Sunteți pe pagina 1din 20

PROCEDURA PENALA

Prima datorie a statului este de a proteja societatea. Statul determina manifestarile cu caracter antisocial, cele ilicitate care apartin materiei penale si fixeaza pedepsele, cu alte cuvinte stabileste care sunt infractiunile. Aceasta reprezinta obiectul dreptului penal, insa aceasta nu este suficienta. Este necesar ca statul sa stabileasca si modalitatiile dupa care isi exercita dreptul fundamental de a reactiona contra acestor manifestari ilicite care apartin materiei penale, astfel se formeaza obiectul procedurii penale care este constituit dintr-un ansamblu de re guli care privesc constatarea infractiunilor, identificarea persoanelor, prinderea acestor, urmarirea, judecata si punerea in executare a hotararilor penale definitive. Procedura penala apartine dreptului public intern, ea are in intregime caracter legsilativ(regulile sunt prevazute de lege), derivat( in raport cu dreptul penal- dreptul penal care contine regulile de fond, preexista procedurii). In raporturile dintre p.p si d.p material, p.p stabileste formele de aplicare a dreptului material la spete. D.p.m are prioritate insa acesta nu reprezinta nimic fara procedura, justitia penala nu se poate realiza in afara regulilor. Regulile nu exista in mod izolat ci ele se constituie in ansamblu, acesta formand procedura. Procedura penala nu reprezinta un tesut de formalitati inutile, nu reprezinta un cuib de sicane care permite uneori intreruperi, intoarceri, regrese in desfasurarea procesului penal. P.P este fundamentala, indispensabila pentru justitia in materie penala, pentru ca ea nu are doar rolul de a garanta drepturile si libertatiile persoanelor implicate ci in primul rand are rolul de a creea posibilitati de aplicare a dreptului penal material la cazuri, ea reprezinta o conditie a eficientei luptei contra criminalitatii, ea trebuie sa faciliteze tragerea la raspundere penala a persoanelor cu privire la care se presupun ca au comis infractiuni. P.P trebuie sa fie simpla, echitabila 2 caractere procesuale care sunt contradictorii: interesul privat al statului ( de a pedepsi persoana cu privire s-a stabilit ca este vinovata) si interesul privat al partilor procesului penal. P.P trebuie sa garanteze prezumtia de nevinovatie, dar in acelasi timp treubie sa fie in masura sa impiedice erorile judiciare, ea presupune un sistem de probe potrivit, o organizare judiciara corespunzatoare. P.P stabileste organele judiciare care exercita functii judiciare in cursul procesului penal P.P se deosebeste de procesul penal, procesul reprezinta doar obiectul procedurii penale, p.p este alcatuita din norme juridice care privesc procesul penal. Normele juridice care alcatuiesc procedura penala sunt de 2 feluri: norme procesuale(cele care reglementeaza actele de procedura care

dinamizeaza procesul penal) si procedurale( cele care privesc actele de procedura prin care se aduc la indeplinire dispozitiile si masurile luate in cursul unui proces penal). P.P are caracter legislativ- sursa principala a procedurii penale o reprezinta legea scrisa In mod exceptional sunt surse si o.g ale guvernului Principala sursa a p.p il reprezinta c.p.p. c.p.p in vigoare este din 1968 intrat in vigoare la 1 ian 1969, adoptat in periaoda unui regim totalitar, care a fost modificat de multe ori astfel acesta apropinduse de un model de proces penal acuzatorial, insa in prezent se poate considera ca acesta apartine unui model procedural mixt, este pe jumatate inchizitorial si pe jumatate acuzatorial. Sunt numeroase legi de completare culminand cu legea nr 202/2010 ( privind accelerarea solutionarii proceselor). Sunt notabile urmatoarele legi: legea 281/2003, O.G 66/2003, O.G 109/2003, legea 456/2006, O.G 60/2006, legea 167/2010, legea 202/2010. Este adoptat si noul cod de procedura penala, plecand de la necesitatea unei reforme globale. Reformele succesive nu au facut altceva decat sa complice procedurile, sa adanceasca inconsecventa legiuitorului in stabilirea regulilor privind procesul penal. Acesta este adoptat insa va intra in vigoare in decembrie 2011( data nerealista- 1 oct 2012 data realista) Legea de punere in aplicare contine dispozitii tranzitorii si modificari noului c.p.p, astfel se demonstreaza stangacia legiuitorului. Pe langa c.p.p o alta sursa o reprezinta legiile penale care contin norme procesual penale: legea 243/2000( prevenirea si combatarea traficului ilicit de drguri) 39/2003 ( combatarea crim organizate) 78/2000, legiile care contin regimuri particulare 243/2002, 508/2004 ( modificari completari) Constitutia sursa a p.p. Curtea Const exercita un rol important in formarea si in dezv regulilor privind procesul penal( ex: numeroase decizii care privesc direct procesul penal- pe calea exceptiilor de neconstitutionalitate care se invoca in cursul desfasurarii. Eliminarea al 6 art 303 din c.p.p si modificarea ultimului aliniat a art 29 din legea 47/1992 privind org si func Curtii Const, prin legea nr 167/2010, invocarea exceptiei de neconstitutionalitate nu are ca efect suspendarea judecatii pana la solutionarea excepetiei, ci judecarea continua pentru ca ulterior dupa ramanerea definitiva a hotararii, daca sunt indeplinite conditiile din art 408(2) din c.p.p exista motiv de revizuire a hotararii penale definitive, ca urmare u unei decizii a Curtii Const. Pe langa legi si constitutie, p.p decurge azi si din reguli internationale care apartin dreptului international public si in special dreptului international al drepturilor omului. Ele se gasesc astazi in dreptul comunitar ca urmare a aderarii Romaniei la U.E. Exista decizii si directive care au aplicabilitate directa in dreptul intern care privesc procesul penal. Se mai gasesc si in recomandari la nivelul Consiliului Europei, precum si in norme ale Conventiei Europene a drepturilor omului, care prin intermediul Curtii Europene a drepturilor omului a format o adevarata jurisprudenta. Ele se gasesc in ultimul timp si in jurisprudenta Curtii de Justitie a U.E.

Rol fundamental in dezv procedurii penale il are si I.C.C.J care isi afirma rolul pe care il are potrivit art 206 din Constitutie, acela de interpretare si aplicare unitara a legii pe intregul teritoriu a Romaniei. Ca urmare a eliminarii recursului in anulare din sistemul judiciar prin legea 576/2004 s-a dezvoltat considerabil practica RILurilor pronuntanduse de catre sectiile unite a I.C.C.J decizii obligatorii pentru instanta, avand aceeasi forta cu hotarariile CEDO si deciziile C.C ( obligatorii).

Multiple surse ale procedurii penale, de aceea procedura penala este o materie complexa, dinamica, dificila, presupune cunoastere.

Aplicarea in spatiu a p.p Principiul este teritorialitatea. -> prezumtie de teritorialitate in privinta competentei organelor judiciare penale interne, ceea ce inseamna ca extrateritorialitatea este permisa doar in situatia in care exista justificari speciale. Sunt cunoscute urmatoarele situatii : Extrateritorialitatea la cererea organului judiciar intern recunoasterea hotarirlor penale straine extradarea, mandatul european de arestare- reglemntate de legea 302/2004 privind cooperearea internationala judiciara numeroase completari si modificari imunitatea reprezentantiilor diplomatici

Aplicarea in timp a p.p Aplicarea in timp este guvernata de principiul activitatii legii. Legea de procedura se aplica in intervalul cuprins intre momentul intrarii in vigoare si momentul iesirii din vigoare a legii. In ceea ce priveste procesul penal exista o trasatura particulara in raport cu celelalte materii: se vorbeste de imediata aplicare a legii de procedura penala, din aceasta trasatura decurg 3 consecinte: 1. aplicabilitatea legii de procedura cu privire la procesul penal care a fost pornit si care s-a desfasurat in toata perioada in care legea era in vigoare 2. mentinerea ca valabile a actelor de procedura intocmite inainte de intrarea in vigoare a noii legi chiar daca procesul penal a fost pornit anterior intrarii in vigoare a legii 3. inaplicabilitatea legii de procedura cu privire la actele de procedura intocmite ulterior iesirii din vigoare a legii chiar daca procesul penal a fost pornit sub imperiul legii vechi (ex: intre momentul inchiderii dezbaterilor si momentul pronuntarii hotararii apare o noua lege care stabileste o alta compunere a instantei in mod obligatoriu instanta va relua dezbaterile in noua compunere-> legea de procedura este de imediata aplicare sub sanctiunea nulitatii absolute). Este posibil ca in momentul in care intervine o lege de procedura procesul penal sa se afle in curs de desfasurare, in acest caz apar asa numite situatii tranzitorii( momentele prin -

care trece o cauza penala, un proces penal, de la o lege de procedura la alta, este vorba de asa numitele legi succesive sau intermediare). Prin dispozitii tranzitorii intelegem acele dispozitii legale care sunt cuprinse in legiile tranzitorii reglementeaza trecerea de la legea veche la legea noua. (ex: se gasesc astfel de dispozitii in legi de punere in aplicare, si legi speciale 281/2003, 356/2006, 41/1996, 202/2010- hotararile penale pronuntate sunt supuse in ceea ce priveste caile de atac motivele si termenele legii de procedura vechi, sunt valabile caile de atac motivele si termenele care sunt prevazute in legea veche, iar cand este vorba de procesele in curs de desfasurare organele vechi raman competente daca aceastea au fost sesizate inainte de intrarea in vigoare a noii legi, daca sesizarea s-a facut dupa intrarea in vigoare a legii noi atunci competenta este potrivit legii noi ) Sunt 2 situatii de exceptie de la principiul actitivitatii legii de procedura: 1. situatii care privesc retroactivitatea 2. situatii care privesc ultraactivitatea 1. Retroactivitatea legii de procedura este posibila cu privire la actele care au fost intocmite cu incalcarea conditiei prevazute de legea veche daca aceasta conditie care priveste valabilitatea actului nu mai este prevazute de legea noua( ex: legea 281/2003 prevedea ca apelul procurorului in latura civila este conditionat de apelul partii civile, legea 306/2006 inlatura aceasta conditiei. Retroactivitatea mai este posibila atunci cand exista dispozitii exprese ca se aplica retroactiv.

2. Ultraactivitatea: In materia competentei- atunci cand s-a proniuntat o hotarare jud in prima instanta, instanta competenta sa judece apelul si recursul este cea prevazuta de lege la momentul pronuntarii hotararii In materia cailor de atac, calea de atac prevazuta de lege impotriva unei hotarari penale este cea care este stabilita de legea in vigoare din momentul declararii caii de atac. In acest caz, ultraactivitatea legii de procedura opereaza doar in sensul admisibilitatii caii de atac, nu in acela al inadmisibilitatii ei, pentru ca ratiunea ultraactivitatii este aceea de a garanta accesul procurorului si partilor la calea de atac prevazuta de lege. In acest caz ultraactivitatea este aplicabila nu numai cu privire la existenta caii de atac ci si cu privire la motivele acesteia. In materia termenelor- termenele sunt cele prevazute de legea in vigoare din momentul in care acestea au inceput sa curga- sunt numeroase termene inauntrul carura trebuie, pot sau nu pot sa fie indeplinite acte de procedura

Obiectul procedurii- procesul penal Procesul penal reprezinta o activitate progresiva care se desfasoara in etape, trepte. Procesul penal este o activitate complexa care se realizeaza de anumite organe de stat denumite organe judiciare sau organe ale procesului penal, cu respectarea stricta a dispozitiilor legale si cu participarea activa a partilor in scopul constatarii la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni astfel incat orice persoana cu privire la care se constata ca este vinovata sa fie pedepsita potrivit vinovatiei

sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala. Proces- activitate progresiva, in dezvoltare care este in general aleatorie dar care prezinta si aspecte de previzibilitate. Procesul penal are urmatoarele trasaturi: 1. Este o activitate complexa este alcatuit dintr-o succesiune de acte de procedura Permite formarea unui dosar penal Un dosar penal este alcatuit din 2 categorii de documente: documente procedurale care atesta doar legalitatea desfasurarii procesului penal- acestea au prioritate, documente probatorii-> cele care contin probele si care privesc stabilirea adevarului, privesc chestiunile legate de fondul cauzei 2. Procesul penal se organizeaza de organe judiciare-> cunoaste o diversitate de organe judiciare, astfel sunt organe de urmarire penala( organele de cercetare penala si ministerul public- procurori constituiti in parchete)- faza preliminara cu careacter nejurisdictional si instantele judecatoresti.

Instantele sunt organizte la fel atat in materie civila cat si in materie penala: judecatorii, tribunale, curti de apel, iccj(sectia penala). In mod corespunzator exista parchete pe langa judecatorii tribunale curti de apel iccj. Exista atat instante militare cat si parchete militare 3. Procesul penal reprezinta o activitate complexa care se desfasoara cu respectarea strica a legii principiu director a procesului penal. In materie penala competenta este strica, prevazute de lege. Procesul penal se desfasoara cu participarea activa a partiilor. Partile in principiu nu pot lipsi. Partile sunt persoane interesate acestea dobandesc drepturi si isi asuma obligatiile care isi au izvorul in actiuniile care se pun in miscare si care se exercita in cursul unui proces penal spre deosebire de procesul civil, partile in procesul penal sunt cele care sunt prevazute expres de lege, partile sunt enumerate limitativ( art 24 c.p.p). Partile sunt: Inculpatul- partea principala acuzata Partea vatama Ministerul public nu este parte dar este asimilat partiilor

Scopul procesului penal este de 2 feluri: scopul imediat: constatarea la timp(corespunde principiului celeritatii sau rapiditatii care reprezinta pretutindeni o problema, reprezentand o obsesie a intregului sistem, in detrimentul rapiditatii trebuie sa primeze principiul adevarului ) si complet a faptelor. Procesul penal are ca scop acela ca orice persoana care este vinovata sa fie pedepesita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie pedepseita. Scopul are la baza atat interesul public cat si interesul privat al partii, al inculpatului care este acela de a fi pedepsita doar in masura vinovatiei si de a nu fi pedepsita daca s-a stabilit pe baza probelor ca nu este vinovata. Scopul mediat este de natura social politica- acesta consta in apararea regulilor de drept a persoanei, a drepturilor si libertatiilor acestora precum si educarea tuturor persoanelor in sensul respectarii dispozitiilor legale de aceea procesul penal prezinta un important rol educativ, este in general mult mai spectaculos decat procesul civil, daca cel civil se bazeaza pe documente, cel penal se bazeaza in mare masura pe pledoariile orale a participantiilor, a

pledantiilor care transforma aceasta profesie in ARTA, prin prezentarea argumentelor care trebuie sa aiba rol educativ, ele sunt pentru autoritatiile judiciare cat si pentru persoanele care se afla prezente in sala de judecata de aceea procesul penal exercita un important rol educativ, in prevenirea comiterii de infractiuni. Procesul penal este guvernat de asa numitele principii. Principiile procesului penal realizeaza structura universala a procesului, ele exista in intreaga desfasurare a procesului penal si sunt obligatorii, sunt reguli cu caracter general care privesc intreaga desfasurare a procesului penal, ele sunt prezente in intreaga structura, sub acest aspect procesul penal este strucutrat in 3 faze procesuale: Faza de urmarire penala( preliminara)- activitati de constatare, sesizare, identificarea si prinderea persoanelor presupuse, efectuarea de investigatii si administrarea de probe pana in momentul trimiterii in judecata. Urmarirea se realizeaza de organele de urmarire penala cu respectarea competentei prevazute de lege. Judecata activitati specifice- cercetarea probelor si solutionarea cauzelor, din momentul trimiterii in jucata, a sesizarii instantei, cu rechizitoriu si pana in momentul pronuntarii unei solutii, ea se realizeaza de instantele penale de judecata Executarea hotarariiloe penale care constau in activitati specifice de punere in executare a unor hotarari penale definitve- proceduri de executare

Faza de executare se realizeaza de catre judecator specializat cu executarea numit jedecator delegat cu executarea si de asa numita instanta de executare. Principiile care guverneaza procesul penal sunt cele prevazute de c.p.p la art 2-8: art 2(1) - stricta legalitate, principiul oficialitatii ( art 2 al 2). Principiul aflarii adevarului ( art 3), principiul rolului activ al organelor judiciare ( art 4), garantarea liberatii persoanei ( art 5 ), respectarii demnitati iumane ( art 5 (1) ), principiul prezumtiei de nevinovatie( art 5(2)) garantarea dreptului la aparare ( art 6), limba oficiala- romana ( art 7) , folosirea limbii romane prin interpret( 8)

Stricta legalitate care intreneaza procesul penal isneamna ca procesul penal se desfasoara atata in faza de urmarire penala cat si in faza de judecata cu respectarea stricta a dispozitiilor legale, organele judiciare penale sunt doar cele prevazute de lege, ele exercita doar acele atributii prevazute de lege, asigura respectarea dispozitiilor legale care privesc procesul penal in intreaga sa desfasurare. Legalitatea include si executarea hotarariilor penale. Actele indeplinite cu incalcarea dispozitiilor legale nu sunt valabile ele se sanctioneaza cu nulitate. ( cpp reglementate nulitatiile) Oficialitatea procesului penal ( al 2 art 2 cpp) inseamna ca toate actele de pcrocedura se indeplinesc din oficiu, ele sunt obligatorii datorita caracterului de ordine publica cu exceptia cazurilor prevazute de lege-> actiunea penala indisponibila. Actiunea civila care este disponibila atunci cand se exercita in procesul penal, alaturi de actiunea penala, prezinta trasaturi de oficialitate Principiul aflarii adevarului Organele judiciare penale au obligatia ca in realizarea obiectivului urmarit prin desfasurarea procesului penal sa cerceteze , sa examineze cauza penala sub toate aspectele, sa cerceteze in mod complet faptele materiale. Adevarul trebuie sa fie stabilit pe baza probelor. Stabilirea adevarului

trebuie sa fie completa, organele judiciare au obligatia sa apropie probele cat mai mult de realitate. Adevarul trebuie sa fie stabilit in mod obiectiv -> cpp reglementeaza un sistem de probe si de mijloace de proba Principiul rolului activ In intreaga desfasurare a procesului penal potrivit atributiilor prevazute de lege organele judiciare au obligatia de a exercita rolul activ. Aceasta presupune ca organele judiciare penale sa aiba initiativa indeplinirii tuturor actelor procesuale si procedurale prevazute de lege. De asemenea mai presupune ca organele judiciare penale sa explice partilor drepturile si obligatiile procesuale pe care acestea le au in procesul penal, in toate fazele si in toate stadiile procedurale. De asemenea aceasta ai presupune ca organele judiciare sa intervina in mod activ in exercitiul drepturilor si obligatiilor procesuale al tuturor participantiilor la procesul penal incluzand: ministerul public si partile. Rolul activ se opune judecatorului arbitru din dreptul anglosaxon Principiul garantarii libertatii persoanei Potrivit acestui principiu libertatea persoanei este garantata in tot cursul procesului penal. Potrivit Constitutiei ( art 23 al 1) in acelasi timp cu garantarea libertatii persoanei este garantata si siguranta persoanei. Prin notiunea de libertate, in sensul art 23 al 1 din Const si din cpp se intelege: doar libertatea FIZICA a persoanei ( de a merge si de a veni). Prin siguranta persoanei inseamna respectarea, garantarea respectarii de cate autoritatiile judiciare penale a libertatii persoanei in cursul procesului penal. Intrucat principiul este libertatea persoanei in procesul penal inseamna ca restrangerea sau privarea de libertate reprezinta exceptii de la principiul care presupun indeplinirea unor conditii stricte si presupun o procedura determinata. De aceea retinerea, arestarea preventiva a unei persoane ( a invinuitului sau inculpatului) precum si toate formele de limitare a libertatii persoanei nu sunt posibile decat in cazuri si in conditii strict determinate care sunt prevazute expres de lege. Ca o importanta garantie a libertatii persoanei, odata cu revizuirea Constitutiei in 2003, masura arestarii preventive poate fi dispusa doar de catre judecator, poate fi dispusa in cursul urmarii penale pe o durata determinata de cel mult 30 de zile cu posibilitatea prelungirii din 30 in 30 de zile fara a se putea depasi in faza urmarii penale 120 de zile, iar in cursul judecatii masura este supusa unor proceduri de verificare la intervale de timp rezonabile dar nu mai tarziu de 60 de zile. Retinerea unei persoane poate avea o durata maxima de 24h in actuala reglementare. Ca o importanta garantie a libertatii penale, in tot cursul procesului penal, persoana retinuta sau arestata precum si cea supusa unei forme de restrangere a libertatii are dreptul de a cere revocarea masurii oricand, neexistand nici o limitare, daca masura este considerata ilegala. In tot cursul procesului penal, inculpatul poate cere punerea sa in libertate provizorie sau sub control judiciar oricand. Oricand persoana care este retinuta sau arestata pe nedrept poate cere reparatia prejudiciului cauzat prin luarea unei asemenea masuri atunci cand se produce un prejudiciu. Principiul respectarii demnitatii umane In toate fazele procesului penal, atat in cea de urmarie cat si in cea de judecata sau de executare a pedepsei, inculpatul trebuie sa fie tratat de catre persoanele judiciare cu respectarea demnitatii umane. Sunt interzise tortura, tratamentele inumane sau cu cruzime.

Este necesar sa fie evocata jurisiprudenta CEDO. Incalcarea art 3. ( multe condamnari ale RO, in general despre conditiile de detentie, sau purtarea catuselor in locuri publice)

Prezumtia de nevinovatie Legea 281/2003 Prin introducerea acesteia se subliniaza importanta acestei reguli pentru desfasurarea procesului penal. Orice persoana tebuie considerata nevinovata in toata perioada de desfasurare a procesului penal pana in momentul in care se obtine o hotarare judecatoareasca definitiva de stabilire a vinovatiei, pana in momentul in care vinovatia este legal stabilita. Prezumtia prezinta o reglementare particulara in materia probelor, astfel dupa modificarill aduse de legea 281/2003, art 66 al 1 din CPP prevede in mod expres ca invinuitul beneficeaza de prezumtia de nevinovatie, astfel incat beneficiind de prezumtia de nevinovatie nu are obligatia de a-si proba nevinovatia ci dimpotriva aceasta obligatie incumpa organelor judiciare. Statul are obligatia de a proba faptele. Al 2 art 66 CPP prevede in mod expres ca atunci cand exista probe de vinovatie invinuitul sau inculpatul are dreptul de a propune probe pentru a dovedi lipsa de temeinicie a invinuirii. Aceasta regula nu trebuie interpretata in sensul ca vinovatia s-ar putea stabili pe parcursul procesului penal adica inainte de obtinerea unei hotarari judecatoresti definitive, ci trebuie interpretata in sensul ca invinuitului sau inculpatului i se recunoaste doar un drept care este fundamental in materia probelor si anume dreptul la contraprobe . Prezumtia de nevinovatie este garantata de exercitiul dreptului invinuitului sau inculpatului ( persoanei suspecte sau acuzate) de a nu face declaratii ( dreptul la tacere). Prezumtia de nevinovatie face aplicabila in procesul penal regula in dubio proreo , potrivit careia atunci cand exista indoiala ea profita invinuitului intotdeauna pentru ca o solutie de condamnare nu este compatibila cu indoiala, ci condamnarea se bazeaza pe certitudine. Cand exista indoiala? Parere prof: nu exista indoiala atunci cand la dosarul cauzei exista atat probe de vinovatie cat si probe de nevinovatie precum atunci cand toate probele sunt fie de vinovatie sau nevinovatie. Exista indoiala atunci cand la dosar nu exista nici probe de vinovatie dar nici de nevinovatie. In aceasta situatie indoiala trebuie sa conduca la achitare. Indoiala este o proba pozitiva de nevinovatie. Principiul garantarii dreptului la aparare Art 6 cpp dreptul la aparare este garantat invinuitului sau inculpatului in tot cursul procesului penal. Dreptul la aparare da nastere unei obligatii corelative care revine organelor judiciare si anume obligatiei de a aduce la cunostiinta invinuitului sau inculpatului inainte de prima ascultare ca are

dreptul de a-si angaja un aparator(avocat-membru al baroului). Se intocmeste procesul verbal care este obligatoriu. Inainte de a fi ascultat inculaptului i se aduce la cunostiinta in mod obligatoriu continutul faptei materiale pentru care este cercetat precum si a incadrarii juridice data faptei. Aducerea la cunostiinta a faptei pentru care invinuitul sau inculpatul este cercetat trebuie sa se realizeze intr-un termen scurt (imediat). Pentru aceasta persoana cercetata este chemata de organul judiciar penal, este intrebata daca solicita acordarea unui termen in vederea pregatirii apararii ( este necesar deoarece persoana urmeaza sa dea o declaratie). Cu aceasta ocazie ( art 70 al 2 cpp) persoanei cercetate respectiv invinuitului, i se aduce la cunostinta inainte de ascultare ca are dreptul sa nu dea declaratie atraganduise atentia ca daca da o declaratie atunci aceasta va putea fi folosita impotriva sa in proces. Dreptul la aparare este unul complex, el presupune 1. Posibilitatea partilor de a se apara singure in proces (partilor le sunt recunoscute numeroase drepturi si obligatii procesuale) 2. Dreptul la aparare inseamna si posibilitatea partilor de a recurge la serviciile de asistenta juridica ale unei persoane calificate, ale unui aparator care trebuie sa fie avocat membru al baroului. 3. Presupune si obligatia organelor judiciare de a cerceta in toate fazele procesului atat aspectele care sunt nefavorabile cat si cele ce sunt favorabile partilor. Principiul limbii romane: Toate actele de procedura se intocmesc in limba romana. In teritoriile unde locuiesc persoana de nationalitate straina li se permite acestora sa foloseasca in fata organelor limba materna, insa in acest caz toate documentele procedurale se traduc si se intocmesc tot in limba romana, traducatorul fiind doar unul autorizat. Pentru persoanele care nu inteleg sau nu vorbesc limba romana se foloseste limba romana prin intermediul unui traducator si daca este cazul a unui interpret autorizat potrivit legii. In afara acestor principii din CPP mai sunt si altele care rezulta din Const si din reglementarile internationale privind drepturile omului: egalitatea persoanelor in procesul penal, dreptul la un proces echitabil, garantarea respectului la o viata privata, intima, familiala; protecita domiciului unei persoane ( incidenta art 8 din conventie).

Competenta organelor judiciare penale Organizarea judiciara Legaturile cu procesul penal: Organizarea judiciara se caracterizeaza prin complexitate in materia penala deoarece spre deoesbire de alte materii aici exista o diversitate de organe judiciare penale, adica de organe de stat care exercita functii judiciare in legatura cu desfasurarea procesului penal-> organe de stat care exercita atributii privind procesul penal. Exista organe de urmarire penala care

y y

asigura urmarirea si exista de asemenea instante de judecata . Acestea fac parte din categoria organelor judiciare. In afara acestora in procesul penal indeplinesc acte de procedura si alte organe de stat care nu sunt inzestrate cu functii judiciare care poarta denumirea de organe constatatoare. Acestea au doar rolul de a constata infractiuni si apoi de a le prezenta organulor de urmarire penala prevazute de lege. Sunt 2 categorii de organe constatatoare: Cele prevazute de art 214 din CPP, organele inspectiilor de stat, alte organe de stat precum si cele ale unor unitati dintre cele prevazute in art 145 C.P(de interes public) . Cu privire la infractiuni constand in incalcarea dispozitiilor legale sau a obligatiilor pe care le controleaza potrivit legii. Organele de control sau de conducere ale administratiei publice cu privire la infractuni de serviciu sau in legatura cu serviciu ( 2 categorii) comise de persoane aflate in subordinea sau sub controlul lor. Ofiterii si subofiterii jandarmeriei romane pentru infractiuni descoperite cu ocazia misiunilor specifice. La acestea se adauga si alte organe de stat prevazute in legi speciale: autoritatea vamala ( legea 86/2006), politia comunitara, serviciile specializate in culegere de informatii (servicii secrete)serviciul roman de informatii, serviciul de informatii externe, serviciul de protectie si paza. Aceste organe constatatoare au dreptul de a lua declaratii de la faptuitori, au dreptul de a ridica obiecte materiale care reprezinta corpuri delicte si au dreptul de a evalua pagubele produse. In caz de infractiune flagranta au dreptul de a-l prinde pe faptuitor si de a il prezenta autoritatiilor judiciare competente. In toate cazurile aceste organe intocmesc procese verbale care sunt mijloace de proba in procesul penal. Procesul verbal se inainteaza organului de urmarire penala in cel mult 3 zile de la descoperirea infractiunii. Organele constatatoare din art 215 sunt comandantii de nave si aeronave pentru infractiunile comise pe sau pe aeronava in afara portului sau in afara aeroportului. Sunt organe constatatoare si agentii politiei de frontiera (nu ofiterii). Aceste organe de constatare au dreptul si obligatia intotdeauna de a lua declaratie de la faptuitor si persoanele prezentoae si au dreptul intotdeauna(nu doar in caz de infractiune flagranta) de a il prezenta pe faptuitor autoritatii judiciare competente ( organului de urmarire penala prevazut de lege)

Organele de urmarie penala sunt organe care realizeaza in procesul penal toate activitatiile cu caracter preliminar incepand cu cele de constatare a infractiunilor, descoperire prindere si identificare a faptuitorilor si continuand cu cele de strangere de date in vederea efectuarii investigatiilor si indeplinirea tuturor actelor de urmarire penala. Potrivit art 201 C.P.P- 2 organe de urmarire penala: organe de cercetare penala si procurori care sunt constituiti in parchete in cazul Ministerului Public. Organele de cercetare penala asigura cercetarea penala a infractiunilor. Organele de cercetare penala sunt de 2 feluri: organul de cercetare panala al politiei judiciare, organul de cercetare penala special. Organul de cercetare penala al politiei judiciare este organul de cercetare penala comun care are o competenta comuna de cercetare a infractiunilor. Politia judiciara este alcatuita din politisti care provin din corpul politiei, practic Politia Romana se imparte in 2 corpuri: politia judiciara, restul politiei. Politia judiciara- politisti care provin din

structurile politiei si care sunt desemn ati nominal de ministrul administatiei si internelor cu avizul conform al procurorului general, al parchetului de pe langa ICCJ care isi exercita atributiile in procesul penal, in faza preliminara a procesului penal, sub autoritatea procurorului general. Retragerea avizului conform atrage incetarea calitatii de membru al politiei judiciare. Atunci cand exista o lege speciala care stabileste o procedura diferita de desemnare a membrilor politiei judiciare dispozitiile cuprinse in legea speciala sa aplica in mod prioritar. Politia judicara este reglementata de legea nr 364/2004 cu modificari si completari-> stabileste procedura comuna. Potrivit regulilor comune membrii politiei judiciare sunt de 2 feluri: ofiteri si agenti Potrivit legii nu exista vreo diferenta sub aspectul atributiilor prevazute de lege intre ofiteri si agenti. Politia judicara se afla potrivit legii intr-o dubla subordonare si anume: O subordonare adminsitrativa fata de organul adminsitrativ ierarhic superior. In acest fel politistii din cadrul politiei judiciare desi sunt desemnati de ministrul de interne in vederea efectuarii de acte privind procesul penal, adica in vederea indeplinirii de functii judiciare in cazul procesului penal pastreaza legaturile cu structurile adminsitrative din care provin Se afla intr-un raport de subordonare profesionala fata de procurorul care supravegheaza urmarirea penala, astfel potrivit art 209 al 1 C.P.P procurorul care supravegheaza urmarirea penala conduce, controleaza si organizeaza intreaga activitate a politiei judiciare.

Parere prof: legea 364/2004 modificata si completata nu contine suficiente garantii de independenta a politiei judiciare, ceea ce ar putea afecta independenta justitiei- politia judiciara indeplineste acte care apoi vor sta la baza hotararilor judecatoresti. Astfel potrivit legii, politistii din cadrul politiiei judiciare pot primii indrumari din partea sefului ierarhic privind activitatiile de constatare a infractiunilor, strangerea de date in vederea inceperii urmarii penale, inclusiv in privinta inceperii urmaririi penale. Inceperea urmarii penale poate fi dispusa in cazurile pe care le supravegheaza procurorul de catre organul de cercetare penala ceea ce inseamna ca acesta se bucura de o independenta relativa. Ulterior insa pentru a fi valabila rezolutia organului de cercetare penala aceasta este supusa confirmarii de catre procuror in termen de cel mult 48 de ore. Organul adm ierarhic superior nu poate interveni insa sub nici o forma in legatura cu actele de cercetare penala, adica cele ce se efecuteaza dupa inceperea urmaririi penale. Exista 2 legi speciale care reglementeaza actitivitatea politiei judiciare si care contin dispozitii particulare, care au prioritate fata de cele comune: O.G 43/2002, legea 508/2004. Aceste legi speciale au creeat o politie judiciara pusa in mod exclusiv in slujba procurorului, in slujba justitiei in materie penala. Potrivit acestor legi speciale, politistii din cadrul politiei judiciare nu se mai afla intr-o dubla subordonare ci ei sunt sobordonati exclusiv procurorului care efecuteaza urmarirea penala. In cazul DNA si numirea acestor politisti nu se mai realizeaza de ministrul administratiei si internelor ci direct de catre procurorul sef al DNA care face parte din structura parchetului de pe langa ICCJ. Politistii raspund direct in fata procurorului sef. De asemenea, spre deosebire de procedura comuna( prin derogare), in acest caz politia judiciara nu mai are competenta de a efectua orice act de cercetare penala cu exceptia celor date in competenta altor organe de urmarire penala ci pot efectua doar actele de cercetare penala dispuse in mod expres de catre procuror, dispozitia procurorului in acest caz trebuind sa fie scrisa si motivata.

Pe langa politia judiciara efectueaza acte de cercetare penala si asa numitele organe de cercetare penala speciale-> cercetarea penala speciala. Aceste organe sunt : 1. Comandantii unitatiilor militare- corp aparte si similare pentru infractiuni savarsite de militarii din subordine, in acest caz competenta poate veni si ofiterilor anume desemnati de comandatii acestor unitati militare 2. Sefii comenduirilor de garnizoana sau ofiterii anume desemnati de catre acestia pentru infractiuni savarsite de militari in afara unitatiilor militare. 3. Comandatii centrelor militare sau ofiteri anume desemntati de acestia, pentru infractiuni savarsite de persoane civile in legatura cu obligatiile lor militare. In acest caz organul de politie, exceptand politia judiciara, poate intocmi acte de constatare atunci cand descopera o infractiune. De asemenea mai sunt organe speciale si : ofiterii politiei de frontiera pentru infractiuniile de frontiera, capitanii porturilor pentru infratiuni contra ordinii si disciplinei la bordul navei ori contra siguranti navigatei maritime sau pentru infractiuni in legatura cu serviciul comise de personaul navigant al marinei civile daca fapta a pus sau ar fi putut pune in pericol siguranta navigatiei. Pentru ultimele 2 cazuri cercetarea penala poate fi efectuata si de organul de cercetare penala al politiei judiciare. Pentru primele 3 competenta revine exclusiv organului de cercetare penala special.

Ministerul public Participa in procesul penal prin intermediul procurorilor. Este alcatuit din procurori. Sunt constituiti in parchete care sunt organizate pe langa instantele penale. Ministerul public dupa noile prevederi introduse prin legea nr 304/2004 privind organizarea judiciara cu modificarile si completarile multiple nu face parte din Autoritatea judecatoreasca Ministerul public apartine unei autoritati executive. Insa nu este vorba de executivul obisnuit ci de un executiv care este pus in slujba justitiei. De aceea chiar daca Ministerul public nu apartine autoritatii judecatoresti este implicat in infaptuirea justitiei in materie penala alaturi de instantele judecatoresti prin modalitati specifice. Ministerul public este creeat pentru a asigura realizarea urmaririi penale care este prima faza a procesului penal. Procurorii spre deosebire de judecatori care se bucura de inamovabilitate, se bucura de stabilitate. Stabilitatea reprezinta o garantie a independentei procurorilor.

Procurorii care se afla la rascrucea legii si ordinii publice actioneaza intr-un domeniu care le este propriu si care defineste statutul procurorilor in procesul penal si anume in asa numitul domeniu al actiunii publice. Este domeniul care da dreptul si in acelasi timp si obligatia procurorilor de a dispune cu privire la punerea in miscare a actiunii penale. Ministerul public prin procurori reprezinta partea principala a procesului penal in pofida faptului ca nu figureaza printre parti si anume partea acuzatoare (acuzarea). De aceea Ministerul Public este numit si acuzatorul public pentru a il deosebi de acuzatorul privat care este victima infractiunii. Parchetele sunt de 2 feluri: Parchete ordinare Parchete speciale

Parchetele ordinare sunt alcatuite din procurori obisnuiti care au o competenta comuna. Paralael cu aceste parchete obisnuite sunt alcatuite si parchete cu caracter personal parchete militare. ( parchetele de pe langa tribunalele militare etc) Exista parchete alcatuite din procurori specializati: DNA in cadrul parchetului de pe langa ICCJ, Birouri DNA la tribunale, Structuri teritoriale care corespund in grad Curtilor de Apel. DNA- procurori ce nu cunosc o competenta teritoriala, au o competenta nationala (chiar daca apartin unui serviciu teritorial au aceeasi competenta pe care o are orice procuror inclusiv cei care apartin structurii centrale) DIICOT- functioneaza dupa reguli similare cu DNA, deosebirea este ca DIICOT este alcatuit din procurori specializati in preveinerea si combatarea crimelor organizate.

Aceste parchete specializate sunt organizate dupa legi speciale. ( OUG 43/2002, Legea 508/2004) La baza actiunii procurorilor stau potrivit Constitutiei (art 32 al 1) principiile independentei, principiile legalitatii, controlului ierarhic si impartialitatii. Legalitatea este domeniul procurorilor . Ministerul public are misiunea de a asigura respectarea legii in desfasurarea procesului penal si de a veghea la respectarea legii de catre instantele judecatoresti si de catre toti participantii la procesul penal. Tot odata Ministerul Public se caracterizeaza de principiul controlului ierarhic. Acesta este de esenta Ministerului Public. Controlul ierarhic inseamna ca toti procurorii din cadrul oricarui parchet se subordoneaza procurorului general al parchetului de pe langa ICCJ, care exercita controlul asupra tuturor procurorilor din subordine, de la toate parchetele, prin intermediul unor procurori inspectori anume desemnati.

Controlul ierarhic mai presupune subordonarea ierarhica a fiecarui procuror din cadrul unui parchet, conducatorului parchetului din care face parte, dupa termenii legii: procurorului sef sau procurorului general. Controlul ierarhic mai presupune ca seful unui parchet sa se subordoneze conducatorului parchetului ierarhic superior. Structura ierarhizata a Ministerului Public se intalneste pretutindeni. Ministerul Public se caracterizeaza si prin impartilitate. Impratialitatea prucorurilor este impusa de statutul acestora astfel procurorii fac parte din organele judiciare. Ei exercita o functie judiciara, fundamentala, functia de urmarire ori exercitiul functiei de urmarire pretinde ca procurorii sa se caracterizeze prin impartialitate (sa fie nepartinitori). Procurorii au obligatia de a cerceta faptele atat in favoarea cat si in defavoarea acuzatului/suspectului. Impartialitatea se cere procurorilor in tot cursul procesului penal, in intreaga desfasurare a procesului penal. Impartiliatea este puternic afectata in sistemul roman, de participarea procurorilor la sedintele de judecata in cauzele penale, ori in aceste conditii procurorii nu pot ramane impartiali, ei au interesul ca rechizitoriul sa fie confirmat de instantele penale de aceea poate ar fi mai potrivit ca impartialitatea procurorilor sa fie pretinsa acestora doar cu ocazia efecutarii actelor de urmarire penala, iar in faza de judecata procurorii care exercita aceleasi drepturi si obligatii pe care le exercita partile nu pot ramane impartiali. Procurorii isi exercita atritbutiile in procesul penal sub autoritatea ministrului justitiei. Exercitarea atributiilor Ministerului Public sub autoritatea Ministrului Justitiei permie acestuia sa solicite si sa obtina controlul asupra activitatiilor efecutate de procurori prin intermediul procurorilor inspectori, iar procurorii au obligatia prin intermediul procurorului general sa prezinte informari ministrului justitiei ceea ce este de natura sa afecteze independenta ministerului public in raporturile cu executivul. Parchetele sunt organizate pe langa instantele judecatoresti in materie penala. Aceasta nu inseamna o subordonare a procurilor fata de instantele judecatoresti ci procurorii sunt si trebuie sa ramana independenti in raport cu instantele judecatoresti. Independenta procurorilor se exprima atat in deciziile pe care acestia le iau in faza de urmarire penala cat si in concluziile pe care acestia le pune in fata instantelor penale care trebuie sa cunoasca doar 2 limite si anume: dispozitiile legale si stabilirea adevarului. Ministerul public se mai caracterizeaza si prin indivizibiltate. Este necesara pentru ca procurorii sa ramana intr-o deplina unitate de actiune in rezolvarea aceluiasi proces penal. Indivizibiltatea permite ca actele de urmarire penala sa se efectueze de un singur procuror sau de mai multi procurori. De asemenea indivizibiltatea permite substituirea procurorilor (acestia pot fi inlocuiti unii cu altii oricand, nu si in cazul judecatorilor). Aceasta inseaman ca fiecare procuror este reprezentantul procurorului general.

Principala atribuite a procurorilor OUG 60/2006 a introdus restrangeri ale acestei posibiltati a procurului ierarhic superior de preluare a cauzelor din competenta procurorului ierarhic inferior. Limitari declarate ulterior neconstitutionale deoarece incalca principiul controlului ierarhic. Principala atributie a procurorilor este urmarirea penala. In prezent sub imperiul art 209 al 3 din CPP procurorii efecuteaza nemijlocit urmarirea penala in numeroase cauze, in special in cazul infractiunilor considerate grave cum sunt de pilda toate infractiunile cu omor. In general formele agravate ale infractiunilor indreptate contra patrimoniului cu consecinte deosebit de grave, de asemenea toate infractiunile care sunt de competenta DNA sau care sunt asimiltate coruptiei, infractiunile prevazute de legea 39/2003 apartinand criminalitatii organizate sunt de competenta de urmraire penala a procurorilor-> princiala atributie penala este urmarirea Participa la solutionarea conflictelor penale prin mijloace alternative, ei conduc si controleaza activitatea politiei judiciare. In acest fel au atributia de supraveghere a actelor de cercetare penala ( in CPP se vorbeste de procurorul ce efecuteaza si cel ce supravegheaza urmarirea penala) El participa la sedinta de judecata in cauzele penale. Participarea procurorului este obligatorie la judecatorie, adica la instanta inferioara conform art. 315 din CPP, cu modificarile si completarile ulterioare in urmtoarele cazuri: in toate cazurile in care se prevede pedeapsa inchisorii de 3 ani sau mai mare, in toate cazurile in care sesizarea instantei se face prin rechizitoriu, in cazurile in care s-a dispus inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii precum si in toate cazurile in care asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului este obligatorie potrivit legii (ex: cazurile in care invinuitul este minor, internat intr-un centru de reeducare, cazurile in care s-a dispus retinerea sau arestarea unei persoane, internarea medicala, obligarea la un tratament medical, cazurile in care s-au dispus asemenea masuri si intr-o alta cauza, cazurile in care se apreciaza ca invinuitul sau inculaptul nu se poate apara singur) In toate celelalte cauze participarea este facultativa. La toate celelate instante inclusiv la ICCJ, Curti de apel, Instantele militare participarea procurorului este obligatorie in toate cauzele.

INSTANTA PENALA Exercita functia cea mai importanta: functia de judecata Compenente fundamentale: Jurisdictia atributia instantelor judecatoresti de solutionare a cauzelor penale Imperium puterea cu care este inzestrata instanta judecatoreasca de a constrange persoana condamnata sa suporte sanctiunile penale aplicate. Prin intermediul functiei de judecata instanele judecatoresti realizeaza in mod direct justitia in materie penala. Instantele

juecatoresti sunt alcatuite numai din judecatori de profesie. Sistemul nostru judiciar nu cunoaste inca judecatorii neprofesionali (juratii sau asesorii). Judeecatorii sunt inamovibili. Se caracterizeaza prin independenta si impartialitate. Principala atributie a instantelor judecatoresti este aceea de solutionare a cauzelor penale. Inainte de solutionare a cauzelor penale, instantele judecatoresti in materie penala verifica, controleaza intreaga activitate a ministerului public si de asemenea controleaza activitatiile tuturor participantilor la procesul penal. De asemenea inainte de solutionare instantele judecatoresti in materie penala cerceteaza faptele materiale prin intermediul probelor adica efectueaza ceea ce se numeste: cercetarea judecatoareasca. Activitatiile instantelor judecatoresti in materie penala sa finalieaza printr-o hotarare judecatoareasca din momentul in care este definitiva si care spre deosebire de solutiile Ministerului Public se caracterieaza prin autoritatea de lucru judecat. In ceea ce priveste organizarea instantelor exista judecatorii care sunt instantele locale, exista tribunale curti de apel si ICCJ unde in materie penala exista o sectie penala si completul de 5 judecatori. Paralel cu aceste instante exista instantele militare: tribunalele militare in nr de 4, o singura curte de apel La ICCJ nu exista sectia militara Exista tribunalele specializate pentru minori si familie, care judeca cauzele care privesc infractiunile savarsite de minori sau impotriva minorilor, care sunt pe cale de desfintare, vor fi inlcuite de complete specializate Exista complete specializate si in cazurile infractiunilor de coruptie. Spre deosebire de procurori, instantele de judecata judeca doar in complete de judecata, intr-o anumita compunere care este prevazuta de lege. Nerespectarea dispozitiilor legale rereritoare la compunerea instantelor se sanctioneaza cu nulitatea absoluta. Regulile privind compunerea instantelor fiind reguli de ordine publica. Obligativitatea completelor de judecata este prevazuta expres in art. 292 al 1 din CPP Notiunea de compunere a instantei prezinta 2 aspecte si anume: 1. Aspectul constitutiv care inseamna numarul de judecatori prevazut de lege pentru judecarea unei cauze penale 2. Aspectul functional al notiunii de compunere inseamna capacitatea unei persoane de a judeca o cauza penala (ex: cauzele cu inculati minori se judeca nu de orice judecator ci de judecatori anume desemnati de presedintele instantei-> judecatorul care compune instanta nu este in lista de judecatori desemnati de presedintele instantei ca s-au incalcat regulile privind compunerea instantei-> nulitatea absoluta a judecatii)

In ceea ce preiveste aspectul constituiv in prezent in urma modificarilor intervenite prin legea nr 247/2005 judecata in prima instanta la toate instantele cu exceptia sectiei penale a ICCJ se realizeaza de un singur judecator sau altfel spus de judecatorul unic. Judecata in apel se realizeaza de 2 judecatori, iar judecata in rescurs se realizeaza de 3 judecatori cu exceptia ICCJ. In ceea ce priveste ICCJ aceasta judeca in prima instanta la sectia penala in complet alcatuit din 3 judecatori. Recursurile declarate contra hotararilor pronuntate de sectia penala a ICCJ se judeca de un complet de 5 judecatori. In mod exceptional completul de 5 judecatori judeca in prima instanta revizuirea in interesul drepturilor omului ca urmare a unei hotarari a curtii europene a drepturilor omului conform prevederilor cuprinse in art 408 (1) din CPP. Sectiile unite ale ICCJ judeca RILurile. Compunerea instantelor trebuie sa fie aceeasi in tot cursul judecatii, principiul este cel al unicitatii si continuitatii completului de judecata. In mod exceptional este posibila schimbarea completului de judecata pentru motive obiective, insa cel mai tarziu pana la inceperea dezbaterilor, adica pana in momentul procesual in care procurorul si partile pun concluzii in fata instantei. Din momentul inceperii dezbaterilor judiciare este interzisa orice schimbare in compunerea completului de judecata, in compunerea instantei sub sanctiunea nulitatii absolute. Daca intervine o situatie care impune o schimbare dupa inceperea dezabterilor in mod obligatoriu se reiau dezbaterile judiciare in noua compunere, sanctiune-> nulitate absoluta. De ex: minuta este semnata de un alt judecator decat cel care a fost prezent la dezbateriile judiciara, judecarea este nula absolut Competenta organelor judiciare penale se afla in stransa legatura cu atributiile organelor judiciare penale astfel organele judiciare penale pe care le-am prezentat, este vorba de organul de cercetare penala, ministerul public si instantele judecatoresti isi exercita atributilie doar in functie, in raport de competenta care este prevazuta de lege. Ele sunt repartizate in raport de dispozitiile legale care reglementeaza competenta. In acest fel notiunea de competenta prezinta 2 sensuri: inseamna pe de o parte capacitatea unui organ judiciar penal de a instrumenta o anumita cauza penala potrivit legii, iar pe de alta parte inseamna insusirea unei cauze penale de a fi instrumentata de un anumit organ judiciar penal. Regulile privind competenta organelor judiciare penale sunt reguli de ordine publica de aceea in cazul nerespectarii regulilor privind competenta cu exceptia competenti teritoriale sanctiunea este nulitatea absoluta conform art 197 al 2 din CPP. Determinarea competentei se realizeaza in raport de urmatoarele criterii si anume:

1. Natura si gravitatea infractiunii. Aceasta reprezinta competenta materiala 2. Calitatea persoanei. Care trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei. Aceasta este competenta personala. Dupa reglementarea actuala conform art 40 CPP de regula pierderea calitatii persoanei ulterior savarsirii faptei conduce la modificarea competentei, in mod exceptional pirderea calitatii persoanei nu determina schimbarea competentei care risca sa devina dintr-o competenta personala intr-una materiala in 2 cazuri: a. Fapta savarsita are legatura cu atributiile de serviciu ale persoanei b. S-a dat deja o hotarare in prima instanta Dobandirea calitatii persoanei dupa savarsirea faptei in general nu determina modificarea competenti cu o singura exceptie : persoanele enumerate in art 29.(1) CPP care se judeca in prima instanta de sectia penala a ICCJ. Competenta instantelor militare este o competenta dupa calitatea persoanei si de asemenea au o competenta dupa calitatea persoanei si curtile de apel si sectia penala a ICCJ. Competenta materiala care are la baza criteriul naturii infractiunii precum si criteriul gravitatii poate fi determinata in 2 feluri: relativ si concret. Determinarea relativa a competentei materiale exista atunci cand se foloseste o formula generica cu privire la infractiunile care intra in competenta organului judiciar (ex: judecatoriile judeca orice infractiuni cu exceptia infractiunilor date in mod expres in competenta celorlalte instante; organul de cercetare penala efecuteaza actele de cercetare penala in toate cazurile cu exceptia cazurilor date in competenta organelor de cercetare penala speciale sau a procurorului) Determinarea concreta a competentei materiale inseamna nominalizarea infractiunilor, indicarea in concret a acestora (ex: tribunalul judeca urmatoarele tipuri de infractiuni: ) 3. Competenta mai poate fi determinata si de criterii teritoriale Competenta materiala si dupa calitatea persoanei. Competenta materiala si dupa calitatea persoanei este reglementata in mod expres doar in privinta instantelor judecatoresti, in cazul organelor de urmarire penala se prevad doar dispozitii speciale-> sunt aplicabile regulile generale privind competenta instantelor ( art 26-29 CPP ). Sub acest aspect organul de cercetare penala are o competenta comuna determinata generic pentru toate infractiunile cu exceptia infractiunilor care sunt date in mod expres organelor de cercetare speciale sau procurorului. Ministerul Public ( alcatuit din procurori) Procurorul efecuteaza personal urmarirea penala doar in cazurile anume prevazute de lege. Este vorba de infractiunle enumare limitativ in articolul 209 al 3din CPP cu modificarile si completarile aduse de legea 202/2010. Este vorba de infractiunile considerate grave, astfel procurorul de pilda face urmarirea penala proprie in cazurile privind infractiunile contra sigurantei statului, inf de omor, etc. Procurorul in toate celelalate cazuri supravegheaza activitatiile organului de cercetare. Astfel procurorii conduc si controleaza activitatea organului de cercetare penala al politiei judiciare. In

aceste cazuri conform art 209 al 2 din CPP procurorul poate efectua orice act de urmarire penala care intra potrivit legii in competenta organului de cercetare penala. Competenta revine intotdeauna procurorului din cadrul parchetului corespunzator in grad primei instante. Judecatoria are o competenta materiala generala ( nu are competenta personala). Judeca in materie penala toate infractiunile cu exceptia celor date in competenta celorlalte instante. Tribunalul judeca doar in prima instanta infractiuni considerate grave de regula cele care fac parte din competenta de urmarire penala a procurorului inclusiv infractiunile de contrabanda avand ca obiect materii explozive si radioactive, infractiuena de bancuta frauduloasa atunci cand aceasta priveste sistemul bancar al statului, infractiunile de trafic si consum ilicit de droguri, infractiunile de spalare de bani, toate infractiunile care apartin criminalitatii organizate, infractiunile de coruptie prevazute de codul penal, judeca infractiunea de evaziune fiscala. Desi competenta materiala este determinata si de gravitatea infractiunii sunt infractiuni grave care au ramas in competenta judecatoriei sau a abuzului in serviciu. Dupa modificarile introduse de legea nr 202/2010 tribunalul nu mai este instanta de apel ca atare tribunalul nu mai judeca apeluri, judeca insa recursuri dar numai in cazuri limitativ prevazute de lege:masurile preventive, infractiuni pentru care actiunea penala se puen in miscare la plangerea prealabila, liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiiune, masura asiguratorie, executarea hotararilor penale si reabilitarea. Tot odata solutioneaza confliectele de competenta ivite intre 2 judecatorii din circumscripia sa teritoriala. Curtea de apel judeca atat in prima instanta cat si in apel si in recurs. Judeca in prima instanta infractiunile cele mai grave: infractiunile contra sigurantei statului si cele contra sigurantei nationale, de asemenea judeca infractiunile contra pacii si omenirii, infractiunea de conflict de interese. Dupa parearea noastra nu se justifica competenta pentru infractiunea de conflict de interese, care potrivit limitelor de pedeapsa nu este o infractiune grava. Judeca de asemenea apelurile declarate impotriva sentintelor pronuntate de judecatorii pentru toate infractiunile, judeca de asemenea si apelurile declarate de sentintele pronuntate de tribunal. In acestfel curtea de apel judeca si recursurile indreptate impotriva deciziilor pronuntate de tribunal in cazurile prevazute expres de lege. De asemenea solutioneaza si conflictul de competenta a tribunaleor si judecatoriile aflate in circumscriptia sa teritoriala ICCJ judeca in prima instanta infractiuni savarsite de : senatori, deputati, europarlamentari, membrii ai guvernului, judecatori ai CC, membrii CSM, judecatori ai ICCJ, procurori de pe langa ICCJ, generali, maresali, amirali, chestori ( competenta dupa calitatea persoanei-> sectiei penale) ICCJ este o instanta de rescurs, judeca recursurile indreptate impotriva sentintelor pronuntate de curtiile de apel si curtea militara de apel, precum si recursurile contra decizilor date in apel de curtiile

in apel si curtea militara de apel si judeca recursurile declarate contra sentintelor pronuntate in prima instanta de sectia penala a ICCJ. Competenta instantelor militare este o competenta atat dupa calitatea persoanei cat si dupa materie. Tribunalele militare care corespunde in grad judecatoriei judeca toate infractiunile privind capacitatiile de aparare a tarii prevazute in codul penal savarsite de catre militari, precum si inf savarsite de civili daca au legatura cu obligatiilor de militari. Infractiunile comise de militari sunt de competenta in prima instanta a tribunalelor militare in situatiile in care militarii au gradul de pana la colonel inclusiv. Tribunalul militar teritorial ce corsepunde in grad tribunalelor judeca toate inf ce sunt de competenta tribunalelor mentionate in art 27 CPP daca sunt savarsite de militari pana la gradul de colonel inclusiv. Curtea militara de apel competenta similiar curtilor de apel, cu precizarea ca judeca infractiunile savarsite de militari pana la gradul de coloneli inclusiv.

Competenta teritoriala