Ca sä isi curete tara de ei. Impäratul Rimului i-a räspuns cä el. Dacä a luat acest ajutor de tilhari de la impäratul Rimului. infringerea tätarilor si colonizarea rimlenilor ortodocsi in pärtile Crisanei si ale Maramures ului). inainte vreme. El incepe prin a povesti cä. interpolarea lui Simion Dascälul se apropie de legenda pe care a cules-o. ii däruieste craiului unguresc. s. II. dupä cum pretinde autorul insusi. pinä acum nedescoperit. Analele Acad. care. t.

afarä de o notitä scurtä. inceputurile literaturii. place-mi. care ne-a läsat un frumos centom hrisostomic. se pare insä cä el nu se bucura de prea multä stimä intre boierii moldoveni. ln acelasi timp.. un asemenea cärturar maramuresean. stind in tärmurile apei.rizat si cu obiceiurile unguresti din Maramures foarte vechi. ne-a trimis si mai tirziu cärturari. Povestind. atestate in decre. eite au ajuns pinä la noi. dupä cuvintul craiului. care obiceiu se tine la legea lor si pinä astäzi.. cu prilejul inmormintärii jupinesei Sofronia. träia la curtea boierului Pätrascu Ciogolea din Calafendesti (sudul Bucovinei). Chiar in vremea lui Vasile Lupu si a lui Grigore Ureche. nici unui din scriitorii nostri vechi nu ne dä lämuriri despre el. mai tinem seamä si de faptul cä interpolatorul era familia. „care semn träieste si pinä astäzi la Maramures.. Povestind. interpolatorul se vädeste a fi si un bun cunoscätor al obiceiurilor unguresti. a vesti cä e domn invätat fi intelept. pästratä de BIBLIOGRAFIE un copist aproape contimporan. ce se zice romäneste: place-mi. de se ceh."). in secolul al XVI-lea. de lasä sec marti in säptämina postului celui mare dintiiu“. „ijderenia moldovenilor“. nu e pomenit. totusi faptul cä legenda e scoasä dintr-o cronicä ungureascä pare a il conliima nu numai caracterul ei tendentios (romänii se trag din tilhari). mai mult se vede cä au amestecat si au turburat istoria decit au lucrat cevasi pentru Ureche vornicul. in sfirsit. ce el se numefte aici.tele Sf. Din adnotärile sale se poate deduce cä venea de peste munti. In legenda asupra cäreia ne-am oprit adineaori. ca dascäl de copii. pinä i-a trecut apa Siretului..supunem cä acest romän ardelean era din pärtile Maramurefului. Simion Dascälul. a cerut voie de la vlädicii säi sä-l läse trei zile sä se veseleascä cu doamnä-sa fi cu boierii. precum si Todorafcu Cantacuzin vel 24 . el märturiseste cä „eu. asupra cäreia vom reveni indatä. ci si etimologiile cu caracter unguresc. Stefan (. au strigat ungureste: seretem. atunci poate cä nu sintern departe de adevär cind pre. intorcin. adaugä: „Si asa 1-au blagoslovit de au läsat sec marti cu toatä curtea sa.luiesc pregiur cap. Maramuresul. cum Lasläu craiul. ce au zis seretem.du-se biruitor din räzboiul cu tätarii. carele au scris acestea. dupä ce aratä cä Lasläu a alungat cu ajutor primit de la Rim (Roma) pe tätari. in ziua de läsatul secului. de exemplu. Printre cärturarii care treceau in Moldova se va fi aflat probabil fi acest dascäl Simion. o am izvodit din letopisetul c-'l unguresc". din regiunile ln care era cunoscutä limba ungarä. cäci iatä ce ne spune notita: „Acest Simeon Dascal. care ne-a dat.. mai departe. sotia nefericitului boier. iar acesta fi neftiut si slab in minte.. au pus numele apei Siretul". Mai apoi dacä s-au descälecat tara. Dintr-o notitä pe care ne-a pästrat-o un copist aproape contemporan. Desi un letopiset unguresc cu astfel de elemente nu s-a descoperit pinä a’um. Dacä. fi nici in documentele vremii. continuä textual: „Acolo Lasläu craiu. seretem.

Adolf Töbler. In acest scop s-a folosit de mai multe manuscrise si. in apendice (Apendix I. a incercat sä dea. 127—242. mi-au märturisit cä de multä neftiintä fi de minte putinä era acel om. in „Autorii romäni vechi si contimporani". a fost publicatä in editura Soccc. (Studiul lui Meyer Liibke. p. a introdus in textul lui. a inlocuit in textul publicat de el. pentru timpul ei. glossaire et table. Popovici a dat o incercare mai meticuloasä de a desface opera lui Grigore Ureche de interpolärile lui Simion Dascälul. gäsind in cronici infinitivul lung aläturi de cel scurt si päriri. Apendix VII si Apendix IX).vist. Chronique de Gligorie Ureche. Cronica lui Ureche se aflä in tomul I. dupä o metodä care este si ea astäzi perimatä. O editie popularä. Popovici incercä atunci alt drum.teze uneori si limba. cä ale altora le face ale lui. in Moldova fi altii. Leroux. din compilatia lui Simion Dascälul.du-i-se cä forma curentä in secolul al XVII-lea a fost infintivul lung. prin urmare. Editiile cronicii. al lui Ureche. depuis le milieu du XIV-eme siecle jusqit’ä Van 1594. I. A doua editie a apärut in 1872. prototipul pierdut al lui Grigore Ureche. p. fiindcä toate manuscrisele decurg din copia defectuoasä a lui Simion Dascälul si räsfring. mai mult limba acestuia decit a lui Ureche. lectiuni din celelalte manuscrise. avec un autographe d'Ureache et neuf facsimiles des manuscrits.. 1852. adecä ce au scris Ureche el zice cä au scris. Popovici a fäcut insä greseala de a incerca sä reconstituie si limba originalului pierdut.bine cunoscind pe aceia. acolo unde bänuia cä trebuie sä fie o alterare datoritä copistilor. Neputind scoate nici o luminä pentru problema care il preocupa. Textul presupus al lui Ureche a fost publicat sub titlul Domnii terei Moldovei si viata lorn de Grigore Ureche. K o g ä l n i c e a n u . N. Zur Geschichte des Infinitivs im Rumänischen. Letcpisetelc tärii Moldovei. este lncontestabil. Iasi. Intre altele. Paris. Dr. unde a avut ca profesor de istorie pe Ranke.) Cu toate acestea. in multe locuri. infinitivul scurt prin cel lung. vornic mare in Moldova. par Gregoire Urechi. I. dupä mijloacele de atunci. Colationarea manuscriselor nu-i putea ajuta lui Popovici in reconstituirea limbii lui Ureche. In special la cronica lui Ureche. 1878. 93 — 209. cu caractere latine. si cuprinde si cronicile muntene. Cronique de Moldavie. 1895. a luat de bunä editia lui Kogälniceanu si a clädit o intreagä teorie intemeiatä pe excmple care nu se gäseau in manuscrisele cronicii lui Ureche. Kogälniceanu a incercat sä reconstituie. cuprinzind fragmente din Ureche. 1911. notes historiques. pe cind interpolärile lui Simion Dascälui au fost aruncate la sfirsitul primului volum. färä sä indice insä nici lectiunile pe care le introduce. Defectul unei asemenea metode s-a väzut atunci cind filologul Meyer Lübke. Numele proprii imprumutate de Ureche din Bielski si alterate de copisti au fost restabilite cu ajutorul cronicii lui Bielski. Aceasta editie este tipäritä cu caractere chirilice. separindu-1 de adausele ulterioare." Interpolarea lui Simion Dascälul privitoare la obirfia romänilor din tilharii Romei a stirnit o profundä indignare intre cärturarii moldoveni din a doua jumätate a secolului al XVII-lea. precum iar el esä fi aici eä <ce> au fost se aratä si pe lingä altele face fi aceasta. cäci pe textele publicate de el s-a intemeiat progresul studiilor istorice la nci. Kogälniceanu a incercat sä corec. P o p o v i c i. o editie criticä. Texte roumain avec traduction franfaise. Textul cronicii lui Ureche din edrfialui Kogälniceanu a fost republicat de E m i l e P i c o t . Grigore Ureche — observä el — träieste pe vremea lui Vasile Lupu si este 25 .cind pe cel care i s-a pärut mai bun. pubii. Poartä titlul: Cronicele Romäniei sau letopisettle Moldaviei si Valahiei. in 1894. meritul publicatiei lui Kogälniceanu. Kogälniceanu. a fost publicat in Abhandlungen Herrn I Prof. intr-un studiu asupra infinitivului in limba romänä. Halle. nici manuscriptele din care le culege. Bucuresti. care-si fäcuse studiile in Germania. tableaux genealogiques. M.

an. IV. cit si la baza interpolärilor lui Simion Dascälul. p. s. Pe atunci. cu cunoscutä lui constiinciozitate. p. 568 (nota). Textul cronicii se afla cules la intrarea noasträ in razboiul din 1916 — 1918.du-se ca . II. Metoda lui Popovici cuprinde in sine mult arbitrar. Giurescu a fost räpit pe neasteptate cercetärilor istorice. Iasi. Simion Dascälul si Misail Cälugärul. Bucuresti. adäugind in josul paginii variantele din celelalte manuscrise. Din istoria culturii romänesti. 1895. Studiul este intemeiat pe analiza atentä a manuscriselor. In aceastä editie. Gligorie Ureache. in colectia „Clasicii romäni comentati“. färä Variante. Graiul lui trebuie sä fi fost BIBLIOGRAFIE asemänätor cu al acestora. Panaitescu stabilejte izvoarele polone care se afla atit la baza cronicii lui Grigore Ureche. nov. 1925. Cercetäri istorice. pe care Giurescu il pregätea räbdätor. G i u r e s c u . G. sect. 1921.. in Analele Academiei Romäne. dupä ce a colationat. in Viata romäneascä. Noui contributiuni la studiul cronicelor moldovene. G i u r e s c u . se poate vedea in studiul säu Noui contributiuni la studiul cronicelor moldovene. Letopisetele moldovenesti scrise slavoneste. in Letopisetul lui Azarie. Raporturile lui Ureche cu vechile cronici slavonesti au fost studiate de Io n B o g d a n in: Vechile cronice moldovenesti pinä la Urechia. p. si in Cronice inedite atingätoare la istoria romänilor. 1908.Cercetäri istorice“. 93 si urm. Plecind de la acest fapt. Letopisetul lui Eustratie Logofätul si Letopisetul latinesc. Bucuresti. Iasi.. Studii asupra operei. 1934. p. Bucuresti. C. a c e l a s i . la D. 322 si urm. Bucuresti. Mem. Bucuresti. Critica textelor si tehnica editiilor. 1916 (Comisia istoricä a Romäniei).. 29 — 30 (nota). 361 si urm. P. G i u r e s c u . tom. Bucuresti. 245 si urm. XXXI. P a n a i t e s c u . pe sept. Citeva lämuriri sumare au fost date de fiul säu. Din nefericire. p. p.. se märgineste sä reproduce textul unei copii care a pästrat mai bine versiunea interpolate a lui Simion Dascälul. XVII (1925). t. vol. Iasi. Cronicele lui Grigore Ureche. P. Popo /ici confruntä textul copiilor care neau pästrat cronica lui Ureche cu operele lui Varlaam si Eustratie Logofätul — in special cu Pravila aleasä — si inlocuieste toate formele moderne din manuscrisele cronicii lui Ureche cu formele arhaice corespunzätoare din Varlaam si Eustratie Logofätul. P. p. regretatul Giurescu pleacä de la constatarea cä in toate manuscrisele textul lui Ureche este contopit in compilatia lui Simion Dascälul in asa fel. C. VII. 26 . P. Textul pregätit de regretatul C. C. Rom. 55. 104—136. G i u r e s c u in Qonvorbiri literare. lit. p. Istratie Logofätul si altii. p... de Simion Dascälul. sub titlul Grigore Ureche si Simion Dascälul. C.contimporan cu mitropolitul Varlaam si cu Eustratie Logofätul. incit nu poate fi separat färä a cädea in arbitrar. p. Letopisetul Tärii Moldovei. de fiul säu. 1932— 1933. Ill. LIII. ea a apärut färä studiul premergätor. C. intocmit dupä Grigore Ureche Vornicul. si dec. Filiera manuscriselor. Bogdan. pe care cu greu s-ar gäsi cineva s-o refacä". Minea pune ipoteza cä Ureche si-ar fi scris cronica in limba latinä. Giurescu a fost reprodus intr-o editie popularä. 4. O criticä intemeiatä a acestui procedeu. Intre päreri si ipoteze. Craiova. 1891. Cea mai buna editie se datoreste lui C o n s t . 1939.o intimplare nenorocitä. 1925. presedintele Comisiei istorice. dar. oct. LIII. I. I. un neinsemnat episod al luptelor inversunate sä nu prefacä in cenusä munca grea si onestä. Extras din . temin. reprodusä si in Studii istorice grecoromäne. Introducerea urma sä aparä intr-o brosurä separata. C. P a s c u. R u s s o . manuscriselor. II. intocmitä de Giurescu-tatäl. in Convorbiri literare. Bucuresti. din nenorocire. vezi insä criticä lui C. Cetind despre cronica lui Ureche. p. Influenta polonä !n opera si personalitatea crcnicarilor Grigore Ureche si Miron Costin. M i n e a. nr. 222 — 232 si 322 — 328. 42 — 51... 1912. De aceea el renuntä la ideea de a reconstitui originalul pierdut al cronicii lui Ureche si.' a c e l a s i . 28 — 32. m. s.. Analele Acad. Lucrarea lui Giurescu este prima editie criticä stiintificä. G i u r e s c u . Aceeasi problemä a fost reluatä de d-l I. Letopisetul Tärii Moldovei pinä la Aron Vodä (1359— 1595). 1921. a hotärit sä publice edi^ia criticä pregätitä de Giurescu färä introducerea obi^nuitä. Göbl. 1920. a clasat si a fixat filiera.

726. VIII. 595. Originile principatelor romäne. 508. G i d e i. an. p. 1898. P a s c u. Bucuresti. Studiu asupra cronicarilor moldoveni din secolul al XVII-lea. insä si recenzia interesantä pe care i-a fäcut-o St. Bucuresti. 441. Urechiä. A. in Revistä criticä. 256. cu o prefatä de V. Papa Formosus in traditia noasträ istoricä. i n Lui Titu Maiorescu. 844 (si extras). Dintre studiile mai vechi: A. Grigore Ureche si Miron Costin. metodei si cugetärei. Despre interpolarea lui Simion Dascälul: D. p. 27 . 1934. V. cf. din punct de vedere al limbei. 65 — 68. O r ä s a n u in Convorbiri literare. 1901. XXXIII (1899). O n c i u 1.G. a c e l a s i .

p. p. I. V e r e s A n d r e i .Omagiu. 274. ist. ridicind trupul lui Barnovski. fusese chemat de boieri in domnie dupä detronarea lui Alexandru Ilias (1633). umplind de vilvä intregul Stambul. 1904— 1905. I. pentru ca. publicatä in colectia „Clasicii romani comentati“. sä särute poala impärätiei si sä capete steag de domnie. I o r g a . IV. care träia ca pribeag in Polonia. 1939. In afarä de aceste studii si articole. t. 34 — 57. ist. sect. S i a d b e i. 1932— 1933. G ä z d a r u . era pe de o parte nepoatä lui Isaia Balica. XXVII. 289—357 (si despre chestia paternitätii cronicii si de izvoarele ei). in Arhiva. p. Stirile astfel imprajtiate au fost culese in cea mai mare parte intr-un inventar. XV februarie MCM. fiica lui Miron Sulgerul. 197 — 211. I. 227—420. p. Bucuresti. s-au publicat in timpul din urmä o multime de stiri rlspindite'• in diferite colectfi de documente si reviste (cu deosebire in: G h i b ä n e s c u . unde avea tirguri si sate. IX (1898). D. Miron Barnovski este decapitat din porunca vizirului §i trupul lui stä atirnat inaintea curtii impärätesti o zi. datoritä legäturilor de rudenie. sect. Note si interpretäri. Sturdza. 352 — 353. an. Tot acolo paternitatea lui Grigore asupra cronicii. III. pe de altä parte nepoatä si lui Miron Barnovski. Iasi. 1872. Bucuresti. 1925. Biografia lui Nestor Ureche a fost reconstituitä de $ t e f a n O r ä s a n u . VII —IX. si introducerea d-lui C. p. Ureche. Miron Costin a notat el insusi zilele de groazä pe care tatäl säu le-a petrecut la Constantinopol atunci. MIRON COSTIN VIAJA Miron Costin. loan Costin este hatman al Moldovei si. O stire despre Gr. Biografia lui Ureche. ia Analele Academiei Romäne. boieri. potrivit cu ceremonialul obisnuit. I. III. Genealogia familiei Ureche. cuprinde notite biografice in legäturä cu chestiunea paternitätii cronicii. in Arhiva istoricä a Rom. 1930. an. C o s t ä c h e s c u M i h a i . an. Not tie la amänuntele unguresti din Letopisetul Tärii Moldovenesti al lui Grigore Ureche si Simion Dascälul. In domnia lui Miron Barnovski. Iasi. 117.pe scurt. Barnovski. Cronicari moldoveni din secolul al XV II-lea. preoti si cälugäri la Constantinopol. in Cercetäri istorice. C. 104— 112. p. 57 — 63. este inchis impreunä cu toti boierii care veniserä cu el. I. il duce la patriarhie si acolo . O stire despre Gligcrie Ureche. Intre acestia se afla si postelnicul Costin. I. Ducindu-se apoi cu alai de curteni. in Revista istoricä romänä. H a s d e u . Cercetäri asupra cronicelcr moldovene. p. Grigoriu Urechie. 5. cu ocazia unor stiri intr-un document de la Duca Vodä din 1671. vizirul dä porunca ceausilor sä scoatä din temnitä pe chehaia neno. Istoria literaturii romänesti. in Arhiva. Mem. E. Safta. care. 1928. II. P. si Columna lui Traian.. 1933. G i u r e s c u la edifia cronicii. 184. S b i e r a . in Prinos lui D. T a n o v i c e a n u . p. M i n e a. 381 — 385. 1881. cum au läsat :28 . Bucuresti. p. ed. in Analele Academiei Romane. Despre neamul de boieri moldoveni Ureche. sept. X. Mama lui. Contributiuni la biografiile unora din cronicarii moldoveni. este fiul lui loan Costin. Contribuiri pentru o biografie a lui. p. in Cercetäri istorice. 1934. 620 — 63 1. I. 1900. I. Stiri nouä asupra familiei Ureche. Mem. Este scos tatäl lui Miron Costin. amintitä mai sus. 234 si urm. Bucuresti. de L u c i a n P r e d e s c u . 1903. N. A. 37 — 47. Surete si isvoade si in revista loan Neculcea). t. Bucuresti. Spre searä. Cronica a fost atribuitä lui Nestor Ureche de B. Bucuresti.. cumnatul lui Grigore Ureche.. p. p.. Iasi. continuatorul lui Grigore Ureche. p. 1899. p. 285 — 3 13. V. de B a r w i n s k i. T a n o v i c e a n u . domnul Moldovei. si omul de incredere al domnului. cuprinde informatii din arhivele polone privitoare la pribegia lui Nestor TJreche ?i a familiei sale.rocitului domn. p.

tinind sfat. Dupä propria lui märturie. Novosiilca. o minä inarmatä cu o spadä.§or — Studenica — a cärui garnizoanä militarä izbuteste peste noapte. Copiläria in Polonia. se adunä cu totii si. in preajma mänästirii Balica. arendxnd o mosie in starostia de Bar. Spre groaza boierilor care credeau cä-1 due noaptea sä-1 inece ori sä-1 munceascä pentru averile lui Barnovski-vodä. Tatäl. peste un an. in toiul noptii. il astrucä“1 in patriarhie. . in drum ataeä un tirgu. Miron. un caic trimis din porunca vizirului la temnitä lidica pe Costin postelnicul. unde este bine primit. postelnicul Costin. Primitä in rindurile nobilimii. era abia in virstä de 5 ani la data cind i se acorda indigenatul polon. Abaza-pa§a inträ in Moldova cu oaste turceascä si munteneascä. pune la cale sä prindä a doua zi pe toti boierii moldoveni.Nova. sä päräseascä pentru totdeauna Moldova si sä apuce calea exilului. cä vine dinspre pädurea Nadoborului o oaste cäzäceascä in ajutorul polonilor. care simtise cu un an inainte fiorul mortii la Constantinopol. sileste pe domnul Moldovei si pe boierii säi sä i se aläturesi pornesc cu totii contra Poloniei. pe care va ajunge sä o stäpineascä afa de bine. moare in exil. hatmanul Costin a cäutat sä-si facä si el un rost. unde aflä porunca impäratului cä sint slobozi sä meargä sä-si aleagä domn pe eine vor voi. cu sulletul „intors de spaimä". E prima datä cind cronicarul nostru apare mentionat in acte. Ca toti exilatii moldoveni care obtineau cetätenia polonä. Miron si Potomir".lui si statului in diferite expeditii räzboinice". 29 . in coroanä. Costin postelnicul e adus inaintea vizirului. Abaza-pasa prinde de veste cä a fost amägit si. refugiindu-se in Polonia. sä-i lege in obezi si sä-i dueä la impärätie. si in al doilea an de domnie. un inger imbräcat in armurä cavalereascä si tinind o spadä. Aci. dieta polonä. Abaza-pasa hotäräste retragerea peste Nistru si. Instiintat de aceasta printr-un prieten turc. „avind in vedere — zice actul dietei — insemnatele servicii aduse rege. Acest episod dramatic din viata postelnicului Costin a läsat o intipärire nestearsä in sufletul lui si el constituie motivul principal care il va determina. Astfel se lämuresc imprejurärile in care Miron Costin este adus sä pe. aducind vestea cea bunä celorlalti boieri. A treia zi. cu ajutorul moldovenilor. se inapoiazä la temnitä. Trecind Nistrul spre Iasi. sä se strecoare din cetate. aleg ca domn pe Meise Movilä.vremurile atunci. hatmanul Costin. Domnia lui Moise Movilä (1633—1634) n-a fost norocoasä. descälecind cu corturile in sesul Iasului. in 1638. La asediul cetätii Camenita. in 1646 urma cursurile colegiului iezuit 1 Ingropä. Costin. Liberati.treaca virsta copiläriei si sä-fi inceapä instructiunea in limba polonä. si un blazon. fuge cu alti boieri la mänästirea Pobrata si de acolo päräseste pentru totdeauna Moldova. pe care un act contimporan polon ni-1 descrie astfel: in cimp albastru. Abia instalat. primeste ca „indigen polon si ca nobil polon pe Iancu Costin cu fiii säi: Alexandru. dupä datinä. familia Costin si-a aleätuit. se räspindeste in tabära turceascä zvonul* pus la cale de hatmanul Costin. incit mai tirziu va serie o cronicä intreagä in elegante versuri polone. Deasupra coifului. Fiul säu.

Programul de studii trebuie sä fi fost acelafi ca si in celelalte colegii iezuite din Polonia. Barul a cäzut in mina räzvrätitilor fi a fost in parte distrus. Colegiul din Bar — dupä cum ne lämureste P. Serban Cantacuzino domnul (1678— 1688) $i invätatul cronicar Constantin Cantacuzino stolnicul. mai tirziu. in 1650. Aparitia acestui tinär invätat venit din Polonia trebuie sä fi fäcut senzatie intre rudele fi vechii prieteni ai tatälui säu. Czarniecki. se refugiazä cu profesorii fi cu toatä fcoala la Camenita. care a durat citeva zile si pe care avea s-o descrie cu atita plasticitate. Rectorii erau ajutati in instructiunea fi educatia elevilor de opt-doisprezece preoti. Nu ftim insä dacä fi Miron Costin a urmat mai departe fcoala la Camenita. care servea ca limbä de conversatie intre elevi. Toma fi lorgachi Cantacuzino vistiernicul1 — „cari capete ca acelea. pri. cu grädinä imprejurul ei. pe vremea „secerei“. in drumul de la sat — adicä de la mofia pärinteascä — spre oraf. fratele unuia din cei mai gloriosi hatmani ai Poloniei.din Bar. In acest colegiu urma cursurile Miron Costin in vara anului 1647. Abia se incheiase nunta lui Timuf cu domnita Ruxandra fi dom- 1Erau frati cu postelnicul Constantin Cantacuzino din fara Romäneascä. Doi ani mai tirziu. Curind dupä aceasta. Toma tinea in cäsätorie pe sora mamei lui Miron Costin. Panaitescu — fusese deschis de iezuiti in 1636. cu un important depozit pentru vinurile aduse de negustorii moldoveni. P. intr-o casä de piaträ. unchi ai fiilor acestuia. marele boier al lui Matei Basarab si. oftile hatma. un oräsel la granita Moldovei. in marea räscoalä a cazacilor. cind. :30 . tatäl lui Miron Costin moare.nului cäzäcesc Chmielnicki se apropiau de Bar. Intoarcerea in Moldova. fi de Francisc Czarniecki. deci. a fost surprins de acea groaznicä nävalä a stolurilor de läcuste. Baza studiului era limba latinä. Stefan Czarniecki. In 1651 se afla in oastea regelui polon. in 1646. cind.mefte in arendä mofia Novosiilca-Nova. de rectorii Stanislav Witwinski. Doi dintre cei mai de seamä boieri ai timpului. afa cum in unele pensioane din vremea noasträ se intrebuinta ca limbä de conversatie franceza sau germana. ne spune Miron Costin. Cursul complet era impärtit in cinci clase: trei de gramaticä fi douä de umanioare—-intre acestea era fi retorica. si era condus. In acest timp. abia de au avut cindva tara sau de va mai avea" — il imbrätifeazä cu multä simpatie. rectorul colegiului. Vremurile in care Miron Costin se intoarce in Moldova sint dintre cele mai turburi. Miron Costin. de trei-patru magistri fi de citiva frati. in imprejuräri putin cunoscute. luind parte la luptele contra cazacilor. Miron Costin se intoarce in Moldova. In vara anului urmätor. pe vremea cind Miron Costin isi fäcea studiile acolo. in cronica sa. care nu avea decit 17 ani.

la cuscrul säu Chmielnicki. La a doua incercare a lui Vasile Lupu de a-si recäpäta tronul. deoarece n-a vroit sä se ducä la Constantinopol ca „sä särute — dupä ceremonialul obisnuit — poala impärätiei". in Säptämina Patimilor. Petru Pototki nu se afla insä in Camenita si solul a trebuit sä purceadä cale de trei zile mai sus. In lupta deschisä atunci intre Vasile Lupu si Gheorghe Stefan. Miron Costin este insärcinat cu misiunea delicatä de a cere ajutor starostelui de Camenita. Dupä o domnie de patru ani insä. a trecut Nistrul. räpus de o srapnelä — Miron Costin se afla in tabära lui Gheorghe Stefan. frontul unguresc cu Gheorghe Stefan.nia lungä. Miron se afla impreunä cu protectorii säi. la ginerii säi. Gheorghe Stefan era dealtfel un domn invätat si intelept — la curtea lui se afla si Milescu — si. hatmanul cazacilor. In acest rästimp insä. Miron Costin ia parte la expeditia in Muntenia pentru potolirea seimenilor care se räzvrätiserä contra domnului si amenintau linistea tärii. aflind cele intimplate. „de la el multä milä am avut". mäcinatä de ambi. de unde trimite dupä ajutor in Polonia. impins de armatele lui Gheorghe Stefan. si Condracki.rascä. cuvint cu cuvint. Domnia lui Gheorghe Stefan a fost norocoasä pentru Miron Costin. cu ajutorul ginerelui säu Timus—care avea sä cadä in transeele din jurul Sucevei. Petru Pototki. Vasile Lupu se vede nevoit sä se retragä cu toatä casa si boierii de curte spre Hotin. Curind dupä intra. si in Ucraina. dez. fericitä si bogatä a lui Vasile Lupu (1634—1653). fratii Torna si Iorgachi Cantacuzino. Gheorghe Stefan este mazilit de turci. la Roman. Starostele.väluie complotul urzit de Gheorghe Stefan. 2B5 . dupä märturiile boierilor mai bätrini. si cel muntenesc. se räspindeste in Iasi zvonul cä ostiri unguresti si muntene au intrat in Moldova. in urma sprijinului pe care i-1 däduse ca sä scape din robia tätä. Ce s-a intimplat dupä aceasta nu stim precis.rea cronicarului in Moldova. läsind cetatea Flotinului in mina vräjmasului. „särdarul lui Racoti". „polcovnicul" regelui polon—Miron Costin serveste ca tälmaci pentru limba polonä si are astfel prilejul sä repro. Sub Gheorghe Stefan. Surprins intre douä focuri. discutiunea urmatä intre cele douä cäpetenii cu privire la planul de atac al taberei lui Vasile Lupu. totusi el si-a implinit cu credintä misiunea. O scrisoare a lui Ciogolea spätarul cätre Vasile Lupu.ducä. spune insusi. trimisä in tainä printr-un cälugär. de la care era Vasile Lupu in drept sä se astepte la recunostintä. Dar toate sint prea tirziu. sprijinitä de cazacii lui Timus.sorilor decit Vasile Lupu. la niste ocine ale aceluia.tia tinärului säu boier Gheorghe Stefan. Desi pärintii cronicarului nostru päräsiserä pentru totdeauna Moldova din pricina lui Vasile Lupu. La intilnirea noului domn moldovean cu cele douä cäpetenii ale ostirilor sträine venite in ajutorul säu — Petki Istvan. in tabära lui Vasile Lupu. dincolo de Focsani. Vasile Lupu. si-a läsat treburile si a pornit indatä spre Camenita sä sarä in ajutorul domnului moldovean. era mai priceput la invätarea solilor si la räspunsul scri. incepe sä se näruie. Cind domnul si curtea ajung la limanurile Nistrului.

unde se intilneste cu celelalte ofti fi. a lui Ghica-vodä (1658).In domnia urmätoare. Miron Costin are prilejul sä-si lärgeascä cunostintele despre neamul si pämintul romänesc. porunceste domnilor romäni sä secondeze campania intreprinsä de el in Ardeal. impreunindu-se cu tätarii. Ghica-vodä este astfel nevoit sä porneascä cu boierii si armata in Muntenia. Vizirul Kiupruli. hotärit sä inläture din scaun pe Räköczi. inträ in Ardeal pe la Brasov. de-acolo 2B5 .

Iatä cum povestefte Neculce convorbirea dintre vizir fi Miron Costin: „Si mergind Miron Costin la cortul vezirului. väd cum tätarii dau foc si prefac in cenusä Alba-Iulia (Bälgradul) si cuceresc. prin energia fi prin sufletul säu pasionat. Aceste campanii. se ureä in sus spre inima Ardealului.rientä unitatea neamului romänesc. domnul Moldovei. cLid moldovenii se intorc. Petriceicu-vodä. dureazä cinci luni. pe Miron Costin. Amlasul. Atunce vezirul iar au ris fi i-au zis: Drept ai gräit. mai firet. ori ba? Iarä Miron au räspuns cä se teme a spune drept. Dabija-vodä. Atunci Miron au zis: Sintern noi moldovenii bucurofi sä se läteascä impärätia in toate pärtile cit de mult. Vizirul intentiona sä läse oastea turceascä sä ierneze in Moldova. fi cu oastea spre Ujvar. pe care avea sä o expuie. intelegmdu-se cu Grigore Ghica al Munteniei. in jurul Hotinului. Ce adinc räsunet au avut aceste ruine in sufletul vefnic curios fi iscoditor al cronicarului se vede din faptul cä. mai tirziu. dupä porunca vizirului." Cu aceastä franchetä de caracter. la Turnu-Severin. sä nu se teamä.iii §i muntenii. Astfel. iar de altä parte trupele turcefti ar fi necontenit härtuite de podgheazurile polone. moldove. pra. se duce la Oblucita unde se afla vizirul. in räzboiul incins intre turci si germani. in Suceava. fi turcii sint mfrinti. Campania. vizirul care comanda oftirile turcesti a cerut lui Petriceicu-vodä (1672—1674) sä-i trimitä un boier cu care sä discute unele chestiuni in legäturä cu nevoile ostirii turcefti. amintirea lor träia incä puternic. care era pe atunci pircälab de Hotin. Patru ani mai tirziu. cu atita cäldurä. Petriceicu a ales atunci din toti boierii tärii. :30 . tree de partea polonilor. fi de acolo la Constantinopol. Grigore Ghica insä. Vezirul au zimbit a ride fi i-au zis sä gräiascä. pe la Sf. reincepe räzboiul intre turci si poloni. Miron Costin a ciftigat inima vizirului si a fost mult de ajutor Moldovei intr-un ceas de cumpänä. sint siliti sä ia parte si la aceastä campanie. m cartea De neamul moldovenilor. iar peste tara noasträ nu ne pare bine sä se läteascä. dar cronicarul l-a convins cä ^ara este säraeä fi nu va putea birui oastea cu fin. rämas credincios polonilor. ca sä se dezvinovä. care se incheie cu alungarea lui Rakoczi de pe tronul Ardealului. ln primävara urmätoare. prin apa limpede a Dunärii. Miron Costin. unde izbuteste sä-fi intäreascä tronul. hotäräfte sä se duca spre Cernäuti cu toatä oastea moldoveneascä.räzbat prin tara Birsei spre Sibiu. s-a impus in divanurile domnefti fi a fost msärcinat deseori cu misiuni diplomatice grele. pusu-l-au vezirul de au fezut inaintea lui. prin inteligenta lui ascutitä. 20 ani mai tirziu. gräunte fi celelalte provizii. are din nou prilejul sä colinde meleaguri romänefti fi sä priveascä. Petriceicu-vodä. prin cultura lui largä. pe cind turcii atacaserä Camenita. el a avut in aceste cälätorii prilejul sä cunoascä fi sä simtä prin propria lui expe.teascä. Nicolae. in toiul luptelor dintre turci fi poloni. „mai de treabä la voroavä". $i i-au zis vezirul sä-i spuie drept: pare-le lor bine cä au luat impärätia Camenita. din august pinä tirziu in decembrie. Miron Costin.gurile podului lui Traian. plecind cu domnul säu. sint pentru activitatea lui literarä de o insemnätate deosebitä. care due pe cärturarul moldovean prin Muntenia fi Ardeal. in fine.

Si dupä el. Miron Costin si fiii säi insotesc solia douä ore afarä din oras. din fericire. toti ceilalti boieri si cäpitani. la care moldovenii si muntenii luaserä parte 31 . au trebuit sä päräseascä tara. Imediat dupä inseäunarea noului domn. loan. Ziarul soliei. mai tirziu. care era mare logofät. legäturile dintre sol si marele logofät sint continui si fami. la o milä depärtare de oras. iese in intimpinarea solului cu toatä boierimea. Aceastä atitudine dirzä a lui Miron Costin si a celorlalti boieri moldoveni a mintuit Moldova de o mare nenorocire.jurärile vietii sä se refugieze in Polonia. cälare. sä tinä solului o cuvintare in limba latinä.ierea päcii intre poloni si turci. si s-au inchinat si au zis: sä fii märia ta sänätos. au venit sä se inchine domnului si au iesit afarä. ori sä nu fie. Atunci se ridicä din mijlocul tuturor Miron logofätul. Legäturile cu polonii continuarä si in anii urmätori. Miron Costin. lean Gninski. cäruia ii va dedica. pe lingä latura politicä. care räspunde domnului aceste cuvinte mindre: „Ori sä fie voia märiei tale. Polonii au fost invinsi. la hotarele Nistrului. prin Ardeal si Maramures — fiindcä nordul Moldovei era incä teatrul luptelor turco-polone — in solie cätre marele hatman al Poloniei fi viitorul rege loan Sobieski. confine si §tiri privitoare la istoria Moldovei. rugindu-1 sä-i ingaduie a se duce pe la casele lor sä-si punä sotiile si copiii in sigurantä de invazia tätäraseä. Ni s-a pästrat.pentru ca sä iasä in intimpinarea unui corp de armatä polonä ce se aftepta sä vinä in tarä. pe care Gninski le-a cules desigur de la Miron Costin. Si au iesit afaiä“. In Moldova domnea Antonie Ruset (1675—1678). corespondenta solului cu Miron Costin. Pe timpul cit este gäzduit in Iasi. la Pielaszkowce. tätarii astcptau porunca sä incalece si sä intre dupä jaf in Moldova. Legäturile cu Polonii. prietenul lui Sobieski. Pribegia in Polonia. Sapte ani mai tirziu. In 1677 un fruntas al vietii politice polone. muntenii trecu. In acele clipe de mari främintäri.liare: Miron trimite pe fiul säu. cronica sa scrisä in limba polonä. iar Petriceicu. noi nu ne vom läsa casele sä le iee tätarii. Cu acest prilej Miron Costin inträ in strinse legäturi cu Marcu Matczinski. cu mitropolitul Dosoftei si cu o parte din boierii päminteni rämasi credinciosi polonilor. La plecare.serä de partea turcilor. prinzind curaj. au plecat in jos. Miron Costin a fost trimis. dupä campania din jurul Vienei. unde s-au intilnit cu boierii rämasi credinciosi turcilor. Petriceicu le räspunde cu sumetie si-i opreste sä piece. La 10 aprilie 1674 Miron era primit de Sobieski la mosia acestuia. iar solul trimite daruri cronicarului. Era in 1683. este trimjs la Poartä ca sä intäreascä pacea care pusese capät räzboiului turco-polon. incälecind pe cai. apoi. pentru binele crestinätätii. din care se vede cä polonul era bucuros sä discute cu marele boier moldovean. In locul lui Petriceicu este numit in domnie Dumitrascu Cantacuzino (1674). El cerea in numele domnului säu retragerea garnizoanelor polone din Moldova si oferea mediatiunea tärii sale pentru inche. Miion Costin este silit de impre. Momentele erau critice pentru Moldova: armata turceascä era numeroasä fi bine organizatä. boierii si cäpitanii slujitorilor se sfätuiesc intre ei si se due la Petriceicu.

Persona. Familia Costineftilor se :32 . Sfatul a fost insä fatal. dar Miron Costin. care comandase oftirile poloneze in luptele contra suedezilor. se pare totusi cä Miron Costin era si el din suita domnului prizonier. In atmosfera de hartä cu vechii boieri.caserä. unde sint tinuti in captivitate. fiindcä in timpul acesta a pläsmuit el o poemä polonä. afiind cä Duca-vodä se afla la Domnesti. Regele avea atunci la inimä o expeditie impotriva turcilor.. cu fiul lui Miron Costin. acesta stäruise de Velicico sä scrie fratelui säu sä se intoarcä cit mai curind in Moldova.litatea lui Miron Costin. Miron Costin a trebuit sä aftepte insä douä luni pinä ce a obtinut consimtamintul regelui. 1-a läsat liber si i-a däruit ca locuintä pavilionul regal de vinä. Domnul. care nu stia carte fi era bucuros sä se razime pe familiile boierefti mai märunte si pe mazili. La 17 septemvrie 1685 Miron Costin primeste de la fratele säu Velicico o scrisoare in care acesta ii povestea cä la scena intilnirii lui Constantin Cantemir cu seraskerul Soliman. cä pämintul acesta e främintat cu singele mosilor si al strämosilor nostri“. La 21 martie. Viena fusese despresuratä de regele Poloniei. dupä o campanie care tinuse mai bine de o jumätate de an. dar se pare cä.toare de la Daszowa. O bunä parte din boierime si ostire se imprästiase pe la casele lor. Nici Miron Costin nu 1-a crutat. a fäcut o impresie afa de puternicä asupra regelui. cä nu va regreta. Neculce ne spune ca intr-un rind. unde cronicarul se distinge prin energia cu care a distrus bandele de tilhari care näpädiserä fi jefuiau atunci sudul tärii. Cantemir. unde Miron Costin s-a instalat in primävara anului 1684. i-ar fi zis: „Mai des cu paharele fi mai rar cu obläduirile. ii spuse: „Ce putere au ei sä vie asupra märiei tale? Sä nu dam locul. incit acesta. Domnesti. Moartea. vroind sä-1 indepärteze de granitele polone. cä-i vrea märia ta sä-ti dai sama fi n-ai putea I “ Acestea au adus o inäsprire a raporturilor dintre cronicar fi domn. Acest exil are o importantä deosebitä pentru activitatea literarä a cronicarului.ca vasali ai turcilor. in cele din urmä. dupä cum ne incredinteazä Neculce.pafa. lingä Stryi. la ospät. _ Conflictul cu C. hatmanul Andrei Potocki ii prezintä regelui Sobieski la Jaworow. in loc sä-1 trimeatä sub pazä cu Duca la Lwow. cäci domnul consimtise sä logodeascä pe fiica sa. Curind dupä aceasta izbucnefte conflictul intre Cantemirefti fi Costinesti. un vechi ofiter al lui loan Cazimir. loan Sobieski.un foarte inteligent observator si cunoscätor al afacerilor turcesti". Safta. sfatuit de hatmanul Buhusi. de care ne vom ocupa intr-un capitol urmätor. il numefte staroste de Putna. ajutat de cazaci fi poloni. In rästimp. ceea ce a stirnit nemultumirea marilor boieri. Domnul si boierii sint prinsi si dusi in Polonia. Cantemir-vodä era un domn batrin. care stia bine limba polonä si care era . asa cä domnul se afla cu citiva boieri si cu un nuinär restrins de ostasi. Duca-vodä. ocupase Iasul si. infelindu-se asupra situatiei. Velicico Costin 1-a intepat in citeva rinduri pentru nestiinta lui de carte. se intorsese cu oastea prin Ardeal si se afla la mosia sa. Petriceicu-vodä. Pätrascu. Domnul Moldovei. repede intr-acolo un podgheaz. In Polonia Miron Costin a stat pinä in noiemvrie 1685. Inrästi mp in Moldova se urease pe tron Constantin Cantemir. se impä. voieste sä se retragä spre Focsani. Desi documentele contimporane nu fac mentiune de aceasta. Cronicarul se intoarce in Moldova foarte scäpätat. Domnul.

ci a cerut sä fie dus la Iasi. La intoarcerea soliei. Slujitorii trimisi in acest scop 11 sfätuiesc sä fugä spre munp. Familia Cupärestilor. Pe cind astepta preotii din satele invecinate ca sä sävirseascä prohodul inmormintärii. unchiul lui Brincoveanu. La insistentele domnului. cronicarul era la mosia sa. In timp ce acestea se petreceau la Iasi. care romantcazä biografia tatälui säu. chemat. cu prilejul logodnei ce urma sä aibä loc. Constantin Cantemir tace. mtäritat. Atunci — spune Neculce—Macri. Complotul a avut loc cu prilejul cäsätoriei unui cumnat al lui Velicico. sosesc iinputernicitii domnului ca sä1 ridice si sä-1 ducä la Iasi.nul pentru aducerea in domnia Moldovei a lui Velicico Costin. Cantemir — ar fi declarat cä fusese trimis de Costinesti cu misiunea de a-i comunica lui Brincoveanu cä ei vor pune la cale uciderea lui Cantemir si a casei sale. nu recunoaste cele declarate. Imprejurärile nu ne sint bine lämurite. soseste vätaful de aprozi Macri. In timp ce era dus spre Iasi. n-a vrut sä se salveze. Dimitrie Cantemir. Dupä omorirea lui Velicico. din moment ce 1-a bätut cu buzduganul in cap. Ilie Tifescu. a dezväluit conspiratia. intelegindu-se cu ginerele säu. ne spune cä Miron Costin nu era amestecat in complot. Atunci Cantemir. 1-a lovit cu buzduganul in cap si 1-a inchis in pivnita palatului. impreunä cu solul de la Bucuresti. Solul — dupä spusele lui D. coplesit de o mare durere. Dar intr-o searä. Unul din boierii care au luat parte la banchet. cind se dezläntui tragedia ei. care povestestc lucrurile la patru decenii dupä intimplarea lor si reprezintä astfel traditia opiniei publice de atunci. Barbosi. cäci ii murise sotia si era ocupat cu pregätirile de inmormintare. pe care insä 1-a dat in grija celorlalti ca sä-i urmäreascä de aproape toate miscärile in Bucuresti. intinde o cursä boierilor bänuiti. La scena cumplitei pedepse a asistat si fiul domnului. Atunci domnul a poruncit ca Velicico sä fie decapitat. Dimitrie Cantemir. Li se cere tuturor sä dea declaratie asupra conspiratiei. a amestecat inadins pe unul din conspiratori. sä se dezvinoväteascä in fata domnului säu. pe care contimporanii 1-au poreclit FrigeVacä. a trimis si dupä Miron Costin. aflä cä cel banuit stätuse mai tot timpul in legäturä cu stolnicul Constantin Cantacuzino. care era in rivalitate cu Costinestii. si-i cereau spriji. chiar dacä vodä ii porunceste aceasta“. Acesta. insä Miron Costin — si aceasta e incä o dovadä de nevinovätia lui — care se simtea cu cugetul curat. cu porunca de a-1 ucide. a sfätuit pe domn sä omoare pe Velicico.credea prin aceastä legäturä cu domnul in deplinä fericire. Lupu Bogdan. el räspunde mindru cä nu poate „märturisi ceea ce nu stie. ne povesteste cu amanunte dramatice imprejurärile in care tatäl säu ar fi prins firele complo. cäci acesta nu i-ar ieita niciodatä uciderea fratelui säu. Cupärestii au sfätuit pe domn sä puie capät §i logofätului Miron. Neculce ne povesteste cä Velicico intrase intr-un complot pentru rästurnarea lui Cantemir. a dat poruncä 33 . Cantemir-vodä. care „n-a voit sä se gindeascä la sufletul domnului säu care era trecut de 70 ani“. pe care le considerä de „copilärii“. In solia trimisä la curtea lui Brincoveanu sub conducerea ginerelui säu. care sint adusi pe rind la palat. Neculce. nemaiputindu-si stäpini minia.tului.

Ureche moare in 1647. Primit cu multä simpatie de fratii Toma si Iorgachi Cantacuzino. Treizeci de ani mai tirziu. carele au fost de Traian impäratul. unde. cind autorul ei a dat-o unui copist „s-o izvodeascä". asa cum väzuse in istoriografia polonä. Miron a revenit asupra ei completind-o. Deci primeste aceasta data atiia din truda noasträ. Cronica lui Grigore Ureche. cronicarul povesteste faptele la care el insusi a fost martor si pärtas. este msärcinat cu misiuni de incredere. de la a doua domnie a lui Aron-vodä (1595) pinä la urcarea in domnie a lui Dabija-vodä (1661). Miron Costin ia pana ca sä continue istoria Moldovei de unde o lasase Ureche. in anul de la zidirea lumii 7183. Si la acest fei de scrisoare gind slobod si färä valuri trebuiaste. din räutatea unui vätaf de aprozi. lui Isus Hristos.sä fie Miron Costin decapitat (1691).“ Din acest pasaj se vede dar cä Miron Costin urzise incepätura unui Jetopiset de la descälecarea dintii. iubite cetitoriule. Astfel. sä j'ac letopisetul tärii noastre Moldovei din descälecatul ei cel dintnu. scos de Miron Costin. de care vorbeste in predoslovie. . De la 1595 pinä cätre sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. adicä de la luptele lui Traian cu dacii si de la colonizare. si urzisem si incepätura letopisetului. mintea cea mai cuprinzätoare pe care a avut-o Moldova pinä atunci a cäzut in zäpada drumului. Tatäl murise in exil si Miron Costin implinise 28 de ani cind. Cronica a fost deci conceputä inainte de anul 1675. Ea imbrätiseazä istoria Moldovei pe un cuprins de 66 de ani. Dupä rästurnarea din domnie a lui Vasile Lupu. cronicarul :34 . spre sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. Evident cä. dar cä. in oras in Iasi. in timpul zilelor de restriste. ce de grije si suspinuri. a servit mai tirziu ca temei pentru scrierea De neamul moldo. ca sä nu se uite lucrurile si cursul tärii de unde au parasit a serie raposatul Ureche vornicul. se intorsese in Moldova. El avusese la inceput intentia sä urzeascä istoria Moldovei pe un plan vast. „Incepätura letopisetului".venilor — „de nu stäm de scrisoare"—adicä räzboiul turco-polon (1672— 1676). Miron Costin povesteste evenimentele dupä izvoare polone si dupä traditii interne. Aceastä parte a cronicii are mai mult infätisarea unor memorii. vornicul tärii de gies. capul cel mai luminat. in compilatia lui Simion Dascälul. de nu stäm de scrisoare. tinärul expatriat este de la inceput introdus la curtea domneascä. dupä copiere. iarä noi privim cumplite vremi si cumpänä mare pämintului nostru si nouä. a trebuit sä-l päräseaseä. corectind-o. ducea istoria Moldovei de la al doilea descälecat pinä la domnia a doua a lui Arenvodä (1594). de la originile neamului pinä in zilele lui: „Fost-au in gi'ndul mieu. amplificind-o. trecuse cu familia pentru totdeauna in Polonia. care altfel a-ar fi iesit niciodatä din anonimat. iar de la nasterea Mintuitorului lumii. hatmanul loan Costin. ce sosirä asupra noasträ cumplite aceste vremi de acmu. Pinä atunci Miron Costin se multumeste sä infätiseze contimporanilor säi cronica de unde o läsase Grigore Ureche: Letopisetul Tärii Moldovei de la Aron Vodä incoace. de unde este päräsit de Ureche vornicul de tara de gios.venilor. 1675. de la sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. din pricina cumplitelor vremi ce venirä asupra moldo. adicä sä o copieze pe curat. Miron Costin avea doar citeva luni cind tatäl säu.

precum si prin cultura lui latinä si polonä. si personalitaiea cronicarilor Grigore Ureche si Miron Costin. urcind repede treptele ierarhiei boieresti. a putut astfel sä fie bine informat fi asupra celor ce se petreceau in tara vecinä. desi aversiunile ridi. Asa fi nouä. cuprinde istoria evenimentelor europene dintre anii 1587— 1638 si se incheie cu un scurt rezumat asupra evenimentelor dintre anii 1638—■ 1648. unde se oprefte pana lui. Incepind deci de la sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. in care mai la toate ne-am prilejuit singuri a fi.’ Desi lupta dintre episcopul de Camenita si iezuiti era in toiul ei pe vremea cind Miron Costin isi urma cursurile la colegiul din Bar. intitulatä Chronica gestorum in Europa singulariorum. Cronica lui Piasecki continea o multime de ftiri interesante privitoare la istoria Moldovei. Cronica lui. iar in timp de pace trimis in misiuni diplomatice la curtea regilor si hatmanilor poloni. quam gloriose et praeclare per eum gestas". Miron Costin povestefte evenimentele pe care el insusi lea träit. fi pinä la domnia lui Dabija-vodä. care cuprinde 57 de ani (1595-—1652) din 61.“ Dar spatiul de timp din cronicä pe care el il reconstituie dupä amintirile lui cuprinde numai opt ani (1653—1661). imbinindu-le adesea cu ftiri culese din alte izvoare polone —• pe care le vom vedea indatä— fi din traditia oralä. in Influenta polonä in opera. cäruia desigur nu i-a rämas necunoscutä aceastä luptä. P. Panaitescu. Izvoarele sträine pe care le-a utilizat Miron Costin in urzeala cronicii sale au fost analizate pe larg de P. mare logofät). Ca episcop timp de 17 ani (1627 —1644) in oraful de granitä Camenita. Cronica lui Piasecki a. Miron Costin este astfel necontenit pe cimpurile de luptä fi in sfatul intim al domnilor. Miron Costin este nevoit sä recurgä la traditia oralä fi la cronicarii sträini. apärutä la Cracovia in 1648. Cronica lui are de aci inainte date — nu zicem mai interesante fi mai bogate in amänunte colorate — dar in orice caz mai sigure: „Ce se vede cu ochii nu incape sä fie indoialä in cunoftintä. totufi Miron Costin. este intrebuintat continuu in räzboaie ca tälmaci pe lingä cäpeteniile ostirilor polone. Prin rangu. Regele Vladislav al IV-lea spune despre el: „Res non minus docte scriptas. Pentru partea anterioarä venirii lui in tarä. vornic al tärii de jos. cu mult mai lesne ne este o scriere de aceste vremi. letopiset de moldovean scris nu se aflä“. n-a impärtäfit vederile fi dufmänia educatorilor säi. cu care Moldova era in strinsä legäturä. fiindcä. unde se oprise letopisetul lui Ureche. adicä pentru partea cea mai intinsä a cronicii.cate de cronicä au supravietuit multä vreme.rämine in Moldova ^i. iubite cetitoriule. si cuvintul lui are totdeauna greutate in divanurile care urzesc istoria Moldovei din a doua jumätate a veacului al XVII-lea. Din Piasecki a imprumutat Miron Costin ftirile 35 .rile boieriei sale (mare comis. cind se intoarce in tarä si inträ in viata publicä. fäcut de la inceput senzatie in Polonia fi a fost consideratä ca cea mai de seamä operä a timpului säu. paharnic. dupä cum märturisefte singur. pe care Miron Costin le-a trecut in cronica sa. pinä la Aron-vodä. Sursa principalä a lui Miron Costin pentru cronica sa a fost cronicarul polon Piasecki — säu cu numele latin Piasecius.

a lui Stefan Räzvan. Costin este o epoeä de mari främintari in Orient. cu Moscova si apoi cu suedezii si ungurii. spre deosebire de Ureche. la expeditia lui Zölkiewski la Tutora. A apärut la Cracovia in 1601 si a fost apoi reprodusä in intregime in editia polonä a cronicii lui Guagnini: Cronica Sarmatiei europene. care pe vremea cind a apärut poemul lui Twardowski se pregätea sä se intoarcä in Moldova. se zbäteau sä alunge pe pägini dincolo de :36 . a cäror oaste este condusä de tatäl lui Miron Costin. care a turburat Polonia in ultimii ani ai sederii lui intre sträini.lucreazä materialul istorie imprumutat. apärutä Sn 1650. cu bunsimt. a lui leremia Movilä. Desigur cä Miron Costin. Intetiti de papä si de venetieni. care a fost in acele imprejuräri de mare ajutor polonilor. Poema poartä titlul pe care il redäm in traducerea romäneascä: Izbinda primejdioasä. In afarä de stirile pe care le culege din cronicile polone. Epoca infätisatä de M. pinä la 1621. corectind unele erori si inläturind. ia numai faptele. Trebuie sä subliniem insä faptul cä Miron Costin. descriere adeväralä. a lui Samuel Twardowski: Räzboiul civil cu cazacii si tätarii. pe care le redä lntr-o formä cu totul personalä. care. datä de Paszkowski. ci el pre. sub vizirul Kiupruli. crestinii. regelui. Miron Costin s-a servit de o poemä polonä in versuri scrisä de Iarosz Otwinowski. Din aceastä editie polonä a lui Guagnini. condusä de starostele Camenitei in Muntenia. sub domnia prealuminatului rege al Poloniei loan Casimir. precum fi cele privitoare: la cucerirea Moldovei de cätre Mihai Viteazul. Piasecki povesteste pe larg aceastä expeditie turceascä in Polonia si imprejurärile mortii lui Abaza-pasa. Miron Costin a mai avut si alte izvoare polone. De la 1621—1633 nu se mai gäsesc ^tiri interesante la Piasecki privitoare la Moldova. Aceastä cronicä rimatä a lui Twardowski a fost mult gustatä de contemporani — a fost de patru ori prelucratä in limba ruteanä —■ si autorul ei este considerat pinä astäzi ca cel mai mare poet epic polon din veacul al XVII-lea.s. dar fericitä. el se serveste dar si de traditia oralä. bätälia de la Hotin — cu un cuvint evenimentele moldovenesti in care au fost amestecati si polonii. care. pe care-i aduce de mai multe ori ca märturie in cronica sa. Miron Costin a utilizat o altä cronicä in versuri. a ostirii m. Pentru expeditia polonilor in Muntenia impotriva lui Mihai Viteazul. Miron Costin se adreseazä si boierilor bätrini de tarä. se sträduiau sä-si croiascä drum spre Orient. ajuns mai tirziu secretar regal si care a luat parte personal la campania pe care o descrie. la luptele fiilor si ginerilor lui Ieremia Movilä pentru recucerirea tronului Moldovei.privitoare la urcarea pe tron a lui Stefan Radu-vodä. La aceastä expeditie sint siliti sä ia parte si moldovenii. la luptele polonilor cu Mihai Viteazul pentru inscäunarea lui leremia Movilä. nu imprumutä nicäieri si forma in care sint povestite evenimentele. a luiat cunostintä si de aceastä operä. care a tinu 12 ani. a imprumutat Miron Costin multe stiri privitoare la luptele de la Arges. <le lupte inversunate intre douä civilizatii cu totul diferite: turcii. La 1633 incepe expeditia lui Abazä-paja in Polonia. umpluturile ret orice. Pentru räscoala cazacilor de la pragurile Nistrului si a tätarilor din Crimeea. la domnia lui Stefan Tomsa. precum si evenimentele care au zguduit dupä aceea Polonia: räscoala cazacilor si a tätarilor din Bugeac. In afarä de Piasecki.

Vremurile pe care Miron Costin ni le infätiseazä. aceastä epocä zbuciumatä oferea. Rareori se petrece in istorie. ln 1650 izbucnefte in Polonia räscoala aprinsä de cazacii de la pragurile Nistrului. ca in Moldova din vremea lui Miron Costin. Antonie Ruset dus in fiare la Adrianopol fi cäznit cu fei de fei de munci. Abia se inscäuna in Iasi un domn cu ajutor turcesc. unguri. boierii pribegi ridicau un altul. cumnatul lui Grigore Ureche ■— n-a vrut sä crute. a ftiut sä prindä fi sä fixeze in cronica sa. palpitä incä pinä astäzi fiorul tragediilor care zguduiau viata turbure a Moldovei din a doua jumätate a veacului al XVII-lea. impotriva puterii eresdr. prin dramele pe care le scotea la ivealä. cu un rar talent de povestitor. pe care-1 ad