Sunteți pe pagina 1din 1

VARIABILELE EXPERIMENTALE SI CONTROLUL LOR Un experiment se produce atunci cnd mediul este manipulat sistematic astfel nct efectele

cauzale ale acestei manipulari pe un anumit comportament sa poata fi observate. Pentru a descrie cum mediul este manipulat si cum este observat comportamentul va trebui sa explicam cei doi termeni definitorii ai experimentului: variabila independenta si variabila dependenta.

Variabila dependenta este comportamentul registrat de experimentator. Variabila independenta este o manipulare a mediului, controlata de experimentator.
Un experiment trebuie sa aiba cel putin doua valori sau niveluri ale mediului, respectiv doua conditii care sa fie comparate ntre ele pentru a determina daca una din aceste conditii provoaca un comportament. Uneori cele doua nivele pot fi reprezentate doar de prezenta sau absenta manipularii. Experimentul este un procedeu dirijat de investigare a relatiilor dintre o variabila independenta (cauza) si o variabila dependenta (efect). Se impune evidentierea ctorva trasaturi definitorii care se instituie si ca avantaje ale experimentului: a) Controlul variatiilor externe, ntr-un experiment ideal, nici un factor (variabila), exceptandu-l pe cel studiat, nu este permis sa influenteze rezultatul; n jargonul psihologiei experimentale, spunem ca acesti alti factori sunt controlati. Daca (asemeni unui experiment ideal) toti factorii n afara de unul (cel investigat) sunt pastrati constanti, putem concluziona logic ca orice diferenta n rezultat este cauzata de manipularea variabilei independente. Deoarece nivele variabilei independente sunt schimbate, rezulta ca diferentele n variabila dependenta s-au produs numai datorita faptului ca variabila independenta a fost schimbata. Cu alte cuvinte, schimbarile n variabila independenta cauzeaza schimbari observate n variabila dependenta, ntruct cercetarea nonexperimentala se limiteaza la descrieri si corelatii, experimentele permit declaratii despre cauzalitate: variabila independenta A este cauza ce schimba variabila dependenta B. n principiu, experimentele conduc la declaratii despre cauzalitate, n practica, aceste declaratii nu sunt ntotdeauna adevarate. Nici un experiment nu este 100 % un succes n eliminarea sau pastrarea constanta a tuturor surselor de variatie. Oricum, experimentul elimina mai multe variatii externe dect o fac alte tehnici de cercetare. b) O alta trasatura a experimentului este economia. Folosind tehnica observatiei omul de stiinta trebuie sa astepte cu rabdare pna se produc manifestarile care l intereseaza. Daca locuiti n Trondheim, Norvegia (aproape de Cercul Polar) si doriti sa studiati cum afecteaza arsita agresivitatea, bizuindu-va pe soare, aceasta cercetare v-ar cere multa rabdare si o gramada de timp. Experimentatorul controleaza situatia crend conditiile de interes (niveluri variate ale caldurii n conditii de laborator), obtinnd datele relevante rapid si eficient. c) Caracterul provocat, n cercetarea fundamentala, experimentele sunt realizate pentru a testa teoriile si pentru a aduce datele de baza pentru explicarea comportamentelor. Aceste tipuri de experimente sunt, de obicei, bine planificate, cu un investigator care are o idee clara asupra rezultatului anticipat. Un exemplu de inferenta puternica, sunt asa-numitele experimente critice prin care se pun fata n fata alte doua teorii care fac predictii diferite. Un rezultat favorizeaza teoria A, iar celalalt teoria B. Experimentul va determina care teorie este respinsa si care este pastrata, n practica, aceste experimente critice nu functioneaza att de bine, deoarece suporterii teoriei respinse sunt ingeniosi, cautnd explicatii care sa minimalizeze interpretarea nefavorabila a experimentului.