N.

CARTOJAN

Toate drepturüe rezervate Editurii Minerva

N. CARTOJAN • ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI

Coperta: Dumitru Verdes

ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI
Postfa{a $i bibliografii finale de DAN SIMONESCU Prefa{ä de DAN ZAMFIRESCU

EDITURA MINERVA

UN TRAT AT CL ASIC DE 1ST0RIA LITERATURI1 ROMÄNE VECHI Studitd literaturii romäne vechi s-a constituit ca disciplinä stiintificä inde-

Bucure$ti-1980

Coperta: Dumitru Verdes

pendentä, cu specialisli si catedre universitäre, abiainprimele decenii ale secolului nostru. Pinä atunci literatura veche a fäcut obiectul interesului unor sträluciti felologi si istofici cu o arie de preocupäri mult mai largä (Timotei Cipariu, B. P. Hasdeu, Al. Lambrior, M. Gaster, Ovid Densusianu, loan Bogdan, N. lorga), dupa ce valoarea documentarä si artisticä a cronicilor fusese descoperitä de generatia pasoptistä, aceea care a si initial editarea si valorificarea, pentni literatura modernd, a scrisidui vechi romdnesc. In invätämint, literatura veche a fost multä vreme inglobatä fie istoriei

generale a poporului roman, fie studiului, comun, al limbii si literaturii, pind ce, atit la Bucuresti, in 1901, ctt si la lap, in 1508, s-au diferentiat cele douä

Coperta: Dumitru Verdes

domenii, creindu-se catedre deosebite pentru fiecare. 1 Cursurile de istoria literaturii romäne an fost incredintate la Bucuresti lui Ion Bianu si la Iasi lui G. Ibräileanu. De aci inainte, pinä cind o nouä diferentiere, de data aceasta in insusi cuprinsul cmsului de istoria literaturii romäne, va duce la crearea de catedre dedicate in exclusivitate studierii literaturii vechi si altora rezervate studiului literaturii moderne (in 1919 la Cluj, in 1920 la Iasi si in 1930 la Bucuresti), obligatia de a infdtisa cele peste patru secole de cultura cuprinse in asa-numita „epocä veche“ a revenit unor profesori care, ca Ibräileanu, erau mai

familiarizati cu perioada moderna, sau, ca Ion Bianu, cu epoca veche, privitä insä din perspectiva und formatii de bibliograf si mai putin de istoric literar propriu-zis. Aceasta situatie s-a reflectat foarte clar in evolutia disciplinei insasi, care n-a mai dat, in decurs de patru decenii, aiicä pinä la tipXrirea priniului volum al Istoriei literaturii romäne vechi Ae N. Cartojan, nici o expunere de ansamblu asupra epocii vechi comparabilä, ca valoare, cu sintezele — unele fundamentale —- ale perioadei anterioare. 0 sumarä retrospectivä a evolutiei disciplinei, necesarä pentru a aprecia
1 Pentru vicisitudinile predirii

Coperta: Dumitru Verdes

locul major ocupat de lucrarea ce se retipäreste acum, dupa patru decenii, duce la constatarea cä, intre 185S, dxta cini Timotei Cipariu tipärea la Blaj Crestomatia sa—primz crestomztie a scrisiilui vechi rominesc — insotind-o de o „notitä literarä“ care este §i prima schitä de istoria literaturii noastre vechi, si 1901, cind apare monumentala Istorie a literaturii romäne in secolul al XVIII-lea de Nicolae lorga, se inregistreazä o etapä de remarcabile progrese in cunoasterea literaturii vechi. Apar excelente editii (Psaltirea Scheianä, editia Ion Bianu, Psaltirea lui Coresi, ed. Hasdeu, Codicele Voronetean, ed. I. G. Sbiera,
literaturii romlne la Universitatea din

Psaltirea in versuri a lui Dosoftei, ed. Bianu, Cronograful lui Moxa si cronica lui Zilot Romanul editate de Hasdeu p.a.), admirabile Crestomatii (Pumnul, Lambrior, Gaster), utilizabile si azi, monografii si studii de amänunt. Paralel cu acestea asistäm la un efort, din ce in ce mai fericit in rezultatele sale, de a sistematiza cunostintele dobindite in ample expuneri de ansamblu sau in manuale de uz scolar. ln centrul acestei activitäti stä, färä indoialä, personalitateasi opera genialului Hasdeu, de la care, pe lingä zeci de contributii mai märunte sau mai insemIasi inainte de Ibräileanu a se vedei

Coperta: Dumitru Verdes

nate, ne-au rämas douä lucräri fundamentale, indispensabile si azi cercetätorului literaturii vechi: Arhiva istoricä a Romäniei si Cuvente den betrani, ambele, mine inepuizäbile de informatii si sugestii. Opera lui Hasdeu este sträbätutä de patosul unei aprinse admiratii pentru vechea.culturä romäneascä, in care el vedea o dovadä a aptitudinilor creatoare ale popomlui römän in trecutul sau si o certi- tudine a realizärilor sale in viitor. Hasdeu este nu numai un dascäl, ci si un per- petuu emul si exemplu pentru o nouä generatie de cercetätori, care-l continuä, incercind sä-l depäseascä si sä-l corecteze acolo
studiul lui G. A^avriloiie in Contributii

unde fantezia romanticä a unui geniu universal inträ in coliziune cu rigorile unor metode mai severe. Metode deprinse in frecventarea centrelor ilustre si maestrilor de talie europeand ai diferi- telor. discipline pe care noii venipi le reprezintä. M. Gaster, Ion Bianu, loan Bogdan, Ovid Densusianu, N. Iorga sint numele care se vor säpa cel mai adinc in istoria studiilor asupra vechii culturi romänesti, si toti sint marcati, in diferite feluri, de prezenta fecundä, desi uneori negeneroasä, a genialului bätrin. M. Gaster devine continuatorul lui Hasdeu in studierea asa-numitelor „cärti
la istoria dezvoltarii Universi- tätii din

Coperta: Dumitru Verdes

populäre", domeniu in care este veritabilul fondator al unei ramuri speciale de cercetare, prin temeinica monografie Literatura popularä romänä (Bucuresti, 1883). Crestomatia romänä, tipäritä in 1891, cu introducere si explicatii in romänä si francezä, rämine incä nedepäsitä si este utilizatä pinä azi de romanistii de pretutindeni. Introducerea este o excelentä schitä de istoria literaturii romäne, prima de acest fei, accesibilä si cititorilor de peste hotare. Ea va fi apoi prelucratä si amplificatä de autor in limba germanä pentru Gröber’s Grundriss der romanischen Philologie, , vol. II, 1898, si va reprezenta, multä
Iasi, 1860—1960, vol. II, Bucuresti,

vreme, principala sttrsä de informare a sträinätätii asupra literaturii romäne. Ion Bianu se consacrä comasärii si descrierii tezaurului national de tipärituri si manuscrise, din care va scoate, cu concursul unor harnici si bine alesi colaboratori, Bibliografia romäneascä veche, al cärei prim volum apare äbia in 1903, dar al cärei material putea fi consultat, in, bunä rinduialä, incä din 1900, de cätre N. Iorga pentru cartea sa. Acelasi I. Bianu pune bazele Catalogului manuscriselor romänesti, din care apar trei volume in timpul vietii sale (1— 111,1907—1931). ’ ’
1950, p. 263 — 275.

postulatä de Hasdeu. fie si intr-o limbä universalä de culturä a evului mediu. Tot el demonstreazä utilitatea cercetärilor slavo-romäne pentru a . editeazä si studiazä istoriografia romänä dinainte de Ureche.Coperta: Dumitru Verdes loan Bogdan descoperä. aria scrisului romänesc original. ca slavona. lärgind astfei. cu incä un secol.

si plinä de aprecieri veninoase la adresa scriitorilor mai noi (ceea ce l-a fäcut pe Maiorescu sä o intimpine cu celebrul In läturi!). scheme pe cit de false pe atit de indärätnice in persistenta lor pinä tirziu (ecouri räzbat in mai toate sintezele ulterioare) se intilnesc aici pentru prima oarä formulate in „sistem" §i aplicate evolutiei culturii noastre. cartea lui V.Intel ege contextul in care s-a dezvoltdt cultura romänä veche §i a-i aprecia valoarea in comparatie cu produsele popoarelor vecine de traditie culturalä bizantinä. Lipsitä de valoare stiintificä incä de la aparitie. Carte didacticä secundarä. paralel cu progresul cercetärii. este cea mai completä si mai vehementä expresie a latinismului in acest domeniu. capabil de observatii interesante. dar care a suplinit si cursul de limba si literatura romänä al lui Andrei Vizanti. In 1858. Partea I-a. Dacä astäzi nici specialistul §i nici omul de cultura in genere nu mai au ceva de retinut din aceastä carte. cartea lui Densusianu detine un loc aparte. precum si faptul cä dädea curs unor idei si unei mentalitäti curente in epocä si chiar dupä aceea. 1860 — dec. in forma lor cea mai acuzatä si ca Stil. Credinta cä adoptarea alfabetului chirilic si frecventarea izvoarelor culturale bizantino. tntiiele incercäri de a face bilantul cuno§tintelor acestei epoci rodnice sint legate direct de nevoile invätämintului. Este de fapt unica sintezä de istoria literaturii romäne pe care a produs-o acest curent. l. . in care se tipäreau la Bucuresti Schitele. cä tot ceea ce aprecedat desteptärii nationale prin „Scoala Ardeleanä" a fost negurä si barbarie. la Bucuresti. com. A. se va impune ca autor al unor studii fundamentale de istorie socialä si al primelor studii stiintifice asupra traditiei manuscrise a croni. Lectia II: „Literatura romänä de la 1830 pinä la 1840“ . pe care.a continuat la Bucuresti. si aici se pot depista.. 1861. o Serie de idei ce n-au rämas consemnate doar in filele ei. ln acelasi an 1885. o anumitä unitate a perspectivei. un politician absenteist. echivalentul celebrului dictionar al lui Laurian si Massim. Lectia I I I : „Literatura romänä de la 1840 pinä in zilele noastre"). cel ce urmäreste istoria ideilor care vit . in evolutia istoriografiei noastre liter are .turä istoria limbii de a literaturii. Expunerea materiei. U re chi a crease intiiul curs de istoria literaturii romäne. lui V. Elevul säu. Desi astäzi inveshitä cu desävirsire in privinta informatiei. Urechia. dupa ce publicase citeva prelegeri in Ateneul roman din Ia§i (n-rele din 15 sept. din 1864. C. apärea la Ia§i Istoria limbii si a literaturii romäne de Aron Densusianu. in 1894. Vigoarea tonului si a limbii. iar istoria literaturii nationale nu se desprinsese incä din istoria generalä. Abia in 1885 el tipäri. A. a asigurat cärtii o nouä edifie.. Azi. A. oricit de gre§itä. Urechia atestä insä un spirit viu. cartea sa nu mai este decit un document de epocä. Giurescu. cum era incä obiceiul. pe care poza eruditä nu face decit sä le scoatä si mai mult in evidentä. o „reductie" a acestui curs universitär. pe cind functiona la Iasi ca prof esor la „Academia Mihäileanä“. Lectia I: „Literatura romänä de la 1800 pinä la 1830".petenia incontestabilä a autorului in epocile mai vechi.cilor romänesti. destinatä elevilor scolilor secundare: Schite de istoria literaturii romäne. ele isi sporesc valoarea in progresie geometricä. reväzutä. care se opreste la sfirsitul veacidui al XV 11-lea (partea a Il-a ce urma sä o continue n-a mai apärut niciodatä) ala. de o nulitate absolutä. V.slave a constituit o calamitate pentru cultura romänä. Cum era firesc. desi coplesit de carentele pregätirii. profesor de limba si literatura latinä la Universitatea localä.

la Universitatea localä. ea nemai. faptul cä. I. in vreme ce. acestui sever repertoriu de informatii. nu este cu putintä a face istoria diferitelor ipoteze. mai exact. numindu-l „unul din cele mai frumoase talente si am putea zice chiar cel mai imposant talent ivit pe sccna noilor miscäri a literaturii noastre". aceasta se stie. Popu da aici si prima notitä biograficä despre mar eie poet. V a s i l e G r . in 1875. S b i e r a . ridicase cursul la nivelul nmilui auditoriu si-l tinuse la curent cu ultimele cercetäri. Intr-adevär. astäzi. rezervatä scriitorilor noi) judecata lui Maiorescu asupra lui Eminescu.jan si Stefan Ciobanu. numai douä scrieri similare se mai pot incadra in aceastä traditie: a lui N. Ciim aceastä carte devanseazä cu un deceniu manualele lui Urechea si Densusianu. admiräbil informatä si dovedind un deosebit discernänunt. care este. Pinä acum. tipärindu-l la capätul a 35 de ani de experientä pedagogicä si de investigatii personale. midt mai tirziu. (V. Ale x a n d r u P h i l i p p i d e a publicat. cea mai completä si mai exactä sistematizare a cunostintelor bibliograficesi biografice asupra epocii vechi si mai noi (pinä la Heliade) a literaturii noastre.litate tipärite dupä o viatä de cercetare si profesare de la catedrä. citä precizie in date. la data aparitiei. totusi. la last. Tabloul perioadei de pionierat n-ar fi complet dacä am omite manualele scolare alcätuite de neuniversitari. Sä retinem. Carto. in 1901. de mult bun simt.) XVI . punirtdu-si pecetea pe diferite discipline. dar care si-au avut rostul la vremea lor. rezervä aceastä carte pentru lectura restrinsä a specialistilor. Inainte de a deveni. o importantä numai istoricä. Absenta oricärei tentative de valorificare esteticä si chiar de analizä a continutului acordä insä. si in genere fiecärui romän de a-si cunoa§te scriitorii säi". „servind junimei studioase de a poseda in rezumat idce de miscarea noasträ literarä. in 1888. Si nu färä bucurie constatäm cä acest modest autor. citä pätrundere in dezbaterea amänuntelor se gäseste in lucrarea de care vorbim“." de care vorbea Iorga. isi insusea la 1876 (cind apare partea a doua a Conspectului. absenta oricärei aptitudini si chiar preocupäri pentru valorificarea scrisului nostru vechi ca literaturä. aceste cuvinte de omagiu: „Cä forma d-lui Sbiera nu atrage totdeauna pe cititor. Astfel. mult sporite de atunci. o Introducere in istoria limbii si literaturii romäne.au circulat in cultura noasträ modernä. infirmate sau veri. din 1875. despre care Nicolae Iorga putea scrie. G. „forma. cu privire la o serie intreagä de „probleme deschise" ale literaturii vechi. Dar nu se stie in de ajuns citä muncä stäruitoare si cinstitä. Din päcate. Gr. Aron Densusianu si Anghel Demetriescu il repudiau vehement. Autorul cärtii.ficate. titularul celei dintii catedre defilologie romänä din invätämintul nostru superior. subintitulatä „Frinturi din cursul manuscris asupra istoriei limbii si literaturii romänesti“. l o a n G . incepuse lectiile sale de literaturä romänä la gimnaziul din Bucovina in 1861 si avusese printre ascultätori pe insusi Miliai Eminescu. färä a porni de la aceasta lucrare. P o p u din Bucuresti tip är este al säu Conspect asupra literaturii romäne si literatilor ei de la tnceput si pinä astäzi in ordine cronologicä. Transferal. fiind de fapt intiia istorie tipäritä a literaturii romäne. ceea ce explicä temeinicia acestei cärti. Sbiera a inaugurat o nobilä traditie: a sintezelor de specia. ln 1897 vede lumina tiparului intiia sintezä de literaturä romänä veche demnä de atentia cercetätorului pinä a z i : Miscäri culturale si literare la romänii din stinga Dunärii in restimpul de la 1504—1714. ea a devenit „cap de bibliografie“ in materie. nu trebuie sä o ocoleascä.putind stirni azi curiozitatea omului de culturä sau a studentului.

aläturi de manualul similar al altui ardelean. adicä 28 de ani dupä Istoria literaturii italiene a lui De Sanctis. deci. Ovid Densusianu si N. Taine si ideile literare de ultimä orä aleFrantei vremii. 1921. in 1884. Ovid Densusianu. de care nu s-a mai stiut in alt fei. pentru aceasta. Iorga. De la el incepe obiceiul de a rezuma alert si detasat continutul „cärtilor !■ . probabil din cauza inconvenientelor create de modul cum a fosi consemnat. Este de fapt prima sintezä de istoria literaturii romane alcätuitä in spiritul si cu metodele la care ajunsese istorio. singurul care ne intereseazä aici. Litografiat imediat — epoca veche. N. in 1S01. Densusianu poseda. in 1942). I I I . Cu acest curs. sau al istoriografiei care. lua sfirsit. ardeleanul Ion Läzäriciu publica la Sibiu. ln toamna lui 1838. nutrit cu Sainte-Beuve. 1920. tipärit la Iasi in 1886. Istoria literaturei romäne. precum si pe un curs manuscris al „profesorului Dr. si de excelentul manual-crestomatie al lui loan Nädejde. Iosif Hodosiu. o influentä enormä asupra evolutiei ulterioare a istoriografiei noastre literare. acolo unde domnise in mod absolut filologia singurä si bibliografia. II. din päcate. faza arhaicä. intr-un singur volum. ale cärei prelegeri fuseserä Stenografiate ^Literatura romänä modernä. 1933. isi iau locul intr-o istorie a mannalelor de istoria literaturii romäne pentru scolile secundare. El n-a fost. D.halä. istorie ce ar fi. incheiat. 18 ani dupä Istoria literaturii germane de Wilhelm Scherer.nului. Cursul säu creeazä de fapt perspectiva esteticä. a disciplinei. Pop.care de a aborda domeniul literaturii vechi cu o formatie de critic literar modern. dar si inzestrat cu o solidä pregätire de filolog in acceptia cea mai strictä a terme. I. apoi editii succesive dintre care a IV-a. Gr. vol.rilor exemplul unei adevärate analize si aprecieri a scrierilor vechi ca produse apartinind literaturii. §i a fäcut-o. profi tabilä noilor autori de asemenea lucräri. n-a fost tipärit. ln uzul tinerimei studioase. Xenopol. cu scriitorii epocii celti mai noi. pe lucrärile lui Cipariu si pe Conspectul lui V. dintre care nici unul nu implinise 30 de ani.Pe temeiul bibliografiei särace de care dispunea atunci si bazmdu-se mai ales pe Lepturariul lui Pumnul. Pipin. Cälinescu a caracterizat pe bunä dreptate acest curs „intiia organizare documentatä §i cu criterii strict artistice de istorie literarä modernä".intre care si N. datoritä lui A. toate mijloacele pentru a revolutiona disciplina. Rolul de a umple acest gol revine celor doi tineri profesori universitari de la Bucuresti. numai dupä notitele studentului Filip Drugescu — acest curs s-a tipärit mult mai tirziu si numai pentru epoca modernä. care. Silasi“. Cursul despre epoca veche (pinä la 1 7 8 0 ) . El a exercitat hisä. influentä ce se poate inregistra pinä in monumentala sintezä cälinescianä. si adeväratele istorii ale literaturii romäne incepeau sä-si facä aparitia. pe atunci in virstä de 25 de ani. in total. Este prima incer. patru ani dupä Istoria literaturii franceze a lui Lanson si in acelasi an in care tncepea sä aparä intiia mare sintezä de Istoria literaturii ruse (de la origini pinä la Gogol) a lui A. O v i d D e n s u s i a n u este intnul istorie al acestei epoci din cultura noasträ care a oferit studentilor si citito. G. mai putin prezent in formatia viitorilor cercetätori ai literaturii vechi. patriar.grafia si critica literarä pe plan european. incepea cursul säu de istoria literaturii romäne. Cartojan. isi däduse marea sintezä reprezentaiivä. poate. Veacul se apropia insä de sfirsit färä sä fi produs o lucrare de ansamblu asupra literaturii romäne la nivelul dezvoltärii literelor nationale.

Cälinescu va relua examenul estetic al literaturii vechi.populäre“. nu cu viguroasele creatii nationale. cu mijloacele superioare ale momentului fi ale geniului. desi cunostea la data cind redacta cursul cronicile slavone si faptul cä Invätäturile lui Neagoe se scriseserä in slavoneste. Va fi meritul lui Nicolae Cartojan — Iorga msusi a privit färä simpatie „epoca slavonä“ — de a face locul ce i se cuvine intr-o expunere de ansamblu asupra evolutiei ctdturii noastre. Minerva. „greaeä“. fie si intr-o limba de imprumut. la prima realizare de dimensiuni cu adevärat monumentale — prin vastitatea eruditiei. P. si-a dobin. opere si epoci —.neste in subtitlurile celor douä volume ale marii momgrafii a lui Cartojan despre Cärtile populäre in literatura romäneascä) si tot el exclude din literatura romänä textete originale scrise in limba slavonä. iar despre ultima operä vorbeste in capitolul despre literatura veacului al XVII-lea. cu intentia de a relief a pitorescul si culoarea de epocä naivä si credulä fi de a le urmäri ecourile in folclor. 1971. Ed. din cauza opozifiei lui Hasdeu. infirmate si contestabile in lümina cercetärilor ulterioare si a orizonturilor actuate. Cind G. Dimensiunile exigui rezervate aceleiasiperioade in sintezä cälinescianä urmeazä schema lui Densusianu. de la sfirsitul secolului al XV-lea si din primele decenii ale seco. etapei literare numite de el „suflet romänesc in limba slavä“. el va reface.rea de precursor a strälucitului tinär din 18i 8. . 1 Pentru marea importantä. sint multe lucruri depäsite. Este dealtfel interesant de constatat si faptul cä Densusianu a reusit sä introdueä unele idei gresite. geniul caracterizärilor lapidare de oameni. cind ea a fost tradusä in r&mäne$te (desi nu-i contestä paternitatea !). vechi de aproape trei sferturi de secol. stimulat de un premiu academic (pe care. „occidentalä" (un ecou se intil. dar frecventarea acestui curs. nu rämine färä folos specialistului care vrea sä ia contact cu unul din spiritele cele mai alese din eite s-au aplecat vreodatä asupra domeniului literaturii vechi. reunite In volumul Contributii la istoria culturii romänesti. lucra.Itüui X V I . 1 Exact in momentul in care Ovid Densusianu continua cursul säu la Universitate. dar cu viatä lungä. Tot el introduce metoda lungilor citate üustrative alese pentru a-si intemeia descrierile operelor si judecätile de valoare. douä „Excursuri" asupra perioadei neincluse in cerintele premiului academic: despre Cronicile moldovene inainte de 1688 si Cronicile muntene inainte de 1688. in 1S01. Istoria literaturii romäne in secolul al XVIII-lea s-a tipärit in douä volume. rezeruindu-si tn schimb consideratii strict filologice pentru primele tipärituri neentuziasmindu-se decit „cultural" in fata unui Molitvelnic. nu l-a luat). Panaitescu. care. N i c o l a e I o r g a lucra. Asadar. Evident. pentru a decreta apoi cä in secolul XVI caracterul national nu este bine conturat. El tmparte etapele dezvoltärii literaturii noastre dupä influentele externe (la fei pro. nu le mentioneazä pe primele decit in calitate de izvoare ale lui Ureche. profesorul säu de peste citeva decenii. de fapt. adicä. in volumul al doilea.dit maxima strälucire si fortä de influentare odatä cu Istoria literaturii romäne de la origini pinä in prezent. forta de innoire a subiectului. El este primul care incearcä sä depisteze valori literare si de stil in cronici si in celelalte scrieri vechi ce pot fi considerate literaturä. Ea mai continea. caracterul romänesc si valoarea infäptuirilor acestei asanuniite „epoci slavone" a se vedea studiile lui P. aici trebuie cäutatä originea unei directii care. si cä literatura romänä incepe cu primele traduceri de texte biblice. a istoriografiei literare romänesti. este drept. „slavonä".cedase dealtfel fi Gaster).

I. Panaitescu. Iorga. . evolutia esteticä a limbii). pentru destinele ulterioare ale istoriografiei literare romänesti ea a fost masivul central din care au izvorit toate apele. 1925. Istoria literaturii romänesti. Cronica moldo-germanä descoperitä de Olgierd Görka la München in 1911 fi tipäritä de acelafi la Cracovia in 1931). in felul acesta. care asistä la o continuare färä hiatusuri a progresului cercetärii in sectorul literaturii vechi. vol. editia a doua reväzutä fi larg intregitä. hibliografia disciplinei imbogätindu-se substantial si inregistrind chiar noi descoperiri (Letopisetul lui Azarie. de la origini pinä in momentul in'care incepea expunerea manuscrisului prezentat Academiei. o istorie completä a literaturii vechi si a epocii „Scolii Ardelene". relatiile culturii noastre vechi cu alte culturi — bulgarä. vol. Din amindouä aceste monumente ce incheie secolul al XIX-lea fi deschid pe al nostru se impletefte o traditie. P. dacä nu sä egaleze pe Densusianu sau Iorga. citeva decenii dupä aceea.mului tipärit la Brafov. 1926. Datoritä lui Constantin Giurescu. rusä. Demostene Russo. Ceea ce infäptuieste Nicolae Iorga este proiectarea fenomenului cultural fi literar pe fundalul intregii existente nationale multiseculare si o ingrämädire colosalä de date noi. räscolind totodatä arhivele si biblio.tecile din tarä si sträinätate si dind intregului forta demiurgicä a spiritului säu. Bucurestii vol. II. Dacä sub aspectul formal aceastä epocalä sintezä1 poate sä deruteze pecei gräbiti si neobisnuiti cu maniera de a scrie a marelui istorie. Cartojan. Ilie Minea. Codicele de la Ieud. . Nicolae Dräganu. intradevär. datoritä cäreia cultura romänä ifi are capodopera sa. primele decenii ale secolului XX. Rosetti fi multi altii. Iorga a absorbit. mai insemnatä laturä a creatiei originale vechi. care va duce. Oricit de curios ar pärea. 1 Reeditatä m 1969. Ceea ce realizase Ovid Densusianu fusese — pentru epoca veche — un bilant la zi al cunostintelor dobindite si un inventar de valori literare descoperite pentru prima oarä ca atare. Vasile Grecu. ii mai räminea autorului sä completeze expunerea cu. XIX .despre cea. este o simplä reeditare a celei din 1901—1904 (N. polonä. traduceri si citeva scrieri originale — de pinä la 1688 si sä ne dea. la sintezä cälinescianä. in cea mai mare parte. Densusianu nu se mat ocupä de literatura veche in cursurile sale decit in fimctie de problemele lingvistice (istoria limbii. toate insuflate cu acel duh de matä care fäcea sä reträiascä vremurile fi oamenii. ■. Ilie Bärbulescu. dar numai secolul al XVIII-lea. 1933). asa nUmita „literaturä religioasä“ — tipärituri. sirbä. pinä la 1821. Ill. Al. tot ce se fäcuse pinä la dinsul. . de Barbu Theodorescu la Editura didacticä si pedagogicä. care confirmä intuitia lui Hasdeu cu privire la existenta catehis. care. Iorga in a doua editie a sintezei sale. Acest cd treilea „excurs" s-a tipärit intr-o carte apartei trei ani mai tirziu. Toate aceste progrese sint numai pe alocuri asimilate de N. maghiarä — sint puse intr-o luminä nouä de cunoscätori specializati ai limbilor slave sau de cercetätori cu bunä cunoastere a limbii maghiare. Stefan Ciobanu. multä vreme nu mai vedem apärind sinteze capabile. ce räsar in mijlocul intregii productii istoriografice a epocii asemeni unui munte urias creat de eruptia unui vulcan. mäcar sä pästreze ritmul cu progresele cercetärii.P. informatia este mereu impinsä mai departe fi perspectivele se adincesc. publicat de loan Bogdan in 1909. N. si astfei disciplina numitä „istoria literaturii romäne vechi“ & dobindit o temelie documentarä. comparäbilä cu cele mai celebre creatii ale genului. o viziune asupra trecutidui nostru cultural si un simt al acestui trecut. o personalitate distinctä a istoriografiei literare romänefti in cadrul istoriografiei europene.

ce uimeste—in ciuda inconiesta. Douä exemple pe care N. Cantemir. prelegerile lui Puscariu aduceau o limpezime. o or don are a materiei. acest excelent instrument de initiere nu aducea nimic non. nu aveau nici o altä sursä. si dind cartii sale — cu sprijinul directorului editurii. si profesa convingerea cä „noiputem studia literatura modernä färä a ne raporta. la prima editie. dornici sä se informeze asupra epocii vechi a literaturii romäne de altundeva decit din manualul elementar al lui Adamescu. Cronicarii moldoveni fi munteni. Al Rosetti — infati§area unui veritabil monument al artei tipogra/ice nationale. adusä insä la nivelul de accesibilitate cerut de publicul cäruia se adresa. completatä cu o bibliografie criticä si un indice. dar pentru publicul larg s-ar putea sä nu-si fi pierdut cu totul forta de atracfie. Istoriea literaturii $i limbii romäne din secolul XVI. ceea ce la alte popoarc nu se poate face“. Iorga. Ref er ir He lui Ibräileanu la scrierile vechi sint exclusiv de ordin lingvistic.bilei competence a autorului si a perspicacitätii sale in solutionarea unor Probleme de amänunt— pentru modid cum reuseste sä dea impresia cä nici Ovid Densusianu XX .tate sau fortä de expresie. broderie. ln vreme ce se succedau editiile cärtii de popularizare a lui Sextil Puscariu (singura care a cunoscut un asemenea succes). el n-a läsat decit unsingur curs litografiat in intreaga sa carierä didacticä de aproape trei decenii si acest curs. specialistul nu mai are nimic de cules dintr-insa. nici un curs de literaturä veche. urmatä de Istoriea literaturii romäne din secolul XVIII. a Ill-a „neschimbatä“. si tot. Cälinescu. nu se remarcä jyrin calitäti speciale. cu 82 de ilustratii dintre care sase planse in culori in afarä de text". in %20. volumele celei dintii istorii literare iesite din nevoile acestei catedre. Ibräileanu n-atinut. miniaturi. titularal catedrei de literatura veche si dialectologie. 1924. din 1L08 si pinä m H20 cind seinfiinteazä catedra de literaturä veche din Iasi. 1136). Fatä de caracterul stuf os si — cel putin la inceput — greu accesibil. preocupinduse la rindu-i de evolutia paralelä a artelor prin care se defineste fizionomia intreagä a unei epoci. a cunoscut frei editii in timpul vietii autorului ( e d . „reväzutä si intregitä. o dozare a informatiei si o agrementare a ei prin bogata ilustratie. Sibiu. Studentii. iar analizele literare nu sträluceau prin originali. unui dupä altul. dar si a penuriei ce domnea la data aceea. Eie apar in volum abia dupä räzboi. Astäzi.niile sale despre aceastä epocä din dezvoltarea noasträ literarä dovedesc o defcctuoasä percepere a devenirii spiritului romanesc §i a literaturii prin care s-a exprimat msecoleleXV—X V I I I . tipäritä la Bucuresti in 1921. al sintezei lui N. G i o r g e P a s c u . 1£30 . Cartojan le va urma. Era prima istorie a literaturii romäne editatä in conditii grafice superioare. Sibiu. completatä cu Viata si operele lui D. Bucuresti. picturi. la temelie stind — cum avertizeazä insusi autorul— marea sintezä a lui N. Ca informatie. legäturä de carte).Singura aparitie notabilä(lucräri de popidarizare ca aceea a lui Gh. „Cursuri populäre“. insotite de o utilä bibliografie sistematizatä si de numeroase ilustratii. Bucuresti. la Sibiu. la Iasi. iar opi. care a cistigat imediat pe cititori. a Il-a. Citprivestepe Ion Bianu. Faptul cä aceastä Istorie a literaturii romäne subintitulatä. este o märturie a calitätilor ei. 1926. din H 2 5 . in prefata marii sale istorii.odatä prima care incearcä sä arunce priviri in domeniul celorlalte manifestäri de artä ale culturii vechi (arhitecturä. este o lucrare paradoxalä. bogat si frumos ilustratä. elevii din clasele superiore si oamenii culti. la cea veche. ed. Iorga. convingere combätutä mai tirziu de G. Adamescu nu pot fi luate in consideratie) este ciclul de prelegeri cu destinati-e popularä pe care S e x t i l P u s c a r i u il tine in 1911 la universitatea undeprofesase Sbiera. elabora. I.

practic. dispretuind sistematic orice analizä literarä chiar si in cazul unui scriitor atit de artist ca Ion Neculce. sintezä si bilant al unui moment si totodatä model si lectie de metodä din care sä se desprindä invätämintele pentru viitor.. docent Dan Simonescu1.teazä. decantatä si analizatä in lumina ultimelor rezultate toatä agonisita unei stiinte ce avea deja in urma ei aproape un secol de existentä. cariera didacticä si opera stiintificä de reputatie si räsunet international a lui Nicolae Cartojan sint evocate. ceea ce l-a fäcut sä imbräti§eze cu spirit critic. Acest fapt 1 Noi insine am fäcut-o in prefata la Cärtile populäre in literatura romäneascä. mai este si presärata uneori cu izbucniri polemice de o violentä oarbä. cercetätorul. profesorul dr. iar stralucita „Introducere sinteticä" din 1929. necontrolatä sau rezultind dintr-o impresie de momentan erau sträine. edrfie ingrijitä de Al. cu sporul de informatie intervenit intre timp. Personalitatea. Philippide.sitatea din Bucuresti. de cätre cel mai apropiat elev si colaborator al säu. Nicolae Cartojan a fost omul chemat sä dea unei discipline ce-si cistigase deacum un Statut onorabil in sistemul de invätämint si in constiinta puUicä opera reprezentativä. XXI . In ceea ce priveste actualitatea pe care si-o pästreazä. indiferent cine o semna si in ce raporturi se afla cu semnatarul. Pe de altä parte. care explicä in felul lor afilierea finalä a autorului ei la cele mai negre miscäri politice ale vremii. In 1940. aceastä carte. De la inceput sinteza sa a dobindit prestigiul la care o menea exemplara iinutä stiintificä si eticä a celui ce inchinase o viatä acestei literaturi vechi. Editura Enciclopedicä Romänä. Rämasä in cea mai mare parte la forma sa initialä. Cartajan si progresele ulterioare ale cercetärilor si interpretärii stiintifice a literaturii vechi. cäreia orice exagerare si opinie hazardatä. dar cu egalä solicitudine. chiar in noua editie. 1974. färä a intra in amänunte cu privire la raportul dintre lucrarea lui N. sinteza lui Iorga reprezenta. nu putuse face altceva decit sä arunce deasupra materiei citeva fulgere revelatorii ce-si asteptau pe acela in stare sä le capteze si sä le confere o finalitate mai aproape de nevoile imediate. cind apare primul volum din Istoria literaturii romäne vechi de N i c o l a e C a r t o j a n . studentul sau omul de culturä nu dispmieau.se in 7 din cele 14 prelegeri de epoca veche. Chiriacescu. care se ocupa. Dupä cum n era strain orice exclusivism si impuls subiectiv. cu al ilustrului profesor de la Univer. in postfata editiei de fatä. Din partea noasträ nu vrem sä insistäm in aceastä notä lämuritoare.strinsi de obligatia informafiei exhaustive. orice contribute. con. adunatä si sistematizatä. stilul de repertoriu sec al Introducerii. decit asupra unui singur aspect: utilitatea si valoarea actualä a sintezei pe care Editura Minerva a hotärit sä o readucä in circuitul larg al culturii de azi. ea rezultä in primul rind din insäsi conditia acestei opere care este produsul unei familiarizäri indelungate si desävir§ite cu problemele de ansamblu si de amänunt ale disciplinei — marca evidentä a specialistului -—■ precum si rodul unei minti cumpänite. Iatä de cein constiinta urmasilor „literatura veche“ si-a ingemänat numele. se pot aventura. lui AI. Ea pästreazä intocmai si reedi.. vrem sä prevenim pe cititor fatä de unele confuzii la care s-ar preta o lecturä mai putin atentä a textului. pentru totdeauna. ca si a lui Densusianu. peste patru decenii. de nici un tratat in care sä se afle. Istoria literaturii romäne vechi. de autoritate incontestabilä si totodatä de largä accesibilitate. momentul 1901. Literalmente ilizibilä si nu o data gresitä.si nici Iorga n-au existat vreodatä. in a cärei consultare numai specialism.

el s-a putut informa din lucräri traduse in limbi ce-i erau accesibile.P. Apariiia unor sinteze ulterioare. dupä cum se stie. eie prezintä. foarte mult. a cärui Istorie a literaturii romäne vechi speräm cä se va reedita in viitor.. care doreste sä aibä o imagine cuprinzätoare asupra formidei spirituale romänesti. care intre timp au fost päräsite. care aici apare in formularea unui maestru al acestei discipline. coleg o vreme la aceeasi catedrä. Pe lingä modul cum a stiut sä adune si sä ordoneze o extrem de bogatä infor. imbogätind informatia fi aplicind metode noi de interpretare. C. Emil Petrovici. Este adevärat cä domeniul slav i-a rämas in parte sträin. Dacä n-au sclipirile de geniu ale unui Iorga sau Cälinescu. Cartojan cu cele rezidtate din cercetärile paraleie sau ulterioare. ii datoresc. in care se aratä solidar cu o mentalitate mai veche. dar dacä n-a putut consulta curent bogata bibliografie slavä. aceste erori de apreciere au fost suplinite de cercetärile unor alti repidati specialisti ca loan Bogdan. sinteza lui Cartojan este cäutatä in continuare de toti cei ce se initiazä in disciplina literaturii vechi. eit at mai sus.bile rämin. sau sä redifice erori de situare si judecare. Emil Turdeanu. Acest constituent a indeplinit o functie importantä si a-l desconsidera prin sintagma „picla slavonismidui" ni se pare o solutie nestiintificä in idtimä instantä.f matie. Valoroase rämin temele de meditatie in sine. P. Cartojan sä stabileascä o kartä amänuntitä si exactä a cunostintelor despre literatura veche la data respectivä. admira. in schimb.aproape continutul operelor respective si de a-l face accesibil din unghiid cel mai favorabil unei vizionäri nedeformante. astfel incit sä poatä aseza dezvoltarea culturii noastre si in contextul Europei sud-estice. In sfirsit nu trebuie sä trecem cu vederea privirile de ansamblu. sint si erori vädite de judecatä. Cititorul de azi. sä deschidä capitole pe mäsura realei importante unor personalitäti trecute pinä atunci in fugä. Chitimia. cuceritoare in aceastä carte este prezenta XXII . Dan Simonescu. bibliografia sa fiind unicä prin bogätia si varietatea informatiei. de care am vorbit. in anii nostri. Ciobanu. anälizele de opere. Dar. aceastä laturä mai putin consolidatä a viziunii sale asupra evolutiei culturii noastre vechi a fost suplinitä de activitatea celuilalt eminent specialist in literatura veche. ca o cäläuzä demnä de incredere. ci si una care dä prilejul de a medita asupra unei aproape jumätäti de mileniu de cultura romäneascä. din care nimeni si nimic nu lipseste. Vrem sä spuneni din nou cä aceste erori se relevä mai ales in eludarea sau numai in diminuarea factor ului slav in geneza sintezei spirituale romänesti. I. Stefan Ciobanu. Dealtfel. in aceasta carte. Poate mai mult decit orice. calitatea de a urmäriinde. nu o datä. Mihäilä si altii. rämtne enunttd §i indemnul de a continua si corecta. Panaitescu. rectificind erorile de fond sau de perspectivä. De aceea Istoria literaturii romäne vechi nu este numai o carte de informare. Existä o problematicä a unei sinteze de literaturä veche. trebuie sä intregeascä deci opiniile lui N. considerable sale in legäturä cu asezarea culturii romäne la räscruce de civilizatii si originalitatea ei in contextul culturilor sud-estulai european. nu au impins in afara interesului aceastä cartej si oricine poate constata cä noile sinteze. §i care se cer reluate. ca si predecesorilor säi. Tocmai de aceea. St. Unele ne pot apärea astäzi stingace sau prea de suprafatä.l-a ajutat pe N. färä a-l urma servil. si chiar atunci cind räspunsurile sale ne par insuficiente sau chiar gresite. G.

Cärtile populäre in literatura romäneascä. Dar tocmai aceastä participare afectivä. departe de a sublinia o realitate. ca om al veacului modern. Este drept cä N. vol. Cartojan..dicä.. XXIII .riile gmdirismului ortodoxist. vibrind cu cronicarii la amintirea faptelor de vitejie ale strämofilor. E ceea ce ne-a fi determinat sä ridicäm aceastä problemä. ll simtim coborindu-se pinä la naivitatea cititorului de basme fantastice. Dacä la Cartojan nu gäsim manifestäri clare de ateism. dar nu fiindcä ar fi vrut sä transforme opera sa intr-o pre. o reputatie dubioasä. cum si-a iubit profesia de dascäl de literaturä veche fi elevii. nu fac decit sä-i creeze acestei opere. Nimic mai putin inte. fiind unui dintre putinii creatori de scoalä. Nimeni nu l-a intilnit insä pe Cartojan intre teore. sintern in fata unor päreri care. ca om a fost si a rämas pinä la capät un sceptic. 1 N. Si nicäieri cartea sa nu ia aspectul unei pledoarii pentru teo. mai liricä fi mai ingäduitoare. Nicolae Cartojan a rämas un savant profund rational fi rationalist cäruia inclinatiile mistice nu i-au fost proprii fi nici nu räzbat in vreun fei in scrisul säu.. Nicolae Cartojan si-a iubit obiectul. aceasä identificare simpateticä cu vremurile fi oamenii altor mentalitäti. läsindu-se incintat fi el — ca fi Eminescu sau Iorga •— de „eresurile" bätrinilor. care continuä sä serveascä drept manual generatiilor de studenti ce o consultä in biblioteci. atit de läturalnicä marii valori stiintifice si didactice a unei sinteze clasice de literaturä romänä veche. om al veacului säu. rämasä din . a creat opinia curioasä dupä care Istoria literaturii romäne vechi ar fi o carte impregnatä pe alocuri de. operä a unui credincios fervent. 1974.ciuni ca artist. pentru care nu existä nici o indreptätire. care citeau in loc de romane vieti de sfinti („nuvela si romanul evului mediu". el se induiofeazä deopotrivä fi contemplind modestele inceputuri ale culturii. evident. sau zimbetul ironic al lui Al. misticism. Piru atunci cind povestefte continutul cutärui apocrif sau cutärei vieti de sfint. Jndrägostit de trecutul de glorie al poporului nostru. Bucuresti. rezerva sa fatä de climatul imbicsit de misticism al epocii rämine un indiciu care nu se poate trece cu vederea. mai caldä. in mänästiri pierdute prin sälbäticii fi expuse jafurilor nävälitorilor.rate din Biblie sau din istoria minunatä a lui Alexandru Machedon.■meiat. Si dacä nimeni nu se contamineazä de misticism citind Divina Comedie.tifeazä cercetärii. eine ar fi expus la acest pericol ascultind pe Cartojan povestind continutul „Zapisului lui Adam“ ? Evident. ci fiindcä temperamental era inclinat spre o altä manierä. in care. nu mai credea.vremurile naive de infläcärat misticism ale evului mediu“1. pasionat si generos educator de urmasi in meserie. cum le numea Iorga) fi credeau in minunile sfintului Sisinie.ticienii — atit de numerofi in epocä —• ai unui misticism pe cit de nesincer pe atit de gälägios. Cartojan nu are detafarea rece a unui Densusianu. inspi. Eminescu a putut scrie citeva emotionante rugä.umanä ce o impregneazä fi cäldura cu care autorul ei se apropie de tot ceea ce i se infä. II.

X). in strinsä legäturä teritorialä cu lumea romänä din apus. cind. de pe pozitiile noi ale unei metode stiintifice superioare. fäcind adnotäri. Am adäugat un Indice de nime alcätnit de Gabriela Dnda. Editera exprimä gratitudine. au prefäcut in ruine si cenusä asezärile romane si au dezorganizat viata de culturä in Dacia fi Moesia.Publicmd o noua editie a celei mai importante sinteze de literaturä romänä veche alcätuite vreodatä de un specialist ce si-a consacrat viata si cariera acestui domeniu. s-a format in primele veacuri ale erei creatine. Textul prezentei edrfü a Jost ingrijit In redacfie de Rodica Rotaru si Andrei RUSH. cu aceastä indicate. ori de cite ori a lost nevoie. le-am transcris in subsolnl paginii. Dan Simonescu pentru ajutorul $1 sfatul competent. REBACTIA DE LA ORIGINI PlNÄ LA EPOCA LUI MATEI BASARAB SI VASILE LUPU LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV LITERATURILE ROMANICE PlNÄ IN VEACUL AL XIII-LEA Poporul romänesc. prof. pentru finisarea acestei edi^ii. Cartojan si-a reväzut textul tipärit al primelor douä volume. Editura Minerva va contribtii la reactivarea unei strälucite traditii de cercetare. dupä care am fäcut corectärile de rigoare. txperientele si indemnurile ce se desprind pentru creatia prezenta si viitoare. cnprinzind literatura romänä veche pinä la Stolni. publicul larg va descoperi in aceastä carte unui din monumentele perene inchinate literaturii noastre. N. plämädit din romanizarea triburilor trace. ca sens. acordate cu o mare solieitudine. completäri. dar n-au putut distruge structura etnicä a noii nafionalitäfi in . Volumul al treilea al lncrärii a apärnt insä dupä moartea autorului. revizniri (mai cu seamä la vol. in trei volume. de ambele {ärmuri ale Dunärii. DAN ZAMFIRESCU NOTÄ Prima editie a aeestei lucrärl a apärut. „Tabla de materii“ este analiticä si se reproduce ca in original. cu atit mai necesarä in acest moment. Sn contextul paginii respective. Acolo unde observa^iile marginale nu se incadrau perfect. si in perspectivä constiintei de sine pe care ne-a dat-o istoria contemporanä a poporului nostru.cul Constantin Cantacuzino. atit de asteptate intr-o disciplinä in care numärul celor ce i se dedicä in mod consecvent este foarte mic. Era astfei ca o prelungire a latinitätii pinä la pragul Europei orientale. intre Tisa fi Nistru. Exemplul lui Nicolae Cartojan este menit sä cistige si sä cäläuzeascä vocatii noi. intre anii 1940— 1945. pi pe aceastä cale. Pe de altä parte. Familia profesonahai Cartojan a avot amabilitatea sä ne punä la dispozitie aceste exemplare. intre Balcani si Carpatii nordici. ne sträduim sä stabilim drumul parcurs de cultura romänä de-a lungul veacurilor. Invaziile popoarelor nomade din stepele Asiei si ale räsäritului european cätre cele douä centre de civilizafie din epoca de agonie a lumii antice. va dobindi o nouä certitudine in valoarea unui trecut de cultura ce indreptäte§te fi sprijinä cele mai legitime aspiratii de viitor. suma valorilor ei. Roma si Bizantul. univ.

acele minunate catedrale gotice. In evul mediu.‘ lor populäre. De altä parte. unitatea geograficä a poporului romänesc. desi crestinat din epoca romänä. f i tot pe atunci clericii au versificat in limba nationalä. Abia in veacul al XIII-lea apar in lumina istoriei primele injghebäri de state romänefti. in care intraserä fi vecinii nostri unguri si poloni. ln acest mediu de adinc misticism au inceput sä se ridice. miraculoasele legende hagiografice. si de caracterele distinctive ale culturii vechi romänesti. poporul romänesc. Aceastä timpurie si bogatä dezvoltare a literaturii franceze este rezul. Expansiunea ungurilor in Ardeal si valurile ultimelor invazii barbare ale pecenegilor. in timp ce vecinii nostri de rasä finicä ori slavä — ungurii si polonii — au intrat in sfera culturii romäne. pästrate pinä atunci in limba latinä. in timp. fi cea mai insemnatä prin valoarea ei intrinsecä fi prin . cumanilor fi tätarilor au impiedicat infiriparea organizatiilor politice romänefti. Intiia. macedoromänii in regiunea Pindului. Mai tirziu asezarea ungurilor in Panonia — pe urmele mai vechi ale hunilor si avarilor — a ridicat un alt stävilar cätre apus fi a incheiat izolarea noasträ de lumea romänä. cind bulgarii inträ in zona religioasä a Bizanfului ortodox. intre douä tipuri de culturä diferitä: de o parte lumea Occidentului catolic de culturä latinä. mänästirile erau pline de cälugäri piosi.tanta a doi factori puternici. ■ La data cind. cucerirea tinuturilor romanice din nordul Peninsulei Balcanice si intemeierea statelor slave sud-dunärene a sfärimat. intinderea croatilor peste cuprinsurile romanice ale Dalmatiei a rupt legäturile romanitätii orientale cu latinitatea occidentalä. . Dar strämutarea slavilor — fi mai tirziu a bulgarilor — in dreapta Dunärii. fi chiar pinä in secolul al XI-lea. Dar aceastä nouä fazä in cultura popoarelor occidentale fusese pregätitä indelung printr-o viatä literarä de mai multe secole. in acelasi timp. cind ungurii sint cuprinfi in sfera catolicismului latin. din secolul al VII-lea pinä la mijlocul secolului al IX-lea. Dar la aceastä datä noi ne gäseam cuprinsi intre douä lumi. cu toatä factura lui romanicä. cucerit de ideile noi ale Reformei. care se intinsese pinä la Dunäre. de altä parte lumea Räsäritului ortodox de culturä bizantinä. Primul este sentimentul religiös. pentru „la sainte plebe de Dieu“. dupä strämutarea lor in sud. Pentru a ne da seama mai bine si de imprejurärile istorice in care poporul romänesc. sentimentul acesta era o puternicä realitate. transpunea in limba ' neamului säu invätäturile Sfintelor Scripturi. iar drumurile care duceau cätre centrele in care se gäseau sanctuarele ridicate in cinstea sfintilor erau impinzite de convoiuri nesfirsite de pelerini. sä vedem ce era la epoca intemeierii principatelor noastre cultura romanicä din apus ajunsä pinä la hotarele noastre fi ce era cultura bizantino-slavä din sudul dunärean. s-a alipit la zona de culturä bizantino-slavä. Astfel. despärtindu-1 in douä grupe mari: dacoromänii in nordul Dunärii. influenta ei asupra celorlalte literaturi romanice este literatura francezä. Revärsarea slavi. Nici dupä secolul al XIlea nu se insenineazä zärile la Dunäre pentru o temeinicä asezare romäneascä. in cuprinsurile muntoase ale Maramuresului. procesul de formatie al poporului romänesc.devenire. träiefte inconjurat de popoare pägine. care au mifcat adinc in evul mediu sufletul mase. Europa occidentalä se afla pe pragul unei noi epoci literare: Renafterea. un preot sau cälugär romän.lor peste tinuturile dunärene contopirea lor in masa romanicä din nordul Dunärii a desävirsit. prin munca inchinatä Domnului a unor generatii intregi de artifti anonimi.

in afa-numitele chansons de geste. j sufletul popular francez nu se mai putea multumi numai cu vieti de sfinti. peste Italia fi peste o parte din Spania. sint prinfi fi ei in jocul fanteziei creatoare a truverilor.tea credulä a maselor populäre. Aceftia s-au sträduit sä transpunä in literaturä näzuintele cätre o nouä viatä literarä a lumii elegante din . Cu timpul insä prefacerile aduse in structura societätii prin instituirea cavalerismului fi prin främintärile cruciatelor.lor lor de a-fi ciftiga si ei un loc de cinste in istoria legen da rä a Frantei. care a durat in Franta mai multe veacuri. pornit din fcolile clericale ale Frantei — cu deosebire din Orleans — indrepta atentia cätre lirica lui Horatiu. care a extins hotarele imperiului säu peste Germania. Acestia.j moasä si mai bogatä produc^ie epicä a evului mediu occidental. a j trezit in sufletul popular virtu£ile räzboinice si dragostea pentru „la dulce j France“.. Si atunci. pe care cavalerismul le pusese pe primul plan al preocupärilor sale. unde-si aveau morminte märete ce defteptau curiozita. impotriva päginismului amenintätor: gesta Dei per Francos. idealizati de mai multe generatii de clerici. Figura fi vitejia lui Carol cel Mare au rämas in amintirea poporului. in popasurile de la mänästirile jalo.rilor sociale fi mai multä delicatete: fi rafinare in sentimente. povestirile miraculoase fi descrierile despre frumusetea feericä a Orientului indepärtat. in pietele publice. respectul fi cultul femeii. in Ierusalim si ajunsese sä impunä o dinastie francezä in Portügalia. Simburele acestor poeme se dezvoltä in imaginatia jongleurilor si da naftere unei bogate eflorescente epice. adusese o indulcire a raportu. din rindurile tineretului iesit din aceste fcoli fi care nu-fi mai gäsea loc in der. fiindcä era o adeväratä pletorä. in jurul mänästirilor fi bisericilor de la räspin. Din imbinarea acestor douä sentimente avea sä creascä cea mai fru. in sudul j Italiei. j crescind necontenit in propor$ii legendäre. cind Franca. incälziserä imaginatia. äu inceput sä evoce in acordurile viorilor vitejia vremurilor apuse. cicluri intregi de poeme care cintä vitejiile baronilor lui Carol cel Mare in luptele cu sarazinii fi nobila ambitie a urmasi. De altä parte. ctitori de mänästiri. j ln secolul al XI-lea. Baronii lui Carol cel Mare. deveniserä prototipul eroismului francez pus in serviciul luptei pentru creftinätate. i ci simtea nevoia unor noi orizonturi literare. ifi intinsese dominatia in Anglia.lor conducätoare si au impus un nou ideal de artä. nate de-a lungul drumurilor de pelerini. un curent de inviorare a studiilor clasice. defteptaserä gustul pentru aventuri fi miraculos. Puternicä personalitate a lui Carol cel Mare. Al doilea factor care a gräbit apari^ia literaturii franceze este instinctul national. cätre Aeneida lui Virgiliu si Thebaida lui Statiu. au modificat si sufletul clase. ajunsä intr-o epocä de prosperitate economicä fi de inflorire culturalä. jongleurii.tiile marilor drumuri de pelerini. Mila pentru cei näpästuiti. care j träiau pe atunci in toväräfia acroba^ilor fi a muzicantilor fi care desfätau mult im ea in castele. atitaserä curiozitatea.. Astfel se formeazä. puse in circulatie de cruciati fi de pelerini. Eroii centrali ai acestor poeme sint Carol cel Mare fi nepotul säu Roland le Preux. cätre Ars Amandi fi Metamorfozele lui Ovidiu. In sfirfit. j Spre a satisface aceste noi cerinte sufletefti ale societätii. s-a recrutat o nouä generatie de truveri.

o actiune de vitejie cavalereascä. Astfel fi-a luat naftere un alt ciclu de poeme. cu o malitiozitate finä fi cu un rar simt al efectelor comice. potrivit cu gustul timpuri. Sint asa-numitele fableux sau fabliaux. care infätifau farse picante. in asteptarea spinzurätorii. sub influenta epicei franceze. in compilatiuni juridice. Acest cult pentru femeie al societätii cava. iubitoare de viatä frumoasä. aSemänä. in timpul cruciadelor. clerici — sint expuse cu o jovialitate robustä. a fifnit poezia cea mai miscätoare prin sinceritatea si duiosia ei.lercsti din Provence isi gäsefte expresiunea sa cea mai aleasä in domeniul poeziei lirice pe care autorii infifi. cavalerismul crease. sau Parceval. trubaduri — trobaiori.$ais n’ont pas la tete lyrique". In Spania. Din Franta. imbolduri fi modele pentru literatura in limba nationalä s-au räspindit in toate celelalte $äri romanice. Din Provence. unde a dobindit o notä realistä cu Rutbeuf fi mai ales cu Villon. Tema acestor cintece este dragostea curatä conceputä ca un omagiu pe care indrägostitul il inchinä adoratei. intovärä. Defi elementele din noua limba plämä. de serbäri fastuoase fi de petreceri intelectuale.ditä din fuziunea latinei cu idiomele iberice fi germanice se furiseazä incä din veacul al VI-lea in gramatici latine. Les Chevaliers de la Table ronde. Tema acestor romane era. cunoscute sub numele de rotHans courtois. curatä. menite sä scoatä in luminä aspectele ridicole ale unor situa$ii sau tipuri reprezentative din societatea timpului. lirica provensalä a trecut in nordul Frantei. scäldatä in lumina feeriei fi imbinatä cu o dragoste sincerä. Prin cäsätoria Eleonorei de Aquitania cu Ludovic al VII-lea si prin numeroasele relatii care uneau sudul de nordul Frantei.lor nouä. ln mijlocul haosului produs de societatea feudalä. in genere. „Les Fran.caste. in Provence. de unde a radiat apoi in toate tärile romanice ale Occidentului. in care femeia ocupa primul plan al interesului. in cartulare fi titluri de proprietäti ale mänästirilor fi ale vechilor familii feudale. spunea Lanson. care exalta sentimentul de vitejie cavalereascä fi cultul pentru femeie. sau joglarii — le cintau in sälile somptuoaselor castele.si^i de instrumente muzicaje.postella. O intreagä galerie de tipuri luate din toate clasele sociale ale Frantei medievale — cavaleri. . cu subiecte din lumea anticä. cälugäri. rafinatä. tärani. plinä de loialitate si curtoazie. cum se numeau in provensalä. cu deosebire in sudul Frantei. din Orientul fantastic sau din tara legendarä a Bretaniei. burghezi. s-a intrebuintat limba latinä pinä tirziu in plinul ev mediu. poezia liricä s-a räsfirat in toate tärile invecinate. cu deosebire in sä viclenia femeilor necredincioase. Aceastä poezie a ajuns totufi la frumoase realizäri in sud. o societate aristocraticä. ca bunäoarä: regele Artur fi cavalerii mesei rotunde. acea bizarä figurä din a cärei viatä de cabareturi si de temnitä. ca in toate provinciile romanizate. In contrast cu aceastä literaturä.tor cu acela pe care cavaierul il datora seniorului säu. cu atmosfera de mister fi misticism a sfintului Graal.lele feudale: idealul cavalerismulüi. Poezia liricä este mai slab reprezentatä in Franca medievalä. Vechile poeme epice ale Fran|ei au fost aduse in Spania prin jongleurii ce inso^eau convoiurile de pelerini francezi care veneau in fiecare an sä se inchine la mormintul sfintului Iacob din Com. totusi limba spaniolä nu incepe sä fie scrisä in literaturä decit abia in veacul al VIIlea. evul mediu francez a mai cunoscut si un alt gen de poeme versificate.

o altä influentä de un caracter cu totul deosebit s-a exercitat asupra literaturii spaniole din sud. Arabii cuceriserä Spania. regele intelept. a trecut fi in celelalte literaturi ale Europei occidentale. In sfir.grafice. ca poema lui Alexandru cel Mare. filozofia fi poezia. printr-o compozitie mai savantä fi printr-un stil mai personal. clädite in stilul lor propriu fi infiintaserä fcoli infloritoare in Cordoba fi Toledo. cunoscute in istoria literaturii spaniole sub numele de „mester de clerecia“—opera clericilor. ca. numite „mozarabe" fi „mudejare". Aceastä literaturä cu caracter didactic fi romantic. se inspirä din izvoare variate. care venea din nord. de pildä. Sub aceste influente au inceput fi in Spania cintäretii populari — juglares — sä recite fi ei. intermediari intre creftini si musulmani. monumentele spaniole. precum si poema inruditä El Rodrigo. exaltind patrio. care povesteste vitejiile din tinerete ale Cidului. in care se studiau. Räsunetul mare pe care 1-au avut in societatea spaniolä aceste „cantares de gesta" ale juglarilor a a^i^at ambifia clericilor. sau fapte de senzatie care au zguduit imaginatia maselor populäre.bole. ca de pildä povestea celor fapte copii ai lui. in sunetul instrumentelor muzicale. arta si literatura spaniolä au suferit o puternicä influentä arabä. Totufi din aceasta produc^ie popularä a räzbätut pinä la noi in intre. se resimt de influenta stilului arab in constructia lor. Aceste nouä productii epice. al cärui erou principal. sau Libro de Apolonio. luind el insufi parte activä la promovarea ei. Lara —■ o vendetä de familie din vechea Castilie. . ridicaserä moschei fi palate märete. Paralel cu influenta literaturii franceze.bilor — crestinii care primiserä de bunävoie stäpinirea arabä — a maurilor rämafi in provinciile recucerite de spanioli si a evreilor. isprävile räzboinice ale regilor spanioli in lupta contra maurilor. ca de exemplu din virtutile ascetice — inväluite in aureola miracolelor — ale legendelor hagio. cel ce ifi pierde si. poema Fernän Gonzales. medicina. scrisä la 1236.prin numeroasele mänästiri intemeiate de cälugärii benedictini in regatele creftine ale Spaniei fi prin seniorii francezi atrafi de cruciatele des. Era influenza arabä. aduseserä fi sädiserä pomi roditori din tärile calde ale Asiei. tradusä in limba latinä fi spaniolä de cätre evreii converti|i la creftinism.gime Poema sau Cantar del Cid. care au fost initiatorii unui nou gen de poeme. cäsätoria lui cu Ximena —.fit. regäsefte sotia fi fiica.tismul castilian. Rodrigo Diaz de Bivar — zis El Cid Campeador — este invingätorul maurilor si cuceritorul Valenciei. in cele din urmä. totufi prin mijlocirea mozara. Cu toatä diferenta de rasa fi religie. stiintele. care se disting prin elemente mistice si romänesti. Ei aduseserä in Europa strälucitoarea civiliza.tema dramatizatä mai tirziu in literatura spaniolä de Guilen de Castro si reluatä in literatura francezä de Corneille. care se afla sub stäpinirea regilor vizigoti. limba spaniolä pästreazä pinä astäzi o multime de cuvinte maure. Ea a avut o influentä puternicä asupra literaturii spaniole din vremea regelui Alfons al X-lea. inspiratä din izvoarele latine fi franceze. in bogätia fi finetea ornamentatiei. pe lingä Coran. sau din vechiul fond al traditiilor nationale fi creftine. Din aceastä epocä. fi intemeiaserä acolo califatul de Cordoba.tie arabä: impinziserä pämintul Spaniei cu canale de irigatie. limba. care a dat un puternic imbold culturii. iar literatura s-a imbogätit cu o sumedenie de para. trecuti la creftinism in anul 711. de povefti fi de proverbe orientale.chise impotriva musuhnanilor. O mare parte din aceasta materie epicä a pierit din amintirea poporului. alte poeme clericale ne transpun pe tärimul fabulos al antichitätii. al cärui miez este luat din romanul grecesc al printului sirian Apollonius de Tyr.

Ei insoteau convoiurile de cre. de la acest psalm mifcätor prin simplitatea lui plinä de gingäfie fi prin adincimea lui misticä — „le . dintr-un oraf intr-altul. incep sä prindä si ei gust pentru astfei de distractii fi incä din secolul al XII-lea se citeazä comune care pläteau truveri francezi pentru a desfäta poporul in pietele publice cu cintecele lor. unde Guido Guini. cintate de trovatorii provensali cu i care el insusi se lua la intrecere. oprindu-se mai indelung acolo unde erau primiti cu mai multä cäldurä fi generozitate. Truverii provensali gäsi. pe jumätate francezä—asa-numitele texte franco-venetiene. fi care nu poate incolti — dupä conceptia lor — decit in inimi nobile fi delicate. „II dolce stil nuovo“ a introdus in literatura italianä nu numai un nou concept de dragoste. sudul primea impulsiunile si mriuririle liricii provensale.rea Beatricei din Divina Commedia. la curtea strälucitoare din Palermo a lui Frederic al II-lea. pe care o considerau superioarä limbii italiene. pe care-i cäuta.zelli transformä conceptia poeticä a dragostei. in locurile unde multimile poposeau ca sä se odihneascä.dinciofi pe drumurile lor de pelerinaj cätre Spania fi Roma fi. transformä sufletul poetului. fi apoi in Florenta. pe cind nordul Italiei stätea sub influenta epicei franceze. ci si socrul säu si copiii säi. in toatä splendoarea fi armonia ei intimä. au scris opere in limba francezä. cü Guido Cavalcanti. sub influenta liricii provensale. Acesta. farmecul poetic al cantilenelor. neintinatä prin nici un gind pämintesc. sä prelucreze si compunä poeme. in care icoana femeii adorate apare inväluitä ca intr-un nimb divin.serä o primire generoasä in regatul pitoresc al Siciliei. Trubadurii fi truverii duceau o viafä de vagabondaj. utilizind materialul epic francez. Brunetto Latini. In acest mediu asa de prielnic. si nu numai el. fcoala sicilianä se ramificä fi in celelalte curti cavalerefti < fi episcopale din Italia nordicä. poemele epice. in sufletul serafic al sfintului. care träiau pe atunci incä sub stäpinirea literaturii latine medievale. Defi ivitä cea din urmä intre literaturile romanice. Aceastä dragoste adincä fi curatä. asemenea Sfintei Fecioare fi ingerilor. Italiemi. intr-o limba pe jumätate italianä. cunoscutä sub numele de scoala sicilianä.lianä intrun secol fi ceva se emancipeazä de influentele latine. cu deosebire in Bologna. dar a creat in acelafi timp fi nouä forme poetice pline de gingäfie fi el fi-a gäsit cea mai desävirfitä expresiune in lirica dantescä din Vita nuova si din Convivium si in evoca. infloreste prima scoalä poeticä in literatura italianä. incit se ivesc poeti italieni care. in care. incep sä traducä. in sunetele vioarelor. ajunge la deplinä inflorire „il dolce stil nuovo“.f Literatura francezä a trecut de timpuriu fi granitele Alpilor. crescut de papä. Dealtfel clasele superioare citeau roamanele franceze cavaleresti si in original fi unii scriitori. Este con. unde. care se compläcea nu numai in discutiuni stiintifice cu oameni invä. ca bunäoarä profesorul lui Dante. dar gusta din plin si fastul särbätorilor de curte: luptele I de tournoi. care-i va asigura un loc de cinste intre literaturile occidentale. il innobileazä fi-1 ridicä pe un plan superior intre divin fi uman. Prin numeroasele legäturi politice fi comerciale care uneau Sicilia cu restul peninsulei. le desfätau recitind. era un adevärat poliglot.ceptul dragostei idealizat printr-un fior de misticism. trecind dintr-o curte seniorialä intr-alta. Dar. evlavia pentru creator se contopefte cu dragostea fräteascä pentru natura. franceze fi provensale fi ifi croiefte un drum propriu.tati. Epica francezä se räspindefte in felul acesta in nordul Italiei fi ea pune atita stäpinire pe spirite. totufi literatura ita. De la acel Cantico di frate sole al lui San-Francesco d’Assisi.

la anul 395. fi de un vlästar din vitä domneascä a Järii Romänefti. pe plaiurile noastre. printr-o främintare de aproape un veac. cind regele §tefan cel Sfint primise de la papä coroana de rege apostolic. incit din secolul al XII-lea incep sä se scrie in Ungaria cronici latinefti — intre care fi aceea a „notarului" regelui Bela al V-lea (f 1196). din ce in cemai palide. Literatura bizantinä. Se ftie cä. la minunata poemä alegoricä a lui Dante. Limbile neolatine.plus beau morceau de poesie refigieuse depuis les Evangiles“. Nicolae Olahus. care s-au afezat fi au luat in stäpinire provinciile imperiului de apus. ORIENTUL BIZANTINO-SLAV . corespondentul lui Erasm. mult mai interesante erau perspectivele pe care ni le deschidea Sudul dunärean bizantino-slav. Cu totul altfel se mfätiseazä lucrurile in Bizant. Pe aceastä cale s-a pregätit pätrunderea Renafterii italiene in epoca fi la curtea strälucitoare a lui Matei Corvinul fi in perioada urmätoare.Tegä. cu primele ftiri despre formati.cani.naserä la inceputul secolului al XI-lea. care va fi ilustratä. pinäla hotarele noastre. inainte de aceste vremuri.date de barbari. este cu mult anterioarä literaturilor romanice din Occident. in zona cäreia am fost cuprinfi de la inceputurile organizärii noastre in stat. totufi cref.unile de stat romänesc din Ardeal. in {inuturile polone fi colonizarea orafelor au atras dupä eie clerici fi scoli.tinismul in forma catolicä se inrädäcineazä tot mai adinc la curtea regilor ungur i. Pätrunderea germanilor. Cu toate cä masele populäre stäruiau incä mültä vreme intr-o dirzä impotrivire fatä de noua credintä. in anul 966. raze de luminä. abia se limpezeau zärile si se iveau cele dintii injghebäri de stat romänesc. ci fi viata intreagä a Italiei medievale. Dar la data cind apare in Italia Divina Commedia. benedictini fi dominicani se afazä in tarä fi aduc cu ei preocupärile erudite ale umaniftilor si atita cunoftintä de limba latinä. Prin creftinarea Ungariei in formä catolicä. din Apus ajunseserä.turile economice cu Italia deschid drumul Renafterii in Polonia. ale cäror urme se väd timid in documentele latine din secolul al VI-lea. in imprejuräri pe care le vom vedea indatä. in care se räsfringe in ceea ce are mai adinc nu numai sufletul lui Dante. dupä välmäfagul produs de invazii. fatä de cultura latinä pe care ne-o ofereau vecinii unguri fi poloni. Polonia a intrat in zona culturii latine dupä crestinarea ei sub regele Mieschka. cum l-a caracterizat Renan — s-a ajuns. apar scrise abia din secolul al VIII-lea. In secolul al XV-lea. Dar. A trebuie sä treacä vreme de citeva veacuri pinä ce popoarele germanice cuceritoare sä fie convertite la creftinism fi pinä sä se facä fuziunea deplinä intre cuceritori fi cuceriti. imperiul de räsärit ' LITERATURA BIZANTINÄ . granitele imperiului roman au fost inva. in secolul al XIII-lea. sub urmasii lui Teodosiu cel Mare. dupä cäderea Romei. care au intärit cultura latinä in aceastä tarä slavä. Dupä impärtirea imperiului roman in doua. Cäsätoria lui Sigismund I (1506—1548) cu Bona Sforza fi solicitudinea acordatä culturii si artei de Sigismund August (1548—-1572) fi de §tefan Bäthory (1575— 1585) au inlesnit trimiterea tineretului polon la Universitatea din Padova fi venirea eruditilor fi artiftilor italieni la curtea regilor poloni. ordine de cälugäri francis. iar cele dintii manifestäri literare apar in Franta secolului al X-lea. Ungurii se cresti. cäci ungurii fi polonii intraserä fi ei in sfera de culturä a Occidentului. Inainte insä de intemeierea statelor noastre. din veacul al XII-lea. firefte. intre altii. dupä un mileniu de zbuciumäri.

In marile centre din Siria. 336. cei mai de seamä scriitori. cu crestinismul si cu literaturile vechiului Orient. devenise farul celei mai strälucitoare civilizatii care a luminat evul mediu european intre veacurile al V-lea si al XI-lea. in care se comentau Platon si Aristotel si in care se ingrämädea la studii. aläturi de Sfinta Scripturä fi de sfintii pärinti. Bizantul. Literatura greacä era. Edesa. intreaga structurä a statului era romanä. chiar si marea epopee popularä Digenis Akritas Astfel. Limba de stat vorbitä in toatä intsnderea imperiului de räsärit rämine greaca. Alexandria.cu capitala sa Constantinopolul si-a continuat existenta de sine stätätoare incä un mileniu dupä cäderea Romei sub barbari. Incä de pe timpul cind Alexandru cel Mare cucerise Asia Micä si Egiptul. imperiul se grecizeazä repede. de multe ori färä sä-si dea seama. De altä parte. aläturi de greci. In sfirfit. incit a format. Dupä secolul al VII-lea. s-a impus in Asia apuseanä si in nordul Africii. sirieni. Alexandria. Bibliotecile bizantine cuprindeau toate comorile scriitorilor antici. literatura erau toate grecesti la pätura culta a tuturor raselor. scriau in limba Bizantului. persani. statul pierde repede caracterul roman. baza educatiei tineretului in scoalele Bizantului. In epoca de tran.zitie de la cultura greceascä la cea bizantinä. De aceea. care a pätruns asa de adinc in sufletul poporului. legislatia. Antiohia. dupä secolul al VII-lea. intemeietorul neoplatonismului. un loan Hrisostomul. care. X (1935). Aceasta a contribuit ca legätura cu cultura clasicä elinä sä fie neintreruptä in Bizant. Grecii nu aveau. . sint greci din Orient sau orientali gre. cu atit mai mult cu cit Bizantul reunea in granifele sale toate metropolele lumii vechi in care inflorise elenismul: Atena. armeni. introduceau in operele lor. vecinätateä imperiului cu vechile culturi ale Orientului fi ramificatiile lumii elenice in Asia Micä si Egipt au inlesnit pätrunderea ele. numai Biblioteca imperialä din Constantinopol continea peste 30 000 de volume. Byzantion. Pinä in secolul al VII-lea imperiul de räsärit avea un caracter roman: imparatul era roman. dupä cum s-a observat in timpurile din urmä. religiös fi beletristic. un Plotin. pe cind in Occidentul romanic popoarele iesite din contopirea elementului barbar cuceritor cu cel latin autohton abia isi cäutau in traditia X romänä si creftinä simburii unei culturi proprii. limba. majoritatea. inaltii demnitari. Pe acest fond strävechi de culturä elenicä s-a suprapus apoi creftinismul. copti. un Romanos. copiate frumos fi ingrijit in manuscrise pretioase. un Origen. in Antiohia. p. G r e g o i r e . dftigati la elenism.cizati. tineretul neelenic. dar civilizatia. Mai intii in istorie. ln acest rästimp literatura bizantinä s-a manifestat cu deosebire pe trei tärimuri: istorie. Masele populäre ale imperiului erau din punctul de vedere al rasei foarte amestecate. fi prin aceasta populafia romanicä a imperiului este scäzutä. cultura greacä. elemente din cultura si limba lor maternä. Asia Micä si Egipt. cind partea de nord a Peninsulei Balcanice este cuceritä de slavi. administratia. un loan Damasceanul. Este lesne de inteles cä orientalii grecizati. care au atins. dupä cum vom vedea indatä. organizatia armatei si a marinei. evrei. cultura. H. cu un cuvint. erau scoale superioare grecesti. prin fuziunea literaturii fi a filozofiei grecesti cu traditii literare latine. una din träsäturile caracteristice ale culturii bizantine. superioarä culturilor autohtone. relatiile politice si economice ale Bizantului cu curtile strälucitoare din Bagdad si Damasc au adus in civilizatia bizantinä si influente arabe.mentelor asiatice fi africane in civilizatia bizantinä. fireste.

de civilizatii. sotia lui Vrienios. a renuntat la tron. Acest rol milenar in apärarea crestinismului fi a culturii europene a fost cu atit mai greu de indeplinit cu cit xmpäratii bizantini au avut de cirmuit popoare de rasa si civilizatie diferite peste care se suprapunea tot mai mult cultura greceascä. de religii. Acest mozaic pitoresc de popoare diferite. a fost ales de impäratul Alexie Comnenul ca sot al fiieei sale. pe care-1 va folosi la noi Constantin Cäpitanul Filipescu. a^ezat la granitele de räsärit ale civilizatiei europene fi in punctul ei cel mai primejduit. pentru care nu prea avea apti. reconstituind. fi variatä. cu un simt firesc de pietate. istoria Bizantului a avut norocul sä fie scrisä de oameni care nu numai cä au fost pärtasi la evenimente. sarcina de a conduce räzboiul impotriva despo. §i ceea ce nu trebuie pierdut din vedere e cä mai toti acesti istoriei au väzut desfäsurindu-se sub ochii lor evenimentele pe care le-au povestit fi la care au luat parte activä ei infifi.Bizantul. George Frantzes.lui säu. Africa fi Italia. profesor la Academia din Constantinopol. precum si tragediile din jurul scaunului imperial au oferit unor scriitori de real talent cele mai interesante subiecte din cite a cunoscut istoria omenirii. in sfirfit. Ana. Un alt istorie de seamä a fost impäratul loan Cantacuzino. dupä o domnie zbuciumatä de necontenite lupte. fi. Astfel Procop era secre. si a ocupat un loc de frunte in diplomatia imperiului.nopolului sub turci. dar care au condus chiar . educatorul lui Mihail al VII-lea Parapinakes fi a devenit prim-ministru fi arbitru al politicii imperiale in domnia mai multor impärati. El a indeplinit in istoria omenirii o dublä menire: . ultimul cronicar bizantin. Cum se poate vedea din aceastä simplä infirare a citorva din cei mai de seamä cronicari. a renuntat la militärie. a avut o viatä dramaticä plinä de zbuciumäri.tarul generalului Belisarie. reträ. el a päräsit patria fugind in Italia dupä cäderea Constanti. un om de o culturä vastä.tudini. domnia tatä. pentru valoarea lui militarä si pentru abilitatea lui oratoricä. pentru care avea o profundä admiratie si pe care l-a insotit pe cimpurile de luptä din Asia.lui säu. sub Mihail al VHI-lea. impäratul Teodoros. George Akropolites a primit din partea elevu.tului de Epir si a cäzut prizonier in miinile dufmanilor. Ana insäsi. a fost secretarul lui Manuel al II-lea fi mare logofät la curtea lui loan al VHI-lea. Nikifor Vrie. femeie de o rarä culturä. a completat opera sotului säu. Dupä liberarea sa. dupä märturiile celor ce au insotit pe tatäl säu in räzboaie si dupä acte oficiale din arhivele statului.nios. Mihail Psellos. aceste necontenite conflicte de rase. care. a fost secretarul impäratului Mihail Calafatul.a apärat crestinismul impotriva ereziilor care veneau sä-i surpe mereu temeliile si a apärat civilizatia europeanä impotriva necontenitelor asalturi date de popoarele barbare din nordul Dunärii si de musulmanii din Asia Micä.gindu-se intr-o mänästire din Muntele Athos.

pretinzind cä detin o revelatie specialä de la apostoli. Chiar dacä obiectivitatea si sinceritatea este la unii pe planul al doilea. Ei au dus. a cärui operä a intrat de timpuriu in literatura romäneascä. au intoemit. cu istoria anticä si legendele bizantine. Impotriva acestei literaturi eretice luaserä pozitie marii pärinti ai bisericii din secolul al IV-lea si al V-lea care au constituit epoca de aur a patris. p. Byzance. care stricau puritatea invätä. Gheorghe Amartolos (amartolos = päcätosul. cu marii istoriei ai Occidentului latin.poarelor convertite. care furä con. loan Hrisostomul.ghelicä. „Dacä se comparä — spune unui din ei — marii istoriei din secolul al VI-lea bizantini: Procop. sf. a lui Bartolomei.temporanii lor. Grigore de Nazianz. socotite apoi de urmasi ca fiind de o autoritate indiscutabilä. Grandeur et decadence. dupä cum se stie.zitiei. 271. prin simtul compo. Cea mai räspinditä erezie a fost gnosticismul. prin priceperea politicä. puse. . incepind de la creatiunea lumii si mergind pinä in vremea lor. incit il deviau necontenit de la linia statornicitä prin traditia evan. au smuls accente de pre. näscut in primele trei veacuri in mediul imbibat de sincretism religioas al ultimelor curente de filozofie elinä ce cäutau in mitologiile vechiului Orient alegorii si simboluri. Una din grijile constante ale marilor teologi bizantini a fost lupta contra ereziilor. Filip. Atanasie. pasionat pentru probleme de ordin mistic. compilind Sfintele Scripturi cu textele apocrife. Epifaniu. principiile fundamentale ale credintei. pe gustul maselor populäre. a fost teologia. Evanghelia Evei. un Nicetas. prin finetea psihologiei. un Cinnamus. mii de scrieri apocrife: Apocalipsul lui Adam. 1 C h a r l e s D i e h l . Gnosticii. Nici mäcar nu incepuse in Occident istoriografia in limba nationalä cind in Bizant cronografi ca loan Malalas din Antiohia in secolele VI—VII. povestirea lor msufletita de episoade caracteristice si de situatiuni dramatice. vaste repertorii de istorie universalä.doxä. deci de nesträmutat. totusi intelegerea evenimentelor.ticei grecesti: sf. Ciril de Alexandria. Flammarion. sf.turilor Mintuitorului.serä in circulatie.tuire si de admiratie celor mai de seamä bizantinologi ai vremurilor noastre. expusä intr-un stil format dupä modelul istoriografiei clasice grecesti. Elementele eterogene care se infiltrau pe aceastä cale in crestinism in epoca formatiunii sale erau in unele tinuturi asa de importante. au constituit ceea ce se numeste in istoria bisericii ereziile. atribut de umilintä purtat de cälugäri) din secolul al IX-lea sau Constantin Manasses din secolul al XII-lea.destinele imperiului. Paris. Grigore de Nissa. din incercärile de a fuziona crestinismul cu filozofia si dialectica elinä si cu credintele religioase ale po. Dupä istoriografie. incontestabil cä grecii se asazä la un nivel intelectual cu mult superior. Petre etc. prin talentul stilului" 1. Ereziile s-au 'näscut. sub numele persoanelor biblice. care amenintau crestinismul in forma lui orto. prin scrierile lor polemice. Aceste devieri de la traditia fixatä. Agathias. luptä inversunatä impotriva ereziei si au fixat. Tadeu. un alt domeniu literar in care s-a manifestat in chip strälucit eugetarea si sufletul bizantin. Menandru si mai tirziu un Psellos. Vasile cel Mare. sf. Evanghelia lui Andrei. prin scrierile lor dogmatice.

considerate ca idolatrie. incit 34 .meia nu pe cantitatea silabelor — lungi sau scurte — ci pe ritmul silabic care se obtine cäutind efectul muzical in numärul egal al silabelor din aceeafi strofä si in succesiunea regulatä a silabelor accentuate si a celor neaccentuate." Productia imnograficä bizantinä se leagä in obirfia ei de poezia religioasä siriacä fi prin aceasta de poezia semiticä. care nu recunostea in Mintuitorul decit o singurä vointä. Nimes.. Palamas. 347. a cärui operä. in secolul al IX-lea: Euthimie Zigabene. sä ascultäm cu transport toate aceste cintece. Teologii bizantini. desi admitea in el douä naturi. care se inte. Cantacuzino fi Caba. Fruntaful poeziei sacre din Bizant. 1893. Lirismul religiös bizantin este atit de bogat. o ceatä nenumä. menitä sä insoteascä serviciul divin: imnografia.ln epoca bizantinä biserica a continuat sä fie zguduitä necontenit de forme nouä ale ereziilor: monofizism. 2 Legenda povesteste cä von in d din Siria in Constantinopol ca diacon in biserica Sfinta Näscätoare. acest lirism care ne lipseste. Edmond Bouvy 1: „Occidentul nostru are nevoie de poezie. p. 226. Lupta aceasta impotriva ereziilor fi pentru fixarea punctului de vedere ortodox in chestiunile atacate a dat naftere unei bogate literaturi de polemicä fi dog. lumea profanä este foarte imbätrinitä. ftiinta sacrä este ea insäsi amenintatä prin pozitivismul nävälitor. din opera lui avem traduceri in literatura noasträ incä din secolul al XVII-lea. in Tirgovifte. cel mai mare dintre poetii noftri creftini. cu principele lor. in special de psalmii ebraici. care nu admitea cultul Sfintei Fecioare si al icoanelor. Ori. Panoplia dogmaticä. nu numai al Bizantului. a cäror melodie era insä asa de stingace. ca Leontius din Bizant in secolul al VI-lea. sfintul Romanos. 1886. monotelism. la noi. o erezie näscutä din fuziunea dualismului persan cu crestinismul. cea divinä fi cea umanä . Romanos —■ despre care a fost vorba fi pe care toti bizantinologii fi chiar teologii catolici il considerä ca pe cel mai mare poet sacru. in cärtile sale liturgice. intemeindu-se pe scrierile patristice. fi. in limba greacä. care formeazä un cor. a inceput sä compunä imnuri sacre.. Iatä ce spune in aceastä privintä un cälugär francez. 2 De la el 1 Stades preparatoires au pelerinage eucharistique de Jerusalem.. iconoclasm. au continuat lupta impotriva acestor noi erezii pinä la deplina lor exterminare. cea divinä. El a adoptat pentru imnul sacru versificatia popularä. in sfirfit. Boeme Presse. in Grecia bizantinä. ci fi al Intregii lumi medievale — era evreu din Siria trecut la creftinism fi stabilit apoi ca diacon in Constanti.silas. in secolul al XIV-lea. sä aplaudäm toate aceste glorii. p.nopol. incit a stirnit admiratia chiar a adversarilor bisericii ortodoxe. contemporanul lui Alexe Comnenul. patriarhul Fotios. a fost tipäritä pentru intiiasi datä. Insä genul in care literatura bizantinä s-a ridicat pe culmile cele mai inalte e poezia religioasä. Paris.ratä de melozi. in secolul al VIIIlea: Ion Damasceanul si Teodor Studitul. efuziunile sufletului in rugäciune. atit de variat fi afa de frumos. Orientul pästreazä in rezervä. Trebuie sä salutäm toate aceste nume. la 1711. bogomilismul. in care s-au distins teologi de frunte. care sustinea cä Domnul nostru Isus a avut o singurä naturä. fi corifeul lor. vezi Poetes et melodes. foarte dezamägitä (desenchante) pentru a ne mai da poeti lirici. Maxim Confesorul in secolul al VII-lea.maticä. Trebuie sä cäutäm undeva intr-o literaturä incä necunoscutä elanurile inimii.

a cärui operä stä la baza Evangheliei cu vnväiäturä a lui Coresi. pentru a expune in forma piäcutä a fictiunii o doc. loan Hrisostomul.tilor martiri si asceti. Ilie Miniat. si multi altii au ilustrat am. este romanul istorie al lui Ninus si Semi. ca Constantin Porfiro. Astfel. cu o melodie unicä —■ si apoi cu continuatorii acestuia: loan Damasceanul. Cosma Damasceanul. Teodor Studitul. Ba. peste veacuri. cu märul de aur> mina sa.teptindu-se. dar il pierdu din pricina unui räspuhs mindru pe care-1 dädu impäratului ce-i oferea. totusi. care a compus cea mai mare parte din cintärile prohodului. silindu-1 sä-l inghitä. alcätuitorul canonului —■ formä complexä a cintecului religiös. condacele si icoasele de la Nasterea Mintui. loan Caleca. Iosif Imnograful. a avut si are incä o rezonantä puternicä in sufletul lumii ortodoxe. Cel stirnea risul. la jumätatea secolului I al erei noastre. intre altele. Intr-o noapte din ajunul Cräciunului. Digenis Akritas. alcätuitorul canoanelor pentru fiecare zi a säptäminii. Romanul si-a luat nastere in epoca de decadentä a culturii clasice grecesti. ii apare dintr-o datä in vis Sfinta Fecioarä. 35 . märginite numai la viata si gindurile marilor asceti. din care insa nu ni s-a pästrat decit un fragment. in care se cintä viata de aventuri si eroism a comandantilor de la granitele imperiului. loan Damasceanul. au pus in luminä inältimea dogmei fi moralei crestine cu o vervä care. alcätuitä din nouä ode modelate dupä strofe tipice numite irmoase. alcätuit. Sfintä Fecioarä). bizantinii au pläsmuit legendele inväluite in nimbul miraculosului crestin ale sfin.trinä metafizicä sau moralä. dupä toate probabilitätile. ceea ce este semnificativ. contimporanul lui Antim Ivireanu. dar inspirati de puritatea invätäturilor evangelice. Si in omileticä bizantinii stau pe o treaptä mai inaltä decit occidentalii. in povestile milesiane sau in miturile alegerice pläsmuite de filozofii greci. Poezia epicä si-a gäsit insä expresiunea ei cea mai nimeritä in roman. care este si azi in uzul ritualului ortodox.genetul si Leon Inteleptul.ramida. Efrem Sirul. Cel mai vechi. ar\\lEpov (—Astäzi. intocmitorul octoihului. sub stäpinirea unei puternice emotii mistice. prin darul divin — dupä legenda — a alcätuit el mii de imnuri care au pätruns in liturghia ortodoxä si i-au asigurat un loc intre sfinti. Marii lor oratori bisericesti. inträ in bisericä si urcindu-se in amvon cintä celebrul imn ' HjiapGevoi.torului. colec^ionate in mineele care se citesc azi in bisericile noastre sau patericurile schitice. In secolul al XII-lea rapsozii bizantini ai maselor populäre au alcätuit o mare epopee. dupä cum se va vedea. Grigore de la Nisa. il inghite si des. lavsaicurile sau limonariile. Poezia religioasä bizantinä capätä un nou avint cu Andrei de Creta. despre care legenda spune cä era gata sä se urce pe tronul Bizantului.ne-a rämas. in aceastä muncä de slävire a Mintuitorului au adus contributia lor chiar impäratii bizantini. constituind toate laolaltä un grup organic. Opera lui a fost continuatä de alti melozi. Pentru a stimula virtutile crestinesti in sufletul maselor populäre. romanul nu s-a constituit decit la inceputul erei crestine. precum si al cintärilor de inmormintare. in cazaniile noastre.vonul bisericii ortodoxe si ne-au läsat predici de o rarä frumusete. Casia. care-i intinde un sul de hirtie. ca gen literar de sine stätätor. in idila din perioada alexandrinä. pe cind dormea. Vasile cel Mare. Si pe tärimul literaturii de imaginatie bizantinii au produs opere de seamä. din Duminica Floriilor. Desi in germene era cuprins in unele episoade din poemele homerice. crescuti in filozofia si retorica elenicä. care se räsfring. din Vinerea Patimilor si din Duminica Pastilor. Mihail Peloponesianul. autorul canonului din Duminica Floriilor.

dupä cum insusi o spune. Nicetas Eugenianos. 1897. BIBLIOGRAFIE Pentru istoria literaturii bizantine cea mai bunä operä este pinä acum tot K r u m b a • e h e r . O lucrare sumarä.resti decoruri. cu cavalerii mesei rotunde (les chevaliers de la table ronde). cronicarul francez Villehardouin. . traducerea in versuri a Romanului Troiei. precum: 'O npsaßüitjQ mnörtiQ. mai nouä: G i o v a n n i M o n t e l a t i c i . un roman din ciclul legendelor arturiene. este Aethiopica lui Heliodor sau Teagen si Haricleea. si cel care a avut un räsunet mai puternic in literatura bizantinä si chiar in literaturile moderne. in arta evului mediu occidental. Si in artä Bizantul era la aceastä epocä superior Occidentului. Aufl. prin tendinta de a incorda atentia in desfäsurarea unor situatiuni senzatio. literatura bizantinä ajunsese deci la o inflorire mai bogatä. Estatiu Macrembolites si altii — unii in versuri. Märetia si frumusetea Constantinopolului erau cintate in romanele courtois ale Frantei medievale si in bilinele rusesti. In secolul al XIII-lea. prin inläntuirea de incidente multiple si variate. München. 1916. prelucrarea libera si prescurtata a romanului francez de la sfirsitul secolului al XII-lea Gyron le courtois sau Florio si Plaziaflora. unui dintre aceftia. a jung sclavi si in cele din urmä dobindesc libertatea. Bä.. dupä izvoare latine. se regäsesc si se cäsätoresc. dupä pastorala Daphnis si Chloe.prinsi pe mare de furtunä. printr-un deznodamint fericit. altii in prozä — imitind pe Heliodor. in sfirsit. alcätuit in Franta in secolul al XII-lea de truverul normand Benoist de Sainte-Maure.grafie. o altä prelucrare in versuri a celebrului roman cavaleresc de la sfirsitul evului mediu Pierre de Provence et la belle Maguelonne.trinul cavaler. II. cu splendide grädini pe tärmul Märii de Marmara. incheiate. scrie: „Rien de pareil ne se peut trouver en un autre pays".lucrate si traduse in versuri bizantine. au scris peripetiile incurcate ale perechilor de indragostiti.nale si a unor conflicte neasteptate. Anterioarä cu cinci veacuri literaturilor romanice din Occident. care a sugerat lui Dimitrie Cantemir. asezatä intr-unul din cele mai pito. vestita Augusteon — un fei de San Marco a vechiului Bizant — toatä acea bogätie de marmorä. planul operei sale Istoria ieroglificä. Iar mai tirziu. Ulrico Hoepli. cu tärmul Asiei in fatä. cind latinii cruci.4ala imperialä. pietele largi ca. spre satisfactia cititorilor. era cea mai frumoasä cetate a evului mediu. o reelaborare a legendei provensale Floire et Blanche.mai izbutit. Storia della letteratura bizantinä (324—1453). De altä parte. cad in mma piratilor.morä. In aceste imprejuräri. sau. sur. Acest roman de dragoste. O 36 .fleure sau Imberie si Margarona. care are pentru fiecare capitol o bogatä biblio. impreuna cu cultura si obiceiurile popoarelor romanice din Occident incep sä pätrundä in limanurile bizantine si influente literare. capitala imperiului. rämin uimifi de cele ce väd in capi. intrat si in limba romänä. Scriitori ca Teodor Prodromos. romane cavaleresti franceze ajung sä fie pre. de pildä. Geschichte der byzantinischen Litteratur. a fost mult gustat si a gäsit imitatori in literatura bizantinä. Cupolele aurite ale bisericilor. in secolul al XIII-lea. Milano. galeriile si arcadele palatelor de mar. care. Elemente din arta bizantinä au pätruns de timpuriu prin Venetia si prin stäpinirile bizantine din Italia.atei a IV-a cuceresc Constantinopolul. aur si mozaicuri ne face sä intelegem prestigiul de care se bucura pe timpul säu civilizatia bizantinä. cind Constantinopolul cade sub latinii cruciatei a IV-a si cind Imperiul bizantin este impartit intre cuceritori.

de exemplu. In secolul al VI-lea.fi in cel istorie — culmi mai inalte decit literaturile Occidentului. Pinä la aceastä epocä Bizantul insä. Fratii Chiril si Metodiu erau fiii unui inalt functionar grec din Salonic.tesc ca pe cel mai mare poet al creftinätätii din toate vremurile. atunci intelegem farmecul pe care Bizantul il exercita asupra popoarelor pägine de la granitele imperiului. cind in Italia fi in Spania abia se furifau in documente latine urmele noilor limbi romanice.latia slavä se intindea pinä sub 37 . fiindcä in veacul al IX-lea popu. folosindu-se de incheierea päcii cu bizantinii. Cel dintii dintre popoarele slave din sudul Dunärii care au imbrätifat creftinismul oficial au fost bul.sintezä asupra •civiliza'tiei bizantine: C h. Flammarion. Cleomades a lui Adenet le Roi. pe care nu numai bizantinologii.vechile culturi ale Orientului. Pinä in veacul al XIII-lea. Bucuresti. nu-i mai putin adevärat cä fi literatura bizantinä a transmis epicei franceze medievale o serie de motive in opere ca: Cliges a lui Chretien de Troyes. Bucuresti. Cunof. Opere postume. Bizantul se putea mindri cu melozi ca Romanos.garii.dipa al nostru — care a colindat prin toate literaturile Occidentului» Privitä astfei in intregul säu. ci chiar fi teologii catolici il soco. care incep sä se e^aloneze incä din veacul al V-lea.. Dacä la aceastä strälucire culturalä adäugäm frumusetea pitoreascä a Constantinopolului. $i dacä dupä cäderea Constantinopolului sub latinii cruciadei a IV-a pätrund in literatura bizantinä citeva teme din ciclul romanelor courtois. Bizantul in schimb produsese marea epopee popularä Digenis Akritas. s-a dezvoltat pe o linie de evolutie ascendentä fi atinsese in evul mediu in unele domenii — ca. cäci dacä bogata eflorescentä a chanson-elor de geste . care i§i plämädise o civilizatie proprie din fuziunea clasicismului grec cu crestinismul fi cu strä.§i a romanelor courtois din Franta medievalä s-a räsfirat in toate literaturile Occidentului neolatin. p. Paris. 1912. N. 1937. Pentru imnografie Sn legäturä cu ritualul nostru: preotul prof. D i e h 1. emancipindu-se de sub tutela limbii latine.4 i 1 e s c u. Despre poezia imnograficä din cärtile de ritual si cintarea bisericeascä. Byzance. anterioarä cu cinci veacuri literaturilor romanice. apar tirziu. prin munca de culturä a discipolilor lui Chiril fi Metodiu. Partenopeu. Byzance apris Byzance. II. Creftinismul dobindefte insä un puternic avint in Bulgaria sub fiul lui Boris. 1935. in cel religiös. Hippomedon et Protesüaus ale lui Huon de Rotelande. sub tarul Simion.teau probabil limba slavä din copilärie. Bucarest. Bucuresti. abia in secolul al X-lea. precum fi o serie de romane imitate dupä Ethiopica lui Heliodor. P e t r e V i a . Florimont al lui Aimon de Varenne fi acel celebru in evul mediu Roman de sept-sages — Sin. se boteazä avind ca nas pe insufi impäratul bizantin Mihail. avusese o evolu^ie literarä de cinci veacuri. Si ln ceea ce priveste epica literatura bizantinä putea sta ou cinste aläturi •de literaturile romanice. I o r g a . Grandeur et dicadence. 487 —541. Athis et Prophilias a lui Alexandre. 1933. Foarte prefioase date privitoare la important Bizantului pentru noi ?i la legäturile literaturii noastre cu cultura bizantinä se gäsesc la D. LITERATURA SLAVILOR SUD-DUNÄRENI Din cele expuse in capitolele precedente s-a putut vedea cä literaturile romanice. cind in Occidentul romanic apar primii cronicari — in Spania Alfons al X-lea cu cronica generalä a Spaniei> in Franca cronicarii cruciadei a IV-a cu Villehardouin in frunte — istoriografia bizantinä däduse pe cei mai de seamä reprezentanti ai säi. In 864 principele Boris al Bulgariei. literatura bizantinä. reprodus ?i in Studii istorice greco-rotnane. p. Fundafia pentru literaturä $i artä „Regele Carol II". R u s s o . 271. Elenismul in Romänia.

discipolii lui Metodiu se refugiazä in Macedonia fi apoi in Bulgaria. El a läsat o serie de discursuri si biografia apostolilor Chiril si Metodiu. alcätuite cu elemente legendäre dupä modelul hagiografiei bizantine. se deprinsese din copilärie cu operele lui Aristotel fi cu discursurile lui Demostene fi dobindise atita culturä greceascä.toriserä apoi pe la mänästirile din Asia Micä. loan Hrisostomul. care a transpus in literatura bulgarä partea care interesa mai mult poporul säu din opera fundamentalä de dogmaticä a sfintului loan Damasceanul. zidefte biserici fi palate. Creftinismul pätrunsese in Moravia din tärile germanice. pompa fi ceremonialul bizantin. Astfel. sub domnia lui Simion. dupä ce moare Rostislav. Era firesc ca in epoca de crestinare a poporului bulgar toatä strädania cärturarilor sä fie pusä cu deosebire in serviciul operei de tälmäcire a tot cea ce putea intäri noua credintä. discipolii lui Metodiu sint bine primiti. fi in 863 plecarä in Moravia. ln aceeasi epocä a lui Simion träieste si loan Exarhul. inaltä arhiepiscopatul bulgar la rangul de patriarhie. Luitprand. cu clerul latin din Venetia.zidurile Salonicului.tinopol o solidä educatie religioasä sub cäläuza marelui patriarh Fotie. tärimul prielnic pentru o spornicä activitate culturalä. un fei de patriarh al Bulgariei. inventind pentru aceasta alfabetul glagolitic. In fruntea acestor discipoli stä Climent. care a dat fiintä slavä in Macedonia episcopatului din Ohrida. unde se initiaserä in viata asce. incit toti slavistii o numesc epoca de aur a literaturii bulgare. Rostislav. dar fi din pricinä cä misionarii germani nu cunofteau limba poporului pe care voiau sä-l evanghelizeze. Ei aveau astfei reputatia unor adevärati apostoli cind. liturghia slavä incepe sä fie atacatä din ce in ce mai inverfunat de cätre clerul german catolic. de origine longobardä.tele Scripturi in limba slavä. principele Moraviei. Propaganda lor avu un succes strälucit. Hotärit sä ridice starea culturalä a poporului säu. Ei gäsesc aci. Munca desfäsuratä in aceastä privintä este uriasä pe toate tärimurile literaturii religioase. capitala tärii. care se urcase pe tronul Bulgariei dupä Boris in 893. Sub acest principe in^elept. punindu-se el insufi la muncä. dar. nu numai din pricinä cä moravii pägini erau in lupte continue cu germanii. pe care un panegirist bulgar contemporan il numefte „noul Ptolomeu". Simion ifi fäcuse educatia in Bizant. proclamind autocefalia bisericii bulgare (917). Incurajati de tar in munca lor de culturä. in zbuciumärile politice care urmeazä. in anul 860. reunite sub numele de Zlatostruj (Valul de aur). cälä. el introduce la curtea din Preslav. De la el a rämas in literatura bulgarä traducerea a 135 de discursuri ale sf. Persecutafi fi izgoniti din Moravia. Dobindiserä la Constan. cere din Bizant misionari creftini care sä cunoascä. in afarä de cärtile fundamentale ale 38 . organizeazä biblioteci fi stimuleazä cu avint opera de transplantare a literaturii bizantine. cu cazarii. incit un sol contemporan german al regelui Otto I. dar intilnea. cuprinzmd discutiuni dogmatice ca de pildä disputa lui Chiril cu sarazinii. ei dau atita strälucire domniei lui Simion. limba slavä. obstacole in expansiunea lui. ne spune cä bizantinii il socoteau pe jumätate grec.ticä fi incercaserä sä adueä la creftinism pe cazarii de la nordul Märii Negre. Frafii Chiril fi Metodiu petrecuserä vreo trei ani pentru a traduce Sfin. care toemai fusese ciftigatä la creftinism. Biserica bulgarä recunoscätoare pentru munca lor ii cinsteste in frunte cu cei doi apostoli Chiril si Metodiu sub numele de „svetii sedmipocetni" (grupul celor 7 sfinti).

ca un fei de operä postumä. ca de pildä Protoevanghelia lui Iacob. Vasile cel Mare. fratele cel mic al Domnului. fie. a Mintuitorului sau a unuia din apostoli. sau Evanghelia copiläriei. in faza de copilärie a culturii sale. literatura apocrifä a Noului Testament a fost alcätuitä mai toatä din legende populäre formate in comunitätile primitive ale crestinismului — fiindcä cea pläsmuitä de sectele eretice a fost distrusä — si a apä. fie din näzuinta de a lämuri unele puncte läsate in intuneric de Biblie din viata patriarhilor. falsä. Apoealipsul sfintului Pavel. pseudoepigraficä. in care se povestesc chinurile Mintuitorului. comentarii privitoare la textele biblice. la viata de dincolo de moarte. s-au tradus de cätre scriitori anonimi numeroase cärti de dogmaticä. pinä ce imprejuräri fericite au scos-o la luminä. care. dTtoxpünxco = acopär.a. Dar asemenea discutiuni dogmatice fi speculatiuni teologice nu puteau multumi imaginatia naivä a poporului. in sfirsit. Evanghelia lui Nicodim. Ascensiunea lui Isaia la cer. foarte räspinditä si la noi). De aceea literatura aceasta a fost numitä apocrifä (de la gr. ale lui Teodor Studitul. Cumntul lui Melodie al patarilor. sau comentarul lui Hippolit asupra cärtii lui Daniil. De aceea din bogata si variata materie religioasä a Bizantului. Aceastä literaturä s-a näscut in vremurile de decadentä ale poporului evreu si in primele veacuri ale crestinismului. de a dezvälui enigmele privitoare la creatiunea si sfirsitul lumii. ca: Apocalipsul sfintului loan Bogoslovul. dar in acelasi timp o literaturä neautenticä. atribuitä apostolului Toma. ca de pildä opera sfintului loan Damascean. literaturä asceticä fi misticä. ca de exemplu comenta. o bogatä literaturä omi. Ciclul acestor legende apocrife se incheie apoi cu o serie de viziuni apocaliptice privitoare la sfirsitul lumii fi la contrastul dintre rai si iad. ale lui loan Klimax (a cärui scriere Lestvica. Athanasie din Alexandria. inväluie intr-un nimb de castitate si sfintenie nasterea. sint infätisate cu elemente de miraculos intr-o adeväratä apoteozä si. ale lui loan Moshos [Limonarion. ascund. a unui profet. regeneratorul vietii monahale bizantine din veacul al IX-lea.leticä culeasä din operele sf. fie din nevoia de a ridica moralul deprimat al poporului. precum si copiläria Mintuitorului in Nazaret. in sfirsit. loan Hrisostomul s. de textele liturgice. ea fiind o literatura neautenticä. Cälätoria Maicii Domnului la iad. scara posturilor pe care trebuie sä le urce omul pentru a ajunge la desävirsire moralä. copiläria si tineretea Sfintei Fecioare. falsä. mostenite din vechiul iudaism. Si fiindcä pretentia acestei noi literaturi cä ea este opera marilor personalitäti ale Bibliei este neintemeiata. si. care. «XTCÖXPUTCTO? = ascuns). in sfirsit. Literatura aceasta este alcätuitä dintr-o vastä materie de legende tesute de imaginatia naivä a poporului in jurul Mintuitorului si a familiei sfinte: asa-numitele evanghelii apocrife. aceea care s-a bucurat de mai multä trecere in literatura bulgäreascä a fost literatura apocrifä. cu pretentia cä a stat multä vreme ascunsä ca o literaturä postumä. inspiratä de dogma conceptiunii imaculate a Mintuitorului. a profetilor. era mai bucuros dupä povesti fi legende in legäturä cu noua lui Credintä si cu lumea inocnjurätoare.l XVII-lea de mitropolitul Varlaam).Bibliei. ale lui Grigore de Nazianz. care vor trece apoi si in literatura 39 . ca de pildä operele lui Efrem Sirul. termenul apocrif are douä note caracteristice: literatura care ar fi stat ascunsä.rul sf. a fost tradusä la noi in secolul ?. a apostolilor. a Mintuitorului. in care se aratä pribegia familiei sfinte spre Egipt prin pustiu.rut sub numele unui patriarh. Läsind la o parte legendele privitoare la Vechiul Testament. moartea lui si scoborirea in infern pentru liberarea celor drepti.

unele chiar din secolul al XVI-lea. dar care in slavä este tradus in prozä si care va avea. acestia gustau mai mult cronografele scrise de cälugärii bizantini. care incepeau povestirea de la creatiune si care intretesau in urzeala biblicä si istoricä legende apocrife. nivelul cultural al poporului nu era desi. toatä viata zbuciumatä a imperiului si a curtii din Constantinopol. La inceputurile crestinärii sale. citeva fragmente din xpovoypx<pixov Zuvzopov a patriarhului Nikifor si cronograful lui Manasses incärcat de podoabe stilistice.noasträ. cronica lui Gheorghe Monahul Amartolos (— päcätosul). iar in literatura bizantinä si slavä sub numele 40 . numai acele opere cu caracter estetic care puteau fi pe placul maselor naive ale poporului. dupä modelele clasice. Cärturarii bul. cumnatul lui Matei Basarab. tradusä in literatura arabä sub numele de Kaliiah si Dimnah. Din bogata literaturä de cronografe bizantine au trecut in literatura bulgarä: hronograful lui loan Malalas. un siriac grecizat. tradus la noi de Udriste Nästurel. o versiune din vestita carte de fabule indiene. incä din secolul al XIII-lea: o versiune a romanului lui Alexandru cel Mare. „cel mai bun roman spiritual al evului mediu". Asadar. care in originalul bizantin era scris in versuri. nu au interesat pe cärturarii de la inceputul literaturii bulgare. care povesteau. o mare influentä asupra cälugärilor cronicari ai Moldovei Macarie si Azarie. nici sä poatä pretui floarea poeziei bizantine. in primul rind romanele populäre. romanul lui Varlaam si Ioasaf o prelucrare bizantinä a legendei lui Buda.gur asa de ridicat incit sä poatä gusta frumusetea capodoperelor literaturii clasice grecesti. eleniskii letopisec (Malalas). Cronicile bizantine. care apoi a fost incorporatä in Rusia in asa-numitele cronici grecesti. care povesteste istoria lumii pinä la anul 574. dupä cum vom vedea. traditii populäre privitoare la impärati si alte multe elemente de folclor bizantin. in afarä de ceea ce putea intäri credintä. Astfel sa tradus.gari — si in primul rind clericii care stäteau in fruntea activitätii de transplantare a culturii bizantine — au ales din comoara literarä a Bizantului. Dimpotrivä. care duce povestirea pinä la moartea impäratului Teofil.

Romanul a fost tradus in slavo. a cärui formä. care träiesc in umilin^ä o viatä de adeväratä frätietate crestineascä. devine. apoi o povestire cu elemente enigmatice.logicä germanä pe o insulä de la cataractele Nilului. cäci ea era nu numai inima din care pulsa viata religioasä din Räsärit. din Bulgaria. Serbia a imprumutat limba bisericeascä. Cätre sfirsitul secolului al XII-lea literatura sud-slavä ifi strämutä punc. Stefan Nemanja. 41 . aceasta tatäl säu. activitatea culturalä renafte in Bulgaria sub al doilea imperiu romäno-bulgar. Ratko. La curtea din Vidin a tarului bulgäresc Sracimir se intrebuinteazä in documente limba sirbo-slavä fi in aceastä limbä •este scris fi sbornicul copiat la anul 1. care a innodat viata religioasä a poporului sirb cu viata asceticä fi culturalä a Muntelui Athos. Bulgaria insäfi inträ in sfera de influentä a culturii sirbefti. dar fi un fei de bibliotecä centralä a popoarelor ortodoxe. cea mai veche. de cnezi sirbi. care a circulat fi in literaturile medievale ale Apusului sub numele de Solomon si Marcolf fi care stä la baza prelucrärii lui Croce. la curtea tarilor din Tirnova. unui din statele cele mai puternice ale Peninsulei Balcanice.tul de greutate in Serbia. dar -copistii sirbi. profesorul Murko. Acesta. Citiva ani dupä. bulgarii au mai transpus in literatura lor romanul mtesat de proverbe. renuntä fi el la tron fi. s-a retras in Muntele Athos. päräsind strälucirea de la curtea domneascä a tatälui säu.nefte in secolul al XI-lea sau al XII-lea. de tari bulgari. acoperitä numai de mänästiri ridicate de impärati bizantini. sub conducerea celui mai destoinic din soborul egumenilor: protul Muntelui Athos. Aceste mänästiri adäpostesc in eie cälugäri de neamuri •diferite.de Stefanites si Ihnilates (numele a doi sacali. Simion fi Sava au intemeiat in Muntele Athos mänästi. au introdus ln textele ce copiau limba tärii fi a vremii lor. ifi cautä un loc de odihnä intre cälugärii Muntelui Athos sub numele de Simion. Inäbusitä prin cucerirea bizantinä. cum spune unui din cei mai buni cunoscätori ai literaturii sud-slave. de domni romäni fi de tari rufi. probabil in tinuturile Macedoniei.rea sirbeascä Hilandarul. care. cäci documentele scrise in Bulgaria la aceastä epocä se resimt de influenza sirbeascä. eroi ai romanului). Literatura bulgäreascä venea in Serbia prin mijlocirea mänästirilor din Muntele Athos. Trezitä mai tirziu la viata literarä proprie. sub conducerea lui §tefan Nemanja. Aceastä republicä de mänästiri a jucat un rol important in viata Räsäritului ortodox. dar hazlii in acelasi timp. Legäturile vietii de culturä a sirbilor cu Muntele Athos au fost innodate in secolul al XII-lea prin fiul lui §tefan Nemanja. sotia tarului fi fiica lui Basaraba al nostru. fi impreunä cu aceasta fi literatura tradusä. uniti laolaltä intr-un fei de republicä. Muntele Athos este o peninsula stincoasä fi abruptä. intitulatä Solomon fi Kitovras. Din acelafi ciclu de povesti venite din vechiul Orient in literatura bizantinä. din cercul legendelor solomonice. a fost descoperitä in zilele noastre de o misiune arheo. prin munca neobositä a marilor patriarhi Theodosie si mai ales Efthimie. Bertoldo. legende fi povesti bulgare. venind cu sufletul umilit pe urmele fiului säu.360 cu ajutorul Anei. intr-un papirus scris cu 5 veacuri inainte de Hristos in limba armeanä. copiind texte religioase. inchegindu-se intr-o unitate politicä. imbräcind haina monahalä sub numele de Sava. fabule fi enigme al lui Archirie fi Anadan.

in 879. multe elemente din arta si literatura Occidentului medieval au pätrüns in literatura croatä. care au adus cu ei in societatea slavä obiceiuri rafinate. Spalato. pe care cu mici intreruperi a izbutit sä o pästreze pinä in 1815 (congresul din Viena). se due in Italia pentru completarea studiilor la Univer. In Antivari fi in Ragusa se intemeiaserä. cum le numeau occidentalii. ln afarä de curentul acesta ortodox fi bizantin care se revärsa in Serbia din mänästirile Muntelui Athos. unde populafia bulgäreascä se incrucisa cu popula^ia sirbeascä. slavii dalmatini. veacul al XI-lea chiar. autoritatea bisericii papale. Un popas in drumul lor 1-au format mänästirile din Macedonia. Legäturile politice si economice ale Venetiei cu Ragusa au inlesnit in cetatea dalmatinä afezarea. leagänul literaturii bulgäresti din epoca de aur. cum le .. vechea Ilirie fi o parte din Panonia.Din Muntele Athos au plecat textele fi misionarii culturii cätre ^ärile slave. episcopate catolice de care depindeau numeroase biserici fi mänästiri. Pe de altä parte. Petru al II-lea Urseolo. Era un curent de culturä occiden. Din räsadurile bizantine aduse din Athos a crescut pe pämint sirbesc o literaturä originalä de hagiografie fi cronici nationale. La inceputul secolului al XI-lea dogele Venetiei. sau Sancta Maria de Mljet (Meleda). precum fi prin numeroase legäturi politice. Dupä o perioadä de ezitäri intre Roma fi Bizant. regele croatilor. Paralel cu influenta politicä fi culturalä a Venetiei pe tärmurile dalmatine. Lagosta fi citva timp Ragusa. Litoralul adriatic. Marco izbutefte sä stäpineascä centre insemnate ca Zara. Branimir. Cu un veac mai inainte tinuturile croate din jurul Dubrovnikului de azi — Ragusa de altädatä — cäzuserä sub influenta Italiei. venea sä invioreze literatura sirbeascä. prikazanje sau skazanje. se alipesc la Ungaria fi inträ in acest fei tot mai mult in sfera de influentä a Ungariei fi a bisericii catolice. gustul pentru artele frumoase fi literaturä. croatii sint cistigati la creftinism prin misionari trimifi din Roma. dupä cererea impäratului bizantin Heraclie. ca de exemplu: Sancta Maria de Retego. afezatä pe virful unei insule stincoase inconjuratä de päduri de pini. coroana de poet. Ragusanii incep sä serie chiar in limba latinä fi italianä.. fusese ocupat de croati cu citiva ani mai inainte de strämutarea sirbilor in sudul Dunärii. Defi Ragusa fi-a redobindit libertatea. Prin aceste mänästiri in care cälugärii croafi träiau sub ascultarea Romei fi oficiau serviciul religiös in limba latinä. de un caracter cu totul deose. se intinde fi influenta bisericii. la Roma. Astfel croatii au cunoscut de timpuriu acele drame liturgice ale evului mediu —■ — misterele. Incä de la inceputul afezärii lor pe coastele dalmatine. Ilja Crejevic. cind a fost cedatä o datä cu Venezia Austriei. Ragusa a fost cu deosebire poarta prin care influentele occidentale au pätruns in literatura fi in arta sirbeascä.sitatea din Padova. atrafi. totufi ea a rämas sub influenza venetianä fi limba oficialä a republicii dalmatine a fost multä vreme limba latinä.talä care pätrundea dinspre |ärmurile Märii Adriatice. un alt curent. In 1102 croatii. de farmecul Venetiei. fi versurile lui latine sint socotite ca cele mai frumoase dintre ale scriitorilor contemporani. comerciale fi culturale. dupä o serie de zbuciumäri interne. lingä Ragusa. recunoscu in cele din urmä. primefte in 1478. din. Veglia.bit. unde cu timpul republicä Sf. Un tinär dalmat. cucerefte o parte a tärmului adriatic al Croatiei. sau mai exact un dialect italian. italienilor.

limba bulgäreascä vorbitä pe timpul lor. romänii au trebuit sä primeascä in bisericä liturghia slavä. sävirsi in toatä plinätatea lui färä evanghelii si färä texte liturgice. Ilpsritefl cpncse KaHMteBHOCTH. de la ryba = pe^te. deci „riul cu pesti"). fiindcä are la sfirsit pentru fiecare capitol o bibliografie bogatä. erau pägini. 1922. la inceputul secolului al XI-lea. 30 — 52. ei au trebuit sä introducä in traducerile lor si elemente slave occidentale. INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ BIBLIOGRAFIE Pentru literaturile sud-slave in general o bunä operä de sintezä este tot D r. pp. Hasdeu si I. Bistrita (apä repede) etc. D r a g u t i n P r o h a s k a . Belgrad. a Ill-a. Oficierea ritualului crestin nu se putea. Aceastä liturghie fusese infiintatä de cätre fratii Chiril si Metodiu. altele de origine germanä. 1926. revizuite in Bulgaria in epoca de aur a tarului Simion. Geschichte der älteren sudslavischen Litteraturen. Rimnic (din Ribnic. greci din Salonic. care nu fuseserä incä asimilate si care au läsat urme puternice in limba si chiar in toponimia noasträ: Gorj (Jiul de munte). Pentru literatura bulgäreascä: B o i a n P e n e v . au fost curätate de elementele sträine si de tot ce pärea poporului de neinteles. dupä cum s-a dedus din particularitätile fonetice. i G e n o v . H3 crape cpncice khmokcbhocth. Bärbulescu cred chiar cä unui din cele mai vechi monumente ale literaturii bulgare. Pentru literatura croala: Dr. Dolj (Jiul de cimpie). Dimbovita (de la = stejar). Traducerile fratilor Chiril si Metodiu. Dar cum eimpul lor de activitate apostolicä se intindea peste tinuturile slavilor occidentali (strämo§ii slovenilor actuali). Pentru literatura sirbeascä manualul lui P a v 1 e P o p o v i c. desigur. 1934. este incä util. ed. dar care cunosteau incä din ca-sa pärinteascä limba slavä si care convertiserä la crestinism pe moravii principelui Rostislav. in Revue de litterature comparee. ed. Crapl BtJiraprca jlaTepaxypa (IXXVIII B). M u r k o. venind astfel sä sporeascä tezaurul cultural al slavilor sud-dunareni. Leipzig. Das kroatisch-serbische Schrifttum in Bosnien und dir Herzegowina. Pentru influentele italiene asupra literaturii iugoslave un bun articol de sintezä: M i r k o D e a n o v i c . Sofia. Zagreb. si de imperiul bizantin prin slavii de la sudul Dunärii. 19 H. Codex Suprasliensis. M. 1933. deci in secolul al IX-lea. a Il-a. Bucovina (tara fagilor). dintre care unele de origine latinä. Beograd. Limba in care ei traduseserä Sfintele Scripturi era insä. Era deci firesc ca texte slavonesti religioase din sudul Dunärii sä fi trecut in nord si chiar sä se fi copiat pe pämintul nostru. 1913. Sofia. intr-o vreme cind 43 . Copii de pe aceste texte au trecut desigur si in nordul Dunärii si eie vor fi servit la oficierea cultului divin intr-o vreme cind pätura de populatie romäneascä era sträpunsä de numeroase infiltratii slave. M i l i v a j e B a g i 6. Izolati de romanitatea occidentalä prin unguri. HcTopaa EMrapcxaTa jiHTepaiypa. care pinä tirziu. XVI. in colecfia „Die Literaturen des Ostens in Einzeldarstellungen“.numeau croatii — au avut poeti care s-au inspirat din lirica lui Petrarca si au cunoscut de timpuriu binefacerile Renasterii. in jurul Salonicului. care din secolul al IX-lea erau ortodocsi. Les influences italiennes sur V ancienne litterature ycngoslave. o parte din aceste elemente de artä si literatura occidentals a pätruns in literatura sirbeascä. 1908. Organizarea bisericii bulgare si extensiunea ei in nordul Dunärii. s-ar fi scris in tärile noastre. Prin legäturile cu Serbia. Informitis si bibliografie si la A n g e l o v .

tar necesar pentru a lumina aceastä epocä intunecatä din istoria poporului romänesc. Ne lipseste materialul documen. dupä distrugerea Jaratului bulgar. Vasile al II-lea reorganizeazä ierarhia bisericeascä in Bulgaria cuceritä. tinuturile vlahilor .noi incä nu eram consolidate a contribuit si ea sä innoade viata noasträ religioasä cu a slavilor sud-dunäreni. In anul cind.

Ungaria era zguduitä de mari främintäri §i cind stäpinirea tätarilor la Dunäre se clatinä. trece cu credincio?ii säi peste munti in Moldova. cucerit de romäni. Basaraba. Fiul-§i urma^ul lui Basarab. Cam in acelafi timp se intemeiazä si Moldova prin Bogdan. Cel dintii voievod care ridicä steagul independentei pe plaiurile noastre este voievodul de la Jiu. Din putinele stiri. luind in captivitate si pe Sracimir.riile regilor unguri. voievodul romänilor din Maramures. se constatä intre conducätorii Järii Romänesti si ai statelor slave sud-dunärene strinse legäturi politice. dinastul din Vidin. prin alungarea tätarilor care invadaserä sesurile si prin inläturarea ungurilor care aveau pretenfie de suzeranitate asupra tinuturilor din nordul Dunärii. cumnatul domnului romän. se intemeiazä. in väile de la Posada. din care aveau sä se inchege cu timpul. Principatele romänesti apar in lumina Räsäritului european abia cu citeva decenii inainte ca turcii sä punä piciorul in Europa.sint men|ionate ca aflindu-se sub jurisdictiunea bisericeascä a episcopatului de Vidin. Ludovic. liberat din temnita ungureascä. nu se poate §ti dacä este vorba si de vlahii din nordul Dunärii. la Cosovo. ia in stäpinire tara lui Sas. ca stat de sine stätätor. Inglobarea noasträ in zona religioasä slavä de nuantä bizantinä este apoi intäritä de imprejurärile politice in care s-a desfä^urat find vietii noastre istorice pinä la epoca näruirii statelor balcanice. intärite prin inrudiri dinastice. intervine o impäcare intre unguri fi romäni. räzvrätindu-se impotriva ungurilor. Lipsa de märturii documentare inväluie viata poporului nostru din evul mediu intr-o negurä deasä. trece Dunärea $i cucereste Vidinul. dar din actul imparatului bizantin. Legäturile dinastice dintre voievozii romäni fi conducätorii statelor slave din Balcani. atrage de partea lui pe moldoveni si distruge ostirile unguresti trimise impotriva lui. principatul Tärii Romänesti si al Moldovei. . ca sä-l räzbune. cind principatele romäne erau in necontenite lupte cu regii catolici ai Ungariei si ai Poloniei pentru salvgardarea independentei lor. care. care ridicau pretentiuni de suzeranitate asupra tinuturilor din sudul si räsäritul Carpatilor. Principatul Järii Romänesti si al Moldovei nu s-au putut deci inchega ca state independente decit prin lupte cu regii Ungariei. Aceste legäturi de familie incheiate pe temeiul comunitätii de credintä au consolidat si relatiile politice. El cucereste pärti din Banatul unguresc al Severinului. prin contopirea lor. acesta. cäzut pe cimpul de luptä. Anca. unind — in ce imprejuräri nu stim. este. precum fi comunitatea de credintä care unea popoarele lor au fäcut ca romanii sä ia parte aläturi de popoarele slave in luptele comune contra turcilor la riul Marita (1371). dar plätefte cu viata aceastä incercare. pinä cind. cu drept cuvint. este redat lui Sracimir.torit-o cu §tefan Uros. ostirea lui Carol Robert. curätind sesurile Dunärii de stäpinirea tätärascä §i distrugind in 1330. atacä orasele de granifä din Ardeal. In acele vremuri de mari zbuciumäri. Nicolae Alexandru. publicat de Geizer. Cind. unde a cäzut pe cimpul de lupta bätrf. in cele din urmä. fi Vidinul. refuzä sä pläteascä tributul cuvenit regelui Ladislau Cumanul. regele Ungariei. dupä moartea lui Alexandru Basarab. si o alta. regele Sirbiei. fiindcä ne lipsesc stiri documentare— voievodatele märunte sub sceptrul säu. murind pe cimpul de lupta in anul 1279. Litovoi. a avut o fiicä pe care a cäsä. pe care a cäsätorit-o cu Sracimir. pe care le culegem din documentele ie^ite din cancela. Abia dupä o jumätate de veac. reiese cä in secolul al XIII-lea se gäseau pe meleagurile noastre formatiuni märunte de state.nul cneaz al Serbiei. socotit ca ctitorul Tärii Romänesti. in urma stingerii dinastiei arpadiene. principatul muntean. cind.

Un veac mai tirziu. ducind cu el in mormint independenta farii sale.larä sä fi fost pierdutä pentru romänism. cind noi. am intrat in sfera de culturä a popoarelor sud-dunärene. dupä cäderea statelor slave. Mai tirziu. atunci este probabil cä precum o parte din pätura conducätoare a poporului nostru din Ardeal — care. am fi avut in bisericä si in viata de stat aceeasi limba ca si ungurii. difuzatä prin inventia tipografiei. pe temeliile Renafterii.celariilor princiare: in Apus latina. cimentul care a tinut strins legate sufleteste ramurile neamului räzle. Literatura care se dezvoltä mai departe in Occident. limba in care se oficia serviciul divin a fost introdusä la noi fi in cancelaria domneascä. incepem sä ne organizäm viata de stat. Aceste strinse legäturi religioase. In secolul al XIV-lea. primind fi stind in legäturä cu creftinismul din Roma. in Occident se incheia faza medievalä a marilor literaturi europene fi. in care vibreazä sufletul Italiei medievale in ceea ce are el mai adinc §i mai etern omenesc. prin reluarea traditiilor cu antichitatea greco-latinä. ca dealtfel in tot cursul evului mediu. inchis in formulele invechite ale culturii bizantino-slave. s-a pierdut in nobilimea maghiarä si a fest deznationalizatä — tot astfel nu ar fi fost exclus ca in aceleasi imprejuräri si o parte din pätura popu. care a deschis perspectivele unei strälucite culturi antice fi care a inlesnit. au adoptat in bisericä fi in cancelaria de stat limba latinä. totusi slavismul — oricit s-ar pärea de paradoxal la prima vedere — a contribuit intr-o mäsurä oarecare la pästrarea intactä a unitätii noastre etnice. Era pe timpul acela.Lazär. Dar dacä din punctul de vedere al integritätii etnice ortodoxismul ne-a adus 46 . cind pe plaiurile noastre cälugärul sirb Nicodim fi tovaräfii säi clädeau cele dintii mänästiri de piaträ. pentru ca. mai tirziu.^ite ineäpute sub stäpiniri diferite. primind catolicismul si mai tirziu calvi. in epoca de asezare a vietii noastre romänesti. Intrarea tärilor noastre in zona culturii sud-slave este un fapt capital in istoria romäneascä. Dar cu toate neajunsurile ce au decurs pentru noi din aceastä situate fi pe care le vom vedea indatä. se iveau zärile Renafterii. o literaturä bogatä fi variatä. in luptele de la Nicopole si de la Varna. ungurii. despärtiti de romanitatea occidentalä prin unguri. polonii. Am väzut mai sus imprejurärile in care a pätruns la noi cultul divin in limba slavä incä din secolul al IX-lea probabil. Alte popoare din jurul nostru. Ortodoxia fi slavismul ne-au izolat in bunä parte de marile främintäri culturale ale Apusului.teascä. in chiliile lor sä inceapä munca de copiere a manuscriselor de evanghelii slave. cind procesul de asimilare a elementelor slave din tinuturile noastre se incheiase si cind din haosul evului mediu fi-a fäcut aparitia in lumina istoriei principatele noastre. rämine sträinä sufletului romänesc. Noi. intr-o vreme in care credintä religioasä era o puternicä realitate sufle. cind se deschide prin Polonia o fereasträ cätre Occident. Cäci dacä noi. Ortodoxia si slavismul nostru au format. politice si dinastice au sfirsit prin a ne alipi si mai strins de lumea ortodoxä a sudului dunarean bizantino-slav. care pinä la inceputul secolului al XI-lea erau incä pagini. o strinsä corelatie intre limba de bisericä si limba de stat: limba in care se oficia serviciul divin era in acelafi timp fi limba in care se redactau actele oficiale ale can. pinä la jumätatea veacului al XVII-lea. sub presiunea statului. abia iefi^i din haosul invaziilor. räspindirea umanismului fi a Renafterii. de rasä finicä sau slavä. si mai tirziu. in Räsärit greaca fi slava. cäci a avut consecinte din cele mai insemnate pentru destinele viitoare ale neamului.nismul. Occidentul sträbätuse timp de patru veacuri un drum destul de lung si de bogat in literaturä fi se ridicase pinä la Divina Commedie a lui Dante. Ea a fost fatalä pentru toatä cultura noasträ veche. cu toatä latinitatea fiintei noastre etnice. cehii.

la care adäugaserä citeva cärti de dogmaticä si de misticä. Lancelot. s-au multumit cu citeva cronografe. cu romanul lui Alexandru cel Mare. Am väzut intr-un capitol precedent in ce consta literatura slavilor suddunäreni. pe acele timpuri. care. ca dealtfel si la inceputul evului mediu occidental. iar din literatura de imaginatie a Bizantului au trecut numai citeva romane cu caracter popular. o limbä moartä. sä. dar care in epoca mtemeierii principatelor noastre ajunsese o limbä. . alimentatä.tiune.servicii incontestable. Literatura religioasä canonicä si apocrifä. cu o versiune a romanelor bretone Tristan si Isolda. In al doilea rind. din cultura Bizantului. acesta era orizontul literar pe. si in sfirsit cu citeva mistere religjoase. In patru veacuri de influente bizantine si de legäturi cu tärmurile italiene. invechitä. menite sä intäreascä credintä cea nouä in masele populäre. incepind povestea lumii de la crea. pe de o parte. prin profesiunea lor. literatura slavilor sud-dunäreni se imbogätise cu citeva cärti de florilegii. Din capodoperele literaturii clasice grecesti nu a pätruns nimic in literatura slavilor de sud. amestecau continuu elementul biblic cu cel apocrif si istoria veridicä cu fondul legendär al folclorului bizantin. asceticä. Prin legäturile coastelor adriatice ale Serbiei cu Venetia si cu cel eialte cetäti italiene. romane populäre bizantine si occidentale.liptice. slavii sud-dunäreni transpuseserä in limba lor in primul rfnd Sfinta Scripturä si cärtile necesare serviciului liturgic. prin mijlocirea croatilor. alipirea noasträ la cultura slavilor sud-dunäreni a restrins insä in chip simtitor orizontul vietii noastre literare. care zugräveau in colori vii antagonismul dintre cele douä tärmuri spre care se due sufletele oamenilor dupä moarte: iadul si raiul. din cultura Italiei. o cunoascä se sträduiau sä o invete. Mai intii. clerul. cronografe cu elemente apocrife si folclorice.doniei. care-1 deschidea poporului nostru adoptarea limbii slavone cä limbä de culturä. limba slavä in care preotii nostri sävirseau slujba bisericeascä era o limbä vorbitä in veacul al IX-lea in jurul Salonicului si in tinuturile Mace. citeva colectii de florilegii si citeva cronici sirbesti originale. de aceea singura clasä cultä era la noi. pe de altä parte. care nu prezentau mult interes pentru ei. cultura slavä care stätea la dispozitia clerului nostru era ea insäsi säraeä. De o deosebitä trecere s-au bucurat apoi la popoarele slave legendele apocrife privitoare la materia Vechiului si a Noului Testament si mai ales legendele apoca. Numai cei care erau tinut>. In locul cronicilor bizantine.

a zidit biserica. I Vestea despre sfintenia vietii ascetice din Muntele Athos ajunsese chiar ’ pinä in tinuturile nord-vestice ale Ardealului. nu numai al mänästirii Cutlumus. alta dupä Stefan Uros. egumenul Hariton. Dupä zidirea mänästirii." ■ Dupä Vlaicu-vodä. ci §i al lntrcgului Munte Athos a fost insä Xeagoe Basarab. astäzi dispärut. multi cälugäri romäni.. Afluxul cälugärilor romäni devine din ce in ce mai numeros si mänästirea incepe a fi recunoscutä in documentele postericare cu numele de „lavra Tärii Romänesti. patriarhiei din Constantinopol. fusese egumen al mänästirii Cutlumus si protos al Muntelui Athos. patriarhul ridicä in 1359 la rangul de mitropolit pe episcopul bizantin Iachint din Vicina. Acesti mitropoliti bizantini ai Tärii Romänesti innoadä si mai strins legäturile noului stat cu mänästirile Muntelui Athos. un oräsel in Dobrogea. pentru a se rezidi din temelie mänästirea Cutlumus.‘‘. Vestea despre märetia Bizantului ajunsese pinä la curtile domnilor noftri §i avem märturii contemporane din izvoare bizantine cä inainte de cäde. Recunoscätor pentru aceste daruri frumoase. Antim. protosul mänästi. Pentru a satisface aceastä cerere a domnului valah. pe douä cäi: religioase si politice. Munte. iar succesorul lui Hariton.rea . prädate si arse de pirati in acele vremuri de agonie ale imperiului bizantin. §i-i dä ca scaun de resedintä capitala de atunci a Tärii Romänesti. in frunte cu mitropolitul Mihail si ieromonahul Iacob. propune domnului sä fie im. Vlaicu-vodä. in Maramures. ctitorii principatelor noastre au cäutat. viitorul mitropolit al tärii. descälecätorul Moldovei. spune documentul. a rezidit din temelie mänästirea. si toate sfintele biserici le hränia“. trapezäria si chiliile si a däruit-o cu mosii din Tara Romäneascä. fiul lui Sas. regele Serbiei. Legäturile religioase cu Bizantul se continuarä si dupä moartea lui Iachint.Dar dincolo de granitele lumii slave sud-dunärene era acel Bizant a cärui strälucitoare civilizatie luminase evul mediu intr-o vreme in care focarele de culturä ale Romei vechi fuseserä stinse prin invazia barbarilor. Basarab däduse „nu putin". adaugä: „§i fu ctitor mare a toatä Sfetagora . si in toate laturile de la räsärit pinä la apus §i de la amiazäzi pinä la amiazänoapte . Curtea de Arges. din Ierusalim si din Sinai. Haritcn. legäturi directe cu Bizantul. despotul bulgäresc din Vidin. Docmentele descoperite recent la Muntele Athos ne dezväluie sprijinul acordat de domnii romäni pentru refacerea mänästirilor din sf. Era cetatea imperialä a Constantinopolului a cärei frumusete si ale cärei comori de artä uimise intr-atita lumea incit era cintatä in bilinele rusesti si in romanele courtois ale Frantei medievale.. iar fiul säu. Astfel Alexandru Basarab. In anul 1391 I se afla la Constantinopol Drag. Gavril. ale cärui fiice erau märitate. i-a fäcut castru de apärare.preunä ctitori: „saßev 01 Svo %ax iüou %TT|Top3. i-a Inältat turnuri de priveghere.rilor din sfintul Munte. una dupä Sracimir. El sträbätuse drumul pinä acolo — dupä cum afläm din gramata patriarhului Antonie — ca sä inchine ctitoria familiei lui. Radu cel Mare are si el o parte insemnatä in rezidirea mänästirii. se due in noua mänästire pentru a deprinde aco^p tipicul de viatä athonitä. Mihail din Peri. Printr-un instinct superior de culturä. dincolo de lumea slavä din sudul Dunärii si intr-o vreme in care nu se putea prevedea präbusirea Peninsulei Balcanice sub turci. dar marele binefäcätor. mänästirea Sf. — cum s-a väzut mai sus — a cerut patriarhului din Constantinopol un mitropolit. ^ La sfintirea mänästirii Curtea de Arges au fost de fatä toti egumenii Muntelui f. Athos in frunte cu protul Gavril. cäci urmasul säu. dupä ce insirä toate daniile fäcute de voievodul romän mänästirilor din tärile balcanice. Paralel cu aceste legäturi religioase merg $i legäturile politice.. este si el tot bizantin..

Cu aceasta se pune capät culturii strälucitoare a Bizantului. Präbusirea Constantinopolului a hotärit definitiv asezarea turcilor in räsäritul Europei.Constantinopolului sub turci. domnii no^tri i$i trimiteau copiii in marea cetate de culturä. Bizantul mort nu mai putea inviora literaturile sud-slave la care noi ne adäpaseräm si care. aceste frumoase perspective care se deschideau pentru cultura noasträ sub Mircea cel Mare sint in curind rupte prin invazia turceascä si prin cucerirea Constantinopolului. care s-a luptat cu atita vitejie. eie insele. Acela^i cronicar bizantin adaugä mai departe cä in luptele pe care bizantinii le-au purtat cu turcii. De aci caracterul atit de deosebit fatä de literaturile Apusului si. cind Bulgaria inträ in stäpinire turceascä. ultimul colt de stäpinire cre^tina. care puseserä piciorul in Europa. atit de medieval al literaturii noastre pinä in pragul secolului al XIX-lea. in acelasi timp. ca of it er in garda imperialä. intraserä in agonie.find cu anul 1498. din nenorocire. Dan. isi pierde inde. 49 .pendenta. la curtea impäratului bizantin loan al VIII-lea. Izolati de latinitatea catolicä a Occidentului prin ortodoxismul nostru. Incepind cu anul 1393. Cronicarul bizantin Duca ne spune cä unul din fiii lui Mircea cel Bätrin isi fäcea ucenicia armelor. noi continuäm sä vietuim timp de citeva veacuri din färimiturile unei culturi formate in plin evul mediu si care la inceputurile culturii moderne se stinsese. Dar. Abia intraseräm in zona culturii bizantine. si aceasta se stinse sub apäsarea turceascä. lipsite de sprijinul statului. incit impäratul i-a pus la fndemina una din cele mai mari coräbii ca sä se intoarcä in patrie. toatä Peninsula Balcanicä ajunge sub dominatie musulmanä. aceste legäturi directe cu Bizantul. a luat parte $i un nepot al lui Mircea. si sfir. in toväräfia unor tineri compatrioti. cind Zeta.

p. Bourguina.sicismului greco-latin. de strälucirea artelor §i literaturii in cetätile italiene. ca editori fi corectori de texte grecesti pe lingä tipografiile de curind intemeiate. unde. pätura intelectualä a Bizantului a apucat drumul exilului. Theodor Gaza loan fi Constantin Lascaris. II. incit modelele pentru literature nu mai sint cäutate in productiile anterioare ale evului mediu. arhitecti fi pictori. evangheliile ferecate in aur §i argint au fost rupte pentru ca sä scoatä aurul. a avut consecinte catastrofale pentru cultura popoarelor creatine din Peninsula Balcanicä. cu carac. Paris. pretindeau ei. Dimitrie Halcondylos. de echilibru si de armonie. cultura bizan. A^ezarea turcilor pe tärmurile Bosforului. icoanele sfinte au fost aruncate in foc pentru ca turcii sä-si fiarbä pe rugul lor carne. ci in literatura cla. 50 . intärind umanismul.tinä: aprofundareä clasicismUlui elin si idealismul filozofiei platonice.fiilor de curind mtemeiate. trad. incrucismdu-se cu preocupärile de intoarcere cat re clasicismul latin al veacului al XIV-lea. Ei au introdus in universitätile si in clasele aristo. greaca §i ebraica.CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE Cäderea imperiului bizantin §i a statelor sud-dunärene sub turci a pus capät literaturii bizantine din care se alimentau culturile slave ortodoxe a schimbat cu totul fata Räsäritului european. cu spiritul ei de maturitate. „In aceste zile fatale multe capodopere ale spiritului omenesc furä pierdute pentru civilizatie".cratice curentele de idei care inviorau. H istoire de l’empire byzantin.. unde Francisc I. Visarion de Niceea fi multi altii s-au asezat astfel in principalele centre de culturä ale Italiei. ca Leonardo da Vinci. spune unui din istoricii imperiului bizantin. cäci. sedus de eleganta aristo. 1 Cärtile au fost arse. O parte din ei tree in Franca.sicä. du russe par P. Picard. odatä cu näruirea imperiului roman sub 1 A. si a pus la cale inteme. inlesnesc aparitia epocii cunoscutä in literaturile Occidentului sub numele de Renastere. a adus la curtea sa din Paris poeti.craticä a societätii italiene.rile cetä^ii a ultimului impärat bizantin. O falangä intreagä de eruditi ca Marc Musurus. 344. din secolul al Xll-lea. dominatä de näzuinta intoarcerii cätre antichitatea cla. Impresionatä de aceste sacrilegii. A. A. loan Arghyropulos. cei mai multi s-au indreptat insä cätre tärmurile Italiei.terul lor romanesc si cu nota lor de frägezime copiläreascä. Unii cärturari bizantini s-au refugiat in insula Creta si cätre celelalte insule ale Arhipelagului.rire a umanismului. in epoca de inflo. Brodia. A. V a s i l i ev. ca preceptori in familiile nobile. incä inainte de cäderea Constantinopolului. dupä cäderea eroicä sub zidu. Atit de mare era entuziasmul epocii pentru clasicismul greco-latin incit reprezentantii noului curent considerau literatura evului mediu ca o literatura necioplitä. barbarä.ierea unui colegiu de profesori pentru aprofundarea limbilor vechi: latina. profesorul savantului Pic de la Mirandola. Studiul scriitorilor antici pasioneazä intr-atit societatea acelui timp. care se gäseau incä sub stäpinirea latinilor din cruciada a IVa. Aceste curente aduse de principalii reprezentanti ai culturii bizantine. pun capät in Occident filozofiei scolastice insuflatä prea mult de spiritul teologic si. de gustul ei pentru clasicismul grec si latin. 1932. erau cäutafi ca profesori in universitätile italiene. Acefti eruditi bizantini au adus cu ei in Occidentul Europei manuscrisele pretioase ale literaturii clasice grecesti §i le-au räspindit cu ajutorul tipogra.

unde erau cäutati. Inrudirea voievozilor nostri cu ultimele dinastii sirbesti si bulgäresti. De altä parte. Mangop. Numai in insulele rämase sub stäpinirea francezä si venetianä mai pilpiia incä o viatä literarä proprie. au fost nevoite sä-si caute altä patrie. limba bizantinä. Cucerirea turceascä s-a infäptuit pe cind se desfäsura faza initialä din procesul de formatie si evolutie al organizärii lor sociale si culturale. fiindcä sustinuserä räzboiul sfint impo. la noi si-au gäsit limanul de adäpost. sint rupte.triva päginilor. Stefan cel Mare insusi se inrudea prin una din sotiile sale. cultura se stinge.teptind si tinind treaz interesul pentru vechea literatura greceascä. concentratä de aci inainte in jurul patriar. cu timpul. Dar. Maria de. tineretul despärtit cu sila de pärinti si strämutat in Asia-Micä. urmärite de turci. sotia lui Neagoe Basarab. Cu cäderea Constantinopolului. crescu. vechile legäturi culturale si literare dintre Occident si Orient. cultura si literatura bizantinä se incheie. o parte din ea a trecut la mohamedanism. au avut partea lor de muncä in asezarea temeliilor Renasterii. parasite de luminile acestora si inundate de puhoiul turcesc. sub stäpinirea musulmanä. Nimicirea independentei politice a pus capät si acestei evolutii abia incepute. ei reluarä firul tra. despina Elena. era cu totul deosebitä de cultura crestinä a Bizantului si a Occidentului. Dupä cäderea Peninsulei Balcanice sub turci.arta compozitiei. au reprezentat in literatura timpului o adevä. ln ^ärile noastre pribegii au fost primiti cu generoasä ospitalitate. Orase ca Trapezica.tä si märitatä in Moldova cu Petru Rares. fuseserä inmormintate in ruinele lumii antice si artele frumoase. care erau pirghiile de sus. Cu deosebire pätura conducätoare.tinere ale statului. incepe sä se schimbe tot mai mult si ia aspectul unei limbi deosebite: este greäca modernä. cäruia turcii ii concedascrä o parte din drepturile impäratilor bizantini asupra credinciosilor lor.ratä renastere.loviturile barbarilor. Tot atit de fatalä a fost invazia turceascä si pentru literatura statelor slave suddunärene. cultura adusä de turci in Europa. o rudä mai tinärä sau chiar sora despinei Milita. Cruzimea cu care turcii au inäbusit näzuintele de libertate ale popoarelor slave a räscolit adinc sufletul maselor populäre. Astfel cärturarii Bizantului. In aceste noi conditii politice si sociale. precum si comunitatea de credintä religioasä a cultului divin in formele limbii slavone erau imprejuräri prielnice pentru aceastä migratiune. bisericile transformate in geamii sau in grajduri — asemenea represiuni singeroase au ingrozit populatia si au introdus panica in rindurile ei. dar si acestea au cäzut. precum: despina Milita. stabilite dupä cruciada a IV-a prin stäpinirea francezä si venetianä in imperiul bizantin. emigrati in Occident. pierzindu-si coeziunea ei. cu manuscrisele in care se aflau comorile de cultura ale strämosilor lor. deosebindu-se fundamental de predecesorii lor si prin subiectele tratate si prin. in limanurile bizantine. Ca sä scape de urgia turceascä.hului. intemeiatä pe culturile asiatice si in bunä parte pe cea persanä si arabä. Inspirindu-se din modele latine si eline. nobilimea si clerul. altä parte a renuntat la bunurile strämosesti si a luat drumul exilului. fruntasii orasului mäceläriti in b'isericä. se desfäsura de acum pe o linie nouä. des.ditiei clasice si. Pe tronurile principatelor noastre s-au urcat ca sotii ale voievozilor romäni si citeva reprezentante din aceste ultime vlästare ale familiilor domnitoare din Serbia. Emigrarea päturii conducätoare a popoarelor slave — nobilimea si mai ales clerul . pe cind Occidentul se folosea de munca si cultura cärturarilor greci. arse pinä in temelie. . Viata poporului grec. Si cum singurele state ortodoxe din vecinätate care mai pästrau incä autonomialor erau principatele romäne. cu ultima dinastie sirbeascä.

cu silistea Bahnei". Iacimirskij. care fusese lucrat de „cälugärita Eufemia. a ridicat mänästirea Vodita. care in cälugärie se numea Eupraxia". ln 52 . Näscut la Prelep dintr-un tatä grec din Castoria fi dintr-o mamä sirbä.. la hramul mänästirii. prin care ni se spune cä domnul romän „dupä indemnare dumnezeiascä . sä-si aleagä staretul. care isi fäcuserä ucenicia in atmosfera de misticism fi de culturä a Muntelui Athos. cite 1 000 de perperi. cu sprijinul lui Vlaicu-Vodä. iar cu munca lui Kyr Nicodim fi a fratilor lui a zidit fi a zugrävit mänästirea“. mänästirile Vodita fi Tismana.. odäjdii scumpe. ajutind sä se impace conflictul dintre patriarhie fi bisericä sirbeascä. el imbräcase de timpuriu rasa monahalä in Muntele Athos.MÄNÄSTIRILE. imbracäminte si 12 päturi. maje de cearä. brodatä cu fir. care. Pentru ca munca lor de culturä sä se poatä sävirfi nestingheritä. Aceasta grijä deosebitä pe care domnul o pune la intemeierea si consolidarea mänästirii se explicä prin faptul cä. spre a scäpa de dezastru. pribegii slavi au luat cu ei. In acela^i document domnul mai rinduieste ca nimeni dintre urmasii sai sä nu se amestece in administratia interioarä a mänästirii. Cel dintii dintre aceftia a fost Nicodim. Nicodim era originär din Macedonia sirbeascä. refugiati pe plaiurile noastre. Astfel se explicä acele manuscrise slave din veacul al XIII-lea pe care le-a aflat in vechile noastre mänästiri si pe care le-a descris in catalogul säu de manuscrise slavonefti din bibliotecile romänesti un invä^at rus. pe care o intelegea numai clerul si pisarii din cancelariile domnesti. pe lingä odäjdiile fi ©doarele necesare. ci cälugärii insisi. Nicodim isi cäutase impreunä cu ucenicii säi un adäpost la noi fi aci. comorile lor de culturä: manuscripte. icoane. Deosebit de aceasta. Siliti sä se expatrieze. mänästirile erau singurele institutiuni de cärturärie. §i Vodita cea mare pe amindouä laturile cu nucii. impäräteasa Serbiei si de fiica acesteia. §i tot pe aceastä cale a ajuns la mänästirea Putna un aer vechi cu inscrip^ie greceascä. care au devenit adevärate focare de culturä ale trecutului nostru. Mai tirziu a intervenit chiar intr-un moment critic al vietii religioase a poporului sirb. dupä cum vom vedea mai pe larg in capitolul urmätor. si pe Dunäre de la 8 värfii venitul domnesc si toatä viltoarea din mijloc cu toate. ascultind pre cinstitul intru cälugäri Nicodim . incit patriarhia aruncase anatema asupra bisericii sirbefti. s-a stabilit in Tara Romäneascä fi a zidit. Ni s-a pästrat actul de danie al lui Vlaicu-Vodä — cel mai vechi document intern — cätre mänästire. au reorganizat viata monahalä la noi. dupä chibzuinta lor. conflict care ajunsese afa de departe. cu a lui < a domnului) cheltuialä fi däruire .. pe fiecare an. sub Vlaicu. a introdus la noi normele de viatä monahalä fi tradi^iile de culturä ale cälugärilor athoniti. intemeind mänästiri trainice de piaträ. intr-o vreme in care limba de culturä a neamului era o limbä sträinä. mofii: „satul Jidoviftita fi eite gälete vor fi de la satul lui Costea Topolnita. el mai däruieste. domnul le däruiefte. casuri. aere. din casa domneascä.. care ifi fäcuse probabil ucenicia la mänästirea Hilandar din Muntele Athos. precum §i burdufuri de brinzä. Cälugärii slavi.. incä inainte de dezastrul din Cimpia Mierlei (1389).Vodä (1364—1374). cu livezile si cu Terovätul.. FOCARE DE CULTURÄ — va contribui. Nicodim. ce duce la podul cel mai de sus la Ru$ava. la intärirea culturii in forma slavonä in tärile noastre. §i Dunärea de la povirniful Orehova.

miniaturi si initiale colorate frumos in bronz.cutiunii sale. pergament. pentru slava lui Dumnezeu si pentru mintuirea sufletului lor. era in acelasi timp =i un caligraf de mare talent.arhalä a läca^urilor de reculegere sufleteascä. El a fost mare dascäl al bisericii moldovenesti. Sub imboldul primit. de episcopi si de egumeni. de origine din Tirnova. In evolutia miniatu. scriitor de seamä. In sufletul celui care plätea cheltuielile si in al artistului care indeplinea munca de migä. Erau florile evlaviei crestine pe care sufletele romänesti ale veacurilor trecute le-au adus ca prinos Domnului. in a doua jumätate a secolului al XVI-lea. de boieri §i de negustori. ori. verde. in mänästiri se aflau §coli in care se putea inväta limba slavä si. infelegeau sä indeplineascä o faptä crestineascä. rosu.risticei din marea slavoneascä a Räsäritului ortodox care ne inconjura. cu o notä de „Popa Nicodim . sau hirtie adusä din fabricile Venetiei.manästiri se aflau bibliotecile de manuscrise slave aduse de fugarii sud-dunäreni. munca de artä sävirsitä pe pämint romänesc de anonimi cälugäri „robi ai lui Dumnezeu“ reprezintä o treaptä superioarä si ea a servit in secolele al XV—lea si al XVI-lea de model vecinilor nostri ortodocsi de la räsärit. Cheltuielile pentru procurarea materialului — chinovar. impodobindu-le cu viniete. iar socotit de la inceputul lumii 6913 < = 1405 Normele si traditiile vietii culturale din sf. in sfirsit.. in mänästiri se inväta ?i arta caligrafiei. In linistea patri. in aceste timpuri premergätoare tiparului. din porunca robului lui Dumnezeu ieromonah Ieremia egumen“. din fabrica de hirtie a lui Hans Benkner. caligraf protopop Ion Sirbul". „ln a doua jumätate a secolului al XV-lea si la mceputul secolului al XVI-lea — spune Iacimirskij — stilul moldovenesc . un puternic avint. cälügäri harnici copiau cu räbda. De la el ne-a rämas o frumoasä evanghelie. CALIGRAFI §i MINIATURISTI. impodobitä cu miniaturi §i viniete. care era un cälugär de o culturä aleasä pentru timpul lui.lealä nu intra nici un gind de desertäciune omeneascä. De aceea multi dintre cei ce s-au muncit sä. a scris acesf sfint tetraevanghel in sfintul locas Deal. Nicodim insusi.re. fiindcä se indeletniceau cu copierea si räspindirea manuscriselor necesare cultului divin intr-o epocä in care tiparul nu era incä cunoscut. colori. Aceste opere mchinate sfintelor altare reprezintä in cultura si arta romäneascä a secolelor XV—XVII aportul cel mai pretios. Arta caligrafiei capätä astfei si la noi. ale Sileziei. ci o recunosc insisi invätatii rusi. ci totul se sävirsea pentru slava lui Dumnezeu. predicator la curtea lui Alexandru cel Bun si egumen al mänästirii Neamtului. Caligrafii erau in mare vazä. negru si albastru. textele Sfintelor Scripturi. de la Brasov — erau suportate de domni §i de mitropoliti.copieze si sä ilustreze cu miniaturi si frontispicii colorate manuscrisele nici nu si-au semnat numele. asociindu-se astfei la o operä necesarä sfintelor altare. monah Silion. prin ucenicii lui Nicodim. in al §aselea an al perse. Un rol important pare sä fi jucat aci cälugärul bulgar Grig ore Tamblac. care aduseserä si acolo traditiile de muncä ale monahismului athonit. trimis de patriarhia din Constantinopol la Suceava ca sä refere asupra cererii lui Alexandru cel Bun de a se intemeia o mitropolie in Moldova.. se incepe in Moldova opera pioasä de copiere a manuscriselor religioase. N-o spunem numai noi aceasta. mai tirziu. scrisä pe pergament. care. Munte au fost introduse apoi si in Moldova. iar cei ce au cutezat sa-^i insemne numele au fäcut-o cu multä umilintä: „Prea päcätosul si netrebnicul si umilitul si blestematul caligraf. „Am scris eu päcätosul si cel din urmä intre preoti.

a. garoafe. aspide s. alcätuite totusi din linii fine care se impletesc in formä de romburi. crini.listilor sau al marilor liturgisti. imbräcat in 54 . Un deosebit farmec il dädeau manuscriselor miniaturile care deschideau textul si care erau imprästiate in cuprinsul marilor diviziuni ale scripturilor biblice si liturgice. ochi albastri. De multe ori aceste trei tipuri de frontispicii se combinä armonios intre eie. incheindu-se sus cu o cruce päzitä de lei sau de aspide. foarte variate ca desen si colorit. altele botanice. ursi. pasäri sau animale reale sau fantastice: vulturi. uneori si al mitropolitilor care porunciserä copierea si iluminarea manuscrisului. de cercuri. multe zoomorfice. care la timpul lor au fost däruite vechilor mänästiri de domnitori si ierarhi si care acum impo. päuni.näuti — infätiseazä pe marele domnitor. chipul evanghe. lalele. Eie infätisam —.dobesc cele mai bune biblioteci de manuscrise“ (trad. cu plete blonde.adesea pe un fond bronzat sau pe un rosu de purpurä — in chenare de portaluri impodobite cu flori. si o alta de la biserica Sf. d-nei Piscupescu). de acele manuscrise luxoase moldovenesti. balauri inaripati. Paginile care deschideau un capitol erau impodobite cu frontispicii. alcätuite din flori stilizate: lujere. däruitä de marele armas Danciul si de Radul Postelnicul mänästirii Gura Motrului. Evanghelia scrisä in 1473 din porunca lui Stefan cel Mare pentru mänästirea Humor —■ pästratä azi in mitropolia din Cer. Acestea. Nicolae din Chilia si scrisä in 1593 si ferecatä in 1644 de Matei Basarab.predominä si in manuscrisele rusesti. Intr-un manuscris in care se aflä o evanghelie scrisä in Craiova la 1583 de protopopul caligraf loan Sirbul. ori umbritä de flori si de päuni. dar toatä frumusetea manuscriselor o alcä.tirii. lei. se gäseste pe o paginä portretul domnului in picioare. miosotis. de dreptunghiuri. se pot reduce la trei tipuri principale: unele erau geometrice. dar aci totul iese oarecum tipätor si mizgälit si ornamentatiile rusesti stau foarte departe de modelele lor. protectoarea mänäs.tuia decorarea. cu pletele si barba albä. corbi cu crucea in gurä (stema Tärii Romänesti). Textul era copiat cu panä de giscä cu rosu si cu negru intr-o caligrafie care era ea insäsi o operä de artä. scene din viata Mintuitorului sau chiar chipul voievozilor sau al boierilor. oferind in genunchi evanghelia copiatä Maicii Domnului.

Pe timpul säu si din porunca lui. Modelele pentru ornamentarea manuscriselor veniserä din Bizant. De o deosebitä varietate era ornamentarea literei initiale cu care se incepea un capitol. unde. mare bäneasä a Craiovei. de sepale si de flori. Cel mai vechi caligraf miniaturist in Tara Romäneascä a fost cälugärul sirb Nicodim. pe Spiridon iero. evangheliar greco-slavon. pästrat inainte de räzboi in Muzeul de antichitäti. pästrat acum in mitropolia din Cernäuti. sub care se vede rochia argintie cu flori si riuri verzi si cu dungi aurii pe poale.rati artisti in mestesugul impodobirii manuscriselor. care ne-a läsat intre altele un frumos evangheliar slavon. O deosebitä inflorire a avut arta miniaturii in vremea lui Stefan cel Mare. copia un evangheliar slavon pentru mänästirea Zografu din Muntele Athos. pelicanul care isi sfisie pieptul pentru ca din sing eie lui sä-fi hräneascä puii. Dintre mitropolitii ulteriori ai Moldovei. de pildä. märitä mult. iar pe altä paginä. ctitorul mänästirii Tismana. pästratä acum in Biblioteca din München. Litera. care suferise in aceastä privintä influenta artei asiatice. Moldovei. pe Teodor M[i]ri§escul. copiat si ornamentat in 1405. cu cheltuiala Cätälinei. Asa. sau aspide — motiv imprumutat din acelasi Fisiolog — serpi uriasi care numai cu privirea inveninatä pot ucide vietätile de la distantä. Prima scoalä de caligrafi miniaturisti pare sä fi inflorit in mänästirea Neamtu. Eie fuseserä aduse din Muntele Athos prin cälugärii slavi si greci. ursi. in 1502. ajunsä acum in mänästirea Sfintul Sava. care ne-a läsat o cronicä in versuri grecesti a evenimentelor petrecute in Tara Romäneascä intre anii 1602—1618. o evanghelie greceascä. lei. in marile mänästiri atunci intemeiate. aflat acum la Moscova. si pe Filip ieromonahul. dar si prin impulsul dat culturii. Viteazul domn a tinut sä vesniceascä numele säu nu numai prin strälucirea armelor si prin tenacitatea cu care a apärat pämintul.monahul de la care se cunoaste un evangheliar slavon. cälugärul Gavril Urikovici — in care N. Si in vechea mänäs. ca de exemplu Melania din Leontopol.boiului la Moscova. imaginea Mintuitorului din Fisiolog. pripäsiti in tärile noastre. Intre caligrafii si miniaturistii sträini care au lucrat in tärile sau pentru tärile noastre se gäsesc si femei.tire de la Neamtu gäsim in 1493 un caligraf de talent.mantie imblänitä de brocard cu fir de aur peste costumul inflorat cu fir de argint. imbräcatä ca si sotul cu aceeasi manta blänitä cu fir. era aleätuitä din. portretul doamnei Elina purtind peste invelisul alb al capului cununa domneascä. ori cuprindeau intre liniile ei pasäri si animale reale sau fantastice: päuni. ln Moldova. care si-ar fi transcris numele in formä slavonä ■— copia din porunca lui Alexandru cel Bun si a sotiei sale Marina un. pe un fond albastru. Intre cälugärii greci pripäsiti la curtile domnilor nostri unii erau adevä. care ne-a läsat un evangheliar. rosu sau bronzat. lucrau numerosi artisti ai scrisului. meritä sä fie amintit aci ca un •caligraf de mare talent Atanasie Crimea sau Crimcovici. linii si spirale care se intretes in forme de vrejuri sau de petale. Astfel in mänästirea Putna gäsim pe Palade monahul de la care ne-a rämas un evangheliar care se pästreazä in biblioteca mänästirii. Nicodim. mai ales a celei persane si a celei armene. dar transportat in zilele de restriste ale räz. de unde nu ne-a mai fost restituit.. cel mai vechi caligraf si miniaturist pare sä fi fost Grigore Tamblac. in 1429. care a impodobit ctitoria lui de la Dragomima cu citeva din cele mai frumoase produse ale 55« . Matei Mitropolitul Mirelor. dar manuscrisele atribuite lui de Iatimirskij sint de fapt ale lui Gavril Urikovici. care a lucrat in 1493 o evanghelie. In mänästirea Humor afläm lucrind in 1473 un alt caligraf. a copiat in 1610. care. Iorga vede un reprezentant al familiei Ureche.

pe vremea lui Vasile Lupu. amindoua in sfintul Munte. Un minunat evangheliar copiat si impodobit cu miniaturi din porunca lui. Cälätoriile fäcute in anii din urmä de d-1 Marcu Beza au scos la ivealä un pretios material de manuscrise cu miniaturi imprästiate pe aceasta cale in tot Orientul grecesc: in mänästirile din Muntele Athos. Unul dintre cei mai generosi domni in aceastä privintä a fost xnsu^i Stefan cel Mare.voltärii frumoase pe care o luase arta caligrafiei si a miniaturii la noi. Astfel de donatiuni au fost numeroase.■caligrafiei si miniaturii romänesti. impreunä cu ajutoare de bani. care copiazä in 1574 un evangheliar pentru Petru Schiopu si fiul säu Marcu. Fiica lui Petru Rares. mutindu-si rosturile vietii monahale in Muntele Athos. doamna Chiajna. la Sisatovac. la Milesevo. däruind-o cu mosii din Basarabia. trimi.si altii. Manuscripte romänesti cu miniaturi din vremea lui Stefan cel Mare se gäsesc pinä in Cetinje din Muntenegru. incheia in mänästirea Zografu. ca: Radu Dräghici din Mänicestii judetului Teleorman. din arhipelagul grecesc. din Ierusalim. la 1545. cu chipul donatorilor. sau Popa Ion Sirbu. mänästirii Dionisiu din Muntele Athos un evangheliar ferecat in aur §i argint. altele de la diferiti domni se gäsesc :in mänästirea Krusedol (din vremea lui Mihai Viteazul). §i sotul ei. Asa. urmind pilda tatälui säu. Turdeanu in Serbia au invederat cit de intinsä a fost generozitatea romäneascä §i in aceasta directie. Studenica fi multe altele. Hopovo. Si in Tara Romäneascä au fost caligrafi iscusiti de la care ne-au rämas manuscrise impodobite frumos cu miniaturi. fiul lui Ursu dintr-un neam de hatmani. relativ linistite. Studii intreprinse de d-1 Em. in ajunul Cräciunului din anul 1639. sä continue acolo munca de glorificare a domnului prin arta scrisului. Merita sä fie subliniat fi aci — ca o träsäturä a poporului romänesc. care luase sub ocrotirea sa mänästirea Zograful din Muntele Athos. din porunca ieromonahu- :56 . cind gustul pentru migalä si frumos se vädeste si in hrisoavele scrise in cancelaria domneascä. Se intimpla uneori chiar ca unul din iscusitii caligrafi ai tärilor noastre. care lucreazä la Craiova din porunca lui Mihnea-vodä. ale lui Matei Basarab si Vasile Lupu §i mai ales in vremea lui Brincoveanu. care ln tot cursul atit de dramatic al istoriei sale a compätimit cu suferintele vecinilor— gindul cre^tinesc al domnilor. de ieromonahul Filip. Petru Rares. mitropolitilor si boierilor no§tri de a trimite. sau mitropolitul Anania de pe vremea lui Matei Basarab . in 1502. de exemplu. a däruit si el o frumoasä evanghelie mänästirii Xeropotamul si o alta mänästirii Vatopedi. $i manuscripte copiate frumos mänästirilor obidite sub apäsare turceascä din sud-räsäritul Europei. din Siria. Introducerea tiparului in tärile noastre a dat o loviturä puternicä dez. Totusi ■ea reinvie in epocile domniilor. Chiril Hluboceanu.teau in dar. a fost däruit mänästirii Zografu din Muntele Athos si se pästreazä acum in Biblioteca Na^ionalä din Viena. un cälugär moldovean. Mircea Ciobanul. la Remetea.

in vara anului urmätor un mineiu pe luna mai.torului in infern pentru a sfärima lanturile robiei §i a mintui din impärätia. Citeva din capodoperele miniaturii romänesti impodobesc azi marile biblioteci ale Apusului. Chenarele omamentelor.lui Paisie. iar la sfirfitul anului 1640. in care se amestecä adesea motive apocrife. 7* 20„ 119. pe care Brincoveanu o däruia in 1697 mänästirii din insula Patmos. 1 V. Desi e sigur cä mesteri iscusi^i in legätura cärtilor se aflau in marile centre de viatä romä. una din cele mai vechi legäturi din cite cunoastem pinä acum. lucratä cu cheltuiala domnului Iere. pe alta. ca acel „Ioachim. aflatä acum la mänästirea Sinai din Siria. totusi chenarele in care este incadratä. se gäse^te in Biblioteca Imperiala din Viena. Pe prima copertä e säpatä in aur scena coboririi Mintui. totusi e probabil cä si in mänästiri se gäseau cälugäri legätori de cärti. so|ia lui Petru Rares. a evangheliei däruitä in 1519 mänästirii Bistrita de marele jupin Marcea si de sotia sa Marga. erau legate in scoarte de lemn. chipul mitropolitului Crimea $i al domnului tärii. 3T . Meritä apoi o mentiune specialä legäturile care imbracä splendidele manuscrise cu miniaturi ale mitropolitului Crimea. care sint prin migala lor o minune de artä. pe dosul unei evanghelii copiatä de mitropolitul Ungrovlahiei Luca in 1516. Evangheliarul copiat in 1429 de Gavril Urikovici se aflä tocmai in Biblioteca Bodleiana din Oxford. copiat din porunca lui §tefan cel Mare pentru mänästirea Zografu. un apostol. in coltul din dreapta si din stinga al scenei cu coborirea Mintuitorului in iad. Manuscrisele. pe coperta unei evanghelii a doamnei Elena. caligrafiate frumos si impodobite cu splendide miniaturi. p. In Biblioteca Academiei Romane se gäsesc cärti din epoca lui Coresi legate in aur si argint. zlätarul din Suceava". mi^carea personal elor. Urme romänesti in räsäritul ortodox.nirii — „cu moartea pre moarte cälcind“ — se gäseste imprimatä foarte adesea in aurul sau argintul copertelor de evanghelii. ca bunäoarä pe legätura unei evanghelii grecesti din 1598. Unele ne dau. Aceastä scenä simbolicä a jertfei lui Hristos pentru mintuirea ome. dis. ve^nicului intuneric pe primii oameni. M a r c u B e z a. evanghelia pe care acesta a däruit-o bisericii din cetatea sa.pozitia grupului. iar scenele biblice. desenul dau fiecärui exemplar o indi. ori ferecate in aur sau argint.neascä ale trecutului. apar in coltul de jos din dreapta sau din stinga si chipurile donatorilor. aflatä acum la Ierusalim. ^i pe aceea a lui §tefan Rares. scenä inspiratä din evanghelia lui Nicodim. LEGÄTORI DE MANUSCRISE §1 CÄRTI. pot sta cu cinste aläturi de cele mai frumoase exemplare ale Occidentului.mia Movilä ^i a sotiei sale Elisaveta. sint de o rarä frumusete §i finete. De§i scena este aceeasi. a cärui „minä de tarinä“ a ferecat in argint pentru Gheorghe Izlozeanu. de pildä. Ieremia Movilä. aceea. o psaltire. säpate in piele sau in metal pretios. un altul copiat in 1492 a ajuns in Biblioteca din München. In legäturä cu arta miniaturii a inflorit in umbra mänästirilor noastre si arta legätoriei. ambele la Ierusalim1.. imbracate in piele sau in atlas. un evangheliar. pircalabul din Hotin. in scenele biblice. Citeodatä.vidualitate aparte. lata.

BIBLIOTECI. In mänästirile noastre se aflau pe timpuri biblioteci bo- gate, care insä, in viltoarea vremurilor, s-au imprästiat si pierdut. Numai citeva mänästiri, ca Neamtu, bunioarä, mai pästreazä ceva din zestrea culturalä de altädatä. Multe rämäsite din aceasta viatä de cultura mänästireascä au trecut granita, chiar sub ochii nostri — e destul sä amintim cazul crono- grafului lui Moxa, pe care profesorul rus Grigorov l-a cumpärat in Bucuresti si l-a dus la Moscova, sau evangheliarul cu miniaturi al lui Nicodim, trimis in timpul räzboiului la Moscova si rämas acolo. In mijlocul indiferentei generale, Academia Romänä, pretuind importanta manuscriselor slavonesti pentru luminarea unei epoci destul de interesantä din cultura veche romäneascä, dar, din nenorocire, prea putin cunoscutä, a inceput sä le adune. Depozitul ei numärä pinä acum 650 de manuscripte, inventariate sumar de regretatul slavist I. Bogdan si copiate intrun catalog scris de d-1 Iuliu Tuducescu. Cercetarea aprofundatä a acestor texte -ridica probleme din cele mai inte- resante. In primul rind eie ne ajutä sä determinäm curentele slave care s-au inerucisat in cultura romäneascä din veacurile al XVr-lea si al XVT-lea. Färä sä anticipäm o concluzie pe care numai un studiu aprofundat ar putea-o da, observäm totusi, dupä datele inventarului, cä pinä in secolul al XVI-lea textele slave din tärile noastre sint de redactie mediobulgarä si paleosirbä, in Moldova predominind influenta mediobulgarä, in Muntenia cea paleosirbä. In nordul Ardealului apar si texte de redactie ruseascä, probabil ucraineanä. De la sfirsitul secolului al XVI-lea, adicä dupä cäsätoria lui Stefan cel Mare cu Eudoxia, sora cneazului Simeon Olelkovici din Kiev, si mai ales din epoca lui Vasile JLupu si Matei Basarab, cind se intinde in principatele romänesti influenta kievianä a lui Petru Moghilä, incep sä aparä in Muntenia si Moldova ?i texte de redactie ruseascä. Un in teres deosebit il infatiseazä apoi, prin vechimea ei, psaltirea in slava bisericeascä, copiatä pe pergament din porunca lui Branko Mladeno- vici in 1346, cunoscutä in lumea slavistilor prin descrierea lui Fr. Miklosic si folositä de Iagic in editia data de el Psaltirii din Bologna (nr. 205)1; dar mai ales o serie de texte in redactie paleosirbä copiate pa pergament incä din veacul al XIII-lea, precum; o evanghelie (nr. 4), un apostol (nr. 20) si douä foi in interiorul scoartelor unui manuscript adus de la mänästirea Neamtu. Prezenta unor asemenea texte, anterioare intemeierii principatelor, in mänästirile romänesti nu poate fi un fapt banal, fiindcä dacä unele pot fi si achi- zitiuni tirzii, altele au fost aduse de valul cälugärilor slavi sud-dunäreni care si-’au päräsit patria in fata invaziei turcesti. Aceste manuscrise slavone aduse din sudul dunärean constituiesc primul fond al vechilor biblioteci mänästi- resti din tärile noastre. Citeva exemplare deschid o perspectivä interesantä asupra circulatiunii textelor si copistilor in cuprinsurile romänesti. Un manuscript de evanghelie (nr. 204) in mediobulgarä a fost copiat in 1651 de „Vasile Bosie, dascälul din Tara Moldovei'', din porunca boierului Radu, marele comis, care l-a däruit apoi mänästirii Cozia. Un molitvenic (nr. 32) copiat in Moldova, proprietate a unei biserici cu hramul Sfintul Nicolae, a fost gäsit tocmai in comuna Sin- giorgiu din Ardeal. . Alte manuscripte dezväluie un colt din viata dramaticä a culturii romänesti: un minei pentru särbätori, cäzut in miinile turcilor, a fost cumpärat la 25 noiembrie 1620 de uricariul Lucaci si däruit mänästirii Vizantia din Moldova (nr. 49). . Cit priveste cuprinsul, textele sint foarte variate. Mai intii, cum e firesc, multe evanghelii si texte liturgice; apoi scrieri patristice si opere ascetice; vieti 1 Vezi si descrierea lui A 1. O d o b e s c u , in Revisti roynänä, I, 1861, p. 709 — 725. 38

de sfmti — mineie — si patericuri schitice, adicä vieti de asceti, unele de origine bizantina, ca Lavsaicul lui Paladie din secolul al IV-lea, sau Limo- nariul lui loan Moshos din Sinai (secolul al VIII-lea) — altele de origine ruseascä, precum Prologul lui Dimitrie, mitropolitul Rostovului (1689—1705). Aläturi de texte religioase sc- gäsesc si colectii de legi, precum Pravila mare- sau Nomocanonul lui Mihail Vlastaris, in redactie mediobulgarä, copiat de monahul Ghervasie pe timpul lui Stefan cel Mare, la 1472 (nr. 131); o colectie de legi cu caracter monahal, al cärui text stä la baza Pravilei de la Govora a lui Moxa, colectia copiatä din porunca mitropolitului Theofan al Moldovei la 1618. 0 altä serie de texte din Biblioteca Academiei apartin istoriografiei, precum: Amartolos din secolul al XVI-lea (nr. 320); Manasses si Vrienios (nr. 147) $i, in sfirsit, citeva romane populäre, ca Varlaam si Ioasaf in redactie mediobulgarä din secolul al XIV-lea, la care e de adäogat si cea mai veche versiune a Alexandriei copiatä in mänästirea Neamtu. Pe linga aceasta zestre a culturii slavone räsäditä pe pämint romänesc, mai gäsim in colectia Academiei Romäne si creatiuni romänesti in limbä slava, ca: analele de la Putna; o copie de pe cel mai vechi pomelnic romänesc — de la Bistrita — inceput in 1407, cu numele domnilor Moldovei si al doamnelor lor, cu al familiilor domnitoare inrudite din Tara Romäneascä, cu al mitropolitilor, episcopilor...; imnuri religioase create de Filothei monahul, fost logofät al lui Mircea cel Batrin (nr. 209); in sfirsit, citeva opere ale mitropolitului kievian Petru Moghilä, vlästar de domni moldoveni, si o viata a sfintului loan cel Nou de la Suceava, opera a lui Grigore Tamblac. Ceea ce avem azi este o slabä rämäsitä din ceea ce a lost odinioarä cultura slavä in mänästirile noastre. Vestea despre bogätia bibliotecilor noastre trecuse inca din timpurile vechi granita. In 1556 tarul Ivan cel Groaznic, avind nevoie de o sintagmä cu materia asezatä dupä ordinea literelor chirilice, trimitea dupä exemplare in Moldova lui Alexandru Läpusneanu.1 Si marele mitropolit al Kievului, Petru Moghilä, cäuta manuscrise pentru tipäriturile sale in mänästirile romänesti. . scolile. Din numeroase notite pästrate pe filele manuscriselor vechi rezultä cä cei mai de seamä cärturari si copisti ai veacurilor trecute s-au format in scolile din mänästiri: Bistrita, Neamtu, Putna, Voronet, Slatina, Sucevita din Moldova; Tismana, Cozia, Bistrita din Oltenia; Dealul, Govora s.a. in Muntenia. Mänästirile erau depozitarele de culturä slavonä si, intr-o vreme in care serviciul divin si actele de cancelarie domneascä se redactau intr-o limbä sträinä — moartä — era firesc ca viitorii clerici fi dieci sau pisari sä deprindä rudimentele de instructie slavonä in scolile mänästiresti. Din aceste fcoli au iefit in bunä parte vechii dieci de cancelarie — care poartä nume romä- nefti, ca: Otel, Oantä, Lupul, Vulpas, Buzdugan, Cätelean, Ion Marjire — pisarii lui Petru Rares, Musat si Cräciun, pisarii lui Mihai Viteazul. Instructia in mänästiri avea desigur un caracter religiös si ea se va fi märginit la scris fi citit, la deprinderea limbii slavone pe textele Sfintelor Scripturi fi la cintärile bisericesti. La aceste scoli veneau, pe vremea lui Alexandru Läpufneanu, in Moldova, sä invete cintärile, dascäli si dieci ruteni din Przemysl fi din Lwow2, intr-o vreme cind biserica ortodoxä era amenin- tatä in Galitia de propaganda iezuitä. Pentru uzul copiilor care invätau o limbä sträinä si pentru nevoile celor ce tälmäceau din limba slavonä in limba romänä, s-au alcätuit cu vremea si dictionare slavo-romäne, cum este dictionarul lui Mardarie de la mänästirea Cozia, alcätuit pe la anul 1649, sau al lui Mihail Logofätul din Tirgoviste, scris pe
1 I a c i m i r s k i j , CjiaBflHCKHH H pyCCKHfl pyKOnHCH PyMbIHCKHXT> BHÖJIHOTeKt, p. 288.

2 H u r m u z a c h i , Documente, I, p. 209.

39

la 1678.

. mänästiri erau si ateliere de broderie reli- gioasä, din care a iesit o intreagä artä minorä de o rarä frumusete dar care, din nenorocire, nu ne este cunoscutä in toate detaliile ei. Un studiu recent al d-lui Emil Turdeanu despre epitafele moldovenefti in secolele al XV-lea si al XVI-lea aruncä o luminä vie asupra acestei laturi din viata artisticä a vechilor noastre mänästiri. §i aici modelele veneau din Bizant, prin mijlo- cirea slavilor din sudul Dunärii. Cel mai vechi exemplar de epitaf gäsit pe pämint romänesc este cel pästrat azi in mänästirea Putna si care a fost lucrat de regina Euthimia, sofia despotului sirb loan Ugliesa, fratele lui Vukasin, si de fiica ei, Eupraxia. Dupä moartea sotului, regina väduvä si cu fiica ei fi-au cäutat linistea sufle- tului in pacea unei mänästiri sirbesti. Aci, cu gindul la jertfa Mintuitorului [fi dupä] gustul lor artistic, au migälit cu acul, dupä un model bizantin, un splendid epitaf, pe care, cind valul invaziei turcefti a näpädit tinuturile sir- besti, cälugärii fugari ai mänästirii 1-au adus in Moldova, la inceputul secolului al XV-lea. Epitaful a servit apoi ca model pentru o intreagä serie de exemplare. Motivul este de o simplitate miscätoare: pe cimpul instelat al cerului, trupul mort al Mintuitorului, cu capul nimbat de o aureolä de pietre pretioase, este inconjurat de ingeri indurerati. Acest motiv de origine bizantinä, transplantat in Moldova fi contaminat cu alte motive, a servit apoi ca punct de plecare pentru o intreagä inflorire, care se poate desface in douä ramuri principale, in douä scoli. Una, arhai- zantä, reprezintä vechiul model sirbesc, reprodus, fireste, cu Variante, intr-un epitaf lucrat pe vremea lui Alexandru cel Bun, la 1428, prin stäruinta mitro- politului grec Macarie. A doua scoalä pare sä fi pornit de la mänästirea Putna, ctitoria lui §tefan cel Mare, care a fost in acela^i timp fi unul din atelierele cele mai active ale miniaturii moldovenesti. Exemplarul creat la Putna Uma- nizeazä drama Mintuitorului, cäci aduce la cäpätiiul lui fiintele de care i-a fost legatä viata päminteascä: de o parte Maica Preacuratä fi Maria Magdalena, de alta sfintul Iosif, Nicodim, mironositele si, in sfirsit, detaliu interesant, sfintul loan, stringind mina Mintuitorului. In jurul scenei: ingerii; iar in unghiuri: simbolurile evangheliftilor. Modelul a trecut apoi la alte ctitorii ale lui §tefan cel Mare, la mänästirea Dobrovätul (epitaful din 1504—1506) fi la mänästirea Voronet. Dupä moartea lui ijtefan cel Mare, evolutia broderiei religioase se con- tinuä in trei etape succesive sub domniile lui Petru Rares, Alexandru Lapuf- neanu fi Ieremia Movilä. Ca o inovatie, in compozitia epitafelor din timpul lui Petru Rares apare in planul superior crucea bizantinä incinsä de cununa de spini. Epitafe fi patrafire lucrate in mänästirile moldovenefti au fost tri- mise in dar de Petru Rares la mänästirile Muntelui Athos fi, un detaliu interesant, pictura capelei din mänästirea Dionisiat, recläditä de Petru Raref, reproduce, ca compozitie fi colorit, intocmai scena epitafelor din epoca lui Raref. In inscriptiile slave publicate de Emil Turdeanu (Cercetäri literare, IV, p, 203 —214) sint amintite urmätoarele domnite si jupinite: Marina lui Alexandru cel Bun (epitaf din 1428), Maria lui Stefan cel Mare (1490), Elena Raref cu ficele ei Chiajna fi Ruxanda (epitaf din 1445 däruit mänästirii Dionisiat din Athos), Ruxanda Läpufneanu (epitaf däruit mänästirii Milesevo, 1567), Elisabeta lui Ieremia Movilä (epitaful mänästirii Sucevi^a, 1597), Mitrofana, mama cronicarului Ureche, Secul 1608. Pe un tetravanghel slav, frumos oma- mentat, s-a pästrat o notitä de mitropolitul Macarie cronicarul lui Raref, care spune cä jupineasa Frosina a logofätului Grigorie Fierie a tesut un patra- fir in 1553 si l-a däruit mänästirii Neamtul. (Emil Turdeanu, Buletinul Instit. Sofia, I, 1941, p. 55). Arta aceasta a broderiilor religioase tesute din fire de aur fi impodobite cu perle fi märgäritare era destul de dezvoltatä in trecutul nostru. O mul- $ime de
BRODERIA RELIGIOASÄ.

in

40

alte obiecte, acopereminte pentru mormintele voievozilor cu chipurile lor, patrafire, zavese, odäjdii pentru preoti, prapore, dovedesc pe lingä o migalä de albine fi un deosebit simt artistic. Eie formeazä bogätia muzeelor noastre mänästirefti. PICTURA. E probabil cä cei dintii zugravi de biserici ai noftri sä fi fost sträini, poate slavi sud-dunäreni sau greci, care-fi invätaserä meftefugul in Muntele Athos. Paul de Alep, vorbind de mänstirea Curtea de Arges, ne spune cä a fost zugrävitä de artifti cretani. Modeleie dupä care mefterii zugräveau bisericile noastre veneau firefte din Bizant. Ei lucrau dupä tradi- tiile transmise prin manualele de picturä religioasä, cunoscute sub numele de Erminii fi alcätuite in atelierele muntelui Athos. Din acestea, douä tipuri au circulat in lumea zugravilor noftri — fi in traduceri romänefti: unui pre- lucrat de Frangos Cattelanos dupä manualul lui Panselinos, pictorul legendär al Muntelui Athos; altul prelucrat de ieromonahul Dionisie din Fuma, care invätase meftefugul din copilärie in Muntele Athos. De aceea pictura noasträ veche, urmind normele statornicite, este dominatä de o conceptie diametral opusä aceleia care a insufletit arta Renafterii. Pe cind in pictura religioasä a Occidentului este o concepfie gratioasä, plinä de viatä a grupurilor, de mif- care, de cadru pitoresc al naturii inconjurätoare, de tot ceea ce putea sä

41

apropie sfintul de omenesc, in arta ortodoxä este o conceptie asceticä: sfintii sint desprinsi de tot ceea ce este pämmtesc, cu trupul mortificat de ascezä, cu chipul invaluit in nimbul divinitatii. Numai flacära misticä licäreste in lumina ochilor. Dar desi tehnica bizantinä era predomnitoare, totusi influente occiden- tale nu se pot tägädui. Se stie cä Alexandru Läpusneanu cerea zugravi pentru bisericile sale din Italia. Mesterul Mina, care a zugrävit mänästirea Cäluiul a Buzestilor si pe care Mihai Viteazul 1-a trimis in Venetia ca sä cumpere vopscle, nu se va fi intors din cetatea dogilor numai cu culori. Din incruci^a- rea acestor curente si influente sträine $i din selcctarea armonicä a elemente- lor lor esentiale recreate prin geniul poporului s-a format cu timpul pe pamint romänesc o arta originalä, cu caracterele ei distinctive, ce se vädeste ca atare nu numai in picturile de pe zidurile bisericilor, ci §i in zugräveala icoanelor. Aceasta arta romäneascä a atras atentia specialistilor sträini. Cunoscutul iconograf rus N. Kondakov, amintind de breslele de zugravi ai Moldovei din veacul al XVI-lea, care au pictat icoane si fresce de biserici, vorbeste de scoala moldo-valahä din secolul al XVI-lea si aratä influenta pe care a avut-o aceasta scoalä asupra iconografiei din Rusia meridionalä. f'rescele de pe zidurile exterioare ale mänästirilor Voronetul, Vatra Moldovitei, Sucevita, Humorul, zugrävite in strälucita epocä de la Stefan cel Mare la Petru Rares, stirnesc azi admiratia celor mai de seamä cunoscätori ai artei bizantine. Cunoscutul profesor de istoria artelor de la Universitatea din Viena dinaintea marelui räzboi, Josef Sztrygowski, intr-un articol din ziarul Zeit pe august 1913, vorbind de o cälätorie in muntii Bucovinei ca de „una din pläcerile cele mai inviorätoare ale Europei“, se intreba: „Dar ce este ceea ce ar trebui sä atragä in aceste mdepärtate väi chiar pe cel mai umblat cunoscätor al artei vechi? Sint — räspunde el — tezaure ce el nu le poate vedea nicäieri in altä parte.“1 D-1 Henri Focillon, profesor de istoria artelor la Sorbona, märturiseste: „Cine le-a väzut o datä aceste delicioase biserici ale Bucovinei nu le va putea uita niciodatä. Intr-o tarä de verdeatä si de päduri, sub un cer luminos si potolit, eie sint florile primäverii eterne a imaginilor. Sub vechiul decor de arcaturi, iatä distribuite (in fresce) ierarhiile ceresti: judecata din urmä, geneza, maes- trii intelepciunii antice... marea dramä a istoriei crestinätätii orientale, asediul Constantinopolului... Voronet, Moldavita, Humor, in finele dimineti din tara fagilor, in mijlocul pajistilor lor inverzite, atitea capodopere de poezie arhaicä... in care se afirmä poezia vietii romänesti intinerind form ule antice.“2 Si nu sint desigur simple flori retorice, ci cuprind si un simbure de adevär aceste cuvinte ale lui Sztrygowski: „Cine se osteneste sä pätrundä in ac-ste cicluri de icoane care se pot compara iaräsi numai cu mozaicurile din San Marco sau, considerind numai interiorul, cu bisericile Muntelui Athos, acela recunoaste numaidecit marea gresealä ce a sävirsit pinä acum investigatia stiintifica, neväzind in aceste fresce decit numai si numai un räsad al artei athonice. Altfel insä judecä acela care tine seamä de inriurirea cea grozav de mare ce au avut asupra artei din Athos voievozii moldo-valahi cu ale lor asezä- minte, ctitorii si danii, si nu uitä a socoti, pe de altä parte, belsugul de idei proprii teologice, precum ele se rostesc cu deosebire in manuscrisele si pic- turile murale ale mänästirilor Dragomirna si Sucevita; dacä e obi^nuit din lungä experientä sä prindä cu privirea raporturile generale, el va fi silit sä admitä cä nu atit Athosul asupra Moldovei, pe cit marea cultura din mänäs- ■ tirile
1V. traducerea lui G. Mur n u din Buletinul Comisümü monumentelcr istorice, 1913, p. 129. 2Revue de l'art, Paris, mai 1925, p. 26. 42

Bucovinei a trebuit sä se repercuteze asupra sfintului Munte.“1 Mänästirile au fost astfei in trecutul romänesc, prin neintrerupta acti- vitate de culturä si de artä, centrele din care pulsa viata spiritualä in toate cuprinsurile neamului. Textele tälmäcite si modelele de artä religioasä create in chiliile mänästirilor erau copiate de preotii de mir si de cärturarii si artistii laici si räspindite mai departe in lumea satelor si a oraselor. Astfel s-a creat acea atmosferä de misticism in care a vietuit poporul nostru mai multe veacuri. In aceasta atmosferä in care invafamintul, pornit din cur tea mänästirilor, era dat de cler, s-a format sufletul romänesc cu o puternicä notä de religio- zitate, pe care o gäsim vibrind pinä si in filele vechilor cronici. Prestigiul pe care-1 dobindiserä mänästirile era a§a de mare, incit domni si boieri se intre- ceau sä le inzestreze cu sate si mosii, cu mori si prisäci si cu sälase de robi1. Intre zidurile acestor läcasuri de asistentä si rugä, de culturä si de artä, si-au cäutat, in anii bätrinetii, pacea, in pregätirea pentru viata viitoare, membri ai familiilor domnitoare si frunta.si ai marii boierimi, precum: marele logofät al lui Mircea cel Batrin, Filos; mama lui Stefan cel Mare, Oltea Doamna ; mama lui Mihai Viteazul, Theofana; Nistor si sotia sa Mitrofäna, pärintii marelui cronicar Grigore Ureche; marele logofät al lui Xicolae Mavrocordat, cronicarul Radu Popescu, si multi altii. Comorile de culturä si artä pe care le pästiau mänästirile ascunse departe de pinza drumurilor bätätorite, in plaiurile muntilor, explicä in parte si grija pe care au pus-o domnii de a le intäri cu ziduri si cu metereze, ca pe niste adevärate cetäti. .

BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istoric al chestiunilor tratate aici: C. C. G i u r e s c u , Istoria romänilcr , vol. I, Bucurasti, 193.‘), si N. I o r g a, Istoria romänilor, vol. III: Ctitorii, Bucuresti, 1937; N. I o r g a, Histoire des Etats balkaniques ä l’epoque moderne, Bucuresti, 1914, in special p. 1 — 58. Pentru cultura slavonä cf. si I. B o g d a n , Cultura veche romänä, Bucuresti, 1898 (cu bibliografie), si I l i e B ä r b u l e s c u , Curentelc literare la romäni in perioada slavo- nismului cultural, Bucuresti, 1928; A. P r o c o p o v i c i , Introducere in studiul literaturii vechi, Cernäuti, 1922. Documentele privitoare la legäturile ^ärilor noastre cu Muntele Athos au fost publicate de: G r i g o r e N a n d r i s , Documente romänesti in limba slavä din mänästirile Muntelui Athos, 1372—1658, publicate dupä fotografiile si notele lui Gabriel Millet, Bucu- re$ti, Fundatia Regele Carol II, 1937. Raporturile au fost studiate de d. N. I o r g a , Muntele Athos in legäturä cu tärile noastre, extras din Analele Acad. Rom., Mem. sec}, ist., Seria III, tom. XXXVI (1913), si in alte memorii academice, pentru care vezi bibliografia datä de noi in Cärtile populäre in literatura romäneascä, II, 1938, p. 12. Pentru detalii vezi si G. C i o r a n, Execreis töjv Pounavi/öo x<*>P®v xoQ "A8co %ai 8f| tiSv noufflv KouxXounoucriou, Aaüpag, Aoxsiapiou /ai 'Aytou name? erinovoc f| TC&V POXJOCSU, Atena, 1938. Actul de danie al lui Vladislav pentru mänästirea Tismana, la A 1. S t e f u l e s c u , Mänästirea Tismana, si la P. P. P a n a i t e s c u, Doc. Tärii Romänesti, Bucuresti, 1938, p. 35-38. Biblioteci de mänästiri. O listä a cataloagelor de biblioteci din mänästirile romänesti la N. C a r t o j a n , Cärtile populäre in literatura romäneascä, II, p. 21, priveste mai mult manuscriptele romänesti. Manuscrisele slavonesti din bibliotecile romänesti au fost descrise de A. I a c i m i r s k i j , OiaBflHCKH h PyccicHH PyKOiiHCH PyMbiHCKHX3 BHÖJUOTeKi, S. Petersburg, 1 Aprecierea autorului este aici vädit eronatä. Cä mänästirile au fost, in veacurile evului de mijloc, adesea, singurele läcasuri de culturä este perfect adevärat. Dar a afirma cä de pe orrna acestor fenömene culturale durate in mänästiri s-a imprimat sufletului romänesc o puternicä undä de religiozitate este o prea puternicä exagerare, contrazisä de realitate. De iapt, cum se stie, cultura romänä are un profund caracter laic, iar sufletul romänesc, inteles ca spiritualitate si mentalitate, prezintä —cum au demonstrat-o filozofi ai culturii romäni de orien- Utre rationalistä — o notä de ireligiozitate acuzatä. Sufletului romänesc, nici in perioada la care se referä N. Cartojan, nici in devenirea sa, nu-i este caracteristic misticismul de care se vorbeste aici. (N. red.) 43

1905. Manuscriptele din Biblioteca Academiei Romäne au fost inventariate de Iuliu Tuducescu äntr-un inventar pästrat la Academie in secfia manuscriptelor. Damian P. Bogdan, Pomelnicul mänästirii Bistrita, Fundatii, 1941; Despre manuscrisele slave din Biblioteca Academiei Romäne, extras din Arhiva romäneascä, tom. IV, 1940; acelasi Despre daniile romänesti la Athos, Bucuresti, 194 1. Un studiu asupra lor a dat E c a t e r i n a S t . P i s c u p e s c u , Literatura slavä din principatele romane in veacul al XV-lea, Bucuresti, 1939. Vezi insä si recenzia d-lui P. P. P a n a i t e s c u , in Revista istoricä romänä, IX (1939), p. 327—335. Despre manuscriptele slavonesti de pravile: I. P e r e t z , Istoria dreptului romän, Bucuresti, vol. II, p. 185 — 278. Pomelnicul de la mänästirea Bistrita a fost publicat si studiat de I. M i n e a, in Cercetäri istorice, V—VII (19291931), Iasi, 1932, p. 344-348, ?i VIII-IX (1932- 1933), Iasi, 1933, p. 30-88, intr-o tälmäcire romäneascä din 1750, dupä o copie trimisä de Academia Romänä mänästirei Bistrita. Fragmente din textul slavonesc a dat M i l e t i d s i A g u r a.BtJiiacKH on eflHO Haymo m> Tyrone bi> PoMtima, in cf>opanKi> HapoflHH iMOTBopeHHH, IX, p. 172— 173; S t. N i c o l a e s c n , in Documente slavo-romäne, Bucuresti, 1905, p. 87. O editie criticä pregäteste Damian P. Bogdan. fjcoli. N. I o r g a , Istoria invätämintului romänesc, Editura Casei $coalelor, Bucuresti, 1928, p. 5—18. Pentru dictionare: G h. C r e t u , Dictionarul lui Mardarie Cozianul, editat de Academia Romänä, Bucuresti, 1900; $ t. C i o b a n u, QiaBHHO-pyMtiHCKHÄ CJiOBapb 6H6jraoTeicn oömecTBa MoCKOBCKaro hctophh h ape.B. PoccaäCKHXb, nr. 240, Varsovia, 1914. Miniaturi. I. B o g d a n , Manuscripte slavo-romäne in Chiev, Convorbiri literare, XXV (1891), p. 503 — 511; I. B o g d a n , Citeva manuscripte slavo-romäne din Biblioteca Imperialä din Viena, in Analele Academiei Romäne, s. II, ist., tom. XI (1888—89); I. B o g d a n, Evangheliile de la Homor si Voronet, facsimile si frontispicii din evangheliare slavone de la Neamtu, in albumul editat de Comisia monumentelor istorice dupä fotografii luate de S t e l i a n P e t r e s c u , Odoarele de la Neamtu si Secu, Buc., 1912; Ion B i a n u , Documente de artä romäneascä din manuscripte vechi, fasc. I. Evanghelia slavo-greacä scrisä in Minästirea Neamtului din Moldova de Gavriil Monahul la 1429, Bucuresti, 1922; C. K a r a d j a, Notitä despre unele miniaturi injätisind pe Matei-vodä Basarab si pe Doamna Elena, in Buletinul Comisiunii monumentelor istorice, 1926, p. 54—57; M a g d a l e n a I o r g a , Initiale, liters ornate, chenare si inflorituri din documentele munten e si moldovene din veacul al XVII-lea si al XVIII-lea,

44

Craiova, 1928; N. I o r g a, Miniaturi romänesti in secolul al XV II-lea, in Buletinul comisiunii monumentelor istorice, Bucuresti, 1931, p. 145— 153; a c e I a s i, LeS arts mineurs'en Roumanie, III, Miniatures, Bucuresti, 1934; S. der N e r s e s s i a n , Une nouvelle riplique slavone du Paris, gr. 74 et les manuscrits d’Athanase Krimcovici, in Melanges, N. Iorga, Paris, 1933; E m. T u r d e a n u , Din vechile schimburi culturale dintre romäni si jugoslavi, in Cercetäri literate, III, 1939, p. 192—206, Bucuresti, 1939; V i c t o r B r ä t u l e s c u , Miniaturi ,si manuscrise din Muzeul de artä religioasä, Bucuresti, 1939, cu o introducere generalä, descrierea manu- scriselor si 71 de plante colorate; M a r c o B e z a , Urme romänesti in räsäritul ortodox, edrfia a Il-a märitä 24 — 29, Bucuresti, 1937, p. 6 —7, 10, 14— 15, 16, 18— 19, 22—23, 32—33, 36-37, 46-47, 48, 49, 56, 57, 65, 66, 84, 102- 103, 108- 110, 130- 131, 135, 137, 138- 139, 150— 151, 163, 190— 191. Informatiuni interesante se mai gäsesc in A. I a c i m i r s k i j, opera citatä mai sus, si la M i 1 e t i 6 si A g u r a, in C6ophhkt> 3a HapoflHH yMOTBopemw din Sofia, 1893, vol. IX; St. B e r e c h e t , Comori slavo-romäne rispindite, publicat in Biserica ortodoxä romdnä, seria II, vol. XL f 1922), p. 618 — 628. Jesäturi. O. T a f r a 1 i, Le trisor byzantin et roumain du Monastere de Poutna, Paris, 1925; N. I o r g a , Histoire de I'art roumain ancien; N . I o r g a , Les arts mineurs en Roumanie, II, Les tissus, 1936; I. D. § t e f ä n e s c ti, Un chef d‘oeuvre de Vart roumain: le voile de' calice brode du monastere de Vatra Moldavitei, in L’art byzantin chez les Slaves des Balkans (Milanges Ouspensky, Orient et Byzance), IV, Paris, Geuthner, 1930, p. 303 — 309; O. T a fr a 1 i, Le monastere Sucevita et son tresor, in Melanges Charles Diehl, II, p. 213 ?i urm.; E m i l T u r d e a n u , La broderie religieuse en Roumanie. Les epitaphioi moldaves aux XV et XVI siecles, in Cercetäri literare, IV, 1940, p. 164 —214; a c e l a s i , La broderie religieuse en Roumanie, Les Holes des XVe et XVI siecles, in Bulet. Instit. romän din Sofia, I, 1941, p. 5—62. Pictura religioasä. N. I o r g a et G. B a 1 s, Histoire de I’art roumain ancien, Paris, Boccard, 1922; a c e 1 a s i, Portretele domnitorilor romäni, Sibiu, 1930; St. M e t e ? , Zugravii bisericilor romäne, in Anuarul comisiunii monumentelor istorice, Sectiunea pentru Transilvania, 1926— 1928, Cluj, 1929, p. 1—168; P. H e n r y , De Voriginalite des peintures bucdviniennes dans Vapplication des principes byzantins, in Byzantion, I, 1924, p. 292 — 303; I. D. § t e- f än e s e n , L‘evolution de la peinture religieuse en Bucovine et en Moldavie depuis les origines jusqu’au XlX-e siecle, Paris (cu 96 plante), Geuthner, 1928; a c e 1 a ? i, La peinture religieuse en Valachie et en Transylvanie depuis les origines jusqu’au XlX-e siecle, Paris, 1930— 1932, 2 vol. Despre erminii. V. G r e c u, Cärti de picturä bisericeascä bizantinä; introducere si editie criticä a versiunilor romänesti, Cernäu^i, 1936; a c e 1 a 5 i, Darstellungen altheidnischer Denker und Schriftsteller in der Kirchenmalerei des Morgenlandes, in Bulletin de la section historique d» VAcadimie Roumaine, tome XI, 1924.

CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE. SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ LITERATURA RELIGIOASÄ in urma präbusirii statelor slave sub turci, cälugäri ca Nicodim si altii, despre care vom vorbi in curind, in näzuinta lor de a scäpa de dezastru comorile de cultura ale poporului lor si de a continua in limanuri mai adäpostite munca lor mchinatä Domnului, au adus in tärile noastre vechile manuscrise slavone si au pus temeliile vietii monahale dupä normele statornicite in Muntele Athos. In mänästirile mtemeiate de ei si sporite prin grija pentru bunurile sufletesti ale voievozilor nostri, s-a inceput o spornicä activitate culturalä in limba slavä, care era pe atunci la noi limba de cultura a neamului, precum ifi Occidentul evului mediu fusese, cu citeva veacuri mai inainte, limba latinä. In mänästirile acestea se aflau scolile de slavonie, bibliotecile si cälugärii cali- grafi, care au copiat cu un remarcabil simt de artä manuscrisele slave ale Sfintelor Scripturi, atit de pretioase intr-o vreme in care tipografiile nu-si fäcuserä aparitia la noi. In afarä de textele Sfintelor

Scripturi si in afarä de cärtile necesare serviciului divin, s-au mai copiat in mänästirile noastre literatura dogmaticä si asceticä, care contribuia la intarirea credintei, literatura apocrifä, care satisfäcea curiozitatea cälugärilor pentru atitea chestiuni pe care Biblia le lasä in intuneric, precum si o buna parte din literatura distrac- tivä a slavilor sud-dunäreni, ca bunioarä o versiune a romanului lui Alexandru cel Mare, copiatä in 1562 din porunca mitropolitului Grigore al Moldovei si care se pästra in biblioteca mänästirii Neamtul. Dar in aceste manuscrise copiate dupä originale venite din sudul Dunärii, in afarä de arta caligraficä si miniaturisticä, nu se poate gäsi nici un alt adaus al sufletului romänesc la noi. In schimb insä gäsim in veacurile al XIV-lea, al XV-lea si al XVI-lea, cind cultura slavä de la noi, intäritä continuu prin focarele din sudul Dunärii, era in floare, un inceput de literatura romäneascä in limba slavä. Precum in Occidentul medieval cärturarii din toate tärile dädeau expresie conceptiei lor in limba latinä, tot astfei gäsim si in tärile noastre cärturari care, sub influenta modelelor sud-dunärene, si-au invesmin- tat gindirea si simtirea in formele limbii slavone. Avem astfel in primele veacuri ale statelor noastre un suflet romänesc in formä slavonä. Cel mai vechi dintre acesti cärturari este un mare logofät al lui Mircea cel Mare. Acesta, in asfintitul vietii sale, renuntind la märirile desarte, si-a cäutat un loc de liniste si reculegere in lumea cälugärilor, sub numele de Filotheiu. De la el ne-a rämas un polieleu, adicä un fei de imn religiös destinat sä fie cintat. Originalul s-a pierdut, dar se pästreazä mai multe cöpii maruiscrise din Jara Romäneascä, Moldova si Rusia, dintre care cea mai veche dateazä din veacul al XV-lea. In aceste copii se spune doar cä autorul cmtecului este „monahul Filotheiu, care a fost logofät mare al lui Mircea cel Mare". Cum se numea insä mai inainte nu ni se spune, dar dacä tineam seama — dupä cum observä d-1 P. P. Panaitescu —■ cä cei ce imbracä rasa monahalä sint tinuti sä-si schimbe numele pe care 1-au purtat in viata lumeascä si sä ia in sihästrie un altul, care insä sä inceapä cu aceeasi literä cu care incepea si numele laic, atunci e probabil cä sihastrul Filotheiu trebuie identificat cu marele logofät Files, pe care-1 gäsim semnind in actele divanului domnesc al lui Mircea cel Mare prin 1394. Cam in acelasi timp se desfä^oarä in Moldova activitatea lui Grigore Tamblac. Desi acesta era bulgar, trimis de patriarhia din Constantinopol in Moldova ca sä reiere asupra cererii lui Alexandru cel Bun de a se da Moldovei o mitropolie, desi el a plecat apoi din Moldova in Rusia, unde a ajuns mitropolit si apoi s-a intors in Bulgaria, totusi, pe timpul cit a fost in Moldova ca egumen la mänästirea Neamtu si ca predicator la curtea lui Alexandru cel Bun, a tinut un ciclu de 17 cuvintäri, unele cu caracter panegiric, in cinstea sfintilor särbä- toriti, precum: cuvint de laudä sf. Gheorghe, cuvint de lauda sfintilor apostoli Petru si Pavel, cuvint de lauda profetului Ilie; altele la comemorarea marilor evenimente din viata Mintuitorului: la Duminica Floriilor, la Joia mare, la Vinerea mare, la Inältarea Maicii Domnului; sau in sfirsit alte citeva tratind Probleme de dogmaticä, de ascezä sau de moralä crestinä, precum: despre misterele Domnului, despre viata cälugäreascä, despre milostenie si säraci. Dupä cererea domnului, Tamblac a scris pentru biserica moldoveneascä, in medio-bulgarä, viata §i slujba sfintului loan cel Nou, care fusese martirizat de tätari la Cetatea-Albä prin anul 1300 fiindcä nu primise sä-si lepede cre- dinta crestineascä, si ale cärui moaste fuseserä
:46

transportate in 1402 de la Cetatea-Albä la Suceava. In urma acestei strämutäri a moastelor in cetatea de scaun a Moldovei, sfintul a fost venerat de moldoveni ca protectorul si apä- rätorul tärii lor. Sub pana lui Tamblac, potrivit cu cerintele genului, viata sfintului este seäldatä in culoarea miraculosului hagiografic (la moartea sfin- tului coloane de foc ce se inaltä spre cer vestesc harul Mintuitorului, coborin- du-se asupra celui ce a primit cununa de martir). Un veac mai tirziu, un succesor romän al lui Gr. Tamblac in egumenia de la mänästirea Neamtului, arhimandritul Teodosie, inspirindu-se din opera inaintasului säu, a scris pe la 1534, in limba slavä, un Cuvint panegiric al sfintului si cinstitului mare mucenic loan cel Nou
(Pohvalnoe slovo svetomu i slavnomu veliko mucenikomu Iovaanny Novomy),

care in tipäriturile moldovenesti se gäseste pinä tirziu in veacul al XVII-lea. ’ Pe timpul lui Stefan cel Mare cultura religioasä in formä slavä era asa de satisfäcätoare pentru Moldova, incit in 1484 episcopul de Roman, Vasilie, se incumetä sä intervie in problema de ordin teologic care iscase conflictul dintre mitropolitul Moscovei, Gheronte, si principele Moscovei, Ivan al III-lea Vasilievici. Trei decenii mai tirziu intilnim in mänästirea Putna un protopsalt» Eustratie, care alcätuiefte fi el citeva cintece religioase, pästrate intr-un manu- scris semnalat de invätatul rus Iacimirskij. ;; ,.L'
■ • BIBLIOGRAFIE :: - . i ! : .1. , Pentru literatura scrisä de romäni in limba slavä: P. P. P a n a i t e s c u , la Litterd- ture slavo-roumaine (XV-e—XVII-e siecle) et son importance pour Vhistoire des litteratures slaves, comunicare fäcutä la I-iul congres al filologilor slavi din Praga (1931). Despre Nicodim: I l a r i o n R u v a r a c , Pop Nikodim der erste Klostergründer in der Walachei, in Archiv für slavische Philologie, XI, 1888, p. 354—363. Despre Grigore famblac se gäsesc $tiri mai noi in M a r k o , Geschichte der älteren südslav Litteratur, p. 127 si 161, §i A. I a c i m i r s k i j.rpHTopniö I]aM6jiaKT>, St. Petersburg, 1904; (in ruseste). Un alt studiu mai bun: S. K i e v s k i i , MHTponoJlHTi TpHropifi I|aM6jiaKi>, in Bogoslovskii Vestnik, Moscova, IV, 1895. Studiul lui M e l c h i s e d e c , Mitropolitul Grigors famblac, publicat in Revista pentru istorie, arheologie si filologie, an III (1884) este azi invechit.

ISTORIOGRAFIA SLAVONÄ IN MOLDOVA
.
VERSIUNEA GERMANÄ.

Domeniul literar slav in care cugetarea romäneascä s-a manifestat mai activ fi mai continuu a fost in Moldova istoriografia.1 inceputurile ei trebuiesc afezate, cred, in timpul fi la curtea lui Stefan cel Mare. Zic cred, fiindcä nu este in Europa o literaturä mai zbuciumatä in dezvol- tare fi mai näpästuitä in soarta ei decit literatura romäneascä. Nu ftiu sä mai fie multe popoare care sä-fi fi pierdut atitea monumente de culturä ale trecutului säu de cum am pierdut noi. Originalele primelor traduceri romä- nefti s-au pierdut; prototipul primelor noastre legende religioase apocrife nu se cunoafte; primele traduceri ale romanelor populäre au dispärut; Invä- täturile lui Neagoe nu le cunoaftem decit din cöpii tirzii fi defectuoase; cronica scrisä pe timpul si la curtea lui Mihai Viteazul nu ni s-a pästrat decit intr-o traducere latinä; cronica lui Grigore
1 Cea mai veche cronicä interna a noasträ este cronica „ruseascä" a lui Vlad fePeS care, dupä concluziile lui Sedelnikov in Izvestia Academiei sovietice de $tiinfe pentru limba §i literatura rusä, Leningrad, II, 1929, p. 621—659, e scrisä in limba slavonä intrebuin^atä pe atunci in Jara Romäneascä. (V. P. P. Panaitescu, Convorbiri literare, mai—iunie 1943, LXXVI, p. 339.) (Text adäugat marginal — n. red.) .. .

CRONICA LUI $TEFAN CEL MARE

.-

47

Ureche n-a ajuns pinä la noi decit in compi- latia lui Simion Dascälul; De neamul moldovenilar fi cronica lui Miron Costin le avem in cöpii posterioare, dintre care cea mai veche copie a cronicii dateazä din 1720. §i atitea si atitea altele! In marile främintäri petrecute pe pämintul romänesc, cu incursiuni de annate unguresti si polone, cu numeroase invazii de ostiri turcesti si tätäresti, cu atitea vechi mänästiri fi cetä^i de scaun arse din temelie si apoi reconstruite, ca sä fie din nou arse, atitea din monumentele literaturii noastre vechi au fost distruse sau räpite, pentru a fi apoi aruncate in cine stie ce colt de biblioteca. Numai norocul ne ajutä sä mai däm peste ele. O intimplare neasteptatä uneori ne scoate totusi la ivealä cite unul din aceste monumente care astepta de veacuri inchis m cine stie ce colt de bibliotecä si care ne infätiseazä munca de culturä a sträbunilor iritr-o luminä cu totul nebänuitä. Una din cele mai importante descoperiri fäcute in timpul din urmä este aceea a profesorului universitär Görka de la Universitatea din Lwow. Cercetind in Biblioteca de stat din München (Bayerische Staatsbibliothek) manuscrise privitoare la istoria Poloniei fi a Ungariei, Olgierd Görka a dat, in primävara anului 1911, peste cea mai veche cronicä romäneascä din cite se cunosc pinä azi. Cronica se pästreazä intr-un codice in quarto, cu signatura Codex Latina- rum 952, intr-o traducere germanä, care incepe: „Ab Jesu Maria 1502 Jar, a<d> di<em> 28 Appril ist geschryben dy Cronycke des Stephan Voyvoda aus der Wallachey“ (o gresealä evidentä: Wallachey in loc de Moldau). Titlul cronicii este: Cronica bremter scripta Stephan(i) Dei gracia voyvoda Jen arum Moldaviens(iuni) necnon Valachyens(iuni). 1 Dupä pärerea lui Görka, cronica ar fi fost adusä in Germania de solia moldoveneascä din 1502. La aceastä data ßtefan cel Mare, care era bolnav de diabet fi care era chinuit de rämäfi^ele ränii primite la Chilia, simtinduse din ce in ce mai räu, trimisese dupä medici specialisti in centrele ftiintifice din Italia (Venetia) fi Germania. Misiunea trimisä in Germania fi compusä din Ulrich fi Antonius soseste in Nürnberg la sfirsitul lui februarie, cu o scrisoare de recomandare din partea regelui Ungariei, Wladislav Iagello. Solia moldoveneascä a avut in Germania räsunetul cuvenit. Dintr-o scrisoare in limba latinä adresatä lui §tefan cel Mare fi dintr-alta germanä, cätre Wladislav Iagello, amindouä trimise de cätre primarul orafului Nürnberg — al cärui nume n-a putut fi identificat de cätre d-1 Görka — reiese cä s-a gäsit un medic capabil, doctorul loan Klingesporn, care, rugat insistent, a primit sä vinä cu trimisii lui §tefan cel Mare in Moldova. Despre doctorul Klingesporn fi despre solia moldoveneascä nu se mai pomenefte apoi nimic, nici in documentele moldovenesti fi nici in cele germane. La curtea din Suceava nu avem ftiri sä fi sosit doctorul Klingesporn; dimpo- trivä, la 7 decembrie 1502 gäsim la patul domnului pe doctorul Venetian Mathias Muriano. Intr-o listä de opt-nouä medici iluftri din Nürnberg, intoc- mitä ulterior, iaräsi nu se gäseste trecut Klingesporn, desi a fost un medic distins. Ce s-a intim plat, prin ce peripetii a trecut pe drumurile pe care le-a sträbätut misiunea moldoveneascä fi doctorul german, nu ftim. Görka presu- pune cä au pierit ucifi pe drum, in nifte tinuturi unde domnea dreptul pumnului.
1Am admis lectura corectatä a Ini Ion C o n s t . C h i ^ i m i a , Cronica lui Stefan cel Mare, in Cercetäri Hterare, III (1939), publicate de N. Cartojan, p. 228. :48

In Nürnberg, crainicii marelui domn au trebuit sä intre in legäturi cu fizicianul Hartmann Schedel. Schedel isi fäcuse studiile la Universitatea din Leipzig si la virsta de 20 de ani plecase in Italia sä-si desavir§easca cultura la celebra Universitate din Padova, intr-o vreme cind umanismul era acolo in plinä inflorire. In 1466 isi luase doctoratul si, dupä un popas prin Venetia, se reintoarce in Germania, unde din 1484 se stabilise in Nürnberg ca medic. 1 In afarä de profesiunea sa de medic, Schedel a fost in acelasi timp un pasionat geograf si istoric, care a adunat stiri privitoare la Räsäritul Europei. In biblioteca lui s-a gäsit si un exemplar din cunoscuta narafiune alcätuitä de un sas ardelean intre 1477—-1491, Geschichte Dracole Waide. Schedel publicase in 1493 o cronicä, Liber Chronicarum— numitä si Chronicum mundi — care a fost bine primitä de contemporanii säi, fiindcä a fost retipäritä intr-o editie nouä in 1497 si fiindcä traducerea germanä a cunoscut repede trei edifii (1493, 1496 si 1500). A avut un mare räsunet intre cärturarii din Apus. Intre altele, pasaje intregi din ea au fost incorporate in editia din 1494 a operei lui Vincent de Bauvais, Speculum historiale. In aceasta operä, neobositul cercetätor, im- prumutind pe de-a intregul informatiile din (Papa Pius II) Enea Silvio Piccolomini, Historia rerum ubyque gestarum locorumque descriptio, vorbeste de lup- tele dintre Dänesti si Dräculesti, de origina latinä a neamului, si se plinge cä „difficillimum esse provinciarum (Walachiae) descriptionem" din pricina stiri- lor contradictorii a izvoarelor. 2 Acest umanist german a primit solia moldoveneascä si, dornic de a smulge de la ea informatii pentru a intregi stirile despre tärile noastre, ar fi profitat de acest prilej pentru a-si scoate o copie de pe cronica lui Stefan cel Mare. Aceasta copie a trecut apoi, impreunä cu intreaga lui bibliotecä, in mostenirea nepotului säu Melchior, si, in cele din urmä, a ajuns in biblioteca pincipelui Bavariei, Albrecht V (1550—1579). Biblioteca acestuia din urmä, un pasionat colectionar de manuscrise, a format temelia bibliotecii curtii bavareze, care dupä revolutie a devenit bibliotecä de stat. Copia lui Schedel, scrisä intr-unul din dialectele Germaniei de nord, apropiat de „hochdeutsch“ de azi, contine 22 de file manuscrise, de hirtie veche, de pe la sfirsitul veacului al XV-lea. Ea insirä evenimentele petrecute in Moldova in ordine cronologicä, incepind cu rästurnarea lui Petru AronVodä si urcarea pe tron a lui Stefan cel Mare in anul 1457 si sfirsind cu anul 1499, infringerea lui Malcoci. Textul lui Schedel cuprinde, mai ales in transcrierea numelor proprii, o serie de greseli, ca, de pildä, Bognes in loc de Bogdan, Braut in loc de Prut („Zwischen den Nester und der Braut“), sau Warsarab ori Waserab in loc de Basarab, ceea ce dovedeste cä el nu este un original ci o copie defectuoasä. Cronica contine o inultime de stiri pe care nu le gäsim in nici o altä cronicä interna; ea pomeneste si de un ostas Purice, despre care ne vorbeste si Neculce in 0 samä de cuvinte si care se constatä pe aceastä cale cä a fost o figurä istoricä si nu legendarä. .Stirile nouä pe care le aduce cronica sint foarte interesante §i
1 G r a u e r t, Neue Danteforschungen, 111 Historische Jahresberichte, XVIII (1897), p. 76; C h i ^ i m i a , op. cit., p. 267. 2V. si datele biograttce date de I. C h i ^ i m i a , op. cit., p. 225 —227.

SO

ele pun intr-o luminä vie — chipä cum märturiseste d-1 Görka intr-o comuni- care fäcutä Academiei noastre in 1930 — „forta puternicä a caracterului lui §tefan cel Mare, marele säu geniu militar", care in momente grele pentru tara sa nu-fi pierdea cumpätul, ftia sä se ridice deasupra situatiei si sä foloseascä cu o rarä abilitate imprejurärile cele mai critice spre a-si duce ostirile la bi ruintä Cronica infätifeazä insä o väditä pärtinire pentru Polonia; ea nu pomeneste nimic de pätrunderea lui Stefan cel Mare pinä in inima Poloniei la Lemberg fi despre celelalte ostilitäti ale lui Stefan cel Mare cu polonii. In schimb, ea dä informatii inedite cu privire la ajutorul atribuit polonilor in 1499, la räzbunarea lui Stefan cel Mare impotriva turcilor pentru incälcarea Poloniei. Aceste tendinte ale cronicii il fac pe d-lGörka sä admitä cä cel ce a alcätuit cronica in limba germanä a fost Herman, pircälabul Cetätii-Albe, care, mai tirziu, apare la curtea din Suceava a lui Stefan cel Mare ca jucind un rol important in tratativele cu polonii din aprilie 1499, si pe care d-1 Görka ilsoco- tefte cä era de originä sas. 1 El ar fi scris cronica cu intentia de a informa pe regele loan Albert (1492—1501) despre lucrurile moldovenesti. O copie de pe aceastä cronicä germanä a intrat apoi in mina lui Ulrich, solul trimis de §tefan cel Mare la Nürnberg ca sä-i aducä un doctor si care probabil ar fi fost rudä cu Herman. Argumentele aduse de d-1 Görka pentru a sustine paternitatea pircälabului Herman asupra versiunii germane a cronicii nu-mi par convingätoare. Din documentele contemporane nu reiese in mod cert cä Herman — pe care documentele noastre interne il transcriu Hräman — era sas si cä ar fi cunoscut limba germanä. Numele nu poate da in aceastä privintä o indicatie concludentä cäci il gäsim purtat de persoane a cäror origine nu poate fi germanä (Herman frate cu Iatcu sau chiar Herman iiganul).2 De altä parte, tendinta polonofilä a cronicii mai poate avea, chiar admitind datele d-lui Görka, si altä explicatie. Din moment ce ftim cä solia moldoveneascä aducea cu sine si o scrisoare a regelui de neam polon Wladislav Iagello, din moment ce Stefan cel Mare recursese la ajutorul acestuia pentru a obtine un medic din Germania, este de admis cä, printr-un elementar simt de prudentä, solia lui, alcätuitä, dupä eite se pare, din sasi, nu putea duce cu sine prin Polonia o cronicä in care suscepti- bilitätile polone nu erau menajate. Fäcind aceste rezerve intr-o lectie tmutä la citeva säptämini dupä comunicarea d-lui Görka la Academia Romänä, incheiam cu aceste cuvinte: „Oricine ar fi insä traducätorul german al cronicii, un lucru este sigur, cä acesta a tradus-o dupä cronica oficialä scrisä la curtea lui §tefan cel Mare. Aceastä cronicä a fost scrisä dupä toate probabilitätile in limba slavonä si ea infätifeazä o mare asemänare cu cronica de la Bistrita." In timpul din urmä, vechiul nostru elev, d-1 I. C. Chitimia, pornind pe drumurile noastre, a verificat punct cu punct dupä copii fotografice ale cronicii, procurate de noi, datele d-lui Görka fi, rectificind unele lecturi grefite, a ajuns la concluzii cu totul diferite de ale istoricului polon. Cronica
1A se vedea si 6. C. G i u r e s o u, Istoria romänilor, II, Bucuresti, 1937, p. 596: „un militar sas in serviciul lui Stefan“. 2P. P. P a n a i t e s c u, in Revista istoricä romänä, I (1931), p. 158. 51

. Tot el a inläturat altele din originalul slavon. zice d. scrisä cu doi ani inainte de moartea marelui domnitor. fiindcä in numele proprii din textul german se pästreazä urmele unui original slavon. nu adusä de solia moldoveneascä. totufi nume proprii in forma polonä ca Colaczijn.triva turcilor. creacionibus in loc de creationibus. „am 17 tag Octobris in dem menet Octobry primodie . Repka—in textul german Rebge — din rzepka = ridiche. oraf ul Rimnic este transcris in versiunea germanä sub forma Rybnyg. de ex. Panaitescu. Intr-alt loc gäsim in textul german: „bey einem Bache der heyst Po. ci cerutä fi obtinutä de acesta poate in timpul cäläto. Vylcza pentru Vilcea.a fost scrisä intr-adevär in limba slavonä. ca de pildä itinerariul armatei regelui Albert pe teritoriul polon. „de apä“. trebuiesc sä fie luate in considerare. care nu erau favorabile polonilor.. precum se vede din urmele latine rämase in traducerea germanä („in monde Aprilis".riei sale in Polonia. inainte de a intra in Moldova pentru a fi zdrobitä in Codrii Cosminului. icoana exactä a cronicii scrise la curtea lui §tefan cel Mare. gäsind in textul slavon vodna. porecla data starostelui din Buczacz . dar. Polonul. Mikoley (forma polonä a numelui Nicolae Halytzky). Germania fonetisme ca gracia in loc de gratia. do saczt Stephan voyvoda Ysayam <acuzativul latin> seinen Schwoger . Din nenorocire. unde un polon 1-a tradus in limba latinä. Chitimia nu sint toate deopotrivä de convingätoare. ceea ce traducätorul german a reprodus apoi intocmai in limba sa. Acest original slavon. asa cum o gäsim si in versiunile interne slavonefti ale cronicii. aceastä versiune nu este o traducere completä fi fidelä a cronicii de Ta curtea lui §tefan cel Mare. Cronica lui Schedel infätifeazä in forma germanä copia cea mai veche a cronicilor moldovenesti. deci. „an dem 7 tag Decenibris". ajunsese probabil in Ucraina. a crezut cä trebuie sä fie vorba de un piriu fi va fi tradus in latineste „ad rivum qui nominatur Potok". In aceastä formä cronica a ajuns in miinile lui Schedel.togk" = la un piriu ce se numeste Potok. „in dem mond Nouembris“. Versiunea germanä nu ne poate da.. P. Defi argumentele aduse de d. BOOTa" — la localitatea ce se numeste Cursul Apei. totufi ipoteza pusä in discutie de d-sa are meritul de a indrepta cercetärile pe o nouä pistä. Va trebui. in versiunea slavoneascä a cronicii de la Bistrita e: „na mesto naricaemoe IIOTOKI. Traducätorul latin al cronicii slavone a fost. dupä strälucita victorie a domnului moldovean impo. P. VERSIUNILE SLAVONE^TI. Franta. precum aratä d. in operele umaniftilor germani din veacurile al XV-lea fi al XVI-lea. „in dem mond Julij“. Czessuy.. Chitimia^ un polon. des Radulli voyvodess dochterr <Tochter) am dem tag sand Dyonisij Dymyttry Dar asemenea expresii fi nume proprii declinate latinefte se gäsesc adesea. . crede d-1 Chitimia. cäci defi se Intimpinä in documentele latine ale evului mediu din Ungaria. sä incercäm reconstituirea ei pe baza izvoarelor interne scrise in limba slavä. Traducätorul polon a modificat fi a amplificat insä datele originalului slavon cu ftiri privitoare la imprejurärile polone. care la rindul ei transcrie exact forma slavonä PM>HHKB>.

53 I .cale si materiale istorice. P o p . extrase din nomocanoane. Bogdan in Biblioteca clubului bulgar din Tulcea. alcätuind cu ea un singur trup. p. si despre caracterul ei particular vom reveni mai jos. intr-un sbomic de texte cu cuprins foarte variat: ascetice.Care sint aceste izvoare? In afarä de aceastä versiune germanä care a stat inchisä in bibMoteci sträine pinä in timpurile noastre. La 1861. a cumpärat manuscrisul cu 5 ruble de la un lipovean si 1-a transmis apoi Bibliotecii bulgäresti din Tulcea. sä reconstituim inceputurile istorio. Djudjov. care a fost descoperit de I. i-a dat-o ca sä le hie pomanä in veci". inseamnä: „Aceastä scriere a scris-o Isaia din Slatina“. tratate gramati. „carele au fost protopop in Iasi. cronica domniei lui §tefan cel Mare ni s-a mai pästrat in urmätoarele cinci cöpii tirzii in limba slavonä: Letopisetul de la Bistrifa. pe baza tuturor versiunilor. Versiunea acestui letopiset este deci copiatä de cälugärul Isaia din mänästirea Slatina a Moldovei. apocrife. 319. urmatä de letopisetul moldovenesc. domnul Munteniei (1507). A fost studiat $i publicat. Cronica lui §tefan cel Mare — intr-o versiune apropiatä de versiunea germanä a lui Schedel pinä la anul 1484 — este precedatä de o altä cronicä de intindere mai micä. dupä o serie de texte apocrife si poporane. Codicele cuprinde. Despre structura acestei cronici. un bulgar. Originalul a fost gäsit in Biblioteca Academiei teologice din Kiev. un singur letopiset. care. 23—41. in Biserica crtodoxä romänä. pinä la räzboiul lui Bogdan cel Orb cu Radu. 1939. a §asea parte din intreg. Cronica moldoveneascä cu care se inch eie sbornicul este scrisä in mediobulgarä si poartä titlul: Povestire in scurt despre domnii moldovenesti. intre manuscrisele aduse de la lavra Pofaevb (azi in Polonia). 143—148. Materialele istorice sint alcätuite din cele mai vechi anale sirbe§ti. tradusä in romäneste. El spune cä i-a „dat aceasta carte preutiasa räposatului preotului Ursului". Originalul 1V. In forma in care il avem el se intinde si dincolo de domnia lui §tefan cel Mare. cu traducere romäneascä. Este un manuscris in 8°. 193—197). profesor pe atunci la gimnaziul din Tulcea. Bogdan in Vechile cronici moldovenesti pinä la Urechia (p. Cronica marelui domn al Moldovei se infäti^eazä deci aci ca o continuare a acesteia din urmä. cind vom incerca. fiindcä lipsesc ultimele pagini. Cea mai veche notitä de pe filele manuscrisului este din 1710. care incepe de la descälecatul lui Dragos (1359) fi merge pinä la urcarea in domnie a lui Stefan cel Mare. din neamul mitropolitului Varlaam 1. cu titlul care. hagiografice. tradus in romäneste. in care Bogdan distingea trei pärti. Letopisetul acesta nu este insä complet. sunä: A cesta e letopisetul de cind cu voia lui Dumnezeu s-a inceput J~ara moldoveneascä. din cea dintii cronicä bulgäreascä §i dintr-o versiune a cronicii moldovenesti — singura care ne intereseazä aci. A u g u s t i n Z . cronica lui Manases in traducere slavä. copiat la sfirsitul veacului al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea.grafiei moldovenesti. Are o notitä pretioasä: Ctg imcaHTe imcax Icaia cot CjiaTHHa. Letopisetul de la Putna. a lui Ierei Gheorghe din Bäiceni. N . de regretatul I. dupä indicatiile date de Alexandra Pop.

Prima parte. cuprinzind istoria Moldovei de la descälecat pinä la moartea lui Stefan cel Mare. nu prescurtat. Dacä unele omi. Are insä fi citeva ftiri pe care nu 1latä citeva pasaje paralele pe care le däm in traducerea romäneascä a lui Bogdan. Bistritz . care ne intereseazä deci.. domni fiul säu Sas Voevod 4 ani. de care ne vom ocupa in capitolul urmätor (vezi p. decit admitind cä din intermediarele dupä care derivä letopisetul de la Putna se pierdu. intr-un codice din Biblioteca Imperialä din St. Intre textele originale slave asemänarea este si mai mare.lele de la Bistrita. cele de la anul 7015 (1507). domni fiul säu Sas Voevod 4 ani.pare sä fi venit din mänästirea Putna. Ea derivä deci dintr-un arhetip intermediär intre versiunea de la Bistrita si cea de la Putna.o prescurtare fi o prelucrare a analelor de la Bistrita'' nu se poate sustine. In anul 6867. si au domnit 2 ani. si au murit.. lacunele dintre anii 6907 (1399) si 6952 (1444). cele de la anul 7005 (lupta din Codrul Cosminului). Dar fi intermediarul dupä care a fost copiat letopisetul de la Putna avea lacune insemnate. urmatä de nifte anale sirbesti cu note de istorie romäneascä. b) letopisetul moldovenesc. in format de 8°. Dupä acela au fost copiate analele de la Bistrita. Vlädescu. Manuscrisul nu are nici o indicatie de datä si nume privitoare la original. deoarece.siuni se pot explica printr-o tendintä de prescurtare. alt ele. de cineva cu admiratie pentru Stefan cel Mare. nu se pot explica. : Putna . Intr-unul din acestea lipseau ftirile care se gäsesc in analele de la Putna. I. a fost scris pe la sfirsitul secolului al XVI-lea sau inceputul celui de la XVII-lea fi cuprinde o serie de texte religioase apocrife fi istorice. a ajuns in Rusia. Codicele. in letopisetul putnean se gäsesc numeroase ftiri care lipsesc din analele de la Bistrita... cred. in irnpre. dupä indicatiile lui Iacimirskij.serä citeva pagini 2. vinat dupä un zimbru. si au domnit 2' ani.. Dupä el. 63). Versiunea din letopisetul lui Azaiie a fost descoperitä de regretatul Bogdan. se apropie mult de versiunea de la Putna — de aceea Bogdan o si numeste Analele Putnene — dar are fi pärti comune cu ana. precum a arätat d. . din citeva notite posterioare fi incomplete reiese cä pe la 1639 se afla la Iafi fi cä la 1749 a fost trecut in zestrea mänästirii Nicoritä.. :54 . Dar nici pärerea d-lui Vlädescu cä nu existä „nici @ inrudire cit de micä intre letopisetul de la Putna si cel de la Bistrita fi cä letopisetul de la Putna ar fi fost redactat. Dupä acesta. fiindcä in cuprinsul textului se gäsesc numeroase amänunte privitoare la mänästirea Putna Pärerea lui Bogdan cä letopisetul de la Putna este . Partea istoricä a codicelui confine: a) o scurtä cronicä universalä. 2A se vedea ds ex. folosind notite fi insemnäri contemporane“ nu poate fi primitä. Intre acest prototip fi intre analele de la Bistrita si cele de la Putna trebuie sä admitem insä mai multe intermediäre. domni fiul säu Latcu Voevod Fiul säu La£cu Voevod au domnit 8 ani 8 ani. care se infätifeazä compact fi cuprind pasaje intinse.juräri necunoscute. purtind in slavoneste acelafi titlu ca si versiunea de la Putna: Povestire in scurt despre domnii Moldovei. veni Dragos Voevod din in anul 6867. intrucit ambele descind dintr-un prototip coman.. Dupä el. Petersburg. Identitatea de redactie a ftirilor in ambele letopise^e 1 dovedeste in chip neindoielnic cä intre ele este o filiatie. venit-au Dragos Voevod fara Ungureascä de la Maramures la vinat din Maramures de la fara ungureascä la dupä un zimbru. autor sau copist. urmatä de letopisetele lui Macarie fi Azarie. cäci din versiunea putneanä lipsesc numeroase ftiri si pasaje intregi. De acolo.

poartä. aprilie 22 a murit Bogdan-voievod. cronica incepe cu douä legende eponime. Partea romäneascä. alcä. „in biserica mare de partea stinga". fi cä a fost ingropat in mänästirea de la Putna. Bogdan credea cä originalul fusese adus din Moldova. „August in 4 marti. smulgerea Chiliei fi Ce. a räposat egumenul Paisie. trecuti la legea catolicä. „La anul 6867 <=1359)" — incepe cronica anonimä— doi frati de legea crestineascä. De la Stefan inainte. moartea lui §tefan. care a studiato fi publicat-o in Vechile cronici moldovenesti (p. Cronica anonimä —• numitä asa de regretatul I. poate la inceputul domniei lui Bogdan. 1497. cronica anonimä pomenefte cä Stefan a avut patru feciori: Petru. fugiiid din Venetia de prigonirile „ereticilor“ .lea egumen al mänästirii Putna.piatä de versiunea cronicii de la Putna. cronica este mult prescurtatä. a decedat si duhov. Bogdan. care „era nepot de Irate lui Sava. dovedefte cä partea de istorie romäneascä a intrat in compilatia ruseascä intr-o vreme cind interesul mosco. Paisie. al cärui fiu.nicul Antonie Bolsun si cä. lupta din codrul Cosminului. titlul care in romänefte sunä: Povestire in scurt despre domnii moldovenesti. intr-o forma föatte apro. 1484. pe care au numit-o dupä numele lor. cuno. Spre deosebire de toate celelalte versiuni slavonesti. dupä vechea cronicä a Moldovei care mergea pinä la moartea lui $tefan cel Mare. 62—68. in sfirfit. probabil de unul din solii lui Ivan al IIIlea. luase in cäsätorie pe fiica lui Stefan cel Mare.scutä in istoriografia ruseascä sub numele de Voskresenskaja letopisi. cä in luna urmätoare. iulie 23. cä in 1503. fiul lui Stefan cel Mare. cronica anonimä da lista domnilor Moldovei de la decscalecatul lui Dragos. Acolo au stat cu neamul lor pinä ce papa Formos a trecut de la credinta pravoslavnicä (ortodoxie) la legea latinä (catolicä).le gäsim nici in versiunea de la Bistrita.tätii-Albe de la moldoveni de cätre turci. ca si versiunea de la Putna. Astfel afläm din acest letopiset cä al doi. Atunci rimlenii. Pinä la Stefan cel Mare. nici in cea de la Putna — toate insä referitoare la viata interna a mänästirii Putna. Roman. se mai numea fi Scurtul. 185—192 si 243—290) — se gäseste incorporatä intr-o colectie de cronici rusesti. prescurtatä in partea finalä. dupä cum am väzut. care fusese cuscrul lui Ivan al IIIlea. Aceastä ftearsä prezentare a domniei lui Stefan cel Mare. luarea Chiliei de la unguri. priveste originea romänä a romänilor. o ciudatä fuziune de anacronisme istorice fi de näscociri fanteziste.tuitä in imperiul moscovit pe la sfirsitul secolului al XVI-lea. Prima. Inregistrarea urcarii pe tron a lui Bogdan ne confirmä fi ea ipoteza cä originalul moldovenesc care se aflä la baza acestei cronici nu a fost adus in Rusia pe timpul lui §tefan cel Mare. dupä moartea lui. arhiepiscopul sirbesc“ si de care 55 . se aseamänä fi in titlu. la miezul noptii". in afarä de data urcarii pe tron a marelui voievod. domnita Elena. cu care dealtfel. de cind s-a inceput Tara Moldoveneascä. Ivan Ivanovici. ci mai tirziu. Cronica este o transcriere. fi se incheie cu cuvintele: „Dupä el incepu a domni fiul säu Bogdan".vitilor pentru personalitatea marelui domn moldovean scäzuse. ales de Stefan cel Mare in 1486. Luptele au durat pinä in vremea craiului unguresc Vladislav. fi-au fundat altä cetate. Noul Rim. si au inceput lupta impotriva frafilor lor rämafi ortodocsi. au ajuns la Rimul vechi si fi-au zidit o cetate. Dupä data mortii lui Sptefan cel Mare. Alexandru fi doi Bogdani. in 1517. scrisä in mediobulgarä cu numeroase rusisme. marele cneaz al Moscovei. si 1504. cäci. nu ne mai da decit patru date: 1465.

s-au näpustit asupra Ardealului fi au ajuns pinä la Mures. vechii rimleni s-au purtat vitejeste fi au infrint pe tätari.fusese chiar „botezat". ceea ce ar fi constituit desigur o mare primejdie fi pentru regatul vecin. Rimlenii. din anacronisme (zidirea Romei de doi frati creftini din Venetia. aratindu-le scrisoarea noUor rimleni. trecind Carpatii. Ea a fost adusä in Polonia de Nicolae Brzeski. Dupä aceastä legendä eponimä — pläsmuitä. au cerut invoire de la craiul Vladislav. Cronica anonimä povesteste mai departe cum dintre rimlenii afezati de Vladislav in Maramuref s-a ridicat „un bärbat cu minte fi viteaz cu numele Dragof“. care. aflat in Biblioteca Imperialä din Petersburg. Bogdan. dar noii rimleni au scris craiului Vladislav. cäci. fi cu totii — cu femei. :56 . sä-i opreascä in tara lui. In vremea lui Vladislav. locul ce sä cheamä Cr if". fiindcä sultanul ameninta cä dacä polonii se mai amestecä in viata intemä a Moldovei o transformä in pasalic turcesc. credea I. Läpufneanu simtise intentiile solului polon. pe care l-a completat cu ftiri culese de el la Iafi. pornind la vinätoare de fiare sälbatice fi luindu-se cu tovaräsii säi pe urmele unui zimbru. Vladislav le-a däruit atunci pämint „in Maramuref. au desfelinat locurile fi au intemeiat Moldova. legendä lui Dragof cu zimbrul. cerindu-i sä aseze in primele rinduri de bätaie pe vechii rimleni. din august pinä la inceputul lui decembrie. s-au mtors in Maramuref. unde au ucis zimbrul pe tärmul unei ape. iar dacä totusi nu vor pieri in luptä. Acesta fusese trimis in 1566 de regele polon la Poartä cu plingeri impotriva lui Alexandru Läpusneanu. cu copii — au trecut muntii. pustiise Pocutia fi intefise pe tätari sä invadeze in acelafi timp Podolia. Publicind aceastä cronicä in originalul polon fi in traducerea romäneascä. träind acolo. 1 nein tat i de frumusetea locurilor. a stäruit de ei sä räminä in tara lui. ajutorul dat de romäni In luptele cu tätarii) — urmeazä apoi cunoscuta legendä menitä sä explice originea fi stema Moldovei. care. care va trece apoi fi in cronica lui Ureche. era astfei formatä pe vremea lui Stefan cel Mare. Brzeski „n-a gäsit cu ce petrece mai bine vremea. Vladislav a cerut atunci ajutor de la impäratul Rimului fi de la papä. „au täiat pädurile“. de bucurie. Cronica Moldo-Polonä este o cronicä tradusä in limba polonä dupä vechile cronici slavonesti ale Moldovei. dupä cum vom vedea mai tirziu. fuga regelui. In lupta incinsä cu tätarii pe apele Tisei. ceea ce ei au primit cu conditia ca sä li se ingäduie a-si pästra credinta ortodoxä. au trecut muntii in nifte tinuturi frumoase. decit cäutind sä-fi satisfacä curiozitatea de a cunoafte trecutul poporului moldovenesc“ si astfel a fost adus sä traducä un letopiset moidovenesc. Vladislav. „au inceput a-fi lua femei unguroaice de legea latineascä fi a le intoarce la legea lor crestineascä". l-a retinut intr-o dulce captivitate 14 säptämini. intr-un mediu unguresc. ca sä scape de ei. craiul Vladislav nepot de frate al arhiepiscopului sirb Sava etc. Momentul era critic. ln arestul lui de la Iasi. luptele dintre rimlenii vechi fi rimlenii noi. la sosirea acestuia in Iasi. i-a cinstit bine fi.) fi din vagi fi confuze reminiscente istorice (invazia tätarilor. intre apele Murefului fi Tisei. spre a räzbuna sprijinul acordat de Polonia lui Despot. cind a fost liberat de doi soli poloni fi un trimis al sultanului Soliman. secretarul regelui polon Sigismund August. tätarii de la apa Prutului si de la apa Moldovei. Mentionatä deci in cronica anonimä. Impäratul Rimului i-a trimis ajutor de oaste. dupä un manuscris din secolul al XVI-lea.

ne dä numai domnia lui Stefan cel Mare. In douä manuscrise (colectia Zaluski fi colectia Iosif Rusiecki). Dupä cum s-a putut vedea mai sus. cä acest manuscris este chiar autograful lui Brzeski.“ Din aceastä notä se vede cä Brzeski a cäpätat numai cronica. scrisä de ienicerul s’irb Mihail Constantinovici din Ostravita. mcepind de la descälecatul Moldovei pinä la Petru Raref. adaose fi date schimbate. Panaitescu. Cronica moldo-polonä se mintuie cu citeva informatii despre „tinuturile din toatä tara Moldovei“ fi despre „diregätorii voievodului moldovenesc“. cronica moldo-polonä este precedatä de traducerea polonä a unei cronici sirbef ti.fondul bibliotecii Zaluski (azi trecut la Universitatea din Varfovia). ci traducätorul trebuie sä fi fost un polonez de la curtea lui Alexandru Läpufneanu cü care solul intrase in legäturi. dar se deosebesc unele de altele prin omisiuni. Cronica de la Putna are prescurtäri fi omisiuni insemnate fa^ä de cronica de la Bistrita. 119—143). Totufi. in Cronici inedite (p. dar care are fi citeva ftiri comune cu cronica de la Bistrita. RAPORTURILE DINTRE VERSXUNI. Dar intre versiunea germanä fi intre versiunile slavone — toate laolaltä inclusiv Bistrita — existä o deosebire fundamental!. publicat de Bogdan. dar are fi ea elemente proprii. De aci inainte traducätorul polon a innädit citeva ftiri privitoare la prima fi a doua domnie a lui Alexandru Läpufneanu. p. Bogdan credea. pe cind copia germanä a lui Schedel. 1931. In manuscrisul Rusiecki textele au o notä interesantä. ne-a pästrat singurä. versiunile slavonefti derivä toate dintr-un prototip comun. care se apropie mai mult de cronica de la Putna. Nici una deci nu poate fi considerate ca o copie fidelä a prototipului pierdut. singurä. De asemenea fi un fragment al cronicii moldovenefti. parte culese de la boierii cu care a fost in legäturä. Manuscrisul Zaluski. care la rfndul ei are fi ea lipsuri ce nu se gäsesc in cronica de la Putna. Cronica anonimä. la domnia lui Despot fi a lui Tomfa—parte din propria lui ftiintä. interpolate. douä legende eponime care s-au räsfrint fi in istoriografia in limba nationalä din veacul al XVItlea. la rindul ei. In intregul lor. Cronica moldo-polonä cuprinde vechile anale ale Moldovei pinä la anul 1527 urmate de cronica lui Macarie pinä la anul 1552. Cronica moldo-polonä. secretar fi curtean al majestätii-sale regelui. Partea mai veche a cronicii. nu este autograful lui Brzeski fi acesta nu este nici traducätorul cronicii. pe care a cäpälat-o nobilul Nicolae Brzeski. cind a fost sol in anul 1566. intr-un articol publicat in Revista istoricä romänä (I. sirb care a fost luat de turci intre ieniceri. cronicile slavonefti sint alcätuite din pärti inegale ca 57 . Cronicile slavonefti incep istoria Moldovei de la descälecatul lui Dragos. Ea este in acelafi timp fi cea care se apropie mai mult de versiunea germanä a lui Schedel. traduce vechea cronicä a Moldovei intr-o versiune intermediarä intre analele de la Putna fi cele de la Bistrita. fi deci cea mai apropiatä de prototipul pierdut. cu interesante date privitoare fi la |ärile noastre. este cea de la Bistrita. cronica cea mai exactä in date fi mai bogatä in ftiri. care in traducere romäneascä sunä: „Cronica turceascä scrisä de Mihail Constantinovici din Ostravita. dar n-a tradus-o el. D-1 P. P. a arätat cä aceste päreri sint neintemeiate. cu toate lacunele ei. DATA COMPUNERII ORIGINALULUI. este intermediarä intre versiunea de la Putna si cea de la Bistrita. 113—123).

Partea care urmeazä dupä Alexandru cel Bun. la vinat dupä un zimbru fi domni doi ani. ce pare a fi fost intocmitä dupä pomelnice pästrate in mänästiri fi dupä notite scrise de contemporani pe scoartele manuscriselor de ceasloave ori de psaltiri. dacä nu s-ar fi ridicat geniala personalitate a lui §tefan cel Mare. domni fiul säu Sas Voevod 4 ani. de la Maramuref. joia pe la miezid nopfii. ci numai la incheierea cä eä n-a fost scrisä de contemporani simultan cu desfäsurarea evenimentelor — si se va vedea indatä mai dar interpretarea pe care o dam faptelor. cä partea aceasta de letopiset n-a fost scrisä de contemporanii faptelor. Bogdan. fiul lui Ilie. precum observase de mult I. sectiuni diferite: Prima parte cuprinde. cäci nu sint pomenite domnia lui Roman. Letopisetul ne da in aceastä parte stiri bogate §i pretioase. domni fiul säu Latco Voevod 8 ani. pe o perioadä de 40 de ani. Analiza atentä a cuprinsului distinge. anul fi ziua mor^ii. februarie 1. Partea cea mai importantä a letopisetului — a treia. iar :58 . „In anul 6867 <= 1359) veni Dragos Voevod din Tara Ungureascä. lunia in säptämina albä“)—timbrul contemporaneitätii. timpul cit a domnit. De la Alexandru cel Bun inainte. omorirea lui §tefan. Dupä el. lucru curios la prima vedere. räzboiul civil care s-a desfäfurat singeros intre urmafii lui Alexandru cel Bun fi care era cit pe aci sä nimiceascä Moldova. Dar. Aceastä parte are infatifarea unei simple liste de domni. Este greu de admis ca un contemporan care ar fi fäcut insemnäri anuale de evenimentele la care ar fi luat parte sä interverteascä in afa fel or. fratele lui Ilie. fratele lui Ilie.“ §i astfei se continuä lista domnilor moldoveni pinä la Alexandru cel Bun. a doua. Dupä ce se pomenefte moartea fi ingroparea lui Alexandru cel Bun la mänästirea Bistrita. cu amänunte ^i precizäri de date pe care nu le putea sti decit un martor ocular: „In anul 6971 <==1456). a lui Petru. locul inmormintärii. Din timpul acestui domn ni se dau mai multe date: anul fi ziua urcarii pe tron. se infirä apoi nafterea fiilor lui Alexandru cel Bun. povestefte repezile schimbäri de domnie. cronica incepe sä ia un caracter nou. o expunere sumarä si seacä a domniilor moldovenefti de la descälecat fi pinä la Alexandru cel Bun. Ea formeazä miezul cronicii si are o intindere de 6 ori mai mare decit restul ei. incit sä noteze in primul rind anul fi ziua cind domnul a murit fi apoi sä insemneze anii fi zilele in care i s-au näscut copiii. Nimic care sä trädeze ceva din fiorul contemporaneitätii in aceasta insirare seacä de nume si de ani de domnie. la omorirea lui Bogdan. luna lui ianuarie in 23. Dupä acesta. intervertiri in succesiunea cronologicä a faptelor §i lacune in in^irarea domniilor. care singurä se räsfringe in versiunea germanä — ne infätiseazä domnia lui §tefan cel Mare.valoare istoricä fi ca bogätie de informatie. Dar in aceastä parte se constatä confuzii de date privitoare la lupta de la Podraga.dinea cronologicä a faptelor. Asexnenea confuzii due nu la concluzia la care se opreste Vlädescu. Aceastä perioadä de 23 de ani din analele slavonefti poartä — prin mul^imea amänuntelor fi prih precizia faptelor („Al doilea räzboiu a fost la Därmänefti in anul 6942 <=1434>. Se vede bine cä in aceastä parte a cronicii avem de-a face cu insemnäri ale oamenilor care au fost martori la evenimente. inträ Stefan Voevod in Chilia §i impresurä cetatea si petrecu acolo joia.

precum fi transpunerea acestuia intr-o limbä sträinä. cerind o aliantä a popoarelor creftine impotriva turcilor. noi cu capul nostru". aläturi de admiratia pentru figura eroicä a domnului.“. dar fi in Occident. impotriva competitiunii vecinilor. Desi faptele sint povestite laconic. fi fägäduind cä el fi ai säi „vor sta in picioare“ fi „ne vom lupta pinä la moarte pentru legea creftineascä. cäci atunci „toatä creftinätatea va fi in mare primejdie“. precum si alt eie ca acestea: „Intr-acelasi an. Nu incape nici o indoialä cä amindouä versiunile decurg din acelasi prototip. august in 29. letopisetul de la Bistrita. si-i ie^irä spre intimpinare mitropolitii si preotii. care a fost o cronicä scrisä la curtea lui Stefan cel Mare. Aceasta genialä personalitate istoricä.. 59 . n-au putut fi scrise decit de cineva care se afla in imediata lui apropiere.. totusi din paginile letopisetului transpirä adesea sentimentalitatea lui de moldovean si crestin. 47 de ani. iar Stefan Voevod fäcu mare ospä| mitropolitilor §i vitejilor säi si tuturor boierilor säi... simbätä se inchinä cetatea. de la mare pinä la mic. a oprit in loc Moldova de pe povirniful präbusirii. in succesiunea evenimentelor. sau cind ne infätiseazä intoarcerea triumfalä a lui Stefan cel Mare dupä strälucita victorie de la Rahova: „Stefan Voevod se intoarse cu toti o^tenii säi ca un biruitor in scaunul säu de la Suceava. totusi versiunea germanä urmeazä in structura ei. Letopisetul de la Bistrita are.. in mijlocul unor singeroase fi neintrerupte räzboaie pentru domnie.mintul.. cum o numefte el insufi — sä nu fie pierdutä. pe vremea cind domnul sedea la prtnz. fost-au un mare cutremur peste tot pä. si därimarä toatä ziua si o bäturä pinä searä. si multe daruri impärti atunci o^tirii sale intregi.vinerea de dimineata lovirä si incepurä a därima cetatea. stäpinind-o cu minä de fier. dupä cum s-a spus. multe puncte de contact cu cronica germanä a lui Schedel.. pentru ca Moldova — „aceastä poartä a creftinätätii". Evanghelie si slujind si läudind pe Domnul pentru darul cel de sus si binecuvintind pe voevod ca sä träiascä voevodul. si le puse acolo pär. pentru cä biruise domnul limbile pägine cu mina robului säu loan Stefan Voevod. care s-a väzut mintuitä de groaza de a nu cädea sub jugul päginilor trimisi de cuceritorul Constantinopolului.cälabi pe Isaia si pe Buftea. ci s-a intimplat cum a fost voia lui Dumnezeu“. strins legate de personalitatea domnului. purtind in miini sf. si uneori textele se supra. venitä intr-o vreme de mari zbuciumäri.“ Toate aceste amänunte de precizie pinä la zi.. cätre republicä Venetiei fi cätre scaunul papal din Roma. toate amänuntele acestea bogate. Solii lui bäteau drumurile nu numai la curtile regilor din Polonia fi Ungaria.“ Vibreazä in aceste laconice cuvinte bucuria Moldovei intregi.. ca de pildä cind ne poveste^te cä „ungurii s-au intors rusinati pe altä cale si nu s-a intimplat cum credeau aceia.pun cuvint de cuvint.“ „Fost-au atunci mare bucurie intre oameni intre toti domnii vecini ^i intre toti crestinii cu adevärat credincio^i.. in partea privitoare la domnia lui Stefan. si cu voia lui Dumnezeu inträ Stefan Voevod in cetate §i rämase acolo trei zile. in ordine cronologicä si intr-o limbä sträinä. Cu toate divergentele pe care le-a atras dupä sine näzuinta tradueätorului german de a prescurta textul originalului.

cfftigä el.fringe in cronicile slavonesti. fi chiar traducätorul polon. marele voievod care-fi intorcea cu pietate gindul cätre strämosii säi pentru a le restaura lespezile pe morminte va fi dat porunca sä se completeze cronica cu istoria Moldovei de la intemeiere. cu sfatul. bärbat minunat — spune cronicarul polon Ivan Dlugosz — cu nimic mai prejos decit comandantii eroi de care atit ne miräm! In zilele noastre.Vitejia. spune: „A fost inzestrat cu virtuti de erou Stefan. Dupä a mea pärere. . a cärei faimä a trecut peste hotarele inguste ale tärii sale fi care se ingrijea cu rivnä fi de cultura poporului. Mai tirziu. Unele :60 . Cronicarii unguri fi poloni nu contenesc in laude: „0. intelegerea fi hotärirea tuturor crestinilor. El a insärcinat un cärturar de la curte — care." Iar Wapowski. tinind seamä fi de unele accente religioase ale cronicii. avea' tot dreptul sä se gindeascä a läsa urmafilor amintirea strälucitelor lui fapte si a neostenitelor lui sträduinte. märginitä numai la domnia lui §tefan. sä fi täiat la copiere toemai prima parte Cu inceputul tärii Moldovei.. extraordinarele lui insufiri militare au stirnit admiratia vecinilor. sä reprezinte prima versiune a cronicii oficiale. poate sä fi fost cleric •— sä scrie in limba oficialä a statului. Astfel a putut lua nastere o a doua versiune care se räs. O personalitate eroicä asa de mare. venind la moartea lui. sub ochii domnitorului. limba slavonä. decit continuarea unor anale mai vechi. De altä parte.tatea domniei lui. cronica tärii. cu afirmarea principiului monarhiei de drept divin — aratä mai curind titlul unei cronici independente.. cel dintii dintre principii lumii. dacä il admitem. in care se strävede formula obifnuitä in cancelariile domnesti. E posibil astfei ca cronica lui Schedel. tenacitatea lui. (Cronica lui Stefan. dupä ce povesteste infringerile suferite de regii poloni din partea lui Stefan cel Mare. incit meritä sä fie socotit printre bärbatii vestiti in arta räzboaielor". Este foarte probabil ca aceasta cronica. scrisä la curtea domneascä. o strälucitä biruintä asupra turcilor. cind in viltoarea vremurilor nestatornice noua domnie s-a consolidat admc. ceea ce punea si mai viu in luminä insemnä. in cei 23 de ani care s-au scurs de la moartea lui Alexandru cel Bun fi pinä la biruinta de la Doljesti (1434—1457). de vreme ce ceilalti regi si principi catolici ifi petrec timpul numai in trindävii fi räzboaie civile. cu voia lui Dumnezeu dornn al Tärii Moldovei). erau in bunä parte cunoscute de boierii bätrini care träiau incä la curtea din Suceava a lui §tefan cel Mare. el este cel mai vrednic sä i se incredinteze conducerea fi stäpinirea lumii si mai ales cinstea de comandant impotriva turcilor. Din ce elemente a fost reconstituitä istoria Moldovei pinä la domnia lui §tefan cel Mare? Evenimentele petrecute inainte de urcarea lui §tefan cel Mare pe tron. mai ales cä aceastä parte este mult mai redusä decit partea care cuprinde domnia lui §tefan cel Mare (a 6-a parte). sä fi fost inceputä de-a dreptul cu urcarea in domnie a lui Stefan cel Mare. inceputä atunci. istoricul de largä culturä umanistä. care se plingea — dupä Enea Silvio Piccolomini — de säräcia fi contradictia izvoarelor cu privire la istoria romänilor. Este greu de admis ca Schedel. titlul pe care-1 poartä versiunea germanä —singura contemporanä cu marele voievod: Cronica Stephani Dei graciä vayvoda Terrarum Moldaviensium.

dar scheletul faptelor este acelasi. dupä cum era de asteptat. fie cä a fost dusä de solia moldoveneascä din 1502 in Nürnberg. nici un ungur nu ar fi scäpat cu viatä. sub anul 1474.date se mai gäseau notate fi pe scoartele vechilor ceasloave. pe care le trimiseserä spre Constantinopol. se aflä la baza traducerii germane a lui Schedel. in lupta cu Radu cel Frumos de la Cursul Apei.siuni (de la Bistrita. aflä cä acesta se fntoarce cu oastea turceascä. versiunea germanä a lui Schedel cuprinde fi ea o serie de fapte foarte interesante. cum observä d-1 C h i t i m i a. Ceva mai jos. apoi. nu se mai cunostea decit numele domnilor si in mod vag anii de domnie fi succesiunea lor. versiunea germanä ne spune cä in lupta de la Baia. cuceritorul Constantinopolului. Foarte interesante sint deosebirile dintre versiunea copiatä sau tradusä de Schedel in Germania si versiunea cea mai veche a cöpiilor slavonefti. Tot din versiunea germanä mai afläm cä. Intre aceste versiuni sint desigur mici deosebiri. Cronica oficialä intocmitä astfei la curtea lui Stefan cel Mare a fost copiatä in mai multe exemplare. . reprezentind prima versiune. i-a bätut si a tras in teapä vreo 2 300 dintre ei. trebuia sä-fi dea capul. reprezentind a doua versiune. unul. alte exemplare. 32 coräbii mari. OOTOKB BOflHa = Cursul Apei. pinä la descälecat. de la Putna). dacä Isaia. cronica germanä ne mai insirä incä una din cauzele care au dezläntuit campania sultanului Mahomet al II-lea. sub anul 1467. au fost date spre copiere in vechile mänästiri. Astfel. cunoscutä sub numele de letopisetul de la Bistrita. cum crede d-1 Chitimia. pe cind turcii 1 In original va fi fost. reconstituiti poate fi dupä pomelnicele pästrate in vechile biserici fi mänästiri domnesti. care cädea cu vreo 74 de ani inainte de ijtefan cel Mare. o serie de fapte care nu se gäsesc in versiunea lui Schedel. De aceea el.“ Sub anul 1472. Acest letopiset. Tinerii se sfätuiesc intre ei si. La 9 februarie turcii luaserä Caffa §i incärcaserä cu comori multe. cum 61 dealtfel are si letopisetul de la Bistrita. care nu se gäsesc in nici una din versiunile slavone ale cronicii lui §tefan cel Mare. a plecat in intimpinarea dufmanului numai cu 12 steaguri. Dar läsind la o parte elementele acestea care se gäscsc in letopisetul de la Bistrita. marele vomic al lui §tefan cel Mare. cu multi altii. dar cä in toiul noptii oastea lui §tefan s-a strins toatä laolaltä. pe sotia si pe unica lui fiicä. in Moldova. Stefan se rerrage lingä o pädure pinä ce ii vine ajutor din Moldova si. Astfel s-au näscut diferite ver. intimpinmd vitejeste pe dusmani. jefuite din cetate. In ultima corabie se aflau 12 copii de cetäeni cu 4 turci. cä Radu-vodä fi norodul säu credeau cä moldovenii sint putini la numär. inceput in anul 1407. cum ar fi de exemplu pomelnicul de la Bistrita. iar dincolo de aceastä domnie. dupä ce Stefan cel Mare a intrat victorios in Bucuresti si a luat. dupä miezul noptii. are. „ar fi fost credincios fi dacä s-ar fi dus cälare unde i-a fost poruncit. Despre domnia lui Alexandru cel Bun nu se ftia decit foarte putin. impreunä cu comorile lui Radu cel Frumos. lingä un piriu care se numeste — zice cronicarul — Potoc 1. afläm din versiunea germanä mijlocul de care s-a folosit §tefan cel Mare ca sä-1 surprindä pe domnul muntean: cä din cele 48 de steaguri de oftire eite avea. fie cä o copie de pe originalul latin a fost adusä in Polonia. unde cälugärii au mai adäugat ftiri privitoate fi la mänästirea lor.

cerind. care este ea insäsi o prescurtare. Aceastä versiune pe care a avut-o in fatä Macarie mergea pinä la anul 1525. läsind in urma sa reputatia unui om invätat. smeritului Macarie. CRONICARII CÄLUGÄRI ln ultimul capitol am urmärit istoriografia moldoveneascä inceputä in vremea si la curtea lui Stefan cel Mare §i ne-am ocupat pe larg de cronica des. care cäuta in 1502. din porunca lui Petru Raref: „spre a implini poruneile domnefti. Macarie serie.dormeau. Eftimie fi Azarie. poate. Dupä aceastä datä incepe partea personalä a lui Macarie. in zadar. A murit in 1558. Asemenea stiri si multe altele care se gäsesc numai in versiunea germanä. el incepe prin a copia o versiune prescurtatä scrisä la mänästirea Putna (cäci cuprinde multe date referitoare la aceastä mänästire) a letopisetului inceput. gäsitä de insusi Schedel in timpul cälätoriei sale in Polonia. cu rugämintea ca sä dea drumul copiilor. dar nici una din ele nu reproduce intocmai. a fost continuat apoi de trei cälugäri moldoveni: Macarie. cronica aceasta. sä-i trimitä comorile si copiii. marele episcop al Tärii de Jos din vremea lui Stefan cel Mare. au putut fi adäugate unele de traducätor. Un vint norocos intoarce coräbiile spre Chilia. ceea ce Stefan a si fäcut. MACARIE. feciorul lui Stefan Voevod cel Viteaz. s-au bucurat si i-au trimis multi bani. fi ale marelui säu logofät Kir Teodor. Sultanul trimite si el soli la Stefan cel Mare. de solia lui §tefan cel Mare. la curtea lui §tefan cel Mare. Se va gäsi vreodatä in cine stie ce colt de bibliotecä sträinä sau a pierit de mult in volbura vremurilor? Nu putem sti. Acestea din urmä constituie o dovadä evidentä cä acest prototip era mai bogat in §tiri decit putem deduce din versiunile slavone. Locuitorii din Caffa si venetienii. Aceastä cronica ni s-a pästrat in traducerea germanä si in versiuni slavonesti. sau. precum si din copia germanä. fiul lui Bogdan cel Orb. • Acest Ietopiset. ci a le preda istoriei". scrisä cu doi ani inainte de moartea marelui domn. unde se incheia cu moartea lui Petru. despärtitä de :62 . Macarie fusese initiat fi crescut in tradi|iile ascetismului de Teoctist. nu este o copie fidelä a letopisetului tärii scris la curtea moldoveneascä. Bogdan cel Orb.coperitä in arhivele din München si dusä in Germania. dupä cum insufi spune. la 1531 a fost inältat de Petru Raref in scaunul episcopal de Roman. septembrie 25. poate. Aci. la care s-au mai adäugat ftiri contemporane sub urmasul lui §tefan cel Mare. un doctor pentru marele domn moldovean. ii ucid. Primind aceastä insärcinare din partea lui Petru Raref fi a marelui logofät al Moldovei. Stefan cel Mare incarcä bogätiile in 400 de care si le trimite impreunä cu tinerii la Suceava. dupä toate probabilitätile. fi a ajuns egumen la mänästirea Neamtului in 1523. Din nenorocire. cäci ei mi-au poruncit nemerniciei mele celui mai de pe urmä dintre ieromonahi. a nu läsa faptele intimplate in vremurile fi domniile trecute sä räminä inväluite in mormintul uitärii. nu ne este cunoscutä pinä acum in original. aflind despre copiii lor cä stnt la §tefan. altele se gäseau poate in originalul alcätuit la curtea lui Stefan cel Mare. adicä ale slävitului fi pentru dufmani infricofatului Petru. la Nürnberg. scrisä la curtea lui Stefan cel Mare.

despre räscoala— repede inäbufitä — a lui Trifailä. la domnia lui Ilia?.versiune are o lacunä aci. dar desigur cä aceastä . Domnia lui Petru Raref. Bogdan in Cronicele moldovenesti inainte de Vreche. era crunt cu boierii. pästratä intr-un codice din Bibilioteca Academiei teologice din Kiev. fuga lui Rares. copiilor lor. nu ne poate spune. ca de pildä: impäcarea celor douä tabere vräjmafe. din ordinul cäruia a scris cronica.rea lui Petru Raref ca domn la Hirläu. publicat de I. moldoveni fi munteni. spre scumpä moftenire. amplificind expunerea cu ftiri nouä.cea ziua §i-si pierdea vremea prinzind päsäri in lat. in sfirsit. pe care ni-1 infätiseazä in colorile cele mai negre: „moale si mic la suflet“. este infä. päräsit ■de ai sai. la un sfert de veac dupä moartea lui §tefan cel Mare. ori ii silea sä-si caute adäpost in täri sträine si. cäci om era si el“ — la Suceava si inmormintarea lui la mänästirea Pobrata. Trece. despre luptele cu muntenii fi despre moartea precipitatä a lui §tefäni|ä la Hotin.tifatä in träsäturi vagi fi färä amänunte precise. se turci. eine anume a scris cronica tärii inaintea lui. se vede insä oameni iubitori de Dumnezeu". scriitorii dinainte de noi. un egumen cärturar de la mänästirea Neamtu. impäcarea lui cu turcii ?i reintoarcerea in a doua domnie. amintind doar campania acestuia in Ardeal impotriva lui Mailat. despre täierea capului lui Luca Arbore. care intru nimic nu s-au arätat asemänätor tatälui säu ca si cum nu 1-ar fi crescut ca fiu“. pätrunderea lui in Ardeal. nu ftim eine anume. In aceastä a doua versiune se povesteste sumar ultimii ani ai domniei lui Petru Rare?. in cele din urmä. despre expeditia lui Bogdan in Polonia. fiindcä ea ne aratä cä. a prädat tara. ducindu-se la Constantinopol. ■ In timpul acestui domn dezechilibrat. jefuind averile episcopilor si ale mänästirilor. mama ?i fratii" si. crescut de episcopul Tärii de Jos din ultimii ani de domnie ai marelui voievod. gata sä se incaiere. despre urcarea in domnie a lui §tefan cel Tinär fi luptele lui cu tätarii. expeditia lui Soliman al II-lea in Moldova. pinä ce a dat peste niste pescari care 1-au dus la cetatea Ciceiului. prin munti. probabil cä unele foi s-au pierdut deoarece intr-o altä versiune — dintr-un sbornic. despre invazia polonilor fi a tätarilor in Moldova. Este interesantä aceastä notitä. Intr-o primä versiune. Macarie. prin interventia mitropolitului. cäci ii orbea. inaintatä pinä sub zidurile Lwöwului. se inconjurase de turci cu care-si petre. punea sä li se taie nasul. plecarea lui Rares la Constantinopol.restul analelor prin urmätoarele cuvinte: „Cele de pinä aci le-au adunat fi cu meftefug le-au intocmit fi ni le-au läsat nouä. Maxim. pästrat inainte de räzboi in Biblioteca imperialä din Petersburg — cronica lui Macarie se continuä pinä la anul 1551. Macarie nu se mul|umea insä cu ftirile prea sumare pe care le gäsise in letopisetul inaintafilor säi pentru perioada de timp care s-a scurs de la moarta lui Stefan cel Mare pinä la urcarea pe tron a lui Petru Raref. de origine sirbeascä. se noteazä apoi moartea lui Petru Rares — de „boalä rea. despre räzvrä. päräsi „domnia. De aceea el reia povestirea acestei epoci. care cuprinde domniile lui Bogdan cel Orb fi §tefänitä.tirea boierilor. din traditia cälugärilor. care se gäsea episcop 63 . Macarie povestefte alege. ce stäteau fatä in fatä. cronica lui Macarie se incheie la anul 1541. luptele cu polonii.

cäci dupä un an sau doi. impodobit cu imagini indräznete. cälugärul bizantin a cäutat sä dea o operä care sä se impunä prin stilul ei cäutat. de exemplu. „1-au pätruns cu multe rane". mä chiamä si cu mina domniei sale imi incredinteazä iaräsi cirja“. este imbräcatä in anacronice zorzoane de stil bizantin. imprumutä din ea pasaje §i epitete bombastice. fu alungat din scaunul säu in 1549—1550. nimbatä de glorie. si :64 . prin bombasticitatea lor. care. si pe toti ii intärea in nädejdile lor de bine. „Oameni priceputi la viclesuguri — spune el in graiul lui inflorit — tesurä minciuni pline de clevetiri ?i le spuse doamnei Elenei si fiului ei Ilias si am cäzut cu stra?nicä cädere. cäci era milos. Alt defect este forma stilisticä. in cuvinte ca acestea: „Si dupä ce luä domnia. care trimbita peste tot locul credinta lui in ziditor.. Ureche ne spune cä era un domn desträbälat si cä boierii si locuitorii. imbogätindu-le cu apocrife biblice si cu legende populäre bizantine. intre altele. Ea a pläcut asa de mult egumenului Macarie. primind de la Petru Rare§ sarcina de a scrie istoria tärii. intr-o mare operä in versuri. pe cind se aflau la podul de la Jut ora. incit acesta. Aceastä operä a cälugär ului bizantin a fost tradusä in Bulgaria si ni s-a pästrat. pe mine surghiunitul. copiat in anul 1345. un mort intre vii. Macarie si-a luat ca model un cronograf bizantin foarte popular in lumea slavä. . Si iaräsi strälucirä razele dreptei credinte. si cu grele ispite m-am luptat. care incepe povestirea evenimentelor de la creatiune si o duce pinä la moartea impäratului bizantin Nichifor Botniates. intr-un vechi manuscris din Biblioteca Vaticanului. §i täind sforile cortului asupra lui §tefan-vodä. el imprumutä din Manases podoabele stilistice cu care acesta descrie räzboiul troian.“ Dar aceastä urgie n-a durat mult. in loc sä fie infätisatä in lumina adeväratä. un cälugär care prelucrase motive din cronografele anterioare. prin refugiatii slavi..tiv si iubitor de cälugäri ?i hränitor de säraci. luptele lui Petru Rares cu polonii. Imaginea pe care Macarie ne-a läsat-o despre Stefan Rares este falsä.. ln alcätuirea cronicii sale. Manases fusese. in primele zile ale domniei lui §tefan Rare?.. Lipsa de obiectivitate este astfel unul din defectele principale 1 ale operei lui Macarie. in urma unor intrigi tesute pe lingä doamna Elena si pe lingä domn. fu restaurat in scaunul episcopal : „ Intorcind —■ spune el despre Stefan — puternica sa minä.. cu boierii si domnul ei. mtimplatä la 1081. in mänästirile noastre fi a stat la baza prelucrärii lui Moxa. O copie a fost apoi adusä. Astfel viata Moldovei cu zbuciumul ei. lasä impresia a ceva artificial'§i uneori chiar ridicol.De aceea si Macarie isi aratä recunostinta in cronica sa fatä de noul domn. intelegindu-se intre ei. dupä cum s-a spus mai sus. pentru a le intretese in povestirea sa. ?i iaräsi strälucirä zorile binefacerii si toti deopotrivä läudau pe voevod si toti cu osirdie iubeau pe domnul Stefan. in care pare sä fi avut un rol sfetnicii Mitrofan si Nour.de Roman incä din anul 1530. Träind intr-o epocä de eruditie si rafinament literar. al lui Manases.“ Cu iluzia acestei icoane. s-au ridicat intr-un rind. Macarie inchise ochii curind dupä reinscäunare. Despoiat am fost de scaun. fratele lui Ilia?. de la intiii pa?i se arätä cä n-au inselat nädejdile celor ce 1-au ales. §i se auzi de la o margine a pämintului la alta trimbita cea mare si in aur ferecatä.. Zugrävind.

. evlaviosul loan Alexandru Voevod mi-au poruncit mie.. Voind sä ne arate starea de multumire sufleteascä in care se afla Petru Rares in a doua domnie. Macarie scrie..gärilor. in aceeasi noapte. despre chipul cum a amägit poporul. ieromonahului Eftimie. „stricat la näravuri“. ’ . trimis de tatäl säu la 1541 la Constantinopol. fiarä crudä. cum fiul lui Petru Rares fi nepotul lui Stefan cel Mare. sägeatä färä de fier. a sfärimat crucea. cum a jurat cu mma pe cruce inaintea poporului intreg cä se tine de legea crestineascä fi cä n-are gind sä se turceascä. ■ . ca si cum Petru Rares ar fi impäratul bizantin si Carpatii identici cu Balcanii. rämase de la domnii cei bätrini ai Moldovei" — fi intoväräsit de boieri si de ostasi. A trecut mai tirziu in Ardeal. Eftimie incepe prin a repovesti vremurile pline de främintäri ale Moldovei de sub urmafii lui Petru Raref fi se oprefte brusc la al doilea an al domniei lui Alexandru Läpufneanu. ca de pildä cind a fost rästurnat din scaunul episcopal. el ia din Manases frazele cu care acesta descrie vinätoarea impäratului bizantin Martian in muntii Balcani. incit ii adusese cu sine in Moldova.dina de la Husi." Domnul Alexandruvoievod este Alexandru Läpu$neanu. pomeneste de discufiile religioase pe care Ilias le avea cu prietenul säu turc Hadäru. pe care-1 numefte „Iliaf Mahomet“." In sfirsit. a le scrie pe scurt.. Eftimie nu pare sä fi fost un cälugär afa de erudit ca Macarie fi aceasta a fost un noroc pentru el. incheie cu urmätoarea frazä enigmaticä: „Iar domnul Petru Voevod ifi hräneste cinstitele bätrinete cu bäi si bäuturi si mxncäri. dupä cum se zvonise..epitetele pe care cälugärul bizantin le dä lui Achile. ajuns la 65 . Iar cele ce s-au intimplat de aici inainte. dar. Cronica lui Macarie este continuatä de Eftimie. Autorul cronicii. episcopul de Roman. Dupä ce povestefte ultimii ani ai domniei lui Petru Rares. incärcat de haraciu fi de bogätii — „de vase de aur si de argint. si cum apoi. de ura lui impotriva preotilor fi a cälu. „Pinä aici —incepe noua cronicä — s-au scris cu osteneala preasfintitului pärinte al nostru Macarie. Ilias. Eftimie. Chiar atunci cind este vorba de propriile lui dureri. el se oprefte indelung asupra urmafului acestuia. spre a scoate in relief nelegiuirea lui. Descriind mai departe fuga lui Petru Rares dinaintea lui Soliman al II-lea prin muntii Moldovei. cind segäseste pomenit intr-o evanghelie. chemind sfatul boieresc in grä. se imprietenise acolo cu citiva tineri turci de care se legase afa de mult. intocmai ca o lebädä cu penele aurite. a fost egumen la mänästirea Nearn^u prin 1553. Primind din partea lui Alexandru Läpufneanu porunca de a continua cronica lui Macarie. unde a devenit episcop.. dupä modelul bizantin: „In anul ce se capätä dacä numeri de sapte ori eite o mie si de cinci ori cite cinci si eite cinci de cinci ori si a opta rotatie de la facerea lumii" (7058 = 1550).titä decit toate. dar. Macarie le potriveste pentru Rares. cätre Ardeal. pe care nu le gäsim in alte izvoare. in loc de a zice: in anul 7058. fiindcä l-a scäpat de influenta nefastä a stilului manasian. despre haremul de turcoaice pe care le adusese din Constantinopol. a iesit din tarä. el recurge la arsenalul stilistic al lui Manases: „O zavistie. EFTIMIE. sulitä mai ascu. deasupra unei clädiri“.• . tigru mmcätor de oameni. Ne infätiseazä cu amänunte interesante. pentru a-1 vesti cä se duce la Poartä ca sä stäruiascä pentru micforarea tributului. la zidirea mänästirii Slatina. celui din urmä dintre egumeni.

pentru a pune in libertate pe cei inchifi. ca sä se indulceascä de vederea fetei lui. Ultimul cronicar al Moldovei care scric in limba slavä este Azarie. pentru instaurarea lui Pätrafcu. Dupä uciderea „ticälosului" de Joldea. diavolul. cäci li se pärea a fi in vis. cu care cälugärul cronicar se obifnuise din lectura vietilor de sfinti. dupä care urmcazä partea sa proprie. de mare importantä pentru el..Constantinopol. Sä incep dar fi eu fostul si nemernicul lui ucenic Azarie. el incepe cronica de la domniile fiilor lui Petru Rares. ca si predecesorii säi. deoarece. In toatä lumea se läti vestea inaripatä despre evlavia. fi care a iertat pe cei alungati din tarä: „Deci veneau din toate pärtile fi din toate locurile oamenii. osirdia fi iubirea lui de Dumnezeu fi de sfin. in alt spirit fi cu alte amänunte. care imbrätiseazä istoria Moldovei de la 1550 pinä la urcarea in domnie a lui Petru §chiopul (1574). pentru a-1 intoarce din gindul cel bun: anume. vechiul letopiset al Moldovei. Cronica lui Eftimie se pare cä i-a rämas necunoscutä. Domnia lui Stefan Rares este infätisatä in colori antipatice. cronica se incheie. fi se uitau la chipul voevodului ca la chipul lui Hristos. el incepe firul anilor de la descälecat. sub conducerea vornicului Nädäbaicu. Azarie si-a scris cronica intre anii 1574—1577. pe care le repovestefte cu totul diferit de Eftimie. intrind in riul Moldovei. Alexandru Läpusneanu este infätisat in colorile cele mai simpatice. Cu povestirea ridicärii mänästirii Slatina fi a inzesträrii ei cu sate si mitoace." De altä parte. el este Impäciuitorul care deschide temnitele. i s-a impiedicat calul fi a cäzut in apä. dimpotrivä. sä impiedice pe loan vodä cel Cumplit de la räzboiul cu turcii“. Despre el nu se ftic decit ceea ce el insufi spune in cronica sa. Inainte de a povesti vremea sa. asa cum o cunoastem din Ureche. AZARiE. pe cind cälärea intre satele Corlätesti si Todirefti. Alexandru Läpufneanu n-are nimic din träsäturile fioroase cu care ne este cunoscutä personalitatea lui din alte :66 . fiindcä era vorba de cursa pe care „vräjmaful neamului omenesc". de blindetea fi de frumusetea lui. a intins-o „iubitorului de Dumnezeu domn". ca mäcelul färä milä al unui miel. descric in colorile cele mai antipatice domnia lui Ioan-vodä cel Cumplit fi cautä sä fnfätiseze intr-o luminä simpaticä figura lui Ieremia Golia. s-a turcit fi nu s-a mai intors in Moldova. El nu pomenefte nimic in cronica sa de trädarea Goläestilor. Este pesibil sä fi fost cälugär chiar in mänästirea intemeiatä de familia logofätului Golia. Uciderea lui §tefan Rares de cätre boieri este infätifatä cu groazä. cronica se incheie cu zidirea mänästirii Slatina.. la care adaugä apoi cronica lui Macarie pinä la 1551. el introduce partea sa personalä cu urmätoarele cuvinte: ■ „Pinä aci au mers alcätuirile ritoricefti ale pärintelui Macarie. continued cronica lui Macarie. Dar si aici iese in relief sentimentalitatea naivä a cälugärului.tele biserid. de bunätatea. Dupä ce pomenefte expeditia moldoveneascä trimisä in Muntenia. cu binecuvintarea mitropolitului Anastasie fi cu mijlocirea marelui logofät loan Golia. „boier mare. cä scrie din porunca lui Petru Schiopul. din dragestea pentru tarä. care nu s-a sfiit. cind crede necesar sä povesteascä un episod färä nici o insemnätate pentru noi. In contrast cu fii lui Petru Rares. iar nu aievea.“ Este in aceste rinduri acea notä panegiricä. copiind.

" Azarie este. Ca fi acesta. e pentru el „un adevärat izvor de adevär ce se varsä asupra inimilor noastre fi le adapä cu apa mintii. fäcind sä infloreascä primävara. pe care. cäci inainte de mine tu ai pierit fi ai murit“. Eftimie. luterani uriti de Dumnezeu. darnic. evlavios.. cuvintele pe care Azarie le pune in gura lui §tefan Rares." etc. De aceea aparitia lui Tomfa. Din aceasta cauzä. trebuie utilizatä cu multä bägare de seamä.. Nici o grijä •de cronologie: „In aceeafi vreme..lor viclene ale lui Odiseus. joia pe la miazänoapte. a cärui faimä tre- 67 . care. • i Cronicile acestea scrise dupä moartea lui §tefan cel Mare sint lipsite de precizie fi obiectivitate.. dreptate. in gura lui Palamed. „Dar nu mult dupä aceea. inconjurä Stefan Voevod cetatea Chiliei/ iar vincrea dimineata incepurä a surpa cetatea. in istoriografie. Despot Eraclidul este urit. frumos. Lucrurile ifi au explicatia lor. $tefan cel Mare.. Mänästirile fi cälugärii s-au adäpat din undele räcoroase ale binefacerilor lui. ca bun ttcenic. Azarie.. dimpotrivä. in cronicile cälugärilor nu sint pomenite nici mäcar numele erorilor care au cäzut pe cimpul de luptä pentru märirea Moldovei.. In cronica lui Stefan cel Mare toti boierii care s-au invrednicit. Citä grijä de precizie avea aceasta din urmä: „ln anul 6973. pentru „cuvintele frumoase fi meftefugite" ale dascälului säu o adlncä admira^ie. pentru a le potrivi la situatiile si figurile istorice moldovenesti pe care le infätisa.. De exemplu." In cronicile lui Macarie. in clipe de cumpänä. in care se pun cele mai frumoase nädejdi: „Bärbat de neam bun. Azarie imprumutä din bogatul arsenal de amänunte dramatice si epitete stilistice ale lui Manases. viata tuturor a inceput sä curgä lin fi toti petreceau: in linifte fi neturburati.. nu ne säturäm de ea". cind era sä fie ucis cu pietre. despre care el vorbefte cu adinc respect. El. Opera lui Macarie. etc. pentru cä „tinea pe lingä sine sfetnici de altä lege. a cäror fnvätäturä o impärtäsia fi dinsul“. ca si aceea a dascälului säu Macarie. se sträduiefte sä imite toatä arta retoricä a lui Macarie. ucenicul lui Macarie. cäpätmd iaräfi cinstea domniei de la Poartä.. condifii esentiale oricärei opere istorice. cind cade la Tutora. dar simpatia pentru Tomfa scade dinaintea lui Alexandru Läpufneanu. cu toate cä o gustäm. ianuarie in 23... milostiv din fire. are pentru „alcätuirile retoricefti". de increderea domnitorului fi au dus la capät misiunea ce li s-a incredintat sint pomeniti cu cinste. adicä— explicä el — bunästarea bisericilor“.izvoade istorice. sint imprumutate din Manases.. „a stins täciunele ce räspindea fumul credintei cele rele fi a ascuns iarna intunecatä a necuratilor luterani. in urma insinuäri.“. faptele sint inecate in podoabe stilistice. singerat sub pumnalele boierilor: „Vai de tine. la episodul räzboiului troian. Aceleasi cuvinte le pusese cronicarul bizantin. chiar Azarie. pe tine te pling si dupä tine •oftez. cronica lui Azarie. viteaz. cu miini puternice fi piept virtos" este salutatä cu bucurie. Citä dejsebire in aceastä privintä intre eie fi cronica scrisä la curtea lui §tefan cel Mare. „nemernicul ucenic al lui Macarie“ — cum se numefte insufi —. „frumos la infätisare. cu suflet luminat. Cronica se incheie cu rästurnarea fi pieirea lui Ioan-vodä cel Cumplit fi cu urcarea pe tron a lui Petru Schiopul.

mentele. Pentru ei cäderea lui Alexandru Läpusneanu de pe cal. nu le-au väzut petrecindu-se sub ochii lor. Autorii acestora. deprins a privi viata aceasta päminteascä. plinä de ispite si de desertäciuni.cuse peste hotarele inguste ale Moldovei. :68 . S-a väzut in capitolul precedent paginile pline de admiratie pe care i le-au consacrat cronicarii poloni. intilnim mai mult preocuparea de formä. pentru a imprumuta din el podoabe retorice. de stil. nu putea vibra puternic pentru zbuciumul contemporanilor lor. nu aveau nici chemarea fi äiici posibilitatea de a scrie istoria in lumina ei adeväratä. fiindcä vedeau in el cursa intinsä de dia. de efect. unde se plämädea istoria tärii. apar pentru ei pe acelafi plan. recurgeau la cronograful lui Manases. Realitätile istorice. Cu totul altfel se infätifeazä cronicile scrise dupä moartea lui. De aceea nu trebuie sä ne surprindä faptul cä. trecind prin prisma mentalitätii lor ascetice. ca un scurt popas cätre viata cea vefnicä viitoare. in loc sä citim in paginile lor toate främintärile timpului. Sufletul lor.vol — un eveniment mai important decit o luptä cu dusmanii pentru apärarea Moldovei. träind intr-o atmosferä de misticism. e un fapt de senzatie. cälugäri retrasi departe de curtea domneascä. in loc sä povesteascä simplu fi precis cele ce aflau. cä. La curtea lui din Suceava se abäteau trimifii sahului persan fisolii venetieni. Ei nu au luat parte la eie. sint in cliip firesc deformate. . era o personalitate care intra in istorie. in drumul spre mänästirea Slatina. Toate eveni. nu le-au träit ca sä le poatä intelege. Orice mifcare a lui era astfel ö paginä de istorie fi el tinea ca istoria sä fie scrisä afa cum el a fäcut-o. al cäror ecou ajunge intre zidurile mänästirii stins.

in alcätuirea cronicii lui Grigore Ureche. mais jusqu’ici inconnue de VHistoriographie roumaine). dar aceastä comunicare nu a apärut pinä acum. P. Bayerische Staatsbibliothek. Görka a dat detalii mai precise si mai interesante. 1939.Hräniti mai mult cu apocrife biblice si cu legende hagiografice. ca izvoare. p. Kronika czas&w Stefana Wielkiego Moldawskiego Nieznane najstarsze zridlo rumutiskiej historjografi (La chronique de l’epoque d’Etienne le Grand de Moldavie. cu o introducere interesantä. care mergea pinä la 1475. intr-o nouä comunicare. a cärui viatä o scriu din poruncä. defi sint scrise intr-o limbä sträinä. care a utilizat un izvor intern de mänästire in limba slavonä sau romänä. 484 — 485. Cracovie. cu titlul: Ol. Cronica epocei lui Stefan cel Mare (1457—1499). 29 — 31. Görka. P a n a i t e s c u in Revista istoricä romänä. sub . in Cercetäri literare. p. soit la source la plus ancienne. 1930. defi sint lipsite de valoare literarä. G ö r k a . In sfirsit. 187— 195. Un alt studiu aprofundat asupra cronicii. III. cu textul german al cronicii $i cu o traducere in limba romänä fäcutä de domnisoara I r m e r t r a u d B r i e b r e c h e r . care a fost publicat in Extrait du Bulletin de l'Acaddmie Polonaise des Sciences et des Lettres. in sedinta din 8 noiembrie 1930. 1930. 6 (iunie). C h i t i m i a. in edifia Academiei Polone din Cracovia (A rchiwuntkomisji historycznej). Dacä la cele de mai sus adäugäm fi faptul cä aceste cronici erau scrise intr-o limbä sträinä. Dar. Krakovia.tithil: O. fäcutä de data aceasta Academiei Romäne.tinesti. 215 — 279. 1937. Cronica germanä a domniei lui $tefan cel Mare. VI. Studiul a fost tradus in limba romänä de Dr. in anul 1931. in Buletinul Comisiei istorice a Romaniei. I (1931). seria II. tom. totufi trebuie sä tinem seamä fi de ele. in Revista istoricä romänä. IX. ?i V—VI (1935— 1936). Despre ea Görka a prezentat Academiei Poloneze. N. O l g i e r d G ö r k a . Cronica lui Stefan cel Mare. I o r g a . 1931. a se vedea ?i recenzia lui P. fiindcä ele ne-au pästrat istoria Moldovei de la 1504—1574 fi pentru cä — dupä cum vom vedea mai tirziu — au intrat. de unde apoi a adäugat cele ce stia el personal. textul cronicii a fost publicat. care ajunge la concluziuni diferite: Ion C o n s t . N i s t o r. 160 p. probabil de la Baia. nestiutori despre cele ce se petrec departe. o scurtä dare de seamä datoritä d-lui I. absolventä a seminarului de istoria literaturii vechi. E m i l B i e d r z y c k i ? i a fost publicat. I. in Codrul Cosminului. Buletinul Institutalui de istorie si limbä. p. 6» . atunci este ufor de inteles pentru ce nu le putem considera ca un instrument al defteptärii constiintei nationale. neaccesibilä päturilor largi ale poporului. IV (1934).serä din legendele hagiografice. afa cum se obifnui. 1—85. III. S-a publicat si aparte in Biblioteca Revistei istorice romäne. BIBLIOGRAFIE Cronica din München. cälugärii cronicari. un prototip ideal de virtuti cres. se pästreazä in manuscrisul Codex Latinarum 952 din Biblioteca de stat din München. Cernäuti. + II planfe-facsimile. nr. p. si edrfie separatä. in sedinja din 17 iunie 1929. De aceea cronicile lor au un caracter panegiric. Bucuresti. la curte. 1929. 156 — 160. p. crede cä opera este a unui sas. p. Kronika czasöw Stefana Wielkiego Moldawskiego (1457—1499) z trzema podobiznami w tek&cie. scrisä in 1502 si descoperitä de d-1 Olgierd Görka. in care eroul este infätisat intr-o aureolä de miraculos fi misticism. Despre aceastä comunicare. un memoriu. 219—293. p. sint inclinati sä vadä in domnul. 119 p.

119— 137. O cronicä sirbo-moldo. din Muzeul Czartoryski (Cracovia) — in 1844. 202—214). 107—119). in studiul säu Pamiitniki Ianczara (Amintirile ienicerului). 235 — 239). p. din Biblioteca Academiei Romäne. Cronica moldo-polonä a fost publicatä pentru intiia datä de istoricul polon W o j c i c k i — dupä o copie fäcutä in secolul al XVII-lea de istoricul polon Adam Naruszewicz. de Isaia din mänästirea Slatina. Bogdan sint insotite de studii aprofundate. loan Bogdan. Cartojan. tom XXXI. 649. 513 ?i arm. Maiorescu din Giurgiu pe anul 1919—1920. XVII. 84—98. 181— 187). 4. b) Cronica lui Macarie (p. 69 — 89. azi e trecut in Biblio. sect. care. 1912. 152— 168.. cu urmätoarele pärti: a) Analele putnene — Povestire in scurt despre domnii Moldovei (p. nr. c) Cronica lui Eftimie (p. 62 — 68. p. Var^ovia. 1891. p. 1909. La aceste texte se mai adaugä o versiune romäneascä din sec. Mem. VI.a fost publicatä in Cronice inedite atingätoare de istoria rominilor. Letopisetul lui Azarie (p. L o s . 1867. B o g d a n — care credea cä o „publicä intiia? datä“ — in Vechile cronici moldovenesti pinä la Urechea. Petersburg. Vechile cronici moldovenesti pinä la Ureche. 81—102. N. 62 — 66. 13 al Bibliotecii Tmperiale din St. textul polon la p. descoperit si copiat de Al. Cronica Tärii Moldovei si a Munteniei de Miron Costin. 38-40. descoperitä de I. in urmätoarele trei lucräri importante: l o a n B o g d a n . 146—152. si 2. p. 648 si urm. in Biblioteka starozytna pisarzy polskich. in Convorbiri literare. III. Vechile anale slavonesti ale Moldovei. in Analele Academiei Romäne. Grupul de cronici slavonesti ale Moldovei au lost publicate de profesorul de slavisticä de la Universitatea din Bucuresti. in veacul al XVI-lea. $i de I. b) Cronica lui Macarie (p. p. 90— 103. 212—222. seria Il-a. 5 1 — 67. cronicile pästrate in ms. O a treia copie de la inceputul secolului al XVII-lea. 23 — 41. Bucuresti. Letopisetul de la Bistrita.teca Academiei Romäne.veneascä (sirbeascä amestecatä cu anale moldovenesti) de la mänästirea Neamtu. H a s d e u in Archiva istoricä. pästrat in Biblioteca Academiei teologice din Kiev. 223 — 233). p. c) Cronica lui Azarie (p. Bucuresti. 66—98). al XVIII-lea a analelor putnene. 223—233. 103— 137. a arätat cä letopisetul a fost scris la curtea lui Stefan cel Mare. 173— 183. 268 — 279). Letopisetul lui Azarie. Lapedatu (p. Cronice inedite atingätoare de istoria romänilor. 121—145). si anume: 1. Ches:70 . I o r g a . Istoria literaturii romänesti in secolul al XVIII-lea (1688—1821).. p. O. 5— 15. insofite de studii detaliate si de note: a) Cronica si analele putnene — Povestire in scurt despre domnii moldovenesti (p. 2. vol. Codicele miscellaneu de la Kiew■ Este un manuscris de 504 file in 8°. I. 139 — 204. cuprinde urmätoarele patru texte insotite de studii aprofundate: 1. publicat de N. fondul bibliotecii Zaluski (azi trecut la Universitatea din Varsovia). p. O a doua versiune din secolul al XVI-lea. 280—283).1895. nr. Pärerea lui Bogdan cä analele Moldovei au fost scrise in vechile mänästiri de la Bistrita (originalul versiunii pästratä in codicele de la Tulcea) yi de la Putna (originalul versiunii pästratä in codicele de la Petersburg) a fost pusä la indoialä pentru intiiaji datä de d-1 I.. care cuprinde: 1. La acestea se adaugä cronica moldo-polonä (p. XXXI. scris pe hirtie lucie. Brzeski.Cronicile slavonefti. Contributii interesante la studiile lui Bogdan au adus: $ t e f a n O r ä j a n u . ed. 3. 69— 76. M i n e a . B o g d a n in Biblioteca Imperialä din Petersburg. a fost semnalatä de filologul polon I. Textele publicate de I. 187— 202). Sntr-o notitä publicatä in Anuarul liceului I. ist. 2. Codicele de la Tulcea — numit astfei fiindcä se afla in biblioteca clubului bulgar de la Tulcea. O cronicä universalä insotitä de analele sirbesti de la 1355 pinä la 1490 cu jtiri privitoare la tärile noastre (p. Studii. Publica^ia cuprinde in original si traducere romäneascä urmätoarele texte. 198 — 212. Cronica anonimä (p. aflatä in colectia lui Iosif Rusiecki din Trojanka. 168—181. II (in edijia a II-a textul privitor la analele slave a fost prescurtat). 42—61. 76 — 84. Cracovia. 243 — 267). Cronica moldo-polonä de N. 173— 183 si traducerea romäneascä la p. : l o a n B o g d a n . Ea a fost apoi reprodusä de B. l o a n B o g d a n . 193— 198. dupä un ms. P. . in 8°.

fi multä vreme mai tirziu. Al. I. V 1 ä d e s c u. Cind s-a inceput insä. Sfetagora". 217 — 223. Letopisetele moldovenesti scrise slavoneste. Ia?i. mai sus. in Südost-deutsche Forschungen. Bälcescu in studiul säu despre Puterea armata si arta militarä la romäni. Cultura in limba slavä. Cronica lui Stefan cel Mare scrisä de dieci la Curte. p. §i fuseserä publicate pentru intiiasi datä cu un an mai inainte. Bucuresti. care. descoperind insä in 71 .lui Neagoe cätre fiul säu Teodosie. Pentru Pomelnicul de la Bistrita. dincolo de epoca lui Neagoe Basarab. Despre letopisetele slavonesti si raporturile lor cu Ureche a se vedea si G i or g e P a s c u.123. Originea cronicelor romänesti. p. p.. INVÄTÄTURILE LUI NEAGOE BASARAB CÄTRE FIUL SÄU TEODOSIE Nu cunoastem imprejurärile in care si-au luat nastere cronicile muntene. Ele se referä la primii voievozi si. I. istoriografia munteanä nu ne-a fost pästratä decit in compilatii tirzii din veacul al XVII-lea. retras mai tirziu din valurile lumii in linistea mänästirilor. p. 1925 (Extras din Cercetäri istorice. Acest pretios monument este legat de numele domnului care a ridicat minunata mänästire de la Curtea de Arge§ si mitropolia din Tirgoviste si care a fost protectorul cälugärului sirb Macarie. Un adevärat voievod al culturii romänesti si un mare sprijinitor. unde se studiazä si raporturile dintre versiunile slavonesti intre ele si dintre toate laolaltä si Ureche de altä parte) si de I. Pentru cronica moldo-polonä: P. era tot atit de infloritoare in Muntenia ca si in Moldova. in Omagiu lui /. 1939. Izvoarele istoriei romänilor: letopisetul de la Bistrifa si letopisetul de la Putna. La epoca aparitiei. de§i confuze si lacunare. 90-91. Die Anfänge der rumänischen Geschichtsschreibung. Bianu. Revista istoricä romänä. G r e c u. utilizat de Gligorie Ureache in legäturä cu toate letopisetele moldovenesti in slavoneste. protul Muntelui Athos. Dacoromania X. 192 si urm. Letopisetul cel moldovenesc. a alcätuit un polieleu in limba slavä. In 1894 invätatul rus Lavrov. in ce imprejuräri §i in ce limbä nu putem sti precis. P. p. M i n e a. din partea colegilor $i fostilor säi elevi. nu ni s-a pästrat nimic si pinä acum nu s-a descoperit si nici nu avem din alte izvoare stiintä de vreo cronicä slavoneascä pentru Tara Romäneascä. Bucuresti. Cel mai de seamä monument al eugetärii si simtirii romänesti in limba slavä il formeazä insä Inväläturüe. V. I. 1938. P r o c o p o v i c i . ne indicä totusi cä si in Tara Romäneascä istoriografia trebuie sä fi inceput de timpuriu. Am amintit mai sus de unul din marii logofeti ai lui Mircea cel Mare. Invataturile lu€ Neagoe au fost utilizate si de N. ini^iatä de Nicodim si ucenicii säi. v.tiunea a fost reluatä si documentatä pe larg de I. deoarece. „ctitor mare a toatä. 1941. 1926. deoarece. cum il numeste Gavril. 113 . ln afarä de Viata patriarhului Nifon si de o cronicä scrisä in limba romänä in vremea lui Mihai Viteazul si pästratä intr-o traducere latinä. §tirile pe care le gäsim insä in aceste compilatii tree dincolo de epoca lui Mihai Viteazul si a lui Neagoe Basarab. prin darurile trimise. 1927. oprimat sub apäsarea päginä. al crestinätätii din fntreg Räsäritul ortodox. 1931. patronind imprimarea primelor cärti de slujbä bisericeascä pe pämint romänesc. P a n a i t e s c u . apärut in 1844 in revista Propäsirea de la Iasi. Iasi. p 44. se credea cä aceste invätäturi au fost scrise de evlaviosul domn al Munteniei in limba tärii. Sava. in tipografia colegiului Sf. a c e l a s i .

Pornind de la aceastä temä. sfaturi de cum sä facä judecätile si sä :72 . Constantin si Elena fi aflarea sfintei cruci. Dumnezeu il va ajuta. Opera este impärtitä in unsprezece pärti. Dupä aceasta urmeazä. ln prima parte. a privighitoarei. nimic nu-i folosefte. fiindcä mai inainte se spusese cä domnul trebuie sä fie credincios lui Dumnezeu cum a fost sfintul Constantin. urmeazä o serie de sfaturi practice privitoare la opera de guvernare: „cum si in ce chip sä cinsteascä boierii fi slugile“ ce-1 vor servi „cu dreptate". incepe cu douä capitole care se leagä prin cuprinsul lor de materia primei pärti: unul privitor la cinstirea icoanelor. altul din invätäturi fi sfaturi cu caracter politic. norme privitoare la primirea solilor sträini. chiar dacä s-ar ridica impäratii lumii cu toatä puterea lor sä-i vinä in ajutor. feciorul lui Solomon. imitate fi in literaturile slave fi cunoscute fi in Apus. o operä pareneticä.Biblioteca Nationalä din Sofia o redactiune slavoneascä a Invätäturilor. despre Saul.tefti. oriciti vräjmafi s-ar stirni impotriva lui. in urma acestei descoperiri. porumbel fi strutocamil. aceastä primä parte se incheie cu citeva parabole din Varlaam §i Ioasaf: a celor douä cosciuge. ln «tructura ei se intret es insä douä elemente distincte: unul alcätuit din material mai mult de ordin religiös. O astfei de operä este fi Ceasornicul domnilor. urmeazä. dezvoltatä frumos din punct de vedere al moralei creftine. Dupä aceste capitole in legäturä cu suferintele lui Neagoe. Partea a doua. in sfirfit.iaam si Ioasaf fi din Fisiolog: pilda pentru nimicnicia vietii acesteia pämin. asemänä. precum si pildele despre farpe. reguli de bunä-purtare la masä. •. altul privitor la dragostea fi frica de Dumnezeu. despre Ahav impäratul. capitol care atrage dupä sine citeva pagini din romanul lui Var.toare cu cele cunoscute in literaturile bizantine sub numele de Oglinzile domnitorilor. se in. Dupä aceasta. despre lue impäratul care a sägetat pe Ioaram feciorul lui Ahav fi pe impäräteasa Isavela. chestiuni de tactica militarä pe cimpurile de luptä. Neagoe sfätuiefte in citeva pagini pe fiul säu sä päzeascä intotdeauna cu sfintenie poruncile lui Dumnezeu. a celor trei prieteni.tercaleazä brusc Viata sf. despre Solomon. Este ca un tratat menit sä indrumeze cätre viata creftineascä fi mai ales sä pregä. cä dacä le calcä. deoarece. chipurile pentru exemplificare. CUPRINSUL.cä Inväläturile au fost redactate in limba slavonä. despre Ahia prorocul fi Ierovoam. prin intermediär latin. dupä care urmeazä alte capitole biblice: Avesalom si lupta lui impotriva lui David fi. loan fi Anghelina in ctitoria de la Argef. despre Senaherib impäratul Asiriei.teascä pentru domnie pe vlästarul domnesc.chia impäratul. consacratä mai mult sfaturilor privitoare la guvernämint. un capitol de o rarä frumusete liricä: cartea lui Neagoe Basarab cind fi-a transferat moaftele mamei sale. despre David. färä o legäturä strinsä cu precedentele. tocmai din Spania. a inchis discutia. un bogat material biblic imprumutat din Cartea regilor. despre care ne vom ocupa mai tirziu fi pe care 1-a tradus Nicolae Costin dupä un original ce venea. pe cind dacä le päzefte. to|i istoricii noftri literari sint astäzi de acord. Neaga. despre leze. cum sä-fi aseze boierii fi slujitorii in locurile de cinste la curtea sa. fi a fiilor säi Petru.

Dacä se intimplä ca vreun boier sä grefeascä. dupä un capitol referitor la „pecetluirea cärtii aceftia“. ci. ci numai slugi drepte". ci Dumnezeu.nul vita fi-i pierde roada ei. opera se incheie cu rugäciunea. cä dacä o vei päzi fi-i vei fi gard ca zidul de piaträ.. si cätre boierii säi cei mari fi cei mici fi cätre alte slugi ale sale cätre toate“. atunci—sfätuiefte el cu multä intelepciune fi discretie —■ „in minä-ti este sä faci cum iti este voia. fi numai „dacä nu se va intoarce sä dea roadä". Inainte de a impärti functiunile. in sfirfit. asa. sä ia parte cu sufletul la veselia tuturor. intocmai ca grädinarul priceput. domnesc. cäci „iubirea lucru. sä sape gunoiul de la rädäcinä“. „sä incerce mai intii sä curete crengile cele uscate. cum am fost si eu> atunci cum cugetau ei sä-si verse singele si sä-si puie capetele lor pentru mine.dacä ar fi autentic. Simburele acestor invätäturi este ideea monarhiei absolute de drept divin. fätul meu. voievodul recomandä pe boieri in paza fiului säu: „Sä fii gard grädinii mele fi sa o päzefti cum am päzit-o fi eu. . nici te-au uns ei. este cel privitor la primirea solilor. subordonatä insä crezului crestin. Deoarece partea aceasta pareneticä este miezul intregii lucräri. sä nu räspundä nimic. atunci sä nu tinä seamä de rudenii: „Domnul nu trebuie sä aibä rudenii." Cind va fi sä-fi punä boierii in dregätoriile publice. iar nu sä cunoascä mintea slugilor pe mintea ta". ca sä nu piardä nimic din vorbele lui. domnul sa asculte cu luare-aminte. Inaintea lor sä. sä se impodobeascä bine jiltul si divanul. Chiar dacä nu-i va aduce 73 cuvinte pläcute. ci sä cumpäneascä bine fi sä ispiteascä vrednicia fiecäruia. sa nu se ia dupä cei interesati. fiindcä. ln domnia lui sä fie cumpätat. ca sä fii tuturor cu dreptate“. Domnul fi curtea sä se imbrace in haine de galä. fiindcä — zice Neagoe — „nu te-au ales. ne oprim putin asupra ei.rilor lumii acesteia deslipeste gindul fi cugetul de la Dumnezeu". „fiindcä. iar in jurul voievodului sä se stringä sfetnicii cei bätrini si boierii cei tineri. de inläturarea pizmei fi a g in du lui de räzbunare fi. pinä ce vor sosi la scaunul. Cu o adeväratä grijä pärinteascä. Solii veniti de la domnii crestini sä fie primiti cu cinste. afa ifi vor värsa singele fi-fi vor pune capetele pentru tine".cä: sä bea cu mäsurä. sä fie orinduiti la gazdä bunä. ne-ar introduce in intimitatea ceremonialului de la curtea lui Neagoe. Dupä ce solul s-a odihnit douä-trei zile. se trimeatä boieri cu mincare si bäutürä din destul. „ca sä poatä birui mintea pe vin. sä aleagä oameni vrednici dintre curtenii lui si sä-i trimeatä sä aducä solul. iar nu sä biruiascä vinul pe minte. povete de milostivire si de indurare. dar sä-fi pästreze firea fi cuviinta domneas. Cind se afeazä lä masä cu boierii. §i cind trimisul va da solia. pierd trufia si mindretele roada impäratului si a domnului". fi sä cunoascä mintea ta pe mintile slugilor tale. adica cu „cuvintul de iertare“ pe care domnul in ceasul mortii il indreaptä cätre „coconii säi fi cätre cocoane. iar cel care cearcä slava ifi pierde sufletul. Un capitol din cele mai interesante.impartä dreptätile. dupä cum mänincä rugina pe fieri •afa mänincä fi pe om slava cea omeneascä si cum infäfoarä volbura sau curpe. Omul sä nu-fi alipeascä cugetul de lucrurile amägitoare fi deferte ale acestei lumi trecätoare. intocmai ca pe pomul cel sterp. deoarece „cuvintul este ca vintul: . sä nu se ia dupä sfatul uneltirilor viclene fi sä nu se pripeascä cu pedeapsa. Ajunfi aci.

niciodatä de lingä el. pentru ca astfel toatä suflarea tärii sä se ridice. Dacä va iefi biruitor din räzboi. Sä nu fie insä prea depärtate. Dacä unele din aceste elemente imprumutate de aiurea sint bine tesute in urzeala invätäturilor. dar aceste precepte sint inecate in multimea elementelor eterogene: capitole intregi din Biblie (Cartea regilor). Oastea sä fie impärtitä in trei corpuri: inainte sträjile. ci sä stea intre a doua fi a treia oaste. multe insä sint stingaci introduse in versiunea romäneascä publicatä fi nu se leagä armonic nici cu capitolele precedente fi nici cu cele urmätoare. dupä ce va alege pe cel mai bun.dacä iese din gurä. Pentru aceea sä nu faci afa. care s-a suprapus peste redactia prima. stau fa£ä in fatä douä päreri: teza d-lui Iorga cä tnväfäturile sint opera lui Neagoe. unde are boieri credinciofi fi sä aftepte acolo sor^i mai norocofi. de moralä creftinä. sfaturile acestea politice. ci sä se poatä retrage fi amesteca in armata a doua. adesea räu asezate la locurile unde se gäsesc. iar pentru cei care au rämas pe cimpurile de luptä. inconjurat de 60 de voinici devotati. cum am spus. apoi sä vinä a doua armatä fi numai dupä aceea sä urmeze grosul. sä se roage si Mintuitorului fi Maicii sale ca sä-i lumineze mintea. ci sä cheme pe Domnul in ajutor. nici chiar atunci cind steagurile lui sint biruitoare. care-fi dä ouäle de le clocesc alte pasäri si-i scot puii. iar cu aceasta. ca un singur gind. sä cumpäneascä sfaturile fi. nici intr-un chip nu-1 mai poti opri. pentru slävirea eroilor fi pentru apärarea pämintului strämosesc. am mai putea spune. cä mai bunä este moartea cu cinste decit viata cu amar fi cu ocarä. locuri de tainä ale tärii. atunci sä-fi däruiascä ostafii dupä. reträgindu-se in iatac. pilde din Fisiolog fi din romanul Varlaam si Ioasaf. Numai dupä ce va impärtäfi sfetnicilor gindul säu sä dea räspuns solului. sä-fi cheme din nou boierii in divan. PATERNITATEA. Dacä s-ar mtimpla din nenorocire sä fie biruit. pär|i din Umilinfa (Katdvu^iq) lui Simion Monahul. sä-fi imbrace platofa fi sä porneascä voios la luptä. Miezul invätäturilor il formeazä. „tabära cea mare". mäcar de te-ai cäi ziua fi noaptca". sä se roage la sfintele biserici in numele poporului intreg. pentru cä dacä straja va fi biruitä. vitejia fi vrednicia doveditä. fi. ci fiti ca foimul fi vä päziti cuibul vostru. la rindul ei. Russo cä sint opera unui cälugär admirator al lui Neagoe de la ince:74 . din omiliile lui loan Hrisostomul. in „toiul taberei".“ Urmeazä apoi sfaturi privitoare la tactica de luptä. Dupä ce sfatul se va risipi. Sä nu se teamä de ostile cele multe ale dufmanilor. Domnul sä nu stea unde va fi temeiul oftirii. Conceptia organicä a operei este turburatä prin multimea •elementelor sträine. In ce priveste chestiunea paternita^ii lui Neagoe. Nu hireti ca pasärea aceea ce se cheamä cuc. sä nu se risipeascä fi sä producä panicä. Dacä vräjmafii vor näpädi in tarä. domnul. atunci sä se retragä cu boierii in. atunci sä nu pribegeascä peste hotare. teza regretatului •coleg D. Dupä ce solul pleacä. cäci — zice el — „eu am fost pribeag fi de aceea vä spui ce trai fi hranä cu nevoi este pribegia. Materialul acesta strain. atunci sä-fi adune boierii. sä asculte sfatul fiecäruia fi sä cintäreascä bine spusele tuturora. fiindcä intr-acolo isi vor indrepta oftile sträine tunurile. Bucätile din care este alcätuit mozaicul nu sint dar nici de aceeasi dimensiune si nici nu se imbinä toate intre ele astfel incit sä formeze un intreg unitar. care sä nu se dezlipeascä. complicä si rezolvarea problemei privitoare la autenticitatea operei.

putul secolului al XVII-lea. un suflu räzboinic care oglindeste intreaga epocä de lupte cu turcii de la inceputul veacului al XVI-lea. ln accente pline de duiosie. Apoi. Neagoe pomeneste cu adincä durere moartea prematurä a fiilor säi Petru si loan. judecätori. pe Teodosie. d-l Iorga spune cä sfaturile cu caracter politic cuprind norme de domnie caracteristice veacului al XVI-lea romänesc. loan si Teodosie. cum sä se poarte cu boierii. o mingiiere: pentru pustnici. fiul meu Petru. patriarhi. ln capitolul in care se vorbeste de transportarea moa^telor mamei sale in ctitoria de la Arges —■ unde insä nu se gäseste mormintul ei —... Russo pleacä de la constatarea cä in miezul operei —■ in partea care cuprinde plingerile lui Neagoe pentru pierderea mamei sale si a fiilor lui. slugi. Si totusi. cind el nu mai avea decit un singur fiu. iubitul meu Peire.1 Inadvertent ele fi contrazicerile sint numeroase in textul publicat in 1843. amintirea lui Neagoe se stersese din mintea cärturarilor nostri si ar fi de mirare cum un om de schit sau de mänästire sä desfunde din trecut aceastä frumoasä. De pildä. el gäsefte pentru toti un cuvint bun. eu credeam si cugetam sä fii domn si sä veselesti bätrinetele mele oarecind cu tineretele tale si sä fii biruitor pämintului. De altä parte. dar uitatä figurä de domn. de care pururea se umbriau se räcoriau ochii mei. in clipa in care Neagoe. boieri. O. ce atitudine sä aibä fatä de turci. Este o inadvertent ce nu putea veni de la Neagoe. mai ales in sfaturile privitoare la tactica militarä. Russo. cum sä meargä la räzboi— lucruri care nu puteau porni din mintea prea putin stiutoare de chestiuni de protocol a unui cälugär. te väz zäcind sub pämint. cu toate amänuntele vietii sale si cu atitea träsäturi care nu puteau fi surprinse decit de un contemporan. Iar acum stilparea mea s-a uscat si florile ei s-au veste. preoti. 75 dar uitä tocmai pe Despina. iatä cä-ti trimit surguciul si diademele pentru cä tu-mi erai stilparea <= ramura) mea cea infloritä. iinpä. atit de duios fi de solemn — . in secolul al XVII-lea. isi ia rämas bun de la cei din jurul säu. Paternitatea lui Neagoe a fost pentru intiiasi datä contestatä de regretatul D. säraci. se stie cä Neagoe a avut trei fii: Petre. intr-un articol publicat in Studii bizantino-romäne si mai tirziu intr-o polemicä cu profesorul bulgar Stojan Romansky. plinge durerile care-i singereazä sufletul pentru moartea prematura a fiului säu Petru: „0.rati. spune: „Chemati pe iubitii mei coconi. date privitoare la ceremonialul curtii: cum sä se primeascä solii. omilie din care ia pagini intregi pe care le traduce fi le intercaleazä in altä parte a operei sale. D-l Iorga pleacä in considerable sale de la acele parti lirice in care Neagoe. in cuvintul in care Neagoe in ceasul mortii ifi ia iertare de la cei pe care-i lasä in viatä. Iar acum.." In al doilea rind. cälugäri. sotia lui Neagoe. cum sä seazä la masä. fiul meu.. domni. Se ftie cä Despina. publicatä in Convorbiri lüerare si reprodusä apoi in Studii si critice. nutrit cu lecturi ascetice. Petru si loan —• sint o serie de inadvertente si de contraziceri care nu se pot explica admitind cä Neagoe este autorul Invätäiurilor. Este. citeva pagini mai departe. a räposat in 1554. Chemati pe iubitii mei coconi". fii fi fiice. presupunindu-se pe patul mortii. D. deci cu 23 de ani in urma lui. fi totufi.jit fi s-au scuturat si ochii mei au rämas arsi si pirliti de jalea mfloririi tale. pasajul in care Neagoe plinge moartea fiului säu Petru este inspirat dintr-o omilie atribuita lui loan Hrisostomul. „In acest moment.

: : Sau: '■ „Sä cade sä n-aibä grije de nici un lucru. pentru cä ei iti sint fii fi tie.cita Despina nu. Argumentele sint puternice. obifnuitä in Invätäturile lui Neagoe. Luxandra fi Angheltna. Iatä de pildä unui nou. Desigur cä in stadiul in care avem azi textul. de rucodenie“ (lucru manual). recomandäri ascetice fi sfaturi cätre cälugäri? Nu pot pleca de la Neagoe asemenea contradictii. un domn povätuind pe viitorul säu urmaf sä urascä bunurile pämintefti! Si eine nu vede cä ideea ascetismului fi a renuntärii la cäsätorie este in contradictie flagrantä cu principiul monarhic. ce rost ar mai fi avut Invätäturile cätre el? :76 . fi pe dragele mele fiice: Stana. de invä$äturä.zice D. D-nul Iorga. argumentele impotriva paternitätii lui Neagoe nu s-au epuizat. admite fi dinsul cä Neagoe a avut un colaborator cleric. p. Petru fi loan.. care se intemeiazä tocmai pe ideea pre£uirii bunurilor omenesti fi pe principiul ereditätii tronului? §i ce rost au.. un rämas bun. care „a redactat sub auspiciile lui“. pe care il putem scoate dintr-o altä contrazicere izbitoare din pasajul in care Neagoe plinge moartea copiilor säi: „ci am trimes in locul meu pe iubitii mei fii: Teodosie. intr-un curs tinut in 1929 (Istoria literaturii romänesti. intr-o operä de sfaturi politice cätre o odraslä princiarä pregätitä pentru a se urca pe tron. 56). ca incai sä se sature ei de dorul oaselor tale. ci sä urascä lumea aceasta cu totul fi toate ale ei. fi apoi dacä Teodosie ar fi fost mort. dupä cum imi sint fi mie fi pe care Domnul Dumnezeu i-a luat in cämara sa cea cereascä„In cämara sa cea cereascä" este o figurä stilisticä. dar cä „sunt färä indoialä fi pärti dictate de dinsul". fi care. o mingiiere. duce la conclu. Dar dacä-ti este voia sä aibi avutii si mofii fi vii pentru cäci nu te-ai insurat sä-ti fi luat muiere?". Dar aceasta este inexact din punct de vedere istorie» fiindcä Teodosie a murit mai tirziu la Constantinopol.zia cä si Teodosie era mort. Russo — acest sot are pentru toti o povatä. Va sä zicä. Introducere sinteticä. numai pentru nenoro. privitä in intreg contextul.'' Iatä acum altele care trädeazä mai curind preocupärile fi näzuintele unui cälugär decit ale unui domn povätuindu-fi fiul pentru viitoarea cirmuire a statului: „Cind fezi in chilia ta de aceste trei lucruri te ingrijeste: de rugä.

rämasä din nenorocire neterminatä. 1 D. crezut din 1654. lipsefte de asemenea Viata sf. in care s-a respectat intocmai indicatiile scrise pe margine privitoare la omisiuni. prelucrau textul pe care-1 •copiau. la care se adaugä fapte manuscrise mai nouä. astäzi in Biblioteca din Blaj. copiat dupä nr. textul Invätäturilor a fost necontenit interpolat si prelucrat. de multe ori in mod conftient. intr-o versiune romäneascä. T7 . acele lungi bucäji «din Vechiul Testament. un manuscris in Biblioteca Academiei Romäne.semn pinä la sfirfitul capätului sä nu se scrie fi in locul celor ce rämin nescrise sä se scrie cele din hirtioarä". I. Care sint acestea? VERSIUNILE si RAPORTURILE DINTRE ELE. Russo. Prin urmare. Ea pare sä fi fost fäcutä de Matei din Pogoniana. Ca sä dau citeva exemple: intre versiunea publicatä in 1843 fi reprodusä mai tirziu de d-1 N. chiar dupä ce a fost tradus in limba romänä. sau: „De la acest semn sä nu se scrie pinä la sfirfitul tratatului". li stricä unitatea. preschimbäri de text fi •adaose care se intind adesea pe pagini intregi. §i avem. dupä un manuscris. mitropolit al Mirelor.Am subliniat inadins fi aceasta inadvertent pentru ca sä se vadä cä itextele de care ne folosim — fi pasajul l am luat din editia de la 1843 — nu pot sta la baza unor studii care sä adinceascä probleme afa de spinoase ca aceea A paternitätii. pästratä in Biblioteca Nationalä din Sofia si edi. ci fi pe cele slave fi grecesti. in vederea unei edi^ii critice. nr. precum a arätat D. :si. 161— 162. 3488. neavind nici o legäturä cu textul Invätäturilor. pästrate in Biblioteca Academiei Romäne. care a träit la curtea lui Radu Serban fi a fost multä vreme egumen al mänästirii Dealul . Russo. Iorga fi intre manuscrisul nr. Pentru a dezbate aceasta problemä trebuie sä ne intemeiem pe toate versiunile cunoscute fi nu numai pe cele romänefti. fi anume: intr-o versiune slavoneascä fragmentarä. ceea ce este fi mai interesant. semnalatä de Invätatul grec Spyridon Lampros fi copiatä de regretatul D. se gäsesc in manuscrisul 3488 notite marginale ca acestea: „De la acest . fiindcä ne indicä originea acestor divergente fi ne aratä in acelafi timp cum copiftii nostri vechi.tatä de invätatul rus Lavrov in 1904. 2714. pästratä in biblioteca mänästirii Dionisiat din Muntele Athos. precum a arätat Russo.1 §i mai interesantä pare versiunea slavonä. fi lipsesc in sfirfit unele inadvertente. Stidii istorice greco-romäne. Invataturile lui Neagoe ni .logic al textelor. Constantin.s-au pästrat in versiuni scrise in trei limbi diferite. In arborele genea. Si mai mari sint divergentele dintre versiunea greacä fi versiunile romänefti. Ba. dupä gustul fi näzuintele copiftilor fi ale posesorilor. prefaceri sau adäugiri in text. p. alcätuitä de patriarhul bulgar Eftimie si introdusä in versiunile romänesti färä sä fie pusä in armonie cu subiectul. R u s s o . Din versiunea greacä lipsesc. Intre aceste diferite versiuni sint divergente care ridicä probleme din cele :mai interesante. publicatä in 1843 in caractere chirilice :si reprodusä de d-1 Iorga in caractere latine. in sfirfit. traducerea greceascä reprezintä o ramurä importantä. care. intr-o versiune greceascä din secolul al XVII-lea. 3488 din Biblioteca Academiei Romäne sint numeroase omisiuni.

Dupä ms. Manu. Blaj. nr. 2. prin interpoläri succesive. 9. sub titlul Invätäturile bunului si credinciosului domn al Tärii Romänesti. 207 — 228. 115) si a fost identificat. II. Cf. p. 1939. Bucuresti. alte douä manuscrise se aflä in biblioteca lui Gaster: unui copiat la „leatul 1726 mai 14 de Radu logofe^el de divan“. decembrie 16. § t e f a n M a n c i u l e a . . 120— 132. atribuitä de Hasdeu manuscrisului. care s-a pierdut apoi. p. 1932. publicat in Manoriile Academiei de Stiinte. . 1843. Blajul si biblioteca lui. a publicat B.. p. va putea pune la punct problemele controversate pe care le ridica acest monument literar romänesc in limbä slavä. d e d . f. 111). si Buletinul Instructiunü publice. seria II. Biblioteca Albina. Manuscrise romänesti inedite in Biblioteca Academiei Romäne. Neagoe Basarab Voevod cätre fiul säu Teodosie. Bucuresti. de Daniil Popovici de la Räsinari) si 2714 (copiat in 18 16). A. S i r k u in articolul säu despre originalul Invätäturilor lui Neagoe. 1865. textul Invafäturilor afa cum il avem astäzi m cöpii relativ recente. de d. dat la luminä de loan Eclesiarhul Curtii. I. Blaj. 1910. Textul acesta a fost republicat intr-o nouä editie. din 1654. Data de 1654. V a s i l e G r e c u .räzboaie). Numai o editie criticä* care va inlesni desprinderea redactiunii originäre din ^esätura numeroaselor interpoläri. acum in urmä.tivi si odihnitori. 111— 116. O editie popularä fragmentarä: D.. 76 — 80 (capitolul privitor la. Bucuresti. 1900. U r e c h i a. P. care dupä Hasdeu ar fi fäcut parte din biblioteca lui Stefan Cantacuzino. Cum säsazä la masä. I o r g a . Sectiunea limbii si literaturii ruse. 1938. p. filä greceascä scrisä de altä minä si legatä la un loc cu textul Invätäturilor. 0 versiune a unei invätäturi a lui Neagoe Basarab. p. Biblioteca centralä din Blaj. Este vorba de prelucrarea unei omilii — in greaca popularä din Invätäturile lui Neagoe. p. V a s i l e G r e c u in Convorbiri literare. trecut astäzi in Biblioteca Academiei Romäne §i inregistrat la fond Gaster sub nr. intrucit avea sigiliul domnului imprimat pe fiecare foaie. de cätre Gheorghe :78 . H a s d e u un capitol: Tractat despre purtarea ce trebuie sä tinä un domn in timpul ospetelor scris romäneste de Neagoe Basarabä. p. 1289 si urm. aflat atunci in Biblioteca Centralä. domnul Tärii Romänesti in chip de povätuire cätre fiul säu Teodosiü. cum sä fie mie milos. 194 1. V. trecut azi in Biblioteca Academiei Romäne §i inregistrat la fond Gaster nr. ms. cu o ortografie latinä si cu o prefafä de N. in Archiva istoricä (1865). cotate cu numerele: 3488: (din prima jumätate a veacului al XVIII-lea).din Bucuresti. 48) se gäseste azi in Biblioteca centralä din Blaj. ms. 53 (nr. LXXII (1939). tomul V. Cantacuzino Voevod". C iu r e z u. Manuscrisul a fäcut parte din biblioteca domnului $tefan Cantacuzino (1714— 1716) cäci pe fiecare filä poartä pecetea cu inscriptia „loan Stefan. Ambele au fost descrise de P. 1. Extras din volumul Omagiu profesorului loan Lupas. 1851— 1865. 8. Textul a fost publicat intfiasi data in anul 1843 dupä un manuscris din 1654. Invätäturile lui Neagoe Basarab. 183 v. 1879— 1880. Asupra manuscriptului lui Neagoe Vodä din 1654 in Analele Academiei Romäne. si continuare p.scrisul considerat pierdut din 1654 (vezi V.. se gäseste insä intr-O' notitä de pe o. Petersburg. El fusese semnalat de L u p e a n u . nr.. copiat de Popa Savva Popovici de la Räsinari).In fata acestui material asa de haotic este greu sä hotärim care a fost simburele primitiv din care a crescut. t. altul la „1817 iuli 29“ (f. • BIBLIOGRAFIE . Bucuresti. p. 4 (Funda^ia culturalä „Principele Carol") reproduce numai patru capitole din partea I-a. 3572 (din 1781. Välenii de Munte. oct —dec. . 1943. 3580 (1809.

literaturii romäne. 79 — 82.fia fi in aceastä limbä s-au scris si Invataturile lui Neagoe Basarab cätre fiu. L a m b r o s. 1843. I o r g a . cind limba slavonä era pentru poporul nostru ceea ce fusese limba latinä pentru popoarele din Occident la inceputurile evulu: mediu. 30. 38—44. Este prelucrarea lui. Studii admitind paternitatea lui Neagoe: N. I o r g a . Bucuresti. A. R u s s o . cu ftiri privitoare la Ritorul $i poate si profesorul mitropoliei grecesti din Enos (oras pe tärmul Märii Egee. Cernäuti. XXVI (1940). Cuvente den bätrini. si Istoria literaturii romänesti. Este o scrisoare a lui Neacfu din Cimpulungul Musce. a Il-a. II. in Studii bizantine-romäne. Bucuresti. 149— 157). XVII. 163— 172. Cea mai veche dovadä de scriere romäneascä din cite a ajuns pinä la noi dateazä din 1521. Bucuresti. p. p. Gh. p. 1907. 1910. p. in Revista istoricä romänä. 1922. 79—83. 1904. Istoria. Prelucrarea s-a pästrat intr-o copie fäcutä in 1666 de Nicolae Anagnostul. Iorga. Sibiu. 439—445. B. 41 si urm. A se vedea aspecte noi ale chestiunii si la $ t e f a n G l i x e l l i . Ion Eclesiarhul. schimbäri de proprietäti. 1912. Cultura. Istoria literaturii religioase. 327 — 376.. Jahresbericht des Instituts für rumänische Sprache. A. Bucuresti. Studii si critice. Un stidiu critic asupra versiunii slavone pregätejte d. 3755) a fost descrisä» de S p y r. P. deci interesantä pentru datarea originalului lui Neagoe. In aceasta limbä s-a inceput la curtea lui §tefan cel Mare istoriogra. 113—194. Istoria literaturii romänesti. Elenizmul in Romänia. III. Bucuresti. p. p. W e i g a n d . Ia?i. Inaug. Bucuresti. P a s c u . Se publicä textul grecesc ?i traducerea (comp. p. p. . si ed. 204— 226: Scrisoarea lui Neagoe cätre oasele mamei sale Neaga si fiii säi Petru si loan fi fiica sa Anghelina.. zur Erlangung der Doktorwürde. B o g d a n . I. Cambridge. Barth. 1— 16 (räspuns lui Romansky). editia a II-a. Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos. nemteleasä de masele adinci ale poporului. Nu se poate fixa precis data cind s-a inceput a se scrie in limba nationalä. 52 — 58 j. vinzäri. Versiunea greceascä din mänästirea Dionisiat a Muntelui Athos (nr.lului cätre „jupan Hanäs Begner" din Brasov. Buc. 1940. H a s d e u. Introducere sinteticä. Buc.. p. N. la rev&rsarea riului Marita). mai ales: invoielile dintre pärti. 1912. p. St. Regulele de purtare la masä. L a v r o v in IlaMHTHHKH flpeBHefl nucfaMeHHOCTH H HCKycCTBa CLII. Introducere in studiul literaturii vechi. Leipzig. Petersburg. Critica textelor si tehnica editiilor. 1905. 1930. St. Mahnreden des walächischen Wojwoden Neagoe Basarab an seinen Sohn Theodosios. ed. in Studii istorice greco-romdne. Dar aceastä limbä era o limbä sträinä. P. Studii. 78. cu Invätäturile lui Neagoe Basarab.. 140 — 150. Revista istoricä. p. editia Fundatiei Regale Carol II. 1925. Versiunea slavä a fost publicatä de prof. cumpäräri. XIII (1908).ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI In secolul al XVI-lea. N. p. 22 si urm. P r o c o p o v i c i . p. p. — Diss. I. säu Teodosie. Istoria literaturii romäne din sec. veche romänä. p. 1929. 13—14.. i n G . Pärerea lui Russo este impärt&sitä si de G. a cel a si. Ritorul a träit pe la mijlocul sau jumätatea a doua a secolului al XVI-lea. 1933. Emil Turdeanu. p. S e x t i l P u s c a r i u . Contestä paternitatea lui Neagoe: D. Iohann Ambrosius. 1922. 1904. 50 si urm. p. cärturarii noftri si-au manifestat simtirea si cugetarea in formele limbi: slavone. Viata in curgerea ei fäcea insä simtitä nevoia de a consemna in scris in limba maternä — fiindcä lipsea adesea diacul de slavoneste — raporturil« juridice. R o m a n s k y . p.. Bucuresti.

din nenorocire. Dar desfäcindu-se de aceste coji ale formei slavone. din care porniserä fi descälicätorii Moldovei. iarä elü sä treaeä. fäcute tirziu. chiar si din Maramuref. Cele dintii licäriri ale literaturii in limba romäneascä se ivesc in tinuturile muntoase ale Maramurefului. sä nu ftie umini multi. in Psaltirea Voroneteanä fi in Psaltirea Hurmuzachi se gäsesc citeva rinduri in criptografie — adicä scriere ascunsä — dar pinä acum. ultimele trei lit ere de pe foaia 242 recto. defi s-au intrebuintat toate cheile cunoscute in scrierea slavä. Se vorbefte astfei de un salvconduct dat in 1484 de sultanul Baiazid unor negustori poloni. originalele primelor traduceri ale textelor sfinte s-au pierdut fi nu avem decit cöpii. Ipac sä ftii domniia ta cä are fricä mare fi Bäsärabä de acel lotru de Mahamet beg. Se pare cä in Psaltirea Scheianä. limba romänä pätrunde fi in cancelariile domnefti." E sigur cä fi inainte de 1520 s-a scris romänefte. scrisorile romänesti apar din toate tinuturile: din Muntenia.miseärile fi pregätirile turcilor de a ataca Ardealul fi Brafovul. Dar din a doua jumätate a secolului al XVI-lea. miezui limbii romäne se infätifeazä curat fi limpede: „Ipac sä ftii cumu se-au prinsü nefte mesteri den Tarigrad cum vorn trece acele coräbii la locul cela strimtu] ce ftii fi domnia-ta. 1 Este probabil cä copiftii care ne-au transmis textul au alterat pozitia literelor sau forma lor. pre io [<ubi. Dar. colo. necum data sau localitatea unde au fost traduse sau copiate textele. pe la jumätatea secolului al XVI-lea. Totufi. in Psallirea Scheianä. In timpul domniei de izbinzi räsunätoare fi de infäptuiri repezi ale lui Mihai Viteazul. dupä cum n-au ajuns nici alte scrisori. rindul 5—8 de sus. „idiomate valachico scriptus". Dar acestea n-au ajuns pinä la noi. In Moldova. §i tot astfei in legätura sintacticä a frazei s-a mai pästrat ici. Sint textele Sfintelor Scripturi. fi de jurämintul omagial al lui Stefan cel Mare cätre regele Cazimir al Poloniei la Colomea. ele incep cu Petru §chiopu. mai virtos de domniele voastre fi aceste cuvinte sä {ii domniia-ta la tine. sau incheierea: h exook te keceaht (fi Dumnezeu sä te veseleascä). Ipac spun domniei-tale de lucrul lu Mahamet beg. dar asupra interpretärii ei pärerile wt A^'^ronoAEi' :80 .\\EHHTo<w8 h mhctomS H AOPOBiHOMS VtcSndH YdHhUJ KErHEjj WT EpaillOE MHOra 3AP<1KK WT H’fcKUjS: Inteleptului fi de neam fi cinstitului fi de Dumnezeu däruitului jupin Hanef Begner din Brafov multä sänätate de la Neacfu din Dlägopole < numele slavonesc al Cimpulungului». conjunctia ipac (iaräfi) sau prepozitia za (despre): „ipac dau ftire domniei-tale za lucrul turcilor cum amü auzit eu". din Moldova. Aceste cöpii fragmentare nu cuprind nici o notitä clarä care sä ne indice pe traducätor sau mäcar pe copist. ca o rämäfitä de limbä slavä. ar ascunde o datä. pästrat cu aceastä notä: „haec inscriptio ex valachico in latinum versa est“. cuir amü auzit de boiari ce säntü megiiafi fi de genere-miu Negre: cumu i-au dal impäratul slobozie lu Mahamet beg. nu s-a ajuns la descifrarea lor. afa incit numai norocul mai poate duce la descifrare. unde] i va fi voia prer 'feara Rumäneascä. Formulele initiale fi finale ale scrisorii sint in limba slavonä: mSapomS h rME. Alfabetul chirilic era dar adaptat la nevoile limbii romäne cind incepe la noi traducerea Sfintelor Scripturi. cäci de la el avem cele dintii acte romanefti de cancelarie in Muntenia.

Densusianu si d. care se räsfring pe de o parte in versiunile rotacizante (Codicele Voronetean. cä textele au fost traduse la inceputul secolului al XVI-lea sub influenta luteranä. Psaltirea Scheianä fi Voroneteanä). AI. §esan sustin cä traducerile s-ar fi fäout in secolul al XV-lea (I. Bucuresti. In aceastä främintare de idei se räspindesc in Praga. 64—65. I. 2 in lipsa unor notice clare care sä ne destäinuie data fi ceva din imprejurärile in care au fost traduse aceste monumente de limbä fi literaturä romäneascä. III. crede cä prototipul ambelor texte s-ar fi tradus in Moldova. dupä vechile tipärituri ale lui Goresi.lului si ai Psaltirii ar fi fost sasi. ideile filozofice si religioase 1 I.licismului. A. precursori ai lui Hus. p. nr. pe de o parte. cä textele au lost traduse in secolul äl XV-lea in Maramuref fi cä ele stau in l'ega. 3—4. Candrea.M = 6690 de la crea^iunea lumii). pusese la cale o academie la Cotnari si o imprimerie. Gaster credea cä textele rotacizante sint cöpii fäcute intr-o regiune dialectalä. Regretatul I. care a publicat in 1885 Codicele Voronetean. in cap cu Matei de Janov. care venise din Paris cu idei noi. 1585 (31jr = 7093). plecind de la ideea cä traducätorii Aposto. Gaster. cu regele Angliei. prin stäruintele lui Despot-vodä (1561—1563). Venceslas al IV-lea. si absenta celor germane. Regretatul Sbiera.lescu si dr. Despot. prezenta numeroaselor elemente maghiare. 1889.81 J.turä cu marea mifcare religioasä pornitä din Cehoslovacia: husitismul. Macurek au propus anul 1482 (SU. Intr-un ultim articol. nota. prin sasii din Moldova s-ar fi fäcut traducerea Apostolului si a Psaltirii. organizat ca un fei de castä privilegiatä !n mijlocul societätii boeine. M. Dräganu. iar pe de alta.sebire impotriva clerului catolic.sint impart ite: Ion Bianu fi F. a crezut cä originalul aces. 1515 (3Kr = = 6023). I. s-a cäutat sä se scoatä luminile necesare din studiul limbii. M a c u r e k in Revue Historique. unele neviabile chiar atunci. zugräveau deeäderea bisericii si cereau inlaturarea fastului fi reintoarcerea la simplitatea primilor crestini prin reforma interioarä a sufletelor. pentru care vroia sä aducä eruditi capabili sä traducä in limba romänä. care era prietenul lui Melanchthon si care intentiona sä introducä luteranismul in Moldova. Universitatea ii era imbibatä de idei revolutionäre indreptate cu deo. Dar timpul prea scurt pentru ca textele sä ajungä din Moldova lui Despot-vodä pinä in Brasovul lui Coresi. Bärbu. Cei mai multi istoriei fi filologi ai noftri admit pinä acum insä pärerea <ilui Iorga. I. care. 1929. se scobora uneori pinä la crimc. sub impulsul domnului moldovean. pe de altä parte in tipäriturile coresiene. nu färä temei. Bianu si acum in urmä d. Praga era in veacul al XlV-lea un important centru de cultura in Europa centralä. fi punea inceputurile literaturii noastre in legäturä cu mifcarea bogomilicä. B i a n u in titlul edijlei: Psaltirea Scheianä (1482). 197. p. G a s t e r in Arhivio glottologico italiano. 471. Rosetti sustin. argumentatä din punct de vedere filologic de d. XIII. Sextil Puscariu. In aceastä vreme. regretatul N.tui text a fost tradus tocmai in veacul al XIII-lea. I. 0 serie de predicated de seamä. Richard. nu ne indrituiesc a primi aceastä ipotezä. S e x t i l P u s c a r i u in Dacoromania. Bianu: sub impulsul necesitätilor nationale pentru instructia teologicä a viitorilor preoti). Bälan sint de p&rere cä textele sint traduse sub influenta cato. iar O. . p. la sudul Dunärii. mai ales dupä cäsätoria surorii regelui boem.

in frunte cu regina Sofia. se grämädesc la catedralä ca sä-i asculte cuvintul. In calitatea aceasta. numitä Bethleem. el ia apärarea scrierilor lui Wiclef. crezul ideilor celor noi. loan Hus. intrucit au creat limba literarä cehä pe temelia graiului vorbit in Praga. In acest rästimp. in urma conflictului ivit la Universitatea din Praga intre profesorii germani fi cei cehi. Hus este ales rector. inzestrat cu un puternic talent de predicator si insufletit de un nobil idealism. el incepe sä räspindeascä ideile cele noi fi prin scris. pe care episcopul din Praga poruncise sä le ardä in anul 1410. fi tot in aceastä calitate. imbogätind literatura nationalä cu o serie de opere care ocupä un loc de frunte. a inceput sä propäväduiascä in catedrala din Praga. sprijinit de toti colegii säi de universitate fi :82 . Paralel cu activitatea de predicator. care gäsesc un puternic räsunet in sufletul lui loan Hus. in deplinä concordantä cu viata lui intimä. incit toate clasele societätii. El devine afa de popular.ale lui Wiclef.

nimiceste armata lui Sigismund la portile Pragäi» curind dupä ce acesta fusese incöronat ca rege al Boemiei. il cheamä la consiliul din Constanta. Nobilimea si clericii cehi care veniserä cu el la consiliu s-au revoltat. pätrund cu armele biruitori in Ungaria si Germania. pleacä in octombrie 1414. pentru nationalizarea serviciului divin. In zorii zilei de 6 iulie 1415. Hus. urmind dupä ritul catolic. unde in prezenta lui fu proclamatä. pe Ieronim din Praga. intärit cu un salvconduct din partea regelui Sigismund. Tabor — se räzvräteste. Poporul. invinuind consiliul cä a judecat cu pärtinire §i au declarat cä intreaga natiune cehä este solidarä cu Hus. Consiliul incearcä sä inäbuse si aceastä revoltä. cu infringeri. cruciata impotriva cehilor. Dar aceastä mäsurä de represalii a produs o adincä indirjire in Boemia.tarii protestului . de Procop cel Mare si altii. in urma intervenfiei lui Sigismund. Trei tineri care au incercat sä fringä porunca regelui au fost executati. de rivalitäti interne. in urma instigatiilor vräjmasilor säi din Boemia. Hus. Aceasta a indirjit si mai mult poporul si Sigismund este socotit ca un vräjma^ „mare ^i crud al regatului Boemiei si al limbii cehe“. el se ridicä impotriva bulei indulgentelor pe care © lansase papa loan al XXII-lea. este aruncat in inchisoare. convins cä adevärul si dreptatea sint de: partea sa. dupä moartea regelui Venceslas. se urcä pe tronul Boemiei fratele lui Venceslas. Consiliul ii cerea o retrac. Astfel se incepe in Boemia lupta contra averilor adunate de clerul catolic. insitigat de partidul taboritilor — numit astfel fiindcä isi avea cuibul intr-un oras din Boemia meridionalä. in sfirsit. Incepe apoi o pe. care. unde cade greu bolnav. refuzau sä dea impärtäsania in cele douä forme: cu azimä si vin. prin care i se garanta siguranta la ducere §i la intoarcere. dupä ce fusese mai inainte demis din demnitatea sacerdotalä. ineit regele dä poruncä sä fie cu desävirsire opritä orice incercare de criticä a bulei. care si-a pierdut ochii pe cimpul de luptä.mai ales de studenti. Intreaga natiune cehä a rupt atunci legäturile cu papalitatea si n-a vrut sä recunoascä altä autoritate in domeniul vietii religioase decit Universitatea din Praga. In rästimp. cerea sä se discute si sä se dovedeascä punct cu punct acuzatiile ce i se aduceau. din ordinul papei Martin al IV-lea. si. condusi de 2izka. Conflictul dintre Hus si consiliu nu putea fi aplanat. regele Ungariei. sub comanda lui 2izka. Poporul se inarmeazä. Prin aceasta. regele Ungariei. bägind pretutindeni . contra pompei si imbräcämintei somptuoase a preotilor si. Hus. dar si cu victorii strälucite. contra cultului sfintilor. Sigismund. poporul izgoneijte din biserici preotii. Revolta cehilor se accentueazä mai ales cind. de lupte neintrerupte. Papa excomunicä pe Hus si. plecind din Buda.rioadä lungä de zbuciumäri. a fost ars pe rüg. Cehii. Interventia lui Hus provoacä atita fierbere in Praga. mi^carea reformatä a intrat pe calea revolutiei..si arzind pe rüg si pe amicul devotat al lui Hus. pe care natiunea cehä il fäcea räspunzätor de omorirea lui Hus.tare categoricä a ideilor sale. chemind la judecatä pe semna. se duce la Breslau. dar abia ajuns. Sigismund.

cuminecätura se fäcea. O stire contemporanä ne aratä cä in Saros si Zips. 84 . prin care regele polon indeamnä pe domnul moldovean sä stirpeascä erezia din tara sa. ale sirbilor si ale husitilor eretici. totusi documentele externe vorbesc de nn cälugär franciscan Constantin. propagandistii husiti au trecut in Ardealul vecin. de unde a putut pätrunde apoi in Maramuref. intre altele. in primul rind. venind dinspre Zips in Bihor. utraquistii — cum se numeau adeptii reformei. care tintea in primul rind la oficierea cuminecäturi: sub ambele forme. s-au incrucisat cu cele aduse prin studentii unguri din Boemia si. este probabil ca eie sä fi cuprins si o parte din romänime. au inceput lupta pentru stirpirea propagandei husite si au stäruit pe lingä rege sä renunte la coroana Boemiei. cind se potoli si se semnä tratatul de pace de la Kutnat Hora. inainte chiar dt martiriul lui Hus. intimul säu prieten. fiindcä sustineau cuminecätura sub ambele forme: cu azims §i cu vin — si catolicii. pe vremea cind Hus incepuse lupta contra coruptiei clerului si pentru purificarea moralä a sufletului prin reintoarcerea la simplitatea vietii din primele secole ale crestinismu. Din Boemia. unde domnea regele Wladislav Iagello. husitismul a trecut in Polonia. in Ungaria. care erau recrutati din mijlocul nobilimii polone si deci sprijiniti de ea. ideile husite. Din Ungai'ia.dureazä pinä in 1485. odinioarä glorioasä. husitii tree in Moldova. venite din Moldova. i se oferise coroana Boemiei. sä fie tratati la fei. Lep^a se plinge. De aceea episcopii. husitismul a trecut in Ardeal. propoväduise in Buda ideile noi de reformare a bisericii. la inläturarea pompei din bisericä si ma: ales la oficierea serviciului divin in limba poporului. Reforma husitä tindea insä. Reforma lui Hus. „Nu vrem altceva — scrie el — decit sä prevenim primejdia si pustiirea care ne amenintä dacä nu vom intrebuinta in grabä leac impotriva boalei molipsitoare. prin caie se hotäri ca cele douä partide. se gäseau inscrisi la Universitatea din Praga o seamä de studenti unguri si sa§i.ff1- spaima. cum aratä in mod neindoios stricäciunea Boemiei. intr-o scrisoare a sa. cäci avem o interesantä scrisoare a lui Wladislav Iagello cätre Alexandru cel Bun. cäci la 6 ianuarie 1456. prin curajul lor neinfrint $i printr-o tacticä de luptä proprie— cu carele. in multe biserici catolice. De altä parte. in nordul Ardealului. ceea ce ducea la surparea puterii temporare a episcopilor. s-a räspindit din Cehoslovacia in tärile invecinate $i. dupä cerintele reformei husite. Husitismul se pare cä se räspindise simtitor si in Ardeal. sub amindouä formele: cu azimä si cu vin. care au putut aduce cu ei in patrie ideile lui Hus. Persecutati in Polonia.“ Din Moldova. cu azimä si vin.lui. pe picior de egalitate. loan Capistrano invitä pe nobilii ardeleni sä pustiascä bisericile vlahilor schismatici. Astfel. Ieronim din Praga. la inläturarea fastuiui la confiscarea bunurilor mänästiresti. Aceste främintäri si lupte. Se pare cä husitismul se intinsese destul de simtitor in Moldova. Aci. care colinda satele Moldovei propoväduind ideile de reforma ale lui Hus. Desi izvoarele interne nu rie dau nici o stire in aceastä privintä. cä „i-au infectat turma caprele riioase din Moldova". fiindcä episcopul Gh. in aceste imprejuräri. acum in stare de plins. dupä moartea regelui Venceslas. cäruia.

de unde apoi au fost aduse in nordul Ardealului.niacä. Textele prime ale acestor traduceri s-au pierdut. In aceste vremuri de adeväratä renaftere religioasä. potrivit cu ideea fundamental a reformei. ni s-au pästrat insä cöpii fäcute mult mai tirziu. strämutä cu citeva decenii mai tirziu aparitia primelor texte romänefti. Cu toatä urgia dezläntuitä de inchizitorul Iacob de Marcia. societatea studentilor romäni din Viena. pe la jumätatea veacu-. La aceastä data. clerul catolic se adreseazä papei Eugeniu al IV-lea. pentru ca acolo. Tinuturi intregi din Ungaria sint astfel cistigate la reformä. undeva in cuprinsu. dar cöpii fäcute cu mult mai tirziu. incit se zvonea cä ereticii se pregätesc sä ridice armele contra clerului inalt. incit a fost celebrat in versuri de preotii unguri. in Ardeal. ln acele vremuri de cumpanä. Acesta era un om de o vastä cultura. 95—100). Aceste texte. In aceste noi imprejuräri. lui al XVI-lea. care se vedea atacat in ceea ce fäcea puterea si märirea sa: averile mänästiresti. ideile husite. „Junimea“. totufi multi adep^i ai noii reforme rämin neclin. sustinutä de regretatul Ovid Densusianu fi de d-1 AI. sä asculte cuvintul mintuirii divine. au fost aduse peste munti ideile marelui reformator Luther. ' TEXTELE ROTACIZANTE . cind din Germania. care tindeau sä refaeä viata moralä a societätii pe temelii evanghelice. fi indirjirea era afa de mare. prin safii care se duceau dupä märfuri la tirgul din Leipzig fi mai ales prin studentii care urmaserä cursurile Universitätii din Wittenberg. Grigore Cretu. Dar. un cälugär franciscan dintr-o provincie bos.titi in credintä lor. Teoria influentei luterane. ideile de reformä ale miseärii pornite de Hus au gäsit. ei continuä sä se a dune noaptea in locuri täinuite.cilor cu o extraordinarä energie fi cu un curaj atit de neinfrint. cum era firesc. 85 . s-au pästrat in textele rotacizante. in mori parasite. Psaltirea Scheianä. In indirjirea cu care urmärea fi descoperea pe reformat. la lumina fäcliilor.tor (p.mate de aristocratie si de clerul inalt. El a pornit lupta impotriva ereti. la mänästirea Vor on et. care contine fragmente din Evanghelie. sprijinit cu cäldurä de mtregul cler catolic. in Maramures. cu toatä rezistentä clerului inalt. pe la jumätatea veacului al XVI-lea.\ In Ungaria. opri. in päduri. o indirjitä rezistentä in clerul catolic. pe care le vom vedea mai de aproape intr-un capitol urmä. au gäsit un puternic räsunet in masele populäre. Psaltirea Voroneteanä fi Psaltirea Hurmuzachi. s-ar fi fäcut primele incercäri de traducere a cärtilor sfinte in limba romänä.rile Maramurefului. cunoscute sub numele de Codicele Voronetean. Rosetti. nu cunoftea nici o limitä: ii judeca sumar fi ii ardea pe rug. fi textele principale ale Sfintei Scripturi: Evanghelia fi Psaltirea. caracterizate prin particularitatea rotacismului — de aci fi numirea de texte rotacizante — sint urmätoarele: CODICELE VORONETEAN a fost descoperit de räposatul profesor de la liceul „Matei Basarab“ din Bucurefti. Ascunzindu-se cu grija de delatori. in anul 1871.i Originalele acestor prime traduceri s-au pierdut in främintärile vremurilor. un preot sau cälugär va fi tradus — cred partizanii teoriei husite — in limba romänä. care trimite in ajutorul lui pe inchizitorul Iacob de Marcia. Focarele reformei husite nu erau poate incä stinse in Ardeal.

pusese 86 .ff1- al cärei secretar era pe atunci Mihai Eminescu.

al doilea 20—196. unde se pästreazä sub cota nr. Marian in 1882. Manuscrisul a fost däruit apoi Academiei Romäne. al treilea 197— 530).duse din slavonefte.la cale comemorarea a 400 de ani de la sfintirea mänästirii Putna.lilor opera acestora de a converti popoarele la creftinism — de la capitolul 18. un manuscript in 8° mic. precum fi 3 epistole: una a aposto. care ne-a läsat © importantä colectie de documente privitoare la chestia täräneascä. tra. cu versiunea respectivä din Noul Testament al lui Simion §tefan si din Bibilia lui Serban Cantacuzino. Textul cuprinde Psalmii lui David si cintärile adäugate de obicei in urma Psalmilor (cintarea lui Moise. PSALTIREA SCHEIANÄ. Manuscrisul e fragmentar. Textul. de 530 de pagini. textul cuprinde partea de la sfirfitul Evangheliei: Faptele aposto. care. Ea a fost studiatä pe larg. unde se aflau mormintele vechi ale domnilor Moldovei.) fi se incheie cu simbolul atanasian. versetul al 14—lea. cu indicarea variantelor din Psaltirea lui Coresi (1577). cin. a fost apoi cumpäratä de Dimitrie Sturdza fi däruitä Academiei Romäne. Codicele Voronetean. sub cota nr. Dupä mum el e donatorului a fost numitä de Bianu Psaltirea Scheianä. cäci s-au pierdut primele 58 de foi. 1—5) fi douä ale apostolului Petru (a doua necompletä). fi codicele care s-a numit apoi. A. Restul epistolelor.tarea sfintei Fecioare etc. PSALTIREA VORONEJEANÄ a fost gäsitä de Sim. precum si citeva foi din mijloc (cam 194 pagini) s-au pierdut. In forma in care-1 avem azi. In aceasta •editie insä d-1 Candrea a incercat sä inläture fonetismul copiftilor fi sä reconsti. insotit de glosar fi studiu. impreunä cu intreaga lui biblioteca. 449. dar acest procedeu al scolii franceze <3inainte de räzboi lasä in chip firesc joc liber arbitrarului. Aci se pästreazä in sectia manuscriptelor. un mare bibliofil. a fost publicat in chirilicä fi in transcriere latinä. Academiei Romäne. I. unde se pästreazä fi azi. Candrea. Asachi. de unde a trecut apoi in biblioteca de la Scheia a lui Sturdza Scheianu. la 1916. Sturdza Scheianu a daruit-o in 1884. Sbiera. tn comparatie cu celelalte Psaltiri din secolul al XVI-lea fi al XVII-lea. 693. in 1885. de trei copifti diferiti (primul a copiat paginile 1—20. ca si primele 18 capitole din Faptele apostolilor. Psaltirea Scheianä a fost publicatä pentru intiia data in 1889. de räposatul profesor de la Universitatea din Cernäuti I. Ea ocupä . dupä locul unde a fost gäsit. mama lui Samuil. G.tuie forma arhaicä a prototipului pierdut. FI. Din acest codice s-au pierdut inceputul fi sfirfitul. dupä cum se poate vedea din grafia fi fonetismul textului. printre alte texte vechi. in caractere cursive pe marginea paginii transcrisä in caractere latine. La serbare luase parte si profesorul Cretu. precum fi citeva pagini din mijloc. a descoperit in podul mänästirii Voronet. Bianu. rugäciunea Anei. Ea a fost copiatä. de regretatul prof. in facsimile fi in transcriere latinä pe pagina aläturatä. pinä la sfirsit.lului Iacob (cap. fi publicatä intr-o editie criticä de cätre d-11. fusese intr-o vreme proprietatea lui G. cälätorind pe la mänästirile bucovinene. in colectia de publicatii a „Comisiunii istorice a Romäniei". ln mänästirea Voronet.

El a fost apoi studiat si publicat din nou. care oras avea ca marcä a sa un porc mistret. cu versiunea slavä si textul romänesc.logie. in al doilea rind. in 1911. apare ca filigranä a hirtiei din fabricile venetiene la inceputul secolului al XVI-lea. ea „nu este copia unui manuscris anterior. hirtia. ea ne dä intii fraza slavoneascä. o vulpe si douä sägeti incrucisate. Marca orasului a fost imprimatä ca filigranä si in hirtia fabricatä acolo. si. in anul 1913: Slavischrumänisches Psalter-Bruchstück.näri in criptografie. in 1546. sau o stemä cu coroanä §i cu o cruce este hirtia iesitä din prima fabricä de hirtie infiintatä la Brasov. Filigranele — adicä märcile de fabricä imprimate pe hirtia pe care au fost copiate textele — ne infätiseazä o ancorä.cutei colectii de documente a Academiei Romäne. care se gäse^te ca marcä de fabricä in unele coale de hirtie pe care a fost copiat Codicele Voronetean. din fabrica de hirtie a orasului Schweidnitz din Silezia. Dupä cum spuneam mai sus. dupä care urmeazä apoi traducerea romäneascä.in familia Psaltirilor rotacizante un loc important. Textul romänesc a fost apoi publicat in caractere chirilice de G. Si cum ea este tradusä in aceeafi epoeä si in aceeasi regiune maramureseanä ca si celelalte douä. Scrisä cu ingrijire. PSALTIREA HURMUZACHI se numeste astfel dupä numele donatorului. Si aceastä Psaltire infä. de asemeni nu se gäsesc in paginile lor. arheologie si filo. de C. intr-o tezä de doctorat germanä sustinutä la Universitatea din Halle. fi textul slavonesc. Hirtia care avea ca filigranä un mistret se gäseste folositä pentru documente si pentru manuscrise din Moldova. de celelalte douä Psaltiri despre care am vorbit: Psaltirea Scheianä si Voroneteanä. Hirtia textelor care au ca filigranä o coroanä pe un trunchi cu rädäcini. initiatorul cunos. Stemele 8? . fiindcä. Ancora. Gäluscä. nici un document intern sau extern nu ne destäinuie imprejurärile in care au fost traduse aceste texte. Psaltirea Voronefeanä a fost descrisä si colationatä cu Psaltirea Scheiana de cätre regretatul Ov. ca text. tmpreunä cu traducerea romäneascä.tiseaza o importantä deosebitä din douä puncte de vedere: intiiul. nu ne rämme alt criteriu de datare decit analiza hirtiei si a caracterelor paleografice si lingvistice ale textelor. Densusianu in Anuarul seminarului de istoria l-imbei si literaturei romäne pe anul 18L8. dar aceste criptograme pinä acum n-au putut fi descifrate. fiindcä ea reprezintä o traducere deosebitä. un mistret. o coroana pusä pe un trunchi cu rädäcini. dupä concluziile d-lui Candrea. marele patriot si istorie bucovinean Eudoxiu Hurmuzachi. care sä ne adueä oarecare luminä in aceastä privintä. incä din 1491. ci insusi autograful tradueätorului din slavoneste". ridicä prin aceasta o problemä interesantä de istorie literarä: in ce imprejuräri s-a fäcut aceastä nouä traducere? Datarea. dupä toate probabilitätile. In lipsa unor notite clare care sä ne lämureascä acest lucru. fiindcä ne-a conservat. o stemä cu o coroanä si cu o cruce. filigranele. Giuglea in Revisla pentru istorie. in primele trei pätrimi ale secolului al XVI-lea si ea provenea. de Hans Benkner si Johan Fuchs. Unele dintre eie au intr-adevär insem. Notite clare.

si proprietarii fabricii de hirtie au adoptat. märcile orasului Brasov.cu coroane sint. marca orasului ca filigranä 8? . dupä cum se stie. ca si cei din Silezia.

morte etc. Primul strat de limbä reprezintä graiul vorbit in secolul al XVI-lea in sudestul Ardealului. pästrat: rebda. fiindcä limba acestor texte nu este uniformä . exceptind rotacismul.: gioc. Scrisul. giude. De exemplu: substan:88 .canjii brafoveni: Fuchs. E. reci.tul paleografic al textelor sint confirmate prin studiul limbii. vulponiu. Iorga fi republicate acum in facsimile fi riguroasä transcriere filologicä de d-1 Al. este imaginea numelui unuia dintre fabri. n urmat de i in hiat s-a pästrat fi se pronunta ca n muiat: mtiniu. fonetismul dz in loc de z: Dzeu. Rosetti. desi aci pro. Cea mai interesantä particularitate foneticä din acest strat de limbä este rotacismul. caracterizeaza fi azi Maramureful. in care cuvintele sint copiate unele dupä altele. ln afarä de aceste particularitäti dialectale care. diftongul oa } o. §i in morfologia textelor gäsim forme vechi de limbä care se apropie mai mult de prototipul latin decit cele evoluate de azi. gerure < genune. precedat de r. descoperite fi publicate pentru intiiafi datä de d-1 N. Vulpea. Aläturi de rotacism apar fi celelalte particularitäti dialectale ale Maramurefului — dar care atunci ca fi azi se extind fi asupra tinuturilor invecinate: Bucovina fi Moldova — precum: pronuntarea lui j ca g in cuvintele de origine latinä. intregul Maramures. rugäciure < rugäciune etc. Al doilea strat de limbä apartine tinutului in care au fost traduse prototipele acestor texte fi el are un vädit caracter dialectal fi arhaic. morfologice fi lexicale care vädesc un stadiu al limbii mai apropiat de prototipul latin fi asupra cäruia se cade sä ne oprim putin. Schweidnitz si Brasov. Ea apare ca filigranä pe hirtia fabricatä la Brasov incepind cu anul 1549.). Caracterele paleografice ale manuscriselor rotacizante infätifeazä de asemeni un aspect arhaic al scrisului romänesc. la r: lumirä (luminä. dupä cum dealtfel se poate deduce din scrisorile maramurefene ale secolului al XVI-lea fi al XVII-lea pästrate in arhivele cetätii Bistrita.blema este ceva mai complexä. in afa-numita Tara Oafului. de unde era copistul. totä. particularitate care se gäsefte fi azi in Maramuref fi in nord-vestul Ardealului: nopte. adicä trecerea lui n intervocalic. pe care ogäsim imprimatä ca marcä in unele coli ale Psaltirii Scheiene. Este asa-numita scriptio continua. i dupä r pästrat fi el: uri. j in loc de g : jos etc. spuniu. tire < tine. caracteriza in secolul al XV-lea fi al XVI-lea graiul de nord-est al Transilvaniei.pentru hirtia iefitä din fabrica lor. Concluziile pe care le scoatem din studiul filigranelor si din aspec. Filigranele textelor rotacizante ne indicä dar cä hirtia pe care au fost copiate aceste texte fusese fabricatä in veacul al XVI-lea in ora f ele Venetia. . in cuvintele de originä latinä. färä sä fie separate intre ele prin nici un spatiu. care astäzi abia se mai aude la motii din Muntii Apuseni si din sudul Maramurefului. gios. Limba. pentru a fixa caracterele pe care le-a avut limba noasträ literarä in prima ei fazä. ea infätifeazä douä straturi diferite. se mai gäsesc in textele rotacizante unele träsäturi fonetice. Rotacismul. dimpotrivä. Graiul acesta reprezenta in structura generalä a limbii romänefti de atunci o fazä mai evoluatä (lipsa rotacismului. cäderea lui n intervocalic urmat de i: intnu.reotate.

greu animoso päcate. värgurä <'virgulam (virgo „fecioarä“. se gäsesc numeroase elemente ungurefti. prilästi . neintelese in tinuturile romänefti libere de dincoace de munti. im pärti: „despärti". murgiu : a cirti. viptu <victus „griu. a se numära <nominare . stepenä: treaptä. plod purtä. venremu (venimus (azi: veniräm). Cum era firesc intr-un text tradus in cuprinsurile romänesti aflate sub stäpinire maghiarä. gintu <gentem „neam". schimen: cätel. färä fundu. intrare. intrari. onagru: asin sälbatic. prä. vasilisc: balaur fantastic care ucide cu privirea. gune <juvenis „tinär". cadilä: tämiie. venetu (venitis (azi: veniräti). desidera <desiderare „a dori".tivele declinärii a doua.pastie". bäsädui: a plinge. opu iaste (opus est „trebuie". precum: adamä: cämatä. lege cälcätoriu. 0 forma cu totul curioasä este compunerea cuvintelor intr-o structurä nefireascä limbii romäne. au dispärut. arira <arenam „nisip". zäblcalä: fereasträ. sau altele pe care traducätorii nu le-au inteles ori cärora nu le-au gasit cu ufurintä corespondentul romänesc. codere.ciure <orationem „urare. dodei: a supära. cäci ne oferä o bogätie nebänuitä de cuvinte mostenite din patrimoniul latin.tori si färä de crutat ke3*w\aie (de la maao = copil. bintätui: a pedepsi. bezaconie cu intelesul de färädelege. täroasä: insar. binecuvintare". plural: färäJundere. Mai interesant insä este lexicul. -eritis. dar traducätorul a 89 . in curgerea vremurilor. omugoditori. „sfirfit" (cumplitul pämintului —■ sfirfitul pämintului). a amägi. fuste <fustem „toiag". bincotä: viclefug. bärat: prieten. -erit. La persoana I-a a imperfectului apäreau formele färä m: eu auziia. cumplit'. auä (itvam „strugure“. dar calchiatä dupä tipicul cuvintelor slave corespunzätoare: dulce vrere <blagovolenie. intrare (cu intelesul de as intra) (intraverim intraveris. intraremu. säruta (salutare: „saluta“. precum: aslamü: camatä. si numeroase cuvinte care träiau atunci in limba tinutului. Afläm apoi o forma de conditional mostenitä de la perfectu] subjonctivului latin: intrare. cu desinenta in limba latinä in -us. apoi pluralul substantivelor latine neutre in -ora se termina in -ure: fapture etc. se gäsesc in textele rotacizante terminate in -u. gerure <gironetn „adincime. care au dispärut din circula^ia limbii de azi sau vietuiesc in agonie in cine stie ce colt indepärtat de tarä: agru {agrum „tarinä“. Conjugarea infätiseazä fi ea forme interesante: gäsim numeroase urme din vechiul perfect simplu: feciu <feci (azi: fäcui). aspidä: farpe cu privirea veninoasä. tirnat: prispä. pamente: amintire. gudet: „judecatä“. gilälui: uri. Din originalul slavon au rämas netraduse. -erint. celosag: infeläciune. iniie: brumä.cinatä. ogodi: a pläcea. cäci pästreazä incä un inteles mai apropiat de prototipul din care derivä: codru cu intelesul de „munte“. fiindcä aceasta vocalä nu amutise in limbä atunci: domnu. -um si care astäzi se terminä in consoanä. tar: sarcinä. pädure: „munte". Alte cuvinte sint importante din punct de vedere al evolutiei sensului. pe lingä titluri de capitole. päsa <passare „a merge“ (azi pästrat in expresii ca: pas de fä ceva). märitu (maritum „mire“. imparatu.. bucate“. -erimus. celui: a insela. intraretu. fämeaie: „familie“.a-si spune pe nume". färämente. aläturi de care apare si omonimul päsa <pensare „a apäsa“ (azi pästrat numai in expresii ca: nu-mi pasä). genitivele si dativele se formau cu prepozitii. zisu (Aixi (azi: zisei). dar care. strat: „asternut". amägi. urä.

archeologie st filologie (a lui Tocilesc. pentru cä constituiesc inceputurile. C a n d r e a. Gäsim insä si urme din sintaxa latinei vulgare. 1889. iar pe de altä parte o sumedenie de cuvinte din vechea zestre latinä. dintre care unele au dispärut cu timpul din circulatia limbii. O edi^ie criticä insotitä de un studiu aprofundat a dat d-1 I. avea sä ajungä la starea de azi. aceste prime si timide zäri de luminä in picla slavismului aduc inceputul unei munci grele si lungi de trei veacuri. sub influenta originalului slav. ceea ce aduce confuzia intre subiect si obiect. 474. precum genitivul construit cu prepozitia de (casa de domnul). tomul I. A. Codicele Voronetean. Prima fazä a limbii noastre literare a fost astfel o fazä maramuresanä. Textele rotacizante. care va duce insä la natio. N ä d e j d e in Contemporanul. Cernäuti. un dialect nord-vestic. I. p. II textul si glosarul). si de I. in a doua jumätate a secolului ai XVI-lea. 155. care in veacul al XVI-lea intr-o privintä stagnase intro formä mai conservatoare. C r e t u i n Revista pentru istorie. 526. Intr-o vreme in care traditia si prejudecata nu admiteau in biserica Räsuritului ortodox alte limbi liturgice decit slava si greaca. BIBLIOGRAFIE ' Publicatii de texte. anul VI (1886). lege cälcätoriu» premiezare : injum&tätire. Psaltirea Scheianä. tmpremtdza : injumätäti. textele maramure^ene imitä adesea intorsäturile de frazä ale originalului slavon. in sudul Ardealului. lege dätätoriu. 230. sint pentru filologul care vrea sä reconstituie originea si evolutia limbii romänesti comori de pret. cäci eie ii dezväluie pe de o parte forme de limbä in care se poate surprinde tranzitia de la latina vulgarä la limba de azi. iar altele se zbat azi in agonie intr-un colt restrins de pämint romänesc. 1885. totusi eie sint pentru istoria literaturii de o irnportantä deosebitä. S b i e r a.nalizarea serviciului divin. :90 . p. cu multe elemente sträine. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri din secolul XVI si XVII. Psaltirea Scheianä a fost publicatä in facsimile si transcriere latinä cu Variante din Coresi de I. iar in alte privinte evoluase cätre forme — rotacis. In ce priveste sintaxa.mul de exemplu — pe care nu le cunosteau celelalte dialecte. cu particularitäti arhaice si dialectale. apare färä prepozitia pre. Acuzativul insä. Codicele Voronetean a fost publicat cu un studiu si vocabular de Ion al lui Gh. cuprinde studiul. capabilä sä exprime in versuri. pe care valurile vremurilor le-au adus pinä la noi cu file pierdute sau rupte. cu Eminescu. B i a n u . au fost puse in tipar de cätre diaconul t5rgovistean Coresi. 1886. 77 — 88. 132. 514. 178. ed. Era greu ca in lupta cu celelalte dialecte graiul maramuresan sä se mentinä biruitor pe tärimul vietii literare. Desi textele rotacizante sint scrise intr-o limbä greoaie. cu deosebire cele in care viata romäneascä se desfäsoarä mai liber in state oarecum autonome. (1883).cr=zut cä substantivul derivä de la verbul ijjdAdTi). Academiei Romäne. care. cele mai inalte nuante ale cugetärii filozofice. anul III. Ideile erc* nate ale lui Sbiera au fost combätute de: Gr. In slirjit. vol.u). Textele rotacizante au trecut din minä in minä si prin cöpii s-au räspindit din sat in sat si din tinut in tinut pinä ce. traduse din slavoneste (vol. p. Un alt dialect era menit sä-i ia locul. Bucuresti. de I. peste trei veacuri de främintare. B o g d a n in Convorbiri literare. eie mai au un aspect. dativul cu prepozitia a (sufletele a tot omul). punctul de plecare al limbii noastre literare.

Bucuresti „Comisia istoricä a Romäniei". Buc. ed. 497 —508. Pentru propaganda husitä in tärile romäne a se vedea si. 1927. Sibiiu. admite cä sint sasi. . credea cä acestea sint „prelucräri ulterioare ale operelor lui Coresi" (p. Paris. II. II. in Revista istoricä. 45—102. Bucuresti. G ä l u s c ä in Slavischrumänisches Psalterbruchstück. Al. XLVII (1913). p. N. Bucuresti. Curentele literare la romäni in perioada slavonismului cultural. Studenten aus Ungarn und Siebenbürgen an der Prager Universität im XIV—XV. in Convorbiri literare. Arhe. p. I. I. L —LVII. 1121—1123. Academiei Romane. Diseurs de recepfie in Academia Romänä. traduse din slavoneste. observind cä sint douä scrisuri. lit. Philologie. 631. II. p. p. presupunea doi copisti sau „aceea?i minä. Psaltirea Hurmuzachi n-a fost incä publicatä pinä acum. M e t r o n i u. insä si Al. si Recherches sur la Phonetique du roumain au XVI-e siecle. N. in Introducerea limbii romänesti in bisericä. C a n d r e a. I. XXX. A cseh huszita mozgalmak es uralom törtenete Magyar. nr. vol. p. 1910. 475 —508. Cf. a c e 1 a s i.tipul husit al catehismelor noastre luterane. Paris. si XII (1911). op. p. III. I o r g a . p. 1914. Brno. Bucuresti.orszägon. 13. I o r g a . Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri din secolul XV si XVI. 1925— 1926. XII. p. Douä manuscripte vechi: Codicele Todorescu si Codicele Martian. p. CI si CII). Halle. si Al. M. Etude sur le rhotacisme en roumain. Istoria literaturii romänesti. in Despre nazalizare si rotacism. dialectale fi populäre. A. cit. I. Atribuiesc inceputurile literaturii romäne reformei luterane. Sustin teoria husitä: N. 187— 188. 103—110. au dovedit cä sint trei. vol. 40 1. tn Korrespondenzblatt. 1908. A 1. I. 1926. Husitismul in Romania. B o g r e a. dar despre ea se gäsesc informatiuiü in studiul citat mai sus al d-lui I. tom. 29. IV. Jahrhundert. 1914. D e n s u s i a n u . C a n d r e a. G a s t e r . I. T h o t Z s a b ö P a l . 444 — 467. Romane. P r o c o p o v i c i . Analele Acad. ed. A. 527. in Drum drept. Dacoromania. si I. 194 — 209 si 475 — 487. cit. credea cä traducerile s-au fäcut pe la sfirfitul veacului al XVI-lea in mänästirile moldovenesti. G i n g l e a in Revista pentru istorie. Romania. p. 153. XIX — X X . p. I o s e f l l a c u r e k . P a l a d e . T. p. 1927. 1883. O v. L a c e a . Epoca veche. seria II. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri. 1916. ln Beiheft zur Zeitschrift für rom. 64. Zur Rekonstruktion des Urrumänischen. Bucuresti. in Chrestomatie romänä. „pentru a da elementele instructiunii teologice cälugärilor romäni". editia „Comisiei istorice a Romäniei". iti Dacoromania. Despre copistii Psaltirii Scheiene: I. Despre studen^ii din Ungaria si Sibiu (intre 1373— 1411) la Praga . p. R o s e 11 i. 333. 1924. p. Paris. B i a n u .. Studii. §i mai ales: Limba romänä in secolul al XVI-lea. 19 — 20. Istoria literaturii religioase a romäni lor pinä 1a 1688. si A. 1917. 91 . 475 — 508 si 914 —929. p. Despre ea o recenzie a lui V. S e x t i l P u s c a r i u . vol. archeologie si filologie. I. A. Mem. sect. editura Cartea romäneascä. Limba romänä in secolul al XVI-lea. III. Textul a fost republicat cu versiunea slavä si cea romänä de G. editura Casei ? coale]or. R o s e 11 i. I. X . 1916. 6. 1904. D r ä g a n u .. Suceava. t. C a n d r e a. primele traduceri au fost fäcute de un sas din regiunea Bistritei „care a urmat ca student la Universitatea din Praga" unde a primit invätäturile lui Hus. 1913 (tezä de doctorat). I. Bucuresti. p. VI. Cf. C. Psaltirea Voroneteanü a fost publicatä in caractere chirilice de G. p. a II-a. Husitstvi v rumunsckych zemich. R o s e t t i. in care reproduce texte rotacizante. 4. Al. S e x t i l P u s c a r i u .. 1925. p. Istoria literaturii romäne. Budapesta. Despre husitism in Ungaria: Dr. p. 914— 937. 1928. III. p. D r ä g a n u . dar dupä o intrerupere cam indelungatä". in Grai si suflet. p. Buc. op. 1916. 41 — 44. fase. Bucuresti. p. inceputurile literaturii noastre sint puse in legäturä cu propaganda catolicä de I l i e B ä r b u l e s c u . XXVIII. 1930. p.. Histoire de la langue roumaine. Incercarea asupra evolutiei literaturii vechi romänesti. 1891. 461—471. Dacoromania. P r o c o p o v i c i . Halle. XXVI. B i a n u . XLVIII. Iasi. Cind s-a scris intii romäneste (extras din Arhiva VII). 1932.. 1914. p. 2. XIV. XI (1910). texe tipärite si manuscrise (secolul XVI—XIX). 156.

cunosteau rotacismul la despärfirea lor de trunchiul romänismului. M. p. M i l a n P.p. Suceava si din urmätoarele ale Transilvaniei: Bistrrfa. 219 — 231. Din istoria amutirii lui „u“ final in limba romänä. D e n s u s i a n u . 110). lit. Rotacismul era in secolul al XVI-lea o particularitate foneticä. Lettres roumaines de la fin du XVI-e et du debut du XVII-e siecle tirdes des Archives de Bistritza (Transylvanie). Istroromänii. A l e x a n d r u R o s e t t i . 1938— 1939. Hautes-Alpes). Fenomenul este cunoscut si pe domeniul Romaniei occidentale in dialectele nord-vestice ale Italiei si in franco-provansalä (departamentele Isere. Textele au fost studiate din punctul de vedere al limbii de: I. Bucuresti. 1899. Tirgu-Neamt. $i Formarea verbelorin Psaltirea Scheianä. 1938. apoi d e d . Pentru explicarea rotacismului: Al. 1924. indeosebi p. Pärerea lui Dräganu privitoare la traducerea in Moldova pe vremea lui Despot-vodä in Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie. LucaväJ:. Bucuresti.. Cernäu$i. sub influenza husitä. lit. Fägäras.. t. 89. 27. S e s a n. care il pästreazä si azi si care au emigrat probabil intre secolii X—XIII din pärfile vestice ale Transilvaniei. XXVI. Heidelberg. Boh us T e n o r a. Aci. in Documentele Hurmuzaki. Cernäuti. in colectia Bibliotheque de l'Ecole des Hautes Ütudes. Bucuresti. N. Textele publicate in transliterate sint insotite de 21 facsimile si de studii paleografice ?i filologice. prin stäruinta juzilor sasi ai orasului Brasov. Al. mänästirea Rädäuti. Mem. partea a II-a. in W. in Revista filologicä. Pentru u final: O. Curs litogr. editura „Cartea romäneascä".. £tude sur le rhotacisme en Roumain. Bucuresti. XV. p. mänästirea Moldavita. traducerea a fost fäcutä de un cälugär romän care stia si slavoneste. — L ü b k e. Tiparul fusese adus in tärile noastre din Venetia. Roman. Cluj. R p s e 11 i. Scripturi. extras din La Transylvanie. Bucuresti. partea 1 si a 2-a. II. Säliste-Mara. 1904. in Codrul Cosminului. Suciul de Sus (Solnoc-Dobica). Edouard Champion. A. Fac. s. 1926. P r o c o p o v i c i . p. p. 1908. Pentru prototipele paleoslave ale traducerilor. Über die kirchenslavische Vorlage des Codice Voronetean. 145 — 221. V. nordul Maramuresului. eie sint puse sub teascul tiparului. a c e l a s i . lit. sect. II. 1927. Documentele din arhivele Bistri^ei au fost publicate intiiasi datä de d. Documente romänesti din archivele Bistritei. 1911— 1913. poate in mänästirea Moldavi^a (p. Mitteilungen des rumänischen Instituts an der Universität Wien. Ei il pästreazä si azi. Bucuresti. INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI TIPAR SLAVONESC IN TARA ROMÄNEASCÄ Textele Sfintelor Scriptiiri traduse in veacul al XV-lea in Maramures. tn Analele Academiei Romäne. Sintaxa propozitiunii in Psaltirea Scheianä. sect. Limba romänä in secolul al XVI-lea. Histoire de la langue roumaine. tom. I o r g a . din minä in minä. XXX. in a doua jumätate a secolului al XVI-lea. Slatina. Originea fi timpul primelor traduceri romänesti ale Sf. in Institutul de filologie fifolklor. I. 1932. D e n s u s i a n u . 1914. II. Cuprinde 50 descrisori dintre 1592 si 1638 din urmätoarele localitä^i: Cimpulung. s-au räspindit prin cöpii. de cätre diaconul Coresi venit din Tirgoviste. A l e x a n d r u R o s e 1 1 i. Mem. M o r a r i u. Psaltirea Scheianä comparatä cu celelalte Psaltiri din secolul XVI si XVII traduse din slavoneste'. C i o b a n u . pinä in tinuturile din sud-estul Ardealului.mures. Bucuresti. care distingea net graiurile din nord-estul Transilvaniei de cele din sud. Analele Academiei Romäne. O v . St. 449 si urm. 263 — 278. 3738. Despre nazalizare si rotacism. de indice de nume proprii si de vocabular. t. Paris. Doubs. C a n d r e a . s. IV —V. Tipärirea cärtilor necesare cultului divin corespundea atunci in tärile :92 . p. D r. prin mesteri tipografi sirbi. 1939.

aduce tiparul din Venetia §i-l instaleazä in preajma Cetiniei. un Octoih in 1510. in Munte. care väzuse inflorirea culturalä a Italiei §i care era cäsätorit cu o nobilä venetianä.negrului distruge aceste inceputuri culturale. tiparul incepe sä functioneze din nou in Jar a Romäneascä. dupä mamä. de acolo la Ra vena. si-a gäsit adäpost pentru munca lui culturalä. pe care i-a adus in Tara Romäneascä. inceteazä. apar trei cärti religioase: un Molitvenic. un Octoih in 1494 si o Psaltire in 1495. mai tirziu. Citiva ani mai tirziu. Panaitescu. fiica lui Antonio Erizzo. la 10 noiembrie 1508. care il exilarä in Asia Mica. 544 — Maxim va fi intilnit in cetatea dogilor pe nepotul säu Solomon.slave din Balcani unei necesitä^i adinc simtite. rämas färä protectori fi Urmärit de turci. urcindu-se pe tronul tatälui säu si dorind sä räspindeascä lumina culturii ln tara sa. unde este internat. Din tipografia lui Macarie. care insotea in Italia pe tinärul principe muntenegrean Gheorghe Crnojevic. Aci. In Muntenia se afla pe atunci in mare vazä la curtea lui Radu cel Mare mitropolitul sirb Maxim. din cauza imprejurärilor vitrege in 93 . si pe cälugärul Macarie.nia. Initiatorul acestei noi tipografii a fost tot un sirb. apoi. cu o tipografie cumpäratä de Radu cel Mare. si un Evangheliar in 1512. Cit de tragicä a fost soarta culturii crestine in aceastä epocä a invaziunii turcesti se vede si din peripe. intemeietorul tipografiei. dar este infrint si silit sä se predea turcilor. pätrunderea turcilor in muntii Munte. travestit in haine de cälugär. inceput sub Radu cel Mare si incheiat sub Mihnea cel Räu. si de-acolo. care a izbutit sä impace cu cuvinte crestinesti pe Radu cel Mare cu Bogdan al III-lea. pe care o instalase in Gracanica. in Biserica ortodoxä. domnul Moldovei. incearcä sä ridice steagul independent ei. cälugärul Macarie. fiindcä singurele täri ortodoxe peste care nu se intinsese stäpinirea turceascä erau principatele romäne. cu protectorii säi. au apärut numai trei cärti bisericesti: Liturghierul. Maxim era. nepotul vestitului erou albanez Skander-beg si värul lui Gheorghe Cr no je vie. pe timpul lui Radu cel Mare si al urmasilor säi. aci la noi. sub domnia lui Neagoe Basarab. p. deoarece invazia turcilor nimicise si impräftiase vechile manuscrise copiate cu multä muncä in mänästiri de cätre cälugäri caligrafi. gata sä se incaiere.£iile dramatice ale vietii celor doi initiatori ai tiparului. a aluat si el drumul pribegiei spre Venezia. supraveghea la Venetia tipärirea unui liturghier slav. P. dar. izgonit de turci. In aceste imprejuräri ■— crede d-1 P. care se rätäciserä — fi-a inceput cälugärul Macarie noua sa activitate. fuge in Venetia. Gheorghe Crnojevic. in domnia lui Vlad-vodä. tocmai cind ostile se aflau fatä in fatä. dar in cele din urmä. 1939. in mänästirea intemeiatä de tatäl säu. ln acele zbuciumate vremuri. cälugärul Macarie. Crnojevic. G. scäpind din inchisoare. care adusese in Serbia o tipografie. in 1496. Acolo. intre 1508—1512. Elisabeta. in urma stäruintii turcilor. Tipografia functioneazä deci patru ani. Acolo se presupune cä a trebuit sä primeascä islamismul pentru a-si mintui via^a. poate din Venetia — si nu cu vechile buchii de tipar din Cetinje. In 1503 Maxim se afla la Venetia. Abia peste 33 de ani. nepotul lui Gheorghe Crnojevic. pe vremea cind domnea Radu cel Mare. logofätul Dimitrie Liubavici. sub supravegherea cälugärului Macarie. apoi. in imprejuräri care nu ne sint cunoscute. se intoarce in patrie. in 1545. Incä din 1483.

un Evangheliar. un Apostol in 1547. la Tirgoviste. Numele lui. Prefata pe care a reprodus-o d-l Mazilu intr-un articol critic despre Coresi invedereazä oarecum aceastä intentie. expatriati in imprejuräri vitrege. Cum a ajuns Coresi la Brafov nu putem fti. care. Astfel se stabileste in chip documentar cä diaconul Coresi fi-a invätat meftefugul tiparului de la ucenicii — poate chiar de la cälugärii sirbi — care. cum se numeste el insufi in epilog. se expatriazä cu tipar cu tot. Ultimul fiind citat in al doilea rind — „eu. CORESI Figura diaconului Coresi. Aceastä carte — prima tipäriturä coresianä la Brasov. patru cärti slavone: un Molitvenic. defi a fost in timpul din urmä obiectui a numeroase studii. dind la luminä. „cu porunca" cäruia ne spune cä tipäreste cartea. pentru ca sä inceapä publicarea cärtilor de slujbä necesare bisericilor romänesti din principate. despre care ne-a dat lämuriri interesante regretatul Bianu. pribeagul sirb. care a apärut in douä editii. care a dat medici ca loan Coressios din Chios din a doua jumätate a secolului al XVI-lea. a fost pus de mult — de Alexandru Odobescu chiar — in legäturä cu familia Coressios din Chios. in näzuinta de a-si desface marfa. care intemeiase cu zece ani mai inainte prima fabricä de hirtie. una pentru Mircea Ciobanu fi alta pentru Iliaf-vodä al Moldovei. pentru ca sä reaparä mai tirziu la Brafov in 1556. dupä cit se pare. tatäl lui Mihai Viteazul — si in tara Moldovei blagoslovitul Alexandru Voievod". volumul XXXII) — contine un ppilog. EPOCA LUI CORESI Dupä aceasta tiparul romänesc inceteazä in Tirgovifte. articole fi polemici. intr-o notitä publicatä in Analele Academiei Romäne (1909—1910. precum spuneam si dupä cum se constatä si din epilogul Apostolului slavonesc tipärit la Tirgovifte in 1547. incepätorul cärtii romänefti tipärite. robul lui Hristos Oprea logofätul. intre 12 iunie 1556 fi 14 ianuarie 1557. se citeazä in prefetele sau epilogurile cärtilor: cälugärul Moise fi ucenicii säi Oprea fi Petre. in care ni se spune cä a fost tipäritä din porunca lui Hanäs Benkner de cätre Oprea Logofätul si diaconul Coresi. scriitori de seamä ca Gheorghe :94 . cäci aläturi de H. „suflet deznädäjduit. au adus in ^ärile noastre buchiile de tipar lucrate in Venetia. il adusese pe Coresi cu tipografia lui acolo. Tipografia lui Dimitrie Liubavici functioneazä la Tirgoviste vreo cinci ani. Probabil cä Hanäf Benkner. fi diaconul Coresi ne-am trudit pentru aceasta fi am scos aceastä carte" — este. era la riridul lui discipolul lui Dimitrie Liubavici. Intre tovaräfii care ajutä pe mefterul sirb in tipärirea textelor slave necesare serviciului divin. diaconul Coresi tipärefte cu porunca lui Hanäf Benkner. pe timpul lui Pätrafcu cel Bun. La 1550 il gäsim in cetatea de scaun a Tärii Romänesti. ne este incä putin cunoscutä. Benkner. cind. fi un Triod-Penticostar. lucrind pe timpul lui Mircea Ciobanul (1544—1554). ucenicul lui Oprea Logofätul. dupä cite stim pinä acum. care sunä azi afa de exotic in onomastica romäneascä. pomcneste fi pe domnii principatelor noastre: „in Tara Romäneascä blagoslovitul Pätrascu Voievod — e vorba de Pätrascu cel Bun. nenorocit fi päcätos". judele Brafovului. un Octoih slavonesc.care se zbätea viata literarä a slavilor sud-dunäreni sub stäpinire turceascä.

greci. intr-o prefatä la Molitvelnicul lui Coresi. pe care il mintuie insä de tipärit tocmai dupä moartea lui Pätrafcu. fiica lui Bunea fi sora lui Stoica Jeleaza. In actul din 1572. fi intre diaconul Coresi. ale cäror pärti de mofie le cumpärase pe la 1567.Coressios de la inceputul secolului al XVII-lea. chiar dacä ar fi fost la origine sträini. in decurs de mai bine de 20 de ani. in satul Bärcänefti. pe de altä parte. totufi. care aveau afaceri comerciale cu Lwöwul polon.1583) i Serban (1588) Logofätul Coresi (1560. fiul lui Mircea Ciobanu. care apare pentru intiiafi datä pe la 1560. fiindcä documentele timpului nu ne ingäduie sä facem nici. pentru cä din ele se poate vedea cä acefti Coresi. ii mtärefte in 1572. Se pare cä era un om instarit. logofätul Coresi nu este nicäieri pomenit ca diacon si nici nu se face aluzie la activitatea lui tipograficä desfäsuratä pe acel timp in Transilvania (intre 1559— 1583). Astfel intre anii 1527—1544 se pomenefte de un Coresi „grämaticul“. sub Mircea Ciobanul. prin cäsätorii fi inrudiri. 269). Bräniftor. in vara anului urmätor. in timpul domniei lui Pä traf cu cel Bun. Alte documente posterioare vorbesc de Coresi logofätul in Miroslävesti. nu putem fti. Il gäsim mai tirziu. 1 Nu putem accepta spifa intocmitä de d-nul St. in „minunata cetate numitä Bucuresti". a incercat sä reconstituie — desigur in mod ipotetic — astfel spita familiei Coresi din Tara Romäneascä1: Coresi grämaticul (logofätul) Diaconul Coresi (1560. Nicolaescu. Amintesc aceste date intr-adins. arheologie si filozofie. intraserä in rindul pämintenilor. Fapt este cä in actele si documentele romänefti din secolul al XVI-lea apar mai mullti Coresi. Coresi apare la Tirgovifte. care identificä pe diaconul Coresi cu logofätul Coresi. Ce legäturi au fost — dacä exista vreuna — intre Coresi al nostru fi omonimii säi. Ce legäturä existä pe de o parte intre Coresi grämaticul de pe la 1527—1544 fi. nu reiese clar din documente. Urlati. sub impulsiunea noului curent de reformä pornit de Luther. X.o conjecturä. 95 . cäci Alexandru-vodä. fi cä avea mai multe cumnate: Stana Neacfa. sau Coresi „pisetul". Apoi Coresi se strämutä din nou la Brafov. cetätile de scaun ale Tärii Romänefti. pärti de pämint in Rusi. a cärui activitate tipograficä se desfäfoarä intre anii 1556 si 1583. in 1568. el tipärefte in limba romänä cärtile fundamentale ale bisericii. care scrie o serie de acte intre 1527 si 1538 in Bucuresti si Tirgoviste.1582) I Bunea Logofätul Coresi (1606) O jumätate de an dupä tipärirea Octoihului slavonesc la Brafov. Leontesti fi Brofteni. „fiul lui Coresi logofätul“. sau Coresi „diacul". Gheorghe si loan (Dziani) Coressi. un Triod-Penticostar. El a avut un fiu. intre logofätul Coresi de pe la 1560—1582. originari din Chios. Regretatul Nerva Hodof. Nicolaescu (Revista pentru istorie. unde incepe la 8 iulie 1557. intr-un act de la mänästirea Tismana. Popesti. scriind acte la Bucuresti. 1 iulie 1558. p. pe care se intemeiazä d-1 St. 1909. cä tinea in cäsätorie pe Diica. pe logofätul Bunea. Dobra fi Maria. unde il gäsim in 1559 fi unde. mobile Bärcänesti si Vladulesti. Din citeva acte afläm cä avea un naf cu numele de Barbu. negustori ca Anton.

Locul de frunte intre sfetnicii de la curtea sa il aveau doi romäni: bätrinul Mihail Csaki. care. Predicile lui inspirate gäsesc. si E. un umanist de seamä. preotimea din tara Birsei. Reformatio ecclesiae Coronensis ac totius. Brafov fi Oräftie. 1940. Cluj. Reforma luteranä pätrunsese in Ardeal in anul 1519. In 1533 Honterus. care studiaserä la Universitatea din Wittenberg fi audiaserä prelegerile lui Luther. a adoptat reforma luteranä. Honterus. ln fruntea miscärii a stat insä apostolul reformatiunii din Brasov. Honterus. Viena. Iohann Fuchs fi Hannes Benkner. ca toate mäsurile luate de autoritätile maghiare pentru convertirea romänilor la reformä sä se fi fäcut cu sfatul fi cu initiativa acestor curteni. pästrätorul sigiliului statului. care erau elementul cel mai numeros in Ardeal fi carei dädeau. Wittenberg fi. este posibil. In 1542 Honterus publicä in limba latinä fi germanä cartea reformatiunii. fi urmärea sä atragä la noua reformä fi pe romäni. in vremurile de dupä nenorocita luptä de la Mohaci„ cind o parte din Ungaria cäzuse sub stäpinirea turceascä. cäsätorirea preotilor fi introducerea serviciului divin in formä luteranä. „ostafii cei mai buni". ini^iatä fi patronatä de safi fi unguri. urmind liniile politice — trase de mama sa pe timpul regentei — de a organiza in Ardeal fi pe tärim religiös o opozitie puternicä impotriva catolicului Ferdinand. incepe printre concetätenii säi propaganda pentru reforma luteranä. stäpinind partea vesticä a Ungariei. In 1522 mai multi tineri safi. ba chiar probabil. ftia binifor fi romänefte. in Basel. Pentru a da mai multä extensiune ideilor reformei. si-a continuat studiile in scolile superioare din Cracovia. s-a desfäfurat in trei centre diferite: Sibiu. alimentatä cu hirtie pusä in circulatie din fabrica ridicatä de prietenii fi concetätenii säi. näzuia sä cuprindä fi Ardealul. convocatä intr-un congres. Curind dupä aceasta. Juhasz. loan Sigismund era poliglot. care lua adesea masa cu principele fi care dormea in aceeafi camerä cu el. intemeiazä in Brafov o tipografie. Archivum Europae Centrc-Orientalis. cel mai tinär dintre sfetnici. In aceste imprejuräri. 2V. La Reforme et les roumains de Transylvanie. prin negustorii safi care luaserä parte la tirguldin Leipzig fi care aduseserä cu ei la intoarcere cärtile lui Luther. cancelarul tärii. Aceastä activitate. Honterus. primarii Brasovului. in care fixeazä punctele fundamentale ale noii biserici •—■ intre altele fi nevoia de a propovädui Evanghelia Domnului in limba nationalä. In acelafi timp cu safii imbrätifarä luteranismul fi ungurii. fi Gaspar Bekes. care invätase in Elvetia arta tiparului. in cele din urmä. I. 1941. A reformdciö az erdüyi romcmok között (Reformä printre romanii trnsilväneni). intorcinidu-se in oraful natal cu o largä culturä umanistä fi cu un infläcärat zel pentru noul crez al reformei. räspindesc intre concetätenii lor ideile marelui reformator german2. un adinc räsunet in sufletul contemporanilor säi safi. 0 conditiune prealabilä pentru räspindirea luteranismului printre romäni era traducerea fi tipärirea cär^ilor romänefti sub influenta curentelor de reformä. care fusese preceptorul lui. dupä ce si-a terminat mvätätura in oraful natal.titi la reformä. Budapest. dupä cum o afirmä Giovanandrea Gromo. Rev&z. :96 . näscut in 1498 in Brasov. hotäräfte inlocuirea limbii latine din bisericä cu limba germanä. Barcensis provinciae. Principele loan Sigismund Zzäpolyai (Zäpolya).Influenta luteranä fi activitatea lui Coresi. unde s-a initiat fi in arta tipografiei. rupti de neamul lor fi conver.

Adalbert Wurmloch. ales jude (primär) al Sibiului in 1543. De altä parte. care convertise la reformä preotiniea sasä din 'I'ara Birsei. ii -SCriä sä „mgrijeascä inainte de toate ca invätätura mintuirii sä fie impärtä. scris-am eu Diacon Coresi. I. dar cä si multi il condamnä. prin stäruinta lui Petrus Haller. H o d o s . I .nefte cä s-au dat doi florini unui oarecare „magister Philippus" —■ Filip Maler —■ pentru munca lui de tipärire a Catehismului valah. ln chiar anul alegerii lui Petrus Haller.. „Cu zisa <fi cu cheltuiala) jupinului Hanes Beagner. prima carte coresianä.sitä poporului nefalsificatä si ca tineretul cä citeascä Catehism ul". Wurmloch mai adaogä informatia pretioasä cä multi preoti romäni il primesc ca sacrosanct. pusä in circulatie de reformä. Coresi se puns in serviciul ideii de tipärire a cärtilor sfinte in limba romänä. 195.nesti de lingä beseareca Scheailor“ fi „dascäl mai mare ucenicilor eine invatä däseälie".. prima carte romäneascä —■ un Catehism — din care insä pinä acum nu s-a descoperit nici un exemplar. unde pätrunsese mai devreme ideile de reformä. sau „eu jupinul Hanäs Beagner.2 Centrul in care sträduintele de a capta pe romäni la ideile reformei s-au manifestat cu mai multä tärie si mai consecvent a fost insä Brasovul. care intemeiase prima tipografie in Ardeal si reformase scoala. cum era in primul rind aceea care functiona pe lingä vechea bise. ea trebuia inculcatä tinerelor generatii din scoala. 2 2 .. Dar spiritul lui träia incä intre sasii luterani. 97 . 1880. cäruia Melanchthon. Avem in aceastä privintä un pretios document contemporan. fiindcä ni s-a pästrat o notitä contemporanä in socotelile orasului Sibiu 1. sasii imbrätisarä reforma. Sibiu.Ea a inceput la Sibiu. care erä in acelafi timp psalt si profesor „miasteriu — cum spune el — fcoalei rumä. De aceea cea dintii publicatie romäneascä apärutä la Brasov este un Catehism menit a fi predat copiilor din scolile romänefti. Hans Benkner. am avut jelanie pentru sfintele cärti crestinesti. care s-a tipärit la Sibiu in caractere sirbesti (chirilice). primarul orasului Brasov. 2Vezi textul reprodus la B i a n u . In 1Rechnungen aus dem Archiv von Hermannstadt und der sächsichen Kation. ln anul urmätor.“. In aceste imprejuräri s-a tipärit in 1544. care dezväluie ceva din imprejurärile si intentiile cu care a fost publicat Catehismul.. Dar aparitia lui in 1544 este in afarä de orice discutie. p. Este märturia diacului Oprea. un preot sas din Bistrita. Honterus. murise de la 23 ianuarie 1549.ricä ortodoxä a Scheilor din Brasov. proprietarul primei fabrici de hirtie din Ardeal. Bibliograf ia veche romäneascä. intr-o scrisoare din 1546 cätre preotul loan Hessus din Breslau. ln aceastä atmosferä de idei adusä de Honterus. 1544. care venea din Tirgoviste cu materialul de tipar chirilic.. p . sä fie popilor romänesti sä inteleagä.. in care se pome. sä invete rumänii cine-s creftini“. Dar pentru ca ideea nationalizärii serviciului divin. si am scris aceste sfinte cärti de invätäturä. la Sibiu. ln Brasov se intilnesc in aceastä vreme douä persoane care au jucat un xol de seamä in inceputurile cärtii romänesti: diaconul Coresi. spune cä s-a tradus in limba valahä un Catehism. universitatea säseascä hotäräste ca toti clti n-aü primit cuvintul lui Dumnezeu in noua forma sä fie indemnati fräteste a-1 adopta. prietenul lui Luther. prin stäruinta fi pe cheltuiala primarului Benkner. sä pätrundä mai adinc in masele romänesti. fi a pastorului Mathias Ramser.

Limba textului aratä o multime de termeni specifici fi constructii neromänefti.Nefte crestini buni socotirä fi scoaserä cartea den limbä särbeascä pre limba romäneascä. 1903.. mai continea fi citeva intregiri imprumutate din marea lucrare de sintezä a lui Filip Melanchthon. acesta spune räspicat cä vlädica Pavel „au porincit in scoalä mearsterii fi dascälii sä inveate rumineaste den cärtile ce le deaderä boiarii cinstitului sfat de mainte si ce va da sfintiia lui. Cronicarii safi Simon Massa fi Marcus Fuchs ne instiinteazä. asa de obscur prezentate in Catehismul romänesc. Botezul.buiaste sä inteleagä feciorii. O data Catehismul unguresc tradus in limba romänä. Decalogul („zeace porincele ale lu Dumnezeu"). 3. totusi nu este o traducere dupä acesta. Coresi l-a revizuit. iarä miselamia n-are lipsä de-a ftirea. primarul Brafovului. Tatäl nostru.. O scurtä prefatä. 1 Catehismul lui Coresi este alcätuit din urmätoarele pärti: 1. cä in scoala„ cumu trebuiaste si in besearecä. Din aceastä operä a lui Melanchthon au sträbätut pinä in Catehismul romänesc din 1559 ideile dogmatice despre mileuiturä fi datul de har. oare preut. la 12 martie 1559. Catehismul. 2.. Sulicä.epilogul unui Octoih romänesc. cä Iohannes Benknerus. defi are. IV. el putea spune in prefatä Catehismului: „. Cuminecätura. Botezul. dupä cum ne incredinteazä d. al lui Luther. in 1559. Rosetti." Sirul tipäriturilor romänesti ale lui Coresi incepe deci.). in afarä de pärtile cuprinse in Micul Catehism. 4. cu ftirea märiei lui Crai < adicä loan Sigismund Zapolia) fi cu ftirea Episcopului Savei täräei ungurefti. Originalul unguresc era un Catehism sumar. pe care o avea sub presä. fi care a avut un mare räsunet. Tatäl nostru. adicä rugäciunea) fi datul de har „cind iti aduci aminte de binefacerile lui Dumnezeu". amintind pe toti cei ce au contribuit la publicarea Cate. tradus din porunca episcopului Pavel Tordas cu intentia de a fi tipärit si copiat de „miasteriu scoalei rumä. cu Catehismul. SimboluL apostolilor. asa mai virtos cuvintul lu Dumnedzeu tre. Si scoasem sfinta Evanghelie si zeace cuvinte fi Tatäl nostru fi credintä apostolilor sä inteleagä toti 1„ 1559. 80). in forma catolicä. Numai astfel. oare dascäl. oare diiac. refäcind textul din Tatäl nostru fi citatele dupä textul Evangheliei. fi indreptind simbolul credintei dupä normele bisericii ortodoxe.. Bra^ov. 7. 5. Simbolul credintei ortodoxe niceoconstantinopolitan (credintä crestineascä). die 12 Martii. care. insä nici cu acesta nu corespunde intoemai. dupä cum a arätat d-1 Al. N.hismului. deoarece numai in timpul vietii autorului a apärut in 50 de editii. publicatä in 1521 sub titlul Loci communes rerum theologicarum. p. darä cumu sä inteleagä deacä invatä in limbä striinä de nu inteleage nimea! Iarä sirbeaste si letineaste sä stie numai eine iaste om cärtulariu. Iohannes Benknerus. iudex Coronensis. 6. cum reliquis senatoribus reformavit Valachorum ecclesiam et praecepta catecheseos discenda illis proposuit“ (Quellen zur Geschichte der Stadt Brassö. Milcuitura („cind chemi pe Dumnezeu in ajutor“.nefti". cu ceilalti senatori au reformat bisericä valahilor fi cä a propus Catehismul spre citire si invätare. Catehismul romänesc se apropie ca fond — si in unele privinte fi ca formä — de Catehismul unguresc al lui Batizi. impreunä cu alalti crestini buni. unele pärti comune cu Micul Catehism al lui Luther (editia din 1529: Decalogul. care sint o decalcare dupä sintaxa ungureascä. :98 .

........2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV.................... ..241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ....24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ..45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI.....50 MÄNÄSTIRILE.... dupä conceptia reformatilor............159 CULTURA IN TRANSILVANIA......170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA....................oamenii cine-su rumäni creftini....................92 EPOCA POST-CORESIANÄ..167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU. ........... ..................66 I......................11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN...................... in rästimp de 22 de ani se tipäresc in romäneste toate cärtile care alcätuiesc.. ..132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t....... ....... ..............161 STOICA LUDESCU...... patrimoniul sacru al invätä- ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI.... . SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ......190 99 ................." Dupä Cafehism................................... activitatea de tipärire a cärtilor sfinte in limba romänä se continuä....213 CRONOGRAFELE.. TEXTELE POPULÄRE..79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI..... ...............150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ....180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’.................... FOCARE DE CULTURÄ...........207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU...... EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO........................ ................... .....119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU ....... 43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE................110 LITERATURA RELIGIOASÄ..128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ....52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE............155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB..................................

.....32 Comemoräri... organizarea bisericii dupä normele calvine..............CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU.... cind ungurii..... Necroloage......... Sub aceastä influenta................." Era deci o colectie de predici inspirate din textul Evangheliei pe care cäutau sä-1 lämureascä fi care se citeau in bisericä.... despärtindu-se de safi...........30 Didactice... de a transforma cu totul cultul lui strämosesc dupä normele statornicite de ideile reformei..... imbrätifeazä reformä calvinä....... Coresi tipärefte in 1564.... dupä cum märturisefte Coresi in introducerea Catehismului: „neste crestini buni socotirä si scoaserä cartea den limbä sir... cum il numefte el in predoslovie — o Evanghelie cu invätäturä......35 Istoria literaturii romane vechi..................242 Literatura modernä.tite mai sus.....33 Recenzii si rapoarte............ Influenta calvinä.. scoase de in scriptura prorocilor fi apostolilor fi celor sfinti pärinti. Celelalte sint traduceri fäcute in vremea lui Coresi. in textele amin.34 Conferinte rostite la Radio..... ln prefata cu care insotefte textul Cazaniei.......... afarä doar de ideea nationalizärii serviciului divin —■ unul din postulatele fundamentale ale curentelor de reformä — fi de o micä aluzie la darul milcuiturii din Catehism............. .. Exceptind prefata Cazaniei si Molitvenicul din 1564....beascä pre limba romäneascä“.....................35 Lucräri postume *... adicä textul Evangheliilor comentat fi explicat.. ......... 1577 ...... ..... nu se introduce nici o inovatie care sä devieze biserica romänilor de la traditia ortodoxä moftenitä din strämosi. apare dupä 1564........... ..... asa am aflatu aceste tilcuire a Evangheliilor pre Duminici presre anu..... ..... 1581 ' Lucrul apostolesc — Faptele apostolilor — si Psaltirile reproduc o copie de pe vechile traduceri maramuresane...... pe de altä parte.... Psaltire slavo-romänä ........ cu ajutorul nobilului ungur Forrö Miklös de Haporton — Foro Micläufu..... Pravilä (nu se poate data exact) ........ cautä sä impunä cu sila....32 Publicatii conduse....... :100 ... ln epilog.............. Ideea de a se amesteca in credinta intimä a poporului romän..219 (1942 -1979)..........rirea unei traduceri anterioare....................... pe cale oficialä..1570— 1580 ............. cum sä poatä fi ei propovädui fi a spune oamenilor invätäturä dupe cetitul Evangheliei........ si un Molitvenic....................... Coresi ne lämurefte asupra scopului acest ei publicatii astfei: „Dacä amu väzutu jelania la multi preuti de tilcul Evangheliilor....... Diverse. Ungurii se sträduiesc sä atragä fi pe romäni la reformä lui Calvin fi in acest scop ei luptä pe douä fronturi: pe de o parte ajutä tipärirea cärtilor bisericefti in limba romänä............. Editii de texte........37 ................ poate fi Tetraevangheliarul este retipä.......... Evanghelie cu tilc (Cazanie)... se strecoarä ideile reformei.....

„care s-au sfädit cu Papa pentru domnia fi prea mai märia lumii". La cununie se introduce jurämintul. considerate de calvini ca idolatria et superstitionum fomenta.denta Molitvenicului lui Coresi de Molitvenicul lui Gaspar Heltai. se desfäfoarä insä mai intins in regiunea Clujului fi a Oräftiei. dupä moda calvinä.. Sau ideea separärii puterii spirituale. sfinta Evanghelie in limba pre care gräescu oamenii.a. sä putem intelege noi miselame". otlämäzuit = scutit. Cä sfinti morfi nu audu rugäciunea noasträ. care trebuie sä fie atributia impäratilor. prefata Cazaniei: „Aceia nu cred carei sä roagä sfintilor morti: lu Sfintu Pätru fi lu Sfintu Vasile sau Sfintului Nicolae sau Sfintei Mariei. E. E. potrivit reformei calvine. fiindcä „s-a ridicat peste toatä lumea fi calca suptu picioare toti impära£ii fi craii fi domnii despre pämint" fi tot astfel se ridicä si contra patriarhului loan din Constantinopol.a. orientindu-se dupä unele cuvinte ungurefti pästrate in textul romänesc: täroasä = gravida. Dr. de puterea materials. ca: derep ce trebuiaste sä se boteze oamenilor . cultul sfintilor fi al Sf. ocä cu sensu 1 de „cauzä“. care a descoperit originalul Molitvenicidui lui Coresi in Agenda sau actele bisericesti pe care le sävirsesc de obiceiu ministrii si pästorii sufletesti crestini a lui Heltai Gaspar. molitviti = a se ruga).. si pe Coresi. luminarea. Intr-alt loc el condamnä.." §i in aceastä ordine de idei. voievozilor fi dregätorilor acestei lumi. in care a tipärit un ciclu de cärti care i-au asigurat un loc in istoria literaturii maghiare. nici pre pämintu. eu incä am pe el botezat f. Activitatea de traducere a cärtilor sfinte sub influenta reformei calvine. dedusese cä Molitvenicul a fost tradus din ungurefte. pe care-1 comparä cu Antichrist. lata ce spune. Däianu a arätat apoi cu citate paralele depen. cäci pe cultul sfintilor sint intemeiate acatistele. cä numai unulu Iisus Hristos iaste imblätoriu dreptu noi fi rugätoriul: nimea altu. in aceastä privintä. Pärerea lui N. Astfel la botez se suprimä „mirul. acest Molitvenic. ocrotit.. in caractere chirilice fi transcriptie latinä.precum fi ideea nationalizärii serviciului divin: „Acolo in bisericä sä se spue. el se ridicä cu inverfunare impotriva papei. cuvinte care nu se aud nicäieri in limba romänilor din Ardeal. preotul reforma^ilor din Cluj pe acele vremuri fi proprietarul unei tipografii.." La sfirfitul acestei Cazanii se aflä un Molitvenic — adicä o carte de rugäciuni (de la slav. care insä este in biserica ortodoxä o piaträ de temelie. fi alte adäosäturi".. care a studiat fi a republicat in 1903. autoritatea ungureascä impusese organizatiunii religioase a romänilor conducätori alefi. Acest Molitvenic infätifeazä un interes deosebit prin inovatiile introduse in ritual. Hodos a fost confirmatä in 1S08 de dr. Däianu. apa sfintitä. precum fi dupä unele constructii proprii limbii maghiare. Fecioare. care-1 atinsese. dupä cum am väzut mai sus. Nerva Hodof. nebintetuit = nepedepsit s. care se cuvine oamenilor bisericii. In aceste tinuturi. „Oamenilor de bisericä ■—■ spune el — n-au läsat Dumnezeu domnia sä domneascä in chipul Domnilor fi Voevozilor. iar cuminecätura se prevede numai in extremis. Activitatea lui Coresi se desfäfoarä mai departe cu tipärirea unei Psaltiri in 1577. de intreaga obste. nici in ceriu. cu numele de 101 .

:102 . G. se intruneste un sinod. cind in locul lui Gheorghe de Singeordz este ales Pavel Tordaf. „Mai <lau de stire preotilor romäni — spune el — ca sä-fi aducä fi bani de cheltuialä ca -sä cumpere cärti romänefti: Psaltirea. dupä alegerea lui Gheorghe de Singeordz ca episcop al romänilor. bineinteles. la rindul säu. sub prezidentia noului ales. care sä o pläteascä cu un florin. El moare in 1576—1577.superintendenti fi cu sarcina de a contribui la räspindirea reformei. Alte ftiri despre activitatea lui Pavel Tordaf nu mai avem. care hotäräfte introducerea limbii romane si scoaterea din parohie a popilor orbi care vor pästra prejudecata limbii slavone. luminati de Domnul Dumnezeu. Cartea avusese. fiindcä ne da stiri pretioase privitoare la miscarea literarä a timpului. intr-o scrisoare din 9 decembrie 1570. fiind intrebuintatä in biserici si fcoli. O altä carte importantä apärutä in aceastä epocä sub influenta calvinä este o carte de psalmi versificati. rugind-o. fi mai ales pe Cartea de cintece alcätuitä de Szegedi Gergely. totusi preotii romäni. renuntarea la cultul sfintilor si indepärtarea din bisericä a tuturor preotilor care nu vor inväta poporul in limba romänä despre sfintele taine. „Deoarece — zice actul — fi in obstea romäneascä sint multi cari. altä carte Liturghia. dupä cum s-a arätat. hotäräfte— in unanimitate.ducere dupä o veche carte de cintece pentru calviniftii unguri intocmitä de Francisc David. ungureascä. sä punä in vedere preotilor romäni cä vor fi aspru pedepsiti dacä vor lipsi de la sinod. avind fiecare titlu unguresc fi este. trei editii ungu. am hotärit ca fi ei isä-fi aleagä dintre dinfii un om invätat fi drept. Liturghia a fost descoperitä in anii trecuti de N. deoarece este cel dintii text romänesc publicat cu caractere latine. crescuti in traditia ortodoxä fi urmind instinctul maselor populäre. In 1567. spune documentul unguresc — inläturarea din ceremonial a tuturor lucrurilor privitoare la credintä care nu-si au temeiul in Sfinta Scripturä. din care s-au descoperit citeva foi in Jegätura unei cärti din 1601. Dar. fi cu acest prilej dieta ardeleanä a luat o hotärire care ne aratä . Scrisoarea aceasta a lui Pavel Tordas infätifeazä un interes deosebit din punctul nostru de vedere. murind superintendentul lor de pinä acum. erau refractari ideilor de reformä. o tra. al cärei prim obiectiv era: introducerea limbii nationale in bisericä. superintendentul intervine pe lingä municipalitatea din Bistrita. Aceastä traducere pare sä se fi bucurat de multä cinste intre romänii calvinifti. fiindcä pentru sinodul care urma sä se tinä in anul urmätor la Cluj. s-au rupt de märturisirea greceascä fi ascultä cuvintul lui Dumnezeu in limba lor proprie. adunindu-se in sobor. iar Psaltirea este textul tipärit de Coresi in 1570. cu intelegere adeväratä. Alexici — ocupä in ciclul tipäriturilor romänefti din veacul al XVI-lea un loc aparte. desi documentele unguresti contemporane ne spun cä hotärirea aceasta a fost luatä cu unanimitate. obftea romäneascä. sinodul intrunit la Aiud.jrefti.“ Pe temeiul acestei hotäriri a dietei. Sulicä.“ Dintre aceste douä cärti. a ales ca superintendent pe Mihail Tordaf. inainte de traducerea romäneascä din 1570. in ortografie.cä reforma se räspindise simtitor printre romäni. Doi ani dupä aceasta. pentru ca predicarea cuvintului lui Dumnezeu cel viu sä nu conteneascä intre dinfii fi sä meargä inainte. El cuprinde zece cintece. Textul — reprodus in facsimile fi transcriere latinä cu un studiu de Stripszky Hiador fi dr. pe un Graduale tipärit in Oradea la 1566. care s-a intemeiat.

103 .cm frate sau o rudä a lui Pavel.

“ gräiesc epilogurile acestor cärti — fi mai departe lämuresc cä s-au tipärit „ca sä fie in dar fi in cinste fi spre lauda sfintelor biserici si intru pomenirea fi iertarea päcatelor sträbunilor fi pärintilor noftri fi nouä päcätofilor“.it si mai puternic in rezistenta lor masele populäre roma. cuprinzind culegeri din vietile de sfinti. despre care ne vom ocupa mai jos. incepind din 1568. tiparul lui Coresi este ocupat cu publicarea cärtilor de ritual in limba slavä. ni s-au pästrat instruc|iile „cind vrea cineva sä vie cäträ a noasträ credintä“ fi sä se lepede „de toatä legea latineascä si de a lu Martin Ereticul fi de toate eresele lor fi de toate hulele lor cu carele hulescu pre duhul svxntu fi pre preacesta si pre svintii lui Dumnezeu si pre svintele icoane".niserä insuficiente pentru nevoile locafurilor de rugä. la anul 1569. De aceea domnul tärii. in Molitvenic si poate in urgia dezläntuitä de autoritäti pentru a impune cu sila reforma calvinä au indirj. fi. in sfirsit. Dupä Evangheliarul slavon tipärit in 1562.case in apele reformei — sä se lepede de ea fi sä se intoarcä la credinta strä. trezitä la conftiinta religioasä ortodoxä. comandä tipografiei coresiene cärtile de slujbä religioasä. in 1580 un Sbornic la Sebeful säsesc. „Pentru säräcia fi imputinarea svintelor cärti in tara Domniei-mele am dorit fi m-am sfätuit cu Pärintele nostru Preosfintitul Mitropolit. pe lingä instinctul firesc al maselor. §i instruc.telor obraze. cäci revirimentului conftiintei ortodoxe a romänilor ardeleni ii corespunde in Tara Romäneascä o sträduintä de a intäri ortodoxia in forma slavä. fi mitropolitii säi. in principate. care se copiau anevoie fi deve. Nu numai cä unele au apärut in douä fi chiar in trei editii (Evanghelia. si primescu posturele si zilele de postu: mercuri fi vineri fi asa mä jur inaintea lu Dumnezeu“. E probabil ca in aceastä intoarcere la matca credintei strämosefti sä fi avut un rol. Mänäilä. in 1577 o Psaltire.Acesta este episcopul care a patronat traducerea fi publicarea Paliei de la Orästie. intr-un Molitvenic slavon contemporan. Cärtile acestea slavonefti aveau o räspindire mai mare decit cele romänefti.. in 1574—1575 un Octoih. Eftimie fi Serafim..voltatä decit in Moldova. in 1578 un Triod. incepe —■ acolo unde alune. unde. in urma organizärii vietii religioase. in 1579 un Evangheliar.nesti fi preotimea ardeleanä. Atacurile fätise impotriva dogmelor fundamentale ale ortodoxiei.tiile stäruiesc tocmai asupra punctelor care fuseserä atacate in prefata Cazaniei lui Coresi din 1564: „Iar el au ia sä zicä: leapädu-mä fi proclitescu fi crezu intru svintoa Troitä dupä voia lu Dumnezeu fi mä inchin fi Preacinstii de Dumnezeu Näscätoare de pururea fata Mariia fi tuturor svintilor fi svin. Alexandru. cumpärat de popa Dobre de la un oarecare Bratul cu 55 de aspri si däruit bisericii Scheiu din Brasov. timp de aproape 15 ani. publicat de Coresi in toväräfie cu un alt mester tipograf. fi imboldul clerului din tärile libere. in atmosfera aceasta de vrajbä. in 1568 un sbomic. Lipsa cärtilor de ritual era simtitä mai ales in Muntenia. Intoarcerea spre ortodoxie. unde arta caligrafiei fusese mai putin dez.mofeascä. slujba se fäcea dupä manuscrise. cuprinzind cintärile din postul mare. in 1583 un Evangheliar. populatia romäneascä. strecurate in introducerea Cazaniei din 1564. Astfel apar pe rind: in 1562 un Evangheliar. 10S . ultima carte tipäritä de Coresi. bisericile se mmultiserä.

in Tirgoviste. Cartea venea intr-adevär dintr-un izvor ortodox autentic. la Alba Iulia. in 1579. din care s-a gäsit un exemplar. a dat-o „lui Coresi diaconulü. cind era in plinä mflorire literatura omileticä. 1579 fi 1583).1562. Un loc aparte in familia textelor coresiene il are Pravila. cä apoi. din partea safilor. apoi in 1570 un Evangheliar. retipärefte la Brafov. necunoscut pinä deunäzi. dupä originalul cärtii. care se leagä de literatura dreptului canonic fi din care s-a descoperit un fragment de 12 foi intr-un codex al muzeului din satul Ieud. Cartea cu invätäturä — Cazania • — ca un fei de reactie impotriva vilvei pe care a stirnit-o intre romänii ortodocfi Cazania insotitä de Molitvelnicul cu t endinte reformiste din 1564. cäci ni se spune in prefatä cä judele. de la 25 februarie pinä la mai. Dintre acestia rolul important in traducere pare sä-1 fi avut popa Mihai. care era des intrebuintat in relatiile sasilor brasoveni cu Tara Romäneascä — la „Arhimitropolitul" "Jarii Romänefti Serafim. impreunä cu patru ucenici ai säi. 1926. intrucit el a purtat. E probabil cä el a mai tipärit fi alte cärti. dar n-au ajuns pinä la noi. dupä cum a dovedit-o de curind d-l V. dupä cum afläm din alte izvoare. fiindcä. un Evangheliar — dupä tipäritura coresianä din 1561. Astfel. anume Popa Iane fi Popa Mihai".natä carte". impreunä Si cu preotii de la biseareca Scheailorü de lingä cetatea Brafovului. dar aläturi de Coresi mai lucrau in Ardeal si alti tipografi la imprimare de cärti slavonefti pentru romänii ortodocfi. care „cu foarte inimä fierbinte fi cu jale aprinsä de mult jeluia la aceastä lumi. in sfirsit. care. un diac Lorint tipäreste la Brafov. ea este o traducere. este Cälin. invätase carte slavoneascä in tara sirbeascä si care se bucura de multä trecere intre contemporanii säi. de o scoase de in carte särbeascä pre limba rumäneascä. un Octoih. tratativele cu Mihai Viteazul pentru a mintui de pirjol cetatea Brafovului. printr-un intermediär slavon — pinä acum neaflat — al omiliiior grecefti ale lui loan Caleca. pe vremea paleologilor. Sigismund Bathory. Grecu. Din aceastä tipäriturä — singura care a räzbätut pinä la noi din activitatea lui Cälin — se cufioafte pinä acum un singur exemplar. din al cärei epilog afläm cä el obtinuse un privilegiu de la principele Ardealului. intre 20 ianuarie si 20 iunie 1567. a trimis ■—• poate pe popa Mihai de la bisericä §cheilor din Brasov. p. 1 ln aceastä atmosferä de intoarcere spre ortodoxie a apärut in 1581 ultima publicatie romäneascä a lui Coresi. pästrat in Muzeul de artä ucraineanä din Harcov. pästrat azi in Biblioteca Universitätii din Cluj. intre 19 decembrie fi 2 septembrie 1566. Hräjitu Lucaci — Luca Hirscher — deci o intreprindere comercialä. care. Este o carte de care clerul simtea mare nevoie la taina 1Cf. ci unele par a reproduce predici mai vechi. :104 . V. Cartea s-a publicat cu cheltuiala judelui Brafovului fi a tot tinutului Birsei. sfätuindu-se fi cu mitropolitul Ardealului Ghenadie fi cu clerul säu. Nu sint insä toate omiliile opera personalä a lui loan Caleca. prin care se interzicea retipärirea textului de altcmeva timp de 30 de ani. dar cu toate garantiile de autenticitate ortodoxä. ce era mesterü invätatü intr-acestü lucru. fi. K o r n e e v . descrierea lui de M. 190—194. cu prilejul unei expozitii din Sighetul Marmatiei. Acesta a ajuns patriarh al Constantinopolului. Un al treilea tipograf romän in Ardeal. sub numele de patriarhul loan al XVI-lea (1334—1347). unde a fost adus in timpul revolutiei rusefti dintr-o bibliotecä din Volinsk. in Slavia. o Evanghelie.

O copie de pe prototipul pierdut se gäseste in Codex Neagoeanus (Bibl.. fi pästratä in Arhivele Bistritei. in 1610.dictii de la taina impärtäsaniei. excluderi din comunitatea crestinä. p. iar ritmul se desfäfoarä mai vioi fi mai armonios: „Iatä amu fratilorü. näsip f.. inchinäciuni: intr-o zi 100. din vechile noastre mänästiri — poate de la mänästirea Neamtu — a fost descoperitä de regre. deaca väzuiu cä mai toate limbile au cuvintul lui Dumnezeu in limba <lor>. se gäsefte copiatä in Codex Sturdzanus fi in Codex Todorescu. V. a in.tatul I.ducätor —■ cum dealtfel nu este nici in celelalte. a se opri. Rosetti. post 7 leat. In manuscrisele grecesti. n-aväm. derept aceaia.a. sau chiar din mostenirea latinä. de-1 vinde. cä trecu iarna si primävara inceape-se. p. Coresi nu este tra. patriarhul Constantinopolului intre 580—619.latie in limbä. 332. Pravila coresianä este o traducere dupä Nomocanonul atribuit lui loan Nesteutul. Partea de la sfirsit a Pravilei.“ Dupä d. näroade. Multe cuvinte de obirfie sträinä. si mai sus. Nomocanonul lui loan Nesteutul se gäseste adäo. a fost semnalatä de d. scrisu-v-am aceaste Psältiri cu otveat. Textul Pravilei circula in manuscris inainte de a fi fost tipärit de Coresi. ci au atins chiar structura sintacticä fi lexicul.eu diacon Coresi. fuglu. ca si in traducerile slavonesti. p. iute. sä fie de intelegätura". opu iaste. raporturile sintactice mai precise (obiectul e totdeauna legat de verb prin prepozitia pre). Acad. de-am scos den Psältirea sirbeascä pre limba rumäneascä.. C.. . 195). le-a inlocuit cu altele de o mai largä circu. Cela ce bagä apa in vin. inter. cu note marginale romänesti. in Grai si suflet (I. din judetul Hunedoarei. fi pomii influrindü fi toate leamnele <pomii> dumbrävilorü fi pämintului räsärindu-i iarbä fi päsärile toate 105 . canonisirea trupului prin post fi metanii: „Cela ce ia mana.locuit particularitätile arhaice fi dialectale ale acelor texte cu particularitatile graiului vorbit in sud-estul Ardealului fi in Tara Romäneascä. 3821).. dupä cum s-a putut constata de cätre cei ce au comparat aceastä Psaltire cu Psaltirea Scheianä. gäti. pristoi. Spulber. XXIV. In epilogul Psaltirii din 1577.spovedaniei in acele vremuri de religiozitate. sä fie proclet < blestemat). gintu. nr. gotovi. O altä versiune. Cuvinte ca: feleleat. din satul Sinpetru. vorbitä de un numär mai mare de romäni. copiat in anul 1620 de popa Ion Romänul. 39). Coresi. trebuintä este.gat la sfirsitul Sintagmei lui Mihail Vlastaris. care nu erau intelese in pärtile din care el venise fi in cele in care ifi implinea munca lui de tipograf. Compararea duce insä la o altä concluzie interesantä. O asemenea versiune slavo. Bogdan si descrisä in Convorbiri literare. 727 (v. arirä au fost inlocuite prin corespondentele lor: räspunsu. legäturä. Coresi spusese cä . fratii miei preutilor. particularitäti care reprezentau o limbä mai evoluatä. numai noi. copiatä la Ripa-de-jos de un anume popa Toader. Totufi. AI. Ea cuprinde o serie de penalitäti pentru diferitele grade de päcate omenesti: anateme.neascä din secolul al XV-lea. . Intorsätura frazei e mai fireascä la Coresi. tnnoirile aduse de Coresi vechilor traduceri maramurefene nu s-au marginit numai la fonetism fi morfologie.. Rom. cind preotii erau intr-adevar cirmuitorii sufletelor. izeclean. Si vedemü toate fäpturile de pre lume intregindu-se. rumänii. p. in care se evocä viziunea raiului fi a iadului. punind sub teascul tiparului manuscrisele ce veneau din regiunea Maramurefului.

E m. pagini. Karadja. Ne folosim de aceastä bibliografie. Texte de limbä din veacul a. §i de acestea bucurämu-ne si ne veselimü. Ce. Prin legäturile comerciale cu Brafovul. B i a n u.. Apostolul: I. B i a n u s i N e r v a H o d o s . pinä vreame avämü. a indeplinit. in Analele Academiei Romäne. Cärtile coresiene au avut o circulatie mult mai intinsä decit avuseserä traducerile maramurefene. a hatmanului Gavril. Texte de limbä din secolul al XVI-lea reproduse in facsimile. In toate tinuturile romänefti s-au gäsit. Astfel Coresi. completind-o cu lucrärile apärute dupä publicarea ei. I. Procopovici. in Biserica ortodoxä romänä. afa fi noi. in Cercetäri literare. IV. in I. probabil. p. Un exemplar din Psaltirea slavoromänä a fost descoperit de Alexandru Odobescu la mänästirea Bistrita din Oltenia. 4— S 2. a noasträ viatä sä o noimü" (Evanghelia cu invätäturä. färä sä bänuiascä. Sextil Pufcariu-Al. Din textele coresiene au fost reproduse in edi-|ii moderne pinä acum. Despre cärtile tipärite de Macarie si D. p. Lucrul Apostolesc — Apostolul — tipärit de Diaconul Coresi In Brasov la anul 1563. p. au dus cu eie pretutindeni graiul muntean. Bucuresti. mai tirziu. Textul fusese publicat mai inainte in transcriere latinä.1 XVIlea. Sibiu. poartä o notä din Iafi. fi alalte toate moindu-se. Intrebare crestineascä (Catehismul). cu greseli. P a n a i t e s c u . Lucrul apostolesc. La descrierea fiecärei cärfi. 1924. ed. Tetravanghelul Dia. Istoria literaturii romäne. sec*. däruit Academiei Romäne de C. 1889. 224—225. :106 . Bibliografia romäneascä veche. p. folosind graiul din sud-estul Ardealului si din Tara Romäneascä. cumü vedemü acestea toate inoindu-se.cintindü.. publicate de N. 3. unde fusese adus. O bunä bibliografie asupra lui Coresi se gäseste la S e x t i l P u s c a r i u . in bunä toväräsie cu tipäriturile slavonefti contimporane. de la 3 martie 1563. prin cuceririle lui Mihai Viteazul. 1939. Bucuresti. Bucuresti. 87). Bibliografia rcmäneascä veche. cärtile coresiene au trecut muntii. 1 — 43.232 p. XII -). p. Catehismul luteran rotnänesc. 1925 (editia facsimilatä). Mem. Procopovici in satul Liteni din Bucovina. Octoihul lui Macarie (1510) si originele tipograjiei in Tara Romäneascä. de A n d r e i B i r s e a n u . Tipografia cärtilor bisericesti. 1930. bibliografia cunoscutä pinä atunci. III. facsimile de litere. 150. Catchismul fi Pravila au fost descoperite la Ieud. Bucuresti. unde se da si toatä bibliografia sirbeascä. p. Iorga in Välenii-de-Munte din Prahova. o operä de o importantä deosebitä in culturä noasträ: a pus primele pietre solide la temeliile limbii literare de azi. B i a n u s i N e r v a H o d o s . Epoca veche. I. 1 BIBLIOGRAFIE Despre Macarie si Maxim. si mai ales P. Evanghelia. v. T u r d e a n u . o Evanghelie a fost gäsitä de N. care se copiau anevoie cu mina. lit.conului Cored. cela ce adauge fi intoarce toatä lumea spre noire. pinä in vremurile noastre. Liubavici. cu reproduceri de titluri. Cartojan. Const. in Maramures. prefe^e si epiloguri. B i a n u . de dr. v. tomul I. pe care 1-au impus cu autoritatea cärtilor sfinte. Academia Romänä. Si sä slävimü si märimü fi ne mirämü prea bunului si mefterului Dumnezeu. räspindindu-se in toate tinuturile romänefti. 54 — 93 si 516 — 529. un exemplar din Evanghelia cu invätäturä a fost gäsit de d-1 Al. G h e r a s i m T i m u ? P i t e j t e a n u . urmätoarele: 1. 525 — 550. I. Bucuresti. exemplare iefite din teascurile primei tipografii romänefti din Brafov. 1939. fratele lui Vasile Lupu. P. prin boierii bäjenari fi. seria III. din Suceava. Cärtile tipärite de Coresi au fost inventariate si descrise de I. Tipäriturile coresiene. cu o prefa^ä de C o n s t a n t i n E r b i c e a n u . edi^ia a II-a. p. frontispicii si viniete.

545 —555. Gaster. D r ä g a n u. Psaltirea piiblicatä romäneste la 1577 de Diaconul Coresi. Profesor N i c o 1 a e S u l i c ä : I. AI. 533 — 541. 15 — 49. p. E. Despre Lucrul apostolesc al lui Coresi. Cazania din 1581: S e x t i l P u s c a r i u s i A l e x i e P r o c o p o v i c i . 7. Bucuresti. Brasov. p. 5. 1901. 1091. I. Catehismul Martian. N. Bucuresti (1912). Bucuresti. Lexicul Apostolului lui Coresi comparat cu al Codicelui Voronetean. Bucuresti. p. Bucuresti. p. p. II. Cea mai veche Pravilä romäneascä. p. p. 1107. p. 235 — 276 (in caractere chirilice si transcriere latinä). p. O nouä publicatie romäneascä din secolul al XVI-lea: Litur. in Grai si suflet. sectiunea literarä. Academia Romänä. Despre Catehism: A n d r e i B i r s e a n u . Tirgu-Mures. in Nona revistä romänä. P. Studiu. LII (1921). 254 si. O editie popularä a acestui text a fost publicatä in colectia „Autorii romäni vechi si contim. IV. Bucuresti. P. Pravila sfintilor apnstoli. reprodusä cu un studiu bibliografic si un glosar comparativ (in caractere chirilice si transcriere latinä). B i a n u . si recenzia lui A 1. in Rävasul din Cluj. 100—106. 1881. 107 Pentru chestiuni mai generale: N. p. 1923— 1924. N. R o s e 11 i. 168—181. I. Despre Molitvenic: in afarä de studiul publicat de N . I. 347. Psaltirea'. in Convorbiri literare. D r ä g a n u . Cea mai veche Pravila romäneascä. Extras din Anuarul liceuhd Al. II. M a n g r a . 1903. Cercetäri literare-istorice. 4. 1925. p. 1926. din Tilcul Evangheliilor de ia 1564 si din Evangheliarul de la 1574. A. Bucuresti. IV. in Dacoromania. I (1923). Un fragment din Molitvenicul Diaconului Coresi (1564). D r ä . Dr. Academia Romänä. seria III. H o d o s ca introducere la text si amintit mai sus. in Romania. in Dacoromania. sectia literarä. Documente romänesti din colectia Sölyom Fekete. 321—334. seria III. H o d o s . 684 —690. dupä reproducerea lui M. Molitvenicul'. mem. 1930. D ä i a n u . Textul. Cluj. tipärit la Brasov In 1570. N. in Dacorotflania. R o s e 11 i. I. Bucuresti. 7 1—85. Socec. 1939. A. D r ä g a n u . 1936. Catechismele romänesti din 1544 {Sibiu) si 1599 (Brasov). XXXV. Textul. N . in Dacoromania. II (1927). 14 — 24. Comisia istoricä a Romäniei. A. Cf. III. 3 — 1 0 . Precizäri cu privire la izvoarele lor. T. Papiu Ilarian din Tirgu-Mures. 166— 167. S p u 1 b e r. in Dacoromania. a cel a . p. Diaconul Coresi. Omiliile Patriarhului loan XIV Caleca (1334—1347). 6. Pentru prototipul bizantin al Cazaniei lui Coresi din 1581: Prof. A 1. R o s e 11 i. p. Cernäuti 1930. H a n e s. C. V. Despre Pravila: C. Studii si cercetäri. p. XI. p. Bucuresti. 1924. ci tipärea dupä texte mai vechi). 1930. Bucuresti. Bucuresti. in revista Fät-Frumos. 1914. XLVII (1913). Despre Apostol: A 1. V. Gobi. in Analele Academiei Romäne. S e x t i l P u s c a r i u . S u l i c ä . p. Texte de limbä din secolul al XVI-lea reproduse in facsimile. 193 1— 1932. p. sectiunea literarä. in Noua revistä romänä III. P o p o v i c i . p. vol. Carte cu invätäturä (1581). Izvorul principal bizantin pentru Cartea cu invätäturä a Diaconului Coresi din 1581. Despre Psaltire si Liturghierul din 1570: I. Despre ce Psaltire si Liturghie vorbe$te Pavel Tordasi la 1570. 1894. 429 — 434 (despre un exemplar complet din Biblioteca din Budapesta). Kara d j a. p. 1901. S p u 1 b e r. a c e I a s i. Evangheliarul romänesc din 1561 in comparatie cu cel slavcnesc. P r o c o p o v i c i . tomul I. urm. Pravila: I. p. 1927. cu un studiu interesant. XLVIII (1922). Text -Transcriere. secfiunea literarä. Sturdza.ghierul diaconului Coresi. Studiul si glosarul n-au mai apärut. publicat in Prinos lui D. 900 — 901.Academia Romänä. IV. H a s d e u . p. 1113. ia Romania. 6.g a n u. II. VI (1908). si Transilvania. A. in Analele Academiei Romäne. 251 — 260. copiat de Radu din Mänicesti pentru Petru Cercel. 988— 1007 (dovedeste cä Coresi nu traducea. 913 — 915. Despre Evangheliar: M a r i o R o q u e s . 194— 198. p. Academia Romänä. 929 — 937. Textul reprodus in transcriere latinä cu versiunile din Codex Sturdzanus si Codex Neagoeanus (acesta si in facsimile) de C. Studii. S u 1 i c ä. N . Coresi. 1924. 1896. V a s i l e G r e c u . 349—352. I. tomul 3. Bucuresti. tomul I. N. C a n d r e a. Arhetipul husit al catehisnielor ■noastre luterane. B. V. Cernäuti. XXXVI (1907). in Grai si suflct. in Grai si suflet. Editie criticä cu Variante din Evangheliarul lui Coresi de la 1561. 72 — 80 si 104— 111.porani". scriitor sau tipograf. p. 58 I.

7. perseverare diabolicum (Räspuns d-lui Lucian Predescu). i-au distrus mormintul. cu bogatul ei teritoriu. 1935 (Schriften der Deutschen Akademie. 1933 (Tipografia „Cartea romäneascä“). Bucuresti. sau. in Revista filologicä. De la Coresi Diaconul la Teofil Mitropolitul lui Mateiu Basarab. Al. X (1909). ricdsa (= vechi). Bucuresti. in Revista pentru istorie. recenzie in Dacoromania. Zacan Efrem. cum il numesc ai noftri — „ales hotnogiu Ardealului fi Järii Ungurefti. D. H e r m a n n T o n t s c h . alcätuind impreunä un intreg: Biblia. mem. Der Humanist und Reformator Iohannes Honter. de cätre fiul diaconului Coresi. dar pentru lucrarea aceasta a se vedea si rectificärile ce i s-au fäcut in urmä. M a z i 1 u. seria III. de la gr. cuprinde de fapt numai primele douä cärti: Creatiunea si Ie§irea sau. cum il numeau ei. 1933.rilor romäni ai vremii sä se indrepte fi cätre Vechiul Testament. tom. numai Noul Testament. 6hth = a fi. Brasov. Un capitol din activitatea diaconului Coresi. Diaconul Coresi. P r o c o p o v i c i . . Era firesc ca atentia cärtura. Heft 22).. a c e 1 a § i. p.fi).. hcxoahth = a ie. :108 . Cartea intitulatä Palia. Note pe inarginea unei cärti: Lucian Predescu. Cernäuti. Cea din urmä din firul acestor tipärituri este Palia. p. I o r g a . in Omagiu lui I. Diaconul Coresi. domnul Moldovei. 289 — 302.toarele critici si recenzii: Dan S i m o n e s c u . Diaconul Coresi. Geszty. Tipografia Bucovina. Festschrift der Buchdruckerei. la opt ani dupä moartea lui. 1933. 1933. Ea s-a tipärit. Errare humanum. p. Diaconul Coresi — Contributii. PALIA DE LA ORħTIE (1582) S-au väzut in capitolul precedent mäsurile luate de autoritätile maghiare pentru a converti la calvinism bisericile romänefti din Ardeal fi sträduintele depuse de superintendentii romäni pentru a traduce in limba poporului cärtile necesare cultului fi propagandei. care formeazä fundamentul pe care se sprijinä Noul Testament. läcuitoriu in Deva". II (1929).“ Peftifel Moisi. Mem. cu cheltuiala lui Francisc Geszty — Gesti Frenti. Diaconul Coresi pi familia sa. 1902. istorice.si. Octoihul Diacului Lorint. fi fusese trimis in ajutorul lui Aron-vodä.jinit. 265 si urm. „dascälul de däscälie a Sebefului. publicatä la Oräftie in 1582. sect. Despre Honterus: K a r l K u r t K l e i n . C. bitia — creatiune) si Ishodul (slav. Märian diacul. Coresi tipärise. Die Honteruspresse in 400 Jahren. 1933. „propoväduitorul Evangheliei lui Hristos in oraful Caviran Sebefului (Caransebef). Despre diacul Lorin-j:: N. Academia Romänä. Asezarea definitivä a lui Coresi la Brasov. in aceastä intreprindere. P r o c o p o v i c i . arheologie si filologie. adicä Vechiul Testament. a restaurat bisericä reformatä. Johann Götts lohn. Faptele (fi Scrisorile) apostolilor. O incercare de sintezä a fäcut d-1 L u c i a n P r e d e s c u . Era un comandant violent. XI. cum spun traducätorii cu cuvintele slavone: Bitia ‘(slav. cele patru Evanghelii. 1927. Bucuresti. E un personaj cunoscut in istorie: era comandantul militar al Hunedoarei fi tinuturilor invecinate cu teritoriul unguresc cäzut in stäpinire turceascä. §erban. dupä cum s-a väzut. „ales piscopul rumänilor in Ardeal". Mihail Tordaf. Bucuresti. a construit casä pentru preot fi a suportat cheltuielile pentru tipärirea Paliei. 336—338. Ploie$ti. urit de soldatii säi. L a c e a .räful acestuia. de comandantul Hunedoarei.. Al. 1930. 354 — 358. München. fi tova. S t o i c a N i c o l a e s c u . s-a ocupat totufi cu interes de viata religioasä fi culturalä a supufilor säi: a zidit fcoalä fi internat in Deva. dupä cum se spune in prefata. VII. Bucuresti. Sarcina de a patrona traducerea fi tipärirea Veohiului Testament fi-a luat-o superintendentul Mihail Tordaf — cel ales in 1577 — spri. Dar cu tot caracterul lui aspru fi impulsiv. p. avea ca refedintä Deva. Traducätorii au in frunte pe episcopul. care. Brasov. fi sint in numär de patru: Stefan Herce. Bianu.

care in ungurefte indicä acuzativul.ot.chiului Testament. fi. in Analele Academiei Romäne.ot. ispän . eles. Textul unguresc care stä la baza traducerii romänefti se strävede in numeroasele elemente lexicale din cuprinsul Paliei. XXXIII. independent de dinsul. 109 . asemänätoare cu aceea pe care a publicat-o in 1573 Luca Osiander la Tübingen. In prefatä ni se spune cä traducätorii.tatea din Cluj. ok. ung. Anamimot (Anamim -f ot). d-1 Mario Roques in Melanges offerts ä M. Emile Picot. precum: span = supraveghetor. szokni. ung. torndcz. ung. sucuit = obifnuit. pe 1911. Ludimot (Ludim -j. verb. cu mare muncä scoasem den limbä jidovescä fi grecascä fi särbeascä pre limbä romäneascä". tradus fi tipärit in 1551 de un elev al lui Melanchthon. Dar.licä + terminatiunea -ot. Paris. „protopopul varmegiei Huniedoarei".„propoväduitorul Evangheliei in oraful Lugojului". precum fi in numele proprii cu terminatiuni flexionare proprii numai limbii ungurefti (ca de exemplu: Calahot din Calah. ilis = merinde. I. au dovedit cä avem de-a face cu o traducere fäcutä dupä textul unguresc al Ve. Leabimot (Leabim -f. väzind cum „toate limbile inflo. nume de localitate bib. fi Archirie. S-a crezut intr-o vreme la noi cä asertiunile traducätorilor sint intemeiate fi s-a cäutat chiar a se deter. ocä = cauzä. fi mai tirziu in Palia d’Orästie (1581—1582). pastor la Cluj. fost profesor de slavisticä la Universi. Gaspar Heltai. traducätorii au mai avut — dupä cum aratä d-1 Mario Roques — dinainte fi un text latinesc al Vulgatei. intr-o editie corectatä. tipograf fi autor de cärti — intre care fi originalul Molitvenicului lui Coresi — care i-au asigurat un loc de seamä in istoria literaturii ungurefti. 1925. tirnat = piata din fata templului. in afarä de textul unguresc. ung. ung. dar regretatul Iosif Popovici.mina partea care revine fiecäruia in aceastä utilizare de izvoare in limbi sträine. Paris (1913).resc intru cuvintele sfinte ale lui Dumnezeu" fi cä „numai noi romänii nu le avem pre limba noasträ. vol.

pitoreascä si armonioasä. M e t e s in Tribuna. ducind pretutindeni cuvintul lui Dumnezeu in limba poporului. a fost publicat in text chirilic.färul. 1913. p. 10/23 aprilie. pe care se profileazä epopeea militarä a lui Mihai Viteazul. indemnati de rivna cu care poporul primise cartea in limba lui. Paliia de la Orästie. szdzadbeli romdn forditdsban. § t. Paris. EPOCA POST-CORESIANÄ. si in Dacoromania. III (1926). Paris. Despre acesta vezi si introducerea Tui M. BIBLIOGRAFIE •. 1878. 19 — 20. care desteaptä imaginatia si miscä simtirea. 87-88 (nota 5) si 915. Protestdns hatäsok a hazai romdnsdgra. cuprinzind cartea I „Creatiunea". scris pe pergament fi pästrat in Biblioteca Nationalä din Belgrad. S i a d b e i. 283. p. de M a r i o R o q u e s . si mai ales de N. Un fragment din Palia de la Orästie. ci este o tälmäcire independentä.. XVI. L’original de la Palia d’Orästie (Extras din Melanges offerts ä M. Traducätorii au stiut sä foloseascä främintärile unui veac de muncä literarä pentru a nimeri cuvinte expresive. S z t r i p s z k y s i G . Szegedy Gergely finekes kSnyve. H.' . Preface et livre de la Genese. Erdely Irodalmi szemle. 1911. precum si A. marile schimbäri fi räzboaiele dezläntuite in toate cuprinsurile romänefti. R o q u e s amintitä mai sus. Pentru neamul nostru. 1925. care folosise pinä atunci ca limbä de cultura o limbä sträinä. p. aceste traduceri au fost cele dintii zäri de luminä. A l e x i c s . Curind dupä aceasta.tate de veac. Palia ocupä in ciclul traducerilor romänesti din veacul al XVI-lea un loc aparte prin frumusetea traducerii. 1911. S z t r i p s z k y H i a d o r s i d r . D r ä g a n u in Transilvania. Emile Picot). au pus capät activitätii tipografice. cu o pretioasä introducere. B i t a y. in Analele Academiei Romäne. Originalul Psaltirii Calvine se aflä in Budapesta.1926. Fragmentul de Levitic. clericii. 1924. M a r i o R o q u e s . 5—17. fäcutä in Ardeal la inceputul secolului al XVII-lea si copiatä in Tara Romäneascä. Textul a fost publicat cu un studiu introductiv dedr. in Revista filologicä. p. cum s-a crezut. 213 si mm. s-au apucat sä traducä din multimea textelor slave ale vechilor mänästiri. XXXIII (1911). 195 si I. anul 1912. 1911. pe care . nu face. Despre originalul unguresc al Paliei de la Orästie: I. Palia d’Orästie (1581 — 1582). dincoace de Carpati. P o p o v i c i . 276^283 Fragmentul Leviticului romänesc de la Belgrad. TEXTELE POPULÄRE LITERATURA APOCRIFÄ Textele Sfintelor Scripturi traduse in Maramures si tipärite de Coresi in a doua jumätate a veacului al XVI-lea s-au raspindit peste tot pamintul romänesc. biblioteca dr. T. pästrat in douä foi de pergament in Biblioteca Nationalä din Belgrad. M a t e i u in Lucea. 557 si urm. p. in timpul domniilor lui Matei Basarab fi Vasile Lupu. Budapesta. A l e x i c s G y ö r g y . singurii cärturari ai timpului. an. pe care l-a publicat Hasdeu in Cuvente den bätrini.. Exagerärile din introducere au fost puse la punct de dr. Ea se reia abia peste o jumä. Cernäuti.. Iuliu Teodorescu. Budapesta. a fost publicat de H a s d e u in Cuvente den bätrini. O copie in fototipie se gäseste in Biblioteca Academiei Romäne.Fragmentul Leviticului (cartea a III-a din Biblie). Cu Palia de la Orästie se incheie seria tipäriturilor romänesti in Ardeal. prin limba ei vioaie. Les premieres traductions roumaines de VAnden Testament. nr. I (1928). legende religioase cu caracter popular. Szegedi Gergely enekes könyvre.t. IV. p. parte din traducerea care sta la baza Paliei de la Orästie. nr. p. 1911. Bucuresti.

a fost färä indoialä näzuinta de a intäri in sufletul maselor populäre instinc. Ceea ce a indemnat clerul nostru sä impärtäseascä poporului. mai intii legendele apocalip. rotacismul — legendele religioase apocrife au inceput a fi traduse cam in aceeasi vreme de inviorare religioasä si in aceeasi regiune in care au apärut si primele texte ale Sfintelor Scripturi in limba romänä.istoricii literaturilor crestine le numesc legende apocrife.nului cei ce si-au träit viata in päcate. Dupä criteriile de limbä — si. Aceste legende au circulat din minä in minä in toate tinuturile ronia. Cu timpul. pentru a transpune in limba poporului. in cuvinte pline de simboluri menite a spori impresia de mister.tele morale. pe care le-ar fi aflat prin miracolul unei viziuni ceresti. dar care zugrävesc in culori vii.nesti. si alte centre de culturä religioasä — poate mänästirile din principate — au contribuit la traducerea si räspindirea literaturii apocrife. Intr-o vreme in care singura clasä de culturä era clerul — si era clerul fiindcä acum patru veacuri cultura era legatä la noi de cunoasterea unei limbi moarte —• traducätorii au fost preotii si cälugärii. pe de o parte. din multimea legendelor slave cu care isi desfäta imaginatia. mai intii apocalipsele apocrife.tice. contrastul dintre chinurile pe care le indurä in fläcärile nestinse ale infer. in care pretinsul autor — un apostol sau un patriarh — dezväluie. vesnica fericire care asteaptä in grädinile inflorite ale raiului pe cei ce si-au incheiat viata Ul . Legendele acestea naive. indreptindu-le gindul dincolo de bunurile trecätoare ale acestei lumi pämintesti. clericii au ales. in primul rind. iar. pe de altä parte. tainele lumii de dincolo de moarte. Interesant este faptul cä din bogata literaturä apocrifä slavä.

de pildä. numit asa de Hasdeu dupä numele lui Dimitrie Sturdza. Cel mai vechi este Codex Sturdzanus.tatea preotului. fiindcä aceste legende apocaliptice. cäci numai astfei ne explicäm urmele pe care aceste legende le-au läsat pinä azi in traditiile. intitulate de Hasdeu texte mähäcene: Legenda Düminicii.carea lor. Hasdeu. adusi de impäratii bizantini si asezati la granitele de nord ale Bizantului. boemul Kacir — eretic :112 . la Ieud. si chinurile celor ce n-au venit duminica la bisericä sau nu s-au ridicat dinaintea preotului cind a iesit din bisericä (sint osinditi sä stea pe scaune inrosite in foc.seazä. Cugetäri in ora mortii. copiat intre 1580—1620. unde a dobindit o mare putere de expansiune prin propaganda popii Ieremia Bogomil. in Cälätoria Maicii Domnului la iad. care 1-a imprumutat marelui istoric si filolog pentru studiu si care apoi 1-a däruit Academiei Romäne.päminteascä in cinste si dreptate. pe lingä tendinta de a ridica nivelul moral. precum si un text. Codex Sturdzanus este alcätuit din douä pärti. Vineri. sub tarul Petru. Legenda Sf. in colindele religioase si in arta popularä. copiat in secolul al XVII-lea. Legenda lui Avradm. altul in Ardeal. Din Asia erezia a pätruns in Europa prin colonistii greci si armeni. Apocalipsul apostolului Pavel. in regiunea Adrianopolului si Filipopolului. Din aceste centre curentul s-a intins in imperiul bizantin si mai ales in Bulgaria. in volumul al doilea din Cuvente den bätrini. in Ardeal. numite de Hasdeu texte bogomilice. trebuie sä fi zguduit adinc sufletul poporului. El a fost studiat si publicat de Hasdeu in text chirilic si cu o bunä transcriere latinä. Prima parte cuprinde o serie de legende. Kaöapö^ = = curat. Aceste legende räspindite prin copii manuscrise au fost adunate si cusute la un loc de timpuriu in sbornice sau codice. Acestea din urmä au fost copiate inainte de 1580 de un anonim si cusute intr-un volum cu textele mähäcene de popa Grigore. in satul Mähaciu. Codex Martianus. care a träit in secolul al X-lea. Bosnia si Hertegovina si s-a räsfirat in Occident. de N. cathari (de la gr. tot in Ardeal. fiindcä pretindeau cä ei detin invätäturä curatä a Mintuitorului) in Germania si Italia — de aci vine si germanul Ketzer. si dupä el Gaster si toti cei ce s-au ocupat de istoria literaturii noastre vechi au pus in legäturä literatura apocrifä cu o miscare ereticä apärutä in Bulgaria si imperiul bizantin in veacul al X-lea: bogomilismul.). mai vädesc si preocuparea de a inälta in ochii poporului autori. Epoca care se intinde de la Coresi pinä la Matei Basarab este bogatä in colectii manuscrise cuprinzind asemenea legende: Codex Sturdzanus. Colportorii zelosi ai acestui gen de literaturä au fost preotii. citetrele copiate de Popa Grigore. in Ardeal. se infäti. cäci mai toate manuscrisele vechi sau noi ale acestor legende. Lucrurile i$i au expli. sint copiate de ei. cunoscute si pästrate in Biblioteca Academiei Romäne. Asa. Sisinie. Iorga. mai sus de Turda. in Maramures. Din Bulgaria secta a trecut mai departe in Serbia. BOGOMILII Bogomilismul a fost o sectä ereticä näscutä in Asia Mica din fuziunea cre^tinismului cu dualismul persan. intre 1580—1619. sub diferite numiri: patarini in Italia nordicä. Codex Todorescu. Cälätoria Maicii Domnului la iad. copiat in secolul al XVI-lea. in Mähaciu pe Mures. a doua parte cuprinde o altä serie de legende: Legenda Sf. Codicele de la Kohalm.perit de Andrei Birseanu. intre muncile pe care le indurä cei päcätosi. pe care Hasdeu il credea o creatiune originalä romäneascä cu caracter bogomilic. descoperit de Ilie Bärbulescu. cu versiune slavo-romänä si rotacism x. un altul desco.

sä incheie cu 113 el un zapis prin care i-a cedat sufletul lui si al celor ce se vor naste din el. De aceea bogomilii respingeau Vechiul Testament. LITERATURA BOGOMILICÄ Din literatura bogomilicä. s-a mentinut o fisie intinsä de 14 sate. izgonit din rai. scris pe o cärämidä. tarii bulgari Boril si Alexandru se sträduiesc si ei sä inäbuse erezia in Bulgaria. emigranti bulgaropavlichieni. Satana a ascuns zapisul. in apele Iordanului. a fost silit. Citva timp dupä aceasta. In vremurile de inflorire ale panslavismului. invizibile si eterne.ratul bizantin Alexe Comnenul deschide lupta. Dumnezeu este creatorul lumii spirituale. care credea cä prototipul Codicelui Voronetean a fost tradus in secolul al XIII-lea. Aci. pinä tirziu in secolul al XVIIlea. si considerind viata aceasta de pe pämint ca un popas cätre viata cea vesnicä viitoare.— si au ajuns pinä in sudul Frantei. ln anul 1111 impä. respingeau crucea.siderau ca rämäsite de idolatrie. Adam. la Cioplea. a Rimnicului. duceau o viatä sobrä. in judetul Ylasca si in jurul Bucurestilor. nu admiteau Vechiul Testament. Erezia bogomilicä a fost in crestere in Peninsula Balcanicä pinä in secolul al XII-lea. nu admiteau taina euharis. desi aveau biserici. atunci cind literatura apocrifä era putin cunoscutä. Satana este creatorul lumii materiale. si dintre trup. Dumnezeu i-a dat sufletul. Pornind de la antiteza dintre suflet. au intrat in literatura noasträ veche. pe medicul Vasilie. Celebra sectä a albigensilor.tuiau bunurile pämintesti. Din aceste tinuturi au venit la noi. Invazia turceascä a impiedicat insä extirparea bogomilismului din tara vecinä. Primul este legenda lui Adam si Eva. arzind pe rüg in hipodromul din Constantinopol pe conducätorul sectei. si nu admiteau decit Noul Testament. impotriva cäreia papa Inocentiu al III-lea a dezläntuit cruciata de exterminare. arzindu-i pe rüg sau arun. savantii slavi atribuiau bogomililor un rol important in creatia si räspxndirea literaturii apocrife. si pe cei 12 apostoli ai säi. pentru a putea lucra pämintul. creatiunea Satanei. care s-au asezat in jurul Craiovei.cindu-i in exil. ca principiu al binelui. pe care le con. in Serbia. ba räposatul Sbiera. vizibile si trecätoare. Satana a creat trupul omului. incepind din anul 1688. in care apare tema zapisului cu Satana. bogomilii predicau asceza. punea in legäturä cu erezia bogomilicä insesi inceputurile literaturii noastre. jupanul Stefan Nemania incepe o groaznicä prigoanä impotriva ereticilor. el a stä. In secolul al XII-lea si al XIII-lea. pe care o considerau ca o unealtä cu care diavolul a chinuit pe Mintuitor. creatiunea lui Dumnezeu. trei cicluri de legende. dispre. ca principiu al räului. in sudu] Dunärii. insirate intre Nicopole. In veacul al XVIII-lea aceste resturi bogomilice au fost convertite la catolicism de cätre misionari franciscani veniti din Bosnia. dupä eite ftim pinä acum. Satana a pus la cale cäderea omului si izgonirea lui din rai. care rämäseserä credincioase vechii erezii si refuzau crucea. Doctrina bogomililor pleacä de la anatagonismul dintre Dumnezeu.tiei cu piine si vin. care era opera si proprietatea Satanei. care povesteste rätäcirea omenirii sub influenta spiri. si Satana.pinit lumea pinä la venirea Mintuitorului. era si ea o indepärtatä ramurä a bogomililor din Balcani.tului cel räu. combäteau cultul sfintilor si al icoanelor. Hasdeu si dupä el Gaster au impärtäsit pärerea slavistilor si aceastä pärere a fost admisä färä nici o rezervä de toti istoricii noftri literari. Vidin si Filipopol. cind s-a pornit lupta pentru distrugerea ei. care povesteste epoca in care omenirea a fost sub stäpinirea Satanei. Cind Mintuitorul a .

revarsindu-se peste ea. este iertat. p. sfärimind-o. Dar. Satana creator al celor rele (viespea. bulgarii 1-au primit din Bizant. loan si a intrat in apele riului ca sä primeascä botezul. nu izbuteste sä izgoneascä pe Mintuitor de pe pämint. intr-o serie de manuscrise din prima jumätate a secolului al XVII-lea. care ni s-a pästrat intr-un manuscript din secolul al XVIII-lea al Bibliotecii Academiei Romäne (nr. a räscumpärat-o din päcate. Satana. väzind cä. miscarea dramaticä fi frumusetea imaginilor (v. despre lemnul crucii. care o primeste pentru a implini Scripturile si a mintui omenirea. povesteste cum Satanail. antagonism ul dintre cele douä mari puteri: Dumnezeu si Satana — Dumnezeu creator al vietätilor bune (calul. prefäcinduse pocäit. Ne-a venit din literatura bul. Exceptind una singurä — in care cei doi creatori apar aläturi ca urzitori ai omului. IV. Ilie sä reia de la Satan zapisul incheiat cu primul om. Textul se pästreazä intr-un manuscris al Academiei Romäne din secolul al XVIII-lea. Satana. inträ in inima Caiafei si provoacä rästignirea Domnului. A treia legenda bogomilicä este o detaliere a unui fragment din Evanghelia lui Matei (cap. printr-un proces de interpretare simbolicä. In literatura oralä a poporului circulä azi un ciclu insemnat de legende in care se vede conceptia dualistä a lumii.venit la sf. Aceastä legenda. Satana :114 . boul.tirii. cu toate straduintele sale. La rindul lor. 1282. ai säi ii impletesc o cununä pe care i-o pun pe cap in ceasul mortii. O altä legenda isi propune. culese de Voronca fi altii (v. p. trimite pe Sit fi pe Eva sä-i adueä din rai o ramurä din pomul cunostintei binelui fi räului. s-a afezat cu scaunul de deasupra norilor. furind veftmintul. ajuns pe pämint. La atit se reduce literatura cu nuantä bogomilicä in literatura scrisä romäneascä. Domnul inväluie muntele intr-un nour negru. s-a asezat peste cärämidä. iar a doua. „prada in rai". Acest motiv este impletit cu tema arborelui crucii. unde textul era cunoscut din secolul al XIV-lea. 164—177). in care se povesteste disputa Min. liliacul. Legenda lui Adam fi Eva se pästreazä in mai multe manuscrise din primul pätrar al secolului al XVII-lea. Din aceastä ramurä. 55). In unele versiuni populäre tema aceasta s-a contaminat cu zapisul lui Adam.sorul Iordan Ivanov de la Sofia. In cele din urmä. Cärtile pop. cäci in aceste versiuni. stema fi steagurile Domnului..garä. versetul 1—12). din care apoi s-a fäcut crucea pe care a fost rästignit Mintuitorul.. invidios de creatiunea omului. . albina). Din cununä a crescut un arbore. In literatura noasträ veche se mai cunosc incä douä cicluri de legende cu vädit caracter bogomilic. sä arate cum crucea Domnului a fost ridicatä pe locul unde zäcea cäpätina lui Adam fi de aceea in icoanele pe care se zugrävefte rästignirea Mintuitorului se aflä sub cruce o cäpätinä. 37). se retrage pe un munte vecin si se pregäteste de luptä. fi cum Dumnezeu a trimis pe arhanghelul Mihail. Adam. II. care prin vitejia fi iscusinta lui a izbutit sä redobindeascä podoabele raiului. in agonie. Cärtile pop. a prins rädäcini adinci in folclorul nostru. II. Legenda luptei lui Satanail cu trimifii Domnului pentru podoabele cerului este sursa unuia din cele mai frumoase cicluri de colinde populäre. al cärei prototip bulgäresc este publicat de profe. sarpele). f. Dumnezeu trimite pe arhanghelul Mihail sau pe sf. oaia. ingerii prind pe Satana si-1 spinzurä de toarta cerului. a atras de partea sa o ceatä de ingeri fi. in care se intilnesc laolaltä gradatia poves. Singele Domnului.tuitorului cu Satana in pustie. Unui. unde apare incä din veacul al XII-lea.

nu este originalä. din Evhologiu si din Viata Sf. Pentru intiiasi datä. de pildä. in Cärtile populäre in literatura romäneascä. in Cälätoria Maicii Domnului la iad. dar ea este admisä chiar pentru preoti. pe care il considerau ca opera a Satanei. In Apocalipsui lui Pavel este un pasaj in care. dupä cuprinsul lor. Bogomilii respingeau impärtäsania cu piine si vin. si al 2-lea. aceasta tainä a euharistiei este inväluitä intr-o aureola divinä. legende hagiografice : acestea. Ch. cä nu se poate stabili nici o legäturä nici intre celelalte legende religioase din Codex Sturdzanus. cunoaste-ti trupul täi: de unde ai iesit. cä iarä te vei intoarce in trupul täu la ziua de in viere“. ne dezväluie intr-o formä plinä de simboluri tainele lumii de dincolo de moarte. pe care o considerau ca un sacrificiu adus demonilor. dupä ce se povesteste cä ingerii iau sufletul omului drept din trup. p. in legendele din Codex Sturdzanus sint pasaje din care reiese veneratia pentru crucea pe care a fost rästignit Mintuitorul. prin coloniile iraniene din sudul Rusiei. Bogomilii dispretuiau crucea. 43—48 si mai ales 68. Asa. nu numai din sudul Dunärii. pentru douä motive destul de simple: 1. CODEX STURDZANUS Textele din Codex Sturdzanus insä nu au niinic comun cu bogomilismul. La acestea s-ar putea adäuga. ci si din Iran. ca si albigensii. Textele apocrife din Codex Sturdzanus apar in literaturile creatine — siriacä. de caracter bogomilic. Cälätoria Maicii Ddm. in Cälätorie nu numai cä nu este combätutä cäsä. Mergind pe drum ul deschis de Russo. vom impärti scrierile din Codex Sturdzanus. in douä grupe: 1. asa cum o cunoastem din expunerea cälugärului bizantin contimporan £u. prin carac. 73—75. nu admiteai invierea trupului. si Epistolia Domnului nostru Iisus Christos sau Legenda Duminicii. Ciclul legendelor apocaliptice este reprezentat in Codicele Sturdzan prin urmätoarele trei texte: Apocalipsui apostolului Pavel. Vasile cel Nou. cu intentia de a lämuri pasajul obscur din scrisoarea a Il-a a apostolului. in Studii bizantino-romäne. literaturä apocrifä apocalipticä. 35 — -42. multe din celelalte au putut pätrunde la noi.toria.duiau dogma celibatului. bizantinä si coptä —■ cu patru-cinci secole inainte de ivirea bogomilismului in Balcani. in numele apostolilor sau al Sf. care crede cä in ziua judecätii dir urmä. . sufletele vor invia in trupurile pe care le-au päräsit. contimporan cu secta.plämädind trupul din lut. I. Codex Martianus si Codex Todorescu si intre miscarea bogomilicä. Russo a arätat cä textul numit de Hasdeu Cugetäri in ora mortii si in care el vedea o creatiune originalä romäneascä.terul ei. si 2. precum si marilor asceti care si-au mortificat trupul pentru a-si mintui sufletul. care. cä eie cuprind idei ce vin in contradictie flagrantä cu doctrina bogomililor.thimie Zygabenos. A’pocalipsul apostolului Pavel a fost pläsmuit prin veacul al IV-lea d. ci este o intretesere de fragmente luate din Dioptra lui Filip Solitariul. D. Fecioare. deosebindu-se in aceasta privintä de bisericä ortodoxä. 94—97. I. Dumnezeu häräzindu-i sufletul. legendä care ne este atestatä ca autentic bogomilicä de cätre cälugärul bizantin. in care 115 1 Cärtile populäre. Renuntind dar la clasarea fäcutä de Hasdeu in texte bogomilice si mähäeene. am arätat in 1929. intr-o luminä de miracol.mtlui la iad si Moartea lui Avraam. ne povestesc viata supraomeneascä a marilor iluminati care si-au sacrificat viata pentru triumful crestinismului. p. Euthimie Zygabenos. Bogomilii propovä. bogomilii. precum am arätat in altä parte 1. se intorc si-i spun: „Suflete.

Fecioarä inträ mai adinc in impärätia intunericului. se roagä Domnului sä destäinuie cele ce vor fi in ziua judeeätii din urmä. stäruieste asupra chinurilor din infern. el are conceptii ortodoxe: venerarea profetilor.acesta.lui si care 1-a convertit din cel mai inversunat vräjmas al crestinilor in cel mai zelos apostol. dar alte versiuni.pf. care dindu-i sä bea din paharul ei. Isac are un vis reve.'* nuie lui Avraam. ingerul. care nu se asazä niciodatä la masä färä oaspeti. Dupä cererea stäruitoare a lui Avraam. il ridicä pe un car de foe la cer. se destai. si dintre vesnicul intuneric al infernului.dinta apocalipsului este sä punä in relief contrastul dintre grädinile raiului cu cetatea de pietre scumpe si märgäritare. calea largä care duce spre iad si alte taine divine. ideea cä. traduse din greceste. ten. cind va veni Antihrist pe pämint sä amägeascä omenirea. nu se mai indurä sä se despartä de ai säi. care dezväluie tainele lumii de dincolo de moarte. Este Apocaiipsul Sfintului loan Bogo. De fapt. calea ingustä care duce spre rai. intilnesc sub poalele unui munte un : ' cälätor obosit pe care il aduc in casa lor. Textul nu se poate identifica insä. si atunci sträinul. care nu era altul decit ingerul Domnului. ca si in infernul lui Dante.slovul. Moartea lui Avraam. descoperit de regretatul N. urcindu-se in muntele Tavorului. :116 . spune textual cä a fost räpit la al treilea cer si a auzit si väzut lucruri pe care nici un om nu le-a auzit si nu le-a väzut. unde diferitele grupe de päcätosi se zbat. la sfirsitul secolului al XVII-lea sau inceputul secolului al XVIII-lea. Iesind o data cu fiul säu __ Isac sä caute un oaspe pentru masä. dupä cum credea Dräganu. Mintuitorul. Intr-o luminä orbitoare. Dumnezeu trimite atunci moartea. adorarea crucii. ingäduindu-i sä mai träiascä incä. Acest apocalips a avut mai putinä räspindire in literatura veche romäneascä. Versiunea din Codex Sturdzanus se incheie aci. spunindu-i cä e trimis de Domnul sä-i ridice sufletul. cu contrastul dintre paradis si infern. care destäinuia maselor populäre tainele judeeätii din urmä. copiatä in Codicele Sturdzan pe la 1580. dupä ce ne descrie bunätatea lui Avraam. lator. Cälätoria Maicii Domnului la iad. la ziua judeeätii din urmä. deoarece versiunea lui derivä dupä un text sirbesc mutilat. in chinuri din ce in ce mai grele. in fo ma in care il avem in literatura noasträ. nepovestesc cum patriarhul. unde patriarhul vede. Avraam isi dä sufletul. ii aratä lucrurile simbolice — o carte pecetluitä cu sapte peceti — si ii destäinuie sensul lor si zilele de agonie ale lumii. de o parte. dupä cum aratä titlul. in pragul raiului. masa de judecatä a lui Sit. In afarä de aceste trei apocalipse. a mai circulat in vechea literaturä romäneascä un al patrulea apocalips. cind ingerii vor aprinde pämintul si cind toate cele treeätoare se vor mistui. si pe care 1-am gäsit apoi si intr-o serie de manuscrise din Biblioteca Academiei Romäne. scoborit pe pämint.sone — oraf in sudul Frantei — unde fusese pe vremuri un important centru al ereziei albigense. deschizind cerul. de tipograful sirb Bozidar Vukovic. unde se muncesc in riuri de foe cei päcätosi. ne povesteste imprejurärile in care patriarhul a väzut tainele ceresti. oamenii vor invia cu trupul. cu cit Sf. pe care un cor de ingeri il due spre cer. Peste noapte. povestind celebra viziune pe care a avut-o in Valea Damascu. A treia legenda. de altä parte. care fusese tipärit la inceputul secolului al XVI-lea la Venetia. Textul povesteste. cu textul bogomilic descoperit in arhivele inchizitiei din Carcas. cum apostolul. Dräganu intr-un codice din veacul al XVI-lea. Dimpotrivä.

cu focul care va mistui pämintul. a avut un adinc räsunet in päturile populäre. de noroc fi päzitoare de primejdii.toare. micä la vedere. dintre care unele priveste erezia bogomilicä. impreunä cu cei 12 apostoli ai säi. pleacä de la acest apocrif si de la o altä carte. cuprinde adaose interesante. Biografia a fost publicatä de E. Leipzig. . pentru a stabil! normele credintei pravoslavnice. adueä.Este o operä de dogmaticä in care se expun doctrinele sectelor care minau crestinismul. E u t h i m i e Z y g a b e n o s . cu mitul lui Antihrist. vol. 1928. ed. P o p r u 2 e n k o . dar asa de grea cä nimeni nu o putea ridica. Bucuresti. cu victoria asupra lui Enoh si Ilie. care. Cb ko3mm npecßHTepa cjiobo Ha epeTHKH. 1907. Sofia. F i c k e r . Isvoare bogomilice. ascuns in spatele tronului. 1929. tradus din greceste in anul 1211 . Die Phundagiaten. pentru caapoi sä fie ccmbätute punct cu punct. in ceea ce priveste influenta asupra poporului. Universitätii din Utrecht. Bucuresti.rcWa Aoypmixfl). Acesta. impäratul care a dezläntuit prigoana impotriva ereziei din Bizant. care se pästreazä in Codex Sturdzanus. Un al patrulea izvor ni-1 procurä patriarhul Eftimie din secolul al XIV-lea. Aceste cuvintäri au fost editate in timpul din urmä de un invätat rus M.. . intratä mai tirziu in literatura noasträ din literatura ruseascä. Un sinodic al tarului Boril. dupä un ms. 22 — 23. Abia dupä ce patriarhul Ierusalimului si soborul de preoti s-au rugat trei zile. pe la jumätatea secolului al XVIIIlea: Semnele venirii lui Antihrist. I. Nu mai putin norocos a fost. unde erau numerosi bogomili). au imprumutat materiale pentru ciclul colindelor religioase. Cum era de asteptat. räspinditä de preoti in masele credinciosilor de pe vremuri. Opera lui Zygabenos se numeste Panoplia Dogmatica (Ilavo. intr-o biografie a episcopului Ilarion din Moglena (o diecezä din Bulgaria. Textul grecesc intreg a fost publicat de M i g n e. Capitolul despre bogomili republicat de G. Lämuriri suficiente §i o bibliografie bogatä la N.La literatura apocalipselor apocrife se poate adäuga si Legenda Duminicii sau Epistolia Domnului nostru Isus Christos. convorbirea dintre impäratul bizantin si medicul Vasilie. tom CXXX. I o r d a n . cu lupta lui pentru a amägi omenirea. C a r t o j a n. Doctrina bogomililor a fost expusä de un cälugär invätat. Petersburg. 1938. in Patologiae cwsus comfletus. Textul grecesc a fost publicat pentru intiiasi datä la Tirgoviste in 1710 (de frica turcilor s-a scos capitolul privitor la sarasini). dupä ce secta a fost distrusä. Apocalipsul apocrif al sfintului loan Bogoslovul. piatra s-a deschis si in ea s-a gäsit scrisoarea Domnului. cäpetenia bogomililor. eontemporan cu Alexe Comnenul. BIBLIOGRAFIE Despre literatura apocrifä s-a scris foarte mult in timpurile din urmä. sfätuind omenirea sä serbeze duminica si amenintind cu cele mai grele pedepse ceresti pe cei care vor nesocoti duminica si vor eälea legea Domnului. Mai tot ciclul credintelor populäre despre sfirfitul lumii. care se citesc si azi cu evlavie in lumea satelor si sint socotite ca amulete. Cu deosebire Cälätoria Maicii Domnului la iad si Legenda Duminicii. Pentru bogomilii din Bulgaria avem un izvor eontemporan in cele 13 cuvintäri ale prez. Seena muncilor din iad din pridvorurile multor biserici de sate este zugrävitä adesea cu elemente care amintesc Cälätoria. Casa Scoalelor. E vorba de o piaträ cäzutä din cer. 1908. din Bibi. p. care a inceput persecutia bogomililor in Bulgaria. . a fost ars pe rüg. O traducere in limba romänä a dat A l e x . aceastä literaturä. El pretinde cä a ascultat. a inserat si 117 discutiile pe care episcopul Ilarion le-a avut cu ereticii. in ur ma acestei convorbiri. Series gradeca posterior. Sinodicul a fost publicat si el in CnHoflHHK iiapa Eopmia. Cärtile populäre in literatura romäneascä. Predica presbiterului Cosma.biterului Cosma indreptate impotriva ereticilor.

XIV (1882 . p. R a c k i. el a intccmit in anul 146 1 un Symbchim veritatum fidei romanae ecclesiae. un alt izvor pentru cunoasterea bogomilismului este o operä a episcopului loan Torquemada.. Sofia. • ' :118 . Un studiu important pe baza tuturor izvoarelor in literatura bulgarä este al prof. p. in care se enumera 15 puncte ale ereziei maniheice. Werke des Patriarchen von Bulgarien Euthymius. publicat de Academia Bulgarä in 1925. ln acest scop. I o r.dan I v a n o v . in Starine.K a l u z n i a c k i . in sfirsit. EoroMHJiCKH KHHrn h jiereHfln (Cärti si legende bcgcmilice). si urm. 27-58. Acesta fusese insärcinat de popa Sixt sä converteascä la catolicism resturile bogomililor din Bosnia. 1901. Wien. Simbolul a fost publicat de Fr. Zagreb. pentru a fi apoi combätute din punct de vedere catolic.

Cf. 34—37. I Epoca influentei sud-slave. 35 — 42. 85—87. D r ä g a n u Dacoromania IX. Pypin. I o r g a . p. arheologie si filologie. Porfiriev si altii. D r ä g a n u. Vineri au fost publicate de B. vol. Cärtile populäre in literatura romäneascä. C a n d r e a. O altä versiune cu rotacism (reprodusä in facsimil). I (1883). §i pentru prototipe grecesti a sc vedea Cärtile populäre in literatura romäneascä. 24-34. Apocaiipsul Maicii Domnului au fost publicate de N. M. si reprodus in Chrestomatie romänä. in literatura oralä a poporului nostru se gäsesc insä numeroase legende cu caracter bogo. D r ä g a n u . I. Textul Apocalipsului lui loan Bogoslovul a fost publicat de N. Alte versiuni din Apocaiipsul Apostolului Pavel. 1928. ' Studii.Texte. Sisinie ). II. cu o biografie mai completä. 1938. Moartea lui A vraam. vol. C a r t o j a n . Academia Romänä. Iarba fiarelor. 114—115. IV. LITERATURA HAGIOGRAFICÄ Desi curentele reformiste erau impotriva cultului sfintilor —ne reamin. Nu este insä din secolul XV. vol. p. p. cärturarii din jurul sanctuarului in care se pästrau moastele lor au alcätuit legendele hagiografice.trä" — totusi preotii romäni din pärtile ardelenesti au tradus de timpuriu fi au pus in circulatie fi citeva vieti de sfin^i. Pentru Lupta arhanghelului Mihail cu Satanail si Disputa lui Isus cu Satana. unde este studiatä si intreaga literaturä apocrifä. Bucuresti. care pleca. Douä manuscripte : Codicele Todorescu si Codicele Martian. 78 — 80. fireste. O versiune dezvoltatä din Moartea lui Avraam a fost publicatä de dr. Fundatiunea pentru literaturä si artä „Regele Carol II“. Bucuresti. 1929. A. precum si legenda hagiograficä a Sf. p. Cavalerii. 229. 55 si urm. p.rilor .milic. p. M. P. II. ln pläsmuirea acestor legende. si N. Bucuresti. vol. Legenda Sf. Literatura aceasta fusese alcätuitä in vremurile de adinc misticism ale evului mediu. p. cind cultul sfintilor luase un avint asa de puternic. vezi pelarg N. I. avide de a cunoaste viata si minunile sfintilor al cäror sprijin il cereau. G a s t e r in The Transactions of the Society of Biblical Archaeology. IX (1887).resant in literatura noasträ veche: legendele hagiografice. Cultura National». Tihonravov. Cälätoria Maicii Domnului la iad. Textele apocrife din Codex Sturdzanus (Apocaiipsul Apostolului Pavel. incit drumurile care duceau cätre centrele in care se pästrau moastele sfintilor — numite in documentele timpului strata publica peregrinorum — erau intesate de alaiuri lungi de pelerini porniti din toate pärtile lumii crestine. p. care alcätuiesc un capitol inte.fuite din admci depärtäri. Istoria romänilor. pentru care vezi mai pe larg I. Legenda lui Adam si Eva a fost publicatä de dr. 195— 199. vol. I. A. care veniserä pe drumuri prä. In legäturä cu aceastä legendä stä si textul versificat: Cintecul lui Adam. N. C a r t o j a n . 1936-1938. 63—65. in Revista pentru istorie. la capitolele respective. I. Pentru alte manuscrise inedite din colectia Academiei Romäne precum si pentru texte slave publicate de N. pentru care vezi mai pe larg Cärtile populäre in literatura rotndneascä. Cärtile populäre in literatura romäneascä. 200 si urm.tim de prefata Cazaniei lui Coresi: „sfintii mor£i nu ascultä rugäciunea noas. Legenda Diiminicii. p. p. G a s t e r dupä un manuscris de la inceputul secolului al XVII-lea (circa 1600— 1625). Douä manuscripte vechi ■ Codicele Todorescu si Codicele Martian. 219-224. N. H a s d e u in Cuvente den bätrini. se gäseste in studiul men. autorii lor s-au servit de materialul pus119 la indemina de traditia popularä. p. Bucuresti. de la povestirile marto. O expunere detaliatä pentru domeniul romänesc. text romänesc si traducere englezä dupä un manuscris din 1750. p. 59 — 67. I. Cärtile populäre in literatura romäneascä. Pentru a satisface curiozitatea pioasä a multimilor.

Pentru hagiograf. acel in care se prosläveste viata marilor asceti. in primul rind. si cu aceasta s-a incheiat si epoca martirilor. Legenda Sfintei Vineri este o legenda de martirä in care ni se povesteste cum sfinta. se lepadau de toate bunurile vietii pämintesti si. oferindu-i cununa de martir. Aceasta sustinea cä in timpul extazului religiös. otrava nu-1 distruge. a Sfintului Sisinie si a Sfintului Alexie — primele douä in Codex Sturdzanus. in afarä de ciclul acesta al marilor martiri care si-au dat viata pentru izbinda ideii creatine. Admiratia lumii crestine incepe sä fie atrasä atunci cätre o altä formä a eroismului mistic: ascetii. pornind in lume sä propoväduiascä invätäturile Evangheliei. cum apoi a scäpat neatinsä dintr-un cazan cu smoalä clocotindä si cum. iar in locul lui fan. fiindcä trupul sfintului. a creat tipul generic al sfintului. pätruns de divinitate.zofia timpului sau chiar mari impärati bizantini — in misticismul lor fanatic. literatura hagiograficä mai cuprinde un alt ciclu mare de legende. bisericä i-a trecut si pe ei in rindul sfintilor. de mistica neoplatonicianä. fläcärile nu1 mistuie. stä mai presus de legile naturii. este imun: sägetile nu-1 sträpung. cu care duhul räului cautä sä primejduiascä mintuirea omenirii. :120 . hagiografii au fost influentati de curentele filozofice ale timpului si. un impärat pägin i-a täiat capul. cind se scoboarä in arenä. sfintul este campionul lui Dumnezeu pe pämint in lupta contra päginismului si a ispitelor acestei lumi trecätoare. Acest nimb al sfinteniei creeazä in jurul mucenicilor un fei de paväzä invi. departe de valurile zgomo. In elaborarea elementului miraculos din legendele populäre. ei se confunda in sufletul lor cu Mintuitorul.contemporani cu sfintul. cum a fost mintuitä de un inger. Acestia —oameni simpli ori cärturari versati in filo. cea de-a treia intr-un codice gäsit la Cohalm de d-l Ilie Bärbulescu. Din literatura secolului al XVI-lea §i inceputul celui de al XVII-lea au ajuns pinä la noi §i trei legende hagiografice: legenda Sfintei Vineri. a fost legatä pe cruce si osinditä sä fie arsä de vie. unde se dau drumul fiarelor sälba. In ceasurile de torturä. pinä in clipa cind Mintuitorul ii primeste sufletul. Joi sara de douä ori. transmise din generatie in generate.toase ale lumii. dar acestea. pentru a obtine harul mintuirii divine. in care latura miraculoasä a vietii fusese accentuatä §i subordonatä unei conceptii aparte. pe care le infruntä. fuseserä in mod constient prelucrate — cum dealtfel se petrec lucrurile si azi sub ochii nostri— de imaginatia popularä: cadrul istoric si geografic in care se desfäsurase viata realä a sfintului fusese sters. prigonirea crestinilor a incetat. mortificindu-si trupul. Se stie cä in veacul al IV-lea. fost profesor la Universitatea din Iasi.tezia creatoare a poporului. acestea nu se reped la ei. sufletul omului se poate desprinde de materialitatea trupului si cä. Admirind credinta lor infläcäratä. De aceea.tice. Legenda aceasta s-a räsfrint in colindele religioase si in descintece: Cine poate spune povestea Sfintei Vineri S-o zica .zibilä care destramä puterea legilor fizice ale naturii si inaltä sufletul si trupul celui prigonit de vräjmasii Mintuitorului dincolo de granitele naturii materiale. in vägäunile muntilor sau in pustiuri. ocrotit prin harul divin. ln cele din urmä. care radiazä in jurul lor nimbul sfinteniei. dupä ce Constantin cel Mare a admis crestinismul in imperiul säu. folosindu-se de strävechile legende populäre. Torturile cele mai groaznice nu-si mai pot produce efectul. duceau o viatä asprä de abstinentä.

...............11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN.....241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ.......213 CRONOGRAFELE..............43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE.....24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ............................159 CULTURA IN TRANSILVANIA.................66 I....155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB .....................180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’......................................207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU..........219 .. ... TEXTELE POPULÄRE..........................119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä...........................45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI... SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ....... Din päcuri...........190 CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN 121 BRINCOVEANU...............Vineri dimineaja de trii ori..50 MÄNÄSTIRILE..................128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ...........92 EPOCA POST-CORESIANÄ..............................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t.. EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO.................. Cä 1-oi scoate din läcuri...........................170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA.. ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI...............................150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ.........167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU.....................52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE......110 LITERATURA RELIGIOASÄ....161 STOICA LUDESCU...............139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU..................................................... FOCARE DE CULTURÄ.......................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI..........2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV...................

...... Un descintec asemänätor. a cärui duiosie a ispitit din veacul al XI-lea $i condeiul unui truver francez..32 Comemoräri..35 Lucräri postume *.. nici se coasä. se recurge la des. pe care Mintuitorul o trimisese lui Avgar. dupä ce-1 sileste sä restituie copiii....... Isi imparte averea saracilor §i.....34 Conferinte rostite la Radio. Cine cunoaste numele si-1 pronuntä sau il scrie are pe diavol in puterea lui. Sf........... cu particularitäti fonetice sirbesti din secolul al XIII-lea.. Sf... pinä cind........ :122 . se imbarcä pe o corabie care-1 duce in limanurile Capadochiei.... I. duhul räu se poate preface in tot felul de vietäti . este obirsia unui intins cerc de superstitii populäre privitoare la interdictia de a munci vinerea: — „Vinerea nu se face lesie.. De aceea legenda scrisä se intrebuinteazä si azi. isi päräseste sotia in noaptea nuntii si..... cea mai veche forma a legendei.... isi petrece vremea in umilin^ä $i rugä... scris pe foi de plumb in limba slavä.. Legenda Sfintului Sisinie este un vechi descintec desprins din ciclul formulelor magice ale vechei Asirii.. a fost descoperit la noi in niste säpäturi fäcute la Turnu-Severin de d-l C...32 Publicatii conduse... Servitorii tatälui säu......30 Didactice.(1942 -1979). mai ales in satele din Bucovina si Moldova....... in tovärä^ia unui sihastru.. Tree astfei 17 ani.... \6\) gräieste un descintec din Hunedoara.. dupä conceptiile populäre.. il gäseste.i.. Cea mai interesantä legenda hagiograficä este insä a Sflntului Alexie. nici cämäsi se spalä. pleacä spre Edesa. fiindcä räpise din leagän copiii surorii sale.... de cätre un arheolog francez.. devenit mai särac decit cel mai särac cerse.. in fundul märii si. dupä spusele mäslinului pe care-1 binecuvinteazä. luindu-se pe urmele diavolului.... il bate cu buzduganul ca sä-si spunä numele si formele in care se preface cind rap este copiii.......... zugrävitä pe frescele unei mänästiri crestine de pe la anii 400......|ei nefaste a diavolului...242 Literatura modernä. ca amulet de cätre lehuze si noii-näscuti impotriva influen................ nici se toarce.. intr-o noapte.............. Alexie. tree pe lingä el färä sä-1 recunoascä....si cä in fiecare din aceste metamorfoze ale sale el poartä cite un nume special. p.tor.. Editii de texte..... Necroloage.. atunci se poate mtimpla ca copilul sä se imbolnäveascä de samcä (un nume pe care-1 poartä diavolul in aceastä legendä) si atunci. unde se pästra icoana nefäcutä de miini omene§ti. Diverse.37 (Cärtile populäre...... Dacä nu se ia aceasta precautie........ in care sfinta se roagä lui Dumnezeu sä ia in paza lui pe cei ce-i cinstesc ziua si sä blesteme pe cei ce nu i-o cinstesc...... Este o poveste sumbrä despre sfintul care.35 Istoria literaturii romane vechi. Partea finalä a legendei... care a fost prelucrat in legendä hagiograficä in Egiptul elenistic — unde s-a descoperit acum 30 de ani. Aci.... la usa bisericii. fiul unui nobil roman. cä e räu de pätit" — si la o multime de pätanii ale celor ce n-au respectat ziua sfintei..... trimisi in lume pe urmele lui.33 Recenzii si rapoarte. Sotia §i pärintii rämin deznädäjduij..cintece numite „de samcä".. Se stie cä. pentru a-1 tämädui.. Bärcäcilä... ducindu-se la färmul märii........

Versiunea din Codex Sturdzanus a fost retipäritä ->'i de dr. . H a s d e u . XVII. Revista pentru istorie. Casa §coalelor). la N. p. p. ms. 170-171. prin douä texte: unui venit din Egiptul elenistic prin vechiul Bizan£: Fisiologul. 137—171. nici sotiei sale. 1924.*t Texte. 153155. 56 — 57. tust. Bucuresti. care nu-1 recunoa^te. Sim. arheologie si filologie. se dezväluie misterul care-i acoperise viata. cu textul slavonesc in paralelä si cu o redac^iune modernä. p. p. aläturi de o versiune din 1779. cf. L a z ä r I. Cärtile populäre in literatura romäneascä. N. Alexe este astfei descoperit. in Revista istoricä romänä. 284—291. Viata Sfintului Aiexie: K u f r o s i n a S i m i o n e s c u . dar care. Pentru mai multe amänunte bibliogralice de tipäriturl. in josul paginii. I o r g a . Literatura didacticä este reprezentatä in secolul al XVI-lea si inceputul celui de al XVII-lea. 145—156. vol. 1929 (ed. in afarä de Invätäturile lui Neagoe Basarab cätre fiul säu Teodosie. 210-234 (cu studiu). surprinsä de furtunä.cum si cele narative. G a s t e r . C i o m u. pleacä spre tärmul märii si se imbarcä pe o corabie. romänefti si izvoare. in amintirea fiului säu. färä sä se destäinuie nimänui. poate in Egipt. Pentru o formula de descintec slav in care e citat Sf. Cuvente den bätrini. altul venit din literatura Italiei medievale: Fiore di virtu. legende si istorioare. BIBLIOGRAFIE . H a s d e u in Cuvente den bätrini. Dar el se face neväzut. despre care ne-am ocupat la locul säu. I. 6 — 7. Florea Marian a cules un ciclu de legende in care viata Sfintului Alexie a fost prelucratä de imagina|ia popularä cu elemente felurite — unele venite din romanul lui Varlaam §i Ioasaf. p. prelucratä in Bizanf §i mai tirziu in Roma.Fecioarä se aratä in vis unuia dintre preoti. nici pärintelui. vestea despre sfintenia lui se räspinde§te in toatä tara. G a s t e r in Chrestomatie. sub scara tatälui. 1938. VIII. alcätuitä — dupä cum conchide Max Wellman intr-un studiu recent — in secolul al IV-lea. opera citatä. altele chiar burlesti. imprumutate din ciclul lui Päcalä. p. P. elementele rudimentäre de ftiinte naturale.t o j a 11 . care. II. care-i rämäsese credincioasä. p. M. Legenda S/intet Vineri: B. printr-o minune dumnezeiascä. Acolo träieste 17 ani. Aceastä legendä al cärui simbure il formeazä o poveste siriaeä din secolul al V-lea. 163. 1884. Rätäcind pe sträzile Romei. I. II. tipäritä la Bucuresti Sn 1878. intilrieste pe tatäl säu. cerindu-i sä adueä in bisericä pe „omul lui Dumnezeu". 342— 352. p. 123 fisiologul. sub . C a r t o j a n . cap. M. fragment aflat in scoartele unei Psaltiri coresiene. LITERATURA DIDACTICÄ Trecerea de la literatura apocrifä la cea didacticä era usor de fäcut. din secolul al XVIII-lea si dupä versiunea mitropolitului Dosoftei din Vietile sfintilor. • Studii. pe care il credea pierdut. nici mamei. a pätruns in literatura noasträ de la sfirfitul secolului al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea si a avut un räsunet deosebit in sufletul popular. dcoarece literatura didacticä de la inceputul culturii noastre era alcätuitä din texte in care maximele. Studii si documente cu privire la istoria romänilor. C a r. Abia la sfirfitul vietii lui. Sisinie. Sisinie din Codex Sturdzanus a fost publicatä de B. pre. dr. dupä »n ms. Codicele de la Cohalm. Fisiologul este o interesantä carte. p. 53—54. Legende hagiografice. dupä versiunea lui popa Grigore din Mähaciu din Codex Sturdzanus: o copie derivind din acelasi prototip ca versiunea lui popa Grigore. ii dä adäpost in casa sa. II. N. säpatä pe citeva foi de plumb din secolul al XIII-lea si gäsitä la TurnuSeverin. Legenda Sf. P. il aduce in limanurile copiläriei sale. sint subordonate unor idei morale fi religioase. XIII (1906).

Cind asemenea naivitäti se gäseau pinä si in scrierile sfintilor pärinti. se afeza pe jertfelnic fi se aprindea. ne povesteste intr-una din scrisorile sale scena intilnirii in pustiu a sfintului Antoniu cu un satir. Dupä nouä ani i se umpleau aripüe de mireasmä fi. in Egipt.liscul. Acolo sta nouä ani pe cedrii Livanului. poate din veacul al V-lea. o pasäre ca päunul. un fei de balaur cu privirea inveninata. care umblä totdeauna in stoluri. cum este descrisä gheonoaia sau ciocänitoarea: „Gheonoaia zboarä din copaciu in copaciu. ori in ale istoricilor si riaturalistilor. a doua zi. sint dati ca pildä crestinilor care trebuie sä se adune in cete la bisericä spre a se feri de diavol. Alte animale mitice din Fisiolog sint vasi. fiindcä. ne spune textul. pentru ca apoi .influenta curentelor neopitagoriciene fi a altor curente mistice din Orient. fi acolo scoate fi puii säi. cu capul de aur. pentru ca sä se fereascä de soim. scobind lemnul.“ Dupä cum se vede. iar unde aflä lemn slab fi gäunos. . Este. ca de pildä finixul. ca de pildä in Floire et Blanchefleur. contele Champagnei si regele Navariei. sau gorgonia. a fost tradus si prelucrat in toate limbile romanice si germanice. de fapt. este interpretat ca un simbol al Mintuitorului. ca Jacques de Vitry s. era hränit de Duhul sfint. unde. dupä ce sint descrise cu obiceiurile reale sau inchipuite. nu trebuie sä ne miräm cä elementele din Fisiolog au pätruns in romanele courtois ale Frantei medievale. Elementele fantastice pe care le continea nu au izbit mentalitatea naivä a lumii medievale. unde se incrucisa cultura elenisticä cu cea iudaicä si orientalä si cu crestinismul. Ieronim. care ar fi träit pe lingä cetatea Heliopol. In ciclul animalelor descrise de Fisiolog se gäsesc fi animalele fantastice din miturile popoarelor vechi. Asa si diavolul: umblä din om in om. iatä. descrierea päsärii este urmatä de interpretarea simbolicä. lipsitä de spiritul critic pe care ni-1 dä astäzi progresul stiintelor exacte. iar dacä-1 gäseste postind si rugin. porumbeii. Pentru a ne face o idee de structura acestei curioase cär^i. in Occidentul latin. sau in operele truverilor. Bestiariile s-au bucurat astfel :124 . sint interpretate apoi ca simboluri ale unor idei morale fi religioase. auzind toaca preotului din cetate. färä sä se hräneascä. Dealtfel. §i dacä gäseste om slab sä säläsluieste intr-insul. ea fuge de la dinsul. pentru ca prin singele lui sä mintuie omenirea de päcatul primitiv. traducätorul Bibliei in latin este.du-se sau fäcind milostenie. Din Egipt a pätruns in Bizant si a intrat de timpuriu. de pildä. care-si sfisie pieptul pentru ca din singele lui sä-si hräneascä puii. insusi Sf. mistuindu-se in cenusä. care ucide de la distantä. Fisiologul a fost alcätuit. sub numele de Bestiarii. fi läcuiefte intr-insul. care ar fi cerut sfintului sä se roage pentru el lui Dumnezeu. care cäutau sä descopere calitäfile oculte ale lucrurilor. ea tot scobefte fi sä säläfluiefte intr-insul. preotul sä o gäseascä renäscutä fi intineritä. cercind cu viclesugul säu.a. care s-a rästignit pe cruce. in care animalele fi päsärile. fi ascultä cu urechea fi dacä aflä lemnul tare fi virtos. un fei de tratat de Zoologie fi de moralä in acelafi timp. avantajele magice fi simbolurile lor religioase. el fuge cä nu-i place. dupä cum s-a spus. In felul acesta sint descrise si interpretate in sensul unui simbol moral o multime de animale si päsäri: pelicanul. ca Thibaud. intra cu el in bisericä. un monstru cu chip de femeie fi cu perii capului de balaur.

balaurul cu privirea fermecatä. cu filii. ca de pildä despre pelican sau despre amärita turturicä. „sopirla care-si schimbä coloarea pielii. si a fost republicat. din biserica Scheilor din Brasov. Versiunea aceasta tradusä din slavoneste este insä sumarä. este vasiliscul. spune cä erau „mai räi si mai cruzi decit fiarele . Stolnicul Constantin Cantacuzino. Fisiologul se pare cä a pätruns de timpuriu.cätori decit ai vasiliscului. dar in acelasi timp oträvitoare. pentru fatade.rioarä despre pasärea care. dar versiunea cea mai veche se pästreazä intr-un manuscris.. cu ochi de vasilisc. nici nu mai bea apä limpede. poate din secolul al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea — ■ tradus la rindul säu dupä o versiune sirbeascä. amvoane si vitraliurile domurilor. Aceastä temä se gäseste in Invätäturile lui Neagoe. Nu mai putin räspindit a fost Fisiologul in literaturile balcanice. de aceea in epoca influentei grecesti s-a fäcut o nouä traducere dupä un text mult mai complet. in romanul säu Ciocoii vechi si noi. Un alt animal fantastic din Fisiolog. Au inspirat pinä si arta. Fisiologul a cälätorit mai departe la slavii sud-duna. cäreia i-au imprumutat motive decorative pentru turnuri. cu consoarte. invätätoare de la Dealu. Mateescu in Calendarul si revista Ion Creangä pe 1914 si 1915. Nu stim cui se datoreste aceastä nouä traducere..dele si vasiliscii cei oträvitori si veninati“ (ed. nu se mai a^azä pe lemn verde. Nicolae Filimon. Toate aceste sase manuscrise descind din acelasi prototip — mult mai vechi. si femeile cele cu ochii mai ferme. descrie astfel belsugul din casa lui Dinu Päturicä: „Vutcele si cafeleie cele mai bune. Fisiologul a fost destul de räspindit in literatura noasträ veche. a fost culeasä in mai multe Variante din gura poporului in Muntenia si Bucovina si a fost literalizatä la inceputul secolului trecut de Enächitä Väcärescu (dupä liricul grec Psalidas) si de Asachi (Päsäruica stingherä). o. altä data mai tirziu. Te luptä cu Ananga. De la bizantini. unde a fost tradus in douä epoci diferite: o datä in epoca de aur a vechii literaturi bulgare. al lui Damaschin Studitul. 85). rämasä färä sot. arhiepiscopul Naupactei. cu aspra neavere.. Iorga. cu un studiu.. dintre care cel mai vechi a fost copiat in 1693. in epoca de Suprematie a literaturii sirbesti.. Cu limbile de sarpe. N. cameleonul". cum comentau intr-o vreme autorii nostri de cärti125 didactice. copiat in anul 1774 de dascälul Duma si publicat de C. La noi. in Evanghelia. utilizat adesea ca motiv decorativ in miniaturile manuscriselor din mänästiri si pomenit de multe ori de scriitorii noftri vechi. p. precum si ornamentatii pentru vinietele si initialele manuscriselor." El a intrat si in creatiunea poeticä a lui Eliade Rädulescu. care-1 pomeneste in oda sa La Schiller: Du sarcina. acea duioasä isto. vorbind in Istoria Tärii Romänesti de impäratii romani din epoca decadent ei.in evul mediu de o largä popularitate. ciubucele si narghilelele cele umplute cu parfumatul tutun al Siriei. ci balaurul . pentru portaluri. de doamna Margareta Mociornitä-Constantinescu. suflet. adus din Muntele Athos. venit la noi intr-o tipäriturä venetianä sau in manuscris. In sus pe calea strimtä. si decit aspi. in facsimile si transcriere latinä. se cunosc pinä acum vreo §ase manuscrise. Vasiliscul nu este aci. du corpul dupä tine. de Costea Dascälul. El a imbogätit comoara traditiilor populäre cu legende despre animale si päsäri..reni.

dreptatea — strimbätatea. pe care a folosit-o Voltaire in romanul säu Zadig fi pe care a prelucrat-o la noi M. tinind seamä de gustul epocii sale.fantastic din Fisiolog. concise. De pildä: „Casiodor: In ce chip buretele nu da apä pinä nu-1 storci. . dar a colindat aproape prin toate literaturile Occidentului si a räzbätut si in Orient. Compararea cu animalele din Fisiolog se continue cu o serie de maxime. ingim. din Gesta Romanorum. rusä. afa si scumpul stringe avu^ie altora. care sint in genere precise fi clare. C a r t o j a n . Fiecare capitol la rfndul säu e format din patru sectiuni de materiale diferite. dar reunite intre ele armonic. 1 :126 1A se vedea mai pe larg: N. si a avut. scurte. spirituale chiar.“ Partea cea mai atractivä a cärtii o alcätuieste sectiunea a IV-a.farea cu päunul. cälugärul benedictin Tomtnaso Gozzadini. romänä. precum fi a altora fantastice — ca de pildä vasiliscul sau leoncornul. ori pasärea calandrinon. Descrierea acestor animale. FIORE Di VIRTÜ. adevärul — minciuna. ca piesele unui mozaic. Reamintesc de asemeni duioasa legenda a Casiei si a prietenei sale Theodora cu impäratul bizantin fi cu märul de aur — un reflex al folclorului bizantin. Acest succes asa de frumos se datoreste bunului-simt cu care autorul. inchipuite ori reale. astfel incit fiecare virtute sä fie urmatä de vitiul contrar: dragostea — pizma. cu puteri de tämäduire — toate cu obiceiurile lor. Desi luate din izvoare disparate. din Bologna veacului al XII-lea. care cäutau simboluri pentru ideile morale ale crestinismului in lumea materialä — comparatia virtutii sau a vitiului cu un animal. ele sint totufi alese cu gust. bulgarä si armeanä. un mic tratat de moralä. Este o legenda care a avut multä raspindire in evul mediu fi care ifi are sursa ei indepärtatä in Orientul semitic. Cartea este alcätuitä din 34 de capitole referitoare la virtuti si vitii. Sadoveanu in Povestiri pentru copii (Pustnicul Ieronim). a imbinat intr-un tot armonic materiale asa de disparate la prima vedere. Este Fiore di virtü. privitoare la virtujile fi vifiile corespunzätoare. plastice. Pythagora: Scumpul <avarul) este ca mägariul ce poartä povarä altuia. care intregeste predica privitoare la intarirea virtutilor fi infrinarea vitiilor printr-o istorioarä moralä.grafiei (in 1474). dar a^ezate simetric. iar el numai ce-i cu bänatul. ultima. culese din scrierile biblice sau din filozofii pagini. bärbätia sufletului cu soimul. aleasä fi ea din izvoare foarte variate. care a avut un puternic räsunet in literatura evului mediu. Al doilea text cu caracter didactic al secolului al XVI-lea romänesc are o origine italianä. ori din scriitori medievali. greacä. au fost imprumutate de autorul acestui tratat de moralä al evului mediu din Fisiolog. in decurs de sase decenii. care are privirea asa de inveninatä. incit ucide cu ea de la distantä. Amintesc aci legenda ingerului si a sihastrului. Fiore di virtii in literatura romäneascä. Varos au zis: Albina $ine in gura mierea si in coadä acul cu fierea. fiind tradus in limbile sirbä. minia cu ursul. din scrierile biblice sau din legendele hagiografice. Romanul lui Alexandru cel Mare). asa si scumpul nu da nimänui nimicä pinä nu-i iai cu sila. precum: frica cu iepurele. ca de pildä din romanele celebre ale timpului (ca. Analele Acad. Prima sectiune o alcätuiesc defini^iile virtu^ilor sau ale vitiilor. Dupä definite urmeazä in fiecare capitol — in conformitate cu gus. peste 40 de editii.tul cititorilor din evul mediu. Nu numai cä a fost pus sub teascul tiparului in Italia curind dupä inventia tipo.

Oricit de curios ar pärea la prima vedere un contact direct cu literatura italianä in secolul al XVI-lea. unde a gäsit-o.rile princiare romäne. o datä sigurä la care a fost fäcutä traducerea ruseascä: 1592. traducerea lui a cälätorit mai departe in inima Ser. din nenorocire. Nu este exclus ca in asemenea imprejuräri un cärturar roman din soliile sau din alaiu. lit. cind clerul nostru a simtit nevoia de a pune in mina poporului cärti de edificare moralä. 2. sub ingrijirea mätusii sale Marioara Adorna Vallarga. in asa-numitul Codex Neagoeanus. unui din boierii lui 127 Rom. Aceastä traducere ruseascä. in timpul pelerinajului säu. secf. tradusä direct din italianä de cätre Gherman Valahul.. direct din limba italianä. p. pe care documentele ce se descoperä incä in zilele noastre ni le infätiseazä intr-o luminä din ce in ce mai interesantä: soliile lui Stefan cel Mare in ceta. iar din valahä tradusä in slavä de Veniamin Iero. de popa loan Romänul. s-a pierdut. care deriva dupä o versiune publicatä in tipografiile grecesti din Venetia.. in satul Simpietru din Hunedoara. in 1529. care incepe cu urmätorul titlu: „Cartea Floarea virtutilor si a vitiilor tradusä din limba italianä in valahä sau bogdäneascä <moldoveneascä> de cätre Gherman Valahul. prin trei traduceri diferite. Inainte de aceastä datä.monahul Rusin.Fiore di virtu a pätruns in literatura noasträ pe trei cäi. de aceea. sub titlul ”Au0o<. Aceastä versiune fusese tradusä la rindul ei dupä un incunabil italian si publicatä pentru intiiasi datä la Venetia. A doua traducere s-a fäcut dupä un intermediär sirbesc. in epoca de renastere a sentimentului religiös din vremea lui Antim Ivireanu si a lui Brincoveanu. aceastä carte a fost tradusä din nou. Prima traducere s-a fäcut in secolul al XVI-lea. pe la jumätatea secolului al XVIlea. ce stätea in mänästirea de cälugärite din Murano. Aceastä a treia traducere a fost fäcutä dupä un text grecesc. la anul 1592“. sä fi incercat transpunerea ei in limba neamului säu. fäcutä dupä cea romäneascä. t. in Ardeal. totusi lucrul nu este exclus. cätre sfirsitul secolului al XVII-lea. Una din aceste tipärituri grecesti a ajuns pinä in mänästirile grecesti din Muntele Athos. Mem. seria III. mem. fiicele lui Petru §chiopul märitate in Venetia cu greco-italieni. dacä ne gindim la legäturile ^ärilor noastre cu Italia si in primul rind cu Venetia. Bucurcfli. in care se oficia servicul divin in limba latinä si care avea legäturi cu tärmurile vecine ale Italiei—• si in primul rind cu Venetia — un cälugär croat a transpus in limba neamului säu celebra carte de moralä a evului mediu. in Moldova. Traducerea ardeleanä era insä plinä de lacune. Traducerea romäneascä. unde a fost tradusä in limba romäneascä. si retipäritä continuu in cursul veacuriloral XVI-lea si al XVII-lea. pe tärmurile Croatiei. IV. . 192S. dar se pästreazä traducerea ruseascä.biei si de aci a fost adusä la noi. Aceastä traducere s-a pierdut dar ni s-a pästrat o copie fäcutä in 1620. TW V /apixcov. Fiore di virtü circula deci in literatura noasträ. dupä cum se vede. anii de studiu ai lui Mihnea in Venetia. care fusese la rindul säu tradus din italianä in secolul al XIII-lea. pästratä in Muzeul Rumjancov din Moscova §i studiatä de invätatul rus Istrin.tea lagunelor. 9— 13. Intr-una din mänästirile croate din insulele sau de pe tärmurile adriatice. De pe tärmurile croate. intr-o copie din veacul al XVIII-lea. ne da. atras de celebritatea cärtii.

Marian. apärutä sub titlul Cercetäri literare. copiatä in toate tinuturile romänesti. nu putea dispare din circulatie inainte de a läsa in sufletul popular urmele ei. tradusä de cel putin trei ori. dupä cum dovedeste culegerea lui Sim. t ' BIBLIOGRAFIE Fisiologul. intimplätor. a indemnat pe ieromonahul Filoftei. Cartea aceasta. Sadoveanu. Elemente din ciclul asemänärilor cu animalele se gäsesc imprästiate in traditiile populäre privitoare la obiceiurile animalelor si pasä. in 1814 se scoate a treia editie la Sibiu si. de cätre ieromonahul Antim Ivireanu. ducindu-se sä se inchine la Muntele Athos. tipäritä apoi de cinci ori. copiat in 1693 la Brasov de Costea Dascälul de la bisericä $cheailor. Maxima atribuitä Sf. Cartea s-a räspindit repede in toate tinuturile romänesti. M o c i o r n i t ä . pentru a-si agonisi hrana". un cälugär romän atonit. cu un studiu. iar in colectia manuscrisä a lui Iordache Golescu: „Gäina pentru un ou. Maxima lui Yaros: „Albina tine in gurä mierea si in coadä acul“ o gäsim In manuscrisele lui Iordache Golescu: „Albina tine in gurä mierea cea dulce si in coadä acul cel oträvitor". intr-o publicatie a Seminarului nostru. Isidor: „Gäina pentru un ou face gälägie de o aude vulpea" (din capitolul despre inältare si ingimfare) se gäseste la Anton Pann. Istorioare morale ca Fiul impäratului Theodosie sau Ingerul si Sihastru aceasta din urmä prelucratä de M. in 1864. care. s-o traducä in limba romänä.. :128 . au fost culese din gura poporului de diferiti culegätori de material folcloric.Brincoveanu. iar tezaurul proverbelor populäre romänefti datoreazä si el o parte din sentintele sale acestei vechi antologii morale a benedictinului italian din veacul al XIII-lea. Traducerea a fost tipäritä la 1700. a fost multiplicatä prin copii manuscrise. care a fost cititä patru veacuri in literatura noasträ. Astfel maxima Sf. viitorul mare mitropolit.turul nu prinde muste" apare la Anton Pann sub forma: Vulturul stä-n loc si vegheazä. 83—101. socotind cä din vechea carte de moralä „fiestecare dof. la mänästirea Snagovului. de M a r g a r e t a D . a dat peste aceastä carte §i. Ierei loan §tefanovici. sub forma: Gäina cind va oua Aude o mahala. se tipäreste a doua editie. §i la Anton Pann in forma: Albina in gurä cu miere Si-n coadä acul cu fiere. o tipar este din nou in tipografia fratilor Constantin si Ion Boghici. dupä un exemplar tipärit la Snagov. Paharnicul Sarachini. parohul bisericii din Bolgarseghiul Brasovului. I. Cartea a dat-o la luminä. in sfirsit.toria si nectarul poate suge. ca albina care sboarä cu mare ostenealä si sänätoasä intelepciune peste cimpuri si livezi si grädini. paharnicul Constantin Sarachini. Ornitologia popularä romänä. Dar el muste nu vineazä. nici vul. p. fiul unui doctor grec din Creta ce se impämintise la noi. se intorcea cu el in tarä. 1934. din floare in floare.rilor.. Manuscrisul cel mai veclii. voind sä aducä si el un prinos de recunostintä noii lui patrii. si interesul pentru ea era incä destul de viu la inceputul veacului al XIXlea. . FI. cind. Tipäritura aceasta a avut noroc. a fost publicat in facsimile si transcriere latinä. de tipograful Friederich Herfurt. dupä cum o spune insufi. multä gälägie face". 1808. Augustin: „Leul nu se luptä cu furnicile. Bucuresti. in 1807. cäci in anul urm at or. o a patra editie la Bucuresti.

si intre desfäsurarea vietii omenesti. II Physiologus rumeno. Studii pentru Fisiolog. de C. vol. in toate straturile sociale. D. p. Un rezumat in limba francezä al acestui studiu am dat in Archivum romanicum. O altä versiune. pe ruinele vechii Ninive. unde se dä. XXII. cu preziceri astrale. din Grecia si din Asia Micä astrologia se infiltreazä in Italia si se räs. ne oprim putin. unde a avut un rol important in elaborarea ultimelor curente ale filozofiei eline. copiat in 1777 de Andronache Bercheceanul. 193— 194. 157 si urm. Fiore di Virtü. Pentru originalul grecesc a lui Damaschin Studitul vezi L e g r a n d . Mai tirziu. cu 129 timpul. pornind de la conceptia cä este o strinsä legäturä intre miscarea astrelor si tulburärile naturii pe fata pämintului. Aceastä literaturä isi are sursele ei indepärtate in credintele astrale ale vechilor caldeeni si asirieni. C a r t o j a n . C a r t o j a n . . Cärtile populäre in literatura rcmä. a fost publicatä. nenorocire peste intreaga tarä“. pe de altä parte. M o c i o r n i t ä in studiul amintit mai sus. I. Citeva capitole publicate in mod critic. 501 — 514: Fiore di Virtü dans la litteratare roumaine.nistic si de acolo a trecut in Bizant. in Annuaire de V Association pour V encouragement des etudes grecques in France. Der Physiologus. M. asupra unor texte care au avut in trecut o largä circulatie in toate päturile societätii romänesti si care formeazä si azi lectura favoritä a claselor populäre. Fiore di Virtü in literatura romäneascä. Bibliografia la p. Memoriile sectiunii literare. in text romänesc cu caractere latine si in traducere talianä fäcutä de Pietro MerJo. anul X (1886). la care e de adäogat acum: Max W e l l m a n n.pindirii lui in literatvirile balcanice si in cea romänä: N. pentru a avea o icoanä completä a culturii romänesti din epoca de care ne ocupäm aci. precizind dupä miscärile cosmice si dupä fenomenele naturii soarta omenirii. Textul din Codex Negoeanus n-a fost publicat pinä acum in intregime. cu un studiu asupra originalului italian si asupra räs. cind Roma ajunge o putere mondialä si-si intinde stäpinirea in Orient. in Analele Academiei Romäne. Pentru raporturile versiunilor romänesti a se vedea si M a r g a r e t a .pindeste. asemenea literaturä s-a räspindit in Egiptul ele. 1930. p. p. in special asupra neoplatonismului. G a s t e r . au incercat. a fost publicat de dr. pe care le considerau ca divinitäti. memoriul 2. M a t e e s c u in Calendarul revistei Ion Creangti pe 1914 si in revista de fo-lclor Ion Creangä. seria III» tom. Leipzig. Si o bibliografie completä. XII (1928). 1928. Heft 1. pe de o parte. I. s-au descoperit o sumedenie de tablete cuneiforme. Credintele acestea superstitioase despre influenta astrelor asupra vietii Un alt manuscris din aceeasi familie. 273 — 304. mai pe larg N. 195 — 208.LITERATURA DE PREVESTIRE Inainte de a trece la romanul popular. sä descopere aceste raporturi. scrise multe din porunca regelui Sagon I.neascä. tradusä din greceste sub titlul Oarecare cunostinte de la filosofii vechi pentru firea si obiceiurile näravurilor oarecäror jivini adunate de preainteleptul intru arhierei Damaschin Studitul. N. vol. dupä o copie fäcutä in anul 1774 de dascälul Duma din Brasov. i n Archivio glottologico italiano ( a l jUi Ascoli). au stabilit semnele zodiacale si. Eine religionsgeschichtlich naturwissenschaftliche Untersuchung. Din Asiria si Caldeea. Se stie cä preotii Asiriei si Caldeei au aflat pe cer zodiile. VII. Este un gen de literaturä care reprezintä prelungirea in crestinism a unor strävechi superstitii din lumea anticä: cärtile de prevestire. Phiiologus Supplementband. In säpäturile fäcute in vremurile noastre in Asia Micä. A se vedea si Cärtile populäre in literatura romäneascä. p. IV. p. printr-o bogatä literaturä astralä. Bucuresti. VII (1914) si VIII (1915). ca de pildä: „Cind constelatia ursei se intoarce. 188— 194.

poruncind arde. Trepetnicul (slav. spune: „Ce crestini sunt aceia care päzesc basmele jidovesti si eline^ti si ursitorile si vräjile §i astrologiile si obriciri de zile si de luni side ani si Trepetnice". care au fost traduse §i in literatura noasträ.. ' Gromovnicul este o altä carte astrologicä.cutü si zicü c-au fostü bunä sau ria si acestia sä aibä canon cinci ani“. „obicinuita pe an datorie“ de „a se inchina Domnului“ cu „tilmäcirea almanacelor“. Aläturi de impärati. care. Lupta deschisä de bisericä a contribuit ca in indicele de cärti oprite de a fi citite de credinciosi. precum si dupä faptul cä. precum: bätaia ochilor. de la Matei Basarab. deoarece cea dintii carte iesitä din tipografia mitropoliei de la Alba-Iulia. ca de exemplu Sfintul loan Hrisostomul.nuliii. si se gäseste intr-o sumedenie de manuscrise. in evul mediu. de la apus sau de la räsärit.rea cärtilor de astrologie. si este reprezentatä la inceputul secolului al XVII-lea prin urmätoarele texte: Rojdanicul sau Zodiacul este un text care prezice viitorul copilului dupä luna sau zodia in care s-a näscut. Credincios acestei sarcini. judecind dupä marele numär de copii ce ni s-au pästrat. desi pravilele bisericesti opreau citirea lor.omenesti prinsese rädäcini atit de adinci in imperiul roman. anume Ion Romanul sau loan Frincul. Textul cel mai vechi a fost copiat in 1620 de popa Ion Romänul din Simpietru in ArdesÄ si se pästreazä la un loc cu Alexandria si Fiore di virtü in asa-numitul Codex Neagoeanus din Biblioteca Academiei Romäne. s-au ridicat marii pärinti ai bisericii. Astrologul lui Brincoveanu avea. se spune intr-un loc: „Cei ce cautä in stele sau fac alte meste^uguri sä cunoascä miscarea lucrurilor nestiute. precum a fost cazul cu mitropolia din Alba-Iulia sau din Iasi.latä Pentru mincinosii prooroci si cei färä Dumnezeu eretici. . Molitvenice si alte texte religioase. De exemplu. gromb = tunet): dupä cum va tuna ziua sau noaptea. si literatura astrologicä. La noi aceastä literaturä a venit din Bizant. asijderea ceia ce-si socotesc zua intru care s-au näs. prin mijlocirea slavilor meridionali. sä se treacä de timpuriu. instalatä in 1639 cu material adus din Tara Romäneascä. cronicarul lui Constantin Brincoveanu.. totusi eie se publicau chiar in tipografiile mitropoliilor noastre. el insusi copistul unui rojdanic. Chiar si la curtile marilor nostri voievozi cärtile astrologice erau fo^rte mult pretuite. Aceastä literaturä a fost mult cäutatä odinioarä. intr-o omilie intitu. Din indice. dintre care cel mai vechi cunoscut pinä azi dateazä din anul 1639. tipärit la un loc cu Paraclisnl Maicii Dom.logice au trecut in pravilele de legi. care nu trebuie confundat cu popa Ion Romanul din Simpietru. omilie care a fost tradusä in limba romäneascä de Radu Greceanu. incit imparatii crestini au deschis lupta impotriva acestui gen de literaturä. in Pravila tradusä de Eustratie Logofätul §i tipäritä pe vremea lui Vasile Lupu in 1644. este un Gromovnic. A fost se pare mult cäutatä in lumea romäneascä a veacului al XVII-lea. el prelucra in :130 . clipirea genelor. cum dealtfel erau si la curtile princiare si regale din Occident.. dispozitiile impotriva cärtilor astro. Brincoveanu insusi avea la curtea lui un astrolog. care pretinde sä dezväluie soarta omenirii si starea sämänäturilor dupä zodia in care va cädea tunetul (slav. trepetnics = tremor) prezice viitorul omului dupä diferitele miscäri ale trupului. dupa cum spune el insusi intr-o prefatä. aläturi de literatura apocrifä.

Se stie cä romanul lui Alexandru cel Mare a fost alcatuit in Egiptul elenistic 131 in veacul al III-lea.cii culturale si a vietii religioase. Udriste Nästurel-. I. texte tipärite. la noi. urme pe care le intilnim pinä in creatiile lui poetice. sau: „s-a näscut intr-un ceas bun (intr-o zodie bunä)“. urme numeroase se gäsesc in des.fiecare an almanacele dupä izvoare italiene — Foglieti Novelli. grecesc si slavonesc. enigme si fabule: Archirie si Anadan. in ceasurile de mare cum. calendarul lui Constantin Vodä Brincoveanu. ibidem. ln bibliografia de la sfirsitul capitolului se indicä: manuscrise romänesti vechi editate. Stilizate de cärturari in vremuri si täri diferite din material imprumutat din literatura oralä a maselor populäre. invätatul cumnat al domnului Matei Basarab. care corespund fiecare unei faze deosebite a sufletului romänesc din trecut. au pregätit. Cel mai vechi roman popular. se traduce romanul de äventuri räzboinice a lui Alexandru cel Mare. calea pentru povestirile mai intinse. Citeva decenii mai tirziu. BIBLIOGRAFIE N. Foletul Novel. aceastä literaturä. ALEXANDRIA. Cärtile populäre in literatura ro mäneascä. de un autor anonim care s-a folosit de traditiuni scrise si de legende populäre. Varlaam si Joasaf si Archirie si Anadan. adaugä E m i l V i r t o s u . p. cind luptele cad pe planul al doilea si cind tree pe primul plan preocupärile pentru organizarea mun. traduce romanul de apologie a vietii crestine: Varlaam si Ioasaf. manuscripte inedite din Biblioteca Academiei Romane. p.pänä si nevoie. dupä ce a suferit insä influenta versiunilor din Occidentul latin medieval. 180— 182. cu intriga mai complicatä. le tratäm totusi aci. Pentru calendarele lui Brincoveanu.cintece si vräji: Tu stea logostea Toate stelele sä stea Numai steaua lui X sä nu stea. texte grecesti. Desi aceste douä din urmä depäsesc epoca pe care o studiem. maxime si istorioare sint subordonate tendintei de a inäbusi vitiile si de a intäri virtutile crestinesti. Tot din aceste cärti vine §i zicätoarea: . Materialuri folcloristice. desi de origine greacä.. ROMANUL POPULAR Literatura religioasä apocrifä si literatura didacticä cu caracter profan. 694). lupte ce culmineazä in epopeea fulgerätoare a lui Mihai Viteazul. Bucuresti. 685. 686 . care träieste si azi si este cititä cu aviditate in lumea satelor. intretesut cu maxime. pentru a avea o privire mai clarä asupra romanului popular in epoca influentei slavone. 172— 187. apare un alt roman cu caracter moral. Alexandria. de pildä. studii asupra materialului romänesc. romanele acestea sint reprezentate In secolul al XVI-lea si al XVII-lea prin trei specimene: Alexandria. . in care legende de animale si pasäri.Bucuresti. p. cind tärile noastre se främintau in necontenite lupte pentru apärarea pämintului romänesc. In basmele noastre populäre. C a r t o j a n . Prin caracterul ei fatidic. ' (Tocilescu. Iar dupä ce sfortärile pentru intarirea vietii religioase devin si ele mai pu^in intense. ale romanelor populäre. nu este impärat si impäräteasä care. texte slave. In secolul al XVI-lea. 1929. a läsat urme adinci in sufletul popular. sä nu recurgä la cunostintele unui vraci sau cititor de stele. 1940 (studiu fi texte). a pätruns totusi in literatura noasträ prin intermediul sirbilor.rea zodie a mai avut“. 1693—1704.

intorsi la casele lor. Aceastä nouä traducere. Chr. nepotul de sorä al lui Aristotel. intr-o vreme cind truverii colindau din castel in castel pentru a evoca in sälile somptuoase ale oaspe.iuri. costume <>i vegetatie necunoscutä.). se recunoaste germenul unor episoade care au alcatuit mai tirziu o parte din urzeala romanului (ca de pildä: intilnirea lui Alexandru cu amazoanele sau cu gymnosofistii). Aristobul. amintirea despre marele cuceritor si izbinzile lui strälucite s-au pästrat si prin ostasii care sträbätuserä cu el cäile pinä la Indus si care. Aceste amintiri. unde a fost cu timpul prelucrat. istoricul lui Alexandru cel Mare.Victoriile strälucite ale lui Alexandru cel Mare. Desi operele acestor istorici contemporani cu Alexandru (Callisthenes. toate aceste elemente au izbit intr-atita imaginatia contemporanilor. Cä patria romanului este Egiptul se vede chiar din primele pagini. un autor necunoscut. a alcatuit romanul. sä ne surprindä faptul cä romanul fantastic al lui Alexandru cel Mare a fost pus.. In Bizant unele copii ale romanului indicau ca autor pe istoricul Callisthenes. a povestit aceste expeditii. cind au inceput sä scrie viata si räzboaiele lui. prin douä traduceri: una fäcutä in epoca lui Carol cel Mare. in Egiptul stäpinit de urmasii lui Alexandru cel Mare. in fragmentele din acesti istoriografi. care a trecut apoi in toate literaturile lumii. mai bogatä in elemente fantastice. Constantin si Romanes. care insotise pe marele cuceritor in expeditiile lui. au umplut lumea anticä cu faima expeditiilor intreprinse. adunind elemente din traditia scrisä si din cea oralä. au muiat pana in coloarea mitului. adusä in secolul al X-lea de un napolitan. alta. de aceea in literatura bizantinä romanul e cunoscut si sub numele de Pseudo-Callisthenes. spre a-i da mai multä autoritate. atit de pretuit de cei vechi. Acolo. Arrian. Statuia lui Callisthenes chiar impodobea grädinile serviliene pe vremea lui Pliniu. unde marele cuceritor macedonean este infätisat ca fiul natural al ultimului faraon egiptean (Nectaneb-Nehtinav) —■ o notä menitä sä satisfaeä mindria vechiului Egipt. a trecut in Franta. incit chiar istoricii pe care el ii luase in expeditiile sale. dar a fost ucis din porunca lui Alexandru. Paralel cu aceste traditiuni scrise. transmise din generatie in generatie.itorii posteriori (Polybiu. exotismul tärilor cucerite. in veacul al III-lea a. cunoscutä sub numele de Historia Alexandri Magni regis Macedoniae de proeliis. precum si sfirsitul lui tragic. care in nouä ani numai a cucerit in Asia si Africa mai mult pämint decit cunoscuserä grecii temeinic in toatä desfäsurarea vietii lor istorice. in sunetul violelor. Din Egipt romanul a cälätorit apoi in Räsärit. isprävi de vitejie ale eroilor din alte timpuri. pentru cä si-a ingäduit sä critice fastul oriental pe care-1 adoptase genialul cuceritor. cu obice. Callisthenes.bire in imperiul bizantin. Nu trebuie dar. in asemenea imprejuräri.lului säu. Aceastä moarte tragicä i-a atras insä simpatia scriitorilor vechi: Curtius il numeste „vindex publicae libertatis". sau amestecat cu fondul strävechi de mituri si legende si in felul acesta s-a creat in jurul cuceritorului macedonean o atmosferä de supranatural. care fusese trimis in solie la impäratii Bizantului. cu vremea. Strabo s. intr-un mediu de :132 . in tärile care fäcuserä odatä parte din imperiul lui Alexandru cel Mare. pe care le citeazä scri. iar Cicero laudä arta si strälucirea sti. pe numele lui Callisthenes.tilor. totusi. profesorul lui Alexandru cel Mare. Din imperiul bizantin romanul lui Alexandru a trecut in Occident. arhipresbiterul Leo. Onesecrit. si s-a rasplndit cu deose. primind intre altele un colorit crestin.a. Nearh) s-au pierdut.

dar. totusi existenta ei este in afarä de orice indoialä.cind de la atmosfera legendelor religioase apocrife la literatura beletristicä. numite de atunci versuri alexandrine.tanului. cu cheltuiala unui negutätor.denie de copii. in näzuinta de a ridica nivelul cultural al poporului. unde s-a incrucisat din nou cu traducerea arhipres. romanul lui Alexandru a fost preformat in versuri intii de un cleric. in orasele de pe tärmurile croate. in 1794. in satul Simpietru din judetul Hunedoarei. din cauzä cä au fost intrebuintate in acest roman. Alberic de Besangon — sau mai probabil Briangon — apoi de trei truveri intr-o lungä epopee de 20. in tipografia lui Petru Bart. s-a raspindit in numeroase copii. in opera sa Istoria delle moderne rivoluzione della Valachia. ai cäror locuitori träiau in strinse legäturi politice si economice cu Venetia.si mä usteniiu cit putuiu si o scris sä ceteascä si sä socoteascä bine ce este impärätie cestii lumi desarte si mingänoasä". in zorile redesteptärii nationale. apärutä la Venetia in 1718. cind intelectualii Ardealului.000 de versuri. fäcutä. Acesta. tre. interesantä pentru cä ne dezväluie ceva din psihologia clerului de pe acele vremuri. ine er ca sä speculeze tema moralä in romanul de vitejie. O versiune in prozä. Traducerea sirbeascä s-a räspindit repede la toti slavii ortodocsi si a fost adusä in tärile noastre de cätre cärturarii sirbi. dupä toate probabilitätile. Una din cele mai vechi versiuni slavonesti care a räzbätut prin vicisitudinile vremurilor pinä la noi s-a gäsit in mänästirea Neamtu. apropiatä de traducerea latinä a napoli. care. s-a fäcut o traducere in limba sirbä. Desi nu s-a gäsit pinä acum nici un exemplar din aceastä tipäriturä brincoveneascä. stampata in lingua valaca. Originalul traducerii romänefti s-a pierdut. De atunci s-a retipärit continuu fi este . o Alexandrie: „o sia Storia di Alessandro il Macedone. devenitä apoi o carte popularä. pomeneste la anul 1713. fiindcä este atestatä de cätre secretarul de limbi occidentale al lui Brincoveanu. O copie de pe aceastä versiune a fost tradusä pe la jumätatea veacului al XVI-lea in Ardeal. dar care suferise in partea finalä influenta poemelor franceze. printre tipäriturile romänesti. Mai tirziu.fermentatie epicä. emigrati la noi din pricinä apäsärii turcesti. dese. din porunca mitropolitului Grigore. se gindesc sä-i punä in minä cärtile lui favorite. dintre care cea mai veche se gäseste in asa-numitul Codex Neagoeanus (ms.dentul si a ajuns in Italia. istoricul literar rus Veselovskij a arätat cä forma numelor proprii din versiunea neogreaeä si sirbeascä a romanului presupune la baza lor prototipe de origine latinä sau romanicä. dar ni se pästreazä o sume. si a fost copiatä in 1562. Dupä aceastä versiune greacä. Acum mai bine de 50 de ani. A fost publicatä la 133 Sibiu. nr. incit a fost singura carte profanä care a fost pusä sub tipar. originalul occidental nu s-a descoperit incä. in veacul al XVI-lea. ma detta Storia e veramente curiosa per le molte favole che in essa vedonsi frammischiate".ori tipärita in Venetia. cu toate incercärile fäcute. de eite 12 silabe. iubire §i moarte tragicä al marelui cuceritor: „Adecä eu mult grefit si ticälos Popa Ion din Simpetru scrif aceastä carte ce se cheamä Alixandrie . Anton Maria del Chiaro. iar pe vremea lui Brincoveanu ajunsese atit de mult cäutatä. scris la anul 1620 de popa Ion Romänul. s-a reper'cutat in redactiunile bizantine care circulau intre colonistii greci din Venetia. Din Franta materialul epic despre Alexandru s-a räspindit in tot Occi. Aceastä traducere. Alexandria vede iaräsi lumina tiparului.biterului Leo. Apostol Manu. 3821 din Biblioteca Academiei Romäne). ln cuprinsul manuscrisului se aflä urmätoarea notitä.

Lalitavistara. $iM*npi>= infelept. Sim.burele acestui roman de apologie a vietii ascetice crestine este legenda lui Buda fi a tatälui säu. care a circulat neintrerupt patru veacuri in toate straturile societä^ii noastre. pe care o veche carte indicä. regele din Kapilavastu. Cleofila. In sfirsit. 99— 100. isi au. varlaam si ioasaf. au dob'ndit aripi fi s-au prefäcut in iele. verile fi iernile. ascetii intelepti care träiesc o viata de privatiuni. ' Din pat de aur s-a sculat. •- ► ln colindele ce se cintä pe ulitele satelor ln zilele de iarnä. despre care se prezisese cä va renunta la tron fi cä se va face brahman. intr-un ostrov de la capätul pämintului. a trebuit fire^te sä läse urme adinci in tradi^iile si literatura popularä. iesind din palat pe poarta dinspre räsärit. Credinte si legende ca de pildä cele despre blajini. Ruxanda. numeroasele urme läsate in basme. corespunzitor grec. uneori. Alexandru Machedon este invocat. intilnefte pe cale un convoi mortuar si atunci aflä pentru intiiafi datä marea tainä pe care i-o ascunseserä pinä atunci 1„Alexandria" in literatura romäneascä. Al doilea roman este Varlaam si Ioasaf. in toponimia si onomastica popularä (Darie. care macinä sänätatea omeneascä. Trece putinä vreme la mijloc fi. ca de pildä Casa §coalelor. iese cu invoirea tatälui säu din palat. 1910. pe cind copilul. :134 . O carte ca Alexandria. 2Nagomudrii din versiunea noasträ derivä din slav. _. = in^elept. fiindcä in unele manuscrise ale Alexandriei se povesteste cä marele cuceritor ar fi dat sticla cu pä vie. Candachia). alcätuitä cu fapte decenii inainte de ivirea creftinismului. in mirosul florilor. fi apoi da poruncä strafnicä ca orice suferintä fi orice necaz sä fie abätute din calea copilului. • ' In revärsatul zorilor. si oO(pr)crrri<. Pentru a preintimpina o asemenea nenorocire. p. devenind nemuritoare. in pictura bisericeascä (zugrävirea lui Alexandru aläturi de Por impärat fi de Darie. in pästrarea slujnuelor sale. dar cä acestea au bäut apa si. regele pune sä se zideascä trei palate märete in care copilul avea sä-fi petreacä primäverile.. sau a lui Ducipal pe peretii unor biserici de sat din Oltenia) — toate sint dovezi incontestabile de intensitatea cu care a räzbätut fi träieste incä in sufletul popular de azi romanul de vitejie si de miraculos al celui mai mare cuceritor din lumea anticä. dupä cum am arätat pe larg intr-un vechi studiu1. yujivo? gol. ne-o infätifeazä astfel: Relegele din Kapilavastu dobindise la o virstä inaintatä un copil. Intr-o zi insä. däruitä de Evant impäratul gvmnosofi^tilor.. ln ciclul descintecelor de „iele". aceste divinitäti räufäcätoare sint adesea invocate ca slujitoarele lui Alexandru cel Mare. ' Cu fetele lui Alexandru impärat in cale s-a intimpinat. o sursä in episodul intilnirii lui Alexandru cu brahmanii gymnosofisti 2. pe präg de argint a cälcat.azi räspmditä in masele populäre de cätre diferite edituri si institutii culturale. care a dat o editie ingrijitä de marele prozator Mihail Sadoveanu. curind dupä aceasta. ajuns in virsta adolescentei. (Cutare) dimineata s-a sculat in cintarea cintärilor. intilneste pentru intiiafi data un bolnav si atunci aflä de la vizitiul säu ce este boala. Ba chiar fi in cuprinsul oratiilor de nuntä apar reminiscente din Alexandria : Iar nunul cel mare Cälare p-un cal Ca un Ducipal. pentru a märi dispozitia de umor si voie buna. pentru a se duce cätre una din grädinile incintätoare spre a-fi petrece vremea. intilnefte in cale un mofneag incovoiat sub povara bätrinetii fi atunci aflä cä tineretea se sfirseste cu bätrinetea. Bucuresti. In sfirfit. Harb = gol. in scena infemului.

legenda. slavice si germanice. cind crestinismul. care la rindul lor 1-au primit de la Mintuitor in ziua coboririi Sf.tismul si reculegerea in pustietate. prin citirea Vedelor. prelucrä. de unde apoi a ajuns pinä in mänästirea Sf. un cälugär al noii religii a prelucrat-o. Instinctiv. intemeind budismul. cum il caracterizeazä Krumbacher? S-au pästrat cadrul initial si cele trei intilniri fatale. cind. nenorocitä tineretea pe care bätrinetea o nimiceste. Siddhärta intilnefte pe drum un tinär ascet care. aflind prin revelatie divinä despre främintarea sufleteascä a fiului de impärat. unde. erau necesarc pentru a pregäti sufletul unui tinär fiu de rege sä se despartä de märirile deserte ale vietii pämintesti si sä prefere asce. Siddhärta cade intro adincä meditare: „Nenorocitä sänätatea pe care boalele o distrug. De aceea adaptarea legendei lui Buda la crestinism nu se putea face decit prin introducerea in scenä a unui cälugär cu darul preotiei. intr-o tinutä de linifte desavirfita. Aceastä legendä budistä a trecut din India in Persia. spune el. pe cind sträjile care-1 pindeau. din punct de vedere psihologic. In locul tinärului brahman insä. doreste sä-i „dea o piaträ pretioasä. Acest dar este transmis din generatie in generatie de la sfintii apostoli. a cälätorit mai departe in noua ei formä spre Siria. Zguduit de aceste neafteptate intilniri. toti hotäräsc sä-l impiedice cu sila de la aceastä nenorocire. care-i vädesc dintr-o datä nimicnicia vietii omenefti.rile Indiei. Intrat in palat.täfefte tatälui näzuinta lui de a se face si el brahman. sä devinä brahman. Ajuns la limanu. Varlaam oferä piatra pretioasä. se incrucisa cu fondul mai vechi budist. pe vremea regilor Sasanizi. cäci problema principalä a transpunerii legendei din forma budistä in formä crestinä era urmätoarea: Siddhärta putea prin propria-i meditare sä ajungä la cunoasterea supremä si la formularea sistemului säu religiös. adormiserä. Saba. Tatäl convoacä capeteniile tribului.torul legendei a introdus un cälugär. tradusä in limba arabä. E rolul acordat cälugärului Varlaam.toti. care nu era alta decit invätätura 135 Mintuitorului. unde prin meditare ajunge la cunostinta supremä. ducindu-se la grajd. . in locul brahmanului. Aci un cälugär loan — confundat mai tirziu cu Sf. tinärul print se strecoarä din palat si. care. nenorocitä viata in care omul rämine afa de putin". inäbufind in sine germenul tuturor dorint elor si al ispitelor. dar intr-o noapte. se duse la palat si aci ceru sä fie dus inaintea lui Ioasaf — asa se numeste in romanul crestin fiul impäratului — cäci. reträgindu-se in pustie. cä moartea este limanul vietii omenefti. isiiacalul si se face neväzut. . pe cind Ioasaf nu putea pätrunde in crestinism färä initiere si färä sävirsirea celor douä taine care leagä pe om de Mintuitor: botezul si cuminecätura. se imbräcä in haina de negustor si porni pe o corabie sä-i aducä mintuirea. Dar cele douä taine nu le poate indeplini in crestinism decit cineva care are darul preotiei. Din Persia. Acesta träia in pustiul Senaridului. se sträduia. Duh asupra lor. el intelege cä numai in religie se poate gäsi adäpost pentru suferintele vietii omenesti fi. cäci dincolo de lumea „in care unii vin §i din care altii se duc“. intors acasä. care venea dinspre apus. impär. ' Ce modificäri a suferit legenda budistä pentru a deveni cel mai bun roman spiritual al evului mediu. Pe cind se intorcea spre palat in prada acestor ginduri triste. dindu-i o coloratura crestinä. la douä leghe de Ierusalim. sub care a sträbätut in toate literaturile europene: romanice. loan Damasceanul — i-a dat forma greceascä. care si celor ce sunt cu inima oarbä le poate da lumina intelepciunii“. obosite de prea multä priveghere.

fiindcä. copacul este cursul vietii. cäsca gura sä-1 inghitä. „Cätind la ramura pe care-si intepenise picioarele“. cum o credea el. „Decipäräsindu-si grija si toate nevoile ce-1 cuprinsese". mila ta. sint minunatele apologuri pline de adinc inteles al vietii omenesti. sau la Bäjesti si Aninoasa din judetul Muscel. sprijinite de minunate parabole. in sfirsit. se gäseste zugrävitä si in citeva din vechile noastre biserici. Soricu. Tot asa anecdota cu care vräjitorul Tevda cäutä sä con. sau parabola inorogului1. fugind de inorog. si care. este pätruns si el de adevärurile eterne ale crestinismului $i se boteazä. se porni sä' guste mierea. aflind cä fiul säu a imbrätisat religia pe care el o prigonea. Generatii intregi de cälugäri nemteni si-au trecut din minä in minä acest edificator roman ascetic. El circulä in literatura noasträ <iin veacul al XVII-lea. care a ajuns mai tirziu si episcop de Roman. a fost stilizat si tipärit de Anton Pann in 1850 si se tipäreste si azi pentru lectura copiilor si a maselor populäre. viitoare. de pildä. väzu patru capete de aspidä. nu mai putin interesant prin marea lui vechime fi prin originea lui asirianä. Doamne.este o viatä vesnicä. Aceastä anecdotä plinä de umor a fost reluatä de Boccacio in Decameronul säu. a trecut si la slavii sud-dunäreni. väzu picurind din ramurile acelui copac putinticä miere. ca de pildä in San-Marco din Venetia. Ioasaf simte coborindu-se in sufletul lui zbuciumat inseninare si se crestineazä. Al treilea roman apärut in acestä perioadä de timp. de La Fontaine in fabulele sale. adus la noi de valul emigrärilor stirnite de urgia dezastrului din Cimpia Mierlei. Cätind in jos väzu doi soareci. ceea ce formeazä frumusetea acestui roman. Cel mai vechi manuscris slavonesc al romanului lui Varlaam dateazä din secolul al XIV-lea si s-a gäsit de invätatul rus Iacimirskij in biblioteca mänästirii Neamtului. In fundul präpastiei. Impäratul. mare este! Minunatä cartea aceasta plinä di toate de invätäturile svinte". cumnatul lui Matei Basarab. balaurul — iadul . care rodeau copacul de la rädäcinä. Ea este räspinditä si in masele poporului nostru. ochii in sus. stäpinit tot mai mult de gindul vietii spirituale si al mintuirii sufletesti. care a fost sculptatä in catedralele din Occident. suflind cu foe". cäzu intr-o präpastie si apucindu-se cu miinile se sui intr-un copac. Acest roman. Räpit de frumusetea invätäturilor lui Varlaam. incearcä prin toate mijloacele sä-si smulgä copilul din aceastä nenorocire. urcindu-se pe tronul tatälui säu. care din literatura bizantinä s-a räspindit in toate literaturile evului mediu occidental. unui alb. care merge pinä acolo incit pune la cale pieirea unchiului säu binefäcätor. dar väzind statornicia tinärului. Este o poveste in care se intret es douä teme principale: a nerecunostintei unui fiu adoptiv. de unde a fost culeasä in mai multe rinduri si de unde. U. este romanul lui Archirie si Anadan. un sarpe. Intr-adevär. soarecii — ziua si noaptea. se retrge in pustietate. Tilcul parabolei este urmätorul: präpastia este lumea. parabola celor patru cos.ciuge — care a fost utilizatä si de Shakespeare in actul al II-lea din Negustorul din Venetia si care are paralele in basmele noastre. cele patru aspide sint cele patru stihii ale trupului omenesc. Ioasaf. nu domneste mult. a fost tradus de Udriste Nästurel. pe lingä puritatea seraficä a sufletului lui Varlaam. si. care a inspirat lui Rückert balada Es war ein Mann in Syrerland. ca de pildä la mänästirea Sucevita din Bucovina.vingä pe impärat cä numai femeile pot smulge pe tinärul print din calea ascetismului. Asa este. altul negru. unde se credea in afarä de primejdie. primind botezul si cuminecätura. in sfirsit. a fost versificatä de poetul I. ARCHIRIE si ANADAN. Ridicind. si unui din ei. a notat la inceputul veacului al XVIII-lea pe filele ingälbenite ale manuscrisului aceste induiosate rinduri: „0. fi a devotamentului vasalilor asirieni 1 Un om. „groaznic la vedere. :136 . iar picätura de miere este dulceata acestei lumi treeätoare. in sfirsit.

ca sä-ti zideascä cetatea". fäcind säpäturi intr-o insulä de lingä cataractele Nilului. se inspäimintä. ii spune: „Iatä-ti mesterii. Atunci il duce la curte §i-l infätiseazä. sau. Este acum momentul priel. in timp ce acesta este ascuns intr-o hrubä. in urma unei discutii violente cu acesta. ace^tia. si-a dat sufletul. färä a avea rägazul sä lämureascä ceva. aflind de pieirea iscusitului Archirie. Chestiunea originii acestui roman a fost multä vreme obiect dediscufie intre orientalisti. continind romanul lui Archirie cu titlul: Acestea sint maximele lui Ahikar. pinä cind in anul 1506—1907. Intrat in sala palatului. impärate. aseazä apoi un copil intr-o ladä de care leagä la cele patru capete eite un vultur. regelui. orfan de pärinti. pe care o tine astfel ca sä atite pofta vulturilor. este condamnat la moarte. trimite-le cärämidä $i var. o misiune arheologicä germanä. infätiseazä regelui pe unchiul säu ca pe un räzvrätit. Archirie. isi povesteste necazurile cu nepotul säu. Ducindu-se cu el la tarä. si atunci regretä cu totii pieirea lui Archirie. Archirie in fiecare zi ii dädea eite o bätaie si eite o invätäturä privitoare la recuno. simtindu-se släbit de bätrinete. a descoperit douä suluri mari de papirus din veacul al V-lea a Chr. infäti§indu-se din nou la curtea regelui. ca sä-i desavirseascä invätätura. ln acest scop plänuieste niste scrisori ca din partea lui Sinagrip. un intelept si zelos scriitor. de remuscare. adoptä pe nepotul säu Anadan. Anadan. Anadan. nici chiar Anadan. Acesta. cä sed me§terii färä lucru“. Sinagrip in versiunea noasträ. Bätrinul sfetnic al impäratului. dacä nu. Archirie insusi care se 137 da ca purtätor al pecetilor regale sub regii asirieni Sanherib (705—681) si Asarhadon (681—668). pinä cind in cele din urmä. isi ia asupra-si sarcina de a descurca lucrurile. care semäna aidoma cu Archirie. voieste sä se retragä la tarä. rugindu-1 sä-l primeascä in locul lui. iar Archirie. Impäratul isi adunä toti sfetnicii ca sä chibzuiascä. ln rästimp. Archirie. pe care le pecetluieste cu pecetea regalä si-1 face pe Archirie sä-si adune oastea §i sä vinä spre cetatea de scaun. care se oferise sä amägeascä pe unchiul säu. deoarece el. trimite. Dar armasul insärcinat cu infäptuirea osindei se lasä convins pe drum de Archirie si taie capul unui sclav. sä-i pläteascä tribut. incarcä pe Archirie cu daruri si-1 trimite inapoi cu cinste. neavind copii. fi-1 crefte cu toatä grija pärinteascä pinä cind se face mare. Archirie cere ca räsplatä pe nepotul säu Anadan. Faraonul Egiptului. dar pe care se afla odinioarä orasul Elefantina. dupä obiceiul timpului. Copilul strigä din inältime: „Dati-ne cärämidä. acoperitä de palmieri. dezleagä enigmele ce i se pun. iese in intimpinarea bätrinului $i-l decide sä vinä singur la curte. El pleacä in Egipt. solie lui Sinagrip. Intors la curtea lui Sinagrip. nimeni nu este in stare sä dezlege enigma. prin care a invätat pe fiul säu.. Actiunea se petrece in timpul regelui asirian Senaherib. In acelasi timp. dati-ne var. inaltä lada in sus.fatä de regii lor. zburind sä prindä carnea. care si-a strins oastea si vine sä-l detroneze. faraonul Egiptului. cerindu-i ca sau sä-i trimeatä mesteri iscusiti care sä-i zideascä o cetate in väzduh si sä-i dezlege enigme. Regele. Peripetiile sint expuse aci la persoana intiia. väzind din turnul palatului oastea lui Archirie. intrat in slujba regelui si dorind sä mosteneascä mai curind averea unchiului säu.^tin^ä. adresindu-se impäratului. copilului ii dä in minä o frigare cu carne in virf.nic ca armasul sä scoatä din hruba lui pe Archirie. se hotäräfte sä-l räpunä. multumit cu aceastä dezlegare a enigmei. Anadan. .

Alexandria: Un fragment din Codex Neagoeanus. la a c e 1 a s i. 14. Afirmatia generalului cä romanul este tradus din limba elinä este eronatä. Noui contributii. in tipografia lui Anton Pann. in perioada macedoneanä a literaturii bulgare. orientalistii au cäzut de acord: romanul a fost stilizat in Asiria. La noi romanul a venit de la slavi. copiat de popa Ion Romänul. dupä altii. cäci Cipariu. Bucuresti. cu deosebire proverbele. Pentru Alexandria: N.In urma acestei descoperiri. Alexandria in literatura romäneascä. Craiova.p e a au. O altä versiune. 1922. iar altele.neazä un manuscris din veacul al XVII-lea. nr. 1921.A. Sfintele amintiri. Schmid: P r e o t u l E c o n o m A l . un alt manuscris din anul 1717. se pästreazä in Biblioteca Academiei Romäne. al doilea logofät. BIBLIOGRAFIE Texte. P ä t r ä s c a n u . in schita sa Päcalä si Tindalä. Ureche in legenda fara färä bätrini. si in „Pagini alese din scriitorii romäni“. B i a n u in Columna lui Traian. 26 (Cartea romäneascä). O versiune dupä un manuscris din anul 1773 a fost publicatä de A. care semneazä Reate. p. care se citefte si azi la noi cu interes de copii si lumea de la sate. 1904. 1910 Prelucräri moderne in literatura noasträ: M. 322 $i trm. Aceastä edi^ie este reprodusä si azi in „Biblioteca pentru toti“ nr. in mänästirea Aninoasa. Bucuresti. -455 si urm. D . I. 1929. Povestea lui Archirie. Bucuresti. O traducere modernä din limba germanä dupä Chr. Bucuresti. a c e 1 a s i. p. 79 (Alcalay). p. copiat de un cärturar. Studiu si text. ed.ratwa romäneascä. precum si enig. Noui contributii. Bucuresti. l o a n M i h ä l . Biblioteca pentru popor. Socec. Bucu.refti. se gäsesc imprästiate in literatura oralä a poporului. a fost publicat de d-1 I. mentio. Alexandria in literatura romäneascä. la 1S50 (cu litere chirilice). Completäri privitoare la problema datärii si localizärii traducerii. la 1620. Alexandria in lite. 301 — 319. tradus din limha elenä la anul 1648 de Udriste Nästurel din Fieresti. S a d o v e a n u s i D . :138 . unde a fost tradus in secolul al XI-lea sau al XII-lea. Studiu si text. circulä si azi in popor si si-a gäsit adäpost in cärtile de §coalä. in veacul al YI-lea anterior erei crestine si are. Lu. Bucuresti. 1922. simplificatä si prelucratä de V. cu un studiu. Textul complet a fost publicat de N. a publicat G a s t e r in Journal of the Royal Asiatic Society.mele. in Simpetni. C a r t o j a n. Archirie si Anadan: Textul romanului a fost publicat sub titlul Inteleptul Archir cu nepotul säu Anadan. Varlaam si Ioasaf: General P. 65— 139. 1883. o traditie popularä. N ä s t u r e l . dupä un manuscris din 1784. 1900. Bucuresti. la Blaj. Cärf ile populäre in literatura romäneascä. Iatä din ce adincime de vremuri —• peste 25 de veacuri — ne-a venit acest roman. p. losafat. 213 — 231. un substrat istorie. traducere din limba germanä. tipärit intiia oarä de A n t o n P a n n . Din Viefile Sfintilor.. Varlaam si Ioasaf. v. dupä unü. V. Studii. au fost folosite si de marele prozator de la inceputurile literaturii noastre moderne. A fost tradus de timpuriu in literatura noasträ. in Principii de limbä. Costache Negruzzi. Vieata Sfintilor Varlaam si Ioasaf. 1910. P e t r e s c u . C a r t o j a n . nr. Elementul didactic din acest roman. Casa Scoalelor. o istorisire din timpurile de glorie ale crestinismului. 1926. in 1922.c e s c u .

Pentru Archirie si Anadan: N. Iatä. I. iar nu serie. VIATA §1 TRAIUL SFINTULUI NIFON Se $tie cä Radu cel Mare. Nifon. Inst. de stiinte sociale. Varlaam si Ioasaf. Un sat din tara Oltului. istoriografia sä fi inceput in limba slavonä — limba statului si a bisericii —■ dar nu avem nici o dovadä documentarä. nici o urmä despre aceastä istoriografie slavonä. 20. Tot acolo. färä numai serie cä 1-au ucis §usman voivodul sirbilor. Ce sä fie lucrat el in domnia lui nimeni nit. Seminarul de istoria literaturii romäne (Epoca veche). p. Numai printr-o minutioasä analizä cri. Cärtile populäre in literatura romäneascä. 1926.lung-Muscel. in räzboiu de au avut cu cineva sau de vreun vräjmas al lui. 1932.. Este posibil ca si in Muntenia. I. La domnia lui Vladislav — desi aci e o confuzie: „Dupä ce au domnit Vlad Vodä 15 ani — e vorba de Vlad Tepes — au luat domnia Vladislav Vodä de carele nici o istorie nu se aflä scrisä de cinevasi. S t e f ä n e s c u . 25 — 29. fratele lui Mircea: „Acesta au stätut domn in Tara Romäneascä . 1940. 1 — 46. Dupä aceasta se cunoaste ce fei de oameni au fost rumänii nostri. p. bibliografia complete a chestiunilor. C a z a n . I. Berlin. nr. Din unele citate si aluzii pe care le gäsim la compilatorii de cronici din secolul al XVII-lea. citeva exemple culese din cronica atribuitä de d-1 Iorga lui Cäpitanul Filipescu. insä ce sä fie fäcut in 23 de ani ai domniei lui nu sä pomeneste. Bucuresti. ci numai zice cä au pierit de sabie in Tirsor. in Drägus. de pildä. INCEPUTUL ISTORIOGRAFIEI IN TARA ROMÄNEASCÄ Inceputurile istoriografiei muntenesti sint incä inväluite in ceatä. D. a adus in tarä pe fostul patriarh al Constantinopolului. p. I. privitor la istoria Tärii Romänesti inainte de Neagoe Basarab. Bucuresti. VIII (1898). cu interesante elemente de istorie munteneasca. care nici un lucru deplin n-au scris“. 1934. Abia din epoca domniei lui Neagoe Basarab avem o biografie a patriarhului Nifon. Incercäri istorico-literare. in linii mari si nu totdeauna sigure. Cärtile populäre in literatura romäneascä. II. deoarece elementele care au intrat mai tirziu in compilatiile de cronici in a doua jumätate a veacului al XVII-lea s-au pierdut.. C a r t o j a n. in Byzantion. s-ar pärea cä ei au avut la indeminä izvoare scrise chiar pentru primii domni — ctitorii principatului muntean. P o 1 i v k a. carele zie sä fi fost de feliul lui Cimpulungean. Cercetäri literare.ticä a acestor compilatii se poate reconstitui. 251— 262. au stätut la domnie Alixandru Voda. ca si in Moldova. si la noi I. C ar t o j a n. p. sau de nescareva oameni de ai casei lui (dupä cum de multe ori se intimplä). I. apärutä sub titlul Facultatea de litere din Bucuresti. fasc. in näzuinta de a reorganiza bisericä Tärii Romänefti. dar pentru ce si cum nu se stie“. Pentru tema Tara färä bätrini: J. III. p. 27 —56. serie.Pentru Varlaam si Ioasaf: Dan I. de räposatul Giurescu lui Radu Popescu: „Dupä ce au pierit Dan Vodä. pe . n-a ajuns pinä la noi. Date nouä privitoare la circulatia romanului la noi: E m i l T u r d e a n u . fiindcä nu ni s-a pästrat nici un fragment. in Zeitschrift des Vereins für Volkskunde. Cimpu. 2. N. evolutia istoriografiei muntene. Nimic insä din ce s-a insemnat in scris. in publicatia Semitiarului nostru. 232 — 250.“ Dar la domnia lui Dan-voievod. la locurile respective. istoricul si filiatiunea redactiunilor romänesti. färä cit sä ziee cä au pierit de sabie in Tirsor. S i m o n e s c u .

trimite la Muntele Athos sä i se adueä in tarä o parte din moaste (capul si o minä). care furä asezate in mänästirea de curind intemeiatä la Curtea de Arges. aducindu-si aminte cu pietate de fostul säu dascäl. Neagoe Basarab a fost un domn pios. Maxim. intrucit era in joe insäsi sora sa. dupä el. a ames. Dar cu toatä ascendenta pe care mitropolitul o avea asupra domnului si boierilor. intemeindu-se. care era. in Siria si Egipt. ale cärui moaste fuseserä aduse in tarä.care turcii il scoseserä din scaun si-1 tineau sub pazä.esti. redactatä in limba greaeä.tecat in viata realä a sfintului si elemente supranaturale. in care este infätisatä istoria tulbure a Tärii Romänesti de la Radu cel Mare pinä la Neagoe Basarab. in care isi petrecuse ultimii säi ani patriarhul. impotriva pravilelor bisericesti. Aceastä viata a sfintului. Neagoe Basarab. Cind. Protul Gavril fusese cälugär in aceeasi mänästire Dionisiat din Athos. o nouä episcopie la Buzäu. protul Muntelui Athos — protul era un fei de presedinte al republicii de mänästiri din Athos —• sä scrie viata patriarhului Nifon. sprijinind credinta ortodoxä in tot Räsäri. In acest rästimp. in 15 august 1517. si de D. si cerea ca Bogdan sä se impace cu sotia lui. care in tinerete träise pe lingä marele patriarh si-i ascultase invätäturile. preo|ii si boierii tärii ^i in care se pun noile temelii ale vietii biscric. In aceastä viatä a Sfintului Nifon. Vlädu^ (1510—1512) fi Neagoe Basarab (1512—1521).tul apäsat de stäpinirea päginä. El a reparat si clädit biserici in Constan. acuzä pe mitropolit „cä stricä obiceiurile tärii" si-1 silente sä piece din tarä. in Athos. se sävir^i sfintirea mänästirii Curtea de Arge§. deoarece biserica nu admite divortul sotilor — asa cum dealtfel a rämas pinä astäzi traditia in biserica latinä. dupä modelul literaturii hagiografice. aducind in locul lui pe fiul unui fost despot sirb. in prezenta unui numeros sobor de cälugäri si mitropoliti din toate centrele Räsäritului ortodox. Patriarhul insä nu voia sä incuviinteze aceastä cäsätorie. Mihnea cel Räu (1508— 1510). Nifon. Unui dintre boierii de divan ai lui Radu cel Mare. Bogdan. Citiva ani mai tirziu. si au fost studiate temeinic de diaconul N. totusi un conflict se ivi intre ei. Nifon. patriarhul Nifon murise in mänästirea Dionisiat din Muntele Athos si fusese trecut in rindul sfintilor.tinopol. ridicat pe scaunul mitropolitan din Tirgovi^te. impäciuitorul. Mazilu intr-o lucrare publicatä intr-o colectie de studii a Seminarului nostru de istoria literaturii romäne vechi. a fost tradusä apoi in limba romänä si se pästreazä in patru manuscrise din veacurile al XVIIIlea si al XIX-lea din Biblioteca Academiei Romäne. care justificau aureola de sfint pe care i-a creat-o biserica. convocä un sinod la care iau parte domnul. Aceasta parte din Viata lui Nifon este de fapt o cronica plinä de amänunte dramatice. Neagoe insärcinä pe cälugärul Gavril. se despärtise de sotia lui si luase in cäsätorie pe sora domnului. :140 . Gavril. deci il cunoscuse de aproape. se urcä pe scaunul Tärii Romänesti Neagoe Basarab. Incepind sä scrie viata Sf. Popescu in Analele Academiei Romäne. scrisä de Gavril Protul. pentru o mai bunä rinduialä religioasä. Radu cel Mare nu admitea punctul acesta de vedere si. apärutä in 1928 sub titlul Contributii privitoare la istoria literaturii romäne. sint intretesute insä si date istorice interesante petrecute in Tara Romäneascä pe timpul a patru domni: Radu cel Mare (1496—1508).

Domnii anteriori lui Neagoe — cu exceptia lui Radu cel Mare. aducea ln ascuns hranä patriarhului Nifon. grädina si poartä micä fi mare. ca de exemplu: scena complotului urzit de Mihnea cu logo.tätii din Räsäritul musulman. de princiarä därnicie pinä in cele mai indepärtate unghiuri ale ortodoxiei. sä le fie de pazä. a cäutat sä punä la cale pieirea Basarabilor. cumare bucurie multämind lui Dumnezeu. iar impre. si au fäcut o culä cu arme fi cu turnuri. de frica domnului. crud si dufman neimpäcat al Basarabilor. Aceste detalii de senzatie ale vremii.turi. in zilele de grea urgie ale acestuia. feciorul lui Dracea Armaful. era desfrinat. chilii fi trapezarie. concentreazä de la inceput interesul cititorului asupra personalitätii lui Neagoe. mai mare peste vinätorii de la curtea lui Radu cel Mare. lacom. §i au pus numele ei: Lavra cea mare a Täräi Muntenesti. si bine le-a tocmit. in toiul noptii. sabia pafei „sä-i taie capul cu mare rufine fi sä-i piarzä neamul din tarä“.fätul Stoican. impreunä cu feciorul lui Stoica. Si fäcu cinste mare tutu. se intretes detalii interesante care ne redau coloritul vremii. Lista milosteniilor impärtite de el la Muntele Athos se insirä bogat. „pe o fereasträ. bolnitä fi ospätärie fi dohirie. pe fiul lui Mihnea. in mänästirea Cotmeana. dacä nu de la domnul insufi. intre butiile de vin. Neagoe Vodä o au sävirfit fi cu toate främsetile si podoabele o au podobit den läuntru fi dinafarä. iar bisericä si tinda o au acoperit tot cu plumb si au pus pe la ferestri cu stiele si o au si tirnosit cu blagosloveniia arhiereului fi a protului si a altor egumeni de la alte mänästiri. intetit de Bogdan. Afijdirea fäcu o pristaniste in Ascalun la mare. jitnitä fi vistirie fi alte case de toatä treaba. cumnatul lui Radu cel Mare. pe care vroia sä-i distrugä. de largä obläduire a crestinä. Pe acest fond intunecat de domnii nestatornice. desculti. pe care protul Muntelui Athos nu le-a putut afla decit de la cineva din intimii domnului. pimnita fi magupiia. care o au inceput a o zidi den temelie Radu Vodä. Mihnea. de pribegii fi de räzvrätiri. maghemita. in beciurile palatului domnesc. cu toate amänuntele: „Iarä mänästirea lui Ariton. care a fäcut totusi päcatul de a izgoni pe Nifon din tarä — au fost räi si lacomi fi au adus zarvä fi sfisieri interne. de räzbunäri de complo. care de opfte sä chiamä Cotlomuz. sau scena cind Neagoe. care scapä.ror fi-i därui cu daruri mari si sä duserä cari-si pre la locurile sale. sau scena cu feciorul de casä — din neamul Basarabilor — care. dupä ce au dat afarä pivnicerii.jur'o au ingrädit cu zid. 141 Iarä Lavra a lui sveatii Atanasie toatä bisericä cea mare cu oltariul fi cu . Iar bisericä fi chiliile le-au umplut de främseti fi li-au sävirfit de acoperemint. Nu mai putin interesantä prin dramatismul ei este scena cind Neagoe a incoltit cu pilcul de ostafi. descinfi fi färä islice". Si o au fäcut bisericä Sfintului Nicolae fäcätoriul de minuni cu turle. sä fie de coräbieri si o corabie mare. §i alte metohuri cu de toate au zidit si au fäcut. Vlädut era nerecunoscätor fi sperjur. fiindcä. dupä ce a cäpätat tronul cu sprijinul boierilor Basarabi fi dupä ce s-a legat prin jurämint inaintea pafei de la Dunäre cä „dacä va face vreun räu“ neamului basarabesc. se ascunde intr-o butie goalä si descoperä complotul — ambele utilizate de Odobescu in nuvela Mihnea cel Räu. alta micä cu tot ce trebuieste fi o au zidit cu zid imprejur. strfns legate de persoana domnului si a familiei sale. totusi. den care are mänästirea mult venit. Domnia lui apare ca o erä de impäciuire fi linifte in tarä.

in Lugdonie. in Tetuliia. fäcätorul de minuni". si toatä clisemita o au zidit din temeliej fi au fäcut vase de treaba bisericii de aur si de argint fi zevese cusute cu sirmä de aur prea infrämsetate au dat. spuind toate minästirile pe rind! ? Cä toate minästirile den sfint Muntele Atonului le-au imbogätit cu bani. §i nu numai creftinilor fu bun. care strälucefte soarele säu fi ploa fi pre cei buni si pre cei räi. in Machedonia la mänästirea Cuceina fi in alte multe locuri: „Ce vom mai spune deosebi lucrurile fi minästirile carele le-au miluit? Sä zicem depreunä toate eite sunt in Evrota. Iar cinstita a lui doamnä. „tot din piaträ cioplitä . ca de 2 mile de loc de departe. la muntele Sinai. Despina. In Lavra cea mare a Hilandarului iarä au adus apä.tinzile le-au innoit. dat-au o zävase. in Evlava. in Trachiia. care sä chiamä Portärifä. §i au impreunat plumbul cel vechiu cu altul nou fi o au acoperit toatä de iznoavä. ca fi la Lavra lui sveatii Atanasie. Iar in Lavra Iverului. in mägura Misiei. cusutä tot sirmä de aur fi prea infrämsetatä. in Petlagoniia. Prin structura ei. si au fäcut fi mertic mare eite 90. la mänästirea Oreiscului. la Nucetul. cu sate fi dobitoace incä le-au dat fi multe ziduri au fäcut. in Elispont. Iar la sveati Pavel au zidit o culä den temelie. in Cambania. §i fu ctitor mare a toatä Sfetagora.000 de talere de an. in care este scris chipul Preacuratei Fecioarä fi Maicii lui Dumnezeu Mariia." Se infirä apoi binefacerile fäcute la mänästirea cea mare din Tarigrad. Iar la minästirea Pantocrator au fäcut mari zidiri ca fi la Ivera fi au däruit multe daruri. in Ahiia. fi au pus pre fäcätoarea de minuni icoana a Preacistii un mär de aur cu märgäritar fi cu pietri scumpe. cum sä aflä scris de dinsa. ce si päginilor. a lui sveatii Evtemie facätoriul de minuni. la care au luat parte. in Machidonia. tot ca la Iver. in Dalmatia fi in toate laturile de la räsärit pinä la apus fi de la amiazäzi pinä la amiazänoapte . spargerea mitropoliei din Arges si zidirea din temelie a mänästirii Curtea de Arge§.' in Sermie. sä o puie inaintea sfintei fi fäcätoarei de minuni icoanei. „unde sint moaftele sfintului Grigorie. fi zidi fi pimnitä mare din temelie. Viata patriarhuliii Nifon nu este numai o biografie cu :142 . care au venit pre mare la acea minästire cu mare minune. toti egumenii de la Muntele Athos cu protul in frunte §i patriarhii Räsäritului. la Ierusalim. Iar in läudata minästire Vatoped toemi sä se dea milä pre an. pre sus pre ziduri au adus apä cu urloiul. ' Ea se incheie cu tirnosirea mänästirii. asemuindu-se Domnului celui ceresc." Detaliile despre multimea binefacerilor fi strälucirea domnitorului Neagoe in tot Räsäritul sint asa de multe. fi fu tuturor tatä milostiv.si netezitä si säpatä cu flori". §i au impodobit fi marea minästire Xeropotam.. in Iliric. in Misia. Ce vom mai inmulti cuvintele. incit ne intrebäm dacä intentia lui Gavril Protul a fost de a preamäri viata lui Nifon sau domnia lui Neagoe» Cronica se incheie cu arätarea innoirilor si ctitoriilor din tarä: la mänästirea Tismana. aläturi de clerul $i cälugärii din tarä. sä fie de strajä.. cä au fäcut o trapezärie din temelie fi pimnitä. in Elada. fi cu multä bogätie o au inbogätit.

in infätisarea lui de protector al intregii crestinätäti ortodoxe. 1928): Contributiuni la studiu* vietii Sfintului Nifon. copiat in schitul Trivalea din Pitesti. 4 —37. istorice. M a z i l u . 1865. Despre patriarhul Nifon: D i a c o n u l N i c o l a e P o p e s c u . p. A doua oarä de I o s i f N a n i e s c u s i C o n s t a n t i n E r b i c e a n u . din Biblioteca Academiei Romäne citate de Tit Simedrea este de adäogat si versiunea. seria II. Studii. sect. pästratä in ms. 1939. de cind au descälecat pravoslavnicii crestini. Nifon. care a stat la baza editiei Naniescu. 1857 si extras). petredndu-se pe pämmt strain. Mem.caracter legendär a sfintului. cum se numeste el insusi. 1859. incursiunile lui norocoase in sudul Dunärii au aprins nädejdile crestinilor din Balcani. sub titlul Biograf ia Patriarhului Nifon in Turcia fitn Teara Romäneascä. p. 1888. dupä un ms. Seminarul de istorie a literaturii romäne — Epoca veche — Bucuresti. p. care cuprinde si Invätäturile lui Neagoe. I o a n i d. si. P. de la Blai. Viata Sf. mai ales. Stavrinos. tom XXXVI. si D. ci este in acelasi timp si o cronica interna a tärii. V. Istoria Tärii Romänesti. „bätrina slugä a Cantacuzenilor". D. din pricina faptului cä moastele sale se pästreazä la noi. care. CRONICA LUI MIHAI VITEAZUL Se ftie cä strälucitele victorii ale lui Mihai Viteazul impotriva turcilor. 133— 150. mai veche. in Contributiuni privitoare la istoria literaturii romäne (Facultatea de litere din Bucuresti. Primul a 143 fost chiar vistiernicul säu. care vedeau in el un mintuitor de sub jugul paginilor. R u s s o . Bucuresti. Bucuresti. Studii istorict greco-romäne. . Patriarhul Tarigradului. 1939. In partea intercalatä in cronicä. Mitropolitul Constantinopolului. dupä acelasi ms. in Convorbiri literare. 3 — 32. din Biblioteca Academiei Romane si se aratä criteriile de transcriere. in Analele Academiei Romäne. adicä partea din viata acestuia care. 231 — 272. 731—798 (tezä de doctorat la Universitatea din Viena). din cauzä cä in Viata sa elementele biografice se intretes continuu cu viata istoricä a tärii. V a s i l e G r e c u.. alcätuitä in a doua jumätate a veacului al XVII-lea. scrisä de Gabriehi superiorulu Muntelui Athos. Episcopul Hotinului: Vieata si traiul Sfintului Nifon. Nifon II Patriarhul Constantinopolului. nu avea legäturä strinsä cu tara noasträ. Dupä epoca lui Neagoe Basarab. I. la Curtea de Arge$. trebuie sä trecem tocmai in vremea lui Mihai Viteazul. IV. Versiunea Vietii Sf. p. 2. pe vremea lui Serban Cantacuzino. Nifon cuprinsä in compilatia lui Stoica Ludescu a fost publicatä in: Magazinul istorie pentru Dacia. opera lui Gravril Protul a fost intercalatä in marea compilatie de cronici a Tärii Romänefti. 2 1 si urm. Epopeea lui militarä cu tragicul ei sfirsit a fost cintatä in versuri de doi greci. p. cea. Erlitia cea mai bunä este a lui Tit S i m e d r e a . p. Din pricina importantei pe care Nifon a avut-o in reorganizarea vietii noastre religioase. BIBLIOGRAFIE . Fundatia pentru literatura si artä „Regele Carol II“ I. in prefatä se indicä si celelalte ms. Opere postume. H a s d e o in Arhiva istoricä a Romäniei. 21-34. Patriarhul Constantinopolului. Bucuresti. ed. de cätre logofätul Stoica Ludescu. pentru ca sä däm iaräsi de urme ale istoriografiei muntene. copiatä circa 1654 si care a apartinut domnului Stefan Cantacuzino (cf. p. dupä uciderea miseleascä a . LVII. de ieromonahul loan ot Ristrita. Nifon a fost publicatä intiia datä de B. La ms. Viata si traiul Sjintiei Sale Pärintelui nostru. Cf. Stoica Ludescu a läsat insä la o parte inceputul fi sfirsitul din viata sfintului. Ea prezintä din acest punct de vedere o importantä aparte si se situeazä pe acelasi plan cu Invätäturile lui Neagoe cätre fiul säu T eodosie. Bucuresti. p. scrisä la curte si menitä sä infätiseze intr-o luminä de apoteozä domnia §i personalitatea lui Neagoe Basarab. din anul 1682.

Russ a in Nä6.’e>. cneazul Vasile". In editia din 1672 ordinea a fost schimbatä: intii Stavrinos ji apoi Matei al Mirelor (cf. pentru a cere ajutorul crestinätätii impotriva dusmanului comun. si cules de Teodor Burada in Macedonia. nu numai intre cärturari ci fi in masele adinci ale lumii balcanice pinä azi. VI (1909). fi a fost tradusä. Despre editiile lui Stavrinos cf.riul da pe fatä si ceva din firea hotäritä si energicä a domnului. p. compatriotul lui Matei al Mirelor. Ba pinä si in indepärtata Spanie ajungeau trimisii lui. p. in 16381. unde a fost prescurtatä fi pusä in versuri. care a publi.cat-o la Venetia. In aceasta editie vine intli poema lui Matei al Mirelor si apoi poemi lui Stavrinos.rie. fiindcä a fost utilizatä de cronicarul lui Nicolae Mavrocordat. in cetatea Bistritei. „care niciodatä n-a pus pret pe viata sa si in nici o luptä nu a crutat capul säu". n. Articole märunte. 2. pe la 1837. ne-o dovedesc cintecele populäre grecefti. AI doilea eontemporan 'grec. Poema lui Stavrinos a avut succes fi in lumea slavilor de räsärit. Panos Pepanös din Pogoniana Epirului. publicatä „cu indemnul si cheltuiala arhiereului“ grec din Venetia. Gh. fiindcä. 11. Grecu. Palamed. in versuri romänefti. Entuziasmul care a cuprins atunci masele populäre a atitat si imaginatia 1 Primi editie este din 163S. Cit de popularä a rämas figura lui Mihai Viteazul. ca cel auzit de Emile Legrand din gura unui cerfetor pe sträzile Rusciucului.resti. s-a reti. :144 . In anii din urmä. Ea s-a bucurat de o mare popularitate.). pästrat in British Museum. cintate intr-un fragment rämas de pe urma cunoscutului poet ragusan Antun Sasin. de o deosebitä importantä. Dar defi n-a avut räspindire. precum si numeroasele reminiscent e despre vitejia lui in baladele sirbesti si bulgä. de Teodor M. Tot atit de celebru a fost Mihai Viteazul in Occident. Ea nu ne este cunoscutä pinä acum decit dintr-un singur manuscris. Ba pinä si pe coastele Adriatice ale Ragusei — ai cärei fii.riile lui Mihai Viteazul si ale valahilor impotriva turcilor. totufi ea aduce incä o märturie a marilor nädejdi pe care creftinätatea din Orient le pusese in geniul politic al eroului romän. de unde a scos-o la luminä elenistul Emile Legrand. la lumina stelelor". EunntY«t. Cronica lui Palamed nu a cunoscut insä popularitatea cronicii lui Stavrinos. care träia intre ucrainienii din Polonia. unul din prietenii lui Mihai Viteazul.14). memo. a fost ispitit sä aftearnä fi el in versuri faptele de arme ale domnului roman. colaboratorul lui Anton Pann. Radu Popescu.1 cav.domnului. ca Baba Novae. Pragäi si Italiei. profesorul italian Angelo Pernice a descoperit in arhivele italiene un memoriu al lui Mihai Viteazul. A fost cunoscutä fi cititä fi la noi. in afarä de detaliile interesante asupra luptei de la Cälugäreni. mai tirziu.r| VOHVqf. 498. Poema lui Stavrinos a incäput in mina lui Panos Pepanös. Solii lui bateau necontenit drumurile Vienei. in 1871. unde se afla inchis in „noptile de 1 fi 2 februa. Avizele italiene si plachetele franceze ■— un fei de ziare ale timpului care se desfäceau in pietele dinaintea catedralelor — aduceau la cunostinta publicului victo. a cintat in versuri populäre grecesti vitejia lui Mihai. siD. 1940.pärit in numeroase editii si a träit in lumea greacä pinä in vremurile noastre ca o adeväratä carte popularä. V. luptau sub steagurile lui Mihai Viteazul — a ajuns vestea despre vitejiile romänefti. Eliat. ca interpret de limbä greacä la curtea „strälucitului duce de Ostrog.

mina lui dreaptä in timpul campaniei intreprinsä impotriva lui Ieremia Movilä. ca un fei de guvernator al provinciei de curind cuceritä. XII. din Silesia (Baldassar Waltherus Junior). dupä cum märturisefte el insufi: „La indemnul lor — este vorba de citiva bärbati prea luminati — fi prin generoasa mijlocire a märitului domn Andreiu Tarnow. Pe vremea cind viteazul domn pornise in fruntea ostilor sä cucereascä Moldova. pe cind mä aflam la curtea din Tirgovifte. Mihai Viteazul se afla toemai la hotarele Moldovei cind sosirä in Ardeal comisari trimisi de impäratul Germaniei. desi lucrurile sint umbrite putin prin reclama fäcutä lui Sigismund Bathory. famoso capi. nu numai ale poporului säu. atitea nädejdi. Sotte. sä näzuiascä si el. Si el a gäsit astfel un cronicar al domniei intr-un logofät al säu: Teodosie Rudeanu. apoi i-a pus in libertate. sä läse viitorimii amintirea faptelor lui räzboinice si a sträduintelor sale. cronica lui ni s-a pierdut in forma originalä. dar ale intregii crestinätäti apäsatä sub stäpinire päginä. p. infätisind in infern pe rivalul lui Mihai Viteazul la scaunul de judecatä al lui Minos. insufi Lope de Vega a evocat in drama El prodigioso capitdn tenacitatea caracterului lui Mihai si avintul räzboinic al ostasilor säi. 580 — 919. care cunostea intentiile precise si firea hotäritä a domnului säu.tanio di Turchi. ciftigaiu in lunile iunie fi iulie 1597.scriitorilor. Acestia. se afla la curtea din Tirgovifte a domnului roman un sol german. din nenorocire. ln Spania. cäderea pasei in mocirlele de la Neajlov. „unul din cei mai buni prieteni“ ai domnului romän. . Teodosie Rudeanu rämäsese in Ardeal. a pus sä se aresteze comisarii imperiali si i-a tinut inchisi pinä ce Mihai Viteazul a cucerit Moldova. Teodosie Rudeanu. care intrupa. In lunile de varä — iunie fi iulie— 1597. ln Italia. Acesta era un oltean dirz si istet. temindu-se de complicatiile ce se puteau ivi. Era dar firesc ca Mihai Viteazul. Baltasar Walter cel Tinär. Simburele ei ni s-a pästrat insä intr-o traducere latineascä. Andrei Tarnowski. cunoscutul scriitor popular Giulio Casare Croce — un Anton Pann italian al secolului al XVII-lea ■— intr-o dramä care a avut mai multe editii. cerindu-si scuze pentru neintelegerea iscatä fi pentru vexatiunea la care i-a supus 1. care pinä acum s-a ilustrat in mai multe täri pre unde a fost trimis in mai bine de 15 solii. Aceastä versiune polonä a fost apoi tradusä fi prelucratä in limba latinä de Baltasar Walter.ranea confusione o vera tragedia sopra la morte din Sindm Bassä. solul german se intilnefte cu un sol polon. ca si Stefan cel Mare. veniserä sä stäruiascä pe lingä domnul romän ca sä renunte la campania lui in Moldova. Dar. unul din cei mai intimi amici ai domnului Mihai. Chiar si la unguri s-au gäsit cronicari si poeti populari care au povestit cu tendinte diferite viata zbuciumatä si domnia plinä de fapte räsunätoare a lui Mihai-vodä. care si-a jertfit viata — cum spune insufi — ca „sä capete un loc in crestinätate“. Acest om energic si diplomat a fost cronicarul lui Mihai Viteazul. o scurtä descriere a acelor 145 1Hurmu?aki. Documente. dupä cum se vede. care tradusese in polonä cronica logofatului lui Mihai Viteazul. descrie lupta de la Cälugäreni cu multe amänunte istorice: ruperea podului. Acolo.

7. cit de la ostafii cei mai alesi si mai demni de credintä“. traducind-o in latinefte. Aceasta descriere intoarsa pre limba polonä.. citeva ä . Hoffmann de Hennersdorf si Bartolomeu Scultet. Baltasar Walter a trimis apoi traducerea latinä a cronicii in Germania* printr-un delegat polon. consulii din Gorliz.stante. avind capul acoperit cu un turban sau mvelitoare turceascä si din propriile lui cuvinte aflaräm acestea. deoarece din cancelaria lui Mihai Viteazul pornesc si hrisoave scrise tot in limba nationalä. cind inaintea lui. adunate nu atit de la romäni. Stanislas Golscii. aflaräm cu cale de a insemna aci cum doi cerbi domesticiti insotirä pe Mihai in mai multe expeditiuni räzboinice. el introduce de asemenea un episod duios. Walter. Baltasar Walter nu s-a märginit sä traducä exact in limba latinä textul transpus in polonä de Andrei Tarnowski. Aceasta nu trebuie sä ne surprindä. o cronica in limba romänä. mergind curagios. Prin urm are. sfätuit de prietenii säi. Defi in traducere latinä. nici fulgerele tunurilor nu-i inspäi. a imbräcat-o . castelan de Haliciu si cäpitan de Bar. adunate nu atit de la romäni. a tipärit traducerea latinä a cronicii la Gorliz. traducind-o in limba latinä.cu cele mai alese circumstante". o imbräcai in cele mai alese circumstance.nu atit de la romäni. la masa strälucitului delegat al Poloniei. desi mai pre scurt". cind aläturea de el. compusä de dumnealui cancelariul <= logofatul) in limba romäneascä si aprobatä de cätre insup domnul. exemple: Psmenind de ordinele trimise de sultanul Murat al III-lea pasei din Silistra ca sä treacä Dunärea si sä aseze in scaunul Tärii Romänesti pe Stefan. cit de la alti insemnati fi demni de credintä osteni. opera lui nu este o traducere a cranicii de la curtea lui Mihai Viteazul. de cätre logofatul lui. Cronica aceasta se opreste la anul 1597. Walter insufi ne spune cä.fapte. matematicul. dedicind opera patronilor säi. I a t bunäoarä. cit de la alti insemnafi fi demni de credintä osteni“.“ Din aceasta märturie a lui Baltasar Walter rezultä cä la curtea lui Mihai Viteazul se scria. pre la Sf. care fi el s-a pierdut sau nu s-a descoperit incä. cules la curtea lui Mihai Viteazul: „Spre a odihni inima cititorului dupä atitea scene singeroase. eu. care insä a impodobit-o cu „cele mai alese circum. la anul 1597. stäteau de fatä in räzboaie si lupte.. in Silezia. iar din limba polonä a fost transpusä apoi in limba latinä de Walter junior. pe care le-a adunat — zice el — . ci auzind vuietul se ridicau in douä picioare fi :146 . ci este o prelucrare a acesteia. Dar. Dupä lupta de la Cälugäreni. Baltasar Walter adaugä: „Pre acest §tefan il väzuräm si noi de citeva ori la 15f. Nici zgomotul bombelor. Ei se aflau mai cu seamä lingä cortul domnului . Cronica aceasta scrisä in limba romänä a fost apoi tradusä in limba polonä de Andrei Tarnowski. sub ochii domnului. Doi ani mai tirziu. Fondul primitiv al cronicii a fost amplificat nu numai cu podoabe stilistice. dacä cumva se mai pästreazä in cine ftie ce colt de bibliotecä.mintau. dar si cu stiri nouä pe care traducätorul ]e-a putut culege si cu lucruri despre care are uneori grija sä ni le precizeze. din nenorocire. ea constituie totusi prin ideile ei un document de cel mai mare pret pentru cunoasterea mentalitätii romänefti din epoca marelui domn. intorcindu-se din misiunile lui in Orient. Mihail.

a fost incorporatä si o cronicä a domniei lui Mihai Viteazul. aceeasi impletire a evenimentelor in aceeasi succesiune: durerile pe care le indura tara sub cotropirea turceascä. mai multä miscare. si cum? ln compilatia de cronici ale 'J'ärii Romänesti. Ce raporturi se pot stabili intre aceastä cronicä fi intre traducerea si compilatia latinä a lui Baltasar Walter? Inläturind interpolärile vädite ale tradueätorului german — stirile noi pe care el fnsufi spune cä le-a cules de la diferiti martori. cu urmätorul titlu — pe care-1 dau dupä versiunea publicatä de N.stäteau putin privind. si care povesteste istoria Tärii Romänefti de la mtemeiere. se pune intrebarea: avem posibilitatea de a reconstrui cronica pierdutä a lui Teodosie Rudeanul.. se vede bine cä este aceeasi urzealä. in sfirsit. 277): De aicea se incepe istoria lui Mihaiu Vodä. a Hirsovei si a Bräilei — care era pe atunci raia turceascä. se simte mai bine timbrul contemporaneitätii in opera lui Walter. semnalul revolutiei prin uciderea turcilor din Bucuresti si atacarea raialei turcesti a Giurgiului. invazia lui Mustafa Pasa. luptele ulterioare cu tätarii. atacarea si arderea Silistrei. E mai multä viatä. retragerea de la Stoenefti.“ Dacä inläturäm acestea si altele asemenea. cu pretendentul Bogdan de peste Dunäre fi a tätarilor. din cronica romäneascä ce a avut-o la baza. impresiunile lui personale despre präpädul tinuturilor pustiite prin invazia oftirilor turcefti fi tätärefti.rane. §i cu toate acestea ambele cronici in schema lor se suprapun una peste alta. respingerea turcilor peste Dunäre. unele stiri care puteau fi nepläcute ungurilor —. alianta cu Sigismund Bathori. unui dintr-insii pierind din intimplare. pe care a fäcut-o in epoca lui §erban Cantacuzino logofätul Stoica Ludescu. sosirea ajutoarelor din Ardeal si Moldova si curätirea tärii de turci. impotriva obiceiului acestor animale. trecerea Dunärii si atacul de la Nicopole fi imprejurimi si. detalii mai precise la traducätorul german. la lupta purtatä cu Sinan Pasa la Cälugäreni. Acest fapt se adevereazä prin märturiile domnului Mihai si a multor alti ostasi demni de credintä. se pare. p. carele au fäcut multe räzboaie cu turcii pentru cre§tinätate.de exemplu atitudinea neloialä a lui Sigismund Bathori dupä victoriile lui Mihai Viteazul asupra tätarilor —• gäsim insä pentru momentele mai importante ale campaniei lui Mihai Viteazul impotriva turcilor ftiri mai bogate. precum de aicea inainte se aratä. luptele victorioase ale Buzestilor cu tätarii la Putinei si la Serpätesti. incercarea turcilor147 de a se impäca cu Mihai Viteazul prin daruri pompoase fi prin fägäduieli s. „bätrina slugä a Cantacuzenilor“. hotärirea domnului si a boierilor de a izbävi poporul de apäsarea turceascä. Ei stäturä astfel martori neclintiti. fiul lui Petrasco Vodä. . vizirul. ori accentele calde de admeä admiratie pentru domnul romän —' cronica lui incä nu se suprapune exact peste partea corespunzätoare din compilatia lui Stoica Ludescu. celälalt de durere merse de se ascunse in pädure. tomul IV.. lupta de la Cälugäreni. Bälcescu (in Magazinul istorie. Aci. Desi Baltasar omite.“ Este dar cä in acest capitol — care in structura compilatiei este destul de intins fatä de celelalte -— avem de-a face cu copia unei cronici contempo.

aceeasi canava. II. p. este dar. dupä cum a arätat d. Si altii mai aproape nu se aflarä. intercalatä in compilatia lui Stoica Ludescu. Traducere in limba romänä: T e o d o r M . ei gräbirä si täiarä capul turcului. si pre cealelalte sotii ale lui. canava care foarte probabil a trebuit sä fie cronica scrisä la curtea lui Mihai Viteazul. precum a arätat d. Traducerea lui T. Vestiteie vitejii ale lui Mihai Vodä. o serie de stiri interesante privitoare la vitejiile Buzef tilor si care se väd bine cä au fost adäugate de cineva care fäcea parte din familie. el apucä sulita cu amindouä minile de fier fi cäuta in toate pärtile ca sä-i vinä cineva den boiari ajutoriu. cäci in genere manuscrisele de cronici nu prea se simplificau. Cum se explicä atunci faptul cä aceastä cronica nu ni s-a pästrat in intregul ei in compilatia lui Stoica Ludescu? Si ce reprezintä versiunea pe care a copiat-o „bätrina slugä" a Cantacuzenilor ? Faptul cä intre cronica logofätului lui Mihai Viteazul fi compilatia lui Stoica Ludescu s-a scurs mai bine de un veac si jumätate nu este suficient pentru a explica simplificärile si prescurtärile.ritul ierommah Neofit. iarä acum inttieas datä tradusä din greceste in rumäneste de Teodor M. o copie alteratä dupä cronica scrisä la curtea lui Mihai Viteazul. 1638.r e s c u in Literatura si arta romänä. de sme. Eliat a fost reprodusä de G. N. D e m . vitejiile lor sint totdeauna arätate intr-o luminä sim. Avem dar la baza ambelor cronici un fond comun. E l i a t. care mai intii s-au tipärit in limba greceascä la anul 1806. Iorga." Cronica domniei lui Mihai Viteazul. dupä cum se pare. din cercul familiei Buzestilor. Cronica scrisä din porunca domnului fi sub ochii lui s-a pierdut. O fatalitate dramaticä a urmarit astfei sträduinta celor mai mari domni ai trecutului romänesc de a consemna in scris pentru viitorime izbinzile ciftigate de neamul nostru sub conducerea lor in lupta contra päginilor. Venezia. Eliat si date in tipiriu cu cheltuiala si cu indeminarea unor iubitori de inmultirea cärtilor in limba romäneascä. fi isbävirä pre Mihaiu Voäd din minile turcilor. §i atuncea se alese unui den turci cu sulita si o imponcisä asupra pintecului lui Mihai si o infipse in pintece. ca bunäoarä in lupta de la Nicopole: „0 ceatä de turci se intoarse cu mare hräborie asupra lui Mihaiu Vodä. Iar Mihaiu Vodä. I o r g a . iefitä insä. pentru apärarea cresti. care intr-o parte a fost amplificatä. anume Preia Buzescu si cu frate-säu Stroe Stol. 1897.nicul. Buzestii sint pomeniti pretutindeni: in luptele cu tätarii.paticä. si de N. BIBLIOGRAFIE Opera lui Stavrinos a apärut sub titlul: AvS jotya ©eiat? xoö EÜaEßeaxäxou yai ävSpetoxäxou Mtx<xr\X ßoeßöSa. in poezie. färä doi boiari. ca de pildä: in uciderea turcilor la Bucuresti din 2 noiembrie 1594 — semnalul räscoalei — cronica ne spune cä „intr-acel räzboiu fu ränit Stroe Buzescul la mvna stingä“. dupä cum s-a pierdut si cronica scrisä la curtea lui Stefan cel Mare. sä-l isbäveascä den peire. la :148 . si multä bärbätie arätarä Bmestii inaintea lui Mihaiu Vodä. in soliile trimise la Sigismund Bathori. 307 — 327. intr-alta simplificatä. ce au stäpinit Tara Rumäneascä si Ardealul de la anul 1588<sic>si pinä la 1601. in Vinetiia. deaca väzu cä piere. cä se luptarä cu vräjmasii si isbävirä pre domnul lor de peire.nätä^ii. T e o d o . In versiunea lui Stoica Ludescu se gäsesc. Iorga.a.

Budapesta. (1925). 3. ibidem. Paris. 11 $i 12 apärute ca mimär jubiliar) si D. Textul a fost tradus in limba romänä de O. G ö l l n e r . 1934. I o r d a n .. pinä in ziua mortii sale. 280 — 291. gm? xfju fjpgpau xfj? xeXeuxfj? aöxoö Jtapä rempyiou xou naXannSp. §tiri privitoare la Mihai Viteazul in Diarium Martini Crusii. T e o d o r e s c u . Trois memoir es sur Michel le Brave presentes par AI. seria III. AI. in Studii istorice greco-romäne. domnul Domn Vasile Cneazul. 1862. I. Mihai Viteazul in folclorul balcanic. 183—230. Cintece istorice vechi unguresti despre. domnul Tärii Romänesti. p. 1935.. C i o r ä n e s c u . Pentru raporturile lui Mihai Viteazul cu Spania si despre el in plachetele Occidentului si la fcroati v. nr. Studii istorice greco-romäne. 41 . Rezumatul slavo-rus al poemei lui Stavrinos a fost descoperit de regretatul I u 1 i a n § t e f ä n e s c u intr-un ms. in Literatura si arta romänä. de ist. p. (1845). I. C h a r l e s G ö l l n e r . Convorbiri literare. in anul 1607. 15 deeentbrie. vitejiile si rälboaiele prea strälucitului Mihai Vodä. Recueil de chansons populaires grecques publiees et traduites pour la premiere fois (in Collection de monuments pour servir ä I’etude de la langue neohellenique. TpauauXßa. 114— 144. Pentru Mihai Viteazul la cronicarii unguri: I o a c h i m C r & c i u n. la D. 1938. p. p. 1928. Manuscrisul se pästreazä la British Museum din Londra.. E u g e n i e P r e d e s c u . R u s s o . 5573. vol. Cluj. 429—437 si C. al XVIII-lea). 1881. I. ei? xa? 15. p. Palamed. 109—113. p . Modeleie si imitatorii lui Stävrinos. ht|Vi Sexeußpi®. in 1910. p. in Ostrov). Görög historids enek Mihäly vajddrol. Sect. 251— 276. 141—174 (si extras). R u s s o . &v ’Ocrtpoßia (Istoria cuprinzind toate faptele. p. V—VI. II. Titlul este: ’foxopia JtspiBXOuaa näaaq xä? npäi. 1896. Gkeorghe Palamed. Pentru Mihai Viteazul in folclorul balcanic: A 1. Studii. cind se afla la curtea prea sräluciului duce de Ostrov. 1939. 1). MoXSaßiag. Stavrinos si Matei al Mirelor imitati de Ignatie Petrifis. p. p. sub nr. I. Inst. E m i l e T u r d e a n u . Opere postume. Bucarest. IV. Stavrinos fi Matei al Mirelor imitati de Diacrusis. Bucuresti. fev xfj xoö fex^^poxd xou Sooxo? xfi? 'Ooxpoßiac Xupiou xvs?n ßaaAeiou. 145—151 Poema lui Gh. na-f. 5 — 1 9 . Studii neogrece despre romäni. 5—6 (1935— 1936). cit. 361—381. Xai noXinoug toö Sxfamneo äxou MixafiX ßotßööa. Vistiernicul Stavrinos mitropolitul Matei al Mirelor. Poema lui Stavrinos. I. p. E m i l e T u r d e a n u . Quelques plaquettes franfaises contemporaines sur Michel le 149 Brave. Quelques ragusains aupres de Michel le Brave. 263 — 264 (nr.„ p. p. Univ. Regele Ferdinand I Bibi. afarä de noti^ele lui Legrand: G. op. tom. 1939. Stavrinos imitat de Spontis. Etudes roumaines sous les auspices de I'Ecole Roumaine en France. 18—21. T e o d o r e s c u . Pcitna lui Gheorghe Palamide. 361 — 381. I. C i o r ä n e s c u . x<*t äv8paya0ta<. G. 285 — 326. Michel le Brave et la politique espagnole.ei<. R u s s o . lit. Ill. Ypatpsioa xai noir|0si5a xuyxävoio. p. in Magazinul istoric pentru Dacia. si T e o d of B u r a d a. G . In literatura ungureascä: A n d r e i V e r e s s. p. R u s s o . 1896 — 97. Opere postume. 1935— 1936. romäni.via?. . E m i l e L e g r a n d . articolul mai sus-citat in Literatura si arta romänä. Studii. Cronicarul Szamosközy si insemnarile lui privitoare la romäni. nouvelle serie.Välenii de Munte. vezi articolul acestuia in Revista istoricä romänä. p. T a f r a 1 i. in Revista istoricä romänä. 1566— 1608. tomul I.. in Literatura si arta romänä. A n d r e a s H o r v a t h . Textul a fost publicat de E m i l e L e g r a n d in Bibliotheque grecque vulgaire. scrisä si versificatä de Gheorghe Palamed. Bucuresti. 6v gxet 1607. XXV (1891— 1892). 15— 156. Studii istorice greco-romäne. 20 —40. p. in Memoriile Academiei Romäne. de la Schottenkloster din Viena (codex 609 din sec. 1905 (si extras). D e m . p. Pentru cintece populäre grecesti despre Mihai Viteazul v. O altä traducere de M a x i m a fost publicatä de P a p i u I l a r i a n in Tezaur de monumente istorice. aüöevm OöyypoßXaxta?. E>. E r b i c e a n u . De m. 475 —487 si 564 —577. al Transilvaniei si al Moldovei. D. I.

Douä drame de Lope de Vega interesind istoria si literatura romänilor. In evolutia culturii romänesti insä. an. 125— 136. o traducere in limba romänä a dat A u r e l D e c e i. et fortis militiae contra patriae suae reiq. Ion Michaele. P a p i n 1 1 a r i a n. Textul latin. insotit de traducere romäneascä.. C a r t o j a n . s. 7 1 — 72.. a fost reprodus la noi de A. I. Typis Johannis Rhambae.. pe de alta din ambianta politicä asemänätoare. Rom. 1862. Pentru Mihai Viteazul in literatura italianä: N. Biblioteca poporanä a Asociatiunii. Studii despre cronicile muntene: N. Mem. I o r g a . . Frankfurt. Dn. DE LA MATEI BASARAB §1 VASILE LUPU PlNÄ LA § ERB AN CANTACUZINO SI D. 1935. Ramuri. O altä versiune publicatä de S t o i c a N i c o l a e s c n . p. nr. P a n a i t e s c n .—72. Versiunea romäneascä din compilatia atribuitä lui Constantin Cäpitanul Filipescu saw Radu Popescu. 224 —239. dar mai ales de Neagoe. p. Istoriile domnilor Tärii Romänesti. Craiova. Mergind pe drumul bätätorit de la Alexandru Basaraba de toti domnii Tärii Romänefti. 1936. pub. Gorlicii. mem. •. pinä cind zärile incep sä se insenineze cu urcarea pe tron a lui Matei Basarab si Vasile Lupu. . Bticure^ti. gäsim in aceasta epocä citeva träsäturi comune. ■■ Pentru cadrul istorie al domniei lui Mihai Viteazul §i pentru Stavrinos si Tarnowski. pe care au continuat sä-l joace. ca exponenti ai curentului national. ?i P. Sibiu. sect. „ctitorul a toatä Sfeta Gora".. extras din Omagiul frafilcr Alexandru si Ion I. 1603. defi acest rol incepe sä le fie disputat de tarii Rusiei. Strälucirea pe tärimul cultural a acestor douä domnii a fost umbrita prin rivalitäti si lupte. Pentru Mihai Viteazul in literatura spaniolä: A. Ea a fost apoi reprodusä in colectia: N i c o l a o s R e u s n e r . V. N. .. i. in Revista pentru istorie. 1—51 ?i notele p. Brevis et vera descriptio rerum ab illust. I o r g a.. Mem.. Matei Basarab a revärsat fi el din plin darurile voievodale romänefti in toate :150 . fost publicat in Arhivio Storico Italiano. vezi N. ampliss. sect. Istoria lui Mihai Viteazul. . 137. . Primul aspect interesant al epocei lui Matei Basarab fi Vasile Lupu este rolul de protectori ai creftinätätii ortodoxe din Balcani. I. . p. P.. 1845. rezultate pe de o parte din identitatea de structurä a poporului. a fost publicatä d e T r e b o n i u L a u r ' i a n s i N i c o l a e B ä l c e s c u in Magasinul istori c pentru Dacia. Bucuresti. arheotogie si filologie. S. O dramä popularä italianä a lui Giulio Cesare Croce despre Sinan-Papa si vitejiile romänesti. Bucuresti. Cronica lui B a l t a s a r W a l t e r . p. in Tesaurul de monument e istorice pentru Romania. ist. p.. Despre poemul lui Antun Sasin.Rom. 9. XXI. 1899. P o p e s c u-T e 1 e g a.• Memorial lui Mihai Viteazul descoperit de A n g e l o P e r n i c e in arhivele din Florenta a. 1926. Ill. XVI. Luptele lui Mihai Viteazul povestite de el insusi. Jun. Rerum memorabilium. 1599. Moldaviae Transalpinae sive Walachiae Palatino gestarum in eiusdem aula Tervisana fidelitcr collecta opera et studio Baldassaris Waltheri.9 Istorie a lui Mihai Vitgsuttl de el insusi. Läpedatu. christianae hostes duce ac Dn. 249 — 297. Razboj od Turaka (Räzboiul contra turcilor). ist. Despre memoriu. 1925 (LXXXIII). 1936. ’ Mihai Viteazu. 2 vol. ia Analele Acad. I o r g a. cf. Bucuresti. 193$. CANTEMIR EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU PRIVIRI GENERALE Dupä tragedia asasinärii lui Mihai Viteazul in Cimpia Turdei. -i. Exegeses sive narrationes historicae. urmeaza vremuri tulburi de lupte interne fi de räzboaie singeroase cu ungurii. 52 —76. Analele Acadz. XI.

care a stat la Galati doisprezece ani.cesti venite din tärile slave sud-dunärene. care a stat in mänästirea Comanä.tretinut de conationalul Leo Allatio.sului. Meletie Si. patriarhul Alexandriei. 174. 315—316. sau mitropolitul de Pec. slujba in bisericä domneascä. p. ca de exemplu Suhanov. i n Cercetäri literare. si a vietii religioase. impreunä cu patriarhul arab Macarie. cälugäri rufi. cei ce si-au asumat rolul de protectori ai creftinätätii —• au atras la curtile din Tirgovifte si din Iafi cälugäri fi prelati din tot Orientul. Azilul acordat marilor fete bisericefti din Räsäritul grecesc a deschis in tärile noastre o directie nouä: incepe sä se cunoascä fi sä se pretuiascä limba greacä. sirbilor.. precum o spun lämurit prefetele. ci si neamurilor inrudite cu noi dupä credintä fi avind acelasi vestit dialect slavonesc ca limbä. de pe tärmul Arge. care-si fäcuse studiile la Roma. Trebinje s. 2 I o r g a .. I. aduce o inviorare in viata literarä. afluxul cärturarilor ortodocsi in tärile noastre. secretarul lui Matei Basarab. Ist. Paisie.polului 1. Cei mai numerosi sint cärturarii greci. De altä parte. aceastä intilnire a prelatilor ortodocsi din Räsärit — notele pe care ni le dä in ziarul säu de cälätorie cälugärul Suhanov despre discutiile dogmatice incinse in Tirgovifte. Sint sugestive — pentru intelegerea fierberii pe care o adusese. Nicolae fi de Cräciunul anului 1653 3. sau. Mitrofan Kritopulos. p. bulgarilor. patriarhul lerusalimului.). precum fi delegatii de cälugäri ruteni din mänästirile Galitiei. in. bibliotecarul Vaticanului. Longhin Brankovie. in cärti si in manuscrise iluminate cu miniaturi. care a ajuns mai tirziu. pentru a aduce manuscrise religioase — fi multi altii." Matei Basarab. 151 . cäruia Vasile Lupu ii fägäduise sä-i pläteascä datoriile patriarhiei 2. mitropolitul de Kratovo. cum 1-au vadit. ca: mitropolitul de Inäu-Lipova.. ca si inaintafii säi. In aceasta epocä apar la noi primele traduceri fäcute direct dupä izvoadele grecefti. Studenica. in viata de culturä teologicä a Tärii Romänefti.eolturile ortodoxe ale tärilor balcanice. 232. la masa mitropo1D. intr-o vreme cind credintä pravoslavnicä era amenintatä.a. Cälätoriile lui Marcu Beza in Orient au dat peste urmele generozitätii romänefti din epoca lui Matei Basarab in mänästirile din Grecia fi din insulele Arhipelagului. Paisie Ligaridis. care-si fäcuse studiile la Oxford si care a murit m Jar a Romäneascä. Papratije. in mänästirea Sf. Cärtile iesite din tipografiile sale se adreseazä. trimis din Moscova in Orient. I. Mihail. in sfirfit. Aläturi de acestia se intilnesc numeroase fete biseri. Sopocani. in ziua de Sf.rigul si patriarhul arab Macarie. Bisericii rom. III. Mila ereftineasca fi daniile voievozilor romäni — izvorite din cel mai curat sentiment religiös fi nepingärit de nici un gind viclean de cutropire. nu numai „evlaviosului neam al patriei noastre. ca: Dionisie Comnen. mai tirziu. R u s s o . a zidit peste Dunäre biserici —• ca de exemplu Sfinta Petka la Vidin—si a trimis daruri in bani. Studii istorice greco-romäne. care a oficiat inaintea domnului. Atanasie Patellaros. p. si cu deosebire. 3E m i 1 T u r d e a n u . la 1639. Gavril. §tirile culese in anii din urmä de Emil Turdeanu au pus in luminä daniile domnului muntean in Serbia (la mänästirile Milesevo. Nicolae. in 1671^ patriarh al Constantino..

de origine moldoveanä. in aceastä luptä care nu se dädea numai pentru credintä. mäcar cu ascunse intetiri“. in vara anului 1638. A doua träsäturä caracteristicä a epocei este aparitia in culturä romäneascä a ideii de unitate nationalä. isi indoiserä sfortärile pentru a rupe legäturile de credintä religioasä care uneau de veacuri pe romänii supufi coroanei lor cu principatele vecine. care venea din Roma. ci se intinseserä mai departe si in lumea boierilor cärturari de la curtea lui Matei Basarab. care intimida pe bietul cälugär rus — aduceau in sprijinul pärerilor lor citate din opera Sfintului loan Damasceanul. domnii nostrii luaserä sub ocrotirea lor viata spiritualä a popoa. Domnul insufi nu putea rämine sträin de aceste discutii. prin silnicii. unde grecii Paisie Ligaridis. in principiile dogmatice. ca de exemplu Istrate. ei se zbat sä atragä pe transilväneni la confesiunea calvinä. se ridicä — dupä cum fuseserä preveniti — romänii din principatele supuse suveranitätii turcesti. Se poate spune cu drept cuvint cä in acele vremuri. ungurii. fiul lui Stroe Leurdeanu. ci mai mult decit sigur vor pune piedici. chemat de Matei Basarab ca sä ia directia tipografiei. dacä nu cu armele. totufi a läsat in sufletele romänefti urmele ei fi trebuia sä ducä cu timpul la exprimarea clarä a conftiintei unitätii nationale.relor creatine ortodoxe. incepind cu Gavril Bethlen. venind in ajutorul romänilor transilväneni pe altä cale. De aceea porneste din tärile noastre lupta impotriva calvinismului. desi nu fusese pregätitä sufleteste si desi n-a däinuit decit citeva luni. care avea legäturi de aliantä cu Gheorghe Räköczy I fi II. Vlasie si Meletie Sirigul — cu o incredere prezumtioasä in ftiinta lor. Rafael Levacovic. Zadarnic patriarhul Constantinopolului le atrage atentia asupra comunitätii de singe a romänilor fi ii previne cä „o prefacere de lege la cei dintii <adicä la ardeleni) n-ar fi ingäduit-o niciodatä domnii vecini din principate. care „stia sä citeascä si sä serie limba turceascä“. stätea de vorbä cu Udriste Nästurel despre necesitatea unirii cu Roma fi despre superioritatea doctrinei catolice. Un punct fundamental in programul de :152 . cäsätorit cu fiica lui Nicolae Pätrafcu — o nepoatä deci a lui Mihai Viteazu. Cälugärul franciscan de origine croatä. care a fäcut multä opozitie principilor ardeleni. prin intimidäri. ungurii nu dau indärät. Asemenea discutiuni pasionau nu numai cercurile conducätoare ale clerului. Petru Movilä. cuceritorul Constantinopolului. cind in sudul Dunärii viata religioasä era inäbusitä sub stäpinirea päginä si in Ardeal de Calvinism. altul de mitropolitul Varlaam al Moldovei — fi a atacat calvinismul in insäfi inima lui. infäptuitä prin spada lui Mihai Viteazul. a luat pozitie fätisä. Muntenia lui Matei Basarab. Si alti boieri de la curtea lui Matei Basarab se pasionau pentru problemele teologice. Un superior instinct de rasä a impärtit in chip simetric rolurile intre Moldova fi Muntenia.litului Stefan. apärutä de curind la Venetia. Dupä cum ne aratä documentele pe care le vom analiza mai jos. Impotriva tendintei de calvinizare. prin publicatii. Unirea celor trei täri surori. In Transilvania. Tärile noastre deveniserä astfei centrul ortodoxiei. participind la douä sinoade — unul pus la cale de mitropolitul Kievului. Istrate a pus pe Ianache Misirliu. » Moldova lui Vasile Lupu. a stat fi ea de-a curmeziful Reformei. sä-i scoatä o copie de pe confesiunea pe care patriarhul Ghenadie II Scholarios a scris-o din insärcinarea lui Mohamed II.

care. O cedare insä pe acest teren ar fi putut atrage dupä sine. sau a lui Petru Cercel. in epoca aceasta ifi face drum in cul.. si din Teara Romäneascä fi din Teara Moldovei". Prefata cärtilor sale o spune räspicat cä ele se adreseazä „drept credinciosului si evlaviosului neam al patriei noastre fi altor neamuri inrudite cu noi dupä credintä fi avind acelafi vestit dialect slavonesc ca limbä. in inima mea. ci si de necesitatea de a pästra intactä unitatea etnicä. ce-i de vina celui ce-au räsfirat rumänii printralte täri. moldovlahilor“. era fi in aceasta epocä in cäutarea unor noi orizonturi. „Cind am ajuns in virsta adolescentei —märturiseste Udrifte Nästurel — am dobindit in acelafi timp.tura romäneascä fi ideea unitätii nationale. P. A mers asa pinä cind un profesor. Mentinerea limbii slave in oficierea cultului era deci atunci o mäsurä impusä nu numai de traditia moftenitä din mofi-strämosi. Este clarä aci ideea solidaritätii nationale prin bisericä. neavind aproape alte ginduri in cugetul si inima mea. aducind tipografii cu litere chirilice in tarä fi publicind cärtile de ritual in limba slavä. p . care-si fäcuse instructia in Venetia. iar in Ardeal.. Mitropolitul Varlaam. „stringind sobor dintr-amindouä pärtile. in limba slavä. prin forta imprejurärilor de care s-a vorbit mai sus si prin suveranitatea turceascä. accesul unor studenti din tärile romänefti — mai ales din Ardeal — in fcoli fi universitäti sträine. Simion Stefan. Sufletul romänesc. 8 3 . Ideea unitätii neamului o gäsim insä formulatä cu tot relieful cuvenit la marii cronicari moldoveni. mai curind sau mai tirziu. De la urcarea sa pe tronul Tärii Romänefti. a binevoit sä adape setea inimei mele care ardea de dragostea pentru invätarea acestei limbi. L'influence de Voeuvre de Pierre Mogila. pretutindenea tuturor ce sä aflä in pärtile Ardealului“. zi fi noapte färä incetare eram aprins pentru limba latinä fi pentru invätarea ei. de sau mestecat cuvintele cu alte limbi". Matei Basarab s-a sträduit sä intäreascä traditia ortodoxä in formä slavä la intreg neamul romänesc. in contact cu istoriografia polonä. prin gratia lui Dumnezeu. spune mai dar cä serie Räspunsul la Catehismul ealvinese „pentru cei cu noi de un niam romäni. se scuzä dacä n-a izbutit sä se faeä inteles de toti: „nu-i de vina noasträ. fi admiterea celorlalte puncte de divergentä dintre calvinism fi ortodoxism.. o mare si aprinsä dragoste pentru limba romänä sau latinä. 153 . inchis multä vreme in hotarele inguste ale culturii sud-slave.cätuitor de frumoase stihuri italiene. Dealtfel. s-au ridicat pinä la obirsia comunä a intre. contactul intim cu cultura Apusului a unor domni ca Radu Mihnea." 1 1P. amintind cä „rumänii nu gräiesc in toate tärele intr-un chip". P a n a i t e s c u . care inväta intelepciunea si stiinta. in care erau tinuti prin puterea traditiei. ungrovlahilor.luptä al reformatilor calvini era nationalizarea serviciului divin in biserica romäneascä din Ardeal..gului neam despärtit 111 trei state diferite. in asa fel cä. inruditä in chip evident cu a noasträ. al. Experience vechi: impresiile aduse de soliile marilor domni in Occident. incercärile unui Despot Eraclidul de a infiinta cu profesori adufi din Apus scoli superioare — si atitea alte prilejuri ii fäceau pe ai noftri sä nu se simtä la larg in spatiul culturii orientale. Instinctul lor de rasä fi de culturä ii ducea uneori peste vicisitudinile vremurilor cätre marele izvor de apä X7ie al latinitätii. pribeag la curtile italiene fi franceze.

la virsta de 12 ani. un veac fi jumätate mai tirziu. cu toate främintärile tim. de misionarul Venanzo Berardi da Mont’Ottone. in ciuda vitregiei vremurilor care au urmat. Din contactul cu istoriografia polonä a primit imboldul de a alcätui cronica in limba nationalä Grigore Ureche. In capitolele ce urmeazä. vol. Contactul cu culturä latinä a fost insä mai rodnic in Moldova. unde se intilni cu cimpulungeanul. care avea sä ducä la nationalizarea serviciului divin in bisericä.diile in Polonia fi care a pus in plinä luminä ideea originii romane. desfundind ideea originii romane fi ftiri privitoare la tara lor. cu profesori trimisi de la Academia teologicä din Kiev. Bucuresti. precum fi colegiile iezuite din Moldova au deschis. care si-a fäcut fi el stu. Al doilea era un adolescent a cärui viatä aventuroasä e un mic roman. Nicolae Costin.purilor nestatornice care au urmat dupä präbufirea lui Vasile Lupu. dar fi in masele mai adinci ale neamului. au deschis un drum nou in culturä romäneascä. incit. In volbura vremurilor au pierit färä sä läse nici o urmä. de mitropolitul Petru Movilä. tineretul plecat din Ardealul suferintelor romänefti a adus ideea regenerärii nationale — nu stim. de Ureche a fost afa de puternic. dupä cum se va vedea mai jos. unde vlästarele boierimii moldovene. Istoria romänilor. vom infätisa intii evolutia literaturii religioase de la Matei Basarab si Vasile Lupu pinä la mitropolitul Dosoftei inclusiv. de unde. Imboldul dat. Unui era Mihail. firul istoriei nationale a fost continuat de Miron Costin. pentru a pästra un fir unitar in expunere. I o r g a . VI — Monarhii. Invatase acolo greaca vulgarä fi turceasca. activitatea literarä inceputä cu strälucire in epoca lui Matei Basarab fi Vasile Lupu a fost continuatä.Avem dovezi documentare cä aceeafi näzuintä cätre noi zäri de cultura zäcea nu numai in clasele conducätoare. contemporanul lui Miron Costin. Plecase apoi in insula Chios. dupä care vom infätifa literatura istoricä mai intii in Moldova fi apoi in Muntenia fi in Transilvania. Douä luni a bätut sträzile cetätii eterne. BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istorie al epocii: X. im. In cele din urmä. §i pe tärimul vietii religioase. pinä cind a deprins putin limba italianä. o mica pirtie cätre culturä latinä. fiul lui Paul. Ce du uevenit acefti doi premergätori in colegiul de propaganda din Roma. din ordinul Minoritilor Conventuali. dä aripä versului fi incepe munca grea de traducere a cärtilor de ritual in limba romänä. Plecase cu domnul Tärii Romänefti la Constantinopol. a trecut dupä aceea la Dimitrie Cantemir si in Muntenia la stolnicul Constantin Cantacuzino. Opera de nationalizare a slujbei religioase este apoi reluatä fi continuatä in Muntenia de mitropolitul Antim Ivireanu. Fusese — pre.tindea el —. a fost admis in colegiu. Fusese adus la Roma fi instalat acolo in colegiul „Urban“.copil de casä in curtea domneaseä. unde se apropiase de iezuiti. mitropolitul Dosoftei. :154 . Ideea a fost apoi reluatä de fiul lui Miron. Dar contactul binefäcätor cu culturä latinä sa produs mai intens in fcolile iezuite ale Poloniei. Din chiar epoca lui Matei Basarab avem stiri despre doi tineri romäni care ifi fäceau studiile in colegiul „De propaganda fide" din Roma. marele vornic de la curtea lui Vasile Lupu fi contemporanul mitropolitului Varlaam. din Cimpulungul judetului Muscel.brätifase catolicismul fi de-acolo plecase cu scrisorile de recomandare cätre secretarul colegiului din Roma. la rindul lui. §coala intemeiatä de Vasile Lupu in mänästirea Trei Ierarhi. In Moldova.

vol. I. Pentru raporturile religioase si culturale ale järilor romänesti cu Orientul ortodox. extras din. Anuarul Institutului de istorie nationals. rupt dintre ai nostri. 1928. sau Petru Movilä?“ Petru Movilä a fost fiul lui Simeon Movilä. Cartea romäneascä. sec. Istoria invätämintalui romänesc. T. Bucuresti. Emil Turdeanu s. 1929. Istoria literaturii si limbii romane. prin legäturile lui de rudenie fi prietenie cu nobilimea polonä. Istoria Ute. Tragediile familiei sale 1-au impins mai mult spre studii fi meditatie. M a r cu. Berlin. Cartea romäneascä. Suru. Sibiu. Ajutoarele romänesti la mänästirile din sfintul Munte Athos. Iasi. pe lingä studiile lui N. Pentru Mihail fiul lui Paul si Stefan Valahul in colegiul „De propaganda fide“: F r a n c i s c P a l l . Dr.drit. 1929. in A. N. affienintatä in existenta ei de biserica catolicä a Poloniei. Iov Boretki. 155 Incä de pe cind era arhimandrit in lavra din Pecerska. cind visurile lui de a recuceri. din Cluj. G i o r g e P a s c u . UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ Istoria culturii romänesti din epoca lui Matei Basarab si Vasile Lupu nu ar putea fi inteleasä dacä nu ne-am opri aci si asupra unui mare cärturar.. Vladescu.a. Aci ajunge repede arhiman. a rämas intre sträini si a ajuns mitropolit al Kievului. Istoria literaturii romäne. Bucuresti. I. Viata romäneascä. ed. Iasi. K o g a l n i c e a n u . dar care. Istoria bisericii romä. Studii italiene.. S e x t i l P u s c a r i u .ncsti si a vietii religioase a romänilor. Marcu Beza. Petru Movilä infiintä . 1929. Petru Movilä renuntä la purpura domneascä fi imbraeä rasa de monah in mänästirea Pecerska din Kiev. Bucuresti. tronul ocupat pe rind de unchiul säu. dupä moartea lui Iov Boretki. Sibiu. Istoria romänilor. 1939.*aturii romänesti. Bucuresti. IV. citate la p 43 — 45. de verii fi de fratii säi sint spulberate. Din istoria culturii romänesti. Il-a. 1922. N.1938. a se vedea acum si preot Dm. Movilä pe scaunul mitropolitan a fost o adeväratä mmtuire. D r ä g a n u. sä fie mitropolit. cu ajutorul polonilor. epoca veche. p. de tatäl. Buc.. vol. 1837. ed. Iorga. urcarea lui P. XVII. I o r g a . dar pästrau serviciul divin in limba slavä). fase ani mai tirziu. 1941. 1930 (foarte utilä bibliografia de a sfirfit). I. el izbuti sä dobindeascä in jurul scaunului säu mitropolitan un prestigiu mtr-adevär princiar. vol. VI. 244 — 246. N. Petru Movilä. ed. util incä: A. Casa Scoalelor. Date inedite privitoare la legäturile culturale italo-romäne din mijlocul veacului al XVII-lea. I o r g a. xmpäratul Rusiei. Cei dintii studenti romäni ardeleni la universitätile äpusene. I o r g a . VII. 1590. B o d o g a e. Prin cultura. si ed. a devenit una din figurile proeminente in istoria culturii ucrainene din secolul al XVII-lea. vlästar de domni moldoveni si munteni — cäci tatäl säu a domnit si in Muntenia — care a rivnit si el sä fie domn. 1925. X e n o p o 1. dupä indemnul mitropolitului Kievului. P. a II*a reväzutä si intregitä. M i n e a. Invätatul rus Venelin spunea: „Se pune intrebarea care din cei doi bärbati cu numele de Petru este reformatorul indräznet al imperiului rusesc si cäruia prin urmare i se cuvine titlul istorie de mare: Petru I. nota. a II-a. 45 — 69. Versurile lui Petru Cercel — publicate de S t e f a n o G u a z z o . Histoire de la Dacie. D. dupä ce a väzut inchise drumurile inträrii in tara sa. Dialoghi piacevoli. Pentru studenti romäni: N. fratele lui Ieremia fi rivalul lui Mihai Viteazul. Venetia. p. Pe atunci Ucraina se afla sub stäpinire polonä fi pentru biserica ortodoxä ruteanä. pentru ca. 1604 — au fost reproduse pentru intiiasi datä la noi de M. la care se adäoga fi curentul uniatilor (care primiserä unirea cu Roma recunoscind pe papä. a III-a ingrijitä de I. la mänästirea cäruia isi petrecea adesea verile. In 1627. prin traditiile familiare. I.

Din aceste tipografii au iefit o serie de tipärituri care au fost aduse in Tara Romäneascä de mefterii trimifi de Petru Movilä lui Matei Basarab fi care au servit mai tirziu de model tipäriturilor muntene." Iar unui din adversarii säi il acuzä cä era inconjurat numai de servitori moldoveni. fäcind aluzie la originea lui romäneascä. totusi mitropolitul Petru Movilä n-a rupt cu totul legäturile cu patria mumä. care semnau munca lor: „päcätosul robul lui Dumnezeu". Movilä introdusese pe primul plan: latina. dialecticei. Dar cu toatä viata lui de munca aprigä inchinatä operei de ridicare a bisericii rutene. Cultura timpului insä nu putea fi cäutatä nici in cultura slavonä si nici in cea bizantinä. In atmosfera mtimecatä fi greoaie de ignorantä in care lincezea clerul ortodox rutean. putea sävirsi minunea de a regenera viata intelectualä a clerului ortodox si de a-i imprumuta armele cu care sä poatä rezista atacurilor indreptate din taberele vräjmase. In scrisorile lui pastorale. premenitä prin Renastere. unde va fi ingropat trupul meu". pe cind era numai arhimandrit. a bisericä. el a intemeiat in mänästirea Bratca —r Frätia — o.fcoalä vestitä. pe care o däruia marei lavre Pecerska: sä fie acolo „pe veci neclintitä la hramul Prea Curatei Näscätoarei de Dumnezeu mänästirii Pecerska. din care avea sä porneascä tn curind un curent nou de primenire in cultura ruseascä. In 1645 a venit la Iafi sä celebreze cäsätoria fiicei lui Vasile :156 . in programul de studii al academiei teologice. poeziei si filozofiei. Pecerska. „Am cheltuit — spune el intr-un rind ortodocfilor din Minsk — avutiile strä. a desfäfurat o activitate din cele mai rodnice pentru biserica ortodoxä a rufilor. Paralel cu tipografia. inaltmd in Ucraina polonezä. El isi dädea bine seama cä bisericä ortodoxä ruteanä.tori anonimi. face in multe rinduri aluzie la strämosii lui romäni. o face desigur pentru a se confunda in spiritul de umilintä al vietii cälugäresti. cu studiul retoricei. el semneazä „fiul domnului Moldovei" si adaogä sterna celor douä principate romänefti. dispretuitori de tot ceea ce era märire päminteascä. Stiinta timpului — zicea Petru Movilä— este pentru bisericä ortodoxä intocmai ca oglinzile lui Arhimede. P.acolo o tipografie. Totusi niciodatä nu si-a ascuns originea lui romäneascä.mofilor mei domni ai Moldovei pentru nevoile bisericii. fi. Dacä mai tirziu renuntä la aceste tra. rämasä in urmä sub raportul culturii. care. o adeväratä academie teologicä. Elevii säi din academia teologicä i-au inchinat un volum de versuri omagiale. In alt rind. Numai cultura latinä a Occidentului. patronul Moldovei sale. le ardeau. ii pläsmuiesc o genealogie care-1 face sä se scoboare din eroul roman Mucius Scaevola. De aceea. impreunä cu cea din Lwow. la Golosvienski. care. care la inceputul timpurilor moderne se stinseserä. a acelor aprigi munci. nu putea rezista atacurilor indreptate din lagärul iezuitilor si uniatilor poloni decit premenindu-se si intärindu-se cu toatä armatura culturii moderne a timpului säu. Nostalgia dupä tara fi neamul säu se vede continuu in cursul vietii lui. Petru Movilä se sträduieste sä introducä cele dintii raze de luminä ale culturii latine occidentale. In 1637 cumpära o Evanghelie cu miniaturi scrisä pe vremea lui §tefan cel Mare. concentrind razele solare asupra coräbiilor dusmane care se apropiau de tärmurile Siracuzei.ditii ale familiei fi la aceste reminiscente ale patriei sale. !i pune ca hram pe Sfintul loan cel Nou de la Suceava. In primele cärti iesite din tipografia lui.

Maria. fi marele predicator al patriar. Moartea tragicä a lui Chiril Lucaris nu poate pune capät agitatiei. a convocat un sinod la Kiev in 1640. care se alla in legäturä cu cercurile reformate din mediul cosmopolit al Constantinopolului: consulul olandez Corneliu Haga. Chiril Lucaris este de cinci ori depus de turci si tot de atitea ori readus in scaunul patriarhal prin sprijinul prietenilor säi. in care erau incä vii luptele dintre partizanii fi adversarii lui Chiril Lucaris. care gäsise formula unirii cu Roma. unde s-au tinut fedintele sinodului. Fu ales Iafii. Ortodoxia träia atunci o mare drama. nu va fi fost determinatä si de amintirile copiläriei care-1 legau de oraful in care domniserä ai lui? . in limba latinä. Pace cu atit mai necesarä. cu cit in centrul si räsä. Dusmanii patriarhului. Lupta dezlän| uitä este inversunatä. In jurul scaunului patriarhal din Constantinopol se dädeau lupte aprige in care patimile pamintesti se amestecau cu lucrurile divine. . Ambasadorul Frantei sustine curentul de agitatie impotriva patriarhului care se sprijinea pe cercurile reformate. doctor in teologie fi egumenul mänastrii Nikolska. si in care se fäceau citeva concesii punctului de vedere al confesiunii caivine. Porfirie. . Cele douä sinoade constantinopolitane fäcuserä o operä negativä: anatemizaserä confesiunea atribuitä lui Chiril Lucaris. Douä sinoade care au loc la Constantinopol.sadorul Angliei. Astfel stind lucrurile. are aceeafi soartä. alegerea Iafilor ca locul cel mai nimerit pentru marele sinod al ortodocfilor in care avea sä se discute ideile normative ale ortodoxiei. . Lipsea pentru mtreaga ortodoxie insä o operä pozitivä de costructie normativä. Sinodul a inceput 157 la sfisitul lui august 1642 fi a durat trei luni. in care s-a discutat si admis opera. . Dupä ce a lucrat mai multi ani la Märturisirea de credintä ortodoxä. Patriarhul a fost reprezentat fi el prin doi delegati: fostul mitropolit de Nicea. fi in care s-a anate. Muntenii s-au abtinut din pricina vrajbei iscate intre Vasile Lupu fi Matei Basarab.. La aceastä grea räspintie din viata bisericii ortodoxe apare mitropolitul Petru Movilä. ridicä lumea impotriva lui Lucaris. pinä cind in cele din urmä turcii. indir.hiei. in afarä de motive de tacticä. Moldovenii au fost reprezentati prin mitropolitul Varlaam. un fost profesor calvinist la Geneva si amba. prin episcopii de Roman. Trebuia insä ca Märturisirea sä fie intäritä intr-un sinod ecumenic. In martie 1633 apäruse la Geneva. Succesorul lui. al cärui domnitor plätea pe atunci datoriile patriarhiilor. Märturisirea ortodoxä si sinodul de la Iasi. Chiril Contaris din Veria. Dar Constantinopolul.mizat confesiunea lui Chiril Lucaris. o confesiune de credintä ortodoxä. . Opera a fost atribuitä patriarhului Chiril Lucaris.. predicatorul ambasadei olandeze.jiti. nu era prielnic pentru dezbateri. in frunte cu Isaia Trofimovici. in Polonia fi in Ucraina — ortodoxia pierduse continuu terenul dinaintea catolicismului. Aceastä sarcinä §i-a luat-o Petru Movilä. Meletie Syrigos. in frunte cu Chiril Contaris din Veria si Atanasie Pattelaros. il ucid. ci trimise o delegatie de trei teologi. n-au izbutit sä aducä lumii ortodoxe pacea de care avea nevoie.Lupu.ritul Europei — in Ardeal. §edintele au fost secrete fi . acuzindu-1 de erezie. cine ftie dacä. unui in 1638 fi altul in 1642. Rädäuti fi Hufi. dinaintea curentelor de reformä. datatä din Constantinopol. . fatä de Catehismul atribuit lui Chiril Lucaris. martie 1629. cu principele lituan Ianusz Radziwill. Mitropolitul Kievului nu veni insä in perosanä. prin egumenul mänästirii Trei Sfetitele.

despre invocarea sfintilor fi cultul icoanelor fi al moaftelor — a fost apoi aprobatä de patriarhul din Constantinopol ca operä normativä pentru intreaga bisericä ortodoxä. Dupä indelungate dezbateri. ieromonahul Antim Ivireanu scoate o nouä editie a textului grecesc. din porunca domnului Constantin Brincoveanu. 1874. Märturisirea lui Petru Movilä a fost primitä. 2. si de apocrif Catehismul apärut la Geneva. G h e n a d i e E n ä c e a n u . atunci trebuie sä recunoastem cä Petru Movilä si delegatii säi aveau dreptate. cäci avem editii tipärite la mänästirea Neamtu in 1844. la Sibiu.limului Teofan. E m i l e P i c o t . pe care patriarhul Constantinopolului. S. Paris. ln 1662. Opt ani mai tirziu. care se sträduiau sä impace cele douä tabere. s-a tipärit de episcopul Mitrofan in tipografia episcopiei din Buzäu. credintä. P.prezidate de Vasile Lupu. 1926). $i VIII. mitropolitul Chievului. din preajma Bucureftilor. Petru Movilä. Rusii se opuneau la con. I. cu cheltuiala lui Panaiot Nicusi. Grecii voiau ca sinodul iefean sä-fi insufeascä hotäririle sinoadelor din Constantinopol impotriva lui Chiril Lucaris fi in special sä se adopte opera intocmitä de Meletie Sirigul. i n E m i l e L e g r a n d . in cele din urmä. p 180). 94 si urm. grecii au trebuit sä primeascä in urma interventiei lui Vasile Lupu fi a clerului moldovean. P. 1629 (vezi mai jos. De la inceput insä se ivesc neintelegeri. Intii pentru cä o condamnare a doctrinei calvine de cätre rusi ar fi indispus pe principii litvani din Polonia. IV. chiar in anul in care era datatä confesiunea din Geneva. opera. 1896. cu ajutorul stolnicului Constantin Cantacuzino. P a n a i t e s c u .damnarea lui Chiril Lucaris. cu suprimäri fi corectäri fäcute de Meletie Syrigos. 1853. 1926. G o l u b e v . XVI. tradusä in romänefte de fratii Greceanu.tarea tiparnitelor fi a Academiei teologice de la Iafi. Bibliographie hellenique. Kiev. Parthenie.. 1884. ultima la Sibiu in 1914. VII. care venise la Kiev ca sä sfinteascä pe mitropolitul Petru Movilä. BIBLIOGRAFIE . Petru Movilä. in mänästirea de pe insula lacului Snagov. pe care se sprijinea Petru Movilä. Pierre Movilä (Mogilä). Gamber. Cu deosebire la noi opera lui Petru Movilä s-a bucurat de o intinsä räspindire fi s-a retipärit fi retradus in nenumärate edi|ii. 104 — 156. Paris. 1883. in Tinerimea romänä. il numefte „promahos"—-prim luptätor ■ — f i „distrugätorul curagios al ereziei". $i al doilea pentru cä invinuirea adusä lui Chiril Lucaris nu pärea destul de intemeiatä. 1Pentru douä motive. :158 . 1855. 1827. Ar b o r e . au XVII-eme siecle. lämurind rugäciunea dominicalä fi cele zece fericiri §i 3: mila. Marele sprijin pe care Petru Movilä 1-a adus culturii romänefti a fost Insä trimiterea de material tipografic fi de mefteri fi cärturari pentru infiin. opera a fost tipäritä in limba greacä si latinä la Amsterdam. vol. la Iafi. 1 Ei cereau sä se discute in sinod numai Märturisirea de credintä a lui Petru Movilä. h'influence de Voeuvre de Pierre Mogila archeveque de Kiev dans les Principautes roumaines (extras din Melanges de l’Ecole Rottmaine en France. Dacä ne gindim la bärbätia cu care a apärat ortodoxia romänilor ardeleni impotriva injonctiunilor principelui Bethlen Gabor. de Scriban. Z. si in 1864. p. Ea a fost tradusä in rusefte la Kiev in 1645. tratatä pe baza simbolului Niceo-Constantinopolitan. 1745. Patriarhul Ierusa. pinä in vremurile noastre. speranta. Opera — impärtitä in trei pärti: 1. o penultimä editie a apärut in 1899 sub auspiciile sfintului sinod. p. Bucurefti. ceea ce. V. Bucuresti. cuprinzind invataturile ortodoxe despre päcat. declarase de calomnii iezuite zvonurile dupä care Chiril Lucaris ar fi trecut la Calvinism. In 1691. despre decalog. Kievskij mitropolit Petr Mogila sego spodviSniki. extras din revista Biserica ortodoxä romänä.

Domnul s-a sträduit sä dea o viatä nouä si cancelariei domnesti. M i h a l c e s c o . in 1934). Bunuresti. Iasi. Un autograf al lui Petru Movilä pe un tetraevanghel . 1939). in Revue d'Histoire ■et de Philosophie Religieuse. A n t o i n e M a l v y e t M a r c e l V i l l e r . . Roma. Bucuresti.1572 — 1638. J. p. p. pästrat in Biblioteca patriarhiei din Constantinopol. Leipzig. Cu toatä concurenta pe care o fäceau cärtile tipärite. p. J. in Revista istoricä romänä. 506. Hurmuzaki. 93 — 95: P. P a n a i t e s c u . 688 siurm. Atena. cu tiparnite si cu mesteri tipografi. In aceasta muncä de culturä. p. 553. 378. Bibliografia veche romäneascä. 1935). approuvee par les Patriarches grecs du XVIl-e siede. de emisari papali fi de mari patriarhi ai Räsäritului.!S98. monahul de la mänästirea Dealul. Bucarest. supl. 1927 (tomul X. öp9o8o^ia. 1874. p. 1931. Pentru edijriile romänesti ale Märturisirii ortodoxe: I. vezi si recenzia lui M. unde se stäruie asupra izvoarelor catolice folosite de P.. Despre Chiril Lucaris si sinoadele din Constantinopol. 75 — 79. si de fratele ei. scrisä pentru mitropolia din Tirgoviste. S t e f ä n e s c u . ©r|craupö? TfJ<. 1932. 39. La curtea din Tirgoviste a lui Matei Basarab. LTn portret al lui P. IV. pe lingä mitropolitii Teofil si §tefan si pe lingä boierii din divan. Die Bekentnisse und die wichtigsten ‘Glaubenszeugnisse der griechischen-orientalischen Kirche im Originaltext. bibliografia ruseascä completä la P. III. care au dat o fcrma mai esteticä hrisoavelor sale. era vesnic treaz gindul de a inzestra tara cu mänästiri si biserici—patruzeci la numär — cu mori de hirtie. XXXII (1929). Neamt. 1855. D. I. sau Evangheliarul lui Silion Rusu. sub nr. La Theologie symbolique au point de vue de l'Eglise orthodoxe orientale. II. ca de exemplu Slujbenicul. 2. Despre Chiril Lucaris:Kupido? ö Aouxapi$. necontenifc cercetatä de soli sträini. In Biblioteca Academiei Romäne se gäsesc editii moderne tipärite la: Neamt. nr. p. Doc. sau Evangheliarul scris de ieromonahul Porfirie in 1633. invätatul boier Udrifte Nästurel. 1940. 1790. copiat in 1653 din porunca mitropolitului §tefan. B i a n u . P. dusä mai tirziu la Belgrad. P. J. p. din Orientalia Christiana). Gamber. LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB cultura. IV. pästrat acum in Biblioteca Academiei Romäne. p. Kiev si Iasi a se vedea si O r e s t e T a f r a 1 i. 224. 2 volume. II. p. Metropolite de Kiev (1633—1646). 1864. 321. IX. cu o prefatä de mitropolitul Ghenadie privitoare la istoricul textului si editiile lui).n e s c u . 414 — 430. 1895 (editia sfintului sinod. La confession ortodoxe de Pierre Moghila. Paris. Texte latin inedit avec introduction et notes critiques. 1939. I. 22— 122. J u g i e in Echos d’Orient. nebst einleitenden Bemerkungen. Paris. Chiesa ortodossa e riforma nei secoli XVI e XVII (estratto da Religio. p. p. 1904. vol. opera citatä mai sus. Les idees calvinistes du Patriarche Cyrille Lukaris. nu numai completind numärul logofetilor cunoscätori de limbi sträine. p. 1934. totufi arta caligrafiei si a miniaturii era inca in floare fi avem din aceasta epoeä vreo citeva exemplare de manuscrise cu miniaturi de o rarä frumusete.al lui Stefan cel Mare (extras din Revista istoricä romänä. M i h a l c e s c o . P a n a i t e s c u . in rägazurile de liniste si pace pe care le läsau räzboaiele cu Vasile Lupu. XI. Roma (Rezumatul a 14 lec^iuni tinute la Ecole des Hautes-Etudes din Paris. 71-75. 1844. doamna Elina. Sibiu. N e r v a H o d o s s i D a n S i m o . Matei Basarab era sustinut. Despre opera lui Petru Movilä in legäturä cu celelalte confesiuni ortodoxe: Textul grecesc •la Ion M i h a 1 c e s c o. Movilä la mänästirea Sucevi^a: I. Movilä. p. de sotia lui. ci fi cäutind caligrafi iscusiti. sau Evanghelia mitropolitului Anania din 1651.

2 La aceastä pärere ne indeamnä faptul cä fi fratele säu §erban—-care a fost fi el logofät—■ intr-un document din 1623. dupä moda 1 St. adaogä. p. si-a iertat toate satele lui vecinicie. „un cherurgus bun". Copilul a crescut in casa domneascä pinä la virsta de 17 ani. bätrinul domn spune: „Pentru cä insusi domnia mea am auzit cu urechile mele cuvintele lui. in Arhivele Olteniei. sub frumoasa lui semnäturä in monogramä chirilicä. la ceasul mortii lui. incit impräftie toate grijile sufletului. cind „pe mina mätusei sale. I. p. ne descrie in cartea sa minunatul palat de pe mosia pärinteascä — Fieresti — unde a fost primit de doamna Elina: „un palat care nu are egal in lume. care provoacä admiratia privitorului." Ea a patronat si suportat spezele pentru imprimarea Trioiului sirbesc din 1649. marmorä. tu anul 1597. cu „piaträ poleitä". doamna Elina si sotul ei au infiat. si-a fäcut instructia in casä —■ cel putin pentru limba latinä —. Ar fi zadar. Nu ftim unde si-a format culturä. traducätorul cronicii lui Teodosie Rudeanu. 50 — 51.nic sä incerc o descriere a interiorului admirabil aranjat in apartament. de care ne-am ocupat la p 147—151 El a fost preceptorul lui Nicoläe Pätra?cü. in martie 1635. cind ajutind ränitii sositi de pe cimpul de luptä fi cerind sibienilor sä-i trimeatä. S-ar pärea dar cä el. „izvoade de peteare fi mai mari fi mai mici". era cel mai cärturar boier al timpului säu in Muntenia. afarä numai poate in tara frincilor". „Chiar boltile si pardoselile pivnitelor. ori „seminte de flori de tot feliul") si intre grijile domniei (cind tinind locul sotului säu in scaunul domnesc. K o g ä l n i c e a n u . care inväta intelepciunea <filozofia>. prezentatä la ziua aniversärii. jupinita Maria. galeriile etc. in sfirfit. 1“ udriste nästurel. a dobindit o mare dragoste pentru limba latinä fi cä un profesor. „färä zäbavä". punind la cale cu un gust ales ctitorii mänästirefti fi locasuri de recreare sufleteascä). le-a märturisit domniei mele dinaintea cinstitilor diregätori ai domniei mele. cerut de cälugäri sirbi din Muntele Athos. i s-a intimplat lui sä moarä. Tesauru de monumente istorice. El ne spune cä. a fost Balthasar Walther. „zidit pe dinafarä si pe dinläun. 1941. sint copiii lui Radu Postelnicuf Nästurel fi ai jupinesei Calea Calomfirescu. P a p i u I l a r i a n u . :160 . 2a Unul dintre acejtia. a cärui mama. a Elinei. Udrifte Nästurel.Udrifte Nästurel si sora lui. cu mosii cu tot. impärtindu-fi vremea intre grijile casei (cind cäutind. „fata din casa domneascä a lui Mihai Vodä Viteazul". 1862. fiul lui Udrifte Nästurel. Fratele doamnei. murise la o säptäminä dupä nastere. care a insotit pe patriarhul arab Macarie in cälätoria lui la curtea lui Matei Basarab. pe timpul lui Mihai Viteazul. ajuns in „virsta adolescentii. Arhidiaconul Paul de Alep. Oda a fost publicatä de A. p. viteazul boier al lui Mihai Viteazul.cu unul din acei misionari catolici pripäfi^i in tärile noastre." Intärind aceastä ultimä dorintä. cäruia ii inchinä o odä latinä in Tirgoviste. pe care. DOAMNA ELINA a fost una din acele frumoase icoane feminine care se desprinde din trecutul romänesc intr-o luminä de aureolä. nepot de fiicä al lui Radu Calomfirescu. 19 — 27 si 73 — 80. XX. Pe patul mortii. sint lucrate greu cu piaträ bunä. cind. Histoire de la Dacie. a binevoit sä-i adape setea inimei“. pe Mateias. doamna Elina.tru" de mesteri adusi din Ungaria. näscutä Corbeanu. a doamnei domniei mele. dupä cum se vede din scrisorile ei. 247.“ „Cladirea are trei caturi fi e atit de frumoasä. Neavind copii. mari fi mici. Vezi si M. Nicolaescu. adusä din Turcia.

cätre.tul vietii (1657). plinä de otravä sufleteascä" — e vorba de Catehismnl calvinesc din 1642. El primea si introducea solii la domn. fi cä sora lui. pururea curätoriu. a intocmit.talä. care a venit in 1644 la Tirgoviste.siuni de cea mai mare incredere: solii cätre impäratul german. a gäsit intre alte cärti nouä fi „cärtulia mica in limba noasträ romäneascä tipäritä . El a introdus in literatura slavä. pe timpul cumnatului säu. si lui i se datoresc primele copii ale romanului Varlaam si Ioasaf. ne incredinteazä cä vorbea limba slavä fi latinä. marele logofät —• tatäl cronicarului Radu Popescu — un loc de casä in Bucurefti: „Eu Udrifte Nästurel. Cälugärul rus Suhanov a väzut in biblioteca invä^atului boier multe cärti slave. intre care fi o gramaticä apärutä in Polonia — probabil a lui Smotrijckij. Era la largul säu in discutiile cu patriarhii Räsäritului. In anul urmätor insä—1629— el semneazä pe un alt act. a alcätuit stihurile de dedicatie la stema tärii cu care se deschide Pravila de la Govora (1640). tainic". liber si indräznet". Mitropolitul Varlaam al Moldovei.gätea cu cärti noi aduse de peste hotare. Udrifte Nästurel se intilnefte pentru intiiafi datä in viata publicä a tärii la curtea lui Alexandru Iliaf. aducind pentru al doilea fiu al säu. cind scrie im act prin care se confirmä jupinului Hrizea. Radu a iefit fi el un cärturar de seamä. In 1704 a fost copiatä la Moscova fi impo. in 1628. Imi.mat-am cu timpä mintea mea si am scos acest izvor de apä dulce.dobitä cu frumoase gravuri in cupru. Stätea de vorbä cu misionarii catolici in chestiuni de dogmä. El a stäruit pentru introducerea tiparului in Muntenia fi a privegheat la imprimarea cärtilor.occiden. „Uriil Nästurel. la mänästirea Dealu.Lupu pentru a aseza pacea cu Matei Basarab. doamna Elina. pe care necontenit o imbo. A tinut sä creeze in familia sa o atmosferä de frumoasä culturä. cum se mai zicea atunci. fraze latinefti. Radu. data de la Hristos in cifre arabe. un profesor din Kiev. mi. prietenul lui Petru Movilä — iar mitropolitul Varlaam. am scris in oraful secular. in Bucurefti". a pus la cale in Cimpulung „o fcoalä pentru invätäturä copiilor“. Raköczy pentru a incheia cu el „legäturä“. „acea floare de aur“ a misticismului catolic. In calitate de vtori-logofät. Avea o bibliotecä frumoasä.logofät cancelaria domneascä fi a indeplinit. el conducea impreunä cu marele. intr-o frumoasä caligrafie. semneazä cu litere latine fi presarä. traducind din latinefte. tipäritä la Govora in 1642: „Scur. adäpätoare de suflete omenefti“. cäruia ii cerea o märturisire a credintei catolice.tatio Christi. drept pravoslavnic crestin“. Rafael Levakovic laudä „spiritul lui bärbätesc. Si tot el a introdus in 161 . ne spune despre el cä era un „boiarin cinstit si slovesnic si a toatä destoinicia si intelegerea harnic. tinär scriitor. Udriste Nästurel a avut o parte activä in opera de culturä a epocii. tratatul de aliantä (1648). cätre principele Ardealului Gh. Cartea a avut ecou in lumea slavä. functiune de mare incredere pe care o pästreazä pinä la capä. Cu grija pentru tara lui „säracä fi fär’ de invätäturä“. adicä vtorilogofät.. „in satul säu pärintesc din Fierästi".. in scrisorile ei chirilice. tot la Nästurel. tipäritä cu cheltuiala doamnei. la Viena. a ajutat la traducere si a scris prefata la Evanghelia invätätoare. ca de exemplu cu Levakovic. trimis de Vasile. prefata la Antologhionul slavonesc din 1643.regele Poloniei (1638). tradus de tatäl säu. Prietenul säu. in 1647. cronicarul sirbocroat George Brancovici.

biserä vechile manuscrise caligrafice. din 1642. Dar Levakovic intirzia sä vinä. 2 Mitropolitul Kievului le trimite o „tiparnitä completä" cu o echipä de tipografi. cu vremea. ca sä cumpere o tipografie. in judetul Vilcea: Procopie. 1939. de care rie-am ocupat la p. trecind apoi in Rusia Micä. ajunsese patron independent in Kiev. 2Dan S i m o n e s c u s i D a m i a n P . prin mijlocirea mediului polon. care träise in atmosfera de viatä spiritualä a mänästirii Zograful din Muntele Athos fi care. La fcoala acestor tipografi ucraineni stabiliti in mänästirile noastre s-a format. gravura ucraineanä in lemn. care conducea pe atunci o tipografie slavä la Roma. In aceste imprejuräri.tilor necesare cultului divin.vici Verbicki. 13. Varlaam si Ioasaf. influentatä. s-a sträduit sä implineascä aceastä lipsä a cär. frontispiciile fi vinietele impodo. pe lingä materialul tipografie fi cärtile de cult tipärite la Lwöw fi Kiev.$iei ortodoxe —• Bracka —■ din Lwow. Matei Basarab. romänä. P a p i u I l a r i a n u . Bucuresti. I (1862). Verbicki a stat in Tara Romäneascä pinä in 1642. precum miniaturile. vorbefte de jefuirea bisericilor si „de impu^inarea sfintelor cärti". propunindu-i sä vinä in Tara Romäneascä pentru a lua asuprä-si activitatea de tipärire si räspindire a cärtilor sfinte la popoarele care intrebuintau limba slavä in bisericä. In vara anului 1635. de gravura :germanä. In locul lui afläm. prin 1624. Matei Basarab insufi. Ivan Kunotovic.mifi de Petru Movilä in fara Romäneascä au adus cu ei din Kiev fi din Lwöw si tiparele gravurilor in lemn cu care ilustraserä 1A. 135. impreunä cu ieromonahul Nectarie din Pelagonia fi cu „feciorul säu Stefan Byrzohodet (cel sprinten la mers)". un alt ucrainean.limba noasträ minunatul roman al ascetismului crestin. Tipografii ucraineni trimisi de Petru Movilä au adus cu ei.dobeau cartea tipäritä. in prefata celei dintii cärti iefitä din tiparnita sa. §colile slävonefti din mänästiri intraserä in cädere bisericile fuseserä jefuite. care urmau sä serveascä de model ciclului de tipärituri slave din Tara Romäneascä. dindu-le scrisori cätre Petru Movilä fi cätre fruntafii cetätii Kievului. manuscrisele fi cärtile de slujbä arse sau furate. care fusese cäpetenia imprimeriei din lavra Pecerska pe timpul lui Iov Boretki fi care. pricinuite «de desele näväliri si impresuräri ale diferitelor popoare ale necredinciosilor si chiar ale unor credinciosi" 1. dupä aceea. extras din Biserica ortodoxä. TIPOGRAFIILE. ce se afla si ea sub ascultarea fi controlul lui Petru Movilä. domnitorul se adresase cunoscutului cälugär croat Rafael Levakovic. Matei Basarab l-a trimis atunci in solie. p. in frunte cu Timotei Alexandro. invätase tiparul in mänästirile lui Petru Movilä. „miscat de rivna cätre Dumnezeu". ajunsese la o inflorire deosebitä fi däduse lucruri de artä care impo. Tesauru de monumente istorice. se infätifeazä la curtea lui Matei Basarab cälugärul Meletie Macedoneanul. 370. p. Cäpeteniile tipografilor ucraineni tri. B o g d a n . :162 . care condusese tipografia Frä. Preda fi Radu Stanciovici. o echipä de ucenici tipografi printre sirbii stabiliti la noi. dupä cum spune insusi in graiul säu bätrinesc. si Teodor fi Lupin Dimitrievici. precum fi gravurile necesare pentru ilustrarea textelor. Pe timpul acela. Viltoarea luptelor singeroase dezläntuite pe pämintul Tärii Romänefti dupä räzboaiele incepute de Mihai Viteazul a fost fatalä pentru cultura romäneascä. Inceputurile culturale ah domniei lui Matei Basarab.

chipurile. pe de altä parte. culturä slavonä intrase in agonie. Avem dovezi elocvente cä.tine incä in manuale de fcoala —• cu toatä documentarea convingätoare a regretatului Bianu — cä Matei Basarab si Vasile Lupu ar fi sävirfit marea reformä a introducerii limbii nationale in bisericä. pe vremea lui Constantin Brincoveanu. LITERATURA RELIGIOASÄ. atunci cind curentele de reformä. ne-o caracterizeazä notita insemnatä de popa Constantin din Dorna pe una din foile Codicelui Voronetean: „Aceastä carte este scrisä pe rumänie fi nu-i bunä de nimic“. o fcoala de gravori romäni. apare semnat fi numele unui romän desigur ucenic al lui Tisevic: Petru Theodor. in ilustratiile Pravilei din 1652.. :sint identice in toate detaliile cu scenele corespunzätoare din Cazania tipä. socotelele. care prin imigrärile lor au inviorat inceputurile organizärii noastre bisericefti. venite din Occident. fi preotii mai vrätos: de cäträ hulnicii dä lege.* cunoafterea limbii slavone sä devinä tot mai anevoioasä. in aceastä stare de lucruri. ca. incit crea prelatilor noftri o grea indoialä. o socoteau aptä pentru serviciul divin. iar ilustratia titlului din Pravüa lui Matei Basarab. Focarele de culturä slavä din sudul Dunärii apusese rind pe rind.. defi nu o intelegeau decit prea putini. Pe de o parte. pentra 163 . cu timpul. cum pentru grosimea fi grubia nu stim sluji tainele sfintei beserici fi strigä toti. mitropolitul Stefan al Tärii Romänefti se credea indatorat sä preintimpine „inponcisarea" poporenilor säi cu aceste explicatii: „. Dar la fcoala acestor gravori sträini se formeazä. fi väzindü iarä cum au creftinii tärii inputare. sä-fi intreacä maeftrii fi sä imprime gravurilor lor un caracter propriu romänesc. ln epoca lui Matei Basarab insä. Afluxul de cärturari.. fiindcä nu erau incä traduse cärtile necesare cultului.bare nu se putea insä indeplini deodatä. avind sä aleagä intre traditia slavonä fi realitatea care impunea nationalizarea serviciului divin. tipäritä la Tirgovifte in 1652.natä cu un nume rutean: Theodor Tisevic. Chiar pe timpul lui Matei Basarab. amenintau unitatea etnicä in Transilvania.. Aceastä radicalä schim. Gravurile din Evanghelia cu invätäturä.ritä la Lwow in 1606. nemeririle fi toate rinduialele fi tipicurile sfintelor taine. este sem. fi apoi — adäugäm noi — nici nu era incä vremea sä se infäptuiascä. S-a crezut intr-o vreme si se mai sus. se pomeniserä ai noftri din mofi-strämofi sä audä slujba sfintä intr-o limbä pe care. desi are stema fi armele Munteniei.pinä atunci cärtile tipärite in Ucraina. care vor ajunge mai tirziu. Tipärind citeva cärti de ritual cu textul in limba slavonä si lämuririle formelor exterioare ale cultului in limba romänä. aceastä situatie devenise atit de ingrijorätoare. care preconizau eliminarea limbilor privilegiate din bisericä fi introducerea serviciului in limba nationalä. ln urma acestor imprejuräri s-a ajuns. pe vremea lui Matei Basarab. scolile noastre de slavonie au lincezit fi ele. inäbufite de valul stäpinirii turcesti. s-a oprit. obräsirile.. Era firesc deci.. tipäritä la Govora in 1642. pe la jumätatea secolului al XVII-lea. Atitudinea credinciofilor noftri de pe vremuri in fata incercärilor de nationalizare aritualului fi a textelor de cult. cä am uitat cinurile. ca nici preotii sä nu mai inteleagä limba in care o traditie prea adinc inrädäcinatä ii silea totusi sä oficieze serviciul divin. Lipsite de suportul puternic pe care il aducea contactul reconfortant cu Sudul slav. o schimbare care ar fi tins la inlocuirea limbii slavone li s-ar fi pärut o alunecare in apele ereziilor.

carii pentru ne<sti>intä se depärtarä cu invätäturi striine.. fi Imitatia lui Hristos. spune mai departe.nului" — ne infätiseazä intentiile cercurilor conducätoare la imprimarea acestei cärti. era firesc ca. §irul tipäriturilor inceput cu cärti slavone se continuä insä cu o serie de cärti romänesti. sirbilor.. aceste •cärti bilingve: ca sä impace traditia. „izvoditä de eromonahul Silvestru" fi „premenitä de pe limba ruseascä pe limba romäneascä" de insufi Udrifte Nästurel —■ care a venit fi el la al „unsprezecilea ceas la lucrul Dom. In acelasi timp. a cugetat. nu cum au fost pinä acum slavoneste. Liturghierul...“ Pentru a intoarce de la rätäcirea in valurile ereziei pe cei de un neam cu el.. sä scoatä „aceastä sfintä carte ce se cheamä Evanghelie invätätoare tilcuitä. in J 643 la Cimpulung. Ne explicäm prin urmare de ce cele dintii cärti iesite de sub teascurile tipografiei intemeiatä cu ajutorul lui Petru Movilä au fost slavone: un Moliivelnic. in 1637 si 1638 la Govora. in sfirsit.. cum am spus mai sus (p. . pentru cä vädesc aceeafi tendintä de a apära ortodoxia romänilor ardeleni impotriva tendintelor de calvinizare ale ungurilor.. Prima Cazanie." Se desprind din aceste citate motivele care 1-au determinat pe mitropolitul §tefan sä tipäreascä. urmind vechea traditie a strämosilor säi Basarabi. a :164 ..si astfel scos-am la luminä . reclamatä de starea preotimii. De vreme ce am spart picla nestiintci si am dres rinduialele si le-am prepus rumäneaste. pentr-acea nu se cade vouä dreptilor mei fii ai Pravoslaviei sä vä inponcisati si sä vä scirbiti impotriva pastoriului vostru . Acest gind se lämurefte in prefata care deschide una ■din tipäriturile sale: „Drept credinciosului si evlaviosului neam al patriei noastre fi altor neamuri inrudite cu noi dupä credintä fi avind acelasi vestit dialect slavonesc ca limbä. la Cimpulung. tipärit la 1635 in Cimpulung. care prezintä un interes deosebit. toate trele la tipografia mitropoliei din Tirgoviste. fi cu proastä fi scurtä mintea lor räfluindu-se den credintä adeväratä protivnicä bisericii lui Dumnezeu. in 1646. tipicurile.aceia .. gindiiu sä iau inputarea batjocoririlor de asupra aceftii tärisoare . sä parä totusi o indräznealä si mai mare. ungrovlahilor si celorlalti"..fitul domniei lui Matei Basarab. 159). Dacä aceasta era situatia cätre sfir.. si. domnul romän le häräzea ca danie spre folosul xntregii ortodoxii din Sudul dunärean. Triodul penticostar fi Triodul postului. carele nu le pot sti cinstitii si cuceritii preoti pentru nesebuiala lor .. apärutä la Govora in 1642. dar in acelasi timp. la 1647. a cärei independentä cäzuse in mina turcilor. . Dar aceste cärti tipärite in limba slavonä nu erau menite numai sä acopere lipsa textelor de ritual din cuprinsurile romänesti.. cu ereticii impreunindu-se. apoi un Antologhion. ca sä poatä folosi nevoilor preotimii de pe atunci. Slujbenicul. a treia editie in 1650. in 1646. a respectat textul slavon al Scripturilor :sfinte. a tälmäcit tipicurile in limba romänä. care nu mai •cunoftea limba slavonä. sä fie propovedanie creftinätätiei noastre. ambele in mänästirea Dealul. la inceputul ei. pe la sfirfitul domniei lui Matei Basarab. in 1649. si cu deosebire. „Mila rudei meale crestinilor m-au indemnat spre aceasta — spune Udriste Nästurel — fiindcä väzuiu in neamul nostru multi oameni. ci sä intäreascä. bulgarilor. si ortodoxia in Ardeal.. o P saltire. incercarea de nationalizare a serviciului divin..

dupä Pravila lui Coresi. dar pinä acum n-a fost incä identificat. la iubirea de argint. dupä cum ni se spune. In cadrul acelorasi preocupäri de edificare ar intra si Ceaslovul din Muzeul limbii romäne al Universität» din Cluj — azi la Sibiu — pe care d-1 Pasca il dateazä din aceastä epocä. Aflarea sfintei cruci. patronul Moldovei. „Tatäl nostru". domnii si impäratii pämintului si muncitorii cestui veac.). viata Sfintului loan cel Nou. din predica cititä in „Duminica läsatei de carne“. pinä la pagina 404 — poate chiar cä se pästrau coalele tipärite — la care s-a adäogat apoi restul dupä Cazania lui Varlaam. adusä den raiul vederei ceriului". ilustrat adesea pe peretii din tinda bisericilor si mänästirilor noastre. tradus din ruseste. cä-i va aleage sot de la sot. eine intru cinul säu vor sta inaintea lui: direptii den a dreapta slavei lui.sat cind direptul judecätoriu va sedea pre scaunul slavei sale si va incepe a face judecata tuturor. mai cuprindea si omilii destinate pentru marile särbätori ale crestinismului (precum: nasterca Sfintei Fecioare.).danie. Originalul acestei Cazanii este. cele zece porunci. Iatä de pildä un pasaj. sint cele dintii tipärituri cu caracter juridic la noi. la „räotate cum sä le räbdäm cu multimire eite ne virt asuprä". Botezul Domnului. la „muzävirie". Aceste tipärituri sint: Pravila de la Govora. Pe lingä aceste cärti de predici si invätäturi morale s-au tradus si tipärit alte douä texte. Pravila de la Govora a fost tradusä de un cälugär oltean.sfintei beseareci apostoleascä a Räsäritului“. ln schimb introduce. Dumitru etc. moartea omului. Invätäluri preste toate zilele alese den multe dumnezäesti cärti de folosintä tuturor crestinilor prepuse de pre limbä greceascä. apärutä la mänästirea Dealul doi ani mai tirziu (1644). Moxa sau Moxalie. Bunavestire s. la 9 martie. de 55 de foir privitor la dragoste. a cäror importantä deosebitä stä in faptul cä.“ A doua Cazanie. asezatä in Cazania lui Varlaam la 23 aprilie. Cazania de la Dealul reproduce aceste douä sectiuni din urmä dupä Cazania moldoveneascä. Tot pentru edificarea moralä a maselor adinci ale poporului. toti päcätosii si direptii. apärutä la Tirgoviste in 1652. care nu cad obisnuit intr-o duminica. toti. Atunce se vor aduna inaintea lui toate limbile s>i näroadele. apärutä in 1640 si cunoscutä — din cauza formatului ei mic — si sub numele de Pravila cea micä. ispove. precum si predici la comemorarea marilor sfinti (Sf. cui-s dupä lucrul lui. pocäintä. fiindcä. apärutä cu un an mai inainte la Iasi si care era mai completä. este o retipärire a Cazaniei precedente. iarä päcätosii de-a stinga. §i Indreptarea legii. cum aleage pästoriul oile den capre. o omilie nouä pentru cinstirea „celor 40 de mucenici diin Sevastie". pe care o oferä ca . egumenul Melchisedec Meletie a publicat in 1642 la mänästirea Cimpulung. Nicolae. Este vorba de adunarea näroadelor la judecata lui Dumnezeu: „Intru spaima sufletului mieu nu domnesc ca sä spui cuvint de cas infrico.. dupä cum au observat de la Gaster incoace toti istoricii literari. pe timpul egumenului Varlaam Arapul. Este un mic tratat de moralä in 4°.Sf. milostenie. Traducerea este insä vioaie si plastica.a. pe lingä predicile care dezvoltä.o floare prea infrämsetatä fi dulce mirositoare. textul pasaj elor din Evanghelii citite in duminicile dintr-un an. preotia. Dar omite. si cuprinde elemente privitoare la dispozitiunile dreptului civil» 165 . PRAVILELE. ceea ce nu s-a observat pinä acum.

aveau nevoie de norme precise pentru impunerea penitentelor. sau va cinta mireneste. Regretatul Peretz a arätat insä cä originalul slavonesc al Pravilei de la Govora era o traducere dupä o compilatie de nomocanoane bizan. anume Pravila. nu numai din viata laicilor. Era dar neapäratä nevoie de o carte normativä. sfintiilor voastre. Carea are intru sine multe fealiuri de vindecäri sufletelor crestinesti.amestecate cu dispozitiuni apartinind dreptului religiös. in implini. O bunä parte din cuprinsul pravilei il alcätuiesc dispjzitiuni religioase privitoare la pedepsirea fi indreptarea feluritelor vitii. Prefata pravilei este. exceptind citeva adaose si omisiuni. unei necesitäti adinc simtite a preotilor. precum a arätat P. imbinate cu canoanele stabilite de sinoadele bisericii. P. pe de o parte. si are importantä deosebitä. sau va juca. dar textul nomocanoanelor diferä. „Popa ce va bea la cräcimä. care sä fixeze penitentele si sanctiunile dupä gravitatea greselilor. care träia sub jurisdictiunea acestor legiuiri.tuia sub multe privinte un corolar al bisericii si preotul nu era numai pästorul credincio. avind prefata semnatä de mitropolitul Teofil. pe vremea cind preotimea ajunsese sä nu mai inteleagä limba slavonä. care.tine —■ apropiatä prin cuprins si succesiunea multor capitole de compilatia fäcutä de Emanuel Malaxos de la jumätatea veacului al XVI-lea — si care incorporase si nomocanonul patriarhului loan Nesteutul.rea misiunii lor de duhovnic." Se vede bine. care a tinut astfei sä aibä si el aceastä carte pentru nevoile bisericii sale. sä nu fie tocmealele sfintilor apostoli si a sfintilor pärinti batjocurite Pravila contine o serie de dispozitiuni de drept vechi bizantin. cartea era menitä sä slujeascä numai preotilor si trebuia feritä de contactul cu lumea laicilor. „Insä mä rog sfintiilor voastre — zice mitropolitul Teofil — cu mare milä. Din acest motiv. cäci ne inlesneste sä intelegem ceva din mentalitatea romäneascä a veacurilor trecute. Hs. Iatä gindul pus la temelia acestei scrieri. avind prefata semnatä de mitropolitul Ghenadie al Ardealului. cu aceia cugetaiü si eu robul Domnului mieu Is. nice la mäscärici. sä scotu ceastä carte. insä mai vrätos si cale la impärätiia ceriului. identicä cu prefata pusä de mitropolitul Petru Movilä la inceputul nomocanonului säu. din aceste rinduri. ci si din a preotilor si a cälugärilor. alta pentru Ardeal. carii sinteti pästori oilor celor cuvintätoare a turmei lui Hs. care era caracterul pravilei. Panaitescu. tipärit la Kiev in 1629. Ea s-a tipärit in douä editiuni: una pentru Tara Romäneascä. la care minä va cädea aceastä sfintä carte. Iarä intru minä de mirean sä nu se dea. pre limba rumäneascä. pe de altä parte.silor säi. Cu deosebire se vädeste in cuprinsul pravilei preocuparea constantä de a ridica prin mäsuri austere autoritatea moralä a preotului in mijlocul societätii laice. Ea corespundea. in vremea veche puterea judecätoreascä alcä. celorü ce sintü ränite cu päcate. acela sä aibä a o tinea in mare cinste si sä se invete dentru ia in tainä cum va vindeca sufletele oamenilor de päcate. frati duhovnici rumänesti. lämurit in prefata alcätuitä de mitropolitul Teofil: „Socotit-am cä mai toate limbile au carte pre limba lor. De aceea s-a tradus aceastä pravila in romäneste. sä se :166 . ci in sarcina lui cädea si o bunä parte din jurisdictiunea privitoare la dreptul civil.

nice vreun vas oarecarele. Cea de-a doua tipäriturä juridicä.nirea lui.turile de cele lumesti ale celor care si-au ales mänästirea ca liman al vietii lor pämint e^ti: „Cälugärul de va muri si va avea galbeni si talere.. sä aibä pocäanie patru ani. care au continuat sä supravietuiascä sub formele vietii creatine: „Deci sunt oarecarii intru crestini ce tin lucru ereticesc. numai cind va veni la petreacerea cälugäreascä. deoarece aruncä o luminä nebä. pentru ce? Cä infricosat judet vor sä ia de aceasta. iar averea lui sä o impartä la säraci. „cu indemnarea" mitropolitului Stefan. Indreptarea legii (Tirgoviste. Socotesc si glasurile cocosilor. fiindcä prezintä o intretesere cu pravila tipäritä de Vasile Lupu. altceva dentr-acele ori den vin. anatema sä fie. si nu va fi spus de aceasta duhovnicu-säu sau igumenului. sau vreo trebuintä oarecaria.. sä-i facä toatä pome. si toti citi se tem de Dumnezeu sä nu ia nemica de la dinsul. 1652). §i asa sä roage Dumnezeu de dinsul si sä facä eite 12 metanii in zi. pezintä nu mai putin interes. ^i cind sä vor imple 40 de zile." Iatä. Dirept aceia iatä pre amänuntul toemim si invätäm: cine are aceastia cu cercetare de aemu sä nu mai ia aminte unele ca aceastea." Aceste dispozitiuni au un interes deosebit. Cine ia mana griului. sä facä igumenul cu toti fratii post 40 de zile si pocäanie de fratele. cä ya eugeta cä iaste bine. si ale corbilor. cä foc netrecutu si-au lor ." Mäsuri aspre vädesc sträduinta bisericii de a opri alunecarea unei societäti in descompunere pe povirnisul deeäderii. cä n-au invätat Dumnezeu sä-si tunzä muiarea pärul.. nice foc. de cätre Daniil Andrian Panonianul —■ era deci originär din Tranilvania — care spune insufi cä „numai cit m-amispititalingepre dinafarä 167 . unuia ca acestuia gräim sä se cäiascä 3 ani si metanii in zi eite 24". sä-i ia igumenul sau un duhovnic bätrin si sä-i arunce pre dinfii intru groapa lui si sä gräiascä: argintul tau. sä fie opritä de bisearicä si de pricestanie . si va indräzni a facere acesta..goneascä din popie". ce vor fi ascunsi de cäträ toti. sau de pildä urmätoarea anatemä a unei mode a timpului: „Muerea de-si va tunde pärul ei. pentru Dumnezeu alegind numai de nu va lua chip cälugäresc. cu tine sä fie de perire. in sfirsit. Alte dispozitiuni au de scop sä intäreascä asceza si sä rupä complet legä. cind apune soarele nu dau nemica dentru casa lor. insemnatä si ea . de vor fi in minästire. si o serie de dispozitiuni luate impotriva vechilor rämäsite de päginism. metanie eite 100. ori den piine. un an sä se pocäiascä. Textul acestei pravile a fost pregätit. si se vor afla dupä moartea lui.. prin faptul cä e scrisä in romäneste. iarä de va fi indemnatä asa de niscare dräcii. Si intimpinä de gräiesc unele rele. si altor glasuri. ca de pildä urmätoarea dispozitiune: „Muerea sau bärbatul ce va vrea sä joace si sä batä in palme si se va imbräca bärbatul in haine mueresti sau muerea intru haine bärbätesti. altele bune si cäutaria soarelui si a lunei $i a stealelor si chemaria dobitoacelor. si ale vulpilor.nuitä asupra vechiului folclor bizantino-slav si ne lämuresc multe puncte obscure din folclorul nostru actual. ori dentr-altceva de se va läsa de acestea.. si iarä igumenul sau acel staret bätrin sä-i aducä pre dinsii si asa de va fi fost in minästire. sä-$ tunzä pärul ei.

. Ea reproduce un original grecesc care. intocmit din porunca impäratului loan Comnenul. urmeazä din pravila lui Vasile Lupu glavele 43—46." Dupä glava 47 din textul Malaxos. cu pravila lui Vasile Lupu. dar C. Caridi. A doua parte a Indreptärii legii. Aceasta a doua pravila a lui Matei Basarab a fost tradusä de austriaci. fratele parohului de la biserica greceascä San Giorgio din Venetia. pe popä. combinind aceste douä izvoare diferite. strämosul cronicarului Radu Popescu. dupä cum a arätat Peretz. A. dupä glava 43—46 din textul Malaxos. Dupä un capitol sau douä din Malaxos. apärutä la Iasi in 1646. De pildä.canonul lui Alexie Aristines. Nichita. Stefan.. capitole din pravila lui Vasile Lupu. in limba latinä.. Textul grecesc era o prelucrare derivind din legislatia bizantinä a lui Justinian. urmeazä din pravila lui Vasile Lupu glavele 87—88 despre cei ce fac „bani räi" (falsi) sau umblä cu „bani räi". semnatä de mitropolitul lui Matei Basarab. de la Pravilele impärätesti si de la alte gudeate. dascäli desävirsiti. econom si nomofilax al marii biserici din Constantinopol. Traducerea romäneascä este stingace: nici romänii nu cunosteau bine limba greacä. Timothei. tradusä din limba greacä „pe limba proastä romäneascä" de „Danil Andrian Panonianul". firefte cu amplificärile si ornisiunile impuse de epocä si tarä. este o traducere dupä nomo. luatä din Malaxos. privitoare la camätä. precum aratä Spulber. pe soli sau „pre mai marii lor. Prefata din Indreptarea legii. Caridi dupä care s-a tradus textul din Indreptarea legii. aminodi de la Hio. o largä aplicare in Tara Romäneascä. ce se zice pre boiari“ . urmeazä glavele 48—50 din pravila lui Vasile Lupu privitoare la cei ce vor sudui „pe judecätori. dupä glava 86. pe timpul ocupatiunii Olteniei. compulsatä in secolul al XVIlea de Emanoil Malaxos.. Daniil Panonianul. al doilea vistier al tärii.. cuprinzind canoanele sfintilor apostoli ale sinoadelcr ecumenice fi ale celor nämestnice. in secolul al XIII-lea. Zlataust). Prima parte cuprinde 417 capitole incheiate cu o notitä in limba slavä. urmeazä. pe diaccn sau mireanul care va injura pe preot". Originalul grecesc dupä care s-a fäcut traducerea romäneascä s-a pierdut. fusese aflat la Gh. privitor la clericul ce va „injura" pe arhiereu. desi nu se spune. care spune: „Sfirsitul intiiei pärti a Pravilei". vestiti si foarte iscusiti intru toatä dumnezeiasca scripturä". care trateazä despre „clerici si cälugäri de vor face sfat sau insotire asupra arhiereului". dupä ce fusese cerut patriarhului din Constantinopol. :168 . nici grecii limba romänä. Spulber a gäsit in Biblioteca Universitätii din Atena un codice (nr. cuviosului intru ieromonahi Kyr Ignatie Petriti si a lui Pantelimon Ligaridi. grec originär din Tricala. .. cu titlul Cartea romäneascä. 1400) care are intocmai aceeasi structurä (Malaxos + Aristines) —färä partea luatä din pravila lui Vasile Lupu — pe care a avut-o versiunea lui Gh. grupind laolaltä materia dupä afinitate de subiect. este insä o traducere dupä prefata — itpoGscopla — lui Vlastaris. a incercat o sistematizare. Nicolae. Aceasta primä parte a fost apoi intretesutä. diacon. precum si ale sfintilor pärinti. Ea a avut. (Vasile. care se ocupä de penalitätile ce „se cuvin celor ce indeamnä sau ajutä cuiva sau il siätuesc spre räu sau cind trimet pe altul sä facä o räutate . pe oamenii cei domnesti".putintel Gramatica si Sintaxisul. Indreptarea legii este alcätuitä din trei pärti distincte.

Despre Varlaam si Ioasaf tradus de Udrijte Nästurel a se vedea pe larg lucrarea de fa^ä. Despre preocupärile literare ale lui Radu Nästurel. Acad. Viata literarä si culturalä a mänästirii Cimpulung (Muscel) in trecut. despre familia Nästurel. cf. p. Bucuresti. unde. Despre Ceaslov: S t e f a n Pasca. 1884. P a n a i t e s c u . Locul Cazaniei lui Varlaam in vechea noasträ literaturä omileticä. Ill. p. p.inteina wcunoscutä din sec. 7—43 (doamna Elina: 7—30). V .. Gamber. Studii si cercetäri.. C. 1910. v. 57 — 67. H o r i a O p r i s a n. comparatia reluatä de Gr. 200-232. XXV. tipäritä la Tirgoviste ln anul 1652. Bucuresti. 37-71. L a p e d a t u . 1926. N ä s t u r e l . I. Dan S i m o n e s c u ? i D a m i a n P . Lucrätorii asociati" . p. in I. publicatä acum in transcriptiune cu litere latine de Academia Romänä. I. Pravilele. reprezentatä cu desebire prin personalitatea mitropolitului Simeon §tefan. P a n a i t e s c u . Bucuresti. X. 1939. p.. M i n e a. Bucuresti. extras din Convorbiri literare XL. I o r g a . 244 — 245. T u r d e a n u . Varlaam. XI. H a n e s . 1 1 — 1 3 . care are toatä judecata arhiereascä si mireneascä pentru vinsle preotssti si mirenesti (färä datä si altä indicate). 45 — 47 si 83 — 84 (anexa I: predoslovia in traducere francezä). a c e - 169 . P. Imitatio Christi (in 1. despre Elina doamna: a c e 1 a ? i. X. B u j o r e a n u . 1909. 282 — 330. p. V . 169— 175. ist. P. XIII. in Analele. de Udriste Nästurel de Fierästi al doilea logofät.Miscarca culturalä invioratä in epoca lui Matei Basarab. la p. LX—LXVI. Rom. p.. Pravila bisericeascä (numitä cea micä). in Cercetäri literare. p. 1904. Despre introducerea limbii romänesti in bisericä romänilor. XL — L I X . dans les Principautes roumaines. Iasi. Extras din Melanges de l'Ecole Roumzine en France. 1931. p. p. B o g d a n . 1906. 9 3 — 9 5 . XII —XIII. Bucuresti. P a n a i t e s c u . P. Bibliografia romäneascä veche. Rom. 135 — 137 si p. p. B i a n u : ? i N e r v a H o d o s . 34—35. III: p. Bucuresti. Lung. I. in Revista istoricä. 1934. XXXVI. numitä cea micä. s. p. p. Paris. extras din Biserica ortodoxä romänä. Diseurs de recepfie. 3 6 — 4 8 . 139. Inceputurile culturale ale domniei lui Matei Basarab. S c o r p a n. Despre tipografiile lui Matei Basarab $i legäturile cu Kievul:P. Academia Romänä. op. se deschide o nouä epocä de activitate cärturäreascä. O tipiriturä m-. (1912) I —II. 1884... 133— 161. sect. 1939. Dan S i m o n e s c u . Cercetäri istorice. op.. 1932— 1933. P. I. Acad. P . Coresi. 1909. P. intitulatä: Indreptarea legii. Doamna Elina a Tärii Romänesti ca patroanä literarä... s-a propagat peste cuprinsul tärii fi a contribuit la reinvierea literarä din Ardeal.. 1-25. Academia Romänä. l o a n M . Indreptarea legii cu Dumnezeu. Mänästirea Dealu. p. p. N . tipäritä m:ii intii la 1640 in mänästirea Govora. V. tipäritä la mänästirea de l:i Govora la anul 1640 si Pravila lui Matei Basarab cu cmoanele sfintilor apostoli. cit. 1940. p . G e n e r a l u l P . XXIV. P. partea a 2-a. Despre traducerea lui Udriste Nästurel. B i a n u . L’influence de l’oeuvre de Pierre Mogila. 1939. Bucurefti. L’influence de l’oeuvre de Pierre Mogila. cit. XI. al XVII-lea: Cel mzi vechi ceaslov romänesc. ?i M.. 1910. in Prietenii istoriei literare. Mem. 1911. Vechile noastre Cazanii. slavä). partea a 2-a. 16—36. p. t. 103 — 206. Editii Pravila bisericeascä.. 1904. cu material tipografic trimis de domnul "ITärii Romänesti. Dim%schin episcopal si dascälul. P a n a i t e s c u . bibliografia despre raporturile lor cu originalele ucrainene: P. 46 — 90. I. Despre tipäriturile din epoca lui Matei Basarab: I. p . 1926. in Revista pentru istorie. XIII —XVI. 1903. Viata Sfintilor Varlaam si Ioasaf. BIBLIOGRAFIE Udrifte Nästurel. arheologie si filologie. p. in „Tipografia Curtii.

in Revista pentru istorie.I a s i . aducindu-i la cunostintä cä romänii din Transilvania au decäzut asa de mult. Despre utilizarea nomocanonului lui loan Nesteutul in aceste pravile: C. p. Indreptarea■ legei. vol.. L u p a s. I. p. El spune räspicat cä „nu poate sävirsi pe fatä sau in ascuns asemenea desertiune. 117—179. Etudes de droit byzantin. 67. C o n s t . ne vom ruga insä lui Dumnezeu sä reverse prea milostiv asupra särmanei natiuni duhul säu cel sfint in care säläsluieste intreg adevärul si toatä intelepciunea." 1 Curind dupä aceasta Gabor Bethlen moare si urmeazä Gheorghe Räköczy. 369 — 440 (Indreptarea Legii). 1910. Incä din 2 septembrie 1629. Bucuresti. VI. si incheie scrisoarea cu aceste cuvinte de adevärat apostol: „Noi nu ne vom räzboi cu destinul.duinte. I. prin „scrisori cit se poate de secrete". P e r e t z. O serie de acte pun in luminä inversunarea acestor strä. 1928. In 1 I. Utilizarea pravilei lui Vasile Lupu In Indreptarea legii a fost semnalatä intii de T i m o t e i C i p a r i u i n Analecta. 95. fiindcä activitatea culturalä este subordonatä aci sträduintei ungurilor de a desface legäturile religioase care-i uneau de veacuri pe romänii ardeleni de principatele dunärene. pentru cä. 392-408. Le code valaque de 1652. 178-193 si 467-474. vol. Colectiune de legiuirile Rcmäniei vechi si cele ncui. \ CULTURA IN TRANSILVANIA Transilvania. care impreunä cu superintendentul calvin Stefan Geley intäresc sfortärile de a atrage pe romänii transilväneni la reforma calvinä. Cernäuti 1930.. XI. inainte de toate. dar cu atit mai puternic. Curs de istoria dreptului rcm&n. . ’ ’ Studii asupra pravilelor. Pravila de la Govora retipäritä cu textul slavon al Pravilei de la Bistrita si cu cel grecesc (Cotelerius si loan Portvricul) de Ion P e r e t z. intre „romänii din tara Transilvaniei si intre locuitorii Tärii Muntenesti si Moldovei". Cea mai veche Pravila romäneascä. p. Atrage apoi in chip discret atentiunea asupra nereusitei unei asemenea incercäri. 72-95. 1885. incit nu sint in stare nici sä citeascä. Fintinele si ccdicii dreptului bise. are in secolul al XVIIlea un rol mai sters. p. S p u 1 b e r. Räspunsul patriarhului Chiril Lucaris — cel impotriva cäruia avea sä se ridice in curind furtuna — este plin de demnitate si de intelegere a realitätilor politice. care a dat neamului romänesc in veacul al XV-lea si al XVIlea inceputurile literaturii si temelia limbii literare. p. A. P o p o v i c i jun. fiarä neimblinzitä. 1938. Bucuresti. fiindcä nu apartine slujbei noastre sä ne luptäm cu arme pämintesti. 314—342 (Pravila de la Govora). 3—471. ar trebui ruptä legäturä de singe si de simtiri care träieste in mod tainic. sä le care in tara lui" — se adresa patriarhului din Constantinopol. Pentru a remedia aceasta stare de lucruri.n'cesc ortoZo*. bunele moravuri si legea crestineascä se stricä din zi in zi. Documente istorice transilvane. arheclogie si filclcgie. p. p. cu atit mai putin sä inteleagä si sä invete sfintele evanghelii. Cartea rom. Gabor (Gavril) Bethlen — despre care mitropolitul grec Matei al Mirelor ne spune cä in invazia din 1629 in Tara Romäneascä chiar „vasele bisericilor si mänästirilor pusese. II. sau mäcar sä „inchidä ochii si urechile". din aceasta cauzä. Cernäuti 1886. si cä. Ill. a c e 1 a s i. Bucuresti. 1940. el cerea patriarhului sä ingäduie ca natiunea romänä din Ardeal sä primeascä unele puncte ale doctrinei calvine si sä incurajeze pe mitropolitul Ghenadie sä intre in vederile guvernului. pentru cä ar sävirsi un päcat pe care nu i 1-ar putea sterge toate chinurile pämintului". XII.. Cluj.

se impunea intre altele: sä se renunte la cultul sfintilor morti si sfintilor ingeri. pentru cä ne lämuresc deplin intreaga atmosferä in care s-a desfäsurat activi. molitvele sau rugäciu. ' Una din conditiile pe care Stefan Geley o punea candidatilor la scaunul metropolitan din Alba-Iulia era ca. precum si o laturä din activitatea literarä a reactiunii moldovenesti contemporane. prin mitropolitul ortodox Ghenadie. Räcökzy a pus la cale. botezind „dupä forma simplä rinduitä de Hristos“. 171 . Iar propaganda trebuia fäcutä fi prin tipärirea in limba romänä a cärtilor de cult normative.tatea literarä romäneascä in Transilvania in prima jumätate a secolului al. in fine. Astfel vine fi se stabilere la Alba-Iulia. principele sä citeascä conditiile si — scrie mai departe Geley — „sä le dai poruncä cä eine nu le va respecta va fi redus la starea de täran" 2. sä tradueä in romänefte „rugäciunea noasträ de toate zilele atit cea de dimineatä cit si cea de searä“ si sä porunceascä copiilor sä o invete. p. sä se suprime la inmormintäri: luminärile. dar altele nicidecum". numai cu apä curatä. care-fi instalase tiparnite in Tara Romäneascä fi cu care dealtfel era aliat. Era deci nevoie de o tipografie cu literele chirilice.1 La 4 septembrie 1640. tämiierea si „alte ceremonii superstitioase". anuntind principelui Raköczy moartea mitropolitului romän Ghenadie. la patru ceasuri“. propune ca la sedinta solemnä. unele dintre conditiuni le-a tinut. fi. o solie la Matei Basarab. cu buchii däruite de domnul muntean. la care vor fi chemati „protopopii romäni din toate pärtile". ungerea cu untde. cu care erau obifnuiti romänii ardeleni. 204 — 205.198. sä se opreascä obstea. sä se impartä sfinta cuminecäturä: „separat piinea si vinul. de a ingenunchea fi a se mchina inaintea icoanelor si a troitelor. XVII-lea.aprilie 1638. „sä se interzicä obftei neftiutoare arderea de luminäri in tintirim".lemn fi alte adausuri papistase“. sä nu se invete cä ar fi mai multi solicitatori intre Dumnezeu si om. p. Raköczy confirmä scutirile preotilor romäni. O Pascalie.tiunea insä ca mitropolitul lor sä atirne de superintendentul calvin. De aceea Gh. intimplatä „ieri dupä. 2Ibidem. sä se elimine la oficierea botezului: „lummärile. luate dupä Palia de la Orästie. afarä de unicul Hristos. invätäturile Reformei. sä päräseascä ortodoxia si sä treaeä la calvinism! Dar pentru aceasta era nevoie de propagandä. Ea cuprindea: Paraclisul Precistei. cerindu-i litere chirilice si mefteri tipografi. nu impreunä cu lingura“. 194. Acest punct al programului lui Geley era realizat prin cartea de rugäciuni apärutä in 1639. sä asculte de episcopul ortodox maghiar. cele zece porunci. a cärui activitate se deschide in 1639. cu o carte derugäciuni. Aceste conditii redactate de Stefan Geley si trimise lui Raköczy la 22 septembrie au pentru noi o importantä deosebitä. Cu alte cuvinte. cu condi. foarte necesarä 1Ibidem. superintendentul Stefan Geley.amiazä. cit mai larg in straturile poporului.nile de dimineata fi seara — reproduse aproape neschimbate in mai toate ceasloavele fi acatistele publicate ulterior in Transilvania. sävirfind serviciul di’’in in „limba obftei täränesti". popa Dobre tipograful. prin care sä se strecoare. prin preoti. si citeva notiuni de dogma in sens ortodox insä — Geley raporta lui Raköczy cä Ghenadie „ca un neputincios. ln afarä de serviciul divin in limba romänä.

CATEHISMUL CALViNESC. Ion Caleca. douä cärti populäre..tele. in ore anume precizate“. Trepetnicul si Gromovnicul. candidatul moldovean sustinut de Vasile Lupu. mitropolitul Iorest. si." Urmeazä apoi rindurile mitropolitului Iorest: „Dereptu aceia. care este o colectie de predici in legäturä cu fragmentul evanghelie citat in ziua respectivä. autoritätile maghiare calvine au si tipärit Catehismul cu ajutorul unui preot roman. care. sä le fie preotilor u de propovedanie. Dar abia s-a inceput publicarea cärtii si Ghenadie a inchis ochii. cäci lipseau din el pagini intregi. fiindcä le indica ziua cind cade Pastele. ca sä se inmulteascä cuvintulü lu Dumnezeu pre in toate besericile. si foarte jäluia toti preotii de aceastä carte.reascä Catehismul tradus in romäneste si sä dispunä sä-l invete copiii si feti. I. Gheorghe din Sec.. nici un exemplar din aceasta publicatie nu s-a aflat in bibliotecile noastre. dupä cum am arätat. A doua carte iesitä de sub teascul tipäii':urilor transilvane se leagä de realizarea unui alt punct din programul de calvinizare al lui Geley. noao ni se timplä petrecere ceastä lume si amü läsatü la moartea noasträ pre cine va lumina milostivulü Dumnezeu pre scaunul mitropoliei Belgradului..dusä. arhimitropolitul Ghenadie. 115—118. intr-altul sase etc. candidatul recomandat lui Raköczy de Vasile Lupu. care.am sävir.. Intii Ghenadie: „Cu mila lui Dumnezeu. sä nu päräseascä acest lucru bun.“ Cartea lui Coresi era tra. sprijinit de Matei Basarab. iarä eu. cu mila lui Dumnezeu. eu. foarte mi sä indulci inima si mä bucuraiu.preotilor. arhimitropolitü. Iarä cind au inceputu a se tipäri aceste cärti. candidase la scaunul de mitropolit al Transilvaniei in septembrie 1640.l din 1640. väzindu . interesau de aproape curiozitatea päturilor rurale romänesti.. Din nenorocire. a pus sub tipar vechea Cazanie —■ Evanghelia cu invätäturä— a lui Coresi din 1581. sfätuindu-se cu preotii säi. 0 altä conditie impusä de Stefan Geley lui Meletie Macedoneanu. prin continutul lor de prevestire despre soarta omeneascä ori despre felul cum vor iesi primävara semänäturile care germinaserä sub stratul de zäpadä. mitropolitul Ghenadie. Bibliografia. anume ca preotii sä predice obstei in limba romäneascä. „färä a se tine seama de lipsa de sens a frazelor astfel trunchiate. intr-altul opt. intr-un loc lipsesc zece pagiri. era §i aceasta: „Sä tipä. Ea a provocat o adeväratä furtunä de protestare la romänii de dincoac. in sfirsit. imputinmdu-se. Prefata cärtii este astfel scrisä in numele ambilor mitropoliti. eu loristu.. p. Originalul coresian dupä care s-a fäcut tipäritura aceasta din 1641 era insä defcctuos. Meletie Macedoneanu n-a fost insä intärit de principele Gheorghe Raköczy. Dar in rästimpul care s-a scurs pinä la ocuparea scaunului mitropolitan de Ilie Iorest.sitü aceste sfinte cärti. de Carpati. si mä socotiiu cu preo+ii miei. aceste sfinte cärti Evanghelie rumäneascä cu invätäturä. Kirü Ghenadie. Cum insä in bisericä noasträ opera de predicatiune este indeplinitä prin citirea Cazaniei. ." 1 Opera in care se räsfringe mai puternic propaganda calvinä este insä Catehismt. väzindu acest lucru dumnezeiescü ce s-au fostü inceputü de acelü pärinte. Deci ea nu cuprindea nimic din ceea ce ar fi putut abate credintä religioasä a romänilor de la linia traditiei ortodoxe. ce sä cheamä märgäritar. Data aparitiei ei chiar era 1 I. B i a n u si N e r v a H o d o s . dupä un izvor ortodox: omiliile patriarhului din Constantinopol. Sarcina de a continua imprimarea a revenit urmasului säu.

pe ascuns. in satul Prisac. dupä cäderea in päcatul primitiv. 5 zile.nesigurä. unde s-a tradus si unde era scaunul mitropolitan. dacä n-a fost iluminat de Dumnezeu prin gratie. si s-au obirsit in luna iulie. ci. Si s-au izvodit in cetate in Belgrad. cu svatul si cu indemnätura si cu cheltuiala domniei lui Ciulai Gheorghi. reproducem aci in intregime titlul complet: Cartea ce se cheatnä „Catehismus“. fi nici cultul sfintilor. Mesterul tipariului au fost popa Dobrea dim Tara Munteneascä. Poate chiar cä. Calvin.lor span. Catehismul acesta. Preotii romäni nu 1-au primit. Pentru interesantele informatii istorice pe care ni le da. cartea s-a tipärit repede. care. Dupä cum se vede din titlu. fusese cälugär la mänästirea Neamtu. craiul Ardialului. obtinem gratia divinä. in Räspunsul säu publicat la Iasi in 1645. Intemeindu-se pe Evanghelie. din punctul de vedere al doctrinei calvine. Intelegerea lui este inväluitä in ceatä. pentru cä. Dumnezeu. impreunä cu nemurirea. Fk leat ot swzdamira 7150. cäci aceasta este idolatria pe care o combate Biblia: „Sä nu-ti faci tie chip cioplit“. pentru osinda cea vefnicä. nici viitor. in dezbaterea chestiunilor de dogmä si cult. reduce tainele la douä: botezul fi cuminecätura — singurele instituite.nelor. in Institution de la religion chrestienne. dupä normele obisnuite in catehismele reformate: cele zece porunci. confirmä ipoteza noasträ. domnul Täriei Unguresti si säcwi. rugäciunea datä de Mintuitor: Tatäl nostru fi Simbolul credintei —• toate comentate. Cu scrisoare s-au ustenit popa Ghiorghi de Sec. Desi nu cunoaftem pinä acum nici un exemplar din acest Catehism. prin intrebäri si räspunsuri. de Mintuitor. totusi ne putem face o idee de cuprinsul lui din Räspunsul mitropolitului Varlaam. reproduce punct cu punct pasajele combätute. Nu admite cultul icoa. unde träise in traditia de carturärie fi viatä religioasä a 173 acestei strävechi mänästiri. care ar fi prezidat aceasta tipäriturä. dupä el. izvoarele ortodoxiei sint in limba slavä pe care o apucaserä in bisericä din mosi-strämosi. cä omul a fost creat. a revärsat asupra unora gratia sa si i-a creat pentru viata cea vefnicä. fi desävirsirea spiritualä. in cursul vremurilor. care stia cä. pe ascuns. el nu este capabil sä se mintuiascä singur. 25 de zile. pästorul sufletesc al curtei märiei sale. El cuprindea. fi care este prezent in toatä eternitatea. nu a avut räspindirea pe care o asteptau ungurii. Ilie Iorest. care cu voia si cu porunca domnului crestinesc Racoti Gheorghi. nu in Alba-Iulia. Titlul complet cu data 1640 se aflä insä reprodus de mitropolitul Moldovei Varlaam. Se stie cä reforma calvinä pornea de la principiul admis fi de ortodocfi si de catolici. s-a Impotrivit—in scurta sa pästorie—räspindirii Reformei fi a Cate- . prin care putem dobindi in noi pe Mintuitor fi. dar cä. ot rojdestvo Hristovo 1640. Defi se pare cä promisese fi el afilierea la Calvinism. desävirfit fi nemuritor. participind la el. pentru care nu existä nici trecut. carea s-au intors din limba dieceascä si sloveneascä pe limba romäneascä. pentru ei. Afirmatia cä textul s-a tradus „din limba dieceascä si sloveneascä“ este o mistificare menitä sä amägeascä preotimea romäneascä si pätura popularä. pierzind. tipärit. in 20 de zile. Nu rämine decit o singurä mintuire: credintä. nu existä intre om fi Dumnezeu alt intermediator decit Isus Hristos. Si s-au inceput in luna lui iulie. dupä cum s-a spus. pe cind pe altii i-a predestinat spre räu. 1-au ars — afa s-ar explica de ce nu s-a gäsit nici un exemplar pinä acum. si s-au tipärit in sat in Prisac. Mitropolitul urcat in scaun dupä Ghenadie. a rämas o creaturä slabä. „dupä chipul fi asemänarea Domnului". dupä el. Nenumirea mitropolitului ortodox.

afa fi cuvintele: acelea sint bune. in Fägäras si Banat. inchis in temnitä fi bätut la tälpi cu toiegele. grecefti. sirbesti si latine^ti: „ce mai virtos ne-am £inut de izvodul grecesc si am socotit si pre izvodul lui Eronim.. carele nu sä ftiu rumänefte ce sint: nume de oameni fi de leamne fi de vefmente fi altele multe. Se pare insä cä traducätorii au refäcut vechea traducere coresianä. cumu-i: synagoga si poblicanu fi gangrena fi pietri scumpe. de nu gräiesc toti Intr-un chip. cä nu vor inteleage to^i. carele le inteleg toti. intre romänii care imbrätiseazä Reforma.. cea greceascä iaste izvodul celorlalte. Nu era un om de culturä deosebitä. Dar mai importantä decit aceastä chestiune este afirmarea necesitätii de a tipäri cärti pentru tot neamul romänesc — ceea ce vädefte constiinta unitätii neamului — fi in legäturä cu aceasta.. :174 . cu conditia de a pläti 1. altii intr-alt. care 1-a cäläuzit cu chibzuin^ä in datoria grea pe care o avea de indeplinit. noi mcä le-am läsat greciafte. cä vedem cä unele cuvinte unii le-au izvodit intr-un chip. Pe cind masa cea mare a poporului ortodox din Ardeal se zbätea sä scape de cursele intinse de autoritätile maghiare si sä pästreze solidaritatea de credintä cu romänimea din principate.. necesitatea alcätuirii unei singure limbi literare pentru romänii de pretutindeni ■—meritau sä fie spuse cu mai mult relief. ceea ce a avut ca urmare inscenarea unui proces in care a fost tirit. pentru care nu existau termeni in limba romänä: „Aciasta Incä vom sä ftiti. iarä noi le-am läsat cum au fost ln izvodul grecesc. väzlnd cä alte limbi Incä le tin asia..hismului. LIRICA RELIGIOASÄ DE NUANTÄ CALVINÄ." Ne lipseste un studiu precis in aceastä privintä.. Dar dacä ne gindim la soarta lui Ilie Iorest. sub influenta maghiarä. ce-i de vina celuia ce-au räsfirat rumänii printr-alte täri. sä izvodim afa cum se intäleagä toti. Imprejurärile erau deci cu totul grele cind se ridica in scaunul mitropolitan Simeon Stefan. Simeon Stefan. dar avea un rar bun-simt. insä de cea greceascä nu ne-am depärtat..blemele cu privire la crearea limbii literare pe care le-a ridicat in prefata pusä in fruntea Noului Testament. cuvintele trebuie sä fie ca banii: cä banii aceia sint buni carii Imblä ln toate täräle. Mai intii 1 este problema neologismelor pentru timpul acela — cuvinte sträine. Numele lui a rämasin istoria literaturii noastre prin pro. pe care avea s-o reia Hasdeu fi s-o dezvolte in Principiul circulatiunii cuvintelor: „.000 de taleri pe chezäfia a 24 de creditori.. de si-au mestecat cuvintele. pentru cä alte limbi Incä le-au läsat afia". nu-i de vina noasträ. o literaturä religioasä in versuri. dmdu-i-se drumul. A fost umilit.. Noi derept aceea ne-am silit. si am socotit si izvodul slovenesc carele-i izvodit sloveneste din greciascä si e tipärit in "fara Moscului. ia na^tere. incä neci lntr-o tarä toti mtr-un chip". a plecat in Moldova sä stringä mijloacele pentru räscumpärarea libertätii. carele nu sä ftiu rumänefte ce sint. Simeon §tefan. 1 Nu §tim cit pre'f se poate pune pe afirmarea cä preotii si cärturarii insärcinati cu traducerea au confruntat izvoarele grecesti." Firefte cä aceste douä idei importante—• 1. tipärit la Alba-Iulia (Bälgrad) in 1648. iarä. nevoia de a crea o singurä limbä literarä pentru toate tinuturile romänesti: „Sä luati aminte cä rumänii nu gräiesc ln toate tärile intr-un chip. unitatea neamului romänesc din toate tinuturile fi 2. intelegem de ce nu putea vorbi mai räspicat urmasul säu.. den cit am putut. In cele din urmä. Urmeazä apoi acea cunoscutä comparatie a cuvintelor cu banii. sub ocara de imoralitate. §tiind cä. prigonit pentru indräzneala de a se fi impotrivit incercärii de dezmembrare a unitätii spirituale a romänilor.

o traducere integralä a Psaltirii in versuri. cäpeteniile miscärii calviniste. Dräganu. väduva lui Gheorghe I Raköczy. dupä obiceiul din Caransebes si Lugoj. Programul de calvinizare al lui Stefan Katona de Geley din 1640. Gergely Sändor de Agyafalva. Aceasta din urmä cuprinde. una lingä alta. traduse in limba romänä. construieste in Fägära§. apartinind secolului al XVII-lea.“ Sub imboldul acestor preocupäri s-a dezvoltat in Fägäras fi Banat o intreagä literatura versificatä. En nevoja sza si en czara sza. cu intreaga scoalä si sä einte cintärile romänefti. adäogatä la sfirsit. adäogind cä versurile sä fie scrise cu litere romä. Probabil cä manuscrisul acesta fäcea parte din repertoriul muzical al profesorilor de la scolile reformate romänesti din Ardeal. in parte dupä citeva cintece pioase ale lui Francisc David. laude pentru Anul nou. alt vestit reformator al timpului. cu traducere romäneascä in versuri. 102 — poate la Oradea sau la Cluj. In 1657. laude pentru Pasti. Actul prin care principesa intäreste regulamentul scoalei romänefti pune in indatoririle profesorilor romäni.citatä. o carte de cintece tradusä in parte dupä o colectie de cintece unguresti adunate de Petre Melius si Szegedi. Lafe bune v’ave Si en pofta a’allenisilor Nu-1 va da’n mena lor. dar care.ne§ti. intre altele.Incä de pe timpul lui Coresi. „$i de citiva romäni mai luminati". de care se servesc caransebesenii si lugojenii. pentru a-1 face mai accesibil: . ln organizatia bisericii reformate aceastä carte era necesarä. indeosebi in duminici si särbätori. alta de tatäl lui Mihail Halici si a treia de loan Viski. din motive pe care nu le cunoastem. datind din 1642 si pästratä in biblioteca colegiului reformat din Debrezin. . o scoalä romäneascä si alta ungureascä. . inainte si dupä rugäciunea predicei". fäcutä dupä o versiune ungureascä mai veche a lui Albert Molnar de Szencz. ' Intentia de a atrage pe romäni la Reformä prin scoalä si cintec continuä. laude pentru patimile lui Hristos. care se pot repartiza in urmätoarele grupe: laude de Cräciun. principesa Susanna Löräntffy. pinä acum. fäcutä in 1697 in Boldogfalva si pästratä in colegiul reformat din Cluj. descris de regretatul N. spune ea. ne este putin cunoscutä. dar. pe care il däm in ortografia 175 curentä. Iare el va czinfi. aläturi de psalmi versificati. Iatä bunäoarä inceputul din psalmul 40: Ferikat jeszt’ kuj de sziromanul Si de nistotosul Ej milä. dacä e poftit. Un manuscris din aceasta grupä. „Sä se dueä —■ spune mai departe actul — sirguincios la bisericä romäneascä. prezentat lui Raköczy. prevedea la punctul 6: „Sä serie. apäruse—dupä cum s-a arätat lap. imitatä la rindul ei dupä Clement Marot si Theodore de Beze. sä tipäreascä $i sä facä sä se einte in fiecare zi cintärile noastre. Traducerea scrisä in caractere latine. Dräganu. ke Domnul pre je enke. Ni s-a pästrat insä dupä ea trei cöpii: una fäcutä de un secui. este insä greoaie. cuprinde. la deprinderea celor sfinte. Reimprimarea vechii cärti de cintece din epoca coresianä se impunea. soli. Iatä un fragment din textul reprodus de N. cu ortografie ungureascä. n-a väzut lumina. comunicind intre ele printr-o poartä comunä. fäcind el insufi pe cantorul sau ducind glasurile. apoi la Inmormintäri. laude pentru inaltarea lui Hristos si laude pentru Rusalii. si un ciclu bogat de cintece unguresti. sä invete pe copii sä einte romäneste.

............219 (1942 -1979)..... TEXTELE POPULÄRE..110 LITERATURA RELIGIOASÄ.................30 :176 ..............213 CRONOGRAFELE............................92 EPOCA POST-CORESIANÄ.........................................................................................................190 CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU............................................................................................ EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO....161 STOICA LUDESCU....................119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä...................................43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE..........170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA....128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ. FOCARE DE CULTURÄ.....242 Literatura modernä............180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’.......11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN....66 I.......................79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI................150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ...........52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE...............2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV.167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU..159 CULTURA IN TRANSILVANIA.........ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI........24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ........241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ...50 MÄNÄSTIRILE............139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU..155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB .207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU........ SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ............................132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t..............................................................................45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI........

.. dupä datinele timpului. firtati. Textele n-au fost insä date la luminä. In 1674 inchinä o odä prietenului säu....... fi le-a incheiat in colegiul reformat din Aiud..nilor säi. Aläturi de aceste teme retorice de clasä. 0 bucatä de vreme a fost rector al fcoalei reformate din Orästie.. unde a fost coleg fi prieten cu cunoscutul poet sas Valentin Franck von Franckenstein..33 Recenzii si rapoarte.37 Sä ne fii intr-ajutor nouä.. desigur..... Mihail Halici sä incerce a ciripi fi in limba romänä. au iefit citiva cärturari versificatori.. mai ales ode latinesti fi unguresti.... impreunä cu prietenul säu Frank.. prin cärti si-n omenie tipar...32 Comemoräri. 177 . de pildä..... fine-te Leyda.. era fiul unui „jurat in senatul“ din Caransebef... in mai multe limbi.35 Istoria literaturii romane vechi. II. Rumanus Apollo. Mihail Halici.... 209.... Era firesc ca. Francisc Päriz Papai — mai tirziu doctor la curtea lui Mihail Appafi fi scriitor — care tocmai isi luase atunci doctoratul la Basel.. de prietenii si profesorii noului doctor..... il gäsim. pe care o fägäduieste d-l Carlo Tagliavini.. le-a continuat in liceul reformat din Sibiu. in care se preda latina fi greaca fi unde se punea pret pe reto. 1 Cärtile populäre in literatura roniäneascä. La tofi... dupä cum spuneam in alt loc.. ungureascä.. Publicarea lor... care semneazä „Nob...ricä fi pe poeticä.... de Cäränsebes“. Din fcolile reformate....... se gäsesc si citeva ode ocazionale inchinate de autor priete.. In 28 iunie 1665....... ■ Mihail halici...... Oda lui Mihail Halici.. sä minuiascä ode latinefti. Ifi fäcuse studiile in oraful natal.. näscut in 1643... .... deprinzind in fcoalä......35 Lucräri postume *.. Oda s-a publicat in brosura omagiala cu versuri. cäci svente-n impärä^ie sedefi! De unde cunostinfe asteptäm si stiinte: ferice De Amstelodam.. Romanus civis.. de lingä Nürnberg..Didactice.. Lege derapte au dat frumoasa cetate Geneva: I|:i vine Franciscus..... p... intre care cunoscutii scriitori Franck von Franckenstein fi Petru Melas.. scrisä cu caractere latine. in ortografie. scriind la voi. inscriindu-se la Universitatea Altdorf. o redäm in ortografia actualä: Cint sänätate. Paris! Prindefi mina surori cu cest nou oaspe... Frafi.. De la literatura religioasä la literatura prol’ana trecerea nu e grea... Literatura aceasta poate sä aibäinsä o importantä mai mare decit o bänuim cäci... 1938. luminä si in aceasta chestiune. va aduce. nimfele iasä curind.nu este exclus ca. dupä teme — „materia carminis“ — date de prof esori.32 Publicatii conduse. cu profesorii...... sä fi pätruns motive si imagini in literatura colindelor populäre“ 1. De la el ne-a rämas un interesant caiet de versuri... alcätuite pe cind se afla in liceul reformat din Sibiu... Epoca influentei grecesti. Nainte..34 Conferinte rostite la Radio...... din aceste cintece de slavä pentru särbätori.... Editii de texte. cum a fost... vol. scrise.. este in limba romänä.. Diverse... fireste. Necroloage.

Inima mä-nvatä Cum sä-fi fac viata. alcätuit pe la 1660. profesor de filozofie fi teologie la Kosive si la Viena. 1674. pe cind se gäsea la Turnu-Ro^u. el dispune prin testament cum sä i se impartä averea. Unul este Ghecrghe Buitul. cu piine si sare. publicä si 80 de versuri romänesti. De la mine trecuta viatä s-ar intoarce. ln atmosfera acestor preocupäri. cum a arätat N. Valentin Franck von Franckenstein. Prietenul sas al lui Mihail Halici. Fatä d-arbänas. Cu pace ii fifi. la sfirsitul lui octombrie. Dräganu si E. trebuie sä ne oprim aci putin asupra a doi cärturari trecuti la catolicism. dimineatä. De aci inainte i se pierde urma. aprinde in el dorul de a pleca in Apus. pregätindu-se sä meargä „in Tärile de Sus“ si voind. Din neno. a avut mult de suferit de pe urma persecutiilor lui Gh. veniti la curtea domnilor dupä ajutoare. In acelasi an.Domni buni. in universitäti — chiar din veacul al XIV-lea. Portul meu cel negru s-ar albi prin tine. unde vlädicii autoh. tipärit la Bratislava. intre care un Kentek Rumeneszk de dragoste skrisz: In parä de foc arde inima mea prin tine. tineretul dezrädäcinat de credintä strämoseascä si crescut in scolile luminate ale Apusului. i se deschide testamentul. Sä-^i pot fi cii fata ta cea mindrä dimpreunä. Bathori.zoficä in limba latinä. din care nu s-a gäsit incä pinä acum nici un exemplar. INFLUENTA CATOLICÄ. intrind in clerul catolic.rocire. unde romänimea era in luptä cu calvinismul maghiar. Trecind peste umanisti ca Nicolae Olahus din veacul al XV-lea. se pare. in care. apar si versuri care vädes'c in chip evident influenta poeziei noastre populäre: Ci unde-ti cat in fa^ä. care si-a fäcut studiile la Viena si Roma si care. si care a desfäsurat o frumoasä activitate filo. mari doctori. dar :178 . El a tradus in limba romänä Catehismul catolic al lui Canisius. apar la romänii bänäteni si primele urme de liricä romäneascä eroticä. care au insä legäturi si cu culturä romäneascä. vegheaude aproape la pästrarea ortodoxiei. „sä-mi las lucrurile de-acasä in bunä rinduialä. Dar in Ardeal. Sara.toni si patriarhii greci. ca comandant de garnizoanä. rugäm. dascali si bunele doamne. in 1636. Este o „cantio de amore“ tradusä dupä un original unguresc. tärimul era mai prielnic pentru prozelitism. dupä cererea legatarilor säi. unguresti si latine. intrat in ordinul iezuitilor din Casovia. La 1712. chiar si dacä mi s-ar intimpla moartea in tarä streinä". Dacä-mi aduc aminte de cuvintele tale. pe lingä versuri nemtesti. läsind o parte xnsemnatä fcolii din Orästie. Cam din aceeasi vreme Nicolae Petrovay din Petrova copia intr-un codice — pästrat in biblioteca liceului reformat din Cluj—ocina$ele (Tatäl nostru) si o serie de versuri. Sträduintele - - scaunului papal de a atrage pe romäni la catolicism nu puteau avea sanse in principate. Succesul prietenului säu. a publicat Die Hecatombe Sententiarum Ovidianarum Germanice imitatarum. Cu mine dimpreunä fäcute multe ori. de Barwinski — s-a rupt de tulpina neamului si a muncit pentru a creste culturä altor neamuri. serie el. Dar aläturi de aceastä traducere din lirica ungureascä. peste savanti ca bänäteanul Gavril Ivul (1619—1678).

Despre Psaltirea lui Grigore Sandor de Agyagfalva si loan Viski cf. 1938 (extras din revistä La Transylvanie. I. L u p a s. indeosebi p. Pentru Cei dintii studenti romäni ardeleni la universitätile apusene cf. 184. cu caractere latine si ortografie maghiarä. D r ä g a n u . s. Lafäiatu la implinirea virstei de 60 de ani.care s-a retipärit. p. in Analele Academiei Romäne. Rom. p. Dosofteiu Mitropolitul Moldovei (1671 —1686) . Tot in aceste regiuni s-a scris si dictionarul latin-ungar-romän. IV. despre ms. la Cluj. 1941. S b i e r a . I. Catechismulu calvinescu impusu clerului si poporului romänescu sub domnia principiloru Georgiu Räköczy I si II.tantismul. Sec|. J u h a s z . 7.000 de cuvinte in dialect bänä. pus 111 paralelä cu textul respectiv din Codicele Voronetean. I. Fragment din Noul Testament al lui Simion §tefan. H. in 1703. intre care si douä „jocuri romänesti“ si „cintecul voivodesei Lupul". Budapesta. Gergely enekeskönyve XVI roman forditäsban. 77— 168. ist. D r ä g a n u . La Reforme et les Roumains de Transylvanie. 537. I . B i a n u s i N e r v a H o d o s . D r ä g a n u . 188 — 206. Buc. D r ä g a n u . 1940. IV. . 1935. Biserica ortodoxä in luptä cu protes. Cernäuti. II. 1910. Cluj. 1911. 107— 115. Budapest. 179 1937. p. 112—118. cunoscut sub numele de Anonymus Caransebesiensis. Documente istorice transilvane. In cercul unor asemenea cärturari s-a alcätuit in Caransebes. p. Regulamentul Susanei Loräntffi privitor la ?coala romäneascä din Fägäras s-a publicat in Magyar Protestäns Egyhäztörteneti Adattär. 419 — 422. p. pe lingä izvoarele citate mai sus p. indeosebi p. 1077— 1079 si 1168— 1170. Bucuresti. un dictionar valaho-latin. B i a n u. Istoria bisericii si a vietii religioase a romänilor din Transilvania si Ungaria. Pentru descrierea textelor publicate: I. 1— 117. in a doua editie. 1885. in Anuarul Institutului de istorie nationalä. 1912. 1938). L o p a s. in Dacoromania. 1940. 1936. p. Sibiu. ist. Relatiile bisericii romänesti cu Rusia. I. 41—55. intre manuscriptele conteluil Luigi Fernando Marsigli. tom. pe la jumätatea veacului al XVI-lea. II. Mem. sotia lui Vasile Lupu. Cluj. 1911— 1912. s. descoperit si studiat de profesorul Carlo Tagliavini. 1928. t. care a läsat o intinsä operä in limba latinä siungarä. Sibiu. N. Cluj. 19 15. tome III. pästrat acum in Biblioteca Universitätii din Bologna. unde se dau §i extrase). Psaltirea in versuri. Biblia lui Serban. I o r g a . Bucuresti.$ean si cä pentru intiia datä cuvinte romänesti vin aläturi de prototipele latine. N. N. Bucarest. care cuprinde o serie de cintece lumesti. VIII. Acesta isi are importanta in faptul cä ne dä 5. p. 1893. Cluj. Texte publicate. publicatä de pe manuscrisul original si de pe editiunea de la 1673 (in introducere. 328). O expunere sumarä. VIII. in Ion al lui G. p. in volumul Fratilor Alexandru si Ion I. Un mtnuscris calvino-romän din veacul al XVII-lea. 160— 170. Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des origines ä la fin du XVIII-e siecle. BIBLIOGRAFIE Pentru cadrul istorie a se vedea. p. vol. cäzutä in robia lui Gheorghe Stefan. O editie a versiunilor Psaltirilor calvine cu studiul necesar preparä C. p.. 207. A l e x i c s S z e g e d i. N. Archivum Romanicum. a II-a.. T a g l i a v i n i (cf. Documente istorice transilvane. 1887. XII. Despre Ilie Iorest si suferintele lui: S i l v i u D r a g o m i r . Budapesta. si: S t e f a n M e t e s . 117— 179. p. p. intre care si numeroase compozitii muzicale religioase.. Bucuresti. tom. in Archivum Europae Centro-Orientalis.. N. I. 270—277. de cintece religioase din biblioteca liceului reformat din Cluj cf. . 1940. sect. in Analele Academiei Romäne. Codicele Voronetean. transcrisu cu litere latine dupä editiunea II tipäritä in anulu 1556. I. Altul este franciscanul Joannes Kajoni Valachus de Kis-Kajon (1629—1687). 279 — 316. S z t r i p s z k y ? i G . 194— 198. Bibliografia veche romäneascä. Ed. 161. 1879 (textul Catehismului). vol. I. 204 — 209. ed. la I m r e R e v e s z . 283 si urm. De la el ne-arämas Codex Kajoni. A reformdciä az erdelyi romänok között. maghiarizat. 237 — 268. G e o r g i u B a r i t i u . Acad. Istoria romänilor din Ardeal si Ungaria. XXXIV. M e l c h i s e d e c . traducerea romäneascä la I.

Franckenstein au fost retipärite de N. III. cäci cunostea bine limba latinä §i greacä. V e. p. B. Analele Academiei Romäne. 30 — 31. T a g l i a v i n i . A. p. IV. Gr. dar a re/enit in Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des origines ä la fin du XVIII-e siecle. in Dacoromznia. {ia nepotilor säi. Bucarest. p. p. Paris. 900 — 905. Analele Acad. 77— 168. in Dacoromania. vol. sect. invätind copiii. in Dacoromania. N. de care ne vom ocupa pe larg intr-un capitol urmätor. 1925. cf. de data aceasta pentru instruc-. 1912. I. 1938. Dacoromania. 406 — 429. printre care si citiva veniti de peste munti. 1930.. Die Ilecatombe Sententiarum Ovidianarum des Valentin Frank von Frankenstein. D r ä g a n u . IV. Despre codicele cu versurile copiate de Nicolae Petrovay.r e s s . nota 1. lit. Sibiu. A murit dupä 4 mai 1646. 1923. Patrasco Ciogolea. Noua revistä romänä. p. Mihail Halici. Versurile romänesti ale lui Franck v. In Moldova lui Vasile Lupu.. p. cf. Champion. Dr.. p. p. Apare pomenit intiia^i datä ca al treilea logofät intr-un document din 30 aprilie 1630. p. IV. care l-a luat ca profesor pentru copiii säi. Despre Lexicon Marsilianum. Intr-o märturie pe care i-o dä Grigore Ureche pentru niste cumpäräturi de pämint si care a trecut neluatä in seamä de istoricii literari.. seria III. Academia Romänä. XI. multi dascäli harnici. E g o n H a j e k. extras din Revue des etudes hongroises.. trimis la mänästire de Vasile Lupu—era un bun cunoscätor al limbii latine. Toader diiacul a venit astfel din nou in Moldova. B i t a y. V. 789 — 792. Dizionari latino-rumeno-ungheresi del sec. VI. Rom. 52. 1928. in Columna lui Traian. p. se aflau pe vremea aceasta mai multi cärturari decit in Muntenia lui Matei Basarab. L’influsso ungherese sull'antica lessicografia rumena. 1929. Despre Buitu cf. marele logofät Todirasco — inlocuitorul lui Ghengea. Dr. pe Somes. 121— 122. Conducea cancelaria latinä a domnului si indeplinea solii in tabära polonä. Intr-o cälätorie la Bistrita. Intre marii cärturari din divanul Moldovei. C. Halici. 203 si urm. il cerea din nou. a c e l a s i . si Revistä pentru istorie. mem. in satul Calafendesti.. ajuns mare logofät. I o r g a in Studii si documente. p. Despre Anonymus Caransebesiensis. „ciinele cel bätrin''. LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA EPOCA LUI VASILE LUPU CÄRTURARII. Se pare cä era un dascäl iscusit. „pentru cäci ne-au fost si de maintea vremea om al nostru. Sect. Al e x i c i. p.Despre Mihail Haüci: N. 7. si A. studiul citat mai sus. P. 90. Cintece istorice unguresti despre romäni. L a c e a. Intre ceilalti boieri. Contributie la istoria culturalä romäneascä din secolul al XVII-lea. 102— 104 notä si 118— 121. mosia lui Constantin :180 . D r ä g a n u lui M. ibidem. In casele marilor boieri träiau. dar la 28 aprilie 1632 el este anuntat ca fost logofät. 1883. 320 — 380. Despre Gh. Unui dintre acestia a fost Toader diiacul din satul Feldra. care incä din secolul al XV-lea era un loc de refugiu pentru boierii si negustorii moldoveni fugiti dinaintea invaziilor turcesti si tätäresti. arh. noua serie. II Lexicon Marsilianum. XVII. 6 — 8. 1898. X. Bucuresti. 1 — 48. 16 — 45. cäci mai tirziu. IV. Mem. ist. a c e l a s i . in 1635. Dictionarul a fost atribuit de N. unde se reproduce cintecul in notatie modernä. C r e t u . dupä cum afläm dintr-o notitä finalä. p. in apropiere de orasul Bistrita. marele cronicar il numeste „al nostru bun prieten ca un frate". a dat peste el Patrasco Ciogolea. in Tinerimea romänä. din Suceava.. t. C. in afarä de cronicarul Grigore Ureche. logofätul Eustratie Drago$ era si el un cärturar de seamä. p. si fii. Dacoromania. Etudes et recherches. Bucuresti. seria IIT. cä avem cuconi sä ni-i invete". VI. XIII. D r ä g a n u . acumu-1 pohtim de la märiile voastre sä ni-1 dati. consiliului municipal al Bistritei lui „Simon biräul si cu toti dcinnii märiei tale“. III. H a s d e u . Buitul Ivul si Kajoni cu bibliografia completä. IV. Si-a inscris numele in istoria culturii moldovenesti prin traducerea Pravilei lui Vasile Lupu si a dat minä de ajutor la traducerea Celor sapte taine. Despre cintecul voivodesei Lupu.

in notele sale. Nu ftim ce au discu. Prin cunostintele lui de limbä slavä si greacä \ prin culturä religioasä fi prin viata lui curatä. Aci solia moldoveneascä trebuia sä se prezinte tarului Mihail Feodorovici pentru a-i aduce in dar moaftele sfintului mucenic Iacov din Persia. El se afla incä in Calafendesti in 1639 cind. De altä parte. Cel mai neobosit cärturar al timpului este insä Varlaam. cu „tot soborul. mitropolitul care a läsat acele minunate capodopere de miniaturä si artä caligraficä — in mänästirea Secu. MITROPOLITUL VARLAAM Fecior de räzesi din parole Balotestilor ale judetului Putna. venind in mänästirea Pecerska Varlaam ieromonahul. Secu.tat Intre ei cei doi moldoveni — unui reprezentind traditia mänästirilor romänesti. viitorul logofät. reproduce o minune sävirsitä in anul 1610 de moastele sfintului loan cel Nou din Suceava. Eustratie. trei cälugäri fi multe slugi — in Rusia. la 1618 avea tradusä intäritoarea operä pentru viata asceticä. se distinge prin rivna lui cätre culturä..zaporoj eni —■ minune care. A doua misiune avea ca tintä Moscova. Acesta trimitea deci in solie pe duhovnicul säu sä vadä pe arhimandrit fi sä-i duca manuscrisul unui Octoih slav din mänästirea Neamtu. mama lui Constantin. pärintii cronicarului. pentru cä ea marcheazä inceputurile unui curent nou: influenta ruteanä. fi pentru a cere. Prima misiune avea ca tintä lavra Pecerska din Kiev. izbutise sä se faeä cunoscut in cercurile inalte din Suceava fi sä devinä duhovnicul domnului Miron Barnovski. celälalt pe a bisericii ucrainene —■ dar convorbirea acolo. si fiind trimis la mine ca sä mä vadä de cätre Miron Barnovski Voevodul". care se aflau in palatul domnesc din Suceava. care in realitate este traducerea unui centom hrisostomic. Acolo se afla ca arhimandrit Petru Movilä. Teodor Ignatie. de la mare pinä la mic". Intrevederea a avut loc in ziua de 3 august. august 3 zile. inrudit cu domnitorul Miron Barnovski. in scrisoarea prin care Petru Movilä recomandä solia . sotia marelui logofät. Miron Barnovski il trimite intr-o solie —din care mai fäcea parte medel. in mänästirea din marea'pesterä a Kievului. i-a fost povestitä de ieromonahul 181 Varlaam. Solia moldoveneascä a plecat din Suceava in ziua de 13 decembrie 1628. a inchis ochii jupineasa Sofronia. unde se pästrau moastele atitor sfinti. Cu acest prilej a rostit un frumos cuvint de inmormintare. dupä cum afläm din chiar not ele lui Petru Movilä insufi: .nicerul Pavel Ureche. care la acea datä au mintuit cetatea de invazia cazacilor . in schimb. Cäci Petru Movilä. Leastvita lui Ion Scärarul.Ciogolea. cel care mai tirziu a fost ucis din porunca lui Vasile Lupu pentru cä se amestecase in complotul urzit de Gheorghe Stefan. si asupra legendelor hagiografice. in martie 17. alti doi boieri cu nume rutene (cämäraful Larinov fi Ignatie Ponovitoi). La aceasta datä semneazä. spune el.ln anul 1629. «um era firesc. pentru ctitoria de la Dragomirna. In 1610 era egumen al mänästiri. din pammtul Moldovei. Intilnirea lui Varlaam cu Petru Movilä in marea lavrä de la Pecerska are pentru istoria culturii moldovenesti o importantä deosebitä. a imbracat rasa monahalä — poate sub influenta lui Atanasie Crimea. care avea sä serveascä apoi la tipäritura kievianä din 1630. ln sihästria de la Secu. un act menit sä curme neintelegerile pentru hotare cu cälugärii din mänästirea Neamtu. citeva din acele frumoase icoane rusefti pe care Miron Barnovski le va fi väzut in mänästirile ucrainene din Polonia. a alunecat. reziditä de curind din temelie (1602) de Nistor Ureche fi de sotia sa Mitrofana. In iarna anului 1628. In varä era la Kiev. in simbäta Sfintului Alexe.

in care se povesteste pescuitul Mintuitorului: „Isus sta lingä lacul Ghenisaretului". cu ambitii mari. de garoafe. 55. in prefata cärtii. unde in ultimii ani ai vietii isi impärti päminturile intre neamuri. el cere sä se ingäduie moldovenilor favoarea de a vedea „moastele sfintilor marilor fäcätori de minuni ai lui Dumnezeu si sä copieze jitiile <vietile> acelor sfinti. a comandat icoanele. In fcoala din Kiev. Paul de Alep. Emiliei Cioran. p. R u s s o. pe malul „marelui lac. de iasomii si de crini" stirneau admiratia patriarhilor din Räsärit 1—lucräri de artä §i a^ezäminte de culturä care sä-i vesniceascä numele. cu brine de aur —• pe care patriarhul arab Macarie nu se mai sätura privind-o: „unicä in tot Räsäritul“.in care grädinile „pline de trandafiri. le-a plätit. inchinase lui Petru Movilä o brofurä omagialä. I. tinea si el sä ridice in Ia^ii säi —. in ziarul cälätoriei2. In 1639 el sfir. Cu acest1 prilej s-a citit la bisericä capitolul V din Evanghelia lui Luca. domn cult. care väzuse cu zece ani mai inainte inflorind. retorica se preda in limba latinä. Sofronie Pocapski. Autoritatea lui de drmuitor al sufletelor a crescut asa de mult in Orientul grecesc. ziditä din marmurä sculptatä. asemä1Cf. Studii istorice greco-romäne. colegiul si imprimeria lui Petru Movilä. El era de prin 1632 profesor de retoricä la colegiul din Kiev fi. cu versuri latine fi polone. Rutenii organizarä in Moldova o tipografie fi un colegiu teologic. fiind fulgerat la miini — probabil de o paralizie. pe care o päräsise. i-a tinut o predicä cu tilc. impreunä cu 23 elevi ai clasei sale. cäci noul mitropolit a implinit cu prisosintä asteptärile puse in el. in frunte cu Sofronie Pocapski. din Mucius Scaevola — cä a introdus intre rusi Minerva. Vasile Lupu zidise si un „märet" local de piaträ pentru colegiu. cerindu-i sprijinul. 229. noteazä insotitorul säu. :182 . poruncind a se trimite spre lauda si mingiierea dreptcredinciosului neam rusesc inaintea celorlalte neamuri". färä sä poatä subscrie. domnul Moldovei se gindi sä inzestreze fi el noua sa ctitorie cu aceste asezäminte culturale. regina stiintelor. Aproape de mänästire.sise mänästirea Treisfetitele. Vasile Lupu. Acesta ii trimise material tipografic si o misiune de patru profesori ruteni. El se adresä deci lui Petru Movilä. fiindcä patriarhul Moscovei le gäsea prea lumesti. p. Calitätile sufletesti ale lui Varlaam si cultura lui deosebitä —• stia slavoneste si greceste — l-a impus in vaza contimporanilor säi. lingä bäile construite dupä planul turcesc. asemänätor cu cel din Kiev. iar marele dascal grec de la curtea lui Vasile Lupu. lucru dealtfel ingäduit de canoane. Cu sfatul boierilor säi cärturari si al mitropolitului Varlaam. rectorul colegiului din Kiev. Rectorul colegiului. numit helesteu sau pescärie“. este o figurä cunoscutä in istoria culturii ucrainene din aceasta epoca. Au fost cuvinte profetice. in care se multumefte mitropolitului de origine moldoveanä — a cärui spitä de familie este trasä. Il gäsim retras la mänästirea Secu. Hirotonisirea lui s-a fäcut in duminica lui 23 septembrie 1632. Varlaam a ajuns si la Moscova. in lavra din Pecerska. dar nu le-a putut ridica. care 1-au ridicat la inalta treaptä de mitropolit in 1632. incit a putut fi propus pe lista celor trei candidati la scaunul vacant al patriarhiei din Constantinopol. Präbusirea lui Vasile Lupu aduce insä si cäderea lui.neascä tarului Mihail Feodorovici §i mitropolitului Filaret Nichitici. Colegiul si imprimeria. färä sä fi fost trecut prin episcopie. D. Meletie Sirigul.moldove. 2Vezi P a u l d e A l e p m trad. cäci manualele manuscrise de retoricä ce ni s-au pästrat. care avea ca temeUe de studii limba latinä fi limba greacä. a predat tarului moastele trimise in dar de domnul Moldovei.

cu litere chirilice. Cazania lui Varlaam cuprinde 74 de predici pentru toate duminicile dintr-un an si pentru särbätorile mai insemnate ale bisericii. Vasile Lupu se adresase stavropighiei din Lwow. Era prieten fi purta corespondentä cu savantul grec Teofil Coridaleu. si. Cele mai multe pleacä de la explicarea pasajului de Evanghelie citit in ziua respectivä fi cuprind sfaturi de infrinarea vitiilor si a patimilor. evitind cu grijä concurenta cärtilor de ritual in limbä slavä. in cursul lor vijelios.tirii Treisfetitele. intre care fi douä legate de pämintul Moldovei: a sfintului loan cel Nou. Tot din Ucraina au fost aduse fi gravurile comandate pentru ilustrarea Cazaniei lui Varlaam. a sfintului Gheorghe. predau unii gramatica. Tipografia a fost instalatä in chiliile mänäs. profesor la Kiev si care in 1644 —1645 era in Moldova. aduse tot prin Sofronie Pocapski. El aducea cu sine in Moldova. ACTiviTATEA literarä. in preajma sinodului din Iafi. a lucrat. Raportul iezuitului Bandinus. dupä cererea lui Vasile Lupu. In primävara anului 1642. Aläturi de profesorii ruteni. impreunä cu corpul de profesori. cerind materialul tipografic. care predau limba latinä. dar fiindcä stavropighia intirzia. cärtile tipärite la Kiev si la Lwöw. prin 1647. iesite din tipografiile muntene si rutene. numai la tipärirea de cärti romänesti. de infrätire si ajutorarea aproapelui. protectorul Moldovei —■ ale cärui moafte fuseserä aduse din Cetatea-Albä la 183 Suceava. indeplinise la Kiev. Numele celorlalti ruteni nu se cunosc pinä acum. Seful misiunii trimisä de mitropolitul Kievului. Acesta fusese mai inainte ieromonah al lavrei din Pecerska fi a ilustrat cu gravuri in lemn. erau si alti profesori.nätoare ca materie cu cele din scolile iezuite ale timpului. lucrate sub influenta xilografiei germane. a sfintilor apostoli Petru fi Pavel). intre anii 1639—1670. pe vremea lui Alexandru cel Bun — tradusä dupä versiunea scrisä de Grigore Tamblac. de la stavropighia din Lwow. care reorganizase Academia greceascä din Constantinopol. altii sintaxa latinä. sub cäläuza mitropolitului Varlaam. ale cärei moaste . pe care Vasile Lupu ii adusese ca sä instruiascä „tinerimea moldoveanä in litere si moravuri“ fi care „ifi fäcuserä studiile in fcolile noastre — deci in cele iezuite — din Polonia. Curind dupä suirea sa pe tron. Vasile Lupu a completat •tipografia fi cu caractere grecefti. spune cä cei „patru tineri profesori de filozofie". Unui din ei pare sä fi fost Ignatiu Ievlevicz. Tipografia adusä din Kiev a fost instalatä in chiliile mänästirii Treisfe. pe lingä sarcina de ieromonah al lavrei din Pecerska fi de rector al colegiului. sint redactate 111 limba latinä. domnul s-a adresat atunci lui Petru Movilä. Sofronie Pocapski. Cazania. care predau limba greacä. cäci incercarea anterioarä a lui Miron Barnovski fusese mäcinatä de valurile nestatornice ale domniilor moldovene. care se gäsefte. Prima carte iesitä din aceastä tipografie a fost Cazania: Carte romäneascä de invätäturä Dumenecele preste an si la praznice impärätesti. din 1644. fi a sfintei mucenice Parascheva din Epivat. Pocapski avea legäturi strinse fi cu lumea greacä din Constantinopol. „Ilia" sau „Helias". Sint insä si citeva legende hagiografice care povestesc viata marilor mucenici ai ortodoxiei (a sfintului Dimitrie. fi materialul tipografic necesar pentru instalarea primei tipografii in Moldova. fi pe aceea de director al tipografiei. altii poetica si se incearcä fi lucruri mai inalte". elevul lui Pocapski.titele fi este prima tipografie a Moldovei. Eie au fost lucrate de un celebru artist al artei grafice rutene a timpului.

Originalul Cazaniei venea probabil din Ucraina. care incä incilceau urzeala limbii romäne din vechile texte religioase. se citefte fi azi cu ufurintä si cu pläcere chiar. Varlaam fi-a cules materialul din mai multe izvoade. Dar credintä cä Varlaam a introdus. ele dau azi scrisului säu un u§or caracter arhaic 1. mäcitelii = chinuitori. Pinä cind nu se va identifica. väzne. despre care a fost vorba mai sus. Confruntind pärtile comune celor trei cazanii. Scorpan conchide cä textul lui Varlaam apare totdeauna prelucrat. U n d . fiindcä se poate intimpla ca multe din aceste prelucräri sä fi apartinut originalului dupä care a tradus Varlaam. Intr-adevär. cäce c-au trecut iarna cu gerul si s-au ivit primävara cu caldul si cu seninul — asa. zlcba— räutate. bogatä in comparatii pitoresti si expresii plastice. originalul sau originalele lui Varlaam. G. dar aceasta nu trebuie sä ne amägeascä. mai ales cä ele se imperecheazä uneori cu elemente latine azi dispärute din circulatia limbii. precum: mai chiar = mai clar. ei sä iusu. In Ucraina. pe care el a deprins-o din copilärie in muntii Putnei si mai tirziu. dascali besericii noastre". Scorpan a semnalat pärti comune intre Cazania lui Varlaam fi intre Cazania tradusä din rusefte de Udrifte Nästurel si apärutä in acelafi an la mänästirea Govora. . ca monah. desfuitoriu= poruncitor. orice incercare de a determina partea lui de contribute personalä este prematurä. Pinä acum izvoarele nu au fost incä precis determinate. ca si intr-o vreme de iarnä. si. in firul tipäriturilor rutene. scrisul lui Varlaam. lämurefte in predoslovie. mai limpede. Aceasta nu treubie sä ne surprindä: in literatura omileticä sint multe locuri comune care au trecut de la un predicator la altul. si in vremea de domult. carii strica sfintele 1Iatä citeva dintre ele: liubcv= iubire.ghelii. de pildä. cuvintele si expresiunile slave se intilnesc rar. iarä dacä vine primävara. curserä cu sensul de alergarä. intelese intr-o vrernc. „Diin multe scripturi tälmäcitä. ln textul lui Varlaam. varlä — inchisoare. in scrierile sale. „adunat-am din toti tilcovnicii Sventei Evan. literatura omileticä este in aceastä perioadä in plinä inflorire. la distant e mari. tnmä= mamä. tvoret = creator. si chiar cu Cazania lui Coresi din 1581. veruia — crezul. cum incepe predica la duminica intiia a postului celui mare: „Cumu-s iarna viscole si vinturi reci si vremi geroase de carile sä ingreueazä oamenii si sint supärati in vremea iernei. graiul popular din preajma mänästirii Secu este numai in parte intemeiatä. cäci iatä. s e desfäsoarä in tipare sintactice care nu se prea deosebesc de cele de azi.senie = inäl'jare. ci«<iesc= minuni. misei = säraci. spune el in titlu. Fiindcä limba lui se infätifeazä curätitä de acele numeroase expresiuni fi cuvinte slave rebarbative. desvesti = dezbräca. :184 . Und.reazä de acelea de toate si sä veselesc. ocinasi = mostenitori. diin limba sloveneascä“. iztehnie = viclenie. Fraza lui. in preajma mänästirii Secu. cind cultul divin se sävirsea in limba slavä. cind. vä vesnihu — Sntru cei de sus. au fost viscole si vinturi de scirbe si de dosäzi pre oameni..fuseserä aduse din Constatinopol de Vasile Lupu fi asezate in mänästirea Treisfetitele. de unde au venit dealtfel si gravurile lucrate de cunoscutul artist Ilia. Precbrajenie = Schimbarca la fatä. Dar dacä nu putem delimita partea personalä a lui Varlaam in structura predicilor. Se sustine in genere cä limba Cazaniei lui Varlaam este limba popularä. . putem totufi sä urmärim aportul lui in formarea limbii literare. = cind. färä sä putem fti pinä unde merge originalitatea ei. tirani. nusa = dinsa. de aistvui = a lucra. in care vreme impäratii cei necredinciosi. tvorenie= creaturä. camene — piaträ. desi au trecut peste el trei veacuri..

ca prefacerea lui / in h (hi. cu simtul pentru limba literarä in devenire. Chiar sträduinta lui Varlaam de a se dezbära in scris de unele moldo. fratele lui Vasile Lupu. cu menirea — explicä mitropolitul Varlaam in predoslovie — „cum are fi un vas cu carele scoatem apa mintuintii dim fintina muncilorü fi a mortii Domnului nostru Iisus Hristos".treaga „semintie romäneascä“. 46 Limbile are infelcsul de popoare. care circulau incä pe vremea sa in Iasi. Era o carte privitoare la tainele instituite de bisericä „spre indreptarea sufletelor noastre celor päcätoase“. Dar tocmai aci stä marele lui merit: ca. in multe chipuri dosädia si muncia pre crestini. cä precum cind „räsare soarele. domniia märii tale cu 1Din cazania la „Dumeneca mare". in sfirsit. 185 . in graiul lui inflorit.. care de fapt pästraserä mai bine fonetismul latin al limbii romäne. nu mai gäsim in textul lui Varlaam celelalte caracteristice ale graiului popular moldovenesc. normele dupä care se sävirfesc fi canoanele stabilite de soboarele ecumenice in cazurile de abatere de la rinduielile stabilite. nu a rupt unitatea spiritualä a neamului fi nu s-a abätut de la traditia stabi. Limba Cazaniei lui este limba romäneascä scrisä. fi copacii cei inalti lumineazä. 2Din cazania la „Dumeneca läsatului cärnei“. 3spre. Sabiile strälucesc. Cele sapte taine. la tälmäcirea cäreia a lucrat fi Eustratie Logofätul. gios. Si inaintea lui se vor aduna toate limbile 4 si-i va giudeca cum spune Svinta Evanghelie.“ Iatä acum o scurtä descriere a unui cimp de luptä: „Ce easte frica räsboiului! Doauä osti stau impotrivä cu arme intr-armati. Singele se varsä pre pämint ca piraele. . pästrat in Biblioteca Academiei Romäne. agiutä). hirea).venisme cu care era obisnuit . Dumnedzäu). poartä nota si semnätura lui Gavril Hatnaanul. pronuntarea lui z cu dz (dzua. asa intr-acela chip. A doua carte romäneascä iefitä din tipografia lui Vasile Lupu in 1645 a fost Cele sapte taine. cäci exemplarul cel mai bun din Faptele apostolilor. cu o§ti de ingeri nenumärati. deacii fesurile fi väile. asa cum fusese statornicitä prin tipäriturile coresiene. pentru sä nu se inchine sfintelor icoane. in afarä de unele particularitäti. are aci intelesul deasupra. scriind pentru in. Ce iarä sträluci dulce primävarä si liniste mare intr.aläturi de formele cu h initial scrie adesea: fireti. cäci c-au pierit ereticii si mäcitelii s-au inmultit sfintele soboarä de au intärit inchinäciunea sfintelor icoane. firea. a lui j in g (giuruintä. pentru cäci n-au dat celor lipsiti §i celor neavuti. dupä cum spune si mitropolitul in predoslovia inchinatä domnului.icoane si le lepäda diin beserecä.. Trupurile voinicilor zac ca snopii in vremea secerei“ 1. Si iatä. ce pre acei de aur in toate feliurile de väpsele podobiti si frumo^i.litä cu o jumätate de veac Inaintea lui de Coresi. curätind-o de slavonisme fi apropiind-o de limba vie. prin natura cuprinsului ei — ca fi Pravila de la Govora — se adresa mai mult clerului. giudete.siene formele muntenesti. sägetile acopär soarele. o infätisare a judeeätii din urmä2 : „Atunce sä va aräta Domnul Isus Hristos spre3 nuori. Astfel munca lui de traducä. din latinescul super..tor reprezintä in procesul de formare a limbii noastre literare un mare pas inainte.aceastä zi de astäzi intru carea ne-am adunat si noi sä präznuim si sä däm laudä lui Dumnedzeu. E o carte care. zaria . fiarä — dovedefte munca lui de a-si insusi din tipäriturile core." Dupä cum se vede bine din exemplele de mai sus. nu pre acestea nuori ce ploaä si intunecä soarele. Ea cuprinde lämurirea tainelor.

a sculat diavolul. O asemenea copie a fost fäcutä in 1708 de cunoscutul copist Vasile Sturze Moldovanul: „§i am scris in sat in Säntü Andreiaf. a fost däruitä popii Istoc din Lazuri. cind mitropolitul Iorest. Ardeal. Aläturi de normele de ritual si de canoane. Si 1-au clevetit pe Iorest. in Topa de Sus. nu pentru altä vinä decit pentru credintä crestinä." Se spune mai departe cä vräjitori sint si „aceia ce cautä in stele sau fäcü alte meftefuguri sä cunoascä niscare lucrure neftiute si ceia ce poartä la sine augare sau erbi. in domni fi in boiari.. fi 1-au legat. la craiul Raköczy Gheorghe. intr-un loc este vorba de „vräji fi päntru ceia ce märgü la vräjitori": „In 65 de capete a Pravilei märelui Vasilie. cä este o operä originalä. sä le vazä cum simtü . Cel mortü in ce chipü sä omoarä pre cei vii. Si tot ce a avut au luat de la el. bunäoarä. lingä Temifvara. Si a adus märturii mincinoase. in care sint fi craiul fi toti ungurii... dar fi pentru cä ea reprezintä chemarea inaltä la care se credea datoare sä räspundä bisericä celor douä täri surori. si era räutate mare in. scäpat din temnitä. cä nu sä apropie nemicä de dänfii". 20 de ai sä nu sä cumenece . pe popa cel mare al regelui. care proiecteazä lumina lor interesantä peste unele superstitii. cind era ciuma cia mare".. deacii si intru cei mai mici agunge lumina fi cäldura de lumineadzä". se gäsesc fi citeva note. de a mentine unitatea spiritualä a neamului fi sträduintele ei de a apära ortodoxia romänilor ardeleni. voind sä-i converteascä la luteranism.. rämäsitä din adincul vremurilor preistorice. la 1720. Mitropolitul Varlaam cunoftea dintr-o imprejurare. si intru diregatoriia cea lumascä. trecea pe la curtea din Iafi fi primea de la Varlaam o caldä scrisoare de recomandare. peste veacuri. are o importantä deosebitä nu numai pentru. Intr-un alt capitol este vorba de „omulü ce va fi mortü si vor dzice oamenii cä iaste värcolac . Cartea a pätruns fi in Ardeal. starea religioasä a romänilor ardeleni din 1644. in care se simte incä. fäcind parte din . al cärui dramatism 1-a impresionat adinc. Altä copie circula pe la 1820. intru arhierei fi in preoti de lumineadzä. nouä luni a pätimit." Dar imprejurarea care-1 aduce in luptä cu calvinismul i-o prilejuiefte pacea incheiatä in 1645 intre Vasile Lupu fi Matei Basarab.. Räspunsul la catehism. arhiereul creftinilor romäni. Asa. unde s-a räspindit fi prin copii manuscrise.. in drum spre tarul Moscoviei. cumü vräjitoriulü fi cela ce sleiafte cara sau aruncä cu plumbi.. care se aflä in eresul luteran.. in 1645. Atunci.. intii agiunge intru ceata cea inaltä sufleteascä. o altä copie. iarä nice intr-un chipü nu poate sä fie acesta vircolac . räspindite pinä azi in ma§ele populäre din sudul si räsäritul Europei. sau fi alte meftefuguri ce vor face cu vräji. in Sväntü Andrias.“ Si se condamnä apoi in cuvinte aspre practica de sumbrä superstitie. pentru a scäpa de prigoana vircolacului: „Sä pornescü oamenii la mormäntü fi-i dezgroapä oasele aceluia.. fi le aratä cä acelü trup mortü are singe fi unghi fi pärü fi cum vädü acesta lucru . adevärate documente de folclor. fiind izgonit fi cu el o multime de preoti creftini. Muntenia fi Moldova.. cumpäratä in Gepcf. fiorul indignärii: „. unde mergea sä-fi stringä pretul räscumpärärii. in vriamia cindü s-au rädicat curutii lui Rakoltii Fretii pre nimeti... Ultima caite cu caracter religiös publicatä de mitropolitul Varlaam.. fi eu dascälul Sturze incä am fugit in tara turcului... care uräfte cele bune. anume Gheorghe Ciulai. Acesta lucru dzicü oamenii cei prosti.:186 aceste Seapte Taine . fi 1-au inchis in temnitä. afijdere fi cela ce va lega nunta . fi i-a fäcut mare nedrep.tate. fi stringü lemne fi pun foc de ardü acele oase de le pierdü de totü de pre pämintü". amenintatä de calvinismul maghiar.. au läsatü invätäturä.

un sinod al clerului din cele douä täri surori. p. cäci Räspunsul Catehismului — care era ca o armä de apärare pentru cei „cu noi de un niam romäni. apärut in tipografia de la Bälgrad (Alba-Iulia).solia pe care Vasile Lupu o indruma cätre domnul Munteniei cu cuvint de pace fi bunä intelegere. in limba noasträ romäneascä tipäritä . adusu-mi-au fi o cärtulie micä. Ultima carte importantä iesitä din tipografia de la Trei-Ierarhi este o scriere cu caracter juridic. Incä din 1632. la cultul Mariei si la doctrina predestinärii. Räspunsul mitropolitului Varlaam. pentru fiecare afirmare. Aparitia Pravilei de la Govora in 1640. pretutindirea tuturor ce sä aflä in partile Ardealului" — vine in numele „säborului a douä täri“. Simbolul credintei). sä le combatä punct cu punct.. care nu pot fi socotite ca idolatrie. un nomocanon asemänätor cu cel de la Govora. precum a arätat Peretz. in explicarea rugäciunilor fundamentale (Tatäl nostru. aflä in biblioteca boierului cu care se potrivea in cärturärie. la semnul crucii. nr.rilor. „Dumnealui Udrifte Nästurel. el expune punctul de vedere ortodox in chestiunile fundamentale ale credintei. Därimind punctul de vedere calvin. Actiunea lui ciftigä astfei in amploare. impotriva räspunsului a doauä täri. asa de demn si documentat. intemeindu-se apoi pe pasaje din Evanghelie sau din Faptele fi Epistolele apostolilor. S-a gäsit atunci necesar sä se publice o codificare mai completä de legiuiri. la dreptul omului de a se mintui prin fapte bune. care era caracterul Catehismului tipärit la Prisac. cu räspunsu den scripturä svintä. furifase ideile dogmatice ale calvinismului. pästratä azi intr-un manuscris aflätor in biblioteca seminarului din Blaj si intr-o copie fäcutä pentru Biblioteca Academiei Romäne de regretatul Stoica Nicolaescu (ms. Este. färä scripturä svintä. convingätor si intemeiat. in editii muntene si ardelene. 3100). a primit din partea calvinä tocmai peste doisprezece ani. scoasä si tocmitä. temindu-se ca o parte a neamului nostru sä nu apuce pe „calea mortii sufletefti“. a fäcut probabil inutilä tipärirea traducerii lui Eustratie Logofätul. Catehismul de propagandä calvinä. se aflä fi vieata fi moartea“. la cultul sfintilor si al icoanelor. Udrifte Nästurel. privitoare la pacatul original si la curatirea lui prin botez. intrucit sint simboluri. Eustratie Logofätul tradusese o Pravilä aleasä. care ftia din Scripturä cä „inaintea omului. cäci ea leagä viata noasträ juridicä deopotrivä de vechiul drept . care o am aflat plinä de otravä de moarte sufleteascä. Cele zece porunci. pe ascuns. si dentru multe sinte scripturi cercatä si gäsitä. pentru ca.. desigur cu sprijinul lui Udrifte Nästurel. carele ca un iubitor de invätäturä fi socotitoriu credintei ceii direpte. Pravila." Ca un adevärat pärinte sufletesc. Am arätat mai sus. cumnatul lui Matei Basarab. in mijlocul altor cärti noao ce mi-au arätat. Tonul discutiei este obiectiv dar cald. pe textele evanghelice. a pus la cale. pentru cercetarea Catehismului. sub urmätorul titlu: Carte romäneascä de invätäturä de la pravilele impärätesti si de la alte giudete cu dzisa si cu toatä cheltuiala lui Vasile voivodul si domnul Tärii Moldovei den multe scripturi tälmäcitä den limba ileneascä pre limba romäneascä. 182—184. de superintendentul ungu. in 1656. Mitropolitul Varlaam alege din Catehism pärtile in care superintendentul. Aceastä pravilä prezintä pentru noi o importantä deosebitä. apärutä in 1646. Astfel s-a ajuns la 187 Pravila lui Vasile Lupu. tipärit in romänefte la 1640. reprezentind si el o traducere dupä o compilatie de legiuiri bizantine de tipul manualelor compilate in a doua jumätate a veacului al XVI-lea de Emanuel Malaxos. un räspuns vehement si grobian: Scutulü catichizmusului.

carele au strins toate pravilele cele impärätesti si incä se ispiti si se nevoi cu invätäturä ca aceea sä cunoascä care pravile si obiceaie se socotesc la oblastiile crestinesti in toatä lumea". Aceastä parte a Pravilei lui Vasile Lupu a fost tradusä dupä o colectie de legi bizantine. infractiunile pästorilor. precum si prin severitatea cu care aplica pedepsele.. din Digesta. Este posibil ca traducerea sä se fi fäcut si dupä un intermediär grecesc. cunoscutä sub numele de leges agrariae: Nöjxoi yscopyiKoi.. compilatie alcätuitä in secolul al VHI-lea de impäratii Leon si Constantin Isauricul. Partea corespunzätoare a textului romänesc poartä titlul Praxis et Theorice criminalis. cuprinzind in total 252 „inceputuri" (paragrafe).. . prin cunof tint eie sale juridice si talentul säu oratoric. din Codex si din Novellae.iam sä ne apropiem de Occident. Unind astfel cunostinte profunde de drept cu o vastä experientä personalä Farinaccius a läsat o intinsä operä juridicä. S. incälcäri de teritorii.. din punct de vedere juridic. sezind cälare pre mägariu. impreunä cu toatä opera lui juridicä. „Farinascu“. Ea cuprinde 78 de capitole privitoare la diferitele delicte de drept penal. unde cistigase repede. desi din multe puncte de vedere cultura noasträ era inferioarä celei occidentale. Se näscuse la Roma in 1544 . Prosper Farinaccius.. ca bunäoarä la § 24: «.. din elemente extrase din marile codificäri legislative ale lui Justinian. Acest Prosper Farinaccius a fost cel mai vestit jurist de la sfirsitul secolului al XVI-lea si inceputul celui de-al XVII-lea. poartä-i pre ulite . debutase ca avocat la Roma. G... Asijderea fi pre muieri. iar autorul. se leagä. Partea a doua a Pravilei. In aceastä calitate s-a distins prin abilitatea cu care descoperea vinovatii si descurca pricinile. prin structura lor. In 1646. precum: omorul. o mare vazä. falsificarea de bani. si-i tot bat cu douä furci ce tore muierile.“ Capitolele acestea au fost extrase si traduse din opera unui mare jurisconsult italian. despre care traducätorul Pravilei insusi ne spune cä era „dascäl mare si toemitoriu de pravile.toria intre rude) — avind un caracter foarte interesant. . adicä din: Institutiones. ifi fäcuse dreptul la celebra Universitate din Padova. diferite furturi care se pot ivi in viata cimpeneascä. sudalma.:188 bizantin si de jurisprudenta romanicä occidentalä. pre unii ca aceia cari iau douä muieri. ajungind procuror general al camerei apostolice. pretuit ca „dascäl mare si toemitoriu de pravile". de literatura juridicä a Italiei de la sfirsitul evului mediu. Pravila lui Vasile Lupu este alcätuitä din douä pärti bine distincte prin titlul diferit pe care-1 poartä. pagube aduse pomilor si semänäturilor. Longinescu. Fusese tipäritä la Lyon in 1616 si retipäritä la Anvers in 1620. mai scurtä. opera lui Farinaccius era tradusä in limba romänä. fiindcä dezväluie colturi de viatä dispärutä. Prima parte este impärtitä in 16 „pricine“ (capitole). deci la 38 de ani dupä data primei publicäri. cind se diguiesc apele pentru morärit etc. Cuprinde o serie de legi privitoare la raporturile juridice ale vietii agrare si pästoresti. Acest fapt evidentiazä cä. intrase in magistratura papalä. prin cuprinsul diferit si —■ cum vom vedea — prin provenientä. ne strädu. conditiunile care trebuiesc observate cind se construieste pe locul altuia. dupä cum a dovedit regretatul profesor de drept roman de la Universitatea din Bucuresti. din psihologia vremii. ame'stecarea de singe (prin care se intelege cäsä. totusi. numerotate curent.

tom. Elenizmul in Romänia. 1934. II. si Studii istorice grecoromäne. Arhiva. 1145— 1172. de au gäsit oameni ca aceia. date documentare la: Gh. opera a fost pusä sub tipar in 1646 fi e cea dintii carte juridicä ce ne-a venit din Occident. Surete si izvoade. III. III-V. p. S t o . in Convorbiri literare. 1632— 1653.. Opere postume. Pentru Toader Diiacul si Cioglesti: V. a poruncit ca toate pravilele si scrise si nescrise sa fie adunate la un loc de bärbati vrednici si competenti in legile nationale si din ele a fäcut un codice deosebit.. 424 — 452. 212 (cu fragmente diu Pravila lui Eustratie logofätul. p. s. Scrieri despre legäturile lui cu Rusia' S i l v i u D r a g o m i r . nr. B i a n u . Biblioteca enciclopedica. seria a II-a. V. a c e 1 a ? i. in Studii si documente. D R u s s o . I. retipärit din Candela (IV. p. XXXVIII. care si pinä astäzi este norma de a judeca drept in Moldova" (Descrierea Moldovei). Bucuresti. nr. L u c i a n P r e d e s c u . Istoria romänilor.. de au scosü den cärti elinefti fi lätinesti toate tocmelile.". ist. N. 1938. Bucuresti. Dragos Eustratie logofätul. _ BIBLIOGRAFIE Pentr-u cadrul istorie al epccii lui Vasile Lupu. nr. Mitropolitul Varlaam al Moldovei. p. Bucuresti. in secolul trecut.. Contributiuni la istoria bisericei vrincene. si extras. aceastä pravilä a realizat — cum observa prof. pentru completarea biografiei lui. Cernäuti.tarea lui Meletie Sirigos la hirotonisirea lui Varlaam ca mitropolit in Iasi). 1930. Opere postume.. XXXIV. 229 —236. £i Convorbiri literare. an. I o r g a . cf. p. pentru lit. TI r e c h e.. nr. Epoca bizantinä si fanariotä. 20. p. p.. A. A u g u s t i n Z . 979— 1000. Iasi. vol. ist. p. tom. G h i b ä n e s c u . 695 si urm. precum a arätat D. 103— 108. XLI. Pentru logofätul Eustratie: C. Varlaam. 1913. R u s s o . Stiri documentare despre familia lui: A r o n D e n s u s i a n u . 3 — 6. A. si artä. Un vechi monument de limbä literarä romäneascä. N . VI. Athenaeum. 510. Pentru cärturarii de la curtea lui Vasile Lupu si marele logofät Todirasco: N. Socec. M i n e a. in Studii istorice greco-romäne. ce sä poatä intelege toti“.precum a observat regretatul Peretz fi precum spune insufi traducätorul in prefata cärtii: „S-au nevoit märia sa . 1632—1653. 1—2. Retipäritä in parte dupä fase ani in Indreptarea legii din Muntenia. Ea a alcätuit fi baza jurisdictiunii din Moldova si Muntenia. 1939 (extras din revista Biserica ortodoxä romänä. 2— 12. rev. p. 31 — 32. Iaji. 1939. Bucuresti. Varlaam al Moldovei candidat la scaunul patriarhiei ecumenice (si cuvin. p. 1912. XXXVI. Biografia mitropolitului cärturar Varlaam al Moldovei.. 1904 (impreunä cu o a doua redactie mai completä dupä o copie din 1668). 1896. Notite despre viata si activitatea mitropolitului Moldovei Värlaamu. Neamul mitropolitului cärturar Varlaam al Moldovei. 1904. 1882. Bucuresti. LXIII. Fund. domnul Moldovei. editia a II-a. „.i d e. Vasile lupu ca urmätor al impä. Textul este insä un centom hrisostomic cu reminiscence din rinduiala inmormintärii.rätilor de Räsärit in tutelarea patriarhiei de Constantinopole si a bisericei ortodoxe. Longinescu — cu douä veacuri mai inainte de unirea politicä. in Analele Academiei . Rom. i n I . 1911—1912. 1939. Contributiuni privitoare la relatiile bisericii romänesti cu Rusia in veacul al XVII-lea. p. I.. 1894. data sfintirii lui ca mitropolit: I. 25 si urm. Mem. 919 — 946. Eustratie biv logofetul. Pentru autografe: V. de am scos aciaste pravile fi le-am tälmäcitü din scrisoare greceascä pre limbä romäneascä. Bucuresti. 1939. I. 8. fapt care se desprinde lämurit fi din cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „Vasile Albanezul. Autografele lui Varlaam mitropolitul. Mem sect. p. 1885. 1940. p. p. 5 — 6). 107— 137. in Revista criticä literarä. Analele Acad. P o p . sect. LVII. II. Milcovia. Biografii: S t e f a n D i n u l e s c u . 1896. 4). III. Contributie la biografia lui Eustratie logofätul. cf. in Columna lui Traian. Cercetäri istorice. daseäli fi filosofi. I o r g a .). 210 —217). In orice caz. a c e 1 a ? i. 1935.. 1940 (extras din rev. a märiei sale rob. P ä r v a n . p. A u r e l V . unitatea legislativä a celor douä principate. XIII —XVI. vezi bibliografia citatä mai sus la pagina 161. S a v a . Bucuresti. in Analele Academiei Romäne. 189 Bucuresti. II. XIX. L u p a s. Cluj.

deoarece in sudul dunärean. I. latineste. Bucuresti. si I. 1885. in Analele Acad. in Prietenii istoriei literare. Bucuresti. 3) de tälmäcirea sa in fran^uzeste de A. in revista Biserica si scoala. ne-a läsat despre el urmätorul portret: „Acest Dosofteiu mitropolitul nu era om prost1 de felul lui. XXV. multe limbi stia: elineste. Socec. si la V. Göbl. p. Gamber. oprimat sub apäsarea turceascä. Pravila lui Vasile Lupu a fost republicatä de I. Adinc din cärti gräia si deplin cälugär fi blind ca un miel. 2) de varianta sa munteneascä intrupatä in Indreptarea legii a lui Matei Basarab. p. H a n e s . in tara noasträ pre aceste vremi nu se afla om ca acela. Opera.. p. Bucuresti. p. p. 281—312. Carte romäneascä de invätäturä de la alte giudete. 1934. I. Gr. 1914. Boto?ani. S. XXVII. p. L o n g i n e s c u . 1875. 1903. Istoria dreptului romänesc. Iasi. Neculce. P. O nouä lucrare a mitropolitului Varlaam. era neam de mazil. in Arhiva. P a n a i t e s c u . XIII —XVI. ed. focarele de cärturärie slavä se stinseserä. S i o n .. St. Bucuresti. XXV. 231—235. din aceastä cauzä. Iasi. 1915. 57 — 59. Legi vechi romänesti si izvoarele lor. care era copii pe vremea cind Dosoftei oficia serviciul divin in mitropolia Moldovei. I. däinuia in bisericile noastre si cä. Eustratie: 340 — 367. Pravila lui Vasile Lupu si izvoarele ei grecesti. reprodusä si de I. 133— 161. op. Izvoarele (Seminarul de istoria vechiului drept romänesc). p. 55 — 68. Ion P e r e t z . V. Iasi. opera intreagä se editeazä acum de Fundatia regala. 119—158. in I. Despre Leastvita lui Ion Scärariul: Gh. 1903. Bibliografia romäneascä veche. a c e 1 a 5 i. Mänästirea Dealu. P. V. 201 — 221. S. Iasi.tura facsimilatä si de Dan S i m o n e s c u. Arhiva. 1940. insotitä de 1) izvoadele sale. O inviorare a culturii slavone nu mai era cu putintä in ^ärile noastre. M a n g r a. 1912. Semnä. in rev. G. Arad. B e r e c h e t. Raporturile Cazaniei lui Varlaam cu Cazania lui Coresi si cea de la mänästirea Dealu P. 21 si 22. M i n e a. romanistul italian. S c o r p a n . p. B i a n u s i N e r v a H o d o s . Coresi. B u j o r e a n u. care totusi. cit. in Revista istoricä romänä. Casa Jjcoalelor. 1895. Vechile noastre Cazanii. III.". X. B i a n u. C a r t o j a n. mitropolitul Tärii Romänesti insusi constata cä clerul nu mai cunostca limba slavonä. 1931. slavoneste fi altele. care. apoi de Ion M. p. pe la jumätatea veacului al XVII-lea. adäpindu-se din izvoarele autentice ale ortodoxiei. prea invätat. Bucuresti. L u p a s in Documente istorice transilvane. p. Varlaam. C. Lo ng i n e s c u. III. incepe munca grea pentru introducerea limbii nationale in bisericä. nr. Introducerea a fost publicatä de N. Istoria vechiului drept romänesc. prin puterea traditiei. I: Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu. 1940. oficierea cultului divin se fäcea anevoie. P. Bucuresti. Räspunsul impotriva Catihismului calvinesc. 1942. p. in Autorii romäni vechi si contimporani. IV. I. Pärerile d-lor Iorga si Peret despre Pravila lui Vasile" Lupu." 1 Prost — de neam de jos. 341 — 349 (cu testamentul in facsimile). Bucuresti. p. cu acea prestantä pe care i-o admirau chiar regele fi nobilimea polonä. Cluj. :190 . 1—82. G. 1909. Rom. XXVI. ca anexä la studiul Codicele pribeagului Gheorghe Stefan. Locul Cazaniei lui Varlaam in vechea noasträ literaturä omileticä. MITROPOLITUL DOSOFTEI Am väzut mai sus cä. p. G. G h i b ä n e s c u . Cercetäri istorice. La aceastä räspintie din viata bisericii noastre se iveste marele mitropolit Dosoftei. Textul inso^it de studiu publicat de N. 1916). Extrase din Cazanie: Cazaniile lui Varlaam. 295. Patrognet. Pravila lui Vasile Lupu $i Prosper Farinaccius. in colectia „Texte de literaturä veche rom. Paris. D r ä g a n u . 160—181. Studii: S. p. II. p. 545—596. 1933. 1887— 1888. Collectiune de legiuirile Romäniei vechi si cele noui. 1914. L o n g i n e s c u . L’injluence de l'oeuvre de Pierre Mogila archeveque de Kiev dans les Principautes roumaines (extras din Müanges de I'Ecoh roumaine en France. Despre Räspunsul la Catehismul calvinesc cf. in Anuarul Institutului de istorie nafionalä. Gr. 245 — 249. Bucuresti.Romäne. P a n a i t e s c u . Analiza lui la P. 65— 107. 51. Pentru tipärituri: I. Cluj. Mitropolitul Varlaam.

care intäreste drepturile lui Mihail Paparä si ale sotiei sale asupra „mosiilor strämosesti“. impreunä cu intreaga comunitate. greacä fi latinä — trebuiefte adäugatä fi polona. pe timpul exilului. adaugä lämuriri in limba polonä. La cunoftinta limbilor vechi — slavä. se pare. De altä parte. mama Misira. dupä cum se vede din numeroasele note fi comentarii de ordin teologic. intre care erau desigur trecuti §i moldovenii si romänii macedoneni. destul de inaintate. ln Lemberg se afla pe vremea aceea. sint chestiuni la care. se pare. Unde s-a format sufleteste acest mare indrumätor al bisericii moldovenefti. sub epitropia rudei sale Kiriac Paparä. Tatäl se numea. reorga. De altä parte. Viata. bunicul Barila. altii au presupus cä era ucrainean: azi avem motive temeinice a crede cä era romän macedonean. ca in exilul lui de la Strij sä fi invätat si limba ucraineanä.Din cercetarea mai atentä a operei lui Dosoftei se vede cit de indreptätitä este afirmatia lui Neculce: „multe limbi ftia". in ce imprejuräri a invätat el atitea limbi fi a ajuns la o culturä afa de aleasä. nu se poate räspunde cu preciziune. Intr-adevär. versurile latine despre Sibila Eritreea. fiindcä nu avea literele respective. Asa se explicä. traduse apoi in stihuri romänefti. pe de altä parte. care au studiat lexicul lui. care a prezis nasterea Mintuitorului. Pärintii fi familia lui. in actualul stadiu al cercetärilor istorice.nizatä de Petru . Aceastä minte poliglotä avea fi o adincitä culturä teologicä fi profanä. Cunoftintele lui in aceastä limbä erau. pe care o gäsim intr-un rind. intr-o vreme cind slavonismul era incä inrädäcinat la noi. originarä. grupatä in jurul bisericii ortodoxe. curajul cu care a luat asuprä-fi opera de nationalizare a serviciului divin fi tot afa se explicä amestecul lui. poartä numiri intr-adevär neobisnuite in celelalte tinuturi romänefti. Leontar. de asemeni. dupä cum afläm dintr-o insemnare publicatä de Hasdeu in Arhiva istoricä. afa de obifnuitä in onomastica noasträ. istoric. geografic si etnografic. S-a crezut de unii istorici cä era de origine grec. Legäturile de rudenie strinsä ale lui Dosoftei cu familia Paparä din Lwöw lasä deschisä ipoteza cä Dosoftei isi va fi petrecut copiläria in Polonia si isi va fi asezat temelia studiilor sale poate in scoala Frätiei ortodoxe 191 din Lwöw. Dealtfel o familie Paparä —■ poate o ramurä a celei stabilite in Lwöw —■ se intilnste in documentele moldovenesti incä din vremea lui §tefan cel Mare. din Ianina. fiindcä intr-un rind — in Parimii — se incumetä chiar sä traducä. una din mätufile sale purta numirea de Stanca. iar. in controversele liturgice fi dogmatice ale bisericilor rusefti. precum si numeroase citate latine din operele sale. in afarä de limba slavä veche in care oficia serviciul divin. Numele de familie Paparä se intilneste azi la romänii suddunäreni. E probabil. reproducerea in Parimii (1683) a unor versuri latine despre Sibila Eritreea. In aceastä scoalä. in stihuri polone. Lacea si D. o insemnatä colonie greceascä. transcrise — ca si cele grecefti — in caractere chirilice. el mai cunoftea bine limba greacä —• poate cä o deprinsese de copil in mediul familiei — dupä cum dovedesc utilizarea de izvoare grecesti in operele sale. Dintr-o scrisoare adresatä patriarhului Moscovei. in sfirfit. pe marginea unei cärti vechi. aduc o probä cä el cunoftea si limba latinä. afläm cä Dosoftei era inrudit cu familia Kiriac Paparä din Lemberg. Gäzdaru. Intr-o notitä din Psaltirea in versuri ne spune textual: „asa am cetit in Psaltirea cea lefascä". imprästiate in traducerile sale (mai ales la Psaltirea in versuri). au semnalat unele cuvinte care nu se gäsesc decit la aromäni.

:192

Movilä, se predau pe lingä limba slavä bisericeascä si polona si limbile clasice: greacä si latinä; iar dintre disciplinele profane: retorica si poezia. Se näscuse la 1624, si in 1649 — deci la virsta de 25 de ani — il gäsim printre umilii monahi care isi inchinau vremea studiului, in linistea mänästirii Pobrata. De aici se inaltä repede: in 1658, la virsta de 34 de ani, este ales episcop de Husi; un an mai tirziu este strämutat ca episcop de Roman si in 1671, in a doua domnie a lui Duca-vodä, e ales mitropolit al Moldovei. Noul mitropolit avea in urma lui o muncä grea pe tärimul culturii si venea cu intentia de a reinvia activitatea cärturäreascä din epoca lui Vasile Lupu. Tipografia care fusese instalatä in mänästirea Treisfetitele de Vasile Lupu se ruinase, si Dosoftei, care tradusese Psaltirea in versuri, s-a väzut nevoit sä trimeatä manuscrisul in Polonia, la mänästirea ruteanä din Uniew, ca sä-l vadä tipärit. Vremurile nu erau insä atunci prielnice pentru activitatea cultu- * ralä. In lupta deschisä intre poloni si turci, in jurul cetätii Hotinului, Petricecuvodä, intelegindu-se cu domnul muntean, trece de partea polonilor. Turcii sint bätuti, iar Petriceicu e silit sä fugä in Polonia dinaintea lui Dumitrascu Cantacuzino, adus de turci. Cu Petriceicu pleacä in exil si mitropolitul Dosoftei, care se amestecase in politica tärii, tinind cu polonii. Intorcindu-se insä din Polonia la inceputul anului 1675, este inchis in mänästirea Sf. Sava din Iasi, de unde, liberindu-se curind, recapätä increderea domnului si este reinstalat in scaunul mitropolitan. De aci inainte mitropolitul Dosoftei renuntä la lupta politicä si-si inchinä toate puterile intereselor culturale ale tärii. El incearcä sä refacä tipografia lui Vasile Lupu, punind, dupä I. Bianu, sä se toarne din nou matrite, dupä P. Panaitescu, aducind material nou tipografie de la mänästirea din Uniew, impreunä cu tipograful Vasile Stadnicki, probabil o rudä a lui Simion Stadnicki, seful tipografiei din Uniew. In aceastä tipografie a apärut, la 1679, Liturghierul lui Dosoftei. Dar literele turnate erau greoaie si urite. Trebuia sä caute in altä parte materialul necesar pentru a se pune la punct tipografia ruinatä. Imprejurärile prielnice se ivirä curind. In 1679 turcii cuceriserä Ucraina §i oferiserä domnului moldovean Gheorghe Duca, — venit pentru a treia oarä in domnie — ■ sarcina de a o administra si de a le mijloci pacea cu rusii. In acest scop, Gheorghe Duca trimite o solie la Moscova, cäreia-i incredinteazä si Dosoftei douä scrisori: una cätre Nicolae Milescu; alta direct cätre patriarhul Ioachimj rugindu-1 sä-i trimitä —■ prin solul moldovean, cäpitanul Ionasco Bilevici —un teasc de tipografie si slovele necesare cu care sä poatä tipäri cärtile traduse de el din limba greacä si din cea slavonä. Rezultatul a intrecut asteptärile, fiindcä patriarhul ii trimite impreunä cu o tipografie completä — prin care putea sä-fi realizeze sträduinta de a inzestra bisericile tärii cu textele necesare serviciului divin •— si o scrisoare care vädeste stima de care se bucura Dosoftei intre contimporani: „A binevoit Domnul Dumnezeu a aseza ierarh intelept oamenilor säi... pe Prea Sfintia Ta, care-i pasti bine printr-o inteleaptä cirmuire, cä si mai departe de noi a pätruns obsteasca laudä pentru a Ta urmare in Hristos ... Am aflat strälucita Ta evlavie cätre Domnul Dumnezeu si rivna cea dumne- zeiascä fi fierbinte ce o ai in lucrurile Tale ortodoxe fi sincera Ta ingrijire pentru turma incredintatä Tie.“ Cu materialul adus din Moscova, mitropolitul Dosoftei reface tipografia lui Vasile Lupu fi, intr-un rästimp de relativä linifte fi pace, el se afazä pe lucru, punind sub tipar cärtile traduse, care afteptau de multä vreme sä vadä lumina.

Traducerea cärtilor liturgice. In epoca lui Matei Basarab fi Vasile Lupu, din ciclul cärtilor obifnuite in bisericä, abia se tipäriserä Cazaniile, care tineau locul predicilor fi care se citesc la sfirfitul serviciului divin. Dintre cärtile de ritual, numai in Muntenia se tipäriserä trei — Pogribania, Mystirio fi Tirno- sania bisericilor — cu indicatiile tipicului, adicä cu lämuririle ce se dau preotului cu privire la chipul cum trebuie sä slujeascä, in romänefte, dar cu rugäciunile in slavonefte. Din nencrocire fi acest pas timid inainte a fost impiedicat prin zbuciumul vremurilor ce au urmat fi in care tipografia lui Matei Basarab si cea a lui Vasile Lupu fuseserä ruinate. Urcindu-se pe scaunul mitropolitan al Moldovei, Dosoftei, cälugär de o largä culturä ortodoxä, intemeiat pe sensul intim al Sfintelor Scripturi, introduce cu curaj, douäzeci de ani mai tirziu, in bisericä Moldovei, marea reformä a nationalizärii serviciului divin. La doi ani abia dupä ce fusese ales mitropolit, el däruise — cum spune insusi — limbii romänesti Psaltirea tälmäcitä in versuri fi tipäritä la mänästirea Uniew din Polonia. In acelafi an 1673, tipärefte, tot in romänefte si tot la Uniew, Acatistul Näscätoarei de Dumnezeu. In 1679 tipärefte Dumnezeiasca liturghie, retipäritä fi in 1683, fi cuprinzind liturghia sfintului Vasile cel Mare fi a sfintului Grigore Dialogul, la care s-au mai adäugat slujbele obifnuite: la aducerea primelor fructe in bisericä, la aria cea de piine, la culesul viilor, la blagoslovenia vinului in cramä, la rinduiala daniilor, la blagoslovitul märtisoarelor in Duminica Floriilor. In 1681 Dosoftei tipärefte Molitvenicul dc-ntäles— adicä pe intelesul tuturor, deci in limba romänä — care cuprinde rugäciunile si slujba obifnuitä la logodnä, cununie, botez, maslu si inmormintare. In 1683 ne dä Octoihul, numit asa fiindcä cuprinde cele opt slujbe obisnuite duminica, fiecare pe eite un ton aparte. Este o operä imnograficä, alcätuitä in mare parte de sfintul loan Damasceanul pe la anul 735, in mänästirea Sf. Sava, la care s-au adäugat apoi compozitiile cälugärilor studiti si troparele impäratilor bizantini Leon al VI-lea cel intelept fi Constantin Porfirogenetul. Motivele care 1-au indemnat pe Dosoftei sä tradueä si sä tipäreascä aceste cärti se väd dar din prefetele lui: „Grädinä incuiatä fi fintinä pecetluitä de... ce folosu-i? precum scrie aceia marele si vestitul Potolomeiu, milostive fi luminate Doamne. Caria noi, citind erminiile fi tilcovaniile Sintei Scripturi, afläm cä o zice pentru inchisul intelesului, cäriiä o vedem in vremile noastre, cä si acia putinä sirbie ce o invätä de-ntelegia, tncä s-au päräsit in tarä ... Cela ce prorociafte, adecä spune de-ntäles oamenilor, gräiaste zidire fi mingäiare, indemnäturä fi dojanä. Cela ce gräieste in limbä (neinteleasä de popor) pre sine zideaste; iarä cela ce spune de-ntäles, besearicä zidiafte. Cä mai mare-i cela ce spune de-ntäles, decit cela ce gräiaste in limbä... Cä in bisericä mai voia mi-i cinci cuvinte cu mintia mia sä gräiescu, ca fi pre al$ii sä invät, decit ziace mii de cuvinte intr-altä limbä." Iar in alt loc, reproducind intrebarea adresatä de Marcu, patriarhul Alexandriei, lui Theodor Baisamon, patriarhul Antiohiei: „Cuvine-se oare ca preotii ortodocfi din Siria, din Armenia fi din alte täri ortodoxe sä liturgiseascä in limbile lor proprii?", aduce räspunsul lui Baisamon, intemeiat pe pasaje din scrisorile apostolului Pavel: „Ceea ce-s provoslavnici intru tot, de vor fi de 193 elineascä limbä nepartnici, pre limba <7or> sä slujeascä Sf. Liturghie“. Dupä cum reiese destul de limpede din textele de mai sus, mitropolitul

:194

Dosoftei era convins de necesitatea introducerii limbii nationale in bisericä. Este cel dintii mitropolit din principate care, incepind aceastä mare reformä de incetätenire a graiului strämofesc in altar, cautä sä convingä clerul din vremea sa cä oficierea cultului in limba inteleasä de masele adinci ale poporului, departe de a fi o rätäcire in apele ereziilor, e dimpotrivä in conformitate cu traditia Sfintelor Scripturi. Din traducerile lui Dosoftei, douä depäfesc problema introducerii limbii nationale in bisericä fi intereseazä in chip deosebit istoria literaturii noastre. Sint: Psaltirea in versuri si Vietile sfintilor. Psaltirea in versuri. Psaltirea tipäritä la Uniew in 1673 este, dupä cum o märturiseste insufi stihuitorul ei, rodul unei munci grele: a lucrat-o „cu multä trudä si vriame indelungatä", in „cinci ani foarte cu osirdie mare". O copie manuscrisä a textului —• pästratä in Biblioteca Academiei Romäne —■ poartä semnätura lui Dosoftei ca episcop de Roman, dar din märturia pe care ne-o dä prefata textului tipärit in 1673, cä s-a implinit cu foarte mare osirdie in cinci ani, rezultä cä Dosoftei a inceput sä lucreze la opera sa din 1668. Versiunea pästratä in manuscrisul din 1671 are o importantä aparte, fiindcä, pusä in paralelä cu textul tipärit in 1673, ne dä posibilitatea de a urmäri procesul de elaborare fi creatie al mitropolitului poet, care, nemultumit de prima redactie, revede necontenit textul, modificä uneori ritmul, corecteazä expresia, indreaptä mereu, vefnic in cäutarea unei forme mai clare fi mai expresive. Cum a ajuns Dosoftei la ideea de a traduce psalmii in versuri romänefti, cäci pinä la el nu se cunoafte nici un model tipärit in literatura ortodoxä, nici in cea slavä, nici in cea greacä, afarä doar de incercarea pästratä in manu- scris a lui Gh. Palamed. Se ftie cä ideea de a versifica psalmii fi de a-i afeza pe melodii, pentru a fi cintati in biserici, in reuniuni, in case, a pornit de la calviniftii francezi. Calvin insusi a versificat citiva psalmi, dar cele mai frumoase versuri le-a dat poetul francez Clement Marot (1495—1544), care a versificat 50 de psalmi. De la acestia s-au inspirat traducätori din toate tärile pe unde a pätruns reforma, pinä la marele poet polon loan Kochanowski, a cärui operä, publicatä in 1577 si retipäritä apoi in n enumerate editii — 15 pinä in vremea lui Dosoftei — a servit de imbold pentru traducere si de model pentru versificatie lui Dosoftei. loan Kochanowski fusese reprezentantul principal al poeziei culte din „epoca de aur" a literaturii polone si, cum il numesc istoricii literari, „pärintele poeziei polone". Vechi student al celebrei Universitäti din Padova, a cälätorit la Paris, unde a cunoscut pe Ronsard si pleiada. In traducerea psalmilor, Kochanowski, urmind exemplul lui Clement Marot, s-a sträduit sä dea poeziei nationale religioase, care exista inaintea lui dar care era mediocrä, o valoare artisticä superioarä si sä o inalte pe cele mai ridicate culmi ale artei. Opera nu era usor de indeplinit, cäci poetul nu putea sä dea curs liber inspiratiei sale: nu trebuia sä se läse furat de sugestiile cei le dädea textul originalului, care reprezenta o traditie sacrä, si in acelasi timp era nevoie sä pästreze si toatä frägezimea misticä a originalului si sä evite platitudinea. Pentru a pätrunde cit mai adinc in gindul intim al originalului ebraic, el a folosit mai toate traducerile anterioare. !n ce priveste stilul traducerii lui Kochanowski, e peste indoialä cä nu se putea cere pentru vremea aceea ca poetul polon sä respecte din poezia orientalä a psalmilor coloritul local, pe care l-a introdus, mult mai tiriziu, in literatura

europeanä, romantismul secolului al XIX-lea. Pentru a intelege coloritul specific ebraic al psalmilor, s-ar fi cerut o culturä cu mult superioarä aceleia pe care o aveau contimporanii lui Kochanowski. Dar renuntind la elementul exotic, Kochanowski a izbutit sä degaj eze din cintecele de durere si de umilintä inaintea divinitätii, ale regelui izraelit, sentimentele adinc omenesti si sä ni le transmitä intr-o formä ritmicä, plinä de noutate si varietate, imbogätind metrica polonä cu multe inovatii izbutite. I. Bianu, publicind in 1887 Psaltirea lui Dosoftei, a arätat cä structura versurilor mitropolitului moldovean este imitatä dupä tesätura versurilor lui Kochanowski. Gäsim la Dosoftei ritmica utilizatä de poetul polon, lungimile de versuri ale modelului si succesiunea rimelor — versuri perechi (1 cu 2, 3 cu 4) alcätuite totdeauna din eite doua silabe (rime feminine). Dosoftei a luat insä de la Kochanowski numai modelul, formele de versificatie in general, cäci in amänunte mäsura versurilor lui nu corespunde cu mäsura versurilor lui Kochanowski. Fondul traducerii a rämas neatins de influenta polonä. Iatä un exemplu desprins chiar din psalmul 1. Kochanowski spune, traducind ad litteram textul Psaltirii: „Sunt ca pleava care se murdäreste pe pämint si pe care vintul o aruncä unde vrea“. Dosoftei dezvoltä imaginea in felul urmätor:
Iarä voi necuratii ca pleava De sirg veti cunoaste-vä isprava Cind s-a vintura dintr-arie pravul, Vä veti duce, cum sä duce spravul; Si cu griul nu-ti cädea-n fätare. •

Dupä cum se vede, in marginile textului primitiv, el introduce o imagine nouä, imprumutata din cadrul vietii agricole: aria. Cei päcätosi vor fi spulberati in vint ca pleava ; ei nu vor cädea pe suprafata ariei (fätare), ca boabele de griu curat — imaginea sufletelor cinstite. Asemenea amplificäri ale textului biblic, care nu se gäsesc in Kochanowski , sint, dupä cum m-a convins o confruntare a textelor fäcutä cu ajutorul regretatului prieten Stefan Glixelli, fostul decan al Universität» polone din Wilno, destul de numeroase. De altä parte, spuneam cä Kochanowski a dezvoltat si el textul autentic al Psaltirii, folosinduse intre altele de versiunea lui Buchanan. Pe cit ne-am putut incre- dinta din compararea textelor, aceste amplificäri ale lui Kochanowski, fie cä sint proprii, fie cä sint luate din Buchanan, nu se gäsesc la Dosoftei. Pentru textul Psaltirii, Dosoftei, care era conducätorul ortodoxiei in Moldova, s-a servit de textele autorizate ale bisericii moldovenesti: psaltirile slavone. Din acestea a pästrat el si unele cuvinte, care nu par sä mai fi avut mare circulatie in limba vremii sale (rostul = gurä; sterevie = oxspeßta, pucioasä; mäzdä = mitä). Ca si Kochanowski, Dosoftei nu putea avea nici el simt pentru exotismul oriental al poeziei biblice. Dar Dosoftei a simtit si el adinc in sufletulsäu frumusetea eternä a cintecelor de adorare si umilintä ale poetului rege inaintea divinitätii, frumusete care a alinat in lungul veacurilor omenirea in ceasurile ei de durere, si, vroind sä o impärtäseascä contemporanilor säi moldoveni, a transpus-o in cadrul vietii sociale a timpului fi locului säu. Astfel, ca si in pictura primitivä a Renasterii, notele de coloare localä abundä in tema biblicä. Se vorbeste de „ocine", de „mosii ce se dau cu urice“, de „descalecarea mosii", de „boieria lui Iuda", de „caftane“, de „bucine de corn de bour“ (unde textul biblic 195 are: corn). Iatä bunäoarä citeva versuri care amintesc primirea trium- falä a voievozilor biruitori in cetatea de scaun a Moldovei:

Cintati Domnului in strune, In cobuz de versuri bune, Si, din ferecate surle, Versul de psalomi sä urle Cu bucium de corn de bour, Sä räsune pinä-n nour.

Pentru a aprecia drept opera lui Dosoftei —■ si acesta este rostul istoriei literare —■ trebuie sä tinem seamä de faptul cä el a luptat cu toate greutätile inceputurilor; limba literarä a timpului nu fusese incä mlädiatä la necesitätile ritmice ale versului, cäci desigur nu putem considera ca modele serioase de versificatie stihurile lui Varlaam si ale lui Udriste Nästurel la stema tärii din cärtile publicate. Incercärile de versificatie ale romänilor calvinizati din Ardeal nu ajunseserä la cunostinta lui. De altä parte, posibilitätile poetice ale limbii, imaginile si toate mijloacele de expresivitate nu fuseserä incä puse in valoare printr-o indelungatä traditie literarä 1 si, dacä la acestea mai adäugäm si faptul cä ideile originalului biblic trebuiau turnate in versuri pe care atunci pentru intiiasi datä le crea in limbä mitropolitul poet, e usor de.inteles pentru ce unele pasaj e pline de poezia misticä a vietii patriarhale sint redate in stihuri prolixe, naive, lipsite de farmecul originalului. Dar aläturi de aceste pasaje, se gäsesc in traducerea lui Dosoftei de multe ori imagini neafteptate fi sugestive, adäugate peste marginile textului biblicj adesea pentru nevoile constructiei metrice, care vädesc un suflet cu ochii deschisi fi spre frumusetile naturii. Acolo de pildä unde textul Psaltirii da numai: „Chiar pasärea fi-a aflat siefi casä“ (in traducerea pärintelui Gala Galaction), Dosoftei contureazä imaginea mai precis:
Ca o vräbiutä ce sä incuibeazä. In strasinä de casä dacä se-nsereazä. .7; . .

Iatä alte accente de lirism religiös cärora nu le lipseste vigoarea fi coloarea ca de exemplu:
In ce chip doreste cerbul de fintinä, Cindu-1 stringe setea de-1 arde-n pläminä, Sufletul meu, Doamne, asa te doreste. Fiara codrilor cea multä Toatä de mine ascultä; !->i de zimbri—am cirezi multe; Päsäri incä am cu cirduri De se ■fin de hranä-n cimpuri. Si cu urlete ploi mari värsa tare, De fierbeau undele-n beznä, ca-n cäldare, §i din nouri mergea freamät si sägete, Sä-ngrozeascä egiptenii. Glasul tunetului tau träznia-n roatä, De-^i lumina fulgerele lumea toatä; S-au strämutat de cutremur tot pämintul, ..

:196

1 Izvorul de apä vie al poeziei noastre populäre, care este tot atit de vechi ca si poporul nostru — ?i de care ne vom ocupa la locul säu, cind vom putea sä-1 cuprindem cu privirea 111 toatä complexitatea lui — nu ajunsese incä sä regenereze literatura cärturarilor. Desigur cä mitropolitul Dosoftei a cunoscut si el cintecele pe care le cintau, in sunetele cobuzelor, cintäretii la mesele domne§ti (vezi de ex. cronica lui Miron Costin, ed. Kogälniceanu, 1872, tom. I, p. 351). E probabil cä metrica poeziei populäre cu mäsura de 5 —6 silabe a influentat pe Dosoftei in versurile sale. Dar o influenza mai adincä a poeziei populäre asupra traducerii lui Dosoftei n-a fost incä documentatä.

Cind ai täiat cale-n mare cu cuvintul. Am mincat pine cu sgurä Si lacrämi in bätäturä De fafa miniei tale. ' Peste luciu cu genune Tree coräbii cu minune.

In sufletele pline degriji ale contimporanilor säi pentru furtunile timpului, psaimii lui Dosoftei, prietenul lui Miron Costin, au coborit o razä de alinare. Pärerea regretatului Bianu cä ei n-au avut räsunet la noi, intrucit in cultul ortodox traditiunea nu le permitea sä fie introdusi §i cintati in bisericä, trebuieste azi rectificatä. Citä mingiiere in clipe de suferinte ori in ceasuri de meditatie religioasä au adus psaimii lui Dosoftei se vede din faptul cä dascälii si cintaretii anonimi ai poporului au adaptat, pentru unele bucäti, melodie. In vechile manuscrise din Biblioteca Academiei Romane am gäsit numeroase exemplare din toate tinuturile romänesti — Moldova, Muntenia, Transilva- nia — in care psaimii sint copiati aläturi de alte cintece profane si religioase. Dintre psaimii lui Dosoftei, citiva, ca de pildä 46 („Limbile sä salte"), 48 („Veniti cu toti dimpreunä sä ne facem voie bunä"), 94 („Auziti acestea toate, neamuri, noroade si gloate"), 98 („Domnul stätu crai in tarä") au fost asa de bine modulati in spiritul poporan, incit, prin mijlocirea, probabil, a dascälilor de biserici, au pätruns in ciclul colindelor populäre «;i se cintä pinä ln vremurile noastre de copiii care poartä cu steaua, pe ulitele satelor si orase- lor, solia nasterii Mintuitorului. Din cintecele de stea, psaimii lui Dosoftei au fost introdusi mai departe in tesätura dramei religioase populäre a Viclei- mului — cu deosebire psaimii 94 si 98. Din nädejdea pusä de neobositul mitropolit moldovean de a da aripa versului romänesc poeziei vechi crestine, citiva psalmi au coborit astfel in sufletul poporului, amestecindu-se in cintärile si näzuintele lui. Vietile sfintilor. A doua operä importantä din activitatea literarä a mitropolitului Dosoftei, dupä Psaltirea in versuri, este colectia completä a vietilor de sfinti, care s-a imprimat la Iasi intre 1682—1686, cu tiparul adus din Moscova, de la patriarhul Ioachim. Din cercetärile intreprinse de regretatul Iulian Stefänescu intr-o bunä lucrare de doctorat, Legende despre Sf. Constantin in literatura romdnescä, precum si din sondajele fäcute de noi in diferite capitole ale operei, reiese cä märturia lui Dosoftei insusi, din prefata operei, cä „a tradus de pre greciaste si de pe sirbiaste pre limba romäneascä", se confirmä. Iulian §tefänescu a izbutit chiar sä precizeze izvorul principal din care §i-a scos traducerea sa Dosoftei. Aceasta este prelucrarea neogreacä a mineelor bizantine, fäcutä si tipäritä de Maximos Margunios, episcopul Citerei, care a träit intre 1549—1602. In afara de Margunios, s-a mai servit de originalele bizantine, editate si acestea in tipografia greceascä din Venetia a lui Glykys. Pe alocuri, unele amänunte istorice le-a scos din legendele hagiografice, care fuseserä incorporate in cronografele bizantine ale lui Dorotei de Monembasia si ale lui Matei Cigala. Si, in sfirsit, pentru unele nedumeriri in traducere, a urmat traditia textelor mediobulgare intrebuintate pe atunci in bisericile noastre. Colectia vietilor de sfinti a mitropolitului Dosoftei cuprinde mai multe . grupe de legende. O primä grupä — mai micä — e formatä de legende referitoare la Mintuitor, la familia sfinta si la apostoli, mai toate extrase din evangheliile apocrife. A doua grupä — mai mare — este formatä din legendele martirilor si ale 197 ascetilor. Se cunosc prigonirile groaznice pe care le-au avut de indurat crestinii

:198

primelor veacuri din partea romänilor, cind acestia au inceput sä-fi dea seama cä räspindirea noii religii surpä temeliile statului si ale autoritätii lor. Marele istorie al bisericii crestine, Eusebiu din Cesareea, care a apucat epoca de incheiere a persecutiilor, ne povesteste puterea misticä cu care indurau chinurile cei ce nu voiau sä päräseascä credintä in Mintuitorul: arsi peruguri, aruncati inaintea fiarelor in arenele circurilor, sfisiati cu cochilii si unghii de fier. In acele vremuri de urgie, cind crestinismul era abia la inceputurile sale, nu era cu putintä ca el sä nu inteleagä ce admirabile pilde de rezistentä in prigoniri putea aduce forta moralä a acestor eroice jertfiri de viatä pentru credintä cea nouä. Fanatizate de avintul cu care acesti iluminati primeau cununa de martiri, masele populäre vedeau in ei pe adeväratii alesi ai Mintuitorului in lupta cu päginismul. Dupä ce Constantin cel Mare pune capät persecutiilor, admitind liber- tatea cultului crestin, atentia bisericii este indreptatä cätre ascetism. Sfintul acestor noi vremuri este acum ascetul, care, retras de lume in codri sau pusti- uri, isi mortifica trupul pentru a dezrobi sufletul de ispitele cu care duhul intunericului cäuta sä-i primejduiascä mintuirea. In näzuinta de a expia päcatele lor si ale semenilor, ascetii isi impuneau asperitäti de viatä, chinuri trupesti, refuzind orice adäpost, stind färä nici un acoperis vara sub arsita soarelui, iarna in vifor, vinturi si ploi, pinä ce trupul li se topea de chinuri fi se acoperea de räni. Biserica fi contimporanii au privit cu admiratie si pietate pe asceti fi-i socoteau ca fiind inspirati de Dumnezeu. Un cronicar bizantin ne spune cä impäratul Isac Anghelos, intr-o vreme de mare cumpänä in istoria Bizantului, a chemat in palat pe „cälugärii care umblä cu picioarele goale, pe cei ce se culcä pe pämintul gol fi pe cei ce träiesc deasupra pämintului pe coloane“ fi le-a cerut sä se roage lui Dumnezeu ca sä indepärteze primejdiile care ame- nintau imperiul. Care sint elementele din care s-au alcätuit legendele hagiografice le-am arätatlap. 119—122 Conceptia hagiografului despre rolul fi misiunea sfintului pe pämint pare sä fi fost influentatä, in afarä de traditia literarä a apocrifelor, fi de curentele filozofice ale timpului fi cu deosebire de mistica neoplatonicianä. Conceptia misticei neoplatonice despre puterile supranaturale in extazul divin a influentat credintä creftinä despre sfinti, in sensul cä hagiograful, ca fi misticul neoplatonician, admitea cä martirul sau ascetul, care in extazul mistic se confunda in sufletul säu cu Mintuitorul pentru a duce lupta impotriva päginismului, in clipele hotäritoare era sprijinit de Domnul. Mintuitorul radia atunci in jurul lor aureola divinä — cu care dealtfel fi sint zugräviti in bisericile noastre — si cä acest nimb al sfinteniei ii susträgea de la influenta puterilor fizice ale naturii, ridicindu-i mai presus de ele. Aceastä conceptie care stä la temelia legendei hagiografice explicä caracterul supranatural al actiunii. Vietile de sfinti ne introduc astfel intr-o lume de miraculos crestin, in care torturile cele mai ingrozitoare nu pot distruge viata martirului. De exemplu sfintul Mamas fi Iulian sint condamnati de autoritätile romane sä fie sfisiati de fiare sälbatice, dar la ziua sorocitä, in arena circului, cind se dä drumul fiarelor inflämmzite, acestea, in loc sä se repeadä asupra lor, ifi domolesc furia si, ajungind in fata sfintilor, le ling picioarele. Sfintul Tirs, särbätorit la 14 decemvrie, este virit intr-un sac cu scorpii si vipere si aruncat in mare, departe de tärm; cu ajutorul ingerilor sacul se sfisie, sfintul iese nevätämat si se intoarce la tärm, cälcind pe valuri ca pe uscat. Cind Ermingheld, fiul unui rege got, este asasinat in temnita din porunca tatälui,

coruri de ingeri se scobor din cer, cu lumini, in cintece de slavä (1 noiemvrie). Tot prin minuni, de altä naturä insä, se caracterizeazä si viata sfintilor asceti. Sf. Marian nu are nevoie, in puterea noptii, de candelä ca sä serie, fiindcä degetele lui räspindeau lumina necesarä. La moartea sfintului Lazär stilpnicul (7 noiemvrie), coloana pe care träise sträluceste in täria noptii ca o coloanä de foc, pinä la mari depärtäri. Pentru a aleätui biografia sfintului, hagiograful, care n-a urmärit nicio- datä o reconstituire istoricä a vietii, ci numai o operä de edificare moralä dupä canonul stabilit prin datina hagiograficä, a imprumutat de multe ori elemente din traditiile si basmele populäre. Astfel, de pildä, tema cu lupta voinicului pe tärmul unei ape pentru mintuirea unei fecioare, care apare in vechiul mit al lui Perseu si Andromeda, in legenda celticä a lui Tristan si Iseult si in o multime de basme populäre, ca de exemplu in Balaurul cu saftte cafiete din colectia lui Ispirescu, a fost incorporatä din secolul al XII-lea si in viata sf. Gheorghe, aleätuind partea cea mai frumoasä si mai cunoscutä a legendei. Tema aceasta hagiograficä a luptei sfintului Gheorghe cu balaurul, transpusä in versuri, este foarte räspinditä la popoarele balcanice si are o paralelä interesantä in balada noasträ popularä Iovan Iorgovan.1 . Alte motive de folclor, ca de exemplu motivul inelului miraculos care sfärimindu-se anuntä moartea eroului, a copilului care vorbeste inainte de nastere, a cerbului care cäläuzeste pe calea mintuirii (sf. Plachida), au fost prinse si ele in tesätura legendelor hagiografice. Scrise de autori diferiti, in rästimpuri diferite, legendele hagiografice sint foarte inegale. Multe sint cli^ee banale, in altele miraculosul exagerat se apropie de grotesc, dar sint si citeva legende care, prin gratia lor naivä si prin pietatea lor duioasä, au miscat adinc sufletul cititorilor de pe vremuri. Iatä de pildä legenda lui Avgar, asupra cäreia ne oprim putin pentru a intelege mai bine caracterul unei astfel de legende hagiografice precum si mentalitatea celor ce se desfätau cu acest fei de literaturä, din care scoteau adesea indemnuri si pilde pentru viatä. Avgar, toparhul Edesei, fiind chinuit de o boalä grea — dupä unele izvoare, de leprä neagrä — auzind de minunile si tämäduirile sävirsite de Hristos, a trimis la el pe cancelarul säu, Anania, un zugrav iscusit, ca sä-i izvodeascä chipul si sä-i dueä o scrisoare cu rugä- mintea de a veni in Edesa pentru a-1 mintui. „Sä te afliacicumine — serie toparhul — cäci am inteles cä evreii murmurä impotriva ta si vor sä-ti facä räu. Eu am cetatea prea micä, dar indeajuns ammdurora pentru a petrece cu cinste.“ Anania, ajuns toemai cind Isus propoväduia poporului, incearcä sä-i prindä chipul, dar nu izbuteste sä fixeze nici o träsäturä, din pricinä aureolei divine care-i nimba fata. Dupä ce si-a incheiat predica, Mintuitorul, care si gindurile ascunse ale oamenilor le cunostea, a cerut solului sä-i dea scrisoarea. Dupä ce a citit-o, si-a spälat chipul cu apä, a cerut o näframä curatä de in, si-a pus-o pe fatä, si-a imprimat chipul in ea si a predat-o solului sä o ducä lui Avgar impreunä cu räspunsul: „Fericit esti, Avgare, de vreme ce ai crezut in mine färä sä mä fi väzut, cäci scris este despre mine, ca cei ce mä vor vedea sä nu creadä in mine si cei ce nu mä vor vedea aceia sä creadä. Iar cit despre cele ce-mi scrii, ca sä vin la tine, eu trebuie sä implinesc toate celea pentru care sunt trimes, iar dupä ce le voi implini, sä mä malt cätre Pärintele cel ce m-a trimes ..." 199
1 Cf. N. C a r t o j a n , Cärtile populäre in literatura romäneascä, II, p. 161—165.

:200

Avgar citeste scrisoarea si, inchinindu-se la icoana Domnului cea nefä- cutä de miini omenefti, deodatä se vede vindecat pe tot trupul de leprä, afarä doar de o rämäsitä pe fatä. Citiva ani mai tirziu, dupä ce Mintuitorul fusese rästignit, inviase si se inältase la cer, Avgar aflä cä a sosit in cetatea lui un evreu, cu numele Tadeu, care tämäduia pe cei bolnavi in numele lui Isus. Toparhul trimite sä-1 aducä la el si cind Tadeu inträ pe usa palatului, inväluit in nimbul strälucitor al sfinteniei, Avgar se scoalä de pe tron si il intreabä dacä intr-adevär el este ucenicul tagäduit prin scrisoarea Mintuitorului. „De vreme ce —■ räspunse apostolul — mare nädejde ai pus spre Domnul meu, Isus Hristos, pentru aceea, iatä, trimes fiind de Dinsul, am venit la tine si, dacä credintä ta se va spori intru tine, toate cele dorite de tine dupä credintä ta vor fi.“ „Atita am crezut intru Dinsul — räspunse Avgar — incit am vroit sä adun puterea ostirilor mele fi sä merg asupra iudeilor, celor ce 1-au rästignit pe El, ci stäpinirea romänä, subt care suntem, m-au oprit pe mine." Tadeu il linisteste, lämurindu-1 cä Mintuitorul n-avea nevoie de nici un sprijin, cä el a indeplinit pe pämint voia tatälui si cä, de-ar fi vrut, legiuni de ingeri ar fi adus in ajutorul lui. Avgar este adus la credintä cea dreaptä, primeste botezul si cu aceasta rämäsitä leprei de pe fatä dispare cu desävirfire. A doua zi, Tadeu, predicind norodului taina mintuirii, aduce la crestinism intreaga cetate a Edesei, care primeste botezul. Simburele acestei legende ifi are obirsia in crestinarea Siriei prin regele Abgar. Abgar al IX-lea, Bar Ma'nu (176—213), intorcindu-se din Roma, unde fusese primit cu fast de impäratul Severus, a trecut prin Asia Micä. Aci a imbrätisat crestinismul, pe care 1-a impus apoi in regatul säu. Mai tirziu, din näzuinta de a se invälui inceputurile crestinismului in Siria intr-o aureolä legendarä de glorie fi de sfintenie, evenimentul a fost transpus in epoca de apostolat a Mintuitorului fi pus in legäturä directä cu el. Legenda cäpätase, incä din secolul al III-lea, forma scrisä in limba siriacä fi se pästra in arhivele din Edesa, unde a gäsit-o marele istoric al bisericii creftine, Eusebiu, episco- pul Cesareei si prietenul lui Constantin cel Mare. Eusebiu a tradus-o in limba greacä fi a inserat-o in cartea I-a (cap. XIII) a istoriei sale bisericefti. Motivul cu näframa, icoana nefäcutä de miini omenefti, nu fäcea parte din structura primitivä a legendei; el apare pentru intiiafi datä in secolul al Y-lea. Din lumea siriacä, motivul a trecut apoi, in secolul al VI-lea, in Bizant si a dobindit o vitalitate afa de puternicä, incit a fost exploatat mai tirziu, in timpul luptelor iconoclaste, de cätre teologii bizantini in sprijinul tezei cä icoanele au fost instituite pe pämint de Mintuitorul insufi. In secolul al VIII-lea, scriitorii bizantini, cei sirieni fi pelerinii apuseni ne inftiinteazä cä icoana trimisä lui Abgar se gäsea intr-adevär la Edesa. Ea a fost adusä apoi in Constantinopol, pe timpul impäratului bizantin Romanos Lecapenos, care dezläntuise räzboiul impotriva arabilor pentru liberarea tinuturilor crestine de sub pägini. Aducerea icoanei in Constantinopol fi depunerea ei in biserica Vlaherne din palatul imperial s-a fäcut cu mare fast si, pentru comemorarea acestui eveniment in viata bisericii ortodoxe, s-a alcätuit chiar atunci slujba care se citeste si azi in biserica noasträ. Legenda aceasta pioasä, cu gratia ei naivä, care a instituit in biserica ortodoxä douä comemoräri — la 21 august präznuirea sfintului Tadeu si la 16 august aducerea icoanei din Edesa in Bizant — a läsat urme adinci in arta

religioasä si in folclor. ln zugräveala bisericilor noastre, „in amintirea lui Avgar si a icoanei Mintuitorului, se aplicä atit näframa sfintä cit si rosietica cärämidä sfintä, jos pe tamburul cupolei si anume vizavi una de alta: näframa la räsärit, cärämidä la apus“. Legenda a fost mult cititä fi a läsat urme in folclor. ln unele tinuturi — in pärtile Sighifoarei si in Banat — scrisorile lui Avgar cätre Mintuitorul fi a Mintuitorului cätre Avgar sint intrebuintate, dupä cum a arätat räposatul Bogrea, pinä azi ca talismane. „Eie sint in genere numite, dupä numele toparhului, avgare, prin coruptie advare sau argare, care inseamnä orice amulet in genere, salv-conduct mistic, cäruia superstitia popularä ii atribuie o putere profilacticä." Astfel numele regelui Edesei, care a introdus creftinismul in Siria, a ajuns in lexicul romänesc un nume comun, cu sensul de amulet — o curioasä evolutie semanticä in viata cuvintelor. ln colectia vietilor de sfinti a mitropolitului Dosoftei mai sint incä multe alte legende, tot atit de aträgätoare prin gratia lor naivä fi tot atit de inte- resante prin problemele pe care le ridicä cu privire la substratul istorie sau la legäturile cu folclorul. Afa sint, de pildä: legenda despre sfintul Alexie care fi-a päräsit pärintii fi sotia in noaptea nuntii ca sä urmeze chemarea Mintuitorului, de care ne-am ocupat; despre sfintul Eustatiu Plachida (20 sept.), care, luindu-se la o vintätoare pe urmele unui cerb miraculos, a fost convertit la crestinism; despre sfintä Tecla (24 sept.), care, ascultind de la fereastra casei pärintefti predica apostolului Pavel, fi-a päräsit mama fi logodnicul pentru a-si inchina viata Domnului; a celor fapte cuconi din Efes, care, urmä- riti de prigonitori, adorm 360 de ani intr-o pesterä, si multe altele. Colectia vietilor de sfinti a lui Dosoftei este aleätuitä din trei tomuri; ultimul a apärut in 1686, si cu el activitatea marelui mitropolit se incheie, deoarece in acest an Dosoftei a fost luat fi dus in captivitate de Sobieski. Dosoftei istorie. Pentru a intregi conspectul activitätii literare a mitropolitului Dosoftei, trebuie sä amintim aci fi preocupärile sale istorice, cäci in mijlocul muncii neobosite pentru nationalizarea serviciului divin, mitropolitul Dosoftei, prietenul lui Miron Costin, a gäsit timp sä-fi poarte gindul fi cätre studii istorice. Era un pasionat cititor de cronografe. Un exemplar din cronograful lui Cigala se pästreazä azi in Biblioteca Academiei Romäne cu sublinierile fi adnotärile marelui mitropolit. In Vietile sfintilor il vedem adesea innodind textul hagiografic cu informatii fi citate imprumutate din cronografe. Dar mai mult pare sä-1 fi interesat istoria nationalä. In prefata a douä cärti — Molitvenictä, apärut in 1681, si Paritniile, publicate in 1683 — el adaugä un rezumat de istorie moldoveneascä in versuri. Acest poem crono- logic incepe cu discrete aluzii la originea romanä. Vorbind de Dragos-vodä, care, descälecind tara, „au adus intr-insa rumäneasca limbä“, adaugä versuri ca acestea:
Se trage de pre singe rudä impäräteascä.

Insirä apoi pe rind domnii Moldovei, pomenind indeosebi ctitoriile lor de mänästiri si biserici, pinä la Duca-vodä, adicä pinä in vremea sa. Cu toatä ariditatea inerentä acestui gen literar, totusi imaginatia mitropolitului poet se aprinde la evocarea marilor domni, apärätori ai pämintului moldovenesc, ca bunäoarä la a lui Stefan cel Mare — „i se inältä vestea si peste ghotarä" — a cärui siluetä de mare ctitor ne-o infätiseazä astfei:
Prin tinuturi, prin toate sä vädu a lui siamne: Mänästiri si bisiarici ö-au faptü färä liane,

201

Cä nu numai prin sate ?i pre la ora?e, Ce si prin munti si-n codri lui Hristos sälase, C-au fäcut zugrävite, de dau strälucoare, , Sä-i träiascä pomana-n bun nume suptu soare...

Vremurile de atunci nu erau insä prielnice pentru munca de carte. Un nou räzboi se dezläntuise intre turci si crestini. Moldoveni fi munteni tre- buiserä sä urmeze ostirile turcesti si sä ia parte la asediul Vienei. Dar pe cind Duca-vodä cu oastea moldoveneascä lipsea din tarä, polonii cu pribegii moldoveni intraserä in Moldova, aducind ca domn pe Petriceicu-vodä. In zilele de Cräciun ale anului 1683, Duca-vodä este surprins la mosia sa Domnesti de un podgheaz polon si fäcut prizonier impreunä cu cronicarul Miron Costin, prietenul lui Dosoftei. In locul lui Duca-vodä fu instalat in scaun, cu ajutorul polon, Petriceicu-vodä. In aceste vremuri de restriste, noul domn fi boierii din divanul Moldovei, temindu-se de invazia turcilor fi tätarilor, hotäräsc sä trimitä dupä ajutor la tarii Rusiei, loan fi Petru Alexievici, pe mitropolitul Dosoftei fi pe cäminarul Lupu, oferind, in schimbul ajutorului, tribut. Mitropolitul Dosoftei n-a putut ajunge insä pinä la Moscova, fiindcä se räspindise zvonul cä pärtile de unde vine mitropolitul sint bintuite de ciumä. A fost oprit la Kiev de autoritätile rusefti, care au transmis la Moscova cererea moldovenilor fi lämuririle mitropolitului. Este de retinut din declaratiile lui Dosoftei lämuririle pe care le dä cu privire la neincrederea poporului säu in poloni, care, spune el, sint räutäciofi, „mincinofi“ fi „nestatornici“. Räspunsul tarilor la rugämintea moldovenilor nu ni s-a pästrat. Fapt e cä rufii nu s-au miscat sä vinä in ajutorul nostru. Peste citeva luni turcii intrau in Moldova fi puneau pe tron pe Dumitrafcu Cantacuzino, dar, dupä putin timp, si acesta avea sä fie inlocuit prin Constantin Cantemir. Pästorirea mitropolitului Dosoftei se apropia insä de sfirfit. In anul 1686 regele Poloniei, Ion Sobieski, pornind din nou cu räzboi impotriva turcilor, inträ cu oftirea in Moldova. Incercarea lui de a ciftiga de partea sa pe Constantin Cantemir nu izbuteste, intre altele fiindcä fiul cel mare al domnului era ostatec la Constantinopol si fiindcä turcii trecuserä Dunärea si, unin- du-se cu tätarii, afteptau la granitele tärii. Domnul moldovean läsase in Iasi proviziuni pentru armäta polonä si se reträsese spre sud. In rästimp, regele Sobieski inträ in Iasi si-1 tine in stäpinire douä säptämini, petrecind — zice Dimitrie Cantemir in Vita Constantini Cantemyri (ed. Iorga, p. 63—66, text romänesc) — „in oaspete lungi si bubuiri de tunuri", pentru ca sä „sperie de departe pe turci si pe tätari“. Sobieski, care prinsese de la ostasii moldoveni, incä de pe vremea cind era hatman al Poloniei, citeva cunostinte de limbä romäneascä, la un ospät, a rostit citeva cuvinte cätre boierii moldoveni in limba lor, ca sä le facä pläcere. Apoi, in clinchetul paharelor, a poruncit sä inceapä hora, dupä care a spus cä a alcätuit un cintec moldovenesc. Si täcind läutarii, Sobieski a inceput:
Constantine, Fugi bine, Nici ai casä, Nici ai masä, Nice dragä jupineasä. .

Dupä relatarea lui Dimitrie Cantemir, tatäl säu, instiintat de aceasta, nu s-a läsat dator cu räspunsul. Sobieski, päräsind Iasul, trece Prutul si se indreaptä
:202

cu armata spre Bugeac, unde-1 pindeau turcii si tätarii, care arse- serä iarba, oträviserä apa si prinseserä carele cu proviziuni ale polonilor. Pe cind regele polon se afla astfel in primejdie, Cantemir il instiinteazä, printr-un om sigur, de primejdia aceasta si il sfätuiefte, dupä cum ne spune fiul säu, ca sä treacä repede inapoi si sä iasä din Moldova, dupä care adaugä: „...cä-i foarte multumeste pentru cinstea pe care a binevoit sä i-o facä prin cintecul pe care i l-a alcätuit si l-a cintat. Doamnä, in adevär, din voia sortii nu are de mult, dar a läsat craiului casa, gazda si masa gätitä, iar, dacä nu s-a ajuns intru ceva, sä fie bun a nu o pune in sama vointii sale, ci numai in a ncputintii." Dosoftei in Polonia. Sobieski reträgindu-se peste Prut si sträbätind Iasii cu ostasii säi, aceftia au dat foc orasului si au prädat mänästirile. Cu acest prilej au ridicat fi pe mitropolitul Dosoftei. Unii istoriei sint de pärere cä Dosoftei a plecat de bunä voie. Trei contimporani care au insotit ostile regelui Sobieski — episcopul de Kamenica, Wojenski, francezul Philippe Dupont, ofiter si curtean, si un anonim intr-o scriere Les Anecdotes de Pologne ... —• povestesc cä mitropolitul Dosoftei a iesit inaintea regelui cu 200 de preoti §i cälugäri, cu prapore fi cruci, insotiti de fruntasii orasului. Si adaogä Dupont cä mitropolitul ar fi tinut un discurs lui Sobieski, in care l-a infätisat pe Constantin Cantemir in colorile cele mai negre.1 Se stie insä cä vlädicii nu trebuie sä-§i päräseascä niciodatä poporul. Primirea cu alai mare a lui Sobieski, care venea ca liberator de sub jugul turcesc, era deci fireaseä. Nü stim in ce mäsurä Dosoftei a indräznit sä-fi atace domnul. Dar D. Cantemir ne spune insä in aceastä privintä lämurit: „Polonii au prädat si vasele sfinte si moastele sfintului loan cel Nou, cu multe pietre scumpe. Si alte odoare de argint fi de aur le-au luat cu sine si impreunä cu eie pe insus mitropolitul care mustra fätis fapta nelegiuitä a osta§ilor §i se ruga de indurare."2 Tezaurul si odoarele mitropoliei din Suceava, pe care polonii le-au ridi- cat odatä cu mitropolitul Dosoftei, cuprindeau, dupä cum afläm din documente, lucruri pretioase, ca de exemplu: „Un aier mare impodobit cu pietre scumpe, cumpärat la 1427 de cätre domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun fi de fiul säu Ilie, pe vremea mitropolitului Macarie; mitra de aur a mitropolitului, impodobitä cu diamante fi cu smaralde; cruci de aur cu rubine fi turcoaze;"cirje pastoralä de argint; icoane cusute cu aur fi argint fi cu cercuri de märgäritare; o Evanghelie pe pergament cu scoarte de argint aurite; veftminte preotefti; invelituri pentru pristol, toate de stofä scumpä, impodobite cu pietre pretioase; sfesnice fi cädelnite de aur fi argint". Cu mitropolitul Dosoftei au mai fost ridicati din Suceava si citiva clerici care erau pe lingä el: ieromonahii Adrian, Ionaf, Ilarion si arhimandritul Sucevei, Nicolae. ln Polonia, li s-a impus captivilor sä locuiascä in oraful Stryi. Incep de aci inainte pentru marele mitropolit moldovean in pribegie zile grele de säräcie fi amäräciune. Constantin Cantemir il cheamä stäruitor sä se intoarcä in tarä cu moaftele sfintului loan cel Nou fi, fiindcä nu voia, sau nu putea sä vie, este anatemizat de patriarhul din Constantinopol, anatemä care a fost ridicatä, insä prea tirziu, dupä ce Dosoftei murise. Defi se pare cä i s-a ingäduit libertatea de 203
1 H o r i a O p r i § a n f in Arhiva, anul XLVII, 1940, nr. 1—2, p. 110—116. 2 D. C a n t e m i r , Vita Constantini Cantemyri, ed. Iorga, 1923, p. 65, text romänesc.

:204

a conduce colonia romäneascä din Polonia, defi il vedem intr-un rind sfintind pe episcopul romän Iosif Stoica din Maramures fi pe alti doi episcopi ruteni, totufi viata sa in exil este plinä de necazuri fi lipsuri. Abia afezat pe pämint sträin, se vede nevoit sä trimitä necontenit dupä ajutor fi milä in Rusia, la tarul Moscovei, la patriarhul Ioachim fi la toti creftinii ortodocfi. „Potoliti — scrie el — furtuna mizeriei noastre, astimpärati sufletul ce se chinuiefte fi adäpati sufletul insetosat, care pribegefte acum al patrulea an din eparhia mea. Pätimesc in mizerie cu servitorii cari sunt lingä racla sfintului loan cel Nou, nädäjduind mintuirea lui Dumnezeu, ca sä mä intorc fi sä mä infäti- fez inaintea fetei lui Dumnezeu, in mitropolia doritä a Sucevei..." In aceastä viatä de amäräciune petrecutä in exil, mitropolitul Dosoftei ifi gäsefte o mingiiere in munca de culturä, prinsä, prin forta imprejurärilor, in cursul curentelor kievene fi moscovite. Dezlipirea Ucrainei de la Polonia fi alipirea ei la imperiul moscovit adusese divergente in viata religioasä a Rusiei. Pe cind Moscova pästrase credincios traditia ortodoxä, Ucraina, care stätuse sub stäpinirea Poloniei catolice, primise, prin influenta literaturii religioase traduse din limba latinä a catolicismului polon, obiceiuri, rinduieli fi dogme sträine ortodoxismului. Una din aceste chestiuni, care a främintat societatea rusä timp de 15 ani, a fost chestiunea transubstantierii sfintelor daruri. ln dogmatica crestinä este o problemä importantä aceea de a se sti dacä la taina cuminecäturii este prezent sau nu spiritul Mintuitorului. Pe cind bisericä ortodoxä sustine cä este prezent, bisericile reformate sustin cä aceasta este simbolicä. Ucrainenii, desi ortodocsi, se alipiserä la punctul de vedere reformat. Patriarhul Ioachim, dupä sfaturile fratilor Lihudi si a altor cärturari din Moscova, someazä pe mitropolitul Kievului sä-si expunä lämurit punctul säu de vedere in aceasta privintä. In astfel de clipe hotäri- toare pentru bisericä rusä, cind patriarhul Moscovei se pregätea sä arunce anatema asupra bisericii din Kiev, intervine Dosoftei, care, din exilul säu, lämurind pe mitropolitul Kievului asupra punctului de vedere ortodox, inläturä ruptura. Din aceste preocupäri, prelatul nostru, solicitat de mitropolitul Kievului, a tradus in rusestc o serie de cärti care serefereau tocmai la dogma transubstantierii sfintelor daruri. Originalele grecesti ale unora din aceste cärti fuse- serä tipärite prin 1683, in tipografia din Iasi, dupä cererea marilor patriarhi greci ai räsäritului, pe vremea cind Dosoftei pästorea Moldova. Textele traduse de el —• precum din cartea sf. Simeon al Salonicului despre transubstan- tierea sfintelor daruri, Istoria bisericeascä si Vedenia tainicä a patriarhului Gherman, Orinduielile sf. apostoli — sint scrise intr-o foarte corectä limbä ruseascä si unele erau menite sä fie tipärite. Dar in mijlocul acestei activitäti, cu sufletul indurerat de nostalgia scaunului säu din Suceava fi strimtorat de multe lipsuri, mitropolitul Dosoftei inchide ochii la 13 decembrie 1693. 0 miscätoare scrisoare, adresatä hatmanului Mazepa de cätre unui dintre cälugärii care au stat la cäpätiiul lui in ceasul mortii, ne instiinteazä astfel despre sfirsitul mitropolitului moldovean: „Noi, särmanii cälugäri, cari ne afläm lingä sfintele moaste ale sfintului marelui mucenic loan cel Nou din Suceava, in localitatea Zolkiev, cu supunere cädem la picioarele märiei voastre domnesti, cäci nu avem unde sä ne plecäm capetele decit la Domnul Dumnezeu si la märia voasträ milostivul nostru domn. Si facem f

Bucuresti. 262—269. B i a n u . Munca lui Dosoftei. Texte si studii. 1940. VI (1872). si a luat moastele sf. de cind a murit preasintitul mitropolit. 1918. Iasi. Viata si scrierile lui Dositeiu mitropolitul Moldovei (extras din Candela. BIBLIOGRAFIE ' Viata. 157— 167. Si. originalul rusesc. 110—116. $ t e I a n D i n u l e s c u . Bucuresti. in 13 decembrie. sectia pentru limba si literatura rusä. inchinatä telului educativ pe care il impunea menirea sa de pastor al tärii. $ t e f a n C i o b a n u . 1912. Contributiune la istoria literaturii romänesti si a egäturilor romäno-ruse literare din secolul al XVII-lea. Bucuresti. iurnal bisericesc literar). 21. Bibliografia romäneascä veche. discurs de recep^iune la Academia Romänä. continind anexe care n-au fost traduse. Academiei Romäne. Ia§i. O p r i 5 a n. D. Un manuscris al lui Dosoftei. cel dintii dintre vlädicii principatelor. I. Despre fuga in Polonia: H. Sträduintele lui vor fi conti. § t e f a n C i o b a n u . I. 1915. plinä de pietate si uneori invioratä de gratie naivä. rämine o figurä care sintetizeazä vitregia imprejurärilor in care s-au zbätut toti marii cärturari ai literaturii noastre vechi. p. Contributiuni privitoare la originea ti moartea mitropolitului Dosoftei. de fericitä memorie. Experienta dureroasä pe care a incercat-o mitropolitul Dosoftei in härtuita sa viatä ii intärise personalitatea pentru o munca inaltä. traducere din ruseste de §tefan Berechet. in Analele Academiei Romane. pentru care Dosoftei simtea si chemarea si priceperea de a ne-o da. I. 489 — 496. O scrisoare din 1679 a mitropolitului Dosoftei. in Convorbiri literare. impletita cu elemente miraculoase. 209 — 240. iar prin Vietile sfintilor a däruit sufletului romänesc din veacul al XVII-lea o bogatä literaturä de imaginatie. Cernäufi. am fost obligat cu mare epitimie de preasfintitul mitropolit de fericitä memorie sä nu päräsesc sfintele moafte pinä la capatul vietii mele". a deschis drumul limbii romänesti cätre altarul bisericii. Kiev. 1885. sectiunii istorice. Dosoftei mitropolitul Moldovei si activitatea lui literarä. p.nuate mai tirziu. 1903. p. Contributii privitoare la relatiile bisericii romänesti cu Rusia in veacul XVII. 1912. a apärut in editia Academiei imperiale ruse de §tiin^e. Si a träit pärintele mitropolit de fericitä memorie in mare lipsä fi necaz fi nu a avut unde sä se mifte. a tit cit o avem. Bucuresti. Ed. XXXIV. 1671 — 1686. 1887. H o d o s . XLVII. B o g d a n . in cetatea Iasilor. Bucuresti. Dosoftei a asezat temeliile versificatiei in literatura noasträ cultä. in Tara Romäneascä. marelui mucenic loan din Suceava si cu prea sfintitul Dosoftei din Suceava fi ne-au dus din Iafi in Polonia. Precizäri pe marginea exilului lui Dosoftei in Polonia. milostive binefäcätor. in Analele Academiei Romäne. Documente biografice: S i l v i u D r a g o m i r . El.tire märiei voastre cum a fost de la inceput: a venit milostivirea sa regele polon cu oasteintararomäneascä. Prin traducerea Psaltirii in versuri. Prin destinul säu tragic. I B i a n u s i N ." §i iatä acum o frumoasä träsäturä de caracter a fetelor religioase din trecut s „Eu atunci. Psaltirea in versuri publicatä dupä manuscrisul original si de pe editiunea de la 1673. reprezintä in istoria culturii noastre vechi un mare pas inainte. Dosoftei mitropolitul Moldovei. Din Vietile sfintilor au fost 205 . §i dacä imprejurärile nu 1-ar fi coplefit de atitea ori. activitatea sa ar fi inzestrat trecutul cultural romänesc cu o operä uriasä. fi ne-au dat sä träim noi in cetatea aceea opt ani la porunca milosti.virei sale. S t u r d z a . Mem. nr. 1920. unde se descriu cärfile lui. de mitropolitul Antim Ivireanu. A. in Arhiva. p. au trecut fase ani. Opera.

Bucuresti. Sprachen zu Leipzig. 251 — 297 (si extras). II. Untersuchung der Sprache der „Viata si petrecerea svintilor" des Metropoliten Dosoftei. 1—114. P u s c h i l ä . p. W e i g a n d . in G. Jahresbericht des Instituts für rum. 214 — 215. Molitvenic. 51—144. Constantin in literatura romänä. seria a II-a. si in Chrestomatie romänä. 1915. XXXVI.publicate fragmente de dr. I. p. D. sect. c f . Dosoftei mitropolitul Moldovei (1671 — 1686). Bucuresti. 4 (1885).. s i N. L a c e a. edrfiune scolara". Mem. Studii. 251—259. Legendele despre sf. in afarä de prefata lui I.. Liturghie. Socec. 635 — 636 (Eustatie Plachida). in Analele Academiei Romäne. I . p. Psaltirea in versuri. vol. V. :206 .. lit. 1895. 1931. I. arheologie si filologie. in Revista istoricä romänä. Bucuresti. I. p. Despre izvoarele lui Dosoftei in Vietile sfintilor: I u l i a n $ t e f ä n e s c u . in Revista pentru istorie. p. Molitvenicul lui Dosoftei. B i a n u . ibidem. Pentru limbä: C. G a s t e r . Alte fragmente din Vietile sfintilor in colectia „Autorii romäni vechi si moderni. p. 1891. 1898. Pentru versificatia lui Dosoftei. . Fragmente din Acatist. M. A p o s t o l e s c u . Studiu asupra limbei.

1938. evolutia. Despre Avgar cf. ibidem studii despre legendele sfintilor populari din Dosoftei. traduse in romäneste". p. cu totul diferitä de cea catolicä. in care perioadä a inflorit literatura profanä in limba nationalä. II. limba si influenta mitropolitului Dosoftei. ’ In ultimul timp s-a fäcut incercarea de a se scoate literatura religioasä din istoria literaturii vechi pentru cuvintul cä „aceastä literaturä religioasä nu are legäturä cu creatia oricit de minima". In Moldova. Mitropolitul Dosoftei reprezintä punctul culminant al dezvoltärii literaturii religioase in Moldova. D . nici unui dintre urmasii lui Dosoftei nu se mai ridicä prin culturä si muncä la inaltimea lui. I. Cei sapte cuconi din Efes. 1927. C a r t o j a n. 1925. Psaltirea in versuri intocmitä de Dosoftei mitropolitul Moldovei. CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’ Am ajuns cu expunerea noasträ asupra evolutiei literaturii romänefti la o räscruce.L’ancienne versification roumaine (XVII-e et XVIII-e siecles). B i a n u. Ia$i. In Occident. traducerea Bibliei si a cärtilor sfinte a fost precedatä de o perioadä lungä de trei-patru veacuri. publicate si studiate pe larg de S t e f a n C i o b a n u. p. p. 44 — 49. 122—149. In Muntenia. G ä z d a r u . in schimb se ridicä pe treptele cele mai inalte ale culturii reprezentantii boierimii moldovene. Cärtile populäre in literatura romäneascä. activitatea inceputä sub Matei Basarab continuä si a junge punctul ei culminant in vremea lui Brincoveanu. cä „aceastä asa-zisä literaturä nu cuprinde decit cärtile de ritual trebuitoare preotului in slujba sa. p. este necesar sä facem un popas la aceasta räscruce de drum. si Convorbiri literare. 1909. XXXIV. Dar dacä literatura religioasä stagneazä in Moldova. caracterul si importanta literaturii religioase romänesti pinä in secolul al XVIIlea. Alexie). Bucuresti. vol. XXVIII. 193— 194. Paris.vitä azi de cei mai de seamä reprezentanti ai bisericii latine ca un virtual izvor de inviorare al liturghiei catolice. reprezintä culmile cele mai inalte ale poeziei sacre bizantine si este pri. p. Gheorghe. p. Eustatie Plachida. literatura noasträ veche a evoluat in conditii cu totul deosebite de acelea in care s-au dezvoltat marile literaturi din Occident. Inainte de a urmäri opera cronicarilor moldoveni. trubadurilor si scriitorilor profani. De altä parte. Contributii privitoare la originea. Bucuresti. 138— 178 (Avgar si Mintuitorul. cu mitropolitul Antim Ivireanu. pentru a fixa aci. LVIII. Limba literarä in Occident s-a slefuit deci in creatiile literare ale jongleurilor. care inaugureazä un gen nou in cultura romäneascä: istoriografia nationalä. 243-261. Extras din Melanges Drouhet. 156— 171 (sf. 214—215. Spadek po Metropolice Motdawskim Dosyteuszu. sf. Vineri $i sf. Vasilie cel Nou). vol. II. 1940. Despre versurile poloneze din Parimiile lui Dosoftei vezi menfiune in I. Se uitä insä cä liturgica ortodoxä. Versuri poloneze necunoscute in opera mitropolitului Moldovei Dosoftei. M a r i a n S o k o l o w s k i . Cu totul altfel se prezintä lucrurile la noi. Limba scrisä apare la noi intii in scripturile . Pentru psalmii lui Dosoftei in cintecele de stea si in Vicleim: N. in Arhiva. in linii mari.

in mänästiri lucrau de zor. Astfel clerul a ajuns sä fie aproape singura clasä cultä. räspindite in copii manuscrise.punind textele in graiul muntean. pe acele vre. particularitätile arhaice fi dialectale. cit a putut. ln mänästiri se aflau bibliotecile de texte slave din care s-a alimentat culturä noasträ veche. de la aceftia la mitropolitul Dosoftei fi in sfirfit pinä la Biblia lui Serban si pinä la Antim Ivireanu. a fost o continuä elaborare a textelor sacre. au fost tipärite de cätre diaconul tirgovistean Coresi in a doua jumätate a secolului al XVI-lea. o continuä främintare de a gäsi.deni unde s-au gäsit vlädici ori preoti cärturari fi inimofi. dar cuvintul care sä fie in acelafi timp inteles in toate tinuturile romänefti. citiva iluminati sä porneascä eroic. cu jertfa propriei lor vieti. pentru cugetarea biblicä in formä nationalä. leagänul literaturilor sud-slave. artiftii caligrafi fi minia.turifti. cu caractere arhaice si dialectale.muri. paleoslava. Traducerile lor. mentinind unitatea credintei si a graiului. ci fi moartä. Dar chiar dupä aparitia cronicilor. Sub influenta ideilor puse in circulatie de reforme. care se ridicä astfel la rangul de limbä literarä. singurele cärti care se tipäresc la noi si se räspindesc peste toate tinuturile romänesti. temeliile literaturii romänefti. tälmäcind Sfintele Scripturi in graiul strämofesc. Coresi a inläturat. pentru gloria lui Dumnezeu. nu numai cuvintul cel mai expresiv fi cel mai precis. De la aceste focare s-au aprins. Ea a creat o mentalitate religioasä care se dezväluie in toate manifestärile poporului: artistice.sfinte si se formeazä. si astfel de la Varlaam la Simeon §tefan. acolo se aflau atelierele de broderie fi picturä religioasä — fi tot acolo fcolile de cärturärie pentru cine vroia sä intre in tagma clerului sau a diecilor fi logofetilor. Masele adinci ale poporului nu se ridicaserä nici pinä la notiunea scrisului. Textele maramurefene erau scrise intr-o limbä noduroasä. clerul. Textele lui Coresi au intrat la rindul lor in miinile mitropolitului Varlaam. cum o numesc filologii germani. de cunoafterea unei limbi — nu numai sträinä. a trebuit sä se petreacä mari främintäri in bisericile din Occident pinä cind. in primele veacuri. ca limbä literarä. Limba in care cälugäri fi preoti oficiau serviciul divin fi in care dieci fi pisari redactau actele din cancelariile domnefti era la inceput o veche limbä slavä. 32—45 cä mänästirile au fost cele dintii focare de culturä ale noastre. Incepind din vremurile neguroase ale intemeierii principatelor. un idiom vorbit in veacul al IX-lea in tinuturile Macedoniei. in secoleleal XV-lea fi al XVI-lea. Cronicile s-au räspindit pe o razä mai restrinsä si numai prin cöpii manuscrise. cum au numit-o slavistii noftri. sint textele sfinte. iar :208 . in textele religioase pinä in a doua jumätate a secolului al XVII-lea. asociat la toate momentele solemne din viata familiei fi a neamului. Literatura religioasä — canonicä fi apocrifä — a format astfel. care era strins legatä. maramurefenii au pus. timp de douä veacuri fi jumätate. luminile pe lingä scaunele eparhiale fi pe lingä bisericile de orafe fi chiar de sate —■ pretutin. lupta pentru introducerea graiului matern in serviciul divin. sociale fi politice. trans. in secolul al XV-lea. cind apare istoriografia moldoveneascä in limba nationalä. A trebuit sä treacä multä vreme. singura hranä intelectualä a intregii societäti. ocupä in structura societätii romänefti un loc de frunte. cu vremea. Am arätat la p. altkirchen slawische Sprache. „cä romänii nu gräiesc in toate täräle intr-un chip".

cu rezonantä in toate cuprinsurile romänefti.. carii imblä in toate taräle. Legendele hagiografice. intr-o atmosferä de miraculos.tindä fi cu riurile de fläcäri. pentru ca sä se ajungä la romanul popular. primii traducätori maramureseni ai textelor sfinte au pus in circulatie un ciclu de legende apocaliptice. Astfel. scris acasta carte ce se chiamä Alixandrie fi mä usteniiu citu putuiu fi o scrif sä ceteascä fi sä socotiascä bine ce este impärätia cestii lumi desarte fi mänginoasä“. In orele in care toaca mänästirii nu-i chema la umilintä fi la rugä. era exploatatä de der ca o temä de moralizare: „. fi-au consacrat viata activitätii de traducere a textelor din limba slavä. care. Dar in afarä de traducerea scripturilor sfinte fi a textelor liturgice. cu o fireascä simpatie. Dar ceea ce caracterizeazä spiritul si mentalitatea acestei epoci este cä chiar actiunea acestor romane de aventuri fi de dragoste cu colorit romänesc. De la acest gen de literaturä cu tendinte vädite de a edifica masele populäre. pline de gratie naivä. ifi incheia popa Ion Romänul. träiau in mänästiri lipsiti de grija celor omenefti. fi cätre marii asceti. privitoare la materia Vechiului fi Noului Testament. Cu aceastä muncä de tälmäciri s-a pregätit si drumul limbii nationale spre altar. Dar prin aceastä necontenitä främintare in cäutarea cuvintului expresiv. de altä parte grädinile inflorite ale raiului. unde prin abstinentä ifi mortificau trupul. la lumina opaitului. In a doua jumätate a secolului al XVII-lea. incä din secolul al XV-lea. s-a trecut la legendele pioase. copia sa. s-a creat limba noasträ literarä. departe de valurile lumii. necesare cultului divin. „cä banii aceia sint buni. care in vremurile marilor prigoniri si-au jertfit viata pentru triumful crestinismului. care zugräveau in colori vii antagonismul dintre cele douä limanuri cätre care sint indrumate sufle. chinuit de grija mintuirii. se reträgeau departe de chemärile ispititoare ale vietii.. apoi la texte profane cu caracter moral. fi cätre martirii bisericii. care.cuvintele trebuie sä fie ca banii. carele le intäleg toti". in aflarea / unui ritm armonios la care sä poatä fi adaptatä melodia bizantinä acolo unde o cereau necesitätile liturgice. era dornic sä cunoascä. näzuind spre mintuirea sufletului. Cu deosebire cälugärii. incheiatä in chip brusc prin moartea tragicä a eroilor. cea mai veche redactiune romäneascä a vietii lui Alexandru Machedon din eite au ajuns 209 . fiindcä popoarele catolice nici azi nu ascultä slujba religioasä in limba nationalä. acefti vizionari lucrau pinä noaptea tirziu. pentru a prinde din filele vechilor manuscrise slavone tot ceea ce sufletul lor mistic. in pustiuri. mitropolitul Dosoftei in Moldova fi mai tirziu mitropolitul Antim Ivireanu in Muntenia se pun in fruntea marii reforme de a introduce graiul romänesc in altar. traducind amindoi cärtile necesare ritualului crestin. din Sinpetru Ardealului.tele oamenilor dupä moarte: de o parte infernul cu valurile de smoalä cloco. formau pentru acele timpuri de naivä credintä admirabile modele de virtuti creftinefti. munca literarä a clerului s-a indreptat fi spre alte tärimuri. A fost aceasta un mare cistig pentru cultura religioasä a poporului nostru. Odatä cu legendele apocaliptice. gindul lor s-a indreptat. afa fi cuvintele acelea sint bune. in care icoanele sfintilor apäreau aureolate de un nimb divin. ca Fisiologul fi Albinusa.

Timp de douä veacuri clerul a procurat neamului hrana intelectualä.pinä la noi (1620). vietile de sfinti cu inältätoarele pilde de credintä fi abnegatie. care purtau cuvintul Domnului invefmintat in forma unei majestäti plinä de simplitate. Evangheliile. Aceste :210 . viziunile apocaliptice cu sumbrele lor colori — toate acestea au format vreme indelungatä literatura de predilectie a tuturor claselor noastre sociale. legendele pioase fi naive ale apocrifelor biblice.

.. nici 1Cärtile populäre." In atmosfera de misticism a acestei literaturi fi strävechi arte religioase a vietuit sufletul romänesc mai multe veacuri. dusä de domnii fi boierii noftri: daniile bänefti pentru ridicarea bisericilor fi mänästirilor ruinate. cä vom sta in picioare si ne vom lupta pinä la moarte pentru legea crestineascä. chemati sä impodobeascä zidurile mänästirilor fi ale bisericilor fi sä coloreze icoanele. §i dacä le-af fi pierdut din pricina dufmanilor. celälalt mare domn al nostru. va fi pierdutä. Si cerind ajutor de la principii creftini in insufi interesul lor — cäci Moldova. „este poarta creftinätätii" fi „dacä aceastä poartä. cit mä doare fiindcä au fost fäptuite de aceia de la care nädäjduiam si afteptam ajutor fi razim". zugrävite dupä normele statornicite prin Erminii — tratate de pictura bisericeascä alcätuite in Muntele Athos —• fi o multime de scene imprumutate din legendele apocrife. dupä lupta de la Räzboieni. in locul abstractiunilor teologice. II. acele minunate manuscrise cu miniaturi lucrate de artifti ai penei romänesti. din romanele populäre chiar. povestind ln zilele de restriste ale cäderii lui cum a ajuns de a pierdut „tot ce ciftigasem din zilele tineretii pinä la bätrinete. pe care abia ne-o putem inchipui in välmäfagul vremurilor turburi de astäzi. Peste un veac. nici singe.. cärtile trimise din imprimeriile romänefti in Balcani. Aceastä mentalitate explicä politica de ocrotire a popoarelor creftine din Balcani. atunci toatä crestinätatea va fi in mare primejdie". dar mai ales lupta impotriva päginilor turci pentru crestinätate. spune el. Si iatä cum märturisefte el insufi motivele care 1211 auindemnat „sä nu •crate nici cheltuieli. Mihai Viteazul. dacä nu cunoafte literatura care a inspirat aceastä artä. tälmäcite in chiliile mänästirilor. . icoane vii fi colorate de inchipuire ce si-o fäcea despre tärimurile de dincolo de moarte. In naivitatea ei adorabilä. fi täri fi averi fi sotie fi copii. arta veche romäneascä poartä un puternic — af zice exclusiv — caracter religiös fi a suferit influenta pronuntatä a ciclului de legende apocrife fi al celor populäre. din mentalitatea celui care a lucrat. 385.. societatea veche romäneascä credea in lumea de miracole care-i punea dinainte. „Pretutindeni — scriam altä datä1 — pe zidurile dinafarä fi din tinda bisericilor fi ale mänästirilor. impräftiate azi in tot Orientul ortodox. Si el incheie cu un legämint solemn: „Fägäduim cu credintä noasträ crestineascä fi cu jurämintul domniei noastre. pe troitele ridicate de miini pioase la räscrucea drumurilor de tarä. In strinsä legäturä cu literatura s-a dezvoltat si arta noasträ veche. nu m-ar durea atita.texte.. Arta fi literatura aceasta corespundea fi a creat o mentalitate specificä. nu va pricepe niciodatä nimic din sensul intim al scenelor zugrävite. pe icoanele pästrate in vechile case boierefti. Zugravii acestei epoci. p. Oricite cunoftinte tehnice ar avea cineva. mofiile inchinate Muntelui Athos. noi cu capul nostru“. bunäoarä. cind progresul ftiintelor pozitive de o parte fi materialismul de altä parte au spulberat toate aceste iluzii transcendentale fi au mäcinat fi macinä din zi in zi temeliile credintei. din viziunile apocaliptice. Cu citä satisfactie vestefte voievodul cä „a cälcat in picioare" fi „a trecut sub ascutiful säbiei" pe dusmanii creftinätätii. „pentru care lucru läudat sä fie Domnul Dumnezeul nostru". erau copiate de preotii de mir si räspindite mai departe in lumea satelor fi a oraselor. Iatä. vol. Dumnezeu sä ne fereascä de afa ceva. au introdus intre scenele biblice fi cele hagiografice. circulara trimisä de §tefan cel Mare la 28 ianuarie 1475. oricit simt al colorilor fi al perspectivei. nici ostenealä. Dar urmele acestei mentalitäti le gäsim in infäptuirile fi in scrisorile marilor voievozi din trecut fi mai departe in filele ingälbenite ale cronicilor..

a-1 cläti nime nu poate". 43. alegeau cu grijä partea care se cuvenea urmafilor de partea sufletului fi scriau.tatea naivä a timpurilor trecute a inzestrat tara cu spitale. cu toate conceptiile noastre moderne despre organismul statului. dupä traditia popularä: „Zic unii sä se fi arätat lui Stefan Vodä sfintul mucenic Procopie. red. Dupä ei toate evenimentele din care se tese pinza istoriei. Neculce ne povestefte si el intr-un loc — la domnia a doua a lui Ducavodä cel Bätrin — „minunea mare". sä ajungä in pragul ruinei.. ea a fost totusi o puternicä realitate in lumea veche romäneascä fi pe ea sa sprijinit intreaga structurä socialä. cä de atunce. „arätarea" la Hotin.. Toate fenomenele cerefti sint socotite ca semne prevestitoare trimise de Dumnezeu: o cometä. . oprimat sub stäpinire turceascä. Chiar dupä ce culturä trece din mina clerului in mina boierimii pämintene..xizarea cu rinduielile bisericefti. povestind lupta lui Stefan-vodä la Rimnic. cind se cintä canonul. cärora le trimiteau in dar cärti tipärite la 1 In legäturä cu aceasta problemä. din an in an. le-am läsat. prin care läsau o bunä parte din mosii si avere mänästirilor. imblind deasupra räzboiului cälare fi intr-armat.mina patimilor. unde träiefte fi pinä astäzi". la sat la Badeuti. Paginile cronicilor sint pline de citate biblice: „precum zice inteleptul Solomon. ca un viteaz fiind intrajutoriu lui Stefan Vodä fi dind vilhvä oftirii lui". au zidit biserica pre numele sfintului mucenic Procopie. dar fi o träire a dramei liturgice din säptä. la scaunul säu la Suceava. cä mäcar citä nevointä pune omul. in urma reformei de expropriere fortatä. ci este a fi credere acest cuvint. o invazie de läcuste. focarele din care radia lumina culturii in tot Räsäritul ortodox. la opt ceasuri de noapte".) :212 . in adora. Oricit de curioasä fi naivä ni s-ar pärea azi sentimentalitatea aceasta. gindurile milostive ale domnului romän si ale harnicilor säi prelati se indreptau pinä cätre arabii din Siria.. adaugä. cätu se rästurnau lacrimile pre chipul icoanei de le vedeau toti oamenii fi picau intro tipsie ce era pusä supt icoanä". incheie Neculce povestirea minunii amintitä mai sus. ci spre a cäpäta fi eu un loc si un nume in cres.1 Prin munca necontenitä si plinä de trudä a clerului s-a ajuns ca tärile noastre sä devinä. cum este orinduit. pentru opere de binefacere. fi incheie.tinätate“. gräiefte fi prorocul David in al 7 psalm Iar preciziuni ca acestea: „Era tocmai in ziua cind se cintä in bisericä canonul sfintului Andrei de la Crit. cind cinci tipografii lucrau neintrerupt in tarä. sint orinduite dupä vointa lui Dumnezeu: „Ascuns giudetul lui Dumnezeu toate gindurile omenefti le strämutä. o eclipsä de soare. chiar faptele märunte din viata omului. „Adevärat semn de peire a multi creftini in teara lefascä fi incepätura durerii si stricärii tärii noastre. Pe timpul lui Brincoveanu. zice Isus Sirah. a se vedea nota de la p. Ureche. in pragul veacului al XVIII-lea.. dovedescnunumai familia. cä dacä s-au intors Stefan Vodä cu toatä oastea sa . tot räu fi amar de creftini fi pustiuri au rämas locurile pre acolo“. eforii si atitea institutii pe care noi. (N. De aceea nu trebuie sä ne mire cä insäfi conceptia lor despre lume fi viatä pleacä dintr-o mentalitate religioasä.. intilnim aceastä sentimentalitate religioasä vibrind in scrisul cronicarilor. Religiozi.bila lui naivitate pioasä: „. sorocul lui Dumnezeu. spune Miron Costin.propria viatä“: „Nu le-am fäcut indemnat de cineva. diata vietii lor... . cu mina tremurindä de emotie. Cind bätrinii acelor timpuri ajungeau in asfintitul vietii fi simteau cä li se apropie ceasul de trecere in lumea cealaltä. „intr-o mänästire micä ce este supt cetate“: „au läcrämat icoana Maicii Preciste.

boierimea a ajuns intr-o situatie materialä prosperä. Prin aceste emigräri s-a deschis pentru cultura romäneascä. cit si prin viata sa bogatä in peripetii — un adevärat roman — una din figurile cele mai interesante ale trecutului nostru. ea era adesea silitä sä emigreze cätre adäposturile de culturä din centrul si Räsäritul european. A täia latura religioasä din istoria literaturii romänesti inseamnä a renunta la cunoasterea träsäturii celei mai caracteristice din cultura noasträ veche si la una din fetele ei de glorie. a aspirat intr-o vreme la tronul tärii. in mediul cosmopolit al Constantinopolului s-au format scriitori ca Dimitrie Cantemir. ln urma prefacerilor pe care le examinäm mai jos. care stäteau in legäturä cu Apusul. totusi. Pe la jumätatea secolului al XVII-lea se petrece insä o schimbare in dezvoltarea culturii noastre. si. cärora le trimiteau tipar si mesteri tipografi. A inceput ca grämätic pe lingä curtea domnilor moldoveni.Snagov. a cälätorit prin Occident pinä la curtea lui Ludovic al XIV-lea si in Orient pinä la meleagurile indepärtate ale Chinei. pinä la ivirii din muntii Caucazului. Dar din pricina luptelor ce se dädeau in jurul tronului. in sfirsit. stolnicul Constantin Cantacuzino si. Apropierea de miscarea umanistä a Poloniei a inviorat viata literarä a Moldovei. Contactul acesta cultural s-a fäcut mai intens in Constantinopol si in Polonia. dind nastere istoriografiei nationale. UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU Pina in a doua jumätate a vea'cului al XVII-lea. in alcätuirea ei. contimporanul lui Dosoftei si sprijinitorul moldovenilor la curtea tarilor. care a ajutat-o sä ocupe un loc proeminent in viata politicä si culturalä a neamului. inchisä pinä atunci in formele strimte si rigide ale slavonismului fi ortodo.xiei. ne vom ocupa de el inaintea cronicarilor. fiindcä prin latura activitätii sale de scriitor in limba romänä se apropie mai mult de literatura religioasä. o fereasträ prin care a näpädit aerul proaspät al civilizatiei occidentale. Nicolae Milescu. a fost descoperit si a luat drumul pribegiei. VIAfA Desi din punct de vedere cronologic Nicolae Milescu urmeazä dupä Grigore Ureche. in limba lor. inaintea lor. Nicolae Milescu este atit prin culturä si prin agerimea mintii. . literatura romäneascä este in intregime opera clerului si poartä. o träsäturä adinc religioasä.

fi tot la masä il punea fi se giuca in cärti cu dinsul si la sfaturi. Iatä cum a cules-o. cind se intoarce in Moldova. de care avea sä se serveascä mai tirziu in operele sale si in discutiile cu reprezentantii diplomatic! ai Occidentului. fi intre Nicolae Milescu. care copilärise fi-fi fäcuse si el educatia in scolile grecesti din Constantinopol.tinte fi sä intre in legäturi cu lumea diplomaticä a Occidentului. Sub urmasul lui Gheorghe §tefan. prezentat. de la Vaslui. in chestiuni de dogmä ortodoxä. Milescu are prilejul sä reinnoiascä vechile cunos. Chemat de vizir la Poartä „ca sä särute — dupä obicei — poala sultanului". ln Muntenia Milescu rämine pinä la mazilirea lui Gheorghe Ghica. originär din insula Corfu. cäci imprejurärile erau turburi atunci in Moldova. fi imbla cu povodnici1 domnefti inainte.gätoria. Si era mindru fi bogat. in scrisori date de Vasile Lupu. Milescu si-a desävirsit cunostintele in limba greacä si latinä. in capitala imperiului turcesc. fi ftia multe limbi: elineste. si pe Gherman Vlasios. Gheorghe Stefan s-a simtit. Acesta il trimite la Constantinopol. incit amintirea ei a rämas multä vreme in Moldova. unde cäpätase domnia Jytefänitä." Dar de aceastä viatä fericitä nu s-a putut bucura multä vreme. si apoi. Syi-a inceput instructiunea in Moldova. fiul lui Vasile Lupu. in 1660. tot sirmä. din traditia oralä. 22? . ßtefänitä-vodä muri de lingoare. Milescu ajunge mare spätar si dobindeste atita incredere din partea domnului säu. slovinefte. la cai. cä era atunci grämätic la dinsul. Nicolae Milescu Spätaru. S-a näscut in anul 1637.tem bine. Neculce: „Era un boier. In mediul cosmopolit al Constantinopolului. poate la scoala intemeiatä de Vasile Lupu. in scoala patriarhiei. marilor ianscnisti de la Port-Royal. unde se afla ca domn Grigore Ghica. cu soltare. sub Gheorghe Ghica. Atunci Milescu plecä in Muntenia. tinär fi el —■ nu impli. cum spune cronicarul. 1Povodnic — cal de alai. incit atunci cind acesta e strämutat in Tara Romäneascä el il urmeazä pästrindu-si dre. un fei de secretar particular al domnului. Intre tinärul domn. „ca un invätat care poate sä räspundä la orice chestiune religioasä". Aici a avut ca profesor.a fost solicitat sä aducä luminile lui. cu o culturä neo. fiul fostului säu protector (1660—-1664). in imprejuräri pe care nu le cunoas. in calitate de capuchehaie. de unde pleca spre tarul Rusiei. printre altii.nise incä 25 de ani — se legä o prietenie afa de strinsä. Intors in Moldova. care invätase in Italia si pe care il gäsim intr-o vreme la Iasi. cu buzdugane fi cu palufe. §i lui Stefänitä Vodä ii era drag fi-1 tinea prea bine. grecefte fi turcefte. a trecut la Constantinopol. i se incredinteazä sarcina de grämätic pe lingä curtea domneascä. pe cind se gäsea la hotarul dinspre Nistru.bisnuitä pe acele vremuri in tara sa. pe timpul domniei lui Gheorghe Stefan. se alegea dintre cei mai buni cunoscätori ai limbilor sträine. in „cumpäna vietii" fi a preferat sä-si stringä averea si sä piece in exil. Grämaticul. Domnia lui Gheorghe Stefan n-a tinut multä vreme. fi acolo.

ln Constantinopol rämine pinä in 1664, cind Grig ore Ghica este mazilit. Sub domnul urmätor, Milescu pleacä spre Occident, intr-o lungä cälätorie ale cärei date nu ne sint incä precis cunoscute. Il gäsim intr-o vreme la Berlin, pe lingä marele elector Frederic Wilhelm <le Brandenburg; apoi trece la Stettin, in Pomerania, unde se afla domnul Gheorghe Stefan, care, päräsind Moldova de frica turcilor, se stabilise aci cu tovaräsa vietii lui, Anastasia, si cu o suitä numeroasä de moldoveni. Milescu este bine primit la curtea domnului pribeag, care simtea nevoia unui bun cunoscätor de limbi sträine, ca sä-1 poatä intrebuinta in misiuni diplomatice. Este trimis cu scrisori la Stockholm, pe lingä regele Suediei, unde are prilejul sä cunoascä pe ambasadorul Frantei, Arnauld de Pomponne, om foarte cult, prieten al doamnei de Sevigne si care, mai tirziu, a ajuns ministru al afacerilor sträine. Marchizul de Pomponne este uimit — dupä cum märturiseste chiar el — de cultura vastä a boierului moldovean: „Un homme si voisin de la Tartarie, autant instruit aux langues et avec une connaissance aussi generale de toute chose". Intre moldoveanul cult, venit din tinuturile putin cunoscute pinä atunci in Occident, si intre marchizul, ambasador al lui Ludovic al XIV-lea, se leagä o prietenie afa de strinsä, incit in clima asprä fi friguroasä a Nordului, cei doi diplomati isi petrec zilele discutind la gura sobei si impär- täsindu-si impresiile si cunostintele. In acele imprejuräri a scris Milescu, pentru (ansenistii de la Port-Royal, una din operele sale. Dupä sfaturile ambasadorului francez, Milescu, inarmat cu scrisori din partea regelui Suediei si a lui Gheorghe Stefan, pleacä in misiune diplomaticä in Franta, pe lingä Ludovic al XIV-lea. Insä in momentul cind sosi in Paris (iulie 1667), regele Soare se afla prins in räzboiul impotriva Spaniei fi conducea ■el insufi operatiunile pe cimpul de luptä. In lipsa regelui, Milescu e primit de ministrul De Lionne, care, luind scrisorile aduse de spätar, le trimite prin- tr-un curier special pe frontul de luptä. Regele Soare dä ordin ambasadorului säu din Constantinopol sä sprijine pe Gheorghe §tefan pe lingä Poartä. Insä toate insistentele depuse de ambasadorul Frantei pentru restabilirea in domnie a lui Gheorghe Stefan rämin zadarnice. Spätarul se intorace la Stettin, aducind räspunsul lui Ludovic al XIVlea cätre Gheorghe Stefan. Dar peste citeva luni moare Gheorghe Stefan, fi Milescu e nevoit sä revinä in tarä. In Moldova domnea pe acea vreme Alexandru Iliaf, care träise, inainte de a fi domn, departe de tarä si ii uitase obiceiurile, astfel cä, revenind la domnie, intrase in conflict cu boierimea päminteanä. Un om mindru fi ambitiös ca spätarul Milescu, care cunoftea atitea limbi fi sträbätuse atxtea täri, care legase prietenie cu diplomati insemnati, era firesc sä caute a profita de neintelegerea iscatä intre domn si boieri fi sä aspire la tron. In aceastä epocä se va fi intimplat acea dramä pe care ne-o descrie Neculce in 0 samä de cuvinte. Cronicarul o afeazä insä in domnia lui Stefä- nitä-vodä. El ne povestefte cä Milescu „a scris nifte cärti viclene si le-au pus intr-un bat sfredelit, fi le-au trimes la Constantin Vodä cel Bätrin Basarab, in Tara Lefeascä, ca sä vie sä scoatä pre Sytefänitä Vodä din domnie". Constan- tin-vodä insä „au trimes bätul acel sfredelit, cu cärti cu tot, inapoi la Stefä- nitä Vodä". Acesta, väzind trädarea celui cäruia ii arätase atita incredere si prietenie, s-a miniat „si au adus pre Milescu inaintea lui, in casa cea
j * r

:228

mica,, si au pus pre cäläu de i-au täiat nasul“1. Desi nu trecuse mai mult de o jumätate de veac de la aceasta mtimplare,, totusi se pare cä cel putin o parte din liniile ei adevärate au fost sterse din. amintirea bätrinilor de la care cronicarul si-a cules stirile. Alte izvoare contim- porane ne spun cä episodul din viata lui Milescu a avut loc pe vremea lui Ilias. E mai probabil cä atunci s-au petrecut lucrurile, intrucit Ilias, care era sträin de tarä si stirnise nemultumiri impotriva sa, a putut destepta mai curind ambitiile spätarului, pe atunci capuchehaie la Poartä. Prin intrigile lui, Ilias este mazilit, dar, inainte de a pleca din Moldova, domnul pune mina pe Milescu si-i taie cartilajele dintre näri. Aceasta pedeapsä era o penalitate obisnuitä in Orient. Ea venea la noi din vechiul drept bizantin si se aplica acelora care aspirau la domnie. Cel insemnat astfel nu mai putea trage nädejdea de a se urea vreodatä pe tron. Drama aceasta a schimbat cu desävirsire cursul vietii spätarului Milescu. Amärit si deznädäjduit, el apuca pentru totdeauna drumul pribegiei, cäutin- du-fi aiurea norocul. . In ianuarie 1671 se afla pe tärmurile Bosforului, pe lingä vechiul säu prieten din timpurile de studii, ajuns acum patriarhul Dosoftei al Ierusali- mului. Dupä sfaturile acestuia, Milescu primeste invitatia de a se duce la curtea tarului din Moscova, unde se cerea cu stäruintä un cunoscätor de limbi sträine care sä serveascä de tälmaci pe lingä Ministerul de Externe si care sä poatä traduce, in acelasi timp, din greceste, si cärtile teologice necesare in acea epoeä de consolidare a bisericii rusesti. El pleacä spre Moscova preväzut cu o scrisoare de caldä recomandare a patriarhului: „Om foarte savant in latinä, in slavä, si mai ales in greacä; el va putea inväta repede fi rusa si sä faeä tot felul de traduceri. A sträbätut multe täri si impärätii ca sä se instruiascä si este ca un cronograf in care sint adunate toate lucrurile lumii. In zadar ati cäuta un alt om asemenea. Dumnezeu vi-1 trimite.“ Cu asemenea recomandäri, Nicolae Milescu este bine primit la Moscova. Este numit, in 1671, tradueätor pentru limbile greaca veche si modernä, latina si romäna, si ridicat la rangul de sei al corpului de tälmaci de la Consiliul diplomatic (Posolski Prikaz). Milescu isi indeplineste cu devotament sarcina si izbuteste sä cistige increderea, simpatia si prietenia sefului säu, Artemon Matveiev, unchiul tarinei si unul din principalii factori ai curentului de primenire a vietii sociale ruse, sub influenta culturii occidentale. Sprijinit astfel de Matveiev, Nicolae Milescu izbuteste sä fie admis in audientä la tar, care rämine asa de inemtat de el, incit ii incredinteazä sarcina de a traduce si actele diplomatice secrete ale imperiului moscovit. Patru ani mai tirziu, in 1675, Milescu primeste o misiune de mare incre- dere, aceea de a conduce o ambasadä ruseascä in China. A sträbätut, cu acest prilej, toatä Siberia, prin regiunea pe unde trece astäzi trenul transsiberian, si a ajuns, dupä nenumärate greutäti, la Pekin. Amänuntele, destul de senzationale, ale acestei cälätorii prin Siberia in China le vom vedea mai jos, cind ne vom ocupa de ziarul
1 Neculce continuä: „Dupä aceea, Nicolae Cirnu au fugit in fara Nemteascä, si au gäsit acolo un doftor de-i tot slobozia singele din obraz si-1 botia la nas; si asa din zi in zi, singele se inchega, de i-au crescut nasul la locu, de s-au tämäduit. Iar cind au venit aice in ^arä, la domnia lui Ilies Vodä, numai de-abia s-au fost cunoscind nasul cä-i täiat. Numai tot n-au- säzut 229 in tarä mult, de rusine, ce s-au dus la Moscu, la marele impärat Alecsii Mihailovici, la tatäl marelui Petru impärat.“

cälätoriei. Dupä trei ani de drum, Milescu se intoarce inapoi, insä, spre marea lui mirare, cäci lucrurile se schimbaserä in Rusia, este oprit la hotarele Siberiei Impreunä cu intreaga ambasadä. tn timp ce Nicolae Milescu se afla in China, murise tarul Alexei Mihailovici, care-1 trimisese in China, si in locul lui venise altul. Acela, ascultind de intrigile tesute impotriva lui Matveiev, l-a dizgra- tiat si l-a surghiunit la o mänästire. Odatä cu cäderea lui Matveiev in diz- gratie, trebuia sä cadä fi prietenul säu, spätarul Nicolae Milescu. Milescu mai era incä invinuit cä deschisese scrisorile tarului inainte de a ajunge la curtea din Pekin, cä luase o parte din darurile destinate impäratului Chinei si cä däduse chinezilor härtile rusesti. Insä un om ca Milescu, cu cunos- tinta atitor limbi fi cu inteligenta lui vioaie, nu putea sä fie lesne inlocuit in Rusia de atunci. De aceea nu i-a fost greu spätarului sä spulbere toate invi- nuirile aduse impotriva lui fi sä izbuteascä a fi repus in situatia pe care o avuse mai inainte. Curind dupä intoarcerea din China, Milescu ia parte la conflictul care impärtise lumea ruseascä in douä tabere: curentul greco-ortodox fi curentul latin-ortodox. Curentul latin-ortodox, care venea din Polonia prin Academia teologicä din Kiev a lui Petru Movilä, era bänuit in cercurile habotnice moscovite cä este infectat de catolicism fi atunci, pentru a i se pune o stavilä, s-a cäutat la Moscova sä se creeze un contra-curent, intemeiat pe traditia greacä-orto- doxä. Cu sprijinul patriarhiei din Constantinopol, se infiinljase in Moscova o Academie teologicä, avind ca bazä limba de instructie greacä, pentru care fuseserä adufi din Constantinopol citiva mari teologi ai timpului. Insä nici curentul latin nu se läsase mai prejos fi, sub tarul Teodosie, izbutise sä inte- meieze o Academie teologicä cu caracter latin. Intre aceste douä curente s-a incins o luptä aprigä, la care a luat parte fi spätarul Milescu cu o operä inti- tulatä Scurtä demonstrare cä stiinta si limba eleno-greacä sint mai necesare decit limba si stiinta latinä si care sint avantagiile pentru poporul slav. ln aceastä scriere Milescu aratä importanta cunoafterii limbii grecefti pentru ortodoxie, intrucit Sfinta Scripturä fi toatä literatura sfintilor pärinti — temelia ortodoxiei — sint scrise in grecefte. Limba greacä deschide apoi poarta cätre cea mai solidä culturä a antichitätii: filozofia fi literatura elinä. Totufi Milescu, care avea o solidä culturä latinä, ifi incheie opera cu consi- deratia cä, „dupä ce a invätat cineva limba greacä, nu mai e nici o primejdie sä invete fi latina". Aceastä operä a lui Milescu a adus ruptura dintre el fi prietenul säu din copilärie, patriarhul Dosoftei, care era principalul factor de räspindire a culturii grecefti in Räsäritul ortodox. Spätarul Milescu insä, adoptind atitudinea latinistä, era in deplinä concordantä cu curentul cel nou din Rusia, unde, in aceastä epocä, se urease pe tron Petru cel Mare. Nicolae Milescu, care cunoftea bine limba latinä, care cälätorise prin tärile de culturä latinä fi care intrase in legäturä cu multi eruditi din Occident, nu putea sä nu se asocieze la curentul de occidentalizare sustinut de Petru cel Mare. El n-a avut insä parte sä vadä desfäsurinduse mai departe roadele reformei sociale si culturale incepute de Petru cel Mare, cäci a murit la Moscova in anul 1708, in virstä de 72 de ani. Desi imprejuräri dramatice ale vietii sale il siliserä sä päräseascä Moldova si, desi mai bine din jumätatea vietii sale (37 ani) a petrecut-o in slujba tarilor, totusi Milescu n-a rupt legäturile cu neamul lui. In
:230

vremurile de cumpänä prin care trecea tara sa de bastinä, de cite ori domnul, boierii si mitropolitul ei i-au cerut sprijinul pe lingä tarii Moscovei, Milescu a stat intotdeauna in ajutorul lor. In 1673 polonii, infringind pe turci la Hotin, asazä ca domn in Moldova pe §tefan Petriceicu. Din cauza turburärilor produse in Polonia prin inter- regnul ce a urmat, polonii se väd nevoiti sä retragä garnizoanele din Moldova. Insä tocmai atunci vine vestea cä tätarii si turcii au strins armatä mare si cä se pregätesc sä intre in Moldova. Sub impresia acestor zvonuri, §tefan Petriceicu, mitropolitul Dosoftei si toatä boierimea trimit scrisori cätre Nicolae Milescu, cu rugämintea ca acesta sä intervinä pe lingä tar ca sä trimeatä ajutor moldovenilor. In ele domnul num.este pe Milescu „iubitorul nostru prieten", boierii il numesc „frate". Rusii se miscarä insä greu, in timp ce turcii pätrunseserä in Moldova si izgonirä pe Petriceicu. Dupä ce se intoarse din cälätoria in China, Milescu are prilejul sä vinä iar, intr-un moment greu, in ajutorul moldovenilor, pe vremea lui Gheorghe Duca. In 1679 Gheorghe Duca primise din partea turcilor sarcina deacirmui si Ucraina. Turcii vroiau insä atunci sä intre in negocieri de pace cu rusii si pentru aceasta recurg la ajutorul lui Gheorghe Duca. Acesta, trimitmd soli pe lingä tarul Rusiei, i-a indreptat intii cätre Nicolae Milescu. Dar mai importantä decit latura politicä a activitätii lui Nicolae Milescu este cea culturalä. Cu prilejul soliei moldovene care urmärea pacea intre rusi si turci, mitropolitul Dosoftei a trimis o scrisoare cätre Nicolae Milescu, rugin- du-1 sä intervie pe lingä patriarhul Moscovei ca sä trimitä in Moldova material tipografic. Scrisoarea mitropolitului invedereazä faima fi stima de care se bucura eruditul boier printre compatriotii säi. Ea incepe astfel: „Onoratului si bine pretuitului domn Nicolae Spätarul, nouä prea dori- tului, cerem de la Domnul Dumnezeu Atottiitorul pace, sänätate si mintuire in multi ani. Desi suntem de tine despärtiti prin spatiu, totusi suntem impre- unati prin Duhul Sfint, cäci te pomenim pe tine fi toatä casa voasträ, la sfintei e fi dumnezeiestile Taine ..." Dar faima lui Milescu nu s-a räspindit numai in Moldova fi in Rusia, unde a träit aproape patru decenii, ci ea a trecut pinä departe in Occident. Numele säu a räzbätut fi in cultura contimporanä a Frantei, cäci a scris, din mdemnul marchizului de Pomponne, o opera care a fost folositä de marii jansenifti de la Port-Royal in lupta deschisä de ei contra calvinilor. Un agent diplomatic francez, Foy de Neuville, surprins in Rusia de revo- lutie, spune despre Milescu cä este „homme d’esprit et d'une conversation agreable", fi intr-o carte a sa despre Rusia ii inchinä un intreg capitol: Recueil des conversations de Spatharus N. Milescu sur le voyage et le commerce de la Chine. Un invätat istorie fi geograf suedez, Sparwenfeld, care cälätorise prin toatä Europa si stia 14 limbi, ne spune despre Milescu, cu care stätuse in strinse legäturi in timpul unei cälätorii in Rusia, cä este „foarte erudit (pere- ruditus)". De la Milescu a cäpätat, pe lingä multe manuscrise — intre altele si o relatie a cälätoriei in China — si informatii interesante despre rämäsi- tele de triburi gotice aflätoare atunci in Crimeea. Numele lui Milescu a. ajuns pinä la marele filozof si savant al timpului, Leibniz. Celebrul filozof german, care propusese lui Petru cel 231 Mare planul unei academii rusesti menitä sä adueä servicii importante

culturii europene, prin explorarea vechilor civilizatii din Extremul Orient, dorind sä se informeze mai pe larg despre China, se adreseazä primarului din Amsterdam, care cälätorise in tineretea sa prin Rusia si care gäzduise pe Petru cel Mare in cälätoria de studii a acestuia in Occident. Primarul din Amsterdam ii vorbeste cu acest prilej de spätarul Milescu, al cärui spirit si cunostinte le laudä. Astfel moldoveanul Milescu, care a colindat o lume intreagä, de la tärmurile Senei pinä in Extremul Orient, a stat in relatii cu oamenii de seamä ai timpului si a izbutit sä-si creeze un nume care a trecut cu mult peste hotarele tärii sale. Care a fost activitatea lui, in ce directii s-a indreptat fi ce importantä are ea pentru culturä noasträ?
OPERA

Nicolae Milescu ifi desävirfise instructiunea in marea fcoalä a patriarhiei din Constantinopol, un fei de universitate in care, pe lingä culturä teologicä in forma bizantino-ortodoxä, sträbätuse un puternic curent de culturä occidental adus de cätre profesorii greci care-fi formaserä culturä in unversitä- tile Italiei. Aceastä fcoalä a patriarhiei prezenta lui Milescu, afadar, un intere- sant amestec de culturä occidentalä fi de culturä orientalä. Prin unele din scrierile sale cu caracter teologic, dogmatic, activitatea lui Milescu se apropie de culturä orientalä fi este o continuare a literaturii religioase; prin altele — fi in special prin discutia dacä culturä elinä este superioarä celei latine fi prin ziarul cälätoriei in China — Milescu se apropie de culturä occidentalä. In activitatea lui Milescu deosebim douä faze. In prima, activitatea lui s-a desfäfurat prin scrieri in limba maternä; dupä ce a trebuit sä päräseascä pentru totdeauna tinuturile noastre, Milescu, intrind in serviciul tarilor, a dezvoltat o activitate in limba slavonä. ACTIVITATEA !N LIMBA ROMÄNÄ. Operele lui Milescu in limba romänä sint urmätoarele: 1. Istoria despre sfinta icoanä a Prea Sfintei noastre stäpine Näscätoare de Dumnezeu Maria, 1655. S-a pästrat intr-o copie a mitropolitului Moldovei Ghedeon, din 1723, publicatä de Melchisedec in Cronica Romanului, II, p. 87. Aceastä operä cuprinde istoricul legendär al unei icoane ce se aflä in mänästirea Neamtu fi care ar fi fost däruitä, dupä Milescu, de Ion Paleo- logu lui Alexandru cel Bun. Pe timpul cind Moldova lui Alexandru cel Bun, spune legenda, trimisese solii säi la consiliul din Florenta, Ion Paleologu — pe atunci print de coroanä — a trecut prin Moldova, unde i-a iesit inainte voievodul moldovean cu clerul si boierii säi. Fiul impäratului a rämas incintat de frumusetea si bogätia tärii, de cumintenia si evlavia poporului si, citiva ani mai tirziu, urcindu-se pe tronul tatälui säu, trimite ca dar lui Alexandru o coroanä imperialä si o icoanä fäcätoare de minuni, ce se pästreazä la mänästirea Neamtu. 2. 0 altä operä in limba romänä, cu caracter teologic, este o serie de intrebäri si Räspunsuri traduse din limba greceascä, dupä opera patriarhului Atanasie al Alexanariei. Este un fei de catehism al confesiunii ortodoxe, in care, sub formä de intrebäri si räspunsuri, se trateazä despre problemele fundamentale ale dogmei, precum: natura lui Dumnezeu, trinitatea, Sfinta Fecioarä, angeologie si eshatologie: natura ingerilor si numärul lor, raiul, natura diavo- lilor, päcatele etc. Opera se pästreazä intr-un manuscris al Academiei Romäne, publicat de C. C. Giurescu. In aceastä scriere cu multe „intrebäri de folos" se aflä intre altele si urmätoarea frazä interesantä privitoare la originea limbii
:232

noastre: „Dumnezeu se zice pre limba greceascä theos, iar pre limba latineascä dens, iar rumäneste se chiamä Dumnezeu, care nume este luat de la latinie, in ce chip si mai jumätate de limbä romäneascä este luatä de la latini“. 3. Vechiul Testament. Opera de cäpetenie a lui Nicolae Milescu pe tärimul literaturii noastre religioase a fost traducerea de pe izvorul grecesc a Vechiu- lui Testament, care lipsea pinä atunci. Se ftie cä Psaltirea face parte din ciclul primelor traduceri romänesti; se mai stie cä romänii din pärtile Banatului, atrasi la calvinism, incercaserä pe vremea lui Coresi o traducere a Vechiului Testament, dar din toate strädaniile lor a apärut, in Palia de la Orästie, numai primele douä cärti: Crearea lumii si Iesirea evreilor din Egipt. 0 traducere integralä a Vechiului Testament nu aveam. Aceastä operä grea a intreprins-o la noi, pentru intiia datä, Nicolae Milescu. Din nenorocire, izvo- dul lui n-a ajuns pinä la noi — si nici mäcar o copie de pe el. Dar avem dovezi indiscutabile de existenta si circulatia lui. O traducere, munteanä dupä cum dovedefte analiza limbii1, fäcutä in a doua jumätate a veacului al XVII-lea si pästratä in colectia de manuscrise a Academiei Romäne sub cota 4389, spune in Cuvint inainte cätre cititori —- cä: „Am nevoit a prepune aceastä sfintä carte a Legii Vechi, carä se chiamä Biblia, toatä cu toti prorocii, cä Leagea Noaoä, adecä Evanghelia si cealelalte cärti ale Apostolilor toate se aflä multe pren bogate locuri fi cu mina scrise si in tipariu date pre limba noasträ rumäneascä, iar de aceastä cartia a Legii vechi noi rumänii foarte sintern lipsiti“. Si stäruind mai departe asupra faptului cä „toatä Cartea Legii vechi fi cu toti prorocii pre limba rumäneascä pinä acum... nu foarte s-au aflat prepusä“, adaogä imediat: „Iarä numai un izvod, scris cu mina, care l-au fost prepus Nicolae Späta- riul Moldovan, dascal fi invätat in limba elineascä, care 1-au izvodit de pre izvodul elinesc, ce se-au fost tipärit la Frangofort (Frankfurt); ci insä fi izvodul acesta pentru multa pripä a acelui prepuitoriu, care se-au gräbit curind a-fi tälmäci fi a-fi scrie, aflatu-sau ...2 fi prea mare inväluialä care era lucru foarte cu greu a in ... acum fi noi, nu doarä pentru vreo ftiintä a ... desävirsit a vrea unei limbi streine ..." Pagina insä esteruptä tocmai aci unde pasajul este mai interesant, dar, din ftirile pe care le gäsim pe verso, rezultä cä textul lui Milescu a stat continuu sub ochii noilor traducätori, care 1-au folosit, cäci iatä ce stä scris — reproducer» aci pasajul intreg, fiindcä nu a fost reprodus de nimeni din cei ce au semnalat manuscrisul: „Insä fi de aceasta-ti facem in ftire, o, iubite cetitoriu, ca sä ftii cä la elini, adecä la greci, cartea a treia a Ezdrei nu se aflä scrisä, ce numai ce sint 2 cärti. Pentr-aceaia nici in izvodul cel rumdnesc, care an fost prepus mai denainte de Nicolae Spätar nu fu scris, iar in izvodul cel slavonescü fi cel latinesc fiind si aceastä carte a treia a Ezdrei tipäritä, acum, fi noi o am prepus fi aceaia in stihuri3. Iarä cartea a treia, a macaveilor, in izvodul cel latinescu nu iaste, iar in cel slovenesc si in cel elinesc iaste, ce nie acasta ... de noi incä nu se-au läsat, ce se-au prepus. Iar aceftiia, stihuri pre margine la capete nu i se-au pus, ce afa se-au afezat, färä de stihuri, precum iaste la slovani fi la elini fi cum sä
1Interesantä este si nota scrisä cu cernealä rosie pe ultima scoartä a manuscrisului: „Ana Stirbeica, fiica dumnealui räposatului Golescului, biv-vel spätar am scris. Mai 31, 1765, fiind de 233 ani 45.“ 2Foaia ruptä. 3Este vorba de citatele de pe margine.

aflä fi in izvodul cel rumänesc cartea acasta toatä, tot färä de stihuri." Textul acestei traduceri muntene — pe care noi inclinäm a o atribui fratilor Greceanu —■ a fost utilizat, precum a observat si colegul St. Ciobanu, la noua retraducere a Bibliei din 1688. Dacä tinem seamä de faptul cä Biblia lui $erban a fost la noi continuu in circulare pinä la traducerea pärintelui Gala Galaction, atunci se va intelege mai bine insemnätatea operei lui Nicolae Milescu, din nenorocire pierdutä. Cu acestea fi cu traducerea unui mic Molitvelnic, continind rugäciuni de searä, traducere fäcutä pentru nevoile sufletefti ale domnitorului Gheorghe Stefan, pe cind acesta träia in exil la Stettin, se incheie activitatea lui Milescu in limba romänä. ENCHIRIDION. Dupä trecerea in Rusia, Milescu inträ in serviciul tarilor si activitatea lui se desfäsoarä de aci inainte in limbi sträine. Ca o punte de trecere intre activitatea lui in limba romänä si cea de mai tirziu in limba rusä, putem considera opera pe care a publicat-o la Stockholm: Enchiridion EyxsipiSiou sive Stella Orientalis Occidentali splendens, id

est sensus ecclesiae orientalis scilicet graecae, de transubstantione Domini aliisque controversiis, a Nicolao Spadario -Moldovalaccone <sic>, barone ac olim generali Wallachiae, conscriptum Holmiac (Stockholm) mense Februarii, sau pe romänefte: Manual Steaua Orientului strälucind in Occident, adicä felul cum intelege bisericä orientalä ortodoxä dogma transubstantierii Domnului si despre alte controverse, de Nicolae Milescu Spätarul moldo-valah si odinioarä general al Valahiei, scris in Stockholm in luna februarie.

Nicolae Milescu a scris aceasta operä dupä stäruinta agentului diplomatic al Frantei la Stockholm, Arnauld de Pomponne, cu care se impriete- nise. Arnauld de Pomponne era inrudit cu marele teolog si savant de la Port- JRoyal, Arnauld, una din figurile marcante ale culturii franceze din epoca lui Ludovic al XIV-lea. Arnauld scrisese, impreunä cu Nicole, celebra Logicä de la Port-Royal si a fost un apärätor fanatic al jansenismului impotriva protes- tantilor. El intrase intr-o polemicä aprinsä cu pastorul calvin Jean Claude, pe chestia interpretärii dogmei transubstantierii fi a altor puncte de diver- gentä intre catolici si calvini. Jean Claude sustinea cä, in privinta acestei dog me, protestantii sint aläturi de ortodocfi. Atunci Arnauld a scris rudei sale, ambasadorul Frantei la Stockholm, care s-a adresat pentru lämuriri lui Milescu. Din indemnul marchizului de Pomponne, Milescu a scris astfel opera sa Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens in limba latinä si greacä. Marchizul a trimis apoi aceastä operä, tipäritä la Stockholm, lui Arnauld si Nicole, care s-au folosit de ea, reproducind textul latin al lui Milescu in räspunsul pe care 1-au dat lui Jean Claude, prin scrierea lor intitulatä La perpetuite de la foy (cap. IV). activitatea teologic-istoricä din rusia. Dupä aceasta Milescu trece in Rusia, unde, pe lingä insärcinarea de a traduce corespon- denta diplomaticä de la Ministerul de Externe, e indemnat sä imbogäteascä literatura ruseascä cu lucräri teologice si istorice, menite, in bunä parte, sä prezinte pe rusi ca pe liberatorii popoarelor crestine de sub jugul turcilor. Sub imboldul sferelor conducätoare ale bisericii din Rusia, Nicolae Milescu traduce o bibliotecä intreagä de cärti cu caracter, in parte, teologic. Asa, de exemplu, traduce Aritmologhion, un curios tratat care cautä sä explice simbo- lica numerelor (3, 7, 9 etc.), fi Hresmologhion. 0 altä carte, cu titlul Culegeri de patru monarhii sau Profetiile lui Daniel, tradusä dupä un manuscris grecesc al lui Paisie Ligaridis, este o operä in care se expun profetiile fäcute de Daniel lui
:234

Nabucodonosor, asupra celor patru monarhii care aveau sä stäpineascä, succesiv, lumea (haldei, persi, romani, bizantini). Dar aceastä operä, intr-un manuscris copiat de Milescu insufi pentru Petru cel Mare, se incheie cu un epilog care dädea glas nädejdilor pe care ai säi fi creftinii din Balcani le puneau in ridicarea Rusiei: „Rugäm <pe Dumnezeu) sä ridice pe tarul nostru autocrat fi ales de Dumnezeu, Petru Alexievici... ca sä poatä cu mina sa puternicä fi bratul säu räzbunätor sä distrugä fi sä invingä mirfavul neam al lui Mahomet... fi sä ridice semnul credintei celei drepte ca odinioarä Constantin cel Mare". O altä operä, Sibilele, trateazä despre prorocirile Sibilelor privitoare la diferitele impärätii care vor stäpini, pe rind, lumea. Cartea cuprinde intere- sante aluzii la distrugerea impärätiei turcefti prin Rusia, ca de pildä: „Vai vouä saracinilor fi arabilor, cä vulturul cu douä capete de la nord — este vorba de stema ruseascä — va distruge puterea voasträ a musulmanilor prin arm eie crucii. Impärätia voasträ va fi nimicitä". Un alt manuscris, Vasilologhion, este un fei de istorie universalä, cuprin- zind biografiile impäratilor perfi, apoi asirieni, romani fi bizantini, un fei de cronograf, care dezvoltä ideea monarhiei de drept divin, idee foarte scumpä tarilor de atunci. Un dictionar grec-latin-rus, defi pierdut, a intrat totusi 111 compozitia lucrärilor lexicografice ae acest gen in Rusia. ln sfirsit, o altä operä se referä la constructia bisericii Sfinta Sofia din Constantinopol, dar aceastä carte nu este, cum ne-am fi asteptat, o scriere istoricä in care sä ni se mfätiseze imprejurärile 111 care a avut loc zidirea bisericii, ci ea cuprinde mai mult legende populäre despre minunile ce s-au arätat cu prilejul inältärii faimoasei biserici, scoase probabil dintr-un cronograf bizantin. Mai tirziu insa, Milescu se emancipeazä din cercul acestor idei cu caracter religiös si istoriografic tendentios si se ridicä, prin ziarul cälätoriei in China, pe culmi nemaiatinse pinä la el in cultura ruseascä. CÄLÄTORIA !N CHINA. Cea mai importantä dintre operele lui Nicolae Milescu, scrisä in timpul pribegiei sale in Rusia, este ziarul cälätoriei prin Siberia in China. Nu stim peripetiile drumului de la Moscova pinä la Tobolsk, deoarece ziarul lui Milescu incepe cu povestirea cälätoriei de la Tobolsk inainte. Ple- carea din Tobolsk se face in ziua de 2 mai 1675, intr-o duminicä seara, pe riul Irtici, in vase vislite cu lopeti. De la confluenta cu Obi se indreaptä spre räsärit, si, urmind linia riurilor, merge cätre lacul Baical. De acolo, trecind printre iurturi de mongoli, urcä munti, täind ape de-a curmezisul, sträbate cimpii aproape pustii. Iarna ii apucä pe cale, in regiunile lacului Baical. Vinturile se dezläntuie cu furie; ninsoarea si zloata ii biciuie aspru. Drumul prin aceste tinuturi necunoscute este din ce in ce mai anevoios. „Am stat — serie Milescu la 26 decemvrie — lingä riul Argun toatä ziua, ca sä se odih- neascä vitele, ca sä le mai adäpostim si sä le hränim, deoarece caii si cämilele stätuse in drum si ologise atit, incit a trebuit sä le facem papuci de papurä. Lemne n-am avut decit de sälcii uscate." Din pricina frigului fi a oboselii, cämilele fi caii mor pe drum. Merindele se gäseau anevoie. Populatia nomadä din acele tinuturi, cum ii zärea din depärtäri, o lua la fugä cu türme cu tot; in alte pärti se pomenesc impre- surati de tungufi imbräcati in zale fi inarmati cu arcuri. In sfirfit, cu multä greutate, izbutesc sä-fi croiascä drum si sä 235 repeadä inainte un sol, spre a da de veste autoritätilor chineze cä

sosefte ambasada rusä. Pe la inceputul lui ianuarie, pe coasta unui deal, Milescu intilnefte pe trimisul säu insotit de vreo faizeci de chinezi. „Slavä tie, Doamne!" noteazä el, usurat, in ziarul säu de drum. Autoritätile chineze de la granitä, dupä ce se intereseazä mai intii asupra intentiunilor cu care vin — dacä aduc pace sau räzboi — cer sä li se prezinte scrisorile pe care le aveau asupra lor. Este aci inceputul unei lungi contro- verse de protocol, care va dura tot timpul federii lui Milescu in China. Chinezii vroiau sä se convingä dacä intr-adevär Milescu este purtätorul unei scrisori a tarului fi, mai ales, dacä are la sine — precum anuntaserä solii — scrisoa- rea imparatului chinez cätre tarul Rusiei. In zadar incearcä Milescu sä le demonstreze cä el este ambasadorul tarului fi ca atare n-are sä predea scrisorile decit in miinile imparatului Chinei. Mandarinii nu se dau bätuti. Si numai dupä ce acesta le aratä scrisoarea impäratului lor, intr-o cutie acoperitä cu mätase galbenä, mandarinii, cuprinfi de evlavie, cad in genunchi, fiecare puindu-si-o la cap,, cum se obisnuieste la noi in biserica, in fata altarului, la sfintele daruri. Dar cu aceasta nu se curmä formalitätile chineze. Ambasada este opritä pe loc pina la sosirea din Pekin a lui askaniama, al patrulea in rang din impä- rätia chinezä, reprezentantul Ministerului de Externe. Pe la sfirsitul lui februarie, soseste si ashaniama si incepe o discutie lungä: care din ei trebuie sä facä vizitä mai intii celuilält ? Dupä gäsirea solutiunii care a salvat demnitatea ambilor demnifari, incepe o altä discutiune. Askaniama pretindea sä vadä scrisoarea tarului, ceea ce Milescu nu admitea nici in ruptul capului. Chinezul se vede nevoit sä comunice aceasta la Pekin. Pe la inceputul lui aprilie, askaniama primeste ordinul sä aducä in capitalä ambasada ruseascä. tn acest interval, rusii sär- bätoresc Pastele. Chinezii urmäresc cu interes obiceiurile ortodoxe. ale rusilor si, incetul cu incetul, se face o apropiere sufleteascä intre cele doua tabere. Chinezii trimit lui Milescu orez, fructe si legume. Milescu pune pe cazacii säi sä einte cintecul lor popular:
Dunäre, Dunäre.

La 26 aprilie, din ordinul impäratului Chinei, caravana se pune in mi$- care si, trecind prin pustiul Gobi, unde caii si cämilele se afundau in nisip pinä la genunchi, ajung, dupä multe alte greutäti, la zidul cel mare al Chinei, unde li se deschid portile de fier cätre Pekin. Aci din nou se reia discutia de protocol de la granitä. Este interesantä lupta aprigä si indelungatä — aproape o lunä de zile — pe care o duce, pe chestie de etichetä, Milescu al nostru, zelos de a apära demnitatea si prestigiul tarului, cu mandarinii, care tineau cu sfintenie sä nu se stirbeascä nimic din uzul consacrat din bätrini. Pentru ca pertraetärile sä poatä merge mai usor, mandarinii aduc un european, pe iezuitul Ferdinand Verbiest, originär din Olanda, care träise 28 de ani in China. Acesta incepe conversatia in limba chinezä, dar aflind cä solul cunoaste limba latinä, continuä discutia cu el direct in latineste, spre marea uimire a mandarinilor. tn sfirsit, dupä discutii prelungite o lunä de zile, se tine un mare consiliu de mandarini, in care se hotäräste sä se adopte o solutie intermediarä, menitä sä salveze onoarea celor doi impärati: Milescu trebuia sä dueä la palatul imperial din Pekin scrisorile de acreditare, pe care insä nu avea sä le dea in mina marelui han, ci sä le depunä in mina marelui kolai. Potrivit acestei intelegeri, in ziua de 4 iunie, din porunca impäratului, se pregäteste la palat locul de primire a ambasadei. Inainte de räsäritul soarelui, se trimit, la conacul unde fuseserä gäzduiti solii
:236

Rusiei, cai. Ambasada incalecä si Milescu depune scrisorile de acreditare inaintea marelui kolai, care era rudä apropiatä a impäratului si mandarinul care guverna intreaga China. Dupä aceasta ambasada rusä se retrage, färä a spune un cuvint. Tree apoi vreo 11 zile. Im par at ul astepta ca sä se aseze lunä plinä. ln ziua de 15 iunie, dupä ce se asezase luna plinä, impäratul cheamä din nou ambasada la palatul säu. Inainte de räsäritul soarelui, li se aduc cai, si solul cu suita sa porneste spre palat. Milescu descrie apoi tot pitorescul exotic si bogätia feericä a curtii si a tronului imperial din Pekin. Insotitä de un intreg alai, ambasada sträbate drumuri pavate cu marmorä, merge printre pavilioane inalte de cärämidä rosie, acoperite cu tigle galbene si cupole aurite, traverseazä piriiase cu podete fantastice de marmorä albä sculptatä, se strecoarä pe sub cinci rinduri de porti, trece prin grädini cu copaci mari si flori exotice si, in cele din urmä, ajunge in sala tronului. Aci, inaintea unei scäri de marmorä, ii asteptau oameni de serviciu imbräcati in haine rosii, arcasi imbräcati in aur si ostasi cu länci uriase si cu cozi de leoparzi. Milescu noteazä cu amänuntime ceremonialul primirii solilor la curtea din Pekin, ceremonial statornicit printr-o traditie secularä, in forme de o fixi- tate aproape hieraticä; el ne povesteste, cu vioiciune, si incercarea lui de a infringe, in cinstea tarului pe care il reprezenta, protocolul chinez ce i se pärea umilitor pentru un european si un ambasador. Impäratul era un tinär de 23 de ani. In jurul lui, stäteau fratii säi, imbräcati in blänuri albe, si nobilii, cu pene de päun pe cap. Se serveste ceai; impre- jur cintä muzica, pe cind in vase de bronz ard mirodenii. Receptia se sfir- seste färä ca ambasada sä spunä un singur cuvint. Impäratul insusi este minunat de persoana ambasadorului si trimite, dupä a doua receptie, un pictor sä-1 zugräveascä in portul lui de la receptie, cu blana pe el si cu lancea si buzduganul in minä. Acest portret, trecut apoi ambasadei chineze din Paris, se pästra incä la inceputul räzboiului mondial. Citeva zile mai tirziu, solia ruseascä este primitä la masä. Impäratul adreseazä abia acum, prin interpret, cuvintul solului, interesindu-se de virsta, talia si anii de domnie ai tarului. Dar cätre sfirsitul lui august, relatiile dintre ambasadä si curtea chinezä se räcesc, din cauzä cä Milescu nu voia sä primeascä, dupä datinä, darurile cätre tar in genunchi si pentru cä scrisoarea impäratului chinez cuprindea termeni de mindrie, care erau considerati de sol ca jignitori pentru demnitatea tarului. Din aceastä pricinä, ambasada, luind darurile, primeste ordinul sä päräseascä imediat Pekinul. La 1 septembrie spätarul Milescu pleacä, ducind cu el pentru tar un splendid rubin cumpärat de la un mandarin. Ambasada apucä pe acelasi drum pe care venise. La 7 iunie sosesc la Ienisei, dar aci ii astepta o surprizä nepläcutä. Sint opriti in cale din ordinul noului tar, Teodor Alexievici; sint perchezitionati; li se confiscä lucrurile de pret, intre altele un rubin mare, „diamantul cit un ou de porumb" de care vorbeste Neculce, cumpärat in China pentru tar; dar, in sfirsit, li se ingäduie drumul spre Moscova. Intimplärile acestei cälätorii au fost povestite de Milescu in forma de rapoarte oficiale in limba slavo-rusä. Opera este alcätuitä din trei cärti: despre traversarea Siberiei, a doua despre misiunea lui in China, si a 237 treia, o descriere generalä a Chinei. Aceastä ultimä carte este insä,

dupä cum a arätat John F. Baddeley, o compilatie, pe alocurea chiar traducere dupä opera scrisä in limba latinä a iezuitului Martini: Atlas sinensis. Era firesc ca Milescu, dupä ce a descris peripetiile drumului säu pinä la Pekin si misiunea lui la impäratul Chinei, pentru a satisface curiozitatea tarului, sä caute a-i prezenta si o infätisare generalä a Chinei din punct de vedere istoric si geografic. Dar cum el nu väzuse decit o parte restrinsä din teritoriul chinez, a recurs atunci la opera lui Martini, pe care a tradus-o in ruseste, intercalind si multe observatii personale. Exceptind deci aceastä parte de compilatie, opera lui Milescu nu este numai ziarul plin de peripetii al unei ambasade trimisä in misiune diplomaticä in China, ci este in acelasi timp si o carte modernä de explorare stiintificä a unor tinuturi pinä atunci putin cunoscute

:238

europenilor. Calätorind pe drumuri necunoscute, printre popoare de rase diferite, vislind pe riuri pe care nu mai vislise nici un european pinä la el, curiozitatea vesnic treazä a acestui moldovean din secolul al XVIIlea se opreste asupra configuratiei solului, descrie in amänuntimi riurile pe care le sträbate, noteazä aspectul particular al muntilor, face mäsurätori topografice, se opreste indelung ca sä observe tärmurile lacului Baical, „care nu s-a väzut nici de geografii vechi, nici de cei moderni. Au descris lacuri si bälti mult mai mici, iar despre Baicalsca, care este atit de mare, nu au pome- nit nimica". Pentru a-1 descrie, sträbate lacul, il inconjoarä, incearcä sä-i mäsoare adincimea; descrie tärmurile stincoase, vorbeste despre muntii cu fruntile acoperite vesnic de nea, despre gheata lacului groasä de un stinjen si care tine aproape o jumätate de an, despre pädurile de cedri. Dar pe Milescu nu-1 intereseazä numai aspectul geografic al tinuturilor, ci si cel etnografic. Privirea lui iscoditoare cautä sä prindä si viata specific omeneascä pe care o träiesc populatiile asa de variate ca infätisare, pe acele indepärtate meleaguri: ocupatia, arm ele, manifestärile religioase, supersti- tiile. De pildä, despre ostiaci ne spune cä: „Au meceturi in care sint idoli sculp- tati de argint, aramä si de lemn, de felurite forme“; cä „se inchinä stind jos; cad in extaze si däntuiesc: iar cind ucid in pädure un urs, il tiräsc in curte si in casä si, trägind cu arcurile, infig in el sägeti si-1 bat si sar si joacäzicind cä se roagä lui Seitan (diavolul), care, dupä cum cred ei, merge din curte in curte“. Tot materialul acesta vast de observatii variate este expus intr-un stil plin de sobrietate si coloare, din care nu lipsesc uneori si accente de duiosie. Pe tärmurile Ieniseiului, la 7.000 km depärtare de Moldova, incintat, intr-o zi de primävarä, de lanurile inverzite care luceau in bätaia soarelui, gindul lui inviorat se intoarce spre plaiurile copiläriei si atunci noteazä, miscat, in ziarul de cälätorie: „Partea locului este foarte mindrä, aducindu-mi aminte de Moldova, iar fluviul Ienisei de Dunäre“. Opera aceasta i-a cistigat pe drept lui Milescu un renume european. Un savant englez contimporan, vorbind despre el, il caracterizeazä astfel: „Situatia si faima lui este unicä. Nu poate fi mai]u§or de arätat cit de mare contrast era intre acest invätat romän si intre cazacii inculti, inaintasii lui, in cercetarea drumului spre China. Ce a scris formeazä un intreg bogat de informatiuni topografice asupra Asiei de nord, remarcabil prin intindere si preciziune. Pentru timpul cind a fost scris, nu are comparatie in istoria literaturii rusesti. Mai mult, dacä läsäm la o parte China, e färä comparatie in literatura lumii.“ Din nenorocire, aceastä operä a lui Milescu, scrisä intr-o limbä sträinä» a circulat mai mult in lumea slavä si greacä, a atitat curiozitatea unor savanti din Occident, dar nu a rodit cultura noasträ nationalä §i nici pinä astäzi nu avem incä in limba romänä o traducere completä si corectä a ziarului de cälätorie in China.
BIBLIOGRAFIE Ziarul cälätoriei in Siberia si China s-a pästrat in citeva copii ms. in Biblioteca publica imperialä din Petrograd, si o alta in Bibliotheque Nationale din Paris (nr. 35, fond slav), copiat in 1685, „prin grija bunului prieten loan Gav. Sparvenfeldt“, lingä Moscova. O versiune rusä,.

1

publicatä de I, A r s e n i e f f , in Zapiski Imperat. Russk. Geograf. Obdtestva, St. Petersburg, 1882, a fost tradusä de timpuriu in limba greacä de „tineri studiosi din Moscova“ si reväzutä de Hrisant Notara, nepotul patriarhului Dositei al Ierusalimului. In ms. grec din Bib'ioteca Academiei Romäne, nr. 154 (f. 180 v. si urm.) are o dedicatie cätre Constantin Brincoveanu din Moscova, 1694. Dupä un manuscris al versiunii grecesti incomplet si plin de erori — dupä cum observä el insusi — G. S i o n a tradus prima parte: De la Tobolsk pinä in China. Ncte de cälätorie de Spätaru. Nicolae Milescu, 1675, traduse dupä unü textü grecescii, in Analele Academiei Romäne, seria Il-a, tom. X, Memoriile sectiunii istorice, Bucuresti, 1888, p. 89—181. Traducerea lui Sion a fost reprodusä de M i r o n N i c o l e s c u , Primal cälätor ronian prin Siberia si China, Bucurefti, 1905 (extras din Buletinul Geografie, II, 1904). Fragmente din Descrierea Chinei (cap. 4 si 5) dupä codicele D. Russo in versiunea greceascä si traducerea romäneascä, la C. C. G i u r e s c u , Nicolae Milescu Spätaml, in Analele Academiei Romäne, s. Ill, tom. VII, mem. 4, Buc., 1927, p. 26 — 50. Textul intregii opere a lui Nicolae Milescu a fost publicat in traducere englezä de J o h n F . B a d d e l e y , Russia, Mongolia, China, 2 vol., Londra, 1919. O traducere in limba romänä dupä textul lui Baddeley, cu greseli si omisiuni, a dat E m. C. G r i g o r a s , Spätaml Nicclai Milescu in China, Bucuresti, 1926, Ed. Casa Scoalelor; ed. a II-a, 1941. Un manuscris grecesc necomplet, cuprinzind textul cälätoriei in China si pästrat in Biblioteca Universitätii din Iasi (sub nr. 163), a fost semnalat de L u c i a n P r e d e s c u in Ade- värul literar si artistic pe 1930 (IX, seria a II-a, nr. 476). O altä operä greceascä despre Pägimtl Mohamet si despre cele patru imperii dupä profetul Daniel, publicatä de N. I o r g a sub titlul Oeuvres inedites de Nicolas Milescu (Academie routnaine. Etudes et recherches, III), Bucarest, 1929, cu o prefatä in limba francezä despre opera lui Nicolae Milescu si un rezumat. Opera nu este insä a lui Milescu, ci a ieromonahului Anastasie Gordos, dupä cum a arätat D. R u s s o in Studii istorice greco-rcmäne. Opere postume, I, Bucuresti, 1939, p. 337—339. Istoria despre sfinta iccanä (care a fost tradusä si in limba rusä) a fost publicatä in Crcnica Romanului, Bucuresti, 1874, I, p. 87 — 90, de episcopul M e l c h i s e d e c . Un fragment c’in opera Carte cu multe intrebäri a fost publicat in anexa studiului : C. C. G i u r e s c u , Nicolae Milescu Spätarul. Contributiuni la epera sa literarä, Analele Academiei Rcmane, Mtmcriile sect, istorice, seria IH-a, tom. VII, Mem. 7, Bucuresti, 1927, p. 51 — 53. Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens, Stockholm, publicatä in Perpetuite de la foy de V Eglise catholique touchant V Eucharistie <par A. A r n a u l d e t P . N i c o ] e>, Paris, 1669, vol. 2, p. 50 — 54, si V. L e g r a n d , Bibliographie helleniqtte du XVII-e siecle, t. II, p. 248, III, 287. Studii asupra vietii yi operei lui N. Milescu. Lucrärile de cäpetenie asupra lui Milescu sint azi P. P. P a n a i t e s c u , Nicolas Spathar Milescu (1636—1708), Extrait des Melanges de l'Ecole Routnaine en France, 1925, I-ere partie, Paris, Gamber; C. C. G i u r e s c u , Nicolae Milescu Spätaml. Contributie la opera sa literarä, Analele Academiei Romäne, sect, ist., seria Ill-a, tom. VII, mem. 7 (in anexä se publicä si un fragment din Cärti cu multe intrebäri), Bucuresti, 1927. C. C. G i u r e s c u , pe lingä informatii noi, pune la punct si chestiunea privitoare la raporturile dintre ziarul cälätoriei lui Milescu in China $i opera iezuitului Martini, apärutä !a Amsterdam in 1655: Atlas Siniensis, insotit de Situs provinciarum imperii Sinici, pe care Milescu a cunoscut-o si a utilizat-o. Dintre lucrärile mai vechi mentionez: B. P. H a s d e u , Viata si faptele si ideile■ lui Nicolae Spätarul Milescu, in Traian, II, 1870, numerele 7 — 9, 11—12, 14, 16. Studiul este neterminat; E m i l e P i c o t , Notice biographique et bibliographique sur Nicolas Spathar Milescu, ambassadeur du tsar Alexias Mihajlovic en Chine, Paris, 1883 (Extrait des Melanges orientaux); I. H u d i t a, Arhiva, Iasi, 1929, p. 87— 103; I. G. D i m i t r i u , in Rev. fun- datiilor regale, VII, 1940. Despre viata si cälätoria in China: I. S i m i o n e s c u , Niculai Milescu hi China, Bucuresti, Cartea romäneascä, 1925. Despre Biblia lui Milescu: V. D r ä g h i c e a n u , in Convorbiri literare, 1915, p. 107-4; I . B i a n u , Analele Academiei Romäm, seria II, tom. XXXVIII, partea administrativä si dezbaterile, p. 5 — 6 ; N . I o r g a , ln legäturä cu Biblia de la 1688 si Biblia de la 1667 a lui :240

786 — 787. p. Nicolas Spathar Milescu. CRONOGRAFE DE ORIGINE SLAVÄ Cel mai vechi cronograf cunoscut in limba romäneascä a fost tradus in anul 1620 de cälugärul oltean Moxa Mihail. p. ist. P. prin numeroasele legende apocrife. 1924. 4389 B. p. incorporau toatä traditia biblicä.. imbräcatä in piele. prin elementele de istorie universalä. in Revue histm'ique du Sud-Est europeen. pe cälugärii cronicari din veacul al XVI-lea: Macarie si Azarie. 1932. in Dacoromania. 220—234. D r ä g a n u . prescurtate. XXXVIII. 347-356. acele repertorii de istorie universalä care au fost alcatuite. 1872. 175— 178. C a r t o j a n. P a n a i t e s c u . Bucuresti. sustine cä Milescu este traducätorul Bibliei lui Serban. C. 4389 din B. Incepute in secolul al VI-lea cu Malalas. p. tom. si continuau apoi cu istoria evreilor.lor. ducind povestirea evenimentelor pinä la moartea impäratului Nichifor Botniatul (1081). dupä cum s-a väzut. Nouveaux details sur le Spathar N. ele au fost necontenit ampli. care a ajuns mai tirziu mitropolit. 11 si 19. ducind la concluzia cä Biblia lui §erban a utilizat versiunea ms. Ele incepeau povestirea evenimente. 32) primitä si de E. bizantinilor. Prin materialul biblic prescurtat. Brincoveanu. si N. Cronograful lui Manasses. Contributii la viataluiNicolae Spätarul. tradus in limba slavä. tot acolo.. 169— 174. O comparatie intre ms. p. sect. a fost räspindit in vechile noastre mänästiri si a influentat. p. s. Despre Milescu si legäturile lui cu Rinhuber: A. Contributiuni nouä istorico. indirect pe Ureche. curs litografiat tinut la Fac. 418 si urm. rom.literare. revenit de curind la Academie. Tecuci. Biblia de la Bucuresti (1688). Cel mai popular cronograf a fost al cälugärului Manasses. 1936— 1937. egipteni.bilitä de C o n s t . Cantacuzino asupra traducerii Bibliei lui Serban a fost resta. Intemeindu-se pe precuvintarea ms. 181—254) Istoria lit. care si-a scris opera in versuri pline de flori retorice si de inversiuni sintactice. II.. fi Biblia lui Serban. C i o b a n u . p. Ele au desteptat curiozitatea pentru lucrurile istorice si au stat pe masa de lucru a marilor cärturari din trecutul nostru. romänilor. p. I. Milescu. vechi.Nicolae Milescu. 1940-1941.rului.R. P i c o t.. . II. El spune cä serie din indemnul episcopu. pinä in secolul al XVII-lea la Dorotei al Monembaziei si la Cigala. prin anecdotele istorice interesante. in Analele Academiei Romäne. St. si reluänd o pärere mai veche a lui Hasdeu (Traian. de lit. Notice biographique sur Nicolas Spatar Milescu. Codicele pribeagului Gheorghe Stefan Voiä (Extras din Anuarnl Institutului de istorie nationalä din Cluj. destul de intens. Epoca lui Const. III (1921). in Bizant. mem.ficate.iurii de lemn. Paternitatea fraj-ilor Greceanu $i a stolnicului Const. chiar in perioada neogreaeä. B i t a y. citeva note ne destäinuie cä manuscrisul . curs litografiat -finut la Facult. S o l o m o n . Bibliogradia completa a operelor rusesti ale lui Nicolae Milescu in studiul amintit mai sus al lui P. nr. 8. mergind pinä in vremea scriito. din Bucuresti. prin bogatul strat folcloric si. grecilor. asirienilor. persilor.lor odatä cu creatiunea lumii. I. ca Dosoftei fi Miron Costin. CRONOGRAFELE 1915. in sfirsit. K a r a d j a. dupä cum s-a väzut la p. cel care a tradus pe vremea lui Matei Basarab si Pravila de la Govora. sint amintite principalele studii rusesti asupra lui Nicolae Milescu. continuate. Despre Molitvelnic si alte lucräri: N. Tranzitia de la literatura religioasä la literatura istoriea o i’ormeaza cronografele. Pe scoarta legä. III. impinzitä cu legende apocrife. cronografele au fost mult räspindite si citite la noi.A.lui Teofil de la Rimnic. Bucuresti. de lit. si prin acestia.R.A.

in Bucuresti. in palatul säu. ajuns in limanul märii. ca si zeitele din mitul troian. toate fecioarele frumoase si intelepte din impärätie. un mär de aur. eroina din aceastä legendä.1 1 A se vedea mai pe larg despre aceastä legendä in literatura romäneascä. gratioasa legendä a Casiei — un ecou al folclorului bizantin — povestitä concis. De acii se fäcu cälugäritä si s-au inchis intr-o chilie. dupä cum a observat I. Hasdeu si Bogdan." I. Este asa-numita Arätare tn scurt a celor intimplate de la Adam ptna in zilele noastre (Skazanije vu kratce ■■■). Hasdeu. unde cälugärul compilator. prin crainici. anume Theodora. cäci. cronograful lui Moxa se imparte. 24» . pe lingä omisiuni insemnate si transpuneri de text. copiatä adesea la inceputul analelor moldovenesti in limba slavä. Auzi impäratul si se mirä. care se gäseste anexatä ca introducere la analele sirbesti din veacul al XV-lea si al XVI-lea si care a circulat si in mänästirile noastre. pune „odihnä condeiului".sul care. De aciia au dobindit impärätia lu Hristos. studiul nostru. Gregorovici si se pästreazä acum in Muzeul Rumiantov din Moscova. cronograful a fost publicat in intregime. ignorind studiul anterior al lui Bogdan. Theodora se cununä cu Theofil. dindu-si seama cä nu poate „afla adincul scripturilor“. cronograful lui Manasses tradus in limba slavä. Un asemenea adaos este. precum au arätat Gregorovici. de B. Dupä izvoarele utilizate. Casia zise cäträ Theodora: « Dobindisi impärätia lumeascä si eu voi nevoi sä fiu impäräteasä ». unii feate. „El väzu — ■ continuä apoi cronograful — o fatä prea frumoasä si inteleaptä. adunä. Cronograful incepe prin a povesti cä impäratul Theofil. Moxa cuprinde numeroase elemente care lipsesc din Manasses. §i pentru muiare au in trat si binele in lume. dar se regäsesc in alte cronografe bizantine"." Casia. P.lui. Prima parte merge pinä la Mihail. dar cä in genere el extrage ceea ce convenea punctului de vedere religiös §i moral. Bogdan. nice näsipul märiei“. „De-acum s-au scos dentr-alte izvoade. este cunoscuta poetä care a alcätuit cele mai frumoase condace ale literaturii ortodoxe. a arätat cä in cronograful lui Moxa se gäsesc pasaj e intregi luate din Manasses. ca visla. de zise: « Eu mai inteleaptä muiare de mine nu voi lua ». ce era semn de nuntä. mCuvente den bätrini. Si dede märul cel de aur. vroind sä-si gäseascä o sotie. de au petrecut viata ingereascä. A fost cumpärat. de profesorul rus V. pe vremuri. Cea aleasä trebuia sä primeascä din mina impara. Dupä o copie fäcutä de Gr. pe care o reproducem aci si ca o probä de limbä a timpului. intre altele. Prima parte §i cea mai intinsä are la baza ei. Am arätat insä in altä parte cä cronograful lui Moxa „nu este o simplä traducere sau prescurtare dupä Manasses. Moxa spune cä tälmäceste din „cärti slavonesti". cum ai zice: Pentru Eva räul fi pentru Precista Maria binele ». Deci gräi cätre dinsa cu ispitä: « Pentru muiare au venit räul in lume». Bogdan a identificat si publicat izvoarele slave din care si-a alcätuit Moxa a doua parte a compilatiei sale. aduce corabia la tärm. Ea räspunse cätre dinsul: « Adevarü iaste. in caractere chirilice. in douä pärti. dupä cum nu poate nutnara „stealele ceriului.fusese cindva al mänästirii Bistrita. Domnisoara Margareta Stefänescu. Tocilescu.

räspindire. CRONOGRAFE DE ORIGINE GREACÄ Cronograful lui Dorotei al Monembaziei. despre räz. cunoscutä de bizantinologi sub numele de Cronica de la 1570. precum s-a putut vedea si din extrasul de mai sus.Originalul — slav — al cronografului lui Moxa era deci traducerea unei prelucräri in prozä a lui Manasses. Iarä pafii si voevozii pierirä toti. despre Mircea cel Mare. cronograful cuprinde si stiri privitoare la istoria romänilor: despre Dan-voievod.. cu amplificäri in altele. intr-o cälätorie prin Tara Romäneascä. Gheorghe Monahul. dintre care o versiune.1 Iatä acum fi descrierea plasticä a luptei lui Mircea cu turcii. prin contrast. in 1584. despre „cind s-au inceput a se descaleca tara Moldovei". afa de se värsa singe mult cit era väile crunte. in sfirsit. Iatä de pildä infätisarea unui impärat räzboinic (Vasile. Iatä.graecia. a fost publicatä de Martin Crusius in a sa Ttirco. platosele. Cronograful versificat al lui Manasses a fost prelucrat in prozä fi amplificat cu fragmente imprumutate din Theofan. de luptele lui „Iancul Voievod cu turcii in Tara Rumäneascä la Ialov. In Fiore di virtü in literatura romäneascä. cu omisiuni in unele pärti. e concis. deci feacerä räu mare moldovenilor". care a gäsit ecou $i in sufletul lui Eminescu. in partea finalä. nicie glas de oaste.nitä“. in Analele Academiei Romäne. 1 H a s d e u . Moldova fi Rusia. la Basel. intitulatä Istoria politicä. si in sfirsit despre luptele nefericite ale lui Stefan cel Mare la Chilia si la CetateaAlbä. Cedren. despre invazia lui Mohamed in Moldova: „fi biruirä atunce turcii.“. seamne de räzboie. fratele lui Vasile): „Nu iubea sunete de sabii si bucine. fi mai pierdu Baiazid oastea lui cu totul. mai iubia decit glas de aläute“. I. findcä pinä acum nu ne este cunoscut decit intr-un singur exemplar — fi acela la Moscova. p. segeatele. Zonaräs f. In 1588 Ierotei insotea pe elevul säu. 5. scoase din mai multe cronografe bizantine fi sporitä. Acest cronograf grecesc s-a pästrat in peste 25 de manuscrise. dupä cit se pare.44 . Mai multä räspindire au avut insä cronografele traduse din grecefte. si un portret de impärat desfrinat (Constantin. O altä versiune de pe acest cronograf a fost adusä in Moldova de Ierotei. ce numai ce bea si minca cu mueri frumoase si cu fluere si aläute. Stilul cronografului. sulitele.. fiul lui Roman): „Coifurele.a. cu stiri luate din cronicile sirbesti. Sunetul armelor si räsunul coardelor de arc. 341.boiul lui Stefan cel Mare la Racova: „si perirä atunce turci multi färä numär“ . toate armele lui erau mai dragi decit mease tinse. patriarhul Constantinopolului Eremia al II-lea. Cuvente den bätrini. intreprinsä cu scopul de a obtine mijloacele necesare pentru a scäpa de datorii scaunul patriarhiei. mitropolitul Monembaziei. jucäri si cintece. pline de veselie si de vin dulce." Cronograful lui Moxa n-a avut insä. nici chiote de gloate. dar traducerea e adesea plinä de vigoare si uneori pitoreascä. Astfel s-a format o cronicä in limba greacä popularä. care ducea povestirea evenimentelor pinä la anul 1570. cäci o citeazä in evocarea luptei de la Rovine: „Si fu räzboiu mare citu se intuneca de nu se vedea väzduhul de multimea sägeatelor.

44 . 5.Moldova domnea atunci Petru Schiopu.

Textul merge cu povestirea evenimentelor pinä la domnia sultanului Murat al III-lea. de Mathei Cigala din Cipru. CronogTaful lui Cigala. Cronograful se incheie la anul 1624.titul mitropolit al Monembaziei chir Dorotei").ö%ov>? iotopla?. sub supravegherea lui Zotu Tigara. Baza acestui cronograf este tot cronica de la 1570. pasaje intregi din Dorotei al Monembaziei. Manuscrisul cronografului a fost copiat din porunca lui Petru Schiopu. de Pätrasco Danovici. pe la jumätatea veacului al XVII-lea.. dupä care urmeazä o serie de capitole disparate: o listä a impäratilor bizantini fi a patri. cind Zotu Tigara nu mai era in viatä. p. un capitol in care se descrie activitatea mitropolitului Ierotei si petrecerea lui in Moldova.. Maria Amirali. incepind de la zidirea lumei si ajungind pinä in anul de fatä . paroh al bisericii grecesti San-Giorgio din Venetia. in 1637. Ni s-a pästrat intr-o multime de manuscrise. dupä datele pe care ni le dau citeva copii posterioare. fratele lui Zotu. Kai &£. un capitol despre „dispotatia sf.. intr-o vreme cind nu exista notiunea de proprietate literarä. greacä si romänä“ fi care tinuse in prima cäsätorie o grecoaicä din insula Rodos. Autorul a luat insä. Cronograful lui Dorotei a fost cunoscut de timpuriu la noi si a fost tradus. dezvol.. despre demnitätile curtii imperiale a Bizantului.„Invätat desäviisit — cum ne incredinteazä Ierotei — care stie limba turcä. de cätre Gavril Diac ot Bältätefti „cu cheltuiala lui Ion Iorgachie Cantacuzino. 86 fi a fost copiat in anul 1669. Studii ist. Silvestru cu vräjitorul Zamvri". Cronograful cuprinde. sub titlul: Biß?dou iaxopiKÖu TiEpisxov) ev Guvö'vj/st 8ia<p6pow. (Noul compendiu de diferite istorii. traduse in limba popularä de cätre Mathei Cigala din Cipru1). 245 . Prelatii sosesc la curtea din Iasi pe vremea cind domnul särbätorea asocierea la domnie a fiului säu Petru si cäsätoria fiicei sale Maria cu spätarul Zotu Tigara. Al doilea cronograf grecesc care a circulat in literatura veche romäneascä a fost publicat fi el la Venetia.. sinü Toader Eordachie vel vistiernic".tind. la curtea lui Petru Schiopu. despre inteme. I. protectorul 1 Däm titlul (prescurtat) dupä traducerea lui D. Mai tirziu. 87. si este inchinatä lui Alexandru Cuconul. ce a fost „supt vlästia domniei Moldovei logofät al treilea fi grämätic de scrisoare greceascä". (Carte istoricä cuprinzind pe scurt felurite si interesante istorii. de Grigore Dascälul Buzä („scoasä dupä grecie pä limbä romäneascä de Grigore Dascälul Buzä“). altul despre cele fapte sinoade ecumenice.. domnul Tärii Romänesti (1623—1627).ierea Venetiei fi despre dogii care au stäpinit-o.). grec originär din Ianina.. Cartea s-a tipärit pe numele mitropolitului Dorotei al Monembaziei („adunatä — spune titlul mai departe — din' diferite adevärate istorii si tradusä in limba popularä de cätre prea sfin. Cronograful lui Cigala a ajuns in Moldova fi a fost tradus. greco-rom. intre domnia lui Selim al II-lea si Murat al IIIlea. in 1631. Cigala intercaleazä. R u s s o.. copia fäcutä in Moldova a fost tipäritä la Venetia in 1631. Turcograecia lui Crusius. sub titlul: Nsa covo\|/i5 Siacpopcov urropiräv. dintre care cel mai vechi se aflä in Biblioteca Academiei Romäne sub cota nr. De la 1392 inainte..arhilor pinä la invazia turcilor. cu spezele lui Apostol Tigara.

lui Miron Costin. 246 .

atribuitä lui Radu Popescu. Ceea ce este insä mai interesant: cronografele au pätruns. iarä slova a treia iaste A. Mitropolitul Dosoftei a imprumutat. Avgar si Mintuitorul. cei sapte cuconi din Efes. materiale pentru legendele sale hagiografice. a fäcut pe om cu elemente luate de la toate punctele cardinale. II. Regretatul Iulian Stefänescu a arätat cä cele 25 de cöpii din aceastä clasä de manuscrise se pot grupa in cinci familii. in sfirsit. pläsmuite in vremurile de agonie ale antichitätii clasice. omorirea lui Cain si originea ciinilor. 3517 din Bibilioteca Academiei Romäne. prorocul Eremia si cäderea Ierusalimului. ELEMENTE DIN CRONOGRAFE IN FOLCLOR Am analizat pe larg.Din contaminarea cronografului lui Dorotei cu cronograful Cigala s-a format in literatura noasträ un al treilea tip de cronograf. Ambele cronografe au fost utilizate de timpuriu de cärturarii nostri.pindit. Din acest pasaj . pästrat mai bine in manuscrisul nr. cäci nu se vede ce legäturä este intre literele care alcätuiesc numele lui Adam si punctele cardinale ale pämintului. si. 0 parte din acest material folcloric este alcätuitä din legende religioase apocrife. a treia A din ’ApKtog (= miazänoapte). Altä parte este alcätuitä din legende cu substrat istorie. Iosif si Asineta. aratä partea despre miazänoapte. numele lui Adam. aratä partea despre miazäzi". care toate derivä dintrun prototip comun. Cronografele bizantine cuprind in urzeala lor un bogat material folclo. si din Cigala si din Dorotei. era si el un cititor pasionat al cronografelor. Legenda se lumineazä insä prin originalul grecesc: prima literä din numele lui Adam vine de la ’AvaxoXf) (räsärit). iarä slova a doua iaste D. a patra Mecnmßpia (= miazäzi) — aceasta pentru cä Dumnezeu. iarä slova a patra iaste M. (apus). Moise. vol. Cronica munteanä intitulatä Istoriile domnilor Tärii Romänefti. De exemplu. Miron Costin. Contimporanul lui Dosoftei. in Cärtile populäre. citeva sint teme de folclor ce par sä fi intrat in Bizant din lumea Orientului arab. uriasii. cronografele lui Dorotei si Cigala ne explicä astfel numele lui Adam: „Acest nume al lui Adam se serie in patru slove: slova dintii A aratä partea despre räsärit. a cuprins si ea pasaje din Dorotei si din Cigala.ric. Avraam. poate cel mai räs. pe cale oralä sau scrisä. care. a doua D din Auori«. Cain si Abel. Solomon. s-au revärsat asupra intregii lumi ortodoxe din Balcani si din Räsärit. Melchisedec. pentru ca pämintul sä-1 recunoascä ca al sau. aratä partea despre apus. prin cärturarii märunti. precum dealtfel o spune singur si precum a dovedit-o acum in urmä regretatul Iulian Stefänescu.tiilor si creatiilor populäre. in chip simbolic. Textul romänesc este insä aci confuz. Am arätat cu acel priiej cit de intinse sint ramificatiile acestei literaturi apocrife in tezaurul tradi. bogatul strat de legende apocrife al cronografelor privitor la: cäderea ingerilor. in masele adinci ale poporului si au läsat in folclorul nostru urme care däinuiesc pinä astäzi.

Pavlin. Aceastä Istorie a Troadei a pläcut mult in lumea veche romäneascä. ca de exemplu episodul. Aceste oratii sint rostite pretutindeni la nuntile täränesti.tinsi martori la räzboiul troian. altul din tabära troianä — originea si peripetiile luptelor la care au luat parte. fiindcä le gäsim extrase si in copii aparte. care trebuie sä-si fi gäsit un mare numär de cititori. intr-o formä mai bine inchegatä. il aduse acestuia. Astfel este ciclul de legende privitoare la luptele de sub zidurile Troiei. Impäratul. Vetala panciavinsaii. Theodosie. dupä ce evocä creatiunea omului. nestiind cä fusese in mina impäratului. Gäsim insä si material legendär care a pätruns in folclorul bizantin din Orientul arab. extrasä aparte. care ar fi scris — unui din tabära greceascä. Femeia se duse la Ierusalim. mai coloratä si mai completä — fiindcä cuprinde si tragedia eroilor greci dupä intoarcerea in patrie — si a circulat. Localizäri. grecesti sau bizantine. pe care-1 trimise sotiei sale. AI doilea strat de materiale populäre din cronografe este alcätuit din legende profane. Istoria Troadei. Capitolele privitoare la Constantin cel Mare. Izvorul acestor legende din cronografe sint douä pläsmuiri apocrife din veacul al II-lea al erei crestine: Dictys Cretanul si Dares Frigianul. care. Si adunarä patru slove din carte.al cronografelor s-au inspirat cärturarii märunti ai satelor. Si la miez de miazänoapte. §i-au adunat patru slave De au fäcut un nume. iar pe ea o izgoni. Folclor oriental. care. intrebä pe sotie ce a fäcut cu märul? Sotia se jurä cä 1-a mincat. de cätre vornic* inainte de plecarea mirilor la biserica. doi pre. in numeroase cöpii manuscrise. intrind in bänuieli. Aceastä legendä. La amiazä si la asfintit. pe care cronografele ni-1 povestesc astfel: impäratul primise in dar un mär prea frumos. ea a fost extrasä din cronograful lui Cigala. Si-a tälmäcit mtmele Strämosului nostru Adam.torul episod: . Aceasta. din secolul al VI—VII-lea. unde povestirea este mai vie. porunci sä se taie capul lui Pavlin. despre un bolnav cu o ranä plinä de puroi pe care se a^ezase mustele de-1 :248 . incorporat in cronografe la impärätia lui Tiberiu. unde muri. ca de pildä episodul sotiei lui Theodosie cel Mic. ' S-a mai trimes Dumnezeu In patru unghiuri de lume. Unele elemente anecdotice din cronografe. se gäseste incorporatä in vestita colectie de basme arabe 0 mie si una de nopti si este probabil de origine indicä. . Au trimes la räsärit. introduc urmä. in oratiile de iertäciune rostite la nunti. arätindu-i märul. admirindu-1. cuprind si eie multe elemente de folclor bizantin. deoarece isi gäseste paralela cea mai veche intr-o colectie de povesti sanscrite. il därui nasului ei. infatisate insä intr-o altä luminä decit aceea pe care o cunoastem din poemele homerice.

3. p. III. sect. in Codrul Cosminului. III. in Revista istoricä romänä. Despre izvoarele cronografului: Ion B o g d a n .. care trebuie pusä pe alte baze. si adaosele lui Const. 53— 100 (cronica de la 1570. Opere postume. de L e c a M o r a r i u . Cronografele grecesti (tip Dorotei si Cigala). a c e l a s i . 1922.. cronografele romänesti). in Byzantinische Zeitschrift. 1914. 6 — 1 9 si 65—89. p.. p. Cronica lui Manasses si literatura romäno-slavä si romänä veche. o legendä asemänä. C a r t o j a n. IX. p. M a r g a r e t a S t e f a n e s c u . XVII. R u s s o . p.f ä n e s c u. Letopisetul lui Azarie. Hronograful lui Mihail Moxa. C a r t o j a n . tom. Iasi. Despre Dorotei: V. 501 — 502. 519—546.graphic. Legendele Troadei in literatura veche romäneascä. sect. 1931. XXXI. p. 1895. Ill. I. W. 1835. 481—536. Original der rumänischen Troia. Textul publicat: de M. 1895. B o g d a n . Mem. Rom. 255 si urm. Analele Acad. 1925. Studii asupra legendei in legäturä cu cronografele: K a r l P r a e c h t e r . Pentru Skazanije. 535-556. cf. 1085 — 1092. p. Prefata confuzä nu rezolvä probleraa surselor.chinuiau. 1927 (Extras din Arhiva. I. 1927). In Moldova. 79—102. ist. Cronografele remä. p. Textul slav al cronografului lui Manasses. II-III. 255 — 277. s. cronografele lui Dorotei ?i Cigala. 528 — 552. cit. p. Sibiu. Jireöek. Cernäuti. XIII. op. Analele Acad. si de dr. sect.nesti de tipul Danovici (studiu neterminat. R u s s o . V o i l e a n u . Iasi. in satul Tepu din judetul Tecuci. 1939. P e t r i c e i c u H a s d e u . p. Voileanu. Despre utilizarea cronografelor de Dosoftei. in Byzantinische Zeitschrift. 1894. 1909. s. in Cronica lui Constantin Manasses. in Revista istoricä romänä. Republicat in caractere latine (dar cu pästrarea unor litere chirilice) de N. XL VIII. Turcograecia lui Crusius. XIV. de Radu Popescu in Ist or ule domnilor Tärii Romänesti. Mem. p. p. si D. Rem. Cf. D. I u l i a n i j t e f ä n e s c u . 416—429. BIBLIOGRAFIE Cronograful lui Moxa a fost publicat de B. in Archiv für slawische Philologie.toare a fost pusä pe seama boierului Calmutki. G a s t e r (dupä un cronograf) in traducere germanä. Phil. 1878. XIV. XIII.te pe un binefäcätor ce vroia sä le goneascä: „Lasä-le cä sunt sätule acestea de nu mänincä räu.. Buzäu. Studii istorice greco-rcmäne. Bucuresti. Cronice inedite atingätoare de istoria romänilor^ Bucuresti. traducere mediobulgarä fäcutä pe la 1359 de I. a c e l a s i. 36-38. Despre raporturile cu Manasses vezi si N. si care opres. p. 251—297. t. Legenda Troadei. Cuvente den bätr!ni. I. für si. numai ce ling. I. Rem. vezi I u l i a n § t e. 25—44 (dupä un ms. in Basarabia. II. mem. M. p. mai räu vor minca". 1924. care condamnä un slujitor vinovat sä fie legat gol in lunca Birladului.. la Al. p. cu o prefata de prof. Räzboiul Troadei dupä Codicele Popovici (1796).. Analele Acad.. 249 . Mem. 1891. I s t r i n . din 1748).. B o g d a n . V a s i 1 e s c u. in Convorbiri literare. 1939. lit. a fost localizat si la noi. Legendele Troadei in literatura veche romäneascä. G r e c u. III. p. N. iarä de vor incäpea niste fläminde. publicat dupä moartea autorului). Arch. s. mem. in centrul legendei apare poetul Conachi. p. p. 1942. Beiträge zur griechisch-slawischen Chrono. Bianu. 99. S i m a c h e § i T . in Archiv für slawische Philologie. IV.. 313 —443. C r i s t e s c u . lit.. 1—77. Codicele M. 3.

p. 286 — 298 (dupä ms. stäpinea in devälmäsie pämintul pe care-1 lucra. 9 — 35. Nu avem acte din epoca intemeierii principatelor. legenda sf. 1895. din recolta cäruia apoi fiecare isi trägea partea lui si a alor säi. CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ ASCENSIUNEA BOIERIMII IN VIATA DE CULTURÄ A NEAMULUI ’ Din a doua jumätate a secolului al XVII-lea. II. 1433 din Bibl. Satul intreg. si in Arkivele Olteniei. 9 2 — 9 3 . rostul cultural al clerului incepe insä sä decadä. in schimbul pogoanelor primite. In Glasul Bucovinei pe anul 1921. pentru cä ea a avut o important deosebitä in cultura noasträ veche. 1925 (tot aci. 251—297 (legenda aparte In ms.). I. 1923. se pare cä incä din epoca de inchegare a principatelor noastre. p. G r i g o r a s . C. p. sä dea proprietarului o parte din recoltä • — dijma — si sä lucreze un numär de zile pe an pe pämintul pe care . mai ales in Moldova. greco-rom. D e m e t r e s c u . Pämintul era proprietatea colectivä a satului. in Revista criticä literarä. imasurile pe care-si pä. 2183 din Bibl.gea din satele räzesesti invecinate. era cea colectivä. Rom. 307—319) M. veniti astfel coloni pe mosia boierului. III. E. dar atit cit putem intrezäri in negura vremurilor.prietate. forma obisnuitä de pro. Legenda Maicii Domnului.stea vitele. in Convorbiri literare. Studii ist. domnii pun stäpinire pe paminturile nemuncite si nelocuite.. R u s s o . inrudit deci prin legäturi de familie. Din aceste päminturi. Rom. 1931. in Revista istoriea romänä. I u l i a n M . Cruci. p. Casa $coalelor (legenda sf. p. 657 — 663. 145— 148. si lit. versiunea occidentalä a lui Guido della Colonua in ms. Populatia de agricultori. Aceastä ascensiune este rezultatul unor prefaceri adinci sävirsite in structura socialä a poporului romänesc. muncea in comun pämintul. clasa socialä a boierimii dobindeste un loc preponderent in viata de cultura a neamului. pädurea din care-si scotea lemnele trebuitoare pentru constructie si foe. V a s i l e G r e c u . pe la jumätatea secolului al XVII-lea. din täri sträine. lanuri intinse. trebuiau cultivate. A r o n D e n s u s i a n u . si pentru destelenirea lor era nevoie de brate. räsfiratä in sate. O v i d D e n s u s i a n u . primeau de la acesta citeva pogoane de pämint pe care-1 munceau pentru hrana lor si a familiei lor. Povestiri din cronografe. ln acest scop. 1895.). S t e f ä n e s c u . Järanii. Dupä intemeierea principatelor. trädätorii. fond valah nr. 1931. p.. stäpinul isi coloniza mosia cu tärani ■— fie cä ii aträ. dar se invoiau. prefaceri pe care vom incerca sä le schitäm in linii generale aci. Acad. D. 13 —73. sub obläduirea bätrinilor. din Paris. Si atunci. 1896. Bucuresti. Sofii. fie cä ii aducea din depärtäri. precum si pe cele confiscate de la „vicleni". 4). Legendele sfintului Constantin. unde cresterea populatiei imputina ratia de hranä. voievozii däruiau sfetnicilor lor de tainä ■ — boierilor de divan— precum si vitejilor care isi puseserä pe cimpurile de luptä viata in primejdie pentru apärarea domniei. p. legenda celor sapte cuconi). Aceste päminturi däruite trebuiau insä puse in valoare. din citeva dccumente posterioare. in Revista crit.Bucuresti. care aleätuiau domeniile coroanei. IV. p. Acad. 347-353. I . p . Extrase din cronografe. adicä de la „vinzätorii de tarä“. care scobora dintr-un strämos comun. XXIX. desi nu singura.

proprietarul si-1 rezervase siesi. ln chipul acesta a inceput sä se diferentieze clasa täranilor in douä: o clasä de tärani liberi. ca räze^i sau 2-JO . bästinasi. träind färä nici o constringere.

fiindcä. Spre a face fatä acestei fiscalitäti excesive. care primeau pä mint ul anual din proprietatea boierului. obligindu-se in schimb. latinä medievalä si turcoarabä —. vechii mosneni si räzesi incep sä-si vindä boierilor de pe mosiile invecinate sfoara de pämint ce li se cuvenea din proprietatea colectivä.diari puternici. care isi fäcuserä studiile la colegiile din Roma. In secolul al XVII-lea sintern tocmai in epoca in care procesul acesta social este in plinä desfäsurare. Conditiile economice din ce in ce mai grele — mai ales in epoca domniilor fanariote — vor sili cu timpul aproape toatä täränimea liberä sä-si vindä ocinele si sä intre in conditiile juridice ale cläcasilor. Centrele importante in care se punea la cale intronarea si rästurnarea domnilor nostri erau. in schimb ul pämintului cedat. Pe ruinele proprietätii colective täränesti. Rämas färä pämintul säu propriu. Din secolul al XVII-lea. sä fie atrasä numai de pitorescul si strälucirea acestei cetäti pe care o cintaserä truverii evului mediu francez. täranul räzes sau mosnean. adicä sä facä claca. Boierimea isi intinde necontenit hotarele mosiilor. pentru a primi investitura de la Poartä. care se vintura necontenit prin Constantinopol. boierul le ceda de cele mai multe ori pämintul vindut. intra in rindurile täranilor cläcasi. Constantinopolul si orasele Poloniei. Dar in aceastä metropolä de culturä a Orientului —■ in care se suprapusese trei civilizatii diferite: bizantinä. Conta ctul cu cercurile patriarhiei a trezit in ei rivna dupä 251 . birurile apäsau din ce in ce mai greu populatia ruralä. o altä clasä de tärani cläcasi. In Constantinopol veneau periodic domnii cu alaiurile de boieri. Prin aceasta täranul räzes intra intr-o sferä juridicä nouä: pämintul lui tre. Era imposibil ca boierimea noasträ. de fapt. in timp ce cremte din ce in ce clasa täranilor cläcasi. dar cu conditia ca. täranii räzesi rämin din punct de vedere juridic färä pämint. din secolul al XVI-lea si al XVIIlea. zic din punct de vedere juridic. dar in cursul veacurilor XVI—XVII. Venetia si Padova.turile Renasterii occidentale. dijma. si sä se oblige a munci un numär de zile pe an in mosia boiereascä. din pricinä tributului pe care domnii trebuiau sä-l verse anual la Poartä. la fiecare inceput de domnie. introduseserä un avint de viatä nouä din orizon. dar boierul ii läsase mai departe uzufructul pogoanelor vindute. grupati in jurul patriarhiei. täranul sä dea o parte din recoltä. Incepind de la sfirsitul veacului al XVI-lea. in schimbul dijmei si al cläcii. care-si vinduse partea lui de mosie. in secolul al XVII-lea. profesorii de la scoala patriarhiei. prin vinzare.cuse. care colindä curtile sträine pentru a consolida sau a intriga impotriva domnilor. in devälmäsie — si aläturi. la dijmä si la clacä. din care radia viata spiritualä a intregului popor grec.mosneni. absorbind proprietatea räzesilor. se ridicä. Prin aceste vinzäri. in proprietatea boierului. o clasä de latifun. ca sä-l lucreze mai departe pentru hrana lor. clasa täranilor räzesi incepe sä se ingusteze. Aceste douä forme sociale au convietuit multä vreme. din mosi strämosi pe pämintul pe care-1 stäpineau ca proprietate colectivä. prin bunä invoialä.domnii si boierii veneau in contact cu fruntasii plutocratiei grecesti. care formeazä divanul si joacä un rol important in ridicarea si ia surparea tronurilor.

252 .orizönturile mai largi ale culturii occidentale.

„Fundatiunea Regele Ferdinand I“. I o r g a . Constatäri istorice cu privire la viata agrarä a romänilor. C. Bucuresti. Bucuresti. in imprejurärile pe care le vom vedea in capitolul urmä tor.ln mediul cosmopolit al Constantinopolului si in marea fcoalä a patriar. 18. reprezintä in istoriografia Moldovei o deeädere. sub titlul Organizarea socialä in Tara Romäneascä (o copie litograficä din acest curs se pästreazä in Biblioteca Academiei Romäne sub cota II. F i l i t t i si tratatä mai pe larg. ei le-au zugrävit faptele intr-un stil exaltat de pietate.). Contactul cu scolile Poloniei si cu lumea greacä din Constantinopol inlesneste boierimii noastre sä cistige un loc de frunte in cultura principatelor fi deschide in acelasi timp o erä nouä in istoria literaturii noastre. mem. seria II. 52358). Noi contributiuni la studiul marilcr dregätcri in secolele XIV si XV. Despre boieri. tn legäturä cu cele expuse. 1916. in Arhiva pentru stiinta si reforma socialä. Socec. 1933. le-au asigurat viata materialä. Interesante contributii aduc studiile documentate ale mult regretatului istorie C. sect. Dimitrie Cantemir. care continuaserä in mänästiri. Analele Acad. in anul scolar 1915— 1916.zätoare fi mai eruditä minte a trecutului nostru de culturä. XV—XVII. duminicä 25 ianuarie 1925). C. 1920. februarie si aprilie 1925 (23 pag. din colectia Studii si Documente cu privire la istoria romänilor). Un al doilea curent de culturä occidentalä a venit in Moldova din Polonia. stolnicul Constantin Cantacuzino si cea mai cuprin. o brosurä de 128 pagini. Despre rumäni. p.hiei fi-au fäcut ucenicia stiintificä: acea bizarä figurä care e Nicolae Milescu. Bucuresti. XXXVIII. prin daniile lor. tom. a c e l a s i . Bucuresti. Proprietatea solului in principatele romäne pinä la 1864. N. Clasele sociale in trecutul romänesc (Conferinfä finutä sub auspiciile Institutului social romän. Oameni dependenti si cultivatori liberi in principatele romäne in sec. XIII. Rem. 191—247. la Funda^ia Regalä. 1935. Mcmoriile seefiunii istorice. Chestiunea a fost reluatä de I. an. O expunere succintä a evolutiei claselor sociale la I. ist. Ambele chestiuni au fost reluate intr-un cadru mai larg in cursul pe care regretatul G i u r e s c u 1-a tinut la Facultatea de litere din Bucuresti. 1925. a c e l a s i . legendele hagiografice. a c e l a s i . Analele Academiei Romäne. G i n r e s c n . infätifind vietile sfintilor intr-o bogatä inläntuire de incidente miraculoase fi in luminä 2*2 . Bucuresti. cu materialul documentar necesar. seria a II-a. form. extras din Convorbiri literare. F i l i t t i . C. TINERETUL MOLDOVEAN LA STUDII lN_POLONIA Cälugärii. Pentru informatii privitoare la titlurile si functiunile boierilor. cronica lui Stefan cel Mare. 1. 1908 (brosura alcätuieste volumul XVIII. 1925. Insufletiti de recunoftintä fatä de voievozii care.. G i u r e s c u . in legäturä cu originea dregätoriilor ?i cu evolufia lor. domnul Constantin Duca. Mem. din indemnul domnilor si al boierilor. Bucuresti. BIBLIOGRAFIE Pentru urmärirea mai pe larg a prefacerilor sävirsite in via'fa socialä a poporului nostru. Modeleie cu care erau deprinsi.

continuind letopisetele cälugärilor. luptele pentru apärarea Moldovei. sint infätisate sters. cei ce se sprijineau pe ajutorul lesesc. Aceste legäturi politice continuä si sub urmasii säi si. Pribegi in Polonia. lupte in care era prinsä toatä boierimea. nici sentimentul national. De aci acel spirit de obiectivitate si de discernämint critic pe care il gäsim la marii cronicari moldoveni. fugeau in Polonia. a cäror ecou ajungea pinä intre zidurile mänästirii stins. De altä parte. in räzboiul civil care se dezläntuie intre fiii fi urmasii lui Alexandru cel Bun. cea dintii näzuintä a lui trebuie sä fie adevärul. cei alungati din domnie se refugiau in Polonia. Este deci o mare deosebire. iar de cele rele sä se fereascä“. negutätorii poloni colindau drumurile Moldovei pentru a ajunge la porturile de pe coast ele Märii Negre. Alexandru cel Bun. Ca sä ne putem explica aceastä deosebire de nivel si de conceptie. relatiile politice fi culturale. si de conceptie si de nivel. Boierii moldoveni. au pornit sub impulsul unui sentiment patriotic. si-au amestecat singele cu pämintul tärii. devenitä din ce in ce mai apäsätoare. pentru care a primit in schimb. e necesar sä cäutäm a determina mai intii mediul cultural in care s-au format sufleteste primii boieri cronicari. fi a imprumutat coroana Poloniei cu 5. Pe aceste vechi legäturi comerciale s-au grefat. Ringala.vonefti scrise de cälugäri fi intre cele aleätuite in limba romänä de cätre boierii moldoveni. Cind cineva este insufletit de asemenea idee. i-au fäcut sä dea scrisului lor un pronuntat caracter panegiric. ca säfi scape viata. färä coloare. care. prin ajutorul polonilor. Astfel fi-au gasit refugiu in tara vecinä Alexandru 253 . ca zälog. pria urmare. zbuciumärile interne. ale cäror fapte sä serveascä drept norme pentru urmasi: „ca sä fie cele bune de invätäturä. cu vremea. Ei scriu ca sä afle „cap si incepäturä mosilor". tinea capätul marilor drumuri de comert care uneau cetäfile Poloniei cu cetätile de pe tärmurile Märii Negre. cu marile cäi maritime care duceau spre Orientul indepärtat. ln a doua jumätate a veacului al XVII-lea se creeazä in Moldova douä partide: un partid care tinea cu turcii fi un altul care nädäjduia sä scuture. zarva de la curtea domneascä. intrind in legäturi cu vecinii säi. ci in limba nationalä. pe de o parte. intre cronicile sla. pe care il spun räspicat in predosloviile lor. suzeranitatea musulmanä. de la inceputul organizärii sale politice. Meritul de a face din istorie un instrument al constiintei nationale revine marilor cronicari moldoveni.000 de ruble. grupati strins in jurul voievozilor lor. invinfi de domnul adus de turci. In cronicile moldovenesti scrise de cälugäri in limba slavä nu gäsim. de aci si preocuparea lor de a serie istoria nu intr-o limbä pe care masele populäre nu o intelegeau. Pocutia. färä interes. Moldova. nici simtul obiectivitätii.de apoteozä. Din timpurile vechi. iar pe de o alta. fi prin ele avea legäturi. s-a cäsätorit cu vara regelui. In luptele inverfunate dintre aceste douä partide. cu marile centre de negot ale Italiei medievale.

cu tot numele säu slav. adicä intre fiii lui Ieremia si ai lui Constantin. Cind Petru §chiopul a luat drumul exilului spre Tirol. fi care semna in documente aläturi de chirilice si in caractere latine. cind nemultumirile impotriva domnului adus de turci cresteau in tarä. care avea prieteni in nobilimea polonä. Astfel fi-a märitat Ieremia Movilä cele patru fete ale sale. era firesc ca pribegii moldoveni sä caute legäturi de inrudire cu nobilimea cu care convietuiau. Pe de altä parte. dupä moartea acestuia. Astfel. intruett surorile sale fuseserä märitate in Polonia.Läpufneanu si fiul säu Bogdan. Vasile Lupu a märitat pe fiica sa.tilor. dcmnii noftri aveau — pentru a face fatä imprejurärilcr politice ■— la curtea lor. hatmanul loan Costin. Incetäteniti in regatul vecin fi stiind cä drumurile de intoarcere in tarä le sint inchise. O seamä de fiice ale marilor boieri moldoveni s-au cäsätorit cu tineri poloni.tati s-au refugiat in Polonia. o sumä de nobili inträ in serviciul domnilor moldoveni. trebuind de multe ori sä räminä acolo vreme indelungatä — nici ei nu stiau dacä se vor mai intoarce cindva — ca sä-fi poatä asigura o federe linistitä. ln räzboiul civil care a urmat intre veri. totdeauna infrintii isi gäseau adäpost pe pamintul polon. Astfel Nestor Ureche arendase o mofie in starostia Zolkiew. tatäl lui Miron Costin. Boierii aceftia care se refugiau in farä sträinä. pcate pentru totdeauna. fi multi altii. venind din Polonia. la care s-a aläturat apoi marele boier Nestor Ureche. cereau fi obtineau indigena. Luca Stroici luase pe seama sa o mofie la Zwinigrad fi Vasile Ureche. atunci pribegii se intorceau. pe Constantin Movilä. domnita Maria. o influentä polonä. Nestor Ureche. boierii noftri trebuiau sä-si asigure un rest pentru viatä intre sträini fi. Ieremia si Simeon. Afezindu-fi rostul vietii lor pe vreme indelungatä. tatäl lui Grigore Ureche. Luca Stroici — care ne-a läsat Tatäl nosiru scris cu caractere latine. Miron Barnovski. din neamul Moviles. boierii säi devo. Documentele timpului ne indicä boieri de frunte ai Moldovei care cultivau in secolul al XVII-lea mofii in Polonia. care. fratele cronicarului. E posibil ca o bunä parte dintre tinerii noftri boieri care urmau scolile acestea sä fi fost :254 . Ca urmare fireascä a acestor legäturi de rudenie. Rezultatul acestor numeroase legäturi a fost cä tinerimea moldoveanä a inceput sä frecventeze fcolile polone. fugit la urcarea in a doua domnie a lui Aron-Vodä. Zamoisky a fäcut domn in Moldova pe Ieremia Movilä si. cu principele litvan Janusz Radziwill. Tot la vecinii de la nord sa refugiat fi Miron Barnovski. o sorä a lui era cäsätoritä si ea cu un polonez.tul polon. era arendaf la Zahajpole. Faptul cä fi-a schimbat numele dovedefte. era moldovean de baftinä. se asazä in tron cu sprijinul oftilor polone. Cind norocul le suridea. cind aceftia. fi el. sprijiniti de osti polone. pe care ii intrebuintau in corespondenta diplcmaticä ce o aveau cu regatul de la nord. in Polonia. Acolo si-au gäsit atunci adäpostul familiile Stroici fi Movilestii. secretari pentru limba polonä. cum erau deprinfi din tara lor cu agricultura. cei mai multi arendau mofii din domeniile coroanei. sub influenta polonä. Astfel se constatä documentar cä au dobindit cetätenia polonä Movileftii — Gheorghe.

Afa. dacä nu chiar ca materie principalä. in fcolile intemeiate de iezuiti. ne este amintit colegiul iezuit din Iafi. figura fi limba latinä. fiindcä numai afa ne explicäm sprijinul material pe care i-1 acordä Iordache :255 . Pe la jumätatea secolului al XVII-lea se gäsesc in Moldova citeva asemenea fcoli in care.pregätiti chiar in Moldova. in care trebuie sä fi urmat fi multi romäni. intre limbile de predare. de exemplu.

Profesorii din aceste §coli iezuite se pare cä predau si lectii particulare in casele marilor boieri. curios ca moldovenii sä fi sprijinit bäneste aceasta scoala. Istoricul polon Eugen Barwinski. atunci cind Vasile Lupu a infiintat in mänästirea Trei Ierarhi o scoalä superioarä teologicä.Ruset sau Miron Costin. altii stabiliti acolo cu pärintii. incit. Actualul principe. care incepuse sä se räspindeascä in Moldova pe la jumätatea secolului al XVII-lea. Se constatä dar. si-a fäcut studiile Grigore Ureche. in care se pregäteau pentru cariera preoteascä cei ce voiau sä ocupe parohii catolice in Moldova. in urma vicisitudinilor din patria lor. o remarcabilä afluentä a tineretului moldovean spre scolile din Polonia — unii veniti din Moldova. fratele lui Nicolae) si secretarii dcmnesti pentru corespondenta cifratä sunt si ei elevii si fiii spiri. scolarii veneau la curtea domnului sä-l salute si sä recite versuri ocazionale in limba latinä. serdarul (era loan Costin.. a devenit cu vremea asa de insemnatä in Moldova.putul veacului al XVII-lea. dupä cum ne märturiseste un misionar franciscan. Iezuitul Francesco Renzi. intr-o scrisoare din 24 iulie 1693 cätre Congregatiunea „De Propaganda fide". tineretul nostru a cäutat sä-si imbogäteascä invätäturä mergind peste hotarele tärii.torile Cräciunului. care a publicat cu citiva ani inaintea räzbciului o versiune latinä a cronicii lui Miron Costin." In aceste scoli se punea pe invätämintul limbii latine atita pret. incit. Miron Costin urma cursurile colegiului din Bar. spune textual cä: „acum 15 ani am venit in Moldova si am fost repartizat la Iasi. diiectivele culturii polone? Polonia era o tarä catolicä §i ca atare adoptase in bisericä si in cänceläriile regale limba latinä. Aceastä limbä. in care isi scriseserä 2ö5 . la studii superioare in Polonia. ne dä o listä de vreo 20 de tineri moldoveni care au urmat cursurile Universitätii din Cracovia intre anii 1405 si 1503. intr-adevär. condus. si in toatä tara pe atunci nu era altcineva ca sä vorbeascä sau sä stie limba latineascä afarä de Mironasco Costin. iar trei decenii mai tirziu. Dragostea pentru cultura latinä. pe la jumätatea secolului al XVII-lea. Dar in afarä de aceastä culturä latinä. poate la Lwöw. care a fost mare logofät. care avea in organizarea sa. ln Polonia. trimis pe vremea lui Vasile Lupu sä cerceteze bisericile catolice din Moldova. o bazä latinä. Astäzi toatä floarea nobilimii vorbe^te latineste si multi dintre dinsii chiar sunt foarte invätati. Marcu Bandini. pe la a doua jumätate a secolului al XVII-lea. Cultura latinä in Polonia. dacä fiii lor n-ar fi invätat in ea. la särbä. in aceastä epocä. Constantin Duca. Ar fi. Un alt seminar se afla la Galati. este un elev al meu. el a adus ca profesori pe cei mai de seamä reprezentanti ai Academiei teologice din Kiev. pe la ince.. Care erau insä. in virstä de 23 de ani. de franciscanul Ressi. Tot in acelasi timp se constatä un seminar catolic la Cotnari. unde a väzut acea invazie de lacuste pe care o povesteste asa de pitoresc in cronica lui.tuali ai mei. hatmanul (era atunci Nicolae Costin). dupä cum s-a väzut. räspinditä si prin aceste scoli.

incit un 2ö5 .operele lor cei mai de seamä reprezentanti ai culturii polone. era aci atit de inrädäcinatä.

incit spunea prietenilor säi: „Patavium virum me fecit“. pomenit mai sus in legäturä cu activitatea mitropolitului Dosoftei.istorie literar slav spune cä cei mai buni fii ai Poloniei aveau mai pronuntatä dorinta de cosmopolitism decit dragostea pentru culturä lor nationalä. incit a fost supranumit Magnificul. ci fi de tineretul polon care se ducea sä-si desävirseascä studiile in scolile fi universitätile Italiei. sä-si caute norocul la curtea regilor si a nobililor poloni. care a trait intre 1437 si 1496. sä aren. venind din Italia. pätrund in Polonia. amintiri afa de puternice. Bona Sforza. cäsätorit cu o italiancä. era membru al Academiei pomponiane si stätea in corespondents cu Polizziano. expatriatä. Incepind insä din a doua jumätate a secolului al XVII-lea. Dupont. loan Kochanowski. Sigismund al II-lea (1548—1572) si Stefan Bäthory (1575—1585). marele cancelar. originär din Verona. Cultul pentru latinitatea clasicä. :19 . Polonia ajunsese deci la o frumoasä inflorire literarä cätre sfirfitul veacului al XV-lea. a luat parte la expeditii räzboinice in Moldova si a scris o cronicä. Isi fäcuse studiile la Roma. Bartolomeo della Scalla si cu Lorenzo dei Medici din Florenta. Ce impresie fäcea tineretul moldovean in aceste fcoli se vede dintr-o märturie contimporanä a unui francez. decedat la Cracovia in 1614. lorsqu'ils sont hors de leurs pays et ils trouvent des personnes pour les cultiver et pour les instruire. citea fi gusta operele antichitätii clasice fi avea o profundä admiratie pentru ftiinte fi litere. care au fost cunoscute si de cronicarii noftri. secretarul regelui loan Sobieski: „Ils ne manquent point d’esprit. venea sä se afeze in orafele ei. In fruntea acestora stä loan Zamoiski. In secolul al XVI-lea. care n-a fost numai un mare talent militar fi un insemnat bärbat politic. in aceastä epoca. ideile umanistilor si ale principalilor reprezentanti ai Renasterii au fost transplantate in Polonia nu numai de italieni. petrecute in Italia. Memoires pour servir ä Vhistoire de la vie et des actions de Jean Scbieski. Tot in Italia a studiat cel mai de seamä scriitor al literaturii polone din epoca ei de aur. Seria cu ufurintä elegante versuri latinefti. legäturile culturale dintre Polonia si Italia se intensificä. intrucit a fost utilizatä si de cronicarii nostri. Reprezentanti de seamä ai umanismului italian vin.deze mofii din domeniile regale fi sä-fi trimitä copiii in fcolile umaniste. sub regii Sigismund I (1506—1548).dat un sprijin asa de pretios artelor. Sub influenza bisericii catolice fi a legäturilor culturale cu Italia. razele Renasterii. Un alt italian adäpostit in Polonia a fost Alessandro Guagnini. Unul dintre aceftia a fost Filippo Buonacorsi. ce qu’ils font bien. ci fi un om de o culturä vastä. cind boierimea moldoveanä. 1 1 D u p o n t . adicä: „Padova m-a fäcut om". In limba latinä au fost scrise — dupä cum o sä vedem mai tirziu — o multime de cronici polone. A fost of it er in armata polonezä. despre care ne vom ocupa in capitolul urmätor. Ifi fäcuse studiile la Padova fi pästra din timpurile copiläriei. cel care a acor. Alors ils reussissent tres bien dans toutes les sciences".

:20 . p.Dar. 1865. 201. aceea care a avutoräsfringeremaiputernicä in sufletul tinerilor noftri cärturari a fost istoria. Varsovia. dintre toate disciplined pe care le invätau in fcolile polone.

In 1364 ia fiintä Universitatea din Cracovia. pentru al cärui geniu militar avea o sincerä si mare admiratie. Regele Cazimir al IV-lea 1-a ales ca profesor de limba latinä pentru fiul säu. ca una din cele mai remarcabile scrieri ale timpului säu. folosind. reorganizatä in 1400 de Vladislav Iagello. s-a creftinat impreunä cu supusii säi. Ea servea chiar ca manual istorie in scolile superioare. istoria Poloniei din epoca päginä pinä in anul care a precedat moartea sa. Trebuie sä trecem in secolul al XV-lea. Dar cu toatä valoarea istoricä pe care o au cronicile polone din veacul al XII-lea (Anonimus Gallus). fncepind din anul 966. in epoca in care viitorii nostri cro. parohii si catedrale. intre 1512—1589. ajunse in curind un puternic focar ce imprästia lumina culturii dincolo de hotarele Poloniei. dupä modelul celor din Occidentul medieval. mai ales. ?57 . Polonia sive de Origine et rebus gestis Polonorum. Marcin Kromer este contimporan cu Kochanowski si a petrecut o buna parte a vietii lui la curtea regelui Sigismund August. mai tirziu. care. incepind cu Alexandru cel Bun. al XIII-lea si al XIV-lea. precum si hrisoave si alte documente. In limba latinä a evului mediu catolic s-a inceput literatura polonä. de cind principele Mieszko I. Opera lui. avind ca model pe Titus Livius. de la canonic de Sandomir si Cracovia pinä la arhiepiscop de Lwöw. ca senator fi. pe lingä loan Huniade. Intrucit. care 1-a insarcinat cu diferite misiuni diplomatice. Jan Dlugosz (Johannes Longinus) (1415—1480) a studiat la Universitatea din Cracovia si a intrat in cler. viata Moldovei se impleteste tot mai mult cu a Poloniei. unde a urcat toate treptele ierarhiei. intrucit nu contin §tiri privitoare la neamul nostru. ungare si germane. cäsätorit cu o principesä cehä. Polonia s-a despärtit de tulpina popoarelor slave si a intrat in zona de culturä a bisericii catolice. Stiri despre istoria Moldovei si latinitatea romänilor in istoriografia polonä. eie nu prezintä interes pentru noi. pentru aceasta.fel in tot Occidentul medieval — in limba latinä.nicari isi fäceau cultura in Polonia. Alexandru cel Bun si apucä anii de glorie ai lui Stefan cel Mare.rilor boieri moldoveni. prin spiritul critic de care e stäpinitä. Sub influenta papalitätii au fost organizate scoli pe lingä mänästiri. care träieste in asa-numita epocä de aur a literaturii polone. Libri XXX. cronicile polone. episcop. Dlugosz träieste in epoca räzboaielor singeroase dintre fiii si urmasii lui. Instructia se preda insä in scoli si in universitate ■— ca dealt. la Dlugosz. incä din secolul al X-lea. ce elemente din cronicile polone au trait mai adinc si au desteptat vocatiunea in sufletul tine.Care era stadiul istoriografiei polone atunci si. care era intrebuintatä si in cancelaria de stat. este consideratä. si 1-a insärcinat cu misiuni diplomatice pe lingä scaunul papal. Informatiile lui Dlugosz privitoare la Moldova au fost imprumutate si amplificate de Marcin Kromer. El a povestit. loan Albert. cronica lui Dlugosz contine o bogätie de stiri interesante din istoria Moldovei pinä la anul 1480. tipäritä la Basel in 1555. iatä chestiunile pe care le urmärim in capitolul urmätor. ca sä gäsim date din trecutul Moldovei. pe lingä Matei Corvin si pe lingä impäratul german. cu Analele Roczniki.

de Marcin Bielski (1495—1575). care fi-a petrecut viata pe ?57 .Cronicile lui Dlugosz si Kromer sint continuate. cu bogate stiri privitoare la Moldova.

la 22 de ani dupa moartea autorului. si pe acest fond se desfäsoarä istoria Poloniei in legäturä cu tärile invecinate. Numai in rästimpul vietii autorului a apärut ln trei editii: I la 1550. A avut insä in patria sa o viatä zba:iuaiatä. pe care o prelu. moldovenii il socoteau ca sfint".chim Bielski se gäseste o neinchipuitä bogätie de stiri privitoare la istoria Moldovei: luptele fratricide dintre fiii si urmasii lui Alexandru cel Bun. si alti istoriografi poloni. unde. dupä märturia cronicarului. indreptin. Cu acelasi lux de aniänunte e povestitä si domnia lui Bogdan. mentioneazä cronicarul. la expeditia luiZamoiski in Tara Romäneascä. Contimporan cu Piasecki a fost Alexandru Guagnini (Aleksander :2 . incepind de la creatiune pinä in vremea autorului. a fost apoi resta. lalaptele lui Zjlkievvski de la la originea cazacilor si la räscoala lor contra polonilor. continuä cu istoria anticä. a fost atacat de acestia cu inversa. Chronicx gestonim in Europa singulariorum. drept cäläuzä principalä de cel dintii cronicar al Moldovei in limba nationalä cunoscut pinä acum. numit secretar regal si insärcinat cu corespondenta diplomatic!. dupä modelul cronografelor bizantine. „din pri.ki.nare si acuzat de ambitie §i trädare. Opera sa. apärutä in 1597. incheindu-se la anul 1548. Cronica lui Piasecki a oferit.bilit si numit episcop de Chelm (1640) si Przemysl (1644). Dupä Bielski. ameste. dupä amintirile sale personale si dupä Reinhold Heidenstein. relatiile cu polonii. Cronica lui Marcin Bielski a apärut in 1550. incorporeazä apoi ceva din istoria popoarelor europene. a II-a la 1554 si a III-a la 1564. fiul säu. un scriitor care s-a bucurat de mult renume pe vremea cind Miron Costin i$i petrecea tineretea in Polonia a fost Pawel Piase. un material bagat de informatie lui Miron Costin. luptele cu turcii. povestind evenimentele petrecute intre anii 154S—1597. a pierit toatä sleahta polonä care a participat la luptä. dupä cum vom vedea mai tirziu. dupä cum vom vedea la locul säu. domnia lui Stefan cel Mare.a. Acesta studiase vreme indeluagatä la Roma. Aceastä cronicä. secretarul regelui §tefan Bathory. sau cu numele latin Piasecius (1578—1663). cind fu chemat in Polonia. Dizgratiat un mament. republicä din cronica tatälui säu partea privitoare la istoria Poloniei. sub titlul Kronika wszytkiego swiata (Cronica lumii intregi) si cuprinde. a fost mult admiratä pe timpul ei.lingä voievodul Cracoviei si a luat parte la räzboaiele din Moldova. Scrierea aceasta a avut pentru timpul ei un mare räsunet. Ei cuprinde povestirea evenimentelor petrecute in Europa intre anii 1587 si 1638.creazä si o continuä.cul polonilor in afacerilor interne ale Moldovei. cu multe adausuri si schimbäri. Ea a fost aleasä. era in plinä faimä pe vremea cind Grigore Ureche isi fäcea studiile in Polonia. pe care. ln cronica astfel prelucratä de Ioa. la räzboaiele lui Mihai Viteazul.du-si verva sa satiricä impotriva iesuitilor.cina vitejiei lui nemaiauzite. Ioachim. Cronica incepe deci cu povestirile biblice. trece la istoria bizantinä. isi luase acolo doctoratul in drept si ajunsese protonotar apostolic. fiind. imitate in toatä istoriografia medievalä. cu pretioase stiri privitoare la Ieremia Movilä. un repertoriu al istoriei universale. infringerea din Codrii Cosminului. moartea lui Stefan cel Mare. In 1597.

distingindu-se ca inginer militar.Gwagnin). care a venit de tinär in Polonia. El a scris in limba latinä o carte care cuprinde descrierea tärilor din räsäritul Europei si istoria Poloniei in legä- :3 . italian de origine (näscut la Verona in 1538).

la expeditia lui Laski in Moldova pentru intronarea lui Despot. Cind citeau de pildä in Dlugosz despre . Cartea a fost publicatä la Cracovia. Panonia. Suedia. In 1611. la domnia acestuia. ci s-a plins chiar regelui. cartea lui Guagnini a apärut intr-o traducere polonä. din latineste in polonezä. deoarece lipseste un studiu critic. de acelasi autor si impärtitä in 10 cärti. Boemia. Dupä a mea pärere. E usor de inteles curiozitatea vie cu care tinerii feciori de boieri moldoveni. istoricul polon Matei Stryikowski. dupä aparitia ei. nublicind a sa Cronica litvanilor. prin aceasta. Departe de locurile pe care-si petrecuserä copiläria si de care le erau legate atitea amintiri. el este cel mai vrednic sä i se incredinteze conducerea si stäpi.. precum si a regatelor.Stefan cel Mare rinduri ca acestea: „O. de vreme ce ceilalti regi si principi catolici isi petrec timpul numai in trindävii sau in räzboaie civile" — nu se putea sä nu-si simtä sufletul tresärind de inviorare. Stirile lui privitoare la Despot-vodä au intrat in compilatia lui Simion Dascälul. Stryikowski nu s-a märginit insä aci. in 1578. statelor. la rela. Aceastä editie polonä cuprinde. cu nimic mai prejos decit comandantii eroici de cari atit ne miräm! In zilele noastre cistigä el. o strälucitä biruintä asupra turcilor. si o serie de informatii privitoare la Despot-vodä. Scotia etc. la räscoala lui Tomsa si la luptele lui cu Laski si Dimitrie Wiszniowiecki.tiile lui cu Laski. imprumutate din cronica lui Bielski — apärutä in urma editiei latine a operei lui Guagnini — pe lingä stiri pretioase despre räzboaiele polono-moscovite. aruncati de valurile imprejurärilor pe limanuri sträine. sub urmätorul titlu (in traducere): Cronica Sarmatiei Europene in care se aflä regatul Poloniei cu toate tärile. intelegerea si hotärirea tuturor crestinilor. de Alexandru Guagnini. Moldova.turä cu statele vecine. pe lingä multe adause referitoare la istoria Poloniei. a adus martori in sprijinul acuzärii sale si a obtinut un decret prin care i se recunostea dreptul de autor. de Mar ein Paszkowski. in vechime. apärutä intii in latineste la 1578. cu sfatul. Problema nu este incä definitiv clarificatä in literatura polonä. si. Mai toate cronicile Poloniei cuprindeau astfel de stiri interesante sibogate despre relatiile cu Moldova si främintärile din principatul invecinat. pinä la moartea lui Sigismund August (1572). Germania. sub titlul Sarmatiae Europae descriptio (Descrierea Sarmatiei Europene)—-prin sarmati se intelegea. mult amplificatä. populatiile care locuiau intre Marea Neagrä fi Marea Balticä — si a fäcut multä vilvä. Tradusä dupä stäruinta autorul/ui. a invinuit pe Guagnini de plagiat. evocarea ^ärii si a neamului in cärtile 25') . intre altele si prin faptul cä.nirea lumii si mai ales cinstea de comandant impotriva turcilor. insulclor. Danemarca. fiind in ostirca lui Laski. bärbat minunat. iar acum cu adausurile regilor care nu se aflä in editia intiia. pretinzind cä i-ar fi furat manuscrisul Descrierü Sarmatiei. cel dintii dintre principii lumii. urmäreau in paginile cronici. tärilor si provinciilor legale de aceastä Sarmatie. tärile slave. ca Grecia. Aceste relatäri pline de amänunte pitoresti sint cu atit mai pretioase cu cit Guagnini a fost martor ocular la evenimentele pe care le povesteste si a luat parte la ele. in cunoscutä dramä istoricä a lui Vasile Alecsandri.lor polone zbuciumul strämosilor lor..

25') .sträinilor a induio.sat sufletul pribegilor si a trezit in ei vocatiunea istoricä.

picat lui Gavril Bethlen despre „legäturä de singe fi de simtiri care träiefte. DXCV. Marcu. 3„.. 76.. si in cronica anonimä aleätuitä in secolul al XVI-lea in Rusia (cf. impotriva ungurilor“2. in lumea Occidentului medieval. dupä cum afläm din analele de la Bistrita. domnul Munteniei. Notizie intorno ai Romeni nella letteratura geografica. domnul Vasile Lupu. nu erau difuzate in masele populäre. 2Documentele^Hurmuzaki. Inaintea lui. italianul De la Valle culegea traditia originii romane din gura cälugärilor de la mänästirea Dealu. intre romänii din Tara Transil.fti3. Disceptationes conviviales. Intr-o operä a sa publicatä in 1451. primul din triada cronicarilor moldoveni cu studii in Polonia. dupä izvoare romänefti. Dar ideile acestea de unitate nationalä fi mai ales de origine romänä erau vagi. la 1507. de umaniftii italieni.1 Cu mult inainte. p. 669. dar. Doar fi pe ea se intemeiase campaniile lui Mihai Viteazul pentru cucerirea Transilvaniei fi a Moldovei. färä zäbavä. seria räs. Inainte de Chiril Lucaris. aceastä idee nu apare in literäiura’ istoricä sau geograficä italianä decit in secolul al XIV-lea. vorbind despre noi. 1. Istoria romänilor prin cälätori. precum s-a väzut. Ideea romanitätii neamului a fost pusä in circulatie. spunea: „In Ardeal mai mult de a treia parte sunt romäni cärora fägäduindu-le libertatea. care la rindul lor o gäsiserä la scriitorii latini si la cronicarii bizantini. nr. Prin misionarii catolici din Orient. dar cu atit mai puternic. 1N.lui papal. cälugärul Maxim intervenise pe cimpul de luptä pentru a impäca pe Bogdan. qui de_'sanguine Romanorum se asserit descendisse. p.vaniei fi intre locuitorii Tärii Munteniei fi ai Moldovei"..Dar in afarä de stirile privitoare la istoria Moldovei. Textul reprodus si la C l a u d i u I s o p e s c u . Ideea unitätii nationale trecuse fi pe planul politic. secretarul apostolic al papei Bonifaciu al IX-lea. cätre sfirfitul secolului al XVI-lea. I o r g a . Cel dintii dintre umaniftii italieni care a vorbit in Italia de_latinitatea limbii noastre a fost toscanul Poggio Bracciolini (1380—‘1459). tineretul moldovean a mai gäsit in atmosfera istoricä a Poloniei o idee care a avut un räsunet putemic in literatura noasträ veche. 1 5 . p . ii voi atita. patriarhul Chiril Lucaris. dupä cercetärile intreprinse de Al. Este ideea originii latine. originea romänä a neamului nostru a fost cunoscutä de timpuriu in cercurile scaunu. O idee confuzä a originii romane a fost inregistratä. 56). nu fuseserä fixate in scris. Nu se poate spune cä ideea unitätii neamului fi a originii romane erau inexistente inainte de Ureche. IV. spune textual: „La sarmatii de nord este o colonie de la Traian. amintindu-le cä sint „creftini fi de acelasi neam". scriind vizirului despre o eventualä campanie in Ardeal. care chiar fi acum.populus terrae tuae. I. fiul lui Stefan cel Mare. in 1629. Chiar pe vremea lui Grigore Ureche. p." :4 . cu Radu.. Cei dintii care le räspindesc prin scris fi-i dau tot relieful cuvenit sint cronicarii moldoveni care-fi fäcuserä studiile in Polonia. fi papa Inocentiu al III-lea o amintefte in scrisoarea cätre Asäne. desi in mod tainic.

afirmind cä este de origine romänä. afirmate trei idei principale: 1. aproape toatä un ses intins si neapt pentru riuri. si acea colonie s-a folosit de limba latinä. la virsta de 53 de ani. notata. care au fost läsati acolo ca colonisti. desi in mare parte schimbatä si putin inteligibilä unui italian. vorbind despre tinuturile de la nordul Dunärii. pe care 1-au locuit cindva dacii. dupä cum se vede. manasse eamque coloniam fuisse latino sermone u. cä romänii se trag din colon is tii adusi de romani in Dacia supusä. un profund cunoscätor al istoriei romane. dar acolo unde insistä mai pe larg asupra originii poporului roman este Hist or ia rerum tibique gestarum locorumque descriptio. care a infrint pe daci. cuvintul s-a corupt..cina de secretar pe lingä diferiti cardinali si pe lingä impäratul Frederic al III-lea al Germaniei. Zic oculum (ochi). ca de pildä Flavio Biondo (1388— 1463).intru atita barbarie. Oculum (ochi) dicunt.. §i 3. multasque alia quibus apparet ab Latinis. cä numele etnic al romänilor. unde au rämas. care aminteste intr-un loc de loan Huniade. panem (piine). Cel mai interesant pentru noi este insä Aeneas Sylvius Piccolomini (1405—1464). Pe acest pämint au locuit odinioarä getii. Flaccus. fiul lui Histaspe. incit s-a zis (Vlahia) Valahia. el are prilejul sä vorbeascä adesea despre romäni. cä limba romänä face parte din familia limbilor romanice. spune: „Este un tinut asezat dincolo de Dunäre." In acest text al lui Aeneas Sylvius Piccolomini avem. si alti eruditi italieni din vremea aceasta amintesc originea romänä a neamului nostru. manum (minä). 5 . Iar colonia romänilor care a infrint pe daci a fost condusä de un oarecare comandant Flaccus. pästreazä multe cuvinte latine. dupä ce a indeplinit sar. sä fie incoronat papä. qui coloni ibidem relicti fuertint. Limba este pinä acum de familie romana.sam. un popor sälbatec si insemnat prin multe pagube aduse romänilor" —■ iar ceva mai jos: „Valachia este un tinut destul de intins. care au pus pe fugä rusinoasä si pe Darius. panem (piine). De unde a luat papa Pius al II-lea pe acest comandant de la care ar 1 „Apud superiores Sarmati colonia est ab Trajano ut aiunt derelicta. manum (minä). digitum (deget). de la care a fost numitä Flaccia. si multe altele apar ca fiind de la acei latini. care pe acel timp era „valah". In cele din urmä au fost supusi si nimiciti de armatele romane. sub numele de papa Pius al II-lea. intrind in der. Si dupä o lungä trecere de vreme. secretar al multor principi italieni si al curtii papale. In aceasta operä. digitum (deget). de§i in mare mäsurä schimbatä. a ajuns. care.“ . ab Italis. quaq nunc etiam inter tantam barbariem multa retinet latina vocabula.“1 Dupä Bracciolini. incepind din Transilvania si intin.zindu-se pinä la Marea Neagrä. In multele si variatele sale opere. qüi eo profecti sunt. vine de la numele unui comandant roman. un mare erudit. 2. Aceastä ultimä idee — ca fi celelalte douä — a avut un puternic ecou in literatura istoricä a timpului fi a räzbätut pinä in istoriografia popoarelor catolice din preajma noasträ. notate de cätre italienii care s-au dus pe acolo. iar pe regele Lisimah 1-au prins de viu in puterea lor si au coplesit Tracia cu multe nenorociri.

............ ... intre barbarii sciti. FOCARE DE CULTURÄ.........66 I..92 EPOCA POST-CORESIANÄ........132 ISTORIOGRAFIA IN EPOCA LUI SERBAN CANTACUZINO SI A LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU t.. ........ 43 CUCERIREA TURCEASCÄ §1 CON SECINTELE PENTRU CULTURA POPOARELOR BALCANICE............45 ZORILE LITERATURII ROMÄNESTI.................... poetul roman Ovidiu......................................207 UN MARE CÄRTURAR MOLDOVEAN CÄLÄTOR IN CHINA: NICOLAE MILE SCU................. petrecute departe de ai säi....ISTORIA LITERATURII ROMÄNE VECHI................................161 STOICA LUDESCU................ EPOCA LUI §ERBAN CANTACUZINO....128 LITERATURA HAGIOGRAFICÄ.52 CULTURA SLAVÄ IN TÄRILE NOASTRE................................... ...... SUFLET ROMÄNESC IN LIMBÄ SLAVÄ.. ......... TEXTELE POPULÄRE...... ...11 CONTINUATORII LUI MIRON COSTIN..............159 CULTURA IN TRANSILVANIA................ . ...........180 CARACTERUL GENERAL AL CULTURII ROMÄNESTI PtNÄ IN SECOLUL AL XVII-LEA ’..........50 MÄNÄSTIRILE.....167 CRONICARII LUI BRINCOVEANU........24 INTRAREA ROMÄNILOR !N CULTURA BIZANTINO-SLAVÄ... pe tärmurile Märii Negre.....110 LITERATURA RELIGIOASÄ....2 LA RÄSPlNTIA A DOUÄ LUMI: OCCIDENTUL LATIN SI ORIENTUL BIZ ANTINO-SLAV.....170 LITERATURA RELIGIOASÄ IN MOLDOVA.190 veni numele poporului nostru ? Flaccus este amintit in elegiile pe care le-a scris in amarul zilelor de exil.... In cartea a IV-a din Ponticele :6 ................................... .......241 CRONICARII MOLDOVENI IN LIMBA NATION ALÄ...213 CRONOGRAFELE.79 INTRODUCEREA TIPARULUI tN TÄRILE ROMÄNESTI.....155 LITERATURA RELIGIOASÄ IN EPOCA LUI MATEI BASARAB.......119 Inceputul istoriografiei in tara romäneascä 139 EPOCA LUI MATEI BASARAB SI A LUI VASILE LUPU150 UN CÄRTURAR MOLDOVEAN MITROPOLIT AL KIEVULUI: PETRU MOVILÄ.............. ............. .......

... cunoscute si de cronicarii nostri.... sensul versurilor ovidiene: „Grecine. el spune textual: „Valahii se trag intr-adevar din romani. Bonfiniu citeazä in fruntea izvoarelor de care s-a servit si opera papei Pius al II-lea.... in care Toppeltin se ocupä de obirsia tuturor natiunilor din Ungaria....... pinä ce a ajuns la Laurentiu Toppeltin din Medias.. acum Flacus tine. Editii de texte. scrisä dupä modelul lui Titus Livius.... dupä cum märturiseste pinä astäzi limba lor...37 Aceste versuri. ...35 Lucräri postume *. din ce tarä au iesit stramosii lor)...............35 Istoria literaturii romane vechi.. vom reveni intrun capitol viitor. care a publicat la Lyon..32 Publicatii conduse. In opera sa.. n-a putut fi pinä acum extirpatä.. intitulatä Origines et occasus Transylvanorum. In Ungaria a fost introdusä de istoriograful Anton Bonfiniu (1427—1502). Vorbind...... Decades rerum Hungaricarum.. El a tinut Misia in pace cu credintä. la inceputurile poeziei romänesti.... In acest opuscul...CRONICA RIMATÄ ASUPRA MORTII LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU... odinioarä Flaccus comanda aceste locuri fi sub stäpinirea lui a fost intreg malul sälbatic al Dunärii.. care a fost unui din principalele izvoare ale lui Miron Costin in Cartea pentru intiiul descälecat (De neamul moldovenilor.219 (1942 -1979).. lata... .30 Didactice.... de necesitätile ritmului si ale rimei.. 7 .... Traducerea lui Miron Costin este liberä.. au fost traduse de Miron Costin." Aceasta idee a papei Pius al II-lea s-a räspindit apoi in toate tärile catolice si a fost utilizatä de cronicarii unguri si poloni. el singur cu sine......... si profesa umanitätile la Recanati.. in De neamul moldovenilor (p.... Pre gheti i-au scos de aicea el cu biruintä... despre valahi... istoria Ungariei........242 Literatura modernä..... ed........ deoarece....... 17. Dar asupra lui Toppeltin.....34 Conferinte rostite la Radio.. ..... cind a fost chemat la curtea regelui Matei Corvin pentru a scrie.......... Ripa scumpä a Dunärii.... astfel: ' Ghetii tinea intr-o vreme....33 Recenzii si rapoarte. se gäseste si un capitol privitor la romäni.. pentru o intelegere mai clara. in limba latinä.... asezatä intre atitea limbi felurite ale barbarilor. ............ Silit.. intr-un loc............32 Comemoräri..“ Aceeasi idee a trecut apoi la istoricii sasi. el s-a indepärtat de sensul textului. Necroloage. in 1667.. El a tinut popoarele Misiei in pace statornicä si cu sabia i-a inspäimintat pe getii increzätori in arcul lor.... Bonfiniu era italian.... . C....... Diverse... näscut la Ascoli.. Giurescu). opera sa. Ei sunt urmasii legiunilor si coloniilor aduse in Dacia de Traian si de ceilalti impärati romani.

t. care se folo. Per la storia della culturä italiana in Rumania. „cap si incepä. cu deosebire p. P. 1940.sesc de o limbä latinä. cite unii au insemnat de tine. Bucuresti. Ea avea sä destepte in ei vocatia istoricä. de unde au izvorit in aceastä tarä“. Despre suzeranitatea polonä C. Ideea aceasta se regäsefte apoi la Piasecki — sau. Istoria literaturii romänesti in secolul al XVIII-lea (1688—1821). cetitoriule. scrie Miron Costin in De neamul moldovenilor. 1916. IV. 85 — 94 (la Ureche).in atmosfera timpului.. de neftiintä rätäciti. I o r g a . 1901. insä impar. Simion Dascälul si Miron Costin. in Rev. merge ceva mai departe si afirmä cä muntenii si moldovenii sint un singur neam. pluteau. altii de zävistie. p.turä mosilor. D. si cä din acesti colonifti amestecati cu barbarii au iesit romänii. Bucuresti. BIBLIOGRAFIE Influenta polonä asupra cronicarilor. R a c o v i ^ ä . Cronicarii moldoveni din aecolul al XVII-lea. cu numele latinesc. 6—18.Ideile despre originea noasträ romänä. Mem. lepädind de la tine toate celelalte basme . Ideile despre originea romänä a neamului si latinitatea limbii noastre. dupä N. in Ephemeris :8 . dar observä cä sub numele de „valahi“. dupä ce-si träiserä anii copiläriei pe tärmuri sträine.tit in doua state. ca intr-o oglindä si te priveste de unde esti. Bucuresti. Chestiunea a fost tratatä. P a n a i t e s c u . 4. In privinta numelui etnic de „valahi“. puse in circulatie de umanistii italieni. in vremea in care cronicarii moldoveni isi fäceau ucenicia in scolile polone. M a r c u. citeazä si el pe Aeneas Sylvius. printre sträini. Acolo. Rif lessi di storia rumena in opere italiane dei secoli XIV e XV. Le gäsim exprimate cu destulä claritate in secolul al XVI-lea la Marcin Kromer (1512—-1589). in mijlocul atitor popoare de rasä diferitä. s. p. cä esti drept vlah. de P. a IH-a. au pätruns si in Polonia. I o r g a. care din lume intre neamuri n-au lipsit niciodatä. Ba. coruptä cu elemente barbare. 1925. Aceastä constiintä a originii romane avea sä le lumineze mai bine rostul neamului lor ca unitate etnicä deosebitä. ei se sträduiesc sä confrunte stirile culese din istoriografia polonä cu amintirile boierilor bätrini si cu mentiunile din vechile cronici slavonefti ale tärii. adicä italian si rimlean". semnalatä mai dinainte de $ t e f a n O r ä s a n u .. 19 — 25 (trateazä chestiunea in general. Citind pe Eutropius. si de R a m i r o O r t i z ... ist. cum spune cu atita duiosie. vol I. Ideile despre originea latinä a neamului si a limbii noastre la umanistii italieni au fost adunate de A l e x . puse in circultaie de umanistii italieni si räspindite in istoriografia ungarä. a fost pusä in cadrul ei firesc de N. „ex toto orbe romano". Analele Academiei Romane. Influenta polonä in opera si personalitatea cronicarilor Grigore Ureche fi Miron Costin. asadar. gindul cä neamul lor se trage dintr-o obirsie asa de glorioasä avea sä le incälzeascä sufletul si sä destepte in ei mindria de neam: „Cautä-te dar acum. in graiul lor bätrinesc. Traian a adus o nouä populatie. el pomeneste de räzboiul lui Traian cu dacii si spune cum Dacia. polonii si slavii cuprind pe toti italienii. Bucuresti. Studi e richerche. Intorcindu-se in zorile tineretii in patria lor. Piasecius. pentru ca sä afle. rom. sect. fiind secätuitä de bärbati prin räzboaie. trebuieste insä urmäritä si la fiecare cronicar in parte). 1899. p. ist. 237 —332. Problema influentei polone a fost reluatä si adincitä in legäturä cu opera lui Ureche. mem. in opera sa despre care am vorbit.

338 — 386. ed. O intimplare fericitä a fäcut sä räzbatä prin furtunile vremilor pinä la noi actul de impärtire a mosiilor rämase de pe urma lui Nestor Ureche si a sotiei sale. cum se gäseste in documente. 1929 (indice). I. satul Goestii si silistea Mindrestii pe Bahlui. ‘ 9 VI AfA ' . p. Cam tot atitea mosii le-au venit si celorlalti doi moftenitori. El a jucät un rol asa de important in istoria epocii sale. a fost unui din cei mai bogati si mai influenti boieri moldoveni de la sfirsitul veacului al XVI-lea si inceputul celui de-al XVII-lea. tom. din Räcariul fi din Päcicani. iar in tintul Orheiului: Avrameni. Notizie intorno ai Romeni nella letteratura geografica italiana del cinquecento. Buletinul Muzeului Municipiului Iasi. Heidelberg. din Septicini. Pentru ideea originii romane la umanistii sasi. K a r l K l e i n . din Bänesti. Actul a fost incheiat la 9 martie 1643. 1926. spätarului 1 loan Neculce. cu loc de moarä si helesteu pe Somuz. Scoboritor dintr-o veche familie moldoveneascä. din Onesti si din Bältati si o bucatä din hotarul Tirgului Frumos.Dacoromana (Annuario della Scuola Romena di Roma). 1923. a opta parte din Ruguleni. a treia parte din Soimäresti pe Moldova. a II-a. Bucuresti. Bulletin de la Section his. v. capitolul Humanismus und Reformation. I. Nestor Ureche. atit „cele cumpärate cit si cele de la strämosi". $tirile posterioare secolului al XV-lea. si M a r i n P o p e s c u-S p i n e n i. Warszawa. „cel stilpit si hotärit“ (hotärnicit). Literatura Polska. in Revista geograficä romänä. din tinutul Tigheciului: Vlädeftii cu a treia parte de baltä din Giemeni. Stroestii. ln orice caz. a fost Grigore Ureche. la G a b r i e l K o r b u t . jumätate din satul Sirbi. Despre Aeneas Sylvius si ^ärile romänesti v. atestatä documentar incä de la 1407. pärtile din Lungani. deasupra Cotnariului. Nestor. p.1927. fiindcä in 1572 il vedem incepindu-fi cariera politicä cu slujba de uricariu la logofetia cea mare. jupineasa Mitrofana. dr. a fost fiul lui Maxim Ureche si al sotiei sale Dumitra. Rumänisch-Deutsche Literaturbeziehungen. din tinutul Sorocii. cäruia i s-a atribuit intr-o vreme fi cronica. sub forma Urecle. cronicarul e fiul lui Nestor. la C l a u d i u I s o p e s c u . in Jinutul Läpusnii: Dräculestii. in tinutul Vasluiului: Cäueftii. citez numai mosiile care au venit de partea lui Grigore Ureche1: Dumbrävita. tinutul Romanului. inaintea divanului domnesc in frunte cu mitropolitul Varlaam. Bibliografia editiilor si studiilor asupra cronicarilor poloni. 1927. 6. a treia parte din Licin. Schindestii si Scocul si pärtile din Colunesti. Nistur sau Nistor. in tinutul Iasilor: Verdefänii pe Lavnic fi pärtile din Botefti fi din Bogdänefti. Iasi. G h i b ä n e s c u . a cärui operä a asimilat indemnurile istoriografiei polone. in cronica fiului se streväd amintirile tatälui. GRIGORE URECHE ' Cel dintii din sirul marilor cronicari moldoveni. 271. Ca sä se vadä la ce imense latifundii putea ajunge in Moldova veacului al XVII-lea un mare boier. 59 si urm. cu vad de moarä in Ricca din tinutul Sucevei. 1938.torique de I’Academie Roumaine. 1929. incit unii istoriei ai nostri au fost ispititi intr-o vreme sä-i atribuie lui cronica scrisä de fiul säu. 1929. director Gh. p. din vremea lui Alexandru cel Bun. asc. I. Näscut probabil in preajma anului 1550. toate din tinutul Cirligäturii.

dupä o pribegie indelungatä. fiindcä actul de impärtealä adaugä: asijdere si alti sati intregi si ocini cari nu-s pusä aicie. sprijinit de boierii din tarä si ajutat cu oaste de guvernul polon. Acesta a fost un moment hotäritor in viata lui Nestor Ureche fi el ne lumineazä in acelafi timp imprejurärile in care fiul säu Grigore. De fapt. fi sä se dueä la Constantinopol. turburatä numai de räzboaiele cu Mihai Viteazul. Ieremia Movilä ifi incredinteazä functiile de cinste fi de räspundere ale curtii boierilor cu care petrecuse anii exilului fi care il ajutaserä in planurile sale. sub Simeon Movilä. care päzea scaunul domnesc. Dupä cum se vede. Aron-vodä. intre altii: Lupu Stroici logofätul si fratele säu Simion. Ureche. De aci inainte viata lui Nestor Ureche este legatä de a Movileftilor. Mihail si Constantin. pe la Soroca. adicä era o avere de aproape 70 de mofii. primul cronicar moldovean. Intre pribegii moldoveni se leagä o prietenie strinsä fi. fi ziua. Aceste zile mai bune nu intirzie sä se iveascä fi. Si incä nu avem trecute in acest document toate proprietätile lui Nestor.lor. precum fi sub fiii lui Ieremia. a fost adus sä-fi petreaeä copiläria in tarä sträinä fi sä vinä in contact cu culturä umanistä a Poloniei. fi cind domnul a fost silit sä päräseascä tara. cei trei mostenitori ai lui Nestor Ureche isi impärteau averea pärinteascä fi le venea la fiecare eite 23 de sate. ba fi sfätuiefte pe armaf ul care-i adusese scrisoarea domnului sä pästreze mai departe taina fi sä stea ascuns tot timpul in casele darabani. cu o avere asa de mare. sä le impärtim in trei pärti“. iese din tarä in Polonia. ca sä punä mina pe o seamä de boieri ce-i erau potrivnici si sä-i £inä in inchisoare pinä va sosi fi el. minatä de lupte cu verii. care pribegiserä din Moldova impreunä cu Petru Schiopul. scrie din Constantinopol lui Ureche. fratele säu. Ieremia Movilä vornicul cu fratele säu Simion paharnicul. nevoind sä se faeä unealta domnului. aflind — cum spune fiul säu — „vreme fi cale deschisä de a se depärtare“. care a fost oträvit de cumnata sa. El pästreazä vornicia mare fi sub fratele lui Ieremia. mare vornic al tärii de jos. vistiernic. se grupeazä cu totii in jurul lui Ieremia Movilä. porneste indatä si „gonind noaptea. Simion. recäpätind tronul Moldovei de la turci. Era firesc cä un boier cum era Nestor Ureche. cäci :10 . Astfel Lupu Stroici este mare logofät.Neculai Ureche si lui Nistor Batiste. in 1595. n-a durat nici un an. din pricina pirilor. toatä ziua“. izbutefte sä ocupe tronul Moldovei. in vreme ce el „va oblici" gazdele pe unde se gäsesc boierii scrifi in „catastiful“ domnului si-i va inchide. il gäsim in divan cu rangul de mare logofät. trebuia sä joace un rol important fi in viata politicä a tärii sale. se preface cä primefte porunca domneascä. toatä noaptea. in afteptarea unor vremi mai bune. Nestor Ureche se intilnefte cu ceilalti mari boieri. Andrei hatmanul. prin Oprea armaful. in vremea lui Aron-vodä. In 1592. Ureche logofätul. pentru ce-s <pentru cä sint) de gilceavä. iar Nestor Ureche. sä avem a li puni iar la mijloc. loctiitor de domn a fost läsat Nestor Ureche. luindu-si familia. Urcat in scaunul domnesc. E o domnie pafnicä si lungä de 12 ani. Ieremia Movilä. de sä vor desbate si s-or aseza. Dar domnia lui Constantin Movilä. In Polonia. Pe cind Oprea armasul stätea ascuns in curtea domneascä.

Elisabeta. Kogälniceanu. ce apoi vin la primejdie fi ei fi casele lor" (Mircn Costin. 263). boierii care ii insoteau sint toti prinsi fi decapitati din porunca lui Stefan Tomsa. din care se constatä cä. sä-1 instaleze in scaun. fratele säu.cesc fi cä ar fi oprit pentru sine banii ce i-ar fi strins ca administrator al Moldovei. izbutefte sä afeze in domnia Moldovei pe cel mai mic dintre fiii säi. sora cronicarului. . Expeditia se incheie cu singeroasa infringere de la Cornul lui Sas. intre carii erau si Nestor Ureche. si cu citiva din boieri. Cu experienta lui de om pätit. care n-a vroit sä vinä. Era ginerele lui Nestor Ureche tinea in cäsätorie pe Anastasia. se ineaeä amindoi in apele Nistrului. el sfätuia: „sä läse sä se mai invecheascä domnia lui Stefan Vodä. apare in acte polone. au dat steag lui §tefan Tomsa si au insärcinat pe Cantemir-bei. 11 . care se dovedeste din acte cä ar fi fost o femeie rea fi lacomä de bani. piräfte pe Nestor Ureche cä refuzä sä-i predea moftenirea lui Isaia Balica1. cind doamna lui leremia Movilä. p. cä nu ar fi plätit haraciul tur. Din acest rästimp avem o serie de acte interesante. Stefan Pototki. singurul dintre boierii pribegi care se ridicä cu toatä täria impotriva acestei aventuri este Nestor Ureche. väduva lui leremia Movilä. Alexandru Movilä. stringe oaste din cetäti fi de la neamurile sale si se pregätefte. ed. Dar — adaugä Miron Costin — nu s-a ascultat sfatul lui Urechiä vornicul. Cronica. in imprejuräri pe care le vom vedea indatä. a seäpat cu viatä. „Divanurile toate erau prin Nistur Ureche“. cä acum fiind domnia nouä. Se pare insä cä acest proces s-a stins repede fi cä lucrurile s-au impäcat. Ea era härtuitä toemai din partea acelora de la care ar fi fost indreptätitä sä se astepte la mai multä solicitudine. 1 Isaia Balica a fost pireälab de Suceava. sä intre in Moldova. In aceastä vreme. fi Grigore Ureche.venii sunt din hire pururea la domnia lacomi. pe Bogdan. publicate de dr. Nestor Ureche este sufletul intregii domnii. care isi legase soarta de Movilesti. cu oardele lui tätäresti. Nestor. pe cind acesta il ducea hanului. cind Constantin Movilä cere ajutorul polonilor fi cind cumnatul säu. pleacä din nou in pribegie cu Constantin-vodä: „Apropiindu-se Stefan Tomsa de tarä — ne spune Miron Costin — Constantin Vodä cu mumä-sa si cu fratii au purees din Iasi. Singur Nestor Ureche. zice Miron Costin. Curind dupä aceasta. pe care-i stringea pentru a recuceri tronul Moldovei. si Pototki cad in miinile turcilor si sint dusi la Constantinopol.000 de galbeni poloni pe an starostia de Rohatin. impotriva vointei regelui. impreunä cu ginerii säi fi sprijinitä de oaste polonä. care au scris Letopisetul tärii pinä la Aron Vodä".turcii. a II-a. deoarece. neavmd incredere in domnul adus si spriiinit de ostiri polone si care nici birul datorit nu-1 plätise. in a doua pribegie in Polonia. cum mai mult in lume sfaturi bune la domni nu se ascultä. tatäl lui Grigore Ureche. Eugeniu Barwinski. ci a rämas la Camenita pe lingä doamna lui leremia Movilä. moldo. Viata familiei Ureche pe pämmt strain nu era insä färä griji. curind dupä aceasta. care-i fusese incredintatä de starostele Adam Zolkiewski. Nestor Ureche luase cu arendä de 1. Constantin Movilä cade in miinile unui tätar fi.

sau poate in scoala stavropighiei din Lwöw. Il gäsim apoi mentionat in nifte documente polone din 1616. il gäsim cu rangul mai mic de mare spätar. este prinsä. in Lwöw. ca tretilogofät. pentru intiia oarä. avea o avere insemnatä: o recoltä de 6. un suflet adinc credincios. Cu toatä rivna lui dupä avere si märire. pescärii fi velnite. Nestor Ureche rämine. cu sufletul domic de liniste si de mintuire. Mitrofana. in umilintä. la aceastä datä se intoarce in Moldova fi este posibil ca odatä cu el sä fi intrat in tarä fi Grigore Ureche. la 1597. a fost si ea o figurä distinsä in galeria „jupäneselor“ romäne din veacul al XVII-lea. ca toti contimporanii säi. Miron Costin fi Dimitrie Cantemir — marele purtätor de säbii al domnului. Grigore Ureche era deci mare spätar al Moldovei cind sosirä. aceasta s-a intimplat probabil intre anii 1612—-1617. Din alte conjecturi. Miron ne spune despre Grigore Ureche cä „a invätat literatura in fcolile polone“. Cu religiozitatea caracterului unea un gust delicat pentru lucruri frumoase. feful slujitorilor din spätärie. sä caute un loc printre „rugätorii robi ai lui Dumnezeu“ din ctitoria sa. imbräcat in hainä auritä.330 de mäsuri poloneze. un proces cu un cea. cä i-a ingäduit sä-si revadä mosiile pärintesti din Moldova. Turcii inträ in Moldova. ca sä fie de hranä cälugärilor ce vor cäuta in chiliile ei un liman de liniste fi rugäciune. Marele spätar era —• dupä cum afläm de la cvasi-contimporanii lui Ureche. Sofia sa. iar mama sa. dupä intoarcerea din pribegie. cu o micä intrerupere in 1615.bätori. pe cind tatäl säu se indeletnicea cu munca agricolä pe mofia Rohatin. Viata lui Grigore — sau Gligorafco Ureache. tiritä in captivitate si isi sfirseste viata intr-un harem turcesc. In zilele de sär. intr-o inscriptie de pe o bisericä. s-a retras in cucernicia ctitoriei sale de la Secul. Bogdan cade in miinile lor. in numele tatälui säu care nu se afla de fatä. pe care a inzestrat-o bogat cu o multime de mosii si sate. cind purta. Grigore Urechs. in timp ce acela asculta slujba sau stätea la masä.Domnia lui Bogdan Movilä nu tine insä decit un an si se incheie cu o adeväratä tragedie. Nestor avea. iar in divanele boierefti de la 1631 inainte. doamna Elisabeta. unde. imbracä rasa de cälugär si vine acum el insusi.sornicar. Numele cronicarului apare intii in documentele. a ridicat mänästirea Secul. cum apare adesea in documente — departe de a putea fi reconstituitä in träsäturile ei caracteristice. Grigore Ureche urma cursurile unei fcoli superioare in Camenita. printr-un :12 . dupä cum s-a väzut. dupä cum reiese din documente contimporane. Il gäsim pomenit. pe lingä vie. in semn de multumire Domnului. cu un coif bätut cu pietre scumpe si tinea aninatä de umär sabia. pare sä se fi näscut pe la 1590. päfea imediat dupä domn. Nestor Ureche scapä din nenorocire si. pinä la inceputul anului 1617. adus din Constantinopol fi däruit mänästirii Secul. Ajuns in amurgul vietii si privind inapoi peste tot zbuciumul zadarnic al trecutului si cu gindul indreptat spre cele vesnice. färä sä se precizeze virsta pe care o avea. De la ea a ajuns pinä la noi un splendid aer. noastre la 20 decembrie 1628. In Polonia. migälite räbdätor cu acul. are pentru noi incä multe puncte obscure: nu stim nici mäcar data cind s-a näscut. aläturi de fratele säu Vasile. In 1602.

ifi reluase in divanul tärii locul de mare spätar. Alexandru. xncit nu mai incäpea pe uliti fi umpluse dealurile Miroslavei. Vornicul Tärii de Jos era al doilea dintre dregätorii boieri. Miron Costin.ceauf. cärti de mazilie lui Moise Movilä fi se räspindi in Iafi zvonul cä domnia s-a dat lui Alexandru Iliaf. Urcindu-se pe tronul Moldovei. in cele din urmä. Intre aceftia era fi Grigore Ureche. Ca mare vornic. care mai domnise in Moldova intre anii 1620—1621.xandru-vodä vrea sä-i omoare in ziua de Paste fi atunci räscoalä in tainä tara. sä se plingä Portii de greul ce-1 trage poporul din partea domnilor necunoscätori ai rinduielilor tärii. care a fost silit apoi sä se expatrieze in Polonia. Domnul se hotäri atunci sä renunte de bunä voie la tron fi. el avea.tura fi. a luat scaunul Moldovei vornicul Vasile Lupu. Citiva din fruntafii boierilor sint prinfi si inchifi in temnitä. care luptaserä aläturi de el fi trecuserä prin aceleafi griji fi suferinte ca fi el. Boierii aflarä pe Alexandru-vodä incä nepurces din Constantinopol. Cu acest titlu il gäsim pe Ureche semnind in hri. era firesc ca Vasile Lupu sä caute a se inconjura de boieri care impärtäsiserä gindurile lui. Prin aceastä stratagemä deputatiunea este inti. uitindu-fi jurämintul.natä pinä la 19 ani“. läsase amintiri afa de nepläcute. In fruntea deputatiunii.midatä si. postelnicul loan Costin ■— tatäl lui Miron Costin — fi spätarul Grigore Ureche. o descrie astfel: „Fericitä domnia lui Vasile Vodä. fi dupä domnia de citeva luni a lui Moise Movilä. in Iafi. o mare mihnire si indignare cuprinse tara. pune la cale. hotäri sä scape de o seamä de boieri. in care. aleg pe cei mai de frunte dintre ei fi ii trimit cu jalbä la I'arigrad. cind este ridicat in rangul de cinste pe care-1 avuse fi tatäl säu Nestor. Ureche a luat parte la acel zbuciumat divan care trebuia sä hotärascä asupra cäsätoriei fiicei lui Vasile Lupu cu principele 13 . intre altii: vornicul Vasile Lupu. fi Alexandru. „care fierbea de greutä^i fi netocmele". incit. Dar abia fu instalat in domnie. cu judetele basarabene si Cetatea-Albä. sarcina de a administra Moldova de la Iafi pinä la hotarele Munteniei. alcätuitä din 80 de boieri. care. neputind abate din hotärirea ei delegatia moldoveanä. derutarea ei. de vornic al Tärii de Jos. care se intoarce in Moldova in ultimii ani ai acestei domnii. sub paza boierimii care abia putea potoli furia multimii. intre care de Vasile Lupu vornicul si de Grigore Ureche. Aceftia insä prind de veste printr-un om de casä cä Ale. in tainä. la vestea cä el a cäpätat din nou domnia. Din toate pärtile se strinse atit norod. iar in timp de räzboi conducea oftirea. päräsi tara. decapitat la Constantinopol. Dupä scurta fi tragica domnie a lui Barnovski-vodä. incä din timpul lui Barnovski-vodä. in timp de pace. de au fost cindva aceastä tarä tot in bine cu bielfug fi plinä de toatä averea. Boierii. se aflau. In zbuciumul acelor vremuri de singeroase lupte interne fi de necontenite schimbäri de domnie. la patriarhie. sfätuindu-se cu totii. stäpinirea lui Vasile Lupu aduce in viata Moldovei o epocä de inseninare. unde isi fac reciproc jurämintul de credintä. cu mare fericire fi trägä. Acesta primise investi.soavele domnefti pinä la 1642. silitä sä se impace cu domnul. cu chihaia vizirului.

I. al doilea. Impotriva sfatului fratilor Toma si Iorgachi Cantacuzino *se ridicau logofätul Todirasco si. :14 . care erau in luptä cu turcii pentru insula Cretei. p. Un alt document. mai ales. cu podoabe si cu petiene la islice. pe cneazul Radziwill. cä aceasta inrudire cu nobilimea polonä putea sä indispunä cercurile musulmane si sä atragä urgia turceascä asupra casei lui Vasile Lupu. in acea epocä a vestitului Räspuns la Catehismul calvinesc al mitropolitului Varlaam. satul 1 Documentele Hurmuzaki. ca mare vornic in Tara de Jos. fambelanul marelui ducat al Litvaniei. redactatä cu o simpaticä modestie.Ianusz Radziwill. vol.“ In anul urmätor. Sfatul lui Grigore Ureche a cäzut greu in cumpänä. suplement. La 3 mai. regele Poloniei Vladislav. intärit de Gheorghe Stefan. 9. zicäturi. Demersul a fost primit. mitropolitul Kievului. La 15 aprilie 1647 el apare pentru ultima datä in documentele care au ajuns pinä la noi. Domnita Maria insäsi isi dä consimtämintul. incredintat de Poartä sä primeascä haraciul. ca o lege spurcatä —■ si. Torna vornicul fi Iorgachi vistiernicul. printr-o scrisoare cätre principele Rad. oameni tineri. Douä säptämini mai tirziu el nu mai era in viatä. Multä vreme s-a främiritat in sfatul domnesc aceastä nuntä. publicat in anii din urmä de d-ra Eftimiu. ca o mare rätäcire. Nunta a fost bogatä si frumoasä: „N-au lipsit nimicä din toate podoabele cite trebuiau la o veselie ca aceea — ne spune Miron Costin — cu atitia domni fi oameni mari din täri. de teamä cä polonii nu vor putea impinge peste Dunäre stäpinirea turceascä. cu zestre foarte bogatä. si aga. a däruit rudelor sale. Grigore Ureche n-a apucat zile sä vadä präbusirea domniei prietenului säu. Si asa cu petrecanii trägänind. 1900. „fiica räposatului Ureche fost mare vornic. pe motivul cä nu s-a putut stringe birul din pricina säräciei oamenilor. Antimia. dezväluie un colt interesant din viata familiei lui Grigore Ureche fi proiecteazä o luminä vie fi simpaticä asupra fiieei sale. fase. Ill. dar ea intimpina mare impotrivire in unele cercuri din Iasi. sä obtinä participarea Moldovei. cä principele lit van trecuse la Calvinism — confesiune considerate in lumea noasträ. se impotriveau cu toatä hotärirea. actul — sä-fi faeä pomenire ei fi pärintilor ei“. vornicul Grigore Ureche. hotäritä de divan in frunte cu Ureche. la alaiuri pre cai turcesti. Prin acel document. si au purees cneaz Ragivil cu doamna sa in Tara Leseascä. feciori de boieri. Doi boieri de seamä ai Moldovei. n-a putut fi mentinuta. Antimia. curtea impodobitä toatä si strinsi boierii si cäpeteniile tärii. Dar ruptura cu turcii. un hrisov aratä chipul cum s-a impärtit averea cronicarului intre urmasii säi. in polonä.ziwill din 2 septembrie 16441. II. giocuri si de tarä si sträine. fusese trimis inapoi färä nici un ban. slugerului Gavril Jora fi sotiei si copiilor lor. vroind— spune. intetit de papa si de venetieni. Nunta sa fäcut in anul 1645 si a fost celebratä de cätre Petru Movilä. s-au veselit citeva säptämini. argumentind: intii. Cäsätoria fusese pusä la cale de Petru Movilä. care s-a aplecat cu simpatie peste nevoile sufletesti ale neamului din care vitregia vremurilor 1-au smuls färä voia lui. pune la cale o aliantä a principilor crestini din räsäritul Europei contra turcilor si trimite in acest scop pe ginerele lui Vasile Lupu.

in stadiul actual al materialului — träsä. D-sa a cäutat. P.Mindreftii din tinutul Cirligäturii.torului au fost atribuite cronicarului. sint. aceste adause ale lui Simion Dascälul sint asa de numeroase si asa fei imbinate in urzeala lui Ureche. a atacat problema pe altä cale. Nu numai cä s-a pierdut originalul cronicii. Dupä pärerea räposatului Giurescu. de Simion Dascälul si de Misail Cälugärul. fi 1-a subscris. dupä numele „hatmanului rimlenesc“ Flaccus. sä stabileascä de aproape izvoarele polone intrebuintate in prima cronicä moldoveanä. cä era o frumoasä traditie de cärturärie in casa lui Grigore Ureche. singurul in care s-a afirmat originalitatea neamului nostru in veacurile trecute. pe care il dau letopisete latinesti Moldovei. despre viata lui intimä si despre rolul ce l-a jucat in viata publica a Moldovei. ea fiind in cärti foarte invätatä“1. adaugä actul—fi aci este träsä. incit ar fi peste putintä sä se delimiteze precis ceea ce constituie fondul primitiv al cronicarului boier de ceea ce este suprapus de Simion Dascälul si de ceilalti. care. Cronica lui Ureche in forma ei primitivä. de a publica aparte ceea e credea el cä a fost la inceput cronica lui Urechö de ceea ce presupunea cä a interpolat ulterior Simion Dascälul. mergind pe urmele regretatilor I. constituie incä astäzi o problemä complicata. dar nu avem nici mäcar o copie directä dupä ea. din romane populäre si din cronografe. in acest scurt capitol Ureche explicä numele de Flachia. * Rezultatele la care s-a ajuns prin aceastä confruntare a surselor cu textul cronicii sint urmätoarele: Cronica incepe cu o „predoslovie a descälecärii". dupä cum are grijä insusi Dascälul sä ne-o ateste. Sbiera. asa cum a incercat Kogälniceanu sä ne-o dea in colectia sa de Letopiscte. II. Datele pe care le avem despre Grigore Ureche. p. P. incercarea fäcutä de Kogälniceanu in 1852. o erä nouä. Stefan Oräsanu fi N. G. din acest act. fireste. in Letopisetele Moldovei. Panaitescu. ■ Cronica lui Grigore Ureche deschide pentru literatura noasträ veche. Si. foarte sumare ca sä ne putem face din ele o icoanä vie a personalitätii lui. alcätuitä din texte religioase.turile personalitätii lui literare. „cu mori in fiintä fi cu iazuri“. Iorga. in studiul Influenta polonä in opera si personalitatea cronicarilor Grigore Ureche si Miron Costin. Sä vedem acum cum se pot limpezi — dacä se pot. dar acest inceput al unui nou gen literar. care a purtat räzboaie cu scitii si a fäcut primele cuceriri romane pe pämintul 1a Revistä arhivelor. Se pare dar. Toate manuscrisele care au ajuns pinä la noi infätiseazä textul lui Ureche mtretcsut cu interpolärile adäugate ulterior de Eustratie Logofätul. si apoi sä delimiteze izvoarele utilizate de Ureche de cele care au stat la indemina lui Simion Dascälul. asa cum a ajuns ea pinä la noi. este a lui Grigore Ureche. nu existä. din analiza cronicii.tura cea mai interesantä — „ea singurä cu minile sale le-a fäcut lor zapis. 370 — 372. 15 CRONICA LUI GRIGORE URECHE • . din legende apocrife. cuprinde o mare dozä de arbitrar: elemente care apartin in chip evident lui Grigore Ureche au fost trecute pe seama lui Simion Dascälul si pärti din adausele interpola.

1909. „lipind". carne. lucru interesant. dupä cum spuneam. fi de am socoti pre amäruntul. sect. Lapedatu. din felul cum sefac citatele: „letopisetul nostru cel moldovenesc“. „letopisetul cel latinesc“. „letopisetul cel moldovenesc". Ultimele cuvinte ne indeamnä sä credem cä vechile anale fuseserä amplificate cu traditii populäre. ce le zicem latini: piine. p. la redactia aproximativä a lui Ureche. toate cuvintele le-am intelege. nu insä färä discernämint critic.datä. cum spune el.zeazä analele slavonesti ale tärii. femina.. dupä textul tatälui säu. fi defi. Dealtfel ni s-a pästrat din secolul al XVIII-lea in Biblioteca Academiei Romäne o versiune romäneascä a acestor anale. de la primii domni ai Moldovei pinä la Alexandru cel Bun. Izvorul polon pe care Ureche il urmeazä de aproape este cronica prelucratä fi continuatä de Ioachim Bielski. Bucu. muicre. Marcin Bielski. XXI. Rom. De la Alexandru cel Bun inainte. ea este in bunä parte opera sa personalä. pater .. Dupä capitolul despre descälecarea Moldovei. dar numeroasele greseli ar indica un prototip mult mai vechi. Ureche gäsefte in izvoarele polone ftiri din ce in ce mai numeroase privitoare la istoria Moldovei. la curtea lui §tefan cel Mare fi continuate de Macarie fi de Azarie.. ei zic galina. regretind cä „scriitorii dintii n-au aflat scrisori. Ureche se ocupä de limba moldoveneascä. ln genere. femeie. prelucrat fi adäugit. o traducere fäcutä inainte de Ureche fi pe care a utilizat-o fi acesta. care au fost scrise. pärinte. De aci imprumutä Grigore Ureche ftirile privitoare la Moldova. 107— 119. fiindcä. Pe Eftimie nu 1-a cunoscut. ln aceastä redactie a lui Ioachim. Aceste anale fuseserä traduse in limba romänä.. dintrun sentiment de pietate. Ioachim o publicase sub numele tatälui säu. Mem. tom. gäinä. ei zic caro. rezultä cä acesta era scris in limba romänä.pleteazä datele unele prin altele. publicatä de I. despre care ne-am ocupat mai sus: „. Deoarece pentru partea de la inceput. ca de niste oameni neafe.de la Rim ne trägem. pe care nu le gäsefte in izvoarele interne.zati fi nemernici" fi cä „letopisetul nostru cel moldovenesc. deocam. fi atunci com. 1Letopisetul lui Azarie. pentru a ne märgini. izvoarele cronicii sint citate dupä limba in care sint scrise: „letopisetul cel lefesc".. noster fi altele multe din limba latineascä. textul a fost cu mult amplificat. De la rimleni. al nostru. Analele Acad. sustinind cä e de descendentä latinä si.re§ti. Bogdan credea cä traducerea s-a fäcut la sfirjitul secolului al XVIII-lea. iar ce au scris „au scris mai mult din basne si din povefti ce au aflat unii de la altii". seria II. afir. informatiile din izvoarele sträine la ale noastre. Intrind in istoria moldoveneascä cu capitolul De inceputul domnilor tärii Moldovei si de viata lor.scitic. ist..matia lui apare intr-o formä apropiatä de aceea a lui Poggio Bracciolini.. sub titlul de Kronika Polska. Ureche e nevoit sä dea lista de domni intreagä afa cum o gäsefte in analele interne ale ^ärii. Bogdan1 dupä o copie descoperitä de d-1 Alex. ' :16 . ei zic panis. cä nici de viata domnilor care au fost toatä cirma nu alege". credem. mulier.'' Trecem peste adausele lui Simion Dascälul.. Cartea apäruse in 1597. Ureche utili. afa de pre scurt scrie. Prototipul acestei cöpii este. nu gäsefte nimic in cronicarii poloni.

care era al treilea logofät in divanul lui Vasile Lupu si cu care cronicarul era in strinse legäturi de prietenie — „frate fi prieten“. incä neaflatä pinä acum. apoi in limba francezä. C. Simion Dascälul a copiat-o. Ea a fost foarte räspinditä in Polonia. in limba germanä. Se poate ca putin timp inaintea mortii. Aceastä versiune cu interpolärile lui Misail Cälugärul se pästreazä ln patru manuscrise din Biblioteca Academiei Romäne (cf. Antonius Maginus Pata. cum se numea atunci. la Basel. scrisä se pare intre 1642. dar segäsesc. inainte de sosirea la Iafi a lui Aron-vodä. unde Marcin Bielski o ia ca model pentru cronica sa. Cimpul este aci deschis ipotezelor. färä sä läse 1 G h i b ä n e s c u . apärutä la Venetia in 1596. incit nu incape indoiaiä cä scriitorul lor le cunoafte din amintirile bätrinului boier. G i ur e s c u. Misail 17 . cosmc-grafie — mai dezvoltatä. II. Cronica lui Grigore Ureche. a in trat insä de timpuriu in mina lui Simion Dascälul. intr-o copie interpolate de Simion Dascälul. Nu este exclus insä ca aceste stiri impreunä cu cele din Sebastian Münster sä se gäseascä impreunä intr-o geografie — sau. in hotarul satului Fetesti. Simion Dascälul. pentru o mai bunä clarificare a istoriei moldovenesti. intr-un document1 din 1641. care nu se gäsesc in Sebastian Münster. E o märturie din martie 164 1 prin care Gr. citeva capitole privitoare la istoria popoarelor invecinate cu noi: poloni. Giurescu. fi 1647. a mai adäogat interpoläri §i a mai fäcut citeva schimbäri un Misail Cälugärul. III. intr-o geografie latinä a lui Io. 3 10. In 1550 a fost tradusä in limba latinä. Ureche atestä cä a väzut cind Lupul din Hirläu. ed.2 A dispärut de timpuriu. „Scrisul romänesc". a amplificat-o fi apoi. p. 2Ulterior. p. p. LIII. originalul lui Ureche a dispärut. 192 1. Ultimul capitol din cronica rämasä neterminatä expune imprejurärile pribegiei lui Nestor Ureche. 326 si in introducerea la Grigore Ureche vornicul si Simion Dascälul: Letopisetul tärii Moldovei. ca s-o transcrie. Ureche introduce. cu sotia Simiiana si copiii vind ocina si mosia lor cu helesteu. LV—LVIII). sä fi imprumutat cronica neterminatä incä lui Eustratie Logofätul. spaniolä. lui pan Eustratie biv logofät“.vinus. dupä cum aratä C. Panaitescu este de pärere cä Ureche a imprumutat aceste informatii dintr-o scriere istoricä fi geograficä asemänätoare cu aceea a lui Sebastian Münster. Cartea a avut un mare succes pe vremea sa. a apärut in o multime de editii — vreo 27. inainte de a trece la urmafii säi. cum il numefte. cu atitea amänunte dramatice si in acelafi timp precise. Succe. Dar in aceste capitole Ureche dä stiri despre impärätia tätäreascä si neamurile ei. Ureche si-a scris cronica pinä la a doua domnie a lui Aron-vodä (1595). italianä fi cehä. data mortii. Impletind stirile aflate in izvoarele interne cu informatiile pe care le gäsea in Bielski fi in cosmografia nedescoperitä incä. nu se ftie cum. Eustratie Logofätul a adäogat fi el citeva stiri fi apoi cronica a fost incredintatä lui Simion Dascälul. C. tätari. turci fi unguri: Povestea si tocmeala altor täri ce sint prin prejur. Sarete si izvoade. in Convorbiri literare.siunea interpolatorilor credem dar cä este aceasta: Eustratie Logofätul. cunoscutä sub numele de Cosmografia universalä si publicatä in 1544. cum semneazä predoslovia. pe apa Crivdei. data cind el ajunge vornic mare. C. impreunä cu alti boieri din divan. Am spus mai sus cä Ureche a murit färä sä vadä sfirfitul domniei lui Vasile Lupu. „fratelui si prietenului nostru. In ce imprejuräri nu stim.Dupä moartea lui §tefan cel Mare.

Simion Dascälul a avut la indeminä pentru compilatia sa numai opera lui Alexandru Guagnini. douä mentalitäti. 0 primä personalitate se caracterizeazä printr-o caldä dragoste de tarä. räscoala lui Tomfa. printr-un deosebit simt de demnitate. bine nu stiu. Ureche — in De neamul moldovenilor.. imprietenirea lui Despot cu Laski. domnul Moldovei. intrucit este singura care respectä traditia unui text fi ne dä in acelafi timp variantele din celelalte manuscrise. Sarmatiae Europae Descriptio.. din faptele pe care pretinde cä le ia din istoriograful polon. Din aceste letopisete interne.nalitäti cu totul deosebite. El a avut la indeminä o versiune a leto.“ Miron Costin nu väzuse insä letopisetul lui Eustratie Logofätul: . 5). simulacrul de mmormintare. Dintre izvoarele polone. prefacerea cä e mort. nu are la indeminä decit tot compilatia interpolatorului. Istratie Logofätul 1-au fätat cu basnele lui si Misail Cälugärul de la Simeon au näscut. cind stolnicul Constantin Cantacuzino insoteste la Iasi pe sotia si fiica lui Brincoveanu la cäsätoria acesteia cu Gheorghe Duca. in interpolärile sale. cela fiu. douä perso. dind naftere la contraziceri. cum s-ar apuca de aceastä poveste cu basnele lor cele ce au scris. Defi il citeazä intr-un loc in expunerea lui Ureche... afa cum ne-o oferä editia regretatului Giurescu — cea mai bunä. izvoare diferite de acelea pe care le-a folosit Grigore Ureche. In 1670..pise^elor moldovenefti deosebitä de aceea pe care a intrebuintat-o Ureche.. C'rescutä astfel cu interpolärile lui Simion Dascälul.. Simion Dascälul a mai introdus in cronica lui Grigore Ureche un capitol despre originea romänilor din tilharii de la Rim. A doua personalitate se caracterizeazä printr-o rivnä de a se face Cälugärul.nici o urmä. asupra cäruia vom reveni in data. Dascälul a luat unele ftiri. pre acest Simeon Dascälul. in traducerea polonä a lui Paszkowski. dupä cum märturiseste el insusi. cäci aceste fapte nu se gäsesc la el. cestälalt nepot“ (p. din ce tarä au iesit strämosii lor (ed. fi cronica lui Eftimie si mergeau pinä la domnia lui Vasile Lupu. Sau „De ar fi acmu Istratie Logofätul si fiiu-säu un Simion Dascal si nepotu-säu un Misail Cälugärul. rästurnarea lui Läpufneanu tocmai cind credea cä a seäpat de Despot. totufi. Neculai Buhus moare in 1667.cä mi se pare. pe care le-a adaugat in textul lui Ureche stingaci.ficarea genealogiei.“ :18 . Din aceastä operä a luat toate acele amänunte piine de colorit privitoare la domnia lui Despot: falsi. In cronica. fuga lui Despot in Polonia. cä n-am väzut letopisetul lui Istratie. Izvoadele lui Simion Dascälul cuprindeau. domnia acestuia. Simion Dascälul nu a cunoscut pe Ioachim Bielski. printr-un spirit de mäsurä fi claritate fi printr-un fin discernämint critic. neindeminatic. intrele altele. care serie la citeva decenii dupä Ureche. Ea concordä si cu ceea ce afläm de la Miron Costin — care intrase in Moldova la vreo patru-cinci ani dupä moartea lui Gr. Giurescu): „Iarä cum am inteles de ci^iva boieri si mai ales din Neculai Buhus ce au fost logofät mare. Simion Dascälul a utilizat. se vede bine cä nu l-a cunoscut. cronica lui Ureche s-a räspindit in o multime de copii manuscrise. necesare pentru a urmäri istoricul textului — se observä destul de dar douä firi.. incercarea lui Läpufneanu de a-1 oträvi. el dobindeste o copie de pe cronica lui Ureche de la marele comis Ion Racovitä. dar acest izvod este tot compilatia lui Simion Dascälul. fiindcä nici Miron Costin.

nici chiar atunci cind fäptafii sint persoane care i-au stat aproape de suflet. nici chiar atunci cind ar fi indreptätit. cind ai dori-o chiar. de o discretie plinä de demnitate. Pretutindeni el se identificä cu faptele povestite fi nicäieri nu iese la ivealä.cunoscutä cu orice pret. cu riscul de a cädea in prolixitate fi incoerentä chiar. cind te-ai aftepta. nicäieri in cuprinsul cronicii nu vorbefte despre sine. 19 . in ceea ce privefte persoana lui. printr-o tendintä constantä de „a tinde poveftile mai larg“. printr-o totalä lipsä de mäsurä fi de simt critic. Grigore Ureche este.leiafi cronici se relevä de la primele pagini. Coexistenta acestor douä personalitäti atit de diferite in cuprinsul ace.

ea trebuie sä dea norme de invätäturä „feciorilor si nepotilor. Simion Dascäl. sä poatä culege gräuntele de adevär pe care-1 cuprind. fapte istorice consemnate in cronici cu materialul legendär care circula in masele populäre din vremea sa1 si care intrase in bunä parte in izvoadele pämintene. El scrie impins de curiozitatea de a „afla cap si meepäturä mosilor. cu o totalä Jipsä de simt critic.. ca sä putem afla adevärul. iarä de pe cele bune sä urmeze si sä invete si sä se inde. interverteste. de unde au izvorit in aceastä tarä si s-au inmultit". cel al cärui nume 1-a uzurpat o slugä. mai ales cind este vorba sä-si asigure paternitatea adauselor sale: „Acestea cercmd cu nevointä vornicul Ureche scrie de zice. El are despre istorie o conceptie pragmaticä .cum se intimplä cu tatäl säu Nestor..“ Ureche este un spirit critic. ce spune cä au gonit pre acefti tätari. o fire imaginativä. Simion Dascälul este. unde adaugä la textul lui Paszkowski cä Despot „s-a mutat la alt ostrov de la Roma“. Ba ceva mai mult: modificä datele pe care le gäsefte in izvoarele sale.. Vorbeste. Grigore Ureche isi dä seama de aceasta si de aceea el confruntä continuu izvoarele pämintene cu cele sträine. iar eu n-am vrut sä las nici aceasta sä nu pom en esc. din noianul stirilor contradictorii. despre cele rele sä se fereascä.logiei lui Despot-vodä. ca sä nu mä aflu scriitoriu de cuvinte desarte. El e stäpinit mereu de preocuparea de a „tinde povestile" cit mai pe larg. viitorul domn al Moldovei. care m acele 1 De exemplu: legenda lui Etco prisäcariul s. in aceste simple cuvinte ale bätrinului cronicar. Intre istorie si folclor el nu face nici o demarcatie.. Simion Dascälul apare continuu in cuprinsul povestirii. dimpotrivä. Simion Dascälul se opreste asupra detaliului mortii nepotului in räzboi si face din aceastä imprejurare punctul de plecare pentru falsificarea genea. tinea „sä nu se inece anii cei trecuti si sä ne asemänäm fiarelor si dobitoacelor mute“. Incolo nicäieri nu vorbeste despre sine si ai säi. Simion Dascälul.. Dupä aceia fi eu." „Ce aceastä poveste a lui Lasläu craiu. färä discer.. Guagnini aminteste de un nepot al lui Despot. vibreazä totusi in paginile cronicii sale. ce si cärti sträine am cercat. care väzuse inflorirea istoricä a Poloniei. ce de dereptate“. o am izvodit din letopisetul cel unguresc.“ „Ce aceastä poveste nu se aflä insemnata de Ureche vornicul. la domnia lui Despot.cretia. cu toatä dis. Dar cine are despre istorie o asemenea conceptie isi dä bine seama cä primele conditii pe care trebuie sä le indeplineascä sint: deplina obiecti..repteze“. apucatu-m-am si eu pre urma a tuturora a scrie aceste povesti.a.. Ureche o spune destul de limpede: „nu numai letopisetul nostru.. ordinea evenimentelor. nu o au scos Ureche vornicul din letopisetul cel latinesc.. S74 . de care nu vorbefte decit o singurä datä. care. Mai departe. Ureche este apoi stäpinit de un suflu de patriotism.vitate in restabilirea adevärului. ceva din sufletul neamului intreg. schimbä unele pasaje si adaugä de la sine lucruri care nu se gäsesc in izvodul säu. Asa face. ci eu. El.nämint critic. pentru ca. impletind. de pildä.

ca sä poatä S74 . Defi „cerca cu nevointä“ fi „cärti sträine“. ajunsese sä-fi lämureascä fiinta sa etnicä deosebitä.vremuri turburi.

afla adevärul.toriu. tuturora aräta direptate. därimätori de tarä. ci ca un strejar in toate pärtile priveghia. Sau. ca sä nu se stirbeascä tara. cä nu in betii. iar noaptea cu turcoaice curvind. cä nu cerca bätrinii la sfat. De pildä. ci pentru ca sä-1 aibä prieten la nevoie fi la treabä ca aceea». nu cu putinä laudä pentru lucruri vitejesti ce fäcea. Mai inainte. prestindu-i omagiul de credintä* in timp ce cortul se desfäcea pentru ca ostirea adunatä in Cimpia Colomeei sä vadä umilirea marelui erou moldovean. el stie sä incondeieze si pe domnii räi.. Sau chiar portretul lui Bogdan Läpufneanu. gindindu-se cä va semäna tatine-säu. Ureche explicä räspicat: „au trimis si lui craiu din dobinda sa. 19 . totusi el inläturä din cronica sa stirile din izvorul polon care i s& päreau exagerate si care. feciorul lui Stefan Vodä cel Bun (Mare). cinädejdea pre toti i-au amägit. stricätori de lege fi de datini. cum zic unii cä au fost supus lesilor. din obiceele creftinefti s-au depärtat.noascä suzeranitatea. este inläturatä de Ureche si redusa. cä avind lingä sine sfetnici tineri turci. asa in toate pärtile sträjuia si priveghia fi nevoia sä läteascä ce au. Sint adevärate portrete mici. ci de ]a cei tineri.tori de legi si datini. iarä noaptea in slobozie mahmeteascä se dedese“. incoltit de turci si nevoit sä cearä ajutorul regelui polon. si la toate-i mergea cu noroc“. milostivä si la toate bunätätile plecatä“. de-i va veni asuprä". scena in care Ioachim Bielski ne povesteste cum Stefan cel Mare. de care ne vom ocupa pe larg mai jos. Suflul sentimentului patriotic se vede la Ureche si in lumina de calda duiosie pe care o proiecteazä peste figura domnilor apärätori de tarä si dätä. primefte sä-i recu. la atita: Stefan-vodä a venit la Colomeea si „toate ce au avut mai de treabä au vorbit si apoi 1-au ospätat pe Stefan Vodä“. cä dinafarä se vedea pom inflorit. sau pristävit in ceasul dintiiu al noptii. in tirg in Husi. inteleaptä. La cälärie sprinten. lucrate cu artä in medalion. al Im Stefan cel Mare. a sägeta din arc tare nu putea fi mai bine. cu carii ziua petrecea si se desmierda. de se vedea cä nimica nu s-au depärtat de obiceiul tatine-säu. iar dinläuntru lac imputit. afa. in sfirsit. din casä lua sfat fi invätäturä. cu sulita la halca nu pre lesne avea protivnic. pe care „firea si fata il läuda sä fie blind. si mai ales. in acelasi timp. milostiv fi afezä. jigneau mindria lui de moldovean. ci de räzboae s-au apucat. In contrast cu acesti mari inaintafi. ce-i rämäsese de la tatä-säu". cronicarul polon spunea cä Stefan a trimis 28 de steaguri regelui polon. sä depunä in cortul regal steagul Moldovei la picioarele regelui polon fi sä ingenunche inaintea lui. Numai ce era mai de treabä domniei lipsia. Sau portretul lui Petru-vodä Rares: „Ca un pästor bun ce sträjuefte turma sa. fiul doamnei Ruxanda. nici in ospete petrecea. apucat. Iatä de pildä pe Ilias-vodä. cä nimica dupä ce s-au afezat la domnie n-au zäbovit. la 1471. cu dumnezeire. fiul lui Petru Raref. pe care ni-1 infätifeazä cu contrast eie lui: „Cumu-fi era blind si cucernic. portretul doamnei Ruxanda: „Ferneie destoinicä. nu pentru cä doar au fost datoriu sä-i trimitä. in vedere se aräta crestin. Nici de carte era prost. ca bunäoarä: „Bogdan Vodä cel Grozav.

sulita. plinä de repetitii. nu pentru suflet. de-i era fi de sfat si de a batere halca cu. Citez ca exemplu — fiindcä predoslovia este prea cunoscutä din liceu — portretul lui iStefan cel Mare: „Fost-au acest Stefan Vodä om nu mare de stat. care au fost insemnind aceste lucruri ce au trecut.. La lucruri de räzboae mester." In acest exemplu — as putea cita intreaga predoslovie — se vede bine fraza lungä. incärcatä de incidentale. soco.. räsipind avutia cea domneascä. ce intr-inse spune cursul anilor si viata domnilor. este un stil lapidar.. neclar. minios si de grab a värsa singe nevinovat. sau cä doarä suntem neinvätat . carele mai nainte de altii au fost inceput pre rind insemnat pinä la domnia lui Vasilie Vodä. unde era nevoe insufi se vira. apucatum-am si eu pre urma a tuturor a a serie aceste povesti. s-au sävirsit. nelenes. ca o pisanie de bisericä. Iatä. acolo il aflai. ca sä nu ne zicä cronicarii altor limbi c-am murit si noi cu scriitorii cei din ceput. falsä. Ce dupä moartea lui pinä astäzi ii zic Sfintul Stefan Vodä. de plingea toti ca dupä un pärinte al säu. Amintrelea era om intreg la fire. intunecatä. incit il orbeste si il face sä admitä si sä incorporeze pinä si o legendä ungureascä. pare cä e säpat in piaträ. Rivna de a „tinde povestile mai pe larg" este la el asa de puternicä. care era de dinsul ziditä. Atita jale era. si pentru aceia rar räsboiu de nu biruia. cä stiindu-se cäzut jos. Mai apoi lipi de sine lesi. o probä din predoslovie chiar: „Dupä aceia si eu care sint intre cei päcätosi Simion Dascäl. cä se päräseste aceastä insemnare. väzind si cunoscind cä scriitorii cei mai de demult. care vedea cum se risipeste tara läsatä de Stefan cel Mare si Stint: „scäderea care se vede cä au venit in zileie noastre". ci pentru lucrurile lui cele vitejesti.deai. plin de repetitii. cä cunostea toti cä s-au seäpat de mult bine si de multä apäräturä. ca o urzealä in care firele neorinduite bine incep sä se incilceascä. In adausele lui Simion Dascälul. tendentioasä. si unde-1 biruia altii. cä el incä au fost om cu päcate. väzind noi aceasta. demnitatea sentimentului national este amortitä. de exemplu. ca väzindu-1 ai säi sä nu indäräpteze. nu pierdea nädejdea.läresti. Zbucneste in aceste ultime portrete durerea unui mare patriot din divanul Moldovei.. despre descendenta noasträ din tilharii scosi din temnitele Romei. Aceste douä temperamente atit de diferite pe care le intrezärim in corpul compilatiei se räsfring — cum dealtfel este si firesc — si in structura stilisticä a cronicii.Iubia sä auzä glume fi mäscärii fi jocuri copi. se rädica deasupra biruitorilor . Stilul lui Simion Dascälul este de multe ori intortocheat. si pre urma lor altii nu vor sä se apuce. Iarä pre Stefan Vodä 1-au ingropat tara cu multä jale si plingere in minäs. greoaie. ce este in mina lui Dumnezeu. Stilul lui Grigore Ureche se caracterizeazä dimpotrivä printr-o concizie si precizie intr-adevär clasice.tit-am ca sä nu läsäm acest lucru nesävirsit <sä> nu se insemneze inainte." . si unde nu gin. si lucru säu il stia a-1 acoperi.tire in Putna. carele nime :20 . de multe ori la ospete omora färä giudet.

„Petru Schicpu blind ca o matcä färä a c " . limba lor e creatia colectivitätii moldovenesti de la jumätatea veacului al XVII-lea. mai ales suflet esc. ce este in mina lui Dumnezeu. textul autentic. „ostile s-au virtejit“. „päginii. nici dupä aceia. ci pentru lucrurile lui cele vitejesti.. nu pentru suflet. imagini din viata stupilor de albine: „Turcii ca un roiu de albine inconjoarä minästirea". sau din privelistea främintäriior naturii: „cum se ndicä o negurä intunecatä si se räsipeste a=a si Petru Rares se curäte^te de scirba ce-i zäcea la inimä". Dar aci stä marele lui mestesug de artist in ale scrisului cä. Sfintul Stefan Vodä. Nimic nu se poate adäuga si nimic nu se poate suprima färä a-i distruge farmecul lite. fiindcä in unele pärti ammdoi au transcris aproape verbal izvoare interne. Desi stilul lui Ureche este de o precizie lapidarä. aläturi de marile calitäti ale domnului.logic. care nu ne dau in aceastä privintä. recunoaste. sau Petru Rares „ca un pästoriu bun grijia de oile sale“ . iarä domnul lor. nici mai nainte. nici mai nainte. il socotim neinteresant din punctul de vedere al formärii limbii literare (dimpotrivä.rar. fiind de esentä filo. ce sä chiamä matca. la ospete omora färä giude{"). nici dupä aceia. „au descälecat orasc in tarä". cä toate-si apärä cäscioara si hrana lor cu acele si cu veninul säu. ci si din prelucrarea lui Simion Dascälul nu avem decit copii tirzii. ori luate din viata pästoreascä: „ca ni§te lupi gata spre vinai ca sä inece oaia neslobivä“. 1-au ajuns. pre 21 . Läsind deci la o parte aceastä laturä a ei. Läsäm la o parte aspectul ei fonetic si morfologic — nu pentru cä. Aci insä nu se mai poate face distinctii nete intre Ureche §i Simion Dascälul. dupä o scurtä träsäturä fizicä. care pästreazä frägezimea naivä a imaginilor suges. limba primei cronici moldovenesti — creatä de un popor de boieri si de tärani a cäror viatä se impletea intim cu a naturii — nu se ridicase incä pinä la concepte abstracte. al marelui voievod. iar. de altä parte. „le-au im pärfit hotare in tara sa". Nu lipseste nimic din ceea ce trebuie pentru a ne evoca dinaintea ochilor portretul. care nu ne mai stau astäzi la indeminä.. si defectele. De remarcat in acelasi timp cu citä obiectivitate Grigore Ureche.. abia modelatä de cärturari. sau." Este cel mai clasic portret din literatura noasträ veche.. ne-ar interesa sä stim si in ce mäsurä limba textelor coresiene a mlädiat scrisul marilor cronicari moldoveni) — dar pentru cä nu numai originalul lui Ureche s-a pierdut. si cele de umbrä („mmios. cu precizia de care avem nevoie. cumu-i albina. totusi limba cronicii nu este lipsitä de un pitoresc al ei particular.din domni. ca de pildä: „Tara Ardealului inconjuraiä cu munti cu päduri cum ar fi ingrädiiä“.. aläturi de pärtile de luminä. in sfirsit. carele nime din domni.. 1-au ajuns''). „In vremea lui Petru Vodä Schiopu! au fost secetä mare si unde prindea mai inainte pe$te.tive formate in plin contact cu viata satului. Dar este o limbä plinä de vigoare. insirä repede defectele. acolo ara plugul“. care avea un adevärat cult pentru Stefan cel Mare. si totusi nici un cuvint de prisos. degrab a värsa singe nevinovat. „de sar inväta cei mari.. pentru a aseza apoi calitätile intr-o gradatie ascendentä care culmineazä in apoteozä („. carii in toate pärtile fulgerau si träsneau cu armele lor"..

de pästorit. . o infloreazä cu un colorit dulce.nimenea nu vatämä. sau amintind interioare duioase de familie: „ales un om ca acela — hatmanul Arbore — ce au crescut Stefan Vodä pre palm. Asemenea imagini si multe altele.★‘ :22 . ci toate de invätäturä ei ascultä“.ele lui“. evocind aspecte de viatä plugäreascä. ca altitele discrete de pe tesäturile täränesti. de interioare de viatä patriarhalä. de albinärit. de luptä intre puterile naturii. stilizate in structura limbii.

locuiau pe meleagurile Moldovei tätarii. Ca sä isi curete tara de ei. s-a ridicat si s-a dus la impäratul Rimului. 1893. 130. ist. infringerea tätarilor si colonizarea rimlenilor ortodocsi in pärtile Crisanei si ale Maramures ului). unui a provocat o adeväratä furtunä de indignare in Moldova secolului al XVII-lea. Simion Dascälul. trimiterea unui ajutor alcätuit din rimlenii ortodocfi. trimis de scaunul apostolic sä cerceteze parohiile catolice din Moldova. dupä cum pretinde autorul insusi. II. franciscanul Marcus Bandinus. interpolarea lui Simion Dascälul se apropie de legenda pe care a cules-o. Analele Acad. pe care i-a bätut si i-a gonit. 307. nu o au scos Ureche vornicul din letopisetul cel latin esc. Lasläu a venit in Ungaria si. p. XIII. Codex Bandinus. ajutorul cerut de regele ungur Vladislav de la Rim. U r e c h e . o am izvodit din letopisetul cel unguresc. s. Si atunci „de sirg i-a strxns pe toti de pretutinderea si i-a insemnat pre toti de i-au ars impreju. unde au impins pe unguri din ocinele lor. tara Maramuresului si a Moldovei. A. de se cehluiesc pregiur cap". ci eu. Prin aceastä notä infamantä si prin alte amänunte. Rom. Dacä a luat acest ajutor de tilhari de la impäratul Rimului. E locul sä ne ocupäm aci si de acest curios adaus al lui Simion Dascälul. dintr-un letopiset unguresc. care poveste o am socotit pre semne ce aratä cä poate fi adeväratä". 1 Personalitatea acestui ciudat adnotator nu ne este cunoscutä. au trecut peste munti in Ardeal. Impäratul Rimului i-a räspuns cä el.rul capului.1894. dupä ce s-a mintuit räzboiul. El incepe prin a povesti cä. Se incepe cu: „scrie letopisetul cel unguresc“ si sfirseste cu: „Ce aceasta poveste a lui Lasläu craiu. copiatä in Rusia si cuprinsä in colectia de cronici rusesti cunoscutä sub numele de Voskresenskaja letopisi (vezi p. Prin acesti tilhari cuprinsi in oastea lui Lasläu s-au descälecat apoi. care semn träieste fi pinä astäzi in tara Moldovei si la Maramures. din mediul ciangäilor din Moldova. Urmärindu-i dincoace de munti. 56: invazia tätarilor. chiar pe vremea lui Vasile Lupu. unde se si väd in douä locuri säpate in stinci semnele fäcute de Lasläu craiul. Este capitolul privitor la „ijderenia moldovenilor. incit toate temnitele sint pline de ei si nu mai are ce le face.Dintre adausurile fäcute in cronica lui Ureche. cu toatä puterea sa.. pinä acum nedescoperit. Capitolul ar fi fost tradus. care. s. Mem. a jurat „sä nu pice om de sabia si de judetul lui". cerindu-i oaste de ajutor impotriva vräjmasilor. ii däruieste craiului unguresc. inmultindu-se si latindu-se. Lasläu i-a fugärit intr-una pinä i-a trecut apa Siretului. a pornit contra tätarilor. t. Interpolarea are citeva träsäturi caracteristice care o apropie de legenda pästratä intr-o versiune a vechilor anale moldovenesti. ln acea legendä insä lipseste nota infamantä a tilharilor din temnitele Romei. Din pricina aceasta räufäcätorii s-au inmultit asa de mult in tara lui. urcindu-se pe tron. ce spune cä au gonit pre acesti tätari. pe la Cräciun. de le-au pirjolit pärul cu un hier inhierbintat. dar cu o conditie: sä nu-i mai aducä inapoi. de unde sunt ei de au venit pre aceste locuri". In 1V. inainte vreme. Lasläu —■ adicä Vladislav — craiul unguresc. trecindu-i muntii pe la Rodna. :23 ..

au strigat ungureste: seretem.rizat si cu obiceiurile unguresti din Maramures foarte vechi. inceputurile literaturii.. Dacä. dupä ce aratä cä Lasläu a alungat cu ajutor primit de la Rim (Roma) pe tätari. „care semn träieste si pinä astäzi la Maramures. asupra cäreia vom reveni indatä. ce el se numefte aici. pinä i-a trecut apa Siretului. de se ceh."). Povestind. iar acesta fi neftiut si slab in minte.du-se biruitor din räzboiul cu tätarii. place-mi. in ziua de läsatul secului. Desi un letopiset unguresc cu astfel de elemente nu s-a descoperit pinä a’um. ln acelasi timp.. fi nici in documentele vremii. nici unui din scriitorii nostri vechi nu ne dä lämuriri despre el. Dintr-o notitä pe care ne-a pästrat-o un copist aproape contemporan. care obiceiu se tine la legea lor si pinä astäzi. mai tinem seamä si de faptul cä interpolatorul era familia. ce au zis seretem. Mai apoi dacä s-au descälecat tara. nu e pomenit. Povestind. cum Lasläu craiul. care ne-a dat. In legenda asupra cäreia ne-am oprit adineaori. cäci iatä ce ne spune notita: „Acest Simeon Dascal.. atestate in decre. Printre cärturarii care treceau in Moldova se va fi aflat probabil fi acest dascäl Simion.. de exemplu. intorcin. seretem. mai mult se vede cä au amestecat si au turburat istoria decit au lucrat cevasi pentru Ureche vornicul. de lasä sec marti in säptämina postului celui mare dintiiu“. ne-a trimis si mai tirziu cärturari. se pare insä cä el nu se bucura de prea multä stimä intre boierii moldoveni. Stefan (. pästratä de BIBLIOGRAFIE un copist aproape contimporan.luiesc pregiur cap. din regiunile ln care era cunoscutä limba ungarä. Maramuresul. Din adnotärile sale se poate deduce cä venea de peste munti. care ne-a läsat un frumos centom hrisostomic. atunci poate cä nu sintern departe de adevär cind pre. au pus numele apei Siretul". in secolul al XVI-lea. Simion Dascälul. eite au ajuns pinä la noi. ce se zice romäneste: place-mi. träia la curtea boierului Pätrascu Ciogolea din Calafendesti (sudul Bucovinei).tele Sf. interpolatorul se vädeste a fi si un bun cunoscätor al obiceiurilor unguresti. o am izvodit din letopisetul c-'l unguresc". stind in tärmurile apei. in sfirsit. totusi faptul cä legenda e scoasä dintr-o cronicä ungureascä pare a il conliima nu numai caracterul ei tendentios (romänii se trag din tilhari). a vesti cä e domn invätat fi intelept. continuä textual: „Acolo Lasläu craiu. cu prilejul inmormintärii jupinesei Sofronia. sotia nefericitului boier.. a cerut voie de la vlädicii säi sä-l läse trei zile sä se veseleascä cu doamnä-sa fi cu boierii. dupä cuvintul craiului. Chiar in vremea lui Vasile Lupu si a lui Grigore Ureche.afarä de o notitä scurtä. el märturiseste cä „eu. carele au scris acestea. „ijderenia moldovenilor“. ci si etimologiile cu caracter unguresc. un asemenea cärturar maramuresean.. mai departe. precum si Todorafcu Cantacuzin vel 24 . adaugä: „Si asa 1-au blagoslovit de au läsat sec marti cu toatä curtea sa. ca dascäl de copii.supunem cä acest romän ardelean era din pärtile Maramurefului.

vornic mare in Moldova. Defectul unei asemenea metode s-a väzut atunci cind filologul Meyer Lübke. mi-au märturisit cä de multä neftiintä fi de minte putinä era acel om. depuis le milieu du XIV-eme siecle jusqit’ä Van 1594. In special la cronica lui Ureche. Chronique de Gligorie Ureche. Cronique de Moldavie. 1852. Colationarea manuscriselor nu-i putea ajuta lui Popovici in reconstituirea limbii lui Ureche.du-i-se cä forma curentä in secolul al XVII-lea a fost infintivul lung. in apendice (Apendix I. N.cind pe cel care i s-a pärut mai bun.vist. separindu-1 de adausele ulterioare. a fost publicatä in editura Soccc. pe cind interpolärile lui Simion Dascälui au fost aruncate la sfirsitul primului volum. cuprinzind fragmente din Ureche. acolo unde bänuia cä trebuie sä fie o alterare datoritä copistilor. o editie criticä. a luat de bunä editia lui Kogälniceanu si a clädit o intreagä teorie intemeiatä pe excmple care nu se gäseau in manuscrisele cronicii lui Ureche. O editie popularä. Popovici incercä atunci alt drum. Poartä titlul: Cronicele Romäniei sau letopisettle Moldaviei si Valahiei. Kogälniceanu. Paris. Numele proprii imprumutate de Ureche din Bielski si alterate de copisti au fost restabilite cu ajutorul cronicii lui Bielski. In acest scop s-a folosit de mai multe manuscrise si. dupä mijloacele de atunci. Dr. 1911. A doua editie a apärut in 1872. 1895. Bucuresti. par Gregoire Urechi. 127—242. intr-un studiu asupra infinitivului in limba romänä. avec un autographe d'Ureache et neuf facsimiles des manuscrits. in 1894. a incercat sä dea. Apendix VII si Apendix IX). Leroux. notes historiques. 93 — 209.. lectiuni din celelalte manuscrise. meritul publicatiei lui Kogälniceanu. a introdus in textul lui. Popovici a dat o incercare mai meticuloasä de a desface opera lui Grigore Ureche de interpolärile lui Simion Dascälul. mai mult limba acestuia decit a lui Ureche. Kogälniceanu a incercat sä corec. glossaire et table. a inlocuit in textul publicat de el. I. infinitivul scurt prin cel lung. nici manuscriptele din care le culege. fiindcä toate manuscrisele decurg din copia defectuoasä a lui Simion Dascälul si räsfring. al lui Ureche. Editiile cronicii. I.bine cunoscind pe aceia. pentru timpul ei. cu caractere latine. a fost publicat in Abhandlungen Herrn I Prof. si cuprinde si cronicile muntene. prototipul pierdut al lui Grigore Ureche. dupä o metodä care este si ea astäzi perimatä.teze uneori si limba. Textul presupus al lui Ureche a fost publicat sub titlul Domnii terei Moldovei si viata lorn de Grigore Ureche. p. cä ale altora le face ale lui. Cronica lui Ureche se aflä in tomul I. (Studiul lui Meyer Liibke. Intre altele. cäci pe textele publicate de el s-a intemeiat progresul studiilor istorice la nci. care-si fäcuse studiile in Germania. Iasi. Textul cronicii lui Ureche din edrfialui Kogälniceanu a fost republicat de E m i l e P i c o t . gäsind in cronici infinitivul lung aläturi de cel scurt si päriri. P o p o v i c i. unde a avut ca profesor de istorie pe Ranke. prin urmare. Halle.) Cu toate acestea. in multe locuri. in „Autorii romäni vechi si contimporani". färä sä indice insä nici lectiunile pe care le introduce. p. Letcpisetelc tärii Moldovei. este lncontestabil. Texte roumain avec traduction franfaise. in Moldova fi altii. Popovici a fäcut insä greseala de a incerca sä reconstituie si limba originalului pierdut. din compilatia lui Simion Dascälul. K o g ä l n i c e a n u . M. Aceasta editie este tipäritä cu caractere chirilice. Grigore Ureche — observä el — träieste pe vremea lui Vasile Lupu si este 25 . Kogälniceanu a incercat sä reconstituie. adecä ce au scris Ureche el zice cä au scris. precum iar el esä fi aici eä <ce> au fost se aratä si pe lingä altele face fi aceasta." Interpolarea lui Simion Dascälul privitoare la obirfia romänilor din tilharii Romei a stirnit o profundä indignare intre cärturarii moldoveni din a doua jumätate a secolului al XVII-lea. Adolf Töbler. Neputind scoate nici o luminä pentru problema care il preocupa. tableaux genealogiques. Zur Geschichte des Infinitivs im Rumänischen. pubii. 1878.

tom. Din nefericire. Mem.. Filiera manuscriselor. oct. P. 42 — 51.contimporan cu mitropolitul Varlaam si cu Eustratie Logofätul. 26 . cu cunoscutä lui constiinciozitate. Critica textelor si tehnica editiilor. Bucuresti. 1920. C. Cea mai buna editie se datoreste lui C o n s t . Istratie Logofätul si altii. Iasi. s. nr. C. p. Bucuresti. Lucrarea lui Giurescu este prima editie criticä stiintificä. färä Variante. de Simion Dascälul. p. Cetind despre cronica lui Ureche. 93 si urm. 1891. reprodusä si in Studii istorice grecoromäne. intocmitä de Giurescu-tatäl. vol. 1934. Letopisetul Tärii Moldovei. VII. Iasi. un neinsemnat episod al luptelor inversunate sä nu prefacä in cenusä munca grea si onestä. in Analele Academiei Romäne. Raporturile lui Ureche cu vechile cronici slavonesti au fost studiate de Io n B o g d a n in: Vechile cronice moldovenesti pinä la Urechia. IV. Craiova. in Viata romäneascä. 1921. cit si la baza interpolärilor lui Simion Dascälul. p. temin. in Convorbiri literare. p.o intimplare nenorocitä. dar.. In aceastä editie. t. sub titlul Grigore Ureche si Simion Dascälul. Letopisetul lui Eustratie Logofätul si Letopisetul latinesc. Giurescu a fost räpit pe neasteptate cercetärilor istorice. Cercetäri istorice. Noui contributiuni la studiul cronicelor moldovene. 245 si urm. a hotärit sä publice edi^ia criticä pregätitä de Giurescu färä introducerea obi^nuitä. sect. Letopisetul Tärii Moldovei pinä la Aron Vodä (1359— 1595). a c e l a s i . Bogdan. C. vezi insä criticä lui C. intocmit dupä Grigore Ureche Vornicul. Bucuresti. XVII (1925). 1932— 1933. 568 (nota). Influenta polonä !n opera si personalitatea crcnicarilor Grigore Ureche si Miron Costin. p. an... II. 322 si urm. G i u r e s c u . P a n a i t e s c u . O criticä intemeiatä a acestui procedeu. P. nov. I. G i u r e s c u in Qonvorbiri literare.. C. P. G i u r e s c u . dupä ce a colationat. C. 4. Metoda lui Popovici cuprinde in sine mult arbitrar. lit. Simion Dascälul si Misail Cälugärul. R u s s o . Cronicele lui Grigore Ureche. Göbl. Bucuresti. s. Bucuresti. Textul pregätit de regretatul C. 1939. Rom.. Introducerea urma sä aparä intr-o brosurä separata.' a c e l a s i . Bucuresti. Popo /ici confruntä textul copiilor care neau pästrat cronica lui Ureche cu operele lui Varlaam si Eustratie Logofätul — in special cu Pravila aleasä — si inlocuieste toate formele moderne din manuscrisele cronicii lui Ureche cu formele arhaice corespunzätoare din Varlaam si Eustratie Logofätul. pe care cu greu s-ar gäsi cineva s-o refacä". 28 — 32. Citeva lämuriri sumare au fost date de fiul säu. si dec. LIII. 104—136. p. se poate vedea in studiul säu Noui contributiuni la studiul cronicelor moldovene. Iasi. G i u r e s c u . Ill. P. XXXI.. Panaitescu stabilejte izvoarele polone care se afla atit la baza cronicii lui Grigore Ureche. adäugind in josul paginii variantele din celelalte manuscrise. 1925. regretatul Giurescu pleacä de la constatarea cä in toate manuscrisele textul lui Ureche este contopit in compilatia lui Simion Dascälul in asa fel. Studii asupra operei. I. 1921. de fiul säu. 29 — 30 (nota). p. 1912. p. 361 si urm. Analele Acad.du-se ca . Bucuresti. LIII. manuscriselor. P a s c u. la D. 222 — 232 si 322 — 328. pe care Giurescu il pregätea räbdätor. si in Cronice inedite atingätoare la istoria romänilor. a clasat si a fixat filiera.. Gligorie Ureache. 1916 (Comisia istoricä a Romäniei). M i n e a. in colectia „Clasicii romäni comentati“. Din istoria culturii romänesti. Textul cronicii se afla cules la intrarea noasträ in razboiul din 1916 — 1918. II. m. 55.Cercetäri istorice“.. Studiul este intemeiat pe analiza atentä a manuscriselor. Letopisetele moldovenesti scrise slavoneste. Intre päreri si ipoteze. De aceea el renuntä la ideea de a reconstitui originalul pierdut al cronicii lui Ureche si. Giurescu a fost reprodus intr-o editie popularä. din nenorocire. C. Graiul lui trebuie sä fi fost BIBLIOGRAFIE asemänätor cu al acestora. ea a apärut färä studiul premergätor. G. Minea pune ipoteza cä Ureche si-ar fi scris cronica in limba latinä. presedintele Comisiei istorice. p. p. p. se märgineste sä reproduce textul unei copii care a pästrat mai bine versiunea interpolate a lui Simion Dascälul. Pe atunci. Aceeasi problemä a fost reluatä de d-l I. Extras din . incit nu poate fi separat färä a cädea in arbitrar. Plecind de la acest fapt. in Letopisetul lui Azarie. 1925. 1908. G i u r e s c u . 1895. pe sept.

726. 1934. O r ä s a n u in Convorbiri literare. metodei si cugetärei. G i d e i. insä si recenzia interesantä pe care i-a fäcut-o St. Despre interpolarea lui Simion Dascälul: D. Studiu asupra cronicarilor moldoveni din secolul al XVII-lea. Urechiä. din punct de vedere al limbei. Dintre studiile mai vechi: A. 27 . Papa Formosus in traditia noasträ istoricä. A. 65 — 68. Bucuresti. a c e l a s i . XXXIII (1899). 1901. in Revistä criticä. Bucuresti. p. 844 (si extras). P a s c u. V. Grigore Ureche si Miron Costin. cf. p. 441. 595.G. cu o prefatä de V. O n c i u 1. VIII. 508. 1898. Originile principatelor romäne. 256. i n Lui Titu Maiorescu. an.

227—420. T a n o v i c e a n u . in Arhiva. Safta. si Columna lui Traian. Iasi. 184. 1881. sä särute poala impärätiei si sä capete steag de domnie.. 1930. sept. Sturdza. XV februarie MCM. 1899. 1904— 1905. in Arhiva. G i u r e s c u la edifia cronicii. M i n e a. D. III. an. p. pe de altä parte nepoatä si lui Miron Barnovski. sect. Note si interpretäri. p. p. Biografia lui Nestor Ureche a fost reconstituitä de $ t e f a n O r ä s a n u . amintitä mai sus. in Arhiva istoricä a Rom. Barnovski. Bucuresti. In afarä de aceste studii si articole. O stire despre Gligcrie Ureche. O stire despre Gr. 1933. E. XXVII. S i a d b e i. s-au publicat in timpul din urmä o multime de stiri rlspindite'• in diferite colectfi de documente si reviste (cu deosebire in: G h i b ä n e s c u . umplind de vilvä intregul Stambul. IV. I. 620 — 63 1. Stirile astfel imprajtiate au fost culese in cea mai mare parte intr-un inventar. Este scos tatäl lui Miron Costin. 352 — 353. publicatä in colectia „Clasicii romani comentati“. C o s t ä c h e s c u M i h a i . p. Iasi. 5. III. Istoria literaturii romänesti. cumnatul lui Grigore Ureche. vizirul dä porunca ceausilor sä scoatä din temnitä pe chehaia neno. 1928. p. si omul de incredere al domnului. 1939. Intre acestia se afla si postelnicul Costin. V. 37 — 47. datoritä legäturilor de rudenie. Stiri nouä asupra familiei Ureche. Ureche.rocitului domn. Despre neamul de boieri moldoveni Ureche. unde avea tirguri si sate. Bucuresti. 34 — 57. ia Analele Academiei Romäne. 289—357 (si despre chestia paternitätii cronicii si de izvoarele ei). si introducerea d-lui C. II. sect. Bucuresti. t. Cronica a fost atribuitä lui Nestor Ureche de B. il duce la patriarhie si acolo . 234 si urm. cuprinde notite biografice in legäturä cu chestiunea paternitätii cronicii. IX (1898). Contributiuni la biografiile unora din cronicarii moldoveni. Bucuresti. ist.. I. cum au läsat :28 . 197 — 211. de L u c i a n P r e d e s c u . Mama lui. p. G ä z d a r u . 274. 1934. A. ed. ist. p. 285 — 3 13. I. p. 1903.Omagiu. t. cuprinde informatii din arhivele polone privitoare la pribegia lui Nestor TJreche ?i a familiei sale. Ducindu-se apoi cu alai de curteni. I. Cronicari moldoveni din secolul al XV II-lea. potrivit cu ceremonialul obisnuit. in Prinos lui D. VII —IX. in Analele Academiei Romane. fiica lui Miron Sulgerul.pe scurt. p. care. Not tie la amänuntele unguresti din Letopisetul Tärii Moldovenesti al lui Grigore Ureche si Simion Dascälul. Bucuresti. 1925. cu ocazia unor stiri intr-un document de la Duca Vodä din 1671. domnul Moldovei. 381 — 385.. Miron Barnovski este decapitat din porunca vizirului §i trupul lui stä atirnat inaintea curtii impärätesti o zi. de B a r w i n s k i. Genealogia familiei Ureche. In domnia lui Miron Barnovski. 1900. fusese chemat de boieri in domnie dupä detronarea lui Alexandru Ilias (1633). Mem. in Cercetäri istorice. p. H a s d e u . p. care träia ca pribeag in Polonia.. MIRON COSTIN VIAJA Miron Costin. an. I. p. I. an. Miron Costin a notat el insusi zilele de groazä pe care tatäl säu le-a petrecut la Constantinopol atunci. I o r g a . continuatorul lui Grigore Ureche. preoti si cälugäri la Constantinopol. X. P. boieri. Grigoriu Urechie. p. p. in Cercetäri istorice. loan Costin este hatman al Moldovei si. Surete si isvoade si in revista loan Neculcea). 117. Biografia lui Ureche. p. este inchis impreunä cu toti boierii care veniserä cu el. Cercetäri asupra cronicelcr moldovene. in Revista istoricä romänä. este fiul lui loan Costin. 1932— 1933. pentru ca. Mem. I. I. 57 — 63. Spre searä. N. Tot acolo paternitatea lui Grigore asupra cronicii. era pe de o parte nepoatä lui Isaia Balica. Bucuresti. 1872. T a n o v i c e a n u . 104— 112. ridicind trupul lui Barnovski. V e r e s A n d r e i . Contribuiri pentru o biografie a lui. S b i e r a . C. Iasi.

Novosiilca. Copiläria in Polonia. cä vine dinspre pädurea Nadoborului o oaste cäzäceascä in ajutorul polonilor. un inger imbräcat in armurä cavalereascä si tinind o spadä. Tatäl. Aci. Fiul säu. primeste ca „indigen polon si ca nobil polon pe Iancu Costin cu fiii säi: Alexandru. Deasupra coifului. in drum ataeä un tirgu. hatmanul Costin a cäutat sä-si facä si el un rost. Dupä propria lui märturie. in toiul noptii.Nova. A treia zi. Costin postelnicul e adus inaintea vizirului. pe care va ajunge sä o stäpineascä afa de bine. si in al doilea an de domnie.lui si statului in diferite expeditii räzboinice". era abia in virstä de 5 ani la data cind i se acorda indigenatul polon. . aleg ca domn pe Meise Movilä. peste un an. sä päräseascä pentru totdeauna Moldova si sä apuce calea exilului. pe care un act contimporan polon ni-1 descrie astfel: in cimp albastru. La asediul cetätii Camenita. dupä datinä.vremurile atunci. Abaza-pasa hotäräste retragerea peste Nistru si. „avind in vedere — zice actul dietei — insemnatele servicii aduse rege. Abia instalat. cu sulletul „intors de spaimä". refugiindu-se in Polonia. Trecind Nistrul spre Iasi. sileste pe domnul Moldovei si pe boierii säi sä i se aläturesi pornesc cu totii contra Poloniei. descälecind cu corturile in sesul Iasului. in preajma mänästirii Balica. Spre groaza boierilor care credeau cä-1 due noaptea sä-1 inece ori sä-1 munceascä pentru averile lui Barnovski-vodä. Instiintat de aceasta printr-un prieten turc. arendxnd o mosie in starostia de Bar. incit mai tirziu va serie o cronicä intreagä in elegante versuri polone. in 1638. pune la cale sä prindä a doua zi pe toti boierii moldoveni. 29 . si un blazon. Ca toti exilatii moldoveni care obtineau cetätenia polonä. se adunä cu totii si. Domnia lui Moise Movilä (1633—1634) n-a fost norocoasä. Abaza-pasa prinde de veste cä a fost amägit si. o minä inarmatä cu o spadä.treaca virsta copiläriei si sä-fi inceapä instructiunea in limba polonä. fuge cu alti boieri la mänästirea Pobrata si de acolo päräseste pentru totdeauna Moldova. Abaza-pa§a inträ in Moldova cu oaste turceascä si munteneascä. Costin. se inapoiazä la temnitä. dieta polonä. sä se strecoare din cetate. Primitä in rindurile nobilimii. sä-i lege in obezi si sä-i dueä la impärätie. postelnicul Costin. care simtise cu un an inainte fiorul mortii la Constantinopol. Astfel se lämuresc imprejurärile in care Miron Costin este adus sä pe. in 1646 urma cursurile colegiului iezuit 1 Ingropä. Liberati. hatmanul Costin. Acest episod dramatic din viata postelnicului Costin a läsat o intipärire nestearsä in sufletul lui si el constituie motivul principal care il va determina. E prima datä cind cronicarul nostru apare mentionat in acte. aducind vestea cea bunä celorlalti boieri. il astrucä“1 in patriarhie. un caic trimis din porunca vizirului la temnitä lidica pe Costin postelnicul. cu ajutorul moldovenilor.§or — Studenica — a cärui garnizoanä militarä izbuteste peste noapte. in coroanä. Miron si Potomir". familia Costin si-a aleätuit. moare in exil. tinind sfat. unde este bine primit. unde aflä porunca impäratului cä sint slobozi sä meargä sä-si aleagä domn pe eine vor voi. Miron. se räspindeste in tabära turceascä zvonul* pus la cale de hatmanul Costin.

Miron Costin. in marea räscoalä a cazacilor. ne spune Miron Costin. Vremurile in care Miron Costin se intoarce in Moldova sint dintre cele mai turburi. care a durat citeva zile si pe care avea s-o descrie cu atita plasticitate. abia de au avut cindva tara sau de va mai avea" — il imbrätifeazä cu multä simpatie. unchi ai fiilor acestuia. luind parte la luptele contra cazacilor. a fost surprins de acea groaznicä nävalä a stolurilor de läcuste. in 1646. tatäl lui Miron Costin moare. In acest timp.din Bar. Doi ani mai tirziu. fratele unuia din cei mai gloriosi hatmani ai Poloniei. Nu ftim insä dacä fi Miron Costin a urmat mai departe fcoala la Camenita. Miron Costin se intoarce in Moldova. Stefan Czarniecki. In acest colegiu urma cursurile Miron Costin in vara anului 1647. Doi dintre cei mai de seamä boieri ai timpului. cind.mefte in arendä mofia Novosiilca-Nova. fi de Francisc Czarniecki. si era condus. :30 . in 1650. deci. In 1651 se afla in oastea regelui polon. oftile hatma. In vara anului urmätor. de trei-patru magistri fi de citiva frati. mai tirziu. Abia se incheiase nunta lui Timuf cu domnita Ruxandra fi dom- 1Erau frati cu postelnicul Constantin Cantacuzino din fara Romäneascä. Panaitescu — fusese deschis de iezuiti in 1636. cu grädinä imprejurul ei. in imprejuräri putin cunoscute. Rectorii erau ajutati in instructiunea fi educatia elevilor de opt-doisprezece preoti. Curind dupä aceasta. Toma tinea in cäsätorie pe sora mamei lui Miron Costin. se refugiazä cu profesorii fi cu toatä fcoala la Camenita. P. Czarniecki. afa cum in unele pensioane din vremea noasträ se intrebuinta ca limbä de conversatie franceza sau germana. un oräsel la granita Moldovei. Intoarcerea in Moldova. care servea ca limbä de conversatie intre elevi.nului cäzäcesc Chmielnicki se apropiau de Bar. Colegiul din Bar — dupä cum ne lämureste P. Toma fi lorgachi Cantacuzino vistiernicul1 — „cari capete ca acelea. care nu avea decit 17 ani. Cursul complet era impärtit in cinci clase: trei de gramaticä fi douä de umanioare—-intre acestea era fi retorica. Aparitia acestui tinär invätat venit din Polonia trebuie sä fi fäcut senzatie intre rudele fi vechii prieteni ai tatälui säu. Barul a cäzut in mina räzvrätitilor fi a fost in parte distrus. cu un important depozit pentru vinurile aduse de negustorii moldoveni. pri. Serban Cantacuzino domnul (1678— 1688) $i invätatul cronicar Constantin Cantacuzino stolnicul. de rectorii Stanislav Witwinski. Baza studiului era limba latinä. pe vremea cind Miron Costin isi fäcea studiile acolo. cind. in cronica sa. pe vremea „secerei“. rectorul colegiului. in drumul de la sat — adicä de la mofia pärinteascä — spre oraf. marele boier al lui Matei Basarab si. Programul de studii trebuie sä fi fost acelafi ca si in celelalte colegii iezuite din Polonia. intr-o casä de piaträ.

Domnia lui Gheorghe Stefan a fost norocoasä pentru Miron Costin. hatmanul cazacilor. Miron Costin este insärcinat cu misiunea delicatä de a cere ajutor starostelui de Camenita. in Säptämina Patimilor.ducä. fratii Torna si Iorgachi Cantacuzino. spune insusi. räpus de o srapnelä — Miron Costin se afla in tabära lui Gheorghe Stefan.sorilor decit Vasile Lupu. Cind domnul si curtea ajung la limanurile Nistrului. cuvint cu cuvint. „särdarul lui Racoti". In lupta deschisä atunci intre Vasile Lupu si Gheorghe Stefan. incepe sä se näruie.tia tinärului säu boier Gheorghe Stefan. Miron se afla impreunä cu protectorii säi. Petru Pototki. si in Ucraina. läsind cetatea Flotinului in mina vräjmasului. O scrisoare a lui Ciogolea spätarul cätre Vasile Lupu. a trecut Nistrul. Gheorghe Stefan era dealtfel un domn invätat si intelept — la curtea lui se afla si Milescu — si. la cuscrul säu Chmielnicki.väluie complotul urzit de Gheorghe Stefan. Vasile Lupu se vede nevoit sä se retragä cu toatä casa si boierii de curte spre Hotin. Petru Pototki nu se afla insä in Camenita si solul a trebuit sä purceadä cale de trei zile mai sus. Vasile Lupu. la niste ocine ale aceluia. Dar toate sint prea tirziu. dez. in urma sprijinului pe care i-1 däduse ca sä scape din robia tätä. La intilnirea noului domn moldovean cu cele douä cäpetenii ale ostirilor sträine venite in ajutorul säu — Petki Istvan.nia lungä. „polcovnicul" regelui polon—Miron Costin serveste ca tälmaci pentru limba polonä si are astfel prilejul sä repro. 2B5 . era mai priceput la invätarea solilor si la räspunsul scri. de la care era Vasile Lupu in drept sä se astepte la recunostintä. Curind dupä intra.rascä. mäcinatä de ambi. dincolo de Focsani. si-a läsat treburile si a pornit indatä spre Camenita sä sarä in ajutorul domnului moldovean. discutiunea urmatä intre cele douä cäpetenii cu privire la planul de atac al taberei lui Vasile Lupu. Miron Costin ia parte la expeditia in Muntenia pentru potolirea seimenilor care se räzvrätiserä contra domnului si amenintau linistea tärii. In acest rästimp insä. la ginerii säi. fericitä si bogatä a lui Vasile Lupu (1634—1653). totusi el si-a implinit cu credintä misiunea. dupä märturiile boierilor mai bätrini. aflind cele intimplate. deoarece n-a vroit sä se ducä la Constantinopol ca „sä särute — dupä ceremonialul obisnuit — poala impärätiei". Desi pärintii cronicarului nostru päräsiserä pentru totdeauna Moldova din pricina lui Vasile Lupu. cu ajutorul ginerelui säu Timus—care avea sä cadä in transeele din jurul Sucevei. la Roman. Gheorghe Stefan este mazilit de turci. Ce s-a intimplat dupä aceasta nu stim precis. si cel muntenesc. si Condracki. in tabära lui Vasile Lupu. de unde trimite dupä ajutor in Polonia. Surprins intre douä focuri. se räspindeste in Iasi zvonul cä ostiri unguresti si muntene au intrat in Moldova. trimisä in tainä printr-un cälugär. Sub Gheorghe Stefan.rea cronicarului in Moldova. La a doua incercare a lui Vasile Lupu de a-si recäpäta tronul. frontul unguresc cu Gheorghe Stefan. Starostele. impins de armatele lui Gheorghe Stefan. „de la el multä milä am avut". Dupä o domnie de patru ani insä. sprijinitä de cazacii lui Timus.

Miron Costin are prilejul sä-si lärgeascä cunostintele despre neamul si pämintul romänesc. impreunindu-se cu tätarii.In domnia urmätoare. inträ in Ardeal pe la Brasov. porunceste domnilor romäni sä secondeze campania intreprinsä de el in Ardeal. a lui Ghica-vodä (1658). de-acolo 2B5 . unde se intilneste cu celelalte ofti fi. hotärit sä inläture din scaun pe Räköczi. Ghica-vodä este astfel nevoit sä porneascä cu boierii si armata in Muntenia. Vizirul Kiupruli.

la Turnu-Severin. Miron Costin. unde izbuteste sä-fi intäreascä tronul. Vezirul au zimbit a ride fi i-au zis sä gräiascä. prin energia fi prin sufletul säu pasionat. dupä porunca vizirului.iii §i muntenii. Petriceicu a ales atunci din toti boierii tärii. Astfel. iar peste tara noasträ nu ne pare bine sä se läteascä. in fine. pe Miron Costin. care due pe cärturarul moldovean prin Muntenia fi Ardeal. Petriceicu-vodä. cLid moldovenii se intorc. mai tirziu.gurile podului lui Traian. $i i-au zis vezirul sä-i spuie drept: pare-le lor bine cä au luat impärätia Camenita. dar cronicarul l-a convins cä ^ara este säraeä fi nu va putea birui oastea cu fin. fi cu oastea spre Ujvar. fi de acolo la Constantinopol. care se incheie cu alungarea lui Rakoczi de pe tronul Ardealului. s-a impus in divanurile domnefti fi a fost msärcinat deseori cu misiuni diplomatice grele. pra. reincepe räzboiul intre turci si poloni. hotäräfte sä se duca spre Cernäuti cu toatä oastea moldoveneascä. Campania. in jurul Hotinului. mai firet. iar de altä parte trupele turcefti ar fi necontenit härtuite de podgheazurile polone. sint siliti sä ia parte si la aceastä campanie. din august pinä tirziu in decembrie. intelegmdu-se cu Grigore Ghica al Munteniei. prin inteligenta lui ascutitä. pe care avea sä o expuie. Ce adinc räsunet au avut aceste ruine in sufletul vefnic curios fi iscoditor al cronicarului se vede din faptul cä. ca sä se dezvinovä. are din nou prilejul sä colinde meleaguri romänefti fi sä priveascä. domnul Moldovei. prin cultura lui largä. rämas credincios polonilor. Atunci Miron au zis: Sintern noi moldovenii bucurofi sä se läteascä impärätia in toate pärtile cit de mult. pusu-l-au vezirul de au fezut inaintea lui. Miron Costin a ciftigat inima vizirului si a fost mult de ajutor Moldovei intr-un ceas de cumpänä. Aceste campanii. vizirul care comanda oftirile turcesti a cerut lui Petriceicu-vodä (1672—1674) sä-i trimitä un boier cu care sä discute unele chestiuni in legäturä cu nevoile ostirii turcefti. Grigore Ghica insä. dureazä cinci luni. sint pentru activitatea lui literarä de o insemnätate deosebitä. moldove. Atunce vezirul iar au ris fi i-au zis: Drept ai gräit. Iatä cum povestefte Neculce convorbirea dintre vizir fi Miron Costin: „Si mergind Miron Costin la cortul vezirului. 20 ani mai tirziu. el a avut in aceste cälätorii prilejul sä cunoascä fi sä simtä prin propria lui expe. gräunte fi celelalte provizii.räzbat prin tara Birsei spre Sibiu. fi turcii sint mfrinti. amintirea lor träia incä puternic. in toiul luptelor dintre turci fi poloni. Amlasul. Vizirul intentiona sä läse oastea turceascä sä ierneze in Moldova. Miron Costin. :30 . se duce la Oblucita unde se afla vizirul. in räzboiul incins intre turci si germani. „mai de treabä la voroavä". Nicolae. Petriceicu-vodä. Patru ani mai tirziu. prin apa limpede a Dunärii. plecind cu domnul säu. cu atita cäldurä.teascä. pe la Sf.rientä unitatea neamului romänesc. in Suceava. väd cum tätarii dau foc si prefac in cenusä Alba-Iulia (Bälgradul) si cuceresc. care era pe atunci pircälab de Hotin. sä nu se teamä. se ureä in sus spre inima Ardealului. ori ba? Iarä Miron au räspuns cä se teme a spune drept. tree de partea polonilor. pe cind turcii atacaserä Camenita." Cu aceastä franchetä de caracter. ln primävara urmätoare. m cartea De neamul moldovenilor. Dabija-vodä.

muntenii trecu. care räspunde domnului aceste cuvinte mindre: „Ori sä fie voia märiei tale. la o milä depärtare de oras. cälare. dupä campania din jurul Vienei. Si au iesit afaiä“. Miron Costin si fiii säi insotesc solia douä ore afarä din oras. mai tirziu. Pribegia in Polonia. La 10 aprilie 1674 Miron era primit de Sobieski la mosia acestuia. pe care Gninski le-a cules desigur de la Miron Costin. tätarii astcptau porunca sä incalece si sä intre dupä jaf in Moldova. Aceastä atitudine dirzä a lui Miron Costin si a celorlalti boieri moldoveni a mintuit Moldova de o mare nenorocire. Legäturile cu polonii continuarä si in anii urmätori. Miron Costin a fost trimis. toti ceilalti boieri si cäpitani. prinzind curaj. la care moldovenii si muntenii luaserä parte 31 . apoi.jurärile vietii sä se refugieze in Polonia. iar Petriceicu. Sapte ani mai tirziu. Petriceicu le räspunde cu sumetie si-i opreste sä piece. cäruia ii va dedica. rugindu-1 sä-i ingaduie a se duce pe la casele lor sä-si punä sotiile si copiii in sigurantä de invazia tätäraseä. din fericire. si s-au inchinat si au zis: sä fii märia ta sänätos.liare: Miron trimite pe fiul säu. la Pielaszkowce. din care se vede cä polonul era bucuros sä discute cu marele boier moldovean. Miron Costin. incälecind pe cai. legäturile dintre sol si marele logofät sint continui si fami. pe lingä latura politicä. In acele clipe de mari främintäri. iese in intimpinarea solului cu toatä boierimea. boierii si cäpitanii slujitorilor se sfätuiesc intre ei si se due la Petriceicu.serä de partea turcilor. Si dupä el. lean Gninski. corespondenta solului cu Miron Costin. cronica sa scrisä in limba polonä. sä tinä solului o cuvintare in limba latinä. Legäturile cu Polonii. El cerea in numele domnului säu retragerea garnizoanelor polone din Moldova si oferea mediatiunea tärii sale pentru inche. prin Ardeal si Maramures — fiindcä nordul Moldovei era incä teatrul luptelor turco-polone — in solie cätre marele hatman al Poloniei fi viitorul rege loan Sobieski. Ni s-a pästrat. au venit sä se inchine domnului si au iesit afarä. In locul lui Petriceicu este numit in domnie Dumitrascu Cantacuzino (1674). La plecare. Miion Costin este silit de impre. confine si §tiri privitoare la istoria Moldovei. la hotarele Nistrului. Era in 1683. Ziarul soliei. cu mitropolitul Dosoftei si cu o parte din boierii päminteni rämasi credinciosi polonilor. prietenul lui Sobieski. ori sä nu fie. este trimjs la Poartä ca sä intäreascä pacea care pusese capät räzboiului turco-polon. care era mare logofät. pentru binele crestinätätii. Imediat dupä inseäunarea noului domn.pentru ca sä iasä in intimpinarea unui corp de armatä polonä ce se aftepta sä vinä in tarä. Polonii au fost invinsi. Atunci se ridicä din mijlocul tuturor Miron logofätul. noi nu ne vom läsa casele sä le iee tätarii. Cu acest prilej Miron Costin inträ in strinse legäturi cu Marcu Matczinski. In Moldova domnea Antonie Ruset (1675—1678).ierea päcii intre poloni si turci. loan. unde s-au intilnit cu boierii rämasi credinciosi turcilor. iar solul trimite daruri cronicarului. Momentele erau critice pentru Moldova: armata turceascä era numeroasä fi bine organizatä. au plecat in jos. In 1677 un fruntas al vietii politice polone. Pe timpul cit este gäzduit in Iasi. au trebuit sä päräseascä tara.

dar se pare cä. afiind cä Duca-vodä se afla la Domnesti. Duca-vodä. vroind sä-1 indepärteze de granitele polone. cä pämintul acesta e främintat cu singele mosilor si al strämosilor nostri“. cu fiul lui Miron Costin. In rästimp. a fäcut o impresie afa de puternicä asupra regelui. Domnul si boierii sint prinsi si dusi in Polonia.caserä. Persona.. hatmanul Andrei Potocki ii prezintä regelui Sobieski la Jaworow. il numefte staroste de Putna. Cronicarul se intoarce in Moldova foarte scäpätat.toare de la Daszowa.ca vasali ai turcilor. 1-a läsat liber si i-a däruit ca locuintä pavilionul regal de vinä. Sfatul a fost insä fatal. i-ar fi zis: „Mai des cu paharele fi mai rar cu obläduirile. Moartea. unde sint tinuti in captivitate. care comandase oftirile poloneze in luptele contra suedezilor. Regele avea atunci la inimä o expeditie impotriva turcilor. Nici Miron Costin nu 1-a crutat.un foarte inteligent observator si cunoscätor al afacerilor turcesti". cä nu va regreta. Curind dupä aceasta izbucnefte conflictul intre Cantemirefti fi Costinesti. Cantemir. In Polonia Miron Costin a stat pinä in noiemvrie 1685. Viena fusese despresuratä de regele Poloniei. ocupase Iasul si. La 21 martie. cä-i vrea märia ta sä-ti dai sama fi n-ai putea I “ Acestea au adus o inäsprire a raporturilor dintre cronicar fi domn. Pätrascu. Domnul. de care ne vom ocupa intr-un capitol urmätor. care stia bine limba polonä si care era . ii spuse: „Ce putere au ei sä vie asupra märiei tale? Sä nu dam locul. La 17 septemvrie 1685 Miron Costin primeste de la fratele säu Velicico o scrisoare in care acesta ii povestea cä la scena intilnirii lui Constantin Cantemir cu seraskerul Soliman. care nu stia carte fi era bucuros sä se razime pe familiile boierefti mai märunte si pe mazili. un vechi ofiter al lui loan Cazimir. in loc sä-1 trimeatä sub pazä cu Duca la Lwow. cäci domnul consimtise sä logodeascä pe fiica sa. la ospät. loan Sobieski. Safta. Domnul Moldovei. dupä cum ne incredinteazä Neculce. unde cronicarul se distinge prin energia cu care a distrus bandele de tilhari care näpädiserä fi jefuiau atunci sudul tärii. in cele din urmä. infelindu-se asupra situatiei. dar Miron Costin. Miron Costin a trebuit sä aftepte insä douä luni pinä ce a obtinut consimtamintul regelui. dupä o campanie care tinuse mai bine de o jumätate de an. Desi documentele contimporane nu fac mentiune de aceasta. asa cä domnul se afla cu citiva boieri si cu un nuinär restrins de ostasi. ceea ce a stirnit nemultumirea marilor boieri. In atmosfera de hartä cu vechii boieri. se intorsese cu oastea prin Ardeal si se afla la mosia sa. Neculce ne spune ca intr-un rind. Acest exil are o importantä deosebitä pentru activitatea literarä a cronicarului. lingä Stryi. Inrästi mp in Moldova se urease pe tron Constantin Cantemir.pafa. se impä. incit acesta. Domnesti.litatea lui Miron Costin. ajutat de cazaci fi poloni. _ Conflictul cu C. se pare totusi cä Miron Costin era si el din suita domnului prizonier. voieste sä se retragä spre Focsani. Domnul. fiindcä in timpul acesta a pläsmuit el o poemä polonä. sfatuit de hatmanul Buhusi. Velicico Costin 1-a intepat in citeva rinduri pentru nestiinta lui de carte. unde Miron Costin s-a instalat in primävara anului 1684. repede intr-acolo un podgheaz. Familia Costineftilor se :32 . Petriceicu-vodä. Cantemir-vodä era un domn batrin. O bunä parte din boierime si ostire se imprästiase pe la casele lor. acesta stäruise de Velicico sä scrie fratelui säu sä se intoarcä cit mai curind in Moldova.

credea prin aceastä legäturä cu domnul in deplinä fericire. care „n-a voit sä se gindeascä la sufletul domnului säu care era trecut de 70 ani“. a dat poruncä 33 . Cupärestii au sfätuit pe domn sä puie capät §i logofätului Miron. Unul din boierii care au luat parte la banchet. nemaiputindu-si stäpini minia. a sfätuit pe domn sä omoare pe Velicico. si-i cereau spriji. Ilie Tifescu. sosesc iinputernicitii domnului ca sä1 ridice si sä-1 ducä la Iasi. pe care contimporanii 1-au poreclit FrigeVacä. Dupä omorirea lui Velicico. care era in rivalitate cu Costinestii. Atunci — spune Neculce—Macri. a dezväluit conspiratia. ne spune cä Miron Costin nu era amestecat in complot. Dimitrie Cantemir. pe care le considerä de „copilärii“. cind se dezläntui tragedia ei. cäci ii murise sotia si era ocupat cu pregätirile de inmormintare. mtäritat. Barbosi. impreunä cu solul de la Bucuresti. cronicarul era la mosia sa. Pe cind astepta preotii din satele invecinate ca sä sävirseascä prohodul inmormintärii. nu recunoaste cele declarate. 1-a lovit cu buzduganul in cap si 1-a inchis in pivnita palatului. Atunci Cantemir. Cantemir — ar fi declarat cä fusese trimis de Costinesti cu misiunea de a-i comunica lui Brincoveanu cä ei vor pune la cale uciderea lui Cantemir si a casei sale. aflä cä cel banuit stätuse mai tot timpul in legäturä cu stolnicul Constantin Cantacuzino. Cantemir-vodä. pe care insä 1-a dat in grija celorlalti ca sä-i urmäreascä de aproape toate miscärile in Bucuresti. cu porunca de a-1 ucide. Constantin Cantemir tace. insä Miron Costin — si aceasta e incä o dovadä de nevinovätia lui — care se simtea cu cugetul curat. Complotul a avut loc cu prilejul cäsätoriei unui cumnat al lui Velicico. chemat. intinde o cursä boierilor bänuiti. coplesit de o mare durere. cäci acesta nu i-ar ieita niciodatä uciderea fratelui säu. La intoarcerea soliei.nul pentru aducerea in domnia Moldovei a lui Velicico Costin. Slujitorii trimisi in acest scop 11 sfätuiesc sä fugä spre munp. In timp ce acestea se petreceau la Iasi. Atunci domnul a poruncit ca Velicico sä fie decapitat. cu prilejul logodnei ce urma sä aibä loc. La scena cumplitei pedepse a asistat si fiul domnului. In solia trimisä la curtea lui Brincoveanu sub conducerea ginerelui säu. el räspunde mindru cä nu poate „märturisi ceea ce nu stie. care sint adusi pe rind la palat. In timp ce era dus spre Iasi. Neculce ne povesteste cä Velicico intrase intr-un complot pentru rästurnarea lui Cantemir. Solul — dupä spusele lui D. Li se cere tuturor sä dea declaratie asupra conspiratiei. a trimis si dupä Miron Costin. intelegindu-se cu ginerele säu. n-a vrut sä se salveze. sä se dezvinoväteascä in fata domnului säu. ci a cerut sä fie dus la Iasi. unchiul lui Brincoveanu. din moment ce 1-a bätut cu buzduganul in cap. care povestestc lucrurile la patru decenii dupä intimplarea lor si reprezintä astfel traditia opiniei publice de atunci. care romantcazä biografia tatälui säu. Dimitrie Cantemir. chiar dacä vodä ii porunceste aceasta“. Acesta. Neculce. Dar intr-o searä. Lupu Bogdan. soseste vätaful de aprozi Macri. a amestecat inadins pe unul din conspiratori. Imprejurärile nu ne sint bine lämurite. ne povesteste cu amanunte dramatice imprejurärile in care tatäl säu ar fi prins firele complo. La insistentele domnului.tului. Familia Cupärestilor.

ce sosirä asupra noasträ cumplite aceste vremi de acmu. sä j'ac letopisetul tärii noastre Moldovei din descälecatul ei cel dintnu. care altfel a-ar fi iesit niciodatä din anonimat.“ Din acest pasaj se vede dar cä Miron Costin urzise incepätura unui Jetopiset de la descälecarea dintii. ducea istoria Moldovei de la al doilea descälecat pinä la domnia a doua a lui Arenvodä (1594). tinärul expatriat este de la inceput introdus la curtea domneascä. amplificind-o. adicä de la luptele lui Traian cu dacii si de la colonizare. in timpul zilelor de restriste. Miron Costin ia pana ca sä continue istoria Moldovei de unde o lasase Ureche. hatmanul loan Costin. de la a doua domnie a lui Aron-vodä (1595) pinä la urcarea in domnie a lui Dabija-vodä (1661). in oras in Iasi. adicä sä o copieze pe curat. din räutatea unui vätaf de aprozi. din pricina cumplitelor vremi ce venirä asupra moldo. capul cel mai luminat. iar de la nasterea Mintuitorului lumii. 1675. Pinä atunci Miron Costin se multumeste sä infätiseze contimporanilor säi cronica de unde o läsase Grigore Ureche: Letopisetul Tärii Moldovei de la Aron Vodä incoace. Treizeci de ani mai tirziu. spre sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. „Incepätura letopisetului". Astfel. Primit cu multä simpatie de fratii Toma si Iorgachi Cantacuzino. Ea imbrätiseazä istoria Moldovei pe un cuprins de 66 de ani. de care vorbeste in predoslovie. dar cä. este msärcinat cu misiuni de incredere. Cronica lui Grigore Ureche. asa cum väzuse in istoriografia polonä. Evident cä. Miron Costin avea doar citeva luni cind tatäl säu. ca sä nu se uite lucrurile si cursul tärii de unde au parasit a serie raposatul Ureche vornicul. Miron Costin povesteste evenimentele dupä izvoare polone si dupä traditii interne.venilor. Cronica a fost deci conceputä inainte de anul 1675. El avusese la inceput intentia sä urzeascä istoria Moldovei pe un plan vast. se intorsese in Moldova. de la sfirsitul domniei lui Vasile Lupu.venilor — „de nu stäm de scrisoare"—adicä räzboiul turco-polon (1672— 1676). de la originile neamului pinä in zilele lui: „Fost-au in gi'ndul mieu. ce de grije si suspinuri. Aceastä parte a cronicii are mai mult infätisarea unor memorii. Deci primeste aceasta data atiia din truda noasträ. a trebuit sä-l päräseaseä. dupä copiere. iarä noi privim cumplite vremi si cumpänä mare pämintului nostru si nouä. Dupä rästurnarea din domnie a lui Vasile Lupu. . in compilatia lui Simion Dascälul. a servit mai tirziu ca temei pentru scrierea De neamul moldo. in anul de la zidirea lumii 7183. lui Isus Hristos. Tatäl murise in exil si Miron Costin implinise 28 de ani cind. de nu stäm de scrisoare. mintea cea mai cuprinzätoare pe care a avut-o Moldova pinä atunci a cäzut in zäpada drumului. si urzisem si incepätura letopisetului. Ureche moare in 1647. cronicarul povesteste faptele la care el insusi a fost martor si pärtas. iubite cetitoriule. unde. trecuse cu familia pentru totdeauna in Polonia. cronicarul :34 . Si la acest fei de scrisoare gind slobod si färä valuri trebuiaste. vornicul tärii de gies. cind autorul ei a dat-o unui copist „s-o izvodeascä". corectind-o. De la 1595 pinä cätre sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. scos de Miron Costin.sä fie Miron Costin decapitat (1691). Miron a revenit asupra ei completind-o. carele au fost de Traian impäratul. de unde este päräsit de Ureche vornicul de tara de gios.

pe care Miron Costin le-a trecut in cronica sa. cuprinde istoria evenimentelor europene dintre anii 1587— 1638 si se incheie cu un scurt rezumat asupra evenimentelor dintre anii 1638—■ 1648. fi pinä la domnia lui Dabija-vodä. Cronica lui Piasecki continea o multime de ftiri interesante privitoare la istoria Moldovei. pinä la Aron-vodä. unde se oprise letopisetul lui Ureche. apärutä la Cracovia in 1648.rämine in Moldova ^i. mare logofät). Cronica lui Piasecki a. Miron Costin este nevoit sä recurgä la traditia oralä fi la cronicarii sträini. Din Piasecki a imprumutat Miron Costin ftirile 35 .’ Desi lupta dintre episcopul de Camenita si iezuiti era in toiul ei pe vremea cind Miron Costin isi urma cursurile la colegiul din Bar. care cuprinde 57 de ani (1595-—1652) din 61. paharnic. precum si prin cultura lui latinä si polonä. Prin rangu. P. Cronica lui are de aci inainte date — nu zicem mai interesante fi mai bogate in amänunte colorate — dar in orice caz mai sigure: „Ce se vede cu ochii nu incape sä fie indoialä in cunoftintä. Izvoarele sträine pe care le-a utilizat Miron Costin in urzeala cronicii sale au fost analizate pe larg de P. fäcut de la inceput senzatie in Polonia fi a fost consideratä ca cea mai de seamä operä a timpului säu. n-a impärtäfit vederile fi dufmänia educatorilor säi.“ Dar spatiul de timp din cronicä pe care el il reconstituie dupä amintirile lui cuprinde numai opt ani (1653—1661). iubite cetitoriule. si cuvintul lui are totdeauna greutate in divanurile care urzesc istoria Moldovei din a doua jumätate a veacului al XVII-lea. Cronica lui.rile boieriei sale (mare comis.cate de cronicä au supravietuit multä vreme. si personalitaiea cronicarilor Grigore Ureche si Miron Costin. imbinindu-le adesea cu ftiri culese din alte izvoare polone —• pe care le vom vedea indatä— fi din traditia oralä. cäruia desigur nu i-a rämas necunoscutä aceastä luptä. desi aversiunile ridi. dupä cum märturisefte singur. unde se oprefte pana lui. Miron Costin povestefte evenimentele pe care el insusi lea träit. urcind repede treptele ierarhiei boieresti. Miron Costin este astfel necontenit pe cimpurile de luptä fi in sfatul intim al domnilor. adicä pentru partea cea mai intinsä a cronicii. totufi Miron Costin. fiindcä. Sursa principalä a lui Miron Costin pentru cronica sa a fost cronicarul polon Piasecki — säu cu numele latin Piasecius. Incepind deci de la sfirsitul domniei lui Vasile Lupu. Pentru partea anterioarä venirii lui in tarä. cind se intoarce in tarä si inträ in viata publicä. letopiset de moldovean scris nu se aflä“. cu mult mai lesne ne este o scriere de aceste vremi. vornic al tärii de jos. Regele Vladislav al IV-lea spune despre el: „Res non minus docte scriptas. in care mai la toate ne-am prilejuit singuri a fi. a putut astfel sä fie bine informat fi asupra celor ce se petreceau in tara vecinä. cu care Moldova era in strinsä legäturä. quam gloriose et praeclare per eum gestas". Asa fi nouä. in Influenta polonä in opera. Panaitescu. este intrebuintat continuu in räzboaie ca tälmaci pe lingä cäpeteniile ostirilor polone. intitulatä Chronica gestorum in Europa singulariorum. iar in timp de pace trimis in misiuni diplomatice la curtea regilor si hatmanilor poloni. Ca episcop timp de 17 ani (1627 —1644) in oraful de granitä Camenita.

lucreazä materialul istorie imprumutat. se zbäteau sä alunge pe pägini dincolo de :36 . cu bunsimt. Miron Costin s-a servit de o poemä polonä in versuri scrisä de Iarosz Otwinowski. care. La aceastä expeditie sint siliti sä ia parte si moldovenii. sub domnia prealuminatului rege al Poloniei loan Casimir. dar fericitä. Intetiti de papä si de venetieni. De la 1621—1633 nu se mai gäsesc ^tiri interesante la Piasecki privitoare la Moldova. condusä de starostele Camenitei in Muntenia. care a fost in acele imprejuräri de mare ajutor polonilor. pinä la 1621. a lui Samuel Twardowski: Räzboiul civil cu cazacii si tätarii. corectind unele erori si inläturind. Din aceastä editie polonä a lui Guagnini. la luptele polonilor cu Mihai Viteazul pentru inscäunarea lui leremia Movilä. <le lupte inversunate intre douä civilizatii cu totul diferite: turcii. In afarä de Piasecki. Pentru expeditia polonilor in Muntenia impotriva lui Mihai Viteazul. crestinii. la luptele fiilor si ginerilor lui Ieremia Movilä pentru recucerirea tronului Moldovei. care. descriere adeväralä. cu Moscova si apoi cu suedezii si ungurii. sub vizirul Kiupruli. bätälia de la Hotin — cu un cuvint evenimentele moldovenesti in care au fost amestecati si polonii. ia numai faptele. precum fi cele privitoare: la cucerirea Moldovei de cätre Mihai Viteazul. ci el pre. a luiat cunostintä si de aceastä operä. la domnia lui Stefan Tomsa. precum si evenimentele care au zguduit dupä aceea Polonia: räscoala cazacilor si a tätarilor din Bugeac. care pe vremea cind a apärut poemul lui Twardowski se pregätea sä se intoarcä in Moldova. Pentru räscoala cazacilor de la pragurile Nistrului si a tätarilor din Crimeea. Aceastä cronicä rimatä a lui Twardowski a fost mult gustatä de contemporani — a fost de patru ori prelucratä in limba ruteanä —■ si autorul ei este considerat pinä astäzi ca cel mai mare poet epic polon din veacul al XVII-lea. Miron Costin a utilizat o altä cronicä in versuri.privitoare la urcarea pe tron a lui Stefan Radu-vodä. umpluturile ret orice. Trebuie sä subliniem insä faptul cä Miron Costin. a lui leremia Movilä. apärutä Sn 1650. datä de Paszkowski. Miron Costin a mai avut si alte izvoare polone. a lui Stefan Räzvan. a cäror oaste este condusä de tatäl lui Miron Costin. ajuns mai tirziu secretar regal si care a luat parte personal la campania pe care o descrie. pe care-i aduce de mai multe ori ca märturie in cronica sa. Miron Costin se adreseazä si boierilor bätrini de tarä. Piasecki povesteste pe larg aceastä expeditie turceascä in Polonia si imprejurärile mortii lui Abaza-pasa. La 1633 incepe expeditia lui Abazä-paja in Polonia. Costin este o epoeä de mari främintari in Orient. se sträduiau sä-si croiascä drum spre Orient. Poema poartä titlul pe care il redäm in traducerea romäneascä: Izbinda primejdioasä. el se serveste dar si de traditia oralä. pe care le redä lntr-o formä cu totul personalä. Epoca infätisatä de M. In afarä de stirile pe care le culege din cronicile polone. nu imprumutä nicäieri si forma in care sint povestite evenimentele. spre deosebire de Ureche. la expeditia lui Zölkiewski la Tutora. a imprumutat Miron Costin multe stiri privitoare la luptele de la Arges. regelui. A apärut la Cracovia in 1601 si a fost apoi reprodusä in intregime in editia polonä a cronicii lui Guagnini: Cronica Sarmatiei europene. Desigur cä Miron Costin.s. a ostirii m. care a turburat Polonia in ultimii ani ai sederii lui intre sträini. care a tinu 12 ani.

In 65 de ani: 22 de domnii fi nici una nu se incheie in linifte. alta care. multe familii boieresti sint silite. reprezintä in istoria Moldovei panta de decädere. o imaginatie caldä fi un mare talent de evocare. Aceastä epocä furtunaticä. care. epoca de agonie a ultimelor rämäfite de autonomie. prin dramele pe care le scotea la ivealä.sealä de evenimente. cumpänä mare pämmtului nostru — fi. Iatä. o frescä istoricä plinä de viatä.Dunäre. campamente de trupe turcefti in tarä. fi fläcärile acestui räzboi civil se intind curind fi in Moldova. unguri. Rareori se petrece in istorie. nici mäcar pe un biet diac. multe capete de boieri cad in tärinä si sint infipte in parii de la portile cetätii. Sint in cronica sa pagini in care. tirind in robie tätärascä nu numai tärani fi räzefi ci fi multe case boierefti. ci a räspuns hohotind: „Ha! ha! ha! Mai cärturar decit dracul nu este altul!“ Dupä aceste asasinate. pe care-1 aduceau in tarä cu oaste polonä. Vasile Lupu inchis in fioroasa temni^ä a celor fapte turnuri. ca in Moldova din vrem